Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte....

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi, deschidem şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor de astăzi, 24 aprilie 2007, cu sesiunea dedicată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Ioan Ghişe. Vă rog.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Titlul declaraţiei politice este "Necesitatea şi urgenţa creşterii salariilor pentru personalul medical din sistemul public de sănătate".

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, anul 2007 a impus şi nevoia de urgentă schimbare a unor politici salariale în sectorul medical.

În Programul de guvernare, unul dintre obiectivele prioritare ale politicii în domeniul sănătăţii este "creşterea calităţii vieţii prin îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical". Un astfel de obiectiv generos poate fi realizat doar de către specialişti medicali de înaltă calificare profesională, cum România încă mai are, dar care pleacă în masă, oriunde în lume, pentru a trăi mai decent decât aici, la ei acasă.

Strategia din domeniul sănătăţii prevede adoptarea de măsuri ferme pentru "a scădea inechităţile şi a asigura demnitatea corpului profesional medical pentru diminuarea corupţiei din sistemul sanitar". Este evident că salarii decente şi echitabile duc la "asigurarea demnităţii profesionale şi diminuarea corupţiei". Degeaba, însă, este declarată sănătatea ca fiind prioritate între politicile publice, dacă cei mai buni specialişti români părăsesc în masă ţara ca să lucreze în străinătate pentru salarii şi condiţii mai bune de lucru. Salariile personalului medical din sistemul public de sănătate sunt umilitoare şi jignitor de mici.

Ani de zile, politici salariale nedrepte pentru sistemul sanitar au ignorat necesitatea corectei recompensări a eforturilor personalului medical corespunzător nivelului calificării, specializării şi importanţei sociale a muncii. Fenomenul nociv, petrecut ani la rând, îşi arată acum, în mod decisiv, efectele distructive asupra unui sistem şi aşa bolnav, anume cel al salarizării cadrelor medicale.

În primele trei luni ale acestui an, peste 1100 de asistente medicale şi moaşe au solicitat eliberarea certificatelor de recunoaştere a studiilor medicale pentru a pleca la muncă în diferite ţări ale Uniunii Europene. Situaţia este alarmantă, cu atât mai mult cu cât reprezintă o creştere de 200% faţă de numărul de cereri depuse anul trecut în aceeaşi perioadă.

Plecarea în masă a cadrelor medicale are o singură cauză majoră: salariile mizerabile. Este de notorietate că, în România, cadrele medicale, indiferent de pregătirea lor superioară ca medici sau cadre medii, sunt calificate, din punct de vedere profesional, la un nivel comparabil cu specialiştii medicali din Europa.

Un calcul elementar demonstrează că riscul imediat este ca, în decursul acestui an, peste 5000 de cadre medicale cu pregătire medie să lase libere locurile de muncă din sistemul sanitar. În România, salariile lunare pentru aceşti oameni se situează pe o plajă între minim 400 şi maxim 1000 de lei ron. Este o evidenţă că, imediat ce apare oportunitatea unui câştig de peste 1000 de euro pe lună, orice asistentă medicală sau infirmieră va cântări foarte serios dacă să plece să lucreze în străinătate sau să mai lucreze şi să mai îndure condiţiile dificile de la noi pentru un salariu complet nemotivant.

În ţara noastră, un medic specialist cu vechime de peste 25 de ani, care lucrează într-un spital judeţean, primeşte un salariu lunar net de până la 1000 de lei, iar pentru şase gărzi pe lună de câte 30 de ore garda, abia mai adaugă 700-800 de lei la câştigul său lunar. Cât timp un tratat medical de specialitate sau un curs de specializate de o săptămână costă mai mult decât salariul lunar al unui cadru medical, este clar că sistemul de salarizare este în comă.

Cât timp, cu pregătirea sa de specialitate, un medic din România poate câştiga în ţările membre ale Uniunii Europene salarii de peste 3000 de euro pe lună, atunci devine o banalitate să prevedem că exodul medicilor se va amplifica şi, în mod special, în rândul tinerilor.

Este meritoriu faptul că Guvernul Tăriceanu, în doi ani de guvernare (în perioada 2005 - 2006), a triplat sumele de bani alocate prin bugetul de stat pentru investiţiile în sistemul de sănătate din România. Aceste investiţii îşi vor putea vedea efectul doar dacă, în sistemul de sănătate, va lucra un număr suficient de specialişti competenţi să le valorifice.

Sănătatea cetăţenilor unui stat este o chestiune ce ţine de siguranţa naţională. Apare ca una din marile urgenţe şi cele mai importante acţiuni politice îmbunătăţirea salarizării cadrelor medicale din sistemul public de sănătate.

Atragem atenţia, la modul cel mai serios, că, doar dacă salariile medicilor, asistenţilor medicali, moaşelor şi infirmierelor vor fi mărite urgent, doar atunci va exista şansa ca exodul în străinătate al specialiştilor medicali din România să se diminueze. Efectele unei astfel de creşteri salariale vor fi directe pentru specialiştii medicali şi indirecte pentru toţi cetăţenii ţării.

Devine obligatoriu pentru Guvern prin Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii să găsească de urgenţă soluţiile financiare prin care să mărească salariile pentru specialiştii medicali care lucrează în sectorul public de sănătate. A rămâne indiferenţi la acest fenomen al migraţiei cadrelor medicale şi a nu face nimic pentru diminuarea lui ar constitui o adevărată crimă faţă de interesul naţional pentru sănătatea cetăţenilor români.

Solicităm Guvernului, prin cele două ministere mai sus menţionate, să realizeze un acord cu sindicatele din sistemul public de sănătate pentru creşterea urgentă şi consistentă a salariilor cadrelor medicale. Solicităm primului-ministru o intervenţie imediată pentru creşterea substanţială a salariilor cadrelor medicale din România. Aceasta ar servi cu adevărat nevoilor cetăţenilor de creştere a calităţii îngrijirilor medicale şi ar reda parte din demnitatea atât de ştirbită a corpului medical.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Cristian Buzea.

Domnul Cristian Valeriu Buzea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Cercetarea şi afacerile imobiliare".

"Sectorul IT a început să reprezinte un motor puternic al economiei româneşti. Cred că acesta este viitorul pentru economia românească şi mai puţin activităţile clasice ale dezvoltării industriale pe care astfel avem ocazia să le depăşim. Aş dori foarte mult, pe viitor, ca această activitate să se dezvolte şi mai ales să se orienteze către legătura cu domeniul academic." Acesta a fost un citat din cuvântul primului-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu, la întâlnirea cu Bill Gates, preşedintele executiv al Microsoft, cu ocazia vizitei acestuia în ţara noastră.

Privatizarea institutelor de cercetare, desfăşurată în momentul de faţă prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. nr.2193/2004, care stabileşte criteriile de precalificare a ofertanţilor, va avea urmări dezastruoase pentru cercetarea românească.

În virtutea aplicării acestor criterii, o firmă care activează în domeniul imobiliar de şase ani şi are cercetare în construcţii ca al şaptelea domeniu de activitate în statut, primeşte acelaşi punctaj maxim, la fel ca o firmă care are 30 de ani de activitate de cercetare în domeniul tehnologiei informaţiilor.

De asemenea, prin aplicarea aceloraşi criterii de precalificare, se acceptă la privatizarea institutelor de cercetare a consorţiilor formate între firme din orice domeniu şi o singură persoană fizică cu experienţă în cercetare, consorţiu care se precalifică obţinând un punctaj maxim la cerinţele de experienţă şi vechime neîntreruptă.

Respectarea legalităţii în materie de privatizare este imperios necesară, dar interpretarea cu omisiuni a legii, în lipsa unor norme de aplicare specifice, contribuie la distrugerea fără discernământ a institutelor de cercetare, inclusiv a acelora care au rezultate valoroase. Căci documentul legal, care reglementează privatizarea cercetării, nestabilind criterii specifice eliminatorii pentru domeniul de cercetare particular al fiecărei instituţii, lasă cale liberă amatorilor de afaceri imobiliare sau, mai rău, unor firme sau persoane profesioniste în achiziţii profitabile la nivel personal, dar dezastruoase la nivelul cercetării, aşa cum s-au dovedit până acum.

Constatăm că AVAS, cu toate că s-a angajat iniţial la corectarea acestor situaţii, nu a întreprins nimic concret în această direcţie. Ne întrebăm, în această situaţie, dacă nu se doreşte cumva într-adevăr distrugerea cercetării precum o dovedesc ruinele Institutului de Cercetări Electronice. Pune oare AVAS în balanţă contractele de cercetare în curs care au toate şansele să nu se mai finalizeze, scăderea potenţialului de cercetare al ţării şi, implicit, capacitatea de absorbţie a fondurilor de cercetare, atunci când se bucură la sume obţinute din privatizare, care cresc din considerente proprii afacerilor imobiliare?

Cum se asigură transparenţa şi competenţa atât de necesare aprecierii ofertelor tehnice şi financiare depuse de ofertanţii pentru cumpărarea institutelor de cercetare, în caz concret a Institutului de Cercetări în Tehnologia Informaţiilor când, din comisia de evaluare, nu face parte niciun specialist din partea Colegiului Cercetării sau a Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi nici a Ministerului de Finanţe? Reputaţia unui ofertant poate fi apreciată suficient doar prin absenţa cazierului, fără a analiza activitatea acestuia în domeniul tehnologiei informaţiilor, aşa cum prevede capitolul A din Criteriile normative de aplicare a HG 2193/2004?

AVAS, în fond, are dreptate când consideră că adoptarea unei strategii specifice ar fi discriminatorie în raport cu alţi investitori interesaţi în privatizarea institutelor de cercetare, dar tocmai acest lucru este important pentru cercetarea românească, adoptarea unor măsuri discriminatorii în raport cu cei care au prejudiciat în vreun fel cercetarea, cu cei care au cumpărat institute pentru a le vinde speculativ ulterior, cu aceia care au făcut afaceri necurate şi care oricând se pot afla pe lista potenţialilor cumpărători, atâta timp cât legea nu îi opreşte efectiv.

Dacă Guvernul Tăriceanu doreşte o privatizare corectă a cercetării, care să menţină cercetarea românească la nivelul la care a fost şi mai este, dacă doreşte o privatizare care să nu transforme un institut într-o afacere imobiliară, atunci trebuie să adopte criterii mai riguroase de precalificare a potenţialilor cumpărători, astfel încât să existe certitudini în legătură cu continuarea activităţii în institutul respectiv după privatizare, iar lista privatizărilor "ruşinoase" care au distrus resursele economiei şi posibilităţile ei de dezvoltare să nu cuprindă şi institutele de cercetare.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R. domnul Becsek-Garda Dezideriu. Lipseşte.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator domnul deputat Petru Călian, Ioan Ţundrea, Bogdan Liviu Ciucă, Lia Ardelean, Ionica Constanţa Popescu, Nicolae Popa, Daniela Popa.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, Varujan Pambuccian, Aledin Amet.

Vă rog, domnule Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi este o zi importantă. S-au petrecut anumite evenimente la data de 24 aprilie.

De aceea, declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Istoria Turciei, o istorie bogată în fapte".

Fiecare naţiune se mândreşte, pe bună dreptate, cu istoria sa. Fiecare naţiune este datoare să respecte valorile celorlalte popoare. Sentimentul sacru este cel a conştientizării importanţei propriei tale identităţi.

Istoria Turciei reprezintă, fără îndoială, o istorie bogată în fapte şi personaje. Atât statul otoman, cât şi cel modern, creat în anul 1923, înseamnă repere clare pentru o perioadă îndelungată, de sute de ani.

Cu siguranţă, au existat şi vremuri tulburi, vremuri ale confruntărilor politice şi militare; cu siguranţă, înţelegerile diplomatice nu au funcţionat întotdeauna între naţiuni, dar momentele cu adevărat semnificative vor marca istoria fiecărui popor, aşa cum anumite personalităţi au schimbat, într-un mod radical, cursul ei.

1453 este un an important pentru istoria turcilor; armata otomană, în fruntea căreia se afla Mehmed al II-lea Fatih cucereşte Constantinopolul.

1520-1566 reprezintă perioada în care a domnit Soliman Legiuitorul, căruia i s-a spus şi Magnificul, sultanul care a reuşit să ducă Imperiul Otoman în ceea ce priveşte inclusiv întinderea teritorială la apogeu.

În anul 1923, a fost creată Republica Turcia, avându-l ca preşedinte pe Mustafa Kemal, cel supranumit Ataturc, Tatăl turcilor. Importantă personalitate politică a lumii moderne, Mustafa Kemal Ataturc s-a distins, în primul rând, prin spiritul novator de care a dat dovadă.

Se poate afirma, aşadar, că multitudinea de fapte individualizează într-un mod clar o naţiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Vasile Pruteanu, doamna deputat Leonida Lari.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Odată, cu vreo câţiva ani în urmă, pe când domnul Adrian Păunescu era moderator la Tele 7abc, mi-a pus o întrebare tranşantă: Doamna Lari, de ce crezi dumneata că balaurul KGB îşi are capul în România, la Bucureşti, şi numai coada în Basarabia? Este foarte simplu, am răspuns. Să ne imaginăm două sfere: una mare, amplă şi alta mai mică, Basarabia. Da, zic, agenţii secreţi, cel mai bine pregătiţi şi instruiţi, fireşte, vor veni în sfera mai mare, în Ţara Mamă, unde sunt mai mari interesele decât într-o parte a Ţării Mamă, Basarabia, unde se zvântură coada balaurului şi mai provoacă, din când în când, războaie în Transnistria.

De ce am spus aceasta? De aceea ca să fie clar că, în România, se zbenguie în voie serviciile secrete ruseşti.

Iată, acum s-a constatat că piloţii ruşi, de exemplu, atunci când a avut loc acel tragic eveniment la Cernobîl, ca să mute norul de materiale radioactive dinspre Moscova, unde sunt milioane de oameni, şi să scape de această dramă, au organizat nişte ploi cu iodură de argint. Astfel, au mutat norul acesta, l-au plutit pur şi simplu către Belarus şi a căzut atunci o ploaie neagră radioactivă peste vecinii din Belarus.

Eu consider că aceste inundaţii în România au fost provocate, pentru că liderilor ruşi, care acum vor să federalizeze Republica Moldova, nu prea le place aerul de libertate, politica democratică care se face în România. Nu prea le place, bineînţeles, nici faptul că România şi-a atins obiectivul de apărare şi a intrat în NATO, nu place nici faptul că România este membru al Uniunii Europene.

Mai mult de atât, îmi amintesc că, în una din ultimele şedinţe ale Parlamentului României, strigau unii politicieni de trei parale că domnul preşedinte Traian Băsescu a izolat ţara pe plan internaţional. Dimpotrivă, fiţi atenţi ce scrie presa străină din toate ţările. Mare atenţie, că unii lideri politici din România cu greu vor fi primiţi în vizite în alte ţări. Deja unul din ei nu a fost primit în SUA, de exemplu, pentru politica sa nu mioapă, nu chioară, ci rău-voitoare şi care nu converge cu interesul naţional, ci este împotriva interesului naţional.

Eu v-am mai preîntâmpinat, stimaţi colegi, aşa, cu o dragoste de soră, că nu se întâmplă bine ceea ce se întâmplă, nu este spre binele nostru, al tuturor, că nu e cazul de suspendat un preşedinte ce n-a încălcat în fond Constituţia.

De ce nu l-aţi suspendat pe domnul Ion Iliescu pentru lovitura de stat? Eu dispun de documente, nu vorbesc în vânt, nu arunc vorbe în vânt. Dispun de documente că a fost lovitură de stat făcută cu ajutorul ruşilor.

De ce nu l-aţi suspendat pe domnul Constantinescu că, pe timp de pace, nesilit de nimeni, a făcut cadou Ucrainei pământurile strămoşeşti, unde s-au închis şcolile româneşti şi se închid în continuare, se reduc orele de limba română, este călcat tricolorul nostru în picioare de către deputaţi din Rada ucraineană.

Acum, ce să vă spun, dacă nu ne luăm capul în mâini şi nu medităm la modul serios şi cu rugăciuni aprinse către Divinitate, putem pierde foarte mult şi nu ne dăm seama; pe ani înainte putem pierde în faţa Uniunii Europene, în faţa noastră înşine. Pierdem viitorul copiilor şi nepoţilor noştri.

Aţi auzit cu toţii în ce mod murdar am fost atacată, de către cine? De către doamna Buruiană, dacă-i doamnă! Cu cele mai inimaginabile cuvinte. Stăteam şi mă gândeam: această portavoce a domnului Vadim Tudor îndrăzneşte să-mi spună că eu nu am carte, nu cunosc limba română. Am premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru poezie, am premiul Academiei Române pentru poezie şi am premii internaţionale tot pentru poezie. Cum adică? Ea cunoaşte mai bine limba română, ea care zgârie cu peniţa fraze toxice, nocive? Cum poţi fi creştin, mă întreb, precum îşi zice domnul Corneliu Vadim Tudor că este creştin - cum poţi fi creştin şi încă practicant, când bălăcăreşti în stânga şi-n dreapta pe toţi colegii tăi? Chiar dacă dispun de documente în privinţa domnului Iliescu şi a politicii sale antinaţionale, antiromâneşti, niciodată n-am îndrăznit să-i spun "şandrama stalinistă" sau să-l porcăiesc cu cele mai murdare cuvinte. La fel, nici pe domnul Constantinescu. La fel pe nimeni dintre dumneavoastră. Eu însă am fost batjocorită în cel mai abominabil mod cu putinţă.

De aceea, domnule preşedinte, vă rog frumos, notaţi în agenda dumneavoastră, pentru că - mă rog - dumneavoastră conduceţi şedinţa de astăzi, dacă doamna Buruiană nu va fi sancţionată de către Parlamentul României, eu declar că o voi da în judecată.

Nu am vrut să-l dau pe domnul Vadim Tudor în judecată atunci când m-a batjocorit, iarăşi, în cel mai murdar hal, la plecarea mea din PRM pentru că nu vreau ca românii basarabeni să se supere pe românii din Ţara Mamă, dar mi-a ajuns răbdarea la capătul puterilor.

Vă rog frumos, am nevoie de acest drept al meu de parlamentar, pentru că eu am venit aici nu pentru binele meu (trăiesc modest), eu am venit aici pentru că ştiam foarte bine, de-ar mai lupta românii basarabeni încă o sută de ani, n-au ce face fără ajutorul Ţării Mamă împotriva mastodontului din est.

Eu am venit aici pentru a pune umărul la reunificarea ţării, pentru a fi alături de dumneavoastră şi a vă informa despre tragediile care se întâmplă în Basarabia.

Deci, domnule Bolcaş, vă rog frumos luaţi în atenţia dumneavoastră această problemă în ceea ce priveşte sancţionarea doamnei Buruiană, altfel voi fi nevoită, cu tot regretul, să o dau în judecată, la fel ca şi inundul ziar România Mare.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Aţi epuizat minutele alocate Grupului fără apartenenţă la un grup politic.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu, vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Suita de mitinguri pro Băsescu din ultimele zile, majoritatea aproape eşuate din cauza numărului mic de participanţi, arată mai multe lucruri importante.

În primul rând, preşedintele suspendat Traian Băsescu continuă să nu respecte regulile jocului democratic. Deşi, oficial nu a fost declanşată niciun fel de campanie electorală, fostul primar al capitalei şi-a mobilizat puţinii susţinători pentru a face gălăgie în centrele oraşelor.

Este cât se poate de clar că Băsescu nu se poate schimba. Discursul său populist conţine aceleaşi elemente de falsă senzaţie ca şi până acum. Sunt inventaţi duşmani imaginari în Parlament, în Guvern, în partide, în economia de piaţă sau chiar pe stradă şi în casele românilor. Fără acest conflict permanent cu toată lumea, din care îşi extrage energia de Gică-Contra, Băsescu n-ar convinge pe nimeni. Rolul inventării acestei mafii omniprezente este tocmai acela de a abate atenţia populaţiei de la lucrurile cu adevărat importante din societatea românească.

De fapt, preşedintele suspendat are mare nevoie de acest zgomot de fond. Fără mica gălăgie a suporterilor, românii ar descoperi mult mai repede ce se ascunde în spatele perdelei de fum. Au început, deja, să iasă la iveală dovezi privind haosul din agricultură de pe vremea exministrului Gheorghe Flutur, unul dintre marii susţinători ai preşedintelui suspendat; sau presiunile politice care au fost exercitate de către miniştrii democraţi, în ultimii doi ani, în anumite zone ale economiei.

În acelaşi timp însă, aceste mitinguri aproape eşuate mai înseamnă ceva. Majoritatea românilor nu-l mai vor pe Băsescu în fruntea ţării. Câteva sute de participanţi nu pot reprezenta 22 de milioane de români. Aşa că ne întâlnim la referendum, dacă Traian Băsescu nu ia decizia, cu adevărat înţeleaptă, de a se retrage definitiv din politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L. vă rog, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi poartă titlul "Un preşedinte anacronic".

Evenimentele recente petrecute pe scena politică reprezintă o provocare nouă atât pentru clasa politică, cât şi pentru societatea civilă şi întregul popor român. Unicitatea şi gravitatea situaţiei cu care se confruntă România reclamă o mare atenţie pentru protejarea instituţiilor statului.

Siguranţa, independenţa şi corecta funcţionare a instituţiilor statului român reprezintă adevăratul test al democraţiei. Odată integraţi în Uniunea Europeană, trebuie să acordăm funcţionării instituţiilor noastre o adevărată eficienţă instituţională asemănătoare cu celelalte state membre.

Suspendarea preşedintelui nu trebuie să declanşeze haosul instituţiilor şi isteria maselor. Echidistanţa faţă de instituţii este o condiţie fără de care ieşirea din criză este de neimaginat.

De asemenea, trebuie găsit punctul de echilibru între libera exprimare a opiniilor politice şi declanşarea unor mişcări de stradă ce pot degenera.

Este un moment nou şi dificil pentru democraţia românească, dar dacă vom trece cu bine de el, ne vom regăsi mai echilibraţi şi mai consolidaţi în sistemul nostru democratic.

Ceea ce trebuie să înţeleagă preşedintele suspendat este că România nu mai este acum în situaţia anilor 90. Sistemul democratic este consolidat, există legi care trebuie respectate şi mitingurile stradale sunt demodate şi anacronice. Domnul Băsescu se lasă copleşit de sindromul populismului ieftin şi demagogic şi pare că nu ezită să împingă ţara în criză pentru a-şi satisface propriile orgolii şi vanităţi.

Avem convingerea că, în pofida acestor furtuni într-un pahar cu apă, generate de un om, un personaj conflictual, copleşit de emoţii şi revelaţii de sorginte bolşevică, ţara va rămâne calmă, stabilă şi normală, iar Guvernul va asigura funcţionarea instituţiilor statului şi respectarea legilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Valeriu Tabără, Constantin Traian Igaş, Marius Rogin, Alexandru Mocanu, Dumitru Ion Puchianu, Aurel Olărean, Ioan Oltean, Petru Movilă, Radu Lambrino, Daniel Buda.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, doamna deputat Anca Petrescu.

Doamna Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeţ:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se numeşte: "130 de ani de la declararea independenţei României".

Anul acesta se împlinesc 130 ani de la proclamarea independenţei României, în urma războiului cu Puterea Otomană.

Derulând pe scurt firul evenimentelor, amintim că în 1877, în luna aprilie este declarată mobilizarea generală a armatei. Trupele române încep să ocupe poziţii de apărare la Dunăre şi o divizie de armată este pusă să apere Bucureştiul. Primele convoaie ruseşti trec prin capitală îndreptându-se pe Dunăre, unde pe 26 aprilie 1877, turcii bombardează Calafatul, iar divizia "Ştefan cel Mare" ripostează cu foc.

Paralel cu primele mişcări de pe câmpul de luptă în Parlamentul României este disputată problema ruperii relaţiilor cu Turcia. După realizarea dezideratului unirii din 1859, prin bărbaţii luminaţi ai ţării, va fi înfăptuit un nou pas important, independenţa ţării.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, doamna deputat, cine este doamna care face fotografii în sală?

Doamna Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeţ:

Este consiliera mea.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

V-aş ruga să părăsiţi sala de şedinţă.

Vă rog să părăsiţi sala de şedinţă. Vă mulţumesc. Vă rog să continuaţi. Mă scuzaţi pentru întrerupere.

Doamna Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeţ:

Astfel, în şedinţa Parlamentului din 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, ministru de externe la acea vreme, răspunzând unei interpelări legate de ruperea relaţiilor cu Turcia, rosteşte câteva cuvinte magistrale: "Străinii au zis că ţara a fost vasală Turciei, noi nu am zis-o niciodată. Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suzeranul nostru.

Însă era ceva, erau nişte legături sui-generis, nişte legături care erau slabe când românii erau tari, nişte legături care erau tari, când românii erau slabi...."

Şi Mihail Kogălniceanu conchidea cu clarviziune îndrăzneaţă: "Nu am nici cea mai mică îndoială şi frică, de a declara în faţa Reprezentaţiunii Naţionale, că noi suntem o naţiune liberă şi independentă".

La sfârşitul şedinţei, Adunarea Deputaţilor a votat în unanimitate următoarea moţiune: "Camera, mulţumită de explicaţia guvernului asupra urmărilor, ce a dat votului din 29 aprilie anul curent, ia act că rezbelul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi Independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială."

Moţiunea a fost adoptată unanim şi în Senat, astfel încât la 9 mai 1877, s-a declarat oficial Independenţa României, moment istoric salutat cu frenezie de populaţia Bucureştiului, adunată pe Dealul Mitropoliei.

Mulţimea, având în frunte pe studenţi, a manifestat până târziu în noapte, cu torţe aprinse, trecând pe la casa primului-ministru I.C.Brătianu şi a ministrului de externe Mihail Kogălniceanu, pe care i-au ovaţionat, iar apoi s-a îndreptat spre statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate, unde au fost depuse torţele.

Actul de curaj şi demnitate al declarării Independenţei urma să fie dovedit prin fapte apreciate pe plan diplomatic de puterile europene, dar şi pe câmpul de luptă, unde victoria va fi obţinută cu mari jertfe.

Pe 11 mai 1877, Guvernul României anulează tributul datorat Turciei, suma fiind dăruită Ministerului de Război.

Tot în luna mai, ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea cu suita sa, face o scurtă vizită la Bucureşti, fiind întâmpinat pe peronul gării, de perechea princiară, de membrii guvernului şi de primarul oraşului, C.A.Rosetti. Din suita ţarului făcea parte şi fratele său, marele duce Nicolae, comandantul suprem al trupelor ruseşti.

Domnitorul Carol I a preconizat o alianţă pe picior de egalitate cu marele imperiu rus, răspunzând astfel pretenţiilor arogante ale unor consilieri ruşi, care râvneau la sudul Basarabiei; "Numai pe câmpul de luptă poate fi consfinţită independenţa ţării".

Pe 10 iunie 1877, avangarda rusă trece în timpul nopţii Dunărea la Galaţi, iar a doua zi este urmată de regimentul "Borodino".

Pe 11 iunie este organizat primul eşalon de ambulanţe sanitare române ale Societăţii de Cruce Roşie, format din 15 trăsuri cu asistenţă şi ajutoare medicale. Ambulanţele sunt urcate în vagoane, către zona de concentrare a armatei române.

După ce cuceresc Nicopole, ruşii se pregătesc să atace şi Plevna, dar Osman Paşa vine cu grosul trupelor de la Vidin şi respinge mai multe atacuri, provocând pierderi foarte mari ruşilor.

Ţarul cere domnitorului Carol I trecerea Dunării. Se constituie "Armata de Vest", în care trupele româno - ruse sunt comandate de Carol I, secondat de şeful de stat major rus şi de generalul Alexandru Cernat.

Un atac neinspirat asupra Plevnei, iniţiat de comandamentul ruşilor în cinstea zilei ţarului, se soldează cu o sângeroasă înfrângere. Se înregistrează 10.000 de morţi, dintre care 2000 sunt români. După cele 4 asalturi asupra Plevnei, ruşii nu au cucerit decât reduta Griviţa 1. Au urmat apoi alte atacuri asupra redutei Griviţa II, în care au murit şi comandanţii de batalioane, maiorul Gh. Şonţu şi căpitanul Walter Mărăcineanu. Pe câmpul de luptă, medicii şi sanitarii Societăţii de Cruce Roşie au ajutat pe răniţi şi au asigurat transportul lor în ţară.

Generalul doctor Carol Davila, inspector general al serviciului sanitar al armatei, a făcut adevărate minuni în prima linie, salvând vieţi şi combătând epidemiile provocate de urgia războiului.

Este răsplătit pentru abnegaţie cu "Crucea Trecerii Dunării", "Apărătorii Independenţei", Medalia comemorativă rusă "Sfânta Ana", "Steaua României", "Coroana României", "Medalia Holerei" şi altele. Însuşi ţarul îl decorează cu ordinul "Sfântul Stanislav" şi, fapt unic, chiar turcii îl răsplătesc cu o înaltă distincţie.

Confruntările tragice continuă pe câmpul de luptă, dar cercurile politice observatoare din ţară cer retragerea trupelor de pe front şi încheierea păcii.

Ziarul "Timpul" cere chiar darea în judecată a guvernului pentru trimiterea armatei române la Plevna. Urmează cucerirea redutei Griviţa II, pe care turcii o recuceresc.

La 3 noiembrie 1877, românii reuşesc să ocupe reduta Rahova, cu numeroase jertfe, printre care şi maiorul Constantin Ene.

În condiţiile grele de luptă, pe vreme de viscol, 19 pontoane din podul de peste Dunăre sunt distruse, astfel că aprovizionarea şi comunicarea sunt pentru un timp întrerupte. Totuşi, trupele româno-ruse reuşesc să înconjoare pe turci, cucerind câteva redute.

Trupele române iau la Plevna 10000 de prizonieri şi capturează 28 de tunuri. Osman Paşa, rănit la picior de o schijă, se predă ofiţerilor români, înmânându-le spada.

Vestea căderii Plevnei după lupte atât de crâncene a fost salutată cu mult entuziasm la Bucureşti, iar la Plevna se oficiază un Te-Deum, însoţit de salve de tun.

Carol I trece în revistă trupele de pe frontul Plevnei, aliniate pe 3 km mulţumindu-le pentru sacrificiul lor. Ţarul restituie sabia lui Osman Paşa.

Deşi odată cu căderea Plevnei soarta războiului era hotărâtă, consecinţele tragice şi avatarurile au mai continuat.

Contribuţia esenţială a românilor la victoria asupra otomanilor nu mai intră în calculul puterii ţariste, care îşi dispută dreptul pentru sudul Basarabiei. Luptele continuă la Vidin şi Smîrdan, unde românii aduc un nou tribut de jertfă.

La comandamentul de la Poradim, Carol I evaluează situaţia frontului, unde trupele ruseşti, române şi turce aveau un inamic comun: gerul, foametea, molimele. În amintirile sale, Carol I descrie scenele de coşmar prin care treceau soldaţii români şi prizonierii turci prost echipaţi sau degeraţi pe întinsurile reci ale Bulgariei. Plecat dimineaţa din Poradim, cu o trăsură cu 10 cai, însoţit de un escadron de dorobanţi, Carol I, călătorind pe un ger cumplit, are viziunea teribilă a unui câmp pustiu, presărat de morţi, cai degeraţi şi efective de luptă abandonate.

Imagini semnificative din campania războiului 1877-1878 ne-au rămas de la artişti iluştri precum Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary şi Sava Henţia, participanţi în calitate de corespondenţi de război, în locurile cele mai dramatice ale luptelor.

În urma Tratatului de la San Stefano din 1878 este recunoscută Independenţa României, dar în urma intervenţiei marilor puteri, la Congresul de la Berlin, România, căreia i se retrocedează Dobrogea, pierde judeţele din sudul Basarabiei - care fuseseră redate Moldovei după Războiul Crimeei, în urma tratatului de la Paris, în 1856.

Trupele române îşi fac intrarea triumfală în Bucureşti, iar pe 29 august 1878, in cinstea cuceririi independenţei, municipalitatea Bucureştiului hotărăşte schimbarea denumirii unor străzi. Astfel, Podul Mogoşoaiei devine Calea Victoriei, Calea Craiovei-Calea Rahovei, Calea Târgoviştei-Calea Griviţei, Calea Belvedere - fostul Pod de Pământ - devine Calea Plevnei, porţiunea de la Cişmigiu spre Cotroceni se va numi Bulevardul Independenţei, Calea Vergului-Calea Călăraşi, alte străzi sunt denumite Calea Dorobanţilor, Smîrdan, Walter Mărăcineanu, Dumitru Lemnea etc.

Evenimentul istoric major al Independenţei de la 1877 a rămas în memoria colectivă prin monumentele oraşelor sau în cărţile de istorie, dar şi în conştiinţa celor aleşi să înfăptuiască dezideratele marilor oameni politici ai României.

Iată, aşadar, că datoria de a ne respecta trecutul şi de a-l reconsidera este o obligaţie de onoare, care ne dă identitatea naţională, precum şi legitimitatea integrării europene. Poate nu întâmplător o ţară ca România, aflată la răscrucea marilor imperii, a găsit resurse de supravieţuire şi a oprit de atâtea ori pericolul invaziilor ce ameninţau Europa creştină, de-a lungul timpurilor.

