Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună ziua, stimaţi colegi!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Christos a Înviat! şi La mulţi ani! tuturor colegilor care participă la această şedinţă!

Începem cu Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Andrian Mihei.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţie politică: "O nouă şansă!"

Stimaţi colegi,

Anul 2007, anul european al egalităţii de şanse, este şi pentru români un an care ne-a tot adus, una câte una, şanse pe care trebuie să le fructificăm în folosul cetăţenilor acestei ţări. Intrarea în Uniunea Europeană a fost şi este o mare provocare şi o dată ajunşi aici, avem datoria de a ne prezenta onorabil şi de a depune toate eforturile pentru ca cetăţenii României să aibă cu adevărat nivelul de trai al unui cetăţean european.

Guvernul format şi acreditat în săptămâna patimilor reprezintă o nouă şansă pentru a pune în practică, fără orgolii şi interese personale, planurile care pot conduce spre o nouă Românie, spre o nouă şansă pentru cetăţenii noştri.

Sper, şi îi rog pe noii membri ai Guvernului să facă totul pentru a conduce destinele ţării spre ceea ce toţi românii îşi doresc, să se vegheze la îndeplinirea sarcinilor asumate faţă de Uniunea Europeană în domeniile în care, până acum, am avut observaţii sau rezerve din partea acestora.

Nu spun că trebuie să respectăm totul orbeşte, însă, din păcate, sau din fericire, cele asumate trebuie îndeplinite indiferent că au fost stabilite pe vremea lui Năstase sau mai târziu. Sunt lucruri pe care, teoretic, ni le-am asumat şi trebuie îndeplinite. Şi în mare parte, sunt în sprijinul democraţiei şi al bunului mers în România.

Unele voci au încercat să spună că e posibil ca Guvernul să nu aibă sprijinul parlamentar necesar pentru diversele sale proiecte legislative. Vă rog, stimaţi colegi, să priviţi legile prin prisma interesului general, naţional, pe care acestea le au în momentul votării lor şi nu prin prisma intereselor partinice. Totodată, ţin să subliniez că, inclusiv în acest moment, cadrul legal existent permite exercitarea corectă a democraţiei în statul român de drept, însă importantă este vegherea asupra aplicării corecte şi nepărtinitoare a legilor existente. Chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, România era privită ca un stat cu un sistem legislativ foarte democratic, însă normele, ordinele şi regulamentele de aplicare ale acestora schimbau, practic, înţelesul şi spiritul legilor.

De aceea, fac un apel la dumneavoastră, stimaţi colegi, şi totodată, către noul guvern: vă rog să faceţi un efort de bună credinţă şi să votaţi mereu punând mai presus de toate bunul interes al cetăţenilor, bunul mers al lucrurilor pentru România, bunul simţ faţă de ceea ce reprezintă ţara dumneavoastră. Şi nimic mârşav să nu vă abată de la aceste principii! Sunt convins că numai aşa putem schimba ceva şi noi, românii, putem fructifica, cu adevărat, această nouă şansă pe care o avem.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Alecsandru Ştiucă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte, şi răspund peste timp, relativ scurt, la salutul dumneavoastră şi la îndemnul dumneavoastră cu: Adevărat a înviat!

O declaraţie politică despre "Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, între aspiraţii şi realitate".

La momentul înfiinţării sale, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a reprezentat, pentru mulţi funcţionari publici şi conducători ai autorităţilor administraţiei publice locale, soluţia ideală, aşteptată şi dorită pentru a reprezenta drepturile funcţionarilor publici şi a reglementa, într-o manieră unitară, statutul juridic al acestei categorii sociale.

Pe parcursul trecerii timpului, s-a demonstrat, însă, că o parte dintre atribuţiile pe care le are Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sunt formale, personalul acestei instituţii dând dovadă de supreficialitate şi ineficienţă în îndeplinirea acestor sarcini.

În acest sens, avem în vedere sesizările primite de la mai multe autorităţi ale administraţiei publice locale, vizând procedura greoaie de obţinere a unor avize din partea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru organizarea unor concursuri în vederea recrutării personalului care să ocupe funcţii publice vacante, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice. Astfel, în practică s-au constatat întârzieri nejustificate în procesul de acordare a vizelor fără de care nu se pot organiza concursurile de ocupare a unor posturi.

De asemenea, o altă scăpare a acestei agenţii se referă la desemnarea tardivă a unor reprezentanţi în comisiile de concurs. De regulă, aceiaşi 10-15 oameni în cadrul prefecturilor, întâmplându-se, nu o dată, ca respectiva persoană să afle că face parte din comisie la momentul selectării dosarelor sau chiar la proba scrisă ori la interviul candidaţilor.

În condiţiile în care se exprimă ostentativ dorinţa de a realiza o adevărată descentralizare administrativă şi o veritabilă autonomie locală, ni se pare inoportun ca Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, să blocheze unele funcţii publice prin amânarea acordării avizelor de desfăşurare a concursurilor, lucru care împietează funcţionarea în condiţii optime a instituţiilor administraţiei publice.

Se impune adoptarea unor măsuri de urgenţă, astfel încât Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici să devină o instituţie funcţională şi să nu mai tergiverseze procesele de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice vacante.

Şi, dacă tot susţinem reforma în administraţia publică, care are, ca element central, descentralizarea, găsim ca oportună organizarea concursurilor în judeţe pentru desemnarea reprezentanţilor a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în comisiile de concurs din această zonă, putând astfel, eventual, fi înlocuiţi titularii de drept propuşi de reprezentanţii Guvernului în teritoriu.

Măsurile trebuie luate urgent, cu un minim efort, în aşa fel încât agenţia aceasta, şi nu numai ea, să nu mai rămână suspendată între aspiraţii şi realităţile presante ale vieţii noastre.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Alexandru Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Guvernul TăriGeoană!".

Aceasta cred că este titulatura corectă a Guvernului remaniat, votat marţi, 3 aprilie 2007, în Parlamentul României. Imaginaţi-vă, vă rog, un politician în a cărui ţinută regăsim, într-o alăturare maladivă, papionul domnului Tăriceanu, şapca domnului Iliescu şi tricoul roşu cu Che Guevara al domnului Geoană. Fără a fi ceva peiorativ în elementele de vestimentaţie amintite, aceasta este reprezentarea pe care o dau eu acestui Guvern.

Pentru că nu-i reprezintă decât pe Viorel Hrebenciu, Dinu Patriciu şi Attila Verestoy dimpreună cu acoliţii lor, sunt convins că "taxa de înmatriculare" a acestui Guvern va fi plătită integral de către PNL şi PSD cu ocazia proximelor alegeri parlamentare.

Acest Guvern, format parcă dinadins în dispreţul voinţei majorităţii românilor, l-am putea numi "Guvernul celor 9 M" şi s-ar putea traduce astfel:

1. I-am spune, mai întâi, Guvernul Monstruoasei Coaliţii, pentru că a fost votat de 302 parlamentari aparţinând PSD, PNL, UDMR, PRM şi PC, în ciuda declaraţiilor mincinoase ale liderilor PRM şi PC. Este aceeaşi coaliţie transpartinică ai cărei membri, văzându-şi în pericol interesele personale, şi-au dat mâna spre a-l îndepărta din funcţie pe preşedintele României şi pe toţi cei care luptă ori se pronunţă, pe bune, împotriva corupţiei. Din păcate, istoria se repetă. Amintiţi-vă, stimaţi colegi, că, păstrând proporţiile, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice, urmare a acţiunilor monstruoasei coaliţii a "băieţilor deştepţi" din vremea respectivă, pe care domnitorul îi dovedise cu "ocaua mică". Sunt convins că această nouă monstruoasă coaliţie nu va reuşi de această dată.

2. L-am putea numi Guvern Minoritar, pentru că este format din miniştri aparţinând a două partide - PNL şi UDMR - a căror pondere în Parlament este de 22%, iar în sondaje de numai 18%.

3. Guvern Marionetă, putem să-i spunem, pentru că minoritar fiind, tot ceea ce va face acest Guvern va fi, în fapt, voinţa PSD, indiferent cât de mult va mai încerca Geoană & Co. să ne prostească de la obraz. Şi iată, prima solicitare a PSD nu a întârziat: Viorel Hrebenciuc îi solicită lui Nini Săpunaru, nici mai mult, nici mai puţin, decât "să-i ceară iertare lui Marian Oprişan". Asta da umilinţă, n-am ce zice. Şi atenţie, este doar începutul!

4. Guvernul este Mediocru, pentru că, prin persoanele propuse a fi miniştri şi competenţele dovedite ale acestora, această echipă guvernamentală este, de departe, cea mai slabă din 1990 încoace şi de aceea, probabil, cea mai contestată.

5. Guvernul este Misogin, pentru că este prima formulă guvernamentală de după 1996 din care sunt total excluse femeile. Unde este egalitatea de şanse atât de mult trâmbiţată? Unde este comportamentul politic european, unde e papionul ş.a.m.d.?

6. Guvernul este Mincinos, pentru că, în acelaşi timp, s-au afirmat de la tribuna Parlamentului lucruri absolut contrare. În timp ce Tăriceanu spune că Protocolul Alianţei D.A. este încă valabil, iar Guvernul va continua aplicarea Programului Alianţei, două minute mai târziu, Mircea Geoană spune că acesta, adică Programul Alianţei, a fost şi este un dezastru. Dar, stupoare, două ore mai târziu, în final, PSD votează Guvernul care vine cu acest program.

În realitate, ei nu vor mai respecta decât, poate, măsurile sociale din Programul Alianţei şi acest lucru nu din convingere, ci din nevoia de a capta bunăvoinţă. Dar Tăriceanu nu poate recunoaşte că va guverna după alt program decât cel aprobat de Parlament în 2004, pentru că, nu-i aşa, într-o astfel de situaţie, îi încetează de drept mandatul de prim-ministru şi va trebui ca preşedintele României să desemneze un alt candidat de prim-ministru. De frică să nu se ajungă aici, domnii Tăriceanu şi Geoană sunt dispuşi să mintă fără ruşine, inclusiv de la tribuna Parlamentului.

7. Este un Guvern de Misiţi, pentru că, văzând legăturile de afaceri şi de prietenie dintre aceşti misiţi şi câţiva guzgani, baroni ori moguli dovediţi, ai impresia că, mai degrabă, se pregăteşte o tranzacţie comercială. Eu chiar cred că asta s-a urmărit ca ei, de la înălţimea şi prestanţa funcţiilor ministeriale, să acţioneze ca intermediari ori samsari politici pentru interese economico-financiare majore. De altfel, preşedintele i-a asemuit cu un consiliu de administraţie al unei societăţi comerciale.

8. I se spune şi Guvern de Moldoveni, pentru că majoritatea membrilor cabinetului provin din această regiune. Fără a avea ceva cu moldovenii, cei mai supăraţi pentru acest lucru sunt liberalii din Ardeal, care îi reproşează premierului că a făcut "Guvern de moldoveni pe care nu-i interesează decât cum să mai fure puţin" şi adaugă "nu ne rămâne decât să-l rugăm pe Tăriceanu să nu mai treacă prin Ardeal, măcar să mai putem să ne salvăm electoratul".

9. Guvern (i)Moral, pentru că mai mulţi miniştri au calitatea de învinuiţi şi sunt cercetaţi penal de către DNA. Desigur, respect prezumţia de nevinovăţie, dar fiind vorba doar de opt posturi şi nu de 80 de mii, de exemplu, se puteau găsi lesne multe alte persoane competente şi onorabile, în afara oricăror bănuieli. La urma urmei, eu nu doresc ca miniştrii din Guvernul României să aibă ca principală preocupare prezentarea zilnică la DNA. Menţionându-i, însă, în Guvern, cred că s-a urmărit a pune o anume presiune pe procurori şi judecători, ceea ce, după părerea mea, este inadmisibil.

În Joia Mare, membrii acestui Guvern au fost la Cotroceni unde, în faţa preşedintelui, cu mâna pe Biblie, vorba aceea, "ei se jură că nu fură", dar societatea civilă i-a dovedit deja cu "raţa în gură", cel puţin pe câţiva dintre ei.

În încheiere, vă anunţ, stimaţi colegi, că, în Vinerea Mare, am rugat teleormănenii să meargă la biserică şi, cu anticipaţie, să cânte Denia Prohodului pentru acest Guvern care s-a născut mort şi pentru toţi acei politicieni care, în opinia multora dintre noi, răspund la apelativul TăriGeoană.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Şi, în loc de post scriptum, reamintesc domnului Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, că aştept, în continuare, cu nerăbdare, să dezbatem în procedură de urgenţă proiectele de lege privind lustraţia şi alegerile uninominale. Nu de alta, dar, la fel ca mulţi alţii, eu am luat de bune declaraţiile domniei sale şi refuz să cred că au fost făcute doar de complezenţă.

Vă mulţumesc încă o dată.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Daţi-mi voie, în primul rând, doamna preşedintă, să urez şi să vă spun şi eu "Adevărat a înviat!" dumneavoastră şi colegilor mei.

Am crezut că săptămâna trecută, săptămâna patimilor, ne-a făcut ceva mai buni. M-am înşelat amarnic.

Dar să trec la subiect.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"SOS - poluarea mondială"

În ultima sută de ani, 50% din suprafaţa planetei pe care locuim a fost transformată în mod radical. Urmările nu s-au lăsat aşteptate: specii de plante şi animale fie au dispărut, fie s-au împuţinat, în timp ce numărul celor ce trăiesc pe Terra a crescut de patru ori.

Numai în ultimii 50 de ani, dacă ne uităm în jurul nostru, sesizăm cum au dispărut zeci de hectare de pădure, cum imensele pajişti s-au transformat în deşerturi, cum gheţarii fie şi-au diminuat dimensiunile, fie au dispărut. Fenomenele naturale externe sunt din ce în ce mai dese: furtuni violente care matură tot ce întâlnesc în drumul lor, inundaţii catastrofale care lasă în urmă zeci de morţi şi mii de sinistraţi, incendii care pârjolesc totul în calea lor, mărind şi mai mult temperatura sufocantă din momentul producerii lor.

Concluzia este doar una singură, destul de tragică: în evoluţia sa spre bunăstare, omul a luat tot ce a putut de la natură, dar nu i-a dat nimic în schimb, nici măcar minima protecţie de care avea nevoie. Am ajuns astăzi, cam târziu este drept, să ne dăm seama că exploatarea industrială fără discernământ nu aduce nimic bun, ba din contra, privează generaţiile viitoare de o moştenire incomensurabilă.

Nici ţara noastră nu s-a abătut de la aceste principii nesănătoase. Goana după îmbogăţire cu orice chip şi prin orice mijloace, i-a făcut pe cei numiţi "oameni de afaceri"să procedeze la defrişări masive, chiar şi de la cote apreciabile ale munţilor noştri, la construcţii fără să ţină cont de cele mai elementare reguli de bun simţ şi tehnică a construcţiilor industriale sau civile, fără să se sinchisească de poluarea fonică şi chimică (prin deversarea în ape a deşeurilor industriale), toate având ca singur rezultat catastrofele naturale abătute asupra României doar în ultimii zece ani: inundaţii, furtuni, alunecări de teren, tornade etc.

Foarte puţin s-a făcut şi în domeniul politicii mediului la instalaţiile industriale. Ştim cu toţii că marea majoritate a industriei româneşti dinainte de 1989 a fost construită pe principiul industriei sovietice, sau mai corect spus comunistă, care nu ţinea cont de nici o modalitate de ocrotire a mediului înconjurător sau de aplicarea unor politici antipoluante. Ca urmare, în acest moment, România, ca ţară membră a U.E., trebuie să scoată bani frumoşi din propriul buzunar pentru a crea şi aplica un program modern, european, de protecţie a mediului şi, mai ales, pentru crearea şi aplicarea de tehnologii nepoluante. Fie că toate aceste cheltuieli se împart cu unităţile industriale fie sunt doar contribuţia statului, ţara noastră va trebui să demareze cât mai repede aceste programe pentru a răspunde cerinţelor mondiale, chiar dacă majoritatea investitorilor străini care au activităţi industriale puternice în România nu manifestă nici un fel de angajament, material şi financiar, pentru soluţionarea acestor probleme.

România trebuie să găsească soluţii şi la poluarea menajeră şi la poluarea casnică. Nu mai trebuie să amintim că educaţia cetăţenilor noştri lasă de dorit, mai ales când se află în natură, dar nici în habitatele lor situaţia nu este altfel. Poluarea, ca urmare a surselor diferite de încălzire, a reziduurilor casnice, spus pe româneşte a gunoaielor, trebuie redusă şi ea la nivelul solicitat de Uniunea Europeană.

Este foarte important ca aceste acţiuni să fie demarate în regim de urgenţă, deoarece pentru o investiţie de acest gen este nevoie de 5-15 ani şi de foarte, foarte mulţi bani. Uniunea Europeană ne-a dat termene fixe şi bani foarte puţini, doar o treime din cele aproximativ 7 miliarde de euro, cât aveam nevoie pentru a rezolva această problemă.

A venit timpul să lăsăm la o parte această goană după înavuţire şi să ne gândim şi la ce moştenire lăsăm celor ce vin după noi. Să încercăm să le lăsăm măcar o parte din frumuseţile întâlnite de noi în această viaţă, aşa cum şi noi le-am primit de la înaintaşi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, urmează la cuvânt domnul deputat Mihai Dumitriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumim, doamna preşedinte.

Să vă răspunde şi eu la salutul dumneavoastră: Adevărat a înviat!

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Populism, ipocrizie şi lipsă de inspiraţie".

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Hristos a înviat!

Învierea lui Hristos este puterea lui Dumnezeu şi mila Sa pentru noi. Atât de mult a iubit El lumea, încât a dat pe singurul său fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară. El ne tolerează nemernicia de o manieră inegalabilă.

De Paşte, preşedintele Traian Băsescu i-a făcut concurenţă, în prime-time, Mântuitorului Iisus Hristos, făcându-şi de lucru prin locurile cu potenţial electoral maxim, unde "din întâmplare" se aflau şi televiziunile, şeful statului a acaparat programele într-o zi în care subiectele laice a fost la mare preţ.

A făcut-o cu ipocrizie, populism şi lipsă de inspiraţie.

Prezenţa sa, în sâmbăta Paştelui la un hipermagazin, locul cu cel mai mare număr de alegători pe metru pătrat, denotă populism.

Prezenţa preşedintelui de a cumpăra pâine şi apă minerală, când o anumită televiziune transmitea în direct, încă de dimineaţa, febra cumpărăturilor care îi cuprinsese pe bucureşteni, mi se pare o ipocrizie.

Băsescu a vrut să convingă, încă o dată, că este un om obişnuit, între oameni obişnuiţi. Nu a reuşit decât să insulte buna credinţă şi inteligenţa celor care i-au observat coşul gol, dovedind lipsă de inspiraţie.

Prezenţa sa la meciul Steaua-Dinamo, în tribuna a II-a, deşi doar cu un an în urmă stătea în loja lui Becali, este populism.

Dorinţa acerbă de a capta valul de simpatie roş-albastru, umbrită de creşterea în sondaje a lui Becali, îl obligă pe Băsescu să se întoarcă cu faţa la popor, este ipocrizie.

Scorul meciului şi bucuria galeriei din Ştefan cel Mare nu i-a adus foloase stelistului Băsescu, dovedind lipsă de inspiraţie.

"Ascunderea" sa în centrul Sibiului pentru a asista la slujba de Paşte de la Catedrala Metropolitană şi corecţia aplicată ziariştilor de a alunga suspiciunea că preşedintele este doar un politician avid de imagine, este o ipocrizie.

Invitat de mitropolitul Ardealului să salute lumea, şeful statului s-a adresat credincioşilor, spunându-le că se roagă pentru împăcare, câtă ipocrizie, iar cei cu care nu se poate împăca trebuie schimbaţi.

"Şi eu ştiu cei trei piloni ai credinţei: să fii împăcat cu Dumnezeu, să fii împăcat cu tine şi să fii împăcat cu semenii. Uneori, încă, ca şef de stat poţi fi împăcat cu Dumnezeu şi cu tine, dar nu poţi fi împăcat cu toţi semenii. Cei cu care nu te poţi împăca trebuie schimbaţi. Ţara trebuie schimbată. M-am gândit la acest lucru şi în momentul în care am primit Lumina Învierii."

Cât populism şi ipocrizie cu tendinţe de totalitarism!

Comportamentului lui Băsescu este explicabil. Şeful statului se află, poate, în cea mai neagră perioadă de la preluarea mandatului. A scăzut în sondaje, i-au plecat sfetnicii, este în război cu Tăriceanu, manevrat de consilieri de imagine, angajaţi pe bani grei, iar suspendarea bate la uşă.

Imaginea lui Băsescu, care lucrează pentru popor, sprijinit de popor, este în suferinţă.

Este de înţeles de ce preşedintele a intrat, deja, în campanie electorală, chiar în zilele Sfinte ale Paştelui, acţionând cu populism şi ipocrizie. Este o altă lipsă de inspiraţie a preşedintelui Băsescu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emilian Frâncu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi domni şi doamne deputaţi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Să nu ucidem speranţa"

Nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată de ce domnul preşedinte al României, Traian Băsescu, a căutat să provoace căderea Guvernului, la a cărui constituire tot domnia sa a pus umărul în decembrie 2004, prin negocierile purtate cu Partidul Umanist Român, actualmente Partidul Conservator, şi cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.

Un guvern alcătuit pe structura de rezistenţă a Alianţei D.A. ar fi trebuit să reziste cu eventuale mici remanieri, până la finalul celor patru ani de mandat ai actualului legislativ.

Din păcate, atacurile sistematice ale domnului preşedinte, atât împotriva primului-ministru şi a Guvernului în ansamblul său, cât şi împotriva unora dintre partidele care l-au alcătuit, au creat premisele destructurării încrederii înăuntrul Coaliţiei iniţiale.

Repet ceea ce am mai spus. Noi, liberalii, nu am dorit fărâmiţarea Coaliţiei alcătuite după cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 2004 şi nu am dorit ieşirea de la guvernare a Partidului Democrat, partenerii noştri de Alianţă.

Aceste două evoluţii politice s-au datorat, în exclusivitate, acţiunilor întreprinse mai pe faţă, mai pe ascuns, de către însuşi cosemnatarul protocolului Alianţei Dreptate şi Adevăr, Traian Băsescu, fostul preşedinte al Partidului Democrat, ajuns preşedinte al României.

Chiar şi aşa, noi, liberalii, nutrim în continuare dorinţa de a pune în operă programul de guvernare adoptat în luna decembrie 2004, un program care şi-a arătat, deja, în bună măsură roadele pozitive, nu poate fi abandonat pe motiv că una din componentele Alianţei DA a ieşit din guvern.

Aici este vorba despre binele ţării, nu despre brevetarea dreptului de autor sau de coautor al unui text de factură politico-economică. Chiar şi atunci când doi părinţi se despart provizoriu sau definitiv, ei au în vedere binele copilului lor şi nu îi pun pe foc nici certificatul de naştere şi nici caietele de şcoală. Nu-i aruncă la gunoi nici hainele cu care se îmbracă şi nici mâncarea din frigider. Nu-i sfărâmă jucăriile şi nici nu-i ucid speranţele.

Constatăm acum că Partidul Democrat se grăbeşte să oficializeze desfiinţarea, la tribunal, înainte de termen, a Alianţei D.A. Probabil că fac acest lucru din dorinţa de a încerca mai apoi, prin cine ştie ce chiţibuşuri avocăţeşti, blocarea aplicării programului de guvernare pe motiv că le aparţine şi lor. Este o acţiune pripită şi fără rost, sortită eşecului, doar în măsura în care nu va avea efectul scontat, dar care va da multă apă la moară adversarilor noştri politici din 2004. ea nu va aduce nici un fel de beneficiu politic Partidului Democrat şi nici nu va spori zestrea de susţinere populară la viitoarele alegeri pentru preşedintele Traian Băsescu.

Le sugerez, deci, colegilor democraţi să se gândească mai bine care vor fi consecinţele reale pe termen mediu şi lung ale desfiinţării exact a acelei embleme politice care ne-a adus pe toţi la Putere în 2004, începând cu partidele noastre şi sfârşind cu actualul preşedinte al României.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Eugen Bejinariu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Bejinariu:

Astăzi îmi intitulez declaraţia politică "Un nou dicţionar politic al Puterii".

Cum bine se cunoaşte şi cum recent a recunoscut şi domnul preşedinte Traian Băsescu, în chip de bravură în relaţia cu liderii PNL, rezultatele alegerilor parlamentare din 2004 au fost răsturnate în favoarea PD şi PNL. S-a creat Coaliţia constituită iniţial din PNL- PD UDMR-PC. A fost instaurat Guvernul şi apoi au fost numiţi reprezentanţii Guvernului în judeţele ţării, cu respectivele mutări din funcţii în administraţie, învăţământ, cultură, sănătate etc. în favoarea oamenilor Puterii.

N-a trecut multă vreme şi au început neînţelegerile, controversele, certurile, acuzaţiile şi un şir întreg de manifestări ale crizei politice.

De aici au apărut în comunicarea politică şi cuvintele şi sintagmele noi sau cuvinte şi sintagme vechi cu sensuri noi. Iată o primă enumerate, cu explicaţiile necesare.

• anticipaţie, anticipate - substantiv feminin, înainte de termenul stabilit. Se referă la repetarea dorinţei Alianţei D.A şi a preşedintelui, a PD-ului şi a preşedintelui, şi acum mai ales a preşedintelui de a se face alegeri parlamentare înainte de anul 2008‚ în numele presupusei consolidări a majorităţii parlamentare a Puterii;
• "soluţia imorală" - sintagmă atribuită Partidului Conservator, care a venit în Parlament pe seama PSD şi a intrat în Coaliţie, contribuind la răsturnarea rezultatelor alegerilor parlamentare şi formarea Guvernului din cele patru formaţiuni politice;
• a suspenda, suspendare - verb tranzitiv, care înseamnă a atârna, a întrerupe o activitate, a opri cursul unei judecăţi sau publicaţii. În prezent, termenul se asociază funcţiei de preşedinte al României. Prin demersurile constituţionale, PSD şi celelalte partide politice din Opoziţie au promovat şi susţin etapele pentru demiterea domnului preşedinte Traian Băsescu;
• găozar - substantiv masculin, o persoană cu labilitate comportamentală, găunoasă: Termenul a fost adresat unor ziarişti de către domnul preşedinte Traian Băsescu;
• circ mediatic - substantiv neutru, spectacol constând din acrobaţii, gimnastică şi prezentare de animale dresate. Sintagma exprimă nu spectacolul realizat ca artă, ci relaţii politice anormale transmise prin mass-media. Un astfel de circ mediatic provoacă derută, confuzie, manipulare şi reprezintă o juxtapunere la realitate;
• "economia duduie" - expresie prin care autorul ei, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru al celui de-al doilea Guvern al României, vrea să definească creşterea economică datorată guvernării portocalii;
• ticălos, ticăloşi, ticăloşie - substantiv masculin, respectiv adjectiv, persoană care comite fapte reprobabile, nemernic. Termenul este readus în comunicarea politică prin filmul "Ticăloşii".

Aceste cuvinte şi sintagme care degradează limbajul, cu mare frecvenţă în comunicarea politică de astăzi, înlocuiesc pe cele ale unei vieţi şi activităţi politice normale, precum: studiu, analiză şi expertizare; înţelegere, consultare şi deliberare; programe sociale; proiecte şi programe europene; informare şi formare; construcţii, edificii şi dezvoltare, cunoaştere, comunicare şi comuniune etc.

Alţi termeni şi alte sintagme într-o declaraţia viitoare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna deputat Angela Buciu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Angela Buciu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

"Păstoritul în Uniunea Europeană"

Primii paşi în Uniunea Europeană ne-au adus şi cele dintâi măsuri guvernamentale, care demonstrează multă slugărnicie în faţa birocraţilor de la Bruxelles. Una din primele măsuri "europene" vizează ciobanii din Carpaţi, cărora le-a fost interzisă comercializarea brânzei de oaie în pieţele oraşelor, măsură care a indignat opinia publică şi i-a răzvrătit pe ciobani. Astfel, Ministerul Agriculturii preia o măsură brutală, pe care Uniunea Europeană n-o aplică nicăieri în prezent şi nu se ştie dacă o va aplica vreodată.

Domnilor guvernanţi, ce le veţi răspunde ciobanilor înainte de a pleca cu jalba-n băţ pe la curţile europene?

Ce spun ciobanii despre măsurile ce se pregătesc, este mai mult decât concludent. Panică.

