Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Boicotul".

Boicotul reprezintă o sistare organizată a relaţiilor cu o persoană, cu un grup social sau cu un stat din varii motive. În cazul nostru este vorba de acţiunea Clubului Român de Presă, în premieră europeană, care a protestat în acest mod faţă de atitudinea preşedintelui Traian Băsescu, în raport cu o jurnalistă aflată în exerciţiul profesiunii.

Ideal ar fi fost ca embargoul mediatic "o zi fără Băsescu" să se fi transformat la 19 mai într-o ţară fără Băsescu. N-a fost să fie aşa, prin voinţa poporului, dar şi a lui Dumnezeu, după ultimele evaluări ale ex-suspendatului.

Şi Federaţia Internaţională a Ziariştilor a condamnat comentariile preşedintelui, vorbind despre comportamentul abuziv şi ofensator, despre atmosfera intimidantă, despre stilul nediplomatic şi provocator, despre limbajul grosolan şi discriminatoriu, toate venite pe filiera "marcă înregistrată" a lui Traian Băsescu.

Domnule preşedinte,

Într-un generos puseu de sorginte biblico-civică ne anunţaţi de la Sibiu că viaţa dumneavoastră ne aparţine, fără a preciza dacă în limita stocului disponibil. Oferta este lipsită de interes, dar dacă tot aţi făcut-o, vedeţi ce puteţi face pentru viaţa românilor care aşteaptă, printre altele, să scrieţi istorie, nu să vă ţineţi de istorii.

În loc să proiectaţi întâlniri de tip "mama Omida" în a treia sâmbătă din a treia lună, din al treilea trimestru, din al treilea an al mandatului, mai bine v-aţi întâlni trei minute sau treizeci, dar de ce nu trei ore cu pensionarii din Galaţi, care - ca şi dumneavoastră - au mizat totul pe o singură carte, "cartea de muncă" şi credeţi-i pe cuvânt, pe cuvântul strigat cu disperare, că nu o duc deloc bine.

"Tata e cool", scria pe tricourile purtate în timpul campaniei referendare de către fiicele preşedintelui. Preşedintele e "coolmea inadecvării" la responsabilităţile şi, de ce nu, la servituţile funcţiei, este un mogul al crizei morale din România, un cutremurător antimodel.

Timpul îl va aşeza pe fiecare la locul său, spun spaniolii, valabil şi pentru noi, românii, şi pentru dumneavoastră, domnule preşedinte, fost suspendat, reinstalat, boicotat, fost etc.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Art.61 din Constituţia României consacră la alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

Tot prin Constituţie, prin art.28 se garantează secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.

În baza hotărârii celor două Camere ale Parlamentului României reunite în şedinţa comună din 24 aprilie 2007, s-a înfiinţat Comisia parlamentară de anchetă privind verificarea informaţiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicaţiilor.

Comisia are ca obiectiv următoarele: analizarea şi verificarea datelor, informaţiilor, documentelor şi faptelor cu privire la interceptarea comunicaţiilor puse la dispoziţia comisiei sau rezultate din audieri; întocmirea unui raport privind constatările efectuate, raport pe care îl înaintează în termenii stabiliţi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului.

Nu intru în detalii, pentru că această comisie, din care fac şi eu parte, nu şi-a terminat lucrările şi nu s-a alcătuit, încă, niciun raport.

Subiectul pe care vreau să-l abordez face referire la relaţia pe care comisia o are cu Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, şi cu Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.), Daniel Morar.

Se ştie că în baza unor legi speciale, legate de lupta anticorupţie şi a criminalităţii organizate, precum şi de lupta împotriva terorismului, Ministerul Public şi D.N.A. pot cere, în anumite condiţii, interceptarea comunicaţiilor persoanelor suspectate sau împotriva cărora există probe. Mandatul se eliberează, însă, numai de către judecător, iar singura instituţie abilitată să facă interceptările este Serviciul Român de Informaţii.

Din audierea domnului George Maior, director SRI, a rezultat că cele mai multe mandate de ascultare au fost solicitate în 2006 de către D.N.A. şi anume 3.800. Dintr-un calcul simplu, rezultă că au fost ascultate peste 1 milion de convorbiri, în condiţiile în care un mandat este de 30 de zile.

Ulterior, am aflat că mandatele se puteau prelungi şi până la 120 de zile. Din presă am înţeles că unele persoane au fost ascultate fără mandat, cu mult înainte de începerea urmăririi penale, ceea ce înseamnă că, în fapt, au fost ascultate mult mai multe convorbiri decât milionul de care vorbeam iniţial.

Tot de la S.R.I. am aflat că înregistrările faptice pentru D.N.A. s-au făcut de către această instituţie, S.R.I. dirijând semnalele interceptate către terminalele pe care D.N.A. le posedă.

La aceste operaţiuni tehnice au lucrat un număr de procurori şi ofiţeri de judiciar. Pe aceşti domni, comisia i-a convocat, în baza mandatului acordat de Parlamentul României, să-i audieze.

Nu am cerut şi nici nu înţelegem să cerem detalii despre dosarele la care lucrează procurorii D.N.A. Tot ceea ce ne interesează este legat de operaţiunile tehnice pe care aceşti domni le-au efectuat şi, probabil, le efectuează şi în continuare, precum şi aparatura pe care o posedă.

Dacă se respecta legea, ce se întâmplă cu materialele pe care sunt înregistrate persoanele care nu sunt urmărite, dar care intră în contact cu persoane urmărite, fiind vorba de cetăţeni care nu au comis infracţiuni sau care sunt bănuiţi de astfel de fapte.

La solicitarea noastră, atât domnul Daniel Morar, cât şi doamna Kovesi ne-au răspuns că nu pot asigura participarea la audierea procurorilor şi ofiţerilor solicitaţi, fără aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Comisia, prin preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Bogdan Olteanu, a solicitat din nou prezenţa acestor procurori şi poliţişti, explicând pe larg că nu este vorba de a căuta în dosare sau de a interfera cu activitatea procurorilor şi poliţiştilor în ceea ce priveşte activitatea judiciară pe care aceştia o desfăşoară. Ni s-a răspuns din nou că aceşti domni nu pot fi audiaţi şi ni s-a adus la cunoştinţă, ca unor şcolari, că în România există separarea puterilor în stat şi, în consecinţă, Parlamentul nu poate cere Justiţiei să i se subordoneze.

În acest moment, cred că prin modul de a se comporta şi prin răspunsurile date, Ministerul Public şi D.N.A. au ceva de ascuns.

De ce-şi asumă D.N.A. înregistrarea efectivă a interceptărilor, chiar dacă semnalul original este interceptat de S.R.I.?

Cine din S.R.I. participă la aceste înregistrări?

Cine poate autentifica, în aceste condiţii, veridicitatea înregistrării? Sunt câteva întrebări care se ridică şi la care D.N.A. refuză să răspundă. Şi vă asigur că nu sunt singurele întrebări pe care comisia le are de pus.

Ţin să le aduc la cunoştinţă domnilor din D.N.A. şi Ministerului Public, că art.132 alin. (1) din Constituţie stipulează că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii şi al imparţialităţii, al controlului ierarhic şi sub autoritatea ministrului Justiţiei.

Cu alte cuvinte, ministrul Justiţiei sau oricare alt ministru are obligaţia să se prezinte în faţa comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu atât mai mult în faţa unei Comisii de anchetă.

Cum s-a ajuns la concluzia că procurorii şi ofiţerii D.N.A. care sunt în subordinea ministrului, nu se pot prezenta în faţa comisiei?

Am citit cu atenţie şi art.134 din Constituţie, Cap. "Atribuţii ale C.S.M." şi am observat că toate alineatele se referă la autoritatea de numire şi la sancţionarea procurorilor, în caz că aceştia comit abateri.

Nu rezultă de nicăieri că C.S.M. este un arbitru între Parlament - organul suprem al poporului român - şi Ministerul Public sau D.N.A. Singura concluzie care se impune în final este reaua credinţă a acestor instituţii, care vor să se sustragă controlului Parlamentului şi să acţioneze ca stat în stat sau, şi mai rău, ca un stat poliţienesc.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Zilele de după 19 Mai 2007".

Dacă se ţine seama de gradul de participare la referendumul care a avut loc sâmbătă 19 mai, putem spune, cu mâna pe inimă şi fără să greşim, că majoritatea cetăţenilor români cu drept de vot nu şi-au dorit o asemenea consultare populară. Dar şi referendumul şi rezultatele sale sunt de acuma istorie şi trebuie, vrând, nevrând să privim înainte, cu sau fără mânie.

Să vorbim despre perspectivele ce ne aşteaptă. Greu lucru, pentru că şi în cazul celor apropiate, nu se conturează nimic clar şi cert în momentul de faţă. Dacă ar fi să ne luăm după programul enunţat în piaţa publică şi, mai târziu, pe scena politică, de către Preşedintele Băsescu, nimic nu a contat în această luptă, pentru că nu a fost o luptă dusă în jurul unor obiective politice, economice şi sociale. Şi se pare că perioada care va urma, nu prea va ţine cont de dorinţele şi nevoile atât a celor care au votat, cât şi a celor mulţi, care au considerat inutil gestul lor de manifestare a democraţiei.

Trebuie ca ambele tabere, atât Parlamentul cât şi preşedintele Băsescu, să facă pace, dar o pace adevărată, nu plină de răzbunări şi plătit poliţe, pentru că acest "război rece" nu a făcut bine niciuneia dintre părţi şi în special poporului, care totuşi aşteaptă ca ceva să se schimbe în această ţară. Iar acel ceva ţine de promisiunile electorale făcute în noiembrie-decembrie 2004 şi, mai recent, în campania preşedintelui.

Din ambele ipostaze, însă, premisele nu sunt deloc favorabile. Declaraţiile ulterioare, care au fost făcute după încheierea procesului de votare, arată că există o stare semigeneralizată de confuzie în legătură cu paşii care se cer făcuţi în vederea eliminării, fie şi treptate, a cauzelor crizei politice acute în care se află ţara.

E drept că deja s-au anunţat consultările cu partidele politice, dar în primul rând trebuie stabilite priorităţile reale pe care trebuie să le aibă România, în contextul european, iar după cum bine ştim, aceste priorităţi au fost, sunt şi vor fi generatoare de stări conflictuale.

Este şi momentul, dar şi necesitatea, ca după stabilirea majorităţii politice, să trecem la treabă. Traian Băsescu să nu uite că preşedintele ţării este cel care reprezintă România şi că această Constituţie, bună sau rea, cum este, îi conferă anumite drepturi şi obligaţii care trebuie respectate.

Preşedintele României nu trebuie să uite că Parlamentul ca instituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Indiferent dacă ne place sau nu poziţia pe care ne situăm, nu trebuie să se pornească de la ocolirea Parlamentului ca modalitate principală a exercitării voinţei poporului, aşa cum des s-a auzit în timpul campaniei electorale dinainte de referendum, dar şi după.

Dacă preşedintele Traian Băsescu crede că poate rezolva problemele ţării cu cei 1.000-1.500 de oameni în Piaţa Universităţii din Bucureşti, se înşeală amarnic.

Perioada de după 19 mai 2007 va fi presărată cu multe capcane, iar ofensiva populist-demagogică va atinge un punct maxim. Se cere calm, ponderaţie şi mai ales prudenţă, pentru că emoţiile şi patimile politice nu ne-au fost de niciun folos de-a lungul perioadei postdecembriste.

Trebuie să devenim realişti, începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic (mă refer din punct de vedere al puterii politice), pentru că nu ne mai permitem luxul de a nu vedea pericolele care planează deasupra noastră, şi ca popor şi ca ţară.

Vecinii noştri bulgari, colegi şi parteneri de integrare, au puterea şi morală şi politică de a se certa mai cu măsură, dar sunt uniţi în ceea ce priveşte calendarul integrării europene. În timp ce noi ne ţigănim, care pe care dovedeşte şi cine se impune, ei au trecut deja de alegerea europarlamentarilor şi ne fac din mână cu destulă ironie.

Este momentul să ne revenim şi să ne punem pe treabă. Poate este ultima şansă care ni se oferă şi nu avem voie să o pierdem. Dacă o vom rata, atunci ponoasele le vom trage tot noi, iar interesul comun de a ne integra cât mai repede, cu demnitate şi determinare în lumea liberă, civilizată şi prosperă se va dovedi un balon de săpun.

Întrebarea este: cum ne vom prezenta în faţa poporului, pentru a le spune că România a pierdut totul, doar din orgolii politice şi ambiţii nemăsurate?!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimele evaluări ale Uniunii Europene despre activitatea controalelor financiare, dar în special despre situaţia Justiţiei, România este considerată ca ţara cea mai coruptă din Europa.

Mafia este susţinută de către instituţiile statului, care au datoria să controleze legalitatea folosirii banilor publici de către instituţiile de stat. Cea mai importantă instituţie din domeniul controlului financiar este Curtea de Conturi.

În cursul anului 2003, cu speranţa că preşedintele Curţii de Conturi, domnul Dan Drosu Şaguna, nu este înregimentat politic, m-am adresat domniei sale şi am solicitat un control corect pentru stoparea infracţiunilor mafiei lemnului. Angajaţii Curţii de Conturi din judeţul Harghita, în frunte cu domnul Császár Gyöző, au acoperit infracţiunile celor de la fostul Ocol Silvic de Stat Gheorgheni, fapt recunoscut atât de către actuala conducere a Direcţiei de Conturi Harghita, dar şi de către preşedintele Curţii de Conturi, în scrisoarea adresată Parlamentului României, Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii.

Din scrisoarea amintită, reiese faptul că în loc să fie traşi la răspundere disciplinară şi penală, pentru protejarea infractorilor, s-au luat numai măsuri administrative, formale, fără obiect.

Din actul respectiv aflăm că: "În legătură cu controlorii financiari care au încheiat Nota de constatare în discuţie, vă informăm că domnul Fodor Gheorghe s-a pensionat începând cu luna aprilie 2006, iar domnului Császár Gyöző, pentru activitatea desfăşurată în anul 2005, i s-a acordat calificativul de satisfăcător."

Motivul real pentru care au fost protejaţi reprezentanţii mafiei lemnului de către angajaţii Curţii de Conturi din judeţul Harghita reprezenta faptul că ei au încercat să acopere infracţiunile fostului lor coleg, Csibi Tiberiu.

Între timp, am aflat că controlorii Curţii de Conturi au efectuat verificări conştiincioase şi la obiect privind dosarele penale nr. 72/P/2004, 74/P/2004 şi alte acte ale căror rezultate nu mi-au fost puse la dispoziţie.

Prin urmare, într-o scrisoare din 18 aprilie 2007, m-am adresat domnului preşedinte Dan Drosu Şaguna, prin care am solicitat să-mi pună la dispoziţie constatările din anul trecut ale controlului efectuat de subalternii săi.

Nici până în prezent nu am primit răspuns la scrisoarea mea trimisă oficial Curţii de Conturi, dar am informaţii neoficiale că angajaţi Curţii de Conturi din judeţul Harghita vor să combată în mod ilegal constatările stabilite în anul precedent.

Care ar fi motivele pentru care în scrisoarea din 6 martie 2007 nu am primit răspuns privind infracţiunile din partea unor foşti angajaţi ai Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc şi ai fostului Ocol Silvic de Stat Gheorgheni? Din ce cauză nu am primit răspuns la cererea mea adresată Curţii de Conturi la data de 18 aprilie 2007?

Motivaţia este foarte simplă de înţeles. În aceste infracţiuni, pe care Curtea de Conturi ar trebui să le cerceteze în mod corect, este implicat fostul director economic al Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc, domnul Koncsag Károly, care în prezent este angajatul Curţii de Conturi Harghita. Prin urmare, favorizarea infractorilor de către controlorii Curţii de Conturi este de înţeles.

Prin urmare, solicit sistarea controlului din judeţul Harghita privind fostul Ocol de Stat Gheorgheni, pentru că, până în prezent, angajaţii Curţii de Conturi nu au făcut altceva decât să acopere infracţiunile la care era părtaş şi actualul coleg de al lor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la cuvânt pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Două probleme importante pentru comunitatea musulmană din România".

Este a treia oară, în acest mandat, când aduc în actualitate o temă importantă pentru comunitatea musulmană din Bucureşti. Problema este una veche şi, din păcate, încă nerezolvată.

S-au făcut, la toate forurile responsabile, numeroase demersuri, fără a fi soluţionate. Într-un oraş important, cum este capitala României, unde trăiesc câteva mii de etnici tătari şi turci, nu se află un cimitir musulman. Au existat, de-a lungul anilor, promisiuni. Au existat, de-a lungul anilor, intenţii bune. Au existat, de-a lungul anilor, proiecte. Niciodată, însă, toate acestea nu au fost dublate de o voinţă reală, nu mimată.

Întrevederile cu autorităţile locale s-au desfăşurat într-un mod pe care l-am dorit eficient, dar care nu a condus la găsirea unei soluţii. În continuare, cei decedaţi în Bucureşti vor fi transportaţi în zona Dobrogei, pentru a fi înmormântaţi conform religiei islamice. Este nevoie, din partea autorităţilor, pentru reglementarea situaţiei, de o implicare consistentă. Cu siguranţă că, în acest sens, vom insista şi încă credem într-o rezolvare favorabilă.

Într-o altă ordine de idei, ridicarea unui monument comemorativ, în curtea cimitirului musulman din oraşul Constanţa, monument dedicat eroilor tătari şi turci, care au luptat şi s-au jertfit pentru această ţară, ar fi un gest însemnat şi, în egală măsură, de necesară recunoştinţă.

Firesc, noi, reprezentanţii comunităţii tătare din România, ne vom implica într-un astfel de proiect. Solicităm, însă, şi sprjinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Niciun efort nu este prea mare, când trebuie să ne respectăm eroii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, îi dau cuvântul domnului deputat Mircia Giurgiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Unde-i ordine nu-i loc de tocmeală".

45 de elevi din clasele V-VIII din Şcoala generală din localitatea Vâlcele, jud. Cluj, au fost mutaţi peste noapte la o şcoală din alt sat, respectiv Feleac. De când au aflat vestea, copiii nu au mai intrat la ore, iar părinţii revoltaţi au luat cu asalt şcoala, în aşa fel încât, în acest moment, este un plin conflict acolo.

Despre motivul care a dus la acest conflict şi despre cei vinovaţi am pregătit un amplu material.

(Declaraţie politică consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Supărarea oamenilor este că directoarea şcolii din comuna Feleac a decis, împreună cu primarul şi fără să întrebe părinţii, să transfere 45 de elevi din clasele V-VIII de la şcoala din Vâlcele la cea din Feleac.

Părinţii o acuză pe directoarea şcolii din Feleac că face jocuri murdare şi că vrea să salveze posturile profesorilor de la şcoala pe care o conduce, care fără elevi ar rămâne pe drumuri. În condiţiile în care cele două şcoli se vor comasa, copiii vor trebui să meargă 7 km pentru a putea ajunge la noua şcoală.

În ciuda asigurărilor date de către reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, părinţii nu sunt mulţumiţi, atât timp cât mai există posibilitatea să-i ducă pe copii 7 km, pentru a beneficia de educaţie.

Ordinul de comasare a fost dat de Ministerul Educaţiei şi s-a ţinut cont de propunerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, care a făcut propunerea în baza deciziei primarului şi a directorului şcolii din Feleac.

Toate bune şi frumoase, şcoala din Feleac le-ar oferi condiţii de învăţare mai bune copiilor, însă e la o distanţă considerabilă, iar timpul elevilor este şi aşa destul de limitat, dar trebuie să se ţină cont şi de părerea lor şi a părinţilor lor, pentru că, nu-i aşa, şi ei au drepturi, unul dintre acestea fiind acela la educaţie, drept conferit de Constituţia României.

Unde am ajunge dacă nici actul fundamental al ţării nu mai este respectat, în litera şi spiritul lui?

Doamna Daniela Popa:

Urmează Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Dumitriu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Amatorismul guvernamental pentru agricultura românească".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România se face de râs, încă o dată, deoarece nu va primi niciun ban pentru agricultură de la Uniunea Europeană în acest an, datorită amatorismului guvernamental pentru agricultură.

Cauzele:

1. Competenţa înlocuită de nepotismul de partid, neputinţa de a-l conduce şi organiza, slăbiciunile Guvernului Tăriceanu.

Numai în acest an, ar trebui să intre în ţară circa 600 milioane euro, bani gratuiţi pentru investiţii în agricultură, bani pe care România nu este în stare să-i obţină.

2. Neputinţa guvernamentală îşi are originile în dorinţa forţelor partidelor aliate la guvernare P.N.L.-P.D., de a avea fiecare agenţia lui de plăţi europene.

Ignorând Tratatul de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană, guvernanţii Alianţei PNL-PD au decis că România nu poate funcţiona decât cu două agenţii pentru agricultură, deoarece erau de făcut cadouri clientelei politice: Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, cu 5000 de angajaţi şi Agenţia de Plăţi şi Investiţii în Agricultură, cu peste 1500 de angajaţi; număr dublu de sedii, număr triplu de computere, salari de zeci de milioane pentru fiecare, costuri triple din banii publici.

Mai mult, săptămâna trecută s-a venit în Parlament cu ordonanţă guvernamentală pentru înfiinţarea unei alte agenţii, Agenţia de Dezvoltare Montană.

Din păcate, la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit încă se mai lucrează, iar Agenţia de Plăţi şi Investiţii în Agricultură încă nu este structurată, pe când ale Bulgariei au fost acreditate de Uniunea Europeană.

3. Strategia guvernamentală de investiţii în agricultură, trimisă la Bruxelles în ianuarie 2007, a fost returnată zilele trecute Bucureştiului, făcută varză, plină de corecturi şi adnotări.

Directoarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din familia liberală, responsabilă pentru toate întârzierile, în loc de a fi demisă, a fost promovată de Guvernul Tăriceanu în funcţia de secretar de stat al agriculturii.

Cea mai realistă perioadă în care România se poate aştepta la sosirea primelor subvenţii agricole şi de dezvoltare rurală de la Uniunea Europeană este vara anului 2008. Păgubosul Guvern de la Bucureşti nu face decât să finanţeze Bruxelles-ul, vărsând miliardul de euro în contul contribuţiei de ţară.

Aceasta este pe scurt explicaţia ratării celei dintâi mari sume europene acordate României gratuit pentru dezvoltare. Ţăranii Români mai au de aşteptat încă un an până vor utiliza primele finanţări europene.

Domnule prim-ministru Tăriceanu,

Domnilor foşti şi actuali miniştri din agricultură,

De ce nu s-a ales din punct de vedere organizatoric calea cea mai simplă folosind infrastructura deja existentă în cadrul Agenţiei SAPARD? De ce nu s-au folosit birourile, sediile, calculatoarele şi personalul SAPARD obişnuit cu birocraţia europeană şi cu elaborarea de proiecte?

De ce? Pentru că trebuiau eliminaţi specialiştii şi adusă clientela politică a PD-ului şi PNL-ului împreună cu fii, fiice şi nepoţi, fără a conta pregătirea profesională.

De ce nu s-a micşorat suprafaţa de pământ pentru care se acordă o subvenţie până la 10 ani, cu o condiţie, ca ţăranul să nu-l lase pârloagă?

De ce nu s-a negociat din timp soarta ciobanilor şi, în general, a ţăranilor, astfel ca după 1 ianuarie 2007 să aibă la dispoziţie o perioadă de câţiva ani, pentru a se adapta la noile standarde europene, perioadă în care să se bucure de tot sprijinul Guvernului şi Bruxelles-ului, dar fără a-şi abandona tradiţiile şi obiceiurile?

De ce la negocieri nu s-a căutat împăcarea interesului naţional cu cerinţele europene, astfel încât să nu se aducă prea multă suferinţă în ţară prin integrare?

Negocierile superficiale purtate neglijent şi iresponsabil şi în alte domenii ale agriculturii, cultura de sfeclă de zahăr, cota de lapte de vacă, creşterea porcilor şi păsărilor, dezvoltarea serviciilor în agricultură, vor aduce multă suferinţă în ţară.

Adresez domnului prim-ministru Tăriceanu solicitarea să realizeze o analiză serioasă şi profesională privind agricultura românească şi să prezinte în Parlament explicaţiile referitoare la cauzele guvernamentale prin care s-au ratat cele 600 de milioane de euro pentru dezvoltare rurală, pentru anul acesta.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Ioan Ghişe, Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Importanţa pentru România a promovării standardelor de guvernare corporatistă şi responsabilitate socială corporatistă".

Transparenţa, responsabilitatea şi credibilitatea sunt adaosuri de valoare la politica publică şi de ele trebuie să se bucure toţi cetăţenii.

Guvernarea corporatistă reuneşte principiile, instrumentele de decizie care reglează raporturile dintre manageri şi acţionari şi alţi purtători de interese.

Banca Mondială consideră guvernarea corporatistă un scop pentru menţinerea unui echilibru între obiectivele economice şi cele sociale, între cele comune şi cele individuale. Cuvintele cheie pentru guvernarea corporatistă sunt: echilibrul şi responsabilizarea.

Preocuparea constantă a mediului academic şi a managementului companiilor pentru împlinirea unor nevoi sociale a condus la dezvoltarea conceptului de Responsabilitate Socială Corporatistă.

În 1996, Organizaţia Naţiunilor Unite, prin programul de mediu, estima că anual peste 400 dintre cele mai mari companii din lume realizau rapoarte de mediu. Conform ultimelor estimări, peste 3.000 din marile companii ale lumii realizează anual astfel de rapoarte.

A apărut Iniţiativa Globală de Raportare, ca proiect de succes pentru standardizarea raportării companiilor. Misiunea acestei iniţiative este de a dezvolta şi populariza un Ghid de Raportare în domeniul sustenabilităţii. Acest Ghid este compatibil cu principiile promovate de Global Compact al Naţiunilor Unite.

Comisia Europeană, în comunicarea sa privind Responsabilitatea Socială Corporatistă, spune: "Implementarea parteneriatului pentru creştere şi ocupare, transformarea Europei într-un pol de excelenţă în responsabilitatea socială, crearea unei Alianţe Europene pentru Responsabilitate Socială Corporatistă - o organizaţie deschisă a întreprinderilor europene, care să promoveze şi să încurajeze acţiunile de responsabilizare socială corporatistă. Alianţa constituie o umbrelă politică pentru astfel de iniţiative, care să mobilizeze resursele şi capacităţile întreprinderilor europene pentru dezvoltare durabilă, creştere economică şi creare de locuri de muncă".

La nivel comunitar, Forumul European pentru Guvernare Corporatistă este cel care examinează cele mai bune practici ale statelor membre. Printr-o declaraţie publică din martie 2006 Forumul promovează principiul: "Aplică sau explică" Acest principiu este un element fundamental al tipului european de guvernare corporatistă.

Codurile naţionale de guvernare corporatistă sunt recomandări de comportament pentru companii, care, în cazul în care încalcă setul de reguli, sunt datoare să explice public cauzele acestei situaţii. Forumul cere statelor membre să elaboreze proceduri de supraveghere a aplicării codurilor de guvernare corporatistă. Instituţiile financiare internaţionale optează, în cazul planificărilor strategice, pentru responsabilizare, transparenţă şi conştiinţă socială, ca valori de referinţă pentru fondurile lor interne de investiţii. Investiţia în responsabilitatea socială, în fapt, investiţie bazată pe valoare, va deveni predominantă.

Organizaţia Economică pentru Cooperare şi Dezvoltare a promovat şi reactualizat în anul 2003 un ghid al principiilor de guvernare corporatistă OECD. Originea acestui set de principii sunt elementele comune ale celor mai eficiente coduri şi practici de bună guvernare. Guvernele ţărilor membre OECD au aprobat aceste principii în aprilie 2004.

Potrivit acestor principii, implementarea unui regim eficace de guvernare corporatistă trebuie să conducă la transparenţă şi eficienţă a pieţelor, să fie compatibilă cu statul de drept şi să definească în mod clar repartiţia responsabilităţilor între instanţele competente în materie de supraveghere, de reglementare şi de aplicare a dispoziţiilor legale.

Responsabilitatea socială corporatistă poate contribui la atingerea obiectivelor politicilor publice prin creşterea încrederii şi a competitivităţii, inovaţii, dezvoltarea unor practici care pot fi asociate mai departe cu introducerea unui ciclu de învăţare a practicilor introducerii responsabilităţii sociale corporatiste".

Aceasta poate aduce o contribuţie decisivă la incluziunea socială şi integrarea pieţelor muncii, reducerea sărăciei şi îndeplinirea obiectivelor "Milenium Development Golas", aşa cum a spus şi directorul general pentru afaceri şi industrie al Comisiei Europene, Tom Dodd.

În România a fost recent promovată modificarea legii cadru a societăţile comerciale societăţilor comerciale, în concordanţă cu principiile de bună guvernare corporatistă recomandate de OECD şi aprobate în 2004 de ţările membre.

Organizaţia Internaţională pentru Standardizare va lansa în anul 2008 un standard internaţional pentru responsabilitate socială. ISO 26.000 nu va fi un standard de certificare, ci va constitui un ghid pentru organizaţiile care îl vor adopta pe bază de voluntariat.

Este o evidenţă faptul că în următorii 10 ani tripla raportare: economică, socială şi de mediu va fi obligatorie pentru companiile care doresc să activeze într-un mediul global din ce în ce mai competitiv.

Ţinând cont de importanţa celor trei valori: transparenţa, responsabilitatea şi credibilitatea pentru bună guvernare, putem afirma că în orice ţară, azi, în lume, guvernarea bună trebuie să fie corporatistă sau nu este guvernare democratică. Într-un slogan, putem afirma că: "Guvernarea corporatistă a unei naţiuni înseamnă, de fapt, spune şi face ce trebuie pentru cetăţenii ei!"

Guvernarea corporatistă este, până la urmă, un exemplu de bună aplicare a teoriei lucrului bine făcut. Ea reflectă, guvernarea corporatistă, modul în care o societate este condusă şi controlată.

Ţinând cont de condiţiile specifice României, de handicapurile ce ţin de diferenţă culturală, practică şi competenţă managerială, experienţă politică redusă în sisteme democratice, apar ca necesare şi urgente următoarele: 1. promovarea Strategiilor naţionale româneşti de Guvernare Corporatistă şi Responsabilitate Socială Corporatistă; 2. elaborarea şi publicarea unui cod etic românesc de responsabilitate socială corporatistă privind standardele şi modalităţile de raportare publică; 3. crearea unei autorităţi publice de specialitate, un institut naţional de guvernare corporatistă, care să promoveze cultura, politicile şi modelele de bune practici.

Acestea, completate cu o strategie naţională privind promovarea pe scară largă a Managementului de Proiect la nivelul administraţiei publice creează premisele care vor genera sinergia necesară pentru creşterea competitivităţii României şi a capacităţii de absorbţie a fondurilor externe destinate dezvoltării ţării noastre.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, dau cuvântul domnului deputat Adrian Moisoiu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

"Biată ţară... Rea tocmeală!"

