Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Victor Viorel Ponta, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem prima parte a şedinţei de astăzi cu intervenţiile deputaţilor.

Să dăm cuvântul domnului Dumitru Bentu şi va urma primul deputat de la liberali, care este în sală.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Testul".

Este greu de apreciat care descoperire, care invenţie, care idee a avut un rol decisiv în devenirea civilizaţiei umane. Unii vor spune: pâinea, alţii vor aprecia importanţa locuinţei, a curentului electric, a scrisului, a medicamentelor etc. Esenţa trecerii noastre prin această lume este concentrată în cele trei construcţii definitorii care trebuie să marcheze acest eveniment efemer: un copil, un pom, o casă. La acestea trebuie adăugată, fără nici o rezervă, o altă mare descoperire a geniului uman - cartea. Nu toţi însă au harul scrisului şi, atunci, cu un ascuns sentiment de invidie se duc spre cei care au reuşit o astfel de performanţă. Este şi cazul romanului "R'estul şi vestul" ai cărui autori sunt un cuplu - Mihaela Miroiu şi Mircea Miclea. Ultimul, nimeni altul decât actualul ministru al educaţiei. Un motiv în plus de a cumpăra cartea respectivă şi a o supune unui firesc proces de foiletare, ca o primă şi mecanică luare de contact.

Creditându-l însă pe cronicar cu al său bine cunoscut îndemn că nu este "altă mai cu folos zăbavă decât cetitul cărţilor" zăbovim cu adevărat şi iată ce descoperim. O carte, în general, bine scrisă, cu o formulă de prezentare originală (schimb de e-mailuri) cu substanţă şi până la urmă convingătoare.

Există însă unele elemente care, dacă ar fi lipsit, ar fi dat o notă în plus romanului. "Dacă nu le scriai, psiholog româneai" ne permitem a parafraza.

Nu sunt, nici pe departe, adeptul unei false pudori. Un roman, în viziunea autorului, poate cuprinde şi pasaje care explicit sau nu amintesc de naturalismul lui Zola în celebrul "Germinal" sau de scene din "Patul lui Procust" al lui Camil Petrescu, de scrierile lui Puşkin şi exemplele se pot multiplica exponenţial.

În cazul de faţă este vorba de o creaţie a unui om care întâmplător este ministru şi credem, neîntâmplător, al educaţiei.

Abil, domnia sa apelează la o clauză de salvgardare, enunţând ideea că "funcţia este perisabilă, dar istoria personală rămâne, iar cartea este o asumare integrală a acesteia". Coautorul romanului, doamna profesor universitar Mihaela Miroiu, este şi mai tranşantă, avertizându-ne: "Colegul meu nu vine de la mănăstire, ci este un om întreg şi cu o experienţă de viaţă sănătoasă, care nu a sperat vreodată că va deveni ministru".

Sunt pasaje în cartea respectivă în care beţiile şi femeile tinereţii sale ocupă locul central, şi putem cita: "După masă ne-am retras amândoi într-o magazie mică şi întunecoasă, unde îşi ţinea el hărţile vechi şi uzate. Nu ştiu dacă ai băut vreodată într-o încăpere unde întunericul e atât de mare încât aproape că nu-l vezi pe cel de lângă tine. Bei compulsiv, îmboldit de fiorii fricilor noastre ancestrale, spre seară pluteam în ireal şi-am făcut pipi pe hărţile de istorie şi geografie". "Unii evadează în alcool, alţii în spaţii formal-abstracte. Eu am evadat în amândouă." Sunt şi alte exemple pe care, din respect pentru dumneavoastră, nu le reproducem: pag. 68, pag. 73, pag. 74 etc.

Repet, dacă nu ar fi fost ministru, aceste rememorări ar fi fost anodine şi s-ar fi integrat, poate armonios, în ansamblul romanului. În condiţiile în care 36,9% din elevi consideră că şcoala nu este centrată pe elevi, 32,9% apreciază că nu oferă informaţii utile, 19,6% din respondenţi cred că nu oferă şanse, iar 10,5% spun că nu este interesată şi interesantă, că este plictisitoare, orice contribuţie la regândirea rolului şcolii este bine venită.

Este ceea ce aşteptăm de la ministrul educaţiei prin toate mijloacele de exprimare, inclusiv prin producţiile literare.

"Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte,/Decât un nume - adunat pe-o carte", în cazul de faţă sunt două: unul al domnului ministru.

Retoric doar - "R'estul şi vestul" vor trece testul?

Din păcate pentru domnia sa, dar şi pentru imaginea şcolii româneşti, a apărut şi o suspiciune de plagiat. Se apreciază că lucrarea domniei sale "Psihologie cognitivă" reproduce copios din cartea cu acelaşi titlu a lui Colin Martindale. O comisie universitară sperăm că nu se face că lucrează.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc, dau cuvântul domnului Gheorghe Gabor, va urma domnul Petre Popeangă.

Vă anunţ că sunt 61 de înscrişi, aşa că atenţie la minutele afectate.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O notiţă din ziarul "România liberă" din 18 martie 2005, mi-a atras în aşa măsură atenţia, încât dezbaterea pe care o pregăteam pentru declaraţia de zi, pe tema educaţiei copilului în familie şi în şcoală, a luat o altă formă.

În notiţa menţionată era vorba despre un copil nou-născut aruncat într-un container de gunoi de pe aleea Romaniţei din Reşita.

Cadavrul bebeluşului a fost transportat la morgă, iar medicii legişti urmează să stabilească dacă a fost născut mort sau viu şi dacă apoi a fost ucis imediat după naştere, chiar de cea care i-a dat viaţă.

Obişnuiţi deja cu cele mai abominabile fapte dezvăluite de periodicele din toată ţara, întâmplările trec pe lângă noi cu viteza unei ştiri, nu mai scandalizează, nu par să clatine în vreun fel conştiinţele.

Vă propun cel puţin o reflecţie asupra adevăratelor cauze care pot conduce la atari fapte. S-a introdus în şcoli ora de educaţie sexuală, se predau metode contraceptive de la cele mai fragede vârste, se înfiinţează tot mai multe cabinete de asistenţă psihică pe probleme sexuale şi, cu toate acestea, tot mai multe mame îşi abandonează copii nou-născuţi în maternităţi sau aiurea, mai grav, devin criminale. Este cât se poate de evident că nu necunoaşterea, nu sărăcia, nu disperarea pot crea astfel de situaţii, ci lipsa unei altfel de educaţii, cea a respectului pentru viaţă şi datoria umană de a o spori, care nu mai preocupă pe nimeni.

Aceasta presupune nu informarea, ci conştientizarea asupra consecinţelor asumării libertăţilor sexuale, combaterea avortului, chiar în condiţiile liberalizării lui.

Cei 50 de ani de educaţie comunistă, la care s-au adăugat anii de educaţie neocomunistă sau de "democraţie originală", şi-au pus o grea amprentă pe conştiinţa oamenilor.

De aceea, ne revine nouă obligaţia de a îndrepta această stare de lucruri. Va trebui să gândim bine şi să legiferăm corect pentru a schimba conştiinţele şi a-i face pe semenii noştri să respecte dreptul la viaţă.

Se vede cu ochiul liber că educăm iubirea de pace şi se creează război, discutăm de programe de combatere a violenţei în familie, dar familia este pe cale de dispariţie, discutăm despre prevenirea abuzurilor de tot felul asupra minorilor, dar sunt şi din ce în ce mai puţini copii.

Asemenea tare sunt consecinţele dezastruoase ale liberalizării avortului, care ne face complici la o crimă generală, cu toate urmările ei în plan moral.

Avortul a devenit un fapt mai mult decât banal. O femeie din două are în palmares trei, până la cinci avorturi la cerere şi, într-un mod foarte dureros, anumite statistici consultate arată faptul că un procent de 18% dintre avorturi sunt cerute de adolescente între 15 şi 19 ani, iar 60% au vârsta între 15 şi 24 de ani. De asemenea, se constată că vârsta medie a elevelor care recurg la avort a scăzut în ultima perioadă de la 17-18 ani la 15-16 ani, multe recurgând la această intervenţie chiar sub vârsta de 14 ani.

Nu este de mirare că pruncuciderea din cabinetele medicale a ajuns în stradă.

Este binecunoscut faptul că în tradiţia juridică a ţării noastre avortul la cerere a fost incriminat (Codul penal 1864 şi 1936), până la instaurarea regimului dictatorial comunist. Abia Decretul nr. 436/1957, al regimului Gh. Gheorghiu-Dej, liberalizează, după model sovietic, pentru prima dată avortul, cu consecinţe dintre cele mai dezastruoase asupra echilibrului social, economic şi demografic al ţării. Pe aceeaşi linie, primul Decret - lege, din 26.12.1989, promulgat de Frontul Salvării Naţionale, continuat esenţial de legislaţia actuală, a reluat din acest punct de vedere politica iresponsabilă a perioadei celei mai nefaste. Să nu ne facem iluzii că în perioada Ceauşescu interzicerea avortului a fost o măsură morală, atâta timp cât ideologia comunistă submina credinţa creştină şi valorile ei.

Roadele le culegem astăzi, la mai bine de 60 de ani de comunism, în proliferarea sectelor, practicile sataniste, ocultismul deviator răspândit până şi prin mass-media, confuzia morală, violenţa, drogurile pe fondul unei schizofrenii sexuale care a cuprins întreaga lume.

Revenirea asupra liberalizării avortului sau, cel puţin, impunerea unor restricţii preocupă şi cele mai mari puteri.

Senatul american a aprobat încă de anul trecut o lege prin care impune restricţii avorturilor, deşi împotriva măsurilor care s-au luat, organizaţiile de femei au făcut, la vremea respectivă, ample manifestaţii de stradă. Tot în America se revine drastic la disciplina în şcoli, la o selectare riguroasă a cadrelor care lucrează cu copiii, datorită înmulţirii fenomenelor de violenţă între copii, consecinţă a unei libertăţi educaţionale care a dăunat tineretului.

Argumentele care pot sprijini intervenţia mea şi atragerea atenţiei asupra politicii ce favorizează avortul sunt dovedite documentat.

Din punct de vedere medical, este constatat ştiinţific că fiinţa umană îşi începe existenţa o dată cu fecundarea. Deja de multă vreme embrionii umani şi feţii sunt consideraţi "pacienţi", cărora li se asigură o asistenţă medicală potrivit posibilităţilor de astăzi ale medicinii. "Voi păstra respect absolut vieţii, de la începutul ei" se afirmă în Jurământul de la Geneva al Asociaţiei Medicale Mondiale, 1983.

Din punct de vedere creştin, avortul încalcă una din cele zece porunci: Să nu ucizi!

Vorbim despre reintegrarea familială a copiilor, despre divorţ şi consecinţele nefaste asupra copilului, despre delicvenţa juvenilă şi violenţa asupra copiilor, dar avem mâinile pătate de sânge, deoarece milioane de soţi, părinţi, educatori sunt complici la avort.

Poate între cei ucişi sau refuzaţi vieţii erau oameni drepţi, valori morale de excepţie, conştiinţe care ne propăşeau neamul.

Ministerul învăţământului de la noi a trecut deja la treabă căutând forme de stimulare a profesorilor de înaltă calitate profesională şi morală. Nu programe ne lipsesc, ci voinţă şi atitudine, orientare în problemele reale ale educaţiei.

Avem atâta cultură, atâta credinţă de tradiţie autentică, recunoscută prin valorile noastre în monumentele şi literatura patristică, mari duhovnici de notorietate europeană, ce ne lipseşte?

Partidul Naţional Liberal îşi mobilizează toate capacităţile de sprijin şi interes pentru orientarea culturii spre asemenea valori, pentru orientarea tineretului spre o viaţă morală, sănătoasă, spre un discernământ real, corect între bine şi rău, într-un timp în care influenţele nefaste ale acestei lumi debusolează generaţiile de tineri. Sper, pentru viitorul apropiat, şi la o abordare legislativă a problemei, astfel încât costul economic, demografic, dar mai ales moral al tranziţiei să poată fi compensat cât mai este timp.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, dau cuvântul domnului Petre Popeangă. De la PD nu este nimeni, da? Va urma domnul Petru Lakatos.

Domnul Petre Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Priorităţi guvernamentale".

Consider că, în prezent, două evenimente, unul intern şi altul extern, ar trebui să facă obiectul unor analize mult mai temeinice din partea Guvernului, analize din care să se desprindă o serie de decizii cu efecte imediate.

1. În plan intern, ca în fiecare an, primăvara, cu o precizie matematică demnă de cauze mai bune, efectele topirii zăpezii şi precipitaţiilor continuă să producă mari pagube materiale şi chiar umane.

O statistică tristă dar reală arată că, până în prezent, efectele acestor fenomene înregistrează 190 de persoane care şi-au pierdut viaţa, peste 200.000 locuinţe distruse, animale şi păsări domestice al căror număr nimeni nu îl mai ştie, drumuri şi şosele desfundate, căi de comunicaţie, linii electrice şi telefonice avariate şi altele.

Evenimentele se desfăşoară cu perpetuitate, în condiţiile în care există prevederi legale, programe, surse financiare alocate (cel puţin în documente) care permit realizarea măsurilor de stopare a acestor fenomene distructive.

Cu titlu de exemplu, menţionez, în acest sens, Planul naţional de acţiune pentru protecţia mediului, elaborat în baza prevederilor art. 65 şi următoarele din Legea nr. 137/1995, actualizată şi republicată în anul 2000, în care, la cap. "Gospodărirea durabilă a resurselor de apă" este menţionat unul din obiectivele cele mai importante în acest domeniu., "...realizarea de acumulări cu folosinţe complexe, prevăzute cu volum de protecţie contra inundaţiilor, realizarea de îndiguiri, concomitent cu protejarea zonelor umede, interzicerea amplasării construcţiilor în zonele inundabile."

În vederea punerii în aplicate a prevederilor planului menţionat, prin mai multe acte, au fost alocate importante resurse financiare despre al căror mod ineficient de utilizare stă mărturie realitatea faptelor şi efectelor acestora, prezentate mai sus.

în plus faţă de finanţarea asigurată anual prin prevederi bugetare, importante resurse financiare au fost mobilizate prin Legea nr. 68/2004 de ratificare a Acordului cadru încheiat între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, având ca obiect finanţarea Proiectului pentru prevenirea catastrofelor naturale generate de inundaţii şi poluarea aerului, semnat la data de 16 iulie 2003 la Bucureşti şi la 25 august a aceluiaşi an, la Paris.

Criticând politica guvernelor precedente desfăşurată în domeniul protecţiei mediului, actualul Guvern s-a angajat, prin Programul de guvernare 2005-2008 al Alianţei D.A., pe baza căruia a câştigat alegerile, să reglementeze şi problema calamităţilor naturale, stabilind că: "...una din priorităţile acestui domeniu este ".. elaborarea strategiei de protejare a cetăţeanului împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone de risc." (cap. 18, Politica privind protecţia mediului înconjurător).

Ce s-a realizat din aceste proiecte? Cum au fost utilizate sumele trase din împrumutul astfel aprobat?

Sunt întrebări pe care le-am adresat ministrului mediului şi la care, în tradiţia "dispreţului suveran" cu care Guvernul tratează interpelările parlamentarilor, nu am primit răspuns.

Despre efectele strategiei privind protecţia cetăţeanului, instituită de actualul Guvern stau mărturie actualele dezastre din peste zece judeţe, şi fenomenul este doar la început.

2. Un alt eveniment pe care îl consider de importanţă majoră şi cu implicaţii deosebite pentru viitorul politic al României este votul ce urmează a fi exprimat de Parlamentul European la data de 13 aprilie a.c., în legătură cu primirea sau nu a României în Uniunea Europeană.

Un prim semnal concret al faptului că o parte a europarlamentarilor rămâne reticentă faţă de îndeplinirea, de către România, a condiţiilor de aderare îl constituie depunerea, de către creştin-democratul Markus Ferber şi a altor colegi ai acestuia, a nu mai puţin de 54 amendamente la raportul Moscovici. În general, concluzia care se degajă din aceste amendamente este aprecierea deciziei Consiliului European de a închide negocierile la data de 17 decembrie 2004 ca pripită şi, pe cale de consecinţă, se solicită redeschiderea mai multor capitole, în special a capitolului 24, "Justiţie, Administraţie şi Interne".

Deşi Comisia pentru afaceri externe a aprobat proiectul de recomandare ca la data de 13 aprilie să se voteze favorabil cererea României de a deveni membru al Uniunii, totuşi, solicitarea Parlamentului European de a fi învestit cu drepturi depline atât pentru monitorizare până în momentul aderării, cât şi dreptul de invocare a clauzei de salvgardare care ar transfera, în anul 2008, data aderării, ar trebui să mobilizeze Guvernul la acţiuni de definitivare a tuturor problemelor, în special a celor din domeniile J.A.I. (Justiţie, Administraţie şi Interne) şi concurenţă.

Din primul domeniu aş semnala un singur element slab, şi anume faptul că în programul de finanţare a securizării frontierelor naţionale, pentru segmentul de graniţă cu statele nemembre ale Uniunii Europene, în special cel cu Ucraina, nu au fost înscrise sumele necesare realizării acţiunii la nivelul şi standardele solicitate de normele acquis-ului comunitar.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Cuvântul domnului Petru Lakatos, va urma domnul Longher Ghervazen.

Domnii parlamentari Gheorghe Chiper, Rareş Mănescu, Ioan Ghişe, Vladimir Fârşirotu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art. 72 din Constituţia României, deputaţii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile publice exprimate în exercitarea mandatului. Dacă totuşi ar exista pedeapsa ca deputaţii care mint, sau care spun jumătăţi de adevăr să fie obligaţi să copieze de 10 ori declaraţia mincinoasă, ca în şcoala primară, colegul nostru Paul Magheru nu ar avea timp liber la sfârşitul săptămânii.

Declaraţia lui politică din 22 martie, referitoare la mutarea Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, conţine o serie de afirmaţii nefondate, unele chiar jignitoare, pe care doresc să le combat punct cu punct.

1. După un şir de procese început în martie 1996 la Judecătoria Oradea, continuat la Judecătoria Buzău, la Tribunalul Buzău, la Curtea de Apel Ploieşti, la Curtea Supremă de Justiţie, la 9 iulie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizie irevocabilă a data câştig de cauză Episcopiei Romano-Catolice din Oradea.

Calificarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din iulie 2004 drept "şmecherie" denotă, în afara lipsei obiectivităţii şi desconsiderarea Justiţiei române.

2. Juriştii din Filiala PPRM Bihor şi deputatul Paul Magheru, substituindu-se statului comunist hrăpăreţ, după o logică strâmbă, solicită despăgubiri de la Episcopia Romano-Catolică.

Recapitulez pe scurt, poate nu toată lumea ştie despre ce este vorba.

În 1963, statul comunist obţine prin ameninţare o declaraţie de donare a clădirii Episcopiei în favoarea Sfatului popular al oraşului Oradea şi, în patru ore, evacuează slujitorii bisericii care, în afară de obiectele de cult şi câteva lucruri de valoare, lasă în imobil întregul patrimoniu episcopal.

Administraţia comunistă a cazat în Palat, mai mulţi ani la rând, aproape 1.000 de copii şi tineri refugiaţi din Grecia care, iarna, făceau foc în sobe cu parchetul din camere şi cu mobilierul stil din dotare.

Acum, deputatul Paul Magheru şi cei care gândesc ca el solicită plata cheltuielilor de reparaţii şi întreţinere, indexate cu indicele inflaţiei.

3. După o atare logică strâmbă, conform căreia păgubitul este somat să suporte contravaloarea cheltuielilor de reparaţii ocazionate de remedierea stricăciunilor provocate de păgubitor, nu mă miră faptul că deputatul Paul Magheru se contrazice în propria declaraţie.

Citez din stenogramă: "De aceea, în spiritul respectului faţă de proprietate, Vatra Românească a cerut Episcopiei Romano-Catolice despăgubirea unui bun la care a renunţat pe veci şi care - fiţi atenţi! - a fost salvat de statul român de la demolare." Cu patru alineate mai înainte, tot dumnealui scria: "Fiind băiet nu cutreieram păduri, dar m-am plimbat, m-am jucat printre ruinele Palatului baroc. Păşteau caprele, era o ruină. Statul român a trebui să-l refacă de la bază." Uite ruina, nu este ruina!

La această alba-neagra în stil Paul Magheru nu pot să adaug decât atât: nu contest faptul că dânsul s-a plimbat, s-a jucat la un loc cu caprele, undeva unde era iarbă, dar nicidecum printre ruinele Palatului baroc.

Poate doar în vis.

4. Nici fosta clădire a Comandamentului Garnizoanei din Oradea nu este o ruină. Îmi pare rău că trebuie să-i recomand unui cadru didactic să consulte dicţionarul explicativ al limbii române, unde scrie negru pe alb: ruina este ceea ce a rămas dintr-o construcţie veche, dărâmată.

Propun domnului Paul Magheru să deschidă ochii atunci când trece pe lângă clădirea amintită şi să constate că nu a fost dărâmată, nu este o ruină.

Din punct de vedere politic resping cu fermitate aceste demersuri propagandistice contrare intereselor României, care prezintă miniştrii Guvernului României ca agenţi penibili şi sugerează ideea că Justiţia română răspunde la comenzi politice.

Atrag totodată atenţia colegului că nu prin declaraţii populiste se obţine primirea în Partidul Popular European.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Longher Ghervazen, va urma domnul deputat Eugen Bejinariu. Insist asupra conciziei, sunt 61 de înscrieri şi, eventual, să mai depună şi la secretariat, că n-o să avem timpul material ca să ascultăm pe toată lumea.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comunitatea polonezilor din România se alătură durerii şi regretului întregului popor polonez în ziua în care Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea ne-a părăsit.

A plecat dintre noi o personalitate marcantă, unul dintre cei mai mari creatori ai contemporaneităţii. Omul care a mişcat cerul şi pământul, a ajuns până în cele mai îndepărtate colţuri ale globului pentru a găsi drumul spre sufletele altor oameni şi care, în decursul îndelungatei sale vieţi, a avut un singur scop, acela ca în lume şi în fiecare dintre noi să învingă binele, înţelepciunea şi dreptatea.

Astăzi, inimile polonezilor sunt pline de adâncă durere, de mâhnire în urma pierderii cuiva apropiat, a prietenului şi a păstorului spiritual a cărui energie, forţă a credinţei şi neasemuit dar de a convinge au fost izvorul speranţei noastre comune.

Suntem însă şi mândri pentru că pământul polonez a zămislit unul dintre cei mai minunaţi oameni ai istoriei moderne. Mândri pentru că profunda credinţă de veacuri a poporului nostru a dat naştere unei astfel de personalităţi care, la rândul său, a putut oferi lumii atât de mult.

În această tristă zi, în sufletele noastre, ne simţim fericiţi pentru că ne-a fost dat să trăim în astfel de vremuri.

Ioan Paul al II-lea a fost un mare apostol al împăcării. A contribuit din plin la înlăturarea cortinei de fier şi la extinderea Uniunii Europene, ajutând prin aceasta multe ţări să-şi refacă drumul colaborării, iar pe cetăţenii acestora să-şi recapete drepturile suverane şi sentimentul demnităţii.

Mâhnirea şi tristeţea provocate de moartea Papei Ioan Paul al II-lea sunt împărtăşite de comunitatea catolică din întreaga lume, dar şi de toţi reprezentanţii altor culte, plini de respect şi recunoaştere pentru misiunea sa duhovnicească.

Memoria sa este cinstită de către ierarhii tuturor credinţelor şi religiilor din lume, de către conducătorii statelor şi popoarelor. Contribuţia Sanctităţii Sale la înţelegerea ecumenică pe scară mondială este de nepreţuit.

Nu vom uita importanţa vizitei Papei în România din 1999. spiritul dialogului religiilor şi împăcării, demonstrat în decursul acesteia, ne însoţeşte şi acum în rugăciunile şi acţiunile noastre zilnice.

Ultimii ani ai misiunii sale duhovniceşti au o dimensiune eroică. A luptat pentru cauză, dar a luptat şi cu sine, cu suferinţele proprii. Niciodată, nici măcar pentru un moment, nu a renunţat la această luptă. A făcut dovada unei enorme forţe de caracter. A predicat până la final, a creat şi a menţinut o strânsă legătură cu oamenii până la final şi cu toată puterea i-a slujit pe cei ce aveau nevoie de el.

Cea mai curată cinstire pe care i-o putem oferi acestui neobosit pelerin al cărărilor acestei lumi şi al inimilor noastre este aceea de a ne bucura de bogăţia şi puterea gândurilor sale, de a înţelege mesajul său privind nevoia de a păstra credinţa faţă de valori cum ar fi libertatea, compasiunea, solidaritatea.

Dacă vom reuşi să ne comportăm astfel, atunci Karol Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea nu ne va părăsi niciodată, ci ne va ajuta în continuare să alegem ceea ce este înţelept şi drept.

Şi pentru noi, etnicii polonezi din România, moartea Sfântului Părinte este o pierdere dureroasă. Ne vom aminti de Sanctitatea Sa ca de un părinte, învăţător, prieten şi slujitor al bisericii.

Şi-a clădit omenia pe mai multe dimensiuni: intelectuală, spirituală, fizică. A împărtăşit această omenie tuturor. A fost un păzitor al valorilor intangibile, al adevărului şi al libertăţii.

Prin opera vieţii sale a făurit o comuniune deasupra diferenţelor şi, iată, prin moartea sa ne reuneşte, ca într-o mare familie. Am fost alături de Sfântul Părinte în suferinţa sa, ne-am rugat pentru sănătatea sa, i-am împărtăşit durerea, iar acum ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea harul de a înţelege învăţăturile sale.

Plecarea dintre cei vii a Sfântului Părinte a trezit în noi nevoia de a ne reuni.

Ne unim în rugăciune, fără să ne ruşinăm de ceea ce simţim: lacrimi şi tristeţe.

Dumnezeu să-l fericească!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Eugen Bejinariu, va urma domnul Dragoş Ujeniuc.

Domnul Eugen Bejinariu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Până în anul 2004, fiecare ţăran primea de la stat o subvenţie de 2,5 milioane de lei la hectar. Deşi suma era mică şi uneori venea cu întârziere, ea reprezenta singura formă de sprijin real pentru ţărani. Cu aceşti bani, producătorii agricoli cumpărau sămânţa certificată sau acopereau alte cheltuieli pentru producţia agricolă. Prin tăierea subvenţiilor la porumb, orz şi ovăz se vor face economii la bugetul Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, dar pe termen lung va avea efecte negative de proporţii pentru agricultură.

Menţionăm doar că pentru sectorul zootehnic porumbul constituie principala cereală pentru producerea furajelor, vor fi stimulate vânzările de materii prime şi frânate vânzările de produse finite şi va scădea performanţa din exploatările agricole.

Nemulţumirea ţăranilor a fost preluată de Federaţia AGROSTAR şi de alte organisme cu activităţi în domeniu.

Dacă avem în vedere că peste 4 milioane de români trăiesc doar din ceea ce cultivă pe terenurile agricole aflate în proprietate, ne dăm seama de dimensiunea nemulţumirilor de acum, dar şi de urmările de anul viitor.

O altă nemulţumire a ţăranilor este provocată de lipsa de grijă a Guvernului faţă de modul de valorificare a produselor agricole. Importurile de produse agricole şi activitatea fără nici o regulă a angrosiştilor în pieţele agroalimentare au făcut ca acum un kg de cartofi să fie plătit doar cu 2.000 de lei.

În anul agricol 2004, producerea acestui kilogram de cartofi l-a costat pe producător 4200-4500 lei. Astfel de realităţi se întâlnesc în judeţele încă mari producătoare de cartofi: Suceava, Harghita şi Braşov. Iată cum se implementează promisiunile din campania electorală a Alianţei PNL-PD. Revenirea la cunoscuta cuponiadă din agricultură din perioada guvernării CDR nu este soluţia adecvată de sprijin pentru ţărani. Luând în calcul introducerea în viitor a impozitului pe terenul agricol, creşterea acum a preţurilor la combustibili şi energie, putem deduce uşurinţa integrării europene a satelor româneşti. Guvernul PNL-PD continuă să blameze tot ceea ce s-a făcut bun în guvernarea Partidului Social Democrat şi să preamărească orice demers al actualei guvernări, sub tot felul de vorbe, inclusiv această tăiere a subvenţiilor la porumb, orz şi ovăz.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Dragoş Ujeniuc, va urma domnul Liviu Miroşeanu.

Domnii deputaţi: Ioan Munteanu, Florin Iordache, Ovidiu Ioan Silaghi, Dan Horaţiu Buzatu, Petre Ungureanu, Mircea Ciopraga, Emil Strungă, Cornel Popa, Ştefan Baban, Dumitru Avram, Mircea Ifrim şi Vlad Hogea au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

"Papa ne-a unit şi după moarte!"

A trăit ca un părinte pentru noi şi a murit tot pentru noi. Ne-a acoperit cu dragostea lui şi ne-a oferit-o drept pildă. De altfel, întreaga lui viaţă de suveran pontif a fost o pildă a iubirii aproapelui.

Cu povara anilor şi a suferinţei a cutreierat lumea, rugându-se în biserici catolice şi ortodoxe, în moschei, în sinagogi şi temple, deopotrivă, arătându-ne astfel că Dumnezeu este unul singur, pentru toţi oamenii planetei, şi a plecat din viaţa vremelnică, străduindu-se să ne lase uniţi în faţa răului. A reuşit pentru o clipă. A fost clipa morţii lui, în care toţi oamenii, indiferent de religie, s-au întristat, arătând astfel că l-au iubit pe cel care a fost el însuşi simbolul iubirii.

El a plecat dintre noi, dar nu ne-a părăsit. Sunt convins că acolo sus, îşi continuă misiunea sfântă de a ne împăca cu Dumnezeu.

Fie-i ţărâna uşoară!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

România este cuprinsă de febra pregătirii momentului 13 aprilie 2005, când Parlamentul de la Bruxelles se va pronunţa asupra viitorului nostru european.

Nu mă voi referi decât la una din temele principale la care, încă, suntem corigenţi în faţa Europei şi anume, reforma în justiţie.

Au fost destui aceia care cântau prohodul reformei, atunci când la conducerea Ministerului Justiţiei a fost numit un reprezentant al societăţii civile, dar la fel de mulţi sunt aceia cuprinşi de frisoane atunci când au sesizat duritatea discretă cu care noul ministru al justiţiei a demarat lupta cu structurile şi mentalităţile care "stau de strajă" ca o stavilă la porţile intrării noastre în Uniunea Europeană.

Problema majoră nu priveşte pe judecători şi nici pe procurori, despre care eu, ca practician, pot afirma că îşi fac datoria în proporţie covârşitoare. Problema majoră priveşte, în schimb, pe responsabilii autorităţii judecătoreşti, mai precis pe mai marii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din Parchetul Naţional Anticorupţie. şi mai cu seamă, priveşte C.S.M.

Ne amintim, fără îndoială, ce atitudine de copil răsfăţat a avut conducerea Parchetului General atunci când ministrul justiţiei a cerut verificarea corectitudinii anchetei în cazul Ţiriac jr. Cu acel prilej, parchetul General a lansat zvonul-ameninţare, potrivit căruia circa 1000 de procurori vor demisiona. Numai că eu nu am auzit, măcar un procuror de la "şaibă", de la "talpă" să agreeze un asemenea gest de protest.

Ne amintim, de asemenea, reacţia conducerii PNA la raportul "Freedom House", de parcă pe domnul Amariei îl muşcase şarpele. În loc să primească semnalele din raport cu demnitate profesională, cu conştiinţa faptului că sunt multe de îndreptat în activitatea organismului pe care îl conduce, domnia sa califică raportul ca pe un document ce nu ar avea nici o legătură cu realitatea, întocmit de nişte incompetenţi.

Putem comenta cu uşurinţă că este vorba de reacţii care spun multe despre baricadele pe care le asaltează ministrul justiţiei. Mă îngrijorează însă, cu totul deosebit, modul în care Consiliul Superior al Magistraturii îşi intră în rol, precum şi tratamentul vădit ostil pe care îl aplică Monicăi Macovei. Aş remarca, înainte de toate, strădania Consiliului Superior al Magistraturii de a-i face cu "sâc" doamnei ministru, atitudine permisă de totala independenţă a acestui organ colectiv. O independenţă manifestată, până acum, doar prin dorinţa de a demonstra o superioritate orgolioasă şi, cred, greşit înţeleasă.

Care este rostul înfiinţării acestui organism diriguitor al Justiţiei şi care sunt dovezile până în prezent că îşi urmează rostul? Ca să înţelegem cât de responsabil se comportă CSM în purtarea destinelor justiţiei din România, am să vă amintesc modul de organizare a concursului de admitere în magistratură, recent încheiat. Este vorba de participarea a peste 800 de candidaţi şi despre rezultatul catastrofal care înseamnă reuşita unui singur candidat.

Din informaţiile culese de mine, vă pot spune că acest concurs a fost organizat parcă cu scopul de a demonstra incapacitatea absolută a candidaţilor şi nicidecum cu scopul de a da magistraturii gura de aer fără de care se sufocă.

Iată despre ce este vorba, în concret. Prima condiţie a înscrierii la concurs a fost aceea a vechimii de 5 ani în munci juridice. Apoi, candidatul trebuia să nu fie notat sub 5 la nici una din cele şase materii, iar media generală să fie 7.

Aflaţi, stimaţi colegi, că mulţi candidaţi au obţinut note de 8, 9 şi 10 la materiile de bază (drept penal, drept civil, drept procedural penal şi civil), iar la una din celelalte două materii, organizarea judecătorească şi drept comunitar, de o importanţă mult mai redusă pentru un magistrat începător, au primit note sub 5. De reţinut însă ca la aceste două materii s-au formulat subiecte din afara tematicii de examen.

Ce se poate înţelege din această situaţie aberantă, decât că este vorba fie de superficialitate crasă, fie de incompetenţă, fie de rea-credinţă?

Şi atunci, avem sau nu dreptul de a ne întreba cu îngrijorare, cum îşi face Consiliul Superior al Magistraturii datoria faţă de o justiţie pe care este chemată să o păstorească?

Mă întreb, pe bună dreptate, dacă CSM cunoaşte realitatea situaţiei de cadre din ţară. Am să vă aduc la cunoştinţă acum, în speranţa că va auzi şi CSM, situaţia din judeţul Giurgiu. La parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu funcţionează doar doi procurori din care unul este prim-procuror, fiind vacante 9 posturi. Unul dintre procurori participă zilnic la şedinţele de judecată de la judecătorie, în 3 complete. La parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu funcţionează doar 5 procurori din 11 posturi. În aceste condiţii, se mai poate vorbi de calitatea lucrărilor în parchete, de timp pentru pregătirea profesională sau pentru studierea atentă a dosarelor?

În acest mod se poate vorbi de reformă în justiţie? E timpul să vă treziţi, domnilor responsabili ai justiţiei române, să vă faceţi datori şi să lepădaţi piatra ridicată împotriva celor care vor cu adevărat reformă.

Şi nu pot încheia fără să vă mai prezint un exemplu elocvent al batjocurii faţă de legile acestei ţări. În art. 172 al 4 din Codul de procedură penală este prevăzut, în mod clar, dreptul persoanei arestate de a lua contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea. În majoritatea locurilor de deţinere, acest drept este respectat.

Am constant însă, în calitate de avocat, că la arestul Direcţiei de Cercetări Penale a IGP - unul din cele mai vestite din ţară - legătura apărătorului cu arestatul se desfăşoară sub atenta supraveghere a unui "cadru" cu motivarea că "nu avem condiţiile materiale necesare". Să nu uităm că acest drept a fost instituit cu doi ani în urmă prin modificarea adusă atunci codului de procedură penală şi că încălcarea flagrantă a legii se derulează de atunci şi în prezent, când avem pretenţia să primim undă verde pentru intrarea în Europa.

V-am oferit doar câteva exemple din care se poate desprinde concluzia că avem multe şi multe de îndreptat în justiţie. Toate relele pleacă de la mentalităţile învechite, de la rutină şi superficialitate profesională. Cu toate aceste tare trebuie să ne luptăm şi nu este de admis că dificila misiune trebuie lăsată în seama câtorva persoane, în vreme ce multe altele se străduiesc discret, dar hotărât, să bată pasul pe loc.

