Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa şi domnii Miron Tudor Mitrea şi Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Victor- Viorel Ponta şi Titu Nicolae Gheorghiof, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi deputaţi, bună dimineaţa.

Declar deschise lucrările şedinţei de astăzi privind declaraţiile politice. Din câte am înţeles de la secretariat data trecută s-a început cu opoziţia.

Începem cu reprezentanţii puterii. De la Grupul parlamentar al PNL nu este nimeni. De la Grupul parlamentar al PD nu este.

Începem tot cu opoziţia. De la Grupul parlamentar al PSD. Domnule Tabără, nici nu eraţi trecut pe listă. Deci, domnul Tabără depune în scris. Mulţumesc.

De la Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Iulian Iancu nu este, domnul deputat Cosmin Nicula nu este, domnul deputat Dumitru Bentu. Poftiţi, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Lacul".

Nu doresc să vă aduc în memorie denumiri geografice care incumbă acest hidronim: Lacul Roşu, Lacul Floreasca, Lacul Caspic etc.; nici creaţii ale geniului uman - poezia "Lacul" a lui Mihai Eminescu sau celebrul balet "Lacul lebedelor" al lui Piotr Ilici Ceaikovski.

Voi aborda situaţia geotectonică şi geopolitică a Mării Negre, devenită "lac", aşa cum se vede în viziunea politică a preşedintelui gânditor în vila Lac 1 sau 2, sau 3 în care s-a retras după "definitivarea" situaţiei sale locative.

Aşadar, Marea Neagră a devenit un "lac"!

Fost "lac turcesc", şi mă surprinde faptul că preşedintele nu a amintit şi acest lucru; ba chiar extrapoloarea istorică l-ar fi putut transfera până la antichitate, când Mediterana era, pentru romani, "mare nostrum", Marea Neagră a devenit, şi nu de ieri de azi, ci de 300 de ani, "lac rusesc".

"senzaţionala" descoperire a fost lansată de departe, la capătul opus al axei atât de dragi inimii sale.

Este adevărat că întreaga regiune a Mării Negre are o importanţă deosebită pentru securitatea euro-atlantică, deoarece există posibilitatea reală de amplificare a riscurilor asimetrice (criminalitate transforntalieră, terorism) etc.:

• instituţiile statale sunt încă fragile în zonă şi au capacitate limitată de reacţie în acest tip de riscuri;
• sistemele politice din arealul circumpontic sunt incomplet democratizate;
• conflictele îngheţate sunt, totuşi, la graniţa Europei lărgite;
• chiar dacă sectorial problematica Mării Negre este prezentă pe agenda Alianţei Nord Atlantice, aceasta vizând:
• consolidarea securităţii maritime prin posibila extindere a operaţiunii "Active Endeavour" (OAE) în Marea Neagră;
• dezvoltarea parteneriatelor individuale ale NATO cu statele membre ale Parteneriatului pentru pace, în contextul reorientării acestuia către Caucaz şi Asia Centrală;
• abordarea consecventă de către NATO a unei politici de securitate în Caucazul de Sud, Republica Moldova şi Ucraina;
• promovarea unui dialog mai consistent între NATO şi OSCE, NATO şi Uniunea Europeană;
• accentuarea dimensiunii parlamentare a problematicii respective, prin obţinerea sprijinului parlamentar din statele membre NATO şi Uniunea Europeană, pentru regiunea Mării Negre în ansamblul său.

Interesele Rusiei în zonă, şi acestea cu ascendenţă istorico-testamentară, după cum se ştie, nu trebuie să suplimenteze gradul de iritare al acestui stat cu un arsenal variat de persuasiune.

Rusia doreşte să-şi consolideze rolul în determinarea evoluţiei statelor din imediata sa vecinătate, dar construirea unei stabilităţi regionale pe baze democratice nu poate fi garantată, atâta timp cât Rusia însăşi nu este un model de democraţie şi deci nu poate oferi reţete viabile pentru soluţionarea problemelor acumulate în Europa Răsăriteană şi în Caucaz.

Am detaliat puţin situaţia acestui spaţiu geopolitic pentru a-i sublinia complexitatea şi pentru a atrage atenţia asupra unei abordări prudente şi cu încărcătură profund diplomatică.

Chiar dacă declanşat din SUA, atacul asupra Rusiei ar fi trebuit să ia în calcul şi posibilitatea unei riposte ferme din partea unui stat care a recurs şi recurge, în multe cazuri, la o diplomaţie cu accente dure.

În loc să fie preocupat de reconsiderarea relaţiilor economice cu o ţară ce dispune de o mare capacitate de absorbţie, în loc să identifice zone de congruenţă decizională cu o ţară fără de care nici NATO nu ia decizii majore, şi noi suntem membri ai acestei Alianţe, preşedintele reuşeşte momente gratuite de iritare doar pentru că "stilul este omul".

P.S. Putem admite însă şi ipoteza ca "marele vecin de la Răsărit" să nu acorde nici o importanţă spuselor domnului Băsescu, tratându-l ca pe una din speciile sale entomologice favorite - coleopter nocturn fosforescent.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Ioan Ţundrea, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Ioan Ţundrea:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţie politică: "Războiul apelor şi dezertorii politici"

Domnule prim-ministru,

În luna iulie, când apele au lovit, ca şi acum, atât de crunt ţara, am adresat autorităţilor locale din Caraş Severin, inţiativa de a întocmi un plan tehnic şi financiar pentru situaţii de calamitate.

Iniţiativa a rămas fără răspuns, deoarece autorităţile din Caraş Severin par preocupate mai degrabă de racolarea dezertorilor politici, decât de întocmirea unui plan tehnic şi financiar pentru fiecare localitate, în situaţiile de urgenţă.

După o săptămână de la adresa transmisă de mine autorităţilor caraşene, am o reală satisfacţie pentru că dumneavoastră aţi adresat aceeaşi rugăminte autorităţilor locale, similar cu mesajul meu.

Vă adresez rugămintea de a ne informa care este stadiul în care se găsesc rapoartele solicitate de dumneavoastră autorităţilor locale din ţară, din două considerente:

1. În calitate de membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor am efectuat deplasări în luna iulie şi august în judeţele afectate de inundaţii. Cu acest prilej nefericit am constat inexistenţa unor planuri, atât tehnice, cât şi financiare, pentru situaţii de calamitate.

2. Apreciind în mod deosebit iniţiativa dumneavoastră, ar fi extrem de util ca unele autorităţi locale să fie responsabilizate în mod concret cu problemele cetăţenilor şi mai puţin cu "atragerea dezertorilor" politici care, o dată la patru ani, îşi mută cortul în curtea puterii.

În luna aprilie, am fost primul parlamentar care a solicitat Guvernului României sprijin material pentru judeţele Caraş Severin şi Timiş, afectate de inundaţii, sesizând încă de atunci necesitatea întocmirii unor planuri tehnice şi financiare pentru fiecare localitate, astfel încât să atenuăm, în viitor, efectele unor potenţiale dezastre.

Acum, după al şaselea val de inundaţii care loveşte ţara, am convingerea că dumneavoastră, domnule prim-ministru, veţi urgenta întocmirea de către toate autorităţile locale, de planuri tehnice şi financiare pentru situaţii de calamitate.

Mai am declaraţie pe care doar o numesc, pentru a nu reţine colegii. Este intitulată: "Qui prodest, discreditarea Parlamentului". Mă opresc doar la comentariul că sunt foarte mulţi colegi şi colege de ale noastre care contribuie din plin la discreditarea Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Urmează domnul deputat Grigore Crăciunescu, Grupul parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Săptămâna trecută am oferit un spectacol de zile mari, având ca spectatori, prin intermediul posturilor naţionale de televiziune, pe toţi aceia care ne-au trimis în Parlament, prin votul lor. Fără a avea o minimă decenţă, şi un cât de cât control asupra comportamentului nostru, am dat pe faţă partea ascunsă şi urâtă a fiinţei noastre, temperamentul, dorinţa de a ne face remarcaţi şi de a arăta că unii suntem mai vrednici decât alţii.

Deşi avem foarte multe probleme de rezolvat la ordinea zilei, legile privind integrarea europeană, rezolvarea problemei sinistraţilor după inundaţii, punerea în practică a legilor proprietăţii, pregătirea bugetului pe 2006 şi multe, multe altele, l-am readus pe Caragiale în actualitate, şi cel mai trist este că, astăzi, el este mai autentic ca oricând. Personaje ca: Trahanache, Caţavencu sau Pristanda sunt printre noi şi se manifestă ca atare.

Responsabilitatea acestui spectacol de prost gust revine cu prioritate opoziţiei, care nici acum, după nouă luni de zile, nu înţelege că a pierdut puterea. Este adevărat, stimaţi colegi din opoziţie, că nu mai deţineţi majoritatea şi nu vă mai puteţi promova ideile, nu vă mai puteţi proteja oamenii de afaceri, oamenii din justiţie, pe cei din administraţie, pe cei corupţi, care au dus ţara în stadiul în care se află astăzi.

Comportamentul unor colegi din opoziţie a fost revoltător, iar îndârjirea cu care apără scaunul preşedintelui Camerei împotriva voinţei majorităţii, prin manevre procedurale şi pălăvrăgeli la nesfârşit, i-a descalificat în primul rând ca oameni. Nu vreţi să cedaţi cele două poziţii cheie pe care le mai deţineţi - preşedinţia Camerei şi a Senatului, numai din orgoliu. Un orgoliu care aduce pagubă imaginii noastre ca instituţie şi fiecăruia în parte - fie de la putere, fie din opoziţie.

Ce să înţeleagă omul de rând din acest circ. Cei mai mulţi, indiferent cu cine au votat, se uită la noi şi spun: ,,ţara arde şi baba se piaptănă". Asta este concluzia la care am ajuns după întâlnirile avute cu cetăţenii în teritoriu, la sfârşitul săptămânii.

Doamnelor şi domnilor colegi din opoziţie, vom persista în demersul nostru şi îi vom schimba pe cei doi preşedinţi ai Camerei, iar timpul alocat acestui demers ţine în exclusivitate de dumneavoastră. Vă sugerez să acceptaţi cu demnitate, dacă o mai aveţi, situaţia actuală din Parlament. Lăsaţi-ne să ne punem în aplicare programul de guvernare în integralitate, pentru ca la sfârşitul acestui mandat să analizaţi rezultatele pe care le vom obţine.

Aveţi în partid oameni deosebiţi, dar aveţi şi multe personaje din piesele lui Caragiale, cărora nu le crapă obrazul de ruşine, atunci când ies de zeci de ori la microfon, uitând ceea ce au spus la prima intervenţie şi repetându-se la infinit, până devin caraghioşi.

Dacă asemenea exemple se găsesc într-un număr preponderent în Partidul Social Democrat, atunci se explică de ce ţara a ajuns în starea actuală. Înţeleg şi accept dezbaterile parlamentare, înţeleg şi accept că puterea şi opoziţia au permanent ceva de spus, ceva una contra celeilalte, dar situaţia care s-a petrecut săptămâna trecută a depăşit cu mult măsura.

A savura victorii de moment şi a spune după 10 ore de dezbateri "am mai amânat cu o zi finalizarea acţiunii de schimbare a preşedintelui Camerei", nu face decât să dovedească şi să arate cât de simplist gândim şi cât de mult rău putem face cetăţenilor acestei ţări.

Au mai fost asemenea dezbateri şi în celelalte legislaturi, când noi eram în opoziţie, dar niciodată nu s-a mers atât de departe.

Există un proverb popular care spune "toate trec", proverb ce are înţelepciunea lui. Deci, putem spune că şi aceste momente penibile vor trece. Dar personal dau o interpretare proprie acestei zicale. Raportat la dimensiunea mea umană, eu spun: "eu trec şi celelalte rămân". În consecinţă, fiindcă ,,celelalte" rămân, am grijă ca pe această porţiune în care eu exist ca fiinţă materială şi spirituală să am grijă ca faptele mele, atitudinea şi comportamentul meu să fie într-o notă dominantă de bine.

De aceea vă sugerez şi dumneavoastră să găsiţi resursele interioare pentru a da la iveală ce este mai bun din fiecare.

Prea multă patimă, prea multă aroganţă, dublate de interese personale şi dorinţa de putere au permis spectacolul pe care l-am dat în faţa naţiunii. Cu speranţa că vom înţelege cât de mult am greşit şi aşteptând ca gândurile înţelepte să revină în prim plan, închei şi vă mulţumesc pentru atenţie.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Urmează domnul deputat Mircea Stănescu, Grupul parlamentar al PD. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Stănescu:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urmă cu mai multe luni, Ambasada Regală a Danamarcii din România a sesizat Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale asupra neregulilor care s-au comis la nivelul Autorităţii naţionale sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în legătură cu perfectarea contractului privind furnizarea de produse pentru identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, pe vremea când autoritatea era codusă de ex-preşedintele Liviu Harbuz.

Contractul, în valoare de circa 99,8 milioane euro, a fost motivat de necesitatea alinierii legislaţiei veterinare a României cu cea a Uniunii Europene, care impune identificarea şi înregistrarea efectivelor de ovine, caprine şi suine din România.

În luna iunie 2004, după numeroase nereguli înregistrate la nivelul Comisiei de evaluare a autorităţii, a fost declarat câştigător al licitaţiei Consorţiul Caisley-IQ Management, la data de 29.06.2004. Contestaţia formulată de o firmă concurentă, Daploma International- Romsys, a fost respinsă, iar la data de 07.07.2004, Autoritatea a încheiat contractul de achiziţie. Daploma International-Romsys a formulat în instanţă două cereri de anulare a licitaţiei şi, respectiv, suspendarea licitaţiei. Din Decizia nr.546/30.09.2004, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, prin decizie irevocabilă, "suspendă implementarea oricărei decizii a Autorităţii referitoare la Contractul nr.722/07.07.2004, până la soluţionarea pe fond a cauzei".

Deşi instanţa a suspendat orice decizie asupra contractului, fosta conducere a Autorităţii, reprezentată de Liviu Harbuz - preşedinte şi Drăgan Gabriel Vasile - secretar general, a procedat la efectuarea de plăţi în perioada septembrie-decembrie 2004, în valoare totală de 276,8 miliarde de lei vechi către Consorţiul Caisley-IQ Management.

Parchetul Judecătoriei Sectorului 3 a dispus, în Dosarul nr.1540/2005, începerea urmăririi penale împotriva fostei conduceri a Autorităţii naţionale sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor însă, de atunci şi până în prezent, cercetările nu au mai avansat deloc, deşi ar trebui să fie încheiat, dat fiind faptul că anchetatorii au toate datele afacerii la dispoziţie.

Faţă de cele semnalate, solicit procurorului general al României explicaţii asupra cauzelor pentru care ancheta penală trenează iar vinovaţii, care au compromis acest contract şi au făcut ca el să nu mai opereze, nu sunt încă traşi la răspundere.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Ştefan Baban, Grupul parlamentar al PRM. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedintă,

Domnilor colegi,

"România - analiză la prag de toamnă"

Cum merge economia românească acum, în pragul toamnei, nu cred că este nevoie să mai spunem, pentru că fiecare dintre noi o simte pe propria piele. De la duduiala din primăvară, acum, după atâta ploaie, abia reuşeşte să-şi scoată apa din galoşi. Doar guvernanţii mai visează cu ochii deschişi că ţara noastră are o creştere economică mai mare decât a Japoniei sau SUA sau că economia autohtonă se încadrează în parametrii de performanţă impuşi de ţările europene, dacă dorim să devenim competitivi, dar şi partener în cadrul Europei.

Realitatea este mult mai crudă. Dezechilibrele economice presează din toată părţile iar cunoscătorii, începând de la analiştii economici şi terminând cu managerii entităţilor economice, nu văd prea multe variante de atenuare sau chiar de eliminare a acestora. De exemplu, deficitul de cont curent precum şi cel comercial l-a făcut pe guvernatorul BNR să înăsprească la maximum posibil din ultimii 15 ani condiţiile de creditare bancară atât în lei, cât şi în valută. Aceasta este principala măsură care poate fi luată pentru ca aceste deficite să se încadreze în limitele impuse de Fondul Monetar Internaţional şi care să nu afecteze şi inflaţia stabilită prin memorandumul cu organismul internaţional. Surpriză a fost că, în momentul în care BNR a anunţat aceste măsuri, nimeni dintre finanţiştii numiţi de Guvern şi plătiţi de contribuabil nu a ieşit la rampă să explice, pe înţelesul populaţiei, de ce Banca Naţională încearcă să limiteze aceste credite de consum, într-o ţară în care importurile depăşesc, de ani buni, cu mult exporturile. Nimeni dintre guvernanţi nu şi-a asumat o parte din această măsură nepopulară, totul căzând, inclusiv înjurăturile din partea populaţiei, în sarcina guvernatorului BNR. Guvernator care, fiind un bun profesionist, a preferat să devină nepopular, decât să fie mai târziu învinuit de delăsare şi nepăsare. Cum vor proceda băncile comerciale, rămâne la latitudinea şi la riscul lor.

Şocurile petroliere care zguduie de ceva timp economia mondială au afectat şi România. Dacă, în alte ţări, guvernele au luat toate măsurile pentru atenuarea şocului preţului la carburanţi, în ţara noastră, ca de obicei, s-a sărit calul. Profitând de ce se întâmplă pe plan internaţional, principala companie petrolieră din România, Petrom, a maorat, în decursul a 48 de ore, preţul carburanţilor la pompă, pentru ca în contextul mondial, veniturile acestei companii să se rotunjească şi, totodată, să se recupereze şi o parte din pierderile înregistrate în acest an şi în anii trecuţi. Ameninţarea preşedintelui Băsescu, şi anume investigaţia cerută Consiliului Concurenţei, i-a redus la realitate pe cei de la Petrom care, imediat, au ieftinit preţurile. Această manevră, însă, nu a scăpat însă opiniei publice, care s-a întrebat cât de corectă şi motivată a fost majorarea preţurilor, precum şi cât de fructuoasă a fost privatizarea Petrom. Dar, avânt în vedere că de 15 ani numai privatizări păguboase s-au făcut, nu este momentul să mai dezgropăm trecutul.

Oricât am încerca să ocolim adevărul, Guvernul ţării oricum are o prestaţie sub aşteptări. Fie că excelează prin absenteism, fie prin amatorism, rezultatul este acelaşi: nici o mişcare relevantă, nici o măsură importantă care să urnească lentoarea cu care se mişcă România spre atingerea ţelului final: aderarea la Uniunea Europeană. În afară de strategii naţionale, de diletantism politic, de nehotărâre, actuala guvernare nu s-a făcut remarcată cu nimic. Promisiunile campaniei electorale au fost date uitării, soluţiile eficiente şi rapide de ieşire a României din haosul economic în care se complace de peste 15 ani au dispărut subit, manifestându-se cu precădere lipsa de organizare şi de realism în evaluarea costurilor şi logisticii necesare aplicării planurilor propuse în toamna anului 2004, dezinteresul şi lipsa de responsabilitate faţă de transpunerea lor în practică. Iar dacă la toate acestea adăugăm duşmănia politică şi "plata poliţelor", care se practică, avem imaginea reală a vieţii economice, politice şi sociale din România anului 2005.

Nu este de mirare că, pe zi ce trece, populaţia este din ce în ce mai resemnată, iar tinerii iau calea Occidentului şi nu doresc să se mai întoarcă, fiind fermi convinşi că doar peste 100 de ani se va putea schimba ceva în această ţară.

Anul 2005 a fost un an foarte greu pentru români, din toate punctele de vedere. Resemnarea şi credinţa în Dumnezeu sunt singurele caracteristici ale românilor. Dar acestea nu dau undă verde aderării României la Uniunea Europeană, fiindcă este nevoie de mult mai mult. Realizările de până acum sunt extrem de modeste, riscurile asumate de guvernanţi sunt foarte mari, iar perspectiva aderării este mai importantă pe zi ce trece şi deloc îmbucurătoare. Ce se va întâmpla, vom vedea la 01 ianuarie 2007. Dar trebuie să fim realişti, că la acea dată şi după ea, nu va fi extraordinar pentru România şi cetăţenii ei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Garda Dezideriu, Grupul parlamentar al UDMR. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezső-Kálmán:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziua de 19 septembrie 2005, echipa de control a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu era lăsată să-şi exercite dreptul de control la Ocolul silvic de regim Gheorgheni.

În zilele de 21 şi 23 septembrie, în cadrul aceluiaşi ocol s-a blocat efectuarea unor inspecţii pe terenurile asociaţiei nr. 24 şi a composesoratului din Ciumani, în prezenţa unor proprietari de drept care cunoşteau locurile unde aveau loc exploatări ilegale de masă lemnoasă.

Situaţia nu este fără precedent. Cazuri asemănătoare s-au constatat atât în vara anului 2001, cât şi în cursul anului trecut. Pentru a fi mai explicit aş cita din textul Raportului nr. 511/5 iunie 2001, al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic Harghita. "În ziua de 10 mai 2001 ne-am deplasat în comuna Ciumani pentru a verifica cele sesizate. Ne-am adunat în locul numit Magyarkut, următorii: Toós János şi Suciu Sorin din partea ITRSC Harghita, Kiss Károly din partea Ocolului Silvic Gheorgheni, Benedek Emeric - preşedinte, Csata Károly - administrator şi domokos Csaba - paznic de păşune din partea composesoratului Ciumani, şi bartalis Imre - preşedinte, Király Miklós - administrator, Baróti Ferenc - consilier şi Molnár Antal - cenzor din partea compesesoratului Szilfás.

Domokos Csaba s-a luat la încăierare cu Molnár Antal, căruia i-a strâns bărbia şi mâna şi cu Király Miklós, pe care i-a îmbrâncit. Domokos a afirmat că cei doi nu au ce căuta la control, acceptându-i doar pe Bartalis Imre şi Baróti Ferenc. Aceştia din urmă însă, văzând cele petrecute s-au hotărât să nu participe la control."

Această descriere din raport este un text cosmetizat şi nu sintetizează expresiile vulgare, ameninţările, precum şi încăierarea la care se face referire în raport. Prin acest blocaj descris în raport, inspectorii de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic s-au deplasat în alte locuri decât unde aveau loc infracţiunile. Prin urmare, nici constatările nu erau concludente.

Istoria blocajului s-a repetat în cursul anului 2004, când proprietarii Asociaţiei nr. 24 au solicitat din nou o inspecţie de fond pe teritoriul unde erau proprietari de drept, cu participarea lor. Din partea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic Braşov, controlul era condus de domnul inginer Potcovaru care, în loc să cerceteze infracţiunile, a încercat muşamalizarea cazului. La insistenţele proprietarilor, a afirmat cinic că el nu se pricepe la control.

În prezent, proprietarii care au cerut să participe la inspecţia de fond sunt ameninţaţi atât de conducerea composesoratului, cât şi a Asociaţiei nr. 24 din Ciumani. Mai mult chiar, s-a organizat o şedinţă specială pentru denigrarea lor, unde au fost numiţi "trădători" şi "denunţători".

Stimate domnule ministru Gheorghe Flutur,

Eu sper că echipa de control a ministerului va accepta participarea acestor proprietari la controlul pe teren şi se va deplasa în acele locuri unde drepturile proprietarilor s-au prejudiciat prin tăieri ilegale.

Totodată, consider că proprietarul, dacă se asociază cu pădurea sa într-o asociaţie, are drept real la control.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupul parlamentar al PSD domnul deputat Iulian Iancu, dacă este prezent. Nu este. domnul deputat Cosmin Nicula. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Apreciez faptul că domnul Iliescu a venit la timp şi, cu ocazia aceasta, probabil o să mă inspire în a da un titlu declaraţiei mele politice.

La cererea unor colegi de ai mei din grupul PSD, care erau foarte curioşi miercurea trecută, când domnul vicepreşedinte Bolcaş mi-a întrerupt microfonul, cum va continua discursul meu, le voi face plăcerea şi le voi satisface curiozitatea: "mandarinii portocalii".

Se fac valuri în presă şi pe la colţ de stradă, pe podul de la Mărăcineni şi în corturile sinistraţilor - de care puterea pare să fi uitat! - cu privire la priorităţile momentului dinaintea furtunilor sindicale de toamnă şi de iarnă şi a marilor tensiuni sociale pe cale să încingă atmosfera, generate de epuizarea repertoriului prezidenţial şi guvernamental pentru acest mandat.

Plata integrării s-a uzat, foametea, frigul şi mizeria încep să-şi intre insidios în drepturi, liberalii se pregătesc de falimentul programat de Traian Băsescu şi de pupila lui de la Cluj.

Alianţa Portocalie, mandarinii instalaţi la guvernare, încep să dea semne de vioiciune după ce preşedintele portocaliu a mutat, cu o singură apăsare pe telecomandă, nebunul de pe tabla de şah, cu intenţie vădită de a-şi anihila adversarii şi de a-şi supune partenerii.

Aceasta a început să Boc-ăne de dimineaţă şi până seara pe toate posturile de radio şi de televiziune şi să aibă comportamentul tutorelui său, dinaintea debarcării liderului naţional în fluide - Petre Roman - pe care l-a şi trecut pe linie moartă.

Guvernul portocaliu îşi joacă ultimele două cărţi: Radu Berceanu şi Bogdan Olteanu. Ambiţioşi băieţii. Amândoi au dorinţa să ajungă al doilea, respectiv al treilea om în stat.

Li se îngroaşă venele de la gât şi li se urcă sângele la cap de atâta încordare şi infatuare. Doar îşi joacă ultima carte!

Nimeni nu ia în calcul că această nebunie va irita atât clasa politică, cât mai ales electoratul. Sinuciderea politică este aproape. Preşedintele portocaliu are un singur ţel acum, când ţara este din nou inundată, acela de a-i schimba pe cei doi preşedinţi ai Camerei Deputaţilor şi ai Senatului cu două mandarine, una expirată, cealaltă decojită. Mai vrea să subjuge şi PNL-ul printr-o torpilă secretă: Mona Muscă.

Mandarinii portocalii din administraţia publică locală în ton cu cei de la centru, încearcă să se facă cunoscuţi publicului prin tot felul de acţiuni mediocre, doar, doar, vor fi băgaţi şi ei în seamă.

Cred că toţi parlamentarii, indiferent de culoarea politică, trebuie să conştientizeze pericolul pe care îl reprezintă flagelul portocaliu care a început să afecteze, precum un virus scăpat de sub control, actul executiv şi legislativ. Din păcate pentru noi toţi, întoarcerea preşedintelui, ales al ţării, din periplul său american, a readus asupra ţării noastre norii groşi de ploaie torenţială, inundaţii, revărsări de apă. Până de curând blânde pâraie. Pe cât de nefireşti, pe atât de nemiloase.

Din păcate, aceeaşi perioadă reprezintă pentru americani reluarea unui coşmar pe care îl credeau trecut. Un nou uragan îi ameninţă coastele.

Domnilor parlamentari,

Unii dintre domniile voastre, spre deosebire de americani aţi votat "marinarul". Americanii nu au nici o vină. Au poate, e adevărat, mai mulţi licurici decât Europa. Dar, nu din alt motiv, decât pentru că sunt o ţară care se întinde pe aproape un întreg continent. Dragi colegi, portocali originali, cei dobândiţi pe parcurs să ia aminte, vă comunicăm că o dată cu alegerea marinarului aţi ales apa care, iată, ne izbeşte acum cu toată forţa. Şi nu numai în România, ci pe oriunde trece vajnicul marinar ales. Dacă vom continua în acelaşi ritm de manele, cu decizii politice luate la "Golden Spriţ" sau la nunţi, România se va integra în Uniunea Europeană o dată cu Coasta de Fildeş şi Uganda, atunci când datorită derivei continentelor aceste ţări vor intra în Europa.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

De la grupul parlamentar PNL domnul deputat Sorin Gabriel Paveliu. A venit în sală? Nu. Urmează domnul deputat Emil Strungă. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi pe care îl propun atenţiei dumneavoastră este "Mica paradă".

În debutul uneia dintre cărţile sale, Jean François Revel formulează unele întrebări cu privire la stânga occidentală de la sfârşitul secolului XX, întrebări la care obiectul este strategia avută în vedere pentru înlăturarea concluziilor care decurgeau în mod evident din eşecurile istorice ale stângii.

Constatăm că aceeaşi strategie desuetă o aplică astăzi social-democraţia românească atunci când reprezentanţii ei în Parlament cred că pot trage din istoria guvernării 2000-2004 învăţăminte aflate în contradicţie manifestă cu faptele actualei guvernări. Revel numeşte această strategie o "paradă" şi nu am dubii că sub aceeaşi sintagmă pot fi caracterizate şi moţiunile prezente şi viitoare care vor fi discutate în Parlament.

În scrimă, "paradă" este acţiunea de a para lovitură şi de a etala propriile podoabe pentru a atrage atenţia asupra ta. Mica paradă, a social democraţiei româneşti la care s-a ataşat Partidul România Mare şi la care asistăm de câteva săptămâni, are ca obiectiv evitarea acţiunilor care încearcă să o aşeze acolo unde îi este locul hotărât de electorat - în opoziţie.

Atât discuţiile privind constituţionalitatea unor legi, trecând la lansarea unor pseudorevoluţii ale binelui, cât şi depunerea de moţiuni, au un caracter demagogic şi de obstrucţie procedurală. Încercările opoziţiei parlamentare PSD - PRM se înscriu în această logică.

În acest scenariu stupid, opoziţia îşi creează un ritm propriu prin care intenţionează să aducă pe tapet, săptămânal, o moţiune la adresa cabinetului Tăriceanu. Moţiunile scurte şi dese reprezintă cheia micilor succese, crede opoziţia PSD - PRM.

Arsenalul este totuşi limitat şi el înregistrează un sens descendent: părea serioasă interpelarea asupra constituţionalităţii, este specifică organizarea unei revoluţii care se revendică de la o ideologie de stânga aflată permanent în fierbere, dar moţiunile sunt comedie de calitate îndoielnică: jalnice, prost puse înscenă, deplorabil regizate, demagogice. Ele ar trebui numite poţiuni nu moţiuni deoarece:

1. fac parte din alchimia corozivă a modului în care înţelege opoziţia să accepte că este perdantă;
2. sunt date în doze mici şi repetate pe cale orală, aşa cum îi stă bine unei poţiuni; toţi trebuie să mestece ceea ce este propus drept farmacoon (medicament) care să aibă darul de a vindeca organismul, fie el statul român sau societatea în întregul ei. Dar acelaşi cuvânt, farmacoon, mai înseamnă şi otravă, care nu are deloc darul de a vindeca.

Găselniţa moţiunii se potriveşte spiritului domnului Adrian Năstase de a escamota activitatea Parlamentului, în speranţa că îşi va salva fotoliul.

Totul pentru spectacol, totul pentru paradă, în încercarea disperată de a-şi păstra înaltul scaun. Căderea va fi cu atât mai răsunătoare!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Urmează, din partea Grupul parlamentar al PD, domnul deputat Valentin Adrian Iliescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul Social Democrat, pe fondul pierderii puterii politice în decembrie 2004, duce o amplă campanie de denigrare a actualului guvern. Diversiune, manipulare, etichetări comuniste, campanii de presă, toate sunt promovate de PSD, ca şi continuator al practicilor ceauşiste, pentru a scădea încrederea cetăţenilor în actuala putere politică. Culmea cinismului PSD merge până acolo încât, în loc să coopereze pentru rezolvarea situaţiei create de potopul abătut asupra României, în loc să-şi recunoască unele erori de guvernare care au generat o asemenea situaţie, liderii PSD speculează intens suferinţa oamenilor şi încearcă să o transforme în capital politic.

Dar, să încercăm, prin câteva exemple, să vedem dacă scuzele şi afirmaţiile liderilor PSD se confirmă sau nu.

De multe ori, în ultimele luni, Mircea Geoană şi alţi lideri ai PSD au criticat vehement neimplicarea Guvernului României în procesul de aderare şi lipsa de reforme în plan intern care vor împiedica integrarea României în ianuarie 2007 în Uniunea Europeană. La finele săptămânii trecute, la Bratislava, Comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a declarat că apreciază progresele făcute de România în privinţa reformei sistemului juridic şi a domeniului concurenţei, progrese care cântăresc foarte mult în cadrul aderării prognozate pentru 1 ianuarie 2007. În cazul României, concluziile Raportului de ţară al Comisiei Europene par să fie favorabile, spre deosebire de Bulgaria, care mai are multe de făcut pe calea reformei. Declaraţia a fost făcută recent de Anjelika Steinfort de la Dow Jones Newswires. Potrivit oficialului European, în ciuda faptului că, în decembrie 2004, România era cu mult în urma Bulgariei în cadrul procesului de integrare, astăzi, România se plasează mult mai bine decât vecina ei de la sud, atât în privinţa luptei împotriva corupţiei, cât şi în ceea ce priveşte sectorul concurenţei.

Ce este revoltător este faptul că mulţi dintre liderii PSD, ignorând importanţa momentului şi plasându-şi umorile şi interesele personale mai presus de interesele ţării, transmit zilnic din România către exterior, pe căi oficiale sau private, semnale nefavorabile integrării României în Uniunea Europeană. Aceste semnale se datorează incapacităţii liderilor PSD de a accepta rolul de partid de opoziţie, de frustrările lor generate de pierderea unor privilegii şi avantaje consistente furnizate de sistemul ticăloşit, pe care l-au construit cu trudă şi migală în cei şaisprezece ani de la Revoluţie.

Se cuvine, la acest moment, de la tribuna Parlamentului României, să punem public mai multe întrebări domnului Adrian Năstase:

1. De ce domnul Titus Corlăţean, vicepreşedinte al PSD şi euroobservator din partea acestui partid la Parlamentul European, îşi foloseşte toate cunoştinţele, relaţiile şi contactele externe numai pentru demolarea imaginii României în străinătate?
2. De ce se declară partidul pe care îl conduce susţinător al legilor integrării iar la dezbaterea lor în plen se străduieşte din răsputeri să fie retrimise la comisie, să se prelungească dezbaterea lor prin interminabile intervenţii de procedură sau prin explicaţii inconsistente ale votului?
3. De ce se încearcă permanent demolarea imaginii Parlamentului României, ca instituţie democratică a statului, şi crearea unor situaţii de criză prin certuri şi frecuşuri interminabile pe chestiuni de procedură la dezbaterea Regulamentului Camerei, pentru scopul meschin de a-l menţine cu orice preţ pe domnul Adrian Năstase în postura de preşedinte al Camerei Deputaţilor?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Urmează doamna deputat Ionica Constanţa Popescu - Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte,

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Am primit la Cabinetul parlamentar din Deva o scrisoare adresată ministrului sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, de către un om de afaceri din judeţul Hunedoara, proprietar al unor farmacii şi al unui depozit de medicamente în oraşul Hunedoara.

Aceasta, pentru că este vorba despre o femeie de faceri, îşi exprimă îngrijorarea faţă de intervenţia statului, via Ministerul Sănătăţii, în economia de piaţă, prin intermediul Ordinului Ministrului Sănătăţii nr.924 din 31 august 2005 privind modificarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familie nr.612/2002 pentru aprobarea "Normelor privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman", fără o consultare în prealabil cu toţi cei asupra cărora acţionează efectele ordonanţei.

În calitate de reprezentant al hunedorenilor în Parlamentul României am obligaţia de a face ca întrebările şi problemele ridicate de oameni să ajungă la cei în măsură să ofere un răspuns competent.

În calitate de membru al Partidului Conservator, formaţiune ce susţine în mod constant interesele micilor întreprinzători, ale clasei de mijloc, îmi exprim speranţa că demersurile actualului guvern au în vedere soluţionarea unor probleme sociale ale societăţii româneşti, fără ca prin aceasta să fie generate efecte negative asupra activităţii şi viitorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

Iată de ce dau citire acestei scrisori doamnei Tatiana Vasilescu, întreprinzător hunedorean, urmând ca ea să fie transmisă şi sub forma unei interpelări ministerului în cauză.

"Înainte de a vă întreba care sun soluţiile pentru ieşirea din criză a societăţii pe care o reprezint şi care sunt considerentele legale prin care Ordinul nr. 924 din august 2005 modifică preţurile medicamentelor aflate pe stoc sub preţul de achiziţie, vreau să vă relatez domnule ministru pe scurt situaţia societăţii noastre.

În Hunedoara, oraş în care rata şomajului este de 25%, a luat fiinţă în anul 2000 singurul depozit de medicamente. O echipă tânără, dinamică, a pornit la drum în această afacere investind bani grei (girându-şi propria locuinţă), muncă şi foarte mult timp cu profundă încredere în economia de piaţă şi în politica liberală, dar şi în speranţa că viaţa noastră şi a copiilor noştri aflaţi acum la vârsta primilor paşi la şcoală se va îmbunătăţi.

După doi ani, firma a început să înregistreze profit, în condiţiile în care adaosul comercial era de 5%. Am crescut încet şi sigur, ajungând să facem distribuţie în 4 judeţe.

Credite, maşini de distribuţie cumpărate în leasing, sunt câteva dintre lucrurile care ne obligă să vă întrebăm, domnule ministru, cu ce drept aţi hotărât să ne falimentaţi? Ordinul domnului ministru Cinteză ne-a făcut să încheiem luna a VI-a cu o pierdere de 700 de milioane lei vechi, acest lucru, în condiţiile în care noi nu facem importuri şi din cauza faptului că, urmare a concurenţei acerbe, adaosul comercial a scăzut la 3%.

La noi nu este vorba de scăderea adaosului comercial ca la farmacii, la noi este vorba de diminuarea preţului de achiziţie. Acum, prin Ordinul 924 din 2005, suntem obligaţi să reducem din nou preţul de achiziţie cu aproximativ 9%. Stocul nostru de marfă este de 10 miliarde de lei. Rezultă, aşadar, o pierdere de circa un miliard.

V-aţi gândit vreodată că puteţi fi în situaţia unor tineri care au învăţat, au muncit ca să aibă propria lor afacere, au plătit impozitele şi taxele la zi, ca să poată fi falimentaţi de un ordin ministerial, prin care sunt obligaţi să vândă mai ieftin decât au cumpărat? Pentru că la asta se reduce demersul dumneavoastră de a face protecţie socială, recunosc, binevenită şi necesară pentru o mare parte a populaţiei, dar nu pe spatele oamenilor de afaceri şi nu în mod arbitrar şi nepredictibil.

Nu încercaţi, domnule ministru, să reparaţi o nedreptate, aceea care ţine de preţul ridicat al medicamentelor pentru public, printr-o altă nedreptate, falimentarea celor care au investit în distribuţia de medicamente. Nu puteţi rezolva o criză generând o alta.

Studiile noastre de marketing făcute la începutul anului ne-au permis să achiziţionăm autoturisme în leasing. Suntem acum în imposibilitatea de a plăti ratele. Furnizorii ne dau în judecată pentru recuperarea debitelor şi uneori penalităţile dublează valoarea facturilor de achiziţie. Farmaciile nu ne plătesc pentru că banii lor s-au transformat în arierate care se tot amână a fi plătite.

Vă întreb, domnule ministru, credeţi că măsurile "liberale" pe care dumneavoastră le luaţi sunt după principiile sănătoase ale economiei de piaţă sau reprezintă un amestec grosolan al statului într-o afacere 100 privată, care se poate finaliza prin exterminarea micilor investitori autohtoni în competiţia dură cu rechinii care controlează piaţa de medicamente?

În speranţa unui răspuns care să-mi permită atât plata în continuare a taxelor către stat, astfel încât să nu intru în conflict cu legile ţării, cât şi continuarea afacerii în mod cinstit, în parametri fireşti, ca om ce cred în importanţa existenţei întreprinderilor mici şi mijlocii şi în politica liberală, vă asigur, domnule ministru, de stima mea. Semnează Tatiana Vasilescu - întreprinzător hunedorean".

Vă asigur şi eu la rândul meu, domnule ministru, de întreaga mea consideraţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Iulian Iancu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Contorul pentru energie termică - instrument de măsură a minciunii"

Anii 2002 şi 2003 au fost marcaţi de una din cele mai importante teme politice impuse de primarul general de atunci - contorizarea energiei termice furnizată în sistem centralizat, drept unica soluţie pentru consumatorul casnic de a plăti atât cât consumă.

Subiectul astăzi se demonstrează a fi fost doar o temă de atac politic, pentru că odată obţinută finanţarea prin aprobarea creditului de către Consiliul General al Capitalei, nici astăzi nu s-a finalizat contorizarea Bucureştiului.

Deşi în 2003, actualul preşedinte al ţării se angajase să finalizeze contorizarea până la începutul sezonului rece din 2004, iată peste câteva zile începe sezonul rece al anului 2005, iar bucureştenilor li se rezervă o nouă surpriză, creşterea facturii la întreţinere numai pentru apă caldă şi căldură cu încă 20%.

Problema în esenţă nu era contorizarea. Restructurarea RADET şi reabilitarea întregului sistem de alimentare cu energie termică reprezinta principala temă - subiect exclusiv al primarului general.

Nu numai că nici până astăzi nu a fost întocmit un asemenea material, mai mult li se vorbeşte oamenilor numai despre montarea obligatorie de repartitoare de căldură cu fonduri externe. În fapt, oamenii constată o creştere cu 20% a facturii pentru energie termică şi căldură, o reducere a subvenţiei cu 33%, nefinalizarea procesului de contorizare şi nici o acţiune pentru restructurarea celei mai mari regii din România - RADET.

Deşi a fost atributul exclusiv al primăriei generale a Capitalei, în anul 2003 s-a constituit un colectiv format din specialişti aparţinând Departamentului de politici energetice ai Ministerului Economiei şi Comerţului, ai instituţiilor de specialitate, ai Ministerului Administraţiei şi Internelor şi RADET, care a realizat o strategie privind restructurarea RADET şi de modernizare a sistemului de alimentare cu căldură al Capitalei.

A fost organizată o vizită la Sofia la care au fost invitaţi şi reprezentanţi ai RADET. S-au stabilit paşii pentru restructurarea RADET, începând de la punctul de furnizare a agentului termic, până în apartamentul consumatorului. S-au promovat proiecte de reducere a costurilor la producător, Bucureştiul beneficiind de cel mai mic preţ al energiei termice la producător din ţară.

Printr-o analiză comună cu reprezentanţii Băncii Mondiale s-a prezentat reprezentanţilor RADET atât eficienţa măsurilor de restructurare a sistemului, cât şi efectul asupra reducerii consumului şi, implicit, a facturii prin modernizarea sistemului, respectiv montarea contoarelor, robineţilor termostataţi şi a repartitoarelor de căldură pentru fiecare bloc şi apartament în parte. Au fost prezentate inclusiv schemele de finanţare, până şi modul în care trebuia organizată licitaţia pentru firmele care asigură furnizarea, montarea şi întreţinerea acestor echipamente.

De asemenea, împreună cu Banca Mondială, Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au organizat un simpozion privind situaţia alimentării cu energie termică a oraşelor din România, stabilindu-se soluţii de la tipul sistemului de alimentare cu energie termică şi până la modalitatea de finanţare prin credit oferit de Banca Mondială. A fost analizată şi dezbătută public, inclusiv metodologia de stabilire a preţului energiei termice. Au fost prezenţi reprezentanţi ai tuturor oraşelor din România care beneficiază de energie termică în sistem centralizat.

În paralel, a fost realizat proiectul privind Legea energiei termice, supus dezbaterii publice, proiect care reglementează cadrul legal privind contorizarea, montarea repartitoarelor de căldură etc.

În paralel, prin Legea nr.231/2003 s-au instituit măsuri speciale pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe. Guvernul Năstase prevăzuse în acest scop 99 milioane de euro pentru anul 2005.

De asemenea, prin distribuirea sumelor neutilizate, Bucureştiul a beneficiat în anul 2004 de 351 mld. lei în plus numai pentru lucrări de reabilitare şi modernizare a sistemului de alimentare cu apă caldă şi căldură. Ce s-a ales de toate aceste proiecte, o dată cu preluarea puterii de către Alianţa D.A.?

• programul de contorizare al Bucureştiului nu este nici astăzi finalizat;
• RADET nu are nici un program de restructurare. Cei 351 mld. lei s-au risipit ca şi cum ai fi aruncat o cană de apă în fântână;
• proiectul Legii energiei termice, deşi finalizat în anul 2004, abia acum va fi supus analizei comisiilor parlamentare;
• din cele 99 milioane de Euro prevăzute pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe, conform Legii nr.231/2003, au fost alocate de către Guvernul Tăriceanu doar 5 milioane Euro, iar în actualele condiţii nu se vor cheltui nici jumătate;
• nu s-a promovat nici o măsură, nici privind aplicarea Strategiei de restructurare şi modernizare a sistemului de alimentare cu căldură a capitalei, nici din studiul Băncii Mondiale privind măsurile de finanţare la nivelul celorlalte oraşe din România;
• au fost anulate măsurile de ajutor social, dar în paralel s-a recurs la majorarea cu 20% a preţului Naţional de Referinţă;
• s-a recurs la reducerea cu 33% a subvenţiei pentru energie termică, dar nu s-au realizat în echivalent lucrările de reabilitare a sistemului de alimentare cu căldură;
• societăţile care produc energie termică din subordinea primăriilor au fost lăsate anul acesta învoia sorţii, nerealizând până la această dată stocurile de combustibil pentru iarna 2005- 2006, ba mai mult, înregistrând restanţe mari la colectarea contravalorii facturilor şi datorii de zeci de miliarde la buget.

Concluzie: după 9 luni de guvernare, jocul politic bate decizia economică.

Efectul: la iarnă cetăţeni, cu sau fără contoare şi repartitoare, vor plăti facturi pentru consumul de apă caldă şi căldură cu cel puţin 30% mai mari faţă de sezonul rece precedent, în condiţiile în care consumul de agent termic pe apartament scade cu 10%; primăriile nu dispun nici măcar de resursele necesare pentru a acoperi, cel puţin pentru lunile noiembrie şi decembrie diferenţa de subvenţie.

La toate acestea se adaugă scumpirile la gaze şi energie electrică. Dacă în luna decembrie a anului trecut întreţinerea unui apartament cu trei camere locuit de trei persoane era de 2.900.000 lei, pentru aceeaşi locuinţă la iarnă se va plăti 3.700.000 lei. O creştere cu 28% în 12 luni;

Aproape o treime din populaţie are restanţe la furnizori de agent termic, iar pensionarii au strâns deja 165.000 de semnături pentru indexarea pensiilor pentru a putea suporta noile majorări de preţuri.

