Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Victor-Viorel Ponta, secretar al Camerei Deputaţilor, şi Valentin Zoltan Puskas, secretar al Senatului. Din prezidiu a făcut parte domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului.

Domnul Adrian Năstase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Vă anunţ că, din totalul de 468 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 394. 74 de colegi sunt absenţi. Cvorumul legal de lucru este îndeplinit.

Birourile Permanente ale celor două Camere au întocmit proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru pentru şedinţa comună de astăzi. Acest proiect este deja distribuit parlamentarilor.

Dacă sunt comentarii în legătură cu ordinea de zi? Nu sunt comentarii.

O supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, ordinea de zi a fost aprobată.

Dacă la programul de lucru sunt observaţii? Nu.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Înainte de a trece la dezbaterea moţiunii, vă informez că nu s-au înregistrat din partea iniţiatorilor cereri de retragere a moţiunii de cenzură sau de retragere a unor semnături.

Înreb, însă, în plenul celor două Camere, dacă există totuşi o stfel de cerere. Nu.

Dau cuvântul atunci domnului senator Dan Mircea Popescu, pentru prezentarea moţiunii de cenzură.

Stimaţi colegi,

Conform art. 79 din Regulamentul şedinţelor comune, după prezentarea moţunii de cenzură, va fi prezentat punctul de vedere al Guvernului, iar după aceea vom trece la dezbateri.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În opinia noastră, România se află într-o situaţie extrem de gravă, situaţie în care actuala putere desconsideră instituţiile statului, oferindu-le un rol pur decorativ. Una dintre aceste instituţii este chiar Parlamentul României. Instituţia fundamentală a sistemului democratic din orice ţară este tratată de către Guvernul României ca o agenţie guvernamentală, în care dezbaterea nu este permisă, sub pretextul ideii de antireformă.

Ce ne cere, de fapt, Guvernul prin asumarea răspunderii asupra unui pachet de 17 legi? În primul rând, ne cere să abandonăm misiunea constituţională a Parlamentului de a dezbate şi adopta proiectele de lege, precum şi de a cenzura politica Executivului, punând astfel stavilă eventualelor sale excese. Un Guvern pe care Parlamentul l-a învestit cu putere încearcă acum să se aşeze deasupra acestui Parlament care a fost ales direct de către cetăţeni.

Ni se spune că o atare procedură ar fi impusă de urgenţa cu care anumite măsuri trebuie adoptate. Aceasta este însă o minciună! Până acum, timp de peste şase luni de la învestirea sa, actualul Parlament a adoptat mai mult proiectele de legi ale Guvernului precedent, atâta vreme cât actualul Guvern nu a avut aproape nimic de propus Legislativului. De aceea a existat senzaţia că PSD s-ar mai afla încă la guvernare. Dacă am accepta, totuşi, că este vorba despre o urgenţă, ne întrebăm de ce Guvernul nu apelează la procedura ordonanţelor de urgenţă? Evident, nu urgenţa presează Guvernul, ci dorinţa de a reduce rolul Parlamentului.

Unii ar putea spune că Guvernul procedează astfel de teama că Parlamentul, dominat, chipurile, de o Opoziţie ostilă, recalcitrantă şi neconstructivă, i-ar putea bloca iniţiativele legislative, zădărnicindu-i astfel efortul de reformare a statului. Nimic mai fals! Actualul Parlament nu a respins până acum nici o iniţiativă majoră a Guvernului, mai ales atunci când a fost vorba, aşa cum se pretinde că ar sta lucrurile acum, despre legi necesare integrării europene. Este ştiut că, pentru Partidul Social Democrat, integrarea europeană este un obiectiv mai important decât pentru actuala guvernare care, prin gura liderului ei de facto, preşedintele Traian Băsescu, nu încetează să bagatelizeze rolul Uniunii Europene, favorizând aşezarea României pe axa Washington-Londra-Bucureşti.

Apare cu claritate jocul politicianist al actualei Puteri liberal-democrate, joc care pune în pericol Constituţia şi siguranţa naţională. Sfidând Parlamentul atât Guvernul, cât şi Preşedintele Băsescu doresc fie să-i diminueze rolul împingând ţara spre autoritarism, fie să îl oblige a reacţiona şi a provoca demisia Guvernului spre a justifica astfel alegeri anticipate. Uşurinţa cu care Guvernul şi-a trecut până acum legislaţia prin Parlament, mai ales cu sprijinul Opoziţiei, demonstrează că asemenea alegeri nu sunt necesare spre a facilita actul de guvernare. Ele nu sunt cerute, aşadar, de nevoia consolidării actualei majorităţi parlamentare, ci de dorinţa înlocuirii ei cu o masivă majoritate prezidenţială gata să închidă ochii la încălcările Constituţiei şi să îngăduie instaurarea unui regim prezidenţial autoritar în România.

Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat nu puteau rămâne pasive faţă de o asemenea manevră. Ele au fost obligate de către Guvern să formuleze moţiunea de cenzură. Această moţiune este în apărarea Constituţiei. Ea este, în opinia noastră, o moţiune pentru salvarea democraţiei şi a libertăţilor cetăţeanului.

În acest context, avem răspunderea de a da expresie îngrijorării alegătorilor care înţeleg prea bine că, de exemplu, demiterea tuturor conducătorilor de instanţe în termen de 15 zile de la eventuala adoptare a pachetului de legi avansat de Guvern va însemna practic blocarea sistemului judiciar românesc. Care cetăţean, inteligent şi sănătos, din această ţară poate crede că instanţele, decapitate şi aruncate în confuzia unei tranziţii inevitabil afectate de reglări de conturi, vor fi capabile să administreze justiţia mai bine decât până acum? Care cetăţean, inteligent şi sănătos, poate crede că procedurile de concurs, deschise sub presiune şi control politic, consecutiv amintitei decapitări, vor aduce la conducere persoane mai competente şi mai oneste?

Punerea în discuţie, fără nici un motiv concret şi fără nici o dovadă, a tuturor - repetăm, a tuturor - conducătorilor de instanţe din România înseamnă, practic, afirmarea unei prezumţii de vinovăţie - respectiv de incompetenţă - la adresa vârfurilor puterii judecătoreşti în bloc. După ce vor fi epuraţi, ei vor fi înlocuiţi sau eventual menţinuţi printr-un aşa-zis concurs organizat sub presiunea şi cenzura Guvernului. Asistăm la o lustraţie operată cu încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului, în dispreţul principiilor europene, astfel cum au fost ele codificate în rezoluţiile pertinente ale Consiliului Europei.

O asemenea formulă este necunoscută de la revoluţia bolşevică încoace. La concepţiile şi practicile acelei revoluţii - concepţii şi practici sub imperiul cărora s-a format şi a acţionat doamna Monica Macovei în perioada regimului totalitar ceauşist, înainte de a se deghiza în militant pentru drepturile omului, spre a-şi face uitat trecutul - se revine astăzi. Actualul ministru al justiţiei este exact unul dintre acei "lupi comunişti", mai mult sau mai puţin tineri, despre care vorbea premierul Tăriceanu în apărarea pachetului său de legi privind subordonarea politică a justiţiei.

Am asistat în urmă cu câteva zile la asumarea răspunderii Guvernului asupra pachetului de legi privind aşa-zisa reformă în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Încercarea Guvernului de a se prezenta în faţa Parlamentului cu acest pachet este o sfidare a legiuitorului şi o încălcare a Constituţiei.

Atragem atenţia chiriaşilor din Palatul Victoria că Palatul Parlamentului nu poate fi confundat cu un ghişeu pentru depus "pachete", rolul Parlamentului fiind acela de a dezbate şi de a se pronunţa asupra actelor normative. Iar sprijinul forului legislativ în chestiuni privitoare la integrarea europeană a României, invocat la nesfârşit de către primul ministru Tăriceanu, nu se poate manifesta sub forma unui referendum cu "da" şi "nu", în cazul a 17 legi eterogene, care conţin multe prevederi inutile sau discutabile. Orice încercare a noastră, a celor care am fost mandataţi de către cetăţeni să le apărăm drepturile în Parlament şi să solicităm dezbaterea acestor legi, a fost catalogată ca fiind antireformism.

Vrem să atragem atenţia că reprezentanţii actualei puteri sunt cei care continuă procedurile de contra-reformă ale fostului ministru liberal al justiţiei din perioada 1997-2000, cel care a trecut, în fapt, justiţia sub controlul Guvernului.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Naţiunea română doreşte integrarea în Uniunea Europeană cu începere de la 1 ianuarie 2007. Iniţiativa legislativă a Guvernului, prin forma şi fondul ei, ameninţă însă atingerea acestui obiectiv. Cetăţenii României vor, într-adevăr, mai multă ordine şi dreptate socială. Ei nu pot accepta, însă, ca ordinea să se facă prin încălcarea libertăţilor lor şi întoarcerea la autoritarism; nici ca dreptatea câtorva să se obţină prin nedreptăţirea celor mulţi. Statul are nevoie de un Guvern hotărât. Dar hotărârea nu poate însemna nicidecum încălcarea Constituţiei.

Demersul guvernamental, a cărui sancţionare o cerem astăzi, nu este altceva decât expresia asociată a puseurilor dictatoriale resimţite de Preşedintele Traian Băsescu şi exprimate prin gura unui partid, purtând, în mod ironic, numele de "democrat", dar şi a dorinţelor de înavuţire caracteristice oligarhiei liberale, aflate în spatele unui partid fără nici o legătură cu interesul naţional, din păcate.

PSD este pentru independenţa justiţiei. Dovadă stă legislaţia adoptată în timpul guvernării sale şi care a fost validată de Uniunea Europeană prin închiderea negocierilor de aderare cu România. De aceea, Partidul Social Democrat nu poate fi de acord ca justiţia statului să se transforme în justiţie de partid, sub cuvânt că astfel ea devine mai eficientă. Eficientă pentru cine? Evident, pentru partidele de guvernământ şi clienţii lor.

Închiderea Capitolului de negociere 24 (Justiţie şi afaceri interne) cu Uniunea Europeană a fost posibilă numai prin adoptarea legislaţiei care reglementa şi garanta independenţa justiţiei. Pronunţarea forului legislativ în cazul a 17 legi, conţinând peste 200 de pagini de reglementări, în absenţa unor dezbateri de fond, exclude posibilitatea identificării unor soluţii rezonabile.

Este evident, pentru toată lumea, faptul că prin evitarea dezbaterii asupra acestor legi fundamentale pentru parcursul României în cadrul european, Guvernul a înţeles să facă ceea ce ştie mai bine, şi anume să instituie dictatura ca mod de guvernare. Înţelegem că Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat sunt obişnuite să funcţioneze într-un sistem lipsit de democraţie internă, dar avem pretenţia că partenerii lor de guvernare nu vor accepta să fie utilizaţi ca instrumente de manevră politică.

Stimaţi colegi,

Primul capitol - şi poate cel mai important al acestei moţiuni - este cel care priveşte legile de organizare a sistemului judiciar. Este de datoria mea să amintesc membrilor Guvernului şi parlamentarilor actualei puteri că, în cursul mandatului Guvernului Partidului Social Democrat, s-a reuşit reaşezarea puterii judecătoreşti în sistemul puterilor în stat, prin adoptarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Aplicarea prevederilor pachetului de legi a reliefat şi în România, ca de altfel în toate ţările europene care au devenit membre ale Uniunii Europene la 1 mai 2003, avantajele unui sistem independent de justiţie, în care magistraţii îşi desfăşoară activitatea fără a fi supuşi altor presiuni decât cele dictate de înfăptuirea cu corectitudine a actului de justiţie. Reforma sistemului judiciar, informatizarea instanţelor, repartizarea aleatorie a cauzelor, reorganizarea completelor în primă instanţă, au reprezentat paşi importanţi şi absolut necesari pentru aducerea justiţiei româneşti la standardele spre care tindem, dar ele trebuie continuate şi nu modificate.

Măsurile privind independenţa justiţiei s-au concretizat prin preluarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a atribuţiilor şi responsabilităţilor Puterii executive în ceea ce priveşte cariera magistratului şi răspunderea sa disciplinară. Pe baza acestor legi, a fost închis Capitolul 24 în procesul de negociere cu Uniunea Europeană. Ele au fost realizate cu sprijinul experţilor francezi, germani, spanioli şi italieni, iar conţinutul celor trei legi a fost avizat de către Uniunea Europeană, Consiliul Europei şi Comisia de la Veneţia.

Noi suntem convinşi că aceste legi sunt perfectibile şi că este necesar ca, pe măsura aplicării lor, să se îmbunătăţească structura acestora. Însă noul pachet de acte normative propus de către Ministerul Justiţiei nu cuprinde decât în mică măsură prevederi referitoare la eficientizarea actului de justiţie, asigurarea autonomiei funcţionale a parchetelor, lupta împotriva corupţiei, dar, în schimb, conţine măsuri cât se poate de evidente, care vor avea ca rezultat crearea unor pârghii pentru influenţarea şi controlul actului de justiţie, diminuarea drastică a rolului Consiliului Superior al Magistraturii, ca şi garant al independenţei justiţiei, crearea unor mecanisme prin care Ministerul Justiţiei să controleze procesul de numire în funcţiile de conducere a magistraţilor din România, la nivelul tuturor structurilor puterii judecătoreşti.

Deşi cadrul legal şi măsurile practice privind reforma sistemului judiciar au fost convenite cu Uniunea Europeană în anul 2004, ca în anul 2005 să se asigure implementarea acestor măsuri,iată că Ministerul Justiţiei găseşte de cuviinţă să modifice înţelegerile anterioare cu Uniunea Europeană, în sensul modificării fundamentale, atât a pachetului de legi privind sistemul judiciar, cât şi a strategiei de aplicare a acestuia. Aşadar, stimaţi colegi, nu legile sunt cele care lipsesc, ci voinţa pentru aplicarea lor. Ce putem înţelege noi din această strategie a actualului Guvern? Iresponsabilitate? Incompetenţă? Sau, pur şi simplu, rea-voinţă şi desconsiderare a celor peste 22 de milioane de cetăţeni români care îşi doresc stabilitate legislativă şi, mai mult decât atât, integrarea cât mai rapidă în Uniunea Europeană?

Nu independenţa totală a justiţiei este ceea ce contestăm noi astăzi, prin această moţiune de cenzură, şi nici intenţiile presupuse reformatoare ale ministrului de resort. Contestarea noastră vizează, în principal, următoarele aspecte:

1. Abrogarea obligaţiei magistraţilor de a nu se subordona scopurilor şi doctrinelor politice.
2. Eliminarea, pentru prima dată în istoria magistraturii româneşti, a statutului de magistrat pentru procurori.
3. Reintroducerea dreptului factorului politic, reprezentat prin Ministerul Justiţiei, de a decide cu privire la numirea sau schimbarea conducătorilor Parchetului General şi ai Parchetului Naţional Anticorupţie până la nivel de şefi de secţie. Se încalcă, astfel, cea mai importantă obligaţie asumată de România în negocierile cu Uniunea Europeană în acest domeniu.
4. Limitarea la un simplu aviz consultativ, a capacităţii Consiliului Superior al Magistraturii de a decide în legătură cu întreaga carieră profesională în ceea ce îi priveşte pe magistraţi. Subliniez, însă, faptul că această responsabilitate a fost preluată în anul 2004 de către Consiliul Superior al Magistraturii de la Ministerul Justiţiei şi reprezintă o garanţie importantă privind independenţa puterii judecătoreşti. În acest caz, nu pot decât să constat că Guvernul român privează instituţiile puterii judecătoreşti de drepturile inerente privind cariera magistraţilor, ceea ce ar conduce la concluzia că, din perspectiva actualei Puteri, structurile autorităţii judecătoreşti nu pot funcţiona în România pe baza aceloraşi reglementări democratice ca şi instituţiile similare din celelalte ţări europene.
5. intenţia evidentă a Ministerului Justiţiei de a invalida toţi conducătorii instanţelor judecătoreşti, începând de la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi până la judecătorii, în următoarele 15 zile, după eventuala modificare a pachetului de legi şi organizarea în termen de două luni a concursurilor la nivel naţional. Această decizie va bloca, practic, sistemul judiciar românesc. În acest moment, nu există resurse financiare şi logistice pentru o astfel de activitate amplă, iar procesul de organizare a sistemului judecătoresc nu va mai putea fi condus.

Totodată, există o serie de aspecte ale acestor legi care sunt neconstituţionale:

1. Prevederea privind abrogarea art.3 din Legea nr.317/2004 care consfinţeşte Consiliul Superior al Magistraturii ca şi "garant al independenţei justiţiei".
2. Introducerea obligativităţii pentru CSM de a prezenta Parlamentului României raportul anual asupra activităţii sale, ceea ce reprezintă un act neconstituţional, care duce la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.
3. Potrivit art. 66 alin. 1 din proiect, ministrul justiţiei poate, din proprie iniţiativă, să exercite control asupra procurorilor în ceea ce priveşte modul în care aceştia îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu. Practic, reprezentantul Executivului, ministrul justiţiei, va avea controlul total asupra carierei şi activităţii profesionale a procurorului, ceea ce echivalează cu exercitarea controlului politic asupra actului de justiţie. Şi această prevedere este neconstituţională. Autoritatea ministrului justiţiei asupra procurorilor este una de ordin administrativ, potrivit competenţelor acestui minister, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 83/2005. Ea nu poate justifica posibile ingerinţe în atribuţiile profesionale ale procurorului, fiindcă, în soluţiile dispuse, procurorul este autonom şi se supune doar legii.
4. Articolul 75¹ din proiect impune Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie obligaţia elaborării anuale a unui raport privind activitatea desfăşurată, pe care să-l prezinte ministrului justiţiei nu mai târziu de luna ianuarie a anului următor. Prevederea este neconstituţională, întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte este subordonat doar administrativ ministrului justiţiei, iar profesional, din punct de vedere al competenţei funcţionale, Consiliului Superior al Magistraturii.
5. Atribuirea competenţei de a se propune numirea în funcţiile de conducere a procurorilor de către Procurorul General al României, precum şi la propunerea preşedintelui instanţei, în cazul judecătorilor, din noul proiect de modificare a legii, excede dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora ,,Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii", transformând practic Consiliul Superior al Magistraturii într-un organism consultativ.
6. Prin abrogarea art. 41 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor, potrivit căruia "Consiliul Superior al Magistraturii constituie şi actualizează o bază de date cuprinzând magistraţii care s-au remarcat în activitatea lor profesională", se elimină, practic, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a putea face propuneri privind promovarea magistraţilor, având în vedere realele criterii de performanţă, dar şi imposibilitatea urmăririi evoluţiei carierei de magistrat.

Întreaga reglementare a organizării şi funcţionării Parchetului Naţional Anticorupţie, din Capitolul II, Secţiunea a 2-a, este neconstituţională. Prin organizarea sa ca structură autonomă cu independenţă absolută, atât în cadrul sistemului judiciar, cât şi în raport cu orice altă autoritate publică (inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii), prin încadrarea sa cu procurori numiţi prin ordin al Procurorului General al Parchetului Naţional Anticorupţie, iar nu prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, prin stabilirea unor proceduri de revocare din funcţie, evaluare, derogatorii de la prevederile general-aplicabile, se creează cadrul juridic al legitimităţii unui parchet extraordinar, situat în afara sistemului judiciar prevăzut în Constituţie, subordonat şi controlat de Executiv.

Demersul noastră, stimaţi colegi, nu este unul politicianist şi nici demagogic. Măsurile propuse în ceea ce priveşte reducerea vechimii privind ocuparea posturilor în sistemul judecătoresc, numirea în funcţii de conducere prin concurs, înlăturarea celor care au colaborat cu securitatea sau au probleme morale grave sunt binevenite, necesare chiar, şi pot fi susţinute cu toată hotărârea. Cu toate acestea, însă, nu putem accepta ca, promovând un sistem de subordonare politică a justiţiei, România să încalce, cu bună ştiinţă şi cu acordul Parlamentului, criteriile de integrare în Uniunea Europeană, criterii stabilite la Copenhaga.

În opinia noastră, modificările aduse legilor de organizare a sistemului judiciar au fost gândite aproape în exclusivitate pentru a deschide căi pentru o influenţă politică directă şi indirectă, inacceptabilă într-un stat european civilizat.

Avem, aşadar, mari rezerve cu privire la modificările conţinute în soluţiile propuse în ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar.

Trecerea procurorilor sub controlul Executivului, în numele principiului responsabilităţii şi al eficientizării, principiu care nu se regăseşte în textul Constituţiei sau al unui document european relevant, nu face decât să ducă la punerea sub control politic a unei justiţii considerate ca fiind imatură, ineficientă şi neprofesională, prin comparaţie cu un Guvern infailibil.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Al doilea capitol, pe baza căruia ar fi trebuit să aibă loc ample dezbateri publice şi parlamentare, are ca obiect modificările aduse legilor proprietăţii funciare. Din cele prezentate de actuala Putere în pachetul pe care ni l-a înaintat, am constatat că, şi în cazul acestor reglementări, există numeroase consecinţe nefaste asupra mai multor domenii vitale în dezvoltarea economică şi socială pe termen lung a României.

Prima consecinţă, care decurge din modul în care Executivul a găsit de cuviinţă să modifice aceste legi, este atragerea cetăţenilor într-o nouă serie de conflicte, care vor putea fi soluţionate doar pe calea justiţiei.

O altă consecinţă, extrem de gravă şi care poate crea prejudicii, este faptul că sunt puse sub semnul întrebării investiţiile în exploataţiile agricole, bazinele piscicole amenajate, serele, plantaţiile de hamei, cele viticole sau pomicole, aflate în prezent în proprietatea statului, terenurile administrate de institutele de cercetare destinate cercetării şi producerii de seminţe, material săditor din categorii biologice superioare, de animale de rasă. Sunt puse, de asemenea, sub semnul întrebării rezervaţiile ştiinţifice, pădurile monumente ale naturii, ariile strict protejate, rezervaţiile forestiere, plantaţiile-mamă de butaşi şi arboreturi, lucrările hidroameliorative, de protecţie antierozională, cu consecinţe devastatoare asupra unor zone întregi locuite, construcţiile de pe terenurile forestiere, drumurile forestiere, cantoanele, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, precum şi ocoalele silvice.

În ceea ce priveşte legislaţia privind restituirea proprietăţilor preluate abuziv, reamintim faptul că Partidul Social Democrat este prima forţă politică din România care şi-a asumat răspunderea rezolvării echitabile şi echilibrate a acestei probleme. În acest sens, reamintim doar câteva dintre actele normative cu caracter reparatoriu legiferate la iniţiativa noastră. Este vorba de Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar, Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sau ampla completare a legislaţiei retrocedărilor în materia imobilelor care au aparţinut cultelor religioase şi minorităţilor naţionale, respectiv Legea nr. 501/2002 şi Legea nr. 66/2004.

Totodată, reamintim actualului Guvern că unele dintre soluţiile pe care le-a propus în acest caz au fost avansate spre dezbatere publică de către fosta Autoritate pentru urmărirea aplicării unitare a Legii 10/2001. Este cazul proiectului de Lege privind sistemul de stabilire şi plată a despăgubirilor băneşti.

Din acest punct de vedere, reafirmăm faptul că Partidul Social Democrat este absolut de acord cu intenţia Guvernului de a continua procesul demarat de guvernarea noastră, însă subliniez faptul că nu putem fi de acord cu schimbarea unor soluţii de fond fără dezbatere parlamentară.

Câteva aspecte controversate ale acestor acte normative, propuse de actualul Guvern, le voi prezenta în ceea ce urmează.

În ceea ce priveşte modificările propuse pentru Legea nr.10/2001, ele vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

• eliminarea din construcţia juridică a Legii nr.10/2001 a măsurilor reparatorii referitoare la acordarea despăgubirilor băneşti şi a titlurilor de valoare nominală.

Avertizăm că schimbarea soluţiilor în materie de despăgubiri băneşti acum, spre finalul desfăşurării administrative, demonstrează superficialitate în tratarea acestor probleme de către actualul Guvern, deoarece proprietarii îndreptăţiţi la momentul depunerii notificării la despăgubiri băneşti, potrivit legii în vigoare, nu vor accepta noile titluri de participare şi, prin urmare, se pot adresa CEDO după parcurgerea procedurilor interne. Consecinţa acestei superficialităţi este, însă, una costisitoare, pentru că ea poate dubla inutil costurile retrocedărilor. În legea elaborată de Partidul Social Democrat şi discutată cu asociaţiile de proprietari, despăgubirile băneşti erau acordate fiecărui creditor în rate, pe o perioadă de 10 ani. Această soluţie, precum şi eşalonarea plăţilor acestei măsuri au făcut obiectul negocierilor în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană în cadrul Capitolului "Politici bugetare".

În ceea ce priveşte reglementarea ca imobilele afectate desfăşurării unei activităţi de utilitate publică sau socială să fie restituite în natură, cu menţinerea destinaţiei actuale pe o perioadă de 5 ani, abordarea propusă de Guvern poate avea, ca prim efect, proliferarea corupţiei pe acest segment de activitate şi, evident, încetarea imediată a activităţilor de utilitate publică sau socială, având în vedere puterile discreţionare acordate entităţii care va stabili respectivul termen.

Cu privire la modificările şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparţinut cultelor religioase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 501/2002, acestea vizează extinderea sferei de aplicabilitate a măsurilor reparatorii la lăcaşurile de cult şi terenuri intravilane. Aparent corecte, cele două măsuri şi aplicarea lor vor genera, în opinia noastră, dublarea costurilor măsurilor reparatorii care vor trebui acordate. Menţionez că, în acest caz, este vorba de peste 6.000 de imobile, construcţii şi terenuri din intravilan situate, unele dintre ele, în regiunea comercială a oraşelor. Ca să ofer doar un exemplu, vă pot spune că numai Biserica greco-catolică din Ardeal revendică peste 2.200 de astfel de imobile.

În această situaţie, considerăm că este de datoria noastră să atragem atenţia Executivului asupra consecinţelor periculoase asupra relaţiilor interconfesionale şi interetnice din zona Transilvaniei. Tocmai datorită faptului că suntem conştienţi de aceste lucruri, nu putem fi de acord cu ingerinţa Statului în acest domeniu, preferând rezolvarea problemei utilizării lăcaşurilor de cult prin buna înţelegere a confesiunilor şi cultelor, pe măsura structurării acestora şi, evident, a autorităţilor comunităţilor locale, fără a exclude, însă, posibilitatea rezolvării unor diferende de către instanţele de drept comun.

Cu privire la proiectul de lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, aprobată prin Legea nr. 66/2004,eava avea ca şi consecinţă faptul că nota de plată a societăţii româneşti va creşte cu aproximativ 2 miliarde de euro, principalii beneficiari ai soluţiei propuse de către Executiv fiind "minoritarii UDMR";

Proiectul de Lege privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor imobilelor preluate în mod abuziv, în afara faptului că porneşte de la o premisă falsă, şi anume, posibilitatea înlocuirii acordării despăgubirilor băneşti directe şi imediate cu titluri de participare la un fond, aprioric fond de risc, denumit pompos "Proprietatea", cuprinde soluţii şi abordări excesiv de politizate sub aspectul instituţiilor implicate şi cu un mare risc de corupţie. În acest fel, se creează o adevărată "industrie" a persoanelor implicate în acest proces. Iar faptul că Executivul a inclus pe lista surselor de finanţare ale acestui fond datoriile pe care le are de recuperat de la diferite ţări ale lumii, reprezintă o dovadă clară a lipsei de respect cu care puterea actuală înţelege să îi trateze pe foştii proprietari.

Din punctul nostru de vedere, elementele cu un impact profund negativ ale reglementărilor propuse în domeniul proprietăţii sunt următoarele:

• Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este formată exclusiv din reprezentanţi din zona Executivului;
• emiterea deciziilor pentru acordarea titlurilor de participare este aleatorie. În acest caz ne întrebăm care va fi atuul potenţialilor beneficiari: mita sau carnetul de partid?
• Fondul "Proprietatea" pare a fi mai degrabă un fond de investiţii de risc, fără o construcţie juridică suficient cristalizată, care se apropie, din acest punct de vedere, de celebrul FNI sau SAFI;
• sursele de formare ale Fondului "Proprietatea" nu sunt continue. Creanţele statului, una din sursele fondului, nu reprezintă o soluţie viabilă, deoarece şansele de recuperare ale acestora sunt minime şi, totodată, aleatorii;
• în sfârşit, pentru societatea de administrare a fondului - un fel de nou GELSOR atipic - nu sunt prevăzute nici regimul de funcţionare, dar nici responsabilităţile în cazul falimentului acestuia;
• prin mecanismele auxiliare acestui fond, se creează o adevărată "industrie a corupţiei legalizate", formată din experţi şi case de avocatură agreate de actuala putere, care vor percepe comisioane exorbitante pe seama titlurilor de participare.

Toate cele expuse mai sus ne conduc inevitabil spre următoarele concluzii asupra variantei de "restitutio in integrum" dorită de actuala putere:

• se tratează cu absolută superficialitate problemele de fond pentru toate domeniile propuse spre reglementare;
• legislaţia înaintată va avea ca efect instituţionalizarea corupţiei în zona retrocedărilor, prin politizarea excesivă şi prin arbitrariul deciziei;
• se încalcă obligaţiile asumate în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, prin înlăturarea arbitrară a acordării despăgubirilor băneşti;
• aceste reglementări vor avea consecinţe grave asupra economiei naţionale prin dublarea costurilor generate de înlocuirea măsurii despăgubirii băneşti;
• în sfârşit, reproşăm lipsa unor măsuri active corelative de protecţie pentru persoanele care vor fi evacuate.

Iată de ce este imposibil să nu ne întrebăm cui folosesc aceste reglementări.

Din cele prezentate de către Executiv este evident faptul că beneficiarii acestor reglementări vor fi câteva mii de persoane care nu au obţinut integral bunurile sau suprafeţele revendicate conform principiului "restitutio in integrum". De cealaltă parte a balanţei stau aproximativ 5 milioane de proprietari, cărora le este ameninţată proprietatea prin noul pachet legislativ. Iar acest lucru se întâmplă tocmai în momentul în care, în România, problema proprietăţii este rezolvată în linii generale.

În acest context, astăzi, discuţia se redeschide. Mai mult ca niciodată sunt ameninţate acum liniştea şi averea omului de rând. Care este, însă, situaţia de la care se pleacă? Cu toate dificultăţile şi erorile cunoscute, cea mai mare parte a titlurilor de proprietate a fost distribuită celor în drept, şi aceştia au intrat în posesia bunurilor lor. Procesul a fost, din păcate, agitat şi dureros. Ţinând seama de viciile tradiţionale ale societăţii româneşti, precum şi de dificultatea acţiunii, era, probabil, inevitabil să se întâmple aşa. Oricum, grijile oamenilor se apropiau de sfârşit. Ei se pot pregăti de exploatarea, sperăm liniştită, a drepturilor redobândite. Mai există, evident, şi persoane nemulţumite. Printre ele se găsesc, cu siguranţă, şi unii nedreptăţiţi. Sperăm că, în cele din urmă, îşi vor găsi dreptatea, deşi reforma justiţiei preconizată de actualul Guvern şi atitudinea actualei puteri faţă de justiţie nu ne îndreptăţesc la optimism.