Ca urmare a faptului că ziarele care apar în judeţele Harghita, Covasna şi, uneori, chiar şi unele din judeţul Mureş aduc la cunoştinţă faptul că pentru ocuparea unui post, adică, a unui loc de muncă, se solicită drept condiţie specifică cunoaşterea limbii maghiare, la data de 27 martie 2007, am adresat o scrisoare deschisă domnului Csaba Ferenc Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Astfel, am arătat că, deşi, mai nou, se practică şedinţe de guvern comune, româno-maghiare, conform art.13 din Constituţie, limba oficială în România este încă limba română şi că, indiferent că în anumite zone ale României trăiesc minoritari într-o proporţie mai mare de 20%, conform Legii nr.215/2001 sau a Legiinr.188/1999, excluderea românilor în propria lor ţară, de a participa la un concurs pentru ocuparea unui post, pentru că nu cunosc limba minorităţii trăitoare în zonă, reprezintă discriminare!

Mai mult, se încalcă şi art.25 alin.(2) din Constituţia României, referitor la stabilirea domiciliului într-o anumită zonă, deoarece: "Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară." Şi cum se poate stabili un domiciliu, dacă nu i se permite, decât condiţionat, de a ocupa un loc de muncă în zonă?

În acelaşi timp, am sesizat o "găselniţă", cunoscută de altfel şi dumnealui, cât şi organului pe care îl conduce, anume, de a se introduce în "fişa postului" drept cerinţă, cunoaşterea limbii minorităţii - scris şi oral, atâta timp cât pentru motive de genul audienţelor sau primire de petiţii, pot fi solicitaţi, după caz, traducători. O autoritate care refuză să angajeze traducători, de fapt, propagă discriminare, făcând apel doar la angajare de minoritari. În fond, ce este mai important, competenţa de a rezolva o problemă sau modul în care se dialoghează cu persoane, care, de fapt, ele însele, încalcă Constituţia, fiindcă nu s-au străduit să înveţe sau refuză să vorbească limba oficială a statului în care au crescut şi unde îşi câştigă pâinea?

Totodată, i-am arătat domnului preşedinte că este fals şi imoral ca unui arhitect, vorbitor de limbă română, absolvent al unei facultăţi de arhitectură în limba română din Bucureşti, Cluj-Napoca sau din altă parte, să i se interzică participarea la concursul pentru ocuparea postului de arhitect şef, după cum altor cetăţeni, de alte profesii, pentru ocuparea unor funcţii de conducere - de exemplu, director executiv în cadrul consiliului judeţean sau altele - şi astfel să se faciliteze ocuparea aceloraşi posturi de către persoane din rândul minoritarilor, făcându-se astfel rabat la calitate. Motivaţia dânsului, că petenţii minoritari care se adresează instituţiilor publice au dreptul de a se adresa şi de a primi răspuns în limba maternă, drept garantat de Constituţie, este falsă, deoarece tot Constituţia României, subliniez, a României, şi nu a altui stat, prevede că limba oficială în ţara noastră este limba română. Ca atare, minoritarii au obligaţia de a o învăţa sau, dacă refuză, îşi asumă benevol consecinţele. În fond, ce se înţelege prin limbă oficială şi ce forţă are obligaţia de a se cunoaşte limba română în România, dacă ea nu trebuie însuşită?

Mai grav, apreciez faptul că procesul de discriminare continuă, intrând în cotidian. În ziarul local "Adevărul Harghitei", din 15 mai 2007, Direcţia Generală a Finanţelor Harghita anunţă un concurs pentru ocuparea a 7 funcţii vacante de referent, 4 de inspector, şi una de casier-trezorier, impunând drept condiţie specifică, pe lângă cunoştinţe de operare pe calculator, şi cunoaşterea limbii maghiare! La urma urmelor, în ce limbă se întocmesc actele de către Direcţia Generală a Finanţelor Harghita? Nici o lege românească în materie nu admite ca documente oficiale să fie întocmite în altă limbă, indiferent de proporţia de minoritari care trăiesc în zonă!

Spre ştiinţa dumneavoastră, doresc să prezint o prevedere din Instrucţiunea nr.1 din 5.03.2003, emisă chiar de Colegiul Director al C.N.C.D. care arată: "Art.1 - Angajatorii sau reprezentanţii acestora care anunţă ocuparea unui post prin material publicitar şi/sau mesaj publicitar, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei, au obligaţia, potrivit principiului egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării, de a asigura liberul acces la toate etapele procesului de angajare, tuturor persoanelor, fără nici o deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială sau apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, sex sau orientare sexuală, respectiv, de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege".

Măsura de a decreta că ocuparea unui post de îngrijitor sau muncitor de întreţinere, deci a unui post de muncitor necalificat, care nu cunoaşte limba vorbită de minoritate, constituie discriminare, în timp ce pentru ocuparea unui post pentru care se cer studii medii sau superioare nu este apreciată ca atare, este o politică care are drept scop deznaţionalizarea, prin îndepărtarea intelectualilor, şi reprezintă în fapt o politică de obligare a românilor trăitori încă în zonă, fie de a părăsi zona, fie de a urma şcoli în limba maghiară, cu alte cuvinte, de a se maghiariza!

În răspunsul pe care l-am primit pe aceeaşi temă la o precedentă interpelare, la 25.10.2006, domnul Asztalos vorbea despre dorinţa Consiliului Judeţean Harghita de a permite dezvoltarea firească a comunităţii maghiare din judeţ, dar nu a vrut să observe faptul că, în consiliile judeţene Harghita, Covasna şi chiar Mureş se încurajează şi se duce o politica de autonomie teritorială pe criterii etnice!? Despre aceasta, care este poziţia Colegiului pe care îl conduce, sau se aplică "politica struţului"?

Politica europeană în problemă: "o Transilvanie după model european", după expresia preşedintelui Markó Béla, la cel de al VIII-lea Congres al U.D.M.R., nu prin calitate se realizează? Interzicerea participării unei persoane la concursul de ocupare a unui post limitează aria de selecţie, deci aduce, pe de o parte, prejudicii calităţii, cât şi restrânge ori înlătură exercitarea drepturilor omului în condiţii de egalitate! Aceasta este interpretarea art.2 din O.G. nr.137/2000!

Deplâng faptul că în fruntea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este un asemenea preşedinte, cât şi faptul că guvernanţii noştri, alergând după voturi, fac concesii de neadmis şi implicaţii ce nu se pot estima.

De aceea, spun: "Biată ţară..., rea tocmeală!"

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mihai Apostolache. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Regizorul român Cristian Mungiu a câştigat Premiul Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes, pentru pelicula: "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile".

Acesta a fost principalul titlu al ştirilor din aceste zile. O ştire care m-a făcut să tresar de bucurie şi care a devansat toate acele informaţii care vorbesc de politicieni, de scandaluri, de tensiuni.

Poporul român merită şi astfel de ştiri, care redau speranţa oamenilor în faptul că, prin muncă cinstită, prin talent, prin efort deosebit, se pot obţine rezultate remarcabile. Satisfacţia a fost şi mai mare pentru mine, deoarece acest premiu a fost câştigat de un tânăr regizor, dovedind încă o dată faptul că România are resurse umane capabile şi talentate.

Îl felicit pe Cristian Mungiu pentru performanţa obţinută şi îi mulţumesc pentru faptul că a făcut ca numele ţării să răsune în întreaga lume.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Andrian Mihei. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică intitulată "Toţi copiii merită un start egal în viaţă".

Ziua de 1 iunie, Ziua Internaţională a Copiilor, celebrată încă din 1925, când, la Geneva, cu ocazia Conferinţei Mondiale pentru Bunăstarea Copiilor, a fost luată decizia referitoare la instituirea unei zile a copilului, constituie prilej de bucurie pentru mulţi copii din România şi din alte ţări. Totodată, există şi mulţi copii pentru care această zi nu înseamnă decât o zi ca oricare alta, şi pentru aceşti micuţi avem datoria să profităm de ocazie, pentru a observa şi analiza ce anume li se oferă copiilor din România de astăzi şi ce putem face pentru ca viitorul să fie mai bun.

Statisticile publicate de Institutul Naţional de Statistică ne relevă faptul că în anul 2004 în România existau 1.062.521 copii între 0 şi 4 ani, 1.108.807 copii între 5 şi 9 ani şi 1.328.821 copii între 10 şi 14 ani. Pentru aceşti 3.500.000 de copii şi pentru cei ce vor mai veni avem datoria să clădim o societate care să le asigure o viaţă frumoasă, un nivel de educaţie european şi o integrare corespunzătoare în societate.

În România anului 2007 există încă o serie de aspecte negative care persistă în sistemul de educaţie şi formare profesională. Ratele ridicate ale abandonului şcolar, părăsirea timpurie a şcolii sau participarea redusă la educaţie a anumitor categorii sociale şi grupe de vârstă generează efecte negative asupra asigurării competenţelor de bază necesare integrării sociale, asupra dezvoltării capitalului uman şi asupra dezvoltării susţinute a ţării în viitor.

Ponderea celor care părăsesc de timpuriu sistemul de educaţie a crescut continuu, ajungând la 23,6% în 2004/2005, valoare care depăşeşte media de 15,9% din statele membre. În ceea ce priveşte participarea la educaţie, există mari discrepanţe pe mediile de rezidenţă, rata redusă de cuprindere din mediul rural reprezentând un punct critic şi având ca principale cauze infrastructura fizică şi umană din mediul rural şi zonele dezavantajate, precum şi cauze de natură socială, care afectează capacitatea de asumare a costurilor aferente educaţiei copiilor de către familii. Toate aceste aspecte dăunează obiectivelor de promovare a coeziunii economice şi sociale, precum şi celor de asigurare a competenţelor de bază pentru toţi tinerii.

Fenomenul excluziunii sociale afectează categorii sociale supuse astfel riscului de marginalizare socială. Copiii aflaţi în sistemul de stat de protecţie a copilului, tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului, populaţia romă sunt categorii care se confruntă cu numeroase probleme legate de integrarea lor socială, determinate de discriminarea în ceea ce priveşte accesul la educaţie şi, ulterior, pe piaţa muncii.

Asigurarea accesului tuturor categoriilor de copii la educaţia primară şi gimnazială ar constitui, consider, cea mai importantă investiţie pe care statul român o poate face, acest fapt putând conduce la dezvoltarea capitalului uman, având efecte pozitive asupra reducerii dependenţei şi a scăderii excluziunii sociale. Realizarea acestui deziderat presupune însă o serie de factori care trebuie să concure.

În primul rând, acordarea sistemului de învăţământ cu structurile şi cerinţele pieţei, astfel încât, la finalizarea şcolii, absolvenţii să aibă şanse crescute de a se integra pe piaţa muncii.

O serie de alte măsuri în acest scop pot fi: sprijinirea economică accentuată a categoriilor defavorizate, măsuri sporite de protecţie a copilului împotriva exploatării prin muncă şi de prevenire a emigraţiei copiilor, promovarea către categoriile sociale sărace a ideii că există un raport echitabil între cheltuielile asociate participării şcolare a copiilor şi beneficiile viitoare şi sprijinirea acestora prin diverse modalităţi, măsuri şi programe pentru asigurarea accesului la o locuinţă şi o integrare adecvată pe piaţa muncii tinerilor de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului, prin asigurarea până la acea vârstă a unei calificări profesionale adecvate, accentuarea măsurilor de incluziune şcolară a copiilor cu dizabilităţi, şi lista ar mai putea continua.

Toate aceste fenomene negative care afectează tânăra generaţie trebuiesc combătute cu fermitate, evidenţiindu-se astfel necesitatea de a adopta măsuri de asigurare a accesului la educaţie, dar şi măsuri de menţinere sau revenire a copiilor în sistemul educaţional, în special pentru categoriile vulnerabile social şi economic şi expuse riscului de excluziune socială.

Toţi copiii merită un start egal în viaţă şi din acest motiv creşterea, îngrijirea, formarea şi educarea copiilor trebuie să constituie o prioritate naţională, aceşti copii fiind viitorul naţiunii noastre.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Invit la microfon pe doamna Monalisa Găleteanu, Grupul parlamentar al PSD. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În această dimineaţă, declaraţia mea politică are titlul: "Bilanţul tezelor naţionale".

Superficialitatea cu care este tratat procesul de reformă în domeniul învăţământului în ultimii ani adânceşte criza majoră în care se află şcoala românească, al cărei prestigiu mondial devine treptat de domeniul trecutului. Ambiţiile şi interesele politice răstoarnă sistemul de valori al societăţii româneşti, în care educaţia ar trebui să se situeze indubitabil pe primul loc.

Rezultatele tezelor naţionale cu subiect unic reprezintă confirmarea dureroasă a decăderii sistemului educaţional, a cărui "boală" este agravată pe zi ce trece de instabilitatea, dezordinea şi confuzia cu care se confruntă însăşi societatea noastră în ansamblul ei.

Gradul mediu de dificultate al subiectelor, coroborat cu procentul de promovabilitate foarte scăzut, de doar 57,35%, la nivel naţional, sporesc îngrijorarea Partidului Social Democrat faţă de degradarea actului de învăţământ şi a lipsei de eficienţă care creionează un viitor sumbru în ceea ce priveşte dezvoltarea intelectuală a generaţiilor viitoare.

Lipsa de continuitate a reformei învăţământului se reflectă în motivaţia scăzută privind interesul pentru cunoaştere al elevilor, dar şi în demotivarea cadrelor didactice, care trebuie să-i pregătească pe elevi după programe şcolare depăşite "fizic şi moral" şi după reguli ale concursurilor care se stabilesc după începerea anului şcolar, în condiţiile în care dascălii primesc un salariu aflat sub demnitatea intelectualilor din Europa, formatori de conştiinţe şi personalităţi ale viitoarelor generaţii.

Se impune ca o prioritate a actualului Guvern şi a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului implementarea de urgenţă a acelor măsuri privind armonizarea noului curriculum naţional cu exigenţele şi normele impuse de piaţa forţei de muncă a Uniunii Europene, iar metodologiile şi programele pentru examenele şi concursurile naţionale să fie elaborate din timp, astfel încât să ajungă în posesia tuturor actorilor implicaţi în derularea actului educaţional: elevi, profesori, părinţi, încă la debutul anului şcolar.

Conştient de urmările nefaste ale prelungirii agoniei în care se află sistemul educaţional românesc, Partidul Social Democrat lansează îndemnul către toate partidele parlamentare de a încheia un pact politic care să aibă drept scop elaborarea şi punerea în practică a unei strategii pe termen mediu şi lung privind dezvoltarea învăţământului românesc.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Rămânerea Partidului Naţional Liberal la guvernare - o soluţie viabilă pentru România".

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Decizia de a rămâne la guvernare, luată miercurea trecută de Delegaţia permanentă a Partidului Naţional Liberal, este soluţia cea mai bună pentru România, pentru că dă actualului Guvern posibilitatea de a continua programele aflate în derulare pe diferite domenii de activitate. Depunerea unei moţiuni de cenzură şi adoptarea ei ar duce la căderea Guvernului şi, posibil, la alegeri anticipate. Niciuna dintre aceste două variante nu este oportună, întrucât problemele cetăţenilor nu şi-ar găsi rezolvare imediată, ci, în cel mai bun caz, într-un viitor îndepărtat.

Dacă analizăm activitatea Guvernului în cei doi ani şi jumătate de la învestire, constatăm că există realizări în domeniul economic şi social, neatinse de Guvernele anterioare. O creştere economică solidă şi constantă, care a ajuns la 8% în 2006, cu aceleaşi perspective pentru 2007, a permis alocarea de la buget a unor sume importante pentru sănătate, învăţământ şi asigurări sociale. Cota unică de impozitare a dus la investiţii directe de peste 10 miliarde de euro şi a contribuit, de asemenea, la uşurarea poverii fiscale a angajatorilor şi la creşterea veniturilor pentru un număr mare de salariaţi.

Pachetul de legi privind proprietatea şi reforma în justiţie, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, a dus la accelerarea ritmului de retrocedare a proprietăţilor şi la intensificarea luptei împotriva corupţiei. Ţinând cont de aceste rezultate şi de multe altele, pe care le cunoaşteţi şi pe care nu le mai menţionez acum, cred că ieşirea de la guvernare ar fi un nonsens.

Ceea ce cred eu că trebuie făcut în acest moment este să cerem Partidului Social Democrat susţinerea pe faţă a acestui Guvern minoritar PNL-UDMR, cu precizarea că nu putem guverna împreună şi că nu sunt de negociat două aspecte: cota unică de impozitare şi retrocedarea proprietăţilor.

Orice altă soluţie nu ar fi benefică pe termen mediu, deoarece, până la sfârşitul anului 2009, ne aşteaptă cinci cicluri electorale. Pe lângă acestea, trebuie să insistăm în absorbţia fondurilor comunitare, să pregătim noul an de învăţământ, să declanşăm investiţiile în domeniul sanitar şi să rezolvăm problemele cu care se confruntă agricultura românească.

Sper ca întreaga clasă politică românească să înţeleagă că acestea sunt adevăratele noastre priorităţi şi să procedeze în consecinţă.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Alecsandru Ştiucă. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

«Guvernarea "spartană" a actualei Puteri»

Deşi în Programul de Guvernare pentru anii 2005 - 2008 erau înscrise măsuri precum: creşterea semnificativă a pensiilor, creşterea venitului familial şi a calităţii vieţii de familie, mărirea subvenţiilor din agricultură, protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi etc., aceste obiective sunt departe de a deveni realitate.

Bătrânilor care au muncit o viaţă întreagă nu li s-au mărit semnificativ pensiile, în schimb, nu mai au acces la medicamente compensate sau gratuite decât 2 - 3 zile pe lună, dacă rezistă cozilor infernale. Agricultorilor nu li s-au mărit subvenţiile, fiind, din contră, nesubvenţionate unele lucrări pentru care anterior primiseră fonduri guvernamentale. Veniturile familiilor au înregistrat o creştere insignifiantă, raportată la măririle semnificative ale preţurilor la utilităţi: energie termică, gaze naturale, energie electrică, benzină etc.

Ca şi cum toate acestea nu ar fi de ajuns ca românii să nu trăiască bine, Guvernul a considerat necesar să stopeze şi măsuri de protecţie socială adresate persoanelor suferinde, cu un handicap grav sau accentuat.

Aceste persoane, precum şi însoţitorii, asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat au dreptul, conform Legii nr.448/2006, la un număr de 12 sau 6 călătorii interurbane gratuit dus-întors pe an calendaristic.

La momentul actual, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, nu a virat către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din ţară sumele necesare decontării călătoriilor gratuite, cu mijloace de transport interurban.

În aceste condiţii, transportatorii au început să nu mai accepte deplasarea gratuită a persoanelor cu handicap grav, deoarece nu li se decontează de către direcţiile generale judeţene transportul efectuat.

În anul 2007, la 5 luni de la intrarea în Uniunea Europeană, Guvernul României consideră poate prea împovărătoare măsurile de minimă protecţie socială a persoanelor cu handicap. Din nefericire, Puterea actuală din România adoptă mai degrabă un stil spartan în probleme de protecţie socială.

În România europeană de azi, respectarea drepturilor conferite de lege persoanelor cu handicap reprezintă atât o obligaţie morală, cât şi o condiţie esenţială, care ţine de adevărata civilizaţie europeană.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea de presă se intitulează "Jurnaliştii sunt în pericol".

În ultima vreme, am asistat la numeroase acte de împiedicare a jurnaliştilor să-şi facă meseria. Ba, mai mult, uneori ei au fost jigniţi, umiliţi sau supuşi unor acte de violenţă fizică.

Voi da doar trei exemple, însă ele sunt mult mai numeroase şi trec, de multe ori, neobservate, datorită nepăsării societăţii civile.

În timpul Referendumului, un cameraman de la Televiziunea "Vâlcea-UNU", din Râmnicu Vâlcea, a fost bruscat şi scos afară din Secţia de votare nr.266 din localitatea Lăcusteni, de către preşedintele secţiei, Popescu Sergiu.

Acesta, încălcând Legea electorală, i-a trântit uşa în nas cameramanului şi i-a adresat cuvinte jugnitoare atât lui, cât şi celui care îl însoţea. Jurnalistul, deşi acreditat la B.E.J., tocmai pentru a filma procesul de votare, a fost umilit şi bruscat, fără ca nimeni din cei care ar trebui să asigure ordinea în spaţiul acela să-l protejeze sau să intervină.

Acum o lună, un cameraman de la o televiziune centrală a fost, de asemenea, agresat de suporterii unei echipe de fotbal, atunci când încerca să surprindă actele huliganice ale unei "galerii" ieşită de sub control. Camera video i-a fost stricată şi el a scăpat cu fuga, primind doar câteva bumbăceli.

În fine, cel mai recent exemplu este întâmplarea cu tânăra reporteriţă de la Televiziunea "Antena 3", care a fost tâlhărită de însuşi Preşedintele Băsescu, care i-a luat aparatul de filmat şi apoi i-a adresat cuvinte jignitoare. Nimeni nu a reacţionat în apărarea ei. Ba, mai mult, apropiaţii Preşedintelui au încercat să o acuze ulterior pe ea şi conducerea "Jurnalului Naţional", care a publicat întâmplarea, că - vezi Doamne! - i s-ar fi încălcat Preşedintelui dreptul la intimitate, deşi acesta se afla la un supermarket şi chemase, "pe surse", presa, tocmai pentru a fi filmat în calitate de bun familist.

Sunt doar trei exemple, prin care încerc să demonstrez că, în ultimul timp, mulţi îl consideră pe jurnalist o ţintă a nemulţumirilor lor existenţiale şi îl împiedică să-şi facă meseria. Ce e mai grav e faptul că însuşi Preşedintele ţării, Traian Băsescu, transmite acest mesaj sublimal, numindu-i pe ziarişti "găozari", "ţigani împuţiţi" etc. Acest lucru, coroborat cu inerţia inexplicabilă a societăţii civile şi a colegilor de presă, îi face pe ziarişti ţinta frustrărilor şi nemulţumirilor acumulate de o parte a populaţiei, care îşi revarsă asupra lor supărarea.

Dacă însuşi Preşedintele ţării dispreţuieşte Presa, este evident că omul simplu o transformă într-o ţintă a defulărilor sale existenţiale.

De aceea, cred că este cazul să apară o lege specială de protecţie a jurnalistului, o lege care să oblige autorităţile să-l apere şi să-i faciliteze exercitarea meseriei.

Este drept că şi unii jurnalişti sunt poate prea insistenţi sau, alergând după senzaţional, încalcă intimitatea persoanelor publice. Dar există legi de protecţie şi, de foarte multe ori, ei sunt blamaţi de comunitate. Este însă inadmisibil ca, în exercitarea meseriei, să li se distrugă aparatele foto sau de filmat şi să li se calce în picioare reportofoanele. De aceea, legea ar trebui să prevadă o agravantă, în cazul acestor acte de vandalism şi procesele lor să se judece în regim de urgenţă.

Altfel, Presa va fi în pericol!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit, în continuare, la microfon, pe domnul deputat Liviu Timar - Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Tema declaraţiei mele este "Agricultura constituie o prioritate doar în campaniile electorale."

Anul 2007 este cel mai greu an agricol din ultimii 25 de ani. Starea actuală de vegetaţie este rezultatul condiţiilor climatice specifice acestui an, cu precipitaţii foarte reduse faţă de media multianuală, în perioada 1 ianuarie-15 mai, şi necesarul de apă al culturilor semănate în toamna lui 2006 şi al celor semănate în această primăvară.

Pe lângă acest factor natural, greu de combătut, un rol foarte important în modul cum arată culturile acum este modul în care a fost respectată tehnologia pentru fiecare cultură în parte. Producătorii agricoli care au executat arătura din toamnă au nivelat terenul în timpul optim, au fertilizat, erbicidat şi însămânţat la timp, au reuşit ca, culturile să răsară uniform, iar efectul secetei să fie mult diminuat.

Întrebarea este: câţi producători agricoli români reuşesc să facă acest lucru la timp, fără a face rabat de la repectarea tehnologiei? Această întrebare ar trebui să şi-o pună cei care conduc destinele agriculturii în prezent.

Analizând stadiul însămânţărilor din primăvară, la data de 16 mai, date comunicate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la principalele culturi, situaţia se prezintă astfel: ovăz - 96%; orzoaică de primăvară - 95%; sfeclă de zahăr - 70%; cartof de toamnă -97%; floarea soarelui - 89%; soia - 78%; porumb - 85%; plante de nutreţ - 79%.

Dacă ţinem cont de răsărirea neuniformă pe 80% din suprafaţă şi suprafeţele mari ce au fost şi vor trebui reînsămânţate, gradul foarte mare de îmburuienare existent, suprafaţa foarte mică fertilizată la această dată, speranţa noastră pentru un an bun este mult diminuată, iar recuperarea cheltuielilor greu de suportat de către producătorii agricoli.

Cu toate că au trecut 5 luni din acest an, se poate constata că producătorii agricoli nu au primit nici un sprijin din partea actualului Guvern, nici în sectorul vegetal, nici în sectorul zootehnic, cu excepţia motorinei şi a materialului săditor şi viticol-pomicol, folosit în această primăvară. Acest lucru nu se întâmplă nici într-o ţară membră a Uniunii Europene, în care dorim să ne integrăm cât mai repede. Cu totul alta era situaţia din agricultură, dacă sumele cuprinse în bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2007, ca plăţi naţionale directe complementre, se achitau la începutul campaniei de primăvară, aşa cum ne-a promis, la momentul respectiv, fostul ministru Gheorghe Flutur.

Este cert că am fost minţiţi, membrii P.S.D. din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice la momentul aprobării bugetului, dar şi producătorii agricoli, în acelaşi timp.

A face astfel de politică agricolă, fără a respecta cele promise, este riscant şi cu efecte greu de măsurat şi gestionat, punându-se în pericol siguranţa alimentară a României.

Urmărind cu atenţie analiza făcută de acad.Cristian Hera, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, privind starea de vegetaţie a culturilor agricole la data de 5 mai 2007, în toată ţara, la culturile de orz şi grâu de toamnă, este foarte clar că România va avea o producţie medie de aproximativ 1.500-1.700 kg/ha grâu, în cel mai fericit caz raportat la suprafaţa semănată în toamnă. Această producţie nu va asigura necesarul de pâine a României, pe perioada 2007-2008.

Având în vedere situaţia critică din agricultură şi faptul că recoltatul la cereale în acest an începe mult mai devreme, pentru a redresa întregul sector agricol, solicit actualului Guvern luarea următoarelor măsuri: discutarea în procedură de urgenţă şi subvenţionarea motorinei cu 1,5 lei/litru pentru toate lucrările agricole ce se vor efectua în continuare în acest an; achitarea plăţilor naţionale directe complementare din sectorul vegetal şi zootehnic, cât mai urgent posibil; emiterea unui act normativ prin care depozitarea producţiei de grâu şi orz din acest an să fie suportată de stat; suportarea de la bugetul de stat a cel puţin 3-4 tratamente fitosanitare, în plantaţiile de pomi şi vii afectate de îngheţul din data de 1-3 mai 2007, pentru a putea salva sectorul pomi-viticol; staţiunile de cercetare cu profil agricol să beneficieze de toate formele de sprijin din partea statului, chiar în condiţiile existenţei de datorii restante la bugetul statului; o discuţie amplă cu toţi factorii de decizie din agricultură privind efectele încălzirii globale şi stabilirea de măsuri concrete pe termen scurt, mediu şi lung; un program de împădurire obligatoriu pentru următorii ani.

O vorbă veche românească spune: "omul, doar atunci când este strâns cu uşa, îşi aduce aminte de ce trebuie să facă sau să recunoască că nu a făcut".

Cred că toţi oamenii politici trebuie să-şi amintească permanent de problemele majore din agricultură, şi nu numai în campaniile electorale, după cum am văzut, inclusiv la referendumul de suspendare a Preşedintelui, din 19 mai 2007.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., invit la microfon pe domnul deputat Iuliu Furo.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iuliu Ioan Furo:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu nu m-am înscris la cuvânt, însă o chestiune apărută în presă săptămâna trecută mă face să mă adresez Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

Într-una din publicaţiile de săptămâna trecută, a apărut ştirea că parlamentarii - deputaţii şi senatorii - beneficiază de tratament gratuit la policlinică, reţete gratuite, proteze gratuite şi aşa mai departe.

Eu îmi pun întrebarea: ce rost mai au aceste declaraţii politice, în condiţiile în care, potrivit Regulamentului Camerei Deputaţilor, Biroul permanent nu face periodic o sinteză şi o analiză a ceea ce se prezintă aici.

Este de-a dreptul alarmant că o parte a mass-mediei a făcut un obicei să se ia în permanenţă de deputaţi, de parlamentari, de senatori.

Solicit Biroului permanent ca, în public, să dezavueze această declaraţie apărută în presă, într-un cotidian important din România, săptămâna trecută, miercuri.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Nu vă mai bateţi joc de pământ!"

În ultimii doi ani, judeţul Iaşi a fost năpădit de pârloagă.

În 2007, suprafaţa agricolă rămasă necultivată a ajuns la 20.000 de hectare, adică de trei ori mai mare decât în 2004 şi de peste 10 ori mai întinsă faţă de 1990.

Cele 20.000 de hectare lăsate de izbelişte în judeţul Iaşi înseamnă 8% din totalul suprafeţei agricole. Un calcul simplu arată că, în acest mod, se pierd, de exemplu, aproximativ 80.000 de tone de grâu, adică peste 80 de milioane de pâini. Ar fi mai mult decât suficient pentru a acoperi întregul necesar de pâine pentru toată populaţia judeţului Iaşi, timp de un an de zile. Şi este vorba de cel de al doilea judeţ al României, ca număr de locuitori.

Motivele principale pentru care ţăranii renunţă să mai cultive pământul sunt: lipsa banilor, lipsa utilajelor, dar şi vârsta înaintată a locuitorilor de la ţară.

În 2006, numai aratul şi semănatul depăşeau suma de 4 milioane de lei la un hectar. Dacă adăugăm şi plata care trebuia făcută de către proprietarul terenului către lucrătorii care prăşesc ori culeg roadele pământului, de cele mai multe ori nu mai rezultă nici un câştig. Şi asta se întâmplă în anii buni, în care plouă suficient şi la timp, şi nu asistăm la fenomene meteorologice extreme.

Din păcate, în acest an, avem o secetă cumplită în Moldova, iar sistemele de irigaţii au fost compromise de ani buni.

Această agricultură de subzistenţă a ţăranului român dovedeşte un singur lucru: eşecul politicii agricole a Guvernului. Lipsa unei strategii guvernamentale care să ţină cont tocmai de punctele slabe ale mediului rural românesc stă la baza acestui eşec.

În ultimii doi ani, stilul pompieristic de a face agricultură a anulat mai toate eforturile făcute după 1990.

Culmea este că, acum, chiar sunt bani pentru agricultura din România. Şi vorbim de miliarde de euro. Din nefericire, încă nu există interes din partea autorităţilor române pentru a cheltui eficient aceste fonduri sau, mai bine spus, pentru a-i învăţa pe ţărani cum să cheltuiască pentru a construi o agricultură performantă. În acest ritm, în următorii ani, vom pierde majoritatea subvenţiilor europene.