9 mai, ziua declarării Independenţei României, prin gestul demn al oamenilor de stat de la 1877, urmat de contextul politic favorabil şi jertfa românilor pe câmpul de luptă, rămâne un simbol al istoriei noastre, un model şi un îndemn ca marile idealuri să nu fie trădate niciodată.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat. Aţi epuizat toate minutele Grupului parlamentar al PRM. Vom acorda cuvântul în măsura în care mai avem timp disponibil.

Grupul parlamentar al UDMR, domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mafia retrocedărilor din cadrul comisiilor locale privind aplicarea Legilor nr.18/1991, 1/2000 şi 247/2005 este deosebit de bine organizată în cadrul primăriilor. Deşi numeroase abuzuri, acte de corupţie ale primarilor şi ale secretarilor ajung la Comisia pentru cercetarea abuzurilor din Camera Deputaţilor pe care comisia încearcă să le rezolve în condiţiile legii, prefecţii şi organele abilitate ale statului muşamalizează infracţiunile şi contravenţiile dovedite de comisia noastră.

Abuzuri deosebit de grave s-a constatat şi în oraşul Gheorgheni care, în bună parte s-au rezolvat atât cu ajutorul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, cât şi cu ajutorul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Cazuri specifice se leagă de falsitatea actelor de Cărţi funciare de către membrii Comisiei locale de fond funciar din Gheorgheni în favoarea unor persoane care cu terenuri ilegal dobândite participă la programul SAPARD, deposedând de proprietatea lor pe proprietarii de drept.

O situaţie specifică o reprezintă cazul doamnei Benedek Anna, care a primit sprijin din partea comisiei noastre în lupta împotriva mafiei retrocedărilor. În cazul ei, la solicitarea comisiei noastre a intervenit şi prefectura, pentru restabilirea legalităţii. Însă păgubitul era nevoit să solicite calea justiţiei, unde i s-a dat dreptate. În instanţă i s-a recunoscut prin decizia civilă nr.362/r/2006 a Tribunalului Harghita faptul că îi revine suprafaţa de 9100 mp. Însă Comisia locală de fond funciar din Gheorgheni a obstrucţionat în continuare punerea sa în posesie pe vechiul amplasament. Doamna Benedek a solicitat restabilirea legalităţii în mai multe memorii depuse la Comisia locală de fond funciar, printre care ultimul a fost depus sub nr. 5459/13 iulie 2006. A solicitat repunerea sa în posesie şi revenirea la situaţia anterioară falsificării Cărţii funciare, conform schiţei aflate în dosarul privind decizia civilă şi irevocabilă a Tribunalului Harghita.

În ziua de 10 noiembrie 2007, ora 9 s-au organizat măsurătorile impuse de Comisia locală de fond funciar, însă acestea s-au efectuat contrar deciziei judecătoreşti.

În ziua de 24 noiembrie 2006, prin Adresa nr.8503/2005 doamna Benedek Anna a fost înştiinţată de către Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar, că punerea în posesie conform hotărârii judecătoreşti se poate efectua numai parţial, pentru că în perimetrul terenului retrocedabil ar intra şi Drumul naţional nr.12C.

De asemenea, petenta a solicitat de la Oficiul de cadastru local revenirea la situaţia anterioară a Cărţii funciare, conform hotărârii judecătoreşti definitive, dar a fost refuzată. După acest refuz, doamna Benedek Anna s-a prezentat personal la domnul director ing. Faur Traian, cu actele necesare pentru modificările din Cartea funciară, conform deciziei civile nr.362/r/2006, însă domnul director a refuzat să accepte actele depuse de petentă.

Consider că este inacceptabil ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să nu fie executată de către Comisia locală de fond funciar din Gheorgheni şi nici Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din judeţul Harghita nu are dreptul să refuze efectuarea înscrierii în Cartea funciară a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Prin această atitudine se favorizează persoanele pentru care s-a intabulat acest teren în timpul procesului, în mod ilicit.

Stimate domnule ministru Cristian David,

Cetăţenii României până când vor fi nevoiţi să aştepte respectarea legalităţii, atât din partea primarilor şi a secretarilor, cât şi din partea unor directori de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cum este cazul domnului Faur Traian din judeţul Harghita?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

V-aş ruga, stimaţi colegi, având în vedere adresarea domnului deputat către un ministru, ca atunci când facem declaraţiile politice să ne gândim dacă este vorba de o interpelare sau o atitudine politică, în raport de anumite situaţii.

Nimeni nu îngrădeşte dreptul de exprimare în declaraţiile politice, dar să nu uităm că în Parlament există mai multe forme de exprimare.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deşi aveam pregătită o declaraţie politică, ce făcea referire la aceeaşi persoană la care s-au referit majoritatea antevorbitorilor mei, voi renunţa la ea şi voi prezenta un alt subiect destul de fierbinte care trece, din păcate, cu vederea datorită evenimentelor de pe scena politică românească.

Aşa, după cum ştim cu toţii, singura unitate bancară cu capital integral de stat care ne-a mai rămas este Cec-ul. Această unitate bancară este extrem de serioasă şi amplă totodată, deoarece deţine peste 320 de sedii în întreaga ţară şi are, de asemenea, peste 7100 de angajaţi.

Până în prezent a fost o goană permanentă care să ducă la privatizarea acestei unităţi bancare cu capital integral de stat, însă datorită faptului că ea nu a fost atractivă, ţinându-se cont de faptul că investiţiile în această bancă au fost relativ reduse şi, de asemenea, profitul obţinut a fost scăzut, tocmai prin prisma faptului că se dorea o oarecare atractivitate pentru a fi privatizată şi pentru a culege roadele, din păcate, anumite persoane, rău intenţionate, spune eu, unitatea bancară nu a putut fi privatizată până în prezent.

Avem în prezent pe rolul Parlamentului un proiect de lege, de fapt, o ordonanţă care vizează mărirea capitalului social al Cec-ului cu 500 de milioane de roni. În Comisiile reunite pentru buget finanţe şi industrii am solicitat ca în situaţia în care Parlamentul va aproba mărirea capitalului social cu 500 milioane de roni să găsim o soluţie prin care să ne exercităm şi controlul asupra singurei unităţi bancare de stat care este necesară şi, în opinia mea, trebuie să rămână de stat.

Acest lucru nu s-a dorit, deoarece mi s-a reproşat faptul că nu este bine ca Parlamentul să deţină şi controlul asupra băncilor. Nu este vorba de oricare bancă şi, din momentul în care noi votăm şi aprobăm alocarea acestei sume, mi se pare normal ca măcar periodic, anual sau chiar de două ori pe an să ni se prezinte rapoarte din care să rezulte profitul obţinut de această unitate bancară o dată cu majorarea capitalului social.

Preşedintele Cec-ului ne-a mărturisit la întrebarea mea faptul că nu s-a renunţat la privatizare, şi atunci pentru mine a fost extrem de clar un lucru. Se doreşte rentabilizarea acestei bănci, "îngrăşarea" ei şi vă rog să-mi scuzaţi expresia, prin investiţii, prin credite atractive, astfel încât ea să devină mult mai rentabilă şi totodată să devină interesantă pentru potenţialii cumpărători. Întrebarea mea este următoarea: cine are interes direct să privatizeze singura unitate bancară cu capital de stat şi care este comisionul pe care cei implicaţi, atât în conducerea acestei bănci, dar şi la alte niveluri, urmează să-l primească din momentul în care în scurt timp Cec-ul va fi mai bogat cu 500 de milioane de roni.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat minutele acordate Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Din Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Varujan Pambuccian sau domnul deputat Iusein Ibram.

Nu. Din partea Grupul parlamentar fără apartenenţă, minutele au fost epuizate.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu.

Vă rog.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Plugul".

Criza politică a cuprins întreaga Românie, iar efectele sunt imposibil de cuantificat: instituţii, partide, lideri politici se confruntă fără odihnă şi fără menajamente. Atunci când se mai domolesc, pentru a-şi trage sufletul, află cu bucuria revelaţiei că singura soluţie este întoarcerea la popor. Popor pe care îl reprezintă, popor care le susţine existenţa, popor pe care pretind că-l iubesc şi-l servesc, popor de care, practic, au uitat cu desăvârşire. Umilit şi obidit, poporul îşi duce traiul anonim, departe de lumea aceasta stranie şi ostilă, etalându-şi, fără ostentaţie, singurul lucru ce nu-i poate fi subvenţionat -demnitatea.

Între atâtea personalităţi de aleasă notorietate, de obsedantă vizibilitate, pentru care tubul catodic şi eterul sunt vitale, vă propun un nume: Nicu Vâlcu, de 64 de ani, din comuna Străoane, judeţul Vrancea. Evident, nimeni n-a auzit de el, cu excepţia celor din jurul său, câţi or fi. De ce ne-a atras atenţia? Pentru simplul fapt că a ieşit şi în primăvara asta la arat. Nu cu un tractor Caterpillar sau New Holland, nici măcar cu unul produs cândva la Braşov, ci cu plugul pe care îl are de pe vremea regelui Mihai şi pe care l-a moştenit de la bunicii săi. "Cu 3 milioane pensie, de unde să am eu bani să plătesc aratul, discuitul, semănatul cu tractorul?" Plin de năduf, continuă să-şi spună oful: "Am plugul acesta moştenit din bunici şi care nu s-a stricat veci. E făcut pe vremea lui Mihai, la Reşiţa. Dacă îmi aduce Băsescu unul la fel, făcut acum în România. îi dau 5 pensii de ale mele. Foarte bine că vrea să-l suspende, că nu e bun de nimic. Ne-a făcut pâinea 9000 de lei. Băsescu este un om rău. Afară cu el".

După ce şi-a strigat durerile înăbuşite, fermierul european al anului 2007 se apucă din nou de arat, lăsând în urma lui nu o brazdă, ci o cicatrice în pământul pietros.

În tot acest timp, în Piaţa Constituţiei, diverşi "sinistroizi" îndeamnă susţinătorii suspendatului să scandeze împotriva Parlamentului, împotriva Guvernului, împotriva partidelor politice, împotriva democraţiei atât de greu câştigate. Pe când un miting şi pentru nea Nicu Vâlcu şi alţii ca el, domnule Stolojan, doamnă Macovei, domnule Flutur şi, mai ales, domnule Traian Băsescu?

P.S. Nu, P.S. nu înseamnă "preşedinte suspendat", ci post scriptum. Ştiţi că bilele şi urnele prin care s-a decis tehnic suspendarea dumneavoastră au fost fraudate?

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Rareş Mănescu, Andrian Mihei, Mihai Sandu Capră, Gheorghe Dragomir, Mihăiţă Calimente, Ovidiu Ioan Silaghi, Horea Uioreanu, Relu Fenechiu, Mircea Puşcă. Domnul Emilian Frâncu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Traian Băsescu pune securea la rădăcina democraţiei din România".

Înainte de stabilirea datei la care se va ţine referendumul asupra soartei actualului preşedinte suspendat, Traian Băsescu, şi, deci, înainte de începerea în mod legal a campaniei pentru referendum, cel care se auto-intitulează campionul luptei pentru instaurarea legalităţii în România şi-a început activitatea electorală prin participarea, joi şi duminică, la două mitinguri în Bucureşti.

Este, evident, o sfidare a legii, iar acest mod de acţiune, care se situează cu totul în afara cadrului legal şi democratic, va trebui bine definit ca atare şi sancţionat cât se poate de drastic în viitorul Cod electoral, la care încă se mai lucrează.

Din păcate, prin ceea ce a spus la ambele sale întâlniri cu simpatizanţii, Traian Băsescu dovedeşte că nu a înţeles - sau, mai bine zis, că refuză cu obstinaţie să înţeleagă - lecţia pe care ar fi trebuit să şi-o însuşească de pe urma comportamentului său anti-constituţional de până acum, motiv pentru care domnia sa a şi ajuns în situaţia de a fi suspendat.

Vorbindu-le potenţialilor săi susţinători la viitorul referendum, domnul Traian Băsescu aţâţă populaţia României la ură antipartinică şi antiparlamentară, dându-şi din ce în ce mai vârtos arama pe faţă.

Traian Băsescu nu cere sprijin pentru a fi menţinut în funcţie, ci vrea să fie ajutat pentru a-şi nimici adversarii, pe care nu se sfieşte să-i catalogheze drept "duşmani" şi "inamici", punându-se pe sine în ipostaza unui ipotetic sfânt Gheorghe în luptă cu "balaurul".

La asemenea întâlniri publice, domnul Traian Băsescu generează în mod premeditat momente în care publicul se simte îndemnat să huiduie partidele politice şi Parlamentul României, dând dovadă, prin comportamentul său incitant, de o violenţă verbală şi de o intoleranţă ideatică greu de acceptat.

Prin modul în care îşi construieşte discursurile, prin retorica agresivă pe care o utilizează, prin anumite gesturi şi expresii încăpăţânate şi demagogice, domnul Traian Băsescu se poziţionează ostentativ pe o poziţie de adversitate faţă de valorile de bază ale oricărui sistem democratic.

De fapt, Traian Băsescu ni se învederează, tuturor şi din ce în ce mai mult, că este un personaj eminamente antisistem, motiv pentru care ne putem întreba ce anume îl determină să vrea cu atâta obstinaţie să se menţină în vârful unei ierarhii, al unei organizări statale care este sistemică prin definiţie.

Metaforic vorbind, asemenea tuturor dictatorilor din secolul XX, Traian Băsescu pune securea la rădăcina sistemului democratic, atacând cei doi piloni de bază ai acestuia, care sunt partidele politice şi instituţia Parlamentului.

În faţa unei asemenea agresiuni, cred că trebuie luate măsuri urgente de protejare a legalităţii şi a bunului simţ pe parcursul campaniei pentru referendum, prin reglementări în sfera audiovizualului care să menţină în limitele decenţei de conţinut informarea publică despre ceea ce se spune şi se întâmplă la mitingurile lui Traian Băsescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Şi Grupul parlamentar al PNL, cu oarecare aproximaţie, şi-a epuizat timpul.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Manuela Mitrea. Nu este.

Domnilor, aici este o problemă şi aş vrea s-o lămurim de principiu.

Sigur că orice deputat poate să cedeze locul unui coleg, dar în ordinea prezenţei celor în sală.

Mihai Dumitriu. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Nici un ban european în agricultura românească".

Au trecut 4 luni de la data aderării României la Uniunea Europeană, dar românii nu simt în nici un fel că au devenit membri şi nu au văzut nimic "european" venind dinspre Palatele Cotroceni şi Victoria, cu excepţia unui şir nesfârşit de scandaluri şi intrigi politicianiste.

Comisarii de la Bruxelles au încercat să intervină, au dat avertismente, au tras de mânecă pe cine au apucat că nu sunt prea mulţi români pe culoarele şi în oficiile palatelor comunitare, privind strategia de integrare, mai ales programul legat de agricultură şi dezvoltare rurală. Dar, cum să faci strategii legate de viitorul pâinii şi al satului românesc, când mai marii ţării şi Guvernului au pus la cârma agriculturii un pădurar care a inventat şi promovat cacialmaua cu gripă aviară şi pesta porcină - probabil se ştie că pentru vaccinarea din Ajunul Crăciunului s-a folosit vaccin expirat, cumpărat la jumătate de preţ. Programul de dezvoltare rurală trebuia să ia drumul Bruxelles-ului acum un an, şi nu abia acum câteva săptămâni.

Stimaţi colegi,

Pentru agricultură, aderarea ar fi putut fi cea mai mare afacere, în sensul că, din pachetul financiar negociat cu Uniunea Europeană, jumătate din bani sunt destinaţi agriculturii şi dezvoltării rurale.

Asta înseamnă 2 miliarde de euro anual. Confuzia politică şi neînţelegerea a ceea ce este de făcut de către guvernanţi, a făcut să accesăm aceşti bani la sfârşitul anului 2007 şi începutul anului 2008.

Scandalurile politice dintre cele două palate au întârziat construcţia instituţiilor necesare: APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură), ANDRP (Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) etc., cât şi eliminarea taxelor vamale pentru mărfurile din Uniunea Europeană. În România se pierd zilnic 20 milioane de euro (10 de la neaccesarea bunurilor gratuite şi 10 de la neîncasarea taxelor vamale).

Din păcate, unii directori din Ministerul Agriculturii fac confuzie între fondurile oferite de Guvernul României (40%) şi fondurile gratuite de la Bruxelles (60%). Trebuie spus că anul acesta nici un ban european nu ajunge în România pentru investiţii publice sau pentru subvenţii în agricultură. Deşi nu primim nici un ban de la Europa, ne grăbim să aplicăm măsuri europene inventate într-un elan dezgustător de obiedienţă.

Nu trebuie să ne mire că ţara a încăput pe mâna veterinarilor care taie şi spânzură în sate şi oraşe, sfidând tradiţiile şi obiceiurile locale şi naţionale.

Chiar dacă şeful veterinarilor şi-a dat demisia, iar aplicarea deciziilor sale scandaloase a fost amânată, s-a dovedit în aceste 4 luni că Autoritatea veterinară este expresia răului pe care românii sunt obişnuiţi să şi-l facă singuri.

Interzicerea transhumanţei şi gonirea ciobanilor din pieţe demonstrează că nu au reuşit să înţeleagă legislaţia europeană în privinţa securităţii alimentare.

Guvernanţii noştri încă nu-ţi dau seama că suntem ţară membră a Uniunii Europene cu drepturi depline.

Stimaţi colegi şi guvernanţi,

România trebuie să aibă un cuvânt de spus, să ceară schimbarea legilor în funcţie de interesele ei, să impună standarde româneşti, nu doar să le accepte pe cele europene. În loc să facă acest lucru, veterinarii introduc standarde pe care nici Europa nu le doreşte.

În Spania, există "corrida", total opusă legislaţiei Uniunii Europene, dar nimeni nu s-a gândit să o interzică. În Italia şi Franţa sunt diferite festivaluri brutale (bătăi cu portocale, cu roşii), dar nimeni nu îndrăzneşte să le anuleze doar pentru că nu corespund, şi nu corespund legislaţiei Bruxelles-ului. În Belgia, berea tradiţională se fabrică în beciuri insalubre, între mucegaiuri, igrasie şi pânze de păianjen, dar veterinarii belgieni nu au îndrăznit să oprească această tradiţie.

După Autoritatea Naţională Veterinară ar trebui interzise nedeile ciobăneşti, desfiinţate stânile, oprită transhumanţa, abandonate reţetele tradiţionale de caşcaval şi telemea. Dacă ar fi să urmărim întru totul buchea cărţii europene, aşa cum exagerat îndeamnă veterinarii din România, peste un milion de crescători de vaci de la ţară care livrează lapte fabricilor de brânzeturi ar rămâne a doua zi fără mijloacele de trai, fiind nevoiţi să-şi sacrifice animalele. Deja din cauza unor cerinţe exagerate de igienă, unele fabrici au început să se închidă.

Ce se va întâmpla cu laptele de capră, de oaie şi bivoliţă recoltat în gospodăriile ţărăneşti? La bivoliţe, suntem pe primul loc în Europa, poziţie care ne îndreptăţeşte să batem cu pumnul în masă şi să impunem schimbări în legislaţie. Cu cele 8,5 milioane de oi suntem o putere în Europa, suntem îndreptăţiţi să intervenim, să dictăm, să ne cerem drepturile, pentru că de 2000 de ani nimeni nu a murit din cauza caşului făcut sus în munte.

Sutele de milioane de euro din seifurile Bruxelles-ului nu-i pot lua olandezii sau danezii care nu au nicio oaie. Dar ciobanii mioritici nu ajung şi nu ştiu să ceară, n-au cerut nimic în istoria lor demnă.

Cei care sunt şcoliţi şi plătiţi să ceară, să-şi impună voinţa, să bată cu pumnul în masă sunt reprezentanţii Guvernului Român. Unde sunt ei? Guvernul trebuie să aibă o prezenţă permanentă şi activă la Bruxelles, să trimită acolo oameni capabili, responsabili şi patrioţi, cărora să le pese de situaţia de acasă.

În şedinţele tehnice, unde se propun măsurile şi directivele pentru agricultură, românii lipsesc. Scaunele lor sunt goale, domnule prim-ministru Tăriceanu. Alte ţări membre au 10-15 oameni permanenţi, prezenţi în Bruxelles, România are numai 4 oameni pentru toate sectoarele (cereale, lapte, plante tehnice, carne etc.).

Mulţi dintre cei trimişi provin din birouri, de la ministere şi agenţii, reprezentanţii grupurilor de interese din partide, clientela politică care habar n-au de situaţia agriculturii, de cea din teren, de cea din vârful muntelui sau de cea din Câmpia Română.

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru al agriculturii,

Nu neglijaţi cu bună ştiinţă un domeniu în care activează aproape jumătate din populaţia României.

Revigoraţi de urgenţă activitatea instituţiilor necesare accesării fondurilor europene şi gestionării problemelor referitoare la dezvoltarea agriculturii şi satului românesc.

Trimiteţi la Înalta Curte de la Bruxelles români care să fie buni specialişti, competenţi, responsabili, îndrăzneţi, patrioţi, care să le pese de cei de acasă şi de România.

Nu uitaţi că după 1 ianuarie 2007, de la Bruxelles se dă ora exactă pentru agricultură, de acolo vine "lumina", de la Apus, şi nu de la Răsărit.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al P.S.D. şi-a epuizat puţin peste jumătate din timpul copios pe care îl are.

Cu acordul dumneavoastră, voi da în continuare cuvântul reprezentanţilor Grupului parlamentar al P.S.D.-ului, dar pentru a asigura un echilibru, voi da cuvântul şi reprezentanţilor altor grupuri parlamentare care au stat în sală şi ne-au urmărit şi care şi-au epuizat parţial timpul lor.

Din partea Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Apostolache. Doamna deputat Mirela Adomnicăi. Vă rog să poftiţi, doamnă.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Neplăcută situaţie, complicată problemă".

"Demisionez în 5 minute dacă Parlamentul mă suspendă", declara apăsat preşedintele Băsescu cu doar 2-3 zile înainte de eveniment.

Clepsidra lui Băsescu s-a oprit însă imediat după vot, mai exact atunci când socoteala din târg a arătat câte pericole îl pândesc pe un preşedinte demisionar şi urât de majoritatea politicienilor. Ce te faci cu promisiunea deja lansată, mai ales atunci când adversarii politici te poftesc măcar să-ţi respecţi cuvântul? Logic, apelezi la prieteni, popor, democraţi şi ce s-o mai găsi.

Realizând brusc pericolele implicate de demisia din funcţia de preşedinte, tabăra fidelă a lui Traian Băsescu nu a mai pierdut timpul şi a trecut la realizarea cât mai credibilă a revenirii asupra cuvântului dat. Încă din prima seară, aproximativ 2000 de bucureşteni s-au prezentat de urgenţă în Piaţa Universităţii, la un miting pro-Băsescu.

"Şi eu vă iubesc", zice preşedintele Băsescu, agitând, stângaci, un tricolor. Oamenii răspund anemic. "Am decis să mă întorc la popor", mai plusează preşedintele suspendat. Unii par de acord cu această idee, la urma urmei, nu-i deranjează, fiecare face ce vrea. Ba nu, sar unii din apropiere care-şi aduc aminte pentru ce au venit acolo, nu-ţi da demisia. Preşedintele tresare uşor. Aici e problema: să-şi dea sau nu demisia? Neplăcută situaţie, complicată problemă.

Câteva clipe de tăcere. Revoltaţii aşteaptă ca domnul de pe tribună să le dea, totuşi, un răspuns. Domnul însă evită. "Vă asigur că voi fi în continuare preşedintele României". Derută în minielectoratul de lângă Teatrul Naţional. N-a fost suspendat? Parcă zisese că va fi preşedintele României până luni. Momente stânjenitoare. Ce se întâmplă? Neplăcută situaţie, complicată problemă.

Prezenţa redusă şi deloc entuziasmată a fanilor lui Băsescu la aceste mitinguri par să-i dea de gândit preşedintelui în ceea ce priveşte adevărata susţinere de care se bucură în rândurile poporului iubit şi de multe ori prea nerecunoscător. Aşa că se va gândi bine.

Se spune că preşedintele Băsescu e un tip cu un psihic de nezdruncinat, că rezistă la orice tip de stres. În această situaţie, însă, va face un gest extrem. Politic sau personal. E doar o chestiune de timp. Şi tot noi vom suporta consecinţele. Neplăcută situaţie, complicată problemă.

Mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă din partea Grupului parlamentar al P.D. s-a prezentat cineva din cei 10 înscrişi. I-am citit de două ori până acum.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, dacă mai este cineva prezent. Nu. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, cine doreşte să ia cuvântul?

Vă rog.

Domnul Ilie Merce:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează «Demagogul "providenţial" Traian Băsescu - atentează la ordinea constituţională!"»

Tenorii societăţii civile, atât de mult păstorită de ex-ministrul justiţiei Monica - Luisa Macovei, s-au unit în haita instigatorilor la acţiuni anticonstituţionale, care îl sprijină pe cetăţeanul decăzut Traian Băsescu în iluziile sale de revenire la Cotroceni şi de prelungire a crizei politice până la completa prăbuşire a democraţiei, atât de greu câştigate, în neantul neototalitarismului portocaliu.

Agitaţiile stradale ilegale de susţinere a cetăţeanului decăzut au debutat sub semnul extrem de periculos al negării principiului fundamental al democraţiei. Când Traian Băsescu accepta sa fie prim solistul instigărilor de genul "Jos Parlamentul", se cheamă că el pune deja premisele unei lovituri de stat. Un motiv suficient de grav pentru a fi interzis să mai circule liber şi să se adreseze mulţimilor adunate cu de-a sila în pieţele publice, pentru a fi contaminate cu isteria urii sale împotriva Parlamentului, care este, potrivit Constituţiei, "organul reprezentativ suprem al poporului român (...)"

La 18 ani după execuţia într-o cazarmă a dictatorului Nicolae Ceauşescu, fiindcă s-a crezut unica soluţie salvatoare a naţiunii, un nou om providenţial, cu ghilimele de rigoare, Traian Băsescu, se proclamă singurul om cinstit din România, unicul garant al democraţiei şi eroul care poate apăra poporul împotriva acelora pe care poporul i-a ales.

Cine este şi ce a făcut cetăţeanul decăzut Traian Băsescu pentru România? Produs tipic al regimului comunist şi al sistemului special secret de informaţii şi contrainformaţii externe al Securităţii Statului, a refuzat cu obstinaţie să recunoască adevărul, ceea ce alţi şefi de state, aflaţi în situaţii similare, nu au făcut. Aşadar, acest cetăţean decăzut si-a renegat până şi propriul trecut, minţind pentru a-şi construi o nouă identitate. Fantomă a fost la Anvers, fantomă şi impostor este şi în viaţa politică a României.

Ca ministru al transporturilor a patronat şi s-a înfruptat din cele mai mari rapturi de subminare a economiei naţionale.

Ca primar general al Capitalei s-a luptat cu câinii, buticarii şi a traficat imobiliare - spaţii şi terenuri - de pe urma cărora si-a îngrăşat conturile personale şi si-a creat propria mafie, pentru a cărei prosperitate şi protecţie, după ce s-a văzut preşedinte, a îmbrăcat, drept armura de cavaler al justiţiei şi dreptăţii, combinezonul incoruptibil al Elenei Udrea.

Ca Preşedinte, a confundat România cu un vapor. A cocoţat pe puntea de comandă unicul partid democrat şi a trimis sub punte, în opoziţie, celelalte partide, Parlamentul, Justiţia, Guvernul şi întregul popor. Apoi a dezbinat, rând pe rând, clasa politică, autorităţile şi societatea.

Când vremea i-a venit să fie răspopit, a trecut la unicul său repertoriu portuar, aria minciunii şi a calomniei, a ameninţărilor şi răzbunării, în interpretarea vulgară a corului briganzilor de pe autostrada în permanentă reparaţie - România.

Cu sloganurile extremist-incitatoare nu-i de glumit, motiv pentru care cerem imperativ Ministerului Public şi doamnei Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi ministrului internelor să stopeze de îndată propaganda şi acţiunile anticonstituţionale, constatând că sunt întrunite prevederile art. 166 alin. (1) din Codul penal, fiind săvârşită infracţiunea contra siguranţei statului de "acţiuni împotriva ordinii constituţionale".

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, dacă are cineva o declaraţie politică. Nu.

Ne întoarcem la Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat George Băeşu.

Vă rog.

Domnul George Băeşu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Dumnezeu să-l ierte pe Traian Băsescu!"

În vremea când era în deplinătatea funcţiei prezidenţiale, Traian Băsescu băga în seamă Parlamentul României chiar dacă îl trata cu sictir sau îl califica drept exponent al tot ce este mai rău în ţară.

De când şi-a suspendat demisia umplându-şi de înlăcrimată recunoştinţă admiratorii, Traian Băsescu nu mai bagă în seamă Parlamentul, cel care l-a lăsat fără prerogative de şef de stat. Sub privirea-i ageră şi verbu-i mincinos se află acum 322 de parlamentari care, în viziunea băsesciană, nu ar reprezenta Parlamentul, ci grupuri de interese, oligarhi, moguli de presă, hoţi şi alte categorii sociale.

Dacă, prin pieţele publice, oamenilor aduşi de prin ţară să-l asculte şi să-l aduleze, Traian Băsescu le-ar vorbi atacând Parlamentul, s-ar face vinovat că discreditează cu program principala instituţie a democraţiei din România. Încercând să evite o astfel de acuzaţie, foloseşte o diversiune de doi bani referindu-se la cei 322 de senatori şi deputaţi care, deşi constituie 2/3 din legislativ, nu ar reprezenta Parlamentul. Şi, în consecinţă, nici pe alegătorii care au suprema onoare de a fi reprezentaţi doar de spiritul tutelar numit Traian Băsescu, duhul curat ce pluteşte deasupra netrebnicei realităţi din România.

Lui Traian Băsescu cel suspendat şi celor ce înghit pe nemestecate aberaţiile acestui om ce se confundă cu cercurile de interese, cu oligarhii şi cu trimişii în judecată pentru devalizarea economiei româneşti, le transmit că eu reprezint pe cetăţenii care, în Vrancea, au ales candidaţii P.S.D. În această calitate ştiu că, pentru alegătorii noştri, comportamentul lui Traian Băsescu, de când s-a instalat la Cotroceni până astăzi, nu este demn de un preşedinte al României.

Ei ştiu că preşedintele Traian Băsescu i-a minţit când le-a promis, după inundaţii, drumuri şi case refăcute sau construite la timp. Ei ştiu că le-a promis că vor trăi bine, dar trăiesc mai rău. Ei ştiu că Traian Băsescu, cel care se comportă ca unsul lui Dumnezeu, luând locul înalţilor prelaţi la marile reuniuni creştine, a umilit biserica străbună. Ei mai ştiu şi că suspendatul Traian Băsescu le propune şi acum, ca şi în campania electorală, un târg profund păgubos. Le dă vorbe mincinoase pentru voturi, pretinzând că trebuie să redevină preşedinte cu prerogative depline, pentru că, altfel, pe români îi aşteaptă mari nenorociri.

Nu ştiu ce vor face ceilalţi 321 de parlamentari cu care se războieşte nedemnul preşedinte suspendat al României. Dar eu voi explica alegătorilor că nenorocirea cea mai mare este ca Traian Băsescu să redevină şef în funcţiune al statului. Că sunt prea multe argumente pentru a-l trimite pe suspendat să mediteze pe termen lung la cum ar trebui să se comporte un şef de stat european în anul 2007. Şi, în acest timp, să joace, eventual, doar ceea ce pricepe, dar care, cu siguranţă, nu are nici o legătură cu destinul poporului român.

Iar pentru ceea ce a făcut românilor ca preşedinte, ce face şi acum, când îi adună în pieţele publice pentru a-i folosi ca masă de manevră electorală, ca să-l parafrazez chiar pe suspendat, spun doar atât: Dumnezeu să-l ierte pe Traian Băsescu!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna Mihaela Rusu, Emilian Radu Moldovan, Costică Macaleţi, Aurel Gubandru, Alecsandru Ştiucă, Minodora Cliveti, Florin Iordache.

Vă rog, domnule deputat.

Vă scad din timp.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Incredibil, dar adevărat, Monica Macovei şi-a schimbat şoferul."

Show-ul pe care l-a început domnul Traian Băsescu este unul fără precedent. De când a aflat că va avea o perioadă de 30 de zile în care populaţia va decide dacă mai merită să rămână în fruntea acestei ţări sau nu, Traian Băsescu a recurs la o campanie electorală în ofensivă fără precedent în orice stat democratic.

Şi pentru a nu se simţi singur şi părăsit de soartă, cu vicleşugul caracteristic, domnul Băsescu şi-a luat amicii şi a început să străbată ţara în lung şi în lat pentru a minţi efectiv electoratul cu aceleaşi arme defectuoase cu care s-a obişnuit să lupte. Prin campania pe care a început-o a dat dovadă de orice altceva numai de decenţă, diplomaţie şi corectitudine nu.

Bineînţeles că, odată coborât din fruntea preşedinţiei şi schimbând oarecum rolurile pe care le avea ca şef al statului, domnul Băsescu a hotărât să exercite şi calitatea de şofer al doamnei fost ministru Monica Macovei. Se preconizează ca în lungul periplu pe care urmează să-l desfăşoare domnul Băsescu prin ţară va avea ca principală mână dreaptă pe doamna Macovei, pe care o va conduce la propriu prin toate colţurile ţării.

