Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,15.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Petre Popeangă, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem prima parte a şedinţei cu intervenţiile deputaţilor.

Dau cuvântul domnului Dan Mihai Marian şi urmează domnul Miron Ignat.

Domnul Dan Mihai Marian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "P.S.D., faţă-n faţă cu tsunami-ul politic distrugător Traian Băsescu şi bilanţul Guvernului condus de Călin Popescu-Tăriceanu."

Încercând să mai câştige câteva puncte la capitolul "imagine" pe final de sesiune parlamentară, P.S.D. s-a lansat, prin vocea preşedintelui executiv Adrian Năstase, într-o serie de diatribe la adresa preşedintelui Traian Băsescu şi Guvernului condus de Călin Popescu Tăriceanu.

Prima parte a raportului cu titlul "Regimul Băsescu - primele şase luni. Cartea neagră a unui guvern neputincios" prezentat ieri în mass-media nu este altceva decât o colecţie de acuze nefondate la adresa preşedintelui României. Se vede treaba că domnul Adrian Năstase nu s-a mulţumit cu lovitura năucitoare pe care domnia sa şi P.S.D. au primit-o la aflarea rezultatelor de la alegerile din decembrie 2004.

S-ar putea ca următoarea lovitură pe care o va primi domnul Năstase de la acest "tsunami politic distrugător", după cum îl numeşte domnia sa pe preşedinte, şi de la coaliţia guvernamentală să însemne sfârşitul carierei sale în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi, de ce nu, perspectiva unui sejur în închisorile româneşti alături de nume sonore ale corupţilor din P.S.D.

P.S.D. acuză guvernarea Tăriceanu de periclitarea aderării României la Uniunea Europeană, uitând că datorită eforturilor deosebite ale guvernului Năstase ne-am pricopsit cu clauza de salvgardare. P.S.D. nu a făcut nimic concret pentru combaterea corupţiei, reforma justiţiei şi asigurarea concurenţei. Dimpotrivă, cu numai un an în urmă, cetăţenii acestei ţări asistau stupefiaţi la dezmăţul baronilor P.S.D. şi clientelei acestora pe banii publici. Corupţii P.S.D. vor trebui să răspundă pentru deteriorarea imaginii României din cauza stigmatului corupţiei generalizate.

În raportul prezentat de preşedintele Năstase suntem acuzaţi că am pierdut contactul cu realitatea şi cu oamenii obişnuiţi, că avem alte priorităţi decât agenda cetăţenilor. Din păcate, principala problemă identificată de cetăţeni în toate barometrele de opinie publică este corupţia, acest flagel care efectiv a găurit bugetul ţării.

Domnilor de la P.S.D., cât timp v-aţi aflat dumneavoastră la putere v-aţi comportat întocmai ca termitele! Guvernul Tăriceanu a luat măsuri ferme împotriva corupţiei: ridicarea imunităţii foştilor miniştri, instituirea noilor formulare pentru declaraţia de avere, anularea eşalonării de la plata datoriilor la buget.

Conform zicalei "hoţul strigă: hoţii!", tot aşa şi Adrian Năstase acuză actuala guvernare de lipsa de responsabilitate în gestionarea crizei inundaţiilor. Însă, dacă guvernul P.S.D. condus de Adrian Năstase nu ar fi alocat pe criterii clientelare contractele pentru lucrările de reabilitare hidrografică în Banat nu ar fi suferit atâtea mii de familii cărora le plânge de milă domnia sa în momentul de faţă.

Guvernul Tăriceanu s-a angajat să refacă gratuit casele sinistraţilor din Banat, a acordat ajutoare sub formă de cazarmament, hrană, îmbrăcăminte, vaccinuri. Până în prezent s-au alocat peste 2500 de miliarde de lei, iar în urma rectificării bugetare se vor mai aloca încă 4000 de miliarde pentru a rezolva situaţia acelor persoane aflate în nevoie din zonele sinistrate.

Opozanţii P.S.D. ne mai acuză de faptul că agricultura românească este într-o criză profundă, de parcă s-ar fi aflat altfel de la instalarea comunismului şi până şi-a încheiat guvernul Adrian Năstase mandatul.

Domnilor de la P.S.D., aţi condus ţara aceasta mai bine de un deceniu! Prin urmare, este realmente scandalos să acuzaţi guvernul Tăriceanu, după doar şase luni de guvernare, de dezastrul din agricultură. Dacă ne aducem bine aminte, P.S.D. a permis clienţilor săi politici să devină mari latifundiari şi să exploateze ilegal terenuri agricole precum cele din Insula Mare a Brăilei. Prin legile pe care tot dumneavoastră le-aţi promovat aţi contribuit din plin la fărâmiţarea proprietăţii agricole. În schimb, pentru a depăşi faza agriculturii de subzistenţă, ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, a definitivat strategia pentru crearea de micro-ferme agricole conforme politicii agricole europene. Prin măsuri ca renta viageră de 50-100 de euro pentru arendarea sau vânzarea terenurilor aflate în proprietatea celor în vârstă de peste 62 de ani vom contribui la stimularea exploataţiilor agricole pe suprafeţe din ce în ce mai mari de teren agricol.

Cabinetul Tăriceanu a redat libertatea presei, a promovat un pachet de legi care reglementează definitiv proprietatea şi a reformat din temelii justiţia. Acesta este bilanţul celor şase luni de guvernare. Şi este unul pozitiv!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Miron Ignat. Aveţi pregătită declaraţia? Da.

Domnul Miron Ignat:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se numeşte "Soarta unor lipoveni în ajunul războiului din iunie 1941".

Cel de-al doilea război mondial a însemnat pentru întreaga omenire cel mai devastator flagel al tuturor timpurilor, prin pierderea a milioane de vieţi, prin distrugeri materiale şi daune morale cauzate în timp.

În timpul războiului, au fost deportaţi şi evacuaţi din casele lor mii de oameni, trimişi în lagărele de concentrare, cu case confiscate şi cu vieţi mistuite. Istoria consemnează deportările evreilor şi drama tristă trăită de aceştia pe toată perioada acestui război.

Însă, istoria nu consemnează mai deloc drama etnicilor lipoveni care au suferit, de asemenea, tragedia evacuărilor şi deportărilor. Cu două săptămâni înainte de declanşarea războiului cu Uniunea Sovietică, etnicii ruşi lipoveni au fost supuşi unui proces dureros şi nemilos al deportărilor şi persecuţiilor etnice.

Scoşi din casele lor, unii luaţi direct de pe stradă, şi sub ameninţarea armei, au fost îmbarcaţi în camioane, căruţe şi duşi în lagăre de concentrare din interiorul României. Au fost luaţi ca din oală, nu numai bărbaţi, ci familii întregi, cu copii şi bătrâni. Cei din Delta Dunării au fost transportaţi ca nişte animale în şlepuri mizere şi, după zile întregi de chin, au ajuns la Tulcea unde au fost depozitaţi în subsolul prefecturii. Ţinuţi flămânzi zile în şir, cu o pâine de familie, în întuneric şi frig, aceşti oameni nu au ştiut de ce au fost luaţi cu forţa din casele lor şi ce li se va întâmpla.

Mai târziu, au constatat că singura lor vină a fost aceea că erau de etnie slavă. După zile de chin şi foame, au fost lăsaţi să plece. Însă unii nu au mai avut puterea de a se întoarce la casele lor, care în acest timp au fost devastate, distruse, iar lucrurile personale furate.

Trecând prin unele sate, ruşii lipoveni au fost umiliţi, jigniţi, bătuţi, din singurul motiv că erau etnici slavi.

Lipovenii au avut aproape aceeaşi soartă ca şi bănăţenii din Banat, cu o singură deosebire, că bănăţenii au fost strămutaţi după război, iar ruşii lipoveni au fost strămutaţi înainte de război.

Ne întrebăm acum: care a fost scopul acestor evacuări forţate? De ce s-a recurs la asemenea măsuri atât de inumane şi atât de brutale? Cine este responsabil pentru aceste atrocităţi? Jandarmeria, armata, prefectura, guvernul de atunci? Încă nu avem un răspuns şi dorim un răspuns scris din partea acestora la problema ridicată.

Din fericire, unii supravieţuitori ai acestui coşmar mai trăiesc şi acum pentru a da informaţii despre aceste teribile experienţe, de la care avem informaţii despre deportări, de un singur motiv că au fost de etnie slavă.

Comunitatea noastră şi familiile celor care au trăit aceste tragedii vor să afle adevărul şi-l aşteaptă din partea oficialităţilor.

Ca reprezentant al comunităţii ruşilor lipoveni din România, am solicitat şi solicităm în continuare arhivelor naţionale ale statului, Direcţiei Arhivelor Militare, Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, Poliţiei Tulcea, să ne pună la dispoziţie documente din arhivă care să ateste acest fapt nemilos.

Martorii acestor atrocităţi, precum şi urmaşii lor cer dreptate. Vor să ştie adevărul. Este de datoria noastră să înţelegem istoria acelor vremuri în toate detaliile lor, să cunoaştem mobilul acestor acte brutale şi să-i identificăm pe cei responsabili.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Gheorghe Firczak. Va urma domnul Dumitru Bentu.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea se intitulează "Congresul mondial al rutenilor, Krynica 2005."

Avem deosebita bucurie şi onoare de a prezenta opiniei publice româneşti participarea delegaţiei Uniunii culturale a rutenilor din România la al VIII-lea Congres Mondial al rutenilor de la Krynica, Polonia, în perioada 23-26 iunie.

Emoţia noastră a fost profundă pentru că în anul 2002, acolo, la Krynica, am avut prima întâlnire cu cei din Consiliul Mondial al Rutenilor, marcându-ne existenţa şi intenţiile. De atunci, colaborarea cu rutenii din lumea întreagă a devenit amplă, coordonatele sale evidenţiind dorinţa menţinerii şi afirmării identităţii rutene prin cultură.

Bucuria revederii este dovada supremă a intenţiilor constructive ale rutenilor de pretutindeni de a promova colaborarea ca mijloc de perpetuare a identităţii rutene.

S-a menţionat din nou că rutenii din România sunt singurii ruteni care se bucură de reprezentare parlamentară, că şi în celelalte ţări ale Europei central răsăritene ar trebui să se ajungă la acest nivel de abordare a problematicii minorităţilor naţionale.

Am fost copleşiţi atunci când congresul a votat cu o majoritate covârşitoare ca viitorul forum mondial să se desfăşoare în anul 2007 în ţara noastră. Ne bucurăm, pentru că este o confirmare a aprecierilor activităţii desfăşurate de uniunea noastră.

În final, toate delegaţiile şi-au manifestat satisfacţia că în anul 2007, când deja ţara noastră, sperăm, va fi membră a Uniunii Europene, vor fi prezente la rutenii din România. Trebuie să menţionăm că, în continuare, uniunea noastră deţine pentru încă doi ani mandatul de vicepreşedinte al Consiliului Mondial al Rutenilor, tot ca o apreciere a activităţii desfăşurate până în prezent.

Un moment de bucurie a fost acceptarea rutenilor din Croaţia în marea familie ruteană şi alegerea unui reprezentant al lor în Consiliul Mondial al Rutenilor, în persoana doamnei Liupca Falc.

Suntem bucuroşi şi mândri totodată că participarea noastră la acest congres a fost o reuşită, în primul rând pentru că am promovat după puterile noastre imaginea României printre rutenii de pretutindeni, demonstrând că politica românească în domeniul minorităţilor naţionale poate fi un model. În al doilea rând, pentru că prin efortul nostru, afirmarea identităţii rutene se manifestă cu consistenţă la cel mai înalt nivel.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Dumitru Bentu. Va urma domnul Mircea Ciopraga.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Samuraii".

Am urmărit, cu o curiozitate naturală şi un interes detaşat, lucrările Convenţiei Naţionale a P.D., o întâlnire cu adevărat convenţională întrucât ea nu a avut alt rol decât acela de a conferi aură statutară unor decizii deja stabilite în dealul Cotrocenilor.

A fost convenţia "trandafirului derutat" întrucât nobila plantă a rămas simbolul floral al unui partid care a virat spre centru, centru-dreapta, unghiul dintre cele două poziţii urmând a fi apreciat cu noua unitate de măsură a performanţei politice a acestei formaţiuni - bocul.

Ceea ce a surprins pe toată lumea a fost atmosfera mistico-blazată adoptată nolens-volens de participanţi, limbajul cvasimetaforic al celor care au "valorificat microfonul" în contextul sugestiilor discrete venite de la prezidiu - "scurt, dacă mă iubeşti!"

Iată câteva mostre, selectate aleatoriu din "speech-urile" vorbitorilor aflaţi încă în siajul euforic al succesului electoral asigurat de Traian Băsescu.

Acesta este, nici mai mult, nici mai puţin decât preferatul voinţei divine - "Dumnezeu l-a ales pe Traian Băsescu". "Dumnezeu a ales drumul popular al partidului". Absolut halucinant!

Noul preşedinte, cunoscut din totdeauna, este Emil Boc, ţineţi-vă bine "imaginea lui Napoleon", fie el şi Napoleon de Mănăştur.

Un vicepremier vorbea de mândria "de a fi urmaşul lui Videanu", de spirit de echipă şi predarea "cinstită" a ştafetei.

S-a vorbit despre "marea bucurie" pentru prezentarea moţiunii la Bucureşti, despre "Rolls Roys'ul aflat în Sala Palatului, deşi, între noi fie vorba, avem de-a face cu un Oltcit bricolat.

S-a trecut la alte metafore rulante, trenurile care trebuie prinse pentru a ne duce în Europa, despre "marea provocare", despre "marea hotărâre", despre "marea schimbare" etc., etc.

A inspirat milă şi îngrijorare intervenţia lacrimogenă a premierului Tăriceanu, care pentru a treia oară se ruga de aleşii Domnului să-i accepte oferta de fuziune. Până la celebrul "a opta oară" rostit de inegalabilul Grigore Vasiliu Birlic, nu mai e mult.

Am fost însă siderat de o metaforă a domnului Seculici, care în intervenţia domniei sale s-a dovedit, vorba lui Geo Bogza în "Cartea Oltului", un "latifundiar al fanteziei", groteşti adăugăm noi. A făcut referire domnia sa la "liderii Samurai" ai PD şi chiar a nominalizat câţiva dintre ei. Nu cred că mai există epitete pentru a aprecia o asemenea zicere, spunem doar atât: Samuraii aveau un cod al onoarei, Codul Bushido, iar abaterea de la acesta se sfârşea cu celebrul sepuku, harakiri mai pe înţelesul tuturor.

După cum merg lucrurile cu actuala guvernare, în care "miniştrii noştri" (ai PD-ului) au cele mai mari realizări, s-ar putea să-i vedem în situaţia de a valorifica în întregime codul respectiv. Să nu vă aşteptaţi s-o facă!

S-a mai schimbat ceva: urarea-emblemă "Să trăiţi bine!" a devenit "Să trăim mult şi bine!", evident, noi, cei din PD.

Partidul Democrat se află, în opinia sa, pe un cal alb şi mare. Dacă în privinţa cromaticii eqvideului suntem de acord, dimensiunile acestuia sunt totuşi cele ale unui ponei.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Ciopraga. Va urma domnul Bónis István.

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor si domnilor colegi,

Agenţia Domeniilor Statului a fost permanent o sursă inepuizabilă de scandaluri pe toată perioada guvernării PSD, aflându-se de nenumarate ori pe prima pagină a ziarelor, datorită modului abuziv prin care funcţionarii acestei instituţii, subordonată politic fostului partid de guvernământ şi aflată la discreţia acestuia, au sfidat si ignorat legea spre dispreţul cetăţenilor şi al principiilor democratice.

Această instituţie a reuşit performanţa de a deveni, în cei patru ani de guvernare PSD, un cuib de mafioţi care a încălcat legea cu neruşinare, servind şi privilegiind clientela politică a PSD, comportându-se cu proprietatea publică şi privată a statului ca şi cum ar fi proprietate personală, uitând că se află în slujba unui serviciu public.

Ca să mă exprim mai plastic, după ROMSILVA, ADS-ul a reprezentat a doua "vacă de muls" pentru PSD şi pentru clientela sa politică. Gravele abuzuri şi abateri ale funcţionarilor ADS se referă la modalităţile dubioase prin care au fost concesionate terenuri, la neîncasarea redevenţei şi la neurmărirea contractelor.

Pentru funcţionarii ADS, guvernarea PSD a fost un adevărat paradis, motivat fiind de săvârşirea abuzurilor şi ilegalităţilor, de şpăgile apetisante oferite de acoliţii PSD şi în dauna intereselor publice cărora le-au fost aduse grave prejudicii.

Aşa se face că, la ora actuală, ADS are de recuperat 3000 miliarde lei, din care concesiune si arenda 2800 miliarde lei, iar pentru contractele de privatizare 515 miliarde lei. Situaţia găsită la ADS de noua conducere, după alegerile din noiembrie 2004, este de domeniul SF pentru bătaia de joc si dispreţul în care au fost tratate bunurile proprietate publică şi privată ale statului. Cel mai scandalos contract este cel privitor la Insula Mare a Brăilei.

După ce a jefuit şi a făcut ravagii prin pădurile nemţene, baronul "cherestea" Culiţă Tărâţă devine latifundiar prin primirea în arendă, în noiembrie 2001, cu îngăduinţa exministrului Ilie Sârbu, Insula Mare a Brăilei, cu o suprafaţa de 57.000 hectare, în condiţiile în care legea nu permite arendarea terenurilor proprietate publică, ci concesionarea acestora.

Firma "Trei Brazi" a baronului Tărâţă datorează ADS contravaloarea a 44 mii tone de grâu, rezultate din derularea contractului de arendă si 278 miliarde lei reprezentând sprijinul financiar oferit de MAPDR în perioada 2002-2004. Mai mult de atat, un fost angajat al lui Tărâţă devine director al Direcţiei de urmărire contracte din cadrul ADS.

Vă daţi seama că în aceste conditii, timp de trei ani, nici un angajat al ADS nu a avut curajul sa-l notifice pe Tărâţă cu privire la plata redevenţei, acesta având un statut privilegiat si protecţie din partea fostului partid de guvernământ, motiv pentru care devine explicabilă acumularea unor datorii enorme care au prejudiciat ADS.

Un alt contract a fost încheiat de ADS în favoarea prietenului si consăteanului lui Adrian Nastase, Marian Bucur, care reuşeşte să puna mâna pe fostul IAS Făcăieni şi pe cele 10 mii de hectare de teren agricol de cea mai buna calitate. Bogdan Arnăutu, fiul fostului deputat PSD, Eugen Arnăutu, a primit şi el câteva mii de hectare la Corabia.

La sfârşitul anului 2004, MAPDR eliberează un titlu de proprietate pentru o suprafaţă de 47 hectare de teren situat în intravilanul sectorului 1, terenul fiind evaluat, ajungând la 35 mii lei pe metru patrat, în condiţiile în care în această zonă metrul pătrat se vinde la 200 euro în favoarea lui Gigi Becali şi a lui Tea Sponte.

Stimaţi colegi, acestea reprezintă o mică parte din gravele abateri şi abuzuri săvârşite de funcţionarii ADS sub privirea îngăduitoare a ministerului de resort şi a PSD, ADS având încheiate câteva mii de contracte.

Până acum, nici unul dintre funcţionarii implicaţi în aceste abuzuri nu a dat socoteală pentru gravele prejudicii aduse acestei instituţii.

Am convingerea că noua conducere a ADS va reuşi să reorganizeze această instituţie care a funcţionat în mod haotic şi dezastruos, sfidând orice chestiune de bun simţ în timpul guvernării PSD.

Totodată, cred ca instituţiile abilitate ale statului îşi vor face datoria şi cei responsabili de abaterile grave de la litera legii vor fi traşi la răspundere.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Bónis István. Va urma doamna Ionela Bruchental Pop.

Domnul Bónis István:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea aş dori să atrag atenţia Ministerului Sănătăţii şi CNAS asupra stării de sănătate a populaţiei din judeţul Maramureş în contextul particularităţilor geografice şi socio-economice ale judeţului.

Principalii factori de risc care afectează starea de sănătate a populaţiei se datorează poluării mediului, şi anume: poluarea aerului, solului, apei de către marii poluatori industriali amplasaţi pe raza judeţului Maramureş, a cărui industrie predominantă este extragerea şi prelucrarea minereurilor feroase şi neferoase.

Accidente de acest tip au avut loc în cursul anului 2000, ceea ce menţine această problemă ca prioritate.

Deşeurile provenite din activităţi industriale au avut management necorespunzător, s-au produs deversări ale apei contaminate în apele de suprafaţă care servesc drept sursă de apă potabilă (Vişeu).

Accidente industriale (eliminări în atmosferă de poluanţi toxici pentru organism: hidrogen sulfurat, SO₂, As, Pb etc) de către cele două platforme de prelucrare a metalelor neferoase din Baia Mare, deversări necontrolate din iazurile de decontare au influenţat negativ sănătatea populaţiei. Acest fapt reiese şi din "Raportul privind starea de sănătate în judeţul Maramureş", prezentat de D.S.P.

Principalele cauze ale mortalităţii din judeţ sunt reprezentate de afecţiunile aparatului cardio-vascular şi pulmonar urmate de tumori şi bolile aparatului digestiv.

Mortalitatea infantilă se menţine cu mult peste valorile medii naţionale. Aceşti indicatori ne arată că starea de sănătate a populaţiei din judeţul Maramureş este mai afectată ca în alte zone ale ţării şi acest lucru se datorează şi poluanţilor toxici, care au un efect negativ asupra sănătăţii organismului.

În numele populaţiei din judeţul Maramureş, solicit insistent organelor abilitate să ia în considerare această stare particulară atunci când repartizează aparate medicale şi alocă fonduri pentru sănătate spre judeţele ţării.

Menţionez că la ultima deblocare de 10% (din fondul casei) spitalele, para-clinicile, îngrijiri medicale la domiciliu nu au primit nici un ban.

Mulţumesc frumos.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna Ionela Bruchental Pop. Va urma domnul Dragoş Ujeniuc.

Domnii deputaţi Mihai Sandu Capră, Corneliu Momanu, Petre Popeangă, Ştefan Baban, şi Vlad Hogea au depus la secretariat declaraţiile.

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin această declaraţie politică doresc să atrag atenţia asupra perpetuării efectelor politizării instituţiilor publice realizată de către guvernarea anterioară, politizare care are repercusiuni negative asupra programului de guvernare asumat de Alianţa D.A.

Dacă există un lucru cu care cei mai mulţi dintre români să fie de acord, atunci acesta este faptul că în societatea românească relaţiile între instituţii şi cetăţean sunt marcate mai mult de suspiciune sau ignorare reciprocă decât de colaborare.

Funcţionarii sunt întotdeauna mai preocupaţi de obligaţiile cetăţenilor decât de drepturile acestora. Acestui lucru i se adaugă şi politizarea administraţiei care nu permite ca instituţiile politico-administrative să fie pe de-a întregul de partea cetăţenilor.

În faţa unor asemenea comportamente rebarbative, cetăţenii încearcă să-i înduplece pe funcţionari să se arate mai toleranţi prin stimulente financiare sau de altă natură.

Aceste metode îi determină pe cetăţeni să se gândească la birocraţie şi la birocraţi, indiferent de birourile instituţiilor respective, ca la nişte oameni corupţi, viciaţi şi insensibili la problemele cu care cetăţeanul se confruntă.

Cu acest gen de probleme se confruntă pensionarii bihorni, cărora le sunt micşorate pensiile în urma recalculării lor în mod nejustificat de la o lună la alta, cu toate că Ministerul Muncii respectă principiul conform căruia un drept câştigat, în cazul de faţă o pensie, nu poate fi luat sub nici o formă.

Tipologia funcţionarilor publici politizaţi expusă anterior se regăseşte şi în cadrul Casei judeţene de pensii Bihor şi Beiuş prin modul în care înţeleg să condiţioneze acest proces de recalculare a pensiilor de propriile simpatii politice.

Edificator în acest sens sunt răspunsurile oferite unor pensionari cărora le-a fost micşorată în mod nejustificat pensia, de către şefa serviciului "Stabiliri pensii" a Casei judeţene de pensii Bihor, doamna Maghiar Cornelia, respectiv şef serviciu al Casei de pensii Beiuş, domnul Jula, prin următorul citat: "Dacă ai votat cu Alianţa, atunci să te duci să-ţi rezolve ei problema".

În aceste condiţii, stimaţi colegi, este evidentă dorinţa "acestor combativi funcţionari" de a "susţine" procesul de recalculare a pensiilor, nefăcând altceva decât să exemplifice cele susţinute de către mine prin această declaraţie politică.

Aşteptările comune ale pensionarilor îndreptate către reforma din sistemul pensiilor sunt astfel periclitate, chiar sabotate de aceşti funcţionari care promovează interesele politice ale protectorilor din fosta guvernare, în detrimentul unor cetăţeni oneşti care nu doresc decât nişte retribuţii echitabile în conformitate cu vechimea din câmpul muncii.

Rata progresului nostru depinde de modul în care vom reuşi să îndepărtăm aceşti funcţionari neprofesionişti din sistemul administrativ, care nu fac altceva decât să sfideze şi să abjure minima deontologie profesională, rămânând fideli celor care le-au facilitat prin cele mai "transparente" mijloace aceste posturi administrative.

În aceste condiţii, stimaţi colegi, consider da capo al fine că sunt în asentimentul dumneavoastră când militez pentru schimbarea acestor funcţionari indolenţi, politizaţi şi promovarea unor tineri specializaţi în instituţiile noastre publice, care pot face dovada profesionalismului, seriozităţii şi de ce nu a valorii lor, aducând totodată şi o mentalitate sănătoasă, proeuropeană în relaţiile cu cetăţeanul.

Această transformare este absolut necesară şi în perspectiva integrării europene pentru care milităm în comun, integrare pe care nu ne putem permite să o realizăm artificial, ci trebuie să o tratăm într-o manieră profesionistă, promovând tot ceea ce este valoare în societatea românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Dragoş Ujeniuc. Va urma domnul Iulian Iancu.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mi-am intitulat intervenţia de astăzi "Nemernicia anonimatului".

Ne amintim, fără îndoială, de vremurile în care o "anonimă" hotăra destinul cuiva! Că era adevărat sau nu ce se spunea despre cineva, avea mai puţină importanţă. Important era că oricine dorea să-şi "lucreze" adversarul, nu avea decât să scrie sau să telefoneze unde trebuia, sub identitatea unui "grup de oameni ai muncii". Tăvălugul se pornea, iar persoana vizată era ca şi terminată.

A venit vremea înlăturării regimului care ridicase "anonimatul" la rang de principiu şi, o dată cu asta, speranţa că vom intra în normalitate, în sensul că nu vom mai fi la cheremul turnătorilor anonimi şi că denunţurile respective nu ne vor provoca fiorii de altădată.

Treptat, treptat, însă, viaţa a dovedit că situaţia nu s-a schimbat, ba chiar a devenit mai gravă. Şi asta pentru că destinatarii anonimelor s-au înmulţit. Pe lângă Miliţie, Securitate şi Partidul Unic, au mai apărut în zilele noastre alte partide şi ".. presa, ca organe cărora presa românească li se poate adresa "sub protecţia anonimatului".

Blestemată sintagmă!!! Sub oblăduirea acesteia sunt deversate în presă toate dejecţiile minţilor bolnave şi caracterelor infecte. Primitoare din cale-afară, presa - în bună măsură - prezintă lumii înfometate informaţii din cele mai infamante despre personalităţi marcante ale societăţii româneşti, informaţii oferite din belşug de "oameni de bine", aflaţi sub protecţia anonimatului. Şi astfel, informaţia porneşte, ajunge să otrăvească opinia publică, iar autorii îşi freacă mâinile a mulţumire diavolească. Simbioza dintre delatorii anonimi şi o parte a presei funcţionează şi creează satisfacţie reciprocă. Dar întrebarea care se pune este: cui prodest? La ce bun această mizerie?

Imensa contribuţie a presei la curăţenia societăţii este întinată de practicile unor aşa-zişi jurnalişti, stăpâniţi de interesul meschin de a ieşi în faţă cu orice preţ.

Iată de ce simţim nevoia de a spune că nu adevărul ne sperie, ci ne sperie maniera de a-l ascunde sub anonimatul oamenilor de nimic. Aceşti anonimi au existat şi vor exista cât e lumea, dar ei vor fi neputincioşi în faţa unei prese corecte, morale, care va găsi puterea să respingă o informaţie anonimă. Verificând-o, însă, până la convingerea că ea exprimă adevărul, jurnalistul se va menţine pe culmile onoarei profesionale.

Altfel, vom continua să simţim satisfacţia nemernică a otrăvirii informaţionale, vom continua să avem o presă liberă de a defăima, de a înjura şi de a mânji şi toate acestea în cârdăşie cu "anonimatul".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petru Andea.

Va urma domnul deputat Tiberiu Bărbuleţiu.

Domnul Petru Andea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţie mea politică este intitulată "Captivitatea consumatorilor".

Având în vedere nemulţumirile consumatorilor de gaze naturale, captivi ai Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, precum şi poziţiile exprimate de Federaţia Asociaţiilor de Locatari din Timişoara şi Alianţa Sindicatelor Libere - Timiş (BNS), consider că este strict necesar ca Guvernul să aibă urgent în vedere următoarele:

1. Verificarea la nivelul distribuitorilor a modului în care se stabileşte preţul la gaze, astfel încât costurile să nu fie supradimensionate şi ulterior să se reflecte ca atare în tarife.
2. Preţul care se plăteşte pe metrul cub de gaze naturale să acopere doar costurile şi un profit rezonabil.
3. Aprobarea preţului să se facă transparent şi să fie comunicat reprezentanţilor consumatorilor, iar măririle de preţ să ţină cont şi de mărimea profitului realizat.
4. Anularea grupelor de consum şi tot ce ţine de ele, iar în cazurile sociale să se aplice măsurile de protecţie corespunzătoare.
5. Anularea celor două forme de aşa-zise contracte de furnizare a gazelor naturale, respectiv cele din data de 10 martie şi 9 iunie 2005, care sunt necorespunzătoare. Spre exemplu, ultimul dintre acestea nu prevede toţi parametri de calitate ai gazelor naturale livrate, nu prevede corect condiţiile de întrerupere a furnizării serviciilor, nu prevede ca citirea contorului să se facă în prezenţa reprezentantului consumatorilor, iar în cazul în care contorul se ridică din instalaţie, nu prevede întocmirea vreunui proces-verbal ş.a.

Varianta de contract folosită în prezent nu prevede soluţii pentru greşelile ce pot denatura consumul şi, în caz de conflict, nu există căi de apărare sau probe în sprijinul consumatorilor.

Faţă de toate acestea, consider că, în ceea ce priveşte reglementarea corectă a consumului de gaze naturale, sunt necesare consultări urgente între Guvern, sindicate şi asociaţiile de locatari. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Tiberiu Bărbuleţiu.

Va urma domnişoara deputat Roberta Alma Anastase.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Declaraţie mea politică vizează intervenţia publică de ieri a fostului preşedinte al României, domnul Ion Iliescu, care refuză ideea de a fi inculpat în dosarul mineriadei, pe motiv că ar fi o ruşine naţională pentru o persoană care a ocupat cea mai înaltă funcţie în stat.

Declaraţia domnului Ion Iliescu conţine mai multe idei, care contrazic valorile democratice atât de dragi fostului preşedinte şi atât de invocate în discursurile sale politice de după 1989.

În primul rând, fostul preşedinte uită că o persoană, fie ea şi şef de stat, nu este mai presus de lege. Aşa spune un principiu constituţional, este adevărat, nu prea respectat în România de după Revoluţie, inclusiv de cei care în iunie 1991, instigaţi şi toleraţi de conducerea de atunci a ţării, au transformat legea în "bâte", aplicând-o şi aplicându-le după bunul lor plac. Faptul că un fost preşedinte nu a reuşit să dezlege misterul mineriadelor din România, ar trebui, într-adevăr, să reprezinte o ruşine a celor 11 ani de mandat prezidenţial, aflat după interpretările unor jurişti, la limita încălcării Constituţiei.

