Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 15.55.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, preşedintele interimar al Senatului, domnul deputat Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnul senator Mihai Ungheanu, secretar al Senatului, şi domnul deputat Ştefan Valeriu Zgonea, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi vă informez că, din totalul de 465 deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 254, iar 211 sunt absenţi.

Cvorumul legal de lucru este îndeplinit.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat Proiectul ordinii de zi şi Proiectul programului de lucru pentru şedinţa comună de astăzi a Camerei Deputaţilor şi Senatului, în forma în care au fost distribuite senatorilor şi deputaţilor.

Sunt comentarii în legătură cu ordinea de zi?

Dacă nu sunt comentarii, supun votului dumneavoastră ordinea de zi.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Se abţine cineva?

Cu unanimitate de voturi, ordinea de zi a fost aprobată.

În ceea ce priveşte programul de lucru, vă propunem să lucrăm până vor fi soluţionate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Sunt observaţii la programul de lucru?

Dacă nu sunt observaţii, vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă ?

Se abţine cineva?

Cu unanimitate de voturi, programul de lucru a fost aprobat.

La primul punct din ordinea de zi avem depunerea jurământului de către domnul senator Cristian Diaconescu, ales prin Hotărârea Parlamentului României nr.27/24.04.2007, în calitate de membru al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe.

Vă rog să-mi permiteţi să reamintesc procedura depunerii jurământului.

Domnul senator Cristian Diaconescu, de la tribuna Parlamentului, cu mâna pe Biblie şi Constituţie, va da citire jurământului, după care îl va semna şi depune la preşedinţii de şedinţă.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Cristian Diaconescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Eu, Cristian Diaconescu, membru al Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii Serviciului de Informaţii Externe, jur să apăr interesele României şi să respect Constituţia şi legile ţării.

Jur că, atât pe timpul mandatului, cât şi după încetarea acestuia, voi păstra secretul asupra documentelor datelor şi informaţiilor considerate ca atare de lege, de care voi lua cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor.

Jur pe propria răspundere că nu am colaborat cu structurile fostei Securităţi şi că nu fac parte din cadrul Serviciului de Informaţii Externe sau ale altor servicii secrete de informaţii".

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc, domnule senator.

La punctul 2 al ordinii de zi figurează Scrisoarea Preşedintelui interimar al României privind aprobarea de către Parlament a intrării şi staţionării forţelor Statelor Unite ale Americii pe teritoriul României.

Reamintesc faptul că aprobarea intrării şi staţionării trupelor SUA pe teritoriul României are ca temei dispoziţiile art.118 alin.5 din Constituţia României, republicată, ale art.5 din Legea apărării naţionale a României nr.45/1994, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.398/2001, precum şi dispoziţiile art.2 din Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti, la 6 decembrie 2005, ratificat prin Legea nr.268/2006.

Vă rog să-mi permiteţi să ofer cuvântul domnului Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministru al României, pentru prezentarea propunerii privind aprobarea de către Parlament a intrării şi staţionării forţelor Statelor Unite ale Americii pe teritoriul României.

Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu - prim-ministru:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor legiuitoare,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Îmi amintesc cum, cu multă vreme în urmă, bunicul meu îmi povestea despre momentul 1945, imediat după încheierea războiului. Şi el, şi prietenii lui, şi toţii românii, toată suflarea românească, nutreau o singură speranţă. Ca trupele americane să vină să elibereze România de prezenţa comunistă.

În 1945, trebuie subliniat, însă, că România era în poziţia statului victimă, victimă a comunismului care căuta sprijinul unei mari puteri.

Bunicii noştri, părinţii noştri au nutrit multă vreme această speranţă şi ea s-a realizat mult mai târziu. Au trecut 60 de ani de la momentul 1945. Atunci, ca şi acum, când ne referim la Statele Unite ale Americii, ne gândim la libertate, la democraţie, la prosperitate, la forţa pusă în slujba binelui. S-a schimbat însă ceva. Aşa cum spuneam, dacă în 1945 România se uita la Statele Unite din postura de victimă a comunismului, acum suntem în postura de parteneri. Vreau să subliniez acest cuvânt, şi anume, parteneri. Suntem parteneri în lupta contra terorismului, parteneri în structuri internaţionale, cum este NATO. Cele două armate au o colaborare excelentă în Afganistan, de exemplu, sub umbrela NATO. Astfel de colaborări în diverse teatre de operaţiuni au darul de a consolida alianţa dintre noi şi chiar de a forma prin intermediul soldaţilor noştri o camaraderie specială.

Mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră, pentru a vă solicita un vot firesc care nu face decât să confirme încă o dată parteneriatul pe care-l avem cu Statele Unite.

Au trecut deja doi ani de la semnarea Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor armate ale Statelor Unite staţionate pe teritoriul României.

În prezent, suntem în plin proces de implementare a prevederilor acestui acord care intensifică parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite.

Ca parte a demersului de implementare, astăzi, veţi exprima votul dumneavoastră pentru adoptarea hotărârii privind aprobarea intrării forţelor Statelor Unite ale Americii pe teritoriul României, în vederea desfăşurării activităţilor stabilite prin acordul dintre cele două ţări la care am făcut referire anterior.