Încă din prima zi de campanie, domnul Băsescu a instigat electoratul să pornească la atac împotriva parlamentarilor, care, aşa cum spunea domnia sa, nu reprezintă interesele poporului. Greşit, domnule Băsescu! Faptul că dumneavoastră aţi încălcat Constituţia în nenumărate rânduri şi în mod vădit nu vă dă dreptul să interpretaţi suspendarea ca fiind ilegală, cu atât mai mult cu cât decizia Curţii nu v-a fost favorabilă.

Despre ce onoare mai are curajul şi chiar tupeul să vorbească Traian Băsescu? A avut grijă să arunce cu piatra în premierul Tăriceanu atunci când acesta a refuzat să-şi dea demisia, dar, cu o teribilă nonşalanţă, a afirmat că, în eventualitatea în care Parlamentul va vota pentru suspendarea sa, îşi va da demisia în următoarele 5 minute. Despre care minute vorbea? Despre care demisie este vorba? Despre demisia lui Pinocchio sau a lui Hopa Mitică?

Nu ştim sigur cum se numeşte această mascaradă pe care a declanşat-o Traian Băsescu, dar în mod cert nu va duce la nimic bun. Ce doreşte să obţină domnul Băsescu prin instigarea electoratului? Nu cumva s-a temut de statutul de simplu cetăţean pe care-l aşteaptă în caz de demisie, de dosarele pe care a avut grijă să le pună la naftalină?

În încheiere, aş vrea să transmit un mesaj preşedintelui suspendat. Chiar dacă vă doriţi să împiedicaţi populaţia să afle adevărul din spatele dumneavoastră, adevăr care vă doare şi ştiu sigur că nu-l puteţi ascunde multă vreme, să nu uitaţi că timpul le rezolvă pe toate, chiar şi greşelile pe care încercaţi să le mascaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Mircea Costache.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Oricât ne-am preface, subiectul cel mai fierbinte nu poate fi ocolit.

"România contemporană, stat de tip mafiot."

Cine nu ştia cum arată un stat de tip mafiot, îl vede azi şi trăieşte în el spaimele acestei crude realităţi pe toate planurile: politic, administrativ, economic, social. "Mafia e-n toate, e-n cele ce sunt", cum inspirat glosa virulentul pamfletar de la România Mare în cartea sa "Pamflete cu sifon albastru".

S-a ajuns cu infracţionalitatea până dincolo de limitele imaginaţiei. S-a ajuns până acolo unde preşedintele suspendat acuză la grămadă de corupţie şi mafie pe toţi aceia care i se opun şi incriminează global instituţii fundamentale precum Guvernul şi Parlamentul.

Singura instituţie necoruptă ar fi, dacă ar avea cineva timpul şi naivitatea să-l mai creadă, Preşedinţia din vremea lui Vodă cinci minute. Cine nu ştia însă cum arată cu adevărat statul de tip mafiot, să se întrebe unde este astăzi flota României, unde ne sunt rezervele de petrol şi gaze, cui aparţin întreprinderile de produse strategice, ciment, oţel, aluminiu?

În toate etapele vandalizării României, Traian Băsescu s-a aflat în fruntea jafului ca deputat, secretar de stat, ministru, primar general şi, în sfârşit, preşedinte de republică monarhică şi şef al statului de tip mafiot.

Situaţia e un ridicol magistral în care ne aflăm când unul dintre cei mai iresponsabili exponenţi ai vandalizării economice şi morale a ţării, putred de corupt şi de bogat, desfrânat, cabotin şi gargaragiu, şantajist şi cu mâinile murdare de sânge, mai reuşeşte să manipuleze cu ajutorul interesat al unor mercenari câteva grupuri de naivi mânaţi de la spate de filialele P.D. ori mardeiaşi dirijaţi de clanurile mafiote care îşi apără cu disperare starostele scelerat, grobian şi înrobit clientelei sale infracţionale.

În viziunea piratului fără morală, fără scrupule, apatrid şi ateu, românii ar trebui să-l menţină în funcţie pentru a scrie în continuare bileţele de intervenţie la ministrul Dobre ca Bucşaru să primească 110 miliarde de la CFR, în condiţiile în care problema se afla pe rolul instanţelor, să intervină la ministrul economiei pentru energie în favoarea ALRO, unde amicul său Stolojan e acţionar, iar alt sfetnic vanitos şi veninos, Valeriu Stoica, prestează servicii juridice de 20.000 de euro pe lună. Tot preşedintele astăzi suspendat a orchestrat mascarada răpirii ziariştilor în Irak, care ştie cum a ieşit Omar Hayssam din ţară şi unde se află azi uriaşa avere cifrată la sute de milioane de dolari ale sirianului, suspendarea lui Traian Băsescu a însemnat un moment al sprijinului clanului de la Golden Blitz, Udrea, Cocoş, Besciu şi toţi ceilalţi, dar şi a lui Nicolae Niro, Bitner, Petrache, Nicolaiciuc, cei dispăruţi în împrejurări stranii, iar Besciu şi Anghelescu şi-au primit nota de plată după ce fuseseră ameninţaţi de acelaşi Băsescu că dacă nu-şi ţin gura, îşi vor primi factura.

O sinteză infracţională a cetăţeanului suspendat momentan din activitate este greu de realizat pentru că această activitate infracţională a început cu mult înainte de a fi preşedinte şi chiar înainte de 1989. Iar dacă nu sunt suficiente exemple prezentate, vă prezint, stimaţi colegi, astăzi, un aspect minor, ar spune unii, dar edificator pentru a constata cu toţii realitatea tristă că trăim într-un stat de tip mafiot scăpat oricărui control. A sosit în România pentru un an şi jumătate reprezentantul Ministerului Economiei din Germania, în cadrul cooperării europene, pentru a derula un program twining de înfrăţire instituţională. În două săptămâni de activitate în România, funcţionarul european este pur şi simplu îngrozit şi cere ministerului german să-l retragă de la post şi să-i încredinţeze o altă misiune, deoarece a fost de trei ori atacat, jefuit de telemobil, de pormoneu şi bătut cu pietre în zona Junior-Unirii. Astăzi, 24 aprilie, germanul se află la Poliţia Capitalei însoţit de funcţionari români din Ministerul Dezvoltării Regionale.

Să sperăm că statul de tip mafiot va regresa în violenţă şi infracţionalitate prin suspendarea tartorului din fruntea sa.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dan Mihalache, domnul deputat Gheorghe Chiper, domnul deputat Vasile Filip Soporan, domnul deputat Ion Dumitru, domnul deputat Aurel Vlădoiu.

Vă rog, domnule deputat.

Cu această declaraţie vom încheia atât prin epuizarea timpilor grupurilor parlamentare, cât şi datorită faptului că la ora 10 este programată şedinţa comună a celor două Camere parlamentare.

Vă rog.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează "Nimeni nu este mai presus de lege"

Un ministru din cabinetul anterior, dar şi actual, a refuzat executarea a două hotărâri judecătoreşti de repunere în funcţie a unui subordonat.

Preşedintele, care chiar şi din presă şi tot era la curent cu atitudinea domnului ministru, l-a felicitat cu prima ocazie, asigurându-l de tot sprijinul său. La foarte scurt timp, admonestat de Comisia Europeană, Preşedintele se burzuluieşte la ministru, atenţionându-l că nu-i este permis nimănui să nesocotească o hotărâre judecătorească.

Grupul de Investigaţii Politice (GIP) îi aminteşte Preşedintelui că, pe când era ministru, a procedat la fel cu o hotărâre judecătorească pe care nu a pus-o în aplicare. Cu simţul verticalităţii care-l caracterizează, Preşedintele recunoaşte şi regretă. Între timp s-a schimbat, s-a maturizat şi nu ar mai face aşa ceva pentru nimic în lume.

Altă dată, la Golden Blitz, mare veselie. Bate Steaua sau, şi mai bine, ia bătaie primul-ministru. Preşedintele şi cel ce, în scurt timp, graţie recunoaşterii prezidenţiale a valorii sale, avea să ajungă numărul doi în preferinţele poporului, sunt în extaz.

Preşedintele, înnobilat de asistenţă, bea un pahar în faţa camerelor de luat vederi, deci în faţa poporului. Ca tot românul, mai bea unul. Ceva mai vesel ca de obicei, urcă la volan şi porneşte în trombă înainte ca alcoolul să-şi facă efectul şi, mai ales, înainte ca poliţiştii rutieri să vadă ştirile. Îşi aduce aminte de art.16 din Constituţie şi, după ce se asigură că nu îl vede nimeni, începe să râdă.

Preşedintele află cu amărăciune că nu a dobândit legal casa din Mihăileanu. Un funcţionar din subordinea sa de primar general a uitat să-i ceară declaraţia obligatorie pe proprie răspundere că nu are şi că nici nu a avut până la vârsta asta o altă locuinţă. Dacă i-ar fi cerut, domnul primar general de atunci, Preşedinte de acum, ar fi recunoscut că mai are trei case în Constanţa, în Bucureşti şi poate şi prin alte părţi.

Deşi nu a luat-o pe degeaba, demn şi cinstit cum îi stă bine unui preşedinte de popor european, Preşedintele nostru declară seara că, în dimineaţa următoare, va restitui casa dobândită ilegal. Dar urmează noaptea şi noaptea este un sfetnic bun şi poate blond. Aşa că se hotărăşte să nu plece din Mihăileanu că, de, are două fete, va avea cel puţin tot atâţia gineri şi cine ştie câţi nepoţi. În definitiv, vinovat este funcţionarul care a uitat să-i ceară declaraţia. Iar îşi aduce aminte de art.16 din Constituţie şi iar începe să râdă.

Preşedintele este supărat. Îl enervează nişte băieţi deştepţi care fac afaceri necurate cu energia poporului. Preşedintele află cu indignare că fratele Mircea este băgat în respectivele afaceri, cu băieţii deştepţi. Indignat este şi fratele Mircea care nu permite nimănui să se bage în afacerile sale, nici măcar fratelui - preşedinte.

Este hotărât să nu renunţe la afacerea cu energia, pusă cu greu pe picioare, aşa cum nu va renunţa nici la cea cu exportul de produse alimentare în U.E., mai ales că, în ţara fratelui său, nu sunt decât două astfel de firme. Cealaltă nu este a sa. Preşedintele nu are nicio vină. Nu le poate şti pe toate. Râde şi mai ales plânge ca oricare altul. Poate doar un pic mai natural, mai convingător. Art.16 începe să-l enerveze. Şi totuşi râde, şi de art.16 şi de toate articolele pe care le ştie. Nu râde mult.

Preşedintele este grav pe toate televizoarele. Ştie, de la servicii, că 322 de parlamentari urmează să-l suspende din funcţie. Cu o demnitate egalată doar de el însuşi, anunţă poporul că la fix 5 minute de la suspendare va demisiona aruncând ţara în incertitudine. A doua zi, Preşedintele suspendat anunţă că nu este Întâi Aprilie, dar este tot aprilie. Nu mai demisionează, că nu ar suporta poporul.

În Piaţa Universităţii, imediat după suspendare, Preşedintele vorbeşte poporului înfierând Guvernul şi Coaliţia Pucistă. Nu a început campania, a promis că nu-i va fi electoral discursul dar, ca oricare alt om, nu se poate abţine. Preşedintele suspendat. Nu este chiar drapelul naţional prevăzut în Constituţie, dar este ceva ce le aduce aminte amândurora de vremurile când, împreună, au învins comunismul la oraşe şi sate.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Prin epuizarea timpului prevăzut de programul de lucru şi prin terminarea cafelei, închidem sesiunea de declaraţii politice.

(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Adrian Moisoiu:

"Mafiotul Mihai Necolaiciuc este omul lui Traian Băsescu!"

La câteva ore după ce a fost suspendat din funcţia de preşedinte al României, Traian Băsescu a lansat un atac dur la adresa parlamentarilor, declarând că aceştia elaborează legi pentru infractori. Şeful statului a uitat însă că exact acest lucru l-a făcut chiar el, pe vremea când era ministru al transporturilor în guvernarea C.D.R.

Recentul scandal mediatic, avându-l ca protagonist, din nou, pe fostul director general al Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R."- S.A., Mihai Necolaiciuc, acum urmărit internaţional prin Interpol, pentru delapidarea sumei de 700 milioane de euro, ne readuce în memorie cam ce s-a întâmplat în economia românească după 1990.

Pentru cei care nu cunosc, am să fac o succintă rememorare, referitor la un sector vital al economiei.

În 1998, Guvernul Radu Vasile, avându-l ca ministru al transporturilor pe Traian Băsescu, a emis Ordonanţa de urgenţă nr.12/1998 privind transporturile pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, prin care aceasta era divizată în 5 societăţi distincte, fiecare cu statut propriu, toate cu capital majoritar al statului.

În ciuda tuturor reacţiilor negative ale salariaţilor, a specialiştilor în calea ferată, că o asemenea divizare nu prevestea nimic bun, ci, dimpotrivă, conducea la risipirea unor resurse financiare prin plăţi inutile de T.V.A., emiteri de facturi între cele 5 societăţi, creşterea aberantă a personalului administrativ, conducerea ministerului de atunci, n-a ascultat de nimeni şi a pornit la divizarea şi apoi la atomizarea a tot ce funcţionează de mai bine de 100 de ani în calea ferată (actualmente fiinţează mai mult de 50 de societăţi desprinse din structura S.N.C.F.R.). Acum, după circa 9 ani, observând uriaşele sume de la buget consumate anual de respectivele societăţi şi starea falimentară în care se zbat societăţile desprinse, stai şi te întrebi, cui a servit această fărâmiţare?

Analizând scandalurile apărute, apare motivaţia dezmembrării:

Companiile sau societăţile au statut propriu, şefii lor fiind numiţi de miniştrii de resort.

Societăţile şi Compania C.N. C.F.R. S.A., în statutul propriu şi-au prevăzut că gestionează pe întreaga ţară, şi nu numai în domeniul lor, Regionalele C.F.R. cu sucursalele lor, neavând nici un atribut.

Dacă ne referim la C.N. C.F.R. S.A., unde director general a fost numit Mihai Necolaiciuc, de către ministrul de atunci Traian Băsescu, aceasta gestiona anual valori uriaşe, de ordinul a sute de milioane de euro (a se vedea că numai 1 km. de cale ferată refacţionat costă câteva milioane de euro, neluând în consideraţie reparaţiile la poduri, la linii, la instalaţii, e.t.c.)

Sistemul era astfel creat prin statut, că, deşi anual era aprobat un buget de venituri şi cheltuieli, acesta niciodată nu era respectat. Pe sumele uriaşe puse în joc, licitaţiile erau adjudecate de cine trebuia. "Ele se făceau centralizat, la Bucureşti, de către cei care conduceau compania sau societăţile.

Evident că pentru decontarea lucrărilor, decizia de decontare se lua tot acolo. Cum lucrările erau de valori uriaşe, ele nu se încadrau în buget, urmând ca ulterior să se constituie o listă de aşteptări, cu şansa de a-şi primi bani, doar acele firme care cotizau!?

Începând cu anul 1998, Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) S.A., a fost prejudiciată cu peste 30 de milioane de euro. O parte a patrimoniului ei a fost vândut la fier vechi la a douăzecea parte din preţul adevărat, în timp ce o altă parte a fost vândută ca fier vechi, deşi în realitate era recuperabil, lucru şi făcut de către cumpărători. Şi în toată această perioadă, actualul şef al statului, cel care astăzi se luptă cu aşa-zisele grupuri de interese, nu a schiţat nici un gest pentru a stopa acest jaf!

Dar despre jaful de la Complexul Astoria din Snagov, unde pentru o lumânare s-a plătit 510 lei, iar o simplă pilotă de pat a costat 12000 lei, nu are nimeni, nimic de spus?

Tot în perioada când Traian Băsescu era ministru al transporturilor, în 1999, S.A.A.F. a pierdut un contract cu Iranul, în urma căruia a rezultat un prejudiciu de trei milioane de dolari!?

Ca preşedinte al Consiliului de Administraţie al C.N. C.F.R. S.A., Mihai Necolaiciuc (deoarece, evident membrii consiliului erau doar de decor şi doar clienţi politici), repet numit pe vremea când ministru al transporturilor era Traian Băsescu, şi menţinut şi după schimbarea Guvernului în anul 2000 de ministrul Miron Mitrea (!?) şi depistat abia de O.L.A.F., organism al Uniunii Europene, şi nicidecum de Corpul de Control al Ministerului, de Curtea de Conturi, etc, etc, şi-a putut atinge scopurile cu brio!? Deşi statul român a fost prejudiciat grosolan, procurorii doamnei Monica Macovei nu au tras pe nimeni la răspundere, fiindcă dacă s-ar fi declanşat o anchetă, printre persoanele care ar fi trebuit să dea cu subsemnatul ar fi fost şi Traian Băsescu!?

Culmea este că acum, Necolaiciuc vrea să se destăinue, că ar fi fost victima unor aranjamente politice. Are şi el puţintică dreptate, fiindcă permanent a fost mână în mână cu oameni de afaceri care gravitează în jurul Partidului Democrat! Nu este de mirare că Poliţia, condusă de democratul Vasile Blaga, nu a fost în stare să-l găsească şi să-l aducă în ţară? Tocmai de aceea ar trebui lăsat să vină şi să spună!

Dar întrebarea retorică este: Oare cei care au creat acest sistem diabolic şi l-au menţinut, n-au nici o vină? Neprihănitul domn Traian Băsescu nu are nimic pe căciulă?

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Declaraţie politică: "Sezonul estival 2007, între speranţa investitorilor şi indiferenţa autorităţilor"

Stimaţi colegi,

Peste o săptămână începe sezonul estival pe litoralul românesc. Vor urma cinci luni în care litoralul, operatorii turistici, hotelierii, unităţile de alimentaţie publică şi furnizorii de divertisment din zona litorală ar trebui să funcţioneze cu motoarele turate la maximum, atât pentru atragerea turiştilor români şi străini, cât şi pentru deservirea optimă a acestora, astfel încât să îi câştige drept clienţi fideli şi pentru a transmite prin impresiile lor despre vacanţa petrecută o invitaţie întregii lumi.

Turismul litoral nu poate funcţiona optim dacă nu există sprijin din partea autorităţilor locale, în primul rând, dar şi a celor centrale. Să nu uităm că timp de doi ani, începutul sezonului estival a fost bulversat şi în fapt, ratat, prin schimbări haotice ale legislaţiei şi prin organizarea defectuoasă şi tardivă a unor modificări privind apartenenţa şi modul de administrare a plajelor. Doamna Sulfina Barbu, fostul ministru al mediului, a făcut în aşa fel încât, doi ani la rând, investitorii din domeniu, în loc să fie pregătiţi să îşi aştepte oaspeţii la începutul sezonului, să fie complet debusolaţi şi nesiguri pe posibilitatea utilizării investiţiilor făcute, datorită schimbărilor neaşteptate ale legislaţiei.

Nu înţeleg de ce la nivelul administraţiei centrale, litoralul a fost privit ca nesemnificativ (vezi afirmaţia fostului preşedinte al ANT cum că "Litoralul nu este important"), ba chiar i s-au băgat beţe în roate. Dacă am porni de la simplul fapt că avem această resursă nepreţuită - o întindere de plaje cu nisip la malul unei mări frumoase şi primitoare - oricine ar spune fără să stea pe gânduri că este păcat să nu o fructificăm şi folosim cum se cuvine. Însă, până în acest moment, interesele politice meschine au luat locul unei judecăţi şi strategii concrete de dezvoltare şi utilizare a acestui potenţial. Şi pentru că tot vorbim de strategii, "Strategia pentru Dezvoltarea Turismului Românesc" elaborată de ANT şi finalizată la sfârşitul sezonului trecut, precizează că la nivelul anului 2004, capacitatea de cazare din staţiunile de pe litoral reprezintă 42,6% din capacitatea de cazare existenta la nivelul întregii ţări, ceea ce face de neînţeles atitudinea de vădit dezinteres pentru utilizarea şi valorificarea acestui potenţial atât în sezon, cât şi în extrasezon, eventual. În afară de o prezentare generală şi o analiză SWOT efectuată turismului litoral - fără a se trage însă şi concluzii, această aşa zisă strategie ignoră complet potenţialul turismului litoral, punând accentul pe tot felul de alte tipuri mai puţin convenţionale de turism, gen "turismul de congrese şi evenimente", în subcapitolul "Direcţii de relansare şi dezvoltare a turismului" excluzând complet litoralul din lista sectoarelor pentru care, în baza analizelor şi studiilor efectuate, există necesitatea să fie - citez - prioritizate. Nu spun că lista de "prioritizări" expusă nu ar prezenta potenţial pentru turismul românesc în general, însă mă întreb cine are interes să nu valorifice sau să nu considere prioritar un sector pe care alte ţări ar face orice să îl aibă. Şi totodată mă întreb de ce aşa zisele strategii cu greu elaborate, sunt în fapt o colecţie de statistici, date geografice, creionări de analize, dar nu conţin strategia în sine, nu conţin concluziile şi paşii ce trebuiesc urmaţi pentru ca oricine citeşte o astfel de strategie să înţeleagă ce trebuie făcut pentru "dezvoltarea turismului". Nu în ultimul rând, cine răspunde de cei care au elaborat această "strategie" fără finalitate şi au irosit câteva luni bune banii contribuabililor?

Deşi în 2005 şi 2006 schimbările făcute chiar la început de sezon au avut un efect negativ asupra activităţilor de pe litoral, ieşirea turismului litoral de sub influenţa ministerului mediului şi a fostei sale conduceri (unde nu ştim de ce şi cum a ajuns) şi înfiinţarea noii structuri administrative - Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, sper să poată servi convergent interesele turismului la malul mării şi ale activităţilor conexe, în interesul cetăţenilor locuitori ai Constanţei şi al turiştilor români şi străini care ne vizitează.

Vă mulţumesc.

Domnul Aurel Olărean:

"Câştigătorul zilei - poporul! Votul vostru contează!"

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Mărturisesc sincer că niciodată în cei doi ani de activitate parlamentară nu am crezut că voi trăi momentul în care liberalii se îmbrăţişează cu pesediştii, peremiştii îi aplaudă la scenă deschisă pe udemerişti şi toţi cuprinşi de euforia momentului ciocnesc cupa victoriei. Pentru un novice, tot acest spectacol este o mostră din cea mai pură formă de democraţie, când politicienii trec peste orgoliile personale şi îşi dau unanim voturile pentru o lege benefică poporului. Dar nu şi România! Aici, în această sală, forţele răului şi-au dat, pentru prima dată, mâna pentru a vota ruşinea. Ruşinea de a nu vedea realitatea, ruşinea de a ignora evidenţa, ruşinea de a uita care este voinţa poporului, toate astea cu un singur scop: suspendarea Preşedintelui României.

Preşedintele României, indiferent de persoană, este o instituţie. O instituţie aleasă nominal şi direct de popor, iar legitimitatea sa nu poate fi pusă la îndoială de noi, indiferent din ce partid facem parte. Noi, în calitatea noastră de parlamentari, nu avem mandatul electoratului de a anula voturile a milioane de oameni. Preşedintele a ales corect: un referendum pentru ca poporul să decidă. Dar răul a fost făcut, precedentul există şi urmările le vom vedea. Ceea ce nu au luat în calcul cei ce au votat această suspendare, este tocmai popularitatea actualului preşedinte în rândul electoratului. O popularitate bazată nu pe imunitatea funcţiei de "primul om din stat", ci bazată pe calităţile personale ale omului Băsescu. Rezultatul unui referendum este cunoscut, chiar dacă mulţi se tem acum să-l spună cu voce tare. Euforia succesului a lăsat loc fricii, frica de urmări şi frica de ridicol deopotrivă, pentru că peste o lună votul popular va umili ruşinos votul acestui Parlament orgolios şi lipsit de scrupule.

Pentru românul obişnuit, problema unui referendum sau a alegerilor prezidenţiale directe, nu are mare însemnătate. Cei fideli actualului Preşedinte Băsescu îl vor vota oricum. Pentru noi însă diferenţa este enormă: alegerile directe ar fi dus la o luptă pe faţă şi nu cred că în trei luni de zile coaliţia PSD-PRM-PNL-PC ar fi găsit candidatul minune. Referendumul însă va infirma, în primul rând, votul Parlamentului şi cei umpluţi de ruşine vor fi tocmai aceia dintre dumneavoastră care aţi votat acum pentru suspendare. Domnul Preşedinte Băsescu va câştiga, aşa cum merită, în oricare dintre situaţii, iar cel umilit va fi Parlamentul. Pentru că, din fericire, Parlamentul nu îi poate suspenda şi pe simplii cetăţeni cu drept de vot din această ţară.

Şi ca o coincidenţă, ziua de 20 mai stabilită ca dată pentru referendum, este în Duminica Orbului, adică exact la 17 ani de la primele alegeri libere din România. Să sperăm că democraţia va învinge.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică: "Necesitatea elaborării unui statut propriu al personalului din aviaţia civilă din România"

Datorită perioadelor de tranziţie prin care România a trecut, precum şi a schimbărilor legislative necesare din ultimii ani, unul din domeniile de vârf ale economiei naţionale, Aviaţia Civilă din România, a rămas incomplet reglementat în ceea ce priveşte personalul aeronautic civil navigant profesionist.

Categoriile de personal aeronautic civil navigant sunt reglementate în prezent prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul Aerian al României, cu modificările şi completările ulterioare cuprinse în Legea nr. 399/2005 şi Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu privire la persoanele încadrate în condiţii speciale de muncă.

Vechiul Statut al Personalului din Aviaţia Civilă a R.S.R, aprobat prin decretul Consiliului de Stat nr. 413/1979, a fost abrogat prin Legea nr. 158/2004, fiind depăşit şi inaplicabil.

Scopul instituirii unui statut nou al personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România este de a reglementa obligaţiile şi responsabilităţile acestei categorii profesionale în executarea activităţilor aeronautice de zbor pe care le desfăşoară, precum şi de a promova protecţia drepturilor de care trebuie să beneficieze categoria de zburători în decursul activităţii lor, ca o recunoaştere a importanţei, riscului şi responsabilităţii acestei profesii.

Obligaţiile şi răspunderile personalului aeronautic civil navigant, care desfăşoară activităţi aeronautice de zbor, sunt menţionate în legislaţia actuală, iar drepturile acestora sunt ca şi inexistente.

Condiţiile de pensionare pentru personalul aeronautic civil navigant, aşa cum au fost stabilite de Legea 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sunt restrictive, deoarece nu s-a mai prevăzut reglementările din vechea lege a pensiilor, iar acest lucru blochează politica de personal, cât şi procesul de întinerire a forţei de muncă.

Demersurile efectuate de către Asociaţia Internaţională a Piloţilor de Linie promovează, atât ca vârstă de pensionare cât şi nivel de pensie, ideea menţinerii unui echilibru în activitatea de zbor care să nu afecteze siguranţa zborului în ceea ce priveşte vârsta de pensionare, iar nivelul pensiei să reflecte participarea individului în decursul activităţii lui.

Parlamentul are datoria morală de a se apleca asupra studiilor apărute atât la nivel naţional, cât şi internaţional pentru a reglementa un statut propriu al personalului aeronautic civil navigant profesionist, să aibă în vedere responsabilitatea, valoarea, multitudinea factorilor de risc şi complexitatea acestei categorii de elită.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Bibliotecile publice - stop înapoierii şi lipsei de interes"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la starea precară în care se găsesc bibliotecile publice. Adevărate izvoare de cunoaştere şi vectori de conservare şi dezvoltare a culturii şi civilizaţiei, aceste onorabile instituţii se găsesc, în România, într-o stare deloc bună, dacă ar fi să mă exprim elegant.

Bibliotecile publice se confruntă cu problemele pe care le au multe instituţii de cultură din ţară: spaţii improprii, subfinanţare, personal insuficient. Bibliotecile publice municipale, orăşeneşti şi comunale sunt subordonate consiliilor locale, care ar trebui să asigure banii pentru salariile angajaţilor, achiziţii de carte şi acoperirea altor cheltuieli de funcţionare, însă, din nefericire, nu întotdeauna este aşa, ci dimpotrivă.

Situaţia cea mai gravă este cea a bibliotecilor comunale, care în majoritate funcţionează în clădirile căminelor culturale, unele chiar în sediile primăriilor, fondul de carte este vechi, iar bibliotecarul, dacă există, este folosit de primărie ca operator de calculator sau pompier de ocazie, ori pentru a face muncă de secretariat sau a măsura terenuri pentru retrocedare.

De asemenea, nu puţine sunt situaţiile în care primarii din mediul rural refuză să asigure posturi de bibliotecari, motivând cu lipsa resurselor bugetare, astfel încât uşile bibliotecilor rămân zăvorâte.

O problemă este cea a bibliotecarilor, numărul posturilor normate pentru angajaţii bibliotecilor fiind mic, iar acestea sunt fie cu normă întreagă, fie cu o jumătate sau chiar un sfert de normă. În judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament, potrivit declaraţiilor celor implicaţi dar şi a multor cetăţeni cu care dialoghez în teritoriu, există situaţii în care şcolile nu au normat un post de bibliotecar, iar în această situaţie profesorul de limba română are în fişa postului cuprinsă şi activitatea specifică bibliotecii şcolare, două treimi dintre şcolile existente nu au un bibliotecar angajat, iar elevii au acces dificil la fondul de carte din unităţile de învăţământ. Potrivit unei statistici întocmite de Inspectoratul Şcolar Judeţean, în Botoşani doar 103 dintre cele 165 de unităţi şcolare dispun de biblioteci proprii, însă în acestea lucrează doar 63 de bibliotecari. În aceste condiţii nu este de mirare că interesul pentru slova tipărită scade de la an la an.

Bibliotecile se mai confruntă şi cu problema regimului proprietăţii clădirilor în care îşi au sediul. Multe sedii de biblioteci au fost retrocedate şi unele instituţii respectabile ajung să-şi găsească cu chiu cu vai spaţii de funcţionare în clădiri improprii atât păstrării fondului de carte cât şi lecturii. S-a ajuns la situaţii în care biblioteca comunală funcţionează într-o anexă a bufetului din localitate!

De asemenea, în ceea ce priveşte achiziţia de carte, se observă în ultimul timp un dezinteres al consiliilor locale în acest sens uitându-se că un lucru deosebit de important este şi înnoirea fondului de carte.

Informatizarea acestor biblioteci este o altă problemă, foarte puţine fiind dotate cu un calculator cu acces la internet.

Fac de la această tribună un apel la autorităţile locale şi centrale pentru a nu mai tolera aceste situaţii de-a dreptul revoltătoare şi de a aloca resursele financiare necesare pentru măcar un minimum de decenţă şi de respect pentru aceste veritabile instituţii de cultură şi civilizaţie-bibliotecile.

Domnul Dan Sorin Mihalache:

«Lamentabilul "Fabulospirit"»

Sloganul "Fabulospirit" lansat de Ministerul Afacerilor Externe cu scopul de a promova România este o alăturare mecanică între "spiritual" şi "fabulos", este artificial, de duzină şi nu are impact.

Nu putem să privim indiferenţi cum milioane de euro sunt date unei firme fantomă care nu este nici măcar înregistrată în Registrul Comerţului. Pentru această campanie lamentabilă pe care Ministerul Afacerilor Externe a lansat-o în paralel cu brandul de ţară la care Agenţia de Strategii Guvernamentale lucrează de doi ani, fără nici un rezultat, se vor cheltui aproximativ 3 milioane de euro.

Agenţia de Strategii Guvernamentale este o altă instituţie care cheltuieşte inutil banii publici, o ficţiune care, în 2006, a avut aproape 1 milion de euro pentru aşa-numitele campanii de diagnoză socială şi transparenţă instituţională. Singura realizare notabilă a acestei instituţii parazitare este difuzarea, pe 3 miliarde de lei, deci pe bani buni, a 4 milioane de fluturaşi cu chipul premierului Călin Popescu-Tăriceanu, pozat lângă steagul Uniunii Europene, care zac şi acum prin prefecturile însărcinate cu distribuirea lor. Aş mai vrea să spun că banul public a fost tocat cu inconştienţă prin amplasarea a 1.540 de panouri propagandistice despre Uniunea Europeană, care sunt făcute la nivelul intelectual al campaniilor proletcultiste. Având în vedere faptul că această instituţie nu îşi justifică existenţa, ea trebuie desfiinţată, urmând a fi comasată cu alte departamente şi agenţii cu atribuţii în domeniu.

În momentul de faţă, în mod clar trebuie efectuată o restructurare şi o evaluare atentă a performanţelor instituţiilor ce au ca obiect de activitate imaginea externă a României deoarece sunt mult prea multe agenţii care se ocupă de proiectarea imaginii României în plan extern, dar care nu au nici un fel de rezultate. Acesta este şi cazul campaniei "Fabulospirit", noul concept pregătit de Ministerul Afacerilor Externe, care seamănă aproape în toate aspectele cu începutul unui banc nereuşit deoarece "Fabulospirit" e doar o "platformă", deci practic nimic, un nimic care se numeşte "Fabulospirit" şi pentru care s-a luat o primă de 110000 de euro.