Este revoltător faptul că autorităţile româneşti n-au înţeles nimic din politica UE cu privire la transhumanţă. Uniunea Europeană nu interzice, ci dimpotrivă, garantează prin legi ferme această străveche practică. Mai marii ţării noastre se grăbesc să declare tanshumanţa ilegală, în timp ce, în Spania, s-a repus în circulaţie o mare parte a rutelor pastorale. Este un gest profund antinaţional din partea demnitarilor români, care fac anumite jocuri în favoarea unor interese obscure, cu repercusiuni grave asupra economiei tradiţionale.

Consiliul Europei recomandă fiecărui stat comunitar să încurajeze transhumanţa prin prime suplimentare (vezi Recomandarea nr. 1782/2003).

Ar trebui ca funcţionarii guvernamentali să citească ce se întâmplă în Europa civilizată, care se reîntoarce la tradiţiile ei nepieritoare, înainte de a distruge obiceiurile strămoşeşti.

În ceea ce priveşte comercializarea brânzei, avem din nou un caz de indolenţă şi "adaptare" a politicii UE din partea Ministerului Agriculturii.

Asistăm la simptomele unei maladii româneşti foarte grave: incompetenţa şi superficialitatea administrativă.

În concluzie, aş spune că Dracul European nu este chiar atât de negru pe cât îl fac să pară incapacitatea şi servilismul unor funcţionari de stat români.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumim doamna deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Abuzurile autorităţilor - la ordinea zilei".

O să mă refer doar la câteva dintre neregulile care se întâmplă la Cluj-Napoca.

În urma mitingului organizat de către fermierii din România aceştia sunt chemaţi la poliţie mereu, li s-au luat permisele de conducere la tractorişti, sunt ameninţaţi şi tot mereu sunt, într-un fel, supuşi la o, să-i zicem, hărţuială. În aşa fel încât am pregătit această declaraţie politică pe care o s-o depun la Parlament şi o interpelare către ministrul administraţiei şi internelor şi către Ministerul Agriculturii, fiindcă, în acest moment, consider că sunt încălcate drepturile, atât la asociere, cât şi la liberă exprimare.

Vă mulţumesc.

(Declaraţie politică consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

"Abuzurile autorităţilor -la ordinea zilei"

Asociaţia Fermierilor Crescători de Bovine din Cluj-Napoca este, cu siguranţă, în opinia multora, lipsită de importanţă, nedemnă de luat în seamă, o organizaţie din care fac parte doar ţărani, oameni fără carte, într-un cuvânt, nişte "amărâţi de la coada vacii", care nu ştiu sau nu au cum să dea din coate pentru a supravieţui într-o "societate modernă" ca a noastră, cu care este evident că oamenii simpli nu pot ţine pasul.

Acesta este mesajul care a fost recepţionat în urma evenimentului care a avut loc la Cluj-Napoca la sfârşitul lunii februarie 2007.

În data de 28 februarie a fost organizată o manifestare sub forma unui marş de protest prin care se dorea soluţionarea problemelor cu care se confruntă fermierii: achitarea subvenţiilor restante pentru anul 2006, autorizarea fermelor care a existat până în 1 decembrie 2006, atât în intravilan, cât şi în extravilan, strategia subvenţionării pentru anul 2007, strategia dezvoltării agricole postaderare, absorbţia fondurilor structurale, eliminarea accizelor din preţul motorinei pentru agricultură, susţinerea investiţiilor pentru respectarea investiţiilor de mediu şi gospodărire a apelor în fermele zootehnice, eliminarea impozitului pe profitul reinvestit.

Primele demersuri în acest sens au fost făcute în data de 20 februarie 2007, când a fost înregistrată la Primăria municipiului Cluj-Napoca o cerere prin care era solicitat avizul favorabil din partea autorităţilor, în vederea organizării marşului de protest. Deşi cererea a fost înregistrată din timp - Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice prevede depunerea solicitării cu cel puţin 3 zile înainte -, atitudinea autorităţilor a fost una de amânare şi tergiversare a soluţionării cererii noastre, astfel încât răspunsul a fost comunicat, mai bine spus înmânat neoficial abia în data de 27 februarie 2007, cu o zi înainte de data anunţată pentru desfăşurarea mitingului!!, cu câteva minute înainte de închiderea programului de relaţii cu publicul, şi aceasta tocmai pentru a pune în imposibilitatea de a mai putea fi formulată vreo obiecţie cu privire la modul soluţionării cererii.

Prin decizia mai sus-menţionată, organizatorii erau anunţaţi că manifestarea nu putea fi avizată favorabil pe traseul solicitat, unul din motive fiind asigurarea desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă şi fluenţă.

Astfel, centrul oraşului, tocmai unde se dorea a se ajunge pentru a se face cunoscute problemele din agricultură, a fost exclus din traseu, conform deciziei Primăriei municipiului Cluj-Napoca.

În dimineaţa zilei de 28 februarie 2007, când urma să aibă loc manifestarea, s-a încercat aducerea la cunoştinţa persoanelor abilitate a obiecţiilor organizatorilor cu privire la traseul pe care urma să se desfăşoare marşul, însă din motive necunoscute, aceste persoane nu au fost de găsit.

În aceste condiţii, în timpul manifestării, traseul care fusese indicat nu a fost respectat întocmai. Nerespectarea traseului aprobat a atras aplicarea de sancţiuni clare, dure şi precise.

Ne întrebăm dacă în România se mai respectă drepturile cetăţenilor, şi anume cele de liberă circulaţie, de manifestare publică a nemulţumirilor sau principiul neretroactivităţii legilor.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD urmează la cuvânt doamna deputat Mirela Adomnicăi. O depuneţi în scris. E în regulă.

Domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Politica nu ţine de foame."

Se spune că românii se hrănesc în fiecare zi cu politică. Poate. Dar, avem totuşi nevoie şi de agricultură, pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Se pare însă că actualii guvernanţi au uitat acest lucru atât de important.

Criza politică ce afectează de luni bune ţara noastră este de natură să ducă agricultura românească în faliment. Lipsa unei strategii coerente, atât de necesară dezvoltării mediului rural, absenţa reformelor structurale, inconsecvenţa politicii subvenţiilor, incapacitatea de a absorbi fonduri europene sunt doar câteva dintre cele mai grave boli de care suferă agricultura din România. Iar aceste boli se agravează pe zi ce trece. Până acum, Guvernul, acaparat mai mult de disputele politice, nu a propus nici o soluţie viabilă acestor probleme.

Mai mult, agricultura rămâne un domeniu unde România riscă activarea clauzei de salvgardare. Odată activată, această clauză ar duce la pierderea subvenţiilor pentru ţărani. Guvernul vorbeşte de miliarde de euro ce ar urma să fie direcţionate către mediul rural în următorii ani. Cu toate acestea, nici până astăzi nu se ştie cu exactitate statutul agenţiei de plăţi, care a început, de mai bine de o lună, să primească cererile ţăranilor pentru fonduri europene.

Guvernul s-a schimbat la faţă. Dar ce facem cu agricultura?

Prin urmare, o restructurare a Guvernului fără o regândire a reformelor din agricultură nu înseamnă nimic. Aruncaţi programul portocaliu pe foc şi apucaţi-vă serios de treabă!

Politica nu ţine de foame, domnilor guvernanţi!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL mai sunt colegi care doresc să-şi susţină declaraţia politică? Nu sunt.

Atunci, din partea aceluiaşi grup parlamentar PSD, domnul deputat Ioan Stan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Hristos a înviat!

Declaraţia politică de astăzi face un apel către ministru sănătăţii publice, domnul Eugen Nicolăescu.

Ministrul sănătăţii, fără să fi consultat specialişti oncologi, vrea să introducă începând cu luna mai 2007 un proiect de modificare a modului de derulare a subprogramului curativ de oncologie pentru bolnavii de cancer.

Acest program, despre are s-a aflat de pe site-ul ministerului, a stârnit nemulţumiri în rândul celor peste 1000 de bolnavi de cancer aflaţi în evidenţa Secţiei Oncologie a Spitalului Judeţean Suceava, cât şi în rândul medicilor oncologi suceveni.

În perioada 03-06 aprilie a.c. la Biroul parlamentar PSD Fălticeni s-au prezentat şi înregistrat peste 15 petiţii şi reclamaţii din partea bolnavilor de cancer şi a rudelor acestora, prin care îşi prezintă dezacordul faţă de preconizatele modificări.

Dacă până acum bolnavii de cancer înregistraţi în evidenţele Secţiei Oncologie Suceava erau internaţi şi trataţi cu medicamente specifice bolilor de cancer, medicamente ce se găseau la farmacia cu circuit închis a spitalului, după aprobarea şi introducerea acestui nou proiect, bolnavii trebuie să vină cu medicamentele în sacoşă, obţinute de fiecare bolnav personal de la farmaciile din oraş.

Cum se va proceda după noul regulament pe care îl are în vedere ministrul sănătăţii? Medicul curant îi prescrie bolnavului setul de analize pe care trebuie să le efectueze în Policlinica Judeţeană, în termen de 72 de ore. Cu rezultatul analizelor, bolnavul de cancer se prezintă din nou la medicul curant, pentru a i se prescrie reţeta cu medicamentele necesare, în funcţie de rezultatele analizelor. Cu o cerere din partea bolnavului de cancer şi cu reţeta în mână se va prezenta la Casa de Asigurări de sănătate Suceava pentru aprobare. După aprobarea Casei încep drumurile şi demersurile pe la toate farmaciile din oraş, pentru găsirea medicamentelor. Dacă are norocul şi găseşte medicamentele, se prezintă la Spitalul Judeţean Suceava - Secţia Oncologie, spune că este în posesia medicamentelor şi solicită internarea în spital sau este trecut pe o listă de aşteptate, fiindcă nu întotdeauna sunt locuri în secţie. Dacă nu moare, după atâta birocraţie şi drumuri pe care le face pe la diferite instituţii, este internat în spital pentru administrarea sub supraveghere medicală a medicamentelor aduse în sacoşă de bolnav.

Acest lucru se va întâmpla lunar, fiindcă bolnavii de cancer urmează timp de cinci-şase luni un program de chimioterapie o dată la trei săptămâni şi de fiecare dată sunt supuşi acestor noi proceduri.

Mă întreb, pacienţii care sunt greu deplasabili, cei care provin din mediul rural, de la sute de kilometri faţă de reşedinţa de judeţ şi nu cunosc procedurile şi nici oraşul, cum se vor deplasa ei la Casa de Asigurări de Sănătate pentru a obţine aprobările pentru medicaţie? Cât vor sta la rând cei 1000 de bolnavi de cancer, plus alţi pacienţi care vin zilnic la Casă după diferite aprobări?

Aş dori ca domnul ministru să ne spună pe cine avantajează acest proiect, fiindcă bolnavului sigur îi scurtează viaţa, după stresul şi umblătura după aprobări şi diferite semnături de la instituţiile judeţene.

Citez, după declaraţie a vicepreşedintelui "Asociaţiei Bolnavilor de Cancer", din judeţul Suceava, domnul Corneliu Orezeanu: "Acest proiect va produce un "genocid curat" în rândul bolnavilor de cancer, de aceea, - spune dumnealui - vom organiza împreună cu celelalte asociaţii din ţară un protest la Bucureşti, prin care să ne prezentăm dezacordul faţă de această nouă invenţie a domnului ministru Eugen Nicolăescu".

Rog pe domnul prim-ministru şi, în acelaşi timp, pe membrii Guvernului, de a nu fi de acord cu acest proiect, proiect care dezavantajează în totalitate bolnavii loviţi de această cruntă maladie şi care mai speră, prin tratamentele pe care le urmează, la câţiva ani de viaţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu. Nu este prezent în sală.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet. Nu este prezent.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Constantin Amarie.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Amarie:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnilor colegi, declaraţia mea politică se intitulează: "Cui prodest".

Declaraţia Preşedintelui României la bilanţul DNA, referitoare la parlamentarii care "fac legi pentru infractori", poate fi caracterizată cu cea mai mare bunăvoinţă, riscantă şi cu totul neavenită.

Odată, se referă la mediul de afaceri pe care "a priori" îl defineşte imoral, a doua oară, trimite direct la o legătură ce s-ar vrea obligatorie între Parlament şi cercurile de interese.

Principial, declaraţia amendează şi dreptul la iniţiativă legislativă al parlamentarilor, a căror competenţă în materie trebuie supervizată şi cenzurată. De cine? Este lesne de înţeles, când aprecierea negativă este făcută de la nivelul instituţiei prezidenţiale.

Din nefericire însă, pentru domnul preşedinte, exemplul ales nu are chiar nici o legătură cu intenţia atribuită iniţiatorilor aşa-zisei "legi a berii", deoarece toţi semnatarii săi sunt dezlegaţi de obligaţii sau legături concrete cu domeniul şi în substanţa legii, urmăresc, în fond, reglementarea într-un domeniu economic în care statul are anumite obligaţii rezultate din neaplicarea unor norme europene. În consecinţă, schema unui ajutor de stat o dată şi în spirit european este pe deplin posibilă fără a perturba cu nimic mediul economic. Dar, din motive politice, în actuala conjunctură a dat bine pentru Preşedinte să arate acuzator către forul legislativ şi să facă conexiuni care nu există, şi proces de intenţie. Nimeni nu mai stă să asculte argumente pertinente, să meargă la esenţa legii şi la consecinţele ei practice, pentru a restabili adevărul.

Imaginea primează chiar dacă adevărul e în suferinţă.

Relaţia dintre instituţiile fundamentale ale statului, aşezate pe baze principiale şi sincer motivate în folosul public, ar determina într-adevăr consolidarea conceptului de "bună guvernare".

Dar, dacă Preşedintele se conduce după deviza napoleoneană "să mă urască, dar să se teamă", atunci sigur toate porţile spre dialogul dintre puterile statului vor fi închise.

Despre ce separaţie a puterilor putem vorbi, dacă iniţiatorii legilor se vor întreba mereu în ce sens propunerile lor nu vor duce la aprecieri incriminatoare la Cotroceni? Şi cui foloseşte procesul de intenţie şi "prezumţia de vinovăţie"?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, mai susţine cineva declaraţia politică? Nu mai sunt colegi deputaţi.

Din partea Grupului parlamentar al PRM? Nu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD. Nu mai sunt. Vă anunţ...

Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Emilian Cutean:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Christos a înviat!

Declaraţia mea politică se referă la situaţia gravă în care se află crescătorii de bovine din România şi sună în felul următor.

Urmărind mitingul de protest al crescătorilor de bovine ce fac parte din Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine din România am fost şocat să aflu în ce stare dezastruoasă se află zootehnia. Văcarii, cum au fost ei numiţi în batjocură de actuala Putere, au ieşit în stradă, pentru că le-a ajuns cuţitul la os. Ei sunt disperaţi.

După aderarea României la Uniunea Europeană nu a fost conceput încă un program concret, o politică clară de susţinere a crescătorilor de bovine. Dimpotrivă, fermierii se zbat din răsputeri să menţină pe linia de plutire efectivele de bovine care se împuţinează de la o zi la alta.

O singură cifră statistică este cât se poate de expresivă în acest sens. În comparaţie cu anul 1990, efectivul de bovine la nivelul judeţului Alba s-a redus cu peste 51 000 capete. Dacă pierderile continuă în acest ritm, cele aproape 200 de hectare de păşuni şi fâneţe vor rămâne pustii. Situaţia este cât se poate de alarmantă dacă ţinem seama de faptul că România este singura ţară din valul ultimilor zece noi membri primiţi în Uniunea Europeană, în care aproape jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural. Consider că tocmai această specificitate ar fi trebuit negociată cu maximum de luciditate şi realism.

Uşurinţa dezarmantă şi lipsa de profesionalism a aşa zişilor negociatori cu privire la nivelul producţiilor a avut consecinţe dezastruoase. Fără să li se spună fermierilor concret ce aşteaptă, ce trebuie să facă pentru a atenua efectele şi costurile integrării, ei s-au pomenit deodată în faţa unor cerinţe şi exigenţe absurde, imposibil de îndeplinit.

În condiţiile în care la nivelul judeţului Alba există peste o sută de asociaţii profesionale locale de creştere a bovinelor, ce însumează aproximativ 7000 de membri, s-a creat o stare de spirit tensionată, alimentată de teama că nu vor mai putea să-şi valorifice pe piaţă laptele şi carnea, dacă fermele lor nu vor deveni peste noapte adevărate farmacii, ceea ce nu se întâmplă niciunde în Uniunea Europeană.

Concurenţa îi dezavantajează în mod categoric, întrucât sprijinul financiar de care beneficiază colegii lor din Europa este mult mai substanţial. Crescătorii de bovine susţin că pentru a aduce fermele la nivelul cerut de Autoritatea Naţională Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au nevoie de sume mari de bani pentru investiţii şi achiziţii de maşini, utilaje şi instalaţii, bani pe care nu au de unde să-i procure. Şi-au pus mari speranţe în sumele pe care le vor primi din partea Uniunii Europene, dar acum ele nu sunt operaţionale. Mai mult, ei nu şi-au primit nici acum toţi banii din subvenţiile cuvenite pe anul trecut. Repetatele apeluri făcute la Guvern şi la Ministerul Agriculturii au rămas fără răspuns.

Marea majoritate a fermelor de creştere a bovinelor nu vor supravieţui dacă nu se va trece urgent la stabilirea unei strategii de acordare a subvenţiilor şi la definitivarea normelor de funcţionare a fermelor, care să fie aplicate gradual, în funcţie de posibilităţile reale, asociaţiilor profesionale locale. Găsesc pe deplin îndreptăţită nemulţumirea fermierilor faţă de modul defectuos şi birocratic în care funcţionează Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură. Lipsa de profesionalism, dar şi incompetenţa celor puşi să vină în sprijinul fermierilor au făcut mult rău crescătorilor de animale.

La toate aceste necazuri şi greutăţi se mai adaugă lipsa programelor de absorbţie a fondurilor europene, a celor de selecţie şi ameliorare a speciei bovină, menţinerea taxelor aberante la motorina pentru agricultura şi a taxei de drum pentru tractoarele şi maşinile agricole.

Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine a dat un semnal Guvernului şi Ministerului Agriculturii. Dată fiind starea extrem de critică în care se află fermele de bovine, mă alătur şi eu acestui protest şi aştept măsuri urgente din partea autorităţilor, pentru a nu fi periclitată securitatea alimentară a populaţiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Despre necesitatea studierii limbii tătare în şcoli".

Etnia tătară din România este, din punct de vedere numeric, bine reprezentată, fiind atestată ca prezenţă, mai ales în zona Dobrogei, de sute de ani.

Dezvoltând inclusiv o cultură scrisă, tătarii se pot mândri cu numeroase personalităţi ale căror mesaje sunt scrise în limba maternă.

Limba tătară reprezintă o componentă a familiei limbilor turcice. Vorbită, în mod deosebit în regiunea Crimeea, aceasta a reuşit să-şi păstreze autenticitatea şi în România.

În perioada interbelică, dar şi în primii ani de după al doilea război mondial a existat o reţea de şcoli în care predarea se făcea în limba tătară. Mai mult, până în anul 1972, în cadrul Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie, se studia şi limba tătară. Aşadar, se poate vorbi în acest sens de o adevărată tradiţie.

După anul 1990, an în care a fost înfiinţată Uniunea democrată a tătarilor turco-musulmani din România, s-au făcut eforturi pentru a fi reînfiinţate unităţi şcolare în care să se predea limba turcă. Uniunea noastră sprijină învăţământul în această limbă.

În egală măsură însă dorim să promovăm, păstrând aceleaşi condiţii, şi învăţământul în limba tătară. Este nevoie, fără îndoială, de sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Este nevoie, fără îndoială, de o bază materială consistentă. Nu poate fi omis nici aspectul pregătirii cadrelor didactice de specialitate. Comunitatea tătară din România are capacitatea de a-şi asuma o responsabilitate atât de importantă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Mai sunt în sală colegi deputaţi care vor să-şi susţină declaraţiile politice? Nu.

Vă anunţ că au depus în scris declaraţiile politice următorii colegi parlamentari, de la Grupul parlamentar al PSD domnii deputaţi: Dumitru Bentu, Mirela Adomnicăi, Gheorghe Chiper, Vasile Filip Soporan, Aurel Gubandru, Vasile Puşcaş, Ion Stan, Cutean Emilian Vasile; de la Grupul parlamentar al PNL nu sunt colegi deputaţi care au depus în scris; de la Grupul parlamentar al PD domnii deputaţi: Mircea Man, Bogdan Cantaragiu, Dumitru Ioan Puchianu, Aurel Olărean, Gheorghe Sârb, Traian Igaş, Marius Rogin, Petru Movilă; din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Adrian Mosoiu; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, Daniela Popa.

Cu aceasta închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice, şi, aşa cum aţi fost anunţaţi la Grupurile parlamentare, conform programului de lucru, la ora 16,30 va începe şedinţa consacrată proiectelor de lege, iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Din informaţiile instituţiilor abilitate, precum şi din relatările presei se poate constata cu uşurinţă că în ultima vreme a crescut nepermis de mult numărul ameninţărilor cu bombă săvârşite de minori. Evidenţele Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) arată o cifră absolut îngrijorătoare: aproximativ 60 la sută dintre ameninţărisunt făcute de către aceştia. Anul trecut au fost înregistrate 246 de ameninţări cu bombă, iar anul acesta, în numai trei luni, sunt aproape 50.

Fie că este vorba de teribilism, de lipsa de supraveghere ori educaţie deficitară, aceste aşa zise acte de terorism, aşa cum sunt ele percepute în legea 535 din 2004, s-au transformat într-un adevărat fenomen cu efecte negative. Este - cu alte cuvinte - o perioadă în care s-a creat o adevărată psihoză a alarmelor false.

În joc sunt două categorii de situaţii, fiecare cu rezultatele şi consecinţele sale. În primul rând este vorba de perturbarea activităţii unor instituţii ale statului, de cheltuirea banilor publici pe deplasări şi verificări. Se ştie aproape de fiecare dată că aceste verificări nu vor avea ca urmare descoperirea vreunei bombe, însă procedurile obligă la intervenţie promptă.

Pe de altă parte, dat fiind gradul mare de risc al unei ameninţări este limpede că intervenţia trebuie realizată, iar costurile trebuie suportate de cineva. Legislaţia în acest sens este cât se poate de dură, iar articolul 389 al legii mai sus menţionate - nr.535 din 2004 - spune că "alarmarea, fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin corespondenţă, telefon sau orice alte mijloace (...) cu privire la răspândirea sau folosirea de produse (...) de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. De cele mai multe ori, oalele sparte sunt suportate de părinţi, iar în unele situaţii chiar de minori.

Legislaţia, aşa cum spuneam, este drastică şi este limpede de ce este aşa. Totuşi, este nedrept pentru un copil să i se curme orice perspective prin întocmirea unui dosar penal la o vârstă atât de fragedă. La fel cum este pentru un părinte sau pentru bunici să bage adânc mâna în buzunare pentru a suporta cheltuieli nejustificate.

Nu cer clemenţă pentru astfel de fapte. Nu. Sunt mult prea grave pentru a fi trecute cu vederea şi pentru a fi iertate. Cred însă că trebuie realizată o campanie mult mai intensă de prevenţie în rândul elevilor. Instituţiile abilitate - Poliţia, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă din fiecare judeţ - ar putea interveni în acest sens la orele de dirigenţie ori la cele de educaţie civică. La rândul nostru, am putea încerca să ducem campanii de informare în rândul cetăţenilor. Abia după aceea, orice sancţiune, indiferent cât de dură şi nedreaptă ar fi ea, este justificată. Vă propun aşadar stimaţi colegi, propun şi Guvernului, să luăm o decizie pentru a limita fenomenul şi pentru a mai îndepărta cât de cât psihoza alarmelor false.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Marea noastră urbe de pe Dâmboviţa se pregăteşte să urce iarăşi în marş frenetic pe schele, ca în vremea marii epopei edilitare din deceniile '70 - '80, când întregul oraş se afla sub braţul macaralelor. Potrivit proiectelor urbanistice pe care domnul Adriean Videanu, primarul general al Capitalei, le etalează de mai bine de un an, se pare că în următorul deceniu vom traversa o perioadă de modernizare a Bucureştilor cu mult mai intensă şi mai agitată. Nu ştiu cât va dura aventura, cât de buimaci vor alerga oamenii după mijloacele de transport în comun, câte zeci de kilometri vor parcurge zilnic în plus posesorii de autoturisme, cum vom călători iarna ori în vreme de inundaţii, dar la urma urmei, ca să mai scoatem şi noi capul în lume, cu o capitală europeană, credem că merită să facem sacrificii, măcar în parte. Ne încearcă însă teama că marile proiecte de astăzi ar putea să nu depăşească orizontul fundaţiilor şi să fim nevoiţi să ocolim "prăpăstiile", aşa cum odinioară evitam cu frică şantierele părăsite ale cupolelor foametei.

Ceauşescu, cel care printr-un gest făcea să dispară în cupa excavatorului o cocioabă sau un monument istoric, dispunea de toate atuurile: autoritatea totalitaristă, bani cu nemiluita din fondul de dezvoltare, mereu în creştere pe seama fondului de consum, dar şi de timp, fiindcă a "domnit" 25 de ani în fruntea partidului şi statului.

Domnul Videanu se angajează însă într-o operă edilitară fără fundament. Domnia sa nu-şi pune problema că la următoarele alegeri locale ar putea să predea ştafeta, iar viitorul edil-şef al Bucureştilor să fie atât de puţin interesat de modernizarea Capitalei, încât prima sa decizie să vizeze demontarea macaralelor. Să presupunem însă că, la viitorul scrutin, actualul primar general îşi va reînnoi mandatul. Dar oare vor fi suficienţi încă patru ani pentru realizarea unui proiect de anvergură?

Mai întâi, domnul Videanu ne-a hipnotizat cu acel Bucureşti oraş-metropolitan, care urma să înglobeze în perimetrul său o serie de oraşe şi aşezări rurale de prin împrejurimi, extinzându-şi aria până la Olteniţa şi Giurgiu. Nu ştiu dacă după reacţiile negative ale multor bucureşteni aceste proiect mai este de actualitate. Acum, la ordinea zilei, au apărut alte idei urbanistice, aparent mai accesibile, dar în realitate cam tot atât de faraonice: pasajele Basarab, Doamna Ghica şi Şoseaua Pantelimon, Esplanada din zona centrală a Capitalei, programul lucrărilor de infrastructură rutieră în care sunt înscrise asfaltarea a 159 de bulevarde şi 160 de străzi principale, construcţia unor noi pasaje de mai mică întindere, modernizarea celor existente şi refacerea reţelelor de distribuire a agentului termic.

Municipalitatea va deschide, în acelaşi timp, şantiere pentru lărgirea căii de acces nord-sud, de la Piaţa Victoriei spre străzile Buzeşti şi Berzei, trecând prin Piaţa Matache Măcelaru, ca şi a altor mari artere de trafic ca şoselele Olteniţei, Progresului, Mihai Bravu, Chitilei, Grozăveşti, ori bulevardele Brâncoveanu, Niţu Vasile, Nicolae Titulescu şi alte 20 de străzi importante, precum şi amenajarea a 14.000 de locuri de parcare în zonele Universitate, Piaţa Romană, Piaţa Amzei, Piaţa Revoluţiei şi Gara de Nord.

Investiţiile pentru realizarea unui asemenea volum impresionant de lucrări vor fi asigurate, circa 50%, din bugetul local, iar restul din credite externe. Fără îndoială, asemenea lucrări sunt necesare, dar ca să declanşezi proiecte de o asemenea amploare, într-o perioadă în care încă resimţim tranziţia apăsătoare, înseamnă să acţionezi în numele unei politici hazardate, dacă nu riscante, care ar putea să se răsfrângă amarnic asupra bucureştenilor.

Din capul locului se impunea stabilirea unor priorităţi. În primul rând, trebuia soluţionată problema consolidării celor 120 de imobile cu risc de prăbuşire în cazul unor cutremure. A-i scuti de plata lucrărilor de consolidare pe cei cu venituri sub media pe economie nu-i o rezolvare, fiindcă în mare parte ceilalţi locatari pot să dispună de 1 milion-două în plus faţă de cei mai defavorizaţi. Se impune, de asemenea, în mod prioritar, modernizarea canalizării, ca să scăpăm odată de inundaţii, reconstruirea vechiului centru al Bucureştilor, mereu amânat, dar şi realizarea unor locuinţe pentru cei expropriaţi, fiindcă a-i oferi unei familii, pentru o casă cu două camere şi dependinţe, 15.000 de euro, înseamnă o batjocură, de vreme ce o garsonieră costă de două ori mai mult. Nu se poate să intrăm cu buldozerul în casa omului, atâta vreme cât nu-i putem oferi un adăpost.