Este un act juridic necesar pentru asigurarea cadrului optim de legalitate cu privire la prezenţa militarilor americani în bazele militare româneşti. Mai mult decât atât, adoptarea acestei hotărâri va reconfirma caracterul privilegiat al relaţiilor de parteneriat cu Statele Unite ale Americii.

Încheierea în anul 2005 a Acordului de acces al trupelor SUA la bazele româneşti a constituit o decizie politică de importanţă majoră şi a furnizat un impuls semnificativ pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu Statele Unite ale Americii.

De asemenea, prezenţa pe teritoriul României a trupelor americane va contribui decisiv la extinderea securităţii şi la proiectarea stabilităţii spre Orientul Mijlociu, ca parte componentă a efortului global de combatere a terorismului. În virtutea acestor obiective de securitate, România contribuie inclusiv prin adoptarea acestei hotărâri la contracararea terorismului internaţional.

Votul dumneavoastră de astăzi va reprezenta o etapă importantă şi esenţială în procesul de implementare a prevederilor acordului din 2005. Este o dovadă a consecvenţei noastre în relaţia cu Statele Unite ale Americii şi în ceea ce priveşte politica externă şi de securitate a României.

Din motivele menţionate anterior, consider că adoptarea hotărârii este o cerinţă imperios necesară şi vă solicit un vot pozitiv.

Vă asigur că textul prezentat dumneavoastră este în deplin acord cu solicitărilor partenerilor americani şi îndeplineşte toate criteriile de legalitate conform cadrului juridic naţional.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumim, domnule prim-ministru.

Stimaţi colegi, urmează dezbateri din partea grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat.

Birourile permanente reunite ale celor două Camere propun câte cinci minute pentru fiecare grup parlamentar.

Dacă nu sunt observaţii în legătură cu acest timp, vă rog să ne pronunţăm prin vot.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Nici un vot.

Se abţine cineva?

Cu unanimitate de voturi această propunere a Birourilor permanente a fost acceptată de către plenul Parlamentului.

Ofer cuvântul în continuare reprezentanţilor grupurilor parlamentare.

Invit la tribuna Parlamentului pe domnul senator Cristian Diaconescu, din partea Grupurilor parlamentare al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Cristian Diaconescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat vor vota în favoarea aprobării intrării în vigoare a acestui acord, acord stabilit între autorităţile române şi americane privind staţionarea pe teritoriul României a forţelor militare ale Statelor Unite şi folosirea facilităţilor corespunzătoare acestui demers.

Aş vrea să vă spunem de la bun început faptul că, pe de o parte, acest acord respectă standardele şi criteriile pe care România le are în vigoare în cadrul parteneriatului strategic stabilit cu Statele Unite. Într-adevăr, România este aliata Statelor Unite, şi nu un simplu partener, şi, din acest punct de vedere, ţării noastre îi revin o serie de responsabilităţi, dar şi drepturi, în raporturile de parteneriat strategic în domenii de securitate şi stabilitate împreună cu partea americană, faţă de care, înţelegem, şi în această formulă, să ne îndeplinim obligaţiile.

Pe de altă parte, acest acord reprezintă un element important în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor pe care România şi le asumă în plenul combaterii terorismului, a luptei pentru un sistem de securitate şi stabilitate regională în jurul României pe care să ne bazăm şi care să asigure garanţiile de securitate necesară pentru ţara noastră.

De asemenea, vrem să subliniem faptul că acest acord nu afectează interesele de securitate ale niciunui alt stat şi din acest punct de vedere adresăm rugămintea Guvernului României să asigure transparenţa necesară în legătură cu notificările privind dislocările de forţe străine pe teritoriul României atât conform Tratatului privind forţele armate convenţionale, cât şi conform Acordurilor de la Viena privind măsuri de securitate şi stabilitate în Europa. Sunt, de asemenea, angajamente internaţionale din care fac parte atât state membre NATO, cât şi state din afara Tratatului de la Varşovia, şi asigurarea notificărilor necesare în legătură cu activităţile militare care se desfăşoară pe teritoriul ţării noastre reprezintă nu numai o obligaţie, ci şi un mod prin care România asigură informarea necesară partenerilor noştri, vecinilor României.

Repetăm, acest acord nu afectează interesele nimănui şi reprezintă un aport important la ceea ce înseamnă securitatea şi stabilitatea regională, dar şi globală.

Deci, încă o dată, domnule preşedinte, Grupurile Partidului Social Democrat vor vota în favoarea aprobării acestui acord.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumim, domnule senator.

Invit la tribuna Parlamentului pe doamna senator Norica Nicolai, Grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, doamna senator.

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Semnarea în decembrie 2005 a Acordului între Statele Unite şi România cu privire la forţele armate aparţinând Statelor Unite staţionate pe teritoriul României a însemnat un pas semnificativ în vizibilitatea şi în evoluţia relaţiilor transatlantice şi în vizibilitatea României în contextul geopolitic de strategie de securitate la Marea Neagră şi în zona Balcanilor.