În acest domeniu al justiţiei este clar că nu este permisă imixtiunea politicului, dar pentru reformarea justiţiei şi pentru lupta împotriva marii corupţii este nevoie de voinţă politică. Şi aceasta pentru că trecutul a demonstrat , fără putinţă de tăgadă, tocmai lipsa acestei voinţe politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Liviu Miroşeanu, va urma doamna Angela Buciu. Insist asupra conciziei prezentării declaraţiilor.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Având în vedere faptul că, în ultimul timp, în lumina ultimelor evenimente, au apărut o serie de opinii ale unor personaje locale, potrivit cărora guvernarea actuală ar dori în mod clar închiderea societăţilor RAFO-S.A. şi CAROM-S.A.Oneşti, ca deputat de Bacău mă simt obligat să fac următoarele precizări:

În anul 2001, S. C. RAFO S.A. Oneşti a fost preluată de la APAPS într-un contract de vânzare cumpărare, după ce anterior Guvernul Năstase a scutit rafinăria de plata unor sume astronomice la bugetul de stat, de aproximativ 3000 de miliarde de lei, creându-se în acest mod pe spinarea contribuabililor români premisele unei evoluţii corecte şi sănătoase a acestei societăţi. Însă, după privatizarea de succes şi afacerile derulate la RAFO S.A. Oneşti, a reieşit la finalul anului 2004, în urma estimărilor, o gaură de aproximativ 7000 de miliarde lei la bugetul de stat.

De asemenea, Societatea Naţională a Petromului, Petrom S.A. are de recuperat o creanţă de aproximativ 2300 miliarde lei. La fel ca în cazul RAFO, CAROM S.A.Oneşti, singurul producător de cauciuc sintetic din România, a devenit o atracţie extrem de tentantă pentru anumiţi oameni de afaceri cu renume. Însă, în acest caz, societatea a fost lovită din interior de vârfurile societăţii, printr-o serie de firme căpuşe care au folosit în continuare terenul, halele de producţie, utilajele firmei mamă şi utilităţile, pentru care acestea au plătit sume mai mult decât simbolice. În schimb, serviciile prestate de proastă calitate, de altfel, au fost extrem de scump plătite cu complicitatea directorilor acţionari la firmele căpuşă.

Ca exemplificare, la sfârşitul anului 2004, firmele Conis-star şi Total grup SRL au încasat împreună peste 260 de miliarde pe aparatură şi instalaţii achiziţionate la preţuri de peste cel puţin două ori peste cel al pieţei, care în majoritatea acestora nu-şi găsesc utilitatea la CAROM S.A. Datoriile acumulate de CAROM, prin astfel de practici, au ajuns la 8310 miliarde de lei, producătorul de cauciuc sintetic situându-se astfel pe locul doi în topul primilor 10 datornici din România.

Este adevărat că, în urmă cu două luni, cele două societăţi oneştene au iniţiat procedurile pentru realizarea fuziunii ca soluţie a ieşirii din criză. Însă, din punct de vedere tehnic, acest lucru nu este posibil şi, prin urmare, singura soluţie rămâne deschiderea procedurilor prevăzute de Legea nr.64/1995 privind procedura de reorganizare judiciară şi a falimentului, cu respectarea obiectivelor Uniunii Europene şi actelor normative în vigoare.

Consider că este esenţial ca organele abilitate ale statului să stabilească exact modul în care au fost gestionate cele două societăţi în ultimii 4 ani, precum şi locul exact în care se regăsesc aceste sume uriaşe datorate la bugetul de stat, iar cei găsiţi vinovaţi să plătească. Ceea ce trebuie să ne preocupe este găsirea unei soluţii imediate, în aşa fel încât salariaţii să-şi poată păstra în continuare locurile de muncă pe fondul unei activităţi legale şi corecte a celor două societăţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei Angela Buciu. Va urma domnul Tiberiu Toro.

Domnul Claudiu Popa a depus la secretariat declaraţia.

Doamna Angela Buciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este incontestabil faptul că, în ultimii ani, în ţara noastră, s-au produs schimbări majore generate de economia de piaţă. În structura aşezărilor umane, sub aspect economic, urbanistic, demografic, social-cultural, şi-au făcut loc şi au prins rădăcini elemente de modernitate. Numai că, în anumite privinţe, modernismul a fost şi este prost înţeles, fără a se ţine cont de specificul nostru naţional. De exemplu, în muzica uşoară şi, mai ales, în muzica populară, au apărut tot felul de vulgarităţi transpuse pe ritmuri mahomedano-sârbeşti.

Poporul nostru dispune de un mare suflet de artist, înzestrat cu multe capacităţi şi haruri şi ar trebui să ştim că folclorul este pentru noi depozitarul peste timp al valorilor neamului, este zestrea de aur şi nestemate, izvor şi fântână din care şi-a ostoit şi stâmpărat setea, pentru a căpăta vigoare, creaţia cultă.

Iosif Vulcan spunea: "Dacă vrem să cunoaştem caracterul unui popor, n-avem ce recurge la operele învăţaţilor, ci numai să consultăm poezia populară - Doina".

Alexandru Vlahuţă menţionează: "Dacă ne gândim cât sânge s-a vărsat pe bucăţica asta de pământ şi câte viforniţe a mai trăit acest neam, e de mirare că ne-a mai rămas ceva întreg. Acel ceva este Credinţa şi Tradiţiile, iar eu aş spune: dacă pictorii grăiesc în limba formelor şi a culorilor, un cântăreţ de folclor grăieşte prin mântuitoarea doină, pe care doar sufletul românului o poate înţelege".

În turneele mele de reprezentare a ţării în lumea mare, am trăit bucuria de a participa la spectacolul lumii, producând emoţie şi admiraţie celor ce ştiu să guste şi să preţuiască arta adevărată. De aceea, cu atât mai dureros mi se pare faptul că majoritatea tinerilor şi a copiilor din mediul urban au ajuns să repudieze manifestările folclorice atât cele muzicale, cât şi cele coregrafice.

Participând la festivaluri internaţionale, am avut prilejul să aud "Ciocârlia românească" sau alte piese valoroase de acest gen, cântate de alte naţionalităţi din vecinătate, şi este strigător la cer că şi le asumă ca fiind ale lor, în timp ce aici, pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, aceste nestemate au fost înlocuite cu prea multă uşurinţă de vulgarităţile menţionate.

Unde este hora noastră, sârba, învârtita, tropotita, cu care am crescut atât noi, cât şi moşii şi strămoşii noştri? Cum s-a ajuns la această situaţie? Cum se poate ca muzica populară să fie considerată inferioară altor genuri?

În România, şi mai ales în Maramureş, Bucovina, Gorj, Bihor sau Alba, folclorul încă musteşte, în timp ce, în alte ţări, nu ştiu ce să facă pentru a slava puţinul care le-a mai rămas.

Nu avem voie să uităm că marii noştri cărturari, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Dimitre Bolintineanu sau Vasile Alecsandri, s-au aplecat cu atâta interes asupra folclorului românesc. Şi George Enescu s-a inspirat în compoziţiile sale din această zestre şi care afirma, la fel ca Bella Bartok: "Foclorul românesc este tot ce se poate închipui mai perfect, mai desăvârşit, mai variat artistic". Extraordinar!

În momentul în care s-a aflat de intrarea mea în Parlamentul României, am avut parte de multe apeluri din partea colegilor de cântec din generaţia mea, care mi-au cerut cu insistenţă să fac ceva pentru stoparea valului de mediocrităţi promovate tot mai frecvent de unele posturi de televiziune. La acest apel, poate veţi răspunde şi dumneavoastră, cei care mă auziţi...

Onorată asistenţă,

Ne revine datoria sacră să preţuim şi să păstrăm această zestre, să o transmitem generaţiilor viitoare, cu întreaga ei încărcătură emoţională şi morală şi cu întregul ei mesaj. În această idee doresc să sensibilizez Ministerul Culturii şi Cultelor, Centrele de Îndrumare şi conservare a Creaţiei Populare, Televiziunea, Radioul, Presa, Familia şi nu în ultimul rând Şcoala.

Cultura şi învăţământul au ţeluri comune. Cel mai important obiectiv este Educaţia.

Mihai Eminescu spunea: "În funcţie de şcoala de astăzi, va fi naţiunea de mâine". Rolul fundamental le revine organelor abilitate, prin pregătirea unor programe şcolare speciale privind cultivarea specificului naţional, cât şi prin elaborarea de programe menite să stimuleze interesul elevilor pentru şcoală, înlăturându-se astfel pericolul analfabetismului care tinde să se apropie de cifra anilor 1947-1948. Foarte grav!

Oare spre ce ne îndreptăm?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Tiberiu Toro, va urma doamna Ionica Popescu. Domnii deputaţi: Ioan Hoban şi Marian Hoinaru au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Tiberiu Toró:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi deputaţi,

Onorată asistenţă,

După cum ştiţi şi dumneavoastră, Parlamentul României, din iniţiativa unor colegi parlamentari, în legislaţia trecută a adoptat o lege privind instituirea zilei NATO pentru marcarea istoricului eveniment de aderare a României la cea mai puternică structură politico-militară contemporană, organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.

Conform legii, în prima duminică a lunii aprilie, se organizează manifestări civice, politice de comemorare a evenimentului, ocazie oportună pentru a aprofunda esenţa apartenenţei noastre la acest grup mondial select. Cât de ample şi cât de penetrante au fost manifestările organizate, prima dată în acest an, nu pot să apreciez, dar consider importantă marcarea evenimentului premieră, şi de la acest microfon, din mai multe motive. Deşi s-a format deja în sute de discursuri politice, pare-se că nu s-a infiltrat încă în subconştientul societăţii româneşti multipla semnificaţie a aderării la NATO, şi anume că aderarea, pe de o parte, înseamnă apartenenţa la o comunitate politico-militară a unor ţări cu cele mai avansate standarde democratice şi potenţial militar din lume, adică am reuşit astfel să creăm premisele de securitate pentru ţara noastră într-o zonă geopolitică fierbinte aflată la intersecţia unor turbulenţe regionale şi locale, regiune în care, din păcate, conflictele armate sunt acceptate ca mijloc de soluţionare a divergenţelor politice.

Pe de altă parte, tot atât de important, dacă nu mai important, este faptul că prin aderare, politicul românesc, indiferent de orientarea de stânga sau de dreapta, şi-a asumat un set de valori politice, un numitor comun al ţărilor membre, ţări cu rădăcini istorice civilizatorice diferite.

Nu strică să reamintim anual acest angajament asumat de România o dată cu semnarea tratatului de aderare. Ştim cu toţii că mai e loc pentru şi mai bine în construcţia democratică a societăţii româneşti, mai e loc pentru reforme profunde, structurale şi de mentalitate, cu toate că actualul guvern a declarat sfârşitul perioadei de tranziţie de la comunism la democraţia liberal euroatlantică. Ca parlamentar al unei formaţiuni politice care, prin esenţa ei, trebuie să fie atent la promovarea egalităţii depline şi efective a majorităţii şi ale comunităţilor naţionale minoritare şi cu această ocazie îmi exprim convingerea că apartenenţa la NATO înseamnă o perfecţionare permanentă a sistemului de protecţie a minorităţilor naţionale, folosindu-ne şi de modelele pozitive ale ţărilor NATO. Subliniez acest lucru pentru că Guvernul intenţionează să înainteze Parlamentului o lege privind statutul minorităţilor naţionale.

În încheiere îmi permit să fac o propunere concretă: ar fi bine ca, în fiecare an, în săptămâna premergătoare duminicii NATO, în fiecare şcoală din România să fie marcată această zi, pentru ca integrarea valorică a societăţii româneşti în comunitatea societăţilor libere să fie, într-adevăr, organică şi ireversibilă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnişoarei Ionica Popescu şi va urma domnul Ion Mocioalcă.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa, domnule preşedinte, bună dimineaţa, stimaţi colegi.

"Să nu-mi spui că mai trăieşte!"

Cum sună, stimaţi colegi parlamentari, aceste cuvinte în urechile dumneavoastră?

Cum ar suna ele rostite de un medic şi cum ar suna dacă întrebarea s-ar referi la copilul unuia dintre noi?

Aceste cuvinte le-a auzit o mamă din Valea Jiului la adresa copilului său. Un medic, mirat că pacientul său de ani de zile este încă în viaţă, nu s-a putut abţine în faţa durerii unei mame. Femeia, membru al Asociaţiei "Antisida - Noua Speranţă", din oraşul Petrila, judeţul Hunedoara, mi-a povestit episodul cu glas sfârşit şi ochii în lacrimi, la fel cum este sufletul altor câteva zeci de mame din Valea Jiului, ai căror copii sunt refuzaţi de unii medici cărora le solicită asistenţă medicală.

Vin în faţa dumneavoastră azi cu un fapt de viaţă care se petrece în România secolului XXI. În Valea Jiului, unor copii li se refuză dreptul de a-şi îngriji sănătatea dentară. Mai pe şleau spus, în Valea Jiului, în anul de graţie 2005, există copii are sunt daţi afară pe uşa dentistului fără a li se acorda ajutorul medical pe care-l solicită. Motivul - copiii sunt bolnavi de SIDA şi medicilor, precum şi altor pacienţi ai acestora, le este teamă că pot fi infectate şi alte persoane.

Părinţii copiilor infestaţi spun că au apelat la diverse cabinete stomatologice, dar acestea au refuzat să acorde ajutor medical din cauza faptului că pacientul este bolnav de SIDA. Că, indiferent de gradul de educaţie al unui om, acesta nu-şi poate reprima teama în faţa unei asemenea boli, pot să înţeleg. Ceea ce consider imposibil de înţeles este ca autorităţile şi societatea să stea cu mâinile în sân atunci când sunt ignorate şi respinse drepturi fundamentale ale unor fiinţe umane.

Iată de ce fac un apel la autorităţile statului să se implice şi să analizeze situaţia persoanelor infestate cu HIV din Valea Jiului, astfel încât bolnavii de SIDA să poată fi trataţi la stomatolog.

În calitate de reprezentant şi al acestor oameni din judeţul Hunedoara în Parlamentul României, cer ajutorul autorităţilor statului în vederea respectării legii.

Constituţia României garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii şi persoanei. Art.9 din Legea nr.584, adoptată la 29 octombrie 2002, prevede răspicat că unităţile sanitare şi medicii, indiferent de specialitate, sunt obligaţi să interneze şi să asigure îngrijirile medicale de profil în specialitatea pe care o reprezintă, în conformitate cu patologia prezentată de pacient.

Ca cetăţean şi parlamentar român refuz să accept încălcarea Legii fundamentale a ţării, încălcarea Constituţiei României, care garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii persoanei. Cu atât mai mult, cu cât teama şi furia părinţilor în faţa neputinţei de a-şi ajuta propriii copii pot avea efecte dezastruoase.

Am stat de vorbă săptămânile trecute, în repetate rânduri, cu părinţi ai copiilor bolnavi de SIDA, reuniţi în "Asociaţia Antisida- Noua Speranţă" din oraşul Petrila. Mi-au relatat sfâşiaţi de durere tratamentul inuman la care sunt supuşi copiii lor, cărora li se refuză chiar şi o simplă extracţie de dinţi după ce declară sincer că suferă de SIDA. Mi-au spus că, în faţa unei astfel de situaţii, nu le rămâne decât să ascundă dentiştilor faptul că micuţii lor sunt infestaţi cu HIV, pentru ca aceştia să poată beneficia de tratament stomatologic. Ne putem imagina cu toţii care ar fi urmările. Iată de ce, încă o dată, rog autorităţile să intervină în Valea Jiului pentru ca bolnavii de SIDA de aici să fie trataţi omeneşte şi legal. Dacă nu este posibil astfel, atunci măcar să se ia măsurile necesare înfiinţării unui cabinet medical stomatologic în Valea Jiului, dedicat exclusiv persoanelor infestate cu HIV.

Asociaţia "Noua Speranţă" din Petrila a încercat demersuri pentru constituirea unui astfel de cabinet prin atragerea de finanţare privată. Din păcate, demersurile acestor inimoase femei care conduc asociaţia nu au dat rezultate până acum. Numărul bolnavilor de SIDA se ridică la 200 de persoane în întreaga Vale a Jiului. Cei mai mulţi sunt copii. Este deosebit de grav că ignoranţa, nepăsarea sau lipsa de educaţie a unora fac un chin viaţa altor semeni de-ai lor.

O viaţă care este, din nefericire, mai scurtă decât a multora dintre noi. O viaţă de chin pe care nu ei şi-au ales-o. O viaţă pentru care responsabili nu sunt nici măcar părinţii lor, pentru că aceştia nu sunt bolnavi de SIDA. Copiii au fost infestaţi cu virusul necruţătoarei boli din cauza neglijenţei unor persoane care ar trebui să răspundă în faţa legii pentru acest lucru.

Iată de ce nu pot sta nepăsătoare în faţa unei astfel de situaţii. Iată de ce intervin şi spun: nimeni nu are dreptul de a face un iad viaţa unor copii pe care tot neglijenţa şi dezinteresul uman le-au scurtat-o.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnul deputat Ion Mocioalcă. Va urma domnul Mihăiţă Calimente. Domnul Costache Mircea a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Ion Mocioalcă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "politici fiscale împotriva celor mulţi". Predau declaraţia la secretariat.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Mihăiţă Calimente, va urma domnişoara Roberta Anastase.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Printre multele problemele moştenite de la fostul guvern, cea privitoare la fondul naţional de vânătoare şi la cel piscicol, este una dintre cele mai încurcate din punct de vedere legal.

Astfel, pentru a face un scurt istoric al organismelor care gestionează aceste domenii, ar trebui să încep cu faptul că până la apariţia Legii nr.103/1996, toate A.G.V.P.S-urile la nivel de ţară au funcţionat în baza statutului fostului A.G.V.P.S din România, astfel cum a fost aprobat prin Decretul nr.378/1953 şi menţinut, ca atare, în prevederile Legii nr.26 din 1976.

O dată cu apariţia Legii nr.103 din 1976, aceste organizaţii vânătoreşti şi pescăreşti sunt abilitate să gestioneze fondurile de vânătoare atribuite de către autoritatea publică centrală sub condiţia afilierii la A.G.V.P.S din România. Afilierea organizaţiilor vânătoreşti la A.G.V.P.S din România se face potrivit legii şi statului acesteia.

Cu alte cuvinte, fiecare asociaţie de vânătoare trebuia să solicite înscrierea la Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor să-şi dobândească distinct personalitate juridică în baza Legii nr.21/1994, apoi să solicite afilierea la A.G.V.P.S - România, pentru că avea acces la fondurile de vânătoare.

Conform prevederilor art.48 din Legea nr. 103/1996, în termen de un an de zile de la apariţia legii, A.G.V.P.S. din România trebuia să-şi adapteze statutul la noile cerinţe, implicit asociaţiile din ţară să-şi întocmească statute proprii în vederea dobândirii personalităţii juridice, în baza Legii nr.21 din 1924. Sfidând legea, această asociaţie nu a întreprins nici un demers în vederea respectării acestei obligaţii atât la nivel central, cât şi judeţean, practic încetând să mai existe, prin efectul Legii nr.103 din 1996.

Astfel, A.G.V.P.S. din România şi asociaţiile sale judeţene, după împlinirea termenului prevăzut la art.48 nu mai există, fără însă a fi rezolvată problema patrimoniului acestora.

Pe acest fond, bazat pe principiul liberei asocieri, în baza Legii nr.21 din 1924 se constituie la nivel de ţară asociaţii de vânătoare şi pescuit cu membrii fondatori din cadrul asociaţiilor judeţene, dar fără patrimoniul acestora.

Tot în efectul legii, aceste noi asociaţii, constituite în termen legal de un an, au pus bazele A.G.V.P.S. din România cu sediul la Bacău. S-au obţinut avizele necesare de la ministerul de resort şi s-a dobândit personalitatea juridică în anul 1999.

Prin diferite modalităţi, se intervine şi apare Ordinul nr. 894 din 1998 pentru prelungirea contractelor referitoare la fondurile de vânătoare unde, culmea ironiei, fostul A.G.V.P.S. din România este însărcinat cu punerea acestuia în aplicare.

La data de 09.XII.1998, în Monitorul Oficial nr.474 bis, deci cu întârziere de un an, apare statutul A.G.V.P.S. din România cu sediul la Bucureşti şi, cum era şi normal într-un stat de drept apar şi conflictele, deoarece la nivel de ţară sunt două A.G.V.P.S.-uri, în condiţiile în care, conform legii, nu poate fi decât unul.

A.G.V.P.S. din România cu sediul la Bacău are câştig de cauză: instanţele judecătoreşti, ministerul de resort recunosc legalitatea acestuia, până când litigiul ajunge spre soluţionare la Curtea Supremă de Justiţie, dar din nefericire, aici ni se dă o nouă mostră despre cum se face justiţie în ţara noastră: se emite Hotărârea de Guvern nr.259/2001, prin care A.G.V.P.S. din România cu sediul în Bucureşti este declarat ca fiind de utilitate publică, dându-se cale liberă monopolului, abuzurilor pe linie de vânătoare, cât şi de pescuit.

Astfel, "cu pumnul în gură" sau, ca să parafrazez "cu sula în coaste", Guvernul intervine în cazul unui proces aflat pe rolul celei mai înalte instanţe din România şi conferă legalitate unei asociaţii ilegal înfiinţate, o cauză pierdută în justiţie, dar un loc cald pentru membrii din conducerea acesteia, toţi, fără excepţie, făcând parte din P.S.D. sau fiind apropiaţi ai acestora.

Şi ca să constatăm că este aşa, vom citi cine făcea parte şi face parte din conducerea A.G.V.P.S. din România şi la această dată: preşedinte de onoare, fostul premier Adrian Năstase, cei trei vicepreşedinţi: Ilie Sârbu, fost ministru al agriculturii, Filip Georgescu, fost director la Regia Naţională a Pădurilor, Teodor Bentu, vicepreşedinte la Compania Naţională de Administraţia Fondului Piscicol, şi astăzi în funcţie, Ion Ţiriac, om de afaceri.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnişoarei Roberta Anastase. Va urma domnul Mircea Purceld.

Domnii parlamentari Dan Mihai Marian, Tiberiu Bărbuleţiu, Eugen Nicolăescu, Florin Aurelian Popescu, Liviu Câmpan şi domnul Cristian Mihai Adomniţei au depus la secretariat declaraţiile.

Poftiţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Tema declaraţiei politice de astăzi, a noastră, este alocaţia pentru copii.

Constituţia României prevede la articolul 49 alin.2 că "Statul acordă alocaţii pentru copii". Legea nr.61/1993, republicată în Monitorul Oficial nr.56 din 8 februarie 1999, specifică că nu beneficiază de plata alocaţiei de stat pentru copii doar aceia care nu urmează, potrivit regulamentelor şcolare, învăţământul general obligatoriu.

Prevederile legale în general şi prevederile în domeniul alocaţiei pentru copii, în particular, se respectă pe tot teritoriul României, cu o singură excepţie: judeţul Prahova. Aici, Inspectoratul şcolar a decis să facă el Constituţia şi legea şi să impună ceea ce un ziar local numea "clauza de acordare a alocaţiei".

Despre ce este vorba: prin Adresa nr.302 din 10 februarie 2005, Inspectoratul şcolar Prahova cere conducerii liceelor introducerea în Regulamentul de ordine interioară a unei prevederi prin care elevii care au un număr de absenţe nemotivate pierd alocaţia de stat pe luna respectivă. De asemenea, în adresă se stipulează că se lasă la latitudinea liceelor fixarea numărului de absenţe nemotivate.

Prin urmare, mai toate liceele prahovene trec să organizeze consilii de administraţie, decid numărul de absenţe, colo 20, dincolo 10, cei mai hotărâţi chiar 5 absenţe şi gata, se anulează filele de CEC.

Ce să mai spunem de directorii care apucaseră să semneze filele de CEC şi care, de frică, au început să alerge după copii, să le ia înapoi. O întreagă nebunie generată de un inspectorat decis să refacă "Republica de la Ploieşti".

În concluzie: singurele victime sunt elevii, plătitori permanenţi ai orgoliilor unor oameni pentru care profesionalismul şi legile ţării sunt cuvinte pe care nu le înţeleg.

Ministerul Educaţiei trebuie să ia măsuri corecte şi ferme pentru ca astfel de oameni să nu mai ocupe poziţii de decizie.

Această declaraţie politică este semnată de deputaţii de Prahova: Roberta Anastase, Horia Toma şi Ion Preda, deputaţi ai Alianţei "Dreptate şi Adevăr".

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Purceld.

Va urma domnul Domnul Máte András-Levente. Este, da? Da.

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ne confruntăm cu un fenomen mai puţin cunoscut la noi ca fapt în sine: terorismul. Noi, şi, mai nou, copiii noştri, avem parte din ce în ce mai mult de ştiri despre terorism. Îmi aduc aminte că Palestina era campioana atacurilor teroriste. În fiecare săptămână era cel puţin o ştire despre un nou atac terorist. Apoi au apărut pe lista "morţii" state ca Irlanda, Spania, Cecenia şi mai ales Israel. Toate ştirile treceau pe lângă noi fără să ne afecteze.

Ne obişnuisem deja cu terorismul, însă departe de România şi de români. Au venit apoi ziua fatidică de 11 septembrie 2001, în America, şi atentatul de la Madrid din 11 martie 2004, unde au murit şi români de-ai noştri.

Acum terorismul i-a lovit din nou pe români. S-a mediatizat deja cazul ziariştilor care au dispărut în Irak, săptămâna trecută, după ce au realizat un interviu cu premierul interimar irakian Iyad Allaui. Interesant este faptul că ei nu erau singuri, ci cu Mohamad Munaf, om de afaceri cu triplă cetăţenie: română, americană şi irakiană. Pe de altă parte, deplasarea acestora a fost facilitată de controversatul om de afaceri, Omar Hayssam, de origine siriană, cu cetăţenie română, sponsor şi persoană influentă în PSD. De asemenea este interesant şi că în înregistrarea video difuzată de postul de televiziune Al-Jazeera, grupul înarmat care a luat ostaticii români nu a formulat revendicări pentru eventuala lor eliberare, ceva atipic casetelor difuzate pînă acum, în cazul diverselor răpiri care au avut loc în Irak.

Am înţeles că la Bucureşti s-a format o celulă operaţională de criză care analizează cu foarte mare atenţie toate elementele suplimentare apărute în cazul dispariţiei celor trei jurnalişti români în Irak, elemente care vor fi, probabil, baza pentru ceea ce constituie acţiunile viitoare ale autorităţilor române. Pe de altă parte, surse diplomatice au avertizat, însă, că negocierile pentru eliberarea ostaticilor se duc în baza unor reguli diplomatice, discrete, care presupun chiar compromisuri pentru a salva viaţa celor capturaţi, procedură neaplicată de cei care şi-au asumat rolul de negociator.

Trebuie să ţinem însă cont de ceea ce nu înţeleg pacifiştii din toată lumea: faptul că oamenii aceştia, dacă îi mai putem numi oameni, nu se potolesc: ei au fost crescuţi cu ura în suflet şi în sânge şi nimic nu îi poate face să se răzgândească.

Există totuşi o problemă care mă preocupă în acest caz: este politica externă promovată de actualul preşedinte al României, fără acordul Parlamentului, cea mai potrivită sau nu?

De ce crede domnul Traian Băsescu că politica internaţională clasică nu mai este la modă, că a trecut moda politicienilor clasici?

Eu cred cu tărie însă, că domnul preşedinte Traian Băsescu trebuie să supună cenzurii Parlamentului noua orientare a politicii externe a României.

Nu suntem pe vapor, domnule preşedinte!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Andras - Levente Mate. Va urma domnul Nicolae Popa.

Domnul Máte András-Levente:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu îngrijorare am constatat din declaraţia domnului prim-ministru Tăriceanu de a reduce cuantumul plăţilor pe anul 2005 către Societatea BECHTEL, plăţi ce vizează construcţia autostrăzii Bucureşti-Borş, incluzând mai multe judeţe din Ardeal această problemă.

Această declaraţie şi intenţie sper să fie o eroare sau o comunicare greşită atât faţă de noi, cât şi faţă de alegătorii din Ardeal. În situaţia în care nu se asigură fonduri necesare continuării acestor lucrări, pot apărea consecinţe negative atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.

Pe plan internaţional, putem fi puşi în situaţia de a fi consideraţi o ţară neserioasă, care nu respectă contractul semnat, implicit obligaţiile asumate pe plan internaţional. Astfel, pe bună dreptate, alţi investitori se pot gândi dacă un contract semnat va fi pus în aplicare în condiţiile de la semnare sau se va solicita tot timpul schimbarea prevederilor.

Pe plan intern, pot apărea diferite conflicte. În primul rând, cetăţenii care ar urma să primească o sumă de bani pentru terenul expropriat se vor simţi înşelaţi de statul român, deoarece nu vor primi banii la termenele promise. Acestea vor genera mai multe acţiuni în justiţie şi alte cheltuieli inutile, reducând şi mai mult încrederea oamenilor în instituţiile statului.

Un alt rezultat negativ, care nu poate fi cuantificat momentan, este nemulţumirea salariaţilor care lucrează pe aceste şantiere, respectiv temerea sau chiar posibilitatea de a nu-şi primi salariul. Cei care se vor simţi înşelaţi mai tare sunt alegătorii mei şi ai dumneavoastră, stimaţi colegi din coaliţie.

În Transilvania, construcţia autostrăzii Bucureşti-Borş este o prioritate strategică din punct de vedere economic şi de dezvoltare a regiunii. Prin continuarea şi realizarea acestei investiţii, se asigură dezvoltarea judeţelor prin care trece efectiv autostrada şi a judeţelor din nordul ţării care astfel vor putea comunica mai rapid şi mai ieftin cu piaţa comunităţii europene.

Vă rog să constataţi din ce judeţe şi zone am primit noi cele mai multe voturi şi veţi constata că dezamăgim proprii alegători. Traseul pe unde va trece autostrada a asigurat câştigarea alegerilor, atât pentru Alianţa D.A., cât şi pentru preşedintele Băsescu.

În asemenea condiţii, solicit respectarea graficului pentru construcţia autostrăzii Bucureşti-Borş, considerând această investiţie ca una primordială pentru Guvernul României. În caz contrar, e posibil ca unele hotărâri, rezultatul votului să fie mai strâns, lipsind chiar votul meu.

Nu sunt împotriva construirii autostrăzii Bucureşti-Arad, respectiv Coridorul IV, dar consider că o investiţie primordială este cea începută, care trebuie continuată şi finalizată cât mai repede.

Solicit respectarea contractului cu firma "BECHTEL" pentru a nu fi puşi în situaţia de a plăti despăgubiri contractuale. Sunt ferm convins că toţi înţelegem că aceste despăgubiri urmează a fi plătite din bani din buget, iar în campania electorală, cu toţii am promis că vom avea grijă de modul în care se vor cheltui aceşti bani.

Pe această cale, rog colegii mei din judeţul Cluj, colegii din celelalte judeţe prin care va trece autostrada sau pentru care se asigură un coridor spre Europa pe această autostradă, să constituim un front comun pe această problemă. Această problemă nu este doar problema deputaţilor care sunt din formaţiunile politice aflate la guvernare, ci şi a celor care sunt în opoziţie.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Popa.

Va urma domnul Petru Tărniceru.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Agricultura se sufocă şi televiziunea face sport".

Constatăm că în Televiziunea română programele se stabilesc în funcţie de un anumit segment de telespectatori, neţinându-se cont şi de necesităţile şi doleanţele celorlalte categorii de telespectatori. Bunăoară, circa 38-40% din populaţia României munceşte şi locuieşte în mediul rural, principala lor preocupare fiind agricultura. De regulă, singurele programe de televiziune recepţionate de ei fiind Televiziunea Română 1 şi 2. Este firesc ca ei să fie informaţi de modificările şi îmbunătăţirile care se aduc cadrului legislativ care reglementează activitatea din agricultură, dar au nevoie de informaţii privind modul de atribuire a subvenţiilor şi de accesare a fondurilor europene SAPARD.

Integrarea în Uniunea Europeană a agriculturii româneşti necesită o informare permanentă despre ce-i aşteaptă pe producătorii agricoli în privinţa avantajelor, dar mai ales a costurilor şi a greutăţilor majore cu care se vor confrunta. Fără informaţii şi fără comunicare, ţăranii şi producătorii agricoli vor rămâne în ceaţă, ca şi până acum, neştiind ce măsuri se impun pentru modernizarea, retehnologizarea şi realizarea condiţiilor impuse de Uniunea Europeană.

Or, din această perspectivă, Televiziunea Română 1 a găsit de cuviinţă ca singurei emisiuni dedicată problemelor agriculturii, "Viaţa Satului", să i se reducă timpul de emisie de la o oră şi jumătate la 45-50 de minute.

Considerăm pripită o asemenea grilă de difuzare, deoarece problemele sunt atât de importante, securitatea alimentară şi "pâinea cea de toate zilele" depind de munca şi de activitatea lor. Nu credem că pot fi mai importante concursurile de motociclism şi de Formula 1, astfel încât să se ajungă la reducerea timpului destinat agriculturii în beneficiul unor emisiuni sportive care şi aşa nici nu ştim ce importanţă ar avea, chiar şi din punct de vedere educativ.

Aşadar, sesizăm conducerea Televiziunii Române ca emisiunii "Viaţa Satului" să i se aloce ca timp o oră şi jumătate, aceasta fiind dorinţa nu numai a milioanelor de telespectatori de la sate, dar este şi dorinţa parlamentarilor din Comisia pentru agricultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor. Nu poţi văduvi milioane de telespectatori în beneficiul unor minorităţi de împătimiţi ai sportului cu motor.

Ar fi un gest de respect şi consideraţie pentru cel căruia i s-au închinat atâtea opere şi poezii, preamărit şi respect pentru menirea lui atât de importantă, ţăranul român "în faţa căruia trebuie să ne închinăm cu multă veneraţie".

Este important de reţinut faptul că în Uniunea Europeană nu intrăm numai cu cei bogaţi, ci şi cu milioanele de ţărani care fac astăzi agricultura de subzistenţă şi cărora trebuie să le asigurăm tot sprijinul pentru a depăşi această stare şi a deveni cetăţeni egali ai Europei.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul Petru Tărniceru.

Vreau să ştiu dacă domnul Ionel Palăr a venit; domnul Cătălin Micula sau domnul George Scutaru. Nu. Atunci, va urma doamna Monica Iacob Ridzi.

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cum se poate observa cu mare uşurinţă, s-au înteţit în ultima perioadă vizitele oficialilor români de rang înalt prin diverse ţări europene. Procesul este firesc, câtă vreme la Bucureşti s-a produs schimbarea. Nu doar autorităţile de la Bruxelles vor să-i cunoască pe noii conducători români, ci şi aceştia vor să-şi facă cunoscută politica prin care au câştigat alegerile.

Este vorba deci de o testare în dublu sens, precum şi o tatonare reciprocă de intenţii şi oferte în noul context creat, astfel încât calendarul aderării, stabilit deja, să nu aibă prea mult de suferit. Occidentalii sunt prudenţi, chiar temători în privinţa reuşitei aderării noastre şi vor garanţii, adică fapte, dincolo de declaraţiile de bunăvoinţă.

Se pare că de ambele părţi nu există opţiunea recurgerii la clauza de salvgardare, dar dacă nu va fi încotro, se va apela la ea ca la o prevedere de rezervă. Mai greu va fi de stabilit dacă şi când va fi momentul potrivit pentru a amâna integrarea convenită pentru începutul anului 2007.

În orice caz, semnalele din mass-media referitoare la o eventuală amânare nu sunt de natură să ne liniştească. Cine poate spune la această oră că România este pregătită sau nu pentru aceşti paşi decisivi. În schimb, pe capitolele de activitate, aşa cum a rezultat şi din evoluţia negocierilor, punctele slabe sunt detectate şi acum monitorizate în comun, deci şi acasă şi în deplasare, motiv pentru care suntem şi noi mai concilianţi, recunoaştem că avem lipsuri şi că e foarte dificil de a fi înlăturate în puţinul timp ce a mai rămas până la termenul convenit.

Pe la curţi europene se dau explicaţii, se lansează critici, se formulează noi şi noi cerinţe spre a putea fi validaţi ca apţi de integrare, fără condiţii suplimentare, cum apreciază preşedintele Traian Băsescu.

