Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Victor-Viorel Ponta, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa intervenţiilor cu Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Iulian Iancu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Astăzi, 26 aprilie 2006, se împlinesc 20 de ani de la cel mai grav accident nuclear. În urma unui test eşuat, reactorul patru al Centralei atomo-electrice de la Cernobâl a explodat. Vaste porţiuni din Europa au fost acoperite cu reziduuri radioactive.

Practic, un viciu de proiectare a provocat o creştere dramatică a energiei, elemenţii de combustibil radioactiv s-au rupt şi o masivă explozie de abur a pulverizat scutul protector de deasupra reactorului eliberând particule radioactive în atmosferă. Răspândirea particulelor radioactive ale accidentului de la Cernobâl a fost detectată în anii următori în întreaga lume.

Totuşi, în afara zonelor direct afectate de explozie, ţările Europei de Est şi Scandinavia au fost cele mai expuse în prima săptămână de după accident, expunând populaţia acestor zone la radiaţii de 400 de ori mai mari decât cele de la Hiroşima.

Cei mai periculoşi izotopi eliberaţi în atmosferă au fost: cesiu 137, iod 131, stronţiu 90. Aceşti izotopi au timpul de înjumătăţire suficient de mare pentru a se acumula în corpul uman sau, în cazul iodului, în glanda tiroidă. Atât stronţiul, cât şi iodul localizându-se în organe vitale ale corpului, sunt imposibil de eliminat, devenind o sursă constantă de radiaţii şi cauzând cancerul sau alte boli.

Explozia a ucis 30 de oameni într-o primă fază, însă până astăzi Organizaţia Greenpeace din Rusia consideră că s-au înregistrat peste 60.000 de decese. În Ucraina, speranţa de viaţă a scăzut cu 4% pentru bărbaţi şi 1,5% pentru femei în urma accidentului.

În urma acestei catastrofe, producţia de energie electrică de origine nucleară a cunoscut un puternic regres pentru mai bine de 10 ani. În perioada 1986-2002, energia electrică produsă în centrale nuclearo-electrice a crescut constant, de la 1,39 twh până la 5,51 twh în 2002, fiind însă considerată, în strategia Uniunii Europene, în furnizarea de energie drept o sursă de energie controversată.

Episodul Cernobâl a provocat o anumită neîncredere a opiniei publice în siguranţa, în funcţionarea centralelor nuclearo-electrice ce a determinat vehemente mişcări de protest ale cercurilor ecologiste împotriva acestor centrale.

Cu toate acestea, este greu de conceput viitorul energiei fără utilizarea acestei forme de energie. Astfel, în anul 2004, la Bruxelles, Loyola de Palacio, vicepreşedintele Comisiei Uniunii Europene, avertizând asupra lipsei unei strategii unitare şi coerente pentru înlocuirea petrolului ca sursă de energie primară, anunţa întoarcerea Europei cu faţa către producţia de energie nucleară.

Luând în considerare doar rezervele recuperabile certe, zăcămintele actuale de uraniu la nivel mondial sunt suficiente pentru circa 88 de ani, la nivelul actual de producţie. Resursele suplimentare însă care se ridică la circa 9794 de mii de tone ar putea creşte durata la aproape 400 de ani, ceea ce oferă un plus de linişte asupra viitorului energetic al omenirii.

În ce priveşte România, extracţia de minereu de uraniu a început în 1952, iar producţia acumulată până în prezent este estimată la 18 mii de tone. Rezervele certe ale României sunt de 3,3 mii tone presupunând că producţia actuală de 90 de tone pe an a fost utilizată exclusiv pentru funcţionarea Grupului 1 de la Cernavodă, înseamnă că rezervele certe existente pot asigura funcţionarea unui grup timp de circa 37 de ani.

Aceste rezerve ar putea asigura funcţionarea primelor două grupuri de la Cernavodă până în anul 2025. Scăderea însă dramatică a rezervelor de petrol şi gaze naturale ne va marca în mod decisiv civilizaţia actuală. Pentru omenire este imposibil să continue să exploateze iraţional circa 100 milioane de barili pe zi fără ca petrolul, ca cea mai importantă resursă energetică, să se epuizeze.

Guvernele consideră că acesta este unul dintre cele mai de temut secrete, date fiind consecinţele enorme asupra omenirii. La sfârşitul anilor '90, preţul petrolului era de 11 dolari pe baril. De atunci până astăzi s-a majorat de mai bine de şase ori. Plafonul maxim este fixat a fi atins în 2008, când este prognozat a fi aproape 180 de dolari pe baril, un preţ absolut astronomic.

În aceste condiţii, mulţi experţi consideră curba lui Hubert, care stabileşte începutul sfârşitului erei petrolului între anii 2008-2010, drept realistă. Recentele evenimente din Iran, ţară de neoprit în încercarea sa de a se dota cu arma atomică, au determinat convulsii în rândul celor mai mari puteri ale lumii, dar care, în final, au condus la creşterea preţului petrolului la un nivel record de peste 73 de dolari pe baril, confirmând scenariul creşterii dramatice a preţului petrolului.

De cealaltă parte, gigantul rus Gasprom a ridicat tonul faţă de europeni care sunt din ce în ce mai dependenţi de gazele naturale din Rusia, ameninţând că-şi va orienta exporturile spre America de Nord sau Asia dacă Uniunea Europeană va încerca să-i pericliteze eforturile de expansiune.

Comemorând dezastrul de acum 20 de ani de la Cernobâl, întrebarea firească este: poate Guvernul actual să asigure securitatea energetică a României? În acest context internaţional, din punct de vedere energetic, România este obligată să reanalizeze strategia de dezvoltare durabilă din punct de vedere energetic şi să promoveze imediat proiectele energetice de interes naţional care ar trebui să reprezinte principala prioritate pentru C.S.A.T.

Europa a decis să se întoarcă cu faţa spre energia nucleară, dar numai în condiţii de securitate maximă. Din fericire, unitatea de la Cernavodă, Unitatea 1, utilizând un reactor de tip Candu a demonstrat un regim de funcţionare de securitate maximă.

Susţinerea financiară pentru Unitatea 2 şi lansarea Unităţilor 3 şi 4 conferă României posibilitatea de a juca un rol cheie în exportul de energie în sud-estul Europei.

Lituania a fost obligată să închidă capacitatea nuclearo-electrică ce era similară celei de la Cernobâl şi face eforturi uriaşe pentru plata energiei electrice achiziţionate din import.

Bulgaria are, de asemenea, patru reactoare de 440 MW neanvelopate la Koslodui şi pe care s-a angajat faţă de Uniunea Europeană că le va închide până la data aderării, deşi a investit mai bine de 220 de milioane de euro în aceste blocuri energetice. Două unităţi, Unitatea 1 şi Unitatea 2 au fost deja închise.

O situaţie similară întâlnim în Ungaria, Slovacia, Cehia, ce deţin exact aceleaşi blocuri energetice neanvelopate şi care presupun ori costuri uriaşe pentru securizare ori vor fi închise.

Cu toate acestea, este de neînţeles cum Guvernul României, într-un mod iresponsabil şi neprofesionist, a abandonat obiectivele fundamentale ale statului în gestionarea sectorului energetic. Înregistrăm deja o întârziere de un an la punerea în funcţiune a Unităţii 2 de la Cernavodă. Nu s-a găsit soluţie încă pentru un necesar de 220 de milioane de dolari pentru finalizarea lucrărilor.

Iată, un an pierdut în acest context internaţional ce ar fi oferit o şansă atât din punct de vedere al deficitului în balanţa comercială, dar şi o cantitate de încă 10% energie ieftină din producţia internă a României destinată populaţiei.

Strategiile recente elaborate de actualul Executiv încununează pe deplin neprofesionalismul pentru simplul motiv că prevederile acestora se anulează reciproc şi amândouă anulează declaraţiile din luna ianuarie ale primului-ministru.

Prin urmare, solicităm primului ministru să abandoneze imediat temele sterile, politicianiste de care s-a ocupat timp de 500 de zile de guvernare, aducând populaţia României în pragul disperării. Solicităm să promoveze imediat proiectele strategice de interes naţional pentru a asigura dezvoltarea industriei energetice româneşti, prin valorificarea rezervelor energetice primare, petrol, gaze naturale, cărbune, energie hidro şi, iată, energie nucleară, prin lansarea unui program naţional privind reducerea dependenţei de petrol. Este singura şansă pentru a repoziţiona România în noul context energetic şi economic european şi internaţional şi, totodată, de a crea nişa de dezvoltare economică şi socială a României, ca stat membru al Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Mircea Ciopraga.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică reprezintă o informare asupra Celei de-a 14-a Reuniuni a Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe din statele membre în Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN).

Stimaţi colegi,

România găzduieşte astăzi un eveniment extrem de important în ceea ce priveşte politica externă a ţării noastre în regiunea Mării Negre. Este vorba de Cea de-a 14-a reuniune a Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe din statele membre în Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre, eveniment care marchează încheierea mandatului României la preşedinţia OCEMN şi transferul acestei preşedinţii către Federaţia Rusă pentru un mandat de şase luni, începând cu 1 mai 2006.

Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre a fost lansată în anul 1992 de 11, ulterior 12 state riverane sau situate în proximitatea bazinului Mării Negre, cu scopul de a promova integrarea treptată a regiunii în economia europeană şi mondială. În cei 13 ani de existenţă, organizaţia a acumulat o experienţă în materie de cooperare regională, ajungând să fie structurată în prezent pe mai multe dimensiuni de cooperare: guvernamentală, parlamentară, de afaceri, financiar-bancară şi ştiinţifică.

În îndeplinirea mandatului său de preşedinte în exerciţiu al OCEMN, România şi-a propus şi realizat, într-o măsură considerabilă, o serie de obiective importante, dintre care amintesc: 1) dezvoltarea unei relaţii de parteneriat între OCEMN şi U.E., cu efecte concrete în planul atragerii Uniunii Europene la implementarea unor proiecte de dezvoltare iniţiate în zonă; 2) lansarea unui proces de reflecţie asupra viitorului OCEMN, inclusiv în ceea ce priveşte un proces aprofundat şi coerent de reformă a organizaţiei cu scopul adaptării acesteia la noile evoluţii, provocări şi tendinţe pe plan regional şi continental; 3) sprijinirea eforturilor statelor din Europa de Est şi Caucaz de consolidare a proceselor democratice şi a reformelor impuse de tranziţia la economia de piaţă, concomitent cu crearea unui mediu de afaceri sigur şi atractiv; 4) mobilizarea statelor membre pentru a trece la elaborarea şi implementarea rapidă a unor proiecte de dezvoltare consistente, cu impact şi vizibilitate pentru întreaga regiune.

Un alt obiectiv intens urmărit de către ţara noastră a fost extinderea colaborării OCEMN cu alte organizaţii regionale şi internaţionale şi sporirea vizibilităţii Organizaţiei la nivel regional şi internaţional.

Astfel, pe perioada deţinerii preşedinţiei în exerciţiu a OCEMN au fost organizate în România reuniuni ministeriale în domeniile transporturilor, mediului, administraţiei şi internelor, însoţite de reuniuni ale grupurilor de lucru aferente.

Au fost găzduite totodată numeroase alte manifestări în colaborare cu diverse organisme locale, regionale şi ale U.E., pe probleme vizând energia, colaborarea în situaţii de urgenţă, serviciile vamale, ştiinţa şi tehnologia, turismul, buna guvernare şi înnoirea instituţională.

Dintre acestea menţionez ca printre cele mai importante conferinţa recentă de la Mamaia despre "Cooperarea Interregioanală în Bazinul Mării Negre", unde a fost lansat proiectul Euroregiunii Mării Negre şi Summitul Forumului Mării Negre, eveniment organizat şi găzduit tot de România, la începutul lunii iunie, anul acesta.

Agenda reuniunii de astăzi de la Bucureşti a miniştrilor afacerilor externe din ţările membre în Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre cuprinde evaluarea cooperării între statele membre în domenii de interes major: transporturi, energie, comerţ şi dezvoltare economică, protecţia mediului, turism, asistenţă în situaţii de urgenţă şi combaterea crimei organizate.

În cadrul reuniunii, statele membre vor adopta o Declaraţie comună în care vor reafirma angajamentul pentru dinamizarea cooperării în regiunea Mării Negre, în perspectiva aniversării a 15 ani de la lansarea acestei iniţiative. Declaraţia reflectă principalele direcţii de acţiune imprimate de preşedinţia română a OCEMN vizând creşterea eficienţei şi vizibilităţii Organizaţiei pe plan regional şi european, precum şi contribuţia de substanţă a României la promovarea valorilor şi principiilor europene în regiunea Mării Negre.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR nu este nimeni înscris.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveţi cuvântul.

Domnul Amet Aledin:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Turcia şi problema armeană".

În cursul lunii aprilie, în fiecare an, anumiţi istorici, cei mai mulţi de naţionalitate armeană, dar şi medii de informare, redeschid o temă sensibilă, mai ales din punct de vedere emoţional. Problema armeană continuă să fie, pentru o anumită zonă a cercetării istorice, un subiect de controverse, depăşind, din păcate, limita corectă a obiectivismului.

Ea se subscrie unei problematici generale pentru perioada premergătoare primului război mondial. Interesele politice, în ceea ce priveşte Imperiul Otoman, erau majore, în condiţiile în care Rusia îşi propunea să-şi asigure ieşirea la Marea Mediterană, Franţa să aibă sub control părţi din Anatolia şi Cilicia, iar Anglia să-şi exercite influenţa asupra unor zone, precum Caucazul şi Mosulul, bogate în petrol.

La începutul secolului trecut, armenii reprezentau, în sud-estul Anatoliei, 20% din populaţie. Statistica ne demonstrează că aceştia, în perioada existenţei Imperiului Otoman nu au suferit restricţii, fiind chiar promovaţi în importante funcţii: 22 miniştri, 33 deputaţi, 21 paşale, 7 ambasadori, 11 consuli generali şi 41 mari funcţionari.

Promovarea continuă a ideii aşa-zisului "genocid al turcilor împotriva armenilor", care s-ar fi petrecut în perioada anilor 1915-1917, nu face decât să îndepărteze adevărul istoric, compromisul voit fiind evident. Documente reale, datând din perioada respectivă, preluate şi analizate, recent, de istoricul Kopi Kycyku, oferă o perspectivă obiectivă asupra evenimentelor.

Astfel, în timpul strămutării populaţiei armeneşti din zona Anatoliei de sud-est, a existat, tocmai pentru prevenirea oricărei crime, un regulament pregătit de Talat Paşa, ministru de interne al Imperiului Otoman în perioada 1913-1917, regulament publicat la Londra în anul 1975.

Articolele 22 şi 23 prevedeau pedepse grele pentru cei care ar fi hărţuit convoiul şi femeile. În arhivele britanice a mai fost descoperit un document care conţinea următorul ordin: "În timpul închiderii Comitetelor Armene, orice tip de conflict între armeni şi turci, care se poate transforma într-un masacru, este strict interzis..."

Neexistând dovezi concrete în arhivele britanice şi franceze, care să probeze existenţa aşa-zisului "genocid împotriva armenilor", cercetările au continuat şi în cadrul arhivelor Senatului american.

Acelaşi istoric, Kopi Kycyku, în volumul "Ataturkismul şi Turcia Mileniului Trei", prezintă răspunsul oferit, la 23 iulie 1921, de instituţia respectivă: "Nu există nici un document, printre cele 33.000 de documente din arhiva Senatului, care să probeze genocidul. Cele prezentate sunt documente de mâna a doua, care au fost returnate armenilor, dar care nu au valoare legală."

Biroul Departamentului britanic de investigaţii a oferit un răspuns asemănător. Tribunalul francez, în cazul "Orly 1985", a respins cărţile istoricilor armeni G.Challiand, I.Ternon şi Carzou, considerându-le a fi "de mâna a doua şi, deci, nu au valoare legală".

În volumul citat, "Ataturkismul şi Turcia mileniului trei", sunt prezentate şi alte documente, care demonstrează neexistenţa aşa-zisului "genocid împotriva armenilor". Lucrarea lui William L.Langer "Diplomaţia imperialismului", apărută la Editura "Knopf", New York, 1956, precum şi interviul profesorului Robert Anciaux, de la Televiziunea publică belgiană, din anul 1981, sunt câteva exemple edificatoare.

Promotorii tezei aşa-zisului "genocid împotriva armenilor" se bazează şi pe telegramele publicate de Aram Andonyan, în urma cercetărilor făcute de un colectiv armeano-grec din Istanbul, colectiv din care acesta a făcut parte.

Se afirmă că ar exista 50 de telegrame trimise de Talat Paşa, ministru de interne în acea perioadă, în timpul guvernării Junilor Turci, către Mustafa Abdulhalik, reprezentantul oficial al regiunii Alep. Mesajul acestor telegrame ar fi fost "lichidarea tuturor armenilor din Imperiul Otoman". Alte documente însă mult mai credibile arată că telegrama referitoare la soarta armenilor poartă numărul 84, nu 1181, şi are un alt conţinut: "Se ordonă ca armenii care lucrează la menţinerea şi construcţia Departamentului de Căi Ferate să nu facă obiectul strămutării".

Un fond bogat din arhivele turceşti contrazice teoria aşa-zisului "genocid". În urma studierii tuturor documentelor care se referă la acest subiect, se poate constata că au existat ordine din partea ministrului de interne Talat Paşa, date guvernatorilor din Erzurum, Adana, Bitlis, Diyarbakâr, Sivas şi Trabzon, dorindu-se să se respecte anumite condiţii de siguranţă.

În acest sens, pot fi date ca exemple telegrama nr.423, datată 21 iulie 1915, prin care se cerea "să nu se facă strămutarea armenilor catolici care nu au plecat încă", şi telegrama nr.69, datată 16 noiembrie 1915, prin care se ordona guvernatorilor "să asigure hrană populaţiei armene, să asigure, repede şi uşor, transferul armenilor în locurile în care doresc, să asigure apa, hrana necesară şi alte cerinţe în gările de cale ferată, să informeze asupra situaţiei, dacă nu sunt bani suficienţi...".

Cu siguranţă, în ceea ce priveşte această problemă, cercetările ulterioare trebuie să asigure o viziune generală nouă, corectă, iar acest fapt se poate împlini doar printr-un efort comun al specialiştilor. În egală măsură, sprijinul oferit de organizaţiile internaţionale, care să dea dovadă de nepărtinire, va fi extrem de benefic.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Uniunea Artiştilor Plastici din Cluj a rămas fără sediu".

Până în data de 14 februarie 2006, galeria artiştilor plastici din Municipiul Cluj-Napoca a funcţionat în spaţiul de pe strada Iuliu Maniu, nr.4, din Cluj-Napoca, spaţiu care a fost revendicat şi câştigat de către Parohia romano-catolică.

În lipsa unui dialog real dintre cele două părţi, artiştii clujeni au rămas în stradă, în ciuda faptului că filiala clujeană a Uniunii Artiştilor Plastici este cea mai mare din ţară şi în spaţiul galeriei acesteia au expus renumiţi artişti români şi străini, noii proprietari au rămas neînduplecaţi, evacuând arta din Cluj-Napoca.

Aşadar, în urma Legii nr.247, cu toate că s-a încercat să se facă dreptate, s-a făcut o mare nedreptate şi artiştii din Cluj suferă şi nu mai au unde să-şi expună lucrările. Există o mare problemă acolo şi solicit autorităţilor atât locale cât şi centrale să găsească o soluţie, fiindcă chiar dacă se doreşte a se face dreptate celor care au fost nedreptăţiţi în urmă cu câteva zeci de ani, iată, se face o nedreptate celor care acum încearcă să facă ceva pentru cultura românească.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi poartă titlul "Comandantul".

Activul de partid şi comandă din Departamentul securităţii statului, întrunit în convocare de bilanţ al activităţii în anul 1980, a adresat iubitului nostru conducător o telegramă din care reţinem: "Convocarea activului de partid şi de comandă a reafirmat din nou cu putere profundul devotament al tuturor lucrătorilor de securitate faţă de politica internă şi externă a partidului şi statului, faţă de dumneavoastră personal, mult iubite şi stimate tovarăşe Comandant Suprem, hotărârea nestrămutată a întregului aparat de a-şi pune toată capacitatea şi puterea de muncă în slujba apărării cuceririlor revoluţionare ale poporului..." (Scânteia tineretului, 16 ianuarie 1981).

19 aprilie 2006... Presa, societatea civilă, parlamentari, cetăţeni de diferite categorii socio-profesionale îşi fac auzit punctul de vedere faţă de unele prevederi cuprinse în mai multe proiecte de lege: proiectul privind statutul ofiţerilor de informaţii, proiectul referitor la funcţionarea şi organizarea SRI şi SIE, precum şi cel care statuează activitatea de informaţii şi contrainformaţii.

Locul comun al demersurilor amintite este perimetrat de dorinţa deschis exprimată ca transparenţa şi respectarea drepturilor cetăţeneşti în activităţile specifice instituţiilor amintite să fie evidente şi nu intuiţii, să nu mai fie posibile nici un fel de asimilări cu fapte şi persoane a căror existenţă în trecutul foarte apropiat nu a fost deloc întâmplătoare.

Oamenii nu mai acceptă ca anumiţi ofiţeri de informaţii să poată efectua "acte premergătoare cu privire la fapte infracţionale ce au legătură cu ameninţările la adresa securităţii naţionale". Nu mai doresc să apelez la diferite surse de informare pentru a afla ce înseamnă "pericol major la adresa securităţii naţionale", în virtutea cărora li se ascultă telefoanele.

Ei, oamenii, vor să ştie cum se "pregăteşte" SRI-ul să contracareze "atacurile imagologice şi manipularea curentelor de opinie". Cetăţenii nu doresc să îşi facă aprovizionarea de la persoane juridice, "inclusiv acoperite", adică firme ale serviciilor respective.

Nici în cele mai tenebroase gânduri nu vor să admită că telegrame de genul celei citate ar mai putea fi trimise către un alt comandant suprem. Am avut unul şi ne-a fost suficient.

Avem acum un alt comandant în fruntea statului şi deja au apărut semne că un anumit tip de nostalgie îi dă târcoale.

Chiar dacă numele său va apărea scris, vara aceasta şi cu cristale Swarovski, e bine să fim prevăzători. Altfel, cine ştie ce va relata presa obsedantului prim-deceniu al secolului XXI.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Am fost prins".

Din când în când, e normal să vină cineva la acest microfon şi să recunoască că în mozaicul distrugerii şi devalizărilor, în marele jaf public, a comis şi el ceva. Dacă nu vom începe să recunoaştem fiecare partea lui de contribuţie la măreaţa operă de distrugere a României, mai ales din punct de vedere economic, dar şi de aici pe toate planurile, în perioada post-decembristă, nu vom face nimic.

Bineînţeles că m-am abţinut cât am putut de la orice abuz, de la orice încălcare de lege, de la orice fărădelege, de la jafuri, de la rapturi, de la cârdăşii, de la a participa la drenarea banului public pe orice cale. M-am opus cu obstinaţie, am fost un rezistent, m-am autoiluzionat că voi rezista la infinit, dar ieri am capotat. Am fost prins de cerberii democraţiei de la postul de televiziune PRO TV încercând să semnez în lista de prezenţă pe Anca Petrescu, mama Casei Poporului, în care îşi tocesc ei turul blugilor.

Am fost prins, mă autodenunţ şi sper de acum încolo să nu mai fac asemenea abuzuri şi fărădelegi, iar cerberii democraţiei să nu se mai ocupe cu vânarea mea şi a altora în astfel de cauze majore şi să se îndrepte, sper, de acum, spre palatele cu multe turnuleţe ale lui Mercedesa şi strălucirea, unde nu s-a plătit curentul electric din decembrie 1989 până azi de zeci de miliarde, să se îndrepte spre viloaiele şi spre pontoanele şi spre scamatoriile arhitectonice care au împânzit ţara o dată cu distrugerea industriei şi agriculturii, apărând pe harta ţării tot felul de întruchipări care de care mai cretinoide în peisajul montan, dar şi pe litoral şi în alte zone ale ţării cu potenţial turistic.

Sper ca să se ocupe de acum de adevăraţii hoţi care au devalizat sistemul bancar, care au distrus România, care au dat industria la fier vechi, care au înstrăinat până şi minele de aur de la Roşia Montană, resursele de petrol de sub noi, gazele naturale, apele minerale şi tot ce mai era prin ţara asta resursă şi bun de păstrat pentru cei care vor veni, în speranţa că aceia vor fi mai înţelepţi decât noi.

Dar cum am fost prins la furat, nu mai am nici un drept să vorbesc sau, vorba unei colege de-a noastre deputat, că nu mai am voie să cotcodăcesc, pentru că n-am loc de domnia sa, găina de la integrare... şi urez presei române să contribuie la o cauză mai nobilă pentru edificarea unei societăţi în care să le fie şi lor drag să trăiască, pentru că micii mercenari de presă fac un rău pe care mintea lor nu-l realizează în acest moment, de care ei nu-şi dau seama, par să nu-şi dea seama.

Cum am fost prins semnând în fals pe "mama Poporului, mama Casei Poporului", Anca Petrescu, a trebuit să vin astăzi spăşit în faţa domniilor voastre şi să-l anunţ pe colegul şi pe convivul nostru de la PRO TV, care a făcut acest act de măreţ civism, că voi adresa în contrapartidă, şi eu, o umilă interpelare ministrului finanţelor publice, prin care am să-l întreb cât mai datorează PRO TV-ul şi alte televiziuni comerciale la bugetul public, câte mii de miliarde, pe care sunt convins că nu le-au plătit niciodată.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă anunţ că din partea Grupul parlamentar al P.S.D. au depus în scris declaraţiile politice domnul deputat Aurel Gubandru şi domnul deputat Mihai Apostolache, iar din partea Grupului parlamentar al P.D. au depus în scris declaraţiile politice doamna deputat Monica Iacob Ridzi, domnul deputat Marius Rogin, domnul deputat Ioan Dumitru Puchianu, domnul deputat Aurel Olărean şi domnul deputat Petru Movilă.

Constatăm că în sală nu mai sunt colegi care doresc să-şi prezinte declaraţiile politice.

Cu aceasta, încheiem acest tronson al şedinţei noastre de astăzi.

La ora 10,00 reluăm şedinţa cu proiectele de legi de pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ioan Munteanu a depus în scris declaraţia politică.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Natura insasi nu este un loc lipsit de pericole, si din pacate pentru noi toti, nu exista un alt loc unde sa ne putem feri cu adevarat de ea. În tara lui "iarna nu-i ca vara" de fiecare data când natura se manifesta altfel decat ne-am fi asteptat, pentru noi este o adevarata catastrofa. Când ploua, totu-i inundat, când ninge, totu-i blocat, când e cald, totu-i secat.

Realitatea ultimelor decenii ne prezinta o Românie în care autoritatile, an de an, sunt prinse pe picior gresit iar singurul vinovat este natura insasi.

De data aceasta, nenorocirea inundatiilor care s-au abatut asupra României are o explicatie tehnica. La ora actuala în România se petrece ceva normal si previzibil statistic, stiintific si tehnic, indiferent de culoarea politica a guvernului.

Tabelul sinoptic al debitelor previzibile pe Dunare au fost determinate statistic dupa o asigurare pe durata unui secol. Dimensionarea constructiilor de regularizare a luat în calcul aceste debite. Asigurarea de calcul a functionat pentru 110 ani. Si poate ar fi functionat si de data aceasta daca sistemul ar fi fost intretinut si adaptat corespunzator în ultimii 16 ani.

Stephen Leacock spunea "În timpurile stravechi lumea nu avea statistici, asa ca era silita sa recurga la minciuni".

Daca va veti uita pe site-ul ministerului mediului, si va îndemn sa faceti acest lucru, veti vedea în sectiunea "Apararea împotriva inundatiilor" ca înca din septembrie 2005 se cunosc zone unde au existat baraje de mici dimensiuni avariate si iazuri piscicole care au fost inundate. Veti vedea de asemenea grija cu care ministerul precizeaza ca respectivele baraje NU sunt în administrarea lor sau a subunitatilor din subordinea lor sau ca informatiile sunt obtinute din alte surse decât cele interne ministerului.

În toti acesti ani, dupa 1989, am uitat un lucru foarte important, responsabilitatea autoritatilor nu tine de forma de proprietate.