Domnul Dumitru Avram:

"Bucureşti - o nouă Vale a Plângerii"

O ziarista grăbită, venita în Bucureşti de pe malurile Tamisei, de acolo unde românii sunt filmaţi prin corturi în Hyde Park, prezenta cititorilor săi o imagine aproape idilică a Bucureştilor. "Bulevardele largi, clădirile istorice elegante şi pieţele vaste se aseamănă cu cele pariziene. Limba, cultura cafenelelor şi - e de ajuns să urmăriţi privirile oricărui bărbat - femei izbitor de frumoase pretutindeni te fac sa te gândeşti la Italia. O nouă generaţie de tineri profesionişti cu studii înalte, vorbitori de engleză, în acest oraş cosmopolit, afişează peste tot haine şi maşini de firmă. Poate că nu asta e imaginea României pe care o cunoaştem, dar Capitala a înregistrat o rapidă transformare în ultimii 4 ani". Cam aşa i s-a părut ca arată capitala României doamnei Zoe Dare Hall, de la "The Telegraph". Să părăsim acest Bucureşti văzut prin fumul unei ospitalităţi excesive şi să încercăm să surprindem numai câteva secvenţe care vorbesc mai mult decât grăitor despre faptul că, pe soclul capitalismului sălbatic reinstaurat fulgerător în ţara noastră, reînvie Valea Plângerii.

Nu cu mult timp în urmă, pe terenul viran din apropierea imensei gropi de beton care urma să devină Lacul Văcăreşti, din dispoziţia mai-marilor acelui sector, zeci de familii oropsite, în marea lor majoritate romi, care îşi înjghebaseră în ultimii ani, din resturi de cărămida, scânduri, table ruginite, cartoane şi alte deşeuri, coşmelii nu cu mult mai arătoase decât bordeiele din fosta Vale a Plângerii, s-au trezit la uşă cu reprezentanţii Primăriei, însoţiţi de jandarmi, care le somau să-şi strângă calabalâcul, întrucât "zona" intră în demolare! După 10-15 minute de "dialog" (ţipete, plânsete, răcnete, somaţii şi ameninţări), excavatoarele au început să muşte necruţătoare din mizerele "locuinţe". Oriunde cădea un perete - ne povesteşte venerabilul gazetar Nicolae Dăscălescu, fostul nostru coleg de la Agerpres şi martor al acestor scene insuportabile - în fata ochilor îţi apărea nu o cameră, ci mai degrabă un bordei sau un coteţ. Orice acoperiş căzut descoperea un crâmpei de viaţă medievală, care până în acea clipă fatal se derulase în jurul unui pat, al unei mese vechi de când lumea încărcate de oale şi farfurii soioase, al sobei de chirpici cu plita înfierbântată şi al hanţelor de toate mărimile şi de toate culorile, spânzurate pe pereţii coşcoviţi.

Neputincioşi, oamenii încercau sa mai salveze câte ceva din sărăcia lor de o viaţă care dispărea în cupa excavatorului. Totul era un coşmar. O femeie cu un copil în braţe plângea în hohote, iar micuţul îi ştergea lacrimile de pe faşă. Doi paşi mai încolo, o tânără îşi descărcă necazul pe primar: "Credeam ca are inima bogată, dar uite-l ce hain e la suflet". Un bătrânel, trezit din amărăciunea sa de reporterul unui post de televiziune, vorbea cu glas pierdut, nepăsător parcă la drama din jurul său: "Nu mă mai duc nicăieri. Rămân să închid ochii aici. De o viaţă umblu să găsesc un loc unde să-ntind ţoala asta pe care să pun capul. Nu mai am putere!".

Vremea era încă rea, iar bieţii oameni se mulţumeau cu puţinul pe care îl oferea soarta lor oropsita. În faţa disperării pe care năpăstuiţii şi-o strigă în câmpul fără ecou, cei de la Primărie se mulţumesc cu asigurări de-a dreptul cinice, în sensul ca în următoarele 2-3 luni se va încheia construcţia a 200 de garsoniere, iar unele dintre familiile fără adăpost (acelea care au buletin de Bucureşti) vor beneficia de un cămin (mai mult sau mai puţin civilizat). Despre ceilalţi, nici un cuvânt. Lumea caută explicaţii la graba cu care s-a trecut la demolarea acestor coşmelii.

Era oare atât de presantă alungarea acestor familii sărmane, care au locuit ani de zile în Lunca Văcăreştilor? Explicaţia avea sa vina de la mai-marele sectorului. Terenul din zona Lacului Văcăreşti este cea mai mare suprafaţă neconstruită din Bucureşti. Pe deasupra, se află la mică distanţă de centrul oraşului, ceea ce îi face pe specialişti sa estimeze că 1 metru pătrat din această zonă s-ar putea vinde cu 300 de euro. Cam aici duceau graba şi neomenia autorităţilor locale. La câte drame s-au petrecut în această zonă a Bucureştilor, în primul rând în fostul penitenciar adăpostit între zidurile Mânăstirii Văcăreşti, ea însăşi distrusă de cutremure şi de antichristi, dar şi exproprierea câtorva sute de oameni, deposedaţi de grădinile lor de zarzavat pentru realizarea fantasmagoricului proiect al Lacului Văcăreşti, mai lipsea cea la care ne-am referit în rândurile de mai sus, cu zeci de familii rămase în voia sorţii.

Dincolo de toate erorile sale, Nicolae Ceauşescu n-a lăsat niciodată oamenii pe drumuri pentru a crea fronturile de lucru ale constructorilor. Şi, slavă Domnului, trebuie să recunoaştem că în acea vreme se construia, nu glumă.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Joi, 19 aprilie - ziua ruşinii"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ziua de joi, 19 aprilie, ar putea fi un moment istoric, dar nu este decât o zi a ruşinii. Nu a ruşinii naţionale, cum s-a grăbit mass media să titreze, ci a ruşinii parlamentare. A fost o vendetă politică care a reuşit să adune la aceeaşi masă PSD-ul cu PNL-ul şi PRM-ul cu UDMR-ul, toată această risipă de forţe având un singur scop - suspendarea Preşedintelui României. Un Preşedinte al României ales prin vot direct de câteva milioane de români, pe care acum, dumneavoastră, cei 322 de parlamentari care aţi votat "pentru", i-aţi călcat în picioare. Cum aveţi acum curajul să vă priviţi în faţă electoratul ştiind că, cinici şi mânaţi de orgolii personale, l-aţi trădat?

Românul simplu a votat întâi Preşedintele şi apoi platforma politică a PSD, PNL sau PRM, iar acum dumneavoastră i-aţi anulat opţiunea directă. Preşedintele României, indiferent de nume, este în primul rând o instituţie. Este ales de popor cu votul majorităţii, indiferent dacă ne place sau nu. Este un apanaj al democraţiei pe care aţi invocat-o atât de des şi penibil în această sală. Justificările privind demersurile dumneavoastră de suspendare a Preşedintelui au fost demontate punct cu punct de Curtea Constituţională şi totuşi aţi continuat acest circ ridicol. De la această tribună s-au rostit atacuri la persoană şi jigniri la adresa Preşedintelui, aţi delirat în discursuri incoerente trecând de la Anthony Quin la Carol I, de la citate din Biblie la poveşti despre gardul de la Cotroceni, şi toate astea doar pentru a invalida un om ales de popor, nu de Parlament. Prin votul dumneavoastră aţi jignit grav electoratul şi implicit aţi decis, din fotoliile de parlamentari, imaturitatea şi incapacitatea poporului român de a-şi alege conducătorii. Acuzaţii grave care peste 30 de zile vor fi infirmate printr-un referendum popular. Nu aţi reuşit decât să vă umpleţi de ridicol şi să creaţi un precedent periculos în această democraţie românească de început.

Am spus la început că această zi de joi, 19 aprilie, va intra în istorie ca ziua ruşinii, dar nu a ruşinii naţionale. Naţiunea română nu este formată din 322 de parlamentari orgolioşi care calcă voinţa electoratului în picioare. Naţiunea română este formată din acele milioane de oameni care vor participa peste o lună la referendum şi care vor valida sau nu ceea ce acum Parlamentul încearcă să impună cu forţa: suspendarea Preşedintelui ales al României. Şi ca un paradox, data de 20 mai stabilită pentru referendum, coincide cu Duminica Orbului, ziua când acum 17 ani au avut loc în România primele alegeri libere. Să sperăm că vor fi libere şi democratice şi de astă dată.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Dezastru şi anarhie cu demagogi şi amatori"

Întrebarea care ar trebui să preocupe pe toţi românii raţionali din această ţară este cine e cel mai mare demagog care ocupă spaţiul public în aceste zile? Iar dacă mergem pe această logică, întrebarea care îi urmează cu necesitate este ce putem face să limităm răul făcut de acest demagog.

Dar situaţia nu este atât de simplă precum pare deoarece, în aceste zile, scena publică este plină de demagogi toţi îmbrăcaţi în portocaliu, care de care mai zeloşi şi înfocaţi, încât este foarte greu de dedus care este marele demagog.

Însă toţi aceşti mici demagogi care parcă şi-au pierdut cu totul simţul raţiunii pun de câte ori au ocazia instituţiile statului sub semnul întrebării numindu-le când fasciste, când nedemocratice, când anticonstituţionale.

Şi toate astea de dragul unui singur om care în nenumărate rânduri a încălcat constituţia şi legile statului. Dar ei sunt atât de orbiţi şi chiar îndrăgostiţi de acest om încât pun sub semnul întrebării însăşi edificiul democraţiei care este Parlamentul în orice ţară civilizată.

Nimic nu mai contează Raţiunea, legile, democraţia şi chiar bunul simţ sunt suspendate dacă nu sunt pe placul şi în folosul "domnului 5 minute". Totul este ilegal şi anticonstituţional dacă nu e în beneficiul celui iubit de micii demagogi şi, în consecinţă, în opinia lor trebuie ori desfiinţat, ori schimbat după chipul şi asemănarea celui adorat care nu greşeşte niciodată şi după propriile declaraţii este perfect.

Astfel, prin atitudinea lor vehementă, ei au radicalizat discursul şi comportamentul din spaţiul public încât oricine are o altă opinie, pur şi simplu este împotriva lor, ba mai mult chiar este duşmanul de clasă şi este pus la colţ, iar dacă se iveşte ocazia i se serveşte şi o corecţie fizică, cum a fost cazul în Piaţa Universităţii cu un parlamentar.

Deci, pentru interese personale şi de grup, aceste persoane atentează la fundamentele democraţiei deoarece libertatea de expresie este un fundament esenţial al democraţiei.

Toate acestea se întâmplă în timp ce liderii politici pe care demagogii portocalii îi susţin au dus ţara de râpă reuşind să sărăcească cea mai mare parte din populaţie şi datorită amatorismului de care au dat dovadă au reuşit performanţa să cheltuie doar 4% din banii veniţi de la comunitatea europeană.

Dar pentru ei toate acestea nu contează, important este doar interesul de grup. Faptul că îndreaptă ţara spre dezastru şi anarhie datorită demagogiei şi amatorismului nu îi impresionează câtuşi de puţin, însă îi impresionează la culme soarta marelui demagog.

Domnul Gabriel Sandu:

Văzând lucrurile petrecute în ultimul timp, şi aici mă gândesc mai ales la suspendarea Preşedintelui României de către coaliţia formată din PNL, PSD şi PUR, nu pot să nu mă întreb de ce nu suntem în stare să învăţăm din istorie. Şi nu mă refer la istoria de mult apusă, ci la cea a ultimilor ani.

Dacă ne uităm la guvernarea 1996-2000 vom vedea că PNL şi-a trădat şi atunci partenerii alături de care a câştigat alegerile, făcând o înţelegere ruşinoasă cu PSD.

Iată că PNL nu s-a dezis nici în 2007 şi s-a întors la PSD, partenerul sau tradiţional, alături de care a reuşit să producă suspendarea preşedintelui ales uninominal de către români.

Gestul PNL sfidează pe toţi cei care au votat Alianţa D.A., deturnând, în favoarea unor interese personale, opţiunile electoratului, ale celor care au votat schimbarea în 2004, ale celor care vroiau să scape de caracatiţa PSD infiltrată atât de profund în realitatea românească.

Motivele pentru care PNL a trădat sunt foarte clare: ei nu au dorit niciun moment schimbarea pe care o dorea Alianţa D.A. Să nu uitam că în campania din 2004, PSD a fost sponsorizat de un membru marcant al PNL. Cei care conduc PNL au avut şi au un singur obiectiv: îmbogăţirea cu orice preţ şi promovarea intereselor de grup. Din păcate, preşedintele a devenit prea incomod ameninţând profitabilele afaceri ale grupurilor de interese.

Din păcate, PNL, ultimul partid istoric prezent pe scena politică românească, va dispărea pe uşa din dos a istoriei, într-un mod ruşinos, din cauza celor care l-au transformat într-un satelit al PSD, înşelând aşteptările românilor care i-au votat.

Domnul George Adrian Scutaru:

Declaraţie politică: "Despre suspendarea preşedintelui Traian Băsescu"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Doresc sa va prezint punctul meu de vedere în legătură cu suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu.

Să reluăm şirul evenimentelor: cu 24 de ore înainte de şedinţa reunită a Senatului şi Camerei Deputaţilor, când urma sa se discute suspendarea, preşedintele Traian Băsescu ne atenţionează cu o voce tunătoare, în prime-time, că în cazul în care Parlamentul va vota suspendarea îşi va prezenta demisia la 5 minute după vot, atenţionare cu ecou în toată mass-media; joi are loc şedinţa şi votul în favoarea suspendării este unul zdrobitor: 322 voturi pentru şi 108 împotrivă. Traian Băsescu întârzie să-şi prezinte demisia, justificându-şi atidudinea pe baza unei aşa-zise dorinţe a poporului, ca urmare a unui miting "spontan" care în realitate nu reprezenta decât urmarea a mii de sms-uri şi e-mail-uri transmise membrilor PD şi PLD, mesaje care în final atrăgeau atenţia ca nimeni sa nu poarte însemne ale partidului.

De mitingul aşa-zis spontan se ştia încă de dimineaţă. Absolut "întâmplător" (ghilimelele le sesizaţi dumneavoastră), Traian Băsescu îşi face apariţia fix la ora 19.00, odată cu începerea jurnalelor pe principalele posturi de televiziune. Cu un glas răsunător, a spus că va face ce e mai bine pentru popor, de parcă în cele 24 de ore scurse de la precedenta declaraţie prin care îşi anunţa intenţia de a demisiona domnia sa a avut timp să consulte majoritatea electoratului. Refuz să cred că cineva îşi poate imagina că poporul român a fost reprezentat de cel mult 2000 de oameni adunaţi la un miting de a cărui spontaneitate daţi-mi voie să mă îndoiesc.

Gestul gratuit de a-şi anunţa demisia demonstrează încă odată că domnia sa obişnuieşte să arunce mult praf în ochi numai că, de această dată, oamenii au fost mult mai greu de păcălit mai ales că prin aceasta a dat dovadă de multă nesiguranţă şi a demonstrat că se limitează doar la un ton ameninţător, dar fără formă şi fond.

Atât de invocata legitimitate a preşedintelui Traian Băsescu mai presus de cea a Parlamentului este de asemenea uşor de contestat întrucât şi domnia sa a beneficiat de susţinere politică din partea unui partid, aşa cum şi ceilalţi candidaţi au fost de asemenea susţinuţi de partidele din care proveneau. Apartenenţa la un partid sau altul a reprezentat un criteriu major pentru electorat în a-şi defini opţiunea de vot. Tendinţa preşedintelui de a ridiculiza Parlamentul, ai cărui membri au fost aleşi prin vot tot de către popor, ne duce cu gândul că Traian Băsescu doreşte să deţină controlul total asupra instituţiilor statului, aspect caracteristic regimurilor dictatoriale. Această tendinţă a preşedintelui suspendat a putut fi observată şi la mitingul din Piaţa Constituţiei, când domnia sa a subminat prin declaraţiile date rolul Parlamentului. Acest lucru este inadmisibil într-o democraţie modernă şi mai ales într-un stat care se vrea a fi aliniat cerinţelor Uniunii Europene.

Traian Băsescu îşi axează discursul pe demonizarea instituţiilor statului, pe demolarea competitorilor politici şi denigrarea foştilor parteneri liberali care l-au ajutat să ajungă preşedinte. Este jenant să te transformi în adverasr al comunismului, al Securităţii şi al grupurilor oligarhice când eşti unul dintre cei care au profitat de vechiul regim, când ţi-ai bazat acţiunile pe sprijinul serviciilor secrete şi când dai rezoluţii pentru încurajarea unor firme. Acest dublu limbaj este caracteristic pentru preşedintele Traian Băsescu. La finalul mitingului din Piaţa Constituţiei, domnia sa îmbrăţişa mulţimea în acordurile celebrului "imn al golanilor" cântat în 1990 în Piaţa Universităţii. La acea dată, ministrul transporturilor care punea la dispoziţia minerilor garnituri de tren era tot Traian Băsescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"De la Marele Conducător la Marele Farseur"

Cine este cu adevărat Traian Băsescu? Iată întrebarea care îi frământă pe cei mai mulţi dintre români în aceste zile.

Unii, mulţumiţi şi încântaţi de activitatea sa, vor spune că este Marele Conducător, pe când alţii, pe deplin nemulţumiţi, vor spune că este Marele Trişor. Eu însă afirm că pentru a putea găsi un răspuns adecvat la această întrebare, cel mai corect este să avem în vedere faptele preşedintelui nu vorbele acestuia.

Iar faptele preşedintelui sunt în total dezacord cu vorbele preşedintelui.

Astfel, dacă prin declaraţii, preşedintele se arăta a fi un apărător al intereselor celor mulţi, scopul său fiind ca aceştia să trăiască bine, prin fapte, preşedintele a fost un apărător feroce al celor puţini şi bogaţi care de cele mai multe ori se îmbogăţeau pe seama celor pe care la nivel declarativ preşedintele îi apăra cu ardoare.

Un exemplu în acest sens este faptul că imediat după alegerile din 2004, când a schimbat voinţa electoratului şi a adus la guvernare alianţa, deşi nu câştigase alegerile, principala lui preocupare a fost organizarea de alegeri anticipate pentru ca PD şi acoliţii din jurul acestuia să capete cât mai multă putere şi implicit şi accesul nelimitat la resurse, în timp ce promisiunile făcute populaţiei pentru un trai mai bun au fost uitate cu desăvârşire. Ba chiar mai mult, în loc să-şi îndrepte atenţia spre nevoile cu care se confruntă populaţia, el şi-a îndreptat atenţia spre "băieţii deştepţi" pentru care a făcut presiuni ca să obţină energie ieftină pe care apoi o vindeau populaţiei la suprapreţ.

Se pot găsi multe alte exemple în care proverbialul "domn 5 minute" una spune şi alta face, ceea ce evidenţiază faptul că puţin îi pasă de toţi ceilalţi în afară de propria persoană.

Acest lucru a fost foarte bine evidenţiat săptămâna trecută, când "domnul 5 minute" a ameninţat Parlamentul că dacă îl suspendă demisionează în 5 minute de la suspendare şi, în acelaşi timp, le-a atras atenţia parlamentarilor şi oamenilor politici că vor fi aspru sancţionaţi de populaţie la alegerile prezidenţiale care vor urma dacă îndrăznesc să-l suspende.

Ei bine, parlamentarii şi liderii politici care au anunţat că îl suspendă şi-au respectat cuvântul şi au făcut-o, însă Traian Băsescu, surpriză-surpriză, sau poate nu, a anunţat că nu mai demisionează deoarece politicienii cei răi se pregătesc de un complot împotriva lui iar ţara are nevoie de el.

Nimic mai fals. Ţara are nevoie de preşedinte, dar nu de unul ca "domnul 5 minute" care a aruncat în derizoriu instituţia prezidenţială, ci de unul demn, cinstit şi care îşi respectă cuvântul dat şi instituţiile democratice din această ţară. În opinia mea, Traian Băsescu este în stare de orice pentru a-şi atinge scopul, neţinând cont de victimele colaterale, chiar dacă acestea se numesc poporul român.

Astfel afirm fără pic de tăgadă că "Domnul 5 minute" este un mare farseur.

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Şi dă-i, şi luptă, şi luptă, şi dă-i..."

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Nici nu apucase să se usuce bine cerneala pe hotărârea de suspendare a preşedintelui că am asistat la o adevărată revoluţie. Capitala a fost gazda unor demonstraţii populare "spontane"; atât de spontane încât să te facă să te gândeşti la faptul că anumite persoane au presimţit că e posibil să se întâmple ceva şi s-au pregătit corespunzător, pentru orice situaţie. Cred că e clar pentru toată lumea de câtă susţinere trebuie să se bucure domnul Traian Băsescu dacă a fost nevoie de mobilizare naţională pentru a aduna un număr de oameni cât de cât convingător, ca să aclame sau să fluiere la nişte comenzi din culise. Ba a fost nevoie şi de un vechi tovarăş de suferinţă, de asemenea victimă a "monstruoasei coaliţii", ca să fluture un steag găurit, într-o încercare ridicolă de a face apel la sentimente, la amintiri vechi de aproape 18 ani. Ar trebui ca Piaţa Universităţii şi steagul fără stemă să rămână, pentru români, un simbol şi să nu fie amestecate în lupte politice fără substanţă.

Cea mai bună apărare este atacul, ştiu acest lucru foarte bine. Nu cred că mă contrazice cineva atunci când afirm că Partidul Democrat s-a aruncat în luptă înainte ca aceasta să înceapă. Este, poate, de admirat, solidaritatea colegilor noştri cu fostul lor preşedinte de partid, dar de aici şi până la a refuza să recunoşti că presupuşii inamici au mai făcut şi altceva decât rău e cale lungă.

Atacul a început şi continuă. La orice nivel, din Parlament şi până în organizaţiile comunale. Se pare că Partidul Democrat consideră necesar ca, prin toţi membrii săi, cu sau fără funcţii, să iasă în faţă, să denunţe şi să înfiereze aşa-zisul pact PNL-PSD. Nu am făcut niciun pact cu PSD, ei fiind adversarii noştri dintotdeauna, şi niciodată nu ne vom alia cu ei. Aceasta fiind situaţia, toate acuzele lansate de foştii noştri parteneri sunt nefondate.

Cel mai elocvent exemplu pe care îl pot da în acest sens este cel al judeţului Iaşi, pentru că îl cunosc cel mai bine şi îl reprezint. La noi, lupta a început de la Paşcani, când preşedintele executiv al organizaţiei judeţene PD, împreună cu domnii parlamentari ce reprezintă cu cinste Iaşiul în Parlament sub culorile acestei formaţiuni politice, au onorat cu prezenţa ultima şedinţă. În loc să prezinte o analiză a gradului de implicare a parlamentarilor democraţi în zonă, au preferat să se lanseze în acuzaţii la adresa parlamentarilor liberali ieşeni care acum ocupă funcţii de miniştri. Mai grav este faptul că, în urmă cu o săptămână, limbajul domnului senator a lasat mult de dorit, fiind evidentă copierea modului de exprimare al primului democrat al ţării. Dacă marele şef îşi permite să numească ziariştii "găozari", de ce un membru la Parlamentului n-ar putea să-l numească pe ministrul învăţământului "mincinos", "şantierist" şi "puţoi"?

Până acum n-am avut miniştri din Iaşi; n-a fost bine. Acum, că avem patru, iar nu-i bine, le căutăm nod în papură şi-i criticăm dinainte, ca să fim siguri că nu uităm să mai bifăm o apariţie în presă.

Colegii democraţi au birou parlamentar la Paşcani. Au strălucit însă prin absenţă, că audienţele presupun totuşi stres şi răbdare. Şi efort ca să cauţi soluţii la problemele oamenilor. Atunci când n-ai probleme de rezolvat, ai timp să critici ce fac alţii.

Pentru un partid e, într-adevăr, nevoie de maturitate politică pentru a-şi crea un destin propriu, indiferent de cine-l conduce, pentru a se delimita de afirmaţiile celui care l-a creat.

Traian Băsescu afirmă despre 322 de parlamentari că sunt hoţi şi lichele, iar Partidul Democrat îl susţine. Din întâmplare, niciunul dintre cei 322 nu este democrat. Cum de s-a nimerit, oare, ca toţi cei drepţi şi cinstiţi să facă parte din PD? Dacă e aşa, dragi colegi democraţi, şi nu mai suportaţi prezenţa noastră, cum de nu părăsiţi acest loc al pierzaniei, ca nu cumva să fiţi ispitiţi şi să cădeţi şi voi în păcat?

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică: "Populismul dăunează grav democraţiei!"

Stimaţi colegi,

Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu câteva săptămâni că în România mai este posibilă o reabilitare a "instituţiei" mineriadei, în variantă modernă, i-aş fi răspuns că vorbeşte prostii. În primul rând, pentru că România are o democraţie consolidată, iar în al doilea rând deoarece eram convins că nu mai există lideri capabili să manipuleze mase întregi de oameni de teama de a nu-şi pierde scaunul. Ceea ce am aflat şi văzut în ultimele zile mă sperie, ca om politic. Pentru că îmi dau seama că integritatea nu mai este la mare căutare, iar populismul a devenit o artă a vieţii politice la care sincer nu mă pricep.

Domnul Băsescu şi susţinătorii săi nu înţeleg că România a evoluat. Nici măcar nu îşi doresc ca oamenii să înţeleagă mai mult decât li se oferă la televizor. Pentru domnul Băsescu şi susţinătorii săi politici, important este să lucreze cu o masă de manevră care să tresalte la fiecare semnal dat din dealul Cotrocenilor, iar pentru asta este bine să decredibilizeze întreaga clasă politică, să radicalizeze opţiunile oamenilor.

Asistăm, stimaţi colegi, la o manipulare "ca la carte" care va rămâne în analele istoriei. Fără pic de ruşine, membrii PD se iau la întrecere cu cei ai PLD pentru a-şi mobiliza oamenii cu carnet de membru şi pentru a da impresia unei susţineri populare în rândul cetăţenilor. Ce înseamnă să strângi 2000 de persoane în Piaţa Universităţii într-un moment de maximă intensitate, într-un oraş cu peste două milioane de locuitori? Este egal cu zero. Ce înseamnă să aduni, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, 5000 de oameni aduşi, cu chiu cu vai, cu autocarele, de prin ţară, la un miting organizat timp de câteva zile? Este un mare eşec. Care mai este diferenţa între pelerinajul "susţinătorilor" înregimentaţi politic ai preşedintelui Băsescu şi alegătorii PSD din celebrele microbuze din campania electorală a anului 2004?

De câteva zile, în sediile PD este mare agitaţie. Telefoane, mesaje pe telefoane şi pe internet, instituţii conduse de membri PD încearcă se îi menţină domnului Traian Băsescu aura de om politic popular. Toate energiile se canalizează în această direcţie. Nu mai contează că în mod normal aceste acţiuni ar trebui să aparţină societăţii civile, nu mai contează că se sfidează reguli ale bunului simţ, că oamenii aduşi în pieţe sunt persoane angajate politic.

De-a lungul istoriei, marii dictatori şi-au justificat acţiunile în lupta cu adversarii politici prin legitimitatea dată de popor, prin crearea unei frenezii populare în jurul propriei persoane. Oricine se împotrivea marelui conducător, se împotrivea poporului însuşi. Vi se pare o situaţie pe care tocmai aţi văzut-o de dimineaţă la televizor?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ibram Iusein:

Stimaţi colegi,

Astăzi, 24 aprilie, se repetă un demers al comunităţii turce şi al comunităţii armene, se ia atitudine asupra evenimentelor petrecute la data de 24 aprilie 1915.

După declanşarea Primului Război Mondial, armata ţaristă împreună cu armeni trecuţi de partea Rusiei au ocupat o mare parte a Anatoliei de Nord-Est. În această situaţie, Guvernul Otoman a hotărât să strămute o parte a populaţiei armene din spatele frontului în zone mai îndepărtate din Sud-Estul Anatoliei, care atunci se întindea în tot Orientul Apropiat. Evident s-au ivit neajunsuri, dar în nici un caz nu poate fi tratat ca un genocid.

De altfel, statisticile de după Primul Război Mondial demonstrează că cei mai mulţi dintre armenii dispăruţi apar în Siria, Liban sau în alte părţi din Orientul Apropiat.

În încheiere ar trebui să amintim de privilegiile de care s-au bucurat armenii pe timpul Imperiului Otoman faţă de alte comunităţi creştine, ocupând funcţii de ambasadori, parlamentari, miniştri, cu o Patriarhie Armeana înfiinţată de Sultanul Mohamed al II-lea 1453, care funcţionează şi astăzi. De asemenea, când milioane de turci mureau pe câmpurile de luptă pentru apărarea teritoriilor lor, membri ai comunităţii armene erau scutiţi de serviciul militar şi îşi vedeau în continuare de comerţul şi afacerile lor.

Opinia comunităţii turce este că în Parlamentul României, fiind cea mai înaltă instituţie de încredere a poporului român şi a minorităţilor naţionale din cadrul său, printre care şi comunităţile turce şi armene, încercările de dezbinare a acestor relaţii din partea unor intervenţii, nu pot altera buna convieţuire a tuturor membrilor care alcătuiesc România de azi, liberă, democrată şi tolerantă.

Domnul Ioan Hoban:

"Podul Decebal din Baia Mare"

Susţin această declaraţie politică în faţa dumneavoastră pentru a scoate în evidenţă o problemă cu care se confruntă municipiul Baia Mare de mai mult timp.

Lucrări de amploare se impun în zona podului Decebal din municipiul Baia Mare. În aval de pod, lucrările de apărare efectuate acum cinci ani pe malul stâng al apei sunt în totalitate compromise, impunându-se intervenţii urgente pentru a pune în siguranţă construcţia care asigură traficul pietonal şi rutier din cartierul Săsar înspre zona Gării.

Expertizele au arătat că fundaţia zidului de apărare din stânga podului e grav afectată. Este absolut necesară găsirea unei soluţii financiare în vederea reparării podului şi refacerii zidurilor de sprijin ale malurilor râului Săsar, în special în aval de podul Decebal, pe aproximativ 1,5 km.

După cum spuneam, în momentul de faţă, podul Decebal nu prezintă siguranţă datorită picioarelor şi pilelor degradate, ce riscă prăbuşirea acestuia la primele inundaţii considerabile.

În amonte de acest pod s-au prăbuşit deja zidurile de sprijin ale malurilor râului Săsar, pe porţiuni de aproximativ 150 până la 200 m, după lucrările executate în perioada 2001-2003.

Prăbuşirea, în aval de pod, pe ambele maluri ale râului Săsar a zidurilor de sprijin, pune în pericol circa 200-300 de apartamente din blocurile existente în acea zonă şi, de asemenea, magistrala de gaz metan, conductele ce transportă tulbureala cu cianură, conductele aparţinând Companiei Remin, precum şi ruperea unor porţiuni din Bulevardul Independenţei, care face legătura cu Satu Mare.

Cu un an în urmă, am trimis memorii factorilor de resort în domeniul transporturilor şi mediului, dar răspunsul a avut doar cu caracter de promisiune.

Reiau această solicitare, de importanţă majoră pentru Baia Mare, cu speranţa că voi putea să determin factorii responsabili să ia act de situaţia gravă în care se află podul Decebal din Baia Mare şi să se găsească sursele de finanţare pentru realizarea proiectelor din judeţul Maramureş.

Domnul Ioan Oltean:

Declaraţie politică: "Pinocchio din PSD"

Stimaţi colegi deputaţi,

Mă intrigă faptul că, în ultima perioadă, personaje care, timp de doi ani au stat pitite prin cotloanele prăfuite ale PSD, sunt scoase la lumina zilei cu scopul de a intoxica opinia publică în cel mai degradant mod posibil.

Vicepreşedintele PSD, Dan Nica, a adus, zilele trecute, o serie de acuzaţii halucinante la adresa PD, fapt care ne-a determinat să-l asemănăm pe domnul Nica cu un "Pinocchio" fabricat de PSD cu scopul de a păcăli cu neruşinare electoratul.

Ne-am obişnuit, de-a lungul timpului, cu afirmaţii marca Dan Nica, specialist în falsificarea votului, calitate pe care şi-a demonstrat-o cu ocazia alegerilor interne din PSD, afirmaţii care s-au dovedit a fi, de fiecare dată, neadevăruri grosolane aruncate pe piaţă pentru a justifica lipsa de viziune şi strategie politică a partidului din care face parte.

PD a fost acuzat că a organizat susţinerea de mitinguri "ilegale" pentru susţinerea lui Traian Băsescu. Suntem profund dezamăgiţi de micimea vicepreşedintelui PSD, pe care îl suspectăm de invidie în ceea ce priveşte popularitatea preşedintelui Traian Băsescu şi, în acelaşi timp, de neputinţă, dat fiind faptul că PSD nu este în stare, nici cu slujbe, să scoată atâţia simpatizanţi în stradă. Mai mult decât atât, pe fondul frustrărilor acumulate de câţiva ani încoace, PSD a ajuns să facă apel la ministrul liberal Cristian David ca să aplice amenzi SPP-ului. Acesta din urmă a oferit, deja, primul exemplu de incompetenţă profesională, ordonând amendarea Serviciului de Protecţie şi Pază fără a se informa, în prealabil, de protocoalele încheiate între SPP şi ministerul pe care domnul David îl conduce.

Totodată, Dan Nica i-a acuzat pe Vasile Blaga, Monica Macovei şi prim-adjunctul SRI, Florian Coldea, că au dispus, la solicitarea lui Traian Băsescu, verificarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la falimentul şi lichidarea judiciară a unor agenţi economici.

Pentru asemenea declaraţii grave îi solicităm deputatului PSD Dan Nica administrarea, de urgenţă, a dovezilor care îi susţin afirmaţiile. În caz contrar, aşteptăm ca domnia sa să-şi prezinte în mod oficial scuzele pentru modul în care a încercat discreditarea PD şi a preşedintelui Traian Băsescu.

