Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa şi domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Gelil Eserghep, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghişe.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, doamna preşedintă de şedinţă.

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Săptămâna trecută, într-o declaraţie politică menţionam despre urgenţa şi necesitatea unei politici salariale corecte în România, că apare ca necesar şi urgent să se corecteze anomaliile din sistemul public de salarizare şi de pensii în întreaga ţară.

În programul de guvernare, la pagina 24, Parlamentul a aprobat protejarea puterii de cumpărare a pensiilor. Toate pensiile care au fost recalculate vor fi ulterior indexate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, astfel încât să fie acoperită sută la sută creşterea preţurilor.

Declaraţia mea politică de astăzi vizează două aspecte. Întâi de toate, doar ieri constatam cum, la Galaţi, peste 1000 de cetăţeni pensionari au ajuns să se lupte cu forţele de ordine, aceşti protestatari manifestându-se într-o disperare prin faptul că tocmai indexarea pensiilor nu se produce în concordanţă cu creşterea preţurilor.

Totdeauna miniştrii muncii, indiferent de guvernul şi partidul din care au făcut parte, au venit în faţa Parlamentului şi au spus că nu sunt bani suficienţi.

În acelaşi timp, ieri, opinia publică din ţară a putut afla ceea ce săptămâna trecută menţionam tot aici, la microfon, că sunt funcţionari în funcţii publice de stat care câştigă salarii de 3-4-5 ori salariul preşedintelui României. aceste cazuri nu sunt izolate şi la nivelul ţării este vorba de mii de persoane care în funcţii publice numite primesc venituri mult mai mari decât cei aflaţi în funcţii publice alese.

Plecând de la faptul că sistemul de salarizare în sectorul public şi de pensii în clipa de faţă prezintă mari anomalii, solicit prin această declaraţie politică două chestiuni:

De urgenţă, ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei să vină şi să prezinte în faţa Parlamentului în ce măsură prevederea de la pagina 24 din programul de guvernare referitoare la protejarea puterii de cumpărare a pensiilor a fost îndeplinită şi, în continuare, se prevede a fi îndeplinită.

A doua chestiune, să ne prezinte ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei care este perspectiva pe termen scurt şi mediu pentru ca sistemul public de salarizare în România să se corecteze, în sensul unei principialităţi şi în sensul unor retribuiri corespunzătoare importanţei funcţiei deţinute, competenţei profesionale şi, nu în ultimul rând, volumului de muncă.

Vă rog, doamnă preşedintă de şedinţă, solicitarea din această declaraţie politică s-o aduceţi la cunoştinţa Biroului permanent şi săptămâna viitoare, la timpul rezervat unor astfel de dialoguri, ministrul muncii să răspundă celor pe care aici le subliniez.

Închei prin a sesiza aspectul deosebit de grav al faptului că dacă nu se întreprinde nimic, situaţia socială din ţară va degenera şi efectele acestei stări vor afecta nu doar credibilitatea guvernării ci credibilitatea României în privinţa reformelor sociale pe care le face din perspectiva progresului pentru integrare europeană.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu numai declaraţia dumneavoastră dar toate declaraţiile politice sunt aduse la cunoştinţa Biroului permanent.

În ceea ce priveşte ministrul muncii, acesta poate răspunde dar cred că numai în tronsonul şedinţei dedicate interpelărilor şi întrebărilor. Dacă aveţi o interpelare asemănătoare cu declaraţia politică, e în regulă. În tronsonul dedicat declaraţiilor politice, ministrul muncii n-are cum să vină.

Domnul Ioan Ghişe:

Corect. Am să depun o interpelare.

Doamna Daniela Popa:

Vă rog mult. Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iulian Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică am intitulat-o "Valoarea facturii la întreţinere - dimensiunea dezastrului provocat de Alianţa D.A."

Anul 2005 a fost definit de agenţii economici ca fiind un an al decepţiei. Din păcate, după compromiterea ţintelor macro-economice prognozate pentru anul 2006, acest an se anunţă a fi anul curbei de sacrificiu pentru populaţia României.

Analizând nivelul facturilor la întreţinere, mai mari în prima lună a anului 2006 cu 60% faţă de ultima lună a anului 2005, tabloul sumbru previzionat pentru acest an se dovedeşte a fi îngrijorător pentru mai bine de 50% din populaţia României.

Deşi în anul 2005 am atenţionat asupra principalei cauze a acestei situaţii, respectiv cota unică de impozitare, iată că a trebuit să se contureze construcţia acestui dezastru la scara 1 la 1 pentru a fi înţeles de actualii guvernanţi.

Economia românească nu mai duduie cum credea primul ministru, ci gâfâie, după cum observăm cu toţii.

Era nevoie de aprecierea expresă a comisarului european pentru afaceri economice şi financiare, Joaquin Almunia, că reducerea impozitelor nu a fost o măsură bună şi are efecte negative, iar România va întâmpina dificultăţi atât în plan economic cât şi social.

Prin urmare, cauzele situaţiei actuale sunt iresponsabilitatea şi neprofesionalismul actualilor guvernanţi prin: lipsa de coerenţă a politicilor macro-economice; politica fiscală falimentară contestată public de Fondul Monetar Internaţional, dar şi de comisarii Uniunii Europene; nefuncţionarea instituţiilor statului.

Nu a fost respectată strategia energetică a României privind continuarea proiectelor strategice de interes naţional, în special cele privind creşterea capacităţii de înmagazinare subterană, diversificarea surselor de alimentare cu energie primară, investiţii pentru modernizarea sau realizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice, nu a fost respectat programul de iarnă pentru iarna 2005-2006, în special realizarea lucrărilor privind contractarea creditelor privind achiziţia de combustibili pentru această iarnă. Şi aici cel mai bun exemplu este ceea ce s-a întâmplat la Galaţi unde s-au făcut demersurile pentru contractarea acestui credit abia la sfârşitul lunii ianuarie 2006, adică în plină criză de furnizare a gazelor naturale pentru România.

Mai mult, Termoelectrica a avut conturile blocate timp de 6 luni, până în 6 ianuarie 2006, deblocarea făcându-se ca un imperativ impus de riscul indus de insecuritate în funcţionarea sistemului energetic naţional.

Gazele naturale din import au fost negociate la cel mai mare preţ din Europa, respectiv 285 de dolari pe mia de metri cubi, condiţii în care românii sunt, practic, obligaţi să plătească o taxă portocalie ce determină un preţ al gazelor naturale mai mare cu 60, respectiv 160 de dolari pe mia de metri cubi, faţă de ţările din Uniunea Europeană. Negocierea s-a realizat în noiembrie când preţul gazelor naturale atinge valorile maxime în decursul unui an.

Contractele de achiziţie gaze naturale din import s-au realizat în defavoarea României, fiind acceptate preţurile cele mai mari din Europa şi fără clauze privind diminuarea cantităţilor de gaze naturale în condiţii de temperatură foarte scăzută. Cu alte cuvinte, şi bătuţi şi cu banii luaţi.

Înmagazinarea subterană nu s-a realizat la capacitatea maximă de depozitare. O parte din depozitele de înmagazinare subterană de gaze naturale au rămas goale în această iarnă. În consecinţă, deşi primul-ministru a minţit spunând că România nu va avea probleme în această iarnă, românii au putut constata direct pe propria piele consecinţele acestei minciuni, respectiv 30% din agenţii economici din România au fost afectaţi de diminuarea livrării gazelor naturale, suportând pierderi financiare importante. Industria sticlei este pe cale de dispariţie din cauza creşterii nejustificat de mari a preţurilor la gaze naturale şi energie electrică. Producătorii din industria uşoară sunt obligaţi să disponibilizeze zeci de mii de angajaţi. Combinatele chimice sunt principala victimă, înregistrând pierderi de zeci de milioane de dolari ca urmare a diminuării şi chiar sistării furnizării de gaze naturale. Sute de şcoli, spitale, instituţii au rămas fără gaze naturale. Zeci de mii de români au rămas fără gaze în propriile case. Centralele termoelectrice înregistrează costuri mai mari cu 20 până la 50% datorită diferenţei între păcură şi gaze naturale. Acesta este modul în care primul-ministru a înţeles că România nu va avea de suferit.

La acestea se adaugă avalanşa scumpirilor la metrou, căi ferate, gaze, căldură, electricitate, lapte, carne, ulei, pâine, materiale de construcţii, cu majorări între 8 şi 59%, transformând anul 2006 într-un an de sacrificiu. Astfel, factura la întreţinere a ajuns să fie mai mare decât veniturile multora dintre români.

Asociaţia de proprietari "Habitat" a comunicat deja valorile facturilor pentru luna ianuarie, numai pentru apă şi căldură înregistrându-se creşteri cu 60% mai mari faţă de luna decembrie 2005 şi cu mai mult de sută la sută faţă de 2004. Respectiv pentru o garsonieră se înregistrează un nivel al facturilor de 2.540.000 lei faţă de 780.000 lei în 2004. Pentru un apartament cu 2 camere preţuri între 2.100.000 lei şi 3.000.000 lei. Pentru un apartament cu 3 camere între 3.000.000 lei şi 3.500.000 lei. Un apartament cu 4 camere între 4.000.000 lei şi 5.900.000 lei. Pentru o casă a cărei factură la gaze naturale în decembrie s-au înregistrat 5 milioane de lei, acum se înregistrează între 5.800.000 lei şi 25.000.000 lei.

Necazurile nu se opresc aici. La acestea se adaugă creşterile de preţuri la alimentele de bază. Carnea de porc a crescut cu 20%, carnea de pasăre cu 25%, laptele cu 5%, a ajuns să fie la acelaşi preţ cu cel din Uniunea Europeană. Uleiul şi zahărul cu 8%. Conform comunicatului difuzat de ministrul Codruţ Sereş, preţul gazelor naturale însă va continua să crească cu încă circa 40%. Astfel, pentru 1000 de metri cubi se va plăti echivalentul a trei salarii minime pe economie. În condiţiile în care 40% dintre români trăiesc din venitul minim garantat pe economie, practic, actuala putere a ajuns la performanţa de a dubla preţul la întreţinere într-un singur an, dezvăluind semnificaţia reală a sloganului "Să trăiţi bine!"

În aceste condiţii, prin această declaraţie solicit expres Guvernului României să sisteze orice creştere şi ajustare a preţului gazelor naturale din producţia internă pentru următoarea raţiune: momentul în care s-au negociat preţurile cu ocazia închiderii capitolului XIV - Energie, a avut în considerare preţul la producţia internă de gaze naturale de 60, astăzi este 120, preţul gazelor naturale din import de 135, astăzi este 285, iar preţul la consumatorul final de 180 de dolari la 1 ianuarie 2007, astăzi este mai mult de 33o, iar producătorii de gaze prin aceste ajustări succesive au înregistrat profituri de mii de miliarde de lei, prin urmare se impune stoparea oricărei ajustări prin aplatizarea efortului şi susţinerea gradului de suportabilitate a populaţiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Încă o dată vă solicit să vă limitaţi la cele 3 minute, practic aţi consumat un timp cât pentru trei colegi.

Grupul parlamentar P.D. - nu este nimeni în sală.

Grupul parlamentar P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Bună dimineaţa, dragi colegi.

Astăzi, puţin mai poetic, dar, de fapt, aş avea o intervenţie dureroasă intitulată : Măi, ARDEAL, ARDEAL!

Venind spre Bucureşti cu autoturismul, în timp ce ascultam cântecul popular "Măi, Ardeal, Ardeal" în interpretarea marelui artist Nicolae Furdui Iancu, mă gândeam la umilinţa la care este supus acest patriot din partea partidului pe listele căruia a candidat pentru Parlament, Partidul Naţional Liberal. Doar un artist de muzică populară de talia lui trebuie să fie şi îmi place să cred, este un patriot convins! Un român adevărat! Iar partidul pomenit mai înainte, după alianţa încheiată cu U.D.M.R., şi după cum acţionează, numai naţional nu se poate numi! Prin modul în care îi cântă în strună aliatului menţionat, reuşeşte să îşi piardă şi bruma de credibilitate pe care o mai avea în Ardeal.

20 octombrie 2005, ziua şedinţei comune a celor două guverne român şi maghiar, de la Bucureşti, a fost fără îndoială o zi deosebit de fastă. În această zi s-a semnat Acordul privitor la însuşirea prin încălcarea Constituţiei a bunurilor fundaţiei Gozsdu, pe care liberalii au dorit să îl treacă în mod tacit (deci, fără a mai fi discutat) prin Camera Deputaţilor; în această zi s-a semnat Acordul pentru deschiderea prin reciprocitate a unor consulate la Miercurea Ciuc şi Gyula ...Şi dacă consulatul maghiar de la Miercurea Ciuc s-a deschis cu surle şi trâmbiţe încă la 1 ianuarie 2006, cel de la Gyula se află în faza în care abia s-a înaintat un Memorandum pentru aprobare la Preşedintele României ...

În timp ce la casetofon se cânta:

..."La Oarba şi la Iernut,

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimele declaraţii preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a evidenţiat faptul că procuratura a început să-şi facă datoria în lupta împotriva corupţiei.

Am sperat că această declaraţie va avea acoperire reală şi mafia va fi stârpită în România şi, spre mirarea mea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni referitor la cele sesizate de mine în declaraţia politică din şedinţa Camerei Deputaţilor în data de 26 aprilie 2005. Însă doamna procuroare nu şi-a schimbat atitudinea ei privind susţinerea infractorilor prin soluţia dată, şi în acest caz, de neîncepere a urmăririi penale.

În declaraţia mea politică m-am referit la marcarea partizii 1506 care era suprapusă peste partida 1505 şi care s-a făcut cu acelaşi ciocan silvic, în afara perioadei pentru care a fost emisă delegaţia de marcare. Pentru această faptă domnul Incze Josef a fost sancţionat, pe linie administrativă, de către domnul Constantin Corduneanu, director pentru Direcţia de fond forestier din cadrul Regiei naţionale a pădurilor. Infracţiunea a avut loc la UP 1 Ditrău în UA 192 A. Exploatarea masei lemnoase a început înainte de a fi selectată firma prestatoare, Compos Exim S.a. Gheorgheni.

De fapt, exploatarea a început înainte de a fi emisă autorizaţia, întrucât este imposibil să se ofere la licitaţie masă lemnoasă din partida respectivă în aceeaşi zi în care s-a emis autorizaţia. Licitaţia s-a organizat contrar prevederilor Regulamentului aprobat prin hotărârea de Guvern nr. 695/1998. În concluzie, din cele prezentate reiese clar că licitaţia a fost trucată.

Având în vedere Ordinul nr. 225/1997, Regulamentul privind forma, evidenţa, păstrarea şi folosirea ciocanelor silvice, la cap. V, art. 21, în care se interzice cu desăvârşire la pct. "d" citez : "Folosirea ciocanelor silvice după expirarea termenului înscris în delegaţie, fără delegaţia prevăzută în art. 18, cum este cazul amintit din prezentul regulament, încredinţarea ciocanului silvic altei persoane decât celei înscrise în delegaţie, se pedepseşte conform legii".

Se pare că nici în partida 1505 care a fost marcată în UP 1 Ditrău 192A nu s-a efectuat corect punerea în valoare a masei lemnoase.

În ordinul respectiv nr. 225/1997 se face referire la capitolul V art. 21, lit. "m", unde se precizează: "folosirea ciocanului silvic fără drept sau contrar dispoziţiilor legale specifice, ca urmare a Codului silvic, Legea 26/1996 cu modificările ulterioare, la titlul IV - Răspunderi şi sancţiuni, la art. 100, prevede folosirea fără drept sau contrar dispoziţiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni până la 3 ani".

Din aceste date se vede clar că Procuratura şi persoana din partea Poliţiei, prin soluţia dată, au favorizat pe infractor.

Aş vrea să închei spunând că am crezut că s-a mişcat ceva în cadrul Procuraturii, însă se pare că aceleaşi persoane care au favorizat prin zeci şi sute de soluţii date în favoarea infractorilor, nu-şi vor schimba atitudinea, din păcate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţie politică : "Echinocţiu comunitar".

Într-o perioadă în care legea minorităţii devine platforma politică pentru unele partide, iar zilele acestea la Odorheiul Secuiesc se pregăteşte o manifestare ce riscă să inflameze viaţa politică şi aşa deja explozivă, în Dobrogea, la Constanţa, se pregăteşte un eveniment model comunitar. Aflat la cea de-a treia ediţie, exerciţiul cultural numit "Echinocţiu comunitar" 2006 doreşte o reafirmare a multiculturalităţii, realitate cu o valoare incontestabilă într-un spaţiu fizico-geografic care presupune convieţuirea într-o cultură majoritară, spaţiul dobrogean. Dacă ediţiile anterioare ale evenimentului au celebrat eterogenitatea etno-culturală a spaţiului dobrogean şi au încercat să definească conceptul de comunicare interetnică, ediţia din 2006 a "Echinocţiului comunitar" propune o schimbare de paradigmă, mutând accentul pe conceptul de multiculturalitate.

Multiculturalitatea pe care o exprimă "Echinocţiul comunitar", ca fapt de existenţă, presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majorităţii, aducând, în mod firesc, elementul diversităţii şi necesitatea recunoaşterii diferenţei ca un pas esenţial al convieţuirii.

Ediţiile anterioare ale "Echinocţiului comunitar" au dezvoltat o dispută ideologică pentru impunerea în cadrul cultural dobrogean a două concepte fundamentale: multiculturalism şi/ sau interculturalism. Acest fapt s-a dezvoltat din dorinţa de a desemna pledoaria pentru afirmarea diversităţii. Pasiunile consumate din dorinţa de a lucra cu un concept sau cu altul s-au atenuat, o dată cu finalitatea comună la care promotorii acestor concepte au ajuns: necesitatea cultivării diversităţii culturale şi a convieţuirii armonioase cu alteritatea! Acest fapt este absolut firesc, în condiţiile în care cei doi termeni se presupun reciproc, în aşa mare măsură încât fac referinţă la o realitate comună.

Ca ideologie a diversităţii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identităţile de grup. În felul acesta, orizontul ideologic al cultivării diversităţii vine să promoveze pluralitatea ca schimbare de paradigmă a raportului minoritate/ majoritate, ca limită imaginată a repetatelor construcţii identitare. Astfel, procesul globalizării ne pune în faţa unei continue resituări a raporturilor majoritate/ minoritate, în spaţii culturale concrete şi la nivel global, îndemnându-ne la o continuă înţelegere, acceptare şi afirmare a diversităţii.

Gândirea postmodernă a pus în evidenţă relaţiile de putere care se află în spatele revendicărilor privind identitatea culturală. În numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge, în aparenţă, la o împingere în plan secund a drepturilor individului, în favoarea impunerii în sfera publică a drepturilor de grup. Este vorba, însă, de o nouă percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care conferă identitatea de grup, ci apartenenţa la grup creează cadrul general de regăsire a identităţii personale. În acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identităţii şi a culturii. Procesul este însoţit de o recunoaştere a pluralismului valorilor, a diferenţelor şi acceptarea punctuală şi temporară a unor discriminări pozitive menite să corecteze inegalităţile şi să asigure promovarea unor politici speciale pentru identităţile alternative.

Promovarea unei politici culturale este miza pe 2006 a "Echinocţiului comunitar", în care valorile comunitare ale minorităţii să se regăsească într-un spaţiu cultural comun, al unei societăţi în care principiul recunoaşterii demnităţii celuilalt funcţionează ca normă!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Nevoia de prioritate a învăţământului românesc".

Nu reprezintă o noutate afirmaţia că învăţământul în România înseamnă un sector vital, baza progresului şi eficienţei.

Pe lângă latura educativă, acesta oferă cadrul necesar unei benefice structurări a sistemului social, în mod deosebit în condiţiile aderării ţării noastre la Uniunea Europeană.

O eficientizare atât în ceea ce priveşte modernizarea, refacerea clădirilor, dotarea suplimentară a laboratoarelor de specialitate, cât şi în ceea ce priveşte creşterea calitativă în general a procesului de învăţământ, este absolut necesară.

România are, în acest domeniu, o veche şi valoroasă tradiţie. Prestigiul deja dobândit trebuie susţinut printr-un efort comun, care să menţină standardele înalte recunoscute la nivel internaţional.

În aceeaşi ordine de idei, însă, nu trebuie omise problemele reale, precum diferenţele destul de mari dintre învăţământul din mediul urban şi cel din mediul rural. O stimulare materială mult mai bună a personalului didactic din mediul rural, precum şi o suplimentare a celui cu studii superioare, conduc cu siguranţă către o etapă superioară, absolut necesară.

Dotarea, mai ales a şcolilor de la sate, cu tehnică modernă reprezintă pasul înainte pe care învăţământul românesc trebuie să şi-l propună repede şi hotărât.

Şansele de reuşită ale copiilor din zonele defavorizate vor creşte, cu siguranţă, atunci când proiectele investiţionale se vor dezvolta uniform.

În acet mod, putem spera la o nouă reformulare a procesului educaţional.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, doamna deputat Leonida Lari-Iorga.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

A început, ca de obicei, în fiece an, luna Basarabiei în România, cu slujbe în biserici, cu manifestări la casele de cultură, cu peregrinări pe locurile reunirii ţării din 1918.

E bine că în întreaga ţară-mamă se dă atenţia cuvenită marilor patrioţi reunificatori, dar era şi mai bine, dacă ţara-mamă ar fi fost pe fază în anii de foc - '88, '91 - anii marii mişcări de eliberare naţională din Basarabia, când s-au pierdut două şanse de reîntregire.

Am spus şi o mai repet: de-ar lupta românii basarabeni încă 100 de ani, totuna nu ar fi în stare să învingă mastodontul din Est, cu Armata a 14-a în coastă, fără ajutorul românilor din ţara-mamă.

Iată de ce am venit aici: pentru a sensibiliza opinia publică. Şi, ce-am găsit? O clasă politică amorfă, pornită pe înavuţire, dintre care un mic segment s-a dovedit a o constitui patrioţii.

Trebuie neapărat să vă prezint câteva crâmpeie din istoricul luptei pentru eliberare şi reîntregire, luptă la care au participat generaţii, începând cu '40 până acum; generaţii întregi, dintre care unele trimise în gulagul siberian, semănând drumul cu oase până în Siberia, altele în puşcării. Iar generaţia mea, a românilor din anii '48-'49, a vrut un altfel de viaţă, a vrut a se bucura de o viaţă normală în Basarabia, dar nu a fost cu putinţă. De ce? Pentru că au fost lideri şi soldaţi în conducerea mişcării de eliberare naţională. Şi s-a întâmplat să apuce căi străine! Eu, personal, în ţară, primesc nişte modalităţi de a fi răsplătită pentru sacrificiile şi serviciile aduse Ţării Româneşti, încât, pur şi simplu este jenant pentru toţi colegii mei de luptă şi de breaslă din Basarabia natală.

Se ştie - mai cu seamă de către istoricii de pe ambele maluri ale Prutului - că, până în anii '88-'89, românii basarabeni au îndurat suferinţa de a nu vorbi în limba maternă, de a nu cunoaşte istoria neamului românesc, de a nu gândi, pur şi simplu, ca nişte fiinţe libere.

Generaţiile colonizate decenii la rând, însă, au avut parte nu numai de moarte morală, ci de moarte fizică, în sfârtecata Basarabie veneau de pe aiurea, chiar şi din Afganistan, zeci, sute, mii de sicrie de plumb; plumb, plumb, plumb - à la Bacovia. Sicrie de plumb sigilate, în care nu se ştia ce se conţinea din fiinţele copiilor noştri. Şi, atunci, un duh mai puternic decât al oamenilor, se izbi de sufletele noastre, ne cuprinse într-atât, încât chiar pe 8 martie 1988, noi, femeile de la Liga creştin-democrată a femeilor din Moldova, am organizat primul miting neautorizat de autorităţi, cu cerinţe clare: copiii noştri să-şi satisfacă serviciul militar acasă; copiii noştri nu sunt carne de tun pentru alţii.

Din câte îmi amintesc, acea imensă coloană de femei, sute de mii de femei din toată Basarabia, se întindea de la gară până la Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei. Şi atunci au căzut multe capete de conducători, vânduţi intereselor străine. Şi, tot în acel an, au avut loc alegeri în Sovietul Suprem al U.R.S.S. Bineînţeles, eu, ca persoană organizatoare a mitingului, mă aflam sub anchetă. Nu aveam dreptul să particip la alegeri. A venit atunci o echipă specială de la Moscova, în frunte cu un tovarăş, un grangur mare, o fi fost colonel sau general, Eduard Kiseliov, care se ocupa de interogări. Şi-a permis acel Kiseliov, la unul dintre interogatorii, chiar să mă întrebe, având în faţă nişte cărţi ale mele, traduse în limba rusă: "sunteţi o bună poetă, noi am putea să vă traducem în toate limbile lumii. La ce vă trebuie aceste mişcări politice, din cauza cărora vă aşteaptă puşcăria? pentru că aţi încălcat ordinea publică." La care întrebare i-am răspuns: "şi la ce mi-ar folosi mie toate limbile lumii, dacă eu nu aş mai avea pentru cine scrie în limba mea, română?" "Păi, de ce nu aţi putea scrie şi în română?" - mă întreabă grangurul KGB-ist. "Pentru că voi ne ucideţi copiii pe fronturile voastre."

Însă, acel Eduard Kiseliov era un trimis al KGB-ului din Moscova, ceva mai inteligent decât slujitorii Filialei KGB din Chişinău. Şi-a dat, pesemne, seama că eu nu mă vând nici pentru toate cărţile din lume, traduse în toate limbile. Precum s-au vândut sau mai au de gând să se vândă, unii scriitoraşi de mâna a doua, actualmente făcând elogii generalilor ruşi.

Doamna Daniela Popa:

Să vă pregătiţi să încheiaţi declaraţia, doamnă deputat.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Da, dar parcă am auzit că cineva îmi mai dă un minut. Domnule Baban, îmi daţi? Aa, sunteţi de la P.R.M., de aceea nu-mi daţi.

Este vreun deputat independent în sala asta, să-mi dea vreun minut? Da? Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Deci, renunţă domnul deputat Mircia Giurgiu.

Poftiţi, doamnă deputat.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Şi, atunci, acel tip inteligent de la Moscova, mi-a spus: "ce să facem, doamna Lari, cu acest caz al dumneavoastră?" "Clasaţi-l! ca să pot participa la alegeri." "Am şefi mai mari peste mine. Nu pot." "Atunci, spuneţi că nu aveţi la îndemână toate probele, ca să am timpul necesar de a participa la alegeri."

Era o discuţie uluitoare între un colonizator şi un colonizat. Dar, din cauza acelei anunţate perestroici şi glasnosti, chiar şi oamenii de calibru mare, precum el, nu putea, aşa, una-două, să aresteze o femeie care a militat pentru dreptul la viaţă al copiilor unui ţinut colonizat - ţinutul basarabean. Aşadar, am participat la alegeri şi le-am câştigat, în faţa a 15 nomenclaturişti, toţi bărbaţi de pe la Comitetul Central al PCM, al comitetelor locale, procurori, şefi de pe la secţiile de cultură etc.

Şi, astfel, întrebarea mea, stimaţi colegi, către dumneavoastră, de exemplu, ar suna cam aşa: păi, cum vine treaba asta? Care intelectual, muncitor, ţăran din Basarabia, ar fi votat o femeie decăzută, o epavă, o bolşevică, o comunistă, o k.g.b.-istă, precum zice anonimul sau anonimii din Revista "România Mare"? Nimeni! Oamenii mă cunosc. Oamenii ştiu că, împreună cu toţi colegii mei de breaslă şi de luptă, liderii Mişcării de Eliberare şi Reîntregire Naţională din Basarabia, le doream binele, le doream libertatea şi neatârnarea faţă de străini. Aşa a fost în acei ani grei - '88-'89.

La Uniunea Scriitorilor, între timp, s-a concentrat elita intelectuală din toate domeniile, făcând programul minim şi programul maxim al mişcării. Programul minim cuprindea: limba română - limbă de stat, grafia latină, istoria românilor, armata naţională, însemne naţionale. Programul maxim avea un singur punct: reunificarea naţională, prin independenţă faţă de U.R.S.S. şi alipirea Basarabiei la ţara-mamă.

Programul minim a fost îndeplinit cu brio, cu începere de la 31 august 1989 şi până la 27 august 1991, când s-a întâmplat să fim lăsaţi de izbelişte. De către cine credeţi? De către România. Fapt care a şi declanşat războiul transnistrean.

Acei oameni care aveau în mâini pârghiile puterii de decizie la vremea respectivă în România au recunoscut un stat în stat - Republica Moldova, adică aceeaşi R.S.S.M., atât că fără doi de "S".

Iată, am în faţă, şi vi-l şi prezint: Monitorul Oficial al Sovietului Suprem al U.R.S.S., în care sunt publicate dezbaterile cu privire la Pactul Molotov-Ribbentrop, precum şi alocuţiunile mele în ce priveşte rapturile teritoriale săvârşite de U.R.S.S. împotriva României.

Atunci, vă întreb încă o dată: cum pot eu fi "k.g.b.-istă", "comunistă", "machitoare bolşevică"? Plus de asta, mi-au ucis şi fratele aceşti k.g.b.-işti, la 24 de ani.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Şi sfârşitul, doamnă preşedintă, şi închei.

Ţara mamă, România, prin factorii ei decisivi, a preferat să tacă şi să se ascundă într-o indiferenţă suspectă şi intolerabilă. În felul acesta, au fost pierdute două şanse istorice de reunificare a ţării. Se zice că vremurile grele au nevoie de oameni puternici. Dar, când oamenii puternici, care au ridicat şi au salvat mulţimi, cu riscul propriei vieţi, printre tancuri şi mitraliere, sunt lăsaţi singuri pe câmpul de luptă de către fraţii lor de suflet şi de sânge, fără voie te pomeneşti că nu-ţi mai rămâne nimic, decât să pleci din lume în sine şi de a te sfătui numai cu Dumnezeu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Manuela Mitrea.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Manuela Mitrea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Să redăm demnitatea cadrelor didactice!"

Pedagogii antici, asemenea lui Cato, considerau că trebuie "mai întâi să înveţi tu şi apoi să înveţi pe alţii".

În timpul campaniei electorale, Alianţa D.A. a promis cadrelor didactice că "se va asigura dublarea salariilor personalului din educaţie, luând în considerare necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate. Acestă dublare salarială va fi ralizată în echivalent euro, concomitent cu crearea unui nou sistem de salarizare, care să reflecte importanţa socială a educaţiei, să stimuleze performanţa şi creaţia, precum şi propria formare continuă".

Din păcate, a fost nevoie să aibă loc cea mai mare grevă a salariaţilor din învăţământ din ultimii 16 ani, pentru ca Guvernul să discute alocarea procentului de 6% din PIB pentru acest sector. Din păcate, acordul încheiat între reprezentanţii sindicatelor şi Guvern nu este respectat, ceea ce creează condiţii pentru declanşarea unui nou conflict de muncă.

Adevărul este că, după ani de muncă şi obţinerea tuturor gradelor didactice, educatorii, învăţătorii şi profesorii primesc nişte salarii mult prea mici în comparaţie cu activitatea pe care o desfăşoară. Este mult prea greu să vii să împarţi lumina cunoaşterii, când te confrunţi cu atâtea probleme cotidiene. Şi, totuşi, cadrele didactice au făcut-o întotdeauna, s-au sacrificat şi în trecut şi o fac şi acum.

Sunt destui cei care se întreabă cum reuşesc cadrele didactice să facă faţă acestei situaţii. Este simplu. Nimic nu se compară cu bucuria şi satisfacţia educării copiilor! Aceşti oameni îşi iubesc munca şi elevii. Nimeni nu ar fi azi ceea ce este, dacă nu ar fi existat dascălii.

Azi, mai mult ca oricând, profesorului român trebuie să-i recunoaştem meritele, să ne înclinăm în faţa sa şi să încercăm să facem tot ce depinde de fiecare dintre noi, ca situaţia şi statutul său în societatea românească să se schimbe!

Să rememorăm "Dăscăliţa" lui Octvian Goga sau să recitim "Domnu Trandafir" al lui Mihail Sadoveanu şi, atunci, cu siguranţă, fiecare dintre noi îşi va aminti atât de anii de şcoală, cât şi de imaginile celor care ne-au ajutat să devenim, înainte de toate, oameni!

Stă în puterea noastră să redăm demnitatea cadrelor didactice!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emil Strungă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În puţinele minute pe care le am la dispoziţie - şi pe care am să le respect, ca durată, -, doresc să supun atenţiei dumneavoastră chestiunea gravă a deconspirării informaţiilor clasificate din Ministerul Apărării Naţionale, mai ales că, după reaudierea de către procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) a jurnalistului Sebastian Oancea, cazul a căpătat proporţii îngrijorătoare.

Formaţiunea politică pe care o reprezint susţine cu fermitate necesitatea dezbaterii parlamentare a competenţelor prevăzute de legislaţia privind protecţia şi responsabilitatea cetăţenilor în cazul informaţiilor cu caracter secret, fiind nevoie totodată de o clarificare legislativă care să nu permită abuzuri sau interpretări eronate din partea organelor abilitate ale statului de drept.

Consider că situaţia în cauză poate dăuna grav imaginii externe a României, mai ales acum, într-un moment când suntem monitorizaţi cu maximă atenţie de către instituţiile Uniunii Europene în vederea viitoarei aderări. Arestarea şi anchetarea unor jurnalişti, intenţia acestora de a obţine azil politic în străinătate şi de a da în judecată statul român la C.E.D.O., creează în Occident, alături de relativ recentul raport al posturilor telefonice interceptate, imaginea denaturată a unui stat poliţienesc, în care este invocat până la abuz principiul raţiunii superioare de stat. Chiar în cadrul Cartierului General al N.A.T.O. s-a manifestat îngrijorare în legătură cu scurgerea de informaţii clasificate, punându-ne într-o situaţie delicată faţă de aliaţii noştri de peste ocean.

Desigur că securitatea naţională trebuie să reprezinte una din priorităţile principale ale instituţiilor statului şi datorită faptului că România este angjată direct, pe diferite teatre de operaţiuni, în lupta împotriva terorismului. Dar în situaţia dată, ne confruntăm cu un scandal mediatic de proporţii creat în jurul unor informaţii clasificate care, aşa cum a afirmat domnul ministru Theodor Atanasiu, sunt vechi şi fără aplicabilitate practică în prezent. Întreaga chestiune poate fi uşor interpretată ca o tentativă de discreditare a Armatei române, una dintre instituţiile statului de drept ce s-a bucurat mereu de o reală credibilitate din partea cetăţenilor. Din păcate, în ultimele zile, s-au încercat atacuri şi asupra imaginii domnului ministru şi, evident, asupra Partidului Naţional Liberal, din care domnia sa face parte.

Am încrederea, la fel ca şi dumneavoastră, să reprezentanţii serviciilor de contrainformaţii din România vor putea oferi în viitor date concrete asupra celor care s-au făcut vinovaţi de o lipsă gravă de loialitate faţă de statul român şi de buna funcţionare a sistemului democratic.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi.

Stimate colege,

Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "S.O.S. - industria de apărare se scufundă".

Lipsa unei strategii privind apărarea ţării, amânată de toate guvernele postdecembriste, a făcut ca o industrie ce situa România între primii zece exportatori de armament şi în care lucrau peste 220.000 de oameni, să se afle astăzi în comă profundă, ajungând a mai avea doar 11.800 angajaţi, şi aceştia plătiţi din banul public; cu capacităţi tehnologice depăşite şi nemodernizate de 15 ani, a rămas doar o adevărată ruină S.F.

În cursul celor 15 ani, aceasta industrie a trecut prin nenumărate "restructurări", în care principalul obiectiv a fost disponibilizarea şi şomajul tehnic al personalului şi, mai puţin, în fapt, interesul economic legat de producţie, legat de diversificarea ofertei, de competitivitate şi, mai ales, de noile pieţe de desfacere.

Costurile neputinţei sau dezinteresului au văduvit bugetul public de sume ameţitoare, situate la nivelul miliardelor de dolari, dar, mai grav, au dus la dispariţia respectului faţă de muncă în zonele în care au existat aceste industrii, au dus în fapt la o alterare a mentalităţilor. Să nu uităm că au existat, în România, regiuni întregi strict dependente economic de funcţionarea unor întreprinderi din industria de apărare.

Întrebarea este: ce facem? în condiţiile în care cei responsabili sunt depăşiţi de această problemă, şi aici mă refer în mod special la Compania Naţională ROMARM.

Suntem membrii ai NATO, aliaţi ai Statelor Unite, prezenţi în zonele fierbinţi din punct de vedere militar, şi cred că ar trebui să avem însă şi inteligenţa de a obţine unele avanataje pentru industria de apărare din această prezenţă.

Cred că singura soluţie este implicarea preşedintelui Traian Băsescu şi a primului-ministru Tăriceanu în găsirea de soluţii viabile în salvarea a ceea ce se mai poate salva din această industrie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

"Deziluziile politicilor sociale"

Orice guvernare democratică din ultimii 16 ani a avut acelaşi călcâi al lui Ahile: politicile sociale, care au implicat cele mai multe riscuri şi cele mai puternice dezechilibre. Situaţiile de criză care apar la un moment dat într-o societate îşi au originea în politicile guvernamentale, care fie ignoră problemele sociale, nevoile şi aşteptările oamenilor, fie se îndepărtează de promisiunile din camapania electorală, pentru că atunci când ajung să deţină frâiele puterii, conştientizează că multe platforme electorale devin himere. Concluzia celor care au de aşteptat să li se îmbunătăţiească nivelul de trai sau să sesizeze că s-a întâmplat ceva bun este tristă: din 4 în 4 ani, de obiecei, românii au dreptul să viseze şi să spere că va fi mai bine. Speranţa moare ultima, deci, mai este timp să se îndeplinească promisiunile politice.

Actuala alianţă aflată la guvernare a plonjat cu brio, în acest hăţiş al solicitărilor numeroase şi crescânde privind traiul zilnic al românilor. Şi şi-a dovedit, în acelaşi timp, cu vârf şi îndesat, inaptitudinea de a gestiona, în special acele domenii în care problemele sociale se acutizează şi se acumulează: învăţământ, sănătate, protecţie socială, cultură etc., domenii nevralgice, în care blocajele şi dificultăţile au căpătat dimensiuni gigantice, atunci când trebuie rezolvate, dar sunt nesemnificative atunci când sunt criticate, atât din interiorul, cât şi din exteriorul ţării.

Cel mai grav şi sugestiv caz, dar şi cel mai recent, este reprezentat de obsesia ministrului sănătăţii de a promova o reformă care să revoluţioneze întregul sistem sanitar românesc. Ceea ce nu a ascultat, în mândria sa, domnul ministru sunt părerile contra ale celor care lucrează în acest domeniu. Şi nu ar fi trebuit să-i numească deloc "cârcotaşi" sau "impostori", pentru că oamenii erau cinstiţi, şi nu linguşitori, a fost informat de realitatea cotidiană, astfel că pachetul de legi promovat prin răspundere guvernamentală duce la accentuarea inegalităţilor între clasele sociale privind accesul la serviciile de sănătate, la permisivitatea practicilor oneroase ale unor cadre medicale, în defavoarea unui act medical civilizat şi al pacienţilor cu venituri reduse.

Se pare că domnul Nicolăescu a dorit, sau poate nu a realizat, că diferenţele, din toate punctele de vedere, între clasele sociale existente în această ţară se vor accentua în defavoarea celor mulţi şi nevoiaşi, care aveau ca unică speranţă sistemul public de sănătate. Înţeleg şi românii că diferenţierea preferenţială este preluată din sistemul occidental şi/sau american, dar nu înţeleg de ce separarea este exemplificată doar în cazul obligaţiilor asiguraţilor, şi nu şi în cazul drepturilor acestora. Pentru că nu este normal ca pentru orice activitate prestată şi pentru orice sumă drept remuneraţie să se reţină contribuţia individuală, dar când ai nevoie de investigaţii meticuloase, să scoţi din nou bani din buzunar pentru că serviciile respective nu fac parte din pachetul stabilit de minister.

Calităţile procesului de învăţământ înregistrează puternice reculuri atât în licee, cât şi în infinitatea de facultăţi de stat sau particulare care nu au decât unic scop, aruncarea pe piaţă a forţei de muncă, a unei armate de absolvenţi care nu au nici în clin nici în mânecă cu ceea ce au absolvit, sau nu pot fi absorbiţi de piaţa muncii, pentru că nu au nici o legătură cu aceasta sau nu fac faţă competiţiei dure. Indiferent de câţi miniştri s-au succedat la conducerea acestui minister, problemele şcolii, fie au rămas aceleaşi, fie s-au înmulţit, însă neputinţele şi imputările au fost întotdeauna aceleaşi.

Cultura s-a trezit brusc că nu mai prezintă interes pentru români. Şi este normal, când o carte a ajuns să coste cât un pulovăr, atunci când un dicţionar de limbi străine reprezintă plata lunară la lumină etc. Nu e de mirare că muzeele sunt goale, că librăriile reprezintă loc de pelerinaj, iar teatrele refugiul singurătăţii. Lăcaşurile de cultură au ajuns în paragină, doar sufletul celor ce le animă (sponsorii) ţinându-le în viaţă, degringolada în acest domeniu resfrângându-se şi asupra zidurilor străvechi ale culturii româneşti.

Protecţia socială preprezintă cel mai minat teren pe care a putut călca vreodată cineva. Lipsa acută a locurilor de muncă, salariile mizere, la nivelul minimului brut pe ţară, pentru peste jumătate din populaţia activă, pensii recalculate care duc la scăderea punctajului iniţial, ceea ce implică o diminuare temporară a nivelului de cumpărare, mascarea diminuării şomajului prin scoaterea din aceste drepturi a multor persoane şi orientarea lor, total neprofesională, spre domenii diferite de activitatea iniţială sau de aptitudinile personale etc. fac ca actualii guvernanţi să viseze cu ochii deschişi şi să creadă că într-adevăr au obţinut o victorie în acet domeniu.

Abordarea şi dezbaterea problemelor sociale este apanajul analiştilor şi politicienilor. Fiecare se suspectează de demagogie şi populism vizavi de soluţiile propuse şi mai puţin aplicabile. Ceea ce nu înţeleg nici unii, nici ceilalţi este că nu e de ajuns să vorbeşti, de exemplu, de sărăcie fără a ataca rădăcinile adânci ale acesteia din societatea românească de astăzi, fără a avansa propuneri concrete şi coerente privind politicile sociale. Restul reprezintă demagogie şi populism ieftin, lucru pe care nu l-au înţeles foştii guvernanţi şi nu-l înţeleg nici actualii guvernanţi. Iar atunci când un lucru rămâne neînţeles mai mult de 5 ani, devine deja o problemă majoră, care foarte greu va fi rezolvată atât de generaţiile viitoare de politicieni, cât şi de analiştii politici şi economici. Despre generaţiile viitoare de cetăţeni obişnuiţi, mai are rost oare să vorbim?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

În numele hunedorenilor care mi s-au adresat cu insistenta rugăminte de a-i sprijini, aduc azi în atenţia Executivului o problemă extrem de spinoasă, de care toate guvernele de până acum s-au ferit, amânând permanent adoptarea unor măsuri pentru soluţionarea ei.

Este vorba despre problema românilor care au depus înainte de 1989 bani la CEC pentru achiziţionarea unei maşini Dacia, autoturism pe care nu l-au mai primit nici astăzi conform contractului.

Mai mulţi locuitori ai Văii Jiului, oameni care numai cu un trai bun nu se pot lăuda astăzi, oameni în vârstă, pe care nimeni nu-i ajută şi ale căror posibilităţi financiare şi fizice, dar şi în plan informativ, sunt încă limitate, încearcă şi astăzi să-şi recupereze drepturile.

Trebuie să admit că sunt de acord cu poziţia exprimată de premierul Tăriceanu în urmă cu două luni, când îşi afişa regretul că problema nu a fost soluţionată de înşişi deponenţii pentru Dacia, prin retragerea banilor de la CEC în momentul în care sumele au început să fie afectate de inflaţie.

Dar numai până aici. Din acest punct, opiniile noastre se despart.

Pentru că trebuie să ţinem cont, deponenţii care au lăsat banii la CEC pe mai departe au fost, în mare parte, oameni dintr-o anumită pătură socială, oameni fără prea mare acces la informaţii, oameni cu o mentalitate formată în timpul comunismului, persoane de o anumită vârstă, care poate nu au înţeles la timp cum stă treaba cu capitalismul, aşa cum alţii au înţeles. Aşadar, nu au înţeles riscurile la care se supun, lăsând banii în continuare la CEC. Timp de 50 de ani singura bancă pe care au cunoscut-o şi prin care şi-au făcut rate a fost CEC-ul. Şi a mers întotdeauna. De unde să ştie oamenii că în capitalism, mai ales într-unul de tranziţie prelungită, cum se întâmplă la noi, există şi inflaţie, există şi căderi de bănci?!

În plus, este de amintit aici, că statul este cel care s-a folosit de banii lor, mulţi sau puţini, câţi or fi fost, aflaţi în depozitele CEC. Aşadar, consider că statul, prin intermediul CEC, trebuie să-i despăgubească. în limite rezonabile şi negociate, ţinând cont, eventual, de vechimea depozitelor, cred că le-ar putea fi înapoiate nişte sume de bani. Iar acestea ar putea proveni prin privatizarea CEC-ului.

Consider îndreptăţită solicitarea hunedorenilor, care mi s-au adresat la Cabinetul parlamentar de la Uricani, la fel cum consider fără urmă de populism necesară intervenţia statului în soluţionarea pe căi legale a acestei probleme acum, înainte de privatizarea CEC. Din cei peste 31 de mii de deponenţi care ar mai avea de recuperat bani de la CEC cei mai mulţi sunt deja în vârstă, oameni care au nevoie acum de aceşti bani nu ca să zburde cu maşina prin ţară, în vacanţe la mare şi la munte, pentru că vârsta şi situaţia materială nu le mai permit acest lucru. Este cazul majorităţii hunedorenilor care mi-au sesizat problema şi care m-au rugat să intervin, în numele lor, în numele celor pe care-i reprezint, pentru că ei au nevoie de aceste despăgubiri ca să poată trăi de azi pe mâine, într-o zonă defavorizată, atât din punct de vedere economic, cât şi social.

Sunt de acord că traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere economic, la fel cum sunt de acord, şi sunt convinsă, că nimeni nu vrea să plătească pentru erorile altuia. Şi aici din nou aş fi de acord cu actualul prim-ministru. Dar din nou drumurile noastre se despart. Şi am să vă dau un exemplu de ce: bunica mea mi-a pus la CEC, înainte de '89, când eu aveam mai puţin de 18 ani, 5000 de lei. O sumă fabuloasă pentru ea la acea vreme, pe care a strâns-o cu greu, cultivând legume şi vânzându-le la piaţă la vârsta de 70 de ani. Era zestrea ei pentru mine, pentru când mă voi mărita. Lucru care s-a întâmplat în 2001, când cu 5000 de lei am putut lua o pâine. Toate eforturile mele după '89, de-a lungul timpului, de a o convinge pe bunica să scoatem banii de la CEC au fost inutile. Bunica mea avea o altă mentalitate. Şi avea 80 de ani. Până când a părăsit această lume nu a înţeles capitalismul de după '89. Şi nu a fost vina ei că a gândit astfel. La fel cred că nu a fost vina deponenţilor că au gândit ca bunica mea, că au trăit sub comunism aproape 50 de ani şi că şi-au lăsat depozitele pentru Dacia la CEC şi după '89.

Şi mai am un argument pentru care cred că statul ar trebui să intervină. Statul nu poate să vrea doar să-şi recupereze datoriile. Ci trebuie să mai şi dea din ele. Când este vorba despre recuperarea unor datorii, statul este primul care se pune în fruntea listei de creditori, aşa cum se întâmplă astăzi la uzina AMIDIP din Călan. "Întâi Statul şi pe urmă salariaţii", se spune. De ce?, nu înţeleg. Pentru că statul nu are nevoie de medicamente, aşa cum au nevoie hunedorenii mei şi mulţi români din ţara asta. Sau poate are? Nimănui nu-i place să plătească greşelile altora, mai spun încă o dată. Sunt convinsă că şi actualul guvern şi-ar fi dorit ca problema să fi fost soluţionată de guvernele anterioare. Şi are dreptate. Sunt convinsă că, în adâncul sufletului său, domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu îi înţelege perfect pe deponenţi. Şi are dreptate. Şi că este împărţit între cea ce poate să facă şi ceea ce ar vrea să facă. Şi din nou are dreptate.

Guvernele anterioare au rămas în mintea a cel puţin 31000 de oameni şi a familiilor acestora drept instituţii şi oameni, pentru că, în cele din urmă instituţiile sunt făcute din oameni, au rămas drept cei care au ignorat vocea poporului, în amintirea oamenilor. Actualul guvern poate deveni guvernul care nu ignoră cererile unor români.

Sunt convinsă că există cale de înţelegere. Că oamenii pot înţelege că nu au cum să-şi recupereze banii integral, prin calcularea lor la zi, şi că pot accepta o sumă convenită în urma unor negocieri. Şi că Guvernul poate accepta că bunica mea nu puterea deveni capitalistă din 25 decembrie '89 până la 1 ianuarie 1991. Adică deponenţii nu puteau deveni capitalişti de pe o zi pe alta.

Iată de ce vă rog, stimaţi colegi guvernanţi, căutaţi să soluţionaţi echitabil problema deponenţilor la CEC.

Vă mulţumesc respectuos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Eugen Nicolicea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Eugen Nicolicea:

În ziua în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a decis retrimiterea la Ministerul Justiţiei a primei solicitări de încuviinţare a percheziţiei la domnul Adrian Năstase, Monica Macovei a susţinut o conferinţă de presă care a fost transmisă în direct. Subiectul explicit al declaraţiilor ministrului justiţiei a fost aşa-numitul dosar "Zambaccian", implicit au fost lansate săgeţi şi în direcţia dosarului Rompetrol. Comiţând o gafă monumentală, Monica Macovei s-a antepronunţat, mai exact s-a exprimat în sensul că aceste dosare, în context fiind clar că era vorba atât despre cele explicit, cât şi despre cel implicit, trebuie neapărat să meargă foarte repede, obligatoriu până la începutul lunii martie 2006. Dezvoltându-şi ideea, doamna ministru a subliniat că trebuie să se prezinte cu aceste dosare în faţa unei comisii de monitorizare a Justiţiei, care urmează să întocmească un raport în săptămâna care începe cu 6 martie, ziua din săptămână corespunzătoare datei de 6 martie este luni. Pentru cei care cunosc regulile, e clar că este vorba de săptămâna 6 martie - 12 martie 2006.

Revenind la ideea doamnei Macovei, este evident că mesajul cu solicitarea încuviinţării percheziţiei ar trebui supus dezbaterii şi, conform antepronunţării admis până cel mai târziu joi 9.03.2006. Nu trebuie să aibă cineva o minte sofisticată pentru a realiza conexiunea între cele două dosare menţionate. Vineri - 10.03, deci tot în aceeaşi săptămână, se va judeca recursul înaintat de procurori împotriva deciziei instanţei de a respinge ordonanţa de reţinere pentru 29 de zile a lui Dinu Patriciu, personificarea dosarului Rompetrol. Scenariul întocmit este previzibil. Plenul Camerei Deputaţilor ar trebui să încuviinţeze percheziţia în dosarul Zambaccian la începutul săptămânii 6.03-12.03, procurorii au urma să solicite imediat acceptul judecătorilor pentru efectuarea percheziţiei. Analizând în profunzime declaraţia televizată despre care am făcut vorbire, apare concluzia că doamna ministru a anticipat decizia instanţei şi decizia plenului Camerei Deputaţilor. Sunt aspecte inacceptabile care intră sub incidenţa legii. Când ministrul justiţiei spune public că trebuie să se prezinte cu anumite dosare în faţa unei comisii de monitorizare şi cunoscut fiind stadiul acestor dosare, înseamnă indubitabil că persoanele subiect în aceste dosare trebuie să treacă de la calitatea de învinuit la cea de inculpat, imediat. Monica Macovei este ferm convinsă că percheziţia în dosarul Zambaccian va avea loc în săptămâna 6.03-12.03.

Conform scenariului dezvăluit, doamna Monica Macovei, în coroborare cu desfăşurarea ulterioară a lucrărilor, a cerut judecarea cererii de reţinere a lui Dinu Patriciu şi percheziţia acasă la Adrian Năstase în zile succesive, o încercare de compromitere a două personalităţi politice publice de anvergură. Două manifestări penibile care ar trebui să devină emblematice pentru România în urma unei antepronunţări.

Nu cred în coincidenţe, dar pentru economia expunerii semnalez coincidenţa trimiterii în Parlament din direcţia CSAT a şase proiecte de lege.

În primul rând, demersul sfidează Constituţia, căci CSAT-ul nu are dreptul de a iniţia legi. Dincolo de acest aspect simptomatic, în actualul context apare intenţia necunoscutului autor de a încălca legea fundamentală, Constituţia, codul de procedură penală şi chiar statul de drept.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emilian Frâncu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Declaraţia mea se numeşte "PSD - campionul luptei pentru sprijinirea ... Corupţiei!"

De ani de zile s-a lipit de PSD, ca marca de scrisoare, sintagma "partid al corupţilor". Să ne amintim de marile scandaluri de presă ce i-au însoţit tot timpul pe liderii Hrebenciuc, Cosmâncă, Agathon, Mitrea, Dan Ioan Popescu, Năstase, dar şi pe baronii locali de talia lui Mischie, Oprişan, Mazăre, Sechelariu.

Se părea că nimeni şi nimic nu va putea să le stea în cale şi să învingă sistemul mafiot de cumetrii ce a acaparat între 2000 şi 2004 toată economia gri şi neagră din România.

Când, acum un an, am semnat prima declaraţie de avere cu adevărat serioasă am simţit că o "explozie" urma să se producă în lupta împotriva corupţiei. Stau mărturie luările mele de poziţie în faţa ziariştilor vâlceni, neîncrezători şi ironici, prin care îi avertizam că, nebăgate în seamă, au apărut elementele viitorului dezastru pentru HOŢII CU PAPION.

Efectele declaraţiilor de avere din mai 2005 încep să se vadă. Zeci de demnitari şi-au cam pierdut zâmbetul şi aroganţa şi încearcă să salveze ce se mai poate.

Din păcate nici în ceasul al doisprezecelea PSD nu înţelege să-şi sacrifice marii corupţi pentru a putea supravieţui actualului cutremur. Se zbate ca un uriaş rechin alb rănit de moarte cu harponul.

Mircea Geoană şi ai lui refuză să accepte evidenţa şi asta îi va duce la pieire morală.

In ultimele luni, deşi clamează o aşa-zisă încercare de curăţenie internă, PSD se dovedeşte incapabil de o reacţie normală, fiind parcă năucit de loviturile primite. Numai aşa se explică voturile imorale din Parlament : NU - pentru ordonanţa de înfiinţare a DNA, NU - la cererea de percheziţie a caselor lui Năstase, NU - vot împotriva ordonanţei 124/2005 ce cuprindea noi măsuri în lupta pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie...

Culmea mizeriei morale am constatat-o când PSD s-a străduit, cu largul concurs al d-lui Văcăroiu, să treacă prin aprobare tacită, la Senat, o formă nouă a declaraţiei de avere prin care alde hrebenciuci si cosmânci să nu îşi mai evalueze averile şi să spună doar că au sau nu case, maşini sau bunuri. Nu tu conturi în bancă, averi plasate la "mătuşi", tablouri sau bijuterii!

Periculoasele declaraţii de avere care le ardeau mîinile şi le creau coşmaruri ar fi devenit simple petice de hârtie igienică prin care şi-ar fi văzut mai departe de "treabă", adică de hoţie, şpagă, trafic de influenţă, comisioane şi tunuri imobiliare.

Cei şase deputaţi PSD - conduşi de Dan Nica, Viorel Hrebenciuc şi Valeriu Zgonea - iniţiatori ai proiectului de lege, nu mai doresc să-şi declare banii sau cadourile. Deşi banii nu au miros, putoarea degajată de "ideea" pesedistă a ajuns şi la social-democraţii europeni care le-au dat colegilor dâmboviţeni un ultim avertisment.

Din păcate pentru PSD, imaginea sa este în cădere liberă şi nu este exclus ca după cele 45 de zile în care primarii săi îşi vor face examene de conştiinţă, "coledzii" să cam părăsească barca celor stigmatizaţi de cangrena corupţiei şi să se declare independenţi.

Deşi campion la CORUPŢIE, PSD va plăti în mod sigur tribut aroganţei cu care şi-a tratat simpatizanţii, crezându-i naivi şi fără reacţii. Pun pariu că mămăliga din PSD va da în clocot în următoarele luni!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD, doamna deputat Roberta Anastase.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Emanciparea femeii române"

La moment aniversar internaţional nu voi face o pledoarie a semnificaţiei zilei de 8 martie, ci vă voi prezenta evoluţia femeii în România. "Istoria femeilor oferă o nouă perspectivă asupra trecutului, afirma Peter Bruke la începutul secolului al XX-lea. Secolul al XIX-lea a trăit cu certitudinea inferiorităţii intelectuale a femeii, certitudine care justifică interdicţia acesteia la viaţa politică, deoarece Constituţia română din 1866 prevedea că românii au atât drepturi civile, cât şi politice, dar afirmaţia era valabilă numai pentru segmentul masculin din societate. Femeile române nu vor avea dreptul de a alege şi de a fi alese până în anul 1946.

