Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,10.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Dan Radu Ruşanu, secretari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Bună ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi.

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că, din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 195, sunt absenţi 136, din care 28 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art. 94 din Regulamentului Camerei, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru zilele de luni, 23, şi marţi, 24 octombrie 2006; programul de lucru pentru perioada 23-28 octombrie 2006; lista rapoartelor depuse în perioada 18-23 octombrie 2006 de comisiile permanente sesizate în fond; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista legilor pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; în sfârşit, sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Vă informez că potrivit deciziei Comitetului liderilor, programul lucrărilor în plen de astăzi se desfăşoară până la ora 18,00, sub rezerva finalizării dezbaterilor generale la Proiectul de Lege privind Agenţia de Integritate. În cazul în care aceste dezbateri sunt în curs, urmează ca programul de lucru să se prelungească până la finalizarea acestor dezbateri generale.

Cu această rezervă, de la 18,30, răspunsuri la întrebări.

Domnule deputat Tudose, o chestiune de procedură? Vă rog.

Domnul Mihai Tudose:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Teoretic, avem proiectul de buget de vineri depus la Parlament. Practic, la ora asta, nu ştiu dacă 10% din proiectele de buget care trebuia să ajungă la colegii noştri au fost ridicate de către aceştia.

Conform programului aprobat, scadenţarului pe buget, 30 este ultima zi de depunere a amendamentelor, include un week-end relativ lung. Ar trebui ca până pe 30 toate comisiile să-şi depună rapoartele, ţinând cont de amendamentele depuse sau neţinând cont de amendamentele depuse, iar toate amendamentele să intre direct la Comisia pentru buget, finanţe.

Dat fiind această, să spun eu, disfuncţionalitate tehnică, vă supun atenţiei dumneavoastră şi aprobării eventuale a Birourilor permanente reunite (înţeleg că mâine este o şedinţă), ca bugetul să fie discutat în comisie după data de 30, după ce curge termenul de depus amendamente, ca toate comisiile să poată lua în discuţie amendamentele depuse de către parlamentari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule coleg. Proiectul de buget se află de joia trecută la dispoziţia tuturor parlamentarilor, sigur, sub rezerva de a dori să-l ridice, nu-i o operaţiune, fizic, facilă.

Iar în ce priveşte programul de lucru, el a fost practic transcris din anii trecuţi. Dacă vor exista propuneri, la nivelul Birourilor permanente reunite, de modificare a acestui program, sigur că vom discuta mâine, la ora 17,00.

Dacă nu mai există alte chestiuni procedurale, la pct. 2 al ordinii de zi avem Propunerea legislativă privind codul de conduită şi integritate politică a aleşilor locali.

Proiectul are caracter organic, raport de respingere din partea Comisiei pentru administraţie publică, suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Raportul comisiei? Vă rog, domnule deputat, pe scurt.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Guvernul nu susţine propunerea legislativă.

Propunerea legislativă a fost dezbătută şi avizată în fond, în procedură obişnuită, în şedinţa din 17 octombrie 2006.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Iar, în urma dezbaterii, comisia propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Întrucât e o propunere de respingere, rămâne direct la vot final.

La pct. 3, avem Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Suhurlui, judeţul Galaţi.

Legea are caracter organic, raport de respingere şi raport suplimentar de menţinere a raportului iniţial, din partea Comisiei pentru administraţie publică, suntem primă Cameră sesizată.

Termenul pentru dezbatere şi vot final, 20 octombrie 2006, fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. 2 din Constituţie şi ale art. 113 din Regulamentului Camerei Deputaţilor, urmând să fie trimisă în această formă Senatului.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.

Legea are caracter organic, raport de respingere din partea Comisiilor pentru apărare şi juridică, suntem primă Cameră sesizată.

Data de împlinire a termenului constituţional de dezbatere şi vot final, 25 octombrie.

Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină propunerea? Nu se susţine.

Comisia, vă rog? Domnul vicepreşedinte Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia juridică şi Comisia pentru apărare au fost sesizate în fond cu acest proiect de lege. În urma discuţiilor care au avut loc, se propune respingerea proiectului, având în vedere că există şi punctul de vedere al Guvernului, care nu susţine o asemenea iniţiativă, precum şi faptul că propunerea nu clarifică ce anume trebuie publicat pe site-ul internet, în măsura în care se ajunge la această deconspirare a foştilor colaboratori.

În concluzie, susţinem propunerea de respingere a celor două comisii.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Horea Uioreanu, domnul deputat Petru Călian.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul PNL cere retrimiterea la comisie, pentru rediscutare. Am impresia că s-a discutat, aşa, simplist, toată această problemă. Noi cerem retrimiterea la comisie.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine respingerea acestui proiect de lege, motivând faptul că inclusiv actuala legislaţie, care prevede înfiinţarea şi funcţionarea CNSAS, nu este corespunzătoare. Fapt pentru care noi suntem de părere că inclusiv legislaţia trebuie modificată în acest sens.

În consecinţă, suntem de acord cu afişarea pe internet a dosarelor, în situaţia în care o instanţă sau, mai precis, instanţa de judecată se pronunţă pentru fiecare caz în parte. Numai după pronunţarea instanţei putem discuta de afişarea acestor dosare pe internet.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Înţeleg că avem o propunere de retrimitere la comisie. Ne aflăm însă în situaţia în care proiectul de lege urmează să fie adoptat tacit pe 25 octombrie, de aceea propunerea pe care aş dori să v-o fac ar fi să considerăm retrimiterea la comisie numai în cazul în care vom prelungi termenul de dezbatere la 60 de zile, astfel încât să nu existe pericolul adoptării tacite.

Dar doreşte să intervină domnul deputat Bolcaş, pe procedură, cred.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Am găsit cu toţii în textul retrimiterii la comisie o supapă de salvare. Din păcate, în acest caz retrimiterea nu este posibilă. Vă rog să recitiţi art. 70 şi 109, care se referă la această situaţie şi care vorbesc explicit de ipoteza: "Atunci când din dezbateri rezultă consecinţe importante pentru proiectul de lege".

Or, în cazul nostru nu am avut dezbateri, nu ştiu ce consecinţe ar putea să izvorască, decât direct din raportul comisiei, asupra căruia trebuie să apreciem.

În aceste condiţii, domnule preşedinte, aveţi dreptul să constataţi că această cerere nu întruneşte condiţiile art. 70 şi 109 şi nu este cazul să o supuneţi la vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Domnul deputat Gabriel Sandu. Vă rog.

Domnul Gabriel Sandu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În curând se vor împlini 17 ani de la momentul decembrie '89 şi, deşi a trecut atât de mult timp de atunci, nici măcar nu ştim dacă o putem numi "revoluţie" sau nu. Deşi am evoluat economic şi social, din păcate, nu am evoluat moral. Şi, mai mult, conceptul de "moralitate" a ajuns să fie banalizat şi aruncat în derizoriu.

Majoritatea ţărilor din fostul bloc comunist au avut într-un fel sau altul un proces al regimului anterior şi au reuşit să facă pace cu trecutul, pentru a putea privi spre viitor. România a avut victime, dar nu a avut terorişti, a avut securitate, dar nu a avut securişti, a avut colaboraţionism, dar nu a avut colaboratori şi, mai ales, a avut oameni care au făcut poliţie politică, care, de fapt, au fost patrioţi.

Consider că iniţiativa înfiinţării CNSAS-ului, dublată de desecretizarea dosarelor SRI, a fost oportună, dar insuficientă. Marea întrebare este cine are autoritatea morală de a judeca şi de a decide asupra calităţii de colaborator al securităţii ca poliţie politică. Un grup de 11 persoane, membri propuşi politic ai CNSAS-ului? Parlamentarii? Cele câteva sute de deputaţi şi senatori angajaţi politic, aleşi ai poporului? Sau milioanele de români, cetăţeni ai acestei ţări?

Consider că firesc şi normal ar fi ca cei care judecă, care trebuie să judece trecutul, sunt cetăţenii acestei ţări, pentru că toţi cei 22 de milioane de români au suferit de pe urma regimului comunist.

Propunerea legislativă iniţiată de mine se referă doar la persoanele care intră sub incidenţa art. 2 din Legea Ticu...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Nu există "Legea Ticu"!

Domnul Gabriel Sandu:

..., adică acele persoane care deţin în acest moment funcţii sau demnităţi cheie în stat. Consider că românii au dreptul să ştie cine sunt conducătorii lor, iar transparenţa de care trebuie să dăm dovadă îi va ajuta să-şi aleagă reprezentanţii în cunoştinţă de cauză.

Am înţeles şi punctul de vedere al Guvernului, care stipulează faptul că propunerea legislativă este neconstituţională şi, deja, am înaintat o adresă prin care cer ajutorul acestuia pentru găsirea unei formule acceptabile de ambele părţi.

Din această cauză, solicit retrimiterea propunerii legislative la comisie, pentru că ar fi păcat să ratăm o altă şansă de a arăta că am învăţat că democraţia trebuie să aibă la bază moralitatea.

Pe această cale, vă invit să contribuiţi cu propunerile dumneavoastră la această iniţiativă, indiferent de partidul din care faceţi parte. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Voi supune această propunere procedurală votului dumneavoastră şi urmează ca plenul să se pronunţe. Am rugămintea să vă utilizaţi cartelele de vot.

Domnule Uioreanu, doriţi să mai interveniţi? Pe procedură?

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Da.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Trebuie să amintesc că colegul nostru Gabriel Sandu nu a fost invitat în momentul discutării la Comisia juridică, deci, poate că acesta ar fi un argument, pe lângă cele menţionate de domnul Bolcaş. Nu a fost invitat, şi atunci, insist din nou pentru reîntoarcerea la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Marcu Tudor. Vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Strict pe procedură, eu vreau să atrag atenţia, în sensul corect, pozitiv, al cuvintelor, de faptul că atunci când vrem neapărat să treacă un proiect de lege (care, poate, nu are nici o importanţă sau o are prea mică), ne prevalăm de art. 70 din Regulament şi spunem că trebuie neapărat să meargă la comisie, dacă nu poate fi votat acolo sau riscăm să nu fie votat, cum a fost în legislatura trecută. Nu trebuie să banalizăm munca comisiilor de până acum şi nici acest procedeu care se referă în general la proiectele de lege "deosebit de complexe", aşa scrie, şi care, după discuţiile în plen, au necesitat lămuriri suplimentare.

Dacă eu, apriori, spun: "Merge la comisie, că nu ştiu, n-am fost eu acolo!" Dar de ce să nu fie? Iniţiatorul să nu fie acolo? N-am mai auzit aşa ceva, decât dacă tratează cu dispreţ propria propunere, că este imposibil de admis că, odată făcută o propunere legislativă, să nu ştiu când vine la discuţie în comisie şi, dacă nu ştiu, vinovat exclusiv sunt eu. Aşa cum a persiflat discuţia în comisie a acestei propuneri legislative, să îi zic, iniţiatorul, cu toate că nu are atribute de iniţiator: dacă nu s-a îngrijit de la cap la cap, aşa cum prevăd Regulamentul şi cutuma parlamentară, pe tot parcursul discuţiilor, până în final, înseamnă că nici noi nu trebuie să fim prea atenţi cu o încălcare, care ni se propune, a regulamentelor pe care le-am votat tot noi.

Dacă la cea mai mică banalitate invoc eu: "Hai să o trimitem la comisie, că nu mi-a plăcut nu ştiu ce!", înseamnă că vom cădea în derizoriu şi am votat regulamentele inutil. Eu vă propun să nu mai ţinem cont de ele şi cum facem noi o propunere pe aici, aşa să iasă la vot.

Vă propun, domnule preşedinte, să intraţi în spiritul regulamentului şi în special al art. 70 şi să constataţi că este absolut inacceptabilă trimiterea la comisie, dacă nu se îndeplinesc condiţiile pe care le-am votat tot noi. Indiferent ce argumente, mai mult copilăreşti, aduse, că: "N-am fost la comisie, când s-a discutat!"

Mie îmi place să cred că asta e numai partea hazlie a discuţiei de azi, pentru că, în mod serios, nu pot lua în considerare un asemenea eveniment.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Voi lua cu siguranţă act de toate aceste lucruri.

Conform art. 70: "Proiectul se retrimite spre examinare (...) dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta". Caracterul motivat se decide de către plen, fiind vorba de o decizie a plenului, şi, ca atare, mă voi baza în întregime pe discernământul plenului, în decizia pe care o va lua.

Eu voi propune spre vot această solicitare a unui grup parlamentar, completă desigur cu ideea pe care am cultivat-o întotdeauna, ca legea să nu se adopte tacit, deci, în cazul în care se ia decizia de retrimitere, să se prelungească şi termenul de dezbatere şi adoptare.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog, procedură, domnule deputat Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Propunerea pe care aţi făcut-o dumneavoastră - a doua, aceea de a prelungi termenul la 60 de zile - este propunerea care, în fond, ar atrage şi posibilitatea ca această Cameră, după aceea, să se pronunţe asupra retrimiterii la comisie. Părerea mea este că e mai importantă această prelungire, să vedem dacă această Cameră este de acord cu prelungirea sau nu. Consecinţa este retrimiterea la comisie sau nu, după aceea.

Domnul Bogdan Olteanu:

De acord.

Voi supune, atunci, mai întâi, la vot, propunerea de prelungire a termenului de dezbatere şi adoptare cu 15 zile. Vă rog să votaţi pentru această propunere. Vă mulţumesc.

Propunerea de prelungire cu 15 zile a fost adoptată cu 77 de voturi pentru, 51 contra, o abţinere.

Supun acum votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a proiectului. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea de retrimitere s-a adoptat cu 79 de voturi pentru, 54 împotrivă, 2 abţineri.

Termen, domnilor preşedinţi?

Termen: 2 săptămâni.

Voci din sală:

Se epuizează termenul!

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu, că mai e încă o săptămână, după aceea, de dezbatere şi adoptare.

Sub rezerva că, dacă nu se prezintă raportul, discutăm fără raport.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Nu, discutăm cu raportul iniţial!

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, da, da, fără raportul nou.

Pct. 5, Proiectul de Lege privind aprobarea Contractului de finanţare între România, Banca Europeană de Investiţii şi Municipiul Bucureşti pentru Proiectul privind Staţia pentru tratarea apelor uzate Bucureşti Glina, faza I, semnat la Bucureşti la 29 mai 2006.

Legea are caracter ordinar, raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget, suntem primă Cameră sesizată, procedură de urgenţă, prioritate legislativă.

Dacă iniţiatorul doreşte să prezinte pe scurt acest proiect? Domnul secretar de stat Doică. Vă rog.

Domnul Cătălin Doică (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte pe scurt, în perspectiva integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, reabilitarea Staţiei de epurare Glina, care deserveşte municipiul Bucureşti, constituie o măsură prioritară în cadrul Planului naţional de acţiune pentru protecţia mediului. Realizarea acestui proiect va elimina impactul negativ major al apelor uzate deversate direct în râul Dâmboviţa, care, după confluenţa cu râul Argeş, ajung în Dunăre.

Prin contractul de finanţare, care a fost notificat ca nefiind ajutor de stat, B.E.I. se angajează să pună la dispoziţia împrumutatului, reprezentat de Ministerul Finanţelor, suma de 25 de milioane de euro. Împrumutul este acordat pentru o perioadă de 25 de ani, din care 6 ani perioadă de graţie.

Având în vedere şi avizul favorabil acordat de către Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, vă rugăm, domnilor deputaţi, să fiţi de acord cu proiectul de act normativ.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Comisia? Domnul preşedinte Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Contractului de finanţare între România, pe de o parte, Banca Europeană de Investiţii şi Municipiul Bucureşti, pe de altă parte, pentru Proiectul privind Staţia pentru tratarea apelor uzate Bucureşti Glina. Investiţia are două faze distincte, prima fază se referă la reabilitarea liniei existente. Costul total al proiectului este de 266 de milioane de euro, din care costul net al primei faze este de 108 milioane. Finanţarea primei faze va fi asigurată din fonduri ISPA - 70 de milioane de euro, împrumutul acordat de B.E.R.D. - 10 milioane şi împrumutul acordat de B.E.I - în valoare de 25 de milioane de euro.

Acest împrumut acordat de către Banca Europeană de Investiţii vine în completarea celorlalte resurse pentru finalizarea acestui proiect.

Comisia noastră a avizat favorabil acest proiect de lege, cu unele amendamente, care au fost însuşite şi de către iniţiator.

Şi vă propunem, domnule preşedinte, stimaţi colegi, discutarea şi aprobarea acestui proiect de lege. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe raportul comisiei.

Nu avem amendamente respinse.

Dacă în anexa cu amendamente admise, la pct. 1, textul propus de comisie, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 2, varianta comisiei.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 3 până la pct. 8, varianta comisiei, care este şi varianta iniţiatorului. Adoptată.

Am încheiat dezbaterea pe articole, rămâne la vot final.

La pct. 6 avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006.

Legea are caracter ordinar, proiect adoptat de Senat, raport comun de adoptare şi raport înlocuitor de adoptare din partea comisiilor pentru muncă şi administraţie publică, suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Domnule secretar de stat Dănilă, vă rog, pe scurt.