Premierul Calin Popescu Tariceanu împreuna cu ministrul Mediului, Sulfina Barbu au inspectat localitatea constanteana Oltina, pentru a analiza situatia la fata locului. În zilele de sarbatori se construise un dig, pe care, premierul, inspectându-l a constatat ca prezenta infiltratii si chiar deversari astfel încât Tariceanu a concluzionat: "Ati muncit degeaba. Munca, în zadar", spunând ca solutia aleasa nu a fost cea buna, ca digurile de la Dunare cedeaza din cauza debitelor exceptionale ale fluviului "Digurile sînt supuse la o forta pentru care n-au fost proiectate", oprind lucrarile de consolidare a digului de la Oltina, urmând sa se izoleze zona printr-un alt dig, astfel încât sa nu fie inundate gospodariile.

V-am expus aceste lucruri, pentru a va ilustra cum, practic, nu exista o linie unitara pe care în astfel de situatii, cei afectati, cei responsabili, cei implicati direct si indirect sa o urmeze.

Practic, situatia aceasta, a inundatiilor, înca din 2005 trebuia sa ridice semne de întrebare si guvernul sa ia masuri rapide si concrete, nu sa se fi culcat linistit pe o ureche ca "a trecut" si poate nu se mai repeta în urmatorii 40 de ani. Încercarile grele, din 2005 prin care au trecut o serie de români, trebuiau sa determine guvernul, ca prin masuri imediate, printr-o reactie prompta, sa NU mai permita ca acest lucru sa se repete.

Consider ca cele ce se intampla desi tin de ministerul mediului ar putea fi evitate daca ministerele ar conlucra si daca ar exista o strategie concreta si reglementari unitare, niste linii directoare pe care toti sa le urmeze atunci când isi stabilesc strategiile, politicile sau programele ministeriale. Cred ca Ministerul Agriculturii, prin sistemul de irigatii, Ministerul Economiei si Comertului, prin hidrocentralele existente, Ministerul Transporturilor, prin dragari si regularizari de senale navigabile, si Ministerul Mediului prin reglementari coerente si pertinente, având aceasta preocupare în sine, toate, împreuna, daca ar exista aceasta strategie despre care am spus, ar putea colabora astfel încât sa evite producerea unor astfel de dezastre. O linie comuna, lucrul în echipa, actiuni coordonate, pe care sa le urmeze concret, actiuni de dezvoltare, consolidare, îmbunatatire a sistemelor existente si de construire a unora noi, ar conduce, în situatii de criza, la diminuarea efectelor furiei naturii.

Acum, însa, se actioneaza haotic, fiecare minister se implica, însa nu se stie daca ce fac e întru rezolvarea situatiei sau e cum a spus primul ministru "munca în zadar". Oamenii din zonele afectate, cu spaima în suflete fac tot ce pot, de la copii pâna la oamenii în vârsta, umplând saci, punându-i, ajutând pentru a-si salva avutul. Si în final, apa le ia casele. E corect domnilor? Oamenii acestia si-au investit încrederea în guvern, pun umarul sa îsi salveze bunurile, cetatenii României sunt solidari cu drama celor afectati de inundatii trimitând ajutoare, soldatii muncesc zi si noapte pentru a construi diguri pe care apa le ia într-o clipa si NU EXISTA NICI O GARANTIE ca cele ce se întreprind sunt de folos?

Oare nici macar acum, nu reusim sa învatam din greselile noastre?

Recunosc ca ne confruntam cu debite istorice, recunosc ca trecem prin schimbari politico-administrative istorice. De asemenea, recunosc ca necesitatile bugetare sunt mai mari decât veniturile bugetare, dar trebuie sa constientizam ca mandatul nostru este un mandat pentru a face lucruri, lucruri bune pentru oameni si ca trebuie sa reusim sa gândim strategic în viitor si sa avem un responsabil pentru fiecare problema care poate afecta România si românul în perioada urmatoare. Nu vreau sa le explic guvernantilor ce înseamna pentru o societate comerciala responsabilitatea manualului de criza si nu vreau sa explic nici avantajele preîntâmpinarii catastrofelor din viitor. Dar România are nevoie de viziune si de asumarea viitorului cu bune si cu rele, construind, implementând si responsabilizând strategii, oameni, surse de finantare, ca românul, cetatean al României, sa traiasca linistit cu gândul la viitor.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

În urma intervenţiei mele de săptămâna trecută, am primit, deja, câteva semnale de susţinere din partea unora dintre primarii prahoveni, dar şi semnale mai puţin prietenoase din partea altora, ca şi din partea a două societăţi care se ocupă cu tranzacţiile imobiliare.

Mi-am spus că este bine!

Informaţia, iată, circulă, subiectul este interesant, efectele deciziilor de astăzi putând fi unele favorabile sau, dimpotrivă, defavorabile pe termen lung.

Spuneam, săptămâna trecută, că pe măsură ce se apropie momentul integrării în Uniunea Europeană, cresc exponenţial tranzacţiile imobiliare, de regulă, spre câştigul cumpărătorilor.

Şi mai spuneam şi că nu am nimic împotriva legilor economiei de piaţă, potrivit cărora unii pierd, iar alţii câştigă, demersul meu referindu-se nu la tranzacţiile între persoane fizice sau juridice independente, ci la cele făcute de autorităţile administraţiei publice locale, cărora le recomandam, cu sinceritate, să nu se grăbească să înstrăineze bunurile imobile din domeniul privat al localităţilor, pentru că preţul acestora este în creştere, iar aceste bunuri sunt singurele pe care le pot pune garanţie pentru contractarea de credite interne sau externe, fără de care dezvoltare infrastructurii nu mai este posibilă.

În urma reacţiilor despre care aminteam la începutul intervenţiei mele, consider că lucrurile stau chiar mai grav decât mi-am imaginat iniţial: s-a constituit, deja, o reţea a intereselor imobiliare. Au apărut specialişti în "vânarea" chilipirurilor oferite de administraţiile locale sufocate de bugete sub limita austerităţii, mai ales în zonele cu potenţial "european" (pe traseele autostrăzilor, în localităţile care deja au încheiat parteneriate pentru dezvoltare, în cele foarte apropiate de centre industriale dezvoltare etc)!

În aceste condiţii, recomandarea mea, adresată autorităţilor locale, de a nu mai vinde, se extinde, astăzi, cu aceea de ... a cumpăra!

Sunt destui proprietari de terenuri dispuşi să renunţe la această calitate pentru că nu mai au forţa de a le munci sau pentru că nu mai au acest interes...

Sunt destui cei care şi-au redobândit proprietăţi imobiliare pe care nu le mai pot întreţine!

Este, iată, un moment încă favorabil pentru ca localităţile să îşi consolideze patrimoniul, astfel încât momentul 2007 să le găsească pregătite!

Domnul Aurel Olărean:

«Pădurile Bucovinei - o avuţie jefuită "ca-n codru"»

Bucovina a fost dintotdeauna un tărâm al pădurilor, al peisajelor muntoase împădurite ce odată văzute te fac să visezi şi să te crezi în Elveţia. Oamenii de aici le-au îngrijit, au trăit de pe urma exploatărilor forestiere şi şi-au găsit adăpost în ele în vremurile de restrişte.

După 1989, mulţi din cei expropriaţi abuziv de puterea comunistă şi-au revendicat şi şi-au primit înapoi pădurile pierdute, dar nu toţi au şi înţeles sau au ştiut să le respecte la fel ca şi strămoşii lor.

În goana după un câştig uşor şi rapid, noii proprietari au trecut la defrişări masive şi fără nici o logică, lăsând munţi întregi dezgoliţi şi pradă eroziunilor apelor. Mulţi dintre proprietari, din lipsă de mijloace financiare, au cedat pe sume de nimic drepturile de exploatare unor societăţi comerciale care au trecut imediat la tăieri. Nu a mai existat interesul de a planta noi arbori şi deci a regenera pădurea tăiată, ci numai interesul câştigului imediat.

Nu mă refer la acei oameni sărmani care, uneori aduşi la disperare de frig şi sărăcie, au intrat în pădure şi au furat o căruţă de lemne; mă refer în mod direct la acei mari exploatatori ai masei lemnoase care defrişează masiv, fără a se mai gândi la viitorul pădurii.

Acela care fură o căruţă de lemne face o faptă penală şi este pedepsit aspru pentru furt din avutul public sau privat, în schimb cei care distrug o pădure nu se încadrează în aceeaşi categorie. Pentru ei, legea prevede amenzi usturătoare, dar nu am auzit încă de un proprietar de pădure care să fie trimis la închisoare pentru defrişări.

Şi aşa am ajuns astăzi ca munţii Bucovinei să nu mai semene cu Elveţia, şi încet, încet, puhoaiele de apă îi rod şi scot la iveală albul stâncilor goale, în loc de verdele pădurilor.

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

"România sub blestemul apelor - neputinţa autorităţilor, dar şi dezinteresul local sporesc haosul creat de natură"

România a ajuns o ţară în care parcă şi natura nu mai ţine cu noi. Pe lângă toate problemele pe care le au românii, în ultimii ani şi natura s-a învrăjbit împotriva noastră, parcă pentru a ne pedepsi pentru faptele neştiute pe care le-am săvârşit. Anul trecut ne-am lovit de două ori cu valurile inundaţiilor, apoi au urmat zăpezile, apoi alunecările de teren, şi acum din nou inundaţiile.

Lăsând deoparte bâlbâiala şi măsurile uneori populiste adoptate de Guvern, trebuie să recunoaştem, însă, că şi factorii locali sau chiar populaţia nu este deloc pregătită pentru astfel de situaţii- limită.

Nu vreau să absolv Guvernul de nici o vină, cu toate că, în fond, măsurile de apărare împotriva inundaţiilor ar fi trebuit să facă parte dintr-o strategie pe termen lung pe care guvernele anterioare erau datoare să o stabilească, nu numai acest Guvern, care este în funcţie de un an de zile.

Doresc însă să vă atrag atenţia asupra unor alte aspecte, care, aşa cum suntem prinşi în dramatismul momentelor, de multe ori ne scapă, voit sau nu.

Un element important în astfel de situaţii îl reprezintă populaţia locală, adică exact cei loviţi de furia naturii, or, la acest capitol stăm extrem de prost. Nu este admisibil să vezi localnicii cum stau la marginea drumului şi dau sfaturi, în vreme ce trupele de jandarmi sau militari ridică diguri din saci din nisip sau salvează cu mijloace improvizate ce mai poate fi salvat.

Nu mă refer la bătrâni sau la copii, ci la oameni în toată puterea, care se mulţumesc să stea şi să privească cum casa vecinului din vale este luată de ape şi sunt mulţumiţi că gospodăria lor este pe deal. Se pare că solidaritatea umană este pe cale de dispariţie în România şi asta este îngrijorător.

Mulţi dintre dumneavoastră sunteţi din judeţe sau zone afectate de inundaţii şi mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, mai bine decât mine, că majoritatea acestor locuinţe luate acum de ape nu sunt construite în ceea ce se numeşte "vatra satului", ci pe terenurile foste agricole de la margine şi care au fost cunoscute dintotdeauna ca fiind zone inundabile.

După 1989, din lipsă de alte posibilităţi, mulţi şi-au construit case pe terenurile agricole retrocedate, şi acum consecinţele se văd. Durerea lor este şi durerea noastră, dar să fim totuşi un pic realişti: nu statul are datoria de a avea grijă de averea fiecăruia, aşa cum nu are obligaţia de a reconstrui casele dărâmate şi gospodăriile distruse. Statul poate avea eventual numai o datorie morală, nu şi una materială, pentru că în astfel de situaţii întreg poporul este cel care participă la reconstrucţie.

Mă văd obligat din nou să scot în evidenţă rolul, uneori negativ, jucat de mass-media în aceste momente. Ştim că se caută drama, se scoate în evidenţă durerea şi disperarea celor loviţi de furia naturii, şi din păcate numai rareori se difuzează materiale obiective, de parcă astfel de materiale, luate "la rece", ar ştirbi cu ceva din dramatismul real al momentului.

Vă aduceţi aminte de sinistraţii din Timiş din anul 2005? Au fost strămutaţi în locuinţe provizorii şi în corturi militare până s-a potolit urgia. Şi dau interviuri la TV că sunt nemulţumiţi că nu e apă caldă, să se poată spală zilnic, sau ca Guvernul nu ia măsuri să fie refăcute casele.

Sau de sinistraţii care după ce Guvernul le-a refăcut casele se plângeau că nu au geamuri termopane? Vă mai aduceţi aminte de tinerii care pescuiau peştele ce scăpase din iazuri după creşterea apelor, în vreme ce soldaţii se chinuiau să refacă digul rupt?

Sper şi ştiu că acestea au fost şi sunt exemple singulare, dar care pătează sentimentul de solidaritate umană. Nu vreau să fiu înţeles ca un cinic, ci vreau doar să vedem lucrurile obiectiv şi mai ales să transmitem locuitorilor acest îndemn la solidaritate locală, ei fiind primii şi cei direct interesaţi în salvarea lor de moment.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică intitulată "România în pragul aderării la Uniunea Europeană"

Integrarea României în Uniunea Europeană este programată să aibă loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 şi confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de ţară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România şi Bulgaria.

România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeana. În anul 1974, o înţelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferinţe al Comunităţii, iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat în 1980. Relaţiile diplomatice ale României cu U.E. datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. În iulie 1997, Comisia şi-a publicat«Opinia asupra solicitării României de a deveni membră a Uniunii Europene». Negocierile de aderare ale României cu U.E. au început la 15 februarie 2000 şi s-au încheiat în cadrul summitului U.E. de iarnă de la Bruxelles, din 17 decembrie 2004, Tratatul de aderare fiind semnat pe 25 aprilie 2005 în Luxemburg, dată de la care România a obţinut statutul de observator activ la nivelul tuturor instituţiilor comunitare, fiind necesară şi asigurarea prezenţei reprezentanţilor români la nivelul instituţiilor europene şi al grupurilor de lucru ale acestora.

Amplasarea geopolitică a României va influenţa politica U.E. cu privire la relaţiile cu Europa de est, Orientul Mijlociu, Turcia şi Asia. Prin Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), România are o oportunitate de a-şi demonstra supremaţia în regiune.

Din punct de vedere al opiniei publice, în România acest aspect este favorabil integrării. Potrivit Eurobarometrului 64, desfăşurat în toamna anului trecut, încrederea românilor în U.E., deşi încă cea mai mare între statele membre sau în curs de aderare, este tot mai apropiată de cea a statelor membre: 64%, faţă de 62% în Portugalia şi Grecia.

Traiectoria noastră trebuie sa fie mai definită ca niciodată, ne aflăm la mai puţin de 250 de zile de "pasul european", suntem datori cu un parcurs fără ezitare şi fără greşeli. Scenariile fataliste nu-şi găsesc argumentele şi trebuie să ne asumăm responsabilitatea propriilor noastre acţiuni şi fapte.

Strategia României în ceea ce priveşte drumul spre aderare, este una fermă, concretă, vizează fondul problemelor sociale, economice şi morale. Avem nevoie, în aceste momente, de luciditate şi stabilitate politică, de o canalizare reală a tuturor eforturilor claselor sociale din România spre acest deziderat atât de important pentru naţiunea română.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Situaţia gravă cu care se confruntă ţara noastră, şi anume inundarea de către apele Dunării a unui număr în continuă creştere de localităţi în judeţele aflate pe cursul fluviului, trece într-un con de umbră toate celelalte subiecte care vizează ţara noastră.

Pagubele rezultate în urma acestei catastrofe vor fi factori decisivi, care mai devreme sau mai târziu vor determina Guvernul să blocheze un set de proiecte, din cauza lipsei de fonduri, şi implicit vor determina o scădere a activităţii în procesul de dezvoltare al ţării noastre.

Cu toate că autorităţile s-au mobilizat din nou exemplar şi au reuşit ca prin eforturile depuse să sensibilizeze şi totodată să impresioneze autorităţile altor ţări, creşterea debitului apelor Dunării a mai scos la iveală o hibă a sistemului administrativ din România: incapacitatea mobilizării în vederea prevenirii catastrofelor.

Astfel, cu toate că pericolul era cunoscut cu mai bine de o lună înainte de a se produce, sistemul administrativ din România nu a fost capabil să implementeze nici o acţiune de natură preventivă, în combaterea pericolului ce avea să urmeze.

Ajungem să aflăm astăzi cu stupoare fie că armata nu mai are corturi în care să fie adăpostiţi sinistraţii, că în locurile amenajate ca spaţiu de refugiu domneşte haosul administrativ, vedem oameni care sunt lăsaţi să aştepte retragerea apelor, fără ca cineva să le explice ce se va întâmpla cu ei, copii care nu îşi vor continua în mod firesc anul şcolar, bătrâni care abia fac faţă la condiţiile grele de trai pe care le impune situaţia de evacuat şi multe alte imagini care nu fac altceva decât să ne prezinte un adevăr foarte dureros: în situaţii deosebite, eficienţa şi calitatea serviciilor publice din România nu este la standarde europene.

Soluţiile la aceste probleme de organizare, stimaţi colegi, se găsesc aici, în Parlamentul României, pentru că instituţiile statului funcţionează în baza legilor adoptate de Camera Deputaţilor şi Senat, iar un cadru legislativ bine pus la punct poate reprezenta o rampă de lansare pentru ca administraţiile centrale, regionale şi locale să poate contribui în sensul cel mai practic la dezvoltarea comunităţilor pe care le administrează.

Catastrofele din ultimii doi ani consider că exprimă foarte clar nevoia unei descentralizări clare la nivelul administraţiei care, prin câştigarea unei mai mari libertăţi de mişcare, să se poată pregăti la nivel local mult mai bine pentru prevenirea şi combaterea acestor situaţii extreme.

Nu trebuie ca Armata şi Jandarmeria să devină instituţiile care-şi folosesc în mod constant personalul la toate muncile necalificate pe care le presupune combaterea acestor fenomene. Aceste forţe trebuie să-şi menţină statutul de forţe responsabile cu menţinerea ordinii, şi nu ca forţă de muncă brută.

Îmi păstrez credinţa că nu va mai fi nevoie de încă o serie de dezastre până când Parlamentul se va implica serios în dezbaterea şi reglementarea mecanismelor care să asigure eficientizarea activităţii sistemului administrativ.

Domnul Cristian Stănescu:

Declaraţie politică: "Patimile românilor"

Datina creştinească spune că Dumnezeu are grijă de toţi şi de toate: El le rânduieşte, El ne dă binele şi tot El ne bate cu urâtul când vede că nu mai este credinţă şi curăţenie sufletească.

România este una dintre cele mai credincioase ţări. Oamenii cred în puterea Domnului şi se lasă în mâinile Lui. În aceste zile ale sărbătoririi, de către creştinii ortodocşi din România, a Învierii Domnului Isus Christos, parcă niciodată credinţa oamenilor în Dumnezeu nu a fost pusă mai mult la încercare.

"Patimile" la care a fost supus Iisus, pentru izbăvirea şi iertarea păcatelor oamenilor, se abat din greu acum asupra concetăţenilor noştri din diverse colţuri ale ţării. Ies apele din matcă, inundă case, omoară oameni şi animale nevinovate, copiii - care ar trebui să se bucure de o scurtă vacanţă prilejuită de sărbătoarea de Paşte - sunt nevoiţi să doarmă în corturi pe câmp sau chiar sub cerul liber.

Grozăviile la care suntem martori ar trebui să ne dea fiori şi să ne pună pe gânduri. Oare ce am greşit, Doamne, de ne pui la aşa grele încercări?

Şi cu toate că se întâmplă ceea ce se întâmplă, nu asistăm decât la un jalnic spectacol mediatic, din care câştigă doar aşa-zisele mari staruri de televiziune gen "Zâna surprizelor" şi Guvernul, care este luat iar prin surprindere - asta da surpriză, nu?! - de viiturile Dunării sau de apele umflate ale râurilor, ca şi când prognozele meteo şi experienţele de anul trecut nu erau suficiente.

Ministrul mediului, Sulfina Barbu, parcă trăieşte pe altă lume, cică nu a putut repara şi consolida digurile că a fost iarnă şi nu s-a putut lucra. Asta-i culmea! E ca celebra frază cu "iarna nu-i ca vara", evident expresii din "puţul gândirii" profund scufundate în şpriţurile de la "Golden Blitz" ale marelui comandant de nave, preşedintele României, domnul Traian Băsescu.

De fapt, cea mai mare "patimă" la care este supusă azi ţara noastră este aceea de a tot fi condusă de politicieni care au avut de-a face cu apa, sub diverse forme: fostul preşedinte, Ion Iliescu, de profesie inginer în domeniul hidroenergiei şi al gospodăririi apelor, în perioada comunismului, când chiar a condus Consiliul Naţional al Apelor; actualul preşedinte, Traian Băsescu, de profesie marinar, sau aşa ceva, mă rog, trebuie să fi învăţat ceva despre apă la Institutul de marină pe care l-a absolvit; iar, cu voia dumneavoastră, ultimul dar nu cel din urmă specialist în domeniu, primul-ministru, Călin Popescu- Tăriceanu, de profesie inginer hidrotehnician.

Păi, cu atâţia specialişti în domeniul hidrotehnic, hidroenergetic sau marinăresc, care au condus România sau o conduc în prezent, măcar din punctul de vedere al apelor, românii nu ar fi trebuit să aibă de pătimit. Nu este cazul, conducătorii noştri se pricep la orice altceva, dar la meseria lor de bază, ba!

Din contră, tocmai aici este unul din cele mai vulnerabile puncte în care sunt loviţi oamenii acestei ţări, parcă nu se mai termină ploile şi inundaţiile, parcă nu mai există cele patru anotimpuri în România, ci doar unul, cel cu ploi.

Dar nici autorităţile statului nu fac nimic, niciodată, pentru a preîntâmpina şi a încerca să fie evitate dezastrele provocate de inundaţii.

Chiar nu se poate face nimic în ţara noastră, fără să fie nevoie ca cineva să îşi tragă o şagă, un comision gras, un gheşeft, ceva, acolo?! Cine - de ani de zile - a lăsat digurile şi albiile râurilor nedecolmatate? Cine nu a stabilit strategiile de dezvoltare în domeniu, pe termen scurt, mediu şi lung? Nu cei care au guvernat sau guvernează România într-o alternanţă plictisitoare: când P.S.D.-ul cu U.D.M.R.-ul, când CDR-ul cu U.D.M.R.-ul!

Până când vor mai avea oamenii de pătimit şi vor trebui să se mute, în corturi, în ajunul sărbătorilor creştine? Cât mai trebuie să sufere oamenii nevinovaţi, care au crezut în minciunile unor politicieni fără scrupule şi care nu văd în politică decât o afacere, dar care uită că şi aceasta, deşi este o artă, este făcută de oameni pentru oameni şi în folosul lor, al oamenilor simpli sau a celor care nu vor să se implice în politică?

Sigur că întrebarea este retorică şi nu aşteaptă răspuns de la cei care acum sunt la putere, dar nu pentru mult timp. Lipsa de răspunsuri la problemele adevărate cu care se confruntă, an de an, cetăţenii acestei ţări, va duce, în final, la izbăvirea Neamului Românesc şi la scăparea acestuia de cei care au uitat de ce au fost trimişi în Parlament de cei care i-au votat, seduşi de promisiuni mincinoase şi deşarte!

Domnul Gheorghe Chiper:

"Lustraţia - convertită în revanşă şi oportunism"

Iniţiatorii liberali ai legii lustraţiei fac în această perioadă - din păcate în toată mass-media - mare caz de intenţiile lor nobile, de înaltele principii morale care au stat la baza proiectului elaborat de ei, ce se vrea un act de mare dreptate pentru societatea românească, un mijloc de aflare a adevărului şi de eliberare de trecutul comunist al ţării.

Pentru mai multă argumentaţie se invocă şi practicile legislative similare din celelalte ţări foste socialiste, care au trecut la aplicarea unor măsuri ce vizau lustraţia încă de la începutul anilor '90, ceea ce, spun aceşti autori, constituie un mare avantaj pentru devenirea ulterioară a ţărilor respective, un demers just şi eficient la scara social-umană.

Numai că în aceste ţări, chiar şi în anul 2006 ajung în fruntea guvernelor persoane "lustrate", unele au avut preşedinţi foşti u.t.c.-işti sau comunişti, care le-a asigurat intrarea în U.E., iar altele continuă să-şi promoveze în administraţia statului oameni, fără a verifica "dosarele" lor de cadre, ţinând doar seama de capacităţile lor profesionale, de competenţa lor în funcţiile de demnitate publică.

La noi, sunt alte raţiuni în efectuarea actului de conducere. Şi desigur alţi oameni, care numindu-se liberali, au convingerea (falsă) că reprezintă cel mai bine aspiraţiile spre libertate şi democraţie, spre progres economic şi justiţie socială.

Personal, cred că faptele şi realitatea de la noi sunt exact pe dos, şi iată de ce:

1. a iniţia acte normative cu caracter restrictiv, a considera retroactiv unele fapte de ordin penal, a emite judecăţi generale pentru categorii întregi de populaţie - nu sunt demersuri liberale, n-au spirit liberal şi nici european.
2. valoarea practică a unui astfel de demers este şi mai discutabilă dacă avem în vedere că "sancţionează" doar o parte mică şi nereprezentativă din foştii nomenclaturişti (unele categorii incluse în proiect vizează chiar exponenţi ai propriului partid, ceea ce este iarăşi o dovadă de stângăcie a iniţiativei legislative, stângăcie care se poate constata şi la actele normative din domeniul economico-financiar ale fruntaşilor liberali).
3. cel mai grav este faptul că prin tot acest demers se încearcă o revanşă, o eliminare selectivă din competiţia politică a unor oameni de valoare, buni practicieni, dar şi redutabili administratori, oameni de caracter care pot şi au dovedit aceasta să fie o alternativă viabilă la actuala guvernare compromisă deja.
4. nici iniţiatorii legii nu au destulă justificare şi credibilitate pentru o astfel de acţiune, fiind vizibilă intenţia lor vindicativă şi tentaţia de oportunism, pe care şi le-au manifestat şi în alte prilejuri. Pentru că apartenenţa lor la liberali nu le dă dreptul de a vorbi în numele celor care au suferit în închisori, de a se erija în justiţiari, mai ales dacă asupra lor şi al altor fruntaşi liberali poate să planeze unele suspiciuni care nu le fac cinste.

Domnul Aurel Gubandru:

Deja a ajuns o tradiţie ca în luna aprilie a fiecărui an, la Buzău, să aibă loc manifestarea "Zilele Buzăului".

Este remarcabilă iniţiativa Primăriei de a organiza în centrul municipiului un mare spectacol, dedicat în prima zi muzicii populare româneşti, iar cea de-a doua zi fiind rezervată celor mai importante nume ale dance-ului naţional.

Este o formă de atragere a publicului către valorile artistice care prin cântec şi dans, alături de artiştii prezenţi pe scena din "Piaţa Dacia", şi-au adus contribuţia la reuşita spectacolului dedicat evenimentului.

Manifestarea a continuat cu Simpozionul "Buzăul - străveche vatră de cultură şi civilizaţie", care a avut rolul de a evidenţia trecutul judeţului, cu principalele sale evenimente istorice şi oamenii care s-au evidenţiat în diferite domenii de activitate.

Domnul academician Dan Berindei, prezent la manifestare, a vorbit despre împlinirea a 140 de ani de la înfiinţarea Academiei Române, în care mulţi buzoieni au onorat de-a lungul timpului acest for culturale românesc.

Directorul muzeului judeţean a prezentat informaţii în legătură cu atestarea Buzăului ca târg, în urmă cu 572 de ani, şi legăturile acestor meleaguri cu Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Constantin Brâncoveanu.

A fost elogiată personalitatea lui Alexandru Marghiloman şi principiile sale politice.

"Sindromul Marghiloman" în politică are trei trăsături care s-ar putea reflecta şi în activitatea politicului de astăzi:

• un om politic trebuie să fie prudent, pentru că orice încercare de a schimba lucrurile în România de atunci era periculoasă, dacă nu se ţinea cont de contextul extern;
• să aştepţi mereu momentul potrivit;
• nu trebuie să faci nici un gest fără să-ţi asiguri spatele.

Aceste calităţi pot deveni imperfecte, în condiţiile în care nu respecţi măsura.

Învinşii pot deveni eroi ai istoriei, aşa cum este cazul lui Alexandru Marghiloman.

Reuşita acţiunilor cultural-artistice dedicate "Zilelor Buzăului" ne dă speranţa că organzatorii vor iniţia şi în anii următori spectacole care să atragă în număr şi mai mare atât locuitorii municipiului, cât şi cei ai localităţilor din judeţ.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Declaraţie politică intitulată "Lustraţia, între deziderat şi aplicare..."