Stimaţi guvernanţi,

Trebuie să ştiţi că Uniunea Europeană ne dă, dar nu ne bagă şi în sac. Nu vă mai bateţi joc de pământ!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al P.S.D., dau cuvântul domnului deputat Vasile Filip Soporan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Aş dori să prezint declaraţia politică "Reformă instituţională sau dezbatere sterilă".

Este greu să nu dai o semnificaţie emoţională rezultatului votului de la recentul referendum, în situaţia în care trei români din patru prezenţi la vot, din cei 8 înscrişi pe liste, au votat în favoarea Preşedintelui Traian Băsescu.

Într-adevăr, este greu şi acest lucru s-a văzut şi din maniera în care delegaţiile partidelor politice s-au prezentat la Cotroceni. A fost şi jenă şi timiditate, a fost şi o mare emoţie, a fost o mult prea mare recunoaştere a raportului existent în momentul de faţă între un Preşedinte victorios şi reprezentanţii partidelor zdruncinate.

Am crezut că această situaţie - previzibilă, dealtfel, - va putea fi depăşită, iar discuţia va fi una deschisă problemelor fundamentale cu care se confruntă România în momentul de faţă. Am crezut că acesta este momentul prielnic pentru căutarea şi legiferarea regimului ideal de care are nevoie România şi de consolidare a democraţiei cu parlamentarismul şi instituţiile croite în conformitate cu maturizarea obiectivelor dezvoltării economice.

Din păcate, constat că nu a existat şi nu există, din partea părţilor implicate şi nici a conducerii Parlamentului, o poziţie lămuritoare cu privire la consolidarea parlamentarismului, unde luptele sociale şi conflictele de interese trebuie să-şi găsească ecoul politic şi rezolvarea democratică durabilă.

Dirijat sau nu, în ultimii trei ani - şi poate şi înainte -, a existat şi există o propagandă intensă, cu scopul de a desconsidera regimurile parlamentare şi de a impune ideea unui preşedinte-arbitru-jucător, de a ţine la respect Puterea legislativă, de a amesteca parlamentarismul cu slăbiciunile statului, de a transforma reprezentanţii instituţiilor parlamentare în simbolul tuturor relelelor.

Sistemul parlamentar merită a fi condamnat? De ce? De folosirea sau nefolosirea acestuia? Este necesară personalizarea Puterii şi sărăcirea dezbaterilor şi a mizelor politice, şi nu în ultimul rând, de scăderea de autoritate a instituţiilor statului? Nu cred acest lucru, nu cred în transformarea partidelor în purtători de candidaţi, de tipul păpuşilor mediatice, nu cred că dezbaterea de idei şi viziuni despre societate poate fi înlocuită numai cu o competiţie a persoanelor, nu cred în imaginea bărbatului providenţial, nu cred că expresia unui popor poate fi redusă la o expresie particulară, decât cu riscul simplificării radicale a acestuia, nu cred în unanimitatea de faţadă, nu cred în parlamentarii care exprimă mai degrabă consensul, decât opiniile divergente.

De asemenea, cred că este nevoie de a asigura în condiţii clare, constituţionale, continuitatea Puterii, prin grijă pentru eficacitatea politică a rezolvării problemelor majore, care nu depind numai de un ciclu electoral, ci sunt influenţate în devenirea lor de mai multe cicluri electorale.

În momentul de faţă, când singurele discuţii serioase sunt legate de prognoza datei alegerilor anticipate şi de propunerea unei democraţii în care întâlnirile trimestriale în pieţele publice vor fi prioritare dezbaterilor parlamentare, propun colegilor de Parlament şi domnului Preşedinte Traian Băsescu o dezbatere profundă, legată de reforma instituţiilor statului, punând în faţa acestora dezvoltarea economică a României.

Cu o expertiză bogată din partea instituţiilor abilitate şi cu un program clar de reformare a statului, vă propun funcţionarea, în regim de lucru prelungit, a Parlamentului, ca şi Cameră constituantă, în aşa fel încât cele întâmplate instituţional în defavoarea României să nu se repete, indiferent de persoana şi voinţa Preşedintelui, premierului, sau a altor instituţii.

În acest sens şi în acest moment, este important ca dezbaterile şi hotărârile să nu se facă pentru persoane, ci pentru instituţii şi pentru buna funcţionare a acestora.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al P.S.D., dau cuvântul domnului deputat Aurel Vlădoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "România la răspântie".

Evoluţia ultimilor 17 ani şi jumătate în România a generat o masă imensă de nemulţumiţi. Dacă este să-i adunăm pe toţi cei nemulţumiţi de condiţiile în care se nasc şi mor, de învăţământul de toate gradele, de salarii, de pensii, de sănătate, de modul în care poliţia le dă multe puncte şi le ia, în schimb, permisele auto, de felul în care se fac sau nu se fac retrocedările etc., numărul nemulţumiţilor reprezintă cam 80% din ansamblul întregii populaţii a României.

Mulţi dintre ei nu sunt mai săraci decât erau înainte de decembrie 1989, dar sărăcia este o stare de fapt ce nu poate fi evidenţiată decât prin comapraţie cu ceea ce ai dori să ai, sau cu ceea ce vezi că au alţii, ceea ce este cam acelaşi lucru.

Locuitorii oricărui sat izolat din junglă, să zicem, nu conştientizează cât sunt de săraci pentru că, pe de o parte, toţi au cam aceleaşi bunuri, pe de altă parte, neavând contact de niciun fel cu lumea aşa-zis civilizată, nu ştiu că pe pământ mai sunt şi televizoare, şi maşini, şi vapoare, şi vile cu piscină şi multă distracţie. Apoi, nu toate aceste creaţii ale civilizaţiei materiale sunt la fel de mari, de bune, de colorate, de scumpe.

Asta înseamnă că, deşi ai reuşit să-ţi iei o maşină, soţia sau copilul observă că nu este la fel de bună ca a vecinului, care nu munceşte mai mult, dar trăieşte mai bine. De aci, rezultă o altă nemulţumire care se adaugă celorlalte.

Nemulţumiţii, oricât de nemulţumiţi ar fi, socializează, discută între ei, analizează cauza, sursa comună a nemulţumirilor lor. Cel mai la îndemâna unui asemenea popor nemulţumit şi în egală măsură mioritic este să dea vina pe destin. Asta obligă la o păguboasă resemnare.

Adepţii marxismului au combătut această mentalitate, identificând sursa nemulţumirilor ca fiind proasta organizare a societăţii, iar soluţia - lupta de clasă. Dar cine organizează societatea? Evident, clasa politică! Deci, clasa politică este sursa tuturor nemulţumirilor şi împotriva ei trebuie să se îndrepte toţi nemulţumiţii, adică 80% dintre români.

Pentru ca acţiunea celor 80% să fie eficientă, nemulţumiţii trebuie să fie conduşi de un lider carismatic, cu mare stimă pentru popor, pentru poporul pentru care este gata să se jertfească oricând şi, pe cât posibil, cu mare trecere la Dumnezeu.

Un astfel de lider trebuie să meargă cu poporul peste tot: la meci, la cârciumă, la biserică, la iarbă verde etc. şi să înfiereze cu mânie clasa politică îmburghezită, în uralele şi aplauzele supuşilor.

Este momentul în care erudiţii săi consilieri încep să se îngrozească de propria lor operă şi se retrag, unul câte unul. Locul lor este luat de indivizi pragmatici, selecţionaţi din "structuri". Aceştia îi vor spune liderului ce este bine şi ce este rău, ce trebuie să facă şi ce nu, cine trebuie să apară şi, mai ales, cine să dispară.

Istoria a demonstrat că, din acest punct, lucrurile nu se mai pot schimba. Dacă liderul şi-ar reconsidera poziţia şi ar arăta că nu ura este motorul lumii, noii consilieri îl vor sacrifica fără nici o reţinere, aducând în locul lui, prin votul popular, un alt depozitar şi beneficiar al nemulţumiţilor celor mulţi.

Stimaţi colegi,

România se află la răspântie, iar noi avem o singură soluţie pentru împiedicarea reîmplinirii acestui scenariu: să transformăm, consecvent, nemulţumiţii în mulţumiţi, să nu mai ignorăm cel mai numeros partid, neînregistrat, dar deja conştient de existenţa şi forţa sa, Partidul Nemulţumiţilor!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că au depus în scris declaraţiile politice următorii colegi: din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnii deputaţi: Viorel Pupeză, Mihaela Rusu, Florin Iordache, Gheorghe Chiper, Niculae Bădălău, Vasile Puşcaş; din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Valeriu Tabără; din partea Grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Anca Petrescu; din partea Grupului parlamentar al P.C., doamna deputat Daniela Popa.

Observ că în sală nu mai sunt colegi înscrişi, care să susţină declaraţiile politice.

Cu aceasta, închei şedinţa consacrată acestor declaraţii.

La ora 10,00 se reia şedinţa în plen, cu problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Doamna Angela Buciu:

Declaraţie politică: "1 iunie - Ziua copilului"

Voi începe intervenţia mea cu câteva date din istoria momentelor mai importante ale mişcării de promovare a drepturilor copilului:

1924, adoptarea de către Liga Naţiunilor Unite a Declaraţiei Drepturilor Copilului

1925, Conferinţa Mondială pentru protejarea şi bunăstarea copilului, organizată la Geneva

1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, adoptată la 20 noiembrie, Convenţia privind Drepturile Copilului

septembrie 1990, Parlamentul României ratifică şi el Convenţia Naţiunilor Unite. Ziua copilului este sărbătorită în lume la date diferite, (în 25 de ţări, majoritatea foste comuniste, la 1 iunie).

Ne vedem nevoiţi încă în această perioadă să privim cu realism situaţia grea a copiilor din ţara noastră, cauzată în principal de sărăcia extremă a populaţiei.

În ciuda faptului că Romînia a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite, care este o lege internaţională ce stabileşte drepturile civile, politice, economice, culturale şi sociale pentru copii, devine, conform constituţiei, parte integrantă a dreptului intern.

Redau mai jos, câteva prevederi din convenţie:

• dreptul la libertatea de exprimare (art.13);
• dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie (art.14)
• ambii părinţi au responsabilităţi comune pentru creşterea şi dezvoltarea copilului (art.18);
• protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual (art.19);
• dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială (art.27);
• dreptul copilului la educaţie.

România sărbătoreşte ziua copilului la 1 iunie. În această perioadă şi oamenii politici, cei din administraţie, au început să vorbească despre responsabilitatea pe care o au faţă de copii. Se dăruiesc flori, bomboane, jucării de pluş, toate sunt pentru copii în această săptămână. Primarii, prefecţii, miniştrii sau deputaţii vizitează cămine şi intră în acţiune şi sute de fundaţii. Totul pare frumos, dar undeva, în spate, apare un tablou crud şi sumbru al situaţiei copiilor din ţara noastră.

În realitate, doar pentru câteva mii de copii dintre cca. 5 milioane care trăiesc în România reprezintă ceva deosebit. Majoritatea acestora reprezintă copii instituţionalizaţi care au învăţat că acum, la Crăciun şi la Paşti au o masă cu dulciuri. Pentru restul, este o zi obişnuită, în care majoritatea copiilor mănâncă o hrană săracă în calorii, au îngrijire proastă în spitale, sau renunţă la şcoală, mortalitatea infantilă este mai mare decât în orice ţară din UE, starea de sănătate a celor mici îi face din ce în ce mai sensibili la boli, mulţi copii abandonează cursurile şcolare obligatorii, alocaţia de stat este de multe ori singura sursă de venituri pentru familie. Mii de copii lucrează: descarcă marfă în en-gros-uri, spală maşini, culeg legume pe câmp. În lipsa legislaţiei în domeniu, abuzurile sunt inevitabile, minorii comit infracţiuni grave, inclusiv omoruri şi tâlhării. La acestea se adaugă numărul mare de prostituate minore, ce se pot întâlni pe străzile oraşelor sau pe şoselele de centură, copii abandonaţi de părinţi care pleacă să lucreze în străinătate.

Rezolvarea problemelor copiilor instituţionalizaţi a ajuns să fie o cerinţă de integrare în UE.

România este cunoscută în străinătate ca o ţară de aurolaci şi de cerşetori. Ca urmare, s-a pus la punct o strategie guvernamentală specială, dar, cu sau fără strategii, copiii trăiesc tot în România, traficul de copii este încă o tristă realitate, iar principala problemă a României rămâne sărăcia extremă a populaţiei.

Guvernul va trebui să înţeleagă că cea mai bună cale pentru a crea copiilor o lume mai bună, înseamnă eliminarea rapidă a sărăciei.

Domnul Aurel Gubandru:

Se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui Basil Iorgulescu, personalitate de anvergură a vieţii culturale buzoiene, care a funcţionat ca profesor 34 de ani, din care ca director 24 de ani la Buzău, timp în care a devenit ctitorul Bibliotecii publice şi autorul primelor studii de geografie a judeţului.

Basil Iorgulescu s-a născut în anul 1847 la Câmpulung-Muscel. A absolvit şcoala primară în localitatea natală, a urmat un an la Bucureşti la Şcoala de Medicină Carol Davilla, după care intra ca elev la Seminarul Central din Dealul Mitropoliei, unde se remarca la învăţătură, fiind premiant şi bursier. După absolvire, în anul 1869, participă la concursul pentru ocuparea unei catedre în învăţământ, fiind numit profesor la noul înfiinţatul Gimnaziu "T. Vladimirescu" din Buzău (actualul Colegiu Naţional "B.P. Haşdeu").

Cât timp a fost director, s-a preocupat de construirea unui local de şcoală propriu, ocupându-se în acelaşi timp de dotarea cu mobilierul adecvat, de procurarea de material didactic şi de editarea de manuale şcolare în conformitate cu cerinţele programei şcolare.

Autodidact prin excelenţă, şi-a format o cultură multilaterală, umanistă şi ştiinţifică, fiind un bun cunoscător al limbilor clasice. A predat mulţi ani latina şi filologia comparată, franceza, religia şi ştiinţele naturii. Elevii săi îl iubeau şi-l respectau foarte mult pentru că ştia să le câştige sufletul de şcolar. Era un bun pedagog, punea preţ pe legătura cu părinţii care nu veneau niciodată la şcoală şi făcea vizite la familiile elevilor.

Ca director a îndrumat talente ca Aristide Demetriade, Nicolae Vaschide, Vladimir Maximilian şi a cultivat o relaţie de prietenie cu mari personalităţi ca: Dionisie Romano, B.P. Hasdeu, I.L. Caragiale, A.D. Xenopol, Grigore Tocilescu s.a.

Paralel cu activitatea didactică, a avut preocupări vaste extraşcolare, realizând înaintea altora studii de cercetare a ţinuturilor buzoiene, rezultatele fiind sintetizate în 1878 în primul manual de "Geografia judeţului Buzău".

În 1883 tipăreşte "Istoria sacră pentru uzul şcolilor secundare", iar în 1879 a litografiat prima hartă a judeţului Buzău, tipărită la Paris în 1892. În anul 1881 a realizat Planul topografic al oraşului Buzău. În 1892 la Bucureşti, tipăreşte cea mai valoroasă lucrare a sa "Dicţionar geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău", premiată de Societatea Geografică Română cu premiul "Ioan Fătu". Despre această operă, Grigore Tocilescu afirma că reprezintă "tot ce s-a putut lucra până astăzi mai bine, mai conştiincios, mai desăvârşit şi mai cu competenţă asupra geografiei ţării noastre ".

Publică în presa locală şi centrală valoroase studii şi articole de istorie, artă şi folclor.

Pentru întreaga activitate ştiinţifică, B.P. Hasdeu îl propune, în anul 1891, pentru a fi primit în Academia Română, dar acest lucru nu se concretizează, lipsindu-i un singur vot pentru a deveni membru.

În anul 1893 înfiinţează filiala Buzău a Ateneului, al cărui preşedinte a fost. A îndeplinit şi funcţia de secretar al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român, pentru întreaga sa activitate fiind recompensat cu medalia "Bene Merenti"

În 1899, a fost inclus în comisia de programe a Ministerului Instrucţiunii. Ca împătimit bibliofil, a avut în vedere şi îmbogăţirea fondurilor Academiei Romane, căreia îi donează în 1892 douăsprezece documente din secolele XVII şi XVIII, gest repetat în 1894.

Contribuie prima dată, la nivel local, la constituirea unei colecţii muzeale, unde a reuşit să strângă numeroase obiecte de importanţă istorică. În august 1891, propune Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice ca acestea să fie concentrate într-un muzeu, în care, eventual, să se constituie şi o pinacotecă. Iorgulescu preciza la momentul respectiv, argumentându-şi intenţiile, că "judeţul Buzău este unul dintre cele mai însemnate ale ţării prin avuţiile sale, atât din punct de vedere geologic cât şi istorico-arheologic". Ministerul este receptiv şi intervine pe lângă autorităţile locale ca să aloce fonduri în vederea realizării proiectului şi astfel, în 1885, se constituie prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice şi istorice, expusă în una din sălile Liceului "B.P. Hasdeu".

Basil Iorgulescu susţine în permanenţă înfiinţarea unei biblioteci publice. În urma demersurilor sale, în şedinţa Consiliului comunal din 4 noiembrie 1887, se votează regulamentul de funcţionare şi statutul bibliotecii. Până la stabilirea unui local propriu, aceasta a funcţionat într-una din încăperile gimnaziului "B.P. Hasdeu". A avut permanent în atenţie îmbogăţirea fondului de carte prin obţinerea de sume destul de însemnate din subscripţii, donaţii şi subvenţii.

În anul 1892 exista un fond de carte de peste 2.000 de volume şi peste 10.000 lei, sumă destinată cumpărării a încă vreo 3.000 de cărţi de la Paris.

Biblioteca reorganizată, devenită publică, este inaugurată la 9 noiembrie 1893, odată cu noul local al gimnaziului.

Din nefericire, în ultimii ani ai vieţii a fost lovit de o suferinţă necruţătoare, încetând din viaţă la Bucureşti la 2 august 1904 şi fiind înhumat în Cimitirul "Sf. Vineri".

Ca omagiu postum, în iunie 1926, într-o nişă de pe holul de lângă amfiteatrul şcolii pe care a slujit-o cu dăruire şi pricepere, a fost amplasat bustul acestui mare om, al cărui nume îl poartă şi acum şi aula Bibliotecii Judeţene "V. Voiculescu", atribuit cu prilejul marcării a 125 de ani de la naştere.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Ziua Internaţională a Copilului şi realităţile României".

Ziua Internaţională a Copilului, sărbătorită pe 1 iunie, este, în primul rând, o ocazie de a ne aduce aminte că, în fiecare moment, copiii trebuie să fie în atenţia noastră, a întregii societăţi. 1 iunie este, de aceea, nu doar o sărbătoare a copiilor, ci o zi internaţională a tuturor, cu prilejul căreia putem realiza importanţa extraordinară a noii generaţii în contextul societăţii.

Această grijă semnificativă ce trebuie acordată copiilor şi poziţiei lor în cadrul familiei este evidenţiată de faptul că, alături de şcoală, familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului, exercitând o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor.

Câteva fenomene ne îngrijorează şi ne alarmează, astfel statisticile spun că peste jumătate din copiii de până la 5 ani suferă de anemie. Malnutriţia proteino-calorică este asociată deceselor la 0-1 ani, într-o proporţie de 21 la sută, iar la prematuritate, de 38 la sută. Ar fi şi greu să fie altfel, căci doar un sugar din 20 primeşte lapte praf special, ceilalţi fiind hrăniţi cu lapte de vaca sau lapte pulbere standard, care provoacă tulburări digestive, sângerări şi anemii.

Starea de sănătate proastă a celor mici îi face să fie din ce în ce mai sensibili la boli. În ultimii ani s-au înmulţit serios cazurile de boli ale aparatului digestiv, de boli infecţioase, tulburări mentale şi probleme respiratorii. Toate, la un loc, provoacă moartea a circa 5.000 de copii într-un an. Dacă ajung la şcoală, aici încep alte probleme. Pur şi simplu, multe familii nu sunt în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune frecventarea unei instituţii de învăţământ, aşa că îşi opresc copiii acasă. Numai în acest an, în judeţul Galaţi, 1100 de elevi au abandonat cursurile obligatorii, iar la liceu 4400 de elevi n-au promovat cursurile semestrului I. Prin alte părţi, situaţia e mai dezastruoasă. Şi ar fi şi mai dezastruoasă dacă nu s-ar fi luat măsura ca nefrecventarea cursurilor şcolare să ducă la pierderea alocaţiei pentru copii. Cum respectivele alocaţii sunt, în unele case, singura sursă stabilă de venit, toată familia are grijă cu sfinţenie să-l trimită în fiecare zi pe cel mic la "serviciu". Când slujba cu cartea nu mai ţine, copiii sunt trimişi la patron, "să scoată un ban şi să înveţe meserie".

Dar cu toate acestea, România se poate mândri cu numeroşi elevi care, la olimpiadele şcolare de nivel internaţional, au demonstrat că această ţară ştie, vrea şi poate să ofere multe valori. Răsplătirea şi încurajarea acestor copii este, în consecinţă, o contribuţie la o imagine mai bună a României nu prin statistici, ci prin ceea ce această ţară promite comunităţii internaţionale la nivel intelectual. Trebuie sa avem grija de avem grijă de pilonul central al acestei societăţi, reprezentat de noua generaţie.

În concluzie, ar trebui să înţelegem că cea mai bună cale pentru a crea copiilor noştri o lume mai bună este o reformă eficientă, care să elimine rapid sărăcia. Altfel, vom crea o lume în care Paştele, Crăciunul şi ziua de 1 iunie vor fi puţinele bucurii ale copiilor noştri.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Lecţia de 18 milioane de euro"

Doamnelor si domnilor deputaţi,

Atât a costat lecţia pe care "ilustrul" Ion Iliescu a ţinut neapărat să i-o dea preşedintelui Traian Băsescu pentru îndrăznelile pe care le-a avut vis-a-vis de afacerile pe care le desfăşurau unii parlamentari printre băncile Parlamentului şi nu numai. Au ţinut cu tot dinadinsul să dea această lecţie, punând cetăţeanul de rând în postura de a mai scoate din buzunare nu mai puţin de 18 milioane € pentru a se convinge şi pentru a demonstra şi dincolo de graniţele ţării noastre că interesul cetăţeanului nu corespunde cu cel al celor 322 de parlamentari, plus numeroşi alţii, că ceea ce-şi doreşte el, cetăţeanul, este total diferit de ceea ce doreşte grupul oligarhilor din cele mai importante instituţii ale statului.

Câtă nevoie era de cheltuirea acestor bani, domnule Ion Iliescu? Câtă încredere mai are propriul electorat în dumneavoastră, domnule Călin Popescu Tăriceanu, când 60% din acesta votează altfel decât doreşte propriul dumneavoastră interes? Câtă încredere mai au cei care v-au susţinut cândva domnilor Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor sau Marko Bela, când aceştia ştiu să delimiteze binele propriu de interesul naţional?

Acest usturător eşec trebuia să aducă după el câteva demisii, aşa cum era firesc să se întâmple în astfel de situaţii, aşa cum s-ar fi întâmplat în orice democraţie adevărată, europeană ea sau nu. Nu se întâmplă însă şi la noi, unde clasa politică românească n-a suferit încă acea transformare care ar fi trebuit să aibe loc după '89 încoace şi care n-a avut loc decât într-o mică măsură.

Un proverb plin de înţelepciune spune că un animal este mult mai periculos atunci când este rănit. Cum orgoliul tuturor partidelor coalizate împotriva preşedintelui Băsescu a fost extrem de rănit în ziua de 19 mai, am putut constata măsura acestei înfrângeri în îndîrjirea cu care s-au luptat odată oferit momentul telefonului.

Tot veninul acumulat din înfrângere s-a revărsat în acest episod. Este regretabil că el s-a întâmplat şi din punct de vedere moral nu face cinste nimănui. La fel de adevărat este însă şi faptul că el se poate întâmpla oricui, iar "omul e supus greşelii", spune un alt proverb înţelept. Ceea ce este mai regretabil este faptul că o convorbire privată care a avut loc între doi soţi, a ajuns la urechile întregii lumi. Este regretabil că cei responsabili de siguranţa unui şef de stat nu şi-au îndeplinit obligaţiile. Că au arătat cetăţenilor că protecţia unui preşedinte nu este asigurată în totalitate. Se trece însă peste acest lucru, punându-l pe preşedinte în bătaia unui întreg arsenal.

E timpul însă ca politicienii, parlamentarii şi cei care ne guvernează să treacă la îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor pe care le au. Să-şi vadă de treaba lor şi de interesul acestei ţări. Adevăratul "greu" nu a fost momentul "19 mai", ci ceea ce urmează acestui moment. Greul abia acum începe.

România are nevoie din ce în ce mai mult de votul uninominal şi de alegeri anticipate pentru a curăţa odată pentru totdeauna sfera politicului de toate uscăturile pe care le deţine şi trebuie să recunoaştem că nu sunt puţine. Va fi foarte greu de realizat acest lucru, dar nu imposibil. Va trebui să îndeplinim acest obiectiv pentru ca cetăţeanul să redobândească acea încredere pe care trebuie să o aibă în politica românească.

Sper că vom ajunge să realizăm şi acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Aurel Olărean:

Declaraţie politică: "Campanie PSD-istă cu puşca"

A trecut campania pentru referendum şi a trecut cu bine pentru români şi pentru preşedinte. Am rămas, însă, cu dezgustul provocat de modul cum înţeleg să "facă politică" unii membrii PSD, cu sau fără îndemnul, acordul sau sprijinul mai marilor lor de la centru. Reacţia primarului Mircea Laurus - unică în analele postdecembriste - ne demonstrează că PSD-ul nu ştie să poarte un dialog civilizat. În aceste condiţii, eticheta de manifestare "fascistă" atribuită de către Gavril Mârza, preşedintele Organizaţiei Judeţene PSD Suceava, este total improprie, fiind specifică limbajului activiştilor de partid din anii '50 " Mai mult, PSD-ul a încearcat să deruteze electoratul îndemnându-i prin diferite mijloace să voteze DA! în condiţiile în care mesajul nostru este Votaţi NU! (împotriva demiterii lui Traian Băsescu).

În data de 14 mai 2007, caravana organizată de P.D. - PLD Rădăuţi, cu scopul informării populaţiei cu privire la referendumul din data de 19 mai, s-a deplasat şi în oraşul Milişăuţi. Aici, membrii P.D. şi P.L.D au găsit materiale propagandistice neînregistrate legal, cu scopul de a dezinforma populaţia.

Campania informaţională s-a desfăşurat normal şi legal, între orele 16.00 - 20.30. Spre finalul programului, aflându-se în dreptul casei primarului oraşului Milişăuţi, membru PSD, Laurus Mircea, acesta a fost deranjat de prezenţa caravanei la această acţiune legală, aducând injurii şi ameninţând cu o armă de vânătoare membrii şi simpatizanţii P.D. şi P.L.D.

Acest incident a fost imediat mediatizat în presă şi pe posturile de radio şi televiziune, însă deformând realitatea. Nici urmă de regrete sau scuze din partea primarului PSD, din contră, acesta a afirmat chiar că, "îi pare rău că nu i-a venit în cap să dea drumul la câini" sau "că dacă avea un tun, dădea cu tunu'". Astfel, s-au acuzat, pe nedrept, membrii caravanei şi chiar persoane care nu erau în acel moment de faţă, că ar fi adus ameninţări şi ar fi violat domiciliul primarului PSD, susţineri total nefondate, care însă, fiind făcute public foarte rapid şi chiar susţinute de preşedinţii forurilor superiore de partid, au avut menirea să facă publicitate PSD-ului, încercând să inducă în eroare electoratul şi să murdărescă cu noroi acţiunile legale şi legitime pentru susţinerea preşedintelui Traian Băsescu.

Tot acest primar, Mircea Laurus, atunci cand s-a desfăşurat referendumul pentru ca Milisăuţi-ul să devină oraş, s-a folosit de violenţă şi ameninţări, constituindu-şi un grup de acoliţi care au votat în locul oamenilor care ar fi trebuit să vină să-şi exercite dreptul de vot. Deşi am prezentat dovezi clare în acest sens, nu s-a făcut nici un demers pentru pedepsirea celor vinovaţi, întrucât, bine se ştie "era comandă de la centru şi nimeni nu putea face nimic"(era pe vremea când era PSD-ul la guvernare).

Nu e de mirare această afinitate a membrilor PSD de a-şi rezolva problemele în acest fel, ţinând cont de activitatea preşedintelui onorific al partidului, domnului Ion Iliescu, despre care recent s-a aflat, din spusele unui martor al evenimentelor din 22 decembrie 1989, că după întoarcerea lui Ion Iliescu de la Ministerul Apărării, întrebat despre revoluţionarii exasperaţi de modul în care se trăgea din toate direcţiile în noaptea de 22 spre 23, Iliescu răspunde: "Lăsaţi, mă, să tragă. Trebuie să avem morţi, că aşa-i la revoluţie."

În secolul XXI, ameninţarea unor tineri cu o puşcă de către un primar PSD nu reprezintă decât imaginea terifiantă a modului în care oligarhii locali PSD ştiu să răspundă unor tineri dornici de dialog. Oare aşa-i tratează primarul PSD pe toţi cei care nu-i împărtăşesc opiniile pesediste? Ne întrebăm atunci, dacă referendumul din Milişăuţi mai poate fi considerat unul corect.

Oare când îşi va încheia PSD-ul această demagogie ieftină şi va respecta democraţia care încearcă să se contureze în ţara noastră?

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De aproape 17 ani, agricultura noastră se zbate între două anotimpuri catastrofale: seceta şi inundaţiile care se află acum într-un nefericit schimb de ştafetă. Lipsa zăpezii de astă iarnă şi a ploilor de până acum o săptămână, dar mai cu seamă perspectivele verii i-au determinat pe meteorologi să afirme că 2007 va fi cel mai secetos din istoria noastră. Până mai acum câteva zile, câmpurile secetoase arătau desfigurate, ca după cutremur, încât vitele puteau să-şi rupă picioarele în crăpăturile largi şi adânci. Aşa cum semnalează un raport al Academiei de Ştiinţe Agricole, umiditatea din sol scăzuse, pe la mijlocul lunii mai, la sub jumătate din media multianuală, ceea ce a făcut ca mai toate culturile însămânţate în toamnă să se ofilească, iar producţia de cereale să fie compromisă în mare măsură. În Banat, solul era uscat până la o adâncime de 30 de centimetri, în sudul Olteniei, deficitul de umiditate era mult sub media anuală, în Teleorman prezenţa umidităţii în sol s-a redus la jumătate din cea normală, iar în Constanţa şi Tulcea, unde n-a mai plouat de la începutul lunii martie, producţia de cereale se va reduce cu 50 la sută.