Dintr-o analiză preliminară reiese că o persoană va plăti în iarna 2005-2006 suma de 1.710.000 lei, în vreme ce pentru două persoane costurile cresc la 2.460.000 lei, la 3.420.000 lei pentru trei persoane şi la 4.170.000 lei pentru patru persoane.

Toate aceste costuri cad ca un blestem pe capul românilor, în timp ce din partea Guvernului nimeni nu s-a gândit că programul de reabilitare termică a blocurilor vechi trebuie demarat de urgenţă, deoarece 40% din căldură se pierde prin perete şi ferestre, că programul de restructurare al RADET şi de reabilitare a reţelelor de termoficare trebuie aplicat imediat, deoarece mai bine de 10% din căldură se pierde în pământ, că nu trebuiau eliminate deducerile din impozitul pe venit pentru lucrările de reabilitare termică a apartamentelor şi de montare a robineţilor termostatici şi a repartitoarelor de căldură.

Activitatea de până acum a actualului guvern şi a alianţei D.A. demonstrează că politica economică şi problemele cetăţenilor nu se află pe agenda Guvernului. Ţara se îneacă, iar guvernul încă se mai remaniază, iar Alianţa D.A. schimbă preşedinţii de Cameră.

În aceste condiţii, dacă aminteşti actualei guvernări, să zicem, la întâmplare, de Hotărârea de Guvern nr. 163/2004 privind Strategia naţională în domeniul eficienţei energetice, sau de analiza inspecţiilor tehnice a centralelor termice şi a instalaţiilor de încălzire centrală a şcolilor şi liceelor din România, este ca şi cum rişti să le propui teme de care nu au auzit niciodată, din moment ce pentru temele cunoscute legate, iată, de agenda directă a cetăţeanului, nu au nici o reacţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc şi eu.

Ultima înscriere la cuvânt, din partea grupului parlamentar PNL, domnul deputat Ioan Ghişe.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Titlul declaraţiei politice este: "Necesitatea şi urgenţa folosirii votului electronic şi nominal în Camera Deputaţilor "

Într-un sistem constituţional democratic al unui stat de drept, Parlamentul este instituţia fundamentală de reprezentare a poporului suveran.

Scopul sistemului politic instituit este de a servi interesele generale ale cetăţenilor reprezentaţi prin aleşii lor, selectaţi în mod legal, liber şi democratic.

Politicienii ar trebui să fie prestatori de servicii politice necesare cetăţenilor alegători şi pe care politicienii să îi reprezinte în Parlament sau în structurile autorităţilor publice judeţene şi locale.

Cea mai clară şi sigură formă de reprezentare a cetăţenilor este transparenţa totală a voturilor exprimate de parlamentari în Parlament, atât în plen, cât şi în comisiile parlamentare.

Această situaţie este la fel de valabilă pentru autorităţile deliberative de nivel judeţean sau local.

Votul electronic şi publicarea acestuia sunt mijloacele prin care se pot împlini cele exprimate mai sus.

Votul nominal şi transparent responsabilizează maxim pe parlamentari, consilieri judeţeni şi locali, aleşii cetăţenilor în organismele puterii delibarative.

În Camera Deputaţilor încă nu se votează electronic şi apare în mod firesc şi logic întrebarea: Cine şi de ce blochează acest vot electronic?

Menţionăm că aparatele pentru vot electronic sunt instalate pe pupitrele deputaţilor încă de la începutul actualei sesiuni parlamentare, dar instalaţia nu se pune în funcţiune.

Este clar că cei care conduc această Cameră a Parlamentului, în mod voit şi premeditat răpesc cetăţenilor dreptul de a şti cine, ce, când şi cum votează.

Care este scopul acestei atitudini? Simplu. Să nu afle cetăţenii cine şi cum votează.

De ce? Pentru că gândurile, acţiunile şi votul lor ascund interese de grup puse deasupra intereselor generale ale cetăţenilor alegători. Cineva nu vrea ca cetăţenii să afle ce se petrece în Camera Deputaţilor.

Aceşti politicieni sunt cei care încalcă regulamentul Camerei Deputaţilor, tot ei, când pot fură la numărarea voturilor, iar după ce fură, apoi doresc să nu se afle acest lucru, motiv pentru care mai şi mint presa şi, prin intermediul ei, pe cetăţeni.

Faţă de starea de fapt, subsemnatul Ioan Ghişe, deputat liberal de Braşov, somez public pe preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase, să îşi asume răspunderea personală şi să anunţe public care este termenul limită până la care în Camera Deputaţilor, pe care o conduce, se va vota electronic, iar votul nominal al deputaţilor, în plen şi în comisii, va fi făcut cunoscut cetăţenilor.

Dacă preşedintele Camerei Deputaţilor nu va rezolva nici în termen de două săptămâni problema votului electronic în plenul Camerei, anunţ de acum că subsemnatul voi începe o grevă japoneză la care voi solicita sprijinul şi al altor colegi deputaţi.

Dacă va fi cazul, voi continua cu alte forme de protest şi acţiune parlamentară regulamentară până când preşedintele Camerei Deputaţilor va rezolva cu ajutorul personalului tehnic şi administrativ problema votării în sistem electronic în plenul Camerei Deputaţilor.

Apreciez că prin exprimarea votului nominal şi electronic în Parlament vom servi mai corect interesele generale ale României şi vom onora mai bine mandatul pe care ni l-au încredinţat cetăţenii prin votul lor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

A fost ultima înscriere la cuvânt.

Vă mai anunţ că din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnii deputaţi Emil Radu Moldovan, Ioan Mocioalcă, Mihai Apostolache, Vasile Soporan, Manuela Mitrea, Viorel Pupeză, Aura Vasile, Aurel Gubandru, Vasile Puşcaş, Minodora Cliveti, Ioan Munteanu, Eugen Bejinariu, Petru Tărniceru, Claudiu Popp, Gheorghe Sârb, Marin Diaconescu, Petru Andea, Marian Săniuţă, Constantin Amariei au depus în scris la secretariat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., tot în scris, au depus Mihai Sandu Capră, Dan Mihai Marian, Mircea Ciopraga, Ion Preda, Mircea Puşcă, Claudiu Mihail Zaharia şi Cristian Adomniţei.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., în scris, la secretariat au depus doamna deputat Ionela Pop-Bruchental, domnii deputat Horia Văsioiu, Constantin Traian Igaş, Alexandru Mocanu şi Valeriu Tabără.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., au depus în scris domnii deputaţi Adrian Moisoiu, Paul Magheru şi Marius Iriza.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Graţiela Iordache şi domnul deputat Bogdan Ciucă.

Dacă mai sunt domni deputaţi care vor să depună în scris declaraţiile politice, îi rog să se anunţe la secretariat.

Vă mulţumesc. În cinci minute va începe şi şedinţa în plen.

Doamna deputat Graţiela Iordache nu depune în scris declaraţia sa politică.

(Următoarele declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Doamna Adina Ioana Vălean:

Declaraţie politică: "PNL propune reforma instituţiilor politice din România"

Stimaţi colegi,

În contextul dezbaterii politice cu privire la necesitatea de reformă a sistemului politic românesc, PNL a pregătit un proiect propriu în ceea ce priveşte viziunea liberală asupra reformei instituţiilor politice din România.

Cu toate acestea, dorim să reafirmăm faptul că PNL consideră că prioritatea absolută a acestei perioade este asigurarea condiţiilor pentru integrarea europeană a României la 1 ianuarie 2007. Acest proces este extraordinar de complex şi necesită o operă legislativă şi administrativă fără egal în istoria României din ultimul secol.

Din acest motiv, noi credem că România are nevoie ca, în următoarele 15 luni, Guvernul să se concentreze asupra integrării europene şi să muncească pe rupte pentru îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare pentru aceasta.

O a doua exigenţă a momentului este refacerea ţării după inundaţii. Vedem cu toţii ce efecte teribile au avut recentele ploi care au afectat mai ales Muntenia şi Dobrogrea. Să nu uităm că România are probleme sociale foarte grave lăsate de precedentele viituri în Moldova, în Banat şi în alte regiuni. Încă există oameni care nu au case deşi toamna deja a venit. Toţi aceştia au nevoie de ajutor.

În localităţile afectate de inundaţii din Călăraşi, oamenii cu care am stat de vorbă nu mai sunt interesaţi de dezbaterile politice. Acum nu ar trebuie să existe teme politicianiste care să perturbe acum buna funcţionare a guvernului.

În ciuda acestei reticenţe a publicului, este o chestiune de realism politic în a observa că sistemul politic româneasc are nevoie de anumite schimbări. PNL a identificat trei teme importante în acest sens ce ar trebui discutate în viitor, pe termen mediu.

În primul rând, PNL susţine că este nevoie de o reformă de structură a Parlamentului. Susţinem în continuare sistemul bicameral, dar numărul de parlamentari trebuie redus la 85 de senatori şi la 280 de deputaţi. Argumentele principale pentru păstrarea Senatului sunt modelul democraţiilor europene, care folosesc în majoritate covârşitoare sistemul bicameral, şi tradiţia foarte îndelungată a acestui sistem în România democratică de dinaintea celui de al doilea război mondial. Dorim ca Senatul să joace un rol important în procesul de descentralizare, aşa cum se întâmplă îm majoritatea statelor din Uniunea Europeană. Astfel, rolul camerei superioare trebuie să fie acela de a reprezenta interesele comunităţilor locale şi să dea glas intereselor acestora.

O altă direcţie de reformă concepută de PNL este aceea a sistemului electoral. Experienţa de până acum arată importanţa unei astfel de reforme iar opinia publică o aşteaptă. PNL propune introducerea scrutinului majoritar uninominal cu două tururi de scrutin pentru senatori, judeţele urmând a trimite unul, doi sau trei senatori, în funcţie de mărimea populaţiei. Aceştia trebuie să fie aleşi prin vot direct, în circumscripţii uninomiale. În ceea ce priveşte alegerea Camerei Deputaţilor, PNL a depus deja un proiect de lege la Parlament care îmbină avantajele sistemului uninominal cu cele ale scrutinului proporţional. În ceea ce priveşte votul pentru Parlamentul European, PNL propune folosirea unui sistem electoral proporţional de listă în timp ce întreg teritoriul naţional va fi o circumscripţie electorală unică. Argumentul principal pentru aceasta este că sistemul reprezentării proporţionale este şi cel recomandat de instituţiile europene pentru că oferă o reprezentativitate mai mare curentelor politice minoritare.

În al treilea rând, PNL susţine necesitatea unei modificări a Constituţiei cu scopul de a introduce, după 2007, prevederi conforme cu noul statut de stat membru al UE. Necesitatea acestor prevederi se va releva abia în primii ani de după aderare. În plus, PNL apreciază că problema cea mai complicată în prezent, din punct de vedere constituţional, este o anumită neclaritate a prevedererilor referitoare la competenţele din sfera puterii executive. Din acest motiv considerăm că ar trebui ca, la viitoarea modificare a Constituţiei ce ar trebui făcută abia după aderare, să se discute o modalitate mai eficientă de definire a competenţelor în zona puterii executive.

Credem că aceste trei reforme, deşi sunt absolut necesare, trebuie abordate cu prudenţă, în spirit european. România nu trebuie să ofere imaginea unei instabilităţi constituţionale de tip sud-american. De asemenea, reamintim faptul că mulţi dintre partenerii noştri europeni critică instabilitatea legislativă a României în multe domenii ale vieţii sociale şi economice. Din toate aceste motive, credem că nu trebuie accentuată imaginea unei anumite instabilităţi constituţionale care nu este caracteristică sistemului politic românesc.

Domnul Adrian Moisoiu:

Udemeriştii să înveţe constituţia României!

Pentru început, am să prezint câteva date statistice înregistrate la ultimul recensământ al populaţiei şi locuinţelor, din martie 2002:

• în judeţul Mureş, din o populaţie stabilă de 579.862 locuitori, s-au declarat români 308.627, maghiari 227.613 şi secui 60;
• în judeţul Harghita, din o populaţie stabilă de 326.020 locuitori, s-au declarat români 45.850, maghiari 275.722 şi secui 119;
• în judeţul Covasna, din o populaţie stabilă de 222.274 locuitori, s-au declarat români 51.665, maghiari 164.055 şi secui 64.

În ceea ce priveşte limba maternă, doresc să vă informez că în judeţul Harghita sunt doar 9 persoane cu limba maternă limba secuiască, în timp ce în Odorheiu Secuiesc nu există nici o persoană cu limba maternă - secuiască.

Şi atunci de unde Ţinut Secuiesc? La Camera Deputaţilor, ca şi în sesiunea legislativă trecută, este înregistrată şi probabil va intra curând în discuţie o propunere legislativă privind Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc care are indicativul de înregistrare pl-x nr. 295 / 2005. Dar care Ţinut Secuiesc?

Domnilor de la U.D.M.R., care aţi înregistrat această iniţiativă legislativă, de ce nu a-ţi spus Ţinut Maghiar? Pentru că încă din prima frază a expunerii de motive se spune: "Secuimea, populaţie autohtonă cu identitate naţională maghiară, majoritară în Ţinutul Secuiesc, ..." Vă răspund eu: fiindcă Ţinut Secuiesc nu există, ci este numai o himeră a Ungariei Mari în mintea Dumneavoastră, care săpaţi în mod tenace de 86 de ani la destrămarea României!

O etnie, pentru ca să existe, trebuie să fie aşezată undeva şi să aibă o limbă proprie. Din datele prezentate mai înainte, nu rezultă acest lucru. Cu un total de 243 de secui în cele trei judeţe şi nici aceia de limbă maternă secuiască, este mai mult decât fals modul în care prezentaţi problema.

Reveniţi mereu la o dorinţă care a mai fost respinsă de parlament în legislatura 2000-2004 (rezultatul votului de la 28 septembrie 2004 a fost de 235 voturi pentru respingere, 9 voturi împotrivă şi o abţinere), în speranţa că şantajând pe această temă, colegii Dumneavoastră de azi de la guvernare îşi vor trăda propria lor naţiune, cea română şi vor admite o asemenea iniţiativă parlamentară.

De aceea doresc să amintesc câteva aliniatele din Constituţia României:

Articolul 1 alineatul (1): "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil",

Articolul 1 alineatul (5): " În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."

Articolul 2 alineatul (2): "Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu."

Articolul 3 alineatul (1): "Teritoriul României este inalienabil".

Articolul 3 alineatul (3): "Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe..."

Articolul 4 alineatul (2): "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Articolul 6 alineatul (1): Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

Articolul 13: "În România, limba oficială este limba română."

Articolul 128 alineatul (1): "Procedura juridică se desfăşoară în limba română".

Şi pentru că există prevederi constituţionale, atrag atenţia că încălcarea lor este stipulată în Codul Penal sub numele acţiuni împotriva ordinii constituţionale.

Apreciez că acest proiect de lege jigneşte demnitatea noastră naţională, şi întreb: Cât timp vor mai abuza reprezentanţii U.DM.R. - ului de indiferenţa aliaţilor lor şi de prostia poporului român? Cât timp ne vor speria, cu susţinerea aderării la Uniunea Europeană a unei Românii, dezmembrate, numai dacă va acorda autonomia teritorială secuilor şi individuală etnicilor maghiari?

Domnul Adrian Semcu:

Declaraţie politică

Stimaţi colegi,

Am discutat mult, în aceste zile, despre integrarea europeană (care va fi), despre Regulamentul în baza căruia funcţionează Parlamentul României (şi care se va schimba), dar mi se pare că am discutat prea puţin despre ceea ce se întâmplă în România la timpul prezent!

România a fost lovită de calamităţi fără precedent!

Au murit oameni, le-au fost distruse casele, agoniseala de-o viaţă, le-a fost luată de ape, şi-au pierdut animalele, furajele strânse cu trudă nu mai există, grădinile din care îşi duceau traiul au fost spulberate...

Nici asociaţiile nu au fost ocolite de furia apelor şi zone întregi de terenuri agricole s-au transformat în luciu de apă, în faţa cărora oamenii şi utilajele nu mai au nici o putere...

Plantaţii întregi de viţă de vie nobilă au fost, la rându-le, afectate, cu repercusiunile ştiute asupra calităţii producţiei, asupra exportului...

Dacă asociaţiile şi societăţile agricole îşi vor găsi - într-un fel sau altul - resurse pentru a supravieţui, nu acelaşi lucru se poate spune despre agricultorii individuali, care constituie, încă, majoritatea în România.

Ştiu că a fost un an îngrozitor de greu pentru Guvern!

Ştiu că dezastrele naturale au dat peste cap orice logică a priorităţilor în ceea ce priveşte cheltuirea banului public: vine iarna şi sinistraţii - din ce în ce mai mulţi - nu au un acoperiş deasupra capului. Cad poduri după poduri, şoselele, drumurile naţionale şi căile ferate cedează şi ele...

Dar, ca om care a lucrat o viaţă în agricultură şi ca vicepreşedinte al comisiei de specialitate a Camerei, trebuie să vă cer, astăzi, să ne gândim şi la ceea ce - cam sec - se numeşte "siguranţa alimentară" a populaţiei, mai ales a celei din zonele rurale afectate de inundaţii şi alunecări de teren, al cărei venit în nici un caz nu va putea face faţă iernii 2005 şi primăverii 2006!

La vremuri excepţionale se impun măsuri excepţionale. Cu orice cost! Pentru că este vorba despre oameni!

Iată de ce, vă rog să fiţi de acord să îi cerem Guvernului să pregătească şi să ne prezinte, în regim de urgenţă, un program de sprijin dedicat, în mod explicit, acestui segment al populaţiei, program pe care vă rog să îl susţinem cu toţii, indiferent de culoare politică sau limbă maternă!

Vă mulţumesc!

Domnul Alecsandru Ştiucă:

"Manuscrisele eminesciene"

Coordonarea de către Academia Română a unui proiect cultural de excepţie, care ambiţionează să redea literaturii române, într-o formă şi conţinut de excepţie, creaţiile fundamentale, care legitimează spiritul european al culturii noastre, impune mobilizarea tuturor resurselor pentru transpunerea sa în practică.

În aceste condiţii, sub îngrijirea preşedintelui Academiei Române, domnul profesor Eugen Simion, au apărut lucrări de referinţă, unele fără precedent în cultura noastră.

"Opere fundamentale" ale literaturii române - în colecţia Pleiade - din care au apărut 58 de volume, " Dicţionarul general al literaturii române" ( A-B, C-D, E-K ), "Istoria Românilor" ( 8 volume ), "Dicţionarul ortoepic, ortografic si morfologic al limbii române" ( Doom - ediţia a II- a ), " Discursurile de recepţie la Academia Română" ( 8 volume ), în curs de editare "Gramatica limbii române" - reprezintă doar o parte din generosul proiect de aducere la zi a patrimoniului literar românesc.

Au apărut, de asemenea, primele 2 volume dintr-o serie de 21, din ediţia manuscriselor eminesciene. Această lucrare împlineşte o mai veche aşteptare - accesul tuturor celor interesaţi la cele 12.000 de pagini de manuscrise, donate în 1901 Academiei Române de către Titu Maiorescu. Răsfoit de generaţii de cercetători, manuscrisele originale eminesciene au cunoscut un proces de degradare, care le-a adus în situaţia de a nu mai putea fi consultate direct.

În realizarea acestei lucrări, Academia Română a solicitat sprijin instituţiilor statului, inclusiv Guvernului şi Parlamentului României. Senatul a promis o susţinere de 5 miliarde de lei ( vechi). Doamna exministru al culturii, Mona Muscă, a găsit de cuviinţă să expedieze o problemă importantă a culturii româneşti în derizoriu, într-o formulă voit pretenţioasă, dar eşuând, ca de atâtea ori, într-un spectacol verbal fără conţinut. Doamna deputat Mona Muscă, într-un exces civic afirma că "Ministerul Culturii subvenţionează cititorul şi nu editorul". Greu de descifrat sensurile adânci ale unei formulări atât de plate, care trădează confuzii evidente.

Suntem gata să salutăm o eventuală implicare a actualei conduceri a Ministerului culturii în susţinerea acţiunii Academiei Române de editare a manuscriselor eminesciene. Reacţia pozitivă a ministrului culturii, domnul Adrian Iorgulescu, în realizarea acestui proiect de interes naţional s-ar constitui într-un fapt care ar onora instituţia pe care o conduce şi ar genera interesul şi altor factori de cultură, şi nu numai, la susţinerea acestei remarcabile iniţiative a Academiei Române.

Domnul Alexandru Mocanu:

"Aroganţa PSD otrăveşte apele!"

În ultimii ani, în presa centrală şi locală, a curs multă cerneală în legătură cu vila pe care ex-deputatul Ionel Marineci şi-a construit-o taman în parcul din centrul municipiului Roşiori de Vede.

Nu doresc să analizez acum de ce autorizaţia de construire a fost eliberată pe numele unei fundaţii de caritate, după care vila a devenit proprietatea ex-deputatului. Nu comentez nici coincidenţa că firma care a construit vila obţinuse cu câteva luni înainte câteva lucrări "grase" din bani publici, atribuite de către mai marii pesedişti judeţeni ai momentului. Cu atât mai puţin nu am să mă refer acum la "valoarea declarată" a acestei vile şi nici la aspectul că, aproximativ în acelaşi interval de timp, domnul Ionel Marineci şi-a ridicat alte două case, zice-se de vacanţă: una la munte, la Moeciu, iar alta la mare, la Costineşti. Sunt alţii, plătiţi de către noi toţi, care ar fi trebuit să analizeze cu atenţie măcar unele din aceste aspecte.

Prin această declaraţie, doresc să atrag atenţia asupra unei situaţii pe care o consider extrem de gravă, situaţie ce mi-a fost relatată zilele trecute, în timpul unei audienţe, de un vecin al domnului Marineci, locatar al blocului S 111. Prezentându-mi schiţa alăturată, acesta susţine că apele uzate menajere rezultate din vila domnului Marineci sunt deversate în reţeaua de canalizare pluvială a municipiului, de unde ajung direct în râul Vedea! Cetăţeanul susţine că neexistând prin faţa vilei canalizare menajeră, ci numai pluvială, domnul Marineci ar fi forţat pe colegii săi de partid care conduceau oraşul în acea perioadă să închidă ochii la această extrem de gravă ilegalitate. Altfel, domnul Marineci ar fi trebuit să finanţeze un racord propriu menajer, lung de cca. 75 m până la cea mai apropiată reţea de canalizare menajeră.

Nu ştiu dacă domnul Marineci a obţinut avizul prevăzut de lege pentru racordarea în canalizarea pluvială. Dacă l-a obţinut, acesta trebuie anulat de îndată întrucât este eliberat cu încălcarea gravă a legii, iar persoana care l-a eliberat trebuie să suporte cele mai aspre consecinţe ale legii. Dacă nu a avut acest aviz pentru racord în canalizarea pluvială şi s-a "înţepat" fraudulos, prin abuz şi nesocotire a legii, domnul Marineci trebuie să suporte consecinţele legii, ca orice cetăţean.

Indiferent de ce spun actele, "vecinul" domnului Marineci Ionel este convins că nu se poate ca autorităţile locale să nu fi observat ilegalitatea. De altfel, de fiecare dată când domnul Marineci se duce să plătească taxa pentru canalizarea menajeră, cuiva din cadrul autorităţii locale ar trebui să i se "aprindă beculeţul", ştiind că pe acea străduţă nu este canal menajer! Sau poate domnul Marineci nu plăteşte nici măcar taxa modică pentru canalizarea menajeră?! În schimb, zilnic, de la înălţimea aroganţei pesediste, toate murdăriile domniei sale şi ale familiei sunt trimise direct în râul Vedea, râu din care unii chiar îşi asigură necesarul zilnic de apă de băut!

Sper că Prefectura şi Garda de mediu va pune capăt imediat acestei situaţii inadmisibile şi se vor lua măsurile prevăzute de lege. Nesimţirea, aroganţa şi comportamentul ciocoiesc ai unor "furunculi" ai perioadei de tranziţie trebuiesc stopate şi înlăturate cu toată forţa de care este capabilă societate. (Domnul Deputat a anexat acestei intervenţii schiţa vilei şi împrejurimile.)

Domnul Aurel Gubandru:

Noul val de inundaţii nu a ocolit nici de ceasta dată judeţul Buzău, podurile militare de la Mărăcineni fiind rupte şi luate de ape, la Siriu au început să cadă din nou bolovani şi mâl pe şoseaua care duce la Braşov, iar legatura cu Ploieştiul a fost compromisă după ce podul de la Bucov a fost serios înclinat de viituri.

Ploile abundente au făcut şi alte nenorociri, în special în partea de nord a judeţului: gospodării inundate, drumuri rupte, case în pericol de a fi şterse de pe faţa pământului din cauza alunecărilor de teren. În comunele Chiojdu, Colţi, Căneşti, Topliceni, Valea Salciei, Gura Teghii şi oraşul Pătârlagele situaţia este critică, deoarece numeroase sate şi cătune sunt izolate, iar alunecările de teren reprezintă o ameninţare de care oamenii nu pot scăpa.

Astfel, în satul Bogza din comuna Chiojdu s-a produs o viitură care a distrus puntea ce constituia principala cale de acces în localitate, peste 100 de persoane ce locuiesc acolo rămânând izolate. Au fost afectate drumurile din satele Valea Chijdului, Dealul Alb, Brusturi, Poiana şi Mărunţişu.

Aceeaşi soartă o au aproximativ 70 de familii din Pătârlagele pentru că viiturile au distrus mai multe drumuri.

Drumul judeţean 102F care leagă municipiul Buzău de Căneşti a fost afectat la kilometrul 15+400, de alunecările de teren declanşate în urma precipitaţiilor abundente. De asemenea, s-a distrus un kilometru şi jumătate de şosea din care 300m pe drumul comunal Căneşti-Şuchea, 800m pe drumul Valea Verzei-Păcurile şi 400m pe drumul Căneşti-Negoşina, în două puncte.

În comuna Valea Salciei 62 de gospodarii din cătunele Valea Salciei şi Hârja sunt izolate, respectiv 26 au pierdut orice legătură cu civilizaţia din cauza ruperii celor doua podeţe şi a malurilor din zona drumului comunal 121.

În comuna Colţi a fost distrus un tronson din drumul comunal Colţi-Aluniş, dar şi pe drumul Colţi-Colţii de Jos.

Din nefericire bilanţul inundaţiilor capătă noi proporţii cu fiecare zi care trece. Atrag atenţia ca sinistratii din zona Nehoiu - Siriu nu mai au nici o speranţă în ceea ce priveşte mutarea lor în case noi până la venirea îngheţului, acestea fiind în stadiul de şanţuri. Ca urmare a acestui fapt autoritatile judeţene ar trebui să se implice în găsirea unor soluţii pentru a le asigura acestora un minim de confort, având în vedere că temperaturile scad pe zi ce trece. Actualii politicieni aflaţi la Putere trebuie să înţeleagă că vizitele dese făcute la podul de la Mărăcineni nu vor ţine de cald sinistraţilor din judeţul Buzău. Sunt necesare măsuri urgente pentru reconstruirea locuinţelor în pragul iernii şi pentru redarea circulaţiei publice a drumurilor şi podurilor afectate de inundaţii.

Doamna Aurelia Vasile:

"20 septembrie - ziua pentru care primarul şi prefectul Capitalei ar trebui să-şi dea demisia"

Ziua de 20 septembrie 2005 ar fi trebuit să fie o zi de sărbătoare pentru bucureşteni şi asta pentru că în această zi de septembrie, în anul 1459 Bucureştiul era atestat documentar ca oraş.

Din păcate, bucureştenii au avut parte de o zi mohorâtă, fiind nevoiţi să înoate prin bălţi care de care mai adâncă sau să stea ore în şir blocaţi în intersecţii şi asta pentru că, o data în plus, autorităţile capitalei au fost incapabile să evite inundaţiile şi să descongestioneze traficul rutier.

Ploaia căzută a pus stăpânire pe oraş şi din cauza debitului de peste 65 de litri pe m², canalul colector al oraşului a fost blocat, blocând, totodată şi minţile unor diriguitori din administraţia centrală. În aceste condiţii au apărut tot felul de declaraţii ale acestor oficialităţi care parcă sau întrecut în tupeu şi mojicie, ajungându-se prin a-l scoate pe bucureştean principalul vinovat de situaţia din oraş.

Ocrotiţi de un contract păgubos pentru bucureştean, dar oneros pentru partenerul de afaceri, Primăria Capitalei, Apa Nova prin conducerea sa, Andrei Podani, Director în cadrul companiei, ne dă lecţii de educaţie amintind că gunoiul stradal ajunge în canalul colector şi obturează gurile de scurgere, debitând o inepţie demnă de cel care ne atenţiona odată că ,,iarna nu-i ca vara", înfierându-ne, tovărăşeşte, pe noi, bucureştenii, că ne-am trezit dimineaţa şi am îndrăznit să ne facem duşul obişnuit şi nevoile fiziologice blocând canalul colector al oraşului.

Aşadar, unul din cei care câştigă bani frumoşi dintr-o activitate pe care o desfăşoară defectuos, conchide că prin a spune că inundaţiile nu sunt urmarea unor probleme de sistem, ci a unor probleme de educaţie. Evident că obrăznicia acestui slujbaş pe bani grei nu ne-ar fi deranjat prea tare dacă Primarul General al Bucureştiului, Domnul Videanu, sau reprezentanta Guvernului în Capitală, doamna Mioara Mantale ar fi luat o poziţie tranşantă faţă de acest individ.

Dar, incredibil, atât domnul Videanu cât şi doamna Mantale, sunt mulţumiţi de modul în care Apa Nova şi-a făcut datoria, considerând că aceştia au intervenit în timp util şi eficient, la nivelul dotărilor şi capacitaţi1or de care dispun.

Mai mult, doamna prefect Mioara Mantale, al cărei program de sărbătoare a fost suspendat, astfel încât nu s-a putut plimba cu tramvaiul de epocă, să taie panglici sau să ridice balonaşe, nu consideră că Bucureştiul se află într-o situaţie de criză. Dimpotrivă, ne asigură că suntem pe drumul cel bun, pentru că în doi-trei ani, Primăria Capitalei va moderniza întregul sistem de canalizare al Bucureştiu1ui.

Nu mă surprind că aceste aprecieri vin de la Adriean (ce nume o fi ăsta!) şi Mioara, care au văzut grup sanitar în casă atunci când au venit la facultate, speriindu-se că trebuie să tragă şi apa, dar mă surprind atunci când e vorba de principalele oficialităţi ale Capitalei.

Disfuncţionalităţile dintre edilul general şi prefectul Capitalei, pe de-o parte şi edilii de sectoare, pe de altă parte, merg până acolo, încât aceştia, edilii de sectoare, fac front comun şi arată Apa Nova ca principal vinovat pentru ce s-a petrecut în Bucureşti şi solicită vehement rezilierea contractului încheiat.

Dar până atunci mă întreb: dacă ruşii au transformat Marea Neagră într-un lac, aşa cum afirma preşedinte1e Băsescu, de ce n-am transforma şi noi Bucureştiul într-o Mare.

Din păcate situaţia creată este foarte gravă şi dacă domnul preşedinte Băsescu consideră că e bine ca unele contracte să fie cunoscute de populaţie, propun să înceapă cu acest contract încheiat între Apa Nova şi Primăria Capitalei şi, într-un timp cât se poate de scurt, să se rezilieze, aşa cum doresc bucureştenii prin reprezentanţii lor - primarii de sectoare şi parlamentarii de Bucureşti ai Partidului Social Democrat.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Parlamentul unicameral"

Tradiţia organizării forului reprezentativ în istoria constituţională a poporului român fixează o Adunare unicamerală. Ideea cele de-a doua Camere a fost introdusă în secolul al XIX-lea prin Regulamentele Organice, având însă un unic rol: alegerea Domnitorului.

Sistemul unicameral s-a păstrat şi sub regimul Convenţiei de la Paris din 1858, până când Domnitorul Al. Ioan Cuza impune prin plebiscit Statutul Dezvoltător al Convenţiei. Statutul prevedea organizarea bicamerală a Parlamentului.

Bicameralismul a fost preluat şi de cele trei Constituţii monarhice. În 1946, s-a renunţat la bicameralism în favoarea unicameralismului.

În 1990, s-a revenit la organizarea bicamerală a Parlamentului, pe motiv că bicameralismul constituie o tradiţie în organizarea constituţională democratică din România. Revenirea a bicameralism a fost din punct de vedere psihologic reacţia firească de respingere a modelului socialist (marxist) de organizarea puterii legislative într-un organism unicameral, iar din punct de vedere politic, rezultatul revenirii în viaţa politică a ţării a unor partide legate istoric de un Parlament bicameral.

Ca parlamentar şi analist pragmatic al vieţii parlamentare nu pot să nu constat astăzi, după 15 ani de bicameralism, că modelul unicameral era mai avantajos cel puţin sub aspectul accelerării procesului legislativ.

Vorbim despre reformarea clasei politice, vorbim că vrem să fim un stat democratic, dar pentru asta trebuie să reformăm mai întâi organizarea Parlamentului, iar în acest sens avem multe argumente care ar trebui să ne determine să fim pentru reformare.

Parlamentul unicameral ar "uşura" luarea deciziilor în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, iar procesul legislativ ar fi mai rapid, mai operativ şi mai flexibil. Un alt motiv ar fi acela că s-ar reduce cheltuielile cu aleşii neamului, banii rezultaţi putând fi direcţionaţi către alte domenii importante (sănătate, cercetare, învăţământ etc.). Parlamentarii vor fi selectaţi după criterii mult mai înalte, partidele politice desemnându-şi cei mai buni oameni.

Domnul Cătălin Ovidiu Obuf-Buhăianu:

"Săptămâna patimilor"

Din scurta experienţă de parlamentar pe care am acumulat-o în cele 9 luni de activitate, pot spune, fără să greşesc, că săptămâna trecută (19-23.09.2005) poate fi catalogată drept cea mai lungă şi deosebită perioadă în care s-au regăsit cu continuitate atât idei pro şi contra, discuţii aprinse, nervi, ieşiri necontrolate, dar şi îndârjire, ambiţie, încăpăţânare, fără de care în ideea unora această săptămână nu ar fi avut farmec. Să faci din acest regulament de funcţionare al Camerei Deputaţilor cântecul de lebădă al Alianţei D.A., sau mai bine zis al arcului guvernamental, este mai mult jignitor pentru noi toţi, fie parlamentari sau nu, pentru români. Românii vor să fie ajutaţi să treacă cu bine şi cât mai repede de aceste inundaţii care le-au distrus agoniseala de-o viaţă, vor să intre în Europa la 01.01.2007 şi nu oricum ci pregătiţi. Aceste sunt sau ar trebui să fie priorităţile de pe agenda de lucru a guvernului Tăriceanu. În schimb, în toata această săptămână, am asistat într-un program prelungit, la un circ în care clovnii fie nu doreau să iasă pe scenă, fie îşi repetau partitura în culise mai exact în Comisia juridică, distrugând în 15 secunde toată imaginea unui membru al acesteia - care oricum nu este prea interesat de ea. Adevărul există şi este stipulat în protocolul încheiat în data de 10 august 2005 în cadrul Alianţei, în care s-au stabilit foarte clar priorităţile actualei guvernări: modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor şi schimbarea preşedinţilor celor două camere până la 15 septembrie 2005; modificarea legii 215 pentru a putea schimba preşedinţii de consilii judeţene acolo unde Alianţa nu deţine controlul.

După cum se observă, inundaţiile care au devastat România, precum şi integrarea nu se regăsesc în capul listei de priorităţi al guvernanţilor, în schimb ei ţipă în stânga şi în dreapta cât pot de tare, prin voci " avizate" că opoziţia obstrucţionează procesul legislativ şi nu vrea să colaboreze. Fals! Este vorba de demagogie, de populism ieftin coordonat de consilierii de imagine ai guvernului Tăriceanu. Pentru ieşirea din această "săptămână a patimilor" care se pare că nu se va sfârşi prea curând, cred că aprobarea în Biroul Permanent şi al COZ unde sunteţi majoritari stimaţi guvernanţi, a unui program având ca prioritate aprobarea legilor privind integrarea, reprezintă soluţia! Lăsaţi regulamentul pentru a fi dezbătut într-o altă "săptămână" şi arătaţi românilor că vă pasă de problemele şi nevoile lor, stimaţi membrii ai Alianţei!

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Am venit în faţa dumneavoastră astăzi, într-o zi care confirmă încetarea ploilor şi care lansează etapa de construcţie a zonelor care au fost afectate de inundaţii şi din punctul meu de vedere relansare adevăratei activităţi a Camerei Deputaţilor.

Din păcate, în această perioadă, la Parlament, colegii noştri din opoziţie au fost foarte tulburaţi de pierderile suferite de cetăţenii României şi nu au reuşit să se mobilizeze pentru a transforma Parlamentul într-o instituţie care funcţionează, ci doar s-au întrecut în a specula şi a lansa tot felul de teorii meschine. Astfel, colegii noştri au reuşit ceva, şi anume: să transforme Parlamentul în instituţia în care aleşii neamului se tachinează la nivel înalt şi nu fac nimic pentru popor.

Dar, perioada aceasta a trecut şi astfel, stimaţi colegi, în calitate de parlamentar vă propun ca în loc să cerem alte instituţii ale statului să facă sau să nu facă ceva, şi aici mă refer într-un caz particular la dezbaterea pe decretarea stării de urgenţă, să ne aşezăm la birou şi să stabilim prin legi exact ce trebuie făcut şi pe cât mai puţin interpretabil pentru ca fiecare situaţie cu care ne-am confruntat până acum să-şi găsească soluţia şi dacă nu reuşim încă să preîntâmpinăm situaţiile de excepţie, din punct de vedere al normelor legislative, măcar să NU mai fim nevoiţi să le repetăm.

Eu ca liberal mi-am propus să fac asta!

Vă mulţumesc,

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Într-un moment în care emigrarea tinerilor specialişti din România a devenit o problemă naţională, Ministerul Finanţelor Publice prin noua strategie fiscală le demonstrează acestora că guvernului actual nu îi pasă de tineri. Afirmaţia mi-o susţine însuşi ministrul Vlădescu prin propunerea de impozitare cu 16% a salariilor din domeniul IT.

Acest impozit ar mai aduce la bugetul statului un venit de aproximativ 3,5 milioane de euro anual. Merită aceşti bani distrugerea celui mai dinamic sector al economiei româneşti? Cum vreţi să ne păstrăm valorile în ţară dacă veniturile pe care urmează să le realizeze vor fi cu mult diminuate.

Este un fapt cunoscut de către orice finanţist că acest nou impozit va afecta profiturile firmelor, iar acestea nu vor mai avea nici un interes în a menţine nivelul actual al salariilor - de aproximativ 310 euro salariul mediu lunar brut. Pentru specialiştii din domeniu nu este o problemă să-şi găsească un post în străinătate. Exportul de materie cenuşie şi răpirea oricărei speranţe de a putea reuşi în propria ţară este politica dumneavoastră faţă de aceştia?

După cum observ promisiunile dumneavoastră din campania electorală de susţinere a tinerilor au fost doar nişte minciuni.

Pentru 3,5 milioane de euro în plus la bugetul statului văr că sunteţi dispus domnule ministru să distrugeţi o industrie care anul trecut a adus statului 122 milioane de euro în taxe şi impozite.

Conform unui studiu efectuat de către Internaţional Data Corp, România are cea mai dinamică piaţă IT din sud-estul Europei. Estimările I.D.C. prevăd că în următorii cinci ani piaţa IT românească va înregistra o creştere anuală de aproximativ 10%, ajungând să depăşească valoarea de 1,3 miliarde dolari în anul 2009.

În aceste condiţii, ministrul Vlădescu s-a gândit să dea şi el o mână de ajutor la dezvoltarea acestui segment al economiei româneşti, impozitând salariile celor din domeniu. Cu un astfel de sprijin, nu va mai fi nimic care să ăi reţină pe specialiştii din domeniu să lucreze în România, cunoscut fiind faptul că în străinătate pot câştiga mult mai mult.

Domnule Vlădescu, sunteţi un demn urmaş al fostului ministru, care s-a remarcat prin "performanţa" de a majora accizele şi de a reduce încasările la bugetul de stat, în timp ce un secretar de stat din subordine anula cu mărinimie datoria Irakului faţă de România.

Poate că dacă cei 6000 de specialişti IT pe care îi oferiţi la export mulţumită acestui impozit, ar fi fost membri marcanţi ai PNL, ca şi persoanele care după anularea datoriei Irakului au primit contracte bănoase în această ţară situaţia ar fi fost cu totul alta. Sau poate că prin exportul de inteligenţă românească doriţi să acoperiţi deficitul comercial de peste 40% pe care România îl înregistrează faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut.

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În intervenţia mea de astăzi vreau să mă refer, din nou, la inundaţiile devastatoare care au cuprins până acum mai bine de jumătate din teritoriul ţării noastre. Printre judeţele care au suferit imense pagube materiale se numără şi judeţul Argeş. Ploile căzute în săptămâna trecută au avariat zeci de gospodării, au inundat sute de hectare de teren agricol, au distrus mari suprafeţe de drumuri naţionale, judeţene şi comunale. Inundaţiile au produs pagube importante în 28 de localităţi, printre care: Miceşti, Berevoieşti, Mioveni, Băbana, Vlădeşti, Mărăcineni, Bascov, Cocu, Boteni, Budeasa, Ţiţeşti, Călineşti, Ştefăneşti, Bălileşti, Măhereni, Coşeşti, Drăganu etc. Un bilanţ provizoriu arată că sunt afectate peste 80 de case, două şcoli, aproape 400 de gospodării, 170 de fântâni, 10 drumuri judeţene şi un drum naţional, 25 de drumuri comunale, 17 poduri etc.

Desigur că autorităţile locale au venit în ajutorul sinistraţilor cu apă minerală, pâine, conserve şi alte alimente de bază. Dar oamenii afectaţi pentru a doua oară, a treia sau chiar a şasea oară de inundaţiile din acest an nu pot trăi cu o conservă şi o pâine pe zi! Oamenii, sinistraţii, aşteaptă din partea autorităţilor judeţene, din partea Guvernului soluţii şi decizii care să le amelioreze suferinţele prin refacerea caselor, a drumurilor, prin despăgubiri pentru recolta pierdută. Cei afectaţi de inundaţii sunt speriaţi şi neliniştiţi pentru că se află în prag de iarnă şi nu au unde locui, nu pot să-şi strângă bruma de recoltă rămasă.

Pe plan local au fost luate o serie de măsuri pentru limitarea efectelor inundaţiilor. Autorităţile judeţene nu au apelat la Guvern pentru simplul motiv că în judeţul Argeş nu sunt atâtea probleme de rezolvat câte sunt în judeţele din Moldova sau din Banat. Totuşi, pentru efectuarea tuturor lucrărilor necesare amenajării drumurilor, şoselelor, cursurilor de ape sunt necesare fonduri uriaşe care depăşesc posibilităţile judeţului nostru. Până a vedea aceste lucrări realizate o să mai curgă multă apă pe râurile argeşene. Până atunci, însă, Guvernul actual are datoria să întreprindă de urgenţă măsurile necesare pentru prevenirea unor noi pagube materiale, pentru ajutorarea tuturor locuitorilor afectaţi de inundaţii, aşa cum s-a angajat în faţa Parlamentului României.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

M.A.R.A.

Din păcate, realitatea sociala a României a impus pe agenda de lucru a şedinţei de guvern din 22 septembrie abordarea proiectului de lege de funcţionare a M.A.R.A. (Marea Alianţa Româna Antidrog). Consider ca acesta este momentul in care recunoaştem, ca si stat, ca avem o problema de interes national legata de consumul si traficul de droguri in Romania. Recunoaştem, de asemenea, că problema drogurilor este deosebit de complexă si avem nevoie de o multitudine de instituţii care abordează în mod unitar acesta problema, pentru a avea finalitate demersul guvernamental.

As dori sa salut in mod deosebit interesul guvernului actual si implicarea sa in lupta împotriva a ceea ce drogurile, ca si flagel social pot determina în România anilor viitori, intr-o Românie cu o deschidere din ce in ce mai mare spre lume.

Discutăm despre droguri în diverse programe de învăţământ, discutăm despre consumul de droguri şi efectele negative individuale, in diverse programe civice sau medicale, dar eu as vrea sa trag un semnal de alarma asupra costurilor sociale pe care le poate implica consumul de droguri, pentru Romania ca si stat european.

Strategia guvernului roman cu privire la consumul si traficul de droguri nu poate fi una aleatorie, pentru simplu motiv ca Romania doreşte sa facă parte din casa europeana care are reguli din ce in ce mai stricte in ceea ce priveşte traficul de droguri si poate nu am reacţionat suficient de prompt atunci când ni s-atras atenţia ca România e ţara de tranzit pentru marile reţele, ca România are o legislaţie insuficientă şi prea permisivă, ca în România exista o economie subterana care poate finanţa traficul de droguri etc.

Timpul a trecut, societatea a evoluat dupa regulile ei mercantile si am ajuns in situatia in care statul roman este nevoit sa bugeteze structuri de politie si justitie distincte pentru a se ocupa de latura infractionala a fenomenului, cheltuim deja pentru formarea unor specialisti in domeniul medical, social, psihologic, trebuie sa alocam sume de bani pentru infiintarea unor stabilimente in care consumatorii de drog sa poata fi tratati, sa securizam granitele, pentru ca Europa nu poate accepta ca la portile ei traficul de droguri pe diverse filiere sa infloreasca, sa ne gandim deja la costuri de reinsertie sociala a consumatorilor de droguri. Este adevarat ca la ora actuala România inca mai absoarbe bani din fonduri internationale pentru pregatirea personalului si setarea unor programe in comunitate, dar in scurt timp, toate acestea se vor adauga pe nota de plata pe care statul roman va trebui sa o plateasca pentru lipsa unei strategii ferme in lupta antidrog.

Sunt unul din cei mai tineri deputati si cu atat mai mult salut si sustin initiativa Guvernului Tăriceanu de a ne implica, la nivel strategic in combaterea traficului de droguri, pentru ca s-a dovedit ca optiunile personale ale unora pot determina costuri nationale importante. Tragedia personala a unora sau altora ma poate impresiona ca om, dar datoria de parlamentar ma determina sa iau act de realitatea economica si sociala care deriva din consumul si traficul de droguri si sa ma gândesc in perspectiva care vor fi efectele de lunga durata pentru România.