Deputat de Argeş fiind, am susţinut această declaraţie politică pentru un motiv serios, şi anume acela că municipiul Bucureşti - oraşul străbătut de un parlamentar cinci zile pe săptămână - este Capitala tuturor românilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Judeţul Botoşani - din nefericire un exemplu negativ la capitolul cultură"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la starea precară în care se găseşte judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament, în materie de viaţă culturală.

Iată numai câteva exemple care, din nefericire, nu ne fac deloc cinste.

Conform unui sondaj de opinie realizat la solicitarea Teatrului "Mihai Eminescu", 40% dintre botoşăneni susţin că au văzut ultimul spectacol de teatru în urmă cu mai bine de doi ani, iar 30% cu un an în urmă şi deşi teatrul realizează câte şase premiere pe stagiune, 77% dintre cei chestionaţi nu au ştiut să nominalizeze măcar un actor de pe scena botoşăneană.

La Botoşani, sediul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, care figurează pe lista clădirilor monumente istorice, se află într-o avansată stare de degradare deşi s-au solicitat MCC fonduri pentru reabilitarea clădirii. Reparaţia capitală a imobilului ar necesita circa 1,1 milioane de lei. Sediul DCCPCN a fost construit în 1890 şi este situat în centrul municipiului Botoşani, ultima sa reabilitare având loc în 1989.

Consiliul Judeţean Botoşani va fi nevoit să găsească un nou spaţiu pentru Muzeul de etnografie, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis restituirea imobilului actual către foştii proprietari. Clădirea, situată în centrul municipiului Botoşani, a fost restituită către Ioan Mihalcea, împreună cu terenul aferent.

Zeci de copaci plantaţi, luna trecută, în curtea Casei memoriale ''George Enescu'' din Liveni, judeţul Botoşani, au fost furaţi. Hoţii au smuls din pământ 41 de puieţi, plantaţi de angajaţii Muzeului Judeţean Botoşani. Dispariţia copacilor readuce în discuţie lipsa pazei şi a unui sistem de alarmă la unul dintre cele mai importante obiective turistice din judeţ. Casa memorială adăposteşte un pian, câteva manuscrise originale şi mai multe obiecte de mobilier care au aparţinut marelui compozitor. Autorităţile locale şi conducerea muzeului susţin că nu au resurse financiare pentru a asigura paza casei în care s-a născut George Enescu.

Ce am putea să mai spunem în asemenea situaţie? Ce exemple să dăm copiilor noştri?

Stăm şi ne întrebăm: cum s-a ajuns într-o asemenea situaţie? Să fie de vină sărăcia în care se zbate o mare parte din locuitorii judeţului nostru? Sau să fie vorba de o nepăsare totală din partea autorităţilor responsabile de viaţa culturală a românilor? Cui să-i mai ardă de cultură când guvernanţii de la Bucureşti îşi scot unii altora ochii în cenuşa defunctei Alianţe PNL-PD? Când la tv oamenii văd stupefiaţi cum înalţi demnitari vorbesc de valize cu bani oferite mită şi de lucrări de infrastructură de mii de miliarde se "topesc" în buzunarele potentaţilor, cum să mai ai mintea limpede şi să te gândeşti la cultură?

Un lucru e însă încurajator, din toate acestea. Potrivit studiului citat, solicitat de Teatrul "Mihai Eminescu", majoritatea botoşănenilor ar prefera comediile (în situaţia în care şi-ar permite să meargă la spectacole). Ceea ce înseamnă că al nostru Caragiale e viu şi întâlnindu-l la tot pasul pe scena politică, oamenii mai pot să râdă de Mitici, Caţavenci, Tipăteşti şi alţii asemenea lor!

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "De la scandal la eşec"

În aceste zile, atenţia presei, a oamenilor politici şi a majorităţii populaţiei a fost captată de criza care s-a acutizat între PNL şi PD. Nimeni nu a acordat o cât de mică atenţie altor evenimente care erau de o gravitate aproape fără precedent în istoria României de după revoluţie.

Ele arată foarte clar situaţia dezastruoasă în care a ajuns populaţia acestei ţări în urma scandalurilor repetate şi incompetenţei guvernării care acum poate fi numită, fără riscul de a greşi, de tristă amintire.

Astfel în unele judeţe ale ţării, pensionarii, datorită sărăciei lucii în care trăiesc, au ajuns să cumpere lapte care avea termenul de valabilitate expirat.

În faţa unei asemenea situaţii care arată dramatismul celor mai mulţi dintre pensionari, primul lucru care îmi vine în minte sunt cuvintele din campania electorală ale lui Traian Băsescu, dar şi ale celorlalţi lideri politici aflaţi acum la putere care afirmau că, după ce vor accede la putere, principala lor preocupare va fi ca românii să trăiască bine.

Ei, uite domnilor politicieni aflaţi la putere, că după doi ani şi ceva în care le-aţi oferit scandaluri şi indiferenţă, pensionarii nu trăiesc bine, din contră, chiar o duc din ce în ce mai rău.

Iar situaţia nu este diferită nici în alte domenii şi nici pentru alte categorii de populaţie. Spre exemplu, în sănătate aflăm că medicamentele compensate s-au epuizat din nou şi că iarăşi oamenii au fost nevoiţi să-şi cumpere cu banii lor medicamentele. Aici, situaţiile de criză s-au repetat atât de des şi la intervale de timp regulate, încât nu mai e clar dacă e incompetenţă sau pur şi simplă prostie a celor care administrează situaţia.

De altfel, în ceea ce priveşte întregul act de guvernare, nimeni nu mai ştie despre ce e vorba, deoarece chiar atunci când are de rezolvat probleme sociale grave care se acutizează pe zi ce trece, guvernul este preocupat de scandaluri încât nimeni nu mai pricepe dacă avem de-a face cu un guvern incompetent sau total rupt de realitate.

Având în vedere modul în care au guvernat până în acest moment, prin dezastrul în care au adus populaţia, oamenii care compun guvernul sunt în primul rând incompetenţi. Iar această incompetenţă este dovedită în fiecare zi prin faptul că în loc să vină cu soluţii concrete pentru problemele cu care se confruntă cetăţeanul de rând ei nu fac altceva decât să creeze crize peste crize şi să se ocupe de cu totul altceva.

Nevoile cetăţeanului nu se regăsesc printre preocupările lor deoarece, pur şi simplu, nu au capacitatea de a le rezolva, sunt depăşiţi total de situaţie. Astfel afirm cu tărie că în aceste momente incompetenţa este la putere în România.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Doresc, în primul rând, să adresez mulţumiri celor care în ultimele şase luni au dus greul luptei împotriva corupţiei, acelor persoane care au făcut posibile progresele din domeniul justiţiei. Lupta împotriva corupţiei este o realitate, iar rezultatele încep să se vadă foarte clar. Cine spune că nu există cazuri de corupţie trimise în instanţă ori minte, ori nu vrea să vadă rezultatele palpabile cu care, iată, ne prezentăm în faţa Comisiei Europene.

Progresele făcute de actuala guvernare în domeniul justiţiei sunt remarcabile, iar acest lucru se datorează tuturor celor care au muncit pentru evitarea activării clauzei de salvgardare, în special ministrului Monica Macovei. Este lăudabil faptul că raportul pe marginea progreselor în justiţie şi combaterea corupţiei, care a fost trimis recent Comisiei Europene, conţine date care ne dau speranţe. Spre exemplu, de la 1 septembrie 2006 şi până la jumătatea lunii martie a anului curent, DNA a trimis în judecată 195 de inculpaţi.

Şi în privinţa luptei împotriva corupţiei de la nivel local există paşi înainte. Potrivit datelor puse la dispoziţie, Ministerul de Interne a organizat peste 1.200 de întâlniri cu caracter preventiv, a desfăşurat activităţi în cadrul programelor PHARE cu ANAF, Garda Financiară, Protecţia Consumatorului, Inspecţia Sanitară şi Inspecţia Muncii. În aceeaşi perioadă de care vorbeam, 1 septembrie 2006 - 15 martie 2007, DGA a trimis la DNA 142 de dosare penale, iar DNA a trimis în judecată 71 de inculpaţi.

Este mult? Este puţin? Fiecare judecă după cum vrea să vadă partea plină sau partea goală a paharului. Eu spun că sunt progrese. Şi spun acest lucru uitându-mă la rezultatele actuale şi la cele din mandatul trecut.

Nu vreau să fac, însă, o comparaţie. De aceea mă voi limita la ceea se s-a făcut bun până acum. În mandatul actual, cu Monica Macovei la conducerea ministerului de resort, actul de justiţie a cunoscut îmbunătăţiri evidente. Consiliul Suprem al Magistraturii s-a consolidat şi au fost luate măsuri de unificare a jurisprudenţei. În această perioadă, CSM a dus o atentă campanie de informare a judecătorilor asupra efectelor negative ale practicilor neunitare, asupra riscurilor ce decurg din aplicarea unor sentinţe diferite în cazuri similare.

De asemenea, au fost făcute progrese şi în ceea ce priveşte gestionarea schemelor de personal din fiecare instanţă. Pentru îmbunătăţirea managementului administrativ al instanţelor, au fost transferate sarcini de la judecători la grefieri. A fost redusă astfel încărcarea judecătorilor cu o serie de sarcini care îi împiedicau în soluţionarea mai rapidă a dosarelor.

Sunt, aşa cum spuneam, progrese evidente, care ne dau speranţe şi care vor dovedi Comisiei Europene că în România s-a lucrat în domeniul justiţiei. Dar cel mai important este că justiţiabilul român va fi mulţumit. Va fi mulţumit pentru că timpul de lucru al unui dosar se va scurta, că nu va avea surpriza neplăcută să i dea o sentinţă diferită decât în alte cauze similare, că practica este uniformă, iar judecătorii îi vor acorda atenţia cuvenită. Şi vor mai fi mulţumiţi cetăţenii care aşteptau de atâta vreme să existe cineva care să se lupte cu balaurul corupţiei, care să trimită în judecată inclusiv persoanele sus-puse care încalcă legea.

Desigur, nu vor fi mulţumiţi toţi aceia care au avut ocazia să facă aceste lucruri şi nu le-au făcut. La fel cum nu vor fi "rechinii" trimişi în judecată. Dar pe ei nu trebuie să-i plângem.

Vă mulţumesc.

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De patru ani încheiaţi, Irakul a devenit iadul pe pământ. Tragedia irakiană a întrecut, prin proporţii şi gravitate, toate conflictele declanşate de SUA, după cel de-al doilea război mondial, sub pretextul luptei împotriva comunismului, a războiului rece, a terorismului, ori pentru "democratizarea" ţărilor care nu agreau politica expansionistă, de superputere, a Americii. Atacurile acestea s-au soldat, în mai toate cazurile, cu rezultate contrare celor scontate. Invadată cu mai bine de 50 de ani în urmă, Coreea de Nord nu numai că n-a fost eliberată de ideile ciuce şi de bolşevism, dar este capabilă să se înarmeze nuclear prin propriile-i forţe. Vietnamul de Nord n-a fost scos nici el din mrejele comunismului, ci, dimpotrivă, ţara s-a reîntregit sub sigla secerei şi ciocanului. La rândul său, Irakul a fost victima aceloraşi maşinaţiuni nefaste urzite peste Ocean. Invocând existenţa în Irak a unor arme de exterminare în masă, precum şi sutele de crime săvârşite de Saddam Husein, SUA au declanşat, fără acordul Consiliului de Securitate, un atac nimicitor asupra Bagdadului, iar după două luni, armata irakiană capitula. Saddam a fost şi el capturat şi apoi spânzurat. Nici până astăzi, armele periculoase din Irak n-au fost găsite, fiindcă ele n-au existat. Însuşi George Bush a afirmat că, în această privinţă, a fost dezinformat de directorul CIA. O minciună care a distrus destinul unui popor!

Cu toate acestea, războiul continuă şi astăzi, fiindcă ţelul urmărit de preşedintele George Bush şi de echipa sa de la Casa Albă şi Pentagon este acela de a pune mâna pe bogatele resurse de ţiţei ale Irakului. După patru ani, victoria SUA în Irak echivalează cu o catastrofă. Americanii au pierdut 3300 de militari, iar câteva zeci de mii au fost răniţi, mulţi dintre ei "defilând", prin aşezările natale, în proteze, cârje ori bastoane.

În acelaşi timp, autorităţile de la Washington au cheltuit câteva sute de miliarde de dolari şi cer pentru viitor bugete militare sporite şi efective armate mai mari. Ca atare, tot mai mulţi congresmeni, nu numai democraţi, generali, dar şi americanii de rând cer să se pună capăt războiului din Irak. În ultimele săptămâni, în SUA, la Washington, San Francisco şi Los Angeles, dar şi în alte ţări precum Spania, Grecia, Turcia, Malaysia, sute de mii de oameni au protestat pe străzi cerând retragerea armatei americane din Irak.

Unii comentatori consideră agresiunea asupra Irakului drept un război terorist. Expertul britanic în problemele Irakului, care îşi desfăşoară activitatea la Universitatea Queen Mary din Londra, Tony Dodge, făcea recent următoarea remarcă: "Irakul este, practic, un stat eşuat, care se confruntă cu un vid imens în materie de securitate de care au profitat miliţiile, infractorii şi insurgenţii. În următorii şase sau şapte ani, războiul civil se va înrăutăţi, în timp ce sprijinul opiniei publice americane se va diminua şi va tinde să dispară".

Preşedintele George Bush refuză să-şi retragă trupele din Irak, mergând în pustiu după o democratizare iluzorie. Din păcate, pe aceeaşi linie rigidă şi riscantă se situează şi şeful statului nostru. Nu numai că refuză să discute problema retragerii batalionului românesc din Irak, dar pretinde că nu i s-a prezentat o asemenea propunere, că n-a fost elaborat un plan al acestei operaţiuni. "Nu ne putem retrage, subliniază preşedintele Traian Băsescu, pentru că nu ne-am îndeplinit angajamentele şi că stingerea luminii în Irak, cu orice preţ, e o chestie de onoare, iar cine nu înţelege onoarea, nu înţelege armata". Dar ce onoare trebuie să respecte românii în problema Irakului? Onoarea de a-şi trimite militarii care să le asigure condiţii optime şiiţilor şi suniţilor de a se masacra reciproc? Vrea preşedintele Băsescu să-şi înscrie numele alături de George Bush, Tony Blair şi alţi lideri care au patronat tragedia irakiană?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică: "Cum nu poate fi schimbată România"

Sărbătorile sunt, pentru fiecare dintre noi, prilej de a ne evalua mai bine speranţele şi de a ne face planuri pentru viitor. Cel puţin teoretic. Alţii preferă să transforme zilele sfinte într-un pretext de a se expune, de a juca rolul familiei fericite în faţa camerelor de luat vederi. În frumoasa şi mereu surprinzătoarea Românie, poţi foarte uşor să îţi parchezi maşina pe interzis ca să te opreşti să dai un sincron pe tema moralităţii şi poţi foarte natural să spui că România trebuie schimbată, în timp ce tu o distrugi.

În primul rând, aş avea o veste pentru preşedintele Băsescu: România se schimbă. Poate nu de la o zi la alta, probabil nu atât de repede pe cât ne-am dori-o cu toţii. În timp ce preşedintele Băsescu nu mai ştie ce piedici să inventeze Guvernului, România a intrat în Uniunea Europeană, Guvernul român încearcă să îşi creeze o strategie de aderare, să impună reguli şi norme europene. Mai am o veste pentru domnul Băsescu: ca să nu obosesc cu statistici, prefer să remarc că, în weekend-uri, supermarketurile din România sunt pline ochi, iar pentru românul simplu a devenit normal să petreacă o vacanţă pe an în străinătate.

Aş avea şi câteva reţete şi despre cum NU poate fi schimbată România. Poţi să duci o campanie constantă în care să spui că tu eşti cel mai corect, iar restul conducătorilor sunt corupţi şi incompetenţi. Este o variantă. Poţi, de asemenea, să pui pe jar o ţară întreagă vorbind despre mari dezvăluiri din bileţele secrete. Ar putea avea succes. Poţi, de asemenea, să învrăjbeşti partidele între ele, încercând să devii omul care hotărăşte ce e bine şi ce e rău. Poţi, în acelaşi timp, să duci o luptă crâncenă cu şeful Guvernului, din care nimeni nu mai înţelege nimic, după care tu să ieşi să spui că te lupţi singur cu grupurile de interese.

Ca să spui că vrei să schimbi România, trebuie mai apoi să ai bunăvoinţa să faci ceva în sensul ăsta. Cu un guvern nou şi cu şansa unui nou început, domnul Băsescu are ocazia de a ne demonstra bunele sale intenţii. Altfel, vom avea încă o dată o mostră de beţie de cuvinte, pe sticlă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ion Luchian:

Declaraţie politică: Ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat!

Stimaţi colegi,

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a luat decizia care se impunea pentru a se pune capăt, în cele din urmă, crizei politice alimentate de acţiunile preşedintelui ţării.

Trebuia ca PD să fie eliminat de la guvernare pentru că în aceşti doi ani a demonstrat că nu este capabil să se distanţeze nici măcar cu un milimetru de iniţiativele preşedintelui Băsescu, chiar dacă acestea erau îndreptate chiar împotriva Guvernului.

Trebuia ca PNL să îşi asume acum această măsură pentru că situaţia politică din ultimele luni, prelungită şi în interiorul Guvernului, începuse să ameninţe buna desfăşurare a activităţii Guvernului, lucru foarte periculos pentru o ţară membră de doar trei luni a Uniunii Europene.

Decizia premierului nu a fost doar una curajoasă, ci şi foarte responsabilă, România având nevoie de un guvern cât mai stabil pentru a-şi putea respecta angajamentele luate atât faţă de partenerii europeni, cât şi faţă de cetăţenii români, şi anume de a realiza proiectele necesare în vederea reducerii decalajului dintre noi şi UE.

Scandalurile politice din ultimele luni au împlinit, probabil, cele mai negre aşteptări pe care liderii europeni le aveau de la integrarea României în Uniune, însă, decizia premierului arată că există şi politicieni români responsabili, dispuşi să ia măsuri drastice pentru asigurarea stabilităţii guvernamentale.

Este sigur că atacurile pe care le-a declanşat preşedintele Traian Băsescu la adresa primului-ministru şi a Guvernului nu vor înceta, ci probabil se vor amplifica după această decizie a premierului.

Este însă la fel de sigur că de data aceasta coeziunea Guvernului nu va mai putea fi zdruncinată, iar atenţia acestuia deviată de la lucrurile care contează cu adevărat, şi anume buna guvernare a ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

"România între tradiţii şi euroconformitate"

Când în viaţa viitoare liberalii de azi îi vor întâlni pe patriarhii gândirii liberale româneşti, Ion Ghica îi va întreba: "Cum aţi dus la împlinire întreita misiune a românilor şi întreita acţiune liberală, domnule Tăriceanu?"

Mai profund şi exigent, A. D. Xenopol va dori să ştie dacă guvernarea dumneavoastră a reuşit să controleze şi să reducă consecinţele negative ale paradoxului individualismului liberal sau aţi lăsat ţara prizoniera păcatului liberal originar laissez faire/laissez passer, pe care l-a demascat în a sa "Théorie de l'histoire".

Ştefan Zeletin va voi să afle dacă aţi dat legile necesare protecţiei politicilor economice, deoarece, spunea el: "Cine stăpâneşte politica economică a unei ţări acela stăpâneşte şi economia acelei ţări".

Brătienii vor dori să afle cum aţi împlinit misiunea geografică europeană a României, iar teoreticianul de vârf al tristei realităţi a dependenţei ţărilor slabe economiceşte de suprastructuri politice, Mihail Manoilescu, va dori să afle, exprimate matematic, cauzele marilor discrepanţe dintre "beneficiul individual" al întreprinzătorului capitalist şi "beneficiul naţional".

Ce le veţi răspunde, domnule Tăriceanu?

Că misiunea economică a românilor a fost dintotdeauna să se lase prinşi în plasa deasă a reţelelor care leagă periferiile sau extremităţile continentului de metropole?

Că dintotdeauna comerţul nostru extern a fost mai bine făcut de alţii, iar afacerile locale, atâtea câte sunt, e mai folositor să fie fragmentate şi preluate de "metropolitani" sau de intermediarii "capitalişti suburbiali"?

Că o parţială deposedare de proprietate a ţăranilor, concomitent cu stagnarea economiei indigene şi migraţia accentuată a forţei de muncă sunt soluţiile imediate ale unei relative prosperităţi?

Că pe o margine de prăpastie dintre capitaliştii metropolitani şi autohtoni se dezvoltă, condiţionat, şi o elită de proprietari?

Că ştiută fiind opoziţia conservatorilor faţă de formele fără fond pe care se întemeiază doctrina liberală, v-aţi propus să realizaţi şi ceea ce nici dictaturile care au pârjolit România nu au reuşit: dezrădăcinarea tradiţiilor seculare ale românilor?

Nu ştim cum se face că dumneavoastră omiteţi că în întreaga noastră istorie, toţi cei care au încercat să ne impună reguli străine, adică forme fără fond, fie că au fost otomani, fanarioţi, regulamentarişti organici, muscali ai lui Pavel Kisseleff, nonconformişti occidentali interbelici, comisari ai lui Stalin şi, în penultimă instanţă, activişti ai revoluţiei ideologice a lui Ceauşescu au sfârşit prin a se deda obiceiurilor pământului.

Sub guvernarea dumneavoastră, pretextele euroconformităţii, nu ştim cu exactitate cât de reale şi cât inventate de escroci specializaţi în impozitarea imensului capital de naivitate naţională şi ignoranţă guvernamentală, ne ameninţă obiceiuri şi îndeletniciri tradiţionale care ne-au asigurat subzistenţa economică şi vor constitui, în continuare, baza existenţei gospodăriilor ţărăneşti, adică a celei mai importante părţi a populaţiei fără alte resurse de trai.

Produsele gospodăriilor ţărăneşti nu au fost niciodată destinate unui consum de piaţă extins, care să le pună în circulaţie comercială dincolo de arealul etnogeografic al tradiţiei lor şi cu atât mai puţin ar exista riscul ca ele să invadeze piaţa comunitară, pentru a obliga la impunerea de norme de euroconformitate, care nu-şi au nici sorgintea şi nici ţinta în datinile dăinuirii unui popor cu rădăcini istorice europene anterioare lui Hristos.

Măsurile de forţă pe care o administraţie guvernamentală nu numai incompetentă, dar şi antinaţională în litera şi spiritul reglementărilor adoptate empiric, iraţional şi cu consecinţe social-economice fără alternative, cu care încearcă să interzică tradiţiile ţuicăritului şi palincăritului (n. n. picătura care a umplut şi paharul răscoalei moţilor şi a întregii iobăgimi transilvane conduse de Horia, Cloşca şi Crişan!), oieritului, ocupaţiile de producători de derivate din lapte şi carne de ovine, bovine şi porcine, amendarea tradiţiilor culinare de Crăciun şi Paşte, rescrierea tradiţiei petrecerii semenilor pe ultimul drum şi multe altele nu sunt decât dovada incapacităţii guvernului şi a agenţiilor din subordine de a adopta comportamentul politic demn, independent şi suveran, de partener cu drepturi egale în raporturile cu Comisia Uniunii Europene.

An de an, guvernele Italiei, Spaniei, Portugaliei şi Franţei, să dăm doar exemplele din spaţiul european latin, nu au acceptat să-şi lase pe drumuri sutele de mii, poate milioanele de ţărani şi fermieri doar pentru că la Bruxelles au fost emise nişte directive de politică economică fără răspuns la consecinţele particulare determinate de la ţară la ţară. Şi Uniunea Europeană nu s-a prăbuşit. Dimpotrivă.

Numai guvernul nostru, fiindcă nu-i al nostru, nu se comportă ca o autoritate responsabilă pentru apărarea datinilor şi tradiţiilor, care ne sunt rădăcinile de identitate şi spiritualitate naţională. Dimpotrivă, Guvernul nostru nu numai că acceptă, dar este dispus să aplice cu jandarmii norme care nu se regăsesc în viaţa poporului şi pe care nici măcar dictaturile străine nu au reuşit să le impună.

Reflectaţi, domnule prim ministru, la apariţia, creşterea, apogeul şi prăbuşirea ideilor liberale în politica românească şi alegeţi-vă cuvintele dialogurilor interioare cu patriarhii doctrinei din care vă revendicaţi ideologic.

Consecvenţă, succese şi revelaţii cât mai puţin neplăcute, domnule prim ministru!

Doamna Lia Ardelean:

După cum am mai avertizat, faptul că România a negociat aproape în genunchi aderarea la Uniunea Europeană nu a constituit un lucru pozitiv pentru noi. În ansamblu, după ce ne-am străduit din răsputeri să prindem "trenul" aderării, după 1 ianuarie 2007 constatăm nu numai lipsa de informaţie a populaţiei privitor la efectele noilor reglementări, ci şi o încetinire vizibilă a ritmului reformelor structurale.

Europenii ne avertizează că nu ne mişcăm în direcţia dorită şi că ne confruntăm cu aceleaşi "boli" vechi, precum corupţia şi îmbogăţirea elitelor politice dependente de oligarhia economică. Din păcate, nu este vorba doar de încăpăţânarea Guvernului de la Bucureşti de a menţine taxa de primă înmatriculare, ameninţată de Bruxelles cu o acţiune în justiţie la Curtea Europeană, ci de faptul că prelungirea crizei politice de pe malurile Dâmboviţei ne estompează imaginea în ochii comunităţii europene.

Este evident că trebuie să trecem de la faza de a asculta orbeşte directivele Uniunii fără a verifica concomitent posibilitatea adaptării lor realităţilor României. Nu trebuie însă să intrăm în conflict cu Bruxelles-ul, ci să repliem din mers noile acte normative, în aşa fel încât interesele cetăţeanului să fie prioritare, iar efectele integrării să conducă la dezvoltare, nu la regres.

Consider că în această perioadă este mai important decât oricând să dăm dovadă de unitate, coeziune şi respect pentru cetăţean, iar clasa politică să întreprindă la modul real toate diligenţele necesare pentru implementarea corectă a acordurilor europene asumate.

Trebuie să ne asumăm această responsabilitate de a trece de la vorbe la fapte, politicienii actuali având şansa de a intra în istorie nu numai prin reuşita integrării României în Uniunea Europeană, ci şi prin sprijinirea populaţiei de a absolvi cu brio examenele presupuse de armonizarea legislaţiei.

Domnul Relu Fenechiu:

Săptămâna trecută am fost martorii a două declaraţii de-a dreptul halucinante. Prima aparţine vicepreşedintelui PD, domnul Ioan Oltean, care a afirmat la Bistriţa că "Partidul Democrat se va manifesta ca un partid de opoziţie şi nu va vota niciun act normativ pe care actualul Guvern îl va trimite în Parlament". "Nu vom putea susţine acte normative ale unui Guvern nelegitim din punctul nostru de vedere. Deci nu vom merge selectiv. Nu vom vota niciun act normativ trimis în Parlament de Guvernul Tăriceanu" a spus domnul Ioan Oltean.

Având o astfel de poziţie, Partidul Democrat dă dovadă că pune interesul de partid înaintea interesului naţional. O dovadă în plus că pentru colegii democraţi a contat doar prezenţa în Executiv, doar deţinerea de portofolii ministeriale. Deşi în toate bilanţurile interne şi în cadrul ieşirilor în presă conducerea Partidului Democrat a clamat faptul că miniştrii săi au reprezentat motorul integrării României în Uniunea Europeană, iată că de acum înainte, conform declaraţiei domnului Ioan Oltean, orice proiect de lege care va viza integrarea va fi respins de către partidul din care domnia sa face parte. Cu siguranţă că, în acest caz, Partidul Democrat va vota şi împotriva propriilor sale proiecte de lege, pentru că Executivul urmează să trimită la Parlament şi proiecte elaborate de către miniştri democraţi în ultimele două luni. Sunt tare curios cum vor reacţiona pensionarii cărora trebuie să li se modifice calculul pensiei pentru anii lucraţi înainte de anul 1962 când vor vedea că senatorii şi deputaţii Partidului Democrat vor vota ordonanţa de urgenţă care stabileşte că pentru anii lucraţi până în 1962 (când nu se trecea salariul pe cartea de muncă), se va lua în calcul salariul mediu pe economie şi nu cel minim ca până în prezent. Şi este vorba de o ordonanţă elaborată de Ministerul Muncii în timpul ministeriatului domnului Barbu.