Cei care nu au primit prin lege dreptul la restituţie integrală sunt, evident, cei care, la data confiscării, deţineau bunuri imobiliare şi proprietăţi funciare de dimensiuni foarte mari. Legiuitorii anilor trecuţi au considerat că pierderile pe care aceştia le-au suferit rămân la nivelul reparaţiei morale, ca nedreptăţi ale unei istorii ce nu mai poate fi întoarsă din drum. Considerăm că dorinţa de a li se restitui integral proprietatea părinţilor şi bunicilor lor nu este un moft. Singura reparaţie rezonabilă care li se poate oferi astăzi este, însă, dreptul de a trăi într-o societate sigură, în care proprietatea nu mai este ameninţată, şi într-o economie prosperă, în care se vor îmbogăţi pe căi licite, alături de compatrioţii lor. Este de menţionat că, în materie de restituţie, nici una dintre fostele ţări comuniste, astăzi membre ale Uniunii Europene, nu a mers mai departe ca România, indiferent dacă la conducerea lor au fost guverne de dreapta sau de stânga.

Pretutindeni, repararea nedreptăţilor trecutului s-a făcut în aşa fel încât să nu tulbure coeziunea socială prezentă şi să nu submineze viitorul.

Guvernul Tăriceanu, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat, Partidul Conservator şi Uniunea Democrată Maghiară din România au, însă, o altă opinie. Pe de o parte, aceştia vor să repună în discuţie titlurile de proprietate dobândite în ultimii cincisprezece ani de cetăţenii României, oferind puţinilor nemulţumiţi o cale de a se îndestula pe seama celor mulţi. Printr-o procedură simplă şi vulnerabilă la actele de corupţie, ei vor permite deposedarea de avere a celor cărora proprietatea li s-a restituit pe alte amplasamente decât cele originare. Cu doi martori, posibil mincinoşi, un cetăţean va putea izgoni pe un altul de pe proprietatea sa, sub cuvânt că aceasta se găseşte pe amplasamentul vechi. Pe de altă parte, se preconizează înlăturarea limitelor în care vechile proprietăţi vor putea fi restituite.

În consecinţă, toate exploataţiile destinate, direct sau indirect, serviciului public vor fi desfiinţate.

Ceea ce nu se va putea restitui nici măcar în acest fel, va fi restituit în echivalent, prin crearea unui Fond special, amintind de jocurile piramidale, tot de inspiraţie liberală, care au lăsat atâţia amărâţi fără un ban în buzunar.

Nu ne îndoim că în PNL se găsesc mulţi "specialişti" gata să prezideze un asemenea fond, spre deplina satisfacţie a tradiţionalei oculte liberale. Problema este, însă, că asemenea soluţii se vor aplica pe spinarea fiecărui cetăţean al României. În înrăutăţirea vieţii acestuia se vor regăsi efectele nocive ale reducerii serviciilor publice şi ale tulburărilor economice generate de subminarea domeniului public.

Consecinţele acestei acţiuni guvernamentale, al cărei singur merit este perseverenţa diabolică în greşeală, sunt evidente:

1. oamenii care abia au scăpat de tribunale sau de birocraţia administrativă (aproximativ cinci milioane de proprietari mici şi mijlocii) se vor întoarce la ele spre a încerca să-şi apere drepturile de curând recâştigate, în faţa revendicării celor care urmăresc să-şi reconstituie vechile proprietăţi, fără limite şi pe vechile amplasamente;
2. spre a îndestula câteva mii de persoane, care nu au obţinut integral bunurile sau suprafeţele revendicate conform principiului "restitutio in integrum", potenţiali mari proprietari, beneficiari ai pachetului guvernamental, fiecare cetăţean al României va trebui să suporte din venitul său echivalentul a circa 5.000 Euro.

Nici măcar "bătrâna CDR", în cele mai triste vremuri ale guvernării sale, nu şi-a propus sau nu a îndrăznit să genereze un asemenea dezastru şi un asemenea haos, precum cutează astăzi Partidul Naţional Liberal, precum şi "noua CDR", alcătuită din Partidul Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul Conservator şi UDMR.

După o asemenea lovitură, agricultura românească nu va mai avea cum să se ridice în timp util la cotele de performanţă ale Uniunii Europene. În schimb, se vor crea condiţii optime pentru extinderea pe scară largă a inundaţiilor, ceea ce fără îndoială va stimula industria hotelieră şi va oferi actualei guvernări nelimitate posibilităţi de a-şi îmbunătăţi non-performanţele manageriale.

Partidul Social Democrat nu poate accepta, nici măcar prin tăcere, să fie asociat la promovarea unei legislaţii cu asemenea consecinţe catastrofale pentru ţară. După inundaţiile care au oferit fundalul măreţ pe care s-a putut distinge impecabil nimicnicia guvernului, pachetul de legi asupra căruia acelaşi guvern iresponsabil vrea să îşi asume răspunderea este literalmente bomboana pe coliva unui popor care trăieşte din ce în ce mai puţin bine, ca să parafrazăm un slogan ce se dovedeşte tot mai mult de tristă amintire.

Cerem Guvernului să retragă acest "ghiveci legislativ" care nu legiferează decât instalarea haosului sau, poate, dirijarea unor resurse spre clienţi şi cumetrii politice interne şi, de ce nu, internaţionale.

Datorită lipsei de competenţă în a susţine o dezbatere publică, ni se cere să acceptăm dictatura unei echipe care se împiedică la fiecare pas în logică, dar şi în propriile promisiuni electorale. Suntem convinşi că trebuie respinsă această iniţiativă, deoarece consolidarea dictaturii legiuitoare a Guvernului nu este o soluţie pentru România.

Noi, semnatarii moţiunii de cenzură, suntem convinşi că problemele proprietăţii şi independenţei justiţiei sunt necesare a fi tratate cu maximă responsabilitate, dar, chiar în condiţiile bunei credinţe, acest guvern a pierdut contactul cu realitatea.

În ţară asistăm la un teatru ieftin, dar este foarte grav faptul că, după nici 6 luni de guvernare, toate mesajele de la partenerii noştri europeni sunt negative. România nu mai este credibilă şi acest lucru se datorează unui guvern fără proiect şi fără competenţă.

Asumarea răspunderii este şi o încercare de a abate atenţia de la adevăratele probleme ale României. Deşi au trecut doar câteva luni, Guvernul Tăriceanu nu mai poate păcăli pe nimeni.

Căderea actualului Guvern ar fi o izbăvire şi, mai ales, o şansă pentru cetăţenii României, pentru tot mai mulţi cetăţeni care au de suferit de pe urma actualei echipe guvernamentale şi a politicii ei dezastruoase.

După câteva luni de la inundaţiile din Timiş, sinistraţii sunt tot cu apa în case şi nu au nici o soluţie. S-au ales doar cu suficienţa primului-ministru şi cu bătăile de încurajare pe umăr ale preşedintelui. Zilnic, oraşele sunt brăzdate de cozi la farmacii, bătrânii nu mai au medicamente, iar bolnavii duc materiale de acasă în spitale. Profesorii şi medicii au fost consideraţi infractori. Codul fiscal bulversează piaţa de capital. Marile programe sociale ale României au încetat să mai existe. Preţurile cresc, grevele se extind. Doar veniturile de la bursă pentru câţiva miniştri jucători au adus câştiguri de zeci de miliarde.

Perioada de probă pentru Guvernul Tăriceanu a trecut. Bilanţul este negativ.

Îi invităm pe toţi senatorii şi deputaţii să voteze această moţiune de cenzură. În acest fel, tentativele dictatoriale ale actualei puteri ar înceta, iar incompetenţa nu ar mai periclita integrarea europeană a României.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Vă informez că Birourile permanente ale celor două Camere, în şedinţa comună din 20 iunie, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au stabilit timpul maxim afectat pentru dezbaterea moţiunii de cenzură, după cum urmează: Guvernului i se rezervă 60 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterilor; grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat li se alocă timpul corespunzător numărului membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar; deputaţii şi senatorii care nu fac parte din grupurile parlamentare vor avea la dispoziţie câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat, însă, între aceşti parlamentari sau la grupurile parlamentare.

Din însumarea acestui timp, pentru grupuri parlamentare şi deputaţi care nu fac parte din aceste grupuri, rezultă următoarele limite maxime: PNL - Camera Deputaţilor, PD - Camera Deputaţilor şi Alianţa DA PNL-PD - Senat, împreună număr parlamentari Cameră plus Senat 161, total timp maxim afectat 53 de minute; PSD - 154 de parlamentari, timp maxim 51 de minute; PRM - 52 de parlamentari, timp maxim 17 de minute; UDMR - 32 de parlamentari, timp maxim 10 minute; Partidul Conservator - număr de parlamentari 31, timp maxim 10 minute; minorităţile naţionale - 18 parlamentari, timp maxim 6 minute; deputaţi şi senatori fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 21, timp maxim 7 minute.

Total 469 de parlamentari, timp maxim pentru dezbateri: 154 de minute.

Dacă sunt observaţii?

Dacă nu, supun votului repartizarea timpului maxim pentru dezbaterea moţiunii de cenzură.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, repartizarea timpului pentru dezbateri şi a repartizării pe grupuri şi deputaţi şi senatori au fost acceptate.

Dau acum cuvântul domnului Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministru, pentru prezentarea poziţiei Guvernului faţă de moţiunea de cenzură.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Am constatat că 110 membri ai Parlamentului României pun, din nou, interesul de partid mai presus de interesul naţional. Mă refer aici la semnatarii moţiunii de cenzură iniţiată de PSD.

Doamnelor şi domnilor semnatari ai moţiunii,

aţi semnat o moţiune de cenzură împotriva integrării europene a României în Uniunea Europeană şi nu împotriva Guvernului.

Ştiţi care este diferenţa între un om politic şi un fel de "Gică Contra" politic? Practic, cel din urmă semnează o moţiune de tipul celei de astăzi. Felicitări! Fiecare îşi rezervă, în istorie, dreptul pe care-l merită.

Ca om politic poate ar trebui să vă mulţumesc. Mi-aţi dat oportunitatea să explic din nou justeţea şi importanţa demersului nostru.

Ca prim-ministru, responsabil cu integrarea României în Uniunea Europeană, nu am, însă, nici o satisfacţie. În următoarele 100 de zile se stabileşte data aderării României la Uniunea Europeană. În octombrie, după cum ştiţi, Comisia Europeană va da verdictul dacă va fi activată sau nu clauza de salvgardare. Reforma justiţiei şi combaterea corupţiei sunt două domenii cheie, în care, mulţumită guvernării PSD, avem clauze de salvgardare.

În aceste condiţii, Guvernul pe care-l conduc nu are timp de spectacole electorale ieftine. Noi ne concentrăm toate eforturile şi resursele să îndeplinim angajamentele legate de integrare şi să recuperăm întârzierile preluate de la guvernarea anterioară.

Titlul corect al moţiunii pe care o dezbatem astăzi este: PSD boicotează integrarea europeană a României. Moţiunea anti-europa nu este o reacţie la asumarea răspunderii Guvernului. Este continuarea, mai degrabă, a politicii dezastruoase a PSD în ceea ce priveşte integrarea europeană. O politică în care România era împinsă cu opinteli de la spate spre Europa de oficialii europeni.

Dacă Guvernul Năstase ar fi aplicat reformele necesare pregătirii României pentru integrare, acum nu s-ar vorbi de amânarea cu un an a aderării României la Uniunea Europeană.

Dumneavoastră, din păcate, spun, aţi avut alte priorităţi de guvernare. În loc să faceţi economia României să prospere, aţi îmbogăţit grupurile clientelare; în loc să consolidaţi justiţia, aţi consolidat corupţia; în loc să restituiţi proprietăţile, aţi legiferat abuzurile. În mod cert, aveţi un model original de social-democraţie. Sper că nu ţineţi în străinătate prelegeri despre unicitatea PSD. Atunci, temerile occidentalilor că România ar exporta corupţia în Uniunea Europeană ar fi justificate.

Acum, că sunteţi în opoziţie, încercaţi să protejaţi aceste realizări. Ştiţi, ca şi noi, că justiţia puternică şi independentă este cel mai eficient instrument împotriva corupţiei şi a grupurilor clientelare, dar o justiţie eficientă nu convine intereselor dumneavoastră personale şi de partid. De aceea, la sfârşitul lui 2004, aţi promis că România va face reforma justiţiei pentru a încheia negocierile dar, culmea ipocriziei, nu aţi prevăzut nici un fel de fonduri la buget în acest scop.

Ce ar fi România acum şi în anii care vin dacă, în decembrie 2004, la alegeri, PSD ar fi dat preşedintele României iar România ar fi avut încă patru ani de guvernare a baronilor, rudelor şi cumetrilor. Această ţară în care specialişti de marcă au admis că se furau în fiecare zi 20 de milioane de dolari, ar fi continuat să se autopăcălească.

Ştim cu toţii, însă, că dacă reuşim adesea să ne minţim între noi, nimeni nu poate păcăli nici Uniunea Europeană şi nici opinia publică internaţională. Dumneavoastră aţi încercat şi, uneori, aţi avut iluzia că aţi reuşit. Noi nu dorim să încercăm asta şi vrem să reuşim în alt fel: prin reforma justiţiei, prin respectul proprietăţii private, prin politici adresate nevoilor sociale.

La şase luni de la alegeri, Guvernul pe care-l conduc continuă să considere corupţia instaurată de guvernarea anterioară drept o ameninţare majoră la siguranţa naţională. România are această problemă şi astăzi guvernăm noi.

Facem reforma justiţiei pentru a înfrunta corupţia instaurată de guvernarea PSD. Ne arătaţi, astăzi, cât de mult vă deranjează acest lucru. Încerc să vă înţeleg. Victoria corupţiei la oraşe şi sate, sub PSD, a fost o răzbunare cinică a foştilor comunişti obsedaţi de căpătuială asupra noii democraţii şi asupra economiei de piaţă pe cale de a se consolida în România.

Nu întâmplător Bruxellesul consideră reforma justiţiei şi a proprietăţii criterii de compatibilitate cu comunitatea europeană. ţin să subliniez aici, în faţa Parlamentului României, că ne batem pentru o justiţie independentă şi onestă, pentru că guvernăm în România şi nu vrem ca, în urma noastră, să rămână ceva din marasmul pe care, în 2004, aţi încercat să-l revindeţi românilor. Proiectul de lege privind reforma în domeniul justiţiei şi al proprietăţii răspunde nevoii României de a avea un stat de drept funcţional şi de a adera la Uniunea Europeană în 2007.

În aceste condiţii, toate acuzaţiile aduse în textul moţiunii sunt falsuri grosolane. Ele aduc aminte de mistificările menite să incite la luptă de clasă, din manualele de marxism-leninism, pe care unii lideri ai PSD - este drept, din ce în ce mai puţini - l-au studiat când îşi făceau ucenicia politică. Mânia proletară cu care este înfierat individul, cu drepturile şi libertăţile sale, face ca această moţiune să intre în categoria manifestelor politice de tipul: "Nu ne vindem ţara", "Golanii din piaţa Universităţii", "Mulţumim minerilor pentru restabilirea ordinii publice" cu care, PSD, sub diversele sale denumiri, a manipulat, învrăjbit şi obstrucţionat societatea românească din 1990 încoace.

Doamnelor şi domnilor, mai întâi să clarificăm aspectele procedurale.

Guvernul pe care-l conduc şi-a asumat răspunderea pentru acest proiect de lege în semn de respect faţă de Parlament.

Am cerut legislativului un vot de încredere, utilizând o procedură constituţională. Moţiunea critică faptul că nu am optat pentru promovarea acestor măsuri prin ordonanţă de urgenţă. Este o abordare specifică guvernării anterioare, care a abuzat de practica ordonanţelor de urgenţă. În timpul guvernării Năstase, vreau să subliniez, au fost emise nu mai puţin de 673 de ordonanţe de urgenţă. După cum ştiţi, România şi-a luat angajamentul, faţă de Uniunea Europeană, să diminueze folosirea acestei practici, iar Guvernul pe care-l conduc respectă această promisiune.

În continuare, mă simt obligat să iau punct cu punct câteva din acuzele formulate în moţiune pentru că mi se pare necesar acest lucru, prin prisma faptului că altfel, aceste falsuri ar putea fi acreditate ca verităţi.

Constat, în primul rând, că vă este frică de organizarea concursurilor din magistratură. Având în vedere aplecarea dumneavoastră pentru corupţie şi pentru controlul justiţiei, este de înţeles. Concursurile vor permite oamenilor cu coloană vertebrală să se afirme în sistemul judiciar. Vor scoate la lumină valoarea şi îi vor lăsa pe tuşă pe cei care preferă să îngenuncheze justiţia în faţa intereselor de grup. O justiţie eficientă şi independentă este imposibilă fără ca magistraţii din funcţii de conducere să aibă abilităţi manageriale, de comunicare, de organizare a resurselor umane, capacitatea de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea. Aceste abilităţi pot fi testate doar prin concurs, şi nu prin aranjamente de culise. Concursurile, aşadar, vor fi organizate în exclusivitate de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii, fără nici un amestec din partea Executivului.

Stimaţi domni,

dezinformaţi cu nonşalanţă când spuneţi că va fi diminuat rolul CSM ca garant al independenţei justiţiei. În realitate, abia acum se va consolida CSM şi va garanta independenţa justiţiei. Membrii Consiliului vor avea activitate permanentă, iar conflictele de interese ce rezultau până acum din cumulul de funcţii vor fi eliminate. CSM va propune numirea în funcţiile de judecători şi procurori. Va decide delegarea, detaşarea, transferul şi promovarea judecătorilor şi procurorilor. CSM va numi în funcţiile de conducere judecătorii şi procurorii. Consiliul va fi cel care va organiza şi evaluările judecătorilor şi procurorilor după numirea în funcţie.

Aşadar, Ministerul Justiţiei nu va exercita nici un fel de control asupra carierei şi a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor.

Contestaţi abrogarea obligaţiei magistraţilor de a nu se subordona scopurilor şi doctrinelor politice. În realitate, susţineţi un text neconstituţional, lipsit de logică şi de aplicabilitate. Constituţia garantează libertatea gândirii şi a conştiinţei. O idee nu o poate subordona un om, dar un partid sau un grup de interese o poate face. Dovada o găsiţi în stenogramele partidului dumneavoastră, iar fostul ministru al justiţiei, doamna Rodica Stănoiu, care ar trebui să fie aici în sală, ne-ar putea da detalii despre cum se scoteau dosare despre liderii Opoziţiei înainte de campaniile electorale. Poate o să facă un răspuns în timpul alocat PSD. Alegătorii dumneavoastră vor fi cei mai interesaţi să afle ce se ascunde sub patina de onorabilitate a acestui partid. Noi am reglementat interdicţiile şi incompatibilităţile aplicabile judecătorilor şi procurorilor şi astfel justiţia, să sperăm, va scăpa pentru totdeauna de "complexul Rodica Stănoiu". Judecătorii şi procurorii nu pot fi afiliaţi politic, nu pot să desfăşoare activităţi politice şi să-şi exprime opţiunile politice în exercitarea atribuţiilor. În plus, aviz amatorilor de comenzi date justiţiei, am prevăzut explicit că orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor.

Adevărate garanţii de nesubordonare sunt şi prevederile privind independenţa judecătorilor şi procurorilor. Pentru procurori este prima dată când independenţa le este exprimată în mod explicit. Ei primesc şi mijloacele pentru a contracara intervenţii abuzive ale superiorilor ierarhici. Am să vă citez o afirmaţie falsă din moţiune, pentru că ilustrează perfect dezinformarea pe care o practicaţi. Vă referiţi la reintroducerea dreptului factorului politic, reprezentat de Ministerul Justiţiei, de a decide cu privire la numirea sau schimbarea conducătorilor Parchetului General şi ai Parchetului Naţional Anticorupţie, până la nivel de şef de secţie. Demontez acest fals cu satisfacţie, ştiu că nu aţi vrea să se schimbe nimic în modul de funcţionare al Parchetelor, doar sunt atâţi care se simt apropiaţi şi protejaţi de activitatea de vacanţă a parchetelor.

Ei bine, potrivit art.132 alin.1 din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justiţiei. Ministrul justiţiei răspunde pentru eficienţa parchetelor şi trebuie să vegheze la conducerea acestora în baza principiului responsabilităţii şi eficienţei. Ministrul Justiţiei nu controlează şi nu va controla soluţiile procurorilor.

Prin proiectul nostru de lege, procurorii devin independenţi şi nu mai sunt doar stabili, aşa cum prevede actuala legislaţie. Această procedură este conformă cu practicile din alte state membre ale Uniunii Europene, precum Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania, Irlanda, Olanda, Spania, Portugalia, Cehia, Estonia, Slovenia şi altele.

Stimaţi domni,

Constituţia este pentru dumneavoastră cam cum sunt regulamentele din campionatele mioritice de fotbal. Altfel, nu aţi fi interpretat atât de după ureche prevederile Constituţiei în criticile pe care le-aţi adus faţă de pretinsa neconstituţionalitate a proiectului. Criticaţi abrogarea art.3 din Legea nr.317/2004 care, spuneţi dumneavoastră, "consfinţeşte Consiliul Superior al Magistraturii ca garant al independenţei justiţiei". Consacrarea Consiliului Superior al Magistraturii ca garant al independenţei justiţiei se regăseşte, de fapt, în Constituţie şi este reluată şi în art.1 alin.1 din Legea nr.317. Art.3 avea doar un scop declarativ, rezultatul consacrării CSM ca garant al independenţei justiţiei se regăseşte în cuprinsul legii, prin reglementarea atribuţiilor specifice cu privire la cariera judecătorilor şi procurorilor, precum şi la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor. Nu sunteţi de acord nici ca CSM să prezinte Parlamentului României raportul anual asupra activităţii sale pe motiv că s-ar încălca principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. De fapt, atribuţia CSM de a elabora raportul anual de activitate şi de a-l prezenta în faţa Parlamentului nu încalcă separaţia puterilor în stat. Acest principiu nu presupune o izolare a puterilor, ci o colaborare permanentă a acestora cu respectarea strictă a atribuţiilor fiecăreia şi cu luarea în considerare a independenţei autorităţilor publice în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.

De ce nu doriţi ca cetăţenii pe care îi reprezentaţi să audă ce face CSM pentru a garanta independenţa justiţiei. Cetăţenii sunt beneficiarii cei mai importanţi ai actului de justiţie. Nu putem izola sistemul judiciar de oamenii ale căror nevoi trebuie să le deservească.

De ce nu doriţi să auziţi dumneavoastră personal ce modificări trebuie aduse legislaţiei pentru a asigura eficientizarea acesteia. Parlamentul nu poate ştirbi cu nimic independenţa CSM. Legislativul nu are autoritatea de a interveni în activitatea consiliului, nu poate sancţiona sau coordona magistraţii sau activitatea acestora.

O altă obiecţie pe care o formulaţi este că potrivit art.66 alin.1 din proiect, ministrul justiţiei poate din proprie iniţiativă să exercite controlul asupra procurorilor, în ceea ce priveşte modul în care aceştia îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu.

Stimaţi domni, de ce nu citiţi varianta actuală a Legii nr.304/2004? Era mai bine pentru dumneavoastră să o faceţi înainte de redactarea moţiunii. Aţi fi evitat o gafă. Nu-i timpul pierdut, puteţi să o faceţi acum. Veţi constata că articolul 66 alin.1 din Legea nr.304 dă posibilitatea ministrului justiţiei de a exercita un astfel de control, atunci când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea CSM. De fapt, prin modificarea noastră eliminăm doar funcţia de procuror inspector. Atribuţia acestuia este preluată de procurori anume desemnaţi în acest scop, inclusiv de ministrul justiţiei. Dar, ministrul justiţiei nu dispune de un corp de control. Controlul se efectuează de procurorii din cadrul parchetelor.

Mai aducem însă o modificare esenţială la acelaşi articol, care garantează tocmai independenţa procurorilor. Se prevede în mod expres tocmai faptul că acest control nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate. Precizarea nu există în reglementarea în vigoare.

Consideraţi că este neconstituţional ca Parchetul General să elaboreze anual un raport privind activitatea desfăşurată şi pe care să-l prezinte ministrului justiţiei. Argumentul dumneavoastră este că parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este subordonat doar administrativ ministrului justiţiei.

Potrivit art.132 alin.1 din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justiţiei. Constituţia României nu prevede sintagma "sub autoritatea administrativă a ministrului justiţiei", poate aveţi dumneavoastră o variantă proprie de constituţie la sediul partidului, consideraţi-o însă document de uz intern. Nu-i nevoie să ieşiţi cu ea în public şi, mai ales, nu în Parlamentul României. În România, deci nu la sediul PSD, Guvernul din care face parte şi ministrul justiţiei răspunde de politica penală a statului. Ministrul justiţiei răspunde pentru eficienţa parchetelor. În aceste condiţii, ministrul justiţiei trebuie să vegheze la conducerea parchetelor în baza principiului responsabilităţii şi eficienţei. Ministrul justiţiei nu controlează în nici un caz soluţiile procurorilor, aceştia fiind independenţi, potrivit art.4 alin.1 din proiectul de modificare a Legii nr.303/2004.

Criticaţi instituirea competenţei procurorului general şi a preşedinţilor de instanţe de a adresa Consiliului Superior al Magistraturii propuneri de numiri în funcţie de conducere. De fapt, Constituţia nu se referă la numirea în funcţiile de conducere a judecătorilor şi procurorilor, ci la numirea în funcţie a acestora care are loc după promovarea examenului de capacitate şi care a rămas atributul CSM.

Consiliului Superior al Magistraturii îi revine competenţa numirii în funcţia de conducere care va evalua propunerea formulată de procurorul general sau, după caz, de preşedintele instanţei şi va decide cu privire la numire. Noile atribuţii conferite conducătorilor instanţelor şi procurorului general nu aduc atingere competenţei CSM privind numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, aşa cum susţineţi, complet eronat, în moţiune. Spuneţi că CSM nu mai poate dispune promovarea magistraţilor pe criterii de performanţă şi urmărirea evoluţiei carierelor judecătorilor şi procurorilor, prin abrogarea dispoziţiilor ce confereau consiliului posibilitatea de a constitui şi actualiza o bază de date, cuprinzând magistraţii care s-au remarcat în activitatea profesională. Dacă aţi fi înţeles principiile care stau la baza proiectului nostru de lege, nu aţi fi adus un astfel de argument. Proiectul nostru fixează ca fundament al promovării judecătorilor şi procurorilor competenţa profesională evaluată de CSM, atât prin concursurile pentru numirile în funcţie, cât şi prin evaluările ulterioare. De aceea, prevederea privind o astfel de bază de date devine inutilă.

Afirmaţi în mod eronat că proiectul de lege concepe Parchetul Naţional Anticorupţie ca pe o structură autonomă cu independenţă absolută, atât în cadrul sistemului judiciar, cât şi în raport cu celelalte autorităţi publice. În realitate, reglementarea propusă nu modifică locul şi relaţia PNA cu instanţele şi parchetele, pe de o parte, şi cu celelalte autorităţi publice, pe de altă parte.

PNA continuă să fie o structură autonomă în cadrul Ministerului Public, sub coordonarea procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Numirea procurorilor anticorupţie prin ordin al procurorului general al PNA nu eludează reglementarea în materia numirii procurorilor şi judecătorilor prin decret al preşedintelui României. Aceasta deoarece numirea la PNA intervine după dobândirea statutului de procuror, conform legii.

Doamnelor şi domnilor,

La fel de multe falsuri grosolane sau afirmaţii care dovedesc că textul proiectului de lege nu a fost citit de autorii moţiunii, se regăsesc şi în criticile aduse la măsurile de reformă în domeniul proprietăţii.

Înainte de a demonta punctual câteva dintre ele, am să fac câteva comentarii. PSD raportează în moţiune ca şi în alte intervenţii publice că a rezolvat problema proprietăţii după principiul cincinalului în patru ani şi jumătate şi al depăşirii planului din epoca în care liderii săi s-au format politic. Asta înseamnă lăudăroşenie multă, care nu are nici o legătură cu realitatea.

Numai aşa pot fi explicate mistificările referitoare la legile privind proprietăţile confiscate de comunişti, promovate în urma blocajelor PSD. De fapt, meritul trist al PSD este că a legitimat abuzurile din perioada comunistă şi a încercat să construiască o democraţie originală pe baza acestora. De asta democraţia românească din timpul guvernării PSD a fost una slabă, pentru că la temelia sa au stat falsuri şi abuzuri, iar multe dintre ele sunt cele din domeniul proprietăţii.

Să trecem în revistă câteva din chestiunile punctuale din moţiune. Moţiunea critică eliminarea din Legea nr.10/2001 a măsurilor reparatorii referitoare la acordarea despăgubirilor băneşti şi a titlurilor de valoare nominală. În realitate, legislaţia actuală are un caracter discriminatoriu, şi nu asigură o reparaţie reală a abuzurilor din perioada comunistă. Se fac discriminări între cei care primeau despăgubiri reale, în timp ce alţii erau amânaţi la nesfârşit sau primeau compensaţii fără valoare.

Legislaţia actuală permite acordarea de despăgubiri băneşti numai dacă la data preluării abuzive imobilul era locuinţă şi numai în cazul în care reglementarea în vigoare nu prevedea o altă modalitate reparatorie. Asta numai pentru că PSD a vrut ca şansele proprietarilor de a li se face dreptate să fie obstrucţionate la maximum. Or, la redactarea proiectului de modificare şi completare a Legii nr.10/2001 s-a plecat de la premisa că orice preluare dispusă de stat în perioada 1945-1989 este abuzivă, iar toţi proprietarii au dreptul să fie despăgubiţi potrivit aceloraşi criterii. Nu se poate să judecăm la nesfârşit lucrurile după standarde multiple. Abuzul făcut prin confiscările din perioada comunistă nu are nuanţe şi nu are circumstanţe atenuante. Din contră. Dumneavoastră însă aţi permis apariţia unor circumstanţe agravante, pentru că aţi creat un cadru legal care să permită perpetuarea abuzului.

Criticaţi în moţiune restituirea în natură a imobilelor ocupate de unităţi şi instituţii de utilitate publică şi consideraţi că prevederea referitoare la menţinerea destinaţiei imobilului pe o perioadă de 3 până la 5 ani va duce la proliferarea corupţiei şi la încetarea imediată a activităţilor de utilitate socială publică, având în vedere puterile discreţionare acordate entităţii care va stabili respectivul termen.

Afirmaţia, din păcate, este complet falsă. Entitatea care va stabili respectivul termen este deţinătoarea imobilului, respectiv entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii: minister, primărie, prefectură sau orice altă instituţie publică. Noi nu creăm entităţi cu puteri discreţionare, care să favorizeze ... (Stare de agitaţie în sală. Murmure.)

Domnul Adrian Năstase:

Da, iertaţi-mă, domnule prim-ministru.

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bancă şi să ascultaţi intervenţia domnului prim-ministru. Mă adresez tuturor colegilor.

Vă rog, puteţi continua, domnule prim-ministru.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Vă mulţumesc.

Noi cu creăm entităţi cu puteri discreţionare care să favorizeze corupţia. Din păcate, astăzi există o adevărată încrengătură de instituţii pentru interesul profitorilor situaţiei existente în acest moment.