După primul război mondial femeile, elitele feminine - şi e bine să reţineţi acest lucru - devin un interlocutor social tot mai exigent, cu o voce publică distinctă. Şi vă invit să nu vă imaginaţi în mod eronat că feminismul de la noi a fost un simplu import, o altă formă fără fond. Experienţa tragică a războiului şi realizarea în mod surprinzător şi puţin sperat a Marii Uniri au declanşat un orizont al speranţei care cu greu ar fi putut fi acoperit de organizarea politică, socială şi culturală ce le-a succedat, fără participarea femeii.

Feminismul românesc interbelic cheamă femeia să înveţe rolul de "cetăţeancă", o introduce în arena competiţiei sociale şi propune o rediscutare a contractului civil şi politic, tocmai în momentul în care un stat monopolizat de bărbaţi îşi afişa forţa sa juvenilă.

Discursul feminist tentează femeia cu un set de identificări care să o determine să dezerteze din închiderea pasivităţii, circumscrierea domesticului şi să renunţe la beneficiul adus de supunere. Democraţia masculină a epocii, fondată mai mult pe o reprezentare idealizată a interesului general decât pe expansiunea libertăţilor individuale, contextualizează eforturile de a promova imagini modernizate ale femeii. Ideologia care vrea să recentreze imaginea femeii în dispozitivul reprezentărilor puterii, feminismul, va încerca renegocierea compromisului social şi o relectură a interesului general.

Vă invit să privim în urmă şi să fim cu toţii de acord că unui popor de păstori visători şi de plugari viteji îi corespunde cu certitudine o mamă conştientă, care este îngerul păzitor, cea mai sfântă întrupare a fiinţei româneşti. Românca este o regină între femei şi îşi merită locul, fiindcă nu exclusivismul etichetării provoacă nemulţumirea (femeie=mamă), ci marginalizarea valorică a acestui rol şi limitarea ariei exersării sale.

Acordarea de drepturi politice nu a fost o chestiune de inimă, ci una de logică şi de adecvare la actualitate. Mai mult decât atât, am dovedit, de-a lungul timpului, că merităm să facem politică şi că putem să ne îngrijim de zone importante ale vieţii publice. Am început prin iniţiative importante în domeniul asistenţei sociale şi educaţiei şi am confirmat că femeia susţine o viaţă autonomă.

În timp ce emanciparea politică a fost câştigată prin Constituţia din 1923, emanciparea intelectuală a avut loc ca urmare a pătrunderii femeii în învăţământul de toate gradele şi accesabilizării profesiilor liberale, iar cea economică în momentul în care femeia şi-a dobândit egalitatea în raporturile de producţie, o dată cu industrializarea, care scoate femeia din interiorul familiei.

Avem un statut câştigat incontestabil, pentru care am luptat şi am muncit, şi pentru care, meritam, dragi colegi, să înţelegem, o dată pentru totdeauna, că avem datoria să chemăm femeia să împartă toate răspunderile şi să renunţăm la femeia păpuşă, la femeia obiect de plăcere şi lux, la femeia eternul copil care crede că poate trăi numai din munca bărbatului, la femeia minoră, care nu îşi dă seama de nevoile reale ale vieţii, şi să promovăm femeia care a dat un nou sens întregii vieţi, în care toţi îşi câştigă prin profesionalism dreptul la viaţă!

Vă invit să ne recunoaşteţi eforturile şi locul, alături de domniile voastre!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea.

Poftiţi la microfon, domnule deputat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Pentru că pe data de 2 aprilie sunt alegeri parţiale în unele localităţi mi-am pus problema "cum mai arată feţele puterii azi". Nu credem să mai existe în lume o ţară atât de atipică şi un popor atât de original în raporturile conjuncturale cu puterea, cu partidele aflate vremelnic în fruntea bucatelor. Sătui de mizeriile unora, românii închid ochii şi se dau pe mâna altora, de regulă la fel de ipocriţi, de lacomi şi de meschini, cu speranţa că noii aleşi vor catadicsi măcar de ochii lumii să mai facă pe ici pe colo câte ceva din umflatele, gogonatele promisiuni electorale, ori să le scape apropiaţilor care i-au sprijinit în lupta politică, vreun oscior, vreo licitaţie, vreo porţie cât de mică din banii publici, pe care îi dijmuieşte după plac.

Cea mai comică, decupată parcă din panoplia promotorilor absurdului, este migraţia primarilor către arcul Puterii. Şi, o dată cu ei, a susţinătorilor lor. "Lăsaţi-i să se ducă acum la ăştia de la Putere, că-i dă bani să ne facă aia şi ailaltă", zic partizanii primarului, constrâns de bulibaşa judeţului, călare pe sacul cu bani publici. Şi, uita aşa, Valea Buzăului, de pildă, îşi schimbă o dată la patru ani culoarea ca salamandra, în timp ce prin sate apa a rămas un drog scump, greu de procurat şi adesea plin de otrăvuri. Ca să nu mai vorbim de vreo baie comunală sau de alte inimaginabile cuceriri ale modernităţii.

De unde vin banii, de unde vin, de fapt, banii, din impozite, din vânzarea pe nimic a petrolului, a aurului, a cimentului, a băncilor, a fabricilor, a patrimoniului public, în general, nu se mai întreabă nimeni. Ia-ţi, primare, valiza şi mută-te la cei cu bani, că murim în întuneric, şi aşa din albaştri primarii devin în scurt timp portocalii, iar mâine, cine ştie, tricolori, rogvaivi sau în culorile spectrului luminii. Ar fi de râs, dacă lacrimile sărăciei şi mizeriei nu ne-ar schimonosi feţele, aşa o fi şi pe la nemţi, englezi, francezi, prin Uniunea Europeană, tot aşa s-or aloca fondurile publice? Tot aşa or migra primarii? Tot aşa or aştepta comunităţile locale, precum mortul colacul, bani de la centru, după cheful diriguitorilor de moment ai banului public? Tot aşa or migra primarii, schimbându-şi culorile, tricourile şi lozincile electorale ca pe la noi prin "Românica?"

Iată nişte întrebări de strictă actualitate. Chiar aşa, ce ar face cei de la Legea nr. 416, care reazemă primăriile, în aşteptarea banilor de la judeţ, să-şi plătească datoriile pe la birturile comunale, uneori chiar la barurile primarului cu tricoul în schimbare după modelul şatrei guvernamentale a momentului.

Prin unele comune sunt alegeri parţiale pe 2 aprilie. pe cine vor alege din nou cetăţenii "turmentaţi" de politica televizistă şi şmecherească a noilor stăpâni din palatele Victoria şi "Trei Coceni". "Vai de bietul român săracul/îndărăt tot dă ca racul,/ nici îi merge,/ nici se-ndeamnă,/ nici îi este toamna, toamnă,/ nici e vară, vara lui/ şi-i străin în ţara lui,/" spunea Eminescu în "Doina", acum am ajuns, se pare, vremuri şi mai grele, lupta pentru emanciparea acestui popor n-a prea avut roade de-a lungul vremii, cu atât mai puţin azi, în vremea ciocoiului nou, lacom şi apatrid, fără ţară, fără mamă şi fără Dumnezeu.

În concluzie, stimaţi cetăţeni, la 2 aprilie, votaţi-i pe cei mai buni. Şi, băgaţi de seamă, poate or fi buni şi cei cinstiţi şi demni care nu s-au înrolat în oştirea portocalie, fostă albastră, fostă c.d.r.istă, fostă de alte culori, fostă oricum, dar mereu în solda şi la remorca diriguitorilor banilor publici şi ai mafiei atotstăpânitoare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Nicolae Popa.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Partidul Conservator îi cere UDMR-ului să dezmintă public acţiunile antistatale ale Consiliului Naţional Secuiesc. Recentul anunţ public al preşedintelui Consiliului Naţional Secuiesc, Ferenc Csaba, care a spus fără ocolişuri că va proclama autonomia teritorială a ţinutului secuiesc în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu prilejul zilei de 15 martie, reprezintă culmea tupeului reprezentanţilor etniei maghiare. Intenţia respectivă este deosebit de îngrijorătoare şi jignitoare pentru populaţia minoritarilor români din cele trei judeţe, ba chiar este o blasfemie fără margini. Statul român se vede pus în faţa unui caz flagrant de subminare a intereselor naţionale şi a unei grave încălcări a Constituţiei României. Personal, consider regretabil şi cel puţin suspect faptul că instituţiile statului cu atribuţii clare în domeniul siguranţei naţionale şi a restabilirii ordinii statului de drept nu au reacţionat în nici un fel pentru a contracara astfel de intenţii fasciste şi iredentiste. Este cât se poate de evident că prin aceste declaraţii reprezentanţii Consiliului Naţional Secuiesc au depăşit orice limită a bunului simţ şi a bunei convieţuiri dintre cele două etnii, drept pentru care, în calitate de deputat, reprezentant al intereselor românilor ardeleni, solicit public Serviciului Român de Informaţii şi Guvernului României, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, să ia măsuri drastice împotriva acelor persoane care complotează împotriva statului de drept. Autorităţile abilitate nu sunt plătite din buzunarul contribuabilului român să tolereze asemenea manifestări antinaţionale şi antistatale, ci trebuie să demareze urgent o anchetă minuţioasă pentru elucidarea acestei probleme delicate, ce ar putea avea consecinţe extrem de nefaste pentru integritatea statului naţional unitar român.

În acest moment, România este recunoscută pe plan european şi chiar felicitată în repetate rânduri pentru modul în care gestionează problema minorităţilor naţionale, fiind chiar un model pentru alte ţări. Din nefericire, intenţia foarte clar formulată de a proclama autonomia teritorială, etnică exact în ziua de 15 martie va determina şi afectarea gravă şi iremediabilă a relaţiilor dintre populaţia majoritar românească şi cea minoritară maghiară.

De asemenea, pe această cale fac un apel colegilor noştri din coaliţie, din UDMR, să se delimiteze de astfel de acţiuni subversive şi să formuleze un punct de vedere concret, referitor la declaraţiile războinice ale fruntaşilor Consiliului Naţional Secuiesc.

Dacă UDMR ţine la statutul ei de formaţiune modernă şi europeană, aşa cum s-a declarat de nenumărate ori, Partidul Conservator îi solicită să declare în mod public delimitarea de asemenea acţiuni care nu fac altceva decât să declanşeze instabilitate politică, dezordine socială şi, mai grav, să pericliteze serios demersurile de integrare a României în Uniunea Europeană.

În mod clar, Partidul Conservator nu va tolera intenţiile malefice ale fruntaşilor etniei maghiare şi ar fi cazul ca instituţiile statului român să se autosesizeze şi să reacţioneze în consecinţă, pentru păstrarea integrităţii naţionale şi a statului de drept şi vom cere pedepsirea, conform legilor în vigoare, acestor capete înfierbântate, pentru că cineva va trebui să-i pună la punct şi să-i oblige să respecte legea.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Slavomir Gvozdenovici.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În atenţia comunităţii internaţionale, una din priorităţi este soluţionarea viitorului statut al provinciei sârbe Kosovo şi Metohia.

Este de înţeles atunci de ce şi comunitatea sârbă din România urmăreşte cu cea mai mare atenţie evoluţia acestui proces de care în mare măsură depinde stabilitatea politică a întregii regiuni a Balcanilor. De mai multe ori, România şi-a exprimat în acest sens punctul de vedere, susţinând căutarea unei soluţii juste pentru provincia Kosovo şi Metohia.

Cu câteva zile în urmă, cu ocazia întâlnirii cu preşedintele macedonean Branko Crvenkovski, preşedintele Traian Băsescu a subliniat că poziţia României este aceea potrivit căreia frontierele statelor nu trebuie modificate, susţinând pentru Kosovo şi Metohia "o soluţie negociată de autonomie, în criteriile de autonomie ale Uniunii Europene. În opinia preşedintelui român aceasta reprezintă "soluţia optimă, care nu va crea precedente".

Comunitatea sârbă din România salută această poziţie a şefului statului român. Suntem convinşi că această atitudine a preşedintelui român va fi reflectată în politica externă a ţării noastre şi în demersurile diplomaţiei române, aşa cum suntem convinşi că de ea va ţine cont şi comunitatea internaţională. Membrii comunităţii sârbe, cetăţeni loiali ai statului român, au atenţionat în mai multe rânduri asupra separatismului albanez şi asupra terorismului aşa-zisei armate de eliberare - U.C.K.

De altfel, aceasta nu este prima încercare a minorităţii albaneze din Serbia, care este majoritară numai în provincia Kosovo şi Metohia. Sunt multe exemple de-a lungul istoriei, înaintea primului război mondial, între cele două războaie şi după cel de-al doilea război mondial, ale etnicilor albanezi, de a crea încă un stat albanez independent, pe drumul creării Albaniei Mari, prin violenţă, teroare, terorism şi epurări etnice.

În Kosovo şi Metohia a fost şi este vorba de un separatism şi un terorism împotriva cărora, peste tot în lume, ONU şi toate celelalte organizaţii internaţionale luptă fără compromisuri.

Declaraţia şefului statului român este un semnal de alarmă atât pentru politicienii români şi politica externă a ţării, cât şi pentru politicienii Europei. De aceea, comunitatea internaţională trebuie să ia în considerare atitudinea politică responsabilă a şefului statului român.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Pentru un minut şi jumătate, restul l-aţi cedat doamnei deputat Leonida Iorga.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "impozit pe metru cub de gaz consumat... când Guvernul ne va pune şi un impozit pe aer".

Începând cu 1 ianuarie 2006 gazele naturale s-au scumpit cu 17%. Pe lângă aceasta, suntem nevoiţi să mai plătim şi un impozit de 7,4 euro la mia de metri cubi consumaţi. Aşadar, iată un nou impozit, un nou furt din banii noştri.

drept urmare, solicit domnului Codruţ Şereş, ministrul economiei şi comerţului, să anuleze acel ordin prin care se iau aceşti bani şi să ia măsurile necesare pentru că Autoritatea Naţională de Reglementare a Gazelor Naturale să nu mai vină cu asemenea propuneri.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "cromozomul".

Oricât am dori să abordăm şi alte subiecte care să reliefeze elementele ce definesc agenda zilnică a cetăţeanului român, nu putem ocoli teme spumoase, adesea irelevante, dar puternic încărcate de impact media.

O temă ce tinde să devin perenă este cea a preşedintelui, conform unei ziceri înţelepte: "eşti în treabă, toţi te întreabă". Şi domnul Traian Băsescu este în treabă, iar alţii îşi fac de treabă, fie pe lângă domnia sa, fie cu domnia-sa. Este cazul unui studiu bazat pe analiza testelor ADN şi care caută să ne convingă de ancestralitatea vocaţiei europene a preşedintelui. Aflăm astfel că domnia sa este membru marcant al hapogrupului R1B - grup ce constituie destinaţia finală a unei călătorii genetice pornite acum 60 de mii de ani, aşa cum o demonstrează markerul M168 al unui străvechi cromozom. Ce lung e drumul de la cromozom la om! Migraţia celor care se îndreptau inexorabil spre acest summit genetic a început în estul Africii, a traversat peninsula Arabia, a efectuat o largă voltă centrală asiatică, dar, dezmeticindu-se la timp, a virat spre Europa, acolo unde destinul îi aştepta să se împlinească.

Nimic nu îi împiedică pe antecesori să se abată de la întâlnirea cu viitorul. Nici vânătorii din Orientul Mijlociu, nici clanurile războinice iraniene, nici vicisitudinile Erei Glaciare, chemarea împlinirii îi atrăgea cu forţa nucleotidelor spre încă enigmaticul Pont Euxin.

Ajunşi aici, s-au odihnit preţ de câteva milenii şi, cu un ultim efort genetic, s-au întruchipat într-un vajnic exemplar al neamului. Din acest moment, lucrurile aparţin certitudinilor.

Geneticienii din palat vor confirma traseul carpato-danubiano-pontic al preşedintelui şi în mod sigur, pulsarii cromozomiali ai lui Traian Băsescu se vor numi Burebista, Decebal, Dionisie Exigus, Mircea, Ştefan, Mihai, Alexandru Ioan Cuza şi alţi conducători, unii contemporani cu analizatul.

De aici şi până a se comanda marmura pentru soclu şi bronzul pentru bust, n-ar mai fi decât un pas. Însă şi cel mai periculos.

Parafrazând un celebru scriitor francez, "Ce păcat că arborele genealogic al unora se sfârşeşte acolo unde al altora abia începe".

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupul parlamentar P.N.L., domnul deputat Rareş Mănescu. Nu este. domnul Grigore Crăciunescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Semnele trecutului sunt încă prezente la Paşcani"

Domnule preşedinte

Doamnelor şi domnilor deputaţi

Vă aduc la cunoştinţă astăzi fapte care se petrec în municipiul Paşcani, de foarte mulţi ani, fapte care pentru unii colegi ar părea neplauzibile, acum, la 16 ani, de la revoluţie. Acest oraş de provincie uitat parcă de lume, îşi duce traiul de zi cu zi sub conducerea unui grup de interese în frunte cu primarul PSD-ist Neculai Răţoi, primar care păstoreşte acest oraş din 1981.

Presa locală a publicat articole ale căror titluri dădeau ca locaţie acest municipiu cu titulatura "emiratul Paşcani, judeţul Iaşi, România". Reiese clar că aici totul se petrece după voinţa unei singure persoane, numindu-l aici pe primarul Neculai Răţoi. Acesta este cunoscut ca fiind persoana cu cea mai longevivă carieră în ale primăriei. Guvernările PSD-iste i-au oferit prilejul unei "domnii" pline de ilegalităţi, neavând ca prioritate binele tuturor cetăţenilor. S-a preocupat mai mult de interesele proprii şi de cele ale acoliţilor săi.

Fiecare mişcare a fiefului PSD-ist local este coordonată şi dinainte stabilită de însuşi primarul Răţoi. Este un mic dictator local. Este actorul principal şi, în acelaşi timp, regizor. A câştigat de fiecare dată alegerile prin minciună, cumpărând alegătorii cu o sacoşă cu alimente sau cu plata restanţelor la întreţinere. Apoi i-a uitat şi a continuat să-şi ducă la îndeplinire scopurile sale, cât şi ale oamenilor de afaceri care îl înconjoară. Un oraş cu un puternic potenţial de dezvoltare este ţinut pe loc de acest primar, deoarece investitorii serioşi ocolesc acest oraş din cauza comisioanelor ce se cer pentru a-şi dezvolta afacerile în acest loc.

La capitolul fărădelegi, primarul Neculai Răţoi se poate "lăuda" cu o listă impresionantă: trecerea unui patrimoniu întreg al unui C.A.P. în proprietate privată, nerespectând legea, faptă pentru care s-a întocmit dosar penal, nefinalizat nici până astăzi, datorită apartenenţei la PSD; furtul a 40 vagoane de motorină din depozitele Depoului CFR-Paşcani, dosar ce se judecă de peste 6 ani de zile, de parcă motorina ar fi fost furată cu canistra; repartiţia a zeci de apartamente ANL clientelei politice locale, după cum a arătat ancheta desfăşurată de prefectura Iaşi; eliberarea de titluri de proprietate în mod ilegal, nepunerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive privind retrocedările, împroprietărirea unor cetăţeni care nu aveau dreptul şi stabilirea unui procent de reţinere de 20% din suprafaţa prevăzută pentru retrocedare, pentru fiecare cetăţean care dorea să-şi dobândească titlul de proprietate.

Pentru a dovedi că nu este un primar care respectă cetăţenii care l-au ales, vă aduc la cunoştinţă faptul că la votarea bugetului local pe anul 2006 s-au alocat pentru subvenţii la agentul termic doar 3 miliarde, pentru un oraş cu 45.000 de locuitori, fapt ce a dus la scumpirea gigacaloriei cu 35%. A fost o adevărată lovitură pentru păşcăneni, a fost o răzbunare, mai ales pentru cei care au acordat votul la alegerile prezidenţiale din 2004, în turul al doilea, pentru preşedintele Traian Băsescu. Aceasta fiind prima victorie împotriva PSD-ului local, din 1989 încoace.

Aduc la cunoştinţă faptul că în municipiul Paşcani sunt terminate, de 2 ani, 20 de apartamente într-un bloc cu destinaţie de locuinţe sociale şi că acestea nu au fost repartizate în acest timp, cu toate că primarul le-a promis spre repartiţie atât la campania electorală de la locale, cât şi la cele generale din 2004. Primarul nu le repartizează, tocmai pentru a le putea da acoliţilor lui, executanţilor loiali şi nu nevoiaşilor care stau în condiţii de nedescris. Nici după inundaţiile din vara anului trecut, când aproximativ 100 de case au fost distruse, aceste locuinţe nu au fost repartizate.

Deşi am participat personal la şedinţele de Consiliul local ale Municipiului Paşcani şi am cerut în toamna anului 2005 urgentarea repartizării acestor apartamente, acest lucru nu s-a întâmplat.

Cred că singura soluţie este efectuarea unui control din partea departamentului de resort din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sau din partea Corpului de Control al primului-ministru, pentru a se vedea de ce nu se respectă legea.

Paşcaniul trebuie să iasă de sub aripa primarului, trebuie să iasă din această stagnare, să înceteze să mai fie "oraşul unde nu se întâmplă niciodată nimic". Domnule primar, nu omorâţi viitorul acestui oraş. Respectaţi legea! Încercaţi să fiţi primarul tuturor păşcănenilor, nu numai al celor care vă sunt colegi de partid sau obedienţi notorii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar P.D., domnul deputat Valeriu Tabără. Nu este. Valentin Iliescu. Nu. Domnul deputat Petru Movilă. Domnul deputat Constantin Traian Igaş. Domnul deputat Marius Rogin.

Grupul parlamentar P.R.M., doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Plângeri în justiţie împotriva prefecţilor şi subprefecţilor care se ocupă de racolări.

Stimaţi colegi,

Legea privind combaterea migraţiei aleşilor locali nu putea fi adoptată într-o perioadă mai propice decât cea de acum, când Partidul Democrat a realizat că nu are oameni cu care să guverneze şi a început să facă ochii roată ca să vadă ce mai poate aduna de pe la PC, PNL, PRM, PSD sau alte partide neparlamentare. Nu contează! Să iasă la grămadă şi să aducă voturi la viitoarele alegeri.

Din păcate, însă, nu doar politicienii care făceau până mai ieri spume la gură incriminând fenomenul s-au dedat la acţiuni care irită în primul rând clasa politică şi apoi electoratul ce a votat programe politice sau idei, ci şi, atenţie!, prefecţii sau subprefecţii numiţi de PD, care nici măcar nu mai au dreptul să facă politică. Ameninţări de genul "Treci la PD dacă mai vrei bani pentru localitatea pe care o conduci!" au loc în judeţul Dolj, aşa cum se întâmplă este tot în ţară, iar domnul Emil Boc, odinioară mare combatant împotriva racolărilor, se preface că i s-au aburit ochelarii şi că nu vede ce fac subordonaţii săi, disperaţi că dintr-o gloabă râioasă şi slăbănoagă, dar cu coada pe sus, n-au cum să facă un cal de rasă în a cărui şa să se cocoaţe Făt- Frumos din Dealul Cotrocenilor. Şi dacă domnul Boc s-a îmbolnăvit de chioreală, că doar e condiţie sine qua non ca să conduci PD-ul, ne întrebăm ce se întâmplă cu domnul Vasile Blaga, ministrul administraţie şi internelor. Nici el nu vede că prefecţii şi subprefecţii fac politică în favoarea PD, deşi legea interzice expres? Sau îi convine de minune? Vom vedea în momentul în care vom face plângeri în justiţie pe această temă şi, în acest sens, îi invit pe toţi colegii parlamentari care sesizează asemenea nereguli în judeţele pe care le reprezintă în parlament să se adreseze şi ei justiţiei atunci când au dovezi că funcţionarii publici depăşesc cadrul legal şi trec la ameninţări. Eu, fără îndoială, aşa voi face.

În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea unui articol din Legea privind combaterea migraţiei aleşilor locali, trebuie să fac precizarea că, atunci când aceasta s-a dezbătut la Camera Deputaţilor, numai eu şi domnul deputat Mircea Duşa, de la PSD, am cerut de la tribuna parlamentului eliminarea alineatului care se referă la pierderea funcţiei şi în cazul excluderii din partide şi am menţionat că acest lucru va da naştere unor abuzuri din partea reprezentaţilor partidelor în teritoriu. Din păcate, alţi colegi deputaţi n-au sesizat aceste aspecte atunci când se dezbătea legea la Cameră, ci după ce ea a trecut de noi în această formă. Ne-ar fi ajutat mult dacă ar mai fi vorbit şi reprezentanţii altor partide, fie ei şi independenţi, pe această temă, atunci când era locul şi momentul. Acum este egal cu zero pentru lege, dar foarte important pentru ei ca să apară la televizor şi să pretindă că le pasă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Cornelia Ardelean:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem în săptămâna în care bărbaţii ne copleşesc cu atenţii exprimate prin flori şi cadouri. Profit de ocazia sensibilităţii create de ziua de 8 Martie pentru a vă atrage atenţia că...nu e suficient! Din păcate, în România încă femeile nu se bucură de drepturile de care beneficiază semenele lor din ţările civilizate. Statutul de mamă, de pildă, încă nu se bucură de protecţia şi grija cuvenite, femeile care dau naştere unor copii nu sunt suficient sprijinite şi asistate.

Comisia pentru egalitate de şanse, din care fac parte, are pe agenda de lucru o serie de propuneri care vizează crearea unui cadru legislativ în care femeile să se simtă protejate, să participe ca partenere egale în conceperea şi derularea proiectelor sociale, să li se garanteze posibilităţi egale de împlinire pe plan profesional. Vă invit să luaţi act de aceste propuneri şi să le sprijiniţi la timpul cuvenit.

Personal, am depus câteva amendamente prin care doresc să sprijin femeile care devin mame. Ele îşi asumă cea mai mare responsabilitate posibilă, aceea de a ocroti şi forma personalităţi. Numai cine este părinte înţelege cât de importante sunt costurile, morale şi materiale, pe care le implică această responsabilitate.

Unul dintre amendamente vizează posibilitatea de a prelungi concediul maternal până ce copilul împlineşte vârsta de trei ani, având în vedere faptul că pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi şi trei ani nu sunt modalităţi instituţionale de întreţinere.

De asemenea, am propus ca alocaţiile să se acorde tuturor copiilor, chiar dacă există mai mult de 3 naşteri în familie, deoarece acest sprijin este cu atât mai necesar cu cât familia este mai numeroasă.

O altă idee susţinută de Comisia pentru egalitate de şanse şi de colege şi colegi din Comisia pentru muncă şi protecţie socială este aceea de susţinere financiară a elevelor şi studentelor care nasc. Fără să încurajăm acest fenomen, considerăm că marginalizarea şi abandonarea acestor tinere este inacceptabilă. Nerecunoaşterea acestor întâmplări nu înseamnă că ele nu există şi nu trebuie să rămânem indiferenţi în faţa acestor realităţi.

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru ca femeile din ţara noastră să aibă siguranţa dezvoltării armonioase şi sănătoase.

Vă invit să meditaţi cu toată responsabilitatea la aceste aspecte cât mai des posibil şi împreună să şi reuşim.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnul deputat Vasile Filip Soporan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Încheiem cu Grupul parlamentar al P.N.L. Vă rog, câteva secunde, domnule deputat.

Domnul deputat Dan Mihai Marian, dacă este în sală. Dacă nu, se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu. Este în sală.

Tiberiu Bărbuleţiu? Mircea Ciopraga? Liviu Câmpanu? Nini Săpunaru? Relu Fenechiu? Deci, nimeni de la P.N.L. nu mai are declaraţii. Sunt depuse în scris. Da? Mulţumesc.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint o declaraţie politică intitulată "Prioritatea nevoii de modele pentru asigurarea dezvoltării economice".

Costat şi simt din ce în ce mai mult insatisfacţia cetăţenilor României faţă de faptul că viaţa lor este neglijată, în special prin lipsa resurselor vitale pentru un trai decent. Unii spun că acumularea insatisfacţiilor la nivel general este mai mare decât cea din decembrie 1989.

Din păcate, după momentul revoluţionar din 1989, activitatea politică a fost cea care a contat mai mult, problemele economice fiind lăsate în libertatea mecanismelor economiei de pseudo-piaţă, constatându-se că industria s-a prăbuşit, agricultura eficientă nu există, iar capitalul lucrează numai pentru acumularea celor puţini.

Apreciez că principala criză a României nu este numai politică, ci preponderenţa ei este de natură economică, iar insatisfacţia oamenilor prefigurează, pentru foarte mulţi, indiferenţa lipsei perspectivei.

Pe acest fond, există o activitate susţinută din partea principalelor instituţii pentru obţinerea puterii. Aceasta se concentrează, se redistribuie după necesităţi şi uită obiectivitatea construirii unor modele de dezvoltare la nivel naţional şi la nivel local. Actuala putere gândeşte activitatea curentă şi de construcţie prin prisma câştigării alegerilor şi a puterii ca un scop în sine.

Se fac jocurile în permanenţă pentru ca la umbra preşedintelui P.D. ar vrea să guverneze singur, iar Partidul Naţional Liberal îi declară război deschis preşedintelui Traian Băsescu, cu ameninţarea că nu vor vota legile siguranţei naţionale în varianta actuală.

În consens cu aceştia şi ceilalţi parteneri ai Coaliţiei au problemele şi dorinţele lor. Partidul Conservator solicită reînfiinţarea Ministerului Controlului, pentru ca să monitorizeze activitatea de post-privatizare, iar UDMR-ul este preocupat de statutul minorităţilor şi a sărbătoririi zilei de 15 martie.

În această situaţie, şeful Comisiei Europene la Bucureşti a subliniat că oricât de mulţi bani ar aloca Uniunea Europeană României, principala provocare pentru români este adoptarea noii atitudini de cetăţeni europeni şi că a venit momentul ca societatea românească să decidă cum doreşte să arate ţara noastră peste 10 ani.

Coordonatorul de politică externă al grupului verzilor din Parlamentul European a declarat că parlamentarii europeni nu vor şouri politice şi mediatice în justiţie şi nici ca actualul să lovească în fosta guvernare.

Am prezentat această antiteză între acţiunile actualei Coaliţii şi părerea autorizată a reprezentanţilor instituţiilor europene pentru a arăta că există o preocupare bolnăvicioasă a guvernanţilor pentru a transmite cetăţenilor numai mesaje pseudo-politice care nu au nimic de-a face cu dezvoltarea economică de care are nevoie România în contextul integrării în structurile Uniunii Europene.

Doamna Daniela Popa:

Pregătiţi să încheiaţi, vă rog.

Domnul Vasile Filip Soporan:

situaţia firmelor care produc pentru export existentă în 2005 reprezintă o demonstraţie a lipsei modelelor care conduc la dezvoltare.

Aprecierea monedei naţionale şi creşterea preţului la utilităţi au provocat în 2005 pierderi la export de 4 miliarde de euro. Deficitul a fost dublat de falimentul a 1000 de firme, iar 100.000 de persoane au rămas fără locuri de muncă.

Potrivit datelor furnizate de reprezentanţii...

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

...exportatorilor, volumul exporturilor s-a redus anul trecut, din punct de vedere cantitativ, pentru 50% din mărfurile româneşti. Exportatorii estimează, pe fondul acestor probleme, deficitul continuă să se adâncească, ajungând în acest an până la 12 miliarde de euro, iar numărul firmelor falimentare din domeniul producţiei pentru export se va dubla.

Pe fondul instabilităţii fiscale, dar şi al cheltuielilor tot mai mare pe care patronatele trebuie să le suporte, mulţi dintre investitorii străini...

Doamna Daniela Popa:

Domnule deputat, vă rog să vă pregătiţi pentru a încheia declaraţia.

Domnul Vasile Filip Soporan:

...vor pleca din România. Se va ajunge la situaţia în care firmele nu vor mai plăti taxe şi impozite la buget, investiţiile şi salariile vor fi blocate, iar sfârşitul anului 2006 va aduce un dezastru economic.

Anul 2005 a fost cel mai slab an din întreaga activitate de export, în condiţiile în care pentru perioada 2001-2004, anual, exista o creştere de 20%.

Se pune o întrebare: stimaţi guvernanţi, care este modelul pe care îl promovaţi pentru ca firmele care produc la export să devină cu adevărat europene şi care sunt soluţiile modelului pentru a promova producţia de export în scopul integrării...

Doamna Daniela Popa:

Domnule deputat, mă văd obligată să vă întrerup microfonul.

Domnul Vasile Filip Soporan:

... în Uniunea Europeană şi a transformării cetăţenilor România în cetăţeni europeni.

Doamna Daniela Popa:

Domnule deputat Soporan...

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna Daniela Popa:

Ultima luare de cuvânt de astăzi, doamna deputat Angela Buciu. Vă rog, un minut şi jumătate vă acord. Şi aşa am depăşit programul consacrat declaraţiilor politice.

Vă rog mult. aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Angela Buciu:

"De ziua noastră!"

În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital, aşa cum în noi, înmugureşte, iar şi iar, Speranţa.

Nu întîmplător în luna martie se serbează Ziua Femeii. Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, ce dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.

Ne pregătim cu toţii să întâmpinăm cum se cuvine ziua de 8 Martie, ziua când se îmbină armonios cele patru elemente: sensibilitatea, frumuseţea, cochetăria şi fineţea. Am spus cu toţii, pentru că fiecare dintre noi are de sărbătorit o mamă, bunică, soră, colegă sau prietenă.

Ne-am întrebat, însă, vreodată ce semnifică această zi de 8 martie sau de ce a fost aleasă exact această zi pentru a fi dedicată femeii?

În 1903, în Statele Unite, organizaţiile sindicale ale femeilor, precum şi femeile cu profesii liberale, luptau pentru dobândirea dreptului de vot, punând bazele Ligii Uniunii Sindicale a Femeilor, iar în 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima zi a femeilor, cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. Ştim oare că prima Zi Internaţională a Femeii s-a sărbătorit pe 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi-n alte state europene, fiind asociată cu lupta femeilor pentru emancipare, pentru drepturi egale cu bărbaţii, pentru condiţii mai bune de muncă, pentru dreptul la vot. Abia în anul 1975, Naţiunile Unite au recunoscut oficial 8 martie ca Zi Internaţională a Femeii şi că 8 martie a fost adoptată ca sărbătoare de multe ţări, care nici nu au ştiut până atunci de existenţa ei.

Mişcarea feministă a câştigat o victorie majoră prin obţinerea dreptului la educaţie, la toate nivelurile. Crearea de şcoli gimnaziale de calitate, precum şi admiterea tinerelor în învăţământul superior a dat o forţă irezistibilă avansării drepturilor femeii.

Lupta femeilor pentru drepturile lor a dus la un progres substanţial, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului XX.

În prezent, femeile joacă un rol foarte important în toate domeniile vieţii sociale, politice, economice şi culturale. Numeroase premii Nobel câştigate de femei constituie dovada de necontestat a contribuţiei lor la progresul social.

Femeia ocupă posturi importante, într-un număr din ce în ce mai mare, în întreprinderi, universităţi sau instituţii de cercetare, în mass media şi în alte domenii, care în trecut erau bastioane de necucerit ale bărbaţilor.

În prezent, femeile au drept de vot în majoritatea ţărilor din lume. Ele au demonstrat nu doar că sunt nişte alegători responsabili, dar şi nişte lideri talentaţi şi de încredere. Multe femei au ajuns preşedinţi de stat sau prim-miniştri, demonstrând că politica la cel mai înalt nivel nu mai este privilegiul exclusiv al bărbaţilor.

Femeile ocupă poziţii înalte şi în organizaţiile internaţionale. De fapt, astăzi nu există aproape nici o profesie sau domeniu care să fie exclusiv pentru bărbaţi sau femei.

O veche povestioară irlandeză spune că Dumnezeu a creat femeia cu umerii destul de puternici pentru a purta greutatea acestei lumi.

I-a dat harul de a da viaţă şi acela de a accepta respingerea cu care o tratează adesea cei apropiaţi.

I-a dat forţa de a avea grijă de familie, în pofida bolilor şi oboselii.

Sensibilitatea de a-şi iubii copiii cu o dragoste necondiţionată, chiar şi atunci când aceştia o rănesc cu inocenţă.

I-a dat lacrimi, atunci când sufletu-i plânge ...

Frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă sau în chipul ei. Frumuseţea o găseşti în ochii ei - poarta către inimă, locul unde se adăposteşte dragostea.

Cel care nu respectă femeia, nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, nu are nimic sfânt.

Numai cu astfel de gânduri vom reuşi să clădim o societate mai demnă, mai prosperă.

Cu speranţa de mai bine, doresc tuturor femeilor încredere în propriile virtuţi şi să ne gândim împreună la ceea ce avem de făcut pe viitor, pentru ca lumea să fie mai curată, mai înţeleaptă şi, asemeni florilor, să aducem, acolo unde ne găsim, un plus de armonie, frumuseţe şi binecuvântare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc şi eu.

Cu aceasta, programul destinat declaraţiilor politice s-a încheiat.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie Politică: "Banii din privatizarea BCR şi problema pensionarilor"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la o problemă ce priveşte o largă categorie de cetăţeni: pensionarii. Consideraţi de unii "prea mulţi" sau "o povară pe umerii salariaţilor", pensionarii sunt acei oameni cuminţi, omenoşi, înzestraţi cu un bun simţ care depăşeşte prin mărimea sa chiar şi tupeul actualilor guvernaţi care le-au promis numai o viaţă mai bună în alegeri, pentru ca acum să-i trateze ca pe nişte vechituri care îi încurcă.

Desigur, Guvernul Tăriceanu tratează problema pensionarilor cu relaxare pentru că, nu-i aşa, cum să gândească altfel când nu doar ei, pensionarii, sunt acea pătură docilă a societăţii de care nu trebuie să se teamă nimeni? Nu sunt ei cei care se aşează cuminţi la cozi interminabile din primele zile ale anului pentru a-şi plăti impozitele şi taxele? Nu ei sunt cei care, cu mâinile şi picioarele îngheţate de frig, stau şi câteva nopţi la rând în faţa farmaciilor pentru a-şi primi "porţia de viaţă", medicamentele de care au nevoie? Nu dintre ei sunt cei care se sting în mizerie, valori ale trecutului după o viaţă de muncă?

Şi atunci de ce să se teamă domnii de la putere? De ce să nu "recoreleze" ei doar cu ceva mărunţiş pensiile aşa cum au făcut-o anul trecut? De ce să nu respingă Guvernul de exemplu, recent, iniţiativa de a oferi, de la buget, fonduri pentru suplimentarea veniturilor ridicol de mici ale artiştilor pensionari? De ce să nu-i lase să rişte să moară pe pensionarii diabetici, şi nu numai, pe care îi lasă fără insulină, în culmea disperării? Pentru că nu are dreptul să o facă!!!

Cine poate aprecia valoarea unui om ajuns, după o viaţă de muncă, să depindă de nişte drepturi financiare care i se cuvin, nu care îi sunt oferite ca ajutor?! Pentru că părinţii noştri nu primesc de la noi, cei activi în câmpul muncii, un ajutor, ci primesc înapoi ceea ce au oferit la rândul lor celorlalţi, societăţii în care au trăit şi au muncit!

Am urmărit cu toţii în mass-media privatizarea BCR, prezentată ca un succes al Guvernării Alianţei D.A. Nu vorbesc de faptul că nu este numai meritul Alianţei această privatizare, ci şi al Guvernării PSD din perioada 2000-2004, deşi este o realitate ascunsă opiniei publice de către actuala putere. Vorbesc despre faptul că mulţi din cei ce au majoritatea politică râvnesc la aceşti bani pe care să-i poată folosi în fel şi chip! Însă vin şi vă spun: ai cui sunt de drept aceşti bani? Cine a muncit pentru ei? Cine sunt cei care au dreptul să se bucure de rezultatele muncii lor? Nu cumva de acest drept trebuie să beneficieze şi pensionarii? Nu cumva şi sudoarea lor a curs pentru a se crea atâtea valori?

Consider că trebuie ca măcar o parte din banii obţinuţi de către stat ca urmare a privatizării BCR trebuie să constituie o resursă financiară menită să sprijine sistemul public de pensii! Pentru că este evident faptul că pensionarii trebuie să se bucure de dreptul lor garantat constituţional de a avea un trai decent. Pentru că o adevărată recalculare a pensiilor trebuie să ţină seama de realităţile în care trăiesc aceşti oameni. Cu bunele şi relele lor.

Şi mai vreau să adaug ceva. Domnilor guvernaţi, lucrurile se schimbă! Nu s-a încheiat încă luna de când pensionarii au ieşit în stradă la Galaţi pentru a-şi cere drepturile ce li se cuvin. Poate că dumneavoastră credeţi că veţi sta la putere etern. Insă ar trebui să ştiţi un lucru: toţi avem parte de bătrâneţe până la urmă. Veţi ajunge la fel ca ei şi veţi vedea! E drept, ei nu au "şansa" multor miniştri actuali de a câştiga milioane la bursă sau de a-şi vinde o singură acţiune la preţul cu care s-ar plăti câteva sute bune de pensii lunare aşa cum a făcut-o Premierul Tăriceanu. Însă ei au drepturi, drepturi pe care sunteţi obligaţi să le respectaţi, domnilor guvernanţi!

Închei amintindu-mi de versurile poetului: "În oraşu-n care plouă/ De trei ori pe săptămână/ Un bătrân şi o bătrână, două jucării stricate/ Merg ţinându-se de mână." Să sărutăm mâinile părinţilor noştri şi să le dăm posibilitatea de a primi ceea ce li se cuvine!

Domnul Adrian Semcu:

Stimaţi colegi,

Întrucât am certitudinea că fiecare dintre dumneavoastră este preocupat de starea actuală şi de viitorul acestei ţări, doresc să vă aduc în atenţie un eveniment care nu trebuie să treacă neobservat: programul de dezbateri iniţiat de către Delegaţia Comisiei Europene în România, în perioada 1 februarie-12 mai, pentru a discuta "steguleţele roşii", monitorizate de Comisia Europeană în vederea elaborării Raportului ce va fi publicat pe data de 16 mai 2006.

În cadrul acestui program, agriculturii i se acordă o atenţie deosebită, fiindu-i dedicate patru teme: reforma agriculturii din România şi aderarea la Uniunea Europeană, măsurile de piaţă, siguranţa alimentară şi politica de dezvoltare rurală.

Domnul Mihai Dumitru, coordonator pe "Agricultură - Piaţă Internă" în cadrul Delegaţiei, a diagnosticat astfel situaţia cu care s-a confruntat agricultura românească în ultimii 15 ani: o reformă ezitantă, inconsecventă şi dependentă de ciclul electoral; o evoluţie "extremistă" a structurilor agricole, între modelul american şi cel ţărănesc tradiţional, cu ratarea celui european, al fermei familiale; o agricultură de subzistenţă, deconectată de mecanismele de piaţă; o agricultură marcată de lipsa fermierilor, adică a acelor întreprinzători rurali care asigură din exploatare agricolă nu doar hrana lor şi a familiei, ci şi majoritatea veniturilor familiei, necesare unui trai decent.

Aşa cum puteţi observa, "diagnosticul" pus de către expertul european se referă la o cronicizare de peste 15 ani a unui cumul de boli, pe care, aşa cum bine ştiţi, şi ministrul Flutur a identificat-o, punct cu punct, şi asupra căreia ne străduim să intervenim în regim de urgenţă.

Continuându-şi demersurile prin dezbaterea "Managementul pieţei agricole", au fost identificate şi unele paradoxuri legate de piaţa produselor agricole: din punct de vedere al veniturilor, fermierii o duc bine când au o recoltă mai slabă şi se plâng atunci când recolta este bună, din cauza scăderii accentuate a preţurilor; "aşteptarea naivă" a fermierilor, constând în decizia de producţie bazată pe preţurile atractive ale pieţei, generează dezechilibrele ciclice ale pieţei; intervenţia statului este dezirabilă, dar nu există reţete prescrise ale succesului.

Dezbaterea "Siguranţa alimentară în România în contextul aderării la U.E.", ce a avut loc la 1 martie în organizarea Delegaţiei Comisiei Europene în România, a relevat câteva aspecte expuse plastic şi explicit de către expertul european: "orice român ar trebui să fie capabil să afle în ce fermă a fost crescut porcul din carnea căruia s-au făcut cârnaţii cumpăraţi ieri la magazinul din colţ; românii trebuie să înceteze vaccinarea contra pestei porcine clasice (PPC) şi să încerce în schimb să eradice virusul respectiv, astfel încât ţara să fie liberă de PPC şi să participe 100% la piaţa internă a U.E.; controalele la frontiere trebuie să fie la nivelul standardelor U.E., ori rutele de tranzit pentru produsele alimentare vor ocoli teritoriul românesc; modul de tratare a deşeurilor animale trebuie neapărat modernizat, având în vedere că tehnologiile utilizate datează din perioada regimului comunist; aspectele referitoare la bunăstarea animalelor şi igienă trebuie avute în vedere, sau românii se vor trezi că nu-şi pot vinde produsele realizate în mod tradiţional în afara graniţelor ţării sau pe piaţa internă".

Domnul Dumitru a explicat, pe parcursul dezbaterilor, că tocmai complexitatea şi importanţa acestui domeniu au făcut ca "Politica Agricolă Comună să fi fost prima politică adoptată de ţările fondatoare ale Uniunii Europene şi să fi suferit atâtea modificări de-a lungul timpului", semn că şi actualele state membre au avut şi chiar mai au probleme în domeniul agriculturii.

În finalul intervenţiei mele, voi mai cita doar concluzia expertului european, pentru că mi se pare o confirmare şi o încurajare a reformelor iniţiate de Guvernul Tăriceanu prin Programul de guvernare: "România, ca viitor stat membru, se pregăteşte să aplice această politică după aderare, şi face eforturi considerabile pentru a avea pregătite structurile ce se vor ocupa, printre altele, de plăţile directe către fermieri."

Vă mulţumesc.

Doamna Rovana Plumb:

Dragi colege şi dragi colegi parlamentari,

Aş dori să fac, astăzi, în faţa dumneavoastră, o declaraţie din partea celui mai mare partid din România. Acesta nu este, după cum poate v-aţi gândit, Partidul Social Democrat şi nu este, de fapt, un partid politic. Fac această declaraţie ca reprezentantă a unui ipotetic Partid al Femeilor din România.

Ar exista o mulţime de motive pentru ca un asemenea partid să ia fiinţă. Problemele pe care le au femeile în societatea românească sunt, încă, din păcate, o bază solidă pentru o platformă politică.

În primul rând, discriminările. Discriminări în economie, unde munca femeii la calificare egală e plătită mai prost; discriminări în societate, unde femeile sunt încă ţinta unor comportamente şi mentalităţi primitive; discriminări în politică, unde, iată, suntem mult mai puţine decât ar merita implicarea şi contribuţia noastră.

Despre toate aceste discriminări vorbim "corect politic", în fiecare an, cu ocazia Zilei Femeii. Dacă s-ar realiza măcar a zecea parte din vorbele frumoase ale colegilor noştri bărbaţi, România ar face un salt spectaculos în privinţa egalităţii de şanse, ajungând din urmă Danemarca sau Suedia.

Dar un ipotetic partid al femeilor ar avea nu numai această componentă de luptă împotriva unei stări de lucruri, ci şi o componentă constructivă de luptă pentru ceva.

Noi, parlamentarii, ne întâlnim în fiecare zi, ne urmărim în fiecare zi în plen, în comisii sau seara, la televiziune şi, trebuie s-o recunoaştem, nu putem fi mândri de calitatea vieţii politice româneşti.

Ceea ce vedem în jurul nostru este un război permanent, purtat fără reguli cavalereşti, în care se atacă adversarii ca persoane şi nu principiile sau problemele politice, în care limbajul colorat şi chiar injuria au ajuns să fie mai preţuite decât efortul constructiv, respectul reciproc şi, în ultimă instanţă, chiar decât adevărul sau dreptatea.

Prin natura lor, femeile au mai multă răbdare şi grijă, au mai mută înţelegere pentru punctul de vedere al celuilalt, sunt mai înclinate către dialog şi negociere. Dacă vom compara aceste trăsături cu trăsăturile unei societăţi democratice ideale, vom ajunge la concluzia că democraţia este de genul feminin şi asta nu numai gramatical.

Deci, putem spune, doamnelor şi domnilor parlamentari, că democraţia va fi funcţională în România doar atunci când vor fi suficiente femei în politică, la toate nivelurile de reprezentare.

Cele spuse nu sunt o ameninţare, dar nici expresia unei neputinţe. Cele spuse sunt o anticipare a unui proces ireversibil. Progresele nu se vor înregistra de azi pe mâine şi, probabil, vor mai trece încă nişte ani în care vom continua să vorbim "corect politic" despre inegalitatea de şanse dintre femei şi bărbaţi în România.

Ceea ce aş vrea să înţelegem cu toţii este că vremurile se schimbă, că adierea europeană anunţă, pentru femeile din România, o primăvară a emancipării politice. Colegii noştri bărbaţi să nu se teamă! Nu vom înfiinţa un partid al femeilor! Nu că n-am putea, ci pentru că, fiind înţelegătoare şi conciliante, dorim o politică bazată pe cooperare şi construcţie şi nu pe adversitate şi competiţie.

În final, o dată cu urarea de "La mulţi ani!", de sănătate şi împliniri, îmi exprim speranţa că, prin efortul comun al tuturor parlamentarilor României, în 2007 vom sărbători Ziua Femeii ca membri ai Uniunii Europene.

Doamna Anca Petrescu:

Declaraţie politică referitoare la "Incălcarea Constituţiei în judeţele Harghita, Covasna si Mureş"

În calitate de parlamentar iau atitudine faţă de manifestarile care se pregătesc la iniţiativa Consiliului Naţional al Secuilor în inima Ardealului, parte integrantă a ţării noastre.

Practic se doreşte declararea autonomiei ţinutului secuiesc şi constituirea unei enclave autonome în România, ceea ce Constituţia noastră o interzice.

Precizez că, potrivit Constituţiei României, articolul 1 alineat 3, Statul Roman este stat naţional, unitar şi indivizibil, ceea ce înseamnă că nici o parte din România nu poate sa dobândească autonomia.

Astfel de iniţiative se pare ca sunt încurajate de Budapesta, iar autorităţile române s-au dovedit, după opinia mea, extrem de pasive în faţa lor.

Mai mult chiar, autorităţile române s-au comportat ca şi cum s-ar solidariza cu cei care au aceste iniţiative care încalcă Constituţia României, încurajând la acţiuni nelegale.

Avem în vedere declaraţia domnului Răzvan Ungureanu, ministru de externe, aparută în ziarul austriac " Die Presse", " România trebuie privită aproape ca un nou stat federal "

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputatilor, voi solicita ministrului de externe să prezinte în faţa comisiei explicaţii cu privire la această declaraţie şi ne gândim chiar să propunem să-l revoce din funcţie pentru declaraţii prin care încalcă prevederile Constituţiei.

Comisia trebuie sa cerceteze contextul în care s-a făcut declaraţia aparută în presa străină, gravitatea si consecinţele acestei declaraţii pentru politica internă şi externă a României.

Această declaraţie, nu întamplător, credem noi, s-a produs tocmai în împrejurările în care prin Proclamaţia Marii Adunări a Secuilor de la Odorheiul Secuiesc din 15 martie, în judeţele Harghita, Covasna si Mureş se pregăteşte un atentat împotriva Statului Naţional Unitar Român prin smulgerea acestor judeţe din componenţa României.

Este incredibil ca, din anul 1990, nici un guvern nu a avut responsabilitatea şi demnitatea de a apăra statul român de orice ameninţare la adresa unităţii şi integrităţii sale. S-au facut în schimb în permanenţă compromisuri nemotivate şi chiar cedari la Constituţie care au permis unor forţe şovine să manifeste revendicări la care nu aveau dreptul.

Exprim în plenul Camerei Deputaţilor protestul meu, ca şi al majorităţii cetăţenilor României faţă de astfel de acţiuni şi îmi declar intenţia de a mă implica în împiedicarea lor.

În calitate de parlamentar al României am în vedere o serie de acţiuni pe plan intern şi extern, inclusiv acţiuni în justiţie, împotriva prefecţilor acestor judeţe care în calitate de reprezentanţi ai guvernului în teritoriu, aveau obligaţia să vegheze la respectarea legii fundamentale a statului, Constituţia, care stabileşte că România este un stat naţional şi unitar. Ei trebuiau să apere integritatea ţării şi să împiedice orice manifestări iredentiste.

Consider că, indiferent de partidul din care fac parte, parlamentarii ar trebui să ia atitudine la adresa atentatelor împotriva Constituţiei, pe care am jurat cu toţii, domnilor colegi, s-o respectam.

Această declaraţie politică este o chemare pe care v-o adresez, de a ne uni forţele pentru ca valorile democraţiei şi ale statului de drept să fie apărate şi consolidate.

Domnul Aurel Gubandru:

În acest an, Apărarea Civilă împlineşte 73 de ani de la înfiinţare, motiv de sărbătoare pentru specialiştii acestei instituţii. Actul de naştere al Protecţiei Civile din România îl reprezintăÎnaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, semnat de Regele Carol al II-lea, prin care s-aaprobat"Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene".

De-a lungul timpului, componenta protecţiei civile şi-a adaptat din mers structura şi planurile de cooperare cu celelalte forţe, cu atribuţiuni în domeniu.Profesionalismul cadrelor din structurile specializate a fost probat în multe ocazii în cei 73 de ani de existenţă, respectiv: numeroasele inundaţii catastrofale din anii 1970, 1975, 1999, 2000, 2001, 2004, cutremurele devastatoare din 1940, 1977, accidentul de la centrala nucleară de la Cernobâl, accidentele aviatice şi cele tehnologice, alunecările şi prăbuşirile de teren cu impact catastrofal asupra localităţilor.

Capacitatea de adaptare a sistemului protecţiei civile a fost demonstrată şi pe timpul participării la activităţi internaţionale de pregătire în comun, constituirea unor forţe multinaţionale de sprijin şi asistenţă umanitară în caz de dezastre, în diferite zone ale globului.

Mai tîrziu, prin noua lege elaborată în 2004 se au în vedere principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, precum şi cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.

În judeţul Buzău, aceste acţiuni se desfăşoară în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Neron Lupaşcu", prin reorganizarea Inspectoratului de Apărare Civilă şi a Grupului de Pompieri Militari, careau ca obiectiv prioritar profesionalizarea şi creşterea capacităţilor operative a celor două componente de bază, respectiv pompierii şi protecţia civilă, pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate şi linişte cetăţenilor şi comunităţilor din care fac parte.

Domnul Mircea Ciopraga:

Declaraţie politică: "Pericole ale proiectelor de legi privind siguranţa naţională"

Dragi colegi,

Aproape nici o alta iniţiativa legislativa nu putea fi mai nepotrivită şi regretabilă în acest moment pentru România decât proiecte de legi care să consolideze puterea serviciilor secrete, şi mai grav, care să fie promovate tocmai de preşedintele Traian Băsescu.

Consider ca o astfel de iniţiativă nu-şi are locul, mai ales acum, pe agenda guvernării Alianţei D.A. şi nici pe cea a preşedintelui Traian Băsescu, de la care populaţia are cu totul alte aşteptări. Altele sunt preocupările şi urgenţele oamenilor în ceea ce priveşte serviciile secrete, respectiv un control mai mare asupra activităţii acestora şi deconspirarea crimelor fostei securităţi comuniste ale cărei moştenitoare sunt, în parte, serviciile secrete actualele.

Este la fel de bine cunoscută cererea adresată domnului preşedinte Traian Băsescu de către foşti deţinuţi si dizidenţi politici, urmaşi ai acestora şi organizaţii ale societăţii civile, ca domnia sa să condamne public, în numele Statului Român, genocidul comunist din România şi să ceară scuze victimelor acestuia. Solicitarea nu a fost onorată, domnul preşedinte Traian Băsescu susţinând că pentru un astfel de gest are nevoie de probe şi documentare.

În aceste condiţii, ideea unei siguranţe naţionale a României, în care - aşa cum se prevede în proiectele de legi- serviciile secrete să vegheze la "stabilitatea şi echilibrul politic" şi să întocmească acte preliminare de cercetare penală, în care "ofiţerul de informaţii este absolvit de orice răspundere" şi în care dosarele privind controversata "siguranţă naţionala" sa fie secretizate pentru 100 de ani, este în deplin dezacord cu interesele si dorinţa populaţiei.

Condiţiile unui asemenea regim de siguranţă naţională nu sunt reclamate nici de necesităţile actualului context politic şi istoric al ţării. România nu a trecut printr-un "11 septembrie" - nici nu există şanse obiective sa se întâmple -, nu are nevoie de un "Patriot Act" şi nu e cazul să consolideze poziţia unor servicii secrete lipsite încă în mod profund de recunoaştere şi apreciere publică.

Instituţiile din România au nevoie, dimpotrivă, de transparenţă sporită, care să elimine disfuncţionalităţile, abuzurile şi actele de corupţie. Un cadru juridic care să confere serviciilor secrete şi mai multă opacitate ar constitui realmente un pericol la adresa securităţii naţionale, mai ales in condiţiile unei guvernări de tip PSD.

În aceste condiţii, dezbaterea publică a celor şase proiecte de legi privind siguranţa naţională se impune ca pe un lucru absolut necesar. Există numeroase indicii care infirma "bunele intenţii" ale acestui pachet legislativ şi care au născut îngrijorarea că în spatele întregului demers s-ar afla interesele obscure ale unor servicii secrete doritoare de discreţionism şi practici nedemocratice.