A doua declaraţie a fost dată în sfânta zi de Paşte şi sună astfel: "Şi eu ştiu cei trei piloni ai credinţei: să fii împăcat cu Dumnezeu, să fii împăcat cu tine şi să fii împăcat cu semenii. Uneori, însă, ca şef de stat, poţi fi împăcat cu Dumnezeu şi cu tine, dar nu poţi fi împăcat cu toţi semenii. Cei cu care nu te poţi împăca trebuie schimbaţi, ţara trebuie schimbată".

Declaraţia aparţine preşedintelui Traian Băsescu şi este extrem de periculoasă. Din ea se poate deduce faptul că orice persoană care nu este pe placul preşedintelui trebuie înlăturată. Mai mult, şi ţara trebuie schimbată. Dacă o astfel de declaraţie era spusă de un dictator din America Latină, atunci era ceva normal. Dar ea vine de la preşedintele unui stat care de 17 ani a înlăturat regimul comunist şi care de patru luni este stat membru în Uniunea Europeană. Poate doar din cauza sărbătorilor, analiştii politici nu au acordat atenţia cuvenită acestei declaraţii. În orice ţară civilizată din Europa, o astfel de declaraţie ar fi generat furtună, şi nu numai. Cred că a venit vremea ca şeful statului să prezinte scuze, altfel, cred că ne putem aştepta la orice.

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Declaraţie politică: "La nivelul miniştrilor discursuri pompoase, iar în mediul rural bâlbâială portocalie!"

Coordonatorul autorităţilor de management care va gestiona fondurile structurale este Ministerul Finanţelor Publice.

Fondurile structurale - iată două cuvinte pe care le auzim din ce în ce mai des şi care parcă ne trezesc instant spiritul antreprenorial.

România va beneficia de fonduri structurale de circa 28-30 miliarde euro din partea U.E. în perioada 2007-2013, 8,5 miliarde de euro vor trebui cheltuiţi zilnic, inclusiv sâmbăta şi duminica. Chiar dacă banii nu vor fi atraşi în proiecte în România, fiecare contribuabil va cotiza pentru suma cu care România va contribui la bugetul U.E.

De aceea este limpede că asigurarea resurselor umane şi pregătirea acestora rămâne o problemă critică a procesului de gestionare al instrumentelor structurale.

În perioada imediat următoare, primăriile vor funcţiona dacă vor reuşi să atragă surse de finanţare externă.

Sunt primării din mediul rural care nu ştiu cum să acceseze fondurile europene. Este o situaţie generală în ţară de la care Tulcea nu face rabat. Mulţi edili locali doresc bani, mulţi bani pentru comunele pe care le păstoresc. Unii vor parcuri, alţii mai multă apă pentru cetăţeni, şcoli mai bune, rampe de gunoi. Numai că Dumnezeu dă, dar nu bagă şi în traistă. Nimeni nu ştie cum se pot accesa banii, ce proiecte se pot face, care sunt mecanismele şi procedurile pe care trebuie să le aplice sau dacă există excepţii, acestea sunt rarisime. Primarii primesc ca pe o necunoscută problema accesării fondurilor europene, pentru că după cum afirmă marea majoritate a acestora nu au la dispoziţie specialişti care să le facă proiectele viabile, sănătoase, capabile să motiveze o finanţare europeană.

Mulţi edili din judeţul Tulcea au afirmat că lipsa personalului calificat capabil să jongleze cu documentaţia care stă la baza accesării acestei resurse financiare este practic un handicap grav care îi ţine cu mâinile legate în faţa acestei oportunităţi.

Ne întrebam unde sunt armatele de specialişti, care mai de care mai şcoliţi cu care guvernarea D.A. se laudă ca a făcut campanii de instruire în judeţe, pentru că în realitate judeţele spun cu totul altceva.

Lipsa de preocupare pentru informarea mediului rural asupra modului în care pot fi accesate fondurile europene, duce la utilizarea ineficientă a banilor comunitari.

Rămân în schimb intenţii frumoase înşirate pe hârtie în timp ce în realitate se conturează negru pe alb o crasă incapacitate a administraţiei de a lua banii Europei.

Pentru că suntem a şaptea ţară a Uniunii Europene ca număr de locuitori, ar trebui să ne străduim să devenim şi cea de-a şaptea economie a Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: "Atacurile de presă la adresa persoanei prezidenţiale ameninţă şi destabilizează ordinea constituţională şi securitatea naţională? "

Prezenţa capului Statului şi comandantului Armatei la analiza activităţii pe anul 2006 a serviciului naţional de informaţii pentru securitate internă ar fi trebuit să se constituie într-un eveniment notabil, un prilej important de clarificări doctrinar-strategice şi, deopotrivă, izvorul principalelor directive de securitate pentru Serviciul Român de Informaţii până la un proxim eveniment similar.

În mod firesc, bilanţul S.R.I. a fost aşteptat în orizontul de speranţe care să aducă evaluările şi concluziile strategice pe care Preşedintele României le va prezenta cu privire la starea de securitate a naţiunii, dedusă din efortul analitic integrator al Comunităţii Naţionale de Informaţii.

Deziluzia creată de preşedinte a fost însă cel puţin pe măsura aşteptărilor anunţate. Mesajul prezidenţial despre starea de securitate a naţiunii a fost substituit cu o sumă a consideraţiilor personale privind cauzele pentru care primul cetăţean al ţării, Traian Băsescu, şi-a pierdut popularitatea şi încrederea, devenind ţinta atacurilor presei care-l învinovăţesc de destabilizarea vieţii politice şi tulburarea ordinii constituţionale. Şi care, de ce nu, ar fi creat şi consensul parlamentar cu privire la necesitatea suspendării şi demiterii sale. Asta în cazul fericit în care nu va fi judecat şi pentru înaltă trădare.

Scontând pe spontaneitatea şi labilitatea psiho-sentimentală, acum de duzină, cu care a reuşit să ne prostească, Traian Băsescu, uitând că se află la o întâlnire cu profesionişti în identificarea şi combaterea diversiunilor şi dezinformărilor, a deturnat ordinea de zi a bilanţului S.R.I. ducându-şi discursul în zona derizoriului celor trei aşa-zis cauze ale crizei politice pe care adversarii săi ar fi provocat-o: 1) predarea la C.N.S.A.S. a dosarelor Securităţii; 2) condamnarea comunismului şi 3) vizitele la Parchet ale unor persoane importante (n.n. marii corupţi instrumentaţi la comanda politică!)

Trei minciuni sau trei dorinţe pe care Traian Băsescu le-ar avea în semn de pomenire a sa de către posteritate?!

Predarea dosarelor Securităţii, cu sau fără Băsescu, era literă de lege. El a orchestrat doar operaţiunea de succes imagologic din care a extras maximum de capital politic, al cărui beneficiu a fost atât de efemer încât, în prezent, însuşi preşedintele are, deşi nu ar recunoaşte, toate motivele să regrete implicarea sa într-un demers pe care l-a scăpat de sub control şi care s-a întors şi împotriva sa.

Implicarea preşedintelui în scandalul dosarelor Securităţii şi al C.N.S.A.S. a devenit etalonul negocierii influenţei şi puterii politice în cadrul Alianţei "Dreptate şi Adevăr P.D. - P.N.L", fiind începutul sfârşitului acesteia. Teama liberalilor de şantajul cu dosarele l-a determinat pe premierul Tăriceanu să-şi creeze propriile C.N.S.A.S.-uri, oficializând, astfel, înfruntarea "pe viaţă şi pe dosare", din care toţi cei implicaţi au pierdut. Au fost sacrificate inutil şi discutabil în ceea ce priveşte legitimitatea morală şi juridică o serie de persoane mai mult sau mai puţin publice. Dar preponderent din presa incomodă. Este notabil faptul că puterea a ţinut neapărat să o sacrifice în această vendetă politică, în primul rând, pe "campioana legii lustraţiei", ceea ce este simptomatic pentru adevăratele dimensiuni ale intenţiilor de "curăţenie morală", prea curând transformată în "macularea morală" a propriilor combatanţi ieşiţi din cadenţă.

C.N.S.A.S. a intrat, apoi, într-o ceaţă mult prea deasă, pentru a putea descoperi şi "peştii cei mari". N-a căzut nici un cap de fost nomenclaturist comunist, fiindcă astăzi asemenea capete sunt mult prea sus în noua nomenclatură politică portocalie având, într-o ţară măcinată de corupţia instituţională la vârf, puterea de a ordona interpretarea şi aplicarea legii după propria lor dorinţă.

Condamnarea comunismuluis-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari bluff-uri băsesciene. Un act profund lipsit de etica ştiinţifică, care a denaturat şi falsificat istoria, fără a contribui cu nimic la însănătoşirea şi puterea capitalismului românesc. Numai un capitalism care să aducă prosperitatea românilor va reuşi să condamne comunismul.

Cetăţeanul-preşedintele, dimpotrivă, recunoaşte că reprezentanţii capitalismului autohton sunt vizitatori de lux ai parchetelor. Pesemne invitaţi pentru a da seama cum s-au despărţit ei de comunism şi cum asmut mogulii presa, acest câine de pază dezlănţuit al democraţiei, fără vestă şi fular oranj, împotriva lui Traian cel Mare.

A naibii de întortocheată şi grea mai este logica asta prezidenţială!

Demaşti securişti de marcă, iar ei, resuscitaţi de mediul social sănătos, devin peste noapte scribi talentaţi de articole antiprezidenţiale, care ţin paginile ziarelor mogulilor de presă.

Condamni comunismul, iar efectul imediat vizibil este acela că puţini capitalişti autohtoni devin clienţii justiţiei.

La aşa strategii, aşa rezultate. Una peste alta, acestea fiind temele predilecte ale cetăţeanului-preşedinte la bilanţul Serviciului Român de Informaţii, conform principiului locum legis actum (locul face legea), nu avem a înţelege decât că atacurile de presă la adresa lui Traian Băsescu au devenit noile ameninţări care destabilizează securitatea naţională, aceasta fiind, în esenţă, şi directiva Prezidenţială de Securitate Naţională nr. 0001/2007.

Doamna Lia Ardelean:

Doresc să vă semnalez situaţia incredibilă în care trăiesc sute de cetăţeni din mai multe localităţi ale judeţului Arad în care au existat înainte de 1990 exploatări miniere de uraniu, a căror sănătate este grav afectată de nivelul de radioactivitate. Este vorba de fostele zone miniere Bârzava, Cladova, Săvârşin şi Rânuşa, unde autorităţile sanitare nu au mai făcut determinări ale nivelului de radioactivitate de ani de zile, iar localnicii trăiesc cu spaima că zilele le sunt numărate din cauza radiaţiilor.

În urma închiderii exploatărilor miniere, în cele patru zone au rămas cantităţi foarte mari de steril radioactiv, localnicii îmbolnăvindu-se masiv de cancer după 1990. Mai mult, conform statisticilor, judeţul Arad are cea mai mare incidenţă a bolilor canceroase, fiind înregistrate 360 de cazuri noi de îmbolnăviri anual, rata mortalităţii în comuna Bârzava fiind de aproximativ 15 la sută din cauza cancerului. Cei 1.000 de locuitori ai comunei se tem de aerul pe care-l respiră şi de apa pe care o beau, în special cei care au gospodăriile în apropierea fostei mine de uraniu. Mina a fost exploatată de ruşi între 1964 şi 1968, însă deşi au trecut aproape 40 de ani de când a fost închisă în zonă nu a crescut nici un fir de iarbă. Este dramatic faptul că mina a funcţionat foarte aproape de casele bârzăvenilor, exact pe malul râului, iar sterilul radioactiv s-a scurs direct în râu, afectând pânza freatică care alimentează fântânile oamenilor.

Măsurătorile efectuate de-a lungul anilor pentru stabilirea gradului de radioactivitate au certificat existenţa radiaţiilor până în mijlocul localităţii, la biserică, însă au trecut foarte mulţi ani de când nivelul acestora nu a mai fost cuantificat. Consider că autorităţile statului trebuie să se implice cu multă responsabilitate în aceste probleme, care se regăsesc în toate zonele ţării unde au funcţionat mine de uraniu. Aceşti oameni nu au nici o vină pentru că locuiesc în astfel de zone şi sunt supuşi riscului de îmbolnăviri, iar datoria noastră este să intervenim pentru a evita catastrofele, până nu va fi prea târziu.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică: «Riscă România să intre în faza "oboselii" reformelor?»

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deşi data de 1 ianuarie 2007 a fost cunoscută de multă vreme ca moment al aderării României la Uniunea Europeană, oficialii partidelor politice aflate la guvernare, prea ocupaţi cu luptele interpartidiale şi pentru avantajele personale, au omis să se dedice pregătirii pentru aderare.

Astfel că, România a aderat la Uniunea Europeană la termenul stabilit de mai bine de doi ani, cu lacune grave în ceea ce priveşte respectare principiilor statului de drept, cu o justiţie aflată sub semnul întrebării, cu o agricultură jenant de întârziată şi aproape imposibil de integrat în Politica Agricolă Comună, cu un Plan Naţional de Reforme întocmit după ureche, cu programe operaţionale amânate de Comisia Europeană, cu o Strategie Post-Aderare scrisă ca o planificare amatoristă etc. Spunem etc. pentru că sunt mult mai multe deficienţe decât cele enumerate mai sus şi, ce este cel mai grav, acestea nu sunt enumerate doar de noi, ci de rapoartele Comisiei Europene, atenţionările acesteia în ceea ce priveşte relaţia bilaterală ori prin intermedierea altor organizaţii internaţionale (vezi Banca Mondială, FMI, etc.).

Dar, stimaţi colegi, să lăsăm un pic deoparte neajunsurile pregătirii pentru aderare a României şi să ne întoarcem în prezent, la comportamentul de stat membru. Ce se întâmplă zilele acestea în România şi în Europa? În România ştie toată lumea ce se întâmplă (nu sunt convins că şi înţelege!), şi vizionează un spectacol de cabaret ieftin care aruncă interesul cetăţenilor în derizoriu din ce în ce mai mult, pe zi ce trece. În Europa însă, politicienii, deşi unii dintre ei, aflaţi în plină campanie electorală, nu se coboară la nivelul politicii româneşti, sunt preocupaţi de chestiuni precum: schimbările climatice ale planetei, problematica energetică, adâncirea integrării europene, o nouă abordare a tematicii Constituţiei pentru Europa, extinderea Uniunii, conflictele din Orientul Mijlociu etc.

Tot în Europa, presa, pe lângă aceste enumerări şi multe alte chestiuni similare, se preocupă şi de situaţia politico-economico-administrativă a statelor membre. Şi uitându-se la România, emite caracterizări de tipul celor apărute săptămâna trecută în "International Herald Tribune", "Le Figaro", "Le Monde" şi săptămâna aceasta în "Der Spiegel". În articole recente din aceste publicaţii putem citi caracterizări precum "România este scena confruntărilor de orgolii şi a dezintegrării politice", "....în România se practică o politică de tip balcanic, marcată de o stare generală de confuzie " (International Herald Tribune), "România pare să fi intrat într-o criză politică permanentă", "pericolul extremismului" (Le Monde), "...Bucureştiul, un adevărat teatru de război..." (Nepszabadsag).

Să ne aducem aminte şi de ratingurile acordate ţării noastre de diverse agenţii internaţionale de profil?! Oare guvernanţii noştri au impresia că circul desfăşurat de domniile lor nu are nici un fel de influenţă asupra acestor cifre?!

Dacă la începutul acestui an, un observator imparţial ar fi caracterizat România, ar fi putut spune - cu indulgenţă - că a intrat într-o stare de oboseală a procesului de reformă, după efortul depus înainte de aderare. Acum însă, acelaşi observator ar putea spune, la fel de obiectiv, că România a intrat pe un drum ce merge pe lângă cel european şi riscă să ajungă din urmă degringolada politico-economică din ţările exotice şi zone turbulente şi nicidecum modernitatea europeană.

Mai mult, o apreciere recentă a unui cunoscut analist politic german familiarizat cu situaţia românească se încheie cu întrebarea firească: oare România va mai rata multe şanse oferite de statutul de stat membru?

Sperăm că toate aceste semnale vor sensibiliza guvernanţii români asupra problemelor stringente ale societăţii şi, măcar acum, vor adopta atitudinea potrivită unui stat membru demn şi competitiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Man:

"7 aprilie - Ziua Mondială a Sănătăţii"

In anul 1948, prima Adunarea Mondială a Sănătăţii a simţit nevoia să creeze o zi mondială a sănătăţii, iar din 1950, pe data de 7 aprilie a fiecărui an, se celebrează Ziua Mondială a Sănătăţii. În martie 1999, prin Hotărârea de Guvern nr.224, s-a decis ca această zi să fie sărbătorită şi în România, iar scopul acestei zile este acela de a creşte nivelul de cunoştinţe la nivel global pe o anumită temă de sănătate, dar nu în ultimul rând de a atrage atenţia asupra unei zone cu prioritate de care se ocupă Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Tot în această zi sunt lansate programe şi proiecte pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea umană. Guvernul României trebuie să se implice în orice activitate în acest sens, iar sănătatea trebuie să fi o prioritate a guvernului.

La nivel mondial, aproximativ 60 milioane de oameni lucrează în domeniul sănătăţii, ei sunt cei ce salvează vieţi iar cu cât numărul acestora este mai mare cu atât şansele de supravieţuire ale oamenilor sunt mai mari. Nu trebuie să uităm însă că există un mare dezechilibru în repartizarea personalului: în cazul Africii sunt 2,3 specialişti care îngrijesc 1000 de oameni, în America raportul fiind de 10 ori mai mare. In ţările mai puţin dezvoltate, personalul este prost plătit, condiţiile de muncă sunt mizerabile, ei se confruntă cu probleme grave generate de virusul HIV, malarie etc., iar pentru remedierea acestora se impun strategii naţionale şi internaţionale, o mai bună pregătire a personalului medical, o mai bună remunerare a acestora, deoarece criza mondială în domeniul sănătăţii s-ar putea intensifica şi poate deveni fatală omenirii, iar o pandemie sau o catastrofă naturală ar putea avea urmări tragice. Într-adevăr, există o criză a angajaţilor din domeniul sănătăţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii este cea care coordonează programele destinate să rezolve problemele de sănătate şi să permită tuturor să ajungă la un nivel de sănătate cât mai ridicat posibil.

UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie, se alătură Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în marcarea Zilei Mondiale a Sănătăţii prin omagierea lucrătorilor din domeniul medical din întreaga lume, oameni care şi-au dedicat întreaga viaţă binelui celorlalţi. Trebuie să se facă eforturi mari pentru a remedia situaţiile alarmante care există în lume în sistemul sanitar, trebuie să se întreprindă acţiuni durabile în vederea rezolvării problemelor din acest domeniu.

Sănătatea, domnilor colegi, este capitalul cel mai de preţ al omului, pentru că de ea depind toate activităţile sale vitale, organice şi sociale. Noi trebuie să dăm sănătăţii importanţa şi interesul pe care aceasta o merită, astăzi când omenirea se confruntă cu grave probleme: SIDA, malaria, poluare, stress, alimentaţie nesănătoasă etc.

Domnul Aurel Gubandru:

Ploile căzute în luna martie au făcut prăpăd pe drumurile judeţene. Cele mai multe probleme s-au creat în zonele de deal şi de munte, acolo unde precipitaţiile au fost mai abundente, majoritatea fiind generate de creşterea debitelor apelor râului Buzău.

D.N.10 Buzău - Braşov a fost inundat pe raza judeţului Covasna, drept pentru care circulaţia a fost redirecţionată pe rute ocolitoare. În unele locuri s-au reactivat căderile de pietre de pe versanţi.

De asemenea, probleme s-au înregistrat şi pe D.N. 22 Râmnicu Sărat - Brăila, din cauza creşterii râului Buzău în punctul Grădiştea din judeţul Brăila. Traficul a fost interzis în cursul zilei de sâmbătă, 24.03, fiind deviat pe D.N.2 E 85 si D.N.2 B.

Pe D.J. 203 K la Mânzăleşti, a fost afectat acostamentul pe o porţiune de 500 de metri, acesta fiind erodat de apele râului Slănic.

D.J. Buzău - Lopătari s-a rupt în dreptul satului Grunj, iar la Lopătari acelaşi drum s-a rupt pe o lungime de 150 de metri de carosabil, în dreptul muntelui de sare. Circulaţia se efectuează pe un singur sens.

La Siriu, câteva gospodarii au fost inundate. Alimentarea cu apă a localităţilor Siriu şi Nehoiu a fost sistată din cauza depunerilor de mâl din instalaţia Staţiei de Epurare de la Siriu.

D.J. care face legătura între Cătina şi Zeletin s-a rupt pe o suprafaţă de 200 de metri după ce răul Zeletin a ieşit din matcă.

Alunecări de teren s-au produs şi în zona Rateşti din cauza erodării apelor subterane din zona mănăstirii Rateşti şi a erodărilor făcute de râul Buzău.

Casele din localitatea Berca, construite pe malul râului Buzău, se afla sub pericolul de a se surpa în urma alunecărilor de teren.

Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, de a cărei competentă ţin măsurile de protejare a malului, nu a luat până acum nici-o măsură.

Chiar dacă din anul 1994 există doua proiecte pentru devierea cursului râului Buzău şi consolidarea malului, acestea au fost abandonate, negăsindu-şi aplicarea nici până în prezent.

Deşi ploile s-au oprit, sute de români au rămas pe drumuri, după ce casele lor au fost înghiţite de ape.

După o primă evaluare efectuată de autorităţile judeţului Buzău s-au constatat pagube în valoare de zeci de miliarde de lei.

Doamna Minodora Cliveti:

"P.D. să depună bilanţul!"

Restructurarea Guvernului a devenit fapt. P.D. este invitat să facă politica în altă parte decât la guvernare.

Aşa cum şi-au construit profilul în ultimii ani pe scena politică românească, P.D.-iştii nu vor pierde vremea cu planurile, nu vor ezita deloc, se vor da din nou peste cap şi vor deveni opozanţi convinşi ai Guvernului. Şi, culmea este că le va fi uşor să facă asta, de vreme ce de doi ani de când au format Guvernul, cei din alianţă nu au guvernat de fapt, ci au avut strategii (care nu aveau nimic de-a face cu guvernarea) diferite: P.D. să lovească cu obstinaţie la fundaţia alianţei privind numai în sus, spre Cotroceni, iar P.N.L. să ascundă în dosul perdelelor cât mai mult din scandalul conjugal şi să pretindă că nu există violenţă domestică mai gravă decât în orice alt cuplu.

În rest, ne-a apucat anul intrării efective în U.E., acela promis şi pregătit de P.S.D. de-a lungul a patru ani de muncă pe brânci, fără să avem nici măcar o strategie a aderării: cu alte cuvinte, am intrat în U.E. fără să ştim ce avem de făcut, în condiţiile în care celelalte ţări membre fac din cazuri individuale (cum ar fi, de pildă, concedierea a trei muncitoare de la o firmă de confecţii franceză, sau reducerea numărului pescarilor tradiţionali, instruiţi de normele comunitare ce şi cât să pescuiască), subiecte naţionale de dezbatere publică şi prilej de reproşuri severe faţă de unii sau alţii dintre miniştrii responsabili de anumite domenii.

Alianţa nu a construit nimic, a pus numai în practică vechiul precept roman "panem et circenses", P.D. asumându-şi rolul principal în spectacol:

• românii au avut parte de circ pe săturate, în timp ce pâinea se scumpeşte şi devine din ce în ce mai uşoară din punct de vedere nutritiv;
• şomajul rămâne la cote ridicate, deşi românii au plecat masiv din ţară pentru a lucra în Europa, contribuind astfel la ajustarea statisticilor;
• stăm în continuare bine la capitolul "avorturi", unde ne situăm pe primul loc în spaţiul comunitar, demonstrând lipsa totală de grijă a autorităţilor pentru creşterea natalităţii, pentru luarea măsurilor de încurajare a aducerii pe lume a copiilor şi de educare a tinerilor pentru a deveni părinţi la vârste responsabile;
• 34% dintre salariaţii care câştigă sub venitul mediu pe economia naţională sunt tineri sub 35 de ani, în timp ce majoritatea pensionarilor reprezintă circa 50% dintre cei cu venituri insuficiente pentru un trai decent.

Este de aceea, cât se poate de clar că P.D. va avea ce critica odată trecut în opoziţie, pentru simplul motiv că nu este nimic de lăudat în ceea ce s-a făcut în România de la ultimele alegeri parlamentare, la acest "nimic" P.D. aducându-şi cu prisosinţă contribuţia.

De aceea, mi se pare că plecarea acestui partid de la guvernare trebuie să se facă în condiţii clare, aşa cum pleacă orice salariat care a avut gestiune: cu bilanţ clar al promisiunilor făcute în campania electorală şi a ceea ce a realizat efectiv pentru ţară.

Este un minimum de moralitate politică!

Domnul Aurel Olărean:

Declaraţie politică: "România, din lipsă de proiecte viabile, pierde fondurile europene".

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Din păcate, observ că a devenit un fapt aproape banal ca fondurile europene nerambursabile primite de România de la Uniunea Europeană să rămână neutilizate din lipsa unor proiecte viabile şi bine documentate. Am pierdut astfel, prin neutilizare, fonduri SAPARD, fonduri de mediu sau cele destinate, în bună măsură, programului Fermierul şi se pare că lista poate continua la nesfârşit.

Anul trecut, când zeci de localităţi au fost rase de pe suprafaţa pământului de şuvoaiele de apă dezlănţuite, Comisia Europeană şi Fondul european de solidaritate în cazuri de urgenţă au pus la dispoziţia României sume importante de bani destinate tocmai finanţării unor proiecte menite să preîntâmpine, pe viitor, astfel de catastrofe. Trebuiau, însă, prezentate proiectele României în acest sens, iar România nu avea aşa ceva.

Situaţia a fost identică şi în anul 2005 când ţara noastră a utilizat numai 70 milioane de euro dintr-un total de 200 milioane disponibile, motivul fiind acelaşi: lipsa unor proiecte viabile care să justifice scopul şi modul de utilizare a fondurilor.

Zilele acestea ne-au fost returnate trei proiecte de dezvoltare regională ce urmau să fie finanţate de Uniunea Europeană din fonduri proprii. Motivul a fost acelaşi: o insuficientă documentare a proiectelor. În schimb suntem dispuşi să luptăm până în pânzele albe pentru menţinerea taxei de primă înmatriculare auto, o taxă considerată de Uniunea Europeană neconstituţională şi discriminatorie. Este adevărat că această taxă aberantă va fi plătită de cetăţeanul român, nu de UE, şi banii vor putea să fie cheltuiţi aşa cum vrea Guvernul, fără nici un control din exterior.

În aceste condiţii, nepăsarea şi dezinteresul manifestat de Guvern în problema fondurilor europene devine de neînţeles, în contextul în care cerinţele Uniunii Europene sunt cât se poate de simple şi de îndreptăţite: vor să cunoască proiectele pentru care vor fi cheltuiţi banii. O cerere, se pare, imposibil de realizat de Guvernul României.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Rocada mică sau majoritatea mică a PNL-ului?"

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Ce se întâmplă în aceste ultime zile pe scena politică românească ar trebui, în logica PNL, să ducă la cea mai mică "mare" majoritate politică post-decembristă. În realitate, penelistii au început să simtă mirosul pericolului izolării spre care singuri s-au aruncat, duşi de valul vorbelor mieroase şoptite la ureche de PSD. Nu au luat însă în calcul elementul esenţial: un partid este format nu din aleşi, ci din alegatori, şi aici orgoliile liderilor PNL s-au poticnit. Pentru electoratul dur al PNL-ului, o alianţă, fie chiar şi numai o apropiere momentană de PSD, ar echivala cu o abdicare de la principiile sfinte doctrinare de după 1989, fapt ce poate fi imediat şi irevocabil sancţionat ca o trădare.

Alianţa DA a fost clădită pe nişte principii doctrinare asemănătoare şi pe un program asumat politic identic. A fost, însă, demolată de orgolii personale care nu au acceptat decât declaraţiile extremiste şi mai puţin faptele. Zilele trecute, Partidul Democrat a mai făcut o încercare de reconciliere. Nu de frica ieşirii de la guvernare şi nici de frica sancţiunilor electoratului.Nu am cerşit nimic. Pur şi simplu din considerente politice. Pentru că nu este logic să distrugi un program de guvernare comun, bazat pe o strategie comună, mai ales în momentul în care rezultatele pozitive erau vizibile. Încercarea de împăcare a avut drept scop numai continuarea programului început, pentru că alianţa PNL-PD a însemnat şi asumarea îndeplinirii stategiei propuse la alegeri.

