Parliamentary debates

Şedinţa începe la ora 11.10.

Lucrările sunt conduse de domnul deputat Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul senator Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, asistaţi de doamna senator Paula Ivănescu, secretar al Senatului, şi domnul deputat Eserghep Gelil, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Adrian Năstase:

Stimate colege şi stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile!

Vă rog să vă ocupaţi locurile!

Domnule prim-ministru, doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori.

Declar deschisă partea a doua a şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi vă informez că din totalul de 468 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 390, 78 sunt absenţi.

Cvorumul legal de lucru este îndeplinit.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în şedinţa comună din 19 decembrie, au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţa comună de astăzi a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în forma în care au fost distribuite tuturor deputaţilor şi senatorilor.

Dacă sunt comentarii în legătură cu ordinea de zi?

Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

În ceea ce priveşte programul de lucru, vă propunem să lucrăm astăzi până vor fi soluţionate problemele înscrise pe ordinea de zi, cu o pauză între orele 13.00 şi 14.30.

Dacă sunt observaţii la programul de lucru, astfel cum a fost propus de către Birourile permanente?

Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

În partea a doua a ordinii de zi avem înscris, astăzi, ca punct distinct, raportul cu tema "Pregătirea aderării la Uniunea Europeană - prioritate a Guvernului României în 2005. Progresele obţinute, drumul de parcurs".

Are cuvântul domnul Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru, pentru prezentarea raportului.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte al Senatului!

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor!

Doamnelor şi domnilor miniştri!

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi!

Sunt onorat să mă adresez, astăzi, Parlamentului României pe tema pregătirii aderării la Uniunea Europeană, ca prioritate a Guvernului României în 2005. De asemenea, permiteţi-mi să prezint progresele obţinute şi drumul de parcurs.

Acum aproape un an, dumneavoastră m-aţi învestit în funcţia de prim-ministru. Mandatul pe care mi l-aţi încredinţat stă sub semnul integrării europene. Vreau să vă arăt unde a ajuns România pe drumul spre Europa, acum, la finalul unui an de guvernare şi care sunt direcţiile de acţiune în 2006.

Este semnificativ că fac această prezentare în ziua în care Parlamentul României marchează Revoluţia din Decembrie 1989. În fond, atunci am început acest drum.

Agenda europeană a Guvernului, pe care îl conduc, a fost, este şi va fi construită astfel încât să ne îndeplinim obiectivul strategic. Pe 1 ianuarie 2007, noi, românii, vom fi cetăţeni europeni. Am auzit, odată, pe cineva spunând: "Pe un politician poţi să-l asculţi, dar nu să-l şi crezi!". În realitate, diferenţa dintre un om politic şi un politician este că cel dintâi are un proiect politic pe care îl pune în practică, pe când cel de-al doilea doar vorbeşte.

Aşa cum am mai spus-o, proiectul meu politic este să transformăm România într-o ţară europeană. Fiecare gest al meu, fiecare decizie a Guvernului, pe care îl conduc, au vizat sau au ţinut cont de obiectivul european al României. Rezultatele se văd deja. Unde era România în decembrie 2004 şi unde este acum?

Am preluat în decembrie 2004 o Românie codaşă la integrare, ne împingeau prietenii, de la spate, în Uniunea Europeană, dar fostul Guvern părea să aibă alte priorităţi, decât să facă reformă sau să combată corupţia. Mai mult de atât, congregaţia baronilor PSD şi clientelismul politic împiedicau orice pas real spre Europa. Negocierile de integrare au fost încheiate în genunchi, pentru a avea muniţie electorală.

Vreau să subliniez că nici unui alt stat candidat, în afară de România, nu i-au mai fost puse clauze de salvgardare. România a închis negocierile cu clauză de salvgardare pe lupta împotriva corupţiei, reforma justiţiei, securizarea frontierelor şi concurenţa. În total, au fost introduse 11 condiţii suplimentare pentru a închide negocierile de aderare. A fost un mod elegant prin care liderii europeni au spus fostei guvernări: "Noi v-am deschis uşa, dar se pare că voi nu sunteţi în stare să intraţi!" Prin obstinaţia de a nu face reformă, PSD pregătea România pentru cel mai răsunător eşec din istoria sa post-decembristă, eşecul aderării la Uniunea Europeană. (discuţii şi vociferări în sală)

Vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, mi-a mărturisit că în 2004, la sfârşitul anului, nu credea că România mai poate recupera întârzierile din domeniul reformei justiţiei. După 12 luni de mandat al Guvernului, lucrurile sunt complet diferite. Ca o comparaţie, se poate spune că, în decembrie 2005, România este în situaţia unui om în convalescenţă, după o boală grea, căpuşeala sistemică, corupţia şi blocajul reformelor.

Astăzi, revenim la normalitate. Pentru noi normalitatea înseamnă statul european, statutul de ţară europeană, asumarea valorilor europene. În decembrie 2005, România a intrat pe linie dreaptă spre obiectivul final al aderării la Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007.

La Consiliul European de săptămâna trecută, România a fost cuprinsă în bugetul pe perioada 2007-2013, aprobat pentru cei 25 + 2 membri ai Uniunii Europene. Este o dovadă elocventă că România este luată în calcule în mod serios. Am obţinut o suplimentare a alocărilor financiare faţă de varianta iniţială de buget a preşedinţiei britanice, ceea ce dovedeşte că partenerii noştri europeni ţin cont de poziţiile şi de nevoile noastre.

În 2005 am obţinut 3 victorii majore: ne-am recâştigat credibilitatea, am descătuşat procesul de modernizare prin reforme profunde şi am devenit jucători activi în structurile europene. Despre aceste progrese vă voi vorbi în continuare. Ne-am obişnuit să ne plângem despre imaginea României în lume. De fiecare dată, când un simplu cetăţean sau un oficial simte că nu este tratat corect în străinătate, el recurge la acest loc comun. Cred că nici o campanie de relaţii publice sau de publicitate nu ar putea să dezlipească de pe fruntea românilor etichetele negative, care au fost lipite în ultimii 15 ani, dacă la nivelul comportamentului de zi cu zi al liderilor politici şi al cetăţenilor nu se produc schimbări reale. Nici la magazin nu poţi vinde, la nesfârşit, un produs care nu este de calitate, doar pentru că are un ambalaj frumos.

Eu am pornit de la un principiu foarte simplu: eşti tratat de partenerii tăi aşa cum îi tratezi şi tu pe ei şi am impus acest principiu în Guvern, iar de aici au decurs celelalte reguli de conduită a reprezentanţilor României la nivel înalt.

Prima regulă: o promisiune făcută trebuie onorată la timp, fie că e vorba de angajamente asumate în timpul negocierilor, fie că e vorba de lucruri convenite în timpul discuţiilor din acest an cu Uniunea Europeană. Am reuşit, astfel, să recuperăm sute de restanţe din anii anteriori, dintre care cele mai elocvente ţin de reforma justiţiei şi să fim în calendar cu angajamentele europene pentru acest an.

A doua regulă: recunoaştem unde avem puncte slabe şi convenim împreună cu partenerii europeni asupra modului în care să le rezolvăm. Pentru noi, Comisia Europeană este un partener de drum lung şi, în loc să încercăm să o păcălim cu cuvinte frumoase, punem pe masă problemele pe care le mai avem de rezolvat şi lucrăm împreună.

Iar a treia regulă: nu cumpărăm bunăvoinţa nimănui. De aceea, nu au fost încheiate contracte dubioase pentru a încerca, potrivit unor mentalităţi pervertite, să deschidem uşa vreunei cancelarii străine. Mai mult de atât, am renegociat contractul cu EADS şi am obţinut clauze net favorabile României. Prin renegociere, s-au economisit peste 400 de milioane de euro, iar măsurile de securizare a frontierei vor fi implementate înainte de 2007.

Rezultatul vorbeşte de la sine: România şi-a recâştigat credibilitatea în faţa partenerilor europeni. Acest lucru a fost confirmat prin decizii oficiale. Pe 13 aprilie 2005, Parlamentul European şi-a dat avizul conform pentru semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Pe 25 aprilie 2005, la Luxemburg, a fost semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. În anul 2005, tratatul a fost ratificat de 8 state, iar procedurile de ratificare au început deja în multe altele.

Pe 25 octombrie 2005, Comisia Europeană a prezentat cel mai bun raport pe care l-a făcut vreodată despre România. Pe 16 decembrie 2005, Consiliul European a inclus România în proiecţia bugetară pe 2007-2013. Prin Raportul de monitorizare din octombrie, Comisia Europeană a spus 3 lucruri fundamentale:

1. Aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 este pe deplin realizabilă, deoarece România a făcut suficiente progrese în 2005 şi a dovedit că are voinţa politică să aplice angajamente europene.
2. Datorită măsurilor de reformă luate în acest an în domenii cheie ale pregătirii pentru aderare, reforma justiţiei şi concurenţa nu mai figurează pe lista domeniilor de maximă atenţie.
3. România este în calendar cu îndeplinirea angajamentelor europene şi trebuie să accelereze eforturile de pregătire în 7 domenii marcate cu steguleţe roşii. Doar două din aceste domenii mai pot activa clauza de salvgardare: securizarea frontierei şi combaterea corupţiei.

Vă spun sincer, acum, putem să mergem la Bruxelles cu fruntea sus. I-am convins pe europeni că suntem oameni de onoare, am demonstrat că nu aşteptăm mila nimănui, am arătat că avem puterea de a respecta normele şi angajamentele europene şi aşa am reuşit să schimbăm percepţia despre România la nivelul structurilor europene. La începutul lui decembrie, am avut o serie de întâlniri cu comisari europeni la Bruxelles, cu preşedintele Comisiei Europene, cu preşedintele Parlamentului European, cu lideri politici importanţi. Toţi mi-au spus că Raportul de monitorizare a determinat o schimbare de atitudine în bine faţă de România. În actualul context european, dominat de francezi şi olandezi, privind Tratatul constituţional, România nu ar fi avut nici o şansă să se integreze dacă nu ne-am fi comportat ca oameni de onoare. Cei care ne-au sprijinit până acum nu ar fi avut cum să ne sprijine în continuare.

Doamnelor şi domnilor,

Respectarea angajamentelor europene aduce cu sine reforme care să accelereze modernizarea României. România are încă foarte mult de recuperat. Nu este vorba doar de decalajul dintre vechii membri ai Uniunii Europene şi fostul bloc comunist. În cazul nostru, amânarea unor reforme fundamentale, în ultimii 15 ani, ne-a îngreunat dezvoltarea, a întârziat modernizarea şi a scăzut nivelul de trai.

2005 a fost anul reformelor reale de profunzime.

Am mers pe 3 direcţii strategice, care susţin procesul de integrare europeană, reforme economice care permit reconstrucţia bunăstării, reforme pentru consolidarea statului de drept, reforme în domeniul social.

Pe plan economic, Guvernul a întărit economia de piaţă şi a permis dezvoltarea companiilor şi creşterea sănătoasă a veniturilor cetăţenilor. Cota unică şi întărirea disciplinei fiscale au fost principalele măsuri luate în acest scop. Cota unică de 16% a permis companiilor să se recapitalizeze şi să înceapă proiecte de dezvoltare, pentru a putea face faţă presiunilor Pieţei Comunitare, începând cu 2007. De asemenea, ea a dus la creşterea cu 20% a veniturilor la bugetul consolidat, în comparaţie cu 2004, şi la sporirea veniturilor populaţiei.

Pentru exemplificare, doresc să vă spun că, în 2005, câştigul mediu lunar salarial a crescut de la 6.070.000 de lei vechi în octombrie 2004, la 7.420.000 lei vechi în octombrie 2005. Nivelul de trai al românilor va continua să crească, diminuându-se, astfel, decalajele faţă de statele europene, odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Încasările din arierate au crescut în 2005 cu peste 17% şi aceasta nu înseamnă doar sporirea veniturilor bugetare, ci şi eliminarea favoritismelor de pe piaţă. Am eliminat reeşalonările şi scutirile de taxe, care asigurau condiţii preferenţiale unei clientele de partid. Consiliul Concurenţei şi-a întărit autoritatea şi implicarea pe piaţă, devenind, astfel, un garant şi un reper al competiţiei libere. Am pus în funcţiune Autoritatea pentru Achiziţii Publice şi, în acest moment, renegociem contractul cu firma Bechtel, pentru a fi în conformitate cu legislaţia română şi avertizez, pe această cale, în mod public, că dacă firma parteneră nu înţelege că într-un astfel de contract ceea ce primează este legislaţia română şi nu propria dorinţă, atunci, riscă să rămână fără contract.

În domeniul agriculturii am demarat reforme care să pregătească sectorul agricol pentru integrare: reforma proprietăţii, comasarea terenurilor, dezvoltarea microfermelor, ne vor permite să transformăm agricultura de subzistenţă într-o agricultură competitivă, de nivel european. Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a aplicat acquis-ul comunitar şi va continua să o facă. Am convingerea că steguleţele roşii din Raportul de monitorizare vor fi eliminate în timp util de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Având în vedere câte restanţe a reuşit să recupereze Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale până acum, am motive să fiu optimist.

În ceea ce priveşte consolidarea statului de drept, am să mă refer, în continuare, la reforme care au vizat eliminarea a trei surse majore de pericol pentru democraţia românească.

În primul rând, am demarat prima reformă reală şi de amploare a sistemului judiciar. Autoritatea Judecătorească va redeveni a treia putere în stat. Democraţia nu poate exista fără o justiţie liberă, independentă şi profesionistă. Justiţia românească trebuie să se orienteze spre cetăţean şi nu spre puterea politică. Am luat măsurile legislative în acest scop, am alocat fondurile necesare realizării reformei în acest domeniu, Ministerul Justiţiei fiind unul din beneficiarii principali ai majorărilor bugetare în 2005-2006.

Guvernul a adoptat un comportament corect faţă de justiţie şi i-a asigurat independenţa. Nu ne-am jucat cu dosarele adversarilor politici, cum se proceda în trecut.

Eu, personal, am arătat că şi un prim-ministru trebuie să se comporte ca un cetăţean în faţa justiţiei şi am mers la Parchet, atunci când am fost citat ca martor.

În al doilea rând, ne-am concentrat pe combaterea corupţiei. Corupţia distruge rădăcina unei democraţii, ea elimină egalitatea de şanse şi competiţia, creează caste, căşti şi clientele care sacrifică valorile democratice pentru interesele lor. Reforma justiţiei, pe care am promovat-o, creează cadrul legal pentru a combate corupţia. Am luat şi măsuri sectoriale, cum ar fi: crearea Direcţiei Generale de Anticorupţie din Ministerului Administraţiei şi Internelor, întărirea competenţelor Departamentului Naţional Anticorupţie sau simplificarea procedurilor vamale pentru a reduce corupţia în vămi.

Am transmis şi un semnal politic consistent: în cadrul echipei mele şi în subordinea mea nu tolerez acte de corupţie.

În al treilea rând, am asigurat libertatea de expresie, am reglementat utilizarea publicităţii de stat, tocmai pentru a elimina posibilitatea ca puterea politică să poată cumpăra bunăvoinţa presei. Consider că o presă liberă şi profesionistă este un barometru al democraţiei.

De asemenea, am ţinut cont de sugestiile şi de criticile care au venit din partea societăţii civile. Cred că Guvernul are datoria să încurajeze participarea societăţii civile la actul de decizie şi să nu se ferească de ea sau să o submineze, aşa cum s-a întâmplat în trecut.

De aceea, de exemplu, am decis ca legislaţia privind achiziţiile publice să fie modificată de un grup de lucru, din care fac parte reprezentanţi ai societăţii civile.

A treia direcţie în care au mers reformele în acest an vizează domeniul social. Am demarat reforma educaţiei, care urmăreşte tocmai adaptarea sistemului românesc de învăţământ la modelul european. Am introdus sistemul de calitate în educaţie, am reorganizat învăţământul preuniversitar şi universitar, conform practicilor europene. Am luat măsuri pentru dezvoltarea învăţământului rural.

Scopul nostru este să pregătim generaţiile viitoare pentru a se putea integra într-o societate europeană.

La nivelul Guvernului este în lucru cadrul legal pentru aplicarea reformei în domeniul sănătăţii. Scopul nostru este să asigurăm servicii medicale de calitate pentru pacient, eliminarea abuzurilor şi a corupţiei din sistem. Nu putem intra în Europa cu un sistem sanitar de tip fanariot.

Iar în calitate de şef al Guvernului, între interesele baronilor din medicină, ale firmelor de import şi distribuţie de medicamente, a reţelelor de farmacii, vă avertizez că mă preocupă numai şi numai interesul oamenilor, interesul bolnavilor.

Este pentru prima dată, după 1990, când am readus echitatea în sistemul de pensii. Este important să-i avem în vedere pe pensionari când vorbim de Uniunea Europeană. Valorile Europei comunitare vorbesc despre solidaritate şi incluziune socială şi de aceea nu avem voie să sacrificăm categoriile sociale defavorizate.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Cea de-a treia victorie majoră, pe care a înregistrat-o România în 2005, vine din faptul că am devenit jucători activi în structurile europene. Semnarea Tratatului de aderare a permis României să participe ca observator în instituţiile europene. Chiar dacă nu avem drept de vot, am putut să ne promovăm interesele naţionale în toate structurile comunitare.