Uşurinţa cu care domnul Iliescu face trimitere la "ruşinea naţională", când este vorba de o acţiune în justiţie, aminteşte de timpurile pe care le credeam de mult apuse. După 15 ani, fostul şef al statului dovedeşte că nu a înţeles niciodată principiul democratic al separaţiei puterilor în stat, darămite să-l aplice sau să-l respecte.

Şi nici nu avea cum, pentru că democraţia originală făurită de Ion Iliescu a însemnat încălcarea legilor, şi nu respectarea lor. Ion Iliescu oferă o notă naţională ruşinii, care ar trebui să-l cuprindă, când este vorba de mineriade, în încercarea de a legitima acţiunea democratică din iunie 1991, desfăşurate - chipurile - în numele poporului şi al idealurilor Revoluţiei.

Să nu uităm că fostul preşedinte a fost implicat activ atunci, dacă ne gândim numai la declaraţiile prin care asmuţea minerii în Piaţa Universităţii, sau la cele de mulţumire adresate acestora pentru "curăţenia" făcută, "curăţenie" care - din păcate - a lăsat în urmă atâtea victime.

Pentru acele victime, ruşinea ar trebui să aparţină fostului preşedinte. Ca atare, cred că era de datoria fostului şef al statului să facă lumină în acest caz. Ar fi fost un demers onorabil, o datorie naţională, o reparaţie morală, benefică pentru întreaga societate românească. Ion Iliescu a ratat, însă, această şansă, de fiecare dată când a locuit la Palatul Cotroceni.

Cred că a sosit timpul ca fostul preşedinte să lase justiţia să facă dreptate şi să scoată adevărul la suprafaţă în acest caz. Ion Iliescu ar trebui să participe la acest proces, dacă nu are ce să ascundă. Altfel, minerii vor fi tot timpul "vinovaţi fără vină" pentru ceea ce s-a întâmplat în iunie şi vor purta acest stigmat, fără a şti vreodată care au fost jocurile de culise şi cine au fost adevăraţii beneficiari.

Cert este că, în urma acestor evenimente, România a avut numai de pierdut. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

O invit pe domnişoara Roberta Anastase.

Va urma doamna deputat Leonida Lari Iorga.

Domnii deputaţi Nicolae Bădălău, Tărniceru, Claudius Zaharia şi domnul Liviu Bogdan Ciucă au depus la secretariat declaraţiile.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Anul şcolar care tocmai s-a încheiat, a scos la iveală un lucru foarte îngrijorător, şi anume accentuarea abandonului şcolar în învăţământul preuniversitar românesc.

Acest fenomen, alături de continua scădere a populaţiei tinere în România, trebuie să ne dea de gândit. Ştim cu toţii că astăzi bogaţia unui stat constă în nivelul de educaţie al populaţiei sale. Acesta este şi motivul pentru care oECD anticipează societatea cunoaşterii, în care cel puţin 50% dintre cetăţenii angajaţi să fie licenţiaţi.

În ultimii ani, sistemul educaţiei preuniversitare din România a tot căutat soluţii provizorii la provocările post-revoluţionare. Astăzi, mai mult ca oricând, învăţământul are nevoie de o viziune pe termen lung, coerentă şi fără ezitări. Trebuie să creăm un parteneriat puternic între şcoală, părinţi, elevi şi autorităţile locale, pentru a reconstrui dialogul firesc la nivelul comunităţilor locale.

Ele, comunităţile locale, îşi cunosc şi îşi definesc cel mai bine nevoile şi pot repune valorile şi exigenţele şcolii româneşti pe făgaşul lor normal. Comunităţile locale pot crea, de asemenea, cadrul preîntâmpinării abandonului, nu numai al elevilor, ci şi chiar al profesorilor.

Educaţia reprezintă şi va reprezenta motorul dezvoltării oricărei societăţi care-i va înţelege importanţa şi o va trata corespunzător.

Doamnelor şi domnilor,

Preîntâmpinarea abandonului şcolar, eradicarea analfabetismului în România, creşterea nivelului de pregătire profesională şi a calităţii educaţiei româneşti, în general, trebuie să reprezinte obiectivele noastre, ale tuturor, şi să transformăm educaţia în realitate, nu numai în vorbe, într-o prioritate naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, şi pentru concizie.

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari Iorga.

Va urma domnul deputat Becsek-Garda Hezso-Kalman.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Azi se împlinesc 65 de ani de la ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică.

Domnule preşedinte, vă rog foarte mult să mă iertaţi că am o cuvântare un pic mai lungă, dar domnul Ştefan Baban mi-a acordat şi minutele sale.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, am reţinut. Nici o problemă.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Declaraţie politică: "Prezentul lucrează în favoarea viitorului".

Deşi memoria colectivă este eternă, din când în când trebuie să o retrezim în actualitate, la momente care ţin de viaţa noastră de toate zilele, ca să vedem dacă nu am uitat, cumva, lucruri importante, lucruri pe care nu avem dreptul să le uităm "..

Acum şi aici, aş voi să împrospătez memoria noastră cu privire la evenimentele care ne-au marcat destinul ca popor pe Terra. Aşadar, 28 iunie 1940, dată fatidică pentru poporul român, scrisă cu litere de sânge în istoria României, dată la care au nimerit pe mâna Rusiei şi a Ucrainei pământurile româneşti: Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Insula Şerpilor.

Spuneam, cândva, în Parlamentul URSS, că nici constituţia stalinistă, cea mai reacţionară, din 1936, nu admitea rapturile teritoriale şi fondarea unor state pe teritoriul statelor cotropite, am spus-o şi în Parlamentul Republicii Moldova, dar faptu-i împlinit. România a recunoscut Republica Moldova, în 1991, ceea ce consolidează şi mai mult status - quo-ul nelegiuirii din 1940. Să ne punem o simplă întrebare: s-a schimbat oare în bine situaţia românilor dintre Prut şi Nistru, o dată cu declararea pompoasă a suveranităţii? Faptele dovedesc altceva: că unica deosebire între republica sovietică de ieri şi cea suverană de azi constă în absenţa a două litere "S" şi "S". În loc de RSSM, e Republica Moldova.

Cu o asemenea clasă politică mioapă, ca să nu spunem trădătoare de naţiune, ne-am pomenit cu două state într-un singur stat, cu ambasade şi consulate în diferite capitale ale lumii, dar, cel mai grav, cu o sciziune în propriul neam, sciziune care durează de 65 de ani.

Biata Basarabie, care se zbate să-şi păstreze identitatea românească, a fost părăsită din nou, o dată cu recunoaşterea de către România a Republicii Moldova şi a pornit iarăşi tăvălugul colonizării ruseşti. În 1991, a fost înăbuşită Mişcarea de Eliberare şi Reîntregire Naţională, iar în 1992 a fost declanşat conflictul din Transnistria, un război sângeros între un stătuleţ, aşa-zis suveran, Republica Moldova (cu armata a 14-a în coastă) şi un mastodont imperialist uriaş, care este Federaţia Rusă. Jertfele au fost imense, au murit mii de tineri pentru acelaşi ideal: eliberarea de sub ocupaţia străină. Iar unii deţinuţi politici, din grupul Ilaşcu, zac şi acum în puşcăriile din Transnistria, a cărei administraţie sfidează nu doar legile şi instituţiile Republicii Moldova, dar şi pe cele europene şi pe cele internaţionale. Republica Moldova versus colosul din Est e o zbatere între a fi şi a nu fi.

Dar care este atitudinea României în toată această epopee istorică ? A plecat pentru scurt timp regimul Iliescu, lui succedându-i-se cel al lui Constantinescu. Care este performanţa impresionantă a lui Constantinescu şi a guvernării sale, vis-à-vis de teritoriile româneşti? Aceea care nu ne înveseleşte deloc, aceea că toţi românii au rămas sideraţi când în 1997, România oferă Ucrainei, pe timp de pace, şi nu de război, nesilită de nimeni, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, în conformitate cu Tratatul Româno-Ucrainean, semnat cu generozitate de către expremierul Ciorbea. Şi iar a pornit tăvălugul, de asta dată, a colonizării ucrainene peste dulcea Bucovină. Au fost vânaţi liderii comunităţii româneşti din zonă, a început, într-o hidoasă veselie, închiderea şcolilor cu predare în limba română, promovarea agresivă a conceptului aberant de existenţă a două etnii: română şi moldovenească. De ce ? Pentru că în felul acesta se urmărea ca românii să fie dispersaţi numeric şi să le fie îngrădit accesul în organele legislative ale Ucrainei. Anume aşa se explică că am pierdut un deputat în Rada Ucraineană, pe domnul Ion Popescu.

A venit, în sfârşit, la putere regimul Băsescu, de parcă toate păreau bune şi frumoase, declara domnul Băsescu dintr-un început: "Să trăiţi mai bine, românilor !" Apoi a urmat acea declaraţie fulminantă, că Republica Moldova este o prioritate pentru România. Declaraţia respectivă a avut un ecou răsunător în Republica Moldova. Societatea civilă chiar a lansat o iniţiativă de colectare a semnăturilor pentru săvârşirea Unirii, cum s-ar zice, "unirea din popor". mai ales în rândurile tineretului, a fost pur şi simplu un extaz, un entuziasm general; tinerii nu se pot împăca cu gândul că sunt sub ocupaţie de 65 de ani.

Dar să analizăm la rece în ce constă prioritatea declarată de domnul preşedinte Traian Băsescu. Cum se realizează această prioritate, în realităţile crunte din Basarbia ? Păi, vă spun: nicicum. Ştie oare domnul Băsescu ce se întâmplă cu adevărata Republică Moldova ?

1. Ştie că intelectualii care au iniţiat Mişcarea de Eliberare Naţională mai sunt şi acum terorizaţi, daţi afară din serviciu, iar unii apucă drumuri străine ? Doctori în ştiinţe filologice, sociologice sau filosofice zidesc, tencuiesc, curăţă latrine, culeg căpşuni prin Spania, Italia şi alte ţări ale lumii?
2. Ştie oare Traian Băsescu că nici măcar ajutoarele care se ofereau cândva prin Fondul Moldova presei, editurilor, uniunilor de creaţie, mânăstirilor, muzeelor, bibliotecilor nu se mai acordă, Departamentul Românilor de Pretutindeni din România fiind, de jumătate de an, mereu în reorganizare ?
3. Ştie că federaţia Rusă pune în practică un plan diabolic, cu scopul de a atrage tineretul din Basarabia în câmpul muncii (mai cu seamă materia cenuşie), oferindu-le casă şi masă, cu o singură condiţie - să renunţe la cetăţenia Republicii Moldova ?
4. Ştie oare domnul Traian Băsescu că Vladimir Voronin şi guvernul său, pe de o parte, îl păcăleşte pe preşedintele României cu aşa-zisele bune relaţii, iar, pe de altă parte, îndeplineşte toate comenzile Moscovei, printre care cea mai recentă e introducerea vechii istorii sovietice în şcoli, în detrimentul istoriei românilor ?
5. Şi ultima, dar nu în ultimul rând, ştie oare domnul Traian Băsescu că securitatea Republicii Moldova este, în fond, o filială a serviciilor federale ruseşti, la fel cum era pe vremea fostului preşedinte Iliescu, securitatea României ?

Dacă ştie toate acestea domnul Traian Băsescu, de ce nu ia nici o atitudine ?

Se afirmă adesea că Republica Moldova ar fi o povară şi un obstacol în calea europeană a României. La fel cum ţările avansate ale Uniunii Europene acceptă România, în pofida decalajului existent între ele, la fel şi România ar trebui să susţină necondiţionat aspiraţia românilor din Basarabia şi din celelalte teritorii înstrăinate de a fi împreună cu ţara-mamă. Oare ideea unei Europe unite este superioară ideii de unitate a unei naţiuni ? Europa apără drepturile oamenilor, iar un drept natural al românilor basarabeni şi bucovineni este recunoaşterea şi afirmarea identităţii lor naţionale fireşti, drept de care sunt privaţi în conjunctura politică actuală.

Iată de ce, doamnelor şi domnilor, e necesar ca, din când în când, să ne împrospătăm memoria cu lecţiile trecutului. Să acţionăm cu hotărâre în prezent, pentru a nu lăsa nedreptatea să lucreze în viitor. Prezentul lucrează în favoarea viitorului.

Câte proiecte politice ar trebui să se mai realizeze ca să vină şi clipa de graţie a acestui neam: reîntregirea? Câtă istorie trebuie să mai treacă şi cât sânge trebuie să se mai verse ca să se facă măcar un pic de dreptate pentru poporul român?!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Va urma doamna deputat Graţiela Iordache.

Domnul Becsek-Garda Dezső-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

A trecut peste o jumătate de ani de când are o nouă conducere atât Departamentul de Păduri în cadrul Ministerului Agriculturii, cât şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

Am sperat în corectitudinea conducerii instituţiilor amintite. M-am înşelat însă amarnic. Titularii funcţiilor sus-menţionate au continuat vechea tradiţie, a muşamalizării furturilor din fondul forestier naţional şi a falsificării actelor tehnico-economice din fondul forestier, în vederea susţinerii mafiotismului exercitat de către inginerii silvici de la Ocoalele de Stat şi Direcţia Silvică Harghita, care se pare că reprezintă clientela oricărei puteri, indiferent de culoare politică.

S-a depus o plângere la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii, cu nr. 92 din 14 ianuarie 2005, privind furtul de masă lemnoasă de către şeful de district, Incze József, inginerii silvici ********, Mihăilă Florin şi subinginerul Györfi Dénes, din pădurea composesoratului Ditrău cu care aveau contract de administrare.

Cu ocazia controlului efectuat de către Comisia de Cenzori a composesoratului s-a găsit o lipsă de 249 metri cubi de material lemnos din partizile nr.146 şi 156. Acest abuz a fost raportat la Camera Deputaţilor, după care pentru clarificarea aspectelor sesizate, din partea Regiei Naţională a Pădurilor s-a deplasat doi delegaţi la faţa locului. Însă a fost nevoie ca, Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor să revină prin mai multe adrese pentru a fi luată în seamă de către funcţionarii Romsilvei.

Cu toate că, controlorii Regiei constatau lipsurile amintite în răspunsul semnat de domnul director general Simion Maftei, a încercat ducerea în eroare a comisiei, prin neurmărirea actelor doveditoare anexate la raport, trimiţând acte falsificate de la contabilitatea ocolului silvic Gheorgheni pentru acoperirea hoţiei.

Domnule director general Simion Maftei,

De ce n-aţi urmărit în mod amănunţit obiectul raportului înaintat? Ce măsuri aţi luat faţă de adresa nr.2998 din 18 noiembrie 2003 trimisă de către fostul şef de ocol, Melles Előd, pe care o susţineţi, pentru contestarea actului de control nr.2406 din 5 octombrie 2003, pentru lipsă de 104.083 metri cubi de material lemnos lipsă nejustificată, când regulamentul de funcţionare a Romsilvei prevede clar: "În cel mult 5 zile de la data încheierii inspecţiei, actul de control se înregistrează la Ocolul Silvic. Şeful de ocol analizează şi aprobă actul de inspecţie în 4 zile de la depunere şi asigură aplicarea măsurilor ce se impun, în termen legal".

În fapt, însă, fostul şef de ocol, în termen de 50 de zile a anunţat contestarea actelor de control, despre care avea cunoştinţă conducerea Direcţiei Silvice Harghita, prin adresa nr.7011, încă din 21 octombrie 2003.

Faţă de contestaţia abuziv înaintată de către domnul Melles Előd, conducerea direcţiei a trimis doi delegaţi care, la rândul lor, au încercat să justifice un volum de 25 de metri cubi de material lemnos lipsă, prin încheierea ulterioară a două procese-verbale privind alte infracţiuni silvice, chiar după terminarea actului de control!

Domnule director general,

Cred că şi Dvs. cunoaşteţi regulamentul pentru paza fondului forestier. Dacă îl cunoaşteţi, şi sper să-l cunoaşteţi, de ce nu-l respectaţi? În răspunsul trimis parlamentului se vede că n-aţi respectat normele tehnice pentru evaluarea masei lemnoase destinate exploatării, atât pentru nevoi locale, cât şi pentru agenţi economici, precum şi nerespectarea amenajamentului silvic de către inginerii silvici de la Ocolul de Stat Gheorgheni.

Ca urmare a aspectelor prezentate de mine, sper că veţi verifica în mod cinstit toate partizile constituite pe terenul composesoratului în mod retroactiv, începând cu anul 2002, unde s-au efectuat puneri în valoare din fondul forestier naţional către personalul silvic.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Graţiela Iordache.

Va urma domnul deputat Alexandru Ciocâlteu.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Asistăm în ultima perioadă la o adevărată efervescenţă de declaraţii şi comentarii vizând piaţa de capital.

Timp de 10 ani, uitată de unii, tolerată de alţii, ajutată de nimeni, industria valorilor mobiliare s-a dezvoltat timid, aproape cu frică să nu supere pe cineva. Poate pe cei care preferau metoda privatizării prin negociere directă, în locul celei transparente, pe bursă.

Şi iată că aproape pe neaşteptate, pe fondul îmbunătăţirii indicatorilor macroeconomici, al perspectivei aderării la Uniunea Europeană, al unor schimbări legislative vizând protecţia investitorilor, bursa de valori devine vedetă. Capitalizarea, lichiditatea, preţul acţiunilor cresc, făcând din piaţa de capital o alternativă investiţională reală.

Reacţia firească a oricăror politicieni ar fi fost aceea de încurajare. Din păcate, cu ocazia dezbaterilor pe marginea moţiunii de cenzură de săptămâna trecută, s-a demonstrat faptul că piaţa de capital rămâne o mare necunoscută pentru noi, politicienii, ba chiar o ameninţare. Din luările de cuvânt s-a desprins o imagine sumbră a Bursei de Valori Bucureşti, ce îngrozeşte: loc al câştigurilor speculative, nemuncite.

Domnilor şi doamnelor,

A investi pe termen scurt, ceea ce numim astăzi "speculanţi", este o necesitate şi o regulă a oricărei pieţe de capital. Pentru a fi investitori pe termen scurt într-o piaţă de capital îţi trebuie inteligenţă, curaj şi cunoştinţe, lucruri pe care le întâlnim foarte puţin. Bursa nu este un joc de noroc, bursa este o alternativă investiţională.

Ca membru al unui partid ce susţine cu consecvenţă industria valorilor mobiliare, mă simt datoare să aduc aminte că piaţa de capital este o şansă. Este o şansă, nu o ameninţare. Ea este expresia cea mai înaltă a democraţiei economice, este acel mecanism de finanţare eficient, facil şi transparent al dezvoltării companiilor. Ea este cheia succesului unei economii de piaţă funcţionale. Fără ea nu poate exista nici sistem de pensii private şi nici un sector puternic al întreprinderilor mici şi mijlocii. Mai mult, fără o piaţă de capital puternică nu există nici acea România europeană pe care toţi o dorim.

Momentele de slăbiciune prin care trece industria valorilor mobiliare astăzi ni se datorează în bună măsură nouă, politicienilor, lipsei noastre de viziune. În loc să ne preocupe listarea rapidă a titlurilor de stat la bursă şi cotarea cât mai multor emitenţi atractivi, noi transmitem mesaje politicianiste care sperie investitorii.

Stimaţi colegi,

Voinţa politică poate face minuni! România nu este, dar trebuie şi poate să devină o ţară a investitorilor la bursă. Piaţa de capital este o şansă pentru transparenţă şi corectitudine în afaceri, este un instrument de finanţare a creşterii economice, dar nu este şi nu trebuie să fie "lung prilej de vorbe şi de ipoteze", o miză a jocurilor politicianiste.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Alexandru Ciocâlteu, va urma domnul Emil Radu Moldovan. Domnul deputat Eugen Nicolăescu a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Alexandru Ciocâlteu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc colegilor care sunt în sală.

Cumva, la sfârşitul acestei legislaturi, m-am simţit dator să discut despre ceea ce ştiu mai bine, adică despre problemele sanitare. Chiar dacă la un moment dat o ziaristă mi-a reproşat că nu iau prea des cuvântul, este anormal să vorbeşti până nu vezi ceea ce se întâmplă, până nu trec acele 6 luni în care aştepţi să se întâmple ceva în lumea medicală, cea de care mă ocup.

Îmi amintesc de o întâlnire cu domnul Adrian Năstase, unde se afla şi ministrul de finanţe, se afla şi ministrul sănătăţii şi în care, în acea vreme, nu eram nici deputat, nu aveam decât o funcţie în cadrul unui spital şi atât, şi unde am dat nişte soluţii pentru rezolvarea problemei sanitare. Nu s-a rezolvat nimic nici atunci, nici măcar în timpul domnului prim-ministru Radu Vasile, cu care am stat destul de mult, pentru că a făcut infarct de miocard, şi văd că nici acum nu se face nimic.

Totul se aruncă ba pe "moştenirea de la vechea guvernare", ba pe "situaţia socială". Despre medicină, se anunţă doar că este o prioritate, problemele medicale ale populaţiei, de fapt, nefăcând parte din problemele acelea ale Comunităţii Europene, au fost lăsate mai la o parte, ele sunt folosite doar de mass-media, atunci când nu are subiecte, mai găsesc: ce s-a întâmplat cu doctorul Ciomu, ce s-a întâmplat cu bolnavii de la Spitalul de boli psihice, cronicii de la Poiana Mare ş.a.m.d.

Se vorbeşte despre "moştenirea de la vechea guvernare". Aş vrea să amintesc că în 1999, banii pe care îi avea sistemul sanitar erau de 0,8 miliarde dolari. Asta însemna salarii, medicamente gratuite, compensate ş.a.m.d. În 2004, fondurile au fost de 2,1 miliarde de euro, deci, aproape de patru ori mai multe, şi, cu toate astea, practic, s-a intrat într-un fel de crach al sistemului sanitar.

Bugetul, sigur că era redus, doar 3,6% din p.i.b., adică 60-70/cap de locuitor. Ştiţi prea bine că în alte ţări se trece de 1.200 de euro/cap de locuitor. Dar, în aceste condiţii, de bani puţini, partidul care a fost la guvernare a făcut, în 2004, o licitaţie naţională de 6.500 de miliarde de lei, la care, spre exemplu: ampicilinei i-a crescut preţul de cinci ori; mănuşile chirurgicale, trebuie să foloseşti 10, ca să poţi să spui că pot fi folosite, totul a devenit mult mai scump. Iar înainte de alegeri s-au mărit veniturile corpului medical cu 42%, fără a se cere avizul Casei de Asigurări, fără a se dispune de fondurile necesare continuării acestor venituri ale corpului medical. Au fost doar pomeni preelectorale, fără suport bugetar. Şi, aşa cum spunea fostul ministrul al sănătăţii, "Le-am făcut, pentru că nu am crezut că o să pierdem alegerile!"

În toată această perioadă nu s-au rezolvat problemele medico-sociale: sute de mii de asistaţi sociali care nu plătesc asigurări şi sunt mari consumatori de servicii medicale continuă să primească de pe spinarea celor ce muncesc, deşi şi ăştia sunt foarte puţini, faţă de populaţia României; marea majoritate a cazurilor care ajung la spitale sunt cazuri medico-sociale şi acestea, de fapt, sunt cazuri de care ar trebui să se ocupe Ministerul Muncii.

S-a renunţat la cei 7% plătiţi de pensionari, asta anunţându-se ca un mare eveniment, ca un lucru foarte bun făcut sub pretextul măririi pensiilor - care mărire nu s-a făcut! - dar, în felul acesta, s-a renunţat la circa 10.000 de miliarde de lei. Cu toate astea, în Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări există încă pensionari, nu ştiu ce hotărăsc ei, poate în curând o să aducem şi sugari, o să aducem şi elevi, chiar dacă nu participă la plata asigurărilor, să-şi dea şi ei cu părerea despre cum să se facă politica sanitară.

Folosirea fondurilor sănătăţii a fost cu tentă politică, iar medicii de familie, care ar trebui să reprezintă baza sistemului sanitar, primesc doar 5-6% din toţi banii sistemului sanitar. Spitalele au avut diferenţe foarte mari de finanţare pe număr de paturi: unde exista un baron, primeau bani mulţi; unde nu exista nici unul, se foloseau alte criterii.

Au fost licitaţii electronice (marele "câştig" anunţat de fosta guvernare), care erau dirijate spre anumite firme, cu materiale medicale de nefolosit sau, aşa cum aţi văzut, infectate.

S-au înfiinţat tot felul de centre private de diagnostic (cine se leagă de zona asta nu prea mai ajunge acasă!), în care o ecografie este plătită şi de zece ori mai mult decât într-un spital. Ar trebui să ştie guvernanţii actuali că nu este normal ca spitalele şi dotările care s-au făcut în spitale să nu poată fi folosite pentru oameni şi oamenii să fie obligaţi să plătească asemenea servicii medicale.

Aceste centre private de diagnostic, cu oamenii din spatele lor - mai puţin cei din faţă - primesc circa 70% din fondurile asigurărilor de sănătate! Nu vă mai întrebaţi unde sunt banii!

Unor centre de diagnostic private (de exemplu, Euromedic) li s-au dat bani din fondurile publice fără nici un fel de justificare. Am ajuns chiar eu să primesc vreo 5 scrisori, în care eram invitat să-mi fac tomografie sau rezonanţă magnetică la Euromedic, deşi n-am nevoie, eu, personal, poate nici alţii nu au nevoie, dar, dacă primeau 3 milioane de dolari pe an ca să facă asemenea investigaţii, de ce să nu le facă?

Acest parteneriat public-privat este ilegal, aşa cum este făcut, şi este plătit tot din fondurile publice. Compensarea de 90% a medicamentelor - care nu există niciunde în lume, amintesc că America are 45 de milioane de neasiguraţi! - urma să fie plătită de viitoarea guvernare. Eu mă întreb, dacă ar fi continuat guvernarea, ce s-ar fi întâmplat? Pentru că ei, acei guvernanţi, au contat de fapt pe împrumuturi pe care urmau să le facă. De unde, câtă vreme FMI-ul şi celelalte organisme internaţionale nu te mai lasă să faci asemenea împrumuturi?

S-au înfiinţat lanţuri de farmacii care sunt ilegale şi reprezintă interese de grup, unde preţurile sunt făcute şi construite tot după interese şi, cu toate astea, sunt plătite la acel nivel. Şi, în momentul de faţă, sunt foarte multe farmacii care nu au primit bani de un an şi jumătate, dar altele au primit bani, eventual, şi pentru luna următoare. A existat şi există o plată a farmaciilor aşa-zise "politizate". Iar medicamentele compensate sunt asigurate numai pentru câteva zile.

Aş vrea să amintesc că problemele care ar fi trebuit să fie rezolvate în aceste 6 luni nu au fost rezolvate: nu s-a crescut procentul din p.i.b. care trebuia dat la sănătate, aşa cum a fost anunţat în programul de guvernare, la 6%; a crescut şi va creşte numărul de şomeri, iar noul sistem de impozitare (cu care eu, personal, sunt absolut de acord) va însemna aproape înjumătăţirea bugetului Casei Naţionale de Asigurări şi pierderea va fi mai mare de 30 de mii de miliarde. Doar încercarea de a aduce la normalitate, în sensul plăţii unor servicii medicale după competenţă şi eficienţă, va crea mari probleme atât impostorilor din lumea medicală, cât şi patronilor marilor firme de medicamente.

Ministrul actual, coleg cu mine (este decanul Facultăţii de medicină, eu sunt prodecan), a fost timp de 15 ani în postura celui care arată spre greşelile celorlalţi; astăzi, se află în situaţia inversă, de a răspunde solicitărilor, şi se pare că nu reuşeşte întotdeauna să o facă. A avizat privatizarea a 8 centre de dializă făcută de vechea guvernare, dar această privatizare este făcută fără să existe nici un criteriu de preţ, e făcută după ureche. A promovat privatizări gen Spitalul Fundeni (care privatizare a fost respinsă de către Comisia de sănătate din Senat şi sper să fie respinsă şi de Comisia de sănătate din Camera Deputaţilor). A dat ordin de înfiinţare a unui centru privat de dializă la Arad, în afara oricărei licitaţii. Nu a pus la punct marii distribuitori şi firmele transnaţionale, iar atunci când a văzut că nu mai are fonduri a început să arate spre spitale, spre directorii de spitale (care, în momentul de faţă, nu manageriază mai mult de 10%, sub 10% din banii care ajung la spitale, pentru că totul este prin licitaţii electronice) şi când nici spre directori a văzut că nu are ce să arate, a început să arate spre doctori, ceea ce este total anormal.

listele acelea de medicamente nu au fost modificate în concordanţă cu posibilităţile bugetare, iar Casa de Asigurări, practic, a fost desfiinţată ca atribuţii şi consiliu de administraţie, din are fac parte membrii de sindicat, şefii unor sindicate şi patronate.

Actualul ministru are două sarcini majore, care nu sunt prea plăcute, sunt două sarcini ingrate: să scoată România din fruntea ţărilor europene în privinţa frecvenţei tuberculozei, SIDA şi altor boli cu coloratură socială importantă; să înlăture mafia din sistemul sanitar, atât de bine organizată în ultimii 4 ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Emil Radu Moldovan, va urma domnul Tiberiu Toro. Domnii deputaţi Grigore Crăciunescu, Ion Dumitru, Cătălin Matei, Dumitru Avram au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Justiţia subordonată politic".

Este o vorbă care spune că "atunci când omul nu are de lucru, îşi face" şi se pare că, din această dorinţă, de a arăta ţării întregi cât este de hotărâtă să muncească, doamna ministru Macovei s-a apucat de muncă de dragul muncii. Probabil dânsa nu e la curent cu numeroasele probleme din domeniul judiciar şi, crezând că nu e prea mare lucru de făcut în fruntea acestui minister, s-a gândit să distrugă şi să reclădească totul din nou, de dragul muncii, cu orice preţ.

Sunt numeroşi cei care nu înţeleg necesitatea impunerii unui nou pachet de legi de organizare a sistemului judiciar. România are deja un pachet legislativ extrem de bun, lăsat moştenire de fosta guvernare şi care a dus la încheierea Cap. 24 - Justiţie şi Afaceri Interne, capitol de negociere cu Uniunea Europeană. Aş dori să vă amintesc că în guvernarea 2000-2004 au fost adoptate acte normative care asigură democratizarea justiţiei, ridicarea acesteia la nivel european. Aici, aş aminti: Legea nr. 303 privind Statutul magistraţilor, Legea nr. 304 privind organizarea judecătorească şi Legea nr. 317 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Toate aceste legi au fost pregătite cu sprijinul unor experţi francezi, germani, spanioli şi italieni, conţinutul lor a fost avizat de Uniunea Europeană, de către Consiliul Europei şi de către Comisia de la Veneţia şi pe baza acestui pachet de legi a fost închis Cap. 24, cum vă spuneam mai devreme. În lumina acestor dovezi, sunt convins că legile răspund nevoilor de progres în justiţia românească, standardelor spre care tindem şi nu era necesară schimbarea, ci aplicarea lor cât mai corectă.

În acest context, pe bună dreptate, mă întreb ce o motivează să impună asemenea modificări? Ascultă oare de dorinţa unor lideri politici care simt că nu au suficientă putere să controleze şi să comande anumite arestări sau urmăriri penale? Într-adevăr, aceasta e şansa perfectă pentru actualii guvernanţi "să taie şi să spânzure" după bunul plac, având subordonată instituţia care păzeşte aplicarea legilor.

Cum credeţi că un magistrat ar mai putea fi imparţial, în contextul în care ştie că dacă nu ascultă un ordin politic va fi înlocuit? Nu e de mirare că cei din sistemul judiciar sunt atât de revoltaţi, considerând propunerile doamnei ministru drept piedici în consolidarea imaginii justiţiei, atât de necesară pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Se pare că ţine cu orice preţ să intre în istorie cu imaginea ministrului care a deschis calea spre dictatură şi subordonarea politică a justiţiei. Sau face aceste modificări din dorinţa de a arăta că desfăşoară o activitate în schimbul banilor primiţi de la contribuabili?