PNL-ul a jucat dur şi a depăşit limita de unde mai există cale de întoarcere, dar, din păcate, nu au luat în calcul şi urmările. Pentru că PSD-ul, indiferent de declaraţiile de moment, are un singur scop: moţiunea care aşteaptă gata pregătită într-un sertar. Şi PRM-ul se găseşte într-o situaţie extrem de delicată pentru că o eventuală trecere a Partidului Democrat în opoziţie ar diminua drastic şi definitiv şansele extremiştilor penegişti şi peremişti de a mai ajunge la putere. Singurul PNL ar câştiga o victorie mică şi de moment. Dar cu ce preţ?

Să fim realişti: un guvern minoritar are toate şansele să se dovedească şi mai vulnerabil decât cel actual. Şi atunci logic urmează o întrebare de bun simţ: qui prodest ?

Domnul Petru Movilă:

"Schimbare de dragul schimbării"

AŞA NU: În anumite judeţe ale ţării, se doreşte schimbarea, fără temei, a şefilor democraţi ai instituţiilor deconcentrate. De ce oare?

Două sunt motivele principalele pentru care aceste persoane ar trebui menţinute în funcţie: profesionalismul lor, dovedit în ultimii doi ani, şi faptul că au câştigat acest post prin concurs. Dacă există şi instituţii în care concursul încă nu a fost susţinut din varii motive, atunci decizia de a pleca sau de a rămâne în funcţie trebuie să aparţină în mod exclusiv numai persoanelor respective.

Nu trebuie însă uitat un alt amănunt important: la nivelul instituţiilor deconcentrate, colaborarea dintre PNL şi PD a fost bună. Există mai multe proiecte comune în derulare, s-au format anumite echipe interinstituţionale, au fost obţinute câteva rezultate deosebite. A bloca acum această activitate prin impunerea altor şefi în fruntea instituţiilor deconcentrate ar însemna doar o mare pierdere de vreme şi de bani.

S-a comentat că şefii democraţi ai instituţiilor deconcentrate, ce ar decide să rămână pe post, ar urma să pună în aplicare programul liberal de guvernare. Nu este adevărat. Indiferent cum şi-ar denumi PNL strategia de guvernare, aceasta va rămâne, în esenţa ei, programul Alianţei DA. Ultimii doi ani au dovedit că acesta este singurul program câştigător pentru români şi pentru România. AŞA DA.

Revin încă o dată cu menţiunea că Partidul Democrat a nominalizat şi susţinut profesionişti, buni manageri, oameni de calitate în toate poziţiile de conducere ce i-au revenit.

Iar acest program trebuie obligatoriu continuat, într-un ritm susţinut. Tocmai de aceea, orice intenţie de a rescrie regulile jocului politic, orice tentativă de a-i exclude pe profesionişti, orice calcul politic meschin nu va avea drept rezultat decât eşecul guvernării. Există pericolul ca o guvernare proastă să stopeze drumul european al ţării noastre.

Dar România nu are nevoie de aşa ceva, ci de stabilitate şi de performanţă economică. Istoria recentă ne-a învăţat că cine seamănă vânt culege întotdeauna furtună! Dacă mai are cine...

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Nu ştiu dacă este o întâmplare sau nu, dar la fiecare sărbătoare de-a noastră apare în presa internaţională câte un articol în care este aspru criticată România. Imediat după revelion, la numai câteva ore după mult aşteptata aderare în Uniunea Europeană, un ziar din Marea Britanie, The Sun, ne terfelea imaginea şi aşa nu foarte bună pe care o aveam în exterior. La momentul acela, pe pagina de internet a publicaţiei (http:www.thesun.co.uk/articole/0,,2-2006600595,00.html) era postat un articol extrem de acid, din care consumatorul de presă din Anglia putea înţelege că românii au aşteptat integrarea doar pentru a lua cu asalt locurile de muncă. Peisajul dezastruos ilustrat de autorul articolului era completat cu imagini ale unui birt sărăcăcios dintr-o comună din apropierea Bucureştiului.

Zilele trecute, în preajma Paştelui, o altă publicaţie din Marea Britanie ne desfiinţa imaginea şi aşa destul de greu încercată. După legenda cu lebedele de la Viena mâncate de români a mai apărut una: imigranţii din ţara noastră lasă râurile din Regatul Unit al marii Britanii fără crap. Cotidianul The Times scrisa de data aceasta că românii, bulgarii şi polonezii pescuiesc ilegal crapul din râurile din estul Angliei. Chiar dacă au precizat că este vorba de "zvonuri care persistă", cei de la The Times au găsit câţiva localnici dintr-un sat care să confirme zvonurile.

Cele două articole lasă urme de îndoială asupra sincerităţii şi bunei credinţe ale celor care le-au scris. Bazate pe zvonuri sau pe cazuri izolate, departe de a avea substanţa unor documentări relevante, ele au efecte negative în ceea ce priveşte România. Cum nu ne putem permite să tragem de urechi editorii de la publicaţiile britanice, am putea măcar să ne creăm o altă imagine prin cu totul şi cu totul alte mijloace.

Cum se poate însă când, spre exemplu, institutele culturale ale României din ţările Uniunii Europene abia primesc note de trecere din partea Ministerului de Externe? Să explic puţin... Am adresat o întrebare fostului ministru Mihai Răzvan Ungureanu, întrebarea 1974A din data de 03.10.06, prin care am cerut să mi se aducă la cunoştinţă dacă s-a făcut vreo evaluare a activităţii institutelor culturale, care este finanţarea de care se bucură fiecare în parte, cum au fost cheltuiţi banii şi care au fost rezultatele.

Am avut surpriza să constat din răspunsul primit că nu prea avem motive de bucurie. Potrivit ministrului, calificativele obţinute de directorii institutelor culturale ale României în străinătate nu sunt dintre cele mai bune. După evaluarea pentru perioada septembrie 2005-martie 2006, directorii au obţinut note de la satisfăcător la bine. Iată care sunt acestea: ICR Titu Maiorescu, Berlin - bine, ICR Budapesta - satisfăcător, ICR Paris - satisfăcător, Academia di Romania - bine, IRCCU Veneţia - bine şi ICR Viena - bine. În toată această perioadă, Ministerul Afacerilor Externe a alocat pentru partea administrativă 1.053.771 de euro, iar Institutul Cultural Român, ca finanţator pentru programe culturale, a mai dat încă 590.000 de euro. Bani aruncaţi, după cum se vede, în vânt!

În aceste condiţii, să nu ne mai mirăm că sunt percepuţi ca ultimii europeni, ca rudele sărace care vin la cerşit. Cu articole defăimătoare care extrapolează cazuri izolate şi fără o contrabalansare cu evenimente pozitive, imaginea noastră nu se va schimba curând. Din păcate.

Vă mulţumesc.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Reprezentanţii României şi Bulgariei au aprobat, la nivel tehnic, Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria, 2007-2013.

Acest program îşi propune să stimuleze cooperare în regiunea de graniţă, în domenii diverse, precum: infrastructura de transporturi, informatică şi comunicaţii, protecţia mediului înconjurător, dezvoltarea economică şi socială, prin crearea de parteneriate durabile înte actorii de pe ambele laturi ale frontierei.

Salutăm efortul autorităţilor române şi considerăm că interconectarea teritoriilor şi întărirea competitivităţii regiunii transfrontaliere, a dezvoltării sale coerente şi durabile prin valorificarea potenţialului social, economic şi de mediu reprezintă o prioritate pentru ţara noastră în această perioadă postaderare.

Beneficiari direcţi, eligibili pentru finanţare, sunt autorităţi ale administraţiei publice regionale şi locale şi unităţile subordonate acestora, ADR-uri, agenţii de mediu, agenţii de transport, direcţii pentru situaţii de urgenţă, universităţi, institute de cercetare, ONG-uri, camere de comerţ.

Cred că acest proiect va contribui într-o măsură importantă la dezvoltarea celor şapte judeţe de la graniţă, respectiv: Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Constanţa şi va reprezenta un avantaj direct pentru cetăţenii ţării noastre.

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Oarecare".

Alegerile din 2004 s-au bazat, în rezultatul lor final, pe mai multe soluţii imorale. Cea care grevează în continuare viaţa politică internă, dar şi imaginea externă a României, are un singur nume - Traian Băsescu.

În contextul în care preşedintele oricărui stat are o imensă responsabilitate în integrarea armonioasă a ţării sale într-un anumit concert global, la noi jucătorul ajuns preşedinte adoptă diferite poziţii fără a consulta Parlamentul sau Guvernul, deşi acesta asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării în consonanţă cu programul de guvernare. Aidoma unei corăbii cu cârma necontrolabilă de peste 800 de zile, politica externă este în derivă, deciziile luate ridicând fie semne de întrebare, fie de mirare.

Astfel, relaţiile cu "spaţiul estic" s-au dovedit a fi dificile în continuare, iar atitudinea preşedintelui concretizată prin declaraţii publice au iritat Moscova care nu a întârziat, la momentul respectiv, să ia măsuri de retorsiune: restricţii la importurile din România a unor produse agricole, mărirea preţului la gazele naturale etc. Din "lacul rusesc", reprezentat de Marea Neagră, s-au ridicat nori ameninţători la iniţiativele retorice ale preşedintelui. De aceea, summit-ul Mării Negre de la Bucureşti a fost un eşec de participare, dar şi de efecte, iar gesturile de extrz au fost singulare şi doar de sorginte caucaziană.

Tot în Est, relaţiile cu Ucraina, inspiratoare de cromatici portocalii, se menţin într-un contencios tulbure alimentat de lucrările la Canalul Bâstroe, de diferendul pentru Insula Şerpilor, de plasarea lui Traian Băsescu de partea lui Victor Iuscenco în disputele cu premierul Ianukovici etc.

Într-un cuvânt, relaţii "reci şi seci".

Vizita fulminantă a preşedintelui român la Chişinău, la câteva săptămâni de la învestitură, s-a transformat rapid într-o deziluzie. Scenariul suprarealist privind aderarea simultană a Republicii Moldova şi României la Uniunea Europeană, accelerarea, într-un gest gratuit şi nefundamentat politic, a procedurilor de acordare a cetăţeniei române moldovenilor de peste Prut, amatorismul soluţiilor pentru complexa problematică transnistreană creează strategilor euroatlantici suficiente temeri în apariţia unei vecinătăţi neprietenoase în Estul post sovietic, alimentată de România. Şi cum ar putea fi altfel când la baza relaţiilor cu Republica Moldova au fost aşezate stive cu butelii de Purcari şi băi de mulţime cu iz de cenaclu?

Nici măcar celebrul "Să ne ţinem de neamuri!" n-a mai fost amintit.

În ceea ce priveşte Balcanii de Vest, zonă de larg interes atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru SUA, senzaţia că jandarmii noştri din Kosovo ar putea contribui decisiv la rezolvarea tensiunilor reprezintă singura idee palpabilă.

Merităm pentru asta cireaşa de plastic.

Nu dorim a mai introduce în discuţie celebra axă Bucureşti - Londra - Washington, existentă doar în strategia Cotrocenilor, dar care ne-a adus suficient deficit de imagine şi în ultimă instanţă de susţinere în marile cancelarii europene - Paris, Berlin, Roma. Lipsa în viziune politică, de coerenţă, decizională, incapacitatea de a vlorifica oportunităţile au făcut din România un stat cu atitudini excentrice, tolerat pe culoarele diplomaţiei autentice.

De aici şi până la percepţia de o "oarecare România" nu mai este decât un pas.

Trebuie înţeles, odată pentru totdeauna, că şi în politica externă elementele cele mai vizibile nu sunt şi cele mai importante, iar dezastrele nu se produc la întâmplare, ci ca efect al unei succesiuni de momente critice.

Evitaţi-le, domnule preşedinte!

Domnul Gheorghe Chiper:

"Integrarea agricolă şi dezvoltarea rurală, sub semnul ignoranţei şi delăsării"

Se ştie că până în prezent gradul de absorbţie a fondurilor destinate agriculturii şi dezvoltării rurale de la Uniunea Europeană reprezintă cca 4% din ce s-a prevăzut pe această perioadă. Se mai ştie că dacă nu vom utiliza ce puţin 40% din totalul fondurilor alocate până la sfârşitul anului vom deveni un contribuitor net la bugetul comunitar. Cu alte cuvinte vom da uniunii mai mult decât vom primi, ceea ce este în egală măsură atât mai ales împovărător, compromiţând-se însăşi ideea integrării.

Cauzele acestei stări de lucrări sunt multe şi complexe, dar toate se pare au un numitor comun: ignoranţa şi delăsarea pentru pregătirea condiţiilor cerute în perioada de preaderare şi, mai ales, menţinerea acestei atitudini de pasivitate şi inerţie şi în prezent, ceea ce nu-i deloc de bun augur pentru debutul nostru în Uniunea Europeană.

În teritoriu, acolo unde trebuie aplicate programele menite să se asigure integrarea efectivă în spaţiul comunitar, nemulţumirile şi dezamăgirea sunt tot mai frecvente din cauza acestei stări de lucruri.

Locuitorii de la sate întreabă cu insistenţă unde sunt subvenţiile promise. Faptul că vor fi date doar la toamnă îi face să abandoneze în tot mai mare măsură cultivarea trenurilor agricole cu plantele tradiţionale, mai ales cu porumbul. Cea mai mare parte a gospodăriilor din mediul rural cresc porci pentru consumul propriu, dar şi pentru vânzarea în pieţe, acţiune care la ora actuală nu se mai poate desfăşura pentru că autorităţile veterinare interzic comercializarea porcilor în oboare.

Ei care au ferme de creştere a porcilor nu mai primesc subvenţii pentru carnea livrată, întrucât de la Uniunea Europeană nu se mai sprijină creşterea porcinelor pentru că stocurile de carne de porc sunt în exces pe plan european.

Practic, şi dezvoltarea rurală a ajuns într-o stare de letargie, datorită faptului că Planul Naţional de Dezvoltare Rurală nu a fost finalizat şi trimis spre aprobare la Comisia Europeană, pe tot parcursul anului 2006. Consecinţa: deşi în Tratatul de aderare erau prevăzute pentru acest an fonduri de 577 milioane euro, iar reglementările europene prevăd că se pot accesa fondurile la începutul anului, dacă sunt îndeplinite condiţiile instituţionale cerute, în bugetul pe acest an a fost prevăzută doar suma de 155 milioane euro din fonduri europene.

Este emblematic în acest sens modul în care agenţiile de dezvoltare regionale se eschivează de la a da răspunsuri ferme şi clare autorităţilor locale care doresc să acceseze fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii locale. Astfel, cunoscându-se priorităţile Uniunii Europene pentru sprijinirea unor astfel de proiecte, unele primării s-au adresat regiunilor de dezvoltare pentru preluarea documentaţiilor elaborate în acest scop. Răspunsul a fot o ridicare din umeri şi o amânare politicoasă a rezolvării cererilor până la clarificarea modului de promovare a proiectelor.

Să mai aştepte, deci... să mai aşteptăm cu toţii până când, cineva o să risipească amorţeala din sistemul de accesare a fondurilor europene. Şi aceasta nu poate fi posibilă decât în urma unei restructurări guvernamentale pe baze reale.

Domnul Gheorghe Sârb:

"Încurajarea investiţiilor pentru resurse de energie alternative în România"

Intervenţia mea se doreşte a fi un demers pentru evidenţierea nevoii de elaborare a unei strategii naţionale şi locale viabile legate de valorificarea resurselor regenerabile de energie din România.

Există o conştientizare publică şi instituţională la nivel european privind importanţa reducerii emisiilor de gaze de seră, mai ales prin prisma angajamentelor asumate prin Tratatul de la Kyoto asupra modificărilor climaterice (reducerea cu 20% a acestor emisii până în 2020). Iar Comunitatea Europeană şi-a asumat acest lucru şi a anunţat un buget la nivel de trilioane de euro pentru acest proces.

Mai mult, statele Uniunii Europene au luat o serie de măsuri pentru încurajarea cetăţenilor şi a companiilor pentru a investi în energii regenerabile.

Şi în România avem parte de schimbări climatice care au determinat evenimente naturale producătoare de pagube materiael şi umane.

Stimaţi colegi,

Ca cetăţeni ai României trebuie să luăm poziţie şi să creăm premizele pentru specialişti, astfel încât să fie create planuri şi soluţii de reducere a acestor fenomene şi a efectelor acestora.

Recent, specialiştii au prognozat pentru anul 2010 în România un nivel de 33% din consumul intern brut de energie electrică la nivel naţional posibil a fi produs pe baza exploatării resurselor regenerabile. Acest lucru impune elaborarea unei strategii viabile pentru acest sector precum şi planuri concrete pe termen scurt şi mediu.

România trebuie să stabilească ca măsură prioritară promovarea surselor regenerabile de energie din motive de securitate energetică, protecţia mediului şi contribuţia la dezvoltarea durabilă.

Astfel, în funcţie de specificul local, se pot folosi resursele existente: apa, energia valurilor, energia eoliană şi solară, apa termală (concret, în Oradea există un cartier racordat la un sistem funcţional de încălzire cu apă termală) şi bioamasa. De asemenea, chiar şi certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pot fi acordate ca resursă de schimb în relaţiile cu statele industrializate.

Consider că statul român ar putea acorda subvenţii pentru cetăţeni şi pentru companii, astfel încât aceştia să exploateze aceste resurse, iar energia rezultată să fie utilizată pentru activităţile domestice. Chiar la Legea investiţiilor, autorităţile române pot introduce în legislaţie anumite facilităţi pentru cei caer produc şi folosesc energie regenerabilă.

Se impune schimbarea radicală a concepţiei energetice promovate de Guvern, subliniind importanţa unui plan de acţiuni care să contribuie în perspectiva anului 2020, la reducerea dependenţei României de importurile de resurse energetice, ca măsură de asigurare a securităţii naţionale.

Pe scurt, România trebuie să aibă o strategie clară prin care să încurajeze investiţiile în surse alternative de energie.

Aceasta este şansa noastră pentru o dezvoltare durabilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Poliţia Română la ceas aniversar"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deşi vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre un eveniment deja consumat, nu pot să trec prea indiferent peste el, cu atât mai mult cu cât se referă la o ramură foarte importantă pentru fiecare dintre noi, cetăţenii acestei ţări, şi mă refer la Poliţia Română.

Alegerea datei de 25 martie ca zi a Poliţiei Române este legată de simbolul creştin al Bunei Vestiri, aflat pe primul steag al Marii Agii, simbol ce a fost preluat şi pe primul drapel al Poliţiei Române.

În anul 1822, domnitorul Grigore Dimitrie Ghica i-a înmânat Marelui Agă, Mihăiţă Filipescu (şeful poliţiei din acele vremuri) drapelul pe care este cusută sigla Steagului Agiei. Alături de siglă se află o ghirlandă din aur în interiorul căreia este prezentată Maica Domnului înaintea îngerului ce-i aduce vestea cea bună (Buna Vestire).

Deşi chemată să asigure "liniştea publică şi cea a particularilor", cum se arată într-o ordonanţă din 1669 a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei, poliţia este privită, încă, cu reticenţă, dacă nu chiar cu teamă de o bună parte a populaţiei. Exceptându-i pe infractorii de toate felurile şi de toate "gradele", oamenii de bună credinţă, ei înşişi, au o strângere de inimă în contactul cu poliţia: conducători auto, care au încălcat, fără să ştie, o regulă de circulaţie, cetăţeni care nu au mutaţie etc. Sau omul cel mai pur percepe pe reprezentantul forţei publice ca pe un potenţial adversar.

Chemată să vină în sprijinul cetăţeanului, sporindu-i acestuia siguranţa sa şi a bunurilor pe care le deţine, de cele mai multe ori prin eforturi mari şi îndelungate, poliţia rămâne încă, asemeni armatei, una din instituţiile cele mai importante ale oricărui stat.

Nu cred că există vreun cetăţean care să nu-şi dorească o siguranţă cât se poate de mare a sa, a celor apropiaţi nouă, precum şi a bunurilor ce ne aparţin. Cu toţii ne dorim această securitate şi de aici ne putem da seama de răspunderea ce le revine celor cae slujesc acest domeniu. Ne dorim ca această siguranţă să vină din partea Poliţiei Române şi îmi doresc de asemenea o poliţie în sprijinul cetăţeanului, nicidecum invers.

Deşi sunt multe laturile sociale în care se impune intervenţia poliţiei, în ultima vreme au apărut câteva semnale noi de alarmă şi chiar îngrijorătoare pe care nu trebuie niciun moment să le pierdem din vedere. Combaterea criminalităţii juvenile şi în mod special a criminalităţii din şcoli, sunt doar două dintre sectoarele care au avut, în ultimul timp, un număr din ce în ce mai îngrijorător de cazhuri.

Planul pus la punct pentru aceste două sectoare, s-a dovedit unul extrem de bine organizat, acest lucru rezultând şi din faptul că numărul îngrijorător de mare al infracţiunilor din aceste sectoare, a scăzut mult în cursul anului trecut.

Nu putem să trecem indiferenţi peste toate realizările obţinute de către Ministerul de Interne, minister căruia i se subordonează şi Poliţia Română, pentru ca România să poată adera la 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană. Acesta a fost unul dintre cele mai apreciate ministere de către Comisia Europeană. Realizările sale nu pot fi contestate de nimeni, ele datorându-se în mare măsură şi conducerii pe care acest minister a avut-o începând din 2005 şi până în zilele trecute, cu precădere domnului ministru Vasile Blaga.

Cu cea mai mare certitudine, putem afirma astăzi că, din cele 265 de măsuri incluse în segmentul afacerilor interne şi cele 58 de măsuri din segmentul administraţiei publice, au fost realizate integral şi chiar mai mult decât atât, au fost realizate în avans o serie de alte măsuri.

Nu putem trece nici peste paşii făcuţi pentru serviciile de eliberare a paşapoartelor, permiselor auto, înmatriculărilor auto, timpul pentru eliberarea acestora devenind mult mai scurt, iar aceste servicii şi-au ridicat şi nivelul de operativitate. Sunt lucruri pe care nu le putem controla, făcute în interesul cetăţenilor şi nu putem trece peste ele, toate fiind făcute pentru ca România să se apropie de cerinţele Uniunii Europene.

Reforma Poliţiei Române trebuie însă continuată, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre noi ne dorim cât mai puţini poliţişti în birouri şi cât mai mulţi pe stradă, lângă cetăţean, cât mai aproape de el.

Hulită, respectată, ironizată, realizând constant performanţe notabile, unele chiar de excepţie, cel mai adesea folosită de către puterea politică la modul greşit, Poiţia Română îşi are trecutul ei, dar mai ales îşi are viitorul ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

"Barca de la Cotroceni a naufragiat"

Deşi România are un nou Guvern acum, nu trebuie să uităm că singurul om care ţinea ridicată ştafeta Cotroceniului a părăsit Titanicul. Se pare că Traian Băsescu distruge tot ce este bun în jurul lui, sau, mai bine zis, toţi cei care îl înconjoară îl părăsesc într-un târziu pentru că, sincer vorbind, nu este prea uşoară viaţa lângă preşedinte. Nimeni nu ar fi crezut că omul care l-a ridicat pe Traian Băsescu şi l-a adus pe punţile reuşitei îl va lăsa singur să se autoconsilieze şi să facă ceea ce îl taie capul. Cu toţii ne întrebăm care a fost picătura care a umplut paharul şi a generat plecarea doamnei Săftoiu de la Cotroceni. Dar cred că, deşi poate fi anticipat răspunsul, niciodată nu va fi cunoscut din surse sigure. Se pare că strategia Elenei Udrea a reuşit şi a îndepărtat de la dreapta preşedintelui cel mai capabil om care ar fi putut să-l transforme chiar şi pe Traian Băsescu în preşedinte de ţară.

Nimeni nu poate nega faptul că plecarea Adrianei Săftoiu de lângă Traian Băsescu va avea efecte dezastruoase pentru aceasta. Ceea ce şochează la şeful statutului este inconştienţa gesturilor sale, care îl lasă în off-side de fiecare dată. Este o adevărată inconştienţă să te debarasezi de Adriana Săftoiu şi de Andrei Pleşu, pentru că nu vrei să renunţi la Elena Udrea. Un lucru este însă cert: marinarul plimbat pe la Cotroceni, tot "mariner" rămâne.

Plecarea Adrianei nu este doar un gest scandalos pentru opinia publică, ci este mai degrabă un semnal de alarmă care vine să confirme supoziţia că Traian Băsescu nu poate exercita mai mult de un mandat la Cotroceni.

Sincer, anii petrecuţi în Parlament, şi nu numai, m-au învăţat să nu cred în coincidenţe care apar în politică. Lungul şir de plecări voite şi nevoite de la Palatul Cotroceni nu poate reprezenta decât un indiciu preţios care ne arată că la Cotroceni ceva este putred şi nu ştim ce anume este. În ritmul actual, pe Traian Băsescu îl paşte singurătatea în politică şi nu numai. Zâmbetul fals pe care îl afişează pe micile ecrane se va transforma într-o grimasă urâtă şi plină de striaţii. Singura alinare va fi însă Elena Udrea. Tot timpul aproape de preşedinte, mereu blondă. Probabil, vor sta amândoi la un pahar de vorbă şi vor depăna amintirile frumoase din vremea în care Traian Băsescu era "primul cocoş" al României.

Traian Băsescu a început o viaţă nouă. Niciunul dintre consilierii săi de bază cu care a plecat la drum la sfârşitul anului 2004 nu se mai găseşte astăzi la Cotroceni. Unul câte unul, aceştia şi-au căutat de lucru în altă parte, lăsându-l pe Traian Băsescu să-şi ducă mai departe, aşa cum o vrea, mandatul.

Adriana Săftoiu a fost cea care se lupta zilnic cu Traian Băsescu să nu iasă pe posturile de televiziune, să-i facă cu ou şi cu oţet pe analiştii care aveau îndrăzneală să-şi exprime punctul de vedere asupra faptelor şi comportamentului lui. De acum încolo, este doar o chestiune de timp până când preşedintele îşi va da arama pe faţă şi se va arăta poporului fără armura protectoare a doamnei Săftoiu.

Domnul Marius Rogin:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Despre cum se compromite o ţară de dragul propriei persoane"

În toată această ultimă perioadă, foarte agitată din punct de vedere politic, imaginea pe care o are Parlamentul României, Guvernul României şi chiar România, în ochii Uniunii Europene este una care nu ne face deloc cinste în faţa celor care ne-au acordat încrederea după care am alergat atât de mult până să o obţinem. Vom avea mult de muncit pentru a reface această imagine. Cui datorăm însă această imagine: unei persoane care, în urmă cu mai bine de doi ani de zile, a devenit, dintr-o figură aproape anonimă, primul-ministru al acestei ţări. A primit această funcţie nu pentru că poporul a avut această dorinţă, nu pentru că oamenii l-au ales în această funcţie, ci pentru că un preşedinte ales direct de popor i-a acordat atunci o încredere pe care acum se dovedeşte că n-o merita. De ce am ajuns însă în această situaţie? Nimic mai simplu. Pentru că interesele pe care domnul prim-ministru a ales să le slujească nu erau acelea ale poporului, ale cetăţeanului, aşa cum ne-am fi dorit şi cum am aşteptat cu toţii, ci cele personale, ale grupurilor de interese în slujba cărora a ajuns să acţioneze acum şi ale oligarhilor care ţin nu numai cu dinţii de scaunele pe care au ajuns şi care se află în imediata sa apropiere.

În România, modul în care, în ultimii 16 ani, unii au înţeles să facă politică, a dat şansa unor aşa-zişi oameni politici să urce foarte repede în funcţii foarte importante în stat. Cum orice urcare rapidă este datorată unor practici mai mult sau mai puţin "ortodoxe", să le spun aşa, este absolut previzibil că pentru aceştia, la fel de rapidă va fi şi coborârea. Această teorie ne-a mai fost demonstrată până acum, nu suntem noi cei care o descoperim şi este una care va mai fi demonstrată de acum înainte. Cu toţii am asistat la întreg circul pe care domnul Adrian Năstase a ţinut cu dinţii să ni-l susţină, încercând prin orice mijloace să-şi păstreze călduţul scaun de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Iată că domnul prim-ministru îi calcă bine pe urme. Iată că le descoperim afinităţi comune. Iată că domnul prim-ministru ţine cu tot dinadinsul să ne demonstreze că practicile pesediste sunt cam pe gustul domniei sale.

S-a cam terminat însă cu aceste practici. Şi acesta este unul dintre lucrurile pe care domnul prim-ministru nu vrea sub nici o formă să le priceapă. Pentru el şi pentru cei pe care a reuşit să şi-i strângă în juru-i, democraţia n-a fost nimic altceva decât o posibilitate de a perpetua oligarhia, un mod de a-i conduce pe ceilalţi doar pentru scopuri personale şi o posibilitate de a subjuga toate puterile statului în propriile mâini.

