Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnii Titu Nicolae Gheorghiof şi Victor Viorel Ponta, secretari.

Domnul Adrian Năstase:

Vă propun să începem reuniunea de astăzi.

Pentru segmentul de intervenţii de astăzi, s-au înscris foarte mulţi colegi. Procedăm ca de obicei. Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D., domnul Traian Dobre. Se pregăteşte domnul Dragoş Ujeniuc, de la P.N.L.

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Protecţia familiei - un deziderat tot mai greu de atins.

În luna martie, vorbim foarte mult - acasă, pe stradă, ba chiar şi în Parlament - despre valorile familiale. Ce facem însă pentru a le proteja? Priviţi în jur. Ce descoperim?

Violenţa în familie este un fenomen în creştere. Studiile specialiştilor arată că şomajul determină această tendinţă, în combinaţie cu consumul de alcool. Lipsa de educaţie este, la rândul ei, un factor agravant. Violenţa distruge în cele din urmă o familie. Incidenţa cazurilor de violenţă a devenit extrem de mare în ultimul timp. Se consideră că , numai în Iaşi, pe o singură scară de bloc, una-două familii sunt într-o astfel de situaţie.

Femeile reprezintă cel mai vulnerabil segment din punctul de vedere al siguranţei personale. Din varii motive, ele însă nu cer protecţia celor care ar putea să, sau ar trebui să le-o ofere. Foarte grav este şi faptul că violenţa asupra copiilor este şi ea în creştere accelerată.

Ne mai uităm o dată în jur. Remarcăm, de asemenea, o creştere a numărului de copii cerşetori. Nu există o statistică exactă referitoare la acest fenomen, dar numai în Iaşi sunt peste o sută de astfel de cazuri. Nu există arteră mai importantă în Iaşi pe care să nu "activeze" doi-trei mici cerşetori. În loc să fie la şcoală sau sub supravegherea familiei, aceşti copii bat barurile, îi trag de mânecă pe călătorii din mijloacele de transport sau pur şi simplu înţepenesc în frig cu mâna întinsă.

Mai rău, de multe ori, chiar familia este cea care îi trimite în stradă, la cerşit. Mulţi dintre noi se prefac că nu-i văd, alţii le aruncă, satisfăcuţi şi înduioşaţi de bunăvoinţa lor, câte o monedă, crezând că astfel se rezolvă problema. Ce fac autorităţile? Dau din umeri. Nu au soluţii. Dar de ce nu au soluţii? Universităţile din România pregătesc de ani de zile generaţii întregi de asistenţi sociali.

Ce mai vedem în jurul nostru? Înmulţirea furturilor "în familie" sau "cu copilul". Grupuri de cinci-şase femei sărace, mai toate însărcinate sau cu câte un prunc în braţe, vegheate îndeaproape de câte un haidamac, se bulucesc în jurul unei victime, pe stradă sau în mijloacele de transport. În doar câteva secunde, o lasă fără portofel ori fără cumpărăturile mai valoroase.

De cele mai multe ori, lumea nu intervine. Când autorităţile sunt slabe şi societatea civilă este slabă. Ce face, în acest caz, poliţistul de proximitate, care nu-i niciodată în "proximitate"? De ce doar se vorbeşte de poliţia comunitară?

Protecţia familiei, a femeii şi a copilului trebuie să fie una dintre priorităţile guvernanţilor. Aşa ne lăudăm în campaniile electorale.

Există, de asemenea, sume importante de bani care intră în ţară tocmai pentru a rezolva astfel de probleme. Cum îi cheltuim? Se pare că destul de prost, de vreme ce fenomenele negative semnalate mai sus par scăpate de sub control. Ce fac ONG-urile de profil? De ce televiziunea sau presa în general nu insistă asupra unor asemenea cazuri?

În luna martie, vorbim foarte frumos despre familie, despre femei, despre copii. Dar facem tot mai puţin ca să-i protejăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Dragoş Ujeniuc. Se pregăteşte domnul deputat Valentin Iliescu.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

M-am hotărât să fac această declaraţie ca răspuns la o altă declaraţie a unui deputat, deşi alte probleme, mult mai seriose, îşi aşteaptă rezolvarea.

Desfid vorbăreţii, mai ales pe cei din Parlament, şi-mi stârnesc dezgustul cuvântările fără substanţă, mai cu seamă dacă acestea sunt dominate de agramatisme. Urăsc deopotrivă delaţiunea, minciuna sfruntată şi cuvântul veninos scăpat din gâtlej, nefiltrat de o minimă cugetare.

Domnul deputat Dănuţ Liga, căci despre acesta este vorba, se ia la trântă cu propriile închipuiri, răsărite pe terenul atât de fertil al calomniei cultivate de liderii P.S.D. din Giurgiu.

Acuzele formulate de domnul deputat pe 8 martie de la această tribună dezvăluie un puternic complex de inferioritate, care îl domină deopotrivă cu mania persecuţiei, care îl macină încă din timpul campaniei electorale.

Afirmă domnia sa că este reprezentantul judeţului Giurgiu (bănuiesc că în Parlament) şi, în această calitate, simte nevoia să-şi justifice poziţia, printr-o prestaţie programată pe demolarea imaginii celui mai incomod adversar al fostei puteri în judeţul Giurgiu.

În realizarea acestui scop, preia discursul mai marilor psd-işti giurgiuveni, discurs care abundă în acuze care mai de care mai grave, fără acoperire.

După ce îl califică drept "baron local" pe primarul Lucian Iliescu, reprezentantul autointitulat al judeţului, îl atacă frontal cu acuzaţia de a fi patronat o fraudă de peste 14 miliarde lei. Cu o incoerenţă deja caracteristică în discurs, afirmă, pe de o parte, că "poliţia a deschis un dosar în acest caz, dar că a rămas în acest stadiu (care stadiu, nu ne spune!) într-un sertar prăfuit, deoarece a fost blocat pe toate părţile de acest baron local".

I-aş recomanda domnului deputat Liga Dănuţ să se intereseze la mai marii P.S.D. (foşti şi actuali) despre furia cu care aceştia năvăleau în birourile parchetelor de toate gradele pentru a obţine măcar o micuţă încăpere a urmăririi penale faţă de primar, pentru a-l scoate pe acesta din cursă. Tot acei lideri P.S.D. sunt în măsură să-l înştiinţeze că, spre cinstea lor, toate parchetele au rezistat presiunilor politice, dând invariabilul răspuns că nu există nici o probă care să configureze vinovăţia primarului pentru vreo faptă penală.

Ca şi când calomnia de mai sus nu era suficientă, deputatul Liga Dănuţ îl ia în primire şi pe prefectul judeţului, de altfel şi el un om corect şi vertical, afirmând că acesta este "un instrument de presiune şi tortură asupra judeţului" şi "cel mai umil servitor al baronului local Lucian Iliescu" ceea ce consideră "reputatul" cuvântător, "nu întâmplător se întâmplă" (sic!).

Criticul deputat nu scapă nici controlul exercitat de primar asupra întregii prese giurgiuvene şi nici calitatea acestuia de "şef al bandei din judeţ".

Şi iată cum, deversând cele de mai sus în plenul Camerei Deputaţilor, domnul Dănuţ Liga crede că aşa se justifică prezenţa sa în Parlament şi că menirea unui parlamentar este de a folosi înalta tribună în scopul demolării adversarilor politici, prin insultă şi calomnie.

Sper că atât primarul Giurgiului, cât şi prefectul judeţului, nu îl vor învrednici pe delator cu procese penale pentru insultă şi calomnie, deşi insolenta filipică lansată în plenul Camerei Deputaţilor nu lasă loc îngăduinţei, cu atât mai mult cu cât făptuitorul deputat nu are la îndemână scutul imunităţii parlamentare prevăzute de art.72 din Constituţia României, întrucât acel text îl apără numai pentru voturile şi opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Şi nu pot încheia fără a-mi pune întrebarea: ce va spune distinsul deputat unui oarecare alegător care-l va trage de mânecă şi-i va cere să arate măcar o singură activitate specifică mandatului său?

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Valentin Iliescu. Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fără a-şi fi încheiat procesul de clarificări interne în sânul partidului, după pierderea puterii politice, în decembrie 2004, liderii locali şi centrali ai P.S.D. încep să scoată capul şi să-şi afirme tot mai "serios" rolul de principal partid de opoziţie, exprimându-şi clar intenţia de a depune în Parlamentul României prima moţiune simplă.

Nu trebuie să vă imaginaţi că un asemenea demers vine în folosul populaţiei, al unei mari probleme ce trebuie rezolvate în România. N-au înţeles lecţia dură dată P.S.D.-ului de electoratul României în toamna anului trecut, lecţie care a sancţionat corupţia instituţionalizată, clientelismul politic, jaful fără margini al banului public, atitudinea arogantă şi sfidătoare a baronilor locali şi centrali ai P.S.D.-ului, liderii acestui partid vin cu o moţiune simplă îndreptată împotriva Guvernului Tăriceanu, exprimându-şi dezacordul faţă de intenţia acestuia, potrivit căreia toţi conducătorii serviciilor deconcentrate din teritoriu trebuie să devină manageri doar pe durata mandatului Guvernului care i-a propus.

Cum s-ar spune, politica Guvernului Tăriceanu, în viziunea P.S.D., ar trebui promovată şi implementată în teritoriu de specialiştii lui Cozmâncă, lui Iacubov, lui Oprişan, lui Mazăre, oameni care se ştie foarte bine, chiar în timpul guvernării Adrian Năstase nu au probat calităţi mari manageriale, ci au fost nişte lachei devotaţi intereselor celor de la centru şi din teritoriu, care au politizat chiar şi aerul din instituţiile pe care le conduceau, care au acaparat, prin încălcarea flagrantă a legii, toate fondurile destinate lucrărilor de construcţii, modernizare, dezvoltare, în folosul firmelor clientelare.

Nu de dragul ţării şi al populaţiei se dă de ceasul morţii astăzi P.S.D.-ul, ci de teama că prin implementarea în teritoriu a noilor structuri guvernamentale, oamenii P.S.D.-ului din judeţe îşi vor pierde influenţa şi pârghiile prin care, în ultimii patru ani, au jefuit sistematic şi instituţional banul public, construindu-şi averi colosale.

P.S.D.-ul se teme că prin această măsură, oamenii săi nu vor mai putea controla politic şcoala, administraţia locală, firmele prietenilor şi adversarilor politici, nu vor mai putea drena banul public, nu vor mai putea ascunde opiniei publice marile matrapazlâcuri şi ilegalităţi pe care le-au făcut în ultimii patru ani, nu-şi vor mai putea exercita influenţa asupra poliţiei, justiţiei şi Parchetului.

Corupţia a fost şi este marea problemă a României. Dacă vorbim de corupţie nu putem să nu o punem în legătură cu baronii locali şi centrali ai P.S.D.-ului şi cu această categorie de trepăduşi politici pe care iniţiativa P.S.D.-ului încearcă să-i menţină în activitate.

Cred că a venit momentul, dacă conducerea Serviciului Român de Informaţii este cu adevărat una credibilă şi cu adevărat în folosul şi în interesul acestei ţări, şi nu al unei formaţiuni politice, să prezinte rapid, fără părtinire şi fără echivoc, chiar până la dezbaterea în Parlament a acestei moţiuni simple, un punct de vedere oficial despre implicarea în ultimii patru ani a conducătorilor serviciilor deconcentrate din teritoriu în derularea unor acţiuni şi fapte asimilate unor acte grave de corupţie.

Cer public acest lucru, în condiţiile în care preşedintele României, domnul Traian Băsescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, definea corupţia ca o ameninţare importantă la siguranţa naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Are cuvântul domnul deputat Ştefan Baban. Se pregăteşte domnul Kerekes Károly.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Teoria alegerilor anticipate

Nici bine nu s-a uscat cerneala pe actul de numire al Guvernului Tăriceanu şi unele voci ale coaliţiei s-au şi gândit la alegeri anticipate, ca unica posibilitate şi şansă de a-şi consolida victoria câştigată şi nesperată.

Acum, la aproape trei luni de când conducerea ţării a reuşit în cea mai mare parte să se impună, ideea alegerilor anticipate frământă din nou pe preşedintele ţării, tulburând şi mai mult echilibrul foarte fragil al coaliţiei de guvernământ.

Fiecare protagonist al scenei politice are propria sa părere despre necesitatea şi urgenţa desfăşurării alegerilor anticipate. Fiecare consideră că trebuie înlăturaţi diletanţii, că trebuie sudată unitatea şi integritatea coaliţiei, că trebuie atraşi în acest cerc vicios doar partenerii demni de încredere.

Timp de două luni şi jumătate, orice apariţie publică a liderilor de partid din opoziţie sau de la guvernare, a fost însoţită de ideea alegerilor anticipate, ceea ce a diferit fiind doar data pronosticată pentru desfăşurarea lor: cât mai repede, iulie, toamnă, anul 2006 etc.

Stimaţi colegi,

Nu este exclus să vină şi vremea alegerilor anticipate. Se ştie foarte bine că de ce ţi-e frică nu poţi să scapi. Până atunci, indiferent când va veni momentul, actualii parteneri de guvernare ar trebui să se gândească în primul rând la cei ce i-au votat la alegerile generale din 2004.

Cetăţeanul de rând şi cel mai fidel votant a sancţionat opulenţa, birocraţia, nepăsarea şi indolenţa foştilor guvernanţi. Cel puţin 50% din poporul român cu drept de vot a sperat şi a crezut în schimbare şi în sloganul "Să trăiţi bine!".

Acum, după foarte puţin timp, află din toate mijloacele de informare din ţara asta, că cei pe care i-a propulsat în fruntea naţiunii n-au gânduri decât pentru alegeri anticipate, pentru a-şi consolida puterea pe o perioadă mai mare de timp. Între discuţii şi sondaje de opinie care arată scăderea vertiginoasă a gradului de încredere al românilor în actuala coaliţie, există timp pentru scumpiri, recalculări de pensii, disponibilizări de personal şi convorbiri cu reprezentantul Fondului Monetar Internaţional. Nu există timp pentru studierea în profunzime a problemelor sociale şi economice ale ţării, pentru punerea în aplicare a programului electoral cu care s-a câştigat în 2004.

Este bine de ştiut că orice teorie poate fi demonstrată şi, mai ales, demontată. Acelaşi lucru se poate întâmpla oricând în România cu teoria alegerilor anticipate, dacă avem în vedere şi schimbările intervenite pe eşichierul politic în ultimele trei zile.

Tergiversarea reformelor, amânarea deciziilor de implementare, mai mult sau mai puţin dureroasă, a programelor economice, sociale, politice, prelungirea acestei stări de nesiguranţă şi delăsare la toate nivelurile (guvern, parlament, ministere, instituţii descentralizate etc.) vor face ca tocmai cei ce susţin cu putere ideea alegerilor anticipate să fie principalii perdanţi. De lucru acesta şi-au dat seama şi o parte din liderii coaliţiei care mai cu jumătate de gură s-au pronunţat pentru desfăşurarea lor cel mai târziu în 2007. Până atunci, au o şansă nesperată să dovedească opoziţiei, care pe zi ce trece îşi revine din şocul încasat în noiembrie-decembrie 2004, că teoria alegerilor anticipate este viabilă şi într-o ţară care până acum s-a încadrat perfect în tradiţionalismul balcanic.

Dar ce se va întâmpla în cazul în care teoria va fi demontată? Răspunsul va fi aflat doar la alegerile anticipate, oricând se vor desfăşura acestea...

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În contextul actual al vieţii noastre sociale datorită, printre altele, cerinţelor de aderare ale României la Uniunea Europeană, domeniul drepturilor omului devine din ce în ce mai semnificativ.

În ultimii ani, România a depus eforturi susţinute pentru crearea cadrului legislativ necesar transpunerii în practică a directivelor Uniunii Europene cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării etnice şi rasiale.

În acest sens, s-a constituit Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării care, printre multe alte atribuţii, are sarcina de a investiga, a constata şi a sancţiona faptele de discriminare.

Fără îndoială în acest domeniu, Consiliul nu poate rămâne pasiv, de vreme ce în ţară nu sunt de loc puţine la număr manifestările ostile faţă de minorităţile etnice sau religioase.

Astfel, nu se renunţă la etichetarea de "bozgor" a tinerilor maghiari în unităţile militare, sau la sloganurile "afară, afară cu ungurii din ţară" la meciurile de hochei pe gheaţă între echipele Steaua şi Sport Club Miercurea Ciuc.

În ultimele două luni s-au remarcat câteva cazuri "demne" de a fi amintite, în care Consiliul a fost sesizat sau acesta s-a autosesizat. Astfel, un membru al Consiliului Naţional Secuiesc a fost sancţionat prompt pentru afirmaţii antisemite.

Urmează să fie cercetat şi cazul fanilor stelişti care au avut manifestări antimaghiare la ultimul meci de hochei pe gheaţă Steaua Bucureşti - Sport Club Miercurea Ciuc.

De asemenea, la sesizarea Ligii Pro Europa este în cercetare şi cazul Gigi Becali. Patronul grupării FC "Steaua" Bucureşti a declarat presei că Ladislau Bölöni, fotbalist cu peste 100 de selecţionări în Naţionala României, este un "trădător şi jigodie, un laş", care nu are dreptul să facă declaraţii despre fotbalul din România, întrucât "este ungur, şi nu român".

Liga Pro Europa consideră într-un mod cu totul justificat că afirmaţiile făcute de Gigi Becali reprezintă o gravă încălcare a dreptului la demnitate personală, şi care sugerează nu doar că Bölöni ar fi trădător, ci şi că acest comportament reprezintă comunitatea maghiarilor din România.

Aştept ca şi în aceste ultime două cazuri, Consiliul să facă investigaţiile cuvenite şi să sancţioneze prompt pe cei care comit astfel de acte de discriminare, de încălcare a drepturi la demnitate personală.

De altfel, în cazul Becali, iubitorii fotbalului au reacţionat imediat şi şi-au exprimat indignarea. Pentru a ilustra acest comportament sancţionator din partea societăţii, este suficient să accesăm site-ul cotidianului "Evenimentul Zilei" şi să parcurgem comentariile trimise pe internet la articolul din 4 martie a.c., intitulat "Gigi Becali: Bölöni e un trădător şi o jigodie!". Comentariile, într-un număr neobişnuit de mare, 71, cu 3 excepţii, condamnă cu fermitate gestul lui Becali şi iau apărarea sportivului de excepţie, Ladislau Bölöni.

Din cauza timpului limitat voi cita numai unul dintre mesajele trimise, prin care s-au comentat afirmaţiile jignitoare ale lui Gigi Becali. Mesajul este următorul: "Încă o dată Bölöni a făcut dovada unui spirit superior. Da, e ungur! Şi? Care e problema lui Becali? A făcut pentru România mai mult decât a făcut el, Becali, marele român. Păcat de Steaua, o mare echipă, că a ajuns pe mâna unui necioplit. Bravo Loţi, să nu intri în mocirla oierului! Şi să ştii că românii ţin cu tine, care eşti un român mult mai adevărat decât ăla! (cred că i-am uitat deja numele)".

Însă este de adăugat şi faptul că într-o comună aşezată în valea Târnavei Mici, zonă în care s-a născut Bölöni Laszlo şi unde el se bucură de mare popularitate, primarul, viceprimarul şi un consilier au fost aleşi pe lista Partidului Noua Generaţie, partidul lui Gigi Becali, cândva demnitari de frunte ai UDMR-ului local. Nu aş vrea să fiu în situaţia lor.