Domnul Cătălin Dănilă:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Acest proiect de lege are ca obiect de reglementare drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006. Proiectul are în vedere şi stabilirea elementelor sistemului de salarizare a funcţionarilor publici în funcţie de categorie, de clasă, care să reflecte nivelul studiilor necesare exercitării funcţiei publice şi, după caz, gradul profesional al funcţiei publice, precum şi nivelul la care se prestează activitatea, respectiv, nivelul central sau local, sporurile ce se acordă acestei categorii profesionale, premiile şi alte drepturi, drept pentru care vă rugăm să susţineţi adoptarea prezentului proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ştefan Cornel Bardan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia pentru muncă au fost sesizate pentru reexaminare cu acest proiect legislativ.

La întocmirea prezentului raport, comisiile au avut în vedere observaţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acordarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiilor au fost prezenţi 43 de deputaţi, din totalul de 48 membri ai celor două comisii.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 12 aprilie 2006.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma finalizării dezbaterilor, în şedinţele din 3 octombrie 2006, respectiv 10 octombrie 2006, comisiile propun admiterea, cu modificări a proiectului de lege.

Vă rog să-mi permiteţi, domnule preşedinte, pentru că tot sunt la microfon, la pag. 9 poz. 14 pct. 3, este o eroare materială şi aş vrea să propun o corectură.

Domnul Bogdan Olteanu:

Desigur. Da, vă rog.

Domnul Ştefan Cornel Bardan:

Deci, pag. 9 poz. 14 pct. 3, undeva spre final, ultima frază: "De această prevedere beneficiază şi directorii generali şi funcţionarii publici".

Domnul Bogdan Olteanu:

E în regulă, am înţeles. E o chestiune gramaticală şi bănuiesc că se va opera, dacă nu există obiecţii sau comentarii, în momentul în care ajungem acolo, la dezbaterile pe articole.

Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Cornel Bardan:

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem atunci la dezbaterile pe articole. Vă atrag atenţia că există un număr de 5 amendamente respinse şi îi rog pe iniţiatori, dacă doresc să şi le susţină când vom ajunge acolo.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Dacă, de la pct. 1 până la pct. 5, în anexă, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 6 la pct. 10? Adoptate.

De la pct. 11 la pct. 15. Vă atrag atenţia că există şi nişte amendamente respinse. Nu se susţin, la art. 5 şi 6, amendamentele respinse? Nu se susţin.

La pct. 14, sigur, amendamentul gramatical propus de comisii. Înţeleg că nu sunt probleme.

Deci, de la pct. 11 la pct. 15, adoptate, nu se mai susţin amendamentele respinse de la art. 5 şi 6.

De la pct. 16 la pct. 20, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 21 la pct. 25, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 26 la pct. 30? Adoptate.

De la pct. 31 la pct. 35? Adoptate.

De la pct. 36 la pct, 40, obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptate.

De la pct. 41 la pct. 45? Adoptate.

De la pct. 46 la pct. 50? Adoptate.

De la pct. 51 la pct. 55? Atenţie, că există şi un amendament respins, se susţine, la art. 34? Nu se susţine. Adoptate până la pct. 55.

De la pct. 56 la pct. 60? Adoptate.

De la pct. 61 la pct. 65? Adoptate.

De la pct. 66 la pct. 70? Vă atrag atenţia că... Nu, nu există nici un amendament respins.

Vă rog, domnule Nicolicea, de la pct. 66 la pct. 70 suntem, pe raport.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi să vă semnalez o şmecherie legislativă care nu îşi are rostul în această ordonanţă pe care trebuie să o aprobăm noi, acum.

Deci, se numeşte: "Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006". Aici, din iuţeală de mână şi nebăgare de seamă a altora, a fost strecurat un articol care nu are nici o legătură cu salarizarea funcţionarilor publici.

Şi mă refer la art. 45 alin. 1 şi 2, care spune că: "Funcţiile publice de prefect şi subprefect vacante sau temporar vacante pot fi ocupate în condiţiile art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare".

Ce-o căuta articolul ăsta aici, că nu face altă trimitere decât la altă lege? El este băgat aici numai şi numai pentru a da ocazia să mai introduci alin.2. Adică, ce ni se spune? Că se ocupă conform legii; altă lege.

Şi, acum, o să vedeţi la alin.2 şi cred că ar trebui retrimisă la comisie pentru a elimina atât alin.1, cât şi alin.2, având în vedere că, bănuiesc, a mai rămas puţin din anul 2006 şi această modificare, pentru satisfacerea clientelei portocalii, până la intrarea în vigoare a legii, se epuizează anul 2006, nu-şi mai are efect şi e păcat să ne încărcăm o lege, care este bună, cu o şmecherie din aceasta, ieftină.

La poz.70, art.45 alin.2 şi alin.3; vorbesc de alin.2: "În mod excepţional, în anul 2006, în situaţii temeinic justificate, funcţia publică de prefect şi subprefect vacantă sau temporar vacantă, poate fi ocupată cu contract individual de muncă pe durată determinată, până la orgnizarea concursului pentru ocuparea acestor funcţii".

Păi, dacă la alin.1 vorbim de Legea nr.188, hai să vedem, că acolo există un corp al înalţilor funcţionari publici, un corp de rezervă şi, abia după ce se epuizează toate căile acestea, mai luăm şi din clientela politică.

Oricum, această ordonanţă şi-a trăit traiul. Cine a fost de numit, luat de pe stradă, fără să fie înalt funcţionar public, a fost deja numit, suntem în luna în care suntem, până se promulgă legea, expiră anul şi chiar şi această şmecherie legislativă este valabilă pentru 2006. E păcat să mai rămână în text.

Deci, vă propun să retrimiteţi la comisie, pentru rediscutare şi chiar eliminare a întregului art.45, care nu e valabil decât exact pentru anul 2006 şi care, oricum, a rezolvat ceea ce era de rezolvat.

Consecinţele fiind importante, consider că art.70 este aplicabil şi vă rog să procedaţi în consecinţă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, nu art.70, ci art.109, că acela se referă la articole, dar, din păcate, art.109 se referă la amendamente. Aici, noi, la articolul acesta, nu avem nici un amendament. Cred că, în cazul acesta, putem, pur şi simplu, să supunem articolul la vot şi, în măsura în care el este respins, este eliminat din lege. Dar, nu am cum să trimit un articol la care nu s-au depus amendamente, nu-l pot trimite înapoi la comisie, conform Regulamentului.

Domnul Eugen Nicolicea:

Bun. Deci, atunci, având în vedere că mergem pe cealaltă variantă, şi anume recorelări şi tehnică legislativă. N-are nici o legătură cu legea, eliminaţi-l! Amendament în plen.

Domnul Bogdan Olteanu:

E-n regulă. Deci, atunci, pct.70, stimaţi colegi, e vorba de alin.2 şi alin.3 din art.45, va fi supus votului dumneavoastră, pentru că avem o propunere de respingere.

Supun propunerea de respingere votului. Nu este propunere de respingere, n-am propunere de respingere, deci, supun articolul. Retrimitere n-am cum, că n-am amendamente.

Nu, voi supune articolul votului; în măsura în care nu strânge numărul de voturi, înseamnă că a fost respins.

(Discuţii în sală)

Orice articol se votează, dacă ridică impedimente, nu? Deci, îl supun la vot. Suntm la pct.70.

Vă rog, domnule Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

În cazul de faţă, s-a propus eliminarea textului. Dacă este text de ordonanţă, este clar că este propunere de abrogare a acestui text, a articolului repectiv. Şi va trebui să-l acceptăm, chiar dacă ni se pare, pe undeva, că este un amendament de fond; se propune eliminarea, ceea ce mi se pare corect şi este susţinut şi în Regulament.

Deci, trebuie să supuneţi la vot eliminarea sau abrogarea, după cum este textul, acolo. Dacă este text de ordonanţă, abrogarea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Staţi să vă spun: lege pentru aprobarea ordonanţei. Deci, este text de ordonanţă.

Bun. Atunci, şi conform avizului Comisiei pentru Regulament, supun votului dumneavoastră propunerea de abrogare, fiind vorba de abrogare, fiind vorba de o lege ... eliminare, practic, dar ...(Rumoare, discuţii)

Nu pot să trimit la comisie un amendament care nu există. Este o propunere ...(Rumoare, discuţii)

Păi, staţi un pic, fiecare articol se votează. Dacă nu stăteam să sărim din 5 în 5, atunci, votam articol după articol. Dacă un articol nu întruneşte numărul de voturi, sau există propunere de eliminare a unui articol, conform Regulamentului, supun votului dumneavoastră această propunere de eliminare.

Vă rog, domnule Nicolicea. Nu sunteţi de acord cu formula?

Domnul Eugen Nicolicea:

În plen se pot face amendamente de recorelare, ceea ce am făcut. Fiind un amendament ...(Rumoare, discuţii)

Păi, dar nu are nici o legătură acest articol cu legea respectivă. Asta înseamnă recorelare.

Fiind un amendament făcut în plen, este tot un amendament şi se supune regulilor celorlalte chestiuni. Ca o primă chestiune a amendamentului respectiv, ca să nu fie o măsură luată pe picior, să creadă cineva că există alte interese, alte şmecherii faţă de ce am scris în lege, vă propun trimiterea, întâi şi întâi, la comisie a acestui amendament făcut în plen, pentru ca, într-adevăr, comisia, după ce analizează, să-şi dea seama că am dreptate.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, aţi avut şansa să-l trimiteţi la comisie în momentul în care s-a dezbătut în comisie. Eu o să-l iau în considerare şi o să-l supun acum votului plenului? Există o solicitare de eliminare a unui articol.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Ultima propunere a fost de retrimitere la comisie. Are dreptul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Staţi un pic. Retrimiterea la comisie a articolelor este decizia mea, nu e decizia plenului. Dar, la comisie se pot retrimite doar articole cu amendamente, conform art.109. Dacă doriţi să retrimitem legea la comisie, eu nu am nici o problemă să supun această propunere.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Articolul, articolul!

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

Conform art.109, când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului de lege, preşedintele Camerei poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Asta a cerut!

Domnul Bogdan Olteanu:

Păi, unde e amendamentul?

Domnul Ioan Bivolaru:

Are o obiecţiune!

Domnul Bogdan Olteanu:

Că e de recorelare... nu e... Dar nu e vorba de obiecţiune aici, e vorba de amendament. Amendamentul presupune o anumită formulare. Şi amendamente orale, în plen, nu se admit, din câte ştiu eu, dacă sunt pe fond.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Dumneavoastră, de regulă, respectaţi Regulamentul şi totdeauna ne întrebaţi dacă avem obiecţiuni. Acum, s-a făcut o obiecţiune. Mai rămâne să mai explicăm şi ce înseamnă obiecţiune?

Deci, s-a făcut o obiecţiune asupra acestui text. Colegul a solicitat, pentru că are o obiecţiune şi are fundamentarea pe obiecţiune, să fie trimis textul acestui articol din nou la comisie şi comisia, în înţelepciunea ei, mâine-poimâine, să vină cu răspunsul la această problemă de fond, pe care a ridicat-o Nicolicea şi Nicolicea să se prezinte la comisie să susţină obiecţiunea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule coleg, vă rog pe dumneavoastră, sau pe domnul Nicolicea, care sunteţi nişte oameni ai Regulamentului, să-mi citiţi acel articol din Regulament, care spune că eu, ca preşedinte de şedinţă, pot trimite o obiecţiune înapoi, la comisie.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Dumneavoastră aţi întrebat: aveţi obiecţiuni? De ce întrebaţi?

Domnul Bogdan Olteanu:

Păi, dacă sunt obiecţiuni, atunci supunem la vot, conform procedurii, fără îndoială, nu se mai aplică art.122 şi supunem la vot articolul.

Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a pct.70, art.45 alin.2 şi alin.3 din legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc.

Propunerea de eliminare n-a întrunit numărul necesar de voturi: 88 împotrivă, 8 abţineri şi 72 de voturi pentru.

Dacă, până la pct.70, mai există alte obiecţii, observaţii, comentarii? Nu mai sunt, adoptat, atunci, până la pct.70.

De la pct.71 până la pct.75, dacă există obiecţii, observaţii, comentarii? Vă atrag atenţia că există un amendament respins la art.46, dacă se susţine. Nu se suţine amendamentul respins.

Până la pct.75, nu sunt obiecţii, observaţii, comentarii; adoptat. De la pct.76 la pct.79, obiecţii, observaţii, comentarii, inclusiv la anexe. Nu sunt obiecţii, observaţii, comentarii.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

La pct.7 pe ordinea de zi, avem Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.526/2003 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a turismului montan "Superschi în Carpaţi".

Legea are caracter ordinar, proiect adoptat de Senat, raport de adoptare de la Comisia pentru industrii şi servicii.

Suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul.

Avem iniţiator?

Vă rog. Doamna vicepreşedinte Sima.

Doamna Livia Sima:

Sunt Livia Sima, vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Turism.

Prin Legea nr.526/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aprobat Programul naţional de dezvoltare a turismului montan "Superschi în Carpaţi".

După intrarea în vigoare a acestui act normativ, au apărut o serie de probleme privind modul de aplicare, fiind necesară modificarea.

În acest context, a rezultat necesitatea eliminării etapizării acestor zone identificate pentru includerea în acest program, având în vedere că prioritatea este generată de atragerea de investiţii şi de alocare de fonduri pentru dezvoltarea domeniului schiabil.

În acest sens, îngrădirea prin etapizare a dezvoltării unei anumite zone, pe considerentul că a fost inclusă într-o etapă ulterioară, determină stoparea unor investiţii, iar această reglementare are în vedere dezvoltarea zonelor cu potenţial schiabil, indiferent de localizare, în conformitate cu legislaţia din domeniul protecţiei mediului şi a ariilor protejate.

Faţă de cele prezentate, a fost elaborat Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.526/2003 pentru aprobara Programului naţional de dezvoltare a turismului montan "Superschi în Carpaţi", pe care-l propunem Parlamentului spre adoptare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna vicepreşedinte.

Din partea comisiei? Domnul preşedinte Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, proiectul de lege menţionat a fost înaintat comisiei spre dezbatere în fond şi aprobare.

Proiectul a fost adoptat în Senat. De asemenea, are avizele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În fond, principalele modificări ale acestei propuneri sunt cele legate de eliminara etapizărilor zonelor care sunt promovate prin acest program, pentru că, în principal, atenţia este concentrată către zonele de investiţii, atragerea de investiţii, şi, doi, este o propunere legată de realizarea unui studiu pentru noile zone ce se intenţionează a fi promovate prin acest program.

Comisia pentru industrii şi servicii a propus spre dezbatere şi aprobare acest proiect de lege cu amendamentele admise de comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu există amendamente respinse. Lucrăm pe raportul cu amendamente admise.

Dacă, la pct.1, există obiecţii, observaţii, comentarii, în formularea comisiei? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2? Adoptat. Pct.3? Adoptat. Pct.4? Adoptat. Pct.5? Adoptat. Pct.6? Adoptat. Pct.7? Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat. Pct.8? Adoptat. Pct.9? Adoptat. Pct.10? Adoptat. Pct.11? Adoptat. Pct.12? Adoptat. Pct.13? Anexa? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final.

La pct.8 pe ordinea zi avem Proiectul de Lege privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

Legea are caracter organic, este prioritate legislativă de integrare, dezbătută în procedură de urgenţă.

Suntem primă Cameră sesizată.

Am primit, din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, un raport de adoptare şi o notă pentru includerea în raport a unui amendament respins.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.

Doamna ministru Monica Macovei.

Doamna Monica Luiza Macovei (ministrul justiţiei):

Vă mulţumesc.

Voi prezenta foarte pe scurt motivul pentru care am redactat acest proiect de lege. Dar, pentru că aţi menţionat, domnule preşedinte, că este necesitate referitoare la procesul de integrare, aş vrea să vă citez din Raportul Comisiei Europene măsurile pe care România trebuie să le îndeplinească în mod obligatoriu, înainte de data integrării şi după data integrării, sub sancţiunea unor prevederi care să împiedice cetăţenii României să-şi recunoască în mod automat hotărârile judecătoreşti în statele membre ale Uniunii Europene.

De ce spun acest lucru? Este pentru că decizia dumneavoastră ar putea afecta interesele cetăţenilor României.

Vă citez din raport exact cum sună cerinţa: înfiinţarea unei Agenţii Naţionale de Integritate care să facă trei lucruri: să controleze averile, stările potenţiale de conflicte de interese şi incompatibilităţile.

De asemenea, se mai precizează că această agenţie va trebui să poată adopta decizii obligatorii şi, în al patrulea rând, aceste decizii trebuie să ducă la sancţiuni descurajante.

Aceste necesităţi sunt prevăzute în proiectul iniţial al legii, care prevede foarte pe scurt înfiinaţarea unei agenţii de integritate, un organ specializat în verificarea unitară şi sistematică a averii, conflicte de interese şi incompatibilităţi.

Proiectul prevede Agenţia de Integritate ca o structură administrativă autonomă, cu un buget propriu.

Pe cine controlează, pe cine ar urma să controleze această agenţie? Pe toţi cei care au obligaţia de a depune declaraţii de avere şi de interese. Pe scurt, pe cei care exercită funcţii şi demnităţi publice.

De asemenea, proiectul propune categorii suplimentare de persoane pentru declararea averilor, cât şi extinderea domeniului incompatibilităţilor.

Procedura controlului, foarte pe scurt, este o fază prealabilă, unde se verifică numai acte care sunt publice şi, apoi, în măsura în care rezultă necesitatea unui control efectiv, urmează această a doua fază, controlul propriu-zis, finalizată printr-un act de constatare.