Acum, paradoxal, suntem ameninţaţi de inundaţii. După dereglarea atât de gravă a climei, lumea nu mai poate conta pe plapuma albă a iernii, atât de binefăcătoare pentru semănăturile cerealiere, nici pe primăverile cu ploi normale, pe verile cu temperaturi suportabile şi cu atât mai puţin pe toamne liniştite şi mănoase. Ca atare, agricultura ar trebui privită cu alţi ochi şi din alte unghiuri. Cu toate acestea, noi, românii, nu ne prea sinchisim. Preferăm să ne bălăcărim într-un politicianism balcanic îngrozitor, care ne aruncă mereu în urma timpului şi a civilizaţiei. Preferăm lupta pentru putere în locul celei pentru progres. Suferim de pe urma secetei de atâta amar de vreme, dar nu întreprindem nimic pentru a înlătura efectele grave ale acestui nefast fenomen natural. N-am fost în stare să conservăm sistemele de irigaţii create înainte de 1989 şi care asigurau apa necesară pentru mai bine de trei milioane de hectare. Multe canale de aducţiune s-au surpat şi s-au astupat, o mare parte a ţevilor şi instalaţiilor metalice au fost furate, iar amenajările noi pentru irigaţii sunt ca şi inexistente. Dacă mai putem vorbi astăzi de o suprafaţă irigabilă însumând 700.000 hectare.

Pe de altă parte, ţăranii nu pot să beneficieze de avantajele sistemelor de irigaţii, date fiind preţurile piperate ale apei şi energiei electrice. Nici împotriva inundaţiilor n-am prea făcut cine ştie ce. Atâtea pâraie şi râuri mici nu mai au strop de apă în matcă, pe timp de secetă, dar nici autorităţile locale şi nici oamenii nu se gândesc să adâncească albiile cu o jumătate de metru măcar, iar cu pământul şi pietrişul extras să creeze digurile de apărare sau să le înalţe şi să le consolideze pe cele vechi. Nu se întreprinde nimic pentru amenajarea unor incinte sau bazine în care să poată fi reţinută o parte din apa existentă din belşug în timpul inundaţiilor şi care să poată fi utilizată pe ogoare, în vreme de secetă.

Vlăguiţi de lupta pe care au dus-o pentru a-şi recăpăta pământurile colectivizate, apăsaţi de lipsa posibilităţilor de a-şi lucra ogoarele, ţăranii nu mai au nici iniţiativă, nici tragere de inimă să-şi mai cultive petecul de pământ, ştiind că toamna nu se aleg cu mare lucru. Sute de mii de săteni pornesc să are, să semene şi să culeagă pe alte meridiane ale pământului. Statul nu-i stimulează să-şi cultive propriul ogor. Abia acum, în zilele cumplitei secete, autorităţile de resort s-au gândit să mai reducă din costurile mari ale irigării. În ultimele zile, peste ţară s-au revărsat ploi mai abundente. Din păcate, ele au venit cam târziu şi nu vor mai putea înlătura efectele dureroase ale secetei.

Mulţi ţărani nu vor culege produse de pe câmp pentru consumul casnic ori pentru hrana animalelor. Alţi fermieri şi arendaşi nu vor putea să-şi achite nici creditele de la bănci, iar orăşenii vor fi nevoiţi să plătească preţuri mai mari pentru alimentele de bază. Nici investitorii străini nu vor mai da buzna într-o ţară afectată de secetă.

Dacă Guvernul şi ministerul de resort nu vor acţiona repede, în baza unei strategii bine fundamentate pe termen mediu şi lung, folosind cu chibzuinţă fondurile comunitare destinate acestui sector, agricultura noastră de va degrada şi mai rău, rămânând total dependentă de capriciile naturii. Intervenţia autorităţilor centrale şi locale se impune cu atât mai mult cu cât agricultura românească ar putea să joace un rol important în cadrul Uniunii Europene.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică: "Pensionarii gălăţeni"

Pentru a opta oară, Alianţa Pensionarilor din Galaţi a ieşit în stradă, cerând îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale pensionarilor. "Ne-am săturat de promisiuni" a strigat întreaga masă de manifestanţi, fiind nemulţumiţi pentru că toate deciziile de recalculare şi recorelare a pensiilor luate de guvernele de după 1989, indiferent de partidele care le-au alcătuit, nu au reuşit să aducă echitatea dorită între pensionari.

Guvernele de până acum nu au reuşit să clarifice această problemă într-o manieră clară, de-a lungul timpului luându-se numeroase măsuri, legislaţia fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur şi simplu funcţionarii de la casele de pensii. Problema legată de grupele de muncă şi mărirea valorii punctului de pensie la 45% din valoarea salariului mediu pe economie, conform variantei iniţiale a Legii nr.19/2000, au fost câteva probleme ridicate din noianul de nemulţumiri ale pensionarilor. Marea nemulţumire din Galaţi, unde sunt siderurgişti, laminorişti, navalişti, e legată de grupele de muncă. Odată cu intrarea în vigoare a Legii 226/2006 au apărut şi nemulţumirile datorită faptului că aceasta prevede că se vor indexa pensiile celor care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă, începând cu 1 aprilie 2004. Astfel, cei pensionaţi anterior acestei date nu vor primi nimic, constatându-se astfel caracterul discriminatoriu al legii.

Trebuie găsită o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecţie socială menite să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenţionarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze şi la întreţinere

Partidul Conservator a iniţiat mai multe propuneri legislative menite să vină în sprijinul acestei categorii, printre care amintesc: constituirea fondului de solidaritate socială pentru pensionarii cu venituri reduse; proiectul de lege prin care propunem mărirea cuantumului punctului de pensie la 50% din salariul mediu pe economie; modificarea O.G 40/1999 privind protecţia chiriaşilor pensionari evacuaţi din casele naţionalizate prin care propunem prelungirea contractelor de închiriere până la 3 ani şi găsirea unor soluţii rapide pentru acordarea de locuinţe acestora.

Nu putem rămâne impasibili la dramele marii majorităţi a pensionarilor care se afla în cea mai critică perioadă a vieţii lor, fără pensii care să le susţină o viaţă decentă, fără asistenţă medicală şi medicamente compensate în raport cu gravitatea bolilor de care suferă şi a veniturilor pe care le au.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Respectarea legii în cazul primelor cuvenite funcţionarilor publici"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia în care se găsesc funcţionarii publici care anunţă declanşarea, în luna iunie, a conflictului de muncă la nivelul instituţiilor publice din România, din cauza refuzului Guvernului de a acorda primele de vacanţă restante din perioada 2001-2006.

Potrivit legii, funcţionarii publici au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale şi alte concedii, iar pe lângă indemnizaţia de concediu, au dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Prima de vacanţă, unul dintre drepturile elementare ale funcţionarilor publici, consfinţit în cadrul respectivei legi, nu a fost acordat în perioada 2001-2006. Ceea ce ne intrigă şi ne revoltă în acelaşi timp şi pe noi şi pe reprezentanţii funcţionarilor publici este faptul că, deşi această lege a fost elaborată de către Parlament, singura cale de a asigura respectarea acesteia de către Guvern se află în instanţele judecătoreşti, care au dat verdicte clare, irevocabile şi definitive în favoarea acordării acestor drepturi elementare într-un stat democratic. Cu toate că acţiunile judecătoreşti sunt câştigate, Guvernul refuza să recunoască această situaţie. Dintre funcţionarii publici care au cerut în instanţă să li se plătească primele de vacanţă, conform statisticilor, 47.460 au hotărâri definitive şi executorii prin care statul este obligat să plătească sumele restante, dar până în prezent acest lucru nu s-a realizat, în timp ce un număr de 23.420 de funcţionari publici nu au formulat acţiune în instanţă pentru recuperarea banilor.

Considerăm că această situaţie nu poate fi acceptabilă. De vreme ce vorbim despre un drept legal recunoscut inclusiv în justiţie, nu este normal ca funcţionarii publici să nu-şi primească drepturile băneşti ce li se cuvin.

Cerem prin prezenta Guvernului să asigure respectarea legii şi să identifice şi să pună la dispoziţie sursele de finanţare pentru plata drepturilor restante, asigurându-se, totodată, că nu vor mai exista astfel de abuzuri.

Domnul Dumitru Avram:

"România, neputincioasă în problema Bîstroe"

Presa din Ucraina laudă pe faţă jocul dur al Kievului în problema Canalului Bîstroe, în timp ce autorităţile de la Bucureşti se lamentează inutil. Până vom transforma noi acest caz într-un subiect de interes european, urmaşii lui Bodgan Hmielniţki, cel care şi-a vândut ţara Moscovei, se mişcă repede, exprimându-şi intenţia de a inaugura, în câteva zile, traficul pe noul şi controversatul canal de navigaţie construit în Delta Dunării. Dincolo de faptul că proiectul ucrainean se anunţă un adevărat dezastru pentru ecosistemul din acest loc unic în lume, Kievul nu urmăreşte decât "beneficiile geopolitice", cum se exprimă presa de acolo.

Constructorii ucraineni susţin că au încheiat o etapă prin adâncirea Canalului Bîstroe până la 5 m, urmând să ajungă la circa 8,5 m, faţă de 7 m, cât au canalele Sulina sau Dunăre-Marea Neagră. Rezervaţia Deltei Dunării pare a se îndrepta spre dispariţie. Canalul pune în pericol existenţa celor 280 de specii de păsări de aici, în primul rând întreaga populaţie de pelicani albi de pe glob, precum şi existenţa multor specii pe peşti, reptile şi insecte, ca şi a unor specii de plante, unele rare, pe o rază de 5 km lăţime în jurul noii artere de navigaţie.

Pentru a testa această adevărată apocalipsă naturală, 20 de vase au navigat pe canal, între 18 şi 28 aprilie, fără probleme. Unul s-a blocat acum o săptămână în zona Iliciovsk, dar până la această oră nu se cunosc detalii asupra cauzelor care au provocat incidentul. Oricum, lucrările au fost supravegheate de un vas fluvial dotat cu tunuri. Prin adâncirea albiei Chiliei, braţul Sulina îşi va reduce în mod alarmant volumul de apă, existând pericolul iminent ca în această perioadă de secetă îndelungată Delta Dunării să devină o împărăţie a nisipurilor, lipsită de vegetaţie.

Încercând să minimalizeze lucrurile, ucrainenii vorbesc de reamenajarea unui vechi canal, gârla Musura, care n-a fost vreodată navigabilă. De ce s-a ajuns aici? Putem uita atât de uşor apatia condamnabilă a oficialilor de la Bucureşti în dialogul cu agresivii omologi ai lor de la Kiev? Vor putea dormi vreodată liniştiţi cei care au semnat condamnabilul Tratat de bază româno-ucrainean?

După ce s-a văzut cu această patalama la mână şi a putut să respire mai mult decât uşurată în faţa Europei, vecina noastră de la răsărit a adoptat o atitudine tot mai ostilă. Atât Iliescu, cât şi Constantinescu s-au dovedit departe de a fi fermi în relaţiile cu Ucraina. Deşi s-a întâlnit în mai multe rânduri cu Viktor Iuşcenko, Traian Băsescu s-a mărginit să se arate drept un puternic susţinător al revoluţiilor portocalii din Ucraina şi Georgia şi al preşedinţilor acestor ţări, urmând indicaţiile licuriciului de peste Ocean.

În aceste zile, Ucraina se află în pragul războiului civil, dar îşi vede temeinic de treabă, de interesele sale pe termen lung. Necazurile noastre cu Kievul nu se rezumă, însă, la Canalul Bîstroe. Ucraina a pus stăpânire pe Insula Şerpilor fără nici un drept şi fără nici un document, încercând să ne convingă de faptul că, în această problemă, principiile dreptului internaţional nu pot fi aplicate. Ca să nu mai spunem că Ucraina stăpâneşte ilegal teritorii româneşti (sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa), primite plocon de la Stalin, care le-a cotropit în urma criminalului Pact Ribbentrop - Molotov, semnat la Moscova, la 23 august 1939. O problemă nu mai puţin gravă în relaţiile noastre cu Ucraina o constituie situaţia grea a românilor de acolo. Nu intrăm acum în amănunte.

Interesant este faptul că secole de-a rândul, noi nu am avut conflicte cu ucrainenii care trăiau sub o altă identitate politico-administrativă. În perioada postbelică, după ce, prin cotropirea unor teritorii româneşti, a ajuns pe culmile Carpaţilor, la gurile Dunării şi să dicteze la Marea Neagră, Ucraina a început să acţioneze ca un vătaf, pe căi directe ori în culise, împotriva intereselor României. Încurajată de Administraţia de la Washington, dar şi de Europa Occidentală, care văd în ea un tampon împotriva tendinţelor expansioniste ale Rusiei, Ucraina a ajuns să nutrească ea însăşi gânduri expansioniste. Washingtonul nu înţelege că o asemenea strategie este sortită, de la bun început, eşecului, întrucât inima ucraineanului va fi întotdeauna mai aproape de Rusia decât de America.

Politica occidentală a contribuit din păcate nu la întărirea relaţiilor de bună vecinătate dintre România şi Ucraina, ci, mai degrabă, la deteriorarea acestora. Autorităţile române de după decembrie 1989 sunt în egală măsură vinovate pentru o asemenea evoluţie şi vor trebui să se trezească din letargie şi oportunism măcar în acest ceas din urmă.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Declaraţie politică: "Laşitatea este o caracteristică politică a PSD + P.N.L."

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Rezultatul referendumului, indiferent că ne place sau nu, indiferent că suntem învinşi sau învingători, ne obligă. Şi prima obligaţie este cea de schimbare. Numai un politician orb poate trăi cu iluzia că voinţa absenţilor este mai importantă decât a prezenţilor. Prezenţii la urne în 19 mai au ştiut ce vor, în vreme ce absenţii au renunţat de bună voie la dreptul constituţional de a-şi exercita votul. Poate unii ar fi votat DA, alţii ar fi votat NU, dar faptul că nu au făcut-o nu îi încadrează acum în categoria celor ostili Preşedintelui României, aşa cum încearcă liderii pesedişti şi penelişti să ne facă să credem.

PSD-ul şi P.N.L.-ul sunt constrânşi astăzi la schimbare. O schimbare ideologică radicală ar fi imposibilă imediat. Gestul ar echivala cu o sinucidere. Dar o schimbare la faţă şi o transparenţă în dialogul politicieni-cetăţean ar putea aduce iertarea electoratului. Ignorarea şi dispreţul domnilor Tăriceanu şi Geoană faţă de propriul electorat poate fi o greşeală şi mai mare decât cea de a cere suspendarea Preşedintelui Băsescu. Faptul că cei doi lideri nu au anticipat reacţiile propriului electorat dovedeşte încă o dată că punţile lor de legătură au fost tăiate cu mult timp înainte.

Declinul actual nu mai poate fi stopat, ci doar încetinit prin adaptarea discursului politic la realitatea prezentă. Afişarea ostentativă a orgoliilor marilor învinşi continuă, însă, să blocheze orice iniţiativă reconciliantă, şi asta în dezavantajul politic general.

Indiferent de rezultatul referendumului, dacă acum s-ar face un sondaj, parlamentul, guvernul şi partidele politice ar fi pe ultimele locuri în ceea ce priveşte încrederea cetăţeanului în instituţiile statului. Şi nici nu este de mirare, după ce 322 de parlamentari au reuşit să aducă o ţară întreagă în pragul unei crize nemaiîntâlnite în istoria acestei naţiuni. Este deci momentul ca cei vinovaţi să plătească.

Partidul Democrat nu va reintra la guvernare tocmai pentru că refuză să fie părtaş la acest circ politic artificial, creat de PSD+P.N.L., exact cei care acum nu mai pot stăpâni furtuna pe care au pornit-o. Dacă în Parlamentul României sunt 322 de laşi, care este numărul lor la nivel de PSD+P.N.L.+PRM+PC şi UDMR? Vă las pe dumneavoastră să număraţi.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Minciună şi eşec"

Având în vedere spusele preşedintelui cum că prin întoarcerea lui la Cotroceni s-a făcut voia lui Dumnezeu nu ar mai trebui să avem nimic de spus la adresa lui, ba chiar ar trebui să-l considerăm trimisul lui Dumnezeu pe pământ şi să-i îndeplinim dorinţele cu sfinţenie. Preşedintele a încercat astfel să copieze un model de politician care până acum a avut succes la electorat.

Însă preşedintele, spre deosebire de ceilalţi politicieni, a avut pârghiile puterii în mână şi în loc să le folosească pentru a face ceva folositor pentru populaţie le-a folosit pentru rezolvarea unor vendete personale.

Astfel, după ce a demonizat Parlamentul, considerându-l întruchiparea răului pe pământ, după ce şi-a atins scopul şi a revenit la Cotroceni nu mai are nici o problemă cu acesta, ba chiar a declarat că va încerca o colaborare instituţională.

După ce a demolat din rădăcini instituţiile statului pentru că i-au stat în cale, acum vrea să le folosească pentru că a promis multe lucruri pe care nu le poate îndeplini fără acestea.

Acum, Parlamentul nu mai este rău, ba chiar l-a uitat cu desăvârşire, dar ceea ce este mai grav este faptul că preşedintele, după ce le-a promis românilor o sumedenie de lucruri care nu stăteau în competenţa lui, ci a celorlalte instituţii, acum încearcă să traseze în sarcina exclusivă a instituţiilor responsabilitatea îndeplinirii promisiunilor făcute de acesta, iar el încearcă să culeagă doar beneficiile.

Chiar oamenii care cu puţin timp în urmă au primit ţepe de la apropiaţii preşedintelui într-un parc bucureştean, fiind cei care aduc dezastrul în ţară, acum trebuie să aducă bunăstarea promisă de preşedinte. Bunăstare pe care preşedintele a promis că, în sfârşit, de acum înainte românii o vor cunoaşte, însă nimeni nu ştie cum şi prin ce metode.

Cu alte cuvinte preşedintele a recunoscut eşecul guvernării în ansamblu şi implicit şi al lui. Deci, domnule preşedinte, dacă până acum românii au fost păcăliţi, de ce nu ar mai fi şi de acum încolo de promisiunile aceluiaşi om?

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"P.N.L. a făcut, face şi va continua să facă ".. istorie"

Atunci când vor să privească lucrurile dintr-un unghi diferit de cel al descrierii stricte a faptelor din trecut, istoricii (şi nu numai ei) îşi pun întrebarea "Ce ar fi fost dacă...?".

Ce ar fi fost dacă Iulius Cezar nu s-ar fi îndrăgostit de Cleopatra, regina Egiptului? Ce curs ar fi urmat istoria europeană dacă Napoleon nu ar fi pierdut bătălia de la Waterloo? În ce fel de lume am fi trăit noi, astăzi, dacă Adolf Hitler ar fi murit de pneumonie în iarna anului 1911-1912, la Viena? Ce s-ar fi întâmplat dacă preşedintele Kennedy nu ar fi câştigat "partida de poker atomic" cu omologul său sovietic Hruşciov, în timpul "crizei rachetelor cubaneze"?

Săptămâna trecută s-au împlinit 132 de ani de la înfiinţarea Partidului Naţional Liberal.

Istoria acestui partid s-a împletit atât de strâns cu istoria României, încât, pentru cei mai mulţi dintre oamenii cu carte ai acestui popor, rolul liberalilor nu mai trebuie nici măcar enunţat, darămite să mai trebuiască şi demonstrat. Cu toate acestea - şi mai ales pentru uzul acelora care ar dori, în zilele noastre, acapararea sau chiar distrugerea P.N.L. - e nevoie să ne întrebăm, retoric, "Cum ar fi fost dacă...?"

Cum ar fi fost dacă nu un prim-ministru liberal, I.C.Brătianu, ar fi condus România la momentul instoric din primăvara anului 1877?

Cum ar fi fost dacă, patru ani mai târziu, la 10 mai 1881, nu un alt prim-ministru liberal, Dimitrie Brătianu, ar fi condus România, aşezând-o pe un făgaş sigur şi drept?

Ce s-ar fi întâmplat dacă, în anul 1888, când existenţa Statului Român era grav ameninţată de intrigile vecinului său de la răsărit, altcineva decât I.C. Brătianu ar fi avut atunci şefia guvernului?

Dar dacă, în vara anului 1916, România nu ar fi fost condusă tot de un guvern liberal, al aceluiaşi I.C.Brătianu?

Mai e nevoie să spunem că tot un guvern liberal a condus România şi în perioada cuprinsă între noiembrie 1918 şi septembrie 1919, când s-a înfăptuit şi consolidat România Mare şi când s-a introdus în ţara noastră votul universal?

Cum ar fi fost, oare, România fără liberalism, fără liberali, fără P.N.L.? Cum ar fi arătat România fără I. Gh. Duca sau Vintilă Brătianu? Ce istorie s-ar fi scris dacă toate aceste momente cruciale nu ar fi existat?

Şi cum ar fi evoluat această ţară fără administrarea pe care guvernările liberale i-au asigurat-o în perioada de modernizare economico-socială de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, când s-au pus bazele tuturor instituţiilor fundamentale ale unui stat democrat, exemplu pentru vecini?

Sunt unii care îşi închipuie că ar trăi "mai bine", dacă nu ar exista P.N.L.. Sau, dacă P.N.L. ar ocupa doar un loc marginal pe scena politică. Lor şi adepţilor lor le spun răspicat: se înşeală!

Partidul Naţional Liberal a făcut istorie şi administraţie în timpul ultimilor 132 de ani ai României moderne şi contemporane şi nu are de gând să se retragă doar pentru bunul plac al unora şi al altora care abia dacă izbutesc să-şi inventeze propria lor istorie de mai puţin de două decenii.

Domnul Florin Iordache:

"Un preşedinte dorit de o parte dintre români!"

O plimbare a preşedintelui printr-un hipermarket bucureştean în ziua referendumului a sfârşi prin a reuşi să îl determine pe preşedintele Traian Băsescu să se adreseze Andreei Pană cu apelativul "păsărică". Traian Băsescu a fost urmărit de presă, iar Andreea Pană, reporter al Antenei 1, a intrat în hipermarket şi l-a filmat pe Băsescu cu telefonul mobil. Acelaşi lucru l-au făcut şi alţi cumpărători aflaţi în preajma preşedintelui. Un gest care iniţial nu l-a iritat pe şeful statului. Mai mult, chiar a intrat în dialog cu reporterul.

Ce ruşine pentru ţara noastră să aflăm de la televizor cum Preşedintele României, la ieşirea dintr-un magazin, deranjat de întrebările insistente ale unei reporteriţe, i-a smuls acesteia telefonul şi l-a băgat în buzunar, fără însă să-l oprească. Discuţia pe care a avut-o cu soţia despre reporterul Antenei 1 a fost lipsită de orice bun-simţ, ca să nu mai spunem că nu seamănă nici pe departe cu un limbaj caracteristic unui preşedinte de ţară. Cuvintele adresate jurnalistei de către preşedinte aveau în conţinutul lor apelativele: păsărică, agresivă, ţigancă împuţită. Ulterior, telefonul a fost verificat de SPP-işti, iar aceştia au şters discuţia jignitoare care o privea pe doamna Andreea. Dar "..ghinion de neşansă! Conversaţia a fost ştearsă doar din memoria telefonului, nu şi din memoria cardului. După o noapte de investigaţii, filmuleţul şters de oamenii preşedintelui a reapărut.

Este foarte trist să constatăm că, în ochii preşedintelui probabil fiecare dintre noi nu are nicio valoare. Dar asta este realitatea şi trebuie să o acceptăm.

Cred că unii dintre noi îşi mai amintesc penibilul moment din 2005, când la bilanţul Poliţiei, o domnişoară reporter al Antenei 1, îl întreabă pe preşedintele Băsescu cum i se părea poliţia la acel moment. Răspunsul dat a fost lipsit de orice eleganţă: "În orice caz, mult mai frumoasă decât tine", i-a răspuns total deplasat preşedintele.

De asemenea, pe Dana Grecu - reporter la postul de televiziune Antena 3- s-a oferit pe podul de la Mărăcineni să o angajeze la Cotroceni, pentru că e blondă. Şi exemplele pline de venin pot continua.

Pe de alta parte, în legătură cu folosirea apelativului "păsărică", Colegiul Director al CNCD a apreciat, cu şase voturi "pentru" şi două voturi "împotrivă", că fapta nu este de natură să atragă răspunderea contravenţională, dar că limbajul folosit nu este unul adecvat, ci transmite mesaje negative având în vedere statutul de înalt demnitar al lui Traian Băsescu.

Preşedintele respinge însă categoric decizia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pe care, se pare, o va ataca în instanţă. Şi cum nimic nu ne mai miră la Traian Băsescu, acesta a declarat că trustul "Intact", cel care a dat publicităţii o discuţie privată, este cel care trebuie să îşi asume efectele publice ale acesteia, efecte care ar fi trebuit să facă obiectul analizei CNCD.

Şi pentru a încerca să închei şirul neîntrerupt de acte mai puţin elegante ale preşedintelui, aş vrea să amintesc siguranţa cu care domnul preşedinte a reacţionat în momentul în care ziarista a spus că va depune o plângere la poliţie dacă nu i se va returna telefonul mobil. Reacţia, atent studiată, nu putea fi decât aceea de nepăsare, deoarece domnului preşedinte puţin i-a păsat de afirmaţiile ziaristei întrucât îl despărţeau doar câteva ore de reconfirmarea sa în funcţia de Preşedinte al României.

Dar... mă opresc aici. Cred că orice afirmaţie în plus ar fi de prisos. Acesta este preşedintele României, validat de o parte dintre români. Vorbim despre justiţie mereu... dar... despre care justiţie vorbeşte domnul Traian Băsescu? Dacă asta este justiţia pe care vrea Traian Băsescu să o promoveze atunci noi ne menţinem poziţia şi suntem, din nou, împotriva domniei sale.

Domnul George Adrian Scutaru:

Declaraţie politică: "Despre necesitatea stabilităţii pe scena politică din România"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

În 2004 am promis românilor de pretutindeni că vor duce o viaţă mai bună prin reformele pe care urma să le realizăm în perioada mandatului pe care ni l-au încredinţat. Mă ambiţionez să cred că, până acum, o mare parte din ceea ce am promis s-a înfăptuit, dar nu pot să fac abstracţie de faptul că dacă ar fi beneficiat de stabilitate politică, Guvernul liberal ar fi putut realiza mult mai mult decât atât.

Cele trei puteri în stat - executivă, legislativă şi juridică- deşi funcţionează în mod autonom una faţă de cealaltă, au un singur scop comun: binele cetăţeanului definit ca sumă a intereselor tuturor românilor. Din păcate, au existat momente în care am omis acest scop comun, preocupaţi fiind de tensiunile politice care au survenit ca urmare a unor atacuri nefondate ale preşedintelui Traian Băsescu, atacuri administrate de cele mai multe ori membrilor Partidului Naţional Liberal şi ai Guvernului.

În urma referendumului de pe 19 mai, domnul Traian Băsescu a fost repus în funcţia de preşedinte al statului datorită votului favorabil pe care i l-au acordat cei 74% dintre românii care s-au prezentat la urne, ceea ce înseamnă 6,5 milioane din cei peste 18 milioane de alegători. Traian Băsescu trebuie să fie conştient de faptul că un preşedinte reprezintă interesele tuturor cetăţenilor, nu numai ale celor care formează propriul său electorat la un moment dat. Suspendarea din funcţie a fost un semnal de alarmă că luptele politice trebuie să înceteze. Traian Băsescu ar trebui măcar acum să înţeleagă faptul că românii au nevoie de instituţii care să fie ghidate de interesul general şi nu de ambiţii personale sau partizane. În consecinţă, ar fi de dorit ca domnul Traian Băsescu să înceteze atacurile şi să încerce să devină imparţial aşa cum trebuie un preşedinte să procedeze. Subminarea rolului Parlamentului şi contestarea permanentă a activităţii guvernamentale nu demonstrează decât înclinaţii autoritariste, nicidecum îndeplinirea atribuţiilor unui şef de stat democrat.

Pe agenda de lucru a preşedintelui găsim două mari priorităţi: adoptarea legii lustraţiei şi modificarea legii electorale prin introducerea votului uninominal. În ceea ce priveşte legea lustraţiei consider că este necesară adoptarea unei astfel de legi pentru a nu mai permite unor oameni care au contribuit la menţinerea regimului comunist să fie la conducerea României actuale, o Românie care din 1989 se chinuie să estompeze urmele unei dictaturi care a produs multă suferinţă atât în rândul elitelor politice şi intelectuale, cât şi în rândul oamenilor simpli. Referitor la votul uninominal, nu mă îndoiesc de efectele benefice ale acestuia în ceea ce priveşte exprimarea, mai aproape de adevăr, a voinţei electoratului şi creşterea responsabilităţii Parlamentarului în faţa cetăţenilor care l-au votat.

Mă bucură faptul că Traian Băsescu susţine teme lansate de P.N.L, precum lustraţia sau votul uninominal. Chiar dacă bănuiesc că domnia sa nu o face din convingere, ci din raţiuni populiste, este bine ca preşedintele României să adopte în sfârşit un rol constructiv pe scena politică şi să renunţe la imaginea de "tătuc al naţiunii" care le ştie pe toate, denigrându-şi contestatarii.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "Vorbe în vânt"

În aceste zile, toată atenţia majorităţii populaţiei s-a îndreptat pe ce face sau pe ce spune proaspătul preşedinte reconfirmat, Traian Băsescu. În timp ce preşedintele mai spunea o glumă, iar la anumite intervale de timp, pentru a arăta că îi pasă, se îngrijora de soarta românilor, alţi români, despre care preşedintele nu a scos nici o vorbă, ieşeau în stradă pentru că puterea pe care preşedintele a instalat-o în 2004 i-a adus într-un asemenea hal de disperare şi mizerie după ce pentru a le obţine voturile le-a promis pensii decente, dar acum i-a uitat cu desăvârşire.

Alţii români, despre care nimeni nu spune nimic, sunt batjocoriţi, umiliţi şi lăsaţi fără medicamente compensate la intervale regulate de timp încât nu mai ştiu dacă este incompetenţă, rea voinţă sau pur şi simplu prostie.

Tabloul se completează cu imaginea de-a dreptul revoltătoare a pensionarilor agricoli care au pensii mici şi subvenţii pentru agricultură aproape zero, astfel că pentru a-şi putea duce traiul de zi cu zi sunt obligaţi să cultive pământul, dar cum banii nu le ajung sunt nevoiţi să facă credite pentru a putea cultiva pământul şi să-şi ducă viaţa de pe o zi pe alta.

De parcă situaţia nu este destul de tragică, cei aflaţi la putere împreună cu preşedintele, de vreo doi ani încoace ne tot spun ce performanţe economice extraordinare are România şi câte lucruri măreţe au făcut.

Să acceptăm că s-au întâmplat lucruri bune, dar atunci întrebarea este de ce cei mai mulţi dintre români trăiesc la limita sărăciei? De ce nu se văd acele rezulte la care fac referinţă? Sau poate totul se rezumă la vorbe şi faptele se lasă aşteptate.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică: "Guvernarea este o responsabilitate, nu un privilegiu"

Responsabilitatea actului de guvernare este o sintagmă prea puţin întâlnită în viaţa politică românească actuală.

Partidul Naţional Liberal este pus în faţa situaţiei de a-şi asuma responsabilitatea actului de guvernare, în condiţiile în care PSD se află într-o criză prelungită şi se simte foarte bine în opoziţie, iar P.D. preferă să facă scor electoral de pe margine, pentru că e mai bine în opoziţie, vorbeşti mult şi nu faci nimic.