Acordul a fost intens şi serios negociat de România, el este corespunzător standardelor internaţionale în materie, reprezintă un aspect al acquis-ului democratic pus în concordanţă cu standardele NATO, nu va influenţa în nici un fel politicile de bună vecinătate ale României cu celelalte state limitrofe frontierelor noastre, a fost pus în acord şi este atent monitorizat din punctul de vedere al compatibilităţii cu Tratatul privind armamentul convenţional.

Astăzi, ni se cere, în baza prerogativelor legale, să aprobăm staţionarea unui număr de 3.000 de membri ai armatei americane pe teritoriul nostru şi o suplimentare, în condiţiile legii, de până la 500 de persoane.

Această situaţie constituie o situaţie de consolidare, aşa cum spuneam iniţial, a relaţiilor dintre România şi Statele Unite şi nu numai, pentru că prezenţa trupelor americane pe teritoriul nostru va reprezenta un factor de stabilitate şi un factor de asigurare a necesităţilor de securitate a României.

Grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal vor vota acest memorandum. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc, doamna senator.

Invit la tribuna Parlamentului pe domnul deputat Cristian Rădulescu, Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Este o încărcătură istorică în acest moment şi în acest document care este în faţa dumneavoastră pentru aprobare şi citesc doar atât: "Se solicită aprobarea Parlamentului României pentru intrarea şi staţionarea forţelor Statelor Unite ale Americii pe teritoriul României". Acum 20 de ani era un vis şi nici măcar nu aveam curajul să visăm la aşa ceva, la o asemenea formulare, darămite la o asemenea realitate.

Sigur, momentul de astăzi este rezultatul unei evoluţii istorice, unui efort colectiv, unei voinţe politice manifestată în decursul anilor, finalizată cu semnarea Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii, în decembrie 2005, şi unei ratificări, mai târziu cu şase luni de zile, prin Legea nr.268/2006.

Remarca pe care aş vrea să o fac, după ce anunţ că şi Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat, bineînţeles că vor vota pentru acest document, pentru această aprobare, este că, iată, această notificare, această cerere către Parlamentul României este făcută de preşedintele interimar al României, domnul Nicolae Văcăroiu, în urma unui memorandum semnat, venind de la Teodor Meleşcanu, ministrul apărării, semnat de mai mulţi miniştri. Puteau să fie alte semnături, dar printr-o conjunctură politică semnăturile sunt acestea, nu acest lucru contează, ceea ce contează este că, dincolo de patimile politice, sunt interesele suverane ale României şi angajamentele suverane ale României care trebuie respectate în orice condiţii, pentru a fi un partener stabil, credibil şi predictibil.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la tribuna Parlamentului pe domnul deputat Lucian Bolcaş, Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare.

Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Daţi-mi voie, în primul rând, să apreciez, împreună cu toţi colegii mei, atmosfera de normalitate constituţională în care se desfăşoară aceste lucrări.

Scrisoarea Preşedintelui interimar al României se încadrează, într-adevăr, în normativele constituţionale şi este bine că este supusă dezbaterii noastre.

Trecând de la ideea unui moment istoric la ideea unui moment important, vreau să vă spun că ne aflăm în prezenţa unui moment de mare responsabilitate pentru noi, cei care votăm. Nu contestăm virtuţile democratice ale marii Americi şi nu contestăm forţa sa militară, dar ne punem problema existenţei României în cadrul Uniunii Europene. Mi se pare absolut anacronic ca, în acest an, 2007, o ţară membră a Uniunii Europene să ceară prezenţa unor trupe străine pe teritoriul său. Mi se pare, în acelaşi timp, foarte riscantă această poziţie în raport de siguranţa, de securitatea naţională a României şi securitatea statelor Uniunii Europene din care facem parte.

Este foarte grav dacă trebuie să ne gândim că România poate deveni astfel un stat tampon între două mari puteri nucleare, suportând consecinţele unei politici pe care ea nu o duce.

Ne-am referit aici la temeiul pe baza căruia s-a făcut această cerere. Este vorba de celebrul acord votat prin Legea nr.268/2006. Dacă ne aplecăm cu atenţie asupra acestui acord, vom vedea că pericolele care stau în faţa judecăţii noastre sunt deosebit de mari. Scrisoarea solicită staţionarea a 3.000 de soldaţi, efectiv militar care poate să fie suplimentat la cerere cu încă 500 de către preşedinte pe baza şi în timpul existenţei acestui acord, iar acordul este încheiat pentru o perioadă de zece ani - gândiţi-vă, zece ani de staţionare a trupelor - şi poate să fie prelungit tacit până la denunţarea expresă de către una dintre părţi. Este o mare responsabilitate. În acelaşi timp, este o mare responsabilitate dacă ne gândim şi la modul în care a fost încheiat acest acord. El a fost încheiat într-un moment în care România nu-şi asumase împreună cu celelalte state europene responsabilitatea unei unităţi europene.

Este un acord care a fost criticat de la tribuna Senatului prin raportul prezentat de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională de atunci, de către domnul senator George Maior, care spunea că - şi vă reţin una dintre observaţii, dacă nu critici - "nu cuprinde obligativitatea părţii americane privind consultări la nivel politic şi militar cu autorităţile din România, în eventualitatea planificării unor operaţiuni militare de pe teritoriul românesc, orientate către state terţe".