Vă declaraţi preocupaţi de clarificarea situaţiei juridice a patrimoniului mişcării sindicale în textul moţiunii şi afirmaţi că această problemă ar trebui să facă obiectul unei reglementări speciale. Este doar o dovadă în plus că nu aţi citit proiectul de lege pe care îl criticaţi. Am să vă dau referinţele exacte ca să puteţi să găsiţi mai uşor prevederea în text. Citiţi cu atenţie articolul 8 alin.4 din titlul 1 din proiectul de lege. Veţi constata că se scrie negru pe alb că regimul juridic al imobilelor care au aparţinut patrimoniului sindical, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Aşadar, dacă în cei patru ani de guvernare, pretins de stânga, ai PSD, preocupările sindicatelor nu au primit nici un răspuns, guvernul a avut în vedere şi va soluţiona aceste solicitări. De altfel, am şi început consultările cu confederaţiile sindicale pe această temă.

Semnatarii moţiunii critică, de asemenea, modificările aduse la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/1999 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea proprietăţilor care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor minorităţilor naţionale din România.

Mai întâi trebuie să precizez că, chiar anii în care au fost adoptate aceste acte arată că nu PSD este autorul lor. PSD nu a făcut decât să tergiverseze aplicarea lor. Aşa se face că în patru ani, guvernul Năstase nu a rezolvat nici una din notificările minorităţilor naţionale. Repet, nici una.

În ceea ce priveşte cultele religioase, situaţia a fost mai bună. În patru ani au fost soluţionate 663 de notificări dintr-un total de 7.568, în ritmul acesta, probabil că în 50 de ani s-ar fi rezolvat problema retrocedărilor. Prin proiectul de lege pentru care ne-am asumat răspunderea, cultele religioase primesc terenurile situate în intravilanul localităţilor sau despăgubiri, atunci când restituirea în natură nu este posibilă. Proiectul prevede explicit că regimul juridic al imobilelor care au destinaţia de lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială.

Aşadar, iniţiatorii moţiunii dovedesc din nou că nici nu au citit textul proiectului de lege, obicei păstrat din perioada în care erau la putere şi legiferau strâmb după cum le şopteau cumetrii la ureche.

Semnatarii moţiunii lansează acuzaţii ieftine şi în ceea ce priveşte modificările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut minorităţilor naţionale. Amendamentele respective nu sunt operate pentru a satisface cererile comunităţii maghiare. Dacă iniţiatorii ar fi avut decenţa să verifice datele de care fosta guvernare dispunea, ar fi constatat că la expirarea termenului de depunere, la 30 septembrie 2004, din cele 1934 de cereri formulate de către minorităţile naţionale, comunitatea maghiară avea doar 17 cereri. Ca o dovadă a ipocriziei dumneavoastră, reamintesc că la vremea respectivă fostul partid de guvernare avea un pact de colaborare în Parlament cu UDMR.

Moţiunea cuprinde un pasaj de un patetism proletar care sugerează că liniştea şi averea omului de rând sunt ameninţate de marii proprietari de dinainte de 1945. Dincolo de faptul că PSD parcă vrea să reaprindă lupta de clasă, pasajul respectiv dovedeşte din nou duplicitatea PSD. Semnatarii moţiunii pretind că ceea ce se putea repara s-a reparat până acum şi trec sub tăcere că din cauza felului în care ei au legitimat abuzurile comuniste, statul trebuie să plătească astăzi despăgubiri uriaşe. E vorba de milioane de dolari plătiţi din banii contribuabililor, din cauza unei abordări care a sfidat proprietatea legitimă, dar a stimulat apariţia unei noi categorii de profitori, cărora le-a făcut cadou şi cadrul legal prin care să se legalizeze furtul.

Autorii moţiunii critică înverşunat şi modul de stabilire şi de plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi retrocedate. Principiul legii este acela al restituirii în natură, chiar şi pentru imobilelor care până acum erau excepţii şi creau privilegii şi numai în situaţia în care acestea nu se pot realiza, s-a prevăzut acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Ei uită că nu au reglementat acordarea de reparaţii, deşi, potrivit legii, cu care tot dumneavoastră vă lăudaţi, termenul limită în acest sens era 14 februarie 2002. Astăzi suntem la jumătatea anului 2005 şi cadrul normativ de acordare a despăgubirilor nu a fost încă adoptat. În plus, cei care urmau să primească despăgubiri ar fi trebuit să aştepte chiar până la 10 ani. În prezentul proiect de lege, noi am creat un mecanism care să permită proprietarilor să-şi recupereze compensaţiile într-un interval de maximum doi ani.

Cât priveşte Fondul "Proprietatea", despre care am auzit să se spune că ar fi chiar fond de risc, probabil că nu se ştie ceea ce e un fond de risc, capitalul social al acestuia va fi dimensionat corespunzător valorii estimate a despăgubirilor. Aşadar, afirmaţia din moţiune că sursele de formare ale Fondului "Proprietatea" nu sunt continue este neavenită.

Moţiunea susţine neîntemeiat că emiterea deciziilor pentru acordarea titlurilor de participare ar fi aleatorie. Singura procedură aleatorie este desemnarea evaluatorului autorizat care va efectua expertiza de specialitate. Şi această măsură previne corupţia şi practicile clientelare. Nu convine PSD-ului acest lucru? Poate că n-ar trebui să mă surprindă, pentru că, corupţia şi clientelismul au fost şi par să fie în continuare principala doctrină a acestui partid. Dar, Fondul "Proprietatea" pe care l-aţi criticat, vreau să vă spun foarte clar, nu are nimic de-a face cu modul în care aţi gestionat diverse instituţii ale statului până acum. El nu va fi nici un fond de risc, în nici un caz, pentru că peste 80% din active sunt sau vor fi listate la bursa de valori Bucureşti. Aceasta va permite să li se atribuie valoarea corectă pe baza mecanismelor de piaţă liberă.

De la bun început, Fondul "Proprietatea" este foarte bine structurat. Are o excelentă distribuţie a activelor, între active fixe, acţiuni, obligaţiuni financiare şi numerar. Pentru a asigura o gestionare corectă şi profesionistă, am prevăzut prin lege ca managementul să fie atribuit unor instituţii posibil internaţionale, cu renume şi experienţă în domeniu.

Ca o concluzie la acest capitol, iniţiatorii moţiunii nu au autoritatea morală să vorbească despre instituţionalizarea corupţiei prin mecanismele de despăgubire a proprietarilor. În prezent, cuantumul despăgubirilor băneşti este la latitudinea unor funcţionari publici. În proiectul nostru arbitrariul deciziei este eliminat. Foarte multe imobile vor fi retrocedate în natură, deci nu va fi nevoie de despăgubiri băneşti. Acesta este primul lucru care trebuie ştiut şi reţinut. Evaluatorii vor răspunde material în cazul unor evaluări neconforme cu realitatea. Beneficiarii noii legi, vreau să vă spun că nu sunt câteva mii, şi chiar dacă ar fi câteva mii, tot ar trebui rezolvată această problemă. Ei sunt câteva sute de mii de cetăţeni. Foştii proprietari nu sunt cetăţeni de rangul doi care pot să fie sacrificaţi sau ignoraţi cu legitimitate.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

La fel de nefundamentate sau de tendenţioase sunt şi afirmaţiile din moţiune legate de măsurile pe care le propunem pentru restabilirea regimului de proprietate în agricultură. Vă voi da câteva exemple. Se afirmă în moţiune că reglementările pe care le propunem repun în discuţie titlurile de proprietate emise în ultimii 15 ani. Este complet fals. Deşi multe din împroprietăririle efectuate în această perioadă sunt cel puţin imorale, îi apărăm pe cei de bună credinţă şi lăsăm justiţia să aplice legea în privinţa celor care au fost de rea credinţă. Legea, aşa cum a fost concepută, nu pune în discuţie anularea titlurilor de proprietate dobândite în mod legal de persoane îndreptăţite, dar îi sancţionează pe cei care, fără nici un drept, au obţinut titluri de proprietate prin fals sau trafic de influenţă. Este singurul lucru care mai poate fi făcut pentru a restabili dreptatea în domeniul proprietăţii funciare. Dar, chiar dacă o facem, aceasta nu va exonera PSD de răspundere pentru suferinţele şi ilegalităţile produse în acest domeniu după 1990.

PSD a promovat arbitrariul ca principiu de restituire prin introducerea expresiei "de regulă, pe vechiul amplasament" în Legea nr.18. Aceste cuvinte au creat mediul propice abuzurilor prin care unii s-au îmbogăţit peste noapte. În schimb, sute de mii de oameni nedreptăţiţi au umplut sălile tribunalelor. Guvernul pe care îl conduc stopează această sursă de abuzuri, dar respectă şi o spun încă o dată, restituirile legale care au avut loc până în prezent.

Astfel, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Proprietarii îndreptăţiţi nu vor ajunge în instanţă, deoarece prevederile pe care le propunem sunt clare şi elimină arbitrariul din aplicarea lor. Sancţiunile prevăzute stimulează şi ele o mai bună aplicare a legii de către membrii comisiilor de fond funciar.

Moţiunea susţine în mod eronat că legea noastră poate crea prejudicii prin faptul că sunt puse sub semnul întrebării investiţiile în exploataţiile agricole, bazinele piscicole amenajate, serele, plantaţiile de hamei, cele care sunt în prezent în proprietatea statului, precum şi terenurile administrate de institutele de cercetare, rezervaţii ştiinţifice, arii strict protejate, lucrări hidroameliorative etc. În realitate, vrem să restituim pe vechile amplasamente terenurile pe care la data deposedării s-au aflat astfel de investiţii. Foştii proprietari au însă obligaţia de a le menţine destinaţia, unitatea şi funcţionalitatea.

În ceea ce priveşte retrocedarea terenurilor din ariile protejate, precum şi din zona lucrărilor de hidroamelioraţii, dreptul de proprietate privată este supus restricţiilor impuse de legislaţia privind protecţia mediului sau de alte acte normative. Construcţiile de pe terenurile forestiere pot fi restituite cu condiţia deţinerii în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic în proprietate individuală sau în asociere cu alte persoane fizice sau juridice.

O altă afirmaţie falsă din moţiune se referă la utilizarea abuzivă a probei cu martori. Din păcate, PSD a dorit să discrediteze o procedură juridică legală. În realitate, numai dacă nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate, când aceasta se face pe vechile amplasamente, iar martorii sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Proba aceasta va fi opusă statului, proprietar nelegitim al terenurilor forestiere şi nu celor împroprietăriţi cu respectarea legii în vigoare la acel moment şi care sunt de bună credinţă.

În fine, îngrijorarea PSD privind reducerea domeniului public este nejustificată şi tributară mentalităţilor etatiste. Tocmai prin gospodărirea acestor bunuri în regim privat, interesul public al creării de avuţie naţională va fi satisfăcut. Statul nu a putut asigura până acum crearea de plus valoare din aceste suprafeţe, baza agriculturii de subzistenţă şi acest fapt a dus la sărăcirea populaţiei în dauna câtorva privilegiaţi şi la dependenţa României de importurile de produse alimentare.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Am dorit să demontez principalele obiecţii aduse de semnatarii moţiunii de cenzură la proiectul de lege privind reglementarea regimului proprietăţii şi al reformei în justiţie, pentru care Guvernul şi-a asumat răspundere săptămâna trecută. În esenţă, moţiunea se reduce la un şir nesfârşit de falsuri grosolane, afirmaţii tendenţioase şi interpretări preluate din panoplia comunistă. O spun cu mult regret.

Discursul promovat cu obstinaţie de liderii PSD în viaţa publică din '90 încoace nu are nici o legătură cu valorile pe care se construieşte în aceste zile România modernă şi pe baza cărora putem adera la Uniunea Europeană, şi anume libertatea individului este sfântă şi inalienabilă. Dreptul la proprietate este garantat. Justiţia este independentă şi puternică. Aceste valori sunt valori complementare. Proiectul de lege pentru care ne-am asumat răspunderea este cheia pentru a consolida statul de drept în România.

O justiţie eficientă poate combate corupţia, acest stigmat care este aplicat românilor din cauza P.S.D., şi oferă tuturor garanţia dreptului de proprietate şi a libertăţii individuale.

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Pentru toate aceste motive, afirm că votul de astăzi nu este un simplu joc politic între partide aflate la putere sau aflate cândva la butoanele jocurilor de interese. Vă sugerez să reflectaţi atent la situaţia reală în care ne aflăm.

Românii au înţeles cum stă treaba cu corupţia. Românii au înţeles că, fără o justiţie independentă şi onestă, corupţia este de nestăvilit. Românii nu au votat cu corupţia. Ştiu că nu puteţi pretinde, dar corupţia, stimaţi domni, vă aparţine.

Băieţii de mingi ai domnului Iliescu ajunşi pe cai mari în PSD confundă jocurile de culise de la sediu cu Parlamentul României, la fel cum confundă legile ţării şi chiar Constituţia cu documentele interne de partid. Dar acesta nu este un loc de joacă, toleranţa la corupţie în statul român tocmai ia sfârşit. Iar cine are nostalgia economiei de maidan şi a capitalismului de cumetrie, doresc să vă spun că a venit momentul să o declare prin vot.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Alianţei PNL-PD)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Începem dezbaterile.

Are cuvântul, pentru început, domnul senator Mircea Geoană.

Timpul total pentru grupurile parlamentare PSD, 51 de minute.

Domnul Mircea Dan Geoană:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi, stimate colege,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Partidul Social Democrat a fost, este şi rămâne un partid profund proeuropean. Introducerea moţiunii de cenzură este un gest legitim din partea Opoziţiei, este o necesitate de a face o evaluare onestă, concretă şi necruţătoare la activitatea actualului guvern după şase luni de promisiuni neîmplinite.

Asumarea răspunderii Guvernului reprezintă o nesocotire a principiului separaţiei puterilor în stat. Au fost şi alte ocazii cu care guvernele precedente şi-au asumat răspunderea pentru pachete de legi. Chiar în urmă cu doi ani de zile, actuala majoritate, fosta opoziţie, critica guvernarea precedentă că "în loc să ia măsuri ferme pentru întronarea respectului faţă de lege şi pentru a asigura buna funcţionare a instituţiilor statului, guvernul răspunde imputărilor aduse de cetăţenii ţării şi avalanşei de acuzaţii declanşate de structurile euroatlantice, promovând un cocteil de 15 legi ambalate pretenţios într-un fel de foetaj."

Rolul real al noii angajări a răspunderii guvernamentale nu este de a edifica un nou cadru juridic în lupta împotriva corupţiei, ci inducerea în eroare a opiniei publice interne şi internaţionale, prin înscenarea diversionistă a unor măsuri spectaculoase care îi vor proteja în continuare pe liderii şi ciocoii locali ai partidului de guvernământ.

Gura păcătosului adevăr grăieşte! (Replică unei observaţii din sală.)

Aceasta încearcă să facă actuala putere prin asumarea răspunderii şi aş vrea să-i spun domnului prim-ministru care în discursul de învestitură, în urmă cu şase luni de zile, spune că nu va invoca greaua moştenire pe care guvernul P.S.D. i-a lăsat-o, că nu introduce moţiunea de cenzură nu pentru că suntem "Gică contra", ci că suntem împotriva unei guvernări de tip "gâgă".

Nu introducem această moţiune de cenzură pentru că dorim să oprim reforma justiţiei, ci pentru că dorim să o continuăm de o manieră corectă. Primul-ministru ne-a spus acum câteva minute că, în următoarele câteva zile, sau 100 de zile, se va stabili data integrării în Uniunea Europeană. Vreau să-l informez că i-am lăsat moştenire o dată certă, 1 ianuarie 2007, iar faptul că astăzi această dată este pusă în discuţie, nu este contribuţia opoziţiei, ci este incompetenţa actualei guvernări. (Aplauze)

Primul ministru vorbea de faptul că P.S.D.-ul încearcă să reziste transformărilor din justiţie şi că folosim moţiunea de cenzură ca o moţiune anti Europa. Noi suntem cei care suntem acuzaţi că suntem antieuropeni, noi care am închis negocierile cu dificultate, şi ştiţi bine câte de dificil a fost, aţi fi vrut să vă lăsăm negocierile deschise, ca să puteţi să le închideţi dumneavoastră în 2008 sau 2009?

Este o minciună. Nu este o moţiune anti Europa, ci este o moţiune pro România în Europa, moţiunea pe care am introdus-o.

Primul ministru vorbea în egală măsură de faptul că avem un model social original. Nu. Propunem un model social pentru o ţară care are nevoie de protecţie socială şi, în egală măsură, aş vrea să-i aduc aminte, citând un jurnalist din presa economică, că acest guvern riscă să intre în istorie "drept guvernul nevertebrat al bâlbâielilor", şi vă recomand citirea unui săptămânal economic de prestigiu.

Daţi-mi voie să vă spun şi câteva din criteriile politice care ne-au determinat să introducem această moţiune de cenzură. Am vorbit despre nesocotirea Parlamentului, am vorbit despre faptul că este inadmisibil ca Parlamentul României să fie tratat ca un oficiu poştal la care se depune un pachet de legi. Diferenţa, stimaţi colegi şi colege, din arcul majoritar, este că, faţă de momentele precedente, Constituţia amendată prevede o procedură nouă, de introducere de amendamente, tocmai pentru a reduce riscul de instabilitate politică.

Am făcut-o cu bună credinţă. Oamenii noştri, colegii noştri, foşti miniştri, oameni competenţi, au elaborat, împreună cu alţi parlamentari din toate grupurile politice, un număr impresionant de amendamente la cele 17 legi. Câte din ele au fost reţinute? Măcar din cele din arcul majoritar dacă nu de la Opoziţie? 168 de amendamente propuse de P.S.D., zero amendamente acceptate în zona justiţiei şi doar 6 amendamente de toaletă juridică acceptată în zona proprietăţii.

Acesta este dispreţul profund pe care actuala guvernare o are faţă de Parlamentul României. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Eu cred că pe fond există o neîncredere a actualei majorităţi în propriii săi parlamentari. De ce atât de multe speculaţii că vor exista gesturi politice din partea majorităţii sau a unei părţi a majorităţii care, eventual, ar profita de moţiunea P.S.D. pentru a răsturna actualul guvern? Vom vedea.

Nu-mi doresc în mod necesar răsturnarea domnului Tăriceanu, dar îmi doresc, în mod obligatoriu, un guvern mai competent pentru România. Acesta este scopul moţiunii noastre. (Aplauze din partea deputaţilor din Opoziţie)

De ce s-au asociat două pachete de legi diferite în esenţă şi care vorbesc despre două fenomene diferite? De ce nu s-a venit, domnule prim-ministru, şi doamna ministru Macovei, cu un pachet de legi pentru justiţie iar, după aceea, cu un pachet de legi separat pentru proprietate? De ce? Pentru că este vorba de un troc politic între clientela liberală, care doreşte să rescrie legile proprietăţii în favoarea unei clientele reduse numericeşte, şi către un troc cu colegii democraţi, colegii lor democraţi, care doresc să de preşedintelui Băsescu controlul asupra justiţiei.

Nu am nimic împotrivă şi nu avem nimic împotrivă să luptăm mai ferm împotriva corupţiei. Sincer şi adevărat. Şi vreau să vă spun, în egală măsură, că aş fi vrut să văd, măcar într-o anexă la asumarea răspunderii, care sunt obligaţiile asumate de România în capitolul "justiţie şi afaceri interne".

Olli Rehn care salută, bineînţeles, continuarea reformei în justiţie ne-a spus cu o uşoară ironie că România nu are nevoie şi Bruxellesul nu are nevoie de alte pachete formidabile de legi, ci are nevoie de implementarea obligaţiilor asumate. Unde sunt acele obligaţii asumate? De ce reinventăm roata de fiecare dată când vine o nouă guvernare?

Primul ministru a vorbit despre fondul "proprietatea" şi ne-a spus, acum câteva minute, că acest fond nu este un fond de risc, are surse certe şi va fi tranzacţionat, dacă înţeleg bine, pentru a deveni lichid, la bursa de valori de la Bucureşti. Deci, un fond negarantat de stat, alimentat din creanţe externe, care ştim bine cât de greu se recuperează, şi în ce procente, câţiva cenţi la un dolar, în cel mai bun caz, devine sursa de compensare a foştilor proprietari pe care doriţi să-i ademeniţi cu această lege.

Ştiţi cât tranzacţionează pe zi bursa de valori de la Bucureşti, domnule prim-ministru? 2 milioane de dolari, cu excepţia zilelor când Rompetrolul nu tranzacţionează acţiuni pe bursă, când se ajunge la 4 milioane. Cum putem să facem un fond de 4 miliarde de euro utilizabili şi tranzacţionabili pe o bursă de 2 milioane de dolari pe zi? Au fost experţi de-ai dumneavoastră, din Ministerul de Finanţe şi din alte agenţii guvernamentale, la Londra şi au testat cum am putea să listăm la Londra Fondul Proprietatea. Şi au întrebat cei de la Londra: stimaţi colegi din România, cam când vreţi să faceţi acest fond operaţional, ca să puteţi să compensaţi cei care trebuie să-şi recapete proprietăţile? Şi spune, inocent, competentul oficial român din competenta guvernare despre care vorbim astăzi: "Am vrea în trei-şase luni". Şi ce-i spune Bursa de la Londra? Că pentru omologarea unui fond străin pe Bursa de la Londra este nevoie de minim doi ani pentru omologare.

Fondul Drimler Craysler a avut nevoie de doi ani şi jumătate ca să fie acceptat să intre pe Bursa de la Londra. De unde bani? Este o minciună, este o ficţiune, este praf de pe tobă, este păcălirea foştilor proprietari.

Acesta este Fondul Proprietatea, este furtul proprietăţii şi de fiecare dată când vine un guvern liberal la putere, avem un fond de risc, avem un SAFI, avem deja, aveţi deja experienţa managementului fondurilor de risc. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Această moţiune reprezintă, recunosc, şi o ocazie politică pentru partidul pe care-l reprezint, pentru Parlamentul României să facem nu o analiză, nu un bilanţ, ci un rechizitoriu a şase luni de guvernare. spun în faţa dumneavoastră, şi sunt convins că şi românii au început să-şi dea seama, că avem de-a face cu un guvern incompetent, incoerent, ineficient şi, mai ales, insensibil la problemele oamenilor.

Câte din promisiunile electorale au fost îndeplinite? De ce am ajuns ca la şase luni după introducerea cotei unice, ministrul de finanţe să prevestească un val de scumpiri fără precedent, prin majorarea tva-ului la 22% la 1 ianuarie. De ce? Este recunoaşterea eşecului cotei unice care a provocat o imensă gaură la buget.

Şi când spuneam şi experţii noştri spuneau şi P.S.D.-ul spunea că este o măsură nerealistă, am fost taxaţi ca fiind populişti, sau neţinând cont de regulile pieţei.

De ce nu mai sunt bani pentru medicamente compensate? De ce se sistează lucrările publice? Pentru că nu mai sunt bani la buget. De ce funcţionaţi încă pe bugetul P.S.D., stimaţi parlamentari din arcul majoritar?

În egală măsură, Europa este un moment crucial pentru România. În bună credinţă şi în credinţă pentru o Românie europeană, am făcut primului-ministru şi guvernului o propunere de colaborare politică pe teme europene. Ea este încă valabilă, deşi nu am primit încă un răspuns la ea.

Am primit deja şapte cartonaşe de culoare portocalie, au fost galbene şi se transformă în roşu. Comisarul pentru concurenţă, doamna Gross, a spus ieri, încă o dată, că România este departe de a îndeplini criteriul şi cauza de salvgardare pe competiţie.

Nu în noiembrie va fi decizia pentru România şi, domnule prim-ministru, dacă guvernul dumneavoastră va rezista şi mă îndoiesc, în primăvara viitoare va fi decizia finală. Mai sunt câteva luni de muncă şi vă îndemn ca în loc să faceţi acuzaţii nefondate la adresa fostei guvernări, să vedeţi de guvernarea care trebuie să ducă România în Europa. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Nici o ţintă macroeconomică nu va fi atinsă de cabinetul dumneavoastră, mi-e teamă că vom ajunge din nou la o inflaţie cu două cifre. N-am avut deficit de cont curent atât de mare în 16 ani de economie în tranziţie cu hârtoape, cu dificultăţi, desigur, imperfectă, iar investiţiile străine au cunoscut un recul grav, scăzând cu 40% faţă de primele patru luni ale anului trecut, 2004.

Este vorba, în mod cert, de un guvern care riscă să ducă România dincolo de ţinta integrării la 1 ianuarie 2007. Gesturile tardive în care se încearcă cumpărarea bunăvoinţei Europei prin renunţarea la 2 miliarde de euro din banii negociaţi, din banii care ni se cuvin şi din banii pentru care noi trebuie să ne luptăm să-i absorbim, este un gest impardonabil din partea preşedintelui Băsescu şi aş vrea să-l întreb pe primul-ministru şi ministrul de finanţe, pe ministrul de externe şi ministrul integrării europene, dacă au fost consultaţi atunci când preşedintele ţării spune că trebuie să renunţăm ca un gest de mărinimie, de la o ţară superbogată ca România, la 2 miliarde de euro din cei 12 care au fost negociaţi şi promişi de către Europa.

Aş vrea să vă întreb, nu dacă renunţăm la două miliarde, pentru că nu avem dreptul să renunţăm la două miliarde, ci cum pregătiţi administraţia publică românească ca să absoarbă cu proiecte aceşti bani? Faceţi vendetă politică împotriva Opoziţiei din teritoriu, în loc să pregătiţi administraţia locală şi funcţionarii publici ca să atragă bani europeni! Este nepermis. Să vină cu două miliarde de lei de acasă, că are de unde, că are suficienţi susţinători în arcul majoritar, inclusiv cumetrii înstăriţi. Vorbim de capitalism de cumetrie.

În egală măsură, vreau să vă spun că Partidul Social Democrat consideră că avem nevoie de reformă în justiţie. Românii au nevoie de o justiţie mai competentă, mai transparentă, dar mai independentă. Dacă doamna ministru Macovei ar fi venit cu bună credinţă în faţa Parlamentului spunând: "Iată care sunt obligaţiile noastre!", şi vreau să spun încă o dată, pentru a fi bine înţeleşi, că probabil 70-80% din ceea ce se propune în pachetul de reformă al justiţiei sunt lucruri necesare pentru România.

Noi nu criticăm acest pachet de legi, de reformă a justiţiei, în ansamblul lor. Doar spunem că preţul pe care ni se cere să-l plătim pentru continuarea reformei justiţiei, este aservirea justiţiei de către factorul politic. Eu nu spun că neapărat, doamna Macovei şi preşedintele Băsescu vor abuza de instrumentul politic care se numeşte numirea discreţionară a procurorilor în republica noastră. Dar spun că există riscul ca, în viitor, cineva să abuzeze de acest drept. De ce nu am creat un sistem simetric? Aşa cum noi, poate cu întârziere, am reuşit cu experţi europeni, cu consultare europeană, în pachetul de legi din iunie 2004 să asigurăm independenţa C.S.M.-ului, de ce nu încercăm să facem simetric şi pentru parchete acelaşi lucru? De ce lăsăm politicul să reinterfereze în independenţa justiţiei? De ce nu încercăm să facem un lucru sănătos pentru ţară?

Aceasta este critica noastră de fond şi acesta este motivul în zona pachetului de reformă a justiţiei, obiecţia politică pe care partidul nostru o prezintă în faţa Parlamentului.

Domnule prim-ministru, nu avem nici un fel de "complex Rodica Stănoiu", şi sper că nici dumneavoastră n-o să aveţi în perioada următoare "un complex Vox Maris" în care să produceţi legislaţie pentru guvern. (Aplauze)

În încheiere, domnule prim-ministru, domnilor preşedinţi, stimaţi colegi, demersul nostru este un demers responsabil al unei opoziţii active, este momentul ca guvernarea să devină mai eficientă, este momentul ca acest guvern să plece, să lase loc unui guvern mai competent, mai eficient.

Am o propunere pentru preşedintele Băsescu, să o desemneze, printre candidaţii multipli, pe care sunt convins că-i are undeva pregătiţi, pentru funcţia de prim-ministru pe Nadia Comăneci, pentru că România are nevoie de o performanţă de nota 10 ca să se integreze la 1 ianuarie 2007. (Aplauze) Şi sunt convins că sunt suficient de mulţi oameni mai competenţi, mai responsabili şi cu inimă în această ţară, în majoritate sau în alte colţuri ale acestui Parlament, care să formeze un guvern care să ducă România acolo unde trebuie.

Este o moţiune împotriva unui guvern incompetent, am avut răbdare şase luni de zile în analiza noastră, este o moţiune împotriva unui guvern ineficient, este împotriva unui guvern care, la criza inundaţiilor, la criza medicamentelor, la criza din sistemul de transport pe cale ferată, la criza socială profundă a României... noi nu avem o problemă cu economia de piaţă, domnule prim-ministru, dar avem o problemă cu un model ultraliberal care pune numai capitalul şi profitul în centrul acţiunii politice. România este o ţară prea săracă ca să nu avem grijă şi de cei care trebuie să reuşească în această ţară. (Aplauze.)

Este o moţiune şi împotriva unui guvern care este lipsit de sensibilitate pentru problemele oamenilor. Dorim să construim hotelul de cinci stele pentru cei din zona Banatului, dar dorim s-o construim pe un model social-democrat.

Vă invit să votăm cu conştiinţa şi nu numai cu carnetul de partid. Sunt convins că această moţiune va fi un semnal de trezire a Parlamentului la rolul natural pe care forul legislativ trebui să-l aibă într-o democraţie. este începutul luptei politice. Vrem în Europa la 1 ianuarie 2007, dar pentru a ajunge acolo, avem nevoie de un alt guvern.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Opoziţiei, fluierături din partea unor parlamentari din partea Puterii)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul în continuare domnul senator Gheorghe Flutur, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Domnul Gheorghe Flutur:

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi miniştri,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Trebuie să vă spun că, în probleme de proprietate şi justiţie, aşteptam astăzi de la P.S.D. scuze şi nu moţiune de cenzură. (Aplauze din partea Puterii)

Cu această ocazie, aflăm însă lucruri noi. De exemplu, faptul că P.S.D. se consideră campion al proprietăţii şi apostol al anticorupţiei, ştergând cu buretele ani de înverşunare împotriva proprietăţii private şi de batjocorire a justiţiei.

Dacă dumneavoastră, cei din P.S.D., aţi hotărât să vorbiţi de funie în casa spânzuratului, sper că sunteţi pregătiţi să auziţi un număr de adevăruri neplăcute despre relaţia dumneavoastră extrem de proastă pe parcurs, relaţie pe care aţi avut-o cu proprietatea privată, despre costurile şi dispreţul dumneavoastră faţă de această proprietate.

Mai întâi, însă, remarc faptul că vechea şi noua putere şi-au asumat răspunderea în faţa Parlamentului corespunzător blazoanelor deţinute. P.S.D. şi-a asumat răspunderea pe rezolvarea problemei corupţiei, fiindcă blazonul guvernării P.S.D. a fost corupţia.

Alianţa, în schimb, îşi asumă în primele luni de guvernare răspunderea pe rezolvarea problemei proprietăţii şi pe asigurarea funcţionării justiţiei, pentru că blazoanele noastre sunt proprietatea şi dreptatea.

Avem curajul să ne asumăm rezolvarea acestor probleme rămase nerezolvate de atâţia ani.

Stimaţi colegi parlamentari,

Dezbaterea moţiunii de cenzură ne oferă prilejul de a vorbi oamenilor despre necesitatea noilor legi ale proprietăţii şi despre schimbările în bine pe care pachetul proprietate-justiţie le va produce în România.