În anumite aspecte există sinceritate. În altele, ambiguitate, iar în unele doar diplomaţie de genul "Să mai vedem, să nu ne grăbim, să nu greşim". Nu e chiar o joacă de-a şoarecele şi pisica, dar nici departe de această tactică nu se situează tratativele noastre şi dialogurile purtate la curţile europene. Unii au încredere, alţii sunt sceptici, alţii ne încurajează, alţii ne avertizează.

Ameninţări încă n-am primit, semn că suntem aşteptaţi în Uniunea Europeană. Cu ce preţ însă, nu ştie nimeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei Monica Iacob. Va urma domnul Arpad Andras Antal. Este? Da. Mulţumesc.

Doamna Maria Monica Iacob Ridzi:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Întrucât vârsta mea biologică se suprapune până la identificare cu perioada de pontificat a celui care a fost Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea, simt nevoia să rostesc câteva cuvinte în aceste momente triste, nu numai pentru lumea creştină, ci pentru întreaga umanitate.

Ioan Paul al II-lea a fost un înger al păcii, coborât pe pământ, al cărui mesaj unificator, de un umanism monumental, i-a ridicat pe oameni mai aproape de frumuseţea adevărului etern, mai presus de orice religie.

A fost părintele speranţei. Greu de crezut, dar vocea Sa blândă, mâinile Sale slăbite de boală şi vârstă au sfărâmat lanţuri ideologice, au dărâmat zidurile singurătăţii, au făcut să cadă cortine de fier.

A locuit la Vatican, dar a trăit în inimile a miliarde de oameni.

A sărutat cu aceeaşi pietate pământul de oriunde, indiferent de doctrina sa, de organizarea socială, de gradul de dezvoltare economică. A crezut în compatibilitatea spiritului uman de pretutindeni şi viaţa Sa a fost până la capăt operă de iubire.

Un singur lucru a urât Ioan Paul al II-lea, cu toată puterea inimii sale de sfânt: războiul. Iubind atât de mult viaţa, în toate formele ei, adept al dialogului şi diplomaţiei, el nu putea crede în forţa fizică, în glasul malefic al armelor.

S-a opus cu toată energia războaielor, îndemnând omenirea la pace şi solidaritate. Nu a fost întotdeauna înţeles, planeta fiind un complicat ghem de interese. Dar efortul său de a concilia această lume a contrariilor, sfâşiată încă de rău şi nedreptate, a marcat un început. A deschis un drum către inocenţa primordială, despre care poetul Ioan Paul al II-lea scria în emoţionantul său "Cântec despre Dumnezeul ascuns":

"Îndepărtatele ţărmuri ale liniştii încep chiar dincolo de prag.

Din acest torent, să ştii că nu există întoarcere.

Cuprins de tainica frumuseţe a veşniciei!

Să rezişti şi iar să rezişti! Să nu întrerupi zborul umbrelor!

Să rezişti, tot mai simplu şi tot mai clar!"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sufletul celui care a fost Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea a atins "îndepărtatele ţărmuri ale liniştii". Dar amintirea sa va rezista în timp. Nu-şi va frânge zborul nicicând. Pentru că e cuprinsă de "tainica frumuseţe a veşniciei".

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul Arpad Andras Antal. Va urma doamna Graţiela Iordache.

Domnul Antal Árpád-András:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un om politic aflat în vizită în ţara noastră a avut o observaţie interesantă, spunând: "E foarte simplu să-ţi dai seama unde trăiesc maghiarii din România, uitându-te la starea drumurilor publice. În regiunile locuite de minoritatea maghiară, drumurile sunt distruse, având o calitate deplorabilă, iar unde drumurile sunt stricate, aproape sigur te întâlneşti cu maghiari".

Dezvoltarea economică este imposibilă în această regiune, deoarece investitorii ocolesc zona din cauza drumurilor impracticabile. Despre confortul şi siguranţa traficului rutier, nici nu mai putem pomeni.

Agenţiile de turism din judeţele Covasna şi Harghita au înregistrat o scădere cu peste 50% a numărului de turişti în primele trei luni ale anului. Uni investitori străin care au dorit dezvoltarea investiţiilor deja efectuate, acum se gândesc la mutarea afacerilor în alte regiuni.

Deşi când vine vorba de plata taxelor de drum, a rovignetelor etc., judeţul Covasna este printre primii din ţară brusc, când se ajunge la alocarea de fonduri pentru repararea drumurilor, ea devine ultima prioritate a tuturor guvernelor. De la noi sunt exploatate şi transportate în toată ţara masa lemnoasă, piatra, apa minerală.

Comunitatea însă rămâne numai cu drumurile şi casele distruse.

Ce soluţii ar trebui să adoptăm pentru îndepărtarea acestor nedreptăţi? Alocarea în regim de urgenţă a unor fonduri suplimentare pentru repararea drumurilor naţionale din judeţ, utilizarea unui coeficient de corecţie la defalcarea sumelor pe judeţe, deoarece în judeţul Covasna, iarna ţine şase luni şi variaţiile de temperatură sunt foarte mari, acestea contribuind la degradarea drumurilor, extinderea programului de reclasare a unor drumuri judeţene şi comunale şi trecerea lor sub Administraţia Naţională a Drumurilor.

Dacă am trăi în era comunistă, poate, invitându-l pe marele constructor al ţării, toate drumurile de pe traseul care ar urma să fie parcurs ar fi reabilitate cu prioritate şi urgenţă.

Stimaţi colegi,

Realitatea este mai cruntă decât o pot descrie eu aici în câteva cuvinte. De aceea, îl invit pe domnul prim-ministru al României şi pe ministrul transporturilor într-o vizită în judeţul Covasna. Aici vor găsi oameni trişti, drumuri şi case distruse ca după război.

Din nefericire, nu pot garanta că autoturismele cu care vor sosi nu vor fi afectate de drumurile din judeţul nostru. Sunt convins că dacă există voinţă politică şi bun-simţ, se vor găsi şi bani pentru modernizarea drumurilor din judeţul Covasna. Nu vrem neapărat drumuri ca în Uniunea Europeană, ci măcar ca în judeţele din Moldova.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna Graţiela Iordache să ia cuvântul. Va urma domnul Traian Dobre.

Mai avem câţiva colegi de la P.S.D. şi până la ora 10,00, sperăm să finalizăm.

Doamna Denisa Graţiela Iordache:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Integrarea în Uniunea Europeană a devenit obiectiv major al politicii interne şi externe a României, asumat de marea majoritate a populaţiei, mai mult sau mai puţin în cunoştinţă de cauză.

Avantajul imediat, cel mai important, îl reprezintă posibilitatea accesării fondurilor de preaderare. Beneficiarul fondurilor PHARE, SAPARD sau ISPA, ar trebui să fie ţăranul, micul întreprinzător, comunităţile locale, noi toţi. Din păcate, modul în care este organizată activitatea de diseminare a informaţiilor privind aceste fonduri, lipsa de cunoştinţe privind întocmirea documentaţiilor, modul în care aceste fonduri pot fi accesate sunt departe de a conduce către o absorbţie bună.

Problemele acute legate de accesarea acestor fonduri sunt: modul în care informaţia ajunge la ţăran şi la micii întreprinzători, modul în care aceştia pot fi ajutaţi la întocmirea documentaţiilor, ajutorul real care de multe ori nu este, care poate fi dat în identificarea surselor de cofinanţare a programelor.

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi este un semnal de alarmă pentru cei responsabili de administrarea fondurilor europene. Consider că este necesară organizarea de urgenţă a modului în care informaţia este diseminată, a activităţii de întocmire a documentaţiilor, astfel încât cei care au nevoie de bani să şi poată avea acces la ei. Acest lucru trebuie făcut acum. Este deja ceasul al doisprezecelea.

În caz contrar, banii europeni se vor întoarce acolo de unde au venit, în Uniunea Europeană. Iar România va rata încă o mare şansă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi pentru concizie.

Dau cuvântul domnului Traian Dobre.

Va urma domnul Vasile Puşcaş.

Uşor, uşor, rezolvăm pe toată lumea.

Domnul Traian Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

O declaraţie politică intitulată "Salvaţi Capitala Culturii!"

Când spunem Capitala României, gândul ni se duce imediat la Bucureşti. Când spunem Capitala Culturii, toţi românii se gândesc însă la Iaşi.

În această ţară frumoasă, numită Cultura Românească, ne place să credem că Iaşul este oraşul cel mai important. Aşa am învăţat la şcoală. Pe străzile lui s-au plimbat Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Iorga, Topârceanu... şi mi-ar trebui o zi întreagă să enumăr toate personalităţile care au iubit Iaşul şi care au scris o pagină importantă în cultura noastră.

Şi totuşi, de la o vreme, se întâmplă ceva cu Iaşul. Chiar dacă evenimentele culturale încă sunt multe şi atrag foarte mulţi spectatori, monumentele oraşului sunt în mare suferinţă.

Preşedinţii de stat, premierii, miniştrii care au vizitat Iaşul i-au lăudat istoria prinsă în zidurile clădirilor vechi, s-au întristat când au auzit că marile monumente se degradează şi...cam atât.

Recent, ministrul culturii, doamna Mona Muscă, a promis sume insignifiante pentru câteva dintre emblemele culturale ale Iaşului. A oferi 10 miliarde de lei Palatului Culturii, pentru a cărui restaurare este nevoie de sute de miliarde, înseamnă că apreciezi finalizarea lucrărilor undeva în jurul anului 2030.

S-ar putea să nu mai avem atunci un Palat al Culturii, o Filarmonică, o Biserică "Trei Ierarhi". Timpul a devenit cel mai mare duşman pentru aceste construcţii istorice, precum şi lipsa unei strategii naţionale eficiente de reabilitare a monumentelor istorice şi de arhitectură.

În fiecare clipă, o cărămidă cade din zidurile marilor clădiri ale Capitalei Culturii. Cu fiecare cărămidă distrusă dispare şi o pagină din istoria României. Din această cauză, poate peste câţiva ani, când vom vorbi despre Capitala Culturii, vom vorbi despre monumentele Iaşului doar la timpul trecut. Iar o cultură românească fără un Iaşi al ei, s-ar putea să nu mai însemne nimic. Doar o mână de ruine şi câteva cărămizi împrăştiate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Vasile Puşcaş. Va urma domnul Vasile Soporan.

Domnul Vasile Puşcaş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am vrut să fac o prezentare a câtorva concluzii care reies după lectura programului economic de preaderare, document pe care, în februarie, Guvernul l-a transmis la Bruxelles şi care este un angajament foarte serios al nostru. Am să ascult îndemnul dumneavoastră şi am să fiu scurt.

În primul rând, în ceea ce priveşte politica fiscală se vede foarte clar, inclusiv din documentul trimis la Bruxelles, că nu sunt prevăzute şi nu se cunosc măsurile care ar putea fi formulate pentru a sprijini o asemenea politică fiscală.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte magnitudinea politicii pe care o preconizează, este clar că există riscuri pe care Guvernul şi le asumă, dar nu este foarte clar cine plăteşte aceste riscuri şi aceste consecinţe.

Referitor la politica "venituri şi cheltuieli publice" pentru 2005, avem o mare problemă, care reiese din acest document, anume că, în modul prin care încearcă să guverneze, pune sub semnul întrebării capacitatea României de a cofinanţa programele de preaderare.

Şi, în fine, ultima remarcă pe care o fac, este aceea că apar clare semne de întrebare în ceea ce priveşte credibilitatea scenariului macroeconomic al conduitei României în 2005-2006, lucru extraordinar de important când avem în vedere faptul că integrarea înseamnă şi capacitatea României de a produce un asemenea scenariu pentru politicile economice.

În fine, închei spunând că e clar că acest document trebuie refăcut. Este clar că el trebuie neapărat refăcut după eventuala rectificare a bugetului, în aprilie, aşa cum anunţa ministrul finanţelor, şi e mai bine ca el să fie refăcut - mă refer la programul economic de preaderare, decât să ne luăm nişte angajamente care vor fi şi din punctul de vedere al credibilităţii ţării dezastruoase, şi din punctul de vedere a capacităţii ţării de a face faţă necesităţilor de pregătire pentru aderare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Vasile Soporan.

Va urma doamna Gabriela Creţu.

Domnul Vasile Soporan:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint o declaraţie politică cu titlul "Domnilor guvernanţi, România are nevoie de autostrada Transilvania".

Ce mă determină să fac această declaraţie politică?

În primul rând, recentele declaraţii ale domnului preşedinte Traian Băsescu şi ale domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, în care se afirmă că prioritar este coridorul 4 paneuropean, care ocoleşte Transilvania, iar continuarea proiectului autostrăzii Transilvania va fi sistată şi va fi reluată în funcţie de rezervele financiare care vor rămâne după realizarea primului tronson.

Aceste declaraţii ale celor doi înalţi demnitari români nu fac altceva decât să pună sub semnul întrebării credibilitatea României. Guvernul României a încheiat cu firma americană Bechtel un contract şi, indiferent de guvernul care a câştigat puterea, clauzele contractuale rămân valabile.

Ce încredere ar trebui să mai aibă alte firme internaţionale care doresc să încheie contracte cu statul român dacă respectarea acestora este pusă sub semnul întrebării de alternanţa la putere?!

În plus, ca în orice contract, nerespectarea clauzelor atrage după sine penalităţi. Ne permitem să plătim aceste penalităţi pentru neseriozitatea de care dă dovadă actualul guvern? În acest moment, contractele de construcţie de autostrăzi şi modernizarea drumurilor naţionale sunt oprite, România riscând să nu-şi poată îndeplini angajamentele asumate în cadrul Capitolului "Transporturi".

România s-a angajat în faţa Uniunii Europene că în anul 2007 vor fi daţi în folosinţă 287 km de autostrăzi, iar alţi 784 km de autostrăzi să se afle în execuţie. De asemenea, ne-am angajat ca, la data aderării, să fie daţi în folosinţă circa 3.000 km de drumuri naţionale modernizate.

Din presă, am aflat că o companie de consultanţă, pe baza unui grant oferit de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, a făcut un raport care concluzionează că: preţul obţinut de autorităţile române pentru construcţia autostrăzii Transilvania este unul corect.

De asemenea, la nivel declarativ, toţi parlamentarii de Cluj susţin acest proiect, chiar şi cei ai actualei puteri, iar primarul Clujului, Emil Boc, şi-a exprimat opinia potrivit căreia continuarea acestui proiect este necesară.

Mă întreb: Emil Boc, în calitate de preşedinte interimar al Partidului Democrat şi de copreşedinte al Alianţei "D.A.", nu are susţinere din partea propriului partid şi a colegilor din Alianţă? Ceilalţi parlamentari ai actualei puteri nu pot susţine în faţa preşedintelui Băsescu şi a premierului Tăriceanu că acest proiect este unul vital pentru racordarea României la Europa? sau, într-o manieră tacită, Emil Boc şi colegii dânsului împărtăşesc punctul de vedere exprimat de primele două demnităţi ale României.

Sunt sigur că şi ceilalţi parlamentari din Transilvania susţin acest proiect. Autostrada are şi susţinere publică. Numai în judeţul Cluj au fost strânse 108.000 de semnături, tot al şaptelea clujean susţinând acest proiect.

Vreau să vă fac cunoscută declaraţia pe care am făcut-o atunci când, în calitate de prefect al judeţului Cluj, am făcut apel la clujeni pentru susţinerea construcţiei autostrăzii Transilvania. Este momentul ca cei mulţi, adevăraţii beneficiari ai politicului, să se exprime. Este o ocazie de a lăsa deoparte simpatiile şi antipatiile politice pentru a vedea şi a susţine interesul nostru, al tuturora.

În calitate de deputat de Cluj din partea Partidului Social Democrat, în numele cetăţenilor judeţului Cluj, solicit guvernanţilor actuali şi preşedintelui Traian Băsescu să renunţe imediat la acţiunile îndreptate împotriva construirii autostrăzii.

Sunt ferm convins că, dacă intenţia de blocare a construirii autostrăzii Braşov-Borş ar fi fost făcută public, în timpul campaniei electorale din 2004, nici Traian Băsescu nu era preşedinte, nici Alianţa "D.A." - PNL-PD nu era la guvernare.

De aceea, domnule prim-ministru, vă solicit să prezentaţi în plenul Parlamentului punctul de vedere asupra oportunităţii construcţiei autostrăzii şi concluziile raportului de audit, întocmit de firma de consultanţă.

Aveţi curajul, domnule prim-ministru, să veniţi în faţa ardelenilor şi să spuneţi clar şi răspicat că vă angajaţi politic şi administrativ în această construcţie importantă pentru Europa, România şi Transilvania. Vă aşteptăm să faceţi acest gest. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul doamnei Gabriela Creţu. Va urma domnul Bogdan Niculescu-Duvăz. Apoi, ultimul vorbitor, domnul Mihai Mălaimare.

Doamna Gabriela Creţu:

"Rectificare"

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, am discutat o moţiune despre schimbările forţate în administraţie de actuala putere.

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a corecta o greşeală. Ne cerem iertare! Moţiunea ar fi trebuit să se numească "Raritatea, caracteristică a resurselor umane în Alianţa la guvernare" sau "Despre cum nu are cu cine schimba Alianţa pe cei pe care-i demite".

La o asemenea moţiune, un anumit domn ministru nu i-ar mai fi răspuns atât de acid, întrucât a făcut, prin traiectoria domniei sale din ultimele luni, dovada acestei rarităţi. Ales parlamentar, renunţă, pentru că era nevoie de un consilier prezidenţial. Din lipsă evidentă de oameni, renunţă, pentru a fi numit ministru de interne şi apoi este reprimit, la cerere, în Senat. Nu vedem altă explicaţie a acestei opţiuni, cumva, la limita legii, decât că supleantul de pe listă nu îndeplinea nici pe departe criteriile de competenţă necesare.

În circumscripţia pe care o reprezint, însă, la Vaslui, s-au atins câteva extreme ale acestei sărăcii. Se vede că din cei 15.000 de specialişti, o parte au ieşit la pensie în perioada 2000-2004. Astfel, s-a atins o culme a rarităţii. De aproape trei luni, directorul unei instituţii, demis de bunăvoie, exercită cu multă competenţă, de altfel, interimatul, pentru că nici unul dintre cei propuşi să-l înlocuiască nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile prevăzute de lege.

Am înregistrat şi o culme a cinismului: directorul unei alte instituţii a fost întrebat cu inocenţă, după ce a fost de asemenea demis de bunăvoie: "Cine credeţi că ar fi cel mai potrivit să vă înlocuiască?"

S-a atins şi culmea politizării, pentru că o foarte eficientă şi profesionistă directoare, care a transformat o societate cu pierderi importante într-una cu un profit remarcabil, a fost demisă. Contrariată de decizie pentru că nu fusese activă politic, a trecut în rândul militanţilor Partidului Social Democrat. Ca partid, nu putem decât să ne bucurăm de această decizie. Dar se bucură şi Administraţia că a rămas fără un director competent?

Trebuie, însă, să recunoaştem că recent s-a înregistrat şi o culme a onestităţii: unul dintre membrii Guvernului se pare că a decis să nu mai accepte, cel puţin pentru lunile următoare, nici una dintre demisiile obţinute prin şantaj de la conducătorii serviciilor descentralizate. Motivul: "Nu doreşte să destabilizeze sistemul". Nu putem decât să-i dăm dreptate.

Stimaţi colegi, instituţiile statului trebuie să funcţioneze. Ele sunt structuri ierarhice, pe care lipsa sau lipsa de competenţă a şefilor le destabilizează. Dacă nu aveţi alţii, lăsaţi-i pe cei care sunt, să lucreze măcar până găsiţi înlocuitori.

Este posibil, vă dăm dreptate, ca pesedizarea să fi "înregimentat", cum vă place să spuneţi, mulţi specialişti. Totuşi, lucrul, deşi este discutabil, este foarte diferit de lăsarea la vatră a profesioniştilor la care se recurge astăzi.

Deocamdată, "dadaizarea" societăţii se supune perfect principiului dadaist, pe care tot un român l-a inventat: dicteu automat, inconştient. Poate fi citit dictatură, după un program iresponsabil. În aceste condiţii, nici măcar transferarea de urgenţă a domnului ministru Blaga în teritoriu n-ar putea să soluţioneze situaţia.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul Bogdan Niculescu-Duvăz.

Ultimul, şi foarte important, domnul Mihai Mălaimare.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dacă Alianţa PNL-PD îşi permite să pună sub semnul îndoielii decizia Curţii Constituţionale despre care poate numai celor aflaţi la putere ar trebui să le explicăm rostul, importanţa sa în respectarea Legii fundamentale, Constituţia, nu vedem cum am mai putea trece cu vederea poziţia unui înalt demnitar european.

Preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni, domnul Poul Nyrup Rasmunssen, a afirmat de curând că nu este de acord cu încercările actualei puteri de a schimba conducerea celor două Camere legislative prin schimbarea legilor, respectiv a regulamentelor celor două Camere, chiar în timpul actualei legislaturi, afirmând răspicat: "Pledez pentru stricta respectare a legilor în vigoare, în conformitate cu decizia Curţii Constituţionale, pentru a garanta corecta funcţionare a instituţiilor din România şi a consolida sistemul democratic din România".

Menţionez că domnul Poul Nyrup Rasmussen este, totodată, vicepreşedinte al grupului socialist, al doilea grup politic din Parlamentul European, şi a fost cel mai fervent susţinător al integrării României în Uniunea Europeană, prin poziţia sa, de membru al influentei Comisii de politică externă a Parlamentului European.

Mesajul pe care doresc să-l transmit, este acela că ecourile deja numeroaselor încălcări ale legilor în vigoare ce se petrec în România au început să ajungă şi să creeze anumite suspiciuni, ca să folosim un termen mai îndulcit, cu mult mai departe de graniţele ţării noastre, unde unii cred că pot face orice, chiar în inima Europei, şi asta ar trebui să ne îngrijoreze.

Dacă orice voce a raţiunii venită din România ar fi imediat înăbuşită prin etichetarea sa drept PSD-istă şi deci părtinitoare, nu mai putem îndrăzni să spunem acelaşi lucru referitor la asemenea mesaje venite de la persoane a căror autoritate în Parlamentul European nu poate fi contestată.

Nu aş dori să ajungem în situaţia în care toate eforturile de până acum, depuse în vederea intrării în clubul select al Europei, să fie compromise ori, mai rău, reduse la zero, datorită stilului abuziv în care înţeleg unii să facă politică în această ţară, punând mai presus de interesele meschine şi minore de revanşă, sau mai bine zis de încercare de acaparare a unor funcţii cu orice preţ.

Acesta este un avertisment extrem de serios, care ar trebui tratat cu maximă atenţie de către cei aflaţi la putere şi nu numai, pentru că aşa cum sublinia şi domnul Poul Nyrup Rasmunssen, asemenea acţiuni reprezintă un atac direct la democraţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mi-am permis să mă adresez dumneavoastră prin intermediul unei scrisori, prin care vă solicitam sprijinul în desfăşurarea proiectului socio-cultural pe care îl dezvolt la nivelul judeţului Botoşani "O carte pentru fiecare", proiect care-şi propune să trimită în bibliotecile şcolare din satele acestui judeţ măcar câte 100 de cărţi.

Proiectul a cuprins aproape întreaga suflare botoşăneană, care a izbutit să doneze peste 5.000 de cărţi, dar sunt convins că implicarea domniilor voastre a adus în aceste sate, şcoli şi inimi de copii cu mult mai mult decât o carte. A adus semnalul că ne pasă, că nu putem tolera ideea că la început de veac XXI, cărţile pot fi o raritate.

Deputaţi şi senatori de toate culorile politice şi-au dat mâna pentru ca acest proiect să însemne ceva şi în numele copiilor care se vor bucura de cărţile donate, vă mulţumesc.

S-au raliat proiectului oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, care au preferat în unele dintre cazuri să nu-şi dezvăluie numele. Au fost alături de noi instituţii importante ale culturii româneşti, precum Ministerul Culturii şi Institutul Cultural Român, ale căror donaţii trec de 7.000 de volume.

Nu am descoperit voinţa politică de a salva bibliotecile. Nu am descoperit-o pe aceea de a salva căminele culturale, instituţii care ar fi născut şi justificat reala voinţă de a deveni cu adevărat europeni.

Au existat, în chiar fruntariile judeţului Botoşani, lideri politici care au considerat apelul la donaţie de carte drept o "atitudine subversivă", descalificându-se astfel în ochii tuturor şi mai ales în cei ai generaţiei tinere, dar gestul dumneavoastră, stimaţi colegi, demonstrează că putem descoperi voinţa de a trezi orgoliul unei comunităţi care i-a născut pe Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian.

Pământul acela naşte continuu talente, dar multe dintre ele se ofilesc în fumul năucitor de tizic (un carburant făcut din paie şi bălegar), cu care încă se mai încălzesc numeroase sate de pe malurile Siretului şi Prutului.

Stimaţi colegi,

Speranţa moare ultima şi se trezeşte la primul gest de omenie. O carte primită de la un parlamentar va fi, în mod sigur, un paşaport pentru speranţă.

Cu scuzele de rigoare pentru patetismul oarecum desuet astăzi, vă mulţumesc tuturor parlamentarilor PSD, PD, PNL, PPRM, PUR, UDMR, care nu aţi ezitat să sprijiniţi acest proiect şi vă rog să primiţi, doamnelor şi domnilor colegi, expresia profundului respect pe care vi-l port.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumim.

Vă mulţumim şi dumneavoastră şi vă doresc tuturor o zi cu bună dispoziţie.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Petre Ungureanu:

La data de 16 martie 2005, am adresat Curţii de Conturi o listă cu întrebări referitoare la activitatea acestei instituţii. Întrebările vizau probleme de fond ce mi-au fost aduse la cunoştinţă de diverse instituţii şi persoane angrenate în activitatea Curţii de Conturi.

Una din problemele punctuale -grave - se referă la situaţia procurorilor financiari care, prin grija Curţii de Conturi, au rămas pe drumuri.

Concret, un număr de circa 100 de procurori financiari, magistraţi cu experienţă şi vechime în domeniu, primesc salarii de peste un an, dar nu mai au obiectul muncii. Ei nu mai pot intra în instanţe, iar secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi s-a desfiinţat.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 s-a stabilit că procurorii financiari vor fi preluaţi de către parchete. Conducerea Curţii de Conturi a "uitat", însă, să pună în executare prevederile legale, iar aceştia au rămas între instituţii, ei fiind în imposibilitate de a intra în procesele ce se desfăşoară în faţa instanţelor, deoarece a fost ridicată de către părţi excepţia lipsei calităţii procesuale. Practic, procurorii nu au fost preluaţi de către parchete, dar nici nu pot să funcţioneze în cadrul Curţii de Conturi, pentru că secţia jurisdicţională a fost desfiinţată.

De precizat că, prin efectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, judecătorii care au funcţionat în cadrul Curţii de Conturi au fost preluaţi de către instanţe şi sunt magistraţi, cu toate drepturile ce decurg de aici, iar procurorii au rămas pe dinafară.

Cu toate acestea, domnul preşedinte al Curţii de Conturi, Dan Drosu Şaguna, m-a dezinformat în răspunsul său, în sensul că "problema" procurorilor a fost rezolvată. Cum? Când? De către cine? Prin ce act?

Consider răspunsul domnului preşedinte al Curţii de Conturi ca fiind expresia ori a "necunoaşterii" situaţiei existente, ori un afront adus Parlamentului şi îl rog, pe această cale, să nu încerce să ascundă adevărul tocmai în faţa singurei instituţii care îi patronează activitatea.

Domnul Dumitru Avram:

Nu demult, s-au plătit primele pensii recalculate, de care au beneficiat vreo 5000-6000 de octogenari. Printre aceştia se află şi locuitori ai judeţului Teleorman pe care am cinstea şi înalta responsabilitate de a-i reprezenta în Parlamentul României. Este vorba de acei oameni care s-au pensionat pînă în anul 1980. Faptul în sine reprezintă pasul mult aşteptat spre soluţionarea unei probleme vitale cu care se confruntă de 10-15 ani pensionarii, adică mai bine de un sfert din populaţia ţării. Din păcate, primele semne ale acestei primăveri a recalculării nu sînt decît nişte ghiocei ofiliţi, pe care pensionarii nici nu se mai străduiesc să-i pună în glastră. În cele mai multe cazuri, sumele adăugate pe taloanele de pensie, după îndelungi verificări şi calcule, nu reprezintă decît cîteva zeci sau sute de mii de lei. Din nou dezamăgire pe feţele şi în sufletul acestor oameni oropsiţi.

Dincolo de sumele derizorii pe care le primesc pensionarii în urma recalculării, trebuie spus că această acţiune nu numai că nu pune capăt inechităţilor existente, dar creează altele noi. Voi aminti în această privinţă faptul că în 2005 nu s-au mai plătit drepturile băneşti cuvenite pensionarilor cu studii superioare, care au urmat cursuri universitare la zi, drepturi acordate de Legea nr. 276/2004. În baza acestui act normativ, unii pensionari au primit în decursul anului trecut 200.000 de lei pe lună în plus, spor plătit retroactiv, de la data depunerii cererii la Casa de Pensii. Deşi legea amintită n-a fost abrogată, plata sporului pentru studii superioare a încetat, fără nici o explicaţie. Aşadar, unii vîrstnici vor fi iarăşi mai pensionari decît alţii. De ce oare fiecare administraţie simte plăcerea diabolică de a repudia măsurile adoptate de guvernările anterioare, chiar dacă unele dintre ele vin realmente în sprijinul cetăţenilor? Actualul Executiv a majorat pensiile în luna ianuarie cu 3 la sută, această mărire reprezentînd 80000-100000 pentru cei mai mulţi dintre beneficiari. Pentru foştii politicieni, plimbăreţi prin diverse partide ca muştele după miere, pentru foştii manageri, care s-au afirmat ca gropari ai multor societăţi, ori pentru foşti ofiţeri de securitate sau de miliţie, cu pensii de două ori mai mari decît ale profesorilor universitari ori ale unor medici primari, acest spor se apropie de o jumătate de milion de lei. Acesta-i Adevărul, rămîne ca Dreptatea s-o facă Alianţa DA, aşa cum i-a asigurat pe alegători.

O altă iniţiativă guvernamentală care va diminua în bună măsură şi veniturile pensionarilor o constituie majorarea taxelor şi impozitelor, în baza noului cod fiscal.

Iniţiind acţiunea de recalculare, Cabinetul Tăriceanu pretinde că va pune capăt inechităţilor existente în sistemul de pensii. Primele rezultate ale acestei măsuri arată că nu poate fi vorba de aşa ceva, din moment ce racilele nu sînt atacate de la rădăcini, ci se recurge la cîrpeli de 10-20 de euro. În aceste condiţii, pensiile recalculate nu ajung nici măcar la nivelul celor din 1989. Practic, milioanele de pensionari din România vor intra în Uniunea Europeană cu venituri de 50- 60 de euro pe lună. Probabil că Guvernul nu se va sinchisi de această tragică realitate. Dar oare care va fi reacţia pensionarilor din celelalte ţări membre ale UE? Guvernul trebuie să accelereze ritmul lucrărilor de recalculare, şi nicidecum să împingă această operaţiune către anul viitor, întrucît după noile scumpiri, mulţi pensionari nu vor mai putea rezista. Să nu-i mai batjocorim, să nu-i mai ostracizăm pe bătrînii noştri, fiindcă ei ne-au dat viaţă, ei ne-au crescut, ei s-au zbătut să ne lase moştenire o ţară în care noi să trăim omeneşte. Să nu le scurtăm zilele cu indiferenţa noastră, cu cinismul nostru, fiindcă abia atunci cînd nu-i vom mai avea lîngă noi vom simţi acel gol ireparabil pe care nu-l vom putea umple decît cu lacrimi şi remuşcări.

Domnul Dan Mihai Marian:

Săptămâna trecută au apărut în mass-media informaţii referitoare la un grav scandal izbucnit la Centrul de Plasament "Sf. Maria" din Goleşti, aflat în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Vrancea. Investigaţiile jurnaliştilor au relevat faptul că drepturile şi libertăţile adolescenţilor seropozitivi ocrotiţi în acest centru sunt batjocorite de conducerea centrului. Grav este faptul că aceste acţiuni sunt tolerate, şi chiar încurajate, de conducerea DGASPC Vrancea.

Evenimentele petrecute în cadrul Centrului "Sf. Maria" Goleşti s-au derulat pe fondul unui management necorespunzător al calităţii serviciilor sociale pentru copiii aflaţi în dificultate, precum şi datorită pregătirii profesionale deficitare a personalului care lucrează în acest centru. Şefa Centrului "Sf. Maria" din Goleşti, psihologul Ionica Dobrin, a interzis distribuirea unor materiale informative şi mijloace contraceptive (ex: prezervativul) recomandate pentru practicarea unor relaţii sexuale sănătoase, care să prevină transmiterea virusului HIV/ SIDA. Datorită lipsei mijloacelor contraceptive şi a educaţiei sexuale, adolescenţii respectivi au întreţinut relaţii sexuale neprotejate.

Şefa centrului a demonstrat astfel că nu are pregătirea etică şi profesională pentru a administra şi a conduce această instituţie. Conform Codului Deontologic al Psihologilor din România, psihologii trebuie să aibă permanent în atenţie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de fiinţă umană, unică şi irepetabilă, şi că această valoare nu este sporită sau diminuată de caracteristicile personale, condiţie, statut sau apartenenţa la o categorie defavorizată. De asemenea, prin atitudinea manifestată, doamna Dobrin a adus grave atingeri drepturilor şi libertăţilor acestor adolescenţi aflaţi în dificultate. Nu interzicerea practicării relaţiilor sexuale duce la prevenirea transmiterii HIV/ SIDA, ci informarea, educarea şi conştientizarea acestor tineri cu privire la necesitatea practicării relaţiilor sexuale sănătoase, prin utilizarea mijloacelor contraceptive şi a informaţiilor necesare.

Manifestările de intoleranţă, discriminare şi neprofesionalism ale şefei Centrului "Sf. Maria" din Goleşti sunt susţinute şi de directorul general al DGASPC Vrancea, doamna Bianca Cercel. Directoarea DGASPC a declarat că, în cazul adolescenţilor seropozitivi, cea mai bună metodă de combatere a transmiterii infecţiei HIV/ SIDA ar fi sterilizarea acestora.

Prin aceste atitudini discriminatorii, managerii instituţiilor respective încalcă prevederile Legii nr. 20/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.77/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Conform art. 20 alin. 1, aceste fapte se sancţionează cu amendă de la 4.000.000 lei la 40.000.000 lei. De asemenea, în baza Codului Muncii, art. 61 litera a), se poate dispune desfacerea contractului de muncă.

Având în vedere faptele grave prezentate, doresc - prin această declaraţie politică - să atrag atenţia tuturor instituţiilor statului abilitate în domeniul asistenţiei sociale şi protecţiei drepturilor persoanelor aflate în dificultate (Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării) pentru a acţiona în direcţia prevenirii şi combaterii discriminării persoanelor, indiferent de statutul lor social, situaţia economică, problemele cu care se confruntă sau oricare alte caracteristici personale şi care, în ultimă instanţă, ţin de respectul pentru libertatea şi individualitatea persoanei umane. De asemenea, reforma în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei drepturilor copilului trebuie să se focalizeze şi pe promovarea specialiştilor în domeniu şi eliminarea din sistem a tuturor celor care nu înţeleg să-şi exercite profesia în acord cu legislaţia românească în vigoare, cu prevederile normelor internaţionale şi cu codul de etică şi deontologie profesională pentru profesiile sociale.

Recent, primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a declarat la întâlnirea Grupului la Nivel Înalt în domeniul Protecţiei Copilului că, "pentru prima oară în România, copilul este recunoscut prin lege ca un individ cu drepturi care trebuie respectate! Drepturile sunt cele stipulate în convenţiile internaţionale la care România este parte şi în mod deosebit în Convenţia ONU privind drepturile copilului şi Convenţia Europeană privind drepturile omului." În timp ce primul-ministru îşi susţinea această declaraţie şi dădea asigurări ferme partenerilor europeni cu privire la prioritatea protecţiei drepturilor copilului în România, managerii celor două instituţii de asistenţă socială - DGASPC Vrancea şi Centrul "Sf. Maria" din Goleşti, subordonat direcţiei - se comportau cu adolescenţii seropoitivi şi chiar cu personalul centrului de parcă am fi trăit în plin comunism. Declaraţiile şocante ale doamnei Ionica Dobrin, respectiv ale doamnei Bianca Cercel au adus grave atingeri nu numai drepturilor şi libertăţilor adolescenţilor ocrotiţi în instituţiile pe care le conduc, ci şi atingeri eforturilor Guvernului României şi reprezentanţilor săi de a reglementa acest domeniu, în acord cu normele europene.