Domnul Bogdan Olteanu:

O să rog stimaţii colegi să ia loc în bănci şi să asigure liniştea.

Doamna Monica Luiza Macovei:

Actul de constatare al agenţiei, odată rămas definitiv în instanţa de judecată, constituie un act de sesizare faţă de persoana respectivă, care trebuie să ducă şi care duce în proiectul iniţial la aplicarea de sancţiuni disciplinare, inclusiv revocarea din funcţie.

Sancţiunile sunt de natură disciplinară, aşa cum am spus, până la revocarea din funcţie. Mult controversata confiscare a averilor nu poate fi aplicată de această agenţie, sau de organismele de răspundere disciplinară, pentru că, după cum bine ştiţi, în Constituţie se prevede că numai averea dobândită ilicit poate fi confiscată. Şi există decizii ale Curţii Constituţinale, care au interpretat noţiunea de "ilicit" şi ne-au spus exact ce înseamnă "ilicit".

Această instituţie am spus că este o instituţie administrativă şi ia decizii administrative. Ea nu se suprapune cu nimic, cu nici o altă instituţie care există astăzi şi în nici un caz cu Poliţia şi cu Parchetul, aşa cum, în mod eronat, s-a susţinut în timpul dezbaterilor asupra acestei legi. Nu se suprapune, pentru că nu se ocupă de acea zonă a penalului, în care se poate dovedi şi se dovedeşte într-un proces penal că o anumită porţiune din avere provine dintr-o infracţiune. Acolo unde există astfel de indicii şi de suspiciuni şi de probe, avem Poliţie şi Parchet şi nu avem nevoie de o nouă instituţie, de o anticameră în acest proces penal.

Dimpotrivă, agenţia acoperă acea zonă gri, nepenală, în care există o porţiune de avere nejustificată, sau un conflict de interese, dar nu se poate dovedi că aceasta provine din infracţiune.

Pentru acest domeniu, în acest moment, nu există reglementări eficiente. Şi aceasta este aria pe care urmează s-o acopere, prin competenţa sa, Agenţia de Integritate.

De ce nu am susţinut proiectul din 2004? Foarte pe scurt, din două motive: pentru că are norme neconstituţionale, cum ar fi sancţiunea de eliberare din funcţie, pentru funcţii eligibile care, potrivit Constituţiei, pot determina anumite persoane să fie eliberate din funcţie numai în modalităţile prevăzute de Constituţie şi, doi, acel proiect din 2004 nu se ocupă de controlul averilor.

Aş mai aminti, în partea finală, că şi societatea civilă vă roagă, sau vă solicită să adoptaţi acest proiect de lege în forma cât mai apropiată de cea aprobată în Guvern. Mă refer la organizaţiile neguvernamentale, care au un cuvânt de spus cu privire la orice proiect de lege din societatea românească.

Având în vedere că la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor prin amendamentele admise, s-a adoptat o formă care creează o instituţie de care nu avem nevoie, ceea ce solicit este respingerea amendamentelor adoptate de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Şi mai spun o dată. De ce nu avem nevoie de acest proiect în forma adoptată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi? Pentru că acest proiect, practic, transformă agenţia într-o anticameră a organelor care aplică legea în domeniul penal.

Toată finalitatea activităţii agenţiei ar însemna să fie, potrivit proiectului în forma adoptată de comisie, sesizarea organelor de urmărire penală. Pentru asta, nu avem nevoie de o nouă instituţie. Repet, avem Poliţie şi Parchet, care pot face şi fac şi astăzi verificările de la bun început.

Vă mulţumesc şi aş aprecia foarte mult dacă discuţiile care urmează s-ar axa pe fondul acestui proiect de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna ministru.

O să invit comisia să prezinte raportul.

O să am, de asemenea, rugămintea la liderii de grup, dacă doresc, pentru simplitatea procedurilor, să-mi comunice cine va vorbi din partea grupurilor parlamentare, între timp.

Vă rog. Domnul preşedinte Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

În conformitate cu prevederile art.95 şi art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind înfiinţarea A.N.I., trimis cu adresa nr.616 din 14 august 2006.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.8 pct.8 lit.h) şi lit.j) din Regulamentul Camerei, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, cu observaţii, conform avizului nr.982/2006.

Proiectul are obiectul de reglementare bine cunoscut şi este rezumat anterior şi din iniţiator.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei, membrii comisiei au examinat proiectul în raport cu amendamentele depuse în mai multe şedinţe, chiar foarte multe, prelungite, finalizând dezbaterile în şedinţa din 11 octombrie 2006.

Au participat, în diferite şedinţe, din partea iniţiatorilor, doamna ministru al justiţiei, doamna secretar de stat Katalin Barbara Kibedi şi persoane din staful dumnealor, la nivel de directori şi de specialişti.

La dezbaterea finală, au fost prezenţi toţi cei 26 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În urma dezbaterii, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, şi anume un vot împotrivă şi trei abţineri, restul - voturi pentru, să supună plenului Camerei, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege cu amendamentele admise, redate în anexa la prezentul raport. Amendamentele respinse sunt redate în Anexa nr.2.

Proiectul face parte din categoria legilor orgnice.

Aşa cum anunţa domnul preşedinte al Camerei, pe lângă raportul propriu-zis şi ulterior lui, comisia a trimis Biroului permanent şi o notă de includere a unui amendament.

Vă rog să-mi permiteţi, foarte pe scurt, să vă informez oral despre ce este vorba. S-a finalizat raportul seara, foarte târziu, toată lumea era epuizată. De mai multe ori s-a propus chiar din nou amânarea dezbaterilor, însă noi ceruserăm deja prelungiri de la Biroul permanent şi era o lege pe care doream s-o terminăm. Cu votul comisi, s-a hotărât, totuşi, să se termine dezbaterile în acea seară târzie, iar, la încheiere, s-a născut o discuţie în legătură cu absenţa acestui amendament, care nu a reuşit, după aceea, să fie prins într-o formă corespunzătoare în raport.

Aşadar, am trimis Biroului permanent nota, cu următorul conţinut: la art.64 nou introdus, referitor la modificarea şi completarea Legii nr.115/1996 privind declararea şi controlul averilor demnitarilor... etc., titlul complet, publicată în..., cu modificările şi completările ulterioare... Domnul deputat Eugen Nicolicea a propus introducerea unui punct nou, pct.4¹, prin care solicită modificarea alin.1 din art.18 din legea menţionată.

Supus la vot, amendamentul a fost respins. Deci, este vorba de amendament la altă lege.

Întrucât acest amendament nu a fost cuprins în Anexa nr.2 la raportul asupra Proiectului de Lege privind înfiinţarea A.N.I., am solicitat, prin notă, ca la dezbatere să fie avut în vedere la amendamente respinse şi am înaintat amendamentul de rigoare.

Aceasta am avut de raportat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Procedură. Da, înainte de a trece la dezbateri generale, există o chestiune pe procedură.

Vreau, de asemenea, să vă propun, dat fiindcă am decis că vom desfăşura dezbaterile generale până la încheiere, ca să fiţi de acord, dată fiind importanţa proiectului, ca, în cazul în care vor exista doi intervenienţi de grup şi timpul va fi gospodărit într-un mod înţelept de aceştia, să le permitem să intervină.

Domnul deputat Marcu Tudor, pe procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Domnilor colegi,

Domnilor invitaţi,

Am înţeles că acest proiect de lege este impus de Uniunea Europeană. Aşa explica doamna Macovei şi a şi încercat să motiveze, spunând că el intră sub o sancţiune. Cred că n-a specificat suficient de bine, sau n-am înţeles eu suficient de bine, pentru că o sancţiune înseamnă o pedeapsă, înseamnă o măsură punitivă, restrictivă, făcută de Uniunea Europeană, dacă nu adoptăm un asemenea proiect de lege, o asemenea lege.

Poate n-am înţeles bine. Dacă există o asemenea impunere, o putem discuta în acest consens, sau în acest sens. Dacă nu există, o rog pe doamna Macovei să explice, ceea ce, printr-un mod foarte stufos, ne-a făcut să nu înţelegem.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am s-o rog pe doamna ministru, dacă vrea să dea răspunsurile la final, pe toate.

Doamna ministru, nu vreţi să le daţi pe toate la final? Că sigur vor mai fi întrebări şi o să aveţi o intervenţie la finalul dezbaterilor.

Dacă nu mai sunt chestiuni de procedură, domnul deputat Florin Iordache, la dezbateri generale.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamna ministru,

Stimaţi colegi,

Ca de obicei, Ministerul Justiţiei, prin doamna ministru Macovei, spune numai ce doreşte dumneaei şi informează Parlamentul parţial cu ceea ce s-a întâmplat.

Eu aş vrea să vă informez, stimaţi colegi, că în 2004, în luna septembrie, a fost adoptată o lege, mai precis Legea nr.484, care modifica Legea nr.161/2003, care reglementa declaraţiile de avere, conflictul de interese. Prin această modificare a legii, se instituia un Consiliu Naţional de Integritate, organism autonom, cu personalitate juridică şi, ceea ce este foarte important, în subordinea Parlamentului. Pentru că, ceea ce nu s-a precizat acum, această instituţie care se doreşte să fie înfiinţată, respectiv, Agenţia Naţională de Integritate, nu este în subordinea nimănui în forma pe care am primit-o de la Guvern. Este anormal ca o astfel de instituţie, considerăm noi şi amendamentele au fost acceptate în comisie, să aibă ca subordonare şi control Parlamentul.

Legea nr.484 şi Consiliul Naţional de Integritate, care a fost adoptată în septembrie 2004, a fost realizată împreună cu societatea civilă, cu reprezentanţii Uniunii Europene şi a fost prezentată, la data respectivă, ca un succes, urma ca Ministerul Justiţiei să susţină acea formă sau eventualele modificări şi în Senat, pentru că Senatul, în cazul acestei legi, este Cameră decizională.

Ceea ce nu vi s-a precizat, stimaţi colegi, este faptul că o astfel de instituţie, în toată Uniunea Europeană, nu a existat decât în Slovenia, iar odată cu intrarea şi aderarea Sloveniei la Uniunea Europeană a fost desfiinţată.

Deci iată că o astfel de instituţie nu există nicăieri. Ni se cere nouă să avem o astfel de instituţie, prin ceea ce ne prezintă doamna ministru, în schimb României i se cere să aibă un proces normal de eliminare şi de stârpire a corupţiei prin nişte legi coerente. Ministrul justiţiei se substituie Parlamentului. Aceste legi trebuie să vină să fie dezbătute în Parlament şi, în urma dezbaterii parlamentare, considerăm că putem avea legi bune, pentru că uitându-ne în Constituţie, numai Parlamentul este cel care poate hotărî asupra unui proiect de lege.

Dacă vă uitaţi, stimaţi colegi, în forma care a venit de la Ministerul Justiţiei, formă criticată, deşi doamna ministru Macovei o prezintă ca un succes, vreau să vă spun că, într-un comunicat de presă, agenţiile nonguvernamentale precizează: Actualul proiect reprezintă un regres faţă de proiectul de lege adoptat încă din 2004 în Camera Deputaţilor, din perspectiva conţinutului său, iar reglementările din proiectul aflat la Senat au o mai mare coerenţă, acoperind categorii profesionale care scapă actualului proiect.

În forma venită de la Ministerul Justiţiei, foarte multe prevederi sunt neconstituţionale şi, când vom ajunge la ele, ne vom referi. Averea este prezumată a fi dobândită ilicit, avem instituţii care trebuie să verifice şi nu poate un inspector de integritate, chiar dacă este un funcţionar public, să stabilească dacă averea este dobândită licit sau nu. Acesta poate face constatări pe care trebuie să le trimită instanţei.

Avem o lege, este vorba de Legea nr.115/1996, care stabileşte foarte clar instanţele care pot să dea hotărârea şi aici este vorba de Instanţele de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele pe lângă Curţile de Apel. Numai hotărârea instanţei este cea care poate hotărî.

Ni se preciza mai devreme, de doamna ministru, că inspectorii de integritate pot hotărî revocarea din funcţie. Total greşit şi neconstituţional, stimaţi colegi. Pentru că în cazul Parlamentului avem Comisiile juridice de disciplină şi imunităţi, cele care vor stabili dacă un parlamentar (mă refer un deputat sau un senator) este sau nu într-o stare de incompatibilitate. Deci nu poate un funcţionar public să se substituie Parlamentului. Mai mult, un astfel de funcţionar public nu se poate substitui să hotărască dacă preşedintele României poate fi revocat sau nu din funcţie.

Cu alte cuvinte, ni s-a prezentat în faţă, stimaţi colegi, un proiect total greşit, prost conceput, cu foarte multe articole neconstituţionale şi, ceea ce am făcut noi, am încercat să venim cu o lege funcţională. Pentru că dacă dintr-un Trabant, chiar dacă-i pui două motoare, nu faci o maşină de Formula 1, dintr-un proiect prost conceput, venit de la Ministerul Justiţiei, nu poţi face nimic.

Doamna ministru Monica Macovei ne prezintă drept un succes cu care vine dumneaei în faţa Parlamentului, dar este o concepţie greşită, o concepţie neeuropeană şi total neconstituţională.

De aceea, prin efortul comun al colegilor, în Comisia juridică, am încercat să facem un proiect de lege care să verifice declaraţiile de avere, declaraţiile de interese şi, mai mult, am încercat să îl punem în subordonarea Parlamentului, pentru că numai Parlamentul este cel care poate hotărî dacă o lege este bună sau nu este bună.

Vă mulţumesc mult şi mai discutăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cornel Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate a suscitat numeroase discuţii încă de la apariţia pe site a propunerii acestui proiect de lege.

De la început vreau să precizez că acest proiect de lege este proiectul Guvernului României şi nu al ministrului justiţiei.

Este un proiect care s-a prezentat în urma unei analize a situaţiei României în context, european asupra problemelor care se ridică în România cu privire la averile care s-au dobândit şi la modul cum au fost dobândite. Sunt de luat în considerare aici sau au fost luate în considerare aici toate disputele cu privire la relaţia politică - afaceri, toate relatările presei, mass-media în general, cu privire la unele averi presupuse a se fi consolidat nejustificat şi cred că decizia luată de Guvernul României este o decizie bună. Proiectul care s-a prezentat Comisiilor juridice este un proiect care, în măsura în care nu-l adoptăm în această formă şi-l adoptăm în forma în care a fost modificat în Comisia juridică, cred că nu are rost să adoptăm o asemenea lege.

De ce spun asta? Pentru că aşa cum a fost modificat în Comisia juridică, proiectul creează o instituţie, Agenţia Naţională de Integritate, o structură birocratică la nivel naţional, care cheltuieşte banii publici, dar care nu are alt rol decât acela de a sesiza autorităţile competente, respectiv comisiile constituite în baza Legii nr.115 şi alte structuri legate de controlul averilor, al declaraţiilor de avere şi al declaraţiilor de interese.

Credem că, în urma tuturor discuţiilor, s-a creat o majoritate care a votat forma propusă de comisie, o majoritate diferită de majoritatea parlamentară şi opoziţie.

Facem un apel la colegii noştri din arcul guvernamental să voteze proiectul de lege în forma propusă de Guvern, pentru că, repet, altfel nu are rost să adoptăm acest proiect de lege.

Sigur, sunt discuţii, sunt semne de întrebare cu privire la unele posibile abuzuri care s-ar putea face de membrii sau reprezentanţii acestei agenţii, dar rugămintea este să aveţi în vedere contextul social, contextul românesc şi toate reglementările care s-au emis în materie, care funcţionează şi care nu dau rezultate.

Nu cred că putem merge în continuare cu susţinerea că avem reglementări care verifică averile şi stabilesc averile nejustificate de către oamenii politici, de către parlamentari, de către ceilalţi demnitari şi funcţionari publici, dar, în fapt, să nu avem, dacă privim retrospectiv, nici un caz măcar în care să se fi finalizat o verificare a averii unui înalt demnitar. Nu să se fi finalizat cu - ştiu eu - cu sancţiuni, dar să fie finalizată şi să se prezinte un dosar în care să se spună da, averea domnului deputat X este dobândită corect. Cred că tocmai acest aspect practic trebuie avut în vedere la momentul în care ne raportăm la acest proiect.

Poate fi un proiect mai bun, putea fi un proiect mai bun. Dar, încă o dată, cred că trebuie făcut primul pas. S-ar putea ca, într-un an, doi, acest proiect să nu mai fie viabil, să nu mai fie necesar, aşa cum nu funcţionează în celelalte ţări europene, dar, la acest moment, noi apreciem că Guvernul României a prezentat un proiect care se susţine, un proiect pe care Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal l-a susţinut şi în comisie în forma prezentată, îl va susţine în continuare şi, încă o dată, fac apel şi la ceilalţi colegi, cel puţin din majoritatea parlamentară, să susţină proiectul de lege aşa cum a fost prezentat de Guvern şi nu în forma modificată, care-l goleşte de conţinut, eliminând capitole întregi, dacă observaţi, s-au eliminat capitole mari, care nu mai duc la atingerea scopului pentru care s-a prezentat acest proiect.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine proiectul în forma prezentată de Guvern, fără teamă că vor exista prevederi neconstituţionale.