Indiferent care este motivaţia care se ascunde în spatele măsurilor propuse, cred că a venit timpul, după 6 luni de negocieri şi târguieli interne, să puneţi pe primul loc interesele ţării şi apoi pe cele ale superiorilor pe linie de partid. Pe români nu o să-i convingeţi că v-aţi făcut datoria prin modificarea legilor, ci îi veţi convinge prin consecvenţa cu care se conduce practic acest departament, urmărind aplicarea corectă a legilor. Deciziile din domeniul justiţiei vor atârna greu în analiza Uniunii Europene şi sper să se reuşească îndeplinirea priorităţilor, acţionând practic şi independent, aşa cum aţi promis.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc frumos.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tiberiu Toro, va urma domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Tiberiu Toró:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Cum poate deveni un model de normalitate în relaţiile majoritate-minoritate sau între stat şi cetăţean un posibil conflict interetnic şi interconfesional?"

Această întrebare din titlu se poate pune în contextul mult mediatizatului caz al unui teren de sport din Oradea, care, aparent, este un conflict local minor, dar tinde să devină unul major, cu repercusiuni asupra imaginii României şi a procesului de integrare în Uniunea Europeană.

Cum s-a ajuns, deci, la această situaţie ca, dintr-un caz care pe drept a fost considerat ca un model de normalitate în relaţiile majoritate-minoritate să fie un caz de conflict, care chiar că ameninţă cu escaladarea? Merită de analizat pe scurt, de la acest microfon, acest caz.

Poate trebuie să începem cu data de 1995, când consiliul local din Oradea atribuie în folosinţă Grupului Şcolar "Andrei Şaguna" un teren din proprietatea statului român, pentru a fi amenajat ca teren de sport al acestui liceu. În urma Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, respectiv, a Hotărârii de Guvern nr. 1334/2000, clădirea grupului şcolar a fost retrocedată proprietarului de drept, şi anume Eparhiei reformate din Oradea, care intenţionează şi reuşeşte amenajarea în această clădire a Liceului reformat. În protocolul de predare-primire între cele două unităţi de educaţie, ca o continuare firească a lucrurilor, terenul de sport este preluat în folosinţă de liceul reformat.

Până aici, totul a decurs în absolută normalitate, cum se face într-un stat de drept şi la sfârşitul secolului XX. Totuşi, unde s-au încurcat lucrurile?

În 27 mai 2004, Consiliul local Oradea, în ultima şedinţă festivă, cu şampania pe masă, votează o hotărâre, citez textual titlul acesteia: "Raport de specialitate înregistrat sub nr. cutare/17 mai 2004 privind planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate cu număr cadastral 55/73 în anumită suprafaţă, reprezentând teren intravilan, situat în Oradea, str. Parcul Traian, teren aflat în proprietatea statului român. Acest teren este ocupat de construcţii care asigură funcţionarea Bisericii ortodoxe "Sfânta Treime". Acest raport a devenit ulterior, prin votul consilierilor, Hotărârea Consiliului local nr. 588/2004.

Se vede foarte clar chiar şi din titlu, dar şi din textul hotărârii, că consilierii locali au fost dezinformaţi şi păcăliţi. Ce ilegalităţi se constată la această hotărâre?

În primul rând, se constată dezinformarea, pe terenul în cauză nu era nici o construcţie care asigură funcţionarea bisericii ortodoxe, dacă nu se consideră, eventual, coşurile de baschet sau porţile de handbal.

În al doilea rând, nu s-a revocat hotărârea consiliului local din 1995, de atribuire în folosinţă a terenului către unitatea de învăţământ.

În al treilea rând, hotărârea nu a avut avizul Ministerului Educaţiei Naţionale, conform Legii învăţământului. când se schimbă destinaţia unui teren, trebuie acest aviz.

În al patrulea rând, s-a încălcat protocolul pe 25 de ani, prin care a fost atribuit terenul unităţii de învăţământ şi se pune în mod legitim întrebarea dacă acel document era valabil doar pentru copiii români şi ortodocşi care frecventau acea şcoală şi nu mai este valabil pentru copiii maghiari şi reformaţi, care au intrat conform procesului normal în clădirea respectivă?

În al cincilea rând, şi este foarte grav, nu s-a comunicat titularului contractului, şi anume eparhiei reformate, numai cu 6 luni întârziere, în 16 decembrie 2004, din motivul probabil de a evita depunerea unei contestaţii, de a asigura bisericii ortodoxe timpul suficient pentru întabularea terenului respectiv şi, probabil, pentru evitarea scandalului între cele două alegeri din 2004. Şi se pune în mod legitim întrebarea dacă nu e vorba cumva de o mită electorală în acest caz?

Consiliul local, totuşi, nou înfiinţat în 2005 a avut şansa de a repara greşeala comisă. Ar fi putut să revoce, în 27 ianuarie 2005 această hotârâre şi atribuirea unui alt teren bisericii ortodoxe, un teren mai adecvat pentru amplasarea unui monument comemorativ martirilor, episcopilor ortodocşi. Din păcate, consiliul local nu s-a folosit de această şansă, printr-un vot etnic iresponsabil a consfinţit discriminarea, nedreptatea şi generând acest conflict, care este actualmente în derulare.

În 16 iunie, Parohia ortodoxă "Sfânta Treime" ocupă prin forţă terenul, deşi cazul era încă în derulare la contenciosul administrativ, şi astfel a indus şi acele proteste civile, care au fost iniţiate de parohia reformată.

Şi, în final, poate ceea ce este cel mai îngrijorător, poziţia partizană a organelor de ordine publică, care s-au situat în mod clar de partea uneia dintre părţile în coflict şi au folosit metode inadmisibile într-un stat de drept, şi anume metode de intimidare, hărţuirea episcopului Tokes Laszlo, totuşi, un simbol al revoluţiei române, monitorizarea electronică a terenului de sport ş.a.m.d.

În concluzie, prin prezenta declaraţie încerc să fac un apel către autorităţile responsabile: în primul rând, autorităţile locale; în al doilea rând, reprezentantul Guvernului în teritoriu - prefectul; în al treilea rând, Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru, în primul rând, a ancheta poziţia forţelor de ordine publică în acest caz şi, în al patrulea rând, pentru rugămintea şi apelul de a se implica prefectul respectiv, Ministerul Administraţiei în dezamorsarea acestui conflict - soluţia se impune, atribuirea unui nou teren bisericii ortodoxe, repunerea în folosinţă a liceului reformat şi restabilirea acelor relaţii de normalitate care caracterizează totuşi partea de vest a ţării: Transilvania şi Oradea.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mircia Giurgiu, va urma domnul Vasile Soporan.

Domnul Mircea Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Douăzeci de zile de grevă în C.F.R."

Iată, aşadar, cu toate că sunt aproape 3 săptămâni de când a fost declanşată greva în C.F.R., nici administraţia, nici Ministerul Transporturilor, nici conducerea companiilor naţionale din C.F.R. nu a reuşit să rezolve această situaţie, cu toate că este un serviciu public de interes naţional, cu toate că angajaţii de acolo erau dispuşi la o negociere şi la a ceda câte ceva din ceea ce au solicitat şi cu toate că populaţia suferă.

Ne punem firesc întrebarea, pe măsură ce se vor scumpi majoritatea serviciilor, preţurile la utilităţi urcă, cu siguranţă că o să fie şi alte nemulţumiri şi riscăm să ajungem în situaţia ca, pe de o parte, o parte din salariaţi să fie în grevă, Guvernul... nu-l interesează, şi economia să sufere, să fie blocată. Dacă guvernanţii nu încearcă să rezolve legal conflictele care apar, înseamnă că cei care vor suferi nu vor fi numai salariaţii, ci majoritatea populaţiei din România şi inclusiv economia.

Aşadar, fac un apel atât la conducerea ministerului, cât şi la conducerea Guvernului şi la conducerea companiilor din C.F.R. să încerce să rezolve cât mai urgent această situaţie şi să fie pregătiţi şi pentru alte mişcări sindicale, fiindcă, aşa cum am spus, urmează creşteri de preţuri, care, cu siguranţă, vor stârni nemulţumiri în rândurile populaţiei.

Vă mulţumesc.

(Textul integral al declaraţiei)

Conflictul de muncă al angajaţilor C.F.R. s-a declanşat în luna aprilie, intrând într-o nouă fază în data de 8 iunie, când a început greva generală. Mecanicilor de locomotivă li s-au alăturat şi angajaţii din depouri. Revendicările protestatarilor sunt: transpunerea salariului minim pe economie în grila de salarizare de la C.F.R., ceea ce înseamnă o creştere a salariilor cu un procent de 10,7%, acordarea de tichete de masă pentru fiecare zi, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

Cu toate că greviştii asigură în continuare o treime din servicii, impactul grevei este deosebit de grav, atât în ceea ce priveşte transportul populaţiei (transporturile rutiere nereuşind să suplinească transportul feroviar decât în mică măsură), cât şi transportul de mărfuri, cu răsfrângere asupra a multiple ramuri din economie. Se estimează că pierderile înregistrate zilnic sunt de 35-40 de miliarde de lei.

Astăzi, greva angajaţilor din C.F.R. a ajuns în cea de a douăzecea zi, ultima din punct de vedere legal. Oferta administraţiei, derizorie, a rămas aceeaşi de la 8 iunie: acordarea a cinci tichete de masă începând cu 1 iulie, urmând ca de la 1 octombrie să se mai adauge încă cinci.

Ce este de făcut? Pe de o parte, revendicările angajaţilor sunt absolut îndreptăţite şi rezonabile. Pe de altă parte, în contextul grevei, populaţia suferă, iar economia înregistrează pierderi uriaşe. Nimeni nu se mai poate ascunde după deget sau după declaraţii liniştitoare sau apeluri la calm.

Întrebarea este: ce întreprinde Guvernul pentru depăşirea situaţiei, când, cu fiecare oră care trece fără soluţii concrete, nimeni nu câştigă, dar toţi pierdem?

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Vasile Soporan, va urma domnul Gheorghe Sârb. După care o să mai avem o singură intervenţie şi finalizăm şedinţa de dimineaţă.

Domnul Vasile Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La 6 luni de la preluarea puterii de către coaliţia aflată la guvernare, constatăm cu regret că Guvernul Tăriceanu nu este altceva decât un Guvern de carton al preşedintelui Băsescu: miniştrii execută orbeşte ordinele venite de la Cotroceni, iar cuvântul preşedintelui Băsescu este lege pentru dânşii.

Constat că voinţa politică a actualei puteri este de fapt voinţa unui singur om, a preşedintelui. Ne îndreptăm tot mai mult spre un sistem dictatorial, al preşedintelui, deşi sistemul politic stipulat de Constituţie este unul semiprezidenţial.

Ne amintim cu toţii de guvernarea dezastruoasă din anii 1997-2000.

Vă pun următoarea întrebare: unde sunt cei 15 mii de specialişti cu care aţi guvernat în perioada 1997-2000? Timp de 6 luni, Guvernul a fost incapabil să găsească oameni competenţi, pentru a-i aduce în ministere. V-au trebuit luni de zile să numiţi secretarii de stat şi directorii din ministere, iar consilierii preşedintelui lipsesc cu desăvârşire.

Îmi pun întrebarea, cu cine veţi face politici publice şi veţi duce programul electoral la îndeplinire? Administraţia publică locală are, în fruntea sa, oameni care au experienţă în administraţie şi nu ştiu să gestioneze problemele din acest sector. În schimb, ştiu să şantajeze şi să facă presiuni politice asupra primarilor, viceprimarilor, consilierilor şi directorilor serviciilor publice deconcentrate.

În judeţul Cluj, aţi numit la drumuri naţionale un inginer specializat în celuloză şi hârtie, iar administraţia domeniului public din Primăria Cluj-Napoca este condusă de un medic veterinar. Probabil că, în scurt timp, drumurile vor fi asfaltate cu hârtie, iar pe spaţiile verzi vor ieşi la păscut vacile.

Schimbaţi ilegal oameni din funcţii doar pentru că sunt membri de partid ai opoziţiei sau că au avut un mandat în timpul guvernării PSD şi nu pentru că sunt slabi specialişti.

Introducerea cotei unice a bulversat întregul sistem fiscal. Pe construcţia unui buget pentru anul 2005, care avea o altă filosofie, aţi introdus cota unică, care v-a lăsat în buget o gaură de mii de miliarde. V-aţi sabotat propriul program de guvernare prin această cotă unică.

Cum poate o firmă să-şi proiecteze o strategie pe termen lung când, la fiecare patru ani, sistemul fiscal este schimbat?

Aţi mărit fiscalitatea pentru firme şi persoane fizice pentru a acoperi golurile lăsate de propria dumneavoastră decizie: introducerea cotei unice, de 16 %.

Datorită deciziilor Guvernului Tăriceanu, bursa se află în cădere, bursă la care, miniştrii actualului Guvern au făcut averi.

Sistemul sanitar românesc nu se simte nici el mai bine. Astăzi, nimeni nu ştie care medicamente sunt compensate sau nu şi dacă bolnavii vor mai primi medicamente compensate sau gratuite. Vedem tot mai des cozi la farmacii, unde oamenii stau ore întregi pentru a-şi procura tratamentul de care au nevoie.

Justiţia este tot mai apăsată de presiunile politice la care este supusă de ministrul justiţiei, doamna Monica Macovei, şi de preşedintele Băsescu.

În timpul guvernării 2001 - 2004, PSD a fost acuzat de actuala putere de imixtiuni imaginare în treburile justiţiei. Dar astăzi, fosta opoziţie, actuala putere, nu face altceva decât să recurgă la metode staliniste, ameninţând magistraţi, dându-şi cu părerea despre hotărârile instanţelor de judecată.

În plus, separaţia puterilor în stat va fi o glumă dacă magistraţii vor fi numiţi de ministrul justiţiei şi preşedintele Băsescu.

Datorită electoratului din Transilvania aţi ajuns la putere. Şi datorită electoratului din Transilvania aţi ajuns la putere. Dar, cu toate acestea, bâlbâielile Guvernului Tăriceanu nu mai dau certitudinea că autostrada Transilvania va fi un proiect care se va realiza. Firma Bechtel şi-a închis, sau urmează să-şi închidă porţile aici, în România, şi şi-a trimis angajaţii în şomaj tehnic, oameni care au familii de întreţinut, doar pentru un moft de a construi coridorul Paneuropean, coridor pe care actualul preşedinte nu a fost capabil să-l construiască în perioada când a fost ministrul transporturilor.

Scumpirea accelerată a utilităţilor a determinat o scădere a nivelului de trai, a pensionarilor şi a persoanelor cu venituri mici. Pensionarii care, oricum, au pensii mici, constată că le este tot mai greu să plătească întreţinerea, să-şi cumpere medicamente şi să mănânce dintr-o pensie de 1,5 - 2 milioane. După ce au muncit zeci de ani, pensionarii se confruntă cu nevoi şi lipsuri, în loc să aibă o bătrâneţe liniştită. Protecţia socială a actualului Guvern lipseşte cu desăvârşire şi nu văd de ce am plăti din bani publici un ministru pe care protecţia socială nu-l interesează.

Politica externă, dusă în ultimele şase luni, ne-a îndepărtat de obiectivul nostru de a intra in Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Timp de patru ani, Guvernul condus de Adrian Năstase a reuşit să stabilească relaţii bune cu toată ţările membre ale Uniunii Europene, care ne sprijineau în efortul nostru de integrare. Dar şi cu Statele Unite ale Americii.

Actuala putere a reuşit performanţa ca germanii să nu ne mai dorească membri ai Uniunii Europene, iar francezii să nu ne mai sprijine.

In concluzie, actuala guvernare a reuşit să distrugă, în şase luni, tot ce a construit guvernarea PSD în patru ani.

Aţi bulversat economia, sistemul sanitar, sistemul judiciar, administraţia publică.

Din păcate, toate acestea afectează omul de rând, deopotrivă, atât electoratul nostru, cât şi al dumneavoastră.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Gheorghe Sârb şi, ultimul vorbitor, Anghel Stanciu.

Domnul Gheorghe Sârb:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la reforma justiţiei României, care trebuie să aibă în vedere şi condiţiile în care se desfăşoară actul de justiţie.

În ultima vreme, s-a discutat foarte mult despre reforma sistemului de justiţie din România, punctul maxim constituindu-l asumarea răspunderii Guvernului şi pe pachetul de legi privind re forma sistemului judiciar. Nu doresc să mă refer în acest moment la acest pachet de legi, ci vreau să aduc la cunoştinţa dumneavoastră şi să trag un semnal de alarmă în legătură cu dotarea materială a instanţelor de judecată şi a pachetelor, precum şi starea sediilor în care acestea îşi desfăşoară activitatea.

Consider că reforma în justiţie şi pregătirea acestui sistem de o importanţă crucială în vederea aderării, nu trebuie să presupună numai modificarea cadrului legislativ, ci şi crearea condiţiilor pentru desfăşurarea, în bune condiţii, a actului de justiţie.

Un exemplu negativ, în acest sens, îl constituie Palatul de Justiţie din municipiul Oradea, judeţul Bihor. O clădire veche, de peste 100 de ani, în care-şi desfăşoară activitatea patru instituţii: Tribunalul Bihor, Judecătoria Oradea, Curtea de Apel şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Datorită spaţiului insuficient pentru cele patru instituţii şi a compartimentării acestuia, clădirea Palatului de justiţie este improprie activităţii instanţelor de judecată.

Mai mult de atât, în cazul unor intemperii, sălile de judecată au probleme, iar dotările sălilor cu aparatură modernă este un vechi plan de viitor, frumos, dar care nu reuşeşte să prindă contur. Vă întreb, cum ne putem gândi, cum putem pretinde că avem un sistem ce se apropie de standarde europene, atât timp cât magistraţii noştri îşi desfăşoară activitatea în sălile de judecată şi birouri mici dotate necorespunzător? Cum pot aceşti oameni să reprezinte Statul român şi cum poate acesta să manifeste lipsă de respect faţă de magistraţi, care sunt obligaţi să lucreze în aceste condiţii?

Chiar dacă ar fi să facem abstracţie de importanţa instituţiilor găzduite de această clădire, consider că merită să i se acorde o mai mare atenţie din partea autorităţilor, deoarece reprezintă un punct de referinţă în arhitectura municipiului Oradea şi în patrimoniul arhitectural transilvănean.

Pentru că suntem într-un secol al informatizării, în care folosirea calculatorului este o condiţie indispensabilă pentru o activitate laborioasă, este absolut inadmisibil ca instanţele şi instituţiile publice, în general, să nu aibă în dotare aparatură informatică. Spre exemplu, compartimentul de grefiere şi judecători ai Tribunalului Bihor are în dotare doar două calculatoare. Numărul este insuficient, dacă avem în vedere că sunt aproximativ 20 de judecători şi grefieri de şedinţă.

O situaţie similară întâlnim şi la Judecătoria Oradea, care a fost dotată, în urmă cu mult timp, cu un singur calculator care, în momentul de faţă, prezintă uzură morală ridicată.

Merită, totodată, admiraţia noastră personalul de aici şi, în special, grefierele care, pentru a-şi putea îndeplini sarcinile de serviciu, folosesc calculatoarele proprietate personală.

Din punctul meu de vedere, un bun specialist şi practician în orice domeniu de activitate trebuie să-şi dedice o parte din timp documentării, autoperfecţionării. Ei bine, acest principiu se aplică, cu siguranţă, persoanelor din domeniul juridic, care trebuie să fie permanent la curent cu modificările care au loc în sistemul de drept. Cum putem să pretindem acest lucru din moment ce, spre exemplu, Tribunalul Bihor nu are o bibliotecă de specialitate şi bază de date legislative şi de jurisprudenţă. Despre acces la internet nici nu poate fi vorba. Arhiva unei instituţii de judecată este foarte importantă şi, totuşi, datorită lipsei de spaţiu, Judecătoria Oradea a fost nevoită să adăpostească arhiva în subsolul clădirii iar, în cazul intemperiilor, aceasta este în pericol de a se inunda.

Situaţia nu ar fi fost probabil atât de disperată în cazul în care instanţele ar fi beneficiat de programe informatice şi arhivarea documentelor. Dar, având în vedere lipsa calculatoarelor, aşa cum am menţionat, dotarea cu asemenea soft-uri este de domeniul irealului.

Deşi Ministerul Justiţiei este la curent cu situaţia deplorabilă a Palatului de Justiţie nu a luat nici o măsură până în prezent, iar ceea ce mă intrigă este faptul că sunt judeţe în care sediile instanţelor parchetelor şi unităţilor Ministerului Justiţiei au beneficiat de sprijin financiar al ministerului, judeţul Bihor fiind vitregit.

Cred că am adus destule argumente în faţa dumneavoastră pentru a vă convinge că, atât timp cât nu se investeşte în sediile necesare funcţionării optime a instanţelor şi parchetelor şi în dotarea tehnico-materială a acestora, nu se poate cere calitatea actului de justiţie, iar cei vitregiţi sunt tot cetăţenii, pentru că ei suportă persecuţiile acestei infrastructuri incomplete.

De aceea, trebuie să ne stabilim lista de priorităţi şi să acţionăm concret, concertat, pentru îmbunătăţirea actului juridic românesc, dar şi pentru cei împuterniciţi să-l reprezinte. Să oferim condiţii pentru a putea cere calitate.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

De la această înaltă tribună şi în virtutea prevederilor regulamentare, respectiv art. 31 alin. b, în care se precizează că preşedintele Camerei Deputaţilor conduce lucrările Camerei şi asigură respectarea Regulamentului, îmi permit să mă adresez, cu tot respectul cuvenit, domnului preşedinte al Camerei Deputaţilor, domnului profesor universitar dr. Adrian Năstase.

Domnule preşedinte,

În conformitate cu prevederile art. 44 alin. a) şi d), din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Biroul Comisiei de învăţământ a stabilit, ieri, cu trei voturi pentru şi unul împotrivă următoarea ordine de zi: marţi, 28 iunie, începând cu ora 14, studiul subcomisiei de lucru, constituit pe nivele, a legislaţiei privind învăţământul în vederea restructurării acestuia şi elaborarea unui pachet de legi armonizate cu declaraţia de la Bologna, Dublin şi Bergen, 19 - 20 mai 2005; joi, 30 iunie 2005, deplasarea membrilor Comisiei de învăţământ în Turcia, în baza aprobării Hotărârii Biroului permanent nr. 7/20.06.2005; înlocuirea preşedintelui Comisiei, profesor universitar dr. Anghel Stanciu, din funcţia de preşedinte, cu doamna şi distinsa noastră colegă, doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu, s-a hotărât să fie analizată în sesiunea din toamnă.

Sub proprie semnătură, colegii noştri Asztalos Ferenc, vicepreşedinte, Radan Mihai, secretar, Nicolae Bănicioiu, secretar, Adomniţei Cristian, absent, Anastase Roberta Alma, profesor universitar Andronescu Ecaterina, Apostolache Mihai Cristian, Bârsan iulian, Florea Damian, Ganţ Ovidiu, Gălăteanu Monalisa, Iacob Ridzi Monica, Király Andrei-Gheorghe, Magheru Paul, Manta Pantelimon, Moisoiu Adrian, Preda Ion, Puşcă Mircea Valer, Romanescu Marcel Laurenţiu, Sóki Béla, Ştiucă Alexandru, Toma Horia-Victor, Buhoianu Cătălin, în total 23 de membri din 28 şi un vot contra, domnul Fârşirotu, au aprobat această ordine de zi.

Domnule preşedinte, astăzi, printr-o înţelegere bizară a Regulamentului Camerei, liderul Grupului parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaţilor pune la cale o încălcare gravă a Regulamentului acesteia, respectiv a art. 44 alin. 1, în speţă dreptul biroului de a propune ordinea de zi şi de a hotărî şi alin.d) şi, ceea ce este şi mai grav, art. 48: "Convocarea şedinţelor se face cu cel puţin 24 de ore înainte de către preşedintele acesteia sau, în lipsa lui, de către un vicepreşedinte." Ca atare, domnia sa, încălcând ideea de mandat reprezentativ, prevăzut în Constituţie, i-a obligat pe doi distinşi membri ai Comisiei, prof. univ. dr. prorector al unei instituţii de prestigiu, este vorba de Paul Magheru, şi prof. dr. Moisoiu Adrian să-şi retragă semnăturile în scris şi face presiuni şi asupra altor membri, se pare, după unele informaţii, cu ajutorul liderului Grupului PSD.

Credem, domnule preşedinte, că ceea ce dumneavoastră aţi dispus, să se analizeze acest caz în Biroul permanent, trebuie lăsat să se analizeze acolo, trebuie respectat dreptul şi demnitatea acestor membri ai comisiei, pentru că ei sunt cei care pot face revocarea şi nu sunt nişte marionete care să fie dirijate împotriva voinţei lor. Nu are nimeni nimic ca distinsa noastră colegă, doamna Olguţa Vasilescu, să îşi ia postul în primire. Nu credem că cele două zile care au mai rămas până la sfârşitul legislaturii să fie, am spune noi, absolut esenţiale pentru începerea activităţii domniei sale. Dar, a călca în picioare voinţa a 23 de profesori universitari, unii foşti miniştri, inspectori generali, directori de colegii, pentru a pune, prin dictat, un preşedinte împotriva voinţei lor şi împotriva Regulamentului, credem că nu puteţi accepta, domnule preşedinte.

Ca atare, vă rugăm, în virtutea prevederilor art. 31 alin.b), să asiguraţi respectarea Regulamentului şi să solicitaţi acelor lideri care se cred stăpâni peste deputaţi şi nu lideri autentici, să stopeze acest demers.

Este inadmisibil să se convoace peste Biroul Comisiei, peste voinţa acesteia, şedinţă de Comisie la orele 14.

Ca atare, noi vă asigurăm, domnule preşedinte, de tot respectul nostru şi sprijinul nostru în respectarea şi întronarea democraţiei la toate nivelurile.

Vă mulţumesc anticipat.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Cu speranţa că, din toamnă, această importantă instituţie parlamentară a declaraţiilor politice va beneficia de un alt spaţiu de timp, respectiv există o propunere pentru luni după-amiază, şi de mai mult timp, o oră şi jumătate, cel puţin, asta va depinde de colegii noştri din Comisia de regulament care, în această vară, au ceva de lucrat şi să vină cu asemenea propuneri, vă mulţumesc pentru participare şi vă doresc o zi deosebită.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Dumitru Avram:

"Bac achiziţionat din Germania în drum spre Turnu Măgurele"

Zilele trecute a fost încărcat şi sigilat la Bremenhamer (Germania) bacul românesc care va asigura, începând cu anul viitor, traversarea Dunării în cadrul importantului proiect Turnu Măgurele - Nicopole. Bacul are o greutate de 320 tone, cu capacitate portantă de 234 tone, o lungime totală de 60 m, o lăţime de 14,15 m şi o înălţime de 2,71 m. Bacul dispune de 4 motoare diesel ce asigură o manevrare uşoară în toate direcţiile. El va traversa Dunărea în 5 - 6 minute, putând transporta 20 de camioane sau 10 tiruri.

Proiectul este aprobat prin Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană prin Programul PHARE 2002, ratificat prin Ordonanţa nr. 52/22 august 2003 a Guvernului României. Amplasamentul, aflat în zona Municipiului Turnu Măgurele, va cuprinde o suprafaţă de 5,2 ha, pe malul fluviului Dunărea. Este un proiect de cooperare transfrontalieră dintre România şi Bulgaria, realizat în oglindă cu partea bulgară; termen de realizare: 18 luni; termen de punere în funcţiune: august 2006.

Proiectul, în valoare de 4,5 milioane euro, din care fonduri Phare 3,2 milioane euro şi cofinanţare (CJT Teleroman şi CI Turnu Măgurele) 1,2 milioane euro, va cuprinde o clădire multifuncţională, peron şi copertina de control, grupuri sanitare, magazie de mărfuri, clădire control autovehicule, utilităţi, platforme, parcaje, trotuare, drum de acces, zone verzi şi rampa de acostare a feribotului.

Un rol determinant în materializarea acestei acţiuni l-a avut Consiliul Judeţean Teleorman care a prezentat un proiect fezabil şi o strategie în contextul exigenţelor UE. Prin realizarea acestui proiect, se urmăreşte fluidizarea traficului în zona de sud a ţării şi trecerea mijloacelor grele de transport marfă (TIR) prin Bulgaria către zona Turcia, Grecia. Vor fi asigurate locuri de muncă pentru 120 de persoane. În cadrul cofinanţării, beneficiarii locali, respectiv Consiliul Judeţean Teleorman şi Consiliul Local Turnu Măgurele, s-au preocupat de întocmirea proiectului şi achiziţia vasului de transport pentru traversarea Dunării (feribot).

Comisia condusă de vicepreşedintele Consiliul Judeţean Teleorman, prof. Ion Putineanu, s-a deplasat în cursul lunii mai 2005 în Germania unde a identificat vasul de transport, a negociat preţul şi s-a întocmit Contractul de vânare-cumpărare a vasului "Stadland"DB 3678, cu firma VBW Nordeham. În perioada 20-25 iunie 2005, comisia, formată din consilieri judeţeni şi membri ai unităţii de implementare, s-a deplasat din nou în Germania pentru predarea-primirea vasului şi încărcarea lui pe o navă de transport în vederea aducerii în ţară.

Consemnând această realizare deosebită, cerem, în acelaşi timp, Ministerului Administraţiei şi Internelor ca şi factorilor locali să aducă la cunoştinţa opiniei publice condiţiile prăbuşirii podului de la Mavrodin, de pe râul Vedea, numărul exact al pierderilor de vieţi omeneşti şi cauzele acestora.

Domnul Ştefan Baban:

"Lecţie de politeţe"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Parlamentul României, atât ca instituţie, cât şi ca putere, are o importanţă deosebită în viaţa acestei ţări. "Cei 15 ani de democraţie, mai mult sau mai puţin europeană, au demonstrat că pe zi ce trece încrederea în puterea legislativă scade văzând cu ochii, că aceasta nu reprezintă în ochii cetăţeanului de rând decât un motiv pentru cronicile de umor şi mai ales pentru creşterea neîncrederii faţă de comportamentul persoanelor alese şi desemnate să ne reprezinte chiar şi în Europa.

De foarte multe ori, mass-media, altă putere a statului democratic, a atras atenţia atât opiniei publice, cât şi aleşilor că cei care au acces în această structură nu sunt întotdeauna pregătiţi pentru a face faţă responsabilităţilor şi cerinţelor stipulate de această instituţie. Nu putem da vina nici pe cultura generală a fiecăruia dintre noi, nici pe cei 7 ani de acasă, nici pe experienţa politică mai multă sau mai puţină.

De gândit mi-au dat, de fiecare dată, certurile şi mai ales bufoneriile pe care unii dintre colegii noştri le prezintă la şedinţele comune ale celor două Camere. Indiferent de culoarea politică, de principiile şi afinităţile spectrului politic, cred că este bine ca, de fiecare dată, să dăm dovadă de bun simţ şi respect, pentru că, îndeplinind cele două condiţii, dăm dovadă şi de respect faţă de noi şi faţă de cetăţenii acestei ţări.

Ultima reuniune a parlamentarilor români, cea de săptămâna trecută, la dezbaterea moţiunii de cenzură, a lăsat un gust amar tuturor celor care au fost de faţă, aşa sper, dar mai ales celor care au privit. Persoane importante, care au guvernat şi care guvernează destinele acestei ţări, din cauza ambiţiei şi orgoliilor personale, au lăsat la o parte buna creştere şi educaţia, ca să nu mai vorbim de civilizaţie, şi s-au comportat ca în mahalalele renumite ale acestei ţări. În aceste condiţii, ce să mai ceri omului de rând, tinerei generaţii sau celor cu un nivel precar de pregătire, dacă tu, persoană desemnată să reprezinţi, în străinătate, această ţară, te pretezi la invective şi mojicii, şi asta în faţa unei naţiuni întregi.