Primul-ministru Tăriceanu consideră că, pentru a finaliza reforma în domeniul asistenţiei sociale şi protecţiei sociale este imperios necesar aplicarea fără abateri şi întârzieri, de către toate instituţiile de resort, a cadrului normativ în vigoare. "În acest fel, declară premierul, cred că se va produce o adevărată revoluţie la nivelul mentalităţii românilor şi al instituţiilor în relaţia cu copiii: copilul-subiect pasiv va fi înlocuit cu copilul-partener cu drepturi depline."

În lumina acestor declaraţii, solicităm instituţiilor abilitate - MMSSF prin ANPDC, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării - să sancţioneze persoanele responsabile de încălcarea drepturilor şi libertăţilor adolescenţilor seropozitivi din cadrul Centrului "Sf. Maria", precum şi pentru prejudiciile aduse imaginii ţării noastre.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Politici fiscale împotriva celor mulţi"

Deşi îşi făcuse un titlu de glorie din însănătoşirea mediului economic, din adoptarea unor pârghii fiscale menite să relaxeze viaţa financiară şi, deci, traiul zilnic al contribuabilului român, actuala putere se pare că s-a dezumflat în urma propriilor acţiuni. Impozitul unic de 16 la sută, anunţat cu atâta pompă, a adus o sută-două de mii în plus omului de rând, cauzând însă goluri de zeci de miliarde la bugetele locale. În plus, urmele "abilei" politici fiscale a Ministerului de Finanţe încep să se vadă, din păcate, pe pielea contribuabilului. Bâlbele inadmisibile, deciziile oarbe, derapajele într-un domeniu extrem de special, cum e cel al finanţelor, provoacă efecte dintre cele mai negative asupra tuturor categoriilor sociale.

De altfel, actualele măsuri de accizare a unor produse foarte importante pentru economia românească în general şi pentru cea personală, a cumpărătorului, în special, consider că sunt o goană disperată după resurse, mai ales în condiţiile în care sistemul de impozitare a creat mari şi aproape insurmontabile lipsuri de fonduri la bugete.

În urma "inteligentelor" măsuri, motorina a ajuns să coste cât benzina, litrul de carburant ridicându-se la preţul mediu de 1,2 dolari, ceea ce pentru veniturile din România este foarte mult. Şi ţineţi cont că paritatea leu-dolar e încă favorabilă leului, dar asta nu prea poate dura decât în condiţiile unei supraîncălziri a economiei româneşti, ceea ce e un fenomen periculos. Colac peste pupăză, regiile recidivează cu nişte măsuri total nepopulare, cum ar fi, de pildă, introducerea abonamentelor la furnizarea gazelor naturale. Eu consider aceste practici total ilegale. Ele izvorăsc sau sunt girate din "curtea" unui executiv absolut nesigur şi neprofesionist.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Declaraţie politică intitulată "Fenomenul corupţiei: între agravare şi eradicare"

Pentru atingerea criteriilor politice de integrare în UE, România trebuie să îndeplinească două obiective, strâns legate între ele: independenţa puterii judecătoreşti şi înlăturarea corupţiei.

Rapoartele organizaţiilor neguvernamentale de prestigiu care monitorizează procesul de integrare al ţării noastre, analizele şi studiile elaborate de instituţiile Uniunii Europene pentru evaluarea celor două obiective politice în perioada 2000-2004 au evidenţiat faptul că, după 2001, fenomenul corupţiei s-a extins şi s-a agravat în România.

Guvernul Adrian Năstase a reuşit "performanţa" de a transforma corupţia în politică oficială de stat. Celelalte "performanţe" ale Guvernului PSD la materia anticorupţie s-au măsurat în lipsa voinţei politice de a combate flagelul corupţiei din România, dar şi în ineficienţa şi mimarea aplicării măsurilor de reformă a societăţii româneşti.

În loc să ia măsurile necesare de combatere a acestui fenomen, Guvernul Adrian Năstase a oferit pe bandă rulantă facilităţi fiscale şi a şters cu buretele datoriile societăţilor comerciale rău-platnice, pe criterii clientelare, cazul RAFO fiind elocvent în acest sens. Mai mult decât atât, Guvernul Năstase a folosit legea pentru instituţionalizarea corupţiei, prin proiecte guvernamentale care, în loc să ofere protecţie socială pentru categoriile defavorizate, au îmbogăţit baronii locali din teritoriu.

Prin blocarea reformei justiţiei şi politizarea corpului magistraţilor, justiţia a ajuns într-o situaţie dezastruoasă, fără precedent după decembrie 1989.

Astfel, sub patronajul unui act de justiţie ineficient şi politizat, fenomenul corupţiei a atins cote alarmante, cuprinzând toate eşaloanele puterii psd-iste, centrale şi locale.

La sfârşitul anului 2004, eşecul PSD în lupta împotriva corupţiei a fost ilustrat şi în percepţia populaţiei; în sondajele de opinie, corupţia era identificată ca principala îngrijorare a românilor şi prima problemă ce trebuie rezolvată în România.

Introducerea noilor măsuri fiscale din acest an reprezintă de fapt nota de plată a României pentru faptele de corupţie tolerate şi încurajate de Guvernul Năstase, iar posibilitatea introducerii clauzei de salvgardare în cadrul procesului de integrare a României este consecinţa eşecului aceluiaşi Guvern privind combaterea corupţiei.

Cert este că prin câştigarea alegerilor generale de către Alianţa D.A. PNL - PD, corupţia instituţionalizată a primit o grea lovitură. Cu toate premisele nefaste prezentate, Guvernul Tăriceanu a declarat toleranţă zero faţă de corupţie.

Voinţa politică exprimată încă de la instalare de Guvernul Tăriceanu, privind eradicarea corupţiei, este însoţită de măsuri ferme, adoptate pe toate planurile, privind lupta anticorupţie. Noile tipuri de declaraţii de avere adoptate de Guvern sunt cele mai "aspre" din Europa, iar măsurile anticorupţie promovate de ministrul justiţiei au fost bine receptate de opinia publică din ţară, dar şi de oficialii europeni.

Ca să ajungem în rândul ţărilor civilizate din UE, trebuie să rezolvăm această problemă. În primul rând, pentru democratizarea şi "aerisirea" societăţii româneşti şi, în al doilea rând, pentru respectarea calendarului integrării României. Din acest punct de vedere, prin adoptarea şi promovarea măsurilor din Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007, Guvernul Tăriceanu a reuşit să facă din lupta anticorupţie un obiectiv naţional, demonstrând că are voinţa politică de a-şi asuma rolul eradicării acestui fenomen, pe baza unui pachet legislativ care trebuie susţinut şi implementat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Declaraţie politică având ca obiect susţinerea "Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007"

În ultimii ani s-a tot vorbit despre existenţa corupţiei şi a fenomenului de corupţie, organismele internaţionale au semnalat permanent şi au solicitat autoritaţilor române necesitatea prevenirii, combaterii si eradicării corupţiei, dar s-au realizat destul de puţine performanţe pe acest segment, corupţia rămânând în continuare un fenomen de actualitate cu care se confruntă societatea romanească.

Uniunea Europeană a solicitat in Documentul de Poziţie Comună din data de 8 decembrie 2004, dezvoltarea şi aplicarea unui plan de acţiune şi a unei strategii de actualizare şi integrare a reformei sistemului judiciar.

În acord cu reacţiile internaţionale şi cu aşteptările Uniunii Europene şi în concordanţă cu concluziile Freedom House Washington Inc, Ministerul Justiţiei a elaborat Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007.

Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007 reflectă angajamentul politic necondiţionat, în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei.

Misiunea prezentei strategii este prevenirea şi combaterea corupţiei prin perfecţionarea şi aplicarea riguroasă a cadrului normativ, prin stabilitate si coerenţă legislativă şi prin consolidarea instituţională a organismelor cu atribuţii decisive în domeniu.

Prin corupţie, în prezenta strategie, se înţelege:

1. devierea sistematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care trebuie să stea la baza funcţionării administraţiei publice, şi care presupun ca bunurile publice sa fie distribuite în mod universal, echitabil şi egal;
2. substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părţi disproporţionate a bunurilor publice, în raport cu contribuţia lor.

Actele de corupţie sunt acele demersuri care lezează această distribuţie universală şi echitabilă, cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri. Legea nr. 78/2000 stabileşte ca element central utilizarea funcţiei publice ca sursă de venituri, de obţinere a unor avantaje materiale sau de influenţă personală, pentru sine sau pentru altul. Această abordare converge spre definiţia dată corupţiei în cadrul Programului Global împotriva corupţiei, derulat de ONU : "esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat".

Auditul independent al Strategiei Naţionale Anticorupţie 2001-2004, realizat în perioada ianuarie-martie 2005 de Freedom House Washington Inc, arată că: "În perioada 2000 - 2004 România a creat un impresionant arsenal de instrumente legale pentru transparenţă, responsabilitate şi anticorupţie, dintre care unele par să fi generat rezultate pozitive". În acelaşi timp însă, au fost identificate ca principale obstacole în calea eficienţei luptei împotriva corupţiei:

• implementarea deficitară a legislaţiei anticorupţie;
• utilizarea restrânsa a instrumentelor administrative de combatere a corupţiei;
• coordonarea insuficientă între structurile de control şi organele de ancheta penală în domeniul corupţiei;
• lipsa de autonomie reală a procurorilor;
• inflaţia legislativă şi instituţională în domeniu.

De asemenea, atât auditul independent menţionat, cât şi ultimul Raport Naţional asupra Corupţiei al Asociatiei Române pentru Transparenţă precizează că sunt necesare îmbunătăţiri în legislaţia anticorupţie, indicând necesitatea adoptării unor clarificari legislative, în ceea ce priveşte, de exemplu, conflictul de interese, mecanismele de verificare a declaraţiilor de avere şi interese, precum şi regimul incompatibilitaţilor.

Fiecare acţiune cuprinsă în prezenta Strategie se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esenţială pentru realizarea unui sistem judiciar modern:

• Principiul statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii fiind egali în faţa acesteia. Acesta are la bază respectarea drepturilor omului şi presupune separaţia puterilor în stat.
• Principiul bunei guvernări, conform căruia Guvernul trebuie sa-şi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe baza unor obiective bine stabilite şi de calitate şi sa aibă capacitatea si flexibilitatea de a răspunde rapid necesităţilor sociale.
• Principiul responsabilităţii, care impune obligaţia Guvernului de a formula politici publice şi de a răspunde pentru eficienţa şi implementarea acestora, de a accepta şi suporta consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii
• Principiul prevenirii săvârşirii actelor de corupţie, conform căruia identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util a premiselor de apariţie a faptelor de corupţie sunt prioritare şi imperative.
• Principiul eficienţei în combaterea corupţiei, care se bazează pe evaluarea continuă a activităţii PNA atât din punctul de vedere al rezultatelor concrete, cât şi al managementului instituţional.
• Principiul cooperarii şi coerenţei în baza căruia instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie coerenta asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor ce urmează a fi luate.
• Principiul transparenţei, consultării societăţii civile şi al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparenţa procesului decizional, iar pe de altă parte, consultarea membrilor societăţii civile în cadrul acestui proces.
• Principiul parteneriatelor public-private, care recunoaşte importanţa cooptării societăţii civile în activităţile concrete de implementare a măsurilor de prevenire a corupţiei.

Rapoartele asupra corupţiei din România realizate în decursul anilor de catre Banca Mondială, Transparency International sau Freedom House Washington Inc. converg în a arăta că bunele practici nu sunt încă instituţionalizate la nivelul funcţionării de zi cu zi a aparatului administrativ de stat, la nivelul justiţiei, al poliţiei sau al vamii. Acest lucru face ca în permanenţă sa fie necesare doua abordări simultane, deopotrivă importante, în efortul anticorupţie. Prima vizează construcţia normalitătii, prin instituirea de standarde şi stabilirea de bune practici la nivelul administraţiei si al altor sectoare cheie, cum ar fi educaţia, sistemul sanitar, organele de menţinere a ordinii publice, justiţia. Această abordare cuprinde întreg spectrul de activităţi referitoare la prevenirea corupţiei, la crearea unei societăţi care preţuieşte integritatea, şi care funcţionează pe baza unor standarde recunoscute de integritate. Cealaltă abordare vizează reprimarea comportamentelor deviante de la aceste standarde şi norme, şi cuprinde activităţile de combatere a corupţiei propriu-zise, precum şi completarea cadrului instituţional care sa permită o activitate de combatere eficientă. Cele două se constituie în domenii prioritare de acţiune în cadrul acestei strategii. În sfârşit, realizarea activitaţilor din aceste două domenii necesită consolidarea cooperării interne si internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei, ceea ce se constituie în al treilea domeniu de activitate.

Iată care sunt principalele obiective pe care şi le propune Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007:

1. Creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică
2. Prevenirea corupţiei în mediul de afaceri
3. Campanii de informare şi măsuri educative
4. Creşterea integrităţii şi a rezistenţei la corupţie a sistemului judiciar
5. Reducerea numărului de structuri cu atribuţii în lupta împotriva corupţiei
6. Întărirea capacităţii instituţionale a Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA)
7. Creşterea celerităţii în urmărirea penală şi în procesul penal
8. Combaterea corupţiei prin mijloace administrative
9. Coordonarea şi monitorizarea implementării Strategiei şi a Planului de acţiune
10. Implementarea completă a tuturor instrumentelor anticorupţie ale UE, ONU, CE si OECD.

Domnul Filip Georgescu:

În timpul care-mi este alocat pentru această intervenţie politică aş dori să mă refer la un eveniment deosebit de important, care a marcat într-un mod decisiv istoria modernă a României. Pe data de 30 martie 1830, acum 175 de ani, s-au încheiat lucrările de elaborare a Regulamentelor Organice, adevarate acte constituţionale pentru Moldova şi Muntenia.

Regulamentele Organice, considerate a fi primele acte constituţionale de pe teritoriul ţării noastre, au pus bazele unei noi organizări interne în Ţara Românească şi Moldova, după încheierea tristei perioade a guvernărilor regimurilor fanariote. La baza elaborării Regulamentelor Organice au stat o anchetă rusă după ocuparea Principatelor de către aceştia, în urma Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, sintezele consulilor imperiali de la Bucureşti şi Iaşi şi, nu în ultimul rând, propunerile şi memoriile boiereşti şi instrucţiunile speciale ale curţii de la Petersburg.

Pentru redactarea acestor regulamente au fost numite două comisii speciale care au funcţionat la Bucureşti şi la Iaşi sub preşedinţia consulului general rus Minciaki. Aceste legi fundamentale stipulau în mod clar pentru prima dată principiul separarii puterilor in stat. Puterea executivă era deţinută de domn, ales pe viată de către Adunarea obştească extraordinară. Puterea legislativă aparţinea Adunării obşteşti, formată din boieri fideli domniei, şi avea ca atribuţiuni elaborarea legilor şi prezentarea în faţa domniei a rapoartelor despre situaţia ţării. Puterea judecătorească era reprezentată de tribunalele judeţene, instanţele de apel şi înaltul divan domnesc, care era instanţa supremă.

Cu această ocazie, a fost modernizat sistemul fiscal prin instituirea unei dări unice pe cap de familie, a fost instituit bugetul şi au fost lichidate vămile interne. Armata a fost reinstruită, şcolile au fost organizate pe o bază natională şi au fost înfiinţate arhivele statului.

Regulamentele organice au însemnat pentru Principatele române atât modernizarea societăţii, cât şi consolidarea puterii politice şi economice a marii boierimi şi a protectoratului Rusiei. Astăzi, după 175 de ani, putem afirma fără să exageram că acest moment a constituit naşterea societăţii româneşti moderne şi a pus bazele administrative şi instituţionale ale Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859.

Domnul Ioan Hoban:

Două sînt problemele asupra cărora aş dori să mă opresc în cele ce urmează. Prima o reprezintă implicaţiile Legii nr.589/2003 asupra dezvoltării viitoare a judeţului Maramureş, care nu se regăseşte în Legea privind realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european, fiindcă strategia fostei puteri a fost "noi şi ei", ceea ce a făcut mult rău comunităţilor din această parte a ţării.

În această idee, împreună cu preşedintele Consiliului judeţean Maramureş am iniţiat o serie de întîlniri cu autorităţile locale şi parlamentarii din judeţele amplasate în partea de vest şi nord-est a României.

Recent am avut o întîlnire cu reprezentanţii Camerei de Comerţ şi Industrie Satu Mare, cu parlamentarii PNL şi UDMR de Satu Mare, la care a fost prezent şi secretarul de stat din Ministerul Transporturilor, precum şi o firmă de consultanţă. După dezbateri asupra dezvoltării infrastructurii rutiere, deosebit de importantă pentru a intensifica transportul de mărfuri şi de călători dinspre est spre vest şi dinspre nord spre sud, am ajuns la concluzia că alături de noi trebuie să fie judeţele Bihor şi Suceava, cu care putem gîndi în perspectivă coridorul Budapesta-Odesa, cu puncte de legătură Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Suceava, Iaşi, Chişinău, Odesa.

Este un lucru îndrăzneţ, dar foarte necesar pentru dezvoltarea economică a acestei zone. De altfel, problema drumurilor care să lege Maramureşul de restul ţării s-a regăsit în platforma electorală a PNL Maramureş.

Tot ca o necesitate a Maramureşului se înscrie deschiderea unui punct de frontieră la Sighetu Marmaţiei şi activarea podului de peste Tisa, care leagă Maramureşul de Ucraina şi scurtează legătura dintre comunităţile care trăiesc pe cele două maluri ale Tisei cu peste 400 de kilometri. Investiţia trebuie să fie activată pentru a răspunde necesităţilor zonei.

Cel de-al doilea punct asupra căruia aş dori să mă opresc se referă la pachetul legislativ privind legile proprietăţii. În opinia mea, proprietarii terenurilor pe care astăzi se află diverse construcţii trebuie să primească, în locul titlurilor valorice, alte terenuri în schimb, sau despăgubiri materiale.

Acest lucru ar accentua importanţa proprietăţii şi ar stimula iniţiativa privată. Dacă nu se pot retroceda aceste clădiri, atunci trebuie găsite formule care să apropie România de Uniunea Europeană şi care trebuie să coincidă cu ceea ce s-a întîmplat în celelalte ţări din centrul sau estul Europei.

Ar fi un act de dreptate şi un semn de prestigiu pentru România.

Domnul Costache Mircea:

"Triumful crizei de sistem"

Primarul general al Capitalei, funcţie emblematică pentru capitala unui stat modern, a fost ales din primul tur. Ai putea crede că purtătorul predestinat al numelui "VID", adică gol pe dinăuntru şi înşelător pe dinafară, şi-a zdrobit adversarii, întrunind sufragiile majorităţii celor peste 2 milioane de bucureşteni, peste care urmează să domnească. Da, dar care majoritate? Când primeşti votul a numai 180.000 de cetăţeni înseamnă că ai o reprezentativitate de sub unu la sută din locuitori, adică egală cu zero. În acest context, se nasc întrebările fireşti precum:

Pe cine reprezintă dl. Vidu sau Vida? Paranteză: Dacă Vida e Videanu, Vereştoi - Vereştoianu, Bella e ".. Beleanu! Răspuns: El îi reprezintă pe pricopsiţii de război care au dat asaltul post-revoluţionar asupra patrimoniului şi banului public. Cum a pus el laba pe marmura de Ruşchiţa aşa au pus şi votanţii lui gheara pe câte o halcă din avuţia obştească, supusă jafului post-decembrist. L-au votat patronii de firme de construcţii, de afaceri diverse, bazate pe "penetrarea bugetului", care aşteaptă acum să-şi ia partea de licitaţii, de "caşcaval" din banii publici destinaţi capitalei. L-au votat şi unii mai sărăcuţi, care aşteaptă să le cadă şi lor firmituri de la masa bogatului.

De ce nu mai ies românii la vot? Răspuns: De ce să mai iasă, dacă ei, de 15 ani încoace, aleg exemplare vorace, care confundă verbul "a guverna" cu "a jefui"? De 15 ani tot aleg românii oameni care îşi pun nădejdea că vor munci pentru bunăstarea generală dar de prosperat prosperă doar "aleşii", rubedeniile şi clientela politică. După fiecare scrutin, apar cartiere de vile, apar palate, debarcadere, piscine, limuzine şi alte cuceriri ale civilizaţiei. Cum îşi iau în primire funcţiile, încep, ca prin minune, să le răsară prin grădini tot felul de bunuri şi acareturi de valori exorbitante. Nu mai pot odraslele "videnilor" şi "patricilor" să meargă la şcoală decât cu Porsche Carrera de 300 de mii de dolari (cu 2 locuri), în timp ce profesorii cu pantofii rupţi merg prin pieţe cu sacoşa goală.

Concluzie: În secolul 21, lupta de clasă ia forme hilare. Dacă ciocoiul nou a desfiinţat muncitorimea prin disponibilizări, dezmembrări şi export de fier vechi, bine-nţeles că nu mai putem avea greve. Singura formă de protest rămâne absenţa de la vot, atâta vreme cât Mafia sufocă România şi partidele nu sunt partide, ci bande, iar presa nu e presă, ci instrument de intoxicare şi manipulare în mâna mafioţilor de toate culorile. Greva generală a bucureştenilor din 3 aprilie 2005 este începutul unei noi forme de rezistenţă în lupta contra pseudo-democraţiei, a Statului de tip Mafiot şi cu clasa dominantă a cleptocraţilor.

Mişcarea populară, conservatoare, creştină şi europeană "România Mare" nu s-a aliniat niciodată noului behaviorism, n-a guvernat, n-a jefuit, n-a împărţit hălci din avuţia naţională, rămânând să poarte singură stindardul luptei pentru dreptate naţională şi socială. Unica grijă pe care o mai au îmbuibaţii, cinicii şi guleraţii este de a apela la orice manevră pentru a face posibilă guvernarea fără PPRM, cu care nu se poate merge la furat.

Ce spun analiştii? Ce să spună, lucrând cu "analul", analiştii prezumă noi victorii ale democraţiei banditeşti asupra poporului român.

Domnul Cornel Popa:

Alianţa D.A. PNL - PD a câştigat alegerile parlamentare din 2004, prin asumarea unui program extrem de clar şi coerent de luptă împotriva corupţiei. Guvernul Tăriceanu demonstrează din plin că vremea vorbelor fără acoperire a trecut şi că ceea ce am lansat în perioada de campanie electorală devine realitate, prin fapte şi lucruri concrete. În anii de opoziţie, am atras atenţia de nenumarate ori că flagelul corupţiei este un pericol care atinge toate sectoarele economiei şi societăţii româneşti.

De aceea, folosesc acest prilej pentru a saluta lansarea de către Guvern a Strategiei Naţionale Anticorupţie, cu atât mai mult cu cât un accent important cade nu numai pe sancţionarea faptelor de corupţie, ci şi pe prevenirea lor.

Astfel, în cadrul primului capitol de "Prevenire, transparentă, educaţie" sunt enumerate câteva principii fundamentale care ţin de raportarea instituţiilor şi a cetăţenilor la actul public.

Apreciez ca deosebit de necesar demersul Guvernului de a conştientiza cetăţeanul asupra drepturilor pe care le are în raport cu instituţiile statului, şi mai ales de a schimba mentalitatea individului în raport cu autorităţile. Trebuie să fim conştienti cu toţii că plătitorii de taxe şi impozite - contribuabilii - sunt cei în faţa cărora trebuie să răspundă autorităţile, instituţiile şi demnitarii, adică toţi cei care sunt platiţi şi funcţionează din bani publici.

Guvernul Tăriceanu aduce nu numai un set nou de măsuri - ferme şi coerente - în planul acţiunii, ci mai ales îşi propune o schimbare de mentalitate, de abordare a relaţiei cu autorităţile.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Vaslui, extremă urgenţă!"

Am trăit s-o vedem şi pe asta: o instituţie din sistemul jurisdicţional românesc este la un pas de a se închide! Din păcate, nu e o glumă, ci purul adevăr: în prezent, în cadrul Judecătoriei Vaslui mai lucrează doar 7 judecători, iar "întăririle" se lasă, de multă vreme, aşteptate. A fost o şansă, la cel mai recent concurs de intrare în magistratură, dar toţi cei 16 candidaţi din judeţ "au reuşit fără loc". Judecătorii vasluieni au redactat un protest scris, în care anunţă că vor întrerupe activitatea instituţiei, dacă nu vor primi "forţe proaspete". În prezent, munca magistraţilor din Judecătoria Vaslui (veritabil "batalion disciplinar"!) este de-a dreptul sisifică, ei fiind nevoiţi să intre zilnic în sala de şedinţă nu cu 30 de dosare (cît e normal), ci cu aproape 100, în mai multe ture! Volumul imens de muncă face ca termenele în dosare să fie din ce în ce mai lungi, iar soluţiile să fie, uneori, eronate, din cauză că magistraţii nu dispun de timpul necesar studierii aprofundate a fiecărei speţe.

Situaţia limită de la Judecătoria Vaslui nu este singura problemă gravă a zonei respective. Dl. Corneliu Bichineţ, preşedintele Consiliului Judeţean, ne-a informat că autorităţile administraţiei publice locale se află, practic, în blocaj financiar, impunându-se urgent luarea următoarelor măsuri: "1. Suplimentarea cheltuielilor de personal la învăţământul preuniversitar de stat, cu suma de 172.979,0 milioane lei. Această sumă este rezultanta a doi factori, şi anume: neasigurarea, în faza iniţială, prin bugetul de stat, a sumei de 123.070,0 milioane lei; majorarea drepturilor de personal privind cadrele didactice, conform OUG nr. 18/2005, începînd cu luna martie 2005, a cărei influenţă asupra bugetelor locale este de 49.909,0 milioane lei. 2. Începînd cu 1 ianuarie 2005, Centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică din Huşi şi Mălăeşti şi Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Socială Huşi funcţionează în subordinea Consiliului Judeţean Vaslui. Pentru funcţionarea acestor 3 instituţii sunt necesare fonduri în sumă totală de 70.600,0 mii lei. Prin Legea bugetului de stat pentru anul 2005, Consiliul Judeţean Vaslui nu a primit nici o sumă pentru funcţionarea acestor 3 instituţii. 3. Suma necesară pentru asigurarea drepturilor însoţitorilor persoanelor cu handicap (în număr de 1755) pentru anul 2005 este de 79.529,1 milioane lei, iar fondurile asigurate sînt în sumă de 66.227,0 milioane lei, existînd un deficit de 13.302,1 milioane lei. 4. Necesarul de sume defalcate din TVA pentru subvenţia la energia termică este de 128.822,0 milioane lei. Suma asigurată prin bugetul de stat este de 55.793,0 milioane lei, rezultînd un deficit de 73.029,0 milioane lei".

Ar cam fi timpul ca privirea autorităţilor statului român să se îndrepte şi spre Vaslui, nu numai în campania electorală, ci zi de zi, altfel, consecinţele politicilor dezastruoase şi aventuriste ar putea genera reacţii sociale imprevizibile...

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

De mai bine de o lună de zile, ministrul justiţiei, doamna Monica Macovei, este atacată cu foc încrucişat, atât de Opoziţie, cât şi de conducătorii unor structuri din cadrul ministerului. Aceste atacuri se datorează insistenţelor ministrulului justiţiei de a reforma sistemul. Şi vă asigur că este mare nevoie de o reformă în cadrul justiţiei, pentru a se curăţa acest domeniu de incompetenţi şi de persoane care încă profesează sub imperiul clientelismului politic sau al favoritismelor de tot felul.

Stimaţi colegi, vă voi prezenta astăzi un caz particular, dar cu implicaţii multiple, care demonstrează fără echivoc de ce este nevoie de o operaţiune de curăţenie în justiţie.

Recent, oficiali ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României au depus o cerere de menţiuni la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în vederea schimbării denumirii, din Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, în Camera de Comerţ şi Industrie a României. După cum se ştie, prin Hotărârea de Guvern nr. 95/2005, intrată în vigoare în data de 18.02.2005, persoana juridică Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti a fost înlocuită cu persoana juridică Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Un scurt istoric. Trebuie menţionat că mai întâi în 1990, prin Decretul-lege nr. 139 a fost înfiinţată Camera de Comerţ şi Industrie a României, iar în baza Hotărârii de Guvern nr. 799/1990 a fost recunoscută personalitatea juridică a camerelor teritoriale din ţară, numai Bucureştiul neconstituindu-şi cameră, comercianţii Capitalei fiind deserviţi de către camera naţională, şi anume Camera de Comerţ şi Industrie a României, lucru posibil, din cauza unor interese meschine ale conducerii Camerei de atunci.

În anul 2002, prin Hotărârea de Guvern nr.1028, a fost modificată Hotărârea de Guvern nr. 799/1990, astfel încât Camera de Comerţ şi Industrie a României s-a transformat în Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, Camera naţională având deci, în interiorul ei, o structură fără personalitate juridică, cu valoare de cameră teritorială a municipiului Bucureşti.

Să revenim în zilele noastre. Solicitarea de menţionare în Registrul Comerţului a revenirii la vechiul nume este reglementată de art. 89 al Hotărârii de Guvern nr.773/1998 - normele metodologice de aplicare a Legii privind Registrul Comerţului -, care prevede explicit că actele administrative publicate se înregistrează ca menţiuni din oficiu la Registrul Comerţului. Judecătorul delegat, care la data de 25.03.2005 trebuia să se conformeze şi să menţioneze din oficiu în Registrul Comerţului noua denumire, a încălcat normele în vigoare şi a acordat un nou termen, pentru data de 1 aprilie. De ce? Pentru că aşa a solicitat reprezentantul S.C. Romexpo S.A., deşi acesta nu avea nici o calitate în cauză.

Trebuie să menţionez, Camera de Comerţ şi Industrie a României este acţionar majoritar la S.C. Romexpo S.A.

Din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, judecătorul trebuia să respingă cererea Romexpo de acordare a unui termen.

Nici pe data de 1 aprilie nu se face menţiunea schimbării numelui în Registrul Comerţului, şi se acordă încă un termen, pentru 4 aprilie, pe motiv că juristul fostei Camere de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti - deci, o entitate care conform legii nu mai există - a introdus o cerere de intervenţie. Avem în faţă încă o ilegalitate a judecătorului din acest dosar. Evident, nici ieri, 4 aprilie, nu s-a trecut menţiunea în Registrul Comerţului, pentru simplul fapt că judecătorul delegat nu a înaintat dosarul preşedintelui Secţiei 7 Comerciale. Deci, s-a comis încă o ilegalitate.

Cazuri de genul celor petrecute în aceste zile nu sunt singulare. Reclamaţii privind prestaţiile unor magistraţi sunt multe. Iată motive şi argumente suficiente pentru operaţiunea de curăţenie pe care doamna ministru Monica Macovei a început-o şi trebuie să o continue în justiţie.

Şi, de aceea, solicit tuturor celor care îi bagă beţe în roate să o lase pe doamna ministru să îşi facă datoria, dacă vrem o justiţie adevărată, dacă vrem să nu suferim consecinţe negative în procesul integrării în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Petre Ungureanu:

Intervenţia mea are ca obiect aspecte mai puţin cunoscute, referitoare la desfăşurarea, mai precis referitoare la defectuoasa desfăşurare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat, la judecătorii şi la parchetele de pe lângă judecătorii, organizat de către C.S.M. în luna martie a acestui an.

Vă prezint, într-o succintă enumerare, carenţele ce au stat la baza defectuozităţii acestui examen:

1. Tematica ce a fost comunicată candidaţilor nu furniza informaţii referitoare la o anumită bibliografie, nu conţinea nici măcar o linie diriguitoare în acest sens, lucru care ar fi fost necesar, fiind cunoscut faptul că în literatura şi practica judiciară multe probleme de drept nu au o rezolvare unitară, existând mai multe opinii. Este, astfel, imposibil pentru un candidat la un asemenea examen să ştie în funcţie de ce autori se alcătuieşte baremul de corectare.
   Tot referitor la tematică, aceasta a fost incompletă, în cadrul probei "organizarea judiciară" candidaţii având de tratat subiecte al căror conţinut era de găsit în Codul deontologic al magistratului, lucrare ce nu a fost menţionată în tematica furnizată de C.S.M.
2. Organizarea examenului ar putea fi numită cu succes dezorganizarea acestuia. Dezordinea a fost un aspect întâlnit pe parcursul întregii desfăşurări a evenimentului, începând cu intrarea în sălile de concurs, care s-a făcut între orele 8,00 şi 9,30, iar plicurile cu subiecte au ajuns la candidaţi la ora 11,00 (la unii, chiar şi la 11,30), şi continuând cu nehotărârea C.S.M.-ului în privinţa materialelor permise în sală. Astfel, după ce iniţial candidaţii au fost anunţaţi că nu vor avea voie în sală cu materialele CEDO, în ultimul moment, C.S.M. s-a răzgândit şi a permis acest lucru.
3. Majoritatea candidaţilor au reclamat insuficienţa timpului acordat pentru scrierea lucrării, spunând că este imposibil să tratezi subiecte aparţinând de 6 materii într-un interval de 4 ore, decât, eventual, la nivel automat, de robot, pe principiul "noi scriem, nu gândim".
4. În privinţa corectării lucrărilor, un prim aspect de sesizat este încălcarea art. 8 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului, unde se menţionează că notarea începe de la nota 1, iar la afişarea baremului s-a constatat că se va începe de la nota 0. Apoi, alcătuirea comisiei de corectare a lucrărilor din judecători şi procurori ridică semne de întrebare, aceştia neavând nici un fel de pregătire sau experienţă pedagogică - poate că ar fi fost mai potrivit ca din comisie să facă parte profesori universitari, mai în măsură să aprecieze pregătirea candidatului, prin citirea cu atenţie a întregii lucrări, şi nu prin încadrarea ţeapănă a răspunsurilor în baremul şablon. Rapiditatea corectării lucrărilor este un alt semn de întrebare - au fost, totuşi, 900 de lucrări, corectate într-un interval de 4 zile (presupunând începerea acestei operaţiuni chiar din ziua examenului), lucru ce ne duce cu gândul la rapiditatea corectării grilelor pentru examenul de permis auto.

La sfârşit, aş dori să vă vorbesc despre rezultatul acestei degringolade. Nu contestăm faptul că pregătirea anumitor candidaţi ar fi lăsat, poate, de dorit, în condiţiile unui examen normal; faptul că pregătirea tuturor candidaţilor a fost luată în râs de către presă şi de către înalte feţe ale C.S.M.-ului este, cu siguranţă, rezultatul celor expuse mai sus. Ni se pare inadmisibil ca proasta organizare a examenului de către C.S.M. să se reflecte asupra imaginii candidaţilor şi, implicit, asupra imaginii profesiilor de avocat şi de jurist.

Stăm încă şi ne întrebăm dacă această harababură este rezultatul neştiinţei sau ignoranţei C.S.M.-ului sau este un rezultat al relei-credinţe, rea-credinţă ce reflectă tendinţa evidentă de a nu înnoi corpul magistraţilor şi opoziţia la reformarea sistemului judiciar, potrivit cerinţelor aderării la Uniunea Europeană. Pentru ca astfel de dubii să ne fie înlăturate, solicităm C.S.M.-ului invalidarea ruşinosului examen despre care am făcut vorbire mai sus şi repetarea acestuia. Spălarea onorabilă a ruşinii mai solicită, însă, şi scutirea candidaţilor de plata taxei de examen, deoarece considerăm că o taxă de 3.500.000 de lei, înmulţită cu numărul de 900 de candidaţi, asigură cheltuielile necesare pentru organizarea unui al doilea examen, în condiţii normale.