PD consideră că domnul Nica este mai mult decât iresponsabil, vicepreşedintele PSD făcându-şi un obicei în a minţi opinia publică, fără ca pentru asemenea comportamente denaturate să fie tras la răspundere.

Pe această cale solicităm conducerii PSD ca asemenea oameni, precum Dan Nica, să fie lăsaţi la naftalină, pe motiv că domnia sa suferă de mitomanie, boală ce necesită tratament de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Lia Ardelean:

Cetatea Aradului este unul din cele mai importante monumente istorice ale Aradului. Operă a arhitectului Harsch, a cărei construcţie a început în anul 1763, după sistemul Vauban, Cetatea este o construcţie în formă de dublă stea cu 6 colţuri, cu ziduri puternice de apărare, cazemate şi alte construcţii militare. Planul Cetăţii Aradului a fost aprobat personal de împărăteasa Maria Theresa şi de fiul ei, Iosif al II-lea.

De-a lungul istoriei, Cetatea Aradului a găzduit evenimente importante, fiind în timpul Revoluţiei lui Horea, în 1784, unul din principalele centre de acţiune a trupelor imperiale împotriva răsculaţilor. După revoluţia din 1848, în cazematele Cetăţii au fost închişi şi condamnaţi numeroşi revoluţionari, printre care şi Eftimie Murgu.

În prezent, în incinta Cetăţii funcţionează un batalion mixt româno-ungar de menţinere a păcii, înfiinţat în 1998. Batalionul este condus alternativ de România şi Ungaria şi a participat în ultimii ani la misiuni în Kosovo, Afganistan şi Irak.

De ani de zile, practic imediat după evenimentele din decembrie 1989, autorităţile locale au încercat să obţină retragerea unităţii militare din Cetatea Aradului şi redarea acestui monument istoric circuitului civil. Atât valoarea simbolică, cât şi plasarea strategică, în apropierea centrului istoric vechi şi în imediata vecinătate a celei mai cunoscute baze de agrement din Arad, au determinat autorităţile şi opinia publică să urmărească susţinut reintegrarea Cetăţii în circuitul civil. Sunt deja câţiva ani de când responsabilii Ministerului Apărării Naţionale au fost de acord că unitatea militară trebuie să părăsească Cetatea Aradului. De altfel, normele europene prevăd ca garnizoanele unităţilor militare să fie plasate în afara localităţilor. Mai mult, autorităţile locale au fost de acord să îşi asume costul mutării unităţii militare în afara oraşului.

Cu toate acestea, formalităţile pentru trecerea Cetăţii în circuitul civil se fac exasperant de lent. De-a lungul timpului au fost lansate multe declaraţii de complezenţă şi simpatie primite de la Bucureşti, prin care comunităţii locale i se promite sprijin. Arădenii aşteaptă ca autorităţile locale să se implice mai energic în rezolvarea acestei probleme. Este păcat că nu se urgentează acest proces, cu atât mai mult cu cât tergiversarea mutării batalionului mixt în afara oraşului blochează practic refacerea centrului istoric al Aradului, care depinde în mare măsură de redarea Cetăţii circuitului civil.

Domnul Ion Luchian:

Declaraţie politică: "Cele mai lungi cinci minute"

Stimaţi colegi,

Parlamentul României a înfăptuit săptămâna trecută un act nu numai fără precedent în istoria noastră, dar şi un act plin de responsabilitate şi de semnificaţii.

După şaizeci de ani de regimuri autoritare în România şi după şaptesprezece de tranziţie către un regim democratic, ce s-a întâmplat săptămâna trecută poate fi considerat un pas înainte către maturizarea noastră democratică, deoarece pentru prima oară în istoria României un şef de stat a fost avertizat de o altă putere a statului că nu îşi desfăşoară corect activitatea, toate acestea petrecându-se în spiritul legii şi în mod paşnic.

Mulţi dintre susţinătorii domnului Băsescu, şi domnia sa însuşi, au afirmat că Parlamentul a înfăptuit un abuz prin votul de joi, pentru că a ignorat avizul Curţii Constituţionale. Fapt cum nu se poate mai lipsit de adevăr întrucât, în conformitate cu textul constituţional, în avizul pe care Curtea trebuia să-l dea ar fi trebuit să se spună numai dacă au existat fapte de încălcare a Constituţiei - în acest aviz Curtea afirmând că s-au săvârşit asemenea fapte - nu să se stabilească gradul de gravitate al acestora, responsabilitatea stabilirii gradului de gravitate a încălcărilor Constituţiei de către preşedinte revenindu-i în exclusivitate Parlamentului, lucru subliniat de altfel şi în avizul Curţii.

Trist nu este faptul că persoane precum domnii Boc şi Videanu interpretează Constituţia aşa cum doresc şi cum le serveşte intereselor lor, ci că însuşi preşedintele ţării face acest lucru, lansând acuzaţii nefondate la adresa Legislativului în încercarea iresponsabilă de a-l discredita în faţa opiniei publice, pentru a-i servi intereselor sale politice de moment.

Ce a urmat după votul parlamentului ştim cu toţii. Cele mai lungi cinci minute din istorie, minute care de fapt nu s-au mai scurs niciodată.

În ultimii doi ani Traian Băsescu ne-a tot "ameninţat" cu întoarcerea la popor, ne-a acuzat că ne temem de confruntarea cu electoratul. Aşa cum s-a văzut după votul din Parlament, cel care se teme de fapt de confruntarea cu electoratul este Traian Băsescu.

Se teme Traian Băsescu de alegeri pentru că ştie că, aşa cum afirma un mare teoretician al democraţiei, în fapt alegerile nu hotărăsc asupra politicilor concrete, ci mai degrabă ele decid cine va hotărî asupra acestora. Adică, calitatea unui om politic nu rezidă numai în capacitatea acestuia de a câştiga alegeri, ci şi în capacitatea acestuia de a transpune în practică politicile de care o societate are nevoie.

Or, la capitolul politici concrete, Traian Băsescu a demonstrat şi în ultimii doi ani că stă foarte prost. Aşa cum s-a văzut şi săptămâna trecută, singurele argumente politice ale lui Traian Băsescu sunt vorbele, numai că, de data aceasta, vorbele s-au întors împotriva sa.

Mai mult încă, vorbind tot mai des de popor, Traian Băsescu ne apare nu atât un politician popular, ci unul demolatru, adică un politician care vorbeşte prea mult despre popor fără a-i acorda de fapt nicio atenţie. Or, aşa cum remarca acelaşi teoretician menţionat înainte, pentru un demolatru transformarea poporului ideal într-un fetiş este însoţită, adeseori, de un dispreţ total faţă de oamenii reali, lucru observabil şi la Traian Băsescu, prin acţiunile sau inacţiunile sale din ultimul timp.

Astfel, după votul din Parlament, pus faţă în faţă cu propriul bluf, şi anume că îşi va da demisia dacă va fi suspendat, politicianul Traian Băsescu şi-a pus la lucru echipa pentru a fabrica un scenariu care să-i permită să dea înapoi fără să pară complet ridicol, lucru care nu prea i-a reuşit.

În cele din urmă, eu consider că este un lucru bun faptul că preşedintele Traian Băsescu a renunţat să-şi mai dea demisia. Şi asta pentru că astfel, domnia sa a recunoscut autoritatea şi legitimitatea deciziei luate prin vot de Parlamentul României decizând, în consecinţă, să se supună până la capăt procedurilor, aşa cum sunt ele înscrise în Constituţie în cazul suspendării preşedintelui.

Vă mulţumesc.

Doamna Minodora Cliveti:

"Întoarcerea la popor"

L-am ascultat pe Traian Băsescu, declarând în discursul său de învestire, din 21 decembrie 2004:

"Naţiunea română are nevoie de un preşedinte care să o reprezinte cu demnitate, să lucreze cot la cot cu instituţiile statului pentru a scoate România de sub sceptrul sărăciei şi al corupţiei".

"Prea mulţi pensionari au pensii mai mici decât factura la încălzire pe timp de iarnă. Prea mulţi ţărani trăiesc în sărăcie indiferent de cât de bogată este recolta. Prea mulţi tineri încep să creadă că România nu mai este o ţară în care au şanse. Aceasta realitate trebuie schimbată".

"Nu voi accepta nici un amestec al politicului în instituţiile statului care trebuie să acţioneze conform Constituţiei şi legilor statului".

Ce s-a schimbat, după mai bine de doi ani? Nimic din toate acestea, partitura se repetă, situaţia este aceeaşi, săracii sunt mai săraci, iar spectatorii mai puţini.

Doar Traian Băsescu este altul, pe zi ce trece, mai agresiv, contradictoriu, populist, manipulator, împroşcând cu noroi tot şi toate, fără nimic sfânt, în neputinţa şi graba sa de "dictat". Din când în când, când dă de greu, când scenariile nu pot fi îndeplinite sau i se pun în cale stavile, îşi aminteşte de popor, mai bine-zis, de electorat.

Şi cum nu întrevede nici o speranţă pentru ca acea urare "Să trăiţi bine!" să se împlinească, soluţia miraculoasă, invocată destul de des, mai ales ca ameninţare, la adresa adversarilor politici, de Traian Băsescu, în ultima vreme, e "întoarcerea la popor", acum, când, cu mânecile suflecate, mai poate debita încă sloganurile din campania electorală din 2004, nădăjduind că poate păcăli pe mai departe.

Când îi convine şi când are nevoie, Traian Băsescu "se întoarce la popor", încearcă să-l hrănească iarăşi cu iluzii, descoperă de fiecare dată adevăratele probleme ale electoratului şi cuvântă demagogic "cu faţa la popor", arătând duşmani, acuzând de-a valma instituţii şi oameni, invocând şi generând conflicte şi, mai ales "grupuri de interese".

Acelaşi popor, căruia i-a întors spatele de atâtea ori şi de care nu i-a păsat şi nu îi pasă decât ca să-şi satisfacă vanitatea, setea de răzbunare şi nevoia de "Voturi".

Si atunci, cum "Să trăiţi bine"?

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Specialiştii spun că omul, atunci când nu înţelege ceva, fie se amuză, fie se sperie! De la sperietură la spaimă nu-i decât un mic pas... În astfel de stare, reacţia nu mai poate fi controlată, poate degenera şi, nu de puţine ori, în lipsa raţiunii se poate instala... panica.

Joi, 19 aprilie 2007, Parlamentul României, îndeplinindu-şi prerogativa consacrată la art. 95 din Constituţie; îndeplinind recomandarea Curţii Constituţionale, aşa cum este ea formulată în avizul consultativ, nr.1 din 5 aprilie 2007: "Rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor şi informaţiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravităţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, în concordanţă cu dispoziţiile art. 95 din Constituţie"; l-a suspendat pe domnul Traian Băsescu...

Mulţi oameni politici, analişti politici, formatori de opinie etc. au afirmat că această hotărâre a Parlamentului este echivalentă cu negarea votului electoratului care, în 2004, l-a ales pe domnul Traian Băsescu preşedinte pentru 5 ani, viciindu-se astfel decizia populară. S-a afirmat, de asemenea, că "doar poporul îi poate retrage mandatul şi nicidecum Parlamentul", aşa că, vezi Doamne!, hotărârea de suspendare este neconstituţională! Au fost chiar afirmaţii, pe care le consider în egală măsură hazardate, grave şi iraţionale, care pretindeau că prin votul de suspendare, Parlamentul a votat împotriva României!

Lucrurile nu stau tocmai aşa, iar cel care citeşte Constituţia, "sine ira et studio", constată faptul că suspendarea de către Parlament nu înseamnă deposedarea de mandat al Preşedintelui, punerea mandatului la dispoziţia corpului electoral şi obligarea Preşedintelui de a-l recâştiga prin referendum. Nicidecum! Urmare a suspendării, Preşedintele are mandatul intact, doar că se oferă corpului electoral posibilitatea de a i-l revoca printr-un referendum organizat în cel mult 30 de zile.

În perioada de la suspendare până la referendum, atribuţiile Preşedintelui sunt preluate, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor, care asigură interimatul... Cu alte cuvinte, procedura de suspendare dă un timp de reflecţie Preşedintelui, dar şi o ocazie excepţională pentru corpul electoral de a-i retrage încrederea acordată la alegeri, dacă această retragere a încrederii o consideră necesară. Aşadar, întreaga procedură este legitimă, corectă şi benefică sistemului democratic, ea (procedura!) constituindu-se într-un instrument de prevenire a instalării autoritarismul sau, mai rău, a tendinţelor dictatoriale.

Principiul separaţiei puterilor în stat presupune instrumente democratice care să asigure echilibrul şi controlul acestora. Echilibrul presupune ca nici una dintre puteri să nu poată uzurpa prerogativele altei puteri, iar controlul se realizează prin instrumente capabile să asigure acest echilibru, făcând posibilă procedura de revocare din funcţie a acelora care, prin acte de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, încalcă regulile care le definesc rolul şi responsabilitatea funcţiei. Dar această revocare se face întotdeauna de către cel care a acordat-o, conform principiului: "Cine face, şi desface!"

Situaţia actuală este o premieră pentru democraţia română. Dar nu cred că acest motiv este suficient pentru amatorismul cu care este analizată, sau uşurinţa cu care Parlamentul este "acuzat" că a făcut ceea ce, în fapt!, n-a făcut... O spun încă odată, asumând ceea ce spun: Parlamentul n-a anulat voinţa corpului electoral, n-a anulat mandatul Preşedintelui şi, cu atât mai puţin, n-a repus "poporul" în posesia acestui mandat. Dacă lucrurile n-ar sta aşa cum le prezint şi, cu adevărat, suspendarea de către Parlament ar fi echivalentă cu situaţia în care Preşedintele a fost "deposedat" de mandat, iar corpului electoral (intrat astfel în posesia mandatului!) i se oferă ocazia să-l înapoieze Preşedintelui sau să-l păstreze, atunci ar însemna că Preşedintele, pentru a nu fi demis, trebuie ca la referendum să-şi recâştige mandatul. Cu alte cuvinte: în situaţia în care referendumul nu este validat din cauza prezenţei insuficiente, Preşedintele ar fi considerat demis, luându-se act de faptul că "poporul" nu este dispus să-i înapoieze "puterea", refuzând să participe la acţiunea care ar face posibil acest transfer. Pe cale de consecinţă, mandatul va rămâne "în mâna" corpului electoral, el urmând a fi acordat cu ocazia alegerii "unui nou Preşedinte".

Eu cred că cei care încearcă, cu disperare, să demonizeze şi să discrediteze Parlamentul, punându-i în sarcină ceva ce el n-a făcut, o fac fie din cauza crasei incompetenţe, fie din rea-credinţă.

O ultimă precizare: prezenta explicaţie o fac strict pentru clarificări în ceea ce priveşte prevederile constituţionale şi efectele hotărârii de suspendare şi nicidecum pentru că aş aprecia amintita hotărâre ca fiind bună sau rea. Oricum, hotărârile nu sunt nici bune, nici rele, ele doar reflectă voinţa unei majorităţi la un moment dat. Cine nu poate accepta exprimarea legitimă a voinţei unei majorităţi n-a înţeles cum funcţionează sistemele democratice, nu le poate respecta şi, mai grav, nu le poate apăra. Or, incapacitatea de a apăra principii este gravă pentru democraţia în sine, dar şi pentru cei care sunt conduşi de astfel de personaje.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică: "Mai reprezintă educaţia copiilor o prioritate naţională?"

În locaţia de pe Calea Mănăştur nr. 22-24 din Cluj-Napoca, fiinţează - potrivit unor foi matricole înregistrate la Arhivele Statului - încă din anul 1903, o şcoală care, de-a lungul timpului, a avut diverse nume. A fost, la început, şcoală primară - cu secţie română şi maghiară - apoi, din 1960, a devenit Şcoala medie mixtă nr. 6, între anii 1975-1981 în clădire a funcţionat Liceul de Matematică şi Fizică Nucleară Nr. 1; din 1981 până în prezent în această locaţie funcţionează o şcoală cu clasele I-VIII. Din anul 2001, acesteia i s-a atribuit numele istoricului, prelatului şi omului de cultură român, transilvănean, Ioan Lupaş.

Populaţia şcolară provine din zona adiacentă instituţiei - Calea Moţilor şi începutul Căii Mănăştur - perimetru relativ îmbătrânit al oraşului, motiv pentru care numărul copiilor de vârstă şcolară este mic (în prezent avem 168 de şcolari). Acest număr mic de elevi a determinat Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj să ia decizia de comasare a instituţiei şcolare cu Liceul Teoretic "Eugen A. Pora", urmând ca din septembrie 2007 efectivele de clase şi elevi să se mute în clădirea liceului situat pe strada Mogoşoaia. În felul acesta, copiii care locuiesc în circumscripţia şcolară ar avea de parcurs un drum destul de lung şi care le pune în pericol siguranţa personală dar, mai mult decât aceasta, s-ar ajunge la desfiinţarea unei instituţii şcolare clujene, vechi de peste 100 de ani şi care are drept patron o personalitate a vieţii culturale şi spirituale transilvănene.

Pentru a păstra această veche instituţie şcolară care se bucură de numele răsunător al lui Ioan Lupaş şi care, prin rezultatele obţinute de elevi şi dascălii lor, încearcă să-l onoreze dar, înţeleg, totodată, şi raţionamentele de ordin organizatoric şi economic ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, consider că aducerea în incinta acestei şcoli a unei alte instituţii şcolare, fără ca elevii şi dascălii să o părăsească nu reprezintă o soluţie. În municipiul Cluj-Napoca există mai multe şcoli ale căror clădiri sunt revendicate de foştii proprietari. Una dintre acestea ar putea fi mutată aici, clădirea fiind în bună stare, iar baza materială - prin grija Primăriei, a Consiliului Local şi a Comitetului de părinţi - fiind modernizată.

Prin menţinerea Şcolii "Ioan Lupaş" în municipiul Cluj-Napoca am aduce omagiu unei mari personalităţi a României moderne, deschizător de drumuri pentru şcoala transilvăneană românească.

Doamna Lia Ardelean:

La aproape patru luni de la momentul aderării României la Uniunea Europeană, Guvernul a reuşit să conştientizeze că nu am progresat mai deloc în ceea ce priveşte accesarea fondurilor structurale de care trebuia deja să beneficiem. Riscăm astfel să pierdem un sfert din suma de 440 milioane euro alocate agriculturii, pentru simplul motiv că solicitările pentru obţinerea finanţărilor nu au fost depuse în timp util. "Revelaţia" noului ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale este, din păcate, tardivă. Agricultura României a pierdut o jumătate de an în care, pe fondul accentuării crizei politice interne, s-a bătut pasul pe loc şi nu s-au îndeplinit condiţiile minime pentru ca oamenii care au mai rămas preocupaţi de acest sector să poată să intre în posesia banilor. Este cât se poate de clar că termenul limită de depunere a dosarelor de finanţare, respectiv 15 mai, va fi depăşit, după care ni se va tăia 1 la sută în fiecare zi din totalul sumei alocate agriculturii.

Personal, am avertizat în repetate rânduri asupra disfuncţiilor şi birocraţiei existente în activitatea sucursalelor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), ai cărei funcţionari au fost incapabili să rezolve problemele producătorilor agricoli, puşi pe drumuri interminabile pentru a-şi depune dosarele de finanţare. Din păcate, nici măcar sancţionarea drastică a funcţionarilor vinovaţi de aceste întârzieri nejustificate, nici chiar demiterea directorului APIA, anunţată de noul ministru, nu va mai rezolva nimic.

România pierde banii relansării agriculturii şi va pierde şi procente însemnate la capitolul credibilitate în ochii Uniunii Europene.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declaraţie politică: "Un atac la principiile democraţiei"

Evenimentele din ultimele zile, care au urmat votării în Parlament a hotărârii de suspendare a şefului statului, au scos la iveală o situaţie periculoasă atât pentru climatul democratic din ţară, cât şi pentru imaginea externă a României. Concret, mă refer la modul în care domnul Traian Băsescu şi suporterii politici ai domniei sale înţeleg să-şi susţină cauza. Observ cu regret că, în loc să promoveze o relaţie instituţională cu celelalte autorităţi ale statului, domnul Traian Băsescu a trecut, nu doar la denigrarea publică, dar şi la incitarea populaţiei împotriva acestora. "Începând de luni am să spun adevărul despre actualul guvern", a spus domnul Băsescu, joia trecută la mitingul din faţa Teatrului Naţional.

Trec peste faptul că este extrem de contraproductiv, de-a dreptul nociv ca un preşedinte să atace în permanenţă guvernul, nu pot înţelege ce acuzaţii ar putea aduce unui Cabinet care s-a instalat de nici două săptămâni. Dacă domnia s-ar fi referit la activităţi ale fostului Cabinet, aş mai fi înţeles, deşi este clar că tipul de acuzaţii la care se gândeşte şeful statului nu se susţin. Dar Traian Băsescu a făcut referire expresă la "noul Guvern". Suficient pentru a incita asistenţa şi pe cei din faţa micilor ecrane.

La mitingul de duminică din Piaţa Constituţiei a procedat similar, ţinta predilectă fiind Parlamentul. Domnul Traian Băsescu are tot dreptul să pledeze pro domo. Dar această pledoarie nu înseamnă negarea unor acte democratice, perfect constituţionale. Se ştie, nu întreaga populaţie este familiarizată cu procedurile prevăzute de Constituţie şi cu atât mai puţin de regulamentele Parlamentare. Deosebiri de opinie, diferende chiar, între un şef de stat şi Parlament există şi prin alte ţări. Să luăm exemplu SUA. Foarte recent, preşedintele George Bush a intrat în contradicţie cu legislativul pe tema retragerii trupelor americane din Irak. O contradicţie vitală pentru politica SUA. Dar nimeni, absolut nimeni nu l-a auzit pe George Bush sau pe consilierii săi de la Casa Albă proferând vreo acuzaţie la adresa celor care au avut o poziţie diametral opusă lui.

Modul în care şi-a ţinut discursul domnul Băsescu la mitingul din Piaţa Constituţiei, modul în care susţinătorii săi din PD şi PLD îi continuă mesajul în diverse apariţii televizare, aduce foarte mult cu politica promovată de PCR între anii 1945 - 1953. S-a reinventat, sub altă exprimare, conceptul de duşman al poporului. Şi acest duşman este Parlamentul. Sloganul "322 şi-au bătut joc de noi" trebuia imediat amendat de Traian Băsescu. El a fost însă încurajat.

Domnul Traian Băsescu a ţinut expres să lanseze mesaje din care să reiasă că ar fi unicul reprezentant al poporului. Ceilalţi, care au o altă opinie decât domnia sa, sunt fie oligarhi, fie dependenţi de oligarhi, fie corupţi, fie componenţi ai unor grupuri de interese - aici trebuie spus că niciodată, în ultimii doi ani, preşedintele nu a dat vreun nume. Şi toţi aceşti "ceilalţi" sunt arătaţi cu degetul şi înfieraţi că luptă împotriva poporului. Mai mult, şi doamna Macovei a plusat şi a explicat participanţilor la miting că majoritatea celor care au votat suspendare au probleme cu justiţia. Reprezintă şi aceasta o anatemă aruncată asupra Parlamentului. Da, există 10, 15, hai poate 20 de colegi care se află în cercetări. Dar nu 322, adică trei pătrimi din parlamentari. Şi ca fost ministru al justiţiei, ar fi trebuit ca doamna Macovei să ştie că a fi cercetat nu înseamnă neapărat şi că eşti şi vinovat de ceva. Despre principiul sacru al justiţiei, prezumţia de nevinovăţie, se pare că fosta slujitoare a justiţiei a uitat cu desăvârşire.

Eu nu vreau să merg atât de departe ca unii colegi de-ai mei şi să afirm că domnul Traian Băsescu îşi susţine cauza printr-o retorică ce aminteşte de un Fidel Castro, Trujillo jr. sau un Somoza la începutul preluării de către aceştia a puterii. Dar nu pot să nu constat că domnul Traian Băsescu şi suporterii domniei sale au ridicat manipularea la rang de lege şi, prin acţiunile din ultimele zile, au lansat un atac fără precedent la instituţiile statului şi la principiile democraţiei. Un astfel de atac nu serveşte nimănui şi cu atât mai puţin lui Traian Băsescu.

Domnul Paul Magheru:

"Un preşedinte pentru neliniştea românilor"

Criza politică permanentă în care fostul preşedinte în exerciţiu a târât România scoate în evidenţă o altă criză, mult mai gravă, de a cărei rezolvare depinde buna funcţionare viitoare a sistemului democratic românesc. Este vorba despre criza constituţională declanşată în urma antrenării silite a tuturor instituţiilor fundamentale ale statului în vâltoarea jocurilor politice prezidenţiale.

Totul porneşte de la neluarea în serios, din capul locului, de către Traian Băsescu a prerogativelor atribuite de Constituţie şefului statului. Aşa se face că, în locul unui garant al echilibrului constituţional, ne-am trezit cu un cal troian care s-a năpustit cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună asupra pilonilor statului de drept. În loc să-şi asume rolul de mediator între partide, între instituţii şi, nu în ultimul rând, între popor şi clasa politică, Traian Băsescu şi-a început mandatul de pe o poziţie făţiş partizană, căreia i-a rămas prizonier până astăzi. A întrerupt comunicarea, mai întâi, cu opoziţia parlamentară, apoi, cu unul din partidele alianţei guvernamentale, pe care le-a învrăjbit prin favorizarea fratelui mai mare şi mai puternic, PD, în dauna celui mai slab, PNL. Acesta, lovit şi umilit de un părinte vitreg, a căutat, în mod natural, şi a găsit sprijin în alte zone politice. Seria de conflicte provocate de la Cotroceni a degenerat, în cele din urmă, într-un război atât cu Parlamentul, în ansamblul său, cât şi între cei doi piloni ai puterii executive: Preşedinţia şi Guvernul.

Fireşte, această serie de fracturi s-a repercutat şi asupra poporului, Traian Băsescu reuşind, în mod inconştient, să polarizeze societatea românească într-un grad asemănător haoticei perioade de după căderea comunismului. În loc să fie un factor activ în conectarea României la ora astrală a integrării europene, şeful statului a dat înapoi ceasul unei naţiuni întregi. Ambiţia sa de a-şi câştiga cât mai mulţi partizani în lupta pentru cucerirea unei puteri discreţionare i-a împiedicat pe români să-şi asume statutul de cetăţeni europeni şi i-a silit să rămână prizonierii confruntării politice: ori pro-Băsescu, ori anti-Băsescu. Astăzi, e limpede că nu de un astfel de preşedinte avea nevoie ţara în perioada premergătoare aderării şi nici în efortul ulterior de a-şi găsi locul în Uniunea Europeană. Iar votul Parlamentului pentru suspendarea lui Traian Băsescu a sancţionat tocmai acest tip de comportament distructiv, care nu numai că nu a avut menirea de a ne apropia de democraţiile consolidate, dar ne-a împins într-o zonă tulbure, a ţărilor îndepărtate de standardele europene.

Am asistat, după încălcarea promisiunii de a demisiona în cinci minute de la momentul suspendării, la o campanie electorală ilegală şi incorectă, desfăşurată de un singur competitor. Neînţelegând să se supună vreunei reguli a jocului democratic, Traian Băsescu îşi continuă opera inconştientă de împărţire a ţării în baricade ale vehemenţei, care împiedică dezbaterea asupra unei necesare reorganizări a sistemului instituţional, menită să împiedice derapaje de genul celor care monopolizează atenţia publică de mai bine de doi ani. Decuplat de la problemele reale ale oamenilor, preşedintele suspendat blochează, de asemenea, concentrarea factorilor decizionali şi a populaţiei în vederea intensificării eforturilor de modernizare a ţării. Le revine, acum, alegătorilor misiunea de a sancţiona acest mod de a acţiona pe scena politică, punând, astfel, capăt influenţei nefaste a lui Traian Băsescu asupra societăţii româneşti.

Domnul Relu Fenechiu:

Declaraţie politică intitulată "Restabilirea adevărului privind intenţiile de demisie"

Începând cu luna iulie a anului 2005, preşedintele Traian Băsescu şi susţinătorii săi l-au tocat mărunt pe premierul Tăriceanu pentru că nu a mai dat curs la anunţata sa demisie, ce ar fi trebuit să dea undă verde procedurilor pentru alegeri anticipate. Acum şi Traian Băsescu a procedat identic. Nu am să-l apelez pe suspendatul şef al statului cu nici o poreclă, aşa cum a procedat el cu primul-ministru. Voi prezenta însă diferenţele, foarte mari, între gestul premierului şi gestul preşedintelui.

Premierul Tăriceanu şi-a anunţat intenţia de a demisiona în urma unei nefericite înţelegeri de culise cu şeful statului şi nu avea obligaţia de a apela la un gest de onoare generat de un vot de blam primit pe linie politică.

La Traian Băsescu, anunţul că va demisiona venea după o sancţiune unică în istoria postdecembristă din România, materializată printr-un vot negativ major din Parlament. Deci o primă diferenţă esenţială.

Premierul Tăriceanu a avut motive solide pentru retractarea intenţiei de a demisiona: inundaţiile şi semnalele negative ale Bruxelles-ului. (Personal, consider că organizarea de anticipate în conjunctura în care ţara se afla sub ape ar fi constituit o armă electorală redutabilă pentru Opoziţie şi nu cred că Alianţa D.A., care ar fi trebuit să utilizeze acelaşi arsenal de campanie din 2004, ar fi obţinut un rezultat mai bun decât în noiembrie 2004. Sau, dacă l-ar fi obţinut, ar fi putut fi acuzată de lipsă de fair-play, în situaţia în care adversarii politici ar fi fost lipsiţi de partea de electorat tradiţional din zona rurală, pentru că este greu de crezut că persoanele afectate de inundaţii ar fi dat buzna la cabinele de vot). Nu trebuie uitat şi un alt element, şi anume că premierul Tăriceanu descoperise că de fapt Băsescu nu dorea anticipate, ci dorea să-l înlocuiască la Palatul Victoria cu Theodor Stolojan, urmând ca acesta să aducă modificări serioase unei echipe guvernamentale care îşi făcea foarte bine treaba şi era angrenată în bătălia aderării.

Traian Băsescu nu are nici un argument serios pentru a-şi motiva retractarea promisiunii ferme de a demisiona. Şeful statului a invocat un inexistent proiect de lege electorală, menit să-l împiedice să mai candideze. În fapt, a evocat o manipulare murdară, lansată pe piaţă de "scenariştii" din PD şi PLD. Din păcate pentru România, din orice unghi privim acest argument, reiese că are un şef de stat care fie uzează de complicitatea unor manipulatori şi îşi clădeşte conduita pe baza acestor manipulări - ceea ce este grav, fie că are un şef se stat care, împreună cu consilierii săi, nu posedă minime cunoştinţe constituţionale - ceea ce este foarte grav. Pentru că dacă le-ar fi avut, atunci ar fi trebuit să ştie că o lege care să-i interzică arbitrar un drept electoral nu poate fi constituţională. Şi contestaţia făcută la Curte reprezintă o dovadă de incompetenţă juridică, ţinând cont că în ceea ce priveşte Hotărârea de suspendare votată în Parlament, Constituţia prevede clar că nu există nici o cale de atac.

P.S. 1. Sunt inacceptabile, din punctul de vedere al principiilor democraţiei, afirmaţiile făcute de Traian Băsescu şi susţinătorii săi la mitingurile electorale din ultimele zile. Lansez public o întrebare pentru colegii din PD: de ce consideră abia de o săptămână că Parlamentul României este ilegitim şi nu l-au considerat aşa şi în 2005, 2006 şi în ultimele luni?

PS2 Retorica domnului Traian Băsescu, utilizată la mitingul de duminică, seamănă foarte mult cu cea a lui Fidel Castro din primele luni după ce a luat puterea la Havana. Un semnal de alarmă ar trebui tras, până nu este prea târziu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Conflictele generaţiilor din România"

În ultima vreme, din ce în ce mai mulţi dintre cei ce guvernează atât viaţa politică, cât şi cea economică din România, dar nu numai, sunt interesaţi de raporturile actuale ce există între generaţii, ca element fundamental al coeziunii sociale şi al răspunderii generaţiei noastre actuale faţă de generaţiile viitoare.

Sub acest aspect, semnificaţiile economice, educaţionale şi sociale sunt evidente. Stabilitatea financiară rezultată din cariera profesională este situată de tineri înainte de întemeierea unei familii. Noua generaţie sau generaţia viitoare se gândeşte în primul rând să aibă o carieră profesională, şi apoi se pregăteşte să întemeieze o familie. Chiar dacă şi-ar dori ca ordinea să fie alta, nu se poate, deoarece întemeierea unei familii nu presupune doar ceremonie şi festivism, ci responsabilităţi, asigurarea unui cămin şi a unui trai decent. Iar dacă părinţii nu sunt destul de înstăriţi pentru a reuşi să le ofere acest lucru copiilor, este foarte grea, în actualele condiţii, asigurarea unui minim necesar pentru a convieţui. Nici măcar dragostea nu mai poate învinge toate obstacolele materiale. Aceasta este concepţia rezultată ca dominantă atât la tinerii din mediul urban, cât şi din mediul rural.

Toate generaţiile, începând de la 17 ani şi terminând cu cei de peste 65 de ani, plasează interesul pentru profesie pe primul loc, şi nu pentru orice fel de profesii, ci spre acele bine remunerate. Şi cred că aţi ghicit că cei care-şi doresc mai mulţi bani şi oportunităţi sunt tinerii, pentru că persoanele trecute de 40 ani, indiferent de pregătirea pe care o au, se mulţumesc cu vechiul loc de muncă, deoarece posibilităţile lor de ofertare sunt limitate drastic de vârstă.