Patima politică şi orgoliul personal tind să devină trăsăturile generale ale clasei politice româneşti. Încet, încet, ele vor fi transferate şi asupra celorlalte domenii ale societăţii româneşti, pentru că răul tinde să acapareze totul în această ţară. Ne lăsăm orbiţi, noi, clasa politică şi conducătoare, de cele mai mici cuvinte, le dăm interpretări tendenţioase, fără să ne gândim că mai potrivite în aceste momente ar fi buna înţelegere, colaborarea şi colegialitatea.

După cum evoluează lucrurile, nu va mai trece mult timp şi vom avea scene în Parlamentul României ca cele din Taiwan, Coreea de Sud etc., dar, în acelaşi timp, vom avea şi pretenţii, fără acoperire desigur, că suntem un Parlament european. Dacă tot dorim aceasta şi mai ales dacă tot trâmbiţăm peste tot dorinţa arzătoare de a face parte din grupa ţărilor europene civilizate, cred că a venit timpul să restructurăm şi această instituţie, Parlamentul, acţiune care să înceapă în primul rând cu schimbarea atitudinii reprezentanţilor acestei puteri, pentru că, indiferent de credinţa politică, de părerile personale şi mai ales de direcţiile trasate de propriile partide politice, politeţea şi civilizaţia nu trebuie să lipsească. Poate doar aşa vom mai câştiga ceva procente în încrederea oamenilor, a cetăţenilor care, din patru în patru ani sau chiar mai puţin, au încredere în noi sau ne sancţionează comportamentul inadecvat prestat atât în campania electorală, cât şi în acest for.

Iar dacă considerăm că nu avem nimic de învăţat, să facem bine şi să tragem cu ochiul la Parlamentul European şi să comparăm situaţiile.

Concluzia este doar una: No comment!

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declaraţie politică privind adoptarea de către Partidul Democrat a doctrinei populare.

Adoptarea unei doctrine populare de către Partidul Democrat reprezintă în mod cert cea mai radicală reformă a unui partid românesc din ultimii ani. Doctrina populară corespunde şi acoperă nevoile acute ale unei societăţi româneşti care, în sfârşit, după 15 ani, se află în proces de consolidare a structurii sale democratice şi de afirmare pe scena politică europeană.

Preeminenţa legii, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, respectarea valorilor comunităţilor etnice şi religioase, promovarea ideii de unitate şi respect în diversitate şi a principiilor dezvoltării durabile, a unei politici externe şi de securitate coerente şi comune - iată coordonatele noii abordări doctrinare, care, în mod cert, va da semnalul revenirii la viaţă a electoratului din românia.

Reforma care va avea loc atât la nivel structural, cât şi la nivel doctrinar va oglindi această schimbare de orientare radicală şi se va materializa prin dezvoltarea unor programe şi politici care să vină în întâmpinarea unui electorat obosit de demagogie şi contrareforme.

Partidul Democrat demonstrează astfel că este un partid receptiv la reformelel profunde ale societăţii româneşti, adaptându-şi scopul în raport cu tendinţele, evoluţiile şi necesităţile societăţii româneşti. Prin această decizie, se acoperă un segment doctrinar absent pe scena noastră politică, rezolvându-se vidul politic care ameninţă inclusiv aderarea României la Uniunea Europeană în 2007.

Afilierea Partidului Democrat la structurile Partidului Popular European va reprezenta un pas imens înainte pentru promovarea intereselor României în perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Partidul Popular European are nu numai cel mai important grup politic, dar este totodată şi singurul partid cu reprezentare la nivelul tuturor ţărilor Uniunii Europene.

Partidul Democrat, în condiţiile admiterii sale în Partidul Popular European, îşi va asuma sarcina promovării intereselor României în scopul integrării în Uniunea Europeană. Prezenţa secretarului general al Partidului Popular European, domnul Antonio Lopez Isturiz, la lucrările Convenţiei Naţionale Extraordinare a Partidului Democrat reprezintă în acest sens un semnal pozitiv dat României şi, mai ales, o dovadă a credibilităţii noii idei şi viziuni politice de pe scena politică românească. Este incă un semnal că România intră în marea familie europeană.

Domnul Horia Văsioiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Doresc astăzi să vă readuc în prim plan o categorie de concetăţeni pe care, prin natura slujbei actuale, este practic imposibil să nu o fi întâlnit. Este compusă, în general, din oameni modeşti, puţin speriaţi de contactul cu autorităţile statului şi care, de obicei, pot fi întâlniţi pe holurile şi în sălile instanţelor de judecată sau în antecamerele unor oficialităţi: primari, prefecţi, miniştri, parlamentari etc., aşteptând răbdători să înceapă înfăţişarea într-un proces sau să fie primiţi în audienţă.

Strâng în braţe sacoşe de plastic doldora de hârtii ce conţin tot zbuciumul lor sufletesc acumulat în decursul ultimilor ani, de când încearcă, în zadar, să-şi recupereze bunurile confiscate de regimul comunist. Unii sunt înverşunaţi, alţii, din contră, aproape resemnaţi, mulţi atinşi de nevroze sau chiar în pragul depresiei.

Vorbesc cu oricine este dispus să-i asculte şi îţi dai seama că au ajuns să cunoască legile mai bine decât mulţi dintre avocaţi. Scot din acele sacoşe certificate de moştenitor, extrasuri de carte funciară sau de la Arhivele Naţionale, adrese de la diferite instituţii, copii după sentinţe judecătoreşti etc.

Nu trebuie să fii mare specialist pentru a-ţi da seama că, în majoritatea cazurilor, dreptatea, deşi nu au reuşit să şi-o găsească până acum, este de partea lor. În plus, mai afli şi fel de fel de grozăvii: primari care, în dispreţul legii, s-au împroprietărit pe ei şi pe rudele lor până la a zecea spiţă, lăsându-i deoparte exact pe cei care aveau cele mai multe drepturi; imobile vândute chiriaşilor, deşi exista sentinţă de retrocedare şi statul nu a fost niciodată proprietar; terenuri concesionate sau vândute, deşi existau cereri de retrocedare depuse de foştii proprietari sau moştenitorii acestora şi câte şi mai câte.

Ei sunt, doamnelor şi domnilor, cei pe care, după regimul comunist, indiferenţa autorităţilor şi a justiţiei i-a răstignit a doua oară. Şi, pentru ei, Guvernul şi-a asuma răspunderea privind pachetele de legi ale proprietăţii şi justiţiei, iar noi am respins moţiunea de cenzură a Opoziţiei.

Dar acest lucru nu este suficient. Trebuie să veghem ca responsabilii cu aplicarea legilor, primari, prefecţi, judecători etc., să-şi facă datoria, altfel, asumarea responsabilităţii va cădea în desuetudine, ca orice formă fără fond.

Doar când toţi românii îşi vor găsi dreptatea la ei în ţară şi nu pe la Strasbourg, vom putea să spunem că responsabilitatea a fost asumată cu adevărat.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Semcu:

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se vrea a fi un gând sincer, adresat, cu prietenie, tuturor colegilor mei, indiferent de culoarea politică, indiferent de limba maternă şi indiferent de simpatia sau antipatia pe care mi-o poartă.

Ne aflăm la finalul primei noastre sesiuni şi cred că este momentul ca, de la acest microfon, să se audă şi astfel de cuvinte...

Cu numai un an şi jumătate înainte de 1 ianuarie 2007 şi cu numai câteva luni înainte de raportul de ţară, Guvernul Tăriceanu a apreciat, asumându-şi răspunderea, că reforma în justiţie şi garantarea proprietăţii prin legi specifice reprezintă, în mod real, o urgenţă. Însuşi domnul Jonathan Scheele afirma, în legătură cu aceasta, că: "Ar fi păcat dacă Parlamentul ar respinge acest pachet de legi. Cred că ar afecta perspectivele aderării României şi ar ridica semne de întrebare asupra suportului dat de Parlament procesului de integrare".

Dar, astăzi, nu vreau să dezvolt, cu argumente, necesitatea acestor legi, ci numai să punctez dezbaterea şi votul moţiunii de cenzură iniţiate de Partidul Social Democrat, din perspectiva reflectării acestora în mass-media: "circ", "stadion", "fluierături", "huiduieli", "replici acide" sunt cuvintele numitor comun al majorităţii articolelor dedicate poate celui mai important eveniment al primei noastre sesiuni parlamentare, de traversarea căruia puteau depinde inclusiv aplicarea sau nu a clauzei de salvgardare şi organizarea de alegeri anticipate.

Vreau să precizez că, din punctul meu de vedere, presa nu are nici o vină: a reflectat ceea ce a văzut că s-a petrecut aici, neinventând nimic! Presa este liberă şi a avut dreptul să aplece balanţa între a relata ce s-a dezbătut şi cum s-a dezbătut.

Adevăratul efect l-am putut constata vineri, când m-am întâlnit cu cetăţenii din circumscripţia mea electorală: comentariile şi opiniile lor mi-au părut, unele, având legătură mai degrabă cu un meci de fotbal decât cu o decizie politică luată în forul legislativ al României. Rezumând, de miercuri încoace, în opinia românilor parlamentarii, nu numai că dorm şi nu numai că absentează nemotivat, ci şi fluieră, se ceartă şi se jignesc în timpul şedinţelor. Cu alte cuvinte, am mai adunat câteva procente la "lipsa de încredere", de care chiar că nu aveam nevoie!

Stimaţi colegi,

Miercuri, împătimiţi de miza dezbaterilor, ne-am cam lăsat duşi de val... Putem duce lupte de idei, ne putem confrunta în doctrine, putem fi sau nu de acord cu un proiect de lege sau cu altul, dar, dacă nu dorim să afectăm şi mai mult în ochii cetăţenilor credibilitatea şi respectul instituţiei pe care o reprezentăm, trebuie ca măcar de aici încolo să ne străduim să o facem civilizat.

Domnul Ovidiu Brînzan:

"Ministrul Cinteză se plânge că nu are bani, dar creşte costul medicamentelor"

La ora actuală, nici 10% din farmacii nu mai eliberează medicamente gratuite şi compensate din lipsă de fonduri. În loc să rezolve problema finanţării, ministrul Cinteză dă vina pe foştii guvernanţi, dar găseşte şi soluţii pentru a ajuta firmele care l-au sponsorizat.

Un ordin recent al ministrului sănătăţii scoate dintr-un foc aproape 500 de medicamente româneşti de pe lista celor compensate. Este o lovitură sub centură dată industriei farmaceutice româneşti care abia reuşise să se alinieze la standardele internaţionale. Motivul invocat de dl. Cinteză, şi anume lipsa studiilor de bioechivalenţă, nu stă în picioare pentru că ele nu sunt obligatorii niciunde în Uniunea Europeană.

Cauza reală a acestei măsuri aberante este favorizarea importatorilor care aduc aceleaşi medicamente la preţuri de câteva ori mai mari. Statul plăteşte, importatorii câştigă şi au bani să îl sponsorizeze în continuare pe Cinteză.

În acest timp, comisioanele curg, industria românească de medicamente e pusă pe butuci, iar pensionarilor li se spune cu cinism că nu sunt destui bani şi că trebuie să aleagă între a muri de foame sau de boală.

Nu înţelegem lipsa de responsabilitate cu care ministrul sănătăţii îşi bate joc de banul public şi de sănătatea bolnavilor, dar mai ales ne surprinde lipsa de reacţie a premierului Tăriceanu care, în mod evident, a pierdut controlul în domeniul sănătăţii.

Domnul Relu Fenechiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urmă cu un an de zile, foarte multă lume a salutat intenţiile partidului de guvernământ de atunci, PSD, de a trece pe listele electorale un număr însemnat de tineri. Făcând parte dintr-un partid aflat pe poziţii opuse PSD, am avut o serie de reticenţe privind preconizata infuzie de tineret pe listele electorale. Aceste reticenţe se refereau nu la intenţiile în sine de promovare, ci la calităţile garniturii de tineret a PSD.

Din păcate, reticenţele mele s-au adeverit. Dar nu mi-am închipuit că tinerii deputaţi din PSD sunt deficitari la capitolul celor 7 ani de acasă. Pentru că numai aşa se poate explica atitudinea lor de acum o săptămână faţă de ministrul justiţiei, doamna Monica Macovei. Nu aş fi avut nimic de obiectat dacă tinerii din PSD aveau o poziţie critică faţă de activitatea propriu-zisă a ministrului în cauză. Era dreptul dumnealor să-şi exprime o poziţie politică critică. Dar să recurgi la o mojicie de genul aceleia la care s-au pretat cei din TSD, prin asocierea numelui ministrului justiţiei cu o reclamă la băuturi alcoolice, profitând de un atac murdar şi nefondat din presă, întrece orice măsură. Şi dacă ne gândim că gestul celor din TSD a fost făcut în Parlamentul României, el poate fi socotit şi mai descalificant.

Iată deci, cine mai avea cumva speranţe într-o primenire a unuia dintre principalele partide ale ţării, a fost acum definitiv înşelat. Există oare vreo diferenţă între tropăiturile şi urletele parlamentarilor FSN - FDSN, precursorii PSD din anii 1990 - 1996, şi apucăturile celor din TSD? Nu. La ce ne putem deci aştepta? Poate mai repede decât am crezut, tinerii din PSD vor călca pe urmele seniorilor. Mă refer la acei seniori care ţin prima pagină a ziarelor la capitolul acuzaţii privind acte de corupţie. În curând, îi vom vedea aici pe un Ponta, Buhăianu şi ceilalţi. Vă asigur că vor fi mult mai periculoşi decât profesorii lor.

PS. Liderul TSD, Victor Ponta, a recidivat în acest week-end la Iaşi. El a declarat că ministrul justiţiei emite legi de parcă acestea ar fi făcute la beţie. Ziarul care a publicat acel articol murdar a fost ţinta a sute de mesaje de dezavuare pe internet. Domnul Ponta nu va primi mesaje de dezavuare. Dacă se va ajunge la sistemul de vot uninominal, nu va mai primi sufragii. Şi nu numai pentru faptul că nu ştie ce comportament trebuie să aibă în societate faţă de o femeie.

Domnul Dumitru Pardău:

"Retrocedarea terenurilor forestiere"

Audienţele au scos la lumină multitudinea de probleme cu care se confrunta oamenii de ani şi ani de zile, fără ca cineva să facă ceva pentru ei.

Astfel, pe raza judeţului Suceava, mai exact in comunele, Izvoarele Sucevei, Fundul Moldovei, Moldova Suliţa am întâmpinat o serie de probleme deosebit de grave.

Zeci de oameni au făcut, în repetate rânduri, plângeri la instituţiile de stat, relatând situaţia în care se află, dar nimeni nu i-a luat în seamă.

Una dintre cele mai controversate probleme este a retrocedarii terenurilor forestiere.

Dorinţa oamenilor este de a recăpăta drepturile confiscate in trecut, iar în perioada PSD-istă s-au lovit numai de birocraţie şi indiferenţă.

Cu toate ca majoritatea proprietarilor demonstrează, cu acte în regula, nu au fost ascultaţi, nici luaţi in seamă.

In aceste zone, primarii din perioada anterioară, împreună cu comisiile de fond funciar local, au atribuit sute de titluri de proprietate celor care nu aveau dreptul, au defrişat zeci de hectare de pădure, bine-nţeles ca în complicitate cu cei de la silvic, au modificat registrele agricole, au deturnat fonduri si au împroprietărit rudele "

O altă problemă deosebită este starea drumurilor din zonă, ne confruntăm cu solicitări ale locuitorilor din comunele si satele care au drumuri neasfaltate. Din nefericire, unele sunt drumuri care nu au fost asfaltate niciodată şi, totuşi, au rămas la acest stadiu atâţia ani.

O alta solicitare consta în electrificarea unor zone din aceste comune. Este incredibil, dar suntem în anul 2005 si încă se mai foloseşte lampa cu gaz din cauza lipsei curentului electric.

Abuzurile făcute de administraţia PSD-ista din aceste zone au adus oamenii în pragul disperării. Proprietarii de păduri dispun de dosare complete, dar nici măcar nu au fost discutate în comisiile de fond funciar al comunelor, sa fie puşi in posesie, nici gând.

Defrişări masive s-au efectuat pe terenurile oamenilor care nu au ajuns încă în posesia unui act de proprietate, iar acum e prea târziu.

In speranţa că cineva le v-a face dreptate, oamenii încă mai apelează la înţelegere, dreptate si adevăr.

Domnul Aurel Olărean:

Prezenta declaraţie politică este dedicată unor parlamentari PSD Suceava, dintre aceştia deputatul Tudor Mohora făcând referire într-o intervenţie avută în cursul săptămânii trecute la postul de televiziune Antena 1 Suceava, la "circul din Parlamentul României datorat prestaţiei parlamentarilor Alianţei", în timpul dezbaterii moţiunii introduse chiar de către PSD.

Faţă de aceste afirmaţii, mă simt nevoit să iau atitudine cu cât mai mult cu cât reprezint judeţul Suceava în calitate de deputat PD, acesta fiind judeţul în care m-am născut şi locuiesc, spre deosebire de unii parlamentari ai PSD-ului de Suceava, veniţi din alte zone ale ţării şi nevoiţi, realmente, să reprezinte acest judeţ în Parlamentul României, fără să-l cunoască foarte bine şi, mai ales, electoratul şi aspiraţiile sucevenilor.

Mă întreb, aşadar, cum poate un om dintr-un alt judeţ al ţării (Teleorman şi Botoşani) să devină brusc parlamentar de Suceava (bineînţeles, pe lista PSD)? Pe cine mai reprezintă aceşti parlamentari, mai ales că sucevenii nici nu prea au habar de persoanele lor? Este adevărat, legea electorală din România permite acest lucru, însă, respectul faţă de cetăţeni şi interesul faţă de nevoile lor - sursa puterii oricărui parlamentar - mă îndeamnă să dezaprob acest gen de "traseism" geografic, să-l numesc, în care un candidat dintr-o anumită zonă geografică a României poate deveni, teoretic - în varianta PSD - parlamentar al altui judeţ. În întâlnirile cu alegătorii, la Biroul parlamentar din municipiul Rădăuţi (Suceava), cetăţenii vin şi ne reclamă diverse abuzuri datorită guvernării PSD şi atunci, mă întreb, pe bună dreptate: despre care "circ" vorbesc parlamentarii PSD de Suceava? Nu cumva despre legile adoptate în timpul cât s-au aflat la putere, iar acum, tocmai din aceste motive, oamenii cu venituri modeste sunt puşi pe drumuri pentru a-şi căuta dreptatea?

Dar asta se datorează numai "circului" din timpul guvernării PSD. Jocul democratic al alternanţei la putere este greu, se pare, de priceput de unii parlamentari PSD (cei de Suceava, în special), întrucât neputând să-şi prezinte punctul de vedere în Parlament, recurgând la varianta "intoxicării" locuitorilor judeţului Suceava cu astfel este declaraţii, precum aceea amintită mai sus.

Mă întreb, ce s-ar fi întâmplat dacă, Doamne Fereşte, PSD s-ar fi aflat azi la guvernare? Cu siguranţă, n-ar mai fi avut cine iniţia un pachet de legi, precum cel recent adoptat de către Parlament, care-şi propune să reaşeze lucrurile pe făgaşul lor normal, în domeniul proprietăţii funciare şi imobiliare, punându-se astfel capăt harababurii create în mare parte chiar de către guvernarea PSD. Aceasta, stimaţi colegi, reprezintă respectul parlamentarilor coaliţiei aflate la guvernare faţă de cei care, prin votul lor, ne-au acordat încrederea şi responsabilitatea de a-i reprezenta în Parlamentul României. Restul reprezintă doar simple speculaţii ale unor colegi parlamentari de Suceava, făcute în teritoriu, în diverse ocazii, încercându-se, compensatoriu, justificarea lipsei unor iniţiative legislative legate de judeţul pe care-l reprezintă în cel mai înalt for legislativ al României. Puşi în dificultate atunci când este vorba de proprietate şi despre respectarea acesteia, parlamentarilor PSD de la Suceava le-ar fi greu să ne explice poziţia lor populistă în chestiunea Fondului bisericesc de la finele trecutei legislaturi dar, mai ales, atitudinea radical diferită în aceeaşi problemă, de la începutul actualei sesiuni parlamentare.

Acum încearcă din nou, atunci când, din întâmplare, probabil, ajung la Suceava, să manipuleze conştiinţa publică, aşa cum au făcut-o timp de patru ani. Din păcate pentru ei, sucevenii ştiu să facă diferenţa între cei veniţi din alte părţi ale ţării, puşi, probabil, pe listele parlamentare drept recompensă pentru serviciile aduse unor lideri PSD de la centru şi adevăraţii lor reprezentanţi, persoane din judeţul Suceava, cărora i-au acordat votul lor de încredere, dovadă actuala configuraţie a puterii. Altfel este de înţeles, distanţa dintre Teleorman şi Suceava este totuşi destul de mare, realităţile economice şi sociale dintre cele două judeţe fiind destul de diferite, pentru a cunoaşte problemele cetăţenilor în amănunt.

În alte cazuri ale parlamentarilor PSD de Suceava, unii dintre aceştia n-au conştientizat încă faptul că nu mai reprezintă judeţul Suceava în Parlamentul României, dovadă că stau mai mult pe aici, lăsându-şi electoratul sucevean într-o nemeritată dilemă.

Domnul Corneliu Momanu:

Stimaţi colegi,

Vin astăzi, în faţa dumneavoastră, pentru a vă supune atenţiei o serie de aspecte specifice a ceea ce deja putem numi "Vrancea - regatul mafiei PSD".

Mulţi dintre cetăţenii judeţului Vrancea se întrebau, în permanenţă, cum este posibil ca liderii locali ai PSD să cheltuiască sume uriaşe pe diferite activităţi aşa-numite culturale, organizate pentru a preamări partidul condus de Adrian Năstase, Miron Mitrea şi Mircea Geoană. Mirarea era cu atât mai mare, cu cât, din raportul înaintat Curţii de Conturi reieşea clar că Uniunea PSD + PUR a cheltuit în campania electorală o sumă infimă: 106 milioane de lei. în mod logic, atunci ne întrebam cu toţii de unde au fost achitate sumele imense pentru festivităţile amintite anterior. Discutăm aici despre invitarea unor artişti destul de costisitori, de realizarea unor focuri de artificii, de transportul simpatizanţilor la sute de kilometri distanţă.

Iată că, astăzi, la o jumătate de an de la schimbarea politică din România, cei implicaţi atunci încep să rupă legea tăcerii impusă de liderii locali ai PSD şi ne dau indicii clare în legătură cu modul de funcţionare a sistemului mafiot de eludare a legii, ridicat la rang de politică de partid al PSD Vrancea.

Cu această ocazie, aflăm că, între cele două tururi de scrutin, după deconspirarea operaţiunii "autobuzul", liderii PSD Vrancea au încercat să-şi şteargă urmele şi au promis transportatorilor locali că li se va plăti dublu costul motorinei, pentru a mai face câteva curse cu "turiştii electorali". Pentru ca la o eventuală verificare să nu poată fi verificaţi, ei au apelat la un truc. Astfel, cursele respective au fost comandate şi, ulterior, ar fi trebuit plătite de către o societate al cărui acţionar era Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Vrancea. Cursele respective, însă, nu au fost plătite niciodată, ba mai mult, respectivii transportatori au trebuit să plătească TVA-ul, deoarece facturile fuseseră deja eliberate.

Mai important de subliniat este faptul că liderii locali ai PSD au eludat astfel legea, prin folosirea Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Vrancea ca paravan, s-a ocolit Curtea de Conturi, unde trebuiau declarate cele aproximativ 500 de milioane de lei.

Aceste aspecte, prezentate mai sus, fac parte din politica generalizată a PSD la nivel local, de a teroriza toţi agenţii economici locali, pentru ca, ulterior, să poată folosi pentru a stoarce de la aceştia sumele necesare pentru campania electorală.

Vă mulţumesc.

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu ocazia dezbaterii moţiunii de cenzură iniţiate de PSD, doi dintre liderii de marcă ai PNL au arătat, prin intervenţiile lor, că vor face tot ce le stă în putinţă pentru schimbarea preşedinţilor celor două Camere, respectiv Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase.

Acum trebuie să le amintesc onorabililor liberali că, la alegerile din anul trecut, la Senat, Uniunea PSD+PUR a obţinut 57 de mandate, iar Alianţa PNL-PD doar 49 de mandate. Pentru Camera Deputaţilor, Uniunea PSD+PUT a câştigat 132 de mandate, în timp ce Alianţa PNL-PD a înregistrat 112 mandate. Conform Regulamentului, atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor au fost aleşi preşedinţi din partea Uniunii PSD+PUR. Toate bune, numai că PNL-iştii, împreună cu PD-iştii încearcă, pe toate căile, să modifice regulamentele, astfel încât să-i poată schimba pe cei doi preşedinţi. Încotro se îndreaptă lucrurile, vom vedea la toamnă, când se va încerca schimbarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Se pare că, atât la nivel central, cât şi în teritoriu, de mai bine de şase luni, actuala putere are ca principală preocupare schimbarea oamenilor angajaţi în diferite structuri în timpul guvernării PSD. Ca deputat de Argeş, am consemnat numeroase schimbări ale unor angajaţi din instituţiile judeţene, oameni bine pregătiţi profesional, dar având "păcatul" de a fi simpli membri PSD. Toate schimbările sunt operate în urma unor decizii bizare care amintesc de primii ani ai comunismului.

Aşa se face că şi filiala teritorială Argeş a Partidului Naţional Liberal a dat o decizie în data de 24 martie 2005, în care se prevede expres: "Se interzice tuturor reprezentanţilor Alianţei, aflaţi în posturi de conducere, nominalizarea de pesedişti sau de foşti pesedişti care au devenit membri ai Coaliţiei după 2004, pentru funcţii în structurile pe care le conduc." Deci, un director de spital, de exemplu, nu are voie să numească un şef de secţie, fie ea şi chirurgie, numai dacă medicul chirurg provine din Alianţă. Nu se mai ia în discuţie profesionalismul medicului în cauză. După părerea mea, cred că asistăm nu numai în judeţul Argeş, ci şi în toată ţara, la o formă radicală de epurare politică.

Le sugerez colegilor din Alianţă să se îndrepte cât mai mult spre latura socială, de care au făcut atâta uz în campania electorală, nu de alta, dar îi aşteaptă o vară deosebit de fierbinte din punct de vedere social.

Domnul Nini Săpunaru:

Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaţilor pentru a evidenţia atitudinea total ipocrită şi neserioasă a fostului partid de guvernământ.

Săptămâna care a trecut, PSD-ul a introdus în Parlament o moţiune de cenzură care a fost respinsă de o mare majoritate a parlamentarilor, ceea ce a demonstrat totala neseriozitate a respectivului document, dar şi faptului că fostul partid de guvernământ face politică de dragul de a face ceva şi nu în interesul cetăţenilor.

Neavând succes în Parlament şi neputând bloca pachetul de legi absolut necesar pentru demersul de integrare a României în Uniunea Europeană, PSD-ul a găsit o altă modalitate de a ataca Guvernul Tăriceanu.

Astfel, utilizând acelaşi stil cu care ne-a obişnuit, PSD a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu neconstituţionalitatea asumării răspunderii Guvernului asupra unui pachet de legi, încălcându-se astfel, în viziunea parlamentarilor PSD, articolul 114 din Constituţia României.

În aceste condiţii, nu îmi rămâne decât să mă întreb dacă cumva respectivii semnatari ai sesizării au cea mai mică legătură cu realitatea. O astfel de întrebare este absolut normală, ţinând cont de armata de jurişti înregimentată la PSD, mulţi dintre aceştia având pretenţia de a fi printre cei mai buni pe care îi are ţara.

Ne întrebăm cu toţii ce au gândit aceştia când şi-au pus semnătura pe un astfel este document. O primă variantă ar fi aceea că nu sunt chiar atât de buni în tainele justiţiei, ori sunt orbiţi de ipocrizie.

Personal, înclin să cred în a doua variantă şi asta pentru că, dacă ne întoarcem cu numai doi ani în urmă, descoperim lucruri interesante. Astfel, în primăvara anului 2003, Guvernul baronilor, condus la acele vremuri de şeful acestora, Adrian Năstase, şi-a asumat răspunderea în Parlament pentru un pachet legislativ, alcătuit din 17 acte normative. În data de 3 aprilie 2003, Grupul parlamentar al PRM din Camera Deputaţilor invoca neconstituţionalitatea asumării răspunderii, iar Curtea Constituţională se pronunţa, considerând, la acea vreme, că demersul fostului partid de guvernământ este constituţional.

De ce acum, după doi ani, cei ce atunci au folosit această metodă, de a trece prin parlament o serie de acte normative, consideră că decizia actualului Guvernul este neconstituţională? Există cumva pentru PSD o altă Constituţie? Există alte reguli aplicabile în cazul PSD? Din atitudinea celor care au guvernat ţara în perioada 2000 - 2004 se pare că da.

Faţă de aspectele exprimate anterior, doresc să reafirm poziţia mea clară de respectare a legii şi a valorilor morale în politică şi condamn cu fermitate atitudinea PSD de a realiza anumite acte doar de dragul este a lovi în activitatea actualului guvern.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Care sunt elementele esenţiale ale unei ţări? limba, cultura, personalităţile şi, bineînţeles, drapelul.

Drapelul naţional al României este legat de revoluţia de la 1848, culorile alese atunci reprezentând fiecare un element important "

Introducerea celor trei culori - roşu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfăptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porşi, de către Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tării Româneşti. La cererea domnului muntean, sultanul a încuviinţat printr-un hatiserif înfăţişarea steagurilor pentru navele comerciale româneşti şi unităţile oştirii pământene. Pentru corăbiile negustoreşti se prevedea "steag cu faşa galbenă şi roşie, având pe dânsul stele şi la mijloc pasăre albastră cu cap", iar pentru armată, "steag cu faşa roşie, albastră şi galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc."

Înlăturat odată cu intervenţia străină din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel naţional la 1 septembrie 1863, de către Alexandru Ioan Cuza. El avea însă culorile dispuse orizontal, redate roşu, galben, albastru, şi s-a menşinut în această alcătuire până în anul 1867, când, punându-se din nou problema însemnului nostru naţional, comisia însărcinată cu stabilirea drapelului ţării şi-a însuşit propunerea lui N. Golescu, fostul paşoptist, aceea potrivit căreia culorile "să fie asezate cum era la 1848", adică vertical, în ordinea albastru, galben, roşu, care s-a păstrat până azi.

Albastru (sau azur) reprezintă aerul, cel mai nobil element după foc şi simbolizează blândeţea, frumuseţea, nobleţea şi buna-credinţă.

Galben (sau aur) este un simbol al măririi, forţei, bogăţiei şi purităţii, precum şi al holdelor aurii de grâu din timpul verii;

Roşu, reprezintă un simbol al măririi, bravurii, îndrăznelii şi generozităţii, precum şi al sângelui varsat în lupte, al puterii de viaţă şi al energiei strămoşeşti.

Simbol de mândrie supremă al unui popor, drapelul a fost unul din cei mai importanţi actori în evenimentele din decembrie 1989. Cine poate uita drapelul tricolor lipsit de stema socialistă. Din păcate, de ziua naţională îl putem vedea destul de rar la ferestrele sau la porţile românilor.

Pentru militari, drapelul are o semnificaţie cu totul aparte, el fiind prezent întotdeauna acolo unde s-a vărsat sânge românesc, de la războiul pentru obţinerea independenţei de stat din 1877până în prezent în Irak, Afganistan sau Serbia, fiind un element ce defineşte legătura cea mai puternică cu ţara.

Domnul Ion Dumitru:

"Moment de răscruce în silvicultura românească"

Obiectivul central al actualei puteri în domeniul silviculturii a fost privatizarea cu orice preţ, în mod obligatoriu.