Preşedintele ţării şi cu mine am participat la cele două Consilii Europene din acest an. Miniştrii şi secretarii de stat au mers la grupurile de lucru de la Bruxelles. Ministerul Integrării Europene şi Ministerul Afacerilor Externe au contribuit la coordonarea inter-instituţională, pentru a asigura reprezentarea unitară a poziţiei României în aceste structuri. În plus, Ministerul Integrării Europene a gestionat coordonarea internă pentru îndeplinirea angajamentelor de aderare.

Dialogul cu reprezentanţii Comisiei Europene, Parlamentului European şi ai altor foruri europene a vizat asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea cu succes a pregătirii de aderare, ca şi pentru reflectarea progreselor realizate în evaluările Comisiei.

Un rol important în creşterea prezenţei României în cadrul instituţiilor europene a fost jucat de euro-observatorii români. Din semnalele primite până acum, pot să vă spun că euro-observatorii români au reuşit să se adapteze cu succes la modul de lucru al Parlamentului European. Îi felicit sincer pentru aceste rezultate şi îi încurajez să continue. M-am implicat şi personal în dialogul cu grupul de euro-observatori şi m-am întâlnit cu aceştia atât la Bucureşti, cât şi la Bruxelles. Iar Guvernul, prin intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Afacerilor Externe, este deschis să comunice euro-observatorilor elementele de poziţie, pentru a-i ajuta să reprezinte interesele României în Parlamentul European.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Guvernul intră în anul 2006 conştient că suntem în linie dreaptă pentru aderarea la Uniunea Europeană. Doar 12 luni şi câteva zile ne mai despart de statutul de membru al Uniunii Europene. Vă asigur, însă, că vom rămâne cu picioarele pe pământ. Ştim clar ce avem de făcut, care este ordinea priorităţilor pentru perioada următoare. Despre aceste lucruri vă voi vorbi în continuare.

Prima prioritate este ca Raportul Comisiei Europene din mai 2006 să transforme obiectivul României de a adera la Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007 într-o certitudine.

Ce avem de făcut?

În câteva cuvinte simple, aş spune că trebuie să apăsăm pedala de acceleraţie pentru pregătirile de aderare. Imediat, după publicarea Raportului de monitorizare, Guvernul a adoptat un plan de acţiuni prioritare pentru a îndeplini angajamentele de aderare, conform calendarului convenit cu Uniunea Europeană. Ne-am structurat eforturile pe două planuri: în primul rând, până în aprilie 2006, ne-am programat îndeplinirea măsurilor semnalate în Raportul de monitorizare, cu steguleţele roşii şi galbene, precum şi a celor care au termene în această perioadă; în al doilea rând, până la sfârşitul anului 2006, vom continua să aplicăm acquis-ul comunitar, conform angajamentelor europene.

Aşadar, primele 4 luni ale anului viitor sunt decisive pentru România şi fac un apel, în acest context, la dumneavoastră, toţi parlamentarii, să acordaţi o atenţie maximă proiectelor de lege din portofoliul integrării. Mai există, în diverse faze de dezbatere, proiecte de lege înaintate de Guvern şi care reglementează, de fapt, probleme ce trebuie soluţionate din perspectiva aderării la Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte Guvernul, vă asigur că vom acţiona cu motorul turat la maxim. Am să dau câteva exemple de domenii asupra cărora ne vom apleca cu prioritate în 2006: preluarea noului acquis comunitar în domeniul achiziţiilor publice, dezvoltarea capacităţii administrative a Autorităţii privind Achiziţiile Publice, întărirea luptei împotriva contrafacerilor şi a contrabandei pentru asigurarea drepturilor de proprietate intelectuală, continuarea reformei în agricultură şi implementarea normelor de protecţie sanitar-veterinară, precum şi asigurarea securităţii alimentare; impozitarea, inter-operabilitatea sistemelor IT în domeniul impozitelor, întărirea capacităţii administrative a tuturor organismelor la nivel naţional, regional şi local implicate în utilizarea fondurilor structurale; îmbunătăţirea protecţiei mediului şi diminuarea poluării industriale.

Bugetul pentru anul 2006 conţine sumele de bani necesare pentru punerea în aplicare a tuturor măsurilor prevăzute în planul de acţiune.

Cât priveşte cele două capitole de care este legată clauza de salvgardare, vă spun sincer că, în acest moment, doar cea legată de combaterea corupţiei mă preocupă în mod special: semnarea acordului din cauza dumneavoastră. Semnarea acordului renegociat cu EADS permite Guvernului să pună în aplicare toate angajamentele legate de asigurarea securităţii frontierelor, chiar înainte de termenele convenite.

România va asigura securitatea frontierei estice, conform standardelor europene, dar criteriile după care Comisia Europeană evaluează lupta împotriva corupţiei depind, de-acum, prea puţin de Guvern. Noi am luat deja măsurile care depindeau de noi şi am dat semnalul politic adecvat. Rapoarte ale Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi ale Băncii Mondiale au arătat că percepţia asupra corupţiei s-a ameliorat în anul 2005. De-acum, instituţiile statului trebuie să dea randament pentru a merge mai departe.

Parchetul şi Consiliul Superior al Magistraturii au, poate, cel mai important rol în acest efort de curăţare şi de credibilizare a justiţiei româneşti. Viitorul european al României depinde şi de conştiinţa fiecărui angajat din sectoarele bugetare. Corupţia măruntă îngrijorează pe partenerii europeni în egală măsuri.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Vă asigur că fiecare progres care va fi înregistrat de România în perioada următoare va fi comunicat rapid partenerilor noştri de la Bruxelles şi ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Diplomaţia românească se va angaja într-o campanie susţinută pentru promovarea ţării. Dumneavoastră, parlamentarii, puteţi să jucaţi un rol cheie în acest proces şi vă adresez, în acest sens, rugăminţile mele. Efortul Senatului şi al Camerei Deputaţilor, pe linia diplomaţiei parlamentare, este extrem de important pentru a ne îndeplini cel de-al doilea obiectiv prioritar pentru anul 2006 şi anume ratificarea Tratatului de aderare de către toate statele membre ale Uniunii Europene.

În ce mă priveşte, am susţinut, am pledat pentru ratificarea tratatului în toate vizitele şi întâlnirile oficiale din ţările membre ale Uniunii Europene şi voi continua să o fac şi pe parcursul anului 2006.

Doamnelor şi domnilor,

Aderarea europeană este un proces de construcţie, trebuie să reformăm în profunzime şi să avem viziune. Reformele demarate în acest an vor fi continuate în 2006, pentru că sunt ceea ce trebuie astăzi României. Ele pun în practică viziunea pe care eu şi Guvernul meu o avem despre transformarea României într-o ţară democratică, modernă, cu o economie performantă şi competitivă. Aceasta este viziunea pentru România viitoare. Fondurile europene şi Agenda Lisabona reprezintă două oportunităţi majore de dezvoltare asupra cărora ne vom concentra anul viitor.

În ceea ce priveşte fondurile europene, după cum ştiţi, recent, Consiliul European a reuşit să ajungă la un acord privind bugetul Uniunii Europene pe perioada 2007-2013. România va primi, în cei 7 ani, peste 30 miliarde de euro. Uniunea Europeană ne-a arătat, astfel, o dovadă reală de încredere în capacitatea noastră de a utiliza fondurile, de susţinere, pentru a recupera decalajele şi, de asemenea, de solidaritate. Aceşti bani acoperă nevoile de dezvoltare ale României, dar am mai spus-o, şi o repet, Uniunea Europeană ne dă, dar nu ne bagă şi în traistă, şi, până acum, pot să vă spun că am gestionat fondurile de preaderare cu succes. Am reuşit obţinerea unei rate de contractare pentru Programul PHARE de peste 97%. Este o bază de pornire foarte bună, pe care vom continua să construim. În 2006 ne-am propus să consolidăm cu prioritate cadrul instituţional şi pregătirea administraţiei centrale şi locale pentru a folosi rapid şi eficient fondurile structurale şi de coeziune.

În mod cert, accesul la finanţare ne va ajuta să reducem decalajele faţă de Uniunea Europeană, dar mai avem şi alte mijloace: Agenda Lisabona, de exemplu, ne oferă soluţii pentru a sări peste etape, dacă punem în aplicare reformele pe care le presupun. Miza este să investim în educaţie, cercetare şi inovaţie, să punem accent pe transferul de tehnologie. Guvernul a făcut deja un prim pas, în acest sens, majorând cu 80% bugetul pentru cercetare şi asigurând fonduri de 1 miliard de euro pentru proiecte de dezvoltare în educaţie, în anul 2006. Încurajez, însă, şi firmele private să se implice. În acest domeniu, România are avantajul resurselor umane cu calificare înaltă şi vă spun sincer că aş prefera, decât să meargă în străinătate pentru a le fi recunoscută valoarea, să creăm în ţară oportunităţi pentru oamenii talentaţi. Asumarea Agendei Lisabona ne va permite să devenim o ţintă şi să fim o ţară mai atractivă pentru investitori. În final, totul se cuantifică prin locuri de muncă mai bine plătite şi creşterea rapidă a nivelului de trai.

Doamnelor şi domnilor,

Vă asigur că Guvernul pe care-l conduc are voinţa politică să facă toate demersurile necesare aderării la Uniunea Europeană în 2007 şi modernizării accelerate a României, dar, aşa cum am mai spus, integrarea europeană nu depinde doar de Guvern. Parlamentul, justiţia, societatea civilă, presa, fiecare cetăţean în parte, au un cuvânt de spus. Fiecare dintre noi poate contribui la accelerarea sau la încetinirea procesului de aderare, nu doar prin fapte mari, ci şi gesturi simple de fiecare zi pot să facă diferenţa.

Acum, la finalul unui an dificil pentru România, dincolo de disputele politice majoritare opoziţiei, trebuie să ne gândim la acele valori şi norme care organizează şi definesc o societate europeană. Ce rol au ele, cât de importante sunt pentru noi. Reiterez în faţa dumneavoastră promisiunea mea ca om politic: România va adera la Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007. Cred, însă, că succesul integrării europene a României depinde, în final, de capacitatea tuturor românilor de a-şi asuma valorile fundamentale europene.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi, domnul prim-ministru a prezentat un alt raport decât cel care a fost distribuit ieri. Deci, domnul ministru Bogdan Olteanu ne-a transmis un text al raportului care urma să fie dezbătut astăzi. Domnul prim-ministru, fără îndoială, a decis, şi are dreptul să facă acest lucru, să prezinte un alt raport. În aceste condiţii, facem o pauză de o jumătate de oră.

Invit membrii Birourilor permanente şi liderii grupurilor pentru a decide cum organizăm dezbaterea în continuare. În 5 minute, rog membrii Birourilor permanente şi liderii grupurilor să participe la această şedinţă.

- pauză -

- după pauză -

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Stimaţi colegi, vă rog să vă aşezaţi în bănci să putem reîncepe lucrările noastre.

N-am să vă prezint conţinutul discuţiilor pe care le-am avut legate de raportul prezentat în forma de ieri şi intervenţia de astăzi a primului-ministru. Vă prezint doar concluziile la care am ajuns în şedinţa Birourilor permanente, împreună cu liderii grupurilor parlamentare. S-au stabilit propuneri cu privire la timpul maxim afectat pentru dezbaterea raportului. În mod obişnuit, Guvernul are 60 de minute, atât pentru prezentarea raportului, cât şi, la sfârşitul dezbaterilor, pentru comentarii. S-a stabilit, însă, ca grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat să li se aloce, nu 10 secunde pentru fiecare dintre membrii lor, ci, ţinând seama de discuţia pe care am avut-o şi în şedinţa Birourilor permanente, să se ia în calcul pentru fiecare membru al grupurilor parlamentare câte 15 secunde, pentru fiecare parlamentar. Iar deputaţii şi senatorii care nu fac parte din grupurile parlamentare vor avea la dispoziţie câte 15 secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceşti parlamentari sau la grupuri parlamentare. În aceste condiţii, Grupurile PNL şi PD, împreună vor avea un timp total de 41 de minute; Grupurile PSD - 39 minute; Grupurile PRM - 14 minute; Grupurile UDMR - 8 minute; Grupurile Partidului Conservator - 8 minute; Grupul minorităţilor naţionale - 5 minute; deputaţii şi senatorii fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 6 minute. Vreau să vă consult dacă sunteţi de acord cu aceste propuneri? Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? 3 voturi împotrivă. Abţineri? Cu majoritate de voturi, propunerile au fost aprobate.

De asemenea, vă propun, din partea Birourilor permanente, o modificare de program, în sensul de a lucra până la orele 14,00 şi de a relua lucrările la orele 15,00. Deci, o oră pauză.

Vă rog să acceptaţi aceste propuneri, sau, eventual, dacă vreţi să lucrăm până la orele 15,00 şi să facem o pauză..., pentru că, practic, timpii însumaţi înseamnă 121 minute, plus comentariile Guvernului, şi atunci să lucrăm până la ora 15,00 şi să facem pauză de la ora 15,00 la 16,00 şi să reluăm la orele 16,00, ca să putem epuiza acest calup din program, pentru că, altfel, ar trebui să le reluăm după pauză. Deci, în aceste condiţii, supun votului dumneavoastră pauza pentru şedinţa de astăzi, de la orele 15,00 la orele 16,00. Cine este pentru acest program? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Conform timpilor alocaţi, începem dezbaterile. Îl rog, pentru început, pe reprezentantul Grupurilor PNL, domnul deputat Ioan Ghişe, să ia cuvântul.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate domnule prim-ministru,

Stimaţi domni preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,

Domnilor miniştri,

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Colegi senatori şi deputaţi,

Integrarea europeană este un principal obiectiv strategic de interes naţional pentru care există consens explicit, enunţat şi asumat, din fericire, de către principalele forţe politice şi societatea românească, în ansamblul ei. De ce? Pentru că ea, integrarea europeană, este un proces subsidiar fenomenului globalizării. Aceasta, globalizarea, este caracterizată de competitivitate, performanţă, viteză, piaţă mondială, cunoaştere, tehnologie, modernizare şi progres. O condiţie pentru integrarea europeană a României este asimilarea rapidă a unor valenţe precum calitatea şi eficacitatea. Ne referim la calitatea crescută a majorităţii cetăţenilor şi la funcţionalitatea instituţiilor publice. Ne referim la eficacitate ca şi la capacitatea noastră de absorbţie a fondurilor europene, şi aşa cum s-a spus, între 2007 şi 2009 am putea accesa 10,8 miliarde euro, iar între 2010 şi 2013 - 18,3 miliarde. Atât calitatea, cât şi eficacitatea crescută vor aduce un plus de civilizaţie şi bunăstare cetăţenilor României. Specialiştii spun că, azi, în lume, citez: "singura activitate constantă este schimbarea adaptabilă într-un mediu economic globalizat şi caracterizat de incertitudini". Schimbarea adaptabilă generează nevoia de proiecte. Profesioniştii în toate domeniile sunt atraşi de schimbare, iar schimbarea înseamnă proiecte. Cunoştinţele vor fi o sursă-cheie a societăţii, iar cunoaşterea circulă mai repede decât banii. Productivitatea structurilor se va baza pe specialişti. Cuvintele-cheie pentru aceşti specialişti sunt: strategia şi competenţa profesională. În deceniul următor, managementul proiectelor va deveni valul viitorului. Participarea la proiecte în cadrul programelor internaţionale este o condiţie de existenţă a unei naţiuni, în cadrul sistemului economic concurenţial şi globalizat. Această participare trebuie făcută pentru rezolvarea unor probleme naţionale prin încadrarea în tematicile corespunzătoare proiectelor internaţionale. În acest an, în noiembrie, la Tunis, a avut loc a doua Conferinţă mondială privind societatea informaţională. Sub egida Naţiunilor Unite şi a Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, un număr de peste 15.000 de participanţi din lume, reprezentanţi de Guverne, Parlamente, mediul afacerilor, societate civilă şi mass-media, au dezbătut perspectivele societăţii informaţionale şi impactul dezvoltării sectorului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor asupra viitorului omenirii. Secretarul general O.N.U., şefi de state şi guverne, politicieni şi specialişti au convenit asupra Declaraţiei de la Tunis, document de referinţă care reprezintă cadrul general al dezvoltării omenirii pe acest domeniu în următorii ani. În această concurenţă, fără precedent în istoria omenirii, dată de globalizare şi integrare europeană, sub presiunea nemiloasă a timpului şi în constrângerile date de limitele resurselor interne de dezvoltare, România poate, totuşi, să se numere printre fruntaşii lumii. O condiţie esenţială este ca să se dezvolte rapid politici eficiente, realiste şi eficace, care să ofere cetăţenilor români, în mod special, copiilor şi tinerilor, şanse mai bune pentru integrarea cu succes în marea familie a civilizaţiei viitorului. Din perspectiva celor de mai sus apar ca necesare şi urgente următoarele lucruri de făcut pentru ţara noastră:

1. Revizuirea rapidă a viziunii şi strategiei naţionale pentru dezvoltarea sectorului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, în concordanţă cu Declaraţia de la Tunis;
2. Mobilizarea şi asigurarea resurselor necesare susţinerii politicilor publice pentru dezvoltarea cu rapiditate a domeniului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în ţara noastră;
3. Completarea şi modelarea conţinuturilor învăţământului de stat pentru compatibilizarea pregătirii tinerilor români cu valorile mondiale, purtătoare de progres în societatea cunoaşterii şi a tehnologiei informaţionale. Mă refer la însuşirea unor cunoştinţe, abilităţi, deprinderi şi competenţe individuale de comunicare eficientă, comportament organizaţional, cunoaşterea limbilor străine, prioritar engleza, stăpânirea computerului la nivel de permis european de conducere a computerului şi cunoaşterea managementului proiectelor. Sigur, toate acestea le am în vedere pentru a fi predate şi însuşite, în mod adaptat, corespunzător vârstei şi nivelului fiecăruia, a funcţiei şi pregătirii sale de specialitate. Este o evidenţă că economia viitorului se va dezvolta într-un mediu cultural competitiv al organizaţiilor, în fapt, un mediu dominat de concurenţa proiectelor, care valorizează performanţa şi creativitatea. Creşterea copiilor şi tinerilor români la nivel de masă, într-un astfel de spirit, va crea o adevărată bogăţie naţională.
4. Asigurarea pentru fiecare elev şi cadru didactic din învăţământul de stat a unui computer personal şi conectarea la internet. Aceasta merită să devină un program naţional de prioritate absolută şi urgenţă maximă;
5. Crearea unor facilităţi fiscale pentru dezvoltarea de afaceri în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei;
6. Asigurarea prezenţei României în toate organismele mondiale, europene sau regionale reprezentative care se ocupă de societatea cunoaşterii şi sectorul tehnologiei informaţiilor;
7. Susţinerea legislativă şi financiară cu prioritatea politicilor publice în domeniul tehnologiei informaţiilor pentru dezvoltarea culturii specifice şi formarea rapidă a numărului necesar de specialişti de management de proiect. Accesarea de către ţara noastră cu succes a fondurilor europene se va putea face doar după îndeplinirea condiţiilor menţionate mai sus.
8. Şi, în fine, al optulea punct, dar nu cel din urmă, şi cel mai important, realizarea sub coordonarea preşedintelui ţării şi a premierului a unui acord politic naţional pentru susţinerea acestor politici pentru o perioadă medie şi lungă de timp. Apreciez că acestea reprezintă premise minime, necesare şi urgente, pentru ca ţara noastră să-şi crească şansele pentru a se plasa în grupul fruntaş al naţiunilor lumii, care se vor dezvolta cu succes în societatea cunoaşterii şi domeniului tehnologiei informaţiilor. Propun ca cele de mai sus să se facă pentru creşterea calităţii vieţii cetăţenilor României, acum şi în viitorul imediat. Vă mulţumesc pentru atenţie! (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Are cuvântul, în continuare, domnul senator Mircea Geoană, din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.

Se pregăteşte domnul deputat Lucian Bolcaş, din partea Grupurilor PRM. Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Mircea Geoană:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor şi doamnelor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Dragi colegi,

Am aşteptat cu interes cuvântul primului-ministru Tăriceanu. Am sperat că măcar acum, la final de an, vom asculta un raport despre ceea ce Guvernul a făcut şi ceea ce Guvernul şi România îşi propun să facă în 2006, anul decisiv al integrării. Primul-ministru a vorbit despre diferenţa între un om politic şi un politician. Raportul agresiv şi mincinos, pe care l-a prezentat în faţa Parlamentului, ne-a arătat că primul-ministru nu este nici pe departe om politic, este doar un politician şi nu face cinste galeriilor de oameni de stat, pe care liberalii i-au dat între războaie. Nu este nici om de stat şi nici bărbat politic, printr-o astfel de atitudine în faţa Parlamentului României.

Domnule prim-ministru, delirul anti-PSD şi anti-opoziţie democratică nu poate să ţină loc de un raport real pe acest subiect fundamental pentru interesul ţării. În aceşti ani de zile, am avut multe dispute politice. Am venit şi am plecat de la putere, cu excepţia PRM-ului. Avem cu toţii exerciţiul acestei retorice păguboase, dar niciodată în aceşti 15 ani de zile, şi fac un apel la raţiune, niciodată nu am transformat subiectul de politică externă şi de integrare europeană într-un subiect de meci politic de Divizia C, cum am văzut astăzi şi cum am văzut ieri la Palatul Parlamentului. Ultima brumă de înţelepciune şi de consens politic în România a fost, practic, eliminată din viaţa politică românească. Suntem condamnaţi la un război politic total şi în loc ca primul-ministru să vină în faţa noastră, în faţa naţiunii române şi să spună: "Avem nevoie de toate energiile naţiunii, avem nevoie de efortul tuturor partidelor politice, avem nevoie de unitate în anul 2006, cel mai greu an, în care integrarea României este în continuare pusă în dubiu de cei care nu ne sunt prieteni", primul-ministru vine şi jigneşte, în mod repetat şi mincinos, PSD-ul şi opoziţia democratică. Nu aceasta este calea, domnule prim-ministru, nu acesta este tonul cu care trebuie să veniţi în Parlament. România are nevoie de energie pozitivă şi nu de ură şi minciună. Am înţeles, ieri sau alaltăieri, la Raportul Alianţei PNL-PD, că aveaţi nevoie, pentru că sunteţi pe toboganul sondajelor de opinie, că aţi avut nevoie să daţi un anumit semnal, am înţeles că nu ştiţi cum să ieşiţi în faţă când preşedintele Băsescu vă taie microfonul la Bruxelles, dar să veniţi pe subiectul integrării europene şi să folosiţi acelaşi discurs mincinos este o chestiune intolerabilă. Toate ţările care au reuşit integrarea au avut un minim de consens politic între putere şi opoziţie. Aşa a reuşit Spania, aşa a reuşit Portugalia, aşa a reuşit Grecia, aşa reuşesc vecinii noştri din Europa Centrală. Dâmboviţeni cum suntem şi cum sunteţi, am reuşit să aruncăm în aer şi această brumă de consens naţional. 2006 trebuie să fie anul efortului politic suprem pentru reuşita integrării europene. Aţi vorbit despre congregaţia baronilor. Doriţi să vorbim despre clubul petroliştilor, vreţi să vorbim despre clubul oligarhilor, pe care Guvernul dumneavoastră îl reprezintă, sau vreţi să discutăm despre ceea ce este de făcut în anul 2006? Ce s-a întâmplat la finalul lui 2004, domnule prim-ministru, şi vă aduc în atenţie faptul că numai pe vremea staliniştilor se rescria istoria. La final de 2004, la Consiliul European şi la Raportul Comisiei Europene din 2004 au fost identificate 3 puncte sensibile, care ar fi putut să pună în pericol integrarea europeană a României. Îl întreb pe domnul prim-ministru Tăriceanu, dacă nu ar fi încheiat România şi Guvernul precedent negocierile în 2004, în Europa eurosceptică şi cu eşecul referendumului din Franţa şi din Olanda s-ar mai fi închis negocierile în acest moment, domnule prim-ministru? Vă spun eu că nu. Trei domenii au fost considerate ca fiind vulnerabile de către Comisia Europeană în 2004: Scrisoarea de avertizare a Comisiei Europene din 2005, în timpul guvernării dumneavoastră, a transformat acestea în şapte, pentru ca în octombrie, după discuţii multiple la nivelul Comisiei Europene, să ajungă la numărul de 5. În decembrie 2005, când Alianţa D.A. a sărbătorit un an de minciună portocalie, Raportul Moscovici semnalează nu mai puţin de 7 domenii problematice pentru ca România să poată adera la 1 ianuarie 2007.

Domnule premier Tăriceanu, membri ai Guvernului, nu induceţi un sentiment de euforie gratuită în opinia publică românească. Amânarea integrării României este în continuare posibilă, cu calcule imposibil de calculat şi de evaluat în acest moment. Sunt două motive pentru care Premierul Tăriceanu şi-a schimbat discursul faţă de raportul prezentat în cursul zilei de ieri: unul pentru care un calcul politic îngust, legat de situaţia domniei-sale, ca prim-ministru şi ca lider al PNL, iar în al doilea rând, pentru că încearcă să înceapă să pregătească naţiunea română pentru un eventual eşec al integrării şi vrea să pună eşecul domniei-sale şi echipei pe care o conduce pe seama opoziţiei şi a fostei guvernări. Este lamentabil şi este ruşinos, domnule prim-ministru, să vă ascundeţi în spatele acestui subiect. (aplauze din partea Grupurilor PSD) Bărbaţii de stat nu fac aşa ceva. Bărbaţii de stat recunosc progresele, recunosc eşecurile şi încearcă să creeze consens în naţiunea românească. Vorbeaţi de un cec în alb, şi dumneavoastră şi preşedintele Băsescu, care l-aţi acordat României la început de an, nu este un cec în alb, este un sprijin condiţionat. Nu ne facem lecţiile. În următoarele 5 luni de zile, România va fi amânată fără milă şi fără ezitare, şi ar fi păcat, pentru că 2008 nu este garantat nici el şi, de-abia vom mai discuta, împreună cu Croaţia, de 2009, domnule prim-ministru, şi în loc să intraţi în cartea de istorie a României ca un prim-ministru care a dus România în Europa, veţi intra în cartea ruşinoasă a istoriei României ca un premier care a eşuat în prima sa obligaţie care ne-a spus-o în urmă cu un an de zile, la învestitură, domnule prim-ministru Tăriceanu, şi aţi spus două lucruri:

1. Că n-o să invocaţi niciodată greaua moştenire, aţi spus-o în faţa acestui Parlament ales după alegerile de anul trecut, şi aţi făcut numai asta în anul 2005.
2. Aţi spus că integrarea europeană va fi miza supremă, miza superioară în care veţi coagula energiile pozitive.

Ce aţi făcut astăzi, aţi trădat interesul naţional. (discuţii, rumoare, vociferări, aplauze)

Aţi vorbit de lupta atât de necesară împotriva corupţiei şi aţi invocat două documente ale Băncii Mondiale şi ale BERD-ului.

Domnule prim-ministru, fie aveţi consilieri care nu vă informează, fie cineva vă scrie discursurile de undeva de la o sursă de internet. (rumoare, discuţii)

Raportul Băncii Mondiale şi al BERD-ului se referă la perioada 2002-2005, deci progresele în percepţia mediului de afaceri că în domeniul corupţiei lucrurile s-au schimbat în bine în România, includ doi ani de guvernare PSD şi 6 luni de guvernare de dreapta. (aplauze) Acesta este adevărul adevărat şi de ce nu ezitaţi să-l recunoaşteţi?

Domnule prim ministru, ne bucurăm că după lungi ezitări şi după îndelungi lupte, Consiliul Europei a aprobat pentru România şi Bulgaria o sumă de bani de care ţara are nevoie pentru modernizare. Ţara are nevoie de această infuzie de bani. Dar stau şi vă întreb cu ce profesionişti în administraţia locală, după epurările politice pe care le-aţi făcut şi după ce aţi pus numai oameni cu carnet de partid în serviciile deconcentrate, vom putea să facem integrare europeană? Cum vom putea să tragem aceşti bani? (rumoare, discuţii)

Aţi împărţit şi pieţele, aţi pus şefi la Regia apelor de la Galaţi, un şef de la Loto Pronosport: jucaţi la loto interesul şi viitorul ţării.

Aţi vorbit despre progresul în domeniul economic şi social. Aţi vorbit despre aşa-zisa victorie a cotei unice de 16%. Cine a suferit cel mai mult de cota unică de 16%? Administraţiile locale, pentru că, întrebaţi-i pe primarii dumneavoastră, stimaţi colegi din majoritate, şi întrebaţi câţi bani au acum pentru cofinanţări. (rumoare, discuţii)

Din sală: Am întrebat.

Domnul Mircea Geoană:

Mult mai puţini decât în anii precedenţi şi insuficienţi pentru a putea cofinanţa. (rumoare, discuţii) Aţi vorbit...

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să faceţi linişte în sală. Vă rog foarte mult. Vă rog să ascultaţi.

Domnul Mircea Geoană:

Domnule prim-ministru, aţi spus în al doilea capitol al prezentării dumneavoastră că România şi reprezentanţii Guvernului dumneavoastră, şi bănuiesc că şi ai majorităţii parlamentare, sunt jucători activi în structurile comunitare. Eu am sesizat că un număr important de membri ai Guvernului sunt jucători activi la bursă. (discuţii, rumoare, vociferări, aplauze)

Aţi vorbit de faptul că suntem mult mai activi la Bruxelles şi la Strasbourg şi fac acum un apel solemn acum către cei 35 de colegi şi colege de ale noastre, care ne reprezintă în Parlamentul de la Bruxelles.

Cum este posibil, domnule prim-ministru, domnilor miniştri, ca după ce 15 ani de zile am rezistat ofensivei ca România să devină un teritoriu în care drepturile colective să nu fie acceptate fiindcă sunt norme antieuropene, cum este posibil ca în raportul Parlamentului European să vorbim pentru prima dată de drepturi culturale şi de calul troian al drepturilor colective şi autonomiste în ţara noastră?

De ce nu facem un colectiv de 35 de oameni care să facă lobby pentru România la Bruxelles? De ce colegii de la UDMR susţin doar agenda etnică, îngustă a UDMR-ului, domnule vicepremier Marko Bella? De ce nu fac lobby şi pentru România? (aplauze) De ce nu ne unim în jurul acestui subiect? (discuţii, rumoare, vociferări, aplauze)

Ce este mai important ca acest lucru? De ce vă plătim drumurile până acolo, dragi colegi? (discuţii, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

Din sală: De ce? (discuţii, râsete)

Domnul Mircea Geoană:

De ce ? Pentru că în grupurile politice europene din păcate colegii de la PD trebuie să facă un lucru mai bun. Este inacceptabil ce s-a întâmplat. (rumoare, discuţii)

Domnul Adrian Năstase:

Doar o clipă. Stimaţi colegi, vă rog să faceţi linişte în sală. Puteţi interveni ulterior. Aveţi dreptul la nivelul grupurilor politice.

Domnul Mircea Geoană:

Domnul prim-ministru a vorbit şi de dimensiunea socială. Ne bucurăm că un guvern de dreapta, ne bucurăm că un guvern care vorbeşte în mod ideologic de statul minimalist în România, vorbeşte de nevoia de progres în educaţie. Evident, capitalul social, capitalul uman reprezintă singura noastră şansă să ajungem mai departe. Dar în 2005, după o lună de grevă a dascălilor, cu minim de dialog social care s-ar fi impus, cum facem cu pregătirea elevilor noştri?

S-a vorbit de un sistem medical în care schimbăm metoda dâmboviţeană de a face lucruri în sănătate şi la ce asistăm? La privatizarea sistemului de sănătate şi la oferirea către o elită îngustă şi privilegiată a serviciilor de sănătate şi la privatizarea sistemului public pentru cei care nu pot să-şi permită aceste servicii.

Am vorbit de echitate faţă de pensionari şi la sfârşit de an 2005, din cele 3,5 milioane, 2 milioane de pensionari nu au primit nimic în plus după recalcularea pensiilor. Aceasta este agenda socială reală a unui guvern de dreapta, aceasta este lipsa de sensibilitate pentru problematica socială.

Aţi vorbit şi de faptul că avem nevoie, în anii următori, de o economie mai competitivă şi mai performantă. Nimic mai adevărat. Aţi vorbit frumos despre Agenda Lisabona. Dar vreau să vă aduc în atenţie - că sunt aici economişti de marcă, şi din arcul majoritar, şi din minoritate, care pot să vă spună că în anul 2005 indicii de productivitate şi competitivitate a economiei româneşti au scăzut. Pot să vă spună că firmele româneşti sunt astăzi mai vulnerabile în faţa competiţiei pieţei unice europene. 2006 este ultimul an de pregătire şi, din păcate, şi nivelul investiţiilor străine, şi efectul cotei unice nu arată o economie şi o firmă românească capabilă să performeze în Europa.

Suntem bucuroşi, aşa cum spuneam, că după multe ezitări, Europa şi-a adus aminte că trebuie să fie solidară cu noii veniţi şi, într-adevăr, suma de 29 miliarde euro, care a fost oferită, deşi puţin mai mică decât ceea ce am fi aşteptat, reprezintă o confirmare a unei sume de bani.

Dar, cu luciditate şi seriozitate, lăsând la o parte lupta politică, suntem oare pregătiţi în acest moment să absorbim aceşti bani? Avem azi o strategie pentru anul 2007? Avem astăzi capacitatea de a asigura acea independenţă a administraţiei locale şi resursele ca să putem trage banii europeni? În acest moment pot să vă spun cu toată claritatea că riscul amânării României cu un an sau doi de zile este real, domnule prim-ministru, şi cred că dacă am recunoaşte acest lucru ne-am mobiliza mai bine.