Cine nu-şi aduce aminte de primele zile de după Revoluţia din 1989? Înfocaţii susţinători ai "societăţii socialiste multilateral dezvoltate" şi ai "binefacerilor" regimului comunist, nomenclaturiştii de partid şi de stat, securiştii etc. se auto-lustraseră, umblând îmbrăcaţi în trening, abordând "feţe" spăşite, ferindu-se de privirile, nu tocmai prietenoase, ale cetăţenilor comuni... A fost o perioadă de timp scurtă în care toţi cei care se simţeau responsabili de ororile regimului comunist au dezbrăcat "haina puterii" şi s-au retras în umbra anonimatului... Ar fi fost, atunci!, momentul unei legi a lustraţiei. Atunci lustraţia ar fi fost primită cu uşurare de cei care păcătuiseră, pe de o parte, şi s-ar fi făcut o reparaţie minimă, dar necesară, celor care suferiseră de foame, de frig, umiliţi în demnitatea lor... Ar fi fost şi o minimă reparaţie faţă de urmaşii celor care muriseră sau suferiseră în închisorile comuniste sau la Canal... Atunci lustraţia ar fi fost percepută ca fiind doar o minimă mustrare, nicidecum o pedeapsă... N-a fost să fie, iar cei care câteva zile se retrăseseră umili şi umblaseră în trening, au revenit cu aroganţa cunoscută... Lipsa de voinţă politică a celor care preluaseră puterea, sub stindardul revoluţiei şi în numele ei, dar care-şi doreau - în fapt - restauraţia, i-a propulsat sau menţinut, după caz, pe vinovaţii tuturor ororilor sistemului de dictatură comunistă în sfera puterii politice sau economice. Şi an de an puterea lor a crescut, sub privirile mirate şi indignate ale celor care ceruseră lustrarea...

Acum putem să corectăm, cel puţin parţial, eroarea acelor zile şi să dam satisfacţia cuvenită celor care o merită: victimele dictaturii sistemului comunist. Vom dezbate în curând proiectul Legii lustraţiei. Din respect faţă de victime şi pentru a proteja generaţiile viitoare, trebuie ca cei care au fost capabili să impună un regim inuman, bazat pe teroare şi ură de clasă, regim care a afectat până şi fibra biologică a poporului român, să fie opriţi din tentativa lor de a mai deţine putere politică... Este un minim necesar pentru a spera la o societate salubră, bazată pe Adevăr şi Dreptate!

Domnul Ioan Ovidiu Silaghi:

Chiar dacă îmi petrec câteva zile pe săptămână la Bruxelles sau Strasbourg, sunt la curent cu ce se întâmplă pe scena politică din ţară. Din păcate, nu numai prin intermediul colegilor şi al internetului aflu despre anumite evenimente, ci şi de la unii parlamentari europeni, care urmăresc cu deosebit interes ce se întâmplă în România. Mai mulţi europarlamentari se miră de faptul că, într-o ţară care a avut foarte mult de suferit în urma comunismului şi unde există deja în dezbateri parlamentare un proiect de lege referitor la lustraţie, sunt suficiente voci care critică acest demers legislativ.

Un ziarist care a cochetat înainte de 1989 cu presa comunistă şi care are încă destulă priză la cititori, scria la sfârşitul săptămânii trecute, într-un editorial că: "legea lustraţiei nu e o ruşine naţională, cum zice Ion Iliescu. Legea lustraţiei este o imbecilitate naţională (...) Documentul exclude din viaţa politică a ţării oameni de o deosebită valoare profesională. Oameni a căror rămânere sau alegere într-o funcţie ar contribui la progresul ţării". Ei, bine, doamnelor şi domnilor, aceste rânduri nu constituie o premieră. Este un "deja-vu" care datează de mai bine de 16 ani şi l-am întâlnit sub semnături diferite prin mai multe medii de informare, de obicei cele care au apărat sau apără interesele celor care au pierdut puterea în 1989, dar, atenţie îi sprijină pe cei care au preluat-o atunci.

Stau şi mă întreb, aceşti "oameni de o deosebită valoare profesională" la care se referă toţi cei care îi invocă, nu au avut 16 ani la dispoziţie, să contribuie la "progresul ţării"? Au avut. Şi ce au făcut? Nimic! Acesta este răspunsul. Mai mult, în 16 ani de zile ne-au îndepărtat de acele ţări care au rupt-o, aproape concomitent, cu regimul comunist. Oricât de bine intenţionată ar fi actuala guvernare şi oricâtă putere de muncă ar avea, ea nu poate să-şi pună în aplicare 100% programele. De ce? Pentru că încă trebuie să repare ceea ce aceşti "oameni de o deosebită valoare profesională" au stricat începând cu 1990. Nu am să întreb cine sunt aceşti oameni? Nu pentru că nu i-aş cunoaşte. Pe unii îi avem chiar colegi. Ci pentru că ştiu cât au contribuit, nu la progresul ţării, ci la regresul ei.

Dar cei care perorează împotriva lustraţiei continuă pe aceeaşi linie: "Poţi contribui la democratizarea ţării şi dacă ai fost activist PCR sau UTC". Această frază spune totul şi nu mai este nimic de comentat. Decât faptul că, într-adevăr, după 1989, foştii activiştii PCR şi UTC, aflaţi în PSD, au ştiut mai bine decât noi ceilalţi, netrecuţi prin aceste "şcoli înalte", să tragă sforile în politică, să manevreze tot ce era de manevrat şi chiar să inventeze diferite mătuşi Tamara, atunci când necesităţile o cereau.

P.S. 1. "Fostul activist comunist Ion Iliescu a dus România în NATO şi în UE", se mai spune în editorialul din care am mai citat. O ABERAŢIE mai mare nu s-a spus în acest an în România.

P.S. 2. Dacă numai calitatea de activist PCR şi UTC reprezintă certificatul de calitate pentru oamenii care pot asigura progresul României, atunci trebuie să-i considerăm duşmani pe cei care în 16-20 decembrie la Timişoara şi în 21 decembrie în Bucureşti au ieşit în stradă! Cel puţin în viziunea unor analişti politici.

Domnul Dumitru Avram:

"Dunărea şi indolenţa autorităţilor"

Nu le-a fost dat bieţilor români să întâmpine, nici în acest an, în linişte, Sfintele Paşte. Mii de oameni au fost evacuaţi din calea apelor Dunării, mulţi dintre ei aflându-se, la cea mai luminoasă sărbătoare a Creştinătăţii, în corturi sau sub cerul liber. Până acum, aproximativ 1.000 de case au fost inundate, distruse sau riscă să se prăbuşească. Pe 5.000 de kilometri de drumuri nu se poate circula, 150 de poduri şi podeţe au fost măturate de ape, iar 21.000 de hectare de teren agricol au fost transformate în lacuri imense. După nenorocirea de la Rast, a venit rândul Bistreţului, al Dăbulenilor şi al judeţelor Călăraşi şi Constanţa să lupte cu furia apelor. Ultimele care au cedat sunt digurile de la Spanţov şi Oltina şi din nou Bistreţul. Apele dezlănţuite ale Dunării au făcut, de altfel, prăpăd pe tot cursul românesc. Dintre cele 10 state pe care le străbate, au fost afectate în mod deosebit România, Bulgaria şi Serbia. Debitul fluviului a crescut zilnic, în proporţii îngrijorătoare, astfel încât se recunoaşte că o asemenea situaţie nu s-a mai întâlnit în ultimii 150 de ani. Dunărea albastră a devenit, aşadar, mai tulbure şi mai periculoasă ca oricând. Aşezate pe cursul inferior al acestui râu puternic, Ungaria, Serbia, România şi Bulgaria sunt ţări în care n-au existat astfel de probleme, ultimele decenii au fost mai degrabă secetoase, nivelul scăzut al Dunării făcând dificilă până şi navigaţia. Nenorocirea acestor zile de coşmar trebuie pusă pe seama neglijării lucrărilor hidrotehnice, a lipsei condamnabile de interes pentru starea digurilor contra inundaţiilor, a faptului că s-au închis ochii la construcţiile ilegale ridicate pe terenurile inundabile.

Fiecare a făcut ce a vrut în această ţară, în indiferenţa sau chiar cu inconştienta complicitate a autorităţilor. Aşa s-a întâmplat cu jaful în ceea ce priveşte tăiatul pădurilor, care asigurau întârzierea topirii zăpezii în munţi. N-a fost nevoie decât de o iarnă prelungită şi de o primăvară ploioasă, pentru ca iadul să coboare cu adevărat peste români. În Germania, în Austria, în Ungaria şi chiar în Slovacia casele sunt construite până în prispa Dunării, dar, iată, oamenii n-au cunoscut asemenea tragedii. Există, cu siguranţă, un blestem al Dunării, dar există mai ales o nepăsare de neiertat a tuturor guvernărilor de după decembrie 1989, care, nu numai că n-au făcut nimic pentru stoparea corupţiei, dar au încurajat, prin inconştienţă şi sfidare, toate marile necazuri care se abat astăzi asupra bieţilor români. Nici după experienţa îngrozitoare din Timiş şi de la Vadu Roşca nu s-a făcut nimic.

Ne aşteptam să-i vedem pe preşedinte şi pe premier, pe membrii Guvernului şi pe alţi demnitari de la Putere petrecându-şi Paştele printre lacrimile pribegilor de la Bistreţ şi din alte locuri ale Apocalipsei. Au plecat pe furiş să benchetuiască prin vilele lui Ceauşescu, preferând, de data aceasta, discreţia plăcerii - la fel de neiertat -, în locul cizmelor de cauciuc. În multe situaţii, nici nu au catadicsit să-i informeze corect pe oameni cu privire la gravitatea situaţiei. N-am văzut pe nimeni dintre cei care agită gogoriţa lustraţiei prin Dolj sau prin Călăraşi. Ce este cu această intolerantă Societate Civilă, de nu intervine niciodată atunci când ţara trece prin cele mai cumplite încercări? Ei, bine, nu de procesul comunismului au nevoie românii în aceste momente de coşmar. După ce apele se vor fi liniştit, adevăratul proces care trebuie să aibă loc în această ţară e acela al ultimilor 16 ani de prăbuşire economică şi de distrugere a înseşi fiinţei naţionale a Poporului Român. Foştii comunişti şi nomenclaturişti s-ar fi aflat în astfel de zile ameninţătoare printre oamenii necăjiţi, nu la chiolhanuri interminabile. Există şi sunt încă în putere destui oameni care au făcut multe lucruri bune pentru România şi care au dreptul să ceară un asemenea proces! După spectacolul, uneori dezgustător, al gripei aviare, a venit rândul Dunării să agite apele din sufletele românilor.

Nu poate să nu trezească semne de întrebare faptul că numai trei ţări - două aspirante la intrarea în UE, România şi Bulgaria, şi una pusă la stâlpul infamiei, Serbia, pentru că nu-şi predă "criminalii de război" - au cel mai mult de suferit de pe urma învolburării Dunării. Este adevărat, malurile marelui fluviu sunt aici mai joase, dar atunci de ce asistă Occidentul atât de nepăsător la astfel de momente cumplite prin care trecem, neavând altă grijă decât să monitorizeze sărăcia şi neputinţa unui popor aflat pe culmile disperării. Cursul românesc al Dunării oferă, în egală măsură, privelişti dintre cele mai contradictorii, de la pitorescul sălbatic al Cazanelor la imagini care nu fac tocmai bine ochiului plictisit al celor aflaţi în croaziere pe firul înşelător, mărginit de castele şi de amintirile lui Richard Inimă de Leu, al marelui fluviu.

Domnul Relu Fenechiu:

În ultima mea declaraţie politică făceam o serie de referiri critice privind înfiinţarea, sub patronajul Preşedinţiei României a unei comisii privind analizarea dictaturii comuniste. Arătam atunci că această comisie se suprapune peste un institut similar care funcţionează în subordinea Guvernului şi îmi exprimam dezamăgirea faţă de faptul că la conducerea comisiei prezidenţiale a fost numit un istoric, Vladimir Tismăneanu, care de mai mulţi ani trăieşte în străinătate, în loc să se apeleze la o serie de specialişti autohtoni care în ultimii ani şi-au făcut o profesie de credinţă prin cercetarea regimului comunist.

Vin astăzi în faţa dumneavoastră şi vă prezint o serie de date tehnice legate de această comisie, date care îmi confirmă cele declarate în urmă cu o săptămână.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat: "Aştept un raport coerent, riguros, care să-mi dea posibilitatea ca, în mod oficial să condamn epoca celor 50 de ani de comunism". Toate bune, dar cercetarea privind regimul comunist nu trebuie să înceapă cu momentul preluării efective a puterii de către PCR. Trebuie ca punctul de plecare al acestei cercetări să vizeze şi faza în care comunismul a început să se infiltreze în România. Pentru că aşa vor putea fi explicate şi multe evenimente din perioada interbelică şi din timpul războiului. Din păcate, din luările de poziţie de până acum, nu a reieşit că va fi cercetată şi această perioadă.

În al doilea rând, vreau să atrag atenţia asupra unei chestiuni despre care s-au pronunţat până în prezent doar două persoane - Constantin Ticu Dumitrescu de la CNSAS şi istoricul Marius Oprea: ambii şi-au exprimat îndoiala că documentul de 100 de pagini (de ce doar 100? I se va aloca fiecărui an câte două pagini? Cred că este foarte puţin chiar şi pentru o sinteză a sintezelor) va fi gata în luna noiembrie 2006, aşa cum au decis domnii Băsescu şi Tismăneanu. Există un uriaş impediment. Foarte mulţi dintre membrii desemnaţi în respectiva comisie nu posedă certificate de securitate eliberate de ORNISS. Fără aceste certificate, respectivii nu pot avea acces la arhivele secretizate. Obţinerea unui certificat de securitate ORNISS durează aproape trei luni de zile, deci, pentru a respecta termenul de şase luni pentru elaborarea documentului se va lucra practic doar trei luni. Or, în trei luni să cercetezi regimul comunist, mi se pare o glumă nereuşită.

Aceasta în cazul în care ORNISS va respecta termenul de emitere a certificatelor de securitate. (Recent, în faţa Comisiei parlamentare de control a activităţii SRI, directorul acestui serviciu, Radu Timofte susţinea că timp de mai bine de un an de zile nu s-a putut respecta legea în ceea ce priveşte avizul judecătorilor pentru interceptarea telefoanelor, pentru că judecătorii desemnaţi nu obţinuseră certificate ORNISS. Cu această ocazie vom vedea dacă ORNISS este o instituţie care nu-şi respectă termenele sau Radu Timofte a dezinformat Parlamentul). Mai mult, coordonatorul Comisiei, Vladimir Tismăneanu -şi nu ştiu dacă într-o situaţie similară nu se află şi Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca - nu are, conform legii, dreptul de a dobândi un certificat ORNISS, pe motive de cetăţenie - când am avut obiecţii faţă de desemnarea domnului Tismăneanu, nici nu cunoşteam acest amănunt, dar, iată, am avut dreptate.

Ar mai exista o soluţie şi ea a fost avansată de domnul Ticu Dumitrescu: MAI să elaboreze o lege de desecretizare a arhivelor. Chiar dacă acest lucru se va întâmpla şi chiar dacă Parlamentul se va mobiliza exemplar, o astfel de lege tot nu va fi gata mai repede de o lună două. Deci, îmi este foarte greu să cred că această comisie va putea începe să lucreze eficient începând de mâine. Iar dacă nici una dintre cele două probleme arătate mai sus nu se vor rezolva, atunci va fi cercetată doar perioada de până în 1976. Pentru că doar la documente de până la acest an au acces persoanele fără certificat ORNISS, documentele anterioare anului 1976 neintrând sub incidenţa legii arhivelor.

Avem deci o comisie, dar se pune întrebarea, cum va funcţiona ea?

Domnul Liviu Câmpanu:

"Mass-media şi democraţia"

De fiecare dată când am avut ocazia am apreciat pozitiv rolul jucat de mass-media în dezvăluirea unor informaţii, fapte sau aspecte din diverse domenii, de la sportiv şi cultural până la cel social-economic sau politic.

Aprecierea după care "presa este a patra putere în stat" suferă o serie de comentarii, odată cu noua repartizare a puterii în "statul global". Ierarhia axiologică tradiţională propusă de Montesquieu - autonomia puterilor legislativă, executivă şi judecătorească - cade în faţa evidentei preluări a poziţiei de primă putere de către forţa financiară. A doua putere (a cărei suprapunere parţială cu cea dintâi este astăzi evidentă) este puterea mediatică. Puterea mediatică are trei componente esenţiale: capacitate de influenţă, capacitate de acţiune, factor de decizie. În consecinţă, puterea politică pare a se aşeza pe un loc trei, de neinvidiat.

Libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie sunt statuate în Constituţia României - art.30 şi art. 31.

Ce influenţează calitatea şi natura jurnalismului politic?

• valorile în care crede jurnalistul: adevăr, dreptate, interes public, interes naţional, binele comun;
• valorile proprietarilor mijlocului mass-media: pragmatism, interes financiar, interes politic, dorinţă de putere şi influenţă;
• valorile presupuse că vin din partea cititorilor: obiectivitate, echidistanţă, sinceritate, spirit de solidaritate;
• valorile politicienilor care caută să capteze atenţia prin popularitate şi audienţă pentru a-şi face cunoscute ideile.
• valorile celor care au controlul asupra ziarelor (patronatul din presă) sunt cu totul diferite de cele ale jurnaliştilor. Deşi pretind că respectă adevărul, onestitatea şi virtutea, aceştia urmăresc mai cu seamă să obţină profit şi să facă propagandă pentru un scop anume.

Proprietarii marilor concerne mediatice, alături de directorii şi conducerea de la vârf din instituţiile de presă, aparţin unei categorii de cetăţeni înstăriţi. Afacerile de presă în România şi peste tot în lume aduc venituri uriaşe, care nu se împart decât într-un grup restrâns, influent şi foarte agresiv.

Criticii mass-media occidentale sunt de părere că patronatul din presă este departe de a reprezenta interesul cetăţenesc, în activitatea de presă. De cele mai multe ori, interesul care prevalează este cel financiar, al propriilor afaceri derulate prin intermediul obţinerii încrederii publicului de presă.

Rupert Murdoch, marele magnat de presă, întrebat cândva dacă influenţează atitudinea redacţională a ziarelor pe care le conduce, a răspuns: "În mare măsură. Banii se opresc pe biroul meu. Redactorii mei au contribuţia lor, dar decizia finală îmi aparţine."

Otis Chandler, de la Los Angeles Times, a recunoscut că există permanent un proces de selecţie ideologică, în orice redacţie politică: "Eu sunt director general, eu stabilesc politica şi nu am de gând să mă înconjor cu oameni care nu sunt de acord cu mine".

Proprietarii media exercită permanent o presiune financiară asupra organismului de presă. Mai mult, dacă doresc, aceştia au influenţă asupra ştirilor în sine, asupra celor care sunt angajaţi sau concediaţi la nivelurile inferioare.

Se spune că mass-media este "câinele de pază al democraţiei" - nimic mai adevărat ca acest enunţ - însă în această perpetuă discordanţă de interese dintre jurnalişti şi proprietarii de presă, dintre aceştia şi politicieni, chiar şi dintre aceştia din urmă şi cetăţeni, uneori există riscul real ca acest câine de pază al democraţiei să se transforme într-un maidanez nevoit să sară la gâtul tuturor celor ce-i calcă teritoriul sau îi ameninţă "osul".

Spun aceasta deoarece în România zilelor noastre - deşi CNA-ul "veghează" - există situaţii când grupuri mass-media sancţionează instituţii şi partide politice, ameninţând cu embargoul şi practicându-l doar pentru faptul că angajaţi sau membri ai acestor partide politice uzează de un drept constituţional - acela de a-şi căuta dreptatea în justiţie.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"România intoleranţei"

În mai puţin de 250 de zile vom face "pasul european''. Urmează să ne integrăm în Europa. O Europă unită, o Europă în care fiecare stat este minoritar, o Europă în care toleranţa reprezintă o stare de spirit normală, firească, o stare de spirit asumată natural şi decent.

Ne integrăm înverzind steguleţele roşii din Rapoartele de monitorizare, ne integrăm aliniindu-ne preţurile cu cele practicate în Europa, ne integrăm aliniindu-ne la standardele europene pe domenii, ne integrăm neacceptând reducerile de taxe practicate în Europa, ne integrăm promovând în mod natural, firesc o intoleranţă faţă de toţi şi toate, faţă de aproape toţi şi aproape toate.

O intoleranţă strigată, promovată, distribuită obsesiv şi consistent la radio, la TV, în presa scrisă, în Parlament şi pe stradă. O intoleranţă asumată natural. Intoleranţa pe strada între şoferii de taxi, care îşi iau unii altora clienţii, intoleranţa dintre posesorul maşinii sport roşii, care nervos claxonează bătrânica ce eliberează cu greu trecerea de pietoni, intoleranţa între cei ce formează coada de la raionul de reduceri, intoleranţa dintre Steaua şi Dinamo, intoleranţa dintre galeriile echipelor de fotbal, dintre patronate şi sindicate, intoleranţa dintre pensionari şi Guvern, dintre Turianu şi Ticu Dumitrescu, dintre Putere şi Opoziţie, intoleranţa dintre partidele aflate în Alianţă sau aflate în Coaliţia de guvernare, intoleranţa dintre Cotroceni şi Victoria, dintre Băsescu şi Tăriceanu, dintre Preşedinte şi Guvern, intoleranţa dintre electorat şi clasa politică.

Suntem toleranţi cu investiţiile străine, dar suntem intoleranţi cu capitalul autohton; suntem toleranţi cu cetăţenii străini, dar suntem intoleranţi cu cetăţeanul român; suntem toleranţi cu investiţiile costisitoare şi netransparente, dar suntem intoleranţi cu punctul de pensie; suntem toleranţi cu marile companii multinaţionale, dar suntem intoleranţi cu micul investitor.

O intoleranţă prezentă în toate, o intoleranţă promovată ca şi calitate necesară pentru a te realiza, pentru a promova, pentru a te realiza. O intoleranţa promovată de "sus" de o parte a "liderilor de opinie", de "modele", o intoleranţă "promovată exemplar". O intoleranţă la care trebuie să renunţăm, să renunţăm din convingere, din necesitate, din respect unii pentru ceilalţi, din respect pentru "Europa" şi "spiritul european".

Va trebui să realizăm că integrarea se face în Europa în "spirit european" şi nu în Europa în "spirit dâmboviţean". Va trebui să fim mai toleranţi; toleranţi unii cu alţii şi înainte şi după 1 ianuarie 2007; să fim mai toleranţi în sensul bun şi profund, natural şi firesc. Să fim toleranţi în"spiritul european" necesar integrării într-o Europă în care, de fapt, ne aflam dintotdeauna.

Domnul Ion Luchian:

În săptămâna care a trecut, autorităţile competente au declarat închis şi ultimul focar de gripă aviară din România.

Din luna octombrie a anului trecut, când la Ceamurlia a fost descoperit virusul gripei, şi până în prezent, în România au existat 53 de asemenea focare, fiind închise fiecare pe rând.

Pentru faptul că toate aceste focare au fost închise relativ rapid fără a ne confrunta cu victime umane, aşa cum s- a întâmplat în Asia, de exemplu, merită remarcate eforturile concentrate ale autorităţilor locale din zonele afectate, ale autorităţilor sanitar-veterinare care au împiedicat răspândirea virusului la oameni, ale oamenilor de ordine care au asigurat carantina în zonele cu risc şi, nu în ultimul rând, ale autorităţilor guvernamentale, mai ales prin acţiunile ministrului agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, care au acţionat ferm şi hotărât într-o situaţie de criză.

Închiderea ultimului focar de gripă aviară constituie, cu siguranţă, o veste bună şi pentru crescătorii români de păsări, care s-au confruntat cu o cerere mai scăzută la produsele lor în perioada în care exista o ameninţare cu gripa aviară, precum şi pentru cei din turism, mai ales că se apropie deschiderea sezonului estival.

Este adevărat că închiderea focarelor de gripă aviară nu înseamnă că pericolul a trecut complet, însă autorităţile competente sunt conştiente de acest lucru şi menţin, în continuare, o supraveghere atentă a zonelor de risc.

Cel mai important aspect este însă acela că autorităţile române s-au confruntat cu un test deosebit de dificil, referitor la capacitatea lor de a interveni eficient într-o situaţie cu un potenţial mare de risc, test pe care l-au trecut foarte bine, demonstrându-le cetăţenilor români şi partenerilor noştri europeni că sunt stăpâni pe situaţie.

Doamna Cornelia Ardelean:

Ţara întreagă este cutremurată de drama pe care o trăiesc, şi în acest an, sute de români care şi-au văzut agoniseala de o viaţă luată de ape. La Arad, am fost abordată de zeci de persoane, care s-au oferit să facă donaţii pentru sinistraţi. Oamenii îşi doresc ca, în momentele dificile, parlamentarii să fie alături de cei care trec prin clipe atât de grele.

Am observat că în situaţiile-limită, românii ştiu să redescopere sentimentul de solidaritate, dragostea faţă de compatrioţii aflaţi în dificultate. Uneori însă, oamenii nu ştiu cui să se adreseze, nu găsesc punctele de reper care să coordoneze eforturile fiecăruia dintre ei. Cred că noi, parlamentarii, trebuie să ne implicăm în acest proces. Fac un apel la fiecare dintre Dumneavoastră, să transmiteţi în teritoriu mesajul de solidaritate faţă de sinistraţi, să organizaţi la cabinetele parlamentare puncte de colectare a ajutoarelor pentru cei care au rămas fără un adăpost deasupra capului.

Cu un an în urmă, am lansat un apel similar şi m-a bucurat să văd că nu am făcut-o în zadar. Peste două sute de familii au răspuns apelului pe care l-am lansat şi au donat haine sau obiecte de uz gospodăresc, care au ajuns ulterior la sinistraţii din Banat şi Moldova. Am avut plăcerea să stau de vorbă cu oameni care mi-au spus că apelează cu încredere la parlamentarul care îi reprezintă, pentru că aşa pot fi siguri că donaţiile lor ajung acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.

În calitate de parlamentari, trebuie să cerem autorităţilor să intervină prompt pentru a limita efectele dezastruoase ale naturii dezlănţuite, să veghem ca oamenii afectaţi de inundaţii să primească ajutorul cuvenit pentru a face faţă situaţiilor dificile. Este însă la fel de important să contribuim la trezirea spiritului de solidaritate socială, pentru a face societatea părtaşă la efortul de a-i ajuta pe românii care suferă.

Domnul Marius Rogin:

"Pericolul în care se află moştenirea lui Emanuil Gojdu"

Una dintre remarcabilele personalităţi ale intelectualităţii române transilvănene este şi cea a lui Emanuil Gojdu. Născut la Oradea în anul 1802, se stabileşte, după terminarea studiilor, în Ungaria, devenind unul dintre cei mai străluciţi avocaţi şi o figură politică importantă în acea vreme.

Deşi, recunosc, până în urmă cu ceva vreme, numele lui Emanuil Gojdu n-a prea fost adus în discuţie, iată că începând de anul trecut el este adus în discuţie dintr-un motiv cât se poate de serios: cel al moştenirii pe care, cu literă de moarte, o lasă tinerilor români ce doresc să se formeze din punct de vedere intelectual.

Prin testamentul întocmit la 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu stabileşte ca cea mai mare parte a averii sale să fie administrată în cadrul unei fundaţii care să-i poarte numele. Aşa după cum este prevăzut în testament, scopul fundaţiei este, sau cel puţin ar trebui să fie, cel de a promova spiritul românesc, sprijinirea şi asigurarea accesului la studii "a tinerilor români de religiune răsăriteană ortodoxă". Aceasta a fost dorinţa lui Emanuil Gojdu, dorinţă care, în prezent, graţie anumitor interese, riscă să nu mai fie respectată şi nici îndeplinită.

Trebuie să mai precizez faptul că, încă de la înfiinţare, până în 1918, Fundaţia Gojdu a acordat nu mai puţin de 3.300 de burse de studii la prestigioase universităţi europene, între care regăsim: Berlin, Graz, Heidelberg, Munchen sau paris, iar între bursierii fundaţiei putem să-i numărăm pe Octavian Goga, Victor Babeş, Traian Vuia sau Valeriu Branişte.

După anul 1918, moştenirea lăsată de acest om deosebit a luat diverse căi, fără a se ţine cont de dorinţa celui căruia i-o datorăm, aceea de a fi păstrată într-o unică fundaţie, sub conducerea mitropolitului ortodox român.

Începând cu anul 1996, începe să funcţioneze la Sibiu Fundaţia Emanuil Gojdu, declarată continuatoarea Fundaţiei Gojdu din perioada interbelică şi proprietarul de drept al bunurilor.