Suntem singurul partid important din România care poate guverna în acest moment şi care a dovedit-o cu rezultate economice de excepţie, fără precedent în guvernele postdecembriste.

Ne dorim o guvernare fără nici un fel de compromisuri. P.N.L. trebuie să guverneze singur, fără nici o colaborare cu alte partide, indiferent de consecinţe. În acest sens, intenţionez să propun, de asemenea, asumarea de către Guvernul Tăriceanu a votului uninominal, dacă celelalte partide vor ezita în acest sens.

P.N.L., P.D. şi PSD, alături de Asociaţia Pro Democraţia, au convenit asupra susţinerii în Parlament a legii privind introducerea sistemului de vot uninominal mixt, dar nu cred că toţi parlamentarii acestor partide vor vota pentru. În special democraţii, care se pricep foarte bine să-şi facă propagandă pentru puncte electorale, dar care imediat ce obţin efectul scontat nu-şi mai ţin cuvântul, după modelul dat de Traian Băsescu.

Eu susţin votul uninominal pentru că astfel foarte mulţi oameni cunoscuţi care au succes pot ieşi în faţă.

Reiterez ideea că P.N.L. trebuie să-şi asume responsabilitatea guvernării până la capăt, pentru că proiectele demarate prin programul de guvernare trebuie susţinute până la capăt şi conştient fiind de faptul că orice partid, care ar veni acum la guvernare, tot nu ar fi putut obţine o majoritate parlamentară. Chiar dacă nu vor să recunoască, Partidului Democrat şi Partidului Social Democrat le convine de minune în acest moment poziţia de partide de opoziţie.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Cum se fură prăjitura, cu ipocrizie politică, prezidenţială!"

Într-o declaraţie politică de săptămâna trecută, spuneam că domnul Traian Băsescu nu a învăţat nimic din lecţia suspendării şi a referendumului pentru demitere. Evoluţia evenimentelor din ultimele câteva zile mi-a demonstrat, parţial, contrariul. Domnul preşedinte a învăţat ceva: cum să facă să deturneze sensul demersurilor democratice într-un stat de drept, prefăcându-se că îşi îndeplineşte sarcinile din "fişa postului". Altfel spus, a învăţat cum să fure prăjitura, înlocuind-o cu fotografia acesteia.

Atunci când vorbeşte despre realizarea interesului naţional, preşedintele Traian Băsescu se referă, de fapt, în mod exclusiv, la ceea ce înţelege el prin "interes naţional", adică nimic altceva decât îndepărtarea cu orice preţ şi prin orice mijloace a premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Pentru asta, dumnealui este capabil să utilizeze toate şiretlicurile demagogiei şi toate subterfugiile ipocriziei. Este capabil să promită şefia guvernului la 2-3 personaje politice în acelaşi timp. E în stare să dea de înţeles că ar fi de acord cu un guvern apolitic sau cu unul de uniune naţională. Este dispus să ameninţe cu declanşarea vânătorii de vrăjitoare, sau, dimpotrivă, să insinueze că va stopa vânătoarea deja declanşată împotriva unuia sau altuia.

Mai presus de orice, este capabil să falsifice sensul referendumului din 19 mai a.c., pretinzând că cei 75% care au votat împotriva demiterii, din cei 45% care s-au prezentat la vot, ar fi optat pentru o aşa-numită "agendă a preşedintelui".

Ca şi cum alta ar fi fost întrebarea din buletinul de vot. Ca şi cum partidele politice care au cerut demiterea lui Traian Băsescu ar avea o agendă contrară "agendei preşedintelui". Şi, mai ales, ca şi cum subiecte precum votul uninominal, legea lustraţiei şi lupta împotriva corupţiei nu ar fi fost asumate de partidele "celor 322", în programele lor politice, cu mult înainte ca preşedintele să le confişte acum, în mod oportunist, ca fiind "ale sale"

Însăşi convocarea de luni, de la Cotroceni, s-a vrut a fi un exerciţiu de imagine în favoarea preşedintelui, care nu poate avea o "agendă proprie", pe care să o negocieze cu partidele politice. La fel va fi probabil şi discursul prezidenţial de miercuri, din faţa Camerelor reunite.

Preşedintele poate cel mult să medieze neînţelegerile dintre partide, în caz că acestea există, şi asta numai la cererea partidelor, în numele interesului naţional. Or, în acest moment, nu pare să existe neînţelegeri între partidele reprezentate în Parlament. Nu există legi care să nu poată fi trecute prin Parlament. Nu există vreo dispută privind interesul naţional în contradicţie cu exercitarea mandatului guvernamental. Nu există iniţiative ale Opoziţiei pe care Puterea să le fi respins, eventual, în mod nejustificat.

Scopul preşedintelui nu este acela de a "crea o majoritate stabilă". Scopul său este, dimpotrivă, acela de a introduce o stare de instabilitate politică, pentru a se ajunge la alegeri anticipate, în baza iluziei că poporul (nu doar "poporul lui Băsescu", adică 30% din alegători) va vota acum candidaţii Partidului Democrat.

În acelaşi timp, preşedintele vrea vot uninominal!

Contradicţia este vizibilă cu ochiul liber: implementarea sistemului uninominal necesită cel puţin un an de la promulgarea legii. Nu o spun eu, o spun cei care au studiat mecanismele acestui sistem. Pe cale de consecinţă, alegerea anticipată a noului Parlament nu se poate face decât în baza vechiului sistem, cel de liste, care favorizează mediocritatea.

Prin urmare, atât P.D., cât şi preşedintele României, pretind că doresc vot uninominal, fiindcă ei ştiu că aşa ceva vrea poporul. Dar, grăbind alegerile înainte de termen, dumnealor nu urmăresc altceva decât să profite încă o dată de slăbiciunile vechiului sistem electoral.

Mai este nevoie şi de alte argumente pentru demonstrarea duplicităţii şi ipocriziei? În nici un caz!

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică: "Traian pohteşte la pâinea politică a lui Gigi"

Stimaţi colegi,

Că se duc tratative serioase pentru un sprijin al PNG în scopul susţinerii unui guvern P.D. după alegeri, anticipate sau nu, nu mai este o surpriză. Că se doreşte comasarea P.D. cu PLD, având ca finalitate crearea unui partid prezidenţial, care să asigure realegerea lui Traian Băsescu în funcţia prezidenţială, nu mai este o informaţie de ascuns.

Ambiţiile unui om politic pot fi nemăsurate. Mijloacele prin care îşi îndeplineşte aceste ambiţii au uneori logică, alteori o doză mai mică sau mai mare de machiavelism.

Din ce în ce mai puţini oameni politici mai au energia de a se opune viselor de mărire ale domnului Băsescu şi ale armatei de aplaudaci formate în jurul său. Puţini mai au răbdare şi nervi pentru a demonstra că asistăm la o manipulare de cea mai joasă speţă, în care "iubirea" poporului este invocată pentru orice gest politic, fie neconstituţional, fie imoral.

În ultimii doi ani s-a dovedit că o reţetă de succes în politică este apelul la divinitate, pentru cei care nu au alte mijloace. "Alături de Dumnezeu, datorez foarte mult poporului român. (...) Vă garantez că ce s-a întâmplat în 19 mai m-a întărit şi m-a convins, dacă mai era nevoie, că viaţa mea nu mai este a mea, este a dumneavoastră, şi că trebuie să vă servesc atât timp cât o sa fiu pe pământ", spunea acest Mesia politic al României. La aşa lecţie de patetism sunt convins că Gigi Becali ar fi invidios... Creatorii de filme telenovelistice din America Latină ar putea veni la un schimb de experienţă la o asemenea lecţie de dragoste.

Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcţie de aproximativ 30 la sută din poporul român. Cu toate acestea, el are impresia că vorbeşte în numele tuturor românilor. De asemenea, politicianul Traian Băsescu joacă rolul unui creştin, în timp ce ia, fără neruşinare, numele Domnului în deşert. Dacă aş fi Gigi Becali, i-aş cere preşedintelui Băsescu drepturi de autor pentru electoratul la care atentează cu acest gen de discurs.

După ce a oferit o lecţie exemplară de rasism, după ce şi-a pus organizaţiile de media şi ONG-urile dedicate egalităţii de şanse în cap, escortat de SPP-işti şi păzit straşnic de feţe bisericeşti servile, preşedintele Băsescu joacă un nou rol: al trimisului Domnului printre români. Pe lângă faptul că acest rol este deja luat, domnul Băsescu uită că România nu mai are nevoie de personaje providenţiale, de revoluţii sau episoade cu mineri. Românii au nevoie de programe guvernamentale care să le ofere siguranţă şi prosperitate. Românilor trebuie să li se dea ocazia să simtă că sunt europeni şi să nu le fie ruşine de bunăstare.

Atâta timp cât vom coborî în fiecare săptămână discursul politic cu încă un nivel, ne vom trezi că am picat în groapa cu mocirlă. Vom observa prea târziu că suntem ba oligarhi, ba găozari, ba hoţi, ba ţigani împuţiţi. Şi ne vom apuca din nou să căutăm celebrele bilete pentru Congo!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Nu distrugeţi bisericile!"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti este în mare pericol. Un gigantic şi monstruos colos din oţel, beton şi sticlă care se înalţă sfidător, în total dispreţ al legislaţiei române şi europene, al valorilor civilizaţiei europene va distruge catedrala catolică din Bucureşti.

Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti a fost construită între anii 1875-1884 prin grija Monseniorului Ignazio Paoli, primul arhiepiscop romano-catolic al Arhidiecezei de Bucureşti. Proiectul catedralei, a cărei istorie este indisolubil legată de însăşi existenţa arhiepiscopiei romano-catolice Bucureşti, a fost realizată de arhitectul vienez Fridrich Schmidt, supranumit Michelangelo al secolului al xIx-lea, cel care a realizat şi edificiul primăriei din Viena.

Catedrala Sf. Iosif a supravieţuit unor vremuri în care în Bucureşti au fost distruse de autorităţile comuniste zeci de biserici.

Dimensiunea spirituală, culturală şi ecumenică universală a catedralei Sf. Iosif a fost consacrată prin vizita din 1999 a Papei Ioan Paul II.

În anul de graţie al binecuvântării catedralei prin vizita Sf. Părinte, un grup de interese a început promovarea unui proiect imobiliar ce avea sa transforme într-un monstruos gigant care periclitează grav catedrala.

Bani mulţi, interese oculte şi meschine, dispreţ faţă de lege şi biserică, complicitatea multor autorităţi, sunt caracteristicile binecunoscute de români ale proiectului care cu cinism a fost numit "Cathedral Plaza".

Construcţia gigantului cu 19 etaje şi 75 metri înălţime şi patru nivele subterane, amplasat la numai 8 metri de catedrală, a început acum un an, pe baza unor autorizaţii şi avize emise cu încălcare şi în dispreţul legii, astăzi fapt de notorietate pentru opinia publică românească.

Clerul şi credincioşii romano-catolici din România au denunţat mişeleasca agresiune la care este supusă catedrala Sf. Iosif. Societatea civilă şi presa româneascăau protestat vehement cerând constant şi repetat stoparea proiectului şi oprirea ilegalităţii. Lumea ştiinţificăromână - inclusiv Academia Română - au condamnat proiectul, avertizând asupra faptului că acesta va distruge catedrala. Însuşi proiectantul iniţial a cerut stoparea proiectului.

Biserica ortodoxă s-a solidarizat demersurilor publice pentru salvarea catedralei. Au fost strânse zeci şi zeci de semnături şizeci de mii de români au ieşit în stradă pentru oprirea proiectului şi salvarea catedralei. Sub presiunea opiniei publice şi la solicitarea Senatului României, Inspectoratul de Stat în Construcţii a declanşat o anchetă. Constatările acestei anchete sunt devastatoare, recunoscându-se ilegalitatea întregului proces de autorizare a proiectului şi cerându-se analizarea luării unor măsuri ferme de anulare a autorizaţiei de construire şi stopare a proiectului. Din păcate, reacţiile au întârziat să apară, iar construcţia a continuat să crească.

Au fost făcute toate demersurile legal posibile. Autorităţile competente şi-au transferat responsabilitatea între ele. Iar apoi s-au spălat pe mâini precum Pilat din Pont declinându-şi orice competenţă către justiţie.

Justiţia întârzie şi tergiversează judecarea cauzelor ce vizează constatarea ilegalităţii proiectului.

Preşedintele României şi mulţi din guvernanţii de azi ignoră problema. Ministrul de resort decretează ca strategie naţională în construcţii amplasarea câte unui zgârie nori lângă fiecare biserică.

Sf. Scaun şi Papa Benedict xvI au cerut repetat autorităţilor române să oprească proiectul şi să salveze catedrala. Lideri ai grupurilor parlamentare din Parlamentul Europei au cerut preşedintelui României şi guvernanţilor să stopeze proiectul şi să salveze catedrala Sf. Iosif.

Constatând gravele ilegalităţi ale proiectului, Senatul României a instituit o comisie de anchetă ale cărei concluzii au fost aprobate prin două hotărâri. Senatul a cerut autorităţilor să stopeze imediat proiectul, să identifice ilegalităţile, să revizuiască legislaţia în materia protecţiei monumentelor istorice şi a solicitat Ministerului Public să cerceteze cauza.

Comisia de anchetă a Senatului a concluzionat existenţa grupurilor de interese specializate pe proiecte imobiliare amplasate în zonele istorice ale Bucureştiului şi favorizarea acestora de slăbiciunea şi complicitatea autorităţilor locale. Evident, hotărârea Senatului nu a fost respectată, iar construcţia continuă să crească. Acum, aproape toată lumea recunoaşte şi realizează că proiectul monstruosului gigant este illegal şi inoportun pentru Bucureşti şi distrugător pentru catedrala Sf. Iosif. Dar proiectul continuă.

Bucureştiul este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. La numai câteva sute de metri de catedrală în devastatorul cutremur din 4 martie 1977 s-a prăbuşit blocul Nestor. În acea zi, în numai 30 de secunde, în Bucureşti au murit 1424 de persoane, multe construcţii s-au prăbuşit, altele au fost serios avariate, printre care şi Catedrala Sf. Iosif. La viitorul cutremur, datorită influenţei nefaste a noii construcţii, Catedrala Sf. Iosif riscă să se prăbuşească.

Doamna Lia Ardelean:

Propunerea legislativă a Partidului Conservator privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC - SA în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia a fost promulgată zilele trecute. Conform noii legi, despăgubirile vor fi egale cu suma depusă la CEC, indexată cu nivelul indicelui ratei de inflaţie, calculat din data depunerii până în ziua achitării, din care se deduce dobânda legală bonificată de CEC pe perioada cât a fost acordată. Indicele ratei de inflaţie aplicat este cel calculat de către Banca Naţională a României, iar deponenţii vor primi titluri de stat cu maturitate între unu şi doi ani, în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii. Prin intrarea în vigoare a acestei legi s-a făcut o reparaţie financiară îndelung aşteptată celor circa 37.000 de români, care până la 1 noiembrie 1990 şi-au depus la CEC banii pentru Dacii, bani de care statul s-a folosit fără a acorda autoturismele celor în drept. Legea constituie, de asemenea, un meritat act de dreptate pentru zecile de mii de oameni, majoritatea vârstnici, care şi-au căutat în ultimii 17 ani dreptatea şi banii pierduţi după ce şi-au investit economiile de-o viaţă.

În calitate de iniţiator al legii, voi propune Ministerului Economiei şi Finanţelor să emită cât mai curând normele de aplicare a acestei legi. Acestea trebuie să fie extrem de clare şi concrete, pentru a nu da naştere la interpretări, întrucât păgubiţii au aşteptat destul pentru a-şi recupera banii. Trebuie să mai subliniez că de efectul acestei legi vor beneficia toţi depunătorii, nu doar membrii asociaţiilor constituite în acest sens. Sigur că oamenii vor intra efectiv în posesia banilor abia peste doi ani, însă eu personal sper că anul viitor, odată cu primirea titlurilor de stat, păgubiţii să se poată considera proprietari pe drepturile care li se cuveneau de atâţia ani. Mă bucur că Partidul Conservator a reuşit să rezolve această problemă atât de importantă pentru oameni, şi vă asigurăm că şi în viitor, atât eu personal, cât şi colegii mei, vom lupta în plan legislativ pentru a contribui la eliminarea dificultăţilor şi necazurilor cu care se confruntă cetăţenii, pentru a ne onora astfel cum se cuvine mandatul şi votul de încredere primite din partea electoratului.

Domnul Ioan Ţundrea:

Obiectul declaraţiei politice: "322 felicită din toată inima echipa 432"

Extraordinara echipă a lui Cristi Mungiu, care ne-a adus atâta bucurie şi onoare nouă poporului român, spunea "Noi, în ţară, nu mai avem săli de cinema şi, din pricina asta, nu mai avem public. Asta e problema, că uitaţi avem răspunsul ăsta atât de bun, nu numai pentru filmul meu, dar e vorba de premiul lui Cristi Nemescu de anul trecut, de premiul lui Corneliu Porumboiu de anul trecut, de premiul lui Cristi Puiu de acum doi ani şi filmele astea fac foarte puţin spectatori, pentru că, oricât de bine ai face filme, dacă nu ai unde să le prezinţi şi dacă nu ai un public care să fie educat, ani la rând să vină la sala de cinema, e foarte complicat. Noi am făcut ce ţinea de noi, rămâne ca să existe şi nişte structuri care să poată să compenseze şi să avem şi noi un public real de cinema".

Şi pentru că s-a indus în mentalul colectiv al acestui popor că tătucul de la Cotroceni este factotum în această ţară, noi cei 322 îl somăm ca în 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile să construiască împreună cu cei 3000 de conducători P.D. care guvernează România cel puţin o sală de cinema în fiecare oraş în care administrează banii publici ai poporului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Luchian:

Declaraţie politică "Preşedintele tuturor rom(ân)ilor"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am fost din nou martorii, săptămâna trecută, felului în care înţelege "domnul" Traian Băsescu, preşedintele României, să-şi exercite mandatul, şi anume într-un profund dispreţ faţă de lege, faţă de bunul simţ şi de o minimă conduită morală.

Chiar în ziua în care românii votau întoarcerea sa la Cotroceni, domnul Traian Băsescu găsea de cuviinţă să agreseze fizic o ziaristă, smulgându-i acesteia din mână telefonul mobil proprietate personală şi refuzând să i-l înapoieze, comiţând astfel o infracţiune, pentru ca mai apoi să o agreseze şi verbal, adresându-i nu doar nişte cuvinte jignitoare la adresa propriei persoane, ci insultând o întreagă minoritate etnică.

Bineînţeles că avocaţii şi consilierii preşedintelui au venit cu scuza că acesta se găsea în spaţiul privat, intim chiar, atunci când a folosit cuvintele respective, lucru adevărat, însă se omite faptul că Traian Băsescu şi-a violat singur intimitatea atunci când a decis să aducă în spaţiul său privat un telefon pe care l-a obţinut cu forţa şi prin intermediul căruia i-au fost înregistrate cuvintele.

Bineînţeles că au apărut şi zeci de alţi apărători de serviciu ai preşedintelui şi binenţeles că gestul său nu va provoca ieşirea în stradă a mulţimilor pentru că, în cele din urmă, aşa cum gândesc foarte mulţi, preşedintele nu a făcut "cine ştie ce", ci doar a pus la locul ei o ziaristă agresivă şi, în plus, angajata unui adversar politic al acestuia.

În general, domnul Traian Băsescu, şi mai ales în recent încheiata campanie pentru referendum, a tot vorbit despre popor, însă după ultimul său gest este destul de clar despre ce popor este vorba. De un popor care-i exclude pe anumiţi ziarişti, de un popor care exclude minorităţile, de un popor care-i exclude pe "oligarhi", în general de un popor de excluşi, care nu se lasă vrăjiţi de retorica populistă a actualului preşedinte.

Însă din ceea ce s-a întâmplat sâmbătă poate chiar mai grav mi s-a părut tupeul cu care domnul preşedinte a tratat-o pe respectiva ziaristă, tupeul celui care ştie că nimic nu i se poate întâmpla, indiferent ce ar face.

Pentru că, în sistemul nostru constituţional art. 16 din Constituţie, care stipulează faptul că în România "nimeni nu este mai presus de lege" este contrazis de imunitatea care i se acordă preşedintelui în timpul mandatului său pentru toate faptele penale comise, mai puţin cea de înaltă trădare, aşa încât astăzi, din punct de vedere legal, există o persoană în România care este mai presus de lege.

Este trist că în anul 2007 în România europeană am putut fi martorii unui asemenea comportament şi asta tocmai din partea acelei instituţii care ar trebui să ne reprezinte pe toţi. Or, este clar că, în acest moment, acest lucru nu se întâmplă, pentru că este evident faptul că românii în general nu au un asemenea comportament suburban şi sfidător la adresa legii.

Mai grav este însă faptul că li se arată cetăţenilor români că dacă eşti suficient de norocos la un moment dat să exerciţi o funcţie importantă, atunci poţi să faci orice, poţi să încalci orice lege fără să suporţi consecinţele.

Vă mulţumesc.

Domnul Ionel Palăr:

"Guvernarea liberală, exemplu de performanţă"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

De la începutul mandatului, P.N.L. a transformat programul de guvernare al Alianţei D.A. în cartea de căpătâi a acestei guvernări. În niciun moment, Partidul Naţional Liberal nu a abdicat de la valorile fundamental liberale, care i-au adus încrederea şi voturile electoratului, în 2004, anume dezvoltarea capitalismului şi a economiei de piaţă. De la aceste principii, P.N.L. nu va abdica niciodată.

Am dovedit curaj şi ne-am asumat guvernarea fără P.D., deoarece altfel România nu ar mai fi progresat deloc. După cum bine se ştie, democraţii deveniseră literalmente o frână pentru guvernare. Vom continua să apărăm acest program de guvernare, care a îmbunătăţit nivelul de trai al românilor, graţie măsurilor luate în favoarea cetăţenilor: cota unică de impozitare, majorarea pensiilor, restituirea proprietăţilor etc.

P.N.L. continuă mai departe programul de guvernare al Alianţei D.A., astfel încât orice moţiune iniţiată sau doar susţinută de P.D. ar fi dovada ipocriziei supreme, întrucât democraţii nu ar face altceva decât să conteste o guvernare din care ei înşişi au făcut parte şi un program pe care l-au promovat, ca partid.

Nu vom face compromisuri pentru a ne menţine la guvernare cu orice preţ. P.N.L. a ajuns la guvernare pe baza votului Parlamentului şi va pleca în aceeaşi situaţie. Dacă Parlamentul va adopta o moţiune de cenzură şi P.N.L. nu-şi va mai putea îndeplini mandatul, atunci va acţiona în consecinţă. P.N.L. îşi asumă posibilitatea de a-şi verifica susţinerea în Parlament. Orice partid aflat la guvernare îşi asumă şi riscul de a fi supus unei moţiuni de cenzură. Dar, ca partid aflat la guvernare, P.N.L. consideră inutilă o altă alocare de resurse pentru rezolvarea neînţelegerilor dintre politicieni, prin aceasta înţelegând şi alegeri înainte de termen.

Vă mulţumesc.

Doamna Lia Ardelean:

În urmă cu aproape o jumătate de an, am avertizat public asupra pericolului în care se află chiriaşii evacuaţi din casele naţionalizate. Problemele acestora, dar şi a beneficiarilor de imobile cumpărate conform Legii 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, necesitau o abordare foarte serioasă şi profundă, precum şi o implicare atentă din partea autorităţilor administraţiei publice locale. Mai mult, am atras atenţia Guvernului asupra unei prevederi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, a cărei rezolvare ar soluţiona o bună parte din cazurile pensionarilor chiriaşi care urmează să fie evacuaţi din fostele case naţionalizate. Articolul 49 (2) din legea sus menţionată prevede că "Familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap li se vor asigura locuinţe sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2 % din sumele obţinute din privatizare şi care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat". Deşi legea reglementează obligativitatea constituirii acestui fond şi cu toate că la vremea respectivă s-a făcut mult tam-tam pe acest subiect, problemele chiriaşilor evacuaţi sunt departe de a fi rezolvate. Între timp, a apărut şi Ordonanţa de urgenţă nr. 1031/2006 privind înfiinţarea Fondului naţional de dezvoltare, care are ca subdiviziune crearea unui fond destinat finanţării necesităţilor provocate de retrocedarea/restituirea activelor imobiliare, însă nici de soarta acestuia nu s-a mai auzit nimic.

Foarte multe persoane aflate în astfel de situaţii mi s-au plâns în cadrul audienţelor de la biroul meu parlamentar că autorităţile locale nu sunt în măsură să le asigure locuinţe sociale. În aceste condiţii, oamenii sunt în pragul disperării şi nu întrevăd nicio soluţie. După cum am mai spus, există cazuri absolut dureroase, de familii care au rămas a doua oară fără casă, fiind chiriaşi în imobile naţionalizate, după ce, pe vremea lui Ceauşescu, locuinţele le-au fost rase de pe faţa pământului din cauza planurilor urbanistice diabolice din acea perioadă.

Partidul Conservator a făcut numeroase demersuri către primăriile şi consiliile locale din toată ţara pentru a asigura locuinţe corespunzătoare şi decente miilor de familii aflate în această situaţie disperată, care au fost deposedate de spaţiile locative în urma aplicării Legii 247/2005. Am cerut edililor să ne pună la dispoziţie datele de identificare ale persoanelor care au fost evacuate din casele naţionalizate supuse retrocedării, însă nici la această oră nu avem o evidenţă clară a acestei situaţii.

Pe această cale, fac un apel la autorităţile abilitate să identifice cele mai oportune soluţii pentru a rezolva această doleanţă majoră, având în vedere că marea majoritate a persoanelor evacuate sunt oameni în vârstă fără posibilităţi materiale, care abia trăiesc de pe o zi pe alta. Consider că nu mai putem asista pasivi la escaladarea problemei respective, cu atât mai mult cu cât majoritatea oamenilor evacuaţi sunt nevinovaţi, iar factorii decizionali trebuie să coopereze pentru a o rezolva cât mai repede posibil.

Domnul Marius Rogin:

"Politica românească de după referendum"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mulţi dintre cetăţenii acestei ţări îşi pun o întrebare simplă, dar al cărei răspuns ar trebui să pună pe gânduri pe mulţi dintre politicienii acestei ţări: care a fost sensul referendumului? Fără a avea o justificare constituţională, suspendarea preşedintelui Traian Băsescu n-a fost decât o demonstraţie lamentabilă de forţă a unor partide unite pentru un singur scop, acela de a-l elimina din scena politică pe preşedintele ţării.

Nu trebuie să trecem prea uşor şi nici cetăţenii acestei ţări nu trebuie să piardă din vedere un lucru peste care, iată, cei care s-au coalizat, trec foarte uşor: 60% din electoratul P.N.L., 50% din electoratul PRM şi UDMR, şi 20% din electoratul PSD au votat împotriva deciziilor luate împotriva preşedintelui Băsescu de aceste partide. Firesc, ne-am fi aşteptat la câteva schimbări care în orice ţară democratică ar fi fost cât se poate de normale. Ne-am fi aşteptat la câteva demisii din funcţii de conducere ale celor care nu mai sunt urmaţi nici de propriul electorat. Nu ne-a fost dat însă s-o vedem nici pe asta. Dovadă stă încă o dată faptul că funcţiile aducătoare de favoruri şi binefaceri sunt mult mai importante decât onoarea pentru aceşti indivizi.

Electoratul, cel pe care aceste persoane se bazau, a fost cel care le-a taxat obrăznicia, slugărnicia şi nepăsarea faţă de această ţară, pe care au fost aleşi sau numiţi să o guverneze, aceştia neavând niciun fel de preocupare faţă de interesul cetăţeanului decât pentru cel propriu. Iar cetăţeanul simplu a ajuns la limita răbdării faţă de astfel de politicieni.

Speranţa cu care cetăţeanul simplu s-a prezentat la referendumul din 19 mai, a fost aceea că o dată cu terminarea acestuia viaţa politică din ţară se va linişti, va intra la normal, iar această ţară va începe să fie şi guvernată. De ceva vreme încoace, nimeni nu se mai preocupă de agenda cetăţenului, nimeni nu se mai preocupă de guvernare. Întreaga atenţie se îndreaptă împotriva preşedintelui şi cum mai poate fi el taxat în faţa electoratului. Mă întreb oare ce-ar mai fi făcut această mass-media în această săptămână care a trecut de la referendum, dacă nu apărea incidentul preşedintelui cu telefonul acelei ziariste, pe care cred că am putea-o numi mai degrabă un paparazzi.

Din punct de vedere moral, regretăm cu toţii faptul că el s-a întâmplat, însă un lucru rămâne şi mai grav, iar de el nu prea mai pomeneşte nimeni şi se cam trece peste acest amănunt. O ţară întreagă a trebuit să afle o discuţie privată dintre un soţ şi o soţie. Mai grav e însă faptul că acest soţ este tocmai preşedintele ţării care ar trebui să se bucure de o securitate totală. Care ar trebui să fie sigur că siguranţa sa este asigurată şi că cei care ar trebui să se preocupe de acest lucru îşi fac datoria aşa cum ar trebui. Nu se întâmplă acest lucru şi iată-ne implicaţi într-un eveniment care n-ar fi trebuit să aibă loc, dar care s-ar mai putea repeta cu siguranţă. Mă întreb în acest moment cine este principalul vinovat şi cine trebuie tras la răspundere.

Viaţa politică însă trebuie să intre la normal. Singura modalitate prin care s-ar putea face acest lucru, ar fi alegerile anticipate. Este singura modalitate prin care lucrurile ar putea intra la normal şi ţara ar putea fi din nou guvernată. Se vorbeşte foarte mult despre votul uninominal. În urmă cu ceva timp, toată sfera politică românească cerea acest vot şi-şi afirma acordul faţă de acesta. În prezent, acest elan a început să scadă vizibil.

România are nevoie de acest vot uninominal la fel cum are nevoie de alegeri anticipate pentru ca tot ceea ce ţine de politica românească să scape de această neîncredere de care astăzi beneficiază.

Aceste instituţii cum sunt Parlamentul sau Guvernul, au nevoie de oameni responsabili, capabili să pună mai presus interesul cetăţeanului în slujba căruia ocupă acea poziţie pe care se află şi nu pe cea personală sau a partidului din care face parte.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor şi domnilor,

Aşa cum am mai declarat acum câteva săptămâni, dacă există voinţă politică, se poate ajunge şi la un consens al principalelor partide politice parlamentare în ceea ce priveşte introducerea votului uninominal. Şi iată că s-a demonstrat în aceste zile că este posibil.

Săptămâna trecută, la sediul Asociaţiei Pro Democraţia, reprezentanţi ai P.N.L., P.D. si P.S.D. au căzut de acord să susţină fără rezerve proiectul de cod electoral elaborat de Pro Democraţia şi depus de P.N.L. în Parlament. Partidele care au participat la întâlnirea respectivă pot asigura atât majoritatea de două treimi necesară în comisia de cod electoral din Parlament, cât şi majoritatea absolută în plen.