Riscul ca debutul României în Uniunea Europeană să fie unul ratat este în acest moment un risc major şi riscăm, domnule prim-ministru, dragi colegi, să transformăm România şi românii, din cel mai entuziast sprijinitor al proiectului european, într-o naţiune euro-sceptică. Pentru că dacă românii nu vor simţi în primii ani după integrare - după ce le-am spus 15 ani de zile, şi guvernele noastre, şi ale dumneavoastră - că va fi mai bine, că şansa integrării va rezolva problemele de sărăcie, de subdezvoltare, de nevoie de modernizare accelerată, dacă în primii ani de zile se va întâmpla, ceea ce mi-e teamă că se va întâmpla, şi dacă 2006 va semăna, ca performanţă efectivă a guvernării, cu 2005, riscăm să transformăm România într-un vast câmp al populismului, euro-scepticismului şi al naţionalismului îngust.

Este un risc pe care îl suportăm şi noi, şi dumneavoastră, pentru că guvernele vin şi pleacă, interesul naţional trebuie să rămână, acolo unde trebuie să şadă el. (aplauze, discuţii)

Domnule prim-ministru, sunt dezamăgit de alegerea tactică pe care aţi făcut-o în ultimele zile. Sunt dezamăgit. (rumoare, discuţii) Pentru că 2006 este anul decisiv pentru reuşita integrării României. Am fost convins că veţi face, în discursul dumneavoastră, un apel la adunarea energiilor pozitive ale naţiunii. Aţi făcut un apel la război politic total în România în 2006. Dacă asta doriţi, asta veţi avea, dumneavoastră şi colegii dumneavoastră.

Să dea Dumnezeu să nu plătească românii pentru îngustimea oamenilor politici şi a politicienilor, oamenilor de stat care conduc România astăzi. Ar fi păcat, şi este obligaţia noastră, şi vreau să vă asigur că tot ce vom face - şi vă rog să acceptaţi această ofertă a noastră - în străinătate măcar, să fie în interesul ţării.

Este inacceptabil să transformăm şi integrarea europeană într-un circ penibil, într-o altă zonă de demagogie politică şi să nu tratăm interesul superior al ţării cu decenţă şi înţelepciune.

Să dea Dumnezeu ca 2006 să aducă mai multă clarviziune, mai puţină bătaie politică. România are nevoie de alt tip de politică.

Aţi luat-o pe un drum greşit, domnule prim-ministru, şi veţi plăti aşa cum ştim deja pentru această cale fără întoarcere. Este, probabil, ultimul Guvern liberal pe care îl va da prestigiosul dumneavoastră partid României. Aţi avut între războaie o perioadă frumoasă, aţi revenit în premieră, după câteva decenii, la guvernare. Uitaţi-vă bine la acest Guvern liberal. Este ultima dată când îl vedem. (Aplauze) Să dea Dumnezeu să scăpăm de această problemă. (discuţii, rumoare, vociferări, râsete, aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator. Are cuvântul în continuare domnul deputat Lucian Bolcaş. Drepturile la replică numai la sfârşitul dezbaterii, aşa cum am făcut de fiecare dată. În plus, aveţi, fără îndoială, şi un reprezentant al grupului care va spune ceea ce credeţi că este important. La sfârşit, dacă sunt în continuare drepturi la replică, dacă au fost persoane care au fost vizate... (discuţii)... repet, persoane care au fost vizate, vor putea să ceară dreptul la replică. (rumoare, discuţii) Persoane!

Domnul deputat Lucian Bolcaş, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Onoraţi reprezentanţi ai Guvernului,

Stimaţi colegi,

Contrariat în mod formal de maniera prezentării făcute de domnul prim-ministru în faţa noastră, contrariat formal pentru că ne-am obişnuit, totuşi, balcanic, una spunem şi alta fumăm, contrariat de modul în care împotriva unui minim respect pentru activitatea deputaţilor şi, evident, unui minim respect faţă de regulamente s-a strecurat o nouă structură a discursului politic, sunt totuşi mulţumit că domnul prim-ministru nu a dat curs textului scris care ne-a fost difuzat. În primul rând, pentru că acest text, fără a încerca să-l caracterizez în epitete dure, este absolut nelizibil, necitibil, necomestibil şi neinteligibil. (discuţii, râsete, aplauze)

Domnule prim-ministru, aţi făcut un act de salubritate intelectuală. (rumoare, discuţii, râsete)

Sunt de asemenea mulţumit pentru simplul fapt că mă dezleagă de orice fel de conivenţe pe care un text scris, anterior citit, mi le-ar fi impus. Şi pot să vă vorbesc, la rândul meu, liber. Mai liber decât domnul prim-ministru, care, totuşi, a citit şi al doilea text.

Şi atunci vreau să vă spun următorul lucru. Am reţinut, din textul prezentat, evident, un aspect care mi-a plăcut în mod deosebit. Deosebirea între politician şi omul politic. Şi deosebirea se reduce la vorbe, dacă am reţinut corect. Iar discursul domniei voastre a constat în vorbe şi, din păcate, în vorbe fără acoperire. Sună frumos!

"Ne-am recâştigat credibilitatea", sintagmă din textul scris şi reiterat şi în faţa noastră.

Cine şi în faţa cui şi-a recâştigat credibilitatea? Poporul român care face eforturi pentru integrare, care suportă primul în buzunarul familiei eforturile acestei integrări, nu trebuia să-şi recâştige credibilitatea în faţa nimănui. În faţa noastră şi în faţa Europei, poporul român a fost mereu credibil în dorinţa sa de aderare.

Guvernele şi-au recâştigat credibilitatea? Prin maniera politică în care au abordat anumite fenomene? Şi ca exemplu, serviţi tocmai împrejurarea că au fost înlăturate clauzele de salvgardare pentru domeniul justiţiei şi afacerilor interne, după ce în textul scris menţionaţi - este corect! - "corupţia şi securizarea frontierelor rămân singurele aspecte care pot activa clauza de salvgardare"? Ce credibilitate ne-am câştigat?

Am afirmat, afirmăm "am diminuat corupţia". Dar, domnilor, corupţia este comensurabilă şi vizibilă. Cum aţi diminuat corupţia din moment ce nici un mare corupt, la ora actuală, nu este judecat şi sancţionat pentru faptele sale.

Derularea unor dosare care trenează... şi nu vreau să vi le amintesc pe toate, mă refer, dacă vreţi, numai la prietenul domniei voastre, inculpatul Dinu Patriciu, spun prietenul domniei voastre fără să fac speculaţii mărunte în legătură cu un telefon oficial sau particular, repet cuvintele pe care le-aţi spus în faţa Parlamentului României, în faţa Camerei Deputaţilor, când aţi elogiat persoana prietenului dumneavoastră, cercetat penal. Niciodată această tribună nu a suportat o mai directă şi mai mare ingerinţă politică în actul de justiţie!

Aceasta este reforma justiţiei? (aplauze)

Nu cred. Aşa cum nu cred că legile pe care le denumiţi "ale reformei" sunt legile care să ne conducă la soluţionarea problemelor corupţiei şi ale justiţiei! Reforma instituţională s-a făcut şi că aceia care nu au prins un anumit eveniment şi vor totuşi să se bucure de aureola pe care evenimentul îl dă participanţilor, încearcă să-l provoace din nou. Din nou încercaţi să provocaţi o nouă reformă. Dar nu o altfel de reformă.

Legile justiţiei există şi piatra fundamentală s-a pus în momentul în care s-a recunoscut rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei. Nu de la tribuna Parlamentului se realizează independenţa justiţiei.

Şi în aceste condiţii, ce reformaţi? Luaţi un grup de articole care se referă la un anume domeniu, domeniu care este sintetizat în programul dumneavoastră de guvernare ca fiind încercarea de depolitizare prin înlăturarea numirii procurorilor de către ministrul justiţiei, ce nu exista, şi faceţi ca acest lucru să existe. Asta este reforma ce aţi făcut-o.

Şi atunci reforma nu mai este o reformă a sistemului, care nici nu mai trebuia reformat, ci pus să funcţioneze. Este o reformă a oamenilor şi este o epurare politică. Şi am continuat cu epurarea politică şi în domeniul sănătăţii, crezând că un text strecurat în ordonanţa privind o rectificare bugetară poate să abiliteze un ministru să încalce legea spitalelor, ceea ce este o iluzie nu numai juridică, dar se vede şi faptică. Pentru că spitalele sunt şi rămân ale doctorilor şi nu ale contabililor. (aplauze)

Dar este vorba de o epurare politică în condiţiile în care privatizarea spitalelor reprezintă într-adevăr o problemă care vă preocupă. Şi aţi dorit în continuare epurarea până la nivelul structurilor parlamentare. Repet, nu ne-am bătut pentru oameni, nu ne-am bătut pentru un partid, ne-am bătut pentru o teză de constituţionalitate. Dar văd că în acest drum al integrării vă împiedică din ce în ce mai mult legile. Şi atunci aţi pornit un mecanism de schimbare a acestor legi.

Este adevărat, vechea guvernare a construit, în procesul acesta de aderare, un soi de sat al lui Potiomkin din carton. O serie întreagă de legi care au existat numai ca să existe. Continuaţi cu acest lucru şi ce faceţi? Luaţi căsuţa de carton, luaţi o bucăţică din ea şi spuneţi că este invenţia dumneavoastră şi nu aceasta este reforma adevărată.

Fetişizăm cuvântul? Nu fetişizăm şi timpul, pentru că mă apropii de încheiere şi voi spune: în aceste condiţii, domnule prim-ministru, în maniera în care aţi prezentat raportul dumneavoastră, pentru că aşa se intitulează, nu se poate vorbi de creşterea credibilităţii Guvernului. Dacă una fumăm şi alta spunem, este un lucru grav şi, în aceste condiţii, vă rog să mă iertaţi, dar drumul nostru de integrare spre Uniunea Europeană este drumul poporului român şi singura piedică o reprezintă guvernările succesive. Vă mulţumesc. (aplauze, rumoare, discuţii)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul senator Frunda Gyorgy. Se pregăteşte reprezentantul Grupurilor parlamentare ale PC, domnul deputat Ştefan Glăvan.

Din sală, mai multe voci: Nu e Frunda... (discuţii) Unde e? (discuţii, râsete). Să-i tăiem indemnizaţia. (discuţii, râsete). Faceţi prezenţa.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Glăvan este în sală? Da. Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Glăvan. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Glăvan:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

România traversează astăzi un moment special al istoriei sale, moment care îi va defini destinul european. Premoniţie susţinută de axioma conform căreia am fost dintotdeauna parte a bătrânului continent. Ne aflăm în faţa ultimului an de eforturi pentru a face acest pas decisiv în istoria poporului nostru. Sunt ferm convins că avem şi voinţa, şi capacitatea de a păşi în marea familie a Uniunii Europene.

Se deschide astfel pentru noi oportunitatea de a participa la un dialog cu privire la viitorul continentului, la direcţiile şi temele de acţiune ale Europei, care-i vor îmbogăţi cadrul devenirii noastre comune, acquis-ul comunitar pe care ne-am angajat să-l punem în aplicare. Dezbaterea de astăzi ne plasează în faţa marii răspunderi pe care o avem cu toţii de a asigura devenirea României ca membru al Uniunii Europene şi, prin aceasta, securitatea, stabilitatea şi prosperitatea pentru poporul român în cadrul marii familii europene.

Este o şansă istorică pe care nu ne putem permite să o ratăm. Pe acest drum, început cu peste un deceniu în urmă, s-au făcut paşi decisivi, care au culminat cu semnarea în acest an a Tratatului de Aderare.

Integrarea în Uniunea Europeană presupune, însă, schimbări fundamentale în viaţa şi activitatea noastră, a poporului român, de la normele de drept pe care va trebui să le respectăm şi să le aplicăm, până la modul în care vom gândi şi vom acţiona în toate domeniile de activitate.

Hotărârile adoptate recent la summit-ul de la Bruxelles cu privire la bugetul uniunii pe perioada următoare, în care România este considerată ca membru cu drepturi depline, începând de la 1 ianuarie 2007, ne dau încrederea că acest termen este o realitate pentru partenerii noştri din statele membre. Cu toate acestea, raportul din luna noiembrie al comisiei, discuţiile din Parlamentul european şi dialogul cu reprezentanţi ai comisiei şi statelor membre pun în faţa României necesitatea de a continua implementarea reformelor şi adoptarea măsurilor urgente pentru îndeplinirea exigenţelor în domeniile unde suntem restanţi.

De asemenea, este un fapt că majoritatea Parlamentelor naţionale nu au ratificat încă Tratatul de Aderare al României şi Bulgariei, unele din ele amânând acest moment pentru a vedea cum acţionează în continuare ţara noastră în acest domeniu sau chiar aşteptând viitorul raport al comisiei.

Doamnelor şi domnilor colegi, diplomaţia parlamentară este şi ea chemată să contribuie la promovarea acestui interes vital al poporului român, integrarea europeană. Participările noastre la adunările parlamentare sunt tot atâtea prilejuri de a examina, împreună cu colegii europeni, cele mai actuale teme de interes european şi de a folosi experienţa lor în rezolvarea diverselor chestiuni legate de integrare.

A venit şansa, cu această ocazie, să propunem colegilor noştri din Parlamentele statelor membre teme de interes primordial pentru ţara noastră, care să prefigureze de pe acum direcţii de acţiune de natură să promoveze interesele majore ale României ca stat membru.

Este, în acelaşi timp, o mare responsabilitate, deoarece trebuie să avansăm propuneri constructive şi rezonabile, bine fundamentate, ţinând seama de evoluţii previzibile în plan politic, economic şi social care să dovedească seriozitate şi preocupare pentru viitorul Uniunii Europene şi pentru promovarea interesului României în cadrul Uniunii.

Aşezarea geografică a ţării noastre face ca unul din atuurile României în viitoarea structură economică şi politică a Uniunii să fie comunicaţiile pe Dunăre şi în zona Mării Negre, ca şi poziţia de ţară de tranzit şi de stat care are una dintre cele mai lungi frontiere externe de uscat ale Uniunii.

Spaţiul Mării Negre, din multiple puncte de vedere, al cooperării economice, al protecţiei mediului, al prevenirii dezastrelor şi înlăturării consecinţelor acestora, al combaterii terorismului, traficului de droguri şi fiinţe umane, al soluţionării conflictelor deschise existente, va fi, în viitorul apropiat, unul din spaţiile de mare interes pentru întreaga Uniune iar noi trebuie să jucăm un rol de prim rang.

Numeroase direcţii de acţiune în planul infrastructurii europene şi al dezvoltării economice pot oferi României noi posibilităţi de dezvoltare economică şi socială. Ca frontieră externă a Uniunii Europene din anul 2007, România este deosebit de interesată în proiectele şi temele de acţiune privind întărirea securităţii la graniţele externe, controlului migraţiei şi îmbunătăţirea activităţilor vamale.

Ne putem exprima interesul pentru aceste proiecte şi voinţa de a lua parte la implementarea lor. De asemenea, ne interesează sprijinul echipelor de experţi din alte state membre prin furnizarea de asistenţă tehnică şi operaţională în acest domeniu, ca ţară de frontieră externă extinsă într-o zonă extrem de dificilă.

Rolul şi locul Uniunii Europene, ca actor internaţional global, va fi unul esenţial în sec.XXI, iar România trebuie să fie parte a tuturor acestor procese. Ca organ legislativ, chemat să adopte numeroase acte normative, unele direct cerute pentru a îndeplini condiţiile de aderare, trebuie să ne organizăm astfel încât să asigurăm în următoarele câteva luni adoptarea tuturor legilor necesare.

Totodată, cred că ambele Camere ale Parlamentului trebuie să desfăşoare o activitate susţinută în relaţii externe, pentru ca partenerii noştri, parlamentarii din statele membre, să susţină ratificarea Tratatului nostru de aderare. În acest sens, colegii parlamentari, implicaţi în relaţiile externe ale Parlamentului, îşi propun să stabilească şi să promoveze un program susţinut de contacte, mai ales în prima jumătate a anului 2006, pentru a impulsiona ratificarea Tratatului de către Parlamentele naţionale ale statelor care încă nu au făcut acest lucru.

Sunt convins, de asemenea, că euro-observatorii români, pentru prima dată participanţi la activitatea Parlamentului Europei, pot să contribuie nu doar la formarea unei imagini mai bune a României, ca viitor membru al Uniunii Europene, pregătiţi să participe activ la promovarea obiectivelor comune ale naţiunilor europene, ci să afle, direct de la sursă, cele mai bune căi de a rezolva problemele actuale şi cele de post aderare.

O strategie de acţiune în cadrul Parlamentului European ar trebui concepută astfel încât să servească acest ţel.