Un pachet de legi proprietate-justiţie era mai mult decât necesar, era dorit şi aşteptat. În ultimele cinci luni, Ministerul Agriculturii a primit mii de scrisori, petiţii, memorii, telefoane, faxuri, email-uri prin care se cerea rezolvarea unor probleme de fond funciar.

Dacă lucrurile stăteau aşa de bine, de ce au mai venit aceste mesaje? Nu-i vorba doar de o mână de nemulţumiţi, aşa cum pretindeţi dumneavoastră. În orice sat te-ai opri, tot de problema pământului auzi. Am primit cereri pentru retrocedarea proprietăţilor de la oameni simpli, din toate colţurile ţării, de la Vărăştii de Olt, de la Stoileştii de Vâlcea, de la Rapoltul Mare de Hunedoara, de la Măgura Buzăului, de la moştenitorii proprietarilor de păduri grănicereşti şi păşuni alpine din Poiana Ilvei, Năsăud, Rebrişoara, Parva, din judeţul Bistriţa-Năsăud, de la obştile de moşneni din zona Câmpulung Muscel, de pe Valea Oltului şi Valea Lotrului, de la obştile vrâncene Nistoreşti, Vidra şi Năruja, de la obştile bucovinene din Capul Codrului, Vicovul de Jos sau Gemenea. De la composesoratele covăsnene Hilibi, Laruşi, Mărtănuş sau Costa.

Sunt zeci şi zeci de mii de oameni care aşteaptă încă să primească terenurile agricole, păşunile, pădurile şi fâneţele pe care ei sau părinţii lor le-au avut înainte de venirea comunismului. Pentru toţi aceştia care ne-au scris şi pentru toţi cei care au dreptul la proprietate, noile legi sunt necesare. Numai un partid care consideră proprietatea privată un moft, îi poate ignora pe aceşti oameni.

Doamnelor şi domnilor,

Legile proprietăţii sunt deci legi ale dreptăţii. Proprietatea funciară ar trebui să se întoarcă la cei care au deţinut-o şi care au pierdut-o prin nedreptăţi flagrante în anii comunismului.

Un astfel de act de dreptate istorică era necesar încă din 1990, dar problema s-a abordat greşit şi s-a rezolvat doar parţial, în ultimii 15 ani. Nu vorbim însă doar de considerente morale, ci şi de considerente practice. Fără respectarea dreptului de proprietate, vom avea în continuare o economie de piaţă strâmbă şi disfuncţională. Fără proprietate, nu va exista responsabilitate şi nici prosperitate.

Astăzi, noua lege a proprietăţii funciare vine să recunoască limpede trei principii fundamentale: principiul retrocedării integrale a terenurilor agricole şi forestiere, la nivelul anilor 1945 şi, respectiv, 1948; principiul respectării vechiului amplasament pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi principiul retrocedării în natură a proprietăţilor funciare.

Aceste trei principii asigură corectitudinea actului reparator al statului faţă de proprietari şi sunt o dovadă de respect faţă de instituţia proprietăţii în sine. Noile legi ale proprietăţii vin, de asemenea, să întărească drepturile proprietarului în faţa comisiilor de aplicare a legii şi în cazul abuzurilor trecute sau viitoare. Noile legi ale proprietăţii dau automat noi titluri de proprietate ţăranilor din zona necooperativizată cae au fost trecuţi cu vederea până acum.

Retrocedăm, de asemenea, terenurile cu vii, livezi, sere şi lucii de apă, punând capăt acelor adevărate mineriade ţărăneşti pe care le-aţi generat dumneavoastră, cei din P.S.D., prin ambiguităţi care au dus la încăierarea proprietarilor de teren cu proprietarii de plantaţii.

În acelaşi timp, le spun clar celor care deţin pământuri cu respectarea legii, că nu vor fi afectaţi în dreptul lor de proprietate. Contrar dezinformărilor PSD, noua lege a proprietăţii nu afectează punerile în posesie de până acum, dacă acestea au avut loc în mod legal. Nu venim să bulversăm proprietatea, ci venim să consolidăm proprietatea.

Dumneavoastră sunteţi cei care aţi bulversat-o, dând-o pe bucăţi şi în funcţie de interese, domnilor din PSD! Dreptate pentru proprietari nu înseamnă doar retrocedarea proprietăţii, ci şi apărarea proprietăţii.

De aceea, pachetul de legi proprietate-justiţie modifică şi Codul penal, extinzând concepte precum pedepsirea tulburării de posesie şi legitimă apărare la spaţii deschise la terenuri agricole şi forestiere. Vrem ca oamenii să se simtă puternici în dreptul lor de proprietate, iar cei care încalcă acest drept să ştie că legea stă de partea proprietarului.

Stimaţi colegi,

Legile proprietăţii sunt, aşa cum am spus, şi legi ale dreptăţii. Ele sunt, însă, şi legea dezvoltării. Am redus la zero taxele de scoatere a terenurilor din circuitul agricol, cu efecte benefice pentru dezvoltarea pe orizontală a localităţilor care astăzi se sufocă în spaţii insuficiente; am impus accelerarea proceselor funciare, prin înfiinţarea completelor specializate, simplificarea probelor şi scurtarea termenelor de judecată; am apropiat cadastrul de proprietarii de pământ şi am deschis calea înmulţirii numărului de birouri cadastrale în judeţe; am creat condiţiile pentru introducerea cadastrului general unic în România şi pentru reducerea cheltuielilor de întabulare a terenurilor; am luat prima măsură modernă de reformă structurală în agricultură, prin introducerea rentei viagere agricole. Fiecare ţăran român în vârstă de peste 62 de ani poate primi 100 de euro/an şi pe hectar dacă îşi vinde pământul şi 50 de euro dacă îl arendează.

În paralel, am creat condiţii pentru gruparea terenurilor agricole, pentru creşterea performanţei agricole şi pentru naşterea unei pături consistente de fermieri români. Noi vorbim de fermieri şi rentieri, în timp ce PSD ne-a învăţat doar cu baroni şi latifundiari.

Stimaţi colegi din arcul guvernamental, este limpede, deci, că legile proprietăţii trebuie puse rapid în practică, iar moţiunea de cenzură a PSD trebuie respinsă scurt şi clar. Pe segmentul de proprietate funciară, această moţiune nu este altceva decât foaia de temperatură a marilor afacerişti PSD, care plâng după proprietatea de stat şi regretă vremea furăciunilor de altădată.

În materie de proprietate privată, eu unul nu am încredere în PSD nici de aici până la uşă. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Stimaţi colegi,

PSD are o istorie tulbure în ceea ce priveşte proprietatea privată. Moştenind dispreţul comunist faţă de această proprietate, administraţia Iliescu a dat Legea nr.18/1991, în care au fost extrem de transparente frica de retrocedare şi dorinţa de a menţine cât mai mult proprietatea de stat pentru căpuşare şi mulgere. Ani de zile PSD a menţinut IAS-urile, le-a falimentat cu tact şi le-a vândut pe nimic, în timp ce bani grei au ajuns pe alte căi în buzunarele clientelei politice în formare.

Spolierea proprietăţii de stat a fost baza capitalismului de cumetrie, în timp ce adevăratul capitalism a fost împiedicat să se dezvolte. PSD a rămas ostil proprietăţii private şi profund ataşat proprietăţii de stat, prost administrate, din care s-au hrănit financiar şi pe care o serveşte, iată, din punct de vedere ideologic, ori de câte ori are ocazia.

Stimaţi colegi din arcul guvernamental, şi în ultimii ani PSD s-a făcut vinovat de nedreptăţi majore faţă de proprietari şi faţă de proprietatea privată. Principiul respectării vechiului amplasament a fost desfigurat de guvernarea pesedistă în 2001, imediat după revenirea la putere. Introducerea acelui "de regulă" a deschis poarta spre o serie de abuzuri incredibile ale comisiilor locale şi judeţene de aplicare a legilor fondului funciar. Oameni care aveau dreptul de proprietate într-un loc, şi-au găsit terenurile retrocedate, în bătaie de joc, la zeci de kilometri distanţă, în timp ce prieteni ai prefecţilor PSD şi-au primit înapoi pământurile şi pădurile în zone extrem de convenabile. Aşa este, de pildă, cazul unor lungi liste de nume din Argeş, în care deţinători de păduri din Lereşti şi Merişani şi-au primit pădurile la Rucăr, într-un loc în care valoarea de piaţă a proprietăţilor este de 10 ori mai mare. Cearta cu geografia şi prietenia cu hoţia au continuat non-stop în ultimul an, prin adevărate teleportări de terenuri agricole şi forestiere, existând cazuri de proprietăţi deţinute în Dâmboviţa sau Teleorman şi retrocedate fix la Snagov sau pe malul Lacului Vidraru.

În moţiunea dumneavoastră, domnilor pesedişti, vorbiţi în trecere şi de inundaţii. Ar fi trebuit să vă muşcaţi limba când pronunţaţi cuvântul inundaţii. (Aplauze.) Pe Valea Trotuşului, în ocoalele silvice Comăneşti şi Agăş a avut loc în ultimii 3 ani un adevărat dezastru ecologic, cu tăieri masive de arbori, urmate de inundaţii devastatoare. Vinovate sunt comisiile locale şi Comisia judeţeană Bacău, care au dat "verde" împroprietăririi cu peste 11.000 ha. de pădure special împărţite, ca să fie rase şi vândute firmelor unor husseini, haysami, protejaţi de PSD. Asta a însemnat retrocedarea pentru PSD: posibilitatea de a fura fără ruşine.

Pentru mine este clar, domnilor reprezentanţi ai PSD, de ce vă opuneţi restituirii proprietăţii funciare şi clarificării problemei proprietăţii în România. Cred şi eu că vă doare inima şi jeliţi proprietatea de stat, atunci când diverşi "...iţă" stau pe terenul statului ca "dracul pe comoară" şi nu vor să dea cu nici un chip vechile proprietăţi proprietarilor adevăraţi.

Stimaţi colegi din arcul guvernamental, atunci când PSD critică ceva în zona proprietăţii, puteţi fi siguri că măsurile criticate sunt măsuri bune. În problema proprietăţii, PSD a avut cel mai retrograd şi anticapitalist comportament posibil. Trebuie, deci, să respingem această moţiune de cenzură, concepută în spirit etatist şi plină de idei împotriva proprietăţii private, care au fost de mult aruncate la coşul de gunoi al istoriei.

Domnilor reprezentanţi ai PSD, ani de zile aţi dispreţuit proprietatea românilor, aţi uitat-o, aţi dat-o în rate electorale, aţi batjocorit-o. Niciodată n-aţi ştiut ce înseamnă proprietatea pentru ţăranul român. Vreau să ştiţi, însă, un lucru: pe vremuri exista în Moldova un obicei, ca fiii de răzeşi să fie duşi de părinţi şi bătuţi cu beţe pe hotarele ogoarelor, ca să nu uite niciodată că acolo este pământul moştenit din neam în neam. Acest eveniment li se întipărea în minte pentru totdeauna. Păcat că acest obicei s-a pierdut în vremurile noastre. Pentru că, dacă dumneavoastră, cei care dispreţuiţi proprietatea privată, eraţi duşi de mici şi bătuţi cu beţe pe hotar, poate că astăzi ştiaţi ce înseamnă proprietatea şi nu vă băteaţi joc de ea.

Vă mulţumesc. (Aplauze puternice din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Continuăm dezbaterile. Rugămintea mea este să păstrăm o atmosferă specifică Parlamentului. Sigur, nu este absolut necesar atunci când începeţi un discurs în Parlament să vă adresaţi şi preşedinţilor de Cameră. Nu este absolut obligatoriu. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PSD. )

Dar vă rog, în ceea ce priveşte ambianţa din sală, să-i respectaţi pe cei care vorbesc la tribună.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Cristian Rădulescu, din partea grupului parlamentar al PD.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Pentru mine nu este nici o mirare faptul că PSD a depus o moţiune asupra pachetului de legi prezentat de Guvernul Tăriceanu. Intră în jocul democratic. Era o ocazie pe care trebuiau să o folosească. Angajarea răspunderii, cum îi spune şi numele, este un gest de supremă responsabilitate politică, specific democraţiei. Nu se putea pierde prilejul să nu se depună această moţiune. Altminteri, ar fi însemnat că PSD ar fi acordat un certificat de performanţă Guvernului Tăriceanu. Ar fi pus o fundă roşie pachetului de legi pe care acesta l-a avansat Parlamentului.

Ce mă miră pe mine este perseverenţa cu care PSD, pe parcursul unei moţiuni de 17 pagini, cea mai lungă de până acum, lungă, slabă şi mai era ceva, zicea poetul, tot revine cu tema că toate belelele care există în această ţară se datorează celorlalţi, şi că ei nu au nici o contribuţie la aceasta.

În moţiune, începând chiar din titlu, se vorbeşte de tot felul de dezastre: dictatură, incompetenţă, politizare, compromiterea şanselor europene, centralizare, controlul justiţiei ş.a.m.d., un tzunami mai lipsea, toate lucruri pe care le atribuie actualului Guvern, care este în funcţie de numai 6 luni de zile. O adevărată performanţă să faci atâtea lucruri, cum spune opoziţia actuală, în numai 6 luni de zile. Dacă ar fi aşa, aş achiesa la punctul de vedere al domnului preşedinte Geoană, care cere un nou Guvern, prin alegeri anticipate. am fi de acord cu acest lucru, pentru ca să se termine situaţia actuală, în care unii, care au pierdut tot ce se putea pierde în bătăliile anului 2004, îşi închipuie încă că mai sunt la putere. Cei care au pierdut acele bătălii, trebuie să piardă definitiv şi războiul, şi pentru asta am fi de acord cu alegeri anticipate. Trebuie să se termine acest adevărat război rece politic, care durează de 6 luni de zile, macină clasa politică românească şi este în detrimentul poporului român.

Supratitlul pe care l-ar putea avea această moţiune, dacă în presă ne închipuim, jurnalistic, lucrurile, ar fi: "Uite cine vorbeşte!". Se arată cu degetul la noi de către unii care au adus, în 4 ani de zile şi chiar mai dinainte, corupţia la rang de politică instituţionalizată în stat şi acum arată cu degetul, cei care erau cât pe ce să compromită şansele noastre de integrare europeană. Să ne aducem aminte care erau toate rapoartele de ţară şi asupra căror racile se atrăgea atenţia în toate aceste documente: corupţia, corupţia, corupţia, spunea un diplomat străin. România are trei probleme: corupţie, corupţie, corupţie, se întâmpla în urmă cu un an de zile şi acum am uitat de aceste lucruri.

De asta este necesar pachetul de legi cu care se vine acum şi care reglementează proprietatea şi, în primul rând, justiţia. Pentru că, corupţia continuă să rămână o mare problemă a acestei ţări.

O să citez nişte documente care, poate, au fost prea puţin aduse la cunoştinţă opiniei publice de către presa anilor trecuţi sau poate le-am uitat: era vorba de rapoartele privind percepţia indicelui corupţiei şi care ne situau în anul 2004, pe locul 87 în lume, printre ţări ca Zimbabwe, Malawi, Iran, Gambia, acolo eram anul trecut, după un raport al Organizaţiei Transparency International. Raportul Grupului GFK, şi-l ştiţi foarte bine, stimaţi colegi din cealaltă parte a sălii, referitor la climatul corupţiei în România, arată aşa care era percepţia populaţiei: Guvernul actual, cel fost, nu are nici un interes real să lupte împotriva corupţiei. În 2001, 54% din români aveau această percepţie; pe 2003-2004 - 71%; "Ţara este un stat corupt". Iată ce formulări dure, care erau totuşi percepţiile cetăţenilor români. În 2001, 75% aşa percepeau realitatea; în 2003-2004 - 86%, sub conducerea Partidului Social Democrat. "Mita este o parte absolut firească a vieţii. Cine vrea să-şi trăiască viaţa trebuie să dea mită". În 2001, 24% dintre români astfel percepeau; în 2003 - 2004 crescuse procentul la 33%. "Guvernul actual nu are nici un interes real să lupte împotriva corupţiei". V-am mai dat cifra aceasta, de la 54 la 71%. Raportul Freedom House pe 2003: "În 2003, România a fost din nou prezentă pe Transparency International Corruption Perception Index ca cea mai coruptă dintre ţările candidate la aderare, situându-se pe locul 85. Este o reluare a unei informaţii anterioare. Sunt lucruri care, dacă nu au fost auzite bine sau n-au fost spuse îndeajuns, trebuie acum spuse din nou şi reauzite.

Percepţia internaţională a României: să ne aducem aminte de ziua de 13 aprilie, stimaţi colegi din PSD, la Strasbourg, pentru acordarea avizului conform României şi Bulgariei. În toate luările de cuvânt ale liderilor de grup, în Parlamentul European, s-a pomenit de corupţie în România.

Liderul Grupului Ecologist, Lagendijk, a spus cam în felul următor: "Măsurile luate între timp de actualul Guvern în România împotriva corupţiei mă îndreptăţesc să recomand colegilor mei să-şi schimbe părerea pe care o aveau în decembrie 2004. Nu trebuie ca românii să sufere din cauza contraperformanţelor fostului Guvern. Activitatea ministrului justiţiei, doamna Monica Macovei, este de lăudat, şi recomand Comisiei Europene s-o sprijine". Eram şi reprezentanţii Puterii şi reprezentanţii Opoziţiei acolo, în aceste bănci şi am auzit aceste cuvinte.

De asta este necesar ca Guvernul să se prezinte cu legile împotriva corupţiei, cu legile justiţiei şi legile proprietăţii în Parlamentul României.

Să ne aducem aminte de toate scandalurile anilor 2001-2004: Păvălache, Vântu, Sechelariu, Omar Haysam, Miki Şpagă, toate persoane apropiate multora dintre cei care sunt în această sală. Să ne aducem aminte şi de felul în care PSD-ul, după ce a furat tot ce se putea fura, a început să-şi fure propriile voturi (vezi dezvăluirile din presa de ieri, referitoare la votul în alegerile interne în Organizaţia PSD - Cluj). De asta sunt necesare legi împotriva corupţiei şi Guvernul face bine că vine să-şi asume răspunderea.

Uitându-mă la felul în care PSD tot perseverează, în ciuda evidenţelor, că vina nu este a lor, deşi au fost sancţionaţi aspru de către populaţie, în noiembrie '96, după o guvernare proastă, în noiembrie 2004, după o guvernare coruptă, dar ei tot perseverează şi arată cu degetul în partea cealaltă, cred că sub eticheta Partidului Social Democrat ar trebui să scrie şi deviza lui: "Ne-am mai împiedicat noi din când în când de adevăr, dar ne-am ridicat şi am mers mai departe". Vreau să-i liniştesc pe unii colegi din sală, care cred că Partidul Democrat o să voteze această moţiune. Categoric, toată lumea, toţi parlamentarii Partidului Democrat vor vota împotriva acestei moţiuni. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Urmează domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş, din partea grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru, dacă mă auziţi,

Onoraţi reprezentanţi ai Guvernului, care sunteţi prezenţi,

Stimaţi colegi,

Am cinstea să vă înfăţişez punctul de vedere al unui partid care nu este grevat de servituţile unor guvernări falimentare: nici cederistă, nici pesedistă şi nici potenţial falimentară liberalo-democrato-udemeristă.

În aceste condiţii, poziţia noastră critică şi poziţia noastră constructivă poate să fie ferită de dorinţa de a apăra nişte poziţii, care, oricum, prin rezultatele ce le-au dat, sunt criticabile.

Vedeţi, problema asumării răspunderii, factorul de risc ce şi l-a asumat Guvernul acum, reprezintă, în primul rând, un act politic.

Domnul prim-ministru Tăriceanu, în alocuţiunea domniei sale de susţinere a acestei asumări, vorbea despre legi ale reformei europene în România. Astăzi, în faţa noastră, a calificat moţiunea depusă ca fiind o moţiune antieuropeană. Cred că aş fi fost de acord cu domnia sa dacă această moţiune s-ar fi referit şi la faptul "că nu trebuie să copiem mimetic legislaţia europeană, doar din dorinţa de a bifa nişte capitole". Ci, dimpotrivă: "Noi ar trebui să adoptăm modelul american pentru a deveni competitivi în Europa". Citatul este din Dinu Patriciu, o zi după depunerea acestui act de asumare europeană.

Domnule prim-ministru, n-am fost niciodată de acord cu metoda etichetărilor specifice perioadei luptei de clasă, dar dacă e vorba să căutăm antieuropeni, în primul rând, vă rog să-i căutaţi în sânul partidului dumneavoastră, în sânul Partidului Liberal, să vă clarificaţi poziţia faţă de această problemă. O spun acum, când vorbim de la această tribună cu prea multă uşurinţă şi poate cu un automatism despre integrarea în Europa Unită, când de fapt ar trebui cu multă gravitate să ne gândim spre ce construcţie europeană ne îndreptăm şi să regândim, împreună cu toate celelalte state ale Europei, această construcţie europeană.

Franţa n-a dat un avertisment; Franţa a dat un vot de blam şi vine din partea unui mare popor, vine din partea poporului care a născut ideea de unitate europeană. Vă rog să apreciaţi gravitatea avertismentului.

Este foarte interesant că tot domnul prim-ministru spunea că asumarea răspunderii a fost făcută în semn de respect pentru Parlament. Dar, iertaţi-mă, exact acum o săptămână, pe 14 iunie, domnul prim-ministru, deturnând noţiunea de drept parlamentar a asumării răspunderii, care este un test politic, categoric, spunea: "Nu este un test politic, ci am preferat această formă pentru ca legile să nu fie amputate sau modificate de Parlament". Acesta este respectul dumneavoastră, domnule prim-ministru, faţă de Parlamentul României. Şi mă bucur că nu sunteţi de faţă ca să roşiţi. (Amuzament, aplauze.)

Voci din sală: Dar este de faţă!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Perfect. Atunci vom accepta probabil scuzele domniei sale, nu este nici o problemă.

Vedeţi, depunerea unui pachet de legi nu aduce nimic nou sub soare. Dar, mă mir, de ce n-am învăţa de la Păstorel Teodoreanu că "istoria se repetă, dar aceasta nu serveşte la nimic".

În 12 mai 1999, se depunea de către Guvernul cederist un pachet de legi pentru accelerarea reformei economice, biet pacheţel de numai 5 legi. Şi atunci, domnul Adrian Năstase spunea: "se argumentează prin deficitul de reformă, pentru a se ajunge la un deficit de democraţie".

Domnule preşedinte, îmi reamintesc de o rubrică din Revista "România Mare" - "actualitatea clasicilor", este actual, şi citarea dumneavoastră, dacă-mi permiteţi, este modalitatea mea de a vă ura astăzi "La mulţi ani!" (Aplauze.)

Dar istoria se repetă pentru că n-am învăţat nimic din ea, şi la 19 martie 2003, se depune acea varză legislativă a guvernării pesediste monstruozitatea legilor pentru asigurarea transparenţei şi anticorupţie. Este rândul distinsei doamne senator Norica Nicolai, pentru care îmi permit să-mi exprim tot respectul, dar şi simpatia mea, care a spus că depunerea unui pachet de legi înseamnă sfidarea iniţiativei parlamentare şi sfidarea votului care ne-a adus pe toţi aici. Avea dreptate şi atunci, dar şi acum.

Iar domnul Boc, fruntaş PD, spunea că Parlamentul a devenit pentru Guvern un ghişeu pentru înregistrarea ordonanţelor de urgenţă şi a pachetelor de legi. Stranie coincidenţă. Moţiunea astăzi depusă reia exact această frază, evident, fără să-l citeze pe domnul Boc. Se repetă istoria şi, din păcate, nu ne serveşte la nimic.

Dar, vă rog să mă iertaţi, reluaţi în moţiunea dumneavoastră, distinşi colegi de la PSD, afirmaţii ale colegilor de la PD: de ce vă mai jucaţi de asumarea de răspundere şi de moţiune, din moment ce guvernaţi aşa de bine împreună?

Partidul Liberal şi Partidul Democrat votează într-o veselie ordonanţele depuse de Guvernul PSD; reprezentanţii PSD-ului votează într-o veselie, evident, contrară, ordonanţele de urgenţă şi legile depuse de actualul Guvern Tăriceanu. Şi aşa se nasc monştri din această coabitare la guvernare a puterii şi opoziţiei; aşa se naşte acel act normativ de despăgubire a fostului rege Mihai, cu suma de 30 milioane de euro, ceea ce înseamnă că distinsul nostru fost-rege papă medicamentele compensate ale populaţiei României pe 4 ani dintr-o lovitură. Aşa se naşte problema Spitalului Fundeni, care este privatizat, sub aspectul unei concesionări. Coabitaţi, domnilor, şi pentru populaţie vă jucaţi de-a moţiunile şi de-a criticile şi nu e bine.

Aş vrea să trec la consistenţa pachetului de legi, care ne-a fost propus, şi domnul prim-ministru a subliniat ceea ce şi doamna ministru Macovei a spus: "De aici începe reforma în justiţie". Iertaţi-mă, de aici se termină.

Este foarte simplu: reforma în justiţie, ca act de aderare formală, s-a încheiat în decembrie anul trecut, prin închiderea Capitolului JAI, atunci când am avut toate legile constitutive necesare. Şi toată lumea spune şi are dreptate, fie că sunt observatori străini bine sau rău intenţionaţi, fie că suntem noi, care o spunem: "Acum, justiţia trebuie să funcţioneze!" Şi, astăzi, a spus-o şi domnul preşedinte Traian Băsescu.

Problema funcţionării ne interesează, nu problema schimbării conducerilor! Nu problema înlăturării unor oameni! Nu aceasta este problema unei adevărate reforme în justiţie!

Iar funcţionarea justiţiei se face, domnule prim-ministru şi doamnă ministru, printr-un mecanism extraordinar de simplu, pe care trebuia să-l puneţi în aplicare, şi atunci eram alături de dumneavoastră. Singurele legi care lipsesc la această oră nu sunt cele a căror modificare o propuneţi, sunt legile de procedură. Pentru că, aşa cum tehnologia pune în mişcare maşinile, procedura face ca justiţia să funcţioneze.

Vin din lumea tribunalului şi sunt mândru de acest lucru şi vă spun: o procedură penală cârpită până la refuz creează mari disfuncţionalităţi, în primul rând în raporturile dintre Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei şi parchete. Şi această disfuncţionalitate trebuia să o rezolvaţi. Aţi amânat intrarea în vigoare a unui nou Cod penal, tocmai pentru că nu aveţi o procedură penală. Dar de ce n-aţi făcut-o, în loc să vă preocupe modul în care veţi selecţiona cadrele?

Am spus-o şi într-o discuţie directă cu doamna ministru Macovei, care o să-mi permită să o fac publică, a fost o discuţie informală pe baza acestui pachet de legi: într-adevăr, noi am susţinut tot timpul că raporturile între Ministerul Justiţiei şi CSM, raporturile între două elemente ale puterilor statului, trebuie reechilibrate. Dar nu aşa! Pentru că ceea ce faceţi dumneavoastră este un singur lucru, se numeşte, bine mersi, epurare comunistă!

Vreau să vă aduc aminte, din experienţa rudelor mele, însă, că, spre deosebire de epurările comuniste, care au durat în justiţie circa un an şi jumătate, dumneavoastră vreţi să le faceţi în 15 zile. Şi cu aceasta noi nu vom fi de acord niciodată!

Este vorba de problema vârstei, pentru a funcţiona în diverse organe de conducere ale justiţiei. Criteriul vechimii în justiţie este şi unul dintre criteriile competenţei, pentru că este un specific al muncii aici, pe care îl ignoraţi şi îl trataţi pur şi simplu administrativ.

Iar, apoi, împrejurarea că subordonarea procurorilor merge direct în mâna Executivului cred că transcede orice posibilitate de a comenta depolitizarea justiţiei, pe care o doriţi.

S-a pornit cu stângul, într-o reformă pe care n-o faceţi, care nu aşa trebuie făcută - şi exemplific cu cele 79 de amendamente, dintre care ni s-a admis 1, neesenţial -, în care nu vreţi să ascultaţi pe nimeni. Nu vreţi să ascultaţi, primiţi criticile binemeritate!

Şi, întrucât grupul nostru parlamentar nu poate să-şi exprime dezacordul pentru această împerechere legislativă ciudată, în care se alătură drepturile răzeşilor lui Ştefan cel Mare (vreau să-l informez pe domnul ministru că totuşi bătaia era dată de Ştefan cel Mare la hotarul ţării şi ar fi bine să nu uite, aia nu e proprietate privată, e proprietatea ţării!) (aplauze ale Opoziţiei), în acest amalgam legislativ ciudat, reforma pe care vreţi să o faceţi în acest mod nu putem să o primim.

De aceea, vom vota pentru moţiunea de cenzură. (Aplauze ale parlamentarilor PSD.) Nu pentru a demonstra că altă guvernare ar fi făcut mai bine, ci pentru a demonstra că dumneavoastră trebuia să faceţi mai bine.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale Opoziţiei.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupurile dumneavoastră mai au 3 minute, din 17 minute, 14 minute aţi consumat dumneavoastră.

Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, are cuvântul domnul senator Kovács Eckstein.

Domnul Eckstein Kovács Péter:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că a fost un moment dintre cele mai proaste pe care le-am avut în Parlamentul României, când Comisiile juridice reunite au audiat candidaţii aleşi de către magistraţi la CSM. În faţa noastră s-au perindat magistraţi aleşi de către semenii lor, iar noi, era domnul Bolcaş acolo, unii dintre cei care făceau jocurile, senatorii şi deputaţii PSD şi PRM eliminau pe capete pe cei care nu le-au convenit. Aşa au înţeles dânşii, în acel moment, se depolitizeze justiţia!

Actuala Putere, cred că primul vot în Parlament a fost: Am luat act de voinţa şi de alegerea magistraţilor în CSM! S-a constatat că sunt multe persoane controversate, dar am verificat numai legalitatea alegerilor şi am validat acest Consiliu Superior al Magistraturii.

Este o abordare, cred, diferită şi a actualei coaliţii este cea corectă.

Se pune problema, de ce "pachet"? Pentru că este momentul de a face reformă în cele două domenii, ne spun instituţiile europene. Domnul Bolcaş greşeşte aici, când spune că, gata, cadrul legal s-a perfecţionat, s-a închis capitolul JAI. S-a închis capitolul, dar în toate documentele ni se spune: "Noi cerem să şi aplicaţi ceea ce aţi legiferat!" Şi aici, deja, miza este deosebit de mare.

Pentru că sunt două probleme cu care suntem, practic, zilnic, agasaţi de către instituţiile europene: reforma în justiţie şi problema corupţiei. Ei, ce se doreşte aici? De a da pârghii, de a eficientiza actul de justiţie şi de a acorda mijloace pentru lupta împotriva corupţiei.

Domnul Geoană spune că nu trebuie să reinventăm roata. Ei, nu reinventăm roata, să fie clar, prevederile de bază ale legii de funcţionare a CSM-ului, a statutului magistratului rămân cele pe care le-am adoptat în 2004, de altfel, în consens, în acest Parlament.

Pe cine supără faptul că, dacă cineva ajunge la vârsta pensionării, trebuie să se pensioneze? Unde e problema? Că s-au redus criteriile de vechime la unele funcţii de conducere? Păi, sigur, ceea ce interesează este competenţa! Că cei care doresc să devină şefi de instanţe trebuie să dea un concurs? Este un principiu general acceptat în toate domeniile vieţii!