Este, iarăşi, un mare pericol potenţial care se deschide în faţa României, care va avea prezentă pe teritoriul său o armată de 3.000 de oameni şi o tehnică militară foarte avansată.

Partidul România Mare este un partid creştin, pacifist, un partid naţional. Fără urmă de populism, vom spune că un asemenea acord înseamnă o gravă responsabilitate şi faţă de cetăţenii noştri, în raport de imunitatea de care se bucură aceşti soldaţi şi vă reamintesc tragedia de toţi deplânsă a muzicianului Teo Peter şi lipsa de responsabilitate a făptaşului. Sunt probleme care ne frământă.

Dacă domnul prim-ministru a început cu o amintire din 1945, foarte corectă, o să-mi permit şi eu să-mi reamintesc de un roman al regretatului scriitor Titus Popovici al cărui erou, în 1945, era întrebat: Ce steag vrei să fluture la Bucureşti? Cel sovietic sau cel american? Iar acest erou, în naivitatea lui, a răspuns: Cel românesc.

Vă rog să mă credeţi că împărtăşesc această naivitate.

Am trăit în 1945, copil fiind, staţionarea trupelor sovietice, dar am şi avut bucuria să văd plecarea lor, fiind, de data aceasta, elev de liceu şi înţelegând mai multe. Nu staţionarea unor trupe, ci existenţa numai unor trupe româneşti în România ne garantează nouă securitatea, ne garantează nouă integrarea corectă într-un concert european pe care nu l-am consultat cu privire la oportunitatea încheierii unui asemenea acord.

Păstrându-ne respectul faţă de marea forţă a Statelor Unite ale Americii şi a rolului pe care îl joacă pe plan mondial, păstrându-ne respectul pentru forţa vecinilor noştri, dar fiind foarte conştienţi de responsabilităţile ce ne incumbă faţă de ţara noastră şi faţă de Uniunea Europeană, noi, Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare, ne vom abţine de la vot. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Consult Grupurile parlamentare ale UDMR dacă doresc să intervină.

Domnul deputat Toro Tibor.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Toro Tibor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule prim-ministru,

Stimate domnule ministru,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi,

Relaţia dintre România şi Statele Unite ale Americii, relaţie privilegiată, parteneriatul strategic cu Statele Unite, este un pilon important al strategiei naţionale de securitate, respectiv un pilon important al strategiei naţionale de apărare.

Din păcate, Parlamentul României încă nu a avut ocazia să aibă în această legislatură o dezbatere asupra acestor două documente importante, strategia naţională de apărare a fost aprobată doar de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, dar nu a fost prezentată Parlamentului, iar strategia naţională de apărare, deocamdată, este în pregătire, raportul asupra acestui document, în comisiile reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor.

Noi presupunem că acest document, pe care trebuie să-l aprobăm acum, face parte integrantă din aceste strategii, relaţia noastră de parteneriat strategic cu Statele Unite este importantă pentru securitatea naţională a României, tot atât de important cât este o participare activă în structurile Uniunii Europene de elaborare a unei politici mai marcante europene de securitate şi apărare.

Din aceste motive, Grupurile parlamentare ale UDMR vor vota pentru această solicitare a preşedintelui interimar.

Vă mulţumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumim, domnule deputat pentru intervenţie.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, îl invit la tribună pe domnul deputat Petru Călianu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Garantarea securităţii naţionale, iar mai nou lupta împotriva terorismului sunt probleme extrem de importante care, în mod automat, sunt prevăzute şi în Constituţie, Legea fundamentală a statului.

Fiecare stat are obligaţia să-şi asigure garantarea securităţii naţionale, în primul rând. Sigur că, variantele în privinţa garantării securităţii naţionale nu sunt multe. Prin semnarea Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii, 29 iunie 2006, statul român şi-a ales direcţia prin care să-şi asigure securitatea naţională. Indiferent de varianta pe care o alegeam atunci, cu siguranţă existau riscuri, însă considerăm că prin semnarea acestui acord şi prin hotărârea care va fi votată astăzi, pe cale de consecinţă, am ales o variantă foarte bună, variantă care implică, în opinia noastră, mai puţine riscuri şi mai multă putere.

Este o zi festivă, este o zi solemnă, pentru că, pe fond, noi nu facem altceva decât să validăm ceea ce s-a hotărât la 29 iunie 2006, prin votarea Legii nr.268.

România are nevoie de siguranţă, când discutăm despre securitatea naţională, România este tratată ca şi un partener al Statelor Unite ale Americii, România are obligaţii care rezultă din semnarea acestui acord şi toate acestea trebuie duse la îndeplinire.

Aşadar, considerăm că este necesar ca să votăm cu toţii astăzi această hotărâre şi cu siguranţă că Grupurile reunite ale Partidului Conservator vor vota această hotărâre, ţinând cont de argumentele pe care le-am adus, în sinteză, în faţa dumneavoastră.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Majoritatea reprezentanţilor grupurilor parlamentare s-au exprimat în plenul celor două Camere, nu s-a înscris nici un coleg parlamentar care este independent.