Domnul Adrian George Scutaru:

Pentru prima dată, România se confruntă cu o criză ce are un puternic impact la nivelul opiniei publice, cum este cea a răpirii în Irak a trei ziarişti români: Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci, Ovidiu Ohanesian. Sunt alături de familiile celor trei ziarişti şi sper din tot sufletul ca situaţia să se rezolve prin eliberarea cât mai grabnică a ostaticilor români.

Este regretabil faptul că unii oameni politici încearcă să speculeze într-un mod lamentabil acest nefericit eveniment, din dorinţa de a obţine un aşa-zis capital politic. Mă surprinde incoerenţa declaraţiilor unor lideri PSD care, acum, încearcă să acrediteze ideea oportunităţii retragerii contingentului românesc din Irak. Tocmai acele persoane care, în timpul precedentei guvernări, au susţinut implicarea noastră în Irak, acum pun sub semnul întrebării prezenţa militarilor români în această ţară. Remarcăm, astfel, aceeaşi ipocrizie a unor lideri PSD, acelaşi dublu limbaj, care au caracterizat de prea multe ori atitudinea politică a acestui partid.

De altfel, acest comporatment este o continuare firească a atitudinii duplicitare pe care au avut-o unii lideri PSD şi în perioada intervenţiei NATO în Iugoslavia. Pe de o parte, aceştia criticau susţinerea operaţiunilor NATO de către autorităţile de atunci ale României, iar, pe de altă parte, se clama sprijinirea obiectivului naţional de integrare în structurile euro-atlantice.

Liderii PSD ar trebui să manifeste decenţa de a nu specula politic suferinţa familiilor celor luaţi ostatici şi încărcătura emoţională care se înregistrează la nivelul populaţiei. Indiferent de culoarea politică, ar trebui să fim solidari cu instituţiile statului român implicate în soluţionarea cât mai grabnică a crizei ziariştilor români luaţi ostatici în Irak.

Domnul Marian Hoinaru:

Declaraţie politică: "Reforma fiscală - singura cale de relaxare fiscală".

Sistemul fiscal din România se află într-un stadiu relativ precar, situaţie ce nu poate fi îmbunătăţită decât prin introducerea cotei unice de 16% şi, implicit, a unei reforme fiscale. La prima vedere, introducerea acestei cote unice lasă impresia unei sărăciri a bugetului de stat, dar în realitate luarea acestei măsuri nu reprezintă doar scăderea unor cote ce, în trecut, aveau o pondere mai mare de 16%, ci şi creşterea altor cote, care aveau un nivel mult prea scăzut, am putea spune, chiar simbolic, cum este cazul cotei de 1% aplicată câştigurilor de pe piaţa de capital.

Această metodă nu este o inovaţie la nivel mondial, există experienţe precedente: Estonia, în 1991, urmată de Letonia şi Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003), Ucraina şi Slovacia (2003) şi Georgia (2004).

Reforma fiscală este foarte necesară în acest moment. Ea trebuie să acorde o importanţă deosebită colectării impozitelor şi taxelor, schimbării raporturilor dintre stat şi contribuabili (statul să uşureze modul de plată şi să încurajeze prin metode specifice plata la timp a impozitelor şi taxelor) şi să se renunţe total la sistemul clientelar de amânare la plată şi de scutire a taxelor şi impozitelor, iar contribuabilii trebuie să înveţe să respecte cu stricteţe aceste obligaţii pe care le au către stat. De altfel, în acest sens, există probe veridice, şi anume creşterea colectărilor, în primele două luni ale acestui an, cu 15 procente faţă de anii precedenţi. Pentru îmbunătăţirea raporturilor dintre stat şi contribuabili, este absolut necesară transparenţa sistemului de cheltuieli din bugetul statului.

Pachetul de măsuri de reformă fiscală are multiple valenţe. În primul rând, creează venituri mai mari pentru cei care muncesc şi, pentru prima dată, se introduce noţiunea de impozit pe avere, tendinţa fiind aceea de a se impozita toate tipurile de venit. Totodată, reprezintă un stimulent economic foarte puternic pentru întreprinderile economice. În acest sens, se propune pentru anul 2006 creşterea valorii minime a mijloacelor fixe la 50 de milioane de lei, iar amortizarea acestora să fie în procent de 30-40% la închiderea bilanţului contabil, dacă profitul va fi reinvestit pentru exerciţiul financiar respectiv.

Introducerea cotei unice de impozitare va încuraja în special interesul investitorilor pentru derularea unor proiecte în România. O declaraţie în acest sens au dat reprezentanţii Camerei Economice a Austriei, ţară care a devenit principalul investitor străin în România.

Dacă economia va funcţiona mai bine, se va înregistra o creştere economică şi se va îmbunătăţi colectarea veniturilor bugetare. Acum, sigur că avem nu numai un minus de venituri, dar şi un plus de cheltuieli. Aceasta înseamnă că va trebui să facem un reglaj la capitolul de cheltuieli publice, în special la cele nejustificate şi la protecţia socială, care, în momentul de faţă, tinde să ajute pe toată lumea cu puţin, nerealizându-şi scopul iniţial. De asemenea, trebuie revăzute contractele încheiate pentru lucrările publice, contracte ce au dimensiuni generoase, pentru a satisface anumite interese politice. Desigur, tot în acest sens, trebuie întreprinsă o acţiune împotriva marilor contribuabili rău-platnici şi măsuri severe pentru reducerea evaziunii fiscale.

Toate aceste modificări ale sistemului fiscal sunt menite să aducă nivelul fiscalităţii la un prag suportabil şi, implicit, să crească venitul net al tuturor categoriilor sociale. În concluzie, este absolut necesară realizarea acestei reforme fiscale cât mai curând, pentru ca această cotă unică să poată fi practicabilă în sensul dorit de Guvern.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Agricultura a fost şi este un segment esenţial al economiei României. Dacă, în urmă cu ceva vreme, produsele ţăranului român erau recunoscute în întreaga Europă, de câţiva ani încoace, a te încumeta să pariezi pe agricultură, ca om de rând, pare mai degrabă o încercare de sfidare a norocului.

Luând în considerare aceste lucruri şi dorind să aducă agricultura României şi pe ţăranul român într-o stare de normalitate, ministrul agriculturii a iniţiat o serie de proiecte, menite să sprijine activitatea ţăranului român de rând şi nu pe cea a traficanţilor. Până acum, sub guvernarea PSD, cumetriile s-au găsit la loc de cinste, inclusiv în domeniul agriculturii, interesul general al ţării fiind plasat în urma celor personale sau de grup. Astfel, o să amintim doar cazul Insula Mare a Brăilei, concesionată la un preţ derizoriu baronului PSD Culiţă Tărâţă, acesta nefăcând altceva decât să mulgă în interes personal bogăţia inestimabilă a zonei.

În replică, actuala conducere a Ministerului Agriculturii încearcă introducerea unor proiecte coerente privind stimularea producătorilor agricoli, fie persoane fizice, fie juridice, în a-şi vinde cât mai eficient munca şi rezultatele muncii lor.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale sprijină producătorii agricoli pentru toate culturile care se înfiinţează în primăvara anului 2005, cu excepţia culturii de porumb, ovăz, furaje, prin acordarea de bonuri valorice pentru procurarea de sămânţă, îngrăşăminte chimice, pesticide, în valoare de 1.500.000 lei/ha, începând cu 10 martie 2005. Astfel, sprijinul financiar prevăzut se acordă pe baza cupoanelor agricole şi pentru înfiinţarea culturii de floarea-soarelui. S-a renunţat la subvenţie doar pentru producţia-marfă, adică pentru vânzarea florii-soarelui.

De asemenea, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale va aloca 90 de miliarde de lei judeţului Dâmboviţa pentru plata facturilor depuse de furnizorii de îngrăşăminte, pesticide şi seminţe. Această sumă va intra în contul direcţiei judeţene pentru agricultură şi dezvoltare rurală, de unde va ajunge în conturile furnizorilor.

Alocările de sume vor continua în ritm alert, astfel încât producătorii de îngrăşăminte, pesticide şi seminţe să-şi poată primii banii rapid. În 10 zile de la depunerea facturilor, furnizorii de îngrăşăminte, seminţe şi pesticide ce livrează marfa la schimb cu bonurile valorice pot intra în posesia banilor de la Ministerul Agriculturii. În zilele de joi şi vineri ale săptămânii, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale virează direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală sumele necesare decontării contravalorii facturilor emise de furnizori pentru săptămâna precedentă. La rândul lor, direcţiile virează aceste sume în maximum 3 zile în conturile furnizorilor de îngrăşăminte, seminţe şi pesticide.

Urmare unui management care a avut ca scop doar încurajarea speculei şi a speculanţilor, s-a ajuns la o situaţie limită pentru producătorii de porumb. Astfel, pe piaţa românească, dubla de porumb a ajuns să se vândă cu incredibilul preţ de 40.000 de lei, un preţ derizoriu, care, practic, nu mai poate acoperi nici măcar investiţia ţăranului. În aceste condiţii, strategia Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a fost aceea de a creşte cu 50% subvenţia la carnea de porc, prin această măsură urmărindu-se în primul rând mărirea şeptelului din toată ţara. Se speră ca, prin ajutorul acordat astfel producătorului autentic, acesta să fie stimulat în creşterea porcilor şi protejat în lupta cu speculanţii de pe piaţa cărnii.

În altă ordine de idei, în cadrul Programului SAPARD au fost contractate 115 proiecte pentru investiţii în agroturism, în valoare de peste 18 milioane de euro. Astfel, 60% dintre beneficiarii Măsurii 3.4 "Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative" au proiecte ce vizează submăsurile "turism rural" şi "alte tipuri de turism rural". Pentru dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice în mediul rural, au fost contractate în total 198 de proiecte ce vizează înfiinţarea atelierelor meşteşugăreşti, turismul rural şi alte tipuri de turism rural. Suma alocată prin Programul SAPARD pentru turismul rural este de aproximativ 68 de milioane de euro.

Creşterea ritmului de depunere a proiectelor pentru investiţii în agroturism este evidentă, în ultimele două luni (februarie şi martie), fiind depuse 32 de proiecte la birourile regionale ale Agenţiei SAPARD. În total, pentru Măsura 3.4 au fost depuse 69 de proiecte, în februarie şi martie.

În ceea ce priveşte consultanţa agricolă, aceasta a fost, în perioada 2000-2004, doar o anexă a PSD, cvasipolitizată, acţionând în folosul unei categorii restrânse a acoliţilor fostei puteri. Prin noua orientare care este dată acestei direcţii avem certitudinea că informaţiile de interes general în domeniul agriculturii vor ajunge la micii fermieri şi nu numai.

Ţăranul român a fost batjocorit de-a lungul ultimilor ani de legile proprietăţii, dar, mai ales, de punerea în aplicare a acestora în mod discreţionar. Sperăm că prin noul pachet de legi ale proprietăţii să se repare, măcar în ceasul al 12-lea, ceea ce mai poate fi reparat în această direcţie de maxim interes pentru toţi agricultorii din România.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Stimaţi colegi,

În urma răpirii celor trei ziarişti români şi a unui om de afaceri, România se poate considera ca intrată în rândul ţărilor afectate - sau vizate - de terorismul din Orientul Arab. Indiferent de finalul acestui incident, indiferent de scenariile propuse, este clar că ochii terorismului sunt acum aţintiţi asupra cetăţenilor români din ţări arabe aflate în conflict. Argumentez această ipoteză cu faptul că răpirea românilor a fost urmată de două reacţii extreme dorite de terorişti - furtuna mediatică internaţională şi posibilitatea de a aduna, în timp scurt, răscumpărări de milioane de dolari.

Este motivul pentru care solicit Serviciului de Informaţii Externe, prin această declaraţie politică, prezentarea unui studiu privind situaţia actuală a securităţii şi pericolelor la care se expun cetăţenii români care locuiesc, lucrează sau călătoresc în Orientul Apropiat şi Mijlociu, în special în Irak şi Afganistan.

Atrag atenţia oficialilor români că statul, prin instituţiile sale specializate, are obligaţia fundamentală de a preveni pericolele la care pot fi expuşi cetăţenii săi, un rol deosebit în acest sens avându-l informarea cât mai exactă asupra stării reale din ţările în care aceştia se deplasează. În consecinţă, cer Serviciului de Informaţii Externe ca, în cel mai scurt timp posibil, să prezinte un raport realist pe tema sus-menţionată.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

Probabil dintr-o totală lipsă de idei, sau poate pentru că, în sfârşit, au realizat că sunt în opoziţie, PSD se sforţează şi produce o moţiune. Menirea ei? Să atragă atenţia asupra unei aşa-zise politizări a administraţiei publice.

Cine vorbeşte astăzi despre politizarea administraţiei publice?

Printre semnatarii moţiunii găsim şi parlamentari PSD de Dolj, adică tocmai pe aceia care, cu patru ani în urmă, au fost promotorii epurărilor politice; fostul prefect al Doljului, acum deputat PSD. Păi dumnealui, ca fost prefect era tocmai vârful de lance al pedeserizărilor din judeţ! doamna Monalisa Găleteanu, fost inspector şcolar adjunct. Asta deoarece dânsa a uitat că pentru a îi fi admis dosarul la concursul de inspector a trebuit să includă în dosar şi recomandarea organizaţiei de partid?

Da, dumnealor susţin că instituţiile statului, societăţi naţionale, regii, instituţii deconcentrate sunt măturate de tăvălugul epurărilor politice. Nimic mai fals!

În judeţul Dolj, aceste aşa-zise schimbări s-au limitat la numirea câtorva directori interimari pe posturi eliberate în urma demisiilor câtorva titulari, uneori ca urmare a vârstei înaintate, care a necesitat pensionarea (vezi cazul Direcţiei de Sănătate Veterinară).

În schimb, colegii pesedişti nu suflă o vorbă despre directorii instituţiilor deconcentrate care în campania electorală au folosit infrastructura întreprinderii pentru a asigura o prezenţă activă a PSD pe cuprinsul judeţului (vezi cazul directorului Marin Forţan de la Casa Judeţeană de Pensii - Dolj).

S-a uitat, de asemenea, de zecii de conducători de instituţii deconcentrate care au fost schimbaţi fără discernământ în mai puţin de două luni, la începutul anului 2001.

S-a uitat şi că mulţi dintre aceştia au demonstrat în instanţă abuzurile la care au fost supuşi.

S-a uitat şi că la sfârşitul anului 2004, toţi conducătorii acestor instituţii erau membri PSD, cu sau fără voie, în general de nevoie.

Iată de ce consider că această moţiune reprezintă, de fapt, o ultimă încercare a PSD în a-şi proteja şi mai departe clientela sa politică.

Guvernul Tăriceanu îşi va duce la bun sfârşit programul politic care a fost creditat de electoratul României. În acest scop, avem nevoie de oameni curaţi, neangajaţi în slujba PDS, împreună cu care să realizăm obiectivele propuse.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Emil Strungă:

Prin ordonanţă de urgenţă, pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 61/2004, privind acordarea în anul agricol 2004-2005 a unui sprijin direct al statului producătorilor agricoli pe suprafeţele de teren arabil de până la 5 ha inclusiv, s-a hotărât ca pe culturile de porumb, ovăz, furaje să nu se acorde bonuri valorice, pentru procurarea de sămânţă, îngrăşăminte şi pesticide, cu alte cuvinte asta înseamnă eliminarea subvenţiei pentru aceste culturi agricole.

În judeţul Galaţi, consecinţele acestei ordonanţe îşi fac efectul, în special în ce priveşte cultura porumbului. În 2004, suprafaţa cultivată cu porumb a fost de 143.105 ha, adică 49,5% din suprafaţa arabilă şi a implicat un număr de 89.800 ţărani agricultori.

Înţeleg nemulţumirea acestora, deoarece ordonanţa de urgenţă afectează un număr mare de persoane, cu atât mai mult cu cât reglementarea vine la mijlocul anului agricol, când o parte din lucrările agricole pregătitoare sunt efectuate.

Dar, trebuie să ţinem cont şi de argumente de ordin economic sau social atunci când examinăm această problemă. În general, agricultura noastră şi, în special, cultura porumbului au un pronunţat caracter de subzistenţă. În proporţie însemnată, porumbul nu intră în circuitul economic, ci este folosit pentru hrana oamenilor şi furaj pentru animale. Deşi 40 % din populaţie este implicată în agricultură, contribuţia acestui sector economic la PIB este de 12 %. Şi, atenţie, 40 % în situaţia în care în perioada 2002-2004, 40 de comune au fost transformate în oraşe, dar ele au păstrat un profund caracter rural. Mai mult decât atât, la noi, eficienţa culturii porumbului este slabă şi calitatea acestuia este îndoielnică; ca materie primă în industria alimentară, porumbul poate fi folosit cu succes pentru producţia alcoolului.

Dar, ceea ce este demn de reţinut, în bugetul agriculturii pe anul 2005, buget constituit de fostul Guvern PSD, nu sunt prevăzute subvenţii pentru cultura porumbului, cu atât mai mult cu cât o parte din buget a fost deja cheltuit, cum s-a întâmplat şi cu bugetul sănătăţii.

Acordarea, în continuare, a subvenţiei agricole la porumb este practic imposibilă, cu atât mai mult cu cât ea reprezintă, în proporţie însemnată, o formă mascată de ajutor social şi nu o pârghie economică activă.

Evident că nu este vina ţăranului român că a ajuns în situaţia de dependent economic, dar trebuie să se înţeleagă că trei milioane populaţie activă, la care se adaugă un milion care lucrează în străinătate, pot întreţine cu dificultate încă 18 milioane de locuitori.

Riscăm să devenim o ţară de asistaţi social, care să supravieţuiască din ajutoare şi subvenţii.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

În urmă cu trei săptămâni, de la această înaltă tribună, adresam un apel Guvernului pentru a lua în seamă şi a încerca să rezolve problemele grave din judeţul Argeş - unul dintre cele mai importante judeţe ale ţării atât ca pondere economică, cât şi ca suprafaţă.

Prin declaraţia mea politică aduceam la cunoştinţa premierului Tăriceanu situaţia dificilă în care se află zona Muscelului, leagăn al culturii naţionale şi loc de baştină al primilor voievozi români. Atrăgeam atenţia asupra celor două probleme majore ale zonei: uzina ARO Câmpulung şi exploatările miniere. Aceste două cazuri economico-sociale implică vieţile a câtorva zeci de mii de locuitori ai zonei.

Cu toată gravitatea problemelor prezentate, nici până în ziua de astăzi domnul premier nu a introdus pe ordinea de zi a Guvernului aceste două cazuri. Mai mult, domnul premier nu a catadicsit să dea vreun semn că l-ar preocupa soarta acestor cetăţeni ai României.

Ca deputat de Argeş, chiar dacă aflat în opoziţie, îmi fac datoria să revin cu această solicitare, până când Guvernul o va lua în seamă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, de la solicitarea mea, de acum trei săptămâni şi până astăzi, situaţia de la exploatările miniere tinde să se agraveze. În lipsa oricărei atenţii guvernamentale, conducerea exploatărilor ameninţă cu noi disponibilizări. Şi mai grav este că acestea sunt făcute fără o coordonare, fără un program de restructurare sau de reocupare a forţei de muncă disponibilizate.

Domnule prim-ministru, domnilor miniştri liberali, atitudinea dumneavoastră este cu atât mai ingrată cu cât, în campania electorală, PNL a reuşit să-i facă pe musceleni să creadă că acest partid le va rezolva problemele. Rezultatul? Muscelenii au votat în majoritate cu PNL, iar Guvernul, condus de un liberal, nu îi bagă în seamă ci... în şomaj.

Închei declaraţia politică, domnule prim-ministru, cu aceeaşi rugăminte de a încerca să rezolvaţi criza economico-socială a Muscelului. Aceasta şi pentru a nu adeveri porecla pe care adversarii politici v-au dat-o în campania electorală - "Domnul Adio Slujbe".

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Rolul opoziţiei într-o democraţie este acela de a critica şi de a semnala toate neregulile. În România asistăm la o realitate cel puţin ciudată: partidul "neputincios", care critică totul şi care "se zbate" fără să poată face nimic, este cel care a fost la putere în ultimii ani şi, procentual vorbind, din 15 ani de democraţie, "a domnit" 75 %, având toate pârghiile necesare să facă totul. Şi totuşi, asta nu s-a întâmplat.

Câtă vreme PSD a condus această ţară, nimeni nu a ştiut ce trebuie să se facă pentru ţară, pentru binele tuturor. În schimb, toţi au ştiut ce este mai bine pentru ei. Acum, probabil că şocul alegerilor şi ideea că tot ce clădiseră se duce de râpă, adică afaceri de lungă durată, profitabile prin sprijinul liderilor politici, i-a făcut să aibă o revelaţie. Brusc, PSD ştie ce este mai bine pentru ţară.

Mai mult, în imaginaţia nefolosită atâta vreme, a intervenit brusc o agitaţie stresantă, refulată într-o campanie electorală în care toate excesele şi frustrările acestui partid răsar pe media ca şi coşurile pe faţa unui puber.

În zilele noastre, asistăm la fluturaşi care împânzesc străzile cu cactuşi desenaţi în care, ca adevăraţi urmaşi ai lui Ţepes Vodă, sunt înfipte săracele victime ale actualei guvernări, ce suportă cu stoicism sadismul creşterii enorme a taxelor. Dar, să revenim iar la realitate şi să le explic domnilor de la PSD care sunt adevăratele crime.

Aplicarea proverbului "câinii latră, ursul trece", în ceea ce priveşte Uniunea Europeană... PSD nu dorea integrarea cu adevărat, dar trebuia să împrăştie praf în ochii celor pe care îi guverna. Aşa că a tot amânat aplicarea principiilor de piaţă, liberale ca origine, dar universal valabile şi acceptate, la ora actuală, de toate doctrinele moderne. A evitat implementarea spiritului concurenţial, a împământenit şpaga şi ne-a lăsat pe toţi fără speranţă, evident pe cei pe care i-a mai prins în ţară, pentru că majoritatea tinerilor fără nici o şansă aici au plecat la cules fructele occidentalilor.

De aceea, acum trebuie recuperat timpul pe care celelalte ţări, care doresc integrarea, l-au folosit din plin. Aşa se face că Bulgaria ne-a întrecut în progresele către o adevărată democraţie şi că România trebuie să ia bobârnace pentru că este "un elev leneş", ca să nu-l numim repetent.

De asemenea, domnii de la PSD ar trebui să mai aibă o revelaţie şi să-şi dea seama că neliniştea care îi macină este datorată nu neputinţei de a face ce este bine, ci faptului că lupta împotriva corupţiei se desfăşoară în mod real şi nu numai pe hârtie şi la televizor. Şi acum, un alt proverb este aplicabil: "Hoţul strigă primul hoţii". Poate, în felul acesta, s-ar "uita în propria ogradă" şi şi-ar canaliza energia în a se spăla şi primeni de bubele crescute pe mormanul de idei politice.

Ca să concluzionez, pot spune că întotdeauna "libertatea îţi creează cele mai multe obligaţii" şi cum nimeni nu este perfect iar "numai cei ce nu fac nimic nu greşesc niciodată", atunci ne asumăm eventualele greşeli făcute, dar suntem cu conştiinţa împăcată că măcar noi facem ceva pentru binele oamenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Ghişe:

"Fundamentarea de principii pentru eficientizarea administraţiei publice"

Practica din ultimele decenii demonstrează ineficienţa şi ineficacitatea administraţiei publice.

Atât studii de specialitate, cât şi aprecierea de bun simţ a cetăţeanului obişnuit demonstrează că administraţia nu împlineşte în bune condiţiuni cele două dimensiuni ale misiunii sale: executarea legii şi oferirea de servicii publice de bună calitate pentru cetăţeni.

În condiţiile de asociere a României la Uniunea Europeană apare ca şi condiţie necesară creşterea performanţelor instituţionale ale administraţiei publice şi eficientizarea costurilor şi consumurilor pentru servicii publice de calitate. Orice sistem social, politic sau economic se construieşte plecând de la o gândire şi o înţelegere de tip filosofic a existenţei. Istoria milenară a omenirii a demonstrat forţa principiilor ca şi fundament peren al acţiunii umane.

Pentru ca administraţia publică să activeze astfel ca efectele acţiunii ei să dea mulţumire cetăţenilor, contribuabili la bugetul statului, este necesar ca statul (prin guvernarea naţională, judeţeană şi locală) să funcţioneze eficient şi aplicat spre nevoile cetăţenilor contribuabili şi beneficiari ai serviciilor publice.

Pentru orice guvernare este o condiţie obligatorie fundamentarea ei pe principii care s-au probat în timp ca minimale şi absolut necesare pentru performanţa politicilor publice practicate de guvernanţi, indiferent de nivel.

Analiza detaliată a stării administraţiei publice din ţara noastră demonstrează nevoia de a fundamenta şi a operaţionaliza proiectele şi acţiunile publice bazate pe principiile legalităţii, responsabilităţii individuale şi ale reprezentativităţii directe.

În mod simultan apare ca absolut necesar a se operaţionaliza principiul separării puterilor în stat, principiu fundamental al statului de drept.

De cele mai multe ori se constată că apar legi ale căror norme metodologice urmează să se publice prin hotărâri de Guvern după o perioadă de timp. Acest timp este atât de mare încât legile devin inoperabile datorită apariţiei între timp ale unor alte hotărâri de Guvern şi care se bat cap în cap cu ceea ce, pe un domeniu specific, legea a promovat iniţial.

A deveni obişnuinţă ca modificarea reglementărilor legale să fie atât de rapidă încât devine inoperabilă predictibilitatea pe care orice om de afaceri serios o încearcă şi o doreşte pentru afacerea şi investiţia sa.

Autorităţile centrale, Parlament sau Guvern, reglementează de cele mai multe ori fără a consulta eficient sau fără a ţine cont de punctele de vedere ale societăţii civile, ale structurilor asociative profesionale şi instituţionale care ar urma să aplice sau să respecte prevederile legale care se promovează.

Apare ca o necesitate în România ca înainte de a reglementa sau legifera să se procedeze conform principiilor şi metodelor managementului organizaţional pentru a cunoaşte din timp gradul de suportabilitate al reglementărilor ce urmează a se promova şi capacitatea de a aplica prevederile legale.

Trebuie "măsurat de zece ori şi tăiat o dată" şi nu "întâi reglementat şi apoi corectat", dacă mai este ce. A devenit o practică pentru anumite guvernări a stabili sarcini şi funcţii publice de îndeplinit de către autorităţile publice locale fără a se respecta legea administraţiei publice locale prin asigurarea de resurse financiare corespunzătoare pentru îndeplinirea respectivelor responsabilităţi transferate de la nivel central la nivel local.

Acest fenomen, petrecut prin încălcarea legii de către guverne, a devenit regulă şi proastă tradiţie, anume ca în numele frumosului principiu al subsidiarităţii se plasează răspunderi de finanţare către nivelele locale, fără asigurarea banilor necesari. De cele mai multe ori, aceasta se face prin ignorarea realităţilor privind capacitatea efectivă a autorităţilor locale de a avea la dispoziţie resurse pentru o activitate stabilită de la Guvern să se efectueze şi pentru care nu s-au transferat şi alocat bani de la nivel central la nivel judeţean şi local.

O administraţie publică organizată fundamentat pe principii şi metode ale teoriei generale a sistemelor, ale bunei guvernări, consacrate internaţional în ţările democratice şi prospere economic, apare ca şi "obiectiv de interes naţional".

Propunem ca principiile legalităţii, responsabilităţii individuale şi reprezentativităţii directe să devină fundamente ale legilor privind administraţia publică şi ale acordurilor publice care vor urma.

În final, naţiunea română este interesată în ce măsură instituţiile publice ale administraţiei îşi îndeplinesc misiunea de a aplica legile şi de a oferi servicii de calitate pentru cetăţeni.

Calea propusă duce spre o astfel de direcţie! Important este nu ceea ce suntem, ci direcţia în care ne mişcăm.

Domnul Vladimir Mircea Fârşirotu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

A trecut în nefiinţă, în Săptămâna Luminată, pentru credincioşii catolici, una dintre cele mai emblematice personalităţi ale umanităţii şi, indiscutabil, cea mai proeminentă personalitate contemporană - Papa Ioan Paul al II-lea. A fost un Papă al credinţei, al speranţei şi al iubirii. A avut o lungă şi grea suferinţă, îndurată cu smerenie, ceea ce m-a făcut să-mi îndrept gândul, fiind şi în apropierea Paştelui catolic, spre Cel al cărui vicar era.

Destinul a făcut ca viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, Karol Josef Wojtyla, să se nască şi să trăiască într-o perioadă de mari frământări şi de cumplite tragedii ale unei lumi care pare a nu-şi mai găsi busola. A asistat la acestea, le-a fost, uneori, victimă şi a încercat în mod constant şi ferm să se implice în construcţia unei lumi mai bune şi mai drepte. La 8 ani şi-a pierdut mama, la 11 ani, fratele. A fost crescut cu atenţie de tatăl său, militar de carieră, care l-a îndemnat şi l-a îndrumat spre învăţătură şi studiu. S-a simţit atras de literatură, poezie şi teatru, dar şi de sport. A studiat teologia, în clandestinitate, sub ocupaţia nazistă, şi a primit hirotonirea preoţească, în 1946, sub dictatura comunistă.

Aplecarea sa spre filozofie, ca şi cultura sa de excepţie, l-au făcut repede remarcat în ierarhia Bisericii, astfel că, după o perioadă de pastoraţie, a fost trimis la Universitatea din Cracovia, pentru continuarea studiilor.

În 1958, la 38 de ani, a fost sfinţit episcop. Ca tânăr episcop, a participat la dezbaterile din cadrul Conciliului Vatican II, al cărui rol providenţial pentru Biserica Catolică, dar şi pentru creştinism, în general, nu este cazul să-l subliniez aici.

A urmat înălţarea sa, în 1964, la rangul de arhiepiscop de Cracovia. Apoi, în 1967, Papa Paul al VI-lea i-a oferit demnitatea de cardinal.

Alegerea sa, la 16 octombrie 1978, ca cel de al 266-lea Papă, întâmpinată cu bucurie şi cu un sentiment de uşurare în întreaga lume, a fost considerată, încă de la acea dată, un eveniment în viaţa Bisericii Catolice, şi nu numai: era primul Papă de origine slavă, şi el se aşeza pe tronul Sfântului Petru după 450 de ani de pontificat italian. Şi-a asumat oficiul la 22 noiembrie, sub deviza "Totus Tuus" - "Cu totul al Tău", ca o expresie a totalului său abandon către Fecioara Maria. Papa Ioan Paul al II-lea spunea într-un interviu: "Maria este noua Evă pe care Dumnezeu o pune în faţa noului Adam - Cristos, începând cu Bunavestire, trecând prin noaptea naşterii la Betleem, ospăţul nupţial din Cana Galileii, crucea de pe Golgota, până la cina de Rusalii; Mama lui Cristos Răscumpărătorul şi Mama Bisericii".

Sub semnul acestei veneraţii, deopotrivă marianică şi cristologică, s-a desfăşurat pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea. A condus Biserica şi a fost un Apostol al ei. A încercat şi a reuşit pe deplin să trăiască Evanghelia, în tot ce avea ea mai bun şi mai înălţător. A străbătut Pământul, de-a lungul şi de-a latul, acoperind o distanţă ce însumează de peste 3 ori drumul de la Pământ la Lună, şi a vizitat peste 120 de state. A ţinut mii de discursuri, abordând cele mai diverse şi de interes probleme ale omenirii: mediul înconjurător, globalizarea, comunismul, rasismul, problemele sociale, economice şi ideologice ale lumii contemporane, situaţia femeii, a familiei, a tinerilor, avortul, contracepţia, pentru a aminti numai câteva.

A condus cu fermitate şi înţelepciune Biserica Catolică, scrisorile sale pastorale, enciclicile sale constituindu-se în tot atâtea repere morale şi etice pentru clerici şi laici, deopotrivă. S-a aplecat cu atenţie şi veneraţie asupra vieţii persoanelor consacrate şi a sanctificat şi beatificat mai mulţi decât toţi Papii dinaintea sa la un loc.

A manifestat o iubire de semeni ieşită din comun şi a constituit un exemplu viu a ceea ce numim, îndeobşte, milă şi iertare creştină: l-a iertat pe propriul atentator, arătându-i, în vizita pe care i-a făcut-o la locul de detenţie, o sinceră compasiune.

Prin întreaga sa operă a schimbat soarta lumii şi, când spun aceasta, mă refer, în special, la contribuţia pe care a avut-o la înlăturarea dictaturii din partea de est a Europei, şi la descătuşarea energiilor popoarelor astfel eliberate.

A propăvăduit ecumenismul sub forma sa cea mai largă, a reconcilierii între religii. A fost primul Papă care a intrat într-o moschee şi într-o sinagogă. A promovat, de asemenea, dialogul între Biserici pentru unificarea creştinilor. În acest context, nu pot să nu evoc, cu emoţie, vizita pe care Sfântul Părinte a făcut-o, în mai 1999, în România, pe acare a numit-o "Grădina Maicii Domnului". Era prima vizită pe care un Papă a făcut-o într-o ţară preponderent ortodoxă. Atunci, cu prilejul liturghiei solemne celebrate în aer liber, în Parcul Izvor, miile de participanţi, catolici şi ortodocşi, au strigat din adâncul inimii, îndemnul "UNITATE", exprimând prin aceasta un acord popular la dorinţa declarată a Papei pentru unitate creştină.

Fie ca întreaga viaţă a lui Karol Josef Wojtyla, întregul apostolat al Papei Ioan Paul al II-lea, să ne fie un exemplu şi un îndemn pentru dragostea de semeni, pentru iubirea de aproapele, pentru dăruire şi generozitate, pentru muncă, modestie şi credinţă în Dumnezeu. Amin.

Domnul Mircea Ifrim:

Declaraţie politică: "Criza din sistemul de sănătate".

Criza din sistemul de sănătate a atins în prezent o cotă situată cu mult peste limita de suportabilitate, punând în primejdie însăşi existenţa biologică a naţiunii noastre.

Din 1990, fondurile alocate sănătăţii au scăzut an de an, toate guvernările ignorând starea de sănătate a populaţiei. Astfel, spre exemplu, corectând cu rata inflaţiei la zi bugetele fondului de asigurări de sănătate din anii 1999-2002, rezultă valori superioare celor afectate în anii 2004 şi 2005.

Mai mult, cele 2 miliarde de dolari ce se adună anual de la populaţie pentru fondul asigurărilor de sănătate au fost naţionalizate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 şi introduse în bugetul de stat, iar în aceste condiţii, în anii 2003 şi 2004, din aceşti bani, au fost deturnate 23.000 miliarde în alte scopuri, "pentru umplerea unor goluri fiscale", după expresia folosită în raportul din anul 2003 pentru România al Băncii Mondiale.

Ca urmare, aprovizionarea cu medicamente a populaţiei, datorită blocajelor ciclice în sistemul sanitar, cauzate de achitarea datoriilor cu întârziere de ordinul anilor, ajungându-se ca în anul 2005 să se plătească sume cheltuite în 2002, spre exemplu la insulină, a atins un nivel paroxistic, valoarea restanţelor fiind de 3360 miliarde lei, iar mai multe farmacii sau reţele (Sensiblu, Helpnet) oprind în prezent eliberarea medicamentelor compensate.

Accesul la medicamente este îngrădit şi de preţurile excesiv de mari în comparaţie cu ţările Uniunii Europene. În farmaciile din România, un medicament este cu 21% mai scump decât în Franţa, cu 42% mai mult decât în Suedia, şi cu 62% mai mult decât în Anglia. Acest lucru se datorează, în principal, TVA-ului, care este de 9% în România, faţă de Uniunea Europeană, unde TVA-ul pentru medicamente este O% (Irlanda, Ungaria, Anglia, Suedia) sau maxim 3-5% (Cehia, Spania, Elveţia, Franţa). Alte marje de adaos sunt: pentru importator 17%; pentru devalorizare 9% (menţionăm că aceste taxe nu există în Uniunea Europeană); de distribuţie între 3-7%. Rezultă per total marjă în valoare de 30%, faţă de preţul de fabrică al medicamentului, în afara TVA-ului de 9%.

În Uniunea Europeană, la preţul de producător se adaugă doar marja de distribuţie între 4-10%. În România, pentru medicamentele care provin din afara Uniunii Europene se percep, în plus, taxe vamale de 10%, ceea ce nu se întâmplă cu medicamentele importate de către ţările Uniunii Europene. Rezultă că, în România, 39% din preţul medicamentului este de fapt alcătuit din taxe şi adaosuri. Menţionăm că aceste marje sunt fixate de către Ministerul Sănătăţii.