Domnul Cristian Stănescu:

Declaraţie politică: "România sub ape"

Nici nu au trecut bine primele dezastre provocate de inundaţiile din primăvara şi din vara acestui an că au venit cele de toamnă. Desigur că nimeni nu se aştepta ca din cele patru anotimpuri. cât are un an. trei să fie cu ploaie şi unul, normal, cu zăpadă.

Se pare că nici "iarna nu-i ca vara" dar nici primăvară, vară sau toamnă nu mai există, ci doar fenomene naturale care dau de lucru guvernanţilor noştri.

Autorităţile statului nu mai fac faţă nici unui fenomen natural, fie că e vorba de zăpezi, ploi sau căldurii toropitoare. Dacă ninge, autorităţile nu reuşesc să deszăpezească drumurile la timp, oameni rămân blocaţi cu săptămânile în case, localităţi întregi rămân izolate, locuitorii satelor sau oraşelor înzăpezite rămân fără surse de hrană, apă, căldură, curent electric etc.

S-au găsit mereu scuze, în marea lor majoritate fiind penibile: ba că prognozele nu au fost corecte, ba că autorităţile au fost avertizate cu întârziere sau nu au fost avertizate deloc, ba că defrişările masive au dus la dezastrele la care au dus; exemplele de scuze ar putea continua la infinit. Cetăţeni sunt cei care trebuie să suporte, ei trebuie să înghită, la nesfârşit, scuzele guvernanţilor şi să aştepte vremuri mai bune.

În această problemă nu cred că mai este cazul să se mai dea vina pe "greaua moştenire", lăsată de guvernele anterioare; cei care se află acum la Putere ar trebui să se preocupe, în primul rând, de oamenii aflaţi la ananghie decât să caute soluţii pentru a acapara toată Puterea în stat, atât în Parlament cât şi în consiliile judeţene.

Rezultatul alegerilor de anul trecut a fost cel care a dus la configuraţia actuală a Parlamentului României şi a consiliilor judeţene ci nu jocuri de culise sau modificări făcute pe genunchi la Regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului sau a Legii administraţiei publice locale.

Oamenii care se află acum în dificultate au de-a face nu numai cu fenomenele naturale dezastruoase, ci mai ales cu indiferenţa celor de la care aşteaptă ajutor. Pentru ei "la modă" sunt întrebări precum: "unde vom dormi la noapte, dar mai ales la iarnă?" sau "ce vom da de mâncare sau de băut copiilor noştri?". Din păcate am constatat că pentru politicieni noştri aflaţi la guvernare altele sunt preocupările la zi.

Cetăţenilor nu le pasă dacă la o Cameră sau alta a Parlamentului este unul sau altul preşedinte, cine conduce un judeţ sau că Parlamentul are una sau două camere, pentru ei ar fi important ca cei care au putere să îi ajute să o şi facă, la propriu, nu numai la nivel declarativ.

Se apropie cu paşi mari integrarea României în Uniunea Europeană şi cine crede că a integra o Românie zdrenţuită si sărăcită este suficient se înşeală, să nu uităm ca vor mai fii şi alte alegeri, iar cei lăsaţi de izbelişte în aceste zile nu vor uita, ei ori nu se vor prezenta la vot, ori vor veni, sper eu, dându-le ei o lecţie de democraţie celor care i-au condus de 15 ani şi până acum.

Cert este un singur lucru: România se afla sub ape, domnilor, şi la propriu şi la figurat,şi dacă nu ne trezim la timp s-ar putea să devenim prima naţiune de amfibieni, cunoscută din cele mai vechi timpuri şi până în prezent.

Nu este o glumă, ci o posibilă viitoare realitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Mihai Marian:

"Bicameralismul şi necesitatea asigurării unei reprezentări cât mai largi şi mai fidele a voinţei cetăţenilor"

Structura pe care o îmbracă parlamentul ţine de sistemul constituţional din fiecare societate, de necesitatea realizării anumitor cerinţe sociale, în special în perioade caracterizate de transformări politice majore, cum este cazul integrării României în Uniunea Europeană. În ultima instanţă, modul de constituire şi funcţionare al parlamentului ţine de însăşi identitatea şi independenţa fiecărei naţiuni, ea fiind o componentă a suveranităţii naţionale.

Având în vedere că structura Parlamentului reprezintă modul în care este conceput corpul politic al naţiunii, PNL se pronunţă ferm pentru menţinerea bicameralismului. Ataşamentul PNL faţă de bicameralism este motivat atât de tradiţia parlamentară românească precomunistă, cât mai ales de exigenţele constituţionale şi instituţionale implicate de aderarea României la Uniunea Europeană.

În momentul de faţă, peste jumătate din ţările membre ale Uniunii Europene au parlamente bicamerale. Doar în ţările de dimensiuni mai mici şi cu o populaţie sub media ţărilor membre funcţionează sisteme parlamentare unicamerale şi doar o parte din ţările postcomuniste au adoptat unicameralismul, cazurile cele mai semnificative fiind Ungaria, Cehia şi Bulgaria.

Prin prezenţa a două camere şi implicit a unui număr mai mare de membri, parlamentul bicameral asigură o reprezentare mai largă, mai fidelă a voinţei poporului, a tuturor claselor şi grupărilor sociale, a comunităţilor locale, a forţelor politice din societate, fapt cu consecinţe pozitive pentru consolidarea democraţiei în România. Sfera mult mai largă şi mai variată a forţelor politice reprezentate în parlamentul bicameral înlătură posibilitatea subordonării sale fie de forţa politică majoră, fie de Guvern sau de şeful statului. În felul acesta, se asigură mult mai bine echilibrul puterilor în stat şi se diminuează considerabil posibilitatea instaurării unui regim autoritarist.

Parlamentul bicameral permite o dezbatere mai amplă, mai profundă a proiectelor legislative şi aduce în planul dezbaterilor opţiuni, soluţii multiple şi diverse, fapt cu efecte pozitive asupra calităţii, consistenţei, profunzimii actului legislativ. Calitatea şi consistenţa actului legislativ este incomparabil mai mare în cazul parlamentului bicameral. Aparenta uşurinţă şi fluiditate atribuită parlamentului unicameral se reflectă în mod direct în calitatea actelor normative emise.

Criticii aduse numărului mai mare de parlamentari din parlamentul bicameral i se poate răspunde cu o măsură de reducere cu 15% a numărului de parlamentari. De asemenea, costurile ridicate pentru întreţinerea unui parlament bicameral pot fi reduse la jumătate printr-un management financiar corect şi renunţarea la investiţii excesive. Renunţarea la Senat ar putea crea României dificultăţi considerabile în procesul integrării politice în Uniunea Europeană. Asemenea dificultăţi traversează astăzi Ungaria, al cărei unicameralism consolidat nu permite reprezentarea satisfăcătoare a intereselor comunităţilor locale şi împiedică efortul de descentralizare în sens european.

O reformă a instituţiei parlamentare în România nu va duce în mod direct la creşterea calităţii clasei politice româneşti, atât de des şi pe bună dreptate criticată de mass-media, lideri de opinie şi de cetăţeni. Dimpotrivă, trecerea de la bicameralism la unicameralism nu ar face altceva decât să diminueze semnificativ din calitatea actelor normative elaborate de Parlament. Filosofi politici ca Edmund Burke şi Michael Oakeshott ne-au povăţuit să nu facem niciodată schimbări de dragul schimbării, în cazul nostru de dragul unei idei populiste - parlamentul unicameral.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Ne apropiem cu paşi repezi de iarnă şi mă întreb cum vor suporta românii alte probleme puşi faţă în faţă cu nepăsarea guvernanţilor. Şi-au dat seama că e inutil să aştepte consideraţie din partea celor care au uitat că au fost aleşi să ne conducă nu să dezbine şi să distrugă identitatea unei naţiuni. Circul oferit până acum nu a putut ţine de foame, nici nu a stopat instaurarea sărăciei, din contră a accentuat şi mai mult problemele românilor. Anul 2005 va intra în istorie sub semnul derizoriului politic, lipsa de interes faţă de cetăţean fiind manifestată direct şi cu aroganţă de cei care şi-au folosit electoratul pentru a se instala în fotolii şi posturi.

Asistăm la al 6-lea val de inundaţii. O lume întreagă se cutremură de dezastrul abătut peste România. Mai mult de jumătate din populaţia sinistrată încă locuieşte, în prag de iarnă, în corturi şi rulote, însă, românii au realizat că ar fi o nebunie să mai spere într-un sprijin guvernamental din partea Coaliţiei aflate la putere şi îşi duc traiul cu resemnare.

70 de români au fost ucişi în inundaţii, 221 de şcoli şi grădiniţe au fost afectate iar Guvernul Tăriceanu încă aruncă cu cinism vina pe fenomenele meteorologice care nu sunt binevoitoare cu guvernanţii. Înţeleg supărarea domnului Tăriceanu, precum şi a preşedintelui Băsescu care încă consideră că vremea a stat împotriva planurilor lui, dar ce vină au românii afectaţi direct şi sutele de copii care nu înţeleg de ce trebuie să le fie frig şi frică atât de des. Copii care văd lacrimi în ochii părinţilor neputincioşi în faţa dezastrului şi dezgustaţi de nepăsarea celor plătiţi să le pese.

Înţelegem că nici un Guvern, oricât ar fi fost de competent, nu putea sta în calea dezastrelor naturale, dar consider că atitudinea Guvernului este incalificabilă. Indiferenţa şi cinismul au dominat politica de gestionare a dezastrelor şi cred că acestea sunt valorile din spatele adevărului invocat în campania electorală. Efectele inundaţiilor ar fi fost cu mult diminuate dacă se luau măsuri imediate şi se găsea o strategie de urgentare a stricăciunilor provocate.

Nepăsarea doare şi va fi taxată de cei peste care durerea şi-a pus amprenta atât de crud în această vară.

Va veni vremea în care veţi tremura în faţa electoratului nepăsător la susurul promisiunilor voastre. Încă nu aţi înţeles că sutele de familii sinistrate nu au nevoie de un hotel, ci de înţelegere şi minimul de ajutor pentru a putea supravieţui în prag de iarnă?

A venit vremea să vă părăsiţi fotoliile calde şi să mergeţi să discutaţi cu cei în nevoie. Să puneţi umărul alături de cetăţeni pentru reconstrucţia României.

O Românie inundată, aşteaptă fapte şi curaj pentru a putea intra în Europa demn.

Când veţi renunţa la orgolii, la disputa pentru funcţii vom putea să ne mândrim şi noi cu o activitate de eliminare a efectelor inundaţiilor, restabilind priorităţile şi încrederea populaţiei.

Domnul Eugen Bejinariu:

"Performanţe ale domnilor miniştri ai Alianţei D.A."

Monitorizăm cu rigoarea necesară activitatea Guvernului Coaliţiei PNL-PD-PC-UDMR care seamănă din ce în ce mai mult cu cealaltă coaliţie de tristă memorie, CDR, mai puţin domnul Preşedinte care nu se lasă învins "nici ce securitate" şi nici de inundaţii în nenumărate porniri ale domniei sale spre spectacol, neprevăzut şi spre mai bună imagine personală.

După eroismul aducerii acasă a jurnaliştilor răpiţi în Irak, încercarea provocării alegerilor anticipate cu "uite demisia, nu-i demisia", aducerea "la vedere" a grupurilor de interese, oprirea şi repornirea unor lucrări importante pornite de PSD şi ocuparea deplină a Puterii prin schimbarea preşedinţilor celor două Camere şi a preşedinţilor, vicepreşedinţilor şi viceprimarilor PSD din Consiliile Judeţene şi locale, a venit şi rândul soluţionării problemelor din Parlamentul României.

Nu trebuie să fii analist politic, politolog, deputat sau senator sau lucrător în administraţia publică ca să înţelegi cât de departe de promisiunile electorale, dar mai cu seamă de agenda cetăţeanului s-au situat, prin preocupările lor, liderii PNL şi PD şi respectiv Guvernul Alianţei D.A.

Prin interesante preocupări se evidenţiază şi unii parlamentari ai Coaliţiei din judeţul Suceava. Unii au devenit performanţi în a pune ordine în Poliţia locală din municipiul Rădăuţi, alţii au demonstrat performanţă la cosit şi mulsul vacilor, în vreme ce o parte s-au afundat în liniştea fotoliului parlamentar. Pentru distinşi colegi din Parlament sau din Guvern lupta pentru imagine şi conduita demagogică sunt priorităţi frecvente, aşa cum s-a întâmplat recent şi în cea de VII-a ediţie a Festivalului Lăptarilor de la Cîmpulung Moldovenesc la care domnul ministru Gheorghe Flutur a spus: "Urăsc festivismul, eu cred că trebuie să ne apropiem de oameni, să ne amestecăm cu ei, să comunicăm cu ei..." Dar cositul, mulsul vacii, dansul pe sub mână sau plimbatul câinelui de către domnul ministru în manifestări publice organizate de liderii PNL şi PD din administraţia locală nu este festivism?

Oare în ce constă romantismul mulsului manual al vacilor, fie ele şi ne nebune? - idee exprimată patetic, dar şi filozofic de către acelaşi ministru mulgător!

La acelaşi festival s-au mai prezentat şi alte performanţe: "...în Ţara Mioriţei am ajuns să avem un singur exemplar de ovine la ha de păşune"- spune din nou domnul ministru. Oare cu subvenţia de 2,5 milioane anulată de actualul Guvern şi înlocuirea ei cu cupoane de 1.750.000 lei la ha se va face revigorarea creşterii oilor la Câmpulung Moldovenesc?

Toate produsele agricole tradiţionale româneşti ar trebui omologate... însă pentru aceasta trebuie să existe preocupare din partea populaţiei - a spus domnul ministru Gheorghe Flutur deoarece - spunem noi - domnul ministru este preocupat de mulsul vacilor şi cositul furajelor! Aşadar crescătorii de animale, câţi mai sunt, să se ocupe serios de omologări!

Nu contestăm tot ce s-a petrecut la Câmpulung Moldovenesc, o localitate cu frumoase tradiţii în creşterea animalelor, cu adevăraţi gospodari bucovineni, şi nici toate ideile şi proiectele anunţate cu acest prilej, mai ales că o parte din ele ar fi o bună continuare a politicii PSD din domeniul agriculturii.

Susţinem o politică temeinic fundamentată şi pragmatică a Ministerului Agriculturii, cu respectarea condiţiilor şi a tradiţiilor fiecărei zone şi din care să rezulte producţii, un nivel adecvat de viaţă şi modernizarea satului românesc.

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În intervalul de timp care-mi este alocat pentru intervenţia mea politică de astăzi, doresc să mă refer la un subiect abordat în ultima vreme atât de presa centrală, cât şi de televiziunile naţionale. Este vorba despre autostrada Bucureşti-Piteşti, care pe unele segmente, între km 20 şi 40, de exemplu, nu se mai poate circula decât cu foarte mare atenţie din cauza gropilor, a decopertărilor asfaltice. La insistenţele mass-media, cei cu atribuţii în exploatarea acestei căi rutiere au decis, în sfârşit, să înceapă lucrările de asfaltare. Zeci de oameni cu întreaga gamă de utilaje necesare unei asemenea lucrări au împânzit porţiunea de autostradă, au decopertat o parte din asfalt şi duşi au fost. Surpriza a fost când i-am întâlnit din nou, după câteva zile, dar pe un alt tronson, după km 70, unde şoseaua nu necesita, deocamdată, un nou strat de asfalt. Vorba ardeleanului: îţi stă mintea-n loc! Nici n-ai cum să comentezi o asemenea aberaţie. Nu ştiu ce argumente au avut la baza deciziei de a turna asfalt tot pe tronsoane bine copertate, fără fisuri, fără gropi pe care maşina putea rula cu viteza adecvată. Înseamnă că pentru întreţinerea autostrăzii în cauză sunt bani destui şi până să se sesizeze cineva că se cheltuie sume aiurea, se mai consolidează o parte din şosea, fără să fie neapărată nevoie. Când se va ajunge la tronsonul dintre km 20 şi 40, încep justificările: ba că nu mai sunt fonduri, ba că a venit iarna şi nu se mai poate lucra şi aşa mai departe. Şi cine are de suferit în urma unor asemenea decizii aberante? Proprietarii de maşini persoane fizice şi juridice, ale căror mijloace de transport se deteriorează pe zi ce trece.

Eu cred că, această problemă trebuie tratată cu maximă responsabilitate de către Ministerul Transporturilor, în sarcina căruia se află întreţinerea acestei importante căi rutiere care leagă Capitala de sudul şi centrul ţării.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul George Adrian Scutaru:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Anul 2005 marchează împlinirea a 60 de ani de la încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale, încheind astfel o etapă zbuciumată din istoria omenirii marcată de anii primului şi celui de-al doilea război mondial.

Pe lângă uriaşele pierderi umane din partea Armatei Române nu trebuie pierdut din vedere faptul că pe teritoriul României, pe parcursul luptelor armate, şi-au pierdut viaţa o serie întreagă de militari de alte naţionalităţi.

În spiritul principiilor şi normelor dreptului internaţional umanitar, trebuie asigurate protejarea, menţinerea şi îngrijirea locurilor de înhumare a acestor militari.

Pe teritoriul României, cel mai mare număr de militari înhumaţi aparţinând altor armate este cel al militarilor germani. Dintre aceştia cei mai mulţi se află înhumaţi în judeţul Buzău, peste 10.000 de militari identificaţi a proveni din rândul trupelor germane, decedaţi în cele două războaie modiale.

Astfel, trebuie remarcată activitatea organizată de Comandamentul 2 Operaţional Întrunit "Mareşal Averescu" din Buzău şi de Asociaţia germană pentru îngrijirea mormintelor de război, desfăşurată între 9 şi 22 septembrie a.c. Activitatea, devenită deja o tradiţie, are la bază atât un acord privind mormintele de război româneşti din Germania şi mormintele de război germane din România, ratificat prin Legea nr. 170/1997 cât şi Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război.

Acest exemplu pozitiv de conlucrare în domeniu, trebuie extins şi în privinţa altor state, fapt care ar reglementa şi situaţia unei părţi semnificative a eroilor români înhumaţi peste hotare, în special cea a militarilor români decedaţi pe fronturile din Europa de Est. Indecizia fostului Guvern şi măsurile luate de acesta doar cu scop de imagine au condus la promulgarea Legii nr. 379/2003 într-o formă cu multiple imperfecţiuni şi la situaţii neconforme cu practica europeană în materie.

Actuala coaliţie are datoria de a realiza un cadru legislativ care să impună un adevărat respect pentru cei căzuţi la datorie. În acest sens este neceseră susţinerea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor în toate proiectele demarate pentru identificarea şi îngrijirea mormintelor şi operelor comemorative de război, românesti şi străine, în principal a celor româneşti, aflate pe teritoriul statelor Europei de Est.

În încheiere, consider că după mai bine de 50 de ani de totalitarism, poporul român trebuie să reînveţe şi însuşească valorile morale consacrate onoarei şi demnităţii militare.

Vă mulţumesc,

Domnul Gheorghe Dragomir:

Încă de la începutul acestei sesiuni parlamentare, domnii deputaţi din partidele de opoziţie ne-au ameninţat cu o avalanşă de moţiuni simple pe diverse teme. Procedura în sine este una bună, dar temele abordate de colegii noştri sunt de-a dreptul hilare. Înţeleg prin aceasta că nu se doreşte o îmbunătăţire a activităţii parlamentare, îngreunată de altfel şi de discutarea Regulamentului Camerei Deputaţilor unde avem o situaţie unică, aceea de a avea peste 750 de amendamente, unele depuse doar de dragul de a fi depuse. Faptul că PSD şi PRM propun către o moţiune simplă în fiecare zi va duce la stagnarea pe lungă durată a procedurilor parlamentare într-o perioadă în care dorim fluidizarea acestora.

Moţiunile depuse de cele două partide de opoziţie au dat acestei proceduri parlamentare un caracter desuet, de cafenea, care îl pot face mândru pe Nenea Iancu, unele referindu-se la probleme ce interesează mai puţin şi care au doar scopul, declarat chiar, de a întârzia votarea în plen a Regulamentului Camerei.

Programul prelungit solicitat de discutarea legilor cu privire la procesul de aderare în Uniunea Europeană si, desigur, a Regulamentului, va da "apă la moara PSD" despre cât de încet lucrează Parlamentul. Totuşi, nu trebuie să uite că aceste întârzieri li se datorează.

Partidele de opoziţie trebuie să îşi stabilească priorităţile în agenda parlamentară, priorităţi ce se schimbă în fiecare zi dacă nu o dată pe săptămână: dacă nu sunt legile integrării, atunci este problema inundaţiilor, dacă nu sunt inundaţii atunci este Regulamentul.

Vom ajunge la situaţia în care "colegii" noştri vor rămâne fără obiectul muncii şi vor depune moţiuni cu subiecte precum forma cănilor de cafea de la bufet sau, mai rău, problema imperioasă şi fundamentală a culorii fotoliilor din sala de şedinţe.

Opoziţia, aşa cum noi am dovedit între 2000-2004, are rolul de a aduce critici constructive la adresa puterii şi de a se lansa în dezbateri legate de problemele naţiunii şi nicidecum dictate de dorinţele preşedintelui de partid sau, mai grav, de cele personale.

Vă cer domnilor deputaţi: nu transformaţi această instituţie într-un circ general menit să o devalorizeze şi mai mult în ochii opiniei publice, cu scuza că acesta este rolul unui partid de opoziţie.

Domnul Horaţiu Dan Buzatu:

Stimaţi colegi,

Mă simt nevoit să revin la acest microfon cu o temă asupra căreia mi-am expus poziţia şi săptămâna trecută. Şi aceasta pentru că realitatea mi-a dat dreptate. Deşi mi-am declarat atunci uimirea în legătură cu moţiunile depuse de PSD şi PRM la Camera Deputaţilor, respectiv, la Senat, iată că şi în această săptămână, parlamentarii din Opoziţie şi-au pus în gând să bată recorduri, depunând încă două moţiuni pe temele: "Nepăsarea" şi "Explozia preţurilor".

Nepăsarea este probabil manifestată de dumneavostră, doamnelor şi domnilor pesedişti şi peremişti, care deşi declaraţi că în aceste momente trebuie să fim solidari cu cei afectaţi de inundaţii şi chiar propuneţi trimiterea parlamentarilor în teritoriu, de fapt, nu faceţi altceva decât să provocaţi tărăgănarea adoptării proiectelor de lege necesare reformei în toate domeniile şi în special cele prioritare integrării României în Uniunea Europeană.

Ceea ce mi se pare foarte grav este faptul că prin una dintre moţiunile Opoziţiei, cea denumită "Nepăsarea", se încearcă exploatarea politică a nenorocirilor abătute asupra României, se încearcă obţinerea de imagine şi capital politic. Sincer, nu cred că dacă aceste nenorociri s-ar fi întâmplat pe vremea guvernării PSD, formaţiunea celor trei trandafiri ar fi făcut măcar jumătate din ceea ce încearcă actualul Cabinet să facă pentru ameliorarea situaţiei sinistraţilor. Şi nici nu cred că vreunul din miniştrii fostului guvern s-ar fi aflat în prima linie de luptă pe frontul apelor. Nu am să dau decât un singur exemplu. La precedentele valuri de inundaţii, ministrul Agriculturii, domnul Gheorghe Flutur a fost aproape zilnic în teren, şi, nu în puţine situaţii, a muncit cot la cot cu cei loviţi de soartă pentru blocarea furiei apelor. Ministrul Flutur s-a bătut pe două fronturi: cel al oamenilor loviţi de soartă şi cel al domeniului pe care îl păstoreşte, agricultura, domeniu violent atacat de furia apelor. Sincer, nici măcar nu pot să mi-l închipui pe domnul Ilie Sârbu într-o astfel de postură, cu cizme de cauciuc, cu pelerină stând până la genunchi în mâl şi apă.. Aşa cum nu l-am văzut în perioada 2001 - 2004 să aibă vreo iniţiativă de reformă a agriculturii. De ce am sărit de la un domeniu la altul? Răspunsul este simplu. Pentru că tot dumneavoastră, domnilor pesedişti şi peremişti, este adevărat, colegii din Senat, au atacat tot printr-o moţiune simplă ceea ce a făcut actuala guvernare în domeniul agriculturii. Nu atât faptul că respectiva moţiune a fost respinsă contează, ci, în special realitatea că reforma legilor proprietăţii funciare, obiectiv promis de PNL a fost realizat în timp record de echipa domnului Flutur. Şi, dacă nu sunteţi convinşi de acest lucru, vă rog să vă duceţi şi să-i întrebaţi pe mulţi dintre simpatizanţii PSD şi PRM din zonele rurale, care au beneficiat şi ei de reforma legilor proprietăţii.

Vă mulţumesc,

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Gargara şi inconsecvenţa domnului Geoană"

Anul trecut, în timpul campaniei electorale, Mircea Geoană, candidatul PSD la funcţia de Primar General al Capitalei, s-a făcut de râs în faţa bucureştenilor, în cadrul unei emisiuni de maximă audienţă, pentru că nu reuşea să identifice Platforma Măgurele pe harta Bucureştiului. Deşi a încercat să impresioneze prin alte teme, gargara politică de atunci a domnului Geoană nu a funcţionat şi a fost înfrânt. Liderul cu aliură europeană, convertit peste noapte în pesedist convins, demonstra fără echivoc că nu are nici o legătură cu agenda bucureştenilor şi cu administrarea acestui oraş.

De atunci a trecut mai mult de un an, iar liderul PSD a avut mai mult câştig în competiţia internă a acestui partid din februarie 2005. În urma unor jocuri de culise, domnul Geoană a reuşit să-l trimită acasă pe fostul preşedinte Ion Iliescu. În loc să liniştească apele în PSD, rezultatul acestor alegeri nu a tranşat însă lupta internă pentru putere, membrii şi simpatizanţii PSD neştiind nici până astăzi cine conduce cu adevărat troica Geoană-Năstase-Mitrea şi, totodată, barca pesedistă.

Şi atunci, dl Geoană s-a apucat de unul singur să răspundă la această întrebare, pentru a-şi demonstra, măcar sieşi, că este şeful din Kisselef. Gargara sa politică a început să funcţioneze din nou, lansând spre dezbatere fel şi fel de teme deocheate, dar fără nici o legătură cu realitate.

După ce şi-a ascuţit sabia pentru o revoluţie a binelui, dl. Geoană a uitat să o folosească acolo unde a promis, în interiorul PSD, unde clienţi sunt, slavă Domnului, cu nemiluita. Doar săptămâna trecută am aflat un nou episod din şirul nelegiurilor săvârşite de PSD cât a stat la guvernare.

Câteva persoane din anturajul fostului partid de guvernământ, printre care Manuela Mitrea, deputat PSD si soţia lui Miron Mitrea, Carmen Dumitriu, Aurel Ştirbu, foşti deputaţi PSD, au devenit ilegal notari publici în 2003 şi 2004, prin ordine semnate prin încălcarea legii de foştii miniştri ai justiţiei, Rodica Stănoiu şi Cristian Diaconescu. Recentele dezvăluiri ale mass-media privind implicările foştilor ministri PSD Miron Mitrea şi Dan Ioan Popescu în cazuri de corupţie ar justifica revoluţia binelui iniţiată de preşedintele PSD.

De ce nu începe domnul Geoană această revoluţie în propriul partid? E simplu. Pentru că prin voturile acestor oameni corupţi şi pătaţi ca imagine a ajuns să-l bată pe Ion Iliescu şi, ca atare, nu vrea să-i deranjeze.

Şi atunci, pentru a ascunde probleme de imagine şi luptele interne de putere, Mircea Geoană inventează altceva în faţa cetăţenilor, numai că le nimereşte ca nuca-n perete.

Încercarea liderului PSD de a strânge la aceeaşi masă partidele parlamentare pentru deblocarea situaţiei din Parlament, după ce săptămâna trecută, la iniţiativa premierului de la Palatul Victoria pe aceeaşi temă, a refuzat să găsească soluţii pentru această criză, creată tot de PSD, este pură demagogie.

Încercarea de a constitui o comisie parlamentară de anchetă privind contractul Primăriei cu Apa Nova, după ce patru ani de zile colegii de partid ai domnului Geoană au blocat toate proiectele mari de infrastructură de la nivelul Bucureştiului reprezintă inconsecveţă şi ipocrizie politică. Cum poţi să votezi o asemenea comisie la nivelul Parlamentului, instituţie care nu poate verifica nici Primăria, nici Apa Nova?

Insistenţa cu care Mircea Geoană cere stare de urgenţă pe fondul inundaţiilor este tot un joc politicianist. De fapt, toate temele lansate de PSD în ultimul timp arată disperarea domnului Geoană de a se impune în faţa cetăţenilor, care l-au refuzat la alegerile trecute, împreună cu partidul din care face parte.

Gargara politică, inconsecvenţa şi abordarea ipocrită a relaţiei cu oamenii au rămas caracteristicile de bază ale domnului Geoană. Prestaţia politică a liderul PSD nu convinge şi nu va convinge atîta timp cât va încerca să exploateze mediatic problemele cetăţenilor şi nu va oferi soluţii responsabile pentru rezolvarea lor.

Domnul Horia Văsioiu:

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor

Iau cuvântul astăzi în faţa dumneavoastră pentru a face un apel la responsabilitate, calm şi mai mult bun simţ, pentru a ne putea ocupa atât de treburile prioritare ale procesului legislativ, cât şi de problemele politice adiacente, care, să recunoaştem, nu putem spune că sunt lipsite de importanţă. Dacă legile cerute de procesul integrării în Uniunea Europeană şi sprijinul pe care îl putem acorda guvernului în situaţia creată de noul val de inundaţii ce s-a abătut asupra ţării sunt lucrurile asupra cărora trebuie să ne aplecăm cu precădere, cu bunăvoinţă şi raţiune ne putem face timp şi pentru regulamentele de funcţionare ale celor două camere, cât şi pentru temele lansate public de preşedinte, ce privesc reformarea clasei politice. Dacă unii dintre noi ar lăsa deoparte obstrucţionismul cu orice preţ, am putea observa că avem destul timp pentru activităţile curente presante, dar să facem şi proiecţii pentru viitorul politicii în această ţară, mai ales că aceste proiecţii, în opinia mea, ar trebui să aibă un caracter transpartinic.

Se vorbeşte despre votul uninominal de ani de zile, ca singura soluţie de responsabilizare a parlamentarilor, dar nu s-a făcut încă nimic, deşi ne-a stat tot timpul la îndemână realizarea acestui lucru. Ei bine, o minimă decenţă ne îndeamnă ca, până în 2008, să rezolvam definitiv problema, ca parte integrantă a unei legi electorale mai apropiată de nevoile alegătorilor.

Preşedintele vorbeşte de un sistem parlamentar unicameral, încă un aspect care stârneşte destule patimi. Unii colegi sunt pentru, alţii, normal, sunt împotrivă. Firesc să se întâmple aşa într-o democraţie, mai ales că există argumente solide şi de o parte şi de alta. Haideţi, cu calm, să ne strângem fiecare părerile, pro şi contra, cum sunt ele, să le prezentăm poporului şi să-l lăsăm să decidă.

Actuala Constituţie prevede că preşedintele ţării este ales prin vot universal, ceea ce înseamnă campanie electorala, promisiuni, cheltuieli etc. Votanţii îl văd pe preşedintele ales direct ca pe cel mai puternic om din stat şi aşteaptă de la el respectarea celor promise. Poporul are un orizont de aşteptare foarte larg de la preşedinte, dar puterile acestuia sunt îngrădite de Constituţie, astfel că la sfârşit de mandat are de dat socoteală pentru a guvernare neperformantă.

Cred că a venit momentul sa-i întrebăm pe cetăţeni ce îşi doresc: o republică prezidenţială, cu un preşedinte puternic, ales de popor, care îşi subordonează guvernul şi este implicat în toate aspectele politice şi economice din ţară, dar şi responsabil de ceea ce se întâmplă, sau o republică parlamentară, cu un preşedinte ales de Parlament din rândurile sale, caz în care deplina responsabilitate se transfera primului-ministru.

Eu consider că starea de fapt de până acum, a republicii semi-prezidenţiale, a fost şi este total neproductivă, încât mă pronunţ răspicat pentru vot uninominal, Parlament unicameral şi pentru o republică prezidenţială.

Ei bine, aceste probleme trebuie rezolvate în actuala legislatură, dacă vrem ca populaţia să ne perceapă drept un Parlament responsabil, mai ales, că sunt problemele oricărui partid, fie la putere, fie în opoziţie. Noi doar trebuie să ne facem datoria şi să lăsăm viitorului preşedinte, viitorului Parlament şi primului ministru, indiferent cine vor fi şi ce partid sau coaliţie va avea majoritatea, instrumente de lucru mai clare, mai serioase şi mai productive.

Este inadmisibil ca sfârşitul acestei legislaturi să ne prindă în aceeaşi încremenire constituţională şi electorală, cu aceleaşi raporturi rigide între Camera Deputaţilor şi Senat, între preşedinte şi premier.

Există timp pentru toate, doamnelor şi domnilor, depinde numai de noi şi de voinţa alegătorilor. De aceea, cum la fiecare patru ani cerem poporului să ne acorde votul, a venit momentul să aflăm ce părere are poporul faţă de aceste probleme şi să acţionăm în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Horia Victor Toma:

Doresc să îmi exprim totalul dezacordul în legătură cu posibila desfiinţare a postului de radio România musical "George Enescu", singurul post de radio din România care emite numai muzică clasică şi jazz.

Consider inadmisibil demersul CAN-ului prin preşedintele său, Ralu Filip, de a întrerupe emisia unui post de radio care şi-a început activitatea în anul 1997 şi care are peste 100 de echivalente în străinătate, unul dintre ele fiind " Frances Music" ( creat în anul 1963 ). Postul de Radio George Enescu se prezintă ca fiind perfect integrat culturii europene.

Nu înţeleg cum una din puţinele manifestări culturale din România nu-şi poate continua activitatea asemenea posturilor similare din Budapesta sau Paris în condiţiile în care industria muzicii comerciale este în plină ascensiune.

Nu pot înţelege de asemenea cum, deşi Legea audiovizualului s-a modificat în anul 2002, impunând limite atât radioului cât şi celor private, conflictul în legătură cu Radio Musical George Enescu a izbucnit abia în anul 2005, moment care vine ulterior demiterii lui Radu Şeuleanu de la Societatea Română de Radiodifuziune (de menţionat că atât Ralu Filip, cât şi Dragoş Şeuleanu au fost numiţi în funcţii la propunerea PSD ).

Modificarea poziţiei CAN este interesantă deoarece dacă în adresa trimisă în 3 august către SRR, instituţia era informată de posibilitatea anulării licenţei pentru Radio România Musical, în ultimul comunicat Ralu Filip a informat că în şedinţa CAN din 25 august se supune la vot anularea uneia din frecvenţele SRR Bucureşti.

În această situaţie total dezonorantă pentru cultura românească, situaţie pe care eu o numesc de conjunctură, solicit demisia lui Ralu Filip, preşedinte CAN, pentru interpretarea de rea credinţă a legii în legătură cu situaţia unui post de radio care reprezintă un instrument necesar al diplomaţiei culturale româneşti.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi

"Afaceri de vicepremier"

Iată că ceea ce am prevăzut noi s-a întâmplat. Barmanul utecist George Copos a "achiziţionat", adică a luat cu japca şi Hotelul Hilton din Bucureşti. Când a apărut zvonul de megaescrocheria ce urma să se facă, noi am dorit să verificăm dacă este sau nu această achiziţie. Cum era firesc ne-am adresat Direcţiei de relaţii publice şi mass-media din Ministerul Transporturilor, Construcţiilor, Transportului şi Turismului care a remis un comunicat care infirma zvonul. Noi am crezut deoarece îl cunoşteam bine pe acest nabab neocomunist, dar cu apucături de conservator neocapitalist de sorginte sălbatică şi eram convinşi că acest "tregher" de cafele şi lustruitor ai pantofilor lui Nicu Ceauşescu, fost prim - secretar al CC al UTC şi ministru al tineretului înainte de 1990, va face o şmecherie "istorică" prada pe care a pus ochii. Astfel, pe şest, GEORGE COPOS a profitat de "înalta" sa funcţie de ministru de stat în guvernul de tarabă al automobilistului - motociclist Călin Popescu Tăriceanu şi printr-un aranjament cu secretarul de stat, preşedinte a Autorităţii Naţionale în Turism, Marius Crivţonencu, dar de care nu este străin şi ministrul Grorge Dobre, şi şi-a luat în stăpânire mândreţea de hotel din plin centrul capitalei României. Printr-o inginerie financiară, ca de altfel atâtea altele, Copos Vodă şi-a mărit averea pe care o are prin "muncă cinstită " şi " sudoarea frunţii" Nu-i aşa? la această megaescrocherie şi-a pus umărul şi Consiliul Concurenţei care a avizat favorabil preluarea pachetului majoritar de acţiuni a societăţii care deţine Hotelul HILTON de către societatea ANA HOTELS , una din firmele care se află în proprietatea lui COPOS. Megaescrocheria a fost aceea că întreg caietul de sarcini a avut lacune de procedură economică şi de stopare a licitaţiei deoarece una din clauze i-a permis "tregherului- utecist" Copos să fie singurul ofertant, iar oferta acestuia s-a ridicat la "magistrala" sumă de 500.000 dolari faţă de alţi ofertanţi care au oferit sume mai "mici" de numai 10.000.000 dolari. Şi uite aşa dintr-un neica nimeni, care înainte de 1990 nu avea după ce să bea apă, acest George Copos este un "cinstit" bogătaş care în numai cinsprezece ani a agonisit o avere care în ţările U.E. sau SUA se fac în două - trei generaţii. În prezent, "tregherul - utecist" de cafele George Copos, deţine şapte hoteluri după cum urmează: două în Bucureşti, Crowne Plaza şi Hilton, trei în Poiana Braşov, Sport, Bradul şi Poiana, şi două pe litoral, la Eforie Nord - Europa şi Astoria. Şi iată cum un neica -nimeni, care în vremea regimului Ceauşescu nu dădeai nici doi bani, pentru că într-adevăr era un nimeni, fără studii, fără o minimă pregătire, azi cu bani "munciţii" face pe "barosanul" şi sfidează bunul simţ şi legea.

Cum de nimeni nu-l întreabă de sănătate ? Noi vom da acest caz comisiei de specialitate a Comisiei Europene şi Consiliului Uniunii Europene.

Domnul Ioan Hoban:

Declaraţie politică: "Satul românesc - sat european?"

Se cheltuie mulţi bani cu publicitatea care se face ideii de integrare europeană a satului românesc. Comisia Europeană la Bucureşti a organizat chiar un concurs cu tema Satul românesc - sat european. Cu scopul definit de a arăta drumul satului românesc spre civilizaţia europeană. Întrebarea care se pune, însă, este următoarea: Are satul românesc caracteristicile şi standardele zonelor aşa-zis rurale din ţările UE?

Iată cîteva aspecte care nu dau un răspuns afirmativ.

În România, aproape jumătate din populaţie, conform recensămîntului populaţiei, trăieşte în mediul rural, ceea ce diferenţiază ţara noastră atît de ţările CEE în tranziţie (excepţie Polonia), cît şi de ţările Uniunii Europene, în care populaţia rurală (fermierii) reprezintă sub 20%.

Din păcate, nu doar procentul populaţiei care trăieşte la sat este o provocare pentru România, ci şi sărăcia rurală, existînd discrepanţe majore între zonele urbane ) şi ele mult sub standardele UE) şi cele rurale. Un judeţ este cu atât mai sărac cu cât are o pondere mai ridicată a populaţiei rurale.

După 1989, în contextul schimbărilor structurale, diferenţele dintre mediul urban şi mediul rural s-au adâncit, zonele rurale fiind dezavantajate în ceea ce priveşte infrastructura, utilităţile publice şi confortul locuinţei, precum şi accesul la serviciile de educaţie şi sănătate.

Reţeaua de drumuri actuală deserveşte numai 3/5 din populaţia rurală. Numai jumătate dintre comune au acces direct la reţeaua principală de transport rutier. Drumurile judeţene şi comunale reprezintă 4/5 din totalul reţelelor de drumuri naţionale, iar dintre acestea foarte puţine sunt modernizate.

Aproximativ 25% dintre drumurile comunale nu pot fi folosite în condiţii meteorologice nefavorabile. La starea deplorabilă a drumurilor în multe zone se adaugă absenţa unui serviciu adecvat de transport, fapt ce afectează negativ accesul populaţiei rurale la servicii de educaţie şi de sănătate, precum şi la pieţele urbane.

Doar 17% din satele din România sînt conectate la reţelele de distribuţiei a apei şi doar în jur de 8% dintre gospodăriile rurale au locuinţe dotate cu apă curentă. O prăpastie similară se observă şi referitor la sistemul de canalizare, doar 4% din gospodăriile rurale avînd canalizare.

În multe sate, problema principală nu este lipsa apei curente, ci aprovizionarea cu apă şi calitatea redusă a apei disponibile. Conform Planului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, capacitatea reţelei de furnizare de apă potabilă din mediul rural este departe de a acoperi necesarul de apă din locuinţele rurale, fără a pune la socoteală cererea posibilă în cazul în care în zonele rurale se vor dezvolta activităţi industriale. Lipsa de dotări de bază măreşte gradul de expunere a populaţiei rurale la boli infecţioase şi, în acelaşi timp, reprezintă un factor de poluare şi daune pentru mediul înconjurător. La rîndul lor, aceşti factori duc la scăderea calităţii vieţii şi la risc de sărăcire ca urmare a unor dezastre naturale (a se vedea ce s-a întîmplat în urma inundaţiilor - n.n.).

Nici la capitolul infrastructură şi instituţii care facilitează participarea socială, mediul rural nu stă mai bine. Excluziunea socială, în definiţia sa europeană, înseamnă şi lipsă de conectare la sistemele de comunicare şi informare, care fac legătura între indivizi, dar şi între indivizi şi colectivitate. În acest sens, în ţările UE se discută teme precum integrarea bancară (şi accesul la credite), investiţii, asigurări, mass-media, telefonie, instituţii culturale, iar în mediul rural românesc, infrastructura financiar-bancară ca şi infrastructura culturală (teatre, muzee, cinema) sînt subdezvoltate, gradul de integrare monetară este foarte redus, utilizarea instrumentelor de asigurare este mai mult decît deficitară.

Punem în balanţă ce are "mediul rural" occidental şi ce are satul românesc şi vedem în ce parte se înclină balanţa, apropo de standarde de viaţă.

Afacerile din mediul rural sînt în general percepute de sistemul bancar drept clienţi cu risc înalt şi în consecinţă acestea sînt confruntate cu cereri suplimentare de garanţii şi costuri financiare superioare pentru împrumuturi. De asemenea există o tendinţă a sectorului bancar de reducere a activităţii în mediul rural datorită profitabilităţii scăzute. Aceste probleme agravează situaţia financiară a operatorilor şi în consecinţă îngreunează dezvoltarea economică în mediul rural.

Mai puţin de jumătate dintre comune (43%) dispun de servicii de telefonie. Doar 18% dintre gospodării au abonamente telefonice, în comparaţie cu 66% în mediul urban. Dezvoltarea spectaculoasă a telefoniei mobile compensează doar parţial rata scăzută de penetrare a telefoniei fixe din mediul rural, majoritatea zonelor fără acoperire fiind zone rurale izolate.

Şi Maramureşul se identifică cu aceste probleme. Vorbim mult despre ecoturism, dar fără infrastructură nu poţi atrage turişti. Prioritare pentru populaţia rurală sînt lipsa locurilor de muncă, starea drumurilor din sat, iluminatul public şi curăţenia. În satele mici, periferice în cadrul comunei, mai ales dacă sînt şi îmbătrînite, izolate, bazate pe agricultură de subzistenţă şi caracterizate de o cultură de tip tradiţional, doar elitele (preotul, cadrele didactice, întreprinzătorii locali) menţionează nevoia de investiţii în infrastructură modernă. În astfel de sate lista de probleme comunitare percepute de populaţie este lărgită cu absenţa instituţiilor medicale şi farmaciilor, a mijloacelor de transport public şi a serviciilor de telefonie.

Cam aşa se vede, cu adevărat, satul românesc. Cum va face el faţă standardelor europene este întrebarea căreia politicile guvernamentale trebuie să-i dea răspuns. Nu altfel, ci prin investiţii, în primul rînd. Apoi, oamenii satelor trebuie învăţaţi să facă proiecte şi să beneficieze de fondurile care vin dinspre Uniunea Europeană. Altfel, doar cu costumul popular şi cu agricultura de subzistenţă nu vor face faţă provocărilor care vin dinspre Uniunea Europeană.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţie politică cu tema: Evaluarea inspectorilor şi a directorilor de şcoli din judeţul Neamţ

Domnule ministru, reforma învăţământului nemţean a demarat în ziua de vineri, 23 septembrie 2005, când mai mulţi inspectori şi directori au primit un fax prin care li se cerea să se prezinte la Inspectoratul Judeţean Neamţ la ora 16,00 cu documente justificative pentru fişa de evaluare. Disciplinaţi, cei convocaţi au sosit la sediul I.Ş.J. Neamţ transportând genţi pline de documente.

Evaluarea propriu-zisă a fost o adevărată batjocură, ea desfăşurându-se după următorul scenariu: directorii intrau rând pe rând în biroul în care se aflau membrii consiliului de administraţie şi aflau de la doamna inspector general calificativul primit. Dacă se cereau explicaţii sau justificări, răspunsul era unul singur: "faceţi contestaţie!"

Cei mai mulţi au primit fie calificativul "satisfăcător", fie "nesatisfăcător". Toţi directorii contestă modul în care au fost evaluaţi, cu încălcarea prevederilor legale, cât şi faptul că au venit încărcaţi cu documente la care nimeni nu s-a uitat şi au fost trataţi în mod jignitor. În final, li s-a comunicat, pur şi simplu, o şedinţă.

Domnule ministru, directorii care au primit aceste calificative au condus unităţi şcolare cu rezultate bune şi foarte bune. Calificativele obţinute au repercusiuni asupra activităţii profesionale timp de 4 ani, adică se pierd gradaţiile de merit, salariul de merit şi se poate ajunge până la desfacerea contractului de muncă.