Mai doreşte să ia cuvântul domnul senator Adrian Păunescu.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Păunescu:

Domnilor preşedinţi,

Domnilor parlamentari,

Într-adevăr, nu poate fi luată în uşor şi nu poate fi luată uşor această decizie care, în numele Poporului Român, va fi votată astăzi de Parlamentul Poporului Român.

De aceea, eu cred că ar trebui să subliniem şi câteva obligaţii ale noastre, dar şi câteva obligaţii ale celor care ne devin - şi pe această cale - parteneri oficiali, în chestiunea atât de delicată a venirii şi staţionării trupelor americane în România.

Domnul prim-ministru a vorbit aici, pe bună dreptate, despre aşteptarea străveche a românilor ("Vin americanii!"), aşteptare care nu a avut, din păcate, finalitate, atunci, în momentul în care era atâta nevoie să fim liberi şi să intrăm în circuitele civilizaţiei, cu urgenţa de care toate aceste ţări din Estul Europei aveau nevoie, americanii nevenind, decenii şi decenii.

Dar momentul este altul şi nu aş zice, ca premierul, că doar terorismul ar fi un motiv, pentru ca noi să fim parteneri cu americanii, pe teritoriul României. Terorismul este una dintre sursele de nelinişte, una dintre sursele de replică, mai sunt şi alte numeroase provocări, la care - acceptând, aprobând, salutând această prezenţă -, avem dreptul să credem că vom da, de acum încolo, o replică pe măsură, tuturor provocărilor, fără să rămânem singuri. Singurătatea în Estul Europei, pentru noi, ar fi într-adevăr catastrofală. Noi nu putem fi, astăzi, Elveţia Răsăritului.

Dar nu s-a vorbit (şi aş vrea eu să subliniez) despre nevoia de a da o replică permanentă şi de a descuraja hegemonismul, de a descuraja agresivitatea pe faţă sau disimulată, din jurul graniţelor noastre. Nu aş vrea, pe de altă parte, să uităm că bazele statului naţional român nu sunt, în acest timp, ferite de atacuri nedrepte şi primejdioase.

De aceea, noi privim această clipă, istorică într-adevăr, ca pe un început de descurajare a tuturor forţelor întunericului, a tuturor forţelor destabilizării noastre, a tuturor celor ce doresc dezastrul.

Iată, noi vrem aici, prin acest acord, mai multă linişte, şi nu mai multă nelinişte, mai multă stabilitate, şi nu mai multă instabilitate, mai multă independenţă şi suveranitate naţională, în interiorul Europei, în care trăim şi ai cărei membri legitimi suntem. Şi mai multă pace în zonă. Şi o Românie normală, demnă, bogată!

Sunt semnale că, nu în toate capitalele răsăritene şi europene, reacţia faţă de ceea ce vom hotărî noi astăzi este pozitivă. Sunt şi voci care acuză tocmai faptul pe care noi îl discutăm şi probabil îl vom aproba azi.

Şi, ca ele să fie nişte voci fără confirmare în realitate, noi trebuie să avem şi drepturi, nu numai obligaţii, faţă de cei care vin alături de noi în această ţară. Şi ei să aibă, neapărat, şi obligaţii. Ca buni parteneri. Noi nu putem rămâne singuri în faţa fărădelegilor de la Canalul Bîstroe şi de tip Bîstroe. Există, sigur, forţe cinice care-şi permit să facă, în acelaşi timp, curte şi Kievului şi Bucureştilor, dar pe noi ne interesează să fim apăraţi mai bine, mai folositor pentru noi în această clipă, în raport cu orice ameninţare.

Oşteni români luptă pe fronturi îndepărtate. Să încercăm să nu primim umil această prezenţă americană, ci s-o fructificăm în beneficiul independenţei, demnităţii, sensibilităţii naţionale! Şi să fim, într-adevăr, parteneri, şi nu oameni de serviciu, pe scara de serviciu, a Europei. Este un punct strategic important România. Trebuie să avem şi pretenţii, în numele ei.

De aceea, salut voinţa Parlamentului şi chiar şi încercarea Guvernului, de a nu livra România primului impuls, dar trebuie puţin mai mult, trebuie ca, în politica externă, să ne bazăm şi pe acest acord, care trebuie să descurajeze toate pretenţiile absurde la adresa unor părţi din Ţara Românească, ţara de azi şi ţara de ieri. Noi suntem aşa cum suntem, îi privim pe partenerii noştri aşa cum sunt ei, îi luăm ca atare şi rugăm să fim luaţi ca atare.

Voi vota alături de colegii mei această alternativă. Nu cred, însă, că ea trebuie să fie o alternativă mută şi umilă. Cred că trebuie să ne comportăm cu pragmatism şi demnitate. Exemplul Poloniei şi altor ţări, care nu se lasă uşor supuse de evenimente, e viu.