Probabil pentru ei înseamnă mai mult banii lui Gigi Becali decât demnitatea naţională a lui Bölöni, a noastră, a maghiarimii din România.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Ion Mocioalcă. Se pregăteşte domnul prim-ministru, domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Ion Mocioalcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este cu adevărat uimitoare poziţia actualei puteri faţă de libera circulaţie a românilor din Europa. Ultimele evenimente în care au fost implicaţi zeci de români care au vrut să intre în Spania sunt grăitoare pentru o anumită stare de lucruri, dar mai ales pentru lipsa de reacţie a autorităţilor, o inerţie endemică, de rău augur, care nu face decât să alimenteze o anumită poziţie nesănătoasă a României pe harta Europei.

Declaraţiile bâlbâite ale diplomaţilor români din Franţa şi Spania, palida lor implicare în ceea ce priveşte autocarele româneşti practic expulzate din Spania, au arătat întregii ţări cât de bine gestionează Ministerul de Externe astfel de situaţii.

E drept că nu o dată românii sau alte minorităţi naţionale ne-au cam făcut de ruşine prin Europa, dar asemenea lucruri nu se întâmplă numai cu noi, ci cu mulţi alţi cetăţeni din Europa de Est, şi am îndrăzni să spunem nu numai din Europa de Est. De aici însă şi până la a expulza pur şi simplu, cu acte în regulă, aspecte constatate, aşa cum se ştie, de autorităţile româneşti, germane şi austriece, câteva autocare, a trata oamenii ca pe nişte infractori care nu au voie să coboare din autovehicule, a-i ţine nemâncaţi ca pe nişte animale, este inadmisibil. Iar lipsa de reacţie a diplomaţiei româneşti în faţa respectivului afront, e la fel de inadmisibilă. Nu am auzit de nici o notă de protest înaintată de ministrul de externe sau de vreun alt oficial român.

Nu uitaţi, distinşi domni din Ministerul Afacerilor Externe, că România este, în acest moment, o ţară cu profunde aspiraţii europene. Suntem un stat care va semna pe 25 aprilie Tratatul cu Uniunea Europeană, la care vom adera în 2007. Suntem o ţară a NATO. Toate astea şi multe altele ne recomandă ca un partener european serios, care respectă convenţiile europene, dar vrea să-i fie şi lui respectate drepturile. De aceea, diplomaţia românească trebuie să fie mai fermă. Aşa cum în marile decizii se impune fermitate, şi ceea ce ţine de rolul şi prezenţa cetăţenilor români în Europa şi în lume, trebuie ocrotit aşa cum se cuvine, de o diplomaţie eficientă, nu de una de operetă.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Oltean.

Domnul Constantin Anton Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Au trecut aproximativ 14 săptămâni de când am fost ales împreună cu dumneavoastră ca deputat în Parlamentul României. Cu aproape 10 săptămâni în urmă, am primit în această sală votul de învestitură pentru a conduce noul guvern rezultat după alegeri.

De atunci, este prima oară când iau cuvântul în Parlament. Sunt onorat să revin în faţa dumneavoastră, chiar dacă o fac ca deputat.

Este cel mai autentic mod în care îmi pot arăta respectul pentru instituţia legislativului. Poate că unii dintre dumneavoastră sunteţi miraţi să mă vedeţi la această tribună prezentând o declaraţie politică. Eu n-am uitat că m-am angajat în campania electorală să contribui la consolidarea instituţiei Parlamentului, ca for de dezbatere politică.

M-am angajat în egală măsură să promovez şi să întăresc toate instituţiile şi valorile democratice, pentru a permite reconstrucţia României şi aderarea la Uniunea Europeană, prin valorile democratice, mă refer la drepturile şi libertăţile individului, egalitatea în faţa legii, libera iniţiativă.

Am prezentat aceste aspecte ca să înţelegeţi din ce perspectivă abordez problema care constituie tema principală a mesajului meu politic.

Cine îşi imaginează că schimbarea de putere duce automat la rezolvarea problemelor societăţii este nerealist. Se pot schimba zece guverne şi tot atâtea parlamente, fără ca nimic să se schimbe în România dacă nu există voinţă politică. Agenda reziduală pe care am preluat-o după alegeri are o densitate de plumb. Foarte multe sunt problemele nerezolvate de la începutul anilor `90.

Vă supun atenţiei dumneavoastră una din problemele cheie şi anume, relaţia presei cu instituţiile statului. Am analizat cu atenţie în aceste săptămâni situaţia presei din ultimii ani. Am revăzut rapoartele organizaţiilor pentru protecţia presei. Am să vă citesc din raportul Agenţiei pentru monitorizarea presei din anul 2004: "Presa funcţionează într-un mediu economic ce nu respectă legile economiei de piaţă, principala cauză fiind intervenţia brutală a reprezentanţilor puterii centrale sau locale pe piaţă, folosind abuziv atât instituţiile statului, cât şi banii publici, prin intermediul publicităţii acordate discreţionar şi netransparent".

Raportul Freedom House din 2004 spune, de asemenea, că "publicitatea este uneori folosită ca un instrument pentru a face presiuni asupra organizaţiilor media."

În aprilie 2004, Organizaţia "Reporters sans frontieres" a solicitat autorităţilor să pună imediat capăt controlului economic asupra presei, care duce la autocenzură. Mai mult, astfel de constatări se regăsesc şi în rapoartele Comisiei şi Parlamentului European şi ale Departamentului de Stat ale Statelor Unite.

Ele ridică semne de întrebare asupra funcţionalităţii statului de drept în România, iar mie, ca cetăţean, îmi dau fiori.

Am mai constatat că Guvernul era prins într-un conflict steril cu unele organizaţii ale societăţii civile din cauza blocării accesului la informaţiile publice, legată de publicitatea de stat. Am să dau exemplul procesului intentat de Centrul de jurnalism independent, fostului guvern. "Un guvern democratic nu se luptă cu societatea civilă, ci construieşte împreună cu ea."

Prin urmare, am dat Centrului pentru jurnalism independent toate informaţiile pe care le-am avut, iar părţile au stins litigiul în instanţă. Nu am făcut decât să punem în practică principiul transparenţei instituţionale, specific unui guvern democratic şi responsabil.

Un cotidian central a solicitat, în baza Legii nr.544 privind liberul acces la informaţiile publice o situaţie a fondurilor cheltuite de la începutul anului 2000 până la sfârşitul anului 2004 de către ministere şi instituţiile din subordine pentru publicitatea de stat. Cancelaria a respectat legea şi a furnizat datele cerute. Totalul acestor fonduri depăşeşte 65 de milioane de euro.

Sunt preocupat în mod real de modul în care sume atât de mari de bani pot fi utilizate de instituţiile statului în relaţia cu presa. Câtă vreme nu există o reglementare clară, corectitudinea utilizării banilor publici depinde prea mult de absenţa sau de prezenţa voinţei politice.

Guvernul actual are voinţa politică de a nu folosi banii publici pentru a controla presa. Este o decizie pe care am luat-o de la bun început şi nu ne-am abătut de la ea.

Consider că o presă liberă, profesionistă şi responsabilă este semnul de sănătate al unei democraţii. A da publicitate de stat pe criterii discreţionare, înseamnă să foloseşti banii publici împotriva cetăţenilor, şi eu nu voi accepta aşa ceva.

M-am angajat ca om politic să consolidez libertatea presei şi liberul acces la informaţii al cetăţenilor. Pentru aceasta, eu, deputatul liberal, Călin Popescu - Tăriceanu, şi totodată prim-ministru al României, vin în faţa Parlamentului ţării cu următorul mesaj politic: România are nevoie de un sistem transparent şi controlabil pentru publicitatea de stat.

Vom colabora pentru transpunerea în practică a acestui proiect cu societatea civilă. Vom crea un grup de lucru format dintr-un reprezentant al Guvernului şi reprezentanţii societăţii civile şi a organizaţiilor de media care să construiască rapid un sistem eficient de utilizare a banilor publici.

Centrul de Jurnalism Independent a avut o iniţiativă lăudabilă în acest sens şi va juca un rol central în proiectul la care mă refer. Sper ca, în câteva săptămâni, Parlamentul să voteze proiectul de lege pe care-l vom înainta şi care să asigure gestiunea corectă a fondurilor pentru publicitatea de stat. Contăm în acest sens pe sprijinul Parlamentului.

Până la crearea noului sistem, Guvernul va prezenta public, în mod regulat, cum a utilizat fondurile publice date de stat. Am solicitat deja ministerelor datele pe care le au pentru primele luni ale anului în curs.

Mai sunt şi alte probleme legate de presă, cum ar fi agresiunile împotriva jurnaliştilor. Dacă un jurnalist este bătut ca să fie jefuit, este un atac, desigur, la siguranţa personală. Dar dacă un jurnalist este bătut din cauză că este jurnalist, atunci este un atac la siguranţa democraţiei.

Nici una din situaţii nu este tolerabilă, dar cea din urmă, cu atât mai puţin. Ministerul Administraţiei şi Internelor ia măsuri pentru rezolvarea acestui gen de probleme.

Am venit cu această declaraţie politică în faţa dumneavoastră, pentru că normalizarea relaţiilor dintre instituţiile statului şi presă este o chestiune de interes naţional. Într-o democraţie reală, astfel de chestiuni nu se rezolvă cu ignorarea Parlamentului.

În încheiere, vreau să subliniez că schimbarea atitudinii clasei politice şi a instituţiilor statului faţă de presă va duce la profesionalizarea relaţiei cu mass-media, va fi semnalul că democraţia românească funcţionează. Este ceea ce trebuie să facem ca ţară care aspiră să primească paşaportul european în 2007. Altfel, vom rămâne mereu la periferia Europei şi a istoriei. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat, domnule prim-ministru.

Vreau să vă rog, în alte situaţii, când veţi dori să faceţi declaraţii politice, dacă veţi considera că este util, să ţineţi seama şi de art.81 din Regulament, care vă permite să faceţi declaraţii în calitate de prim-ministru, ceea ce, sigur, ne va da ocazia să facem şi dezbateri în legătură cu declaraţiile respective. Şi, oricând doriţi, cu prioritate, astfel de cereri vor fi puse pe ordinea de zi a Camerei.

Stimaţi colegi,

În continuare, îl invit pe domnul deputat Ioan Oltean, după care va urma domnul deputat Dănuţ Liga.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi, mai întâi, ca unul dintre parlamentarii vechi, să constat cu satisfacţie că pentru prima dată un prim-ministru vine în faţa Parlamentului şi recunoaşte rolul şi importanţa acestuia.

Acesta este un prim semn al democraţiei, acesta este un prim semn al faptului că Parlamentul este recunoscut de către Guvern ca fiind principala instituţie legislativă a ţării.

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi este determinată, în principal, de hotărârea pe care principalul partid de opoziţie, PSD, a luat-o în sensul depunerii unei moţiuni simple privind schimbările pe care actuala putere le face la nivelul administraţiei publice centrale şi locale.

În acelaşi timp, am fost determinat să încheg această declaraţie politică şi de intervenţia domnului deputat PSD, de Bistriţa-Năsăud, Radu Moldovan, făcută la acest microfon săptămâna trecută, o declaraţie politică prin care domnia sa a dovedit că este lovit de amnezie, incriminând actuala putere care produce fapte, care au fost de fapt preocuparea domniei sale pe parcursul celor 4 ani cât PSD-ul a fost la guvernare.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Dacă ar fi să luăm de bune declaraţiile colegilor noştri de la PSD, ar trebui să tragem concluzia că sediile partidului PSD sunt inundate de "lacrimile de crocodil" ale celor care apără profesioniştii fostului partid de guvernământ.

Toată clientela politică a PSD, înşurubată în funcţii prin concursuri, în majoritate trucate, toate amantele, fiii şi fiicele, nepoţi, verişori, nevestele, rubedeniile şi tovarăşii de matrapazlâcuri, care au jefuit fără milă şi fără ruşine această ţară, timp de 4 ani, ajunşi celebri prin furturi, delapidări, incompetenţă şi dispreţ faţă de banul public, sunt calificaţi acum drept mari profesionişti. Mai mult, ni se spune că sunt indispensabili bunului mers al lucrurilor.

Domnii de la PSD fac marea greşeală de a aprecia că suntem proşti, şi noi şi cetăţenii acestei ţări. Profesionalismul pe care-l clamează PSD-ul nu a însemnat timp de 4 ani de zile decât jaf, cumetrii mafiote şi incompetenţă crasă, cu rezultate care se văd acum cu ochiul liber.

Doriţi fapte? Mă refer numai la judeţul Bistriţa-Năsăud, judeţ pe care eu cred că-l cunosc suficient de bine. În anul 2000, în judeţul Bistriţa-Năsăud, PSD-ul obţinea la alegerile locale 5 primari. A reuşit să termine mandatul cu 50 de primari din 62. A avut 3 consilieri municipali, a reuşit în mai puţin de două luni de guvernare să aibă 14 consilieri municipali. A avut 4 consilieri judeţeni, a reuşit într-un an şi jumătate - iată, aici, cu un efort mai mare - să aibă peste 20 de consilieri judeţeni, inclusiv preşedintele Consiliului judeţean, Gheorghe Marinescu.

De asemenea, în două săptămâni, au reuşit să înlăture de la conducerea serviciilor deconcentrate pe absolut toţi şefii acestor servicii şi să-i înlocuiască cu membrii partidului de guvernământ ai vremii respective, şi nu întotdeauna, ba chiar dimpotrivă, de cele mai multe ori doar pe baza carnetului de partid, şi nu pe baza criteriilor de competenţă şi de profesionalism.

Situaţia este clar că este similară în oricare alt judeţ al ţării. PSD-ul a luptat cu îndârjire împotriva oricărei iniţiative legislative care s-ar fi propus să limiteze migraţia politică, în speranţa că va reuşi să jefuiască ţara încă 4 ani, în folosul clientelei sale politice.

Neruşinarea cu care PSD îşi plânge acum armata de activişti, instalaţi în funcţii pe criterii politice şi cu încălcarea legilor, nu este egalată decât de demagogia liderilor acelui partid, care au politizat până şi grădiniţele.

Stimaţi colegi,

Ar fi trebuit, în opinia mea, să daţi dovadă că vă pasă de legi atunci când aţi fost la guvernare, dându-i dumneavoastră afară din funcţii pe cei care şi-au încălcat statutul şi s-au transformat în activişti politici ai partidului dumneavoastră.

Spre deosebire de dumneavoastră, noi nu-i vom schimba din funcţii pe profesionişti. Cei care au dovedit competenţă şi verticalitate vor rămâne în funcţii, şi am dat deja semnale politice clare în acest sens. Mai mult, consecvenţi convingerilor noastre, vom refuza cu fermitate traseismul politic şi nu-i vom accepta pe "dezertorii" dumneavoastră. Dar, nici nu aveţi motive să credeţi că suntem atât de naivi încât să ne închipuim că ţara poate fi guvernată bazându-ne pe activiştii puşi de dumneavoastră.

Îi vom schimba din funcţie, fără menajamente, pe cei numiţi pe criterii politice, care au dovedit incompetenţă şi care şi-au încălcat statutul transformându-se în agenţi electorali ai PSD-ului. Avem îndreptăţirea morală, argumentele legale şi mandatul electoratului în acest sens.

Sigur, acest lucru îngrijorează PSD-ul, în primul rând, pentru că partidul va trebui să-şi scoată mâinile din banul public, jefuit fără milă în timpul guvernării anterioare. Este evident, că PSD-ul va avea probleme, pentru că o structură mafiotă nu rezistă fără obiectul muncii. Aşa, încât, înţelegem îngrijorarea domniilor voastre, precum şi demagogia moţiunilor de cenzură, simple şi a declaraţiilor politice sforăitoare.

Decuplat de la conducta banului public, PSD-ul va avea mari probleme în a face politică, în singurul mod în care ştia să o facă: prin mită, şantaj, promisiuni fără acoperire şi comisioane.

Cât despre cei îngrijoraţi de soarta actualului şi vremelnicului preşedinte al Consiliului judeţean Bistriţa-Năsăud, Gheorghe Marinescu, implicat în numeroase scandaluri cu substraturi financiare şi politice, opinia publică aşteaptă încă de la distinşii reprezentanţi ai PSD ...

Domnul Adrian Năstase:

Am o rugăminte, domnule deputat: aţi depăşit cu mult 3 minute. Deci, v-aş ruga, dacă se poate, să încheiaţi această declaraţie.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Aţi intervenit într-un moment nepotrivit. Chiar mă pregăteam să întrerup, dar v-aş ruga să judecaţi şi să apreciaţi cu aceeaşi unitate de măsură pe fiecare vorbitor, domnule preşedinte. Pentru că, până acum, nici unul dintre intervenienţi nu a vorbit 3 minute. Şi vă pot demonstra acest lucru.

Domnul Adrian Năstase:

Aveţi dreptate, şi domnul prim-ministru a vorbit aproape 10 minute, dar am considerat că în ceea ce-l priveşte putem să facem o excepţie. Dar, sunt mai mulţi colegi înscrişi astăzi şi din acest motiv nu vor putea să ia cuvântul.

De aceea, vă rog să încheiaţi.

Domnul Ioan Oltean:

Mă pregătesc să închei, spre satisfacţia celor din partea stângă a sălii de şedinţă.

Sigur, nu sperăm că argumentele pot fi făcute publice, dar şi acest lucru este plin de semnificaţii privind moralitatea şi principiile politice ale fostului partid de guvernământ. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Dănuţ Liga.

Se pregăteşte domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

Domnul Dănuţ Liga:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş vrea să fac întâi o scurtă precizare, înainte de a face declaraţia mea politică, deoarece a fost vehiculat numele meu, puţin mai devreme, de un distins coleg deputat.

Domnule deputat, vă înţeleg supărarea cu privire la declaraţia mea politică, cu o săptămână în urmă, deoarece şi dumneavoastră faceţi parte din acele abuzuri şi ilegalităţi pe care domnul Lucian Iliescu, în judeţul Giugiu, le practică la nivel înalt. Vă mulţumesc.

Dragi colegi, doresc în acest moment să prezint o scrisoare deschisă, semnată de 5 dintre cei 6 parlamentari ai judeţului Giurgiu, adresată domnului prim-ministru şi preşedinte al Partidului Naţional Liberal, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

Din respect pentru Constituţia României şi a legilor existente, potrivit obligaţiilor faţă de cetăţenii acestei ţări şi a jurământului de credinţă depus la învestirea în funcţia de prim-ministru, vă solicităm, domnule preşedinte, să vă pronunţaţi public cu privire la abuzurile şi ilegalităţile săvârşite de Lucian Iliescu, preşedinte al PNL, judeţul Giurgiu, şi primar al Municipiului Giurgiu.

În urmă cu aproximativ două luni de zile, ne-am adresat mai multor instituţii abilitate pentru a semnala hoţia, jaful şi deturnările de fonduri de care se face vinovat domnul Lucian Iliescu.

Deşi de la alte autorităţi am primit răspunsuri, în unele chiar ni s-a confirmat faptul că domnul Iliescu săvârşise abuzurile semnalate de noi, din partea dumneavoastră şi a instituţiilor aflate în subordinea dumneavoastră, ca de exemplu Corpul de Control al Primului-ministru, nu am primit până în prezent nici un răspuns.

Din acest motiv, am ales această formă de adresare, pentru a obţine din partea dumneavoastră un răspuns clar: îl susţineţi în continuare pe Lucian Iliescu, sau vă desolidarizaţi în mod public de acesta, dând totodată libertate organelor de anchetă de a finaliza controalele începute şi, de ce nu, retragerea sprijinului politic, dacă cu adevărat dumneavoastră doriţi să faceţi ceea ce aţi promis la începutul mandatului dumneavoastră, în lupta împotriva corupţiei, şi am declarat încă de atunci, mă aveţi ca şi aliat în acest fenomen.

În cazul în care nici de această dată nu vom primi din partea dumneavoastră un punct de vedere oficial, vom înţelege faptul că aprobaţi maniera în care "baronul local" PNL, Lucian Iliescu, drenează banii publici către anumite buzunare.