De asemenea, toate partidele politice sunt invitate să participe la discuţii pe acest subiect, urmând ca specialiştii partidelor sa aducă corecturile tehnice necesare proiectului.

Acest proiect de lege prevede introducerea votului uninominal mixt - care îmbină sistemul majoritar, folosit, de exemplu, pentru alegerea primarilor - cu sistemul proporţional.

Documentul prevede un sistem de votare mixt, în care jumătate din aleşi sunt desemnaţi în mod direct, iar restul mandatelor sunt împărţite la nivel regional, judeţean sau local.

Proiectul aduce în prim plan o nouă unitate electorală: Colegiul uninominal. Colegiul uninominal reprezintă o circumscripţie electorală în care alegătorii aleg un singur reprezentant. De exemplu, în cazul alegerilor pentru primar, întreaga localitate se constituie într-o circumscripţie (colegiu) uninominală, alegătorii alegând un singur reprezentant (primarul), dintr-o serie de candidaţi.

În cazul alegerilor parlamentare, numărul colegiilor electorale în fiecare judeţ va fi egal cu jumătate din numărul mandatelor de parlamentar alocate respectivului judeţ.

Astfel, în fiecare colegiu, candidatul care a adunat cel mai mare număr de voturi va fi declarat câştigător, iar restul mandatelor vor fi alocate în funcţie de repartizarea făcută în regiunea de dezvoltare din care face parte. Acestea sunt doar câteva din principalele prevederi ale acestui proiect.

Sper ca eforturile să nu rămână doar la nivel declarativ şi demersurile pentru paşii necesari adoptării acestui proiect important să fie făcuţi cu multă responsabilitate, fără accese de demagogie, gen "Vot uninominal la alegeri anticipate în două, trei luni" sau "vot uninominal la alegerile pentru Parlamentul European din această toamnă".

Pentru ca acest proiect să fie transpus în realitatea românească trebuie ca el să fie mai întâi finalizat cât mai corect, apoi adoptat, şi ceea ce reprezintă cel mai important aspect, prezentat şi explicat pe larg opiniei publice pentru ca toţi cetăţenii să înţeleagă cât mai bine modalitatea prin care îşi vor alege reprezentanţii pentru multă vreme de acum înainte.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Grosaru:

"2 iunie - Ziua Italiei"

Dacă ar fi să rememorăm ceea ce a însemnat ziua de 2 iunie pentru italieni, ar trebui să pornim pe firul istoriei şi să ajungem în luna decembrie 1945, când a fost format Guvernul condus de Alcide De Gasperi. Pe perioada primelor 3 luni de activitate, cele 3 partide principale de stânga, comuniştii, socialiştii şi acţioniştii, au cerut cu insistenţă proclamarea Republicii şi alegerea unei Adunări constituante însărcinate nu numai cu elaborarea Constituţiei republicane, ci şi cu legiferarea acesteia.

Alcide De Gasperi, de teamă de a nu pierde consensul electoratului, ca adept al Monarhiei şi pentru că Adunarea constituantă ar fi promovat o serie de legi în total dezacord cu status quo-ul social, a dorit să se exprime prin referendum asupra formei de guvernământ, iar aceasta să nu fie învestită cu putere legislativă ordinară, aceasta revenind viitorului Guvern.

În data de 9 mai 1945, la orele 20,30, Agenţia ANSA a remis un comunicat către Biroul de presă al Ministerului Casei Regale de Savoia, în care se menţiona:

"L'Ufficio Stampa dell Ministero della Real Casa comunica: Oggi, alle ore 12,00 in Napoli, Il Re Vittorio Emanuele III ha firmato l'atto di abdicazione e, secondo consuetudine, e partito in volontario esilo "

În data de 1 iunie, în ajunul desfăşurării referendumului, Regele Umberto Di Savoia a adresat italienilor următorul mesaj:

"Italiani! Ormai, alla vigilia della Costituzione, in cui dovete scegliere la monarchia o repubblica, desidero ancora una volta parlarvi a cuore aperto. Come ho gia piu volte dichiarato, io accettero il responso del popolo liberamente espresso, e aggiungo che chiedero ai fedeli sostenitori della monarchia di rispettare anch'essi senza alcuna riserva la decisione della maggioranza"

Şi, aşa cum şi-a dorit De Gasperi, în data de 2 iunie s-a desfăşurat o dublă consultare a populaţiei: referendum privind viitoarea formă de guvernământ în Italia, precum şi alegerea Adunării constituante.

Ziarele vremii aminteau că ziua de 2 iunie coincidea cu ziua aniversării morţii lui Giuseppe Garibaldi, o zi însorită pe tot teritoriul naţional. Afluenţa la urne s-a petrecut cu entuziasm, dar într-o atmosferă de calm, lipsită de incidente. Astfel că 61,4% dintre italieni, adică 28.005.449 cetăţeni italieni, s-au prezentat la vot, după mulţi ani în care acest exerciţiu democratic fusese interzis de regimul fascist. Adepţii Republicii au câştigat cu 12.717.923 voturi validate în faţa celor 10.719.284 voturi ale monarhiei.

În ce priveşte alegerea Constituantei, nicio surpriză faţă de precedentele alegeri administrative: DC cu peste 8 milioane de voturi, urmat de PSUP şi PCI, în ordine, fiecare cu peste 4 milioane de voturi.

Alcide De Gaspari a format un nou guvern bazat pe cele 3 partide desemnate prin votul exprimat de electorat, iar Adunarea Constituantă l-a desemnat, la data de 28 iunie, ca şef provizoriu al statului pe napoletanul Enrico De Nicola, în vârstă de 69 de ani, fost jurnalist, retras din viaţa politică pe timpul regimului fascist - ales din primul tur de scrutin cu 396 de voturi din 501 exprimate. Acesta va fi reales, tot ca şef al Statului, pe data de 26 iunie 1947 şi în baza primei dispoziţii tranzitorii a Constituantei de la 1 ianuarie 1948 va deveni primul Preşedinte al Republicii Italiene. Imnul naţional, "Fratelli d'Italia", a fost adoptat pe versurile scrise de Goffredo Mameli, fiind interpretat pentru prima dată în septembrie 1847 la Genova, devenind foarte popular într-o scurtă perioadă de timp.

În zilele noastre, relaţiile de prietenie, relaţiile economice şi culturale dintre România şi Italia au devenit foarte apropiate, Italia fiind prima ţară care a adoptat în unanimitate în Parlament demersurile României de intrare în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Limba, cultura, obiceiurile, tradiţiile, dar mai ales latinitatea au făcut ca relaţiile dintre România şi Italia să devină de o apropiere fără precedent, ţinând cont doar de relaţiile de muncă dezvoltate între cele 2 ţări.

Ca reprezentant al minorităţii italiene în Parlamentul României nu pot decât să adaug faptul că fraţii români şi italieni vor sărbători din nou împreună această zi şi multe altele de aici înainte.

Viva Italia!

Viva la Romania!

Domnul Miron Ignat:

"1 Iunie - Ziua internaţională a copilului"

Stimate colege, stimaţi colegi,

În fiecare an, ziua de 1 Iunie este sărbătoarea dedicată celui mai valoros zâmbet... zâmbetul celor mai mici locuitori ai planetei, copiii, cei pentru care raţiunea şi fericirea de a trăi sunt jocul, iubirea şi studiul. Este zâmbetul pentru care nu se precupeţeşte niciun efort, toţi întrecându-se în a dărui bucurii şi satisfacţii celor mici, viitorul şi raţiunea unei întregi planete.

Statistic vorbind, doar pentru câteva mii de copii care trăiesc în România, 1 iunie înseamnă ceva deosebit, adică pentru copiii instituţionalizaţi, care au învăţat că acum, de Paşte şi de Crăciun au parte de multe dulciuri. Pentru restul copiilor, 1 iunie este o zi obişnuită, o zi în care majoritatea celor mici se chinuiesc să mănânce, primesc o îngrijire proastă prin spitale, renunţă la şcoală sau sunt abandonaţi în centre de maternitate sau case de copii, sau lăsaţi în grija unor membri de familie de către părinţii care pleacă la muncă în străinătate. Sunt cazuri în care mulţi dintre copii sunt exploataţi, puşi de către alţii să fure, să cerşească. Sunt lucruri deosebit de grave, lucruri care nu ar trebui să se întâmple nicăieri în lume.

În zilele noastre, sunt foarte mulţi care se gândesc doar la binele propriu şi este foarte greu să punem capăt acestor fenomene. De aceea, azi, de ziua copilului, trebuie să le facem o bucurie celor mici, să-i acaparăm cu bucurie şi veselie, astfel încât să-i facem să uite de grijile şi necazurile pe care le-au întâmpinat pe parcursul anilor, de lipsa părinţilor, de dragostea şi afecţiunea care le-au lipsit.

Fiecare copil din lume ar trebui sa aibă parte de o copilărie fericită. Cele mai de preţ lucruri pe care ar trebui să le dăruim copiilor noştri la vârsta copilăriei sunt joaca, dragostea, bunătatea. Însă nu toţi au parte de aceste lucruri şi de aceea măcar o dată pe an ar trebui să facem eforturi pentru a le stimula încrederea în ei înşişi. Aceste lucruri sunt dreptul lor, drept peste care nu avem voie să trecem, ci din contră, ar trebui să ne rezervăm câteva minute, ore, sau zile pentru a le sta la dispoziţie.

La rândul nostru, fiecare dintre noi am fost copii, sau am devenit din copii, părinţii altor copii pentru care depunem eforturi de educare, creştere, întreţinere. Fericirea copiilor noştri este totodată şi fericirea noastră, ceea ce ne dă o satisfacţie pentru a realiza tot ceea ce ne-am dorit de la viaţă şi pentru a le oferi un trai cât mai de preţ şi lipsit de grijile care ne înconjoară.

În întâmpinarea zilei de 1 iunie, nu trebuie să-i dăm uitării, ci trebuie să ne amintim de ei cu drag şi să le oferim sprijinul şi dragostea noastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Senatorul Ion Iliescu trebuie să-şi ceară scuze Văii Jiului"

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor parlamentari,

N-aş dori să consideraţi această scurtă declaraţie politică drept o mânuşă aruncată domnului senator Ion Iliescu. Domnia sa este fără îndoială un nume de care se leagă multe în istoria noastră din ultimele două decenii.

Păstrând scara proporţiilor, eu am văzut cândva în domnul Iliescu un Gorbaciov al României, adică un înalt demnitar comunist care, înţelegând falimentul inevitabil al acestei ideologii, în virtutea poziţiei sale politice, deschide porţile reformelor democratice în ţara sa.

Din păcate, aici comparaţia se termină brusc. Gorbaciov a iniţiat procesul de democratizare a fostei Uniuni Sovietice, după care s-a retras, păstrând pentru eternitate aureola luminoasă a unui deschizător de epocă nouă. S-a retras, asemenea marilor campioni, în plină glorie. Credeţi cumva că n-ar fi avut resurse să câştige un mandat în Parlamentul de la Moscova? Care partid rusesc nu şi l-ar fi dorit pe Gorbaciov pe liste? Dar el s-a retras cu demnitate, recunoscându-şi trecutul comunist, ireconciliabil cu timpurile noi, s-a "autolustrat", dacă vreţi, dând un formidabil exemplu clasei politice din patria sa...

Ion Iliescu a ales altă cale: aceea a puterii cu orice preţ. Ajuns, "cu voia D-voastră" ultimul pe lista puterii provizorii în decembrie 1989, a avut grijă să treacă în frunte, prin cinci luni de campanie electorală, pe cât de ilicită, pe atât de furibundă. Cinci luni în care televiziunea publică, singurul canal TV la vremea respectivă, condusă pe atunci de oameni de casă, l-a slujit cu o obedienţă respingătoare. Practic, până la 20 mai 1990, timpul de antenă al lui Ion Iliescu era de 24 de ore pe zi. Atunci s-a format uriaşul capital electoral al lui Ion Iliescu, din care acesta se mai înfruptă şi astăzi.

Această campanie electorală a devenit total ilegală, în clipa în care Ion Iliscu şi-a tras partid. A avut grijă să compromită orice idee de opoziţie, dând bani de la buget unor escroci mărunţi, să-şi facă şi ei partide. Iar partidele istorice, năpădite şi ele de caii troieni ai Securităţii, le-a terorizat pur şi simplu cu aşa - zisele reacţii populare "spontane". Printre altele, Ion Iliescu a atras şi Valea Jiului în campania lui, personală şi ilicită, stigmatizând în mod nedrept minerii, oameni cinstiţi şi curajoşi, care-şi câştigă cu greu bucata de pâine.

În mişcarea de dizidenţă din România comunistă, atâta câtă este, minerii Văii Jiului au merite mai mari decât Ion Iliescu. Acel august 1977, cu greva de la Lupeni, cu "sechestrarea" premierului comunist, cu umilirea lui Ceauşescu, rămâne probabil cea mai puternică formă de protest dintr-o jumătate de secol de dictatură bolşevică. Merită menţionat aici faptul, deloc neglijabil, că în perioada în care Valea Jiului pur şi simplu s-a răsculat, Ion Iliescu era, şi atunci, un important stâlp al regimului.

În 1990 minerii au fost chemaţi, prin liderii lor de sindicat, să-şi manifeste sprijinul faţă de partidul lui Iliescu şi să protesteze împotriva celorlalte. Era clar o demonstraţie de forţă. Aşa înţelegea fostul secretar PCR pluralismul politic. Implicarea puterii de atunci în aşa-zisele "mineriade" este indiscutabilă. Au recunoscut-o toţi, de la Miron Cozma la Petre Roman. În trenurile cu mineri s-a aflat aproape toată conducerea locală, - tehnică, sindicală şi politică -, în frunte cu prefectul judeţului. Toţi aveau rolul de a da legitimitate acelor acte reprobabile.

De-atunci au trecut aproape două decenii. Ion Iliescu a beneficiat din plin de roadele campaniei sale ilicite: trei mandate de şef de stat - cu unul mai mult decât prevede propria sa Constituţie. Acum este senator, şi ar accepta chiar funcţia de consilier comunal la Ciorogârla, numai să nu rămână singur acasă. Şi-a creat imaginea luminoasă a activistului "sărac şi cinstit", care nu-şi bagă mâna în banii statului dar, generos, îi lasă pe alţii să se înfrupte. Este preşedinte de onoare al PSD-ului. Gestionează singur onoarea acestui partid, atâta câtă i-a mai rămas.

Ion Iliescu e foarte supărat de rezultatele recentului referendum, deşi acesta este una din operele sale de arhitectură politică. El, campionul dialogului paşnic şi "fără încrâncenare", refuză să participe la convorbirile de la Cotroceni. Aşteaptă scuze de la Traian Băsescu, după ce tot el a cerut un control psihiatric al acestuia...

Dar, pentru că suntem la capitolul scuze, consider că, dacă tot vorbim de conciliere, a sosit ceasul ca Ion Iliescu să-şi ceară scuze Văii Jiului, al cărui nume l-a întinat în bună măsură, prin instigare la forţă, prin atragerea liderilor de sindicat de atunci, în murdare jocuri politice.

Valea Jiului, care s-a trezit la timp din acel coşmar, şi-a cerut scuze în faţa Ţării, pentru acele acte nedemne. Poate că e momentul ca şi Ion Iliescu, preşedintele de onoare al unui partid aflat şi la guvernare şi în opoziţie, să facă un gest onorabil, cerându-şi scuze pentru modul grosolan în care i-a terfelit numele.

Ar fi un gest frumos, care ar scuti minerii de azi şi comunităţile locale din Valea Jiului de acest stigmat care încă persistă, punând capăt unei culpabilizări în masă. Ion Iliescu nu are de ce să se teamă. Demersul său de atunci, deşi demonic, a fost unul politic, aşa că nimeni nu poate să-i ceară socoteală în Justiţie. Eventualele sale scuze ar reabilita complet, din punct de vedere moral, minerii - o grupă profesională numeroasă, cu o bogată tradiţie, cu un rol pozitiv jucat în istoria noastră.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declaraţie politică: "Domnul Boc versus principiile democraţiei"

Ieri, după ce delegaţia Partidului Democrat a ieşit de la consultările cu preşedintele Traian Băsescu, liderul acestui partid, domnul Emil Boc a făcut declaraţie de presă halucinantă: "Poporul a infirmat propunerea de demitere a preşedintelui susţinută de premier şi, în aceste condiţii, premierul trebuie să plece". Trec peste faptul că 33% dintre români nu reprezintă întreg poporul român, dar nu pot să nu remarc un lucru elementar: un exerciţiu democratic al Parlamentului - votul de suspendare a preşedintelui, urmat de un alt act democratic şi constituţional, referendumul pentru demiterea preşedintelui României, este interpretat unilateral de liderul Partidului Democrat ca fiind o propunere susţinută de primul ministru.

Pentru domnul Emil Boc nu mai contează litera Constituţiei, nu mai contează principiile democraţiei, totul se reduce la un singur obiectiv politic: jos Tăriceanu. Şi guvernul, bineînţeles. Să nu ştie domnul Boc că referendumul a avut o singură temă? Nu cred. Cumva, pe buletinul de vot, se făcea vreo referire la poziţia premierului? Evident că nu, dar domnul Boc, fără să roşească inventează teme false pentru un act constituţional consumat

Tot domnul Boc anunţă iminenţa unei moţiuni de cenzură. Este dreptul democratic şi constituţional al oricărei formaţiuni politice din Opoziţie de a înainta o moţiune de cenzură. Numai că în situaţia în care Partidul Democrat va fi promotorul unei moţiuni de cenzură - cu şanse minime de a trece - reprezentanţii acestei formaţiuni politice se vor descalifica. Pentru că actualul guvern nu şi-a schimbat nimic din obiectivele pe care le-a anunţat în campania electorală din 2004 şi îşi continuă corect şi eficient programul de guvernare anunţat la începutul mandatului. Or, acest program de guvernare a fost asumat şi de Partidul Democrat, pe acest program de guvernare au lucrat şi miniştri democraţi. Şi atunci, care este adevăratul mobil al unei potenţiale moţiuni de cenzură? Nu tot acelaşi obiectiv politic unic, adică jos Tăriceanu. Oricum, cel puţin 50% din atacul la guvern preconizat de către Partidul Democrat reprezintă şi un atac la adresa propriului partid, pentru că nu poţi ataca printr-o moţiune de cenzură doar ultimele două luni de guvernare. A face vreo legătură între rezultatul referendumului şi necesitatea înaintării unei moţiuni de cenzură nu reprezintă altceva decât infantilism politic şi necunoaşterea principiilor democraţiei.

PS: Tot domnul Emil Boc a mai declarat ieri că în cadrul revizuirii Constituţiei se impune introducerea unei republici semiprezidenţiale după modelul francez, în care şeful statului să poată dizolva Parlamentul şi conduce şedinţele de Guvern, să poată convoca referendum legislativ, nu numai consultativ. Foarte interesant. Stau şi mă întreb dacă preşedintele României era Adrian Năstase, domnul Boc mai avea asemenea idei. Sau pentru astfel de prerogative prezidenţiale şi-au dat viaţa tinerii în decembrie 1989?

Domnul Relu Fenechiu:

"P.D. nu are intenţii serioase privind votul uninominal"

Observ, pe măsură ce înaintăm în timp, că există tot mai mulţi politicieni pentru care interesul de partid este mai presus decât interesul naţional. Totodată, aceşti politicieni mint cu neruşinare atât propriul electorat, cât şi pe restul cetăţenilor, pentru că mesajele acestora sunt pline de elemente ce frizează demagogia.

Preşedintele Partidului Democrat, domnul Emil Boc, trâmbiţează pe toate canalele media necesitatea adoptării votului uninominal şi îşi asumă şi paternitatea ideii, anunţând că P.D. susţine proiectul propus de Pro-Democraţia. Dacă ar avea o minimă decenţă, domnul Boc ar trebui să recunoască că respectivul proiect a fost preluat încă din 2004 şi îmbunătăţit de P.N.L. şi poate fi studiat pe site-ul Camerei Deputaţilor având următoarele coordonate:

379/2006 - L675/2005 - Propunere legislativă "Codul electoral"

Aceasta, în timp ce, în noiembrie 2004, P.D. considera că votul uninominal ar fi util doar pentru Senat, iar la Cameră să rămână vot pe listă, argumentul invocat, existenţa riscului major de a nu putea forma o majoritate cu care să poată fi susţinut un guvern.

Dar nu acest aspect este important. Ieri, preşedintele Partidului Democrat a declarat după consultările de la Cotroceni că "în viziunea P.D., alegerile anticipate trebuie să aibă loc în a doua jumătate a lunii octombrie, odată cu alegerile pentru Parlamentul European, pentru ca astfel să se recupereze cele 20 de milioane de euro cheltuite cu ocazia referendumului din 19 mai". A avea alegeri anticipate în câteva luni înseamnă practic anularea din start a intenţiei promovării votului uninominal şi alegerea viitorului parlament prin acest sistem. Să presupunem că legea va fi gata până la 30 septembrie. Acest lucru nu înseamnă că în câteva zile, săptămâni se şi pot organiza alegeri.

Introducerea sistemului uninominal presupune - în afară de o campanie temeinică de informare a populaţiei - o serie de activităţi pe linie administrativă, cum ar fi împărţirea în colegii a circumscripţiei electorale, delimitarea acestor colegii în funcţie de procesul electiv propriu-zis - există diferenţe între Cameră şi Senat - şi, nu în ultimul rând, o reaşezare a listelor cuprinzând cetăţenii cu drept de vot. Toate aceste operaţiuni durează în cel mai fericit caz circa şase luni de zile.

Deci, cine promovează acum tema anticipatelor, în realitate nu doreşte ca viitorul Parlament să fie ales în baza votului uninominal. Susţinerea în paralel a celor două teme - anticipate şi vot uninominal - nu reprezintă decât minţirea electoratului şi un grad ridicat de demagogie. Mai mult, cuplarea alegerilor pentru Parlamentul naţional cu cele pentru Parlamentul European reprezintă o aberaţie ce nu are rost să fie comentată.

PS: Domnul Emil Boc a afirmat ieri că ar trebui un "mega sondaj de opinie care să stabilească definitiv răspunsul privind tipul de republică dorit de români".

Nu pot să nu-mi manifest stupoarea faţă de faptul că un jurist uită că o revizuire a Constituţiei se supune aprobării doar prin referendum.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Puşcaş:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi Doamnelor,

Doresc să vă reţin atenţia, astăzi, cu o problemă ce ţine nu numai de imaginea României în lume, de respectarea angajamentelor faţă de Uniunea Europeană, dar cel mai important, de protejarea mediului natural şi a sănătăţii cetăţenilor din ţara noastră.

Presa italiană de la sfârşitul săptămânii trecute (Corriere della Sera, Il Giornale) relata pe larg despre o viitoare afacere cu deşeuri care, dacă va fi pusă în practică, va periclita nu numai respectarea angajamentelor româneşti faţă de UE, ci, mai grav, sănătatea cetăţenilor români.

În speţă, este vorba despre transportul în România, pe cale maritimă, a câtorva zeci de mii de tone de deşeuri, care urmează a fi depozitate şi reciclate în România, în schimbul unui preţ de 110 Euro/tonă.

Dacă, de-a lungul vremii, începând cu anii 70, România a constituit o destinaţie obişnuită pentru depozitarea deşeurilor provenite din zonele de mare aglomeraţie urbană ale Italiei, nu cred că acum, când România este membru al UE, mai putem tolera transformarea ţării noastre în groapă de gunoi a Europei.

Mai mult, trebuie ţinut seama de faptul că, aflată în perioada de tranziţie pentru implementarea sistemului integrat de management al deşeurilor, România nu poate să primească deşeuri în plus, neexistând încă instalaţii şi facilităţi suficiente nici pentru cantităţile de deşeuri care se produc în prezent în ţară.

Ca să mai adăugăm şi alte elemente care conferă o notă dubioasă acestei întregi afaceri, tot direct din presa italiană aflăm ceva ce nu a fost pomenit în preluările presei româneşti - şi anume că, anul trecut, un contract asemănător a fost încheiat cu o firmă din Germania, pentru preţul de 150 Euro/tonă; partea germană şi-a onorat obligaţiile contractuale, procedând la incinerarea deşeurilor, dar cea italiană încă mai datorează aprox. 10 milioane Euro, motiv pentru care contractul a fost revocat.

Dacă în presa română de astăzi, oficiali ai Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile infirmă orice fel de astfel de tranzacţie, presa italiană citată redă declaraţii ale reprezentanţilor oficiali ai Ministerului Mediului din Italia, care nu numai că au stabilit data la care se vor purta discuţiile cu partea română, dar fac afirmaţii ce denotă siguranţa încheierii acestei tranzacţii.

Cetăţeanul român, interesat de calitatea mediului în care va trăi peste 5 sau 10 ani sau de calitatea sursei de apă din care va proveni apa sa potabilă, nu ştie ce să mai creadă. Pe de o parte este partea italiană, presată de necesitatea de a scăpa cât mai rapid de zeci de mii de tone de deşeuri care sufocă regiunea Campania şi, pe de altă parte, este administraţia românească, impredictibilă dar care trebuie să îndeplinească obligaţiile faţă de UE, dar mai ales de obligaţiile faţă de viaţa şi sănătatea cetăţenilor României.

Nu credem că cetăţenii români vor fi de acord ca, pentru orice sumă de bani, să sacrifice sănătatea lor şi a generaţiilor viitoare. Ca atare, solicităm Guvernului României să nu agraveze şi mai mult situaţia şi aşa dificilă a aplicării politicilor de mediu în ţara noastră.

Domnul Niculae Bădălău:

"Consecinţele referendumului"

Alegerea mulţimii - privilegiul democraţiei - s-a dovedit de această dată cu conotaţii gregare. Românii au ales pe baza psihologică a unui feed-back politic: "Dacă noi l-am ales pe preşedinte, nimeni nu-l poate demite".

Parlamentul României, care într-o proporţie covârşitoare a cerut demiterea preşedintelui, este tot un for ales prin votul universal. Domnul Traian Băsescu, apelând la demagogie şi populism, a convertit elanul parlamentarilor de a anula un preşedinte-jucător extrem de activ în elemente conexe, afaceri, subterfugii economice, într-un negativism general al populaţiei sensibilizate mediatic.

Românii vor regreta această susţinere, mai degrabă sufletească decât politică.

Pensiile mici, necorelate judicios la vechimea în muncă şi la condiţiile de lucru, salariile mult sub standardele europene, depăşite întotdeauna de explozia preţurilor, anarhia în sistemul educaţional, anularea cercetării, toate presează pe umerii preşedinţiei. Nu direct, e drept, ci indirect. Domnia sa, atât de activ şi de dornic de a participa, chiar şi neinvitat, la şedinţele de Guvern, ar fi trebuit să se implice pentru soluţionarea crizei socio-economice a României.

Domeniul medical pune în pericol sănătatea naţiunii. Sistemul medicamentelor compensate şi gratuite, sufocat de propria sa nereuşită, este acum altoit cu o nouă propunere falimentară: analize medicale gratuite în luna de naştere a fiecărui pacient. Dacă farmaciile epuizează fondurile în câteva zile şi, copie fidelă, laboratoarele acuză aceeaşi hibă, cum se va instaura Falansterul Medical?

Românii mor cu zile, dar sunt amăgiţi la referendum că agonia - stadiul terminal al suferinţei - nu va dura. Nu va dura decât dacă avem curajul să spunem lucrurilor pe nume, să eradicăm pesta portocalie care zi de zi ne slăbeşte forţele şi elanul.

Nu putem la infinit să muncim în gol pentru salarii şi pensii anemiate, să ne privim floarea vârstei cum ia drumul Occidentului, în timp ce vârstnicii nu mai au loc în azile şi cantine sociale.

Traian Băsescu, defăimând etnia rromă şi jurnalismul, prin blamarea unei reprezentante a sexului frumos, în timp ce aceasta îşi efectua profesiunea de credinţă, demonstrează că nu are niciodată prea multe măşti şi că adevărata lui faţă e trivială şi vulgară. Avertismentul dat de forul suprem al combaterii discriminării şi de Centrul Român de Presă arată că victoria preşedintelui a fost fără ecou, din moment ce nu a putut primi laurii şi propaga ecoul.

România, o ţară tot mai săracă, în care preşedintele atacă la baionetă Parlamentul şi Guvernul, accentuând haosul şi degringolada, nu-şi poate reveni din knock-down-ul alegerilor trecute.

PSD a făcut un apel la solidaritate multipartinică pentru împlinirea target-ului comun: îndepărtarea de la Cotroceni a celui care a scufundat financiar flota României, a aceluia care a locuit în clădiri somptuoase de protocol cu mult peste termenul limită al chiriei, care a extins caracatiţa asfaltului de la ministeriatul său în transporturi până la preşedinţia la care nu renunţă şi pe care o strânge cu înverşunare la piept, sufocându-şi toţi consilierii şi aliaţii, care, rând pe rând, l-au părăsit, obosiţi şi umiliţi.

Nestatornicia preşedintelui a rupt Alianţa D.A., l-a transformat pe premierul Tăriceanu din prieten în duşman de necontestat, iar steagul rupt este cusut cu efortul lui Stolojan, care a înfiinţat un partid prezidenţial - PLD, în tentativa de a aglutina voturi în jurul P.D.-ului, anonimul, autistul şi însinguratul partid al Parlamentului, renegat de toate celelalte partide politice. PSD nu a ezitat nicio clipă să declare că orice partid, chiar şi P.D., poate fi un partener de dialog, că susţine un Guvern chiar minoritar, cum este cel al P.N.L., condiţia fiind detaşarea de amprenta malefică, fratricidă şi marţială a lui Traian Băsescu, omul care a înşelat în repetate rânduri poporul român şi care, prin acest referendum, a făcut o nouă dovadă de veleitarism de piaţă, de keeper de voturi ieftine, obţinute prin zâmbet şi mâneci suflecate, fals şi omisiune, trădare şi batjocură.

România are în faţă un viitor european, umbrit de excentricităţile şi capriciile actualului preşedinte, dar maturizarea întregii societăţi va anula definitiv astfel de prezenţe negative pe frontispiciul politicii româneşti, pe care istoria le va uita, după ce un timp le va consemna inutilitatea.

Doamna Mira Victoria Anca Mărculeţ Petrescu:

Prezenta declaraţie are ca obiect strategia energetică a României privind mineritul din Bazinul Olteniei.

După cum se ştie, noua strategie energetică pe plan mondial acordă o importanţă maximă extracţiei de cărbune, resursă primordială pentru asigurarea independenţei energetice.

România are mari zăcăminte de cărbune de foarte bună calitate, în multe bazine miniere.

Ca deputat de Mehedinţi, m-am implicat în situaţia apărută la mina de cărbune de la Baia Nouă, pentru a cărei retehnologizare Guvernul a alocat la începutul anului 2006 suma de 15 milioane de lei. Rezultatul a fost însă că aceşti bani nu au fost investiţi cum se cuvine - puţul de mină s-a surpat, provocând moartea a doi mineri.