Dat fiind interesul public deosebit faţă de conţinutul acestor proiecte de legi, precum şi implicaţiile lor majore asupra drepturilor şi libertăţilor individuale, consider că, pe lângă dezbaterile parlamentare şi în cadrul altor instituţii abilitate, dezbaterea în cadrul societăţii civile trebuie să fie hotărâtoare în ceea ce priveşte destinul acestui proiect legislativ de siguranţă naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declaraţie politică despre reforma liberală de minimizare a consecinţelor măsurilor ilegale impuse în timpul comunismului

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu satisfacţia faptului că, cel puţin în viziunea noastră, a liberalilor, se va mai face un pas în reforma liberală de combatere şi chiar înlăturare a efectelor acţiunilor structurilor comuniste din România. Este vorba de o propunere legislativă semnată de mai mulţi colegi liberali prin care se urmăreşte acordarea de compensaţii materiale cadrelor militare care au fost înlăturate abuziv din armată în timpul regimului comunist.

O dată cu aprobarea aceastei legi, această reformă iniţiată şi susţinută de liberali, care a început cu legile privind retrocedarea proprietăţilor confiscate de comunişti, legea lustraţiei, legea de modificare a organizării CNSAS şi care acum continuă cu lupta împotriva tenativelor de restrângere a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului român, începe să-şi producă efectele.

Toate aceste măsuri nu fac altceva decât să finalizeze procesul de reparare a tuturor nedreptăţilor comuniştilor şi practic, o dată cu rezolvarea acestor probleme, se deschide posibilitatea reanalizării corecte de către instituţiile publice a resurselor de care ţara noastră dispune în vederea identificării oportunităţilor de dezvoltare socio-economică.

Totodată, prin crearea cadrului care permite rezolvarea rapidă a acestor probleme moştenite din vremea regimului comunist, conducerile instituţiilor publice vor putea concentra activitatea întregul personal angajat în îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice pe care le pun la dispoziţia contribuabilului, servicii care trebuie să atingă cât mai rapid standardele europene.

Eforturile depuse de guvernul Tăriceanu şi de prefecţii judeţelor de soluţionare a situaţiilor mai sus amintite au nevoie de susţinerea Parlamentului în vederea stabilirii şi adoptării cadrului normativ care să stabilească direcţiile clare de acţiune ale instituţiilor publice.

Anul 2007, an pe care îl dorim anul integrării României în Uniunea Europeană, trebuie să ne găsească cu toate problemele trecutului rezolvate, iar pentru aceasta nu este suficient doar efortul Guvernului Tăriceanu.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian Vasile Cutean:

"Încotro se îndreaptă România la nici 17 ani de la Revoluţia din Decembrie 1989?"

Stimaţi colegi, vă vorbesc atât în calitate de deputat, cât şi de participant la cel mai important eveniment al României din ultimii 60 de ani - Revoluţia română din decembrie 1989.

Este inadmisibil să constatăm că, la nici 17 ani de la cel mai sângeros schimb de sistem politic din Europa, ajungem să ne îndreptăm cu pasi... şi rapizi şi siguri, din nou spre dictatură. Cum este posibil ca, într-un timp atât de scurt, să ne aflam în situaţia de a discuta despre grave încălcări ale drepturilor omului. Nu mă refer aici la mediatizatele cazuri Năstase, Patriciu, Tender, nu pentru ca acestea nu sunt importante, ci pentru că se prefigurează ceva mult mai grav- reinfiinţarea poliţiei politice. Reţeta este foarte simplă:

1. nu se respectă nimic de către instituţiile statului (vezi ministrul sănătăţii - nu respectă o hotărâre judecătorească, ministrul de justiţie dă sfaturi şi obligă Parlamentul să ia o decizie chiar dacă nu sunt respectate procedurile legale; se invoca voinţa poporului) - sunt multe astfel de exemple.
2. se aruncă pe piaţă câteva "capcane" pentru a testa vigilenţa opiniei publice (în legătură cu acest aparat de teroare, exercitată în timpul comunismului, de securitate).
3. în funcţie de reacţii, se aşteaptă momentul oportun pentru al concretiza.

Stimaţi colegi, circula în târg o vorbă " dacă ţine ...ţine, dacă nu... e la mişto". oare la noi o să ţină?

Azi, ambalat frumos, ni se pregăteşte drumul spre totalitarism, uitându-se câţi români au murit în decembrie 1989 pentru a-l înlătura. Ceea ce mă miră foarte tare este faptul că în legatură cu acest deosebit de grav demers nu s-a sesizat nici una din cele 9 organizaţii nonguvernamentale autointitulate reprezentante ale "opiniei publice" care mai ieri, în campania electorală, erau atât de vehemente la adresa unui partid care, dupa opinia lor, "rămânerea la guvernare ar fi fost un adevărat cataclism pentru existenţa României, ca stat de drept". Cum de în această situaţie nu au nici o reacţie, oare sunt şi ele implicate!? Dacă acestea nu consideră că trebuie să intervină mă întreb, în schimb: este posibil ca un demnitar să se gândească la o asemenea monstruozitate de proiect când este plătit tocmai să-i apere pe cei care l-au ales de astfel de excese?

Da, este posibil într-o ţară în care nu se mai respectă nimic.. Parlamentul a devenit o anexă executivă a Guvernului, Preşedintele României a devenit Prim-ministru. Miniştrii ignoră şi nu mai recunosc, aşa cum prevede Constituţia, comisiile parlamentare ... Dar ce vorbesc aici despre miniştrii? nici măcar un angajat al acestora nu mai recunoaşte instituţia de baza a democraţiei...vezi seful DNA.

Vreţi exemple de ingerinţe ale politicului în justiţie? Acesta este cel mai elocvent - cel care se consideră neimplicat politic şi independent în luarea deciziilor, cel care vrea să descopere " marea corupţie" şi nu pe.... "criterii politice"... totuşi ascultă ordinul ministrului său de a nu da curs invitaţiei celui mai important for al României - Parlamentul.

În ce ţară trăim, domnilor? Cine trebuie să vină să ne facă ordine? Nimeni. noi suntem cei care veghem la respectarea legilor şi a Constituţiei, deci noi trebuie să ne pronunţăm în astfel de cazuri. Ştiu că e greu să te consideri responsabil atâta timp cât ai ajuns să conduci ţara fără să fii mandatat de popor, când tunurile sunt aţintite spre tine pentru a ţi se diminua din autoritate şi, mai mult, de a-ţi slăbi credibilitatea. Credeţi că toate acestea sunt întâmplătoare? Eu nu.

Cred că e un plan foarte bine pus la punct pe care noi trebuie sa-l dejucăm până nu este prea târziu.

Dacă urmăriţi cu atenţie strategia este foarte uşor sa-ţi dai seama că : Poporul a ales ... ceva, ţara este condusă de... altcineva, iar pentru a se justifica această anomalie se încearcă altceva.

Revenind la pericolul care ne paşte, Dictatura, vă previn să nu luaţi în glumă acest avertisment pentru că veţi fi răspunzători de viitorul României, mai ales că până în momentul de faţă nu am văzut o atitudine radicală pentru prevenirea acestei maladii de care se îmbolnăvesc toţi cei care ajung în funcţii de decizie fără să fi meritat acest lucru.

Nu cred că avem dreptul, noi, cei care suntem contemporani cu jertfa revoluţionarilor din decembrie 1989, să călcăm pe cadavre numai pentru a ne menţine la putere.

În numele celor pe care îi reprezentăm, trebuie să punem piciorul în prag. Aşadar, cer partidelor de la guvernare: să respingă toate demersurile care nu sunt în conformitate cu legile şi Constituţia României, indiferent de cine sunt susţinute; să solicite ministrului justiţiei să respecte cu stricteţe toate procedurile legale, în toate cazurile aflate în vizorul justiţiei; să nu voteze Statutul minorităţilor în forma actuală, mai ales Cap.5; să respingă Ordonanţa de urgenţă referitoare la înfiinţarea unei alte fundaţii care să administreze averea Gojdu şi să respecte dorinţa acestuia, conform testamentului ; să nu se gândească vreodată să adopte o lege care să dea posibilitatea înfiinţării din nou a... "Poliţiei Politice".

Cu speranţa că în decembrie 1989 nu s-a murit în zadar, pentru că mâine este 8 Martie, urez tuturor femeilor "La mulţi ani!"

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind incompatibilitatea între calitatea de parlamentar si funcţia de ministru.

În Constituţia României, la alineatul (2) al articolului 69, este prevăzut că "orice mandat imperativ este nul".

Tot Constituţia României, la art. 71, prevede calitatea de deputat sau de senator ca fiind incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. De asemeni, Legea nr. 161/ 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea corupţiei, la art. 84 alin. (1) reglementează incompatibilitatea dintre funcţia de membru al Guvernului cu orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. La aceste prevederi se mai adaugă şi Regulamentul Camerei Deputatilor în care, la art. 196, se specifică: "Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului, precum şi cu alte funcţii stabilite prin lege."

Astfel, constatăm că, in practică există situaţii de mandat imperativ implicit, astfel:

• când un ministru care este si parlamentar votează moţiuni, proiecte de legi ale Guvernului şi, în general, se exprimă parlamentar pentru acţiuni ale Guvernului al carui membru este;
• concomitenţa calitatii de ministru si prim ministru cu cea de parlamentar, solidaritatea guvernamentală impunând un anume vot şi nu numai votul ca noţiune generică.

Problema incompatibilităţii dintre funcţia de membru al Guvernului şi calitatea de parlamentar trebuie privită, în primul rând, ca masură de protectie a mandatului parlamentar. Este unanim recunoscută de tehnicienii dreptului ideea că realizarea eficientă a mandatului de parlamentar implică independenţa deputatului sau senatorului contra oricaror presiuni exterioare, de orice natură.

În al doilea rând, ne raportăm la un aspect pur tehnic: asigurarea cvorumului de lucru în şedintele de plen sau a asigurării numărului de voturi necesar ca un act normativ sa fie votat în varianta propusă de guvernanţi. Un exemplu recent îl constituie votul asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, care a fost respins de Senat, în calitate de Cameră decizională, întrunind 47 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă şi 9 abţineri. Este evident faptul ca un membru al Guvernului, care este în acelaşi timp şi parlamentar, nu poate asigura prezenţa sa atât la şedinţa de Guvern, cât şi la sedinţa de plen din Camera Deputaţilor sau Senat.

In opinia Partidului Conservator, o soluţie ar fi reconsiderarea problemei incompatibilităţii dintre funcţia de membru al Guvernului şi calitatea de parlamentar, idee exprimată şi cu ocazia consultărilor recente cu Preşedintele României. Instituirea acestui tip de incompatibilitate şi eliminarea mandatului imperativ presupun revizuirea Constituţiei. Până la revizuirea constituţională şi până la modificarea celorlalte legi în cauză, Partidul Conservator propune o masură provizorie, şi anume obligativitatea votului secret pentru toate iniţiativele Guvernului, pentru miniştrii care sunt şi parlamentari.

In acest context, Partidul Conservator consideră oportună iniţierea unor dezbateri cu liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor si Senat, privind găsirea unei formulei optime prin care atât Parlamentul, cât şi Guvernul sa poată beneficia la maxim de votul reprezentanţilor sai.

Domnul Victor Sanda:

"În loc să acuze sinistraţii că şi-au distrus casele primite de la Guvern, ministrul delegat Laszlo Borbely trebuie să-şi dea demisia, aşa cum a promis"

Actuala Coaliţie guvernamentală a acuzat, de nenumărate ori şi pe nedrept, Partidul Social Democrat că în perioada cât a fost la guvernare a gestionat prost şi a risipit fondurile statului.

Iată că astăzi asistăm pe faţă la crasă iresponsabilitate în ce priveşte modul de gestionare şi cheltuire a banului public. Unul dintre exemple vizează locuinţele construite de Guvernul României pentru sinistraţii din Timiş ale căror case şi gospodării au fost luate de ape în timpul inundaţiilor din 2005. Cu toţii ne aducem aminte când responsabilul executivului cu lucrările publice şi amenajarea teritoriului, ministrul Laszlo Borbely, se bătea cu pumnii în piept pe toate posturile TV că îşi va da demisia dacă locuinţele destinate sinistraţilor nu vor fi terminate la timp.

Ce-i drept, locuinţele au fost predate la cheie la timp: dar la timpul invocat şi dorit de ministrul Borbely, tocmai pentru a scăpa de povara demisiei pe care singur ne-a promis-o. Însă graba constructorilor de a-i face pe plac domnului ministru, care i-a procopsit peste noapte cu lucrări de miliarde, s-a repercutat după cum era de aşteptat în calitatea lucrărilor. Astfel că, aflăm din presă, cum sinistraţii din Cruceni "huzuresc" în case noi, chiar dacă din când în când au probleme mari cu igrasia sau su stingerea incendiilor provocate de hornurile prost montate. Mai mult, sinistraţii din Foeni sunt şi mai "fericiţi": ei îşi contemplă locuinţele, încă fără uşi, prize şi acoperişuri finisate, aşteptând primăvara şi o dată cu ea pe constructorii care le-au promis că vor veni pentru "ultimele retuşuri".

Faţă de toate aceste deficienţe grave constatate la locuinţele executate din banii publici, dar şi faţă de persoanele sinistrate care se văd tratate într-un dispreţ fără margini, premierul Tăriceanu nu a luat absolut nici o măsură, lăsându-l pe domnul ministru Borbely să-i acuze de distrugerea caselor, pe cine credeţi? Tocmai pe sinistraţi! Care probabil, în opinia domniei sale, după atâtea luni de trăit prin ape, corturi sau cine mai ştie pe unde, acum nu mai ştiu să locuiască într-o casă de om!

Ruşine domnule ministru! Dacă mai aveţi o fărâmă de onoare şi demnitate daţi-vă demisia aşa cum aţi promis, pentru că sarcina grea cu care aţi fost investit vă depăşeşte. Nu mai aruncaţi cu banii statului pe case neterminate!

Dacă nu, atunci faceţi bine şi luaţi lecţii de la Gigi Becali, dat fiind că sinistraţii pe care i-a luat sub oblăduire sunt cu adevărat fericiţi.

Domnul Petru Călian:

"Cui i-e frică de confiscările averilor ilegale?"

Am citit cu surprindere proiectul de lege iniţiat de Ministerul de Justiţie privind organizarea activităţii de control al averilor şi de verificare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor. Salut o asemenea iniţiativă a Ministerului de Justiţie, iniţiativă ce îşi propune să elimine existente sau potenţiale conflicte de interese care, pentru a mă referi strict la incompatibilitatea profesiei de avocat, notar, executor sau lichidator cu poziţia de deputat, ar interfera şi periclita procesul legislativ. Principiile declarate ce stau la baza acestui proiect sunt "imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public", principii ale unei democraţii sănătoase şi mature. Deşi consider proiectul binevenit, permiteţi-mi să punctez şi să trag un semnal de alarmă privind două aspecte extrem de grave pe care le implică acest proiect legislativ.

Este vorba, în primul rând, despre o altă încercare de legalizare a furtului şi a activităţilor ilegale la nivel comercial sau fiscal în sensul obţinerii de foloase necuvenite. Astfel, art. 30 din acest proiect legislativ, la punctul 1, sună aşa: "Sumele şi bunurile odobândite nejustificat se impozitează cu dublul cotei prevăzute de lege pentru veniturile din salarii în vigoare la data întocmirii procesului verbal, potrivit Codului Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare".

Deşi Partidul Conservator, prin domnul preşedinte Dan Voiculescu, a iniţiat anul trecut un proiect legislativ, prin care să se treacă la bugetul statului, prin confiscare, toate averile dobândite ilicit sau care nu pot fi justificate, "legea Voiculescu" nu a ajuns nici în ziua de azi pe ordinea de zi a Parlamentului. În schimb, au apărut în acest an nu mai puţin de două "iniţiative" de impozitare a furtului. Domnul Sebastian Bodu susţinea impozitarea cu 16% a averilor ilicite, iar acum, Ministerul Justiţiei, dorindu-se mai "drastic", solicită impozitarea acestora cu dublul cotei de impozitare a salariilor. Şi iată că aceste iniţiative sunt în dezbatere, în schimb se încearcă punerea unui văl al tăcerii peste iniţiativa de confiscare a acestor averi. Prezenta situaţie mă face să mă întreb cui îi e frică de legea Voiculescu? De ce nu putem armoniza prevederile legislative din proiectul privind organizarea activităţii de control al averilor şi de verificare a conflictelor de interese şi a compatibilităţilor şi din legea Voiculescu? Cine are interes să facă uitată această lege, agreată de cei care ne-au ales, fapt dovedit prin cele peste 600.000 de semnături strânse de Partidul Conservator în favoarea acestui proiect?

A doua problemă îngrijorătoare pe care o ridică această iniţiativă legislativă este tocmai conflictul de interese pe care îl va determina proiectul, cel puţin în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor. Dacă acest proiect de lege va fi supus spre aprobare acestei comisii, toţi deputaţii membri în comisie şi care au ca profesie de bază profesia de avocat, notar, executor judecătoresc sau lichidator, după cum prevede legea, înainte de a-şi manifesta votul, vor fi siliţi să aleagă între poziţia de demnitar public şi profesia proprie. Din start, votul nu va fi imparţial. În lipsa unei legislaţii existente care să prevadă acest conflict de interese, se va ajunge în situaţia în care cei care aleg profesia în defavoarea justiţiei, vor vota pentru respingerea proiectului. Şi n-am ajunge oare în zona în care demnitarii pot influenţa actul de justiţie? Nu s-ar crea premisele unei confruntări între demnitarii din Comisia juridică şi restul Parlamentului, o confruntare din interes personal? Aleşi în comisia juridică tocmai prin prisma profesiei pe care o au, demnitarii care profesează în domeniul avocaturii, notariatului etc. vor ajunge în postura de măr al discordiei.

Deşi proiectul are toate bunele intenţii şi premisele de a-şi atinge scopurile declarative, consider că aceste două aspecte detaliate anterior sunt suficiente pentru a confirma opinia lui Machiavelli, conform căreia drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Consider că ar trebui luate măsuri drastice pentru prevenirea acestui final care ar îngropa această iniţiativă, fundamental pozitivă şi benefică.

Soluţiile consider că ar fi, pe de o parte, modificarea art. 30 punctul 1, în sensul confiscării integrale a averilor ilicite şi nicidecum a impozitării lor; acest articol 30 este un semn că în ţara noastră democraţia este la momentul desluşirii alfabetului şi, în nici un caz, o democraţie matură. Pe de altă parte, aplicarea acestor prevederi să intre în vigoare, în cazul adoptării legii în formatul prezentat de iniţiator, fie din mandatul următor, fie diferenţiat, în funcţie de cauzele sau procesele pe care fiecare dintre deputaţii aflaţi în această categorie de incompatibilităţi le au pe rol în momentul exercitării dreptului de vot.

În încheiere, vreau să mai spun doar că atâta timp cât se pretinde legalitatea mijloacelor folosite în dobândirea averilor, n-ar trebui să existe teama de a supune dezbaterii o lege privind confiscarea averilor ilicite. Pe de altă parte, situarea la limita legalităţii sau în plină ilegalitate, ar trebui să fie în primul rând o problemă de conştiinţă şi ar trebui să auto-impună demisia celui în cauză. Însă aceste aspecte ţin de maturitatea clasei politice, maturitate pe care se pare că n-am atins-o încă.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Calea liberală"

România ultimilor 16 ani a fost câmpul de luptă a două mari ideologii: liberalismul şi social-democraţia. Să vedem pe rând ce presupun fiecare dintre acestea două şi în final să tragem câteva concluzii. Social-democraţia îşi are rădăcinile în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu apariţia mişcărilor socialiste, deşi nu trebuie deloc confundată cu marxismul sau comunismul. Social-democraţii sesizează problemele sociale pe care un sistem capitalist (liberal) le poate genera.

În primul rând, liberalii nu au fost întotdeauna adepţi ai democraţiei şi ai participării populare la procesul politic, deşi timpul a demonstrat că nu există o incompatibilitate între democraţie şi liberalism. Ele pot funcţiona perfect împreună.

O a doua problemă care îi preocupă pe social-democraţi este sărăcia şi discrepanţele mari care pot apărea într-un sistem capitalist. Cele două doctrine privesc în mod diferit egalitatea indivizilor. Liberalismul presupune egalitatea şanselor, adică a punctelor de pornire. Garantează un set de drepturi şi libertăţi care sunt inalienabile, dar de acolo înainte fiecare individ este responsabil pentru soarta sa.

Social-democraţia nu presupune doar o egalitate a punctelor de pornire, ci şi a punctelor de sosire. Social-democraţii propun o redistribuire a capitalului de la cei bogaţi la cei săraci, prin sisteme de impozitare în trepte şi prin crearea unor sisteme de asistenţă socială sau medicală patronate de stat. Aşa a luat naştere conceptul de welfare state, tradus adesea în limba română ca statul bunăstării sociale. Un stat care are grijă de săraci, pensionari, şomeri, persoane cu handicap oferindu-le gratuit anumite serivicii.

Social-democraţii susţin intervenţia statului în mecanismele pieţei libere când situaţia o impune (de exemplu preferă să acorde subvenţii unui colos industrial aflat în dificultate, pentru a evita apariţia şomajului), sperând că fac bine, dar producând doar efecte negative. Liberalismul înseamnă libertate individuală, drepturi individuale, autonomie personală, înseamnă proprietate privată şi limitarea puterii statului. J.S. Mill spunea în celebrul său eseu că liberatea fiecărui individ este absolută atâta timp cât făcând uz de ea nu îngrădeşte libertatea altuia.

Să nu uităm liberalismul economic, cu câteva dintre preceptele sale fundamentale: proprietatea privată, libera iniţiativă şi piaţa liberă. O piaţă liberă în care consumatorul este suveran şi ale cărei mecanisme nu trebuie perturbate în nici un fel de intervenţia statului. Majoritatea gânditorilor liberali militau pentru o ingerinţă cât se poate de limitată a statului asupra pieţei libere şi asupra spaţiului privat.

Nu în ultimul rând, liberalism înseamnă toleranţă faţă de ideile, opiniile şi credinţele altora. Societatea are mai mult de câştigat, spunea J.S. Mill, lăsând pe fiecare să trăiască aşa cum crede el de cuviinţă, decât obligându-l să trăiască aşa cum cred ceilalţi că ar fi de cuviinţă. Că România este deocamdată un stat social-democrat, asta nu poate fi negat.

Întrebarea pe care vreau să v-o adresez dumneavoastră este următoarea: este social-democraţia o soluţie viabilă? Înclin să cred că nu. Aş asocia social-democraţia cu un soi de peteceală. Ea vrea mereu să cârpească acolo unde societatea sau economia prezintă disfuncţionalităţi. Sfârşeşte prin a crea o adevărată reţea de petece care atunci când va plesni va produce cele mai dezastruoase efecte. Le vedem şi astăzi. A reuşit social-democraţia să rezolve probleme coloşilor industriali, ale industriei mineritrulu sau ale sistemului de sănătate publică? Nu! De ce? Pentru că statul s-a dovedit a fi mereu un prost administrator. Risipeşte bani acolo unde întreprinzătorii privaţi nu o fac, pentru că banii sunt ai lor şi nu ai cetăţenilor.

Mulţi dintre dumneavoastră vor spune că privat înseamnă scump. Greşit! Asta este doar o deformaţie pe care propaganda comunistă a lăsat-o în urma sa. Pieţele libere concurenţiale au demonstrat de-a lungul ultimelor secole că sunt capabile să producă cele mai mici preţuri satisfăcând perfect nevoile consumatorilor.

Mereu când vorbim de bogăţie dăm ca exemplu Statele Unite ale Americii. Dar de ce să nu copiem acest exemplu, domnilor, dacă s-a dovedit a fi cel mai fericit?

Aud adesea vorbindu-se de miracolul german de după cel de-al doilea război mondial sau de miracolul japonez. Ei bine, nu este vorba de nici un miracol. Este finalmente vorba de aplicarea principiilor economiei de piaţă, principii care au reconstruit Germania în 20 de ani şi care au transformat Japonia în doar câteva decenii în a doua putere economică a lumii.

Că Germania suferă datorită politicilor social-democrate pe care le-a administrat în ultima vreme, asta este de netăgăduit. Luaţi o revistă de specialitate şi vă veţi convinge. Ce exemple mai bune decât acestea mai doriţi?

Eu cred că a venit vremea să nu mai prostim poporul român cu jumătăţi de măsură.

În perioada interbelică, România intrase pe drumul cel bun. Istoria nu a vrut să ne ofere această şansă. Odiosul regim comunist a distrus tot ceea ce generaţii de mari oameni politici s-au chinuit să construiască. Nu vă amăgiţi că regimul comunist a adus ceva bun în România. Şi amăgindu-vă, nu refuzaţi încă o dată României şansa de a avea un viitor mai bun. Gândiţi-vă la cele ce v-am spus acum. Cred cu tărie că membrii acestui Parlament al României trebuie să îşi reconsidere valorile. Nu treceţi pur şi simplu cu vederea rândurile acestea. Reflectaţi şi vă veţi convinge că ceea ce am susţinut eu astăzi nu este nimic altceva decât calea cea bună!

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privind dezvoltarea infrastructurii în România.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Permiteţi-mi să readuc în atenţia dumneavoastră o problemă a cărei rezolvare este esenţială pentru dezvoltarea economică a acestei ţări: infrastructura. În mod special, doresc să mă refer, de această dată, la proiectul construcţiei Autostrăzii Braşov-Borş.

A trecut mai bine de un an de când actuala putere a preluat guvernarea şi încă nu dovedim că avem o strategie coerentă privind dezvoltarea infrastructurii în România. La finele anului trecut, ministrul transporturilor declara, în mod public, că pentru 2006 vor fi în diverse stadii de execuţie peste 140 km de autostrăzi pe coridorul IV paneuropean, care străbate ţara de la vest la est, iar anii 2007 şi 2008 vor fi anii în care va începe masiv construcţia de autostrăzi pe coridorul IV paneuropean, în lungime de 871 km.

Întrebarea logică pentru cetăţenii Transilvaniei, de exemplu, este de ce Guvernul preferă să investească doar în dezvoltarea infrastructurii unei părţi a ţării, cea de la Bucureşti spre litoral?

Oare autorităţile nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă care este rostul unei reţele de autostrăzi care să ne racordeze la infrastructura europeană? Prin acest tip de planificare, abordat de către actuala guvernare, putem observa că scopul constucţiei autostrăzii este, în viziunea "specialiştilor patrulaterului portocaliu", doar pentru loisir-ul politicienilor români.

În cât timp şi, mai ales, cu ce costuri pentru ţară, cei care astăzi guvernează vor înţelege că România se află într-o etapă în care are nevoie de o infrastructură care să îi permită ieşirea pe piaţa europeană?

Am pierdut mai mult de un an doar pentru că actualul Executiv a căutat argumente prin care să demonstreze ineficienţa unui proiect în derulare, cel al construcţiei, deja demarate, a Autostrăzii Braşov-Borş. Mai apoi s-a renegociat contractul cu Compania Bechtel şi s-au stabilit noi termene de derulare a proiectului. Şi toate acestea înseamnă timp pierdut, fonduri risipite, blocarea investiţiilor care se anunţau în corelare cu derularea proiectului autostrăzii.

S-ar impune ca măcar acum, Guvernul României să îşi asume erorile şi să accelereze continuarea construcţiei celei mai importante autostrăzi din România. Subliniez importanţa faptului că acest proiect să nu mai fie politizat şi autorităţile să gândească în termenii unei investiţii pentru dezvoltarea economiei naţionale.

Solicităm structurilor guvernamentale cu atribuţii în dezvoltarea domeniului infrastructurii, să ne prezinte calendarul derulării proiectului construcţiei Autostrăzii Braşov-Borş pentru următoarea perioadă. Considerăm că este necesară o asemenea atitudine transparentă şi ar fi corectă, în primul rând, faţă de cetăţeanul contribuabil, cel care ar urma să fie beneficiarul unei asemenea construcţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

Sâmbătă, 4 martie 2006, domnul Adrian Năstase a încercat să se pună bine cu România. Cu aceeaşi Românie pe care şi-a dorit să o conducă în calitate de preşedinte. În acest scop, a invitat reprezentanţii mass-media la celebra sa reşedinţă din strada Zambaccian.

Să fie această invitaţie şi un gest pe care domnul Năstase l-a socotit necesar a precede dezbaterea şi votul de astăzi din Camera Deputaţilor a cererii de încuviinţare a percheziţiei?

Poate că da, pentru că vizita presei nu a avut o valoare juridică, ci doar una mediatică. Pentru a fi avut o valoare juridică, era necesară "vizita" procurorilor.

Având în vedere această variantă, consider că domnul Năstase s-a manifestat duplicitar, pentru că vizita presei acasă la domnul Năstase ne-a relevat o gazdă plăcută, amabilă, dând explicaţii complexe, cu gesturi largi şi cu o mimică surâzătoare. Mda, un rezultat mediatic incontestabil pozitiv ...

Doar că nu presei trebuie să dea domnul Năstase explicaţii, ci procurorilor. Nu presa trebuia să facă vizita în apartamentul din Zambaccian, ci trimişii parchetului. Aici intervine duplicitatea demersului său, pentru că domnul Năstase îşi foloseşte toată puterea şi influenţa de care dispune pentru a stopa această vizită, cu mult mai importantă, pentru că ea are şi o valoare juridică.

Pentru această atitudine, consider gestul fostului prim-ministru ca pe o sfidare la adresa justiţiei, precum şi a românilor care i-au vizitat apartamentul prin intermediul televiziunii. Domnul Năstase, printr-un simplu exerciţiu de imagine, a sperat că presa îi va aprecia aşa-zisa transparenţă şi va scrie de bine de acum înainte. Greşeală! Dumnealui a încercat să-şi câştige aliaţi printr-o strategie ieftină, dar nu se poate obţine solidaritatea românilor prin exhibarea opulenţei.

Iată deci că Adrian Năstase, chiar dacă nu mai are puterea pe care o avea, continuă să dea lovituri, nu doar adversarilor, ci mai ales întregii clase politice româneşti.

Pentru că din cauza lui Adrian Năstase, toată clasa politică românească este considerată coruptă. Prin influenţa de care dispune, prin poziţia politică pe care o deţine, prin firele nevăzute care îl leagă de colegii săi, domnul Năstase va încerca încă o dată să se salveze. Dar dacă lucrul acesta se va întâmpla, românii vor avea încă o dată dreptul să blameze politicienii români, fără să mai facă diferenţe între aceştia şi domnul Năstase.

Iată de ce cred că domnul Năstase poate totuşi contribui la consolidarea democraţiei în general şi a instituţiei Parlamentului în special.

Cum? În primul rând, demisionând din calitatea de preşedinte al Camerei. În al doilea rând, invitând procurorii să îi facă o vizită acasă.

Domnul Ion Stan:

«Consiliul Naţional Secuiesc convoacă "Marea Adunare Secuiască" pentru a proclama autonomia Ţinutului Secuiesc»

Istoria relaţiilor dintre România şi Ungaria nu poate fi scrisă fără a face parte dreaptă atât luminilor, cât şi umbrelor care au marcat convieţuirea popoarelor celor două ţări. Au fost şi etape sau momente în care ameninţarea existenţei românilor din "terra ultra silvana" a cunoscut praguri critice paroxistice, peste care unii se străduiesc să aşterne vălul uitării.

Noua arhitectură a mediului european şi internaţional de securitate a aşezat România în aceeaşi alianţă politică şi militară cu Ungaria, ceea ce determină şi un nou tip de relaţii interetnice, care să excludă resentimentele trecutului.

Dacă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, românii îşi aveau reprezentanţii în Dieta de la Budapesta, astăzi reprezentanţii ungurilor din România sunt membri constanţi ai coaliţiilor de putere din Parlamentul şi Guvernul de la Bucureşti.

Europa Unită, cu toate influenţele interdependenţelor şi ale globalizării, va fi o Europă a identităţilor naţionale, religioase, culturale şi, nu în ultimul rând, economice.

Împlinirea dezideratului Uniunii Europene este astăzi mai actual decât oricând. Această apropiată realitate ne obligă la un fel de asumare a istoriei, nu prin a-i omite, ci valorificându-i învăţămintele, pentru a nu fi posibilă repetarea greşelilor.

Cui şi la ce folosesc, într-un asemenea context, sloganurile "Autonomie Ţinutului Secuiesc - Libertate pentru secuime"; "Autonomie pentru secui" şi "Jurăm credinţă veşnică Ţinutului Secuiesc!"

Cine convoacă "Marea Adunare Secuiască"? un aşa-zis consiliu care este în afara legii, fiindcă autointitulatul "Consiliu Naţional Secuiesc" nu are personalitate juridică, fiindu-i respinse statutul şi programul.

Cum s-a ajuns la acest consiliu? Printr-o campanie deosebit de activă a frontului neorevizionist din exterior, al cărui emisar, Bayer Zsolt, a fost scos din ţară ca persoană indezirabilă, după ce a incitat în public la acţiuni anticonstituţionale armate împotriva României.

Această organizaţie ilegală nu sfidează numai autorităţile legitime ale statului român, dar se insinuează şi ca factor de presiune în relaţiile de bună vecinătate cu Ungaria, solicitând, nici mai mult, nici mai puţin, ca Guvernul Ungariei să semneze, sub egida O.N.U., o convenţie internaţională cu România, pentru ca Ungaria să exercite "un statut de putere protectoare asupra Ţinutului Secuiesc" şi, ca membru al Uniunii Europene, să solicite sprijinul Consiliului Europei pentru rezolvarea statutului autonom pentru această regiune.

Iată termenii solicitării: "(...noi, delegaţii în Consiliul Naţional Secuiesc cu competenţe de reprezentare, ne adresăm ... Consiliului European, Parlamentului European, în scopul luării în considerare a revendicării noastre referitoare la autonomia teritorială (...)".

Doamnelor şi domnilor,

Datele oficiale ale ultimului recensământ al populaţiei României nu menţionează nici măcar un singur cetăţean român de naţinalitate secui.

Atunci, pe bună dreptate, nu trebuie să ne întrebăm dacă autointitulatul "Consiliu Naţional Secuiesc", scopul şi obiectivele sale nu sunt doar paravanul de acoperire a acţiunilor subterane ale altor forţe şi interese, care ziua stau la aceeaşi masă cu Guvernul, iar noaptea lucrează împotriva Constituţiei României, în alte registre decât o mai fac uneori şi la lumina zilei?

Doamnelor şi domnilor,

Agitaţia ce se încearcă a fi creată nu poate fi extrasă contextului scandalului bustului criminalului de război Wass Albert, amplasat în Parcul central din Odorheiul Secuiesc, sub numele "Secuiul rătăcitor", care ia tot mai mare amploare. Monumentul amintit sfidează, alături de alte două statui expuse în Biserica reformată din Lunca Mureşului şi în Biserica catolică din Reghin, prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.31 din 13 martie 2002 cu privire la interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Baronul Wass Albert a participat la uciderea a 14 români şi evrei din satele Sucutard şi Mureşenii de Câmpie (Cluj), în anii ocupaţiei maghiare, fapt pentru care a fost condamnat la moarte în contumacie de către Tribunalul Cluj, în anul 1946.

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" (INSHREW) şi-a manifestat îngrijorarea faţă de faptul că "statui ale lui Wass Albert, criminal de război condamnat în contumacie în 1946, sunt amplasate în instituţii publice ale statului sau pe spaţii cu acces public".

De asemenea, "Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea antisemitismului din România" (MCA), afiliat la "Anti Defamation League (ADL - B' nai B rith)", una din cele mai puternice organizaţii evreieşti din lume, a protestat faţă de existenţa mai multor statui ale acestui criminal de război, sesizând Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termenii "Cu deosebită îngrijorare am luat la cunoştinţă de faptul că statui ale lui Wass Albert, criminal de război condamnat în contumacie în 1946, sunt amplasate în instituţii publice sau pe spaţii cu acces public".

Faptul că statuia "secuiului rătăcitor" din Odorheiul Secuiesc îl redă de fapt pe Wass Albert este confirmat de o serie întreagă de fapte, prezentate pe larg într-o plângere penală a "Asociaţiei Cultul Eroilor din Târgu Mureş".

Doamnelor şi domnilor,

Cred că această chestiune a autonomiei "ţinutului secuiesc" trebuie să o tranşăm în termenii ei reali, care sunt următorii:

1. În România nu există declaraţi şi înregistraţi cetăţeni români de naţionalitate secui.
2. Dacă secuii sunt populaţie autohtonă de identitate maghiară, reprezintă ei o altă minoritate naţională decât cea maghiară, pentru a fi îndreptăţită la un alt regim şi la statut autonom?
3. Care sunt motivaţiile care îndeamnă o populaţie care oficial nu şi-a declarat originea etnică secuiască să ceară libertate şi autonomie?
   Nu este cumva oprimată şi împiedicată să se exprime chiar în interiorul U.D.M.R.-ului care îşi menţine pragul electoral prin prizonieratul unor segmente ale populaţiei?
4. Solicităm Uniunii Democrate a Maghiarilor din România să-şi precizeze poziţia faţă de diversiunea autonomiei secuieşti şi acţiunea preconizată de aşa-zisul "Consiliu Naţional Secuiesc" pentru 15 martie a.c.
5. Aflăm, prin bunăvoinţa presei, că domnului Preşedinte al României i-ar fi fost remise de către organizaţia ilegală şi anticonstituţională "Consiliul Naţional Secuiesc" mai multe modele de autonomie. Propunem şi noi două modele: cel al aromânilor în Grecia şi al corsicanilor în Franţa. Sunt tot state membre ale Uniunii Europene.
6. Ministerul Administraţiei şi Internelor şi onorabilul său ministru, domnul deputat Vasile Blaga, cum înţelege, în această chestiune, să vegheze la ordinea constituţională şi de drept a statului român?

Aşteptăm punctul de vedere al domniei sale înainte, nu într-o eventuală anchetă asupra tulburărilor ce ar putea să se producă la 15 martie a.c., ca urmare a diversiunii ce se amorsează.

Domnul Florin Iordache:

"Fundaţia publică "Gojdu", atestat la moştenirea lui Emanuil Gojdu"

Guvernele maghiar şi român au semnat Acordul privind înfiinţarea Fundaţiei Publice "Gojdu" şi care a fost ratificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005. Semnarea acestui acord anulează practic Acordul definitiv privind problema Fundaţiei Gojdu semnat între România şi Ungaria în 1937.

Astfel, se anulează singurul suport juridic care dă dreptul Fundaţiei de la Sibiu să revendice moştenirea lui Gojdu din Ungaria. Biserica Ortodoxă Română nu a participat niciodată la negocierile interguvernamentale şi nu a consimţit la înfiinţarea fundaţiei Publice Gojdu. Din contră, prin reînfiinţarea fundaţiei în 1996 şi-a reafirmat ferm pretenţia de moştenitoare a averii lui Emanuel Gojdu.

Emanuil Gojdu a lăsat bunurile sale "în beneficiul naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care se ţine de legea răsăriteană ortodoxă", activitatea fundaţiei urmând a fi realizată de ierarhii ortodocşi.

Dacă până în prezent, biserica ortodoxă nu a respectat testamentul lui Gojdu. la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005 de către Parlament, moştenirea lui Emanuil Gojdu din Ungaria este definitiv compromisă.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

Informare cu privire la Reuniunea Interparlamentară a UIP privind egalitatea de şanse - New York, martie 2006.

Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la începerea campaniei pentru egalitatea de şanse şi a celei de-a 50 sesiuni a Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor, eveniment organizat la New York, la sediul Naţiunilor Unite, a avut loc şi o Reuniune Interparlamentară a UIP privind egalitatea de şanse.

Printre cele mai importante teme discutate au fost şi "Femeile din Parlament şi felul în care acestea schimbă procesul decizional", " Parteneriatul dintre femeile şi bărbaţii din Parlament ", "contribuţia mecanismelor parlamentare la problematica de gen".

Deşi egalitatea de şanse face parte din drepturile fundamentale ale femeilor şi bărbaţilor, recunoscute politic, din datele colectate de UIP, participarea la viaţa publică şi politică a femeilor este deficitară.

Procentul femeilor care fac pare din Parlamente este cel mai mare întâlnit de până acum, şi trendul este crescător, dar totuşi schimbarea este lentă. În 1995 a fost propus a prag procentul de 30% de reprezentativitate în Parlamente, dar acesta nu a fost atins nici 10 ani mai târziu decât în 14 ţări.

Deşi există diferenţe culturale mari între ţări, femeile se unesc pentru a găsi politici şi strategii comune în promovarea drepturilor lor.

Un lucru încurajator este faptul că anumite ţări în care au avut loc conflicte au subliniat importanţa includerii femeilor în procesul de reconstrucţie şi în procesul de instaurare a democraţiei. Ca rezultat, ţări ca Rwanda, Mozambic, Africa de Sud, Namibia, Uganda se află în topul 30 al ţărilor privind participarea femeilor în viaţa poltică, cu un procent aflat între 25-30%. O prezenţă importantă la această conferinţă a fost participarea femeilor parlamentare din Irak.

Plecând de la experienţa comisiei pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, din Camera Deputaţilor legată de parteneriatul cu Societatea Civilă, cu Parlamentele din SE Europei, am propus o dezbatere în cadrul Uniunii Interparlamentare privind stereotipurile de gen în mass media şi publicitate şi impactul lor în percepţia femeilor cu putere decizională.

O altă propunere a fost elaborarea unui "Ghid al problematicii de gen în Parlament" de către uniunea Interparlamentară împreună cu Naţiunile Unite şi alţi actori relevanţi.

Această întâlnire a fost extrem de interesantă şi utilă pentru România. Experienţa celorlalte ţări ne poate ajuta în demersurile noastre în promovarea egalităţii de şanse.

Deşi Comisiile pentru egalitate de şanse din Parlamentul României au puţină experienţă, consider că pe plan internaţional am dat dovadă de seriozitate şi de o bună cunoaştere a domeniului, fapt confirmat şi de aprecierea propunerilor noastre.

Uniunea Interpalamentară are un rol important în promovarea implicării femeilor în Parlamente, fiind forul cel mai autorizat în colectarea datelor şi informaţiilor de gen, în efectuarea de studii şi analize statistice privind procentul femeilor membre ale Legislativului, în elaborarea recomandărilor cele mai pertinente pentru membrii săi.

Insuşirea şi punerea în practică a recomandărilor UIP de către parlamentari, de către toate partidele parlamentare ar demonstra că, într-adevăr, există voinţă politică pentru înlăturarea obstacolelor ce împiedică femeile să se implice în procesul decizional în viaţa politică, economică şi socială, combătând astfel lipsa de educaţie, mentalităţile misogine, stereotipiile atitudinale şi violenţa verbală şi non-verbală împotriva femeilor.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Azi mă voi referi la o problemă de primă importanţă pentru siguranţa naţională, dar şi pentru siguranţa fiecărui cetăţean al acestei ţări: crearea comunităţii de informaţii.

Vreau să subliniez două aspecte ale acestei probleme, aspecte care au fost mult mediatizate, ocazie cu care unii politicieni şi unele forţe politice au încercat să-şi ridice rating-ul aflat îns cădere evidentă.

Este vorba despre:

1. Necesitatea înfiinţării comunităţii de informaţii.
2. Cui să îi fie subordonată această nouă structură?

Adversarii de serviciu ai actualei puteri au sărit în sus la auzul veştii înfiinţării noii structuri informative pe motivul că aşa ceva ar însemna o prea mare concentrare a puterii în mâna câtorva sau a unui singur om. La prima vedere pare un argument de bun simţ formulat în numele democraţiei şi al principiului separării puterilor în stat. În realitate, nu este nici pe departe vorba despre aşa ceva, pentru simplul motiv că beneficiarii informaţiei vor fi aceeaşi ca şi până acum, noua structură informativă nu sporeşte cu nimic "puterea" beneficiarilor informaţiei, aşa cum susţin "apărătorii democraţiei", ci doar simplifică în mod necesar preluarea informaţiei făcând-o, în consecinţă, mai eficientă. În loc de mai multe servicii de informaţii independente, care uneori se încurcau unele pe altele sau intrau în competiţie (fenomene care puteau duce la încălcări ale drepturilor cetăţeanului), vom avea servicii mai puţine, coordonate de o singură instanţă şi ca atare mai eficiente, mai uşor de controlat. Când spun control mă gândesc inclusiv la acele instrumente care să facă imposibile eventualele derapaje ale serviciilor în direcţia încălcării drepturilor cetăţenilor.

De altfel, ideea creării unei comunităţi de informaţii care să reducă numărul serviciilor şi să le includă într-o structură unitară nu aparţine actualei puteri. Să ne amintim că o asemenea propunere a fost formulată în guvernarea anterioară, iar unele ţări civilizate şi democratice au demult o asemenea structură.

Unii chiar din interiorul partidelor aflate la guvernare, proclamă sus şi tare ideea că această comunitate de informaţii nu ar mai trebui subordonată C.S.AT. şi, implicit Preşedinţiei, ci altor centre de putere, cum ar fi Guvernul şi Parlamentul. Argumentele sunt împrumutate din aceeaşi zonă a discursului democratic.

Nici o asemenea teză nu poate fi susţinută pentru simplul motiv că ar încălca Constituţia. Structurile informative sunt subordonate oricând şi oriunde factorului care are în răspundere siguranţa naţională, iar la noi acest factor este CSAT. Iar argumentul că CSAT, atâta timp cât se află la Preşedinţie este un organ de tip sovietic, dar dacă ar trece la guvern şi-ar pierde acest caracter, este cel puţin pitoresc ca să nu zic altfel.

Partidul Democrat este ferm hotărât să sprijine noua structură informativă din convingerea că simplificarea şi coordonarea unitară a serviciilor secrete din România este atât în folosul ţării, cât şi al cetăţeanului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Nini Săpunaru:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sfârşitul săptămânii trecute a adus în faţa opiniei publice româneşti o premieră absolută: fostul premier al PSD şi-a deschis larg porţile casei sale presei. O ţară întreagă, într-o zi de week-end, a privit la televizor un muzeu pe post de casă, din interiorul căruia au răzbătut ideile pe baza cărora a fost condusă România în mandatul trecut.

Justiţia făcută la televizor pare a fi la modă în România. Adrian Năstase a mutat, iar presa, în goana sa după senzaţional, a pătruns acolo unde organele abilitate ale statului nu au avut acces, fiind blocate de proceduri care ne arată imperfecţiunea sistemului nostru legislativ, care creează astfel cetăţeni "mai egali în drepturi" decât marea majoritate.

Am privit cu toţii, cu dezgust şi oarecare milă, cum camerele de filmat au cotrobăit prin intimitatea lui Adrian Năstase. Probabil că asta a şi urmărit Preşedintele Camerei Deputaţilor. Să cerşească mila publicului. În realitate însă, nu a reuşit decât se devină ridicol atât din perspectivă politică, cât şi ca om.

Politic vorbind, Adrian Năstase a încercat o lovitură mediatică, care ar fi trebuit să îi spele imaginea în faţa opiniei publice. Şi asta după ce timp de mai multe săptămâni, toate jurnalele de ştiri şi toate ziarele erau pline de titluri deloc măgulitoare la adresa lui Adrian Năstase, unde apăreau nume precum Sergiu Sechelariu, Gabriel Bivolaru sau celebra mătuşă Tamara, devenită simbolul corupţiei în politica românească.

În plan personal, Adrian Năstase a pierdut iarăşi. Deşi nu sunt un specialist, ca orice om am urmărit cu stupefacţie imaginile televizate în care era prezentat interiorul casei din Zambaccian şi am trăit un sentiment de total disconfort. Stau şi mă întreb, cum poate un om să locuiască într-un adevărat muzeu? Mai mult, orice persoană, cât de cât avizată, a putut observa "ghiveciul cultural" prezent în casa domnului Năstase.

Trecând însă peste gusturile îndoielnice sau atitudinea populistă a lui Adrian Năstase, trebuie remarcat faptul că cel mai îngrijorător şi mai nociv. Preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului României, al treilea om în ierarhia statului român, îşi permite să-şi bată joc de justiţia din România. El afirmă cu nonşalanţă în faţa opiniei publice că presa a avut acces în interiorul casei sale, însă justiţia nu, pentru că în viziunea dumnealui, este o chestiune de ordin "principial".

Ne întrebăm cu toţii: oare respectarea legii nu este cea mai principială chestiune pentru oricare cetăţean al României? Oare o asemenea persoană mai poate reprezenta Camera Deputaţilor?

Nu ne aşteptăm la un răspuns din partea domnului Năstase, ci aşteptam ca justiţia română să meargă până la capăt în demersul său, pe care îl sprijin cu tărie.

Vă mulţumesc.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Declaraţie politică: "Apel al societăţii civile ieşene"

In anul 2000, o spun cu mândrie, de la Iaşi au pornit o serie de iniţiative, prin diferite organizaţii neguvernamentale de elaborare a unor proiecte ce vizau prevenţia şi intervenţia în cazurile de violenţă domestică. Dacă subiectul va părea de o importanţă minora, am să-mi permit sa vă atrag atenţia asupra câtorva date statistice: 80% din infracţiunile contra vieţii se savârşesc în spaţiul domestic, peste 80% din femeile aflate în penitenciarele din România au săvârşit o infracţiune gravă în spaţiul domestic, experienţa tristă de la Iaşi (şi aici am în vedere ultimele trei cazuri de crime odioase, cazul "Gabriela Ciobanu", cazul "Larisa Chelaru", cazul din cartierul Frumoasa) a dovedit că probabilitatea de a fi agresat de o persoană necunoscută este mult redusă în raport cu probabilitatea de a fi agresat de cineva din cadrul familiei sau comunităţii imediat apropiate, comportamentul agresiv în societate este precedat de grave alterări ale comportamentului în cadrul familiei, fapt dovedit de "mapele conflictuale" aflate la nivelul secţiilor de poliţie.

Violenţa domestică este un fenomen social deosebit de grav, suntem pe primul loc în Europa în statistica nefastă a infracţionalităţii domestice, un fenomen cu profunde conotaţii sociale, morale, psihologice, economice, şi care nu afectează doar cei doi parteneri de viaţă, ci mai ales copiii, expuşi riscului de a internaliza o serie de comportamente negative şi de a perpetua violenţa ca mod de relaţionare.

Foarte multe organizaţii neguvernamentale, fundaţii, asociaţii, coaliţii din România au desfaşurat, de-a lungul ultimilor ani, acţiuni ce vizau întarirea capacităţii de intervenţie a instituţiilor publice abilitate sa rezolve aceste cazuri, s-au desfaşurat campanii de conştientizare şi informare supra fenomenului, s-au capacitat resurse locale în ideea de a oferi servicii sociale victimelor violenţei domestice.

Demersul meu de azi este legat de lansarea la Iaşi a unui proiect pilot de intervenţie pentru agresorii din cazurile de violenţă domestică, proiect PHARE- Uniunea Europeana implementat de Societatea de Psihoterapie si Intervenţie Psiho- Socială "Catharsis". Cu acest prilej au avut loc o serie de discuţii deosebit de constructive intre participanti, poliţisti, magistraţi, asistenţi sociali, psihologi, reprezentanţi ai diverselor direcţii de asistenţă socială. Un punct de vedere comun a fost necesitatea imperioasă de a se elabora normele de aplicare a Legii 217/2003, norme aşteptate de aproape trei ani şi care ar conferi aplicabilitatea practică prevederilor legii în cauză, şi nu în ultimul rând, o serie de modificări văzute ca necesare de către practicieni.

Ca un exemplu concret, unul din marile "câştiguri" ale Legii 217/2003 a fost introducerea posibilităţii de a se emite de către judecător a unui ordin de restricţie pentru agresor, ceea ce ar putea constitui o formă reală de protecţie a victimei şi o evitare a revictimizării si exacerbării conflictului. Practic, de trei ani, deşi văzută ca o masură extrem de necesară nu exista la nivelul instanţelor din Iaşi nici o astfel de masura luată. De asemenea, înca nu au fost incriminate toate formele de abuz săvârşite în spaţiul domestic, şi mai ales abuzul psihic, care însoţeşte toate celelalte forme de abuz fizic, economic, social etc. Nu sunt încă legiferate metode alternative de soluţionare a conflictului (cum ar fi terapia specifică pentru agresori), iar siguranţa şi securitatea minorilor este lăsată la latitudinea decizională a mamei care poate ceda impulsurilor sentimentale şi se reîntoarce de fiecare dată la agresor, punând în pericol copiii.

La Iaşi se va constitui un grup de lucru multidisciplinar, format din practicieni, care va înainta o sinteză a propunerilor legislative pe care practicienii şi le-ar dori ca bază de lucru.

Menirea noastră va fi să luăm în consideraţie propunerile lor şi ale tuturor celor care se vor implica la nivel naţional în definitivarea unui cadru legislativ viabil în acest domeniu.

Domnul Corneliu Momanu:

Îmi pare foarte rău că domnul Mircea Geoană nu este deputat. Dacă ar fi, acest mesaj i-ar fi parvenit direct. Cum domnul Geoană este însă preşedintele PSD şi, după cum ar fi normal, colegii de partid ai domniei sale din această Cameră îi împărtăşesc crezul politic, am decis să abordez subiectul nu printr-o declaraţie de presă, ci printr-o declaraţie politică.

Domnul Geoană a criticat dur PNL pentru că intenţionează ca, prin modificarea Constituţiei, să propună formula republicii parlamentare. Un coleg de-al meu i-a dat zilele trecute un răspuns şi chiar l-a comparat pe preşedintele PSD cu un personaj de-al lui Caragiale din piesa "O scrisoare pierdută". Eu nu voi face nicio comparaţie. Însă, îi voi pune, de la distanţă, domnului Geoană o serie de întrebări.

Ştie domnia sa în câte ţări din Europa funcţionează republica parlamentară? Ştie domnia sa în ce ţări preşedintele are doar un rol reprezentativ? În mod normal ar trebui să ştie, pentru că a fost patru ani şeful diplomaţiei Româneşti. Şi sunt sigur că ştie. Şi îl mai întreb pe domnul Geoană, în respectivele ţări, democraţia are de suferit pentru că şeful statului nu are un portofoliu mare de putere? Are de suferit democraţia în Germania, Italia, Austria etc. Are de suferit democraţia în regate ca Marea Britanie, Olanda sau Belgia? Nu, nu are de suferit.

Unde are însă probleme serioase democraţia? În Rusia, Belarus şi alte două sau trei state exsovietice, unde preşedintele are puteri depline. Nu intră în discuţie Franţa, unde, de asemenea, preşedintele are un portofoliu bogat de atribuţiuni şi care este o excepţie în domeniu.

Deci, de ce se aruncă domnul Geoană cu capul înainte doar de dragul de a ataca Puterea. Nu doreşte şi domnia sa ca România să se înscrie pe orbita democraţiilor europene? Sau poate este un nostalgic şi un admirator al unul preşedinte de tipul lui Lukaşenko?

Pentru a te alinia la democraţiile europene, pentru a accepta formulele moderne de organizare statală, nu este suficient să te îmbraci în costume Armani. Trebuie să şi gîndeşti în stil european.

La o confruntare televizată de dinaintea alegerilor din "duminica orbului" din 1990, venerabilul lider PNŢCD, Ion Raţiu, adresându-se românilor a spus: "dacă vreţi să alegeţi drumul spre Vest, votaţi-mă pe mine; dacă vreţi să alegeţi drumul spre Est, votaţi-l pe Ion Iliescu." Dumneavoastră cum vreţi să votaţi, domnule Geoană?

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Cum, în ceea ce priveşte propria imagine, domnul Adrian Năstase se află de mai multă vreme în cădere liberă, prin invitarea ziariştilor, înaintea procurorilor, la casa sa din Zambaccian, a încercat, într-un fel, să-şi asigure o anume protecţie, considerând că, dacă reuşeşte să-i sensibilizeze pe ziarişti, o parte a opiniei publice i-ar deveni favorabilă.

Este o vorbă italienească, "la verita piu vera del visto" (adică "realul mai adevărat decât vizibilul"), care transcende orice susceptibilitate. Pus sub învinuire pentru parchetul de bambus şi termopanele de la blocul amintit, fostul premier, simţindu-se mult mai vulnerabil în planul justificării colecţiilor de artă (care rivalizează cu cele de la muzeul care a dat numele străzii), a încercat să minimalizeze valoarea acestora.

Umilinţa omului recunoscut pentru băţoşenia sa a mers atât de departe încât a găsit tot felul de cusururi tablourilor atârnate pe toţi pereţii, încadrându-le în cultura minoră a valorilor decorative, profitând de faptul că acestea ispiteau văzul invitaţilor printr-o estetică epică în egală masură obositoare, stânjenitoare si copleşitoare. Am văzut, dacă vreti, un kitsch al Castelului Peleş, o formă românească de bazar în care stăteau deopotrivă valori din toate colţurile lumii. Gazda ziariştilor, prin vocabularul critic al ghidului de ocazie, a încercat să-şi revendice o anume indiferenţă, mascată în tot felul de decupaje ale propriilor interese, acordând lucrărilor un caracter de opere de artă mai puţin glorioase, recunoscându-le mai ales imperfecţiunile. Cu toate acestea, figuraţia voit naivă, cultivatoare a explicaţiilor ieftine, neconsistente, n-a lăsat decât gustul amar al îngroşării unei intenţii, şi anume al laşităţii unui om marcat de sentimentul tuturor ambiţiilor. Opulenţa strivitoare până la un ridicol dezagreabil, atmosfera apăsătoare, care nu poate să nu şocheze obişnuitul, impresionând orice raţiune, dovedeşte clar că fostul lider al PSD nu s-a aflat în relaţii prea bune cu Zeul Prudenţei, oricât de proverbial a fost spiritul său de conservare. Totul parcă simbolizează căpătuiala.