În acest caz, vom fi nevoiţi a ne adresa şi unor ambasade, organisme şi instituţii internaţionale, pentru a sesiza faptul că în România hoţia are putere mai mare decât legea, iar corupţia instituţională a ajuns la cel mai înalt nivel. Semnează această scrisoare: senator Irina Loghin, senator Ion Rădoi, deputat Nicolae Bădălău, deputat Dan Iosif şi, cu voia dumneavoastră, ultimul semnatar, Dan Liga. Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

Vă propun, după aceea, să ne oprim cu segmentul de declaraţii, pentru a trece la discutarea punctelor legislative de pe ordinea de zi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi, în ziua de 15 martie, sărbătorim ziua revoluţiei maghiare, sărbătoarea naţională a maghiarilor de pretutindeni.

Ca parte integrantă a primăverii europene, revoluţia maghiară prin programele sale viza desfiinţarea radicală a relaţiilor feudale, democratizarea societăţii prin acordarea drepturilor şi libertăţilor civice, nu numai pentru comunitatea maghiară, ci şi pentru celelalte popoare din spaţiul carpato-dunărean.

Mişcările din Transilvania, din luna martie, prefaţau o revoluţie paşnică, atât prin programul de la Cluj, cât şi prin manifestaţiile populaţiei maghiare de la Târgu Mureş. Dieta Transilvaniei, din ziua de 29 mai, a adoptat legi importante, atât pentru poporul maghiar, cât şi pentru naţiunea română, cum a fost: desfiinţarea iobăgiei, suportarea în comun de către toţi cetăţenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetăţeneşti şi religioase ale românilor şi noua lege a presei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curţii de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două naţiuni. Din păcate, momentele istorice legate de evenimentele paşoptiste, de multe ori sunt greşit sau tendenţios interpretate. Una dintre acestea ar fi teza formulată de unii politicieni sau pseudoistorici, care afirmă că, în timpul revoluţiei, în luptele cu revoluţionarii maghiari şi-au pierdut viaţa peste 40.000 de români.

După datele oficiale ale armatei austriece, pierderile umane ale românilor se ridică la 4.425 de persoane, iar ale saşilor la 244 de suflete. Contemporanul evenimentelor, Gheorghe Bariţiu, unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluţiei române, a estimat aceste pierderi la circa 6.000 de oameni.

După analiza componenţei etnice a diferitelor unităţi ale armatei revoluţionare maghiare, românii au luptat într-un număr de aproape de 30.000 în armata revoluţionară ungară, în timp ce oastea lui Avram Iancu din Munţii Apuseni se ridica la 30.000 - 40.000 de oameni.

Prin urmare, evenimentele din anii 1848 - 1849 prezintă numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele două naţiuni şi nu duşmănia faţă de revoluţia maghiară, cum se întâmplă şi în zilele noastre.

Din păcate, evenimentele paşoptiste sunt tendenţios interpretate şi se îndeamnă la ură şi lipsă de toleranţă faţă de populaţia maghiară din Transilvania.

Necunoaşterea exactă a evenimentelor îngreunează apropierea reală între cele două naţiuni. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Pentru cei care n-au putut lua cuvântul astăzi, să depună în scris declaraţiile pe care le pregătiseră sau, dacă nu, să se reînscrie pentru săptămâna viitoare.

Facem o pauză de 10 minute şi reluăm lucrările cu punctele de pe ordinea de zi.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Dragoş Dumitriu:

Motivul prezentei declaraţii politice este starea extrem de gravă a zonei Muscel, judeţul Argeş. În fapt, populaţia zonei, aproape 50.000 de locuitori, depinde de situaţia de la SC ARO S.A. Întreprinderea a trecut prin procesul de privatizare, însă, până la această oră, intenţiile acţionarului majoritar sunt neclare. Cu toate că prevederile contractuale nu au fost respectate, se procedează la vânzarea unor active necesare producţiei de automobile. În acelaşi timp, conflictele sociale se amplifică datorită măririi restanţelor salariale faţă de angajaţi.

Principalele organizaţii sindicale şi civice din zonă - Sindicatul Liber ARO, Asociaţia "Salvaţi Muscelul" şi Sindicatul Fabricii de Ştanţe şi Matriţe - au înaintat sesizări la Comisia de cercetarea abuzurilor a Camerei Deputaţilor. Parlamentarii din comisie au început investigaţia dar, pentru rezolvarea stării dezastruoase, este nevoie şi de o intervenţie guvernamentală.

O altă problemă importantă a Muscelului o reprezintă situaţia exploatărilor miniere ale zonei, singurul domeniu care mai oferă locuri de muncă în Muscel. În condiţiile în care există precedente din guvernările 1996-2000, solicit Guvernului tratarea cu atenţie a problemei exploatărilor miniere, luând în calcul şi aspecte sociale şi de reconversie treptată a forţei de muncă locală.

Prin prezenta declaraţie politică solicit includerea pe ordinea de zi a Guvernului situaţia de la ARO Câmpulung, dar şi elaborarea unei strategii pentru rezolvarea problemelor sociale şi economice ale zonei Muscel.

Domnul Gheorghe Chiper:

În legătură cu mult mediatizatul "succes" guvernamental obţinut pe linia colectării suplimentare a unor venituri la bugetul de stat pe primele două luni, vă rog să-mi permiteţi să fac următoarea declaraţie, ce se vrea totodată şi o soluţie pentru ilustrarea unor viitoare "izbânzi" pe linie financiar-fiscală. Concret, mă refer la faptul că, în aceste zile am avut prilejul să aflăm din mass-media, pe scară largă şi cu o frecvenţă mare, că actualul Guvern a trecut la blocarea conturilor marilor datornici şi că acţiunea este mult apreciată de populaţie mai ales de contribuabilii mici, plătitori de impozite şi taxe, care constată, în sfârşit, că se face un act de dreptate, că vor veni la buget sumele neplătite de marii restanţieri - firme cunoscute, companii şi asociaţii, societăţi şi regii naţionale, cluburi sportive etc.

Am spune şi noi la fel, am subscrie acestor aprecieri dacă aceste măsuri de poprire de conturi şi instituiri de sechestre n-ar fi doar de faţadă, care mimează atragerea sumelor şi recuperarea plăţilor restante. Un argument în acest sens este procentul infim de transfer al acestor sume blocate către buget, gradul scăzut - de fapt aproape inexistent - în care se face valorificarea activelor aflate sub sechestru.

Propunerea mea, care se circumscrie, de fapt, prezentei declaraţii, este ca în relaţiile cu presa ale Guvernului, ale Ministerului de Finanţe, să fie prezentate în paralel sumele datorate cu sumele preluate la buget, precum şi cu fiecare caz în valorificare de active în parte.

Ar fi mai elocvent, mai util şi mai cinstit faţă de cei cărora le-au câştigat încrederea prin asemenea măsuri "justiţiare" care, aşa cum am spus, sunt doar formale şi fără finalitate.

Domnul Mircea Ciopraga:

Această intervenţie pe care o susţin vizează proiectul de Ordonanţă de urgenţă ce are ca obiect de reglementare, modificarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii.

Cu acest proiect de lege a fost sesizată pentru aviz Comisia pentru industrii şi servicii, al cărui membru sunt.

La dezbaterile în comisie, plecând de la obiectivele pe care şi le propune acest proiect de ordonanţă, şi anume promovarea investiţiilor din teritoriul administrativ al unităţilor administrativ - teritoriale prin descentralizare, în vederea simplificării procedurilor de autorizare, transferându-se competenţe la structura cea mai apropiată de cetăţean, făcând trimitere şi la situaţia extraordinară prevăzută de art. 115, alin. 4 din Constituţia României, republicată, care prevede asigurarea, în regim de urgenţă, a autonomiei structurilor administrative locale în autorizarea lucrărilor de construcţii, am considerat în mod imperios necesar completarea textului iniţial al proiectului de ordonanţă, printr-un amendament care ne apropie de cerinţele europene şi de evoluţia societăţii româneşti.

Acest amendament susţine transferul de competenţe în materie de autorizare a lucrărilor de construcţii către primarii comunelor, a lucrărilor care se execută în extravilanul comunelor, pentru construcţii definitive şi construcţii sezoniere aferente exploataţiilor agricole mai mici de 200 mp.

Drept pentru care, stimaţi colegi, vă expun motivele pentru care susţin acest amendament:

1. Transferul de competenţe către primarii de comună simplifică procedura actuală de autorizare a lucrărilor de construcţii, fiind mai apropiată de nevoile cetăţeanului;
2. Implică creşterea veniturilor bugetelor Consiliilor locale comunale, benefică pentru acoperirea nevoilor comunităţilor rurale;
3. Eliminarea birocraţiei creată de procedura actuală de autorizare a lucrărilor de construcţii şi, implicit, atragerea investitorilor şi a fondurilor comunitare către zonele rurale.

De aceea, v-aş ruga să aveţi în vedere, la dezbaterea în plenul Camerei Deputaţilor, a proiectului de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, beneficiile reale pe care le-ar aduce amendamentul mai sus menţionat.

Domnul Horia Văsioiu:

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a saluta iniţiativa ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, domnul Gheorghe Flutur, şi a Corpului de control al ministerului de a scoate la lumină dedesubturile unor contracte încheiate de Agenţia Domeniilor Statului cu diferite societăţi care, acum, iată, au datorii foarte mari către stat, situate în jurul a 3.300 de miliarde.

În acest sens, am convingerea că dosarul referitor la activitatea ADS, înaintată Inspectoratului General al Poliţiei şi Parchetului Naţional Anticorupţie, va fi soluţionat în spiritul legalităţii şi al dreptăţii, astfel încât cei vinovaţi de prejudicierea statului să plătească pentru faptele comise.

De departe, cazul cel mai şocant este cel al firmei "TCE 3 Brazi", societate a fostului deputat Culiţă Tărâţă. Sub protecţie politică şi prin încălcarea legilor, Culiţă Tărâţă a arendat cel mai mare grânar al ţării, Insula Mare a Brăilei, iar după câţiva ani de exploatare a celor 57.000 de hectare, a ajuns să datoreze statului 193 de miliarde de lei. Acest lucru a fost posibil prin acte adiţionale la contractul de arendare, ilegal din start, prin care s-a diminuat arenda datorată în contul unor lucrări ce în realitate nu au fost efectuate şi prin acordarea către S.C. "TCE 3 Brazi", fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, a unor sume de bani ce aveau titlul de susţinere financiară.

Raportul întocmit de Corpul de control constată că şirul ilegalităţilor a început încă din 2001, de la selectarea potenţialilor investitori, o ofertă mai avantajoasă fiind respinsă. Apoi, după semnarea contractului de arendă, un act adiţional reduce arenda pentru păşuni de la 470 kg grâu/ha/an. Pentru destufizarea, doar pe hârtie, a unor suprafeţe de teren din insulă, în anii agricoli 2002-2003, 2003-2004, 2004-2005, arenda a mai fost diminuată cu 13.942 tone de grâu anual. Iar pentru ca imaginea jafului din Insula Mare a Brăilei să fie completă, acelaşi raport arată că societatea lui Culiţă Tărâţă a mai primit, între anii 2002-2004, absolut nejustificat, o susţinerea financiară din partea statului în valoare de 278 miliarde de lei.

De aceea, ca deputat de Brăila, sper ca, în viitor, încredinţarea în exploatare sau concesionarea celor 57.000 de hectare din Insula Mare se va face legal şi într-o deplină transparenţă, în beneficiul unui investitor serios şi cu bonitate, al brăilenilor, dar şi al statului.

Domnul Romeo Raicu:

Declaraţie politică privind rolul-cheie al României în Zona Mării Negre.

Când va adera la Uniunea Europeană, în 2007, România va fi una dintre frontierele Europei moderne. România, prin ieşirea la Marea Neagră şi apropierea sa de zona Caucazului, reprezintă pentru occident o platformă militară optimă pentru operaţiunile militare contra terorismului, dar şi în ceea ce priveşte combaterea crimei organizate. Se ştie foarte bine că avem de-a face cu multe ameninţări la adresa securităţii, pentru că regiunea Mării Negre poate să devină un culoar al terorismului, al drogurilor şi al traficului de carne vie spre Uniunea Europeană. Este clar că toate aceste acţiuni pot deveni ameninţări pentru NATO şi statele membre UE, precum şi pentru ţările din regiune.

În acest context, România este şi va fi un aliat puternic şi de nădejde în războiul global împotriva terorismului. Cei 2000 de militari care sunt angajaţi în cinci operaţiuni internaţionale au făcut dovada capacităţii armatei române.

Aşa cum NATO are un rol din ce în ce mai important în chestiuni legate de securitatea globală, România trebuie să fie un actor important la graniţa de est a Alianţei. România trebuie să aducă trupele americane la Marea Neagră. Marea Neagră nu aparţine numai ţărilor riverane, ci are acces navigabil internaţional, protejat prin tratate internaţionale, iar trei dintre ţările riverane sunt membre NATO şi vor fi şi membre ale Uniunii Europene.

România este şi un aliat european ferm al Statelor Unite. Aşa cum a declarat şi Preşedintele României, Traian Băsescu: "Este o relaţie specială între România şi Statele Unite ale Americii, pentru că împărtăşim aceleaşi valori".

Domnul Mircia Giurgiu:

"11 martie 2005 - un an de la atentatul terorist de la Madrid"

Astăzi se împlineşte un an de la atentatele sângeroase de la Madrid. Imaginile cu cele peste 2.000 de victime din 11 martie 2004 sunt încă vii în memoria noastră. Lumea nu mai este aceeaşi din 11 septembrie 2001, iar noul val al atentatelor la siguranţa noastră, a tuturor, a schimbat definitiv istoria şi faţa lumii democratice.

Dacă oamenii cu obiective divergente, dar cu atentate teroriste ca scop comun, îşi acordă reciproc asistenţă prin cunoştinţe, tehnică şi material, este un semn că în lume se înfiinţează o inernaţională a teroriştilor? Nu ar fi prima oară, dacă ţinem seama că, în anii '70, Grupul Baader-Meinhof din Germania, Brigăzile Roşii din Italia şi Septembrie Negru din München au comis acte de violenţă în cooperare, prin contacte personale, şi cu serviciile secrete din aşa-numitele "state nemernice".

Mulţi au spus, pe bună dreptate, că atentatele de la Madrid au reprezentat "un asasinat în masă plănuit la rece, fără obiectiv politic sau religios apt a justifica un asemenea atentat monstruos" Actele teroriste, oriunde ar avea ele loc, sunt un veritabil atentat la adresa democraţiei, indiferent dacă autorul se numeşte al Qaeda sau ETA.

Atentatele de la Madrid reprezintă o crimă monstruoasă asupra umanităţii şi, totodată, o dovadă că terorismul este o ameninţare globală, că lupta împotriva sa nu este doar problema unei singure naţiuni. Teroriştii nu respectă frontiere naţionale, sisteme politice, ideologii sau religii, prin urmare, combaterea lor trebuie să fie pe măsura ameninţării.

Primele măsuri de combatere a terorismului datează de la jumătatea sec. al XIX-lea. Belgia a fost prima ţară, care, în 1856, a introdus în legislaţia sa penală "clauza atentatului", ce făcea posibilă extrădarea persoanelor implicate în asasinate politice. Noţiunea de "terorism" a fost folosită pentru prima dată la cea de-a doua Conferinţă de unificare a dreptului penal de la Bruxelles, din 1930, şi era definită astfel: "Folosirea intenţionată a unor mijloace capabile să producă un pericol comun reprezintă acte de terorism ce constau în crime împotriva vieţii, libertăţii şi integrităţii fizice a unor persoane sau care sunt îndreptate contra proprietăţii private sau de stat".

A doua fază în dezvoltarea reglementărilor "privind terorismul s-a desfăşurat între cele două războaie mondiale. Punctul culminant al actelor de terorism cu implicaţii internaţionale l-a constituit asasinarea la Marsilia, în 1934, a regelui Alexandru al Iugoslaviei şi a ministrului de externe francez, Louis Barthou. Reacţia statelor faţă de aceste crime a condus la aducerea problematicii terorismului în faţa Ligii Naţiunilor şi adoptarea convenţiilor din 1937.

Convenţia pentru prevenirea şi combaterea terorismului din 1937, primul instrument juridic internaţional în materie, prevedea în art. 1 că: "Înaltele părţi contractante, reafirmând principiul dreptului internaţional potrivit căruia este de datoria oricărui stat de a se abţine de la orice fapt destinat să favorizeze activităţile teroriste îndreptate împotriva altui stat şi să împiedice actele prin care acestea se manifestă, se angajează să prevină şi să-şi acorde în mod reciproc concursul".

În România, activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se organizează şi se realizează în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, ale Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, precum şi a altor acte normative cu aplicabilitate în domeniul antiterorismului, conform obligaţiilor asumate de ţara noastră prin convenţii şi tratate internaţionale.

Potrivit Strategiei de Securitate Naţională a României (adoptată la 18 decembrie 2001 de către Parlament), combaterea factorilor de risc generaţi de evoluţia fenomenului terorist internaţional şi de influenţele acestuia asupra stării de securitate a ţării noastre constituie una dintre preocupările majore ale statului român. Acordurile încheiate de România privind cooperarea în prevenirea şi combaterea terorismului confirmă preocuparea ţării noastre de a crea un cadru legal şi unitar, menit să satisfacă cerinţele impuse de amplificarea fenomenului terorist la nivel mondial.

În aceste condiţii, avertismentul la adresa societăţilor democratice este clar: stacheta acţiunilor teroriste e ridicată dramatic şi se poate afirma că, într-adevăr, la 11 septembrie 2001 şi 11 martie 2004, lumea s-a schimbat şi acum nu mai suntem siguri decât în măsura în care suntem şi vigilenţi.

Aducem un pios omagiu celor 16 familii de români care i-au pierdut pe cei dragi în 11 martie 2004 la Madrid.

Domnul Mircea Costache:

"Nepăsarea guvernării pe agenda integrării"

Ocupaţi până peste cap cu aranjamentele financiare proprii, cu voiajurile pe la saloane auto, cu speculaţiile pe piaţa de capital, cu plasarea clientelei în posturi mănoase şi, în general, cu chiverniseala personală, guvernanţii nu prea mai găsesc răgaz şi pentru rezolvarea problemelor stringente de pe agenda integrării europene.

Înalţii demnitari care ne-au vizitat recent, domnul Josep Borrell, Preşedintele Parlamentului European, şi dl. Pierre Moscovici, raportor pentru România, ne-au atras atenţia că avem o serie de neîmpliniri care pot duce la un vot negativ în Plenul Parlamentului European din 13 aprilie a.c., vot care ar putea amâna semnarea Tratatului de aderare de la 25 aprilie a.c. pentru anul 2006 sau pentru mai târziu.

Care sunt principalele neajunsuri care pot duce la aplicarea clauzei de salvgardare şi a amânării integrării europene cu unul sau cu mai mulţi ani? Acestea sunt problemele grave din domeniul JAI (Justiţie şi Afaceri Interne), precum şi cele din domeniile mediului, concurenţei şi combaterii corupţiei la nivel înalt. Când se referă la justiţie şi afaceri interne, observatorii străini critică incapacitatea administrativă de utilizare corectă a fondurilor publice, inclusiv a programelor finanţate de UE (PHARE, ISPA, SAPARD), dar mai ales haosul şi abuzurile din justiţie.

Reprezentanţii forurilor europene constată că dincolo de practicile abuzive, justiţia română este, în unele privinţe, ilegală ea însăşi. Mai precis, practicanţii actului de justiţie nu îndeplinesc întotdeauna condiţiile legale. Aşa s-a ajuns ca multe cauze soluţionate în ţară să ajungă pe rolul instanţelor CEDO (Curţii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg). Cunoscătorii în materie afirmă că în peste 100 de dosare, judecate de CEDO, statul român pierde aprox. 200 milioane dolari. Mai nou, CEDO a constatat că magistraţii români nu îndeplinesc condiţiile exprese cerute de legea română pentru a practica magistratura şi, judecând pe excepţie, dă câştig de cauză tuturor acelora care li se adresează din ţară, întrucât hotărârile şi sentinţele emise în aceste condiţii de judecători şi procurori ilegali sunt lovite de nulitate.