Vă asigur, cel puţin în măsura în care am discutat cu colegii noştri, nu există prevederi neconstituţionale, pot exista prevederi care sunt apreciate mai dure, mai restrictive sau mai, ştiu eu, într-un fel care obligă la un anumit comportament din partea parlamentarilor sau a celorlalţi oameni care se află în conflict de interese sau au dobândit averi ilicite.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mulţumesc colegilor din toate grupurile parlamentare care l-au susţinut pe domnul coleg.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De la început vreau să subliniez faptul că Grupul parlamentar al Partidului Democrat va susţine varianta Agenţiei Naţionale de Integritate aşa cum ea a venit de la Guvern. În cazul în care vom vedea că nu este posibil ca varianta finală acceptată de Cameră să fie mai apropiată de varianta guvernamentală, vom cere o dezbatere asupra chestiunilor de fond prin retrimiterea acestui proiect de lege la comisie.

Agenţia Naţională de Integritate, ANI, aşa cum o botează părinţii ei pe scurt, aşa cum a ieşit de la comisie nu mai are pic de vlagă şi nu mai poate fi recunoscută nici de proprii ei părinţi. Monica Macovei şi Guvernul se uită acum în raportul comisiei şi nu-şi mai recunosc copilul - o fi fost schimbat la maternitate - la comisie vreau să spun.

S-a spus că nu există nicăieri în Europa un astfel de model. Există în Estonia şi Slovenia, ţări care stau mult mai prost decât noi în privinţa cantităţii corupţiei. Deci stau mult mai bine în ceea ce priveşte lipsa corupţiei.

De ce este necesară această agenţie? Vreţi să vă argumentez? Este deja superfluu, în condiţiile în care întreaga societate civilă se pronunţă cu necesitate asupra existenţei aceste agenţii în formula în care Monica Macovei, ministrul justiţiei, şi întregul Guvern a iniţiat-o.

Ce să vă mai spun, că în topul prestigioasei Instituţii JFK suntem în continuare pe o poziţie între 50 şi 60, pe o poziţie de râs, vreau să spun, în topul corupţiei; asta după ce am coborât, în ultimul an şi jumătate, de pe locul 83, unde eram în 2004. Acestea sunt argumente foarte clare pentru ca ANI să fie adoptată în forma în care a fost iniţiată. Trebuie să-i dăm instrumente puternice pentru a săpa şi a găsi corupţia şi noi i-am dat doar o lopăţică cu care să sape în nisip.

Nu cred în sondaje întotdeauna. Se spune că minciuna nu este doar minciuna sfruntată, ci şi adevărul care este spus pe jumătate, adevărul ascuns şi mai este o categorie, adevărul statistic. Aşa că ne putem certa la fiecare sondaj, dacă PNG-ul are 5 sau 7 %, dacă PC are 2 sau 4 %, dacă raportul dintre PD şi PNL este 1,5 sau 2,5 la 1, însă, în toate sondajele de până acum (şi îmi pare rău că o cred, dar şi în multe sondaje de acum înainte) axiomatic intervine poziţia pe care cetăţenii o văd clasei politice, ultima întotdeauna, între 15 şi 17 %. Şi acest lucru trebuie să-l schimbăm şi de aceea trebuie să fie transparenţă în viaţa publică şi în viaţa politică. Fiindcă lumea ne suspectează că avem interese ilicite, că ne-am făcut averile într-un mod ilicit, că există un conflict de interese, că ne-am făcut averile prin incompatibilităţi şi prin folosirea poziţiei noastre şi a informaţiei pe care o deţinem pentru a mânca din banii publici şi a ne clădi, în felul acesta, averi ilicite.

Agenţia Naţională de Integritate, ANI, trebuie să fie un organism puternic şi care să aibă mijloacele să facă treabă. Altminteri, singurul lucru previzibil este că va rămâne numai o gură în plus la masa la care se mănâncă banul public.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Cine a zis: Ciocu' mic, acum noi suntem la guvernare? Acolo este corupţia, la colegii doamnei Macovei.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Până vom stabili, efectiv, unde este corupţia, la Executiv sau la Parlament, aş vrea ca să fiu, de data aceasta, optimist şi să spun că acest proiect de lege mi-a prilejuit satisfacţia de a vedea că Parlamentul lucrează. Este esenţial pentru menţinerea unei democraţii, pentru menţinerea unei democraţii fără corupţie, ca să ieşim de sub tutela Guvernului, ca să nu mai fim o maşină de compostat biletele de tramvai găurite sau nu, prezentate de Guvern, ci să fim organismul democratic care gândeşte, discută şi dezbate.

Ceea ce s-a întâmplat în acest proiect de lege, îmi dovedeşte că în Parlamentul României se discută şi se dezbate, că noi suntem capabili să gândim cu capetele noastre şi nu cu capetele mai mult sau mai puţin luminate ale guvernanţilor temporari. Pentru că guvernele sunt trecătoare. Democraţia discuţiei există şi va rămâne.

Din acest punct de vedere, daţi-mi voie să adresez, nu felicitări, mulţumiri colegilor din Comisia juridică care au efectuat o adevărată muncă de salubrizare legislativă.

Îmi pare foarte rău că un proiect de lege cu o anume importantă trebuie să fie adus în Parlamentul României pe aripile unei minciuni şi a unor citate trunchiate.

Se vorbeşte despre o cerinţă a Uniunii Europene, dar, stimaţi colegi, Uniunea Europeană nu ne poate cere ceea ce ea însăşi nu are. În nici o ţară a Uniunii Europene nu întâlnim o asemenea agenţie. Se foloseşte un citat inexact, din memorie, pentru a se găsi o scuză de către doamna ministru, din Raportul de monitorizare, omiţându-se un cuvânt care este esenţial. La punctul 3, Măsuri de siguranţă şi alte măsuri, se vorbeşte, într-adevăr, de înfiinţarea, astfel cum a fost propusă, a unei Agenţii de Integritate, responsabilă cu verificarea averilor, incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de interese şi cu emiterea de decizii obligatorii, în baza cărora se pot adopta sancţiuni disuative, de descurajare. Deci astfel cum a fost propusă, propunerea aparţine Guvernului României şi nu ne-a fost impusă de către Uniunea Europeană.

Eu nu cred că este posibil să folosim autoritatea şi prestigiu unor democraţii consolidate pentru a induce în eroare reprezentanţii acesteia şi pentru a induce în eroare Parlamentul României. Este o problemă de atitudine şi de această atitudine se leagă întreaga construcţie a legii.

Este prezentată ca o lege a controlului averilor aşa cum este proiectul şi aici doamna ministru are perfectă dreptate şi colegii care au vorbit, le respect punctele de vedere, au perfectă dreptate.

Avem două propuneri legislative. Una a Guvernului şi alta, aşa cum a rezultat ca urmare a muncii comisiei.

Propunerea legislativă a Guvernului nu este o propunere privind controlul averilor. Este o falsă prezentare în faţa Parlamentului, este o falsă prezentare în faţa presei, pentru că această propunere urmează, are ca scop controlul unor declaraţii, controlul unor hârtii şi nu sorgintea unor averi care pot să fie licite sau ilicite. De abia ca urmare a activităţii în comisie s-a ajuns la această finalitate a controlului efectiv al averilor, folosindu-se mecanismele obligatorii.

Ni se prezintă ca o mare noutate această lege care este imperios necesară, fără de care corupţia, în România, va face ravagii. Dar, faptul că în comisie au fost înlăturate capitole întregi nu se datoreşte faptului, cele privitoare la incompatibilităţi, conflicte de interese, că nu avem nevoie de ele, ci pentru că ele există pe plan legislativ. Răspunsul pe care l-am auzit: nu au fost legi funcţionale. Exprimarea este greşită. Nu au fost legi care au funcţionat. Vă reamintesc, cu tot respectul pe care vi-l port, o cunoscută glumă: şi eu, niciodată, dacă o să-mi prind iubita înşelându-mă pe o canapea, n-o să vând canapeaua. Cam aşa face Guvernul la această oră.

Există legi, dar ele nu funcţionează pentru că nu este capabil Guvernul să le pună în funcţiune. Nu este capabil să organizeze mecanismul de aşa natură, încât el să aducă şi rezultate. Că există legi o demonstrează faptul că unul dintre colegii noştri este în curs de judecată pentru acest control al averilor, dar că sunt suspicionaţi mai mulţi. De ce nu există mai mulţi? N-a existat o voinţă politică, până acum, de aplicare, de punere în funcţiune a legilor? Poate. Dar unde este voinţa politică de acum?

Şi atunci, această incapacitate organizatorică a Guvernului, pentru că asta este sarcina sa, este mascată de apariţia unor legi noi, care nu fac altceva decât să plagieze ceea ce a fost înainte şi ceea ce acum ni se propune ca noutate, iar plagiatul este, întotdeauna, un semn de micime, nu numai de caracter, ci şi de micime intelectuală.

Este interesant că în privinţa exercitării acestui control, o serie de organizaţii nonguvernamentale (vedeţi, mă feresc să vorbesc despre societatea civilă; pentru mine societatea civilă o reprezintă sindicatele, patronatele, asociaţiile profesionale, cei care produc ceva în România şi nu taie frunză la câini, făcând tot soiul de analize politice şi reprezentându-se numai pe ei înşişi.) deci o serie întreagă de organizaţii nonguvernamentale au condamnat proiectul de lege. Este vorba de faptul că l-au caracterizat ca un instrument poliţienesc prin maniera în care se dau atribuţii unor inspectori de integritate. Ciudat este că aceleaşi organizaţii nonguvernamentale semnează acum un apel adresat preşedintelui Camerei Deputaţilor pentru menţinerea formei iniţiale a proiectului, pe care au criticat-o. Nu cred că o asemenea poziţie poate să fie justificată de vreun argument. Descalificarea acestor organizaţii nonguvernamentale prin duplicitatea lor este categorică.

Dar, aceşti inspectori de integritate, care urmează să fie numiţi în concepţia prezentată de către Guvern, reprezintă, categoric, nişte funcţionari administrativi. Reprezintă, categoric, nişte funcţionari administrativi cărora li se dau atribuţii de anchetă şi, mai mult, li se dau atribuţii de judecată. Este problema constituţionalităţii şi a caracterului european al legii, în acelaşi timp. În cazuri celebre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este vorba de cazul unui cetăţean împotriva Elveţiei, a spus că niciodată într-o jurisdicţie administrativă, graţioasă, cum este aceasta, un funcţionar administrativ, care este subordonat ierarhic, fără nici o discuţie, este caracterul funcţionarului public, nu are independenţa necesară pentru a judeca. Contrazicem, prin această lege, ceea ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabileşte în privinţa independenţei.

Că această lege, şi cu aceasta încerc să închei, este numai un praf în ochi, o demonstrează măsurile pe care aceşti funcţionari pot să le ia ca urmare a deciziei lor, pe care n-au dreptul s-o ia, conform Constituţiei, pot să le ia. Şi anume sesizarea pentru aplicarea unor sancţiuni disciplinare tuturor celor controlaţi. Dacă distinsul corp de jurişti al Ministerului Justiţiei, care a elaborat acest proiect de lege poate să-mi spună ce sancţiuni disciplinare se pot lua în privinţa preşedintelui României, eu sunt dispus să le votez. Dar vă rog să constataţi că o judecată nu poate fi făcută de un aşa numit inspector de integritate. Cine are curajul să poarte acest titlu de "inspector de cinste", integritatea se referă la inspecţia morală, şi nu la inspecţia poliţienească pe care vrea s-o instituie. Există, pentru cei care fac parte din corpul ofiţeresc, există în armată o tradiţie, aceea a consiliilor de onoare ale ofiţerilor, şi niciodată un consiliu de onoare nu poate să fie compus din ofiţeri cu un grad mai mic decât cel pe care îl judecă. Cum poate un inspector de integritate, ce bază morală are acesta ca să verifice preşedintele României, membrii Guvernului, membrii Parlamentului. Nu sunt egali, n-au fost niciodată egali şi rezultatele vor fi nule. Singurul care poate să judece îl reprezintă sistemul organelor jurisdicţionale ale justiţiei care, în conformitate cu modificările făcute de către comisie, vor fi sesizate pentru un real control.

Ni s-a spus că prin lucrările comisiei legea este golită de conţinut. Este golită de conţinutul nociv, este golită de ceea ce ne îndeamnă spre antidemocraţie, este golită de conţinutul ei politic şi se încearcă îndreptarea ei, dar niciodată o haină prost croită nu mai poate fi cârpită, oricât s-au străduit croitorii acestor cârpeli care sunt în majoritate justificate. Pentru aceste considerente, apreciind asupra amendamentelor comisiei, considerând că unele pot să fie asamblate într-o lege bună, şi nu în această construcţie amatoricească, grupul nostru parlamentar va vota împotriva proiectului de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Mate Andras-Levente. Din partea Grupului parlamentar al Partidul Conservator se pregăteşte domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Mate Andras-Levente:

Stimată doamnă ministru,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Există stat de drept, atunci când separaţia puterilor de stat există. Există democraţie, atunci când Parlamentul este instituţia supremă care adoptă legi. Într-adevăr, Guvernul are posibilitatea de a depune proiecte de lege, dar aceste proiecte de lege trec prin filtrul comisiei şi pe urmă ajung în plenul Camerei, pentru a fi votate. Este un lucru firesc pentru orice democraţie. Aşa s-a întâmplat şi cu acest proiect de lege.

UDMR-ul a depus anumite amendamente care au fost criticate, spunând că încercăm să golim din conţinut acest proiect de lege. Dar trebuie să spunem că aceste amendamente au fost depuse tocmai la solicitarea societăţii civile care are grijă de drepturile şi libertăţile fundamentale ale oamenilor.

Într-adevăr, noi avem o sensibilitate mai mare pentru aceste drepturi, şi este firesc, pentru că suntem în minoritate. Dar a spune că nu am dreptul ca şi deputat să depun amendamente şi să-mi conving colegii că posibil am dreptate şi să-mi votez aceste amendamente încalcă democraţia însăşi.

Acest proiect de lege, aşa cum apare acum, după ce a fost îmbunătăţit de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi cred în înţelepciunea colegilor din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, spun eu că, într-adevăr, nu este neconstituţional, deşi am unele dubii cu anumite articole care au mai rămas. Este o lege care, într-adevăr, va fi benefică în lupta anticorupţie. Şi vă spun de ce. Conform art.126 din Constituţie, legea de bază pe care trebuie s-o respectăm toţi spune foarte clar că este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii. Dar să nu lăsăm să ne fie indusă în eroare opinia cu acest articol. Există instanţe specializate, cum ar fi cele referitoare la minori, secţiile specifice administrativ, civil, penal sau chiar în litigii de muncă. Dar nu putem crea o instituţie care să fie separată de puterea judecătorească şi să nu fie sub controlul nimănui. Am ajunge înapoi, înainte de 1989 unde, mă tem că ar putea fi folosit - şi nu spun de actualul guvern sau de actualii oameni politici - şi în viitor de altcineva, o armă împotriva cuiva.

Cum spuneam, în lege sunt anumite probleme care îmi e teamă că şi acum sunt neconstituţionale. Şi vă dau un singur..., vă dau două exemple: art.20 din proiectul de lege vorbeşte de posibilitatea ca acest inspector de integritate să ne controleze, atât parlamentarilor, cât şi membrilor Guvernului, cât şi Preşedintelui averea şi acelor persoane care din 1990 erau în funcţie ca şi persoane alese sau numite. Dar mă întreb, dacă prima lege care mă obligă pe mine ca şi demnitar ales să depun o declaraţie de avere a fost în 1996, care va fi temeiul în baza căruia, ce temei există, cum va fi controlată averea mea din 1990 până în 1996 dacă n-am avut obligaţia de a depune declaraţie de avere. Sau, dacă eu, în calitate de deputat, am intrat în acea zonă gri, cum se susţine, că aici e pericolul, şi am săvârşit ceva care nu este nici infracţiune, dar poate fi considerat ca abatere disciplinară, în proiectul de lege apare că după 5 ani de zile de la terminarea mandatului poate fi controlat. Dar singura comisie care poate să dispună o sancţiune deputatului este Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, iar mandatul meu ţine 4 ani. Dacă mi se termină mandatul în 4 ani, după 5 ani, cum poate comisia să mă sancţioneze când nu mai sunt deputat? Deci, am încălca anumite principii. Aici am intervenit noi în comisie şi aici am încercat să corectăm.

Pentru aceste considerente, UDMR-ul susţine aprobarea şi votarea în plenul Camerei Deputaţilor a acestui proiect de lege în baza raportului Comisiei care respectă drepturile omului, nu încalcă Constituţia şi din start doresc să subliniez că avem un amendament respins, mai corect, colegii mei Kelemen Hunor şi Márton Árpád, la art.12 care se referă la acea problemă serioasă care spune "conduita şi etica", acest amendament a fost respins şi nu s-a înţeles în comisie ce am dorit noi.

Conform proiectului de lege se poate acorda consultanţă referitor la conţinutul, interpretarea şi aplicarea prevederilor legale. Adică această lege. Am fost de acord cu acest lucru şi suntem de acord în continuare. Inclusiv a celor deontologice, a celor privind conduita şi etica. Aici n-am fost de acord. Ce înseamnă deontologia şi etica? Inclusiv cum mă îmbrac? Inclusiv cum mă comport? Inclusiv cum vorbesc de la acest microfon.