Chiar dacă toată tărăşenia este considerată o lucrătură politică, singura speranţă consolatoare este cea a indulgenţelor, în acest sens retorica sa fiind şi mai incriminatoare. Astfel, domnul Adrian Năstase a spus că, în perioada cât a fost la putere, a avut grijă ca actualul preşedinte al ţării să nu aibă probleme, ba, mai mult, în timpul confruntării electorale cu acesta, i-a spus că dacă va câştiga alegerile va fi un preşedinte bun faţă de rivalul său, replica domnului Traian Băsescu fiind una scurtă: "Eu, nu!". În acel spirit al impunerii de caractere, trebuie menţionat că, în timp ce actualul preşedinte al statului a renunţat, în 1996, la imunitatea parlamentară, punându-se la dispoziţia organelor de cercetare, domnul Adrian Năstase încearcă tot felul de fofilări, ascunzându-se după faldurile rochiei parlamentare, cultivând spiritul indistincţiilor.

Grija principală a omului îmbogăţit este cea a asumării averii, oricât de mare ar fi aceasta fiind lesne măsurabilă. Într-un fel, invitarea ziariştilor echivalează cu un autodenunţ. Numai că, după cum se ştie, cauza pentru care este cercetat are în vedere, în principal, termopanele, ori toată mediatizarea de la five o'clock-ul de vineri a avut în prim plan ceea ce era dincolo de ele. Şi aşa, misterul devine şi mai mare.

La final, nu pot decât să-mi pun două întrebări, cât se poate de legitime:

1. După tot ce am văzut, mă întreb ce legatură are apartamentul lui Adrian Năstase din Zambaccian cu social-democraţia de tip european.
2. Decizia de a permite accesul ziariştilor are vreo legătură cu vizita de săptămâna trecută a socialiştilor europeni în România?

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Discuţia scindării UBB, un circ de prost gust"

Stimaţi colegi,

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră un subiect care iniţial mi s-a părut de neluat în seamă şi menit să reaprindă spiritele naţionaliste abia apuse prin Ardeal. Credeam, de asemenea, în maturitatea factorului politic în abordarea unui asemenea tip de subiecte, dar se pare că m-am înşelat. Întrucât discuţia persistă de câteva săptămâni în presa românească din Transilvania şi tinde să genereze discuţii nedorite, consider că trebuie adusă la cunoştinţa factorilor politici în vederea creării unei abordări realiste şi echilibrate la nivelul formaţiunilor politice.

Este vorba de bâlciul creat de o lună de zile de către aproximativ o sută de profesori maghiari de la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, care solicită scindarea acestei Universităţi prin crearea, din anul universitar 2006-2007, a trei facultăţi - de Ştiinţe ale Naturii, Ştiinţe Umaniste şi Ştiinţe Sociale - toate cu predare în limba maghiară. Practic, ceea ce propune acest Comitet de Iniţiativă Bolyai (CIB), care nici măcar nu îi reuneşte pe toţi profesorii maghiari din UBB, este practic o scindare care se referă inclusiv la patrimoniul Universităţii clujene.

Stimaţi colegi,

Universitatea "Babeş-Bolyai" este pentru România o emblemă a multiculturalismului, este o instituţie de învăţământ cu rezultate excepţionale şi cu un CV de invidiat printre universităţile lumii. UBB este coloana vertebrală a unui centru universitar care reuneşte în fiecare an peste 50.000 de studenţi de toate naţiile, din toate colţurile lumii. Ceea ce vreau să subliniez este că, înainte de toate, Universitatea "Babeş-Bolyai" nu este un SRL din cadrul căruia care, dacă nu îţi convine, îţi iei jucăriile şi pleci.

Am refuzat să cred că în spatele insistenţelor profesorilor maghiari de la UBB se află interese politice, că scopul acestor demonstraţii de forţă stă în dorinţa unor grupări politice sau politicianiste de a-şi justifica existenţa. Dar, când acest CIB cere UDMR iniţierea demersurilor parlamentare pentru înfiinţarea unei universităţi maghiare de stat ruptă din UBB, nu mai pot sta de-o parte!

Solicit public UDMR să nu dea curs solicitărilor aberante al acestui grup de profesori maghiari, cărora nu le contest profesionalismul sau valoarea. Spun doar că de data aceasta greşesc în mod fundamental şi creează nişte discuţii de care nu avem nevoie în acest moment. Mai mult decât atât, doresc să precizez că, în România, oricine este liber a-şi crea propria instituţie de învăţământ, iar dacă UBB nu se ridică la standardele profesorilor care compun acest grup de iniţiativă maghiar, aceştia sunt liberi să-şi creeze propria instituţie de învăţământ, legile române fiind suficient de democrate şi tolerante în acest sens.

Vă mulţumesc.

Domnul Liviu Câmpanu:

Declaraţie politică: "Emanciparea"

Mai zilele trecute, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, supărat pe toată lumea, a făcut o declaraţie în care a anunţat că-şi va cumpăra pistol si îi va împusca pe toţi cei pe care el îi consideră potrivnici, fără somatie. Să fi ajuns oare preşedintele consiliului judeţean social-democrat într-o criza de autoritate sau slugoii baronului local dovedesc din ce in ce mai multa independenţă nemaiexecutând ordinele? Ori poate că lupta cu guvernarea actuală i-au sleit puterile si hipooxigenat neuronul facandu-l sa apeleze la instincte primare. Neobisnuit cu "miscatul in front" si comportandu-se la carma judetului precum alta data in fundul curtii parintesti, domnul presedinte al Consiliului Judeţean îşi permite să facă asemenea afirmatii.

Dacă şi-ar fi cumpărat mai devreme pistol poate Dumnezeu, sau altcineva, i-ar fi dat nişte ganduri care ar fi pus capat "impuşcării" banului public executată cu temeinicie şi perseverenţă de firmele domniei sale.

În vremuri trecute, dacă domnul în cauză ar fi avut divergenţe de rezolvat, ar fi apelat probabil la celebra "bâtă" a ciobanilor moldoveni. Iata însă că progresul tehnic, diplomele de studii obţinute pe bandă rulanta si... bat-o vina... emanciparea îl fac sa apeleze la arme de foc. Bine că "distinsul" domn nu a reuşit să-şi cumpere vreun certificat de absolvire al unei şcoli de pilotaj pentru că altfel mi-l imaginez vânându-şi adversarii politici cu MIG-ul prin judeţ.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Când m-am decis să candidez pentru un mandat în Camera Deputaţilor nu am crezut că în "fişa postului" figurează şi circul, sau mai concret spus, spectacolul de prost gust. Nu mă refer la "spectacolele" din şedinţele de plen, pe care le ştiu încă de pe vremea CPUN. Mă refer la spectacolul oferit, sâmbătă 4 martie, de domnul Adrian Năstase, întâmplător şi trecător, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Pe mai toate televiziunile, în paralel cu ştirile comemorative privind cutremurul din 1977, eveniment de un mare tragism pentru români şi România, s-a prezentat vizita (atent şi minuţios organizată) unor ziarişti la domiciliul domnului Adrian Năstase. Am asistat la un moment de o indecenţă maximă. Acei români - majoritatea, cred, de condiţie medie, sau nici măcar atât - au aprins o lumânare pentru pentru rudele sau prietenii dispăruti acum 29 de ani, acei români care au mai bifat un an fără Toma Caragiu, Doina Badea sau Alexandru Bocăneţ, au primit drept "bonus" şi imagini din opulenta casă a domnului Năstase. O paralelă cum nu se poate mai nepotrivită. Nu sufăr de ceea ce se cheamă populism. Ştiu că majoritatea dintre noi, cei din Parlament, avem o situaţie materială bună, mulţi dintre noi fiind chiar foarte bogaţi. Numai că orice om normal şi cu o creştere aleasă nu-şi etalează ostentativ bogăţia în faţa camerelor de luat vederi şi asta într-o ţară în care o mare parte a populaţiei se afla la limita pragului de sărăcie. Şi când o face pentru a da o (îndoielnică după mine) lovitură de imagine, spectacolul de prost gust întrece orice limită.

Să intrăm deci în zona politică a spectacolului de sâmbătă 4 martie, din strada Zambaccian. Ce a vrut să demonstreze domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor? Că nu are nimic de ascuns? Că este un campion al transparenţei? Nimic din toate acestea. A vrut, în primul rând - personal nu cred că a reuşit, efectul fiind unul de bumerang, pentru motivele mai sus amintite - să puncteze la capitolul imagine. A vrut să sfideze procurorii DNA şi în general justiţia, a vrut să sfideze pe toţi cei care fac eforturi pentru a duce România la standartele europene. Şi a mai vrut ceva domnul Năstase. A vrut, pentru a nu ştiu câta oară, de această dată sigur la o oră de vîrf pe toate canalele TV, să mai informeze pe români că toată acţiunea judiciară pornită împotriva sa este una de natură politică. Nu cred că a reuşit nici la acest capitol. Acţiunea judiciară a avut la bază dezvăluiri din presă din anii în care domnia sa era prim-ministru şi a reînceput după ce tot presa a analizat cu profesionalism ultima declaraţie de avere depusă. Ţinând cont de cele de mai sus, îmi exprim dezamăgirea faţă de acest gest gratuit, indecent şi politizat al persoanei care deţine cea de-a patra funcţie în stat.

PS. Nici unul dintre ziariştii invitaţi acasă la domnul Năstase nu avea calificarea necesară pentru a evalua ceea ce le-a prezentat gazda. Cei mai mulţi erau moderatori/realizatori de talk-show-uri, deci formatori de opinie şi imagine. Quod erat demonstrandum.

Vă mulţumesc,

Domnul Relu Fenechiu:

"Acuzaţiile PSD, demontate de socialiştii germani"

Sunt convins că mai mulţi colegi de-ai mei susţin astăzi declaraţii politice pe tema "ziua porţilor deschise în Zambaccian". Nu voi prelua din acest subiect decât o temă care a devenit pentru PSD şi fostul preşedinte al acestui partid un "leit-motiv" al tuturor discursurilor din ultimele două săptămâni, şi anume că acţiunile juridice începute împotriva unor lideri ai fostului partid de guvernământ reprezintă o comandă politică. Vine solicitarea de percheziţie a domnului Năstase, imediat se spune: comandă politică. Se dezbate această solicitare în Comisia juridică a Camerei, concluzia este aceeaşi: comandă politică. Se discută problema în cadrul grupului parlamenar al PSD şi ideea este aceeaşi: comandă politică. Mai mult, domnul Năstase le spune colegilor de partid: eu sunt primul, cap de listă, vor urma şi alţii dintre dumneavoastră. În faţa naţiunii, prin intermediul ziariştilor invitaţi (dar atent selecţionaţi de către gazdă) la domiciliul din strada Zambaccian, Adrian Năstase repetă pentru a nu ştiu câta oară: este o comandă politică.

Domnul Adrian Năstase şi colegii săi din PSD, reluând la infinit teza comenzii politice încearcă să acrediteze ideea că actuala putere politică încearcă să tranşeze lupta politică prin alte mijloace decât cele ale democraţiei. Mai mult, în ultimele zile a plouat şi cu ameninţări (unele puse în practică), de informare a organismelor europene, tot pe tema "comenzii politice".

Numai că preconizatul efect în străinătate al acuzaţiilor proferate de liderii PSD nu a fost cel scontat. Dimpotrivă. Chiar şi socialiştii europeni, familie politică din care face parte şi PSD, nu acceptă lamentările de la Bucureşti. "După discuţiile avute aici şi la Comisia Europeană, impresia mea este că nu se poate vorbi de o vânătoare de vrăjitoare, iar Raportul de ţară din luna mai va infirma această idee". Această declaraţie a fost făcută vineri de către domnul Markus Merkel, adjunctul purtătorului de cuvânt pe politică externă a grupului social-democrat din Bundestag. Ce se mai poate comenta, când un aliat politic de-al tău de contrazice. Şi să fie foarte clar: de pe poziţia în care se află, politicienii germani nu fac declaraţii de complezenţă.

Dar asta nu este totul. Tot domnul Merkel a mai declarat că "în timpul administraţiei Iliescu existau foarte puţine acţiuni împotriva corupţiei şi acelea de faţadă". O altă concluzie aparţinând tot unui deputat al SPD, domnul Axel Schafer sună la fel de descurajator pentru PSD: "În PSD schimbările se fac pas cu pas pentru că sunt foarte mulţi afectaţi care trebuie convinşi", iar la acest capitol domnul Merkel completează: ştiu cît de greu este drumul de la un partid nomenclaturist la unul social-democrat".

Cred că prin aceste puţine cuvinte, socialiştii germani au pus punctul pe "i". Şi, în nici un caz nu cred că au avut vreo comandă politică pentru a face aceste declaraţii.

PS: Într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, domnul Miron Mitrea a recunoscut că, în mare parte, stenogramele PSD date publicităţii erau reale. Din câte îmi aduc aminte, parcă prin unele stenograme se vorbea să se dea drumul la anumite dosare la Parchet. Parcă suna a ... comandă politică! Reală de această dată.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Asistăm în ultimele zile la o nouă bătălie, a cărei miză politică se situează în câmpul imaginii. Este vorba despre dosarul scurgerii de informaţii din Ministerul Apărării Naţionale, care a fost transformat de către unii factori politici într-un instrument numai bun de a-şi îmbogăţi capitalul de imagine.

Ignorând eforturile şi rezultatele evidente ale anchetei interne demarate de structuri specializate ale MApN, încă din octombrie anul trecut, două forţe politice ale momentului, una aflată în opoziţie şi alta, culmea, în arcul de guvernare au ieşit în mass-media cerând demisia ministrului Atanasiu.

Prin cele trei comunicate de presă, care nu se deosebesc prea mult din punct de vedere al conţinutului şi care nu ne conving la nivel de argumente de necesitatea demisiei, cele două partide reuşesc cel mult să ne livreze un spectacol ieftin, cu iz demagogic. Acuzaţiile lipsite de substanţă vin în timp ce autorităţile abilitate îşi desfăşoară activitatea cu maximă seriozitate, ministrul apărării naţionale dispunând deja sancţiuni fără precedent în ultimii 16 ani pentru cei responsabili, toate acestea făcând ca acţiunea izbăvitoare a celor două partide să cadă în derizoriu.

Partidul Social Democrat, prin vocea preşedintelui Departamentului de Apărare din cadrul partidului, domnul senator George Maior, a ieşit la atac fără a-şi face temeinic temele, uitând că nu ministrul apărării naţionale dispune arestări şi percheziţii, acest rol revenind Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum normal se întâmplă într-o democraţie autentică unde funcţionează principiul separaţiei puterilor în stat.

Cel mai mult mă miră însă atitudinea colegilor noştri conservatori, care se comportă asemenea unui partid aflat în opoziţie, lansând atacuri înainte să poarte o discuţie prin care să ceară lămuriri asupra problemei. Suntem deocamdată de aceeaşi parte a baricadei şi, în consecinţă, ne aşteptam la un comportament de asumare în solidar a actului de guvernare.

Nu contest faptul că fiecare este liber să-şi exprime opiniile, însă sunt adeptul unei poziţionări corecte faţă de parteneri, a unei relaţii sincere şi coerente între aliaţi, iar exerciţiile de imagine prin care unii încearcă să-şi aroge doar părţile care le convin îmi lasă un gust amar şi mă determină să-mi pun mari semne de întrebare asupra calităţii acestor oameni.

Domnul Petru Andea:

Centenarul "Traian Vuia"

La 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, românul Traian Vuia era primul om din lume care s-a desprins de la sol cu un aparat mai greu decât aerul, cu mijloace proprii la bord.

Traian Vuia a deschis acum 100 de ani era aviatică, ce a influenţat şi modificat profund viaţa omenirii.

Deşi recunoaşterea acestei priorităţi a fost şi continuă să rămână dificilă pe plan internaţional, considerăm că este de datoria generaţiei prezente să-l omagieze pe marele inventator român, recunoscându-i şi mediatizându-i viaţa şi opera.

În judeţul Timiş, locul natal al lui Traian Vuia, sunt pregătite o serie de manifestări, atât în comuna care-i poartă numele, cât şi în oraşele Făget, Jimbolia, precum şi în municipiile Lugoj şi Timişoara.

Suita manifestărilor omagiale cuprinde depuneri de coroane, mese rotunde şi sesiuni de comunicări la Liceul "Traian Vuia" din Făget şi la Universitatea Politehnica din Timiş, fostă "Traian Vuia", editarea unei reviste de către Inspectoratul Şcolar Judeţean ş.a.

Cu regret, constat însă că la nivel naţional ecoul centenarului "Traian Vuia" nu se face simţit. Deşi mai sunt doar câteva zile până la istorica dată de 18 martie, nici o acţiune de anvergură nu prefaţează evenimentul.

Hotărârea de Guvern privind "Centenarul Aeronauticii Române" nu reuşeşte să prindă viaţă. Ministerul Transporturilor, patronul "administrativ" al faptei de acum 100 de ani a "Icarului român" nu reuşeşte, cu greoiul său aparat, să se desprindă de solul tergiversărilor şi amânărilor birocratice. Programele şi proiectele de sărbătorire a centenarului "Traian Vuia" sunt fie întârziate, fie abandonate. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu iniţiativa realizării unui model al aeronavei lui Traian Vuia, nu a început reabilitarea sau realizarea unor monumente, plăci comemorative sau a altor însemne, în ţară şi în Franţa, a unui muzeu aeronautic ş.a. Nu s-au precizat medaliile, plachetele, diplomele etc. ce se vor acorda cu prilejul acestui eveniment, nu s-au elaborat emisiuni poştale, publicaţii omagiale, nu s-au tipărit calendare, agende etc.

Nu se cunosc iniţiative în plan extern pentru promovarea realizărilor prioritare româneşti în domeniul aviaţiei mondiale, cunoscându-se contribuţiile valoroase aduse şi de alţi pionieri cum sunt Aurel Vlaicu şi Henry Coandă.

Toate acestea sunt motive pentru care solicit Guvernului României să dezvolte, să finanţeze şi să aplice un program cât mai extins pentru sărbătorirea după merit a "Centenarului Aeronauticii Române".

Doamna Gabriela Creţu:

" Despre ei, ele şi căţei"

"Democraţia-i democraţie, dar nu şi pentru căţei!", spunea odată - "realist" - un coleg. Despre drepturile căţeilor însă, am auzit vorbindu-se în ultimul timp destul de mult şi argumentat. Din acest motiv suspectez faptul că ironicul nostru coleg nu a vrut de fapt să spună "căţei" ci "Democraţie, democraţie! dar nu şi pentru femei." Asta ne arată realitatea noastră cea de toate zilele.

Ele muncesc mai mult în gospodării, dar munca lor nu este inclusă în p.i.b; ca urmare pot fi considerate neproductive.

Ele învaţă mai mult la şcoală (55% din absolvenţii de învăţământ superior în acest an sunt femei). Domeniile pentru care se pregătesc oferă status mai scăzut şi bani mai puţini.

Ele se îngrijesc de ceilalţi - copii, soţi, părinţi - mai mult decât o fac ei. Îngrijirea este pe gratis, pentru că li se spune, dacă nu au slujbe, că sunt în întreţinere.

Conform Codului familiei, ei sunt egali, dar el apare drept "capul familiei" în toate statisticile. Ca să fie şi ea considerată "cap" trebuie să renunţe la el (să fie văduvă sau divorţată).

Ei şi-au pierdut locurile de muncă şi au fost sistematic plătiţi pentru asta (salariile compensatorii au fost mai ales privilegiul ramurilor unde lucrau mai ales ei). Ele au rămas în câmpul muncii unde sunt sistematic neplătite sau prost plătite ( iar la orizont un nor negru se arată - o posibilă delocalizare a industriei de confecţii unde muncesc cele mai multe; fără salarii compensatorii).

Ei sunt majoritari acolo unde se conduce, unde se decide, acolo unde se alege cum să fie utilizate resursele societăţii. Ele nu sunt.

Despre ele, ei spun că nu ar fi competente în politică. Au dreptate dacă politică înseamnă circ, conflicte permanente, să te ocupi de "probleme serioase" - precum democraţia în Afganistan sau războiul nuclear spaţial - şi să nu discuţi despre probleme "minore"; de exemplu, cum pot să supravieţuiască cei ce nu au alt venit decât salariul minim pe economie sau pensia.

De regulă, ele sunt nişte fiinţe anoste, cu prea mult simţ al datoriei şi mai puţin al aventurii, care ascultă mai mult decât vorbesc, care se ocupă de alţii mai mult decât de sine, dau viaţă şi pun suflet în toate. Şi sunt invizibile. Cele care apar pe ecranele televizoarelor nu seamănă deloc cu mamele noastre şi rareori sunt fiicele pe care am dori să le avem. Cu certitudine nu sunt ca noi, 99% dintre femei. Când apar drept "remarcabile", au meserie de bărbat, comportament de bărbat şi se neagă pe sine. Că sunt femeie nu are importanţă, spun ele, ci competenţa.

E o mare şi periculoasă minciună! Ierarhiile, mai ales în politică, sunt bazate pe putere, nu pe competenţe. Nici nu se spune ce fel de competenţe ar fi necesare pentru a-i reprezenta pe alţii ca să nu se observe că cei care deţin puterea nu le au totdeauna suficient.

Stimaţi colegi, cum politica priveşte tocmai distribuirea puterii iar ele sunt atât de puţin la putere, avem o singură concluzie - ceea ce construim noi aici se poate numi democraţie, dar nu şi pentru femei.

Întrucât mâine este 8 Martie, la această spinoasă problemă ar trebui să reflecteze fiecare, în Parlamentul României. Măcar un minut! Pentru a cere mai mult, ar trebui să fie considerată o problemă "serioasă". Deocamdată, sunt prea puţini care cred asta. Deocamdată mai importanţi sunt căţeii.

Domnul Dan Mihai Marian:

Dacă demisiona când trebuia, om politic rămânea

Din fericire, Adrian Năstase încă n-a părăsit prim-planul scenei politice româneşti. Ar fi fost o mare pierdere pentru social-democraţia românească dacă s-ar lipsi de un intelectual atât de rafinat şi de subtil ca d-l Năstase. Locul d-lui Năstase va fi pentru totdeauna ipostaziat între figurile renascentiste ale lui Cozmâncă, Miki Şpagă and C.O., rozeurile lui Picasso şi uverturile lui Wagner. Dacă PSD s-ar lipsi de preşedintele său executiv, cu siguranţă s-ar alege praful şi pulberea istoriei de acest partid. Fără Adrian Năstase, acest reper moral şi intelectual al stângii româneşti actuale, PSD ar deveni în cel mai scurt timp un capitol, interesant fără îndoială, din istoria politică postdecembristă.

Distinşi colegi de la PSD, vă invidiez sincer pentru solidaritatea cu care l-aţi înconjurat pe d-l Adrian Năstase. Am rămas plăcut impresionat de votul pe care l-aţi exprimat săptămâna trecută în cadrul grupului parlamentar al PSD. Totuşi, daţi-mi voie să-mi exprim surprinderea pentru modul în care i-aţi tolerat pe cei doi colegi ai dumneavoastră care au îndrâznit să voteze pentru percheziţia caselor domnului Adrian Năstase. După părerea mea, aceşti cârcotaşi trebuiau excluşi imediat din rândurile PSD. Prin votul lor au adus grave prejudicii imaginii partidului dumneavoastră.

În ciuda faptului că o parte a mass-media vă critică continuu, nu trebuie să vă descurajaţi deoarece în ţara aceasta nu se găseşte un singur român de bună-credinţă care să vă acuze de corupţie. Toţi cei care vă critică sunt nişte invidioşi, oameni care n-au reuşit să se realizeze în viaţă muncind din greu pentru statul şi poporul român. Orice s-ar întâmpla, să nu vă deziceţi nici un moment de Adrian Năstase. Sprijiniţi-l şi pe d-l Miron Mitrea, atât de greu încercat în zilele acestea. Nu-l părăsiţi nici pe Marian Oprişan. Iar dacă doriţi să mai aveţi de spus un cuvânt în politica românească, ar fi bine să-i reactivaţi pe Viorel Hrebenciuc, Miki Şpagă şi cel supranumit "Cozmâncătorul de primari". Dacă veţi proceda în acest fel, va fi bine pentru toată lumea. Dumneavoastră nu veţi mai putea reveni în veci la putere, românii vor putea scăpa de "Partidul Corupţilor din România" (PCR), iar noi vom putea continua să guvernăm având ca obiectiv prioritar integrarea ţării în Uniunea Europeană.

Lăsănd la o parte acest exerciţiu uşor empatic, PNL consideră că invitarea jurnaliştilor în casa din strada Zambaccian reprezintă un exerciţiu de imagine, menit să dirijeze atenţia opiniei publice într-o altă direcţie. Iniţiativa lui Năstase de a-şi demonstra transparenţa este tardivă. Această acţiune era oportună în momentul apariţiei suspiciunilor de corupţie, când Adrian Năstase trebuia să pună casa la dispoziţia autorităţilor. Prin demersul său a sfidat justiţia şi a încercat să arunce în ridicol ancheta procurorilor.

Dacă Adrian Năstase ar fi acceptat perchezitia, atunci ar fi intrat doar procurorii. Refuzând percheziţia procurorilor şi agăţându-se de tot felul de tertripuri legislative, Adrian Năstase nu face altceva decât să amplifice suspiciunea care planează asupra modului în care a dobândit această avere fabuloasă şi să confirme presupunerile unora, cum că ar fi posesorul unei averi de peste un miliard de euro. Prin prezenţa sa în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase aruncă definitiv cu noroi asupra imaginii Parlamentului. Oricât de mult am munci noi aici şi oricâte eforturi ar depune angajaţii acestei instituţii, imaginea Parlamentului va rămâne compromisă o lungă perioadă de timp.

Domnule Adrian Năstase, prin această ultimă iniţiativă personală v-aţi pus cruce carierei dumneavoastră politice. Chiar dacă ar vota o mie de parlamenentari împotriva percheziţiei caselor pe care le aveţi şi tot nu v-aţi mai putea reabilita în ochii cetăţenilor acestei ţări. Sunteţi un om terminat din punct de vedere politic. Dar ceea ce este mai grav la dumneavoastră este faptul că nu aveţi simţul ridicolului. Astăzi, vom vota pentru percheziţia caselor dumneavoastră.

Domnul Gabriel Sandu:

De la adoptarea primei Constituţii în 1866, ţara noastră nu a cunoscut întotdeauna un mod democratic de organizare şi funcţionare. Din contră, au existat în istoria noastră destule momente de dictatură care s-a manifestat sub diverse forme, în funcţie de vremurile respective.

Un prim fenomen îl regăsim sub forma «camarilei regale» care şi-a găsit adăpost la palatele regale, indiferent de persoanele care ocupau tronul. Influenţa lor s-a transpus de nenumarate ori negativ în procesul de luare a deciziilor şi de aplicare a lor.

Însă, cea mai acută formă de dictatură în perioada interbelică o întâlnim în timpul regelui Carol al II-lea. Este suficient să ne amintim de modul în care persoanele din jurul regelui au reuşit să se impună şi să impună pe scena politică diverse combinaţii politice de guvernare, multe dintre ele dăunătoare şi contra naturii, dar aducătoare de beneficii pentru camarilă.

Regimul Antonescu a fost de asemenea un regim totalitar, cu accente militare. După cel de-al doilea razboi mondial, România a fost trimisă de la masa marilor puteri în bezna istoriei, parcurgând timp de 50 de ani cel mai anevoios drum al istoriei sale - comunismul.

Dincolo de modurile diferite în care aceste regimuri totalitare au acţionat şi s-au manifestat, ele au adus ştirbire în primul rând drepturilor cetăţeneşti. Este motivul pentru care am crezut cu toţii în decembrie 1989 - o dată cu declanşarea Revoluţiei - că dictatura va dispărea definitiv din istoria României, fiind înlocuită de o democraţie tânără, bazată pe libertatea individului, pe economie de piaţă, pe garantarea şi respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor.

Zece ani de tranziţie nu au fost suficienţi pentru consolidarea regimului democratic românesc, însă am sperat că suntem pe drumul cel bun. Ceea ce a urmat între 2001-2004 în timpul Guvernului Năstase şi modul aproape dictatorial în care s-a manifestat fostul partid de guvernământ PSD au pus la îndoială funcţionarea statului de drept în România. Rapoartele de monitorizare realizate de organismele europene, analizele ONG-urilor şi luările de poziţie ale opoziţiei au evidenţiat derapaje privind drepturile fundamentale ale cetăţenilor, libertatea de exprimare şi independenţa mass-media, racolările forţate de primari, încurajarea şi proliferarea corupţiei, transformarea Parlamentului în anexă guvernamentală. În concluzie, toate instituţiile au fost şi trebuiau să fie la cheremul PSD.

Toate aceste fenomene, care au pus în pericol chiar şi integrarea României, au început treptat-treptat să dispară după instalarea Guvernului Tăriceanu în decembrie 2004.

De curând însă, asistam la o încercare de atentat la adresa drepturilor şi libertaţilor fundamentale ale cetăţenilor, din partea serviciilor secrete, care sub forma proiectelor de siguranţă şi securitate naţională, încearcă să creeze monopoluri şi să-şi sporească atribuţiile.

Cred că a sosit timpul ca după 16 ani de la Revoluţie să uităm de aceste practici şi cred că a sosit vremea ca nimeni să nu le mai aplice, indiferent de pretext - lupta împotriva corupţiei, legitimitate democratică. Aceste proiecte trebuie discutate transparent tocmai pentru că vizează în primul rând securitatea cetăţenilor.

Cel care uită acest lucru, uită de fapt de promisiunile făcute la alegeri şi de mandatul primit de la alegători.

Domnul Vasile Mocanu:

Tema: Guvernanţii şi-au uitat promisiunile

Citesc în Constituţie: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica (subliniez unica) autoritate legiuitoare a ţării." Este vorba de articolul 61, punctul 1, din Legea fundamentală a României, votată inclusiv de liberali şi democraţi.

Citesc în programul de guvernare, de culoare portocalie, al Alianţei DA, pentru perioada 2005-2008: Guvernul îşi ia angajamentul să consolideze statul de drept şi democraţia în România.

Citesc în presă: Cabinetul Tăriceanu este campionul absolut al ordonanţelor de urgenţă. În ritmul actual, numărul ordonanţelor emise de Guvern ar putea ajunge la câteva mii, la sfârşitul mandatului. Guvernul Tăriceanu îşi bate joc de Parlamentul României.

Într-o democraţie sănătoasă, rolul Parlamentului este acela de a elabora legi. Cât mai simple şi cât mai eficiente. De mai bine de un an, în România, forul legislativ a devenit doar o maşină de vot, care acceptă, la presiunea guvernanţilor, să promoveze proiecte de legi dintre cele mai importante pentru societatea românească, fără nici un fel de dezbatere. Sănătatea, justiţia, mecanismele financiare nu pot atinge standarde europene în lipsa unui dialog autentic în care să fie implicaţi toţi factorii responsabili. Iar dintre aceştia, cel mai important este tocmai Parlamentul României.

Mă tem că, nu peste mult timp, vom citi în manualele de istorie: perioada 2004-2008 a fost una dintre cele mai negre din istoria contemporană a României. Guvernanţii de atunci au rănit grav democraţia românească.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă rog să-mi permiteţi pentru început să citez din Constituţia României:

"Articolul 1: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Articolul 2: Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Articolul 3: Teritoriul României este inalienabil.

Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.

Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe, şi judeţe...

Articolul 4: Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Articolul 6: Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români."

Se apropie ziua revoluţiei maghiare de la 1848, 15 martie, care aduce cu ea gândurile de autonomie ale locuitorilor majoritari din Ţinutul Secuiesc. Consiliul Naţional Secuiesc, sfidând Constituţia şi legile ţării, vrea să apere destinul etniei din care s-a ridicat. Şi iată cum în România, cu o conducere vândută, secuii îşi cer drepturile scriind într-un comunicat următoarele:

''Adresăm o chemare cetăţenilor Ţinutului Secuiesc: În această zi înălţătoare pentru naţiunea maghiară, 15 martie 2006, veniţi la Odorheiu Secuiesc şi prin prezenţa voastră întăriţi cu o chemare comună voinţa voastră pentru autonomia Ţinutului Secuiesc...Biroul Permanent al Consiliului Naţional Secuiesc, în concordanţă cu consiliile secuieşti, declară cu convingere că Marea Adunare Naţională a Secuilor, prin voinţa generală a secuilor va constitui exprimarea demnă a strădaniilor de autonomie a pământului secuiesc! Puterea voinţei generale să marcheze dreptul secuimii la autodeterminare!"

Nu se ştie oare că în timpul revoluţiei din decembrie 1989 armata şi oameni de ordine au fost umiliţi şi a fost masacrat ofiţerul de poliţie Cheuchişan, iar criminalii sunt liberi? În Covasna şi Harghita s-a produs o 'curăţare' etnică, ceea ce înseamnă că românii din acele ţinuturi au fost obligaţi să plece şi din această cauză s-a schimbat majoritatea. Câţi secui s-au declarat la ultimul recensământ? Pentru ce această autonomie? Cum se poate aşa ceva? Cum este posibil ca românii să fie alungaţi din pământul lor natal?

Proclamarea autonomiei teritoriale a unei zone din România contravine Constituţiei ţării şi deci Consiliul Naţional Secuiesc atentează la unitatea României. Se vrea a se crea un Kosovo românesc?

Cum a fost posibilă alungarea elevilor români dintr-un liceu în Târgu Mureş? Se vrea repetarea lui martie 1990 de la Târgu Mureş? Mihăilă Cofariu e încă viu şi aşteaptă să i se facă dreptate.

În ultima vreme, ca urmare a refulării unor manifestări anarhice şi frustrante s-au putut constata tot mai multe cazuri de ofensă adusă însemnelor şi simbolurilor naţionale. Sunt tot mai frecvente şi cazurile în care, din raţiuni politice, sau pentru a obţine sufragii de la susţinători incerţi şi dubioşi se practică batjocorirea sentimentelor naţionale prin gesturi şi publicaţii, prin emisiuni de televiziune obscene, chiar prin pretinse creaţii artistice. Cunoaştem situaţiile în care unii conaţionali, pentru a-şi manifesta dispreţul faţă de unele momente de cotitură în istoria României, au prezentat "omagii" eroilor neamului depunând coroane de flori cu panglică neagră; alţii şi-au legat astfel de panglică la braţ chiar de Ziua Naţională, afişând prin aceasta sentimentele lor antiromâneşti în spaţiul public.

Au fost manifestări în locuri publice care au avut ca scop ofensarea drapelului naţional prin rupere sau degradare, sau omiterea arborării lui, concomitent cu afişarea singulară a drapelului de stat maghiar. Până când vom tolera la nesfârşit astfel de manifestări şi nu vom aplica legislaţia pentru toţi? Guvernul Tăriceanu e subordonat Ungariei? Cerem preşedintelui României, ca garant al aplicării Constituţiei şi legilor ţarii, să intervină, iar guvernanţii să vegheze la respectarea jurământului depus.

Domnul Emil Radu Moldovan: Caterincă şi mult fum sau povestea din spatele telenovelei

Se zvoneşte că în urma experienţei convieţuirii, Alianţa D.A pregăteşte continuarea show-ului de succes intitulat "Marea păcăleală". Pentru necunoscători, acesta a început puţin înainte de campania electorală şi a fost jucat cu actori profesionişti încă de la preluarea puterii. Din când în când, liderul jucător mai lansa o fumigenă din dorinţa de derutare a spectatorilor care îndrăzneau să îşi pună semne de întrebare, dar în cea mai mare parte brambureala a fost caracteristica principală a acestui spectacol jalnic.

Pentru a încinge atmosfera s-au gândit să condimenteze puţin spectacolul cu o cerere definitivă în căsătorie. Incompatibilităţile tot mai evidente dintre ei lăsau loc la mari interpretări, tocmai de aceea discuţia despre căsătorie a ţinut zile în şir prima pagină a ziarelor.

Vestea şoc a pus şi mai mult dinamism în show-ul servit populaţiei flămânzite. Din cauza viziunii diferite, căsătoria nu putea avea loc şi acest fapt a dezvăluit prima dată adevăratul caracter al actorilor. Spectatorii au rămas uimiţi să constate că de fapt alianţa dintre cei doi nu era decât o legătură de convenienţă, legătură din care lipsea atât respectul cât şi interesul pentru populaţia care i-a promovat.

Replicile tăioase şi declaraţiile răsunătoare au dezvăluit treptat că singura dragoste care-i unea era cea pentru ciolan, iar acesta odată apucat, a devenit subiect de controversă.

Nici până astăzi nu au reuşit să afle cine îl merită mai mult sau cui i se cuvine de exemplu partea cu serviciile secrete, dar asta nu-i împiedică să devină tot mai ridicoli pe zi ce trece.

Sub genericul "Dragoste cu forţa de dragul fotoliilor", populaţia primeşte zilnic porţia de circ, singurul dar al celor aleşi vremelnic să ne conducă destinele.

Dureros e finalul, pentru că după fiecare spectacol, populaţia e nevoită să plătească indiferent dacă a fost sau nu interesată de bâlciul guvernanţilor şi priveşte îndurerată la indiferenţa cu care este tratată de un grup de actori aflaţi încă în funcţii cheie.

Facturi duble la întreţinere, sute de taxe şi o poveste de dragoste care nu mai interesează pe nimeni e tabloul la care asistă zilnic românul însetat după dreptate şi adevăr.

Am spus dreptate şi adevăr, nici voi nu mai credeţi în vorbele astea!

Ciudat, doar le-aţi folosit într-o campanie mincinoasă cu promisiuni pompoase şi dovezi mari de dragoste.

Domnul Liviu Timar:

Tema: Actualul Guvern indiferent la realităţile din agricultură

Lucrările agricole de primavară se vor declanşa imediat ce timpul va permite ieşirea în câmp. Volumul lucrărilor ce trebuie executat în această perioadă este foarte mare, având în vedere suprafeţele ce trebuie arate pregătite, fertilizate şi semănate.

După cum se cunoaşte, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a modificat radical modul de sprijinire a sectorului vegetal în anul 2006. Practic, doar 6-8% din suprafaţa arabilă ce se însământează în această primavară va beneficia de un ajutor din partea statului.

Cu toate insistenţele justificate ale grupului P.S.D şi ale producătorilor agricoli din întreaga ţară ca, în acest an 2006, un an foarte important în vederea integrării în Uniunea Europeană, producătorii agricoli să primească un sprijin de 3.000.000 lei pentru fiecare hectar de teren cultivat şi motorina ce se foloseşte la lucrările agricole să fie subventionată cu 10.000 lei/litru.

Actualul guvern este total indiferent, chiar dacă peste 30% din suprafaţa arabilă a ţării va rămâne nelucrată, iar producţiile medii pe hectar ce urmează a se obţine vor fi mici datorită imposibilitaţii producătorilor agricoli de a cumpăra seminţele certificate, îngraşamintele chimice, pesticidele şi motorina necesară executării lucrărilor agricole la timp şi în perioada optimă pentru fiecare cultură. Astfel, pentru a cumpara un litru de motorină, care la aceasta dată este de 32.200 lei, un producator agricol trebuie să vândă 8-10 kg de grâu, 15 kg de porumb sau 5-6 litri lapte. Iar pentru a cumpăra un kg de îngrăşăminte complexe, care la această dată este de aproximativ 11.000 lei/kg, un producător trebuie să vânda 3-4 kg grâu, 5-6 kg porumb sau 2 litri de lapte.

Cunoaşte actualul guvern aceste realităţi cu care se confruntă agricultorul român ? Cred ca nu.

Dacă ar cunoaşte şi ar dori o viaţă mai bună pentru ţăranul român şi prosperitatea acestei ţări, ar trebui cu adevărat să ajute agricultura.

Faptul că nu cunoaşte greutăţile şi realităţile din agricultură este şi apariţia Ordonanţei de urgenţă nr.12 din 22 februarie 2006 privind stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi produselor procesate de cereale. Prin apariţia acestui act normativ, producătorii agricoli de cereale trebuie ca, începând cu data de 1 iunie 2006 să păstreze producţia destinată comercializării numai în spaţii de depozitare autorizate.

Cunoaşte Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale câte depozite sunt autorizate sau pot fi autorizate până la data de 31 mai 2006 într-un judet?

Este posibil ca în timp de 3 luni de zile (până la 31 mai 2006) depozitele existente să fie dotate cu staţii de condiţionare, uscătoare, laboratoare, mijloace de manipulare? Cred ca nu.

Cunoaşte actualul guvern ce posibilităţi de transport au producătorii agricoli pentru a transporta producţia de cereale la 2-3 unităţi ce vor obţine această autorizaţie de depozitare? Cred ca nu.

Trebuie intr-adevar să fim conştienţi de modul de păstrare a cerearelor, pentru siguranţa sănătaţii publice şi cerinţele impuse de Uniunea Europeană. Dar consider că trebuie să avem în vedere situaţia reală existentă în agricultura românească la aceasta dată şi posibilităţile de care dispun societăţile şi asociaţiile cu profil agricol, arendaşii şi, nu în ultimul rând, producătorii individuali.

Până la capitalizarea producătorului agricol, cer public ca actele normative ce apar în domeniul agricol şi emise de actualul guvern să ţină cont de situaţia reală existentă, de problemele deosebit de grave şi foarte complexe cu care se confruntă producătorul agricol din mediul rural, de stabilirea unor perioade rezonabile de realizare a unor obiective în acest domeniu.

Domnul Ioan Munteanu:

Tema: Programul "Fermierul" - simplă fantezie fluturistă

Programul "Fermierul", lansat cu promisiuni nemaipomenite de către ministrul agriculturii, extrem de mediatizat, era aşteptat, fără îndoială, de către ţăranii români care sperau de multă vreme într-o schimbare.

Domnul ministru a insistat în numeroasele sale intervenţii asupra faptului că agricultura din România va deveni - în scurt timp - una performantă, la nivelul exigenţelor impuse de către Uniunea Europeană.

Ce-i drept, acest program este în fond, foarte bun, dar greu de aplicat în actualele condiţii, de aceea el devine nerealist şi profitabil doar pentru un număr extrem de redus de cetăţeni. Ca om care cunoaşte foarte bine realitatea satelor, voi demonstra cu argumente destul de convingătoare de ce acest proiect ambiţios nu-i decât demagogie şi înşelătorie. Dacă am fost sceptic încă de la lansarea lui, apariţia normelor metodologice de aplicare m-au convins că am avut dreptate.

Considerând că programul "Fermierul" va rezolva problemele din agricultură, ministerul de resort a eliminat pentru anul 2006 sprijinul financiar, primele şi subvenţiile pentru produsele agricole tradiţionale: grâu, porumb, floarea-soarelui, soia, ovăz, plante furajere, lapte. Drept urmare, toţi producătorii vor avea de suferit, iar consecinţele vor fi destul de grave: terenurile vor rămâne nelucrate, numărul vacilor de lapte va scădea, iar România va deveni nu doar un mare importator, ci şi un consumator al produselor de pe piaţa europeană. Şi, asta, în condiţiile în care ţara noastră ar fi putut asigura, fără probleme, atât producţia pentru propriile nevoi, cât şi pentru export.

Aplicarea programului a debutat cu o altă prevedere greşită: suma de 7000 miliarde lei de la bugetul de stat nu este acordată direct agricultorilor, ci băncilor, mai precis unei singure bănci, BCR, care a primit, fără licitaţie, exclusivitatea privind implementarea acestui proiect. Deci, Legea nr,231/2005 prevede că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale acordă aceşti bani cu titlu gratuit băncii, iar agricultorul solicită credit de la BCR, urmând să depună garanţii, să demonstreze că deţine bunuri imobile de valoare, să achite dobânzile şi comisionul.

Obţinerea creditului este extrem de anevoioasă, ţinând seama de faptul că dosarul pentru contractarea lui prevede nu mai puţin de 26 de documente (!) care mai de care mai greu de obţinut. Dacă totuşi reuşeşte să obţină creditul, beneficiarul trebuie să returneze suma în 10 ani, iar la un împrumut de 10 miliarde lei trebuie să achite la BCR 14 miliarde lei. Până când nu-şi achită creditul, agricultorul nu este proprietarul investiţiilor realizate.

Ca garanţie la creditele solicitate nu se acceptă construcţiile viitoare; de asemenea, nu se acceptă construirea de imobile în regie proprie. Chiar şi la investiţii mici, de 10.000 - 20.000 euro este obligatorie existenţa autorizaţiilor de funcţionare (mediu, sanitar-veterinare etc.) care sunt destul de costisitoare şi greu de procurat.

Pentru că Legea nr.231/2005 nu prevede, în mod expres, exceptarea de la achitarea dobânzilor pentru perioada de graţie - aşa cum susţine cu seninătate ministrul Flutur - împrumutaţii vor achita în această perioadă atât dobânzile, cât şi comisioanele şi taxele aferente.

Că acest program este o simplă promisiune fantezistă, mincinoasă şi nerealistă, o dovedeşte şi faptul că nu poţi realiza ferma-model cu ceea ce-ţi oferă banca după ce-ţi achiţi aceste datorii. Din cele 10 miliarde iniţiale poţi să-ţi cumperi un tractor de 210 - 240 CP, prevăzut cu plug, disc şi semănătoare sau, o altă variantă, poţi înfiinţa o plantaţie de 10 ha de viţă de vie nobilă. Cu ce-ţi susţii afacerea după ce banii s-au terminat într-o primă etapă a investiţiei? Până la obţinerea profitului sunt atâtea alte cheltuieli de făcut, imposibile chiar şi pentru cel mai destoinic întreprinzător.

O altă mare păcăleală fluturistă ţine de promisiunea că un credit prin Programul "Fermierul" se acoperă prin Agenţia SAPARD în proporţie de 50%, iar diferenţa de 50% prin BCR. Dar, conform normelor metodologice, BCR asigură doar 85% din valoarea totală, ceea ce înseamnă că aportul propriu trebuie să fie de 15% din valoarea proiectului.

În altă ordine de idei: nici până astăzi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu a stabilit care este formatul - standard al avizului ce trebuie emis de către direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, iar BCR nu cunoaşte încă detaliile referitoare la modalitatea de utilizare a fondului care va fi alocat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2006.

În aceste condiţii, numărul posibililor beneficiari ai acestui program va fi cu mult mai mic decât cel pe care-l anunţa lăudărosul ministru, adică peste 6000 de fermieri din bugetul lui 2006. Dacă nu sunt luaţi în calcul agricultorii de peste 60 de ani şi nici cei care n-au împlinit 18 ani (adică cei care nu se pot obliga faţă de bancă), dacă se ţine seama că documentaţia necesară contractării unui credit de investiţii este extrem de greu de întocmit, dacă cei care deţin bunuri imobiliare cu care să garanteze împrumutul sunt extrem de puţini în lumea sărăcită a satelor, se ajunge la concluzia că "Fermierul" are şanse extrem de scăzute de implementare.

Astfel, acest program atât de mediatizat se dovedeşte aproape inaccesibil pentru cei mai mulţi dintre românii care şi-ar fi dorit cu adevărat o astfel de afacere, atât din lipsa fondurilor, cât şi din cauza birocraţiei excesive. Mai adaug faptul că obligativitatea subvenţiei pe unitatea de suprafaţă şi pe cap de animal intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007, în condiţiile în care pentru agricultorii români acordarea ei în 2006 ar fi contat foarte mult.

În acest context, mă gândesc dacă n-ar fi fost mai bine ca cele 7000 miliarde lei vechi cu care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale subvenţionează BCR să fi fost utilizate pentru sprijinirea producătorilor şi susţinerea eficientă a agriculturii, începând chiar din 2006. Cred că acesta ar fi fost adevăratul ajutor de care au nevoie ţăranii în acest moment.

P.S. Documente care dovedesc extrema dificultate de întocmire a dosarului de obţinere a unui credit:

• planul de afaceri;
• lista garanţiilor propuse;
• lista garanţiilor aferente creditelor contractate la alţi creditori;
• fluxul de lichidităţi (cash - flow);
• studiul de fezabilitate;
• avize, acorduri pentru ocuparea terenurilor agricole, asigurarea cu combustibil, energie electrică, energie termică, protecţia apelor, pădurilor şi mediului înconjurător, urbanism şi sistematizare, etc;
• situaţia contractelor încheiate (copii după contracte cu furnizori şi clienţi);
• situaţia surselor de finanţare (proprii);
• intabularea ipotecii;
• asigurări;
• memorii justificative privind necesitatea acestor investiţii;
• liste de utilaje şi alte dotări care se vor ataşa planului de afaceri (etc. etc.)

Destul de simplu pentru ţăranul de rând care vrea să devină fermier european, nu-i aşa?

Doamna Monalisa Găleteanu:

«"Costurile" vieţii sub guvernarea Alianţei D.A.»

A trecut mai bine de un an de zile de la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din România şi constatăm cu stupoare că nu sărăcia, stagnarea economică sau întârzierile în adoptarea legilor privind integrarea ţării în Uniunea Europeană sunt de actualitate, ci disputele interminabile între cele două jumătăţi mai mari sau mai mici ale Alianţei D.A.

Ce s-a întâmplat din 2005 în domeniul protecţiei sociale, a subvenţionării agriculturii şi nu în ultimul rând în domeniul sănătăţii, se înscrie, stimaţi colegi, pe linia generală a politicii promovate de actualul Guvern, aceea a demolării cu orice preţ a tot ceea ce s-a realizat bine de către vechea putere şi a promovării schimbării cu orice preţ, doar de dragul schimbării.

În cele ce urmează am să enumăr doar câteva din problemele care îi frământă pe colegii noştri liberali: serviciile secrete controlate de primul-ministru?; fuziunea cu Partidul Democrat?; lichidarea CSAT-ului pe motiv că este structură de nuanţă sovietică şi nu în ultimul rând schimbarea preşedinţilor celor două camere ale parlamentului?, dar şi pe colegii de alianţă ce se văd deja populari europeni: presiunile, ameninţările şi atacurile furibunde declanşate în teritoriu împotriva primarilor şi consilierilor PSD, prin folosirea unor "trupe de şoc" de control, dirijate abuziv de prefecţi, soldate în multe cazuri cu victime, de cele mai multe ori nevinovate, prin iniţierea unor măsuri administrative ori penale fără temei legal, sau la limita legii. De exemplu, cum poate fi sancţionat un primar dintr-o comună modestă din judeţul Dolj pentru întârzieri în punerea în aplicare a Legii 247, din motive "obiective", cu suma de 300 000 000 lei (limita maximă)?

Domnilor colegi, pentru românii simpli şi nevoile lor, toate acestea nu sunt decât "bagatele". Ceea ce îi interesează pe ei este creşterea substanţială a preţurilor şi tarifelor, cu deosebire la utilităţi, care au creat şi creează mari probleme mai ales categoriilor defavorizate (şomeri, pensionari, tineri cu salarii indecente). La această situaţie se adaugă creşterile de preţuri la alimentele de bază, care au ajuns ca în luna decembrie 2005 să fie cu mult mai mari decât rata inflaţiei (estimată la 8,6%), la unele dintre acestea ajungând să fie comparabile cu cele practicate în U.E.

În contrast cu majorările substanţiale de preţuri şi tarife, sporurile de venituri sunt situate cu mult sub creşterile preconizate pentru perioada următoare, ceea ce, în mod evident, va conduce la reducerea drastică a puterii de cumpărare.

Este inutil să mai abordez problemele grave ale agricultorilor români, care, lipsiţi de subvenţii guvernamentale la care se adaugă şi impozitul, aşa redus cum este, îşi vor abandona proprietăţile funciare ori le vor vinde pe sume derizorii constrânşi de starea gravă financiară în care se află şi vor deveni cu siguranţă, în scurt timp, viitori solicitanţi de ajutoare sociale. Acestea nu sunt aprecierile mele gratuite, ci reflectă strigătul de deznădejde a sute de mii de agricultori care se văd înşelaţi şi părăsiţi de proprii guvernanţi, fiind lăsaţi pe mâna unor speculanţi şi a unor grupuri de interese obscure care s-au aciuit pe lângă unele primării păstorite de reprezentanţii Alianţei D.A. şi cumpără la preţuri insignifiante terenuri agricole.

Aceasta este starea sumbră, dar adevărată, ce va genera cu siguranţă riscuri majore pe termen lung, greu sau imposibil de surmontat de guvernele ce se vor succeda la conducerea României, iar existenţa poporului român în marea familie europeană va avea de suferit în termeni incalculabili.

Nu cred că mai este cazul să amintesc consecinţele deosebit de grave care vor fi generate de aplicarea pachetului de legi menite să asigure "nesănătatea" populaţiei, adoptate de actuatul guvern prin votul la "mustaţă" acordat de Parlamentul României.

Dacă şi aceste legi vor avea "succesul" similar ordinelor emise de ministrul Nicolăescu cu privire la schimbarea unor directori de unităţi spitaliceşti, putem să fim liniştiţi că Alianţa D.A. veghează la sănătatea românilor.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"1 şi 8 Martie!"

Două date care ne sunt întipărite în minte încă din copilărie. Două date, la care în fiecare an ne aducem aminte încă o dată de importanţa doamnelor care ne înconjoară existenţa, mamă, soţie, fiică.

Din păcate, acest lucru se petrece doar în luna martie, deşi ar trebui să ne gândim în fiecare zi la ele.

În acest an am reuşit să ajung în mai multe instituţii şi unităţi de producţie din circumscripţia de care aparţin, în care lucreză cu preponderenţă femei, pentru a le oferi un simplu omagiu printr-o floare şi un mărţişor.

Am făcut acest lucru, nu dintr-un calcul electoral, ci pentru că am considerat normal şi uman să ofer o floare şi o vorbă bună şi nu promisiuni deşarte. Pot să spun că zîmbetul şi gîndurile de bine cu care am fost primit m-au făcut să uit chiar şi pentru câteva ore de problemele şi calculele specifice lumii politice şi să mă detaşez de opacitatea acesteia.

Am înţeles acum de ce sosirea primăverii este asociată cu Femeia: am avut sentimentul de curăţenie, lumină şi bucurie.

Ne îndreptăm cu paşi rapizi către Uniunea Europeană, un mediu în care rolul femeii în societate va creşte şi sper ca în anii următori să am ocazia să pot oferi flori şi mărţişoare şi câtor mai multe femei de succes.

De asemenea sper că numărul femeilor implicate în viaţa politică va creşte şi acest domeniu nu va mai fi considerat, pe nedrept spun eu, un apanaj al lumii bărbaţilor.

Am de asemenea prilejul să urez tuturor colegelor din Camera Deputaţilor, nu neapărat alese, o primăvară frumoasă şi plină de bucurii şi să vă mulţumesc pentru că aduceţi un aer proaspăt şi curat de care viaţa politică românească avea multă nevoie.

Domnul Marius Iriza:

Într-o emisiune televizată, la o oră de maximă audienţă, pe un post patronat de fraţii Micula, György Frunda, senator român şi şeful delegaţiei României la Strasbourg, afirma că în calitatea pe care o are în Parlamentul european, el nu reprezintă poporul român şi susţine autonomia teritorială sub o iredentistă denumire de "autonomie culturală".

Acest lucru nu poate fi luat decât ca o sfidare a poporului român, din banii căruia acest senator ticălos îşi ia leafa. Partidul România Mare trage de multă vreme semnale de alarmă referitoare la manifestările antiromâneşti ale UDMR-lui. Mereu am fost declaraţi extremişti şi xenofobi, dar acum se dovedeşte că am avut dreptate. Această organizaţie extremistă maghiară începe să-şi dea arama pe faţă profitând de bunătatea poporului român.

În orice colţ al lumii, acest senator neruşinat ar fi fost exclus din parlament. Închipuiţi-vă un senator american care ar fi declarat că el nu reprezintă America: în ziua imediat următoare ar fi linşat de presă, devenind persona non grata.

Sfidarea Naţiunii Române de către această organizaţie iredentistă maghiară nu se află la început. Numeroasele acţiuni udemeriste au demonstrat că doresc sfârtecarea teritoriilor româneşti. Impunerea limbii maghiare ca a doua limbă oficială, autonomia culturală pe criterii etnice şi steagurile maghiare arborate pe instituţiile primăriilor ardelene sunt doar începutul luptei lor pentru proclamarea autonomiei economice şi administrative.

Dacă nu se vor lua măsurile necesare pentru a scoate în afara legii această organizaţie antiromânească, să nu ne mirăm că în perioada imediat următoare vor mai avea loc şi alte asemenea acţiuni, iar lupta lor pentru idealurile doctrinare maghiare se vor înteţi.

Doamne, ocroteşte-i pe români!

Domnul Miron Ignat:

În perioada 14 - 16 februarie a. c., am participat împreună cu colegul meu deputat, domnul Andea Petru, la lucrările Conferinţei Internaţionale "Statul şi Biserica într-o lume în schimbare: căutarea modalităţilor de parteneriat în rezolvarea provocărilor lumii moderne", desfăşurată la Cetinje, în Muntenegru.

Organizată de Fundaţia Internaţională pentru Unitatea Naţiunilor Creştine Ortodoxe, împreună cu Biserica Ortodoxă a Serbiei şi cu sprijinul autorităţilor Republicii Serbia şi Muntenegru, evenimentul a reunit peste 100 de participanţi din 14 ţări din Europa Centrală şi de Răsărit, precum şi din SUA, în special deputaţi ai parlamentelor din Rusia, Belarus, Moldova, Bulgaria, Estonia, Letonia şi Armenia.