De asemenea, pe tineri îi atrage perspectiva, orientându-se către profesii bine remunerate sau de viitor. Mai mult decât adulţii şi vârstnicii, tinerii consideră profesia mijloc de autorealizare şi sursă importantă de bunăstare materială.

Dar în acelaşi timp, tinerii se consideră discriminaţi, dezavantajaţi la încadrarea în muncă în spaţiul economic, deoarece constată pe propria lor piele că le sunt impuse condiţii referitoare la experienţă pentru locul de muncă oferit.

O altă discriminare se face între tinerii din mediul rural şi cei din mediul urban, primii simţindu-se mult mai dezavantajaţi, fie din cauza vârstei, fie din cauza mediului din care provin, sau chiar a ofertei de locuri de muncă.

De partea cealaltă, maturii, vârstnicii, consideră că la angajarea în entităţile economico - financiare apărute în fiecare localitate, prioritate la angajare o au tinerii, şi în special cei care nu au nici o experienţă, fiind mai uşor de manipulat şi de remunerat.

Discriminarea după vârstă la angajare este dezavuată de toate generaţiile, dar mai vehement de către cei tineri. În schimb, la recunoaşterea profesiei în sine, aceasta este recunoscută drept importantă şi esenţială de majoritatea celor trecuţi de 40 de ani, în timp ce tinerii o consideră neimportantă. Ambele generaţii sunt însă de acord că se acordă foarte puţină importanţă pregătirii profesionale atestată prin diplome şi certificate, fiind de acord în unanimitate că la angajare funcţionează relaţiile şi aranjamentele, ceea ce generează fenomenul de corupţie, rezultând astfel un proces de selecţie negativă în ocuparea locurilor de pe piaţa muncii.

Concluzia este doar una singură: schimbările survenite în societatea românească după 1989 au produs mai multe raporturi conflictuale între generaţii decât coeziune, mai ales pe piaţa forţei de muncă. Aceasta este zona cea mai fierbinte, în care tinerii şi vârstnicii se consideră rivali.

Ca urmare, factorul economic, mai mult decât scara proprie de valori sau concepţia faţă de modul de trai, determină în acest moment, raporturile dintre generaţii.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Popoarele sunt vii. Aşa cum este fiecare dintre noi. De aceea, istoria are şi o conotaţie personală, mai mult sau mai puţin vizibilă, dar asumată şi trăită de către fiecare om. Evenimentele, fie ele fericite sau tragice din viaţa unui popor, ne afectează propria viaţă şi ne determină în mare măsură felul în care suntem alcătuiţi ca indivizi. Iar atunci când evenimentele sunt suficient de recente şi când ele depăşesc prin tragismul lor destinul individual, ele nu pot fi uitate, generaţie după generaţie.

Mă refer la evenimentele tragice petrecute în Imperiul Otoman în anul 1915, evenimente care prin amploarea lor şi prin modul coordonat şi sistematic prin care au fost duse la îndeplinire întrunesc caracteristicile unui genocid. Ele s-au petrecut în perioada tulbure a primului război mondial şi a destrămării Imperiului. Într-o conjunctură în care au primat pulsiunile iraţionale şi realitatea unei convieţuiri normale între oameni care nu ar fi avut nimic de împărţit a fost deformată în mod grotesc.

În anii trecuţi, am vorbit despre statistică şi istorie, am vorbit despre întâmplările îngrozitoare prin care a trecut familia mea, despre fericitele întâmplări prin care bunicii mei şi copiii lor au scăpat cu viaţă, despre urgia care s-a abătut cu moarte asupra unui număr uriaş de armeni în acele vremuri. Am vorbit despre recunoaştere şi nerecunoaştere politică sau pur umană a genocidului.

Anul acesta, mă gândesc, pentru că suntem mult prea aproape de sărbătorirea Învierii Domnului, că se cuvine să vorbesc despre recunoştinţă. Recunoştinţa mea, de armean urmaş al unei familii care a supravieţuit genocidului, faţă de oamenii simpli, în marea lor majoritate musulmani de etnie turcă sau arabă, care ne-au ajutat, pe puţinii supravieţuitori ai urgiei, să supravieţuim. În aproape fiecare familie de armeni care au reuşit să scape din convoaiele care se îndreptau care deşertul morţii există o asemenea poveste. Oamenii aceştia, cetăţeni ai Imperiului, ne-au ajutat să supravieţuim, în pofida interdicţiei explicit formulate de autorităţi de a o face. Mai mult, oamenii aceştia, în majoritatea lor turci şi arabi, ne-au ajutat să supravieţuim, riscându-şi propria viaţă. Pentru că legea care le interzicea să ne ajute le răsplătea în felul acesta ajutorul. În istoria familiei mele există două asemenea persoane care ne-au asigurat supravieţuirea. Şi chiar dacă probabil că nu le vom cunoaşte niciodată urmaşii, nici eu, nici alţi armeni care au fost ajutaţi în felul acesta, azi se cuvine să le mulţumesc. Pentru că strămoşii lor au învins teama şi au ales să rămână oameni.

Anul acesta se cuvine să le mulţumesc românilor pentru că România a fost unul dintre primele state care ne-a oferit adăpost, în vremurile în care totul părea nesigur şi lipsit de viitor.

Anul acesta se cuvine să le mulţumesc tuturor celor care au privit cu simpatie tragedia poporului meu şi care, aflând că asemenea lucruri s-au petrecut, au avut un gând bun pentru cei care au dispărut sau au suferit în locuri poate exotic de îndepărtate de locul în care ei trăiesc.

Iar dumneavoastră, celor care an de an, aţi fost cu gândul alături de cel care vă vorbeşte se cuvine, de asemenea, să vă mulţumesc. Ca un creştin care iartă, dar nu uită.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privind continuarea lucrărilor la autostrada "Transilvania"

Doamnelor şi domnilor,

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră un subiect care, deşi de o importanţă deosebită pentru economia ţării, a fost tratat, în ultimii doi ani, ca o cenuşăreasă: autostrada "Transilvania". Desele schimbări de la Ministerul Transporturilor, lipsa unei viziuni coerente şi stabile în ceea ce priveşte lucrările la autostradă au generat o situaţie greu de imaginat în urmă cu trei ani, când pornea un proiect generos şi cu impact mare în economia zonei şi a ţării. Degringolada prelungită de la nivelul Guvernului a dus, într-un final, la o lipsă de preocupare şi din partea antreprenorului general al lucrărilor, astfel încât au apărut alte probleme legate de asigurarea cu forţă de muncă, ceea ce a generat la rândul lor un ritm lent al lucrărilor acestora. Mass-media a semnalat în mai multe rânduri diversele probleme apărute în zona construcţiei autostrăzii, ceea ce i-a determinat pe parlamentarii de Cluj să facă în mai multe rânduri, demersuri faţă de miniştrii transporturilor, pentru a clarifica situaţia. Toate demersurile au rămas însă suspendate între indiferenţa unor înalţi funcţionari şi incompetenţa unei guvernări de a gestiona problemele ţării.

Odată cu recentele schimbări de la conducerea Ministerului Transporturilor s-a repus pe tapet problema asigurării finanţării lucrărilor de construcţie la tronsoanele de autostradă. Chestiunea pe care noi dorim să o ridicăm este dacă şi de această dată va fi doar un foc de paie sau această intenţie se va materializa într-un plan bine definit şi concret, cu termene şi responsabilităţi. Ceea ce nu au reuşit să înţeleagă cei care s-au perindat vremelnic pe la conducerea Ministerului Transporturilor în ultimii ani este că nu se poate derula un proiect de asemenea amploare precum autostrada "Transilvania", fără a avea o proiecţie bugetară multianuală, în care să fie prevăzute clar sursele de finanţare şi care să se afle în strânsă corelare cu calendarul de execuţie a lucrărilor. Pe parcursul celor doi ani de când actuala guvernare a preluat puterea, nu a trecut o lună fără ca lucrările să nu fie afectate fie de lipsa fondurilor, fie de lipsa forţei de muncă, fie de conflictele generate de neînţelegeri în ceea ce priveşte nivelul de salarizare şi aplicare a legislaţiei muncii.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În ultimii 17 ani, guvernările care s-au perindat la conducerea României au avut ca priorităţi, în ceea ce priveşte infrastructura, doar construirea de drumuri pentru protipendada bucureşteană către locurile de agrement de la mare şi de la munte. Acum, în al doisprezecelea ceas, este totuşi momentul să vedem că dezvoltarea ţării depinde în primul rând de existenţa unor căi de acces moderne, precum autostrăzile, iar lipsa acestora te izolează de piaţă, dar şi de lumea civilizată şi prosperă înspre care tindem să ajungem.

De aceea, cred că se impune ca măcar actualul Guvern să includă, ca obiectiv strategic, continuarea în mod susţinut a lucrărilor la autostrada "Transilvania". Tergiversarea lucrărilor va aduce costuri suplimentare pe care, în final, cei care le vor plăti vor fi contribuabilii, cetăţenii. Iar guvernanţii care astăzi se află vremelnic la putere nu trebuie să uite că în fapt costurile acestea vor avea o scadenţă la finele ciclului electoral, prin penalizarea pe care o vor primi de la electorat, cât şi, dacă statul de drept funcţionează în România, o răspundere legală în ceea ce priveşte modul în care au fost administrate resursele publice.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Stimaţi colegi,

Doresc să vă prezint declaraţia politică cu titlul "Care este eficienţa privatizărilor, domnule prim-ministru?".

S-a spus cu insistenţă în ultimii 15 ani că singura modalitate de a creşte calitatea serviciilor publice şi eficienţa economică a activităţilor desfăşurate este privatizarea. La nivelul populaţiei există două modalităţi de percepţie, una, în care privatizarea a însemnat îmbogăţirea nejustificată şi sursă importantă pentru corupţie, alta, în care privatizarea a însemnat eficientizarea printr-o scădere dramatică a locurilor de muncă. Din păcate, nu a apărut, în urma analizelor privatizărilor, o percepţie în care privatizarea să însemne dezvoltare tehnologică durabilă, o creştere importantă a calităţii şi competitivităţii, în contextul integrării în structurile Uniunii Europene.

Nu doresc să fac o analiză a oportunităţilor şi eficienţei privatizărilor pentru dezvoltare, dar astăzi, când avem imaginea eficienţei privatizărilor şi maniera în care se pune problema revirimentelor stângii, ca urmare, în parte, şi a alunecării spre dreapta, datorită constrângerilor, directe şi indirecte, a integrării în structurile europene, îmi revin în memorie afirmaţiile Preşedintelui socialist al Franţei, François Mitterrand: "Nimic nu este mai rău ca socialiştii care visează ca oamenii de dreapta să le ofere diplome de economişti fruntaşi. Ajung chiar să uite că sunt de stânga. Nu am fost ales să privatizez şi să-i îmbogăţesc pe capitalişti."

Nu ştiu care este acoperirea acestor afirmaţii ale Preşedintelui în Franţa, dar cred, în aceste zile, când văd modul în care relaţionează cu publicul compania E.ON GAZ (fostul Distrigaz Nord), că ele au mare acoperire pentru situaţia din România în funcţionarea unor activităţi privatizate, făcute parcă pentru a îmbogăţi pe unii şi pentru a perpetua o stare calitativă necorespunzătoare, care este pusă numai în seama proprietăţii de stat. Însuşi prefectul judeţului Cluj a constat condiţiile in care consumatorii stau ore în şir la cozi interminabil, într-o căldură insuportabilă, iar OPC Cluj a amendat compania E.ON GAZ şi a ameninţat cu sigilarea casieriilor, astfel obligând compania să facă încasarea facturilor din casă în casă.

Având în vedere situaţia prezentată, domnule prim-ministru, vă solicit să prezentaţi de urgenţă Parlamentului starea de eficienţă a privatizărilor făcute, sub aspectul retehnologizărilor, creşterii calităţii produselor şi serviciilor asigurate şi a locurilor de muncă existente şi a valorii acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Aurel Gubandru:

Recent, Primăria Buzău a primit vizita delegaţiei belgiene din Oudenaarde, oraş cu care a fost semnat un acord de cooperare pe perioada 1998-2001, acord ce a fost prelungit pentru încă o perioadă de cinci ani.

Cu ocazia întâlnirii dintre oficialităţile celor două oraşe, şeful delegaţiei belgiene, primarul Demeulemeester Marnix s-a declarat încântat de colaborarea cu buzoienii, având numai cuvinte de laudă faţă de modul în care sunt primiţi de fiecare dată la Buzău.

Textual el a declarat: "Am fost de peste 23 de ori la Buzău, aşa că deja am început să înţeleg româneşte. Sunt foarte mulţumit că vom continua colaborarea cu buzoienii, lucru care se va materializa nu doar pe latura socială. Vom pune accentul pe schimbul de experienţă în ceea ce priveşte tinerii. Tineretul reprezintă viitorul, viitorul României înseamnă Europa, ceea ce înseamnă că trebuie să muncim pentru ei. Trebuie să recunosc ca am fost foarte mulţumit de faptul că România a intrat în Uniunea Europeană".

Pe perioada următorilor cinci ani, acordul vizează cooperarea în domeniul economiei, educaţiei şi culturii. Cele şapte articole ale acordului vorbesc despre: schimburi de experienţă între reprezentanţii administraţiilor celor două oraşe, bazate pe probleme de asistenţă socială, urbanism, protecţia mediului, impozite şi taxe; stagii de formare şi schimb de experienţă între angajaţii Camerelor de Comerţ din Buzău şi Oudenaarde. Vor fi organizate turnee de fotbal, vizite între grupurile folclorice şi reprezentanţi ai organizaţiilor culturale. Elevi, directori şi profesori buzoieni vor putea compara metodele didactice din Belgia, în timp ce colegii lor din Oudenaarde vor veni în şcolile din Buzău.

Colaborarea va mai viza şi domeniul asistenţei sociale a persoanelor defavorizate, având în centrul atenţiei Căminul de Bătrâni "Marghiloman".

Primarul municipiului Buzău, Constantin Boscodeală i-a invitat pe oaspeţi ca pe parcursul şederii la Buzău să viziteze Cantina de Ajutor Social, sediul Regiei Autonome Municipale, Colegiul "B.P. Haşdeu", Parcul "Crâng", noul cartier de locuinţe aflat în construcţie, precum şi Palatul Parlamentului din Bucureşti.

Primarul belgian a mai arătat că vor invita în viitorul apropiat cinci elevi buzoieni care, timp de o săptămână, vor avea ocazia, pe cheltuiala noastră, să vadă metodele didactice din şcolile belgiene, invitându-l totodată şi pe primarul Buzăului să-i viziteze cu ocazia unui eveniment foarte important.

Edilii celor două oraşe au semnat acordul de cooperare, gestul lor fiind urmat şi de consilierii celor două oraşe.

Întâlnirea s-a dovedit un succes şi ca urmare a ospitalităţii dovedite de gazdele buzoiene.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Declaraţie politică intitulată "Să spunem DA!"

În decembrie 2004 românii au spus DA. La 19 mai 2007, românii vor fi chemaţi la urne să spună, din nou, DA. Un DA hotărât pentru demiterea preşedintelui jucător, Traian Băsescu.

Motivele pentru care cei 322 de aleşi au fost nevoiţi să recurgă la suspendarea preşedintelui sunt bine cunoscute. Traian Băsescu a primit, din partea "organului reprezentativ al poporului român", un avertisment foarte serios, menit să-i amintească întâiului om al ţării că aceasta trebuie condusă exclusiv în spiritul şi pe baza criteriilor instituite de legea fundamentală - Constituţia.

În cele 28 de luni cât s-a aflat la conducerea ţării, Traian Băsescu nu a putut să-şi depăşească limitele. A demonstrat constant că decizia de a-l trimite la conducerea destinelor ţării a fost o greşeală, că nu poate să înţeleagă funcţia ce i-a fost acordată şi, în consecinţă, a refuzat cu obstinaţie să accepte responsabilităţile şi rigorile ei.

Întregul sistem politic românesc a fost bulversat în ultimii doi ani. Din păcate, acest lucru s-a repercutat, producând consecinţe grave, tocmai asupra cetăţenilor acestei ţări. Aceiaşi cetăţeni care încă îşi amintesc de jertfa fraţilor lor din decembrie 1989 pentru un trai mai bun şi mai ales pentru libertate.

Prin eforturi constante şi deloc facile, în ultimii ani în România s-a cristalizat un sistem democratic, bazat pe respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi mai ales pe respectul legii. În dispreţul tuturor şi în încercarea de a demonstra că un comandant de navă nu se dezminte de obiceiurile marinăreşti, Traian Băsescu a încercat să impună, din nou, românilor, un regim dictatorial. Astfel, călcând pe legea fundamentală a ţării, a abandonat rolul de mediator al şefului statului, adoptând o atitudine de partizanat politic, a deturnat voinţa electoratului, a încălcat principiul autonomiei parlamentare, intervenind brutal în activitatea Senatului şi Camerei Deputaţilor, a denigrat constant toate instituţiile fundamentale ale statului, aducând astfel grave prejudicii acestora, şi a constituit un permanent factor de instabilitate politică, intrând în conflict cu toate celelalte organisme instituţionale reprezentative la nivel naţional.

Sub domnia lui Vodă Băsescu, în România au fost ridicate la rang de lege: maneaua, şpriţ-urile, cârciumile, hă-hă-ul şi mai ales, minciuna. În schimb, valorile fundamentale ale regimului democratic, şi mai ales cele ale poporului român, au fost în mod constant ponegrite de către preşedintele jucător, atât pe plan intern, cât şi, mai grav, pe plan extern.

Pentru toate acestea, dar şi pentru celelalte motive întemeiate, evidente şi plătite scump de poporul român, prin însăşi pierderea identităţii naţionale şi a mândriei de a fi român, la 19 mai 2007 românii vor spune DA. DA - pentru înlăturarea definitivă de la conducerea ţării a omului care nu s-a putut integra în societatea modernă căreia, dintr-o eroare evidentă a naturii, îi aparţine.

Un "DA" pentru redarea demnităţii de a fi român!

Votează-n 5 secunde ce a uitat Băsescu în "5 minute"!

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Declaraţie politică intitulată "Preşedintele Traian Băsescu a avut dreptate. Actualul Parlament este epuizat politic!"

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor parlamentari,

Când sondajele de opinie, - mă refer la cele făcute cu profesionalism şi responsabilitate civică, - arată diferenţe tot mai mari între ce vrea electoratul şi ce face corpul legislativ al ţării, lucrurile sunt clare: Parlamentul este epuizat politic şi nu mai corespunde aşteptărilor celor care l-au votat.

Spectacolul grotesc oferit de cei 322 de aleşi ai poporului cu ocazia suspendării preşedintelui Traian Băsescu demonstrează fără echivoc că actualul Parlament şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul. Dorinţa oarbă şi furibundă de a îndepărta de la putere Preşedintele - omul politic în care populaţia are în prezent cea mai mare încredere - a generat, sub cupola Parlamentului României, cele mai bizare şi nefireşti "alianţe" de moment. Totul sub deviza lui Machiavelli: scopul scuză mijloacele. Stânga s-a pupat cu dreapta, xenofobii au bătut palma cu reprezentanţii minorităţilor conlocuitoare, social-democraţii au valsat cu naţional-liberalii, uniţi în cuget şi-n simţiri de un singur deziderat: capul lui Traian vrem!

Ce oare a generat o asemenea "solidaritate" parlamentară? De unde vine acest uriaş val de ură, capabil să şteargă orice identitate ideologică? Curtea Constituţională - organismul cel mai competent în materie, - demontase clar orice temeinicie a suspendării.

Există un singur răspuns: Traian Băsescu a devenit incomod pentru majoritatea parlamentarilor pentru consecvenţa şi cerbicia cu care a încercat să impună votul uninominal şi alegerile anticipate.

Deşi la modul declarativ, majoritatea parlamentarilor se pronunţă pentru votul uninominal, în realitate, această idee le dă frisoane multora. Mulţi dintre senatorii şi deputaţii României n-au dobândit până acum nici măcar o minimă notorietate. Numele lor nu spune nimic alegătorilor. Ei ştiu că e mai uşor să ajungi parlamentar agăţat de o listă de partid, cotizând din greu pentru a prinde un loc eligibil. Or, Preşedintele Traian Băsescu a încercat să tranşeze votul uninominal prin referendum, transformând chestiunea într-o prioritate inevitabilă. Parlamentarii au găsit totuşi o soluţie: suspendarea Preşedintelui!

O sperietoare şi mai mare pentru majoritatea parlamentarilor o reprezintă alegerile anticipate. Ei şi-au investit speranţele, şi nu numai, într-un mandat complet de patru ani. Orice scurtare a acestuia le dă peste cap o mulţime de calcule, de la planurile de vacanţă până la sporul de vechime. Perspectiva de a rămâne fără maşină de serviciu, indemnizaţie, telefoane celulare şi sumă forfetară îi sperie pe mulţi. Probabilitatea de a prinde un nou mandat este, de cele mai multe ori, iluzorie. Aşa că parlamentarul român, în varianta standard, va lupta din răsputeri pentru a-şi consuma până şi ultima zi de mandat.

Preşedintele Traian Băsescu cerea alegeri anticipate pe considerentul că actualul Parlament nu mai corespunde voinţei poporului. În replică, 322 parlamentari au îndepărtat "pericolul" alegerilor anticipate, votând suspendarea Preşedintelui!

Dar momentul adevărului este aproape. Referendumul din 19 mai va fi, înainte de toate, un test de legitimitate. Cu siguranţă, Preşedintele va fi repus în drepturi de către popor, singurul suveran al României. Referendumul din 19 mai va fi totodată dovada cea mai clară a epuizării politice a actualului Parlament. Se va demonstra fără drept de apel că poporul gândeşte altfel decât cei 322 de parlamentari care, chipurile, îl reprezintă. Este evident că acestora le-a sunat ceasul şi e timpul să se întoarcă acasă.

Revenirea Preşedintelui la Cotroceni face imperios necesare alegerile parlamentare anticipate. Pentru că ţara are nevoie de un parlament reprezentativ, stabilit prin vot uninominal. Este singura cale de însănătoşire a clasei politice.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică intitulată "Despre practicile unor politicieni".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am fost, zilele trecute, unul dintre parlamentarii care au lipsit dintr-un motiv cât se poate de obiectiv de la şedinţa în care a fost votată propunerea de suspendare a preşedintelui ţării. Făcând parte dintr-o delegaţie oficială prin care am reprezentat România dincolo de graniţele ei, am avut ocazia să simt direct pulsul occidentului vis-à-vis de ceea ce se petrece în ultimul timp în ţară şi să aflu direct părerea unor înalţi oficiali europeni şi nu numai. Pot să spun astăzi că, deşi mulţi dintre actualii adversari ai domnului preşedinte Băsescu se folosesc de scuza că toate procedurile pe care le-au aplicat sunt perfect democratice, ele nu ne fac deloc cinste, acum, când am devenit unul dintre cei mai tineri membri ai Uniunii Europene.

Toate mutările făcute de cei ce l-au suspendat pe preşedintele Băsescu fac parte dintr-un plan foarte bine pus la punct şi mascat sub forma unor proceduri democratice. Primul pas pentru a scăpa de cel care a declarat război oligarhiei a fost reprezentat de scoaterea miniştrilor PD de la guvernare. Acum însă aflăm că prioritatea fundamentală a domnului Tăriceanu este lupta împotriva corupţiei şi reforma justiţiei. Se pare însă că modul în care domnia sa îşi propune să facă reformă în justiţie şi să lupte împotriva corupţiei este cu totul altul decât cel pe care-l doreşte şi Uniunea Europeană. Spun asta pentru că ceea ce a început ministrul Macovei era exact ceea ce se aştepta din partea României de la ceilalţi membri UE. Or, prin schimbarea celui care face acest lucru, domnul Tăriceanu ne demonstrează că el vrea exact inversul celor deja începute şi că va face el reformă şi luptă împotriva corupţiei exact cu indivizii corupţi. Că doar ei ştiu cel mai bine cum se face cu corupţia.

Al doilea pas şi obiectiv îndeplinit era suspendarea din funcţie a preşedintelui Băsescu. Timp de doi ani şi jumătate, peşedintele Băsescu n-a făcut nimic altceva decât să arate care sunt problemele grave ale României, a arătat şi a vorbit despre realităţile care există în aceste momente în Justiţie şi mai ales despre corupţia din ţară. Cât de mulţi au fost cei vizaţi de preşedinte, cât de grave erau faptele vizate, cât de avantajoase sunt actualele poziţii ale unora dintre cei care slujesc astăzi Parlamentul României, am putut vedea atunci când aceştia au fost puşi să voteze.

Ceea ce se vede în afara graniţelor ţării, doamnelor şi domnilor parlamentari, nu este faptul că 322 de parlamentari nu-l mai doresc preşedinte pe domnul Băsescu, ci faptul că nivelul pe care l-a atins oligarhia în ţara aceasta este unul care sperie Occidentul.

Iată că 322 de persoane au hotărât că preşedintele României trebuie suspendat pentru încălcarea Constituţiei, deşi cea mai înaltă instituţie de justiţie din ţară a precizat clar că acesta nu a încălcat practic Constituţia. Acest lucru este însă unul nesemnificativ pentru cei care strigă în gura mare că slujesc democraţia. Nu există niciun element care să justifice afirmaţia oamenilor politici care susţin că Preşedintele României a încălcat Constituţia. Şi nu s-ar fi ţinut cont de niciun alt argument. Pentru că ceea ce şi-au propus aceşti oligarhi, trebuia îndeplinit. Mai rămânea de făcut ultimul pas. Acela prin care s-ar fi atins obiectivul suprem. Dacă nu s-a ţinut cont de voinţa poporului, dacă nu s-ar fi ţinut cont de decizia Curţii Constituţionale, ce i-ar fi oprit pe aceştia din a-i da preşedintelui lovitura de graţie? Lipsa unui proiect de modificare a Constituţiei. Chiar credeţi că s-ar fi împotmolit în acest moment în care aveau o majoritate, aveau o suspendare, aveau un interimat. Era atât de uşor să vină în faţa poporului şi să spună că ceea ce au făcut e perfect legal şi democratic, încât nu cred că s-ar fi abţinut să nu facă şi cel de-al treilea pas. Cea de-a treia mişcare pentru care au fost făcute de fapt şi celelalte două: modificarea în Parlament a Constituţiei sau votarea unui proiect legislativ prin care se interzicea unui preşedinte suspendat să participe la următoarele alegeri. Iar acum, parlamentari, miniştri, presă şi alte categorii, condamnă faptul că preşedintele a luat o altă decizie, prin care se pune capăt tuturor acestor fărădelegi.

Atunci, vă întreb, doamnelor şi domnilor contestatari, ce preferăm de fapt: să rămânem în această mocirlă în care de 15 ani ne tot afundăm din grija unor grupuri "binevoitoare" sau să ne spălăm odată pentru totdeauna de toate petele pe care le avem.

E adevărat că o promisiune trebuie respectată. Cu atât mai mult cu cât ea vine din partea unui politician şi cu atât mai mult acum, când politicienii români au nevoie de o altă imagine. Atâta timp însă cât nu sunt analizate şi consecinţele faptelor noastre, nu cred că putem da dovada unor oameni responsabili. Iar responsabilitatea preşedintelui Băsescu este cu totul alta decât cea a celor care astăzi promovează şi slujesc interesele obscure ale oligarhiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Radu Lambrino:

Declaraţie politică intitulată "Adoptarea Legii Agenţiei Naţionale de Integritate - prioritate reală sau campanie de imagine externă?"

Necesitatea prezentei declaraţii politice vine din neseriozitatea şi inconsistenţa probate de proaspătul ministru Tudor Chiuariu în scurta perioadă ce a trecut de la preluarea conducerii Ministerului Justiţiei. Reamintim aici doar ultima probă a acestor "calităţi", o probă extrasă din referirile la fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, şi la Agenţia Naţională de Integritate.

Joi, 12 aprilie 2007, cu ocazia primei sale participări în calitate de ministru al justiţiei la o şedinţă a CSM, Tudor Chiuariu a declarat: "Vreau să vă spun foarte limpede că nu am venit aici să ne jucam de-a Robin Hood. Eu cred ca ar fi dezastruos ca, după Ioana d'Arc, în justiţia română să avem şi un Robin Hood."

Ţinem să îi reamintim domnului Chiuariu că domnia sa este astăzi ministru al unui stat membru al Uniunii Europene şi datorită eforturilor celei pe care, cu o ironie demnă de un secretar PCR înfierând duşmanul de clasă la o chermeză de partid, o numeşte în derâdere "Ioana d'Arc" a justiţiei române.

Un cu totul alt discurs are domnul ministru atunci când se întâlneşte cu responsabilii europeni, cei care au recunoscut public rolul Monicăi Macovei în aderarea României la Uniunea Europeană. Astfel, în întâlnirea de joi, 19 aprilie 2007, cu vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, în cadrul Consiliului de Miniştri ai Uniunii Europene, domnul Tudor Chiuariu, "l-a asigurat pe comisarul european de continuitatea acţiunilor privind reforma justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei", adică exact acele reforme iniţiate de Monica Macovei.

În legătură cu Agenţia Naţională de Integritate iată în continuare o probă a inconstanţei noului ministru faţă de acest subiect atât de sensibil pentru opinia publică. Într-un comunicat de presă din 21 aprilie, ministrul justiţiei ne informează că nu există nici un termen pentru adoptarea Legii ANI şi că, în consecinţă, "nu există pericolul activării clauzei de salvgardare pe domeniul Justiţiei". Pentru a nu cita din declaraţiile fostului ministru Monica Macovei, cea care a atras de mai multe ori atenţia asupra pericolului amânării acestei legi, îl invităm pe domnul Chiuariu să se pună de acord asupra acestui punct măcar cu colegul dânsului de coaliţie guvernamentală, senatorul UDMR Eckstein Kovacs Peter, preşedinte chiar al Comisiei juridice din Senat, cel care declara zilele trecute următoarele: "Cred că, şi forma iniţială, a Monicăi Macovei, poate fi satisfăcătoare pentru instituţiile europene, şi atunci ar urma ca Guvernul să intervină ulterior, prin ordonanţă, daca se constată că varianta Chiuariu este mai potrivită. Dacă nu se adoptă Legea ANI la timp, riscăm activarea clauzei de salvgardare pe Justiţie".

Permiteţi-mi, aşadar, să adopt în legătură cu acest subiect prudenţa de care a dat dovadă chiar Franco Frattini atunci când declara că aşteaptă rezultate de la noul ministru al justiţiei până la raportul de ţară din luna iunie. Până atunci, faptul că ministrul justiţiei, domnul Tudor Chiuariu, declară că "susţine aprobarea într-un timp cât mai scurt a proiectului de lege privind Agenţia Naţională de Integritate",nu valorează mai mult decât o declaraţie făcută pentru salvarea imaginii guvernului Tăriceanu în faţa oficialilor Uniunii Europene.

Cu această politică a dublului discurs, unul în ţară, pentru CSM şi liniştirea clasei politice speriate de perspectiva legii ANI, şi altul în faţa Uniunii Europene, pentru păcălirea oficialilor de acolo, noul ministru Chiuariu ar putea continua cu succes linia Ministerului Justiţiei, ce-i drept nu a Ministerului condus de cea pe care o ironizează cu porecla de "Ioana d'Arc", ci linia aceluiaşi Minister al Justiţiei, dar de pe vremea când era condus de doamna Rodica Stănoiu, cea care şi-a luat de bună voie "poreclă" în colaborarea cu fosta Securitate, aşa cum a rezultat în urma verificărilor de la CNSAS.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică: "22 aprilie, Ziua Mondială a Pământului"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocupând o dublă poziţie: de "component" al mediului şi de "consumator", de beneficiar al mediului.

În întreaga activitate a mediului înconjurător se urmăreşte nu numai folosirea raţională a tuturor resurselor, ci şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adaptarea de tehnologii de producţie cât mai puţin poluante şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător, recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale utilizabile.

Lansată în 1970, ca eveniment de conştientizare a publicului asupra problemelor de mediu, Ziua Pământului este celebrată ca momentul începerii mişcării ecologiste. Acţiunile desfăşurate în această zi de către iubitorii naturii sunt menite să atragă atenţia asupra problemelor cauzate în principal de modernizare.

Protecţia mediului este o direcţie prioritară în strategia de integrare a României în UE, în condiţiile în care problema poluării a fost neglijată multe decenii, astfel, în acest moment, existând multe lacuri, râuri şi chiar izvoare care sunt complet poluate, situaţie ce va constitui o problemă dificilă pentru multe decenii de aici înainte. Contaminarea pământului, a apei freatice şi a apelor de suprafaţă cu poluanţi organici proveniţi din agricultură sau din diverse ramuri industriale, a devenit o problemă foarte importantă, atât din punct de vedere al protecţiei mediului, cât şi a sănătăţii populaţiei.

În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic. Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice şi a utilizării unor combustibili inferiori; sunt evacuate în atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri şi oxizi ai metalelor, antrenate de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetaţiei, în general, a pământului şi direct sau indirect asupra omului.

În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător şi de supravieţuirea omului şi a existenţei vieţii pe Terra. Mediul natural, adică aerul, apele, solul, subsolul şi formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le susţin, este imaginea cea mai comună pe care omul obişnuit şi-o face atunci când vorbeşte despre mediul înconjurător.