În realizarea acestui obiectiv, puterea nu a ţinut cont nici de experienţa europeană în domeniu, nici de 50 de ani de realizări româneşti în conservarea şi dezvoltarea pădurilor. Punctul de vedere al Băncii Mondiale, invocat ca argument suprem când este vorba despre păreri autorizate pentru realizarea privatizării în economie, a fost ferm şi fără echivoc: "nu privatizaţi pădurile în România". Şi au prezentat argumente: nivelul scăzut al conştiinţei forestiere determinat de standardul de viaţă scăzut al potenţialilor proprietari particulari, inexistenţa unui agent alternativ pentru stat, care să poată formula şi asigura o administraţie raţională, pe baze riguros ştiinţifice a fondului forestier naţional.

Ţările europene cu silvicultură avansată au apreciat în termeni elogioşi biodiversitatea pădurilor româneşti, unice în Europa, concepţia eminamente ecologică a managementului statului în domeniul pădurilor.

Aceste puncte de vedere nu au prezentat nici o importanţă în faţa obiectivului actualei puteri de a manipula populaţia creându-i o falsă senzaţie proprietatea asupra pădurii semnifică un trai mai bun, realizarea unei dorinţe mai vechi.

Ca să fie şi mai convingătoare, puterea şi-a luat măsurile necesare pentru a falimenta singurul agent economic rentabil din toate punctele de vedere. Cum? Pe două căi importante: mai întâi s-au mobilizat să creeze opinia ca specialiştii Regiei au comis numai fraude. Pentru că era la modă teza cu corupţia, ideea a prins. Pentru românii simpli, care nu au timp de cercetări, este mai uşor să spui "aşa o fi", decât să analizezi în profunzime problema.

În al doilea rând, s-a acţionat asupra specialiştilor, care, fie au fost înlăturaţi, fie au fost trecuţi în etajul dominat, lipsit de lumină. Au fost inventaţi peste noapte manageri, inşi necunoscuţi, oameni din afara sectorului, cu antecedente dubioase, şantajabili, care nu au întrunit decât un singur obiectiv: realizarea algoritmului politic de la pădurar la ministru. Cu asemenea preocupări inginereşti, evident, că producţia a suferit un recul periculos, apropiat falimentului, fond muzical adecvat pentru ca domnul ministru să alimenteze media cu sloganul "cravatele şi cartuşele". Acesta tinde să devină imnul Ministerului Agriculturii, profund preocupat să asigure producătorilor agricoli români un preţ de achiziţie pentru grâu de 2700 de lei/kg. Aceloraşi producători le asigură tărâţe cu 6000 de lei/kilogram şi pâine neagră la preţ de cozonac.

Preocupările pentru valorificare superioară a masei lemnoase nu mai sunt de bon ton. Doar privatizarea interesează, obiectiv care, dacă nu se va realiza repede, îşi va pierde obiectul muncii, deoarece pădurilor privatizare şi distruse li se alătură acum şi efectele stihiilor naturii şi ale guvernului dornic să îşi atingă ţelul cu orice preţ.

Sesizând degringolada din rândul silvicultorilor, creată şi întreţinută de minister, agenţii economici s-au mobilizat şi profită din plin conservându-şi forţele. Nicicând Regia Pădurilor nu a cunoscut o asemenea rămânere în urmă la exploatare masei lemnoase. Motivul e simplu, algoritmul stabilit încă nu a fost implementat până la capăt. Mai sunt portari şi femei de serviciu din PSD care nu au fost înlocuiţi. Capacităţile de producţie construite cu bani grei, cu tehnologii moderne, zac lovite de letargie contagioasă fiindcă ele trebuie să prindă urgent rugina nerentabilităţii ca să poată fi privatizare. În acelaşi timp nu se mai construieşte nimic, în primul rând, pentru că nu mai sunt bani, dar şi pentru că nu mai există preocupare pentru realizarea lor. Ministerul trebuie să îngroape regia care este asociată cu proprietatea de stat asupra pădurilor. Ca să fie credibilă teza ministerului, acesta a concentrat capacitatea de asigurare a pazei pădurilor pentru descoperirea arborilor furaţi din pădurile retrocedate "cu complicitatea vechii puteri".

În acest fel, nu numai că nu se asigură paza pădurilor particulare, dar nu se mai păzesc nici pădurile statului, capacitatea personalului silvic fiind orientată spre găsirea cioatelor trecutului.

Drumuri forestiere nu se mai construiesc, albiile torenţiale producătoare de victime şi pagube nu se mai corectează, iar fondurile ce încă se mai acumulează abia dacă acoperă salariile personalului. Dacă totuşi mai rămâne ceva, este astfel dirijat încât să poarte stindardul bunăvoinţei conducerii ministerului, căruia îi trebuie ridicate osanale.

Lozincile silvoturismului, ale turismului ecvestru, cu care au ameţit electoratul, s-au estompat de mult timp. Managerii au preocupări importante: privatizarea pădurilor cu orice preţ spre sigura lor dispariţie.

Domnul Liviu Ciucă:

Obiectul: Proiectul de Lege privind controlul provenienţelor averilor care nu pot fi justificate din venituri legale.

Proiectul de lege privind controlul provenienţelor averilor care nu pot fi justificate din venituri legale urmăreşte adaptarea legislaţiei româneşti în domeniul ilicitului la acquis-ul comunitar lărgind sfera persoanelor care pot fi controlate.

După 1989, în România, cetăţenii români, dar şi cetăţenii străini au făcut averi considerabile, unele dintre acestea fiind create prin încălcarea dispoziţiilor legale, iar altele prin specularea unei pretins sau real vid legislativ.

Nevoia acestei legi rezidă din faptul că în ultima perioadă tot mai multe persoane s-au îmbogăţit creând averi considerabile prin eludarea dispoziţiilor legale.

Prin această iniţiativă legislativă, noi, reprezentanţii PC, dorim să oferim justiţiei pârghiile necesare tragerii la răspundere a unor persoane care nu pot justifica provenienţa unor averi, ele depăşind puterea legală de acumulare a subiecţilor vizaţi. Plecăm de la premisa că tot ceea ce este imposibil de dovedit este ilicit şi încercăm să combatem corupţia, evaziunea fiscală, practicile contrare economiei de piaţă, asigurând protecţia relaţiilor patrimoniale corecte dintre cetăţeni, dintre aceştia şi instituţiile statului din care fac parte.

Vrem ca justiţia în România să funcţioneze şi marii corupţi şi evazionişti să fie prinşi, dar, pentru aceasta, justiţia trebuie ajutată. asta dorim şi noi să facem prin acest proiect de lege. El vizează controlul averilor semnificative în legătură cu care există indici că depăşesc veniturile legal obţinute de către posesorii acestora.

Acest proiect de lege vizează persoanele fizice, cu excepţia demnitarilor, a magistraţilor, a funcţionarilor publici, şi a unor persoane cu funcţii de conducere din sistemul bugetar, pentru care există deja un cadru normativ corespunzător în privinţa averilor.

Antrenăm în acest proiect normativ cetăţeni şi instituţii publice (precum administraţiile financiare, oficiile Registrului Comerţului şi Agenţia pentru valorificarea Activelor Bancare) cărora li se dă posibilitatea să sesizeze secţiile teritoriale ale PNA, urmând ca procurorii din aceste structuri să efectueze o activitate de verificare prealabilă care se va finaliza prin ordonanţa de admitere sau respingere a sesizării. În cazul în care ca urmare a verificării prealabile se constată diferenţele certe între nivelul probat al valorii averii şi valoarea reală a acesteia, averea este supusă controlului. Pe lângă fiecare curte de apel va funcţiona o comisie de cercetare a modului de dobândire a averilor formată din doi judecători de la Curtea de Apel şi un procuror de la Parchetul care funcţionează pe lângă Curtea de apel.

Rolul acestei comisii speciale de cercetare este de inventariere, în condiţiile legii, a bunurilor persoanelor care tare stabilind probatoriu necesar începerii sau neînceperii urmăririi penale.

Proiectul de lege respectă toate etapele procesual legale, începând cu sesizarea instituţiilor abilitate, verificarea prealabilă de către comisia specială, controlul propriu-zis (fază care se încheie cu clasarea cauzei, trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel sau suspendarea cercetării şi trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni, în final urmând judecata cu toate etapele ei.

Cu speranţa că acest proiect de lege va fi adoptat, vă adresez rugămintea de a ne sprijini în acest sens.

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Un mare semnal de alarmă trebuie tras în atenţia factorilor de decizie pentru a se lua de urgenţă măsuri în vederea remedierii câtorva aspecte cu care se confruntă în prezent economia şi societatea românească, probleme cu care se confruntă şi 57 000 de cooperatori meşteşugăreşti din partea cărora am primit sesizări.

În primul rând, organizaţiile cooperatiste sunt supuse concurenţei neloiale din partea producătorilor de mărfuri ieftine care nu oferă nici un fel de garanţie, dar sunt de cele mai multe ori alese de largi categorii de consumatori datorită veniturilor reduse ale acestora, dar şi a lipsei de informaţii. O situaţie similară se înregistrează în ceea ce priveşte anumite tipuri de prestări de servicii pentru populaţie, având în vedere existenţa atelierelor care funcţionează în barăci de metal, pe trotuare, spaţii verzi sau în scări de bloc, lipsite de condiţiile elementare de igienă şi reprezentând un real pericol social.

Aceste activităţi constituie o concurenţă neloială pentru organizaţiile cooperatiste şi pun în pericol stabilitatea locurilor de muncă din cooperaţia meşteşugărească.

O altă problemă ar fi perpetuarea evaziunii fiscale şi a muncii "la negru". Organizaţiile cooperatiste meşteşugăreşti sunt afectate de funcţionarea unui număr important de agenţi economici care utilizează forţa de muncă "la negru", practicând preţuri şi tarife inferioare celor reale. Organizaţiile cooperatiste aplică în integritatea ei legislaţia fiscală, concurenţa neloială fiind simţită mai ales în domenii tradiţionale din sfera reparaţiilor de articole personale, gospodăreşti şi bunuri de folosinţă îndelungată, a construcţiilor şi instalaţiilor, serviciilor de igienă personală, prelucrarea lemnului etc.

De asemenea, fiscalitatea asupra locului de muncă se menţine ridicată, acest factor afectând serios disponibilitatea oricărui angajator din ramurile producătoare de valoare adăugată de a mări salariul, cel puţin în zona vizibilă a economiei, în pofida aplicării cotei unice de impozitare a veniturilor. Fiscalitatea se menţine ridicată şi ca urmare a iertării de datorii a marilor datornici şi a reeşalonării de care au beneficiat mulţi dintre aceştia în anii tranziţiei.

S-a observat un mare decalaj, la nivelul economiei naţionale, pe linia câştigurilor obţinute, între salariile din ramurile economiei naţionale generatoare de valoare adăugată, care acţionează într-un mediu concurenţial real, şi cele din regiile autonome, companiile naţionale, sistemul bancar. Aceste diferenţe au o consecinţă gravă, şi anume faptul că însăşi munca se devalorizează, iar tinerii aplicanţi devin din ce în ce mai dezinteresaţi.

Se impune, după cum vedeţi, luarea anumitor măsuri, menţionate şi mai sus, pentru rezolvarea problemelor ridicate, deoarece acestea au consecinţe extrem de grave.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Noi mergem cu Vadim!

Slugoii lui Anghel Stanciu fac presiuni infernale asupra preşedinţilor organizaţiilor locale ale Partidului România Mare de pe raza judeţului Iaşi, spre a-i convinge să strângă semnături pentru înscrierea la Tribunal a fantomaticului partid Popular, născut mort.

Din păcate pentru Stanciu, care a condus Partidul România Mare Iaşi vreme de aproape 14 ani, demersul său este sortit eşecului. Nu numai că oamenii nu-l urmează pe drumul lui de sinucigaş politic (şi-a bătut singur cuiele la sicriu!), dar au întâmpinat cu satisfacţie decizia d-lui preşedinte Corneliu Vadim Tudor de a curăţa partidul de corupţi, mafioţi şi lichele. "Bine că aţi scăpat de broscoiul ăla!" mi-a spus unul dintre vechii noştri militanţi din mediul rural, părerea lui fiind împărtăşită, de altfel, de marea majoritate a membrilor şi simpatizanţilor Partidul România Mare.

Chiar dacă gaşca lui Stanciu mizează, încă vreo câteva zile, pe deruta provocată de faptul că Partidul România Mare Iaşi a rămas fără sediu (iar mai marii Primăriei întârzie, nepermis de mult, rezolvarea situaţiei!), oamenii valoroşi, cinstiţi şi patrioţi şi care compun filiala Judeţeană a Partidul România Mare nu s-au lăsat păcăliţi de chemările amăgitoare ale unor politruci ridicoli care s-au mânjit pe faţă cu vopsea "populară".

Echipele noastre bat judeţul, de la un cap la altul, iar mesajul pe care îl auzim de peste tot e unul singur: "Noi mergem cu Vadim!" Că or mai fi câţiva fripturişti sau bezmetici (care, de altfel, trăgeau partidul în jos), gata să se arunce în braţele unor trădători de profesie, care-i vor abandona, oricum, după câteva luni, în prima gară, se poate, desigur, dar acestea sunt, evident, pierderi colaterale.

Partidul România Mare a ieşit întreg şi mai puternic ca oricând. Tentativa de puci nereuşită (urmată de aruncarea peste bord a unor deşeuri care ne-au intoxicat ani de zile) nu ne-a tăiat din elan, ci ne-a dat puteri noi, un suflu proaspăt şi imboldul de a merge până la capăt. Renaşterea Partidul România Mare, marcată prin revenirea preşedintelui fondator, domnul Corneliu Vadim Tudor, în fruntea partidului (dar şi prin măsurile ferme, energice, care vizează întărirea pe toate planurile formaţiunii noastre politice) a venit într-un moment cât se poate de prielnic, când Europa se întoarce (şi bine face!) la valorile tradiţionale. Acum, în anul de graţie 2005, Partidul România Mare îşi asumă, o dată în plus, identitatea sa de partid naţionalist, creştin şi justiţiar. Aceasta este calea de urmat.

În legătură cu afirmaţiile iresponsabile făcute vineri, 24 iunie 2005, de către fostul membru Partidul România Mare, Anghel Stanciu, se impun următoarele precizări: 1. Anghel Stanciu (persoană cercetată penal pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi delapidare) a declarat că îl va acţiona în judecată pe liderul Partidul România Mare, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, cât şi pe subsemnatul, pentru articolele critice semnate în "România Mare" şi "Tricolorul"! În publicaţiile respective nu a apărut nici un material semnat colectiv, aşa cum greşit afirmă Stanciu. În ceea ce mă priveşte, am scris câteva materiale (editoriale şi comunicate de presă), pe care le-am semnat cu numele meu, şi pentru care, evident, îmi asum toată răspunderea; 2. Anghel Stanciu (mulţi îl consideră un pensionar al politicii româneşti - care, iată, va trage, în sfârşit, pe dreapta!) mi-a făcut "invitaţia" ca, după ce nu voi mai fi deputat, să mă înscriu la un curs de recalificare la FEG (maşina de bani a clanului Stanciu).

În loc să-şi vadă de familia lui, pe fostul membru Partidul România Mare îl bate grija de viitorul meu, care, ştie inclusiv Stanciu, e mai luminos decât al său. Cât despre "recalificarea profesională", ţin să-i amintesc că, pe lângă activitatea politică (pe care o fac cu plăcere şi care mi-a adus multe satisfacţii), eu mai am şi alte ocupaţii: sunt avocat în cadrul Baroului Iaşi, doctorand în Istorie al Universităţii din Craiova (conducătorul ştiinţific al lucrării mele fiind o personalitate de prim rang a României, prof. univ.dr.Gheorghe Buzatu), am publicat 3 cărţi (dintre care 2 numai anul acesta) şi am încă 2 sub tipar, sunt redactor-şef al celui mai patriotic şi mai curajos cotidian central, "Tricolorul" etc.

Iată, tot atâtea domenii în care mă voi putea afirma şi în viitor, spre deosebire de alţii, care, în afară de intrigi politicianiste, căpuşarea instituţiilor statului şi încasarea de şpăgi, nu ştiu să facă nimic în viaţă; 3. Anghel Stanciu declară, absolut stupefiant: "Încă îl mai aşteptăm pe domnul Vlad Hogea să revină cu picioarele pe pământ şi să plece din partidul lui Corneliu Vadim Tudor". Îi amintesc lui Stanciu că m-am înscris în Partidul România Mare în noiembrie 1992 (când eram elev în clasa a X-a). Nu văd nici un motiv pentru care să părăsesc un partid în care mi-am trăit tinereţea şi de care mă leagă nu numai doctrina şi programul, ci şi o serie de prieteni dragi, care mi-au luminat viaţa. Dacă vreţi, cea mai recentă dovadă că în partidul fondat şi condus de domnul senator Corneliu Vadim Tudor tinerii sunt promovaţi este nominalizarea mea ca observator la Parlamentul European, începând cu septembrie 2005; 4. Anghel Stanciu face referire, într-un anumit context, la "politica Partidul România Mare, care, prin vocea lui Vlad Hogea, s-a declarat partid naţionalist şi, prin definiţie, euro-sceptic". Da, Partidul România Mare este un partid naţionalist, creştin şi justiţiar, şi nu vedem ce-i rău în asta. Cât despre "euro-scepticism", această orientare deocamdată n-am îmbrăţişat-o, aşa că silogismele lui Stanciu sunt nule şi neavenite; 5. Fac apel, şi pe această cale, la instituţiile abilitate, să ancheteze fărădelegea lui Anghel Stanciu, despre care au apărut, deja, zeci de articole, în presa centrală şi locală. Locul lui Stanciu nu este în libertate, printre oamenii onorabili, ci la puşcărie.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Declaraţie politică

In ultima perioada, prima pagina a fiscalităţii, şi nu în ultimul rand, a disputelor politice, este ţinută de eventuala majorare a cotei TVA cu 2-3 procente. Deşi şocanta, la prima vedere, această măsură ar avea, desigur, şi dezavantaje, dar mai ales avantaje.

După cum au relevat si măsurile fiscale adoptate pană în prezent prin modificarea Codului fiscal, ţinta strategiilor fiscale o reprezintă mutarea accentului de pe impozitarea directă (impozit pe venit si profit) pe impozitarea indirectă (accize, TVA), măsuri menite sa stimuleze munca şi, in acelaşi timp, sa utilizeze consumul ca o pârghie pentru stăpânirea inflaţiei.

La baza acestei modificări de ordin fiscal stă necesitatea creşterii veniturilor bugetare care, deşi în ultima perioadă au înregistrat o evoluţie ascendentă, în condiţiile în care în anul 2007 România va face parte din marea familie europeana, vor trebui sa se alinieze standardelor Uniunii Europene si sa asigure finanţarea unor cheltuieli obligatorii.

In vederea integrării europene, este absolut necesara asigurarea fondurilor pentru proiecte de infrastructură şi programe de cofinanţare, precum şi a contribuţiilor obligatorii ale României la bugetul Uniunii Europene.

Posibilele modificări ale legislaţiei fiscale vor avea în vedere mai multe ţinte care să facă mediul de afaceri românesc mai atractiv, mai stimulativ si producător de valoare adăugată.

In acest sens, pentru anul 2006 sunt vizate:

• Reducerea contribuţiilor sociale cu circa 5 puncte procentuale, cu implicaţii mari şi efecte deosebite pe micşorarea fiscalităţii locului de muncă, a aducerii la lumină a noi locuri de munca, a încurajării măririi veniturilor.
• Reaşezarea unor impozite şi taxe astfel încât munca să fie cea care contribuie la creşterea economică, dar şi asigurarea unui echilibru al indicatorilor macroeconomici.
• Orientarea viziunii fiscale către o economie de piaţă funcţională, aşezată pe criterii de concurenţă si competiţie, urmare a unei fiscalităţi corecte si care nu distorsionează mediul de afaceri.

Totuşi, nu trebuie uitat că principalele linii directoare ale strategiilor de guvernare în domeniul fiscal sunt reprezentate de două elemente fundamentale, si anume: menţinerea cotei unice de impozitare si reducerea graduală, dar substanţială, a contribuţiilor sociale.

Domnul Petre Popeangă:

"Bâjbâiala Guvernului în domeniul fiscalităţii continuă ..."

Modificarea Codului fiscal, am mai spus-o într-o declaraţie anterioară, a fost efectuată fără o analiză ştiinţifică a stării actuale a economiei româneşti şi a posibilelor efecte ale acestei acţiuni, atât asupra mediului de afaceri, cît şi asupra populaţiei. În plus, acţiunea în ansamblul său, se află la limita prevederilor Constituţiei şi ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care, la art. 4. - (1), Titlul I, Cap. I Dispoziţii generale, prevede "Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia", şi în continuare "Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege". Or, contrar acestor prevederi legale, majoritatea modificărilor aduse Codului fiscal au fost operate prin ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale guvernului.

Lipsa de fundamentare a modificării Codului fiscal determinată, în mod evident, de golul de resurse bugetare creat de aplicarea uneia dintre cele mai controversate măsuri, introducerea cotei unice de impozitare, a avut repercusiuni deosebite, în primul rând, asupra activităţii economice.

S-a creat o stare de instabilitate legislativă, cu atât mai nocivă cu cît acţiunea a fost pusă în aplicare în momentul în care România se străduieşte să convingă structurile europene că acţionează pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri.

Atât societăţile româneşti, cît şi cele străine care realizează diferite activităţi în România au fost puse în imposibilitatea elaborării unui plan de afaceri pentru anul 2005, datorită faptului că abia la data de 4 iunie a.c. Ministerul Finanţelor Publice a reuşit, oarecum, să comunice cotele şi condiţiile de aplicare a noilor impozite şi taxe. Starea de instabilitate a politicii fiscale promovată de Guvernul Tăriceanu a influenţat, de altfel, întregul mediu de afaceri din România, înregistrându-se grave perturbaţii în activitatea bursieră, cea a băncilor, şi afectând şi unele interese ale populaţiei prin diminuarea semnificativă a sumelor cuvenite din dobânzile la economiile depuse în bănci.

Prin toate aceste măsuri numite ritos "politici fiscale", Guvernul Tăriceanu a adus atingere principiului stabilităţii fiscale, unul dintre cele mai importante pentru asigurarea funcţionalităţii mecanismelor specifice economiei de piaţă liberă, concurenţială.

Cronologic, iată câteva dintre bâlbele guvernului Tăriceanu, "magistral" dirijate de reprezentantul său autorizat, domnul Ionel Popescu, ministrul finanţelor publice, căruia i-a fost hărăzită misiunea ingrată de a demonstra soliditatea şi stabilitatea politicii în acest domeniu.

La data de 30 martie 2005, fără acordul confederaţiilor patronale şi a celor sindicale, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă nr. 24/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Acest important act legislativ, aşa cum a fost numit de reprezentantul guvernului, a produs efecte doar două luni, aprilie şi mai, deoarece la data de 1 iunie a fost publicată Legea nr. 164 privind respingerea acesteia, ceea ce dă un prim semnal despre coerenţa gândirii fiscale a guvernului.

Tot la data de 1 iunie, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 45/2005 pentru abrogarea unor prevederi din OUG nr. 24/2005 privind Codul fiscal, deoarece termenul de intrare în vigoare a cotelor de impozit majorate pentru veniturile din dobânzi, tranzacţii imobiliare şi câştiguri pe piaţa de capital a fost prevăzută pentru această dată, 1 iunie.

Şi tot la data de 1 iunie a fost publicată Legea nr.163 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/ 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, intrată în vigoare abia la data de 4 iunie, la trei zile după publicare, în condiţiile în care mai multe prevederi ale acesteia aveau aplicabilitate chiar de la data de 1 iunie.

Declaraţia unui reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, preluată pe toate canalele media, este semnificativă şi redă adevărata dimensiune a politicii guvernului Tăriceanu în domeniul fiscalităţii. "A fost un accident. Nemulţumirea mediului de afaceri cu privire la modul în care s-a schimbat Codul fiscal este foarte mare. Măsurile au fost luate în grabă şi nu a mai existat loc pentru transparenţă". Iată, deci, că însuşi reprezentantul Guvernului recunoaşte că prin aceste politici pompieristice au fost eludate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Dacă mai avem în vedere şi prevederile Constituţiei - 2003 care, la art. 139 alin. (1) stabilesc că: "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", precum şi faptul că majoritatea modificărilor au fost efectuate, aşa cum s-a prezentat, prin ordonanţe, avem imaginea clară a "legalităţii" politicii fiscale aplicate de către Guvernul Tăriceanu.

Această aşa-zisă politică fiscală a avut ca obiective doar majorări de impozite, determinate de situaţia dezastruoasă în care se află încasările bugetare, cu repercusiuni asupra întregii activităţi economice şi, în special, pentru populaţie, prin scumpirile înregistrate la toate utilităţile.

De asemenea, pe baza negocierilor cu FMI, devansarea graficului de majorare a accizelor va determina creşteri importante de preţuri, în special la benzină, motorină, gaze naturale, energie electrică şi, pe cale de consecinţă, la toate alimentele de bază.

Deosebit de acestea, introducerea de noi accize la energia electrică va induce creşterea preţului acesteia de o manieră care nu se justifică în condiţiile în care, societăţile de transport şi distribuţie a energiei electrice în România percep tarife de peste două ori mai mari decât societăţile de profil din Uniunea Europeană.

În general, se poate afirma că nivelul de creştere a accizelor este mult prea ridicat, comparativ cu nivelul veniturilor populaţiei, situaţie care ar putea favoriza, pe lângă efectele menţionate, evaziunea fiscală şi proliferarea economiei subterane.

Situaţia realizării veniturilor bugetare este, însă, atât de acută, încât nici introducerea noilor impozite şi nici creşterea unora dintre cele deja aprobate nu s-au dovedit a fi suficiente.

În disperare de cauză, ministrul finanţelor publice a făcut recent o declaraţie bombă, privind creşterea "de la 1 ianuarie 2006 a taxei pe valoarea adăugată de la 19% la 22%" motivat, la fel de şocant, de "necesitatea scăderii consumului populaţiei". Pe când cartelele care să reglementeze consumul, domnule ministru?! Tot din 2006?

De la clasicii Adam Smith şi David Ricardo până la contemporanii Samuelsson şi Philip Cotler, consumul a fost, este şi va rămâne un factor de dezvoltare economică. Evident, cu condiţia ca guvernanţii să dorească să valorifice această stare şi, în acest sens, să creeze condiţiile dezvoltării unei economii naţionale competitive, care să poată satisface cererea cu produse de calitate. Nu este cazul actualului guvern, care ar trebui să recunoască eşecul răsunător al întregii sale politici economice şi, împreună cu specialiştii din toate mediile politice, să gândească un program realist de redresare a acestui important domeniu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

"P.S.D. şi-a arătat adevărata faţă"

Cunoaştem astăzi rezultatul votului din parlament privind moţiunea de cenzură depusă de reprezentanţii P.S.D.-ului. Dacă mai era o dată nevoie ca acest partid să-şi arate adevărata faţă, a făcut-o din nou, cu acest prilej.

PSD s-a dovedit a fi un partid ancorat în vechile mentalităţi ale statului totalitar, când cetăţeanul şi proprietatea nu însemnau nimic altceva decât nişte vorbe goale, când partidul hotăra totul, cât, ce, şi cum poate avea un om. În acel context, pe primul plan se aflau activiştii, care în numele poporului muncitor se bucurau de cele mai luxoase şi frumoase proprietăţi, pe care le-au confiscat în interes propriu, beau cele mai bune vinuri din podgorii confiscate şi trecute în proprietatea statului, se foloseau de tot ce avea poporul mai bun şi mai valoros, si toate acesta fără nici un drept. Acestor oameni li se pare acum imoral şi nu pot înţelege cum de cineva doreşte ca lucrurile să se aşeze pe făgaşul normal, şi fiecare să fie stăpân pe ceea ce a avut sau ce i-au lăsat moştenire părinţii sau bunicii.

Nu înţelege P.S.D.-ul nici acum, după 15 ani de la revoluţie, că cel mai important într-o societate este individul, care trebuie respectat şi care trebuie să se bucure de toate drepturile constituţionale.

Dacă Constituţia garantează proprietatea, cred că este necesar ca fiecare să primească ceea ce i se cuvine.

Există, la ora actuală în România, oameni cu proprietăţi însemnate, acumulate în cei 15 ani de după revoluţie, şi multe din acestea au fost constituite şi datorită faptului că justiţia a închis ochii.

Rezultatele nesatisfăcătoare din activitatea justiţiei, confirmate prin sondajele de opinie în care justiţia este cotată cu un mare procentaj de neîncredere, justifică modificările aduse în acest domeniu.

Pentru a da doar un singur exemplu de decizii eronate luate la cele mai înalte nivele ale instanţelor, amintim faptul că statul român plăteşte milioane de euro proprietarilor care au câştigat proprietăţile în urma proceselor de la CEDO.

Accederea la o funcţie de conducere în cadrul instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor prin concurs, interzicerea prin lege ca un preşedinte de instanţă sau un procuror şef să mai poată face parte din CSM, sunt soluţii pe care noi le considerăm benefice. Până acum, preşedinţii de instanţe şi procurorii şefi trebuiau să se autosancţioneze, lucru despre care nu am auzit niciodată.

Acuzaţia că Ministerul Justiţiei numeşte procurorul general şi procurorul general de la PNA nu se susţine, întrucât acesta face propunerile, iar CSM-ul dă avizul favorabil, care este obligatoriu pentru numirea în funcţie. Prin măsurile luate în domeniul justiţiei dorim să facem responsabili pe toţi cei cu funcţii de conducere, inclusiv CSM-ul, care vor trebui să prezinte rapoarte de activitate, şi, în cazul în care activitatea acestora nu este corespunzătoare, să răspundă cu funcţia.

Este de înţeles de ce PSD-ul nu este de acord cu noile legi ale proprietăţii şi ale justiţiei, întrucât o parte din proprietăţi vor fi retrocedate, şi unii din membrii PSD vor trebui să părăsească anumite imobile, sau să renunţe la proprietăţi însuşite fraudulos, cu atât mai mult cu cât şi o parte din cei care conduc astăzi justiţia vor trebui să plece din sistem, şi nu vor mai putea să-i favorizeze, împiedicând aplicarea legii.

Timpul va dovedi că măsurile luate atât în domeniul proprietăţii, cât şi în domeniul justiţiei au fost necesare, şi normalitatea în aceste domenii se va instaura şi în ţara noastră.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Pare-se ca atitudinea perfidă şi lipsită de moralitate a PSD-ului nu ocoleşte nici filiala social-democrată suceveană. Ipocrizia conducerii, în frunte cu preşedintele Gavril Mîrza, precum şi dezinteresul faţă de proprii membri au condus, aşa cum era de aşteptat, la părăsirea corabiei de către unii partizani, plictisiţi şi sătui de tratamentele şi comportamentele social-democrate, cu inflexiuni neo-comuniste.

Este şi cazul consilierului local sucevean Corneliu Vornicu, care, într-un gest de onoare sau de căutare a identităţii politice, şi-a dat demisia din cadrul structurilor psd-iste. Acesta nu a suportat decât şapte luni maniera stângistă a conducerii organizaţiei şi a preşedintelui Mîrza, care, după cum se ştie, urmăreşte cu abnegaţie principiile dictatoriale de conducere.

În urma demisiei domnului Corneliu Vornicu, Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava şi al organizaţiei municipale social-democrate, Gavril Mîrza, a declarat că nu este nici o pierdere pentru PSD, obişnuit fiind probabil cu această atitudine din partea colegilor săi de partid.

Nu suntem de acord cu migraţiile politice, însă nu putem să rămânem indiferenţi la mişcările de "trupe" din viaţa politică a judeţului. Cu siguranţă domnul Vornicu îşi va conştientiza în perioada următoare adevăratul său crez politic, orientarea doctrinară, dar, mai presus de toate acestea, va sprijini în consiliul local toate măsurile menite să sprijine comunitatea suceveană, punând interesele cetăţenilor înaintea oricăror avantaje de ordin personal.