Cu ocazia acestei conferinţe au fost dezbătute o serie de probleme actuale privitoare la relaţia stat-biserică, puternic influenţată de procesul global al schimbărilor politice, economice, sociale şi culturale. Ideea de bază reieşită s-a referit la faptul că statul şi biserica trebuie să asigure şi să protejeze libera alegere de către cetăţeni a opţiunilor spirituale şi religioase.

Stimate colege, stimaţi colegi, România este unul din puţinele state unde Biserica este instituţia în care românii au cea mai mare încredere. Suntem un popor cu credinţă şi frică de Dumnezeu, credinţă care ne-a însoţit şi ne însoţeşte în momentele grele şi de cumpănă din viaţă. Putem afirma că libertatea religioasă este respectată în România, că fiecare cetăţean se bucură de dreptul şi libertatea de a-şi alege propria orientare religioasă. De asemenea, toleranţa românilor faţă de credinţa celor de lângă ei ne-a ferit de conflicte religioase, de manifestări generale discriminatorii religioase.

Totuşi, în ciuda libertăţii religioase de care se bucură românii, e nevoie să elaborăm un act normativ distinct care să reglementeze libertatea religioasă a cetăţenilor, în conformitate cu Constituţia României. Este necesar ca, în perspectiva integrării europene, să adoptăm o lege care să reglementeze regimul cultelor şi al comunităţilor religioase, care să se adapteze normelor similare din statele Uniunii Europene.

Beneficiile acestei legi sunt multiple. În primul rând vom consfinţi printr-o lege aparte libertatea religioasă în România, se vor pune bazele noilor raporturi între statul român şi organizaţiile religioase. În al doilea rând, se va asigura neutralitatea, echidistanţa şi nediscriminarea statului faţă de ele.

Cu o lege care să reglementeze aspectele libertăţii religioase, vom pune bazele unei păci sociale, la care Biserica şi credinţa sunt factori importanţi de stabilitate şi unitate.

Prin participarea noastră activă la elaborarea unei legi care să garanteze respectarea libertăţii religioase, protecţia cultelor şi asigurarea unui climat de pace confesională şi siguranţă socială, vom aduce un aport semnificativ la dezvoltarea paşnică, stabilă şi coerentă a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Ionel Palăr:

Declaraţie politică: "Muzee fără ghizi".

La sfârşitul săptămânii trecute am fost martori cu toţii la cel mai spectaculos exerciţiu de imagine de după decembrie '89, executat cu brutalitate de cel care se vrea a fi reprezentarea umană a ideii de fineţe diplomatică - Adrian Năstase. Opinia publică a fost transformată într-un grup de vizitatori ai unui muzeu, care parcurgea cu neştiinţă saloanele înţesate de opere de artă, privind haotic şi fără înţelegere spectacolul vizual grandios ce se desfăşura în toată splendoarea, lipsind însă din maiestuosul peisaj un ghid.

Întreaga expoziţie, deschisă publicului prin generozitatea familiei Năstase, nu a făcut decât să răspundă la cea mai simplă întrebare: CE? Ce anume ascundea apartamentul din Zambaccian? Ce avere a putut strânge un fost prim-ministru în doar câţiva ani de slujbă publică? Esenţa, însă, a fost omisă. De fapt, ar fi fost mult mai important să aflăm răspunsul la o altă întrebare: CUM? Cum a ajuns Adrian Năstase în posesia unei bogăţii la care mulţi demnitari europeni, după o viaţă întreagă de muncă, nu pot decât să viseze?

În urma episodului de imagine forţat, atenţia s-a concentrat asupra naturii lucrurilor, experţi şi critici de artă opinând asupra valorilor expuse, a provenienţei obiectelor de artă, asupra stilului decorativ şi a rezolvării dilemei: în casa lui Năstase e kitsch sau, dimpotrivă, tronează spiritul de fin colecţionar?

Iată de ce ghidul ar fi fost de un real folos pentru mai buna înţelegere a problemei. Ghidul ar fi trebuit să fie însuşi Adrian Năstase, care să explice nu ce se află pe pereţi, ci cum au ajuns acele opere acolo. Să ia fiecare piesă în parte, pe care ar fi trebuit să o cunoască şi cu ochii închişi, ca un fin colecţionar ce se numeşte, şi să explice opiniei publice de unde o are, când a cumpărat-o, cu ce preţ sau de unde a primit-o şi în ce context.

Astfel, exerciţiul vrut a fi de transparenţă şi-ar fi atins scopul. În schimb, prin încercarea de banalizare a poveştii, prin refuzul de a-şi deschide porţile celor cu adevărat îndreptăţiţi să-i calce pragul şi prin discursul autovictimizant, fluturat însă cu aroganţă caracteristică, Adrian Năstase nu a făcut decât să deturneze, pentru o clipă, atenţia opiniei publice de la întrebările cu greutate ce planează deasupra sa. A fost un sfâşietor cântec de lebădă, un vaiet în al douăsprezecelea ceas, către un public care a încetat de mult să-l mai aplaude.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Se zvoneşte prin ziare că domnul Eugen Nicolăescu ar fi anunţat că va opri actualul program de distribuire a laptelui praf la nou-născuţi. Între iureşul stârnit prin birourile directorilor de spitale şi boscorodelile românilor cu dureri de măsele, care nu-şi mai pot lua un calmant fără reţetă, domnului ministru i-a mai venit o idee, căşunându-i pe mame şi nou-născuţii lor prunci, taman înainte de 8 Martie, Ziua Mamei...

Dincolo, însă, de această iniţiativă, venită pe post de mărţişor cu şnur portocaliu, enervantă şi penibilă deopotrivă a fost şi justificarea ei. În opinia celui care a prezentat-o, actualul program ar păcătui prin aceea că e de sorginte pesedistă şi că ar fi avut drept scop atragerea de voturi în campania electorală din 2004 şi nu asigurarea unei alimentaţii sănătoase pentru nou-născuţi.

...Şi, continuându-şi firul "logicii" contabiliceşti, dintr-un condei, decide că laptele praf e cel care secătuieşte bugetul României şi că, în schimb, dacă tot nu poate disponibiliza pruncii întru eficientizarea balanţei venituri-cheltuieli, atunci, măcar la cură de slăbire poate să-i pună, reducându-le raţia la jumătate...

Vă miră? Pe mine, sincer, NU!

Este doar încă o dovadă a modului simplist în care un guvern fără har şi fără habar îşi taie petice din turul pantalonilor, spre a şi le pune la genunchii prea tociţi de mătăniile făcute pe dealul Cotrocenilor!

Oameni buni, pruncii nu au culoare politică şi nici drept de vot! Hai să îi lăsăm în pace! Măcar pe ei şi pe tinerele lor mame şi... măcar de Ziua Femeii!

La mulţi ani, doamnelor şi domnişoarelor colege!

Doamna Minodora Cliveti:

"Femeia a salvat lumea! (Să ne amintim asta nu numai de 8 martie...)

A mai venit încă o dată Ziua internaţională a femeii, prilej cu care mi-am propus să reflectez public la rolul femeii în lumea democratică. Şi pentru că orice discuţie despre drepturile femeii, care sunt drepturi ale omului, trebuie să se raporteze la debutul democraţiei mondiale, care s-a petrecut nu se ştie când, dar se ştie unde, în Grecia, aş vrea să povestesc o istorie antică din Atena, capitala democraţiei, leagănul manifestării demosului, adică, a poporului.

Aşadar, în vremuri demult apuse, nişte oameni care construiseră un oraş au decis să îl pună sub protecţia unei zeităţi. A avut loc un soi de licitaţie "avant la lettre", în care cei doi zei interesaţi: Atena şi Poseidon, au făcut oferte publice.

Atena a promis locuitorilor că dacă oraşul va purta numele ei, recoltele vor fi bogate, meşteşugurile şi artele vor duce faima locului până departe, iar înţelepciunea şi pacea vor fi adevăratele stăpâne. Poseidon, la rândul său, a promis oamenilor corăbii fără număr cu care să străbată mările, să jefuiască alte oraşe şi să aducă acasă imense bogăţii, pe care apoi, cu ajutorul armatelor hrănite cu roadele preţioase ale apelor, să le păzească şi să le sporească.

Cui să ne închinăm, aşadar? a întrebat regele. Să votăm!

Şi după ce, în mod democratic, au votat şi numărat voturile, au văzut că Atena câştigase la un vot. Votul era al unei femei: în acel oraş, femeile şi bărbaţii aveau drepturi egale, inclusiv cel de vot, dar femeile, care o preferaseră pe Atena pentru că le promisese o viaţă de pace, de muncă şi tihnă, erau mai multe decât bărbaţii, care votaseră pentru război şi călătorii pe mare, departe de familie.

Poseidon s-a supărat, a abătut deasupra oraşului numit "Atena" o mare furtună, iar bărbaţii s-au răzvrătit şi au retras femeilor dreptul de vot. La vremea aceea, aşadar, democraţia era completă şi reală, dar Poseidon nu o accepta decât dacă rezultatele acesteia îi erau favorabile.

Zeiţa Atena şi-a ţinut promisiunea, în sensul că a făcut din oraşul său capitala întregii Grecii, iar atenienii au devenit celebri în lume pentru realizările lor spirituale şi pentru cultul vieţii paşnice.

Deşi rămase fără drept de vot, femeile au învins: au contribuit la păstrarea familiilor laolaltă, la perpetuarea speciei umane, la impunerea supremaţiei spiritului şi a păcii. Şi au făcut pace şi cu bărbaţii...

Femeia de azi şi-a recăpătat dreptul de vot şi locul în politică şi îşi poate pune la lucru calităţile dovedite de-a lungul istoriei umanităţii: cumpătarea, cinstea, altruismul, înţelepciunea, modestia, perseverenţa. Şi, toate acestea, în folosul tuturor!

Dar, din păcate, a mai căpătat un rol, în care e distribuită de unii bărbaţi care păstoresc vremelnic România: acela de mănuşă! Acel obiect pe care bărbaţii îl foloseau pentru a se provoca la duel! Ca şi bărbaţii de odinioară, bărbaţii politici de la putere se folosesc de "mănuşi" blonde, mai ales, pentru a păstra aparenţa de cavalerism. Ar fi păcat dacă aceste femei ar avea soarta mănuşilor, care plesneau, lovind obrajii adversarilor bărbaţi!

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Durere mare în tabăra Puterii."

Dragi colegi,

Nu aş fi vrut să iau cuvântul azi, însă situaţia politică actuală m-a determinat să o fac. Sunt, practic, stupefiat de faptul că distinşii colegi de la Putere s-au blocat practic pe tema "prăbuşirea lui Adrian Năstase"! Nu pot să cred că totul în această ţară, în prezent, se rezumă la răzbunări politice. Absolut totul nu are o logică! Nu poţi să îţi clădeşti o politică de guvernare numai cu gândul la răzbunări şi la scoaterea în evidenţă a unor aspecte negative relaţionate de un om politic, pentru a-ţi ascunde propria bârnă din ochiul tău.

Dragii mei colegi de la Putere, dacă ştiam că lucrurile se vor derula în această direcţie, vă sugeram, încă de la început, să introduceţi în platforma-program prioritatea legislativă de a-l arunca la coş pe marele om politic Adrian Năstase.

Nu vă este ruşine să vă bateţi joc de un popor care v-a dat girul şi v-a acordat toată încrederea pentru a-i conduce destinele? Mai puteţi să dormiţi noaptea, cu atâtea tertipuri negre pe care le scoateţi în faţă în fiecare zi? Mai aveţi curajul să apăreţi în faţa oamenilor şi să îi asiguraţi că tot ceea ce faceţi azi, toată tevatura asta, este numai pentru ei?

Eu sunt la primul mandat în Parlament şi am sperat că viaţa alături de dumneavoastră, domnii de la guvernare, nu este chiar atât de parşivă şi de rea, precum o puteam vedea la televizor. Acum pot spune că îmi este ruşine că am ajuns să împart băncile Parlamentului cu oameni fără scrupule, patetici, în adevăratul sens al cuvîntului, care încearcă să acopere interese obscure aruncând cu noroi în oamenii integri care au purtat numele României acolo unde nu ajunsese niciodată.

Dacă ar fi să reiau din cuvintele colegului Gabriel Zamfir, de la PNL, aş putea spune că electoratul nu v-a trimis aici să ne dispreţuiţi pe noi, ci voi înşivă să ajungeţi să vă dispreţuiţi pentru ceea ce aţi reuşit să deveniţi... oameni demni de milă!

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică: "Încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale".

Problematica noului proiect de lege privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale a creat aprinse dispute între sindicalişti şi Executiv, în special în privinţa nerecunoaşterii perioadei dinaintea apariţiei legii ca perioadă lucrată în condiţii speciale de muncă. Considerăm că nu este normal ca recunoaşterea existenţei acestor condiţii speciale în anumite locuri de muncă să fie făcută după apariţia legii, nu şi în perioada 2001-2006.

Recunoaşterea existenţei acestor condiţii în locuri de muncă expertizate conduce la ideea că includerea lor în cadrul prevederilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 19/2000 era imperios necesară. Faptul că aceste locuri de muncă au fost omise de către legiuitor nu poate fi imputat salariaţilor sau angajatorului.

Ulterior apariţiei Legii sitemului public de pensii, prin modificări ale prevederilor legale, au fost recunoscute ca stagii de cotizare perioade necontributive pentru anumite categorii de salariaţi. Categoria salariaţilor care au lucrat, conform prevederilor legale anterioare Legii nr. 19/2000, în grupa I de muncă a fost cea mai afectată de noile prevederi, vârsta de pensionare fiind majorată cu şapte ani. Condiţiile de pensionare pentru acest grup de salariaţi, prevăzute în proiectul de lege, nu sunt identice cu cele existente în legislaţia anterioară, stagiul de cotizare fiind majorat cu cinci ani.

Neacoperirea perioadei 2001-2006 pentru aceste locuri de muncă în condiţii speciale este de natură să creeze discrepanţe între salariaţii ale căror locuri de muncă au fost încadrate în condiţii speciale, prin Legea nr. 19/2000, şi salariaţii încadraţi în condiţii speciale de muncă, prin noul act normativ. De prevederile acestei legi ar beneficia, la nivel naţional, un număr de 70.000 de persoane, salariaţi în condiţii speciale de muncă.

La actualul proiect de lege, Consiliul Economic şi Social a avizat favorabil, dar cu unele modificări, la art. 3, astfel, perioadele de timp în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea la locurile de muncă nominalizate în anexele 1 şi 2 sunt stagii de cotizare în condiţii speciale, începând cu 1 aprilie 2001, iar începând cu 1 aprilie 2001 şi până la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, angajatorul nu datorează diferenţa de cotă de contribuţie de asigurări sociale. Dar aceste recomandări ale Consiliului Economic şi Social, care sunt corecte pentru salariaţii care au lucrat în condiţii speciale de muncă, ar trebui luate în considerare de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Declaraţie politică: "Manualul de educaţie civică"

Am spus mereu că misiunea socială a actorului este una cel puţin la fel de importantă ca aceea de ordin estetic şi mi-am croit cariera încercând să fac tot ceea ce este posibil pentru ca spectatorul meu să mă vadă şi să mă simtă alături de el, nu numai în sala de spectacol, ci pretutindeni, în parc, pe stradă, pe maidane, la metrou, adică acolo unde are cu adevărat nevoie de mine.

Am spus mereu că arta este chemată, alături de familie, învăţământ, religie, să răspundă unor deziderate clare ale societăţii româneşti, am spus-o fiindcă eu chiar cred şi chiar mă străduiesc să dovedesc acest lucru. Dar am răsfoit într-o zi cartea de "Educaţie civică" a fetiţei mele, care este elevă în clasa a treia. La lecţia "Familia", un desen m-a lăsat fără grai. O cameră igrasioasă, cu mobilier, covoare şi tablouri aflate într-un grav dezacord estetic, un televizor merge în gol, mama stă pe o canapea şi mângâie un pisoi, având o privire oarecum pierdută, tatăl citeşte extrem de încruntat un ziar, băiatul, cu căşti pe urechi, se joacă pe podea, sora lui, care stă cu spatele la toţi, mângâie nişte păpuşi. Nici unul din membrii acestei familii nu are vreo legătură cu ceilalţi, sunt singuri, înfiorători de singuri, izolaţi într-un dezinteres profund faţă de toţi şi de toate.

Acesta este un desen din cartea de "Educaţie civică", Editura ES Print 98, clasa a III-a.

Oare chiar facem educaţie? Asta este familia românească? Ce trebuie să înţeleagă copiii noştri?

Am spus că arta are un rol tot mai important şi, privind acest desen, am înţeles că trebuie să jucăm mai mult pentru copii, că trebuie să reiau, la teatrul pe care îl conduc, proiectul "Ora de cultură", că trebuie să nu mai aştept nimic de la ceilalţi, care, ca şi mine, actorul, au o misiune clară în ceea ce priveşte educaţia tinerei generaţii.

Mi-e teamă doar că singur nu voi izbuti decât să atrag atenţia că avem, într-adevăr, o imensă problemă, pe care o tratăm cu o spledidă superficialitate.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Am fost sesizat de un reprezentant al asociaţiilor de pensionari din judeţul Gorj, vicepreşedintele Consiliului Judeţean al Persoanelor Vârstnice din Gorj, domnul Ion Velcea, cu privire la prevederile Legii nr.565/2004 în sensul compensării în bani a tichetelor de călătorie neutilizate de către pensionari şi prevedrile OUG nr.71/2004, care prevede că începînd cu anul 2005, pensionarii care nu vor utiliza tichetele de călătorie pe calea ferată vor beneficia compenstor de alimente. Parlamentul României a hotărât prin Legea bugetului de stat pe anul 2006 că aceste facilităţi pentru pensionari nu se aplică.

Încă de la început trebuie să fac precizarea că aceste prevederi sunt dovada indubitabilă a ipocriziei şi lipsei de scrupule a Guvernului condus de Adrian Nastase, care a înţeles să-şi facă o imorală campanie electorală prin promovarea unor acte normative pentru care nu există sub nici o formă acoperire financiară.

Un alt exemplu elocvent a fost decizia adoptată în aceeaşi perioadă preelectorală prin care aceleiaşi categorii sociale, pensionarilor, i s-a acordat un nivel de compensare a medicamentelor care a dus la un dezechilibru financiar care a pus în pericol sistemul sanitar.

Guvernul PSD a pierdut alegerile, însă actualul Guvern, la preluarea poverii guvernării a preluat şi promisiunile otrăvite şi amăgitoare adresate pensionarilor. Am convingerea că în prezent nu există resursele financiare pentru acoperirea în bani a facilităţii de transport pentru pensionari. Avem însă obligaţia morală de a dezbate public acest lucru, de a inventaria toate alternativele şi posibilităţile existente, pentru a găsi soluţia adecvată acestor promisiuni ale PSD. În cazul în care se vor identifica resurse financiare, prezente sau viitoare, avem obligaţia să purtăm o discuţie tranşantă cu reprezentanţii acestor asociaţii care au drept misiune tocmai apărarea drepturilor lor prevăzute de lege.

În cazul în care prevederile legale respective sunt apreciate a fi excesive sau imposibil de pus în practică, ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei are obligaţia de a înştiinţa bărbăteşte populaţia vârstnică asupra acesui fapt şi să promoveze un act normativ de anulare a prevederilor cu caracter electoral.

Am convingerea că, în pofida situaţiei materiale grele, pensionarii României sunt capabili să aprecieze onestitatea actului de guvernare, chiar dacă ar prefera generozitatea acestuia.

Drept urmare, solicit ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, să dispună imediat o analiză a situaţiei şi, dupa o discuţie prealabilă cu ministrul de finanţe, să invite reprezentanţii Asociaţiilor de Pensionari la o discuţie prin care să se găsească o soluţie finală acestei promisiuni legale neonorate.

Totodată, propun colegilor din comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor să ia în dezbatere această problemă.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Ministerul Integrării Europene susţine realizarea proiectului "Europenizarea administraţiei publice. Impactul reformelor şi modele de analiză", propus de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, împreună cu Academia de Studii Economice şi de Institutul de Economie Mondială al Academiei Române.

Astfel, cred că este un pas important, având în vedere că obiectivele principale ale proiectului au în vedere abordarea complexă, interdisciplinară a europenizării administraţiei publice, cu accent pe recuperarea dimensiunii sociale a acestui proces. Realizarea unui asemenea proiect racordează cercetarea ştiintifică românească la una din direcţiile majore de cercetare în plan european, din domeniul social politic.

Scopul cercetării este de a fundamenta procesul de reformă a administraţiei publice.

Având în vedere că este necesară modernizarea administraţiei publice, că funcţionarul trebuie să renunţe la vechea mentalitate şi să înţeleagă că este plătit din buzunarul cetăţeanului şi, prin urmare, se află în slujba acestuia, cred că este de bun augur să fie susţinute toate iniţiativele care ar putea accelera procesul de reformă a administraţiei, întrucât România va fi stat membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, iar funcţionarul român va deveni funcţionar european.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică: "Comportamentul unui aşa-zis om politic".

O veche zicală românească spune că "Peştele de la cap se-mpute".

Putem să spunem că acest lucru este valabil, cu certitudine sau cu atât mai mult, în viaţa politică. La fel de adevărat este şi faptul că, cu cât urcarea pe scara ierarhică a vieţii politice este mai rapidă, ducând spre vârf, spre care tind foarte mulţi, la fel de rapidă şi în acelaşi timp periculoasă va fi şi coborârea.

În ultimii ani ai vieţii politice din ţara noastră, dominaţi - din păcate - de acelaşi Partid Social Democrat, am asistat la tot mai multe ridicări ale unor figuri ce şi-au găsit în cadrul acestui partid locuri din ce în ce mai călduţe şi din ce în ce mai înalte.

Lăsând la o parte orice urmă de prejudecată şi lipsiţi de cele mai elementare noţiuni legate de comportamentul unui politician sau de regulile ce trebuie respectate într-un joc politic, multe dintre aceste figuri au trecut într-un timp foarte scurt de la simple persoane, la cele mai concrete exemple de parveniţi, asemenea unui Dinu Păturică sau Stănică Raţiu.

Veţi fi de acord cu mine, atunci când voi spune că acest lucru nu se putea petrece într-un timp atât de scurt fără acceptul tacit al altora, asemenea lor, ajunşi poate nu datorită unor întâmplări, ci mai degrabă datorită unor circumstanţe bine puse la cale, în funcţiile înalte din sfera conducerii acestei ţări. Sunt lucruri care nu ne fac deloc cinste şi care, atunci când ni se pun în faţă, de către reprezentanţi ai altor puteri politice, cu tradiţii extrem de bine clădite într-ale democraţiei, ne fac să ne plecăm capetele.

Mă-ntreb, însă, cum vom putea să-i denumim pe cei care au permis ridicarea de jos a acestor Dinu Păturică sau Stănică Raţiu? Eu, recunosc, nu am găsit încă noţiunea potrivită pentru a-i defini, dar pot să afirm un lucru de care sunt absolut sigur: aceştia sunt cu mult mai vinovaţi, mult mai periculoşi, prin simplul fapt că au permis creşterea acestor parveniţi.

Se mai spune, de asemenea, şi este atât de mult adevăr în această afirmaţie, că dacă vrei să distrugi o armată, fie ea extrem de numeroasă, trebuie să-i distrugi liderul, generalul, cel care e creierul acelei armate. În acel moment vei fi învingător, şi numărul ridicat al armatei nu trebuie să te mai îngrijoreze.

Aceste exemple pe care le-am adus în faţa dumneavoastră pot fi foarte bine transpuse în ceea ce s-a întâmplat în anii scurşi după '89, când partidul unic, ce s-a vrut mereu la guvernare, a permis să crească la sânul lui din ce în ce mai multe buruieni. Aceste parabole la care m-am referit se transpun foarte bine în prezent, în aceste zile, când justiţia a luat frâiele în mână şi a început lupta împotriva corupţiei, care a luat o atât de mare amploare sub guvernarea P.S.D.-ului.

Şi după cum era firesc să se înceapă, s-a început cu peştele cel mare, sau mai bine zis cu liderul, care-i acoperă atât de bine pe alţi specialişti în ale corupţiei. S-a început, astfel, cu domnul Adrian Năstase, fost prim-ministru, fost preşedinte al Partidului Social Democrat, dar încă preşedinte al Camerei inferioare din cadrul parlamentului unei ţări.

Deşi în prezent, domnul Adrian Năstase, dacă tot afirmă în stânga şi-n dreapta că nu este decât victima unui plan politic, ar trebui să şi dovedească cât este de neprihănit, el nu face altceva decât să-şi cheme în ajutor "locotenenţii" care-i datorează atât de multe şi care e timpul să-şi dovedească acum recunoştinţa, ascunzându-se în acest fel în spatele unui zid plin de igrasie, de mucegai.

În orice ţară, europeană sau nu, în care democraţia este bine împământenită, să zic aşa, respectată şi înţeleasă în adevăratul ei sens, un demnitar asupra căruia s-ar fi început procedura de urmărire penală şi-ar fi depus imediat demisia din funcţiile pe care le-ar fi deţinut.

Ne putem uita în urmă, şi fără să nominalizez o anumită persoană, cunoaştem exemple de mari nume politice ce s-au retras din funcţiile publice pentru lucruri mult mai minore.

În momentul în care s-a aflat că soţia unui anumit lider european a beneficiat de servicii, datorită funcţiei deţinute de soţul în cauză, a urmat imediat demisia şi compromiterea acelei persoane.

Nu este cazul domnului Adrian Năstase, care a făcut şi dânsul un mare gest: s-a autosuspendat din funcţia de preşedinte executiv al partidului sub care a crescut, cu toate că persoane importante ale diplomaţiei europene salută demersurile declanşate de actualul guvern în lupta împotriva corupţiei.

Pot să-i amintesc aici pe Markus Merkel, adjunctul purtătorului de cuvânt pe politică externă din Bundestag, pe Bernard Bat, ministrul de externe olandez, sau pe ambasadorul Olandei la Bucureşti, domnul Jaap L.Werner.

Nu cred că domnul Adrian Năstase mai poate folosi cuvântul credibilitate, nu cred că mai poate avea pretenţia de a-şi dovedi nevinovăţia, din moment ce face tot ce-i stă în putinţă pentru a împiedica demersurile declanşate de Ministerul de Justiţie sau DNA împotriva sa.

Ştim foarte bine şi trecutul dânsului dinaintea Revoluţiei din '89 - când a fost crescut în umbra regimului comunist şi al soţilor Ceauşescu, prin ţări europene, prin care şi-a dovedit devotamentul faţă de aceştia, pentru ca după evenimentele din '89 să-l regăsim în cele mai înalte funcţii de conducere ale ţării.

Imaginea pe care el şi-a creat-o, atât pe plan intern, dar şi extern, nu este alta decât cea de apărător al corupţiei, de ocrotitor la sân al corupţiei, de prieten al baronilor locali şi cel care-i ţine pe aceştia în fruntea organizaţiilor judeţene P.S.D. Putem să amintim aici nume mari, dar sunt sigur că le cunoaşteţi deja şi nu mai are rost să-i amintesc.

Când preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului este cercetat pentru corupţie, cum mai poate ridica capul o astfel de persoană în faţa unor deputaţi, senatori sau miniştri, dar mai ales a cetăţeanului simplu?

Venim, însă, în faţa cetăţeanului cu întrebări de genul: "Nu mă cunoaşteţi dumneavoastră? Vă răspund că nu, domnule Adrian Năstase. Oamenii nu vă cunosc defel, deşi au trecut 16 ani de aşa-zisă democraţie. Abia acum încep să cunoască adevărata faţă a lui Adrian Năstase.

Un respectat ziarist se întreba zilele trecute dacă Adrian Năstase mai are vreo şansă la reabilitare. Eu cred că şansa a trecut de mult pe lângă el, iar acum degeaba mai aleargă după ea.

Capul a început deja să pută.

Domnul Viorel Pupeză:

Declaraţie politică: "Traian Băsescu - terminator mioritic".

În mintea celor mai mulţi români, numele preşedintelui Traian Băsescu rămâne legat de trei scandaluri: "Flota" (39,5%), casa din strada Mihăileanu (15%) şi demisia Elenei Udrea (12%). Sunt rezultatele studiului realizat de "Grupul de Studii Sociale 2000". Nimic surprinzător, pentru că românii nu au avut parte decât de păcăleli, genul preşedintelui în funcţie, care se lasă antrenat în guerille mărunte, inconştiente, în populisme de genul aruncat sticla de şampanie în popor şi hei-rup-uri pe la podul de la Mărăcineni sau, mai nou, pe Valea Oltului.

Ce se întâmplă astăzi în România se numeşte dezastru. Iar preşedintele Traian Băsescu păstoreşte acum ruinele din spaţiul carpato-danubiano-pontic ... Actuala Putere şi, implicit, preşedintele Traian Băsescu este un adevărat Terminator al vieţii românilor. Pe lângă dezastrul ce risipeşte munca şi chiar "viaţa" unor sărmani ţărani, pe lângă haosul din agricultură, sănătate, învăţământ, fiscalitate, justiţie, şi lista ar mai putea continua, mai există şi un alt fel de "dezastru", cel politic.

Preşedintele tuturor democraţilor, pentru că nu putem spune că este, după cum se comportă, al tuturor românilor, alimentează scandaluri între Palate, între Putere şi Opoziţie. Dimpotrivă, a respins orice dialog cu Opoziţia, rămânând starostele Alianţei "Departe de Adevăr", şi refuzând să devină un preşedinte pentru toţi, deasupra doctrinelor politice. El vrea să termine şi ultima fărâmă a statului de drept, alimentând cancanuri în justiţie, sub pretextul luptei împotriva corupţiei.

Imixtiunea Palatului Cotroceni în actele de justiţie distruge democraţia şi, în plus, termină şi un mediu de afaceri ocolit de investitorii străini. Pe cei pe care-i mai avem, îi ducem şi în procese, tocmai în capătul axei lui Băsescu, la Washington.

Democraţii, la comanda preşedintelui Băsescu, au sunat goarna înfiinţării unui mare partid prezidenţial. Viitorul Partid Popular se va sprijini pe imaginea aceluiaşi Traian Băsescu.

Până la cooptarea altor formaţiuni, cu doctrine apropiate, ei se luptă să atragă parlamentari, primari, consilieri judeţeni şi locali, dar şi colegi liberali nemulţumiţi. Un astfel de amalgam, numit partid popular, este continuatorul gândirii băsesciene.

Toate intervenţiile sale de până acum au fost dure, debalansate, autoritare, nu rareori batjocoritoare. După ce a criticat actualul Guvern, la moment de bilanţ, preşedintele ne spune că şi el este artizanul reformei - păguboase, spunem noi - exact ca "musca la arat".

Când să iasă românii în stradă pentru abonamentul la gaze, sunt aduşi acasă şi ostatecii, şi toată lumea se uită la ei şi la salvatorul Băsescu, şi uită de toate grijile şi facturile. Băsescu nu a gestionat criza, dar aparenţa că se implică a rupt gura flămândă a târgului.

Ce fel de actor este el? Oricum, nu unul al strategiei, ci al tacticii. El aleargă după chestiuni mediatice mărunte, în detrimentul acţiunii. Finalmente, pentru că nu ţine de foame şi nici de cald, imaginea lui va deveni păguboasă. Băsescu este văzut peste tot, până şi la meciurile de fotbal, handbal sau hochei, la reconstrucţia podurilor, la căpătâiul greviştilor foamei, oriunde fierbe ceva. Acum este aplaudat de public, dar va fi taxat, în curând, tocmai ca un vânător de aplauze şi de imagine.

Totuşi, Băsescu nu are obiective politice naţionale pe care să le promoveze cu popularitatea sa. El încă mai improvizează, inacceptabil pentru un şef de stat, iar de dragul imaginii personale, transformă imprevizibilul şi instabilitatea în instrumente ale guvernării.

O astfel de manieră de a face politică a fost lăsată moştenire şi unor discipoli cu rezonanţă. Elenele din viaţa lui Băsescu, democratele - Udrea şi mezina familiei, au preluat deja câte ceva din obiceiurile preşedintelui, făcându-şi imagine fie prin anunţuri subtile care să-i distrugă pe liberali, fie prin videoclipuri, unde imaginea de "Terminator" sugerează cel mai bine că "Mi s-a pus pata pe tine!".

Domnul Ion Luchian:

În ultima perioadă s-a discutat tot mai mult despre activitatea pe care o desfăşoară astăzi serviciile secrete, precum şi de rolul pe care ar trebui acestea să îl joace în societatea românească a secolului XXI.

Această dezbatere a pornit şi de la pachetul de legi privind siguranţa naţională, trimis recent de către preşedintele Traian Băsescu la comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Din păcate, aceste legi propuse nu fac decât să ducă la extinderea competenţelor serviciilor secrete şi la restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români.

Astfel, aceste legi conferă multe drepturi şi o imunitate lărgită agenţilor serviciilor de informaţii din România, şi în special celor ai SRI.

Agenţii SRI capătă, prin aceste legi, dreptul de a administra probe în vederea declanşării urmăririi penale, în cazul unor infracţiuni care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale, primesc dreptul de a constata flagrante şi de a-i prinde pe făptaşi, în cazul unor acte de pregătire sau săvârşire a unor atentate sau acte de terorism, dar şi în cazul unor infracţiuni de corupţie.

Mai mult, încă, în privinţa interceptării telefoanelor - în materie de siguranţă naţională - SRI doreşte ca acest lucru să se facă cu mandat doar de la procurori, şi nu de la judecători, cum prevede actualul Cod de procedură penală.

Astfel, într-un document postat zilele trecute pe pagina de internet a SRI, se încearcă să se demonstreze că trebuie tratate diferit chestiunile care ţin de desfăşurarea instrucţiei penale de cele care privesc apărarea naţională. Astfel, interceptările telefonice, în cazul primelor, ar trebui făcute cu mandat de la judecător, iar celelalte - cu mandat de la procuror, şi asta pentru că, se arată în respectivul document, judecătorii nu deţin certificate de securitate (ORNISS), şi nu au competenţa de a manevra documente clasificate.

Or, toate aceste lucruri expuse mai sus sunt, în opinia mea, inacceptabile pentru un stat civilizat, care aspiră la integrarea europeană, aflat la începutul secolului XXI, şi nu în plină epocă stalinistă.

În ciuda retoricii referitoare la necesitatea sporirii securităţii, pe fondul luptei împotriva terorismului, este totuşi de neînţeles pentru mine această dorinţă excesivă pe care o manifestă unii, de lărgire a atribuţiilor serviciilor secrete, în condiţiile în care România nu se află în război cu nimeni, decât poate cu ea însăşi.

Eu cred că, la doar 16 ani de la ieşirea dintr-un regim totalitar, în care Securitatea era atotputernică şi controla aproape toate aspectele vieţii noastre, nu întărirea serviciilor secrete ar trebui să ne preocupe, ci - dimpotrivă - ar trebui să fim preocupaţi în primul rând de consolidarea instituţiilor esenţiale ale democraţiei, de sporirea şi respectarea în cea mai mare măsură a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

De o educaţie în spiritul respectării libertăţii şi drepturilor omului are nevoie România acum, şi nu de căutarea feluritelor mijloace de limitare a acestei libertăţi, indiferent de motivul care animă aceste limitări, cum ar fi lupta anticorupţie sau antiterorism.

Căci, aşa cum bine remarca unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului trecut, "în fiecare moment se vor putea promite avantaje concrete şi palpabile de pe urma reducerii libertăţii, în timp ce beneficiile astfel sacrificate vor fi întotdeauna necunoscute şi nesigure".

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică: "Moştenirea lăsată naţiunii române de către Emanuil Gojdu".

Ne aflăm în aceste zile puşi în situaţia de a lua o decizie, de a hotărî soarta unei fundaţii care a făcut, de-a lungul timpului, nenumărate lucruri beneficie pentru intelectualitatea română.

Mă refer astăzi la fundaţia creată de un român în sprijinul românilor, iar, astăzi, nouă, românilor, ni se cere să ne lepădăm de tot ceea ce Emanuil Gojdu a creat pentru noi, românii.

Din dorinţa de a se evita posibile viitoare sau eventuale conflicte româno-maghiare, România este pe punctul de a da înapoi, încă o dată, trecând peste dorinţele marelui Emanuil Gojdu, dorinţe lăsate prin testament, şi care acum se doreşte a fi anulate.

Celor care poate nu cunosc activitatea sau viaţa lui Emanuil Gojdu, aş dori să le spun câteva cuvinte, pentru a înţelege mai bine ceea ce el ne-a lăsat nouă, românilor, moştenire.

Emanuil Gojdu, român stabilit în Ungaria, dar care nu şi-a uitat originile, s-a afirmat aici ca unul dintre cei mai buni avocaţi din Pesta, devenind o autoritate juridică foarte respectată şi căutată în Ungaria. Treptat, îmbrăţişează şi cariera politică, devenind unul dintre semnatarii Programului Politic de la Pesta, al Revoluţiei din 1848, în care se stipula necesitatea folosirii neîngrădite a limbii române în şcoli.

Devine, în acest timp, un promotor consecvent al intereselor româneşti. În calitate de deputat de Tinca-Bihor, a susţinut în Parlamentul de la Budapesta recunoaşterea drepturilor comunităţii româneşti, în special cu privire la învăţământul în limba română. Acelaşi Parlament de la Budapesta salută acum, cu mult entuziasm, votând, aproape în unanimitate, acest tratat româno-maghiar prin care practic noi românii renunţăm, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, la o bogăţie moştenită prin voinţa lui Emanuil Gojdu, şi facem părţii maghiare un cadou nesperat de aceasta.

Revin, însă, la Emanuil Gojdu, care - cu literă de moarte - lasă averea sa în administrarea unei fundaţii ce-i va purta numele. Aceasta a funcţionat efectiv între 1870 şi 1917. Insist asupra faptului că, în testamentul său, redactat în anul 1869, Emanuil Gojdu a "lăsat moştenire averea sa naţiunii române din Transilvania şi Ungaria", acordând burse române pentru tinerii români.

Până în prezent, bursierii Gojdu au beneficiat de studii în prestigioase universităţi europene din Berlin, Graz, Heidellberg, Innsbruck, Munchen, Budapesta, Lausanne, Lemberg, Paris, Tubingen, Schemnitz, Cernăuţi sau Cluj.

Mai vreau să amintesc şi câteva nume de personalităţi române care au beneficiat de bursele fundaţiei, unele dintre acestea chiar găsindu-şi găzduire în imobilele Fundaţiei, pe parcursul studiilor: Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Traian Vuia sau Victor Babeş. Acum, prin acest tratat al domnului ministru Mihai Răzvan Ungureanu, faţă de care îmi exprim toată stima şi consideraţia, renunţăm la această moştenire, facem Guvernului maghiar un cadou extraordinar, cadou care însă ne-a fost lăsat nouă, dar pe care nu ştim să-l apreciem şi să ne bucurăm de el.

Aflate în centrul Bucureştiului, imobilele Fundaţiei Gojdu, reprezentate de un complex de opt corpuri de clădire, sunt evaluate astăzi la suma de 12 milioane de dolari, doamnelor şi domnilor.

Un alt fapt pe care doresc să-l prezint în faţa dumneavoastră, fapt ce reiese din documentele fundaţiei, se referă la numărul de burse acordate până acum graţie lui Emanuil Gojdu: 1492 de burse şi 358 de ajutoare acordate între 1871-1900, iar între 1901-1919 - 2.134 de burse şi 595 de ajutoare.

Astfel, Fundaţia Gojdu a format peste 1.000 dintre intelectualii români din perioada 1871 - 1918. Specific faptul că o parte dintre burse au fost acordate pentru învăţământul universitar, o parte pentru cel preuniversitar.

Nu pot să trec peste un alt lucru deosebit de important, pe care cred că ar trebui să-l ia în considerare cu toţii: Fundaţia instituită sub numele lui Emanuil Gojdu este una de natură privată, asupra căreia nici o altă autoritate, fie chiar statală, nu poate interveni, nu o poate anula din punct de vedere juridic şi nu poate dispune în vreun fel de Patrimoniul lăsat naţiunii române de proprietarul acestuia.

Salut, în acest moment, votul colegilor mei parlamentari, vot prin care au hotărât remiterea Ordonanţei privind Acordul româno-ungar de utilizare la Budapesta a Fundaţiei publice Gojdu.

Prin acest acord bilateral, semnat de ministrul de externe, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, la 20 octombrie 2005, se prevede înfiinţarea unei Fundaţii Gojdu ungaro-române, supusă legilor maghiare, care să achiziţioneze câteva încăperi în complexul de clădiri Gojdu din Budapesta.

Semnăm, însă, acest tratat, fără a lua în considerare nici vocea Bisericii Ortodoxe Române, nici pe cea a Academiei Române, care îşi exprimă nemulţumirea faţă de acest act de cedare al Guvernului României în problema Gojdu.

Acest tratat nu face altceva decât să înfiinţeze o nouă fundaţie ungaro-română, prin care orice pretenţii ale românilor ortodocşi din Ardeal, faţă de bunurile Fundaţiei Gojdu, sunt anulate pentru totdeauna.

Cred că esenţa acestei probleme poate fi exprimată într-o propoziţie cât se poate de simplistă şi clară: România renunţă la revendicarea bunurilor materiale ce aparţin acestei fundaţii.

Nu pot decât să salut, încă o dată, avizul negativ dat de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, pronunţat pe 21 februarie. Consider că problema Fundaţiei Gojdu se impune şi merită a fi rediscutată şi reanalizată, cu atât mai mult cu cât am reuşit să trecem peste campaniile de dezinformare asupra unei probleme foarte importante pentru noi, toţi românii, dar cu precădere a acelora dintre români care se vor putea bucura de bursele fundaţiei.

Această problemă este una care implică, aşa după cum spuneau înalţii ierarhi ai ortodoxiei române "nu doar materialitatea unei moşteniri fabuloase, ci şi demnitatea noastră naţională".

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

În data de 17 februarie 2006, Catedrala "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" din Satu Mare a redevenit greco-catolică. Executorul judecătoresc s-a deplasat la sfântul lăcaş pentru a executa decizia Curţii de Apel Oradea exact la ora 6,30, moment ales intenţionat şi care nu a fost făcut public, pentru a se evita prezenţa masivă a credincioşilor în jurul lăcaşului, care ar fi putut ajunge la violenţă.

Decizia Curţii de Apel Oradea a dat drept câştig de cauză greco-catolicilor, iar parohiile ortodoxe "Satu Mare II" şi "Sfinţii Arhangheli" au fost evacuate.

Redau mai jos poziţia Protopopului ortodox Satu Mare: "Noi, Protopopiatul Ortodox Satu Mare, am luat act cu indignare şi cu stupoare de executarea ilegală pe care a dus-o la îndeplinire executorul judecătoresc. Cu sprijinul organelor de ordine şi al autorităţilor locale au reuşit scoaterea în stradă a 4000 de credincioşi ortodocşi, foşti greco-catolici sau urmaşi ai celor care au construit această biserică, şi să o atribuie unui număr infim de mic de catolici de rit bizantin. Este regretabil ca un sfânt lăcaş construit de credincioşi şi care, implicit, le aparţine în totalitate, să fie confiscat prin terpituri avocăţeşti, mai mult ilegale decât legale, celor care au oferit şi ultimul bănuţ pentru înfrumuseţarea ei şi nu au aşteptat nimic de la Roma sau din altă parte. Facem apel la autorităţile locale şi centrale să ia atitudine şi să intervină pentru soluţionarea pe cale paşnică a acestui conflict.

Dreptul de crede, de a se ruga, de a moşteni şi păstra cele ce le-ai primit de la părinţi este unul singur".

În această situaţie se află credincioşii de la Biserica "Sfinţii Arhangheli", foşti greco-catolici, astăzi ortodocşi.

Duminica de 5 februarie am participat personal la slujba oficiată de preoţii ortodocşi evacuaţi, slujbă ţinută într-un cort. Ploaia curgea şi se prelingea şi prin pânza de cort. Ridicând ochii din pământ, am fost atentă asupra credincioşilor prezenţi. Erau aceleaşi persoane care participau la slujbe şi în Sfântul Lăcaş din care am fost evacuaţi.

Dacă preoţii greco-catolici în cauză speră să crească numărul credincioşilor prin atragerea ortodocşilor care se rugau adineauri în această biserică, se înşeală amarnic. Poate vor exista credincioşi, dar în mică măsură, care nu vor renunţa la cultul ortodox. Mulţi ca mine au fost botezaţi, cununaţi, şi-au botezat copii conform cultului ortodox. De ce să renunţăm tocmai acum? Dacă nu există altă rezolvare, solicităm autorităţilor locale punerea la dispoziţie a unui spaţiu iar autorităţilor centrale ajutor pentru construirea unei noi catedrale, pentru ca nu noi, aceşti credincioşi, să suportăm situaţia de fapt, dar este bine a se ţine cont de această problemă şi pentru a se depăşi declanşarea unor conflicte între cele două culte, această situaţie constituind un caz care se va declanşa în mai multe zone din ţară, cu efecte asupra unei sfere a populaţiei acestei ţări.

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declaraţia politică de astăzi "Ofensivă, şantaj şi manifestări publice anticonstituţionale", prin care încercăm să atragem atenţia Guvernului asupra unor realităţi de mai multă vreme ocolite sau ignorate.

Demersurile ONG-ului adus în viaţa politică şi la guvernare sub denumirea de UDMR au, chiar de la începutul anului 2006, exagerate insistenţe, un front mai larg la solicitări, şantaje şi ameninţări.

La Cluj-Napoca, Comitetul de Iniţiativă Bolyai cere scindarea Universităţii "Babeş-Bolyai", inclusiv în scrisoarea adresată domnului prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu şi domnului preşedinte Traian Băsescu. Este mai mult decât supărătoare concluzia din această scrisoare potrivit căreia, "în cei 15 ani ce au trecut de la Revoluţie, nu s-a făcut nimic pentru realizarea egalităţii de şanse în învăţământul superior, în pofida faptului că, de-a lungul acestui deceniu şi jumătate, structura actuală s-a dovedit total nepotrivită pentru pregătirea tineretului maghiar din România". Această concluzie nu reflectă cu nimic realităţile şi ignoră, cu bună ştiinţă, convingerile conducerii Universităţii - Senat, Consiliul de Administraţie etc. Astăzi, Universitatea "Babeş-Bolyai" are 19 facultăţi cu predare în limba română, 16 facultăţi cu predate în limba maghiară, cu peste 50 de specializări, şi 10 facultăţi cu predare în limba germană. Tensiunile au escaladat până când l-au determinat pe rectorul Universităţii, prof. univ.dr. Nicolae Bocşan, să declare cu mâhnire şi îngrijorare: "Noi am făcut cel mai mult pentru învăţământul superior maghiar, noi suntem puşi la zid."

La Bucureşti, domnul vicepremier Marko Bela, preşedintele UDMR, cere Alianţei D.A. să susţină şi să voteze Legea minorităţilor; poate genera enclavizarea ţării.

În Ardeal, în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş se pregătesc manifestări pentru ziua de 15 martie, cu mii de fluturaşi şi cu promovarea unor programe de autoguvernare, manifestări în care se va declara autonomia Ţinutului Secuiesc.

Recent, liderul UDMR Gyorgy Funda a declarat, cu mare seninătate în Comisia Europei, că domnia sa nu îi reprezintă pe români, ci pe maghiari.

Moştenirea Gojdu, cu mare importanţă pentru pregătirea tinerilor români fără posibilităţi materiale, în şcoli şi universităţi din ţară şi străinătate, deşi are caracter privat, este pe cale de a fi cedată Ungariei.

Evoluţia acestor evenimente se amplifică tocmai în perioada când urmează să se prezinte raportul de ţară privind integrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. Astfel de presiuni, demersuri şi manifestări ale liderilor UDMR reprezintă şi acte de şantaj şi ameninţare.

Menţionăm că, în judeţul Suceava nu avem etnici maghiari decât în foarte mică măsură, dar sunt, totuşi, prezente şi active toate structurile de conducere ale UDMR.

Noi avem doar o singură întrebare pentru Guvernul Călin Popescu Tăriceanu, fundamentală în privinţa interesului naţional: este, oare, guvernată, în acest moment, România, ţară cu o îndelungată şi bogată istorie, cu atâtea probleme şi speranţe şi aflată acum în pragul integrării?

Dacă este, atunci se impune constituirea unei comisii guvernamentale, incluzând sociologi, oameni politici şi din administraţie, care să analizeze, la faţa locului, realităţile populaţiei maghiare şi ale românilor din Ardeal.

În temeiul acestor realităţi să fie concepută şi promovată politica în relaţiile cu UDMR, organizaţie nonguvernamentală aflată la guvernare.

Domnul Marin Diaconescu:

Declaraţie politică intitulată: "România, pe linie moartă".

Weekend-ul acesta aţi avut deosebita plăcere de a intra în casa deputatului Adrian Năstase. După mai bine de două luni de profundă dorinţă de înfundare a acestui mare om politic, dragii noştri colegi de la Putere au blamat invitaţia adresată ziariştilor de domnul Adrian Năstase, pe motiv că acesta s-a dat în spectacol faţă de întreaga România prin gestul său.

Domnul ministru Eugen Nicolăescu a criticat vehement dorinţa domnului deputat Adrian Năstase de a arăta ţării întregi că nu are nimic de ascuns. Cum este posibil să dezaprobi un asemenea gest, conturat de cele mai bune intenţii? Dacă nu invita presa, însemna că are ceva de ascuns, dacă a invitat presa, tot nu a făcut bine. Cu siguranţă că domnul ministru Eugen Nicolăescu suferă de o criză de personalitate ori de câte ori vine în discuţie numele unui membru PSD.

De aproape un an şi jumătate, pe buzele domnilor de la Putere stă numele domnului Adrian Năstase, precum şi cel al membrilor care formează staff-ul PSD.

Putem observa cu ochiul liber că domnul Adrian Năstase s-a transformat în coşmarul actualei guvernări. Cred că nu mai puteţi să dormiţi noaptea, dragi colegi de la Putere, cu gândul la prăbuşirea lui Adrian Năstase. După cum arată lucrurile, dumnealui s-a convertit în ghimpele în coasta Alianţei.

Nu aveţi mândria de a accepta că sunteţi inferiori omului politic pe care încercaţi să îl doborâţi. Ştim cu toţii că "vulpea, când nu ajunge la struguri, spune că sunt acri." Păcat că recurgeţi la astfel de tertipuri pentru a salva Raportul de ţară care bate la uşă şi care transmite semnale negative.

Aruncaţi cu noroi într-un om politic marcant de o rară diplomaţie, în loc să încercaţi să-i urmaţi exemplul şi să fiţi oameni, dincolo de toate. Ar fi o greşeală să pretindem corectitudine şi diplomaţie din partea unor oameni care nu au avut niciodată tangenţe cu aceste calităţi.

Îmi pare rău, distinşi colegi, dar faptele vorbesc de la sine.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Eterna şi fascinanta România" sau "Brusca şi violenta iluminare în recunoaşterea valorilor până nu demult necunoscute".

Cititorul care, după parcurgerea titlului, va avea răbdarea să parcurgă şi substanţa articolului, va putea, probabil, să se regăsească în "tiparul" comportamental pe care-l voi invoca. Este vorba de un amalgam de normal şi mai puţin normal, de un comportament mai degrabă păgubos decât profitabil.

Încep prin a remarca şapte situaţii "comune" în spaţiul politic mioritic:

1. Validarea unei "teze" are ca argument identitatea autorului, iar nu analiza fundamentelor tezei.
2. O dată cu câştigarea unei funcţii de putere, IQ-ul (coeficientul de inteligenţă) al persoanei cunoaşte, ca prin minune, o creştere spontană.
3. De "minunea" descrisă la punctul anterior beneficiază şi membrii de familie şi prietenii apropiaţi.
4. "Cinstea" unui om depinde de ce parte a "baricadei" se află, mai mult decât de actele sau faptele, cinstite sau necinstite, pe care le-a înfăptuit.
5. Regulile au ca unic scop crearea unui fundament pentru a putea explica, atunci când este cazul, celor "conduşi" de ce nu se poate ceea ce ei vor şi nicidecum de a stabili norme obligatorii, inclusiv pentru cei care conduc.
6. Tentaţia depăşirii atribuţiilor, atât de vizibilă şi răspândită, are ca resort banala sete de putere a celor care trăiesc cu iluzia rolului mesianic care le-a fost rezervat de istorie.
7. Din lupta care se dă între "forţa raţiunii" şi "raţiunea forţei", pierde cetăţeanul spectator, protagoniştii având permanent soluţia "schimbării tricourilor" (adică înregimentării în "echipa" câştigătoare).

Cele mai sus expuse, observate de-a lungul anilor, nu vreau să fie interpretate ca o acuză adusă cuiva sau că nominalizându-le o fac pentru a incrimina pe cineva anume. Departe de mine intenţia de a fi judecător! Sunt conştient că nu-mi pot aroga un drept pe care nu-l am, cu atât mai mult cu cât nici nu-l doresc. Cu toate acestea, simt nevoia de a comunica ceea ce observ că nu funcţionează bine şi trăiesc cu speranţa că, odată puse sub lumina reflectorului, aceste disfuncţionalităţi vor deveni "problema" fiecăruia şi-a tuturor, în egală măsură.

Răbdătorul cititor, ajuns cu lectura în acest punct, poate să se întrebe: dacă nu ai a aduce reproşuri şi nu vrei să judeci, atunci la ce bun să aduci în discuţie toate aceste comportamente, în fond, condamnabile? Încercând să nu-l dezamăgesc, voi spune că motivul neliniştilor sale nu este justificat. Şi nu este justificat fie doar pentru simplul fapt că nu eu trebuie să judec, să dau sentinţe. De judecat, dat sentinţe şi sancţiuni o va face cititorul, în calitatea lui de alegător, capabil să-i trimită la putere pe cei pe care-i consideră că-l reprezintă cel mai bine, pe cei pe care-i percepe ca fiind ataşaţi "binelui public" cu care se identifică el. Căci, odată şi odată, va trebui să învăţăm să preţuim istoria indivizilor, urmele pe care aceştia le lasă în urma lor de-a lungul timpului. Va trebui să învăţăm, atunci când ne încredinţăm viitorul în mâna altora şi delegăm competenţe, s-o facem în baza unor argumente susţinute de fapte. Nu de alta, dar eu chiar cred că:

Istoria trebuie să conteze! Pe oricine, faptele şi actele politice iniţiate şi asumate îl pot caracteriza suficient de exact.

Orice proiect este un continuum, un proces în derulare, susceptibil de a fi perfecţionat, actualizat, reorientat, adaptat etc. dar care poate fi şi identificat şi, mai mult, caracterizat a fi (sau nu) coerent, generos şi, nu în ultimul rând, util.

Depinde de fiecare, de puterea şi angajamentul fiecăruia, ca un proiect să poată fi transformat în realitate.

Din păcate, am uitat noi, cetăţenii români, că stă în puterea fiecăruia dintre noi să ne asumăm responsabilităţile în mod serios şi onest: oamenii politici - în acţiunile politice, cetăţenii alegători - în momentul alegerii, apoi în permanenta presiune pusă pe cei care au câştigat, pentru a-i determina să-şi focalizeze efortul pentru îndeplinirea programului în baza căruia au obţinut votul şi mandatul. Banal de simplu, dar cât de greu de îndeplinit!

Le va fi uşor unora să supravieţuiască politic, înscriindu-se în linia de comportament descrisă în cele şapte puncte expuse mai sus, dacă nimeni nu se oboseşte să-i analizeze şi să-i sancţioneze. Încă ne este greu să facem ceea ce trebuie, cu toate că ştim exact ce ar trebui făcut.

Acest paradox nu face decât să îmbogăţească zestrea "eternei şi fascinantei Românii"!

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Mergând prin ţară, prin marile oraşe, nu poţi să nu observi că nimic din arhitectura construcţiilor ce te înconjoară nu-ţi atrage atenţia, că frumuseţea de altă dată, ce reprezenta amprenta arhitectului, a fost înlocuită cu standardizarea ternă a comunismului egalizator, începând cu stilul şi terminând cu cenuşiul tencuielii, în cele mai multe cazuri, cojită de intemperii.

Plictiseală.

Monotonie.

Am observat că inclusiv noile construcţii, parcă de teamă să nu iasă în evidentă, pentru a-şi ascunde frumuseţea, adoptă aceeaşi culoare cenuşie, mascând eventualele individualităţi de concepţie sub aceeaşi culoare cu suratele standardizate.

De parcă plumbul din tencuiala pereţilor s-a scurs vreme de 50 de ani în sufletul oamenilor, suntem toţi roboţi care se ascund sub aceeaşi posibilitate de exprimare, scandalul, bârfa politică, loviturile de scaun justificate cu aceleaşi mascote: corectitudine, imparţialitate, înscriere în politica partidului.

În care politică?

Nu se spune niciodată, pentru că nu există.

Există în schimb o confuzie doctrinară determinată de lipsa unor valori, de lipsa unor principii asimilate de un anume partid sau de altul, situaţie care generează promovarea nonvalorică a liderilor de opinie, ca fiind acei oameni care se fac remarcaţi din cu totul alte motive decât cele care, în mod normal, ar trebui să reprezinte baza unei creşteri sănătoase pentru liderii prezentului. Situaţia este reflectată în confuzia electoratului, care, prin comparaţie cu cel interbelic, de-abia mai poate înscrie un partid în dreapta sau stânga. Ce te faci însă dacă un partid işi spune de stânga dar preia principiile dreptei, aşa cum se întamplă în ziua de azi, sau poate invers?