Avem obligaţia să oferim politicii externe privilegiul de a fi spaţiul, incinta relativ etanşă, în care aceasta să se manifeste la limita exclusivităţii cu atributele comportamentului istoric al naţiunii române preocupată să instaureze, în locul haosului, ordinea, în locul coerciţiei, libertatea, în locul injustiţiei, dreptatea, componente ale arhitecturii spiritului uman. Aceasta, deoarece, ancestral, în fiinţa naţiunii române sălăşluieşte predispoziţia genetică a convieţuirii paşnice cu alte popoare, ignorând sau respingând orice apetit pentru tendinţe agresive, politica externă fiind expresia existenţei sale în afara hotarelor ţării, diplomaţia parlamentară fiind, în acest sens, arta de a duce la masa verde opinii divergente, cu abilitatea de a transforma unghiurile în curbe.

Politica externă şi, în special, diplomaţia parlamentară, deasupra frământărilor de orice natură, nu se interferează cu divergenţele care nu pot avea decât un efect malign, diplomaţia având valenţa armonizării cu problematica internă, în diverse stadii ale societăţii româneşti.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În abordarea problematicii aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să depăşim confruntarea doctrinară, să avem în vedere numai interesul major al poporului român de a face parte, începând cu 1 ianuarie 2007, din familia popoarelor Uniunii, care deschide perspective de dezvoltare, stabilitate şi prosperitate fără precedent în istorie.

Trebuie să fim mândri că suntem reprezentanţi aleşi ai poporului în această perioadă, dar şi să onorăm, cu toată responsabilitatea, această calitate. Acţiunile noastre comune pot fi secretul prosperităţii sociale, aserţiune care stă la baza voinţei de a colabora, împărtăşind aceleaşi valori ale diplomaţiei parlamentare, aceleaşi aspiraţii, identificând soluţii viabile, în numele viitorului european al ţării.

În complexul proces diplomatic trebuie să găsim, făcând trimitere la tradiţiile istorice, dar şi la viitoarea evoluţie geostrategică a Europei, locul şi soluţiile adecvate ale prezenţei României în lume. Să inducem, doamnelor şi domnilor colegi, în conştiinţa generaţiei noastre, sentimentul şi certitudinea că în Parlamentul României contează locul pe care România îl merită în Europa, având ca unic deziderat interesul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Frunda Gyorgy, din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Frunda Gyorgy:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Din punct de vedere al integrării europene, 2005 a fost un an bun pentru România. În aprilie s-a semnat Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană. În perioada următoare, multe ţări membre ale Uniunii Europene au ratificat acest tratat şi există posibilitatea reală ca, într-o scurtă perioadă, toate ţările membre ale Uniunii Europene să facă acelaşi lucru.

În octombrie, Comisia Europeană a prezentat cel mai bun raport de ţară, cu recomandări clare în domeniul luptei împotriva corupţiei, al justiţiei, al securizării frontierelor, în domeniul mediului înconjurător, al agriculturii şi al concurenţei, precum şi în domeniul minorităţilor naţionale.

În decembrie, Consiliul European a adoptat bugetul Uniunii pe perioada 2007 - 2013, prevăzând un capitol de aproape 30 miliarde euro pentru ţara noastră, 17 miliarde pentru politici de coeziune, 11 miliarde pentru agricultură, iar restul pentru administraţie, în special, administraţie locală, frontiere şi altele.

În domeniul politicii interne, în ultimul an, atât la nivel de legiferare, cât şi de implementare a legilor s-au făcut paşi importanţi. S-a sincronizat şi corelat legislaţia românească cu directivele Uniunii Europene. De exemplu, în domeniul proprietăţilor, în sfârşit, s-a ajuns la un pachet de legi care reuşeşte să cristalizeze şi să uniformizeze prevederi care, până acum, s-au bătut cap în cap şi, pentru prima dată, să prevadă un termen până când acest proces se poate încheia.

Este de lăudat faptul că, în România, nu numai persoanele fizice, dar şi persoanele juridice, comunităţile locale, bisericile îşi redobândesc proprietăţile, construind, prin aceasta, o posibilitate materială de drept proprietar pentru construirea unei societăţi stabile.

Acest proces trebuie accelerat. Sperăm ca în 2006 acest proces să se termine.

Continuă procesul de descentralizare şi deconcentrare. S-a depolitizat, zilele trecute, instituţia prefectului, care, astfel, devine, dintr-un om politic, un funcţionar politic. Atribuţiile sale au fost îngustate, mărindu-se, în acelaşi timp, atribuţiile persoanelor alese de către comunităţile locale.

Cred eu că acest principiu trebuie continuat şi, pe baza principiului delegării legislative şi a subsidiarităţii, rolul şi importanţa consiliilor judeţene şi a consiliilor locale trebuie să crească.

S-au modificat, de asemenea, legile justiţiei. Parchetul Naţional Anticorupţie a devenit o direcţie şi a fost plasat acolo unde îi este locul, în Parchetul General.

Funcţiile şi eficienţa Consiliului Superior al Magistraturii au crescut şi astăzi putem vorbi de o independenţă totală a justiţiei, iar dacă vorbim despre judecători, din păcate, uneori, trebuie să vorbim despre o independenţă prea mare a judecătorilor, prin unele hotărâri nedrepte, eronate, pe care le aduc. Cred eu că această luptă, această politică a justiţiei trebuie să continue.

În ceea ce priveşte corupţia, cred că în acest an s-au făcut multe, nu atât prin rezultatele eficiente ale luptei împotriva corupţiei, ci prin restrângerea plajei de săvârşire a faptelor de corupţie.

Prin modificarea legilor, de exemplu, a achiziţiilor publice, posibilitatea săvârşirii actelor de corupţie este redusă. Acest trend trebuie continuat, dar trebuie ca, în viitorul apropiat, să aibă loc rezultate concrete în domeniul corupţiei, nu prin arestări cu mascaţi, nu prin arestări televizate, ci prin judecarea oamenilor în stare de libertate, pe dosare bine întocmite, iar cei vinovaţi, pe care îi ştiţi cu toţii din această sală, pe care îi ştie o ţară întreagă, să fie, în sfârşit, condamnaţi prin hotărâri judecătoreşti drepte.

Ultimul punct la care am vrut să mă refer este problema minorităţilor naţionale. În ultimii ani, în domeniul minorităţilor naţionale, România, şi în perioada 2000 - 2004, şi în 2005, a arătat, prin partidele aflate la guvernare, o deschidere în rezolvarea acestor probleme.

S-a modificat Legea administraţiei publice şi s-a permis ca minorităţile naţionale să-şi folosească limba lor. S-a modificat Legea poliţiei şi s-a permis ca şi carnetele de conducere, de exemplu, să fie dobândite în limba minorităţilor naţionale şi se încurajează ca poliţişti să fie şi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale.

Lunile trecute s-a elaborat un proiect al Guvernului privind statutul minorităţilor naţionale, proiect de lege care a fost încurajat şi aplaudat de organismele internaţionale, nu numai de către Comisia de la Veneţia, nu numai de Consiliul Europei, dar şi de către Uniunea Europeană.

În acest trend intervine un antevorbitor şi spune că nu ne plăteşte pe noi ca să ne susţinem interesele la Bruxelles. Sunt revoltat şi resping cu fermitate asemenea afirmaţii. Noi, cei care reprezentăm Uniunea Democrată Maghiară din România, reprezentăm o comunitate de peste 1.500.000 de oameni, o comunitate care numără mai mulţi oameni decât unele ţări membre ale Consiliului Europei, cum ar fi Andora sau Monaco, sau Lichtenstein, sau Luxemburg, de exemplu.

Nu suntem, doamnelor şi domnilor, cetăţeni de gradul doi. Nu suntem vasalii dumneavoastră, să ne daţi lecţii. Atunci când noi am fost valuta dumneavoastră forte, atunci când aţi fost acceptaţi în Consiliul Europei, atunci când am fost instrumentul dumneavoastră convingător, când am devenit membri ai NATO şi când am fost paşaportul de admitere în Uniunea Europeană! (aplauze)

Solicit senatorului Mircea Geoană să-şi ceară scuze faţă de comunitatea maghiară din România, pe care a jignit-o profund! (aplauze)

Nu accept să ne fi aplaudat şi să ne fi mulţumit când i-am susţinut cu sinceritate şi convingere, în interesul nostru, al tuturor, al României, pentru integrare, iar acum să ne atace din spate, pentru că suntem membri unui alt Guvern. Este imoral şi incorect, domnule Geoană! (aplauze)

Trataţi-ne aşa cum suntem: oneşti, corecţi şi experimentaţi. Vă vom ajuta în continuare, cu condiţia să ne trataţi cetăţeni egali cu dumneavoastră.

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Are cuvântul, în continuare, domnul sen ator Puiu Haşotti, din partea Grupurilor parlamentare ale P.N.L.

Se pregăteşte domnul deputat Mihai Tănăsescu, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mărturisesc că nu aveam de gând să iau cuvântul astăzi, dar m-a inspirat domnul senator Mircea Geoană, care, ca de obicei, vine, dă drumul la o cascadă de demagogie şi minciuni şi pleacă, părăseşte câmpul de bătaie.

Am spus şi la şedinţele... (intervenţie neinteligibilă din sală)

Vă miraţi că-i dau o replică? Păi, îi dau, că merită.

Domnul Victor Ponta (din sală):

Nu în absenţă, domnule senator.

Domnul Puiu Haşotti:

Să vină aici.

Domnul Victor Ponta (din sală):

Aşteptaţi-l, că vine.

Domnul Puiu Haşotti:

Nu. Timpul nu aşteaptă. Trebuie să li se spună, până la urmă, adevărul în faţă, domnilor.

La şedinţa Birourilor permanente reunite am spus că reacţia politică la textul premierului poate fi făcută de oricine din Partidul Social Democrat, pentru că sunteţi nişte oameni inteligenţi. Şi am avut dreptate. Dacă domnul Geoană a avut un discurs atât de interesant, atât de frumos, care a fost calificat de preşedintele dumneavoastră spiritual într-un anume fel, înseamnă că dumneavoastră, sigur, puteaţi să vorbiţi mai bine decât dânsul. (hohote de râs)

Ştiţi care este problema dumneavoastră şi a domnului Geoană, pentru că la dânsul vreau să mă refer? Dumneavoastră doreaţi să auziţi ceea ce vă convine. Nu se poate întâmpla acest lucru, pentru că suntem mult prea diferiţi, domnilor.

Dumneavoastră spuneţi că noi exagerăm şi că primul-ministru a exagerat, dar când, anul trecut, un lider al dumneavoastră, de la Bruxelles, ne-a transmis că, în ceea ce priveşte integrarea europeană, anul 2004 este egal, ca importanţă, cu anul 1918, în istoria României, nu este o exagerare? Dar când un alt lider al dumneavoastră a spus "Iliescu apare, Soarele răsare", nu este o exagerare? Dar când un alt lider al dumneavoastră a spus că veţi guverna până la sfârşitul veacurilor, nu a fost o exagerare?

Din sală: Nu!

Domnul Puiu Haşotti:

Dumneavoastră vorbiţi de ură şi minciună? Mineriadele, când voi ne-aţi bătut pe noi în Piaţa Universităţii, şi nu numai acolo, ce au fost? Nu ură şi minciună? Nu voi le-aţi făcut? Nu mineriadele au tras România 10 ani din ceea ce înseamnă integrare? (aplauze)

După care, domnul Geoană începe să devină mai "călduţ" şi ne poartă de grijă. Câinele a murit de drum lung şi, aşa cum l-a făcut domnul Iliescu, de grija altuia. (râsete; aplauze)

Se miră că premierul şi preşedintele au un dialog, că nu se înţeleg 100% pe nişte chestiuni. E absolut normal. Aşa este între două partide democrate, nu ca la dumneavoastră, care ştiţi să ascultaţi de unul. Acum nu mai ascultaţi nici măcar de el.

Mai bine uitaţi-vă în ograda dumneavoastră, când preşedintele dumneavoastră spiritual, şeful dumneavoastră spiritual, pe bună dreptate, vă califică aşa cum vă califică. Şi nu mai repet. Ştiţi dumneavoastră cum.

Vorbiţi de minciuna portocalie? Care minciună portocalie, când dumneavoastră aţi făcut cel mai mare rău naţiunii, cu mineriade, hoţie, corupţie şi minciună?

Vreţi replică, vă dau replică!

Şi am să vă spun acum două chestiuni de fond. Dacă aţi fi rămas la guvernare, România n-ar fi intrat la 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană, în primul rând, pentru că n-aţi fi putut şi, în al doilea rând, pentru că n-aţi fi vrut. Şi nu aţi fi vrut, pentru că integrarea în Uniunea Europeană înseamnă reguli, înseamnă restricţii, nu înseamnă bunul plac, pe care dumneavoastră l-aţi transformat în lege.

Şi să vă mai spun ceva. Această guvernare va aduce România în Uniunea Europeană, adică exact acolo de unde au scos-o înaintaşii voştri comunişti. (aplauze)

Ce aveţi cu jucătorii de la bursă? Este mai bine să joci cinstit la bursă, decât să faci afaceri necinstite.

Aţi fost dezamăgit, domnule. Îmi pare rău. Aţi fost dezamăgit de politica actualei guvernări, când, timp de 4 ani de zile, politica fostei guvernări a fost politica "ciocului mic". Aţi uitat de acea mârlănie spusă de la această tribună? Nu vă mai aduceţi aminte de ea, nu?

Ne propuneţi un război politic total. O.K. Îl veţi avea. Nu e nici un fel de problemă. Dacă îl doriţi, îl veţi avea, însă dumneavoastră, domnule Geoană, aţi mai spus, pe ici, pe acolo, câteva adevăruri. Cele mai periculoase minciuni sunt cele care conţin puţin adevăr. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

După acest important discurs despre integrarea europeană, îl rog pe domnul Mihai Tănăsescu să ia cuvântul.

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Suntem în 20 decembrie, ziua Timişoarei. În această dimineaţă am aniversat şi am onorat ce s-a întâmplat cu 16 ani în urmă. Este un lucru plăcut şi, cred eu, demn pentru noi că am reuşit acest lucru.

Din păcate, această parte a doua a şedinţei de astăzi, care trebuia să fie dedicată viziunii şi paşilor care trebuie urmaţi pentru 2006, ca România, într-adevăr, să poată să devină un membru în Uniunea Europeană, în 2007, a alunecat pe o pantă, cred eu, nu tocmai în regulă.

Vorbea domnul prim-ministru Tăriceanu, în discursul său, schimbat de la o zi la alta, fiindcă, probabil, nu a avut girul Cotrocenilor pentru a veni cu discursul care a fost prezentat ieri şi, sigur, a trebuit să-l schimbe, şi observăm, de o bună bucată de vreme, cum domnia-sa, prin radicalizarea discursului, prin mesaje populiste şi printr-un discurs fără foarte mult conţinut, nu vine decât să atace Partidul Social Democrat. Şi mă întrebam de ce. Şi este foarte clar, fiindcă s-a primit "verde" duminică, de la primul-ministru Băsescu, să vă uniţi şi să reuşiţi să faceţi un partid care, într-adevăr, să fie demn să se lupte cu Partidul Social Democrat. Şi atunci, dumneavoastră trebuie să vă arătaţi care dintre dumneavoastră sunteţi mai colţoşi, vorbiţi mai urât de PSD, în aşa fel, încât să vă poziţionaţi pe o poziţie cât mai înaltă. Şi probabil că domnul Tăriceanu, care se simte singur, aşa cum văd că se simte şi la tribună - au început să-i plece colegii de lângă dânsul - probabil, vrea, printr-un discurs care nu-l caracterizează, să încerce să se repoziţioneze într-o poziţie pe care n-o s-o aibă niciodată.

Sigur, vorbea domnia-sa despre credibilitate. Credibilitatea cui? Eu cred că domnia-sa uită că credibilitatea şi-a pierdut-o în decursul anului 2005. Credibilitatea şi-a pierdut-o dânsul şi cu echipa domniei-sale atunci când, la început de an 2005, promitea ceva, iar la sfârşit de an 2005, s-a întâmplat cu totul şi cu totul altceva, iar, de fapt, politica Guvernului Tăriceanu a mers pe o linie paralelă cu ceea ce a vrut acest popor cu această ţară. Niciodată două linii paralele nu se întâlnesc, domnule prim-ministru.

Este foarte clar că frica dumneavoastră faţă de PSD începe să vă ia suflul, începe să alunece pe o parte care sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, n-o să scăpaţi de ea, fiindcă sunteţi obsedaţi cu toţii de Partidul Social Democrat şi este bine ca, înainte de sărbători, să vă stăm în gât, aşa, puţin. (aplauze)

Cred eu că ori nu ştiţi, ori, probabil, cine v-a scris discursul vi l-a scris greşit. Spuneaţi că bugetul conţine bani pentru educaţie, pentru toate angajamentele care au fost luate.