Consiliul de administraţie şi-a propus şi a reuşit umilirea directorilor prin anunţarea şedinţelor deja stabilite. E vorba de acelaşi consiliu de administraţie care la sfârşitul semestrului I apreciase în mod pozitiv activitatea respectivilor directori.

Domnule ministru, Legea învăţământului şi Legea personalului didactic, care reglementează modalitatea de evaluare a directorilor de unităţi de învăţământ, aceste două legi de bază au fost călcate în picioare.

Domnule ministru, vă solicit să trimiteţi o comisie competentă, apolitică la I.Ş.J, Neamţ pentru a verifica veridicitatea celor relatate.

Domnule ministru, se observă multă improvizaţie, nepricepere, măsuri dictate de conjuncturi politice efemere, abuzuri, lipsă de strategii.

Anul şcolar 2005-2006 a debutat sub semnul nepăsării şi al dezinteresului; majoritatea spaţiilor unde se desfăşoară procesul de învăţământ nu sunt pregătite, lipsesc manualele şcolare, lipsesc rechizitele.

Domnule ministru argumentele de mai sus ilustrează haosul care domneşte în învăţământ la acest început de an şcolar.

Domnule ministru, vă solicit să fie respectate legile, să înceteze experimentele, să înceteze schimbarea inspectorilor şcolari şi ai directorilor de şcoli pe motive politice.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Qui prodest discreditarea Parlamentului?"

In numărul 9 al Revistei Idei în dialog, domnul Horia Roman Patapievici a scris un articol extraordinar intitulat "Despre răul care se poate intoarce", în care vorbeste despre inceputurile atacului impotriva regimului parlamentar si despre consecintele acestei practici.

Stimaţi colegi,

Am convingerea că cei mai multi dintre dumneavoastră resimţiţi, în ultima perioadă, dezvoltarea unei campanii de discreditare la nivel parlamentar. Din nefericire la dezvoltarea acestei discreditari contribuie din pacate si colegi si colege, care in goana dupa camerele tv ignora cateva aspecte esentiale;

1. Conform articolului 61, alin 1 din Constituţia României "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii"
2. Consecinţa acestei discreditari se rasfrange implicit asupra romanilor care îşi pierd treptat încrederea în instituţiile statului, această practica fiind permanentă din 89 pană astazi.
3. Parlamentul este singura institutie in care accesul la activitatile in plen este monitorizat integral, celelte institutii ale statului organizand conferinte de presa in care isi prezinta, evident subiectiv activitatile.
4. Ce opinie s-ar crea, dacă si alte instituţii ale statului precum Prefecturile, Consiliile judetene sau regiile de stat ar fi monitorizate similar (8 ore zilnic), inclusiv indemnizatiile acestor functionari?

Am credinta ca votand in perioada imediat urmatoare ,prioritar legile pentru integrarea in UE, vom reusi sa dam dovada responsabilitatii noastre.

Grupul conservator va adreseaza rugamintea de a va alatura demersului nostru de reinstaurare a respectului fata de Parlamentul tarii, constienti fiind ca discreditarea aceste institutii nu foloseste nici unui român "

Domnul Ion Luchian:

Încercările disperate ale celor de la PSD de a evita, prin orice mijloace posibile, modificarea regulamentului Camerei Deputaţilor nu fac decât să blocheze activitatea normală a Camerei, să amâne votarea unor legi importante în vederea integrării europene.

Faptul că cei de la PSD reuşesc, într-o anumită măsură, să blocheze desfăşurarea activităţii Camerei demonstrează tocmai faptul că este nevoie de o modificare a regulamentului, astfel încât să se eficientizeze activitatea parlamentului.

În fapt, domnii de la PSD nu încearcă decât să apere, cu orice preţ, ultimele bastioane ale puterii pe care le mai deţin, putere pe care cu nici un an în urmă o credeau eternă, în acest scop PSD-ul reuşind să pună din nou în practică alianţa informală cu PRM care le-a asigurat succesul în guvernarea 2000-2004, lucru demonstrat de buna sincronizare dintre cele două partide la depunerea de moţiuni simple.

Singurul lucru pe care acţiunile acestor partide îl fac cu adevărat este să amâne activitatea de legiferare normală a Camerei şi, lucru poate şi mai grav, să discrediteze încă şi mai mult în faţa opiniei publice una din instituţiile de bază ale democraţiei din România, Parlamentul.

Pe această cale este de salutat iniţiativa primului-ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu, de a-i invita pe liderii partidelor parlamentare la consultaţii tocmai pe marginea găsirii unor soluţii de a se debloca activitatea Camerei.

În concluzie, consider că avem destul de multe lucruri pe care trebuie să le soluţionăm pentru a ne pierde vremea în dezbateri inutile, mai ales acum în această situaţie dificilă, dacă nu disperată, în care se găsesc mulţi dintre români, în urma inundaţiilor din ultimele zile.

Până la urmă totul se reduce la o regulă simplă a democraţiei, şi anume aceea că majoritatea decide, şi în acest caz, în cele din urmă, votul majorităţii va fi acela care va fi hotărâtor în modificarea sau nu a regulamentului.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Portocaliii din Parlament sunt rupţi complet de realitate"

Stimaţi colegi,

Aş fi vrut să cred că măcar ultimul val de nenorociri care s-a abătut asupra ţării noastre va fi în măsură să-i trezească la realitate pe guvernanţii acestora în Parlament, dacă situaţia dramatică din lunile anterioare, cu grave repercusiuni în prezent n-a putut s-o facă. Speranţele mele au fost însă zadarnice. "Mandarinii portocalii" se dovedesc nestrămutaţi în dorinţele lor revanşarde, ce nu mai contenesc. Parlamentul este blocat în acest moment de discuţii sterile asupra unui regulament menit unui singur scop: schimbarea cu orice preţ a preşedinţilor celor două Camere. Insistenţele acestea politicianiste, de prost gust, nu fac decât să majoreze amărăciunea populaţiei, crunt lovită de stihiile naturii. Efectele repetatelor inundaţii se vor resimţi inclusiv, sau mai ales pe tărâmul economic, şi nu văd cum acest guvern va putea face faţă scăderii economice drastice. În aceste condiţii, în loc să lucreze, clasa politică din zona Alianţei, se ţine de discuţii şi consultări sterile, de cabinet, sărbătoreşte mărunte "succese" politice europene. Lipsa de simţ al realităţii e, din păcate, simptomatică, pentru "portocaliii" din Guvern dar şi din Parlament. Din nenorocire, ea se repercutează asupra unei populaţii disperate, nu numai cea direct afectată, ci şi restul românilor, care sunt confruntaţi, în plină toamnă, cu preţuri fără precedent. A te bate acum, în condiţiile date, cu iluzorii concepte de schimbare a conducerii democratice a Parlamentului, e pur şi simplu o sfidare fără precedent.

Continuaţi la fel stimaţi colegi ai alianţei D.A., succesul vă este asigurat!

Domnul Ion Preda:

Este binecunoscut faptul că, după decembrie 1989, sistemul nostru politic a fost conceput de către foştii activişti ai Partidului Comunist. La vremea respectivă nici nu se putea altfel. După trecerea a 16 ani, se constată că acest sistem are multe carenţe. Modificarea Constituţiei din 2003 nu a adus nici o schimbare fundamentală. Anul acesta, mai mult ca oricând, au fost lansate pe bandă idei ca: votul uninominal pentru puterea legislativă, Parlament unicameral, referendum etc. Sunt elemente fundamentale pentru un sistem politic democratic, fără îndoială. Numai că, felul în care au fost lansate, lasă impresia că sunt o ameninţare adresată celor care cârtesc împotriva alegerilor anticipate. Nu discut paternitatea lansării acestor idei. Cert este că astfel de idei ţin de esenţa unui sistem politic democratic şi necesită o abordare mai mult decât responsabilă. Referendum pe tema votului uninominal sau al parlamentului unicameral reprezintă o aberaţie. Poporul ar răspunde fără echivoc că vrea vot uninominal şi parlament unicameral. Dar acelaşi popor poate răspunde prin da şi la idei ca: desfiinţarea Parlamentului, desfiinţarea taxelor şi impozitelor, salariu minim pe economie de 10 milioane de lei etc.

Astfel de probleme necesită o dezbatere coerentă, la nivelul tuturor factorilor politici, dar mai ales în Parlament. O abordare care nu trebuie să fie afectată de nici un fel de presiuni sau de timp. Nu am inventat noi roata, astfel încât trebuie avute în vedere: evoluţia istorică a întregii problematici precum şi eficienţa punerii în practică a diferitelor variante în toate ţările democratice. Apoi trebuie ţinut cont de faptul că, o variantă sau alta nu trebuie copiate, ci adaptate la societatea românească. Sistemul politic democratic, în ansamblul său, are limitele sale. În momentul în care acestea depăşesc limitele unei societăţi (mă gândesc la puterea de înţelegere, educaţie şi mentalităţi), democraţia se poate transforma foarte uşor în tiranie.

Sunt idei progresiste, care, aplicate fără nici o noimă, într-un moment istoric nepotrivit, au efecte perverse. Votul universal introdus în Franţa în timpul Marii Revoluţii din anii 1789-1794, în loc să producă lărgirea democraţiei, a avut ca efect dictatura iacobină, o dictatură cu caracter terorist care şi-a devorat până şi proprii conducători şi exemplele de acest gen pot continua.

Acum, la 16 ani după decembrie 1989, constatăm că sistemul politic democratic din România nu răspunde în mod eficient la necesităţile ridicate de progresul societăţii şi integrarea europeană.

Votul uninominal are argumente pro şi contra. Evoluţia istorică este trecerea de la acest sistem la votul pe listă. Aşadar, invers ar fi o involuţie. O democraţie consolidată are nevoie de partide puternice, or votul uninominal nu face altceva decât să le dilueze (slăbească). O selecţie mai riguroasă a valorilor în cadrul votului pe liste ar rezolva mai bine problema. Poate un sistem combinat ar fi soluţia optimă - un vot preferenţial pe listă.

Parlament uni sau bicameral. Evoluţia istorică este trecerea de la uni la bicameral. În Ungaria se dezbate problema trecerii la un Parlament bicameral. Parlamentul bicameral existent azi în România poate fi optimizat prin reducerea numărului de parlamentari din cadrul ambelor Camere şi o delimitare clară a atribuţiilor. Senatorii pot reprezenta interesele locale (judeţene, de sector) şi pot avea atribuţii în domeniul politicii externe, iar deputaţii pot reprezenta interesele generale ale cetăţenilor la nivel naţional.

O lege bună este o lege care în faza de proiect este dezbătută profund, nu în regim de urgenţă.

În sfârşit, forma de guvernământ este, dintre toate, cea mai sensibilă. Potrivit actualei Constituţii, România este o republică semiprezidenţială.

Este cauza principală care a generat şi generează tensiuni între cele două palate, Cotroceni şi Victoriei, indiferent de locatarii acestora.

Prin urmare, este mai mult decât necesar să ne gândim la Republica parlamentară sau prezidenţială şi, de ce nu, la monarhie constituţională. Fără a intra pe fond, mi se pare că toate aceste variante sunt superioare actualei forme de guvernământ şi, pe deasupra, sunt mai aproape de tradiţiile şi mentalităţile poporului român.

Toate problemele expuse mai sus trebuie să aibă o finalitate, un proiect care să fie aplicabil din 2008 sau 2012.

Doamna Ionela Bruchental Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin această declaraţie politică doresc sa evidenţiez perpetuarea unor comportamente desuete, rebarbative care în vizunea subsemnatei tind sa devină o stare de fapt absolut genuină si care nu fac altceva decât să contureze gravele carenţe morale si educaţionale ale unor colegi de breaslă.

Parcurgerea acestor interminabili ani de tranziţie ar fi trebuit sa maturizeze reprezentanţii clasei politice si sa genereze pe fond o altfel de tipologie comportamentală, axată in speţă pe promovarea intereselor naţionale, respectiv cele ale comunităţilor pe care se presupune ca le-ar reprezenta in forul legislativ suprem al ţarii. Faptic, situaţia se prezintă la polul opus este o chestiune mai mult decat palpabilă , mai ales in situaţia in care anumiţi pseudo-parlamentari inţeleg să se comporte apelând la repetate maculări si chiar bruscări in relaţia directă cu alţi colegi ,indiferent de coloratura politica a acestora.

Relaţionarea interumană presupune fară doar si poate si existenţa unor calităţi dobândite în cei şapte ani primordiali când orice individ ar trebui sa deprindă modele comportamentale sanatoase din care sa nu lipsească "ingrediente " precum: decenţă, bun-simţ, colegialitate, caracter, coloană vertebrală.

Din acest punct de vedere, este mai mult decat elocvent faptul ca mult declarata promovare a tineretului P.S.D-ist nu a ţinut cont si de includerea acestor ingrediente in momentul in care au fost lansati pe orbită anumiţi lideri de opinie incorijabili în privinţa cantităţii de arogantă si prost gust, dovedind inca o data eterna viabilitate a aforismului "aşchia nu sare departe de trunchi".

Această promovare de cadre a ţinut cont însă cu o acurateţe demnă de o cauză mai buna, de "inzestrarea" acestor titulescieni amfitrioni cu o serie de calitaţi peiorative, in special in ceea ce priveste limbajul si conduita desprinse parca din uzanţele ataviste ale unui locatar de tavernă.

Ceea ce este frapant si decadent totodata este si obişnuinţa, cu care aceşti reprezentanţi ai P.S.D inteleg sa repete aceste atitudini sordide, la intervale reduse de timp, parcă in dorinta de a demonstra ca sunt incapabili sa se ridice la un nivel superior , inaccesibil acestor reprezentanti de frunte.

Vizavi de aceste atitudini ale unor amfitrioni P.S.D, nu pot decat sa-mi exprim totalul dezacord si lipsă de consideratie, sugerand colegial celor in masura din P.S.D sa-si trimita anumiti colegi intr-o prelungita vacanta cu scop precis:reeducarea.

In lumina celor expuse, este de urmarit daca acesti reprezentanti ai P.S.D vor gasi de cuvinta sa manifeste aceeasi atitudine "candida" si in Parlamentul European , pentru a conferi continuitate brandului comportamental al P.S.D, axat pe promovarea cantiţăţii în detrimentul calitaţii.

Domnul Liviu Câmpanu:

Declaraţie politică: "Nepăsare - P.S.D.-ul îşi strigă lozinca"

Zece ani de zile au guvernat numai pentru ei. Nu au fost interesaţi câtuşi de puţin de rezolvarea problemelor reale ale României, făcând doar spectacol şi jocuri de imagine. Pierzând puterea s-au văzut lipsiţi de accesul la bugetul ţării, pe care în perioada cât au guvernat l-au dat cu capul de toţi pereţii, stocându-l de ultima suflare în interesul propriilor lor buzunare.

Asta vă doare domnilor! Nu suferinţa celor sinistraţi, ci că nu păstoriţi vaca grasă şi bună de muls reprezentată de banii pentru calamităţi. Cât de bine ar fi ştiut clienţii politici ai P.S.D. - ului ce să facă cu aceşti bani! Cum s-ar mai fi exhibiţionat Năstase şi camarila în faţa camerelor de luat vederi, plângând pe umerii celor în suferinţă! Ei, ăsta da spectacol pierdut!

Guvernarea P.S.D. a adus termenul de "nepăsare" la rangul de politică de stat dusă faţă de trecutul acestei ţări, faţă de viitorul ei, faţă de populaţie.

Memotehnic: N - nesimţire; E - egalitarism; P - prostie; A - aroganţă; S - sărăcie; A - amnezie; R - relicve comuniste.

Strategii de guvernare P.S.D

Domnul Costache Mircea:

"Beznă, agonie şi noroi"

Ca o încununare a zelului distructiv al cârmuitorilor postdecembrişti, plumbul cerului, mâlul veacului şi diluviul pedepsitor au pus stăpânire peste Ţară. Marele Maestru al Beznei Atemporale se pregăteşte de marea sărbătoare a dezastrului total. Noaptea românească a Valpurgiei e aproape. După topirea industriei şi ruinarea zootehniei, campionii dezinteresului naţional şi ai interesului antinaţional au continuat cu defrişarea pădurilor, înstrăinarea cimentului, a aurului, a petrolului, a gazelor, a băncilor, a telecomunicaţiilor, iar acum se dă asaltul final asupra sistemului electro-energetic, vânzându-se străinilor termo şi hidrocentralele, reţelele electrice şi, poate într-o zi, chiar centrala de la Cernavodă. Totul pare neverosimil, deşi se derulează aievea sub privirile buimăcite ale naţionaliştilor, supuşi linşajului mediatic perpetuu. Când ai dat ţiţeiul, aurul, oţelul, cimentul şi lemnul, când ţi-ai bătut joc de minunatele daruri cu care te-a miluit Dumnezeu ("ţi-a făcut destinul semnul, untul negru, untdelemnul" - T. Arghezi), nu mai poţi fi decât jucăria inertă a Marelui Maestru al Întunericului, care ţi-a promis că vei gusta şi tu, o dată, clipa magică...

Poporul e ocupat cu televizorul. De acolo, el află că Întunecimea Sa vrea să ne aducă în Ţară raiul, în schimbul scăpării de grija resurselor naturale care ne apăsa sufletul. Va veni şi măreaţa zi de 1 ianuarie 2007, când vom începe să vedem şi să simţim, pe propria piele, pe ce am dat toate bogăţiile noastre pe care, cică, noi nu eram în stare să le administrăm eficient în interesul poporului. Atunci vor vedea românii ce a însemnat absenţa de la cârma treburilor publice a adevăraţilor slujitori ai interesului naţional. Pentru că, cedări au mai fost nevoiţi şi alţii să facă în dialogul internaţional actual. Dar au mai făcut loc şi interesului lor naţional iar popoarele lor o duc cu mult mai bine decât năpăstuiţii de români. Nu mai e mult şi vor vedea până şi orbii şi toţi nevolnicii ("nimeni nu e mai orb decât cel care nu vrea să vadă" - proverb englez: None are so blind like those who won`t see!), ce a însemnat îndepărtarea patrioţilor de frâiele puterii prin intoxicări, manipulări, diversiuni şi fraude inimaginabile.

Te vei deştepta, vreodată cu adevărat, române?

Doamna Manuela Mitrea:

"Salvând maternităţile, salvăm viitorul!"

În ultima perioadă, sănătatea românilor e pusă din ce în ce mai mult sub semnul întrebării: SIDA, drogurile, tutunul, alcoolismul, cancerul sau bolile de inimă fac tot mai multe victime.

În tot acest timp, Ministerul Sănătăţii poartă un ,,război" al declaraţiilor privind confruntarea dintre furnizorii, respectiv, producătorii de medicamente şi materiale medicale şi conducerea spitalelor, acuzând managementul ,,defectuos" al unităţilor sanitare.

Cu o finanţare ca şi inexistentă, cu un buget gestionat aiurea de Ministerul Sănătăţii şi cu o echipă de experţi şi analişti economici de ,,înaltă clasă" şi "puternic ancoraţi în realitate", sistemul medical românesc a ajuns să constituie un pericol pentru cetăţeni: bolnavi care stau câte 2-3 într-un pat de spital, nevoiţi să-şi cumpere medicamentele sau materialele sanitare de care au nevoie în timpul spitalizării: aparatură medicală uzată, datând în marea ei majoritate din anii '70; situaţia medicamentelor compensate şi veşnicele cozi la farmacii, o dată cu începutul fiecărei luni; starea deplorabilă în care se găsesc spitalele şi în special, maternităţile din România.

Ca parlamentar şi cetăţean al României, consider că Ministerul Sănătăţii ar trebui să aibă o imagine precisă şi amănunţită a ceea ce este bun şi rău în fiecare unitate spitalicească.

Situaţia maternităţilor din România este una dezastruoasă, prezentată cu exemple concrete, atât de colegii mei parlamentari dar şi de mass-media.

În urmă cu două săptămâni, un post central de televiziune prezenta situaţia inadmisibilă în care se găseşte Maternitatea din Drobeta Turnu-Severin. Toate intervenţiile de până acum nu s-au soldat cu nici un rezultat, iar starea în care se găseşte maternitatea pune în pericol viaţa multor oameni.

Secţiile Obstetrică-Ginecologie şi Neonatologie din structura Spitalului Judeţean Drobeta Turnu - Severin funcţionează în sistem pavilionar, într-o clădire construită în anul 1930. În anul 1950, clădirea a fost renovată, primind totodată destinaţia pe care o are acum.

În prezent, situaţia Maternităţii din Drobeta Turnu - Severin este următoarea:

• faţada clădirii este distrusă; pereţii sunt mucegăiţi şi tavanele crăpate (o placă din tavan s-a desprins şi a căzut peste un nou-născut, acum câteva zile);
• apa caldă e numai dimineaţa şi seara;
• instalaţiile sanitare sunt complet deteriorate, apa infiltrându-se în pereţi;
• sălile de operaţie sunt distruse în proporţie de 80%, făcând imposibilă practicarea actului medical într-un mod corespunzător;
• nu mai există instrumentarul necesar personalului medical;
• de o săptămână, nu mai există în spital nici un centimetru de catgut (aţă chirurgicală pentru operaţii);
• mamele spitalizate trăiesc în condiţii înfiorătoare, greu de imaginat pentru orice om, dar credeţi-mă că, dacă aţi putea face o vizită acolo, v-aţi da seama că eu cu puţinele cuvinte nu am avut cum să zugrăvesc exact imaginea de coşmar.

Concluzia este una dureroasă: această unitate sanitară nu mai poate funcţiona, fiind conform statisticilor Ministerului Sănătăţii, maternitatea cea mai distrusă din ţară!

Am adresat ministrului sănătăţii o întrebare legată de situaţia fondurilor alocate de minister pentru Maternitatea din Drobeta Turnu - Severin, la care aştept răspuns.

Folosesc însă şi acest prilej al declaraţiilor politice pentru a întreba de data aceasta retoric: unde sunt banii alocaţi din fondurile accesate prin Banca Mondială acestei maternităţi? Deşi e un caz particular, mai multe maternităţi din România se confrunta cu aceleaşi probleme.

Ca parlamentar mehedinţean, dar şi ca mamă, consider primordială această problemă deoarece soarta mamelor şi a noilor născuţi este în pericol!

Consider o crimă nepăsarea şi indiferenţa cu care Ministerul Sănătăţii tratează situaţia Maternităţii din Drobeta Turnu-Severin!

Copiii sunt viitorul naţiunii! Trebuie să-i ajutăm să vină pe lume în condiţii, măcar decente! Trebuie să ne intereseze şi viitorul Severinului!

Soarta copiilor noştri e şi soarta României!

Domnul Marian Florin Săniuţă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

"A.R.M.A. cui?"

Printr-o foarte "interesantă" iniţiativă legislativă, doi colegi parlamentari reprezentanţi de frunte ai actualei puteri politice, dintre care unul doreşte să ajungă cu orice preţ Preşedintele Camerei Deputaţilor, propune constituirea unei "Autorităţi Române pentru Mediul de Afaceri" (A.R.M.A.) prin comasarea Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, Agenţiei Române pentru Investiţii Străine şi Direcţiei Mediului de Afaceri.

Scopul înfiinţării acestei aşa-zise autorităţi ar fi "garanţia succesului armonizării politicii României cu prevederile din Uniunea Europeană cât şi întărirea competitivităţii mediului de afaceri".

Nimic mai fals şi mai demagogic! În fapt această iniţiativă urmăreşte by-passarea protocolului alianţei D.A. şi schimbarea conducerilor structurilor mai sus menţionate care aparţin altui partid decât cel al semnatarilor acestei iniţiative menite să "umple" ordinea de zi a comisiilor Camerei Deputaţilor.

Mai mult, această iniţiativă vine la doar câteva zile după ce raportul Băncii Mondiale intitulat "DOing business în 2006" consacra progresele făcute de România în 2004 alături de Slovacia şi Letonia în îmbunătăţirea mediului de afaceri şi creşterea volumului investiţiilor străine directe atrase, România deţinând recordul în ceea ce priveşte noile oportunităţi de investiţii şi afaceri nou create între ţările central-est europene cu o creştere de 22%.

Atuurile României s-au văzut foarte clar pentru că după înfiinţarea ARIS, spre exemplu, în 2002 volumul I.S.D. a crescut constant an de an depăşind 4 miliarde de euro în 2004 iar în întreaga perioadă a mandatului PSD la conducerea Guvernului României, ţara noastră a atras un volum al I.S.D. de aproape 8,2 miliarde de euro, o dată şi jumătate mai mult decât întreaga perioadă 1991 - 2000 când reprezentanţi ai actualei alianţe au înfăptuit "marea privatizare" pe mai nimic pierzând oportunităţi importante pentru atragerea de investitori strategici.

Amatorismul dovedit de cei doi iniţiatori ai Proiectului de Lege privind înfiinţarea A.R.M.A. este dovedit şi de necuprinderea în această (im)posibilă viitoare instituţie a Direcţiei Parcuri Industriale din cadrul M.A.I. structură care poate promova cel mai bine interesele şi realizările autorităţilor locale din diferite zone ale ţării. Nu de alta, dar aceste platforme economice au fost create tot de Guvernul PSD în perioada 2001-2004 şi şi-au adus o contribuţie esenţială la creşterea volumului de I.S.D. prin ofertele pentru proiecte de tip "greenfield".

Îmbunătăţirea mediului de afaceri din România în perioada 2001-2004 este o certitudine, iar cifrele şi rapoartele instituţiilor internaţionale stau mărturie.

Ceea ce trebuie să înţeleagă actualii reprezentanţi ai Alianţei D.A. este că în prezent ne aflăm într-un con de umbră al afacerilor datorită instabilităţii legislative, absenţei căilor de comunicare moderne, contestării contractelor mari de tip "Vinci", "Strabag", Bechtel, OMV, EADS şi altele, schimbării regimului proprietăţii, blocării deciziilor autorităţilor locale, neînceperii nici unui proiect major de infrastructură dedicat investiţiilor şi lista ar putea continua.

Până atunci reprezentanţii culorii oranj se ocupă de iniţiative care să blocheze şi mai mult mediul de afaceri. Aşa au procedat şi în anul 2000, când a fost desfiinţată Agenţia Română de Dezvoltare. Şi au pierdut şi investitorii şi România şi C.D.R.-ul. Aşa se va întâmpla şi acum doar că sfârşitul este mult, mult mai aproape!

Domnul Marin Diaconescu:

"Indiferenţa la cote maxime"

Stimaţi colegi,

Doresc să vă transmit indignarea opiniei publice din judeţu1 Olt faţă de evoluţia pe care a luat-o viaţa politică din ţara noastră, în special în ultimele două săptămâni.

În timp ce dezastrul inundaţiilor afectează mai bine de jumătate din ţară, prioritatea actualei puteri este de a trece peste orice, cu singurul scop de a schimba preşedinţii celor două Camere şi, mai nou, de a schimba sistemul parlamentar.

Ţara arde şi baba se piaptănă.

Să mai întrebăm cine este baba? Cred că v-aţi răspuns deja. Preşedintele ţării se trezeşte dimineaţa şi în loc să-şi pună întrebarea ,,Ce să fac eu pentru oamenii care mi-au dat girul şi m-au ales?" se gândeşte cum să mai profite de electorat şi mai ales cum să-i impresioneze, din nou, pe cei pentru care nu a făcut nimic până în acest moment.

Distinşi colegi din opoziţie, românii nu pot fi păcă1iţi de stridente improvizaţii politico-actoriceşti!

Primul ministru îşi arăta, nu de mult, nervozitatea în faţa solicitărilor unei femei disperate din Banat, neputând înţelege disperarea pierderii, odată cu casa, a întregii agoniseli a multor generaţii anterioare.

Ştim că sunteţi departe de viaţa reală a românilor, ştim că nu cunoaşteţi problemele de zi cu zi ale cetăţenilor acestei ţări!

Aceşti oameni năpăstuiţi de o natură prea aspră parcă cu cei sărmani, nu cer milă, nu cer cazări în hoteluri de lux, îşi cer demnitatea de a fi priviţi ca oameni, ca oameni care au pierdut totul şi asta nu din vina lor.

Cer sprijinul statului, nu pomana autorităţilor, aruncată din vârful degetelor, cu scârbă, de potentaţii zilei.

Oamenii cer măsuri, cer acţiuni concrete, deoarece nu pot, nu mai pot aştepta întrunirea a nu ştiu câte comitete şi comiţii care, poate, vor lua în discuţie şi problemele lor.

Baza democraţiei stă în participarea cetăţenilor, în accesul lor liber la luarea deciziilor care le afectează viaţa.

Baza democraţiei se clatină în acest moment, dragi colegi parlamentari. Lipsa atenţiei fireşti, omeneşti, care trebuie îndreptată în acest moment către cei în nevoie, îndepărtarea politicianistă de agenda cetăţeanului, va duce, mai devreme sau mai târziu la respingerea democraţiei ca lipsită de eficienţă şi, mai ales, umanism. Regulamentul Camerelor, Preşedinţii acestora, sistemul electoral, toate acestea sunt simple cuvinte fără importanţă în acest moment al unei nesfârşite dureri ce se întinde în toată ţara!

Oamenii de acolo, din stradă, electoratul după cum vă place să îl numiţi la talk-show-uri şi în campanile electorale, vă va sancţiona şi vă va întoarce spatele, ca revers al medaliei. Şi atunci, sancţiunea va fi irevocabilă! Durerea din sufletele oamenilor şi rănile pe care le-a lăsat blestemul crud care s-a abătut asupra lor nu vor mai putea fi cumpărate cu nimic!

Va mulţumesc.

Domnul Marius Iriza:

Modificarea Constituţiei pare a fi un nou moft al preşedintelui Băsescu, întors recent dintr-o vizită din S.U.A. şi care declara că după o consultare prealabilă cu partidele parlamentare va avea lor un Referendum pentru modificarea acesteia, chiar dacă partidele parlamentare nu doresc acest lucru.

Opinia domnului Traian Băsescu pare a fi mai mult un test, la care coaliţia nu doreşte să participe. Nici udemeriştii, nici conservatorii nu par entuziasmaţi de această propunere a domnului preşedinte, cu atât mai puţin liberalii. Numai micul boc pedist se face preş. Suspendarea convorbirilor programate pentru sâmbătă la Palatul Cotroceni, ca urmare a inundaţiilor din ultima săptămână, generează multe semne de întrebare.

Preşedintele mimează pe un potenţial vot favorabil din partea românilor, dar uită că voinţa populară nu se poate manifesta atunci când îi trec prin cap tot felul de idei, şoptite poate, într-o atmosferă romantică la "Golden Blitz" sau "Cireşica", de şefa Administraţiei Prezidenţiale. Consultarea poporului se face în nişte circumstanţe impuse de legea fundamentală a ţării, de Constituţia României, pe care Traian Băsescu o ignoră de cele mai multe ori. El însă nu ia în seamă acest "mic" amănunt şi prin comportamentul său dă dovadă de amatorism politic, conducând ţara ca un matelot permanent turmentat.

Acelaşi personaj care în campania electorală nu scapă nici un prilej să declare că îşi doreşte ca instituţiile fundamentale ale statului să funcţioneze, iată-l acum călcându-şi în picioare propriile afirmaţii prin încercarea evidentă de a le subordona politic.

Sistemul unicameral şi votul nominal pe care-l doreşte preşedintele nu va putea fi aplicat în România şi domnul Băsescu ştie acest lucru. Tot acest joc făcut de la instalare şi până acum nu este decât unul de imagine, prin care "cârmaciul" de la Cotroceni aruncă la derută tot felul de gogoşi electorale expirate, pretextând în cazul unui eşec, previzibil de altfel, că a fost împiedicat de Opoziţie.

Totuşi mai rămân unele întrebări la care până acum nu avem un răspuns clar şi anume, chiar îşi doreşte Traian Băsescu cu adevărat Referendumul pentru modificarea Constituţiei şi care ar fi aceste modificări? Şi-a dorit alegerile anticipate? Sau totul este doar de ochii lumii?!

Domnul Mihai Apostolache:

Stimaţi colegi,

Săptămâna care s-a încheiat, una extrem de grea, nu a fost, din păcate, şi una productivă.

Fiindu-i protagonişti, poate că noi am putea să îi acordăm şi câteva bile albe, pe lângă multele negre pe care i le-am acorda, cu obiectivitate...

Ceea ce, însă, am lăsat să se vadă "în exterior", prin intermediul mass-media, vă asigur că a fost sută la sută negativ!

Iată ce mi-au spus colegii mei tineri, din Prahova, că au "înţeles" că am făcut noi, aici, în Parlamentul României: că ne-am certat şi chiar ne-am îmbrâncit "pe ciolan", că am votat legi importante pentru integrare fără să ştim ce am votat, că am fost de acord să numim şefi de agenţii naţionale pe care nu îi şi, respectiv, nu le cunoaştem, că nu ne doare sufletul de nenorocirile din ţară, dar ţinem cu dinţii de propriile noastre scaune, că nu ştim sau nu vrem să numărăm, corect, voturile...

Pe scurt, iată rezultatele de imagine, pe care le-am obţinut în urma unei săptămâni maraton, care, puse în balanţă cu rezultatele reale ale dezbaterilor, mă tem că nu ne prea avantajează!...

Din acest motiv şi la solicitarea expresă a tinerilor din Prahova, cu care m-am întâlnit, fac un apel în primul rând către dumneavoastră, colegii mei tineri din toate partidele, să nu ne mai irosim timpul şi energia cu false probleme!

Problemele reale sunt starea României după potop, integrarea europeană, adoptarea legilor cu impact major asupra vieţii românilor.

Schimbarea Regulamentului este o falsă problemă pe agenda de priorităţi a României şi, în consecinţă, pe agenda noastră.

Haideţi să încercăm să ne îndeplinim misiunea pentru care am fost aleşi şi haideţi să dăm dovadă de luciditate şi de responsabilitate!

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

"Sarabanda moţiunilor"

Stimaţi colegi,

Remarcam cum, impulsionati de un adanc spirit civic, opozitia isi face datoria fata de cetateni asa cum stie mai bine, demonstrandu-le ca in Parlament nu se sta degeaba, ci se munceste din greu... pentru a impiedica si obstructiona activitatea legislativului. Desi nu ne impotrivim nici pe departe libertatii de exprimare, atitudinea si demersurile principalelor partide din opozitie sunt regretabile.

PSD, impreuna cu "bratul sau extremist" numit PRM, reusesc sa tina in functie presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, printr-un foc automat de motiuni simple, sau, pentru a face o comparatie inrautatirea vremii, o inundatie de motiuni simple.

Dupa ce a fost discutata si respinsa, desigur, motiunea privind nivelul de trai din Romania, au urmat cele referitoare la sanatate si invatamant.

Ne intrebam: oare atunci cand vor epuiza toate sursele de inspiratie, toate temele, toate problemele ce macina aceasta tara, (desi ne-ar mira, avand in vedere izvorul nesecat de idei stupide de care dispun) ce vor mai face stimatii nostri colegi din opozitie? Probabil vor face o piramida umana pentru a-i mai putea sustine pe domnii Nastase si Vacaroiu in scaunele lor boieresti.

De asemenea, ne mai intrebam: ce castiga PRM-ul din acest joc? Desi nici una dintre parti nu recunoaste ca ar fi batut palma cu cealalta, acest lucru este evident, domnul Corneliu Vadim Tudor laudandu-se ca ofera teme pentru motiuni celor de la PSD. Halal opozitie!

Oare electoratul care i-a adus in Parlament asta doreste? Paine si circ? Oare acestea sunt "interesele tarii"? Nu cred, stimati colegi.

Mai bine ati vedea care sunt cu adevarat problemele tarii si v-ati apleca cu mai multa atentie asupra lor, intr-un spirit critic constructiv si ati lasa deoparte razboiul declarat puterii sau mai bine zis luptele de gherila, dand dovada, macar acum cand avem nevoie mai mult ca oricand de o imagine favorabila a clasei politice, de maturitate politica si de respect fata de cetatenii acestei tari.

Va multumesc.

Domnul Mihai Tudose:

"Situaţia este sub control!"

Domnilor parlamentari,

Dacă, prin absurd, aţi traversat vreun moment de îngrijorare sau temeri faţă de situaţia catastrofală în care se află ţara noastră, doresc să vă readuc liniştea: Guvernul nostru, Preşedintele nostru, se află pe baricadele palatelor lor şi îşi conduc, cu îndemânare şi pricepere miniştrii, consilierii prezidenţiali, pentru buna îndeplinire a sarcinilor care le revin: situaţia este sub control!

Au murit oameni, 9 drumuri naţionale au fost inundate iar circulaţia a fost întreruptă în jumătate de ţară? Debitele râurilor sunt, în continuare, în creştere? Situaţia este sub control, nu vă alarmaţi, ni se spune.

Sunt inundate 300 de localităţi din numai 16 judeţe? Ploua cu 300 l/mp şi apa intră în casele oamenilor precum ţânţarii, vara? A ajuns apa la nivelul acoperişurilor? Au început alunecările de teren? Situaţia este sub control, spune Guvernul.

Cad sutele de case de chirpici ale Bărăganului de parcă ar fi castelele de nisip ale copiilor? Se sparg, unul după altul, baraje, diguri, iar apa inundă tot ce întâ1neşte în cale, transformând 40.000 hectare în lacuri interioare, iar recoltele în biete ierburi plutitoare? Plutesc leşurile animalelor în jos, pe fostele uliţe transformate acum în fluvii?

Situaţia este sub control ne spun, în cor, miniştrii şi Preşedinte1e ţării.

Preşedintele este în elementul său, adică în apă, deci, staţi liniştiţi, Traian Băsescu veghează pentru tine!

Nu s-a reuşit reconstrucţia, în 6 luni, a caselor dărâmate de inundaţiile din primăvară? Încă, sinistraţii Banatului dorm în corturile armatei? Ce speranţe şi-ar mai putea face actualii sinistraţi de a-şi petrece Crăciunul într-o casă uscată? Poate la rude, dacă mai au şi acestea câte ceva uscat...

Ce speranţe pot avea copiii din 16 judeţe ale ţării care au rămas fără case, fără haine dar şi fără cărţi, caiete şi a căror prezenţă şco1ară este departe de a putea fi considerată normală?...

Ce se va alege de anul lor de învăţământ, ce se va alege de locurile de muncă ale celor care, acum, îşi adună ce se mai poate dintre dărâmăturile fostelor locuinţe?...

Dar situaţia este sub control, ni se spune.

Cum? Primul Ministru a plecat la un congres internaţional al liberalilor când ţara era pe trei sferturi sub ape? Dar Guvernul a rămas aici. La fel şi Preşedintele ţării.

Doar el conduce şi Guvernul, nu? A, nu îl conduce el? Pardon, am greşit!

Oricum, situaţia este sub control!

Acum a venit armata, Jandarmeria, Poliţia, Pompierii, SIE, SRI, SPP, STS... SMS... JPG... BITMAP... ETC ... ETC ... SAMD ... SAMD...

Experienţa dobândită în acest an a fost deosebit de utilă, toată lumea învăţând din inundaţiile precedente. Miniştri noştri, toţi foarte competenţi, au mobilizat toate forţele din subordine, au adus utilajele necesare, oameni lucrează pentru a îndepărta urmele dezastrului... cine nu vede eforturile depuse este limitat politic... se iau măsuri, se convoacă şedinţe de criză, întruniri de urgenţă, celule de intervenţie - chiar şi numai pentru aceste denumiri este necesară o imaginaţie bogată şi un efort intelectual deosebit...

Situaţia este sub control şi în Bucureşti, unde, conform principiului vaselor comunicante, principiu internaţional cu aplicabilitate dâmboviţeană, apa intră pe multe părţi şi iese prin foarte multe altele, iar populaţia a fost cuprinsă brusc de febra spălăturilor de toamnă, provocând, intenţionat parcă, supra alimentarea canalizării Apei Nova...

Va întrebaţi dacă se întâmplă la fel la Paris? A, nu, la Paris şi de altfel, în U.E., acest principiu nu se aplică, nefiind principiu comunitar...

Dar situaţia este sub control şi aici, cum altfel.

Din mijlocul apelor umflate şi tulburi care au spulberat viaţa a mii de oameni, hohotele de râs Preşedintelui, aflat pe teren, în mijlocul dezastrului, ne-au inundat sâmbătă seară casele, cu o sfidare uimitoare, dată numai de inconştienţă sau de nepăsare... fără a ne convinge nici pe de parte, că situaţia este sub control. Şi, în nici un caz, sub controlul Guvernului...

Doamna Minodora Cliveti:

"Consiliul Europei şi Canalul Bîstroe"

Guvernul Ucrainei a anunţat în urma cu câteva zile ca va sista lucrările la canalul Bîstroe. Consecinţa imediată a acestei decizii este supravieţuirea Deltei Dunării. Simplu si direct. Continuarea lucrărilor ar fi dus într-un viitor mult mai apropiat decât ne-ar fi plăcut sa recunoaştem la deteriorarea vieţii Deltei intr-o asemenea măsura, încât rezervaţia româneasca a biosferei ar fi devenit o amintire.

Consiliul Europei a avut un rol esenţial în determinarea acestei decizii.

Totul a început în maniera clasică de lucru din această organizaţie paneuropeană, cu o propunere de rezoluţie prin care se cerea Adunării Parlamentare a Consiliului si Comitetului de miniştri, care reprezintă cele 45 state membre, sa analizeze starea mai multor delte europene, printre care şi a Dunării.

Se trăgea, astfel, un semnal de alarmă extrem de sonor. Cu privire la deteriorarea zonelor în care fluvii importante, precum Dunărea, se varsă în mare, iar pericolul în care îşi duc viaţa oamenii, plantele şi animalele care populează aceste adevărate paradisuri terestre, în situaţiile în care aceste zone nu sunt protejate, ba, mai mult decât atât, sunt transformate în şantiere.

Biroul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a decis ca această temă să constituie obiectul unui raport întocmit de deputatul olandez Leo Platvoei care a realizat o misiune de informare în Delta Dunării în cursul anului 2004. Membrii si stafful delegaţiei României la Consiliul Europei au contribuit în mod substanţial la organizarea vizitei raportorului european, la punerea la dispoziţia acestuia a tuturor datelor necesare pentru susţinerea poziţiei României cu privire la consecinţele construirii canalului în felul în care guvernul ucrainian insistă să o facă. Raportorul şi-a prezentat concluziile în cadrul reuniunii Comisiei permanente, acolo unde reprezentanţii delegaţiei române au susţinut punctul sau de vedere şi au convins, prin argumente solide, votul aproape unanim în favoarea raportorului, iar plenul APCE a transformat acest raport într-un document al Consiliului Europei, deci într-un instrument juridic.

Ucraina, stat membru al Consiliului Europei, a anunţat aşadar, punerea în aplicare a deciziei organizaţiei paneuropene.

Este o noua victorie a Consiliului Europei, pentru care respectarea drepturilor omului, inclusiv cel la un mediu sănătos, reprezintă suprema valoare.

Este o victorie a delegaţiei României la APCE, care îşi vede astfel încununate de succes demersurile începute în urmă cu doi ani cu primele întrebări adresate autorităţilor ucrainiene, cu lobby-ul făcut printre cei peste 300 parlamentari care alcătuiesc APCE si care sunt, în acelaşi timp, membri ai parlamentelor naţionale ale celor 45 state membre ale Consiliului Europei

Este o victorie a raţiunii, o manieră prin care politicul ar trebui să contribuie întotdeauna la rezolvarea problemelor societăţii.

Domnul Mircea Ciopraga:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vreme de 15 ani, proprietatea funciară a făcut obiectul a nenumărate controverse şi dispute politice, timp în care, clasa politică din România nu şi-a găsit înţelepciunea necesară pentru soluţionarea problemei proprietăţii, componenta de bază a unei societăţi democratice şi a unui stat de drept.

Toată activitatea legislativă din 1990 până în 2004 a demonstrat, în mod vădit, lipsa de voinţă politică în rezolvarea problemei proprietăţii şi s-a concretizat în adevărate acrobaţii lingvistico-juridice ce au generat grave abuzuri şi ilegalităţi, nedemne pentru istoria dreptului românesc. În toată această perioadă, s-au făcut tot felul de manevre politice legislative în instanţe, în ideea tergiversării şi amânării acestei chestiuni, esenţială pentru un stat de drept.

Meschinăria politică a debutat cu Legea nr. 18/1991 a Fondului funciar, o lege mai mult decât ambiguă de la un capăt la altul şi a continuat cu legea tiranică nr. 112/1995 care desparte proprietate, pentru prima dată în istoria dreptului românesc, în proprietate luată cu titlu şi fără titlu.

Iniţiativa avută de ministrul Gheorghe Flutur în materie de proprietate este excepţională, având în vedere că reglementează un domeniu esenţial pentru un stat de drept şi care va rezolva problema proprietăţii în România.

Reglementările Legii "Flutur" bazate pe trei principii fundamentale: principiul retrocedării integrale a terenurilor agricole şi forestiere, principiul respectării vechiului amplasament şi principiul retrocedării în natură a proprietăţilor funciare, vin să repare din punct de vedere material şi moral nedreptăţile trecutului istoric.

Legea "Flutur" apare ca un act de dreptate istorică pentru toţi proprietarii de terenuri agricole şi forestiere, confiscate în mod abuziv de regimul comunist. Principiile Legii "Flutur" asigură corectitudinea actului reparator al statului faţă de proprietari şi reprezintă o dovadă de respect faţă de instituţia proprietăţii. Totodată, Legea "Flutur" va asigura introducerea proprietăţii la cei care au deţinut-o şi care au pierdut-o prin nedreptăţile flagrante ale regimului comunist.

Doar cu respectarea dreptului de proprietate vom avea o economie funcţională. Fără proprietate nu există nici responsabilitate şi nici prosperitate!

Am să vă enumăr câteva dintre beneficiile Legii "Flutur":

• restituie terenurile agricole la nivelul ultimei reforme agrare efectuate democrat;
• în privinţa pădurilor nu mai există limită de suprafaţă;
• simplifică reconstituirea dreptului de proprietate şi accelerează emiterea titlurilor şi a punerii în posesie;
• liberalizează tranzacţiile cu pământ etc.