Astfel, una din condiţiile pe care cei 2000 de procurori şi 4000 de judecători nu o îndeplinesc este aceea prevăzută de art. 46 din Legea 92/1992, modificată şi de art. 13 din Legea 303/2004 privind Statutul magistraţilor, şi anume aceea de a fi apt medical pentru a fi magistrat. Ordinul comun al Ministerului Justiţiei şi al Ministerului Sănătăţii pentru constituirea Comisiei speciale de examinare medicală a fost emis, dar nu a fost publicat în Monitorul Oficial.

După informaţiile noastre, majoritatea celor care practică azi magistratura în România nu s-au prezentat la comisie şi nu posedă certificatul de apt medical pentru a fi magistrat. Aşa stând lucrurile, se poate întâmpla ca destinele justiţiabililor să ajungă pe mâna unora care, pe de o parte nu îndeplinesc condiţiile legale iar, pe de altă parte, să nu aibă o stare de sănătate corespunzătoare. Poate de aceea unele soluţii, date de instanţele româneşti, la speţe identice, sunt diametral opuse, punând reale semne de întrebare asupra deplinătăţii facultăţilor mintale ale celor care judecă. Pentru că, nu-i aşa, judecătorii, în afară de a primi telefoane prin care să li se dicteze soluţia, sau peşcheşuri felurite, ei mai trebuie şi să ... judece !

La interpelarea adresată de subsemnatul Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătăţii, la data 21.02.2005, am primit răspunsuri edificatoare pentru starea justiţiei şi a ţării:

1. Ministerul Sănătăţii: "Nu ştim dacă magistraţii s-au prezentat la comisia medicală şi dacă au obţinut certificatul de apt pentru a fi magistrat pentru că aceasta e problema angajatorului care trebuie să solicite angajaţilor dosarul cu actele cerute de lege." Răspuns prezentat în plenul Camerei Deputaţilor de dl. av. Szekely Ervin, secretar de stat, la data 28.02.2005.
2. Ministerul Justiţiei: "Nu ştim dacă cei 6000 de procurori şi njudecători îndeplinesc condiţiile legale privind certificatul medical de apt pentru a fi magistrat, cerut de lege. Întrebaţi Consiliul Superior al Magistraturii !"Răspuns prezentat în plenul camerei Deputaţilor de dl. Mihai Eftimescu, secretar de stat, la data de 14 martie 2005 (transmis în direct la Radio România Actualităţi).

Prin urmare, această derobare de responsabilităţi a responsabililor de starea actuală a justiţiei române, îi îndreptăţeşte pe oficialii UE şi pe euro-parlamentari să pună sub semnul întrebării semnarea Tratatului de Aderare a României la 25 aprilie a.c. şi integrarea definitivă, începând cu 1 ianuarie 2007.

Semnificativă, şi chiar simbolică, în acest sens este gestul doamnei. ministru Monica Macovei de a răspunde unei singure interpelări, adresate de liderul grupului PPRM, dl. av. Lucian Augustin Bolcaş, după care a părăsit sala, pregătindu-se să decoleze, în grabă, spre Bruxelles, să le spună, probabil, membrilor Comisiei Europene că justiţia şi-a rezolvat toate problemele şi e gata de integrare "în absolut".

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Demersurile făcute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în ultima perioadă, prin blocarea conturilor a 1.392 de firme cu datorii la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, pentru recuperarea a 4.640,6 miliarde lei, înlătură tratamentul preferenţial pe care fostul Guvern îl aplica anumitor firme, prin scutirea datoriilor pe care acestea le aveau la stat.

Chiar dacă pe listă sunt societăţi de mare anvergură, şi care au activitate în cele mai diverse domenii, de la agricultură, presă, confecţii, taximetrie şi până la cluburile de fotbal, conturile acestora au fost blocate până la recuperarea sumelor datorate.

Printre rău-platnici se numără nume sonore, precum Grupul Dramiral, Nord-Est Media, Media Pro Pictures, Cristaxi sau Asociaţiile sportive Steaua, Sportul Studenţesc, Universitatea Craiova, Fotbal Cluib Dinamo şi Naţional, societăţi ale căror conturi vor rămâne blocate până la recuperarea integrală a creanţelor, urmând ca în perioada de poprire a conturilor, băncile să accepte plăţi doar cu aprobarea AVAS, cu excepţia sumelor în contul creanţei deţinute de AVAS şi al privilegiilor legale, categorie în care sunt incluse salariile angajaţilor.

Acest ordin binevenit, emis de AVAS, a fost transmis unui număr de 38 de bănci pentru a fi pus în aplicare. Din conturile debitorilor se va recupera suma de 4.640 miliarde lei, consolidată în dolari, pe baza raportului leu-dolar, valabil la data preluării creanţelor.

Pe lista neagră figurează cu cele mai mari sume primite casele de sănătate din judeţele Caraş-Severin, Alba şi din Bucureşti, precum şi 11 societăţi aflate în subordinea Ministerului Transporturilor, care au datorii de 22,1 miliarde lei la Casa de Asigurări de Sănătate a Transportatorilor.

De asemenea, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti (OPSNAJ) are de recuperat 9,2 miliarde lei de la şase firme.

Demersurile făcute de AVAS sunt binevenite, până în prezent, reuşind să recupereze datorii ale firmelor la Fondul Asigurărilor de Sănătate, în valoare de 1.547 miliarde lei.

Astfel, putem concluziona că Guvernul Tăriceanu nu are clientelă politică, aşa cum fostul guvern avea, iar această intervenţie reprezintă o deconectare de la buget a acestei clientele politice. Numai în felul acesta vom reuşi să avem o economie sănătoasă. Datoriile de stat trebuie să devină cele mai importante, ele trebuie plătite regulat, înainte de orice, lună de lună!

Am convingerea că în acest fel vor fi eliminate neregulile săvârşite de fostul Guvern, prin favorizarea anumitor societăţi de anvergură. Vă mulţumesc.

Domnul Emil Strungă:

Una din temele care inflamează relaţiile dintre Guvern şi sindicate o constituie propunerea de modificare a Codului Muncii (CM). Facem precizarea că adoptarea actualei legislaţii în domeniul muncii s-a făcut în 2003, pe fondul unui dialog între sindicate şi patronat, situaţie în care patronatele au făcut concesii importante, care acum se dovedesc a fi puncte slabe în legislaţia muncii. Codul Muncii a fost adoptat fără dezbatere parlamentară, prin asumarea răspunderii Guvernului.

La aproape doi ani de la intrarea în vigoare a Codului Muncii, au intervenit în aplicarea acestuia unele inadvertenţe sesizate de mediul de afaceri, organizaţiile patronale, inspecţia muncii şi organismele internaţionale.

În încercarea de eliminare a acestor deficienţe, fostul guvern a autorizat efectuarea unui studiu, iniţiat în luna august 2004, de către un expert străin, în vederea revizuirii Codului Muncii, studiu finalizat în noiembrie 2004.

Componenta esenţială a acestui studiu este dedicată flexibilizării pieţei muncii, în scopul creşterii competitivităţii economiei naţionale şi pentru a stimula creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă.

În noiembrie 2003, între fostul guvern şi reprezentanţii Consiliului Investitorilor Străini a fost semnat un memorandum privind îmbunătăţirea mediului de afaceri, prin flexibilizarea forţei de muncă.

În raporturile de ţară pe anii 2003 şi 2004, au fost semnalate îngrijorări ale UE faţă de unele reglementări existente în actualul CM. Modificarea CM este un angajament stabilit cu FMI şi BM, asumat de fostul guvern, având termene precise de îndeplinire, respectiv martie 2005, pentru transmitere la Parlament, şi 1 iulie 2005 pentru intrarea în vigoare.

În consecinţă, intenţia Guvernului Tăriceanu de modificare a CM este o continuare firească a politicii sociale a fostului guvern şi care trebuie materializată, indiferent de cine se află la guvernare.

În raport cu această necesitate, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei (MMSSF) a iniţiat o serie de dezbateri atât cu organizaţiile sindicale, cât şi cu cele patronale, pentru a încerca modificarea CM, în sensul flexibilizării relaţiilor de muncă.

Precizez că, în data de 31.01.2005, au fost transmise partenerilor sociali (sindicate şi patronate reprezentative) un set de propuneri referitoare la unele modificări ale CM, precum şi un calendar estimativ de derulare a dezbaterilor, în vederea finalizării unui proiect de lege de modificare a CM.

Elementele critice ale acestei modificări o constituie reanalizarea condiţiilor şi modalităţilor de încheiere a contractului individual de muncă şi relaxarea restricţiilor privind folosirea contractului individual de muncă pe perioadă determinată.

La prima întâlnire programată pentru 08.02.2005, Confederaţiile sindicale au anunţat, atât în scris, cât şi verbal, că prioritatea ar fi elaborarea legislaţiei subsecvente ce se degajă din dispoziţiile CM, şi că modificarea acestuia este prematură şi neproductivă, declarând că nu vor mai participa la întâlnirile organizate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei referitoare la modificarea CM, fără să ţină cont că Guvernul are un cuvânt greu de spus, fie şi numai prin faptul că este principalul angajator.

Cum, de regulă, accesorul urmează soarta principalului, considerăm că a urma acum această cale înseamnă a ne îndepărta şi mai mult de cerinţele unui CM eficace şi flexibil.

Confederaţiile patronale reprezentative au considerat utilă propunerea Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei, fiind de acord cu dezbaterile iniţiate şi manifestându-şi disponibilitatea de negociere.

Având în vedere că organizaţiile sindicale nu au fost de acord cu propunerile de modificare a CM, în scopul deblocării dezbaterilor, la sediul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei, a avut loc în data de 11.02.2005 o întâlnire cu confederaţiile sindicale, la care s-a convenit ca Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei să transmită o listă de probleme, spre a fi supusă dezbaterii partenerilor sociali.

În 15.02.2005, într-o nouă întâlnire, s-a renunţat la analiza pe text şi s-a stabilit ca într-o scurtă perioadă de timp se va înainta un punct de vedere comun sindicatelor şi patronatelor, referitor la lista de problematici iniţiată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei.

După atâtea amânări succesive, determinate de atitudinea ireconciliabilă a sindicatelor, este evident că termenele fixate în memorandumul cu FMI nu vor fi respectate, deoarece în timpul rămas nu se poate modifica o lege de asemenea amploare.

Nu cred că actul normativ de modificare a CM va ajunge în dezbaterea Parlamentului mai devreme de toamna acestui an.

Facem pe această cale un apel către partenerii sociali să continue negocierile cu privire la modificarea CM, considerând că aceasta constituie o necesitate pentru economia naţională şi pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi a investiţiilor străine în România.

Domnul Mihai Tudose:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Atunci când interesul de grup o ia razna..."

Atunci când în fruntea statului se află un preşedinte-jucător, aşa după cum îi place să se autointituleze actualul Preşedinte al României, nu ne putem aştepta ca viaţa socială, politică, economică a României să se îndrepte spre normalitate, spre acea stare de echilibru, propice construcţiei, dezvoltării.

Această stare de normalitate nu este prielnică nevoii primare de scandal, suspiciune şi bârfă ridicată la rang de politică de stat.

Căci ce altceva se întâmplă în acest moment în ţara noastră unde bârfele miniştrilor de pe holurile Palatului Victoria şi scrisorile personale ale consilierilor prezidenţiali din Palatul Cotroceni se transformă, din subiecte mondene de presă, în politici structurale sau planuri de viitor?

Sarabanda rotirii în posturi guvernamentale, începută în decembrie anul trecut, nu a făcut decât să se confirme nepregătirea profesională a celor impuşi, prin forţarea prevederilor Constituţiei, în postura de actuali guvernanţi.

Din păcate, această nepricepere este dublată de lipsa planurilor clare de acţiune în domeniul economic şi financiar, fapt care a adus România în pragul unei crize a relaţiilor cu fondul Monetar Internaţional.

Promisiunile electorale ale celor care formează astăzi actualul Guvern al României se repercutează violent asupra economiei naţionale.

Situaţia actuală a ţării noastre reprezintă dovada clară a faptului că propunerile Partidului Social Democrat din campania electorală au fost realiste, bazate pe date economice concrete.

Măsurile economice şi fiscale necesare, impuse de obligaţia de a ne alinia la standardele europene, au în viziunea PSD, în permanenţă, ca o componentă de egală importanţă, suportabilitatea acestor măsuri de către cetăţeni.

Reducerea treptată a impozitului pe venit, era şi este, în viziunea PSD, o măsură absolut necesară asigurării unei continuităţi a programelor guvernamentale, pregătirii bazei financiare pentru măsuri ulterioare.

Dramatismul situaţiei actuale din ţara noastră constă în lipsa unei gândiri de perspectivă, pe care o consider un lucru esenţial al oricărei strategii economice.

Actualul Guvern a considerat, datorită unui cumul de factori, mai mult sau mai puţin subiectivi, că această reducere bruscă a impozitului pe venit îi va aduce un anume capital politic şi de încredere din partea populaţiei. Situaţia actuală dovedeşte că această gândire este păguboasă, pe termen mediu, ce să mai vorbim de termen lung. Fondul Monetar Internaţional are o experienţă îndelungată în gestionarea crizelor şi contradicţiilor la nivel macroeconomic, în diverse arii. Nu departe de noi se află Cehia, Polonia, chiar Turcia, care a trecut nu de mult printr-o denominare a monedei naţionale asemănătoare.

Pornind de la datele actuale ale economiei noastre, de condiţiile existente în acest moment pe piaţa românească, cel mai clar răspuns îl poate oferi modelarea matematică, iar cifrele sunt limbajul universal, care nu are culoare politică şi nici interese personale. Din păcate, cifrele nu sunt aliatul nostru în acest, încă dialog, cu Fondul Monetar Internaţional. Desigur, condiţiile impuse, nu de cei care conduc FMI, ci de hotărârile anterioare luate de actualul Guvern al României, nu sunt cele mai prielnice dezvoltării economiei sau creşterii calităţii vieţii cetăţenilor noştri, dar trebuie să se înţeleagă acest lucru, guvernarea unei ţări înseamnă responsabilitate, seriozitate, constanţă, un grad ridicat de profesionalism. Amatorismul nu are ce căuta în actul de guvernare. Cu regret constatăm cu toţii că această latură lipseşte liderilor actuali ai României. Stoparea în acest moment a Acordului cu FMI va aduce grave prejudicii procesului de integrare a ţării noastre, dar nici măcar acest lucru nu îi trezeşte la realitate pe miniştrii Coaliţiei.

Găselniţa acestui început de guvernare, emisă de Preşedintele ţării, se numeşte "alegeri anticipate". Probabil că emoţia şi frisoanele organizării unei asemenea scrutin a amorţit capacitatea de raţiune clară a celor care, fie şi pentru un moment, le acceptă ca fiind benefice pentru ţară.

O serioasă publicaţie de profil economic românească făcea recent o analiză a calendarului aderării României la structurile europene şi ajungea la concluzia logică şi perfect raţională a certitudinii amânării acestui moment pentru ţara noastră dacă această fantasmă, periodic vânturată de actualul preşedinte, va căpăta şi exprimare faptică.

Specialiştii români, cei care lucrează efectiv pentru ca aceste etape succesive, obligatorii să fie încheiate la timp şi cu maximă eficienţă şi eficacitate, privesc speriaţi către mofturile politicienilor, pe care microbul puterii i-a contaminat cu totul.

În timp ce aceşti oameni, în mare parte anonimi, privesc lucid către interesul global al României, micul-mare politicianist Boc consideră luna septembrie ca fiind extrem de favorabilă organizării anticipatelor, adică chiar în momentul în care continuarea cu stricteţe a reformelor structurale impuse de aderare va fi dovada seriozităţii noastre ca ţară, iar stadiul îndeplinirii acestor obligaţii va reprezenta baza Raportului de ţară, puternic factor de influenţare a deciziei parlamentarilor europeni.

Dacă interesul de grup al politicienilor coaliţiei va prima, atunci vom avea alegeri anticipate, politicienii Alianţei D.A. repetând trista performanţă a fostului CDR de a îndepărta, la fel ca şi în 1997, visul european al ţării noastre. Iar aderarea va reveni în sarcina noului guvern, guvern PSD, care se va forma în urma scrutinului din septembrie.

Domnul Monalisa Găleţeanu:

Despre politica "strâmbă" a actualei Puteri în domeniul educaţiei.

Dacă un ministru al educaţiei îşi propune să rămână în istoria învăţământului din ţara sa ca un reformator luminat, nu poate fi acuzat, dar, dacă imediat după instalarea sa, în loc să construiască, el începe să demoleze de la bază sistemul educaţional al Ţării sale, în mod sigur va fi condamnat atât de contemporanii săi, cât şi de urmaşii acestora.

Ce s-a mai întâmplat pe zona reformei din învăţământ se înscrie, stimaţi colegi, pe linia generală a politicii promovate de actualul Guvern, aceea a demolării cu orice preţ a tot ceea ce s-a realizat bine de către vechea putere şi a promovării schimbării cu orice preţ, doar de dragul schimbării.

Ultima "găselniţă" a ministrului educaţiei, un eminent specialist în domeniul psihologiei, de altfel, se referă la introducerea testărilor naţionale începând cu elevii claselor a IV-a, fără să ne mai surprindă dacă, în scurt timp, vom afla cu stupoare, probabil, că domnul ministru va propune introducerea testărilor naţionale încă de la grădiniţă, doar aşa, pentru a-i face pe copii să se obişnuiască de mici şi cu emoţiile, şi cu metodele total nepedagogice şi împotriva oricăror norme ale psihologiei copilului.

Introducerea acestor testări cu subiecte unice pe ţară, încă de la vârste fragede, pe care încearcă să le promoveze, împotriva firii, conducerea actuală a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, nu cred să mai aibă vreun precedent undeva pe mapamond şi, probabil, însuşi domnul ministru va trebui să vină şi să ne lămurească şi pe noi de unde i-a venit această îndrăzneaţă inspiraţie.

Pentru elevii claselor a VIII-a veştile domnului ministru "sunt şi mai bune", pentru că lor li se pregăteşte o surpriză şi mai mare, ei nu vor mai susţine teste naţionale la Istoria Românilor, nici la Geografia României, ci ţineţi-vă bine, stimaţi colegi, la limbi străine, pentru că, nu-i aşa? micuţii trebuie să devină cetăţeni europeni, poligloţi, înainte de toate, înainte de a fi români, înainte de a-şi cunoaşte istoria neamului şi geografia ţării lor.

Departe de noi gândul că elevii n-ar fi trebuit să cunoască limbi străine, dar acest obiectiv nu trebuie realizat în nici un caz în detrimentul cunoaşterii istoriei şi geografiei României.

Domnul ministru, în marea sa generozitate, nu i-a uitat nici pe absolvenţii de liceu, mai ales pe cei foarte buni, cărora le-a retezat posibilitatea de a obţine la probele orale ale examenului de bacalaureat note, în funcţie de nivelul cunoştinţelor fiecăruia, aşa cum ar fi fost mai obiectiv, ci doar calificative pentru toţi la fel, admis şi respins, indiferent dacă unii dintre elevi au învăţat de nota 10, în timp ce alţii, numai de nota 5.