Domnule Tăriceanu, v-aţi luat angajamente să puneţi 5% din PIB în bugetul anului acesta, care urmează. Ce aţi făcut? Nu aţi făcut nimic. Aţi scris ceva pe o hârtie, aţi promis ceva şi nu aţi făcut nimic. Bugetul, aşa cum l-a promulgat chiar şi preşedintele Băsescu, care promitea în faţa românilor că n-o să promulge niciodată un asemenea buget cu 3,87%, l-a promulgat şi a mers mai departe.

Oare, 300.000 de educatori nu ştiu acest lucru, cum dumneavoastră, pur şi simplu, i-aţi păcălit şi, probabil, în anul 2006, o să faceţi tot la fel?

De fapt, acestea sunt lucrurile de care vorbiţi dumneavoastră despre credibilitate. Aceasta este, de fapt, credibilitatea care vă caracterizează, în a spune ceva şi a face altceva. Şi tot dumneavoastră spuneaţi că sunteţi cu picioarele pe pământ. Nu, domnule Tăriceanu, nu sunteţi cu picioarele pe pământ. Sunteţi, undeva, într-un glob de sticlă, în care nu mai ştiţi de el şi e greu să reveniţi cu picioarele pe pământ, dar vă spunem foarte clar că 2006 este pentru dumneavoastră cel mai greu an şi, de aceea, vă cerem, domnule Tăriceanu, să veniţi cu picioarele pe pământ şi, într-adevăr, să vă angajaţi, împreună cu toate forţele politice din această ţară, să ducem România în Uniunea Europeană, iar dacă nu veţi face acest lucru, veţi fi condamnat de istorie.

Mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.

Vă rog, dacă celelalte grupuri parlamentare mai au intervenţii, doresc să mai facă intervenţii, să le comunice la secretariat, în aşa fel încât... Deci, în funcţie de timpul disponibil pe care îl mai au. Vă rog să-mi comunicaţi intervenţiile respective.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Apreciem ca deosebit de importantă prezenţa domnului prim-ministru, astăzi, în faţa Camerelor reunite, pentru a prezenta situaţia la zi a integrării europene a ţării noastre.

Dincolo de acest gest firesc pentru societatea democratică din România, salutăm dorinţa de comunicare şi dialog, pe care o demonstrează Executivul, de altfel, momentul nu este singular, contactul dintre Legislativ şi Executiv, la nivelul primului-ministru, cât şi al membrilor cabinetului, fiind unul permanent şi de maximă eficienţă. Este expresia faptului că noi toţi, cetăţeni ai României, indiferent de poziţia pe care o ocupăm în societate, trebuie să avem acelaşi ţel şi să colaborăm cât mai strâns.

Acest deziderat comun este, fără îndoială, aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. În acest sens, există semne încurajatoare - şi mă refer aici la Raportul Comisiei Europene şi la cel al Parlamentului European. Ambele prezintă succesele indubitabile ale României pe acest drum, pe care ne-am angajat cu toţii. În acelaşi timp, însă, ne arată şi problemele ce urmează a fi rezolvate în perioada următoare, astfel încât cele două rapoarte din primăvară să consfinţească data de 1 ianuarie 2007, ca moment al aderării.

Rezolvarea acestor probleme menţionate aici de către domnul prim-ministru în lunile următoare va reprezenta un argument solid şi pentru parlamentele naţionale din statele membre, în sensul ratificării Tratatului de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.

Avem convingerea că Parlamentul României va fi un important factor în realizarea obligaţiilor asumate de către noi în acest tratat. Nouă, parlamentarilor români, ne va reveni sarcina de a prezenta colegilor noştri din aceste parlamente şi din Parlamentul European realităţile din ţară şi modul cum am rezolvat problemele.

În ceea ce-i priveşte pe membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, aceştia s-au asociat de la bun început eforturilor întregii societăţi româneşti de integrare în Uniunea Europeană.

Aportul comunităţilor noastre la dezvoltarea României, activitatea parlamentară internă, dar şi relaţiile de colaborare cu ţările înrudite prin limbă şi origini comune sunt principalele eforturi pe care le facem împreună cu toţi cetăţenii României.

Totodată, însă, este de datoria noastră să explicăm în detaliu concetăţenilor noştri ce înseamnă statutul de membru al Uniunii Europene, ce schimbări profunde determină acest statut în viaţa noastră.

Şi mai este ceva. Cu toţii trebuie să înţelegem că reformele convenite cu Uniunea Europeană nu reprezintă pilule amare, pe care le înghiţim de dragul altora, şi că aderarea nu este un scop în sine. El este mijlocul prin care se va modifica definitiv societatea românească, pentru a ne asigura nouă, copiilor noştri şi generaţiilor care vor urma, o viaţă bună, într-un stat de drept, într-o societate democratică.

Doamnelor şi domnilor,

Pentru realizarea acestui obiectiv, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale înţelege să contribuie, ca şi până în prezent, la realizarea unui climat de stabilitate politică şi de dialog constructiv. Această stabilitate este un atu extrem de important, invocat de către parlamentarii europeni în favoarea ţării noastre.

Dincolo de deosebirile de natură doctrinară, avem convingerea că, dacă a existat vreodată, cu adevărat, unanimitate în politica românească, aceasta s-a manifestat, în mod cert, în ceea ce priveşte proiectele strategice europene şi euroatlantice ale ţării noastre.

În sensul acestei unanimităţi, urăm tuturor cetăţenilor României sărbători fericite, anul 2006 să fie unul foarte bun, care, la finele său, să înscrie în istorie intrarea României în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, doamna ministru Anca Boagiu, membru al Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Aveţi cuvântul, doamna ministru.

Doamna Anca Boagiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Astăzi se împlinesc 16 ani de la Revoluţia din decembrie 1989. De asemenea, tot astăzi numărăm 377 de zile, care ne despart până la data de 1 ianuarie 2007, dată la care România va deveni, oficial, membru al Uniunii Europene.

Iată două puncte de reper în parcursul istoric al României, două momente care ne-au afectat şi care ne vor afecta definitiv istoria.

Eu nu încerc, în acest moment, să pun egal între cele două momente şi nu consider că se poate pune egal între aceste momente, dar cred că odată cu 1 ianuarie 2007, România se va afla în faţa unui nou început.

Cu 16 ani în urmă, România a început drumul spre Uniunea Europeană, iar acum trebuie să recunoaştem că suntem foarte aproape de acest punct crucial al acestui drum.

La fel cum decembrie 1989 este un moment de referinţă pentru fiecare dintre noi, la fel şi 1 ianuarie 2007 - şi nu 1 ianuarie 2008, aşa cum spunea, puţin mai devreme, domnul preşedinte al PSD Mircea Geoană - va reprezenta un punct crucial în istoria României.

Viziunea actualului Guvern despre integrare nu se opreşte la 1 ianuarie 2007. Această dată nu reprezintă un capăt de drum, ci, dimpotrivă, reprezintă un nou început, un nou început pentru România, care doreşte să satisfacă cerinţele Uniunii Europene şi, mai mult decât atât, să devină un model în interiorul acesteia.

La începutul guvernării, ne-am asumat această dată, ca obiectiv principal. România va sta alături de celelalte state, care astăzi formează Uniunea Europeană, dar va sta drept şi cu fruntea sus.

În calitatea dublă pe care o am, atât cea de deputat, cât şi cea de ministru responsabil pentru îndeplinirea angajamentelor României, am datoria să mă asigur că lucrul acesta se va întâmpla, am datoria să mă asigur că data de 1 ianuarie 2007 va deveni, din dată probabilă, într-o dată foarte sigură.

N-am să prezint rezultatele şi progresele făcute în această perioadă, dar pot să vă spun că sunt câteva puncte remarcabile, domnule Geoană, puncte care trebuie considerate pentru ceea ce am realizat în progresul României. Şi aici, anul 2005 a fost marcat de elaborarea şi semnarea Tratatului de Aderare, de Raportul de monitorizare, de un grad ridicat de absorbţie a fondurilor comunitare, nicidecum de pierderea acestora - şi vă menţionez doar două procente: PHARE - Coeziune economică şi socială - 100%%; PHARE - C.B.C. - 97%.

Cred că sunt nişte procente importante, pe care nu cred că le-am putut raporta, cel puţin în guvernarea dumneavoastră.

Cel mai important lucru bineînţeles că este legat de ratificarea Tratatului de Aderare de un număr de 8 state.

Şi chiar dacă aş putea să fiu acuzată, în acest moment, de subiectivism, am convingerea că prin implicaţiile şi prin energiile pozitive, pe care a reuşit să le declanşeze sau în ultimă instanţă, prin încrederea pe care au dat-o autorităţilor şi cetăţenilor, Raportul de monitorizare comprehensiv a reprezentat evenimentul politic al anului 2005 pentru România. A fost cel mai bun raport de ţară, domnule Geoană, de care a avut parte România, începând din anul 1997 şi până în prezent, de când au început să fie elaborate astfel de rapoarte vizavi de România. A fost un Raport de monitorizare comprehensivă, document elaborat de Comisia Europeană, nu de noi, care ilustrează progresele şi paşii care au fost făcuţi pentru fiecare capitol de negociere, care a fost negociat în parte. Este o radiografie exactă a ceea ce s-a realizat în acest an de guvernare şi pot să vă spun că România, în baza acestui raport, este tratată ca viitor stat membru, nu ca potenţial viitor stat membru. Iar, mai mult decât atât, din cele 11 măsuri ale Clauzei de salvgardare au rămas doar două, numai două dintre cele care ar fi putut să activeze această clauză. Părea de nerealizat la începutul anului 2005 un astfel de progres, dar, iată, slavă domnului, că am reuşit să îndepărtăm acest pericol şi, mai mult decât atât, din cele, nu 7 domenii cum spuneaţi, domnule Geoană, din cele 4 domenii care făceau parte sau se aflau sub incidenţa Clauzei de salvgardare, două sunt, deja, în afara acesteia şi două sunt aproape rezolvate. Cred că trebuie, oricum, să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut în perioada următoare. Este cel mai important lucru şi aş spune că, în acest sens, integrarea la 1 ianuarie 2007 va fi un succes, nici pe departe eşecul pe care îl preconizaţi dumneavoastră, domnule Geoană! Eşecul s-ar putea să fie al strategiei pe care, din nefericire, aţi anunţat-o puţin mai devreme, şi anume acela de a împiedica, dacă vreţi, realizarea măsurilor restante. Sper să nu vă ţineţi de această promisiune. Un alt lucru important, pe care trebuie să ne concentrăm, este acela de a cheltui cât se poate de eficient fondurile comunitare. Vă dădeam câteva procente puţin mai devreme şi pot să vă dau şi o veste proastă: în anul 2005 nu am fost acuzaţi că am pierdut fonduri comunitare, dar tocmai astăzi, un comunicat al Comisiei Europene ne informează că de sub guvernarea dumneavoastră 2001-2002, Raportul Comisiei de audit a condus la blocarea finanţărilor pentru Agenţia Naţională pentru Tineret, pentru deturnare de fonduri. Nu ne aparţine nouă această ispravă şi cred că nu ne face cinste ca şi ţară, din nefericire. Şi tot din nefericire, aşa cum aproape că ne-am obişnuit unii dintre noi, nu toţi, deseori încercaţi, ca şi lideri ai Partidului Social Democrat, să transmiteţi vorbe goale cetăţenilor. Eu cred că ar trebui să vă spunem sau să ne spuneţi dumneavoastră, până la urmă, că sunteţi cei mai îndreptăţiţi s-o faceţi şi cei mai cunoscători: cum a ajuns România în perioada guvernării dumneavoastră să capete acel statut sau acea etichetă de corupţie generalizată, ridicată la nivel guvernamental? Eu sper să nu vă supăraţi, dar sunt lucruri care vin din trecut şi sunt lucruri pe care noi le-am dres, dacă-mi permiteţi exprimarea, în această guvernare şi atunci cred că toate celelalte acuze şi tot ceea ce ne-aţi spus, nu avea nici un sens. Dar, oricum, cred că, aşa cum spuneam mai devreme, trebuie să ne gândim la ceea ce avem de făcut şi, în acest sens, integrarea europeană cred că trebuie să rămână povestea de succes a românilor. Uniunea Europeană trebuie să fie percepută ca o poveste de succes de către fiecare dintre români, în parte. Aş vrea să fie foarte clar, pentru toată lumea, cred că nimeni, niciodată, chiar dacă de la această tribună s-au făcut declaraţii, şi veninoase, nu şi-ar dori şi nu şi-a propus un alt obiectiv pentru aderarea României decât 1 ianuarie 2007. Şi vom adera la 1 ianuarie 2007 pe baza meritelor noastre, vom adera cu capul sus, vom adera pe baza progreselor pe care noi le vom face. Acum, sper că împreună, putere şi opoziţie, vom reuşi să ne unim forţele pentru a aduce la îndeplinire acest obiectiv. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

După acest apel la unitate şi unire a forţelor, îl rog pe domnul senator Funar să ia cuvântul. Are 4 minute, cât a mai rămas pentru grupurile PRM.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Noi, parlamentarii Partidului România Mare, am urmărit cu mult interes ceea ce s-a întâmplat astăzi şi ne-am fi bucurat, fiind români şi având acest obiectiv în faţă: aderarea la Uniunea Europeană, să dăm dovadă de unitate, de înţelepciune şi să găsim împreună soluţiile potrivite ca să ajutăm Guvernul României şi pe noi, toţi românii, să ne ajutăm pentru atingerea acestui ţel. Am constatat, însă, cu surprindere că de la începutul intervenţiei domniei-sale, primul-ministru al României, domnul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, a semănat vânt şi culege, acum, furtună. L-a ajutat şi fratele vitreg de la UDMR, distinsul senator Frunda Georgy, care a încercat să ne spună o mulţime de neadevăruri, respectiv că UDMR-iştii au reprezentat şi reprezintă paşaportul nostru pentru aderarea la Uniunea Europeană. Vă reamintesc, doamnelor şi domnilor parlamentari, că la intrarea României în Consiliul Europei, singura ţară care s-a opus, a fost Ungaria. Acum, la aderarea României la Uniunea Europeană, singura ţară, prin europarlamentarii ei, care face lobby împotriva aderării României la Uniunea Europeană este tot Ungaria, sprijinită de observatorii români, de parlamentarii UDMR, care fac echipă cu europarlamentarii unguri şi, aşa cum ştiu colegii noştri români, aflaţi la Parlamentul Europei, au constatat, au acţionat şi în zilele trecute pentru a crea dificultăţi aderării României la Uniunea Europeană. UDMR-ul nu a fost şi nu este un paşaport pentru România. Este o viperă, care a fost ţinută la sân de diversele guverne ale ţării noastre. Fac un apel la premierul nostru, solicitându-i să găsească momentul potrivit, şi poate că ar fi mâine, poimâine, ca să le facă românilor o bucurie de Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou şi să dea afară UDMR-ul din Guvern. Atâta timp cât UDMR-ul se află în Guvernul României, obiectivul de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană nu va fi atins. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul, în continuare, domnul senator Teodor Meleşcanu.