Păi, un inspector de integritate să nu ne spună nouă că de mâine va avea o anumită culoare cravata noastră, pentru că asta este etic? Sau că de acum încolo n-o să pot păşi în această Cameră decât folosind uşa din stânga, pentru că aşa este etic. Suntem de acord să ne dea consultanţă în ceea ce priveşte completarea declaraţiilor de avere, dar nu cred că cineva poate să dea un sfat sau o notă scrisă despre această conduită preşedintelui României, cum să se comporte. Nu cred că acest lucru este esenţa luptei împotriva corupţilor.

Deci, cum spuneam, cu acest amendament pe care îl vor susţine colegii când votăm pe articole, noi susţinem acest proiect de lege aşa cum a ieşit din comisie pentru că luptăm în continuare împotriva corupţiei. (Aplauze)

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Încă din prima propoziţie, vreau să spun că Grupul parlamentar al Partidului Conservator priveşte proiectul de lege şi legea care sperăm să fie adoptată ca o lege necesară şi chiar ca o lege importantă. Aceasta a fost atitudinea şi în comisie şi aceasta va fi atitudinea şi în timpul votării proiectului, astfel cum a fost îmbunătăţit în comisie şi cum posibil să mai sufere unele îmbunătăţiri şi în plen. Nu este exclus. Tocmai de aceea mă întreb, şi ar fi bine să ne întrebăm cu toţii, cui ajută oare toată tevatura, presiunile, acuzele, insinuările, toată ceaţa, toată fumigaţia aceasta creată în jurul proiectului. Ajută oare luptei reale cu bună-credinţă şi eficienţă împotriva corupţiei, pentru corectitudine, iar pentru transparenţă faţă de viaţa şi avutul demnitarilor şi funcţionarilor publici? Şi, cu atât mai mult, pentru pasul care ar trebui să urmeze, pasul mai greu, ajută oare controlului averilor dobândite, nu licit, şi care rămâne obiectivul moral al societăţii democratice româneşti? Nu!

Este evident că tot acest zgomot, toată această gălăgie, emoţii, reproşuri nu ajută atitudinea corectă, delimitarea membrilor societăţii noastre, eficienţa şi funcţionalitatea instituţiilor existente sau pe care le creăm, ci creează o stare de nesiguranţă şi de confuzie, de care, neîndoielnic, beneficiază, din nefericire, în primul rând cei incorecţi şi rezultatele lor.

A ajuns proiectul de lege în forma iniţială, dogma aceasta, prima dogmă puternică de la tablele lui Moise încoace, care e de neatins, a ajuns să fie considerată privită, judecată ca un fel de hârtie de turnesol a corectitudinii omului politic din această legislatură. Eşti de acord cu ideile Monicăi Macovei? Eşti corect! Nu eşti de acord, eşti de partea hoţilor, poltronilor şi aşa mai departe. Fals!

Voci din sală:

Tocmai a ieşit acum din sală doamna ministru.

Domnul Sergiu Andon:

Da. Dacă e aşa, regret, sper să aibă o treabă importantă, dar e posibil să n-aibă o treabă importantă. Nu e prima dată când pleacă în timpul dezbaterilor şi, iată-mă, părăsesc cursul obişnuit al luării de cuvânt, pe care mi-l pregătisem mental şi parţial pe hârtie şi, evoc, pentru că s-a vorbit, anticipez, de fapt, o referire la definiţia de proiect al Guvernului care s-a făcut şi vă destăinui, pentru că, chiar şi atunci când facem parte din grupările politice participante la guvernare suntem datori, în faţa forului suprem al puterii de stat în România, forul reprezentativ suprem, cum zice Constituţia, să fim oneşti şi transparenţi şi sinceri. Şi am să vă destăinui, anticipând, cum spuneam, dezacordul cu aprecierea făcută că e un proiect al Guvernului, e un fel de a zice, formal, un proiect al Guvernului. Suntem două formaţiuni aici participante la actul de guvernare, care au avut reprezentanţi într-o comisie cvadripartită, care a încercat să facă un proiect cât de cât rezonabil, într-o fază preliminară, înainte de a intra în Guvern, şi a fost un continuu dialog nu numai al surzilor, dar şi un dialog duşmănos între tabere, să spunem aşa, purtat sub acelaşi însemn al hachiţelor, al supărărilor, ori ca mine, fără să schimbaţi nici o virgulă, ori, la revedere, îmi iau jucăriile şi plec. De aceea, îl legam de acest moment.

Dar permiteţi-mi să revin, că după aceea a ajuns la Guvern, că la Guvern s-a bătut cu pantofiorul, cu sau fără toc, în masă, nu ştiu, e treaba Guvernului, n-am participat, dar am urmărit alte lucruri întâmplate în ultima perioadă, inclusiv soarta pachetului de legi privind siguranţa naţională, şi am judecat ceea ce probabil că judecaţi şi singuri.

Revin însă la proiect, pentru că asta ne interesează şi asta e important, cred, să ne spunem cuvântul. Spuneam că e necesar. E un proiect necesar pentru că, cu mâna pe inimă, nu putem fi satisfăcuţi nici de rezultatele luptei anticorupţie, nici de nivelul de transparenţă şi de acurateţe, să-i spunem, în ceea ce priveşte declaraţiile de avere, şi toată cohorta de instituţii conexe acestei importante funcţii sociale.

În opinia Partidului Conservator sunt necesare chiar două legi. O lege de înfiinţare a unei asemenea autorităţi cum este conturată în clipa de faţă Agenţia Naţională de Integritate, ca ochi vigil al statului asupra modului de respectare a legislaţiei în domeniu şi poate chiar şi ca for metodologic în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei în domeniu, de supraveghere organizată în vederea sesizării justiţiei şi organismelor jurisdicţionale existente constituţional, şi un al doilea proiect de lege s-a prefigurat şi din discuţii, pe care vreau să spun cu toată răspunderea, nici forma proiectului prezentat de Ministerul Justiţiei nu satisfăcea nici pe departe, şi anume, o lege a controlului dobândirii averilor care s-au făcut pe seama spolierii ţării. Şi care e o altă problemă şi rămâne o restanţă a noastră. Acest bimetal, acest aliaj care nu s-a reuşit, între două teme legislative, distrugea şi o funcţie şi cealaltă. În treacăt fie zis, nu vreau să fac aici prozelitism pentru Partidul Conservator dar ce e drept trebuie spus, noi avem un proiect inclusiv pentru controlul averilor, depus din februarie 2005, care zace, unde? la Ministerul Justiţiei, spre avizare.

Spuneam că este nevoie de acest proiect, este nevoie pentru că bunăoară experienţa societăţii civile, cuprinzând şi organizaţiile neguvernamentale foarte active de la intrarea Legii nr.115 în vigoare încoace, şi în special în această legislatură, deci experienţa societăţii civile demonstrează că sunt lucruri ce pot risca să intre sub plapuma opacităţii. Deci, este nevoie de o supraveghere, societatea civilă n-a putut s-o facă decât sporadic, dar este nevoie de o supraveghere pe care statul, cu răspunderea sa unitară privind ordinea de drept, deci statul trebuie s-o asigure, asupra respectării reglementărilor în domeniu.

Care este atunci deosebirea între optica, filosofia, i-aş zice, cu un termen uzual, nu pretenţios, membrilor Comisiei juridice majoritari prin vot, n-au fost toţi, desigur, şi, aţi văzut şi aici opinii contrare, şi aşa e normal într-o democraţie, şi proiectul acesta cu atâta încăpăţânare, cu atâta ambiţie deşartă susţinut de redactorii iniţiatori. Acest ochi vigil al statului trebuie să fie atât cât a fost definit în puţine şi poate nu cele mai potrivite cuvinte de către mine. Ce vrea proiectul, ce voia proiectul în forma iniţială, voia să creeze un organism jurisdicţional, cu atribuţii jurisdicţionale şi chiar de urmărire penală şi fiscală nouă. Aşa ceva nu numai că nu este posibil constituţional şi democratic, dar nici nu este folositor eficient sub aspectul luptei pentru corectitudine.

Nu mai zic împotriva corupţiei, că deja e o lozincă ce începe să fie demonetizată. De ce nu?

În primul rând, pentru că un organism nou nu rezolvă problema. Aşa cum se spune, dacă vrei să îngropi o problemă, faci o comisie s-o rezolve, acelaşi lucru e valabil în general în sistemul ordinii de drept, dacă vrei să înmormântezi un domeniu al ordinii de drept creezi organisme. Acesta este deci un prim argument. Nu organismul în sine creează problema, managementul modern, managementul bun, politica în statele cu democraţie avansată şi de la care încercăm să ne inspirăm, arată, demonstrează că în primul rând trebuie asigurată funcţionarea instituţiilor şi legilor existente. Or, exact asta ne lipseşte, cum de altfel au spus şi dintre antevorbitori.

Asta şi reproşăm, reproşăm şi din unghiul de vedere al insucceselor sau succeselor insuficiente, timide chiar, zicem noi, în lupta împotriva corupţiei şi pentru transparenţa dobândirii averilor şi chiar pentru răspunderea, pentru dobândirea lor nelicită, dar este dăunătoare şi sub aspectul disimulării lipsei de rezultate.

Adică, pe de o parte, organismul nou nu creează garanţia, dimpotrivă, îndepărtează de obiectivul atingerii scopului prin punerea la lucru a instituţiilor şi legilor existente, iar pe de altă parte, mai ales că se tot vorbeşte de Europa, mai ales că s-a vorbit chiar aici de locul prost pe care îl ocupăm în clasamentul coruptibilităţii, tocmai de aceea, o asemenea iniţiativă, şi revin la idee, gălăgia, de la un moment încolo chiar iresponsabilă, în jurul proiectului, gălăgia care împiedică analiza serioasă, rece, profesională a ceea ce ar urma să devină lege, această gălăgie, din punct de vedere al rezultatelor, nu se vrea sau riscă să devină şi este praf în ochii şi ai populaţiei, şi ai Europei. Am creat organismul, să vedeţi de acum încolo ce corectitudine o să domnească.

În treacăt fie zis, orice organism nou, şi cei care cunoaşteţi multitudinea de organisme de control existente în România, cu atât mai mult unul în afara sistemului constituţional, cu atât mai mult unul în afara controlului de către puterile recunoscute constituţional poate, nimic nu garantează asta, deveni el însuşi vector de corupţie.

O ştiţi, mai ales cei implicaţi în activităţi economice, din practica excesului de controale şi de subiectivisme care le însoţesc.

S-a spus şi chiar s-a evocat că devine proiectul ineficient cu această autoritate pentru care s-a prevăzut un efectiv de 200 de persoane. Cred că Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a greşit trecând peste această cifră, cu speranţa că o va rezolva bugetul. Dar, mă întorc la această opţiune pe care ar trebui s-o aibă un ministru al Guvernul României, între a face să funcţioneze instituţiile existente şi a le uita la marginea sobei şi a fabrica mereu instituţii noi. De unde ia doamna ministru Macovei cei 200 de specialişti, când îi lipsesc 600 de judecători şi procurori, cu aproximaţie, după cât ştiu, de ce, dacă are aceste efective de oameni corecţi şi profesionali, nu păstrează pentru ani atât cât e nevoie pentru o instituţie dimensionată la nivelul ochiului, cum spuneam, ochiului statului, iar restul efectivelor să acopere marile lipsuri de personal care există în instanţe şi în parchete până la situaţia ca unele dintre ele să nu poată funcţiona.

Am lăsat la urmă, deşi ar fi trebuit să fie primul, aspectul de neconstituţionalitate al proiectului iniţial, nu spun decât atât, că mă alătur părerii antevorbitorilor care au declarat aici că în forma iniţială existau prevederi neconstituţionale ca şi concepţie generală, şi că acesta a fost unul dintre eforturile Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi de a le face, o spun de data aceasta ca membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi din partea Partidului Conservator, se înţelege, nu ca raportor, a fost efortul de a se reintra în limitele Constituţiei.

La această discuţie despre inutilitatea sau chiar caracterul dăunător al formei iniţiale, aş mai vrea să fac o singură observaţie, spunea doamna ministru de data asta, susţinând proiectul aici, în această Cameră, că respinge ideea de suprapunere a organismului peste alte organisme. Într-adevăr, e vorba de nuanţă, nu suprapunere se urmăreşte, ci substituirea directă.

M-aş apropia de finalul intervenţiei mele făcând un apel să încetăm la a califica, chiar dacă este aşa, un proiect, o formă sau alta, o reglementare sau alta, ca bună sau proastă, pur şi simplu prin notări dintre acestea dihotomice. Nu asta este important, important este ca să iasă de aici din plen o lege bine gândită, onestă, responsabilă, funcţională.

Să dezbatem cu calm, să abandonăm înverşunările de care vorbeam, ceaţa aceasta a insinuărilor, a şoaptelor, unele monstruoase, s-a vorbit, şi aici am impresia că Ministerul Justiţiei are un rol important, a lansat în presă ideea de coaliţie, de monstruoasă coaliţie împotriva proiectului. De unde până unde este acest proiect criteriul coaliţiilor politice? În loc să se observe că opinia apropiată sau asemănătoare, opinia critică faţă de proiect a unor colegi din formaţiuni politice foarte rar în acord, care uneori par antagoniste, chiar topografic aşezate în această sală în extreme, apropierea opiniilor nu poate fi explicată decât prin faptul acesta, că proiectul, necesitatea îmbunătăţirii lui sau a combaterii unor încriminări a înlăturării unor încriminări era stringentă. Era vocea, cum spuneam, a raţiunii.

Vom susţine, cum spuneam, proiectul în forma adoptată, Grupul parlamentar conservator, de Comisia juridică. Dacă vor apărea îmbunătăţiri motivate pe parcursul dezbaterilor, le vom susţine şi pe acestea şi repetăm apelul de încheiere, să discutăm cu calm şi să fim judecaţi, hârtia de turnesol să nu fie proiectul conceput, proiectul nocturn, i-aş spune eu, al Ministerului Justiţiei, tenebros oricum, ci să fie hârtia de turnesol a calităţii de om politic care votează în această Cameră, legea care să iasă înţeleaptă, realistă, constituţională, eficientă şi cât de cât stabilă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale există vreo intervenţie. Nu există.

Dacă din partea parlamentarilor independenţi există. Nu există.

Mai avem câteva solicitări de luare la cuvânt şi cu acordul dumneavoastră pe care l-aţi manifestat mai devreme, am să vă propun să le luăm şi pe acestea, proiectul fiind important.

Domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Proiectul iniţiat de Guvern, am aflat astăzi, nu de doamna Macovei, este mai ceva decât Coranul. Blestemat să fie cel care schimbă măcar o virgulă din faimosul proiect ANI!

Doamnelor şi domnilor,

Am declarat la comisie că am încercat să scot prostia din acest proiect. N-am reuşit să o fac în totalitate şi culmea este că astăzi am mai constatat şi multe dezinformări sau multe lacune pe care le are sau pe care le-a făcut doamna ministru în faţa Parlamentului.

E adevărat că fiind ocupată cu plecările prin străinătate, iar la comisie n-a participat decât la şedinţa primă, după care a făcut campania mediatică şi a dispărut, lăsându-ne în grija doamnei Kibedy şi celor doi subalterni ai dânsei şi-mi pare rău că n-a citit nici măcar ceea ce a produs comisia în lipsa dânsei.

Se vorbeşte de Agenţia Naţională de Integritate că nu are altceva de făcut decât sesizează organele de urmărire penală, cred că n-a ajuns să citească pagina 99, unde se vede că scrie foarte clar că această agenţie face cerere de cercetare la Comisia de cercetare a averilor, care în nici un caz nu este un organ de cercetare penală, după cum judecata nu are loc la secţia penală, ci la secţia civilă.

Doamna ministru a făcut o afirmaţie corectă, erau nişte prevederi neconstituţionale în Legea nr.115/1996 şi aceeaşi chestiune am afirmat-o şi eu. Bineînţeles că a fost supus tirului mediatic al celebrei Societăţi Academice Române, ocazie cu care îi rog ori să-şi ceară scuze, ori alături de mine s-o pună şi pe doamna Macovei care susţine acelaşi lucru. Dar nu este adevărat ce a spus doamna ministru că nu avea cum să facă un deputat să plătească prin pierderea mandatului, în cazul în care exista o avere nejustificată.

Şi nu am descoperit eu şi nici doamna ministru nu trebuia să reinventeze roata, era suficient dacă citea Legea nr.115/1996, art.33, care spune la alin.2: "deputatul sau senatorul a cărui avere a fost declarată nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, este considerat incompatibil".

Deci, doamna ministru a minţit aici plenul spunând că n-avea ce să facă deputatului sau senatorului. După Legea nr.115, avea ce să facă.

Abrogând art.33, prin legea aceasta care o face acum, de fapt nu vrea să facă nimic deputatului sau senatorului. Nu ştie cum se face acest lucru, îi citesc eu din Constituţie, că tot a invocat-o: "Calitatea de deputat sau senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese, în caz de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces." Or, art.33 stabilea tocmai incompatibilitatea care ducea la încetarea calităţii de deputat.

La capitolul incompatibilităţi, art.71 alin.3 spune: "Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică." Legea nr.115 este lege organică şi stabilea ca incompatibil deputatul sau senatorul care are o avere nejustificată, nu o chestiune penală, exact zona aceea gri de care doamna ministru se plângea că nu e acoperită. Era acoperită, dar nu era văzută de dânsa. Sau dacă a văzut-o, a căutat s-o elimine. Pentru că a abrogat art.33 împreună cu toată Legea nr.115.