Cum îşi imaginează domnul ministru să crească nivelul calităţii în educaţie, promovând această politică strâmbă a reformării sistemului românesc de învăţământ, probabil că numai domnia sa cunoaşte şi tocmai de aceea, îl voi invita să vină aici, în Parlamentul Ţării, pentru a ne explica personal, ce şi cum doreşte să reformeze sistemul românesc de învăţământ şi, mai ales, dacă a luat cumva în calcul şi efectele pe termen lung ale măsurilor pe care le promovează.

Domnul Adrian Moisoiu:

Pe mâna cui dăm învăţământul mureşean?

Peste câteva zile se împlinesc 15 ani de la evenimentele de tristă amintire din 19 - 20 martie 1990, care au zguduit România în acea primăvară ce se vroia liberă şi democratică. Cine şi cum s-au declanşat acele evenimente? Deşi se ştie cine , ba mai mult şi cum, nu se vrea să se nominalizeze, fiindcă aceasta ar însemna excluderea U.D.M.R. - lui din "patrulaterul negru" care conduce astăzi România!

Doresc să atrag atenţia asupra uneia din principalele cauze: problema şcolară, a alungării copiilor români, "itt és most", adică "aici şi acum", de către udemerişti din şcolile mixte. Separarea şcolară a fost printre primele deziderate ale minoritarilor unguri, deziderat a cărui materializare a fost atunci împiedicată la Liceul "Bolyai Farkas" din Târgu - Mureş. A fost prima stâncă de care s-a izbit valul iredentismului, a fost picătura care a determinat românii să se adune şi să creeze acea uniune de suflet care a fost "Uniunea Vatra Românească".

Au trecut anii, politica "paşilor mărunţi" promovată de U.D.M.R. şi-a făcut efectul, din vară Liceul Bolyai din Târgu-Mureş va fi total unguresc, politica dusă de "permanenţii aliaţi la guvernare" îşi face efectul şi este tot mai nocivă şi parşivă pentru statul unitar român!

Sub masca descentralizării, în Transilvania se fac paşi mari spre federalizarea Ţării.!

Iar această descentralizare se face prin schimbarea şefilor unor servicii. Cel care doreşte să conducă un serviciu descentralizat trebuind să fie, în primul rând, membru al unui partid. Şi nu al oricărui partid, ci al celui care este la putere. Cu alte cuvinte, angajarea se face pe bază de carnet de partid! Astfel, durata mandatului unor şefi de servicii deconcentrate se echivalează cu cea a mandatului Guvernului, urmărindu-se facilitarea punerii în practică a programului de guvernare. Pentru a şti cine conduce şi cine trebuie tras la răspundere, aceşti şefi ai serviciilor descentralizate ar trebui să fie "oameni ai coaliţiei de guvernământ, reprezentanţi ai Guvernului, care să asigure aplicarea politicii acestuia în teritoriu. Ei trebuie să ştie că sunt dependenţi de politica Guvernului, că trebuie să aplice acest program guvernamental şi nu altceva şi, în condiţiile în care acel Guvern nu se mai află la guvernare, evident activitatea domniilor lor încetează" după cum a arătat Emil Boc, actualul preşedinte al Partidului Democrat.

Prin această introducere, am urmărit să prezint situaţia din inspectoratele şcolare judeţene. Aici, după schimbarea puterii, unii şefi ai inspectoratelor şcolare au renunţat de bună voie la funcţiile pe care le aveau, invocând faptul că nu sunt compatibili din punct de vedere politic cu cei care conduc în prezent Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Alţi inspectori susţin că, la nivel local, asupra lor se fac presiuni să-şi dea demisia, alţii spun că au considerat că este firesc să renunţe şi să cedeze locul celor care au câştigat alegerile, în timp ce o altă categorie susţin că asupra lor nu s-au făcut presiuni, dar li s-a sugerat. Sunt întrebaţi ce o să facă de acum înainte, când o să plece la catedră?

Este normal ca atunci când se schimbă partidul de guvernământ să se schimbe şi inspectorii şcolari, mai ales că ei vin cu susţinere politică. Dar întrebarea care mă frământă pe mine este pe mâna cui va ajunge învăţământul mureşean?

De aceea am să vă prezint strategia UDMR pentru ocuparea funcţiilor de conducere din Inspectoratul şcolar judeţean Mureş:

Pasul 1: În cadrul primelor negocieri, ale Alianţei de guvernare, UDMR a solicitat un post de inspector general adjunct din cele existente. În această primă etapă s-a convenit ca postul de inspector general să fie acordat PD-ului, mizându-se probabil pe faptul că nu au un candidat viabil.

Pasul 2: Din partea PD - ului a fost desemnată d-na ing. Susana Ganţă, cadru didactic care însă nu îndeplineşte toate condiţiile evaluate prin art.24 din Legea nr.128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, care stabileşte printre altele că funcţia de inspector şcolar general se ocupă prin concurs de către personalul didactic titular care a deţinut funcţii de conducere, de îndrumare şi control în sistemul de învăţământ şi are titlul de doctor sau gradul didactic I. Sau poate Alianţa D.A. sfidează legea?

Unul din posturile de inspector general adjunct, liber încă din luna decembrie, tot nu se ocupă, din lipsă de candidat corespunzător.

Pasul 3: La sfârşitul lunii februarie s-a negociat din nou şi UDMR a primit de data aceasta două posturi de inspector general adjunct. Pentru postul nr. 1 s-a menţine aceeaşi propunere, iar postul liber a continuat să nu fie ocupat (ţinut în rezervă).

Pasul 4: În cursul săptămânii trecute apare propunerea "salvatoare", dacă se poate numi astfel! Dacă tot nu există un candidat viabil din partea PD, să se ia în considerare oferta ca UDMR să ocupe atât primul post, adică cel de inspector general, cât şi încă unul de adjunct, rezerva păstrându-se.

Bravo naţiune, halal să-ţi fie! Domnule prefect, ce spuneţi? Să mă mai mir că la şedinţa de învestire a Dumneavoastră, nu aţi solicitat intonarea imnului naţional? Doar era vorba de învestirea guvernatorului local, nu? Şi să nu uităm că după înlocuirea inspectorilor şcolari, urmează directorii de şcoli, fiindcă şi ei sunt implicaţi politic, chiar dacă sunt numiţi pe o anumită perioadă.

Domnule deputat Eugen Nicolăescu, este adevărat că nu eraţi în Mureş la începutul anului 1990, dar deoarece aţi acceptat să candidaţi deja de două ori şi, mai mult, să reprezentaţi românii mureşeni liberali din judeţul Mureş în Camera Deputaţilor, aveţi datoria să interveniţi! În calitate de şef al Alianţei D.A. pe plan local, de lider al P.N.L. în Camera Deputaţilor, sunteţi obligat să aveţi măcar acum o poziţie în concordanţă cu cele declarate în campania electorală, chiar dacă aceasta ar fi în discordanţă cu Protocolul de alianţă încheiat între Alianţa D.A. şi U.D.M.R. !

Domnule ministru Mircea MICLEA, pe mâna cui daţi învăţământul în judeţul Mureş?

Domnule prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, dacă aceasta înseamnă "voinţă politică de gestionare a puterii" am explicaţia faptului de ce primul drum făcut de Dumneavoastră în străinătate, după instalare, a fost la Budapesta.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Faptul că premierul Călin Popescu-Tăriceanu se află în sală, dorind să dea probabil o lovitură de imagine în vederea anticipatelor şi să arate că e mai interesat de soarta presei decât Theodor Stolojan, care a devenit un fel de sperietoare scoasă la fereastră de Traian Băsescu atunci când vrea să-l pună la punct, mă provoacă la un subiect pentru care nu mă pregătisem astăzi.

Cu toată condescendenţa, aş vrea să-i atrag atenţia încă primului ministru Tăriceanu că, din decembrie, România nu este guvernată. Şi nu la nivel de miniştri care sunt o droaie, ci că lipsesc toţi secretarii de stat prevăzuţi în organigramă, iar directorii de direcţii nici nu au fost schimbaţi, dar nici nu le-a spus nimeni celor aflaţi, încă pe funcţii, că trebuie să se mai prezinte la serviciu şi să-şi continue treaba. Astfel, constatăm, după alegeri, că nu s-a instaurat ordinea ci debandada, iar ţărăniştii pe care i-aţi scos de la naftalină şi i-aţi cocoţat în diverse posturi nu sunt pregătiţi, cum n-au fost nici în urmă cu patru ani.

Până acum, deputaţii, senatorii, consilierii, secretarii de stat şi miniştrii Coaliţiei de la guvernare n-au prea reuşit să producă cine ştie ce proiecte legislative, obligându-ne să votăm ordonanţele Guvernului Năstase sau aducându-ne în atenţie plagiate.

Contând pe buna dumneavoastră credinţă, vă atrag atenţia, la modul cel mai serios, că eu personal vă voi acţiona în instanţă pentru că v-aţi însuşit ceva care nu vă aparţine. Este vorba de proiectul de lege referitor la ajutorarea tinerelor familii, pe care aşa-zişii "iniţiatori" din guvern l-au copiat fără nici o jenă şi au mai avut şi tupeul să afirme că vor să înregistreze la OSIM programul de guvernare, unde era inclus, deşi noi l-am depus încă din 2002.

Un gest de onoare din partea dumneavoastră ar fi să retrageţi copia şi să susţineţi originalul care se află în dezbatere, în procedură de urgenţă, la Parlament, cu atât mai mult cu cât noi ofeream 100 de milioane şi nu 7. Chiar aşa, ce să facă o tânără familie cu 7 milioane, când ea are nevoie de obiecte de folosinţă îndelungată, care costă minimum 50, sau să-şi plătească o rată la apartament? Să-şi cumpere trei şireturi, o ciungă şi un fier de călcat cu cărbune? Nu trataţi un subiect atât de important în bătaie de joc. Dacă tot v-aţi decis să ne furaţi proprietatea intelectuală, măcar nu aruncaţi în derizoriu o idee nobilă.

Dacă va fi nevoie, săptămânal, vă voi atrage atenţia de la această tribună că aţi săvârşit un plagiat. E posibil să nu aveţi cunoştinţă de acest lucru şi să fiţi minţit de consilierii care v-au "redactat" ordonanţa că ei au făcut treaba şi nu că s-au inspirat din lucrările altora, ca nişte şcolari care nu şi-au făcut temele. Arătaţi-ne că aveţi onoare şi retrageţi proiectul care nu aparţine Alianţei.

În încheiere, pentru că sunteţi o persoană elegantă şi nu mă îndoiesc că aveţi stilişti sau consilieri de imagine, aş vrea să vă rog să-i împrumutaţi, pentru câteva zile, o astfel de persoană cu gust şi preşedintelui Traian Băsescu, fiindcă ne-am săturat să fim şicanaţi de toată Europa cu şuviţa rebelă. Noi ştim că şi Popey Marinarul avea trei fire fluturânde, dar el nu se întâlnea nici cu Blair, nici cu Bush, iar România nu e din desene animate.

Domnul Petre Popeangă:

Declaraţie politică intitulată: "Angajaţii din uzina mecanică "Sadu" cer să muncească".

Industria de armament, ca de altfel întreaga industrie românească, se află, în prezent, într-un continuu proces de restructurare şi reorganizare determinat în special de noile condiţii impuse de legităţile economiei de piaţă liberă.

Dacă până în anul 1989, producţia de armament a României destinată exportului se situa pe locul cinci la nivel mondial, fiind devansată de SUA, fosta Uniune Sovietică, Anglia şi Franţa, după această dată, unele reglementări internaţionale, extrem de drastice pentru România, au avut ca efect pierderea în totalitate a pieţelor de desfacere tradiţionale.

Consecinţele au fost multiple. Printre cele mai importante în plan social a fost aceea că, dintre cei peste 220.000 de angajaţi în industria de apărare, înregistraţi la sfârşitul anului 1989, mai figurau în anul 2001 doar 38.000, din care 11.000 lucrau în sectoare strategice neprivatizabile; în prezent, numărul lucrătorilor din industria de apărare este de câteva mii. În aceste condiţii, deşi fosta guvernare, prin Ministerul Industriei şi Resurselor, a anunţat măsuri deosebite, ce presupuneau investiţii de peste 2.000 de miliarde de lei, destinate retehnologizării unora dintre uzinele de armament în scopul transformării producţiei acestora în producţie civilă şi apoi scoaterea la privatizare, până în prezent, din cele peste 30 de societăţi comerciale din acest sector au fost privatizate doar şapte.

Măsura privatizării integrale a acestor unităţi economice ar fi fost foarte bună deoarece ar fi rezolvat problema disponibilizărilor de personal, ce s-ar fi situat la doar 9%. Deşi acţiunea a fost relansată în anul 2004, prin scoaterea la privatizare a unui număr de 14 societăţi aparţinând Companiei Naţionale "ROMARM" S.A., datorită faptului că retehnologizarea către producţia civilă nu a fost concretizată, procesul se realizează cu foarte multă dificultate.

Una dintre aceste societăţi, Uzina Mecanică "SADU", din judeţul Gorj, aflată în zona industrială Bumbeşti Jiu se găseşte, în prezent, într-o situaţie deosebită, menţinându-se cu greu la limita supravieţuirii. Uzina Mecanică "SADU" a fost şi a rămas, de altfel, singura unitate din ţară profilată pe producţia de muniţie de infanterie, capse miniere şi detonante pentru armată, dar şi pe producţia de frigidere de mic litraj. În uzină lucrau peste 8.000 de angajaţi, situaţie ce rezolva toate problemele sociale ale acestei zone monoindustriale cu peste 20.000 de locuitori. Din păcate, în cazul acestei unităţi economice, guvernanţii s-au limitat la soluţii paleative, constând în acordarea de plăţi compensatorii personalului disponibilizat, fără a institui şi aplica programe de reorganizare tehnică şi tehnologică a uzinei şi nici de reconversie profesională.

Efectele acestei politici sunt dintre cele mai dezastruoase pentru locuitorii din zonă, puşi în imposibilitatea de a-şi asigura, pentru ei şi familiile lor, condiţii minime pentru un trai decent. Practic, majoritatea foştilor lucrători ai Uzinei Mecanice "SADU" sunt la limita supravieţuirii, singura sursă de trai a acestora fiind sumele realizate din vânzarea fierului vechi extras dintr-o veche groapă umplută cu deşeuri de tot felul.

Iată de ce au ajuns muncitorii cu înaltă calificare din industria de armament "scormonitori de gunoaie".

Supun atenţiei guvernanţilor şi autorităţilor locale această stare de fapt a Uzinei Mecanice "SADU", care se adaugă altora din domeniul industriei de apărare, cu speranţa că se vor găsi fonduri pentru retehnologizarea reală a acestei importante unităţi industriale.

Se face menţiunea că, din discuţiile cu specialiştii Uzinei mecanice "SADU" a rezultat că aceasta are capacitatea tehnică de a fabrica muniţie de infanterie, calibre NATO, dar şi alte produse destinate unor domenii precum industrie, agricultură, construcţii şi altele.

Domnul Tudor Mătuşa:

Am luat act de dispariţia prematură a PNŢCD de pe scena politică românească.

Dincolo de inerentele diferende doctrinare, am recunoscut întotdeauna rolul consistent asumat de PNŢCD în istoria modernă a României. Reafirmând respectul pentru valorile tradiţionale, consider că orientarea politică înfiinţată şi consacrată de Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi Corneliu Coposu era îndreptăţiră la un destin mai bun pe eşichierul politic autohton.

Din nefericire, guvernarea catastrofală din perioada 1997-2000, inabilitatea liderilor actuali, strategia de alianţe sinucigaşă şi oportunismul foştilor aliaţi politici au condamnat la anonimat cel mai mare partid românesc de dreapta. De facto, PNŢCD - ca forţă politică majoră naţională - a încetat să mai existe imediat după alegerile parlamentare din 2000. Convulsiile politice ulterioare au constituit simptomele clasice ale unei agonizări politice.

În mod evident, dispariţia PNŢCD creează un dezechilibru politic ce nu poate fi suplinit prin unificări, regrupări şi reorientări ale unor formaţiuni liliputane, care nu pot depăşi nivelul unei inconsistente influenţe regionale.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Declaraţie politică intitulată: "Bunul simţ" european vs. autocarele româneşti.

Întoarcerea din drum a cetăţenilor români de către autorităţile spaniole a monopolizat dezbaterea publică în aceste zile, iar reacţiile presei şi ale autorităţilor nu au întârziat să apară. Aşa cum se ştie, accesul unui număr de 234 de români a fost blocat la intrarea pe teritoriul spaniol, după ce autocarele care-i transportau au parcurs jumătate din spaţiul Schengen fără a avea probleme.

Acest caz trebuie analizat cu maximă importanţă, mai ales în perspectiva integrării europene a României. Pentru că este foarte grav ca cetăţenii unei ţări europene, ţară ce doreşte să fie membru al Uniunii Europene cu drepturi depline, să fie trataţi de o asemenea manieră şi să nu li se ofere condiţiile minime de asistenţă.

Acest caz arată că standardele şi valorile europene spre care tindem de 15 ani încoace au şi ele limitele lor şi că, uneori, lasă de dorit, producând un gust amar, cel puţin la nivelul civilizaţiei şi al comportamentului interuman.

Maniera în care au procedat vameşii spanioli este de neacceptat, din moment ce cei mai mulţi dintre români întruneau condiţiile legale pentru a intra în această ţară, iar controalele efectuate la graniţele altor state ale spaţiului european nu au scos în evidenţă nereguli la autocarele româneşti. Să fie oare spaniolii mai vigilenţi decât germanii? Să fie oare de vină pentru acest comportament recentul accident provocat de un român pe o autostradă de lângă Madrid? Este posibil.

Nu de puţine ori imaginea României a avut de suferit de pe urma unor acţiuni nu prea ortodoxe de-ale confraţilor noştri, şi din această cauză am fost priviţi ca fiind la periferia Europei.

Numai că aceste cazuri nu trebuie generalizate, iar vameşii spanioli ar fi trebuit să ştie acest lucru. Mai ales că vorbim de drepturi ale omului, care se presupune, cel puţin în spaţiul european, că sunt garantate, indiferent de cetăţeni şi cetăţenii.

Ceea ce s-a întâmplat la graniţa spaniolă este un lucru foarte grav, care nu trebuie să se mai repete. Am convingerea că demersurile Ministerului Afacerilor Externe vor contribui la clarificarea acestui caz, astfel încât drepturile cetăţenilor români să fie respectate, indiferent de teritoriul ţării pe care se află sau îşi propun să ajungă.

Domnul Ioan Aurel Rus:

În ultimele zile, mai multe autocare ce transportau cetăţeni români în Spania au fost returnate de la graniţa franco-spaniolă. Cetăţenilor români li s-au ridicat paşapoartele, iar autocarele, însoţite de maşini ale poliţiei de circulaţie, au fost expulzate din Franţa.

Pe teritoriul Franţei nu li s-a permis să facă nici o oprire, ci precum animalele sau cei trimişi oarecând la Auschvitz au fost escortaţi până la părăsirea ţinutului francez. Nimeni de la ambasadă sau misiunea diplomatică nu a mişcat un deget. Abia pe teritoriul Germaniei, la graniţă, s-a constatat că cetăţenii români din patru autocare îndeplineau condiţiile de călătorie în spaţiul Schengen şi au fost ajutaţi să se întoarcă spre Spania, abia de acum beneficiind de ajutorul diplomaţiei române din Franţa.

Alte două autocare au venit spre casă, iar la vama Nădlac s-a constatat că cetăţenii din autocare îndeplineau condiţiile legale de călătorie în spaţiul Schengen.

De ce, domnule ministru de externe, angajaţii diplomaţiei române nu au intervenit la timp? De ce în Spania nu li s-a îngăduit intrarea cetăţenilor, mulţi dintre ei având chiar şi contracte de muncă? De ce în Spania nu sunt recunoscute permisele de conducere auto obţinute în România?