Nu cu mult timp în urmă, domnia sa era mândru în faţa Comisiilor Europene de realizările pe care Guvernul său le-a obţinut pentru integrarea României. Era mândru de realizările remarcabile ale unor ministere precum cele conduse de doamna ministru Macovei, de domnul ministru Vasile Balga. În prezent, la nici trei luni de la aderare, aceştia au devenit "duşmanii poporului" şi trebuie schimbaţi din funcţie prin orice mijloace. Drumul pe care l-a început nu numai justiţia română este unul bun, în sfârşit, salutat de către toţi reprezentanţii marilor puteri. Speră ca el să nu fie oprit, pentru că, iată, cei care slujesc împotriva justiţiei sunt foarte mulţi, iar pierderea acestei bătălii ne-ar aduce doar acolo unde a reuşit şi PSD-ul să ne ducă.

Revin la comportamentul "politicianului" Tăriceanu. A avut de multe ori ocazia să dovedească înalta clasă politică pe care a pretins că o are. Ne-a convins însă de modul lui de a face politică: pentru el şi şleahta de acoliţi asemeni lui. A reuşit, prin aceste lupte pentru păstrarea puterii politice şi a avantajelor sale, să dea satisfacţie acelor voci europene care nu credeau în pregătirea României pentru aderare şi care afirmau că nu suntem pregătiţi pentru ea. Bucuria şi satisfacţia lor va fi foarte mare şi nu va face nimic altceva să scadă încrederea celor care o mai aveau în capacităţile şi şansa României de a se dezice de practici învechite care n-au nimic în comun cu democraţia.

Un lucru este de necontestat. Nu poţi să pui în pericol imaginea unor instituţii şi chiar a unei ţări doar pentru aţi proteja propria persoană şi propriile interese. Nu poţi să te ştergi pe picioare cu încrederea celor care ţi-au oferit o funcţie, una dintre cele mai importante din stat şi apoi să te dezici de aşteptările cetăţeanului.

Dacă ştii ce înseamnă onoarea, ţi se oferă posibilitatea să demonstrezi că o ai. Domnul Tăriceanu nu a folosit-o şi prin alianţele pe care în prezent le pune la cale, a pătat nu numai imaginea sa, ci şi a celor mai importante instituţii din stat.

Datorăm acest lucru premierului Tăriceanu. Lăsăm pe cei îndreptăţiţi, timpul şi cetăţenii să-l judece mai departe.

Vă mulţumesc.

Domnul Marin Almăjanu:

Stimaţi colegi,

În perioada 22.03 - 03.04.2007, Autoritatea Naţională pentru Tineret a organizat acţiunea "Programe şi proiecte de tineret - strategie şi management 2007", al cărei scop este eficientizarea politicilor în domeniul tineretului.

Prima etapă, derulată la nivel local în perioada 15.02 - 02.03.2007, a constat în întâlniri DJT - SAT, la care s-au dezbătut teme legate de finalizarea concursurilor locale de proiecte, metodologia de finanţare a proiectelor de tineret în cadrul programelor şi proiectelor ANT în domeniul tineretului - 2007, centrele de tineret, Strategia naţională cu privire la informarea şi consilierea tinerilor, situaţia fenomenului asociativ în judeţ.

În această etapă au participat reprezentanţii DJT şi SAT, şi a fost desemnat un reprezentant SAT care să participe la următoarea etapă.

A doua etapă a constat în trei întâlniri regionale, după cum urmează: prima serie - 22-24.03.2007, Alba Iulia - în parteneriat cu DJT Alba şi DJT Maramureş; a doua serie - 29-31.03.2007, Bacău - în parteneriat cu DJT Bacău, DJT Neamţ şi DJT Covasna; şi a treia serie - 03.04.2007, Bucureşti, unde au participat reprezentanţi ANT, DJT, SAT.

Salutăm iniţierea acestei acţiuni deoarece obiectivele acesteia au fost: realizarea consultării structurilor asociative de tineret privind politica ANT în domeniul tineretului; consultarea DJT şi ONG referitor la Strategia Naţională cu privire la informarea şi consilierea tinerilor; stabilirea unor repere comune ANT - DJT - ONG pentru proiectele şi programele anului 2007; vizitarea centrelor de tineret şi a locaţiilor pentru centrele de informare şi consiliere din unele judeţe ale ţării.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Declaraţie politică cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma.

Acum 50 de ani, Europa depăşea o primă criză gravă prin semnarea Tratatelor de la Roma, moment istoric care punea bazele Uniunii Europene, pe care o cunoaştem astăzi. La vremea aceea, şase naţiuni libere participau la acest eveniment, în contextul divizării Europei, a existenţei cortinei de fier, în spatele cărora alte popoare sufereau sub ocupaţia sovietică şi regimul comunist autoritar impus de această ocupaţie.

Căderea Zidului Berlinului a marcat nu numai începutul comunismului în Europa de Est, dar şi extinderea "de facto" a Uniunii Europene către răsărit. Germania a fost reunificată, iar cetăţenii din fosta RDG au devenit cetăţeni ai Uniunii Europene.

De la 1 ianuarie 2007, ne bucurăm şi noi, românii, de acest statut. Cum o facem însă? Forţele politice sunt mai fărâmiţate şi dezbinate ca oricând, conflictele zilnice dintre ele ocupând spaţiul public. Mulţi români se decid să plece către alte orizonturi având statutul de cetăţeni ai Uniunii Europene. Progresul stagnează.

Ca stat membru ar trebui să ne facem simţită vocea în context european, atât pentru bunul mers al Uniunii, cât şi pentru a ne putea promova interesele. Nu vom putea face acest lucru fără o liniştire a climatului politic, fără o aşezare nouă din punct de vedere instituţional la nivel central şi local, unde efectele benefice ale unei necesare descentralizări se lasă, în continuare, aşteptate. Nu avem nici structuri şi nici politici regionale veritabile care să fie în concordanţă cu cele ale Uniunii Europene.

Uniunea Europeană încearcă să depăşească un nou moment de criză, Declaraţia de la Berlin, din 25 martie 2007, dorindu-se un semnal în acest sens. Marile provocări la care se referea doamna cancelar Angela Merkel, şi care depăşesc cu mult graniţele naţionale, energia, clima, securitatea nu pot fi abordate decât împreună.

Dorim să perpetuăm modelul social european, care îmbină succesul economic cu responsabilitatea socială. Va trebui să combatem, toţi împreună, terorismul, crima organizată şi imigraţia ilegală, să nu mai dăm niciodată vreo şansă rasismului şi xenofobiei.

Toate acestea sună bine, sunt extrem de importante. Dar noi, cum ne raportăm la ele, când avem cu totul alte preocupări?

Forţa mesajului unui stat membru nu vine numai din mărimea ţării sau a numărului de locuitori. El este în strânsă legătură cu puterea sa economică, generată întotdeauna de stabilitatea politică şi un climat investiţional favorabil.

Este momentul depăşirii oricăror orgolii interne pentru a conferi României aceeaşi evoluţie favorabilă, pe care au avut-o toate statele noi membre, şi care, la câţiva ani de la aderare, utilizând inteligent resursele Uniunii Europene, au fost de nerecunoscut,

Aşa cum constată Declaraţia de la Berlin, "Unificarea europeană a făcut posibilă pacea şi prosperitatea". Mă bucur că şi noi, românii, vom avea o contribuţie la gestionarea acestei păci şi prosperităţi împreună cu ceilalţi membri. Un prim pas îl poate constitui susţinerea activă a relansării Tratatului Constituţional, singura pârghie care ne va putea permite o consolidare, o aprofundare şi totodată o nouă extindere a construcţiei noastre comune numită Uniunea Europeană.

(După pauză, lucrările au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari)

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 329 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 171; sunt absenţi 158, din care 42 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru zilele de marţi, 10, şi miercuri, 11 aprilie 2007; programul de lucru pentru perioada 10-14 aprilie 2007; Informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legea pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; lista rapoartelor depuse în perioada 2-10 aprilie 2007 de comisiile permanente sesizate în fond; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României Partea I-a.

Vom continua cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Vă rog. Domnul Titu Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În numele Grupului Naţional Liberal, cu regret, trebuie să anunţ Camera Deputaţilor trecerea în nefiinţă a colegului nostru, deputat P.N.L. de Prahova, Nelu Preda.

În memoria lui, solicit un minut de reculegere.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumim.

Domnul Eugen Nicolicea:

Trebuie să fac un anunţ din partea domnului Liviu Almăşan.

Potrivit art.19 din Regulament, domnul deputat ne informează că şi-a încetat apartenenţa la Grupul parlamentar al Partidului Conservator, iar, în continuare, îşi va desfăşura activitatea în cadrul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Pct.2 de pe ordinea de zi: Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat

Legea este ordinară.

În acest raport, toate observaţiile sunt texte adoptate de Camera Deputaţilor cu unanimitate de voturi, ceea ce înseamnă că nu vom supune la vot acest lucru în şedinţa de astăzi.

Rămâne pentru votul final.

3. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind mormintele de război, semnat la Bratislava la 30 noiembrie 2006.

Din partea iniţiatorilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond? Nu doreşte.

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse.

Nu avem amendamente admise sau respinse. Deci, această lege va ajunge la votul final.

4. Proiectul de Lege privind retragerea unor rezerve formulate de România cu prilejul aderării sau ratificării unor convenţii internaţionale.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul?

Din partea comisiei sesizate în fond?

Domnul vicepreşedinte Timiş. Vă rog.

Domnul Ioan Timiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Obiectul de reglementare al proiectului de lege supus dezbaterii îl constituie retragerea unor rezerve formulate de România cu prilejul aderării sau ratificării unor convenţii internaţionale.

În urma dezbaterii, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu unanimitate de voturi, ca Proiectul de Lege privind retragerea unor rezerve formulate de România cu prilejul aderării sau ratificării unor convenţii internaţionale să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, în forma înaintată de iniţiator.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Nu doreşte.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii.

Sunt observaţii, obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.1 până la art.4, în formula adoptată de comisie.

Dacă sunt obiecţii sau observaţii? Nu sunt.

Se consideră adoptate.

Proiectul de lege rămâne la votul final.

5. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Estonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 30 august 2006.

dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, nefiind amendamente admise sau respinse, propunerea legislativă nu se supune la vot pe articole; va ajunge la votul final.

10. Propunerea legislativă de reglementare a Camerelor de Comerţ şi Industrie din România.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Dacă din partea comisiei sesizate în fond? Nu doreşte.

Dacă la titlu sunt obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Dacă la articole, aşa cum au fost adoptate de către raportul comisiei, există obiecţii sau observaţii? Nu există.

Se consideră adoptate.

Acest proiect de lege va fi adoptat la şedinţa de vot final.

6. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.87/2006.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin. (2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Vă rog, doamnă preşedinte.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte, voiam doar să se consemneze pentru stenogramă că noi am respins acest proiect de lege, dar este foarte adevărat că, după aceea, am avut o întâlnire cu ARACIS-ul, care ne-a solicitat, totuşi, ca acest proiect de lege să treacă.

Este vorba de legea colegului nostru Bogdan Olteanu, care se referă la primirea a doi studenţi în rândul ARACIS-ului.

M-am gândit că este bine, totuşi, să fie consemnat în stenogramă, pentru ca şi colegii noştri de la Senat să vadă despre ce este vorba şi poate să se prevaleze de acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

7. Propunerea legislativă privind modificarea Art.II din Legea nr.249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali - lege organică; prima Cameră sesizată.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

8. Propunerea legislativă privind unele măsuri de stimulare şi dezvoltare a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Vă rog. Doamna preşedinte.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Este bine, totuşi, domnule preşedinte, să facem şi precizarea de ce a fost respins acest proiect de lege de către Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, pentru că va merge la Senat în forma iniţială, fără motivare şi poate Departamentul tehnic le va transmite şi stenograma acestei şedinţe.

Deci, noi am respins respectiva propunere legislativă deoarece adoptarea acesteia ar presupune modificarea a nu mai puţin de trei hotărâri ale Guvernului României, precum şi o construcţie instituţională cu caracter guvernamental, respectiv înfiinţarea Departamentului Naţional pentru Dezvoltarea Antreprenorială, construcţie care, în mod evident, reprezintă apanajul Puterii executive şi nu poate fi făcută această modificare de către Parlament.

Deci, rugămintea ar fi la Departamentul tehnic să trimită şi stenograma şedinţei de astăzi către colegii noştri de la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, ca să ştie exact de ce am votat împotriva acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2007 pentru aprobarea Contractului de finanţare între România şi Banca Europeană de Investiţii pentru Proiectul privind infrastructura municipală în domeniul alimentării cu apă, etapa a III-a, semnat la Luxemburg la data de 24 octombrie 2006 şi la Bucureşti la data de 28 noiembrie 2006 - lege ordinară.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

11. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice.

Voci din sală:

Pct.10 !

Domnul Eugen Nicolicea:

Pct.10 a fost şi a fost dezbătut.

Pct.11. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice - lege ordinară. Reexaminată şi adoptată de Senat la 19.03.2007.

Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog? Nu doreşte nimeni să ia cuvântul.

În cadrul dezbaterilor generale, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Dacă, la titlu, sunt obiecţii, observaţii? Nu sunt. Se consideră adoptat.

La articolul unic, dacă există obiecţii, observaţii? Nu există.

Legea va fi prezentată pentru adoptare la şedinţa de vot final.

12. Proiectul de Lege pentru modificarea art.4¹ din Legea nr.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare - lege ordinară.

Dacă din partea iniţiatorilor? Vă rog.

Domnul Darius Meşca (secretar de stat, Ministerul Economiei şi Finanţelor):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.4 din Legea nr.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, aşa cum a fost modificată prin Legea nr.470 din 2004 privind modificarea şi completarea unor prevederi în domeniul răspunderii civile pentru daune nucleare, în sensul preluării şi acoperirii de către operatorul de instalaţii nucleare de pe piaţa internaţională a asigurărilor de răspundere civilă pentru daune nucleare.

Prin Legea nr.470/2004, s-a stabilit răspunderea statului pentru dauna nucleară atunci când aceasta este rezultatul direct şi nemijlocit al unui act de terorism în domeniul nuclear, şi anume daunele sunt suportate din fonduri publice.

În prezent, regimul internaţional al răspunderii civile pentru daune nucleare este reglementat de două convenţii internaţionale: Convenţia de la Paris, sub egida O.E.C.D., aplicabilă ţărilor membre ale O.E.C.D., şi Convenţia de la Viena, sub egida Agenţiei Naţionale pentru Energia Atomică de la Viena, şi, în consecinţă, aplicabilă ţărilor membre ale Agenţiei Internaţionale şi care nu sunt în acelaşi timp şi părţi la Convenţia O.E.C.D. de la Paris. România face parte din această categorie.

Faţă de cele mai sus prezentate, propunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege pentru modificarea art.4 din Legea nr.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse; neexistând, va urma votul final.

13. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.164/2005 privind diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului în vederea recuperării valorii rămase neamortizate de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.

potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Domnul Darius Meşca:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest act normativ are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.164/2005 privind diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului în vederea recuperării valorii rămase neamortizate de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., în vederea corectării erorilor identificate ca urmare a prelucrării informatice.

Prin această ordonanţă de urgenţă, s-a aprobat diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, pe durata normală de utilizare rămasă.

La unele mijloace fixe din anexa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.164/2005, au fost identificate erori ca urmare a prelucrării informatice care au fost corectate prin acest proiect de lege.

Faţă de cele de mai sus, propunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Comisia? Vă rog.

Domnul Mircea Ciopraga:

Raport asupra Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea anexelor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.164/2005 privind diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, în vederea recuperării valorii rămase neamortizate de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.

În conformitate cu prevederile art.95 şi art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, repubicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.164/2005 privind diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, în vederea recuperării valorilor rămase neamortizate de către Compania Naţională pentru Transportul Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., transmis cu adresa nr.P.L.X.86 din 28 februarie 2007, înregistrată la comisie sub nr.23/44 din 1 martie 2007.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 22 februarie 2007.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare au avizat favorabil proiectul de lege, cu avizele nr.31/188 din 14 martie 2007, nr.79 din 12 martie 2007, respectiv 21/56 din 13 martie 2007.

Consiliul Legislativ, cu avizul nr.1651 din 4 decembrie 2007, a avizat favorabil proiectul de lege, cu observaţii şi propuneri preluate de către iniţiatori.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.164/2005 privind diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, în vederea recuperării valorii rămase neamortizate de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., în vederea îndreptării erorilor identificate din cauza prelucrărilor informatice.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au avizat proiectul de lege în şedinţa din 20 martie 2007 şi au hotărât, în unanimitate, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.164/2005 privind diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului în vederea recuperării valorii rămase neamortizate de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., cu amendamente admise care se referă la corectarea unor erori materiale apărute în textul transmis de la Senat.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 19 deputaţi din totalul de 23 de membri ai comisiei.

Din partea Ministerului Economiei şi Comerţului au participat ca invitate doamna Maria Ionescu, director Transelectrica S.A., şi doamna Jenica Popovici, consilier.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În conformitate cu prevederile art.75 alin. (3) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Conform prevederilor art.118 şi art.120 din regulament, urmează să aprobăm timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege.

Supun aprobării Camerei cele trei minute propuse de către biroul Comisiei pentru industrii şi servicii.

Toată lumea este de acord.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Se începe cu titlul şi se continuă cu articolul unic.

Dacă la titlu, există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptat.

Dacă la articolul unic, există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptat.

Legea va fi adoptată într-o şedinţă ulterioară, la votul final.

Vă mulţumesc.

14. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii.

Din partea iniţiatorilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, se prevede că se trece la dezbaterea pe articole a proiectului de lege sau a propunerii legislative numai atunci când raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse.

Deoarece nu există amendamente admise sau respinse, va urma votul final.

15. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.312/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor de câmp.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Dacă din partea comisiei sesizate în fond? Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă prezint Raportul asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.312/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor de câmp.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.312/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor de câmp.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.312/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor de câmp, în scopul îmbunătăţirii cadrului legal existent prin instituirea unor măsuri privind nivelurile maxime admise de substanţe remanente, nitraţi, nitriţi şi alte substanţe dăunătoare organismului uman, protecţia mediului, a apei şi a solurilor, începând de la tehnologiile de producere.

Totodată, se propune abrogarea Legii nr.469/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor şi plantelor ornamentale de seră, întrucât unele dispoziţii ale acesteia sunt reglementate prin prezentul proiect, iar altele fac obiectul Legii nr.305/2003 privind organizarea pieţei de flori şi plantelor ornamentale.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 20 martie 2007.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale, dacă doriţi?

Vă rog, domnul deputat Mocanu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem în faţa noastră, pentru dezbatere şi adoptare, un proiect de o importanţă deosebită, dat fiind faptul că, de data aceasta, acest proiect de lege vine şi completează şi modifică Legea nr.312 privind nivelul maxim al substanţelor remanente nitraţi, nitriţi, care sunt foarte dăunătoare pentru sănătatea oamenilor.

Aceste legume sunt consumate atât de copii, cât şi de oamenii în vârstă şi nelimitarea şi neimpunerea unor tehnologii deosebite pentru producerea şi valorificarea legumelor, ar duce la îmbolnăvirea fără cunoştinţă a întregii populaţii care consumă aceste legume.

Desigur că acest proiect de lege vine şi reglementează şi abrogarea Legii nr.469 privind unele aspecte ale floriculturii şi, de aceea, Grupul Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor propune adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Mai sunt alte intervenţii? Nu mai sunt.

Trecem la dezbaterea pe articole.

La titlul legii, dacă există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptat.

De la poz.2 până la poz.10, cu amendamentele admise la comisie, dacă există obiecţii, sau observaţii? Nu există. Adoptate.

Da la poz.11 până la poz.20, cu amendamentele adoptate de către comisie, dacă există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptate.

De la poz.21 până la poz.25, texte nemodificate, există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptate.

Dacă există obiecţii, observaţii cu privire la anexă? Nu există. Adoptată.

Proiectul de lege rămâne pentru şedinţa de vot final.

16. Proiectul de Lege pentru susţinerea financiară de către statul român a Schitului românesc Prodromu, de la Muntele Athos.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Dacă, din partea comisiei sesizate în fond? Vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare alocarea anual a unei sume în lei echivalente cu 250.000 de euro pentru Schitul românesc Prodromu - de la Muntele Athos.

Acest sprijin financiar în lei ar urma să fie folosit pentru acoperirea cheltuielilor de restaurare, reparare şi întreţinere a clădirilor din incintă şi a celor patru biserici, pentru realizarea de materiale cu caracter de promovare, precum şi pentru susţinerea activităţilor monahilor acestui aşezământ.

La întocmirea raportului, membrii comisiei noastre au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, precum şi avizul Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, de asemenea, favorabil.

Doresc să vă informez că Guvernul susţine adoptarea proiectului de lege, sub rezerva completării art.3, rezervă de care Comisia a ţinut cont şi a reformulat în sensul solicitării Guvernului.

Astfel, în urma dezbaterii proiectului de lege pentru susţinerea financiară de către statul român a Schitului românesc Prodromu - de la Muntele Athos, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea acestuia, cu amendamentele din anexă.

Fac precizarea, stimate domnule preşedinte şi stimaţi colegi, că cele cinci amendamente din anexa pe care o aveţi la raport sunt în exclusivitate amendamente de tehnică legislativă şi unul singur pentru o mai bună claritate a textului. Cu alte cuvinte, nimic de fond.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului Partidului Social Democrat, domnul Dumitriu.

Domnul Mihai Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am emoţii. Mă bucur, într-adevăr, că la o zi mare, în sfintele sărbători de Paşte, s-a ajuns la un consens, să se aloce o sumă pentru menţinerea comunităţilor de călugări, deci a bisericilor şi a construcţiilor, pe muntele sfânt Athos.

După cum ştiţi, aceste lăcaşuri de cult au fost construite de-a lungul vremii de foarte mulţi domnitori şi boieri români. Foarte multe însă sunt rămase în paragină. Să ştiţi că nu este uşor. Ţara gazdă de acolo...eu vă spun ca unul care am fost acolo, nu ne vede cu ochi buni, sau nu vede cu ochi buni alte ţări să aibă biserici pe teritoriul Muntelui Athos. Este impresionant însă că Rusia are o grijă deosebită de mănăstirile sale, strălucesc extraordinar, alocă fonduri extraordinare. Deci, îşi menţin acolo continuitatea asta rusească, dacă vreţi, pe Muntele Athos.

suma respectivă nu e pentru întreţinerea călugărilor, a comunităţilor călugăreşti, pentru că ei au cu ce să se întreţină şi nu cred eu că ei trăiesc şi au nevoie de această sumă, ci pentru menţinerea bisericilor şi chiliilor care sunt pe Muntele Athos. Vă rog să reţineţi un lucru: suntem văduviţi şi de faptul că bisericilor şi chiliilor româneşti nu li s-a acordat rangul de mănăstire, ci rangul de schit. Deci, respectiva comunitate de acolo, respectivele complexe bisericeşti de acolo nu fac parte din consiliul de administraţie al împărţirii banilor. Schitul nostru este subordonat unei mănăstiri greceşti şi de acolo li se alocă fonduri printre degete.

Este un lucru extraordinar şi mă bucur, într-adevăr, că cei care au avut această iniţiativă şi faptul că Senatul a aprobat, şi eu cred că şi dumneavoastră o să faceţi acest lucru.

Eu vă mulţumesc frumos şi să vă dea Dumnezeu gânduri bune.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Frâncu.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vreau să salut şi eu această iniţiativă a colegului meu liberal Cătălin Micula, este de fapt însă o iniţiativă a noastră, a tuturor, şi prin votul dumneavoastră veţi reînnoda într-un fel tradiţia ca românii să ajute la dezvoltarea vieţii monahale de pe Muntele Athos.

Cred că poate Guvernul României ar trebui să ţină cont de faptul că acolo există condiţii prielnice, după ce se vor reface acele clădiri, să se solicite poate transformarea acestui schit chiar în mănăstire, pentru că este foarte important ca şi noi, românii, să avem acolo o mănăstire, şi cu toate avantajele care decurg de aici, atât în ceea ce priveşte viaţa monahală, spirituală, dar şi turismul.

Cred că este o măsură binevenită, pe care toată lumea o salută, mai ales că, iată, o discutăm în această săptămână deosebită.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Are cuvântul domnul Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul Partidului Democrat salută această iniţiativă legislativă şi cred că ea vine la timp, ca să nu spunem prea târziu, pentru că la Muntele Athos, şi nu numai la Muntele Athos, ci şi în alte zone ale globului, România a pierdut de-a lungul anilor extrem de importante centre de valori naţionale şi de prezenţă a ei. Cred că Muntele Athos nu înseamnă numai un lăcaş monahal, înseamnă valori spirituale şi până la urmă înseamnă prezenţa noastră acolo, cu valori care ne caracterizează ca naţiune. Şi acesta este lucrul cel mai important.

Legea vine şi pe fondul unui reportaj care a fost ieri la televiziune, dacă nu mă înşel la TVR 2, extrem de sugestiv şi mai ales reamintind ceea ce s-a întâmplat de-a lungul zecilor de ani în care România nu a intervenit, pierzând alte câteva locuri acolo. Cred că ar fi important ca România, în relaţiile pe care le are la această dată cu partenerii noştri greci din Uniunea Europeană, să reaşeze aceste lăcaşuri pe locurile şi la nivelurile de recunoaştere la care sunt şi celelalte lăcaşuri de cult.

Aş saluta, tot aici, n-am intervenit la legea respectivă, şi cea privind reglementările privind mormintele eroilor din străinătate. Şi vreau să vă spun că, fiind în Slovacia săptămâna trecută, mi se reamintea de către colegii slovaci că mormintele şi cimitirele pe care le avem acolo, şi nu sunt puţini cei care au murit şi au murit până la urmă pentru acest popor, sunt într-o oarecare paragină şi cred că este momentul să intervenim.

Pe de altă parte, cred că astfel de reglementări juridice va trebui să dezvoltăm şi să le aşezăm astfel încât valorile naţionale, oriunde ar fi ele, să fie readuse la viaţă şi, mai ales, să ne reprezinte.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Are cuvântul domnul deputat Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iată aşadar că sper să reuşim să sprijinim comunitatea românească de pe Muntele Athos, cu toate că, aşa cum s-a spus aici, deocamdată nu avem mănăstire, şi cred că o prioritate a statului român ar fi înfiinţarea unei mănăstiri pe Muntele Athos, atâta vreme cât avem călugări, care sunt nevoiţi în acest moment să slujească, ca să spun aşa, la alte biserici, cum ar fi cele greceşti şi ruseşti, chiar şi sârbii au acolo mănăstiri, în aşa fel încât ar trebui şi noi să luptăm, statul român să lupte pentru a înfiinţa o mănăstire şi, de asemenea, să păstreze ceea ce au dobândit pe parcursul timpului. Există mănăstiri create de către voievozii români şi noi ar trebui să ne îngrijim şi să vedem ce putem face pentru a veni în rândul comunităţii ortodoxe şi a crea o mănăstire acolo, fiindcă resurse umane sunt acolo, mă refer la călugării care deocamdată la Prodromu sunt doar 28, dar pe tot muntele, la fiecare mănăstire există călugări români şi care abia aşteaptă o propunere a statului român pentru a înfiinţa o mănăstire şi a fi şi noi reprezentaţi acolo la cel mai înalt nivel.

Aşa cum s-a spus aici, deocamdată avem doar obligaţii şi puţine drepturi pe Muntele Athos. Sperăm să reuşim să avem o mănăstire şi să participăm, să avem toate drepturile pe care le conferă o mănăstire pe Muntele Athos.

Vă mulţumesc. Şi sperăm să treacă acest proiect de lege.

Domnul Eugen Nicolicea:

Atrag atenţia că ar trebui să ia cuvântul câte un reprezentant din partea fiecărui grup, dar fiind o situaţie deosebită, după sărbătorile pascale, în limita timpului, v-aş ruga să răstrângeţi şi să vorbească toţi vorbitorii.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Aş vrea să spun câteva cuvinte în legătură cu această situaţie, pentru că ea este puţin mai complicată. Deci, aici, nu statul român, ci statul grec trebuie să trateze această problemă, şi în primul rând Patriarhia noastră şi cu Patriarhia ecumenică de la Constantinopol, pentru că, nu ştiu dacă ştiţi, dar întreaga biserică ortodoxă a Greciei nu are un alt patriarh în afara celui ecumenic de la Constantinopol, Bartolomeu I.