De asemenea, alcătuirea a două liste separate de medicamente, patentate şi generice, precum şi eliminarea de pe lista medicamentelor compensate şi gratuite a medicamentelor de import mai eficiente, dar şi mai scumpe, reprezintă ingerinţe administrative în actul medical profesional, prejudiciind eficienţa tratamentului.

Un blocaj extrem de serios în aprovizionarea cu medicamente a populaţiei constă, în cadrul programelor naţionale de sănătate, la boli cum sunt diabetul zaharat, HIV SIDA şi oncologie, în care medicamentele de care au nevoie bolnavii se epuizează în primele zile ale lunii, datorită, în primul rând, fondurilor insuficiente. Exemplificăm, aici, situaţia extrem de gravă în care se găsesc bolnavii cu diabet zaharat datorită imposibilităţii aprovizionării cu medicamentele necesare - insulină şi antidiabetice orale - a spitalelor şi a centrelor judeţene de diabet. La aceasta contribuie, în primul rând, finanţarea insuficientă în condiţiile în care numărul bolnavilor nou diagnosticaţi creşte cu aproximativ 75-80.000/an, durata medie de viaţă a bolnavilor creşte, medicamentele care au eficienţă terapeutică sunt mai scumpe. Stocurile de medicamente pentru oncologie sunt de numai 5-7 zile, astfel că orice întârziere în aprovizionare se repercutează negativ asupra sănătăţii şi vieţii pacienţilor.

Considerăm că este necesar ca instituţiile abilitate ale statului, respectiv Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Finanţelor Publice, să găsească soluţii pentru recuperarea fondurilor în valoare de 23.000 miliarde deturnate de la bugetul asigurărilor de sănătate, pentru recunoaşterea oficială a datoriilor din anii 2002-2004, ale sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru stabilirea fermă a termenilor în vederea achitării datoriilor către farmacii şi găsirea unor soluţii legale de eliberare a medicamentelor compensate şi gratuite pe anul 2005, peste plafoanele stabilite, care - aşa cum am arătat - au fost deja consumate în primele două luni ale acestui an.

De asemenea, se impune de urgenţă scoaterea din bugetul consolidat de stat a fondurilor strânse de la populaţie pentru sănătate, acordarea autonomiei Casei de Asigurări de Sănătate, aşa după cum există în toate statele Uniunii Europene, odată cu mărirea alocaţiei de la bugetul de stat, care este în prezent de 0,8% din PIB, şi care în toate statele Uniunii Europene este de minimum 6%.

Măsurile acestea se impun de urgenţă, întrucât starea de sănătate s-a degradat mai mult decât îngrijorător, astfel mortalitatea infantilă ajungând la 18,4%, comparativ cu ţările europene, inclusiv cele estice, unde este între 4-6,8%, decesele materne sunt 0,34%, comparativ cu 0,03-0,08%, decesele prin boli cardio-vasculare 710,6%, comparativ cu 70-190% etc. De asemenea, personalul medical are o salarizare sub limita decenţei, de 12 ori mai mică decât în Polonia, de 10 ori sub Ungaria, de 28 de ori sub Austria etc.

Domnul Ştefan Baban:

Declaraţie politică: "Falsa problemă a alegerilor anticipate".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nici bine nu a fost încheiat protocolul cu partidele politice care au constituit alianţa de guvernare, că preşedintele Băsescu s-a trezit să declare cu emfază că sunt necesare alegeri anticipate pentru a putea forma o forţă politică care să pună în aplicare programele partidelor câştigătoare.

Reacţiile politicienilor au avut darul să amintească tuturor doritorilor, unii mulţumiţi cu ce-au câştigat, alţii nemulţumiţi că au pierdut ce-au avut, că ţara de abia s-a liniştit după un an electoral plin de promisiuni şi bani aruncaţi în vânt, că s-a săturat de promisiuni şi farisei şi că vrea să vadă ce realizează cei care au câştigat puterea.

După trei luni de la instalarea Guvernului şi aplicarea primelor măsuri de reformă economică, în special cu efecte dureroase atât pentru investitori, dar şi pentru cetăţeanul de rând, tema alegerilor anticipate continuă să fie subiect permanent de discuţie, dar, în acelaşi timp, şi de disensiune între Guvern şi preşedinte.

Cel din urmă consideră că acestea sunt necesare, pe când marea majoritate a reprezentanţilor Guvernului şi a partidelor politice sunt perfect conştienţi de trend-ul descrescător al actualei coaliţii, pentru că, deşi românii au fost încrezători şi au sperat în schimbări şi nu în "trăiri de bine", lucrurile se mişcă foarte încet sau chiar deloc, ritmul reformelor economice, sociale, politice este când inexistent, când dus la extremis.

Domnul preşedinte ori nu ştie acest lucru, ori îl ignoră, visând că procentele pe care le avea înainte de alegerile din 2004 sunt mult mai mari, ceea ce ar face ca viaţa politică din România să fie gestionată de maxim 3 partide.

Un recent sondaj INSOMAR vine să arate de fapt care este percepţia adevărată asupra acestei probleme a românilor. Proporţia covârşitoare a celor care nu văd necesare alegeri anticipate indică un dezacord făţiş faţă de declaraţiile politice ale primului om din stat, acesta exprimând de fapt şi lehamitea românilor de a avea parte, într-un timp atât de scurt, de un nou circ electoral, în care laptele, mierea şi viaţa de vis sunt cele mai tentante promisiuni, în timp ce viaţa cotidiană este mult mai amară.

Românii sunt sătui de politică, şi mai ales de cea electorală, aşa cum clar rezultă în această perioadă în care s-a desfăşurat campania electorală pentru Primăria Capitalei. Poate fi vorba, în acelaşi timp, şi de un semnal de alarmă tras de opinia publică, de cetăţeni, care s-au săturat de cei care perpetuează în politica autohtonă o continuă stare de război, de conflicte şi de răfuieli, reglări de conturi şi blocări ale adversarilor politici.

Românul obişnuit vede că toate acestea nu se întâmplă în ţările civilizate din Uniunea Europeană, la care ne raportăm permanent şi la care dorim nespus de mult să aderăm. Cetăţeanul de rând vede că cei care au pierdut au tact şi diplomaţie să recunoască acest lucru, iar cei ce au câştigat urmăresc să pună în aplicare promisiunile electorale cu care au devenit conducători.

În acest moment, toate partidele de pe eşichierul politic se confruntă cu probleme interne, probleme care sunt mai mult sau mai puţin cunoscute opiniei publice. Nimeni nu este pregătit pentru o nouă luptă electorală, iar din aceasta, perdantă va ieşi, pe lângă mulţi alţii, şi România, care are destule probleme de rezolvat, într-o perioadă foarte scurtă, pentru a putea face faţă obiectivelor impuse în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Ceea ce trebuie să înţeleagă fiecare politician, indiferent din care partid face parte, şi la ce nivel ierarhic se află în acest moment, este că ţara are nevoie de linişte şi stabilitate. Depăşirea cu succes a perioadei ce urmează pentru economia şi societatea românească poate fi vitală pentru anii ce vor urma.

Măcar pentru o singură dată să lăsăm orgoliile şi ambiţiile politice la o parte, să ne unim eforturile pentru a face posibilă reuşita aderării României la Uniunea Europeană, să asigurăm un viitor modern şi civilizat urmaşilor noştri, pentru a nu-i mai obliga să şi-l caute pe alte meleaguri ale lumii, şi apoi să cugetăm dacă alegerile anticipate sunt atât de urgente şi necesare.

Domnul Liviu Câmpanu:

"Nevoia de anticorupţie"

Atât de mult trâmbiţata luptă împotriva corupţiei nu este numai o cerinţă a Comunităţii Europene, nu este numai o normă de conduită morală, ci a ajuns să fie o necesitate a vieţii noastre de zi cu zi, un lucru pe care trebuie să ni-l asumăm firesc, precum aerul, apa, alimentaţia sau somnul.

Întâlnirile pe care le-am avut permanent cu electoratul, activitatea profesională, viaţa de zi cu zi, mi-au arătat ca, peste tot, corupţia este cvasiprezentă.

Nu trebuie cuantificat fenomenul împărţindu-l în "mica" sau "marea" corupţie, pentru ca toţi ştim că "cine fură azi un ou, mâine va fura un bou"; de asemenea, să nu uităm că ai noştri copii învaţă de mici acele "dulci versuri despre căţeluş cu părul creţ" care fură "raţa din coteţ" în care furatul nu le este prezentat deloc ca un "bau bau".

Important este să nu cădem în resemnarea mioritică la abordarea fenomenului corupţiei pentru că aceasta este o boală, care, ca orice boală, poate fi prevenită sau tratată.

O să îmi spuneţi că nu se moare de corupţie... însă să ştiţi că uneori chiar se moare. Am văzut corupţi aroganţi, "şmecheri" cărora "li se rupe..." de ceilalţi, am văzut corupători uneori umili, resemnaţi, alteori asemenea corupţilor şi am văzut victime ale corupţiei, oameni deznădăjduiţi bolnavi, cu privirea pierdută căutând parcă undeva, nedefinit, dreptatea.

Dar cine să le facă dreptate? Un sistem poliţienesc bolnav, un procuror mituit sau poate un judecător care, după ce a fost ani de zile secretar al unei primarii a ajuns acum preşedinte de judecătorie şi îşi judecă singur ilegalităţile? Nu!

Clasa politică românească are datoria faţă de electorat, faţă de propria conştiinţă să facă nişte cursuri de reconversie profesională, transformându-se într-un corp medical al cărui principal obiectiv să fie stârpirea corupţiei.

Domnul Tudor Mătuşa:

Partidul Popular românia Mare consideră că indiferenţa electoratului din capitală pentru alegerile parţiale a fost generată de indiferenţa edililor pentru problemele celor care le-au acordat votul, După 15 ani de ipocrizie, incompetenţă şi corupţie, bucureştenii au refuzat să mai gireze încă o eventuală aventură politică. În aceste condiţii, s-a ajuns la situaţia derizorie în care primarul Bucureştiului este ales de doar 10% dintre cetăţenii cu drept de vot.

Direct responsabili pentru această realitate alarmantă sunt cei care au considerat că Primăria capitalei este doar o trambulină politică, o modalitate rapidă de a câştiga notorietatea necesară pentru a ocupa alte demnităţi publice.

Totodată, considerând că alegerile parţiale din Bucureşti reprezintă un eşec general, solicităm candidatului care a câştigat această înfrângere să aibă inteligenţa şi decenţa de a înţelege că doar colaborând cu toate forţele politice poate suplini gravul său deficit de legitimitate.

Dar, dincolo de toate aceste considerente, îl felicităm pe câştigător şi ne dorim să aibă voinţa şi capacitatea de a transforma capitala într-un oraş european, curat, civilizat şi prosper.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

În urma concursului organizat pentru ocuparea unor posturi de judecători şi procurori, la data de 19.03.2005, sunt nevoit să aduc în faţa Parlamentului protestul tinerilor jurişti, colegii mei de generaţie, pe care îl susţin în totalitate.

În aceste condiţii, trebuie să vă prezint următoarele:

1. Candidaţii nu au primit bibliografia, încălcându-se astfel prevederile art.3 alin.3 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.157 din 23 septembrie 2004, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr.879/2004: "La înscriere, candidaţii primesc cererea tipizată, un exemplar la prezentul regulament, tematică stabilită pentru concurs şi bibliografia".
2. Pe tezele de concurs nu s-a aplicat ştampila, încălcându-se prevederile art.7 alin.1 din Regulament: "La expirarea timpului stabilit pentru proba scrisă, candidatul predă lucrarea, sub semnătură, iar delegatul care a supravegheat desfăşurarea concursului menţionează în borderou numărul de pagini al lucrării şi aplică ştampila Consiliului Superior al Magistraturii". De remarcat este faptul că toţi candidaţii au predat lucrările scrise fără să se aplice ştampila CSM în prezenţa acestora.
3. Codul deontologic - după care s-a corectat la materia "Organizare judiciară" - nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Potrivit prevederilor art.39 alin.1 şi 2 din Legea nr.317/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii adoptă Codul deontologic al magistraţilor, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, precum şi alte regulamente şi hotărâri prevăzute în Legea privind statutul magistraţilor nr.303/2004 şi în Legea privind organizarea judiciară nr.304/2004. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii asigură publicarea Codului deontologic al magistraţilor şi regulamentelor prevăzute la alin.1 în Monitorul Oficial al României, partea I-a, şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
   Potrivit jurisprudenţei CEDO, actul normativ trebuie să fie accesibil şi previzibil. A se vedea în acest sens "Cauza Rotaru împotriva României": "Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa constantă, conform căreia "prevăzut de lege" înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar şi calitatea legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei şi previzibilă" (Hotărârea din 04/05/2000 publicată în Monitorul Oficial, partea I-a, numărul 19 din 11/10/2001.
   Prin faptul că s-a corectat după Codul deontologic care nu a fost publicat, CSM nu a făcut altceva decât să ignore situaţiile pentru care statul român a fost condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg (Hotărârea din 23/09/1998 publicată în Monitorul Oficial partea I-a, numărul 637 din 27/12/1999).
4. Există o flagrantă contradicţie între art.5 din regulament, care prevede 5 (cinci) materii de concurs (lit.a-e), şi art.8, care prevede că nota finală a lucrării de concurs o reprezintă media aritmetică a notelor obţinute la fiecare dintre cele 6 (şase) materii de concurs.
5. S-au încălcat prevederile art.8 alin.2 teza I din Regulament în care se precizează: "lucrarea scrisă se notează cu note de la 1 la 10", iar notarea la acest concurs a început de la 0 (zero).
6. S-au încălcat prevederile art.3 alin.1 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, publicat în Monitorul Oficial, partea I-a, nr. 879/27.09.2004, în sensul că nu s-a publicat lista cu posturile vacante cu cel puţin 90 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.

Astfel, candidaţii au fost privaţi de dreptul de a fi în cunoştinţă de cauză privind locaţiile la care vor fi eventual numiţi, caz în care aceştia puteau renunţa la a mai concura.

Ulterior desfăşurării examenului, atitudinea reprezentanţilor CSM - constând în prezentarea eronată a modalităţii de organizare şi a motivării obţinerii rezultatelor la concurs în mass-media - a adus grave atingeri imaginii juristului în România, precum şi demnităţii profesionale şi morale a fiecărui candidat. O dovadă certă este prezentarea denaturată a modului de desfăşurare a examenului (cu "cărţile pe masă" - cităm din spusele preşedintelui CSM - domnul D. Lupaşcu) pe posturile tv: Prima, Naţional, Pro Tv. Mai mult, domnul Lupaşcu a declarat că, deşi candidaţii au fost lăsaţi cu legislaţia pe masă, aceasta mai mult i-a încurcat.

Consider că prin modalitatea de organizare şi desfăşurare a acestui concurs, CSM nu a dorit ocuparea posturilor de magistraţi prin concurs, ci a creat premisele ocupării posturilor de magistraţi, fără concurs, de către persoane care sunt eliberate din profesia de magistrat prin pensionare sau prin demisie (motive neimputabile).

Cu câteva zile înainte de susţinerea examenului, pe toate posturile de televiziune s-a difuzat informaţia conform căreia se fac reduceri de personal în rândul magistraţilor, motiv pentru care cred că acest concurs nu s-a organizat cu scopul de a se ocupa posturi vacante, ci s-a dorit exclusiv colectarea unor sume exorbitante numai din taxa de participare. Alte argumente care susţin acest punct de vedere:

• pe site-ul CSM-ului scrie foarte clar că se intenţionează ocuparea a doar 250 de posturi în doi ani, iar la concurs au fost 370 de posturi, în condiţiile în care mai există şi alte metode de ocupare a posturilor vacante;
• candidaţii au fost supuşi şi unui examen psihologic constând în aproape două ore de aşteptare în plus peste ora începerii examenului, acesta culminând cu glamuroasa declaraţie a preşedintelui CSM: "Justiţia are nevoie de voi! Noi avem nevoie de voi să ocupaţi cele 370 de posturi vacante. Succes! Consideraţi-vă ca şi intraţi!"
• au fost foarte mulţi candidaţi care au sunat la numerele de telefon indicate pe tematica pentru a afla informaţii în legătură cu actele normative admise pe pupitru la examen şi s-a tot repetat ca pot avea numai codurile. Ulterior, când cei din provincie nu mai aveau acces la internet (fiind plecaţi deja spre Bucureşti), s-a dat un comunicat în care se arată că pot avea la ei actele normative. Mai mult, chiar după ce candidaţii au intrat în săli, li s-a spus că ar putea avea asupra lor şi hotărârile CEDO, deşi nu erau acte normative şi marea majoritate a candidaţilor nu le aveau. De aici rezultă modul dezordonat de lucru, care a dus la haos în timpul examenului, fiind foarte greu ca pretendenţii la posturile vacante de magistrat să se mai poată concentra;
• s-a încercat, fără succes, contactarea unei persoane competente în a da un răspuns cu privire la înapoierea taxei în cazul neprezentării la examen sau la alte nelămuriri ale candidaţilor. Dintr-un calcul neoficial, s-au adunat aproximativ 9 miliarde de lei din taxele de participare impuse la ultimele 4 astfel de examene. Deşi suma este fabuloasă, banii nu au contribuit la îmbunătăţirea sistemului de organizare al concursurilor CSM.

În lumina declaraţiilor ulterioare pe care CSM le-a dat presei, în sensul ca angajaţii CSM se văd "nevoiţi" să apeleze la foştii magistraţi care au ieşit fără culpa lor din sistem (din decembrie 2004 dosarele fiind deja depuse, aceştia urmând să fie numiţi începând cu 01.01.2005; de exemplu, afişul de la Curtea de Apel Constanţa), precum şi la "tinerii" pensionari de până la 68 de ani, care în mod sigur sunt cunoscători ai normelor legislative în vigoare (inclusiv legislaţie CEDO), în măsură să asigure realizarea unui act de justiţie de calitate - reiese evident că scopul acestui concurs a fost altul decât cel declarat. Nu s-a dorit nici o clipă promovarea acestui examen de către oameni cu adevărat competenţi, tineri, neindoctrinaţi, fără simpatii sau datorii, oameni care ar fi făcut Justiţie în adevăratul sens al cuvântului. În mod vădit s-a urmărit reîntoarcerea anumitor persoane în rândul magistraţilor. Mi se pare injust ca aceste persoane să fie rugate de către preşedintele CSM să revină, în loc să fie selecţionate pe bază de concurs (dacă nu la toate materiile, ca şi noi, cei... îndoielnic pregătiţi profesional), măcar la Organizare judiciară şi CEDO, cunoştinţe pe are în mod sigur nu le-au avut atunci când au părăsit profesia. Dacă au manifestat un asemenea interes în perioada cuprinsă între ieşirea din magistratura şi reintrarea lor triumfală, atunci să dovedească priceperea lor şi să se înscrie la concurs, precum cei tineri.

Trebuie avut în vedere că dacă există o jurisprudenţă CEDO în legătură cu România, acest lucru se datorează exclusiv magistraţilor cu vechime, care datorită "cunoaşterii" aprofundate a acestor acte normative au făcut ca statul român să fie obligat la plata a milioane de euro despăgubiri către cetăţenii ale căror drepturi le-au încălcat. Dacă nu ar fi existat avocaţi "îndoielnic pregătiţi profesional" care să formuleze plângeri împotriva hotărârilor date în deplină cunoaştere de cauză a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu am mai fi avut acum o nouă materie de examen. Cred că ar fi elocvent dacă s-ar da publicităţii câţi şi cine (nominal) dintre actualii magistraţi se fac vinovaţi de sancţionarea statului român de către CEDO, chiar şi în afara hotărârilor din programă.

Mai mult, CSM-ul nu are cum să agreeze o asemenea modalitate de intrare în magistratură, în mod direct, fără a urma cursurile INM-ului timp de 2 ani. În aceste condiţii necesitatea existenţei INM ar fi pusă sub semnul întrebării, ca şi salariile generoase ale formatorilor de magistraţi. Nu este în interesul justiţiei îngrădirea drepturilor tinerilor cu experienţă în instanţă şi promovarea pe aceste posturi a unor magistraţi fără experienţa sau, dimpotrivă, în etate şi care nu mai manifestă interes în perceperea noilor reglementări legislative.

Consider că Justiţia a jucat o teribilă farsă celor care îndrăzneau să-i ceară - prin concurs - dreptul de a o sluji.

Îmi exprim solidaritatea şi susţinerea mea totală pentru colegii mei de generaţie şi consider că este absolut necesar, pentru disiparea oricăror urme de neînţelegeri şi a aparenţei unui conflict de generaţii, eficientizarea actului de justiţie şi îmbunătăţirea imaginii acesteia în societate, organizarea unui nou concurs, de data aceasta corect şi transparent.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Categoric, modernizarea infrastructurii de transport constituie o prioritate a programului de guvernare şi a României.

Autostrada Bechtel este o necesitate, dar modul în care a fost alocat contractul presupune verificări din partea Ministerului Transporturilor în legătură cu preţul total al contractului şi, nu în ultimul rând, cu jocurile de culise ce au înconjurat de mister legalitatea acestuia.

Încercarea frivolă a Partidului Social Democrat de a acoperi lipsa de transparenţă în cazul acordării contractului pentru construcţia autostrăzii Transilvania şi de a grăbi lucrările, invocând argumente precum riscul României de a nu-şi îndeplini angajamentele asumate în cadrul capitolului Transporturi, constituie o nouă dovadă de laşitate şi lipsa de profesionalism. Însă nu trebuie omis faptul că bugetul statului nu este un sac fără fund, iar banii publici nu pot fi cheltuiţi la întâmplare, după cum vor unii care, în timpul guvernării 2000-2004, au "uitat" să plătească 91 de milioane de euro.

Proiectul va trebui dus până la capăt şi aşa se va întâmpla, neexistând nici un fel de competiţie între cele două proiecte avute în discuţie, coridorul IV şi autostrada Transilvania, acestea având finanţări diferite.

Totodată, nu trebuie uitat că deficitul bugetar stabilit pentru anul în curs este de 0,7% din p.i.b., acoperirea golurilor lăsate de vechea putere îngreunând tot mai mult atingerea acestei ţinte, fapt care ne face să credem că lucrările la autostrada Braşov-Borş vor putea beneficia de fonduri de la buget destul de mici în 2005, mai substanţiale de abia în 2006.

Din păcate, greşelile se plătesc, iar România trebuie acum să plătească cu bani de la bugetul de stat sau cu împrumuturi costisitoare pentru lipsa licitaţiei în cazul contractului obţinut de Bechtel. România ar fi putut să profite de sume importante de bani oferite de Banca Europeană de Investiţii în condiţii extrem de avantajoase dacă respectivul contract era obţinut de firma Bechtel prin licitaţie publică.

Acum plătim cu toţii pentru interesele individuale şi ale unui partid corupt, interese de clan puse înaintea celor naţionale.

Transilvania are nevoie de toată atenţia Guvernului, a Parlamentului, ca orice altă regiune a ţării, dar lucrările de investiţii trebuie să se bazeze pe criterii economice şi pe posibilităţile bugetului României.

Am speranţa că atât din punct de vedere economic, cât şi din cel al identificării resurselor financiare, autostrada Transilvania va fi un proiect realizabil.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţie politică cu tema "Agricultura la pământ"

Voi încerca să argumentez de ce deputaţii din Grupul parlamentar P.S.D. au votat împotriva acestui proiect de lege (fac precizarea că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.113/2002 se referă la identificarea şi înregistrarea bovinelor în România).

Vreau să spun că cei de la Ministerul Agriculturii au dorit ca prin această iniţiativă să salveze şi Ordonanţa de urgenţă nr.61/2004 privind acordarea unui sprijin material de 2,5 milioane lei/ha producătorilor agricoli pentru suprafeţe de teren de până la 5 ha.

Stimaţi colegi, nu putem fi de acord cu o asemenea lege din următoarele motive, zic eu, foarte întemeiate: 1) valoarea sprijinului acordat agricultorilor se reduce de la 2,5 milioane de lei la 1,5 milioane lei; 2) se elimină de la subvenţie culturile de porumb, ovăz şi plante furajere; 3) birocraţia impusă de această cuponiadă pune multe probleme; 4) este o mare greşeală să faci alte reguli în timpul jocului, adică să faci experimente în cursul anului agricol.

Şi acum, câteva detalii la cele spuse: ministrul agriculturii justifică modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2004 prin faptul că Guvernul Năstase a aprobat prin buget doar 9.000 miliarde lei şi domnul Gheorghe Flutur se mulţumeşte cu această justificare.

Adevărul este însă diferit de ceea ce susţine dânsul. În toamnă, s-au cheltuit 1.900 miliarde lei pentru culturile înfiinţate (grâu, secară, orz), iar suma alocată pentru culturile din primăvară este de 3.400 miliarde lei (conform art.8 din proiectul de lege). Aşadar, 1.900 + 3.400 = 5.300 miliarde lei. L-am întrebat pe domnul ministru unde este diferenţa de 3.700 miliarde lei, sumă ce ar fi acoperit subvenţionarea culturilor eliminate, iar domnul Flutur a spus că aceşti bani sunt prevăzuţi pentru alte strategii.

Concluzia: au fost bani pentru subvenţii, bani asiguraţi de către Guvernul Năstase prin bugetul Ministerului Agriculturii pentru această finanţare. Urmare a celor întâmplate, în acest an vor fi subvenţionate doar 1,4 milioane de hectare de teren arabil, rămânând pe dinafară aproape 2,5 milioane hectare. În aceste condiţii, agricultura va fi grav afectată, fiind situată la limita de supravieţuire, cu recolte mult sub posibilităţile reale.

Mă întreb acum: de ce rămân nesubvenţionate culturile de porumb, ovăz şi plante furajere, culturi de bază pentru viaţa ţăranilor, când mai sunt 3.700 miliarde lei? Cei care au semănat în toamnă vor primi 2,5 milioane lei/ha, datorită măsurilor luate de P.S.D., cei care vor semăna în primăvară vor primi cupoane, "datorită" Guvernului Tăriceanu, cupoane care, din cauza excesivei birocraţii, vor rămâne nefolosite.

"Să trăiţi bine!", aşa suna sloganul Alianţei din campania electorală, dar cum? Ce fel de dreptate este cea propusă de actualul guvern în condiţiile în care ţăranii, şi aşa bătuţi de soartă, nu mai ştiu cum să facă să nu lase pământul în paragină?

O altă minciună a Guvernului Tăriceanu: subvenţionarea motorinei pentru lucrările agricole. Când s-a lansat atât de lăudata subvenţie de 5.000 lei/litru motorină, guvernul a făcut un calcul simplu: vom reduce preţul, dar mai întâi îl creştem. Ştiţi cât a fost creşterea? Doar 4.900 lei/litru, ceea ce numai subvenţie nu se poate numi.

În România, situaţie unică în lume, motorina are acelaşi preţ cu benzina, lucru de care Guvernul Tăriceanu nu este străin.

în ziua de 22 martie 2005, în cadrul Comisiei pentru agricultură au avut intervenţii 12 deputaţi de la toate partidele (U.D.M.R, P.S.D., P.N.L., P.D., P.P.R.M., P.U.R.). Toţi vorbitorii au criticat modificările şi completările acestei ordonanţe. Deoarece reprezentantul Ministerului Agriculturii nu a reuşit să ne convingă de ce România nu va mai produce porumb (şi tare mă tem că în 2006 România va importa porumb), a fost invitat la discuţii domnul Gheorghe Flutur, ministrul agriculturii, mai bine zis al silviculturii, sfătuit bine de consilierii săi, ţăranul din Dâmboviţa şi popularul domn Vasile Lupu care a încercat să obţină sprijinul comisiei în vederea rectificării bugetului. Fiind de altă meserie, domnul ministru nu ştie că pământul nu poate aştepta rectificarea, că el cere să i se dea la timp tot ceea ce-i trebuie pentru a da roade.

Regret faptul că ai noştri colegi de coaliţie, după ce, iniţial, au constatat dezastrul din agricultură, şi-au schimbat opţiunea după cum le cântă domnul Flutur. Regret, de asemenea, faptul că guvernul calcă în picioare hotărârile Parlamentului printr-un control iraţional şi o conducere autoritară.

În consecinţă, cu astfel de politici, agricultura va avea de suferit, dar nu doar producătorii, ci şi consumatorii, adică noi toţi. Acest lucru ne deranjează pe noi, cei care ştim cum se munceşte în agricultură. Ne deranjează faptul că cei aflaţi vremelnic la conducerea ţării au uitat atât de repede de programul de guvernare, au uitat de promisiunile din campania electorală, au uitat de nevoile oamenilor.

Dacă anul 2004, datorită politicii de subvenţionare a agriculturii şi graţie unor condiţii meteo favorabile, a fost unul dintre cei mai buni ani agricoli, tare mă tem că 2005 va fi unul cu roade mult sub aşteptări.

Şi mă întreb: de ce nu s-a păstrat forma de sprijinire a producătorilor agricoli deja existentă? Doar pentru că a aparţinut Guvernului Năstase? Este o mare greşeală, care poate avea urmări deosebit de triste pentru toată lumea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

În timp ce la primărie se discută cu înfocare despre noile propuneri de scormonire a gunoiului social, iar Alianţa "Departe de Adevăr" ne spune poveşti de adormit vigilenţa, de data asta principalul exponent fiind Videanu şi discursul său avântat despre binele care ne pândeşte iremediabil după colţ, bineînţeles, având pe fundal lupta pentru primărie, soarta jurnaliştilor români răpiţi în Irak, moartea Papei şi multe altele...nimeni nu mai sesizează jocurile de culise.

De data aceasta este vorba despre bani. (Oare a fost vreodată vorba despre altceva?)

Eh, şi cum au avut ceva răgaz pentru travaliu cognitiv, vajnicii reprezentanţi P.N.L., UDMR, PUR, PPRM au hotărât să blocheze legea privind declararea averilor demnitarilor...ce coincidenţă că e vorba doar de senatorii puterii!

Aşa că, Tăriceanu & the gang (bine intenţionat ca de obicei!) au hotărât ca demnitarii să declare nu numai averea personală, ci şi a soţiei, copiilor, vecinului şi, eventual, a prietenei din liceu. Oricum, lovitura dată ordonanţei a fost eliminarea din formularul de avere a obligativităţii ca demnitarii să facă publice veniturile pe care le au copiii lor.

Eh, şi cum o idee bună nu vine niciodată singură...în formularul de avere există categorii de bunuri, subcategorii...ce urmează microcategorii? (Aici mai puteţi adăuga dumneavoastră, după inspiraţie şi după experienţa de viaţă). Iar plafonul este o sumă modică...doar 5000 de coco. Astfel, există subcategoria - metale preţioase, bijuterii, opere de artă etc. etc.

La categoria bunuri, partidele mai sus menţionate (P.N.L., PUR, UDMR, PPRM) îşi declară şi imaginaţia fecundă în ceea ce priveşte mascarea averilor. Dacă ne înfigem un deget în tâmplă, locul autorizat al gândirii, cred că nu suntem departe de adevăr...

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţia de faţă se referă la modificările propuse faţă de conţinutul Ordonanţei nr.61/2004 privind acordarea în anul agricol 2004-2005 a unui sprijin direct al statului de 2,5 milioane lei/ha producătorilor agricoli pentru suprafeţe de teren arabil de până la 5 ha inclusiv.

De fapt, nu este vorba în aceste modificări de nici un sprijin, cu toată mediatizarea care se face pe nedrept aşa-zisei subvenţionări a producţiei agricole, distribuirii de cupoane pentru seminţe, îngrăşăminte şi erbicide şi acoperirii unor diferenţe de preţ la motorină.

Este, vă spun cu sinceritate şi certitudine, doar o viziune idilică asupra situaţiei din agricultură, o cuponiadă care de data aceasta nu-şi mai găseşte destinatarii - pe acei cuponari care până în toamnă erau numiţi aşa cu ironie de reprezentanţii partidelor care alcătuiesc în prezent guvernul.

Amară ironie a sorţii: cei care făceau caz de insuficienţa subvenţiilor agricole ale Guvernului Năstase, au ajuns să le suprime aproape în întregime. Paradoxal, în teritoriu, se raportează într-o veselie distribuiri de cupoane prin localităţile patriei, dar agricultorii nu le pot primi pentru că nouă din zece hectare, la nivelul judeţului Arad, de exemplu, sunt cultivate în această primăvară (sau ar trebui să fie cultivate) cu porumb, ovăz sau plante furajere. Nu mai punem la socoteală faptul că, în locul sumei promise de 2,5 milioane/hectar se alocă în prezent doar 1,5 milioane/hectar (desigur pentru culturile de manioc şi levănţică, nu pentru ceea ce asigură baza producţiei zootehnice); să mai arătăm că pentru sămânţă se asigură până în toamnă subvenţii de 37% din preţ în plus faţă de sumele alocate ca subvenţii pe hectar şi că acei "fericiţi" deţinători de cupoane nu au la ce să le folosească pentru că producătorii şi distribuitorii refuză să le primească sau să facă livrările invocând incertitudinea decontării lor.

Să mai adăugăm la aceasta scumpirile de preţ la motorină, îngrăşăminte şi pesticide şi vom avea tabloul exact al atmosferei cu care va debuta campania de primăvară din agricultură. Vom avea dimensiunea exactă a "sprijinului" care va fi acordat de la buget agricultorilor români, în curând concurenţi cu cei din Uniunea Europeană pe piaţa agroalimentară a continentului. Deosebirea este că aceştia primesc subvenţii care se ridică până la jumătate din costurile pe produs.

Ai noştri primesc după cum se vede, preţul "recunoştinţei" pentru votul acordat în toamnă. Tare mă tem că dispreţul şi batjocura la adresa celor care au produs "prea mult porumb în anul trecut" va continua şi în viitor. Prilej pentru scumpiri de preţuri şi pentru tăieri de subvenţii mai sunt. Nu ştim însă cât se va putea merge în această direcţie.

Domnul Claudiu Pop:

Declaraţie politică privind politica agricolă a Guvernului.

Mă aflu azi în faţa dumneavoastră pentru a vă supune atenţiei gravele erori săvârşite de guvern în domeniul agricol.

Conform Ordonanţei Guvernului nr.61/2004, agricultorii primeau 2,5 milioane de lei pe hectar, până la limita a 5 hectare, pentru înfiinţarea, întreţinerea, fertilizarea şi recoltarea culturilor înfiinţate în toamna lui 2004 şi în primăvara acestui an.

Prin Ordonanţa Guvernului nr.12/2005, s-a modificat O.G.61/2004, astfel încât pentru culturile din toamnă se acordă doar 1,5 milioane de ei pe hectar, sub formă de bonuri valorice pentru întreţinerea şi fertilizarea acestora.

Pentru culturile de primăvară se acordă tot 1,5 milioane de lei, iar pentru culturile de porumb, ovăz şi plante furajere nu se mai oferă nimic. Uitând de aceste culturi, care reprezintă pentru un număr mare de oameni singura sursă de venit, Guvernul Tăriceanu a procedat la fel ca în cazul cotei unice de impozitare sau propunerilor de modificare a Codului Muncii: într-un stil amatoristic şi pompieristic, dornic doar să acopere găurile din buget, create chiar de coaliţia de guvernământ.

La nivelul judeţului Bihor, din cele 117 mii de hectare cuprinse în cererile de subvenţii depuse de producătorii agricoli până la 15 decembrie 2004, 71.200 de hectare erau cu porumb, 10.800 cu ovăz şi 7.900 cu plante furajere. Prin îndelung gândita ordonanţă de sabotare a eforturilor Guvernului Adrian Năstase de ajutorare a micilor producători agricoli, au fost exceptate de la finanţare exact aceste culturi, fără ca Executivul să-şi pună problema supravieţuirii producătorilor în cauză.

În viziunea Guvernului Tăriceanu, pentru România nu mai este important să se producă furaje şi nu contează deloc micii zootehnişti care le asigurau din propria producţie. În condiţiile în care în bugetul de stat pe anul în curs au fost prevăzute sumele necesare pentru O.G.61/2004, nu aveţi nici un motiv întemeiat pentru reducerea subvenţiei agricole şi pentru excluderea unor culturi de la ele.