Pachetul de legi "Flutur" introduce măsurile necesare pentru respectarea şi garantarea proprietăţii ca instituţie fundamentală a statului de drept.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

"Spectacol în Parlament"

Am fost, şi probabil voi mai fi, martor la un spectacol penibil şi grotesc, în egală masură! Actorii sunt deputaţi, "reprezentanţii poporului" în forul legiuitor... Piesa: Regulamentul Camerei Deputaţilor. Intriga: împărţiţi pe două tabere, deputaţii încearcă să găsească, unii soluţii de revocare a Preşedintelui Camerei, alţii motive de a împiedica schimbarea. Toate fundamentate pe unul şi acelaşi principiu: respectul faţă de normele şi setul de valori care caracterizează sistemul democratic! "Bătălia" se desfăşoară în şedinţe de plen şi în culise... Şi unii şi alţii speră ca, la final, să beneficieze de succes cu ajutorul Arbitrului. Acest Arbitru este un personaj controversat care a avut unele acţiuni, dacă nu interesate!, cel puţin interesante şi profund politice... Arbitrul este nimeni altul decât Curtea Constituţională care urmează să împartă dreptatea, adică să certifice sau să infirme soluţia găsită pentru procedura revocării.

Pe scurt, "piesa" pune în evidenţă modul diferit prin care protagoniştii interpretează fundamentele sistemului democratic. Unii, cei mai mulţi, cred că unul dintre fundamentele democraţiei constă în dreptul inalienabil al majorităţii de a decide cui acordă încrederea şi puterea (prin mandat), pe de o parte, dar în egală măsură şi dreptul aceleiaşi majorităţi de a-şi retrage încrederea şi, pe cale de consecinţă, de a revoca mandatul înainte de finalizarea perioadei pentru care a fost acordat. Ceilalţi cred că odată acordat mandatul nu mai poate fi întrerupt, iar cel investit poate să-l ducă la "bun sfârşit" chiar dacă nu se mai bucură de încrederea majorităţii. Cu alte cuvinte, o dată acordat mandatul, cei care l-au acordat nu mai pot să aibă opinii valide privitoare la cel investit şi, în măsura în care constată că au greşit sau ar prefera, la un moment dat, să acorde acelaşi mandat unei alte persoane, mai de încredere, nu au decât să regrete că prima alegere a fost ... nefericită! "Deciziile nefericite costă!", spun ei... "Costă, dar pot fi corectate!" spun partizanii revocării... "Asta s-o credeţi voi! Nu pot fi corectate! Altădată să vă gândiţi mai bine... Acum rămâne aşa!", spun cei care se opun revocării...

Şi replicile continuă, la tribuna Camerei Deputaţilor, la televizor, pe holuri etc. Spectatorii devin partizanii unora sau altora, iar "piesa" devine o problemă naţională. Pasiunea de a "juca" pune în umbră obligaţia fundamentală a principalilor actori, aceea de a da societăţii legile necesare! În fapt, chiar de aceea se află în forul legiuitor... Ca să elaboreze cadrul legislativ... Uitându-şi menirea, sau ignorând-o, actorii se înverşunează, îşi aduc acuze, ajung să se îmbrâncească (probabil în lipsa altor argumente), "atmosfera" se încinge iar finalul se lasă aşteptat... Cât timp, nimeni nu ştie!

"Piesa" fiind una ad-hoc, nimeni nu o poate încadra, ca specie, neputând spune dacă este comedie, dramă sau tragedie... Motivul este simplu: doar finalul poate să lămurească lucrurile. După cum se desfăşoară, până acum eu o percep ca pe o tragi-comedie. Dar poate să devină dramă şi ceva important din fragila şi imatura noastră democraţie poate să moară în finalul ultimului act... Dar până să aflăm mai este... Aşadar, răbdare!

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică: "Diletantismul politic şi Opera Naţională Română din Cluj-Napoca"

Una dintre cele mai importante probleme ale României post-decembriste este declinul culturii. Din păcate, acest lucru nu a putut fi evitat, dar se poate ajunge la un compromis în ceea ce priveşte redresarea culturii.

O parte din angajaţii Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca acuză conducerea instituţiei de abuz, de crearea unor disensiuni între compartimente şi angajaţi, de gestionarea necorespunzătoare a materialului uman, de lipsa dialogului cu angajaţii, precum şi de faptul că nu răspunde la repetatele adrese ale sindicaliştilor prin care îi sunt solicitate o serie de explicaţii la diferite probleme cu care se confruntă aceştia.

Conflictul dintre angajaţii Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca este vechi de cel puţin patru ani. Nemulţumirile angajaţilor ţin de dotări: fracurile şi costumele sunt vechi şi murdare, pupitrele şi partiturile nu mai pot fi utilizate, asta în condiţiile în care, până în 2001, orchestra Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca era aclamată pe cele mai importante scene din ţară şi din străinătate. Una dintre problemele cu care se confruntă angajaţii instituţiei de cultură din Cluj-Napoca se referă la lipsa banilor necesari punerii în scenă a unor spectacole de calitate, fapt pentru care acuză conducerea că nu are proiecte de nici un fel pentru atragerea fondurilor europene nerambursabile ori a unor bani de la bugetul de stat. Alexandru Mânzat susţine că, în calitate de lider de sindicat, potrivit Contractului colectiv de muncă, ar trebui să aibă acces la o serie de acte, cum ar fi balanţa contabilă de la sfârşit de an fiscal şi lista sponsorilor implicaţi în tot felul de evenimente. O altă problemă ridicată de liderul de sindicat al coriştilor, Dan Dumitreanu, se referă la concursurile organizate de conducere pentru ocuparea posturilor de solişti şi dirijori, posturi care nu existau în realitate. Dan Dumitreanu susţine că în acest mod erau susţinute spectacole gratuite.

Pentru stagiunea 2005 - 2006, care a început pe data de 19 septembrie, nu există nici repertoriu, nici program prezentate angajaţilor, iar personalităţi care ar fi trebuit invitate pentru a susţine concerte şi recitaluri lipsesc cu desăvârşire. Dar cele politice nu.

Cei doi lideri de sindicat consideră Ministerul Culturii şi Cultelor a fi principalul vinovat de situaţia existentă în cadrul Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, în condiţiile în care, în repetate rânduri, au trimis la Bucureşti liste cu semnături prin care solicitau verificarea activităţii conducerii instituţiei. Cei doi sunt de părere că printr-o astfel de atitudine se urmăreşte, de fapt, distrugerea culturii clujene. Există şi cazuri fericite, cum este cel al Operei Naţionale Române din Timişoara, care reprezintă un etalon al instituţiilor de gen din ţară. Pe scena acesteia au apărut solişti şi balerini ai Operei din Viena, precum şi invitaţi de seamă ai vieţii culturale internaţionale, iar angajaţii Operei Române din Timişoara au efectuat o serie de turnee internaţionale de unde au adunat elogii. Potrivit lui Alexandru Mânzat şi Dan Dumitreanu, până în 2001 la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca erau puse în scenă cel puţin două premiere şi alte câteva sute de spectacole pentru publicul meloman, iar din 2001 titlurile promovate nu au avut mare impact la public.

Toate aceste probleme mi-au fost aduse la cunoştinţă şi am adresat o întrebare ministrului culturii şi cultelor. Ministerul a remis un răspuns din care rezultă că situaţia era cunoscută la nivelul Executivului, întrucât Federaţia Sindicatelor Artiştilor Interpreţi a trimis ministrului culturii şi cultelor o sesizare privind activitatea conducerii operei clujene. În plus, în răspunsul primit mai este precizat faptul că o parte din incriminări sunt subiective şi partizane, dar va fi iniţiat un control în cadrul Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca. Acest control a avut loc la sfârşitul lunii august, concluziile urmând a fi comunicate ulterior.

În mod evident, toate acuzaţiile au fost negate de reprezentantul Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, acesta aducând o serie de explicaţii.

Problemele semnalate aduc, în opinia celor doi lideri de sindicat, grave prejudicii Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, iar artiştii, la fel ca în perioada comunistă, sunt umiliţi de aceiaşi oameni.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu intenţionam astăzi să apar la acest microfon cu această declaraţie politică. Iniţial, tema pe care o să o dezvolt acum, am vrut să o supun atenţiei dumneavoastă în urmă cu trei săptămâni. Din motive obiective, spaţiul afectat atunci declaraţiilor politice a fost suprimat. Anumite evenimente însă şi unele noi declaraţii ale liderilor PSD pe problema inundaţiilor, m-au obligat să îmi reconsider poziţia şi să reiau tema de acum trei săptămâni cu actualizarea de rigoare.

Am văzut recent, cu toţii, pe micile ecrane dezastrul din trei state americane provocate de uraganul Katrina. Am văzut zilele acestea şi urmările uraganului Rita. Este cumplit ceea ce s-a întâmplat acolo. Mult mai cumplit decît ceea ce s-a întîmplat cu inundaţiile la noi. Mult mai cumplit nu numai din cauza distrugerilor şi pierderilor de vieţi omeneşti provocate de cele două uragane, ci şi din cauza comportamentului unor iresponsabili care s-au dedat la jafuri după prima dezlănţuire a stihiilor naturii.

Preşedintele Bush a ordonat instituirea stării de urgenţă. Şi asupra acestui aspect vreau să insist. Şi la noi au existat voci, cu precădere din PSD, care au solicitat aşa ceva. Nici premierul Tăriceanu şi nici preşedintele României nu au dat curs acestor solicitări. Drept urmare au fost supuşi tirurilor atacurilor Opoziţiei. Cred că acum, judecînd la rece şi comparând situaţiile din România şi SUA, se poate spune că guvernanţii noştri au avut dreptate. Mulţi dintre cei care cereau la noi instituirea unei stări de necesitate sau urgenţă nici măcar nu ştiau ce presupune o astfel de măsură şi când se impune. La noi au fost distrugeri multe, au fost pierderi de vieţi omeneşti, dar nu s-a ajuns la acte de vandalism.

După ce am văzut întâmplările tragice din SUA (şi chiar din unele ţări europene) se poate spune că nici o autoritate, indiferent de ţară nu este invincibilă în primele faze ale luptei cu stihiile naturii. Cei care solicitau la noi instituirea stării de necesitate şi care au atacat ulterior neluarea acestei măsuri nu au făcut altceva decât să dea dovadă de politicianism ieftin şi au căutat să câştige la capitolul imagine pe nenorocirea semenilor noştri. Pentru că instituirea stării de urgenţă presupune preluarea controlului operaţiunilor de către armată, această instituţie devenind în astfel de situaţii autoritatea numărul unu în stat. Totodată, prin decretarea unor situaţii speciale, automat, se obturează unele drepturi şi libertăţi democratice. Dacă s-ar fi oficializat astfel de măsuri, cu siguranţă actuala Opoziţie ar fi sărit ca arsă, şi ar fi acuzat - prin formulări demagogice - Puterea de dictatură. Ei bine, şi acest lucru este vizibil şi la această a şasea rundă de luptă cu apele, armata română se află pe acest front inegal. Şi se află aici nu datorită vreunei prevederi legale speciale, cum ar fi instituirea unei situaţii de urgenţă. Deci, armata acţionează ca şi în situaţiile de urgenţă, de necesitate. Tocmai din această cauză nu se justifică şi nu înţeleg de ce preşedintele PSD, Mircea Geoană, şi purtătorul de cuvânt al acestui partid, Cristian Diaconescu, au revenit în urmă cu două zile şi au solicitat din nou instituirea stării de urgenţă. În concluzie, nu pot interpreta decât astfel ultimele poziţii ale liderilor PSD: ori domnii Diaconescu şi Geoană chiar nu ştiu ce presupune ceea ce solicită - personal, am îndoieli asupra acestei variante, ori dau dovadă de crasă lipsă de decenţă în momente deosebit de tragice pentru români.

Vă mulţumesc,

Domnul Paul Magheru:

Fundaţia "Mecena-Mecénás", Alapitvány din Oradea cu participaţiuni româno-maghiare e pe cale să pună mâna pe un alt teren situat în plin centrul oraşului Oradea, după cel de la ştrandul municipal înhăţat anul trecut, sub forma patentată a luării în folosinţă gratuită, pe o perioadă de 50 de ani, în schimbul unor acţiuni de "binefacere" pe care le va savura, bineînţeles, numai şeful acestei fundaţii şi, în acelaşi timp, preşedinte al Consiliului judeţean Bihor, Kiş Alexandru.

Am mai atras atenţia de la acest microfon că sub masca altruismului şi carităţii, Fundaţia "Mecena-Mecénás Alapitvány se foloseşte de orice mijloace, revendicări, ameninţări, şantaje pentru a smulge cât mai mult în folosinţă exclusivă din bunurile publice. Aşa se întâmplă în aceste zile şi cu proprietatea Parohiei Ortodoxe "Sfânta Treime" de 553 mp din Oradea. În acest scop, imediat după ce Parohia "Sfânta Treime" a intrat în posesia legală a terenului, episcopul reformat Laszlo Tökes a pus la cale diversiuni, a scos oameni în stradă, s-a adresat forurilor protestante din Elveţia, a şantajat, a intimidat până când Parohia ortodoxă "Sfânta Treime" se pare că nu va rezista.

Ne uimeşte poziţia Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, a protopopului Aurel Puşcaş, care cu "dărnicie" demnă de o cauză mai bună, diminuează paguba cu paleative: "problemă minoră", "bună vecinătate" etc. Am avertizat şi mai avertizez până nu vom pierde pământul nostru de sub picioare: Nu credeţi în Fundaţia "Mecena-Mecénas" Alapitvány nici când vă aduce daruri. Cerem garanţilor proprietăţilor funciare legitime, Prefecturii, Consiliului Local al municipiului Oradea, Episcopiei ortodoxe, protopopiatului să analizeze cu luciditate şi răspundere acest caz şi să împiedice un rapt cu mijloace insidioase ce pot înşela uşor opinia publică.

Domnul Petru Andea:

Declaraţie politică: "Al 6-lea val sau după noi, doar potopul"

Al 6-lea val de ploi diluviene ale acestui an l-a făcut complet uitat pe primul. Reamintesc că în aprilie, Banatul a fost transformat într-o adevărată deltă ce acoperea peste 25 de localităţi şi aproape 150.000 ha de teren.

În faţa potopului, solidaritatea civică s-a manifestat exemplar. Din primele ore, cetăţenii s-au mobilizat, salvând ce se putea din calea şuvoaielor. Guvernanţii şi autorităţile s-au trezit însă foarte târziu. De abia după 3 săptămâni. Au venit, au văzut, au uitat.

A rămas în urma lor doar o specie de firme căpuşă, de culoare portocalie, setoase de fondurile guvernamentale alocate pentru construirea de case pentru sinistraţi. Căldura verii a evaporat însă şi fondurile şi firmele. Din mâlul Deltei Banatului n-au crescut până acum nici măcar 100 din cele 900 case promise. Bănăţenii sinistraţi, loviţi de primul val de apă sunt lăsaţi fără ajutor în faţa valului de frig ce se apropie.

Parlamentarii PSD din Timiş au lansat recent un nou apel energic către Guvern, care are obligaţii mari în general, dar şi mai mari într-un judeţ care, înşelat de promisiunile electorale, a votat masiv un D.A. mincinos.

De patru luni, dinspre Banat nu se vede la Palatul Victoria decât nepricepere, nepăsare sau cinism.

Palatul Cotroceni, la rândul său, devine sinonim cu Mărăcineni, iar Mărăcineni, cuvânt rezonant în limba română, devine o nouă emblemă, înlocuind sloganul "Să trăiţi bine".

Domnule Preşedinte, domnule Prim Ministru, trebuie să încetaţi să guvernaţi ţara după deviza "După noi, doar potopul".

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Din nou ploile din ultimele zile ne-au prins pe picior greşit. Zeci de case au fost înghiţite de furia apelor sau au fost izolate de civilizaţie, în timp ce autorităţile în măsură să intervină au privit neputincioase. Inundaţiile au îngreunat circulaţia pe 13 drumuri naţionale, 57 de drumuri judeţene şi peste 100 de drumuri comunale, fiind distruse zeci de poduri şi podeţe. Mii de hectare de terenuri agricole şi păşuni au fost afectate, existând la ora actuală localităţi fără curent şi apă potabilă. Încă o dată, oamenii au fost nevoiţi să se apere de potop cum au ştiut mai bine, ajutaţi de vecini ori de prieteni în încercarea disperată de a mai salva câte ceva din agoniseala de-o viaţă. Aceştia au rămas fără animale, lucruri, dar în primul rând fără case. Principala grijă este cea a găsirii unei locuinţe pentru ca iarna să nu-i găsească sub cerul liber.

Din partea autorităţilor există promisiuni de refacere a caselor, însă numărul celor distruse complet sau parţial este mult prea mare pentru a se putea realiza ceva în timp util.

Consider că toate deplasările făcute de membrii Guvernului în aceste zone calamitate ar trebui să se finalizeze prin soluţionarea urgentă a problemelor constatate.

Vă mulţumesc.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

S-a tot vorbit în ultima perioadă de poziţia PNL referitoare la reforma Parlamentului şi introducerea unicameralismului. Vin astfel în faţa dumneavoastră pentru a sublinia faptul că ataşamentul faţă de bicameralism al PNL este motivat atât de tradiţia parlamentară românească precomunistă, cât mai ales de exigenţele constituţionale şi instituţionale implicate de apartenenţa iminentă a României la Uniunea Europeană. De asemenea, nu trebuie să uităm faptul că bicameralismul este forma democratică de organizare a legislativului cea mai răspândită. În măsura în care evoluţia politică a Uniunii Europene tinde către o valorizare din ce în ce mai puternică a comunităţilor locale şi a responsabilizării politice şi economice a regiunilor, camera superioară a Parlamentului capătă o actualitate politică deosebită. Renunţarea la Senat ar putea creea României dificultăţi întru totul gratuite în privinţa integrării sale politice în Uniunea Europeană.

Prin urmare, PNL se pronunţă pentru un senat care să-şi păstreze întreaga semnificaţie politică, dar care, în acelaşi timp, prin legea electorală, să-şi schimbe modalitatea de constituire. Senatul, prezervându-şi actualele atribuţiuni constituţionale, ar urma să asigure reprezintarea efectivă a comunităţilor locale şi să dea glas intereselor acestora. Aşadar, reprezentarea în Senat trebuie să reflecte în primul rând echitatea raporturilor dintre comunităţile locale şi nu atât greutatea demografică a acestora. Senatul ar urma deci să fie compus 83 de membri reprezentând judeţele ţării iar Camera Deputaţilor urmează să reprezinte naţiunea în întregul ei şi va fi compusă din maximum 280 de deputaţi.

Suntem de părere că unicameralismul nu permite reprezentarea satisfăcătoare a intereselor comunităţilor locale şi împiedică efortul de descentralizare în sens european.

Domnul Relu Fenechiu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vin astăzi în faţa dumneavoastră şi de la acest microfon vreau să vă atrag atenţia asupra unei situaţii care mie, personal, mi se pare gravă: noi, parlamentarii, începem, încet, încet să uităm de unde provenim şi cine ne-a trimis aici în Camera Deputaţilor. Am constatat că mulţi dintre noi au uitat de existenţa organizaţiilor societăţii civile. Nu am văzut în ultimul timp, cu rare excepţii, ca în Camera Deputaţilor să fi venit cineva şi să dezvolte vreo propunere, vreo idee a societăţii civile. Să nu uităm că organizaţiile societăţii civile au fost întotdeauna utile clasei politice. Să nu uităm de amendamentele propuse în 2003 la proiectul de revizuire a Constituţiei, la legile electorale de către organizaţiile societăţii civile cu activitate continuă. De aceea, eu fac un apel, de aici, de la acest microfon, să nu mai ignorăm aceste organizaţii şi atunci când vin cu diferite propuneri, să le dăm concursul nostru. Pentru că majoritatea din acţiunile societăţii civile sunt convergente interesului naţional.

Şi pentru a demonstra cele spuse, voi comenta în câteva cuvinte moţiunea adoptată duminică, 25 septembrie, de Adunarea Generală a Asociaţiei Pro Democraţia, o moţiune care vine în sprijinul clasei politice.

În primul rând, în document se arată că moţiunea a fost generată de izolarea din ce în ce mai accentuată a clasei politice, atât la nivel local, cât şi naţional, faţă de societatea românească, de slăbiciunea componentei valorice şi personalizarea exacerbată a dezbaterii publice, de absenţa unui interes strategic, iar nu conjunctural, pentru restructurarea vieţii politice. Acest pasaj confirmă din păcate, constatările mele şi cred că trebuie privit ca un avertisment serios. Şi, după cum vedeţi nu este vorba doar de segment din Parlament, ci de întreaga clasă politică.

Ţin să salut faptul că Moţiunea Asociaţiei ProDemocraţia consideră, printre altele că un important element al reformei clasei politice îl reprezintă schimbarea modului de organizare a alegerilor, reforma sistemului electoral la nivel local şi naţional în sensul alegerii personalizate a candidaţilor prin vot uninominal cu respectarea, în sensul practicii europene, a principiului reprezentării proporţionale şi, nu în ultimul rând, modificarea legislaţiei privind partidele politice şi finanţarea acestora pentru asigurarea unei cât mai mari democraţii interne. Nu fac nici un secret din faptul că viziunea ProDemocraţia este apropiată de cea a PNL în ceea ce priveşte sistemul legislaţiei electorale.

De asemenea, iată că această prestigioasă organizaţie civică se pronunţă şi asupra temei politice care a generat numeroase comentarii în ultimele două săptămâni, şi anume cea a schimbării structurii Parlamentului. Asociaţia ProDemocraţia consideră că impunerea spectaculoasă a temei monocameralismului pe scena publică românească riscă să creeze o confruntare artificială şi să întârzie, sau chiar să blocheze, reforma reală a politicii şi propune ca orice decizie, în această privinţă, trebuie să fie rezultatul unei dezbateri echitabile, neutre şi informate la care să participe în mod democratic toate componentele societăţii româneşti.

Închei, susţinând că trebuie să ne aplecăm asupra ideilor din acest document şi să colaborăm cu organizaţiile care promovează elemente ce ţin de reforma clasei politice. Este spre binele tuturor şi al României în primul rând.

Vă mulţumesc.

Domnul Romeo Raicu:

Declaraţie politică privind protecţia drepturilor omului în contextul noilor reglementări privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Modificarea sistemică a mediului internaţional de securitate, în care vectorul reprezentat de noile tipuri de ameninţări asimetrice este cel hotărâtor, a determinat noi evoluţii globale în planul adoptării unor măsuri legislative de natură preventivă.

Raporturile dintre cei doi vectori, respectiv cel al ameninţărilor asimetrice şi cel al securităţii, atât naţionale cât şi individuale, sunt invers proporţionale. Creşterea fenomenului terorist şi al criminalităţii transfrontaliere conduce la un grad sporit de insecuritate. Din acest motiv s-a impus ca, atât la nivelul statelor, cât şi al organizaţiilor internaţionale să elaboreze răspunsurile adecvate.

În contextul dezvoltării noului tip de terorism structurat, cu o dimensiune universală, datorită fenomenului de globalizare, ce depăşeşte graniţe1e statale dacă nu prin efectele directe manifestate prin pierderile de vieţi omeneşti cel puţin prin consecinţele indirecte, de natură politico - economică, şi în lumina atentatelor post 11 septembrie, care au avut loc pe teritoriu European, respective la Madrid şi Londra, statele europene, chiar şi România, au fost şi vor fi nevoite să-şi modifice cadrul legislativ, astfel încât să contracareze efectele acestei.

Creşterea nivelului securităţii naţionale şi a celei individuale înseamnă, însă, de multe ori, restrângerea parţială sau totală a drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. Opţiunea pentru menţinerea unui echilibru între cele două componente trebuie să se realizeze prin manifestarea voinţei politice. Orice măsuri restrictive luate de un stat democratic însă trebuie să se circumscrie valorilor statului de drept, chiar şi în situaţii extreme, deoarece dezechilibrele, şi de o parte şi de alta pot provoca grave disfuncţionalităţi acestuia. În contextul noilor tendinţe euroatlantice de înăsprire a măsurilor ce vizează prevenirea şi combaterea terorismului, acest echilibru ar putea deveni din ce în ce mai fragil.

Recomandarea 1713/17 iunie 2005, a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, privind controlul democratic al sectorului de securitate în statele membre ale Consiliul Europei exprimă îngrijorarea forurilor internaţionale cu privire la unele practici ale statelor, adoptate ca măsuri împotriva terorismului, ca, de exemplu arestul pe perioadă nelimitată a cetăţenilor străini, fără probe certe şi posibilitatea de a avea parte de un proces echitabil, supunerea acestora la interogatorii umilitoare, interceptarea comunicaţiilor private nelegitimă şi fără informarea celor vizaţi, detenţia şi maltratarea pe motive religioase. În consecinţă, se recomandă evitarea acestor practici precum şi adoptarea unui Cod de etică european al activităţii de informaţii care să contribuie semnificativ la asigurarea respectării drepturilor omului, dar şi a unor măsuri menite să asigure depolitizarea serviciilor de informaţii. Se recomandă totodată şi asigurarea legitimităţii şi legalităţii măsurilor ce privesc restrângerea drepturilor civile şi politice ale personalului ce funcţionează în aceste servicii.

Garanţia menţinerii acestui echilibru şi al respectării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor se realizează, şi trebuie să se realizeze prin creşterea rolului activităţii comisiilor parlamentare de control ale serviciilor de informaţii.

Comisiile parlamentare de control ale activităţii serviciilor de informaţii trebuie să fie garantul legalităţii, legitimităţii şi transparenţei în acest domeniu.

Este necesară corelarea cadrului instituţional şi legal cu evoluţiile europene în domeniu prin luarea unor măsuri de protecţie antiteroristă şi contrateroristă a facilităţilor de infrastructură ale statului român, precum şi a unor măsuri vizând contracararea capabilităţilor informative ale reţelelor teroriste şi prevenirea penetrării fizice şi informative a infrastructurii, a sistemului financiar-bancar şi a mediului politico-economic din România de către grupările teroriste şi cele de crimă organizată, acţiunile de contracarare a alimentării cu resurse financiare, logistice, informaţionale şi umane ale grupărilor teroriste. Însă orice restrângeri, fie şi parţiale ale drepturilor cetăţeneşti trebuie reglementate în mod clar, de manieră neinterpretabilă, pe o perioadă delimitată în timp.

Clasa politică din România trebuie să se pronunţe în continuare pentru asigurarea transparenţei, legalităţii şi legitimităţii sectorului de securitate, prin crearea unor instrumente legale sau instituţionale care să echilibreze şi să rezolve, cel puţin parţial, dilema opţiunii între asigurarea nevoii vitale de securitate, statală sau individuală, şi cea a exercitării drepturilor fundamentale ale persoanei.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

"Schimb demnitate umană, cam cât mai mi-a rămas, pentru graţiile şefului"

Lupta politică din ultimele 10 zile a scos la suprafaţă o nouă faţă a membrilor PSD şi PRM, care şi-au concentrat eforturile pentru a trage de timp, prin orice mijloace, încercând astfel să facă din procesul de schimbare a Regulamentului Camerei un drum fără sfârşit.

Dintr-un punct de vedere, demersurile opoziţiei au fost încununate de succes, preşedinţii de şedinţă abuzând de prerogativele conferite tocmai de regulamentul ce face subiectul schimbării, conducând de asemenea manieră încât intervenţiile pe procedură şi invocarea cutumelor parlamentare să asigure o viteză de melc desfăşurării şedinţelor. Unul dintre colegii mei admira, cu obidă, "profesionalismul" de care au dat dovadă reprezentanţii de vârf ai opoziţiei.

Pentru mine, acest profesionalism manifestat sub aula Camerei Deputaţilor, a reprezentat o abisală cădere de pe piedestalul iluzoriu pe care se află cocoţaţi în conştiinţa publică unii dintre parlamentarii cu state vechi în politica din România.

Am urmărit cum foşti preşedinţi de comisii parlamentare, foşti miniştri şi chiar un fost preşedinte al Camerei, oameni care au reprezentat ţara, care au influenţat destinul a sute de mii de compatrioţi, au acceptat, să-şi schimbe masca demnităţii cu cea a claunului, a imbecilului sau a insolentului fără limite. În lipsa unor reale calităţi oratorice sau a unei logici sclipitoare, cei care s-au pretat la jocul trasului de timp au fost nevoiţi să apeleze la grobianism, la agresivitate şi chiar la adevărate demonstraţii de incultură.

Toţi cei prezenţi, atât deputaţii coaliţiei aflată la putere cât şi cei din opoziţie, dar mai ales reporteri, ingineri de sunet, cameramani şi infernala lor aparatură electronică prin care imaginile "life" din Parlament ajung în televizorul fiecărui cetăţean, au asistat la o demonstraţie de degradare umană care contribuie în mod implacabil la conturarea unui profil al parlamentarului român de care nu avem cum să fim mândri.

Sentimentul de greaţă care persistă în rândul tuturor parlamentarilor atraşi fără voie în acest joc nu va părăsi prea curând clădirea în care am fost trimişi de votul popular.

O notă aparte o merită preşedintele Camerei Deputaţilor, care, dând încă o dată dovadă de simţ politic, a înţeles să lase sarcina compromiterii personale pe mâna colegilor, preferând să stea cât mai departe de scaunul de preşedinte atunci când se discută Regulamentul.

Dincolo de lupta politică, demersurile opoziţiei ating finalităţi din cele mai neaşteptate. Ele demonstrează incapacitatea exerciţiului democratic al preşedinţilor Năstase şi Văcăroiu. Eforturile disperate de a se agăţa de scaunul de preşedinte denotă faptul că principiul acceptării deciziei majorităţii, mai ales atunci când ai o opinie contrară, nu este decât pentru oamenii de rând. Plutind undeva deasupra tuturor, când este vorba de interesul personal, liderii PSD preferă sfidarea. Lor li se alătură acei colegi care, pentru a rămâne în graţiile şefului, nu ezită să îşi manifeste public lipsa de demnitate umană.

Ţin să-l felicit pe această cale pe domnul Augustin Bolcaş pentru eforturile sale, făcute în calitate de preşedinte de şedinţă, de a se onora de promisiunile făcute PSD fără a se compromite personal.

Domnul Ştefan Motreanu:

"Cetăţean. Vot. Parlament."

În ultimele două săptămâni suntem protagoniştii buletinelor de ştiri, abonaţii primei pagini ale cotidienelor, dar nu pentru că am face lucruri nemaipomenite, ci datorită noului program de lucru şi a vestitului Regulament al Camerei Deputaţilor. Suntem actorii acestui subiect de presă pentru că regulamentul a blocat activitatea în Parlament. Dar a fost regulamentul virusul care a infectat Parlamentul şi a dat peste cap programul acestuia? Eu spun răspicat că NU. Acest scandal a pornit de la articolul 25 care vizează modul de schimbare a preşedintelui Camerei Deputaţilor, şi care a mobilizat opoziţia într-o luptă nebună de a apăra reprezentantul unei grupări a PSD-ului. Astfel reprezentanţii opoziţiei, sub pretextul procedurii, au început să vorbească, să repete la nesfârşit aceste idei, să se contrazică între ei, să devină cei mai milostivi oameni, uitând că în timpul guvernării lor nu au trecut prin circumscripţii, pădurile au fost defrişate mai mult ca niciodată ăi că banii pentru diguri au fost cheltuiţi de către ei pe vile şi maşini luxoase. Ei fac de două săptămâni exerciţiu de dicţie şi oratorie, nu sunt interesaţi de conceperea unui regulament funcţional şi care să eficientizeze activitatea parlamentară, ci doar de articolul 25. Prin aceste metode de a tergiversa lucrările aduc jignire Parlamentului, ci nu parlamentarilor, pentru că tratează cu cel mai mic grad de respect una din cele mai importante instituţii ale statului. Să fie Regulamentul făcut dintr-un singur articol? Să fie acesta cel mai important? Răspunsul acestor întrebări este categoric Nu! Vorbim de vot uninominal, de o nouă clasă politică şi de reformarea Parlamentului, dar cetăţeanul nici măcar nu ştie cum votează cel pe care l-a trimis în Parlament. El votează o singură data la 4 ani, în schimb un parlamentar votează în medie de 40 000 de ori. Vin în faţa dumneavoastră astăzi pentru a face lobby instituţionalizării procedurii votului nominal (înregistrarea şi publicarea votului fiecărui parlamentar) atât în plen, cât şi în comisii, cu scopul de a întări transparenţa activităţii deliberative şi de a creşte responsabilitatea parlamentarilor faţă de cetăţeni. De asemenea, voi susţine publicarea stenogramelor pe site-ul Camerei Deputaţilor, pentru ca accesul la acestea să fie public. Nu trebuie să ne fie frică de stenograme, doar un singur partid are probleme cu stenogramele. Introducerea votului nominal şi accesul public la stenograme sunt mult mai importante decât votul uninominal, pentru că acesta ne arată în timp real cine vine şi cine absentează la lucrări, modul în care parlamentarul este pentru, împotrivă sau se abţine în procedeul legislativ al legilor esenţiale pentru democraţie şi pentru România. Această procedură de vot este primul pas către votul uninominal, pentru că astfel parlamentarul are cu ce să se prezinte în faţa oamenilor. De asemenea, trebuie să mulţumesc oamenilor extraordinari şi profesionişti de la Institutul de Politici Publice pentru campania de susţinere a votului nominal şi pentru modul în care am colaborat în acest proiect.

Domnul Traian Igaş:

"Culoarul IV paneuropean"

Constat cu stupoare cum dorinţa de realizare a unui proiect benefic pentru foarte mulţi români a ajuns să creeze două "tabere" care, susţinute sau nu de o parte dintre dumneavoastră, denigrează sub cele mai urâte forme acest proiect: Autostrada Transilvania sau Culoarul IV Paneuropean?

România nu-şi permite luxul de a finanţa ambele proiecte, deci e nevoie să analizăm cu toţii situaţia şi să conştientizăm costurile pe care le implică realizarea fiecăreia dintre autostrăzi. Diferenţa dintre acestea nu este deloc de neglijat: patru milioane de euro pentru fiecare kilometru de autostradă.

Ne putem permite să optăm pentru varianta Transilvania în condiţiile în care kilometrul se ridică la suma de 6 milioane de euro? Putem să trecem cu vederea oferta prin care Banca Europeană de Investiţii finanţează proiectul Culoarului IV Paneuropean, în care acelaşi kilometru costă 2 milioane de euro?

Doamnelor şi domnilor deputaţi, haideţi să fim realişti şi să decidem ceea ce este mai bine, nu doar pentru o zonă sau alta a ţării, ci pentru întreaga ţară în ansamblul ei. Unii dintre colegii noştri, senatori sau deputaţi, sunt mari susţinători ai unuia sau altuia dintre proiecte, dar îşi declară totuşi marea lor grijă faţă de semenii lor dintr-o altă zonă a ţării. Foarte bine că o fac şi cinste lor! A face, însă, din această preocupare o unealtă pentru apărarea propriilor interese, mi se pare un lucru grav şi incalificabil.

În consecinţă, haideţi să nu mai îmbrăcăm haina bunului samaritean şi să spunem lucrurilor pe nume: fiecare dintre noi, deputaţi sau senatori, suntem trimişi aici de locuitorii judeţelor pe care le reprezentăm, iar noi nu putem face altceva aici decât să susţinem cauza judeţului pe care îl reprezentăm. Acest lucru ne face susţinători ai unuia sau altuia dintre proiecte.

Vă reamintesc că unii dintre colegii deputaţi au ajuns până acolo încât au declarat că datorită abandonării proiectului "Bucureşti-Borş" "multă vreme de acum încolo, în acea zonă, nu vom mai vedea picior de investitor". Oare de ce, doamnelor şi domnilor deputaţi, trebuie afirmate astfel de lucruri? Doar pentru că marii latifundiari se văd în impas? Pe cine ajungem să susţinem de fapt: cetăţeanul simplu care nu are un loc de muncă, sau marii proprietari de terenuri?

Mai mult decât atât, s-a făcut o statistică a voturilor din judeţele situate de o parte sau alta a baricadei. Astfel, nu se ajunge la altceva decât la provocarea unor eventuale dispute între cele două "tabere". Oricum am încerca să rezolvăm această situaţie, o parte se va considera defavorizată. Ceea ce încearcă unii să obţină sau, mai exact, mijloacele prin care doresc să obţină aceia câştig de cauză sunt unele dintre cele mai murdare. A merge până acolo încât să susţi că datorită autostrăzii de pe Culoarul IV Paneuropean, ardelenii se vor ridica împotriva acestui proiect, "îşi vor arăta colţii" şi-şi vor face singuri dreptate impunându-se prin diverse forme, mai mult sau mai puţin paşnice, în faţa celor din "Dâmboviţa", mi se pare un lucru extrem de grav.

Afirmaţii au fost multe, atât de o parte, cât şi de cealaltă. Dureros este faptul că unii le dau forme sau le îmbracă în haine care sunt departe de realitate. Că trebuie să ajutăm Moldova este adevărat, dar nu trebuie să pierdem din vedere câţi bani au luat drumul Moldovei şi că mulţi dintre ei au venit tocmai din Ardeal. Multe s-au facut pentru Moldova în ultimii 15 ani, Moldova, însă, a făcut mai puţine pentru ea şi asupra acestui lucru ar trebui să mediteze chiar moldovenii. Dar asta nu presupune ca toţi ceilalţi să fie daţi la o parte sau uitaţi, pentru ca unuia singur să-i fie bine.

A face afirmaţii de genul: "Culoarul IV Paneuropean nu face altceva decît să dea posibilitatea mărfurilor europene să se scurgă spre Turcia" este doar una dintre feţele monedei. Haideţi să privim şi cealaltă parte a monedei: de ce nu se vor putea "scurge" pe acest culoar şi mărfurile româneşti?

Se tot bate într-una monedă pe ideea că U.E. ne dă fonduri pe care vom fi nevoiţi să le rambursăm.

Doamnelor şi domnilor, haideţi să ne lepădăm odată de această idee că România ar trebui să fie altfel decât alte ţări, că ea trebuie doar să primească bani pe care apoi să nu-i returneze. De ce tot aşteptăm să fim trataţi altfel decât alţii? Şi alte ţări primesc bani pe care ulterior îi restituie. Noi suntem cei cu "para mălăiaţă"?

Când oare vom ajunge să punem boii înaintea carului şi nu carul înaintea boilor? Un semnal de alarmă trebuie tras: suntem în situaţia de a ne uni forţele pentru realizarea unui proiect mai avantajos din punct de vedere economic având în vedere dezastrele naturale din ultimele luni, nu să contribuim la dezbinarea forţelor punând înainte de toate propriile orgolii şi interese.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Majorarea salariului minim brut pe ţară, o cerinţă justificată a sindicatelor, dar şi a dezvoltării economice şi sociale"

Cerinţa majorării salariului minim este justificată atât cu argumente privind înrăutăţirea puterii de cumpărare a salariilor datorită inflaţiei, cât şi cu argumente ale reglementărilor aparţinând Uniunii Europene. Nu în ultimă instanţă, majorarea salariului minim se impune şi datorită cerinţelor dezvoltării economice şi sociale.

În ultimii 15 ani puterea de cumpărare a salariului minim s-a deteriorat foarte mult. Evoluţia acesteia se prezintă astfel :

O anumită redresare a puterii de cumpărare a salariului minim s-a obţinut în perioada guvernării anterioare, însă nivelul acesteia rămâne 58,4%, faţă de octombrie 1990.

Totodată, dacă în octombrie 1990 raportul salariului minim faţă de câştigul salarial mediu brut pe economie era de 58,6%, în iulie 2005 acest raport reprezintă numai 32,4%.

În prezent, salariul minim de 3.100.000 lei reprezintă cca. 88 euro şi se situează la cel mai redus nivel faţă ţările membre ale Uniunii Europene, fiind la mare distanţă faţă de Belgia (1.210 euro), Franţa (1.197 euro) şi chiar faţă de Ungaria (232 euro) sau Polonia (205 euro).

Pentru soluţionarea problemelor privind salariul minim este important să se ţină seama şi de reglementările europene. Potrivit prevederilor Cartei Sociale a Europei, salariul minim trebuie să reprezinte între 40% şi 60% din salariul mediu brut pe economie. Aceste limite aplicate la nivelul salariului mediu brut pe economie realizat în luna iulie a.c. de 9.570.000 lei, conduc la un salariu minim între 3.800.000 lei şi 5.700.000 lei.

Faptul că în octombrie 1990 raportul între salariul minim şi salariul mediu brut pe economie era de 58,6% iar în iulie a.c. reprezintă numai 32,4%, constituie un argument de substanţă pentru abordarea cu seriozitate şi responsabilitate a negocierilor cu sindicatele în vederea majorării nivelului salariului minim şi încadrarea acestuia în limitele prevăzute de normele europene, respectiv apropierea de limita lor maximă.

În această privinţă argumentele sindicatelor privind : valoarea coşului minim de consum; cerinţa unor salarii decente în locul finanţării unor ajutoare sociale de către stat; dublarea aproape a productivităţii muncii în ultimii 4 ani etc., merită să fie analizate cu toată atenţia.

De asemenea, consider că se impune o delimitare clară a funcţiilor salariului minim care se referă în principal la : protejarea salariaţilor şi îndeosebi a celor cu un nivel de remunerare redus, a celor care sunt expuşi în cea mai mare măsură pe piaţa muncii, urmărindu-se asigurarea unui minim de trai decent şi combaterea sărăciei; asigurarea stabilirii unor salarii " echitabile ", urmărindu-se prevenirea unor conflicte de muncă; constituirea unei baze pentru formarea structurii salariilor, contribuindu-se astfel la prevenirea sau eliminarea unor forme neloiale de concurenţă; utilizarea ca instrument pentru realizarea unor obiective importante privind reglarea activităţii economice: crearea de noi locuri de muncă, combaterea muncii la negru etc.

În prezent, pe lângă aceste funcţii salariul minim se utilizează în numeroase alte direcţii, cum ar fi : stabilirea ajutorului de şomaj şi a numeroase tipuri de ajutoare sociale, determinarea unor amenzi şi chiar pentru stabilirea limitelor în care partidele politice pot primi donaţii. Evident, în aceste condiţii orice majorare a salariului minim poate avea influenţe asupra cheltuielilor bugetare sau în alte direcţii, ceea ce frânează luarea deciziilor legate de nivelului acestuia. Pentru astfel de domenii ar fi necesar să se utilizeze calcule specifice, nelegate de salariul minim.

În concluzie, ar fi de dorit ca să se acorde sprijin prin Camera Deputaţilor pentru finalizarea într-un termen cât mai scurt a negocierilor cu sindicatele privind salariul minim şi respectarea cerinţelor europene.

Domnul Valeriu Tabără:

"Privatizarea, sursa de bunăstare sau de sărăcie a cetăţenilor României"

De 15 ani de zile auzim noi şi aude o ţară întreagă că elementul esenţial pentru o economie de piaţă funcţională este proprietatea privată, că aceasta este şi sursa de bunăstare pentru toţi membrii societăţii româneşti.

In numele economiei de piaţă şi a aşa-zisei bunăstări, am privatizat de voie şi nevoie mai liber sau mai"stimulaţi" de alţii, aproape tot ce un popor întreg construise cu eforturi mari într-un secol. Am privatizat pământul fără a ţine seama că simpla privatizare a acestuia nu ajută pe adevăraţii proprietari decât pe cei care erau pregătiţi pentru marea operaţiune de expoliere prin aşa zisa piaţă funciară.

Am privatizat unităţi şi structuri agricole după ce voit au fost lăsate să moară economic, asta pentru ca cel care cumpără să nu plătească prea mulţi bani, căci aceşti bani mergeau la buget şi bugetul ajunge direct sau indirect la cetăţenii ţării - dacă nu cumva o mare parte din buget a fost folosită la susţinerea unor investiţi atribuite direct precum autostrada Transilvania.

Am privatizat la preţuri de nimic, utilaje şi tehnică agricolă importantă şi susţinută de garanţii guvernamentale de sute de milioane de dolari şi dacă această tehnică nu a putut fi folosită de asociaţiile de producători agricoli, s-a vândut "greu" cu valori care nu reprezintă nici 10% din valoarea ei reală, asta pentru că cumpărătorul sau cumpărătorii (salvatorii afacerii păguboase) din întâmplare boşi de partid mare sa-şi poată lucra la nivel tehnic înalt pământul de zeci de mii de hectare concesionat sau privatizat de la stat, mai mult sau mai puţin legal.

Una peste alta, afacerea s-a dovedit "benefică" pentru agricultorii români - statul, adică cetăţenii români plătind garanţia- fără nici o crâcnire iar unii mari mahări s-au ales cu utilajele plătite de românul "avid de bunăstare "- ( Este vorba aici de SC ROMAG).

S-au privatizat societăţi agricole pe valori care echivalează cu preţul unei combine, tractor sau a producţiei din câmp şi din depozite şi asta pentru că cineva sus pus politic, dorea acele societăţi pentru el şi pentru prieteni săi.

Dacă nu s-au putut "privatiza" unele societăţi, sau dacă managerii s-au opus luării cu japca a activelor acestor societăţi, ei managerii au fost arestaţi, ţinuţi la poliţie câteva zile, timp suficient pentru ca activele importante să fie lichidate (cazul UNTIN din Timişoara).

S-au privatizat aşa zisele holde de steril aurifer şi argintifer din care cei care au privatizat scot mai mult aur şi argint decât obţinea statul din minereul brut - cazul Baia Mare.

S-au privatizat pe nevăzute şi pe nimic zăcăminte aurifere de mare valoare economică şi istorică. Pentru ca acestea să fie cât mai rapid înstrăinate s-a acceptat distrugerea de situri istorice, strămutarea de biserici şi cimitire. S-a acceptat în numele aceleiaşi privatizări trimiterea în pribegie pe bani a locuitorilor uneia din cele mai vechi aşezări de pe teritoriul României, Alburitus Major-Roşia Montana, din judeţul Alba, care este aproape desfiinţată. Este prima data în istoria României când o localitate este lichidată.

Marile privatizări "unele de succes " cum spun unii: industria cimentului, a îngrăşămintelor chimice, a gazelor naturale, a producţiei şi transportului de electricitate şi gaze naturale, a Romtelecomului, a Petrom, industria de aluminiu şi altele, s-au făcut cu mare tam-tam de presă şi cu contracte confidenţiale pentru ca marea masă a românilor să trăiască doar "momentul succesului politic" şi să nu ştie că de fapt acest succes le goleşte buzunarele şi le scumpeşte viaţa. Românii nu trebuie să ştie că în acele contracte nu se vinde numai o entitate economică ci însuşi persoana şi viaţa lor. S-au revândut la secret pe bani puţini cu clauze spoliatoare obiective economice pentru care au trudit generaţii de români, au plătit cu bani şi uneori cu viaţa obiective pe care şi după privatizare trebuie să le plătească generaţiile de azi şi cele care vin după acestea.