Guvernul a dispus închiderea minei, determinându-i pe mineri să-şi prezinte demisiile, cu promisiuni de salarii compensate.

Cercetând situaţia aceasta cu consecinţe tragice, am constatat că închiderea minelor de la Anina (judeţul Caraş-Severin) şi Baia Nouă (judeţul Mehedinţi) constituie un grav atentat la siguranţa statului, prin compromiterea bogăţiei naţionale de energie de înaltă calitate de care dispunem.

În timp ce ţări ca Norvegia, (pe care am vizitat-o recent) China şi alte state au o strategie energetică bazată prioritar pe minerit, întocmind un program de eficientizare reală a resurselor naturale, noi, dimpotrivă, închidem mine şi ne batem joc de bogăţiile pe care România le are.

M-am aflat la sfârşitul săptămânii 21-27 mai în judeţul pe care îl reprezint în Parlament, respectiv judeţul Mehedinţi.

De aici s-a pornit revolta minerilor împotriva privatizării anunţate de Guvern. Minele în care am intrat cu ocazia deplasării mele în teritoriu au fost Husnicioara şi Zăgujani, de unde s-a declanşat greva.

Doresc să subliniez faptul că minerii sunt revoltaţi pentru că Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO) - de care aparţin minele din judeţele Mehedinţi, Olt şi Gorj - deşi a avut o activitate cu un mare profit pe anul 2006 şi a adus un venit substanţial la bugetul statului, este propusă pentru a fi transferată la AVAS şi privatizată.

Este foarte adevărat ceea ce a afirmat liderul lor de sindicat, că privatizarea acestor mine în aceste condiţii este un atentat la siguranţa statului.

Am urmărit ce s-a întâmplat cu cele două mine închise - Anina şi Baia Nouă. Frauda şi neprofesionalismul se ascund în spatele acestor două cazuri. Analizând situaţia minelor din Mehedinţi, se impun următoarele întrebări, care vor face obiectul viitoarei interpelări la adresa Guvernului:

• De ce s-a închis zona de subteran a minei de la Husnicioara în anul 1993, blocând în galeriile ei utilaje şi echipamente de ultimă generaţie, achiziţionate pe bani grei, după 1990? Ce s-a întâmplat cu clădirea - sediu al Serviciului Tehnic de subteran, construită tot atunci? Acum, pe locul vechii mine am găsit un lan de porumb!
• Ce s-a întâmplat cu minele de la Prunişor şi Livezile? De ce s-au închis aceste mine cu o calitate excepţională de cărbune?
• Combinatul chimic de la Halînga, care aprovizionează cu agent termic Combinatul de apă grea de la Turnu-Severin şi asigură căldura pentru oraş, era până acum două luni aprovizionat 70% cu cărbune din mina Husnicioara, iar restul de 30% din minele din Gorj. Acum acest 30% este aprovizionat din Serbia, cu costuri mult mai mari, fiind vorba de import şi transport auto?

Totodată am constatat, în activitatea de exploatare a minelor, o situaţie foarte ambiguă, care durează de ani de zile, şi anume, există zeci de societăţi "căpuşe" în spatele cărora se află mari interese, care au activităţi similare cu cele de stat.

Este foarte posibil ca motivul acestei intenţii de privatizare să fie tocmai aceste "căpuşe" care se hrănesc din banii bugetului şi aduc minerii în stare de subzistenţă cu consecinţe dramatice. (A se vedea cei doi mineri care au murit în subteran, la 100 m sub pământ, după ce au lucrat 36 ore continuu, cu un salariu de 8 milioane pe lună).

Ca urmare, problema adusă în discuţie de sindicatele minelor din bazinul Olteniei este reală. Minerii au dreptul să-şi expună opinia privind strategia minelor unde ei muncesc. Cum să nu-i intereseze modul în care se valorifică resursele din subteran, pentru care ei îşi riscă viaţa?

Oare este cunoscută la nivelul Guvernului situaţia minerilor care au fost victimele accidentelor din subteran? Oare cunoaşte opinia publică suma pe care familia minerilor striviţi în subteranul de la mina Baia Nouă, (soţii şi 2 copii) au primit-o în urma accidentului?

Adevărul este că trecerea la AVAS a activităţii miniere din bazinul Oltenia echivalează cu o schimbare ce poate duce la dezastrul mineritului. În ce constă strategia naţională în acest domeniu? De ce se urmăreşte vânzarea resurselor naturale, când activitatea societăţii SNLO s-a dovedit profitabilă pentru economia naţională ?

Minerii susţin un lucru foarte real. Nu trebuie privatizate resursele acestei ţări. Eventual poate fi privatizat sistemul de management.

Vânzarea resurselor ţării poate fi considerată o crimă naţională.

Oare ţări importante, precum China sau orice altă ţară europeană, care pun pe primul loc al strategiei energetice naţionale extracţia de cărbune, şi-ar permite vreodată să-şi vândă minele care le asigură independenţa ca stat ?

Specialiştii în minerit pe care i-am consultat, consideră că prioritară acum este stabilirea unei strategii naţionale viabile, căreia să-i fie subordonate soluţiile multiple de salvare a sistemului energetic românesc.

Consider obligatoriu ca Guvernul să prezinte Parlamentului o strategie naţională energetică închegată, valabilă şi eficientă, iar până atunci, să nu se facă nici un fel de privatizare în acest domeniu.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Încetinirea creşterii economice după integrare"

Economia României nu creşte nici pe departe atât de mult cum ar fi fost normal după momentul atât de prielnic al integrării. Mai mult, ea are un mers împiedicat, nedemn de un membru al Uniunii Europene.

Multe ţări modeste, cu economii în dezvoltare din fostul bloc comunist, au un ritm de creştere al p.i.b.-ului de peste 10%: Azerbaidjan 30%, Kazahstan 25%, Armenia 11%, Georgia 10%, Belarus 10%. Chiar şi Moldova a avut un ritm de creştere superior, de peste 8%.

Preşedintele şi Guvernul au beneficiat de stabilitatea economică construită în perioada guvernării social-democrate.

Demagogia şi populismul sunt, pentru ei, un mod de existenţă. Rezultatele economiei sunt modeste. De creşterea economică modică se bucură un număr restrâns de oameni.

Economia din România are o meteo-dependenţă cronică, asemănătoare economiilor bananiere. Iarna cu temperaturi ridicate a permis o creştere importantă în construcţii, dar seceta se pare că va trage mult p.i.b.-ul înapoi, totodată retailul (comerţul cu amănuntul) a înregistrat o încetinire bruscă, un plus de doar 4,3% faţă de o creştere de 24% în 2006.

Derapajul deficitului de cont curent s-a accentuat, crescând cu 125% faţă de primul trimestru al anului trecut, iar investiţiile au scăzut cu 25%.

Fenomenul încetinirii exporturilor şi cel al accelerării importurilor ridică mari probleme de stabilitate macroeconomică. Reducerea încasărilor din TVA, principalul contributor al bugetului, se poate traduce printr-o scădere a consumului, acesta fiind principalul motor de creştere economică de până acum.

Banii europeni nu mai vin, pentru că nu există oameni competenţi în posturile cheie, cu putere de decizie, nu există voinţă politică, programe şi capacitate administrativă. În schimb, România trebuie să plătească la bugetul Uniunii Europene sume de ordinul miliardelor de euro.

Agitaţia politică ameninţă performanţele fiscale ale unor ţări est-europene, precum România, Ungaria şi statele baltice, a declarat Erik Bergof, economistul-şef al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

"Veştile bune pentru regiune nu sunt universale, întrucât agitaţia politică subminează performanţele fiscale în unele state. România, Ungaria şi ţările baltice sunt considerate, în unanimitate, cele mai vulnerabile", a arătat Berglof înaintea întrunirii anuale a BERD.

În aceste condiţii, se pare că vom avea, în 2007, o creştere economică sub 5%. De reducerea decalajelor faţă de Uniunea Europeană nici nu poate fi vorba. Conform unui studiu al Băncii Mondiale, dacă nimic nu se va schimba, România ar putea atinge nivelul mediu actual al Uniunii Europene în 80 de ani.

Dezordinea din viaţa politică se regăseşte indubitabil şi în situaţia economică, în nivelul de trai al oamenilor, în speranţa lor.

Chiar dacă au votul poporului, conducătorii trebuie să dea dovadă de cultură politică, educaţie şi bun simţ. Dacă alegătorii nu au ţinut cont de aceste valori când au votat, atunci ei sunt responsabili de evoluţia viitoare a societăţii. Societatea prezentă nu este doar rodul muncii populaţiei active! Respectul faţă de părinţi şi grija faţă de copii trebuie să fie o lumină călăuzitoare.

Domnul Ion Dumitru:

"Guvernanţii, departe de realitate"

Vânzoleala politică din ultima perioadă a scurtcircuitat firul dintre guvernanţi şi popor. Viaţa, existenţa s-au derulat în virtutea inerţiei. Cetăţenii au trăit doar datorită instinctului puternic de supravieţuire. O perioadă tulbure, în care bunăstarea a fost trecută pe ultimele locuri ale proiectelor politice şi guvernamentale. Pensionarii mărşăluiesc pe străzi, avertizând conducerea ţării că au ajuns să moară de foame în case, că nu mai au bani să-şi cumpere medicamente şi că nu mai au încredere în politica de protecţie socială. Tinerii se îmbulzesc la punctele de trecere a frontierei, pentru a porni pribegia prin Europa, în căutarea unei vieţi mai bune. Ţăranii sunt răvăşiţi de normele europene, de birocraţie, de accize şi, iată, acum, şi de secetă. Marile companii anunţă că preţurile la utilităţi vor sări din nou. Trenul a devenit, dintr-un banal mijloc de călătorie, unul de lux.

Trăim într-o junglă socială pe care, din păcate, Guvernul şi clasa politică nu sunt capabile să o înlăture. Imprevizibilitatea, în politica românească, a devenit un element de bază. Cei îndrituiţi să aducă pacea socială nu o mai pot face. Deja s-au pierdut în câmpia discursurilor sterile, în demagogie, iar ţara a devenit alergică la subiecte de teorie.

Poporul are nevoie de sprijin concret! Românii vor o viaţă mai bună. Locuri de muncă, salarii bune, locuinţe şi siguranţa zilei de mâine. Aceasta ar trebui să fie preocuparea centrală a celor aflaţi la putere.

Domnul Ion Stan:

"Priorităţile cetăţeanului preşedinte, priorităţile lui Dumnezeu"

Motto: "Poporul român a exprimat voinţa lui Dumnezeu pe 19 mai" - Traian Băsescu

În vacanţa prezidenţială ce i-a fost impusă, Traian Băsescu a avut, se pare, ceva mai mult timp şi pentru înnoirea registrului tactic de aplicare, fără milă, a strategiei sale de distrugere a partidelor politice neprietene.

Recidivând în practica blasfemică de compromitere a Bisericii Ortodoxe Române, el s-a folosit de prezenţa sa la Sfânta Slujbă a Rusaliilor de la Catedrala Metropolitană a Ardealului, pentru a-şi pune revelaţiile politice pe seama lui Dumnezeu, impunând, în acest fel, agenda sa proprie partidelor chemate la ordine la Cotroceni, căci de consultări, împotriva voinţei lui Dumnezeu, nu mai poate fi vorba.

Ameţit de rezultatele năucitoare ale unui referendum fraudat, Traian Băsescu are convingerea intimă că a fost graţiat de demitere pentru a se putea proclama împărat.

Aplaudacii din elita societăţii civile s-au şi grăbit să liniştească poporul, cum că declaraţia celui care se vrea rege la Cotroceni ar aparţine unei alte epoci, coborând din tradiţia voievozilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei, care se declarau domni prin voinţa divină.

Este bine să le împrospătăm memoria celor care vor să repete greşelile istoriei, că şi în genealogia politică a lui Nicolae Ceauşescu au fost urcaţi toţi domnitorii legendari ai neamului, iar "meşter cârmaciul" a sfârşit strivit de povara lor.

Transformarea, de către Traian Băsescu, a Bisericii Ortodoxe Naţionale în chibiţ electoral, îl aşează pe acesta nu la dreapta Tatălui Ceresc, ci la dreapta Ciobanului din politica românească, adică exact pe acea extremă a eşichierului politic unde orice Curte Constituţională a unui stat de drept ar opera cu măsurile de ecarisaj necesare eradicării pericolelor extremiste.

Falia profundă, de netrecut, dintre Traian Băsescu şi partidele politice, sursa constituţională a democraţiei, a fost, oare, chiar involuntar exprimată de acesta (?!), prin crezul ce l-a rostit în Catedrala Metropolitană a Ardealului, potrivit căruia el "trebuie să vă servesc (n.n. pe voi, românii) atât timp cât sunt pe pământ", în schimb, însă, "(...) Politicienii trebuie să deservească poporul (...)" (n.n. Adică să-i aducă deservicii?!). Erare veritas oratio! Sau, altfel, pe româneşte spus, Băsescu doar din greşeală spune adevărul!

La ce tratament se pot aştepta partidele politice parlamentare convocate la ordine la Cotroceni? Pe acolo s-au perindat mai mult instrumentele de forţă ale puterii, serviciile secrete, parchetele şi înaltele autorităţi ale magistraturilor supreme, pe care Preşedintele-Jucător le-a confiscat, setos fiind de putere şi măcinat de ambiţii autoritare? Care dintre liderii de partide se va consulta cu Băsescu, adulându-l cu: "Să trăiţi, am înţeles! Mai aveţi ceva de ordonat?"

Dacă un asemenea scenariu devine realitate, proverbul "Capul plecat sabia nu-l taie" nu se va adeveri. Partidele care vor da crezare bunelor intenţii ale priorităţilor prezidenţiale de inspiraţie divină, cu excepţia Partidului Democrat, îşi asumă riscul de a fi crunt umilite, dacă nu măturate, la proximele alegeri, de pe scena politică parlamentară.

Nu sunt puţini politicienii care au orgolii pe care şi le doresc împlinite peste interesele propriilor partide, pe care le-ar sacrifica oricând în schimbul fotoliilor din Palatul Victoria. Ruşine lor, căci Ţării nu-i va fi mai bine!

Propaganda pusă în serviciul actualului şef al statului (pe a le cui parale oare?!) este o propagandă periculoasă, ale cărei ţinte vizează o susţinere publică împotriva principiilor constituţionale privind separaţia puterilor şi rolul de mediator al Preşedintelui României.

Este regretabil că, în aproape două decenii, în România nu a fost posibilă afirmarea unei clase politice care să impună respect şi al cărui cuvânt să inspire încredere.

Vidul de conştiinţă politică naţională este tentant pentru planurile de mărire populist-autoritare ale veneticilor politici, oricare ar fi ei.

De aceea, luând seama că vom fi chemaţi în ceruri, pentru a da seama de faptele noastre de pe pământ, să spunem "Nu!" celor de teapa lui Rasputin sau a lui Petrache Lupu de la Maglavid care, în nemăsurata lor şarlatanie, îl coboară pe Dumnezeu pe pământ, pentru a-l amesteca în politică şi interesele personale.

Păcatul a fost săvârşit de Sărbătoarea Rusaliilor.

Păcatul a fost săvârşit în Catedrala Metropolitană a Ardealului, întâi veghetoarea la salvarea credinţei şi fiinţei naţionale a românilor din fostul Principat Autonom al Transilvaniei, ameninţaţi cu deznaţionalizarea, în lungile decenii de robie şi suferinţă impuse de dualismul austro-ungar.

Dumnezeu va alege şi da măsura păcatului.

Cu Dumnezeu înainte, cetăţene preşedinte!

Domnul Viorel Pupeză:

"România postreferendum, încotro?"

Referendumul a trecut, dar se pare că nu s-a sfârşit şi campania electorală. Poporul român se întreabă, normal, ce facem în continuare, sperând că politicienii vor găsi o cale de a depăşi divergenţele dintre ei. Electoratul a înţeles că dacă vom continua acest război politic, interesele europene ale României vor fi sacrificate.

În ultimul timp, agenda politică s-a suprapus nepermis de mult peste agenda publică. Problemele comune tuturor românilor, care le influenţează negativ viaţa, au fost trecute în plan secundar, în prim-plan fiind impuse teme ca: referendumul, votul uninominal, modificarea Constituţiei şi "majorităţile transparente".

Agenda publică se referă, însă, la lucruri stringente, pentru care poporul aşteaptă soluţii. Principalele griji ale oamenilor sunt nivelul de trai, salariile şi pensiile mici, boala şi şomajul. Cu aceste temeri au trăit românii şi înainte şi după referendumul naţional pentru demiterea preşedintelui. De doi ani şi jumătate nu există discurs public care să nu insereze teme ca reforma în educaţie, în sănătate sau în justiţie, însă problemele au rămas aceleaşi...

Realitatea este că infrastructura şcolară este tot precară, cursurile se desfăşoară în unităţi de învăţământ neautorizate din punct de vedere sanitar, materialele didactice sunt un lux, în timp ce grija ministerului de resort este conectarea la reţeaua de Internet. Probabil că domnul ministru se gândeşte că Internetul va rezolva şi problema violenţei fizice şi verbale din şcoli.

Cozile sunt aceleaşi în policlinici, medicamentele gratuite şi compensate, dar şi cele pentru boli cronice sunt obţinute după un adevărat tur de forţă la farmacii, ca să nu mai vorbim de condiţiile din spitale.

În timp ce guvernanţii se bat în piept cu strategii de reformare a sistemului sanitar, oamenii descoperă că dacă nu au avut continuitate în muncă în ultimii cinci ani şi-au pierdut şi calitatea de asigurat.

Agricultura a fost lăsată la voia sorţii şi a condiţiilor meteorologice, iar despre lipsa sistemelor de irigaţii s-a pomenit doar când factorii responsabili din minister au descoperit că instalaţia de aer condiţionat nu mai făcea faţă la temperaturile ridicate.

Strategia postaderare, strategia fiscală şi strategia energetică, fondurile europene care trebuie absorbite, bugetul şi împărţirea sa echitabilă sunt tot subiecte de seminarii naţionale, regionale, care întăresc doar capacitatea administrativă a autorităţilor, dar care nu se resimt în viaţa de zi cu zi a românilor.

S-a tot spus că economia românească nu a avut de suferit de pe urma blocajului instituţional provocat de agenda politică. Totuşi, nu slăbiciunile economiei duc la ineficienţa statului, ci, din contră, slăbiciunile statului românesc, prin instituţii şi reguli, frânează considerabil dezvoltarea economică, chiar şi prin îndepărtarea investitorilor străini.

Priorităţi ale României trebuie să fie deopotrivă şi creşterea integrităţii publice, prin prevenirea şi combaterea corupţiei, combaterea conflictelor de interese, consolidarea liberei concurenţe şi creşterea transparenţei, şi nu legitimarea clientelismului, prin contracte şi comisioane.

Românii mai ştiu un lucru: soluţia acestor puncte comune majorităţii nu sunt alegerile anticipate, care ar bulversa toate instituţiile, de la ministere şi autorităţi, până la consilii judeţene şi primării. O campanie electorală prelungită poate fi un cancer al democraţiei româneşti, fără a descoperi şi răspunsul la întrebarea: "România, încotro?"

Domnul Gheorghe Chiper:

"Referendumul, ca un panaceu"

În întâlnirile publice, cât şi la televiziunile obediente, s-a făcut în campania pentru referendum multă demagogie pe marginea marilor teme de importanţă naţională.

Este drept, preşedintele suspendat formula doar vag şi cu accente populiste unele obiective care preocupă naţiunea, iar armata sa de aplaudaci îşi dădea acceptul prin strigăte (uneori isterice) despre fiecare enunţ prezentat celor aduşi cu autocarele din toate zonele să-l asculte şi să-l aprobe.

La referendum însă s-a răspuns doar la o singură întrebare: dacă să fie sau nu demis preşedintele.

Acum, în acelaşi stil făţarnic, se spune, mai ales de către agitatorul şef Emil Boc, că toate problemele mari ale campaniei au primit răspunsul cuvenit. Printr-o manevră evident nefirească se extrapolează că "Nu"-ul acordat preşedintelui înseamnă răspuns afirmativ, ca un panaceu, la toate temele abordate în perioada de suspendare.

În paranteză fie spus, unele probleme care au făcut obiectul campaniei nu au paternitate P.D.-istă sau prezidenţială. Se ştie, de exemplu, că iniţiativa privind votul unic este creaţia altor formaţiuni politice, că P.S.D. are pregătit un proiect de lege în acest scop, că nici anticorupţia nu este rezultatul unor preocupări exclusive ale P.D. şi ale ministrului de resort sprijinit de acesta.

Dimpotrivă, constatăm acum că agenţiile internaţionale vorbesc în continuare de corupţie mare în România, de rezultatele slabe în lupta împotriva acesteia, de ritmul lent al adoptării legislaţiei specifice (se remarcă pozitiv doar Legea A.N.I., care, ca o ironie, a fost aprobată după plecarea fostului ministru de la justiţie).

Sunt, toate acestea, semne că se tratează în mod uşuratic şi ignorant problemele cu adevărat mari şi importante; că nu s-a reuşit ieşirea din criza politică declanşată odată cu intrarea noastră în U.E.; că nu sunt la conducerea ţării oamenii care să aibă soluţii adecvate momentului şi motivarea de a le pune în practică.

Domnul Petru Movilă:

"Multă sănătate familiei dumneavoastră!"

Nu este pentru prima dată când, de la această tribună, încerc să trag un semnal de alarmă privitor la starea de sănătate a Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Nu este pentru prima dată, şi nici pentru ultima, când încerc să-l sensibilizez pe ministrul Eugen Nicolăescu în ceea ce priveşte alocarea de fonduri pentru structurile pe care le coordonează. Dar sper că va fi pentru ultima dată când semnalul meu nu va fi luat în seamă.

Domnule ministru, aţi declarat în nenumărate rânduri că sistemul sănătăţii a intrat într-un proces de restructurare, reorganizare şi modernizare. Până acum, însă, nu am putut observa decât procesul de restructurare a fondurilor destinate unităţilor spitaliceşti, proces de restructurare ce înseamnă reducerea acestor fonduri până la inexistenţa lor.

Am făcut unele referiri în declaraţiile mele anterioare despre lipsa finanţării pentru centrele SMURD înfiinţate în toată ţara, pentru plata unor salarii decente atât medicilor, cât şi asistenţilor care, în disperare de cauză, au început migraţia către ţările vestice, unde câştigă într-o zi cât în România într-o lună, pentru finalizarea unor blocuri ANL pentru medicii din sistem şi chiar a hranei pacienţilor din spitale.

Am vorbit despre lipsa dotărilor din spitale, atât de necesare unui act medical de calitate, de lipsa finanţării serviciilor de ambulanţă.

Dar astăzi am să mă refer la un fapt mult mai grav: la lipsa de interes de care a dat dovadă ministrul Nicolăescu atunci când a aprobat bugetul pe anul 2007 al centrelor de transfuzie sanguină.

Unitatea de profil din Iaşi, la care voi face referire, nu este singura din ţară în această situaţie. Când am pomenit despre lipsa de interes a ministrului sănătăţii şi familiei, m-am referit la acordarea de fonduri "zero", da, stimaţi colegi, "zero" pentru medicamente, materiale sanitare, reactivi, dezinfectanţi pentru Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi.

Conform acestui buget, aprobat, după cum vă spuneam, Centrul de Transfuzii ar trebui să-şi înceteze activitatea, deoarece lipsa banilor pentru reactivi nu permite efectuarea de analize a sângelui donatorilor, de prelucrare a sângelui în derivate sanguine labile.

În plus, lipsa fondurilor pentru dezinfectanţi presupune întreruperea activităţii pe motiv de neîntrunire a condiţiilor stricte de igienă şi curăţenie invocate de legislaţia în domeniu. Dar bugetul anului în curs prevede fonduri tot "zero" şi la Capitolul "Protecţia muncii şi pregătire profesională". Cu alte cuvinte, aceeaşi închidere a centrului de transfuzii pe motiv de neîndeplinire a criteriilor de securitate a muncii. Vă amintesc că ministrul Nicolăescu a declarat presei că pune un accent deosebit pe pregătirea profesională a angajaţilor din sistemul sănătăţii. Este de înţeles că cei care îşi desfăşoară activitatea în centrele de transfuzii nu fac parte din sistemul amintit.

Domnule ministru, mă rog la Dumnezeu ca dumneavoastră, sau ceilalţi membri ai familiei dumneavoastră, să nu aibă nevoie de vreo transfuzie de sânge. Dar nu pot să trec cu vederea faptul că sistemul respectiv are nevoie de o transfuzie de "bani". Bani pe care ministerul pe care îl coordonaţi îi deţine, dar care sunt folosiţi pentru programul de verificare a stării de sănătate a populaţiei, adică sunt aruncaţi pe apa "Sâmbetei". Nu credeţi că s-a ajuns în punctul în care şi dumneavoastră ar trebui să puneţi accentul pe sănătatea populaţiei, prin finanţarea acestor activităţi?

Domnul Gabriel Sandru:

Ieri, Călin Popescu-Tăriceanu anunţa introducerea unei ordonanţe de urgenţă pentru desecretizara arhivelor Partidului Comunist Român.

Acestă iniţiativă se înscrie cu succes în încercările politicianiste şi inutile ale lui Tăriceanu de a aduna puncte electorale. Doresc să îi aduc aminte domnului prim-ministru faptul că eu, peronal, am depus o propunere legislativă care urmărea desecretizarea arhivelor P.C.R., U.T.C. atât la nivel central, cât şi local.

Mai mult, în expunerea de motive, explicam faptul că o eventuală Lege a lustraţiei nu ar fi putut avea efectele dorite, fără a avea accces la aceste arhive. Cu toate acestea, Guvernul a dat aviz negativ acestei propuneri legislative.

Introducerea cotei unice de impozitare a fost susţinută de domnul Ionuţ Popescu şi de subsemnatul. De asemenea, sunt iniţiator al unor propuneri legislative pentru simplificarea obţinerii cazierului fiscal şi al cazierului judiciar, diminuarea contribuţiilor la asigurările sociale cu 10%, de la 49,5% la 39,5%, înfiinţarea biroului unic de depunere a tuturor obligaţiilor declarative ale persoanelor fizice sau juridice către stat.

Din păcate, demersul lui Călin Popescu-Tăriceanu ne confirmă faptul că prioritatea sa numărul unu este aceea ce a-şi păstra fotoliul de prim-ministru şi de a lucra la imaginea sa şi a Guvernului pe care îl conduce, chiar dacă "se inspiră" din alte iniţiative legislative.

- Pauză -

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci, pentru a relua lucrările.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că, din totalul celor 327 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 168. Sunt absenţi 159, din care 38 participă la alte acţiuni parlamentare.

În continuare, urmează să luăm în dezbatere iniţiativele înregistrate pe ordinea de zi.

Vă informez că la ora 12,30 va avea loc votul final.

Înainte de a intra în dezbaterea proiectelor de lege, vă anunţ următoarele: domnul Mihai Nicolae Tănăsescu, ales deputat în Circumscripţia electorală nr.3 Argeş, renunţă la această calitate începând cu data de astăzi, 29 mai 2007, motivat de numirea sa ca reprezentant al României la Fondul Monetar Internaţional, funcţie incompatibilă cu calitatea de parlamentar.

Potrivit prevederilor art.209 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, întreb dacă domnul deputat stăruie în demisie.

Domnul deputat stăruie în demisie şi este deja la locul de muncă.

Luând act de cererea de demisie a domnului deputat, declar vacant locul respectiv de parlamentar.

La pct.2 de pe ordinea de zi avem Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Legea are caracter organic; raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci; suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină acest proiect? Nu.

Comisia?

Domnul deputat Dan Radu Ruşanu, din partea comisiei. Vă rog.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Prezentul act normativ vizează, în principal, următoarele: instituirea unor măsuri de natură să asigure întărirea autorităţii şi autonomiei Curţii de Conturi în ceea ce priveşte controlul asupra modului de formare, de administrare şi întreţinere a structurilor financiare ale statului şi ale sectorului public; consolidarea independenţei din punct de vedere financiar al Curţii; dezvoltarea activităţii de audit extern şi, în special, a auditului performanţei, pentru care plenul Curţii de Conturi stabileşte norme proprii, conform standardelor internaţionale de audit, şi, nu în ultimul rând, reglementarea soluţionării, pe cale administrativă, a unor categorii de probleme rezultate din activitatea de audit extern, altele decât litigiile preluate de instanţele judecătoreşti.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice şi a fost adoptată de Comisia pentru buget, finanţe a Camerei Deputaţilor cu un număr de 23 de voturi din 23 prezenţi.

Amendamentele sunt prevăzute în anexă, drept pentru care vă propunem adoptarea prezentului act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă de la punctul 1 la punctul 10 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11 la 20? Adoptat. Pct.21 la 30? Adoptat. Pct.31 la 40? Adoptat. Pct.41 la 50? Adoptat. Pct.51 la 60? Adoptat.

Pct.61 la 71? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La punctul 3, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport şi raport suplimentar de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică.

Prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină acest proiect? Vă rog, domnul secretar de stat Horia Irimia.

Domnul Horia Irimia (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domeniul de reglementare a Ordonanţei nr.20/1994 vizează măsuri pentru reducerea riscului seismic, şi proiectul nostru legislativ de modificare a acestei ordonanţe este determinat de faptul că, în perioada de aplicare a acestei ordonanţei şi de realizare efectivă a acţiunilor prevăzute de aceasta s-au întâmpinat serioase dificultăţi şi proiectul nostru propune, în primul rând, întărirea competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor ordonanţei, iar în al doilea rând, instituirea, în mod expres, a obligaţiei oricărui deţinător de construcţii afectate de a permite intrarea în vederea efectuării lucrărilor necesare de expertizare, proiectare şi execuţie.

Vă rog să adoptaţi această prevedere legislativă pentru a putea să continuăm programul în acest important domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Comisia? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, avem toate avizele de la Consiliul Legislativ, Comisia juridică, Comisia pentru industrii şi servicii, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Comisia, în şedinţa din 22 mai, a analizat această propunere. A fost cu 26 de voturi aprobată. Face parte din categoria legilor ordinare.

Avem o eroare, domnule preşedinte, la pagina 12 din raportul comisiei, numărul curent 17, lit.f), rândul 6, după cuvântul "revin" se introduce cuvântul "privind".

Domnul Bogdan Olteanu:

Am înţeles, vă mulţumesc foarte mult. O să discutăm când ajungem la punctul respectiv.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă de la punctul 1 la punctul 10 există obiecţii, observaţii, comentarii? Vă atrag atenţia că există şi un amendament respins, înţeleg că nu se susţine.

De la 11 la 20? Luând în considerare, sigur, rectificarea de ordin material pe care a făcut-o comisia? Înţeleg că nu sunt obiecţii nici la aceea, nici la punctele din raport.

Am finalizat dezbaterea pe articole, proiectul rămâne la vot final.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.279 din 21/04/2003.

Legea are caracter organic; raport de respingere din partea Comisiei juridice.

Iniţiatorul, domnul senator Marius Marinescu, vă rog.