Domnul Teodor Viorel Meleşcanu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Raportul referitor la pregătirea aderării la Uniunea Europeană, prioritatea Guvernului României în anul 2005, progresele obţinute, drumuri de parcurs, prezentat de domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu în şedinţa noastră comună de astăzi, are un mesaj foarte clar, pe care doresc să-l subliniez, şi anume: anul 2005 a adus mai aproape România de Uniunea Europeană, prin progresele înregistrate cu privire la respectarea proprietăţii, reforma justiţiei şi îmbunătăţirea mediului de afaceri, mai ales, prin prisma aplicării principiului concurenţei. Raportul de monitorizare comprehensivă al Comisiei Europene, cel mai bun raport, cum au subliniat şi alţi colegi, făcut vreodată despre România, are, de asemenea, o concluzie extrem de importantă pentru noi, pe care aş dori să o subliniez: România este în calendar şi a înregistrat suficiente progrese pentru ca aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, să fie un obiectiv realizabil. Recentul acord cu privire la bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013, care alocă pentru România, începând de la 1 ianuarie 2007, peste 30 miliarde Euro, asigură acum şi baza financiară pentru realizarea obiectivului integrării României în Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007. Doamnelor şi domnilor, nu intenţionez să reiau elementele din Raportul prezentat de primul-ministru. Doresc doar să subliniez că, atunci când vorbim despre realizarea acestui obiectiv al integrării, trebuie să înţelegem că există trei componente majore ale convergenţei României faţă de Uniunea Europeană. În primul rând, este vorba de convergenţa instituţională, care se referă la adoptarea acquis-ului comunitar şi la crearea instituţiilor administrative, compatibile cu cele ale Uniunii Europene. Probabil că aici s-au înregistrat cele mai vizibile progrese, deşi trebuie subliniat că există o mare diferenţă între adoptarea legislaţiei şi aplicarea acesteia, diferenţă care încă persistă şi care necesită un efort deosebit, mai ales în ceea ce priveşte combaterea corupţiei şi pregătirea administrativă, în vederea integrării. Cel de-al doilea element îl reprezintă convergenţa nominală, care se referă la păstrarea echilibrelor macro-economice fundamentale, care să permită un cadru de dezvoltare similar cu cel european, domeniu în care Raportul de monitorizare din 2005 atrage atenţia asupra precarităţii echilibrului privind inflaţia şi deficitul bugetar. Şi, în fine, cel de-al treilea element, care este convergenţa reală şi care se referă, în realitate, la creşterea de ansamblu a economiei româneşti, care să ducă la creşterea standardului de viaţă al populaţiei. Deşi anul 2005 a marcat un nou an de creştere economică, situat între 4 şi 5%, consfinţind astfel procesul de prindere din urmă, în ghilimele, în care este angajată România, mai ales într-un context dificil în care am avut inundaţii catastrofale, trebuie totuşi, să fim conştienţi, în acelaşi timp, de faptul că pe termen mediu, această creştere trebuie să se bazeze mai puţin pe consum şi mai mult pe investiţie şi economisire. Stimaţi colegi, desigur, aşa cum s-a subliniat, anul 2006 este un an crucial pentru viitorul ţării noastre în relaţia cu Uniunea Europeană. Guvernul Tăriceanu şi-a manifestat, astăzi, foarte clar voinţa politică de a aplica, în continuare, în ritm alert măsurile necesare aderării României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. Dar acest proces, stimaţi colegi, nu depinde numai de Guvern, el depinde într-o măsură însemnată şi de Parlamentul României, care nu este nici de dreapta, nici de stânga, care este un Parlament ce reprezintă voinţa cetăţenilor români, în ansamblul lor. Ca parlamentari şi ca oameni politici trebuie să ne asigurăm că am realizat tot ce trebuia realizat, ca să nu ratăm acest obiectiv strategic. Avem şansa de a ne demonstra responsabilitatea şi utilitatea, consolidându-ne astfel o poziţie cheie pe care trebuie s-o avem în procesul democratic, prin modul în care vom gestiona, în această perioadă, proiectul integrării. Acest lucru presupune o coerenţă politică în realizarea unui obiectiv strategic, de interes naţional, coerenţă capabilă să asigure adoptarea, cu celeritate, a proiectelor de lege, necesare integrării europene. Îmi pare rău, dar nu ieşirile nervoase sau chiar isterice, ori iraţionale şi nici dezbaterile sau acuzaţiile de tipul celor pe care le-am văzut astăzi, vor conduce la realizarea acestui obiectiv. Dimpotrivă, acest obiectiv trebuie să fie garantul îndeplinirii tuturor angajamentelor asumate de România, în procesul integrării europene. Stimaţi colegi, eu personal, consider că avem cea mai bună şi, poate, unica şansă de a schimba percepţia publică a Parlamentului, care este considerat de prea mulţi dintre concetăţenii noştri ca o instituţie parazitară. Haideţi să n-o ratăm! Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Vasile Puşcaş.

Domnul Vasile Puşcaş:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor, domnilor miniştri,

Domnilor colegi,

Cred că a fost o iniţiativă bună să ascultăm astăzi o devaluare a primului-ministru, referitoare la modul în care România a performat în anul 2005 în pregătirea pentru aderare. Şi nici nu ne aşteptam să nu existe anumite progrese, pentru că l-aş cita pe domnul senator, care spunea că: "se constată acum că România a făcut suficiente progrese, ca să putem atinge data aderării" şi vreau să vă spun că acelaşi lucru se spunea şi la sfârşitul anului 2004, mot-a-mot, ceea ce înseamnă că am evoluat de la 2004 la 2005. Dar, oricum, evoluţiile trebuie să existe, pentru că dacă 2005 nu ar fi fost mai bun ca 2004, atunci ar fi trebuit să fie 2005 ca şi 2000, 1997 sau ca 1998, ca 1999. Ori, în felul acesta, în nici un caz nu intram în Uniunea Europeană şi vă rog să citiţi Raportul de ţară din anul 2000. Domnule prim-ministru, am aşteptat, realmente, cu interes să văd ce ne veţi spune şi mi-am amintit de ceea ce spunea unui dintre comisarii europeni, pe care dumneavoastră nu-l aveţi la inimă, aşa cum aţi dovedit în toamna anului trecut, mă refer la Gunther Verhoegen, care aici, în luna februarie 2001, spunea: "fapte, nu vorbe". Mă aşteptam să veniţi, să ne prezentaţi, de-adevăratelea, un raport factual, cu ceea ce a făcut România şi cu ceea ce trebuie să mai facă România în anul 2006. Ori, în loc să avem un raport factual, am avut un raport politicianist, nu un raport, nici măcar politic. Se mai spune că diferenţa între oamenii politici şi oamenii de stat şi politicianişti este modul în care, sau felul în care mânuiesc logica elementară. Un principiu al logicii elementare spune că, dacă pui o problemă corect, ai şanse să primeşti un răspuns corect sau să formulezi o soluţie corectă. Dumneavoastră, domnule prim-ministru, aţi pus problema destul de fals, pentru că aţi făcut o comparaţie neloială faţă de anul 2004. Şi am să vă dau doar, ca să iau metoda pe care o spunea preşedintele statului, în urmă cu două zile, am să vă dau doar o analiză comparatistă a Raportului Parlamentului European din 2004 şi cel din 2005. Ştiţi de câte ori, în Raportul din 2004, se spunea: "felicităm România, pentru că a făcut asta şi asta". Se spune de 8 ori. Ştiţi de câte ori se spune în Raportul din 15 decembrie 2005, "felicităm România"? Zero! Vă rog, luaţi comparatist acest document. Ori, dumneavoastră, veniţi aici şi ne prezentaţi, încă o dată vă spun, ceea ce noi ştim, absolut numai din ziare, că dumneavoastră vreţi, cu o nonşalanţă narcisistă, să prezentaţi ca fiind atributul dumneavoastră. Se vede foarte bine că ar fi din textul scris. Aveţi o exprimare, să-i spunem, destul de neprofesionistă, domnule prim-ministru. Spuneţi în documentul dumneavoastră: "nici unui stat nu i s-au impus clauze de salvgardare". Dumneavoastră aţi avut onoarea, domnule prim-ministru, să semnaţi în numele României, nu în numele Guvernului, ci în numele României, Tratatul de aderare. Oricine are câteva elemente de drept internaţional, ştie că toate tratatele internaţionale au clauze de salvgardare. A doua chestiune, probabil nu ştiţi că toate cele 12 state au avut clauze de salvgardare pe justiţie, afaceri interne, pe piaţă internă ş.a.m.d. România şi Bulgaria, pentru că erau la distanţa cea mai mare de momentul aderării, au avut o clauză, să-i spunem, asiguratorie pentru Uniune, aşa se spune în dreptul internaţional şi dumneavoastră spuneţi că nici un stat nu a avut asemenea clauze de salvgardare. Mi se pare absolut o obligaţie a stafului dumneavoastră şi a Guvernului ca măcar să citească Tratatul de aderare, şi ce conţine acest Tratat de aderare, şi ce clauze are acest Tratat de aderare. Sigur că da, dumneavoastră citaţi un comisar care zicea că este impresionat de modul în care a evoluat Guvernul şi că nu credea la sfârşitul anului 2004, să se întâmple aşa ceva. Aşa spunea, într-adevăr, comisarul respectiv, pentru că a fost şocat la sfârşitul anului 2004, când dumneavoastră aţi venit la guvernare, şi cum aţi pus problema aderării. De aceea este, într-adevăr, şi a fost şocat. V-a deschis fereastra şi noi speram să o folosiţi, domnule prim-ministru! Sunt cât se poate de clare anumite lucruri. Aţi vorbit de "negociere în genunchi" şi vreau să vă spun că este o sintagmă pe care aţi folosit-o în campania electorală. Eu credeam că s-a terminat campania electorală. Financial Times, în data 9 decembrie, spunea că negocierile cu România au fost cele mai grele negocieri. Probabil Financial Times nu vă interesa. Dar eu, totuşi, tind să dau crezare analizei din Financial Times, decât celeia pe care o daţi dumneavoastră. Ori, dacă mergeţi pe această formulă, veţi constata foarte curând că viziunea dumneavoastră, referitor la negocierile în genunchi, înseamnă că dumneavoastră nu puteţi vedea decât maximum până la genunchi ceea ce a făcut Guvernul din 2001-2004, ceea ce ar fi păcat ca să puteţi să acumulaţi ceea ce este necesar pentru 2007. Sunt cât se poate de siderat de modul în care spuneţi că România a lucrat în anul acesta foarte demn. S-a mai spus aici că s-a operat ca un actor al Uniunii Europene. Domnule prim-ministru, vă rog frumos să citiţi Raportul Parlamentului European din luna decembrie 2004, în care se spune: "România a îndeplinit şi îndeplineşte toate criteriile de aderare, inclusiv acelea legate de minorităţi, şi se spune foarte clar: inclusiv în ceea ce priveşte minoritatea maghiară, nu mai puţin ca şi minoritatea rromă". Păi, dacă dumneavoastră constataţi că s-a făcut aşa ceva, că noi am putut până în anul 2004 să dezvoltăm, aici, în ţară, contextul în care minorităţile se afirmă, acum trebuie să apară în documentele Uniunii Europene că se indică o asemenea nouă abordare? De ce la numai câteva luni, apare o nouă abordare? Nu este decât o singură explicaţie: în relaţiile internaţionale este un stat slab acela pe care dumneavoastră, acum, în 2005 îl guvernaţi datorită modului în care aţi guvernat şi unui stat slab i se pot impune şi problemele adopţiilor şi viziuni legate de minorităţi şi altele, referitoare la tot felul de situaţii. Sigur că da, socialiştii au dat sprijinul cel mai consistent şi îl vor da, în continuare, României ca să adere la Uniunea Europeană. Aş vrea să vă mai spun două lucruri: aţi vorbit de buget. Eu aş fi subliniat mult mai mult faptul că maniera în care cei 25 au pus problema, adică de a introduce Bulgaria şi România în calculul pentru bugetul 2007-2013, este obligaţia noastră să ne încadrăm în termenii aceştia, ai calendarului, pentru că aceasta este chestiunea cea mai importantă. Dumneavoastră nu aţi vorbit nimic de faptul că în negocierea bugetului şi concluziile Consiliului European a apărut o clauză, care vorbeşte de posibila revizuire a termenilor bugetului, după 2-3 ani. Ceea ce înseamnă că ceea ce am negociat la termen de 4% PIB şi la 1,14 din contribuţia Uniunii şi nu la 3,76 din PIB, ce s-a întâmplat acum, şi 1,047 contribuţia statelor. Ceea ce a negociat guvernul trecut este bătut în cuie. De altminteri, am avut şi inteligenţa să-l introducem în Tratatul de aderare. Ceea ce este după 2009 este revizuibil din perspectiva Uniunii Europene, a statelor şi a Comisiei. Lucrul acesta ar trebui să ne ţină, într-adevăr, ceea ce spunea aici doamna ministru, să ne ţină uniţi, ca să putem să facem o activitate, să dezvoltăm o activitate în sprijinul ţării, cu toţii. Dacă nu, atunci ezitările din acest an se vor răzbuna şi am să vă spun că, din ceea ce aţi prezentat ca text şi aţi spus, mi s-a dovedit încă o dată că, de fapt, este nevoie de o trezire la realitate. Dumneavoastră aţi vorbit că, prioritatea sau priorităţile constau în eliminarea steguleţelor roşii. Este perfect adevărat şi lucrul acesta pe termen foarte scurt. Dar, domnule prim-ministru, faptul că este nevoie, foarte urgentă, de reforma administraţiei publice, faptul că este absolut necesară dezvoltarea capacităţilor administrative în 2006, nu în 2007, nu în 2008, sunt priorităţi ale priorităţilor, pentru că degeaba s-a negociat şi pentru bugetul 2007-2013, România este stat beneficiar net. Dacă nu dezvoltăm administraţia publică, nu dezvoltăm capacităţile administrative, România va deveni stat contributor, net, chiar din anii 2007, 2008. Iar lucrul acesta ar trebui să ne trezească la realitate, să ne aducă pe drumul cel bun, să lăsăm narcisismul, să lăsăm competiţia: cine este Mister Europe şi să adunăm întreaga suflare românească pentru acest obiectiv al anului 2006, fiindcă, dacă discutăm cine a făcut mai mult, cine a făcut mai puţin, vom constata că cel care pierde este poporul român şi vom constata că România, la momentul aderării în Uniunea Europeană 2007, aşa cum se exprimă prin politicienii, care ne reprezintă, este o ţară ce va avea de plătit, nu numai datorită taxelor, ci şi datorită incompetenţei şi datorită neglijenţei, şi datorită întârzierii trezirii la realitate.

Domnule prim-ministru, cum spunea preşedintele Geoană, încă o dată, noi suntem alături de proiectul acesta, de proiectul aderării la Uniunea Europeană. Dumneavoastră veniţi acum şi ne spuneţi că proiectul vieţii dumneavoastră este aderarea la Uniunea Europeană în luna ianuarie 2007. Suntem alături de dumneavoastră, domnule prim-ministru. Amintiţi-vă că în toamna anului 2004, un domn de la un partid liberal-democrat şi un domn Chris Davis, dintr-o altă ţară, veneau aici să ne demonstreze, aduşi de dumneavoastră, că România trebuie să-şi amâne aderarea cu 5-6 ani, respectiv până în 2009-2010. Aceasta era viziunea dumneavoastră? Sau viziunea dumneavoastră este cea pe care o formulaţi acum? Dacă vreţi să ne aveţi alături, ca cetăţeni ai României, atunci fiţi foarte, foarte riguros şi fiţi foarte determinat pentru luna ianuarie 2007! Este în interesul României, iar politicienii au datoria să servească România, nu să-şi construiască imagini de păpuşi. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Au mai rămas trei minute pentru domnul deputat Titus Corlăţean, după care, în final, un drept la replică solicitat de domnul senator Frunda şi domnul senator Mircea Geoană.

Domnul Titus Corlăţean:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţiile de astăzi ale unor reprezentanţi ai Alianţei, începând, din păcate, cu primul-ministru, au coborât mai jos ca niciodată ştacheta discursului politic parlamentar. Superficialitate, populism, demagogie, lipsa consensului pe teme de interes general, atacuri politice suburbane. Mai mult, am auzit azi, din nou, similar mitingului electoral de duminică al Alianţei, cuvintele epurare politică, cu referire explicită la PSD.

Vă atrag atenţia, domnilor guvernanţi, că sintagme de acest gen au făcut referire, în alte timpuri pe care le doream uitate, la soluţia finală şi atrag atenţia, domnilor guvernanţi, că terminologia de tip neofascist nu vă face cinste şi nu onorează democraţia românească în prag de aderare la Uniunea Europeană.

Un ultim cuvânt, pentru că timpul care mi-a fost alocat este scurt, cu privire la această temă, atât de mult discutată în ultimele săptămâni, aceea a protecţiei minorităţilor naţionale în România.

Vreau să spunem foarte clar. PSD-ul este pentru garantarea drepturilor individuale ale tuturor cetăţenilor României, indiferent de originea etnică. PSD-ul este pentru oportunităţi egale, garantate la standarde europene, ceea ce înseamnă standarde europene general acceptate. PSD-ul însă nu acceptă şi respinge orice formă de autonomie pe criterii etnice, chiar ambalate în etichetă de tipul autonomie culturală.

Şi aş vrea, domnule prim-ministru, să vă citesc două articole dintr-o lege din 1945. Este vorba de Legea nr.86 din 6 februarie 1945, semnată de regele Mihai şi publicată în Monitorul Oficial din 7 februarie 1945.

Această Lege privind Statutul minorităţilor naţionale statuează următoarea chestiune la art.1: "Toţi cetăţenii români sunt egali în faţa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă sau religie", iar la art.4: "Toţi cetăţenii români, aparţinând unei naţionalităţi de altă limbă, rasă, religie decât cea română se vor bucura de acelaşi tratament şi de aceleaşi garanţii, în drept şi în fapt, ca şi ceilalţi cetăţeni români".

Aceasta este esenţa filozofiei statului român, a statului naţional unitar român, esenţă care se regăseşte în Legea din 1945, dar, iată, şi în Constituţia, actualmente, în vigoare.

Este fundamentul statului român pe care PSD-ul intenţionează şi se va lupta să-l păstreze neştirbit, iar eventualul proiect de modificare a acestui fundament, aparţinând actualilor guvernanţi, este un proiect pentru care guvernanţii trebuie să-şi asume public responsabilitatea, inclusiv cu privire la eventualele consecinţe, şi vor fi consecinţe, într-o astfel de situaţie, negative cu privire la statul român.

Nu este un discurs naţionalist, este un discurs european care se bazează pe fenomenele de integrare şi nu de separare şi este un discurs care respectă tradiţia acestui stat, inclusiv în ceea ce priveşte respectul acordat minorităţilor naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Frunda, pentru un drept la replică.