Conflictul care există de peste o sută şi ceva de ani între statul român şi Muntele Athos derivă din timpul domniei lui Cuza, când aproximativ 25% din suprafaţa Principalelor Unite erau închinate Muntelui sfânt, Muntelui Athos, Patriarhiei ecumenice şi mănăstirilor de la Ierusalim.

În timpul domniei lui Carol I, s-a încercat ca statul român să răsplătească prin bani şi a fost o sumă importantă pe care călugării de la Muntele Athos nu au acceptat-o şi acest conflict s-a perpetuat şi în perioada interbelică. Practic, statului român i-a fost interzis accesul la documentele care există acolo, pentru că începând de la Alexandru cel Bun şi de la primii Basarabi, suntem fondatori ai unor mănăstiri de acolo, nemaivorbind de daniile care s-au făcut în mod repetat. Pentru că de la căderea ţărilor din sudul Dunării sub stăpânirea otomană, practic, principii celor două ţări româneşti au fost cei care au întreţinut atât Muntele Athos, cât şi Patriarhia de la Constantinopol şi locurile sfinte de la Alexandria. Acolo sunt documente de valoare care privesc istoria noastră şi la care noi încă n-avem acces şi cred că pe calea acestei legături, să spunem, între biserica ortodoxă română, Patriarhia Română şi Patriarhia de la Constantinopol, relaţiile trebuie îmbunătăţite, pentru că altfel va fi foarte greu, statul grec nu cred că ne va ajuta prea mult, pentru că s-au mai făcut încercări în acest sens, acolo existând şi o problemă foarte importantă minorităţii... a aromânilor care sunt în nordul Greciei, în toţi Munţii Pindului, şi pe care statul grec nu-i recunoaşte ca minoritate.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului P.R.M., domnul Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În primul rând, "Hristos a înviat!" din partea Grupului P.R.M., pentru că sunt primul dintre reprezentanţii Grupului PRM care ia astăzi cuvântul după sfintele Paşte, sau în cea de-a treia zi a Sfintelor Paşti. (I se răspunde "Adevărat a înviat!")

În legătură cu proiectul, iniţiativa legislativă pe care o discutăm în clipa de faţă, aş dori să subliniez nişte aspecte, şi anume faptul că, vedeţi, s-au spus aici nişte lucruri care sunt şi mai generale, şi mai particulare, şi reale şi mai puţin reale. Adevărul aceste acesta: că nu se doreşte ca pe Muntele Athos să există şi a 24-a mănăstire, respectiv mănăstirea care să aparţină românilor, pentru că fondurile care sunt alocate mănăstirilor de pe Muntele Athos se împart la un număr mai mic, la 23.

În condiţiile acestea, este normal ca acest schit, această mănăstire, de fapt, care este românească, pe Muntele Athos, trebuie cumva susţinută. Iniţiativa legislativă prevede în sensul acesta dirijarea unor fonduri direct către această biserică, către acest sfânt lăcaş care există pe Muntele Athos, deci schitul românesc Prodromu.

Am avut onoarea să mă duc acolo, dacă mă ajută Dumnezeu am să mai ajung poate acolo, la Prodromu, şi să văd această mică mănăstire, modul în care va putea să prospere, cu ajutorul nostru.

Noi avem încrederea că toată lumea priveşte cu bunăvoinţă acest sprijin de care schitul românesc Prodromu de pe Muntele Athos are nevoie din partea României şi, ca atare, ne exprimăm încrederea că votul nostru, al tuturor grupurilor parlamentare, va fi în favoarea unui asemenea sprijin.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Domnul Amarie, din partea Grupului P.S.D.

Urmează domnul Popa, din partea Grupului Partidului Conservator, şi încheiem dezbaterile generale.

Domnul Constantin Amarie:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sper să nu consideraţi un abuz că în a treia zi de Paşte vorbim în legătură cu cele sfinte, dar chiar că este o chestiune, o problemă deosebit de importantă, aşa cum s-a relevat în discuţiile colegilor noştri.

Remarcabil la Athos este faptul că aproape că nu există lăcaş de cult în care domnitorii români, Ţările Române şi contemporaneitatea să nu-şi fi adus o contribuţie în dotarea lor cu odoare bisericeşti, cu carte sfântă, cu fonduri, cu construcţii şi aşa mai departe.

Iată că ne aflăm în contemporaneitate, când în mod remarcabil, aş putea spune, în capătul Peninsulei Halcidice se află schitul Prodromu, schit românesc unde vieţuiesc 28 de călugări al cărui principiu de viaţă este "Ora et labora".

Am fost acolo şi eu, veţi merge şi dumneavoastră probabil, pentru că este datoria fiecărui creştin o dată în viaţă să ajungă la Athos, şi am fost impresionat, împreună cu colegii deputaţi cu care am vizitat, de ceea ce au realizat cei 28 de călugări, cărora nu le lipseşte personal nimic, pentru că ştiu să ducă o viaţă în modestie, dar care se nevoiesc pentru construcţiile care există acolo şi a căror contribuţie românească este remarcabilă.

De asemenea, alături de Prodromu, se mai constituie un schit la Athos, Schitul Lacuri, care şi aceste are mare nevoie de susţinere financiară. Dar Athos-ul are o constituţie, o constituţie foarte strictă, aşa cum sunt toate constituţiile, spre fericirea sau spre nefericirea noastră, acea constituţie nu poate fi încălcată, precum Constituţia României.

De aceea, schitul românesc este subordonat unei mănăstiri greceşti. Trebuie să recunoaştem şi realitatea văzută pe teren. Călugării ortodocşi întru ortodoxia noastră greci sunt deosebit de naţionalişti. Un novice la Athos poate să stea şi doi ani, şi trei ani şi nu e sigur că va căpăta din partea statului grec, din partea Patriarhiei, statul de membru al comunităţii. De aceea, trebuie cu mare atenţie să urmărim modul în care aceşti bani vor ajunge, pentru că dacă e să folosim un termen din finanţe, schitul Prodromu nu este ordonator principal de credite. Banii vor ajunge la mănăstirea mamă, dar nu se ştie cât vor ajunge şi la schitul românesc. E o chestiune în care trebuie să se implice Guvernul, oamenii politici care la ora actuală au puterea să o facă, şi este o chestiune care trebuie să fie reglată de la autoritate de stat la autoritate de stat.

Eu cred că nu este pierdută partida ca să se facă nişte demersuri serioase, începând cu Parlamentul, ca acest schit să capete statutul de mănăstire, aşa cum întreaga istoria a creştinismului românesc şi a susţinerii Athosului o merită, ca o recunoaştere pentru contemporaneitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Este adevărat, Grupul parlamentar al Partidului Conservator a susţinut şi proiectul de lege atunci când s-a pus problema sprijinirii românilor de pretutindeni, va fi de acord şi cu acest proiect de lege privind susţinerea financiară a schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos. Şi spun acest lucru pentru că de multe ori scăpăm din vedere lucruri importante care aparţin poporului român. Şi trebuie să felicit aici echipa de iniţiatori, grupul de iniţiatori ai Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Micula, domnul deputat Puşcă şi domnul deputat Timiş, care s-au gândit la acest lucru, pentru că vreau să vă spun, în majoritatea exemplelor pe care le avem noi la îndemână, să ştiţi că patrimoniile de cult şi patrimoniile culturale sunt susţinute şi sprijinite de guvernele respective.

Uitaţi-vă dumneavoastră, patrimoniile de cult şi culturale pe care le avem noi din altă parte sunt susţinute de guvernele respective cu bani grei. De ce? Pentru că ei vor să aibă rădăcini la noi aici. Şi atunci noi de ce să nu avem rădăcini în altă parte şi de ce să nu sprijinim şi noi aceste patrimonii de cult şi culturale?

De aceea, spunea antevorbitorul că trebuie să urmărim dacă Ministerul Finanţelor va acorda sumele necesare sau nu. Şi aici aş ruga grupul de iniţiatori, cei trei pe care i-am amintit mai înainte, să urmărească, pentru că avem experienţe triste în Parlamentul României când am adoptat legi, au fost promulgate de preşedintele României şi nu au fost respectate, nu s-au acordat fondurile financiare, am pierdut din vedere acest lucru şi iată că am ajuns la situaţii neplăcute, aşa cum a fost şi cu Fundaţia Gojdu, unde din neglijenţa noastră, din neglijenţa statului român, am pierdut sume importante care trebuiau să revină acelor tineri meritorii care ar fi trebuit să fie susţinuţi prin burse, aşa cum s-a stabilit prin cadrul fundaţiei.

Noi, Grupul parlamentar al Partidului Conservator, vom susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă la titlu există observaţii. Nu există. Adoptat.

Dacă de la poziţia 2 până la poziţia 5, împreună cu amendamentele adoptate de către comisie, există obiecţii sau observaţii? Nu există. Adoptate.

Proiectul de lege se va supune votului final într-o şedinţă ulterioară.

Pct.17. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2006 privind finanţarea unor proiecte de investiţii care necesită o perioadă mai lungă de un an până la finalizare.

Potrivit prevederile art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului, dacă există intervenţii. Nu există.

Da. Vă rog.

Din partea comisiei, vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare instituirea unor măsuri privind finanţarea unor proiecte de investiţii, precum şi a cheltuielilor asimilate acestor proiecte, care necesită o perioadă mai lungă de un an până la finalizare, având ca beneficiari ordonatori principali de credite ai bugetului de stat.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere de către membrii comisiei noastre avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi ale Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Fac menţiunea că la lucrările comisiei au participat 23 din totalul de 27 de membri ai comisiei. Raportul a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, în forma adoptată de Senat.

Fiind vorba de procedură de urgenţă, vă propun ca termen cinci minute pentru dezbateri.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Mulţumesc.

Supun la vot timpul propus de către biroul comisiei.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate de voturi, timpul afectat dezbaterilor a fost adoptat.

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, "Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse".

Având în vedere că nu există astfel de amendamente, proiectul de lege va urma să fie supus votului final într-o şedinţă ulterioară.

18. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.112/2006 privind abrogarea Ordonanţei Guvernului nr.6/1997 pentru aprobarea menţinerii valorii cotei de participare a României la capitalul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, vărsată în monedă internaţională şi existentă în contul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la Banca Naţională a României, la data de 30 iunie a fiecărui an precedent.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului, dacă există observaţii. Nu există.

Din partea comisiei raportoare, vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare abrogarea Ordonanţei nr.6/1997 pentru aprobarea menţinerii valorii cotei de participare a României la capitalul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, vărsată în monedă naţională şi existentă în contul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la Banca Naţională a României, la data de 30 iunie a fiecărui an precedent, aprobată cu modificări prin Legea 91/1997.

La întocmirea prezentului raport am avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ ce ne-a fost transmis cu adresa nr.1693 din 13 decembrie 2006.

La lucrările comisiei au participat 23 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei. Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi, după cum fac menţiunea că a fost adoptat şi de Senat în 8 martie anul curent. Şi propunem Camerei Deputaţilor să-l adoptăm în forma în care a fost adoptat şi de către Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

La dezbateri generale, din partea grupurilor dacă doreşte cineva să intervină. Nu doreşte nimeni să intervină.

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, "Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse."

Întrucât astfel de amendamente nu există, proiectul de lege va fi supus votului final într-o şedinţă ulterioară.

19. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului, dacă există intervenţii. Nu există.

Din partea comisiei raportoare.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă prezint raportul asupra Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării sistematizării şi teritoriului.

Ordonanţa de urgenţă are ca obiect de reglementare aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost adoptat, în unanimitate, în şedinţa din 28 şi 29 martie 2007.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 6 martie 2007.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

V-aş ruga să propuneţi şi timpii de dezbatere, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Tabără:

Cinci minute.

Domnul Eugen Nicolicea:

Cine este pentru 5 minute?

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, timpul de dezbatere a fost aprobat.

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Timar Liviu.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123 este o ordonanţă foarte importantă, având în vedere că ea reglementează formele de sprijin care se acordă producătorilor agricoli în anul 2007 atât în sectorul vegetal, cât şi în sectorul zootehnic şi în sectorul de îmbunătăţiri funciare.

Ceea ce aş vrea eu să subliniez este că, din păcate, a trecut un semestru din anul 2007 şi, efectiv, în agricultura românească nu se întâmplă aproape nimic. Spun aproape nimic, fiindcă, dacă în sectorul vegetal, spunem că se subvenţionează motorina cu 10.000 lei per litru de motorină şi materialul săditorului viticol şi pomicol, în rest, absolut nimic.

Nu mai vorbesc despre sectorul zootehnic unde, deşi a apărut o hotărâre de Guvern care a fost publicată în Monitorul Oficial, ea iarăşi nu se derulează la nivelul teritoriului. Este o mare problemă pe care o avem.

Probabil, mulţi care am venit astăzi am văzut, şi cei care venim dinspre Braşov spre Bucureşti, nişte lanuri de rapiţă, unele foarte frumoase, înflorite, iar pe cealaltă parte a drumului vedeţi nişte rapiţă care a iernat foarte bine, a plecat în tijă, şi nu produce sau nu va produce aproape nimic. Acest lucru se datorează lipsei de fonduri, lipsei îngrăşămintelor chimice care, proprietarul nu că n-a ştiut că trebuie le dea, n-a avut fondurile necesare.

Este mare păcat că s-au făcut mari investiţii, iar pe aceste parcele mari nu se obţine nicio producţie în acest an.

Eu cred că domnul ministru Remeş va trebui să se mişte foarte repede, şi trebuie să mişte ceva în Ministerul Agriculturii, fiindcă nu este în regulă ca un trimestru să nu se întâmple absolut nimic.

Faptul că sunt multe probleme, colegii mei au analizat într-adevăr, şi noi, şi propunem retrimiterea la comisie, fiindcă trebuie într-adevăr luate unele măsuri urgente în perioada imediat următoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Nicolae Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Şi noi susţinem retrimiterea la comisie, propusă de domnul deputat Timar.

De ce? Pentru că am scăpat din vedere acordarea de ajutoare financiare, că aşa se spune acum, sau sprijin financiar, că nu se mai spune subvenţii. Am fost atenţionaţi să nu mai folosim acest termen, pentru că este demodat, odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană.

Aici trebuie să avem în vedere promovarea unor programe a produselor agricole primare şi procesate, şi totodată trebuie să avem în vedere şi acordarea de ajutoare financiare sau sprijin financiar celor din industria alimentară.

De aceea, găsesc justificată cererea Grupului parlamentar al P.S.D., de a fi retrimis la comisie acest proiect de lege, Ordonanţa nr.123/2006, în aşa fel încât să facem corecţiile şi îmbunătăţirile de rigoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, părerea comisiei cu privire la punctul de vedere al iniţiatorului.

Domnul Toke Istvan (secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale):

Domnule preşedinte,

Guvernul este de acord cu retrimiterea propunerii legislative, a aprobării ordonanţei, la comisie.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Comisia, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Absolut, mai ales acum, în momentul respectiv, considerând şi că nivelurile de susţinere ale agriculturii, prin această ordonanţă, sunt atât de mici în raport cu ceea ce s-a făcut altădată, şi sperăm ca ministerul să vină mâine la comisie, după masă, să putem să completăm şi să mărim cifrele pe care le avem acolo, inclusiv la soia clasică. După aceea, o să discutăm la toamnă, să vedem cât obţinem.

De acord, şi putem să rezolvăm problema într-o săptămână.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, supunem la vot retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Cine este pentru?

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri?

Cu un vot împotrivă, retrimiterea a fost adoptată.

Termen: o săptămână.

Propunerea legislativă privind reorganizarea terenurilor agricole.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă prezint raportul asupra Propunerii legislative privind reorganizarea terenurilor agricole.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere pe fond cu Propunerea legislativă privind reorganizarea terenurilor agricole.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare instituirea unor proceduri privind reorganizarea terenurilor agricole, comasare, în scopul realizării unei agriculturi performante şi competitive pe suprafeţe mai mari.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, înregistrându-se 21 de voturi pentru şi un vot împotrivă, în şedinţa din 27.03.2007.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune admiterea cu modificări a propunerii legislative privind reorganizarea terenurilor agricole.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Am înţeles că la dezbateri generale nu doreşte nimeni să ia cuvântul.

Da, vă rog, mă scuzaţi, n-am observat!

Domnul Sandor Tamas:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reorganizarea terenurilor agricole nu este o problemă nouă în România, şi nici în Europa.

Cu permisiunea domniilor voastre, aş face o recapitulare foarte sumară, prima dată în ţara noastră.

În secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX au avut loc reorganizări prin comasare, care au contribuit la crearea gospodăriilor de elită, unde au fost folosite cele mai noi realizări din domeniul agricol.

Aceste terenuri reorganizate au făcut posibilă mecanizarea agriculturii, ridicând productivitatea muncii în aceste ferme constituite prin comasări. Aceste restructurări de domenii agricole au făcut posibile dezvoltarea agriculturii mecanizate.

În cursul secolului al XX-lea, datorită creşterii populaţiei, precum şi a succesiunilor, aceste terenuri comasate au fost fărâmiţate, până la colectivizarea forţată a agriculturii.

În vederea creării unor gospodării viabile, este necesară o unificare, prin reorganizarea terenurilor agricole de suprafeţe reduse, obţinând loturi de teren pe care să fie posibilă desfăşurarea unei agriculturi care să poată face faţă exigenţelor competiţiei interne şi internaţionale.

Aceste cerinţe sunt reglementate, într-adevăr, dar numai parţial, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2001 privind exploataţiile agricole, precum şi prin Legea nr.36/1991 privind societăţile comerciale şi alte forme de asociere în agricultură.

La nivel european, este arhicunoscut faptul că numai 4% din populaţia Uniunii Europene se ocupă de agricultură. Comparativ, trebuie să subliniem că, în România, oficial 35% din populaţie se ocupă de agricultură, iar neoficial estimăm peste 50% din populaţie care se ocupă de agricultură.

Revenind la partea mai dezvoltată a Europei, cunosc şi domniile voastre foarte bine exemplul Elveţiei, de pildă, ţară care practică la un nivel ridicat, eficient agricultura, datorită şi practicii regrupării terenurilor agricole.

Trebuie să subliniem şi faptul că plenul Consiliului Europei a adoptat anul trecut o rezoluţie care încurajează regruparea terenurilor agricole. Câteva fragmente, dacă-mi permiteţi, din formularea acestei rezoluţii: "Adunarea consideră ", adică Adunarea Consiliului Europei, "că regruparea terenurilor creşte eficienţa exploatării agricole a terenurilor, optimizează folosinţa lor şi îmbunătăţeşte condiţiile şi standardele de viaţă ale comunităţilor rurale".

În consecinţă, Grupul parlamentar al U.D.M.R. susţine această iniţiativă legislativă, desigur cu propunerile adoptate de către Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

S-au mai înscris la cuvânt domnul Amarie, domnul Tabără, domnul Giurgiu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Stimaţi colegi,

În primul rând, aş dori să-mi exprim respectul pentru iniţiatorii acestei legi, în primul rând pentru domnul Kelemen Attila, pe care, de altfel, am făcut şi public faptul că l-aş fi dorit să fie ministrul agriculturii, chiar dacă eu sunt de la P.R.M., evident.

De asemenea, sunt de acord că ideea acestei reorganizări a terenurilor agricole este bună. Dar, ca orice altă idee în ceea ce priveşte reorganizări ale terenurilor, reîmpărţirea terenului, s-a adeverit, încă odată, proverbul că "iadul este pavat cu intenţii bune".

De ce spun asta? Pentru că acestui proiect de lege îi lipseşte, în primul rând, o susţinere guvernamentală. Un asemenea proiect de lege, o asemenea intenţie necesită un efort guvernamental conjugat, deci nu numai din partea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, dar şi din partea administraţiei şi din partea justiţiei.

Atât timp cât nici măcar Ministerul Agriculturii, în vechea sa formulă, nu şi-a dat un acord favorabil pentru o asemenea iniţiativă legislativă, cred că ea cade de la sine.

Trebuie să avem în vedere şi faptul că în fruntea Ministerului Agriculturii, se află o persoană cu un caracter aparte, un om puternic, un ministru care desigur va dori să fie întrebat şi să-şi dea acordul cu privire la această lege, care va modifica poate fundamental, ar putea modifica fundamental dezvoltarea agriculturii.

Deci, atât timp cât nu avem şi o colaborare din partea domniei sale, măcar un punct de vedere al acestui nou ministru, nu cred că putem vota această lege.

Fac, totodată, precizarea că susţinerea mare de care s-a bucurat legea în comisie s-a cam obţinut, după cum bine ştim, pe ultima sută de metri, probabil din acelaşi respect şi faţă de idee, dar şi faţă de iniţiatori.

Or, eu nu cred că este cazul să generăm un nou scandal cu privire la reorganizarea terenurilor în zona agriculturii.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Stimaţi colegi,

Fără să vin în contradicţie cu colegul Dumitriu, eu îi recunosc această atitudine şi ca poziţie, pentru că, şi o spun şi eu, chiar în calitate de coautor al acestei legi, că ea nu rezolvă toate problemele, cum nu va rezolva toate problemele nici legea anterioară. Dar ele se corectează, se completează reciproc, şi eu aş spune că una dintre problemele viitoare, pentru a realiza această construcţie de exploataţii agricole, poate că ar trebui să fie modificarea Codului civil, tocmai moştenire, aşa cum au făcut-o unele landuri din Germania.

Cert este că nicio măsură care prevede această comasare şi această adunare la un loc a terenurilor destinate agriculturii nu este prea puţin făcut. Eu zic că trebuia mai demult timp asigurate surse financiare şi, mai ales, un management al comunităţilor locale. Şi aici joacă un rol important, inclusiv primăriile şi administraţiile locale, care trebuie să se implice mai mult în ceea ce înseamnă schimburile de teren şi mai ales comasarea şi reorganizarea producţiei din jurul localităţii. Este sistemul german aplicat din 1953.

Acesta este motivul pentru care susţinem această iniţiativă legislativă, şi cred că ea va completa şi va contribui într-o oarecare măsură, sigur şi în funcţie de mijloacele financiare care vor fi puse la dispoziţie, la comasarea de terenuri şi la reformularea exploataţiilor agricole cu un grad mai mare de performanţă.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc.

Noi am avut mai multe proiecte şi iniţiative legislative la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice în ceea ce priveşte comasarea terenurilor, fiindcă este necesar. În România avem peste 45 de milioane de parcele şi evident că va trebui să vedem cum facem ca să venim în sprijinul proprietarilor.

Evident că nu mai putem să-i obligăm să se asocieze, să comaseze terenurile, decât să creăm un cadru legal prin care să poată să intre, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, să participe la o comasare.

Chiar dacă va fi greu să credem că acest proiect de lege rezolvă problema, totuşi este un pas înainte şi pe parcurs poate o să venim în completare, şi încet, încet să încercăm să facem în aşa fel încât parcelele din România să fie mult mai mari, şi să poată să fie lucrate modern. Dar pentru asta trebuie fonduri, trebuie, într-adevăr, aşa cum au spus şi colegii mei, să fie o implicare mai mare a Ministerului Agriculturii.

Noi, cei din comisie, întotdeauna o să fim de acord cu propunerile care duc la îmbunătăţirea situaţiei, dar evident că o să mai avem mult de lucru.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Amarie, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Constantin Amarie:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dacă nu greşesc, cred că este a doua intenţie de a se promova acest proiect de lege, şi de ambele dăţi s-a subliniat faptul că ideea este excelentă, dar nu se poate.

Acum, eu nu sunt specialist în chestiuni de agricultură, şi împreună cu colegii din grupul parlamentar, care se pricep foarte bine la aceasta, am dezbătut problema. Sunt, într-adevăr, o serie de lucruri care, prin aplicarea acestui proiect, ar da naştere la multe, multe alte probleme.

Totuşi, în practică, noi ne confruntăm la ora aceasta cu următoarea situaţie, pe care eu vreau să v-o aduc la cunoştinţă, din realitatea judeţului Teleorman, al cărui deputat sunt, în sensul că, dacă a funcţionat libera circulaţie a terenurilor, o serie de oameni bine intenţionaţi au cumpărat diferite suprafeţe de teren agricol, în parcela "X", "Y", "Z" ş.a.m.d., tarlaua, sola, aşa cum este organizată.

La ora actuală, mai în toate comunele, satele, funcţionează asociaţii agricole. În cel mai bun caz, printr-o convenţie verbală, poate chiar scrisă uneori, dar fără valoare juridică, a avut loc o înţelegere între proprietarul a 30 - 50 sau 100 ha de teren, al cărui proprietar îşi are hectarele respective în zona asociaţiei pe suprafaţa a 2.500 ha, şi atunci a putut să facă ceva.

Dar ştiţi foarte bine că pentru a accesa un program guvernamental, mai întâi de toate trebuie să se prezinte cu suprafaţa compactă şi cu titlul de proprietate.

De asemenea, vă este cunoscut faptul cât costă o schiţă cadastrală, întabularea, cartea funciară şi actele notariale.

Ei bine, vorbim de promovarea fermei mici şi mijlocii, vorbim de exploataţii agricole, dar, din păcate, exploataţiile agricole la noi se reduc numai la marile asociaţii agricole pe scheletul fostelor C.A.P.-uri sau ale unor întreprinzători care au venit şi au arendat mii şi mii de suprafeţe de teren, nelăsând nicio şansă unui proprietar de bună-credinţă, care posedă la ora asta între 30 şi 100 ha şi care ar putea să organizeze o asemenea exploataţie.

Eu nu susţin că nu există probleme, dar presupun că ar fi foarte util ca specialiştii din toate partidele să se întrunească dacă doresc să facă ceva într-adevăr, şi să cadă de comun acord asupra unui proiect care ar fi fezabil şi pentru Guvern, şi care ar fi aplicabil şi ar duce la certa îmbunătăţire a sistemului de proprietate în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Mai sunt şi alte intervenţii la dezbateri generale?

O nouă intervenţie pe procedură.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere că toţi vorbitorii au subliniat caracterul imperfect sau perfectibil al acestei legi, şi având în vedere şi faptul că noua reprezentare a ministerului lipseşte, eu aş propune, totuşi, reîntoarcerea acestui proiect de lege, a acestei propuneri legislative la comisie, pentru ca să ascultăm şi un punct de vedere documentat al noului ministru.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, este dreptul dumneavoastră să solicitaţi acest lucru.

Supun la vot propunerea Grupului parlamentar al P.R.M., de reîntoarcere la comisie a acestui proiect de lege.

Cine este pentru? 6 voturi pentru.

Este insuficient pentru a trece.

Deci, trecem la dezbaterea pe articole.

La titlul legii, dacă sunt obiecţii, observaţii? Nu există.

Adoptat.

Poziţiile 1 până la poziţia 10, cu modificările adoptate de către comisie.

Dacă există obiecţii, observaţii? Nu există.

Adoptate.

Poziţiile 11 - 14.

Dacă există obiecţii, observaţii? Nu există.

Adoptate.

Legea va fi supusă votului final într-o şedinţă ulterioară.

Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2006 pentru modificarea alin. (3) al art.190 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al iniţiatorului, vă rog.

Domnul Ervin-Zoltan Szekely (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii Publice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urma aplicării Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, au apărut câteva probleme practice, pe care Guvernul doreşte să le soluţioneze.

Una dintre acestea este că sistemul se confruntă cu lipsa medicilor şi se impune acordarea posibilităţii medicilor să lucreze până la 65 de ani.

O altă problemă a fost caracterul neclarificat al statutului directorului medical din unităţile sanitare cu paturi.

Celelalte modificări aduse acestui act normativ sunt de ordin tehnic, care nu vizează fondul reglementării, motiv pentru care solicităm să-l adoptaţi în forma pe care a adoptat-o comisia.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog.

Iar la sfârşit, să propuneţi şi timpii pentru dezbatere, vă rog.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru sănătate şi familie este de acord cu această modificare a legii, întrucât este absolut benefică pentru sistemul de sănătate, aşa după cum sublinia şi domnul ministru Szekely.

Ca atare, vă propunem şi vă rugăm să adoptaţi forma care a trecut prin comisie.

Iar ca timp de dezbatere propunem 5 minute, 1 minut de fiecare luare de cuvânt.

Domnul Eugen Nicolicea:

Supun la vot propunerea pentru timpul de dezbatere.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, timpul a fost aprobat.

La dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare, există înscrieri?

Da, domnul deputat Nechita, vă rog.

Domnul Aurel Nechita:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum comentam şi cu un an în urmă, exact în aprilie 2006, Legea nr.95 este de fapt pachetul de reformă în sănătate, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, conţine numeroase omisiuni, şi cu această ocazie, prin această Ordonanţă de Guvern, plus amendamentele prezentate de comisie, încercăm să cârpim Legea nr.95 de fapt.