Demersurile politico-diplomatice s-au intensificat la începutul anului 1998. Periodic, cele două guverne implicate, atât cel maghiar, cât şi cel român, şi-au transmis documente de poziţie şi au avut loc negocieri privind Fundaţia Gojdu, astfel încât, în acest moment, ne aflăm în faţa unui acord româno-maghiar, semnat de miniştrii de externe ai celor două ţări, acord ce a fost semnat în toamna anului trecut şi care, nici mai mult, nici mai puţin, face Guvernului maghiar un cadou nesperat.

Acordul prevede înfiinţarea unei Fundaţii publice româno-ungare "Gojdu" şi prin care acord Guvernul român renunţă practic la imobilele pe care fundaţia le deţine la Budapesta, imobile care au o valoare deosebită nu numai din punct de vedere economic, ci şi cultural. Guvernul ungar salută acest acord cu mare bucurie, votându-l aproape în unanimitate. Ajungem în acest moment să ne punem o serie de întrebări peste care nu putem trece.

De ce Biserica Ortodoxă nu a fost consultată înainte de semnarea acordului? De ce nu s-a cerut nici părerea Academiei Române? De ce nu se ţine cont de dorinţa testamentară a lui Emanuil Gojdu? De ce este nevoie de două Fundaţii Gojdu?

În aceste momente Parlamentului i se cere să voteze o ordonanţă de urgenţă ce pune în pericol moştenirea lăsată nouă, românilor, de către Emanuil Gojdu, prin care renunţăm de bunăvoie la un lucru ce ne-a fost lăsat şi pe care nu ştim să-l apreciem.

Trebuie să mai amintesc un lucru foarte important, peste care se trece cu prea multă uşurinţă: fundaţia instituită sub numele lui Emanuil Gojdu este una de natură privată, asupra căreia nici o altă autoritate, fie chiar statală, nu poate interveni, nu o poate anula din punct de vedere juridic şi nu poate dispune în vreun fel de patrimoniul lăsat naţiunii române de proprietarul acesteia.

Votul pe care colegii mei l-au dat acestei ordonanţe este unul cât se poate de firesc. Nu putem să trecem, nu avem acest drept, peste toate semnele de întrebare pe care le ridică acest acord semnat între cele două părţi. Prea multă lume îşi exprimă nemulţumirea faţă de el şi cred că trebuie să fie reanalizat şi luate în considerare mai multe voci.

Nu putem să venim în faţă să spunem că, de fapt, acordul semnat la 20 octombrie 2005 nu face referire la testamentul lui Emanuil Gojdu şi că acesta este doar o sursă de inspiraţie pentru Fundaţia publică.

Cred că problema este una cât se poate de simplă: România renunţă de bunăvoie la revendicarea unor bunuri materiale ce aparţin acestei fundaţii.

Cred că problema Fundaţiei Gojdu trebuie şi merită a fi rediscutată şi reanalizată cu mai multă atenţie. Mai mult decât atât, în aceste momente, am reuşit, cred, să trecem peste toate campaniile de dezinformare asupra unei probleme foarte importante pentru noi, românii. Este una care implică demnitatea noastră naţională şi ea trebuie readusă la masa negocierilor.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Atenţie sporită în vederea finalizării pozitive a aderării României la Uniunea Europeană"

Spre bucuria noastră comună, aderarea României la Uniunea Europeană devine din zi în zi tot mai certă.

În calitatea mea de euroobservator, am avut ocazia să constat o spectaculoasă schimbare de atitudine faţă de ţara noastră. La Strasbourg şi Bruxelles tonul vehement critic al unor politicieni europeni s-a îndulcit simţitor. Este, fără îndoială, rezultatul accelerării reformei, impulsionate de noua guvernare, meritul extraordinarului efort al poporului român, dornic să pătrundă oficial în cea mai puternică structură economică şi politică a lumii moderne. Meritul este cu atât mai mare cu cât, se ştie, România a avut parte, în ultimii ani, de un program atent de monitorizare impus de Uniunea Europeană, fiind obligată să răspundă unor criterii de exigenţă extrem de severe.

Un lucru e clar: politicienii europeni se declară mulţumiţi de schimbările produse în ultimii doi ani în România: reformarea Justiţiei, scoaterea puterii judecătoreşti de sub tutela fostului partid de guvernământ, precum şi lupta deschisă declarată corupţiei care, iată, îşi arată deja roadele benefice.

Politicienii europeni au înţeles că de data aceasta România nu mai mimează schimbarea, ci o pune efectiv în practică. E adevărat, unii europarlamentari au în continuare anumite reţineri faţă de noi. Ne întreabă uneori despre finalizarea unor dosare "grele". ce s-a întâmplat cu "foloasele necuvenite" ale fostului premier Adrian Năstase? Dar cu zecile de miliarde nejustificate ale fostului ministru Dan Ioan Popescu? Unde sunt fondurile externe pe care doamna Hildegard Puwak le-a atras către firma ei de familie, în calitate de ministru al integrării? Sunt întrebări incomode, la care cu greu se poate însăila un răspuns acceptabil.

Şi totuşi, integrarea a devenit iminentă. După toate probabilităţile, data de 1 ianuarie 2007 va deschide o nouă eră (etapă) a existenţei noastre, va deveni un reper fundamental al istoriei naţionale, poate de anvergura lui 24 Ianuarie 1859 sau 1 Decembrie 1918.

Ideea aderării, aşa cum arată sondajele de opinie, se bucură de un succes enorm în rândurile populaţiei, care îşi leagă de acest eveniment speranţele sale legitime. Entuziasmul aderării a cuprins, în scurt timp, întreaga clasă politică românească. După cum ştiţi, Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană a fost ratificat de Parlamentul nostru cu unanimitate de voturi. Sub cupola acestei instituţii puţine iniţiative au avut parte de o primire atât de favorabilă.

În prezent, toate forţele politice româneşti, fie că sunt la guvernare sau în opoziţie, recunosc, cel puţin la modul declarativ, prioritatea absolută şi sprijinul necondiţionat acordat aderării României.

Dar oare să fie chiar aşa? Ne putem culca liniştiţi, legănaţi de această blândă unanimitate? Oare nu există forţe ostile aderării? Oare nu ni se pregătesc iar, undeva în umbră, surprize de proporţii?

Uniunea Europeană nu înseamnă numai programe sociale şi fonduri nerambursabile. Înseamnă şi încadrarea în anumite norme de conduită: disciplină financiară, seriozitate fiscală, gestionarea transparentă şi responsabilă a banului public. Cu siguranţă, firmele căpuşă ale unui partid sau altul, afaceriştii obişnuiţi să pescuiască în apele tulburi ale ambiguităţii juridice, miliardarii de mucava ai tranziţiei, dar şi unele forţe politice ostile occidentalizării României nu văd cu ochi buni noua orientare a ţării.

În ultimele două decenii, România a mai fost pusă de câteva ori în faţa unor momente cu mare miză istorică. De fiecare dată s-a izbit de provocări diabolic organizate. În decembrie 1989, terorişti, neidentificaţi până astăzi, trăgeau cu muniţie de război peste capetele puterii neocomuniste, fără a-i clinti acesteia un fir de păr. În schimb, în planul secund al acestei farse triste au murit sute de oameni nevinovaţi, care strigau irezistibil "Jos comunismul!"

În septembrie 1991, când prindea un prim contur ideea de aderare europeană, au fost aduse în replică detaşamente de mineri, garda de pretorieni a lui Ion Iliescu, care a forţat un Guvern legitim şi progresist să demisioneze. iar reforma instituţională relansată de forţele democratice în perioada 1997-2000 a fost frânată aproape până la anulare, recurgându-se din nou la masa de manevră din minerit. Atunci au fost manipulaţi iar aceşti oameni simpli şi nevinovaţi, care sunt minerii, şi atunci ortacii au fost însoţiţi pe tot traseul, în marşul lor ilegal spre Bucureşti, de către importanţi lideri ai opoziţiei zilelor noastre.

Aderarea România este astăzi o certitudine. numai o catastrofă socială de proporţii, numai o criză politică fără precedent ar putea compromite acest proces. De aceea îmi permit să vă adresez aceste întrebări: Suntem siguri că în lunile ce urmează nu vom fi martorii altor provocări destabilizatoare? Oare este totalmente exclusă o asemenea probabilitate? Oare forţele oarbe ale întunericului (intereselor) nu vor încerca iar să-şi facă jocul lor murdar de odinioară?

Să sperăm că măcar de data aceasta organele abilitate ale statului îşi vor face corect datoria, iar noi, cei aleşi de popor să-i apere interesele legitime, cred că trebuie să fim extrem de precauţi şi atenţi. Nu, nu e vorba de clasica şi perimata vigilenţă revoluţionară. Dar integrarea europeană, rodul cel mai de preţ al ultimilor ani de politică externă românească, trebuie finalizată pozitiv. Pentru aceasta, trebuie ferită de riscul unui cataclism politic provocat de forţe interesate să destabilizeze climatul socio-politic intern, să întârzie aderarea României la Uniunea Europeană.

Domnul Petru Călian:

"De Paşte, pensionarii au primit noi speranţe"

Sfintele Sărbători Pascale din acest an nu au adus, din păcate, nimic bun pentru mulţi dintre români. Pe de o parte, se află cei mai sărmani dintre noi, sinistraţii din judeţele din sudul României, care au asistat la slujba de Înviere în corturi improvizate de armată, bucurându-se de puţinele lucruri pe care le-au putut salva din calea urgiei apelor şi deplângând munca de o viaţă, irosită în inundaţiile care au avut loc săptămâna trecută.

Pe de altă parte, chiar dacă neprigoniţi de forţa naturii, mulţi români s-au trezit în prag de sărbători fără a avea posibilitatea de a cumpăra un kilogram de carne de miel sau un cozonac. Mă refer aici la pensionarii care, după o viaţă de muncă, se află acum în pragul subzistenţei.

Premierul Călin Popescu Tăriceanu s-a gândit să ofere un ajutor acestor nevoiaşi şi a aprobat repartizarea unor "premii de Paşte": 500 de mii de lei vechi pentru cei care au o pensie de până la 2 milioane şi 400 de mii de lei vechi pentru cei care au o pensie cuprinsă între 2 milioane şi 3.050.000 lei. Diferenţa între cuantumul ajutorului de 100.000 lei vechi este meschină şi, cred eu, oarecum nejustificată, deoarece suma de diferenţă în sine nu poate aduce prea multe alimente pe masa celor năpăstuiţi.

Probabil că se dorea a fi un gest lăudabil, dar se pare că nu a fost totuşi lipsit de oarecare intenţie politică. Aflaţi în pragul celei mai lucii sărăcii, pensionarii sunt pe cale să iasă în stradă, într-un umilitor marş al desconsiderării lor de către Guvern. Dar iată că Guvernul, pentru că acest cuantum al ajutorului de Paşte pentru pensionari provine din bugetul de stat, decide să amâne această izbucnire populară, oferind nişte mici firimituri în prag de sărbătoare. Căci cum altfel se poate numi o astfel de sumă, în contextul în care utilităţile s-au scumpit aproape de la o lună la cealaltă? În plus, preşedintele Casei Naţionale de Pensii, Mihai Şeitan, a afirmat că "marea majoritate a acestor pensionari nu au beneficiat de creşteri la recalcularea care a fost făcută anul trecut, iar mulţi dintre ei nu au beneficiat nici de creşterea valorii punctului de pensie, operată anul acesta." Cum mai poţi mulţumi pentru un astfel de ajutor, când ceea ce ţi se datora de drept, îţi este oferit ca premiu?

Mai mult, mulţi dintre pensionari nici nu au primit în timp util, adică înainte de Paşte, acest bonus guvernamental, fie din motivul întârzierii poştei, fie din alte disfuncţionalităţi apărute între timp.

Există şi categorii de pensionari care, deşi se încadrează ca pensie în criteriile anunţate de Guvern, nu au primit acest ajutor, pentru că veniturile lor proveneau din fostul sistem de asigurări sociale pentru agricultori, s-au retras din activitate după 1 aprilie 2001 sau primesc pensie de serviciu conform unor legi speciale.

Concluzia este că unii sunt mai defavorizaţi decât alţii. Dacă nu eşti pensionat de mult timp, deci încă nu eşti la capătul puterilor din cauza unor posibilităţi mult prea reduse de trai, eşti tăiat de pe lista cu premii a Guvernului. Mai poţi aştepta o indexare.

Oricum, de paşte, pensionarii au mai primit un dar de la guvernanţi. Ministrul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Gheorghe Barbu, şi-a anunţat intenţia de a mai mări o dată pensiile în 2006, printr-o a doua indexare a punctului de pensie, dar cu bani de la bugetul de stat, în condiţiile în care fondul de pensii nu mai poate susţine o asemenea cheltuială.

Din păcate, şi aici există o capcană pentru unii pensionari, cei cărora prin recalculare le-a scăzut punctajul şi pensia le-a rămas la fel, nu vor mai primi aceşti bani decât dacă punctajul care creşte câte puţin la fiecare indexare, va da o pensie mai mare decât cea din prezent.

Şi aşa se pare că iepuraşul de paşte le-a adus pensionarilor doar o nouă speranţă de mai bine, nu un bine concret, de trai decent. Pentru asta trebuie să mai aştepte.

Vă mulţumesc.

Domnul Gabriel Sandu:

Băncile utilizează în activitatea de creditare banii "deponenţilor" care trebuie să fie ocrotiţi de riscul de a-şi pierde economiile prin acordarea de către bancă a unor aşa numite credite neperformante. Însă aceste măsuri de precauţie sunt deseori împinse la extrem. În ideea protejării intereselor deponenţilor se încalcă drepturile persoanelor care apelează la încheierea unui contract de credit bancar. Se ajunge la o supraîncărcare a acestora din urmă care tinde, în unele privinţe, să treacă de limitele legale.

Cu toate că nivelul veniturilor din România se situează pe ultimele locuri din Europa, constatăm că nivelul dobânzilor ne pune, paradoxal, pe un loc fruntaş între ţările Uniunii Europene.

La sfârşitul lunii iulie 2005, creditele destinate companiilor aveau în România o rată medie a dobânzii de 16,4%, la mare distanţă faţă de Ungaria (8,3-10%), Polonia (6,6%), Cehia (4,1%) şi Bulgaria (7,5-9%).

Situaţia este asemănătoare la împrumuturile pentru persoane fizice unde rata medie a dobânzilor era de 18,7%, aproape dublu decât în Ungaria, spre exemplu. Diferenţa dintre dobânzile la credite şi cele la depozite în moneda locală este de departe cea mai mare în România, de aproximativ opt puncte procentuale, la persoane juridice, şi de 10,2% la persoane fizice. Spre comparaţie, în Bulgaria, pentru persoane fizice marja este de doar 2%, în Cehia de 2,7%, iar în Ungaria şi Polonia la jumătate faţă de cea din România.

Şi acestea nu sunt cele mai mari probleme. Problemele mari intervin atunci când vorbim de transparenţa bancară existentă în acest moment în România.

Consumatorul şi mă refer aici mai ales la persoanele care se împrumută de la bănci sunt puşi în situaţia de a semna contracte de împrumut profund în defavoarea lor.

În acest moment, băncile pot modifica unilateral şi după bunul plac ratele dobânzii, pot stabili o rată a dobânzii penalizatoare mai mare decât rata dobânzii stabilite pentru rambursarea capitalului, pot impune împrumutatului un contact de încheiere a unei poliţe de asigurare de viaţă, deşi chiar în cazul morţii debitorului banca dispune de suficiente garanţii contractuale pentru a recupera sumele datorate, pot declara contractul de credit scadent şi, prin urmare, să solicite rambursarea tuturor sumelor datorate în baza acestuia, în situaţia în care o terţă persoană formulează o acţiune în justiţie împotriva împrumutatului.

Majoritatea băncilor impun debitorului să suporte inclusiv riscul legislativ (banca consideră o neîndeplinire a obligaţiilor contractuale faptul că acesta nu mai îndeplineşte condiţiile de creditare impuse de modificările legislative ulterioare încheierii contractului de credit), forţa majoră (care nu exonerează debitorul de răspundere) sau riscul politic, în timp ce banca nu răspunde pentru neîndeplinirea propriilor obligaţii din cauza conflictelor internaţionale, măsurilor autorităţilor, conflictelor de muncă, nefuncţionarea echipamentelor băncii etc.

În consecinţă, consider ca fiind absolut necesară eliminarea comportamentului abuziv al băncilor, prin obligarea acestora să-şi facă publice politicile interne de creditare, precum şi reglementarea mai strictă a posibilităţii de modificare a ratei dobânzii (inclusiv a dobânzii penalizatoare), respectiv reglementarea clară a executării silite a bunurilor debitorilor, cu protejarea intereselor acestora.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Insist asupra faptului că noile realităţi socio-economice impun existenţa contractului de arendare pentru soluţionarea neînţelegerilor şi a nedreptăţilor din agricultură.

Ca prefect al judeţului Neamţ am cunoscut, în mod direct, prin audienţe, petiţii, acţiuni judecătoreşti, sute de oameni nemulţumiţi de modul în care le-au fost rezolvate problemele. Precizez faptul că nici în legile fondului funciar, nici în Legea nr. 16/1994, privind arendarea terenului nu este prevăzut contractul cadru de arendare, chiar dacă în Legea nr. 16 există câteva vagi referiri.

Vă informez că în Comisia pentru agricultură, silvicultură industrie alimentară şi servicii specifice s-a dat aviz favorabil acestui proiect de lege cu votul "pentru" al tuturor deputaţilor prezenţi la lucrări, iar în şedinţa Senatului a fost adoptat, înregistrându-se doar 12 voturi împotrivă.

Pentru cei care se mai îndoiesc de necesitatea iniţiativei legislative promovate de către noi fac precizarea că acest proiect de lege nu implică în nici un fel bugetul de stat.

În ciuda argumentelor iniţiatorilor, Guvernul nu a avizat favorabil propunerea noastră. Personal sunt de părere că expunerea de motive venită din partea Guvernului nu este corect fundamentată şi nu mă îndoiesc că, în scurt timp, Parlamentul va primi din partea Guvernului o iniţiativă legislativă privind contractul-cadru de arendare, foarte asemănătoare cu cea existentă în iniţiativa legislativă propusă de către noi.

Şi asta pentru că acest contract cadru este absolut necesar şi, nu în ultimul rând, pentru că noi am avut dreptate.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Statul şi ilegaliştii"

din cauza accizării excesive, Ministerul Finanţelor Publice a fost înfrânt, scăzând la rectificarea bugetară previziunile privind veniturile obţinute anul acesta din accize. Revizuirea în minus a sumelor pe care Ministerul Finanţelor Publice se aştepta a le încasa în acest an din accize este pusă pe seama fabricanţilor de produse accizabile, pe seama creşterii pieţei negre.

La ultima şedinţă de Guvern s-a estimat că din accize se va încasa cu 227,2 miliarde de lei noi mai puţin. Ministerul Finanţelor Publice precizează că această previziune negativă se bazează pe încasările mici din primul trimestru al acestui an.

Veniturile din accize au crescut nominal cu 22,6% faţă de perioada anului trecut, cu o rată de creştere de 2,6% sub cea a veniturilor bugetare totale. Singura explicaţie o reprezintă expansiunea pieţei negre în domeniul produselor accizabile.

Cota unică a reprezentat o micşorare a mai multor surse de venituri bugetare. Tot mai mulţi consumatori vor lua de pe piaţa neagră ţuică, litrul de votcă fiind de aproximativ 200.000 lei.

Taxa pe viciu urmărea să scadă consumul de alcool şi să îmbunătăţească sănătatea populaţiei. Taxa, însă, va îmbolnăvi populaţia pentru că va scădea calitatea produselor ilegale. În acest sens, Guvernul măreşte fiscalitatea fără a ţine cont de puterea de cumpărare.

De asemenea, consumul de ţigări este constant. La tutun s-a ajuns cu acciza care trebuia să fie în 2007. O scădere a încasărilor din accize va demonstra efectul unei largi pieţe ilegale. Volumul contrabandei este clar că se va dubla.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Iată că Guvernul a aprobat lista obiectivelor de investiţii pentru infrastructura de transport care se vor executa în perioada 2006-2008. Majoritatea obiectivelor de investiţii aprobate pentru această perioadă sunt proiecte de infrastructură rutieră: autostrăzi, şosele de centură.

Finanţarea lucrărilor de infrastructură rutieră care se vor executa în anul în curs se asigură în tranşe de la bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, iar Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale este autoritatea abilitată să întreprindă toate măsurile necesare demarării lucrărilor.

Proiectele prevăzute de acest act normativ fac parte din programul de accelerare a acţiunilor de construire, modernizare şi reabilitare a infrastructurilor rutiere, feroviare şi navale de transport. Sumele aferente celor 30 de lucrări de infrastructură rutieră pentru anul în curs au fost alocate în cadrul bugetului MTCT pe anul 2006.

Câteva dintre obiectivele de investiţii multianuale pentru perioada 2006-2008 sunt următoarele: Autostrada Bucureşti Ploieşti, Autostrada Ploieşti-Comarnic, Autostrada Comarnic-Braşov (Cristian), Autostrada Bucureşti-Piteşti (reabilitare), finanţarea Autostrăzii Transilvania, Centura Ploieşti Vest, Centura Bucureşti (DN1A-DN1-DN2) şi alte obiective importante.

Aceste proiecte ce ar urma să se desfăşoare pe perioada 2006-2008 sunt prioritare şi suntem siguri cu Guvernul va face tot posibiliul ca acestea să fie finalizate într-un mod favorabil.

Domnul Mihai Dumitriu:

Declaraţie politică: "Biserica neamului ameninţată. Regulile ei de aproape două secole se doresc zdruncinate".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mitropolia Moldoveni şi Bucovinei îşi pierde locul în istorie.

Dintotdeauna, succesorul Patriarhului a fost Mitropolitul Moldovei. Acum, ordinea se vrea schimbată.

Domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

Domnule preşedinte,

Prea Fericite Părinte Teoctist,

Dacă nici istoria Sfintei Biserici Ortodoxe Române nu o respectăm, atunci unde va fi sprijinul nostru întru unitate?!

Astăzi facem mai multe mitropolii, mâine schimbăm ierarhii şi rosturile lor!

Atragem atenţia că a mai rămas un pas spre mai multe patriarhii, deşi de curând am sărbătorit cu destulă mândrie aniversarea unei cifre imporatnte a autocefaliei bisericii noastre.

Ştie prea Fericirea Sa, Părintele Teoctist, unde se poate ajunge?

Eminescu ne cerea să fim prudenţi cu ideile de aşa-zise înnoiri, care nu ştim unde ne pot duce. Acestora să le oprim rostirea, dacă nu ştim ce pot aduce unui popor aflat mereu la răscruce de vânturi.

Măria Sa Alexandru Ioan Cuza a rămas în istorie drept unul care a adus secularizarea, dar este şi acela care a aşezat tmelie organizării unitare a Bisericii Ortodoxe Române. În decretul oragnic de înfiinţare a autorităţii sinodale centrale din 1864, se stabileşte locul mitropolitului primat, care va deveni după Unirea din 1918 patriarhul şi al celorlalte eparhii. Astfel, în capitolul al doilea art. 9-14, se stabileşte că preşedinte al Sinodului este Primatul României (art. 9), în lipsa lui, Mitropolitul Moldovei şi în lipsa şi a aacestuia cel mai vechi din episopi (art. 10).

Această prevedere va fi preluată întru totul la înfiinţarea Patriarhiei Române (1925) şi păstrată până în anul de graţie 2006. Acum este momentul în care a apărut ideea întreruperii unei tradiţii de peste 150 de ani. Prin Unirea cea Mică, Moldova renunţă la capitală, dar ctitorii ei şi ai României Mari nu au ignorat nici o clipă rolul acestei părţi din ţară.

Domnilor parlamentari,

Prea Fericite Părinte,

Este oare obligatoriu ca toate instituţiile neamului nostru să fie afundate într-o criză fără ieşire?! Nici o normă nu se mai respectă! Dacă admitem asta întru toate, atunci să nu ne mirăm că apar biserici paralele, că distrugem cu mâna, voia şi conştiinţa noastră singura instituţie permanent credibilă.

Cine are interes să nu observe? Noi, cei de aici, din Parlamentul României, Guvernul, domnul preşedinte? Sau doreşte Prea Fericitul Părinte Teoctist să-şi distrugă aura lungii sale păstoriri - hărăzită de Dumnezeu - cu acceptaera unor mesaje de îndemn la dezbinare, dihonie şi dezordine?

Nu putem ignora, nu putem călca în picioare şi nici accepta participarea tacită la asemenea acte, făcându-ne că nu vedem, că nu ne intersează, lăsând să decidă pe cei cu dor de grabnică şi nestăpânită aşezare în scaunul patriarhal, inclusiv prin eliberarea acestuia de către Prea Fericitul însuşi. Nu apărăm un nume, chiar dacă ne-ar face plăcere să-l rostim pe cel al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei şi am avea destule argumente favorabile. Apărăm rolul acesteia, câştigat în istorie.

Ne întrebăm prin ce bătălii, prin ce mişcări de culise, prin ce mijloace se caută distrugerea locului sau pentru a produce tulburarea unităţii Bisericii Ortodoxe Române. Dacă există cu adevărat motive de anulare a importanţei Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei în istorie, atunci să le aunţăm.

Este oare mai puţin importantă acum această mitropolie, când multe milioane de români aflaţi dincolo de Prut şi de hotarele trase arbitrar aşteaptă sprijinul nostru sporit? Acum, când aceştia îşi leagă speranţe generate de efortul acestei mitropolii în consolidarea propriilor structuri?

Moldova este zona cea mai lovită de toanele istoriei dictate de marile puteri. Dorim ca, astăzi, această parte de ţară să primească o confirmare nouă prin anularea unui drept niciodată zdruncinat? Aceasta este întrebarea noastră, la care aşteptăm un răspuns, nu pentru noi, ci pentru istoria, prezentul şi viitorul neamului românesc.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ziua de 24 aprilie 1915, în Imperiul Otoman începea un şir de orori îndreptate împotriva cetăţenilor de origine armeană ai Imperiului, orori care aveau să dureze până la încheierea primului război mondial. Aceste acte, constând în confiscarea bunurilor, deportări forţate şi masacre, au avut ca rezultat suprimarea fizică a jumătate din locuitorii de origine armeană ai imperiului, cealaltă jumătate luând calea exilului şi punând bazele părţii celei mai mari din diaspora armeană din lumea de astăzi. Prin amploare, metodă, cruzime şi durată, evenimentele tragice al căror subiect au fost armenii din teritoriile Imperiului Otoman se înscriu în definiţiile unanim acceptate în dreptul internaţional ale genocidului şi crimei împotriva umanităţii, precum şi în art. 45, 170 şi 171 din Codul Penal Otoman în baza cărora în procesul intentat unui număr mare de oficialităţi otomane au fost date sentinţe de condamnare capitală.

Genocidul armenilor, ordonat şi coordonat de Guvernul Junilor Turci, a fost realizat în baza unui set de documente special emise în acest scop, unele stabilind metodele concrete de suprimare fizică, altele stabilind pedepse grave aplicate oricărui cetăţean al Imperiului care ajuta în vreun fel armenii. Prin planificarea sa şi prin metodele folosite, genocidul armenilor a prefigurat, până la nivel de amănunt, holocaustul din Germania nazistă. Spre deosebire de Holocaust însă, genocidul armenilor nu beneficiază încă de o recunoaştere unanimă căci, în mod surprinzător, după procesul din anul 1919 în care autorii genocidului au fost condamnaţi la pedeapsa capitală, guvernele care s-au succedat la conducerea Turciei moderne au negat în mod inexplicabil realitatea genocidului.

Evenimentele tragice din Imperiul Otoman au fost caracterizate ca genocid şi recunoscute ca atare de către parlamentele naţionale sau guvernele următoarelor state: Argentina, Australia, Belgia, Canada, Cipru, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Liban, Polonia, Rusia, Suedia, Statele Unite ale Americii, Uruguai, Vatican, precum şi de către Uniunea Europeană prin rezoluţiile A 2.33 din anul 1987 şi A 5.297 din anul 2000.

Sunt, ca majoritatea armenilor care formează astăzi o vastă diasporă, urmaşul unei familii care a avut norocul să scape cu viaţă din aceste evenimente. Datorez această viaţă unei familii de turci care mi-a ajutat bunicii să fugă din convoiul care se îndrepta spre deşert şi din care nu a mai scăpat nimeni. Această familie l-a luat şi crescut şi pe unchiul meu în vârstă de un an şi l-a redat bunicilor mei atunci când vremurile deveniseră mai sigure. Riscul la care s-a supus a fost sever şi chiar dacă, probabil, nu-i voi întâlni niciodată pe descendenţii lor, doresc ca gândul meu cel bun să îi însoţească pretutindeni. Mai datorez această viaţă şi Guvernului Brătianu care a decis ca România să fie unul dintre primele state ale lumii care a primit refugiaţi armeni.