Şi totuşi, există o motivaţie: aţi vrut să schimbaţi un program de guvernare bine gândit şi care a asigurat României o creştere economică reală şi de substanţă. În dorinţa absurdă de a schimba ceva bun, care a funcţionat cu rezultate notabile, nu vă pasă, la fel ca în perioada 1997-2000, câţi români vor avea de suferit din cauza acţiunilor dumneavoastră iresponsabile.

În schimb, aveţi bani de aruncat pe tipărirea a circa două milioane de bonuri pentru fiecare judeţ, fără să precizaţi care sunt sursele de finanţare şi, mai ales, care sunt costurile finale ale acestei operaţiuni. De prisos să precizez că tiparniţa de bonuri este pusă în funcţiune chiar de coaliţia care promitea reducerea birocraţiei şi eficientizarea cheltuirii banului public.

Apropo de birocraţie, bonurile mai trebuie ştampilate de direcţiile agricole judeţene şi personalizate de către primăriile care le distribuie. Felicitări, domnilor guvernanţi şi mult stimate ministru al agriculturii.

Credeam că vom uita de rezultatele fostului ministru Mureşan, un electronist proţăpit la cârma agriculturii româneşti, dar avem acum garanţia, din nefericire, că istoria se repetă din nou.

Din păcate pentru agricultorii români, faptul că dumneavoastră veţi pierde alegerile viitoare din cauza politicilor catastrofale îi va consola prea puţin. Pentru ei, un eventual sprijin s-ar putea să vină prea târziu, deoarece este greu de crezut că vor putea să-şi revină din starea de faliment după integrarea în Uniunea Europeană, în condiţiile unei concurenţe libere şi foarte dure în acelaşi timp.

Domnul Florin Iordache:

"3 aprilie, ziua Jandarmeriei Române"

La 3 aprilie anul acesta, s-au împlinit 155 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române.

De-a lungul timpului, jandarmii români şi-au făcut datoria fie că a fost pace, fie că a fost război, ei şi-au făcut întotdeauna datoria.

Începând cu anul 2001, jandarmii români au fost cei care prin înfiinţarea de posturi rurale, dar şi urbane, au asigurat ordinea şi liniştea în localităţi. Consider că acţiunea de înfiinţare de posturi la sate a fost una foarte bună, cetăţenii se simţeau mai bine apăraţi, iar cei certaţi cu legea, descurajaţi. Această acţiune era în concordanţă şi cu legislaţia şi normele europene spre care tindem şi unde vom fi începând cu 1 ianuarie 2007.

De aceea, nu înţeleg acţiunea Guvernului de a nu mai înfiinţa posturi de jandarmi la sate şi, mai mult, cele existente îşi vor diminua activitatea şi vor fi chiar desfiinţate.

Prezenţa jandarmilor în localităţile rurale era una foarte bună care şi-a dovedit eficacitatea de-a lungul timpului.

Domnul Mircia Giurgiu:

"1 aprilie... O mare păcăleală"

Modificarea Codului Muncii, ca şi preconizata majorare a preţurilor, au condus la apariţia unor nemulţumiri justificate. Astfel, 1 aprilie 2005 nu va rămâne în memoria românilor doar o zi a păcălelilor.

Din păcate, această dată va aduce un nou val de scumpiri, în urma acordului convenit de autorităţile române cu FMI. Guvernul a acceptat propunerile reprezentanţilor FMI de a devansa calendarul stabilit pentru majorarea tarifelor la gaze naturale, energie electrică şi termică.

Şi cum parcă aceste scumpiri nu ar fi fost de ajuns, tot de la 1 aprilie 2005 vor creşte şi accizele la uleiuri minerale, tutun şi alcool, precum şi impozitele pe venituri din dobânzi ale nerezidenţilor şi pe tranzacţiile imobiliare efectuate de persoane juridice.

În schimb, în urma acestor majorări, persoanele care beneficiază doar de salariul minim pe economie vor ajunge să nu-şi mai poată achita nici cheltuielile de întreţinere lunare, fără a mai pune la socoteală alimentele, medicamentele sau alte lucruri necesare traiului de zi cu zi.

De vreme ce modificarea preţurilor se face fără a ţine cont de puterea de cumpărare şi de suportabilitate a populaţiei şi, fără a respecta promisiunile din campania electorală, nu e de mirare că numărul celor nemulţumiţi creşte din zi în zi.

Mai mult decât atât, scumpirea utilităţilor poate conduce la închiderea unor firme, în condiţiile în care majorarea preţurilor la energie va determina scăderea competitivităţii produselor româneşti. Principala urmare directă a acestei măsuri este creşterea şomajului şi reducerea nivelului de trai al cetăţenilor.

Iată câteva cazuri concrete: Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ ameninţă că va declanşa greva generală dacă Guvernul nu începe negocieri pentru majorarea salariilor, conform promisiunilor făcute. Trebuie precizat că sindicatele din învăţământ au început negocierile privind majorarea salariilor cu Cabinetul Năstase, discuţiile fiind suspendate înaintea alegerilor din noiembrie.

Mai mult, majoritatea magistraţilor de la instanţele şi parchetele clujene a decis să protesteze faţă de atitudinea Guvernului în privinţa proiectului de ordonanţă pentru modificarea Legii salarizării în justiţie. Magistraţii clujeni le-au trimis, în cursul lunii ianuarie, atât premierului Călin Popescu Tăriceanu, cât şi preşedintelui Traian Băsescu şi Consiliului Superior al Magistraturii un protest prin care şi-au manifestat nemulţumirea faţă de refuzul ministrului finanţelor publice, Ionuţ Popescu, de a aviza proiectul de ordonanţă de urgenţă privind modificarea legii salarizării în sistemul judiciar.

Modificarea se referă la aducerea la acelaşi nivel a salariilor tuturor magistraţilor, deoarece între salariile judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, precum şi cei care instrumentează cazuri de corupţie şi criminalitate organizată şi ale magistraţilor de la secţiile civile şi comerciale există diferenţe de până la 40%.

Mari nemulţumiri există şi în sectorul minier. Asupra sindicaliştilor din această ramură a economiei planează spectrul unor noi disponibilizări prevăzute tot în acordul semnat cu FMI, dar anul trecut. În diferite ocazii s-a vehiculat că vor fi disponibilizaţi aproximativ 5.100 de oameni, însă numărul celor care îşi vor pierde locul de muncă se anunţă a fi mult mai mare, adică 6.600.

Nici sectorul sanitar nu e scutit de frământări. Membrii sindicatului "Sanitas" vor ca propunerile lor pentru modificarea Codului Muncii să fie promovate în Parlament şi să se ţină cont de ele.

Numărul nemulţumiţilor e completat de salariaţii din cinematografie şi de tipografi. Creşterea alarmantă a preţurilor şi constatarea că, în ciuda eforturilor, coşul zilnic e tot mai gol, explică nemulţumirea sindicală tot mai evidentă.

Nici pensionarii n-o vor duce mai bine după 1 aprilie 2005.

Pentru a supravieţui, mulţi dintre ei vor trebui să-şi înstrăineze agoniseala de o viaţă. O altă categorie mereu defavorizată este cea a tinerilor care, chiar dacă sunt bine pregătiţi profesional, nu câştigă salarii care să le permită un acoperiş al lor deasupra capului, nemaivorbind de întemeierea unei familii.

În aceste condiţii, nu pot să nu mă întreb când se vor vedea efectele rele ale urării preşedintelui Traian Băsescu "Să trăiţi bine!".

Dacă nu cumva şi acesta va rămâne un simplu slogan de campanie electorală!

- după pauză -

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Victor Viorel Ponta, secretari.)

Domnul Adrian Năstase:

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Vă anunţ că din cei 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 245; sunt absenţi 86, din care 19 colegi participă la alte acţiuni parlamentare.

Vreau să vă consult în legătură cu o modificare de componenţă a unei comisii permanente. Grupul parlamentar al Partidului Umanist din România (Social-Liberal) propune retragerea calităţii de membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice domnului deputat Constantin Faina, întrucât fiind ales membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, potrivit prevederilor art.1 din Hotărârea Parlamentului nr.30/1993, nu mai poate face parte din altă comisie parlamentară.

Dacă aveţi comentarii?

Dacă nu, supun votului această solicitare din partea grupului.

Cine este pentru? Va mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

În continuare, vom discuta despre proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.

Domnul Mihai Eftimescu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Bună dimineaţa, domnule preşedinte,

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi,

Actul normativ pe care vă rugăm astăzi să-l adoptaţi are deja o lungă existenţă. Se poate susţine că a intrat în mare măsură în ordinea de drept. Datează din anul 2000.

Considerăm că el merită să fie adoptat de dumneavoastră şi pentru că, în perioada care a trecut, a făcut obiectul unei activităţi extrem de serioase din partea comisiilor parlamentare ale Camerei Deputaţilor. A trecut prin nu mai puţin de 5 comisii, iar 3 dintre acestea au adus şi amendamente.

Vă rugăm să-l adoptaţi cu amendamentele şi cu forma textului propusă de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, pe care o considerăm cea mai bună. Vă mulţumim.

Domnul Adrian Năstase:

Din partea comisiei sesizate în fond, are cuvântul domnul deputat Sergiu Andon, preşedintele comisiei.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimate doamne deputate şi stimaţi domni deputaţi,

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 face parte, datorită acumulărilor istorice, dintr-un proiect, dintr-un pacheţel de trei proiecte de legi, toate figurând pe ordinea de zi a şedinţei actuale a Camerei. Semnalez acest aspect încă de pe acum, pentru a avea perspectiva faptului că, după ce veţi dezbate şi veţi hotărî asupra acestui proiect, urmează şi celelalte două, în ordine cronologică, după câte mi-amintesc, poziţiile nr.7 şi 8 sau 6 şi 7.

Aşa cum îi arată şi titlul, proiectul are ca obiect foarte importantul domeniu asociativ, adică reglementarea structurilor de bază şi funcţionării structurilor societăţii civile, acelei părţi din societatea civilă care constituie domeniul asociativ, domeniu tot mai prezent în viaţa ţării şi al cărui aport a crescut considerabil de la adoptarea ordonanţei, din anul 2000 până în prezent.

Proiectul de lege a fost avizat la vremea respectivă de Consiliul Legislativ. De asemenea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a beneficiat de avizul a încă 4 comisii parlamentare, şi anume: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale; Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, toate acestea petrecându-se la începutul acestui proces de analiză, respectiv în legislaturile anterioare.

Toate comisiile şi-au dat avizul, fapt notabil, împreună cu propunerea unor amendamente. Acestea, împreună cu amendamentele formulate individual sau în grup de către colegi deputaţi, şi împreună cu amendamentele formulate în actuala legislatură de un grup de 6 deputaţi, reprezentând tot atâtea formaţiuni politice reprezentate în Parlament şi care şi-au asumat sarcina deblocării proiectului, au însumat 95 de amendamente.

Toate cele 95 de amendamente au fost analizate şi dezbătute de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi din actuala legislatură cu toată atenţia. Se observă, de altfel, şi din rezultatul care figurează, inclusiv grafic substanţializat în anexele pe care le aveţi la raport, deci din aceste 95 de amendamente, un număr de 47 au fost admise şi un număr de 48 au fost respinse.

Aş vrea să vă mai semnalez că, între amendamente şi în mod special între amendamentele admise, un număr considerabil îl reprezintă preluări din reglementarea Ordonanţei Guvernului nr.37/2003, care, cum spuneam, formează obiectul unui proiect de lege, imediat supus atenţiei dumneavoastră. Şi atunci, pentru a da o coerenţă şi a face lucrativă procedura de analiză în comisie, au fost preluate dintre prevederile Ordonanţei Guvernului nr.37/2003 acele prevederi pe care diferiţii parlamentari au considerat că sunt de actualitate şi se înscriu în spiritul voinţei legislative în curs de conturare pentru acest proiect.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în prezenţa unor reprezentanţi ai iniţiatorului, respectiv ai Ministerului Justiţiei, dar şi ai societăţii civile ca invitaţi, a analizat - cum spuneam - cele 95 de amendamente, iar în final a hotărât cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în momentul votului, supunerea proiectului plenului Camerei, cu propunerea de adoptare. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Este vorba de o reglementare complexă, sunt foarte multe amendamente, aşa că am să vă rog să încercăm să derulăm dezbaterile cât mai eficient.

Este vorba, pe de altă parte, de un domeniu în care reglementările au fost amânate şi acest regim a stat în stand-by. Este necesar să finalizăm cât mai curând această lege şi de aceea vă rog să urmăriţi cu atenţie dezbaterile, mai ales că avem foarte multe amendamente.

Dacă, la dezbaterile generale, doreşte cineva să participe? Dacă nu, începem dezbaterea propriu-zisă a proiectului de lege.

Începem cu titlul.

Dacă sunt observaţii privind titlul legii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. I, există un amendament al comisiei.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului amendamentul la articolul unic, care devine art. I.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem pe textul ordonanţei.

La art. 1, vă rog să observaţi propunerile comisiei, de fapt, amendamentele acceptate de către comisie, la pct. 3 din raport, cu modificările de la par. 1.

Dacă sunt observaţii? Vă rog. Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Observaţia este de natură terminologică şi cred că nu putem să lăsăm numai pe seama teoreticienilor dreptului rezolvarea ei, ci ea trebuie să se reflecte în primul rând în actele normative pe care noi le adoptăm.

Aici, ca şi în alte legi - de aceea mi-am permis să iau cuvântul - este o distincţie terminologică. Textul iniţial vorbeşte de desfăşurarea unor activităţi "în interes general" sau "în interesul unor colectivităţi locale", iar propunerea, amendamentul este de a se înlătura termenul de "colectivităţi locale" cu "interes comunitar".

Cred că folosirea abuzivă a noţiunii "comunitare" dă naştere la confuzii. Noi avem instituţii comunitare, care sunt instituţiile Comunităţii Europene. Noi avem norme şi reglementări comunitare, care sunt norme şi reglementări ale Uniunii Europene. Mai mult decât atât, la multe dintre universităţile noastre se predă o disciplină specifică, care se cheamă "drept comunitar". Deci, noţiunea corectă şi normală, de "comunitar", se referă la ceea aparţine Comunităţii Europene, independent de valenţa în care ea este aplicată.

S-a încetăţenit obiceiul, în actele noastre normative, să se folosească termenul de "comunitar", pentru că este mai preţios şi sună mai bine, pentru a defini "comunităţile locale". Dacă, lexical, poate să nu fie greşit - şi îmi pare rău că lipsesc distinşi colegi care se pricep în mod deosebit la asemenea lucruri -, din punct de vedere juridic, eu spun că este profund greşit.

Şi atunci, dacă la distinse universităţi se predă "dreptul comunitar", noi, în legislaţia noastră, avem "câini comunitari", avem "poliţie comunitară", o să avem şi "vagabonzi comunitari".

Cred că trebuie să lămurim o dată pentru totdeauna şi să stabilim măcar aici, de principiu - nu o să mai intervin la celelalte, bineînţeles, independent de votul dumneavoastră -, că termenul corect, folosit în legislaţia română, este de "colectivităţi locale". Sau, dacă vorbim de "comunităţi", putem spune "comunităţi locale", dar nu vorbim de un "interes comunitar", când vorbim de interesul unui grup localizat de oameni.

De aceea, mă pronunţ împotriva amendamentului şi solicit păstrarea textului iniţial, ca problemă de principiu. Şi, evident, cu toate modificările corelative în textele care curg. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei?

Domnul Sergiu Andon:

Desigur, caracterul spumant al intervenţiilor colegului Bolcaş este întotdeauna seducător, dar nu mă poate opri - şi vorbesc nu numai în numele comisiei, mă înscriu şi ca deputat - să nu observ contradicţiile din propria-i alocuţiune. Pe de o parte, domnia sa a argumentat că termenul ar fi nefericit ales, datorită confuziilor pe care le poate crea cu înţelesul de perspectivă europeană, de apartenenţă europeană al termenului, ca, în final, să recunoască, chiar cu un exces de exemple suculente, că semantic, în limba română contemporană, termenul a fost deja asimilat...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Greşit!

Domnul Sergiu Andon:

..., ca substituent pentru fosta sintagmă de "colectivitate locală".

Nu trebuie, cred, să fim specialişti în limba română şi pentru orice parlamentar cred că se porneşte de la premisa unui nivel destul de înalt de stăpânire a limbii române, deoarece aceasta este materia primă cu care plămădim legile, dar nici nu trebuie să fim mari specialişti pentru a cunoaşte că orice limbă, inclusiv limba română, cunoaşte omonimii. În faţa unei omonimii ne aflăm şi acum. După cum, dacă ar fi existat termenul "colectivitate", pe logica din prima parte a alocuţiunii domnului deputat Bolcaş, ar fi însemnat, tot aşa, că există riscul confuziei cu "colectivităţi" de tip C.A.P., gospodărie agricolă colectivă etc.

Dar, dincolo de glumă, tocmai această înfruntare a celor două variante de omonime sugerează o anumită evoluţie istorică şi o anume evoluţie a limbii române în general şi a limbajului juridic în special, a limbajului legislativ în special, de a asimila termeni, de a se depărta de termeni care devin anacronici, desueţi sau repudiabili sau cel puţin neatractivi, şi de a asimila termeni noi, organic recepţionaţi ca exprimând realităţi psiho-sociale noi şi chiar raporturi juridice noi. În cazul de faţă, termenul de "comunitar" exprimă mai bine un spirit pe care îl dorim în extindere în societatea românească, spiritul civic, spiritul de conlucrare, mai activ, mai puţin colhoznic, îmi permit să spun, mai implicat, mai responsabil.

În plus, şi cu aceasta închei, tocmai pentru că însuşi distinsul meu antevorbitor remarcase faptul că termenul "comunitar", deja s-a împământenit în limbajul legislativ, şi administrativ şi obişnuit al societăţii, tocmai pentru aceea trebuie să fim consecvenţi. Şi, în plus, în domeniul asociativ, care vizează domeniul comunitar, fost colectivist, cu atât mai mult se impune asimilarea acestui termen.

Nu e o chestiune de opţiune oarecare, ci este, dacă vreţi, o opţiune de direcţie, de insuflare a unui spirit nou, de acordare a intenţiei legislative cu dezideratul legislativ. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Aş vrea, dacă îmi permiteţi, să clarificaţi următorul aspect, domnule preşedinte: domnul Bolcaş, dacă am înţeles eu bine, nu a pus în discuţie atât termenul "colectivitate" sau "comunitate", cât, mai ales, aspectul, menţiunea locală, spre deosebire de ambiguitatea celui de al doilea termen, care ar putea face trimitere exclusiv la dimensiunea externă. Şi atunci, întrebarea dânsului era, dacă nu cumva ar trebui, chiar folosind formula "comunitate", să fie menţiune "în interesul comunităţilor locale".

Deci, dacă am înţeles eu bine, aceasta era problema. Pentru că, atlfel, s-ar putea înţelege "comunitatea oamenilor de afaceri", "comunitatea cărbunelui şi oţelului"... Deci, "interes comunitar" ar fi o variantă extrem de ambiguă.

Pe când dincolo, pornind de la textul iniţial, "colectivitate locală" poate fi, fără îndoială, modificat termenul sau sintagma, în "comunitate locală". Şi atunci, amendamentul, eventual, dacă eu am înţeles sugestia domnului Bolcaş, să fie vorba de "în interesul comunităţilor locale".

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Răspunzând acestei solicitări de precizare, o fac, de data aceasta, nu ca deputat, ci chiar în numele comisiei, deoarece aspectul a fost dezbătut în comisie. Tocmai că intenţia legiuitorului - şi aceasta va rezulta din ansamblul legii - nu este de a restrânge aplicabilitatea ei la viaţa comunitară locală, ci (şi, aici, intenţia noastră a fost să nu fim redundanţi) reglementarea vizează domeniul asociativ, exprimat atât prin comunităţi de dimensiuni şi interes local, cât şi prin comunităţi, cum sunt cele exemplificate chiar de domnia voastră, de larg interes, de interes general.

Noi am avut în vedere eventualitatea de a completa termenul "comunitar" cu "local" sau "general", dar ni s-a părut redundant. Şi, asemenea unor tradiţii şi unor obiceiuri legislative, ni s-a părut că un termen care nu contrazice şi nu restrânge sfera de aplicare, un termen permisiv, cum este cel de "comunitar", fără alte determinări, e suficient pentru ca reglementarea să se aplice inclusiv în cazul asociaţiilor, fundaţiilor sau federaţiilor - deci, cei care vor fi subiecţi în continuare ai reglementării-, deci, asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor de interes general, exact cum sunt şi cele semnalate de domnia voastră.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, dar echivocul se creează şi e interzis de lege!

Eu, când vorbesc despre "activităţi în interes comunitar", mă gândesc la activităţi în interesul Comunităţii Europene, punct. De aceea avem un "drept comunitar".

Or, dumneavoastră spuneţi: "Nu, eu mă gândesc la interesul unor colectivităţi!" Se creează un echivoc? Se creează!

Uităm cu toţii că avem Legea nr. 24/2000, pe care eu am considerat-o ca nefiind necesară, despre tehnica legislativă, pentru că tehnica e tehnică, dar acum se dovedeşte necesară. Art. 33 îmi interzice folosirea termenului de "comunitară", atunci când spune că: "Actele normative trebuie redactate într-un stil concis, care să excludă orice echivoc". Aţi recunoscut, domnule preşedinte, că există acest echivoc.

În al doilea rând, art. 33 alin. 2: "Este interzisă folosirea neologismelor - deci, interzisă prin lege! - dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română". Nu-i un text neapărat de apărare a limbii române, dar este un text împotriva cosmopolitismului neologistic, care ne îngroapă pe toţi la această oră.

Or, termenul de largă răspândire în limba română, care nu are nici un echivoc, este "colectivitate". De ce să fugim de el? Că vă duce gândul la colhozuri? Este treaba dumneavoastră şi educaţia dumneavoastră! Nu mă interesează unde mă duce gândul, ci mă interesează ce semnifică acest cuvânt.

Deci, prin dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 24, spun eu, nu putem folosi termenul de "comunitar" în cadrul acestei legislaţii.

Pentru aceste considerente, vă rog să primiţi ideea ca textul iniţial - şi aici accept un punct de vedere - să fie păstrat, în următoarea formulă: "În interesul unor colectivităţi", fără "locale". Şi atunci se rezolvă şi problema unor colectivităţi profesionale ş.a.m.d.

În orice caz, mă pronunţ împotriva amendamentului comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog. Domnul preşedinte Andon.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Îmi permiteţi să vă împrumut textul legii?

Domnul Sergiu Andon:

Stimate domnule preşedinte şi distinşi colegi,

Credeţi-mă că participarea la această discuţie nu reflectă nici încăpăţânarea faţă de o anumită formulă, nici un dialog de vanităţi lingvistice cu distinsul domn deputat Bolcaş, ci, reflectând, în minutele ultimei sale intervenţii asupra textului, mi-am dat seama în plus că chiar nu merge termenul "colectivitate", dincolo de aparentul sau realul sau nerealul său anacronism, chiar nu era corespunzător. Şi anume, pentru că formularea legală este "în interesul unor colectivităţi".

Termenul este restrictiv şi sub aspectul faptului că întreg domeniul asociativ nu urmăreşte numai interesul colectivităţilor din care provin asociaţii sau cei care fac fundaţiile sau cei care compun federaţiile, ar fi un înţeles prea restrictiv. Bunăoară, în situaţia unei asociaţii patronale, că s-a vorbit, ar restrânge reglementarea, în formularea veche, numai la interesul colectivităţii, care constituie structura asociativă respectivă.

Termenul de "comunitar" lărgeşte interesul domeniului asociativ, deschiderea structurilor asociative spre un interes mai larg. Adică, ele se constituie în cadrul unor, hai să zicem, colectivităţi de un fel sau altul: locale, profesionale, de comunitate de idei ş.a.m.d., dar trebuie să tindă şi e bine să tindă spre interesul comunitar mai larg în funcţie de domeniul de preocupare şi de forţele structurii respective, acel domeniu putând fi comunitar local sau comunitar general.

Deci, consider că termenul "comunitar" eliberează de acest înţeles restrâns, şi anume că activitatea structurilor asociative se face, urmează a se face, tinde nu numai spre interesul colectivităţii care formează asociaţia respectivă, ci spre un interes mult mai larg. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Am vrut doar să vă familiarizaţi cu materia, pentru că avem 90 de amendamente şi este o lege destul de interesantă. Sigur, eu pot să adaug la această discuţie, de ce interesul "unor "colectivităţi locale? "Unor" înseamnă aici anumitor colectivităţi locale sau oricare colectivitate locală ar putea să justifice formarea unei asociaţii?

Dar eu vă propun să încheiem dezbaterea iniţială la acest pachet de reglementări privind asociaţiile. Vă rog să vă uitaţi cu atenţie pe întreaga materie, să aveţi o idee foarte clară privind amendamentele şi sensul reglementării şi vom relua aceste discuţii la următoarea şedinţă plenară.

Va fi o discuţie complicată, care, iată, a fost deja amânată câţiva ani şi încă nu avem lucrurile suficient de clare, din păcate. De aceea, rog şi comisia să realizeze consultările necesare, poate şi cu unii dintre colegii din grupurile politice. Poate o discuţie prealabilă ne-ar ajuta să trecem mai uşor peste această dezbatere, care, altfel, sigur, va lua foarte mult timp.

De aceea, eu închid deocamdată dezbaterea pe ordinea de zi iniţială, pe elementele care ţineau de dezbaterea punctelor pe ordinea de zi, şi, peste 3 minute, vom începe voturile finale.

Stimaţi colegi,

Pentru votul final avem un singur proiect de lege astăzi, este vorba de Proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri de prevenire şi combatere a corupţiei în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Este o lege cu caracter organic.

O supun votului dumneavoastră final.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 210 voturi pentru. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Vreau să vă anunţ că, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general al Camerei în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale Legea pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2004 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unor creanţe fiscale asupra Societăţilor Comerciale "Rafo" - S.A. Oneşti şi "Carom" - S.A. Oneşti.

Mai avem timp până la ora 13,00, aşa că putem să continuăm dezbaterea pe tema anunţată, a asociaţiilor. Dacă am fi avut alte puncte pe agendă, sigur că puteam să mai amânăm o parte dintre discuţii.

În ceea ce priveşte art. 1, avem deci două opţiuni: textul iniţial şi propunerea comisiei.

Este adevărat, domnul Bolcaş a făcut o propunere de amendare a textului. Nu ştiu dacă la această fază a dezbaterii putem să introducem un nou amendament.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

O corectură gramaticală. Este de excludere.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte Andon, vă rog să clarificaţi această chestiune.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Credem că atât din punct de vedere al Regulamentului, cât şi în interesul adoptării celei mai fericite formulări, propunerea domnului deputat Bolcaş, a treia variantă deci, cu terminologia "în interesul unor colectivităţi", fără adjectivul "locale", poate fi supusă şi ea la vot.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Avem deci varianta iniţială, amendamentul domnului Bolcaş şi, de asemenea, amendamentul comisiei.

Cred că putem să mergem de la varianta cea mai largă, la cea mai restrictivă, ca ordine a voturilor.

Vă propun să votăm în ordinea următoare: întâi varianta comisiei, care este cea mai largă, "în interes comunitar", apoi varianta "colectivităţi" în general - varianta domnului Bolcaş, şi ultima variantă, rămânând, sigur, "colectivităţi locale".

Vă rog, domnule Nicolăescu.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

V-aş ruga să acceptaţi ideea de a ne opri la două variante. La varianta de amendament a domnului Bolcaş şi la ultima. Prima, în sens larg, mi se pare că nu mai are rost dacă, cel puţin, la consultarea preşedintelui comisiei aţi avut acceptul comisiei să preia această reformulare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Eu am înţeles că această formulare, "în interes comunitar", a rămas.

Vă rog, domnule deputat Márton Árpád-Francisc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Din punct de vedere procedural nu pot fi de acord cu domnul Nicolăescu, chiar dacă s-ar lua o altă decizie, nu avem cum. Conform Regulamentului prima dată se supune votului varianta propusă de comisie, indiferent dacă o singură persoană, preşedintele comisiei, pe care, în mod evident, îl stimez, a dat o altă soluţie.

Prima dată se supune votului varianta comisiei şi, în funcţie de ce rezultă, urmează celelalte variante.

Din punct de vedere procedural este singura posibilitate.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din banca):

Nu este aşa!

Domnul Adrian Năstase:

Da, domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, nu trebuia să facem un caz din aceasta, pentru că nu mă formalizez, dar conform Regulamentului se supune mai întâi varianta de eliminare, varianta de excludere.

Deci ordinea enunţată de dumneavoastră, domnule preşedinte, este corectă, dar invers, pornind cu excluderea, amendamentul acceptat de comisie şi varianta iniţială.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Eu v-am propus o anumită ordine a votului pentru a exista o anumită logică în soluţii, care este varianta cea mai largă şi, în măsura în care excludeţi varianta cea mai largă, să mergem spre varianta restrictivă.

Întâmplător, această formulă se identifică şi cu propunerea, cu amendamentul comisiei, care ar veni pe primul plan pentru vot.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

O acceptăm.

Domnul Adrian Năstase:

Atunci mergem în această succesiune de vot.

Sigur că fiecare ştie până la urmă cum va vota şi îşi va reţine votul pentru formula dorită.

Supun votului deci, textul propus de către comisie pentru alin. 1 al art. 1.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 113 voturi pentru.

Împotrivă? 138 de voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Rezultatul votului este următorul: 113 voturi pentru, 138 împotrivă şi 3 abţineri.

Deci acest amendament nu a fost acceptat.

Urmează varianta propusă de domnul Bolcaş şi, într-un fel, acceptată pentru vot de către domnul preşedinte Andon, formularea exactă: "în interesul unor colectivităţi." Deci acesta ar fi textul. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 209 voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? 17 abţineri.

Deci cu 209 voturi pentru şi 17 abţineri acest amendament a fost acceptat.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

O precizare.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am spus că votul este de principiu, vă mulţumesc pentru el, pentru că facem ordine nu numai în această lege, ci facem ordine într-un capitol, dacă vreţi, de teorie juridică la această dată şi votul este important. Dar este important şi pentru această lege, întrucât însemnează că la toate celelalte articole unde apare noţiunea de "comunitar" se înlocuieşte cu ceea ce am votat acum.

Pentru a nu mai interveni la fiecare articol, vă rog să acceptaţi această idee pentru redactarea finală.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Este o observaţie corectă, este o formulare de principiu pe care am acceptat-o şi, sigur, ea trebuie să înlocuiască peste tot în text, din punct de vedere terminologic, varianta propusă de către comisie şi, într-un fel, revenirea la terminologia iniţială.

Art. 2. Sunt câteva propuneri.

Da, vă rog, domnule deputat Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Faţă de terminologia adoptată se impuse ca la art. 2 lit. c, amendamentul comisiei să fie actualizat, în sensul că termenul "comunitar" să fie înlocuit de termenul "local" de data aceasta. De aceea va trebui să discutăm la fiecare articol în parte care cuprinde termenul "comunitar" deoarece nu peste tot se încadrează termenul acceptat la art. 1. Aşadar, lit. c "urmărirea realizării unui interes general, local sau de grup".

Domnul Adrian Năstase:

Da, vă mulţumesc.

Domnule Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este corectă observaţia domnului Andon şi vă rog să votaţi, cu această modificare. Dar la art. 2 lit. d există o inconsecvenţă juridică pe care trebuie s-o semnalez. Este vorba de "facilitarea accesului asociaţiilor, fundaţiilor şi - conform amendamentului - federaţiilor la resurse private şi/sau publice". Facilitarea accesului asociaţiilor sau fundaţiilor la resurse care înseamnă resurse materiale private sau publice este justificată.

Dar federaţiile, conform tocmai acestui text, nu pot avea acces la resurse private şi/sau publice. Pentru că art. 36 alin. 2 precizează: "Asociaţiile sau fundaţiile care constituie o federaţie îşi păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu." Deci subiectul de acces la aceste resurse nu pot fi decât asociaţiile şi fundaţiile, federaţiile neputând fi subiect de acces.

Aceasta este problema şi, în aceste condiţii, vă rog să respingeţi amendamentul de la art. 2 lit. d, păstrând textul iniţial, fără federaţii.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Domnilor,

Argumentul domnului deputat este ancorat în prevederile alin. 2 al art. 36. Vă rog să comparaţi propunerea cu prevederile alin. 1 al art. 36, care recunoaşte şi federaţiilor calitatea de persoană juridică. De altfel, pe parcursul întregii reglementări, aceasta fiind una din îmbunătăţirile aduse domeniului, federaţiile intervin ca subiect de drept în domeniul asociativ.

Aşadar, cred că propunerea nu se susţine. Repet, federaţiile pot fi persoane juridice iar legea nu are căderea, credem noi, din start să limiteze eventualitatea beneficierii de un acces la resurse.

Domnul Adrian Năstase:

Da, domule deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Simpla calitate de persoană juridică nu-i dă dreptul unei asociaţii sau federaţii sau oricărui fel de structuri organizatorice de a întreprinde operaţiuni patrimoniale, având în vedere că există persoane juridice cu sau fără scop patrimonial, astfel cum sunt definite şi în structura tocmai a acestui act.

Împrejurarea precizată, şi bine precizată în acest text de lege, că "Federaţiile se constituie din asociaţii şi fundaţii care-şi păstrează propriul lor patrimoniu", exclude operaţiile de natură patrimonială făcute de federaţii pe seama asociaţiilor şi fundaţiilor care o compun. Aceasta este ideea.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Andon.

Stimaţi colegi,

Voi supune votului, mai întâi, excluderea adăugirii...

Da, vă rog, domnule deputat.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu sunt de acord cu opinia domnului Bolcaş.

Federaţiile se constituie, conform prezentei ordonanţe, de asociaţii şi fundaţii. Dar, dacă ne uităm cum se constituie asociaţiile şi fundaţiile, din persoane fizice sau juridice. Chiar la constituirea asociaţiilor, persoanele fizice, juridice îşi păstrează patrimoniul. Aceeaşi regulă este şi la federaţii. Deci îşi păstrează patrimoniul, dar federaţia dobândeşte o personalitate juridică distinctă, cu patrimoniu distinct, contabilitate distinctă ş.a.m.d.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Ideea este interesantă, dar nu este seducătoare. Pentru următorul lucru: asociaţiile au patrimoniu şi sunt persoane juridice, fundaţiile au patrimoniu şi sunt persoane juridice, dar nu putem, prin acest text de lege să creăm un patrimoniu separat al fundaţiei din moment ce art. 36 aliniat ultim îmi interzice...

Domnul Adrian Năstase:

... al federaţiei!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

..al federaţiei, pardon, din moment ce art. 36 aliniat ultim îmi interzice.

Problema este de principiu, pentru că accesul la resurse, federaţiile îl vor avea, prin intermediul asociaţiilor sau fundaţiilor care le compun. Dar vom interzice prin aceasta ca federaţia să-şi constituie un patrimoniu situat deasupra celor care o compun.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Avem un amendament de restrângere a propunerii comisiei, care figurează la punctul 4 din raport, şi voi supune votului dumneavoastră întâi propunerea domnului Bolcaş, de excludere din amendamentul comisiilor a sintagmei "federaţiilor", urmând ca după aceea, în funcţie de votul dumneavoastră, să supun votului amendamentul comisiei în ansamblu.

Cine este pentru amendamentul domnului deputat Bolcaş? Vă rog să număraţi. 110 voturi pentru.

Împotrivă? 101 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Deci amendamentul domnului deputat Bolcaş a fost acceptat.

Supun acum votului dumneavoastră amendamentul comisiei, cu această ajustare realizată prin votul anterior.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 112 voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 103 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu 112 voturi pentru şi 103 împotrivă amendamentul comisiei, în forma modificată, a fost acceptat.

La art. 3, textul rămâne nemodificat.

La fel, texte nemodificate până la art. 6.

Vă rog să observaţi propunerile din raport, la punctul 10, pagina 8 din raport.

Dacă sunt observaţii la amendamentele comisiei de la punctul 10 din raport?

Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră propunerile comisiei de la punctul 10 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu două abţineri, amendamentul comisiei a fost acceptat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

Pot explica votul?