Azi, când din cenuşa doctrinară a unei ţări cu o bogată istorie mai sunt câteva formaţiuni care reprezintă acele puncte de culoare şi personalitate exprimată prin principii şi reguli clare, trecem prin pericolul unei asimilări a acestora în amalgamul monoton al cotidianei lupte pentru ciolan, al murdăriei politice, al reclamelor cu "10% incluşi".

Câtă vreme acestea vor exista, istoria României frumoase şi bogate încă nu s-a pierdut, şi reprezintă o sperantă. Să avem grijă să nu dispară, să avem grijă să reprezinte pentru electorat un far ce sa îi lumineze calea, să repezinte acele construcţii care nu au uitat să se construiască şi să se exprime.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Amatorism sau interes?

Guvernul României este din nou atras într-o capcană fără ieşire. Îşi propune, caz fără precedent, printr-un Acord să substituie substanţa unui Testament. Sacrificii pe altarul prihănit al politicii s-au făcut de-a lungul timpului. Ceea ce este, însă, ieşit din comun este faptul că o problemă care priveşte ortodoxia românească - moştenirea Gojdu - a ajuns în atenţia guvernanţilor, blocând rezolvarea altor probleme stringente legate de pregătirea integrării în UE. A transfera probleme de interes naţional şi internaţional în derizoriu reprezintă reala problemă a guvernanţilor. Problema moştenirii Gojdu va fi rezolvată mai devreme sau mai târziu.

Dar modul în care se abordează problema de către Guvern, de către reprezentanţii PNL (doar ei sunt prizonierii acestei capcane) este, din păcate, dezonorant.

Mai întâi se elaborează un Acord, fără a fi consultaţi cei în cauză - moştenitorii ortodocşi din Transilvania (ca să nu-i mai amintim pe cei din Ungaria, care oricum nu sunt consultaţi de nimeni - nici de autorităţile ungare, nici de cele creştine sau laice româneşti). La Bucureşti, Acordul este semnat de miniştrii afacerilor externe de la Budapesta şi din capitala României. În pregătirea textului Acordului nici un expert, nici unul din numeroşii consilieri ai M.A.E. nu găseşte de cuviinţă să atragă atenţia că un Acord nu poate substitui un Testament.

Momentul abordării în Parlamentul României este cu grijă ales - cu o zi înainte de a expira termenul care permite aprobarea tacită. Oricum, şi mai târziu e bine, decât deloc. Stupoare ! - Nu putem dezbate proiectul pentru că lipseşte chiar ministrul afacerilor externe. Nici atenţionarea ministrului de către preşedintele de şedinţă nu ne este de folos a doua zi, când se propune reluarea dezbaterilor. Înţelegându-se, în sfârşit, situaţia, se votează prelungirea termenului de abordare a documentului şi PNL cere retragerea proiectului spre "analiză" - Ce "analiză" ?! Cum poate fi "renovat" proiectul unui Acord, deja ratificat de Parlamentul ungar ? Singura analiză posibilă aparţine medicinii legale - care va constata decesul, ratarea venite din nepriceperea, neputinţa sau interesul (care interes ?) al unei şubrede şi diletante guvernări.

Domnul Ioan Ţundrea:

Obiectul declaraţiei politice: "Stimulările trecutului conservator şi simulările prezentului post socialist"

O plimbare pe străzile capitalei, care poartă numele iluştrilor conservatori Lascăr Catargiu, Tache Ionescu, Lahovary sau Nicolae Filipescu, ne stimulează memoria, dar ne şi obligă la o reflectare fără simulări.

Reamintindu-ne doar de perioada cât a fost primar, Nicolae Filipescu, ilustrul conservator, a elaborat planul cadastral al Bucureştiului, a fixat şi delimitat raza oraşului, a dezvoltat alimentarea cu apă potabilă, a dispus reparaţia generală a filtrelor, a deschis noi artere de circulaţie - străzi şi bulevarde - şi le-a pavat, a extins reţeaua de canalizare.

În timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, primul tramvai electric, mijloc modern de locomoţie, circula în Bucureşti pe "marele bulevard" - azi bulevardele: M. Kogalniceanu, Carol I şi Pache Protopopescu.

La începutul secolului XX, acelaşi conservator, primar în guvernul lui Lascăr Catargiu, Nicolae Filipescu, a descris procesul de feudalizare a societăţii româneşti în interiorul unui stat socialist: "La statul socialist, mulţi vor râvni la funcţiile de inspectori, foarte numeroase în toate planurile de organizare socialistă. Neapărat este mai plăcut să supraveghezi pe alţii decât să munceşti tu însuţi".

Dar cum vor fi aceşti "inspectori ai muncii" peste numai o generaţie? Câtă asemănare între activismul politic din perioada 1948-2005, din cauza unei societăţi aflate într-o perpetuă bulversare a valorilor morale şi culturale! Aceste moduri de a simula traiul decent sau construcţii după voia întâmplării, generează o sărăcie progresivă la baza piramidei sociale şi o ariditate intelectuală la vârful ei.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Nebunia impozitelor şi taxelor"

Nebunia impozitelor şi taxelor inventate pe bandă rulantă de Guvernul Tăriceanu - Faliment nu demonstrează altceva decât diletantism economic şi un adevărat atentat la adresa sănătăţii milioanelor de români.

Impozitele pe care guvernarea portocalie le încasează într-o veselie soră cu isteria sunt la un pas de a-i scoate în stradă pe românii simpli, sufocaţi şi disperaţi de acest haos fiscal din ce în ce mai împovărător pentru ei.

Finanţiştii Alianţei vor să scoată bani, cu orice preţ, şi din piatră seacă, şi în timp ce marile averi acumulate ilegal rămân intacte, ei vor să-i jupoaie de vii pe români. Din acest an, asupra ţăranilor s-au abătut biruri noi, de factură fanariotă, şi anume impozitarea terenurilor agricole şi fiscalizarea mediului rural.

Guvernanţii ne pregătesc noi şi noi surprize, dintre cele mai neplăcute: se vor elimina scutirile de TVA pentru medicamente şi se va introduce un regim special de TVA pentru gospodăriile agricole individuale şi turism.

În cazul locuinţelor, valoarea impozabilă a clădirii a crescut cu câte 10% pentru fiecare 100 mp sau fracţiune din această suprafaţă.

Sunt unele impozite pe care le vom plăti înzecit: impozitul pe câştigurile la bursă a crescut de la 1% la 16%; impozitul pe dobânzi s-a ridicat la 10%.

De asemenea, asistăm şi la o ploaie de accize: la electricitate, gaze naturale, păcură, ca să dau doar câteva exemple.

A crescut şi impozitul pentru tranzacţiile imobiliare făcute de persoanele fizice.

Portocaliii demonstrează că nu au nici credinţă şi au eliminat scutirea cu drept de deducere a construcţiei de biserici.

Pentru politicienii Coaliţiei Dezastru şi Amar, activitatea de cercetare-dezvoltare este un ghimpe în coastă şi de aceea au introdus în acest domeniu TVA-ul.

Totodată, consider că este o inepţie pretenţia Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor ca deţinătorii de mijloace de transport să ştie să calculeze, indiferent cât de simplă sau complicată ar fi formula, emisiile din trafic, şi să meargă periodic cu declaraţii şi plăţi la Fondul de Mediu. Este justificată, aşadar, panica populaţiei generată de calculul şi plata taxei pe emisiile de poluanţi din trafic.

Îngrijorător este faptul că Alianţa nu numai că i-a zăpăcit pe români cu impozite şi taxe, dar acum pregăteşte şi aşa zise restructurări ale cheltuielilor publice, care se traduc în principal prin reducerea numărului de posturi de funcţionari publici, o clasă de cetăţeni foarte năpăstuită în ultimele luni.

Prin lipsa de coerenţă privind politicile macro-economice ale României şi în al doilea rând prin politicile fiscale falimentare, guvernarea portocalie a demonstrat că nu are posibilitatea să menţină o economie sănătoasă.

Domnul Gheorghe Chiper:

Urmărindu-i activitatea publică după preluarea mandatului, poţi spune despre domnul ministru Gheorghe Flutur că pare un om providenţial: se pricepe la toate problemele agriculturii, ştie cum se poate prospera din munca câmpului şi din creşterea animalelor, încât te întrebi cum de nu au dibuit până acum strămoşii noştri ideile sale infailibile, ştie, de asemenea, cât de "răi" au fost ceilalţi dinaintea lui, cât de nepricepuţi şi nechibzuiţi într-ale agriculturii şi silviculturii s-au dovedit a fi aceşti "vrăjmaşi" care trebuie "bătuţi la fund" şi chiar, mai aspru, pedepsiţi pentru ceea ce au pricinuit sectorului peste care păstoreşte dânsul acum, cu veleităţi de tartor.

Am folosit oarecum termeni duri despre ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, dar cred că mult mai atenuaţi faţă de violenţa dânsului de limbaj, faţă de modul arţăgos în care polemizează cu adversarii politici, care sunt, evident, cei de la PSD, şi care-i stau şi în prezent în cale, zădărnicindu-i planurile şi obiectivele.

Că nu este aşa, că spune enormităţi, că vorbele sale sunt pline de neadevăruri şi păreri nedrepte este un lucru evident.

Nu mai crede, desigur, nimeni în bizareriile şi viziunile sale, dar multă lume care-l ascultă nu-şi dă seama că prin "rechizitoriile" permanente la adresa foştilor guvernanţi el îşi ascunde propriile limite şi incompetenţa, îşi maschează eşecurile ce se conturează deja în sectorul pe care-l păstoreşte.

Este de datoria noastră, a celor care avem privilegiul de a avea un mandat parlamentar, să prevenim involuţia acestui sector, să arătăm din timp cât de multe greşeli se succed în conducerea agriculturii, să arătăm stângăciile şi delăsarea în măsurile şi activitatea ministrului.

Prezenta declaraţie politică se vrea tocmai un astfel de demers. Ea este însă şi un gest de disperare pentru ceea ce se întâmplă în agricultura noastră, pentru ceea ce va deveni circa 40% din populaţia ţării, care vor fi nevoită să trăiască din agricultura de subzistenţă.

Fiind scrisă într-un stil mai publicistic, declaraţia se vrea totodată şi un pamflet la adresa aroganţei ministrului care, pe lângă apariţiile sale ironice, băşcălioase chiar, îşi arată în destule cazuri dispreţul şi faţă de cei ce se ocupă de agricultură, pe care îi desconsideră pentru vestimentaţia prea elegantă, neadecvată muncii din sector.

Acesta a fost contextul în care, la o întrunire cu circa 200 şefi ai asociaţiilor private din agricultură, care, pentru proasta gestionare a acestui sector economic vital pentru România, au cerut demisia ministrului agriculturii, domnul ministru Flutur a apreciat că cei prezenţi nu reprezintă agricultura românească numai pentru simplul fapt că au îndrăznit să aibă o ţinută decentă (costum şi cravată), şi nu au venit în salopetă şi cizme de cauciuc.

Acesta este răspunsul la critică şi neajunsurile din agricultură al domnului ministru Gheorghe Flutur?

Este regretabil şi, în această situaţie, demisia ar fi un gest onorabil.

Este capabil domnul Flutur de un asemenea gest?

Pauză între orele 10,24 - 10,30

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Bună ziua, stimaţi colegi.

De la ora 10,30 avem şedinţă de vot final.

Vă rog, stimaţi colegi, introduceţi cartelele şi marcaţi prezenţa acum.

Putem încheia sesiunea de marcarea prezenţei? Vă rog să vă marcaţi prezenţa, ca domnii secretari să stabilească existenţa cvorumului necesar votului final.

Vă rog să vă marcaţi prezenţa. Mai există 10 secunde.

Vă mulţumesc.

Încheiat sesiunea de prezenţă. Vă rog să afişaţi.

140 prezenţi.

Dacă doriţi să spuneţi ceva, vă rog să poftiţi la microfon.

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc.

M-au rugat colegii mei să vă transmit că există persoane care n-au reuşit să voteze. Dacă puteţi să repetaţi, încă o dată, sesiunea de vot.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Desigur.

Repetăm prezenţa pentru stabilirea cvorumului.

Stimaţi colegi,

Am stabilit împreună un interval de 10 secunde, a fost mai mult. Acum vă rog, la repetare, să apreciaţi asupra acestui interval.

Vă rog să vă marcaţi prezenţa acum.

Am deschis sesiunea.

S-a încheiat sesiunea de prezenţă.

Vă rog să afişaţi rezultatele. (Conform afişajului, se înregistrează 196 prezenţi),

În această situaţie putem să demarăm procedura de vot final.

1. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.

Caracter organic.

Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Prezenţa, în primul rând, marcaţi, şi apoi exprimaţi votul dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă rog să afişaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 192 voturi pentru; 4 împotrivă; 2 abţineri)

Proiectul de lege a fost adoptat.

2. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Trei Sate, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Ghindari, proiect de lege cu caracter organic.

Se propune de către comisie respingerea proiectului.

Când se votează, cine votează pentru, înseamnă că votează pentru raportul de respingere al comisiei.

Cine votează împotrivă, votează pentru adoptarea proiectului de lege şi împotriva raportului comisiei.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Am deschis sesiunea de vot.

Prezenţa dumneavoastră.

Pentru, semnifică raportul de respingere, pentru raportul de respingere.

Există vreo neînţelegere faţă de ce-am explicat?

Vă rog, procedură!

Anulăm sesiunea de vot.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Cred că mai simplu şi mai corect ar fi să votăm pentru sau împotriva titlului proiectului normativ, nu raportul comisiei, nu?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu sunt absolut de acord cu dumneavoastră, dar textul regulamentului, pe care cu toţii l-aţi votat, aşa prevede.

Se votează raportul comisiei. Deci, repet, şi v-aş ruga să reţineţi! Cine votează pentru raportul comisiei, de respingere a proiectului de lege? Cine votează împotriva raportului comisiei, doreşte adoptarea a proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă rog să afişaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 99 voturi pentru; 115 împotrivă; 3 abţineri)

Deci, împotriva raportului comisiei, 115 voturi; 3 abţineri.

Raportul comisiei nu a fost adoptat.

Se va proceda conform regulamentului.

Pct.3. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Uniunea Latină privind înfiinţarea unui Birou al Uniunii Latine la Bucureşti şi privilegiile şi imunităţile Biroului Uniunii Latine pe teritoriul României, semnat la Bucureşti la 14 octombrie 2005.

Lege cu caracter organic.

Vă rog să votaţi. Marcaţi prezenţa.

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă rog să afişaţi rezultatele.

(Conform afişajului, se înregistrează: 217 voturi pentru; 3 împotrivă; 1 abţinere).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Pct.4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

Lege cu caracter ordinar.

Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Prezenţa dumneavoastră.

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă rog să afişaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 163 voturi pentru; 67 împotrivă; 3 abţineri).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Pct.5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.161/2005 pentru modificarea art.22 din Legea nr.299/2005 privind instituirea sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole şi al art.33 din Legea nr.300/2005 privind instituirea sistemului de certificate de import şi de export pentru produse agricole.

Lege cu caracter ordinar.

Cameră decizională.

Vă rog să vă marcaţi prezenţa.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Vă mulţumesc.

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă rog să afişaţi rezultatele.

(Conform afişajului, se înregistrează: 234 voturi pentru; 4 împotrivă; 3 abţineri).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Pct.6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.48/2005 privind organizarea pieţei laptelui de vacă.

Lege cu caracter ordinar.

Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Prezenţa dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă rog să afişaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 157 voturi pentru; 69 împotrivă; 12 abţineri).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Pct.7. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2006 pentru modificarea Legii Audiovizualului nr.504/2002.

Lege cu caracter organic.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Prezenţa dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi rezultatele.

(Conform afişajului, se înregistrează: 213 voturi pentru; 10 împotrivă; 6 abţineri).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Pct.8. Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului nr.12 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, adoptat la Roma la 4 noiembrie 2000.

Lege cu caracter ordinar.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Prezenţa dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi rezultatele votului.

(Conform afişajului, se înregistrează: 243 voturi pentru; 2 împotrivă; 2 abţineri).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Pct.9. Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind navigaţia pe căile navigabile interioare, semnat la Bucureşti la 1 noiembrie 2005.

Lege ordinară.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi rezultatele votului.

(Conform afişajului, se înregistrează: 240 voturi pentru; 5 împotrivă; 2 abţineri).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Pct.10. Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind funcţionarea Institutului Cultural Român la Budapesta, şi a Centrului Cultural al Republicii Ungare la Bucureşti, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005.

Lege cu caracter ordinar.

Procedură de urgenţă.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi rezultatele.

(Conform afişajului, se înregistrează: 231 voturi pentru; 10 împotrivă; 8 abţineri).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Pct.11. Proiectul de Lege-cadru a descentralizării.

Lege cu caracter organic.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Vă mulţumesc.

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă rog să afişaţi rezultatele.

(Conform afişajului, se înregistrează: 217 voturi pentru; 7 împotrivă; 4 abţineri).

Proiectul de lege a fost adoptat.

Cu aceasta, am încheiat partea de şedinţă destinată votului final.

Vă reamintesc că la ora 11,00 începe dezbaterea raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi a raportului Grupului parlamentar al P.S.D. asupra cererii ministrului justiţiei privind încuviinţarea percheziţiei la două imobile care aparţin domnului deputat Adrian Năstase.

În aceste condiţii, vă rog ca, pentru ora 11,00, liderii grupurilor parlamentare să-şi cheme oamenii în sală.

O pauză, până la ora 11,00.

N-am fost atent, domnule Rădulescu, aţi cerut procedură şi nu vă pot refuza.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Am următoarea rugăminte: aşa cum ieri, deoarece domnul Bodu a fost absent, s-au întrerupt lucrările şi s-a considerat că, mă rog, prezenţa dânsului este imperios necesară, iar absenţa denotă o lipsă de respect, în momentul de faţă aş dori să dăm dovadă de acelaşi respect faţă de dânsul şi, în timpul pe care-l avem până la ora 11,00, să reluăm proiectul normativ care era ieri în discuţie şi la care domnul secretar de stat Bodu este prezent.

Da, stimaţi colegi, avem legiferare în această dimineaţă, într-adevăr, cu două momente fixe: cel de la 10,30 votul final; cel de la 11,00 dezbaterea cererii asupra percheziţiei, dar între timp avem legiferare.

Eu aşa consider că este programul pe astăzi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, vă mulţumesc, domnule deputat. Îmi pare rău că nu pot primi propunerea dumneavoastră. Eu îmi exprim respectul pentru oricare reprezentant al Guvernului, care ne respectă şi nouă activitatea. Programul pe care îl am în faţă, aprobat de Comitetul ordinii de zi şi defalcat pe ore, prevede de la ora 10,30 vot final. Nu mai există, după ora 10,30, dezbateri.

Şi, mai există şi un alt motiv, care dovedeşte respectul meu pentru activitatea Guvernului. Iată care este proiectul de lege cu raportul comisiei şi cu amendamentele. Din respect pentru importanţa Codului vamal, cred că merită o şedinţă separată de dezbateri şi de discuţii.

Îl invit pe reprezentantul Guvernului să fie prezent atunci când se va stabili acest lucru, probabil pentru joi.

Vă mulţumesc.

La ora 11,00 reluăm lucrările.

(pauză între orele 10,50 - 11,15)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să luaţi loc.

Ţin să vă anunţ că acest sfert de oră peste program a fost un sfert academic, din respect pentru colegii noştri deputaţi, care sunt şi membri ai Guvernului, pentru a putea participa la dezbateri şi la vot.

Rog pe toţi reprezentanţii presei să încerce să nu tulbure dezbaterile şi să se aşeze numai în locurile stabilite prin Hotărârea Biroului permanent.

Vă mulţumesc.

Pe ordinea de zi figurează dezbaterea raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi a raportului Grupului parlamentar al P.S.D. asupra cererii ministrului justiţiei privind încuviinţarea percheziţiei a două imobile care aparţin domnului Adrian Năstase, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

În conformitate cu procedura stabilită de regulamentul nostru, voi da, în primul rând, cuvântul doamnei ministru al justiţiei, care să îşi susţină cererea de ...

A, iertaţi-mă, este o procedură!

Vă rog, domnule Ionescu.

Domnul Daniel Ionescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vă aduc la cunoştinţă că, începând din acest moment, voi activa ca deputat independent afiliat Grupului parlamentar al P.S.D.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Este vorba de o problemă personală, care priveşte situaţia de deputat. O acceptăm. Transmitem acest lucru şi Biroului permanent.

Deci, în primul rând, dau cuvântul doamnei ministru pentru a-şi susţine cererea de autorizare a percheziţiei.

Vă rog, doamna ministru.

Doamna Monica Luiza Macovei:

Stimaţi deputaţi,

Pe 9 februarie, a.c., am solicitat Camerei Deputaţilor să încuviinţeze efectuarea unor percheziţii la două din imobilele aparţinând domnului deputat Adrian Năstase.

Această cerere a fost total în conformitate cu legea, pentru că există două condiţionalităţi ale legii.

Prima: potrivit art.193 din regulamentul Camerei Deputaţilor, cererea trebuie să fie întocmită şi semnată de ministrul justiţiei. Această cerere a fost semnată de ministrul justiţiei.

A doua condiţie legală este ca urmărirea penală împotriva unui membru al Parlamentului să fie făcută de către procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit art.72 din Constituţie. Şi această condiţie este îndeplinită, pentru că procurorii din cadrul Departamentului Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, din punct de vedere procedural sau al formalităţii, al caracterului formal al cererii nu există nici un fel de problemă. Cererea este perfect legală şi formală.

Ce înseamnă o percheziţie? Scopul oricărei percheziţii este de a administra probe, de a culege probe. Probele sunt culese pentru ca în dosarele în care se întâmplă acest lucru să se efectuează percheziţii să aflăm adevărul.

Art.100 din Codul de procedură penală, care se referă la percheziţie, precizează că aceasta se face atunci când există indicii temeinice, că efectuarea percheziţiei este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor. Deci, şi în acest caz, am solicitat percheziţia pentru că ea este necesară pentru descoperirea şi strângerea unor probe.

În cererea de percheziţie, pe care am adresat-o Biroului permanent, se precizează că domnul deputat Adrian Năstase ar fi primit bunuri importate din China (tâmplării, aluminiu, lemn termopan), existând probe că acestea ar constitui obiectul mitei.

Aceste bunuri trebuie identificate. Fac aceste precizări pentru că am văzut diverse luări de poziţii, în sensul că termopanul se poate vedea şi din afara casei. Este necesar să fie identificate, după cum am spus, pentru că aceste obiecte au elemente de identificare, gen marca producătorului, marca celui care le-a făcut. Deci este necesară percheziţia pentru ca procurorii să constate că aceste bunuri sunt cele care au făcut obiectul mitei, aşa cum rezultă din indicii temeinice.

Mai departe, în aceeaşi cerere am precizat că procurorii au indicii temeinice că, în perioada 2001 - 2004, domnul deputat Adrian Năstase ar fi comis această infracţiune, legată de mită, acele două infracţiuni pentru care s-a început urmărirea penală, şi repet, există indicii temeinice că în cele două locuinţe, la care s-a cerut percheziţia, există bunuri care provin din această perioadă şi care ar putea constitui obiectul mitei.

Pot să vă mai spun că, cu ocazia percheziţiilor efectuate la celelalte apartamente din imobil, aţi văzut cu toţii că s-au efectuat percheziţii la celelalte apartamente, cu autorizaţia judecătorului, pentru că acestea nu aparţineau unei persoane cu o calitate în Parlament, deci nu era nevoie de încuviinţarea Parlamentului. Deci, cu ocazia acelor percheziţii, au fost identificate o parte din bunurile care, din probele dosarului, rezultă că au format obiectul mitei: materiale de construcţii, mobilier ş.a.

Prin urmare, este absolut necesară percheziţionarea şi acestor două imobile, pentru a se stabili cu certitudine dacă există în ele bunuri care au fost dobândite în modalitatea ilegală descrisă în cererea de percheziţie şi care ar constitui obiectul mitei, aşa cum rezultă din indiciile aflate în acest moment în mâna procurorilor, în dosar.

Am intrat în aceste detalii pentru că, atât timp cât ministrul justiţiei este cel abilitat să formuleze cererea, iar dumneavoastră trebuie să luaţi o decizie, am dorit să vă conving de necesitatea percheziţiei şi de realitatea acestui dosar.

Mai departe, ştim cu toţii că ceea ce face Parlamentul, aprobare, este numai o încuviinţare, să spunem, de natură politică. Filtrul şi garanţia împotriva oricărui abuz este determinat, este dat de judecător. Pentru că, după votul dumneavoastră afirmativ, cererea de percheziţie este adresată judecătorului, care pe baza probelor produse de procurori, cu dosarul în faţă, decid dacă emit sau nu autorizaţie de percheziţie.

Prin urmare, există garanţia judiciară, iar justiţia este putere independentă în stat, că nu este un abuz, că nu este o şicană, şi dacă se aprobă percheziţia de către judecător, înseamnă că există indicii temeinice că în acele imobile se găsesc bunuri care pot proveni din infracţiuni.

Filtrul dumneavoastră, după cum am spus, şi după cum am înţeles că aţi afirmat şi dumneavoastră în diverse luări de poziţie, în ultimul timp, este unul politic, în sensul că trebuie să vă asiguraţi că nu este vorba de o comandă politică, de o răzbunare politică, de un abuz sau de o şicană. (Rumoare în rândurile Opoziţiei)

Asta este cea mai la îndemână şi cea mai uşoară poziţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mă scuzaţi, doamna ministru.

Vă rog, distinşii mei colegi, să păstraţi liniştea în sală, aşa cum se va păstra şi atunci când va veni rândul să vorbiţi dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Vă rog să continuaţi, doamna ministru.

Doamna Monica Luiza Macovei:

Mulţumesc.

Şi nu este o comandă politică, este un dosar ca oricare altul, chiar dacă întâmplător el priveşte un membru al Parlamentului.

Vă aduc aminte că în acest dosar s-a început urmărirea penală. Asta înseamnă că a existat un anumit nivel de probaţiune, care să permită acest act de procedură.

În al doilea rând, judecătorii au emis, în acelaşi dosar, autorizaţii de percheziţii pentru alte imobile, care nu erau pe numele domnului deputat Adrian Năstase. Asta, iarăşi este un filtru judiciar care deja a avut loc, şi vă dă dumneavoastră toată convingerea că este un dosar real, cu probe, pentru că judecătorii s-au uitat în acest dosar şi au decis că pot emite autorizaţii de percheziţie la restul apartamentelor.

Mai departe, vedeţi cu toţii că sunt audiaţi oameni, se cer, se solicită şi se aduc acte în acest dosar, la DNA. Cu alte cuvinte, este un dosar real, un dosar în care se întâmplă lucruri şi se administrează probe, repet, ca în orice alt dosar.

Percheziţia este un act de procedură, aşa cum am spus, pentru administrarea unei probe; este un act de procedură ca oricare altul, citarea sau audierea unui martor sau altei persoane.

Nu este o condamnare, nu este deloc un verdict de vinovăţie.

Reamintesc că un membru al Parlamentului poate fi cercetat fără să trebuiască nici o aprobare prealabilă. Şi dacă Constituţia permite cercetarea lui, atunci, din această cercetare, face parte şi percheziţia. Prin urmare, şi dumneavoastră trebuie să încuviinţaţi percheziţia, pentru că nu este decât un act de procedură în cursul urmării penale, iar un membru al Parlamentului poate fi urmărit penal fără nici un fel de aprobare, tocmai pe principiul egalităţii în faţa legii.

Percheziţia a fost prezentată de domnul deputat Adrian Năstase ca o măsură de tip securist, adică: s-ar căra hârtii cu sacul, se distrug tablouri, se răvăşesc cărţile, se trântesc pe jos, un fel de vandalism. A prezentat opiniei publice o imagine total falsă! Procurorii nu distrug nimic, ei caută anumite obiecte, ei vin cu camere de filmat, deci, totul este filmat, dar ceea ce fac procurorii nu apare pe posturile publice de televiziune, rămâne la dosar şi se prezintă instanţei, pentru a exista garanţia că percheziţia s-a efectuat potrivit legii. Prin urmare, domnul deputat a încercat să îndrepte această imagine a percheziţiei către obiective false.

Tot dânsul a mai afirmat că nu e de acord cu această percheziţie, cu care, altfel, ar fi, pe fond, pentru că îl deranjează deranjul care s-ar produce în casă. (Rumoare, vociferări ale Opoziţiei.) La vizita organizată cu 2 zile înainte de această dezbatere în Camera Deputaţilor, la care a invitat o parte din presă, exact asta s-a întâmplat, am văzut cu toţii cum ziariştii au fost conduşi până şi în dormitor. Păi, mai mare deranj decât acesta, nu se poate. (Vociferări, proteste ale deputaţilor din PSD.) Şi, repet, procurorii nu dau pe post aceste imagini, procurorii filmează, pentru a exista garanţia corectitudinii şi legalităţii efectuării percheziţiei. (Proteste în PSD.)

Domnul Aurel Gubandru (din sală):

Ţineţi o conferinţă de presă, nu în Parlament!

Voci din PSD:

Concret!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, doamnă ministru, sunt nevoit, în calitate de preşedinte de şedinţă, domnilor colegi, să vă chem la ordine. Rog liderii grupurilor parlamentare să asigure ordinea în timpul dezbaterilor. Măsura următoare este să rog chestorii să asigure liniştea în timpul dezbaterilor. (Vociferări, proteste ale deputaţilor PSD.)

Vă mulţumesc pentru înţelegerea de care daţi dovadă.

Vă rog să continuaţi, doamnă ministru.

Doamna Monica Luiza Macovei:

Mulţumesc.

Votul dumneavoastră de astăzi reprezintă mai mult decât aprobarea unei percheziţii, e un act de procedură normal într-un dosar ca oricare altul şi real. Votul dumneavoastră de astăzi reprezintă atitudinea Parlamentului faţă de lege şi faţă de justiţie şi, de asemenea, încrederea oamenilor în Parlament şi în lege.

Ceea ce vă solicit astăzi şi ceea ce vă rog astăzi este să lăsaţi justiţia să funcţioneze. Un vot negativ ar fi imposibil de înţeles pentru cetăţenii acestei ţări (vociferări, proteste în rândul deputaţilor PSD), singurul mesaj care s-ar transmite ar fi că parlamentarii s-ar situa deasupra legii. (Vociferări, proteste ale Opoziţiei.)

Voci din PSD:

Publicitate!

Voci din PRM:

Fără comentarii!

Doamna Monica Luiza Macovei:

Deşi acest dosar va continua...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă cer scuze de data aceasta, pentru o nouă întrerupere, doamnă ministru, înţeleg că dumneavoastră vă susţineţi cererea şi nu faceţi presiuni publice. Vă rog să continuaţi. (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)

Doamna Monica Luiza Macovei:

Deşi acest dosar, ancheta va continua, neefectuarea acestei percheziţii, care depinde în acest moment de votul dumneavoastră, va împiedica administrarea unei probe, care nu ştim cum va fi, în favoarea sau în defavoarea domnului deputat, dar, oricum, ea va contribui la aflarea adevărului. Şi asta vrem cu toţii, să se afle adevărul în acest caz, ca şi în toate cazurile de natură penală instrumentate de procurori. E foarte important, vă rog să reţineţi, că neefectuarea unei percheziţii împiedică administrarea unei probe, iar scopul administrării probelor este aflarea adevărului.

De asemenea, printr-un vot negativ lupta anticorupţie ar fi compromisă, ar fi semnalul că luptăm cu corupţia, dar până la un punct, acolo unde ne priveşte pe noi. (Proteste vehemente ale Opoziţiei.)

Domnul Aurel Gubandru (din sală):

La simpozion!

Doamna Monica Luiza Macovei:

Haideţi să arătăm ţării că nu există nici un fel de înţelegere transpartinică, haideţi să arătăm ţării că toate promisiunile electorale, făcute de toate partidele parlamentare, şi anume lupta cu corupţia, sunt o realitate şi nu sunt numai promisiuni!

Voci din PSD:

Campanie electorală! (Proteste vehemente, bătăi în pupitru.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă invit din nou la ordine, domnilor deputaţi, şi vă reamintesc că observaţiile revin numai preşedintelui de şedinţă. Vă informez că este o povară.

Vă rog să continuaţi, doamnă ministru.

Doamna Monica Luiza Macovei:

Mulţumesc.

Nu mai am de spus decât un singur lucru. Sper, cu toţii, să onorăm locul în care ne aflăm. (Aplauze îndelungi ale Majorităţii. Vociferări ale Opoziţiei.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dau cuvântul preşedintelui Comisiei juridice, pentru a da citire raportului consultativ al acestei comisii.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Vă consult mai întâi, domnule preşedinte, aţi rostit invitarea de a da citire raportului, este un raport mai amplu, propunerea mea, dacă îngăduiţi să fac o propunere, ar fi să fac doar o prezentare a principalelor sale idei. Cum apreciaţi?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Cred că, prin consens, e normal să faceţi o prezentare. A citi este textul Regulamentului, a prezenta este util pentru noi toţi.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra cererii ministrulului justiţiei privind încuviinţarea percheziţiei la două imobile care aparţin domnului Adrian Năstase, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

În conformitate cu prevederilor art. 193 alin. 3 din Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată prin Adresa nr. 125/Biroul permanent/20 februarie 2006, înregistrată la comisie sub nr. 31/144 din aceeaşi zi, cu examinarea cererii ministrulului justiţiei privind încuviinţarea percheziţiei la două imobile care aparţin domnului Adrian Năstase, deputat şi preşedinte al Camerei.

Cererea a fost formulată de ministrul justiţiei în temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. 2 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 193 alin. 2 din Regulamentul Camerei.

Comisia, având cvorumul îndeplinit, de fapt, în totalitatea membrilor săi, 25 de membri, a examinat această lucrare în şedinţa din 22 februarie, începând cu ora 12,30, în prezenţa ministrulului justiţiei şi a domnului deputat Năstase.

Urmează în raportul comisiei prezentarea rezoluţiei fostului departament, actualmente sau, mă rog, din momentul intrării în vigoare, Direcţiei Naţionale Anticorupţie privind începerea urmăririi penale, încadrările juridice care-l privesc pe domnul deputat în cauză, temeiurile din unghiul de vedere al Parchetului pentru solicitarea de percheziţie.

De asemenea, în cererea examinată, în cererea ministrulului justiţiei, se mai susţine că potrivit actelor premergătoare în cauză ar exista indicii temeinice că în imobilele din Bucureşti, strada Muzeul Zambaccian 16, etajul 3, şi din satul Cornu de Jos, comuna Cornu, judeţul Prahova, s-ar afla bunuri obţinute în perioada 2001-2004, care sunt legate de infracţiunile pentru care este învinuit deputatul.

La începutul şedinţei, au fost discutate unele aspecte de procedură şi, în special, criterii şi reguli pentru buna desfăşurare a lucrărilor, ştiut fiind că, cel puţin în actuala legislatură, era o procedură fără precedent. Iar dacă ne raportăm la faptul că abia avem un regulament nou al Camerei Deputaţilor, aceste detalieri erau cu atât mai necesare.

În cadrul acestor discuţii prealabile, accentul a căzut pe descifrarea, explicitarea sintagmei, noţiunii concrete cuprinse în regulament, de "analiză a cererii", a cererii ministrului. Colegii din comisie s-au pronunţat, şi s-a ajuns la un consens, ce înseamnă tehnic, prin această analiză, care sunt limitele ei, dacă implică discuţii ş.a.m.d.

În cadrul aceloraşi discuţii preliminare, s-a discutat şi aprobat prin consens respectarea regulii caracterului public al şedinţei şi, la solicitarea mai multor deputaţi, tot prin consens, în final, prin unanimitate (iniţial, au existat şi alte păreri), s-a aprobat prezenţa presei în sală şi chiar transmiterea lucrărilor în direct.

În continuare, unul dintre parlamentari, domnul deputat Victor Ponta, secretarul Camerei, a ridicat excepţia neregularităţii sesizării comisiei, dezvoltând un punct de vedere cunoscut, de altfel, de toată lumea, din alte lucrări, pe larg redate în presă, şi anume legat de apostilarea, să-i spunem aşa, referatului ce ar fi stat la baza cererii doamnei ministru. S-a făcut propunerea şi după mai multe discuţii s-a convenit, în comisie, în final achiesând la acest punct de vedere şi autorul excepţiei (cel care a ridicat excepţia), ca să se unească excepţia cu fondul, să se dezbată aspectele presupusei neregularităţi, în viziunea celui care o ridica, odată cu dezbaterile generale, iar concluzia pe care o trage fiecare deputat în legătură cu existenţa sau neexistenţa acestei neregularităţi, ca şi despre valoarea ei în ansamblul deciziei care trebuia luată, să fie unite, tot aşa, în votul final, astfel încât comisia să se pronunţe şi parcursul cererii ministrului justiţiei să nu sufere întârzieri exclusiv din motive procedurale.

Pe parcursul ezbaterilor, colegii au adresat întrebări doamnei ministru al justiţiei, care a oferit răspunsurile şi precizările solicitate. De asemenea, a avut cuvântul domnul deputat Adrian Năstase, care şi-a expus pe larg punctul de vedere, aprecierile, calificările pe care le face, şi în raport cu cererea, şi în raport cu procedura la care este supus.

Din toate aceste dezbateri, s-au desprins două opinii, care puteau fi sintetizate astfel: o opinie cum că cererea pentru încuviinţarea efectuării percheziţiei este completă, temeinică şi legală, şi o opinie cum că cererea nu este făcută cu respectarea prevederilor constituţionale şi ale regulamentului, îmbinat cu aprecierea că nu cuprinde suficiente elemente care să justifice măsura percheziţiei.

Aceste două opinii au fost sintetizate în vocabulele "da" şi "nu", pe buletinul de vot scris, s-a explicat şi oral şi în textul buletinului de vot care este semnificaţia votului şi cum se înţelege tehnic exprimarea lui, ce înseamnă "da", ce înseamnă "nu", şi s-a trecut la procedura votului secret.

Mă simt dator să precizez că, spre deosebire de plen, unde regulamentul nu precizează modalitatea de vot secret, raportându-ne strict la Regulamentul Camerei Deputaţilor, pentru lucrările în comisie modalitatea votului secret nu era opţională, este impusă de prevederile art. 193 alin. 3. Deci, n-a fost opţiunea comisiei, este opţiunea regulamentului.

Votul secret s-a desfăşurat, îmi permit să apreciez, fără posibilităţi de reproş, a fost secret real, după un paravan chiar, şi rezultatul său a constat, după cum se ştie: 13 voturi împotriva încuviinţării percheziţiei, 11 voturi pentru încuviinţarea percheziţiei, iar 1 vot a fost anulat. Votul anulat a trebuit să fie anulat pentru că deputatul îşi exprimase grafic opţiunea (opţiunea, se pare, în favoarea percheziţiei) şi prin încercuirea lui "da" şi prin tăierea lui "nu".

În acelaşi timp, dacă s-ar fi ajuns la o discuţie pe marginea acestui vot, putea fi interpretat şi ca o dorinţă de a se interpreta votul ca anulabil. Nu a fost cazul să avem această dilemă, pentru că diferenţa de vot a fost de 2 puncte, încât, oricum, rezultatul era acelaşi, şi anume de respingere a cererii.

Acesta fiind rezumatul desfăşurării procedurilor din Comisia juridică, Biroul Comisiei juridice, faţă de rezultatul votului, a înaintat plenului acest raport, care, repet, exprimând votul, este un raport de respingere.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tot în conformitate cu art. 193 alin. 5 din regulament, dau cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar al PSD, pentru a ne expune raportul scris cu privire la această solicitare. Este raportul grupului din care face parte deputatul pentru care se cere această autorizare.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi.

Voi prezenta un "Punct de vedere asupra cererii ministrulului justiţiei privind încuviinţarea percheziţiei la două imobile care aparţin domnului Adrian Năstase, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, precum şi asupra raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi".

În temeiul art. 72 alin. 2 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 193 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor a fost sesizată de către ministrul justiţiei cu cererea privind încuviinţarea percheziţiei la două imobile care aparţin domnului Adrian Năstase, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Cererea formulată de către ministrul justiţiei în temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. 2 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 193 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor, a fost adusă la cunoştinţa deputaţilor în şedinţa publică a Camerei Deputaţilor din 20 februarie 2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, a fost sesizată cu examinarea acestei cereri Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, care a întocmit Raportul nr. 31/144/22 februarie 2006.

În conformitate cu prevederile art. 193 alin. 5 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Grupul parlamentar al PSD, întrunit în şedinţa din data de 1 martie 2006, a examinat cererea ministrulului justiţiei, precum şi raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, documente care au fost prezentate de domnul deputat George Băeşu.

Domnul deputat Adrian Năstase a luat cuvântul în şedinţa de grup, exprimându-şi punctul de vedere, potrivit căruia ancheta D.N.A. reprezintă, în fapt, o hărţuire politică, scopul acesteia fiind discreditarea sa ca om politic. Totodată, şi-a exprimat dezaprobarea pentru intenţia de violare a vieţii intime, de invadare a spaţiului său primat, precum şi la traumele şi abuzurile la care este supusă familia sa.

În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate de către membrii grupului cu privire la cererea ministrulului justiţiei pentru încuviinţarea efectuării percheziţiei la două imobile care aparţin domnului deputat Adrian Năstase, precum şi asupra îndeplinirii condiţiilor de procedură, s-a conturat un punct de vedere potrivit căruia cererea este făcută cu nerespectarea prevederilor constituţionale şi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor, fiind totodată nemotivată, întrucât nu indică elementele care să justifice luarea unei asemenea măsuri.

Sub aspectul respectării dispoziţiilor legale, s-a apreciat că demersul este abuziv şi luat cu încălcarea prevederilor legale în ceea ce priveşte procedura de urmat în astfel de cazuri, precum şi cele constituţionale, pentru că, pe de o parte, s-a solicitat încuviinţarea percheziţiei înainte de a-i fi comunicate învinuirile care i se aduc, iar, pe de altă parte, cererea, astfel cum a fost adresată Parlamentului, nu respectă prevederile art. 72 alin. 2 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 193 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

La încheierea dezbaterilor, s-a supus la vot secret cererea adresată de către ministrul justiţiei. Cei 90 de membri prezenţi ai Grupului PSD au votat după cum urmează: 87 voturi împotriva încuviinţării percheziţiei, 2 voturi pentru încuviinţarea percheziţiei, 1 buletin de vot fiind anulat.

Ca urmare a rezultatului votului, Grupul parlamentar al PSD a hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor neîncuviinţarea efectuării percheziţiei la cele două imobile care aparţin domnului deputat Adrian Năstase.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Pe procedură, domnule preşedinte!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Poftiţi, domnule Marcu, pentru o problemă de procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să o întreb, prin intermediul acestor microfoane, pe doamna ministru asupra unei chestiuni faţă de care recunosc că nu ne-am lămurit. Din expunerea domniei sale, foarte laborioasă, mai mult politică decât tehnică, eu recunosc că noi (am stat de vorbă cu mai mulţi) nu am înţeles totuşi ce se doreşte din această percheziţie, care presupune şi "ridicarea de probe materiale pentru descoperirea infractorului", aşa este denumirea.

Să înţeleg, totuşi, cât am putut din stufoşenia explicaţiilor domniei sale, două lucruri, că se doreşte să se constate existenţa parchetului provenit din China şi a termopanelor, nu ştiu prin ce modalitate ajunse acolo. Nu asta era problema, ci existenţa acestor două categorii din materialele de construcţie. Şi, eventual, măsurarea lor.

Lăsând la o parte că lucrurile astea se pot constata direct din planul apartamentului, din similitudinea celorlalte, că sunt identice, sau prin recunoaşterea, pur şi simplu, de către domnul deputat...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, sunt nevoit să vă atrag atenţia că trebuie să treceţi la problema de procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Da, dar vreau să explic de ce este necesară această chestiune.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am înţeles explicaţia dumneavoastră.

Domnul Marcu Tudor:

Aţi înţeles dumneavoastră, dar eu nu sunt convins că au înţeles ceilalţi, aşa că vă rog să mă lăsaţi să-i fac să înţeleagă pe toţi. (Râsete, aplauze ale deputaţilor PRM.) Ştiu că dumneavoastră sunteţi mai pregătit, dar nu suntem toţi în aceeaşi măsură ca dumneavoastră de pregătiţi şi de aceea ne exprimă altfel. Oricum, mult mai puţin stufos decât doamna Macovei, pe care aţi lăsat-o să vorbească o jumătate de oră... şi n-am înţeles nimic, de aceea şi întreb.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Conform regulamentului, pentru o problemă de procedură, aveţi 2 minute. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Asta e problema de procedură.

Acum, întrebarea e aşa: doamnă ministru, să înţeleg că se doreşte constatarea prin această percheziţie a existenţei parchetului şi a termopanelor şi eventual măsurarea lor, sau se doreşte şi constatarea unor alte obiecte, valoarea lor, inventarierea lor, eventual ridicarea lor şi sechestrarea lor? Pentru că n-a reieşit din expunerea dumneavoastră şi nici măcar din ceea ce am cunoscut din presă până acum.

Ni se invocă mereu faptul că sunt secrete. Nu sunt secrete, dacă e nevoie să dăm aprobarea pentru ceva care e secret, nu mi-o dau. Nu ştiu ce conţine!

Deci, doamnă ministru, vă rog să ne explicaţi dacă întrebarea mea, nu dacă e pertinentă, că nu asta cer, ci dacă este justificată concluzia pe care am tras-o eu, că se doreşte măsurarea parchetului şi a termopanelor şi existenţa lor sau şi altceva.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, problema pe care aţi pus-o este, într-adevăr, importantă, dar tocmai acesta este obiectul dezbaterilor noastre. Noi am fost investiţi cu o anume cerere şi trebuie să-i înţelegem conţinutul său, aşa cum a fost formulată.

Vă rog, domnule deputat, tot pe procedură, aveţi 2 minute.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Chiar prea mult, vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu e strict o problemă de procedură, e o precizare cu referire la raportul Comisiei juridice. Am să vă rog să constataţi că, în mod bizar, s-a strecurat în...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, domnule deputat, dacă e o precizare pe marginea raportului, vă dau cuvântul la dezbateri, voi da cuvântul tuturor. Dacă e o problemă de derulare procedurală a şedinţei, vă dau cuvântul acum.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Bine, cum socotiţi de cuviinţă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă dau cuvântul la dezbateri.

Domnul preşedinte Sergiu Andon avea o problemă de procedură. Vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Chestiunea o consider a fi de procedură, pentru că priveşte calificarea a ceea ce facem azi, a întregii proceduri şi, respectiv, a votului. Nu mă refer la modalitatea de vot, mă refer la afirmaţia, repetată cel puţin o dată pe parcursul expunerii distinei doamne ministru, cum că votul nostru de astăzi este un vot politic. Cu distincţia că garanţiile juridice abia urmează şi aparţin puterii judecătoreşti, lucru pe jumătate adevărat.

Îmi pare rău însă că, deşi apreciez foarte mult activitatea şi strădaniile, în special în sfera şi în slujba corectitudinii, ale doamnei ministru, trebuie să intru pe probleme fundamentale şi în special pe probleme constituţionale, din nou, în dezacord cu domnia sa. Repet, în interesul desfăşurării întregii proceduri de astăzi, simt nevoia să-mi spun punctul de vedere faţă de această afirmaţie, şi anume că este un vot politic.

E o greşeală, gravă chiar, în opinia mea! Într-adevăr, urmează un filtru juridic al puterii judecătoreşti, partea aceasta din susţinere a consider corectă. Dar reducerea, îmi permit să zic reducerea, procedurii şi votului de azi la o semnificaţie - ceea ce înseamnă şi motivaţie, ceea ce înseamnă şi judecată, ceea ce înseamnă şi argumentaţie, ceea ce înseamnă şi retorică politică - înseamnă nu numai o minimalizare a ceea ce facem, a ceea ce suntem chemaţi să facem cu răspundere, ci chiar o degradare a răspunderii noastre.

Să fim bine înţeleşi, natura procedurii noastre de astăzi este eminamente constituţională, Ea decurge din dispoziţiile imperative ale art. 1 alin. 4 din Constituţia României, şi anume, principiul fundamental al separaţiilor puterilor în stat; separaţiei, independenţei şi echilibrului puterilor în stat. Cheia democraţiei. Deosebirea dintre un stat de drept şi un stat totalitar. De ce este aşa? Pentru că practic, faptic, nevoia la care se ajunge, ne aduce viaţa, acceptând ca ipoteză de lucru corectitudinea punctului de vedere al organelor judiciare.

Deci situaţia în care se ajunge, ca organele judiciare să se îndrepte asupra unui aparţinător al unei alte puteri în stat, înseamnă o interferenţă pe care Constituţia trebuia să o rezolve cumva.

Aşa cum judecătorul este protejat prin principiul neimixtiunii, prin principiul inamovibilităţii, tot astfel şi participantul la puterea legislativă, în numele principiului separaţiei, are această garanţie în plus, a unei proceduri care să constate dacă imixtiunea puterii judecătoreşti, nu în cazul Năstase, în oricare alt caz, este întemeiată sau este abuzivă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să încheiaţi, domnule deputat, aţi depăşit.

Domnul Sergiu Andon:

Închei cu această concluzie: nu este o procedură politică, nu suntem chemaţi să dăm un vot politic, suntem chemaţi să dăm un vot constituţional, judecând: este întemeiată cererea sau este o imixtiune în altă putere în stat.

Mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am considerat că este vorba de o problemă de procedură în ceea ce priveşte caracterizarea votului. Discuţia se poate purta în continuare dacă un vot constituţional este sau nu un vot politic.

Dar, domnilor deputaţi, în conformitate cu art. 149 alin. 3 din Regulament, "Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale Regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa".

Vă rog să respectaţi acest text, pentru că altfel voi considera orice fel de intervenţie abuzivă.

Domnule deputat Dragomir, poftiţi, vă rog. Pe probleme de procedură sau probleme personale? Aveţi dreptul şi pentru.

Domnul Dumitru Dragomir:

Domnule preşedinte,

Distinsă doamnă ministru,

Iubiţii mei colegi,

Nu m-aţi prea văzut, că nu v-am deranjat niciodată, dar vreau să vă spun că, dacă tot m-a întrebat de probleme personale, să fac un preludiu.

Eu, având nenorocul să lucrez la marginea societăţii, adică fost miliţian, după aceea la fotbal, care a fost la marginea societăţii, iar acum sunt în Parlament, care sunt tot la marginea societăţii, întrucât nu avem dreptul nici la pensii, iar magistraţii iau la pensii de peste 50 de milioane iar noi nici acelea de 10 (mă rog, nu este cazul meu, dar este cazul dumneavoastră, al majorităţii care trăiţi din pensii). (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD şi PRM.)

Dar vroiam altceva să spun.

Această percheziţie este o nenorocire. Eu sunt unul dintre puţinii oameni de aici care am beneficiat de două percheziţii în decursul vieţii şi s-a ales praful de case. A trebuit să mă mut de acolo. Dacă trebuie să îi facă o percheziţie cum trebuie domnului Năstase, trebuie să-i scoată duşumeaua, să-i spargă pereţii, pentru că este o reclamaţie că, într-unul din pereţi, este un şoricel de aur. Şi reclamaţia i-o fac eu, ca să-i stric casa. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Problema care este? Procuratura nu descoperă probe. Fabrică probe. Vă spune un om care a păţit-o. După ce mi-a luat tot din casă, mi-au furat şi ce-au confiscat în arestul IGP-ului şi nu mi-a mai dat nimic.

Este o ordinărie ce se încearcă să facă. Se bagă panică în casa românilor, ca să vadă că Puterea poate să te zdrobească. Să intre peste tine în casă! Nu este cazul domnului Năstase, sunt chiar supărat pe dânsul că a promis, a mers şi a defilat cu mine pe Stadionul 23 August şi a zis că-l face şi nu l-a făcut şi sunt supărat pe dânsul.

Dar vreau să vă spun aşa, că este nedreaptă şi necinstită această percheziţie. O să vedeţi, se va îndrepta împotriva dumneavoastră. Eu am scăpat că sunt şi bătrân şi nici afaceri multe nu mai fac. Dar o să vedeţi ce o să păţiţi dumneavoastră, cei care o să votaţi această nenorocită de percheziţie.

Asta am vrut să vă spun şi-mi cer scuze dacă v-am deranjat. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD şi PRM.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, acceptăm scuzele dumneavoastră, care sunt bine venite, pentru că era o problemă, într-adevăr, de fond şi v-aş fi dat cuvântul şi o să vă mai dau cuvântul cu plăcere.

Dar acum, după ce am ascultat raportul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, eu vă propun şi o să dau cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare, care să-şi expună punctul de vedere al grupului, urmând ca după epuizarea reprezentanţilor grupurilor care doresc să ia cuvântul să aibă cuvântul, în ordinea de înscriere, toţi ceilalţi deputaţi.

Deci cine vorbeşte acum, vorbeşte în numele grupului.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

După cum se vede, nu prea aţi înţeles ce am zis eu. (Râsete din partea PRM şi PSD.)

Chiar dacă m-aţi oprit, cu gândul că aţi înţeles mai curând decât toţi ceilalţi. Eu vă spun că nu aţi înţeles.

Eu am întrebat, am întrebat-o pe doamna ministru, am pus o problemă în discuţie, să răspundă domnia sa şi nu aţi făcut nici o referire la asta. Intrăm direct în discuţii. (Rumoare din partea Puterii.)

Când îmi răspunde doamna ministru la întrebările mele foarte precise şi foarte pertinente.

Aceasta este procedura.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu am apreciat că nu este cazul să se răspundă la această întrebare. (Vociferări din partea PSD şi PRM.)

Domnul Marcu Tudor:

Procedură.

Domnule preşedinte,

Nu aveţi dreptul să apreciaţi aşa ceva. Avem dreptul noi. Dumneavoastră nu. Dumneavoastră doar conduceţi o şedinţă, nu ne influenţaţi pe noi şi nu luaţi decizii. Luaţi decizii dacă vreţi să chemaţi chestorul să mă dea afară că nu vă plac ochii mei, dar nu asupra modului în care se desfăşoară regulamentar lucrările Camerei Deputaţilor, şi pentru aceasta vă rog să renunţaţi la ideea de a ne influenţa într-un fel sau altul decizia.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Discuţia este inutilă prin a vă citi textul Regulamentului în conformitate cu care numai preşedintele de şedinţă asigură respectarea Regulamentului şi dă cuvântul.

Pentru a nu prelungi discuţiile, doamna ministru, doriţi să-i răspundeţi la întrebare domnului deputat? Dacă da, poftiţi la microfon. Aveţi tot două minute, la fel de lungi ca ale domnului deputat.

Vă mulţumesc.

Doamna Monica Luisa Macovei:

Şi eu.

M-am referit, cred, destul de mult la această chestiune, argumentând necesitatea percheziţiei. Ceea ce caută procurorii acolo, caută în orice dosar în care cer o percheziţie, şi anume obiecte anume care sunt legate de infracţiunile cu privire la care există probe că s-ar fi comis.

În cazul nostru, sunt infracţiuni de corupţie. Deci caută obiecte care ar fi putut fi primite, despre care au indicii că au fost primite de domnul deputat Adrian Năstase şi se află în aceste imobile.

Referirea la parchet şi la termopan. Nu dacă există, că există. Dacă sunt cele care au făcut obiectul mitei, asta este, prin identificare şi, în afară de aceasta, alte bunuri care în perioada 2001-2004...

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Generalizare.

Doamna Monica Luisa Macovei:

Deci nu este nici o generalizare, v-am şi spus că şi în celelalte apartamente, unde s-au făcut percheziţii, au fost găsite bunuri cu privire la care procurorii au indicii că provin din infracţiuni. Şi este vorba tot de ...

Domnul Dumitru Dragomir (din bancă):

Scoateţi-i toată duşumeaua. Este o invenţie.

Doamna Monica Luisa Macovei:

O să -mi permit să răspund şi la afirmaţia domnului Dragomir.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, dialogul cu sala este interzis de Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Vă rog, domnilor deputaţi, să ascultaţi numai răspunsul doamnei ministru.

Doamna Monica Luisa Macovei:

Nu, nu este o ficţiune. Caută bunuri anume şi asta au căutat şi în celelalte apartamente din acest imobil. Mai departe, la celelalte trei apartamente din acest imobil nu s-au scos duşumele, nu s-au distrus obiecte, nu s-au distrus geamuri, nu a existat nici măcar un act de vandalism. S-a făcut în mod civilizat, cum se face o percheziţie, s-a filmat totul, tocmai pentru a nu existat suspiciuni că ar fi acţiuni abuzive în timpul percheziţiei.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Deci putem trece la dezbateri.

Dacă din partea Grupului parlamentar al Partidului Liberal doreşte să ia cuvântul? Vă rog.

Deci numai dezbateri asupra rapoartelor, ca reprezentanţi ai grupului parlamentar.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Cu îngăduinţa dumneavoastră voi folosi această invitaţie de a dezbate, în numele grupului parlamentar pe care-l reprezint, pe seama raportului Comisiei juridice şi a raportului Grupului parlamentar al PSD, făcând aici - cu voia dumneavoastră - toate consideraţiile, în scurt timp, fireşte, pe care consider că trebuie să le facem în legătură cu această situaţie, cu această şedinţă care este, cu adevărat, una foarte specială.

Este specială prin discuţia publică, mediatică ce a precedat-o; este specială prin faptul că - să luăm totuşi act de situaţia în care un deputat şi preşedintele Camerei este în cauză; este specială pentru faptul că, într-un fel sau altul, va crea precedente.