Ne-a citit dânsa o scrisoare foarte importantă în care ni se solicitau sancţiuni descurajante. Altfel, clauza, probabil. Păi, în aceste condiţii, doamna ministru, ar trebui să vă daţi demisia pentru că nu respectaţi conţinutul scrisorii. În primul rând, nu cred că este sancţiune descurajantă să elimini toate sancţiunile. Deputatul sau senatorul era incompatibil şi după doamna ministru acum nu mai are nici o sancţiune. Aţi încălcat conţinutul şi recomandările scrisorii pe care dumneavoastră aţi citit-o aici. Şi dacă lucrurile n-ar fi prea triste, o să constataţi că sunt viceversa şi s-ar putea să ne distrăm.

Deci, în Legea nr.115, art.33 prevedea foarte clar: "persoana a cărei avere a fost declarată în total sau în parte nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă va fi destituită sau revocată, după caz, din funcţia pe care o deţine." Doamna Macovei în proiect a abrogat acest lucru.

Alin.2: "Deputatul sau senatorul a cărei avere a fost declarată nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, este considerat incompatibil." Şi v-am citit din Constituţie ce se întâmplă, adică, îşi pierde funcţia. Doamna Macovei a anulat şi acest articol.

Să vedeţi în schimb ce oferă. Se publică pe pagina de internet a agenţiei, ceea ce face această agenţie şi dacă a găsit pe cineva cu avere nejustificată şi se trimite organelor care aplică sancţiuni disciplinare. Cine a fost angajat pe undeva ştie cam cu ce încep sancţiunile disciplinare, cu un avertisment. Şi mai ştie că sancţiunile disciplinare se dau gradat, nu prea ai voie să sari de la o treaptă la alta. Aşa brusc, fără motivaţii serioase. Că altfel o să pierzi în instanţă. Deci se transmit organelor care aplică sancţiuni disciplinare sau care dispun revocarea, destituirea sau eliberarea din funcţie.

Păi, hai să vedem cam ce-a propus doamna ministru, să vedem dacă respectă scrisoarea pe care ne-a citit-o, aceea cu sancţiuni descurajante. Pentru preşedinte, unde credeţi că se comunică dacă s-ar întâmpla, ferească sfântu, să aibă avere nejustificată: Parlamentului României. Clar, este fără sancţiuni pentru că Parlamentul nu are atribuţii de a sancţiona pe preşedinte în cazul în care are avere nejustificată.

Pentru primul-ministru, la fel ca la preşedinte. Descurajant, nu?! Pentru ceilalţi membri ai Guvernului, următoarele sancţiuni: în Legea 90, e adevărat, nu pentru avere nejustificată, ci pentru avere ilicită, ministrul era eliberat din funcţie. Doamna ministru introduce o sancţiune descurajantă, ca alternativă. Ştiţi care e aia? Avertismentul scris. Pentru secretarii de stat, încerc să le citesc şi începe să devină hazliu. Avertismentul scris, reducerea indemnizaţiei cu 10-20%. Aşa, la o avere de vreo 30 milioane de dolari, cam 20% din salariu zic că merită, nu?

Pentru judecători, procurori, membri superiori ai magistraturii, se va aplica o sancţiune disciplinară... Să vă uitaţi în Legea 303 să vedeţi că începe tot cu avertismentul, mutări disciplinare şi aşa mai departe... în termen de cel mult trei ani de la data săvârşirii abaterii. E! Asta cu abaterea, e cam greu când acumulezi în timp să spui care-i data. Probabil de la data achiziţionării ultimului imobil. Deci, în cel mult trei ani. Dacă nu, nici măcar avertisment. Descurajant, este?!

Toată grija magistraţilor şi a altora, că urmează şi ei, este să nu fie prins trei ani, după doamna Macovei. Că după aceea, nici măcar o sancţiune, avertisment. Descurajant, nu?! Pentru judecătorii Curţii Constituţionale, la fel, sancţiune disciplinară, termen de cel mult trei ani. N-are rost să vă repet aceeaşi descurajantă sancţiune.

Pentru membrii Curţii de Conturi, Avocatul Poporului şi adjuncţii, Parlamentului, care va aplica o sancţiune disciplinară tot în cel mult trei ani. Aveţi grijă pentru trei ani ce faceţi, fraţilor, că după aceea v-a scăpat doamna Macovei.

"Pentru aleşii locali, cu excepţia primarilor..." consiliul local, consiliul judeţean, "care va aplica o sancţiune disciplinară, potrivit legilor." Reţineţi că revin la chestiunea aceasta că e hazlie, "cu excepţia primarilor". Staţi să vedem pentru consilieri ce se întâmplă. Unde? La consiliul local. Şi ce sancţiuni poate să aibă consiliul local, să adreseze consilierilor pentru avere nejustificată. Nici una. Prin regulamente şi prin lege îl dai afară dacă urlă în şedinţă, îl suspenzi dacă-i obraznic şi continuă să urle în continuare, dar pentru o avere acolo, un mărunţiş de câteva milioane de euro, n-are nici o sancţiune.

Pentru primari, unde credeţi că se trimite chestia asta, că a zis "cu excepţie", nu se trimit la consiliul local, o să credeţi că la Haga, cumva. Nu, Consiliului local. Deci, reţineţi, pentru aleşii locali, cu excepţia primarilor, la consiliul local. Pentru primari, la consiliul local. Adică tot acolo. De ce o fi excepţia asta? Nu ştiu.

Pentru că este un proiect de lege care nu trebuie să sufere nici o modificare, altfel, blestemat să fie de toate ONG-urile cel care încearcă să îndrepte vreo prostie.

"Pentru funcţionarii publici, comisii de disciplină sau consiliile de disciplină..." etc. etc, "...sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 3 ani, aţi ghicit. Şi la ăştia este foarte descurajant.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Hai, domnule Nicolicea scurtează că ai făcut-o praf!

Domnul Eugen Nicolicea:

Păi n-am făcut-o eu, a făcut-o dânsa...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să nu faceţi discuţie cu plenul şi vă rog, de asemenea, să scurtaţi un pic.

Domnul Eugen Nicolicea:

Sigur că da. Mulţumesc că aţi intervenit şi mi-aţi luat apărarea.

Acum, ce se întâmplă? Vedeţi că s-ar putea unii să moară de inimă văzând sancţiunile astea pe care le propune doamna Macovei şi le dă ocazia să mai reînvie: "sancţiunea disciplinară aplicată poate fi contestată de persoana în cauză numai sub aspectul individualizării acesteia." Adică, dacă s-a dat 10%, să spui că trebuia să-ţi dea doar 5%. Descurajant, nu?!

"Persoana eliberată sau destituită din funcţie este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică dintre cele prevăzute la art.14, cu excepţia celor elective, pe o perioadă de trei ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia sau demnitatea publică respectivă." Adică, pentru deputaţi sau senatori, nici un fel de problemă, că doar e electivă funcţia.

De ce s-a spus chestiunea aceasta? Pentru că n-a ştiut treaba aceea din Constituţie, că dacă eşti incompatibil, în realitate îţi pierzi funcţia aşa cum s-a arătat acolo. Şi atunci la elective, a cam...

Închei cu o chestiune de prezentare aici. "Fapta persoanelor prevăzute la art.14 care cu intenţie depun declaraţii de avere care nu corespund adevărului, constituie infracţiune de fals în declaraţii, pedepsită conform Codului Penal." Nici o noutate. Aşa era şi în Legea nr.115. Fac doar un scurt comentariu.

Dacă ai o avere nejustificată de vreo de 30 de milioane de dolari, nu prea păţeşti nimic. E un avertisment sau 5% din indemnizaţie. Totul este să ai grijă să declari acolo corect, să nu uiţi ceva. Dacă ai o avere mică şi ai uitat un mărunţiş, în mod clar faci puşcărie. Descurajant, nu?!

După atâtea sancţiuni descurajante, eu cred că toţi care au oarece de ascuns ar trebui să se bucure de acest proiect al Agenţiei Naţionale de Integritate şi cred că eu mi-am bătut cuie în talpă şi acuma toată lumea va vota proiectul doamnei Monica, pentru că e atât de bun pentru cei care au oarece probleme încât nu înţeleg de ce să nu voteze.

De ce ziceţi şi de ce se crede că Legea nr.115/1996 era proastă şi nu funcţiona? Păi, ca ceva să funcţioneze, trebuie întâi să fie pornit şi să ne uităm la pornirea controlului averii din Legea nr.115. Orice persoană putea să facă sesizarea către un număr de persoane, pentru demnitari, la litera a), ministrului justiţiei.

Câte cereri de cercetare aţi făcut, doamna ministru, de când sunteţi ministru? Nu din acelea de formă, că a uitat cineva să facă o declaraţie de avere până la 31 decembrie şi în mod automat se declanşează cercetarea averii că n-a depus în 15 zile de la încheierea anului sau mandatului. Că de-alea ştiu că s-au făcut. Deci, acelea în care dumneavoastră, cu bună ştiinţă, să acuzaţi un demnitar sau pe o altă persoană, că are o avere uriaşă nejustificată. Nu am auzit din presă şi nu cred că presa ar fi trecut sub tăcere un asemenea caz faimos.

În aceste condiţii, sunt două variante: unu, nu există persoane cu averi uriaşe nejustificate şi n-aţi avut ce sesiza; doi, există astfel de persoane şi dumneavoastră aţi închis ochii şi n-aţi făcut nimic. Păi, pentru varianta doi, dacă ar fi adevărată, trebuie să faceţi altă lege? Eu zic că trebuie să faceţi doar o cerere de cercetare.

Şi pentru că eu merg pe varianta doi, că doar n-o să-mi pun toate ONG-urile în cap, să afirm că nu există persoane cu averi nejustificate, înseamnă că nu v-aţi făcut datoria. Şi punem pe alţii s-o facă înfiinţând un organism. Şi organismul acela are 200 de angajaţi. Şi angajaţii aceia au cel puţin 15 milioane salariu pe lună bani în mână. Adică, distracţia ne costă, numai salariile, cel puţin 3 miliarde, pentru că o doamnă ministru, un domn de la PNA sau un domn de la Parchetul General n-a făcut cererile respective dacă ar fi trebuit să fie făcute, şi opinia publică a ajuns la concluzia că legea nu funcţionează.

Şi această distracţie ne costă cel puţin 3 miliarde pe an din care nu recuperăm nici măcar un şfanţ, pentru că aşa cum a spus doamna ministru, cum am spus şi eu, cum au spus şi colegii şi cum spune şi Constituţia, averile doar nejustificate nu se pot confisca. Se pot confisca doar acele care provin din infracţiuni sau contravenţii.

Deci, paguba aceasta lunară de cel puţin 3 miliarde, nu mai vorbim sedii, maşini, plimbări, etc., etc. va fi lunară, paguba aceasta.

Recuperări? Pauză. Totul şi totul pentru soclul unui ministru care a inventat Coranul legislativ. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ultima înscriere la cuvânt, domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să fiu foarte, foarte scurt. Aş începe printr-o întrebare pe care doresc s-o adresez doamnei ministru Macovei. Doamna ministru, vă rog să-mi răspundeţi foarte sincer, aţi lecturat măcar în totalitate acest proiect de lege? Pentru că aveţi lângă dumneavoastră acei copii tineri, că nu le pot spune altfel, directori, care au trudit la acest proiect de lege. Dar atât.

Vă întreb pe cei care susţineţi acest proiect de lege dacă l-aţi lecturat şi dacă îl cunoaşteţi într-adevăr. Cred că nu. Cu excepţia colegilor din Comisia juridică, sunt puţini cei care au studiat, au lecturat într-adevăr acest proiect de lege.

Eu consider că este necesar să acordăm respectul celor care au trudit, colegii din Comisia juridică, pentru că au transformat un proiect de lege neconstituţional şi neproductiv, într-un proiect de lege constituţional, proiect de lege care în situaţia în care va fi votat, are menirea totodată să ducă la cheltuirea unor sume mai puţin importante din averea tuturor, pentru că discutăm aici de banul public.

Cred că nu este momentul să înfiinţăm instituţii sterile care să consume banii noştri, ai tuturor, pentru că şi aşa ne plângem că nu avem bani pe diverse domenii. Dau exemplu aici învăţământul care vrea 6% din produsul intern brut.

Spunea doamna ministru Macovei că doreşte să înfiinţeze o structură autonomă pe cont propriu, pe buget propriu. Este falsă această ipoteză, stimaţi colegi. De ce? Pentru că în conformitate cu varianta propusă de iniţiator, atât preşedintele cât şi vicepreşedinţii Agenţiei Naţionale de Integritate sunt numiţi de către preşedintele ţării.

Aşadar, în opinia mea, consider că acest ANI sau această "ANI" se doreşte a fi încă un instrument de luptă politică aflat la îndemâna preşedintelui. Cei care trec de filtrul CNSAS mai au de trecut un filtru. Până când, stimaţi colegi, să ne mai jucăm cu banul public?

Aşadar, Partidul Conservator îşi susţine amendamentele care au fost şi votate practic în Comisia juridică, mai precis amendamentul prin care Consiliul de Integritate, atenţie! nu Agenţia Naţională de Integritate este subordonat organului ierarhic superior al statului nostru şi aici bineînţeles mă refer la Parlament. Mi se pare firesc să avem această instituţie, mă refer la Consiliul Naţional de Integritate să-l avem în subordinea Parlamentului şi nu în subordinea preşedintelui României.

Aşadar, stimaţi colegi, cei care nu cunoaşteţi în profunzime acest proiect de lege, din păcate neconstituţional şi neproductiv, vă rog ca până mâine, în momentul în care vom trece la dezbateri pe articole, să-l studiaţi şi cu siguranţă că veţi da dreptate majorităţii membrilor Comisiei juridice.

Aşadar, doamnelor şi domnilor, aştept cu nerăbdare ca doamna Monica Macovei să fie sinceră măcar câteva secunde şi să-mi spună dacă a lecturat măcar acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale. Comisia doreşte să mai adauge ceva, la final? Nu.

Doamna ministru, vă invit atunci să vorbiţi în încheierea dezbaterilor generale, cu rugămintea, de asemenea, de a răspunde la întrebările care s-au pus.

Doamna Monica Macovei:

Sper să mai petreceţi câteva minute şi să mă ascultaţi precum şi eu v-am ascultat pe dumneavoastră.

Acest proiect a trebuit să fie coroborat atât cu acea limitare constituţională privind confiscarea averilor cât şi cu toate prevederile care există astăzi în vigoare cu privire, de pildă, la funcţionarii publici, la răspunderea lor, la magistraţi, la membri ai Parlamentului şi aşa mai departe.

Aceste coroborări au fost făcute în acest proiect, nu am sesizat însă că în discuţiile din Comisia juridică au contat în vreun fel. Ca să răspund foarte pe scurt ultimei întrebări, nu numai că l-am citit de foarte multe ori toate formele, pentru că au fost multe versiuni supuse dezbaterii publice, pe toate le ştiu foarte bine inclusiv pe ultimul şi l-am susţinut când am fost prezentă în faţa Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor, unde chiar eu pot să vă spun că n-am simţit că toată lumea stăpânea foarte bine proiectul.

Am fost întrebată şi iarăşi apropo de ultimul comentariu, cu subordonare către preşedinte, aţi afirmat, sau subordonare către Parlament. Proiectul aprobat în Guvern nu prevede subordonare către preşedinte, prevede că preşedintele numeşte persoana, preşedintele sau directorul acestei agenţii care însă ajunge acolo pe bază de concurs, deci nu este numit de preşedinte din senin, ci pe bază de concurs. Şi proiectul nu prevede nici un fel de subordonare pentru că aşa e bine să fie această agenţie. Dumneavoastră în proiect aţi subordonat-o Parlamentului. Mă întreb cum o să controleze membrii Parlamentului această agenţie subordonată Parlamentului?

S-a spus aici că nu există în alte ţări. Pe mine mă interesează şi cred că şi pe dumneavoastră ce se întâmplă în România. În România nu există astăzi un control eficient al averilor. În România există multe suspiciuni că în ultimii 16 ani, cel puţin, s-au făcut averi mai puţin legal. În România nu sunt controlate şi verificate conflictele de interese şi nici incompatibilităţile. Asta este realitatea de astăzi a României şi acestei realităţi îi răspunde proiectul aprobat în Guvern privind Agenţia de Integritate.

De 8 ani de zile de când există aceste comisii care controlează averile, nu există nici măcar o singură persoană care să fi fost supusă unei sancţiuni. Vă întreb şi eu: miniştrii P.S.D. şi cei anteriori au făcut vreo sesizare? Eu am făcut peste 30.

Aş dori să mai explic ce se întâmplă cu acea constituţionalitate din raport. Şi, domnule Nicolicea, nu am citat din nicio scrisoare, am citat din Raportul Comisiei Europene. Raportul Comisiei Europene, ultimul, din 26 septembrie, este public, pe site-ul Comisiei poate fi citită acea măsură.

Există un capitol în acest raport în care se menţionează ce măsuri obligatorii trebuie să ia România şi Bulgaria, în continuare, în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, în domeniul luptei împotriva corupţiei.

Aici avem crearea Agenţiei de Integritate, exact cu acele elemente pe care le-am citat la începutul prezentării, cu cele trei competenţe, cu sancţiuni, cu decizii obligatorii şi cu sancţiuni descurajante. Asta este ceea ce ni se spune în raport că trebuie să conţină proiectul. În rest, sigur că da, sunteţi parlamentari, Parlamentul este suveran, poate să nici nu ţină seama de recomandarea Comisiei Europene. Dar aceasta este. Cu aceste elemente care ar fi bine să se regăsească în raport.