Nu putem rămâne pasivi la un astfel de conflict diplomatic; parcă mulţi dintre angajaţii vămilor europene îşi bat joc de noi. Să nu uităm că nu de mult timp au fost batjocoriţi conducătorii de tiruri pe teritoriul Ungariei.

Suntem deficitari la întocmirea şi ratificarea acordurilor de colaborare cu ţările din Uniunea Europeană.

Ce urmăresc reprezentanţii României acreditaţi peste hotare şi plătiţi în valută - forte, nu în bani sau lei româneşti?

Românii nu sunt lăsaţi să circule liber în spaţiul Schengen. Cine îşi permite să nesocotească acordurile bilaterale?

Fiind reverificaţi, doar opt români din două autocare au primit dreptul de a călători în Spania. Domnule ministru, cât vom mai fi batjocoriţi? Câtă vreme nu vom mai putea circula în Europa cu autoturisme înmatriculate în România?

A ajuns România paria Europei ?

Unde este demnitatea românilor, promisă în campania electorală?

Potrivit legii, se pot bucura românii de regimul liberei circulaţii în străinătate?

Domnul Andea Petru:

Una din principalele teme ale campaniei electorale susţinute de Alianţa DA a fost "depolitizarea administraţiei".

Inutil să amintesc culorile portocalii în care alianţa zugrăvea binefacerile pentru ţară ale respectivei depolitizări.

Nu s-a stins bine tumultul campaniei electorale şi asistăm nu numai la un abandon total al "depolitizării", ci la o ofensivă înverşunată dusă de guvernul Tăriceanu exact în sens contrar. Toate câştigurile înregistrate în ultimii ani în depolitizarea administraţiei, îndeosebi cele generate de Legea funcţionarului public, sunt amputate sau anulate prin intervenţii politice brutale, arbitrare, complet nemotivate.

Se pot observa cu claritate "fazele" succesive ale actualei politizări a administraţiei.

Prima fază: tirul noilor guvernanţi a fost îndreptat împotriva agenţiilor şi autorităţilor centrale dependente de guvern. Orice motiv, cât de pueril, era suficient pentru a schimba un conducător de instituţie centrală. Memorabilă rămâne schimbarea conducătorului Institutului Naţional de Metrologie şi Hidrologie, pe motivul că nu s-a prezis corect "timpul probabil".

Faza a doua: demararea schimbărilor în teritoriu, în principal în rândul conducătorilor instituţiilor deconcentrate. Procesul a decurs greoi, după "inspiraţia" sau puterea de "convingere", ca să nu zic după şantajul practicat de unii miniştri sau prefecţi.

Faza a treia: stabilirea celebrilor "algoritmi" după care să fie ocupate posturile de conducere în teritoriu. Pentru a facilita aplicare algoritmilor, coaliţia la putere a pregătit o măsură legislativă care, dacă va fi aprobată, va transforma şefii serviciilor descentralizate din funcţionari publici, apolitici, în manageri publici, numiţi de guvernul în funcţiune şi complet dependenţi de acesta. Pe această cale, politizarea administraţiei poate redeveni generală, perpetuă şi cu un grad ridicat de nocivitate.

Aş exemplifica cazul inspectorului general teritorial al Inspectoratului de stat pentru construcţii Timişoara, prof. univ. dr. ing. Furdui Cornel, titularul cursului "Calitatea în construcţii", neangajat politic, căruia i-a fost anunţată schimbarea numai pentru că, după algoritm, postul revine PUR. Este evident că la această schimbare criteriul politic primează clar faţă de cel profesional.

Mai grav, dacă analizăm lista persoanelor pe care coaliţia la putere le are în vedere pentru funcţii de conducere în judeţul Timiş, constatăm că legăturile de rudenie sunt un criteriu la fel de important ca şi cel politic. Şi atunci, putem să ne întrebăm: cum rămâne cu cealaltă temă esenţială pe care Alianţa DA a pedalat în campania electorală: combaterea corupţiei, a nepotismului şi a favoritismului în administraţia publică?

Domnul Petre Tărniceru:

Fiecare schimbare de macaz politic îi însufleţeşte pe români şi le renaşte speranţele de mai bine. Din păcate, noua politică românească, demarată după instalarea Guvernului Tăriceanu, dovedeşte din plin că de data aceasta nu s-a schimbat nimic. Pentru a ne lămuri, se impun câteva explicaţii.

Având spatele apărat de preşedintele Băsescu, era de aşteptat ca premierul desemnat să se dovedească la fel de ferm, adică să-şi formeze cabinetul doar din rândurile membrilor Alianţei. Temându-se că un asemenea cabinet nu va fi validat de Parlament, deci el va pierde şansa nesperată de a deveni prim-ministru, Tăriceanu optează pentru o coaliţie guvernamentală ad-hoc, împreună cu UDMR şi PUR. Cele două formaţiuni politice aveau deja pe rol protocoale încheiate cu PSD în vederea alcătuirii unui guvern al continuităţii, asta dovedind clar încotro se îndrepta încrederea şi susţinerea lor. De altminteri, nici una din cele două formaţiuni nu şi-a tăinuit simpatiile, marcate, clar, de interese. PUR nici nu putea să-şi ascundă opţiunea, din moment ce a admis să fie codiţa PSD-ului, numai şi numai să se vadă intrat în Parlament.

Turul doi al prezidenţialelor a aruncat în aer fidelitatea aliaţilor de conjunctură şi a spulberat aranjamentele politice prestabilite. Contrar rezultatelor din primul tur, Traian Băsescu este desemnat preşedintele României. Deoarece nici unul din partidele parlamentare nu a obţinut scorul îndestulător pentru formarea Guvernului, conform Constituţiei, revenea preşedintelui datoria să desemneze premierul. Iar acesta, fidel angajamentelor pe care şi le-a asumat în cadrul Alianţei, nici măcar nu vrea să audă de un alt prim-ministru în afară de Tăriceanu, ameninţând că va dizolva Parlamentul dacă Guvernul format nu va obţine învestitura.

Dată fiind această realitate, Tăriceanu putea să meargă aproape la sigur pe un guvern minoritar. Aşa, mergând pe mâna unei coaliţii cârpite şi nesigure, Tăriceanu a demonstrat că nu a avut curajul şi capacitatea politică să se ridice deasupra modelului oferit de Coaliţia la guvernare din perioada 1996-2000, care model s-a dovedit penibil de neproductiv.

Conflicte, tensiuni, acuze şi şantaje au existat cu duiumul în sânul Coaliţiei anterioare, iar acestea au dus până la urmă la dinamitarea ei şi la periferizarea politică a ţărăniştilor. Nici acum PNŢCD, chiar dacă şi-a schimbat denumirea, nu şi-a revenit din şocul celor aproximativ 3 la sută obţinuţi la alegerile din 2000.

Tensiuni există şi în cadrul actualului Cabinet, la cote încă suportabile. Aşa cârpit şi stângaci cum se prezintă actualul Guvern, n-o va duce prea mult.

Alternativa remanierilor prin menţinerea în funcţie a actualului algoritm nu va elimina tensiunile din interiorul său. Premierul este nevoit să ia în calcul trei variante: fie un guvern de largă coaliţie, care va beneficia permanent de susţinere parlamentară, fie unul de uniune naţională, al echilibrului politic, stabilităţii şi înhămării la treabă a tuturor partidelor parlamentare, fie alegerile anticipate. Poate că, la unison cu Palatul Cotroceni, până la urmă va fi impusă, de forţa împrejurărilor, cea de-a treia variantă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

15 martie 1848, o zi neagră pentru umanitate.

Mă voi opri astăzi la semnificaţia reală a datei de 15 martie 1848, sărbătorită ca veritabilă "zi naţională a ungurilor de pretutindeni". În realitate - şi acest lucru trebuie spus răspicat, chiar dacă pe unii îi va deranja - acea zi a fost una neagră pentru Europa Centrală şi de Sud-Est şi pentru Umanitate, în general. S-a pus la cale un complot în toată regula, în scopul anexării Ardealului (care, anterior, era o provincie autonomă în cadrul Imperiului Habsburgic, avînd o conducere proprie) la Ungaria, deşi structura populaţiei din Transilvania istorică, Banat, Crişana şi Maramureş arăta, în perioada respectivă, cam aşa: 2.400.000 de români, 430.000 de secui, 400.000 de unguri (nobilimea aparţinea, în mare majoritate, acestei etnii), 200.000 de saşi şi 100.000 de şvabi. La 15 martie 1848, avea să fie făcut public "Programul Revoluţiei Maghiare", care prevedea, ca ultim punct, unirea Transilvaniei la Ungaria. Bineînţeles, fără consultarea prealabilă a majorităţii româneşti, care reacţionează vehement, printr-un alt document istoric, şi anume "Programul Revoluţiei Române din Transilvania", aprobat la Adunarea Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848. Românii respingeau alipirea Ardealului la Ungaria şi declarau că dacă aceasta va fi, totuşi, proclamată unilateral, "naţiunea română va protesta solemn şi nu o va recunoaşte". A urmat unirea forţată şi, imediat, s-a declanşat o cumplită prigoană antiromânească: cine protesta împotriva "unirii" era arestat, bătut şi chiar spînzurat. Românii nu s-au speriat, însă, de aceste abuzuri şi ameninţări, astfel că au continuat să protesteze. Autorităţile administrative maghiare au declanşat represaliile. Primul masacru împotriva românilor a fost cel de la Mihalţ, din 2 iunie 1848, cînd au fost ucişi 30 de români, alţi 50 fiind răniţi. Masacrele declanşate de nobilime împotriva satelor româneşti s-au ţinut lanţ, aşa că, în vara lui 1848, în spînzurători atîrnau o mulţime de români. Apoi, în decembrie 1848, a intrat în acţiune "Armata Revoluţionară Maghiară", condusă de generalul polonez Josef Bem, oaste de strînsură formată din polonezi, ruşi, austrieci, slovaci! Aceşti mercenari odioşi, puşi pe jafuri şi silnicii, au măcelărit peste 40.000 de români, dintre care cei mai mulţi nu au fost ucişi în luptă, ci au fost, efectiv, executaţi: bărbaţi, femei, copii daţi morţii numai pentru "vina" de a fi fost români. De bună seamă, pe atunci nu se auzise de "drepturile omului", ori de conceptul de "crime împotriva Umanităţii". Astăzi, aceste "detalii" ale evenimentelor din 1848-1849 se omit, cu premeditare. Se ascund crimele, iar călăii sînt "inocentaţi". Se ridică monumente ale "libertăţii" (sic!), în cinstea celor care, cu sabia în mînă, din goana cailor, au spintecat femei şi prunci. Se scriu tomuri mincinoase prin care se încearcă "demitizarea" istoriei adevărate şi transformarea ei într-un borş telenovelistic, numai bun de adormit simţurile unui popor flămînd, trist şi fără speranţă. Şi, peste toate, UDMR este la guvernare, membru de seamă al coaliţiei de la Putere care, încă, dă linia directoare în România. Pentru cîtă vreme şi în ce condiţii, asta depinde de noi toţi, de modul energic sau, dimpotrivă, blazat, în care vom reacţiona la imperativele prezentului.

Domnul Adrian Năstase:

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei. Vă anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 264; sunt absenţi 68, din care participă la alte acţiuni parlamentare 14 colegi.

Intrăm în ordinea de zi şi continuăm dezbaterea pe care am pornit-o ieri la Proiectul de Lege privind aprobarea ordonanţei de Urgenţă nr. 3/2005 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Rog Comisia juridică să ia loc în banca rezervată pentru comisii.

Ieri urma să aibă loc o întâlnire a liderilor de grup.

Domnul Cristian Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

O parte dintre lideri am avut întâlnirea de grup şi am stabilit reluarea procedurii, în sensul respectării art.112, care prevede votarea de către Cameră a unui timp de dezbatere, la propunerea dumneavoastră, după consultarea cu preşedintele comisiei, care făcuse o propunere ce n-a trecut, şi atunci trebuie să reia această sau altă propunere.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule preşedinte, vă rog să sugeraţi durata pentru dezbateri.

Domnul Sergiu Andon:

Propunerea comisiei este de 15 minute în totalitate şi 2 minute pentru fiecare articol. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Pe baza consultării cu biroul comisiei, înţeleg că biroul comisiei este de acord cu propunerea pe care aţi făcut-o, da? Bun.

Deci, vă propun pentru procedura de urgenţă 15 minute pentru dezbaterea de ansamblu şi 2 minute pentru dezbaterea pentru articole.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Potrivit prevederilor Regulamentului, urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Vă rog, domnule deputat Rădulescu, o chestiune de procedură? Vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Am dori să avem, înainte de intra practic în dezbaterea generală, punctul de vedere al iniţiatorului.

Domnul Adrian Năstase:

Sunt de acord.

Vă rog, dacă se poate, să prezentaţi punctul de vedere al iniţiatorului.

Foarte sintetic, vă rog.

Domnul Mihai Eftimescu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Voi fi extrem de sintetic. În cursul acestei dimineţi am avut o discuţie substanţială cu câţiva dintre membrii Comisiei juridice, şi în spiritul unor observaţii care s-au făcut ieri şi pe care eu le consider pertinente, în ceea ce priveşte cadrul european al acestei legi.

Există două amendamente care au născut multe discuţii şi în comisie: unul a fost aprobat, celălalt nu. Se pare că, repet, şi în spiritul observaţiilor făcute ieri, ar fi recomandabilă o restituire a acestui proiect de lege la comisie. Repet, necesită o discuţie punctiformă, însă considerăm că este mai bine aşa şi legea aceasta trebuie să fie în spiritul a ceea ce este recomandarea Uniunii Europene. Vă mulţumesc, dacă se poate şi dacă îngăduiţi, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Nu poate să piardă legea dintr-o consultare.

Sigur, întreb comisia cum gândeşte aceste lucruri, dar este o chestiune sensibilă, în măsura în care iniţiatorul şi ceilalţi colegi doresc acest lucru ... Nu ştiu care este subiectul în discuţie, dar este o chestiune, un subiect sensibil. De aceea, dacă iniţiatorul doreşte acest lucru, eu nu cred că ar trebui să refuzăm o astfel de retrimitere.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În consens cu dorinţa iniţiatorului şi cu convingerea că, într-adevăr, chiar numărul de amendamente (8 admise, 3 respinse, deci 11 amendamente) la o lege destul de restrânsă, împreună cu convingerea noastră că ne putem apleca mai atent asupra textului, punem deci concluzia de restituire la comisie. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Suntem de acord şi personal sunt de acord cu această reîntoarcere la comisie. Însă, vreau să vă reamintesc dumneavoastră, domnilor colegi, că o astfel de solicitare nu se poate face la maniera în care a făcut-o domnul secretar de stat, care este nou în Ministerul Justiţiei, nou în experienţa parlamentară, pur şi simplu noi dorim să meargă înapoi la comisie.

Conform prevederilor regulamentare, atunci când se face această solicitare, fie că vine de pe banca ministerială, fie din partea comisiei sau din partea dumneavoastră sau a unuia dintre deputaţi, se face specificarea exactă asupra problemelor, bineînţeles, nu pe articole, dar în orice caz problemelor care doresc să fie repuse în discuţie. Pentru că, altfel, noi suntem în faţa unui raport care a fost încheiat - cu amendamente respinse, cu amendamente admise, cu respectarea tuturor procedurilor.

Dacă este vorba despre a se interveni pe altceva decât pe domeniile în care am intrat în discuţie cu proiectul de lege, este mai dificil să facem acest lucru.

De aceea, cer înaintea votului ca reprezentantul ministerului să precizeze la ce anume capitole sau probleme din ordonanţa respectivă face referire atunci când doreşte să o retrimitem la comisie. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Domnule secretar de stat, vă rog.

Domnul Mihai Eftimescu:

Mulţumesc pentru îngăduinţă. Într-adevăr, lipsa mea de experienţă aici şi-a spus cuvântul. Restituirea pe care noi o solicităm priveşte exclusiv amendamentele şi textul corespunzătoare art.24 din Legea nr.115/1999. Sunt două amendamente: unul respins şi unul admis. Este şi un amendament respins, al domnului deputat Puşcă. Şi noi considerăm că din cele două amendamente se poate scoate un text mai bun şi din textul original al ordonanţei se poate scoate un text mai bun. Vă mulţumesc. Mă scuzaţi, domnilor deputaţi, învăţ din mers. Vă rog să ne sprijiniţi în cererea noastră. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Ca să satisfacem cerinţele de exigenţă şi de precizie, este vorba de pct.7 din raportul comisiei, la amendamente admise, şi de pct.3 la amendamente respinse.

Cele două amendamente din cadrul comisiei şi care sunt prezentate în raport, după opinia noastră, vin să complice textul ordonanţei în aplicarea ei şi, de asemenea, tot după opinia noastră, sunt în neconcordanţă cu textul de bază, cu Legea răspunderii ministeriale.

De aceea, cred că o discuţie serioasă şi aplecată punctual în comisie ne poate ajuta să avem un text corect.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

S-au lămurit lucrurile, domnule preşedinte.

Este vorba, practic, despre un amendament care a fost admis în comisie şi se pare că acest amendament nu convine în economia adoptării ordonanţei respective.

În opinia mea, nu este un motiv faptul că în comisie un amendament a fost admis sau respins, nu este motiv pentru ca legea să fie retrimisă în comisie. În mod normal trebuie să discutăm aici: ori adoptăm amendamentul, ori dacă altfel doreşte majoritatea, putem foarte bine să revenim la situaţia iniţială. Deci, dacă l-am admis, să-l respingem, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să mergem în comisie să realizăm această procedură parlamentară care se poate face aici, acolo.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Victor Ponta şi după aceea decidem.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem de acord cu retrimiterea la comisie, în măsura în care această discuţie în comisie ar duce la eliminarea problemei de principiu, şi anume discriminarea între cei care au făcut parte din executiv şi cei care fac parte în acest moment. Solicităm, dacă în această măsură se schimbă ceva, şi anume tratament egal, procedură identică sau nu, dacă nu, n-ar nici un sens şi eu cred că trebuie să o dezbatem acum această lege şi eventual să o supunem la vot.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

S-a făcut o propunere, s-au prezentat suficiente puncte de vedere, să nu complicăm şi mai mult discuţia. Chiar dacă suntem în procedură de urgenţă, să stabilim că această problemă va trebui discutată cu rapiditate în cadrul comisiei, deci în această săptămână, urmând să reluăm dezbaterea, să repunem pe ordinea de zi acest text luni după-amiază sau marţi dimineaţă cel mai târziu. Dar, în felul acesta, repet, raportul ar trebui să fie pregătit şi condiţiile îndeplinite pentru introducerea săptămâna viitoare pe ordinea de zi. Este o chestiune delicată, sigur că sunt două sau chiar trei abordări posibile. Avem tot interesul să creăm un regim care să fie valabil nu pentru un singur ciclu politic, ci o reglementare care să fie într-adevăr bazată pe principii solide, pentru o perioadă lungă de timp.

De aceea, supun votului dumneavoastră propunerea care s-a făcut, de retrimitere la comisie, în condiţiile anunţate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri?

Cu un vot împotrivă propunerea a fost acceptată.

Vă mulţumesc.

Reexaminare, la cererea preşedintelui României, a Legii privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul în discuţie a fost adoptat de ambele Camere ale Parlamentului în cursul anului 2004. Preşedintele României a solicitat reexaminarea textului, pentru motive ce vizau procedura de acordare a paşapoartelor diplomatice şi, respectiv, pentru clarificarea menţiunilor ce trebuie înscrise în paşaport.

Analizând motivele cuprinse în cererea de reexaminare, Senatul, în calitatea sa de cameră sesizată, a hotărât să modifice textele respective din proiectul de lege, iar Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor a hotărât să supună plenului, spre adoptare, proiectul de lege în forma adoptată de Senat la data de 21 februarie 2005.