Conceptul efectului de seră este legat de compoziţia gazelor care formează atmosfera. Aceasta acoperă pământul şi are o importanţă majoră pentru existenţa vieţii, datorită faptului că se comportă ca o izolaţie. Compoziţia corectă a acestor gaze permite pământului să capteze căldura radiată de la soare. În plus, atmosfera menţine temperaturile ce permit dezvoltarea vieţii, realizând un echilibru între transferul căldurii spre pământ şi de la pământ spre spaţiu.

În timp ce efectul de seră echilibrat e un lucru benefic, crearea unui dezechilibru prin emisiile excesive de gaze de seră cauzează schimbări climatice şi creşterea nivelului mării. Cele mai recente rapoarte confirmă că dioxidul de carbon creat de om este cauza principală a schimbărilor climatice. Gazele de seră se acumulează în atmosfera pământului ca urmare a activităţilor umane, cauzând creşterea temperaturii aerului pe suprafaţa pământului şi suprafaţa oceanelor.

În concluzie, mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a răspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse şi prelucrarea lor pentru a deservi populaţia. Se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acesteia. Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantităţi şi ritmuri ce depăşesc posibilităţile de refacere a acestora pe cale naturală au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.

Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă rezultatul interferenţelor unor elemente naturale: sol, aer, apă, pământ, cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare a societăţii.

Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazate pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, în unele ţări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat, constatându-se practic că apare, cu iminenţă, ameninţarea consecinţelor acţiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

Situaţia este destul de gravă. Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!

Vă mulţumesc.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

"Mafia şi patria"

"Mafia" şi "patria", stânga şi dreapta, social-democraţi şi liberali, patrioţi şi autonomişti, cu toţii, deopotrivă, au vorbit într-un singur glas în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului cu ocazia votului pentru propunerea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Întrebarea firească în faţa unei asemenea realităţi politice este, vorba poetului, "ce-i mâna pe ei în luptă ?". Cum de este posibil ca liberalii care în 2004 vorbeau de partidul-stat PSD să cânte pe aceeaşi voce cu acesta ? Cum de este posibil ca aceste partide să uite de orientări doctrinare, să uite de orice afiliere politică internaţională ? Cum de este posibil ca PRM-ul, patriot şi apărător al naţiei să vorbească pe aceeaşi voce - ce-i drept pe moment română - cu o formaţiune care are ca obiectiv politic autonomia teritorială pe criterii etnice ? Sau cum de este posibil ca acelaşi PRM justiţiar să uite de mafioţii din PSD şi PNL ?

Evident, răspunsurile la toate aceste întrebări se opresc la un singur nume: Traian Băsescu. Am spus Traian Băsescu, şi nu Preşedintele României. Pentru că ceea ce s-a întâmplat joi în Parlament a fost departe de a constitui un demers constituţional argumentat şi fundamentat pe Legea supremă, ci o răfuială politică, mai bine spus o răzbunare politică a unei mlaştini politice deranjată în preocupările ei de a face politică după legea sfântă a tăcerii. Din faţa acestor preocupări trebuie înlăturat totul, nemaicontând ce spune Curtea Constituţională, singura instituţie abilitată să califice din punct de vedere constituţional faptele preşedintelui. Această complicitate politică transpartinică are un singur numitor comun: banul, vânat de toţi, pe căi la fel de compromiţătoare ca şi compromisul care-i uneşte. În fond, la ce am asistat joi ca deputat a fost o reafirmare a caracterului nostru balcanic. Chiar dacă România este membră a Uniunii Europene, subconştientul nostru politic este în continuare unul de tip fanariot. N-am reuşit să evoluăm în viaţa politică de la complotul boieresc împotriva lui Vodă. Atâta doar că "tronul" nu se mai cumpără la Stambul, iar "boierilor" politici le lipsesc pumnalele ca arme în lupta politică. De fapt, în toată istoria noastră boierilor le-a plăcut să-l controleze pe domn, pentru ca ei să poată jupui ţara cât mai bine.

Votul din Parlament nu este un capăt de lume pentru Traian Băsescu şi nici pentru Partidul Democrat. În fond, adevăratul ecou al faptelor politice este electoratul. Acesta este şi cel mai bun şi mai imparţial judecător al faptelor oricărui politician, fie el Preşedinte, fie el deputat, senator sau primar. Şi mai e ceva: de moarte şi de votul electoratului niciun politician nu poate scăpa, mai devreme sau mai târziu. Prin votul din Parlament, "marea coaliţie pentru apărarea Constituţiei" nu a făcut decât să-şi pună în faţă marea oglindă electorală a poporului. Iar această oglindă va reflecta cel mai bine realitatea politică în care trăim, realitate care este diferită de cea a culiselor din Parlament, de şuşotelile de taină de la Palatul Victoria, de visele de mărire din sediul de pe bulevardul Kiseleff.

Traian Băsescu n-a fugit niciodată de vocea şi de voinţa electoratului, aşa cum au făcut-o cei care, culmea, îl acuză de atitudini nedemocratice. În fond, frica de popor şi de verdictul acestuia nu este altceva decât frica de democraţie. Nu peste mult timp vom vedea cu toţii cine a spus adevărul şi cine au fost falşii lui moralişti ai vieţii politice dâmboviţene. Problema este însă că nota de plată a prostiei politice de care a dat dovadă marea majoritate a politicienilor greşelii politice pe care au făcut-o cei 322 de parlamentari faţă de cetăţenii României o va plăti tot poporul. O vor plăti toţi cetăţenii români.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Stimaţi colegi,

Săptămâna care a trecut a fost una extrem de încărcată pentru viaţa politică românească, care a adus o premieră în România: suspendarea preşedintelui României.

Dincolo de disputele politice pro sau contra suspendării, dincolo de motivele care au stat la baza acestei decizii, este important să avem în vedere un anumit tip de comportament, atât al preşedintelui suspendat cât şi a restului clasei politice româneşti.

Am avut cu toţii neplăcuta surpriză să asistăm joi, 19 aprilie, după votul Parlamentului asupra suspendării preşedintelui, la o serie de fapte ale domnului Traian Băsescu - proaspătul preşedinte suspendat, fapte care dacă nu reprezintă încălcări ale legii, sunt cel puţin încălcări ale bunului simţ.

Astfel, aşteptând orele de maximă audienţă la care televiziunile îşi începeau principalele emisiuni informative, a mers în Piaţa Universităţii la un miting "spontan" şi "autorizat" de Primăria Capitalei, însoţit de o impresionantă coloană compusă din maşini ale Poliţiei şi Serviciului de Protecţie şi Pază. O importantă desfăşurare de forţe pentru deplasarea unui politician la o întâlnire cu susţinătorii săi. Dacă în piaţă erau susţinătorii preşedintelui, care erau pericolele la adresa primului om în stat, pericole care să justifice această imensă coloană oficială care a paralizat traficul în centrul Bucureştiului la o oră de vârf, încălcând dreptului cetăţenilor la libera circulaţie? Mai mult, era sau nu legală utilizarea acestor efective într-o deplasare privată a Preşedintelui?

Trebuie avută în vedere şi activitatea Serviciului de Protecţie şi Pază cu această ocazie. Astfel, lucrătorii acestei instituţii, aflaţi în misiune într-un spaţiu public, şi-au pierdut pe stradă armamentul din dotare, armament ce putea lesne ajunge în mâinile civililor, fapt ale cărui posibile consecinţe ar fi fost greu de cuantificat....

Mai grav este, în opinia mea, un gest al Preşedintelui Băsescu, aparent fără importanţă, dar care în realitate este foarte important. Joi, în Piaţa Universităţii a vorbit poporului, preşedintele României şi comandantul suprem al forţelor armate ale României, sub un alt drapel decât cel oficial al României a se vedea drapelul cu gaură - un simbol revoluţionar, dar un însemn neoficial. Acest aspect, în lumea militară înseamnă enorm, înseamnă predarea drapelului de luptă.

Pe de altă parte, trebuie avută în vedere şi această - să-i spunem - emoţie a suspendării Preşedintelui, care se manifestă din plin în mass-media. Preşedintele Băsescu "reuşind " astfel, divizarea României.

De aceea, fac un apel la întreaga clasă politică, dar şi la societatea civilă, la unitate şi să nu uităm: cetăţenii României nu au nevoie nici de suspendări, nici de certuri, nici de scandaluri, ei doresc o viaţă mai bună, să fie demni în propria lor ţară!

Aşadar, domnule preşedinte suspendat Băsescu, domnilor miniştri, doamnelor şi domnilor parlamentari, haideţi să privim mai mult la aceste priorităţi ale românilor şi să acţionăm în consecinţă.

Vă mulţumesc,

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică intitulată "Sfântul Gheorghe - suspendat"

În primul rând ţin să menţionez că mă număr printre cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea lui Traian Băsescu.

Discursul domniei sale de duminică seara, deşi se afla în afara perioadei de campanie pentru referendum, s-a referit şi la persoana Sfântului Gheorghe, patronul meu spiritual.

Nu că aceasta ar fi o problemă, dar în momentul în care Traian Băsescu se crede ucigătorul balaurului cu 322 de capete aş dori să-i reamintesc câteva date despre personalitatea Sfântului în cauză, aşa cum sunt redate de Biserica Ortodoxă Română: "Ajuns la vârsta desăvârşită şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şi, îmbrăţişând slujba armelor, în scurtă vreme a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului".

Şi totuşi refuz să cred că preşedintele, cu râs cristalin şi privire ageră, se poate asemui nici măcar în glumă cu unul dintre cei mai mari sfinţi ai creştinismului.

Dacă totuşi o face şi se crede un mucenic al neamului românesc, victimizându-se nepermis, am dreptul să-i cer atunci să înceapă dezvăluirile pe care le tot trâmbiţează de la microfon, cu propria sa persoană şi cu grupurile din jurul său.

Traian Băsescu a vorbit despre faptul că este cel mai legitimat om politic din România - îi aduc aminte că cei 322 de parlamentari au fost votaţi de 73% din alegători, iar domnia sa de aproximativ 51% din cei prezenţi la vot. Dar aceasta este o simplă chestiune matematică.

A vorbit despre oligarhii ce împiedică dezvoltarea României. Îl invităm să facă publice în cinci minute toate acele nume şi date de oligarhi.

A, pardon, trebuia să facă altceva în cinci minute, dar se pare că bluful este o armă puternică o singură dată, sau a uitat proverbul cu ulciorul?

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor şi domnilor,

Guvernul a aprobat, în şedinţa de săptămâna trecută, alocarea sumei de 3,834 milioane lei noi, pe proiecte, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanţarea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural pe anul 2007. Fondurile sunt destinate finanţării cheltuielilor pentru proiectare şi inginerie.

Suma aprobată în această şedinţă de guvern, 3,834 milioane lei, reprezintă suplimentarea unor fonduri alocate în cursul anului trecut, prin cele trei tranşe de cereri de finanţare din prima etapă pentru proiectele finanţate în cadrul Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural. În prima etapă, prin cele trei tranşe de cereri de finanţare a fost alocată în cursul anului 2006 suma de 197,5 milioane lei noi.

Banii sunt alocaţi pe proiecte depuse de administraţiile locale. Proiectele vizează modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii locale, canalizarea şi epurarea apelor uzate menajere, alimentarea cu apă a localităţilor, construirea de poduri şi podeţe.

Vor beneficia de fonduri localităţi din judeţele Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Maramureş, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiş, Vâlcea, Vaslui.

Scopul Programului îl reprezintă diminuarea decalajelor existente între zona rurală şi cea urbană. Cererile de finanţare sunt structurate pe obiective de investiţii. Aproximativ 30% din finanţări sunt solicitate pentru poduri, podeţe, punţi pietonale, 40% din finanţări sunt solicitate pentru asigurarea alimentării cu apă, 25% din finanţări sunt solicitate pentru canalizări şi staţii de epurare ape uzate.

Programul este derulat pe o perioadă de patru ani, până în anul 2009. În data de 18 octombrie 2006 Guvernul a triplat suma alocată pentru programul de dezvoltare a infrastructurii rurale, de la un miliard la trei miliarde de lei pentru toată perioada de implementare.

Considerăm că prin dezvoltarea infrastructurii în mediul rural se va realiza creşterea pieţei agricole şi atragerea de investiţii pe plan local, îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei printr-un acces mai facil şi mai frecvent la serviciile medicale, creşterea nivelului de educaţie prin facilitarea frecvenţei şcolare şi scăderea abandonului şcolar la sate.

Domnul Emilian Vasile Cutean:

Stimaţi colegi,

După cum se ştie, printre fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru România se numără şi sume importante pentru variantele de drumuri care să permită ocolirea municipiilor şi oraşelor, mai ales pentru traficul şi transportul naţional şi internaţional.

În unele localităţi, în loc să se găsească soluţii tehnice, reale de ocolire a aglomeraţiilor urbane, se încearcă să se utilizeze fondurile alocate pentru mutarea traficului de pe o stradă pe alta, tot în interiorul localităţii.

Asemenea situaţie este la Blaj, în judeţul Alba, unde "varianta de ocolire" se propune a fi mutată de pe străzile Clujului, Avram Iancu şi Tudor Vladimirescu, pe străzile Vasile Suciu şi Tudor Vladimirescu variantă.

Menţionez că în prezent se lucrează la actualizarea unui proiect mai vechi pentru această mutare, deşi pe "noua variantă" există patru şcoli şi este proiectat şi un campus şcolar şi locuiesc un număr important de cetăţeni din municipiul Blaj, care nu sunt de acord cu acest proiect.

Întreb Guvernul României cum înţelege să folosească sumele alocate pentru aceste lucrări în interesul cetăţeanului şi cum consideră că locuitorii Blajului vor simţi, prin această lucrare, aplicarea sloganului "Să trăiţi bine!".

Domnul Victor Sanda:

"Cui îi este frică de Traian Băsescu?"

Stimaţi colegi,

Sunt unul din cei 322 cărora cetăţeanul Traian Băsescu le-a declarat război în faţa unei întregi naţiuni, duminică seară, într-un show de "zile mari", dat fiind că se desfăşura chiar în ajunul Sfântului Gheorghe, supranumit şi Purtătorul de biruinţă.

Deşi, încă din campania electorală din 2004, Traian Băsescu ne-a dovedit că "se vinde" bine la publicul avid de telenovele, în postura "justiţiarului" care se luptă pentru "Dreptate şi Adevăr", piesa jucată de acesta duminică seara a fost de-a dreptul grotescă. Scenariul poveştii în care a jucat preşedintele suspendat, în faţa mitingiştilor racolaţi de prin colţurile ţării de liderii Partidului Democrat, scenariul inspirat din istoria marelui sfânt creştin, a depăşit orice imaginaţie. Am văzut astfel un Traian Băsescu asemuindu-se cu Sfântul Gheorghe, care se luptă cu balaurul, reprezentat, în cazul de faţă, de cei 322 de parlamentari care au votat democratic în favoarea suspendării sale. Nu cred că se putea imagina nimic mai profan decât acest joc dezgustător cu valorile religiei creştine.

Trecând peste asta, atât cât putem trece, trebuie spus că a venit momentul să-l determinăm pe cetăţeanul Traian Băsescu să trăiască în România reală, nu cea imaginară, creată de nişte minţi bolnave care doresc cu orice preţ să continue manipularea publicului. Dacă vrea să lupte, să lupte, dar nu cu balaurul cu 322 de capete, ci cu noi, cei 322 de oameni reali, vii şi nu personaje de poveste, parlamentari care nu am mai putut asista cu mâinile în sân la dezinvoltura cu care Traian Băsescu încalcă lege după lege, fără frica repercusiunilor.

În show-ul de duminică seara, Traian Băsescu a continuat să manipuleze publicul de o manieră josnică, lansând o serie de minciuni vizavi de suspendarea sa. Adevăratele motive care au stat la baza acestui act responsabil de suspendare a preşedintelui, pe care cei 322 de parlamentari şi l-au asumat, au rămas în umbră. În consecinţă, în aceste zile, până la referendum, va trebui ca noi, cei 322 de deputaţi şi senatori, să explicăm populaţiei că Traian Băsescu a încălcat legea, dar şi cum a făcut-o. Pentru acest lucru a fost sancţionat cât se poate de legal şi de democratic, iar electoratul trebuie să cunoască realitatea şi nu povestea, înainte de a vota.

Totodată, populaţia mai trebuie să ştie un lucru: acela că, într-un stat democratic, aşa cum România se pretinde a fi, domneşte legea şi nu Traian Băsescu, care o încalcă flagrant şi va continua să o facă dacă va fi repus în drepturi, după referendum. A recunoscut-o duminică seara, în timp ce declara război celor 322.

Motivul pentru care mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Cui îi este frică de Traian Băsescu?" se datorează acestei declaraţii iresponsabile, prin care acest cetăţean, dornic să deţină puterea absolută, uitând că se află într-o ţară democratică, crede că vom renunţa la demersul nostru de teama ameninţărilor sale.

Ca atare, la această întrebare se răspunde cu un singur cuvânt: nimănui nu îi este şi nu trebuie să-i fie frică de Traian Băsescu! Tuturor, inclusiv lui Traian Băsescu, trebuie să ne fie frică de lege, dacă vrem cu adevărat să trăim într-o ţară democratică.

În final, lansez un apel tuturor colegilor, atât din Camera Deputaţilor, cât şi din Senat, să meargă în teritoriu să explice populaţiei că Parlamentul României, instituţia cea mai reprezentativă a democraţiei, a vegheat şi a apărat respectarea valorilor democratice şi nu s-a jucat "de-a suspendarea lui Traian Băsescu".

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Mocanu:

"Mi-e ruşine!"

Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament, din punct de vedere formal, este corect, adică demersul a fost legal şi are acoperire constituţională. Pe fond însă, a fost un act abuziv sau cel puţin excesiv, pentru că acoperirea constituţională invocată nu s-a dovedit a fi reală.

Mă tem pentru gravitatea şi consecinţele unui astfel de gest. Mă tem nu atât pentru că ieri am suspendat Preşedintele, ci pentru că, în opinia mea, am suspendat o bună parte din firava noastră democraţie. Mă tem că în acest fel am coborât câteva trepte pe scara civilizaţiei politice, trepte pe care, în 17 ani, le-am urcat atât de greu.

Gestul Parlamentului a fost unul iresponsabil, pentru că o majoritate anacronică -în care şi-au dat mâna adversari politici tradiţionali şi ireductibili (stânga cu dreapta, PRM cu UDMR) - a creat un precedent, o cutumă care va putea oricând fi invocată atunci când interese, mai mult sau mai puţin oneste, vor fi în joc.

Fractura dintre Parlament şi această majoritate cred că îşi are originea în însăşi textul Constituţiei. În 1990, au intrat în Parlament mai ales reprezentanţi ai vechii nomenclaturi, care au realizat o Constituţie în care puterile statului să se condiţioneze, la o adică, chiar să se poată şantaja reciproc.

Ulterior, ciocoilor vechi li s-au adăugat ciocoii noi şi împreună au constatat că e profitabil pentru ei să mimeze democraţia. Astfel, s-au infiltrat în toate partidele, susţinând public curente, doctrine şi mesaje diferite, dar în spatele uşilor închise se înţeleg şi se sprijină reciproc, pentru ca, în interesul lor propriu, să aibă un acces cât mai mare, şi adesea ilegal, la resursele publice, în detrimentul celor mulţi.

În plus, au convenit ca atunci când vin la putere să mimeze lupta anticorupţie, făcându-şi unii altora, de formă, anchete, dosare care se finalizează invariabil cu NUP, adică, neînceperea urmăririi penale.

Asta s-a întâmplat până acum. Formal au mimat democraţia şi chiar alternanţa la putere. S-au făcut că fac!

Traian Băsescu nu a încălcat Constituţia, ci regula jocului - tăcerea! Membrii acestei majorităţi sunt speriaţi de moarte, pentru că a ajuns preşedinte unul care le ştie bine jocul şi, indiferent ce va fi făcut el înainte, a demonstrat că în calitate de Preşedinte al României nu acceptă acest joc, această minare a democraţiei, făcută în defavoarea şi dispreţul cetăţeanului.

Acest comportament al clasei politice este încă posibil, poate şi pentru că noi, ca societate, n-am întocmit încă factura pentru ceea ce s-a întâmplat în România în ultimele cinci decenii ale secolului trecut, din 1945 şi până după 1989. De plătit, până acum, au plătit doar cetăţenii. Preţul a fost mare şi nemeritat. N-am stabilit încă responsabilităţi pentru ceea ce ni s-a întâmplat, pentru a-i pune şi pe ei să plătească.

În mod ipocrit, s-a invocat că suspendarea Preşedintelui este necesară pentru a aduce liniştea!? Care linişte? România nu este nici Catedrala de la Notre Dame şi nici Sala Operei din Viena. Să fim serioşi: ei nu vor linişte, ci tăcere. Ei vor ca Băsescu să facă precum au făcut Iliescu şi Constantinescu, adică să vadă şi să tacă sau, eventual, să fie parte. Îi invit să-şi pună pofta în cui, pentru că nu au nicio şansă: Traian Băsescu nu se va comporta în veci... ca muşcata din fereastră!

Lupta nu va fi numai pe viaţă şi pe moarte, ci şi pe cătuşe, mai precis, pe fuga de cătuşe.

Pentru toate acestea, mi-e ruşine!

• Mi-e ruşine că fac parte din această clasă politică!
• Mi-e ruşine că fac parte dintr-un Parlament, care, în majoritatea lui, s-a descalificat iremediabil în faţa cetăţenilor.
• Mi-e ruşine că Preşedintele României a putut fi suspendat şi cu votul mult preacinstiţilor Miky Şpagă, Ovidiu Muşetescu şi Teodor Niţulescu.
• Mi-e ruşine că politicianul cu cea mai mare legitimitate în faţa românilor a fost suspendat de personaje "oneste şi demne" ca: Dan Voiculescu, Viorel Hrebenciuc, Attila Verestoy, Octav Cosmâncă, Dan Iosif, Daniela Buruiană, Ilie Merce şi alţii asemenea lor.
• Mi-e ruşine că fac parte dintr-un Parlament care a ales să dea crezare făcăturilor din Raportul Comisiei Voiculescu şi nu avizului Curţii Constituţionale a României.
• Mi-e ruşine că în Parlamentul României un senator, lider de partid poreclit justiţiar, a schimbat sloganul: "Jos mafia, sus patria!" cu sloganul: "Susţin mafia, ignor patria!"

Pentru toate acestea, mi-e ruşine şi cer scuze teleormănenilor că, prin votul meu şi al altor 107 asemenea mie, nu am reuşit să împiedicăm această ticăloşie. Dar îi îndemn să nu îşi piardă speranţa: s-a pierdut o bătălie, urmează războiul. Ştiindu-i aproape pe majoritatea dintre ei, am convingerea că vom învinge.

Domnul Gheorghe Chiper:

"Utilizarea frenetică a fondurilor bugetare alocate la sfârşit de an"

Ceea ce se face cu fondurile bugetare rămase neutilizate la sfârşit de an sau cu sumele intrate în bugetul naţional în cursul anului ori în anii precedenţi din cauza marilor rău platnici, poate fi asemuit, fără teama de a greşi, unor acţiuni frenetice, unor stări de entuziasm vecine cu exaltarea, dar şi cu lipsa de discernământ, cu necumpătarea şi excesul necontrolat.

Să mă explic. Şi la sfârşitul anului trecut, ca şi în anul precedent, fondurile bugetare care deveneau excedentare (inclusiv rezerva constituită la dispoziţia guvernului) au fost repartizate către unităţile administrativ-teritoriale locale şi judeţene pentru finanţarea unor acţiuni de interes edilitar sau socialo-cultural. Se înţelege că majoritatea acestor acţiuni nu au fost pregătite, iar evaluarea necesităţilor nu putea fi făcută în mod sistematic şi raţional. S-a ajuns astfel ca banii alocaţi cu destinaţie pentru învăţământ, de exemplu, să fie utilizaţi pentru lucrări de reabilitare termică a şcolilor sau de igienizare a acestora, dar care să nu fie suficienţi decât pentru o parte a devizelor încropite pe moment. S-a mizat atunci pe faptul că noile bugete din anul curent vor asigura fondurile în completare, dar aceasta nu s-a mai realizat, aşteptându-se de fapt, sfârşitul de an următor, care ar putea aduce aceleaşi "daruri".

În alte sectoare, cum ar fi sănătatea publică, s-au alocat fonduri pentru dotări sau pentru continuarea investiţiilor începute, dar repartizarea lor la sfârşit de an a condus la neutilizarea lor parţială sau integrală, chiar la returnarea lor către bugetul central.

Să mai spunem că însăşi distribuţia fondurilor în teritoriu a fost făcută în mod discreţionar, pe criterii subiective şi pe interese clientelare, astfel încât nu s-a putut realiza un echilibru efectiv între nevoile reale ale administraţiilor locale şi alocările efectuate.

Cea mai mare "lovitură bugetară" la sfârşit de an a constituit-o însă ordonanţa de urgenţă dată de guvern privind "unele măsuri pentru diminuarea arieratelor", act normativ prin care fonduri în valoare de peste 2 miliarde dolari au făcut obiectul scutirii de plată a obligaţiilor fiscale datorate, scadente şi restante.

Şi, pe această cale, bugetul naţional a fost privat de însemnate sume care, desigur, se putea cu greu conta pe ele, dar care acum sunt efectiv pierdute pentru cheltuielile publice. Să mai avem în vedere că asemenea practici nu sunt agreate de Uniunea Europeană, iar discriminarea de care s-a dat dovadă în acest caz, consider că va aduce prejudicii imense celorlalţi producători autohtoni care îşi plătesc frecvent obligaţiile fiscale.

Motivaţia pentru astfel de practici este legată de mersul ascendent al economiei, de veniturile bugetare tot mai mari, de eficienţa măsurilor fiscale adoptate. Cu certitudine însă, sumele care s-au realizat "suplimentar" provin din nealocarea fondurilor necesare lucrărilor de infrastructură rutieră programate şi de încetinirea ritmului acestora. Este păcat că totuşi, pe seama lor, s-au formulat numeroase argumente pe planul imaginii, al propagandei facile, al laudelor nemeritate, alte acţiuni duse cu aceeaşi frenezie. Pe când şi fapte concrete, de bun simţ şi de real folos?

Vă mulţumesc.

Domnul Răzvan Petrică Bobeanu:

"Cinci minute"

În cazul în care voi fi suspendat de Parlament, în cinci minute de la votul Parlamentului voi demisiona. Aşa spunea Traian Băsescu în data de 17 aprilie, cu două zile înainte de discutarea în Parlament a cererii de suspendare a Preşedintelui României. Votul a venit, a fost net în favoarea suspendării (322 pentru, 108 contra), cele cinci minute au trecut, însă demisia atât de mult clamată de preşedinte a întârziat să apară. Mai mult, într-un gest de penibil, fără precedent, Curtea Constituţională a României a închis prăvălia fără să mai aştepte sosirea de la Parlament a deciziei de suspendare a Preşedintelui. Probabil Traian Băsescu nu era încă hotărât, dacă să-şi mai dea sau nu demisia şi avea nevoie de un răgaz pentru a se hotărî împreună cu consilierii săi ce are de făcut. Oricum, indiferent dacă se va întoarce la Cotroceni, "cinci minute" va fi expresia ce ne va aduce întotdeauna aminte că suntem ţara lui Răzgândescu şi Răzgândeanu, cum bine titra un cotidian central pe prima pagină.

Mitul Traian Băsescu, omul hotărât şi care se ţine de cuvânt a fost spulberat odată pentru totdeauna, în locul acestui mit apărând un om speriat că şi-ar putea pierde funcţia, mai incoerent ca niciodată, dispus să apeleze în România europeană a anului 2007 la orice mijloc, inclusiv presiunea unor grupuri organizate şi nicidecum spontane, care să iasă în stradă pentru a crea o atmosferă care ne aduce aminte mai mult de mineriade.

Se va vorbi mult de ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlamentul României, însă trebuie să recunoaştem un lucru: pentru prima dată în şaptesprezece ani postrevoluţionari Parlamentul României şi-a luat în serios rolul pe care Constituţia României l-a statuat în art.61, şi anume "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

În orice stat de drept, democratic, Parlamentul este cel care dă ora exactă a democraţiei, este pilonul instituţional al oricărei societăţi democratice. Prin întreaga sa atitudine, Traian Băsescu a adus în prim plan Parlamentul care pentru prima dată din 1989 a dovedit că nu mai este o anexă a executivului, ci este cel care exercită controlul, în limitele constituţionale, atât asupra Guvernului, cât şi asupra instituţiei prezidenţiale.

Toate statele democratice ale lumii au parlamente puternice, pentru că atunci când concentrăm prea multă putere în mâinile unui om, acesta îşi doreşte şi mai multă, iar de aici până la dictatură mai e un singur pas, iar românii, din păcate, au cunoscut astfel de experienţe.

De aceea, orice atac al lui Traian Băsescu contra Parlamentului, al cărui membru a fost de mai multe ori, şi contra partidelor politice reprezintă un atac direct la democraţie.

Traian Băsescu a ajuns preşedinte cu sloganul "Să trăiţi bine", însă probabil "cinci minute" va fi sloganul care îl va scoate pe Traian Băsescu din viaţa politică, pentru că este expresia inconsecvenţei şi populismului care au guvernat cariera politică a acestuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Bejinariu:

Astăzi, prezint în Camera Deputaţilor declaraţia politică intitulată "Să păstrăm marea zestre a Bucovinei".

Deşi partea de nord a Moldovei, numită de austrieci Bucovina, a trăit timp de 144 de ani sub dominaţie străină, românii de aici şi-au păstrat tradiţiile, datinile, obiceiurile şi folclorul de mare frumuseţe şi autentică valoare naţională.

Există în Bucovina istorică un cadru natural admirabil, un spirit gospodăresc elevat şi o frumoasă comunicare între cetăţenii din comunităţile noastre locale.

Dacă în Transilvania te întâmpină porţile înalte şi măiestrit sculptate, în Bucovina te întâmpină faţa caselor bine gospodărite şi armonia componentelor ei, parcă preluând ceea ce este mai frumos de la Obcinile Bucovinei.

La integrarea României în Uniunea Europeană au fost şi încă au rămas şi multe temeri privind pierderea valorilor culturii populare de esenţă românească şi cu specific bucovinean.

Temerile sunt justificate din cel puţin trei motive. Un mare număr de cetăţeni din satele Bucovinei lucrează în ţări ale Uniunii Europene şi la întoarcere vin cu alte modele de case, utilizează diverse modele şi obiecte casnice din Occident, ba chiar promovează obiceiuri împrumutate. În al doilea rând, elementul de noutate este mai uşor receptat, mai cu seamă de tineri şi apoi este încorporat în viaţa de toate zilele, în dauna tradiţiei locale. Şi cel mai important motiv priveşte politica Occidentului de a-şi promova valorile şi specificul său şi în ţările admise în familia statelor europene. De aceea, acum păstrarea valorilor culturii populare devine un imperativ.

Îngăduiţi-mi să enumăr câteva din manifestările tradiţionale din judeţul Suceava: "Serbările Zăpezii" de la Vatra Dornei, "Festivalul toamnei" de la Câmpulung Moldovenesc, "Festivalul oraşului Gura Humorului" cu tradiţionala manifestare de mare succes de nivel naţional "Umor la Gura Humorului", "Zilele municipiului Suceava", iar la Rădăuţi, în luna iulie se desfăşoară "Zilele municipiului Rădăuţi" care cuprind "Festivalul internaţional de folclor Arcanul", expoziţia-concurs de ceramică "Ochiul de păun" şi Cursurile de vară ale Universităţii Populare "Ion Nistor", cursuri ajunse la a XVIII-a ediţie.

Dacă la aceste manifestări publice devenite tradiţionale, alăturăm obiceiurile şi datinile bucovinene la Sărbătorile de iarnă, la Sfintele sărbători de Paşti şi la momentele fundamentale din viaţa oamenilor - botezul noului născut, nunta şi înmormântarea - avem un tablou real şi măreţ al culturii populare din Bucovina.

În faţa unei astfel de realităţi, sunt îndreptăţit să solicit Ministerului Culturii şi Cultelor, domnului ministru Adrian Iorgulescu, să sprijine şi material manifestările publice din anul 2007 din judeţul Suceava şi să militeze pentru păstrarea lor ca o mare zestre a ţării şi a Europei.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Starea socială a României după integrare"

Starea socială a unei ţări nu evoluează în ritmul economiei. Creşterea economică cu care se laudă guvernanţii poate fi inutilă dacă aceasta se concentrează doar în mâinile unor magnaţi şi de ea nu beneficiază un număr cât mai mare de cetăţeni.

Într-un raport al băncii mondiale ce vizează împărţirea socială a creşterii p.i.b.-ului din ultimii ani, în ţările fost comuniste, România ocupă unul din ultimele locuri în ceea ce priveşte partea din creşterea economică ce revine păturilor sărace.

Viaţa românilor a devenit foarte scumpă, preţurile s-au aliniat la cele europene, iar veniturile au crescut în mică măsură. În România se trăieşte rău!

Tinerii care au învăţat tocându-şi nervii în facultăţi nu au speranţa unui viitor în propria ţară. Imposibilitatea achiziţionării unei locuinţe şi a întemeierii unei familii îi trimite în pragul disperării şi îi face să aleagă drumul străinătăţii, dezgustaţi de starea de fapt.

Hăhăiturile preşedintelui, acel ironic "Să trăiţi bine!", succesele personale ale "Regilor asfaltului" şi ale consilierilor prezidenţiali întregesc această imagine grotescă.