Ce le-a adus privatizarea românilor ? Creşteri de preţuri şi implicit cost sporit al vieţii de zi cu zi şi multe şi mari scandaluri.

De ce au fost secretizate contracte de privatizare a celor mai mari şi valoroase obiective economice. De cine se ascunde marea privatizare din România? In mâinile cui ajunge avuţia României şi a românilor ? Ce fac aceşti investitori pentru România şi cetăţenii ei ? Sunt întrebări care-şi aşteaptă de ani de zile un răspuns.

Este nevoie ca orice contract de privatizare să fie public, clauzele şi efectele privatizărilor ne privesc pe toţi cei care trăim în această ţară.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Consolidarea pieţei serviciilor de formare a forţei de muncă"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe bună dreptate s-a afirmat şi se afirmă prioritatea învăţământului în contextul dezvoltării societăţii româneşti.

În unele situaţii, necesităţile de moment ale învăţământului au fost prioritare faţă de nevoile reale ale societăţii, la care trebuie să răspundă învăţământul de toate gradele.

Din păcate, nu întotdeauna dezvoltarea învăţământului particular s-a făcut pornind de la obiectivele de durată ale societăţii româneşti. Nevoia de a studia, luând ca reper situaţia şi mentalitatea existentă înainte de 1989, a constituit mobilul principal al dezvoltării învăţământului superior, necesitatea socială fiind trecută, în unele situaţii, în plan secund.

În ultima perioadă a tranziţiei, se constată o tendinţă de apropiere a serviciilor educaţionale de cerinţele concrete ale pieţei forţei de muncă. Unele unităţi au reuşit să realizeze acest proces, altele au rămas anchilozate, deoarece nu sunt puse în contact real necesităţile societăţii cu oferta educaţională.

Dezvoltarea numai prin măsuri de interior a sistemului nu se poate face printr-o raportare reală la mecanismele economiei de piaţă. Procesul de dezvoltare durabilă a sistemului educaţiona1este mult mai complex, necesitând măsuri specifice economiei de piaţă, în special pentru formele de pregătire profesională de nivel baza, mediu şi superior. In acest proces trebuie inclusă şi oferta educaţională specifică asociaţiilor patronale şi a celor profesionale.

Activităţile de producţie, cele din domeniul serviciilor au nevoie de asigurarea unei calităţi, calitate reglementată şi urmărită de instituţii abilitate. Formarea educaţională şi profesională trebuie să ţină cont de aceste cerinţe, ea trebuie să se materializeze prin stabilirea competenţelor şi abilităţilor care trebuie asigurate la nivel mediu de posesorii diplomelor şi atestatelor oferite de unităţile de învăţământ.

Pentru ca această cerinţă să devină şi o normă socială importantă este obligatoriu ca să existe o reglementare clară între nivelul serviciilor şi nivelul de pregătire profesională atestată. Acest lucru determină realizarea unui sistem de licenţiere profesională pentru practicarea profesiilor şi de formare continuă în vederea promovării şi de creştere a abilităţilor licenţiate.

Licenţierea şi urmărirea carierei profesionale printr-un sistem de marcare a abilităţilor şi de practicare a profesiilor vor apropia oferta educaţională de cerinţele socio-economice. I

Consolidarea serviciilor de formare a forţei de muncă se poate realiza, printre altele, prin alocarea unei cote de 1% din fondul de salarii. De acest fond va dispune, în mod direct, agentul economic şi salariatul. Prin această formulă, agentul economic are posibilitatea de a alege forma de pregătire, instituţia, în funcţie de oferta existentă, determinând, în acest fel, funcţionarea unui principiu de bază al economiei de piaţă, acela al cererii şi ofertei.

Vă solicit, domnule ministru Mircea Miclea, să sprijiniţi această măsură care funcţionează în ţările dezvoltate, deoarece dezvoltarea capacităţii de finanţare constituie baza transformării şi compatibilizării cu cerinţele U.E. Această acţiune poate determina o construcţie durabilă care va veni în sprijinul învăţământului şi a agentului economic, asigurând creşterea calităţii produselor şi a serviciilor realizate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Puşcaş:

"Care sunt sensurile reale ale reformei justiţiei în România?"

Doamnelor şi domnilor,

Doresc să aduc în atenţia Dvs. câteva aspecte mediatizate în săptămâna care a trecut, aspecte semnalate şi de către o parte din cetăţenii Clujului cui care am avut întâlniri la sfârşitul de săptămână în teritoriu. Este vorba despre atitudinea Ministrului Justiţiei, D-na Monica Macovei care a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) suspendarea procedurii de numire a magistraţilor la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie(ÎCCJ).

Constituţia României, revizuita, prin art. 132 al. 1 a conferit Consiliului Superior al Magistraturii - organul suprem şi unicul reprezentant al autorităţii judecătoreşti - rolul de ,,garant al independenţei justiţiei". În spiritul acestor prevederi constituţionale, intervenţia Ministrului Justiţiei faţă de corpul CSM, o considerăm a fi un amestec făţiş al politicului în justiţie.

Potrivit aceluiaşi text fundamental, Constituţia României, "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale". Aşadar în lumina celor expuse, într-un stat de drept, Ministrul Justiţiei ca parte a puterii executive nu ar trebui să se amestece în deciziile şi modul de organizare a justiţiei. CSM este organismul desemnat de către legiuitor să aibă asemenea competenţe.

Reforma justiţiei în România a fost şi este susţinută nu numai de către magistraţi ci şi de toţi factorii (mass-media, ONG-uri, societatea civilă) care doresc să funcţioneze statul de drept. Reforma acestui domeniu, începută în anul 2004 de către guvernul PSD - prin promovarea unui pachet legislativ în concordanţă cu cerinţele şi angajamentele din negocierile de aderare - se aşteaptă să fie aplicată şi implementată de către autorităţile statului; noile reglementări din domeniul justiţiei promovate de către guvernul ,,patrulaterului portocaliu", ,,asortate" cu atitudinile ministrului justiţiei şi al altor importanţi membri ai actualei puteri, vin să ne confirme faptul că în momentul de faţă s-a deschis poarta spre politizare, arbitrariu şi subiectivism în acest domeniu.

Numai reaua credinţă sau neştiinţa pot să explice poziţiile ministrului justiţiei, care nu respectă prin atitudinea avută în faţa membrilor CSM un principiu de drept elementar: legea nu retroactivează. Astfel, procedura de numire a magistraţilor la ÎCCJ fusese declanşată anterior intrării în vigoare a actului normativ de care s-a prevalat D-na Ministru Macovei în demersul sau.

CSM a verificat condiţiile de promovare şi respectarea procedurilor legale cu privire la promovarea magistraţilor, el fiind singura autoritate competentă în a-şi da avizul în vederea numirii membrilor ÎCCJ. Aşadar, Ministrul Justiţiei nu are din punct de vedere legal nici un drept de a interveni în această procedură, cu atât mai mult cu cât fiind numită în funcţie în executiv cu susţinerea unui partid politic, atitudinea domniei sale se cuantifică drept un atac făţiş la independenţa justiţiei din partea politicului.

Probabil că D-na Ministru Macovei a criticat şi contestat modalitatea de numire a magistraţilor ÎCCJ, fie dintr-un spirit nihilist fie dintr-o motivaţie constând în exercitarea unui control politic asupra viitorilor magistraţi ai Înaltei Curţi, solicitarea domniei sale neavând nici o acoperire legală şi nici o argumentaţie logică. Atitudinea D-nei Ministru Macovei, denota un total dispreţ faţă de principiile statului de drept şi de spiritul şi litera legii.

Mai grav este că semnalele care se dau prin asemenea episoade nefericite, de la un asemenea nivel, sunt nefavorabile României în drumul său spre aderarea la UE. Factorii de monitorizare europeni, opinia publică europeană, corpul magistraţilor şi nu în ultimul rând cetăţenii României se vor îndoi de capacitatea de a se reforma justiţia, de independenţa faţă de factorul politic, de capacitatea de profesionalizare a acestui corp al magistraţilor şi de validitatea criteriilor de selecţie şi promovare în rândul corpului magistraţilor din România.

Stimaţi colegi,

Suntem cu toţii conştienţi că pentru îndeplinirea obiectivului nostru fundamental, aderarea la UE la 1 ianuarie 2007, trebuie să ne îndeplinim angajamentele asumate în relaţia cu UE, iar o parte însemnată a acestor angajamente privesc domeniul justiţiei. Fără o independenţă reală şi o reformă structurală a acestui domeniu, fără respectarea legilor şi a rolului instituţiilor statului, aderarea la UE va rămâne de domeniul viitorului foarte îndepărtat. Iar cei care se fac vinovaţi, cu bună ştiinţă, de aceste piedici puse României în drumul său spre Europa, vor răspunde în faţa istoriei şi a naţiunii, care-i va aşeza în conul de umbră al unui trecut negru.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Domnul Viorel Pupeză:

"Poliţia în slujba comunităţii"

Poliţia este reprezentarea simbolică a nevoii de siguranţă. A fost derulată chiar o campanie de imagine care spunea că Poliţia este în folosul comunităţii. Mai nou, a comunităţii politice.

Politizarea Poliţiei şi direcţionarea acţiunilor acesteia pe criterii politice par a fi realităţi cotidiene, iar percepţia negativă asupra acestei instituţii porneşte de la apropierea acesteia de două aspecte care au, în rândul populaţiei României, conotaţii negative: infracţionalitatea şi politicul.

Există o isterie colectivă de a rade totul, dar nu pentru îmbunătăţirea serviciilor către populaţie. Se aduce personal necalificat, fără experienţă şi necunoscător al legislaţiei doar pentru ca sunt înscrişi sau şi-au exprimat, prin vorbe şi fapte, simpatia pentru un anume partid. Situaţia este valabilă în mai toate instituţiile centrale şi locale, dar, din păcate, s-a ajuns şi acolo unde nu avea ce căuta... Ministerul Apărării Naţionale, Poliţie, PNA.

Astfel de situaţii sunt şi la nivelul judeţului nostru. Peste un sfert din şefii de post bistriţeni au fost schimbaţi din varii motive, ştiute doar de liderii politici ai Alianţei Dreptate şi Adevăr. S-a ajuns până în situaţia în care statutul " gradelor" a fost răsturnat, comisari şefi fiind în subordinea subcomisarilor.

Într-adevăr, " funcţia bate gradul ", dar acum e vorba de gradul de prietenie cu lumea politică a judeţului.

Din păcate, mai-marii politicieni ai zilei pot interveni după bunul plac în tot ceea ce deranjează la un anumit moment Puterea. Mai nou, la Bistriţa, prefectul Szilagyi Ioan şi-a permis să ceară şefului Poliţiei Rutiere din municipiu să facă un test pentru stabilirea alcoolemiei, nu pe şoselele patriei, ci pe culoarele Instituţiei Prefectului. Nici pe vremea primilor - secretari nu se întâmpla aşa ceva. Este inadmisibil ca o instituţie să fie la cheremul unui om care astăzi este, mâine nu, prefect. Vom ajunge în situaţia în care primele sesizări vor ajunge mai întâi la deputaţi şi senatori, şi mai apoi îşi vor urma cursul firesc de anchetă, dacă nu vor fi uitate cumva printr-un birou, pentru că nu e bine să te pui cu Puterea.

- după pauză -

(În continuare, şedinţa este condusă de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Victor Viorel Ponta şi Titu Nicolae Gheorghiof, secretari)

Doamna Daniela Popa:

Începem şedinţa de astăzi, avem şi cei doi secretari prezenţi.

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor anunţându-vă că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 248, sunt absenţi 83, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 32 de deputaţi.

Continuăm dezbaterile iniţiativelor legislative de pe ordinea de zi.

Am rămas ieri la Proiectul de Lege privind instituirea sistemului de certificate de import şi de export pentru produsele agricole. Comisia a şi stabilit şi dumneavoastră aţi aprobat un timp maxim de dezbatere de 10 minute.

Dacă la dezbateri generale mai e cineva care să ia cuvântul.

Poftiţi. Domnul deputat Adrian Mihei, Grupul parlamentar Partidul Conservator.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din punct de vedere procedural, mi se pare lipsit de sens ca un obiect al unei iniţiative legislative ce priveşte serviciile să nu treacă şi pe la Comisia de industrii şi servicii, iar această comisie să i se ceară avizul după ce s-a dat avizul pe fond la Comisia de agricultură.

Legea, în esenţă, este o lege bună care trebuie coroborată cu următoarea lege pe ordinea de zi referitoare la depunerea de garanţii pentru aceste importuri şi exporturi. Dar, pe lângă faptul că este o lege bună, ea poate să inducă şi acea, să zic, acel grad de corupţie care poate să apară şi acei, să zic, indivizi sau societăţi care să facă de fapt un trafic de certificate, pentru că la art.12 veţi vedea obligaţiile care derivă dintr-un certificat nu sunt transferabile, dar drepturile sunt transferabile şi la un moment dat o să avem societăţi care, din punct de vedere financiar sunt foarte bine aşezate, dar din punct de vedere al obiectului de activitate agricultură, nu prea au nimic de-a face. Vor fi la începutul fiecărui an, vor lua aceste certificate care, după aceea, le vor comercializa.

De aceea, eu susţin, dacă se mai poate face ceva să putem să ne exprimăm ca şi comisie asupra acestui proiect de lege, dacă nu, va trebui să aducem un amendament asupra art.12 care, în totalitate, ar trebui să fie tăiat.

De asemenea, este un alt articol aici despre forţa majoră care induce o altă situaţie faţă de cea care este în dreptul internaţional şi este foarte cunoscută în legislaţia internaţională a contractelor, referitor de "act of God". Sunt situaţii care sunt independente de voinţa părţilor contractuale şi nu ar trebui să facem noi altceva decât este în spiritul dreptului internaţional.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

La dezbateri generale. Domnule deputat Mihei, am înţeles de la dumneavoastră că propuneţi retrimiterea la comisie, da? Da.

Rog comisia să-şi spună punctul de vedere. Domnul deputat Mihei a propus retrimiterea la comisie.

Domnul Valeriu Tabără:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

De acord să fie retrimisă la comisie pentru a clarifica şi problema titlului legii pentru că este vorba şi de modificarea Legii nr.1/2004 şi de asemenea de modificarea unui articol. Şi atunci mâine încercăm să facem rapoartele suplimentare.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă supun la vot această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate s-a trimis proiectul de lege la comisie.

Domnul deputat Dan Ioan Popescu. Vă rog.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Doamna preşedinte,

Aş vrea să reiterez şi în faţa plenului Camerei Deputaţilor, Comisia de industrii a solicitat Biroului Permanent ca acest proiect de lege să-i fie repartizat şi pe fond. Şi vrem să discutăm împreună cu Comisia de agricultură tocmai pentru a se clarifica toate aspectele care sunt supuse discuţiei.

Doamna Daniela Popa:

Cred că nu puteţi decât să trimiteţi amendamente la comisie. Procedural nu ştiu cum se poate.

Domnul Dan Ioan Popescu (din sală):

Am cerut Biroului permanent săptămâna trecută acest lucru, să se retrimită la comisie.

Doamna Daniela Popa:

Este în regulă. Atunci, pe ordinea de zi, mâine, la Biroul permanent să figureze şi această chestiune.

Vă mulţumesc.

Dacă cele două comisii sunt de acord să realizeze un raport comun, este în regulă.

Trecem la următorul proiect de lege: Proiectul de Lege privind instituirea sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole.

Este procedură de urgenţă.

Comisia de agricultură vă rog să faceţi propunerile pentru timpi.

Pentru procedură, domnul Dan Ioan Popescu. Vă rog.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi acest proiect de lege îl considerăm ca fiind extrem de important pentru integrarea României în Uniunea Europeană. El nu poate fi judecat decât în strânsă legătură cu proiectul anterior de lege. De aceea, vă propunem ca să fie retrimis la Comisia de agricultură şi la fel să lucrăm împreună Comisia de industrii şi servicii cu Comisia pentru agricultură, pentru un raport comun.

Doamna Daniela Popa:

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Valeriu Tabără:

De acord cu rugămintea colegilor de la Comisia economică, ca mâine de ora 13 să ne vedem şi să le putem rezolva pe amândouă.

Doamna Daniela Popa:

Dacă vreţi să stabiliţi şi un termen, domnule deputat.

Domnul Valeriu Tabără:

Noi putem mâine să terminăm rapoartele suplimentare şi poimâine, plenul să le aibă.

Doamna Daniela Popa:

Este în regulă.

Iniţiatorul este de acord, da? Da. Bun. Se retrimite la comisie. (Din sală se strigă să se supună la vot retrimiterea proiectului de lege la comisie.)

Cine este pentru retrimiterea la comisie? Mulţumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Mulţumesc.

S-a retrimis proiectul de lege la comisie.

Urmează Proiectul de Lege pentru modificarea art.3 din Legea arendării nr.16/1994.

Procedura este procedură de urgenţă.

Invit comisia să facă propunerile pentru timpi.

Domnul Valeriu Tabără:

Cinci minute total, un minut pentru articole.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Vă supun votului aceste propuneri ale comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

S-au aprobat timpii propuşi de comisie.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Flaviu Lazin (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Doamna preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este vorba despre o adaptare impusă de acordarea la situaţia noastră de aderare la Uniunea Europeană. Se introduce un articol care dă posibilitatea şi persoanelor străine să arendeze terenuri în România.

Susţinem promovarea proiectului de lege aşa cum a fost el aprobat în comisia de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Din partea comisiei.

Din partea comisiei sau a grupurilor parlamentare?

Domnul Valeriu Tabără:

Din partea comisiei.

Doamna Daniela Popa:

A grupului. Vă rog, domnule Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

În numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat susţin această iniţiativă de modificare. De fapt, ea nu face decât să confirme o realitate pentru că la această dată sunt zeci de investitori străini în agricultură care au concesionat sau au luat sub diferite forme terenuri pe care le cultivă şi pe care le valorifică în relaţii directe cu proprietarii.

Era una dintre scăpările de la acel moment când s-a elaborat Legea arendei. Poate că nici nu era momentul la acea dată, acum însă el este absolut binevenit pentru completarea acestei legi.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Adrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Vă rog.

Domnul Andrian Sirogea Mihei:

Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine acest proiect de lege, dar în viitor va trebui să ne gândim astfel încât raporturile contractuale dintre arendaşi şi proprietari să fie mult mai transparente şi să venim în sprijinul acestor proprietari care de foarte, foarte multe ori nu prea găsesc recunoştinţa sau nu li se returnează produsele care sunt stipulate în contractele de arendare, iar datorită sărăciei din mediul rural, ei nu pot să se adreseze instanţelor de judecată.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Pentru dezbateri generale, din partea altui grup parlamentar.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D. vă rog.

Domnul Ioan Munteanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că suntem de acord cu această solicitare de modificare a Legii arendei. Am sesizat şi mai înainte că unele din legi pot fi retrimise la comisie pentru a fi îmbunătăţite. Îmi pare rău că cea de ieri cu SAPARD nu a fost, deşi foarte mulţi dintre dumneavoastră o să regretaţi votul de ieri pentru că îngreunăm situaţia oamenilor.

Este adevărat că colegul meu de dinainte care a vorbit, vorbea aici de un contract de arendă. Vreau să vă spun că din 23 martie am depus un asemenea contract cadru ca iniţiativă legislativă pentru a clarifica tocmai aceste probleme deosebite dintre arendatori şi arendaşi şi n-a intrat nici până astăzi pe ordinea de zi.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mai sunt înscrieri la cuvânt? Nu.

Invit Comisia pentru prezentarea raportului. Vă rog, domnule deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Raportul asupra Proiectului de Lege pentru modificarea art.3 din Legea arendării nr.16 din 1994.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere pe fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege pentru modificarea art.3 din Legea arendării nr.16/1994.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Legii arendării nr.16/1994, cu modificările şi completările ulterioare în scopul armonizării acesteia cu legislaţia Uniunii Europene.

Prin proiect se propune eliminarea, începând cu 1 ianuarie 2007, a restricţiilor existente faţă de cetăţenii străini în ceea ce priveşte arendarea terenurilor agricole.

Proiectul de Lege pentru modificarea art.3 din Legea arendării nr.16/1994 face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului a participat ca invitat, în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul Mugur Crăciun, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 25 de deputaţi din totalul de 25 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 23 septembrie 2005. În urma dezbaterilor, comisia propune adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa publică din 19 septembrie 2005. Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.1 şi 3 din Constituţia României, republicată, şi art.86 alin.3 pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Aş vrea să remarc că, iată, după 11 ani, o lege a avut o stabilitate de 11 ani, fără să fie cu modificări de fond, ceea ce înseamnă că mai sunt şi legi care se aşează foarte bine pe societatea românească.

Mulţumesc mult.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Vă supun atenţiei şi aprobării dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Art.I care cuprinde alin.2, 2', 3 şi 3' care se abrogă.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Art.II. Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Legea, având caracter organic, va fi supusă votului dumneavoastră la ora 12 când sunt voturile finale.

Următorul proiect este Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Procedura este procedură de urgenţă.

Biroul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci îl invit să facă propunerile pentru timpi.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Propunem cinci minute, cu două minute de articol.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Cine este pentru timpii propuşi de comisie? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Au fost adoptaţi aceşti timpi.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Baltă (consilier, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de ordonanţă de urgenţă are ca obiect modificarea şi completarea Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, în scopul corelării acestuia cu Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supraveghere a asigurărilor, precum şi ale armonizării sale cu prevederile Directivelor europene din acest domeniu, potrivit angajamentului asumat de România în cadrul procesului de negocierea Cap.III "Libera circulaţie a serviciilor".

În contextul acqus-ului comunitar, domeniile asigurărilor şi reasigurărilor reprezintă o activitate aflată într-o permanentă şi dinamică legislativă iniţiată pe baza legislaţiei statelor membre şi dezvoltată ulterior prin armonizarea acestor reglementări naţionale în scopul realizării libertăţii de circulaţiei a serviciilor, a persoanelor în cadrul pieţei interne a Uniunii Europene.

Toate aceste reglementări converg la realizarea unui regim juridic administrativ unitar la nivelul întregului spaţiu comunitar care funcţionează într-o strânsă cooperare cu legislaţiile naţionale precum şi cu structurile naţionale cu autoritate în domeniu, menite să asigure eficienţa funcţională a sistemului în interiorul spaţiului comunitar.

În contextul procesului de negociere pe care România l-a purtat în perioada februarie 2000-decembrie 2004, domeniul asigurărilor şi supravegherea funcţionării acestora a fost inclus în cuprinsul Capitolului III de negociere purtat cu Comisia Europeană, intitulat "libera circulaţie a serviciilor", fiind considerat ca având convergenţă şi cu Capitolul II ce vizează libera circulaţie a persoanelor subcapitolul "Dreptul de stabilire".

Întrucât în sistemul dreptului intern au fost preluate şi adoptate până în prezent principiile fundamentale, precizăm că în ultimele rapoarte de ţară elaborate de Comisia Europeană s-a reţinut că Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, precum şi Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, au creat cadrul general, inclusiv premisele pentru asigurarea unui cadru funcţional şi financiar necesar supravegherii prudenţiale a activităţii de asigurare în concordanţă cu acquis-ul comunitar şi cu practica internaţională în domeniu.

Analizând în perspectiva dreptului comunitar, prezentul proiect ce vizează modificarea Legii nr.136/1995, se stabileşte că modificările propuse sunt elaborate în concordanţă cu textele din reglementările comunitare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale.

Comisia. Sau din partea Grupului P.S.D.? Da. Vă rog!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul nostru parlamentar susţine acest proiect de lege. El vine şi îmbunătăţeşte actuala legislaţie în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor din România, vine şi face ca anumite lucruri care până acum nu erau reglementate în mod corect să definească mai bine acest domeniu de activitate care are în ultima perioadă de timp o dezvoltare din ce în ce mai importantă.

Credem că prin aprobarea acestui proiect de lege vom avea un plus de claritate în domeniu şi nu în ultimul rând, o lege stabilă care să poată să conducă la o dezvoltare mai accentuată a acestui sector de activitate. De aceea, grupul nostru parlamentar susţine proiectul de lege.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare doreşte cineva.

Doamna deputat Graţiela Iordache, din partea Grupului Partidului Conservator.

Aveţi cuvântul.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine acest proiect de lege, îl susţine nu numai datorită faptului că reprezintă o aliniere la acquis-ul comunitar, îl susţine în primul rând pentru faptul că răspunde necesităţilor de dezvoltare ale pieţei interne de asigurare şi reasigurare.

În ultimă instanţă, răspunde necesităţilor de dezvoltare a pieţei financiare româneşti.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare mai doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Din partea comisiei raportoare, prezentarea raportului.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Prezent proiect de lege are ca obiect de reglementare completarea Legii 136 din anul 1995, avându-se în considerare următoarele: în primul rând, s-a introdus un capitol de definiţii specifice domeniului asigurărilor folosite în scopul aplicării şi interpretării uniforme a legislaţiei.

Apoi, corelarea prevederilor privind societăţile de asigurare care practică asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu prevederile Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a eliminat bariera prin care se asigură obligatoriu şi se practică numai de către asiguratorii autorizaţi de către comisia pentru supravegherea asigurărilor, respectând astfel un principiu al dreptului de stabilire şi liberă circulaţie a serviciilor.

Precizarea situaţiilor în care persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurat.

S-au făcu precizări referitoare la acordarea despăgubirilor către persoanele păgubite prin accidente de autovehicule.

Asigurarea permiselor necesare verificării celor două fonduri, fonduri de protecţie a victimelor străzii şi fondul de compensare care se va face de la data introducerii primei unice pentru asigurarea obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terţilor în accidente de autovehicule.

Acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vreau să vă spun că, în cadrul comisiei, el a fost dezbătut şi aprobat în forma adoptată de Senat, cu unanimitate de voturi.

Propunem plenului Camerei aprobarea lui în forma aprobată de către comisie şi de către Senat.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Trecem atunci la dezbaterea pe articole.

Vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt abţineri.

Abţineri?

Adoptat.

Articolul unic. Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt abţineri.

Abţineri?

Adoptat.

La poziţia 1, art.I, pct.I, pct.9, modificarea.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Poz.2 art.I pct.14.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Poz.3, la art.I, pct.23 alin.2.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Poz.4, la art.I, pct.26 alin.3 şi art.60.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Poz.5, art.I, pct.30 alin.4 şi art.61.

Cine este pentru?Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Poz.6, la art.I, pct.31 alin.6 şi art.61.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Poz.7, la art.I, pct.34 lit.c) şi alin.1, 2 şi art.63.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Secretarii de şedinţă m-au informat că nu există cvorum de lucru, deşi această lege are caracter ordinar. Va fi supusă votului dumneavoastră la ora 12,00.

Următorul proiect de lege: Proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii minelor nr.85/2003 şi Legii petrolului nr.238/2004. Legea are caracter organic. A fost supusă dezbaterii noastre. Avem şi un raport suplimentar.

A fost retrimisă la comisie pentru modificarea titlului legii.

Din partea comisiei, vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu hotărârea plenului Camerei Deputaţilor din 14 septembrie 2005, a fost retrimis Comisiei pentru industrii şi servicii proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii minelor nr.85/2003 şi Legii petrolului nr.238/2004, în vederea întocmirii unui raport suplimentar, prin care să fie stabilit titlul proiectului de lege.

În şedinţa din 8 septembrie 2005, proiectul de lege a fost dezbătut pe articole, iar unele dintre ele au fost respinse, ceea ce a condus la modificarea obiectului şi conţinutului proiectului de lege transmis de Guvern.

Pentru a pune în acord ceea ce s-a aprobat în plenul Camerei Deputaţilor cu titlul legii, a fost nevoie de această reanaliză la Comisia pentru industrii şi servicii.

Şi, în conformitate cu atribuţiile care ne revin, vă prezentăm ca propunere spre adoptare următorul titlu: proiectul de lege privind completarea Legii minelor nr.85/2003, iar conform normelor de tehnică legislativă, articolul unic va avea următorul cuprins: "Legea minelor nr.85/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr.197 din 27 martie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă iniţiatorul are ceva de completat, vă rog.

Domnul Gheorghe Buliga (preşedintele Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale):

Doamna preşedintă de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege pus în discuţie se referă la unele modificări şi completări la Legea nr.85, care este Legea minelor, şi la Legea nr.238/2004.

Proiectul propune modificarea unor articole din Legea minelor, şi anume: propune modificarea articolului referitor la taxa de exploatare, în care se înlocuieşte taxa de exploatare calculată pe perimetrul de exploatare, cu o taxă pe valoarea producţiei realizată din activitatea de exploatare minieră.

Această propunere a apărut ca necesară, în ideea că taxa pe perimetru nu are nici o relevanţă, faţă de natura substanţei minerale utile care se exploatează, şi care poate să fie de orice fel. De asemenea, valoarea substanţei exploatate din acelaşi perimetru poate să difere chiar cu câteva ordine de mărime.

Pe acest considerent, s-a propus ca taxa de exploatare să aibă o cotă fixă de 2,5% din valoarea producţiei realizate din activităţi miniere.

De asemenea, în cadrul şedinţei din Comisia pentru industrii şi servicii s-a propus un amendament referitor la prezentarea pentru obţinerea permiselor şi a unui acord suplimentar faţă de documentele care se depun la această oră şi a unui acord încheiat cu autorităţile locale privind reabilitarea drumurilor şi construcţiilor afectate de transportul rutier al agregatelor minerale utile extrase din balastiere şi eventual cariere.

Doamna Daniela Popa:

Îmi pare rău că vă întrerup, din ceea ce am înţeles de la comisie, această lege a fost dezbătută în plenul Camerei Deputaţilor.

Urmează să fim cu toţii de acord asupra titlului şi a micii modificări din articolul unic.

Domnul Gheorghe Buliga:

În principal, sunt de acord cu modificările propuse de comisie referitoare la titlu şi nu am obiecţii.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc mult.

Vă supun atunci atenţiei dumneavoastră şi votului dumneavoastră titlul legii: Lege privind completarea Legii minelor nr.85/2003.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Precum şi modificarea articolului unic: "Legea minelor nr.85/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.197/27 martie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se completează" şi urmează textul.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Legea are caracter organic şi va fi votată la ora 12,00.

Următorul proiect de lege: proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.42/2005 privind instituirea unor măsuri de reorganizare a Casei de Economii şi Consemnaţiuni CEC S.A. în vederea privatizării. Procedura este procedură de urgenţă.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, rog să facă propunerile.

Domnul Mihai Tudose:

Mulţumesc.

Propun 15 minute dezbateri generale şi câte 1 minut de intervenţie. Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Supun aprobării dumneavoastră.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

S-au aprobat timpii propuşi de comisie.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului. Vă rog.

Doamna Mara Râmniceanu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Bună dimineaţa!

În programul de reforme structurale, convenit cu Uniunea Europeană şi Banca Mondială, se prevede privatizarea ultimelor două bănci la care statul este acţionar.

În vederea pregătirii pentru privatizare a CEC, consultantul pentru privatizare, selectat potrivit prevederilor art.5 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.19/2004, a efectuat o analiză detaliată a tuturor aspectelor din activitatea băncii.

În raportul juridic de due diligence elaborat de consultant, au fost exemplificate unele aspecte juridice, care diferenţiază CEC de restul băncilor, şi care trebuiau reglementate până la lansarea procesului de privatizare, astfel încât potenţialii investitori să poată cunoaşte detaliile băncii în care doresc să investească.

Aceste aspecte juridice se referă în principal la: existenţa unor operaţiuni derulate exclusiv de CEC; exceptări de la plata unor impozite şi taxe; neparticiparea CEC-ului la constituirea resurselor financiare ale fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar ş.a.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice, în numele Guvernului, propune şi susţine adoptarea actului normativ, în forma rezultată din raportul comisiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să ia cuvântul?

Din partea grupului parlamentar al PRM, vă rog, domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Dumitriu:

Doamna preşedinte,

Poziţia grupului parlamentar al PRM este următoarea: în contextul în care majoritatea marilor privatizări de la ora actuală reprezintă teme de scandaluri şi în condiţiile în care peste 5.000 de întreprinderi aflate în faza de postprivatizare sunt în litigiu, noi considerăm că riscurile la care expunem principalul depozitar al economiilor populaţiei este mult prea mare.

De aceea, şi din multe alte considerente, PRM este împotriva oricărei forme de privatizare şi reorganizare a CEC-ului. Avem obiecţii şi pe fond, şi la articole.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă rog, din partea grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Tănăsescu, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc. doamna preşedinte.

Eu cred că acest proces al privatizării CEC-ului este unul foarte important pentru modul în care piaţa bancară românească va arăta în perioada anilor care urmează.

Această instituţie care datează de foarte mulţi ani, cred că este cea mai veche instituţie bancară din România, trebuie restructurată, trebuie refăcută, ca să răspundă noilor cerinţe, cerinţelor pe care Uniunea Europeană le impune unui sistem bancar sănătos.

Există foarte mulţi care spun: domnilor, CEC-ul nu trebuie privatizat; este mândria noastră; este cea mai bună şi cea mai frumoasă bancă. Dar, din păcate, pe parcursul anilor, funcţiile acestei instituţii s-au deteriorat foarte mult, şi ca atare, fără o injecţie de capital străin, fără o injecţie de un management superior, această instituţie foarte prestigioasă pentru ţara noastră nu va putea să supravieţuiască concurenţei care există pe piaţa bancară în prezent.

De aceea, grupul nostru parlamentar consideră că privatizarea CEC-ului este un pas înainte în ceea ce priveşte integrarea în Uniunea Europeană. Acest proces de privatizare a fost început în anul 2004 şi, sigur, probabil, va fi finalizat în cursul acestui an sau la începutul anului viitor. Această privatizare, însă, trebuie să ţină cont de nişte cerinţe ale pieţei, trebuie să ţină cont de ceea ce piaţa doreşte de la o instituţie precum CEC-ul şi sunt convins că prin acest proces, cel care va fi capabil şi va câştiga această licitaţie, acel investitor strategic să păstreze tradiţia CEC-ului, să păstreze faptul că această instituţie are legături până în ultimul sat al României şi printr-o nouă instituţie bancară, aceasta să fie capabilă să dezvolte mediul rural şi satul românesc.

De aceea, grupul nostru parlamentar este pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, Doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

CEC-ul are cea mai numeroasă reţea de sucursale din ţară: este vorba de peste 3.000 de unităţi. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră au fost în această instituţie. Şi cei care au fost, au constatat cu surprindere că este o relicvă a ceea ce a fost înainte de 1989 sistemul bancar şi o instituţie financiară din România.

Noi susţinem adoptarea acestei legi şi privatizarea CEC-ului, pentru că dacă aţi fost acolo şi aţi văzut, la ora actuală se procedează, se scrie de mână, se stă la coadă ore în şir şi aceşti oameni amărâţi, ai nimănui, pentru puţinul, bruma de economii pe care o au acolo, stau în nişte condiţii care nu sunt de suportat.

Deci, suntem pentru privatizarea CEC-ului şi vom susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea grupului Conservator, doamna deputat Graţiela Iordache, aveţi cuvântul.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să urmez recomandarea preşedintelui comisiei şi am să fiu foarte scurtă. Drept pentru care, de fapt, discursul meu va fi foarte scurt, am să încep prin a spune că grupul parlamentar al Partidului Conservator este în favoarea acestui proiect de lege.

Suntem categoric pentru privatizarea acestei instituţii bancare. În acelaşi timp, considerăm că este timpul şi momentul ca în România să se renunţe la acele metode tradiţionale de privatizare numai prin intermediul investitorului strategic, metode tradiţionale care nu întotdeauna au adus într-adevăr eficienţă, progres în economia românească.

Considerăm că este timpul şi momentul ca să se utilizeze metode moderne de privatizare, cum este cea a pieţei de capital, aceasta având drept avantaj creşterea transparenţei deciziei în activitatea unei instituţii de o asemenea importanţă şi, de ce nu, evitarea pe viitor a unor situaţii în care o astfel de instituţie să fie amestecată în scandalul de genul celor FNI.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea altor grupuri parlamentare, dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Atunci invit comisia raportoare să prezinte raportul.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Tudose:

Mulţumesc, Doamna preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.89 şi 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.42/2005 privind instituirea unor măsuri de reorganizare a CEC în vederea privatizării, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

Au fost primite avizele favorabile de la Consiliul Legislativ, precum şi de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Acest proiect a fost luat în discuţie în şedinţa comisiei din data 16 septembrie 2005, iar din totalul de 23 de deputaţi prezenţi, 22 au votat pentru adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată de Senat.

De asemenea, a fost şi un amendament respins şi un vot împotrivă.

Proiectul face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Supun atenţiei şi votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Titlul legii este adoptat.

Articolul unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Articolul unic este adoptat.

Art.1 din ordonanţă.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Art.1 este adoptat.

Art.2 cu cele două alineate.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Art.2 adoptat.

Art.3, cu cele patru alineate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Art.4, cu cele 3 alineate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Art.4 adoptat.

Art.5, cu cele două alineate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Art.5 adoptat.

Art.6.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Art.6 adoptat.

Art.7.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Art.7 adoptat.

Art.8.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Art.8 adoptat.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dragoş Dumitriu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi considerăm că actuala formă care a fost adoptată astăzi contravine scopului pentru care a fost creat CEC-ul, întrucât el a fost creat ca o bancă pentru deponenţi, destinată micilor deponenţi.

De asemenea, în ceea ce priveşte siguranţa depunerilor, considerăm că Ordonanţa nr.39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea fondului de garantare şi-a dovedit până acum utilitatea, în cazul atâtor scandaluri bancare.

De asemenea, vom contesta la Curtea Constituţională şi dreptul statului de a vinde acţiuni la CEC, întrucât CEC-ul nu a fost fondat pe baza investiţiilor statului, ci din profitul rezultat din depunerile micilor deponenţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, dar explicarea votului, de regulă, se realizează după votul final la lege, vot care se va realiza la ora 12,00.

Următorul proiect de lege: proiectul de Lege privind ratificarea Deciziei nr.3/2005 a Consiliului de asociere România - Uniunea Europeană privind îmbunătăţirea regimului comerţului cu produse agricole transformate prevăzute în Protocolul nr.3 la Acordul European. Procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului? Comisia, da, pentru timpii acordaţi dezbaterii noastre. Domnul deputat Dan Ioan Popescu, preşedintele comisiei.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Vă propun 10 minute pentru dezbatere şi 1 minut pentru fiecare articol în parte.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Sunt adoptaţi timpii propuşi.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri.

Iniţiatorul, poftiţi, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Radu (subsecretar de stat, Ministerul Economiei şi Comerţului):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Decizia nr.3 a Consiliului de asociere se înscrie în prevederile evolutive ale acordului de asociere, semnat de România cu Uniunea Europeană. Ea tratează îmbunătăţirea regimului comerţului cu produse agricole transformate şi deschide pe această cale posibilităţi noi, atât de export din România în Uniunea Europeană, cu taxe vamale reduse sau eliminate în Uniunea Europeană, cât şi de import de o serie de produse agricole transformate, în special cele care constituie bază pentru încorporarea în producţii ulterioare în România.

Susţinem adoptarea proiectului de lege privind ratificarea acestei decizii.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul Mihei Andrian-Sirojea, din partea grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine acest proiect de lege, care nu face altceva decât să aducă nişte clarificări în regimul comerţului cu produse agricole transformate. Nu este vorba de produse modificate genetic. Au fost nişte discuţii în acest sens, în comisie. Este o lege care clarifică acest comerţ şi este benefică.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea altor grupuri parlamentare, dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei, vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor - republicat - Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere şi avizare în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de lege privind ratificarea Deciziei nr.3/2005 a Consiliului de asociere România - Uniunea Europeană privind îmbunătăţirea regimului comerţului cu produse agricole transformate, prevăzut în Protocolul nr.3 la Acordul European, transmis cu adresa PLX-346/6 septembrie 2005.

Consiliul Legislativ a avizat proiectul de lege. La fel Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi Comisia pentru buget-finanţe şi bănci.

Obiectul prezentului proiect de lege îl consideră ratificarea Deciziei nr.3/2005 a Consiliului de asociere România-Uniunea Europeană privind îmbunătăţirea regimului comerţului cu produse agricole transformate, prevăzute în Protocolul nr.3 la Acordul European.

În baza acordului, ratificat prin Legea nr.20/1993, s-a constituit Consiliul de Asociere România-Uniunea Europeană, care are în competenţă adoptarea de decizii.

Măsurile de îmbunătăţire a regimului comerţului, prevăzute de această decizie, se referă la aplicarea taxelor vamale indicate în cele două anexe, la importul în comunitate al bunurilor originare din România, precum şi la importul în România al bunurilor originare din comunitate.

Comisia pentru industrii şi servicii, la care au participat 21 din 23 de membri, şi-a dat votul în unanimitate pentru acest proiect de lege, cu un amendament la titlul legii.

Doamna Daniela Popa:

Lucrăm atunci pe raportul comisiei.

La poz.1, titlul legii.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Avem un amendament, şi anume de a completa titlul legii cu după virgulă, "semnată la Bruxelles la 5 iulie 2005". Deci, titlul legii va fi: Lege privind ratificarea Deciziei nr.3/2005 a Consiliului de asociere România-Uniunea Europeană privind îmbunătăţirea regimului comerţului de produse agricole transformate, prevăzute în Protocolul nr.3 la Acordul European, semnată la Bruxelles la 5 iulie 2005.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Iniţiatorul este de acord? Este în regulă.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Titlul legii a fost adoptat.

Articolul unic. Cred că este aceeaşi completare de care aţi vorbit, domnule preşedinte, mai devreme.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Articolul unic a fost adoptat.

Votul final la ora 12,00.

Urmează Proiectul de Lege privind acceptarea Codului pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezoluţia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979, a amendamentelor la Codul MODU 1979 adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Anexa 18 din Raportul Comitetului Securităţii Maritime la a cincizeci şi noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, precum şi a Codului din 1989 pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A.649(16) la Londra la 19 octombrie 1989, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin Anexa 17 din Raportul Comitetului Securităţii Maritime la a cincizeci şi noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991 şi prin Rezoluţia MSC.38(63) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 19 mai 1994.

Din partea comisiei sesizate în fond, ca timpi, vă rog.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Doamna preşedinte, fiind o lege tehnică, vă propun maximum cinci minute pentru dezbateri şi un minut pe fiecare articol.

Doamna Daniela Popa:

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nimeni.

Abţineri?

Adoptat.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Septimiu Buzaşu (ministru delegat pentru Lucrări Publice şi Amenajarea Teritoriului):

Proiectul de lege preia legislaţia naţională, codul pentru construcţia şi echipamentul unităţilor de foraj, în vederea stabilirii unor norme aplicabile respectivelor instalaţii plutitoare, astfel încât să faciliteze deplasarea şi exploatarea rampei internaţionale în condiţii de siguranţă.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul Andrian Mihei, din partea Grupului Conservator.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

România este membră a Organizaţiei Maritime Internaţionale. Acest proiect de lege nu face altceva decât să transpună legislaţia din domeniu, reglementările Organizaţiei Maritime Internaţionale în legislaţia naţională.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu mai doreşte nimeni să ia cuvântul.

Din partea comisiei? Vă rog, domnule preşedinte, Dan Ioan Popescu.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Doamna preşedinte,

Pentru că titlul este foarte lung, dumneavoastră l-aţi expus în mod detaliat, aşa cum este normal, daţi-mi voie să vă prezint numai raportul.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru avizare şi dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind acceptarea Codului pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin, adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezoluţia A414, la Londra, la 15 noiembrie 1979, a amendamentelor la Codul MODU 1979, adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Anexa 18 din raportul Comitetului Securităţii Maritime, la a cincizeci şi noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, precum şi a Codului din 1989 pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin, adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A649 la Londra la 19 octombrie 1989, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin Anexa nr. 17 din raportul Comitetului Securităţii Maritime la a cinecizeci şi noua sa sesiune la Londra, la 13-24 mai 1991 şi prin Rezoluţia MSC 38(63) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 19 mai 1994.

Codul pentru construcţia şi echipamentele unităţilor de foraj marin a fost elaborată în vederea stabilirii unor norme internaţionale aplicabile respectivelor instalaţii plutitoare, astfel încât să faciliteze deplasarea şi exploatarea în ape internaţionale, în condiţii de maximă siguranţă.

Acest proiect de lege a fost avizat favorabil de către Consiliul Legislativ. De asemenea, am primit aviz favorabil de la Comisia pentru politică externă.

La şedinţa comisiei au participat 21 de parlamentari din cei 23 şi în totalitate au votat pentru acest proiect de lege.

De aceea, vă supunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de iniţiatori.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

În unanimitate titlul legii a fost adoptat.

Articolul 1.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Articolul 1 adoptat.

Articolul 2.

Pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri?

Articolul 2 adoptat.

Articolul 3.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Articolul 3 adoptat.

Articolul 4.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nici abţineri.

În unanimitate, art. 4 a fost adoptat.

Votul final la ora 12,00.

Urmează Proiectul de Lege privind aprobarea Deciziei Comitetului Mixt România - Turcia nr. 12/2005, referitoare la decizia de amendare a Protocolului D privind definirea noţiunii de produse originare şi metodele de cooperare administrativă, în cadrul Acordului de Comerţ Liber dintre România şi Turcia.

Din partea iniţiatorului dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Radu:

Decizia nr. 12 a Comitetului mixt în cadrul Acordului de comerţ liber dintre România şi Uniunea Europeană are ca element esenţial introducerea în protocolul referitor la regulile de origine a conceptului pan-euro-mediteranean privind determinarea originii mărfurilor care intră în comerţul reciproc.

Are un caracter, pe de o parte, politic, de preluare a noii orientări din politica comercială comunitară, în conformitate cu Conferinţa ministerială de la Palermo din 2003 şi pe de altă parte lărgeşte posibilităţile de comerţ dintre România şi Turcia.

Susţinem adoptarea proiectului de lege privind acceptarea acestei decizii.

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor).