Eu nu vreau să facem ceea ce face Polonia, vreau să facem ce este în interesul României să facem. Repet, nu cred că singurătatea României în Estul Europei ar folosi României. Dar, în acelaşi timp, cred că multiplicarea factorilor de risc trebuie să însemne şi multiplicarea posibilităţilor de replică. Aşa traduc eu acest vot.

De aceea, partenerilor noştri trebuie să le spunem acum, cu demnitate şi dragoste, după ce i-am aşteptat, prin părinţii noştri, de decenii şi decenii, unii dintre părinţii noştri putrezind în puşcării aşteptându-i, că suntem o ţară de-sine-stătătoare, care primeşte, nu nişte trupe de ocupaţie, cum lideri din Occident au permis să ne ocupe trupele sovietice, până către 1960, şi cum a fost mai peste tot, prin acest tragic Est al Europei, ci îşi primeşte prietenii şi partenerii, îşi primeşte forţele de încurajare a demnităţii, normalităţii şi dezvoltării.

(Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumim domnule senator.

Stimaţi colegi,

Practic, intervenţiile au fost epuizate. Declar închise dezbaterile generale.

Vă consult dacă aveţi observaţii asupra titlului hotărârii?

Hotărâre privind aprobarea intrării şi staţionării forţelor Statelor Unite ale Americii pe teritoriul României în vederea desfăşurării activităţilor stabilite prin "Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României", semnat la Bucureşti, la 6 decembrie 2005, ratificat prin Legea nr. 268/2006.

Vă consult dacă aveţi observaţii? Nu sunt observaţii.

Vă rog să ne pronunţăm prin vot asupra titlului hotărârii.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Un vot împotrivă.

Cine se abţine?

Sunt 257 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 25 abţineri (24 din sală plus 1 vot de la prezidiu).

Din sală: Doi nu au votat, nu au ridicat mâna.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Solicit să se renumere abţinerile.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Este o chestiune de procedură, să renumărăm voturile de abţinere.

Cine se abţine? Vă rog.

27 de abţineri. Aveaţi dreptate.

Vă mulţumesc.

Titlul hotărârii este adoptat.

Preambulul hotărârii "În temeiul prevederilor art. 118 alin. (5) din Constituţia României, republicată şi ale art. 5 din Legea nr. 45/1994 privind apărarea naţională a României cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 2 din Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti, la 6 decembrie 2005, ratificat prin Legea nr. 268/2006".

Art. 1 alin. (1) - Se aprobă intrarea şi staţionarea forţelor Statelor Unite pe teritoriul României, pentru întreaga perioadă de aplicabilitate a Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti la 6 decembrie 2005.

Alin. (2) - Numărul maxim al membrilor forţelor Statelor Unite ce se pot afla, la un moment dat, pe teritoriul României, nu poate depăşi 3.000.

Vă consult dacă aveţi observaţii legate de alin. (1).

Vă rog, domnule deputat Marcu Tudor, aveţi cuvântul.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Vreau să amintesc celor care... ba nu, că era în legislatura trecută, în orice caz, celor care sunt acum aici că, cu ocazia festivităţii pe care am avut-o şi în prezenţa unor oaspeţi străini, de seamă, din cadrul forţelor Pactului Atlanticului de Nord, eu am luat cuvântul aici şi am spus că sunt în stare pentru aprobarea intrării României în cadrul trupelor forţelor Pactului Atlanticului de Nord, NATO, aş fi în stare să merg în coate şi în genunchi până în Alaska, din dorinţa că, poate astfel, aduc un plus de acceptabilitate pentru intrarea noastră acolo. Cineva din delegaţia americană, dar nu cred că în momentul acela, mi-a replicat, altădată. A zis, "da, dar ar trebui să ţineţi cont că nu se poate trece în coate şi în genunchi oceanul".

Ce vreau să spun cu asta? Dorinţa noastră de a intra în NATO a fost tot timpul prioritară unor altor activităţi pe care le-am desfăşurat pe parcursul celor 17 ani de când am intrat în normalitatea democratică a vieţii sociale şi nu numai. (Discuţii în sală)

Vă grăbiţi? 10 ani trebuie să vă grăbiţi. Acordul este pe 10 ani, aşa că staţi 10 ani şi ascultaţi-mă. Aceasta este chestiunea, 10 ani.

Domnule Sergiu Andon, spuneţi o groază de prostii aici şi noi vă ascultăm. Lăsaţi-mă să spun şi eu una.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Dacă-mi daţi dreptate, atunci lăsaţi-mă să vorbesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să reveniţi la art. 1.

Domnul Marcu Tudor:

Ce vreau eu să spun? Toată dorinţa noastră de a participa în cadrul acestor activităţi se subordonează unor amendamente faţă de care trebuie să ţinem cont.

Iată, unul dintre ele: nu venim noi cu precădere, în permanenţă, să întâmpinăm eventualele dorinţe ale partenerilor noştri americani şi exclusiv americani, din cele 27 de ţări membre ale NATO şi să facem ceea ce alţii nu doresc să facă. Adică să spunem "Nu cumva aveţi nevoie să vă ajutăm şi nu ştiu unde? Nu cumva mă primiţi şi nu ştiu unde?". Pentru că nu suntem singuri în cadrul acestei alianţe şi vă informez că în cadrul acestei alianţe nu toată lumea cade de acord, tot timpul, cu ceea ce spun americanii.