Pensionarii sunt şi ei la rândul lor umiliţi. Sunt nevoiţi să stea la cozi la medicamente, să se împrumute la copii şi la rude pentru plata utilităţilor zilnice, să se roage chiar pentru un sfârşit mai grabnic.

La televizor nu lipsesc remarcile prezidenţiale pline de bună-dispoziţie şi de cunoaştere a vieţii de pahar. Tinerii sunt trimişi să muncească în două locuri, când ei sunt căpiaţi de muncă şi chiar îşi pierd sănătatea, pensionarilor li se recomandă să treacă la activităţi profitabile, să joace la bursă când ei aleargă după o pâine mai ieftină cu câţiva bani.

Statele civilizate au ales alternativă social-democraţia ca formă de sprijin a oamenilor aflaţi în dificultate şi ca mijloc de redistribuire echitabilă a veniturilor în societate.

În Austria, de exemplu, partidele de centru-stânga conduc ţara de foarte mulţi ani, iar aceştia beneficiază de avantajele echităţii sociale. În Viena, capitala culturală a Europei, primăria deţine 25% din locuinţe, astfel scăzând preţurile de pe piaţa imobiliară şi permite tinerilor să-şi facă credite foarte avantajoase pentru achiziţia de locuinţe. Pensionarii sunt trataţi cu respect, acordându-li-se pensii decente, asistenţă medicală şi medicamente gratuite.

Nu s-a întrebat nimeni de ce în acest stat al bunăstării, partidele sociale câştigă alegerile? Există o nevoie a societăţii de a diminua discrepanţele dintre oameni în ceea ce priveşte veniturile.

Se ştie că guvernările de centru dreapta, liberale sau populare accentuează diferenţierile, iar diferenţierile dintre oameni creează ură!

Domnul Petru Movilă:

"Era ticăloşilor".

Pentru unii politica este arta compromisului, pentru alţii ea devine doar un mod jalnic de a te compromite.

Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlamentul României a dovedit că interesele personale ale majorităţii aleşilor sunt mai presus de lege. Partidul Social Democrat, Partidul România Mare, Partidul Conservator şi Partidul Naţional Liberal au ignorat o decizie a Curţii Constituţionale şi şi-au dat mâna pentru a-l suspenda pe Preşedintele României, Traian Băsescu.

Filmul votului din Parlament s-ar putea intitula, fără nici un fel de ezitare, "Cu mâinile murdare". Scenariul şi regia: P.S.D., P.R.M., P.C. şi P.N.L.

Aş putea numi această alianţă împotriva voinţei electoratului o "monstruoasă coaliţie", dar prefer expresia "coaliţia ticăloşilor". Faptul că liberalii, aflaţi printre iniţiatorii Legii lustraţiei, dar şi a unui proces de reformă a clasei politice, s-au coalizat cu cei care le-au băgat părinţii şi bunicii în lagărele comuniste arată ce caracter mărunt şi duplicitar au unii dintre politicieni. Brătienii se răsucesc în mormânt când văd pe ce mâini a încăput P.N.L. Ruşine, Călin Popescu Tăriceanu!

Traian Băsescu este singurul preşedinte care a iniţiat schimbarea României în bine. Ion Iliescu nu şi-a dorit niciodată acest lucru. Emil Constantinescu nu a fost capabil să facă această schimbare.

Preşedintele Traian Băsescu este cel care a declanşat adevărata reformă în România prin faptul că a scos la iveală toate bolile care macină societatea românească. Corupţia generalizată, legăturile dubioase dintre politicieni şi cercurile economice, prezenţa securiştilor şi a activiştilor defunctului PCR în punctele cheie ale deciziei politice şi economice, manipularea maselor de către partidele politice, impostura şi incompetenţa celor care conduc multe dintre instituţiile importante ale statului sunt doar câteva dintre cele mai grave boi care blochează dezvoltarea României. Preşedintele Traian Băsescu a şi propus o soluţie pentru primenirea clasei politice: votul uninominal.

Din păcate, foarte rar, Guvernul Tăriceanu a sprijinit demersurile şefului statului. De aceea, de multe ori, preşedintele României s-a manifestat critic la adresa premierului şi a unora dintre miniştrii cabinetului. Dar aceasta este datoria unui preşedinte. Să lupte pentru binele poporului său. De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat în privinţa acţiunilor preşedintelui Băsescu. Ele nu au depăşit niciodată cadrul legal.

Din păcate, nici un bine nu rămâne nepedepsit, spune o vorbă din popor. Lupta împotriva mafiei care şi-a întins tentaculele în toate zonele societăţii româneşti a produs coalizarea tuturor politicienilor care au ceva de ascuns. După cum aţi văzut ieri, în Parlament, sunt mulţi. Dar dumneavoastră, cei care votaţi sunteţi mult mai mulţi. Nu pot ei minţi cât puteţi vota dumneavoastră!

În acest moment, Parlamentul a dovedit că nu mai respectă voinţa electoratului. Şi mai grav este însă faptul că mare parte dintre parlamentari au arătat că toate idealurile pentru care atâţia români s-au sacrificat în decembrie 1989 nu fac nici cât o ceapă degerată în comparaţie cu propriile lor interese.

Dar schimbarea în bine a României trebuie să continue. Ieri au învins ticăloşii. Mâine veţi câştiga dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Dumitru:

"Agricultură, de ochii Europei!"

A trebuit schimbat Guvernul pentru a fi văzute, cu obiectivitate, o serie de deficienţe existente în sectorul agricol, în activitatea ministerului de resort. Până acum, ţăranii au fost îmbătaţi cu teroie, îmbrăcaţi în pliante colorate, pe care s-au cheltuit sute de mii de euro, amăgiţi cu carvane ale prosperităţii şi integrării. A apărut APIA - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - o instituţie cu mare impact, dar care nu a reuşit să-i îndrume constructiv pe fermieri, pe gospodari. Nepăsarea, neglijenţa, incapabilitatea unora au dus la pierderea a milioane de euro. Până şi actualul ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeş, a recunoscut că APIA nu funcţionează, invocând o serie de motive ce pornesc de la angajări pe criterii clientelare şi nepotisme, nemaipunând la socoteală neprofesionalismul şi lipsa de specializare.

Într-o declaraţie recentă, permierul Călin Popescu Tăriceanu l-a acuzat pe fostul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, de raportări fictive, de nerezolvarea unor angajamente. Aceste lucruri se ştiau mai demult, dar au fost trecute cu vederea de către guvernanţi.

APIA trebuia să devină o instituţie aproape de cetăţean, de rosturile vieţii la ţară, un bun comunicator al noului, un intermediar în drumul spre Europa. Dimpotrivă! Ţăranul este obligat să-şi ia bastonul de după uşă şi să străbată zeci de kilometri cu trenul sau cu autobuzul, cu cheltuială şi timp pierdut, pentru a merge la sediile locale ale APIA, unde sunt programaţi pentru semnături, recunoaşterea parcelelor fotografiate din satelit etc.

Nimeni nu s-a gândit să vină mai aproape de cel obidit, de cel care oricum este ameţit de sărăcie, de noianul de norme şi de zvonuri care mai de care mai sumbre! Motivaţiile teoretice despre tot acest calvar sună bine. Se spune că reglementările sunt gândite pentru a asigura informaţii complete despre exploataţii, despre cadrul unitar de procesare a cererilor, ferit de riscul unor fraude, pentru organizarea unei baze corecte de control. Adică, la comandă, hai să ne civilizăm, să aruncăm dintr-o dată opincile şi să năvălim în Uniunea Europeană! Din păcate, responsabilii din Ministerul Agriculturii şi entuziaştii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu s-au gândit că am putea ajunge acolo.... desculţi.

Remeş promite că va face ordine. Rămâne să o vedem şi pe asta! Oricum, pentru agricultură, fiecare zi pierdută costă.

Domnul Vasile Pruteanu:

"Declaraţie politică referitoare la suspendarea Preşedintelui"

19 aprilie 2007 va apre în istoria României ca o zi de tristă amintire.

Este în afara oricărei raţiuni şi logici faptul că autoritatea supremă legislativă, care exprimă (sau trebuie să exprime) însăşi esenţa democraţiei dintr-un stat de drept, să hotărască suspendarea Preşedintelui ţării ales de către popor, fără a exista vreun temei constituţional. Această hotărâre a Parlamentului a deschis calea unor noi abuzuri, unor noi încălcări a Constituţiei, în loc să pună capăt acestora.

Ce impresie îşi face acum electoratul român când asistă la un act politic foarte grav, şi anume la adoptarea unei hotărâri de către Parlament, în cazul în care Curtea Constituţională a decis că nu ne aflăm într-o situaţie care să reclame o astfel de măsură?

Partidul Liberal Democrat a votat, cum este şi firesc, împotriva hotărârii de suspendare a Preşedintelui, convins fiind că aceasta a fost dată în dispreţul Constituţiei şi numai pe motiv de răzbunaree împotriva Preşedintelui care nu tace, nu iartă, nu minte.

Este clar pentru oricare cetăţean onest faptul că actul suspendării Preşedintelui, preşedinte de care are nevoie România şi românii, este întru totul rezultatul unei monstruoase coaliţii.

Lupta evidentă a preşedintelui împotriva corupţiei nu putea să-i supere decât pe cei corupţi; care iată, în pofida diferenţelor lor de ideologii şi de concepţii, s-au unit pentru a-l înlătura pe cel considerat de către ei duşmanul comun.

PSD, PNL, PRM, UDMR şi PC, care până ieri, alaltăieri se urau aproape de moarte, au trecut, fără niciun fel de scrupule, peste elementele politice care le despart categoric şi, ca Iuda l-au trădat şi l-au trimis spre "răstignire politică" tocmai pe omul care timp de peste 2 ani a vegheat la bunul mers al treburilor ţării, la primirea acesteia în marea familie europeană, care în momentul de faţă nu mai ştie ce să mai creadă despre români.

Fără teama că greşesc, afirm că Parlamentul ţării a făcut România de râs, adoptând o hotărâre pe care nu o doreşte niciun român cinstit.

De aceea, în încheiere, fac apel la conştiinţa civică şi politică a celor care au fost aleşi să gestioneze interesele ţării, să nu-şi pună mai presus interesele proprii.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Întoarcerea la populism".

"Ai momente când demagogic susţii o soluţie numai pentru că ţi se pare că dă bine la public, după care, când te duci în spatele uşilor la partid şi cu oameni care se pricep, începi să faci socotelile şi îţi dai seama că soluţia pe care o propui nu permite realizarea unei majorităţi democratice".

Aşa spunea, în septembrie 2006, cel care astăzi nu mai conteneşte să vorbească despre popor, dând impresia că înţelege, în sfârşit, ceea ce înseamnă responsabilitatea politică. Traian Băsescu se face că uită că a fi om politic înseamnă, în primul rând, să refuzi tentaţia de a fi în permanenţă de acord cu opinia majoritară în societate, să fii capabil să spui adevărul, chiar dacă el nu este plăcut pentru ceilalţi, chiar dacă este posibil să pierzi din capitalul de imagine pe care îl ai.

Altfel, dacă încerci să pari de fiecare dată în acord cu opiniile majoritare, despre care tu ştii sigur că sunt dăunătoare, te poţi aştepta, eventual, la nişte beneficii pe termen scurt. Pe termen lung, însă, consecinţele pot fi dezastruoase atât pentru tine, ca politician, cât şi pentru societate.

"Cine le-a dat dreptul celor 322 să voteze suspendarea?", a întrebat suspendatul-preşedinte. Această întrebare vine să ne lămurească despre modul nociv de gândire al lui Traian Băsescu care, în subsidiar, ne transmite că desconsideră instituţiile statului român, că el le desfidă instigând populaţia în modul cel mai josnic posibil. Până şi Nicolae Ceauşescu răspundea "în faţa Marii Adunări Naţionale", recunoscând-o ca instituţie supremă în stat!

Prin comportamentul actual, Traian Băsescu încearcă să aplice o lovitură fatală instituţiilor democratice ale statului român. Prima pe lista preşedintelui-suspendat este Parlamentul, care are un defect fundamental: nu face tot timpul ce vrea Traian Băsescu. Pe Domnia Sa îl deranjează la culme faptul că aici există dezbateri, că aici se caută mai multe soluţii posibile pentru rezolvarea problemelor de interes public.

Pe Traian Băsescu îl deranjează că mai există şi alte păreri decât ale sale, pe Traian Băsescu îl irită că voinţa sa nu se face întotdeauna, în integralitate.

Pentru a dărâma credibilitatea, şi aşa scăzută a principalei instituţii democratice din stat, preşedintele a spus că "parlamentarii fac legi pentru infractori", incluzând pe o aceeaşi listă toţi aleşii şi punând o etichetă de imoralitate asupra întregii instituţii. Tot domnul Băsescu spunea despre Parlamentul României că este "o şandrama intrată în moarte clinică". O dovadă de iresponsabilitate cruntă din partea preşedintelui României "..!

Pe Traian Băsescu îl enervează de 2 ani Guvernul României, care nu este condus de valetul său drag, Theodor Stolojan; îl enervează Călin Popescu-Tăriceanu, care a reuşit să ducă România în Uniunea Europeană la termenul asumat; îl enervează că nu poate conduce toate şedinţele de Guvern; îl mai enervează faptul că liberalii nu s-au apucat să-l slujească cu devotament şi abnegaţie.

Pentru a purta un război cu această instituţie, domnul

Băsescu a spus că "mafia a ajuns pe masa Guvernului", i-a ameninţat pe miniştri cu dosare, a aruncat în stânga şi în dreapta cu etichete, încercând să submineze autoritatea Executivului. Traian Băsescu visează să rămână în percepţia publicului singurul reper moral din România. Restul instituţiilor trebuie, fie să i se supună, fie să dispară.

Totuşi, problema principală de astăzi a României nu este Traian Băsescu, deşi o parte din cauzele actualei crize politice o reprezintă tocmai dorinţa nemărginită a Domniei Sale de a câştiga un al doilea mandat.

Problema României este prăbuşirea în timp a discursului public. Din păcate, prin comportamentul său, Traian Băsescu a acreditat, din nou, populismul, ipocrizia, demagogia. Traian Băsescu a scos de la naftalină metode specifice începutului anilor '90, încercând campanii jalnice de imagine.

După 2 ani de mandat al lui Traian Băsescu, falia dintre politicieni şi cetăţeni s-a adâncit, instituţiile statului sunt mai hulite ca niciodată, iar societatea românească s-a divizat într-un mod aproape iremediabil.

Făcând din scandal o politică de stat, Traian Băsescu a contribuit decisiv la creşterea partidelor extremiste şi la promovarea unui alt tip de politician: Gigi Becali, noul său partener de şpriţ care, spre deosebire de preşedinte, are şofer şi nu e nevoit să conducă maşina sub influenţa alcoolului.

Preşedintele suspendat a întors România la populism. Depinde de noi şi de cetăţenii acestei ţări să decidem dacă vom accepta această situaţie, dacă vom renunţa la vechile metehne şi ne vom apuca să construim un viitor pentru această ţară, dacă vom reuşi să reformăm instituţiile statului, dacă vom schimba mentalităţile, dacă vom fi în stare să ne asumăm deciziile grele pentru noi, dar care să facă bine întregii societăţi.

Dar, acest deziderat nu se atinge nici în câteva luni, nici ca urmare a dorinţei unei singure persoane. Este nevoie de dezbatere, de idei constructive, de identificarea unor soluţii pentru problemele României.

Este nevoie de dialog şi - da! - este nevoie de compromisuri pentru a integra cu adevărat României în spaţiul european. Iar dacă Traian Băsescu vrea să fie în continuare preşedinte-demagog, n-are decât să facă lucrul acesta de la sediul Partidului Democrat.

Palatul Cotroceni este pentru oamenii cu adevărat integri, şi nu pentru cei asupra cărora planează suspiciuni de apartenenţă la grupuri de interese. Palatul Cotroceni este pentru oamenii care înţeleg şi preţuiesc democraţia, şi nu pentru duşmani ai instituţiilor democraţiei.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

În fiecare an, la 23 aprilie, militarii Armatei României sărbătoresc Ziua Forţelor Terestre, categorie de forţe ale armatei al cărei patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă.

Pentru acest eveniment, Statul Major al Forţelor Terestre a organizat un bogat program de activităţi dedicate acestui eveniment, ce s-a desfăşurat luni, 23 aprilie, în garnizoanele şi unităţile militare din ţară.

În Bucureşti, programul manifestărilor de luni, 23 aprilie, a cuprins depuneri de coroane de flori la Monumentul Infanteriei, la Monumentul Artileriei şi la Monumentul Geniului. În parcul Izvor, au avut loc exerciţii de paraşutare, exerciţii demonstrative susţinute de militari ai Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazu", şi cei din subunităţile de Poliţie Militară, au fost prezentate categorii de armament, tehnică şi echipamente militare, iar muzicile militare au susţinut un moment artistic.

De asemenea, la sediul Statului Major al Forţelor Terestre, 50 de ofiţeri, subofiţeri şi civili au primit Emblema de Onoare a Forţelor Terestre pentru îndeplinirea ireproşabilă a misiunilor, devotamentul şi rezultatele deosebite obţinute în procesul instruirii.

Încheierea manifestărilor din Bucureşti a fost marcată de retragerea cu torţe, pe itinerarul: sediul Statului Major al Forţelor Terestre - intersecţia Răzoare - sediul Universităţii Naţionale de Apărare - Bulevardul Cotroceni-Bulevardul Iuliu Maniu - Bulevardul Vasile Milea - sediul Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazu".

Domnul Valeriu Tabără:

"De ce trebuie să tacă Preşedintele Traian Băsescu"

Stimaţi colegi,

De mai mult timp, România este aruncată de către o anumită parte a clasei politice într-o criză politică fără precedent. Cetăţenii ţării în majoritatea lor se întreabă pe bună dreptate de ce? Care este motivul acestei crize? Politicienii sus menţionaţi încearcă să arunce întreaga vină în spatele Preşedintelui.

Unii dintre aceşti politicieni s-au chinuit luni de zile, şi-n parte au reuşit, să găsească vreo 19 cauze de încălcare a Constituţiei României. La început, au acuzat, iar după aceea în faţa mass-media şi a opiniei publice, cu toate eforturile, nu au reuşit nici măcar jurişti renumiţi să argumenteze şi să exemplifice măcar un caz de încălcare gravă a Constituţiei României.

Şi-au scos la înaintare juriştii politicieni ca să forţeze elaborarea unui material în care să demonstreze că Preşedintele a încălcat Constituţia, chiar dacă Curtea Constituţională a decis contrariul. Pentru a întări materialul elaborat de reprezentanţii PSD, s-a mai constituit o comisie parlamentară de anchetă - condusă de către unul dintre cei mai artificiali politicieni de pe scena politică românească şi, în acelaşi timp, cei mai feroci adversari şi nu fără un anumit motiv personal, ai Preşedintelui Traian Băsescu. De altfel, acest şef de partid a ajuns în Parlament împreună cu partidul său pe coada unor alianţe şi nu prin forţe proprii.

Cum poate fi credibilă afirmaţia conform căreia cei 322 de parlamentari care au votat pentru suspendarea Preşedintelui Traian Băsescu reprezintă voinţa electoratului? Este falsă - marea lor majoritate au votat sub controlul efectuat de deputata Aura Vasile asupra deputaţilor şi senatorilor PSD şi senatorul Iorga pentru deputaţii şi senatorii PRM sau sub controlul unor grupuri de interese afectate de Preşedintele Traian Băsescu (mă refer aici la reprezentanţii PNL şi UDMR). Indiferent de ceea ce spun ca argument cei care au votat pentru suspendarea Preşedintelui Traian Băsesc, votul lor este contrar avizului dat de Curtea Constituţională şi, ca atare, acesta îmbracă o haină a ilegalităţii.

Dar de ce a "trebuit să fie suspendat" Preşedintele Traian Băsescu? Pentru încălcarea gravă a Constituţiei - nici vorbă, şi acest lucru a fost demonstrat de Curtea Constituţională. Acţiunea de suspendare a Preşedintelui a fost dusă şi finalizată printr-un vot controlat politic prin dictatură, neavând nimic cu legea fundamentală.

Suspendarea Preşedintelui s-a făcut pentru simplul fapt că Preşedintele Traian Băsescu a vorbit prea mult:

• a vorbit de corupţia generalizată la cele mai înalte niveluri ale societăţii româneşti;
• a vorbit despre o adevărată mafie economică, politică, formată în timpul tranziţiei, care blochează reforma şi reînnoirea societăţii româneşti. Această oligarhie politico-economică, interesată până acum de a-şi însuşi obiectivele strategice ale economiei naţionale realizate de un popor oropsit şi flămând şi în timpul comunismului, doreşte astăzi să aibă şi decizia politică din umbră pentru a-şi însuşi ceea ce şi-au însuşit în perioada tranziţiei. Acest model politic însuşit de forţele politice cu atitudine antipreşedinte îşi are modelul în America Latină a anilor 60-80. Sunt acele grupuri care astăzi nu au curajul să iasă în faţa poporului român cu un program politic pentru a cere un vot acelor cetăţeni ai României cărora le-au luat averea, iar acum le iau şi ţara;
• a vorbit despre nefuncţionarea unor instituţii fundamentale pentru funcţionarea statului şi a societăţii româneşti. Sunt instituţii care tratează inegal cetăţenii români - cei bogaţi scapă de pedepse date pentru fapte grave, cei necăjiţi fac ani grei de puşcărie pentru încălcări minore ale legii. În acest sens, Preşedintele Traian Băsescu a atras atenţia de nenumărate ori bazându-se pe sutele de mii de scrisori care au ajuns la Palatul Cotroceni (Departamentul de relaţii cu publicul de la Preşedinţie) în care se găsesc acele mari probleme cu care se confruntă România însăşi;
• a vorbit despre mari privatizări strategice în baza unor contracte de privatizare confidenţiale, necunoscute nici măcar de către Parlament nicicum de cetăţenii României;
• a vorbit şi a militat despre o politică externă activă în care să fie promovate interese majore ale României. Ce a fost rău în a promova o politică activă în cadrul axei Washington - Londra -Bucureşti, având în vedere că această axă se găseşte în interiorul NATO, unde România, prin aşezarea geopolitică, are nevoie de un plus de securitate;
• a vorbit şi a susţinut dezvoltarea unor parteneriate angajate de România înainte de a prelua funcţia de preşedinte. De fapt, Preşedintele Traian Băsescu a susţinut nu numai angajamentele asumate de România, ci şi onoarea câştigată din respectarea acestor angajamente. România nu mai are voie, cel puţin acum, la început de secol XXI, să-şi mai încalce angajamentele faţă de partenerii noştri externi oricare ar fi ei;
• a vorbit şi a promovat o politică activă faţă de Republica Moldova şi spaţiul estic de interes pentru România. Nu este posibil ca în problemele Republicii Moldova şi mai ales la discuţiile privind spaţiul transnistrean, România să fie exclusă, în schimb să fie prezentă Ucraina;
• a vorbit şi a promovat o politică a interesului naţional în zona Mării Negre. Cu ce a greşit în acest caz Preşedintele Băsescu, având în vedere marile gafe făcute de actori politici români (Emil Constantinescu şi Adrian Severin - la încheierea Tratatului cu Ucraina)? Au rămas nerezolvate probleme privind frontiera, platoul continental al Mării Negre şi Insula Şerpilor, comunităţile româneşti şi proprietăţile cetăţenilor români refugiaţi în timpul şi după cel de-al doilea război mondial;
• a vorbit despre necesitatea unei abordări noi a politicii energetice a României - prin susţinerea unor alternative care să rupă dependenţa de Rusia - susţinerea dezvoltării unor noi trasee de aducere în Europa a gazelor şi petrolului din bazinul Mării Caspice;
• a atenţionat înalţi demnitari că sunt în legătură cu personaje care promovează interese contrare celor ale României. A fost oare o greşeală sau o grijă în plus faţă de ceea ce avea să se întâmple (a se vedea problemele de la Ministerul Industriilor şi Comerţului);
• a cerut public desecretizarea contractelor de privatizare a unor mari obiective din economia naţională. Ce a făcut rău Preşedintele procedând astfel?
• a intervenit în conflictul sindicate - Ministerul Educaţiei, astfel încât s-au putut debloca fonduri pentru învăţământ în anul 2006, cu care au fost rezolvate mari probleme cu care se confruntă învăţământul românesc;
• se spune că Preşedintele a intervenit în favoarea unor agenţi economici care aveau de recuperat sume importante de la agenţi economici de stat cu care aceştia aveau relaţii contractuale bine definite. De când statul duce în faliment agenţii economici cu care are relaţii contractuale şi nu le achită valoarea contraserviciilor efectuate? Sunt mii de cazuri de agenţi economici care au intrat în faliment datorită neprimirii subvenţiilor sau sumelor datorate de stat.

Cu ce a greşit Preşedintele când a atenţionat organisme ale statului că au obligaţia de a-şi achita datoriile contractuale, ştiut fiind că justiţia nu rezolvă problemele de acest tip şi că de cele mai multe ori întârzierea voită a achitării obligaţiilor financiare de către stat către partenerii privaţi sunt surse de corupţie.

O analiză atentă a celor menţionate mai sus, o parte aşezate ca argumente la demersul pentru suspendarea Preşedintelui, scoate în evidenţă faptul că acestea au constituit doar elementul formal mai uşor perceput de către cetăţeni. Pe fond, cei care au votat pentru suspendarea domnului Preşedinte Traian Băsescu nu au niciun argument ca suport constituţional, ei constituindu-se ca unelte le acelei oligarhii economico-politice, generatoare de instabilitate şi corupţie în societatea românească care va trebui combătută cu toată forţa dacă vrem să avem linişte în ţară şi să construim cu adevărat o societate democratică în România.

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Munteanu şi Dan Radu Ruşanu, secretari.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, haideţi să ne dovedim operativi să nu întârzii nici eu la şedinţa de birou, da?

Invit secretarii să ocupe locurile.

Domnii secretari, vă rog frumos să ocupaţi locurile.

1. Reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Legii privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii.

Lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Dacă există comentarii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este şi o decizie a Curţii Constituţionale vizavi de acest proiect de lege. În Comisia pentru buget, finanţe şi bănci s-a examinat, dar eu solicit retrimiterea a acestui proiect de lege să fie discutat şi în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi pentru a avea un raport care să ţină cont şi de decizia Curţii Constituţionale.

Prin votul plenului se poate retrimite să fie rediscutat acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Propuneţi un termen, vă rog frumos, pentru raport.

Domnul Florin Iordache:

Vă propun o săptămână termen, pentru raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Retrimit acest proiect la Comisia juridică de disciplină şi imunităţi. Termen o săptămână.

2. Proiect de hotărâre pentru constituirea unei comisii parlamentare de anchetă privind verificarea unor aspecte referitoare la activitatea preşedintelui Curţii de Conturi...

Domni deputaţi din sală:

Nu aţi supus la vot termenul, domnule preşedinte.

Domnul Eugen Nicolicea:

A, Cine este de acord cu două săptămâni? Vă rog să votaţi.

Împotrivă?

Abţineri?

Deci, cu unanimitate de voturi, termenul de două săptămâni a fost aprobat.

2. Proiectul de Hotărâre pentru constituirea unei Comisii parlamentare de anchetă privind verificarea unor aspecte referitoare la activitatea preşedintelui Curţii de Conturi a României.

Componenţa comisiei de anchetă este distribuită, conform ponderii şi conform propunerii liderilor de grup.

Cine este de acord cu votarea Proiectului de Hotărâre pentru constituirea unei comisii parlamentare de anchetă privind verificarea unor aspecte referitoare la activitatea preşedintelui Curţii de Conturi a României.

Deci, cine este pentru?

Abţineri?

Voturi împotrivă?

Cu 230 de voturi pentru, 3 abţineri şi nici un vot împotrivă a fost aprobat.

3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum şi unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal.

Lege organică. Suntem Cameră decizională.

Cine este pentru? 230 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Deci, cu 230 de voturi pentru, 3 abţineri a fost aprobat proiectul de lege.

4. Propunerea legislativă privind obligaţia Guvernul de a prezenta semestrial rapoarte în faţa Parlamentului privind îndeplinirea Programului de guvernare.

Lege organică. Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care s-ar îndeplinit termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final ar fi 2.05.2007.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Trecem la vot.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Nici un vot.

Aveţi dreptate, deci aştept ca staful tehnic să dea lămuririle de rigoare. Până se lămureşte, trecem la pct.5.

5. Propunerea legislativă pentru modificarea art.158 alin.(2) din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Lege organică. Primă Cameră sesizată.

Data la care se îndeplineşte termenul constituţional pentru dezbatere, vot final, 4.05.2007.

Comisia propune respingerea. Suntem la pct.5.

Cine este pentru respingere? Vă mulţumesc.

Voturi împotriva respingerii?

Abţineri?

Deci, 211 voturi pentru, 24 voturi împotrivă, respingerea a fost aprobată.

6. Proiectul de Lege pentru aderarea României la Acordul între Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Olandei, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică cu privire la aplicarea art.III, alin.(1) şi alin.(4) din Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare nr.78/164/ Euroatom încheiat la Bruxelles la 5 aprilie 1973 cu amendamentele ulterioare şi la Protocolul adiţional la Acordul între Republica Austria, Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Finlanda, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Olandei, Republica Portugheză, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică cu privire la aplicarea art.III alin.(1) şi (4) din Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare, semnat la Viena la 22 septembrie 1998.

Lege ordinară. Prima Cameră sesizată.

Data la care se îndeplineşte termenul constituţional pentru dezbateri şi vot final, 9.05.2007.

Cine este pentru acest proiect de lege?

Împotrivă, vă rog? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu 198 de voturi, a fost aprobat acest proiect de lege.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.84/24.07.1995, Legea învăţământului, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I.

Lege organică. Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se îndeplineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final, 16.05.2007.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru respingere?

Voturi împotriva respingerii?

Abţineri, vă rog?

Cu 72 de voturi pentru, 126 de voturi împotrivă şi 6 abţineri, respingerea nu a fost aprobată.

8. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru finanţarea Proiectului sectorial de sprijinire a transporturilor, semnat la Bucureşti la 27 noiembrie.

Lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se îndeplineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final, 24.05.2007. Prioritate legislativă, ceea ce înseamnă, deşi nu este scris aici, că şi comisia propune aprobarea. Da?

Cine este pentru aprobarea acestui proiect de lege?

Împotrivă, vă rog? Nici un vot împotrivă.

Abţineri, vă rog?

Cu 198 de voturi pentru, nici o abţinere şi nici un vot împotrivă, proiectul de lege a fost aprobat.

9. Proiectul de Lege pentru aderarea României la Protocolul opţional la Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare referitor la soluţionarea obligatorie a diferendelor, adoptat la Viena la 24 aprilie 1963. Lege ordinară.

Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se îndeplineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final, 24.05.2007.

Este prioritate legislativă. Legea este ordinară, probabil că se propune adoptarea.

Cine este pentru acest proiect de lege?

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Deci, cu unanimitate de voturi a fost aprobat pct.9.

10. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2006 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unei cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice, "Termoelectrica" S.A., filialele sale, complexurile energetice Craiova, Rovinari şi Turceni. Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, sucursala "Romag-termo" şi centralele termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale.

Lege ordinară. Prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională.

Prin urmare, dorim adoptarea.

Cine este pentru acest proiect de lege?

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri, vă rog?

Cu 195 voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege de la pct.10 a fost aprobat.

Ne reîntoarcem la pct.4. Vă rog să luaţi loc şi să explicaţi situaţia la tribună, să înţeleagă absolut toată lumea că nu este suficient dacă voi fi lămurit doar eu.(Vociferări în sală.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pct.4. a fost dezbătut pe articole în cadrul plenului Camerei Deputaţilor. Votul pe care l-am dat a fost vot pentru proiectul de lege, aşa cum a fost aprobat de plenul Camerei Deputaţilor pe articole.

Domnul Eugen Nicolicea:

În aceste condiţii, legea a fost aprobată.

Pct. 11, numirea a 3 membri ai Adunării Reprezentanţilor a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. (Pauză pentru vot)

Vă rog, domnule chestor, vă rog să prezentaţi ultima hotărâre. Mai e nevoie de un minut?

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Miron Ignat:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proces-verbal referitor la rezultatul votului cu privire la numirea a trei membri ai Adunării Reprezentanţilor a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi, prin vot secret, prin buletine de vot, potrivit art. 123 alin.(4) şi (6) şi ale art.128 alin.(2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membri Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate asupra candidaţilor propuşi în vederea numirii în calitate de membru al Adunării Reprezentanţilor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în conformitate cu prevederile art.273 alin.(1) lit.b) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, au constatat următoarele:

• numărul total al deputaţilor - 328;
• numărul deputaţilor prezenţi - 186;
• numărul total al voturilor exprimate - 186;
• numărul voturilor anulate - 0;
• numărul total al voturilor valabil exprimate - 186.

În urma votului a rezultat:

• Domnul Burnei Ion: voturi pentru - 185, voturi contra - 1.
• Domnul Iuliu Ioan Furo: voturi pentru - 176, voturi contra - 10.
• Domnul Mircea Nicolae Penescu: voturi pentru 177, voturi contra 9.

Potrivit art.29 alin.(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, numirea membrilor Adunării Reprezentanţilor a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate se face cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Semnează membrii Biroului permanent.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Declar închisă şedinţa de astăzi.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,20.