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiei are cuvântul domnul deputat Dan Ioan Popescu.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art. 89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea Deciziei Comitetului Mixt România - Turcia nr. 12/2005, referitoare la decizia de amendare a Protocolului D privind definirea noţiunii de produse originare şi metodele de cooperare administrativă, în cadrul Acordului de Comerţ Liber dintre România şi Turcia, transmis cu adresa PLX 349 din 6 septembrie 2005, înregistrată la Comisia pentru industrii şi servicii cu nr. 23/135/2005.

Consiliului Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, de asemenea Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au dat aviz favorabil acestui proiect de lege.

Proiectul de lege, în fond, are ca obiect de reglementare acceptarea deciziei Comitetului Mixt nr. 12/2005, referitoare la amendamentele vizând Protocolul D privind definirea noţiunii de produse originare şi metodele de cooperare administrativă, în cadrul Acordului de comerţ liber dintre România şi Turcia.

Decizia de amendare a Protocolului D, ce face obiectul prezentei legi, este în conformitate cu deciziile celei de-a treia Conferinţe ministeriale Uniunea Europeană - Ţările mediteraneene, privind comerţul euro-mediteraneean, desfăşurată la Palermo pe 7 iulie 2003 şi care asigură extinderea sistemului cumulului pan-european de origine la ţările mediteraneene.

Includerea în protocolul de origine a cumulului pan-european mediteraneean reprezintă o acţiune concretă în acest domeniu şi are ca efect dinamizarea schimburilor comerciale bilaterale româno-turce, precum şi facilitatea atragerii de investiţii străine pe piaţa românească şi creşterea prezenţei produselor româneşti pe pieţele ţărilor partenere de acorduri.

Preverile Deciziei nr. 12/2005 a Comitetului Mixt sunt de natură să completeze cadrul juridic al relaţiilor comerciale dintre România şi Turcia.

Supunem analizei plenului Camerei Deputaţilor acest proiect de lege, cu o serie de amendamente propuse de către comisie.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale din partea grupurilor parlamentare? Dacă nu, propun să trecem la dezbaterea legii.

Titlul legii, cu amendamentele propuse. Vă rog.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În titlul legii, în raportul pe care-l am în faţă, există două erori materiale, pe care doresc să vi le semnalez: "Lege pentru aprobarea Deciziei Comitetului Mixt România - Turcia nr. 12/2005 referitoare la Decizia de amendare a Protocolului", nu "de amendarea Procolului D privind definirea noţiunii"!

Dacă le-aţi remarcat, vă rog să-mi permiteţi să dau citire titlului corect: "Lege pentru aprobarea Deciziei Comitetului Mixt România - Turcia nr. 12/2005 referitoare la Decizia de amendare a Protocolului D privind definirea noţiunii de produse originare şi metodele de cooperare administrativă, în cadrul Acordului de comerţ liber dintre România şi Turcia, semnat la Ankara la 29 aprilie 2997".

Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Cu amendamentele făcute de domnul deputat, iniţiatorul?

Domnul Vasile Radu:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi încă o mică observaţie care este o corelare gramaticală, de fapt este o eroare materială minoră. Este vorba de partea finală a titlului şi respectiv a articolului unde se spune: "semnat la Ankara" şi aşa mai departe. Trebuie să fie "semnată" - feminin - "la Ankara", ca să se acorde cu "decizia".

Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Cu amendamentele respective, dacă sunteţi de acord cu titlul legii? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic este nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat.

Mulţumesc.

Vot final la ora 12,00.

Proiectul de Lege pentru acceptarea Anexei IV, revizuită, la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată de Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, adoptată de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.115(51) a Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 1 aprilie 2004.

Din partea iniţiatorului?

Domnul Septimiu Buzaşu:

Proiectul de lege a fost emis pentru preluarea în legislaţia naţională a unei anexe, Anexa IV, a Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave. Această anexă a fost preluată în legislaţia a 21 de state ale Uniunii Europene. Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Dan Ioan Popescu.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere şi avizare în fond cu Proiectul de Lege pentru acceparea Anexei IV revizuită la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată de Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, adoptată de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.115(51) a Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 1 aprilie 2004.

Proiectul de lege a fost emis pentru preluarea în legislaţia naţională a Anexei IV - Reguli pentru prevenirea poluării cu ape uzate de la nave, ca Convenţia Internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul din 1978, ţinând seama că această anexă a fost preluată în legislaţia a 21 de state membre a Uniunii Europene.

Proiectul de lege a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ şi, de asemenea, de la Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului.

Vă supunem, domnule preşedinte, spre dezbatere şi avizare acest proiect de lege, care face parte din categoria legilor ordinare, în forma prezentată de iniţiator, însă cu o serie de amendamente propuse de comisie, mai mult ca reformulări, decât ca modificări ale textului efectiv.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

La dezbateri generale cine doreşte să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare? Vă rog.

Domnul Adrian-Sirojea Mihei:

România este membră a Organizaţiei Maritime Internaţionale. Această lege nu face altceva decât să fie o traducere mot-a-mot a legislaţiei adoptate în cadrul acestei Organizaţii Maritime Internaţionale. România a semnat în decursul anilor mai multe amendamente şi referiri la acest protocol.

Cu toate că nu mai avem flotă maritimă, noi suntem de acord cu această legislaţie. Poate este un punct zero de unde putem să plecăm şi să ne gândim la o lege care să favorizeze în viitorul foarte apropiat revigorarea flotei maritime.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale? Dacă nu, vă propun să trecem la dezbaterea pe fond a legii.

Titlul legii, cu amendamentele propuse şi avizate în cadrul comisiei.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 1, cu amendamentele propuse şi acceptate de comisie.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 2 este nemodificat.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 3, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Vot final la ora 12,00.

Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la Anexele Protocolului din 1978 referitor la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL 73/78), adoptate de către Organizaţia Maritimă Internaţională la Londra prin Rezoluţiile MEPC.111(50) la 4 decembrie 2003 şi MEPC.116(51) la 1 aprilie 2004.

Din partea iniţiatorului?

Domnul Septimiu Buzaşu:

Proiectul de lege preia în legislaţia naţională mai multe amendamente la anexele Protocolului din 1978 referitor la Convenţia Internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, convenţie modificată prin Protocolul încheiat la Londra pentru perfecţionarea aspectelor tehnice prevăzute în anexele la această convenţie.

Aspectele tehnice se referă la următoarele anexe: reguli pentru prevenirea poluării cu hidrocarburi; reguli pentru controlul poluării cu substanţe lichide nocive în vrac; reguli pentru prevenirea poluării cu substanţe dăunătoare transportate pe mare sub formă ambalată; reguli pentru prevenirea poluării cu ape uzate de la nave; reguli pentru prevenirea poluării cu gunoi de la nave şi reguli pentru prevenirea poluării aerului de către nave.

Este o lege strict tehnică.

Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte, din partea comisiei?

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere şi avizare în fond cu Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la Anexele Protocolului din 1978 referitor la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de către Organizaţia Maritimă Internaţională la Londra prin Rezoluţiile MEPC.111(50) la 4 decembrie 2003 şi MEPC.116(51) la 1 aprilie 2004.

Organizaţia Maritimă Internaţională, organizaţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, având ca obiect de activitate elaborarea cadrului juridic, tehnic şi organizatoric privind navigaţia maritimă în apele internaţionale a adoptat mai multe amendamente la Convenţia Internaţională din 1973, pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17 februarie 1978, pentru perfecţionarea aspectelor tehnice prevăzute în anexele la această convenţie.

Acest proiect de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, iar la comisia a primit şi avizul favorabil de la Comisia pentru administraţie publică, precum şi de la Comisia pentru politică externă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Vă propunem, domnule preşedinte, ca acest proiect de lege să fie adoptat în forma prezentată de către iniţiator. Precizez faptul că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La dezbateri generale dacă doreşte cineva să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Aşa cum am mai precizat, România face parte din Organizaţia Maritimă Internaţională. Navele maritime, sub pavilion românesc, chiar dacă noi nu aveam în legislaţia naţională această reglementare, erau obligate în apele internaţionale să se supună acestor reglementări. Aşa cum şi iniţiatorul a spus, această lege nu face altceva decât să fie o traducere mot-a-mot a convenţiei, a amendamentelor IMO la Convenţia Marpool.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator este pentru votarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Dacă mai doreşte altcineva să ia cuvântul pe dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare? Dacă nu, trecem la dezbaterea legii pe fond.

Titlul legii, în forma adoptată de iniţiator.

Dacă sunt voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Titlul legii a fost aprobat.

Articolul 1 rămâne nemodificat.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Aprobat.

Articolul 2 rămâne nemodificat.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Articolul 3 rămâne nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Rezoluţia MPC 111 adoptată la 4 decembrie 2003, în forma iniţială, nemodificată.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Adoptat.

Anexa 1, nemodificată.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptată.

Anexa nr. 2 nemodificată.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptată.

Anexa nr. 3, nemodificată.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptată.

Anexa nr. 4, nemodificată.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptată.

Rezoluţia MPC 116, adoptată la 1 aprilie 2004, nemodificată.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptată.

Anexa la această rezoluţie, nemodificată.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptată.

Vot final la ora 12,00.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 122/2005 pentru ratificarea Acordului cadru de împrumut între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la Bucureşti la 28 iulie 2005 şi la Paris la 1 august 2005. Este procedură de urgenţă.

Potrivit Regulamentului, din partea comisiei, timpii pentru luările la cuvânt şi pentru dezbateri generale. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Propunem cinci minute cu un minut.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc.

Dacă sunteţi de acord cu timpii propuşi de comisie?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

S-au adoptat timpii de dezbateri.

Potrivit Regulamentului, dezbaterea proiectului. Din partea iniţiatorului?

Doamna ministru, vă rog.

Doamna Mara Râmniceanu:

Având în vedere amploarea deosebit de gravă a inundaţiilor din anul 2005, care au deteminat deteriorări majore ale infrastructurii rutiere şi feroviare din zonele afectate, în vederea refacerii lucrărilor de apărare distruse, Ministerul Transporturilor, Construcţiei şi Turismului a identificat porţiunile din reţeaua de drumuri şi căi ferate cu cel mai ridicat grad de deteriorare în urma precipitaţiilor şi a adoptat o serie de măsuri corespunzătoare.

Deoarece sprijinul financiar acordat de bugetul de stat nu poate acoperi în întregime necesarul de fonduri pentru efectuarea lucrărilor de investiţii, au fost identificate surse de finanţare complementare.

Costul total al proiectului este estimat la circa 64 de milioane de euro, din care 51 de milioane 200 reprezintă împrumutul acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, restul de 12 milioane 800 de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiei şi Turismului.

Beneficiarul împrumutului, respectiv Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. are obligaţia de a realiza proiectul până la finele anului 2007.

Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine adoptarea actului normativ în forma rezultată din raport. Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, doamna ministru.

Din partea grupurilor parlamentare, la dezbateri generale? Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, doamna deputat.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator apreciază această iniţiativă legislativă ca fiind deosebită, mai ales la nivelul consecinţelor pe care le are asupra rezolvării problemelor lăsate de inundaţii.

În consecinţă, Grupul Partidului Conservator susţine aprobarea acest proiect legislativ. Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Dacă mai doreşte altcineva să ia cuvântul la dezbateri generale?

Dacă nu, reprezentantul comisiei? Domnul deputat Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare această ratificare a Acordului Cadru de Împrumut între România, pe de o parte, şi Banca de Dezvoltare a Consiliului European, pe de altă parte, în valoare de 51,2 milioane de euro, pentru finanţarea Proiectului privind reabilitarea reţelelor rutiere şi feroviare deteriorate în urma inundaţiilor din primăvara acestui an. Împrumutul este acordat pe o perioadă de 20 de ani, cu 5 ani perioadă de graţie, cu o dobândă subvenţionată prin Fondul Fiduciar Selectiv.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituţie.

La nivelul comisiei, acest proiect de lege a fost adoptat cu unanimitate de voturi, comisia propunând plenului adoptarea lui în forma prezentată de către Guvern. Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

La dezbaterea pe articole.

Titlul legii, în forma iniţială. Dacă sunt observaţii?

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 1, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 2, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 3, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 4, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 5, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Vot final, la ora 12,00.

Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Austria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a Protocolului anexă, semnate la Bucureşti la 30 martie 2005.

Din partea iniţiatorului?

Doamna Mara Râmniceanu:

Pentru dezvoltarea cooperării economice, a schimburilor comerciale, tehnico-ştiinţifice şi culturale între România şi Austria, s-a convenit renegocierea Convenţiei de evitare a dublei impuneri semnate în anul 1976. Principalele reglementări ale prezentului act normativ sunt: pentru veniturile sub formă de dividende realizate de către rezidenţii unuia din statele contractante din activităţi desfăşurate pe teritoriul celuilalt stat contractant, se aplică o cotă de zero, atunci când participarea la capitalul social al societăţii plătitoare de dividende este de cel puţin 25%, şi cota de 5%, în celelalte cazuri; veniturile reprezentând dobânzi şi redevenţe se vor impozita şi în ţara din care se plătesc, cu o cotă de 3% aplicată la suma brută a acestor venituri. O altă prevedere, profiturile realizate de un şantier de construcţii şi cele generate de un proiect de construcţii ori de montaj se vor impune în statul în care se desfăşoară activitatea, numai în cazul în asemenea activităţi depăşesc o perioadă mai mare de 12 luni.

Celelalte prevederi sunt comune cu noile directive ale Uniunii Europene.

Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine adoptarea actului normativ în forma rezultată din raport. Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul deputat Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Austria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a Protocolului anexă, care au fost semnate în martie 2005, de către cei doi miniştri de finanţe ai României şi Republicii Austria. Constituind un tratat la nivel de stat, convenţia şi protocolul urmează, potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, să fie supuse Parlamentului, spre a le ratifica prin lege.

Acest text al convenţiei, aşa cum a fost prezentat, în linii mari, de către inţiator, vine şi aliniază principiilor OECD Convenţia de evitare a dublei impuneri între România şi Austria.

Acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 75 din Constituţia României.

Comisia a dezbătut şi a analizat acest proiect de lege, a votat şi a adoptat cu unanimitate de voturi proiectul de lege şi propune plenului Camerei adoptarea lui în forma prezentată de către Guvern. Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii, nemodificat.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Articolul unic, nemodificat.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă

Abţineri?

Adoptat.

Votul final, la ora 12,00.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, adoptată la Strasbourg la 24 noiembrie 1983.

Din partea iniţiatorului?

Domnul Mihai Marian Eftimescu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La data de 24 noiembrie 1983, a fost adoptată Convenţia europeană privind despăgubirea victimelor infracţiunilor cu violenţă, urmată de Recomandarea nr. R 85 privind poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi procesual penal.

Convenţia europeană în discuţie îşi propune următoarele obiective: să armonizeze la nivel european standarde minime pentru despăgubirea victimelor infracţiunilor violente şi să dea acestor reguli o forţă juridică obligatorie; să asigure cadrul juridic al cooperării internaţionale în domeniu, în particular, prin promovarea despăgubirii victimelor străine de statul pe teritoriul căruia a fost săvârşită infracţiunea şi asistenţa judiciară reciprocă în toate situaţiile interesând despăgubirea.

Convenţia reglementează obligativitatea statelor devenite părţi la această convenţie de a acorda despăgubiri victimelor infracţiunilor violente săvârşite cu intenţie sau care sunt rezultatul unei vătămări corporale sau al unei tentative de omor.

Problematica despăgubirii victimelor infracţiunilor violente s-a aflat, totodată, în atenţia instituţiilor Uniunii Europene, având în vedere obiectivul acesteia de a crea şi menţine un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie. În acest sens, trebuie amintită Decizia-cadru a Uniunii Europene din 15 martie 2001 privind poziţia victimelor în procedura penală.

România a semnat Convenţia europeană privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente la 8 aprilie 2005, cu ocazia participării ministrului român al justiţiei la cea de a XXVI-a Conferinţă a miniştrilor europeni ai justiţiei, care a avut loc la Helsinki. Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul deputat Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu acest proiect de lege. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil proiectul de lege în forma prezentată de iniţiator. De asemenea, Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege în forma prezentată de iniţiator. Avem şi Consiliul Legislativ, care a avizat favorabil proiectul de lege.

Ca obiect, proiectul de lege are ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, adoptat la Strasbourg la 24 noiembrie 1983.

Prin convenţia supusă ratificării se urmăreşte armonizarea la nivelul european a standardelor minime pentru despăgubirea victimelor infracţiunilor violente şi asigurarea cadrului juridic al cooperării internaţionale în domeniu prin promovarea despăgubirii victimelor străine de statul pe teritoriul căruia a fost săvârşită infracţiunea.

În urma dezbaterii, Comisia juridică a hotărât supunerea spre adoptare a proiectului de lege în forma propusă de iniţiator.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Dacă nu doreşte, trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii, nemodificat.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 1, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 2, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Rămâne pentru vot final.

Proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961.

Din partea iniţiatorului?

Domnul Mihai Marian Eftimescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961 recomandă ca persoanele apatride de facto să fie tratate, în măsura în care este posibil, ca persoane apatride de jure, pentru a le da posibilitatea să dobândească o cetăţenie efectivă, recunoscându-se astfel legătura ce există între lipsa cetăţeniei, lipsa protecţiei naţionale şi apatrizii de facto.

Convenţia din 1961 înglobează principii deja unanim recunoscute în dreptul internaţional şi este un punct de referinţă util pentru legislaţiile referitoare la cetăţenie, putând contribui la rezolvarea unor conflicte de drept, şi demonstrează hotărârea comunităţii internaţionale de a reduce cazurile de apatridie.

Importanţa aderării la Convenţia din 1961 se reflectă atât în plan naţional cât şi în plan internaţional. Pe plan naţional, beneficiile aderării la acest important instrument se pot sintetiza în: dezvoltarea protecţiei drepturilor omului, realizarea dreptului la protecţie naţională pentru individ şi pentru stat, a dreptului de a acorda această protecţie, recunoaşterea unei legături autentice şi efective între individ şi stat, îmbunătăţirea solidarităţii şi a stabilităţii naţionale. Pe plan extern, avantaje, câteva: cooperarea cu comunitatea internaţională în privinţa reducerii şi eliminării apatridiei, îmbunătăţirea relaţiilor şi a stabilităţii internaţionale, aplicarea drepturilor omului şi a standardelor umanitare ş.a.m.d.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul deputat.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată cu dezbaterea în fond a acestui proiect de lege, Camera Deputaţilor fiind prima Cameră sesizată.

Convenţia referitoare la reducerea cazurilor de apatridie are ca principal obiectiv adoptarea unei legislaţii a cetăţeniei în care să se regăsească standardele prescrise cu privire la dobândirea sau pierderea cetăţeniei.

Aderarea României la acest instrument internaţional se integrează în eforturile tuturor statelor de a reduce şi, în final, de a elimina fenomenul apatridiei.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. În urma dezbaterii, Comisia juridică propune spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor proiectul de lege în forma prezentată de iniţiator.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii, nemodificat.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Articol unic, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Rămâne pentru procedură de vot final.

Proiectul de Lege privind aderarea României la Convenţia privind statutul apatrizilor, adoptată la New York la 28 septembrie 1954.

Din partea iniţiatorului?

Domnul Mihai Marian Eftimescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Convenţia din 1954 a Naţiunilor Unite referitoare la statutul apatrizilor este, până în prezent, principalul instrument internaţional adoptat în scopul reglementării şi ameliorării situaţiei apatrizilor şi al asigurării fără discriminare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.

Aderarea la Convenţia din 1954 este importantă, pentru că stabileşte cadrul standard de tratament al persoanelor apatride. Prin aderarea la această convenţie se oferă stabilitate persoanelor şi li se garantează respectarea anumitor drepturi fundamentale, cum sunt: accesul la justiţie şi educaţie, dreptul de proprietate şi libertatea de practicare a propriei religii. Acest factor stabilizator contribuie totodată la diminuarea potenţialului deplasărilor de persoane.

Prin aderarea la această convenţie, autorităţile române vor avea la dispoziţie o serie de instrumente care să contribuie, pe de o parte, la rezolvarea unor cazuri de apatridie de facto, iar, pe de altă parte, la integrarea în România a apatrizilor de origine română repatriaţi, aceşti apatrizi trebuind sprijiniţi în vederea redobândirii cetăţeniei române sau pentru a se putea stabili în România ca apatrizi, dacă vor.

Pe plan internaţional, beneficiile conferite de aderarea la convenţie se reflectă în dezvoltarea protecţiei drepturilor omului, câteva din avantajele pe care le presupune aderarea le reprezintă aplicarea drepturilor omului şi a standardelor umanitare, îmbunătăţirea relaţiilor şi a stabilităţii internaţionale, precum şi rezolvarea efectivă a diferendelor referitoare la cetăţenie. Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul deputat Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art. 89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenţia privind statutul apatrizilor, adoptată la New York la 28 septembrie 1954.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Prin aderarea la această convenţie internaţională, autorităţile române vor avea la dispoziţie o serie de instrumente care să contribuie la rezolvarea unor cazuri de apatridie de facto precum şi la reintegrarea în România a apatrizilor de origine română repatriaţi.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. De asemenea, proiectul de lege a fost avizat favorabil de Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi de Comisia pentru politică externă.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

În urma dezbaterii, comisia propune spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenţia privind statutul apatrizilor, adoptată la New York, la 28 septembrie 1954, în forma prezentată de inţiator. Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 1, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 2, nemodificat.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Rămâne în procedură de vot final.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Adăşeni, judeţul Botoşani. Din partea inţiatorilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia de administraţie?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

S-a desfiinţat, domnule!

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Din partea Comisiei de administraţie?

Se amână.

Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Din partea iniţiatorului?

Din partea comisiei sesizate în fond, doamna preşedintă Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prezintă, prin art. 10 alin. 1 lit. a), o interdicţie legată de transferul cadrelor didactice din mediul rural în cel urban, încălcând Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, art. 1 alin. 2 lit. j), încâlcându-se principiul conform căruia "la studii egale, drepturi egale". Prezenta propunere legislativă elimină această situaţie de contradicţie.

Este vorba de o lege din categoria legilor organice, la care au participat şi reprezentanţii sindicatelor din învăţământ.

În urma dezbaterii, comisia propune respingerea propunerii legislative din următoarele motive: prevederile actuale nu împiedică accesul, atât în mediul urban, cât şi rural, al celor care au absolvit acelaşi tip de studii, pe bază de concurs, iar adoptarea proiectului de lege ar deschide calea unor migraţii ale cadrelor didactice, care ar afecta atât mediul rural cât şi cel urban.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Dezbateri pe fond, vă rog?

Domnul Petru Andea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deşi îmbrăcată în cuvinte frumoase, legate de discriminare, iniţiativa legislativă ce ne-a fost supusă atenţiei pare că rezolvă unele probleme sociale, dar creează şi perturbă serios sistemul de învăţământ, mai ales din mediul rural, deschide o cale, aşa cum s-a subliniat şi în raportul comisiei, o hemoragie dinspre sat înspre oraş şi ocoleşte forma legală şi firească de titularizare în învăţământ în oraş, şi anume, concursul.

Este motivul pentru care Grupul parlamentar al PSD este de acord cu propunerea comisiei de respingere a iniţiativei legislative. Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, vă reamintesc că prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Trecem direct la vot.

Cine este pentru respingere? Mulţumesc.

Voturi împotriva respingerii?

Abţineri? 1 abţinere.

Mulţumesc.

Vot final la ora 12,00.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Adăşeni, judeţul Botoşani.

Din partea comisiei, domnul deputat Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în vederea avizării în fond a Propunerii legislative privind înfiinţarea comunei Adăşeni, judeţul Botoşani.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului, de asemenea, favorabil adoptării acestei propuneri legislative.

Comuna Adăşeni, propusă a se înfiinţa, a avut acest statut şi înainte de anul 1968, dată la care a fost desfiinţată, prin Legea nr. 2/1968. Prin înfiinţarea acestei noi comune, distanţa dintre satul reşedinţă de comună şi satul component Zoiţani se reduce la numai 3 km, asigurându-se în acest fel o mai bună organizare a activităţii administraţiei locale.

La referendumul organizat şi desfăşurat în data de 19 septembrie 2004 cu respectarea Legii referendumului, au fost îndeplinite atât condiţia de participare la vot cât şi cerinţa privind numărul voturilor valabil exprimate prevăzute de art. 14 alin. 3 din legea sus-menţionată.

Examinând documentaţia care însoţeşte propunerea legislativă precum şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ, comisia a propus, cu 25 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 1 abţinere, adoptarea acestei propuneri legislative.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 73 din Constituţia României.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

În cadrul dezbaterilor generale, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 1, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 2, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 3, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 4, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 5, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art. 6, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Vot final, la ora 12,00.

Propunerea legislativă pentru completarea art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii române de radiodifuziune şi a Societăţii române de televiziune.

Din partea iniţiatorului?

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc foarte mult.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitate de coiniţiator al acestei propuneri legislative doresc să vă precizez faptul că vizează asigurarea unui tratament egal pentru persoanele juridice, în sensul în care acestea sunt exceptate de la plata taxei radio-t.v., dacă declară prin reprezentantul lor legal că nu deţin aparate radio-t.v.

Deci, acest proiect de lege vizează, practic, asigurarea unui regim egal pentru persoanele juridice, ca şi pentru persoanele fizice. Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Din partea grupurilor parlamentare, dacă sunt intervenţii pe fond, vă rog?

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator este de acord cu această iniţiativă legislativă, pentru că este firesc ca şi persoanele juridice care nu deţin receptoare radio-t.v. să nu plătească o taxă.

Dar aş vrea să facem o menţiune. S-a comis o greşeală, pentru că în titlul legii se referă la art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, iar la art. 3 în această lege este cu totul altceva. Referirea se face, de fapt, la Legea nr.533/11 decembrie 2003.

Este o omisiune, domnule preşedinte.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Da, mulţumesc. Mai aveţi altceva?

Alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare salută această iniţiativă legislativă deoarece ea, prin conţinutul ei, vine să pună pe picior de egalitate persoanele juridice cu persoanele fizice. Mi se pare absurd ca, spre exemplu, o gogoşerie, unde este impropriu să ai un televizor sau poate chiar un aparat de radio, să plătească această taxă abuzivă, pot eu să spun, din anumite puncte de vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.

Dacă mai sunt alte intervenţii? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe fond a legii.

Titlul legii, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri?

Adoptat.

Art. 1, cu amendamentele propuse de comisie.

Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri?

Adoptat.

Vot final la ora 12.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 504/2002 a audiovizualului.

Din partea iniţiatorului? Din partea comisiei? Doamna deputat.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Probabil că aveţi o altă listă cu ordinea de zi. La mine, după acest proiect, pe punctul 29 figurează altceva. Probabil că nu aţi fost atent şi aţi sărit un punct. La 29 este propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, nu Legea audiovizualului.

Vă rog să verificaţi dacă avem aceeaşi ordine de zi.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Da. Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune,

Doamna preşedintă a comisiei.

Doamna Raluca Turcan:

Am să vă dau unele explicaţii. Acum vorbesc şi în calitate de preşedintă a Comisiei pentru cultură, cât şi în calitate de iniţiator. Ca iniţiator doresc să vă menţionez că, în timpul şedinţei de Birou permanent în care s-a stabilit ordinea de zi pentru astăzi, a existat o cerere de retragere din circuitul legislativ a acestei propuneri legislative, depunându-se, în acelaşi timp, o altă propunere legislativă, care conţine o abordare mai amplă a problemei vizate de propunerea în cauză.

Deci acum, în calitate de preşedintă a Comisiei pentru cultură, solicit o clarificare din partea Biroului permanent asupra acestei probleme pentru că, din moment ce există o cerere de retragere din circuitul legislativ, care nu a ajuns la timp la Biroul permanent, este necesar ca Biroul să se pronunţe.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Hunor.

Domnul Kelemen Hunor:

Stimaţi colegi,

Ieri, la şedinţa Biroului permanent, eu am solicitat introducerea pe ordinea de zi a acestui proiect legislativ din cauză că în 13 zile, până în 11 octombrie, noi ar fi trebuit să facem dezbaterea acestui proiect, ca să nu treacă prin aprobare tacită de Camera Deputaţilor şi ca să nu avem surpriza să ne trezim cu un proiect foarte important, care schimbă toată filosofia de funcţionare a celor două societăţi. Să nu ne trezim că noi am aprobat tacit, fără să spunem ce avem de spus în legătură cu cele două societăţi, în legătură cu funcţionarea şi organizarea celor două societăţi.

Ieri, la Biroul permanent, nu a existat o astfel de cerere privind retragerea de pe ordinea de zi a acestui proiect legislativ. După câte ştiu eu, dacă a fost introdus pe ordinea de zi, proiectul nu mai poate fi retras. Nu ştiu unde şi când a fost depusă cererea de retragere a propunerii legislative. La Biroul permanent în mapă nu am avut aşa ceva. Din punct de vedere procedural cred că iniţiatorul nu poate retrage acest proiect dacă a fost introdus pe ordinea de zi.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Valentin Ionescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Valentin Iliescu, domnule preşedinte.

În primul rând, trebuie să justificăm un pic gestul nostru de a retrage o iniţiativă şi de a veni cu alta, pe aceeaşi temă. Mă număr printre cei patru iniţiatori şi îndrăznesc să le pomenesc numele: doamna deputat Raluca Turcan, deputaţii Cristian Rădulescu şi Valentin Iliescu, senatorul Adrian Cioroianu.

Am iniţiat această propunere legislativă, ne aducem bine aminte, după dezbaterea rapoartelor de activitate ale celor două societăţi: Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radio.

Au fost două luni de vacanţă parlamentară, timp în care am iniţiat o amplă dezbatere publică la care au participat, în afara angajaţilor celor două instituţii, reprezentanţii societăţii civile şi, în plus, reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare.

În urma depunerii, după această dezbatere publică, a unui număr foarte important de amendamente, am găsit o formulă nouă - eu aş spune foarte fericită - şi care îmbină extrem de bine nevoile celor două instituţii şi dorinţa societăţii civile de a avea două instituţii cu adevărat independente din punct de vedere politic, motiv pentru care am retras, cu adresa nr.783/26.09.2005 iniţiativa la care făceau referire colegii noştri, cea care era înscrisă pe ordinea de zi, şi am venit cu o nouă propunere legislativă, prin care solicitam dezbaterea, în procedură de urgenţă, a unei noi legi de organizare şi funcţionare a Societăţii Române de Televiziune şi a Societăţii Române de Radiodifuziune.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi şi colege,

Potrivit art.68 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, atunci când în plenul Camerei Deputaţilor, fiind scris pe ordinea de zi un proiect de lege, o iniţiativă legislativă, apar discuţii care, practic, schimbă în totalitate concepţia sau ideea asupra proiectului de lege, în numele Grupul parlamentar al PNL vă solicit retrimiterea la comisie pentru că, vedeţi, există înregistrată o retragere a acestei iniţiative legislative şi atunci este normal, este adevărat, a fost înscris pe ordinea de zi de către Biroul permanent, deşi nu există raport, nouă nu ni s-a comunicat ieri că există o cerere de retragere. Singura soluţie a dumneavoastră, domnule preşedinte, este, potrivit lui 68 din regulament, retrimiterea la comisie, fiind scoasă de pe ordinea de zi, luând act de cererea de retragere, să fie retrasă de pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Supun la vot propunerea domnului deputat Gheorghiof pentru retrimiterea la comisie a actului normativ.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu un vot împotrivă şi cu o abţinere s-a aprobat trimiterea la comisie.

Propunere legislativă privind modificarea Legii nr.504/2002 a audiovizualului.

Din partea iniţiatorului, dacă doreşte să ia cuvântul? Din partea comisiei? Doamna deputat Turcan.

Doamna Raluca Turcan:

Comisia propune respingerea acestei propuneri legislative.

De asemenea, putem să vă menţionăm faptul că a fost discutată această propunere legislativă în cadrul Comisiei pentru cultură, în prezenţa domnului secretar de stat Ioan Onisei.

Deci această propunere legislativă a fost discutată în cadrul Comisiei pentru cultură în prezenţa domnului secretar de stat Ioan Onisei şi, în concluzie, comisia propune respingerea acestei propuneri legislative.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul pentru dezbateri generale?

Dacă nu, vă reamintesc că în raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Cine este pentru respingerea iniţiativei legislative? Mulţumesc.

Voturi împotriva respingerii?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Ţinând cont de faptul că termenul pentru dezbatere şi vot final este depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată în conformitate cu prevederile art. 75 alin.2 din Constituţie, art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul deputat Tănăsescu, din partea comisiei.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum aţi menţionat, într-adevăr, proiectul de act normativ conform Constituţiei României a fost aprobat sub formă tacită. Dar mă simt dator faţă de colegii mei să argumentez din ce cauză am ajuns aici.

În data de 30 mai 2005, un grup de deputaţi şi senatori ai Partidului Democrat a iniţiat această propunere legislativă de modificare a Legii nr.94 a Curţii de Conturi. În sfârşit de mai, Consiliul Legislativ adresează Camerei Deputaţilor o adresă prin care susţine această iniţiativă legislativă dar: "Întrucât proiectul de legislaţie are implicaţii asupra prevederilor bugetare, potrivit art. 111 alin. 1 din Constituţia României, republicată, este obligatoriu solicitarea punctului de vedere al Guvernului".

Plecând de la acest îndemn al Consiliului Legislativ, am înaintat Guvernului României solicitarea de a ne prezenta punctul de vedere vizavi de această iniţiativă legislativă. Totodată, pentru a putea să discutăm proiectul de act normativ, comisia de specialitate a adresat Biroului permanent solicitarea de prelungire a termenului de depunere până în 9 iunie 2005, întrucât până la data respectivă nu primisem avizul de la Guvern.

În data de 3 iunie, Guvernul transmite o scrisoare prin care solicită ca acest demers să fie amânat până când acesta va transmite un punct de vedere.

Cert este că nici până în data de astăzi reprezentanţii Guvernului nu au trimis un punct de vedere referitor la această iniţiativă legislativă.

Mai mult, vreau să vă informez că la începutul lunii septembrie, respectiv pe data de 19 septembrie, un alt grup de colegi, de data aceasta din partea Partidului Naţional Liberal şi Partidului Conservator, a venit cu altă propunere legislativă de modificare a Legii nr.94, şi respectiv de abrogare a acestei legi referitoare la Curtea de Conturi.

Comentariile, sigur, în calitatea de preşedinte al Comisiei nu am dreptul să le fac. Concluziile vreau să le trageţi dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule deputat Tănăsescu pentru precizările făcute.

Punctul următor este: propunere legislativă privind modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002. Termenul pentru dezbatere şi vot fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată în conformitate cu prevederile art. 75 alin. 2 din Constituţie şi art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Da, vă rog.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc că mi-aţi oferit şansa ca să exprim punctul de vedere al iniţiatorilor celuilalt proiect de lege vizând modificarea Legii Curţii de Conturi. Aş dori să adresez o remarcă faţă de cele spuse de antevorbitor, şi anume că este absolut firesc, normal şi civilizat să ai opinii diferite, chiar şi în cadrul unei coaliţii, pe această temă. Aceasta nu înseamnă şi nu există nici un impediment în discutarea tuturor proiectelor este lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Vă propun să trecem la voturi finale.

Secretarii, prezenţa.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învăţământului. Prima Cameră sesizată.

Voturi pentru. Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 176 de voturi pentru, două abţineri, s-a aprobat.

Proiectul de lege privind suspendarea serviciului militar obligatoriu în armată şi la trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat.

Voturi pentru. Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 182 de voturi pentru şi o abţinere, s-a aprobat.

Proiectul de lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 179/2002 privind demilitarizarea unităţilor aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a structurilor subordonate acestuia. Caracter organic.

Voturi pentru. 176.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Două abţineri.

S-a aprobat.

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. Caracter organic.

Voturi pentru. 175 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? o abţinere.

S-a aprobat.

Proiectul de lege privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină în România, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice.

Voturi pentru. 181.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

S-a adoptat.

Proiectul de lege pentru modificarea art.3 din Legea arendării nr. 16/1994. Caracter organic.

Voturi pentru. 181.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

S-a adoptat.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 61/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Voturi pentru. 181.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Mulţumesc, s-a adoptat.

Proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii minelor nr. 85/2003 şi Legii petrolului nr. 238/2004.

Voturi pentru. 181.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Trei abţineri.

S-a adoptat, mulţumesc.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/2005 privind instituirea unor măsuri de reorganizare a Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea privatizării.

Voturi pentru. 181.

Voturi împotrivă? 17 voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege privind ratificarea Deciziei nr.3/2005 a Consiliului de Asociere România - Uniunea Europeană privind îmbunătăţirea regimului comerţului cu produse agricole transformate prevăzute în Protocolul nr. 3 la Acordul European.

Voturi pentru. 190.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nici o abţinere.

Adoptat.

Proiectul de lege privind acceptarea Codului pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezoluţia A 414 la Londra la 15 noiembrie 1979, a amendamentelor securităţii maritime la a cincizeci şi noua sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, precum şi a Codului din 1989 pentru construcţia şi echipamentul unităţilor mobile de foraj marin.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege privind aprobarea Deciziei Comitetului Mixt România - Turcia nr. 12/2005 referitoare la decizia de amendare a Protocolului D privind definirea noţiunii de produse originare şi metodele de cooperare administrativă, în cadrul Acordului de Comerţ Liber dintre România şi Turcia.

Voturi pentru. 190.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege pentru acceptarea Anexei IV revizuită la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată de Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, adoptată de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.115(51) a Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 1 aprilie 2004.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege pentru acceptarea amendamentelor la Anexele Protocolului din 1978 referitor la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de către Organizaţia Maritimă Internaţională la Londra la 4 decembrie 2003.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 122/2005 pentru ratificarea Acordului cadru de împrumut între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la Bucureşti la 28 iulie 2005 şi la Paris la 1 august 2005.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei între România şi Republica Austria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a Protocolului anexă, semnate la Bucureşti la 30 martie 2005.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, adoptată la Strasbourg la 24 noiembrie 1983.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege pentru aderarea României la Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de lege pentru aderarea României la Convenţia privind statutul apatrizilor, adoptată la New York la 28 septembrie 1954.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Adăşeni, judeţul Botoşani.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Adoptat.

Proiectul de lege pentru completarea art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

Voturi pentru. 192.

Voturi împotrivă? Trei voturi împotrivă.

Abţineri? o abţinere.

Adoptat.

Vă mulţumesc.

Explicarea votului? Poftiţi!

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur că este un fapt benefic pentru persoanele juridice care plăteau în mod nejustificat acele sume imense, anuale, care erau stabilite prin Hotărârile de Guvern nr.977 şi nr.978. Vreau să vă informez că, de fapt, primii care au depus un proiect de lege în această problemă, pe această temă, au fost membrii Grupului parlamentar conservator: subsemnatul, doamna deputat Cornelia Ardelean şi domnul deputat Ciucă, încă din februarie anul acesta, numai că noi am avut mai puţin noroc. Datorită unor interpretări de la Consiliul Legislativ nu ne-au dat aviz favorabil şi le-au dat la colegii noştri de la PNL.

Problema, sigur, totul este bine când se termină cu bine. Practic am făcut un lucru extraordinar.

Important este să ne gândim acum că trebuie armonizate prevederile din actualul proiect de lege, care a fost aprobat astăzi, şi prevederile Hotărârilor de Guvern nr. 977, şi nr.978, şi trebuie avizat Guvernul despre acest lucru pentru că astăzi nu am văzut nici un reprezentant al Guvernului care să-şi expună punctul de vedere asupra acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii?

Dacă nu, vă mulţumesc pentru ziua de astăzi.

Ne revedem la ora 14,00 în plen.

Din sală:

La 15,00.!

Domnul Dan Radu Ruşanu:

La 14,45.

- Pauză -

Domnul Miron Tudor Mitrea:

N-a început şedinţa, că nu am secretari.

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Da, domnule preşedinte, secretarul trebuie să fie din partea stângă. Sunt doi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Gelil este săptămâna aceasta.

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Sunt doi, unul lipsă, celălalt s-a dus să plătească facturile pentru Vila "Florica". (Râsete, vociferări, aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Ghiorghiof, nu aţi vrea dumneavoastră să mă ajutaţi? Tot sunteţi aici, am încredere să ştiţi, şi colegii mei au încredere, dar este destul de penibilă situaţia, probabil că s-a întâmplat ceva cu domnul Gelil. Este un om foarte serios.

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Stau eu în locul domnului Gelil.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

În această după-amiază, conform programului, reluăm dezbaterea hotărârii privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor. Am terminat dezbaterile generale, urma comisia să-şi prezinte punctul de vedere la sfârşitul dezbaterilor generale.

Domnule preşedinte,

Domnule Buda, înainte de a trece la punctul de vedere al comisiei.

Aveţi microfonul.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propun ca potrivit art.100 din Regulamentul Camerei Deputaţilor să stabilim ca şi durată de intervenţie, având în vedere numărul mare de articole care sunt supuse modificării şi numărul mare al amendamentelor, ca fiecare intervenţie să fie limitată la 1 minut. (Vociferări în sala de şedinţe, în partea Grupurilor parlamentare ale PSD şi PRM.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Niţă.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Noi suntem în dezbaterea unei hotărâri care este foarte importantă pentru Parlamentul României şi pentru viitoarea activitate a acestui for legislativ. nu putem să ne batem joc şi să cerem un minut. Poate... de ce n-a cerut domnul deputat o secundă, ca să nu... aşa cum aţi trecut prin Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, probabil aşa doriţi să faceţi şi acum. Deci, în mod categoric, conform regulamentului, noi dorim să facem dezbateri serioase pe fiecare articol din acest regulament.

Prin urmare, domnule preşedinte, vă rog să nu limitaţi timpul de dezbatere.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Art.100 alin.2 spune că: "la începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili şi altă durată a intervenţiei". Primul comentariu este că încă nu am început dezbaterea, având în vedere că şi comisia trebuie să ne facă o informare, iar a doua chestiune pe care vreau s-o invoc, ca să nu mai fie discuţii pe viitor, toată lumea ştie că astăzi şi în continuare discutăm regulamentul şi nu discutăm altceva şi aş ruga să vă uitaţi la art.140 alin.2 care spune că: "prevederile alin.1 se aplică şi în cazul în care se cere cuvântul în "probleme privitoare la regulament.", or, tot ce discutăm, este vorba de regulament, e clar că ne încadrăm în art.140 cu alin.2 şi care face trimitere la art.140 cu alin.1 care spune că un deputat poate să răspundă oricând în acest scop. Iar în ceea ce priveşte..., fiind vorba de regulament, e clar că poţi să intervii oricând, iar art.100 alin.2, dacă s-ar citi mai departe, s-ar vedea cum se înscriu la cuvânt deputaţii, cum vin pe rând, spun dacă sunt contra sau pentru, iar că durata este, de regulă, 5 minute.

În ceea ce priveşte limitarea, limitarea duratei luărilor de cuvânt cu art.139 este atributul preşedintelui Camerei Deputaţilor.

Deocamdată, poate mai revenim pe această temă, nu am început dezbaterea pe articole, suntem doar la informarea pe care trebuie s-o facă comisia, în cazul în care comisia n-a uitat că plenul Camerei Deputaţilor prin vot a stabilit că la începutul fiecărui capitol dezbătut să ne prezinte o informare orală, pentru că au respins informarea în scris. Informarea în scris, după părerea mea, scurta timpul pentru că ni se distribuia şi o studiam acasă, pe când informarea orală duce la întinderea duratei de timp, având în vedere că se vor isca discuţii. Deci nu am înţeles de ce reprezentanţii alianţei au dorit să lungească discuţia, chestiunea este că deocamdată propunerea domnului Buda nu cred că poate fi supusă la vot.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mărturisesc, domnule preşedinte, că mă temeam de o asemenea intervenţie făcută în litera regulamentului, dar nu în spiritul său. Mă temeam, pentru că eu am considerat şi consider şi acum că este vorba de o cerere jignitoare. Este jignitoare pentru fiecare parlamentar în parte care este interesat să-şi propună punctul de vedere despre actul fundamental care îi reglementează activitatea. Este jignitoare pentru ideea de regulament.

Pentru că, domnilor deputaţi, independent de punctul de vedere al unora care încearcă să dilate timpul, independent de punctul de vedere al altora, care încearcă să-l constrângă, există o realitate, regulamentul este al nostru şi noi ni-l facem şi nu ni-l facem nici cu pumnul în gură, şi nici cu ameninţarea timpului care vine sau trece.

Aşa că, domnule preşedinte, prevederea actualului regulament este chibzuită. Alin.2 vorbeşte despre faptul că o intervenţie are, de regulă 5 minute. Noi avem încredere în capacitatea şi buna-credinţă a preşedintelui care conduce lucrările de a limita, atunci când, evident, vorbitorul nu are ce să ne mai transmită, şi a permite chiar peste regula de 5 minute, atunci când se transmite un punct de vedere sănătos. Însă, a limita de la bun început înseamnă a ne limita pe noi înşine, ori aşa ceva nu vom admite.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Stanciu. Procedură.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi deputaţi,

Domni deputaţi din sală:

Adresaţi-vă şi băncii Guvernului!

Domnul Anghel Stanciu:

Onoraţi miniştri, (În banca Guvernului nu este nici un m ministru. Râsete în sală.)

Evident că în ultima vreme ne-am obişnuit cu dezbateri foarte scurte - 26 de minute, la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - 26 secunde, mă scuzaţi, 15 secunde la moţiunea privind învăţământul. Acum sunt surprins de două lucruri.

Primul. Domnul secretar Buda a cerut cuvântul fără a se preciza sau a precizat domnia-sa că doreşte o chestiune de procedură. Eu am crezut, de undeva de acolo sus, şi am coborât urgent, pe scări, că este vorba de o chestiune care priveşte Comisia pentru regulament; dânsul fiind secretar al Comisiei pentru regulament. Şi, în loc de aceasta, a atacat o problemă de procedură.

A doua chestiune. Dacă am avut 26 de secunde, 15 secunde, surpriza mea a fost mare când a cerut un minut. E mult! Mă aşteptam la 10 secunde sau la 5 secunde. Sau mă aşteptam să facă o propunere. Să rămânem la regulamentul din iulie 1990, al normelor provizorii de desfăşurare a activităţii a Adunării Naţionale a Deputaţilor. Aceasta pentru că majoritatea articolelor sunt de acolo. Şi atunci mă întreb: are sens să pierdem timpul când acestea s-au dospit aproape 15 ani sau nu?