În cele 27 de ţări, sunt în permanenţă şi note critice. Fiecare ţară îşi are parcursul ei. Are grijă şi de partenerii ei europeni şi de interesele ei.

De aceea, eu susţin că dorinţa noastră permanentă de a vedea, pe undeva, ce nevoie mai au americanii ca să le vin în ajutor şi să spun "nu cumva mă vreţi şi pe mine să vă satisfac acea nevoie?"

Alin. (1) - s-a invocat, aici, faptul că aceasta ne ajută la lupta împotriva terorismului. Arătaţi-mi şi mie, undeva, pe pământul acesta, când astfel de acţiuni militare au diminuat terorismul şi atunci eu tac.

Alt alin. (1), al grăbitului nostru decan, de 10 ani, acest pact este făcut pe durata a 10 ani. Nouă nu ni se spune, aici, noi votăm fără să ştim multe lucruri care sunt prevăzute în acest acord, dar nouă nu ni se dau spre studiu. Unul dintre aceste lucruri, cu care nu sunt de acord, este durata de 10 ani, fără nici o motivaţie, fără nici o obligaţie, fără nici o posibilitate de a nu fi de acord pe parcursul celor 10 ani cu ceva anume. (Discuţii în sală)

Duceţi-vă domnule afară şi lăsaţi-ne un pic să ne spunem şi noi păsul într-o asemenea mare responsabilitate, pe parcursul următorilor 10 ani. Apropo, nici nu ştiu cum vă cheamă, domnule, sunteţi colegul meu sau sunteţi ziarist? Dacă nu vă cunosc, staţi afară. Dacă v-aş fi cunoscut, v-aş fi ascultat măcar o dată spunând ceva, aici. Dacă nu spuneţi nimic, lăsaţi-mă să spun eu şi în locul dumneavoastră.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să nu dialogaţi cu sala, vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Gata, lăsaţi-mă, că termin. Nu mă lasă nişte oameni care nu înţeleg nici măcar ce fac aici.

Deci, noi, pe parcursul celor 10 ani, nu avem nicio posibilitate să intervenim într-un fel sau altul în derularea acestui pact. Normal, am participat, ca şi dumneavoastră de altfel, la atâtea acorduri, atâtea pacte, în care nu se punea pe 100 de ani ceva, că nu este viabil, nu este realist, nu este corect, ci acordul se reînnoia periodic, eventual la fiecare an.

Nu era mai bine să zicem şi noi, chiar acum, în timp ce votăm noi aici, "acest acord este făcut de principiu pe perioada a 10 ani, dar se reînnoieşte de comun acord, în fiecare an" sau pur şi simplu, "îmi permit, fără nici o justificare, să-l reziliez" sau alte astfel de amendamente, care să-mi fi adus şi mie dreptul ca, în cazul în care se supără toată Uniunea Europeană pe intervenţia mea, exclusivă în această direcţie, alături de Statele Unite, să pot să am şi eu o portiţă de ieşire. Păi, cum să am dacă eu m-am legat de mâini şi de picioare 10 ani? Nu zic, că nu o fi bine, poate este, dar ce ştiu eu ce se va ivi pe parcursul celor 10 ani.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să limitaţi expunerea.

Domnul Marcu Tudor:

Ce ştiu eu ce condiţii se vor crea pentru următoarea perioadă de după 10 ani?

În aceste condiţii, eu nu sunt de acord cu această expunere exclusivă, că acordul nu este prevăzut aici, dar este prevăzut în detalii, că este pe perioada a 10 ani, ci doresc să se introducă o posibilitate de a se reînnoi în fiecare an.

Din sală: Se poate modifica.

Domnul Marcu Tudor:

Lăsaţi că ştiu ce zice, că pot să-l dezmint, dar eu dacă îl reînnoiesc, îmi fixez şi nişte condiţii.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte, lăsaţi-mă să explic cuiva, care are impresia că a citit mai mult ca mine despre NATO.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să-i explicaţi după şedinţă.

Domnul Marcu Tudor:

Nu aţi citit mai mult ca mine despre NATO. Atunci când zic, că pot rezilia un contract este una şi când zic că îl pot renegocia în condiţii noi, favorabile cine ştie căror situaţii ivite ulterior este cu totul altceva. Asta doresc eu. Dacă mă lăsaţi, eu vă explicam, dar am crezut că aţi înţeles. Probabil că mă fac greu explicit. Bine.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc pentru intervenţie, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Eu sunt de acord să introducem în acel acord posibilitatea rediscutării anuale sau după alte perioade, dacă vreţi, a condiţiilor în care s-a încheiat acest acord.

Vă mulţumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc domnule deputat.

Regret că nu pot supune votului propunerea pe care aţi făcut-o.

Reamintesc colegilor senatori şi deputaţi că acordul despre care discutăm a fost ratificat prin Legea 268/2006 şi deci, dacă avem o problemă, sigur că putem să facem o propunere legislativă de modificare a acelei legi.