Faptul că membrii CSM nu pot cumula funcţia de conducători de instituţii l-am discutat şi l-am paradiscutat şi în 2004. Am ales o soluţie, să poată cumula, care s-a dovedit a fi păguboasă. Ei, acum o corectăm.

Nu văd nici o problemă, modificările sunt de a permite accederea tinerilor pregătiţi pe criterii de competenţă, şi Executivul, care răspunde de lupta împotriva corupţiei, să aibă mijloacele să o exercite. Şi toate aprecierile care au venit, începând de la comisarul Fratini până la Olli Rehn, au fost deosebit de pozitive.

Aşa că, domnilor semnatari ai moţiunii, cum nici Moscova n-a crezut în lacrimi, nici Bruxellesul nu va crede în lacrimile dumneavoastră.

Mulţumesc. (Aplauze ale majorităţii.)

Domnul Adrian Năstase:

În continuare, are cuvântul domnul deputat Sergiu Andon, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator.

Domnul Sergiu Andon:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Ceea ce dezbatem astăzi nu este numai o moţiune de cenzură, una între altele. Ceea ce votăm astăzi nu este numai un program legislativ, unul între altele. În pofida unui anumit curent, de bagatelizare a momentului, susţinem de fapt un examen greu al parlamentarismului în România.

Este greu, pentru că priveşte probleme grave, acumulate de-a lungul anilor, fără a fi soluţionate. Este greu, pentru că se apelează la mijloace constituţionale extreme. Este greu, deoarece lucrăm sub presiunea timpului. Este greu, pentru că suntem asurziţi de anumiţi toboşari ai demagogiei.

Tot timpul se găseşte cineva care să agite sperietoarea neintegrării. Tot timpul bate cineva tam-tam-ul anticipatelor.

Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator înţeleg să treacă acest examen ignorând climatul zgomotos şi demagogic, orientându-se după două repere: Constituţia şi interesul naţional al momentului.

Raportându-ne la Constituţie, pornim de la aprofundarea procedurii pe care o urmăm - art. 114 din legea fundamentală a ţării, angajarea răspunderii Guvernului. Reţinem sensul major şi complet al sintagmei, respectiv că, angajându-şi răspunderea, Guvernul certifică Parlamentului, Preşedintelui României şi poporului român cel puţin două asigurări: 1. că modificările legislative sunt propuse în conformitate cu Constituţia şi 2. că efectele urmărite prin modificările legislative vor fi atinse.

Referindu-ne la modificările ce privesc reforma justiţiei, înţelegem că Guvernul îşi angajează răspunderea, inclusiv sub aspectul că a respectat prevederile obligatorii de legiferare, pe care le implică art. 133 alin. 1 şi art. 134 alin. 4 din Constituţia României. Conform acestor texte fundamentale, legislaţia în domeniul organizării şi funcţionării justiţiei trebuie să fie prealabil avizată, în sensul cel mai încărcat de răspundere al termenului, de către Consiliul Superior al Magistraturii. Consiliu care, citez din Constituţie, este "garantul independenţei justiţiei".

E timpul să observăm că legea fundamentală a statului rezervă acest atribut deosebit, de a fi garant, numai pentru trei dintre autorităţile publice. Iar pentru fiecare limitează strict domeniile răspunderii supreme: Preşedintele României, care este "garantul independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării". Atât! Consiliul Superior al Magistraturii, care este "garantul independenţei justiţiei". Şi Curtea Constituţională, care este "garantul supremaţiei Constituţiei.

Sperăm că angajarea răspunderii Guvernului ne asigură inclusiv de respectarea procedurii de legiferare ce decurge din Constituţie.

Sub aspectul efectelor urmărite prin noile reglementări, pornim de la indiscutabilele bune intenţii ale Guvernului şi ale combativei doamne ministru a justiţiei. Justiţia română este într-adevăr bolnavă şi trebuie vindecată. Nu putem să nu observăm însă că în această jumătate de an de guvernare, în care justiţia română a fost ostracizată, la modul general, mai mult ca oricând de la Ana Pauker încoace, nu a ieşit la iveală nici un caz concret de corupţie în magistratură, nu s-a conturat nici o măsură concretă de mai bună funcţionare a instanţelor. Şi atunci, ne întrebăm, se va produce vindecarea numai prin rotaţia cadrelor sau a generaţiilor şi prin celelalte câteva măsuri vehiculate cu oarecare obstinaţie în ultima vreme?

În concepţia Partidului Conservator, marile deziderate ale îmbunătăţirii împărţirii dreptăţii, ale transformării actului de justiţie într-o activitate legal predictibilă depind de patru categorii de măsuri, pe care nu le regăsim în propunerile făcute: crearea condiţiilor materiale minimale pentru funcţionarea justiţiei; constituirea unui sistem imunitar intern de autoreglare a corectitudinii şi profesionalismului în funcţie de activitatea prestată; asigurarea fluenţei şi celerităţii proceselor prin metode realiste, care să prezerve garanţiile procedurale; creşterea credibilităţii hotărârilor pronunţate prin transparenţa dialogului juridic.

Ne manifestăm îngrijorarea că domeniul justiţiei a devenit terenul înfruntărilor politice. Pe această cale, sursele de incredibilitate a justiţiei se înmulţesc. Lipsei de popularitate intrinsecă - nimeni nu merge cu plăcere la tribunal şi la dentist, lipsei de credibilitate datorată defectelor reale, între care coruptibilitatea şi încetineala, li se adaugă discreditarea de dragul demagociei politice. Suntem pe punctul de a scufunda justiţia într-un ocean de neîncredere, din care să nu poată fi scoasă la suprafaţă zeci de ani.

Da, justiţia din România este bolnavă, inclusiv de boala dedublării, ca maica Irina de la Tanacu. Însă remediile trebuie să fie raţionale, nu şamanice, doar bunele intenţii nu sunt suficiente. Şi monahul Corogeanu a avut bune intenţii...

Să nu extindem atmosfera şi soluţiile din Mănăstirea Tanacu la scară naţională! Să vindecăm, nu să răstignim!

Sperăm că Guvernul va avea înţelepciunea să completeze programul de reformă reală a justiţiei cu măsuri inspirate în mai mare măsură din experienţa practicienilor. Pentru acest motiv şi considerând că angajarea răspunderii Guvernului este necesară în acest moment, iar ea semnifică şi asigurarea că scopurile reformei vor fi atinse, Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator vor vota împotriva moţiunii de cenzură.

Mulţumesc. (Aplauze ale majorităţii).

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Am să încep spunând ceea ce am spus de fiecare dată de la această tribună, când a fost vorba de o moţiune de cenzură: Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale nu a votat şi nu votează moţiuni de cenzură. Lucrul acesta îl facem cu consecvenţă, pentru că noi considerăm că stabilitatea politică este un lucru de mare preţ în România.

Există trei motive care astăzi ne îndreptăţesc să facem, în plus, această afirmaţie.

Primul este legat de legile privind justiţia. Este drept, Guvernul anterior şi Parlamentul anterior au construit o legislaţie acceptată de forumul european. Aceste legi sunt deci bune, în măsura în care zona în care dorim să ne integrăm vede justiţia într-un mod bun, şi eu cred că o vede. În acelaşi timp, de la lege până la realitate drumul poate fi mai scurt sau mai lung. Ceea ce se întâmplă astăzi cred că este folositor, pentru că scurtează drumul către aplicarea legii. Şi, din acest motiv, grupul nostru parlamentar, al minorităţilor naţionale, sprijină acest set de măsuri legislative.

Dacă ne referim la legile proprietăţii, aş fi spus, iarăşi, doar câteva cuvinte, numai că o frază spusă aici la început mă va face să dezvolt puţin mai mult lucrurile. Se vorbeşte de o nedreptate, se vorbeşte de faptul că, iată, acum, cu toţii suntem puşi să plătim o nedreptate care s-a făcut demult. O nedreptate, când e vorba de proprietate, nu se face nici demult nici de curând, este o nedreptate imprescriptibilă, pentru că proprietatea este poate cel mai important pilon al democraţiei.

Din acest punct de vedere, sigur că pentru unii a fost bine că proprietatea nu a mai fost a proprietarilor. Şi când spun lucrul ăsta îmi amintesc versurile unui mare poet român şi simt nevoia să le spun aici cu multă plăcere. Spunea poetul: "Hoţule, ce s-a-ntâmplat?/ Am pierdut un cal furat,/ Astăzi fără el mi-e greu/ Parcă devenise al meu". Sigur că e bine să ai proprietatea altuia, dar nu e drept să ai proprietatea altuia! (Aplauze ale majorităţii.)

Din acest motiv, noi considerăm că proprietatea trebuie restituită proprietarilor de drept, şi acolo unde lucrul acesta este imposibil trebuie just despăgubit proprietarul de drept. Proprietarul de drept fiind cel care a posedat-o sau, dacă el nu mai există, moştenitorii săi de drept. Aşa este cinstit! Şi lucrul cesta trebuie făcut, oricât doare acum. Acum doare, pentru că nu a fost făcut imediat după '89.

În definitiv, timp de 50 de ani, ne-am folosit cu toţii de proprietăţile acestor oameni şi nu ne punem problema acum că ei ar merita să fie despăgubiţi şi pentru faptul că le-am folosit aceste proprietăţi. Poate că aşa ar fi drept. Sigur, e greu şi nu e bine să ne punem problema aşa. Dar, măcar, aceste proprietăţi să revină celor de drept, această reparaţie trebuie să o facem!

Al treilea motiv ţine de o teamă pe care o avem şi pe care am avut-o întotdeauna, când situaţia politică a fost mai delicată. De fiecare dacă când există riscul unei instabilităţi politice, poate că minorităţile naţionale au o sensibilitate în plus faţă de instabilitate, cu toate că pe noi probabil că ne afectează cel mai puţin, reacţionăm.

Au fost multe momente, de 9 ani, de când sunt în Parlament, am văzut şi momente mai dificile şi momente mai puţin dificile, de instabilitate. Ar fi, însă, pentru prima dată, în cei 9 ani, cel puţin, de când sunt eu în Parlament, când am suprapune o instabilitate internă peste o instabilitate majoră europeană. Şi lucrul acesta ar fi foarte periculos! Ar fi foarte periculos, în momentul de faţă, să deschidem drumul către alegeri anticipate! Chiar dacă nu s-ar întâmpla lucrul acesta, ar fi foarte periculos ca în momentul de faţă să schimbăm Guvernul!

De aceea, vreau să fac un apel către toţi colegii, atât către cei de la Putere, cât şi către cei de la Opoziţie, să nu voteze această moţiune de cenzură! Vă mulţumesc. (Aplauze ale majorităţii.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul în continuare domnul senator Cristian Diaconescu, din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.

Domnul Cristian Diaconescu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Theodor Roosevelt scria odată că: "E greu să facem condiţiile materiale mai bune cu ajutorul celor mai bune legi, dar este foarte uşor să le ruinăm prin legi proaste". Avem acest pachet de legi în dezbaterea Parlamentului, într-o dezbatere care, din păcate, este mai mult politică decât tehnică, deşi în acest moment al României probabil că invers ar fi fost util, şi poate ar trebui să mulţumim cu smerenie Alianţei, pentru că ne-a deschis ochii.

Pe baza acestui pachet de legi şi a necesităţii promovării sale, în România puterea judecătorească nu poate funcţiona după aceleaşi reguli democratice ca în celelalte state civilizate din Europa. Noi nu suntem capabili să avem o putere judecătorească organizată similar, ca în celelalte state postcomuniste, care au avut puterea să anihileze reflextele autoritare şi să fie acceptate la 1 mai 2004 în Uniunea Europeană.

În România anului 2005, magistraţii mai vârstinici, toţi conducătorii instanţelor şi parchetelor, precum şi Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă un sistem putred, incapabil de a se reforma şi care trebuie distrus, prin efortul conjugat al preşedintelui şi Guvernului. Aşa se întâmplă şi la estul României, stimaţi colegi, iar actuala Putere nu consideră că merităm ceva mai bun!

În 2004, împreună cu experţi din Uniunea Europeană, a fost finalizat pachetul de legi privind reforma justiţiei, adoptat prin votul unanim al Parlamentului de la acea dată, iar conţinutul acestor trei legi a fost avizat de Uniunea Europeană, Consiliul European şi Comisia de la Veneţia. Pe baza acestui pachet de legi a fost finalizat procesul de negociere cu Uniunea Europeană. Această concluzie nu îmi aparţine, aparţine summit-ului Uniunii Europene din 17 decembrie 2004.

În 2005, ar fi fost necesar să aplicăm cu hotărâre ceea ce am legiferat anterior: rezultate concrete în lupta împotriva corupţiei de nivel, eficientizarea instanţelor, eliminarea birocraţiei, reducerea timpului de judecată şi a numărului de dosare, profesionalizarea magistraţilor, eficienţă şi promptitudine. Toate acestea ar fi asigurat transformarea clauzei de salvgardare într-un simplu program de lucru.

Domnule prim-ministru,

Aţi citit un material amalgamat şi foarte subţire sub aspectul rigorii juridice, încercând să demonstraţi ceea ce nu se poate demonstra. Aţi spus că: "Justiţia nu poate fi subordonată de un om". Deşi pare o greşeală gramaticală, eu cred că este o formă de defulare explicabilă în ceea ce priveşte raţiunea profundă a acestui demers. Iar acest om nu se află acum în această sală. (Aplauze ale Opoziţiei.)

Dar ce ne propune Guvernul în acest temerar demers legislativ, a cărui constituţionalitate este discutabilă, de modificare a zeci de legi fără legătură între ele? Îndeplinirea angajamentelor faţă de Uniunea Europeană, lupta împotriva corupţiei, ne spun emfatic, de ceva vreme, pe toate canalele media şi, iată, şi aici, în faţa Parlamentului, reprezentanţii actualei Puteri.

O dată ce parchetele vor deveni braţul înarmat al Executivului, aproximativ 1.000 de judecători şi procurori de la toate nivelele vor intra în campanie electorală în următoarele luni, instanţele specializate vor fi desfiinţate, 5 milioane de titluri de proprietate vor fi repuse în discuţie, ceea ce va adăuga probabil încă 2,5 milioane de procese la cele 2,5 milioane de procese aflate acum pe rol.

Lupta politică, evident, se va confunda cu lupta anticorupţie, va fi chiar jenant să vorbim de stat de drept şi civilizaţie în această ţară. Eu cred că această farsă tristă pentru poporul român trebuie să ia sfârşit înainte de a deveni gravă şi iremediabilă.

Vă propunem, domnule prim-ministru, ca în pactul politic pe care încă aşteptăm să îl aprobaţi în ceea ce priveşte legile Uniunii Europene, legile de integrare, să includeţi dialogul cu noi în ceea ce priveşte lupta anticorupţie. Suntem gata să participăm, împreună cu dumneavoastră, la elaborarea acelor legi şi acelor mecanisme care să fie, în acelaşi timp, europene, dar, totodată, apte pentru a rezolva o dată pentru totdeauna această chestiune a luptei anticorupţie.

Revenind la obligaţiile asumate în cadrul Uniunii Europene şi în ce măsură acest pachet de legi satisface aşteptările, ar trebui să ne întrebăm dacă a cerut Uniunea Europeană să încălcăm Cartea Europeană a Judecătorului, să blocăm sistemul judiciar cu câteva luni înainte de un raport esenţial al Comisiei, să minţim, atunci când vorbim de alocarea de resurse şi personal calificat, să dăm dreptul preşedintelui de a invalida numirea magistraţilor. Categoric, nu. A cerut Uniunea Europeană să numim procurorii generali la propunerea ministrului justiţiei de către preşedinte? Categoric, nu. Citiţi, vă rog, argumentele din "Documentul de poziţie România - Uniunea Europeană", pagina 12, încheiat în decembrie 2004, şi din rapoartele de ţară, în care se spune: "Legile trebuie aplicate în sensul consolidării independenţei justiţiei şi eliminării amestecului factorilor politici." Rolul Ministerului Justiţiei şi al ministrului nu poate fi decât diminuat în ceea ce priveşte influenţa asupra puterii judecătoreşti.

Iată că acum, nu numai Parchetele, dar şi întreaga activitate a procurorilor vor fi controlate de ministrul justiţiei atât prin rapoarte periodice separate, cât şi, incredibil, prin activităţi curente.

Este o întoarcere la prevederile criticate pe plan intern şi extern în ultimii ani, de legiferare a autoritarismului şi controlului politic al justiţiei. Au fost 37 de modificări succesive ale legilor de organizare judecătorească iniţiate în perioada 1997-2000. Nu vreau să mai intru în detalii în legătură cu răul pe care l-au produs justiţiei în acel moment.

Indiferent dacă va fi aprobat sau nu acest pachet legislativ, România condusă de dumneavoastră va face o demonstraţie dramatică. Şi este bine s-o spunem deschis. Repet, indiferent cum veţi vota, la noi, în România, iată, statul de drept nu funcţionează. Lupta împotriva corupţiei, eficienţa actului de justiţie nu pot fi realizate decât prin amestecul politicului împotriva unui sistem judiciar paralizat.

În această ţară, deci, în opinia dumneavoastră, suntem prea slabi pentru a asocia independenţa cu puterea judecătorească.

Au cerut partenerii europeni de dialog să minimalizăm rolul Consiliului Superior al Magistraturii? Să-l transformăm într-un fel de organism consultativ, care asistă neputincios la decapitarea, în următoarele trei luni, a conducerilor Instanţelor şi Parchetelor şi instalarea altora, sub oblăduirea atentă a ministrului justiţiei, prefecţilor şi şefilor politici de la Bucureşti?

Din nou, răspunsul este răspicat: nu.

Am auzit discursuri foarte interesante despre lupta anticorupţie din partea unui membru al Guvernului cu patru dosare penale. Este incredibil! (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

În cursul negocierilor, partenerii europeni, având perspectiva completă a realităţii justiţiei româneşti, au arătat că, dimpotrivă, sunt necesare proceduri obiective şi transparente de recrutare, evaluare şi promovare a personalului din sistem, potrivit unor standarde la nivel naţional.

Prin urmare, încetarea imediată, de la data intrării în vigoare, a mandatelor magistraţilor cu funcţii de conducere la Instanţe şi Parchete, indiferent că şi-au început mandatul acum doi ani sau doar acum două luni, nu este decât o formă de demitere legală, inacceptabilă, prin care dumneavoastră doriţi înlăturarea tuturor persoanelor cu funcţii de conducere din justiţie şi numirea altora noi. Nu îmi propun să zugrăvesc acum haosul care se va crea în următoarele două-trei luni în justiţie prin vacantarea acestor posturi.

Iar spectacolul va fi cu atât mai dramatic, cu cât partide atât de diferite, cum sunt cele ale Coaliţiei eterogene, aflate acum la guvernare, vor dori să controleze justiţia după modelul epurărilor şi numirilor politice la toate nivelurile, pe baza algoritmului, aşa cum se întâmplă în administraţia publică în acest moment, o experienţă fără precedent în România.

Respectarea prevederilor constituţionale; separaţia puterilor în stat, independenţa justiţiei nu mai sunt altceva decât teme politicianiste de campanie.

O singură chestiune aş vrea să mai adaug înainte să închei.

În informaţiile pe care Guvernul României le-a transmis la Bruxelles, la începutul lunii mai, precizările sunt foarte diferite şi măsurile arătate sunt, oarecum, în altă direcţie orientate, decât ceea ce ni se prezintă astăzi în Parlament. În informaţiile transmise la Bruxelles, Guvernul arată că Parchetul Naţional Anticorupţie este o instituţie performantă, că 91% din capacitatea de funcţionare este acoperită, că există cazuri suficiente, inclusiv de înaltă corupţie, care au fost trimise spre urmărire penală şi, mai mult, se urmăreşte în continuare întărirea CSM prin asigurarea independenţei sistemului judiciar şi, atenţie, eliminarea influenţei politice.

De ce acest limbaj dublu şi pe cine dorim să păcălim?

Şi ar mai fi o întrebare pe care, în mod firesc, ne-o punem în acest moment: Ce a făcut Guvernul în ultimele şase luni pentru a îmbunătăţi acest serviciu public de importanţă crucială, care este justiţia?

Nu mai vorbim de revers, de paşi înapoi pe care îi face reinstaurând controlul politic asupra justiţiei. Dar ce a făcut Guvernul pentru cetăţeanul care, în calitatea sa de justiţiabil, se confruntă cu atâtea dificultăţi? Unde sunt măsurile de implementare prevăzute în clauza de salvgardare privind reducerile de taxe exorbitante pentru executarea hotărârilor judecătoreşti? Îmbunătăţirea accesului la justiţie? Extinderea asistenţei juridice gratuite din oficiu? Investiţiile substanţiale în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale magistraţilor, care sunt şi condiţii de acces ale publicului la justiţie? Toate acestea le-am identificat, le-am asumat în procesul de negocieri cu Uniunea Europeană şi am început să le realizăm. Unde sunt proiectele de lege care să simplifice şi să accelereze procesul în justiţie? Dar sistemul informatic? Dar inserţia socială? Nicăieri, vă voi răspunde eu. Nu s-a întreprins nimic pentru toate temele majore de reformă a justiţiei, în afara actualizării unei strategii la care, oricum, Guvernul PSD lucrase în cea mai mare măsură.

Acestea sunt motivele reale de activare a clauzei de salvgardare. Şi nu mă feresc să o spun şi aici, şi la Bruxelles şi unde doriţi dumneavoastră că, uneori, asistând la scandaluri care se ţin lanţ în sistemul judiciar, la neîmpliniri în tot ceea ce priveşte realizarea actului de justiţie, la derută, care clar, s-a instaurat la nivelul Instanţelor şi Parchetelor, poate intenţia politică la Bucureşti este alta, şi anume, aceea de a bloca integrarea în Uniunea Europeană.

Nu voi încheia înainte de a aminti Guvernului un principiu esenţial al legalităţii şi al statului de drept, cu valoare de avertisment: purtător al autorităţii, trebuie să se supună el însuşi regulilor create, pentru că astfel va fi supus al sancţiunilor generate de nerespectarea lor. Cu alte cuvinte: "Patere laegem quam ipse faecisti", adică vei suporta legea pe care tu însuţi ai cerut-o sau creat-o.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Mai sunt, cred, nouă colegi care ar trebui să ia cuvântul, de la şapte grupuri parlamentare sau, de fapt, şase grupuri şi un independent. Vă propun, pentru că sunt încă trei colegi de la PSD, o să intercalez, nu am să merg până la capăt pentru că, în felul acesta, vom avea după aceea, la sfârşit, trei colegi de la PSD care ar trebui să vorbească unul după altul.

Deci, să-mi permiteţi să fac această modificare de procedură faţă de practica noastră obişnuită.

Are cuvântul acum domnul deputat Bogdan Olteanu, după care va urma domnul senator Radu Berceanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

PSD a anunţat de multă vreme că, în cazul în care Guvernul îşi angajează răspunderea pentru reforma proprietăţii şi justiţiei, va depune o moţiune de cenzură în Parlament. A făcut anunţul înainte de a citi legea. Este dreptul său constituţional. Este o moţiune depusă procedural, dar, este ea şi o moţiune care are substanţă?

Rupţi de realitatea în care se află astăzi România, preocupaţi de luptele fratricide sau oedipiene din propriul partid, parlamentarii PSD încercă să construiască aparenţa unei preocupări faţă de cetăţean. După ce, timp de şase luni de zile, nu au emis nici o părere, un punct de vedere sau o remarcă constructivă faţă de politicile actualului Guvern, acum vor să creeze senzaţia că sunt preocupaţi de problemele ţării. Dar, iată că, din textul moţiunii avem acum dovada că foarte puţini dintre semnatarii acesteia au citit textele din legea pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea. Mai mult, din analiza textului moţiunii, am descoperit că autorii se referă, în numeroase situaţii, la prevederi inexistente, sau fac afirmaţii fără fundament în textul legii de asumare.

Astfel, se vorbeşte în moţiune de necesitatea reglementării situaţiei patrimoniului sindical printr-o lege specială. Chiar asta prevede punctul 14 al titlului I, doamnelor şi domnilor care, în patru ani de guvernare social-democrată, nu aţi găsit timpul să vă aplecaţi asupra acestei probleme reale a sindicatelor. Nu face nimic, o vom rezolva noi.

Aceeaşi este situaţia atunci când autorii moţiunii se referă la retrocedarea lăcaşelor de cult. Nu, stimaţi colegi, nu aţi citit bine sau, mai probabil, nu aţi citit. Lăcaşele de cult nu fac obiectul acestei legi. Şi puteaţi găsi această prevedere clară în art. 1 pct. 2 al titlului II al legii. Salut, în aceste condiţii, decizia colegilor parlamentari din PSD care, neavând timpul necesar pentru a citi proiectul de lege, au decis să nu semneze moţiunea.

Se vorbeşte des în moţiune despre caracterul nedemocratic al asumării răspunderii. Nu voi aduce precedente. Le cunoaştem cu toţii. Voi răspunde că, dimpotrivă, vedem asumarea răspunderii ca pe un procedeu fundamental democratic şi, prin excelenţă, politic prin care Guvernul îşi pune soarta în joc pentru un proiect pe care-l consideră definitoriu.

Considerăm reforma proprietăţii şi a justiţiei ca definitorie pentru acţiunea politică a Guvernului Tăriceanu şi ne asumăm răspunderea, o repet, nu numai ca pe o procedură parlamentară ci, mai ales, ca pe un gest politic de onoare.

De altfel, contradicţia în principii se regăseşte la distanţă de câteva rânduri în moţiune. La câteva fraze, numai, după ce acuzaţi ocolirea Parlamentului prin asumarea răspunderii, vă întrebaţi, doamnelor şi domnilor colegi, de ce Guvernul nu apelează la procedura ordonanţelor de urgenţă. Le consideraţi, fără îndoială, un procedeu democratic şi parlamentar, de vreme ce le-aţi folosit cu atâta osârdie în ultimii patru ani.

Astăzi, noi, cei huliţi ca nedemocratici în această moţiune de cenzură, am redus la jumătate numărul de ordonanţe de urgenţă emise în prima sesiune de mandat.

Am ales calea normală, cea a iniţiativelor legislative, şi am dublat numărul proiectelor de lege comparativ cu primăvara lui 2001.

La sfârşitul primei sesiuni parlamentare, putem spune că am transmis Parlamentului mai multe proiecte de lege decât în prima sesiune parlamentară a legislaturii trecute, dar am făcut-o preponderent pe calea normală, pe calea democratică a iniţiativei legislative a Guvernului, şi nu pe cale extraodrinară, a ordonanţei de urgenţă.

Aşa înţelegem respectul faţă de Parlament, aşa l-am văzut din opoziţie şi aşa înţelegem să-l păstrăm când suntem la putere.

În ceea ce priveşte modificarea legilor proprietăţii, pot spune că actualul Guvern nu a făcut decât să respecte o promisiune a Revoluţiei din 1989: recâştigarea dreptului de proprietate.

În plus, am scutit de plata din buzunarul fiecărui cetăţean a costului proceselor pierdute în atâţia ani de către statul român la forurile europene.

Mă întreb acum, dacă PSD a avut o soluţie mai bună, de ce nu a aplicat-o cât timp a fost la guvernare? Dacă PSD are o viziune diferită, de ce nu a tradus-o în observaţii pe perioada dezbaterilor cu grupurile parlamentare sau în amendamente? Cum se face, domnilor colegi, că observaţiile din moţiune nu au fost depuse şi ca amendamente? Aţi dorit, oare, depunerea acestei moţiuni mai presus de îmbunătăţirea textului legii?

Vă reamintesc că modificarea legilor proprietăţii nu a fost un demers de orgoliu şi nu a fost un demers de imagine, ci a avut în vedere aplicarea unor principii corecte şi fundamentale pentru un stat de drept: restituirea în natură, acordarea de despăgubiri juste şi echitabile, asigurarea protecţiei chiriaşilor.

Am urmărit, ca obiectiv strategic al acestei reforme, asigurarea stabilităţii, certitudinii şi liberei circulaţii a proprietăţii. trei condiţii fundamentale ale proprietăţii, trei condiţii fundamentale ale unei economii sănătoase, trei carenţe majore în România trecutei guvernări PSD.

În ceea ce priveşte votul, nu trebuie să termin intervenţia mea cu vreun îndemn. Ştim bine, depunerea acestei moţiuni nu este decât un gest fără finalitate, care poartă o iluzorie încărcătură de imagine. Este o moţiune depusă, domnilor colegi, pentru a fi citită, şi nu pentru a fi votată.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Puterii.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Radu Berceanu, se pregăteşte domnul deputat Ioan Munteanu, de la Grupul PSD.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Stimaţi membri ai Parlamentului,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Participăm cu toţii, astăzi, la un exerciţiu democratic, cât se poate de normal dar, mai ales, la un exerciţiu pe deplin constituţional.

Guvernul doreşte modificarea unor legi care să se realizeze foarte repede iar aceste modificări să fie făcute exact aşa cum consideră Guvernul că-i sunt necesare, fără nici o schimbare din partea Parlamentului, iar Parlamentul, la rândul său, poate să accepte acest demers sau să demită Guvernul prin votarea unei moţiuni de cenzură.

Din nefericire însă, PSD, aflat într-o gravă tulburare decizională după pierderea alegerilor din 2004, dar şi după pierderea alegerilor interne, a reuşit să transforme această procedură constituţională de mare intensitate politică, într-un soi de vodevil jalnic, la care suntem nevoiţi să asistăm cu toţii, pierzând vremea şi, bineînţeles, ratând posibilitatea să facem ceva mai util.

În primul rând, PSD, în mod clar, nu a ştiut, nu ştie dacă vrea sau poate nu vrea să depună o moţiune de cenzură, pentru că acest text nu a fost semnat de următorii: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu, Alexandru Athanasiu, Ion Solcanu, Sorin Oprescu, Răzvan Theodorescu, Bodgan Niculescu-Duvăz, Vasile Puşcaş, Alin Teodorescu, Rodica Stănoiu, Corina Creţu, Octav Cosmâncă, Octavian Ştireanu, Tudor Mohora. Adică, iată, 15 dintre cele mai grele nume din PSD, alături de alţi peste 20 de parlamentari mai puţin cunoscuţi.

Reluând o formulare din moţiune, aş spune: cetăţeni mai inteligenţi şi mai sănătoşi din conducerea PSD, de fapt, nu susţin această moţiune de cenzură.

În al doilea rând, textul este de-a dreptul halucinant. După ce ne-a fost citit cu voce gravă, de două ori, timp de aproape trei ore în total, am putut desprinde o singură calitate: lungimea. În rest, oricine poate constata cu uşurinţă că PSD nu era pregătit să promoveze o moţiune de cenzură dar, aşa cum recunoaşte chiar în text, a fost obligat de Guvern să formuleze o moţiune de cenzură.

Domnilor guvernanţi, de ce sunteţi atât de răi şi obligaţi PSD să facă compuneri grele acum, când mai toţi elevii au luat vacanţă?

Neavând ce să scrie, PSD s-a apucat să facă un "ghiveci naţional", în care şi-a vărsat toate angoasele, de altfel, care nu au nimic în comun cu pachetul de legi prezentat de Guvern.

Alegerile anticipate, o temă permanentă, care nu sunt necesare, deoarece PSD a sprijinit trecerea, cu uşurinţă, prin Parlament, a legilor Guvernului. Şi înţeleg că-şi ia angajamentul să o facă în continuare.