Va urma domnul senator Mircea Geoană, tot pentru un drept la replică.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Frunda Gyorgy:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu vreau să răspund puseurilor nervoase, nesănătoase ale domnului senator Funar. Nu vreau să-l liniştesc. Îl las în situaţia asta sufletească. Dar am obligaţia, ca senator al acestei ţări, să corectez minciunile pe care domnul senator Funar le-a spus. Dumnealui a spus că Ungaria a votat împotriva aderării României la Consiliul Europei, în 1993.

Suntem câţiva în acest Parlament care am fost acolo.

Domnule Funar, aţi minţit.

Toată delegaţia Ungariei a votat pentru acceptarea României ca membru deplin al Consiliului Europei. Au fost în total, dacă mi-aduc aminte, 7 sau 8 voturi împotriva României, în majoritatea lor, din ţările nordice.

Nu este adevărat că Ungaria militează împotriva aderării României la Uniunea Europeană. Aţi minţit, din nou, domnule Funar. Ungaria militează pentru aderarea României, este poziţia oficială şi neoficială a tuturor partidelor politice. Trebuie să ştiţi că Ungaria a fost a doua ţară, după Slovacia, care a ratificat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană şi acest lucru contează cel mai mult.

Dar ne-am obişnuit cu neliniştile dumneavoastră sufleteşti. Veţi avea un viitor foarte zbuciumat pentru că ceea ce urmează este o linie de sănătate, de normalitate europeană, nu de zbucium naţionalist interior.

În ceea ce priveşte autonomia culturală, dacă mi-aţi permite două cuvinte, domnule preşedinte,...

Domnul Adrian Năstase:

Iertaţi-mă, autonomia culturală, nu v-a menţionat numele...

Domnul Frunda Gyorgy:

Da, eu i-am menţionat numele, poate...

Domnul Adrian Năstase:

Iertaţi-mă, sunt convins că vom face o dezbatere despre autonomia culturală în săptămânile următoare...

Domnul Frunda Gyorgy:

Da, vreau să spun, aveţi dreptate şi vă înţeleg, dar vreau să spun că autonomia culturală este chintesenţa promisiunii românilor la 1 decembrie 1918. Asta este autonomia culturală în 2005.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Mircea Geoană.

Domnul Mircea Geoană:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doar câteva cuvinte pentru că şi domnul senator Frunda, şi domnul senator Haşotti, şi doamna ministru Boagiu au făcut câteva referiri directe la mine şi la partidul nostru.

Domnule senator Frunda...

Domnul Adrian Năstase:

Am o rugăminte, domnul senator Frunda.

Daţi drept la replică şi în particular?

Vă rog, dacă se poate, să faceţi linişte.

Domnul Mircea Geoană:

Domnule senator Frunda, ceea ce nu-mi place şi ceea ce am vrut să critic puternic în cuvântul meu este că în Raportul Parlamentului European din 2004, la criteriul politic, referitor la minorităţile naţionale din România, România era fără problemă. Şi vă invit să luaţi textul din Raportul din decembrie 2004 al Parlamentului European, ca să vedeţi că pe problema minorităţii maghiare, pe care o respectăm şi care trebuie să aibă drepturi în România, şi pentru populaţia rromă, în continuare discriminată şi în continuare nedreptăţită, au fost remarcate lucrurile pozitive.

De ce am avut nevoie ca în anul 2005, în Raportul Parlamentului European, să avem la criteriul politic problema minorităţii maghiare pe care o rezolvasem împreună cu UDMR-ul, în condiţii decente, în condiţii europene, să reapară ca un criteriu politic şi ca o problemă de rezolvat?

De ce faceţi presiune în străinătate ca să forţaţi mâna Bucureştilor pe o temă pe care românii nu o doresc?

Acesta a fost cuvântul meu.

De ce folosiţi slăbiciunea din arcul guvernamental...(aplauze)... ca să vă impuneţi o chestiune?

Patru ani de zile am fost într-o relaţie de colaborare în Parlament. Au fost lucruri grele pe care le-am făcut, dar le-am făcut cu calm, cu înţelepciune şi fără să creăm în opinia publică şi, inclusiv, în clasa politică românească o temă falsă, o temă secundară.

Ne-am plictisit să ni se impună agenda din străinătate.

Suntem sau nu suntem oameni în toată firea?

Este agenda acestei ţări şi vreau ca Parlamentul României să nu cedeze presiunilor pe care le-aţi făcut în Parlamentul European.

Este incorect şi nu aşa se rezolvă. Se rezolvă în România problema, nu la Strasbourg sau la Bruxelles. (aplauze)

În al doilea rând, domnule Haşotti, doamna ministru Boagiu şi domnule prim-ministru Tăriceanu, lăsând la o parte dimensiunea mai vocală a dezbaterii de astăzi, am spus, şi nu este sub nici o formă intenţia PSD-ului care şi-a făcut din proiectul european un proiect identitar, şi vreau să vă readuc în atenţie că socialiştii europeni, ştiţi bine, domnule prim-ministru, pentru că sunteţi vicepreşedinte la Grupul liberal la Parlamentul European şi în familia liberal-europeană, că socialiştii europeni sunt şi rămân partizanii integrării la termen a României.

Dar nu cred că trebuie interpretat, şi este fals, domnule senator Haşotti, şi coleg Haşotti, să spuneţi că PSD-ul şi eu ne dorim amânarea integrării. Doamne, iartă-mă, asta ar fi cel mai mare blestem care s-ar întâmplat asupra noastră.

Am avertizat că mai sunt, doamna ministru Boagiu, până luna mai, anul viitor, câteva luni, că fiecare zi contează. Şi în loc să stăm să ne certăm ca proştii şi ca chiorii pe teme false în Parlament şi în viaţa politică românească, mai bine ne-am apuca de treabă.

Şi vreau să vă spun că există un risc, domnule prim-ministru, şi-l ştiţi, şi sper că doamna ministru Boagiu şi domnul ministru Ungureanu v-au informat că există un risc ca să nu ne dea răspunsul final nici măcar în mai şi să ne gliseze pentru octombrie anul viitor, tocmai din dorinţa de a amâna România. Este un risc real. Nu este dorinţa noastră şi vreau să asigur pe toată lumea, şi închei, pentru că aveţi dreptate, vreau să închei că nu există o temă naţională şi de politică externă mai importantă pentru PSD decât integrarea demnă a României la 1 ianuarie 2007. Aceasta este misiunea noastră şi vreau să ştiţi că atunci când veţi veni cu onestitate şi fără o agendă politică falsă către noi, vom răspunde favorabil. Când veţi veni cu acest tip de declaraţii, de la noi nu veţi avea colaborare.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vreau să înţelegeţi foarte bine că nu voi da drept la replică la drepturi la replică.

I-am comunicat acest lucru şi domnului senator Funar, vă comunic şi dumneavoastră.

Dezbaterea a avut loc numai în măsura în care... (replici neinteligibile din sală ...Ştiu că putem să intrăm în acest carusel, dar în acest fel nu ajungem nicăieri. Este o chestiune de principiu pentru că trebuie să-i dau cuvântul atunci şi domnului senator Funar, şi altor colegi...

De aceea, eu vă rog să acceptaţi, să nu dăm drept la replică la drept la replică. Este o chestiune de principiu. (replici neinteligibile în sală)

Încă o dată, vă spun, nu voi da cuvântul pentru drept la replică la drept la replică, domnul senator.

În acest moment, vă spun încă o dată, nu voi da drept la replică la drept la replică.

Pe procedură, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pe procedură, aş vrea să precizez că grupurile parlamentare PRM au avut patru minute după intervenţia domnului vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Lucian Bolcaş, eu am venit şi nu am consumat nici cele patru minute, mi-a fost pronunţat numele, deci, eu nu vin cu drept la replică. Am fost provocat de către domnul senator Frunda Gyorgy şi vă rog, domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, să respectaţi Regulamentul şi să-mi daţi dreptul la replică, nu drept la replica replicii şi aşa mai departe.

Am acest drept regulamentar, domnule preşedinte, şi vă rog să respectaţi Regulamentul şi de aceea aţi rămas în această funcţie de preşedinte, că aţi respectat Regulamentul până acum. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

În aclamaţiile celor de la putere, aveţi dreptul la cuvânt.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Pentru că am observat că există o foarte mare susţinere din partea Puterii şi înseamnă că aveţi dreptate.

Vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Permiteţi să fac referire la a doua intervenţie a domnului senator Frunda Gyorgy. Eu am spus adevărul şi de la acest microfon, şi de la microfoanele din Senat.

Domnia-sa este cel care nu spune adevărul.

Nu sunt necăjit, domnule senator. Dimpotrivă, sunt bucuros şi se vor bucura românii, mai ales după aceste sărbători, când vor constata şi vor afla farsa de 16 ani la care a fost supusă viaţa politică românească datorită UDMR-ului.

Aş vrea să vă informez, doamnelor şi domnilor parlamentari, că am solicitat ministrului justiţiei să-mi comunice unde şi când s-a înregistrat UDMR-ul ca persoană juridică. (replică neinteligibilă din sală). Este la obiect. Am primit răspunsul că s-a înregistrat în ziua de 8 iunie 1990, la Bistriţa, pe baza sentinţei civile nr.137. Am solicitat această sentinţă, este în sală domnul deputat Ioan Aurel Rus, senator de Bistriţa, am citit-o amândoi şi nu ne venea să credem. Acolo este înregistrată ca persoană juridică o organizaţie de tineret maghiară, nu UDMR-ul. S-a făcut aseară încă o intervenţie de către domnul senator Aurel Ardelean şi s-a solicitat din nou ministrului justiţiei să ne comunice unde s-a înregistrat...

Domnul Adrian Năstase:

Domnule senator, ce legătură are această problemă cu dreptul la replică?

Domnul Gheorghe Funar:

Are, domnule preşedinte.

Închei, domnule preşedinte, imediat. Are legătură, pentru că veţi constata şi dumneavoastră că UDMR-ul nu este înregistrat ca persoană juridică. La fel cum nu este înregistrat nici Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania şi nici Consiliul Naţional Secuiesc. Iar UDMR-ul, în loc să sprijine aderarea României la Uniunea Europeană a atras actualul Guvern al României într-o capcană, susţinând pe de o parte schimbarea preşedinţilor Camerelor, cu încălcarea Constituţiei şi, mai ales, blocând lucrările şi ale Senatului, şi ale Camerei Deputaţilor pe o falsă problemă, chipurile, Legea statutului minorităţilor naţionale de care nu avem nevoie pentru că toate minorităţile se bucură în România de drepturile constituţionale.

Deci, am spus adevărul şi, din păcate, domnul senator Frunda Gyorgy, pe banii românilor, face politică antiromânească, inclusiv la Paris, unde nu i-a fost acceptat raportul fals cu privire la definirea naţiunii. Nici acest lucru nu a ştiut să-l facă.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Domnul senator Haşotti înţeleg că a renunţat. Este o anecdotă celebră care spune că cel mai deştept cedează, da.

Are cuvântul domnul prim-ministru, pentru a face comentarii la rapoartele pe care le-a prezentat Parlamentului şi la comentariile care s-au făcut în dezbaterile de astăzi.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Îmi pare rău că nu putem să ne încadrăm în timpul iniţial alocat, pentru că am avut această paranteză comico-interesantă.

În rest, am să doresc, în cele ce urmează, să mă refer la câteva din intervenţiile care au fost făcute aici, şi aş începe cu cea a domnului care se pretinde că este liderul Partidului Social-Democrat, care a făcut o serie de ameninţări, a făcut o serie de avertismente şi o serie de profeţii, aşa încât, astăzi, am avut senzaţia, pentru o scurtă perioadă de timp, că suntem la un discurs al noii mame Omida a politicii româneşti. (hohote de râs, însoţite de aplauze din partea Alianţei)

O demagogie de doi bani şi sunt convins că, dacă v-ar fi auzit Caragiale, astăzi, dramaturgia românească ar fi avut accente comice suplimentare.

Ţineţi un discurs care doar, doar vă va face mai credibil în propriul partid şi e păcat acest lucru pentru că dezbaterea pe integrare a alunecat pe altă direcţie, dar mă simt nevoit să vă dau replica.

Păcat că nu v-aţi văzut ieri la televizor, încadrat de greii PSD-ului, de Iliescu, de Năstase, de Mitrea care, evident, vă făceau să fiţi mic şi ridicol. (hohote de râs)

Şi nu pot să nu-mi aduc aminte şi să parafrazez o persoană pe care o cunoaşteţi bine şi care spunea... "Nici nu ştii cât de mic începi să fii", deci, atenţie cu tipul acesta de discurs. (aplauze)

Este păcat că discursul vi se radicalizează pe măsură ce vă pierdeţi influenţa în PSD şi deveniţi mai caraghios.

Nu faceţi în felul acesta decât să întăriţi percepţia care s-a creat în perioada alegerilor locale din 2004 când aţi candidat la Bucureşti, şi, când, evident, făceaţi confuzie gravă între Măgurele şi oraşul Bucureşti. (gălăgie foarte mare în sală, se vociferează; Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat părăsesc sala)

Pe mine mă bucură această atitudine pentru că, în acest fel, se dovedeşte că pentru unii colegi din Parlament critica poate să vină numai de la opoziţie către putere, iar dreptul la replică deranjează.

Sunteţi prizonierii mentalităţilor comuniste.

Vă revendicaţi de la Partidul Comunist şi aveţi dreptate.

Aştia sunteţi, de fapt.

Nu înţelegeţi care este sensul democraţiei. Critica consolidează democraţia.

Dar, în sfârşit. Aceasta este o problemă care vă priveşte.

Astăzi, raportul s-a referit la ceea ce a făcut Guvernul şi la ceea ce dorim să facem în continuare.

Dumneavoastră aţi fi dorit să trecem sub tăcere ceea ce nu aţi făcut. Aţi vorbit despre consens politic. Da. Sunt de acord, în România, trebuie să existe consens politic pe tema integrării, dar nu poate să existe consens politic pe hoţia PSD-ului şi pe corupţia din ţară.

Astăzi, fostul ministru al integrării europene a spus că am făcut o confuzie. Nu am făcut nici o confuzie, din păcate.

România, în procesul de integrare europeană a rămas ultima. A încheiat negocierile ultima ţară. Şi, în plus de aceasta, am avut patru capitole de care au fost legate, în mod explicit, clauza de salvgardare, lucru care nu s-a mai întâmplat nici unei alte ţări. Şi celelalte ţări au clauza de salvgardare în Tratatul de aderare, să fim foarte clari, dar nici unei ţări nu i s-a legat clauza de patru capitole, separate.

Nu am invocat greaua moştenire în ceea ce am vorbit. Nu am avut nici cea mai mică intenţie. Constat însă ceea ce constată toţi românii, ceea ce au constatat toţi străinii. Că România a fost codaşă la integrare în perioada 2001-2004 şi că, acum, datorită eforturilor care s-au făcut, am reuşit să recuperăm decalajele şi suntem în măsură să spunem că ne vom îndeplini angajamentele de aderare.

Şi vreau să asigur Parlamentul României că România, astăzi, are capacitatea să-şi ducă la îndeplinire toate angajamentele şi vă asigur că la 1 ianuarie 2007 România va fi membră a Uniunii Europene. (aplauze)

Domnul la care m-am referit mai devreme a abordat o singură problemă serioasă de integrare europeană. Problema absorbţiei fondurilor comunitare. Şi a pus întrebarea retorică - "Suntem oare pregătiţi să absorbim fondurile"? Cu această întrebare am să permit să dau o ultimă replică şi cu aceasta vă promit că închei.

Răspunsurile la această întrebare sunt diferite între Guvern şi Opoziţie.

Opoziţia are o perspectivă pe care bănuiesc că o intuiţi. Da. Suntem pregătiţi să absorbim fondurile comunitare, dar în propriile buzunare, după modelul Rodica Stănoiu şi alţii! (aplauze)

Cam aceasta era viziunea despre integrarea europeană a PSD-ului şi, în rest, stimaţi colegi, rămâne cum am stabilit.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Am avut o dezbatere fructuoasă în legătură cu direcţiile privind integrarea europeană, sunt absolut convins că vom porni uniţi la acest proiect major, vreau să mulţumesc celor care au realizat această dezbatere de înţelepţi şi... nu ştiu foarte bine fiecare ce a dezbătut, pentru că nu am înţeles până în acest moment, au fost mai multe documente. Unul a vorbit despre viitor, altul, despre trecut, dar, probabil că, la 16 ani de la revoluţie, aceasta a fost cea mai bună imagine a ceea ce a însemnat sfârşitul tranziţiei, cum spunea domnul prim-ministru, la votul de învestitură.

După ce am terminat tranziţia, înţeleg că am revenit şi am luat-o de la capăt.

În orice caz, este un moment care va fi de referinţă în viaţa Parlamentului pentru că va arăta, prin raportare la alte ţări, faptul că reuşim să fim uniţi atunci când este vorba de marile proiecte ale ţării.

Vă mulţumesc pentru dezbatere.

Ne vom relua lucrările la ora 16.30.

Am depăşit, oarecum, timpul, aşa că pentru pauza de prânz vă sugerez să ne revedem la 16.30.

Vă mulţumesc.

- Pauză -