În ceea ce priveşte sarcina asumată, sunt foarte multe sarcini asumate şi toate din procesul de aderare sunt sarcini asumate. În hotărârea de Guvern din martie 2005, prin care am adoptat strategia României pentru lupta împotriva corupţiei pe perioada 2005-2008, între alte măsuri, inclusiv acele declaraţii de avere, noile formulare şi multe alte măsuri, am prevăzut înfiinţarea acestei Agenţii de Integritate cu această competenţă.

Această strategie a fost acceptată de Comisia Europeană pentru că vă reamintesc, aveam clauză de amânare cu un an, clauza de salvgardare la sfârşitul guvernării 2000-2004. Această strategie am spus că a fost acceptată şi chiar am primit felicitări pentru ea. Tot ce scrie acolo a devenit automat angajament al României. Asta este în toate domeniile în care avem angajamente şi măsuri de îndeplinit. Acesta este procedeul prin care se lucrează de către Comisie cu un stat candidat. (Vociferări.)

Sunt de acord cu cei care au afirmat că această agenţie, în forma, adaug eu, adoptată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, nu are nevoie de 200 de angajaţi. Nu are nevoie de nici un angajat. Şi n-are nevoie nici de miliarde de la bugetul public. Nu trebuie să existe, pentru că nu face decât să fie o anticameră a Poliţiei şi a Parchetului, de care nu avem nevoie.

Într-adevăr, proiectul este nociv pentru cei care nu vor ca astăzi, în România, să purcedem, în sfârşit, la controlul averilor, conflictelor de interese, incompatibilităţilor şi să le sancţionăm. Pentru că, repet, nici o sancţiune în aceste trei domenii nu a fost adoptată până astăzi.

Am să închei spunând, reamintind că, în toate rapoartele Comisiei Europene şi rapoartele de monitorizare periodice, îngrijorarea cea mai mare a Comisiei Europene şi a statelor membre cu privire la lupta împotriva corupţiei este: "fragilitatea majorităţii politice în lupta împotriva corupţiei". Nu cred că este nevoie să spun mai mult decât atât. Sigur, fragilitatea majorităţii politice.

Aveţi toată liniştea să adoptaţi proiectul de lege pe care îl doriţi. La sfârşit, o să facem o comparaţie între "dinţii" şi puterea pe care a avut-o Agenţia în momentul în care a plecat de la Guvern şi ceea ce pleacă după dezbaterile din Camera Deputaţilor.

Şi, în final, aş vrea, sigur, să spun ceea ce aţi spus şi dumneavoastră, că din acest moment sau de când a intrat în Camera Deputaţilor, acest proiect este al dumneavoastră, nu este al Guvernului, este al Parlamentului, Parlamentul este suveran şi dumneavoastră aveţi toată răspunderea politică pentru modul în care este adoptat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna ministru.

Domnul Eugen Nicolicea (din sală):

Vă rog, drept la replică.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doriţi drept la replică, domnule deputat? V-a rostit numele? Atunci aveţi drept la replică, domnule Nicolicea. Aţi zis 30, dacă am auzit eu bine.

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamna ministru mi-a rostit numele şi acest lucru s-a făcut într-un moment în care dânsa tocmai expunea ce a înţeles din ceea ce am spus eu. Şi toţi aici, de faţă, aţi constat că nu a înţeles nimic.

Deci, dacă acea scrisoare la care m-am referit nu era scrisoare, ci era raport - eu n-am îndrăznit să cred că era raportul respectiv, pentru că atunci lucrurile sunt foarte grave - dumneavoastră puneţi în pericol soarta României. Acele sancţiuni cu bătutul pe umăr, avertisment de nu-ştiu-care şi 5% nu respectă ceea ce scrie în raport. Dumneavoastră, în acest moment, puneţi soarta României în pericol.

În ceea ce priveşte cele 30 de sesizări pe care le-aţi făcut, domnule, ce tot ţipă presa asta că-s atât de mulţi, că doamna ministru n-a găsit decât 30. Şi sunt atât de mari, că n-am auzit de ei. Şi din aceia 30, vă rog să specificaţi, să-mi răspundeţi şi mie la obiect, că atunci unde v-a convenit, aţi răspuns, dar mie nu mi-aţi răspuns la nici o întrebare, din cele 30, câte au fost pe fond, nu că a uitat să facă declaraţia la sfârşit de mandat sau la sfârşitul lui 31 decembrie, aşa cum scria în Legea nr.115, câte aţi făcut în mod oficial dumneavoastră, pentru că lipsa dumneavoastră de acţiune, dacă este să vă acceptăm proiectul, pe noi ne costă 3 miliarde. Nu credeţi că am putea să angajăm cu bani mai puţini un alt ministru, ca să facă ceea ce trebuie şi să ne coste mai puţin?

Punerea în acord, pe care aţi spus-o dumneavoastră, cu celelalte legi, cu sancţiunile disciplinare? Dar, vă împiedica cineva să introduceţi altele? Nu vă împiedica nimeni. Şi vreţi să vă mai spun ceva? Un adevărat jurist şi făcător de legi nu are nevoie de litere - de la a) la k) - pentru a da sancţiuni. Are nevoie de un alineat şi vi-l citesc. Dumneavoastră l-aţi distrus. Art.33, care spune simplu: "Persoana a cărei avere a fost declarată în total sau în parte nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, va fi destituită sau revocată, după caz, din funcţia pe care o deţine. Asta acoperă trei sferturi din literele de la a) la k), şi asta de aici era Legea nr.115. Nu trebuia decât să o lăsaţi şi să nu o abrogaţi.

Alin.2: "Deputatul sau senatorul ..." din nou am citit "este considerat incompatibil". Şi citeaţi Constituţia şi vedeaţi ce se întâmplă.

Deci, cu două alineate făceaţi o treabă serioasă, şi nu una hazlie, cum aţi făcut dumneavoastră în literele de la a) la k). V-aţi mai dat..., dar eu cred că este bine să dezbatem pe articole, să se lămurească lumea odată şi odată, să cadă masca de pe faţă şi să ne vedem şi competenţele, şi s-ar putea să vedem şi rea-credinţă.

Da, de ce distrugem noi o lege funcţională, după ce n-am prea făcut sesizări. Poate că cineva are interesul s-o distrugem! De ce să nu existe şi reaua-credinţă.

Eu vă mulţumesc pentru înţelegerea dumneavoastră. Comparaţia aceea cu dinţii nu se va face la sfârşitul legii, că e tardiv. O vom face mâine, de faţă cu ONG-urile. Şi am încredere în ceea ce vor stabili ONG-urile şi vă promit că voi vota aşa cum vor spune ei. Dar nu cred că va exista cineva să vrea ca dumneavoastră, ca în loc de sancţiune, să primească un avertisment, fie el şi scris.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Intervenţia dumneavoastră a exces dreptului la replică, drept pentru care am s-o rog pe doamna ministru dacă doreşte să mai aibă o intervenţie pe această chestiune. Nu.

În aceste condiţii, dezbaterile generale s-au încheiat. Mâine, la ora 10,00, reluăm lucrările cu dezbaterile pe articole.

Vă doresc o seară bună.

Putem relua de îndată cu întrebări şi interpelări, fiind ora 18,40.

( În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Vă cer scuze pentru întârzierea cu care am reluat şedinţa. Este o întârziere neplanificată, aşa cum şi prezenţa mea aici este tot neplanificată.

În şedinţa consacrată răspunsurilor orale la întrebări, domnul deputat Becsek Garda Deszo, o interpelare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Domnule deputat? Nu este. Va primi răspuns scris.

Doamna deputat Mirela Adomnicăi: "Modernizarea infrastructurii" - Ministerul Culturii şi Cultelor.

Vă rog, doamna deputat, pe scurt.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Pe scurt, ca de obicei, întrebarea are ca obiect modernizarea infrastructurii din zona mănăstirilor din judeţul Suceava. Era vorba de 13 mănăstiri, prevăzute în proiect, pentru care abia doar la 8 începuse lucrarea, datorită avizelor primite.

Între timp, am înţeles că la 12 din acele mănăstiri au fost trimise avizele, mai puţin Mănăstirea Probota. Aş dori să aflu care este motivul pentru care nu se avizează lucrarea la această mănăstire.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea ministerului? Vă rog să vă prezentaţi, domnule secretar de stat.

Domnul Nicolae Adrian Lemeni:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Mă numesc Adrian Lemeni, secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor.

Doamnă deputat,

Domnilor deputaţi,

Într-adevăr, prin proiectul iniţiat de Consiliul Judeţean Suceava, la 13 dintre obiective s-a depus documentaţia. În luna august, 2005, Consiliul Judeţean a transmis spre avizare aceste proiecte. Cu deosebită celeritate acestea au fost analizate în comisia de specialitate şi au fost date avizele favorabile, cu anumite condiţii pentru 10 amplasamente: s-a recomandat ca prin îmbunătăţirea documentaţiei tehnice, în acord cu cerinţele protejării patrimoniului arhitectural, să se reanalizeze un nou amplasament pentru Mănăstirea Probota.

În decursul ultimului an, iniţiatorul proiectului - Consiliul Judeţean Suceava - nu a transmis spre analiză şi avizări nici o altă documentaţie tehnică. Anul acesta s-a revenit, din nou, de la minister, prin direcţia de specialitate, cu o nouă solicitare. Din nou nu s-a primit nici un răspuns. Iar din corespondenţa purtată de minister cu Primăria Comunei Dolhasca, care a manifestat multă solicitudine pentru rezolvarea parcajului pe amplasamentul situat la est de casa stăreţiei, a reieşit că există acordul Mănăstirii Probota pentru acest nou amplasament.

Faptul că proiectantul nu a răspuns solicitudinii direcţiei de specialitate din minister a creat această situaţie, a lipsei avizului.

Din cele expuse rezultă că întârzierile în executarea parcajului la Mănăstirea Probota sunt datorate acestei, ştiu eu, defectuoase conduceri a programului, care nu a ţinut seamă de exigenţele protejării patrimoniului arhitectural, criteriu esenţial al acestui amplasament.

Exprimăm încă o dată, aşa cum s-a mai transmis în răspunsul cu acelaşi subiect adresat domnului deputat Eugen Bejinariu, solicitudinea pentru consultări de specialitate în domeniul protecţiei monumentelor istorice pe parcursul întocmirii documentaţiei tehnice de către proiectant, astfel încât să poată fi emis avizul în conformitate cu legea.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Doamna deputat, mai doriţi să luaţi cuvântul? Nu. Vă mulţumesc.

Tot doamna deputat Mirela Adomnicăi, pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Este cineva din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării? Nu. Doamna deputat, vom amâna.

Să se facă o scrisoare către domnul ministru al educaţiei şi cercetării, ca să-şi trimită reprezentanţii la Parlament.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte,

Domnul secretar de stat m-a contactat şi mi-a dat răspunsul în scris.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, doamna deputat, dar din moment ce dumneavoastră sunteţi trecută la răspunsuri, era normal ca cineva din partea ministerului să fie prezent.

Deci, sunteţi mulţumită de primirea unui răspuns scris, sau stăruiţi în a primi un răspuns oral?

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Este suficient răspunsul scris. Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

În aceste condiţii, considerăm incidentul procedural încheiat.

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Mircia Giurgiu, pentru Agenţia Naţională pentru IMM-uri. Vă rog, domnule deputat.

Există cineva care să răspundă din partea Agenţiei? Nu este.

Dacă este cineva din partea Agenţiei, vă rog să vă susţineţi, foarte pe scurt, întrebarea.

Domnul Mircia Giurgiu:

Este vorba despre memoriul doamnei Ligia Mustăţea, director al Editurii LEDA din Cluj-Napoca şi principalul punct, să zicem aşa, este Programul EMPRETEC care, deocamdată, nu ştim cu ce se ocupă.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Din partea Agenţiei? V-aş ruga să vă prezentaţi.

Doamna Raluca Ciupitu-Istrate:

Director al Programului EMPRETEC - România, de profesie consilier juridic.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să mă iertaţi, doamna consilier juridic, nu vă pot da cuvântul. La întrebările orale răspund miniştrii sau secretarii de stat sau cei cu rang asimilat. Vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa dumneavoastră.

Am vrut să fie marcat aici, să se ia act în procesul-verbal: adresă preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, care să fie atenţionat pentru lipsă de respect faţă de Camera Deputaţilor. Vă mulţumesc.

Domnule deputat, veţi fi reprogramat atunci când vor binevoi să-şi trimită reprezentanţii corespunzători. Deci, aceştia să fie termenii adresei, subliniez: "lipsă de respect pentru Camera Deputaţilor". O semnez personal.

Interpelări pe scurt: Mirela Adomnicăi, o interpelare depusă scris.

Vă rog, dacă doriţi s-o susţineţi. Profit de prezenţa dumneavoastră ca să vă ascult.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulţumesc încă o dată, domnule preşedinte,

Interpelarea este adresată domnului ministru al sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, şi are ca obiect situaţia alarmantă referitor la decesele cauzate de hepatitele cronice, iar obiectul interpelării se concretizează în aşteptarea unui răspuns vizavi de strategia Ministerului Sănătăţii pentru diminuarea numărului de decese cauzate de hepatitele cronice.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Viorel Pupeză, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Constantin Traian Igaş, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Laurenţiu Mironescu, două interpelări depuse în scris. Dacă din cei citiţi sunt prezenţi în sală şi doresc să-şi susţină şi oral, vă rog să mă atenţionaţi. Domnul deputat Marcel Romanescu, o interpelare depusă în scris.

Domnul deputat Andrian Mihei, patru interpelări.

Aţi depus vreuna în scris, domnule deputat?

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Sunt depuse toate.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să enunţaţi numai obiectul lor. Este vorba de patru.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Prima este adresată domnului ministru Radu Berceanu, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Obiectul interpelării este referitor la proiectul de construcţie a variantei de ocolire a Municipiului Constanţa. Solicit răspuns scris şi oral.

Cea de a doua este adresată doamnei ministru Sulfina Barbu, Ministerul Mediului, Pădurilor şi Apelor, interpelare legată de prevenirea incendiilor în zonele protejate, şi mă refer aici la rezervaţia biosferei Delta Dunării. Solicit răspunsul în scris şi oral.

Cea de a treia domnului ministru Gheorghe Flutur, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, interpelare referitoare la modalităţile în care au fost popularizate şi promovate procedurile de înscriere şi atestare a produselor tradiţionale româneşti, în special în Dobrogea.

Iar cea de a patra este adresată preşedintelui Nicolae Opriş, Autoritatea Naţională de Reglementare a Energiei, interpelare legată de avizele de construcţie sub cablurile de înaltă tensiune. De asemenea, solicit răspuns în scris şi oral.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat George Băeşu, două interpelări depuse în scris. Doamna deputat Minodora Cliveti, două interpelări depuse în scris, în absenţă, fiind plecată în străinătate, evident. Domnul deputat Sergiu Andon, o interpelare depusă în scris.

Vă rog, domnule deputat. Nu vă dau cuvântul înainte de a vă felicita pentru discursul de astăzi la dezbaterile generale.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte, îmi rezerv dreptul, într-un context mai intim, să întorc şi eu felicitările, să nu pară acum că sunt determinate de amabilitatea dumneavoastră. Le iau ca o încurajare din partea unui parlamentar ...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Colegială, vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc frumos.

Interpelarea mea se adresează domnului ministru al finanţelor publice, Sebastian Gheorghe Vlădescu, şi domnului ministru al muncii, solidarităţii sociale şi familiei, Gheorghe Barbu.

Încerc să o prescurtez, iar tema interpelării este: "Neaplicarea în practică a unor legi adoptate de Parlamentul României în cadrul politicii de susţinere socială a persoanelor vârstnice".

Ea este axată pe un caz, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2004, aprobată prin Legea nr.565/2004, deci care există în vigoare de 2 ani, şi din care nu s-a întreprins absolut nimic pentru aplicarea lor.

Este o atitudine stranie, atât pentru categoria socială care aşteaptă rezolvările deja aprobate de legislativ şi nu mai evoc faptul că sunt promise de politic; iar a doua faţetă şi mai periculoasă, ni se pare nouă, este sfidarea ordinii de drept, exemplul prost pe care-l dau instituţiile statului, ignorând pur şi simplu legile adoptate, intrate în vigoare.

Forma de nesocotire a legii este destul de concretă şi anume: în cazul Ministerului Finanţelor Publice, prin necuprinderea nici în bugetul de stat pe 2005, cum prevedeau legile citate, nici în bugetul de stat pe 2006, şi din câte am observat, nici în bugetul pe 2007, a poziţiilor, a resurselor necesare aplicării acestor facilităţi legale.

În cazul ales este vorba de convertirea biletelor de călătorie cu preţ redus, nefolosite de către pensionari, în tichete de masă sau altă modalitate de subvenţionare alimentară, închid această paranteză.

A doua formă de neaplicare a legii, în sarcina Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, este neadoptarea regulamentului de aplicare a legilor.

Daţi-mi voie să citesc încheierea interpelării, deoarece prefigurez o escaladare a demersului meu politic şi sunt hotărât să merg până la capăt.