Ordonanţele de urgenţă care, după PSD, ar fi fost de dorit, dacă chiar este vorba de o situaţie de urgenţă şi, sigur, prezentam modificările realizate prin ordonanţă de urgenţă la Uniunea Europeană şi, apoi, când le transformam în lege, le modificam din nou, ca să înţeleagă Uniunea Europeană că suntem totdeauna bâbâiţi şi, ceea ce adoptăm azi, modificăm mâine.

Apare, sigur, şi opoziţia, despre care PSD spune că nu a fost "ostilă, recalcitrantă sau neconstructivă". Nu ştiu cum a fost. Vom vedea în continuare. Guvernul, care încearcă să reprime Parlamentul şi să-l subordoneze. Uniunea Europeană şi axa Washington - Londra - Bucureşti. Constituţia, care este într-un mare pericol, drept pentru care această moţiune este, citez iarăşi din text: "în apărarea Constituţiei.", de parcă pachetul de legi propus de Guvern se referă la modificarea Constituţiei. Şi, bineînţeles, alegătorii care, aflăm că sunt "neliniştiţi pentru că se va bloca întregul sistem judiciar românesc".

Mie mi se pare că este, în mare parte, blocat. Iar alegătorii, astăzi de dimineaţă, când am venit încoace, păreau destul de liniştiţi.

Nu în ultimul rând, apare în moţiune şi principala angoasă a PSD - preşedintele României, Traian Băsescu. care, de altfel, n-a depus nici un pachet de legi, nu şi-a asumat răspunderea şi nu are nimic în comun cu această procedură. Preşedintele României conduce în fapt Guvernul. Este liderul de facto, care bagatelizează rolul Uniunii Europene şi doreşte să realizeze o masivă majoritate prezidenţială, care să îngăduie instaurarea unui regim prezidenţial autoritar în România. Dacă nu aţi citit în ultima vreme ziarele, domnilor colegi de la PSD, sunt nevoit să vă dau o veste: Traian Băsescu are, deja, o masivă majoritate prezidenţială, de peste 70 % în rândul alegătorilor, în rândul cetăţenilor României, care sunt mai importanţi.

Văzând toate aceste lucruri puse la un loc, cred că titlul moţiunii ar putea fi, mai degrabă: "Cine a-nfipt zambila-n brânză?"

Nu voi intra, în continuare, în detalii nici în privinţa reformei în justiţie, nici în privinţa proprietăţii, deoarece domnul prim-ministru şi ceilalţi colegi au făcut-o cu prisosinţă şi n-aş vrea să repet. Voi cita numai o declaraţie a domnului Olli Rehn, comisar european pentru extindere: "Am primit informaţii despre noul pachet legislativ şi am fost consultaţi anterior de către autorităţile române. Opinia mea este din ce în ce mai bună, dar ne rezervăm dreptul de a face o evaluare şi mai precisă a noii legislaţii, atunci când vom prezenta raportul de ţară." După cum se ştie, raportul de ţară urmează să fie prezentat în octombrie. Drept urmare, el va fi pregătit, redactat în septembrie. Până atunci, însă, Parlamentul României este în vacanţă. Deci, ar fi trebuit ca toate aceste măsuri să nu devină o nouă legislaţie, dacă ne luăm după semnatarii moţiunii.

Cred că este bine că avem posibilitatea, prin asumarea răspunderii guvernamentale, ca aceste lucruri să devină, acum, imediat, legislaţie, care să poată fi prelucrată şi care să poată influenţa în mod pozitiv raportul de ţară. Fiind însă grijulii cu opoziţia, nu putem să ne gândim decât că a dorit să-şi bifeze, din programul de opoziţie, punctul cunoscut: "Nici o sesiune, fără o moţiune." şi, bineînţeles, le urăm odihnă plăcută în continuare. (Aplauze din partea Puterii.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Aş vrea să vă risipesc o îngrijorare profundă. (Proteste din partea Puterii.)

Aţi menţionat faptul că nu am semnat această moţiune şi vă rog să verificaţi acest aspect la poziţia 61 în lista de semnături, iar dacă-mi promiteţi că şi votaţi moţiunea, vă spun că şi domnul Iliescu a semnat-o. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Are cuvântul domnul deputat Ioan Munteanu, de la Grupul PSD.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Mă voi referi, în cele ce urmează, la efectele modificării legilor proprietăţii funciare.

Fără teama de a greşi, Partidul Social Democrat susţine că aceste modificări au un singur scop: rezolvarea intereselor unui număr restrâns de persoane, prin sacrificarea câtorva milioane de proprietari aflaţi în legalitate. În vederea susţinerii acestei idei, iată câteva argumente.

La sfârşitul anului 2004 procentul de eliberare a titlurilor de proprietate era de 98,8 % pentru terenurile agricole şi 93,4 % pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. Că aceste cifre sunt reale o dovedeşte raportul prezentat de către premierul Tăriceanu la Bruxelles, în vederea aderării ţării noastre la Uniunea Europeană. La aceste procente s-a ajuns prin voinţa politică a Partidului Social Democrat, a guvernelor pe care le-a avut după anul 1989 şi care au făcut din restituirea proprietăţii un obiectiv prioritar. Din acest procent de 98,8 %, doar 6 procente reprezintă contribuţia guvernării 1997-2000, adică a dumneavoastră.

Acesta este modul în care v-aţi implicat în rezolvarea problemelor funciare timp de 14 ani, adică doar prin iniţiative şi declaraţii politice formale. Parlamentarii Partidului Social Democrat au depus în mod onest 56 de amendamente la legile fondului funciar propuse de către Guvernul Tăriceanu, capabile să rezolve diferenţa de 2 procente pentru terenurile agricole, respectiv 7 procente pentru terenurile cu vegetaţie forestieră. Fac o precizare şi o spun foarte clar: Partidul Social Democrat susţine şi are soluţii pentru retrocedarea tuturor suprafeţelor de teren agricol şi cu vegetaţie forestieră cuvenite persoanelor îndreptăţite de lege.

Din păcate, lipsa de comunicare şi aroganţa dovedită de către actuala putere au dus la ignorarea totală a propunerilor noastre. Aflaţi în această situaţie greu de conceput, parlamentarii Partidului Social Democrat se văd obligaţi să facă următoarele precizări la pachetul de legi privind proprietatea funciară.

1. Restituirea în totalitate, pe vechile amplasamente, aşa cum prevede actualul pachet de legi este, practic, imposibilă şi va crea o dezordine de neimaginat în toate satele ţării. Aceste legi vor permite restituirea terenurilor pe care se află şcoli, grădiniţe, dispensare, spitale, biserici, cimitire. Conform acestor prevederi, toţi cei care au fost puşi în posesie pe alte amplasamente, legal, din motive obiective, vor fi deposedaţi de terenurile respective, anulându-se şi titlurile de proprietate. Urmările sunt uşor de imaginat: certuri şi agresiuni între rude, vecini, prieteni; nemulţumiri şi convulsii sociale; creşterea numărului de acţiuni judecătoreşti, de la cele 80.000 pentru restituirea proprietăţii, şi subliniez acest lucru, la 2,5 - 3 milioane.

De ce am spus că subliniez acest lucru? Domnul prim-ministru a vehiculat aici că sunt pe rolul instanţelor de judecată câteva sute de mii de procese. Domnul ministru Flutur a spus 1,6 milioane, apoi 1 milion de procese. Fac precizarea că diferenţa de peste 80.000 de procese are drept cauză tulburările în posesie şi succesiunile de terenuri. Acestea vor avea loc atâta timp cât vor trăi oamenii.

2. Prevederile art. 24 din Legea nr. 18/1991 sunt absurde şi dovedesc lipsa de cunoaştere a particularităţilor din mediul rural.

Ce credibilitate mai poate avea Guvernul Tăriceanu, care avansează cifra de 250 m.p. ca fiind suprafaţa necesară unei gospodării ţărăneşti. Cine nu ştie că orice ţăran are pe lângă casă un grajd, un coteţ pentru păsări, unul pentru porci, o fântână care trebuie să se afle la distanţă de acestea, de asemenea, orice gospodar de la ţară mai are câteva straturi, câţiva butuci de vie, câţiva pomi fructiferi. Pentru aceşti oameni, pământul din jurul casei este singura sursă de venit, singura sursă de trai. A-i lua cu forţa acest teren, aşa cum se va proceda, înseamnă a-i lua viaţa, şi asta fără nici o exagerare.

Încercaţi, stimaţi colegi de la putere, să vă puneţi în pielea lui. Care vor fi metodele? Buldozerele? Arma? Cu ce-i veţi convinge?

3. Pe baza legilor fondului funciar există în România peste 100.000 de persoane care nu deţineau terenurile în proprietate, dar care au fost împroprietărite în mod legal. Este vorba de cei care au muncit în fostele cooperative agricole de producţie, de veteranii de război, de revoluţionari. Pentru ei, aceste suprafeţe devin iluzorii. Vor fi pierdute.

4. Se preconizează, o dată cu retrocedarea in integrum a pădurilor să fie înapoiate fără plată toate construcţiile şi amenajările de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, inclusiv terenurile constituite în perimetre de ameliorare, drumurile forestiere, pentru care s-au cheltuit sume enorme din banul public.

Consecinţele unei asemenea hotărâri nu au fost anticipate dar, cu siguranţă, este vorba de noi dezechilibre ecologice care vor pune în pericol mediul înconjurător şi vieţile oamenilor. Dar ce contează aceste dezastre, atâta vreme cât sunt avantajele unor grupări de interese care vor dispune de aceste bunuri. Probabil, în acest moment se ştiu beneficiarii în favoarea cărora s-au stabilit actualele prevederi. Nu suntem atât de naivi să nu înţelegem că o cabană de vânătoare, un ocol silvic vor reveni unui om simplu. Acestea vor aparţine celor care au stat în spatele acestui pachet de legi. Dacă vorbiţi de restitutio in integrum, vă întreb, domnilor guvernanţi, de ce sunteţi un guvern antisemit? Cum este posibil să respingeţi un amendament al Partidului Social Democrat prin care se propunea retrocedarea pădurilor care au aparţinut Fundaţiei "Elias"? De ce discriminaţi Fundaţia "Elias"? Vă anunţăm că Partidul Social Democrat va depune în acest sens, în zilele următoare, un proiect de lege.

5. Dorinţa Guvernului Tăriceanu de a clarifica situaţia fondului funciar prin preluarea terenurilor de la institutele şi staţiunile de cercetare agricolă de la unele în totalitate, şi pentru rezolvarea unui interese politice străine de drepturile legale ale foştilor proprietari va avea drept urmare dispariţia cercetării ştiinţifice agricole româneşti cu consecinţe deosebit de grave pentru agricultură.

În legătură cu renta viageră, nu voi cita decât declaraţia unui ţăran, "România Liberă" - 14 iunie: "Pământul este tot ceea ce are ţăranul. Aşa e din totdeauna. Dacă vând pământul, ce o să fiu? Orăşean la ţară? Sau muritor de foame?" În concluzie, nu este drept să sacrifici milioane de oameni pentru rezolvarea unui număr restrâns de persoane pentru care se pot găsi soluţii.

Aş vrea să fac câteva comentarii la intervenţia domnului ministru Flutur. Da, dumneavoastră spuneţi că modificările aduse legilor proprietăţii sunt ale dreptăţii. Din ceea ce v-am spus v-am demonstrat că sunt ale nedreptăţii. Nu s-au dat titluri de proprietate în zona fost necooperativizată, domnule ministru, pentru un singur motiv. Pentru că terenurile din acele zone nu au făcut niciodată obiectul cooperativizării sau trecerile lor în fostele IAS-uri. Este corect că prin pachetul de legi, doriţi consolidarea proprietăţii funciare, dar aţi uitat să spuneţi un lucru foarte important: doar pentru un grup restrâns de oameni îmbrăcaţi în portocaliu. Este adevărat că aţi redus prin aceste legi taxele sau le-aţi scos de tot pentru terenurile care vor fi scoase din circuitul agricol. Dar aţi uitat să spuneţi un lucru important: aţi crescut impozitele de la 11 mii de lei ha, de fapt, le veţi creşte de la 1 ianuarie 2006, până la 600 de mii de lei pe ha, ceea ce reprezintă o creştere de 60 de ori decât acum. Dumneavoastră spuneaţi că PSD-ul a susţinut pe Omar Hayssam să distrugă pădurile din zona Bacăului şi că ar fi o legătură foarte strânsă.

Atunci, vă întreb, domnule ministru, am înţeles că după ce aţi preluat puterea au fost angajaţi la Direcţia silvică Bacău şi Suceava doi foşti salariaţi ai lui Munaff. Oare ce legătură o fi? Acestea erau comentariile pe care voiam să le fac.

Stimaţi colegi aflaţi la Putere,

Sunteţi rupţi de realitatea satului. Ceea ce faceţi dumneavoastră prin promovarea acestor legi funciare va duce la haos, la convulsii şi nemulţumiri, la reacţii de neprevăzut. Merită să faceţi acest dezastru pentru rezolvarea intereselor unui grup care a stat în spatele acestor legi?

Iată, deci, stimaţi colegi, doar câteva dintre argumentele care ne determină pe noi, cei din PSD, să susţinem această moţiune de cenzură. Sunt argumente de bun simţ din partea unor oameni care cunosc realităţile satului românesc şi care vor binele celor mulţi. Considerăm că este mai importantă starea de linişte din sate decât ambiţia actualei puteri de a impune cu orice preţ acest pachet de legi.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Gheorghe Funar, din partea grupurilor parlamentare ale Partidul România Mare.

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Aş fi vrut să-l salut şi pe primul nostru ministru, dar de jumătate de oră lipseşte, bănuind rezultatul votului.

Proiectul de Lege pentru reforma proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, va avea ca efect sigur dezastrul şi anarhia în România, blocând aderarea la Uniunea Europeană.

La 28 decembrie 2004, de la aceste microfoane subliniam că a fost format un guvern compozit, bazat nu pe competenţă şi integritate morală, ci pe algoritm politic şi pe şantajul UDMR. Cabinetul Tăriceanu s-a dovedit a fi un guvern de conjunctură, o echipă improvizată cu câţiva miniştri buni care au făcut concesii şi au acordat privilegii pentru UDMR mult mai mari ca în perioada 1996-2000. Alianţa D.A. a negociat în genunchi în faţa UDMR-ului pentru a prelua puterea, nu însă pentru a o folosi în interesul celor mulţi şi săraci, ci pentru a-şi plăti datoriile din campaniile electorale şi pentru a satisface clientela politică. La învestirea prefectului UDMR în judeţul Covasna, primul ministru domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu a declarat că pentru el naţionalitatea nu este un element relevant. Însă pentru UDMR naţionalitatea este un element relevant.

Ca urmare, la Liceul Bolyai Farcaş din Târgu Mureş au fost alungaţi toţi elevii şi profesorii români. Recent, UDMR-ul a pregătit Proiectul de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, proiect însuşit de Guvernul Tăriceanu. Obiectivul declarat al acestui proiect de lege îl reprezintă obţinerea autonomiei teritoriale a Transilvaniei. În acest scop, fără ştiinţa preşedintelui României şi a primului ministru, zilele trecute s-a aflat în vizită de lucru în judeţele Bihor şi Sălaj preşedintele Ungariei, preocupat să cunoască teritoriul din ţinutul Partium din Ungaria Mare. În perioada 1990-2005, nici un preşedinte al României nu a vizitat judeţul Sălaj. Preşedintele Ungariei a fost să vadă proprietăţile care vor fi retrocedate aşa ziselor bisericii istorice maghiare şi urmaşilor grofilor, prin aplicarea principiului restitutio in integrum pe care UDMR a reuşit să-l impună Alianţei PNL-PD.

Însăşi alcătuirea Guvernului ca un echipaj de canotaj 4 plus un cârmaci, adică patru formaţiuni eterogene, plus autointitulata societate civilă, demonstrează că România e condusă din străinătate. Măcar de ar fi condusă bine, dar e condusă din ce în ce mai prost. Românii, în marea lor majoritate, s-au convins, după numai 6 luni, de proasta guvernare a patrulaterului PNL-PD-UDMR-PC.

Guvernul Tăriceanu nu are soluţii nici pe termen scurt, nici pe termen mediu, nici pe termen lung, pentru gravele probleme economice şi sociale din ţară. Cabinetul Tăriceanu este departe de îndeplinirea promisiunilor din campania electorală şi nu este în stare să aplice nici prevederile din programul de guvernare, sub pretextul că nu are resurse financiare. După introducerea cotei unice de 16% şi după ce au fost modificate de 5 ori în 6 luni prevederile Codului fiscal, majoritatea românilor au sărăcit, fiind nevoiţi să plătească impozite, taxe, accize şi preţuri în continuă creştere.

În primul semestru al acestui an, valoarea investiţiilor străine şi autohtone a scăzut crescând deficitul balanţei comerciale şi datoria externă a ţării. Această procedură de asumare a răspunderii Guvernului pe un ghiveci de 17 legi încalcă prevederile art.114 din Constituţia României.

Guvernul Tăriceanu urmăreşte să nu se dezbată în Parlament numeroasele modificări şi completări de legi pentru a putea să-şi impună voinţa majorităţii cetăţenilor. Guvernul riscă să devină chiriaş, plătind chirii exorbitante din banii contribuabililor. Ca să adune bani la buget, Guvernul va mări de 20 până la 60 de ori impozitul pe veniturile din extravilan, iar sumele încasate de la contribuabili nu vor mai intra în bugetele locale, ci vor deveni venit al bugetului de stat.

Se prevede restituirea a peste 2 130 000 de ha de pădure, cu toate construcţiile aflate pe ele, construcţii ce revin gratuit noilor proprietari. De asemenea, se prevede restituirea a peste 300.000 de ha de teren agricol de la Agenţia Domeniilor Statului, reprezentând ferme agricole, staţiuni de cercetări agricole pepiniere pomicole, viticole şi silfice. Guvernul Tăriceanu îşi angajează răspunderea în faţa Parlamentului pentru a putea restitui terenuri şi construcţii persoanelor care au fost declarate criminali de război, celor care au primit terenuri de la Imperiul Austro-ungar drept recompensă pentru serviciile aduse imperiului, celor care au obţinut terenuri prin deposedarea abuzivă în perioada Dictatului de la Viena, celor care au obţinut terenurile prin falsificarea actelor de provenienţă, celor care au fugit din ţară, deoarece au fost urmăriţi de către justiţie pentru fapte penale, celor care nici nu cunosc România, dar vin şi cer proprietăţile părinţilor sau bunicilor, proprietăţi obţinute prin rapt şi spoliere.

Ca urmare a modificărilor în legile proprietăţii se va ajunge la numeroase conflicte între cetăţeni şi la milioane de procese. Se va ajunge ca sute de mii de familii să fie evacuate în stradă în următorii cel mult cinci ani. Faţă de această perspectivă, Guvernul Tăriceanu nu a pregătit nici o soluţie practică, în afară de varianta nedeclarată a decesului multor chiriaşi şi proprietari.

În domeniul restituirilor în natură, România va întrece toate celelalte ţări socialiste atât în ceea ce priveşte limitele restituirilor, cât şi în cea ce priveşte recurgerea la despăgubiri fără limită de valoare.

Domni deputaţi din sală din partea Puterii:

Timpul, domnule preşedinte, a depăşit timpul!

Domnul Gheorghe Funar:

Închei într-un minut, doamnelor şi domnilor parlamentari.

În acest scop, Guvernul Tăriceanu a pregătit o nouă escrocherie la nivel naţional, care întrece cu mult ilegalităţile şi numărul păgubiţilor de la SAFI şi FNI, în care au fost implicaţi şi unii dintre cei prezenţi în sală şi care acum fac gălăgie, aflaţi atât în băncile Puterii, cât şi cele ale Opoziţiei, cu excepţia reprezentanţilor Partidului România Mare.

Cabinetul Tăriceanu pune la cale constituirea Fondului Proprietatea care va funcţiona sub forma unei societăţi de investiţii cu un capital social iniţial de circa 8 miliarde de euro. Va prolifera marea corupţie în legătură şi în jurul acestui fond. De unde să ştim că evaluatorul ales de Guvern nu va fi unul similar cu cel care a evaluat Petrom la numai 2 miliarde de euro, iar după 9 luni capitalizarea bursieră a Petromului este de circa 8 miliarde.

Până acum, toate firmele internaţionale specializate în evaluări nu au fost corecte şi împreună cu guvernanţii noştri au subevaluat societăţile româneşti.

Partidul România Mare consideră că pachetul de legi adus în faţa Parlamentului constituie cel mai mare act de trădare naţională din istoria României, care va produce o uriaşă explozie în domeniul actelor de corupţie. Va generaliza haosul în domeniul proprietăţii şi justiţiei. (Aplauze.)

Va aduce în faţa instanţelor judecătoreşti milioane de români, va prăbuşi economia naţională, în special agricultura, blocând aderarea României la Uniunea Europeană.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Funar...

Domnul Gheorghe Funar:

Închei, domnule preşedinte. Partidul România Mare va vota moţiunea de cenzură a PSD-ului şi implicit pentru demiterea Guvernului Tăriceanu. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul Peter Ştefan din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Domnul Peter Ştefan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Am putea pune întrebarea: se justifică sau nu revizuirea reglementărilor legale privind restituirea către foştii proprietari a proprietăţilor preluate în mod abuziv de către regimul comunist?

La această întrebare directă se cuvine să dăm un răspuns direct. Da. Opinia noastră este că legile elaborate în acest domeniu, începând din 1990, au rezolvat problema proprietăţii doar în linii generale. Restituirile s-au făcut între anumite limite stabilite, generând inechităţi, situaţii confuze cu repercusiuni negative în domeniul economic. Încheierea reglementării relaţiilor de proprietate, după 15 ani de la schimbarea regimului totalitar, se impune de urgenţă. Noi am fost consecvenţi încă din 1990 în ceea ce priveşte restituirea în natură şi în întregime a proprietăţilor expropriate.

Din păcate, ideea nu a fost îmbrăţişată de către formaţiunile politice româneşti în acea vreme. În decursul celor 15 ani s-a dovedit din plin că jumătăţile de măsură adoptate n-au fost în stare să rezolve problema.

Prin urmare, considerăm că perfecţionarea legislaţiei în acest domeniu este absolut necesară şi nu prin legi separate, adoptate consecutiv, ci prin asigurarea corelării actelor normative în materie de restituire.

Trebuie să menţionăm însă, de la bun început, faptul că restituirile deja efectuate în baza legilor în vigoare nicidecum nu pot fi anulate. Modificările intervenite servesc la prevenirea abuzurilor, eliminarea exceptării de la restituire a unor imobile, accelerarea şi dinamizarea procesului de restituire şi simplificarea procedurilor administrative de acordare a măsurilor reparatorii.

Reglementarea definitivă a situaţiei proprietăţilor este importantă din cel puţin două aspecte.

În primul rând, se impune repararea nedreptăţilor trecutului istoric. În al doilea rând, numai pe o asemenea bază se poate construi o economie de piaţă funcţională, se poate asigura stabilitate şi siguranţă relaţiilor de proprietate, formarea unui mediu economic sănătos, previzibil, stimulator. Deci, consolidarea unei adevărate perspective a viitorului.

Astfel, pachetul de legi reglementează restituirea în natură a imobilelor către foştii proprietari, neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate, asigurând astfel o despăgubire justă şi echitabilă.

Prin urmare, se creează un echilibru de tratament între proprietarii care au beneficiat de restituţie în natură şi proprietarii care vor trebui să se mulţumească cu despăgubiri în cazul imposibilităţii restituirii în natură.

Extinderea obiectului legii în privinţa bunurilor imobile care urmează a fi retrocedate comunităţilor, cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, contribuie la normalizarea relaţiilor între populaţia majoritară şi minoritară şi aduce cu sine schimbarea unor concepţii şi prejudecăţi false, provenite din trecut.

Măsurile reparatorii privind bunurile, respectiv imobilele bisericeşti, preluate în mod abuziv de către statul comunist, sunt parte integrantă a unei legislaţii care propune finalizarea procesului de restituire. Considerăm juste reglementările referitoare la cuantumul chiriilor aferente imobilelor retrocedate cultelor religioase, la scutirea temporară a plăţii impozitelor pe clădire şi terenul aferent.

Restituţia în întregime a suprafeţelor avute în proprietate de către formele asociative este o măsură care întăreşte puterea economică a comunităţilor locale şi integrarea acestora în sfera concurenţială. Acordarea facilităţilor referitoare la scutirea taxelor de timbru şi timbrul judiciar, actelor de schimb şi de vânzare prin care se dobândesc terenuri agricole, pentru realizarea de exploataţii agricole, vor contribui în mod real la consolidarea fermelor agricole moderne, competitive cu posibilităţile de penetrare în marile pieţe ale produselor agricole.

Comasarea terenurilor agricole e o problemă nerezolvată în toată perioada postrevoluţionară, este favorizată şi prin renta viageră, în urma căreia persoanele de vârstă proprietare ale terenurilor de dimensiuni mici, înstrăinate şi arendate, obţin un venit sigur, iar terenurile agricole rămân în circuitul economic.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Multe s-ar putea spune de ce nu avem, după 15 ani de la revoluţie, legi care să fi soluţionat mai demult problema proprietăţii în întregime.

Cu toate că UDMR a militat încă de la început pentru restitutio in integrum, problema retrocedării, din păcate, a rămas un capitol deschis, nesoluţionat definitiv nici până astăzi. Reglementările din acest domeniu au evoluat treptat ca şi societatea românească.

În etapa actuală, în preajma aderării României la Uniunea Europeană, considerăm imperios necesară modificarea legilor proprietăţii şi realizarea obligaţiilor asumate de ţara noastră faţă de Consiliul Europei, încă din 1997, în ceea ce priveşte restitutio in integrum.

Prin urmare, grupurile parlamentare ale UDMR nu vor vota moţiunea de cenzură introdusă de membrii Grupurilor parlamentare ale PSD. (Aplauze)

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc pentru intervenţie.

Are cuvântul, în continuare, domnul senator Corneliu Pascu din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator.

Domnul Corneliu Pascu:

Stimate domnule preşedinte al Senatului,

Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Stimate doamne şi domni,

România a păşit definitiv pe calea democraţiei, a economiei de piaţă, a respectului proprietăţii private, a promovării valorilor europene. Dezvoltarea economică a ţării nu poate fi făcută cu programe coerente şi armonios concepute fără a avea o situaţie clară a proprietăţii asupra terenurilor şi bunurilor imobiliare.

În ultimii ani, tribunalele au fost invadate de procese în care foştii proprietari îşi revendică dreptul de reconstituire şi retrocedare a proprietăţii. Zilnic, la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi în circumscripţie, primesc reclamaţii că autorităţile statului refuză să pună în aplicare hotărâri judecătoreşti definitive referitoare la punerea în posesie a proprietarilor de drept ai terenurilor ori ai imobilelor. Această stare de lucru nu mai poate continua. Ignorarea hotărârilor judecătoreşti, ori tergiversarea prin artificii avocăţeşti a unor procese de redobândire a proprietăţii doar, doar o renunţa proprietarul la dreptul său, numai poate fi neluat în seamă. Şi aici aş vrea să vă prezint unul din miile de cazuri în care proprietarii sunt purtaţi pe drumuri de 15 ani.

Este cazul unui cetăţean pe care l-am primit în audienţă în aceste zile. În baza documentelor doveditoare de reconstituire a proprietăţii i se recunoaşte dreptul la 2,3 ha şi i se comunică parcelele în care sunt situaţie cele 2,3 ha. Numai că, adunând suprafeţele, le făceau 1,7 ha. Cetăţeanul apelează la justiţie, la prefect şi ajunge şi la domnul prim-ministru Adrian Năstase. Se trimite Corpul de control al primului ministru, se deplasează în teren, se analizează şi deliberează. Da, are dreptul la 2,3 ha teren arabil. Transmite scrisoarea la prefectură, la primărie, răspunsul revine, da, 2,3 ha are dreptul în acelaşi parcele a căror suprafaţă adunată fac 1,7 ha.

Iată că, un alt cetăţean, din aceeaşi localitate, spune: am depus o scrisoare la primărie. Mi se răspunde: Da, ai dreptul la proprietate şi eşti trecut pe tabelul 38. După altă perioadă, face o nouă intervenţie. Da, ai dreptul, eşti trecut pe tabelul 39 şi după alt timp i se răspunde, ai depus tardiv solicitarea. Deci omul nu mai avea dreptul la reconstituirea proprietăţii şi retrocedarea ei. Ştiţi ce le-am putut răspunde acestor oameni? Să mai aştepte câteva zile, căci Guvernul îşi va angaja răspunderea pentru un pachet de legi ale proprietăţii şi justiţie şi îşi vor găsi dreptatea. Şi, în situaţia celor doi sunt foarte mulţi.

Da, statul are nevoie de un Guvern hotărât, ca să-l citez pe domnul senator Popescu, de un Guvern care să-şi angajeze răspunderea asupra proiectelor de lege privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei. Şi, iată de ce, angajarea răspunderii asupra proiectelor de lege privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei este singura în măsură să urgenteze finalizarea acestei acţiuni, începută de 15 ani şi aplicată necoerent, confuz şi uneori abuziv.

Şi aş face o remarcă. Să se ştie de antevorbitorii mei, că toate titlurile de proprietate revendicate, acordate cu respectarea legilor nu vor fi tulburate. În perspectivă, va fi necesară adoptarea, poate, a unui cod al proprietăţii care să reunească întregul pachet de legi care să permită o coerenţă sporită în aplicarea unitară şi eficientă a legislaţiei în domeniu şi se va realiza în perioada următoare.

De aceea, Partidul Conservator acordă sprijinul său şi se declară de acord cu angajarea răspunderii Guvernului pe aceste proiecte.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Eugen Nicolăescu, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Angajarea răspunderii Guvernului reprezintă voinţa politică a Guvernului Tăriceanu de a îndeplini două obiective principale esenţiale: 1. Finalizarea tranziţiei în domeniul proprietăţii şi aşezarea acesteia la temelia unei economii de piaţă capitaliste, eficiente, dar cu o componentă reală de protecţie a celor care au nevoie cu adevărat; 2. Reformarea justiţiei în fapt, în sensul de a avea o justiţie dreaptă, corectă şi care să nu permită nimănui să fie mai presus de lege.

Trebuie să apreciem acest gest politic al Guvernului ca o dovadă a angajării ferme de a aduce românilor încrederea în stat şi în instituţiile acestuia, în funcţionarea normală a instituţiilor statului. Politicul ar fi trebuit să aibă ca scop permanent o asemenea activitate: slujirea intereselor cetăţenilor. Însă, după cum observaţi, PSD ca principal partid de Opoziţie, din motive mărunte, a ales o altă cale să depună o moţiune de cenzură împotriva intereselor legitime ale românilor.

Am ascultat păreri şi păreri, dar m-au intrigat unele discursuri, cum este cel al preşedintelui PSD care a făcut excese nefondate, care a lansat acuze numai din dorinţa de a arăta ce sclipitor este în afirmaţiile goale de conţinut, de perversităţile intelectuale greu de explicat, demagogii şi aroganţa fostei guvernări. Problemele României se leagă astăzi de lipsa celor peste 40 de mii de miliarde din bugetul ţării din anul 2005, bani cheltuiţi în anul 2004 în campaniile electorale ale psd. Guvernarea psd a făcut ca mulţi bolnavi să rămână fără medicamente şi sunt responsabili pentru criza din sănătate; a blocat o serie de lucrări de infrastructură; a creat greutăţi în corelarea echilibrată a indicatorilor macroeconomici. Nu le-a păsat celor de la psd ce fac, pentru că şi-au făcut calcule cinice. Dacă psd câştiga alegerile. Ce conta? Populaţia putea să suporte un an de privaţiuni, pentru că psd avea în faţă 4 ani de guvernare.