Am învăţat de la strămoşii mei că popoarele nu pot fi condamnate pentru ce fac guvernele şi de aceea port o profundă recunoştinţă tuturor oamenilor care în vremuri extrem de vitrege au ales să rămână oameni. Atât celor care au ales să îi ajute pe armeni, cât şi celor care nu au răspuns insistenţelor guvernului Junilor Turci de a-i jefui sau ucide pe armeni, şi care nu au fost puţini, le port o profundă recunoştinţă.

Dacă în luările de cuvânt din anii trecuţi am insistat pe necesitatea recunoaşterii genocidului, astăzi doresc să aduc un omagiu tuturor celor care au acţionat în favoarea armenilor sau s-au abţinut de la orice acţiune împotriva lor, fie ei turci, arabi, greci, evrei, francezi, englezi sau de orice alt neam, fie ei de religie musulmană sau catolică sau ortodoxă sau de orice altă religie. Şi mai doresc să îmi exprim recunoştinţa faţă de strămoşii dumneavoastră români care le-au oferit bunicilor mei o Patrie.

Domnul Ibram Iusein:

"Relaţiile turco - armene"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ar trebui să amintim că graniţa dintre Turcia şi Armenia este stabilită de Tratatul de la Kars din 1921, semnat între Republicile Sovietice ale Armeniei, Azerbaidjan, Georgia şi Turcia.

După câştigarea independenţei în 1991, Armenia a refuzat să recunoască oficial validitatea acestui tratat. Nerecunoaşterea graniţei unui stat vecin sunt interpretate ca revendicări teritoriale. Ar trebui să amintim că Turcia este una din primele ţări care a recunoscut independenţa Armeniei, în decembrie 1991. Armenia afirmă că Turcia a impus blocada asupra ei.

În ciuda acestor afirmaţii, Turcia a furnizat ajutor umanitar noii Armenii independente şi a facilitat tranzitul de ajutor internaţional spre Armenia pe teritoriul turcesc.

Turcia este pentru normalizarea relaţiilor cu Armenia şi crede că acest lucru va duce la crearea unui spirit de cooperare şi stabilitate în regiune. Cetăţenii armeni pot călători liberi în Turcia prin obţinerea unei vize de 30 de zile la vama cu Turcia, plătind doar 10 dolari. În Turcia sunt aproape 40 de mii de cetăţeni armeni care locuiesc şi muncesc, acest lucru fiind ilegal. Problema armenilor este discutată deschis şi liber de către poporul turc.

Turcia încurajează istorici, savanţi şi cercetători să discute acestă problemă istorică la orice nivel.

Această stare de lucruri demonstrează că Turcia respectă libertatea opiniei şi exprimării. Postul de televiziune american PBS ( serviciul de difuzare publică ) urma să transmită în luna aprilie un documentar numit Genocidul armean. Dar, din păcate, din cauza presiunii armene masive, unii din membrii PBS au decis să nu transmită acest program de discuţii, incluzând puncte de vedere divergente despre ce s-a întâmplat în interiorul Imperiului Otoman în perioada anilor 1915 - 1923.

Arhiva otomană este una din cele mai importante şi mai mari din lume, la care au acces cercetători din întreaga lume în care documentele solicitate sunt furnizate în 2 - 3 ore de la solicitare.

Turcia acordă o atenţie sporită şi respect moştenirii culturale a tuturor grupărilor etnice şi religioase de pe teritoriul său. Un monument armean este biserica Akdamar situată pe insula cu acelaşi nume din lacul Van. Se lucrează la renovarea acestui locaş din 1998 şi va fi terminată în a doua parte a anului 2006.

În încheiere aş vrea să afirm că poporul turc nu este capabil de genocidul de care este acuzat.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Declaraţie Politică

"Daţi un leu pentru Ardeu!"

Pentu cei care nu ştiu, la Ardeu a fost cândva o cetate dacică. Undeva în judeţul Hunedoara de azi.

Pentru cei care ştiu, cetatea de la Ardeu înseamnă o filă din istoria poporului român şi o mărturie a existenţei noastre de mii de ani pe acest teritoriu.

Pentru copiii noştri şi pentru copiii copiilor noştri, cetatea de la Ardeu va fi, probabil, numai literatură. O notiţă în subsolul vreunei antologii istorice, despre care vor citi, posibil, că a fost distrusă de necunoaşterea şi nepăsarea unor oameni, înaintaşi recenţi ai lor.

Pentru cei care ştiu, dar şi pentru cei care nu ştiu, situl de la Ardeu este azi în pericol de a fi distrus, la fel ca alte situri arheologice din judeţ. Direcţia Judeţeană de Drumuri doreşte redeschiderea unei cariere de calcar în imediata apropiere a monumentului arheologic. După trecerea pe aici a căutătorilor de comori care au săpat fără noimă şi fără milă pământul şi au distrus urmele vechilor cetăţi dacice şi urmele istoriei noastre, după nepăsarea cu care anumiţi aşazişi arheologi tratează siturile dacice din judeţ, după nepăsarea sau lipsa de posibilităţi a autorităţilor de a stopa jaful şi ştergerea istoriei noastre, a venit acum rândul altor autorităţi să încerce să îngroape cât mai adânc istoria. Tot cu buldozerul şi excavatorul, aşa cum se procedează în mai toate siturile dacice din Hunedoara.

Ca reprezentant al judeţului Hunedoara, judeţul cu una dintre cele mai mari rate a şomajului din ţară, ştiu că existenţa unei cariere de calcar în zonă ar însemna bani la buget şi locuri de muncă, două "ingrediente" absolut necesare traiului românilor de azi.

Dar tot ca reprezentant al judeţului Hunedoara mai ştiu că istoria unui neam este mai importantă şi poate aduce mai mulţi bani şi mai multe locuri de muncă pe termen nelimitat, pe când extragerea calcarului este o activitate măsurată în timp. Acesta se va termina, locurile de muncă vor dispărea şi odată cu ele şi banii.

Menţinerea vie a cetăţii de la Ardeu, prezervarea sa şi includerea în circuitul turistic, pot înlocui banii ce ar urma să fie aduşi de cariera de calcar, cu diferenţa că acest lucru s-ar face pe viaţă şi nu pe o perioada limitată.

Dr. Napoleon Săvescu, personalitate contestată de unii, stimată de alţii, chestiune de percepţie, spunea, iar acest lucru nu mai ţine de percepţie, ci bunul simţ, că "pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i altera, a-i şterge memoria: îi distrugi cărţile, cultura, religia, istoria şi apoi vine altcineva să-i scrie alte cărţi, îi va da altă religie, altă cultură, îi va inventa o altă istorie. Între timp, poporul înepe să uite ceea ce a fost sau ce este, iar cei din jur vor uita şi mai repede".

Pe plan local, Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional îşi face treaba în acest caz, dacă ţinem cont că a solicitat Ministerului Culturii şi Cultelor să nu avizeze cererea, ce încalcă legea, Direcţiei Judeţene de Drumuri privind redeschiderea carierei de calcar în inima cetăţii de la Ardeu.

Ministerul Culturii are datoria de a nu se face părtaş la lichidarea poporului a cărui cultură este menit să o apere şi să o dezvolte. Şi am încredere că echipa de la minister va aplica întocmai legile.

Nici presa locală nu s-a lăsat mai prejos şi şi-a făcut datoria, semnalând pericolul la care este expus situl de la Ardeu.

Pentru cei care ştiu şi pentru cei care nu ştiu, pentru cei care vor să înţeleagă, să ajute sau să se amuze (amar), în Hunedoara două dintre persoanele care sunt sufletul mişcării de păstrare a istoriei dacilor, a istoriei noastre, sunt doi autentici daci... pe numele lor Vladimir Brilinski şi Iosif Ferencz. Nu este o glumă, la fel cum lupta lor şi a Asociaţiei "SOS Cetăţile Dacice" de păstrare a identităţii noastre, a istoriei dacilor şi a ceea ce a rămas din cetăţile dacice, nu este o glumă.

Ei au iniţiat o campanie denumită "Daţi un leu pentru Ardeu!" cu scopul de a sensibiliza opinia publică şi autorităţile cu privire la cetatea de la Ardeu. Banii strânşi vor să-i doneze DJD Hunedoara pentru a muta cariera de clacar undeva mai departe de zona în care exploatarea calcarului ar afecta situl. Îi felicit pentru lupta pe care o duc şi sunt alături de domniile lor.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"D.A., din nou în căutarea vinovaţilor şi nu a soluţiilor de care are nevoie România!"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să vă prezint declaraţia politică cu titlul "D.A., din nou în căutarea vinovaţilor şi nu a soluţiilor de care are nevoie România".

Trăim o perioadă în care analiza crizelor se face numai prin căutarea vinovaţilor cu un scop mediatic clar, acela de a deturna atenţia populaţiei de la problemele fundamentale cu care aceasta se confruntă. În acest mod asistăm la o continuă vânătoare de vrăjitoare.

În viziunea actualei puteri, inundaţiile din anul 2005 au avut vinovaţi siguri. Aceştia au fost guvernanţii perioadei 2001-2004, care nu au realizat suficiente diguri şi nu au recondiţionat digurile făcute în anii 1950-1960.

Analiza nu a fost una serioasă, s-au găsit, spre uşurarea mediatică a guvernanşilor, vinovaţii. După părerea lor, misiunea a fost încheiată, nu s-a propus nimic şi nici nu s-au revizuit programele de acşiune pentru asigurarea protecţiei populaţiei şi a bunurilor materiale.

Inundaţiile din 2006, prognozate încă din luna februarie, au găsit actuala Putere D.A. nepregatită, lipsită de un plan coerent de acţiune şi puternic ancorată în căutarea vinovaşilor. Din nou, nu se caută soluţii, ci se concentrează în găsirea vinovaţilor. Nu s-au mai putut găsi vinovaţi în guvernarea PSD şi, atunci, după o căutare intensă s-a găsit un nou vinovat. Acesta este Nicolae Ceauşescu. De ce ? Pentru că s-au construit diguri care au rezistat peste 35 de ani, pentru că în unele zone s-au redat agriculturii terenurile din lunca Dunării.

Specialiştii hidrologi se pot pronunţa asupra variantelor tehnice, pot face o evaluare corectă, de care este nevoie pentru a se putea propune noi soluţii. Ei sunt singurii care se pot pronunţa asupra vinovăţiei lui Nicolae Ceauşescu, cu argumente solide, prin intermediul unor studii serioase.

Primul ministru nu analizează, ci dă un verdict de maxima siguranţă: vinovatul este Nicolae Ceauşescu. Din nou, Ceauşescu este supus unei sentinţe sumare. Oricum, el nu se mai poate apăra.

Nu se spune nimic despre modul în care s-a acţionat, despre tehnologiile folosite, în care sacul încărcat cu lopata este manipulat de militari pentru a consolida digurile, despre mobilizările şi acşiunile precipitate făcute în miez de noapte, despre ezitările şi maniera neprofesioniste de acşiune în relaţia cu cetăţenii.

Cetăţenii din zonele calamitate au fost transportaţi în zonele de refugiu şi lăsaţi să se gospodărească singuri.

Pentru toate acestea, pentru lipsa de acţiune, pentru lipsa unui program coerent, pentru lipsa unor studii temeinice, pentru lipsa unor evaluări corecte în dirijarea maselor de apă este mult mai uşor să găseşti vinovaşii sau vinovatul.

Cetăţeanul care are de suferit de pe urma situaţiilor speciale, cetăţeanul care doreşte linişte şi siguranţă poate fi mulţumit, deoarece s-a mai găsit un vinovat.

Cât mai durează lipsa dumneavoastră de acţiune, stimaţi guvernanţi?

Cât mai durează liniştea cu care găsişi vinovaţii şi nu găsiţi soluţii pentru rezolvarea problemelor care ţin de buna guvernare a României?

Timpul trece şi va fi din ce în ce mai greu să găsişi vinovaţii din vechea guvernare, aşa că ar fi mai bine pentru dumnevoastră şi pentru România să vă începeşi munca pe care buna administrare a treburilor ţării o cere.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a suspendat şedinţa la ora 9,02 şi s-a reluat la ora 10,15.

În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Victor Viorel Ponta şi Dan Radu Ruşanu, secretari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Bună dimineaţa!

Domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi locuri în bănci.

Îi rog pe liderii de grupuri, în măsura în care sunt prezenţi, să-i invite pe colegii lor în sală.

Îi rog pe colegii care sunt prezenţi să-i invite pe liderii de grupuri în sală pentru a putea realiza această operaţiune.

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 203; sunt absenţi 128, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 31.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi pentru şedinţa de miercuri, 26 aprilie, 2006.

La pct.3 de pe ordinea de zi avem Proiectul de Lege privind Ratificarea Acordului de Împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006.

Legea are caracter ordinar.

Suntem în procedură de urgenţă.

Legea este prioritate legislativă, cu raport de adoptare de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Doamna Katalin Barbara Kibedi (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Distinsă Cameră,

Necesitatea ratificării acestui Acord de împrumut este cel puţin sub aspectul celor ce rezultă din strategia de reformă a sistemului judiciar şi ceea ce ne-am asumat noi, având în vedere că în continuare capitolul "Justiţie" este privit cu foarte mare atenţie de Uniunea Europeană. Este subliniat şi în expunerea de motive ce anume urmăreşte şi la ce vor fi destinate sumele de bani care constituie obiectul acestui împrumut.

În primul rând, aş vrea să subliniez faptul că deşi sunt arătate, şi nu aş vrea să vă plictisesc că sunt pe liniuţe toate destinaţiile acestor fonduri băneşti, totuşi să ne gândim că ani de zile judecătorii şi procurorii au fost frustraţi de posibilitatea de a realiza o perfecţionare profesională organizată prin sistemul seminariilor, consfătuirilor. Or, ştim foarte bine că practica neunitară este cea care nelinişteşte şi justiţiabilii, fiind totuşi curios că dintr-o sală se iese cu o soluţie, din altă sală cu altă soluţie.

De asemenea, ştim că ceea ce lipsea justiţiei era informatizarea. Este incredibil să te gândeşti că încă în mileniul trei lucrăm pe bază de condici şi registre, şi dacă şi biletele de autobuz deja pot fi cumpărate prin sistem electronic, totuşi în justiţie se uzează de mijloace de Evul Mediu.

De aceea, cred că aceste două sublinieri practice sunt suficiente pentru ca dumneavoastră să reflectaţi şi să vă daţi votul în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Comisia, domnul preşedinte Tănăsescu, vă rog.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare această ratificare a Acordului de Împrumut între România, pe de o parte, şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - Banca Mondială, pentru finanţarea proiectului privind reforma sistemului judiciar, proiect care a fost semnat în ianuarie 2006, la Bucureşti, valoarea proiectului fiind de 110 milioane de euro.

Structura proiectului este în concordanţă cu recomandările şi cerinţele documentului comun de poziţie al Uniunii Europene, semnat în decembrie 2004.

Proiectul respectă obligaţiile pe care România şi le-a asumat în privinţa reformei în acest domeniu, aşa cum acestea au fost evidenţiate în documentele comunitare.

Activităţile care urmează să fie finanţate prin acest proiect sunt legate de reabilitarea infrastructurii instanţelor, cea mai mare sumă este alocată pentru această componentă: informatizarea şi automatizarea instanţelor, o continuare de fapt a acestui proces care a început cu ani în urmă; îmbunătăţirea managementului dosarelor, precum şi o componentă, într-adevăr, de management şi de pregătire profesională a personalului din instanţă.

Acest proiect va fi implementat de către Ministerul Justiţiei; împrumutatul va fi Ministerul Finanţelor Publice, care va încheia un acord de împrumut subsidiar cu Ministerul Justiţiei, prin care se va delega responsabilitatea în realizarea proiectului şi utilizarea sumelor din împrumut.

La rândul lui, Ministerul Justiţiei, în calitate de instituţie publică responsabilă cu implementarea proiectului, va încheia cu Consiliul Superior al Magistraturii un Protocol privind implementarea activităţilor incluse în Acordul de împrumut.

Acest proiect are o valoare totală de 142 milioane de euro, aşa cum spuneam, Banca Mondială acordând 110 milioane de euro, iar prin bugetul de stat, în speţă Ministerul Justiţiei, vor fi alocate pe timpul derulării proiectului 32 milioane de euro.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat favorabil acest proiect de lege, şi vă propunem, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, ca el să fie discutat, aprobat în forma în care a fost aprobată de către comisie.

Fiind o situaţie de urgenţă, vă propunem ca timpi 10 minute pentru discutarea acestui proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă sunt obiecţii sau comentarii la timpii propuşi? Nu sunt.

La dezbateri generale, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul Victor Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Evident că este un acord foarte bun şi este important că a fost semnat. Am tot respectul pentru susţinerile doamnei secretar de stat.

Voiam, însă, să-mi informez colegii asupra faptului că nu ştiu dacă este necesar votul nostru. Citim în fiecare zi în presă că ministrul justiţiei spune că Parlamentul strică legile, că face lucruri foarte proaste, că noi blocăm corupţia, că U.D.M.R.-ul este de vină, că C.S.M.-ul este de vină, că parlamentarii sunt prost pregătiţi.

Acum nu ştiu de ce vine la noi să-i aprobăm acest aviz. Eu cred că ministrul justiţiei, în persoana doamnei Macovei, poate să dea şi legi, poate să şi aresteze, poate să şi hotărască când intrăm în Europa, când nu intrăm.

Eu, personal, n-o să mai votez nici un fel de lege din partea Ministerului Justiţiei, până când în fruntea ministerului nu va fi un om care să înţeleagă ce înseamnă un sistem democratic, să înţeleagă la ce foloseşte fiecare instituţie din această ţară.

Dacă citesc în fiecare zi în presă cât de răi sunteţi toţi cei prezenţi aici ... Dacă vorbea doar de Opoziţie, înţelegeam că aşa vede jocul politic. Dar, din păcate, mai puţin Grupul P.D., aveţi dreptate, domnule Tabără, numai dumneavoastră sunteţi buni. Toţi ceilalţi suntem răi.

Eu aş vrea să spun, însă, că mi se pare inadmisibil, de fiecare dată noi votăm cu mare responsabilitate legi mai bune sau mai proaste, din păcate, de cele mai multe ori proaste ale ministrului justiţiei, după care citim în presă declaraţii iresponsabile despre Parlament.

Nu ştiu dacă este un principiu creştin, de fiecare dată să întoarcem şi celălalt obraz. Eu cred că votul nostru este inutil. Doamna Macovei este destul de bine pregătită şi destul de importantă ca să-şi voteze singură legile.

Mulţumesc. Eu nu voi vota pentru această lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mărturisesc că nu vreau să discut actul legislativ, ci despre ceea ce se spune de la acest microfon. Este dreptul fiecăruia dintre noi să votăm sau să nu votăm un act normativ care vine aici, să ne placă sau să nu ne placă un ministru.

Dar dacă legile ies proaste, nu este vina iniţiatorului, ci este şi vina noastră mare. Şi nu cred că un astfel de demers pe care-l faceţi, domnule coleg Ponta, v-am auzit şi ieri la Biroul permanent venind chiar cu calitatea de profesor, o calitate pe care ne-o putem aroga fiecare, dar nu cred că aici. Pentru că, fiecare dintre noi, cei din sală, suntem propriii noştri profesori şi judecători a ceea ce facem aici.

Eu cred că trebuie să ne schimbăm într-o oarecare măsură, să spunem, nu în totalitate, poziţia faţă de ceea ce înseamnă colaborarea cu membrii Guvernului, pentru că multe dintre problemele cu care se confruntă Guvernul actual, inclusiv Ministerul Justiţiei, nu sunt problemele de ieri sau de azi. Vreau să vă spun că ele provin dintr-un timp ceva mai îndepărtat, poate cu 4, cu 5, cu 6 ani în urmă, şi poate chiar pentru faptul că unii care au avut responsabilităţi în guvernele trecute, inclusiv eu, nu ne-am făcut suficient datoria şi am mărit aceste mari probleme cu care se confruntă societatea românească, inclusiv corupţia.

Eu cred că din acest punct de vedere fiecare dintre noi trebuie să fim mai circumspecţi în a exprima pur cu ţintă împotriva unui om.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există alte intervenţii la dezbateri generale?

Dacă solicitaţi dreptul la replică, domnule Ponta, o să vă rog să vă cantonaţi în limitele dreptului la replică. Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule Tabără, vă mulţumesc că mi-aţi spus numele, pentru că îmi daţi ocazia să explic ceva ce dumneavoastră aţi spus mai devreme, şi anume referitor la votul de ieri din Biroul permanent.

Vă reamintesc că reprezentanţii tuturor grupurilor parlamentare, în Biroul permanent, adică P.R.M., P.S.D., P.C., P.N.L., U.D.M.R. au votat împotriva unei cereri, după părerea noastră, dacă ne permiteţi, greşite, a ministrului justiţiei.

Cei doi reprezentanţi ai P.D., într-un spirit de partid pe care îl apreciez, dar care este evident greşit de această dată, au votat pentru cererea doamnei ministru.

Vă repet, şi cu asta îmi închei dreptul la replică, nu este vorba de noi, toţi, care avem ceva cu o persoană, este vorba de o persoană care are ceva cu restul lumii. Şi cred că dacă aţi studiat mai atent problema, nu juridic de data asta, ci din punct de vedere personal, aţi înţelege că aveţi un rol greu, de un avocat care, din păcate, apără o cauză în care nu crede.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale, având în vedere că nu există amendament ...

Dacă doriţi drept la replică, domnule deputat? S-a vorbit pe grup. N-aveţi pe procedură, drept pe grup, pentru că s-a intervenit pe grup.

Dacă doriţi să interveniţi din partea Grupului parlamentar al P.N.L., nu este nici un fel de problemă.

Rămânem la votul final.

4. Propunerea legislativă privind educaţia tinerilor supradotaţi capabili de performanţă înaltă.

Termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.2 din Constituţie şi al art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, şi se va trimite Senatului.

Pct.5, Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară.

Legea are caracter organic.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a fost de respingere.

Propunerea de respingere nu a fost adoptată.

Conform procedurii, art.104, urmează să dezbatem pe articole, după care să votăm propunerea de adoptare a propunerii legislative.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Dacă din partea Guvernului doriţi, doamna secretar de stat? Nu este necesar.

Dacă din partea comisiei există intervenţii? Nu sunt intervenţii.

În aceste situaţii, la dezbateri generale doreşte să intervină cineva? Nu. Vă mulţumesc.

Vom trece la dezbaterea pe articole. O să vă rog să vă pregătiţi cartelele.

În ceea ce priveşte titlul, vă rog să vă exprimaţi votul pentru titlu.

Da, vă mulţumesc.

Titlul s-a respins cu 42 de voturi împotrivă şi 36 pentru.

Pentru articolul unic, vă rog să vă exprimaţi votul.

Da, vă mulţumesc.

S-a respins şi articolul unic, cu 61 voturi împotrivă, 35 pentru şi 5 abţineri.

Rămâne la vot final propunerea de adoptare.

Pct.6, Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.215/2001 a Administraţiei Publice Locale, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter organic.

Raportul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic este de respingere.

Din partea iniţiatorului? Vă rog, domnule deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Nu aş dori să fac o prezentare a acestui proiect de lege, deoarece solicit, în mod direct, retrimiterea lui la comisie, pentru a fi invitat şi eu, în calitate de iniţiator, la dezbateri pe fondul acestui proiect de lege.

Menţionez faptul că nu am fost invitat şi ştiu că există o regulă, prin care iniţiatorii, în mod obligatoriu, trebuie să participe la dezbateri pe fond în comisie şi să-şi susţină proiectul de lege.

Vă rog să mă înţelegeţi şi să acceptaţi retrimiterea la comisie a acestui proiect.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii pe tema solicitării de retrimitere la comisie? Nu există intervenţii.

În acest caz, voi supune votului dumneavoastră solicitarea de retrimitere la comisie a acestei propuneri legislative.

Eu sunt obligat, domnule preşedinte, să supun votului această propunere. Dacă n-are sens, votaţi împotrivă.

Vă rog să vă exprimaţi votul pentru propunerea de retrimitere la comisie.

Da, vă mulţumesc.

Propunerea de retrimitere la comisie a fost respinsă cu 87 voturi împotrivă, 14 pentru, şi o abţinere.

Din partea Guvernului, dacă există intervenţii? Nu sunt.

Din partea comisiei, după ce termină domnul preşedinte de vorbit la telefon; o să propun plenului să aşteptăm.

Domnule preşedinte, doriţi să interveniţi din partea comisiei? Nu doriţi să interveniţi din partea comisiei.

Dezbateri generale?

Domnule deputat Călian, vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Stimaţi colegi,

Nu voi renunţa la acest proiect de lege şi mă voi lupta în Senat pentru el. Sper ca măcar acolo să fiu invitat, aşa cum am fost invitat de fiecare dată, deoarece este un proiect de lege important. Însă, ca el să fie promovat, este nevoie de o voinţă politică unitară.

Practic, dacă acest proiect de lege era votat şi se transforma în lege, am fi avut şansa să depolitizăm primăriile. Mai precis, am solicitat ca pe perioada mandatului atât primarul, cât şi viceprimarii să nu mai facă politică de nici un fel, ci să facă administraţie, pentru că girul pe care l-au primit sau pe care-l primesc primarii şi viceprimarii din partea electoratului este acela de a face administraţie publică locală şi nu politică.

În urma unui studiu, vă mărturisesc faptul că, în general, peste 60% din primarii principalelor municipii din ţară fac mai mult politică în primării şi mai puţină administraţie publică locală. Se folosesc de infrastructura primăriei, se folosesc de logistica primăriei, dar mai grav este faptul că se folosesc de banii contribuabililor.

Este incorect ca principalele partide politice, care deţin foarte mulţi primari şi viceprimari, să profite de banul public şi să-şi promoveze mai mult imaginea partidului, să-şi dezvolte partidul pe banii noştri, ai tuturor contribuabililor, şi după aceea să facă administraţie publică locală.

Este incorect şi cred eu că este chiar imposibil ca un primar să fie şi om politic, să aibă şi funcţii pe linie politică, să mai fie şi profesor sau mai ştiu eu ce alte funcţii să aibă şi să le ducă, să-şi îndeplinească misiunea pe toate canalele, să-şi ducă la bun sfârşit toate funcţiile. Repet, nu este posibil aşa ceva, şi tocmai de aceea avem o administraţie publică necorespunzătoare din multe puncte de vedere. În continuare, ne jucăm cu banul public, un lucru, spun eu, extrem de grav.

Aşadar, dacă va exista voinţă politică, vom avea şansa ca cei care doresc să candideze şi să fie aleşi primari, pe perioada mandatului să facă lucru bun, în sensul de a-şi face datoria ca primar, în sensul de a face doar administraţie publică locală.

Rămâne la latitudinea dumneavoastră, însă oricum cineva ne priveşte şi acel cineva este electoratul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dat fiindcă este propunere de respingere din partea comisiei, rămâne la vot final.

Pct.7, Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa, prin reorganizarea comunei Armăşeşti.

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Iniţiatorul? Nu doreşte să intervină.

Din partea Guvernului? Nu este necesar.

Comisia, domnule preşedinte Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Comisia a fost sesizată pentru dezbaterea în procedură obişnuită a avizării în fond şi întocmirii raportului pentru Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa, prin reorganizarea comunei Armăşeşti.

S-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, punctul de vedere al Guvernului, care susţine adoptarea, propunerea legislativă având ca obiect de reglementare înfiinţarea comunei Bărbuleşti.

Din expunerea de motive şi din documentaţia de susţinere a propunerii legislative, rezultă că viitoarea comună dispune de ceea ce cere legea, adică local pentru primărie, şcoli generale, bibliotecă, dispensar, farmacie, circumscripţie veterinară, spaţiu pentru poliţie.

Populaţia comunei Armăşeşti a fost consultată cu privire la înfiinţarea comunei Bărbuleşti, prin referendum, organizat în 29 ianuarie 2006, astfel îndeplinindu-se prevederile din Legea nr.351 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului.

Comisia a votat şi şi-a exprimat acordul pentru înfiinţarea comunei Bărbuleşti, în unanimitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există dezbateri generale? Nu există dezbateri generale.

Trecem la dezbaterea proiectului şi intrăm pe raport, amendamente admise, conform art.122 din Regulament.

La pct.1 dacă există observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.2. Observaţii, comentarii la amendamentul admis al comisiei? Nu sunt.

Pct.3. Observaţii, comentarii la amendamentul admis al comisiei, alin.1? Nu sunt.