Aş vrea să-mi permiteţi mai întâi să spun nu atât pentru dumneavoastră cât, poate, pentru prietenii noştri jurnalişti, pentru opinia publică, pentru chiar un coleg, o colegă de-a mea de grup parlamentar care, acum, motivat, lipseşte...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, domnule deputat, dar vă adresaţi plenului Camerei Deputaţilor. Dialogul cu ziariştii în pauză.

Vă mulţumesc.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Aveţi dreptate, domnule preşedinte. Vă asigur că sunt, încă, în toate facultăţile. A fost doar o eroare de formulare. Dar ştiţi şi dumneavoastră că, direct sau indirect, asta facem.

Să spun două vorbe despre art. 72 din Constituţie care stă, într-un fel sau altul, la baza acestei discuţii pe care o purtăm astăzi, aici, noi toţi, cu doamna ministru şi cu toată lumea. Art. 72 din Constituţia României care face ca percheziţia, reţinerea, arestarea, ridicarea imunităţii unui parlamentar să nu se poată face decât în urma unei asemenea dezbateri şi doar după încuviinţarea de către Camera respectivă a acestui lucru, nu este ceva inventat în Parlamentul României, nu este un privilegiu - sau încă un privilegiu - pe care parlamentarii şi-l acordă, ci este un articol care se regăseşte, în esenţa lui, în toate constituţiile democratice şi este un articol fără de care un Parlament nu ar avea garanţia minimală a funcţionării sale democratice. Nu pentru a ne sustrage legii, nu pentru a fi mai presus de lege, ceea ce aceeaşi Constituţie ne interzice, există art. 72, ci pentru ca un parlamentar, indiferent că este la putere sau în opoziţie, indiferent că este într-un partid sau altul, să-şi poată exercita liber prerogativele sale politice, mandatul său încredinţat de către alegători.

Astăzi suntem, oricum am vrea să întoarcem lucrurile, la o discuţie şi, până la urmă, la un vot politic. Aici sunt de acord cu doamna ministru. Nu suntem la un proces. Puţin dintre noi, sau nu toţi dintre noi sunt jurişti. Nici unul dintre noi nu este judecător. Noi avem, azi, de luat o decizie în faţa noastră, în faţa acestei cereri, în faţa electoratului, în legătură cu încuviinţarea pe care o dăm sau nu pentru ca justiţia, organele justiţiei de tot felul, să-şi urmeze cazul pe care l-au deschis împotriva unuia dintre noi.

Se discută nu doar despre domnul deputat Adrian Năstase astăzi. Eu, cel puţin, simt asupra acestei discuţii, presiunea care apasă asupra întregii clase politice româneşti de multă vreme şi asupra Parlamentului ca instituţie. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL.)

Astăzi avem de dat, prin ce spunem şi, mai ales, prin ceea ce votăm, un răspuns unei opinii publice care nu se află în cele mai bune raporturi tocmai cu noi, cei care ar trebui şi care, constituţional, o şi reprezentăm.

Astăzi, de fapt, pentru cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri, nu se discută aici speţa Adrian Năstase, nu se discută despre termopane sau despre obiecte venite din alte ţări, ci se discută despre ideea pe care noi înşine o avem, despre raporturile noastre cu justiţia. Se discută dacă un înalt demnitar politic, atunci când s-a pornit o urmărire împotriva domniei sale, este supus, în condiţii constituţionale şi legale, aceleiaşi legi căreia îi este supus oricare dintre cetăţenii României.

Nu avem astăzi posibilitatea să ne pierdem în subtilităţi nici juridice, deşi ele sunt importante, nu avem astăzi posibilitatea să ne eschivăm din faţa unui răspuns în faţa electoratului român.

Garanţiile, respectarea întocmai a procedurilor trebuie să fie ale organelor judiciare care vor instrumenta cazul şi, aşa cum astăzi, sper, vom da posibilitatea justiţiei să urmărească pe unul dintre noi, vom veghea, în calitate de organism reprezentativ suprem al poporului român, ca această justiţie să o facă corect, şi nu sub presiune politică.

Noi vom cere, voi preciza şi atunci, un vot deschis, cu toate că, principal, există temeiuri şi pentru un vot secret. Există colegi de-ai noştri care au un gust alternativ...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vom discuta problema votului la momentul oportun, desigur.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Atunci vom reveni.

Spun de acum că vrem un vot deschis. Spun de acum că vom vota, indiferent care va fi procedura, pentru percheziţie. Spun deschis că suntem, din 67 de membri ai grupului parlamentar, 63 aici, patru euro-observatori sunt plecaţi.

Avem de luat această hotărâre. Pentru noi este limpede că, dacă astăzi, suntem în situaţia de a nu discuta perfect liber, perfect degajat, perfect liniştit această speţă pe fondul ei este pentru că ani de zile, în primul rând clasa politică a greşit. Nu toţi, dar foarte mulţi dintre noi. Şi, vreau să spun limpede că dacă, din punctul meu de vedere şi al tuturor colegilor mei, domnul deputat Adrian Năstase stă, până la probele contrare, sau până, cum spune Constituţia, o eventuală sentinţă definitivă, sub prezumţia de nevinovăţie şi afirm acest lucru clar, din punct de vedere politic trebuie s-o spun, şi este doar o declaraţie politică, mă tem că domnul Adrian Năstase este unul dintre aceia care a făcut mult rău pentru imaginea acestei clase politice. Poate nu cel mai mult, cu siguranţă nu doar domnia sa, dar din punct de vedere politic este un om care a făcut aceste greşeli şi, în acest sens, şi numai în acest sens, din păcate poate că astăzi culege ceea ce a semănat.

În fine, pentru că acest vot va fi foarte limpede din punctul nostru de vedere şi voi reveni, cu permisiunea dumneavoastră, la procedură asupra votului, nu-mi rămâne decât să îndrăznesc să adresez, cu un respect accentuat, şi cu toată simpatia, câteva cuvinte doamnei ministru al justiţiei, având în vedere declaraţii şi atitudini de altădată şi anumite consideraţii pe care le-a făcut astăzi, aici.

Stimată doamnă ministru,

Este foarte important ce faceţi dumneavoastră. Este foarte important pentru România, pentru noi toţi. Vă suntem alături.

Dar, cred că este foarte bine să îmi îngăduiţi să vă reamintesc câteva lucruri despre superiorii dumneavoastră, pe de o parte, şi despre subordonaţii sau cei care se află sub autoritatea dumneavoastră, pe de alta.

Dumneavoastră cred că aveţi trei, să zicem, superiori. Aveţi o instituţie în faţa căreia sunteţi responsabilă politic dumneavoastră, şi nu invers, şi această instituţie este Parlamentul României, "organul reprezentativ suprem al poporului român" - citez dintr-o Constituţie care n-am nici o îndoială că nu vă este străină şi pe care n-am nici o îndoială că o respectaţi şi o aplicaţi.

Aveţi un şef, care este primul-ministru, atâta vreme cât faceţi parte din acest Guvern, şi aveţi şi un stăpân. Stăpânul este, cred că nu este nici un dubiu, legea. (Aplauze şi râsete din partea Puterii şi a Opoziţiei.)

Sper, stimată doamnă ministru, că aceştia sunt toţi. (Râsete şi aplauze puternice în toată sala.)

Sper, stimată doamnă ministru, că atunci când sunteţi invitată la Parlament ţineţi cont de articolul din Constituţie care vă obligă să vă prezentaţi; când vă cheamă şeful, am văzut că vă prezentaţi şi, n-am nici o îndoială că, zi şi noapte, în somn şi în stare de veghe, sunteţi slujitoarea stăpânului nostru al tuturor, a legii.

Aveţi, însă, şi nu nişte subordonaţi propriu-zişi, dar nişte oameni de activitatea cărora depind foarte multe şi care se află sub autoritatea dumneavoastră. Şi, decât să vă îngrijiţi, oarecum mustrător, de imaginea, activitatea şi prestaţia parlamentarilor, de care nu răspundeţi dumneavoastră, este bine să vă îngrijiţi, de pildă, de activitatea, imaginea şi prestaţia celor din diversele parchete care sunt sub autoritatea dumneavoastră, care vă sunt în responsabilitate printr-un mandat, printr-o reformă a justiţiei pe care dumneavoastră sunteţi chemată, în primul rând, să o faceţi executiv.

Aveţi acest mandat. Nu-l aveţi de la popor, doamna ministru. Nu-l aveţi din Aleea Modrogan. Nu-l aveţi de la Palatul Cotroceni. Nici de la Primăria oraşului Cluj. Îl aveţi de la Guvernul României şi primul-ministru, care şi-a asumat răspunderea pentru această reformă, şi de la Parlamentul României, care a susţinut-o. (Aplauze puternice în toată sala.)

Vă mulţumesc pentru răbdare.

Vă mai cer, doamna ministru, la despărţire, un lucru. Presimt că ne vom mai revedea. Vreo percheziţie, vreo reţinere, vreo ridicare de imunitate. Poate că, totuşi, ne daţi satisfacţia ca pentru exact respectarea literei Constituţiei, şeful instituţiei care este Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să semneze şi domnia sa acte din acestea, prin care ridicaţi, căutaţi şi cercetaţi.

Dacă domnul Botoş nu vrea, poate faceţi o rocadă. Aduceţi acolo pe cineva care vrea.

Vă mulţumesc şi revin la procedura pentru tipul de vot. (Aplauze din partea întregii săli.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Respect ordinea în care apar grupurile parlamentare pe listele Biroului permanent.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rădulescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să afirm câteva dintre convingerile Grupului parlamentar al Partidului Democrat în acest caz, ca să nu spun în această speţă.

Indiferent de rezultatul pe care percheziţia îl va avea sau nu-l va avea, ea reprezintă doar o etapă într-o procedură pe care justiţia o cere şi o impune.

Fiind vorba de parlamentarul Adrian Năstase, numai Parlamentul este cel care poate să blocheze această procedură. Poate să blocheze, are această putere, dar noi credem că nu trebuie să-şi folosească această putere. Credem că această putere uriaşă a Parlamentului, care este singurul care poate bloca politic un demers judiciar, această putere nu trebuie folosită fiindcă se va întoarce, încă o dată, împotriva noastră.

Nu vom ieşi întăriţi din această experienţă dacă vom vota blocarea demersului pe care justiţia îl cere.

Încă o dată, imaginea noastră, şubredă şi aşa, pe care o avem în faţa cetăţenilor, se va şubrezi.

Închei, spunându-vă că Grupul parlamentar al Partidului Democrat cere în mod deschis exprimarea votului faţă de această problemă şi noi vom vota pentru ca demersul justiţiei să continue.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare o să-mi îngăduiţi să iau eu cuvântul. (Domnul preşedinte de şedinţă coboară de la prezidiu.)

Stimaţi colegi,

Doamnă ministru,

Înţeleg că domnul prim-ministru a venit în calitate de deputat, aşa că-l includ în masa colegilor cărora mă adresez.

Vreau să precizeze de la bun început că Partidul România Mare, grupul său parlamentar nu îl apără pe domnul deputat Adrian Năstase. Este dreptul domniei sale să-şi facă toate apărările pe care le consideră necesare în faţa organelor competente de urmărire penală sau de justiţie. Nu este problema noastră. Este problema dânsului.

În al doilea rând, dacă este vorba despre un joc politic, despre o presiune politică exercitată de Alianţă asupra PSD-ului, această luptă politică nu este lupta noastră. Este lupta Alianţei şi a PSD-ului.

Avem toate premisele unei obiectivităţi în cadrul căreia ne referim numai la Constituţie, la Regulamentul Camerei şi, cu permisiunea dumneavoastră, la ceea ce se invocă mai rar în plenul Camerei Deputaţilor, la Codul de procedură penală.

N-am venit cu roba de avocat, pe care o iubesc în continuare, pentru că nu în robă se apără aplicarea legii, ci de la această tribună. Acesta este lucrul cel mai important.

Sub aceste auspicii, analizăm cererea, repet, cu obiectivitatea detaşării şi cu obiectivitatea ataşării faţă de lege şi Constituţie. Este vorba de un aspect al imunităţii această cerere de efectuare a unei percheziţii şi este fals să credeţi că imunitatea ne aşează deasupra legii. Pentru că imunitatea ne-a fost dată de cei care ne-au ales. Este responsabilitatea noastră în faţa celor care am fost aleşi şi imunitatea ne-a fost dată de Constituţia care a fost aprobată prin referendumul întregii populaţii. Electoratul României, populaţia României ne-a conferit această imunitate şi orice fel de interpretare a acestui text de lege este tendenţios, mă feresc să folosesc cuvântul "populist" pentru că-l ataşez de rea credinţă.

În aceste condiţii, cenzurând o cerere de percheziţie nu o facem ca o instanţă de judecată, ci o facem de pe poziţii politice ale imunităţii. Trebuie să vedem un singur lucru: cererea este făcută în virtutea unor comandamente legale reale sau reprezintă o presiune politică şi, ceea ce nu s-a mai spus, poate chiar un resentiment personal din partea celui care face această cerere. Atât trebuie să cenzurăm noi, ăsta este rolul nostru, pentru că încuviinţarea sau nu a percheziţiei este şi rămâne atributul instanţei de judecată. Falsă problemă ridicată a substituirii Parlamentului în rolul instanţei de judecată. Nu, stimaţi colegi, noi nu avem rolul unei instanţe de judecată, noi avem rolul să ne apărăm, în condiţiile în care decelăm vreo ingerinţă nelegală în statutul nostru de deputaţi, în drepturile noastre cetăţeneşti, în demnitatea noastră de oameni. Asta facem aici.

Acum, în ce măsură şi pe ce putem cenzura o asemenea cerere. Evident, pe conţinutul acestei cereri, şi vă reamintesc că în ciuda repetării sale, în două reprize, nu ştiu cât de legală şi de constituţională este această repetare, dar nu acesta este obiectul discuţiei, această cerere rămâne o simplă foaie de hârtie. Nu vorbesc de respectul care trebuie acordat unui Parlament care trebuie să hotărască. Dar mi se pare acum, ca deputat, vorbind de la tribună, că a fost foarte interesantă remarca domnului deputat Tudor, dar tardivă. Să ne lămurească doamna ministru ceea ce n-a lămurit în această cerere şi mai ales nu a probat cu nimic.

Am avut neplăcuta întâlnire cu ridicarea imunităţii deputatului Bivolaru, în care un ministru de justiţie pe care personal nu-l agreez ca om politic şi ca ministru, a făcut o cerere fundamentată, la care a ataşat acte într-un număr important. Ce putem cenzura noi acum? Că doamnei ministru i-a spus un procuror oarecare că ar fi bine să se facă o percheziţie. Iertaţi-mă, dar acesta este un element important, nu e un element al unei neglijenţe sau al unei lipse de consideraţie. Pentru mine este un element de apreciere a cererii, pentru că o cerere de efectuare a unei percheziţii la un deputat, nefundamentată pe nimic, ridică cel puţin suspiciuni justificate cu privire la intenţia urmărită, ceea ce noi trebuie să descifrăm aici.

Ce ni se spune mai departe? Şi aici era inutil răspunsul doamnei ministru, deşi a fost bine că s-a subliniat o situaţie, că percheziţia este menită să ridice probe privind contravaloarea unor bunuri importate din China: un milion nu ştiu cât de roni, "reprezentând contravaloarea tâmplăriei din aluminiu şi lemn cu geam termopan", pentru că numai o percheziţie poate să prezerve aceste probe. Iertaţi-mă, la finalul cererii se face vorbire de articolul 100 alin. 1 din Codul de procedură penală, şi vă invit să-l citiţi. "Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris din cele arătate în art. 98, tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, atunci se încuviinţează percheziţia". Asta spune în Codul de procedură penală. Sigur, veţi spune asta nu stabilim noi, vor stabili judecătorii. Dar dacă dumneavoastră faceţi o cerere de percheziţie care prin conţinutul ei este nelegală, pot eu să ajung la concluzia că cererea nu este făcută în scopul de a se desfăşura cercetarea penală, ci este făcută în scopul de a se continua urmărirea penală televizoristică care a început? Este aceasta sau nu este o presiune politică, să faci o cerere nelegală? Din aceste elemente tragem noi concluzia care se impune.

A, dacă cererea ar fi fost făcută pentru a se descoperi alte probe şi alte indicii menţionate expres - pentru că obiectul unei percheziţii cenzurate chiar de judecător trebuie să fie cantonat pentru anumite lucruri sau fapte -, acte, nu se vorbeşte nicăieri despre acte, mijloace de probă materială, diverse obiecte care se pretinde că ar fi ascunse, dar nu acesta este obiectul cererii. Noi nu putem să mergem pe linia comunistă a judecătorului care-şi forma convingerea în numele poporului şi a conştiinţei sale socialiste: "Ei, nu-i chiar asta proba, dar lasă că ştim noi că-i vinovat". Aici e Parlamentul democratic al României şi avem o responsabilitate faţă de lege, faţă de cei care ne-au ales şi cei care ne-au conferit imunitatea, care nu ne permit să ne batem joc de ea. Aceasta este problema.

Deci, spun eu, în acest moment nu există nici un dubiu pentru că nu este cazul să se efectueze această percheziţie. Nu este nici un dubiu pentru că mai citim din Codul de procedură penală, iertaţi-mă, astăzi trebuie să-mi aduc aminte totuşi că sunt foarte jurist. În materia probaţiunii prevăzută de acest Cod de procedură penală, la Secţiunea VIII, la art. 96, se prevede clar: "Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca probă în procesul penal".

I-a cerut cineva aceste obiecte cercetatului penal Adrian Năstase? Nu!

S-au întrunit condiţiile prevăzute de art. 100, când persoana căreia i s-a cerut refuză, pentru a se dispune o percheziţie? Categoric, nu! Şi atunci problema noastră nu este că încuviinţăm sau nu o percheziţie, problema noastră este răspunsul la o întrebare: de ce percheziţie la deputatul Adrian Năstase? Asta este problema! E vorba despre termopane şi recunosc că şi eu am ironizat ideea acestor termopane şi am spus: este ridicol, şi menţin şi spun şi în faţa domniilor voastre pentru că eu consider că anumite cuvinte spuse de la această tribună au o greutate, este ridicol să încuviinţezi o percheziţie ca să vezi nişte termopane care se văd şi din stradă, putând fi şi filmate din stradă.

Doamna ministru ne-a explicat, şi bine a făcut: păi, staţi puţin, aici trebuie să vedem marca, originea, să le măsurăm.

Păi, doamna ministru, în cărticica aia care se cheamă Codul de procedură penală avem un text expres, care se referă, în art. 112, la constatarea tehnico-ştiinţifică. Ce marcă, ce măsurătoare, ce evaluare poate să facă un procuror? Am încredere în capacitatea procurorilor, dar ceea ce apreciază un procuror în materia aceasta nu este mijloc de probă. Mijloc de probă este o constatare tehnico-ştiinţifică. N-aţi cerut o constatare tehnico-ştiinţifică, pentru că pentru o constatare tehnico-ştiinţifică nu era nevoie de acordul Camerei Deputaţilor. E mai spectaculos să obţii acordul Camerei Deputaţilor. Ei, aici este ingerinţa politică, aici este ceea ce nu trebuie noi să îngăduim.

Vedeţi, nu mă interesează, din punctul de vedere al grupului nostru parlamentar, derularea în continuare a urmăririi penale în ceea ce-l priveşte pe domnul Adrian Năstase, cercetat penal. Procurorii să-şi facă datoria, în limitele legii, domnia sa să-şi facă apărările, în limitele legii. Pe mine mă interesează ce se întâmplă cu un deputat.

Veţi hotărî acum, prin votul dumneavoastră, dacă urmărirea penală se face la televizor, pentru televizor sau se face prin munca şi sudoarea procurorilor pe care daţi-mi voie să spun că o apreciez.

Va trebui să stabiliţi dacă această urmărire penală se face sub imperiul unei manipulări a opiniei publice sau se face în condiţiile independenţei procurorilor. Problema votului este gravă şi, dacă vreţi să închei într-o notă mai optimistă, da, domnilor, putem să fim de acord cu o percheziţie şi la domnul Adrian Năstase şi la oricare dintre noi, cu o condiţie, percheziţiile să înceapă la membrii Guvernului.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Puterii).

Vă mulţumesc.

Reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Conservator dacă mai doreşte să ia cuvântul.

Vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este adevărat, suntem într-un moment extrem de dificil, nemaiîntâlnit, aş putea spune, în Parlamentul României, din 1989 încoace, nu pentru că se ridică imunitatea parlamentară a unui deputat, dar este vorba de un coleg de-al nostru care este şi deputat, şi preşedintele Camerei Deputaţilor.

Sigur că eu am fost şi la dezbaterile din comisie şi, la un moment dat, după ce am ascultat prelegerile juriştilor şi ale avocaţilor în acea comisie, daţi-mi voie să vă mărturisesc că la un moment dat nu se ştia cum să se voteze, exact ca cetăţeanul turmentat: "Dar eu cu cine votez?" la un moment dat.

Sigur că toate chestiunile acestea care se derulează în aceste zile părerea mea este că ar trebui să se realizeze cu mai multă discreţie. Se desfăşoară aşa, ca la nuntă, cu alai, cu tot tacâmul, şi nu este corect să se întâmple acest lucru, pentru că justiţia trebuie lăsată să lucreze în linişte şi pace, or, toate aceste presiuni care se fac de o parte şi de alta nu aduc servicii nimănui.

Sigur că noi am fost întotdeauna şi am declarat că suntem pentru percheziţie. De ce spunem acest lucru? Pentru că nici domnul deputat Năstase nu are nimic de ascuns şi sunt convins că şi dânsul va fi de acord, la un moment dat, cu treaba aceasta, pentru că nu putem continua, la un moment dat, iar opinia publică este, de ce să n-o recunoaştem, bulversată de argumentele pentru şi contra.

Deci, noi, Grupul parlamentar al Partidului Conservator, indiferent care va fi modalitatea de vot, noi vom vota pentru percheziţie, pentru că vrem să aflăm adevărul, ca şi opinia publică, în aşa fel încât să nu existe nici o suspiciune, şi nu vrem să facem deservicii nici domnului preşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Năstase, dar nici să apărem în faţa opiniei publice că am apăra pe cineva faţă de procedurile legale care sunt astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR-ului dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea minorităţilor, altele decât cea maghiară, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Vă mulţumesc. Nu.

Din partea deputaţilor independenţi, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Vă mulţumesc.

Domnilor deputaţi, vă rog să vă înscrieţi la cuvânt dacă doriţi să luaţi cuvântul. Domnii secretari alcătuiesc lista.

Domnul deputat Nicolicea, aveţi cuvântul.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă raliez cuvântului susţinut de către domnul Bolcaş, un cuvânt într-adevăr al unui jurist cu experienţă.

Aş vrea să clarificăm nişte lucruri.

Constituţia conferă imunitate pentru parlamentari. A spune că trebuie să votăm într-un fel sau altul pentru că altfel nu se înfăptuieşte justiţia, că este împiedicată, înseamnă să spunem că, de fapt, Constituţia împiedică înfăptuirea justiţiei.

Trebuie să ţinem cont că mai sunt şi alte categorii care beneficiază de imunitate. Ideea aceasta că imunitatea împiedică înfăptuirea justiţiei, exprimată de doamna ministru, se poate traduce că şi imunitatea magistraţilor, respectiv judecătorilor şi procurorilor, imunitate care a fost conferită chiar prin pachetul de legi în ceea ce priveşte reforma în justiţie, care va fi modificat acum, şi în care magistraţii aveau imunitate în primul proiect mai mare decât parlamentarii, era făcut ca să împiedice înfăptuirea justiţiei, şi acest pachet de legi era făcut tocmai de doamna ministru.

Miniştrii, miniştrii răspund penal numai dacă este o solicitare, este o încuviinţare din partea Camerei Deputaţilor sau Senatului sau dacă este solicitată de către preşedintele României. Printr-o ordonanţă de urgenţă al cărei autor este tot doamna ministru, foştii miniştri nu mai beneficiază de această lege, de fapt, de imunitate, şi s-a păstrat imunitate doar pentru actualii miniştri, deci pentru miniştrii în funcţie.

De ce doamna ministru a dorit să aibă miniştrii în funcţie imunitate, dacă această imunitate împiedică înfăptuirea justiţiei? Eu aştept cu interes modificarea pachetului ideal şi, dacă veţi binevoi să eliminaţi imunitatea pentru magistraţi şi, evident, dacă veţi binevoi să modificaţi şi Legea răspunderii ministeriale, vă garanez că vom fi alături de dumneavoastră în ceea ce priveşte ridicarea acestor imunităţi, pentru ca justiţia să nu mai fie împiedicată, mai ales că domnul preşedinte Băsescu a spus că grupurile de interese stau la Palatul Victoria şi mai ales că tot dânsul a afirmat că justiţia este coruptă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai doreşte cineva?

Vă rog, domnule deputat, poftiţi.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mărturisesc că nu voiam să iau cuvântul dar m-a stârnit afirmaţia dumneavoastră referitoare la grija de a vă manifesta ca un jurist, foarte jurist, aţi afirmat dumneavoastră. Numai că, iată, din păcate, aţi invocat nişte texte de procedură numai pe jumătate, aţi invocat trei texte de procedură penală şi, prin modul în care aţi prezentat aceste texte, îmi permit observaţia că aţi dezinformat plenul Camerei Deputaţilor.

Aţi spus dumneavoastră că la art. 100 din Codul de procedură penală, "când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora", v-aţi oprit aici de ca şi când numai în această situaţie este permisă percheziţia. V-aţi oprit, deşi textul continuă cu următoarele cuvinte: "precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor". Şi atunci, zice textul, se poate efectua această percheziţie, aspect pe care doamna ministru al justiţiei l-a punctat în câteva rânduri.

Aţi mai invocat art. 96 din Codul de procedură, cu privire la ridicare de obiecte şi înscrisuri, şi aţi afirmat că "Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal".

Păi această ridicare de obiecte şi înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal nu poate fi demarată decât în cadrul unei proceduri referitoare la percheziţie, aşa cum am arătat că prevede teza a doua din art. 100. Aţi mai sugerat că era operantă în cauză constatarea tehnico-ştiinţifică prevăzută de secţiunea a IX-a, mai precis de la art. 112 şi următoarele. V-aţi oprit şi de această dată cu lecturarea unui text pe jumătate. Aţi uitat să lecturaţi exact alin. 2 de la art.113 care este lămuritor cu privire la această constatare tehnico-ştiinţifică, demers care, spuneţi dumneavoastră nu mai necesita intervenţia Parlamentului, încuviinţarea Parlamentului. Acest text spune că această constatare tehnico-ştiinţifică se efectuează asupra materialelor puse la dispoziţie sau ridicate de către organul de urmărire penală. Deci ce să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, în momentul în care nu deţine aceste obiecte sau bunuri materiale.

Iată de ce spun că am o rezervă în ceea ce priveşte afirmaţia dumneavoastră că aţi vorbit de la această tribună ca un real jurist, atâta vreme cât aţi prezentat lucrurile din textele de lege invocate, pe jumătate.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îmi acord un drept la replică, dacă-mi îngăduiţi.

Un minut, stimaţi colegi, şi vreau să vă spun, domnule coleg, că de la această tribună amândoi, şi dumneavoastră şi eu, ne-am expus nişte puncte de vedere. Resping aprecierea de dezinformare pe care aţi folosit-o absolut nefericit.

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Duvăz, doriţi să mai luaţi cuvântul.

Vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Discuţia noastră de astăzi, indiferent de mina pe care o abordăm, de dreapta sau stânga sălii, este o discuţie despre democraţie şi despre statul de drept, şi nu despre situaţia domnului preşedinte, colegul nostru, deputatul Adrian Năstase.

Din păcate, majoritatea dintre noi n-am înţeles, mânaţi de pasiuni politice şi crezând că explozii mediatice acuzatoare pot crea şanse politice şi puncte pentru viitoare alegeri, mai degrabă sperate de unii anticipate. Fără să privim mai departe lucrurile şi să ştim ceea ce înseamnă o decizie luată azi, o să vă spun doar că m-a surprins absolut neplăcut, chiar mai mult, ar trebui folosit un cuvânt decât surprinderea, când am asistat aici la prezentarea punctului de vedere al ministrului justiţiei, care era un rechizitoriu, şi nu un punct de vedere de ministru.

Doamna ministru a vorbit cu claritate şi fermitate despre probe clare, indubitabile, care sunt şi care pretind. După ştiinţa mea, într-un stat democratic şi stat de drept ministrul nu avea de unde să ştie dacă probele sunt sau nu, şi nu putea invoca decât opinia procurorului care a cerut această percheziţie şi procedurile constituţionale şi legale.

Doamna ministru a făcut o pledoarie politică şi, mai mult decât atât, în final, ne-a spus, aşa cum stă bine unui ministru al justiţiei într-un stat de drept şi într-o democraţie care, din păcate, nu este parlamentară, ne-a spus că dacă nu vom vota aşa cum este această cerere lansată nu vom face decât rău României şi ne vom plasa şi mai prost în opinia publică.

Am asistat la o susţinere care nu mai are nici o legătură cu statul de drept şi care, din păcate, are o legătură din ce în ce mai apropiată cu anii '50 şi cu demonstraţiile care se făceau atunci în spiritul a ceea ce se numea instaurarea puterii poporului cu orice preţ, şi în dispreţul justiţiei şi în dispreţul democraţiei.

Stimaţi colegi,

Am ieşit la această tribună să vă rog să reflectaţi, indiferent de vot, cum eu voi vota într-un singur fel, indiferent de vot, că este vorba de vot secret sau deschis, aş vrea să reflectaţi şi dumneavoastră, să vă gândiţi că ceea ce decidem astăzi nu este în raport cu jocul politic de astăzi, nu este în raport cu nişte fapte pe care nu suntem chemaţi noi să le judecăm sau să le apreciem, nu este în raport, dacă vreţi, cu pasiunile politice, adeseori pe termen scurt şi mărunte. E în raport cu ce se întâmplă şi cum va evolua democraţia românească. V-aş ruga să vă gândiţi şi să votaţi în acest sens, să luăm o decizie corectă privind o justiţie corectă şi o relaţie corectă între puterile din stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tudor.

Vă mulţumesc, domnilor deputaţi, că v-aţi încadrat în cele 5 minute şi regulamentare şi cutumiare, şi îi rog şi pe ceilalţi să urmeze acest exemplu.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru că-mi daţi posibilitatea să-mi exprim încă o dată un punct de vedere asupra celor întâmplate până acum, punct de vedere care va constitui, de fapt, în concluzie, modalitatea în care voi vota.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi mie, ca şi celor câtorva colegi ai noştri care au vorbit mai înainte şi au exprimat într-un alt fel acelaşi lucru pe care eu încerc să-l exprim mai direct acum, pentru că eu sunt militar şi nu prea umblu cu ocolişuri, şi mie mi se pare suspect de implicată în rezolvarea dosarului şi suspect de mult cunoscătoare a intimităţii cercetării din acest dosar de către doamna ministru.

Nu are dreptul procurorul să dezvăluie date din dosar, nimănui. Nici Preşedintelui statului care, atunci când a fost cercetat penal, ar fi avut, poate, şi domnia sa dreptul să cunoască mai multe ... aşa ... în particular. Şi nici măcar doamnei ministru, căreia nu i se subordonează direct cei care fac cercetarea penală. Şi, în acest sens, nu ştiu de unde ştie domnia sa, atât de sigur, ceea ce ne invocă nouă cu o mare siguranţă, încât, dacă nu înţelegem, nu respectăm Constituţia

De unde ştiţi, doamnă ministru, ce se întâmplă în dosarul ăla?! Ce calitate aveţi dumneavoastră să fiţi informată de către procurorii pe care-i aveţi acolo, în custodie, - foştii dumneavoastră colegi şi, eventual, viitorii colegi -, ca să cunoaşteţi intimităţile acestui dosar? Indiferent cum le numiţi, pentru noi, tot intimităţi sunt, pentru că noi nu le cunoaştem. Şi nici dumneavoastră nu aveţi mai multă calitate, să cunoaşteţi mai mult decât cunoaştem noi.

Mai mult decât atât, vă fac o confidenţă: nici domnul Năstase nu cunoaşte ceea ce doamna Monica Macovei cunoaşte.

Deci, împricinatul nu cunoaşte, dar, doamna Monica Macovei, care ar fi trebuit ultima - pentru respectarea unei corecte democraţii - să fie cunoscătoarea a ceea ce se întâmplă în dosar. Domnul Năstase nu cunoaşte. Iată, l-am întrebat dacă ştie despre o listă, despre care doamna Monica Macovei zice că există; o listă cu obiecte - altele decât parchetul şi termopanul. Că să nu ne facem că nu înţelegem: datorită intervenţiei mele doamna Macovei a recunoscut că mai sunt şi altele şi, poate, ce s-o mai găsi pe acolo - cum a spus domnul Dumitru Dragomir, ca până acum 30-40 de ani în urmă.

Deci, dacă domnia sa, domnul Năstase nu cunoaşte nişte obiecte care i se impută a fi fost procurate ilegal şi, poate, dacă, cunoscându-le, şi-ar fi dat acordul şi ar fi zis: da, domnule, iată proba, o am aici; sau, recunosc că ăsta este ilegal. Dar, într-o asemenea beznă, în care ni se solicită o percheziţie asupra a ceea ce nimeni nu cunoaşte, decât doamna Macovei - nu ştiu în ce calitate, încă o dată, că aşa ne-a lăsat să înţelegem - şi anumiţi procurori.

Dar, atunci, întrebarea mea este următoarea; este mai mult retorică. Dacă erau de bună-credinţă, aceşti procurori îl întrebau - evit să spun cuvântul "punctual", care se referă numai la a fi, la timp, undeva; deci, nu "punctual", ci punct cu punct, dacă vreţi, - pe domnul Năstase: domnule Năstase, recunoaşteţi ilegalitatea procurării acestui produs? Da, sau nu. Taie-l! L-a recunoscut, e incriminant. Nu, îi facem percheziţie! Dar, să ştie despre el.

Mai mult de atât. Şi chiar cele acuzate direct - termopanul şi parchetul. "Recunoaşteţi că l-aţi procurat ilegal din China?" "Da". Gata, nu mai e nevoie de nici o percheziţie.

A fost astfel probat acest probatoriu, sau cum s-o numi? Dacă, în discuţiile pe care le-au avut procurorii, nici măcar nu i-au prezentat lista obiectelor asupra cărora solicită domniile lor să se facă o percheziţie, eu înclin să cred că domniile lor - aceşti procurori, despre care, în cele trei categorii, judecători, avocaţi şi procurori, este îndeobşte cunoscut că nu sunt chiar cei mai buni specialişti juridici -, eu înţeleg că există o nuanţă de implicare de altă natură decât aceea de a face clar şi curat acuzele din dosar. Această implicare mă face să solicit celor în drept să dezvolte întâi corect procedura de rezolvare a unui dosar penal şi, în momentul în care au nevoie de solicitările noastre, dar după ce au desfăşurat toate probele şi toate datele şi toate cerinţele rezolvării unui dosar în mod corect şi legal, abia atunci să ne spună - şi atunci chiar foarte clar - ce se doreşte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, vă rog să mă iertaţi, dar, furat de frumuseţea expunerii dumneavoastră, am uitat că au trecut cele 5 minute. M-au atenţionat domnii deputaţi.

Domnul Marcu Tudor:

Eu vă aduc aminte că au trecut şi vă mai cer o jumătate de minut.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să închideţi ...

Domnul Marcu Tudor:

Încetez. Adică, închei, nu încetez. (Râde.)

Ca atare, domnule preşedinte, stimaţi colegi, eu socotesc că există şi alte considerente paralele - aşa îmi face impresia, şi nu trebuie s-o probez - asupra rezolvării unui asemenea dosar, atât timp cât nici măcar nu se ştie ce se vrea cu el, nici de către domnul Năstase, şi, cu atât mai mult, de către noi. Cu alte cuvinte, eu trebuie să dau o aprobare în orb. Singurii care nu sunt orbi aici, în acest caz, figurativ vorbind, sunt: procurorii - doi-trei, câţi or fi, acolo - şi doamna Monica Macovei, în calitatea pe care domnia sa crede că, având-o, o îndreptăţeşte să cunoască mai mult decât noi despre aceste probe din dosar.

Ca atare, domnule preşedinte, este şi un punct de vedere comun, noi vom vota fiecare aşa cum doreşte din grupul nostru parlamentar, aşa cum a înţeles, sau cum nu a înţeles din ce s-a întâmplat astăzi, fără a fi socotit că este un vot politic, să ne hotărâm ce anume şi cum să facem cu votul.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Având în vedere că ultimul cuvânt va aparţine domnului deputat Adrian Năstase, o întreb pe doamna ministru dacă mai doreşte să spună ceva acum. Dacă doriţi, numai, sigur. Vă rog.

Doamna Monica Luisa Macovei:

Am să încep cu acuzaţiile finale din partea domnului deputat Tudor.

Cunosc din dosar exact atât cât trebuie, pentru a susţine cererea. Dumneavoastră, deputaţii, aţi scris în Regulamentul Camerei că această cerere trebuie formulată, adresată de ministrul justiţiei. Şi tot ceea ce cunosc v-am spus şi dumneavoastră.

Vă reamintesc că tot colegii dumneavoastră, chiar domnul deputat Bolcaş, s-a plâns ceva mai devreme că nu sunt suficiente probe în susţinerea cererii.

Deci, pe de o parte mi se reproşează că n-am produs probe, pe de altă parte, mi se spune că cunosc prea mult din dosar.

Aceste contradicţii care chiar vin din acelaşi partid - dar asta este mai puţin relevant - arată că de fapt nu discutăm în mod real ceea ce trebuie să discutăm.

Voci din Grupul parlamentar al P.R.M.:

Nu mai amestecaţi partidul în problemele astea!

Doamna Monica Luisa Macovei:

Ştiu exact cât trebuie să ştiu, pentru a susţine această cerere. Nu ştiu dosarul, nu am văzut dosarul. Dacă cenzuram solicitarea procurorilor şi veneam cu dosarul aici, aş fi fost acuzată pe bună dreptate de imixtiune politică. Sper că nimeni de aici nu-şi doreşte să vadă un dosar de urmărire penală, că nu aşa se întâmplă lucrurile.

S-a pus o întrebare: de ce percheziţie la domnul Adrian Năstase? Este simplu: pentru că în acest dosar s-a început urmărirea penală pentru infracţiuni legate de corupţie şi pentru că, după începerea urmăririi penale, este posibilă această procedură de percheziţie, potrivit Codului de procedură penală. De ce? Pentru că există indicii temeinice ce s-a comis această infracţiune de domnul deputat Adrian Năstase şi că în cele două imobile s-ar afla lucruri care provin din aceste infracţiuni. Nu am spus nimic în plus astăzi faţă de ce am scris în cererea din 9 februarie: "şi ce s-o mai găsi acolo". Nu, am spus "şi bunuri". Vă rog să vă uitaţi că în cerere am scris, pe lângă povestea cu termopan şi ce a mai fost, şi bunuri despre care există indicii că în perioada 2001-2004 provin din comiterea acestor infracţiuni de corupţie. Asta am scris încă din 9 februarie.

Încă o dată vă spun: este un dosar real, în care judecătorii, deja, au apreciat că există suficiente probe pentru a emite autorizaţii de percheziţie în celelalte apartamente din imobilul din Zambaccian. Nu vă spune asta că, din punct de vedere juridic, există probe şi că nu este un dosar inventat sau făcut la comandă politică? Acele autorizaţii de percheziţie sunt date de un judecător independent şi sunt date în acest dosar, nu în alte dosare.

Repet: este un dosar real, aveţi acest argument foarte puternic că deja instanţa de judecată independentă a emis autorizaţii în acest dosar ...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Sunt şi dosare ireale?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat Tudor, vă adresez un avertisment. Vă mulţumesc.

Doamna Monica Luiza Macovei:

Dumneavoastră sugeraţi că ar putea fi dosare ireale; eu, nu.

Mie mi se pare că suntem într-un moment grav, şi nu într-un moment hazliu.

Deci, este un dosar real. Deja judecătorii au emis autorizaţiile pentru acest dosar. Mai departe, este o decizie politică pe care o luaţi.

Eu repet acest lucru: că este un dosar real şi nu are nici o legătură cu faptul că domnul Adrian Năstase face astăzi parte din opoziţie. Repet: în acest dosar, împotriva dânsului s-a început urmărirea penală pentru infracţiuni de corupţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamnă ministru.

În calitate de preşedinte de şedinţă, sunt obligat să semnalez o inadvertenţă în ceea ce priveşte un text folosit de doamna ministru, care a spus: dumneavoastră, deputaţii, v-aţi scris în regulament că această percheziţie trebuie să fie aprobată. Vă rog să mă iertaţi. Acest lucru este scris în art.72 alin.2 din Constituţia României şi a fost scris de electoratul care a votat această Constituţie. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului deputat Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

În urmă cu trei ani, Constituţia României a fost modificată, prin votul Parlamentului şi cu aprobarea cetăţenilor.

Una dintre modificări viza reducerea imunităţii parlamentarilor care, din acel moment, pot fi anchetaţi pentru fapte penale, fără vreo aprobare specială. Era vorba despre rezolvarea unei solicitări vechi şi justificate a cetăţenilor şi a societăţii civile.

Numai câteva acte procedurale grave - reţinerea sau arestarea, percheziţia - mai trebuie încuviinţate de plenul Camerelor şi toţi am fost de acord atunci că această măsură rămâne necesară. Ea nu ne apără de răspundere, dar ne protejează de eventuale abuzuri. Şi acesta este motivul pentru care ne aflăm astăzi aici.

Am simţit nevoia să fac această introducere, pentru că astăzi aş dori să dau un răspuns pe cât de sincer, pe atât de complet, la o întrebare aparent justificată: de ce nu acceptă Adrian Năstase o percheziţie, la fel ca orice alt cetăţean, într-o eventuală situaţie asemănătoare? Are el ceva de ascuns? Se consideră, cumva, deasupra legii?

Este mai presus de orice discuţie faptul că Adrian Năstase este, în primul rând, un cetăţean şi, în aceste condiţii, el trebuie să respecte toate legile, inclusiv - şi mai ales - Constituţia.

Pe de altă parte, el este deputat, este parlamentar, iar această calitate îl obligă să respecte şi alte articole de lege decât cele care se referă la cetăţeni, în general.

Un parlamentar nu se deosebeşte de cetăţeni numai pentru faptul că-i reprezintă, ci şi pentru că are o anumită putere, care trebuie exercitată corect. El propune, aprobă, sau respinge legi. Şi, pentru acest lucru, el trebuie să rămână independent, să nu se lase supus influenţelor şi presiunilor.

De aceea, în Constituţie au rămas prevederi prin care parlamentarul poate fi apărat de abuzuri, care urmăresc să-i altereze mandatul, mai ales parlamentarilor din opoziţie.

Ştiţi toate discuţiile de-a lungul vremii şi, în succesiunea ciclurilor electorale, descoperim, uneori, tentaţia puterii de a utiliza Codul penal pentru lupta politică.

Chiar astăzi aţi avut o mostră despre ceea ce înseamnă de fapt această speţă.

Doamna ministru Macovei a venit aici, dând, cumva, impresia că suntem două părţi în dispută, care aşteaptă un arbitraj din partea Parlamentului. S-a văzut foarte clar că nu este vorba de o abordare neutră. Este vorba de prezentarea unei cereri, a unei solicitări tehnice care vine din partea unor procurori.

Şi, de aceea, aş vrea să înţelegeţi că mă opun acestei percheziţii în primul rând pentru că ea nu este în conformitate cu legea, pentru că este expresia unei încercări politice de a exercita presiuni asupra mea.

Pot dovedi acest lucru făcând apel la ceea ce ştim cu toţii, la ceea ce am văzut cu toţii în aceste ultime săptămâni.

Împotriva mea există acuzaţia că am primit nişte ferestre şi nişte parchet, ca să numesc pe cineva într-o funcţie. Noi nu discutăm acum despre percheziţie, ci discutăm despre faptul că, prin această percheziţie, se încearcă să se dovedească, într-un fel, o faptă de corupţie, şi anume: luarea de mită, prin care eu mi-aş fi traficat funcţia de prim-ministru, numind pe cineva într-o anumită funcţie, în condiţiile în care - şi aici domnul prim-ministru, care este în sală, ştie foarte bine - nici măcar nu aveam dreptul, sau nu eram în situaţia de a semna, pentru persoana respectivă, numirea în funcţie, sau eventuala ei schimbare. Aceasta este infracţiunea de care sunt acuzat.

Faza a doua - foloase necuvenite, mita reprezintă, de fapt, până la urmă, o chestiune care ţine de jocul politic al acestei perioade. La finalul anchetei, probabil, se va vedea că aceste acuzaţii sunt false şi sunt penibile.

Problema nu este însă rezultatul juridic final. Am ascultat aici şi un comentariu că în alte apartamente s-ar fi găsit deja aceste probe. Ce relevanţă are această chestiune? Faptul că şi în alte apartamente s-au găsit ferestrele de termopan şi duşumelele. Ele aparţin, în mod firesc, proprietarilor actuali. Pot fi ele considerate ca mită pentru mine, în momentul în care ele sunt în proprietatea celorlalţi? Mi se pare absolut aberant.

Acest dosar a fost deschis ca, pe parcursul lui, să fiu pus în situaţii jenante, în aşa fel încât să devin vinovat în ochii cetăţenilor, indiferent de ceea ce vor hotărî în final magistraţii.

Dezbaterea noastră de astăzi a fost prefaţată de nenumărate emisiuni la televiziuni.

Televiziunea publică, ieri, spre exemplu, în prime time, la ştiri, a dat 15 minute o întreagă istorie, o telenovelă, un episod de telenovelă. Înainte, deci, a dat 15 minute din această telenovelă, înainte de premiile Oscar şi, în orice caz, cu mult înainte, dacă au fost relatări de la revolta pensionarilor din Galaţi.

Dar, evident că această chestiune, sprijinită mediatic, permanent, încearcă să creeze sentimentul de vinovăţie, de lipsă de credibilitate. Aceasta este miza. Nu probe eventuale, pe care să le discutăm.

Pentru acuzaţia care mi se aduce este nevoie de un anumit tip de probe, care exclud procedura percheziţiei. Nu este nevoie ca un grup de oameni înarmaţi cu aparaturi sofisticate să năvălească într-un apartament ca să constate că acolo există podele, sau ferestre. Vor fi solicitate acte, care să ateste tipul obiectelor respective, calitatea şi cantitatea lor, sau provenienţa. În ultimă instanţă, se poate cere o expertiză. Este, de altfel, ceea ce am solicitat avocatului meu, să ceară o expertiză, pentru a clarifica situaţia termopanelor, a podelelor, a obiectelor sanitare utilizate de către constructor. Dar, vă repet: în momentul în care mi s-a prezentat o factură şi am plătit-o, eu am considerat - şi sper că orice om normal din această ţară va considera - că în preţul final al apartamentului sunt incluse şi ferestrele, şi uşile şi podeaua, şi obiectele sanitare. Indiferent de faptul că au venit din China, din Franţa, din Australia. Era problema constructorului de unde-şi aduce materialele respective.

Este evident că măsura solicitată de Parchet este inutilă şi este şicanatorie. Pentru că nu-i bănuiesc pe procurori de un asemenea nivel de incompetenţă. Ea urmăreşte trei scopuri clare: să menţină în atenţia publică, prin descinderi repetate, aşa-numitul caz Zambaccian, în aşa fel încât imaginea mea să fie solid compromisă; să mă asocieze cu o procedură specifică infractorilor ordinari care ascund prin casă obiectele furate şi să creeze un aer de mister în jurul apartamentului meu, în care s-ar putea ascunde tot felul de grozăvii.

Nu vreau să mă gândesc la lucruri banale, cum ar fi şi stimularea unor autodenunţuri din partea cuiva, care mi-ar fi oferit, eventual, în vreo situaţie, o carte, sau un tablou, care, ulterior, să fie descoperite cu ocazia percheziţiilor care caută termopane.

Pe de altă parte, stimaţi colegi, în Codul de procedură penală se vorbeşte despre fotografierea obiectelor care nu sunt ridicate, sau care urmează a fi ridicate. Nu este vorba despre filmare. Procesele-verbale de percheziţie care au avut loc până acum au fiecare câte 20-30 de pagini şi nu se referă la obiectele care sunt identificate în obiectul percheziţiei. Este luat fiecare obiect, inventariat, filmat. Şi vreau să vă întreb: care este rostul acestor operaţiuni?

Este foarte clar că şi această încălcare a regulilor de procedură are un scop foarte precis. Şi vreau să înţelegeţi foarte bine rezervele mele din acest punct de vedere. Mulţi au înţeles, în definitiv, că, dacă lucrurile erau foarte clar identificate, dacă eram întrebat în legătură cu o chestiune sau alta... S-a făcut referire la autorizarea judecătorului pentru percheziţiile în celelalte apartamente. Vreau să vă spun că autorizarea s-a dat pe 9 februarie, într-un moment în care mie nici nu-mi fuseseră prezentate învinuirile. Şi deja se ceruse aprobare pentru percheziţie.

Eu cred că această grabă ne arată foarte clar din partea unor procurori, de care eu aş fi bănuit că sunt ocupaţi şi cu alte teme. Spre exemplu, aceiaşi procurori au primit să se ocupe de rezolvarea, au primit înapoi de la instanţă cazul "Flota". Au un perete întreg de documente. Credeam că sunt ocupaţi şi cu alte lucruri. Dar înţeleg că au o temă foarte exactă şi în fiecare zi trebuie să organizeze pentru spectacolul mediatic o audiere, o percheziţie, pentru că există, probabil, o anumită temă care trebuie să fie prezentată public în această perioadă.

Stimaţi colegi,

Nu e nevoie să ne închipuim ce-şi propun să facă procurorii, pentru că am asistat deja la modul lor de operare în acest caz. Ei au descins deja în case ale unor oameni care au singura vină că-mi sunt vecini şi că mă cunosc, oameni care nu sunt acuzaţi de nimic.

Vreau să menţionez faptul că unul dintre ei, care are probleme foarte serioase de sănătate, în această perioadă a fost hărţuit şi nu este lăsat nici măcar în spital să-şi rezolve problemele grave pe care le are.

Procurorii au stat în unele apartamente aproape 24 de ore, pe parcursul unei săptămâni, înregistrând tot, filmând tot, inclusiv cele mai intime spaţii, fără nici o legătură cu obiectul dosarului. Cel puţin, cu cel care este menţionat în obiectul percheziţiei, aşa cum îl aveţi şi dumneavoastră.

A fost un abuz de amploare. Acest abuz ar urma să continue şi la mine acasă. Aţi văzut declaraţiile domnului Daniel Morar, care, uneori ştie dacă s-au găsit probe, alteori nu mai ştie. Spune, din când în când, că percheziţia la mine nici n-ar fi foarte necesară, pentru că ei oricum au probe. Toate aceste lucruri ne arată că este vorba de un dosar politic şi de o încercare evidentă de a construi un dosar, nu de a asigura probe într-un dosar.

Am spus şi repet: nu am nimic de ascuns, în sensul penal al termenului. Dar am o intimitate personală, şi chiar politică, la care ţin şi pe care legea mi-o garantează.

Am fost ministru de externe, prim-ministru, preşedinte al Camerei Deputaţilor, am întreţinut corespondenţă cu oameni politici sau de stat din întreaga lume, am însemnări personale, am documente personale, la fel ca majoritatea celor de faţă.

Când mă voi decide să-mi scriu memoriile, voi face eu însumi publice multe dintre asemenea acte, care sunt interesante, sau semnificative pentru istoria recentă. Dar nu voi accepta ca Procuratura să caute termopane şi parchet prin arhivele mele.

Nu în ultimul rând, această solicitare de percheziţie este ilegală, pentru că nu respectă nici măcar procedurile constituţionale şi regulamentare formale.

Nu vreau să intru în amănunte, dar am să mă refer şi eu la cererea pe care a formulat-o fostul ministru Valeriu Stoica, într-o situaţie asemănătoare.

Iată cum formula domnul Stoica cererea respectivă: "cererea pe care o formulez se întemeiază pe sesizarea procurorului general al Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, transmisă prin ... cu adresa nr. ..., pe actele de urmărire penală efectuate de Inspectoratul General al Poliţiei ... constituite în dos.nr. ..., precum şi pe referatul din data de ..., întocmit de procurorul ... din Parchetul General, din care rezultă următoarele ...".

Aş vrea să nu insist asupra acestei chestiuni de procedură, pentru că, din punctul meu de vedere, dincolo de aspectele constituţionale şi regulamentare prezentate, există, în mod evident, o concluzie care se degajă: cererea a fost trimisă de o instituţie care nu are autoritatea acordată prin Constituţie, de a emite asemenea acte, acceptarea ei de către Parlament echivalează cu a accepta încălcarea Constituţiei şi care precizează foarte clar care este instituţia îndreptăţită să solicite percheziţionarea parlamentarilor. Acceptăm un asemenea precedent? Este o întrebare la care va trebui să reflectaţi.

Se vorbeşte mult în ultimul timp despre primejdia unui stat poliţienesc, despre propuneri de legi care ar instituţionaliza abuzul. Este o discuţie importantă despre faptul că există mai multe categorii de persoane sub acoperire în unele dintre comandourile politice care lucrează în momentul de faţă şi care nu au reuşit să obţină o acoperire legală, prin faptul că am fi respins o anumită ordonanţă aici, la Parlament. E o chestiune pe care o vom clarifica în viitor, dar trebuie să ne hotărâm în ce fel de ţară dorim să trăim în continuare, ce fel de reguli, ce înseamnă statul de drept.

Pentru mulţi dintre dumneavoastră este o problemă teoretică această percheziţie, sper ca ea să rămână mereu în planul acesta. Pentru mine însă, abuzul a devenit o problemă concretă. O trăiesc, iar atunci când analizaţi o asemenea cerere pentru asemenea percheziţie, vă rog să aveţi în vedere şi unele dintre tendinţele acestea de autoritate de care v-am vorbit. Le dăm girul, la numai 16 ani confuzi de la Revoluţie, rămâne încă, din păcate, extrem de fragili din acest punct de vedere.

Indiferent de părerea unora sau altora, în aceşti 16 ani, eu am respectat statul şi am încercat să-i îmbunătăţesc legile. Instituţia care mă urmăreşte acum este, paradoxal, rezultatul acestor eforturi ca şi legea în baza căreia mi-am declarat averea la fel ca dumneavoastră, ca şi modificarea constituţională care permite anchetarea parlamentarilor. Nu-mi e frică de lege. Mă bat acum pentru ea, dar mă confrunt cu un abuz, o fărădelege şi am dreptul să mă apăr împotriva abuzului. Nu pentru a ocoli legea.

Îmi aduc aminte de manifestările societăţii civile din aceşti ani când a sărit adeseori justificat în apărarea unor idei sau a unor persoane. Acum, din păcate, sunt prea puţine voci care să constate că procuratura vrea să facă percheziţii pentru a căuta ferestrele cuiva. Pentru că, acel cineva este Adrian Năstase? există persoane faţă de care acceptăm abuzuri numai pentru că nu ne sunt simpatice sau pentru că reprezintă alte idei decât ale noastre? Gândind în felul acesta, negăm chiar ideea atât de des afirmată potrivit căreia legea este una pentru toţi.

Într-o asemenea situaţie, eu voi fi numai începutul procedurilor abuzive, un antecedent periculos pentru fiecare cetăţean. Vă propun fiecăruia un exerciţiu de imaginaţie, priviţi ce se propune, priviţi ce se întâmplă în jur, uitaţi pentru o clipă cine sunt eu, că facem parte sau nu din acelaşi partid, că ne-am opus unii altora, de-a lungul timpului în schimburi de idei, cu o ocazie, cu alta şi luaţi o decizie conformă cu conştiinţa dumneavoastră, conformă cu statutul unei instituţii mult prea des agresate în ultimul timp.

Ştiţi bine că, în definitiv, nu discutăm astăzi despre inspectarea termopanelor lui Năstase, ci despre capacitatea noastră de a ne opune, acum şi în viitor, individual şi împreună, unor abuzuri nedemocratice.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnilor deputaţi.

Încheiem dezbaterile pe această problemă, în conformitate cu dispoziţiile regulamentului, art.193 alin.8: "Camera Deputaţilor se va pronunţa asupra măsurii în cel mult 20 de zile de la sesizare cu votul majorităţii membrilor prezenţi".

Întrucât textul nu impune o procedură de vot, sunt aplicabile în cauză prevederile art.123 care consideră procedura votului deschis ca procedura de drept comun, normală, dar care poate să fie amendată conform alin.2 de alte modalităţi. Celelalte modalităţi de vot deschis sau secret se aprobă de Cameră la propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui lider de grup.

În aceste condiţii, în calitate de preşedinte de şedinţă, vă propun modalitatea votului secret justificat de următoarele argumente: ne aflăm într-o anume structură constituţională, care este Regulamentul Camerei Deputaţilor. Aici funcţionează nişte principialităţi şi, de regulă, votul pentru persoane în cadrul acestui regulament este un vot secret. Mai mult, art.21 şi art.25 prevăd că, în ceea ce priveşte alegerea şi revocarea preşedintelui, votul se exprimă în mod secret. Faptul că această... (Vociferări în banca Puterii.) Sunt argumentele preşedintelui de şedinţă, o să vă ascult propunerile şi argumentele dumneavoastră. Vă rog să mă ascultaţi.