Vă consult, dacă aveţi intervenţii pe alin. (2)?

Nu sunt intervenţii.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra art. 1.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Un vot împotrivă.

Cine se abţine?

Vă mulţumesc.

Art. 1 a fost adoptat cu 256 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 27 abţineri.

Art. 2 - La solicitarea părţii americane, Preşedintele României, la propunerea primului ministru, poate decide suplimentarea cu până la 500 a numărului de persoane aprobat de către Parlament, pentru o perioadă care să nu depăşească 90 de zile.

Vă consult dacă aveţi intervenţii?

Vă rog, domnule deputat, Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aici apare o mică problemă. Această solicitare nu există. Întrebarea mea ar fi de ce cu 500 şi de ce limitat doar pe 90 de zile, de ce nu pe 45 de zile, 60 şi aşa mai departe? Nu am găsit, nici în legile care fac referire la acord sau la acest memorandum, nimic legat de această chestiune.

Aş solicita un răspuns, dacă se poate.

Mulţumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulţumesc.

Alte intervenţii? Nu.

Îl invit pe domnul ministru Teodor Meleşcanu, fiind prezent, dacă doreşte să ofere răspuns domnului deputat Petru Călian.

Domnul Teodor Meleşcanu - ministrul apărării:

Bună ziua!

Vă mulţumesc tuturor.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Este vorba de suplimentarea cu până la 500 de persoane. Vă rog, domnule ministru.

Domnul Teodor Meleşcanu:

Acordul prevede limite foarte clare pentru numărul total de militari americani, care pot, într-o anumită perioadă de timp, să existe în facilităţile respective.

S-a considerat că în cazuri excepţionale de criză, dacă se întâmplă aşa ceva, să se poată depăşi acest plafon, dar totuşi într-o anumită limită, adică plafonul să fie respectat şi depăşirea maximă să fie şi ca număr, şi ca timp, cât se socoteşte că ar putea să dureze o criză. Deci este un fel de posibilitate de a suplimenta numărul, pe o perioadă limitată de timp, fără a aduce atingere limitei generale, care este prevăzută în acord.

Vă mulţumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumesc domnule senator.

Vă mulţumesc domnule ministru.

Nemaifiind alte intervenţii, supun votului dumneavoastră art. 2. Vă rog să votaţi.

Cine este pentru art. 2?

Mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Mulţumesc.

Cine se abţine?

Din sală: 28.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

29. Vă mulţumesc.

Art. 2 este adoptat cu 255 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 29 de abţineri.

Supun votului dumneavoastră hotărârea în ansamblu.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Mulţumesc.

Cine se abţine?

Vă mulţumesc.

Hotărârea este adoptată cu 257 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 29 de abţineri.

A solicitat cuvântul, în finalul şedinţei noastre, domnul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu. Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Doresc să vă mulţumesc pentru votul pozitiv exprimat, astăzi, de dumneavoastră. Sunt convins că hotărârea adoptată va contribui la consolidarea relaţiilor speciale, dezvoltate şi atestate prin parteneriatul strategic, intensificat cu Statele Unite ale Americii, care funcţionează la parametrii maximi de un deceniu.

Efectele benefice ale deciziei din Parlamentul României vor deveni vizibile încă din perioada imediat următoare şi vor fi confirmate şi pe termen lung.

Doresc să fac o menţiune referitoare la unele observaţii, care au fost făcute, aici, de la tribună, de către unii dintre vorbitorii care au luat cuvântul. Doresc să precizez foarte clar: activităţile desfăşurate de forţele Statelor Unite, pe şi de pe teritoriul României, vor fi rezultatul consultărilor şi deciziilor comune. Această poziţie este menţionată într-o serie de declaraţii ale oficialilor americani.

Prin urmare, forţele Statelor Unite ale Americii nu vor întreprinde unilateral activităţi pe şi de pe teritoriul României. Cu certitudine, relaţia militară privilegiată cu autorităţile de la Washington va determina aprofundarea cooperării bilaterale, pe toate planurile şi va genera o încredere sporită a mediului de afaceri. Implicaţiile adoptării acestei hotărâri se vor manifesta în acelaşi timp prin dezvoltarea dialogului politic la cel mai înalt nivel între guvernele celor două state, dar şi în context european, prin afirmarea României ca un important actor cu rol activ în aprofundarea şi dinamizarea relaţiei transatlantice.

Principalul mesaj politic pe care vreau să-l transmit la final este, de fapt, următorul: diplomaţia românească va continua să fie orientată spre o complementaritate a eforturilor depuse în relaţiile cu Statele Unite şi cu partenerii noştri europeni.

După cum am afirmat şi în cuvântul anterior, decizia dumneavoastră de astăzi a conferit deplină legitimitate şi a furnizat, practic, cadrul necesar demarării unor acţiuni de maximă importanţă pentru relaţiile noastre cu Statele Unite.

Vă mulţumesc încă o dată. (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulţumim, domnule prim-ministru.

Stimaţi colegi, ordinea de zi a fost epuizată. Daţi-mi voie să declar închisă şedinţa celor două Camere ale Parlamentului.

Mulţumesc pentru participare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,50.