Alin.2? Nu sunt.

Pct.4. Observaţii, comentarii la amendamentul admis al comisiei, alin.1? Nu sunt.

Alin.2 nu sunt.

Pct.5. Observaţii, comentarii, alin.1? Nu sunt.

Alin.2? Nu sunt.

Alin.3? Nu sunt.

Alin.4?Nu sunt.

Pct.6. Propunerea comisiei de la art.5. Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.7. Propunerea comisiei de la art.6. Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.8. Propunerea comisiei de la art.7. Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Rămâne la vot final.

Pct.8. Propunerea Legislativă privind modificarea art.167 alin.(5) şi 176 alin.(1) ale Legii învăţământului nr.84/1995, modificată şi completată prin Legea nr.354/2004.

Legea are caracter organic.

A fost introdusă pe ordinea de zi în condiţiile art.37 lit.c) şi art.86 alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, adică fără raport.

Dacă există intervenţii din partea iniţiatorului?

Vă rog, domnule deputat.

Iniţiatorul nu are intervenţii înţeleg.

Guvernul? Nu are intervenţii.

Comisia, vă rog, domnule deputat.

Domnul Ferenc Asztalos:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În şedinţa comisiei de săptămâna trecută, am avut pe ordinea de zi dezbaterea acestui proiect de lege; am avut avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

În principiu, toţi membrii comisiei au fost de acord cu această iniţiativă legislativă, însă, din cauză că nu a venit punctul de vedere al Guvernului, noi am amânat dezbaterea iniţiativei şi am solicitat Biroului permanent prelungirea depunerii termenului.

Din păcate, Biroul permanent nu a acceptat această propunere a comisiei, iar în numele comisiei, în momentul de faţă, în calitate de vicepreşedinte, aş solicita din nou plenului Camerei să retrimită această iniţiativă, ca noi, începând cu ora13,00 a acestei zile, să luăm o decizie favorabilă referitoare la această propunere şi, ca să nu revin din nou cu aceeşi rugăminte, aş solicita, domnule preşedinte, un tratament asemănător şi pentru următorul punct de pe ordinea de zi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg, domnule deputat, că pentru a nu exista nici un dubiu referitor la dorinţa de adoptare tacită, solicitaţi şi prelungirea termenului de dezbatere în Cameră, la 60 de zile.

Domnul Ferenc Asztalos:

Domnule preşedinte, vă spun din ce cauză am solicitat noi o dezbatere în cadrul comisiei.

Fiindcă acest punct de vedere al Guvernului este pozitiv, însă vine cu o observaţie foarte bună, cu care ar trebui să completăm această iniţiativă, iar iniţiatorii acceptă în totalitate punctul de vedere, deci observaţiile Guvernului.

Şi, datorită acestui fapt, am dori ca această iniţiativă să treacă într-o formă cât mai bună, în comisie pe parcursul zilei de astăzi, şi atunci în şedinţa următoare am putea adopta şi în plenul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Bivolaru, vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Solicit şi eu, alături de colegul antevorbitor, această amânare pentru săptămâna viitoare. Părerea mea este că nu-i bine să bagatelizăm această prelungire constituţională la 60 de zile a introducerii pe ordinea de zi, pentru că este un termen care se acordă numai în cazuri excepţionale, şi nu există un caz excepţional în cazul de faţă.

Comisia a promis că zilele acestea lucrează raportul, care poate fi introdus pe ordinea de zi marţea viitoare şi votat corespunzător, ca să nu depăşim termenul.

Domnul Bogdan Olteanu:

În aceste condiţii, dat fiind că termenul este 5 mai, şi există şi dorinţa comisiei ca, în această săptămână, să se elaboreze raportul, cred că se poate supune la vot doar retrimiterea la comisie, cu termen de o săptămână pentru comisie.

Supun aprobării dumneavoastră retrimiterea la comisie a proiectelor de la pct.8 şi 9, cu termen de o săptămână.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc.

Cu 108 voturi pentru, 1 împotrivă şi 2 abţineri s-au retrimis la comisie proiectele de la pct.8 şi 9.

Termen: o săptămână.

Rugămintea mea este ca săptămâna viitoare, onorată comisie, să avem raportul, să le putem discuta fără a exista riscul de a intra în adoptare tacită.

Pct. 10 - Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

Un proiect de mare interes.

Legea are caracter organic.

Raportul Comisiei juridice este de respingere.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Dacă din partea Guvernului se doreşte intervenţie? Nu se doreşte intervenţie.

Din partea comisiei sesizată în fond? Domnule deputat Iordache? Raportul este de respingere, nu există altă intervenţie.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Rămâne la vot final.

Pct. 11 - Proiectul de Lege privind pensiile facultative.

Legea are caracter organic.

A fost adoptată de Senat.

Se află în procedură de urgenţă. Prioritate legislativă de integrare. Raport de adoptare, Comisia pentru muncă şi Comisia pentru buget.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorul, domnul secretar de stat, preşedinte Mihai Şeitan.

Domnul Mihai Şeitan Constantin: (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale)

Bună dimineaţa.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Supunem atenţiei dumneavoastră astăzi un proiect de lege referitor la introducerea sistemului de pensii facultative în România. El va înlocui fosta concepţie de sistem de pensii ocupaţionale, foarte restrictiv, care fusese legiferat prin Legea nr. 249/-2004.

Urmează să introducă elemente noi, de natura extinderii sferei de cuprindere la toţi participanţii potenţiali opţional, necondiţionat de decizia unui angajator, a unui sindicat, a reprezentanţilor salariaţilor ş.a.m.d.; extinderea posibilităţii administrării unor astfel de fonduri de pensii şi de alte societăţi decât societăţi destinate acestui obiectiv, cum ar fi societăţi de asigurări sau de investiţii; redefinirea claselor şi modalităţilor de investiţie a acestor fonduri şi în mod special racordarea la raportul de integrare europeană, ultimul, care prevedea înlăturarea barierelor de liberă circulaţie a capitalurilor, lucru care nu era prevăzut până în prezent.

În plus, se reintroduc noi prevederi referitoare la garantarea acestui sistem din punct de vedere al randamentelor investiţionale şi al constituirii unor fonduri de garantare.

Şi, nu în ultimul rând, introducerea pentru prima oară în România a egalităţii de tratament la pensionare, în sensul că pot beneficia de pensie facultativă la vârstă egală, la 60 de ani, atât bărbaţii, cât şi femeile.

Acelaşi proiect de lege abrogă prin aprobare Legea nr. 249/2004, preluând toate elementele de acolo şi completând-o.

Vreau să adaug că are avizele, şi ale Consiliului Legislativ, şi ale Consiliului Economic şi Social.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Stelian Duţu. O să vă rog, după raport, să faceţi şi propunerea de timp.

Domnul Stelian Duţu:

Raport comun asupra Proiectului de Lege privind pensiile facultative.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate în fond în procedură de urgenţă în vederea examinării şi întocmirii raportului comun cu Proiectul de Lege privind pensiile facultative.

La întocmirea prezentului raport, comisiile au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social, Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare crearea cadrului juridic pentru înscrierea la sistemul pensiilor faculatative a oricărei persoane care doreşte să participe la acest sistem.

Faţă de prevederile Legii nr. 249/2004 privind pensiile ocupaţionale, care s-a dovedit inoperantă din cauza unor prevederi care creau confuzii în procesul de implementare, se prevăd câteva elemente noi, cum ar fi: extinderea sferei de cuprindere a participanţilor prin introducerea opţiunii individuale de participare, pentru a da posibilitatea cât mai multor persoane să achiziţioneze un produs de pensie facultativă, necondiţionat de decizia angajatorului, a sindicatelor sau a reprezentanţilor salariaţi, după caz; extinderea sferei administratorilor de fonduri de pensii şi la alte categorii de societăţi decât cele de pensii, utilizând astfel experienţa în administrarea portofoliilor de active a societăţilor autorizate în domeniul asigurărilor şi în cel al investiţiilor; redefinirea claselor şi plafoanelor de investire în vederea eliminării barierelor din calea liberei circulaţii a capitalului.

Comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, întrucât este necesară îmbunătăţirea legislaţiei existente, prin crearea unei legi care să asigure realizare unui sistem eficient, sigur şi deschis unei game largi de participanţi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 9 februarie 2006.

În urma finalizării dezbaterilor în şedinţa comună din 4 aprilie 2006, comisiile propun admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Şi vă propunem, domnule preşedinte, 15 minute dezbateri generale şi 2 minute pe articole.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La dezbateri generale, dacă există alte intervenţii? Da, vă rog. Domnul deputat Furo.

Domnul Iuliu Ioan Furo:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-adevăr, această iniţiativă legislativă a fost pe larg dezbătută în cele două comisii: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Este o lege absolut necesară şi aplicabilă în România, având în vedere ce s-a petrecut până în prezent.

Eu vreau să vă informez, stimaţi colegi, că în Europa nu există pensii private doar în Albania şi în fostele ţări iugoslave, în celelalte 25 de ţări ale Uniunii Europene fondul destinat pensiilor private este în jur de 24 de miliarde de euro. Sunt 3.500 de pensii private în Europa, după datele pe care le cunosc.

Este bine venită această reglementare, este bine venită în slujba şi în folosul oamenilor care vor beneficia de aceste pensii.

Doamnelor şi domnilor,

Aş dori însă să reţin atenţia asupra unor lucruri care ne îngrijorează. Trebuie să se manifeste o atenţie prioritară la administrarea financiară a acestor pensii. Noi avem experienţe triste din alte fonduri, care au sucombat pe parcursul existenţei lor.

Nu înţeleg de ce întârziem în comisiile reunite pentru finanţe, buget şi comisia pentru muncă şi protecţie socială, care, până în prezent, au încercat de trei ori să valideze candidaturile pentru Comisia de Supraveghere a acestor fonduri de pensii.

De asemenea, cred că această Comisie de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, care, în final, cred că va fi avizată de către comisie şi supusă aprobării Parlamentului, e necesar să acorde o atenţie majoră protejării intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor, prin asigurarea unei funcţionări eficiente a sistemulului de pensii private.

De asemenea, domnul ministru Şeitan n-a pomenit aici, mi se pare nejustificat faptul că este foarte întârziată elaborarea normelor de aplicare a acestui proiect de lege. Ca atare, rog Guvernul să urgenteze elaborarea acestor norme, pentru ca ele să fie aplicate în conformitate cu prevederile acestei legi.

În ceea ce ne priveşte, grupul nostru parlamentar va susţine adoptara acestei legi, cu speranţa că aplicarea legii va fi pe deplin respectată de noile instituţii care au această menire.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doresc doar să vă informez că audierile pentru Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private se vor desfăşura în comisii reunite marţea viitoare, astfel încât săptămâna viitoare, probabil joi dimineaţă, să votăm în Camere reunite componenţa acestei comisii.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Dacă există comentarii, observaţii la propunerea de timp de dezbatere făcută de domnul preşedinte Duţu: 15 minute, cu 2 de articol? Nu sunt. Mulţumesc.

Trecem atunci la dezbaterile pe articole.

Procedăm pe raport.

Lista de amendamente admise. Există şi două amendamente respinse, voi ruga iniţiatorul să le susţină, în măsura în care doreşte.

Pct. 1, titlul legii.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 2. Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 3? Nu sunt.

Pct. 4, propunerea comisiei.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 5? Nu sunt.

Pct. 6, propunerea comisiei.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 7? Nu sunt.

Pct. 8, propunerea comisiei.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 9, propunerea comisiei.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 10, propunerea comisiei.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 11, propunerea comisiei.

Pct. 12, propunerea comisiei.

Pct. 13, propunerea comisiei.

Pct. 14, propunerea comisiei.

Pct. 15, 16, 17, 18, propunerea comisiei.

Pct. 19, 20, 21.

Pct. 22, amendamentul comisiei.

Pct. 23, amendamentul comisiei.

Pct. 24, 25, 26.

Pct. 27, amendamentul comisiei.

Pct. 28.

Pct. 29 amendamentul comisiei.

Pct. 30, 31, 32.

Pct. 33, amendamentul comisiei.

De la pct. 34 la 39? Nu sunt.

De la pct. 40 la 42? Nu sunt.

Pct. 43, amendamentul comisiei.

Pct. 44, amendamentul comisiei.

Pct. 45.

Pct. 46, amendamentul comisiei.

Pct. 47, amendamentul comisiei.

Pct. 48.

Pct. 49, amendamentul comisiei.

Pct. 50, 51.

Pct. 52, amendamentul comisiei.

De la pct. 53 la 55? Nu sunt.

Pct. 56, amendamentul comisiei.

Pct. 57, amendamentul comisiei.

Pct. 58, 59.

Pct. 60, amendamentul comisiei.

De la pct. 61 la 66? Nu sunt.

Pct. 67, amendamentul comisiei.

Pct. 68, amendamentul.

Pct. 69 amendamentul comisiei.

Pct. 70, amendamentul comisiei.

De la pct. 71 la 73.

Pct. 74, amendamentul comisiei.

Pct. 75, amendamentul comisiei.

Pct. 76, amendamentul comisiei.

Pct. 77.

Pct. 78, amendamentul comisiei.

De la pct. 79 până la 100? Nu sunt.

Pct. 101, amendamentul comisiei.

De la pct. 102 până la 111? Nu sunt.

Pct. 112, amendamentul comisiei.

De la pct. 113 până la 118? Nu sunt.

Pct. 119, amendamentul comisiei.

De la pct. 120 până la 122.

Pct. 123, amendamentul comisiei.

De la pct. 124 la 129? Nu sunt.

Pct. 130, amendamentul comisiei.

De la pct. 131 până la 137? Nu sunt.

Pct. 138, amendamentul comisiei.

Pct. 139.

Pct. 140, amendamentul comisiei.

Pct. 141, 142 până la 146.

Pct. 147, amendamentul comisiei.

De la pct. 148 până la 164? Nu sunt.

De la pct. 165 până la 176? Nu sunt.

Pct. 177, amendamentul comisiei? Nu sunt.

Pct. 178.

Pct. 179, amendamentul comisiei.

De la pct. 180 până la 188? Nu sunt.

Pct. 189, amendamentul comisiei.

Pct. 190.

Pct. 191, amendamentul de la comisie.

Pct. 192, amendamentul de la comisie.

Pct. 193, amendamentul de la comisie.

Pct. 194, amendamentul de la comisie.

Pct. 195, amendamentul de la comisie.

Nu sunt observaţii, comentarii.

Dacă amendamentele respinse se susţin? Da, domnule deputat Bivolaru, vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Amendamentele respinse nu mai pot fi susţinute, după ce dumneavoastră aţi supus aprobării tot textul. Deci, am observat acest lucru, aceste amendamente respinse ori, de fiecare dată, vă opriţi asupra amendamentului şi întrebaţi, dacă nu, facem convenţia, cine nu intervine pe parcursul derulării, efectiv înseamnă că nu-şi susţine amendamentul.

Nu mai poate fi susţinute la sfârşitul dezbaterii şi aprobării pe articole aceste amendamente respinse.

Domnul Bogdan Olteanu:

Sunt de acord cu dumneavoastră, domnule deputat. am vrut doar să verific dacă mai există cumva o urmă de neatenţie şi s-a pierdut articolul respectiv. Am anunţat de la început că amendamentele respinse se pot susţine la momentul respectiv, dar dacă există, totuşi, intenţia de a le susţine, nu doresc în nici un fel să o îngrădesc.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Nu se mai poate, domnule preşedinte!

Domnul Bogdan Olteanu:

În acest caz, proiectul rămâne la vot final.

Pct. 12, Proiectul de Lege privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari.

Legea are caracter ordinar.

A fost adoptată de Senat.

Se află în procedură de urgenţă.

Comisia pentru muncă înţeleg că a întocmit raportul.

Din partea iniţiatorului, vă rog, domnule secretar de stat Vasile Lupu.

Domnul Vasile Lupu (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi deputaţi,

Vă supunem atenţiei dumneavoastră proiectul de lege amintit şi, ca urmare a aplicării Legii nr. 247, Regia Naţională a Pădurilor va disponibiliza peste 2 milioane de hectare. Pe măsura retrocedării, personalul va fi disponibilizat, şi prezentul proiect de lege nu vine decât să asigure protecţia socială a acestui personal, în număr de 7.048.

Având în vedere aceste considerente, vă rugăm să votaţi favorabil acest proiect de lege, cu amendamentele făcute de Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, vă rog, domnule preşedinte Duţu.

Domnul Stelian Duţu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare adoptarea unor măsuri de protecţie socială a personalului din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, disponibilizat în baza unui proces de restructurare ce se va declanşa ca urmare a diminuării treptate a fondului forestier proprietate publică a statului administrat de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, întrucât, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, restituirea integrală a pădurilor către foştii proprietari este un proces al cărui început este imediat.

În urma dezbaterii în şedinţa din 11 aprilie 2006, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege şi vă propune 10 minute dezbateri generale şi un minut pe articole.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Vă rog. Domnul deputat Furo.

Domnul Iuliu Ioan Furo:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Se ştie că pădurea, zona verde este o avuţie şi o bogăţie a ţării. În cei 16 ani, destui au fost aceia care şi-au bătut joc de această bogăţie, s-a defrişat nelimitat, s-a tăiat lemnul şi s-a valorificat la intern sau la extern, după voia şi placul fiecăruia. Este o pădure care este avuţie naţională. Vedem şi în aceste zile, din cauza unor măsuri abuzive luate pe parcursul timpului, unde s-a ajuns cu sistemul ecologic.

Nu vreau să spun că nu susţinem această lege. Este uman şi este umanitar ca cei peste 7.000 de oameni care vor fi disponibilizaţi să-şi găsească un sprijin material pentru asigurarea existenţei lor.

Având în vedere însă că din sistemul patrimonial pleacă peste 2 milioane de hectare de teren, acest lucru înseamnă că nu trebuie, prin privatizare, neglijată grija care se va acorda acestui fond forestier aparţinând ţării.

Ca atare, cu mult respect, atrag atenţia iniţiatorului să nu neglijeze acel art. 8 din lege, care prevede folosirea în continuare a experienţei şi a activităţii acestor oameni, care, unii mai puţin, alţii mai mult, au slujit interesele forestiere, interesele zonei verzi şi ale pădurii din România. Ar fi păcat ca aceşti specialişti, pregătiţi prin forme speciale, adecvate, în învăţământ, începând din şcoala profesională şi terminând cu facultăţile forestiere, să fie abandonaţi şi experienţa lor să nu fie folosită.

Vom susţine această iniţiativă legislativă, dar, repet, adresez o rugăminte, care ar trebui să fie o lege, scrisă sau nescrisă, pentru cei care administrează fondul forestier, să aibă mai mare grijă de această bogăţie imensă a României, care este, din păcate, în mare pericol.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem atunci la dezbaterile pe articole.

Luăm raportul comisiei.

Dacă la titlul legii există observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 2 din raport.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 3 din raport.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 4 din raport, în formularea comisiei.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 5, 6, 7, 8.

Pct. 9 din raport, art. 6 alin. 1, în formularea comisiei.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Alin. 2, 3 rămân aşa cum au fost propuse.

Alin. 4, formularea comisiei.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 10 din raport.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 11 din raport.

Observaţii, comentarii? Nu sunt.

Rămâne la vot final.

Pct. 13, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2006 cu privire la plata diferenţelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învăţământul de stat.

Legea are caracter ordinar.

A fost adoptată de Senat.

Raport comun de adoptare, Comisia pentru învăţământ, Comisia pentru buget.

Suntem în procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul.

Domnul Koto Jozsef (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării):

Domnule preşedinte,

Onorată asistenţă,

În acordul încheiat la 28 noiembrie 2005 între comisia de negociere a Guvernului şi preşedinţii federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ s-a stabilit plata diferenţelor salariale cuvenite personalului didactic pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Pentru punerea în practică a celor stabilite prin acest acord, Guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care se reglementează modalitatea de acordare a acestor diferenţe salariale. Astfel, s-a aprobat ca plata diferenţelor salariale să se facă eşalonat, pe o perioadă de 35 de luni, începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii februarie din 2006, iar pentru personalul didactic pensionat plata acestor diferenţe se va face în maxim trei tranşe.

Sumele reprezentând diferenţele salariale vor fi actualizate cu indicele de inflaţie publicat în luna ianuarie, luna în care se face plata faţă de luna pentru care se calculează.

Diferenţele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile se vor plăti într-o singură tranşă.

Plata acestor drepturi se va face din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanţarea cheltuielilor de personal din instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat aprobate pentru anul 2006.

Influenţele financiare suplimentare estimate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării sunt de circa 638 de milioane RON, din care 161 de milioane RON, sume stabilite prin hotărâri judecătoreşti. Iar din suma totală, de 638.000.000 lei, în anul 2006, urmează să se plătească circa 297 de milioane.

Prin actul normativ mai sus menţionat s-a aprobat...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule secretar de stat, sintetic, vă rog.

Domnul Koto Jozsef:

Deci, luând în considerare cele de mai sus, în numele Guvernului, noi propunem şi susţinem adoptarea actului normativ.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Din partea comisiei, o să vă rog să prezentaţi raportul sintetic şi să propuneţi şi timpul de dezbatere.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci ale Camerei Deputaţilor au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu acest proiect de lege.

Proiectul a fost avizat de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ.

Pornind de la certitudinea că învăţământul trebuie să constituie o prioritate naţională pentru formarea intelectuală a tinerilor, prin această ordonanţă de urgenţă Guvernul doreşte respectarea Protocolului încheiat cu preşedinţii federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ privind repararea prejudiciilor salariale produse în perioada octombrie 2001-septembrie 2004 personalului din învăţământul de stat. Stabilirea unei reglementări în acest sens va conduce la eliminarea unor discriminări între personalul didactic aflat în această situaţie. Plata acestora se va face integral în cursul anului 2006, pentru sumele calculate conform hotărârilor judecătoreşti, şi în mod eşalonat pe 35 de luni, pentru diferenţele recalculate pentru care nu există hotărâri judecătoreşti.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La dezbaterea propunerii legislative au participat, în conformitate cu prevederile art. 51 şi ale art. 52 din Regulamentului Camerei Deputaţilor, domnii Dumitru Miron şi Jozsef Koto, secretari de stat din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 martie 2006.

La lucrările reunite ale comisiilor au fost prezenţi 50 de deputaţi, din totalul de 53 de membri.

Raportul a fost adoptat în şedinţa din 12 aprilie 2006, cu unanimitate de voturi.

Potrivit art. 75 alin. 1 şi 3 din Constituţia României, respectiv şi art. 92 din Regulamentului Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, cele două comisii reunite, cu unanimitate de voturi, propun admiterea fără modificări a proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Având în vedere procedura de urgenţă, cele două comisii propun 5 minute pentru dezbateri în ansamblu şi câte un minut pe articole.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Da, domnul deputat Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu există calitate care se poată realiza fără o plată corespunzătoare.

Învăţământul, aşa cum se ştie şi, respectiv, salarizarea în procesul de învăţământ, este o cenuşăreasă, o cenuşăreasă a sistemului nostru bugetar.

Am votat, cu puţin timp în urmă, o lege a calităţii învăţământului, la care m-am referit şi adineauri şi care, de fapt, stabileşte că vrem să avem un învăţământ mai bun.

Din păcate, cadrele didactice au suferit prea mult în ultima perioadă sau poate chiar de mult, de ani de zile, din acest punct de vedere.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare este pentru şi va vota pentru ca această diferenţă salarială să se plătească în modul în care s-a stabilit.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului PSD, domnul deputat Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să ridic o problemă de principiu.

Din ordonanţa de Guvern rezultă că cel care cheamă la instanţă Guvernul îşi primeşte drepturile toate în acel an, aceştia fiind un număr mai mic decât majoritatea acelora care lucrează în învăţământul de stat. Iar ceilalţi, care au stat la catedră şi nu au dat în judecată Guvernul, vor primi aceste diferenţe din perioada 2001-2004 în 35 de luni.

Cred că nu este drept şi cred că, domnule preşedinte, ar trebui, cu aceeaşi măsură trataţi toţi cei care lucrează în învăţământ şi cred că bine ar fi să retrimitem la comisie, să fie adoptat în acest fel acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pentru că v-aţi adresat mie, am să iau şi eu cuvântul, în aceste condiţii.

(Domnul Bogdan Olteanu, preşedintele de şedinţă, coboară la tribună.)

Sigur că voi vorbi din partea Grupului liberal.

Ca preşedinte de şedinţă voi supune votului propunerea de retrimitere la comisie.

Aş vrea, doar, să reamintesc plenului Camerei faptul că proiectul de lege pe care-l discutăm astăzi nu este rezultatul unui act de voinţă unilateral al Guvernului, ci este rezultatul negocierilor cu sindicatele profesorilor, şi această formulă de plată eşalonată a fost agreată de sindicatele profesorilor.

De aceea, dacă retrimitem astăzi la comisie, înseamnă că nu suntem de acord cu ceea ce, de fapt, profesorii au dorit.

Vă mulţumesc.

(Domnul Bogdan Olteanu îşi reia locul la prezidiu.)

Din partea Grupul parlamentar al PD, domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă mărturisesc că am un respect deosebit pentru tot ceea ce înseamnă organizaţii profesionale, organizaţii care apără interesele unor categorii sociale sau profesionale. Unele dintre acestea, sigur, sunt sindicatele din învăţământ şi, ca om de învăţământ, nu pot să nu accept anumite poziţii pe care sindicatele le iau.

Dar, mi se pare absolut nedrept şi este, practic, o îngrădire a libertăţii de mişcare, de atitudine, dacă vreţi, a persoanei de a crea, printr-o lege, disfuncţionalităţi şi neuniformităţi în a trata aceeaşi categorie profesională din societatea românească, şi nu o categorie oarecare.

Şi noi credem că un astfel de proiect va trebui să fie revăzut, astfel încât toate categoriile de profesori, toţi cei îndreptăţiţi să primească aceste diferenţe să le primească odată cu ceilalţi. Altfel, cred că am transforma sindicatele în acele organizaţii privilegiate şi un anumit tip de şantaj care limitează, practic, libertatea individului şi, mai ales, a celui care se găseşte în acest domeniu al instrucţiei şi educaţiei.

Eu cred că retrimiterea la comisie şi rediscutarea acestei probleme este bine venită şi o susţinem.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Alte grupuri parlamentare dacă doresc să intervină? Nu mai sunt intervenţii. Vă mulţumesc. Neexistând amendamente admise sau respinse, rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport comun - Comisia pentru tehnologia informaţiei şi Comisia juridică.

Dacă, din partea iniţiatorului există intervenţii? Domnul secretar de stat Neţin? Scurt, dacă ne iubiţi.

Domnul Aurel Neţin (secretar de stat, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi deputaţi,

Se are în vedere, prin acest proiect de lege, modificarea regimului juridic al contravenţiilor, şi anume în crearea posibilităţii prin plată electronică, şi anume prin carduri.

Domnul Ioan Munteanu (din bancă):

Retrimiterea la comisie? Procedură.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă datorez scuze şi voi supune votului retrimiterea la comisie la proiectul anterior, după care reluăm procedura.

Supun votului dumneavoastră propunerea viceliderului Grupului PSD de retrimitere la comisie a proiectului de lege de la punctul 13.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Propunerea de retrimitere la comisie a fost adoptată cu 69 de voturi pentru, 37 împotrivă şi 3 abţineri. Proiectul se retrimite la comisie.

Termen? Propunere de termen de la comisie? Există un reprezentant al comisiei? Nu există. Atunci două săptămâni termen.

Cer scuze domnului deputat pentru această omisiune.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Stau nedumerit în faţa unor lucruri pe care eu nu le prea înţeleg.

Nu ştiu, acest proiect de lege n-a fost depus de Ministerul Învăţământului?

Domnul ministru al învăţământului nu mai are susţinerea PD?

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Revenim la punctul 14 pe ordinea de zi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Domnul secretar de stat Neţi.

Domnul Aurel Neţin:

Mulţumesc încă o dată.

Unul dintre proiectele Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei se numeşte Ghişeul virtual de plăţi şi are în vedere posibilitatea efectuării de plăţi, cum ar fi impozitele, amenzile şi contravenţiile prin mijloace moderne de plată, şi anume prin carduri.

Prima aplicaţie pe care vrem s-o implementăm este plata amenzilor de circulaţie prin intermediul cardurilor bancare.

Există o lege, Legea nr.161/2003 privind transparenţa la înregistrarea informaţiilor şi serviciilor publice prin mijloace electronice. Conform art. 17 din această lege, MCTI şi MAI stabilesc proceduri şi norme, inclusiv cele legate de securitate, care să asigure gradul necesar de siguranţă în vederea bunei desfăşurări a procedurii electronice.