În acelaşi timp, acest regulament pe care l-am votat, la art.193, alin.3 se prevede că votul la comisia care a dat avizul ce v-a fost citit astăzi, raportul care a fost citit astăzi, este un vot secret. Cum ar fi să existe votul secret la comisie şi votul deschis la Cameră. S-ar produce un hiat care se produce şi în raport de regulamentul Senatului, care a observat această inadvertenţă şi la art.169 alin.8 prevede pentru această procedură votul secret. Nu există nici o justificare ca procedura Camerei Deputaţilor în aceeaşi materie să fie alta şi asta am votat -o cu toţii atunci când la statutul parlamentarilor, care n-a intrat încă în vigoare, dar am votat în unanimitate ca la art.24 alin.4 procedura de vot secret pentru această cerere. Acestea sunt argumentele pentru care am propus procedura votului secret cu bile.

Vă dau cuvântul, vă rog, domnule deputat.

Domnul Laurenţiu Crin Antonescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu contest că argumentele pe care dumneavoastră le-aţi expus în clipele din urmă au o anumită valabilitate, sunt argumente de similitudine, argumente de cutumă, argumente de spirit, să spunem, în general, regulamentului nostru.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dacă îmi îngăduiţi o glumă...

Domnul Laurenţiu Crin Antonescu:

Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

M-am ferit să folosesc cuvântul cutumă, pentru că, de data aceasta, ne aflăm într-o premieră amară.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Laurenţiu Crin Antonescu:

Da, aveţi dreptate. Dar, e foarte limpede şi din ceea ce dumneavoastră spuneţi, şi n-aveaţi, ca foarte jurist, cum să spuneţi altceva, ca foarte bun preşedinte al şedinţelor grele, avem libertatea de a decide aici prin vot, regulamentul nu ne constrânge la una sau alta dintre variante. Aş putea fi de acord în bună parte, în principiu, cu raţiunile pentru un vot secret. Dacă n-am fi, aşa cum spuneţi, într-o situaţie specială, într-o premieră, şi dacă n-am lua această hotărâre, înconjuraţi, trebuie să spunem, de o chiar emoţie publică în legătură cu această chestiune.

Domnule preşedinte,

În fond, secretul, acolo unde el este prevăzut, în Constituţie sau în regulamente, este gândit pentru a apăra libertatea votului respectiv, libertatea de conştiinţă a parlamentarului. Vom vota oricum fiecare ceea ce credem, ceea ce dorim, fiecare dintre noi am depus aici un jurământ, sper că nu e nevoie să vă reamintesc, care s-a referit la Constituţie, nu s-a referit la statutele partidelor noastre, la sondaje sau la alte lucruri. Vom face un vot deschis şi liber. Asta este propunerea noastră.

Grupurile parlamentare deja şi-au conturat o atitudine, nu e nici un secret, probabil, care vom vota pentru percheziţie, cu argumentele pe care înainte le-au adus colegii, reprezentanţii noştri, care împotrivă. Nu stăm sub nici o ameninţare, nu stăm sub nici o presiune, alta decât aceea de a încerca să ne reprezentăm cu acest prilej alegătorii.

Daţi-mi voie să vă spun că noi, liberalii, credem, asta credem, n-am putut să facem sondaje cu viteza cu care alte instituţii pot să facă, dar credem că, în acest moment, electoratul nostru doreşte să ştie ce şi cum votăm în această chestiune, doreşte să se convingă de faptul că nu ne-am constituit aici într-o clică, să ne acoperim unii pe alţii de efectele eventuale ale legii şi doreşte, de asemenea, în orice caz electoratul nostru, să fim mereu aici înainte de acest vot, după acest vot, garanţii libertăţilor şi drepturilor, garanţiilor procedurale, esenţiale ale tuturor cetăţenilor.

Iată de ce noi astăzi vă propunem, vă solicităm un vot deschis, un vot nominal mai precis, vot cu cartelă electronică sau prin apel nominal, cum doriţi, dar pentru ca fiecare dintre noi...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

V-aş ruga să precizaţi, domnule deputat, pentru că sunt modalităţi diferite şi calităţile "...

Domnul Laurenţiu Crin Antonescu:

Da, domnule preşedinte, noi dorim un vot nominal. Cum vor conveni colegii, cu cartela este un vot nominal, vot electronic cu cartelă, el se înregistrează...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, perfect, vot nominal cu cartelă.

Domnul Laurenţiu Crin Antonescu:

Este un vot nominal care repet, din punctul nostru de vedere nu este un vot imperativ, cred că oricare dintre noi are capacitatea şi deplinătatea argumentelor şi deciziilor de a vota pentru sau împotrivă. În rest, închei cu convingerea că avem astăzi ca şi întotdeauna obligaţia faţă de electoratul nostru, obligaţia faţă de noi ca instituţie să nu îi lăsăm pe aceea care vor să creadă că ne-am constituit într-o alianţă incorectă, deasupra legii şi deasupra partidelor, aşa cum s-a auzit aici. Suntem în serviciul alegătorilor noştri, trebuie să avem încredere în justiţie, deşi trebuie să ne preocupăm ca ea să fie corectă. Dar dacă azi ne temem că unul dintre noi va fi supus unor abuzuri, ce se întâmplă cu cetăţenii obişnuiţi ai României care sunt percheziţionaţi, inclusiv bieţii vecini ai domnului Adrian Năstase? Haideţi, să votăm această percheziţie, v-o spun ca deputat de Bucureşti, că altfel s-ar putea percheziţiona toată strada, tot cartierul, respectiv e vorba de alegătorii mei. Deci, haideţi, vă propun şi îl rog personal chiar şi pe domnul Adrian Năstase să accepte ideea mea că până şi pentru domnia sa ca om politic un vot deschis astăzi e mai potrivit pentru electorat.

Deci, vot nominal propunem, domnule preşedinte, şi vă rog să înregistraţi această modestă, cuviincioasă, dar hotărâtă propunere.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este corect procedural, vă rog să înregistraţi propunerea pentru vot electronic deschis, aşa este textul regulamentului, calitatea mea de preşedinte de şedinţă nu-mi permite să fac comentarii, dar o întrebare retorică pot să-mi adresez: oare de ce alegătorii noştri ne-au votat cu vot secret? (Aplauze)

Vă rog, domnule Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Întrutotul de acord cu ce a zis domnul Antonescu, împreună cu Mitică Dragomir, chiar remarcam inteligenţa şi frumuseţea frazei, este un lucru asupra căruia eu mă aplec întotdeauna cu mare interes. Omul care vorbeşte frumos ştie mult, se exprimă frumos şi este un intelectual de marcă şi, ca atare, v-am apreciat din toate punctele de vedere. Chiar şi retorica până la un anumit punct. Sunt de acord chiar şi peste acel anumit punct, dar acel punct vreau să-l evidenţiez.

Domnilor, e foarte bine că vrem să votăm deschis. Dacă nu am fi avut până acum, cei mai vechi în acest Parlament, dar poate au început a se lămuri, chiar şi cei noi, asupra necesităţii cu care doresc şefii grupurilor parlamentare votul deschis.

Am trăit aici, din nefericire, chiar din influenţele acestui vot deschis făcute de către PDSR, care aşeza aici un şef şi urmărea bine de tot chiar şi votul secret cu bile cum se desfăşoară. Nimeni nu putea să-şi desfăşoare buna credinţă printr-un vot personal, pentru că imediat era notat. Ba unii stăteau chiar cu hârtia în mână şi ziceau: Cristian Rădulescu? Zero. Nu, am glumit, că dânsul ştie că e prietenul meu, de aceea nu... Ca atare, până şi la votul secret se dorea a se şti ce anume votează cei din grupul parlamentar pentru ca să aibă influenţe şi decizii asupra lor. De frica acestor influenţe ulterioare, toţi membrii grupului parlamentar votau deschis, nedeschis, cum era, aşa cum le dicta domnul prietenul nostru, îmi scapă numele... care e aici în faţa noastră. Şi la alte partide, la fel.

Această cutumă negativă care ne transformă între râme fără şira spinării, între oameni slujbaşi unor idei ale altora impuse nouă şi mă scoate din capacitatea mea de a judeca singur, ceea ce trebuie să fac şi cum trebuie să votez, de teamă să nu cumva să se supere ceilalţi pe mine. Dacă n-ar fi această exemplificare, toată lumea ar fi de acord cu acest gen de vot, domnule Antonescu. Dar, ştiţi la fel de bine ca mine de ce se doreşte votul deschis. Pentru ca să fie siguri şefii că grupurile domniilor lor votează aşa cum au stabilit ei. Exclusiv datorită acestui crez se doreşte votul deschis.

Eu însă vă spun, acum câteva săptămâni am votat statutul deputaţilor şi senatorilor cu care toţi am fost de acord. (Vociferări în sala de şedinţă din partea Puterii.)

Domnilor, duceţi-vă şi învăţaţi puţină carte şi veniţi apoi aici să mă faceţi să vă admir retorica, dar retorica cu pumnii, aşa ca Mussolini, nu-mi impune, domnule, lăsaţi-mă în pace!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, nici mie nu-mi impune dialogul cu sala.

Domnul Marcu Tudor:

Aşa e. Faceţi linişte în sală şi nu vă mai impun.

Domnilor, am votat de bună credinţă toţi, în unanimitate, acest statut, care intră în vigoare de atunci de când l-am votat. Cu excepţia unor amendamente pe care preşedintele Băsescu le-a făcut şi care constituie subiectul unor amendări acum ca să vedem dacă sunt sau nu constituţionale. În rest, toate celelalte le-a acceptat şi preşedintele Băsescu, ca şi noi. Deci noi de bună credinţă am crezut că este bine să votăm cu vot secret în acest caz, explicit în acest caz la art.4. De ce am fost de bună credinţă atunci, poate unii n-au înţeles şi care sunt urmările acelui vot. Acum le vedeţi. Dar acea bună credinţă nu vă poate contesta nimeni. Ne dezicem de ea, se dezice chiar şi preşedintele Băsescu şi spune: staţi că am greşit, că mai erau unele care trebuiau amendate, dar nu am înţeles eu bine. Dacă domnia-sa a înţeles bine, şi nu mă îndoiesc, e un om foarte inteligent, altfel nu ajungea în funcţia asta, dumneavoastră la fel, de asemenea, nu mă îndoiesc că suntem, îmi place să cred, la fel de inteligenţi şi socotim că acest articol 4 l-am votat de bună credinţă, el, dacă nu intervenea domnul preşedinte la alte articole, îşi făcea acum efectul, eu socotesc că este de bună credinţă în continuare să ne păstrăm verticalitatea, să nu impunem nimănui votul cum vrem noi şefii, că exact asupra acestui punct am fost îndreptăţiţi să ne aplecăm ca să votăm art.4. Să nu se mai repete.

Păi, acum domnul Antonescu ni-l propune din nou să se repete exact cum nu voiam să se repete.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Aveţi o frază de încheiere, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Acum am terminat, domnule preşedinte.

Ca atare, nu avem nici un interes în cauză. De aceea, am şi zis, membrii Grupului parlamentar al Partidului România Mare votează cum cred dânşii de cuviinţă. Aşa v-aş sfătui şi pe dumneavoastră, deoarece altfel puteţi fi acuzaţi, într-adevăr, de o ingerinţă politică asupra votului. De teamă ca nu cumva să zică domnul Antonescu, şeful grupului parlamentar, ceva împotriva mea din PNL că votez altfel decât a zis domnia-sa, eu votez cum a zis şi nu mai este un vot de conştiinţă, este un vot impus. Un vot politic, că aici nu este cazul de un vot politic, mai ales că toţi...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Marcu tudor:

Am terminat. Avem dubii asupra modului în care se instrumentează acest dosar.

De aceea, vă spun, domnule preşedinte, sunt de acord cu ce aţi invocat domnia voastră şi susţin cu argumentele pe care le-am avut până acum şi pe care le-aş fi îmbogăţit dacă m-aţi mai fi lăsat, necesitatea acestui vot secret, într-adevăr, abia atunci e vot de conştiinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. Nu eu n-am vrut să vă las. Pe oricare dintre dumneavoastră ascult cu plăcere, nu mă lasă regulamentul, nu... v-aş ruga din partea fiecărui grup parlamentar.

Domnul Laurenţiu Crin Antonescu:

O replică, domnule preşedinte, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

A... v-a rostit numele. Replică, vă rog, spuneţi aşa. Aveţi două minute.

Domnul Laurenţiu Crin Antonescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fac pur şi simplu o confesiune cu titlu personal, pentru că am fost întrebat de ce vreau vot deschis. Vreau vot deschis pentru că eu şi foarte mulţi oameni din această sală, mai ales cei care au venit abia de un an, în 15 ani de politică, de Parlament, de ce vreţi dumneavoastră nu m-am îmbogăţit. Pentru că în toţi aceşti ani n-am trecut niciodată pe roşu. Pentru că suntem aici foarte mulţi oameni cinstiţi, nu mai suport ideea de a fi acuzat că ne acoperim între noi, că suntem toţi la fel de bogaţi şi al fel de dubioşi. De asta vreau vot deschis. (Aplauze)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dar, vă avertizez că nu a fost vorba de un drept la replică. Am dreptul să vă fac o observaţie, conform regulamentului.

Domnul deputat Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat va fi scurtă, fiindcă nu-mi fac nici o iluzie că cei care au hotărât să voteze secret vor putea fi convinşi de către mine să voteze deschis. Art.193 care reglementează procedurile de reţinere, arestare şi percheziţie, într-un mod foarte minuţios, până la moment şi literă, lasă deschisă posibilitatea Camerei Deputaţilor de a se pronunţa asupra procedurii de vot şi eu cred că acesta nu este un lucru intenţionat, cred că este chiar vorba de un moment foarte bine ales, foarte important pentru noi, când putem să dăm dovadă de transparenţă sau nu. De responsabilitate în mod personal vom da fiecare dovadă prin votul exprimat. Dar aici este vorba de felul în care vrem ca votul nostru asupra unei atari chestiuni să fie văzut de către toată lumea sau să nu fie văzut.

Cei 44 de colegi ai Partidului Democrat care sunt prezenţi aici, doar 5 sunt în misiuni externe, vor ca votul lor să fie cunoscut de către toată lumea şi de aceea optează pentru un vot deschis, şi anume acel vot care este cel mai uşor evidenţiabil şi după aceea poate fi făcut cunoscut tuturor este vorba de vot electronic, mai ales că acesta nu mai lasă posibilitatea ca unii dintre cei prezenţi să nu-i exprime în nici un fel votul. Deci, mergem pe această procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Deci, aceeaşi procedură de vot electronic.

Vă rog, vorbiţi în numele Grupului parlamentar? Iertaţi-mă, dacă nu vorbiţi în numele grupului parlamentar, nu vă dau cuvântul. Deci propunerile aparţin liderilor grupurilor parlamentare.

Domnul Nicolae Mircovici:

Domnule preşedinte, permiteţi-mi o problemă de procedură atunci.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Atunci, vă rog.

Domnul Nicolae Mircovici:

Domnule preşedinte, permiteţi-mi o problemă de procedură.

Aş propune, deci vorbesc în numele minorităţii bulgare, al cărui reprezentant sunt în Parlamentul României, şi aş propune să găsim o soluţie să renunţăm la perioada anilor 1952 pe care o aplicăm în momentul de faţă.

Dumneavoastră aţi spus că sunteţi foarte jurist. Art.193 alin.3 face o precizare de bun simţ extraordinară pe care nimeni, poate că unii din interese politice, alţii din alte interese, nu vrea s-o evidenţieze. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în momentul în care are de analizat o situaţie de persoană, aşa cum este acest caz când este vorba de o măsură de excepţie, trebuie să decidă între calitatea de jurist, pe care o are, şi modul în care trebuie interpretată legea, pe de o parte, iar pe de altă parte calitatea politică pe care o are. Şi atunci, în Regulamentul Camerei Deputaţilor, pe bună dreptate s-a stabilit votul secret. De ce? Pentru a prevala argumentele juridice în faţa argumentelor politice. Acesta este motivul pentru care numai la art.193 alin.3 există o astfel de prevedere.

N-aş fi luat cuvântul, pentru că de fiecare dată şi întotdeauna îmi voi susţine Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. De data aceasta, însă, prin modul în care doamna ministru Monica Macovei, pe care am vrut s-o felicit pentru că mâine este 8 martie şi poate pentru asta, o vedeam la microfon, a uitat de prevederile art.69 alin.1 şi 2 din Constituţie şi în mod deosebit alin.2 şi mi-a dat un mandat imperativ cum să votez, vreau să informez Camera că în cazul în care va fi vot secret voi vota împotrivă, împotriva percheziţiei, în cazul în care va fi vot deschis, voi vota împotrivă, iar în cazul în care va fi vot secret, mă voi gândi, voi vota împotrivă, pentru că nu sunt de acord cu ceea ce dumneavoastră vreţi să exprimaţi, adică cu opţiune politică atunci când e vorba de o chestie juridică.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, legat de modul cum se aplică regulamentul în acest motiv, altfel, îmi furnizaţi un motiv să fluier fault şi să vă sancţionez.

Vă rog.

Domnul Dumitru Dragomir:

Pe procedură, domnule preşedinte.

Domnul ministru Crin Antonescu a luptat cu mine pentru eradicarea blaturilor din fotbalul românesc. Pe bune! Iar acum vrea să facă blaturi în Parlament.

Păi, când a fost corect? Atunci sau acum? Pentru că ce vrea dânsul să facă, vrea să facă blat, domnule, ce să mai... Ne dăm, după cireş... Ne dăm după cireş, vrem să păcălim, voi să vă păcăliţi singuri... pentru că pe domnul Tăriceanu de ce l-am ales cu vot secret prim- ministru?

Atunci, pe domnul Năstase, de ce l-am ales... ştiţi cu Mona Muscă ce s-a întâmplat acolo, nu? Ştiţi cum bâzâiaţi pe la noi peste tot, să-l curăţăm pe Năstase? Şi aţi văzut ce s-a întâmplat. Haideţi, domnule, să fim corecţi, vreţi să facem blaturi cum au fost la fotbal pe timpuri? De abia l-am curăţat! hai să facem vot secret, că asta este corect. De ce să minţim lumea? Păi, minţim şi electoratul, eu nu prea am luat cuvântul aici de ruşine, dar când văd că se fac blaturi, domnule, trebuie să iau atitudine... Nu se poate. (Aplauze)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule Dragomir, înainte de a vă da dreptul, domnule Dragomir, dumneavoastră cum aţi fost ales preşedinte de ligă, cu vot deschis sau vot secret?

Domnul dumitru Dragomir:

Iertaţi-mă, de fiecare dată numai cu vot secret.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, dreptul la replică.

Domnul Laurenţiu Crin Antonescu:

Cine l-ar putea contrazice pe domnul Mitică Dragomir în materie de blaturi? Mai bine contrazici ce a scris Mircea Eliade despre mituri, decât să te referi polemic la ce spune domnul Dragomir despre blaturi. Am venit aici nu ca să vă asigur că nu fac vreun blat, că blaturile nu se fac deschis, domnule Dragomir, ci doar atât, să fac precizarea, că poate nu s-a înţeles, în timpul ministerului meu şi preşedinţiei domnului Dragomir la ligă, am luptat împreună să lichidăm blaturile, nu unul contra altuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare, vă rog, domnule deputat, reprezentaţi grupul PSD. (Rumoare în sala de şedinţe.) Dacă-mi daţi voie să vă traduc rumoarea colegilor mei, vă roagă să vă rezumaţi la 5 minute.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Permiteţi-mi să vă atrag atenţia, domnule preşedinte de şedinţă că în materie de procedură nu se limitează timpul.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog în mod respectuos să nu transformăm în derizoriu un moment care cred că este important pentru Parlamentul României. De aceea, daţi-mi voie să vă spun un singur lucru care ţine de credinţa unui parlamentar care este de peste 14 ani, ca şi colegii mei, în Parlamentul României. M-am ferit întotdeauna să vin în Parlamentul României să spun lucruri în care nu cred. Am spus totdeauna lucrurile care cred. Unul din aceste lucruri, şi mă uit la colegii mei care sunt de 15 ani în Parlament, a fost acela că singura modalitatea prin care am putut lupta împotriva abuzurilor, împotriva ingerinţelor politice, împotriva presiunilor de orice fel, a fost respectarea riguroasă a procedurilor, a regulamentelor şi a prevederilor constituţionale. Dincolo de aceste principii nu mai există nimic. În orice situaţie, conjuncturală, de orice fel, sub presiunea opiniei publice, sub presiunea presei, sub presiunea cui vreţi dumneavoastră, există o limită, aceea peste care nu putem să trecem, aceea a principiilor şi a procedurilor.

Daţi-mi voie să fac precizări numai de natură tehnică şi nici un fel precizări de natură politică sau aprecieri de natură politică.

Tema imunităţii parlamentare şi a parlamentarilor a existat încă din Constituţia din anul 1991. A continuat să existe şi după ce au fost adoptate modificările la Constituţie, în 2003. Numai că a fost vorba de o restrângere a imunităţii parlamentare, în sensul că nu mai este nevoie să se solicite din partea ministrului justiţiei avizul Parlamentului pentru începerea urmăririi penale.

A rămas un singur lucru care este şi face parte din acest corp al instituţiei imunităţii. Este vorba de percheziţie, arestarea în flagrant.

Vreau să vă spun, ca membru în Parlamentul României de aproape 14 ani, în cele două Camere, în mod egal, că am participat la nenumărate, nu foarte multe totuşi, situaţii în care s-a ridicat imunitatea, pentru că avem un precedent. Fiindcă aici, astăzi, discutăm despre o procedură care încă n-a mai fost aplicată niciodată în Parlamentul României.

În toate acele precedente, când era vorba despre ridicarea imunităţii, la solicitarea ministrului justiţiei şi a procurorului general, această solicitare a fost supusă Parlamentului prin vot secret, în toate cazurile, nici o excepţie, atât în plen, cât şi la comisie, lucru care mă face să cred că aşa a procedat corect şi Comisia juridică, când a dat un aviz negativ solicitării ministrului de justiţie, cât şi Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, când a dat un aviz negativ acestei solicitări, prin vot secret.

Şi pentru ca să nu fiu acuzat că interpretez eu aceste articole, în legătură cu solicitarea de percheziţie, la art.72 din Constituţie, "Interpretarea Constituţiei României, revizuită, comentarii şi explicaţii" ale unor valoroşi profesori, cei mai mari experţi în drept constituţional, la paragraful 2 al interpretării, şi permiteţi-mi să citesc, spune aşa: "Prima formă de imunitate este imunitatea intrinsecă a mandatului". Adică imunitatea legată de faptul că nu putem fi urmăriţi pentru opiniile politice. "Iar a doua, numai pe durata mandatului, se referă la percheziţie, la arestare şi aşa mai departe, ca un mijloc de protecţie împotriva unor măsuri abuzive, inspirate mai ales din motive politice. Astfel, parlamentarul poate fi trimis în judecată doar numai de către Parchetul de pe lângă Curte de Casaţie şi Justiţie".

Nu mai aduc decât un argument în favoare, faptul că însuşi deputatul Adrian Năstase a menţionat aici că este vorba despre argumente de natură politică.

Un al doilea comentariu...(din sală i se strigă: "Haideţi, domnule!")

Stimate domnule coleg, vă respect foarte mult şi vă rog foarte mult să...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să nu dialogaţi cu sala. Vă rog să purtaţi dialogul cu mine.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Retoric, domnule preşedinte. "Stimate domnule coleg", retoric. Asta este.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iar eu direct vă rog să vă limitaţi expunerea.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Vă rog foarte mult, domnule preşedinte, lăsaţi-mă să-mi aduc toate argumentele...aceste argumente sunt extrem de importante.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu toate, în limita de timp, domnule deputat.

Vă rog.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Vă mai aduc încă o dată aminte, domnule preşedinte, că în materia procedurilor, nu există limită de timp.

Dumneavoastră aţi stabilit acest lucru. este o dezbatere...Vă rog să asiguraţi liniştea în sală, asta este important pentru mine, şi mai ales solemnitatea momentului, pentru că nu e un moment foarte uşor. Este o procedură, procedura de vot. A fost invocată de către liderii grupurilor parlamentare şi o discutăm, o dezbatem.

Argumentele de natură constituţionară, statutară şi regulamentară. Atunci când este vorba despre persoane, spiritul Constituţiei spune clar că este vorba despre un raport "intuitu persone" şi de fiecare dată este vorba atât la numire, cât şi la demitere de un vot care este un vot care se face în mod secret.

În toată doctrina politică, constituţională şi drept parlamentar, aceasta este interpretarea.

Vreau să vă aduc aminte că există în Constituţia României, la art.109 alin2, instituţia trimiterii miniştrilor pentru a fi urmăriţi penal, se face prin vot.

Vreau să vă spun că există art.95 din Constituţie care spune că preşedintele poate fi suspendat. Suspendarea se face prin vot.

Nicăieri în doctrină nu se spune că acest vot, deşi n-am ajuns în astfel de situaţii niciodată, se poate face prin vot deschis, şi cred că nimeni nu susţine acest lucru.

Argument de drept comparat.

Doamnelor şi domnilor,

Sunt membru al Parlamentului European, am onoarea să fiu trimis ca observator de dumneavoastră, membru al Comisiei juridice. Comisia juridică din Parlamentul European este cea care analizează cererile de ridicarea imunităţii.

Vreau să vă spun, sub rezerva de a mă crede, pentru că particip acolo, în momentul în care se discută imunităţile, în sală nu numai că nu are voie să participe presa, şi chiar experţii şi membrii tehnici ai comisiei. Nu rămân decât parlamentari.

Argumente: aceasta este procedura, domnilor, pentru care vreau să vă argumentez că este inadmisibil să facem această excepţie cu privire la votul deschis.

De asemenea...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să concluzionaţi, domnule deputat...

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Voi concluziona...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

...pentru că voi fi nevoit să vă tai microfonul.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să concluzionaţi.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Vreau să concluzionez în sensul următor: art.69 din Constituţie vorbeşte despre imposibilitatea să existe un mandat imperativ. Acest mandat imperativ poate exista, în măsura în care grupurile parlamentare politice s-au pronunţat cum vor vota membrii grupului, nelăsându-i, prin acest vot deschis, să se manifeste aşa cum le cere propria conştiinţă.

Doamnelor şi domnilor,

În cazul votului pentru alegerea ca preşedinte a aceleiaşi persoane, deputatul, atunci, Adrian Năstase, aţi susţinut şi aţi clamat votul secret. Aţi vrut să aduceţi aici urne care să fie protejate de către cabine de vot.

Acum nu suntem în aceeaşi situaţie?! (Vociferări)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Vreau să vă...din partea Partidului Conservator nu a vorbit nimeni, este adevărat.

Vă rog, domnule deputat. Sunteţi vicelider. (Din sală i se strigă că este membru al P.R.M.)

Domnul Petru Călian:

Greşit, stimaţi colegi!

S-au adus argumente aici şi asupra procedurii de vot şi într-un fel şi în altul, fie vot deschis, fie vot secret şi aşa mai departe.

Poziţia Grupului Partidului Conservator, a grupului parlamentar, este următoarea: considerăm că plenul, prin vot electronic, trebuie să decidă asupra modalităţii, asupra procedurii de vot. Fapt pentru care, domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot procedura de vot şi să trecem la votul obişnuit, votul electronic.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este o propunere înţeleaptă.

Domnul deputat Dorneanu, dar ultima luare la cuvânt. E o excepţie, în raport de calitatea dumneavoastră.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu. Stimate domnule preşedinte de şedinţă, nu e chiar o excepţie. Propunerile cu privire la vot se fac din partea grupurilor, dar discuţiile pe marginea acestor propuneri nu sunt limitate.

Stimaţi colegi,

Nu vă supăraţi. Eu cred că şedinţa noastră de astăzi a fost o demonstraţie de responsabilitate, de seriozitate şi de competenţă. Şi mă bucur că este aici domnul prim-ministru, pe care îl felicit că stă acolo, în banca parlamentarilor, şi nu în banca acuzării, unde era cât pe-aci să fie tentat, pentru că o să constate că Parlamentul merită să dezbată toate proiectele de lege şi toate propunerile şi să mai restrângă drepturile unor miniştri care spun că parlamentarii nu merită şi nu înţeleg să discute anumite proiecte de lege.

Ar fi păcat ca această demonstraţie de responsabilitate să fie finalizată pe o decizie care să fie luată prin presiune. N-aş fi venit, stimaţi colegi, să susţin votul secret, dacă aş fi avut siguranţa că el se desfăşoară sub condiţii care să permită tuturor colegilor noştri să-şi manifeste votul în deplină libertate de conştiinţă şi fără nici o presiune politică.

Eu nu vreau să invoc aici şi argumente de text, nu vreau nici să vă aduc aminte că, recent, am votat legea statutului parlamentarului, unde se menţionează clar, în art.24, "Camera hotărăşte asupra cererii, cu votul secret al majorităţii membrilor săi". Sigur că legea este acum în curs de verificare la Curtea Constituţională, dar este un vot al nostru, pe care l-am dat în deplină cunoştinţă de cauză. Şi vă întreb, fără să mai lungesc, sunteţi convinşi că nu se exercită nici o presiune? Dar oare şedinţa asta n-a început cu un adevărat rechizitoriu, care a fost o sfidare la principiul imparţialităţii justiţiei şi a judecătorului.

Oare n-a fost o presiune atunci când s-a spus clar "Votaţi cum vreţi, dar dacă votaţi împotriva percheziţiei, implicit votaţi în favoarea corupţiei, votaţi împotriva justiţiei, votaţi împotriva integrării, votaţi împotriva democraţiei!"

Cam asta este presiunea care se exercită asupra dumneavoastră.

Nu cred că putem să votăm în deplină cunoştinţă de cauză decât...nu în deplină cunoştinţă de cauză, în deplină libertate decât prin vot secret. Şi, pentru că l-am admirat pe domnul Crin Antonescu în prima sa parte, pentru elocinţa şi răspunderea cuvântului său, aş vrea să îl întreb acum cum a votat grupul parlamentar poziţia pe care să o ia la această dezbatere. Nu cumva tot prin vot secret?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să rezum. Este propunerea preşedintelui de şedinţă, care vizează procedura votului secret cu bile. Este propunerea făcută de liderul grupului parlamentar al P.N.L., sprijinit de Grupul P.D., privind votul electronic deschis.

Le supun votului dumneavoastră deschis, în această ordine.

Cine este pentru votul secret cu bile? Vă rog să vă marcaţi prezenţa. Vă rog să votaţi.

Am răbdare. Vă rugăm să votaţi prezenţa dumneavoastră şi opţiunea. (Vociferări. Se strigă din partea dreaptă a sălii că unii deputaţi nu pot să voteze, fiindcă aparatele nu funcţionează.)

Dacă este vreo problemă, vă rog să veniţi la microfon şi s-o spuneţi. E o deficienţă în sistemul electronic?

Vă rog, este o problemă de procedură? Vă rog s-o trataţi cu seriozitate. (Vociferări din partea deputaţilor aflaţi la Putere)

Spuneţi, domnule deputat. Vă ascult.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi, sper că aparatele dumneavoastră de vot funcţionează. Pe partea aceasta nu funcţionează. Luminile nu se aprind. Îmi pare foarte rău. Asta e situaţia. O să vă rugăm să repetăm, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pentru verificare, vă rog să afişaţi rezultatele votului. Am încheiat sesiunea de vot. (Vociferări)

243 prezenţi, ceea ce înseamnă că funcţionează. Pentru, 133; împotrivă, 99, nici o abţinere. (Aplauze din partea deputaţilor din Opoziţie.)

Vă rog, domnule deputat. Poftiţi!

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte,

E într-adevăr o situaţie, nu e întotdeauna perfectă unitate în partidul nostru. La primul-ministru funcţionează, la mine nu. Vă rog să verificaţi. Sunt mai mulţi colegi, şi din Grupul Democrat, şi din Grupul Liberal la care nu s-a putut exercita votul.

Vorbesc foarte serios. (Vociferări; Domnul deputat Tudor Marcu ridică mâna pentru a lua cuvântul pe probleme de procedură.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule deputat, tot pe procedură.

Domnul Tudor Marcu:

Domnilor, am rugămintea să înţelegeţi că noi atâţia suntem în sală. Dacă unul sau doi dintre cei care au vrut să repete votul când au văzut repede pe cifre că nu le convine votul, invocă o astfel de defecţiune, nu suntem noi obligaţi să acceptăm o mică fraudă. Pot să scot din priză şi numai funcţionează. Sau bag insuficient cartela şi ia uite că nu funcţionează. Şi întâmplător când ne ducem să vedem, funcţionează.

Asemenea mici şmecherii de-ale fotbalului, domnule Antonescu, speram că aţi trecut peste ele. Eu zic că votul a fost perfect valabil. Nu procedaţi la fel cum aţi procedat la alegerea preşedintelui, când aţi ieşit din sală, invocând, tot aşa, nu ştiu ce minuni. Acestea numai pot fi invocate, votul este foarte clar exprimat, toţi avem aceleaşi aparate în faţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnilor deputaţi.

Vă rog să mă iertaţi! Imediat vă dau cuvântul. V-aş ruga, domnule deputat, să vă reluaţi locul.

Regulamentul nostru prevede următoarele, art.127 alin.1, "Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre..." (Domnul deputat Varujan Pambuccian doreşte să intervină) Vă rog, domnule deputat, să vă luaţi locul în sală. Vă voi da cuvântul, după ce termin. Am dreptul să conduc lucrările acestei şedinţe.

Conform art.127 alin.1, "votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă "vot pentru", "vot împotrivă" sau "abţinere". Rezultatul votului electronic se afişează prin dispoziţia preşedintelui de şedinţă. În cazul în care preşedintele de şedinţă, asistat de cei doi secretari, constată existenţa unor defecţiuni în conectarea circuitelor, acesta solicită plenului repetarea votului. Sesizarea unor astfel de defecţiuni poate fi realizată şi de un lider de grup". Mi s-a sesizat această defecţiune. Hotărârea îmi aparţine, împărtăşită de cei doi secretari.

Daţi-mi voie să întreb staff-ul tehnic. (Vociferări)

Conform regulamentului, eu am povara acestei hotărâri, discuţiile sunt inutile. (Domnul deputat Marcu Tudor doreşte să intervină.)

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Nu întâmplător aceste defecţiuni au apărut la cei care nu vin niciodată la şedinţe, cum sunt domnul Tăriceanu, şi care nu ştiu să voteze... (Domnul preşedinte de şedinţă i-a întrerupt microfonul domnului deputat Marcu Tudor.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Domnilor colegi, mi s-a dat un test, de la Direcţia tehnică, care rezolvă problema şi care astfel cum relatează... Domnule Antonescu, vă rog, la microfon. Şi v-aş ruga să vă ocupaţi locurile în bănci. Credeţi că reparaţi prin asta...

Vă rog!

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Am înmânat domnului preşedinte de şedinţă listingul pe votul care s-a exercitat acum şi a rezultat foarte clar, i-am dat exemplul meu şi al altor colegi care nu apar pe acest vot din cauză că pe aparatul de acolo se înregistrează defecţiune. E limpede! Nu încercăm să păcălim pe nimeni. E clar!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu aş dori să nu transformăm întreagă această discuţie într-un circ şi din acest considerent hotărăsc repetarea votului. (Vociferări.)

Vă rog să vă aşezaţi în bănci.

Am hotărât repetarea votului. Nu mai admit discuţii pe aceste probleme.

Nu vă dau cuvântul, domnule deputat! (Se referă la domnul deputat Varujan Pambuccian.)

Da. Exact. Repetăm votul. Va trebui să se regăsească acelaşi număr de persoane şi acelaşi rezultat, dacă a fost corect.

Domnilor deputaţi, luaţi loc şi repetaţi votul. Sau suspend şedinţa? Vă rog.

Vă rog să introduceţi cartelele, pasul unu. Vă rog să vă marcaţi prezenţa, pasul doi. Vă rog să vă exprimaţi votul, pasul trei.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. 278 prezenţi, 151 voturi pentru, 124 voturi împotrivă, 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi, s-a admis procedura de vot secret cu bile. Nu vă dau cuvântul pe aceste aspecte.

(Domnul deputat Marcu Tudor doreşte să explice votul.)

Nu se explică nici un fel de vot, nu vă dau nici un fel de cuvânt pe aceste discuţii, domnule deputat, după şedinţă.

Vă avertizez personal după şedinţă.

Domnul Tudor Marcu:

Îl invitam să vină mai des în şedinţă, că aţi văzut ce frumos învaţă să voteze. (Se referă la domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu)

Domnule deputat, în aceste condiţii, va trebui ca fiecare lider de grup parlamentar să desemneze un reprezentant într-o comisie de numărare a voturilor paritară, care va fi asistată de cei doi secretari.

În ordinea mărimii grupurilor parlamentare, Grupul parlamentar al P.S.D., vă rog să propuneţi.

Domnul Ioan Munteanu:

Grupul parlamentar al P.S.D. îl propune pe domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al P.N.L. vă rog să faceţi propuneri.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Grupul parlamentar al P.N.L. îl propune pe domnul deputat Andrei Dominic Gerea.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al P.D.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnul deputat Rogin Marius.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Grupul parlamentar al P.R.M.

Domnul Iriza Marius:

Grupul parlamentar al P.R.M. îl propune pe domnul deputat Iriza Marius.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc. Grupul parlamentar Conservator.

Domnule deputat Crin Antonescu, vă rog să vă apropiaţi.

Domnul Nicolae Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, pe cel mai experimentat deputat, Pantelimon Manta.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc. Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Grupul parlamentar al U.D.M.R. îl propune pe domnul deputat Tamas Sandor.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Grupul parlamentar al minorităţilor.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc. ca de obicei, domnul deputat Mihai Radan. Şi daţi-mi voie să spun ceva despre cartele. Când mai păţiţi aşa ceva, scoateţi cartela şi puneţi-o la loc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Cu altă ocazie.

Din partea minorităţilor s-a propus? Da.

Din partea independenţilor? Grupul parlamentar al independenţilor?! Nu.

Vă rog, domnilor secretari, să procedaţi la aducerea celor două urne.

Vă rog, domnilor secretari, să aduceţi urnele.

Domnilor deputaţi, vă rog să luaţi loc, pentru a vă explica exact sensul şi caracterul votului, astfel cum sunt obligat de regulament.

Domnii chestori să poftească, pentru bile.

În primul rând, rog cameramanii de televiziune să poftească la locurile lor. Această problemă nu este a chestorilor, ci a oamenilor de ordine.

Rog serviciul de pază să ducă organele de presă la locul lor. Chestorii asigură numai disciplina deputaţilor. Serviciul de pază să permită continuarea şedinţei.

Vă rog să identificaţi camera de televiziune din dreapta, în vederea suspendării acreditării.

Repet apelul la Serviciul de pază şi ordine. Există cineva aici? Vă rog...domnilor deputaţi, vă solicit concursul pentru a păstra un cadru civilizat al şedinţei. (Domnul deputat Marcu Tudor doreşte să intervină pe probleme de procedură.)

Nu vă permit, domnule deputat.

Nu dau cuvântul la nimeni până nu se aşează toată lumea în sală. Vă rog, domnilor deputaţi, doamnelor colege. (Domnul deputat Marcu Tudor insistă şi merge la microfon. Domnul preşedinte de şedinţă i-a întrerupt microfonul.)

Vă rog să luaţi loc în sală şi dumneavoastră, domnule deputat Tudor, pentru a vă putea da cuvântul în ordine.

Domnule deputat, vă rog să luaţi loc în sală. Vă rog să luaţi loc în sală, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Sunt obligat să vă explic că, în conformitate cu dispoziţiile regulamentare, în conformitate cu dispoziţiile art.193 alin.8 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ne vom pronunţa prin vot asupra cererii de autorizare a percheziţiei, formulată de ministrul justiţiei.

Deci, votul dumneavoastră se va exprima "pentru" sau "împotriva" acestei cereri de autorizare. Semnificaţia votului: bila albă în urna albă înseamnă vot pentru; bila albă în urna neagră şi invers înseamnă vot împotrivă. ambele bile în urna neagră înseamnă abţinere.

Vă rog să se consemneze formal că mi-am îndeplinit această obligaţie.

Rog pe unul dintre domnii secretari să facă apelul nominal.

Am început procedura de vot, domnule deputat.

Da, este solicitarea membrilor Guvernului ca să voteze, pentru a putea pleca.

Domnii deputaţi care sunt membrii Guvernului, vă rog!

Se votează cererea, conform alin.8. Cererea votăm, nu se votează raportul.

Este explicit: cererea ministrului justiţiei de autorizare a percheziţiei. (Din rândurile Opoziţiei se solicită să se mai explice încă o dată.)

Vă rog, domnule deputat, începeţi apelul cu deputaţii care sunt şi miniştri, pentru a putea vota şi pleca.

Domnul Eserghep Gelil:

- Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton - Prezent
- Olteanu Bogdan - Prezent
- Barbu Gheorghe - Prezent
- Boagiu Anca Daniela - Absentă
- Borbely Laszlo - Prezent
- Nicolăescu Eugen Gheorghe - Prezent

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Îi rog pe unii domni miniştri să se prezinte, că poate i-am uitat. (Rumoare, vociferări din partea Grupului parlamentar al P.R.M.)

Domnul Eserghep Gelil:

- Voicu Mihai Alexandru - Prezent
- Adomnicăi Mirela Elena - Prezentă
- Adomniţei Cristian Mihai - Prezent
- Albu Gheorghe - Prezent
- Almăjanu Marin - Prezent
- Almăşan Liviu - Prezent
- Amarie Constantin - Prezent
- Amet Aledin - Prezent
- Anastase Roberta Alma - Prezentă
- Andea Petru - Prezent
- Andon Sergiu - Prezent
- Andreica Romică - Prezent
- Andronescu Ecaterina - Prezentă
- Antal Árpád-András - Prezent
- Antal István - Absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - Prezent
- Apostolache Mihai Cristian - Prezent
- Ardelean Cornelia - Prezentă
- Asztalos Ferenc - Prezent
- Avram Dumitru - Absent
- Baban Ştefan - Prezent
- Bara Nicolae - Prezent
- Bardan Cornel Ştefan - Prezent
- Bădălău Niculae - Prezent
- Băeşu George - Prezent
- Bănicioiu Nicolae - Prezent
- Bărbuleţiu Tiberiu - Prezent
- Becsek-Garda Dezső-Kálmán - Prezent
- Becşenescu Dumitru - Absent
- Bejinariu Eugen - Prezent
- Bentu Dumitru - Prezent
- Bivolaru Ioan - Prezent
- Bîrsan Iulian-Gabriel - Prezent
- Bobeanu Răzvan-Petrică - Prezent
- Boeriu Valeriu-Victor - Prezent
- Lucian Augustin Bolcaş - Prezent

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Conform regulamentului, preşedintele de şedinţă îşi exprimă votul ultimul.

Vă rog să mă citaţi ultimul!

Domnul Eserghep Gelil:

Da.

- Bonis Istvan - Prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - Absent
- Brânză William Gabriel - Prezent
- Brînzan Ovidiu - Prezent
- Bruchental-Pop Ionela - Prezentă
- Buciu Angela - Prezentă
- Buciuta Ştefan - Absent
- Buda Daniel - Prezent
- Buda Ioan - Prezent
- Buhăianu Obuf Cătălin Ovidiu - Prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - Prezentă
- Buşoi Cristian Silviu - Absent
- Buzatu Dan Horaţiu - Prezent
- Buzea Cristian Valeriu - Prezent
- Calimente Mihăiţă - Prezent
- Canacheu Costică - Prezent
- Cantaragiu Bogdan - Prezent
- Cazan Romeo Gheorghe Leonard - Prezent
- Călian Petru - Prezent
- Călin Ion - Prezent
- Câmpanu Liviu - Prezent
- Chiper Gheorghe - Prezent
- Chiş Filonaş - Prezent
- Cindrea Ioan - Absent
- Ciocâlteu Alexandru - Prezent
- Ciontu Corneliu - Prezent
- Ciopraga Mircea - Prezent
- Ciucă Liviu Bogdan - Prezent
- Cliveti Minodora - Prezentă
- Cocrea Olguţa - Prezentă
- Codîrlă Liviu - Prezent
- Constantinescu Anca - Prezentă
- Constantinescu Viorel - Prezent
- Corlăţean Titus - Prezent
- Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - Absent
- Crăciunescu Grigore - Prezent
- Creţu Gabriela - Absentă
- Cutean Vasile Emilian - Prezent
- Dan Iosif - Prezent
- Diaconescu Marin - Prezent
- Diaconescu Renică - Prezent
- Dida Corneliu Ioan - Prezent
- Dobre Traian - Prezent
- Dorneanu Valer - Prezent
- Dragomir Dumitru - Prezent
- Dragomir Gheorghe - Prezent
- Drăguş Radu-Cătălin - Prezent
- Dreţcanu Doina Micşunica - Prezentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - Prezent
- Dumitrescu Liana - Prezentă
- Dumitrescu Zamfir - Prezent
- Dumitriu Dragoş Petre - Prezent
- Dumitriu Mihai - Prezent
- Dumitru Ion - Prezent
- Duşa Mircea - Prezent
- Duţu Stelian - Prezent
- Erdei-Dolóczki István - Prezent
- Faina Constantin - Absent
- Fârşirotu Vladimir Mircea - Prezent
- Fenechiu Relu - Prezent
- Firczak Gheorghe - Prezent
- Florea Damian - Prezent
- Fotopolos Sotiris - Prezent
- Frâncu Emilian Valentin - Prezent
- Furo Iuliu Ioan - Prezent
- Gabor Gheorghe - Prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - Absent
- Găleteanu Monalisa - Prezentă
- Georgescu Filip - Prezent
- Gerea Andrei Dominic - Prezent
- Gheorghe Valeriu - Prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - Prezent
- Ghiorghioni Ionesie - Prezent
- Ghişe Ioan - Prezent
- Giurescu Ion - Prezent
- Giurgiu Mircia - Prezent
- Glăvan Ştefan - Absent
- Godja Petru - Prezent
- Gonţea Ion - Prezent
- Grigore Dan - Prezent
- Grosaru Mircea - Prezent
- Gubandru Aurel - Prezent
- Guşă Cozmin Horea - Prezent
- Gvozdenovici Slavomir - Prezent
- Hanganu Romeo Octavian - Prezent
- Hellvig Eduard Raul - Prezent
- Hoban Ioan - Prezent
- Hogea Vlad Gabriel - Absent
- Hoinaru Marian - Prezent
- Hrebenciuc Viorel - Prezent
- Iacob Ridzi Monica Maria - Prezentă
- Iancu Iulian - Prezent
- Ibram Iusein - Prezent
- Ifrim Mircea - Prezent
- Igaş Traian Constantin - Prezent
- Ignat Miron - Prezent
- Iliescu Valentin Adrian - Prezent
- Ionescu Daniel - Prezent
- Iordache Florin - Prezent
- Iordache Graţiela Denisa - Prezentă
- Iriza Marius - Prezent
- Iustian Mircea Teodor - Prezent
- Jipa Florina Ruxandra - Prezentă
- Kelemen Atilla Béla Ladislau - Absent
- Kelemen Hunor - Prezent
- Kerekes Károly - Prezent
- Király Andrei-Gheorghe - Prezent
- Kónya-Hamar Sándor - Absent
- Kovacs Attila - Prezent
- Lakatos Petru - Prezent
- Lambrino Radu - Prezent
- Lari-Iorga Leonida - Absentă
- Lificiu Petru - Prezent
- Liga Dănuţ - Prezent
- Longher Ghervazen - Prezent
- Luchian Ion - Prezent
- Macaleţi Costică - Prezent
- Magheru Paul - Prezent
- Man Mircea - Prezent
- Manda Iulian Claudiu - Prezent
- Manolescu Oana - Prezentă
- Manta Pantelimon - Prezent
- Marian Dan Mihai - Prezent
- Marin Constantin - Prezent
- Marinescu Marian-Jean - Absent
- Martin Eduard-Stelian - Prezent
- Márton Árpád-Francisc - Prezent
- Máté András-Levente - Prezent
- Matei Cătălin Lucian - Prezent
- Mazăre Alexandru - Prezent
- Mălaimare Mihai Adrian - Prezent
- Mănăstireanu Vladimir Alexandru - Prezent
- Mănescu Rareş Şerban - Prezent
- Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - Prezentă
- Mătuşa Tudor - Prezent
- Meir Nati - Prezent
- Merce Ilie - Prezent
- Merka Adrian-Miroslav - Prezent
- Micula Cătălin - Prezent
- Mihalache Sorin Dan - Prezent
- Mihei Andrian-Sirojea - Prezent
- Mircea Costache - Prezent
- Mircovici Niculae - Prezent
- Mironescu Laurenţiu - Prezent
- Miroşeanu Liviu Alexandru - Prezent
- Mitrea Manuela - Prezentă
- Mitrea Miron Tudor - Prezent
- Miuţescu Gheorghe Adrian - Prezent
- Mînzînă Ion - Prezent
- Mocanu Alexandru - Prezent
- Mocanu Vasile - Prezent
- Mocănescu Coloros Dan Constantin - Prezent
- Mocioalcă Ion - Prezent
- Mohora Tudor - Prezent
- Moisoiu Adrian - Prezent
- Moldovan Emil Radu - Absent
- Momanu Corneliu - Prezent
- Motreanu Dan Ştefan - Prezent
- Movilă Petru - Prezent
- Munteanu Ioan - Prezent
- Muscă Monica Octavia - Absentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - Prezent
- Nassar Rodica - Prezentă
- Năstase Adrian - Prezent
- Nechita Aurel - Prezent
- Nedelcu Gabriela - Prezentă
- Nica Dan - Prezent
- Nicolicea Eugen - Prezent
- Nicula Vasile Cosmin - Prezent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - Prezent
- Nistoran Dorin Liviu - Absent
- Niţă Constantin - Prezent
- Niţulescu Teodor - Absent
- Nosa Iuliu - Prezent
- Oancea Viorel - Prezent
- Olarean Aurel - Prezent
- Oltean Ioan - Prezent
- Oprea Gabriel - Prezent
- Ovidenie Costel - Prezent
- Palăr Ionel - Prezent
- Pambuccian Varujan - Prezent
- Pardău Dumitru - Prezent
- Pascu Bogdan - Prezent
- Paşcu Ioan Mircea - Absent
- Pavelescu Aurelian - Prezent
- Paveliu Marian Sorin - Prezent
- Păun Nicolae - Absent
- Petrea Constantin - Prezent
- Plumb Rovana - Prezentă
- Podgorean Radu - Absent
- Ponta Victor-Viorel - Absent
- Pop Claudiu Adrian - Prezent
- Popa Cornel - Prezent
- Popa Daniela - Prezentă
- Popa Nicolae - Prezent
- Popeangă Petre - Absent
- Popescu Ioan Dan - Prezent
- Popescu Florin Aurelian - Prezent
- Popescu Ionica Constanţa - Prezentă
- Popp Cosmin Gabriel - Prezent
- Preda Cezar Florin - Absent
- Preda Ion - Prezent
- Pruteanu Vasile - Prezent
- Puchianu Ioan Dumitru - Prezent
- Pupeză Viorel - Prezent
- Purceld Octavian-Mircea - Prezent
- Puşcaş Vasile - Prezent
- Puşcă Mircea Valer - Prezent
- Puzdrea Dumitru - Prezent
- Racoceanu Viorel - Absent
- Radan Mihai - Prezent
- Raicu Romeo Marius - Prezent
- Rădulescu Cristian - Prezent
- Rogin Marius - Prezent
- Romanescu Marcel Laurenţiu - Prezent
- Rus Ioan Aurel - Prezent
- Rusu Mihaela Adriana - Prezentă
- Ruşanu Dan Radu - Prezent
- Sanda Victor - Prezent
- Sandu Gabriel - Prezent
- Sandu-Capră Mihai - Prezent
- Sasu Ion - Prezent
- Săniuţă Marian Florian - Prezent
- Săpunaru Nini - Prezent
- Sârb Gheorghe - Absent
- Sârbu Daciana Octavia - Absentă
- Sârbu Marian - Prezent
- Sârbu Mugurel Liviu - Prezent
- Scutaru Adrian George - Prezent
- Semcu Adrian Emanuil - Prezent
- Seres Dénes - Prezent
- Severin Adrian - Absent
- Silaghi Ovidiu Ioan - Absent
- Sireţeanu Mihail - Prezent
- Sóki Béla - Prezent
- Soporan Vasile Filip - Prezent
- Stan Ioan - Prezent
- Stan Ion - Prezent
- Stanciu Anghel - Prezent
- Stănescu Cristian - Prezent
- Stănescu Mircea - Prezent
- Stănişoară Mihai - Prezent
- Stoica Ion - Prezent
- Străchinaru Petre - Prezent
- Strungă Emil - Prezent
- Szekely Levente Csaba - Prezent
- Ştirbeţ Cornel - Prezent
- Ştirbu Monica-Mihaela - Prezentă
- Ştireanu Octavian - Prezent
- Ştiucă Alecsandru - Prezent
- Tabără Valeriu - Prezent
- Tamás Sándor - Prezent
- Tămagă Constantin - Prezent
- Tănăsescu Mihai Nicolae - Prezent
- Tărniceru Petru - Prezent
- Teodorescu George Alin - Prezent
- Timar Liviu - Prezent
- Timiş Ioan - Prezent
- Todoran Pavel - Prezent
- Toma Florentina Marilena - Prezentă
- Toma Horia-Victor - Prezent
- Tóro Tiberiu - Prezent
- Tudor Constantin - Prezent
- Tudor Marcu - Prezent
- Tudose Mihai - Prezent
- Turcan Raluca - Prezent
- Ţundrea Ioan - Prezent
- Uioreanu Horea Dorin - Prezent
- Ujeniuc Dragoş - Prezent
- Ungureanu Petre - Prezent
- Ungureanu Valeriu Alexandru - Prezent
- Ursărescu Dorinel - Prezent
- Vainer Aurel - Prezent
- Varga Attila - Prezent
- Vasile Aurelia - Prezentă
- Vasilescu Lia Olguţa - Prezentă
- Vălean Adina Ioana - Prezentă
- Văsioiu Horia - Prezent
- Vâlcov-Şandru Marcela Lavinia - Prezent
- Vlase Petru Gabriel - Prezent
- Vlădoiu Aurel - Prezent
- Voicu Cătălin - Prezent
- Voinea Florea - Prezent
- Zaharia Claudius Mihail - Prezent
- Zamfir Gabriel Sorin - Prezent
- Zamfirescu Dan Dumitru - Prezent
- Zegrean Augustin - Prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - Prezent
- Bolcan Lucian Augustin - Prezent

Domnul Eserghep Gelil:

Reluăm apelul pentru vot cu citirea absenţilor.

- Antal Istvan - Absent
- Avram Dumitru - Absent
- Becşenescu Dumitru - Absent
- Boagiu Anca Daniela - Absent
- Boureanu Cristian Alexandru - Absent
- Buciuta Ştefan - Absent
- Buşoi Cristian Silviu - Absent
- Cindrea Ioan - Absent
- Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - Absent
- Creţu Gabriela - Absentă
- Faina Constantin - Absent
- Ganţ Ovidiu Victor - Absent
- Glăvan Ştefan - Absent
- Hogea Vlad-Gabriel - Absent
- Kelemen Attila - Absent
- Konya Hamar Sandor - Absent
- Lari Iorga Leonida - Absentă
- Marinescu Marian-Jean - Absent
- Moisoiu Adrian - Prezent
- Moldovan Emil Radu - Absent
- Muscă Monica Octavia - Absentă
- Nistoran Dorin Liviu - Absent
- Niţulescu Teodor - Absent
- Paşcu Ioan Mircea - Absent
- Păun Nicolae - Absent
- Podgorean Radu - Absent
- Ponta Victor Viorel - Absent
- Popeangă Petre - Absent
- Preda Cezar Florin - Absent
- Racoceanu Viorel - Absent
- Sârb Gheorghe - Absent
- Sârbu Daciana-Octavia - Absentă
- Severin Adrian - Absent
- Szilaghi Ovidiu Ioan - Absent

(Deputaţii care au intrat în sală după începerea apelului nominal, şi-au înregistrat prezenţa direct la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Rog membrii comisiei, asistaţi de cei doi secretari, să asigure securitatea urnelor şi să procedeze la numărarea voturilor. Cei doi domni chestori, sigur, să-şi exercite dreptul. V-aş ruga să vă ocupaţi de urne. Vă rog să luaţi loc.

Din partea Comisiei de numărare a voturilor, să ni se citească procesul-verbal.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marius Rogin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Procesul verbal referitor la rezultatul votului asupra cererii de încuviiţare a percheziţiei la două imobile care aparţin domnului Adrian Năstase, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi, prin vot secret cu bile, asupra cererii de încuviinţare a percheziţiei la două imobile care aparţin domnului Adrian Năstase, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, Comisia de numărare şi validare a voturilor a constatat următoarele:

• Numărul total de deputaţi: 331
• Numărul deputaţilor prezenţi: 299
• Numărul total de voturi exprimate: 299
• Numărul de voturi anulate: 5
• Numărul de voturi valabil exprimate 294
  din care :
  • voturi pentru aprobarea cererii de încuviinţare a percheziţiei: 131
  • voturi împotriva cererii de încuviinţare a percheziţiei: 163

Potrivit art.193 alin.8 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, încuviinţarea percheziţiei se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Având în vedere că din numărul total de 331 de deputaţi au fost prezenţi 299, din care 131 au votat pentru aprobarea cererii de încuviinţare a percheziţiei şi 163 au votat împotrivă, iar 5 voturi sunt anulate, comisia constată că nu a fost îndeplinit numărul de voturi necesar pentru aprobarea cererii de încuviinţare a percheziţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, declar închise lucrările în plen ale Camerei Deputaţilor de astăzi, 7 martie 2006.

La revedere.

Şedinţa s-a încheiat la ora 15,05.