Eu cred că da, şi cred că da, pentru că dincolo de ce spunea distinsul coleg Bolcaş privitor la importanţa regulamentului, noi trebuie acum, când 35 de colegi de-ai noştri sunt în hemiciclul din Parlamentul European, să dăm dovadă de maturitate, ceea ce cred că dăm, să dăm dovadă de responsabilitate, ceea ce cred că avem, şi să compatibilizăm acest regulament cu cel european sau cu cel din majoritatea ţărilor în rândul cărora noi vrem să ajungem.

De aceea, rămân la ideea că prevederea de 5 minute este satisfăcătoare, nu cred că toate vor depăşi 5 minute, dar sunt aricole care vă vor permite dumneavoastră şi mie să fim ceea ce am fost votaţi, adică deputaţi, şi nu servi unor comandamente impuse, pe care, mai devreme sau mai târziu, noi înşine sau fiecare în parte o să le repugne.

De aceea, stimate coleg, cred că ai făcut cu bună intenţie propunerea, fără să te gândeşti că uneori duşmanul cel mai mare este graba şi se poate întoarce împotriva noastră. Cred că vor fi amendamente, şi respinse, care nu vor necesita nici o intervenţie, cred că vor fi amendamente, şi admise, care vor necesita multe intervenţii.

Rămân la ideea că este Constituţia acestei Camere, şi valabilitatea unei legi, legitimitatea şi reprezentativitatea ei rămân în vigoare atâta timp cât procedurile respectă voinţa celor care ne-au încredinţat puterea. Adică, de a asigura dreptul fiecăruia să-şi exprime opinia de la această înaltă tribună şi dreptul majorităţii să-şi asume prin vot responsablitatea.

De aceea, domnule preşedinte, cred că este dreptul dumneavoastră, în spiritul şi litera regulamentului, de a considera intervenţia domnului deputat Buda ca nefiind la obiect, pentru că dumneavoastră aţi solicitat punctul de vedere al comisiei, şi domnia sa nu are decât să intervină la chestiunile dinaintea începerii dezbaterii pe articole, aşa cum spune regulamentul la art. 100 alin. 1. După aceea, vom putea pune în discuţie punctul de vedere exprimat în scris şi votat de noi toţi la 100 alin. 2.

Închei, solicitându-vă, domnule preşedinte, cu toată condescendenţa, să-l invitaţi pe preşedintele comisiei să-şi exprime punctul de vedere, deoarece răbdarea mea de atâtea zile în a asculta punctul de vedere al comisiei a ajuns la limită. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Mai avem un...

Voci din Majoritate:

Supuneţi la vot timpul!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dacă sunt colegi în sală care vor să se adreseze plenului sau mie îi rog să vină la microfon!

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Emil Moldovan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

E mai mult decât surprinzător ceea ce s-a întâmplat în deschiderea şedinţei, având în vedere că domnul secretar al comisiei, domnul deputat Daniel Buda, are o oarecare experienţă juridică. Mă miră însă mai mult un anumit lucru, de ce dânsul a venit astăzi aici şi s-a demascat, făcând dânsul această propunere, nemaitrimiţându-l pe colegul la "înaintare", Ştirbeţ? (Vociferări, proteste.)

Dacă totuşi ne-am învăţat şi considerăm că Regulamentul Camerei Deputaţilor este un lucru foarte important, e un lucru mai important decât situaţia rezolvării calamităţilor produse de inundaţii, decât legile prioritate pentru integrarea în Uniunea Europeană...

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof (din sală):

Du-te dumneata acolo!

Domnul Radu Emil Moldovan:

Domnule Gheorghiof, poate vă duceţi la "Florica", dumneavoastră! Dumneavoastră, la "Florica", acolo vă e locul!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, vă rog să nu vorbiţi cu sala! Domnule Gheorghiof, vă rog să nu stricaţi banca! (Râsete, vociferări.)

Domnul Radu Emil Moldovan:

Vă rog să mă scuzaţi, domnule preşedinte!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă dau cuvântul, după domnul deputat.

Domnul Radu Emil Moldovan:

Domnule preşedinte,

Vă rog să mă ajutaţi cu liniştea în sală!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Aşteptăm să se facă linişte, domnule deputat. Vă rog, faceţi linişte, domnul deputat vrea să se adreseze sălii! (Rumoare, vociferări.)

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Radu Emil Moldovan:

Da, revin.

Având în vedere poziţia coaliţiei la guvernare, care a considerat că Regulamentul Camerei Deputaţilor este mai important decât alte priorităţi ale României şi ale românilor, eu cred că este puerilă această propunere: ca problemele importante de regulament să fie limitate la un minut. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din PSD.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat Valer Dorneanu, aveţi microfonul.

Domnul Valer Dorneanu:

Distinşi colegi,

Nu vă speriaţi, cei care aţi vorbit de o oră, pentru că am să fiu foarte scurt, pentru a recupera excesul timpului folosit de către domnul deputat Stanciu, care, de obicei, vorbeşte mult, dar, e adevărat, cu folos.

Vreau să vă mărturisesc că e prima oară când sunt în dezacord cu distinsul meu coleg, domnul Bolcaş, - sper să fie şi ultima oară -, care spunea că a fost surprins şi că s-a temut de această propunere de scurtare. Eu am fost sigur de ea şi vă mărturisesc că am fost sigur că o să o facă domnul deputat Buda. Pentru că dânsul a mai confiscat o dată Comisia pentru regulament, a închis-o înăuntru, în altă sală, s-a dus şi i-a adus sandvişuri... Vreau să-i spun că, spre deosebire de comisie, în plen sunt 330 de deputaţi şi îl va costa mai mult acest gest.

Lăsând gluma de o parte, nu înainte de a-l invita la o întrebare de reflecţie, dacă dumnealui, ca un distins avocat - şi o spun cu recunoaştere acest lucru - s-ar afla în faţa unui complet de judecată şi ar încerca să-şi apere clientul şi ar veni un preşedinte care să-i spună că are la dispoziţie 30 de secunde sau un minut, cum ar reacţiona?

Înainte de a reflecta la acest lucru, eu v-aş ruga pe dumneavoastră să reflectaţi la faptul că proiectul de regulament care ni se prezintă cuprinde foarte multe contradicţii, foarte multe inadvertenţe. Nu vreau să vă vorbesc despre ele, nici despre importanţa regulamentului. în orice caz, este inadmisibil ca să vorbim despre legea noastră-cadru, despre documentul nostru care ne dirijează întreaga activitate şi să fim limitaţi la un minut, pentru a remedia multiplele greşeli care s-au preconizat şi ni s-au supus nouă votului.

Deci, aş ruga toţi colegii noştri să voteze împotriva acestei propuneri. Dacă preşedintele de şedinţă va supune votului aşa ceva.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Manda.

Domnul Iulian Claudiu Manda:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând doresc să-i felicit pe colegii din Biroul permanent care au ţinut cont de propunerea mea de săptămâna trecută, ca să nu blocheze activitatea Camerei şi să discutăm în paralel proiecte de lege importante pentru ţară, cât şi acest regulament.

Din punctul meu de vedere, discutând acum despre propunerea domnului deputat Buda, pentru mine este foarte clar: ori nu ştie să citească, ori nu ştie să interpreteze ceea ce scrie. Pentru că art. 100 alin. 2, pe care dânsul îl invocă spune aşa, - îl citesc pentru domnul Buda -: "Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text - da? - ce urmează a fi supus votului Camerei Deputaţilor are, de regulă, durata de 5 minute. La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili şi altă durată a intervenţiei".

Eu îmi aduc aminte că am discutat vreo câteva zile dacă ce discutăm noi acum la regulament este proiect de lege, propunere legislativă sau hotărâre. Dacă era proiect de lege sau propunere legislativă, exact aşa cum scrie la art. 100 alin. 2 - şi dânsul avea dreptul să facă această propunere -, trebuia să avem şi noi un aviz al Consiliului Legislativ şi celelalte proceduri pe care trebuie să le avem în vedere atunci când discutăm de legi. Atâta timp cât vorbim de modificarea regulamentului, care nu este asimilată unui proiect de lege sau unei legi, nu are dreptul să facă această propunere.

Prin urmare, domnule preşedinte, vă rog să nu ţineţi cont de propunerea domnului Buda şi să nu supuneţi la vot această propunere a domniei sale. Iar domnul Buda, atunci când mai are astfel de intervenţii, îl rog să se mai consulte şi cu colegi, care, poate, au mai multă experienţă sau, dacă nu, să vină la Grupul PSD, că noi ne pricepem mai bine. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimaţi colegi,

Domnule coleg,

Aveţi microfonul. Vă rog.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Stimaţi colegi,

Colegul care a vorbit înainte îl acuza pe domnul Buda că nu ştie să citească sau că citeşte insuficient. (Vociferări.) Că citeşte insuficient textul! Iată însă că dânsul face referire la o problemă din art. 100 alin. 4, şi anume, a citat fraza potrivit căreia: "La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili şi altă durată a intervenţiei". Şi a făcut referire la o discuţie anterioară din plen, în care s-a susţinut un punct de vedere diferit cu privire la natura juridică a regulamentului: dacă este sau nu lege, dacă poate fi asimilat unui proiect de lege sau unei propuneri legislative.

Fără îndoială că fac parte dintre aceia care susţin că regulamentul nu este lege şi nu poate fi tratat ca atare. Numai că, revenind la dorinţa de a citi în întregime tot ce e de citit în problema în discuţie, îi aduc aminte domnului deputat că e şi 217, care, deşi nu asimilează regulamentul cu proiectele de lege şi cu o lege, arată clar că procedura privind modificările de regulament este cea prevăzută la art. 80-144.

După ştiinţa mea, 80 şi 144 includ şi art. 100 alin. 2, domnule deputat. Aşa că nu mai faceţi referiri, care, fără îndoială, nu au nici o acoperire în regulament, în întregimea lui. 217!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Domnule deputat.

Domnul George Băeşu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Observaţia colegului meu Claudiu Manda este corectă, este motivul pentru care am solicitat încă de la început să vin la microfon. Ideea mea a fost alta, şi anume, aceea ca, după un sfârşit de săptămână în care cred că domnul Buda, colegul meu din Comisia juridică, a avut timp să reflecteze, şi-a schimbat opinia vizavi de regimul juridic al acestui proiect de modificare a regulamentului. Şi mă gândeam dacă n-ar fi nimerit, astăzi, datorită intervenţiei domniei sale, să supunem din nou plenului Camerei Deputaţilor votarea trimiterii acestui proiect de modificare a regulamentului la Consiliul Legislativ.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Domnul Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Manda nu are dreptate când spune: "Colegii noştri nu ştiu să citească sau nu ştiu să interpreteze!", ar mai trebui de adăugat că nu sunt nici atenţi. Deci, să interpreteze nu numai art. 100 alin. 5, ar trebui să se uite şi la art. 100 alin. 1, unde se face referire la discutarea articolelor.

Fie vorba între noi, n-am ajuns la discutarea articolelor, suntem în faza în care s-au încheiat dezbaterile generale, şi la această fază, eventual, ar fi putut să propună respingerea în bloc a acestui proiect de regulament. Dar ar fi trebuit îndeplinită o altă condiţie, care ar fi însemnat un raport negativ din partea comisiei, ceea ce nu s-a întâmplat.

În ceea ce priveşte termenul, luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text se referă la articole. Şi încă o dată vă spun că n-am ajuns la articole, vom vedea, când ajungem la articole. Deocamdată, comisia să nu dea bir cu fugiţii şi să prezinte ceea ce a fost obligată de votul plenului, şi anume, informarea cu privire la primul capitol.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimaţi colegi,

Sigur, citind regulamentul, rezultă clar că în ceea ce priveşte...

Domnule Hrebenciuc, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule preşedinte,

Înainte de a trage dumneavoastră concluzia asupra aceastei propuneri a domnului Buda, vreau să vă învederez conţinutul art. 100 alin. 4, în care, în plenul Camerei: "Preşedintele Camerei poate supune spre aprobare sistarea discuţiilor la articolul dezbătut". Deci, nu poate veni neapărat propunerea din partea unui deputat. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Înţeleg că nu mai sunt intervenţii. Am să vă citesc câteva texte, ca să ne lămurim, pentru că această discuţie poate reveni pe parcurs: "Preşedintele Camerei va da cuvântul oricând unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop" - art. 140.

"Prevederile alin. 1 se aplică şi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament". Acesta este motivul pentru care am lăsat şi las totdeauna toţi colegii care vor să se refere la regulament, deci, pe procedură, să ia cuvântul.

Referitor la limitarea timpului, domnul Hrebenciuc m-a ajutat, în art. 100 alin. 4 spune clar: "Preşedintele Camerei poate supune spre aprobare sistarea discuţiilor la articolul dezbătut". Art. 139 alin. 1: "La propunerea preşedintelui Camera are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt în funcţie de obiectul dezbaterilor".

Este evident că cel care poate să propună - şi am mai avut această discuţie în plen - sistarea dezbaterilor este preşedintele Camerei. Este adevărat că domnul Buda n-a făcut nici o neregulă, domnia sa are dreptul să propună preşedintelui o asemenea măsură.

Deci, nu sunt de acord cu cei care spun că domnul deputat nu putea să ia cuvântul acum, ba putea. Suntem aproape de începerea dezbaterilor pe articole şi domnul deputat mi-a propus această măsură, să propun, cum spune aici "limitarea...", "altă durată", nu "limitarea", mă iertaţi, "altă durată".

Acum, eu sunt preşedintele de şedinţă astăzi, ţin locul preşedintelui Camerei, mulţumesc domnului deputat Buda, mulţumesc colegilor care au luat cuvântul, însă nu am de gând să limitez, vom merge pe procedura generală în care se spune că, de regulă, durata luării unui cuvânt este de 5 minute, vă rog dacă sunteţi dispuşi să intrăm în ordinea de zi, dacă aveţi alte probleme legate de regulament, sigur, conform art.140, pe care vi l-am citit, nu pot decât să vă dau cuvântul.

Domnul deputat Ovidiu Brînzan.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau doar să fac o observaţie referitor la cele discutate, fiindcă ne aflăm într-adevăr într-o situaţie oarecum particulară.

Discutăm despre noul regulament al Camerelor şi, într-adevăr, după cum observăm, lucrurile nu se regăsesc întotdeauna ad-litteram în actualul regulament.

Suntem într-o situaţie în care într-adevăr se aplică regulamentul pe baza căruia lucrăm acum, dar se mai aplică şi nişte reguli ale bunului simţ, se aplică cutumele parlamentare şi se mai aplică practica din parlamentele internaţionale.

Domnule preşedinte, referitor la ultima idee pe care o spun, practica din parlamentele internaţionale, din parlamentele europene, ar fi fost extraordinar de bine dacă se accepta propunerea grupului nostru de a discuta de la început această practică, de a face informarea comisiei pentru regulament, de a şti cu toţii cum se lucrează în alte parlamente când se schimbă un regulament, şi probabil că aceste discuţii care de multe ori sunt deplasate, exagerate, nu ar mai fi avut loc.

Vă reamintesc că grupul P.S.D. a solicitat în nenumărate rânduri această informare, nu am primit-o, şi acesta este motivul pentru care pierdem vremea sau suntem acuzaţi că pierdem vremea, doar fiindcă colegii din actuala guvernare nu au acceptat o practică absolut europeană şi absolut normală în orice parlament.

Referitor la criteriile bunului simţ, care trebuie să funcţioneze în Parlamentul României, subliniez ceea ce spunea cu multă distincţie domnul deputat Bolcaş, trebuie într-adevăr să tratăm cu multă seriozitate noul regulament al Camerei, fiindcă acesta este Biblia, este materialul, este directorul care ne va ajuta să funcţionăm de acum înainte, şi sperăm să funcţionăm mai bine, dacă tot ne-am asumat acest demers.

Iar în privinţa cutumelor parlamentare despre care vorbeam, domnule preşedinte, ele într-adevăr uneori exced acest regulament, dar în mod cert subliniază faptul că dumneavoastră, în momentul de faţă, ca preşedinte de şedinţă, sau oricând preşedintele de şedinţă este singurul care poate să propună sistarea, scurtarea sau diminuarea luărilor de cuvânt.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Cristian Rădulescu, aveţi microfonul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

După cum sigur că ştiţi, interpretarea pe care aţi dat-o în intervenţia de mai adineauri este forţată atât pe textul regulamentului, cât şi pe cutumă. Pe textul regulamentului, la art.100 există prevederi care vă dau şi dumneavoastră dreptul să interveniţi în ceea ce priveşte scurtarea discuţiilor, cât şi Camerei. Art.100 alin.4, pe care l-aţi citat, arată într-adevăr că puteţi limita dezbaterea la articolul respectiv.

Iar 100 cu 2 arată ce poate face Camera la începutul discuţiilor, în ceea ce priveşte limitarea fiecărei intervenţii. De la cinci minute, acel "de regulă", nu arată că sunt 3, 4 sau 7, 8 minute, pe medie 5 minute, ci că în general sunt 5 minute, dincolo de care trebuie să întrerupeţi, dar după aceea se arată şi excepţia, că se poate stabili şi o altă durată a intervenţiei, şi asta desigur că numai Camera o poate face.

Deci, textul art.100, recapitulând, dă şi Camerei dreptul, dă şi preşedintelui dreptul de a limita dezbaterea când e vorba de dezbaterea pe articole. Asta în ce priveşte litera regulamentului.

În ce priveşte cutuma, până acum, niciodată când a fost vorba de reducerea dezbaterii pe un anumit articol, preşedintele nu a refuzat să supună votului Camerei această propunere şi nu a luat Camerei Deputaţilor acest drept. şi ştiu că dumneavoastră, cel puţin din şedinţele anterioare, sunteţi un straşnic apărător al cutumelor. fiindcă o dată, când am venit cu textul regulamentului şi era foarte clar acel text şi am cerut vot din partea Camerei, dumneavoastră mi-aţi invocat cutuma, care a bătut de data aceea litera.

Păi atunci hai să ţinem seama măcar de cutumă, dacă nu de literă.

Până acum, niciodată când s-a cerut limitarea dezbaterii, preşedintele nu a refuzat s-o supună plenului. De altfel, această prevedere ştim de ce este băgată aici, tot din cutumă, fiindcă există dezbateri în ritm normal, fiindcă există dezbateri în regim de urgenţă şi fiindcă mai există posibilitatea, şi la asta se referă 100 cu 2, să fie nişte dezbateri mai accelerate, atunci când Camera consideră şi cere.

Deci, este o propunere făcută - cu un minut, şi vă rog s-o supuneţi la vot. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

100 cu 2 este valabil atunci când discutăm proceduri de urgenţă. Eu nu văd...vă lămuresc imediat.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Iordache, vă rog, nu vorbiţi cu sala.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Dumneavoastră, în calitate de preşedinte de şedinţă, trebuie să ţineţi cont de 100 cu 4, care spune foarte clar: "Preşedintele Camerei poate supune spre aprobare (...). Art.100 alin.2 este valabil atunci când discutăm proiecte de lege în procedură de urgenţă. nu avem nici o motivaţie pentru a discuta regulamentul în procedură de urgenţă şi pentru a stabili un timp de dezbatere scurt sau foarte scurt. de ce nu vreţi să discutăm exact cum s-a discutat în Comisia juridică? Poate stabilim 25 de secunde pentru întregul proiect, dacă vrem să discutăm.

Acest proiect de regulament trebuie stabilit şi discutat într-un timp normal şi de aceea, dumneavoastră, în calitate de preşedinte de şedinţă, sunteţi singurul care puteţi limita cuvântul oricăruia dintre deputaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Domnule Rădulescu, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte, o singură remarcă: aştept mai mult din partea grupului dumneavoastră când este vorba de interpretări ale regulamentului. Astfel de obiecţii simpliste nu sunt pe măsura aşteptărilor noastre. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, faptul că aţi făcut referire la mine spunând "grupul dumneavoastră", mă face să vă răspund din această postură. îmi pare rău că v-am dezamăgit, dar sunt convins că o s-o mai facem.

Domnul deputat Hrebenciuc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Îmi pare rău că domnul Cristian Rădulescu n-are capacitatea să sesizeze adâncimea a ceea ce spunem noi!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Mocanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O să rămâneţi surprinşi, dar eu am venit la microfon să dau o mână de ajutor colegilor de la Putere. Şi vreau să rămână şi în stenogramă, datorită faptului că am avut foarte multe discuţii pe această temă, cu mulţi colegi de la Putere.

Acest proiect de modificare a regulamentului a fost introdus pe ordinea de zi de către dumneavoastră. Dacă sunteţi informaţi, şi eu am o informaţie că la Senat ar fi o înţelegere ca în două săptămâni să se termine dezbaterea acestui proiect de modificare.

Eu, ca să vă dau o mână de ajutor, vă propun să depăşim şi ideile şi procedurile Camerei-Senat, să anulăm discuţia două săptămâni, pe proiectul de modificare al regulamentului, să dezbatem absolut toate proiectele pentru integrare, toate proiectele necesare pe care le avem pentru ţară şi eu cred că o să fim mult mai înţeleşi de către cei care am fost trimişi în Parlamentul României.

La momentul care se cere o să vin şi cu alte propuneri.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat. Şi daţi-mi voie să vă urez "La mulţi ani!" (Aplauze)

Domnul deputat Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am să încerc să mă ridic la înălţimea pretenţiilor domnului Rădulescu. Art.139 alin.1 este foarte clar şi imperativ: "La propunerea preşedintelui Camera are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt în funcţie de obiectul dezbaterilor."

Deci nu contest faptul că această limitare poate fi făcută de către Cameră, dar în mod imperativ propunerea pentru a fi supusă la vot trebuie făcută de către preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog, faceţi linişte în sală, să poată vorbi domnul deputat. Grupul P.S.D., vă rog linşte.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

N-aş fi intrat în această dezbatere, dar a fost o provocare, într-adevăr, făcută din partea liderului Grupului Partidului Democrat, în a aprecia calitatea firavă a intervenţiilor noastre.

Şi atunci o să-i spun, în sprijinul a ceea ce a spus domnul Nicolicea, aici trebuie coroborat 100 cu 2 unde, într-adevăr, "la începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili şi o altă durată a intervenţiei", cu 132, în care preşedintele e suveran să propună aşa ceva, şi nu cineva din sală, nici secretarul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Domnul deputat.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu n-am venit cu regulamentul, dar cred că în Parlament un principiu trebuie respectat şi în primul rând acela al luptei parlamentarului, arma acestuia fiind în primul rând cuvântul şi nimeni şi în nici o situaţie, sigur, există cele prevăzute de regulament, nu poate impune limitarea discuţiei în Parlament.

Eu nu ştiu cine are interes ca regulamentul să treacă ca gâsca prin apă, dar regulamentul este, aşa cum se spune aici, Constituţia Camerei şi cred că toţi avem interesul, fie că suntem în barca puterii sau cea a opoziţiei, să avem un regulament bun, care să lase loc la cât mai puţine cutume. Dar nu pentru asta am ieşit la microfon.

Eu venisem, şi cred că şi colegii mei, foarte hotărâţi să începem dezbaterea pe articole a regulamentului şi constat cu consternare că cineva are interes să nu intrăm în dezbaterile pe articole şi nu ştiu de unde a apărut această iniţiativă la alianţă şi l-au pus la înaintare pe domnul Daniel, pentru a crea această dezbatere procedurală ca să nu intrăm pe dezbaterea regulamentului.

Eu cred că, aşa cum s-a propus aici, este important să trecem la dezbaterea pe articole şi pe domnul Daniel v-aş ruga să facă alte propuneri aici, mult mai viabile, şi să nu încurce în a dezbate şi a adopta articolele din regulament.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule Duşa.

Domnul Timiş.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, conform literei şi spiritului regulamentului, se poate propune limitarea dezbaterilor pe un proiect de lege, hotărâre şi aşa mai departe. Dar eu am înţeles că această hotărâre a Camerei are substanţă legislativă, are substanţă de fond şi aş dori s-o dezbatem cu prioritate. Nu înţeleg acum unde este acea substanţă.

Evident, orice deputat, oricare ar fi el, are dreptul să propună limitarea timpului de dezbatere. Dar, aş vrea să vă atrag atenţia că, în sensul, în spiritul şi litera regulamentului, ar trebui să se întâmple acest lucru la articolele unde sunt amendamente şi unde dezbaterea se prelungeşte peste termenul acordat regulamentar pentru fiecare deputat.

Şi aş vrea să vă spun că principiul este acesta, termen de cinci minute, pentru că deputatul trebuie să se exprime de la tribuna Camerei. Iar faptul că doriţi să limitaţi timpul de dezbatere, trebuie să aibă în spate şi o motivaţie.

Eu din ceea ce ne-a spus domnul Buda am înţeles că şi aşa sunt multe amendamente şi haideţi să mergem cu mai multă viteză. Nu cred că acesta trebuie să fie sensul. Trebuie să existe o motivaţie, trebuie să existe o substanţă pentru aceasta. Nu putem, haideţi să ne grăbim, să trecem mai repede peste lucrul acesta.

La proiectele de lege dezbătute în procedură de urgenţă, evident acolo limităm timpul, şi acel lucru îl face preşedintele comisiei sesizate în fond, nu oricare deputat. În concluzie, oricât am merge de la un articol la altul, oricât ne-am plimba cu o interpretare sau alta, esenţa este aceasta: deputatul are voie să se exprime în limita a cinci minute.

Limitarea termenului se poate face doar la amendamentele care se dezbat în Cameră, şi pe articole, în speţă pe articole, nu pe întreg proiectul de lege.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, decizia mea a fost luată, puteţi să discutaţi foarte mult, de acum înainte, nu am de gând să mi-o schimb. Aşa că propun să intrăm în dezbaterea de fond, îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei pentru regulament să prezinte punctul de vedere al comisiei la finalul dezbaterilor generale, şi după aceea vom intra în dezbaterile pe capitole.

Domnule Bivolaru, aveţi microfonul.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În dezbaterea generală s-au ridicat câteva probleme care vizează atât conţinutul, cât şi modul cum a fost realizat... (din sală se aude rugămintea de a vorbi mai rar) Nu pot vorbi prea rar! ... cum a fost realizat acest proiect de modificarea regulamentului.

Sigur că am luat în considerare observaţiile corecte care s-au făcut şi o să încercăm acum foarte sintetic să prindem câteva puncte de vedere în legătură cu aceste observaţii.

În primul rând, s-a făcut observaţia că textele din raport în general conţin formulări neglijente sau formulări ambigue în legătură cu anumite proceduri. Am spus-o şi la expunerea de motive pe care am prezentat-o şi nu retractăm din partea comisiei acest lucru. În general, aceste texte, aceste necorelări din textele raportului şi din textele proiectului se datorează în primul rând, şi nu numai, dar în primul rând, acestei presiuni exercitate pentru a ne încadra în termenul de depunere a raportului.

Ţin să informez Camera că la sfârşitul sesiunii din vară, la sfârşitul lunii iunie, această comisie a solicitat Biroului permanent un termen pentru definitivarea raportului şi a propunerii legislative, în concordanţă cu toate procedurile de lucru în cadrul comisiei.

Şi termenul solicitat a fost în unanimitate aprobat în interiorul comisie de 1 octombrie.

Desigur că Biroul permanent, în înţelepciunea sa, a prescurtat acest termen la 1 septembrie, lăsându-ne ca pe perioada aceasta de vară, patru zile la începutul lui iulie, patru zile la sfârşitul lui august, să definitivăm tot acest volum de lucru.

Este responsabilitatea Biroului permanent în consecinţă şi aş dori în mod amical şi colegial să împărţim această disfuncţionalitate sau această nerealizare în ce priveşte textele şi incoerenţa unor texte, în egală măsură comisia şi cu Biroul permanent.

În ce priveşte o observaţie destul de des realizată în cadrul dezbaterilor este cea legată de prevederile art.86 alin.2 şi 3 privind domeniile de activitate ca primă Cameră sesizată, Camera Deputaţilor, şi respectiv domeniile de activitate în calitatea de Cameră decizională.

În primul caz, când această Cameră este Cameră primă sesizată noi am realizat nouă modificări la vechiul regulament, îi spunem de-acum vechiul regulament, iar pentru cazul al doilea, la 86 alin.3, unde Camera Deputaţilor este Cameră decizională, am produs 11 modificări la aceste prevederi ale regulamentului.

Sigur că vor exista propuneri pro sau contra de menţinere a propunerilor acestei comisii pentru regulament, şi propunerea noastră este în final, pentru că aceste domenii se împart între noi şi Senat şi nu este exclusă situaţia să ne întâlnim pe aceleaşi domenii de activitate, ca primă Cameră sau Cameră decizională, datorită regulamentelor care se aprobă separat, să ne întâlnim pe acelaşi domeniu de activitate, este clar că va trebui să apelăm la Curtea Constituţională, care să departajeze foarte clar aceste domenii de activitate, pentru că există acest risc, să bătătorim aceleaşi cărări, în aceleaşi domenii, cele două Camere.

O a treia problemă vizează anumite situaţii în care procedurile de la Cameră sunt interdependente cu procedurile de la Senat. Aş vrea să dau numai un singur exemplu, pentru a ilustra ce înseamnă această trimitere, şi m-aş referi la termenul constituţional de stabilire a aprobării tacite. S-a stabilit într-o anumită situaţie generală termenul de 45 de zile. Important este să ştim că la Camera Deputaţilor aceste 45 de zile demarează de la un anumit moment, pe când la Senat, demarează de la cu totul alt moment.

Şi procedura care se aplică la Senat dezavantajează şi discriminează, aş putea să spun în mod convingător, discriminează pe toţi parlamentarii care înaintează propuneri legislative care trec în primul rând pe la Senat, ca primă Cameră sesizată. În sensul că acest termen de 45 de zile se lungeşte în mod artificial la luni de zile. Şi aici, domnule preşedinte, rugămintea ar fi ca cele două comisii, de la Senat şi de la Camera Deputaţilor, pentru regulament să găsească o soluţie într-o întâlnire comună la nivelul, bineînţeles, al înţelegerii între cele două Birouri permanente, pentru a ne corela aceşti termeni de activitate procedurală şi a nu avea proceduri diferite pentru exact aceleaşi probleme, şi care să creeze disfuncţionalităţi, fie la Cameră, invers, fie Senatului.

Din această privinţă, sigur că aşteptăm, pe parcursul dezbaterilor, ca toate aceste disfuncţionalităţi, inclusiv cele pe care le-am traversat în această perioadă de când dezbatem acest regulament, să se regăsească în modificări în cadrul regulamentului, chiar pe modificările pe care noi vi le-am înaintat prin raport. Deci, ar fi bine să fim şi înţelepţi, pentru a nu bloca posibile modificări în acest regulament pe această literă a regulamentului şi cutumă că în timpul dezbaterilor anumite amendamente nu au rostul să se facă.

Este rostul să se facă, având în vedere că tot regulamentul stabileşte că o propunere mai interesantă şi care are suficiente implicaţii în cadrul acestei economii a textului, poate fi trimisă din nou la comisie pentru un raport suplimentar, şi comisia are dreptul să se pronunţe în termenul imediat.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cap.I. Înainte de a intra la cap.I, am să supun discuţiei şi votului dumneavoastră textul hotărârii, aşa cum a fost el propus de către comisie.

"Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor."

Procedură. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

S-a format şi s-a perpetuat o confuzie. Toţi deputaţii au făcut propuneri de amendamente la regulament până la data de 30 august. După acea dată, s-au făcut propuneri de amendamente la regulamentul, aşa cum a fost modificat prin actul comisiei.

Dar aici avem de-a face cu două acte juridice absolut distincte. Unul este regulamentul, pe de o parte, act cu caracter normativ, şi altul este hotărârea, care este act individual de aprobare.

În aceste condiţii, întrucât la hotărâre ca atare nu s-au formulat amendamente şi nu s-au pus în discuţie articolele sale de act individual, îmi permit să aduc, pe această bază, pentru că nu e vorba de discutarea unui act normativ la care se fac amendamente în condiţiile regulamentului şi se discută numai amendamentele, este vorba de un act individual al Camerei. E un proiect de hotărâre, aşa cum sunt proiecte de hotărâre în domenii de politică şi aşa mai departe. Asta este o hotărâre în domeniul politicii Camerei.

Vă propun ca la acest proiect de hotărâre, în completarea art.1, şi motivez această completare a art.1 de poziţia pe care a avut-o delegaţia partidului nostru la întâlnirea cu domnul preşedinte al Partidului Naţional Liberal, Călin Popescu-Tăriceanu şi cu fruntaşii altor partide parlamentare, la singurul articol al acestui act normativ individual, să se adauge prevederea "în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea unor modificări aprobate prin prezenta hotărâre, această hotărâre să intre în vigoare numai după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale."

Vă fac o motivare într-o singură frază. Noi nu discutăm, cel puţin reprezentanţii partidului nostru nu discută ce persoană să ocupe fotoliul de preşedinte al Camerei. Partidul nostru nu discută ce partid, ce grup parlamentar să ocupe acest fotoliu de preşedinte al Camerei. Noi discutăm dacă punctul nostru de vedere este sau nu este constituţional şi cred că aceasta este demnitatea discuţiilor tuturor de aici.

În aceste condiţii, intrarea în vigoare în altă modalitate decât cenzura finală a Curţii Constituţionale va provoca nişte efecte, nu politice, nu de presă, ci juridice pe care nici măcar nu le bănuiţi, în afară de faptul că am dovedi că ne temem de Constituţie.

De aceea, domnule preşedinte, vă solicit să puneţi la vot textul de completare pe care îl cer la art.I, de fapt, singurul articol al hotărârii.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, dacă vreţi să ne daţi în scris propunerea pe care aţi făcut-o. Sau recitiţi întreg textul art.I, că n-am înţeles unde doriţi s-o inserăm.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

E vorba de art.I care prevede că "Regulamentul Camerei..." etc. "...se modifică..." care va continua cu "în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea unor texte modificate prin prezenta hotărâre, această hotărâre intră în vigoare numai după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale."

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Aveţi observaţii la propunerea domnului deputat, domnule Dorneanu?

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Propunerea distinsului meu coleg este absolut legitimă. În intervenţia mea de la dezbaterile generale v-am citat un text din Constituţia Franţei, care prevede exact acelaşi lucru. Eu, însă, aş propune şi l-aş ruga şi pe distinsul meu coleg să accepte o altă structură de tehnică legislativă a acestei propuneri, şi anume: ea să facă obiectul unui articol II, care să se situeze după înşirarea tuturor modificărilor aduse Regulamentului, pentru că, altminteri, se şi frânge prima parte a acestei dispoziţii. Dar, aş propune ca înaintea textului pe care îl sugerează şi îl susţin şi eu, domnul deputat Bolcaş, să se prevadă şi următoarea precizare: "prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial", şi în continuare să existe această precizare pe care a făcut-o domnul deputat Bolcaş.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, domnul deputat Bolcaş mi-a propus să introduc o modificare, să votăm o modificare la art.I.

Dumneavoastră dacă vreţi art.II la sfârşit, înseamnă că sunteţi împotriva propunerii domniei sale.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Ca să rezolvăm problema, accept ideea art.II, care pe tehnica legislativă pe care colegul meu o stăpâneşte mai bine, vedeţi, eu nu sunt prea tehnic, sunt mai mult artistic. Deci, accept ideea de art.II.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, şi eu vă mulţumesc, dar n-am înţeles unde punem acest art.II.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vedeţi, problema amplasării unui articol, a numerotării sale sau a despărţirii unui text în articole, este o problemă de pură tehnică legislativă, pe care o putem jongla şi opera oricând, neţinând seama de votul pe conţinut.

Deci, sunt de acord cu completarea colegului Dorneanu, ca art.II să fie pus la sfârşit, după toate modificările.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte,

Preambulul art.I spune cum se modifică Regulamentul, şi urmează două puncte... tot conţinutul Regulamentului se include ca text al art.I din hotărâre. Şi art.2 din hotărâre vine după ce se termină conţinutul art.I.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Aşa am înţeles şi eu, domnule deputat, dar în prima fază înţelesesem că domnul deputat Bolcaş propusese să discutăm acum această problemă. Acum, înţeleg că mă trimiteţi la sfârşit.

Deci, intrăm să discutăm titlul hotărârii: Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994 pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Dacă sunt observaţii la titlul hotărârii? Nu sunt.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 3 abţineri.

Titlul hotărârii a fost adoptat cu 3 abţineri.

Vă mulţumesc.

Capitolul I. Aşa cum am decis, comisia ne va prezenta o mică lecţie de drept comparat, dacă-mi permiteţi jocul de cuvinte, privind conţinutul capitolului.

Am primit şi cerere de la grupul parlamentar al PSD, domnul Hrebenciuc.

Rog comisia, pentru Cap.I, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca urmare a hotărârii plenului, o să vă prezentăm din partea comisiei o informare privind principalele teze din cadrul Cap.I., aceste teze fiind referitoare, în primul rând, la validarea mandatelor; a doua teză - prezidarea primei sau primelor şedinţe ale unei legislaturi; a treia teză se referă la alegerea preşedintelui şi a celorlalţi membri ai structurii care conduce un Parlament sau Camera inferioară şi posibilitatea revocării lor înainte de expirarea mandatului pentru care au fost aleşi; şi a patra teză - grupurile parlamentare, rolul lor în structurile Camerei Deputaţilor şi situaţia deputaţilor independenţi.

Au fost studiate regulementele şi constituţiile din următoarele ţări europene: Franţa, Spania, Portugalia, Italia, Germania, Olanda, Belgia, Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Finlanda, Suedia, Austria şi Grecia.

Aceasta a fost posibilitatea să realizăm această analiză şi această informare, în perioada aceasta, de când acest plen a votat şi a aprobat realizarea unei astfel de informări, la începutul fiecărui capitol.

În ceea ce priveşte validarea mandatelor: în majoritatea ţărilor europene, validarea mandatelor este făcută de o comisie constituită în cadrul Parlamentului în cazul parlamentelor unicamerale sau în cadrul Camerei. Există şi câteva situaţii în care validarea mandatelor se face de către o autoritate din afara Parlamentului.

Astfel, în Franţa, validarea mandatelor deputaţilor se face de către Consiliul Constituţional; în Austria, validarea mandatelor se face de către Curtea Constituţională; în Grecia, validarea mandatelor se face de către o instanţă judecătorească comună.

În ceea ce priveşte a doua teză: conducerea şedinţelor înainte de alegerea preşedintelui Camerei sau a Parlamentului unicameral, după caz. În majoritatea cazurilor, conducerea primei şedinţe sau a primelor şedine, înaintea alegerii preşedintelui, se face de către cel mai în vârstă deputat, asistat de secretari desemnaţi, care sunt cei mai tineri deputaţi.

Există şi soluţii diferite, dar ele sunt mai des utilizate. Astfel, în Danemarca, înainte de alegerea speacker-ului, conducerea este asigurată de deputatul cu cea mai mare vechime parlamentară. În cazul în care sunt doi sau mai mulţi deputaţi care au aceeaşi vechime parlamentară, este preferat cel care este mai în vârstă.

În Olanda, un fost preşedinte de Cameră va conduce aceste lucrări de început. Dacă printre deputaţii aleşi nu se află nici un fost preşedinte, un fost vicepreşedinte va conduce lucrările, iar în absenţa unui fost vicepreşedinte va conduce lucrările deputatul cu cea mai mare vechime parlamentară.

În Austria, lucrările sunt conduse de fostul preşedinte; în Belgia, va conduce deputatul cu cea mai mare vechime parlamentară; în Italia, primele lucrări sunt conduse de cel mai în vârstă fost preşedinte sau vicepreşedinte; iar dacă acesta nu este prezent, sau nu este nici un fost vicepreşedinte, deputat nou-ales, în aceste condiţii va conduce cel mai în vârstă deputat.

În Grecia, preşedintele provizoriu este unul din foştii vicepreşedinţi. Dacă nu este prezent, sau dacă nici un fost vicepreşedinte nu a fost reales, conducerea este asigurată de deputatul cu cea mai mare vechime parlamentară, dar care este membru al grupului parlamentar cel mai numeros.

Dacă sunt mai mulţi deputaţi în aceeaşi situaţie, este propus cel mai în vârstă dintre ei.

În Irlanda, conducerea primei şedinţe este asigurată de secretarul general al Camerei respective.

În Italia, secretarii care asistă preşedintele provizoriu, sunt foştii secretari din legislatura anterioară, iar dacă aceştia nu au fost realeşi ca deputaţi, vor fi desemnaţi ca secretari provizorii cei mai tineri deputaţi.

După cum vedeţi, se face foarte mult trimitere către parlamentarii cu anumită experienţă în acest domeniu.

Teza a treia: alegera preşedintelui şi a membrilor Biroului. În toate cazurile studiate, alegerea preşedintelui se face distinct faţă de alegerea celorlalţi membri ai Biroului, care asigură conducerea instituţiei parlamentare.

În cele mai multe regulamente, nu există precizări privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească deputatul care candidează pentru funcţia de preşedinte şi nici nu se spune cine depune candidatura. Votul este secret şi nu există diferenţe esenţiale în ceea ce priveşte procedurile de desfăşurare a acestuia.

În aproape toate cazurile, se cere obţinerea majorităţii voturilor deputaţilor pentru ocuparea postului de preşedinte.

În Italia, se cere o majoritate de două treimi pentru alegerea preşedintelui, iar dacă aceasta nu se obţine în prima şedinţă, după al treilea scrutin, este suficientă şi majoritatea voturilor deputaţilor.

Ceilalţi membri ai structurii de conducere, respectiv ai birourilor, sunt aleşi în marea majoritate a ţărilor studiate, în aceleaşi condiţii ca şi preşedinţii. Evident, datorită numărului de voturi necesar alegerii preşedintelui, în marea majoritate a cazurilor, postul este ocupat de un reprezentant al celui mai mare grup parlamentar şi nu este nevoie ca să existe vreo menţiune expresă în Regulamentul respectiv, în acest sens.

Lipsa unor menţiuni în mai toate regulamentele privind provenienţa candidaturii pentru funcţia de preşedinte, dă şi posibilitatea desemnării preşedintelui din cadrul unui grup minoritar. Atât postul de preşedinte, cât şi celelalte posturi de conducere, fac obiectul negocierii politice între grupurile parlamentare, chiar dacă şi aceste negocieri sunt foarte rar menţionate în regulamente.

Există, însă, menţiuni mai numeroase privind posturile de vicepreşedinţi, secretari sau chestori. Astfel, în Regulamentul Camerei Deputaţilor din Italia, se arată că toate grupurile parlamentare constituite, până în momentul alegerii Biroului permanent, trebuie să aibă reprezentanţi în această structură de conducere. Nu este prea greu, având în vedere că în Camera Deputaţilor din Italia, Biroul este compus din 16 deputaţi: un preşedinte, 4 vicepreşedinţi, 8 secretari şi 3 chestori.

În Regulamentul Parlamentului portughez se precizează că primele 4 grupuri parlamentare ca mărime vor furniza vicepreşedinţii, iar celelalte grupuri care au mai mult de 25 de deputaţi vor propune secretarii şi vicesecretarii.

În Regulamentul Camerei inferioare a Parlamentului german (Bundestag-ul) se prevede că fiecare grup parlamentar propune un vicepreşedinte; Bundestag-ul stabileşte câţi secretari alege în fiecare legislatură. Legislatura a 14-a se remarcă prin existenţa a 42 de secretari.

Este evident că se urmăreşte, pe baza unor negocieri politice, satisfacerea intereselor tuturor grupurilor parlamentare.

În Regulamentul Adunării Naţionale a Franţei se prevede că după alegerea preşedintelui, pentru ceilalţi membri ai Biroului, se ţine cont de configuraţia politică a Adunării.

Nu există uniformitate în ceea ce priveşte numărul membrilor structurilor de conducere ale parlamentelor din Europa; nu există întotdeauna o corelaţie între numărul parlamentarilor şi mărimea structurii care asigură conducerea Parlamentului sau a Camerei Deputaţilor, după caz.

Astfel, Camera Comunelor din Marea Britanie are 659 de deputaţi, iar conducerea este asigurată de 4 deputaţi. Alte instituţii mari, precum Adunarea Naţională a Franţei, Bundestag-ul în Germania şi Camera Deputaţilor din Italia au structuri de conducere mult mai mari.

Există şi instituţii parlamentare mult mai mici, care au structuri de conducere mari, dacă le raportăm la numărul parlamentarilor, cum ar fi: Belgia, Grecia.

În majoritatea ţărilor europene, componenţa structurii de conducere a parlamentelor este fixă şi prestabilită de constituţii, precum şi de regulamentele parlamentare. Sunt şi ţări în care structura de conducere parlamentară este variabilă. Am menţionat deja faptul că Bundestag-ul decide în fiecare legislatură câţi secretari alege.

În Olanda, Regulamentul Camerei Inferioare prevede că în fiecare legislatură se stabileşte câţi vicepreşedinţi se aleg.

În ceea ce priveşte durata mandatului preşedintelui şi a celorlalţi membri ai Biroului, care asigură conducerea, soluţiile sunt ceva mai uniforme. În majoritatea parlamentelor europene, preşedintele este ales pentru toată durata legislaturii, iar ceilalţi membri ai structurii de conducere, pentru o perioadă mai scurtă, de regulă pentru o sesiune.

În Spania, însă, toată conducerea este aleasă pe toată durata legislaturii. La fel se întâmpla şi în Austria, şi în Irlanda. În Germania, în Bundestag, preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi pe durata întregii legislaturi, situaţie regăsită şi în Grecia.

Există şi ţări în care preşedintele şi Biroul se realeg la începutul fiecărei sesiuni: avem cazul Finlandei, Belgiei şi Danemarcei. În Franţa, cei 6 vicepreşedinţi, 3 chestori şi 12 secretari se realeg o dată pe an, în cursul legislaturii.

O problemă importantă este cea a revocării din funcţie a preşedintelui şi a celorlalţi membri ai Biroului. În majoritatea regulamentelor studiate nu este prevăzută posibilitatea revocării.

Posibilitatea revocării este prevăzută în regulamentele din Grecia şi Danemarca.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, vă rog, depăşiţi cele 10 minute. Vă rog să vă pregătiţi de încheiere.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mai am două pagini. Dacă vreţi să vă prezint toată această informare de care s-a făcut caz, solicităm, din partea comisiei, să ne dea plenul aprobarea să prezentăm acest document în continuare.