Având în vedere cele menţionate, ministerul nu susţine amendamentul propus în cadrul şedinţei reunite în Comisia de IT şi Comisia juridică.

Mulţumesc frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiilor reunite? Domnul deputat Florin Iordache şi domnul deputat Varujan Pambuccian. Pe rând.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Voi prezenta raportul comun al celor două comisii, al Comisiei juridice şi al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

În întocmirea acestui raport am ţinut cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ. De asemenea, de avizul favorabil al Comisiei de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; de asemenea, de avizul favorabil al Comisiei pentru buget.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat.

Noi propunem adoptarea cu modificările din prezentul raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul preşedinte Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu este uzual, în momentul în care este un raport comun, să îşi prezinte punctul de vedere ambele comisii.

Eu o fac pentru că a fost făcut un amendament în Comisia juridică peste un amendament propus de Comisia pentru tehnologia informaţiei şi cred că amendamentul propus de noi era cel corect. Am să vă argumentez acum de ce.

Este vorba de punctul 3 din ordonanţă, în care noi am adăugat un amendament legat de definirea Ghişeului virtual de plăţi, pentru a indica cine este instituţia care are responsabilităţi faţă de acest Ghişeu virtual de plăţi şi considerăm că este suficient acest amendament; restul chestiunilor, legate de felul în care se organizează Ghişeul virtual de plăţi, făcând obiectul Legii nr.161/2003, în care se spune foarte limpede că acest mod de funcţionare este stabilit printr-un ordin comun al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi ministrului administraţiei şi internelor.

În Comisia juridică, amendamentul care a fost acceptat când am avut comisie comună a fost legat strict de organizarea modalităţii de plată, fără să spună cine este instituţia care răspunde de acest ghişeu, şi în care au fost puse patru instituţii care urmează să creeze un ordin comun, obţinând astfel două legi care sunt contradictorii.

Deci propunerea noastră este să lăsăm problema ordinului comun în Legea nr.161, aşa cum este ea stabilită ca un cadru general, şi să acceptăm un amendament care, din păcate, dintr-o eroare materială nu figurează la amendamente respinse şi care sună în felul următor, şi vă rog să-l notaţi: "Ghişeul virtual de plăţi reprezintă un sistem informatic aflat în proprietatea MCTI, utilizat de instituţii ale administraţiei publice faţă de care cetăţenii au debite şi care facilitează plata acestor debite on line, prin mijloace electronice".

Deci, vă propunem ca acest amendament, care nu figurează - dintr-o eroare materială, la amendamente respinse, să înlocuiască amendamentul făcut în şedinţa comună cu Comisia juridică.

În rest, proiectul de lege este bine venit, util şi va mai simplifica puţin birocraţia şi aşa foarte mare pe care o avem în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Există observaţii din partea comisiilor în ce priveşte această eroare materială? Da, domnul deputat Dan Nica.

Domnul Dan Nica:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Observaţia făcută de domnul deputat Pambuccian este corectă, deşi aceste observaţii erau mult mai multe la număr.

Intenţia lăudabilă de a stabili un cadru legal pentru aceste plăţi, din păcate, a fost anulată de imprecizia, sau impreciziile, pentru că sunt mai multe, ale acestui act normativ.

Dacă vorbim de plăţi virtuale, nu putem vorbi de instituţii virtuale, şi această observaţie a fost una de fond.

În momentul în care vorbim de cineva care colectează banii cetăţenilor sau ai instituţiilor, fie că este vorba de amenzi, fie că este vorba de taxe, el trebuie să aibă un regim juridic extrem de bine definit. Şi întrebările care s-au pus erau, pe bună dreptate, justificate. Unde şi în subordinea cui funcţionează acest Ghişeu virtual de plăţi. Şi aici, un prim răspuns l-a dat domnul Pambuccian, care a spus că acest amendament al comisiei nu a fost preluat în raportul comun al Comisiilor juridice şi pentru comunicaţii şi IT.

O a doua chestiune: cine gestionează acest flux de bani? Pentru că el intră undeva, în acest Ghişeu virtual care se presupune că va funcţiona în subordinea cuiva dar, mai departe, unde sunt duşi aceşti bani? La Ministerul de Finanţe, intuim noi. Care este fluxul de circulaţie a acestor bani? Ş.a.m.d.

Deci, din acest motiv, domnule preşedinte, vreau să confirm ceea ce spunea domnul deputat Pambuccian, că nu există, la ora actuală, un raport care să permită plenului să voteze în cunoştinţă de cauză, pentru că toate aceste lucruri care lipsesc din raportul comun nu fac decât să... nu oferă un obiect concret acestui act legislativ pe care-l discutăm astăzi.

Dacă nu există posibilitatea ca acest amendament, care a fost depus, dar nu se regăseşte în raportul comun, singura soluţie este retrimiterea la comisiile reunite şi punerea acestor observaţii într-un raport care să permită plenului să voteze un act normativ care să nu creeze mai departe probleme. Şi vă dau un exemplu de o singură problemă care ar putea să apară. Un cetăţean care-şi plăteşte o taxă sau o amendă, în momentul în care doreşte să intre în instanţă, va putea contesta acest lucru, pentru faptul că legea nu prevede nici cine poartă responsabilitatea, nici cine confirmă plata ş.a.m.d. şi nici în subordinea cui se află toate aceste instituţii.

Deci, dacă nu există posibilitatea tehnică de a reintroduce aceste amendamente care nu se regăsesc în raport, singura soluţie pe care noi o vedem este retrimiterea la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

De aceasta, domnule deputat, am şi ridicat întrebarea dacă există obiecţii la corectarea acestei erori materiale aici, în sală. Dacă există obiecţii, atunci vom retrimite raportul, dacă nu există obiecţii la îndreptarea erorii, atunci vom supune votului şi acel amendament respins.

Din partea Comisiei juridice, domnul deputat Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Comisia juridică este de acord, în principiu, cu reintroducerea acestui amendament care, dintr-o eroare, a fost uitat în raport. Cu votul colegilor şi cu votul plenului, considerăm că această eroare poate fi corectată, astfel încât acest proiect de lege să fie un proiect de lege bun.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege este extrem de simplu. El s-a complicat mai mult în plenul celor două comisii reunite, care au dezbătut pe fond acest proiect de lege.

Practic, proiectul se numeşte Ghişeul virtual de plăţi şi, în fond şi la urma urmei, este vorba despre sistemul de plată cu carduri personalizate sau indiferent de care or fi ele. Nicidecum nu luăm în discuţie un alt sistem de plată, fapt pentru care amendamentul propus de domnul preşedinte Pambuccian este bun şi nu cred că este cazul să mai retrimitem încă o dată la comisie acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu se ridică obiecţii referitoare la această... Da, domnul deputat Bivolaru, vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aici nu este vorba de erori materiale, în această ordonanţă şi, mai ales, în raport.

Problemele sunt de fond. Şi, având în vedere că sunt de fond, şi o parte din susţinerile acestor probleme de fond au fost realizate în parte şi de domnul Pambuccian şi pe fond mai mult de domnul deputat Nica, soluţia retrimiterii la comisie este cea mai onorabilă propunere care se poate face acum pe o astfel de ordonanţă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

În aceste condiţii supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisiile reunite a acestui proiect legislativ, urmând ca termenul să fie o săptămână?

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

Două săptămâni.

Domnul Bogdan Olteanu:

Două săptămâni.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie.

Nu s-a aprobat retrimiterea la comisie, cu 76 de voturi împotrivă, 49 pentru şi o abţinere.

În aceste condiţii, sigur că rămâne de discutat în ce măsură se acceptă caracterul de eroare materială a amendamentului respectiv.

Mai există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Discutăm atunci pe articole şi aştept intervenţii.

Dacă la titlul legii sunt observaţii sau comentarii? Nu sunt.

Dacă la art. 1 al ordonanţei sunt observaţii, comentarii la varianta propusă de către comisii?

Domnul Pambuccian, doriţi să interveniţi? Nu. Nu sunt.

Dacă la punctul 1 din raport, introducerea unui alin. 3, după alin. 2 al articolului unic. Există observaţii, comentarii? Nu sunt.

Alin. 3, varianta comisiei. Nu sunt.

Vă rog să ridicaţi mâna, domnule deputat, luaţi cuvântul atunci.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Repet ce am spus şi la intervenţia mea anterioară.

Propunerea este să înlocuim propunerea pe care o face Comisia juridică, împreună cu Comisia de IT şi comunicaţii. Deci de aici, de la "organizarea acestei modalităţi de plată", până la "ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei", cu definiţia pe care v-am propus-o, şi anume: "Ghişeul virtual de plăţi reprezintă un sistem informatic aflat în proprietatea MCTI, utilizat de instituţii ale administraţiei publice faţă de care cetăţenii au debite şi care facilitează plata acestor debite on line, prin mijloace electronice".

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problemă de procedură.

Este prima dată, cel puţin în legislativul acesta, când introducem amendamente de fond, nici măcar acestea nefiind trecute într-un raport de amendamente respinse.

Repet, dacă nu s-a acceptat această idee de a retrimite la comisie pentru a intra în regulament, şi avem mai multe articole de regulament care contravin şi contrazic această procedură făcură pe picior, aşa, într-o frăţietate de către iniţiator, împreună cu aceste comisii, atunci să amânaţi votul final pe această dezbatere şi să înainteze comisia un raport suplimentar, ca să intrăm în posesia acestui text, că este un text de fond, şi este interzis să se supună aprobării Camerei ceva în care această Cameră nu a intrat în posesie. Mă refer la textul respectiv. Şi este text de fond. Repet, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că nu s-a contestat de către reprezentanţii celor două comisii faptul că amendamentul respins există, doar că el nu a fost introdus în textul raportului.

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

Nu există la noi. Nu ne interesează ce există la comisii. Nu există la noi.

Domnul Bogdan Olteanu:

În aceste condiţii, retrimit comisiei art. 1 din proiectul ordonanţei, spre elaborarea unui raport suplimentar, întrucât discuţiile care rezultă sunt de fond şi creează probleme importante.

Rog comisiile să fie mai atente în elaborarea raportului suplimentar.

Termen două săptămâni?

Din sală:

O săptămână.

Domnul Bogdan Olteanu:

O săptămână, dacă aşa se propune.

Vă mulţumesc.

Domnul Varujan Pambuccian (din bancă):

Două săptămâni, fiindcă este 1 Mai.

Domnul Bogdan Olteanu:

1 Mai plus o săptămână egal două săptămâni. Vă mulţumesc.

Punctul 15. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.18/2006 pentru completarea art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr.348/2004 privind denominarea monedei naţionale. Legea are caracter ordinar. A fost adoptată de Senat. Este în procedură de urgenţă. Raport de adoptare de la Comisia pentru buget.

Rog iniţiatorul. Da, domnul preşedinte Şeitan, scurt, vă rog.

Domnul Mihai Constantin Şeitan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte scurt. Obiectul de reglementare al prezentului act normativ îl prezintă modalitatea de stabilire a valorii nominale indexate a unui tichet de masă.

Astfel, pentru a se evita plafonarea valorii nominale a tichetului de masă, avută în prezent, se prevede ca rotunjirea valorii nominale rezultate din calcul să nu se mai realizeze din 1000 într-o 1000 de lei vechi, ci la 1 ban nou.

Este legată de Legea nr.348/2004 privind denominarea monedei naţionale, altfel nu s-ar mai putea ieşi din această denominare în sistemul tichetelor de masă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din partea comisiei, domnul deputat Mocanu.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ şi ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei au participat 23 de deputaţi din totalul de 26, iar raportul nostru a fost adoptat cu unanimitate de voturi şi vi-l propunem şi dumneavoastră spre adoptare, în forma în care l-am primit de la Senat.

Mulţumesc.

Şi pentru că suntem în procedură de urgenţă, un minut pentru fiecare articol.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii din partea grupurilor? Dezbateri generale? Nu sunt. Nu există amendamente.

Ca atare, rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.203/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Legea are caracter ordinar. Adoptată de Senat. Raport de adoptare de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci. Procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul.

Doamna Elena Doina Dascălu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Actul normativ prevede două aspecte esenţiale.

La primul punct preia din actele normative speciale privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat unele prevederi referitoare la deductibilitatea cheltuielilor suportate de către această regie pentru o serie de cheltuieli înregistrate de Senat, Camera Deputaţilor, Administraţia Prezidenţială, Guvern şi Curtea de Conturi.

Iar la punctul 2, întrucât au intervenit unele modificări în Directivele europene în ce priveşte produsele supuse accizelor, şi de la 1 ianuarie 2004 au intrat în sfera de aplicare a accizelor armonizate două noi produse, gazul natural şi electricitate, fără a fi reglementat şi regimul de antrepozitare fiscală a acestor produse, acest act normativ prevede faptul că aceste produse armonizate nu intră în sistemul de antrepozitare fiscală.

Acestea sunt două aspecte de modificare a Codului Fiscal pe care vă rog să le aprobaţi.

Vă mulţumim.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei?

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul face parte din categoria legilor ordinare.

Au participat la dezbaterile în comisii 23 din cei 26 de membri ai comisiei.

Raportul a fost adoptat cu majoritate de voturi şi vi-l propunem spre adoptare în forma adoptată de Senat. În plus, fiind din nou în procedură de urgenţă, propunem un minut pentru fiecare articol.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii din partea grupurilor la dezbateri generale? Nu sunt.

Rămâne, atunci, la vot final, neexistând amendamente admise sau respinse.

17. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.10/2006 privind unele măsuri derogatorii de la Legea datoriei publice nr.313/2004. Legea are caracter ordinar. Adoptată de Senat. Suntem în procedură de urgenţă. Raport de adoptare de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină?

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.10 a fost adoptată pe 10 februarie a.c., pentru a asigura buna funcţionare a centralelor de termoficare din proprietatea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale şi, pe cale de consecinţă, asigurarea confortului termic al populaţiei, în condiţiile unei ierni caracterizate prin temperaturi deosebit de scăzute care a determinat inclusiv sporirea cantităţilor de combustibil folosite.

Ţinând seama de situaţia financiară dificilă a unor centrale termice şi electrice de termoficare, situaţie care nu poate permite rambursarea din surse proprii a împrumuturilor contractate de la băncile comerciale pentru finanţarea programului de iarnă pentru perioada octombrie 2005 - martie 2006, program aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 763/2005, conform acestei ordonanţe Guvernul este autorizat să garanteze, prin Ministerul Finanţelor Publice, împrumuturi interne, contractate de operatorii economici producători de energie termică din subordinea autorităţilor publice locale, în scopul completării finanţării achiziţiilor şi transportului de resurse energetice necesare funcţionării în perioada de iarnă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul deputat Mocanu.

Domnul Alexandru Mocanu:

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Comisiei pentru administraţia publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisiei pentru industrii şi servicii, precum şi avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei au participat 23 de deputaţi din totalul de 26.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în 16 martie, iar comisia noastră l-a aprobat cu unanimitate de voturi în forma în care a fost el adoptat de Senat şi vi-l propunem şi dumneavoastră, spre adoptare, în aceeaşi formă.

Suntem din nou în procedură de urgenţă.

Un minut pentru fiecare articol.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale.

Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru a se consemna în stenogramă şi în virtutea prieteniei care mă leagă de fostul ministru al finanţelor, Ionuţ Popescu, aş dori să se consemneze precedentul creat cu privire la garantarea de către Ministerul Finanţelor Publice a acestor derogări de la Legea datoriei publice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii? Nu există intervenţii.

Pe articole nu avem amendamente admise sau respinse.

La vot final.

18. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Legea are caracter ordinar.

Adoptată de Senat.

Raport de adoptare de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Din partea iniţiatorului, vă rog, domnul secretar de stat.

Domnul Mircea Alexandru:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin proiectul de lege se propune ca activitatea de executare silită a amenzilor contravenţionale aplicate persoanelor fizice să fie preluată de la Ministerul Finanţelor Publice şi unităţile sale teritoriale, deci să fie preluată de către unităţile administraţiei publice.

De asemenea, se realizează o delimitare clară a bugetelor la care se fac venit sumele provenite din amenzile contravenţionale, după cum urmează: sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate, potrivit legii, de către autorităţile administraţiei publice locale şi a amenzilor privind circulaţia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.

Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice, în conformitate cu legislaţia în vigoare, se fac venit integral la bugetele locale. Totodată, se reglementează care sunt organele competente să pună în executare sancţiunea amenzii contravenţionale, respectiv organele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul, persoană fizică, ori, după caz, organele de specialitate ale direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi unităţilor subordonate acestora, în a căror rază teritorială îşi are sediul contravenientul persoană juridică.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnul secretar de stat.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Relu Fenechiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Senatul, în calitate de primă Cameră a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat acest proiect de lege.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat, de asemenea, acest proiect de lege.

În urma dezbaterilor în comisie, propunem plenului, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu amendamentele admise, care sunt prezente în anexă.

Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Nu sunt.

În aceste condiţii trecem la dezbaterea pe articole.

Nu există amendamente respinse.

Punctul 1 din raport - titlul legii.

Observaţii, comentarii. Nu sunt.

Punctul 2, punctul 3, punctul 4, punctul 5, punctul 6 din raport, în varianta Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Observaţii, comentarii. Nu sunt.

Punctul 7 din raport în varianta Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Observaţii, comentarii. Nu sunt.

Alineatele 1, 2, 3, 4, 5. Nu sunt observaţii, comentarii.

Rămâne la vot final.

19. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.2/2006 pentru suspendarea aplicării prevederilor Legii nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

Legea are caracter ordinar.

A fost adoptată de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Suntem în procedură de urgenţă.

Iniţiatorul, se află aici? Nu se află.

Încă nu am primit un punct de vedere al Comisiei pentru regulament. Ca atare, voi aplica aceeaşi procedură ca data trecută şi scot de pe ordinea de zi acest proiect.

20. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a guvernului nr.199/2005 privind unele măsuri pentru continuarea procesului de privatizare a Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A.

Legea are caracter ordinar.

A fost adoptată de Senat.

Raport de respingere de la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Suntem în procedură de urgenţă.

Domnul deputat Cornel Popa, aţi cerut cuvântul pe procedură.

Domnul Cornel Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Având în vedere că în Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare practic s-a dat un vot mai mult pentru o anumită indisciplină a celor care trebuiau să fie prezenţi şi să susţină proiectul de lege, s-a dat un vot negativ spuneam, şi cred că este de datoria noastră să analizăm mai cu simţ de răspundere ceea ce avem de făcut. Cred că acelaşi lucru îl voi cere şi pentru punctul următor de pe ordinea de zi, dar deocamdată, referindu-mă la acest punct de pe ordinea de zi, rugăm, domnule preşedinte, să retrimiteţi la comisie, spre reanalizare acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Am să supun cu aceeaşi procedură de la punctele 7 şi 8 trimiterea la comisie a ambelor proiecte în acest caz, dacă aceasta aţi solicitat.

O să-i rog totuşi pe doamnele şi domnii parlamentari să ia loc în sală, e foarte multă lume în picioare.

Vă rog să vă exprimaţi votul în ceea ce priveşte propunerea de retrimitere la comisie a punctelor 20 şi 21 de pe ordinea de zi.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

S-a adoptat cu 101 voturi pentru, 12 împotrivă, retrimiterea la comisie.

Comisia, un termen?

Două săptămâni, vă rog să consemnaţi.

S-au retrimis la comisie pct.20 şi 21.

22. Propunerea legislativă pentru modificarea art.40 din Legea nr.26/1996 - Codul Silvic.

Legea are caracter ordinar.

Respinsă de Senat.

Raport suplimentar de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi servicii specifice.

Suntem în procedură de urgenţă.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină?

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Dacă există, din partea Guvernului, intervenţii?

Domnul secretar de stat Vasile Lupu.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi deputaţi,

Fără a vă plictisi vă enumăr doar câteva argumente pentru care Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative.

1. Proiectul pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 26 Codul Silvic nu este necesar întrucât art. 40 din Codul silvic face parte din titlul 2, "Fondul forestier proprietate publică".

Prevederile comune pentru cele două categorii de proprietate se regăsesc în titlul 4, "Dispoziţii comune fondului forestier proprietate publică şi fondului forestier proprietate privată".

Nici în titlul 3 şi nici în titlul 4 din Codul silvic nu se face vorbire despre cota de tăiere pentru pădurile proprietate privată. Reglementarea acestei cantităţi este prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, aşa cum a fost ea modificată prin Legea nr. 120/2004.

În ceea ce priveşte realizarea precontărilor, acest aspect este reglementat prin instrucţiunile tehnice în vigoare, fiind o activitate care poate fi asigurată numai de personalul tehnic, şi nu de proprietari.

De asemenea, în motivarea proiectului de lege, prezentată în expunerea de motive, se face o confuzie între ce prevede Legea nr. 26 - Codul Silvic şi Ordonanţa Guvernului nr. 96.

Despre ce este vorba?

Art. 40 din Codul silvic vorbeşte despre volumul maxim de masă lemnoasă ce se poate recolta anual din păduri, şi care face obiectul hotărârii de Guvern prevăzută în art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, de a aproba destinaţia volumului masei lemnoase. Cu alte cuvinte, se face confuzie între destinaţia masei lemnoase, care nu are nici o influenţă asupra volumului care poate fi recoltat anual din păduri.

Având în vedere considerentul de mai sus, noi nu suntem de acord cu această propunere legislativă.

Facem precizarea că, pe data de 9 martie 2006, domnul deputat Garda Kalman a făcut afirmaţia că acest raport a fost adoptat de comisie. Pot să vă spun că el a fost respins şi vă pot prezenta şi raportul pentru că-l am în dosar.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Am să vă prezint raportul suplimentar asupra propunerii legislative pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic.

În conformitate cu prevederile art. 89 şi 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură şi servicii specifice a fost sesizată, spre dezbatere pe fond, cu propunerea legislativă pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic.

Propunerea legislativă pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 73 din Constituţia României, republicată.

Raportul comisiei a fost adoptat în şedinţa din 11 aprilie 2006.

Propunerea legislativă pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic a fost respinsă de Senat în şedinţa din 23 iunie 2005.

Iniţiativa legislativă, potrivit art. 75 alin. 1 şi 3 din Constituţia României, republicată, şi art. 92 alin. 9 pct. 2 din regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor menţionez că, în şedinţa din 11 aprilie 2006, comisia propune admiterea, cu modificări, a propunerii legislative pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic.

Am să revin cu un punct de vedere.

Domnul Bogdan Olteanu:

Dacă vreţi acum să faceţi şi o propunere de minute, din partea comisiei?

Domnul Valeriu Tabără:

5 minute.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă există obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Din partea Grupurilor parlamentare, intervenţii, vă rog.

Există o intervenţie din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Tabără, dacă doriţi să interveniţi, că sunteţi singurul intervenient.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să acceptaţi ca această iniţiativă legislativă să fie retrimisă la comisie pentru reanalizare.

Este, cred, cadrul cel mai corect.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestei iniţiative legislative.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Propunerea de retrimitere la comisie s-a respins cu 71 de voturi contra, 29 pentru şi 5 abţineri.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem, în aceste condiţii, la dezbaterile pe articole.

Dacă la titlul legii există obiecţii sau comentarii? Nu sunt.

Dacă la articolul unic, aşa cum a fost formulat de comisii în ultimul raport, există observaţii, comentarii? Nu sunt.

Rămâne la vot final.

23. Proiectul de Lege pentru completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter organic. A fost adoptată de Senat.

Raport suplimentar de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi servicii specifice, după ce propunerea iniţială a comisiei, de respingere, nu a fost adoptată.

Suntem cameră decizională.

Dacă există intervenţii din partea iniţiatorului. Nu sunt intervenţii din partea iniţiatorului.

Guvernul ? Punct de vedere.

Domnul Vasile Lupu:

Distinşi deputaţi,

Considerăm că nu este oportună promovarea unui act normativ cu posibile efecte retroactive şi nici inserarea într-o lege referitoare la locuinţe a unor prevederi care au în vedere situaţia juridică a terenurilor, în condiţiile în care această situaţie, precum şi modalităţile de revendicare şi restituire a acestor terenuri formează deja obiectul unor reglementări în vigoare.

Aspectele vizate sunt deja reglementate în Codul civil, Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, şi, nu în ultimul rând, Legea nr. 247/2005.

Vă mulţumesc.

Guvernul nu susţine propunerea legislativă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnul secretar de stat.

Comisia, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Este, de asemenea, un raport suplimentar asupra proiectului de lege pentru completarea Legii nr.18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de lege pentru completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Proiectul de lege pentru completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 73 din Constituţia României, republicată.

Raportul comisiei a fost adoptat, în unanimitate, în forma prezentată de Senat, în şedinţa din 11 aprilie 2006.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 23 iunie 2005.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 alin. 1 din Constituţia României, republicată, şi art. 92, alin. 9 pct. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

În aceste condiţii proiectul rămâne la vot final.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din partea Biroului permanent, pe care l-am consultat în majoritatea sa, înaintez Comitetului liderilor propunerea de modificare a programului de lucru, în mod excepţional, conform art. 90, şi prelungirea dezbaterilor pe proiecte de lege până la 12,30, întrucât jumătate de oră pentru vot final e suficient.

Nu avem o ordine de zi foarte îndelungată la votul final.

Dacă există obiecţii din partea Comitetului liderilor. Nu sunt.

Vă mulţumesc.

În aceste condiţii, să considerăm programul de lucru modificat până la 12,30, pe dezbateri.

24. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială.

Legea are caracter organic.

A fost respinsă de Senat.

Raport de respingere de la Comisia pentru muncă.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul.

Nu doreşte.

Dacă din partea Guvernului există intervenţii. Nu sunt.

Comisia, domnul preşedinte Duţu, vă rog.

Domnul Stelian Duţu:

Respingere.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, nu există o altă intervenţie din partea comisiei.

La dezbateri generale, există intervenţii? Nu sunt intervenţii.

Propunerea de respingere va fi supusă votului la 12,30.

25. Propunerea legislativă pentru completarea art.6 din Legea nr.203/1999 privind permisele de muncă.

Dacă există intervenţii din partea iniţiatorului? Nu sunt.

Din partea Guvernului? Nu sunt.

Din partea comisiei? Nu sunt.

Dezbateri generale. Nu sunt.

La vot final. Nu există amendamente admise sau respinse.

26. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Anexei 2, cap.A, pct.8 şi 9 a Legii nr.107/1996 şi a Ordonanţei de Urgenţă nr.107/2002.

Legea are caracter ordinar. A fost respinsă de Senat.

Raport suplimentar 2, de respingere, din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Suntem cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Domnul deputat Hanganu.

Domnul Romeo Octavian Hanganu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Circuitul în natură al acestei iniţiative legislative dovedeşte clar că ministerul nu are nici un fel de motiv tehnic, serios, pentru respingerea iniţiativei, ci doar unele de ordin subiectiv.

Este şi cazul ultimului raport suplimentar: după cel de aprobare, apare unul de respingere, datorită punctului de vedere al Ministerului Mediului şi apelor, conform căruia modul de organizare actual al Companiei naţionale "Apele Române" este cunoscut la Uniunea Europeană, şi modificarea lui în această perioadă ne-ar face deservicii în procesul de integrare.

Sigur că motivul este pueril şi, după cum ne dăm seama, este grav faptul că încercăm să rezolvăm o greşeală făcută, care este în discordanţă cu ceea ce cere Consiliul European prin Directiva 2000, în schimb, nu este grav faptul că am trimis acolo o formă de organizare care este, efectiv, artificială, pe problema pe care o atacă această iniţiativă legislativă. Aşa încât, rămânem pentru moment cu situaţia stabilită dinainte de 1990 de către Secretarul general al Partidului Comunist, care a arătat cu degetul unde trebuie să fie o direcţie de ape, şi rămânem cu aceeaşi situaţie care după 1990 a fost perpetuată, datorită faptului că a existat un director de direcţie a apelor la Buzău, care a devenit ministru şi care a dorit să-şi ţină locul la direcţia respectivă în perioada în care a fost ministru.

Ce este cert este faptul că nu există un bazin hidrografic Buzău-Ialomiţa, există un bazin hidrografic Ialomiţa-Prahova şi un bazin hidrografic Siret din care face parte şi Buzăul.

Cu toate acestea, bineînţeles deloc emoţionat de faptul că iniţiativa mea ar crea instabilitate în procesul de integrare în Uniunea Europeană, şi deloc de acord cu punctul de vedere al ministerului, doresc să retrag, să nu mai susţin această formă a actualei iniţiative legislative, din două motive: unul de formă, pentru că ea deja se referă la o serie de acte legislative care sunt depăşite, care au fost înlocuite cu altele, şi un motiv de fond, poate mai serios, acela că poate exista un mod de organizare mai bun decât cel pe care l-am propus în acest moment şi care rezolvă toate problemele care sunt în litigiu.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din păcate, fiind pe ordinea de zi nu o mai putem retrage dar, sigur că va fi supusă votului.