Sperăm că de acum încolo, în Consiliul local Suceava, Alianţa Dreptate şi Adevăr va beneficia şi de susţinerea domnului Vornicu în toate demersurile necesare dezvoltării regionale şi îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale cetăţenilor, căci până la urmă, despre acest lucru este vorba.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Unele evenimente petrecute săptămâna trecută, mă determină să cred că mulţi dintre colegii mei nu ar putea trece pragul nici măcar unei şcoli de arte şi meserii.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase - fost ministru de externe, fost prim-ministru - ar trebui să ştie cel mai bine dintre noi care trebuie să fie relaţiile cu oficialităţile organismelor europene, mai ales acum, când ne aflăm în anticamera Uniunii Europene. Ei, bine, se pare că experienţa acumulată în demnităţile pe care le-a deţinut nu a lăsat vreo urmă la preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase. Altfel nu mi-aş putea explica deloc acele declaraţii din presă, ironice şi total deplasate, faţă de o acţiune civică pe care a întreprins-o şeful delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, domnul Jonathan Scheele, participarea la un marş al persoanelor cu dizabilităţi fizice. Domnul Năstase, deranjat de o serie de aprecieri ale oficialului european privind moţiunea de cenzură, a afirmat că "am văzut că dânsul (Jonathan Scheele - n.a.) în momentul de faţă urmăreşte cu foarte mare atenţie felul în care sunt respectate în România standardele, am văzut că a plecat cu căruciorul pentru handicapaţi prin Bucureşti, să vadă dacă trotuarele corespund standardelor europene."

Nu numai din punctul meu de vedere- există foarte mulţi susţinători ai tezei pe care o voi expune -, domnul Jonathan Scheele este oficialul european care nu ar trebui deloc criticat pentru acţiunile pe care le întreprinde sau pentru declaraţiile sale. Nu pentru că ar deţine o demnitate europeană de rang înalt, la un organism de care depinde enorm integrarea României în Uniunea Europeană, ci pentru că domnul Jonathan Scheele este unul dintre oficialii europeni cei mai avizaţi în privinţa realităţilor din România. Şi este normal să fie aşa, din moment ce domnia sa îşi desfăşoară activitatea exclusiv în România. Dacă nu trebuie să ne mirăm de cine ştie ce oficial american, care nu a pus piciorul în România, dar ştie ce se întâmplă aici, în ceea ce priveşte aprecierile - indiferent de natura lor, critice sau pozitive - domnului Jonathan Scheele, nu trebuie să ne îndoim. Cu excepţia domnului Adrian Năstase, pentru care ironia gratuită (folosesc eufemistic acest termen) este o armă cu care atacă şi reprezentanţii Opoziţiei care se află la Putere şi, în ultimă instanţă, oficialii europeni care critică actuala stare de lucruri din ţară, mai precis urmările fostei guvernări. Ce crimă a comis domnul Jonathan Scheele? A apreciat, şi vă asigur că un astfel de oficial european nu declară ceva fără o riguroasă documentare şi analiză, că legile reformei justiţiei din pachetul legislativ pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea corespund standardelor cerute de Uniunea Europeană. Pentru această declaraţie a fost taxat cu o ironie ieftină de către nimeni altul decât preşedintele Camerei Deputaţilor. Avem noroc că domnul Jonathan Scheele nu este un tip răzbunător, altfel gestul domnului Năstase ar putea contribui la scăderea notei pe care UE o va da României.

De aceea, în calitatea mea de parlamentar român, cer scuze de la acest microfon domnului Jonathan Scheele pentru ironiile preşedintelui forului din care fac parte.

Vă mulţumesc,

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Din tragica postură a partidului aflat în opoziţie, PSD a lansat moţiunea "Cacealmaua"

După cum am intuit, am asistat săptămâna trecută la moţiunea de cenzură depusă de parlamentarii PSD, care s-ar fi putut intitula mult mai simplu, "Moţiunea Cacealmaua".

În primul rând, colegii de la PSD au transformat întregul demers legislativ într-o pledoarie politicianistă, fără să se refere la temele legiferate în Pachetul de legi propus de Guvernul Tăriceanu. Mai mult, acuzele PSD-iste au avut de câteva ori referiri la situaţii inexistente, dovadă că autorii documentului nici măcar nu au lecturat textul legislativ. Beţia de cuvinte a politrucilor de la PSD a devenit evidentă o dată cu referirea la "necesitatea reglementării patrimoniului sindical din perioada 1945-1989 printr-o lege specială", afirmaţie fără fundament, sau prin referirile la retrocedarea lăcaşelor de cult, deşi trebuia cunoscut faptul că această categorie de imobile nu face obiectul legilor din pachetul prezentat de Guvernul Tăriceanu.

În al doilea rând, o dovadă de necontestat a faptului că PSD a dorit să transforme o dezbatere parlamentară într-un circ de prost gust şi că nu a crezut nici o secundă în finalitatea acestui demers este faptul că "oameni de bază" ai PSD, precum Ion Iliescu, Adrian Năstase, Sorin Oprescu, Rodica Stănoiu, Vasile Puşcaş sau Octav Cozmâncă nu şi-au pus semnătura pe moţiunea de cenzură. Hilar de-a dreptul este faptul că domnul senator Dan Mircea Popescu, cel care a citit cu atâta patimă moţiunea în plenul Parlamentului, nu a semnat-o. Această dezorganizare trădează faptul că în cadrul Partidului Social Democrat lucrurile încep să prindă contur, prin crearea a două noi tabere: tabăra celor care ştiu să scrie şi tabăra celor care ştiu să citească.

După cum ne-a obişnuit în ultimii patru ani, PSD a dorit să creeze un nou joc de imagine, reuşind să-şi fure în acelaşi timp căciula. Pentru că aşa dă bine la elector, parlamentarii social-democraţi au lansat în cadrul dezbaterilor parlamentare acuze fără fond, atacuri la persoană şi au creat discuţii inutile.

Trebuie să le amintesc în acest sens că pachetul de legi ale justiţiei şi proprietăţii, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, se înscrie în seria de reforme necesare pentru integrarea României în Uniunea Europeană şi ar fi trebuit adoptat acum 15 ani, pentru a pune capăt nedreptăţilor de care au suferit românii înainte de 1990 şi până în prezent. Mai mult, acuzele parlamentarilor PSD că demersul Guvernului ar semnifica sfidarea Parlamentului este demontat de cifrele care arată că Guvernul Tăriceanu, comparativ cu aceeaşi perioadă de existenţă a Guvernului PSD, a redus la jumătate numărul ordonanţelor de urgenţă emise şi a ales calea iniţiativelor legislative.

Din postura parlamentarului care a urmărit cu seriozitate dezbaterile de săptămâna trecută, aş dori să fac o recomandare colegilor de la PSD, de a acţiona cu mai multă seriozitate din postura de partid de opoziţie, pentru a nu transforma demersurile parlamentare în nişte scene neserioase şi lipsite de substanţă. Este datoria noastră, de reprezentanţi ai cetăţenilor în acest for legislativ, de a ne consuma energia şi resursele intelectuale în interesul celor care ne plătesc, şi nu pentru a revitaliza imaginea unor partide aflate în agonie, ca PSD şi PRM.

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Lucian Matei:

Declaraţie politică intitulată "Transfer de proprietate, dar nu şi de responsabilitate".

Modificarea celor trei legi care reglementează restituirile şi despăgubirile din domeniul funciar repune în drept regula restituirii în natură "pe vechiul amplasament".

De asemenea, persoanele care fie nu au depus cererile de reconstituire a proprietăţii, fie le-au fost respinse, sunt repuse în termen. De ce oare această măsură? De ce persoanele respective nu au depus cereri timp de 14 ani? Răspunsul cel mai plauzibil este că nu au avut documente în baza cărora să ceară reconstituirea dreptului de proprietate. Au timp ca în 60 de zile să-şi falsifice documentele sau să-şi tocmească martori. De ce au timp? Pentru că aceia care au fost obligaţi să judece corect, acum sunt obligaţi să judece repede. Repede şi sub presiunea sancţiunilor drastice care îi aşteaptă, dacă în 15 zile nu rezolvă problema. Oricum, numai să transfere proprietatea. Regula nescrisă a acestei măsuri este ca pădurea, pentru că la ea doresc să mă refer, să treacă de la stat la particulari. Oricum, numai să treacă.

Realitatea europeană, realitatea românească a ultimilor 50 de ani dovedesc că statul a fost cel mai bun gospodar al pădurilor.

Silvicultorii europeni, Banca Mondială, toţi cei care ne-au văzut şi analizat pădurile, ne-au recomandat să nu le privatizăm. Pădurea nu poate fi administrată pe suprafeţe mici, nu poate fi gospodărită decât în contextul general al gospodăririi mediului, al apelor, a căror casă o constituie. Apoi, admiţând ideea că statul, în mod greşit va fi vitregit de acest bun naţional, din păcate mare capital politic, cine îl poate substitui?

În nici un caz proprietarii unor suprafeţe mici de pădure. Ei nu au bani, ei nu pot conduce un proces de producţie. Va fi nevoie de proprietari cu bani. Experienţa vastă a ultimilor ani a dovedit-o clar, că nici un proprietar nu urmăreşte altceva decât efectul economic imediat, masă lemnoasă de bună calitate, exploatată în dispreţul oricăror legi ale menţinerii echilibrului ecologic.

Cine va fi proprietarul care va construi drumuri forestiere? Cine va fi proprietarul care va fi dispus să investească 50 de ani într-o pădure, pentru ca abia apoi să înceapă să câştige din capitalul investit?

Dar, până la acest nivel, să rămânem la "tehnologia" privatizării pădurilor.

Aflăm din actul normativ propus că cel ce va lua de la stat pădurea pentru a o împărţi este primăria, primăria condusă de primarul ales pe 4 ani, nu mereu de cei mai gospodari cetăţeni.

Cu cine să facă operaţiunea? Şi aşa de repede? Este o altă mare găselniţă de reprobabile greşeli, ticluite de putere pentru a-şi adjudeca pădurile.

Este o imensă eroare naţională. Pădurile ţării, administrate de stat, nu sunt cu nimic mai prejos decât ale Europei. Un kilometru de drum forestier costă între 3 şi 5 miliarde lei. Cine poate face o asemenea investiţie? Cine poate face lucrări de corectare a torenţilor, lucrări absolut necesare drumurilor şi localităţilor, obiectivelor industriale şi agricole? Dacă România are acum 33.000 km drumuri forestiere, adică 6,2m/ha., Elveţia, Franţa, Germania au de 7-8 ori mai mult. Este mare nevoie de drumuri forestiere. Situaţia este şi mai grea în privinţa lucrărilor de corectare a torenţilor, 1 km de albie torenţială corectată costă în medie 10 miliarde lei, iar în ultimii 15 ani nu s-au găsit banii necesari.

La ce ne aşteptăm după decizia de a retroceda pădurile oricum? La reducerea fără egal a suprafeţelor cu păduri, la dezastre ecologice, la inundaţii, la surpări de terenuri, la despăduriri selenare.

Domnul Alexandru Mocanu:

"Privatizarea" I.A.S.-Beuca şi investitorul "strategic" N.D.T.".

De câţiva ani buni, în Teleorman circulă zvonul că actualul deputat Teodor Niţulescu, uzând de poziţia sa de prefect, a pus mâna în condiţii suspecte pe patrimoniul S.C."Agrozootehnica" S.A. (fost I.A.S.) din comuna Beuca. Interesându-mă, iată ce am aflat:

I. Mai întâi, I.A.S. Beuca a fost deposedat de 20,38 ha. teren intravilan. Astfel, în baza unui raport de evaluare (în fapt, se dovedeşte că a fost o ".. crasă subevaluare!), firma soţiei prefectului, JGV ROCRISS S.R.L. cumpără de la AGROZOOTEHNICA 20,38 ha. teren intravilan, cu contractul nr.6.461/18.01.2003, pentru suma de numai 100 milioane lei, dar - atenţie! - pe aceste 20,38 ha. se aflau clădiri şi utilaje aparţinând Fermei Vegetale şi Animale Beuca, Fermei Vegetale şi Animale Săceni, Fermei Vegetale şi Animale Zâmbreasca, precum şi sediul I.A.S.-ului din Drăcşenei.

II. Apoi, I.A.S. Beuca a fost deposedat şi de construcţiile şi utilajele aflate pe aceste terenuri. Exemplu: invocând nişte debite făcute doar pe hârtie, "creditoarea" JGV Rocriss solicită şi obţine prin executare silită (proces-verbal din 11.11.2004), construcţiile şi utilajele Fermei I.A.S. Beuca, pentru an aşa-zis debit de 3.410.687.892 lei. Şi aici a fost vorba de subevaluarea activelor "debitorului" AGROZOOTEHNICA.

III. În următoarea fază, JGV ROCRISS începe să facă dubioase tranzacţii cu cele 20,38 ha. teren intravilan, pentru care a plătit 100 milioane lei, adică 4,9 milioane lei/ha. Exemplu: prin contractul nr.196/27.01.2005, JGV ROCRISS vinde 4,52 ha. (terenul aferent Fermei Vegetale şi Animale Săceni), cu preţul total de 2.649.004.600 lei, în condiţiile în care el fusese achiziţionat la preţul de numai 4,9 milioane/ha.!

În mod firesc se pune întrebarea: cine a fost prostul care "a pus botul", cum se zice, la o aşa afacere păguboasă? Ei, bine, surpriză: cumpărătorul nu este altcineva decât NDT SECURITY S.R.L., adică firma aceluiaşi domn Niţulescu! Dar surprizele nu se opresc aici. În aceeaşi zi, câteva minute mai târziu, prin contractul nr.197/27.01.2005, proaspătul proprietar NDT SECURITY vinde acelaşi teren de 4,52 ha., cu acelaşi preţ de 2.649.004.600 lei, firmei - ţineţi-vă bine! - SAIFCAR S.A., a aceluiaşi domn Niţulescu! Personal, mă abţin să comentez raţiunile acestui lanţ de vânzări-cumpărări între firmele aceluiaşi proprietar! În schimb, sper ca organismele de control fiscal să verifice atent toate tranzacţiile de acest fel şi să ne spună şi nouă ce au găsit. În plus, aceste active au fost ipotecate în favoarea sucursalei teleormănene a unei bănci importante, aflată în curs de privatizare, pentru obţinerea unor credite de peste 100 miliarde lei?!

IV. Acum, terenurile, construcţiile şi utilajele achiziţionate pe firmă trec pe persoană fizică. Exemplu: am arătat mai înainte că JGV ROCRISS a intrat în posesia construcţiilor şi utilajelor fermei Beuca (fără teren), în contul unui "debit" de 3.410.687.892 lei. Ei, bine, prin contractul de vânzare-cumpărare 2.477/06.06.2005, JGV ROCRISS vînd toate acestea, plus terenul aferent, pentru suma totală de numai 825 milioane lei! Norocosul cumpărător nu este nimeni altul decât onorabilul domn Niţulescu Doru Teodor!!!

Cazul nu este singular, întrucât aud că şi la Turnu-Măgurele se petrec lucruri asemănătoare!!! Dar, la ce bun aceste tranzacţii? Poate pentru că sunt unii care nu citesc cu atenţie Constituţia şi nu au înţeles că aceasta nu garantează şi proprietatea obţinută prin furt, escrocherii şi şantaje!

V. După toate acestea, lovitură de teatru: "cineva" hotărăşte ca terenurile, construcţiile şi utilajele ce au aparţinut fostului I.A.S. Beuca să revină în patrimoniul primului proprietar, respectiv AGROZOOTEHNICA Beuca!? Procedural, se întâmplă astfel: pe de o parte, AGROZOOTEHNICA face acţiune în anulare la Tribunalul Teleorman a procesului-verbal de executare silită pentru construcţii şi utilaje (dobânditor JGV ROCRISS) şi a facturii de achiziţie teren (dobânditor SAIFCAR); pe de altă parte, Biroul de lichidare judiciară BNP CONSULTING S.R.L. Alexandria notifică Biroului de Carte funciară anularea celor două acte.

Atenţie! Conform legii, AGROZOOTEHNICA va prelua nu doar terenurile şi construcţiile amintite, dar şi gajurile, ipotecile şi alte sarcini care, eventual, au fost făcute între timp de JGV ROCRISS, SAIFCAR sau persoana fizică Niţulescu Teodor!

VI. În loc de concluzii:

1. Prin declararea falimentului, creditorii (adică băncile) pot solicita recuperarea creditelor acordate şi nerestituite, doar de la ultimul proprietar, adică de la AGROZOOTEHNICA şi nu de la adevăraţii beneficiari ai acestora, care pot fi JGV ROCRISS, SAIFCAR sau Niţulescu Teodor!
2. În acest fel, cazierul fiscal al firmelor JGV ROCRISS, SAIFCAR, precum şi al domnului Niţulescu va rămâne alb! Măi, să fie!

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Atunci când actuala guvernare a pornit pe drumul accelerării procesului de integrare europeană, era conştientă de faptul că acesta va fi unul lung. Totuşi, ea nu se aştepta să constate câtă rezistenţă opun acestui demers unii dintre politicienii opoziţiei. Această împotrivire îndârjită este cu atât mai surprinzătoare, cu cât vine din partea unor persoane care susţineau sus şi tare că acţiunile lor sunt îndreptate către scopul integrării europene.

Însă, recent, opoziţia a făcut dovada făţărniciei acestor afirmaţii, prin depunerea unei moţiuni de cenzură împotriva unui pachet legislativ de o importanţă capitală pentru ţelul integrării.

Reacţiile negative la adresa acestei acţiuni nu au întârziat să apară. Şi ce este mai rău, e că ele au venit şi din partea unui înalt oficial şi reprezentant al Uniunii Europene. Domnul Jonathan Scheele a criticat moţiunea de cenzură iniţiată de Partidul Social Democrat, afirmând că "ea ar afecta perspectivele aderării". Declaraţia ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru Partidul Social Democrat, din moment ce ea vine din partea unei persoane de ale cărei opinii trebuie să ţinem cont cu cea mai mare atenţie.

Cu toate acestea, răspunsul Partidului Social Democrat, dat prin vocea preşedintelui Adrian Năstase, a avut un ton persiflant, sugerându-i domnului Scheele să facă "analize solide, împreună cu experţi de la Uniunea Europeană, pentru a vedea dacă această lege - a Justiţiei - corespunde standardelor europene". Probabil că, înainte să afirme acest lucru, domnul Năstase nu s-a gândit că şeful delegaţiei Comisiei Europene este unul dintre cei mai în măsură să se pronunţe asupra "standardelor europene".

De asemenea, prin desconsiderarea afirmaţiilor domnului Scheele, preşedintele PSD nu numai că şi-a reiterat opoziţia faţă de măsurile care ar facilita integrarea României în Uniunea Europeană, dar a manifestat şi un comportament nedemn pentru un om politic.

Pe de altă parte, consider că evaluarea domnului Scheele la adresa pachetului de legi propuse de Guvern este un semnal favorabil. Dumnealui a calificat acest pachet ca fiind un "compromis rezonabil", şi un pas însemnat pe calea aderării. Aşadar, acest semnal ar trebui să le inspire şi colegilor din opoziţie o atitudine mai înţeleaptă. Ar trebui să le sugereze să nu mai încerce zădărnicirea demersurilor către realizarea integrării europene.

Domnul Nicolae Bădălău:

În cadrul municipiului Giurgiu se impun urgent lucrări privind refacerea şi dezvoltarea infrastructurii în intravilanul localităţilor rurale, pietruirea drumurilor comunale şi alimentarea cu apă a satelor.

Acest lucru este practic imposibil în condiţiile în care, în urma unei acţiuni în instanţă, Consiliul Judeţean Giurgiu a fost obligat să suporte totalul de cheltuieli, adică 34,5 miliarde de lei pentru plata lucrărilor de branşament alimentare cu apă şi alte utilităţi efectuate la locuinţele sociale în municipiul Giurgiu, în baza H.G.687/1997 privind contractarea şi garantarea de către Guvern a unor credite pentru realizarea unor programe guvernamentale care privesc cele menţionate mai sus.

Consiliul Judeţean Giurgiu nu dispune de fondurile necesare atingerii acestui obiectiv, impunându-se în consecinţă intervenţia cu suport financiar a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pentru a repartiza suma subvenţionată, în calitatea sa de împrumutat al creditului extern de 340 milioane dolari S.U.A. şi în calitate de coordonator şi beneficiar al lucrărilor efectuate.

Ca reprezentant al locuitorilor acestui judeţ, am obligaţia de a insista în demararea tuturor acţiunilor care ar putea duce la încheierea acestui capitol de cheltuieli neacoperite.

Întrebare: Cum se poate soluţiona această problemă pentru ca intervenţia ministerului pe care îl conduceţi să fie cât mai promptă?

Domnul Cezar Florin Preda:

Declaraţie politică privind unele probleme ale judeţului Buzău

În urmă cu două săptămâni, am tras, fără succes, un semnal de alarmă legat de deblocarea drumului naţional DN 10, în zona barajului Siriu din judeţul Buzău.

Revin acum şi vă anunţ că situaţia este departe de a fi rezolvată. Locuitorii trebuie să ocolească sute de kilometri, iar societăţile comerciale care îşi desfăşoară activitatea acolo au pierderi zilnice de miliarde de lei.

În ultima perioadă au fost dezamorsate câteva adevărate revolte ale acestora, dar situaţia ar putea să scape de sub control în orice moment.

Oamenii aşteaptă, se pare, în zadar un răspuns de la autorităţi privind data la care se va relua circulaţia pe şoseaua respectivă.

Solicit încă o dată Guvernului şi reprezentanţilor Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri România să ia măsuri astfel încât butoiul de pulbere despre care v-am vorbit să nu explodeze.

Este o chestiune cu mari implicaţii în plan social şi economic pe care avem datoria să o tratăm cu seriozitate şi interes maxim.

O altă chestiune asupra căreia aş vrea să vă reţin atenţia, vizează situaţia în care se găsesc profesorii implicaţi în examenul de bacalaureat de anul acesta.

După cum ştiţi, săptămâna trecută, dascălii şi-au manifestat nemulţumirea ameninţând cu mişcări sindicale de proporţii în legătură cu faptul că, dintr-o eroare de repartizare bugetară, dacă se poate spune aşa, nu şi-au primit banii pentru concedii.

Acum ne vedem puşi într-o altă situaţie tensionată: profesorii din comisiile de la bacalaureat ameninţă cu boicotarea examenului pentru că, susţin ei, sunt plătiţi foarte prost pentru prestaţia lor, o treime din salariul brut.

Prin declaraţia mea politică, încerc să evit o astfel de criză care ar afecta, cu siguranţă, imaginea învăţământului românesc şi a celor care îl conduc.

Consider că Ministerul Educaţiei şi Cercetării trebuie să găsească în regim de urgenţă o soluţie de ieşire din acest impas de pe urma căruia ar avea de suferit, în egală măsură, sute de elevi buzoieni.

Domnul Horia Victor Toma:

Cele 14 zile de grevă ale sindicaliştilor CFR au provocat pierderi estimate la 560 miliarde lei, suma suportată de la bugetul de stat.

Este foarte uşor de intuit în aceste condiţii că principalii beneficiari ai grevei au fost transportatorii privaţi de persoane care au obţinut în această perioadă profituri uriaşe.

Astfel, numai patru firme care asigură transportul de pasageri pe ruta Bucureşti-Mangalia au obţinut în aceste zile câştiguri de 4,4 miliarde lei.

Având în vedere faptul că cele mai puternice voci sindicale ale lucrătorilor CFR sunt afiliaţi blocului CNSLR Frăţia, al cărui preşedinte este Marius Petcu, finul lui Miron Mitrea, consider că sunt motivat să cred că această grevă a avut puternice coordonate politice şi ale afaceriştilor din transportul de persoane.

Şi mă refer, în primul rând, la Federaţia Naţională Patronală a Transportatorilor Rutieri din România, organizaţie fondată în 2003 care are ca membrii fondatori, printre alţii, pe Ioan Bivolaru (deputat P.S.D.) şi Hristache Bogatu (preşedinte FNSSR).

Concluzionez afirmând faptul că asumarea responsabilităţii unei situaţii de criză dintr-un stat revine de cele mai multe ori Guvernului fără ca populaţia să afle vreodată adevăratele ramificaţii care trenează de ani de zile într-un sistem şi care pot paraliza economia naţională în ciuda guvernanţilor ţării.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

În declaraţia mea de astăzi aş dori să vorbesc despre necesitatea deconspirării fostei securităţi, cunoscută şi sub numele de poliţie politică.

Vreau să readuc la actualitate unele aspecte referitoare la studierea fostelor arhive ale securităţii, care în ultimii 15 ani a stat la loc ferit de "soare". Deşi, în 1999, Legea accesului la propriul dosar de securitate a fost adoptată de Parlamentul României, neclarităţile textului actului normativ în aspectele legate de procedura de accesare a dosarelor au făcut practic inaplicabilă legea în ultimii 5 ani.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului a fost înfiinţat în 7 decembrie 1999 prin Legea 187, cunoscută drept Legea "Ticu Dumitrescu", este considerat drept instituţie simbol pentru instaurarea democraţiei în România şi a fost aşteptat de mulţi români, cu atât mai mult cu cât acesta şi-a început activitatea abia la sfârşitul mandatului 1996-2000 al Convenţiei Democratice. Conform legii, CNSAS este o autoritate publică centrală, sub controlul Parlamentului şi finanţată sută la sută de la bugetul de stat, care are ca scop deconspirarea securităţii ca poliţie politică în perioada comunistă.

Modalităţile prin care CNSAS îşi îndeplineşte menirea sunt: facilitarea accesului la propriul dosar de securitate şi comunicarea, fie la cererea societăţii civile, a partidelor politice, a presei sau a unor simple persoane fizice, fie din oficiu - în cazul înalţilor demnitari de stat, a cazurilor de poliţie politică.

Problema cea mare este că din 2000 până în toamna lui 2004, nici guvernul Năstase, nici majoritatea P.S.D.-ului nu au permis trecerea vreunui amendament la această lege. În momentul de faţă, CNSAS practic, nu are un obiect al muncii. Astfel, CNSAS nu deţine în custodia sa decât o cantitate foarte mică de dosare, deci nu poate răspunde în termen de 60 de zile, conform legii, decât în proporţie de 10% din cererile depuse. Restul dosarelor se prelungesc în funcţie de instituţia care deţine aceste dosare şi anume, fie SRI, fie SIE, fie arhivele militare.

Pe această cale, doresc să salut atât iniţiativa legii lustraţiei, lege care vine cu o întârziere de 15 ani, din motive bine cunoscute de noi toţi, cât şi proiectul de modificare a legii de funcţionare a CNSAS conceput de reprezentanţii societăţii civile şi prin statutul dobândit de la cei care m-au votat, să mă alătur celor care luptă pentru aflarea adevărului.

Domnul Tudor Mohora:

Falimentul politicilor financiare şi bugetare de esenţă liberală ale Guvernului Tăriceanu.

În campania electorală pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale, Alianţa PNL - PD a lansat, sub umbrela lozincii "Să trăiţi bine!", obiectivul introducerii cotei unice de impozitare a veniturilor cu 16 %.

În prezent, se ştie că, prin legiferarea cotei unice, au avut de câştigat cei bogaţi, precum şi cei cu salarii foarte mari şi mari. pentru marea masă a salariaţilor, influenţele au fost nesemnificative, iar evoluţia inflaţiei a lovit şi continuă să lovească în puterea lor de cumpărare.

Se ştie, de asemenea, că mult trâmbiţata creştere a veniturilor bugetare, prin scoaterea la suprafaţă a "economiei negre" nu s-a produs.

Ca urmare, pentru a acoperi găurile bugetare produse datorită unor calcule şi fundamentări superficiale, Guvernul Tăriceanu, lună de lună, a introdus noi accize, taxe şi impozite, îngheaţă salariile bugetarilor, creşte numărul minerilor disponibilizaţi, precum şi a disponibilizărilor din alte companii naţionale, scumpeşte gazele naturale şi energia electrică cu încă 20 % de la 1 octombrie a.c. Ţinta oficială a inflaţiei, pe acest an, a fost deja ridicată la 7,5 % faţă de 7 %, prevăzut iniţial.

Reprezintă oare, această suită de măsuri financiare şi bugetare o reflectare a lozincii "Să trăim bine"?

De curând, Guvernul Tăriceanu, prin declaraţiile ambigue, făcute de reprezentanţii săi , îndeosebi de ministrul finanţelor publice, preconizează, mai mult sau mai puţin transparent, majorarea taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.) de la 19 % la 22 %. Efectele unei astfel de măsuri asupra nivelului de trai, a inflaţiei şi a lumii de afaceri ar fi devastatoare.

O astfel de măsură extremă confirmă, încă o dată, dacă mai era nevoie, falimentul politicilor financiare şi bugetare promovate de Guvernul Tăriceanu şi, implicit, lipsa unei fundamentări serioase a introducerii cotei unice de impozitare de 16 %.

Cu o perseverenţă demnă de cauze mai bune, chiar şi în prezent, Guvernul Tăriceanu are în vedere că abia în luna iulie a.c., deci după şapte luni de la începutul guvernării, să elaboreze o strategie financiară şi bugetară pe termen mediu, pe care o va face publică ulterior. Continuă, în felul acesta, lansarea de "bombe financiare", fără să existe, în prealabil, o fundamentare cât de cât serioasă a consecinţelor.

O astfel de politică nu poate fi decât păguboasă pentru toţi românii, care vor trebui să plătească din buzunarele proprii urmările nefaste ale diletantismului şi greşelilor manifestate de Guvernul Tăriceanu şi îndeosebi a ministrului finanţelor publice, specializat în ţinerea de lecţii de finanţe şi formularea de răspunsuri ambigue la întrebările concrete ce i se pun, prin trimiteri la "perspectivă", dar nimic concret pentru prezent.

Funcţia de ministru al finanţelor publice cere nu numai cunoştinţe teoretice solide în acest domeniu, ci şi cunoaşterea practică a mecanismelor complexe care operează în acest domeniu.

Este imposibil de conceput că, în rândul reprezentanţilor Partidului Naţional Liberal, nu se pot găsi personalităţi cu astfel de aptitudini, care să poată constitui o alternativă viabilă la actualul titular al portofoliului finanţelor publice.

Revine premierului Tăriceanu responsabilitatea stringentă să soluţioneze cât mai curând această problemă fierbinte, înainte de a se produce consecinţe economice şi sociale grave.

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Petre Popeangă, secretari.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi, vă rog, pe cei care nu sunt în sală să îi poftiţi la şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei. Vă anunţ că, din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 263. Sunt absenţi 68 şi participă la alte acţiuni parlamentare 10 colegi.

Intrăm în ordinea de zi şi vă prezint informarea cu privire la iniţiativele înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi care urmează să fie înaintate comisiilor permanente pentru examinare şi întocmirea avizelor sau rapoartelor în termenele stabilite.