Închei aşa: "Solicit celor doi miniştri următoarele:

1. să ia măsuri imediate de aplicare a prevederilor Legii nr.565/2004, având în vedere că este o reglementare adoptată prin ordonanţa de urgenţă, legiferată în procedură de urgenţă, iar de la intrarea virtuală în vigoare au trecut 2 ani;
2. să depună plângere penală, deci cei doi miniştri, împotriva celor vinovaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma calificată, art.248 şi 248¹ din Codul Penal, şi să includă în răspunsul la această interpelare numele şi funcţia celor pe care-i consideră vinovaţi, pentru a putea noi înşine, dacă se va dovedi necesar, să sesizăm Parchetul;
3. să ia măsurile de a preveni soluţii de escamotare a răspunderii sau de neaplicare a legii, cum ar fi: act normativ de prorogare a intrării în vigoare sau de abrogare, pentru că astfel, înşişi domnii miniştri în cauză devin complici, dacă nu sunt deja, după 2 ani de neaplicare deliberată a unei legi intrate în vigoare, abuzul este deja comis, iar schimbarea legii nu stinge faptul penal consumat, dimpotrivă, îl agravează;
4. să aibă în vedere aspectul că, în ipoteza în care o plângere penală va fi îndreptată împotriva domnilor miniştri înşişi, s-ar impune de către un deputat, eu sunt primul gata s-o fac, dacă răspunsul nu mă va satisface, s-ar impune şi sesizarea preşedintelui României, pentru a decide asupra măsurii prevăzute de art.109 alin.2, teza a II-a din Constituţia României; este greu de presupus că preşedintele României, care a obţinut mandatul prin sloganul "să trăiţi bine", va pregeta asupra suspendării unor miniştri care tratează abuziv o lege, având ca obiect de reglementare un aspect al standardului de viaţă; trebuie, de asemenea, luat în calcul că două suspendări de miniştri, încă două suspendări de miniştri ar pune sub semnul întrebării însăşi existenţa actualului cabinet;
5. să luaţi măsuri de identificare a altor reglementări care, eventual, se află în aceeaşi categorie, a legilor sufocate prin delăsare, luând măsuri de aplicare a lor;
6. să-l informaţi pe domnul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, pentru a dispune verificări pe aceeaşi temă, în toate ministerele şi autorităţile administrative centrale.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înainte de a da cuvântul în continuare, vreau să vă anunţ că astăzi ne îndreptăm spre un record absolut: sunt înregistrate 104 interpelări.

Calitatea mea de preşedinte de şedinţă nu-mi permite comentarii, dar invit presa scrisă şi audiovizuală să tragă concluziile corespunzătoare.

Daţi-mi voie să continuăm. Domnul deputat Ovidiu Ganţ, două interpelări depuse în scris. Domnul deputat Ştefan Baban, două interpelări depuse în scris. Domnul deputat Adrian Moisoiu, patru interpelări depuse în scris. Domnul deputat Costache Mircea, trei interpelări depuse în scris. Domnul deputat Ioan Aurel Rus, trei interpelări depuse în scris. Două nume fără. Domnul deputat Ioan Munteanu, două interpelări depuse în scris. Domnul deputat Alecsandru Ştiucă, două interpelări.

Vă rog, domnule deputat. Vă mărturisesc că sunt de la 8,00 de dimineaţă în incinta Parlamentului şi este mai greu ca să ...

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc şi vă asigur că am înţeles aluzia dumneavoastră subtilă.

Una dintre interpelările mele se adresează domnului Gheorghe Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii publice, şi se referă la activitatea medicilor anestezişti de la nivelul Spitalului de Urgenţă Slobozia.

Aceşti medici, invocând anumite recomandări ale societăţilor internaţionale de anesteziologie, nu acordă asistenţă medicală copiilor care au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă sub vârsta de 3 ani.

Ordinul ministrului nr.1.044/25 august 2006 privind aprobarea nomenclatorului de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală prevede următoarea specializare: anestezie şi terapie intensivă, cu durata de 5 ani. Nu există aici o trimitere sau o specializare separată de anestezie pediatrică.

Faţă de cele arătate, vă rugăm să ne comunicaţi care este formula pe care intenţionaţi să o aplicaţi, în aşa fel încât asigurarea asistenţei medicale în regim de urgenţă să fie dată şi copiilor sub 3 ani, care altfel sunt trimişi la distanţă, la alte unităţi spitaliceşti şi în aceste condiţii, viaţa lor este pusă în pericol.

A doua interpelare este adresată domnului Vasile Blaga, ministrul administraţiei şi internelor, şi se referă la modul în care concepe domnia sa şi ministerul aplicarea unitară a Legii nr.249/2006 privind modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali. Se referă la migraţie.

Vreau să sesizez faptul că instituţiile autorizate în materie nu aplică măsurile prevăzute de aceste legi, în legătură cu cei care şi-au părăsit partidele, care i-a propulsat în funcţiile pe care le au.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Sunt interpelări interesante. Dacă le-aţi depus şi în scris? Vă rog să le depuneţi, tocmai pentru a vi se răspunde.

Domnul deputat Marius Iriza, patru interpelări depuse în scris.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marius Iriza:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este vorba de o interpelare adresată domnului ministru Adrian Iorgulescu, ministrul culturii şi cultelor, şi se referă la situaţia dezastruoasă în care se găseşte capitala Regatului dac Sarmizegetusa, la ora actuală. Doresc să ştiu care sunt măsurile pe care Ministerul Culturii şi Cultelor intenţionează să le întreprindă pentru a spăla această ruşine.

O altă interpelare este adresată către Ministerul Apărării Naţionale - nu pot să precizez şi calitatea domnului ministrului, pentru că la ora actuală Ministerul Apărării Naţionale nu mai are un ministru în funcţie - în care revin cu câteva întrebări referitoare la domnul Radu Duda, şi doresc să ştiu care este nivelul de acces la documente secrete pe care îl deţine şi în ce calitate şi cine l-a propus pe domnia sa pentru Colegiul Naţional de Apărare.

O interpelare adresată primului-ministru, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, în care solicit să mi se răspundă care sunt eforturile speciale pe care le-a depus domnul Radu Duda în timpul campaniei de integrare a României în structurile euroatlantice. Şi am solicitat un material scris, în sinteză.

Şi, de asemenea, doresc să ştiu ce funcţie deţine domnul Duda în structura actualului Guvern, având în vedere că pe site-ul Guvernului nu poate fi găsit domnia sa.

Şi ultima interpelare este adresată, de asemenea, domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu şi se referă la tezaurul României. Şi, de asemenea, mă văd nevoit să revin la o interpelare mai veche, la care domnul prim-ministru mi-a răspuns foarte tranşant, în privinţa Institutului de relaţii economice externe de la Moscova, că acesta a fost desfiinţat.

Răspunsul pe care l-am primit, în urma unei adrese către acest institut, îl contrazice pe domnul prim-ministru. Şi, într-o serie de întrebări, vreau să ştiu de ce, deşi partea rusă insistă să predea documentele şi mostrele de aur către Banca Naţională a României, conform mai multor adrese, Banca Naţională a României refuză pur şi simplu să înceapă procedurile de preluare a documentelor originale de restituire a tezaurului.

Şi, de asemenea, se ştie faptul că Moscova a restituit, pe cale privată, în ultimii trei ani, către mai multe ţări, printre care: Polonia, Slovacia, Olanda, Ungaria, Grecia şi Ucraina aceste valori materiale şi culturale pe care fiecare ţară în parte le-a reclamat. De ce România nu merge pe aceeaşi cale pe care şi aceste ţări au utilizat-o, se pare cu mai mult succes?

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Gheorghe Chiper, 2 interpelări depuse în scris. Domnul deputat Eugen Bejinariu, 5 interpelări depuse în scris. Domnul deputat Vasile Puşcaş, 4 interpelări depuse în scris. Doamna deputat Manuela Mitrea, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Dumitru Puzdrea, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Emilian Valentin Frâncu, 3 interpelări depuse în scris. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pe scurt: prima interpelare este adresată doamnei Monica Luisa Macovei, ministrul justiţiei, şi se referă la un dosar a cărui soluţionare este tergiversată de aproape 2 ani de Parchetul Vâlcea.

A doua interpelare este adresată domnului Vasile Blaga, ministrul administraţiei şi internelor, şi priveşte o situaţie explozivă din comuna Pietrari, datorată activităţii defectuoase a şefului de post de acolo, se pare, acoperit de şefii lui de la structura judeţeană.

Şi, în sfârşit, o a treia interpelare se referă la un număr de peste 100 de autovehicule şi utilaje, transferate gratuit către Primăria Măldăreşti din judeţul Vâlcea de la structurile Poliţiei de Frontieră Mehedinţi şi Poliţiei de Frontieră Caraş Severin şi de la Ministerul Apărării Naţionale, utilaje care au fost apoi vândute, comercializate, înstrăinate de primarul comunei Măldăreşti, lucru constatat de Curtea de Conturi. Şi acest caz, la fel, de aproape doi ani de zile, este undeva blocat într-un dosar.

Deci, acestea erau cele trei interprelări pe care am dorit să le fac.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat, şi pentru conciziune.

Domnul deputat Vasile Filip Soporan, 2 interpelări depuse în scris. Domnul deputat Daniel Buda, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Constantin Marin, 3 interpelări depuse în scris. Domnul deputat Cătălin Lucian Matei, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Aurel Vlădoriu, 3 interpelări depuse în scris. Domnul deputat Mihai Dumitriu nu este înscris cu nici o interpelare.

Domnul Mihai Dumitriu (din sală):

Vă rog să mă iertaţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule deputat. Este o eroare tehnică, de aceea am şi citit numele.

O aveţi şi în scris? Da. Vă rog să o susţineţi.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mă scuzaţi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dacă nu răspundeţi la telefon, vă scuz.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă rog să mă scuzaţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, e o glumă colegială.

Domnul Mihai Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Una dintre interpelări se adresează domnului ministru Mihail Hărdău, ministrul educaţiei şi cercetării, şi se referă la Hotărârea de Guvern nr. 1488/2004 (este o a doua revenire) şi am solicitat modificarea şi completarea ei. În interpelarea din mai, am solicitat, în baza unor argumente temeinice, reanalizarea, modificarea şi completarea art. 1 din Hotărârea de Guvern 1488. Respectivul articol nu prevedea că de Programul naţional de protecţie socială "Bani de liceu" pot beneficia şi elevii absolvenţi de SAM din anul de completare, clasa a XI-a.

Având în vedere că ministerul nu a realizat până în prezent demersurile necesare pentru modificarea şi completarea art. 1, adresez din nou solicitarea ministerului să intervină şi să modifice hotărârea de Guvern, care, într-adevăr, a produs un abandon şcolar masiv în anul şcolar trecut.

O a doua interpelare este adresată domnului ministru Vasile Blaga, ministrul administraţiei şi internelor, subiectul este emiterea unei hotărâri de Guvern pentru stabilirea patrimoniului comunei Valea Lupului din judeţul Iaşi. Şi aceasta este o revenire la o interpelare din 3.04.2005, deoarece este o situaţie de maximă urgenţă, pentru că blochează activitatea comunei Valea Lupului.

În răspunsul pe care l-am primit atunci era consemnat faptul că organul local, consiliul judeţean, nu a transmis actele respective Ministerului Administraţiei. Din informaţiile pe care le deţin, Consiliul Judeţean Iaşi a iniţiat şi a transmis Ministerului Administraţiei şi Internelor proiectul de act normativ pentru atestarea domeniului comunei Valea Lupului.

Rugămintea este ca instituţia pe care o conduce să întreprindă de urgenţă demersurile necesare pentru promovarea, potrivit legii a proiectului de act normativ în discuţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Domnul deputat Tudor Mătuşa, o interpelare depusă în scris.

Domnul deputat Florin Iordache, 2 interpelări depuse în scris. L-a epuizat şedinţa de astăzi pe domnul deputat Iordache...

Domnul deputat Paul Magheru, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Petru Lificiu, o interpelare depusă în scris. Doamna deputat Doina Dreţcanu, 3 interpelări.

Vă rog, doamnă deputat. Fiind vorba de trei, îmi permit să vă rog să fiţi succintă.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte, voi avea grijă, eu sper să nu vă fac probleme deosebite.

Prima interpelare este adresată ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, domnul Radu Mircea Berceanu, şi are ca subiect finanţarea proiectelor ce vizează îmbunătăţirea infrastructurii rurale pentru judeţul Botoşani, în baza Ordonanţei nr. 7/2006.

Am remarcat, în vizitele din comunele judeţului, că primarii nu au informaţii complete şi/sau corecte asupra stadiului în care se află aceste proiecte. Ba, chiar mai mult, mai sunt întrebaţi şi ce culoare politică au.

Aşadar, aş dori să-mi comunice domnul ministru care este numărul dosarelor depuse de comunele judeţului Botoşani şi, punctual, pe fiecare dosar, care este stadiul în care se află. De asemenea, ar fi de dorit să-mi precizeze şi strategia de finanţare pentru anul în curs.

A doua interpelare este adresată domnului ministru Mihai Răzvan Ungureanu şi are ca subiect punctul de trecere a frontierei de la Rădăuţi-Prut-Lipcani.

Deoarece peste râul Prut a fost construit şi finalizat, în anul 2005, un pod, printr-un program Phare, deci, aşa-numitul pod de la Rădăuţi-Prut-Lipcani, şi am crezut că, după recepţia acestui pod, care s-a declarat ca fiind de interes major în cadrul cooperării cu partenerii de la Chişinău, am consideat că în cel mai scurt timp se va deschide, se va inaugura un nou punct de trecere a frontierei.

Interpelările făcute la Ministerul Finanţelor, în ceea ce priveşte alocarea fondurilor Autorităţii Naţionale a Vămilor, au dus un răspuns negativ privind nefinanţarea unei investiţii pentru care nu există o bază legală.

Considerând că Ministerul Afacerilor Externe are un rol important în finalizarea acestei obiectiv, aş întreba pe domnul ministru care este stadiul demersurilor făcute pentru deschiderea acestui punct de frontieră şi când preconizează că va fi deschis?

A treia interpelare este adresată domnului ministru Mihail Hărdău, la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi are ca subiect microbuzele şcolare pentru Botoşani.

La o întrebare pe care am adresat-o în aprilie 2006, dumnealui mi-a confirmat faptul că are finanţare prevăzută în buget pentru achiziţia microbuzelor pentru şcolari. Deşi a început anul şcolar de o lună de zile, ba, chiar, mai rău, vine toamna, cu frigul, ploaia şi zăpada, copiii din judeţul Botoşani, din cel puţin 40 de localităţi, merg pe jos mai mult de 5 km.

Aş dori să îmi răspundă domnul ministru care este stadiul actual al achiziţionării acestor microbuze şi câte şi când preconizează că vor fi primite de şcolile botoşănene?

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamnă deputat, a fost o plăcere să vă ascultăm.

Doamna deputat Cornelia Ardelean, 3 interpelări depuse în scris. Domnul deputat Petru Călian, 4 interpelări depuse în scris. Doamna deputat Ionica Constanţa Popescu, nici o interprelare. E o performanţă! Domnul deputat Cezar Preda, 2 interpelări depuse în scris. Domnul deputat Eduard Hellvig, o interpelare depusă în scris.

Şi, acum, vine "artileria grea", domnul deputat Mircia Giurgiu, 5 interpelări. Cu rugămintea de a le depune şi în scris, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prima interpelare este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii. Obiectul interpelării îl reprezintă restructurarea şi organizarea direcţiilor de sănătate publică, în urma cărora angajaţii au pierdut 15% din salarii.

A doua interpelare este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, şi obiectul interpelării îl reprezintă drumul de acces la şoseaua principală Câmpeni-Turda, dinspre comuna Iara. Există un tabel cu 55 de cetăţeni de acolo şi cu poze, în care se arată situaţia dezastruoasă a drumului.

O altă interpelare este adresată domnului Vasile Blaga, ministrul administraţiei şi internelor. Obiectul interpelării îl reprezintă problemele cu care se confruntă asociaţiile de locatari din Timişoara, acum, în prag de iarnă.

O altă interpelare este adresată domnului Gheorghe Barbu, ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei. Obiectul interpelării îl reprezintă parafarea unor înţelegeri cu instituţii similare din ţările membre ale Uniunii Europene de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pentru ca cetăţenii români să poate avea acces liber pe piaţa europeană a muncii, începând cu 1 ianuarie 2007.

Şi ultima interpelare este adresată domnului Adrian Iorgulescu, ministrul culturii şi cultelor. Obiectul interpelării îl reprezintă Muzeul etnoarheologic din Iclod, care este revendicat şi riscă să fie desfiinţat, chiar dacă este unul dintre cele mai importante din zonă.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Direct şi eficient.

Domnul deputat Dan Zamfirescu, o interpelare. Domnul deputat Claudiu Pop, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Filonaş Chiş, o interpelare depusă în scris. Domnul deputat Ioan Ţundrea, 2 interpelări depuse în scris. Domnul deputat Petre Străchinaru, o interpelare depusă în scris. Doamna deputat Mihaela Rusu, 9 interpelări depuse în scris. Recordul absolut pe ziua de astăzi! Domnul deputat Stelian Duţu, o interpelare depusă în scris.

Cu aceasta, declar închisă şedinţa în plen a Camerei Deputaţilor de astăzi, luni, 23 octombrie.

Vă doresc noapte bună!

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,42.