Având în vedere aspectele prezentate, vă adresez rugămintea să adoptaţi prezentul proiect de lege în forma în care l-a adoptat şi Senatul.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Punctul de vedere al comisiei. Doamna deputat Manuela Mitrea.

Doamna Manuela Mitrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În toamna anului trecut, cele două Camere ale Parlamentului au adoptat legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Odată trimisă spre promulgare, preşedintele României a cerut reexaminarea acestei legi, întrucât unele din dispoziţii contravin prevederilor Constituţiei României.

Preşedintele a mai cerut reexaminarea unor prevederi ce ţin de dreptul ministrului de externe de a acorda paşapoarte diplomatice şi menţionarea domiciliului în paşaport.

În speţă, a cerut eliminarea din art. 8 a lit. v) a dreptului foştilor parlamentari de a-şi păstra paşapoartele diplomatice după expirarea mandatului şi a solicitat la lit. u) limitarea dreptului ministrului de externe de a acorda discreţionar paşapoarte diplomatice persoanelor care îndeplinesc misiuni oficiale, numai la perioada acestor misiuni şi pe bază de mandat.

Totodată, s-a cerut eliminarea lit. e) din art. 34 alin. 1, ce se referea la menţionarea în paşaport a faptului că titularii cu domiciliu în străinătate şi-au păstrat acest domiciliu şi după dobândirea cetăţeniei române.

Menţionarea domiciliului corespunde cu documentele tipizate din Uniunea Europeană.

S-a mai solicitat, de asemenea, completarea art. 28 alin. 4, pentru claritate, cu stabilirea faptului că interdicţia de a părăsi ţara, instituită într-o cauză penală, condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate şi internarea într-un centru de reeducare sau institut medical educativ, operează şi în cazul posesorilor de paşapoarte diplomatice.

În şedinţele din februarie 2005, comisia sesizată pe fond şi plenul Senatului, aşa cum a prezentat şi domnul secretar de stat, au adoptat raportul de reexaminare, cu amendamentele care ţin seama şi rezolvă favorabil toate aceste solicitări ale preşedintelui.

Comisia noastră a fost sesizată pentru raport de reexaminare, în vederea dezbaterii în plenul Camerei.

Este vorba de o lege organică, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În şedinţele din 8 şi 14 martie, membrii comisiei au redezbătut Legea privind regimul liberei circulaţii în străinătate şi au convenit că solicitările de reexaminare sunt pe deplin justificate. De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi actualul Guvern, la comisie fiind atunci prezenţi reprezentanţii Ministerului Administraţiilor şi Internelor şi cei de la Ministerul Afacerilor Externe.

În concluzie, vă propun şi eu să votăm acest proiect de lege în forma adoptată de Senat, care înglobează şi soluţionează favorabil toate aceste aspecte cerute pentru reexaminare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Domnul Adrian Severin, din partea Grupului P.S.D.

Domnul Adrian Severin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Probabil că în această fază a dezbaterii nu sunt prea multe lucruri de spus, în legătură cu proiectul de lege propriu-zis. Şi Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat susţine concluziile puse de comisie şi, deci, susţine votarea sau revotarea acestei legi în forma în care ea a fost amendată după dezbaterea în comisie.

Este vorba - şi de aceea Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat doreşte să facă unele sublinieri în cadrul dezbaterilor generale - despre un drept fundamental. Este vorba despre un drept pe care înainte de Revoluţia din 1989 românii nu l-au avut, este un drept pe care l-au dobândit după aceea şi este un drept care nu poate fi tratat cu uşurinţă de către nimeni.

Dezbaterea de astăzi are loc într-un context special. Din nefericire, este vorba despre contextul creat prin trimiterea înapoi în ţară, în condiţii destul de discutabile a unui număr mare de cetăţeni români. Unii dintre ei se pare că au părăsit ţara cu documente care nu erau conforme regulilor europene. Alţii, însă, probabil cei mai mulţi, au avut documentele acestea în regulă.

Şi din acest punct de vedere, se ridică o serie întreagă de probleme grave pe care dezbaterea de astăzi nu le poate escamota.

Pe de o parte, este vorba de maniera în care românii sunt trataţi şi respectaţi în străinătate. Şi dacă avem a ne plânge în legătură cu modul în care concetăţenii noştri au fost trataţi, aceasta poate fi reproşat autorităţilor străine, dar poate fi reproşat şi felului în care România astăzi a reuşit să fie respectată în lume. Nu putem să nu ne gândim că anumite declaraţii de politică externă care sunt sfidătoare la adresa Uniunii Europene au creat ocazia unor asemenea manifestări la adresa cetăţenilor români.

Pe de altă parte, nu putem decât exprima îngrijorarea faţă de faptul că Guvernul României nu a luat măsurile elementare pentru protecţia celor care s-au găsit din vina sau mai ales fără vina lor într-o situaţie delicată.

Este absolut inadmisibil ca, în condiţiile în care discutăm cu seninătate despre dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor români, aceşti cetăţeni aflaţi în afara graniţelor ţării, să nu se poată bucura de protecţia propriului lor stat.

Există o formulă celebră în dreptul roman sau din perioada romană, prin care oricare cetăţean roman, aflat în afara imperiului şi pus într-o situaţie delicată, putea spune: "civis romanus sum", "sunt cetăţean roman", şi prin aceasta se simţea sub protecţia ţării sale. Din păcate, românii noştri astăzi nu pot să spună: "sunt cetăţean român" şi această afirmaţie să atragă siguranţa că Guvernul ţării lor îi protejează şi că protecţia acestui Guvern are ecou în străinătate.

Iată de ce o asemenea lege importantă în sine rămâne o vorbă goală, atâta timp cât Guvernul nu este în stare să se ridice la nivelul principiilor pe care legea le consacră.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Popa, din partea Grupului parlamentar al P.U.R.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cred că dezbaterea proiectului de lege astăzi nu putea să parvină într-un moment atât de potrivit, având în vedere contextul în care s-au derulat unele evenimente ale politicii noastre şi mă refer aici la problema reîntoarcerii autobuzelor cu cetăţenii de la frontiera Spaniei, obligate să facă cale întoarsă. Sigur că este un aspect neplăcut, dar trebuie să plecăm de la ideea că, indiferent în ce calitate suntem, turişti sau altă calitate, noi trebuie să respectăm legile ţării.

Faptul acesta s-a consumat datorită a două evenimente, care sigur au influenţat negativ această acţiune. În primul rând că turiştii noştri nu au respectat legislaţia în vigoare, să prezinte toate documentele care erau necesare şi, în al doilea rând, disfuncţionalităţilor care au apărut între Ministerul de Externe şi poliţia de frontieră, lipsa de comunicare şi disfuncţionalităţi în aceste două instituţii au condus la această situaţie.

Noi nu trebuie să-i acuzăm acum pe cei din Spania sau din alţă ţară europeană de rea-credinţă, că nu vor să ne primească. Noi trebuie să fim foarte serioşi şi să respectăm legislaţia, să prezentăm documentaţiile care se cer în aceste momente.

De asemenea, nu trebuie să excludem din acest cerc vicios asociaţia cărăuşilor transportatori care merg pe ideea aceasta, de a face aceste transporturi fără a respecta o legislaţie în vigoare şi, bineînţeles, chiar conducând la încălcarea ei.

Noi mergem la frontieră şi avem acest parfum balcanic de a eluda legea, de a împrumuta valută, de a încerca să-i convingem pe cei din afară că noi avem dreptate.

De aceea, eu cred că la dezbaterea acestui proiect de lege trebuie să fim foarte atenţi, este foarte bine venit. Noi, Grupul parlamentar al P.U.R., îl vom susţine şi trebuie să avem în vedere ca pe viitor aceste aspecte să nu se mai întâmple, să funcţioneze cele două instituţii care sunt vitale în problema aceasta şi, nu în ultimă instanţă, noi trebuie să avem în vedere că toate aceste situaţii nedorite care s-au petrecut şi zilele acestea, aduc o atingere gravă imaginii României.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Strungă:

Eu aş vrea să fac doar o scurtă precizare, pentru că altfel riscăm să ne pierdem vremea în mod inutil, aşa cum am făcut-o şi în după-amiaza zilei de ieri.

Această lege a fost votată odată în Parlament şi ea, în principiu, a fost adoptată.

Ceea ce se cere acum este doar reexaminarea ei în ce priveşte drepturile parlamentarilor de a-şi păstra paşaportul de serviciu. Aceasta este modificarea esenţială care s-a cerut la această lege, pe care în principiu am adoptat-o în Comisia de politică externă din care fac parte şi care acum este supusă atenţiei dumneavoastră.

Toate celelalte declaraţii care se fac acum de la această tribună şi-ar fi avut foarte uşor locul la dezbaterile politice şi nu aici. Aşa că, din punctul acesta de vedere, eu aş ruga pe domnul preşedinte, dacă sunt intervenţii strict referitoare la acest capitol, ele să se materializeze în continuare, dacă nu, să trecem la vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc pentru această intervenţie, mai curând de procedură, aş spune, decât dezbatere generală.

Stimaţi colegi,

Dacă mai doreşte cineva să participe la dezbateri generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Avem mai multe puncte asupra cărora trebuie să ne pronunţăm.

La art. 8 lit. u). Se propune textul adoptat de Senat.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră această modificare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 8 lit. v). Textul adoptat de Senat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 28 alin. 4. Se propune textul adoptat de Senat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 34 alin. 1 lit. e). Se propune textul adoptat de Senat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acestea erau modificările solicitate în cadrul procedurii de reexaminare.

Este vorba de o lege organică. Vom da votul final săptămâna viitoare, marţi. Am avut o convenţie în cadrul Biroului permanent. Deci, marţea viitoare la ora 11,00.

Vă mulţumesc.

Am verificat cu iniţiatorul dacă este eliminată lit. e) de la art. 34.

Reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2002 privind modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiuni contra demnităţii şi infracţiunii contra autorităţii, precum şi a unor dispoziţii din Codul de procedură penală.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mihai Eftimescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Iniţiatorul, Guvernul României, consideră că propunerea de reexaminare este oportună şi consideră, de asemenea, că soluţiile practice găsite de Comisia juridică corespund spiritului cererii de reexaminare, de aceea, noi susţinem adoptarea actului normativ cu soluţiile de tehnică legislativă găsite de comisie şi cu o precizare, ideea dezincriminării totale a insultei şi calomniei rămâne pe agenda legislativă a Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond are cuvântul domnul deputat Sergiu Andon, preşedintele comisiei.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum s-a menţionat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată cu reexaminarea proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58 din 2002.

Aceasta a creat o primă situaţie neobişnuită, cu mai multe faţete, şi anume, pe de o parte, sub aspectul dreptului substanţial, propunerile care vizau texte care urmează a fi aplicate până la intrarea în vigoare a noului cod penal, legiferată pentru 30 iunie anul acesta, iar sub aspectul dispoziţiilor de drept procesual din ordonanţă, situaţia inedită era aceea că, între timp, prin altă ordonanţă de urgenţă, aceleaşi modificări fuseseră abrogate.

Prima problemă de constituţionalitate care s-a pus în faţa comisiei a fost aceea dacă limitele cererii de reexaminare trebuie respectate întocmai sau dacă este vorba de o reluare a procedurii de legiferare din punctul în care a fost întoarsă, în ansamblul ei, aceasta vizând împrejurarea că respectiva cerere de reexaminare privea numai partea de drept substanţial, iar noi ne sesizaserăm şi cu privire la partea de drept procesual.

Răspunsul argumentat al comisiei a fost în unanimitate acela că putem reexamina legea în totalitatea ei, ceea ce s-a şi întâmplat, motiv pentru care, cu amendamentele de rigoare, o supune aprobării dumneavoastră.

Cererea se încadrează în prevederile art. 77 alin. 2 din Constituţie şi urmează a mai face menţiunea că, fiind vorba de o modificare anterioară revizuirii Constituţiei, urmează a se aplica în continuare prevederile art. 155 alin. 1 din Constituţie, sub aspectul reglementării diferenţelor de text între cele două Camere.

Mai precizez că acest proiect de lege, vizând modificarea unei legi organice, se încadrează în categoria legilor organice.

Comisia a reluat examinarea legii în şedinţa din 2 martie 2005. Au participat 15 membri ai comisiei la dezbateri, deci a fost o dezbatere foarte activă, iar raportul a fost adoptat cu o majoritate de voturi, în sensul că a existat o singură abţinere.

Aşadar, comisia a hotărât să vă supună dumneavoastră, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2002 privind modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal şi din Codul de procedură penală, cu cele trei amendamente care rezultă din anexa la raportul nostru şi care au fost distribuite.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, în plenul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au fost dezbateri ample, ajungându-se în final la un punct comun din partea majorităţii comisiei noastre.

De aceea, Grupul parlamentar al Partidului România Mare va susţine şi va vota toate amendamentele propuse şi aprobate în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Un singur semn de întrebare există, cel puţin din partea mea. Constataţi şi dumneavoastră că această cerere de reexaminare este din data de 30 octombrie 2002.

Întrebarea mea este următoarea: ce s-a întâmplat în toată această perioadă cu cererea de reexaminare şi mă întreb dacă mai există proiecte de legi care zac pe undeva prin diverse sertare şi nu sunt aduse în discuţie în plenul Camerei Deputaţilor.

Mi se pare puţin ciudat acest aspect şi cred că pe viitor o să ajungem, totuşi, la zi, pentru că este cazul.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Vă propun să trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt observaţii, supun votului titlul legii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Avem mai multe texte propuse de comisie, ca urmare a reexaminării.

La pct. 1 din raport, la "Amendamente admise", dacă sunt observaţii faţă de propunerea comisiei? Dacă nu, supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 2 din raport, care sugerează abrogarea unuia dintre texte.

Observaţii? Nu sunt.

Supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 3 din raport, referitor la abrogarea art. II.

Sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră propunerea de la pct. 3 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră articolul unic, care conţine aceste modificări.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Este vorba de o lege cu caracter organic, de aceea votul final va avea loc săptămâna viitoare, marţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Este vorba de o procedură de urgenţă şi, conform prevederilor articolelor 100, 111 şi 112 urmează să aprobăm timpul afectat luărilor de cuvânt la articole.

Invit Biroul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială să facă sugestiile necesare pentru durata de timp totală şi durata dezbaterilor pe articole.

Domnul Stelian Duţu:

Domnule preşedinte,

Biroul comisiei propune 10 minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru dezbateri pe articole.

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Potrivit prevederilor din Regulament, trecem la dezbaterea proiectului de lege. Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Vă rog, domnule ministru.

Domnul Gheorghe Barbu (ministrul muncii şi protecţiei sociale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere necesitatea urgentării procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul la condiţii egale de pensionare - pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie, precum şi pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor în sistemul public provenite din fostul sistem de asigurări sociale, Guvernul a decis elaborarea proiectului de ordonanţă şi a proiectului de lege pentru aprobare, cu care venim în faţa dumneavoastră.

Recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual al cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe supuse spre aprobare.

Conform acestei ordonanţe, plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eşalonat, în etape. Prima etapă a drepturilor de pensii recalculate se stabileşte pentru luna martie 2005 prin această ordonanţă - în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv, iar celelalte etape de plată se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.

Vreau să menţionez unul din lucrurile importante din ordonanţă, care se referă la faptul că pe perioada de prescripţie, adică trei ani, persoanele care pot sau doresc şi au documente care să fie aduse la Casa Judeţeană de Pensii pentru a face dovada unor alte drepturi care se iau în calcul la calculul pensiei şi, mă refer aici la diverse sporuri sau perioade de salarizare pentru care nu s-au găsit documente, pot s-o facă într-o perioadă de trei ani. Li se recalculează pensiile şi li se plătesc drepturile cu data primei recalculări din acest an.

Cred că este un lucru important şi se creează o perioadă de timp suficient de mare pentru ca toţi pensionarii îndreptăţiţi şi care au documente să le aducă.

Pe de altă parte, după o perioadă de trei ani, se pot aduce - până când eşti beneficiarul unei pensii - astfel de documente pe parcursul întregii vieţii, doar că recalcularea se face şi se intră în drepturi cu data depunerii documentelor respective.

În speranţa că veţi susţine acest proiect de lege care se adresează la aproape 4 milioane de beneficiari, vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Giurescu.

Domnul Ion Giurescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În principiu, recalcularea este un lucru necesar, început de altfel din octombrie 2004. Aş vrea, însă, să spun doar câteva cuvinte despre actualul proiect de lege şi apoi, în momentul în care se vor pune în discuţie amendamentele, să-mi susţin amendamentul respins de comisie.

Cred că de reforma fiscală, care este aplicată acum în România, ar trebui să beneficieze în primul rând pensionarii, pentru că de această reformă beneficiază în general cei cu venituri mari, din salariu sau din profitul propriilor firme. Şi de ce spun acest lucru. Ordonanţa prevede ca plata pensiilor recalculate să fie făcută eşalonat, începând cu 1 martie, până spre sfârşitul sau chiar până la sfârşitul acestui an, când se vor recalcula probabil ultimele pensii. Mi se pare normal şi, în acest sens, am făcut şi un amendament: ca toţi cei care beneficiază de această recalculare, şi aici este vorba de un număr de 25-30% din pensionari (vorbesc de sume apreciabile, nu de sume mici), să li se acorde drepturile începând cu 1 martie 2005. Este un drept al pensionarilor ca, pe perioada a trei ani de zile, pensionarii să vină cu documente suplimentare, la recalcularea pensiei, acordându-se dreptul de recalculare, dreptul de majorare a pensiei cu data în care beneficiarul a intrat în plată, respectiv primii la 1 martie, restul eşalonat. Aşa, se poate face şi acest lucru, ca toţi pensionarii să primească pensii recalculate cu 1 martie 2005.

Mai ales, vreau să menţionez faptul că actualul Guvern a menţinut cotele vechi de CAS, existând probabil sumele de bani necesare să se facă acest lucru.

Mi se pare de altfel moral ca plata să se facă cu 1 martie la toţi pensionarii, şi nu eşalonat.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Dacă mai sunt comentarii? Dacă nu mai sunt comentarii din partea grupurilor parlamentare aş vrea să ascultăm punctul de vedere al comisiei.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Stelian Duţu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în scopul eliminării inechităţilor existente între categorii de pensionari, în funcţie de data pensionării.

Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege pentru asigurarea unui aport de echitate între pensionarii sistemului public. În acest mod, toate pensiile vor fi stabilite după aceeaşi lege, după aceeaşi metodologie, potrivit aceloraşi principii, indiferent de data pensionării şi indiferent de legislaţia sub incidenţa căreia s-a făcut pensionarea.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 19 deputaţi din totalul de 19 membri ai comisiei iar raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea din voturile celor prezenţi.

Camera Deputaţilor este cameră decizională...

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, vă rog să ţineţi mai aproape microfoanele.

Domnul Stelian Duţu:

...iar în urma dezbaterii în şedinţa din 8 martie 2005, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă propun să trecem la dezbaterea pe articole.

Începem cu titlul. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Vă rog să ne pronunţăm asupra amendamentelor propuse de către comisie.

Primul amendament vizează articolul unic şi se propune reformularea textului. Aveţi această sugestie din partea comisiei, la punctul 2 din Raport.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.3 există un amendament care este respins de către comisie. Îl invit pe domnul Giurescu să-şi prezinte amendamentul, care vizează alin.1 al art.3.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ion Giurescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Se cere reformularea art. 3, spunându-se: "plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se va face cu 1 martie 2005", urmând ca alin. 2 şi 3 să fie abrogate. Este tocmai ideea pe care am dezvoltat-o la început, părându-mi-se normal ca toţi pensionarii să beneficieze de aceleaşi drepturi, cu aceeaşi dată, vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Comisia doreşte să mai comenteze? Sau iniţiatorul?