Cum PSD a pierdut alegerile, ştia că viitorul guvern o să aibă mari greutăţi dar cu implicaţii mult mai profunde, pentru că populaţia atunci când se schimbă o guvernare are aşteptări foarte mari şi nu mai are răbdare. Şi mai ales, că o nouă guvernare înseamnă multe, multe speranţe. Această realitate a impus o guvernare mai prudentă, dar ferm hotărâtă să-şi îndeplinească programul de guvernare. Şi exemple sunt nenumărate a ceea ce a realizat această guvernare în 6 luni de când a preluat conducerea ţării.

Dacă preşedintele psd ar fi fost cinstit şi ar fi temperat discursul, dar şi acuzele ar fi fost probabil eliminate. De aceea, această moţiune este imorală, este un simplu exerciţiu de imagine şi utilizarea acestui procedeu parlamentar de către psd ne arată că există şi că încă nu a sucombat datorită luptelor fraticide.

V-aş întreba, totuşi, pe cei de la psd, de când nu aţi mai vorbit cu poporul român? (Vociferări în rândul Opoziţiei.) De când nu mai ştiţi ce probleme au oamenii? Ce probleme îi frământă, ce nemulţumiri au? Nu ştiţi că sunt purtaţi pe procesele pe proprietate de peste 14 ani în instanţele din România? Şi nu vă pasă! Cred că aveţi cea mai mică legitimitate să criticaţi un pachet de legi care vrea să facă ordine în această ţară, bântuită de baronii şi clientela pesedistă.

O mare parte a conducerii psd ar trebui să-şi spele creierul de toxinele acumulate şi să urmeze o şcoală de onestitate, sinceritatea fiind absentă în cercurile psd. Tocmai de aceea, o asemenea moţiune trebuie respinsă de toţi cei care cred în dreptate şi adevăr.

O precizare: există mai multe variante distribuite ale moţiunii de cenzură, cu şi fără unele semnături ale unor reprezentanţi ai P.S.D.

Concluzia noastră: diviziunea muncii la P.S.D. Unii semnează, unii citesc, alţii, cei mai mulţi, nu fac nimic decât afaceri dubioase.

Mulţumesc. (Aplauze din partea parlamentarilor aflaţi la Putere)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Dan Mocănescu, deputat independent, care însă beneficiază de timpul acordat deputaţilor independenţi, cumulând acest timp individual. Are dreptul la 6 minute şi 40 de secunde.

Domnul Coloros Dan Constantin Mocănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

În numele celor 14 deputaţi care s-au organizat recent într-un grup independent, sunt Dan Mocănescu, şi declar că nu vom susţine şi vota moţiunea de cenzură, (Aplauze din partea Puterii) întrucât, în contextul european actual, nu ne putem permite nici un prilej, oricât de mic, în stare să compromită perspectiva integrării la termenul prevăzut şi aşteptat.

Şi întrucât, în pofida unui text amplu, de complexitate şi împănat cu prognoze acide, moţiunea nu atinge fondul şi nu evidenţiază cauzele care au făcut posibilă şi necesară această lege. Proiectul guvernului a suportat amendamente şi, fără a deveni perfect, determină o mare vizibilitate monitorilor de tot felul. Amendamentul nostru referitor la cererea Confederaţiei sindicale de a-şi putea recupera patrimoniul a găsit înţelegere şi o cale de soluţionare cu acest prilej.

Este un exemplu de complementaritate care ne încurajează această opţiune şi în aşteptarea Codului Muncii. De altfel, suntem încredinţaţi că, în perspectiva europeană, forţele politice contrarii nu trebuie să devină contradictorii, ci complementare.

De asemenea, vom contribui la risipirea ipotezei iraţionale a alegerilor înainte de termen care a distorsionat grav activitatea politică în Parlament, a precipitat iniţiativa guvernamentală şi a indus un vector de risc major în perspectiva integrării.

Guvernul şi Parlamentul, ca instituţii proeuropene, au datoria de a combate orice toxină amplasată cu abilitate în cotidian sau aiurea, în scopul de a compromite această aspiraţie majoră. Noi ne străduim să reprezentăm aspiraţia spre justiţie socială a cetăţenilor şi solicităm guvernului să continue iniţierea dar şi respectarea unor norme în procesul care în Europa şi-a găsit răspunsurile aşteptate în aceeaşi măsură şi de concetăţenii noştri.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul, pentru trei minute, domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi,

Nu aş fi luat cuvântul şi mărturisesc cu deosebită sinceritate, dacă cuvântătorii care s-au perindat pe la aceste microfoane nu ar fi făcut câteva erori foarte mari, voite sau nevoite.

Stimaţi colegi, vreau să vă spun că zona neprivatizată a României a suferit de aceleaşi metehne cu zona necooperativizată, cea care a fost colectivizată şi care a fost transformată în societate de stat. Şi mă refer aici la agricultură. Sunt dintr-o astfel de zonă şi vreau să vă spun că anii în '50-'60, sute şi mii de oameni au fost deportaţi şi, la cea mai parte dintre aceştia, pământurile au fost luate.

În al doilea rând, Legea 18/1991 a făcut un act de nedreptate tocmai pentru aceste zone necooperativizate. Să nu uităm că acolo suprafeţele arabile şi agricole sunt limitate, iar cea mai mare parte a suprafeţelor au fost cele forestiere. Acestea au fost luate, inclusiv terenuri arabile pe care se găsea, la un moment dat, vegetaţie forestieră. Aceste lucruri se rezolvă la această dată prin pachetul de legi care este prezentat prin răspundere guvernamentală.

În al doilea rând, se vorbeşte, din nou, în necunoştinţă de cauză, dorind probabil să ascundă anumite acte care s-au luat în domeniul respectiv privind proprietatea publică aflată în administrarea sectorului de cercetare.

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, vă reamintesc că, în urmă cu doi ani de zile, v-am trimis o scrisoare deschisă legată de acest lucru şi consider şi astăzi că au fost abuzuri nepermis de mari faţă de această proprietate.

Vreau să vă amintesc modul cum fosta staţiune Cenad, rezultată dintr-o donaţie, în 1927, a fost însuşită de către fostul senator Matei. Vă rog să verificaţi. De asemenea, suprafeţe mari, aşa cum sunt cele ale Staţiunii de pajişti Timişoara, prin Hotărârea de Guvern nr.1528 a fost preluată şi dată unui grup de oameni pentru constituirea de proprietate în condiţiile în care în zonă există reconstituiri de proprietate de făcut.

Dar vreau să vă spun, domnule prim-ministru, şi domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor şi stimaţi colegi din P.S.D., că lovitura s-a dat pentru ceea ce înseamnă cercetarea în domeniul plantelor furajere. Noi discutăm despre agricultură şi am discutat mult aici despre agricultură, dar nu am rezolvat problemele de fond desfiinţând baza de cercetare prin aceste constituiri de proprietate pentru un anumit tip de clientelă pe care aţi avut-o.

Legile proprietăţii care au făcut obiectul răspunderii guvernamentale vreau să spun că rezolvă această problemă acum, fără a se aduce prejudicii celor care au avut proprietate în aceste perimetre, dar salvând aceste unităţi absolut necesare pentru ceea ce înseamnă o strategie şi o dezvoltare normală a agriculturii noastre în contextul integrării europene.

Şi vă mai reamintesc încă un fapt. Stimaţi colegi, este normal ca proprietatea, înainte de a avea titlul de proprietate, să constituie o afacere ordinară? Şi aici vă aduc în actualitate ceea ce înseamnă nerespectarea prevederii circulaţiei terenurilor agricole. Sunt zeci şi sute de îmbogăţiţi pe seama celor care aveau dreptul la proprietate şi nu l-au primit niciodată, prin ceea ce a însemnat valorificarea adeverinţelor de punere în posesie. Vă rog să verificaţi tot ceea ce s-a întâmplat în judeţele Timiş, Arad şi în alte judeţe ale ţării.

Iar revin: acest pachet de legi ale proprietăţii rezolvă şi această chestiune. Acesta este motivul pentru care am luat cuvântul şi închei: nu cred că o moţiune de cenzură se impunea în acest moment, decât într-o problemă de rutină şi o dezbatere reală pentru cele două chestiuni extrem de importante necesare atât în plan intern, cât şi în plan extern, este vorba de proprietate şi de ceea ce înseamnă astăzi actul de justiţie în România.

Mulţumesc. (Aplauze din partea deputaţilor de la Putere)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

În mod normal, la sfârşitul acestei dezbateri, pentru că s-a rostit de atâtea ori numele meu, ar fi trebuit să cer vreo 20 de drepturi la replică, dar nu cred că vă doriţi lucrul acesta cu adevărat, aşa că o să-l invit pe domnul Mihai Tănăsescu să ia cuvântul din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D. Este ultimul vorbitor în cadrul acestei dezbateri, după care va urma domnul prim-ministru Tăriceanu pentru a face comentariile de final.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am asistat astăzi la un pachet de legi care ne-a fost propus de către un cuplu, un cuplu divorţat, din păcate, un cuplu care cu greu stă împreună, un cuplu care este ţinut de un tata-socru de undeva de sus să coabiteze şi să încerce să facă casă împreună.

Înseşi pachetul de legi care ne este prezentat ne arată foarte clar că se încearcă un troc, se încearcă un schimb, doar-doar vor putea să mai stea împreună. Unii cedează altuia interese, interese care sunt şi sunt bine înglobate în interese de grup, în interese care nu fac decât să aducă avantaje unora şi altora.

Dar din păcate, acest cuplu divorţat este din ce în mai slab, este din ce în ce mai puţin puternic faţă de acum şase luni. Pachetul de legi care ne este prezentat astăzi are în vedere, cred eu, lucruri care în afara faptului că sunt anticonstituţionale, duce în bună măsură la continuarea unor lucruri care, din păcate, ar fi trebuit să fie întrerupte.

Vorbea domnul Nicolăescu că avem o criză în sănătate, că n-avem proiecte în infrastructură, că avem o deteriorare de macroeconomici, indicatori macroeconomici. Da, aşa este! Acest lucru s-a întâmplat în ultimele şase luni. Au fost deturnaţi absolut tot ce se putea face în această ţară. Avem o criză în sănătate cum n-am avut-o de 15 ani. Avem o infrastructură care a fost stopată, nu se mai fac proiecte de investiţii, nu se mai face nimic. De ce? Fiindcă numai sunt bani.

Indicatorii macroeconomici s-au dus, o să avem o inflaţie mare. Şi toate acestea sunt spuse pe seama P.S.D.-ului. Vorbea domnul Tăriceanu despre o economie care trebuie să prospere şi pe care ar fi trebuit s-o facă P.S.D.-ul. Da, domnule prim-ministru. P.S.D.-ul, patru ani de zile, a făcut ceea ce n-aţi făcut dumneavoastră patru ani de zile, între '96 şi 2000. Am dus economia ţării româneşti acolo unde trebuie şi acest lucru a fost, cred eu, lucrul cel mai bun pe care l-a avut România în ultimii 15 ani. (Aplauze din partea deputaţilor P.S.D.)

Iar dumneavoastră, acum, domnule prim-ministru, puteţi să faceţi ceea ce vreţi să faceţi datorită anului 2004. Şi aveţi 26 de mii de miliarde în plus la buget datorită indicatorilor macroeconomici de care spune domnul Nicolăescu. 26 de mii de miliarde pe care vi i-a lăsat P.S.D.-ul să-i puneţi în veniturile statului. Iar dumneavoastră şi cu ministrul dumneavoastră de finanţe n-aţi făcut decât prin cota unică să daţi în jos veniturile statului, să abandonaţi proiecte sociale, să abandonaţi proiecte de infrastructură şi, nu în ultimul rând, să duceţi la sărăcia acestei ţări.

De fapt, aceasta este viziunea unui cuplu politic deja divorţat. (Aplauze din partea deputaţilor P.S.D.) Un cuplu care nu poate să existe, un cuplu care cu greu mai rezistă la putere. O să vă ajutăm să nu mai staţi foarte mult la putere, domnule prim-ministru!

Acest, cred eu, pachet de legi eterogen are în vedere, aşa cum spuneam, foarte multe interese de grup. Ne spunea domnul ministru Flutur că noi facem sau, mă rog, încurajăm hoţia prin teleportarea terenurilor. Dar ce faceţi dumneavoastră, domnule ministru, când prin actualul proiect de lege măriţi această posibilitate de teleportare a terenurilor "nu în cadrul unui judeţ, ci în cadrul ţării", de la Suceava, să daţi la Mamaia, sau de la Suceava să-i daţi în Sinaia. Că, sigur, clientela politică este peste tot, nu numai în Suceava.

Cred eu, domnilor şi doamnelor, că suntem în faţa unui exerciţiu pe care actuala putere vrea să ni-l pună sub nas. Şi, sigur, noi avem datoria să spunem că aceste lucruri care se întâmplă nu sunt în folosul celor mulţi. Nu sunt în folosul oamenilor din această ţară.

Prin aceste proiecte de legi, prin măsurile care sunt propuse, Fondul Proprietatea, de exemplu, se oferă o şansă pentru următorii ani, pentru ani foarte mulţi, ca pentru foarte mulţi români, dar din păcate nu pentru cei care ar trebui să beneficieze, şi pentru alţii, să se creeze o nouă structură de proprietate, să se creeze un nou fond, un fond nou, un FNI nou, o cuponiadă nouă. Deja presa ne spune că este o bursă neagră a acestui fond. Deja acţiunile respective sunt vândute pe piaţa neagră. Asta vreţi să faceţi? Să încurajaţi piaţa neagră, domnule prim-ministru?

Probabil că da. Este în avantajul multora dintre dumneavoastră. Eu cred că ceea ce vreţi dumneavoastră să faceţi prin acest fond, nu faceţi decât să nu încurajaţi bursa. Dumneavoastră vreţi să mergeţi prin bursă la o bursă care este din zi în zi mai slabă, mai puţin performantă. Uitaţi-vă ce scriu ziarele de astăzi. Este cea mai slabă zi pe care a avut-o bursa în 15 ani.

Dumneavoastră vreţi să folosiţi instrumente care deja ele ar trebui să fie consolidate şi nu dărâmate. Sigur, sunt mulţi dintre dumneavoastră care jucaţi la bursă şi ştiţi mai bine ca mine acest lucru, sunteţi jucători împătimiţi, şi probabil vreţi să vă creaţi o nouă jucărie pentru a face faţă acestor multe miliarde pe care vreţi să le puneţi. (Aplauze din partea deputaţilor P.S.D.)

Vorbea domnul Pambuccian de instabilitate internă. Da. Există o instabilitate internă. Suntem după şase luni în faţa unei instabilităţi politice majore. Ce vrem să facem? Vrem să continuăm să cârpim? Dânsul făcea un apel cu lacrimi în ochi să votăm, să nu dărâmăm guvernul. Nu, domnilor! Trebuie să atragem atenţia că acest guvern, aşa cum este, un cuplu divorţat, nu poate să continue în această formă. El trebuie să fie restructurat, el trebuie să fie performant, trebuie să devină competent şi nu pentru că trebuie să fie competent domnul Tăriceanu, trebuie să fie competent pentru popor şi pentru cei care locuiesc în România.

De aceea, vă propun să votăm această moţiune de cenzură.

Mulţumesc. (Aplauze din partea deputaţilor P.S.D.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Am impresia că aţi convins foarte mulţi şi din cei care sunt în băncile Puterii.

vă rog foarte mult să faceţi linişte. Urmează, în finalul dezbaterii noastre, cuvântul de încheiere din partea premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor reunite,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi,

Vă spun sincer, astăzi, când am venit la Parlament, mi-am imaginat şi m-am pregătit în acest sens să facem o dezbatere serioasă pe fondul problemei, cu alte cuvinte, pe textul pachetului de legi pe care guvernul şi-a asumat răspunderea. Şi, ca atare, luarea mea de cuvânt, iniţial a fost axată pe analiza, punct cu punct, a chestiunilor pe care le-aţi ridicat. Mi-am imaginat poate că, din cauza lipsei de timp, n-aţi avut timp să studiaţi bine pachetul legislativ şi de aceea m-am simţit obligat în faţa Paramentului să dăm explicaţii pentru a lămuri lucrurile care creează confuzie, şi care creează confuzie poate e mai puţin grav la nivelul dumneavoastră, dar la nivelul populaţiei.

Şi, bineînţeles, am aşteptat cu sufletul la gură, aş spune, să văd ce spune liderul partidului cel mai important din Opoziţie, domnul Geoană. Şi domnul Geoană a înşfăcat microfonul şi a vorbit orice numai despre conţinut nu. A făcut un lung discurs politic şi, în final, aşa cum ne-a obişnuit, a vorbit mult şi n-a spus nimic. (Aplauze din partea deputaţilor aflaţi la Putere)

După ce l-am ascultat pe domnul Geoană, am constatat un lucru: nu a citit textul pachetului legislativ şi s-a referit, într-o lungă improvizaţie, la un lung şir de subiecte politice, începând din '90 până astăzi. E foarte bine. Ăsta e nivelul pe care poate să-l abordeze, nu trebuie să ne supărăm, dar cred totuşi că anumite lucruri trebuie puse la punct. (Aplauze.)

Tot l-am auzit astăzi despre clienţi politici. Clienţi politici la P.S.D. cu duiumul, cât vreţi, n-am văzut prin presă de şase luni încoace să se vorbească despre clienţii politici ai actualei Puteri. (Rumoare) Şi îmi pare bine să spun lucrul acesta. În continuare, ziarele ţin capul de afiş cu persoane binecunoscute gen Sechelariu, gen Omar Haissam, pentru care ar fi bine totuşi să vă gândiţi să daţi nişte explicaţii.

Aţi încercat să faceţi o motivaţie legată de nume şi persoane pe care le ştiţi din activitatea trecută. Aţi vorbit de Olli Rehn. Nu ştiu cât de mult l-aţi cunoscut pe Olli Rehn şi cât de mult aţi stat de vorbă cu el, eu pot să vă spun că am discutat mai mult şi mai aprofundat cu Olli Rehn pe problemele de integrare europeană. (Rumoare)

Ceea ce vreau să vă spun este că, dacă dumneavoastră consideraţi că aţi pregătit România pentru integrarea europeană, atunci îmi pare rău să vă atrag atenţia că, spre deosebire de vecinii noştri de la sud, bulgarii, despre care nu avem întotdeauna o impresie foarte bună, România, la încheierea procesului de negociere, s-a trezit cu 11 condiţii suplimentare care trebuie îndeplinite şi de care se leagă clauza de salvgardare, lucru pentru care bulgarii au reuşit să se descurce şi au încheiat negocierile fără aceste condiţii şi fără riscul aplicării unei clauze de salvgardare.

Pachetul legislativ pe care astăzi l-am supus aprobării Parlamentului se leagă tocmai de acest lucru, de necesitatea de a ne îndeplini anumite obligaţii pe care vi le-aţi asumat dumneavoastră, la încheierea procesului de negociere, în decembrie 2004, vă aduc aminte, şi pentru care trebuie să ţinem un ritm susţinut legislativ, care s-a concretizat într-o serie de acte care au fost deja aprobate în Guvern, fie în Parlament.

Prin urmare, îmi pare foarte rău să vă spun, găsiţi argumente care să fie plauzibile şi nu cele legate de modul în care aţi pregătit România pentru integrarea europeană. România, din păcate, are astăzi o întârziere pe care încercăm să o recuperăm şi pot să vă spun că toate aprecierile internaţionale, la nivelul comisiei europene, la nivelul Parlamentului European, sunt pozitive faţă de modul cum progresează România de şase luni încoace.

V-aţi referit şi nu numai dumneavoastră, ci şi colegul dumneavoastră, domnul Mihai Tănăsescu, la Fondul Proprietatea. Aţi făcut, am impresia, o fixaţie. L-am auzit pe domnul Tănăsescu spunând: "Domnule, ce grav că se tranzacţionează deja titlurile respective." Păi ştiţi de ce se tranzacţionează? Pentru că oamenii înţeleg şi-şi dau seama că aceste titluri vor avea o valoare reală. Că dacă n-ar avea o valoare reală, ce să tranzacţioneze, domnule? (Aplauze din partea parlamentarilor aflaţi la Putere)

Veniţi cu argumente care dovedesc că nu cunoaşteţi realităţile. La domnul Geoană nu mă miră, că a fost mereu în străinătate, dar la dumneavoastră mă miră, domnule Tănăsescu!

Vorbiţi de bursa română. Domnul Geoană spunea, că atâta ştie dânsul, a rămas cuplat mai înainte, că valoarea tranzacţiilor zilnice pe bursă este de 2 milioane de dolari. Vreau să vă rog să verificaţi şi eu am verificat astăzi: valoarea medie a tranzacţiilor de la începutul anului este de 10 milioane de dolari pe zi, nu 2 milioane, de cinci ori mai mult. Nu e, o mică diferenţă numai! (Aplauze.)

Oricum, vreau să vă spun că Fondul Proprietatea nicidecum nu se bazează în mod esenţial pe recuperarea creanţelor. Cred că recuperarea creanţelor, sunteţi de acord cu mine, nu este o crimă. Dar Fondul Proprietatea se bazează pe active valoroase pe care eu cred că ar trebui să le apreciaţi pentru că sunt active ale statului şi care în ochii multora valorează imens. Sunt activele de la bănci, de la societăţi de stat, utilităţi publice care, în mod cert, vor da o valoare concretă titlurilor de proprietate şi, în acest fel, vom putea să despăgubim pe cei care au fost în toată această perioadă văduviţi să-şi recapete proprietăţile cu ceva consistent.

În discursul dumneavoastră, iarăşi v-aţi referit la lucruri care mi se par deja că devin penibile dacă faceţi permanentă referire la ele. Vorbiţi de gaura care a creat-o cota unică de impozitare. La domnul Geoană iarăşi este scuzabil, dar la domnul Tănăsescu nu mai înţeleg. Păi, domnule Tănăsescu, aveţi datele publice de la Ministrul Finanţelor, unde probabil că mai aveţi cunoştinţe. Veniturile pe primele luni ale acestui an au crescut, în pofida reducerii impozitelor, cu 14%.

Deci, această creştere nu face decât să demonstreze că cota unică a avut efecte benefice. Creşterea economică este susţinută. (Rumoare.) Sigur, vă pare rău că n-aţi făcut-o dumneavoastră. Ţineţi minte cât v-aţi bătut s-o faceţi şi nu v-a lăsat tătucul Iiescu! Îmi pare foarte rău. (Aplauze din partea parlamentarilor Puterii)

Aţi vorbit de criza medicamentelor compensate. Sigur, am avut o criză a medicamentelor. Recunosc. Ştiţi de ce am avut, domnilor, criza medicamentelor compensate? Pentru că Guvernul din care a făcut parte şi domnul Geoană şi domnul Tănăsescu au cheltuit cu largheţe de anul trecut suma de 5400 de miliarde dintr-un total de 12 mii de miliarde. Cu alte cuvinte, 40% din banii pentru medicamente compensate au fost cheltuiţi în anul 2003 şi în 2004. Sigur că, pentru un buget care este făcut de dumneavoastră pentru anul 2005, aceştia au fost banii. Am găsit soluţiile şi criza din sănătate cu medicamentele compensate s-a rezolvat.

Sigur că aţi adus în discuţie o serie de probleme. Este dreptul dumneavoastră să criticaţi. Pe mine mă bucură, animăm viaţa parlamentară, aşa cum vă spuneam, aşteptam de mult această dezbatere, dar la această dezbatere nu puteţi să nu veniţi să plătiţi factura. Factura pentru modul în care aţi guvernat.

V-au deranjat o serie de măsuri pe care le-am adoptat. Ţineţi minte ce hărmălaie a fost făcută pe declaraţiile de avere. Eu vă înţeleg, domnule Geoană, că declaraţiile de avere v-au pus într-o situaţie absolut penibilă încât nu aveaţi cum să justificaţi ceea ce aţi declarat în declaraţia de avere. (Aplauze din partea parlamentarilor aflaţi la Putere; vociferări ale parlamentarilor din Opoziţie)

Şi n-aţi fost numai dumneavoastră în această situaţie. Sunt lucruri care s-au făcut, care merg în sensul transparenţei, în sensul reformei societăţii româneşti către o societate europeană, modernă şi fără corupţie. (Vociferări din partea Opoziţiei)

Să ştiţi că manifestările dumneavoastră nu mă fac decât să mă convingă că ceea vă spun vă deranjează. (Aplauze)

S-au făcut alte lucruri care, sigur, trebuiau făcute tot de urgenţă, tot legate de clauzele de salvgardare. După cum ştiţi, la 30 martie, trebuiau pregătite şi prezentate la Comisia Europeană două documente extrem de importante: strategia şi planul de acţiune privind reforma justiţiei în baza cărora astăzi avem pachetul de legi de reformă a justiţiei şi strategia şi planul de acţiune privind lupta anticorupţie.

Toate aceste lucruri sigur că v-au deranjat. Eu înţeleg pentru că dumneavoastră în perioada când aţi fost la guvernare v-aţi ocupat de alte lucruri mai importante, cum ar fi celebrele contracte cu EADS, cu Bechtel şi putem să le enumerăm.

Din contractul cu EADS, România nu avea de pierdut decât frumuşica sumă de 140 de milioane de euro, pentru că, bineînţeles, o parte din fondurile care erau prevăzute a fi plătite din bugetul României erau prevăzute deja şi la Bruxelles. Lucrul ăsta nu v-a deranjat. Sigur, probabil că erau alte motive care nu cred că ne scapă. În orice caz, presei nu i-au scăpat.

Aţi vorbit şi aţi incriminat faptul că susţin capitalul şi proprietatea. Păi, sigur că da. Nu numai pentru că-s liberal, dar pentru că aceste valori fundamentale au făcut şi România prosperă înainte de război şi Europa prosperă astăzi. Sunt valorile pe care vrem să construim în continuare o Românie modernă, o Românie de care să beneficieze nu o mână de clienţi politici sau o mână de oameni politici, ci vrem să profite o ţară întreagă. (Aplauze din partea parlamentarilor aflaţi la Putere)

Vreau să vă rog încă ceva: nu vă mai faceţi griji de Coaliţie, avem o colaborare foarte bună cu colegii noştri de la P.D., avem o colaborare foarte bună cu cei de la P.U.R., avem o colaborare foarte bună cu colegii din UD.M.R.

Le mulţumesc reprezentanţilor minorităţilor naţionale că, astăzi, au venit să-şi afirme sprijinul în favoarea acestui pachet legislativ. Le mulţumesc celor 14 deputaţi independenţi, de asemenea, pentru gestul pe care l-au făcut.

Eu v-aş recomanda să vă uitaţi mai degrabă, domnule Geoană, în propria ogradă, cum se spune. Apropo de faptul că aţi făcut referire la propunerea pe care mi-aţi fi făcut-o, de colaborare cu guvernul privind proiectul european.

Doamnelor şi domnilor, vreau să vă spun că domnul Geoană a fost invitat de mine, în numele partidului pe care-l reprezint şi în numele Guvernului, să vină să reprezinte P.S.D.-ul la această întâlnire. La această întâlnire, propunerea pe care a făcut-o domnul Geoană nu a fost susţinută de nimeni, nici măcar de cei din partidul pe care domnul Geoană spune că-l conduce. (Râsete şi aplauze din partea parlamentarilor aflaţi la Putere) Domnul Geoană a plecat înainte de sfârşitul întâlnirii şi poate de aceea nu ştie că poziţia comună adoptată de participanţii la discuţie a fost diferită de ceea ce a propus dânsul. Interesant este că ceilalţi reprezentanţi P.S.D. care au fost la întrevedere nu au considerat de cuviinţă să-l informeze pe cel care are pe cartea de vizită titlul de preşedinte al partidului.

Prin urmare, nu vreau să lungesc mult aceste discuţii. Vreau să vă spun că de cele mai multe ori când îl ascult pe domnul Geoană vorbind la microfon, am impresia că ascult bancurile de la Radio Erevan. (Vociferări din partea Opoziţiei)

Eu doresc să fac un apel tuturor membrilor Parlamentului, la respingerea moţiunii de cenzură şi doresc să-i rog pe cei care cred într-un viitor european, într-un viitor liber, prosper, într-un viitor demn pentru România să voteze împotriva moţiunii de cenzură.

Vă mulţumesc. (Aplauze puternice din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnule senator, aveţi cuvântul pentru un drept la replică. (Rumoare, proteste.)

Domnul Mircea Geoană:

Mi-a fost invocat numele, vă rog!

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Dacă vă deranjează să ascultaţi şi răspunsul, jumătate din acest răspuns, vă rog să nu mă întrerupeţi, deci jumătate din intervenţia domnului prim-ministru l-a vizat pe domnul senator Geoană. S-a referit şi la chestiuni personale. Deci, pentru aceste chestiuni personale are dreptul la replică.

Domnul Mircea Geoană:

Voi fi foarte scurt.

Stimaţi colegi,

Eu sper că replica domnului prim-ministru s-a transmis la Radio Erevan pentru că este un radio poate mai bun decât Radio Contact şi, în mod cert, mai bun decât Radio Cotroceni.

În al doilea rând, sub nici o formă, în cuvântul meu, nu am adus jigniri şi atacuri personale la adresa nimănui din Guvern. (Vociferări din partea dreaptă.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Într-o chestiune personală, în orice moment în cursul dezbateri, un parlamentar poate cere să facă o precizare pe o chestiune personală.

Domnul Mircea Geoană:

A fost pronunţat numele meu în mod repetat şi am dreptul să răspund la aceste acuzaţii personale. (Agitaţie, vociferări, fluierături.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

În art.27 din Regulamentul şedinţelor comune, se spune foarte clar: "Preşedintele va da cuvântul oricând unui deputat sau senator pentru a răspunde într-o chestiune ce implică persoana sa, limitând timpul acordat în acest scop."

Deci, domnul senator Geoană are 2 minute pentru a răspunde la această problemă, în care a fost atacat personal.

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Domnul Mircea Geoană:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Nu vreau să transformăm această dezbatere în Parlament într-un atac personal. Regret faptul că domnul Tăriceanu - despre care încă am o impresie bună - se coboară la atacuri personale într-o dezbatere politică importantă.

Niciodată nu am făcut o referire la un adversar politic, niciodată nu m-am referit la faptul că a uitat, în mod deliberat, să-şi completeze "Declaraţia de avere", că trebuie să revină de 3 ori la rând pentru că a uitat, probabil, pe unde are banii şi firmele şi prefer să mă fi plimbat prin străinătate ca să fac ceva pentru această ţară, decât să mă plimb în week-end cu motocicleta "Harlly Davidson" sau cu Porsche decapotabil, în timp ce oamenii din Banat suferă de inundaţii. (Aplauze din partea grupului parlamentar al PSD ")

Nu vreau să dăm această tonalitate dezbaterii noastre. Şi nu este stilul meu, ştiţi bine acest lucru. V-am oferit la tribuna Parlamentului, domnule prim-ministru, cu ocazia votului acestui corp legislativ, a Tratatului de aderare, un pact de colaborare cu Opoziţia pe teme de integrare. Ce răspuns aţi dat opoziţiei, pe propunerea noastră? Nimic altceva decât cuvinte.