La Biroul permanent al Camerei Deputaţilor au fost înregistrate următoarele iniţiative legislative:

1. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2005 privind emisiunea din anul 2005 a municipiului Bucureşti de titluri de valoare denominate în EUR, adoptat de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 30 iunie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

În conformitate cu prevederile art. 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

2. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2005 privind repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10 %, potrivit legii, în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2005, adoptat de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru sănătate şi familie; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 30 iunie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

În conformitate cu prevederile art. 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2003, iniţiată de domnii deputaţi Attila Kelemen, Becsek-Garda Dezsö, Sándor Tamás, membri ai Grupului parlamentar al UDMR, respinsă de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 30 iunie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

În conformitate cu prevederile art. 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 26/1996 - Codul Silvic, iniţiată de domnii Attila Kelemen, Becsek-Garda Dezsö, Sándor Tamás, membri ai Grupului parlamentar al UDMR, respinsă de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru aviz: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 30 iunie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

În conformitate cu prevederile art. 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

5. Proiectul de lege privind completarea articolului 1 din Legea nr.570/2003 privind interzicerea exploatării de masă lemnoasă din fondul forestier naţional şi din afara acestuia, pentru o perioadă de 3 ani, în judeţele Brăila, Călăraşi, Constanţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Ialomiţa, Olt, Tulcea şi Teleorman, adoptat de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru aviz: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 14 septembrie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

6. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, iniţiat de domnii senatori Varujan Vosganian, Ioţcu Petru Nicolae, Ovidiu Rădoi, membri ai Grupului parlamentar al Alianţei "Dreptate şi Adevăr PNL - PD", domnii senatori Nicolae Văcăroiu, Viorel Ştefan, Radu-Cătălin Mardare, Ion Florescu, Viorel Arcaş, membri ai Grupului parlamentar al PSD, doamna senator Silvia Ciornei, membră a Grupului parlamentar al PC, adoptat de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 14 septembrie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

7. Proiectul de lege pentru completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iniţiat de domnul senator Ilie Sârbu, membru al Grupului parlamentar al PSD, adoptat de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 14 septembrie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

8. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, iniţiată de domnul senator Gheorghe Funar, doamna senator Verginia Vedinaş, membri ai Grupului parlamentar al PRM, respinsă de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: În fond: Comisia pentru muncă şi protecţie socială; Pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 20 septembrie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iniţiată de domnii deputaţi Horea Dorin Uioreanu, Mircea Valer Puşcă, membri ai Grupului parlamentar al PNL, respinsă de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii speciale; pentru avize: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 20 septembrie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

10. Propunerea legislativă privind alocarea de la bugetul de stat a sumei de 50 de milioane de euro anual pentru reabilitarea şi dotarea căminelor culturale din mediul rural, iniţiată de domnii senatori Gheorghe Funar, Iorga Nicolae, Verginia Vedinaş, Dan Claudiu Tănăsescu, Onaca Constantin, Dinescu Valentin, Ilie Petrescu, Moisiuc Viorica, Irina Loghin, membri ai Grupului parlamentar al PRM, respinsă de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize: Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 20 septembrie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

11. Propunerea legislativă privind obligativitatea înscrierii grupei sanguine şi a RH-ului în actul de identitate şi permisul de conducere auto, iniţiată de doamna deputat Daniela Popa, membră a Grupului parlamentar al PC, respinsă de Senat în data de 23 iunie 2005.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize: Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 20 septembrie 2005.

Cameră decizională: Camera Deputaţilor.

Termen de depunere a raportului 20 septembrie 2005.

Cameră decizională - Camera Deputaţilor.

Vreau să vă rog să fiţi de acord să constituim o comisie de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere la Proiectul de Lege privind dreptul la rectificare şi dreptul la replică faţă de materialele publicate în presă, şi anume: Florentina Marilena Toma - PSD, Rodica Nassar - PSD, Radu Podgorean - PSD, Mihai Adrian Mălaimare - PNL, Cosmin Gabriel Popp - PD, Dumitru Avram - PRM, Amet Aledin - Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Urmează să luăm în discuţie iniţiativele legislative aflate pe ordinea de zi.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului Adiţional la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi Statele Membre ale acestora, pe de altă parte, pentru a ţine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace la Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles la 4 mai 2005.

Suntem în procedură de urgenţă. Rog Comisia pentru politică externă să facă propunerile regulamentare.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Glăvan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Fiind în procedură de urgenţă, vă propun 5 minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru fiecare intervenţie individuală.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului Camerei aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Propunerile comisiei au fost acceptate.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Da, vă rog, aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.

Domnul Nicolae Flavius Lazin (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Necesitatea iniţierii şi promovării prezentului proiect legislativ apare ca urmare a extinderii Uniunii Europene la data de 1 mai 2004 şi adaptării Acordurilor comerciale preferenţiale cu ţările terţe, având în vedere faptul că o parte dintre ţările aderente au fost membre ale Tratatului CEFTA.

Sigur, Guvernul susţine promovarea prezentului proiect legislativ, pentru ca România să beneficieze de oportunităţile oferite de noul cadru juridic bilateral de către operatorii economici ai celor două părţi, în special la exporturile produselor româneşti pe piaţa comunitară.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Glăvan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor a fost sesizată în fond, în vederea examinării şi întocmirii raportului în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind ratificarea Protocolului Adiţional la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi Statele Membre ale acestora, pe de altă parte, pentru a ţine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace la Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles la 4 mai 2005.

Proiectul de lege a primit avizul favorabil al Comisiei pentru industrii şi servicii, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

De asemenea, proiectul de lege a primit şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu unele observaţii şi propuneri pertinente, de care iniţiatorul a ţinut seama.

Aşa cum am precizat, proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Protocolului Adiţional la Acordul European despre care am făcut trimitere în intervenţia de mai sus.

Având în vedere conţinutul său, Protocolul Adiţional face parte din categoria tratatelor care, potrivit art.19 alin.1 lit.a) din Legea nr.590/2003 privind tratatele, se supun Parlamentului spre ratificare prin lege. Precizez, de asemenea, că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Camera Deputaţilor este prima cameră sesizată, potrivit art. 75 alin.1 din Constituţia României, republicată.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate, cu votul celor 21 de membri ai comisiei.

În urma dezbaterii, comisia vă propune admiterea fără modificări a proiectului de lege menţionat.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră articolul unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră textul final al acestui acord.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Stimaţi colegi, vreau să vă rog următorul lucru. În măsura în care nu sunt chestiuni controversate, aş vrea ca şi prezentările din partea comisiei şi prezentările din partea iniţiatorilor să fie succinte. Avem, până la urmă, de decis dacă reuşim să finalizăm în aceste zile legile care sunt pe ordinea de zi sau organizăm şi o sesiune extraordinară pentru a le continua, pentru a continua dezbaterea lor.

De aceea, vă rog, în măsura în care nu este nevoie de comentarii suplimentare, să facem economie de vorbe. Da? Şi, să fim cât mai eficienţi. Avem şi şansa că suntem foarte mulţi astăzi în sală şi putem să ne desfăşurăm lucrările într-un mod normal.

Vă mulţumesc foarte mult.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate.

Are cuvântul domnul deputat Bejinariu, din partea comisiei.

Aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Bejinariu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cerem timp de dezbatere, după prezentare de către iniţiator 5, minute.

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nu doreşte nimeni să participe la dezbaterile generale. Trecem la examinarea proiectului de lege.

Titlul legii, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră textul final al proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Comisia comunităţilor europene care modifică acordurile anuale de finanţare 2000, 2001, 2002, 2003 şi Acordul multianual de finanţare semnat la Bruxelles, şi, respectiv, la Bucureşti la 24 decembrie 2004.

Din partea comisiei sesizată în fond, are cuvântul domnul deputat Kelemen Attila.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Kelemen Attila Bela Ladislau:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege prezentat are ca obiect reglementarea ratificării Acordului între România şi Comisia comunităţilor europene care modifică acordurile anuale de finanţare 2000, 2001, 2002, 2003 şi Acordul multianual de finanţare semnat la Bruxelles şi, respectiv, la Bucureşti la 24 decembrie 2004.

Legea face parte din categoria legilor ordinare. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 21 iunie 2005. În urma dezbaterii, comisia propune adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de guvern.

Cameră decizională este Senatul, aş dori să mai specific.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este o lege ordinară.

Supun votului dumneavoastră textul final al legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Urmează Proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Suntem în procedură de urgenţă.

Îl rog pe domnul preşedinte Andon să facă propunerile regulamentare pentru desfăşurarea dezbaterilor.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Propunerile comisiei sunt 8 minute pentru dezbateri generale şi câte un minut pentru fiecare articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului. Domnul secretar de stat Sebastian Bodu.

Domnul Sebastian Bodu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice, preşedintele ANAF):

Deci Legea evaziunii fiscale introduce nişte modificări faţă de legislaţia existentă în sensul înăspririi pedepselor, în sensul delimitării exacte a faptelor infracţionale. Este o lege la care s-a lucrat destul de mult. Au fost implicaţi mulţi în redactarea acestui text. De altfel, din partea dumneavoastră sunt amendamente... (Vociferări în sală.) Da, eu aşteptam nişte chestiuni de procedură.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule secretar de stat, nu faceţi conversaţie cu colegii din bancă, asta este în Parlament, întotdeauna aşa se întâmplă, cei din sală încearcă să deturneze atenţia.

Rugămintea mea este să nu comentaţi articole sau amendamente la articole, veţi avea posibilitatea, dacă nu sunteţi de acord cu unele dintre amendamentele propuse de comisie, în momentul în care voi supune votului textele respective, să interveniţi. Deocamdată, înţeleg că vreţi să ne spuneţi că e un proiect de lege important şi că merită să-le examinăm.

Domnul Sebastian Bodu:

Atunci mi-am terminat expunerea.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă reprezentanţii grupurilor parlamentare doresc să intervină? Nu.

Punctul de vedere al comisiei?

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Obiectul legii, aşa cum l-a anunţat iniţiatorul, este schimbarea, înăsprirea regimului de sancţionare, precum şi incriminarea unor fapte noi de evaziune fiscală ori conexe acestora. Face parte din categoria legilor organice. Dezbaterea în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost precedată, bineînţeles, de avizul Consiliului Legislativ. Am mai dispus de avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci. Camera Deputaţilor este cameră decizională. Dezbaterile în comisie s-au soldat cu un număr de 21 de amendamente cu propunerea de a fi admise şi au mai fost discutate ale nouă amendamente care au fost respinse în comisie, toate acestea figurând în anexele corespunzătoare.

Propunerea comisiei este de adoptare a legii, cu amendamentele, cele 21 de amendamente, admise, hotărâre luată cu majoritatea voturilor membrilor comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea pe articole.

În ceea ce priveşte titlul legii, comisia... vă rog să urmăriţi raportul comisiei, sunt destul de multe modificări propuse de comisie. Am înţeles că vor fi şi unele observaţii la acestea din partea Guvernului, de aceea, vreau să vă rog să urmăriţi cu atenţie această dezbatere. Este şi o temă mai importantă. Vă rog să urmăriţi dezbaterea. Şi să deschideţi, să aveţi pe masă raportul comisiei, pentru că sunt trecute acolo modificările propuse pentru fiecare dintre texte.

Începem cu titlul legii. Text nemodificat. Acesta este comentariul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere titlul legii a fost aprobat.

Capitolul I, "Dispoziţii generale". Supun votului dumneavoastră. Text nemodificat. Punctul de vedere al comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, pct.2 din raport a fost aprobat.

Art.1 nu se modifică din partea comisiei. Supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, art. 1 a fost aprobat.

Art.2 alin.1 lit.a), text nemodificat. Iertaţi-mă.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, lit.a) a art. 2 a fost aprobată.

La lit.b), o ameliorare de formulare a textului. Din partea comisiei este o propunere.

Cine este pentru textul de la lit.b), în formula comisiei? Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c), o modificare propusă de comisie, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă.

Supun votului dumneavoastră textul de la lit.c), art.2, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d), în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.e), f) şi g), în varianta iniţială, nemodificată.

Cine este pentru aceste texte? Le supun votului în ansamblu. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Pct.5 din raport, titlul Capitolului II - "Infracţiuni" - text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Art.3, text nemodificat. Comentariul comisiei? Îl supun votului dumneavoastră în formula iniţială.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Rog reprezentantul Guvernului, dacă sunt observaţii la amendamente, să intervină pentru a arăta motivele pentru care textul nu ar putea fi primit.

Art.4, este vorba de pct.7 din raport. Comisia propune modificări pentru claritatea textului.

Supun votului dumneavoastră acest text în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5, text nemodificat. Supun votului dumneavoastră art.5.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, textul a fost aprobat.

Art.6, text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, textul art.6 a fost aprobat.

Art. 7 alin.1. Îl supun votului dumneavoastră, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2, tot în varianta comisiei, cu aceeaşi modificare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.8. Este vorba de art.8 alin. 1, în varianta comisiei.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 al art.8 şi alin.3 la art.8, texte nemodificate, la pct.11 din raport.

Le supun votului împreună.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Art.9. Textele de la lit.a), b), c), d) şi e), în varianta iniţială. Dacă sunt totuşi comentarii? Nu sunt. Comisia nu a făcut nici o modificare aici. Aşa că, să fiţi de acord să le supunem în bloc votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, textul a fost aprobat.

La lit. f) există un amendament din partea doamnei deputat Cornelia Ardelean, acceptat de comisie. Îl supun votului dumneavoastră, în varianta acceptată de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La lit.g), textul iniţial îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

La alin.2, o modificare din partea comisiei pentru simplificarea textului. Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, un text modificat de comisie pentru corelare cu modificările propuse la alineatul anterior.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.13 din raport, Capitolul III - "Cauze de reducere a pedepselor". Aveţi o modificare a comisiei care solicită ca titlul acestui capitol să fie "Cauze de nepedepsire şi cauze de reducere a pedepselor".

Supun votului dumneavoastră titlul Capitolului III, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, titlul Capitolului III a fost aprobat.

Art.10 alin.1 în varianta comisiei. Aveţi observaţii, da? Vă rog, domnule deputat.

Domnul George Băeşu:

Domnule preşedinte,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Cu ocazia discuţiilor în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, deputaţii reprezentanţi ai PSD s-au opus acestui amendament propus de către unii dintre colegii noştri, apărând spiritul principal al acestei legi, şi anume o mai bună colectare a veniturilor bugetului de stat şi posibilitatea Guvernului actual şi a Guvernelor viitoare de a folosi banul public pentru oamenii acestei ţări, de a folosi banul public în domeniul protecţiei sociale şi al celorlalte activităţi care îi preocupă pe români. Dar, în acelaşi timp, noi ne-am opus unei cauze de nepedepsire pe care au introdus-o colegii noştri şi care au hotărât, cel puţin la nivelul comisiei, că în cazul în care prejudiciul cauzat şi recuperat este de până la 50 de mii de euro, pentru o faptă car este sancţionată de această lege, făptuitorul să poată beneficia de această cauză şi să nu i se aplice decât o sancţiune administrativă, care să se înregistreze în cazierul judiciar. Asta înseamnă că cel care practic ia de la bugetul statului, prin mijloace neortodoxe, ilegale, o sumă de 50 de mii de euro, dacă este prins, va putea să dea înapoi cei 50 de mii de euro, până la primul termen de judecată, şi, în aceste condiţii, nu va primi decât o sancţiune administrativă, adică o mustrare. Noi considerăm că în această perioadă, în care lupta anticorupţie şi alte astfel de obiective ale Guvernului României sunt aduse la rang de primă prioritate, nu putem opera cu astfel de măsuri şi în acest fel să slujim interesul public.

De aceea, considerăm că este de preferat să se meargă pe varianta propusă de iniţiator, şi anume ca această cauză de nepedepsire să nu fie validată de plenul Parlamentului.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu am fost autorul acestui amendament în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, aş vrea să-l corectez pe colegul meu. Forma propusă de către iniţiator a venit cu acea clauză de nepedepsire, deci în forma Guvernului era acea clauză de nepedepsire, în ipoteza în care se recupera acest prejudiciu, noi am mers, şi a fost modificată la Senat. Dar, noi am apreciat, domnilor colegi, că se impune să adoptăm acest text de lege, mergând pe varianta că este mai bine să oferim posibilitatea de se recupera, pe de o parte, banii la bugetul statului şi, pe de altă parte, statul n-ar mai suferi prejudicii prin încarcerarea acelei persoane, astfel încât, s-ar evita, practic, de două ori pierderea de către stat. O dată, că nu s-ar putea recupera prejudiciul şi, a doua oară, când persoana respectivă ar sta în puşcărie, astfel încât statul, de asemenea, ar fi să-l susţină.

Aceasta a fost raţiunea pentru care am mers ca până la această limită să poată să fie o cauză de nepedepsire.

Mai mult, persoanei respective i se va înscrie această faptă în cazierul judiciar şi nu va mai putea beneficia de o astfel de cauză de nepedepsire.

Vreau să vă spun că acest lucru se întâmplă şi în alte ţări şi într-adevăr este o abordare nouă în politica penală românească, însă nu cred că trebuie să ne fie frică de lucrurile noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Nu, domnule deputat, n-are rost să vă mai dau cuvântul acum. Eu am să încerc să explic felul în care putem vota, că fiecare dintre dumneavoastră înţelege despre ce este vorba.

Practic, art.10 alin.1 are trei teze. Şi o să votăm separat: prima teză, a doua şi a treia.

În ceea ce priveşte problema de principiu, avem o soluţie generală, în sensul că, în măsura în care are loc o infracţiune de evaziune fiscală, dacă până la primul termen de judecată se acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

De aici, soluţiile se despart între iniţiator şi comisie.

Textul iniţiatorului are doar două teze. Şi teza a doua este o teză care stabileşte, dincolo de regimul general, faptul că, în măsura în care prejudiciul cauzat şi recuperat este de până la 50.000 de euro, se poate aplica pedeapsa cu amenda, se poate aplica, deci, dar rămâne regimul general, însă apare această alternativă în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei.

Comisia merge şi mai departe şi stabileşte două praguri pentru prejudiciu, şi anume, dacă prejudiciul este de până la 100.000 de euro, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Deci, practic, a preluat teza a doua de la iniţiator, dar a mărit nivelul de la 50.000 la 100.000.

În schimb, şi aici este teza a treia, complet nouă, în măsura în care prejudiciul este de până la 50.000 de euro, se aplică...deci, de data aceasta textul este imperativ, nu "se poate aplica", se aplică o sancţiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.

Practic, de aici au început discuţiile care s-au purtat în cadrul plenului. Dacă această variantă nu ar face decât să încurajeze pe cei care...să obţină mai curând forme de creditare prin această modalitate de întârziere a plăţii, fiind întotdeauna în situaţia de a plăti până la primul termen, desigur, cu riscul de a exista înscrierea în cazierul judiciar, sau varianta cealaltă, cu principiul general.

Am insistat mai mult pe aceste lucruri tocmai pentru a explica felul în care vom vota. Şi dumneavoastră trebuie să decideţi ceea ce este mai important, dacă elementul de pedeapsă sau elementul de recuperare, aceste lucruri sunt cele care până la urmă vor determina, sunt convins, votul pe care-l exprimaţi.

Aşa că o să începem cu prima teză unde, practic, în afară de o chestiune de procedură, sugerată de domnul preşedinte Andon şi de domnul Florin Iordache, textele sunt aproape identice, iniţiator şi comisie, şi vom continua după aceea cu votul...şi aşa mi-e greu să mă concentrez că e multă lume în sală şi se vorbeşte foarte mult.

Supun votului dumneavoastră teza 1 de la alin.1 de la art.10, în forma comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, textul a fost aprobat.

Trecem acum la teza a doua, propusă de comisiei. Şi am să vă spun următorul lucru, şi aici vom proceda în felul următor: am să supun votului teza a doua şi teza a treia succesiv, dacă sunt aprobate, sigur, considerăm alineatul 1 aprobat în totalitate; dacă nu se aprobă această variantă, ne întoarcem la textul iniţiatorului, teza nr.2. Şi, dacă nici textul acela nu va fi aprobat, atunci art.10 alin.1 rămâne doar cu textul de bază, cu textul care a fost deja votat în unanimitate.

aceasta este procedura de vot pe care vom merge.

Sunt observaţii privind procedura? Nu.

Supun votului dumneavoastră teza...vreţi să adăugaţi ceva, domnule preşedinte? Nu. Supun votului dumneavoastră teza nr.2 de la alin.1, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Sau, nu! O să fac altfel! Cine este împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu majoritate de voturi, teza nr.2 a fost aprobată.

Teza nr.3 din textul comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 92 de voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi. 48 de abţineri.

Cu majoritate de voturi, teza nr.3 de la alin.1 de la art.10 a fost aprobată.

În felul acesta, am întregit textul alin.1, în varianta propusă de către comisie.

Trecem la alin.2 şi vă întreb dacă sunt observaţii faţă de propunerea comisiei, de fapt a domnului deputat Daniel Buda. Nu sunt.

Supun votului alin.2 de la art.10, în formula comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 47 de abţineri.

Am să vă rog să număraţi şi voturile pentru.

Cine este pentru? 90 de voturi pentru.

Cu majoritate de voturi, textul a fost aprobat.

Punctul 15 din raport, art.11, cu o modificare lexicală din partea comisiei.

Supun votului dumneavoastră textul, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, art.11 a fost aprobat.

Art.12, text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.IV, "Dispoziţii finale", text nemodificat. Pentru titlul Cap.IV, cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.18 alin.1, text nemodificat. Îl supun votului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, în varianta comisiei, pentru corectarea unei erori materiale.

Cine este pentru? Este vorba de varianta comisiei. Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.14, text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.15, text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.16, la pct.21 din raport, text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi, este o lege organică. Aşa că votul final îl vom exprima la ora 13.

Vă mulţumesc.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Suntem în procedură de urgenţă. Invit Biroul Comisiei pentru sănătate şi familie, sesizată în fond, să facă propunerile regulamentare.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc.

Propun cinci minute pentru dezbateri, un minut pentru luările de cuvânt.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Szekely Ervin zoltan (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere că în urma dezbaterilor din Comisia pentru sănătate au fost adoptate anumite amendamente care au implicaţii financiare, considerăm că este necesar să retrimitem la comisie acest proiect de lege pentru a avea şi punctul de vedere al Ministerului Finanţelor privind sursele bugetare de acoperire a acestor cheltuieli.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vom fi de acord cu punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii, însă subliniind faptul că controversa majoră este dată de modificarea art.26 alin.2. Este vorba de gratuităţile la copii şi gravide. A le fixa la preţul de referinţă, înseamnă a scădea foarte mult costurile.

Problema însă poate fi discutată şi cred că suntem de acord ca s-o rediscutăm în comisie, rămânând totuşi destul de pe poziţie comisia privind medicamentele la copii şi la gravide.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Bun! Veţi clarifica aceste aspecte în cadrul comisiei.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere a acestui text la comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Vă rog să mă urmăriţi pe raportul comisiei de mediere.

La pct.1 din raport, comisia de mediere propune textul Senatului, în unanimitate.

Dacă sunteţi de acord. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.2 este propus textul Camerei şi nu votăm.

La pct.3, de asemenea, textul Camerei. Nu votăm.

Pct.4, textul Camerei. Nu votăm.

La pct.5 din raport este propus textul Senatului.

Îl supun votului dumneavoastră Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.6 din raport este propus textul Senatului. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.7 din raport. Este propus textul Senatului. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.8 este propus textul Senatului. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.9, un text comun propus de membrii comisiei, un text propus în unanimitate.

Supun votului acest text. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Votul final la acest raport îl vom da, de asemenea, pentru raportul comisiei de mediere, la ora 13.

Vă rog să-l reţineţi pentru votul de la ora 13, domnule Unghianu.

Propunerea legislativă privind modificarea limitelor teritoriale ale municipiului Galaţi şi ale comunei Smârdan, judeţul Galaţi.

Propunerea legislativă se consideră adoptată potrivit art.75 alin.2 din Constituţie. Termenul maxim de dezbatere, care era 25 iunie 2005, este un termen depăşit.

Se consideră adoptată.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Gura Ialomiţei, judeţul Ialomiţa, prin reorganizarea comunei Mihail Kogălniceanu.

Aceeaşi soluţie, propunerea legislativă se consideră adoptată, potrivit art.75 alin.2 din Constituţie.

Termenul era 25 iunie 2005. Termenul este depăşit.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.251/2001, Legea administraţiei publice locale.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizată în fond. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. La lucrările comisiei au fost prezenţi 27 de deputaţi din totalul de 27. În urma dezbaterii, comisia propune respingerea şi votarea împotriva acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Votul vă propun să-l facem la ora 13, fiind vorba de o lege organică, pentru a nu avea nici un fel de surpriză. Deci, o introducem pe zona de voturi de la ora 13.

Vă mulţumesc.

Proiectul de Lege pentru acceptarea Deciziei nr.1 a Comitetului mixt România - Statul Israel din 21 februarie 2005 de amendare a protocolului 3 privind definirea noţiunii de produse originare şi metode de cooperare administrativă, din Acordul de comerţ liber dintre România şi Statul Israel, semnat la Bucureşti la 30 ianuarie 2001.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul. Dacă nu, dau cuvântul doamnei deputat Aura Vasile pentru a ne prezenta raportul comisiei.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată cu Proiectul de Lege pentru acceptarea Deciziei nr.1 a Comitetului mixt românia - Statul Israel din 21 februarie 2005 de amendarea Protocolului 3 privind definirea noţiunii de produse originare şi metode de cooperare administrativă, din Acordul de comerţ liber dintre România şi Statul Israel.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acceptarea deciziei adoptate în cadrul Comitetului mixt româno-israelian din 21 februarie 2005 în vederea amendării Protocolului 3 privind definirea noţiunii de produse originare şi metode de cooperare administrativă din cadrul Acordului de comerţ liber dintre România şi Israel.

La lucrările comisiei au participat 22 de deputaţi din totalul de 23 de membri ai comisiei şi, după examinarea proiectului de lege, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să îl supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Competenţa decizională în cazul acestui proiect de lege aparţine Senatului.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi, dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale. Nu.

Trecem la dezbatere proiectului de lege. În legătură cu titlul legii dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii.

Supun votului titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră articolul unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este o lege ordinară.

Supun votului dumneavoastră textul final.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Trecem mai departe.

Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.120/2002 privind aprobarea sistemului de susţinere şi promovare a exportului cu finanţare de la bugetul de stat.

Dacă din partea iniţiatorului, doreşte cineva să ia cuvântul.

Da. Vă rog. Aveţi cuvântul. Domnul Radu Vasile, director general.

Domnul Radu Vasile ( Ministerul Economiei şi Comerţului, director general pentru politici comerciale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege are drept obiectiv îmbunătăţirea condiţiilor de sprijinire a exporturilor pe categoria programelor de susţinere a competitivităţii în domeniul industrial.

Susţinem adoptarea acestei propuneri.

Domnul Adrian Năstase:

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe, bănci are cuvântul domnul deputat Gubandru.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Modificarea se referă la acordarea sprijinului financiar de la bugetul de stat în proporţie de până la 75% prin programul de creştere a competitivităţii produselor industriale.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi un număr de 23 de deputaţi din totalul de 26 de membri şi a fost votat cu unanimitate de voturi.

Acest proiect de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 19 mai 2005, în calitate de primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii proiectului de lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.120/2002 privind aprobarea sistemului de susţinere şi promovare a exportului cu finanţare de la bugetul de stat în şedinţa din 31 mai 2005, comisia propune supunerea spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale.

Da, vă rog. Domnul deputat Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

Eu cred că acest proiect de lege prin care se modifică Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.120/2002 este mai mult decât binevenit. Pentru că reprezintă o gură de oxigen pentru întreprinderile mici şi mijlocii, întreprinderi mici şi mijlocii care au fost foarte grav afectate din punct de vedere economic, în urma liberalizării cursului de schimb cu valutele europene şi americane.

iată că zeci, sute şi mii de întreprinderi mici şi mijlocii se află, în momentul de faţă, în situaţie de faliment, sau într-o situaţie de echilibru, aş putea spune, iar multe dintre ele şi-au închis activitatea tocmai pentru că această liberalizare a venit ca un bumerang, ca un trăsnet asupra activităţii lor şi n-au avut timp să ia măsurile de rigoare pentru a preîntâmpina asemenea situaţii nedorite.

Eu aş vrea să fac un scurt istoric la proiectul de buget pe 2005, în care s-au prevăzut 42.000 de lei pentru un euro, sigur că trebuiau să se calculeze şi să se evalueze în mod corect fluctuaţiile acestea valutare care vor avea loc pe piaţa noastră economică.

Şi iată că nu am avut în vedere acest lucru. Scăderea drastică, de la 42.000 lei, la 36.000 lei, a afectat în mod foarte grav activitatea acestor întreprinderi mici şi mijlocii.

Un alt element pe care trebuie să-l avem în vedere, şi pentru care Partidul Conservator susţine acest proiect de lege, este că trebuie să stimulăm şi trebuie să fim mândri că suntem români, trebuie să stimulăm exportul, să recucerim pieţele externe pe care le-am pierdut în perioada aceasta, să intrăm cu fruntea sus, cu produse competitive pe piaţa europeană, şi să ne respecte ca parteneri egali.

De aceea, eu cred că acest proiect de lege va avea darul să stimuleze şi să revigoreze activitatea de export a întreprinderilor mici şi mijlocii.

Închei prin a spune că Partidul Conservator va susţine orice demers, orice proiect de lege care vizează stimularea şi îmbunătăţirea activităţilor întreprinderilor mici şi mijlocii.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă mai sunt observaţii sau declaraţii de salut pentru această lege binevenită. Nu mai sunt.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Era vorba de articolul unic, bineînţeles, al textului, aşa cum a venit de la Senat.

Este o lege ordinară.

O supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Urmează Proiectul de lege pentru reglementarea situaţiei juridice a bunurilor care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I.

Este un text, vă aduceţi aminte, care a fost retrimis la comisie pentru unele clarificări.

Are cuvântul, din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnul deputat Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu proiectul de lege pentru reglementarea situaţiei juridice a bunurilor care au aparţinut fostului suveran al României.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat negativ acest proiect de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 3 mai 2005.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a dezbătut acest proiect de lege, într-o primă fază, în şedinţa din 25 mai 2005, iar în plenul Camerei proiectul a fost retrimis Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi pentru dezbatere şi completare.

În urma reanalizării, s-a întocmit raportul suplimentar. Comisia a menţinut raportul iniţial, cu o singură modificare, respectiv modificarea a două poziţii din Anexa nr.2.

În aceste condiţii, comisia propune ca Proiectul de lege pentru reglementarea situaţiei juridice a bunurilor care au aparţinut fostului suveran al României, să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, cu amendamentele admise - care sunt redate în Anexa nr.1 la prezentul raport; amendamentele respinse sunt redate în Anexa nr.2.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă aduc aminte că am început dezbaterile la acest text. S-a ajuns la formula retrimiterii la comisie. S-a reexaminat textul în cadrul comisiei. Practic, s-au făcut doar nişte precizări privind anexele, dar nu sunt modificări de esenţă faţă de raportul iniţial.

De aceea, eu am să vă rog să începem deja să lucrăm pe text. Începem cu titlul legii.

Supun votului dumneavoastră formula propusă de către comisie pentru titlul legii.

Cine este pentru?

Stimaţi colegi, este o lege ceva mai complicată. Am o rugăminte, să veniţi, să luaţi loc în bănci.

Domnule Hrebenciuc, locul dumneavoastră este întotdeauna în primul rând. Nu, acolo stau senatorii. Dacă se poate să veniţi în primul rând, pentru că, creaţi ambiguităţi. Şi am o rugăminte, să-l lăsaţi pe domnul deputat, dacă se poate, să-şi vadă de propriul grup, şi după aceea să se ocupe şi de celelalte grupuri.

Deci, încă o dată, supun votului titlul legii, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc. Vă rog să număraţi totuşi, pentru că am impresia că sunt şi unele voturi împotrivă, şi abţineri.

Cine este împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Trebuie să numărăm şi voturile pentru.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 107 voturi pentru.

Cu majoritate de voturi titlul legii a fost aprobat.

Art.1 în varianta comisiei. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.1 în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Deci, considerăm voturile pentru stabile, sunt cele pe care le-am numărat anterior.

cu majoritate de voturi art.1 a fost aprobat.

Art.2. Sunt intervenţii?

Vă rog, domnule deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, la art.2, am depus în scris un amendament, prin care am cerut ca plata primei tranşe să se efectueze doar după 300 de zile. De ce? Răspunsul este foarte simplu: nu există prevederi bugetare în acest sens, iar sumele, respectiv o parte din cele 30 milioane de euro, înseamnă foarte, foarte mult. Or, fără o prevedere bugetară clară, nu ne putem permite ca în acest an să plătim prima tranşă, neexistând bani pentru multe alte chestiuni importante pentru ţară, totuşi, uitaţi că găsim bani pentru suveranul Mihai.

Rog să supuneţi la vot acest amendament, deoarece îl susţin în continuare.

Domnul Adrian Năstase:

Iertaţi-mă, este amendamentul care vizează plata după 300 de zile, da?