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Barbu:

Aş dori să menţionez de ce Guvernul nu susţine acest amendament.

Într-adevăr, cotele de CAS s-au menţinut la nivelul anului 2004, respectiv cu două puncte procentuale mai mari decât se prevăzuse în Legea bugetului pe anul 2005, dar aceste sume care vin din cele două puncte procentuale nu pot să acopere întreaga sumă de care ar fi nevoie dacă toate pensiile recalculate ar intra în plată de la 1 martie 2005 sau dacă ar intra în plată retroactiv, de la 1 ianuarie 2006.

Deci vorbim de costuri de peste 7.000 de miliarde, dacă intră în etape pensiile recalculate în acest an, şi vorbim de 21-23.000 de miliarde aferente anului 2003. Practic această sumă, pe propunerea domnului deputat Giurescu s-ar dubla în anul 2006, dacă toate ar începe să intre în plată retroactiv, pentru că nu sunt recalculate. Există mai multe etape de recalculare. Cred că şi dumneavoastră vă imaginaţi că milioane de dosare nu se pot face într-o perioadă foarte scurtă de timp. Până acum s-au făcut 206.000 şi au intrat în plată începând de ieri. În următoarea etapă, trebuie să se recalculeze până în vară aproximativ 1.128.000.

Pentru acest motiv nu putem susţine acest amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, supun votului amendamentul domnului Giurescu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

107 voturi pentru.

Împotrivă?

111 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Motivez două minute.

Domnul Adrian Năstase:

Daţi-mi voie să anunţ rezultatul votului. Deci amendamentul domnului deputat Giurescu nu a fost aprobat.

Da, vă rog, domnule deputat. Explicaţie de vot, da?

Domnul Marcu Tudor:

Mulţumesc, domnule preşedinte, numai un minut vă răpesc.

Propunerea domnului Giurescu este foarte bună. Sunt convins că şi domnul ministru Barbu era de acord cu ea. Toţi suntem de acord, dar tot atât de realist trebuie să fiu că este un efort mai mare decât cel pe care cred că poate să-l facă astăzi statul român, în forma în care se colectează veniturile la buget.

De altfel, dacă se putea face, sunt sigur că o putea face şi PDSR-ul înainte, atâta cât a fost la guvernare. De aceea, votul a fost la noi, în grupul parlamentar, liber. Fiecare a votat aşa cum a crezut de cuviinţă.

Vă mulţumim.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnul deputat Mihai Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să-i răspund colegului de la PPRM, fiindcă această măsură a fost aprobată de către dumneavoastră, stimaţi colegi, prin Legea bugetului pe anul 2005, şi anume contribuţiile sociale au fost diminuate cu două puncte procentuale.

Deci varianta care a fost aprobată de către dumneavoastră avea o scădere a impozitului cu două puncte procentuale. Actuala guvernare a venit şi a crescut cu două puncte procentuale contribuţiile sociale. Deci este bine de ştiut pentru toată lumea ceea ce s-a întâmplat, ceea ce s-a propus şi ceea ce s-a votat.

Mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog, dreptul la replică?

Domnul Adrian Năstase:

Nu, nu. Iertaţi-mă, nu există dreptul la replică. Sunt numai chestiuni personale. Dacă vreţi, mai discutaţi după aceea, în pauză pe aceste subiecte.

Vă rog, domnule Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog să constataţi că suntem în dezbaterea unei ordonanţe de urgenţă.

În conformitate cu art.112 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedură de urgenţă nu poate depăşi durata de timp aprobată de Cameră (...)

În situaţia în care timpul prevăzut la alin. 1 s-a epuizat dezbaterea se încheie şi preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond şi fiecare articol amendat. (...)"

Domnule preşedinte, vă rog să observaţi că timpul de 10 minute, propus pentru dezbateri generale, s-a epuizat şi vă rog să treceţi la respectarea prevederilor Regulamentului Camera Deputaţilor.

Domnul Adrian Năstase:

Este corectă observaţia pe care aţi făcut-o.

La punctul 9 din Raport se propune introducerea în lege a unui text nou. Este propunerea comisiei. Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru introducerea acestui text? Vă rog să număraţi.

Voi solicita voturile împotrivă. Nu este nici un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu o abţinere propunerea comisiei a fost aprobată.

La amendamente respinse aveţi o altă propunere, care nu a fost acceptată.

Pentru art. 6 - dacă autorii acestui amendament îşi menţin propunerea. Este vorba de domnii deputaţi Eugen Nicolăescu, Mircea Coşea şi Horea Dorin Uioreanu. Renunţaţi? Bun!

Deci, în condiţiile acestea, supun votului dumneavoastră articolul unic.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

125 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

87 de abţineri.

Cu 125 de voturi pentru şi 87 de abţineri, articolul unic a fost aprobat. Este un proiect de lege cu caracter organic. Votul final îl vom da săptămâna viitoare, marţi.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernul nr.90/2004 privind unele măsuri pentru pregătirea, în vederea privatizării, unor societăţi comerciale producătoare de aparatură şi instrumente medicale. Procedură de urgenţă şi invit Biroul Comisiei pentru politică economică să facă propunerile regulamentare.

Domule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Tudose:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propun un termen de cinci minute, dat fiind faptul că nu au fost amendamente, nu au fost discuţii.

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

(adresându-se domnului ministru Gheorghe Barbu.) Am o rugăminte, domnule ministru, dacă se poate să nu-i ţineţi de vorbă pe parlamentari.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Szekely Ervin-Zoltan (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Obiectul ordonanţei de urgenţă este pregătirea pentru privatizare a două societăţi comerciale care se află în subordinea Ministerului Sănătăţii. Este vorba despre Societatea comercială "Sanevit" S.A. Arad şi "Famos" S.A. Suceava.

Pentru depăşirea unor probleme economice cu care s-au confruntat cele două societăţi comerciale, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului participă cu un aport de capital de 40 de miliarde de lei pentru Societatea "Sanevit" şi de 20,9 miliarde de lei pentru Societatea "Famos" S.A., la majorarea capitalului social al acestora.

Având în vedere pe de o parte obiectivul Guvernului de a privatiza aceste societăţi, pe de altă parte instrumentul ales de către Guvern, solicităm adoptarea acestei Ordonanţe de urgenţă în forma în care a fost adoptată de către Comisia economică, respectiv Comisia pentru buget, finanţe.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Stimaţi colegi,

Eu am o rugăminte. După ce aţi aprobat cinci minute durata totală, vreau să vă rog, totuşi, să ţineţi cont de aceasta. Din câte am înţeles eu, nu sunt probleme. Dacă sunt probleme, atunci rog Comisia să-şi reevalueze propunerea. În cinci minute nu putem să avem şi voturi, şi intervenţie din partea iniţiatorului şi a grupurilor politice.

Deci rugămintea mea: câte un minut pentru reprezentanţii grupurilor.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Susţinem propunerea aşa, în forma pe care o doreşte Guvernul, dar aş vrea să atrag atenţia, pe această cale, că societatea "Sanevit" a înghiţit foarte mulţi bani de la bugetul de stat. Sperăm că, într-adevăr, reuşim s-o privatizăm şi să scăpăm de una dintre găurile negre ale economiei.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Din partea PRM, aveţi cuvântul domnule deputat. Iertaţi-mă, PPRM.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupului parlamentar al PPRM i se pare o ciudăţenie în ceea ce priveşte acest proiect de lege - măsuri pentru pregătirea în vederea privatizării.

Ce să înţelegem prin aceste măsuri şi de ce trebuie ele să îmbrace forma unei legi? Este vorba de o uşoară cosmetizare? Este vorba de o uşoară diminuare a unor valori, în vederea pregătirii privatizării?

Pentru noi, cel puţin, este un mare semn de întrebare.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da, vă rog, domnule deputat. Un minut, vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

S-ar părea, aşa cum s-a întâmplat cu foarte multe dintre societăţile comerciale care au fost privatizate, că şi acestea provin de dinainte de 1989 şi că sunt probleme cu ele.

Vreau să vă spun, probabil nu toată lumea ştie, sunt societăţi noi, construite cu garanţia statului român după 1989 şi care au fost aduse în stare de faliment datorită politicilor duse de Ministerul Sănătăţii de-a lungul timpului, care au încurajat importurile de seringi, şi de la cele două unităţi - atât cea de la Arad, cât şi cea de la Suceava -, ministerul nu a mai achiziţionat seringile respective. Cu toate că, la vremea când uzina de la Arad a fost construită, s-a spus că trebuie o seringă formată din trei părţi, după aceea s-a revenit şi s-a spus că nu mai trebuie din trei părţi, trebuie din două părţi, şi s-au încurajat aceste importuri, bineînţeles, aceste importuri au fost însoţite şi de comisioanele respective vizavi de cei care s-au ocupat de aceste importuri, şi din această cauză ele au fost aduse în situaţia în care au fost aduse.

Dacă mai departe politicile care se vor duce vizavi de aceste unităţi ale Ministerului Sănătăţii vor fi la fel, degeaba le privatizăm, ele vor ajunge în aceeaşi situaţie din nou.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Trecem la punctul de vedere al comisiei.

Domnul Mihai Tudose:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

La discutarea proiectului de lege cu care am fost sesizaţi am avut în vedere şi avizul Consiliului Legislativ, precum şi avizul Consiliului Economic şi Social. Are ca obiect, aşa cum aţi luat la cunoştinţă deja, adoptarea unor măsuri pentru pregătirea, în vederea privatizării, unor societăţi comerciale producătoare de aparatură medicală şi instrumente medicale, face parte din categoria legilor ordinare şi am fost sesizaţi cu el în procedură de urgenţă.

La lucrări au fost prezenţi 23 de deputaţi din totalul de 23 şi am avut doar 3 abţineri, 20 de voturi pentru forma cu care am fost sesizaţi.

În acest sens, vă propunem adoptării, în forma adoptată şi de Senat, a acestei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea pe articole. Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritatea de voturi, titlul legii a fost aprobat.

Articolul unic îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 3 voturi împotrivă şi o abţinere, cu majoritate de voturi articolul unic a fost aprobat. Este lege ordinară.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Număraţi, este vot final.

200 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Deci, cu 200 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Valea Teilor prin reorganizarea comunei Izvoarele, judeţul Tulcea.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei, domnul Ştefan Motreanu, preşedintele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Motivul principal care s-a avut în vedere pentru înfiinţarea acestei comune a fost acela că între satul Valea Teilor şi actuala reşedinţă a comunei era o distanţă foarte mare. Ceea ce este important să vă spun este că acest sat Valea Teilor a mai funcţionat ca şi comună până în anul 1968, când s-a transformat în sat.

Vreau să vă spun că s-au îndeplinit toate cerinţele legii, că actualul sat dispune de toată baza necesară pentru a deveni comună, că au sediu de primărie, au dispensar uman, şcoală, grădiniţă, oficiu poştal. De asemenea, la referendum au participat 2032 de persoane, iar 2012 au votat pentru transformarea satului în comună.

Având în vedere toate aceste lucruri, comisia propune adoptarea propunerii legislative.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Da, dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale

Da. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O chestiune de principiu. Dacă mergem în ritmul acesta, ajungem să facem din toate satele patriei comune. Şi ceea ce pot să vă spun este că autorităţile locale se confruntă din ce în ce mai mult cu probleme economico-financiare la nivelul localităţilor. Aş fi de acord să trecem această lege prin Parlament, dar de principiu, cel puţin pentru viitor, administraţia centrală, Guvernul să analizeze mai bine situaţia, să vină chiar cu un proiect de lege să înăsprim puţin condiţiile de admisibilitate a trecerii prin Parlament a statutului acestor localităţi. Poate se gândesc dumnealor chiar să ne propună la comunele mai mici să fie şi o structură a funcţionarilor mai redusă, poate chiar fără viceprimar ş.a.m.d. Oricum, cred că, repet, dacă se merge în ritmul acesta, poate să dea naştere în viitor la o situaţie realmente destul de dificilă din punct de vedere economic şi financiar.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am auzit de la acest microfon şi sunt exprimate şi alte poziţii legate de crearea acestor noi entităţi de unităţi teritoriale.

Stimaţi colegi,

Dacă analizăm cu multă răspundere efectele Legii nr.2 din 1968, o să vedem că dezastrul în zona rurală a fost produs de această lege. Am făcut din fostele comune sate pe care le-am adus lângă reşedinţe care reprezintă o treime din acele sate.

Noi nu facem astăzi, prin aceste legi şi mai ales prin voinţa exprimată a cetăţenilor acestor sate, decât să facem o dreptate, şi dreptatea trebuie dusă mai departe, inclusiv prin acordarea patrimoniului care le-a aparţinut acestor sate. Este vorba de patrimoniul funciar şi cel imobiliar. Nu cred că facem bine, chiar în perspectiva integrării europene, să ducem şi să comandăm comunităţi mari artificial, prin reşedinţe care au fost fixate artificial prin Legea nr.2 din 1968. Haideţi să lăsăm cetăţenii să-şi hotărască singuri soarta, iar aceste entităţi noi apărute, sunt convins că pot să fie gospodărite cu mai multă responsabilitate, creându-şi inclusiv posibilitatea de obţinere a unor surse de finanţare a funcţionării acestor entităţi. Este bine să avem responsabilitatea şi mai ales să gândim că autonomia locală este o realitate, şi nu să o impunem nici de la guvern şi nici din altă parte.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat.

Sper să ne prezentaţi punctul de vedere al PPRM-ului.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Opinia noastră este următoarea: astăzi în România se înfiinţează mult prea uşor comune, chiar dacă cetăţenii iniţial sunt entuziasmaţi, sperând că le va fi mai bine, ei rămân ulterior cu o dezamăgire profundă. Sunt situaţii în care după scurt timp de la înfiinţarea unor comune solicită să revină la vechea administraţie, pentru că de multe ori comunele au puţine localităţi în subordine, iar acel buget care oricum este mic se împarte, fapt care duce practic la sărăcirea generală a zonei respective.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Da. Domnul deputat Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această dezbatere asupra unei situaţii punctuale, de fapt, a născut o dezbatere generală. Subscriu întru totul părerii că în 1968 s-a comis o nedreptate încercând să se centralizeze activitatea unor comune care au devenit sate, şi asta era făcută într-o perspectivă politică care s-a văzut ce a adus satului românesc în perioada de până în 1989. Credem cu tărie şi noi că restituirea dreptului de a decide cât mai aproape de cetăţean este nu numai un principiu european al subsidiarităţii, dar este chiar în spiritul nevoilor acestor comune.

De altfel, aceste cheltuieli în plus care se invocă sunt relativ mici faţă de beneficiile pe care le produce această descentralizare, dacă vreţi, şi mai ales, justificate întru totul, pentru că cetăţenii se pot adresa cu mai multă uşurinţă şi mult mai direct autorităţilor locale, sunt locuri în care distanţele sunt absolut nejustificat de mari, pentru ca aceste comune să poată să funcţioneze, şi autorităţile din centrul comunal foarte departe de problemele cetăţenilor din actualele aşa-zise sate.

Deci, din punctul nostru de vedere, susţinem această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat. Să transformăm direct în municipiu, nu?

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În judeţul Iaşi la ora actuală se înfiinţează o comună nouă - Cioforăni. Mergând acolo, în campania electorală, oamenii de acolo au spus următorul lucru: nu avem sediu de primărie, nu avem cămin cultural, nu avem nici o unitate economică care să susţină dezvoltarea comunei. Sunt pentru a înfiinţa comune noi, dar ar trebui să existe nişte criterii care să arate dacă acel sat din comuna componentă poate să se susţină prin ceea ce se face la nivelul comunei noi înfiinţate.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Deci, aceasta... da, vă rog, domnule deputat Ghişe.

Domnul Ioan Ghişe:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Faţă de acest subiect doresc să aduc în atenţia dumneavoastră o observaţie. Şi anume, aceea că misiunea fundamentală a administraţiei publice are două componente: aceea de autoritate a statului, reprezentată la nivelul comunităţii locale, şi respectiv de oferta de servicii publice către cetăţeni. Şi atunci vin să spun că din această perspectivă a misiunii administraţiei publice locale, esenţial este, când luăm astfel de decizii de înfiinţare a unor comune, să ţinem cont de misiunea fundamentală.

Sigur că există un entuziasm local care doreşte din diferite motive să genereze o primărie la nivelul unui sat. Sigur că există impedimente legate de deplasarea cetăţenilor la primărie, instituţia reprezentativă a autorităţii publice locale. Însă este foarte important să ţinem cont în analiză de resursele efective la dispoziţie pentru a gestiona treburile publice, pentru că dacă se înfiinţează comune pentru care ulterior descoperim că întreaga activitate este asistată financiar de către consiliul judeţean, atunci, în numele frumosului principiu al descentralizării şi subsidiarităţii, nu facem decât să creăm o dependenţă totală a comunităţii locale de banii care vin de sus, de la bugetul de stat către bugetele judeţene şi mai apoi de la bugetele judeţene către comunităţile locale.

Şi atunci esenţial este de a determina nişte criterii fundamentate principial mult mai riguros, ca atunci când se înfiinţează astfel de comune, să nu ne trezim ulterior în situaţia că ele nu au resursele necesare suficiente pentru a îndeplini serviciile publice pentru cetăţeni, raţiunea, până la urmă, finală, a înfiinţării unor astfel de primării.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Haideţi să nu complicăm dezbaterea. Nu discutăm acum despre, în general, despre felul în care se transformă satele în comune, comunele în oraşe, oraşele în municipii şi pe urmă cum, după ce terminăm tot procesul acesta, satele, municipiile cele mai valoroase le transformăm în oraşe, oraşele în comune şi după aceea comunele în sate, pentru că probabil că vom ajunge şi la acest moment.

Sigur că există nişte criterii, criteriile acestea sunt verificate de către Guvern şi sunt verificate de către comisie. Acum avem o situaţie concretă şi vă rog să rămânem la examinarea acestei situaţii concrete. restul, putem să discutăm despre Iaşi, despre Braşov, despre principii, dar avem acum, şi vă rog să luaţi în considerare doar situaţia concretă a acestui sat din judeţul Tulcea.

Şi, de aceea, vă rog să trecem acum la dezbaterea pe articole şi să vedem amendamentele comisiei, pe care vă propun să le studiem... Vreţi să mai spuneţi ceva? Deci, trecem direct la dezbaterea pe articole.

Titlul legii, dacă sunt observaţii?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Iertaţi-mă, două abţineri. Cu două abţineri, titlul legii a fost aprobat.

Dar vă rog să ţineţi seama că este vorba de propunerea comisiei de la pct.1 din raport.

Deci în loc de "Lege privind înfiinţarea..." este "Lege pentru înfiinţarea..." Acesta este sensul votului.

Mai departe, în raport, vă rog să observaţi la pct.4, referitor la art.3 paragraful 2, este o modificare care ţine de tehnica legislativă. O supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Vă rog să număraţi. O abţinere. Cu o abţinere, propunerea comisiei a fost aprobată.

La pct.5 din raport, o modificare determinată de nevoia de a preciza sursele financiare pentru viitor. Este vorba de bugetul pe anul 2005. Şi sunt mai multe modificări la pct.5 din raport, referitoare la art.4, care au această natură care ţine de precizările privind bugetul şi unele chestiuni de rigoare normativă şi corelare cu celelalte texte.

Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului propunerile comisiei de la pct.5 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, propunerile au fost acceptate.

Stimaţi colegi,

În aceste condiţii, practic, conţinutul legii a fost validat de către colegi.

Urmează ca votul final să-l dăm marţea viitoare. Este vorba de o lege organică şi urmează ca marţi să dăm votul în plen.

Vă propun să ne oprim aici cu dezbaterile din plen. Urmează în continuare să se desfăşoare, conform programului, activitatea în cadrul comisiilor. Ne vedem luni, la şedinţa în plen.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11,36.