Este o dovadă a faptului că sunteţi într-o situaţie disperată, în situaţia că ascultaţi cu telecomandă de la Cotroceni ce trebuia să spuneţi. Şi vreau să vă spun că această atitudine nu vă face cinste şi vă descalifică pentru funcţia importantă pe care o aveţi în stat.

Vă mulţumesc. (Aplauze puternice din partea grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Eugen Nicolăescu într-o chestiune de procedură, conform art.27 din Regulament.

Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Îmi dau seama că acum cunoaşteţi Regulamentul. Mai devreme nu l-aţi cunoscut.

Deci, vreau să protestez în numele grupurilor parlamentare PNL că aţi încălcat Regulamentul, că nu v-aţi comportat imparţial şi suntem obligaţi să luăm anumite măsuri pe care vi le vom comunica la vremea respectivă. (Rumoare, vociferări din partea grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Adrian Năstase:

Mi se pare absolut inadmisibil. Domnule deputat, ameninţările să le păstraţi pentru partidul dumneavoastră. Vă rog, încă o dată, foarte mult, Parlamentul acesta este pentru dezbateri, nu pentru atacuri personale. Regulamentul oferă oricărui parlamentar, care este atacat, dreptul de a răspunde într-o chestiune personală. Şi dacă dumneavoastră aţi fi cerut, în aceleaşi condiţii, să răspundeţi la un atac pe probleme personale, eu v-aş fi dat cuvântul.

Şi să nu mă ameninţaţi, pentru că mă lasă absolut rece astfel de ameninţări, în absolut orice condiţii. Eu îmi voi face datoria aşa cum consider, indiferent de aranjamentele de culise pe care vreţi dumneavoastră să le faceţi. (Aplauze din partea grupului parlamentar al PSD.)

Pentru o chestiune de procedură? Poftiţi, domnule deputat Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este regretabil faptul că o lipsă de cunoaştere a Regulamentului comun al celor două Camere a dus la crearea unui moment absolut inadmisibil, la finalul dezbaterilor pe marginea unei moţiuni de cenzură.

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, ţin să vă spun, în numele grupului parlamentar al Partidului Democrat, că aici sunteţi preşedintele Camerei Deputaţilor şi chiar dacă în fapt dumneavoastră conduceţi PSD-ul, aici trebuie să respectaţi Regulamentul Camerei Deputaţilor. (Agitaţie.)

Da, această manifestare seamănă cu o manifestare la nivelul partidului dumneavoastră. Aici suntem, totuşi, în forul legislativ şi v-aş ruga să aveţi decenţa necesară să vă manifestaţi în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Vă atrag atenţia, încă o dată, că am aplicat art.27 din Regulamentul şedinţelor comune. Nu este vorba de Regulamentul Camerei Deputaţilor. Îl aveţi şi dumneavoastră la dispoziţie. Vi-l citesc încă o dată art.27: "Preşedintele va da cuvântul oricând unui deputat sau senator pentru a răspunde într-o chestiune ce implică persoana sa, limitând timpul acordat în acest scop". Alin.2: "Prevederile alin.1 se aplică şi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la Regulament".

De aceea v-am dat cuvântul şi dumneavoastră şi domnului Nicolăescu. Am respectat Regulamentul şi asta am intenţia să fac, atâta vreme cât voi fi preşedintele Camerei Deputaţilor. (Aplauze prelungite din partea grupurilor parlamentare ale PSD.)

Aveţi cuvântul, doamna deputat Muscă.

Doamna Octavia-Monica Muscă:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Vorbesc ca deputat. Niciodată la moţiunea de cenzură sau la o moţiune, nu se vorbeşte pe drept la replică. Dreptul la replică este în toate celelalte cazuri, nu la moţiune, unde se vorbeşte doar pe timpii alocaţi partidului. Dacă sunt timpi alocaţi partidului, cel care doreşte să vorbească, poate vorbi pe timpii alocaţi partidului.

A doua chestiune, tot de procedură, şi care dovedeşte că aplicaţi regulamentele absolut cum doriţi dumneavoastră, şi nu cum ar trebui, e că ţineţi discursuri de la locul dumneavoastră, când, atunci când aveţi ceva de spus, veniţi şi vorbiţi de la acest microfon, nu de-acolo. Aveţi de făcut observaţii unuia dintre noi, de aici, n-aveţi decât să le faceţi, ca deputat, de aici, şi nu de la microfon. Citiţi regulamentul!

Şi de altfel, a treia chestiune, tot pe procedură. Îmi pare foarte rău, dar cel care a cerut dreptul la replică s-a referit la integrarea europeană, care nici într-un caz nu este o chestiune personală. Drept urmare, nu s-a justificat dreptul la replică. Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnul senator Şerban Nicolae.

Domnul Şerban Nicolae:

Mulţumesc. domnule preşedinte,

Tot o chestiune de procedură. N-aş vrea să reiau art.27, care este scris în limba română şi pentru parlamentarii de la putere. Este adevărat că el, prin numărul mare, poate fi înfrânt, şi limba română poate fi înfrântă, datorită numărului mare.

Aş vrea, însă, să vă spun că, din păcate, colegii dumneavoastră de la Alianţă au pierdut o bună ocazie să păstreze tăcerea. Era o chestiune de bun simţ şi era bine să învăţaţi, atunci când este momentul, că e mai bine să taci decât să te manifeşti, bătând din picioare şi din palme. Să ştiţi că a făcut-o şi Hrusciov, la sediul ONU.

De aceea, eu vă rog să respectăm regulamentul, să ascultaţi un drept la replică, atunci când este vorba de o chestiune personală şi aveţi de câştigat. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor colegi,

Haideţi, totuşi să dăm acestei şedinţe şi solemnitatea şi importanţa care trebuie să o aibă o astfel de asumare politică a răspunderii.

Domnilor colegi,

Vreau să vă spun că am avut onoarea, şansa să conduc şi eu unele lucrări, şi chiar în cadrul unei moţiuni de cenzură. Am dat drept la replică, conform Regulamentului Camerelor Comune, atunci când atins grav interesul unei persoane, aşa cum s-a întâmplat, în intervenţia şi i-am spus-o personal şi domnului prim-ministru.

Dreptul la replică faţă de ce s-a spus în alocuţiunea domniei sale nu priveşte decât un singur lucru. Şi vreau să-l felicit pe preşedintele de şedinţă, acela în care a primit o problemă personală. Nu pot să afirmi de la tribuna Senatului, a Camerei Deputaţilor sau a camerelor reunite despre cineva că a făcut o declaraţie de avere falsă, fără ca măcar să dai acelei persoane dreptul de a-şi spune opinia. Acest lucru s-a întâmplat aici: s-a respectat democraţia, Regulamentele celor două Camere.

Vă rugăm să închidem acest subiect şi să trecem la ordinea de zi. (Aplauze din partea stângă.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Haşotti. Mă scuzaţi, domnul senator Haşotti. Eram obişnuit de pe vremea când eraţi deputat.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte,

Haideţi să intrăm în normalitate, să respingem moţiunea. (Amuzament, aplauze din partea dreaptă.)

Eu vreau să-i atrag atenţia prietenului meu Eugen Nicolăescu, că suferă de secretomanie. Măsura este clară: dumneavoastră trebuie să fiţi înlocuit de la conducerea Camerei. (Aplauze.) Şi, după părerea mea, respect părerile contrare, aţi încălcat regulamentul şi aş vrea să nu ne consideraţi nişte prostănaci. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnule senator, dumneavoastră puteţi să faceţi ce vreţi în ţara asta: încălcaţi Constituţia, normele, regulile, vă priveşte.

Eu am aplicat art.27 şi vi-l citesc încă o dată, vi-l citesc până când o să-l înţelegeţi. Art.27: "Preşedintele va da cuvântul oricând unui deputat sau senator pentru a răspunde într-o chestiune ce implică persoana sa, limitând timpul acordat în acest scop".

Deci, eu am aplicat Regulamentul, dumneavoastră trebuie să-l mai citiţi o dată. În rest, faceţi cum credeţi.

Domnul senator Puskas.

Domnul Valentin Zoltan Puskas:

Domnule preşedinte,

Distins Parlament,

Încă o dată vă spun, distins Parlament.

Astăzi am asistat la un arsenal al luptei politice. Şi, într-adevăr, se poate aplauda, se poate vocifera. Dar între timp, am auzit un sunet de fluier.

Pentru demnitatea noastră, pentru demnitatea României, vă rog, să nu folosim asemenea arsenale, pentru că mâine vom veni şi cu trompete, şi cu tobe, şi vom transforma în tribune de fotbal, handbal, de nu ştiu ce Parlamentul României.

Domnule preşedinte,

Vă rog să atrageţi atenţia distinşilor mei parlamentari şi colegi parlamentari, să nu mai folosim asemenea arsenale, pentru că nu este în folosul Parlamentului. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Miron Mitrea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cei 9 ani de când sunt în Parlament, o bună parte, împreună cu colegii care au vorbit de la acest microfon, am spus de câteva ori ceea ce intenţionez să spun, dar este nevoie, se vede, să repet. Chiar dacă nu totdeauna mi-a fost uşor, şi chiar dacă foarte des am făcut eforturi, i-am respectat pe toţi colegii mei, indiferent din ce parte a spectrului politic fac parte.

Astăzi, a trebuit din nou, în ceea ce priveşte pe unii dintre colegii mei, să fac efort mare ca să-i respect în continuare şi să nu spun de la acest microfon lucruri care nu sunt de spus de la acest microfon. Şi am făcut acest efort şi în continuare, chiar în aceste condiţii, vă respect.

Nu pot, însă, ca lider şi ca membru al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să accept două lucruri: să folosiţi faptul că sunteţi în această incintă, în această aulă pentru a ne băga pumnul în gură şi a încerca să ne ameninţaţi liderii. Nu accept acest lucru, ca politician, şi ca om, nici astăzi şi n-o s-o accept nici de azi înainte. (Aplauze puternice din partea PSD.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Închidem această paranteză neplăcută şi vă invit să trecem la faza următoare a dezbaterii şi procedurii referitoare la moţiune.

Vă reamintesc faptul că, potrivit art.113 din Constituţie, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Votul este secret şi se exprimă prin bile, potrivit art.74 şi 81 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei şi Senatului.

Fiecare deputat şi senator primeşte o bilă albă şi una neagră. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru moţiunea de cenzură. Bila albă introdusă în urna neagră şi bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot contra moţiunii.

Stimaţi colegi,

Domnii chestori vor înmâna bilele şi vom începe de îndată procedura de vot. Vreau însă să vă anunţ, un anunţ, pe care, sigur, îl veţi lua în considerare sau nu, indiferent de rezultatul votului la moţiune, pentru că este o zi specială pentru mine, îi invit pe cei care doresc să vină să bea o cupă de şampanie la Clubul parlamentar, la sfârşitul votului, inclusiv pe colegii de la putere, şi pe membrii Guvernului, dacă vor dori. (Aplauze.)

Pentru un anunţ, domnul Văcăroiu.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi senatori,

O rugăminte: astăzi la ora 17,00, şedinţă de Birou permanent lărgită la Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vreau să vă rog să fiţi de acord ca la începutul procedurii de vot, să voteze membrii Cabinetului şi după aceea vom desfăşura votul la Cameră mai întâi şi apoi la Senat.

Îi dau cuvântul domnului secretar Ponta şi-l rog să citească lista deputaţilor.

Vă rog, încă o dată, să acceptaţi ca membrii Guvernului, care sunt membri ai Parlamentului, să voteze mai înainte.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

- Călin Popescu-Tăriceanu - prezent
- Gheorghe Barbu - prezent
- Bogdan Olteanu - prezent
- Mihai Voicu - prezent
- Octavia Monica Muscă - prezentă
- Laszlo Borbely - prezent
- Membrii Guvernului senatori:
- Gheorghe Flutur - prezent
- Codruţ Ioan Sereş - prezent
- Mircea Cinteză - prezent
- David Cristian - prezent
- Popescu Ionuţ - prezent
- Copos Gheorghe - prezent
- Blaga Vasile - prezent
- Markó Béla - prezent
- Vălean Adina Ioana - prezentă
- Corneliu Vadim Tudor - prezent

Lista deputaţilor:

- Adomnicăi Mirela Elena - prezentă
- Adomniţei Cristian Mihai - absent
- Albu Gheorghe - prezent
- Almăjanu Marin - prezent
- Almăşan Liviu - prezent
- Amarie Constantin - prezent
- Amet Aledin - prezent
- Anastase Roberta Alma - prezentă
- Andea Petru - prezent
- Andon Sergiu - prezent
- Andreica Romică - prezent
- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Antal Árpád-András - prezent
- Antal István - prezent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardelean Cornelia - prezentă
- Asztalos Ferenc - prezent
- Avram Dumitru - prezent
- Baban Ştefan - prezent
- Bara Nicolae - prezent
- Barbu Gheorghe - a votat ca membru al Guvernului

Acum, de la Senat:

- Gheorghe Constantin - prezent
- Bardan Cornel Ştefan - prezent
- Bădălău Niculae - prezent
- Băeşu George - prezent
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbuleţiu Tiberiu - prezent
- Becsek-Garda Dezső-Kálmán - prezent
- Becşenescu Dumitru - prezent
- Bejinariu Eugen - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bîrsan Iulian-Gabriel - prezent

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă, domnule secretar.

Rog Televiziunea şi fotografii să coboare de pe podium.

Domnule Olteanu, haideţi puţin, urcaţi, ca să eliberăm aici locul unde se votează.

Rog Televiziunea să coboare de pe podium. Vă rog foarte mult, aveţi posibilitatea să luaţi imagini de acolo.

Vă mulţumesc.

Puteţi continua, domnule secretar Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

- Boagiu Anca-Daniela - prezentă
- Bobeanu Răzvan-Petrică - prezent
- Boeriu Valeriu-Victor - absent
- Bolcaş Lucian Augustin - prezent
- Bonis Istvan - prezent
- Borbély László - prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - absent
- Brânză William Gabriel - prezent
- Brînzan Ovidiu - prezent
- Bruchental-Pop Ionela - prezentă
- Buciu Angela - prezentă
- Buda Daniel - prezent
- Buda Ioan - prezent
- Buhăianu Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - prezentă
- Buşoi Cristian Silviu - prezent
- Buzatu Dan Horaţiu - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - prezent
- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - prezent
- Cantaragiu Bogdan - prezent
- Cazan Romeo Gheorghe Leonard - prezent
- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - prezent
- Câmpanu Liviu - absent
- Chiper Gheorghe - prezent
- Chiş Filonaş - prezent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciocâlteu Alexandru - prezent
- Ciontu Corneliu - prezent
- Ciopraga Mircea - prezent
- Ciucă Liviu Bogdan - prezent
- Cliveti Minodora - absentă
- Cocrea Olguţa - prezentă
- Codîrlă Liviu - prezent
- Constantinescu Anca - prezentă
- Constantinescu Viorel - prezent
- Corlăţean Titus - prezent
- Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - prezent
- Crăciunescu Grigore - prezent
- Creţu Gabriela - prezentă
- Cutean Vasile Emilian - prezent
- Dan Iosif - prezent
- Diaconescu Marin - prezent
- Diaconescu Renică - prezent
- Dida Corneliu Ioan - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăguş Radu-Cătălin - prezent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - prezent
- Dumitrescu Cristian Sorin - prezent
- Dumitrescu Liana - prezentă
- Dumitrescu Zamfir - prezent
- Dumitriu Dragoş Petre - prezent
- Dumitriu Mihai - prezent
- Dumitru Ion - prezent
- Duşa Mircea - prezent
- Duţu Stelian - prezent
- Erdei-Doloczki Istvan - prezent
- Eserghep Gelil - prezent
- Faina Constantin - prezent
- Fârşirotu Vladimir Mircea - prezent
- Fenechiu Relu - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - prezent
- Fotopolos Sotiris - prezent
- Frâncu Emilian Valentin - prezent
- Furo Iuliu Ioan - prezent
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - prezent
- Găleteanu Monalisa - prezentă
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Ghiorghioni Ionesie - prezent
- Ghişe Ioan - prezent
- Giurescu Ion - prezent
- Giurgiu Mircia - prezent
- Glăvan Ştefan - absent
- Godjia Petru - prezent
- Gonţea Ion - prezent
- Grigore Dan - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Guşă Cozmin Horea - prezent
- Gvozdenovici Slavomir - absent
- Hanganu Romeo Octavian - prezent
- Hellvig Eduard Raul - prezent
- Hoban Ioan - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Hoinaru Marian - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Iacob Ridzi Monica Maria - prezentă
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - prezent
- Ifrim Mircea - prezent
- Igaş Traian Constantin - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionescu Daniel - absent
- Iordache Florin - prezent
- Iordache Graţiela Denisa - prezentă
- Iriza Marius - prezent
- Iustian Mircea Teodor - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kelemen Attila Bela Ladislau - absent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Király Andrei-Gheorghe - prezent
- Kónya-Hamar Sandor - prezent
- Kovács Attila - prezent
- Lakatos Petru - prezent
- Lambrino Radu - absent
- Lari-Iorga Leonida - prezentă
- Lificiu Petru - prezent
- Liga Dănuţ - prezent
- Longher Ghervazen - prezent
- Luchian Ion - prezent
- Macaleţi Costică - prezent
- Magheru Paul - prezent
- Man Mircea - prezent
- Manda Iulian Claudiu - prezent
- Manolescu Oana - prezentă
- Manta Pantelimon - prezent
- Marian Dan Mihai - prezent
- Marinescu Marian-Jean - prezent
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Maté András-Levente - prezent
- Matei Cătălin Lucian - prezent
- Mazăre Alexandru - prezent
- Mătuşa Tudor - prezent
- Mălaimare Mihai Adrian - prezent
- Mănăstireanu Vladimir Alexandru - prezent
- Mănescu Rareş Şerban - prezent
- Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - absentă
- Meir Nati - prezent
- Merce Ilie - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Micula Cătălin - prezent
- Mihalache Sorin Dan - prezent
- Mihăilescu Teodora Dorina - prezentă
- Mihei Andrian-Sirojea - prezent
- Mircea Costache - prezent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mironescu Laurenţiu - prezent
- Miroşeanu Liviu Alexandru - prezent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mitrea Miron Tudor - prezent
- Miuţescu Gheorghe Adrian - prezent
- Mînzînă Ion - prezent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocănescu Coloros Dan Constantin - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Momanu Corneliu - prezent
- Motreanu Dan Ştefan - prezent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - prezent
- Muscă Monica Octavia - prezentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - prezent
- Nechita Aurel - prezent
- Nedelcu Gabriela - prezentă
- Nica Dan - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Nicula Vasile Cosmin - prezent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
- Nistoran Dorin-Liviu - prezent
- Niţă Constantin - prezent
- Niţulescu Teodor - prezent
- Nosa Iuliu - absent
- Oancea Viorel - prezent
- Olarean Aurel - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Bogdan - prezent
- Oprea Gabriel - prezent
- Ovidenie Costel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Pambuccian Varujan - prezent
- Pardău Dumitru - prezent
- Pascu Bogdan - prezent
- Paşcu Ioan Mircea - prezent
- Pavelescu Aurelian - prezent
- Paveliu Marian Sorin - prezent
- Păun Nicolae - prezent
- Petrea Constantin - absent
- Plumb Rovana - prezentă
- Podgorean Radu - prezent
- Ponta Victor-Viorel - prezent
- Pop Claudiu Adrian - prezent
- Popa Cornel - prezent
- Popa Daniela - prezentă
- Popa Nicolae - prezent
- Popeangă Petre - prezent
- Popescu Dan Ioan - prezent
- Popescu Florin Aurelian - prezent
- Popescu Ionica Constanţa - prezentă
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
- Popp Cosmin Gabriel - prezent
- Preda Cezar Florin - prezent
- Preda Ion - prezent
- Pruteanu Vasile - prezent
- Puchianu Ioan Dumitru - prezent
- Pupeză Viorel - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - prezent
- Puşcaş Vasile - prezent
- Puşcă Mircea Valer - prezent
- Puzdrea Dumitru - prezent
- Racoceanu Viorel - prezent
- Radan Mihai - prezent
- Radu Octavian-Claudiu - prezent
- Raicu Romeo Marius - prezent
- Rădulescu Cristian - prezent
- Rogin Marius - prezent
- Romanescu Marcel Laurenţiu - prezent
- Rus Ioan Aurel - prezent
- Rusu Miahela Adriana - prezentă
- Ruşanu Dan Radu - absent
- Sanda Victor - prezent
- Sandu Gabriel - prezent
- Sandu-Capră Mihai - prezent
- Sasu Ion - prezent
- Săniuţă Marian Florin - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârb Gheorghe - prezent
- Sârbu Daciana Octavia - prezentă
- Sârbu Marian - prezent
- Sârbu Mugurel Liviu - prezent
- Scutaru Adrian George - prezent
- Semcu Adrian Emanuil - prezent
- Seres Dénes - prezent
- Severin Adrian - absent
- Silaghi Ovidiu Ioan - prezent
- Sireţeanu Mihail - prezent
- Sóki Béla - prezent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stănescu Cristian - prezent
- Stănescu Mircea - prezent
- Stănişoară Mihai - prezent
- Stoica Ion - prezent
- Străchinaru Petre - prezent
- Strungă Emil - prezent
- Székely Levente Csaba - prezent
- Şandru Marcela Lavinia - absentă
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Ştireanu Octavian - prezent
- Ştiucă Alecsandru - prezent
- Tabără Valeriu - prezent
- Tamás Sándor - prezent
- Tămagă Constantin - prezent
- Tănăsescu Mihai Nicolae - prezent
- Tărniceru Petru - prezent
- Tcaciuc Ştefan - absent
- Teodorescu George Alin - prezent
- Timar Liviu - prezent
- Timiş Ioan - absent
- Todoran Pavel - prezent
- Toma Florentina Marilena - prezentă
- Toma Horia-Victor - prezent
- Toró Tiberiu - prezent
- Tudor Constantin - prezent
- Tudor Marcu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezentă
- Ţundrea Ioan - prezent
- Uioreanu Horea Dorin - prezent
- Ujeniuc Dragoş - prezent
- Ungureanu Petre - prezent
- Ungureanu Valeriu Alexandru - prezent
- Ursărescu Dorinel - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilescu Lia Olguţa - prezentă
- Vălean Adina Ioana - prezentă
- Văsioiu Horia - prezent
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Cătălin - prezent
- Voicu Mihai Alexandru - prezent
- Voinea Florea - prezent
- Zaharia Claudius Mihail - prezent
- Zamfir Gabriel Sorin - prezent
- Zamfirescu Dan Dumitru - prezent
- Zegrean Augustin - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent

Reiau apelul în cazul absenţilor.

- Adomniţei Cristian Mihai - absent
- Boeriu Valeriu-Victor - absent
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent
- Câmpanu Liviu - prezent
- Cliveti Minodora - absent
- Glăvan Ştefan - absent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Ionescu Daniel - absent
- Kelemen Attila Bela Ladislau - absent
- Lambrino Radu - prezent
- Mărculeţ Petrescu Anca Victoria - absentă
- Nosa Iuliu - absent
- Petrea Constantin - prezent
- Ruşanu Dan Radu - prezent
- Severin Adrian - absent
- Şandru Marcela Lavinia - absentă
- Tcaciuc Ştefan - absent
- Timiş Ioan - absent

Am încheiat cu Camera Deputaţilor. Vă rog frumos!

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

- Antonie Ştefan Mircea - prezent
- Apostol Neculai - absent
- Arcaş Viorel - prezent
- Ardelean Aurel - prezent
- Arion Viorel - prezent
- Athanasiu Alexandru - absent
- Basgan Ion - prezent
- Berceanu Radu Mircea - prezent
- Bindea Liviu Doru - prezent
- Blaga Vasile - prezent
- Bobeş Marin - prezent
- Cazacu Cornelia - prezentă
- Câmpeanu Radu Anton - prezent
- Cârlan Dan - prezent
- Chelaru Ioan - prezent
- Cinteză Mircea - prezent
- Ciornei Silvia - prezentă
- Cioroianu Adrian Mihai - prezent
- Cismaru Ivan - prezent
- Copos Gheorghe - prezent
- Cozmâncă Octav - prezent
- Creţu Corina - prezentă
- Creţu Ovidiu Teodor - prezent
- Cucuian Cristian - prezent
- Cutaş George Sabin - prezent
- Daea Petre - prezent
- David Cristian - prezent
- David Gheorghe - prezent
- Diaconescu Cristian - prezent
- Dina Carol - prezent
- Dinescu Valentin - prezent
- Dîncu Vasile - prezent
- Duca Viorel Senior - absent
- Dumitrescu Ion Mihai - prezent
- Dumitrescu Gheorghe Viorel - prezent
- Dumitru Constantin - prezent
- Eckstein Kovacs Peter - prezent
- Fekete Szabó Andras Levente - prezent
- Filipescu Teodor - prezent
- Florescu Ion - prezent
- Flutur Gheorghe - prezent
- Frunda Gyorgy - absent
- Funar Gheorghe - prezent
- Găucan Constantin - prezent
- Geoană Mircea Dan - prezent
- Georgescu Radu Cristian - prezent
- Gheorghe Constantin - prezent
- Haşotti Puiu - prezent
- Ilaşcu Ilie - absent
- Iliescu Ion - prezent
- Iluşcă Daniel - prezent
- Ion Vasile - prezent
- Iorga Nicolae - prezent
- Iorgovan Antonie - prezent
- Ioţcu Nicolae Petru - prezent
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jurcan Dorel - prezent
- Loghin Irina - prezentă
- Lupoi Mihail - prezent
- Maior George Cristian - prezent
- Mardare Radu Cătălin - prezent
- Marinescu Marius - prezent
- Markó Bela - prezent
- Meleşcanu Teodor Viorel - prezent
- Mereuţă Mircea - prezent
- Mihăiescu Eugen - prezent
- Mihăilescu Petru Şerban - prezent
- Moisuc Viorica Georgeta Pompilia - absentă
- Moraru Ion - prezent
- Morţun Alexandru Ioan - prezent
- Neagu Nicolae - prezent
- Neagoe Otilian - prezent
- Néméth Csaba - prezent
- Nicolae Şerban - prezent
- Nicolai Norica - prezent
- Novolan Traian - prezent
- Onaca Dorel-Constantin - prezent
- Oprea Mario-Ovidiu - prezent
- Oprescu Sorin Mircea - prezent
- Pascu Corneliu - prezent
- Păcuraru Nicolae Paul Anton - prezent
- Păunescu Adrian - prezent
- Pereş Alexandru - prezent
- Pete Ştefan - prezent
- Petre Maria - prezentă
- Petrescu Ilie - prezent
- Popa Aron Dan - prezent
- Popa Dan Gabriel - prezent
- Popa Nicolae-Vlad - prezent
- Popescu Ionel - prezent
- Popescu Irinel - prezent
- Popescu Mihail - prezent
- Popescu Dan Mircea - prezent
- Prodan Tiberiu Aurelian - prezent
- Puskas Valentin Zoltan - prezent
- Rădoi Ion - prezent
- Rădoi Ovidiu - prezent
- Rădulescu Cristache - prezent
- Roibu Aristide - prezent
- Sabău Dan - prezent
- Sârbu Ilie - prezent
- Silistru Doina - prezentă
- Simionescu Aurel Gabriel - prezent
- Sogor Csaba - prezent
- Solcanu Ion - prezent
- Stan Petru - prezent
- Stănoiu Mihaela Rodica - absentă
- Steriu Valeriu Andrei - prezent
- Stoica Ilie - prezent
- Strătilă Şerban-Cezar - prezent
- Stroe Radu - prezent
- Szabó Karkoly Ferenc - prezent
- Şerbănescu Verginia - prezentă
- Şerbu Gheorghe Vergil - prezent
- Şereş Ioan-Codruţ - prezent
- Ştefan Viorel - prezent
- Şter Sever - prezent
- Talpeş Ioan - absent
- Tănăsescu Claudiu - prezent
- Tărăcilă Doru Ioan - prezent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Theodorescu Emil Răzvan - prezent
- Terinte Radu - prezent
- Toma Ioan - prezent
- Tudor Corneliu Vadim - prezent
- Ţâbuleac Mihai - prezent
- Ţîrle Radu - prezent
- Ţicău Adriana Silvia - prezentă
- Ungheanu Mihai - prezent
- Ungureanu Vasile Ioan Dănuţ - prezent
- Vasilescu Gavrilă - prezent
- Văcăroiu Nicolae - prezent
- Vărgău Ion - prezent
- Vedinaş Verginia - prezentă
- Verestóy Attila - prezent
- Voiculescu Dan - prezent
- Vosganian Varujan - prezent
- Vraciu Jan - prezent

Deci, reiau absenţii:

- Talpeş Ioan - absent
- Stănoiu Mihaela Rodica - absentă
- Moisuc Viorica Georgeta Pompilia - absentă
- Ilaşcu Ilie - absent
- Frunda György - absent
- Duca Viorel Senior - absent
- Athanasiu Alexandru - absent
- Apostol Neculai - absent

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Rog membrii Birourilor permanente să poftească în sală, pentru numărarea bilelor.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Domnul secretar Ponta o să prezinte procesul-verbal al numărării voturilor.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Proces-verbal referitor la rezultatul votului asupra moţiunii de cenzură iniţiată de 133 de deputaţi şi senatori.

În temeiul prevederilor art. 32 alin. 4 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, membrii Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret cu bile, asupra moţiunii de cenzură iniţiată de 133 de deputaţi şi senatori, au constatat următoarele:

• Numărul total al deputaţilor şi senatorilor: 468.
• Numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi: 451.
• Numărul total de voturi exprimate: 451.
• Numărul de voturi anulate: 2.
• Numărul de voturi valabil exprimate: 449, din care:
  • voturi pentru adoptarea moţiunii de cenzură: 186,
  • voturi contra moţiunii de cenzură: 265.

În conformitate cu prevederile art. 113 alin. 1 şi 114 alin. 2 din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minim 235 de voturi pentru.

Având în vedere că din totalul de 468 de deputaţi şi senatori şi-au exprimat votul valabil 449, din care au votat pentru 186, iar 265 au votat contra, Camera Deputaţilor şi Senatul constată că nu a fost întrunită majoritatea voturilor cerută de Constituţie pentru adoptarea moţiunii de cenzură. (Aplauze din partea Puterii.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 47/92 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, s-a depus la secretarii generali ai Camerei şi Senatului, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Stimaţi colegi, vă puteţi deci exercita dreptul de a sesiza Curtea cu aceste aspecte.

Da, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnilor preşedinţi,

Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat informează că au depus contestaţie la Curtea Constituţională împotriva legilor prin care Guvernul şi-a asumat răspunderea: proprietate şi justiţie.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc. Oricum acesta este un drept pe care parlamentarii îl au înainte de promulgare.

Mulţumesc foarte mult. Îmi daţi o copie pentru informare, bănuiesc. Înţeleg că s-a depus la Curtea Constituţională.

Vă mulţumesc încă o dată pentru această dezbatere intensă.

Vreau să nu uitaţi invitaţia pe care v-am adresat-o, şi anume să sărbătoriţi împreună cu mine pentru câteva clipe. Este o sărbătoare personală, fără îndoială, dar doresc să vă invit să veniţi să bem un pahar de şampanie la Clubul parlamentar, aici, în această clădire.

Încă o dată, vă mulţumesc pentru participare la lucrări.

Şedinţa s-a încheiat la ora 15,25.