În acest sens, aş vrea să menţionez doar câteva lucruri: în afară de opinia ministrului sănătăţii pentru modificarea statutului managerului, inclusiv a plăţii lui, am susţinut împreună cu colegul meu, Ovidiu Brânzan, şi am iniţiat de acum un an o propunere la care au aderat foarte mulţi colegi de-ai noştri, şi anume ca medicii să fie pensionaţi la vârsta de 65 de ani, să aibă această opţiune. Dacă nu, să revină la prevederile Legii nr.19.

Am susţinut acest lucru, pentru simplul motiv că sunt medic şi ştiu că Facultatea de Medicină durează cel mai mult 6 ani, împreună cu cea de Arhitectură; ştiu foarte bine că rezidenţiatul durează între 4 şi 7 ani; şi ştiu foarte bine că un medic iese specialist abia la 32 - 34 de ani, şi nu are nici măcar loc de muncă, pentru că trebuie să dea un concurs şi să ocupe undeva, într-un spital sau într-o unitate sanitară, un loc de muncă.

Vă daţi seama că o femeie, conform actualei legi, o femeie medic ieşea la pensie după 25 de ani de meserie, deşi ţara aceasta învestea foarte mult în pregătirea lor ca medici.

Un medic bărbat avea marea şansă să iasă la 30 de ani de meserie, în aşa fel încât la 60 de ani, ne-am confruntat întregul sistem sanitar, şi pot să vă dau câteva exemple din ţară, cu lipsa totală a unor medici specialişti în spitale.

Mi-aduc aminte, în 2004 eram secretar de stat, şi în oraşul Măcin, la spitalul respectiv, erau 9 medici, toţi pensionabili. Deci, se închidea spitalul peste noapte. Şi pot să vă dau multe exemple de acest gen. De aceea, susţin prevederile acestui proiect de lege care, practic, completează multe articole din Legea nr.95, legea reformei în sănătate.

Vă rog să o votaţi. Oricum, grupul nostru parlamentar al Partidului Social Democrat a susţinut foarte multe amendamente şi va vota pentru acest proiect de lege.

Asta nu înseamnă că nu sunt nişte prevederi care poate ar trebui studiate mai cu atenţie, în sensul în care merge spre descentralizarea sistemului de sănătate şi, în acelaşi timp, centralizăm, să spunem, conducerea spitalelor, Ministerului Sănătăţii Publice în mod excesiv.

Probabil că moda în România este să centralizăm, întâi, şi după aceea să descentralizăm.

Aşa facem noi, românii.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Fără discuţie că orice lege este perfectibilă. Este şi cazul Legii nr.95.

Ceea ce este pentru mine foarte important, este că n-au trecut nici 5 ani, nici 7, ci foarte repede am încercat să îndreptăm acele lucruri care la vremea respectivă poate n-au fost sesizate, nici într-un caz făcute cu rea intenţie.

N-aş face decât o completare sau poate o precizare la ceea ce spunea colegul meu, domnul deputat Nechita, şi anume că medicii pot ieşi la 65 de ani la pensie, dar cei care doresc se pot pensiona, conform Legii nr.19, adăugându-se în fiecare an acele 6 luni la vechime.

Aş spune că acest proiect de lege mai face un lucru foarte bun. Ştim cu toţii cum arată unităţile sanitare, începând de la cabinetele medicale din mediul rural, dispensarele medicilor de familie, până la unităţile spitaliceşti mari, din marile oraşe.

Deşi noi am votat anul trecut Legea vânzării cabinetelor medicale pentru medicii de familie, vă pot spune că această lege se aplică foarte puţin, ca să nu spun că nu se aplică.

Am participat la multe şedinţe în consiliile locale, la comune, şi există reticenţe, mai ales din partea consilierilor. Supus la vot, deşi legea este imperativă, şi anume că dacă medicul a făcut cerere să-şi cumpere cabinetul medical, Primăria este obligată, prin lege, să facă acest lucru, în judeţul Iaşi, a trecut aproape un an de zile, nu s-a finalizat niciun caz de vânzare a cabinetelor medicale.

Şi atunci, modificarea alin. (3) din art. 190 din Legea nr. 95, care prevede posibilitatea ca aceste consilii locale şi consilii judeţene să poată investi în unităţile sanitare, pentru reparaţii capitale, pentru extinderi, pentru dotare cu aparatură, este un lucru foarte bun, pentru că de foarte multe ori primarii spuneau: "Am ceva bani, aş da pentru spitalul X, să-l pot moderniza, să-i pot face faţada sau să fac o extindere, dar legea nu-mi permite". Pentru că, până acum, erau posibile numai investiţii pentru utilităţi, pentru servicii, lucruri care, prin această modificare adusă, vor permite consiliilor judeţene şi consiliilor locale să facă şi investiţii la nivelul unităţilor sanitare.

Vă mulţumesc.

Noi, Grupul Partidului Naţional Liberal, vom susţine acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, vă rog.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

În urmă cu aproape un an, Guvernul României, condus de premierul Călin Popescu-Tăriceanu, îşi asuma răspunderea, cu un curaj deosebit, în plenul Parlamentului, pentru Legea reformei sanitare, că aşa se numeşte legea asta. Elementul esenţial al acestei reforme sanitare viza tocmai legea şi funcţionarea spitalelor şi elementul cheie în funcţionarea acestor spitale era profesionalizarea actului managerial, respectiv, stabilirea unor incompatibilităţi pentru directori, care să le permită să îşi aloce întreg timpul pentru aceste instituţii deosebit de importante ale societăţii româneşti.

Au curs valuri de cerneală, sute de ore de talk-show-uri, s-a ajuns la procese, la invective şi Guvernul a rezistat cu tărie.

Astăzi, printr-o ordonanţă de urgenţă, modificată în Camera Deputaţilor, dar cu acordul Ministerului Sănătăţii, cu acordul din plen, ca să nu spun chiar la iniţiativa Ministerului Sănătăţii, chiar dacă în proiect apar o serie întreagă de deputaţi ca fiind autori, această incompatibilitate este scoasă. Altfel spus, dacă vă veţi da votul, de mâine, directorii de spitale vor putea fi din nou şi medici şi profesori universitari, vor cumula şi salariul. Eu, personal, m-am zbătut ca salariul acestor manageri să treacă de 1.000 de euro, s-a întâmplat acest lucru, acum or să-l cumuleze cu salariul de profesor universitar, care, şi acela, a ajuns la 1.000 de euro, o să-l cumuleze cu salariul de medic primar, care, şi acela, tinde către 1.000 de euro, şi-l plătim cu 3.000 de euro, iarăşi ne întoarcem de unde am plecat.

Reforma sanitară a murit! Şi, cu această ocazie, îl acuz public pe ministrul Nicolăescu de cea mai gravă făţărnicie pe care am văzut-o vreodată, în viaţa mea!

Vă mulţumesc.

Eu vă solicit totuşi să propuneţi retrimiterea la comisie, ca această anomalie, să spun, să mai poată fi totuşi corectată.

Domnul Mircea Ifrim:

Tot la dezbateri generale, în numele Grupului P.R.M., vreau să precizez două lucruri.

Foarte pertinent, domnul ministru Nechita a vorbit, problema cu 65 de ani, sub raportul autorilor, a fost rezolvată, aşa încât cei care au propus acest lucru la vremea cuvenită, de acord cu Ministerul Sănătăţii, sunt autorii amendamentului în acest sens. Fapt pentru care şi eu consider, ca membru al comuniunii medicale din România, că este foarte pertinent.

Privind faptul că managerii vor putea, de acum, să facă ce vor, aş vrea să precizez că în amendamentul respectiv este foarte bine stipulat: este vorba de activitate didactică, activitate de creaţie, şi nu este vorba de activitate medicală în cadrul aceluiaşi spital.

Vreau să precizez că aceste modificări sunt modificări pertinente, prin această lege nu se dă înapoi, ci se dă înainte reforma, iar Ministerul Sănătăţii aduce un plus şi face bine, pe baza unei experienţe, vieţii medicale. Nimic nu este perfect, totul este perfectibil, probabil, peste o perioadă de timp vom veni cu alte modificări.

Aşa încât vreau să subliniez caracterul foarte bun al acestei legi şi să spun că Grupul Partidului România Mare votează această lege, care reprezintă un plus pentru sistemul de sănătate.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Urmează domnul Movilă, din partea Grupului Partidului Democrat.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este clar că, acolo unde reforma are părţi bune, mergem înainte, unde nu, nu. Şi vreau să vă spun că textul la care ne referim azi are foarte multe neclarităţi, sunt foarte multe lucruri care ne fac să ne punem semne de întrebare, dacă avem o gândire coerentă, logică şi dacă dorim să fim clari în ceea ce presupune sistemul de sănătate.

Şi vreau să vă dau un exemplu, referitor la manageri. Managerii au dat concurs, au semnat contract de management, contract fix, cu o retribuire fixă, cu o indemnizaţie fixă, şi, la art. 178, se propune o modificare de genul următor: "Pe perioada executării contractului de management, managerul persoană fizică beneficiază de un salariu de bază, sporuri ş.a.m.d."

Şi atunci, avem o situaţie dublă: ori este angajat, primeşte salariu, cu sporuri şi toate celelalte cuvenite, ori este manager şi are un contract de management, responsabilităţi clare şi răspunderi clare.

Din acest punct de vedere - şi nu este prima şi singura neclaritate în acest text de lege - Grupul parlamentar al Partidului Democrat solicită retrimiterea la comisie, pentru că, într-adevăr, şi noi susţinem reforma în sistemul de sănătate, chiar dacă suntem un partid în Opoziţie, dar dorim ca această reformă să fie o reformă sau măcar textele de lege care trec prin Parlamentul României să fie texte clare, corecte, care să poată fi aplicate. Cine le aplică mai departe, vom vedea.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Orice lege e perfectibilă, ştim asta. Totodată ştim şi faptul că în cazul oricărei legi, când ea se aplică, putem constata că anumite prevederi, în viaţa reală, nu concordă cu situaţia reală şi dăunează mai mult decât sunt în favoarea acelui element pe care am dorit să-l apărăm prin forţa legii.

Mi se pare că au existat astfel de greşeli în acea lege invocată aici. Două dintre ele, la vremea respectivă, chiar eu am anunţat că sunt greşeli, sunt erori, că aceasta va dăuna însuşi actului medical, spitalelor. Au fost pensionate doamne doctor la vârsta de 58 de ani şi au rămas specialităţi în care nu avem profesionişti, că nu sunt specialităţi prea interesante, au rămas neacoperite chiar în spitale judeţene. Acesta este adevărul.

Şi atunci, salutăm că, în sfârşit, s-a trezit la realitatea din România şi s-a făcut acea modificare, cu posibilitatea continuării activităţii, şi pentru domni, şi pentru doamne, până la vârsta de 65. Deci, salutăm această modificare. Şi credem că trebuie să ne dăm seama, dacă viaţa practică demonstrează altfel decât ne-am gândit noi aici, când am legiferat.

La fel, e aceeaşi problemă, că s-au pierdut persoane foarte importante şi au ajuns manageri de spitale persoane care nu au reuşit să facă treabă. Şi atunci, trebuie să modificăm, ca şi acele persoane valoroase, care au posibilitatea şi calitatea de a avea un management pentru spitalul respectiv, să aibă această activitate.

Dacă se constată că managementul realizat de dânşii nu este unul performant, atunci, trebuie să fie schimbaţi pentru această cauză, dar nu din faptul că, între timp, mai profesează şi medicina. În care, după cum ştiţi şi dumneavoastră, dacă, după 5 ani, n-ai profesat, trebuie să dai din nou examen şi alte asemenea.

Le-am şi ridicat, aceste probleme. Ne pare bine că aceste lucruri au fost corectate.

Totodată, dacă, din punctul de vedere al spitalelor, pare această lege bună, dacă, din punctul de vedere al ministerului de resort, pare o lege bună, eu cred că păcătuieşte într-o altă sferă, ridicată aici, legată de descentralizare, legată de consiliile locale, judeţene, bugetul acestora, deciziile acestora. Se pare că, încă, într-adevăr, în domeniul descentralizării mai păcătuim.

Da, din punctul de vedere al spitalului este corect, dacă în decurs de 30 de zile nu-ţi răspunde consiliul, cel care trebuie să dea banul pentru acea reorganizare, se consideră că a fost de acord şi se merge înainte şi, pe urmă, scoate consiliul de unde nu are banii respectivi. Oricum, nu o să-i scoată.

Dar, probabil, se va constata şi atunci că aceste elemente nu sunt bune şi sper că, până la sfârşitul mandatului nostru (care sunt convins că va fi prin toamna anului 2008), se va realiza într-adevăr acea descentralizare, conform căreia consiliile locale şi judeţene vor avea un cuvânt greu de spus în numirea managerilor spitalelor pe care trebuie să-i susţină.

Şi, cu această speranţă, noi vom vota pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Doamna Ardelean.

Doamna lia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În iulie 2005, prin Legea nr. 221, femeile medic au câştigat dreptul de a lucra în mod egal până la vârsta de 65 de ani, ca şi bărbaţii. La câteva luni de la aprobarea acestei legi, Legea privind reforma în domeniul sănătăţii le abrogă acest drept şi femeile, deşi şi-au făcut un plan de viaţă pentru câţiva ani, s-au văzut nevoite să se pensioneze la 58 de ani.

Cred că suntem datori să îndreptăm acest lucru. Am avut o propunere legislativă în acest sens, împreună cu colega mea, Daniela Popa, la fel cum au avut şi alţi colegi deputaţi. Mi se pare firesc să începem egalizarea vârstei de pensionare pe domeniile de activitate unde se cere acest lucru. Deci, mi se pare firesc să îndreptăm acest lucru.

Având în vedere că sunt puncte de vedere diferite asupra propunerii legislative, Partidul Conservator susţine retrimiterea la comisie, în aşa fel încât să facem o analiză amplă asupra propunerii şi să nu fim nevoiţi, din nou, să revenim, în scurt timp, cu propuneri legislative de modificare. Cred că trebuie să fim atenţi la propunerile şi nu este bine ca abia ce ele au fost aprobate, imediat să intervenim cu modificări. Cred că trebuie să fim mai atenţi din start la ele.

Şi cred că amânarea cu o săptămână sau cât consideră Comisia pentru sănătate nu este un capăt de lume, în aşa fel încât să putem să aducem modificările necesare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule Vainer, vă rog.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Am să spun şi eu câteva cuvinte, evident, nu ca medic, că nu sunt, sunt doar doctor, dar în economie. Şi atunci, susţinerea mea vine dintr-un alt punct de vedere, din partea unui om care e la o vârstă şi a avut de-a face cu medici de multe feluri şi de diferite vârste.

Şi cred că este foarte bine să dăm dreptul, din nou, acelor persoane cu calificare medicală bună şi foarte bună să lucreze din nou în unităţile medicale. Nu va câştiga decât stimatul nostru pacient. Avem nevoie de oameni calificaţi, avem nevoie de medici buni.

Susţin din toată inima revenirea la un sistem care generează posibilitatea de a folosi mai departe competenţa, chiar dacă depăşeşte o vârstă anume. Nu uitaţi că cine nu are bătrâni, trebuie să-i cumpere.

Şi, în cazul de faţă, nu e vorba de "bătrâni", ci e vorba, mai curând, de oameni de o vârstă mai mult sau mai puţin înaintată, dar cu mare capacitate profesională, în cazul de faţă, medicală şi cu experienţă.

Şi, evident, procesul merge înainte, azi îmbunătăţim ceva, mâine, poate, şi mai ceva. Deci, dacă putem câştiga timp şi să dăm drumul la posibilitatea de a obţine calitate în actul de medicină, ar fi foarte bine.

Personal, susţin şi cei doi colegi ai mei din Grupul minorităţilor naţionale mi se alătură şi vom vota acest proiect.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Eugen Nicolicea:

A fost formulată o propunere de retrimitere la comisie, din partea a trei partide din Opoziţie: Partidul Liber Democrat, Partidul Democrat şi Partidul Conservator, cer punctul de vedere al comisiei.

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie, întrucât proiectul de lege, aşa cum este el, este bun şi necesită urgenţă.

Privind cele spuse de distinşii mei colegi, care au susţinut vârsta de pensionare să fie prelungită, lucru pe care l-am susţinut şi noi, ceilalţi membri ai comisiei, problemele de susceptibilităţi de autori sunt rezolvate, întrucât la amendamentul cu 65 de ani sunt toţi cei care au făcut asemenea propuneri, inclusiv doamna vicepreşedintă. Dacă cumva există vreo omisiune pe care staful tehnic să o fi greşit, rog staful tehnic să facă completările de rigoare: autori pentru 65 de ani, atât femei cât şi bărbaţi, sunt toţi cei care au susţin acest punct de vedere, alături de Ministerul Sănătăţii.

Ca atare, vă rugăm, pentru operativitate şi pentru ca lumea medicală să poată beneficia de îmbunătăţiri legislative, să nu retrimitem la comisie.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Supun la vot propunerea de retrimitere la comisie.

Cine este pentru? 11 voturi pentru. Insuficient.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Dacă asupra titlului legii, aşa cum a fost propus de către comisie, există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptat.

Dacă asupra articolului unic, aşa cum a fost reformulat şi modificat de către comisie, există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptat.

Proiectul de lege va fi supus votului final într-o şedinţă ulterioară. Legea este organică.

Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Procedură, domnule preşedinte.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, vă rog.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Nu am făcut dezbaterea pe articole, la precedenta lege.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am făcut dezbaterea pe articole şi s-a votat.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Nu, n-aţi dezbătut decât titlul, la următorul...

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, repet ce am spus: "Dacă există obiecţii, observaţii cu privire la articolul unic?" Şi nu a existat niciun fel de obiecţie şi observaţie la articolul unic.

Potrivit legii, neexistind niciun fel de observaţie, a fost adoptată.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Eu vreau doar să spun că, poate, din această grabă, or să treacă... Nu e vorba de articolul la care mă refer eu, dar sunt o serie întreagă de alte modificări care trebuie făcute, pentru că nu sunt corect scrise. Dar, cum doriţi...

Domnul Eugen Nicolicea:

Nu "cum vreau", ci cum s-a desfăşurat. Puteţi să-mi spuneţi ce pot să fac, dacă dumneavoastră nu aţi intervenit la timp?

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

La şedinţa comisiei în care s-a dezbătut acest proiect eram în delegaţie oficială şi nu am participat şi vă rog să-mi daţi voie, la pct. 3 art. 17, să fac o completare, întrucât am o iniţiativă legislativă pe această temă...

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi, la ce proiect de lege vă referiţi?

Domnul Petru Movilă:

La cel la care, încă, nu am terminat dezbaterea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Indicaţi-mi, vă rog, punctul de pe ordinea de zi: 21, 22 sau la cât credeţi dumneavoastră...

Domnul Petru Movilă:

Pct. 21, domnule preşedinte.

Domnul Eugen Nicolicea:

Şi vă rog să-mi indicaţi articolul din Regulament pe care vă întemeiaţi cererea.

(Domnul deputat Petru Movilă părăseşte tribuna.)

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Domnul ministru doreşte să ia cuvântul. Vă rog.

Domnul Ervin Zoltan Szekely:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, considerăm că vine în întâmpinarea şi rezolvă, soluţionează o problemă reală, o problemă practică privind statutul persoanelor care practică medicina alternativă şi complementară.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea comisiei, vă rog?

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Privind propunerea legislativă referitoare la organizarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară, comisia consideră că prin acest proiect de lege reuşim să dezvoltăm această latură a medicinei, latură foarte eficientă, această medicină orientală, care are şi costuri mult mai mici, şi, în acelaşi timp, reglementăm situaţia în care anumite persoane care nu au calificare, profitând de naivitatea oamenilor, practică aceste laturi ale medicinei.

Vă rugăm să ne daţi votul dumneavoastră. Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului Partidului Social Democrat, domnul deputat Nechita.

Domnul Aurel Nechita:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege, cu toate plusurile şi minusurile sale, este o noutate pentru noi, în sensul în care, în medicina românească, cel puţin după revoluţie, au practicat medicină tot felul de vindecători, în ţara asta, în special veniţi mulţi de peste Prut şi de mai departe, din Răsărit. Au fost destule probleme, de "vindecători", aşa-zişi, de nişte şarlatani, care, pe sume mari de bani, tratau cancere, tratau orice boală. Ţin minte, chiar în judeţul meu, un fost grăjdar avea un sirop care era un panaceu universal şi era coadă la el şi, practic, toată lumea se vindeca cu siropul respectiv.

Acest proiect de lege, practic, reglementează, cu unele probleme, într-adevăr, care vor fi şi discutate ulterior, medicina complementară şi/sau alternativă. Sunt o serie întreagă de proceduri terapeutice care până acum nu au avut nicio reglementare legală.

Susţinem acest proiect de lege, măcar şi pentru faptul că încearcă să pună ordine în sistemul sanitar şi să eliminăm orice fel de imixtiune în acest domeniu.

Grupul nostru parlamentar va vota acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Scutaru.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Fac parte din categoria celor care cred că o asemenea lege este strict necesară şi ştiu că domnul preşedinte Ifrim ţine la această lege. Din nefericire, probabil că atunci când s-a discutat această retrimitere a proiectului la comisie, am absentat şi nu am putut să intervin.

Vreau doar să vă atrag atenţia că în cazul în care vom aproba această lege, vom crea cel puţin două lucruri care mie mi se par periculoase. Primul este că toată gama largă a celor care fac medicină complementară va fi adunată într-un singur organism, care va trebui să gireze ştiinţific ceea ce se întâmplă. Deci, practic, este o autoreglementare.

Dacă în domeniul medical este de acceptat şi consider că este corect şi este bine, mă refer la dentişti, medici, farmacişti ş.a.m.d., în domeniul medicinei complementare, care este extrem de vastă, orice, dacă eu iau un cui şi spun că fac terapie cu cui este medicină complementară, ei se vor autoreglementa, ceea ce înseamnă de fapt o scăpare completă de sub orice control. Ceea ce trebuie, în momentul de faţă, este să impunem un control.

Şi al doilea lucru este că această medicină complementară va fi decontată de Casă. Vă dau, din multitudinea de probleme care o ridică acest proiect. De exemplu, ce aprobăm noi? Aprobăm ca, a doua zi după apariţia în Monitorul Oficial, să fie decontată de Casă "terapia prin umor", scrie în proiectul de lege, "terapia prin artă", "terapia cu câmpuri electromagnetice", "yoga", feng-shui", "agenţii antioxidanţi", "ayurveda" ş.a.m.d.

Dacă asta dorim noi să facem, asta o vom face... Sigur, este obiectul unei negocieri, legile se negociază, este o chestie politică, de aceea ne aflăm aici, să facem politică, politica mai presupune şi compromisuri, dar se pune problema cât de departe mergem cu aceste compromisuri.

Şi nu uitaţi că oamenii se vor autoreglementa. Ceea ce avem cu adevărat nevoie, în momentul de faţă, este ca ministerul să controleze această pleiadă de oameni, care, nimeni nu ştie de fapt ce fac acolo, în cabinetele respective. Şi, în nici un caz, nu o vom face aşa.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Crăciunescu. Urmează domnul deputat Movilă.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Plecând de la ceea ce afirma colegul meu, că unii iau nişte cuie şi cu ele fac minuni, tocmai asta vrem să facem noi, să avem o evidenţă, să-i cunoaştem pe acei oameni care spun că fac medicină complementară, că au şi nişte rezultate. Deci, într-un domeniu, care, până la ora actuală, nu este reglementat absolut deloc şi, indiferent de pregătirea profesională, indiferent de studiile pe care le au sau, dacă vreţi să spun mai mult, câte clase au, că sunt şi din aceştia, care sunt fără clase de şcoală, fără nici..., oamenii, poate, nici nu ştiu să scrie şi fac lucruri de genul aceasta, prin această lege reglementăm oarecum un minim de studii, pe de o parte; pe de altă parte, vom avea o evidenţă a tuturor celor care fac asemenea procedee şi deja am făcut un pas în faţă.

Eu sunt de acord cu deputatul, colegul meu care a vorbit înaintea mea, pe următoarea problemă: a deconta aceste servicii, această medicină complementară de la Casă, în totalitate, cred că facem o greşeală.

Economia de piaţă spune foarte clar: cel care ştie, cunoaşte şi munceşte câştigă. Se pot face foarte multe şarlatanii, se pot face foarte multe prostii, dacă vom deconta prin casă toată procedurile de medicină complementară.

Cred că asupra acestui lucru trebuie să medităm şi sunt lucruri certe; deci, se poate face medicină complementară cu rezultate certe. Acolo unde lucrurile sunt obscure pentru oamenii care sunt în domeniu - şi mă refer la medici, la cercetarea medicală -, acolo ar trebui să mai chibzuim dacă plătim serviciile din Casa de Asigurări de Sănătate.

Noi, Grupul parlamentar al Partidului Naţional, vom susţine acest proiect de lege şi, crezând şi sperând că, acolo unde vom găsi defecţiuni, unde vom găsi nepotriviri, unde vom considera că legea trebuie modificată, să facem acest lucru foarte repede.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul deputat Movilă. Vă rog.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această lege este bună măcar şi pentru simplul fapt că face o inventariere a celor care practică aceste activităţi, stabileşte modul în care se autorizează şi funcţionează şi anumite responsabilităţi pe care aceştia le au faţă de pacienţii pe care-i tratează.

Sigur că toate legile sunt perfectibile, sigur că trebuie să vedem foarte clar cum se pot deconta serviciile pe care aceştia le prestează către pacienţi, dar, pornind de la această idee - că este o lege perfectibilă -, Grupul parlamentar P.D. va susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului P.R.M., domnul preşedinte al comisiei.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc ca să subliniez un fapt. Tocmai prin această lege se pun sub controlul Ministerului Sănătăţii toate aceste practici şi se avizează de către Ministerul Sănătăţii, nicidecum nu se lasă o independenţă care ar fi foarte periculoasă. Deci, exact invers este conţinutul acestei legi.

Privind decontările, aş vrea să spun că legea, dacă este citită cu atenţie, decontările vor trebui aprobate de către Ministerul Sănătăţii. Şi, deci, pentru anumite practici se va deconta, pentru altele nu se va deconta.

Deci, venim în întâmpinarea foartei pertinente propuneri pe care a adus-o domnul doctor Crăciunescu.

Aş dori să vă spun că-mi exprim absolut faptul că mă simt bine ca să nu se facă politică în domeniul sănătăţii. Există o singură politică a sănătăţii şi, indiferent de care parte a baricadei suntem, să încercăm să rezolvăm problemele sănătăţii şi vă asigur că la nivelul Comisiei pentru sănătate şi familie, asta s-a făcut de la începutul legislaturii şi până acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Asupra titlului legii, dacă există obiecţii, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă la poz.2, până la poz.10, există obiecţii, observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Dacă la poz.11, până la poz.20, există obiecţii, observaţii?

Vă rog. Domnul Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu înţeleg că ceea ce văd aici, la art.14, nu este de nivelul legii, ceea ce s-a propus în mod onest şi cred că sincer, de către iniţiator, adică alin. (3) - "denumirea de centru de îngrijire de sănătate nu poate fi utilizată dacă nu există cel puţin un angajat medic sau asistent medical".

Mi se pare imperios necesar ca acest alineat să existe în această lege. Deci, solicit ca să votaţi, să supuneţi votului eliminarea acestui alin. (3), că, fără aceasta, folosirea acestei formulări poate duce la ideea ca, într-adevăr, acolo se întâmplă nişte lucruri care sunt vizate de un medic, ceea ce nu mi se pare corect.

Deci, solicit un vot asupra propunerii făcute de comisie, de eliminare a alin. (3) la art.10. Este propunerea din poz.14 a raportului, pag.12.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, solicitaţi să se revină la textul iniţial, da?

Domnul preşedinte al comisiei.

Domnul Mircea Ifrim:

Comisia este de acord cu propunerea domnului Márton.

Domnul Eugen Nicolicea:

Supun la vot revenirea la textul iniţial, propunere făcută de domnul Márton Árpad.

Cine este pentru?

Împotrivă? Abţineri?

Cu un vot împotrivă, propunerea a fost adoptată.

Poz.21 până la poz.30, dacă există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptate.

Poz.31 până la poz.39. Obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptate.

Poz.40, anexa. Obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptată.

Acestea fiind spuse, proiectul de lege va fi supus votului final într-o şedinţă ulterioară. Vă mulţumesc tuturor celor prezenţi, pentru efortul de a fi prezenţi astăzi, după sărbătorile de Paşte şi vă mulţumesc pentru eficienţă. S-au realizat 23 de proiecte de lege astăzi.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,45.