Din partea Guvernului dacă mai există intervenţii? Nu.

Din partea comisiei, domnul deputat Traian Igaş.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Propunerea legislativă a fost respinsă în Senat în şedinţa din 5 decembrie 2005.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a făcut un nou raport suplimentar, care a fost adoptat cu unanimitate de voturi şi este pentru respingerea acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Nu există intervenţii la dezbateri generale fiind propunere de res....

Aaa, vă rog frumos, domnul deputat, îmi cer scuze.

Domnul Victor Sanda:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Eu vreau să fac o intervenţie în susţinerea propunerii domnului deputat Hanganu, pentru că e bine totuşi să vorbim de o românie reală, şi vreau să vă spun că şi judeţul Dâmboviţa, pe care-l reprezint, are de suferit datorită acestor împărţiri.

Vreau să vă spun că, aşa, pentru noi, ar trebui să cerem de la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor câte investiţii s-au făcut în bazinul hidrografic al ialomiţei şi al Prahovei în ultimii 15 ani.

O să rămâneţi surprinşi că nu au fost alocaţi nici banii pentru apărări foarte importante de maluri, care au dus la eroziuni imense. Dar, pentru că văd că noi nu putem să fim parlamentari sută la sută, în nici un caz, şi trebuie neapărat să fim întâi membri de partid şi după aceea parlamentari, eu v-aş fi rugat să vă revizuiţi părerea şi să votaţi pentru această iniţiativă.

Vreau să vă dau un exemplu punctual: judeţul Dâmboviţa este traversat de trei mari cursuri de apă, iar investiţiile se dictează de la Buzău sau, eventual, de la Piteşti.

Situaţia este foarte grea şi o nouă reîmpărţire, o nouă zonare a acestor activităţi ar fi fost nimerită.

Eu vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnul deputat.

Alte intervenţii nu sunt la dezbateri generale.

Fiind propunere de respingere, rămâne la vot final.

27. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Legea are caracter organic.

A fost respinsă de Senat.

Raport de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea Guvernului? Nu.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins această propunere.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune, prin avizul său, respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine această iniţiativă legislativă.

Consiliul Legislativ avizează favorabil.

Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii, la dezbateri generale? Nu sunt.

Fiind propunere de respingere, rămâne la vot final.

28. Propunerea legislativă privind producerea şi comercializarea făinii, pâinii şi produselor de panificaţie.

Legea are caracter organic. A fost respinsă de Senat; raport de respingere din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog, domnule deputat Bentu.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă privind producerea şi comercializarea făinii, pâinii şi a produselor de panificaţie este o încercare de transpunere a cadrului legislativ modern privind preluarea, depozitarea, asigurarea şi comercializarea cerealelor, pe principii calitative, care să determine obţinerea unor produse competitive şi o stabilizare a pieţei la aceste produse.

În prezent, în România funcţionează, pe bază de licenţă de fabricaţie, în sectorul de morărit, circa 1.400 de agenţi economici, iar în sectorul de panificaţie, circa 5.000 de agenţi economici care, datorită sistemului actual de emitere şi verificare a licenţei de fabricaţie, nu pot fi supravegheaţi şi controlaţi periodic, în ceea ce priveşte modul de achiziţionare, păstrare şi prelucrare a materiilor prime, stare de igienă a personalului, condiţiile de comercializare.

Definirea compoziţiei şi a principalelor caracteristici ale pâinii şi produselor de panificaţie sunt practicate şi în alte state. De exemplu: standardul de identitate - în Statele Unite ale Americii, mărcile de produse - în Franţa, reglementări - în Canada.

Lipsa unui cadru legislativ adecvat permite atât fabricarea unor produse necorespunzătoare din punct de vedere al calităţii şi stării de igienă, cât şi practicarea unor proceduri nelegale privind achiziţia de materii prime, utilizarea forţei de muncă, înregistrarea şi comercializarea produselor.

Sunt, deci, necesare eforturi legislative pentru elaborarea unor reglementări armonizate cu reglementările specifice în domeniul alimentar european, care să asigure atât protecţia sănătăţii şi interesele consumatorilor, cât şi o competiţie corectă a produselor, evitând, în acelaşi timp, fraudele, falsificările, barierele tehnice comerciale. Numai evaziunea fiscală este apreciată ca aflându-se între 40 şi 70% din totalul producţiei de pâine şi a produselor de panificaţie.

În acest context, am considerat necesară elaborarea acestui act normativ, care să rezolve următoarele cerinţe: asigurarea siguranţei şi securităţii alimentare a produselor de morărit şi panificaţie; supravegherea şi controlul privind siguranţa şi securitatea alimentară pe tot lanţul tehnologic al produselor de panificaţie - moară, brutărie, comerciant, consumator; crearea unui cadru unitar de urmărire şi verificare a activităţii economice a agenţilor economici, precum şi a unui sistem de sancţionare eficient pe filiera amintită; creşterea valorii nutritive a produselor de morărit-panificaţie cu efecte directe asupra stării de sănătate a populaţiei.

Stimaţi colegi,

Sunt câteva dintre argumentele, prin intermediul cărora am încercat să vă conving să votaţi favorabil această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Guvernului?

Domnul secretar de stat Vasile Lupu.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi deputaţi,

Începând cu anul 2005, produsele alimentare româneşti, inclusiv cele de morărit şi panificaţie, se realizează şi comercializează respectând aceleaşi cerinţe şi condiţii ca şi produsele din Uniunea Europeană.

Legislaţia existentă privind producerea şi comercializarea făinii, pâinii şi produselor de panificaţie este armonizată integral cu cea din Uniunea Europeană şi, ţinând cont de faptul că în Uniunea Europeană nu există o reglementare specială pentru pâine, care să fie transpusă în legislaţia naţională, considerăm că nu este oportună o lege privind producerea şi comercializarea făinii, pâinii şi produselor de panificaţie.

În consecinţă, Guvernul nu susţine propunerea legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei?

Domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Vă prezint raportul asupra Propunerii legislative privind producerea şi comercializarea făinii, pâinii şi produselor de panificaţie.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată, spre dezbaterea pe fond, cu Propunerea legislativă privind producerea şi comercializarea făinii, pâinii şi produselor de panificaţie.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul negativ al Consiliului Economic şi Social şi punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă privind producerea şi comercializarea făinii, pâinii şi produselor de panificaţie face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

Proiectul de lege a fost respins cu 15 voturi pentru şi 9 voturi împotrivă, în şedinţa din 11 aprilie 2006, din următoarele motive: în legislaţia României există reglementări a căror aplicare permite realizarea de materii prime şi produse de panificaţie care să asigure siguranţa alimentară a consumatorului.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 16 martie 2006.

Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.(1) şi alin.(3) din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin.(9) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Nu sunt.

Propunerea, fiind de respingere, rămâne la vot final.

29. Propunerea legislativă privind obligativitatea înscrierii grupei sanguine şi a RH-ului în actul de identitate şi permisul de conducere auto.

Doamna deputat Daniela Popa a cerut cuvântul pe procedură.

Doamna Daniela Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu respect vă rog să aprobaţi retrimierea acestui proiect de lege la comisie. Conducând şedinţa Camerei Deputaţilor, nu am putut să fiu prezentă în cadrul comisiei, pentru susţinerea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Da. Intervenţie pe procedură.

Vă rog frumos, domnule deputat Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În calitate de preşedinte al Comisiei pentru sănătate şi familie, fac intervenţia pe procedură, însă subliniez că este un proiect legislativ bun. În caz de accident şi de situaţii speciale, este bine ca RH-ul şi grupa sanguină să fie trecute pe actul de identitate. Dat fiindcă este o problemă care priveşte direct Comisia pentru sănătate şi familie, pe procedură, aş ruga să se dea şi Comisiei pentru sănătate şi familie, cel puţin pentru aviz.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din păcate, în acest stadiu, nu mai este posibilă solicitarea unui aviz, dar sunt sigur că colegii parlamentari ţin cont de punctul de vedere calificat al dumneavoastră.

Dacă nu mai există alte intervenţii pe procedură, supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt 145 de deputaţi prezenţi; 124 de voturi pentru, 19 împotrivă, nici o abţinere; doi deputaţi nu au votat.)

Da, vă mulţumesc. S-a adoptat cu 124 de voturi pentru, 19 voturi împotrivă.

Termen la comisie: două săptămâni, dat fiind calendarul. De acord, două săptămâni? Vă mulţumesc.

30. Proiectul de Lege pentru modificarea art.5din Legea nr.82/1992 privind rezervele de stat.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Din partea Guvernului, intervenţii? Nu sunt.

Din partea Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare?

Domnule preşedinte Tudose, bine aţi venit!

Domnul Mihai Tudose:

Bine v-am găsit, domnule preşedinte!

Domnule preşedinte,

Este a treia oară când prezentăm acest raport de respingere. Nu ştiu dacă mai este cazul ca să-l citesc pe tot. A fost acum două săptămâni. Iniţiatorul a venit şi a susţinut importanţa deosebită a acestui proiect de lege, proiect de lege pe care a binevoit să şi-l retragă după patru zile.

În consecinţă, conform procedurilor, nu am mai putut să-l retragem, fiind prins pe ordinea de zi, dar Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi-a menţinut punctul de vedere anterior şi vă propune, în continuare, în unanimitate, respingerea acestui proiect de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Fiind propunere de respingere, rămâne la vot final.

31. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii arendării nr.16/1994.

Legea are caracter organic; adoptat de Senat. Raport de respingere; al doilea raport suplimentar de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Dacă iniţiatorul, doreşte să intervină? Nu.

Guvernul? Nu.

Comisia?

Comisia menţine punctul de vedere din raport.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Propunere de respingere, rămâne la vot final.

32. Propunerea legislativă privind amplasarea unor monumente ale Poetului Naţional Mihai Eminescu.

Legea are caracter ordinar. A fost respinsă de Senat. Raport comun - Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic - de respingere.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul.

Din partea Guvernului, intervenţii? Nu sunt.

Rog comisiile să-şi exprime punctul de vedere.

Vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Petre Străchinaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este un raport comun al Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă şi al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Guvernul nu a susţinut adoptarea acestei propuneri legislative.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a prezentat un aviz negativ, în data de 15 martie a.c.

Propunerea legislativă a fost dezbătută în procedură obişnuită în şedinţele din 21 şi 22 martie a.c., de către Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, şi în datele de 4 şi 12 aprilie a.c., de Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă.

Potrivit prevederilor art.73 din Constituţie, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

În conformitate cu prevederile art.54 şi ale art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, la lucrările Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă au participat domnul secretar de stat Ioan Onisei, din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, şi domnul senator Gheorghe Funar, din partea iniţiatorilor.

Raportul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost adoptat cu 10 voturi pentru, un vot împotrivă şi 8 abţineri.

Membrii Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă au hotărât respingerea propunerii legislative; în urma votului: două voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi două abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 20 februarie 2006.

Această propunere legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi comisiile au propus respingerea ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Fiind propunere de respingere, rămâne la vot final.

33. Propunerea legislativă pentru completarea art.43 din Legea nr.58/1998, Legea bancară, modificată şi completată prin Legea nr.485/2003.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Guvernul? Nu.

Comisia de buget, finanţe şi bănci? Vă rog frumos. Nu.

Propunerea este de respingere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

La vot final, fiind propunere de respingere.

34. Propunerea legislativă pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de Radiodifuziune şi a Hotărârii Guvernului nr.978/2003 privind taxa pentru serviciul public de Televiziune.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Iniţiatorul doreşte să ia cuvântul.

Doamna deputat Ardelean.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această propunere legislativă este prima propunere legislativă pe care am formulat-o în calitate de deputat. Din păcate, nu a fost corect formulată, pentru că nu trebuia să fac referire la Hotărârea de Guvern, ci asupra Legii nr.41.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare din Senat a constatat acest lucru, în urma sesizării Consiliului Legislativ, şi în acel moment legea trebuia să urmeze un alt curs; fiind lege organică, trebuia întâi să fie dezbătută în Camera Deputaţilor.

Din păcate, nu s-a respectat acest lucru şi a fost dezbătută întâi la Senat. Şi, acum, nu ştiu cum am putea să îndreptăm lucrurile.

Despre ce este vorba? Este vorba despre înlăturarea unei nedreptăţi: agenţii economici care nu deţin aparate de radio şi televizoare plătesc o taxă. Or, taxa este plata unui serviciu. Nedeţinând aceste aparate, practic, nu ştiu de ce plătesc această taxă. Ei nu au de ce să plătească o taxă pentru un serviciu de care nu beneficiază. Persoanele fizice au fost îndreptăţite. Ele nu mai plătesc taxă în situaţia în care nu deţin aceste aparate şi acest lucru ar trebui făcut şi pentru agenţii economici.

Sincer, nu ştiu cum se poate îndrepta dezbaterea acestei propuneri legislative, în sensul ca, după ce este dezbătută în Camera Deputaţilor, să meargă din nou la Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Aceasta, doamna deputat, sigur că se va decide la momentul la care se va stabili care este Camera decizională. Şi, dacă se va stabili că este Cameră decizională Senatul, se va trimite din nou Senatului, conform procedurii.

Doamna Cornelia Ardelean:

În situaţia aceasta, eu vă rog, stimaţi colegi, să susţineţi această propunere legislativă, pentru că, repet: nu este corect să plăteşti o taxă pentru un serviciu de care nu beneficiezi. Taxa trebuie s-o plătească cei care deţin aparatele, care beneficiază de acest serviciu. Nu aş vrea să vin cu exemple, cu mici agenţi economici, care plătesc această taxă, în condiţiile în care ei nici măcar nu ar avea condiţii în care să ţină un aparat t.v.

Vă rog din suflet să gândiţi şi să susţineţi propunerea legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea comisiei? Raport de respingere, înţeleg? Da. Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Propunerea de respingere se va supune votului la vot final.

35. Propunerea legislativă privind înălţarea unor biserici ortodoxe pentru comunităţile româneşti aflate în jurul graniţelor României.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Din partea Guvernului? Nu.

Din partea comisiei? Se menţine propunerea de respingere.

La dezbateri generale, intervenţii? Nu sunt.

Rămâne la vot final.

36. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.181/2005 pentru completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr.348/2004 privind denominarea monedei naţionale.

Legea are caracter ordinar, adoptată de Senat; raport de respingere din partea Comisiei de buget, finanţe şi bănci. Suntem în procedură de urgenţă.

Domnul secretar de stat Bodu. Vă rog.

Domnul Sebastian Bodu (secretar de stat, ANAF):

Bună ziua!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Raportul este de respingere, deoarece prevederile privind rotunjirea la un leu a taxelor şi impozitelor a fost preluată în altă lege. Drept urmare, prezenta prevedere a devenit desuetă şi nu face decât să repete o prevedere deja însuşită de dumneavoastră.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumim, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei? Înţeleg că se menţine propunerea.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Rămâne la vot final.

37. Propunerea legislativă privind interzicerea accesului la demnităţi şi funcţii publice, pentru o perioadă determinată, a persoanelor care au făcut parte din nomenclatura comunistă - "Legea antinomenclatură".

Legea are caracter organic şi a fost respinsă de Senat. Raportul de respingere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a fost respins de către Camera Deputaţilor.

Avem un nou raport, tot de respingere. Din păcate, aceasta este o încălcare a art.97 alin.4 şi, ca atare, conform procedurii pe care am mai utilizat-o o dată, ar fi vorba aici despre o dezbatere pe articole. Înţeleg că nu se solicită cuvântul.

Dacă iniţiatorul, în primul rând, doreşte să intervină?

Pe procedură, domnul Marcu Tudor. Vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am o întrebare, pe care nu ne-am putut-o lămuri în grupul nostru de partid.

Legea lustraţiei, care este aproape aceeaşi problemă tratată într-un mod asemănător, chiar, a fost trimisă la Senat, întâi; ulterior, la Camera decizională, fiind Camera Deputaţilor.

Aceeaşi lege, în altă formă şi cu o altă denumire, iniţiată de alţii, a fost trimisă la început în Camera Deputaţilor, ulterior în Senat, Cameră decizională fiind Senatul.

Care este logica în care ne putem înscrie cu aceleaşi proceduri tratate în mod diferit?

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Dar, cu toată consideraţia, şi la legea aceasta, tot Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Suntem Cameră decizională, ca şi la cealaltă. Ea a fost respinsă de Senat şi noi ne pronunţăm ca şi Cameră decizională. Da.

Domnul Marcu Tudor:

Dacă este aşa, bine. Noi am avut ieri discuţia, fiind convinşi că această lege este trimisă la noi, la început.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu, nu, nu.

Domnul Marcu Tudor:

Bine, vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă, din partea Guvernului, există intervenţii? Nu sunt.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi? Domnul deputat deputat.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voiam să-l lămuresc pe colegu nostru, Marcu Tudor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, vă rog, să interveniţi.

Domnul Florin Iordache:

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, chiar dacă nu a respectat regulamentul, a menţinut punctul de vedere privind respingerea, pentru că, în momentul în care am analizat-o, am ţinut cont şi de celelalte avize, de punctul de vedere al Consiliului Legislativ, şi am considerat că nu este tocmai în ordine. De aceea, noi ne-am menţinut cele două puncte de vedere şi am respins acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Pe procedură, domnul deputat Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am luat cuvântul şi data trecută pe acest proiect legislativ şi am fost de acord cu retrimiterea la comisie, tocmai pentru că are un obiect de reglementare destul de apropiat de o altă lege, care este venită de la Senat. Ideea principală era de a discuta în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, după care, sigur, şi în plen, două legi care au un obiect extrem de apropiat şi de a încerca să avem o soluţie similară. Ar fi destul de ciudat pentru Cameră să admită o lege şi să respingă o altă lege destul de apropiată, sau invers. Pur şi simplu, cred că ar fi nevoie aici de o concepţie a Camerei Deputaţilor unitară, fiind vorba de un obiect de reglementare identic.

Din acest motiv, cred că ar trebui ca şi această lege să fie discutată la comisie odată cu legea venită de la Senat, sub denumirea de Legea lustraţiei.

Vă mulţumesc. De altfel, ambele legi sunt iniţiate de către deputaţi şi cred că ar fi nevoie să avem o reglementare unitară.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Calimente, din partea Grupului parlamentar al P.N.L., după care voi întrerupe dezbaterile, dat fiindcă este ora 12 şi jumătate şi vom relua dezbaterea acestui proiect de lege în următoarea şedinţă de plen.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că, la prima vedere, cele două proiecte de lege par asemănătoare. Cine le-a citit, însă, îşi dă seama că este vorba de cu totul şi cu totul altceva. Proiectul de Lege antinomenclatură a fost de fapt făcut tocmai ca să boicoteze Legea lustraţiei şi s-o trimisă în derizoriu. Nu cred că există nici un fel de asemănare şi, de aceea, pentru că este a doua oară când acest proiect de lege ajunge în această fază a respingerii, vă rog frumos, domnule preşedinte, să-l supuneţi respingerii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Întrucât este ora 12,31, sistez dezbaterile la acest proiect.

Rog liderii de grup să invite parlamentarii în sală, pentru vot final.

Două minute de pauză, după care trecem la votul final.

(După pauză, lucrările şedinţei s-au reluat la ora 12,35.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Rog doamnele şi domnii parlamentari să ia loc în sală.

Rog liderii de grup să-şi invite colegii să vină în sală.

Vă rog să vă introduceţi cartelele. O să facem şi o verificare a prezenţei, într-un minut.

Vă rog să luaţi loc în bănci, ca să putem să procedăm la vot.

Vă rog să facem o verificare a prezenţei, pentru ca să verificăm şi cvorumul de şedinţă.

Rog, serviciul tehnic, să iniţializaţi sistemul!

Vă rog să vă exercitaţi prezenţa. Vă rog să vă manifestaţi prezenţa, ca să ştim câţi suntem. Da. Vă mulţumesc. În momentul acesta, sunt înregistraţi 186 de prezenţi.

Rugămintea este ca toţi colegii să-şi introducă cartelele şi liderii de grup să-şi invite colegii.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Domnule preşedinte, unii au votat "da" şi alţii au votat "nu", în virtutea ordinelor pe care le-au primit!

Domnul Bogdan Olteanu:

Noi nu putem în nici un fel, domnule deputat, să ţărmurim dreptul parlamentarilor de a vota, sau de a se abţine.

Trecem la sesiunea de vot final.

1. Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului de împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006.

Legea are caracter ordinar; prioritate legislativă.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Da, vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 194 de deputaţi prezenţi; 189 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, o abţinere; un deputat nu a votat.)

2. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Nu este propunere de respingere.

Propunerea nu a fost adoptată. A întrunit numai 60 de voturi pentru.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 199 de deputaţi prezenţi; 60 de voturi pentru, 126 de voturi împotrivă, 12 abţineri; un deputat nu a votat.)

3. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.215/2001 a Administraţiei Publice Locale, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să vă manifestaţi votul.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 207 deputaţi prezenţi; 178 de voturi pentru, 25 de voturi împotrivă, o abţinere; trei deputaţi nu au votat.)

Da. Propunerea de respingere a fost adoptată cu 178 de voturi.

4. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa, prin reorganizarea comunei Armăşeşti.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 200 deputaţi prezenţi; 173 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, 6 abţineri; un deputat nu a votat.)

Propunerea s-a adoptat cu 173 de voturi pentru.

5. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Comisia propune respingerea legii; are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Comisia propune respingerea.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 199 de deputaţi prezenţi; 186 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă, două abţineri; trei deputaţi nu au votat.)

Propunerea de respingere a fost adoptată cu 186 de voturi pentru.

6. Proiectul de Lege privind pensiile facultative.

Legea are caracter organic; este prioritate legislativă de integrare.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Legea are caracter organic.

(Conform afişajului, sunt 196 de deputaţi prezenţi; 190 de voturi pentru, două voturi împotrivă, trei abţineri; un deputat nu a votat.)

Da. Vă mulţumesc. Legea a fost adoptată cu 190 de voturi pentru.

7. Proiectul de Lege privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor- Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari. Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 191 deputaţi prezenţi, 179 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă, 4 abţineri, 4 deputaţi nu au votat.)

Da. Legea a fost adoptată. Vă mulţumesc.

8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2006 pentru completarea art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr.348/2004 privind denominarea monedei naţionale. Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 196 deputaţi prezenţi, 194 de voturi pentru, 2 deputaţi nu au votat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

9. Proiectul de lege privind aprobare Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 203/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Legea are caracter ordinar, suntem cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 195 deputaţi prezenţi, 191 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere, 3 deputaţi nu au votat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

10. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2006 privind unele măsuri derogatorii de la Legea datoriei publice nr.313/2004. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 195 deputaţi prezenţi, 172 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, 2 abţineri, un deputat nu a votat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

11. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 196 deputaţi prezenţi, 190 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, o abţinere, 3 deputaţi nu au votat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea art.40 din Legea nr.26/1996 - Codul silvic. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Propunerea este de adoptare.

Da. Vă mulţumesc. Cu 158 de voturi împotrivă, 38 de voturi pentru, 5 abţineri s-a respins.

13. Proiectul de Lege pentru completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

Comisia nu propune respingerea. O citesc, dacă e aşa ceva. Deci, supun aprobării raportul comisiei de a admite... de adoptare, dacă era raport de respingere vă citeam, domnilor colegi.

Da. Vă mulţumesc. 102 voturi împotrivă, 75 pentru, 17 abţineri, s-a respins.

14. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială. Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

S-a votat respingerea cu 182 de voturi pentru, 3 împotrivă, o abţinere.

15. Propunerea legislativă pentru completarea art.6 din Legea nr.203/1999 privind permisele de muncă. Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 196 deputaţi prezenţi, 185 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, o abţinere, 7 deputaţi nu au votat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a respins.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Anexei 2, cap. A, pct.8 şi 9 al Legii nr.107/1996 şi a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 107/2002. Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 192 deputaţi prezenţi, 177 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă, 3 abţineri.)

Da. Vă mulţumesc. S-a respins.

17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 206 deputaţi prezenţi, 121 de voturi pentru, 80 de voturi împotrivă, 3 abţineri, 2 deputaţi nu au votat.)

Da. Vă mulţumesc. 121 de voturi pentru respingere, insuficiente. Întrucât Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi este suficientă de încărcată nu retrimit proiectul la Comisia juridică, ci îl vom dezbate pe articole, în şedinţa următoare.

Domnul deputat Ponta, pentru explicarea votului.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte scurt, în calitate şi de iniţiator al acestui proiect de lege, voiam să fiu convins că toţi colegii care au votat ştiau ce votează. Pentru că mi-aş dori să nu fie vorba aici de un considerent politic pe care s-a votat, cu semn în sus, în jos, ci să înţelegeţi că era un proiect de lege făcut în concordanţă cu recomandările Grupului greco- Grupului Consiliului Europei de combatere a corupţiei, necesar pentru integrarea României în Uniunea Europeană, care prevedea că toţi miniştrii, prezenţi, trecuţi şi viitori din această ţară, au acelaşi statut ca şi dumneavoastră ca şi mine. Pot răspunde penal, fără a mai primi o aprobare de la preşedintele actual, Traian Băsescu, sau orice alt preşedinte. Cei care aţi votat împotriva acestei legi, bănuiesc că nu aţi fost corect informaţi asupra ei şi sper să o susţineţi în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat, şi sunt convins că în baza art.69 din Constituţie, nici un parlamentar, din nici un grup parlamentar, nu votează în baza unui semn din partea vreunui coleg, ci votează în baza mandatului său reprezentativ. (Vociferări în sala de şedinţe.)

18. Propunerea legislativă privind producerea şi comercializarea făinii, pâinii şi produselor de panificaţie. Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 194 deputaţi prezenţi, 123 de voturi pentru, 68 de voturi împotrivă, 2 abţineri, un deputat nu a votat.)

Da. Vă mulţumesc. 123 de voturi pentru, insuficiente pentru respingere. Se va dezbate pe articole.

19. Proiectul de Lege pentru modificarea art.5 din Legea nr.82/1992 privind rezervele de stat. Legea are caracter ordinar, suntem cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 198 deputaţi prezenţi, 115 voturi pentru, 78 de voturi împotrivă, 4 abţineri, un deputat nu a votat.)

Da. Vă mulţumesc. Propunerea de respingere - 115 voturi pentru. S-a adoptat.

20. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii arendării nr.16/1994. Legea are caracter organic. Suntem cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 205 deputaţi prezenţi, 142 de voturi pentru, 58 de voturi împotrivă, 4 abţineri, un deputat nu a votat.)

Da. Vă mulţumesc. 142 de voturi, insuficiente pentru respingere. Fiind o lege organică, se va dezbate pe articole.

21. Propunerea legislativă privind amplasarea unor monumente ale poetului naţional Mihai Eminescu. Legea are caracter ordinar. Suntem cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 197 de deputaţi prezenţi, 162 de voturi pentru, 31 voturi împotrivă, o abţinere, 3 deputaţi nu au votat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat respingerea.

22. Propunerea legislativă pentru completarea art.43 din Legea nr.58/1998, Legea bancară, modificată şi completată prin Legea nr.485/2003. Legea are caracter ordinar. Suntem cameră decizională, comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 192 deputaţi prezenţi, 186 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 3 abţineri, 3 deputaţi nu au votat.)

Da. S-a adoptat. Vă mulţumesc.

23. Propunerea legislativă pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de Radiodifuziune şi a Hotărârii Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune. Legea are caracter ordinar, suntem cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 198 deputaţi prezenţi, 106 voturi pentru, 87 de voturi împotrivă, 3 abţineri, 2 deputaţi nu au votat.)

Da. 106 voturi pentru propunerea de respingere. S-a adoptat propunerea de respingere.

24. Propunerea legislativă privind înălţarea unor biserici ortodoxe pentru comunităţile româneşti aflate în jurul graniţelor României. Legea are caracter ordinar. Suntem cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 191 deputaţi prezenţi, 149 de voturi pentru, 36 de voturi împotrivă, 6 abţineri.)

Da. Vă mulţumesc. Propunerea de respingere a fost adoptată cu 149 de voturi. Legea s-a respins.

25. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 181/2005 pentru completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr.348/2004 privind denominarea monedei naţionale. Legea are caracter ordinar. Suntem cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 193 deputaţi prezenţi, 187 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, o abţinere, 2 deputaţi nu au votat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

Cu aceasta, încheiem şedinţa de astăzi. Declar lucrările închise.

Şedinţa s-a încheiat la orele 12,55.