Punctul de vedere al comisiei, deci raţiunea pentru care acest amendament a fost respins.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Comisia a discutat acest amendament; el a fost respins. Comisia a modificat, însă, textul iniţial, şi plata primei tranşe se efectuează în termen de 30 zile, în loc de termenul de 10 zile, propus iniţial de iniţiator.

Ca urmare, punctul de vedere al comisiei este acela de respingere a amendamentului formulat de colegul nostru, domnul Călianu.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Am o rugăminte: dacă se poate să urmăriţi dezbaterile! Domnule Stanciu, am o rugăminte: în afară de Comisia pentru învăţământ, mai avem şi alte comisii, şi mai avem şi alte activităţi în Parlament.

Deci, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Călian Petru, la art.2, în condiţiile în care el a fost respins de comisie pentru argumentele prezentate de domnul vicepreşedinte Ştirbeţ. Dar, regulamentar, domnul deputat are dreptul să solicite un vot în plen pentru amendamentul său, care a fost înregistrat la amendamentele respinse, şi care figurează în raportul iniţial al comisiei privitor la acest proiect de lege.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Vedeţi, rezultatul discuţiilor? Ăsta este! Se creează tot felul de alianţe ciudate în Parlament. Mie îmi place foarte mult. Privesc de aici cu mare bucurie. Şi, mă gândesc deja la o sesiune extraordinară, care să aibă un obiect consistent.

Vă rog să număraţi. Deci, 9 voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră alin.1 al art.2, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

Stimaţi colegi, am o rugăminte, dacă se poate, totuşi, să urmăriţi voturile. Ştiu că sunt şi alte activităţi importante în Parlament, care se desfăşoară în timpul acesta, dar haideţi să considerăm, măcar pentru câteva ore, că activitatea legislativă face şi ea parte din preocupările parlamentarilor.

Deci, încă o dată, supun votului dumneavoastră alin.1 al art.2, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 108 voturi pentru.

Împotrivă? 11 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Deci, cu 108 voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi o abţinere textul a fost aprobat.

Alin.2, îl supun votului în varianta comisiei.

Cine este pentru?

Domnul Nicolăescu vorbeşte la telefon cu divinitatea!

111 voturi pentru. Mulţumesc.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 10 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi, textul a fost aprobat.

Alin.3. Îl supun votului în varianta comisiei.

Cine este pentru? 111 voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi, textul a fost aprobat.

Art.3 alin.1, text nemodificat.

Există un amendament, care înţeleg că este respins de către comisie, dar figurează în raport.

Vă rog să-l susţineţi, domnule deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiatorul precizează prin acest proiect de lege faptul că s-a ajuns la această valoare de 30 milioane de euro, în urma unei evaluări stabilită cu multă exactitate. Acest evaluator nu a fost cunoscut de către noi, şi nici nu cunoaştem modul în care el a fost stabilit. Dar, în fine, s-a ajuns la această valoare şi, prin amendamentul pe care l-am iniţiat, consider că este suficientă suma stabilită prin proiectul de lege cu titlul de despăgubiri, şi nu este cazul să mai creăm şi alte facilităţi fostului suveran.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Comisia îşi menţine, bineînţeles, punctul de vedere de respingere a amendamentului formulat de domnul Călian. De fapt, amendamentul dânsului se referă la art.4. Noi discutăm acum art.3, care prevede atribuirea în folosinţă sau trecerea imobilului "Vila cavaleriei" în domeniul public al statului şi administrarea Regiei autonome a administraţiei patrimoniului de stat, urmând să se restituie în natură către fostul suveran al României.

Deci, noi propunem respingerea amendamentului formulat de domnul Călian.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Iertaţi-mă, procedura este foarte clară: autorii amendamentelor respinse îşi spun argumentele, îşi prezintă amendamentul; comisia comentează, iar cei care decid sunt colegii din sală. Există în raport, este prezentată suplimentar, raţiunea pe care dumneavoastră aţi prezentat-o, domnule deputat. Colegii noştri ştiu să citească; au acest exerciţiu de multă vreme.

Deci, eu vă rog acum să trecem la vot. Este un vot în legătură cu amendamentul prezentat la pct.3 din raportul comisiei, prin care se propune eliminarea art.3.

Punctul de vedere al comisiei este că acest articol trebuie să rămână în varianta iniţială.

Supun votului dumneavoastră amendamentul de eliminare a acestui text propus de către domnul deputat Petru Călian.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 10 voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Supun votului dumneavoastră art.3 alin.1, în formula propusă de iniţiator.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 116 voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi textul a fost aprobat.

Alin.2 al art.3, în varianta comisiei. Este o redactare considerată mai bună de către comisie.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 116 voturi pentru.

Împotrivă? 12 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi textul a fost aprobat.

Art.4.

Vă rog, domnule deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În sfârşit, ajungem şi la art.4. Sigur că aici am solicitat terminarea acestui articol, deoarece, repet, este suficientă despăgubirea în bani, dar mai mult decât atât, sper ca de această dată să fiu şi mai convingător, pentru faptul că este încălcată inclusiv Constituţia, art.136 alin.4, articol care nu permite darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică.

Sigur că Legea nr.406/2001 acordă drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului. Fostul suveran Mihai nu a fost niciodată şef al statului, şi chiar dacă vorbim despre o derogare de la Legea nr.406/2001, principesa Margareta şi principele Radu, chiar nu au nici un drept în acest sens, şi totuşi ei au dreptul de a folosi gratuit Palatul Elisabeta.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Comisia menţine punctul de vedere formulat, respectiv de respingere a acestui amendament. În art.4 se prevede că: " fostul suveran al României beneficiază pe durata vieţii de folosinţa gratuită a următoarelor imobile."

Noi considerăm că este o lege specială şi nu se încalcă reglementările constituţionale. Ca urmare, susţinem varianta propusă de comisie pentru art.4, toate alineatele: a) şi b).

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Procedură? Da, vă rog, domnule deputat Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Daţi-mi voie să-mi exprim puţin indignarea faţă de "hazul" în care se exprimă comisia, reprezentată de un singur om, care vorbeşte de parcă ar fi fostul suveran al României. Noi vorbim în numele a mai multor persoane, când domnia sa este unul singur.

Eu vă rog, domnule preşedinte, să faceţi astfel încât comisia să fie reprezentată, într-adevăr, demn în faţa Parlamentului României, şi nu printr-un singur om care, practic, joacă pe cartea partidului pe care îl reprezintă, în numele comisiei. Ori este comisie, şi se sfătuiesc acolo unii cu alţii asupra unui punct de vedere comun, ori este un singur om, care nu mai este comisie, ci este reprezentantul unui partid.

Vă rog să intraţi în legalitate şi să faceţi astfel demersurile necesare pentru ca comisia să între în drepturi, dacă nu, vă rog să anulaţi acest punct de pe ordinea de zi, deoarece nu este reprezentativ pentru procedura corectă şi regulamentară legală a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat, dar nu pot să fiu de acord cu dumneavoastră. Vreau să vă spun că domnul vicepreşedinte nu face aici decât să prezinte sensul discuţiilor din comisie şi raţiunile pentru care amendamentul respectiv a fost respins. De altfel, aceste elemente apar şi în raportul comisiei. Deci, din acest punct de vedere, nu pot să vă dau dreptate. Dânsul aici nu expune un punct de vedere personal, ci, aşa cum domnul deputat Călian şi-a reiterat în faţa plenului raţiunile pentru care a depus amendamentul respectiv şi a avut această posibilitate, la fel, noi trebuie să ascultăm din partea reprezentantului comisiei, şi nu putem noi să stabilim cine să fie reprezentantul sau să fie mai mulţi, este suficient unul singur, şi acesta înţeleg că a fost desemnat vicepreşedintele comisiei, care ne-a relatat raţiunile pentru care comisia a respins amendamentul.

Iar cei care vor decide dacă argumentele, într-un sens sau altul, sunt hotărâtoare, vor fi colegii din sală, şi eu vă rog să aveţi încredere în ei.

Domnul Tudor Marcu:

Domnule preşedinte,

Sunteţi într-o gravă eroare. În primul rând, că ceea ce aţi prezentat dumneavoastră acolo în Regulament este prevăzut că, într-adevăr, un membru al comisiei desemnat în acest scop - eu mă îndoiesc că s-a adunat toată comisia şi l-a desemnat pe domnia sa, dar hai să zic că a făcut-o! - prezintă numai raportul. Dar, atât timp cât nu se poartă discuţii în continuare de către comisie, şi nu de reprezentantul ei, care are un singur atribut: să prezinte raportul, conform Regulamentului, că-l am în faţă, domnia sa nu se poate erija într-o comisie. Îmi replicaţi faptul că citeşte motivaţia respingerii. Dar nu avem nevoie de aşa ceva. Toţi avem rapoartele în faţă. Citim şi noi cu ochii noştri. Ştim carte.

Problema este alta: când se aduce un argument de către cel care a făcut amendamentul, comisia este în măsură să ia în discuţie argumentele cu care se aduce aici, în faţă, motivaţia susţinerii amendamentului, şi să decidă. Nu să-mi citească ce au decis aceia acolo, că altfel este o procedură fără sens.

Deci, dumneavoastră aveţi o eroare de interpretare a Regulamentului. Şi, de aceea, eu vă rog, înţelegeţi-ne şi pe noi, avem suficientă carte să nu fim păcăliţi, aşa, cu vorbe în doi peri, şi să faceţi astfel încât interpretarea dată de către comisie, şi nu cititul motivaţiei respingerii amendamentului, argumentelor de susţinere ale amendamentului, să fie dată într-un vot sau într-o discuţie în comun a membrilor comisiei, şi citită aici, nu motivaţia, pe care o citim şi noi, care este cu totul şi cu totul altceva. Nici nu aveam nevoie de aşa comisie, aici, în faţă, dacă noi citeam argumentele alea. Nici nu mai ne prezentam. Erau gata, puneam la vot.

Intraţi, vă rog, în legalitate, în spiritul legii şi al Regulamentului de funcţionare al Camerei Deputaţilor, şi nu într-o interpretare absolut abuzivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Eu vă ascult cu atenţie, dar nu sunt de acord cu modul în care vă adresaţi preşedintelui de şedinţă.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Dacă nu sunteţi de acord, luaţi cuvântul de acolo, de jos, şi replicaţi-mi de acolo!

Domnul Adrian Năstase:

Nu, nu, eu vă răspund de aici, ca preşedinte de şedinţă. Ca preşedinte de şedinţă, vă răspund de aici, nu trebuie să merg acolo!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Dumneavoastră conduceţi şedinţa...

Domnul Adrian Năstase:

Exact, asta şi fac!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

..., nu mai daţi replică! Replica se dă de aici!

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog foarte mult să mergeţi în bancă şi să nu vorbiţi de acolo!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Domnule preşedinte,

Nu vă certaţi cu mine, că nu aveţi dreptate!

Domnul Adrian Năstase:

Nu mă cert cu dumneavoastră.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Vă rog să-mi daţi cuvântul!

Domnul Adrian Năstase:

Nu vă dau cuvântul, îi dau cuvântul domnului Marton Arpad, care mi l-a cerut înainte! Domnule deputat Márton Árpád, aveţi cuvântul.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Îmi daţi cuvântul sau nu?

Domnul Adrian Năstase:

Nu vi-l dau!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Am replică pe text! Replica pe text o fac acum!

Domnul Adrian Năstase:

Nu, domnule deputat! Mergeţi în bancă şi când o să vă dau cuvântul din nou o să puteţi vorbi la microfon!

Domnul Marcu Tudor (fără microfon):

Vorbesc suficient de tare, să mă asculte toată lumea! Replica pe text se face aici! (Proteste, bătăi în pupitre.)

Domnul Adrian Năstase:

Nu, acesta nu este drept la replică! V-am dat cuvântul, vă rog să mergeţi în bancă, o să vă dau cuvântul după aceea.

Domnul Marcu Tudor (fără microfon):

Vorbiţi de deasupra mea şi aveţi impresia că aveţi dreptate, iar eu, mai jos, că n-am dreptate! Şi nu e corect! (Proteste.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Mă miră cât de inconsecvent este antevorbitorul meu, joia trecută a fost de acord ca un singur reprezentant (şi nu stăteau doi oameni acolo) al aceleiaşi comisii să fie de acord cu modificarea punctului de vedere al comisiei şi nu a avut nici o obiecţie. Nu ştiu dacă vă aduceţi aminte?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Asta nu înseamnă că am fost de acord!

Domnul Márton Árpád Francisc:

Poate că vă convenea acea soluţie, acum nu vă convine susţinerea ideii comisiei. Eu cred că doar atunci, într-adevăr, trebuie să fie pusă această problemă şi o să o şi pun în discuţie, când se schimbă punctul de vedere al comisiei printr-un singur deputat prezent în sală.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Şi aia e adevărat!

Domnul Adrian Năstase:

Deci, din punctul meu de vedere, procedura s-a desfăşurat corect. I-am dat cuvântul celui care a făcut un amendament, chiar dacă el a fost respins la comisie, pentru a-şi prezenta din nou amendamentul în plen.

Pentru raţiune de simetrie, trebuia să dau cuvântul reprezentantului comisiei, indiferent cine este, pentru că nu pot să vorbească 30 de oameni în acelaşi timp la microfon şi trebuie să vorbească unul singur, pentru a prezenta argumentele pentru care amendamentul respectiv a fost respins, ceea ce am şi făcut, urmând ca, după aceea, dumneavoastră, prin vot, să decideţi care este cea mai înţeleaptă soluţie.

De aceea vă rog, în acest moment, să ne concentrăm asupra substanţei hotărârilor pe care le luăm. Nu are rost să discutăm în contradictoriu, s-ar putea să existe păreri diferite, dar ceea ce va conta va fi, până la urmă, votul plenului în legătură cu o soluţie sau alta. Poate că soluţiile noastre sunt bune sau proaste, ale unora sunt mai înţelepte decât ale altora, dar nu cred că putem să înlocuim cu altceva decât cu votul majorităţii, ceea ce reprezintă, poate, puncte de vedere care pot să aibă un anumit temei.

De aceea, supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat Călian, conţinută în raport, la categoria "amendamente respinse de comisie", veţi ţine seama de argumentele prezentate şi vă rog încă o dată să votaţi asupra acestui amendament al domnului deputat Călian.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 11 voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Supun votului dumneavoastră acum art. 4, în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 125 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Vă rog să le număraţi! 11 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi, art. 4 a fost aprobat.

Art. 5. Este o intervenţie a comisiei pentru corectitudine gramaticală.

Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului dumneavoastră art. 5, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 140 de voturi pentru.

Împotrivă? 11 împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi, art. 5 a fost aprobat.

Art. 6. Aici sunt două intervenţii pe care trebuie să le operăm, de la anexele din raportul suplimentar. Deci, vă rog, în ceea ce priveşte anexele, să ţinem seama de anexa la raportul suplimentar, unde sunt două corecţii care sunt făcute de către comisie.

Dacă sunt observaţii? Nu.

Supun votului dumneavoastră art. 6, cu modificările din raportul suplimentar.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 140 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi! 11.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi, textul a fost aprobat.

Stimaţi colegi,

Este o lege organică, o vom supunem votului final la orele 13,00.

Mergem mai departe. Proiectul de Lege privind societăţile de microfinanţare. Suntem în procedură de urgenţă. Invit Comisia pentru buget, finanţe şi bănci să facă propunerile regulamentare.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor vă propune ca timpi 10 minute pentru dezbateri generale şi 2 minute pentru fiecare dezbatere în parte. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunteţi de acord cu aceste propuneri?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Invit grupurile parlamentare, dacă doresc?

Dacă nu, dau cuvântul reprezentantului comisiei.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare societăţile de microfinanţare, ca soluţie prin care se asigură furnizarea de împrumuturi şi alte servicii financiare de bază persoanelor fizice şi juridice cu acces limitat la sistemul bancar, împrumuturi ce permit acestora să-şi conducă şi să-şi dezvolte activităţile economice, să dobândească bunuri, să-şi soluţioneze problemele de natură imediată sau să-şi achite obligaţiile sociale.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare potrivit art. 76 din Constituţia României, republicată. La lucrările comisiei noastre au participat 20 de deputaţi, din numărul total de 26 de membri ai comisiei. Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Acest proiect de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 25 mai 2005, în calitate de primă cameră sesiză.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituţia României republicată şi art. 86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Propunerii legislative privind societăţile de microfinanţare în şedinţa din 15 iunie 2005, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexă. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, Începem dezbaterea asupra acestei legi.

Titlul legii, mai întâi. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 2.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 3.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 4, cu amendamentul comisiei. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 5.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 6.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 7.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 8.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 9.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 10.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 11.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 12.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 13.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 14.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 15.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 16.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 17.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 18.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

Art. 19.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate

La art. 20, vă rog, doamnă deputat.

Doamna Minodora Cliveti:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La art. 20 pct. 2 lit. a), am un amendament care a fost respins, dacă îmi permiteţi să-l susţin?

Domnul Adrian Năstase:

Da, da, sigur. Vă rog.

Doamna Minodora Cliveti:

Deci, propun ca dobânda percepută de societatea de microfinanţare să fie maximum 50% din dobânda care se practică pe piaţa bancară. Explicaţia pentru care aş dori să vă rog, stimaţi colegi, să votaţi acest amendament este aceea că raţiunea, bănuiesc, pentru care avem din partea Guvernului propus acest proiect de lege este de a fi încurajate persoanele cu posibilităţi materiale reduse să obţină microcredite.

În acelaşi timp, aceste societăţi de microcreditare se pot înfiinţa relativ repede, de pildă, cu un capital social de numai 200 de mii de euro, cu foarte puţine formalităţi, ceea ce le dă posibilitatea să pătrundă foarte repede în branşa respectivă.

În aceste condiţii - şi cu asta închei - mi se pare normal şi în interesul presupus al legii ca dobânzile pe care beneficiarii acestor microcredite să le plătească să fie reduse substanţial, faţă de ceea ce se practică pe piaţa bancară în mod obişnuit.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei?

Doamnă deputat, vă rog să luaţi loc în bancă.

Doamna Minodora Cliveti:

Îmi pare rău, mai am un amendament la acelaşi articol.

Domnul Adrian Năstase:

Luaţi loc în bancă şi vă chem din nou.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Amendamentul propus implică intervenţia statului pentru subvenţionarea dobânzii, deci, se încalcă prevederile cu privire la ajutorul de stat. De aceea, comisia îşi menţine punctul de vedere. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Aţi auzit argumentele în favoare şi împotrivă.

Supun votului dumneavoastră amendamentul doamnei Minodora Cliveti, amendament care a fost respins de către comisie.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 33 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi! 80 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Deci, amendamentul nu a fost acceptat.

Următorul amendament, doamnă deputat.

Doamna Minodora Cliveti:

Domnule preşedinte,

Al doilea amendament. La lit. d) a aceluiaşi articol, propun ca textul să sune astfel: "Costul serviciilor conexe oferite de societatea de microfinanţare cu excepţia celor de consultanţă pentru fundamentarea creditului". Aceasta însemnând ca aceste societăţi de microfinanţare să ofere gratuit consultanţa pentru fundamentarea creditului, având în vedere aceleaşi argumente pe care le-am invocat, de susţinere a persoanelor cu posibilităţi materiale reduse şi care nu pot să facă apel la un specialist pentru a-şi fundamenta creditul solicitat.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei?

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Amendamentul presupune intervenţia prin lege asupra contractului de finanţare, care este un act de voinţă a părţilor. Excepţia introdusă conduce la diminuarea şanselor de utilizare eficientă a microcreditării. Comisia îşi menţine punctul de vedere iniţial.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Voi supune votului dumneavoastră acest amendament al doamnei deputat Minodora Cliveti, amendament respins în cadrul comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 43 de voturi pentru.

Împotrivă? 76 de voturi împotrivă.

Abţineri? 8 abţineri.

Amendamentul nu a primit suficiente voturi.

Mai aveţi un amendament? Vă rog să ni-l prezentaţi şi pe acesta.

Doamna Minodora Cliveti:

Ultimul amendament, stimaţi colegi.

Ce propun prin acest amendament este că pentru astfel de microcredite garanţiile care se iau - mă refer la cele reale - să fie în principal mobiliare, cele imobiliare fiind o excepţie absolută.

Explicaţia este foarte simplă şi pentru toată lumea care cunoaşte cât de cât aceste mecanisme cred că va fi foarte clar, se poate împrumuta în baza acestei legi o sumă de, să zicem, 20 de mii de euro, dar pentru aceasta va trebui să garantăm inclusiv cu o proprietate imobiliară, aşa cum ştim foarte bine că se întâmplă în marea majoritate a situaţiilor. Pentru ca să încurajăm totuşi oamenii cu venituri modeste care vor să păşească în această lume a microafacerilor, eu aş propune ca aceste garanţii imobiliare să fie o excepţie absolută şi bancherul, deci, respectiva societate, să fie obligată să respecte o regulă preferenţială, să se înceapă, deci, cu alte tipuri de garanţii decât aceasta.

Pentru că altfel, după câteva luni în care persoana respectivă nu-şi va putea rambursa dobânzile (care aţi votat cu toţii să fie la fel de mari ca şi celelalte dobânzi pe piaţa bancară), va ajunge practic să fie deposedată de bunul său cel mai de preţ, care este un imobil.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei?

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Elementele de limitare introduse au drept consecinţă excluderea de la finanţare a tuturor potenţialilor beneficiari de microcredite care nu au astfel de garanţii. Aceasta, din punct de vedere al comisiei.

Din punct de vedere personal şi v-o spun după o îndelungată practică, în general, beneficiarii de credite care au ipotecă asupra unui imobil sunt mult mai puţin restanţieri la plata datoriilor către o bancă decât cei care au gaj mobiliar constituit drept garanţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Aţi ascultat argumentele, vă rog să vă exprimaţi în legătură cu amendamentul doamnei deputat Minodora Cliveti.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 45 de voturi pentru.

Împotrivă? 67 de voturi împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

Amendamentul nu a fost acceptat.

Ne reîntoarcem la art. 20, în varianta iniţială.

Supun votului dumneavoastră acest articol, în varianta iniţială.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 67 de voturi pentru.

Împotrivă? 45 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi, art. 20 a fost aprobat.

Art. 21. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 22. Îl supun votului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 1 abţinere.

Art. 23. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 1 abţinere, articolul a fost aprobat.

Art. 24. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 1 abţinere, articolul a fost aprobat.

Art. 25.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri?

Cu 1 vot împotrivă, articolul a fost aprobat.

La art. 26, vă rog să observaţi modificările propuse de către comisie, modificări pentru o exprimare mai corectă sau necesare pentru o exprimare mai corectă sau aceasta este justificarea.

Supun votului art. 26, în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 4 abţineri.

Cu 4 abţineri, articolul a fost aprobat.

Este o lege ordinară, vă propun totuşi să o votăm la orele 13,00, împreună cu celelalte proiecte de lege.

Stimaţi colegi, vă propun să facem o pauză de un sfert de oră, până la ora 13. Vă rog, între timp...

Voci din sală:

Să mai continuăm, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Să mai facem şi următorul text? Bine. Atunci vă propun să mai facem discuţia în legătură cu următorul proiect de lege. Rog liderii de grup să invite colegii pentru ora 13, pentru voturile finale.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. Ionescu Şişeşti.

Suntem în procedură de urgenţă. Domnule preşedinte Kelemen, aveţi cuvântul. Propunerile regulamentare.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru discuţia legii propun 10 minute iar pe articole câte un minut.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Din partea iniţiatorului? Vă rog, domnule secretar de stat, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Flaviu Lazin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege vizează, în principal, reglementarea situaţiei financiare a unităţilor de cercetare din reţeaua Academiei Agricole şi Silvice care beneficiau, conform Legii nr.147, de scutiri la plata unor datorii faţă de stat. Acesta este obiectul principal al legii pe care noi o susţinem spre promovare, aşa cum a fost amendată în comisiile reunite de agricultură şi învăţământ ale Camerei Deputaţilor.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbaterile generale doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Grupul PSD din Comisia de agricultură consideră că cercetarea ştiinţifică reprezintă vârful de lance al progresului în agricultură, de aceea noi vom susţine acest act normativ, cu toate că, prin asumarea responsabilităţii Guvernului privind legile retrocedării proprietăţii, principalul mijloc de producţie de la aceste staţiuni de cercetare este pus în pericol şi, într-un timp foarte scurt, foarte multe staţiuni de cercetare îşi vor întrerupe obiectul de activitate.

De asemenea, suntem de acord cu trecerea staţiunii de cercetare şi reproducţie pentru animale de blană de la Tg. Mureş, din subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor în structura Regiei Naţionale a Pădurilor, fiind una staţiune de acest gen din ţara românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Prezentul proiect de lege pe care-l dezbatem astăzi vine să reglementeze activitatea organizatorică, nu numai financiară a acestor instituţii de cercetări şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, pentru că este grav ce se întâmplă în momentul de faţă. Într-adevăr, ne confruntăm cu o situaţie de haos şi dezorganizare. Aceasta pe fondul neglijenţei dar, în acelaşi timp, şi a vidului legislativ.

Iată că am ajuns astăzi să ne întâlnim cu o situaţie extrem de delicată, şi anume că mai multe instituţii din acestea, unităţi de cercetare şi dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare să nu aibă un statut juridic clar şi doar prin acest proiect de lege, printr-o hotărâre de guvern să se reglementeze statutul juridic al foarte multor unităţi de cercetare. Şi este grav pentru că peste 50 % din aceste unităţi, poate mai puţin, dar aproximativ, nu au clarificat acest statut juridic. Ele au ajuns în stare de faliment şi într-o situaţie economică precară pentru că nu au avut acces la credite, n-au avut acces la programe de finanţare, n-au avut acces la programe europene. Şi iată că le-am adus în situaţia aceasta din cauza neglijenţei şi vidului legislativ pe care le-am manifestat până în momentul de faţă.

Sigur că, într-o declaraţie politică, dar şi astăzi, reiterez rugămintea şi domnului ministru Flutur, ministrul agriculturii, fiindcă este aici şi domnul secretar de stat Lazin, acest vid şi acest haos s-a răsfrânt şi se răsfrânge şi asupra situaţiei terenurilor din unităţile de cercetare. S-au făcut prea multe lucruri suspecte: transferuri de terenuri, s-a schimbat regimul juridic al terenurilor, s-au trecut din domeniul public în domeniul privat. De aceea, îl rog pe domnul secretar de stat Lazin să reţină rugămintea noastră, să facă o inventariere serioasă şi amănunţită asupra modului în care s-au făcut aceste transferuri. Pentru că avem semnale de la mai multe unităţi de cercetare şi institute în care clientela politică şi foarte mulţi acoliţi ai acestora s-au înfruptat din aceste terenuri şi trebuie să facem ordine şi disciplină şi aceste inventarieri să ne fie aduse la cunoştinţă de Ministerul Agriculturii.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat Popa.

Ne-aţi ajutat să trecem de îndată la dezbaterile care să ne ajute să realizăm statutul juridic. Minutele în care ne-aţi îndemnat ne vor folosi foarte mult.

Începem cu titlul legii. Textul nemodificat faţă de textul de la Senat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. I, care devine articolul unic. Nemodificat.

Voi face următorul lucru. Vă voi citi numărul de ordine de la raport şi vă voi cere părerea în legătură cu propunerile comisiei de la punctul respectiv din raport.

Punctul 2 din raport. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului propunerea comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 3 din raport. Propunerea comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 4 din raport.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 5 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 6 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 7 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 8 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 9 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 10 din raport.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 11 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este vorba de o lege organică. Votul îl vom da împreună cu celelalte texte. Vă mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi, propun să mergem mai departe. Mai avem câteva minute până la orele 13. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante. Procedură de urgenţă.

Domnul Gubandru, propuneri.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia de buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor vă propune pentru dezbateri generale 10 minute, două minute pentru fiecare intervenţie în parte.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Doamna Mara Râmniceanu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Bună ziua!

Ordonanţa de urgenţă abrogă dispoziţiile legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante, respectiv scutire sau reeşalonare a datoriilor bugetare şi cuprinde unele măsuri tranzitorii astfel: pentru înlesnirile la plată, acordate până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, s-a prevăzut posibilitatea derulării acestora potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data acordării, iar pentru societăţile comerciale aflate în privatizare, în cazul cărora transferul dreptului de proprietate a avut loc până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, s-a prevăzut posibilitatea ca aceste societăţi să beneficieze de înlesniri la plată.

În acelaşi timp, actul normativ reglementează măsuri de disciplinare a contribuabililor pentru a fi creată o egalitate de tratament şi pentru creşterea gradului de colectare.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor a întocmit raport suplimentar de adoptare cu amendamente, iar Ministerul Finanţelor Publice, în numele Guvernului, propune adoptarea actului normativ în forma rezultată din raport, sub rezerva însuşirii unora din amendamentele propuse de comisie.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Deci sunteţi de acord cu amendamentele comisiei, da? Bine, Înseamnă că le luăm pe rând, atunci.

Domnul vicepreşedinte Gubandru.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare potrivit art. 76 alin. 2 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului au participat, în conformitate cu prevederile art. 51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, doamna Mara Râmniceanu, secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, şi Ana Maria Lupulescu, director la AVAS. La lucrările Comisiei au participat 23 de deputaţi din totalul de 26 de membri ai Comisiei.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în şedinţa din 23 mai 2005. Este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, iar în şedinţa din 31 mai 2005 comisia propune supunerea spre dezbatere şi adoptare a plenului Camerei a proiectului de lege cu amendamentele prezentate în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul Sebastian Bodu:

Punctul de vedere al iniţiatorului este că eliminarea punctului 11, respectiv acordarea facilităţilor fiscale pentru un fond de investiţie este anticonstituţional, distorsionează competiţia şi, în acest sens, există şi punctul de vedere al Consiliului Concurenţei.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Bun. Deci acesta este singurul. Vă rog, domnule Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că punctul de vedere al iniţiatorului, al Guvernului, este corect. Atunci când s-a dezbătut acest proiect de lege în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci nu aveam un punct de vedere al Consiliului Concurenţei. Între timp acesta a venit şi, care ne spune destul de limpede că o asemenea facilitate acordată ar însemna, într-adevăr, o abatere de la normele de concurenţă.

Ca atare, vă propun să respingem acest amendament.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei?

Domnul Aurel Gubandru:

Punctul de vedere al comisiei este să revenim la respingerea acestui amendament.

Domnul Adrian Năstase:

Deci acceptaţi obiecţiile din partea iniţiatorului şi sunteţi de acord ca această soluţie să fie acceptată în cadrul textului final. Bine, vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, în condiţiile acestea, vă rog să urmăriţi amendamentele admise. Practic, textele sunt sugerate de către comisie la Camera Deputaţilor faţă de textul adoptat de Senat şi textul ordonanţei de urgenţă. Mai sunt unele corecţii? Nu.

Deci supun votului dumneavoastră propunerile Comisiei de la punctul 1 din raport cu precizările anterioare ale iniţiatorului şi acceptate de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Propunerile de la punctul 2 din raport. Dacă mai sunt observaţii? Nu sunt. Ele trebuie văzute în contextul observaţiilor iniţiatorului. Le supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Şi punctul 3 din raport, referitor la art. III iniţial din ordonanţa de urgenţă. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului aceste propuneri din partea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

Stimaţi colegi, m-am consultat cu secretarii de şedinţă, am numărat cu atenţie câţi parlamentari sunt în sală şi am stabilit şi vă rog să fiţi de acord, ca voturile finale să le dăm mâine, la ora 12.

Vă reamintesc că mâine vom lucra, de asemenea, intens şi vom încerca să finalizăm punctele care sunt pe ordinea de zi şi, în felul acesta, la ora 12, poate putem să facem un vot final pentru toate proiectele de legi. Dar, rugămintea la liderii de grupuri să cheme toţi colegii pentru şedinţa de mâine, din plen, şi pentru votul de la ora 12.

Vă mulţumesc.

Cu aceasta şedinţa se încheie astăzi. Şedinţa în plen. După-amiază, conform programului, şedinţă de comisie.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,05.