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, am fost nevoit să mă abţin din decenţă, pentru că acest amendament vorbeşte despre forma în care trebuie realizat actul constitutiv, spunând că este vorba de forma autentică sau atestată de avocat, ceea ce avocaţii pot să facă în virtutea Legii de organizare a avocaturii, numai că aceasta însemnează pentru ei un onorariu. Nu puteam să-mi dau mie un avantaj suplimentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Nu are rost să întrebăm cine a făcut amendamentul acesta în comisie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

Nu am participat, îmi cer scuze, a fost o glumă.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc că aţi pus întrebarea, probabil că era impusă de gluma uşor insinuantă a antevorbitorului.

Răspund, pentru stenogramă şi istorie, amendamentul a fost propus de invitaţii noştri, reprezentanţii societăţii civile, care au insistat ca, pe lângă forma autentică, păstrată pentru structurile asociative care vor să aibă o siguranţă mai mare actelor lor, să se prevadă şi o formă mai suplă, care să permită grupurilor care se asociază şi cu posibilităţi mai puţine să procedeze cu celeritate.

Scrupulele de domeniul onorariului l-au avut şi colegii mei deputaţi-avocaţi, dar fiecare dintre ei are un standing profesional mai înalt decât acela de a trăi din atestări. Dânşii practică avocatură propriu-zisă şi lasă atestările pe seama începătorilor şi a avocaţilor fără clienţi.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu când am vorbit de avocatură m-am referit în general, pentru că aşa se cuvine. Consider necuviincioasă intervenţia colegului meu în ceea ce mă priveşte. Eu nu trăiesc din avocatură, trăiesc din indemnizaţia de parlamentar.

Dar problema este alta. S-a încercat să se creeze această aşa-zisă operativitate practic pentru a se scăpa de o cheltuială suplimentară, inutilă - o spun eu -, a taxelor notariale. Realitatea este încă că avocatul nu numai atestă, el nu are voie să ateste un asemenea act dacă nu-l şi redactează. Şi redactarea o să vă coste.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Trecem la art. 7. Este punctul 11 din raport.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Îl supun votului dumneavoastră. Cine este pentru?

Din cinci lideri de grup de la PSD, poate vine vreunul să verificăm votul.

216 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.8 alin. 1 rămâne nemodificat.

Vă rog să observaţi, însă, propunerea de modificare şi anume introducerea unui nou alineat, după alin.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră amendamentul propus de către comisie, introducerea unui nou alineat la art.8.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, s-a acceptat introducerea acestui alineat.

Supun votului dumneavoastră art.8, în ansamblu.

Cine este pentru?

Iertaţi-mă, mai este un amendament la pct.14 din raport, referitor la alineatul iniţial 3. Dacă sunt observaţii? Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema este următoarea. În cadrul unei proceduri graţioase şi nu contencioase, judecătorul desemnat poate să infirme un act care este emis de Ministerul Justiţiei. Chiar dacă există un refuz motivat al Ministerului Justiţiei, devine un act arbitrar pe care noi nu-l putem accepta, chiar dacă este supus ulterior unui anume control. Mai ales, că aici există o interferenţă pe care n-o s-o putem rezolva acum cu dispoziţiile din Legea contenciosului, condiţiile în care se poate contesta un asemenea act care este, evident, un act administrativ. Numai după soluţionarea unui contencios, judecătorul s-ar putea pronunţa. Asta este problema acestui articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Domnul deputat Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Domnul deputat se referă la un text care a fost votat, eram la fostul alineat 3, textul următor.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Nu am fost atent, mă scuzaţi.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de la pct.14 din raport, referitoare la alin. 3, iniţial.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, textul a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră art.8 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu un vot împotrivă art.8 a fost aprobat.

La art.9 sunt mai multe modificări, în primul rând, modificările de la pct.16 din raport.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră acest amendament.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, amendamentul a fost acceptat.

Supun votului dumneavoastră art.9, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.10, vă rog să urmăriţi, el rămâne, de fapt, nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru vot pozitiv la art.10. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.11, text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.12 nemodificat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Îl supun

votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.13, sunt mai multe modificări propuse de către comisie. Dacă sunt observaţii faţă de aceste propuneri ale comisiei. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră varianta la alin.2, 3 şi 4 în propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.13, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Se propune de către comisie, la pct.21 din raport, introducerea unui articol nou, art.13¹. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.14. Supun votului dumneavoastră art. 14, în ansamblu, de fapt, în formula iniţială.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.15, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.16, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.16.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.17. Există o propunere de modificare la alin.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de la pct.26.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.17, în ansamblu.

Iertaţi-mă, există la pct.27 o propunere din partea comisiei. Vă rog să o examinaţi. Dacă nu sunt observaţii, o supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.17, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.18 alin.1, propunerea comisiei. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră această propunere a comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.18, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.19, vă rog să observaţi propunerea comisiei de la pct.29. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră alin. 3 în propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.19, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.20, în forma iniţială. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.21, textul nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.22, text nemodificat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 23. Supun votului dumneavoastră alin. 1 şi 2 în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 text nemodificat.

Supun votului dumneavoastră art.23 în noua configuraţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.24, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.25 text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.26, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.27 sunt câteva modificări, propuse de comisie la pct.39 din raport. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.27, în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.40 din raport se sugerează introducerea a două noi articole. Vă rog să le urmăriţi, să le examinaţi. Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt observaţii, le supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.28, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.29, text nemodificat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.30, text nemodificat.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.31, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.32, text nemodificat. îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.33, cu mai multe modificări propuse de către comisie.

Supun votului dumneavoastră art.33, în formularea comisiei.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.34, în formularea comisiei. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia propune introducerea a trei articole noi, după art.34. Dacă aveţi obiecţii? Dacă nu aveţi obiecţii, supun votului această propunere a comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.35, nemodificat îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.36 îl supun votului, în formula nemodificată.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.37, în formularea comisiei la pct.54. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră art.37 în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vreţi să spuneţi ceva? Iertaţi-mă, nu mi-am dat seama, era votul acesta foarte rapid. Vă rog să veniţi să luaţi cuvântul. La ce articol, am depăşit cumva sau nu?

La art.38, nu am ajuns acolo. Staţi doar o clipă. Deci art. 37 l-am aprobat. Da?

Şi acum pentru art.38, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Tőro Tiberiu:

Şi titlul trebuie votat, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Poftim? Şi titlul, da.

La Capitolul VI, "Asociaţiile şi fundaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică", avem la pct.55 din raport o modificare: "Asociaţii, fundaţii şi federaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică" " Da. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră titlul Capitolului VI.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.38. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Tőro Tiberiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi deputaţi,

În Capitolul "Amendamente respinse" la pag.108 pct.27 am formulat o altă variantă pentru art.38...

Domnul Adrian Năstase:

Ieraţi-mă, la ce punct?

Domnul Tőro Tiberiu:

La pct.27, la amendamente respinse, pag. 108 din raport.

Deci împreună cu colegul meu, deputatul Tamas Sandor, am formulat o nouă variantă a acestui articol. În esenţă diferenţa între varianta noastră şi cea validată, cea aprobată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi se referă la instituţia care recunoaşte caracterul de utilitate publică a unei asociaţii sau fundaţii, în varianta iniţială, recunoaşterea utilităţi publice se face prin hotărâre de guvern.

În baza principiului subsidiarităţii, noi propunem ca această instituţie care recunoaşte caracterul de utilitate publică să fie autoritatea competentă respectivă nivelului şi sferei de activitate în care funcţionează asociaţia sau fundaţia sau federaţia respectivă.

În acest sens, în art.38 şi 39 noi propunem textual ceea ce puteţi să citiţi şi dumneavoastră în raport, nu vreau să-l repet, doar să redau ideea în art.39, când se formulează în mod concret care sunt acele autorităţi publice, şi anume formulăm: "Recunoaşterea unei asociaţii sau a unei fundaţii de utilitate publică se face prin hotărârea autorităţii publice în a cărei arie de competenţă activează organizaţia".

În acest scop, asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere autorităţii publice în a cărei sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea".

Care este ideea? Sunt nişte asociaţii sau fundaţii care funcţionează doar la nivel regional şi atunci autoritatea competentă pentru a recunoaşte acest caracter de autoritate publică este autoritatea locală sau autoritatea judeţeană, respectiv consiliul local sau consiliul judeţean.

Astfel, prin această reglementare, adică doar prin hotărâre de guvern se poate institui acest caracter de utilitate publică, cred că acest nivel local sau nivel regional, nivel judeţean, rămâne puţin în pierdere, deci este o centralizare inutilă.

Vă rog, stimaţi colegi, să reflectaţi asupra acestei variante formulate de noi în cele două articole şi să acordaţi votul ca să modificăm în mod corespunzător.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, punctul de vedere al comisiei?

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Observ că sunt două aspecte care se pun în discuţie şi am să explic punctul de vedere al comisiei, aşa cum s-a conturat la vremea respectivă, în timpul dezbaterilor, pe ambele aspecte.

Primul, dacă am înţeles bine, domnul coleg, domnul deputat propune varianta ca aprobarea caracterului de utilitate publică să se facă de către ministerele sau organele administraţiei centrale din domeniul de activitate pe care şi-l propune (comisia) fundaţia. Aici vreau să învederez că a existat un întreg principiu pe care comisia l-a avut în vedere cântărind toate propunerile şi amendamentele formulate în aceşti ani de când s-a elaborat ordonanţa, între care: crearea unui rol de aprobare pentru ministere a fost privită în timp cu foarte multă ostilitate, chiar de către beneficiarii reglementării, de către subiecţii ei şi anume reprezentanţii societăţii civile.

Deci, una dintre liniile de reglementare, urmărite la cristalizarea noii forme a reglementării a fost restrângerea la maximum şi retragerea, de fapt, a posibilităţii de aprobare de către ministere, limitându-se rolul acestora la exprimarea unui singur punct de vedere, deoarece practica acestor ani a demonstrat că aparenta descentralizare n-a dus decât la o încorsetare a vieţii asociative, la o birocratizare a procedurilor de aprobare şi la un element de subiectivitate şi de control al executivului suplimentar, rămânând aşa cum este formulată numai la nivelul avizului.

În ceea ce priveşte posibilităţile şi ale organelor administraţiei locale, teritoriale să se pronunţe asupra acestui caracter, amendament care, de asemenea, a fost discutat în comisie, membrii comisiei au apreciat că dată fiind valoarea de încărcătură simbolică, de prestigiu, virtuală la care se rezumă în prezent calificarea ca structură de utilitate publică, dispărând avantajele patrimoniale, necesită un plus de gir, un plus de solemnitate acestei recunoaşteri, care, repet, pe viitor se va concretiza doar în prestigiu, într-un gir pentru seriozitatea structurii respective.

Acestea au fost punctele de vedere ale comisiei, urmează ca prin vot să se decidă care din variante e mai bună, prin votul plenului.

Noi rămânem la amendamentele în formula propusă.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Avem de ales între varianta comisiei şi varianta cuprinsă în amendamentul prezentat de colegii noştri de la UDMR.

Primul amendament pe care îl voi supune votului va fi, fiind vorba de variante, asupra aceleiaşi chestiuni, voi supune mai întâi votului amendamentul comisiei. Şi, după aceea, amendamentul colegilor de la UDMR.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei pentru formularea art.38.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 174 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Împotrivă? 11 voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Rezultatul votului: 174 de voturi pentru, 11 împotrivă şi 2 abţineri.

În aceste condiţii, nu voi supune, în mod evident, la vot varianta propusă de colegii de la UDMR, pentru că era vorba de o soluţie alternativă la problema pe care o reglementează art.38.

Se propune de către comisie introducerea unui nou articol, după art.38, pct.57 din raport.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii? Iertaţi-mă, dar este vorba de pct.57. Art.38¹.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Pentru consecvenţă faţă de votul anterior, exprimat la art.1, supun atenţiei necesitatea de a se opri reglementarea după cuvântul "general". Ca să se evite termenul considerat de plen ca fiind derutant, termenul de "comunitar".

Domnul Adrian Năstase:

Deci practic să rămână "de interes public general", atât, nu? Sau...

Domnul Sergiu Andon:

Scuzaţi, mi s-a părut că şi locale... retrag propunerea.

Retrag propunerea, vă rog să supuneţi votului art.38¹, în forma discutată de comisie.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei, propunerea iniţială.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.39. Textul nemodificat la alin.1. Se propune introducerea unui alineat nou, după alin.1, la pct.59 din raport.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii.

Supun votului noul alineat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului art.39, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La acest vot, fără îndoială că am avut în vedere şi propunerile de la pct.60 din raport, dar pentru bună ordine aş dori să confirmăm alin.2 şi 3 ale art.39, în formula comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.40, în varianta comisiei. Dacă sunt observaţii. Pct.61 din raport. Nu sunt observaţii. Supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.41, în varianta comisiei. Pct.62 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.41. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.42, în varianta comisiei. Îl supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.43, în varianta comisiei. Îl supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.44, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.45, în varianta comisiei.

Îl supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.46, în varianta comisiei.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii.

Supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.47, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.48, în varianta comisiei.

Cine este pentru?

Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.49. Varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.50. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.51, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.52, nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.53, varianta comisiei. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.54, nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.55. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.56, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.57, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.58, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.59, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.60, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.61, în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.62, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.63. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.64. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.65, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.66. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.67. Text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.68. Text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.69. Text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.70. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.71, în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.72, text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.73, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.74, în varianta comisiei. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.75, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Cap.XI, cu modificarea propusă de comisie. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.76, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.77. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.78. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.79, în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.80. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.81. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.82. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.83. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.84. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.85. Text nemodificat. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.86. Text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.II. Propunerea comisiei la pct.116 din raport.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Art.II îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.III. Propunerea comisiei la pct.117 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Am încheiat destul de rapid această dezbatere. Vreau să vă consult dacă facem votul final acum sau îl lăsăm pentru săptămâna viitoare. Cred că-l putem face acum, fiind o lege ordinară.

Supun votului final al Camerei proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.198 voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Aş vrea să vă rog să examinăm şi proiectele de legi care au practic acelaşi obiect cu legea anterioară. Şi avem un proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Dacă doreşte iniţiatorul să ia cuvântul. Dacă nu, îl rog pe domnul Sergiu Andon să prezinte punctul de vedere al comisiei.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Punctul de vedere al comisiei a devenit punctul de vedere al plenului Camerei Deputaţilor, în sensul că Ordonanţa nr.37 a fost abrogată ca efect al adoptării legii pe care tocmai aţi votat-o.

Reamintesc că la analiza pachetului de reglementări, comisia a avut grijă şi a preluat din ordonanţa nr.37 reglementările care mai erau de actualitate şi care sunt încorporate în legea anterioară.

Deci, propunerea comisiei este de a respinge proiectul de lege. Asta ca soluţie de scădere a lui, rămânând fără obiect.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale. Dacă nu, începem dezbaterea pe articole. Vă rog să observaţi amendamentul comisiei în ceea ce priveşte titlul legii.

Titlul legii se schimbă în Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.37/2003. Supun votului această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră acum articolul unic, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Pentru bună ordine, să numărăm, fiind vorba de un vot final chiar şi la această lege, aş vrea să şi numărăm voturile. Vă rog să vă exprimaţi, cei care sunt în favoarea proiectului de lege pe care tocmai l-am finalizat.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.194 de voturi pentru. Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Dacă nu, îl rog pe domnul Sergiu Andon, preşedinte al comisiei, să facă un comentariu din partea comisiei.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Şi acest proiect de lege, practic, a rămas fără obiect sau mai bine zis o atitudine coerentă din partea plenului impune respingerea lui, soluţie pe care o propune comisia şi aceasta, în primul rând, pentru motive de sistematică legislativă şi de consecvenţă în procesul de legiferare. Şi anume, reglementările sale au figurat printre amendamentele respinse la proiectul de aprobare a Ordonanţei nr.26, votată anterior. Aşadar, prin respingerea amendamentelor, implicit s-a exprimat un punct de vedere.

Pe de altă parte, iniţiatorul care era un grup de colegi de la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, în şedinţa comisiei, prin reprezentanta lor, doamna deputat Liana Dumitrescu, nu au susţinut proiectul.

În sfârşit, există şi argumente de fond, şi anume, în primul rând, faptul că obiectul propunerii l-ar fi format dispoziţii de lege organică, regimul minorităţilor şi aşa mai departe, ce nu pot fi "altoite", ca să spun aşa, nu pot fi încorporate într-o lege ordinară.

S-a mai avut în vedere faptul că o parte din dezideratele iniţiatorilor proiectului de lege privesc drepturi politice aferente regimului partidelor politice şi drepturi electorale, obiect care, de asemenea, nu a fost avut în vedere de legiuitorul Ordonanţei nr.26/2000.

În sfârşit, ştim cu toţii, se lucrează un proiect de lege al minorităţilor naţionale, în care, neîndoielnic, iniţiatorii îşi vor promova opiniile şi opţiunile.

Aşadar, punctul de vedere al Comisiei juridice este acela de respingere a proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să se înscrie la dezbaterea generală. Nu.

Atunci, vreau să vă rog să procedăm conform art.98 din regulament. "Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale, preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot", ceea ce şi fac.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de respingere a propunerii legislative.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Vă rog încă o dată să numărăm voturile.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 190 de voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, propunerea comisiei pentru respingerea propunerii legislative a fost aprobată.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2005 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.7¹ alin.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.

Rog să schimbăm şi comisiile între timp.

Domnule Andon, ştiu, este o romanţă care...

Domnul Sergiu Andon:

...care nu se mai sfârşeşte.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Motreanu, vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2005 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.7¹ alin.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, prorogare impusă de necesitatea asigurării în condiţii optime a finanţării activităţii de cercetare, prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Având în vedere importanţa acestui proiect de lege, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea acestuia în forma adoptată de Senat.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale. Nu am întrebat iniţiatorul dacă erau comentarii. Dacă nu, trecem la dezbateri generale.

Doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Trecem la dezbaterea pe articole. Începem cu titlul proiectului de lege.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii.

Supun votului titlul legii. Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic al legii. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Haideţi să numărăm, fiind vorba de un vot final.

Cine este pentru? 188 de voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Vă mulţumesc.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale. Procedură de urgenţă. Rog Comisia pentru administraţie să facă propunerile regulamentare. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Domnule preşedinte,

Comisia propune cinci minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru fiecare intervenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Dacă sunt observaţii. Nu. Supun votului această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu un vot împotrivă, propunerea a fost aprobată.

Urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Da. Vă rog.

Domnul Remus Baciu (secretar de stat, Cancelaria primului ministru):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş dori să vă sesizez în legătură cu o situaţie din partea Cancelariei primului-ministru, aceea că atât prin Ordonanţa de urgenţă nr.17 din 2005, cât şi prin Ordonanţa de urgenţă nr.10/2005 este modificat în mod diferit acelaşi text, e vorba de art.1 din Ordonanţa nr.32/1998.

Pentru a se obţine un text unitar, apreciem a fi oportună retrimiterea acestui proiect la Comisia pentru administraţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem de acord cu retrimiterea la comisie a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17/2005, deoarece dispoziţiile ei trebuie corelate cu cele din Ordonanţa de urgenţă nr.10/2005, adoptată de Senat, şi cu care comisia noastră a fost sesizată abia ieri. Ambele ordonanţe de urgenţă privesc aceleaşi texte, respectiv art.1 şi anexa 1 din Ordonanţa nr. 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului.

Solicităm aceasta în temeiul art.66 alin.3 din regulamentul nostru.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie pentru clarificări.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2004 privind stabilirea indemnizaţiilor unor aleşi locali pentru anul 2005. Procedură de urgenţă.

Invit Comisia pentru muncă şi protecţie socială să facă propunerile.

Domnul Stelian Duţu:

Domnule preşedinte,

Propunem 10 minute pentru dezbateri generale şi 2 minute pentru dezbateri pe articole.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt observaţii? Nu.

Supun votului aceste propuneri din partea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mircea Alexandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin ordonanţa de urgenţă în discuţie, au fost stabilite noi indemnizaţii pentru aleşii locali, astfel: în perioada ianuarie-septembrie 2005, se va acorda 45% din suma aferentă creşterii totale a indemnizaţiilor, calculată ca diferenţă între indemnizaţiile cuvenite începând cu luna octombrie 2005, şi cele avute în luna decembrie 2004.

În perioada octombrie - decembrie 2005, indemnizaţiile sunt cele prevăzute în anexa la ordonanţă, care înlocuieşte Anexa VII/I-B, Cap.I, Nr.crt. de la 10 la 37 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.191/2002. Detalierea fiecărei indemnizaţii se regăseşte în fişa anexată, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice.

Ordonanţa de urgenţă supusă aprobării este în vigoare şi se aplică deja de la data de 1 ianuarie 2005, sumele necesare pentru acoperirea acestor costuri fiind asigurate din bugetul fiecărei unităţi a administraţiei publice locale.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Rovana Plumb:

Domnule preşedinte,

Dragi colege şi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat sprijină această iniţiativă legislativă. Aleşii locali au o activitate deosebită. Pentru corelarea şi uniformizarea salariilor, Grupul parlamentar al PSD, în Comisia pentru muncă şi protecţie socială, a făcut şi un amendament, în sensul că noi susţinem ca la indemnizaţia lunară pe care o au aleşii locali să se acorde şi sporul de vechime. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Mînzînă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Popular România Mare susţine acest proiect de lege. De asemenea, susţine ca aleşilor locali, pe lângă indemnizaţie, să li se acorde şi sporul de vechime, ca şi sporul pentru titlu ştiinţific, pentru a încerca să reparăm acea nedreptate care s-a făcut în situaţia în care există la această oră două categorii de primari: unii primari care şi-au câştigat aceste drepturi prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi unii primari care aşteaptă de la noi o reparaţie pentru uniformizarea acestor drepturi băneşti.

Vom susţine amendamentele colegilor, cât şi alin.2 din acest proiect de lege şi introducerea unui alineat nou, alin.3, cu următorul cuprins: "La indemnizaţie se adaugă sporurile, premiile şi alte drepturi băneşti convenite conform prevederilor legale". Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, doamnule deputat.

Domnul Seres Denes:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, Constituţia noastră reglementează că autorităţile publice locale sunt instituţia primarului şi consiliul local.

Competenţele primarului, începând din 1991, sunt destul de vaste, sunt multe, începând cu aplicarea legilor de restituţie, Legea fondului funciar, Legea nr.10, până la a finanţa instituţia învăţământului, a sănătăţii şi inclusiv a poliţiei comunitare. Dar, în perspectivă, importanţa funcţiei creşte şi mai mult, având în vedere că accesarea la fondurile europene, la dezvoltarea comunităţilor locale, un rol important o să-l aibă primarul şi viceprimarul.

Având în vedere că s-a ivit şi o situaţie inedită, în sensul că unii primari, în instanţă, au reuşit să obţină sporurile de vechime şi alte sporuri reglementate, de altfel, de Codul Muncii, noi considerăm că ar trebui găsită o soluţie de compromis, în care solicităm să se restituie proiectul la comisia de specialitate, în sensul în care am afirmat, de a se găsi o soluţie de compromis şi a se acorda sporurile necesare şi acestor categorii foarte importante din conducerea autorităţilor locale. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ordonanţa, aşa cum a fost elaborată de Guvernul Adrian Năstase, este un lucru absolut corect şi normal, pentru că dacă ne aducem bine aminte, în urmă cu o săptămână votam, tot printr-o ordonanţă, majorarea salariilor categoriilor de bugetari.

Cum s-ar spune, fără această ordonanţă de urgenţă, aflată astăzi în dezbaterea Parlamentului, primarii, viceprimarii, preşedinţii de consilii judeţene ajungeau să aibă salarii mai mici decât cei din subordinea lor.

Ulterior, în dezbaterea Senatului şi, iată, şi aici, la Camera Deputaţilor, chiar iniţiatorii, reprezentanţii PSD-ului, au venit cu o serie de amendamente care vin în contradicţie cu spiritul unei legi extrem de importante, pe care eu aş considera-o legea-cadru a salarizării bugetarilor: este vorba de Legea nr.154/1998, care spunea - şi la vremea respectivă colegii care astăzi vin şi propun amendamente la această ordonanţă - că pentru aleşi, atât cei la nivel central, cât şi la nivel local, singura formă de remunerare este indemnizaţia.

Din acest punct de vedere, tocmai pentru că noi considerăm că este important ca prin această ordonanţă să acordăm o importanţă salarială mai mare aleşilor locali, suntem de acord cu amendamentele propuse de colegii noştri de la PSD şi de la PD, cu atât mai mult cu cât, dacă citim cu atenţie atât titlul ordonanţei, ordonanţa se cheamă Ordonanţă de urgenţă a Guvernului privind stabilirea indemnizaţiilor unor aleşi locali, nu a unor drepturi, nu a unor suplimente acordate, pe lângă indemnizaţie, şi dacă citim şi, în plus, expunerea de motive, este foarte clar că nu putem introduce, pe un text care evident se referă numai la indemnizaţie, şi alte venituri suplimentare. Repet, vine în contradicţie cu Legea nr.154, pe de altă parte, şi cu titlul ordonanţei, şi cu expunerea de motive. Cu atât mai mult cu cât este aici preşedintele Camerei, preşedintele de şedinţă în ziua de astăzi, care a fost şi iniţiatorul, în calitate de prim-ministru, cred că ar fi foarte bine să-i cerem punctul de vedere, să vedem dacă dânsul a fost consecvent sau inconsecvent atunci când, iniţial, PSD-ul şi Guvernul Adrian Năstase a venit cu un text de ordonanţă, pe care astăzi, eu cred, din motive populiste, colegii de la PSD şi PPRM vin să-l susţină.

Din punctul meu de vedere, în măsura în care nu se va găsi o soluţie, tocmai pentru că, probabil, Comisia pentru muncă şi protecţie socială trebuia să reia în discuţie un asemenea proiect, consider că este un lucru util acela de a-l trimite la comisie din nou, pentru a-l discuta, tocmai pentru a nu lua o decizie care să aducă atingere unui cadru legislativ şi trebuie să spun de la tribuna Parlamentului că, în materie de legislaţie în domeniul salarizării bugetare, în România este un adevărat haos.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Nicolaescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că noi vorbim aici despre demnitari. Şi, pentru toate funcţiile de demnitate publică, cum este şi cea a primarilor, salarizarea se caracterizează prin indemnizaţii. Orice alte adaosuri sau sporuri nu sunt conforme cu acest principiu.

Suntem de acord, în schimb, că indemnizaţiile sunt necorelate între categoriile de primari. De aceea, eu cred că retrimiterea la comisie poate să facă până la urmă dreptate în acest sector, în sensul în care, în loc să se acorde sporuri peste sporuri, care schimbă principiile după care lucrăm, este mai bine ca în Comisia pentru muncă şi protecţie socială să se gândească recorelarea indemnizaţiilor care se alocă primarilor. Şi, în felul acesta, intrăm pe făgaşul normal şi nu creăm discriminări şi derogări de la principii.

De aceea, şi eu susţin retrimiterea la comisie a proiectului de lege. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, din partea grupului umanist, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu fac decât să subliniez ceea ce au spus şi colegii noştri din Coaliţie. Sunt primari care deja au o decizie în acest sens şi cred că ar trebui să retrimitem la comisie, să facem o analiză a ceea ce înseamnă, pentru a nu produce o discriminare între primarii care au avut mai mult curaj şi deja s-au implicat şi au o decizie şi ceilalţi, care nu au îndrăznit.

Deci, este nevoie de un punct de vedere care să cuprindă o decizie finală, a indemnizaţiei tuturor primarilor. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Filonaş Chiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum am susţinut şi în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, propun şi în plenul Camerei Deputaţilor următorul amendament, oarecum diferit de acela al Senatului: la articolul unic, după alin.2 să introducem un alineat nou, alin.3, cu următorul cuprins: "La indemnizaţie se adaugă sporul de vechime, potrivit prevederilor legale". Motivez, susţin acest amendament, cel puţin cu următoarele argumente:

1. Există deja sentinţe definitive şi irevocabile, date de unele instanţe de judecată în favoarea primarilor, situaţie care, logic, se va extrapola la "n" situaţii în următoarea perioadă.
2. Sporul de vechime este prin excelenţă un drept universal, recunoscut pentru întreaga populaţie care desfăşoară o activitate social utilă, şi eu apreciez că este până la urmă şi o măsură de echitate socială. Nu este acelaşi lucru să ai o vechime de 5 ani în muncă sau de 35-40 de ani chiar şi să beneficiezi de aceleaşi drepturi salariale.
3. Aşa cum se cunoaşte, sporul de vechime naşte şi drepturi colaterale, influenţând semnificativ cuantumul pensiilor.
4. Apreciez că acordarea acestui spor nu ar greva semnificativ bugetul de stat, mai ales datorită faptului că în ultima perioadă de timp, ca urmare a măsurilor luate, încasările la bugetul de stat au crescut simţitor.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Mi-este clar că trebuie să trimitem textul înapoi la comisie. Sunt foarte multe aspecte încă neclare şi sunt convins că dorim cu toţii să găsim cea mai bună soluţie pentru aleşii locali.

Vă rog, domnule deputat Bolcaş. V-am simţit lipsa la dezbaterea anterioară.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, dar şi caii mai obosesc, nu-i aşa?

Vreau să sprijin ideea de retrimitere la comisie, pe o idee de principiu, care ne interesează în mod deosebit şi pe noi şi este o idee decentă.

S-a creat o premisă teoretică foarte gravă, din raţiuni economice, de economii economice, a incompatibilităţii între indemnizaţie şi sporuri. Este o teză absolut greşită, care se perpetuează pe diferite categorii de persoane care primesc indemnizaţii. Daţi-mi voie să nu le denumesc.

Aşa că aceasta este problema de bază care trebuie să fie discutată, chiar cu prilejul acestei legi, pentru că problemele generale le dezvoltăm în legile particulare pe care le adoptăm; de principiu să pornim de la ideea că indemnizaţiile nu numai că sunt compatibile cu sporurile, dar ele necesită augmentarea cu aceste sporuri.

În aceste condiţii, sprijin ideea de trimitere la comisie, poate vom avea o rezolvare de ordin general, repet, a problemei. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Şi dacă s-ar putea da şi retroactiv.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să mă iertaţi, dar la vârsta mea am învăţat că timpul nu este reversibil. Ăsta nu este un principiu de drept, ci de viaţă. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Stelian Duţu:

Domnule preşedinte,

Susţin retrimiterea la comisie, dar vreau să fac câteva consideraţiuni: există o presiune extraordinar de mare din partea aleşilor locali, vizavi de această necesitate, care este o necesitate obiectivă.

Cadrul legislativ care reglementează materia salarizării persoanelor alese este ambiguu. Şi, dacă facem o analiză a art.20 alin.2 din Legea nr.154, observăm că singura formă de salarizare a persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică este indemnizaţia lunară, dar textul de lege spune "în funcţie de care se stabilesc şi celelalte drepturi". Or, legea nu spune care sunt celelalte drepturi.

Deci, în funcţie de indemnizaţia lunară pe care o pot primi aleşii locali, se pot stabili şi alte drepturi. Deci trebuie să umblăm şi să lucrăm pe fondul problemei, pe articolul din Legea nr.154, astfel încât să reglementăm toate aceste drepturi.

Mai mult decât atât, această ordonanţă nu reglementează decât indemnizaţia lunară a unor aleşi locali pe anul 2005, or, noi trebuie să rezolvăm problema de fond, nu numai pentru 2005, ci şi de aici încolo pentru viitor în ceea ce priveşte aceste drepturi.

În schimb, a apărut şi o cu totul altă problemă: la Senat au fost cele două ordonanţe supuse adoptării Senatului, iar Senatul a oferit două soluţii diferite. Dacă pentru aleşii locali s-a aprobat amendamentul propus de un domn senator, astfel încât aleşilor locali să li se acorde sporul de vechime şi alte premii, pentru aleşii care au o funcţie de demnitate publică de dimensiune naţională, în schimb, acest amendament a fost respins. Pentru că, într-o altă viziune, vedeţi dumneavoastră, dacă acest spor de vechime sau aceste drepturi se pot acorda, şi dau un singur exemplu, primarul general al Capitalei va avea drepturi salariale mult mai mari decât Preşedintele României.

Deci, este o problemă mult mai complicată, drept pentru care solicităm retrimiterea la comisie, astfel încât să adoptăm un punct de vedere pe ansamblu şi să rezolvăm problema, nu numai pentru aleşii locali.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie pentru clarificarea acestor aspecte.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Domnul secretar Albu îmi confirmă că avem unanimitate.

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă propun să trecem la ultimul text pentru astăzi: Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea institutelor de teorie politică şi educaţie democrată.

Iniţiatorul? Nu este aici.

Din partea comisiei sesizate în fond, are cuvântul domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de lege a fost dezbătut în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi de-a lungul a 8 şedinţe. Dezbaterea a fost precedată de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, a mai existat un aviz favorabil din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Guvernul anterior şi-a exprimat punctul de vedere, în sensul că nu susţine proiectul de lege; la solicitarea scrisă a comisiei, Guvernul actual...

Domnul Adrian Năstase:

Iertaţi-mă, aş vrea să mai fac o precizare: după acest proiect de lege vom mai discuta încă două texte legislative, care comportă o anumită urgenţă. Deci, vă rog să nu plecaţi din sală.

Iertaţi-mă, domnule preşedinte!

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Reiau raportul: Guvernul actual, Guvernul Tăriceanu a comunicat scris că nu are un alt punct de vedere, decât acela al Guvernului anterior, o continuitate de opinie.

Legea priveşte o reglementare din categoria legilor ordinare. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul a adoptat propunerea legislativă în forma iniţială, dar fără dezbatere, ci în condiţiile art.75 alin.2 teza a treia din Constituţie, la sfârşitul legislaturii trecute. Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor au hotărât cu 8 voturi la 4 să supună plenului propunerea de respingere a proiectului de lege.

Îndrăznesc să vă mai semnalez că acest vot final a succedat şi împrejurarea în care la dezbaterea pe articole, mai mult de jumătate din articolele proiectului au fost respinse. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt observaţii?

Domnul deputat Mitrea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Soluţia de respingere pe care a dat-o comisia, este o soluţie asupra căreia am discutat cu colegi parlamentari din diferite grupuri; ar trebui să mai ne uităm o dată.

De aceea, propun să fie retrimis proiectul de lege la comisie.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Supun votului această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Deci, cu 1 vot împotrivă şi o abţinere, propunerea a fost acceptată.

Vă rog să acceptaţi să discutăm încă două proiecte legislative în primul rând, propunerea legislativă privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români care n-au beneficiat de prevederile Legii nr.9/1998 pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 17 septembrie 1940.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Remus Baciu (secretar de stat, Cancelaria primului ministru):

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere numărul mare de cereri de acordare de despăgubiri ulterioare împlinirii termenelor prevăzute de lege, faţă de această situaţie, Guvernul susţine adoptarea acestei propuneri legislative. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

În urma reexaminării propunerii legislative privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români care n-au beneficiat de prevederile Legii nr.9/1998, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, în şedinţa din 16 martie 2005, comisia, cu unanimitate de voturi, a aprobat supunerea spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, a propunerii legislative cu amendamentele din anexă. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale?

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Începem cu titlul legii. Vă rog să observaţi textul propus de comisie.

Supun amendamentul comisiei privind titlul legii votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.1 în propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului art.2, propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.3. Îl supun votului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 170 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi proiect de lege a fost aprobat.

Vă rog, să luăm, aşa cum am anunţat, şi cealaltă propunere legislativă cea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Punctul de vedere al comisiei.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La sfatul colegului meu, domnul Nicolăescu, voi fi foarte scurtă: comisia propune respingerea acestui proiect de lege, pe motiv că a rămas fără obiect, prin adoptarea celui precedent. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei sesizate în fond, care propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 170 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci, propunerea comisiei a fost aprobată.

Stimaţi colegi,

În final, vă informez că aveţi dreptul să sesizaţi Curtea Constituţională în legătură cu Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2005 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.7¹ alin.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi în legătură cu Legea privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români, care n-au beneficiat de prevederile Legii nr.9/1998 pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Vă mulţumesc pentru prezenţă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,00.