Domnul Marius Marinescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prin această iniţiativă, noi, iniţiatorii, am dorit să eliminăm incompatibilităţile dintre calitatea de parlamentar european şi funcţiile de demnitate publice din România.

Acest lucru l-a făcut Guvernul României, l-a reglementat şi aşa că această iniţiativă nu mai are obiect şi sunt şi eu de acord cu respingerea ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Înţeleg că respingerea este de natură tehnică, ca urmare a faptului că o reglementare a rămas fără obiect. Presupun că şi comisia îşi păstrează puntul de vedere.

Există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Atunci propunerea de respingere rămâne la vot final.

Salutăm şi prezenta reprezentantului Curţii Constituţionale printre noi.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană.

Legea are caracter organic; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei juridice; procedură de urgenţă.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Vă rog.

Doamna Peter Zsuzsanne (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Bună ziua!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Peter Zsuzsanne, secretar de stat la Ministerul Justiţiei.

În cursul procesului de armonizare a legislaţiei române cu acquis-ul comunitar, au fost preluate în dreptul intern o serie de prevederi ale unor regulamente comunitare pentru a face posibilă anterior aderării aplicarea anumitor componente ale acquis-ului comunitar şi pentru a fi creat cadrul instituţional care să asigure o coerentă implementare de la data la care România devine stat membru.

Astfel, se subliniază necesitatea modificării ori a abrogării, în tot sau în parte, a actelor normative care dublează provederile regulamentelor, le încalcă sau adaugă la acestea.

Ministerul Justiţiei susţine raportul Comisiei juridice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Comisia? Îşi menţine raportul înţeleg.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog frumos, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

După cum se ştie, regulamentele comunitare dispun de aplicabilitate directă, conform art. 249 din Tratatul privind comunitatea europeană.

Este clar că, prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă, România îşi respectă obligaţia de loialitate pe care o determină art. 10 din Tratatul deja amintit, în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

În consecinţă, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat susţine acest proiect de lege, în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii? Nu sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă de la 1 la 10 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11 - 20? Adoptat. Pct.21 - 30? Adoptat.

Pct.31 - 34? Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La punctul 6, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare Comisia juridică.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Vă rog frumos, domnule secretar de stat.

Domnul Victor Giosan (secretar de stat, Secretariatul General al Guvernului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Adoptarea prezentei legi este o componentă importantă a reformei administraţiei publice, parte a criteriului politic de aderare a României la Uniunea Europeană.

Prezenta lege se circumscrie principiilor şi cerinţelor incluse în procedurile de evaluare a impactului reglementărilor existente în Uniunea Europeană.

Principalele modificări pe care prezentul proiect de lege le aduce Legii nr.24/2000 sunt:

• stabilirea principiilor de bază ale activităţii de elaborare legislative, ţinând cont de faptul că elaborarea actelor normative cu impact asupra domeniilor social, economic, mediu, asupra bugetului consolidat trebuie să se realizeze pe baza politicilor publice aprobate de Guvern sau Parlament;
• definirea evaluării preliminare a impactului;
• stabilirea cadrului evaluării preliminare a impactului în privinţa activităţilor şi procedurilor de urmat, privitor la actele normative;
• îmbunătăţirea mecanismelor de colaborare între Guvern şi Parlament în definirea politicilor publice;
• definirea evaluării preliminare a impactului actelor normative şi evidenţierea regulilor ce trebuie avute în vedere la elaborarea instrumentelor de prezentare şi motivare.

În aceste condiţii, vreau să subliniez încă o dată că prezentele modificări adaptează şi modernizează legislaţia României la cerinţele politicii Uniunii Europene în ceea ce se numeşte îmbunătăţirea reglementării şi rugămintea Guvernului este ca această lege să fie adoptată.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte, Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat acest proiect de lege. Consiliul Legislativ, de asemenea, a avizat favorabil.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, ţinând cont de avizele pe care le-a primit de la celelalte comisii care au fost abilitate pentru dezbateri pentru avizare, propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma adoptată la Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 7, Proiectul de Lege pentru modificarea art.2 din Legea nr.93/1997 privind declararea ca erou-martir a lui Liviu Cornel Babeş.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare - Comisia juridică.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia, vă rog, domnule deputat Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Guvernul, prin adresa nr.1610, susţine adoptarea acestei iniţiative; Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat acest proiect de lege; Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, sesizată pentru avizare, a trimis un aviz favorabil, ţinând cont de toate acestea, în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, cu unanimitate de voturi se propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege, care, în raport cu obiectul şi conţinutul său, face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii... Domnul deputat Gabor, aveţi cuvântul la dezbateri generale.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În calitate de deputat de Braşov mă simt dator să spun câteva cuvinte în susţinerea acestui proiect legislativ.

Liviu Babeş a fost unul dintre românii care au dat semnalul de luptă împotriva regimului comunist.

În ziua de 2 martie 1989, pe o pârtie din Poiana Braşov, purtând în mână o pancartă în care îndemna la luptă împotriva regimului comunist, acest erou şi-a dat foc, coborând pe schiuri, ţinând pancarta sus.

Cred că astăzi, prin votul nostru, noi nu facem altceva decât să îi fim recunoscători acestui om, acestui erou.

De aceea, vă rog să binevoiţi ca, la vot final, să votaţi pentru adoptarea acestui proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu mai sunt.

Nu există dezbateri pe articole. Neexistând amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final.

La punctul 8, Proiectul de Lege pentru completarea art.5 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru cultură.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul, domnul senator Marinescu.

Domnul Marius Marinescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prin această propunere legislativă dorim transparentizarea procesului de privatizare. Mai sunt aproximativ 1200 de societăţi de privatizat şi statul trebuie să obţină cât mai mulţi bani la buget.

Această propunere are şi o excepţie, contractele care privesc siguranţa naţională, reglementată de art. 12 din lege.

Ţin să mulţumesc colegilor de la Comisia pentru cultură că au susţinut această idee; a fost adoptată de Senat; are punct de vedere favorabil de la Guvern şi vă mulţumesc şi dumneavoastră anticipat.

Vă mulţumesc că mi-aţi dat posibilitatea să vorbesc fără să mă cenzuraţi.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator. Probabil aţi căpătat obiceiuri proaste de la Senat, că aici nu se cenzurează.

Din partea comisiei, domnul deputat Frâncu.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 16.04.2007, în calitate de primă Cameră sesizată.

Proiectul de lege a fost dezbătut în şedinţa comisiei din ziua de 22.05.2007, şi au participat la şedinţă domnii Virgil Ştefan Niţulescu, secretar general în Ministerul Culturii şi Cultelor, iar în calitate de iniţiator, domnul senator Marius Marinescu.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 16 deputaţi din totalul de 19 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votului.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă propune aprobarea proiectul de lege pentru completarea art. 5 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.20/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Vă rog.

Doamna Peter Zsuzsanne:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezenta ordonanţă se stabileşte un sistem de salarizare propriu sistemului penitenciar.

Scopul prezentului act normativ este de a asigura funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor un sistem de salarizare motivant, în concordanţă cu nivelul şi complexitatea atribuţiilor acestei categorii de personal.

Susţinem raportul Comisiei pentru muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna secretar de stat.

Comisia? Îşi menţine puntul de vedere. Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind atribuirea unei locuinţe celui mai tânăr veteran de război, erou al Armatei Române, decorat cu patru medalii de război şi supravieţuitor al unui lagăr nazist.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină să susţină proiectul. Iniţiatorul nu doreşte să susţină proiectul.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu proiectul de lege privind atribuirea unei locuinţe celui mai tânăr veteran de război, erou al Armatei Române, decorat cu patru medalii de război şi supravieţuitor al unui lagăr nazist.

Senatul adoptase proiectul de lege în şedinţa din 16.04.2007.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Având în vedere cele prezentate de iniţiatori şi situaţia locativă deosebit de grea, precum şi meritele militare avute de această persoană, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a propus dezbaterea şi adoptarea acestui proiect de lege.

Aş vrea să fac o corectură în titlul legii, prezentată în raportul comisiei. Există o eroare materială: sintagma "general în rezervă" ar trebui înlocuită cu "generalului în rezervă".

Proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat cu 25 de voturi pentru şi o abţinere; menţionez că abţinerea a fost din partea mea - eu consider că este un precedent periculos a se face o lege pentru o persoană, fie ea chiar şi în situaţia celui prezentat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Gabor, domnul deputat Tabără şi domnul deputat Moisoiu.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este foarte adevărat că nu există în practica parlamentară construirea unei legi pentru o singură persoană. Prin urmare, colegul nostru, domnul Relu Fenechiu, are dreptate atunci când spune că nu putem să elaborăm o lege pentru o singură persoană, dar ne aflăm într-un caz deosebit.

Este vorba de un erou al Armatei Române; este vorba de un om care, în primul război mondial, a fost copil de trupă al unor regimente care au luptat pe fronturile din Moldova pentru apărarea ţării; este vorba de un om care, în al doilea război mondial, şi-a pus viaţa în pericol, luptând tot pentru reîntregirea ţării; este vorba de un om care a obţinut patru decoraţii foarte importante; este vorba de un om care a fost declarat erou al Armatei Române.

Atunci când un asemenea om se găseşte în situaţia de a nu avea locuinţă, credem că noi putem să facem o excepţie şi să adoptăm acest proiect legislativ, prin care să dispunem să i se atribuie lui o locuinţă formată din trei camere, pentru că acum, la bătrâneţe, după ce a suferit şi rigorile lagărelor naziste, să poată să aibă liniştea necesară până la sfârşitul zilelor sale.

Vă mulţumesc.

Am uitat să spun că grupul nostru parlamentar va vota pentru adoptarea acestei legi.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este bine că, din când în când, ne reamintim de cei care, într-o perioadă grea a istoriei noastre, au făcut istorie şi s-au sacrificat pentru ceea ce înseamnă naţiunea română şi binele acestei ţări.

Nu cred că este o greşeală a Parlamentului României atunci când astfel de personalităţi sunt aduse şi fac obiectul unei legi. Am, însă, impresia că, de cele mai multe ori, această categorie de cetăţeni români care au dus greul unei perioade mari, cum sunt veteranii de război pentru istoria ţării, independent de voinţa lor sau cu voinţa lor, foarte mulţi, sigur, fiind încorporaţi după regulile militare, şi-au făcut datoria faţă de această ţară şi pe care noi îi neglijăm astăzi.

Sunt extrem de multe carenţe în legislaţie privind veteranii de război, văduvele veteranilor de război, care astăzi sunt într-o mare şi grea suferinţă.

De foarte multe ori am făcut legi pentru anumite categorii de cetăţeni, cu merite sau cu mai puţine merite din ultimul timp, care au intrat chiar într-o anumită zonă de speculaţii, nu mai vorbesc de speculaţiile funciare şi de alte tipuri de avantaje create, în detrimentul celor care cu adevărat, la un moment dat, şi-au jertfit viaţa pentru ceea ce este România.

Nu se poate, de pildă, ca în cazul veteranilor de război să le achităm 15 milioane pentru drepturile lor asupra unor terenuri, fie locuri de casă, fie hectarul acela pentru cei care au avut decoraţii mari datorită participării lor la războiul antisovietic sau antifascist.

Încă o dată spun că acest domeniu noi va trebui să-l mai revedem, să revedem legislaţia în vigoare, ei sunt din ce în ce mai puţini şi, în acelaşi timp, măcar acum, la sfârşitul zilelor lor să le acordăm atenţia necesară.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat va vota această iniţiativă legislativă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Se spune că unirea face puterea. Adică, de data aceasta, ne găsim în faţa unei iniţiative legislative care este realizată de reprezentanţi ai mai multor partide politice şi sper ca acest lucru să influenţeze în mod favorabil demersul nostru de a face o reabilitare, de a acorda un drept la urma urmei, pentru că drept putem să spunem, generalului în rezervă Marin Lungu, posibilitatea de a trăi în condiţii onorabile, în condiţiile în care, subliniez, de la o zi la alta ar trebui să se mute cu mobila pe stradă.

Reiterez un aspect mai puţin plăcut, care s-a întâmplat chiar aici, în Camera Deputaţilor, în urmă cu un an de zile, mai precis la 31 mai, când datorită unor jigniri care i-au fost aduse, Grupul parlamentar al Partidului România Mare a fost pus în situaţia ca să părăsească sala.

Astăzi, însă, cred că toată lumea apreciază, aşa cum spunea şi colegul nostru, domnul deputat Gabor, că acordarea unui apartament de trei camere generalului în rezervă Lungu şi soţiei sale, pe toată durata viaţii lor, posibilitatea să aibă, în acest fel, o posibilitate de a trăi omeneşte, uman, în condiţiilor în care dânsul a avut o locuinţă proprie, cumpărată şi care, însă, a fost pierdută în urma unui proces, deci constituie o obligaţie morală din partea noastră.

Eu totdeauna am apreciat, chiar dată nu întotdeauna s-a văzut, modul corect în care membrii Camerei Deputaţilor au luat măsurile judicioase la fiecare moment crucial pe care noi l-am avut de discutat în Cameră. Şi astăzi sunt convins că dumneavoastră veţi vota în mod favorabil această iniţiativă legislativă.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare o susţine.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Ţundrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

N-aş fi vrut să mai iau cuvântul, am văzut că acest proiect de lege are o susţinere destul de largă, dar a fost o observaţie, că s-ar putea să creăm un precedent periculos.

Tocmai asta vroiam să subliniez şi eu, că acest precedent există deja şi ar trebui să-l luăm în considerare pentru că sunt convins că nu este singurul caz în ţară, de oameni care, după o viaţă îndelungată, care au muncit în această ţară, care au fost pe teritorii de luptă sunt în situaţia de a fi evacuaţi din casă sau lăsaţi pe drumuri pe ultimii ani ai vieţii.

De asta am venit la microfon, să spun două lucruri, că precedentul care s-a creat astăzi ar trebui să-l inventariem toate grupurile parlamentare, pentru că avem fiecare sesizări ale unor oameni care la anii aceştia au rămas pe drumuri, nu au o casă unde să stea.

În aceste condiţii, cred că precedentul este bine venit şi avem de gândit o lege, reparaţie morală pentru mai mulţi cetăţeni ai acestei ţări.

În concluzie, Grupul conservator va susţine acest proiect de lege şi sper să avem o conlucrare bună şi pentru următoarele situaţii, pe care sigur că şi dumneavoastră le aveţi, cum le avem şi noi, la Partidul Conservator.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Trecem la dezbaterile pe articole, cu rugămintea către comisie de a clarifica dacă generalul este în retragere sau în rezervă, pentru că apar titulaturi diferite în titlu şi în art. 1.

Dacă în ce priveşte punctul 1 din raportul, anexa cu amendamente admise există obiecţii, observaţii, comentarii?

Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2? Adoptat.

Punctul 3? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole, cu rugămintea către comisie de a face corelarea necesară.

Am finalizat dezbaterea pe articole, cu rugămintea către comisie de a face corelarea necesară.

Înţeleg că nu s-a susţinut de către iniţiatori?

Proiectul rămâne la vot final.

11. Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Serviciilor publice de pază de interes judeţean.

Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport de respingere, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină proiectul? Nu doreşte. Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali.

Legea are caracter organic. Proiect respins de Senat. Raport de respingere, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină proiectul? Nu doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

13. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Legea are caracter organic. Proiect respins de Senat. Raport comun de respingere, Comisia pentru politică externă şi Comisia pentru apărare, ordinea publică şi siguranţă naţională. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină proiectul?

Vă rog, domnule deputat Király, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei-Gheorghe Király:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne, stimaţi domni deputaţi,

Propunerea legislativă are în vedere modificarea şi completarea prevederilor art.30 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor României în străinătate.

Art.30 din legea sus amintită reglementează ieşirea din ţară a cetăţenilor români minori stabilind regula ca, în general, aceştia pot ieşi din ţară fiind trecuţi în documentele de călătorie ale ambilor părinţi şi sunt însoţiţi de ambii părinţi, sau, după caz, unul din părinţi sau de o altă persoană fizică majoră.

O dată cu integrarea noastră în Uniunea Europeană, legăturile transfrontaliere vor fi mult mai numeroase. Astfel, minorii participă la diferite acţiuni cu caracter educativ, concursuri şcolare neoficiale, sportive sau culturale, acesta având un caracter organizat şi limitat în timp. Prin amendarea acestor proceduri, dorim să simplificăm modalitatea de deplasare a minorilor al aceste acţiuni şcolare, părinţii fiind scutiţi de implicarea materială.

Noi am dorit să modificăm art.30 alin.(3) prin introducerea unei lit. c), un nou alineat, care ar suna aşa: "În cazul în care minorii se deplasează în vederea participării la concursuri şcolare neoficiale sportive sau culturale, întâlniri transfrontaliere, cadrele didactice, antrenorii, în calitate de însoţitori sunt obligaţi să prezinte documente doveditoare în acest sens din care să rezulte perioada de şedere, care nu poate fi mai mare de 72 de ore". Documentele sunt certificate de conducerea şcolii, iar la alin.(5) al aceluiaşi articol am introdus: "Însoţitorii prezintă documentele doveditoare împreună cu tabelul nominal al participanţilor certificat de conducerea şcolii, precum şi avizul inspectoratului şcolar judeţean".

Ne pare rău că această iniţiativă a primit un şir de avize negative pentru că considerăm că nu este bine ca o majoritate corectă să sufere pentru o minoritate care caută încălcarea prevederilor legale.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia? Domnul deputat Zaharia.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 şi ale art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru politică externă şi Comisia pentru apărare, ordinea publică şi siguranţă naţională au fost sesizate spre dezbatere, în fond, cu Propunerea legislativă privind modificarea Legii privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Guvernul, prin punctul său de vedere transmis, nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative, considerând că această propunere are un caracter superfluu. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat negativ propunerea legislativă.

În raport de obiectul de reglementare, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 24 aprilie 2007.

În urma dezbaterilor, în şedinţele din 9 mai 2007, respectiv 14 mai 2007, cu o majoritate de voturi, comisiile sesizate în fond propun plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru modificarea legii nr.248 din 2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Fiind propunere de respingere, ea rămâne direct la vot final.

14. Propunerea legislativă pentru modificarea art.84 şi art.85 din Legea nr.59/1934 asupra CEC-ului.

Legea are caracter organic. Proiect respins de Senat. Raport şi raport suplimentar de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Propunerea comisiei, de respingere a iniţiativei legislative, nu a întrunit numărul necesar de voturi. Plenul a retrimis comisiei, care vine cu aceeaşi propunere de respingere.

Iniţiatorul nu doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul române la vot final.

15. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.290/27 iunie 2003 privind acordarea unor despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile din proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Legea are caracter ordinar. Proiectul de lege este respins de Senat. Raport de respingere şi raport suplimentar de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Comisia? Îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

16. Propunerea legislativă privind Statutul majorităţii cetăţenilor de naţionalitate română.

Legea are caracter organic, proiect respins de Senat. Raport comun de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi probleme naţionale. Raport suplimentar, de respingere din partea celor două comisii. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină proiectul?

Domnule deputat Moisoiu, vă rog.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Observ că raportul merge pe aceeaşi idee, adică de respingere a acestei iniţiative legislative.

În urmă cu vreo 7-8 săptămâni, domnule preşedinte, dumneavoastră aţi spus şi aici s-a discutat că să se amâne aceasta şi să fie reluată atunci când se va discuta şi Statutul minorităţilor. Da. Atunci mi s-a părut că este o părere bună. Astăzi văd că aceasta este reluată, dar statutul minorităţilor se lasă deoparte.

Ce aş dori să vă spun cu această ocazie?

Am aici şi vă prezint în faţa dumneavoastră, invit pe cine vrea să vină şi să privească să i se confirme faptul. Este vorba de Zairul "Adevărul Harghitei" din data de 15 mai 2007, unde apar, în total, 12 posturi. 12 posturi care sunt scoase la concurs de către Direcţia Generală a Finanţelor Harghita. Atenţie! Deci nu este vorba de o întreprindere privată, de o societate privată, ci este vorba de direcţia Generală a Finanţelor Harghita cu sediul în Miercurea Ciuc.

Concurs pentru ocuparea unor funcţii publice. La toate cele 12 posturi (sunt 7 posturi de referent, 4 posturi de inspectori şi un post de casier-trezorier.) peste tot apare ca drept condiţie specifică cunoştinţe de calculator şi cunoaşterea limbii maghiare.

Iertaţi-mă, dar aceasta nu înseamnă discriminare?

Ce dovadă mai evidentă şi mai recentă ne trebuie nouă pentru ca să avem şi să spunem este total greşită o asemenea poziţie. Şi, atunci vă întreb, nu este cazul ca această iniţiativă parlamentară, mă scuzaţi, pe care noi am conceput-o şi pe care v-am prezentat-o dumneavoastră să treacă? Am şi variante. Dacă, eventual, consideraţi că poate este prea dură exprimarea aşa cum a fost şi citez: "prin prezenta lege cetăţenii români aparţinând majorităţii beneficiază de aceleaşi drepturi cu cetăţenii români aparţinând minorităţilor etnice."

Dacă apreciaţi că această formulare nu este corespunzătoare sau este prea dură, am o altă formulare, pe care am să v-o citez: "Se asigură respectarea statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea tuturor instituţiilor administraţiei publice locale, inclusiv prin amendarea normelor care aduc atingere acestui statut în teritoriu."

Poftim! Credeţi că nu este corectă formularea aceasta? Deci, avem variante.

Repet încă o dată şi vă rog frumos, nu o expediem astăzi. Propunerea mea este, domnule preşedinte, să ne mai întoarcem încă o dată la comisie, să o amendăm corespunzător, dar trebuie neapărat făcut ceva. Pentru că, aşa cum s-au prezentat lucrurile, clar, în acest cotidian local din judeţul Harghita, de fapt, problema este foarte gravă, iar implicaţiile sunt pe viitor.

Nici nu vorbesc de alte aspecte legate de însăşi activitatea acestor direcţii generale financiare sau a consiliilor locale etc. care, de fapt, are de suferit. Activitatea lor are de suferit, pentru că aria de selecţie nu mai este cea corespunzătoare.

Eu am să mă adresez şi Grupului parlamentar al UDMR, pentru că domnul preşedinte al UDMR, la cel de-al VIII-lea Congres, domnul senator Marko Bella, spunea că doreşte o Transilvanie după model elveţian. Păi, dacă vrem o Transilvanie după model elveţian, atunci, haideţi, stimaţi colegi, şi să milităm pentru această propunere pe care însuşi preşedintele dumneavoastră a făcut-o la cel de-al VIII-lea Congres al UDMR şi pe care, în totalitate, aţi admis-o.

Aceasta presupune bună convieţuire, aceasta înseamnă calitate în activitate. Şi, de fapt, acesta este sensul acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisiile?

A intervenit ca iniţiator. Vă dau cuvântul la dezbateri generale.(Se adresează domnului deputat Dragoş Dumitriu care solicită cuvântul.)

Comisiile? Îşi menţin înţeleg punctul de vedere.

Stimaţi colegi, avem mai întâi o propunere procedurală de retrimitere la comisie şi după aceea vom intra la dezbateri generale.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie, pe care a făcut-o domnul deputat Moisoiu.

Vă rog să votăm electronic. Vă rog să vă folosiţi cartelele. Putem să procedăm la vot? Da, da, cu cartele, cu cartele. Vă rog să vă folosiţi cartelele.

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 76 de deputaţi prezenţi, 39 de voturi pentru, 35 voturi împotrivă, 2 abţineri)

S-a retrimis la comisie.

Termen? Domnule preşedinte Andon, termen?

Domnul Sergiu Andon: (Din bancă)

Două săptămâni.

Domnul Bogdan Olteanu:

Două? Două săptămâni. Vă mulţumesc.

Pe procedură, domnul deputat Dumitriu

Domnul Dragoş Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Domnul deputat Moisoiu are dreptate. Plenul a hotărât ca această lege să se dezbată o dată cu Statutul minorităţilor. Eu nu înţeleg de ce, dacă plenul a făcut această promisiune şi şi-a luat acest angajament, de ce Biroul permanent a hotărât altceva?

Nu ştiu dacă e bine să creăm un obicei, o cutumă, din acest caz şi chiar aş solicita o explicaţie Biroului permanent sau dumneavoastră personal, pentru ce s-a procedat în acest mod.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da.

Domnule deputat, o să vă rog să veniţi un pic până la banca mea, dacă există o asemenea decizie a plenului o s-o verificăm pe stenograme. Nu-mi amintesc să fie...

Ok. Vă mulţumesc.

17. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.4/1953, Codul familiei, republicată.

Legea are caracter ordinar. Raport de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Iniţiatorul? Doamna deputat Cliveti, aveţi cuvântul.

Doamna Minodora Cliveti:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

V-aş ruga, având în vedere importanţa ideii care stă la baza acestei iniţiative legislative, respectiv egalizarea vârstei minime la căsătorie, având în vedere împrejurarea că suntem una dintre puţinele ţări ale Europei în care avem un text de lege care îngăduie bărbatului să se căsătorească la 18 ani şi femeile la 16 ani. Având în vedere faptul că există o sumedenie de statistici pe care n-am apucat încă să le pun la dispoziţia membrilor Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, din care rezultă situaţia specială a acestor căsătorii încheiate înaintea de vârsta majoratului, v-aş ruga, stimaţi colegi din Comisia juridică şi din plenul Camerei Deputaţilor, să fiţi de acord cu retrimiterea proiectului la comisie, pentru completarea acestor date, pentru audierea şi a nenumăraţilor reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale care şi-au exprimat, unele dintre ele, puncte de vedere în legătură cu această iniţiativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Comisia? Vă rog, domnule deputat Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Într-adevăr, domnule preşedinte, la comisie s-au primit o serie de sesizări, mai multe statistici din partea ong-urilor. Supuneţi plenului Camerei retrimiterea şi, în funcţie de votul pe care îl vom primi pe retrimitere, discutăm apoi pe raportul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Avem o propunere de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă mulţumesc.

se constată din studiul stenogramei, referitor la Proiectul de Lege privind Statutul majorităţii româneşti, că am anunţat acolo, că nu se poate da un asemenea termen până la adoptarea în viitor a unui proiect de lege, întrucât nu există bază regulamentară. mulţumesc domnului deputat Moisoiu.

Avem propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect, făcută de iniţiator.

Vă rog să votaţi. Da.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 79 de deputaţi prezenţi, 72 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă.)

Da. Vă mulţumesc.

Propunerea de retrimitere la comisie a fost adoptată. Termen? Două săptămâni.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.75/ 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport de respingere. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul? Nu doreşte. Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Legea are caracter organic. Respinsă de Senat. Raport de respingere, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

20. Propunerea legislativă pentru completarea art.13 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Legea are caracter organic. Proiect respins de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină acest proiect? Nu mai doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale. Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

21. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.347/2006 privind modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române în decembrie 1989 nr.341/2004.

Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport de respingere, Comisia juridică de disciplină şi imunităţi. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul? Nu doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

Stimaţi colegi,

Am finalizat ordinea de zi de astăzi.

Urmează să ne întâlnim la ora 12,30 pentru votul final. Până atunci suspend şedinţa.

Suspend şedinţa până la orele 12,30.

(Pauză între orele 11,00 - 12,30.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă invit să luaţi loc pentru a putea începe votul final.

Vă rog să vă introduceţi şi cartelele, să facem o verificare a prezenţei.

Vă rog să vă marcaţi prezenţa.

Stimaţi colegi, vă rog să vă marcaţi prezenţa.

Stimaţi colegi, vă rog să vă marcaţi prezenţa în sală.

Vă rog şi-i rog pe colegii care au venit mai târziu să-şi marcheze prezenţa, ca să putem să începem votul.

Stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc în bănci ca să putem să începem sesiunea de vot final.

Avem un număr de 18 proiecte.

1. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Legea are caracter organic. Suntem prima Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 190 de deputaţi prezenţi, 158 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 16 abţineri; 13 deputaţi nu au votat.)

158 de voturi pentru, insuficiente pentru a fi adoptată propunerea, este clar, că este respinsă la Senat. A contestat cineva?

Domnule Rădulescu, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Cred că vom fi în consens să reluăm votul, fiindcă sunt 13 voturi neexprimate şi colegii din sală au spus că nu şi-au putut exprima votul. Unii dintre ei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu e nici un fel de problemă. doriţi să refacem electronic prezenţa să vedem dacă e vreo problemă?

Bun, vă rog să vă mai marcaţi o dată prezenţa atunci. Prezenţa, secretariatul? Vă rog să marcaţi prezenţa. Da. e cineva care nu şi-a putut înregistra prezenţa dintre colegi?

Domnul Miron Tudor Mitrea: (Din bancă)

Da, cei care nu sunt în sală!

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vom face abstracţie de domniile lor, cei care nu sunt în sală.

Stimaţi colegi,

Reluăm atunci, la cererea unui lider de grup parlamentar, votul la pct.1.

1. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 191 de deputaţi prezenţi, 164 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 21 abţineri; 3 deputaţi nu au votat.)

Sunt 164 de voturi. Proiectul a fost adoptat. 164 e cvorumul, după ultima demisie din Parlament a domnului Tănăsescu.

2. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente.

Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 205 deputaţi prezenţi, 196 voturi pentru, 2 împotrivă, 5 abţineri, 2 voturi neexprimate).

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

Stimaţi colegi, doar ca şi o informare: în urma demisiei domnului Tănăsescu şi până la completarea locului domniei sale, cvorumul pentru legi organice este de 164.

Domnul deputat Dragoş Dumitriu, pentru explicarea votului.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

La dezbaterile pe fond m-am exprimat împotriva acestei legi. Solicit preşedintelui, înainte de a promulga, să se uite foarte bine împreună cu specialiştii pe această lege, care introduce nişte cheltuieli foarte mari pentru cei care locuiesc în clădiri care au fost afectate de seism, dar nu din vina lor. Şi, în acelaşi timp, creează premisa ca cetăţenii care locuiesc în clădirile afectate din centrul Capitalei, locuiesc în apartamente foarte valoroase să-şi piardă aceste apartamente în favoarea diverşilor speculanţi imobiliari.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Fac un apel la dumneavoastră, ca preşedinte de şedinţă, şi la ceilalţi colegi, ca atunci când veţi mai lua cuvântul, să purtaţi o haină.

La pct.3, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.279 din 21.04.2003.

Legea are caracter organic.

Primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 207 deputaţi prezenţi, 194 voturi pentru, 4 împotrivă, 9 abţineri)

Da. Vă mulţumesc.

Propunerea de respingere a fost adoptată cu 194 de voturi.

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 203 deputaţi prezenţi, 200 voturi pentru, 3 abţineri)

Da. Vă mulţumesc. 200 de voturi pentru.

Proiectul de lege a fost adoptat.

5. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 211 deputaţi prezenţi, 205 voturi pentru, 6 abţineri.)

Da. Vă mulţumesc.

Legea a fost adoptată.

6. Proiectul de Lege pentru modificarea art.2 din Legea nr.93/1997 privind declararea ca erou-martir a lui Liviu Cornel Babeş.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 209 deputaţi prezenţi, 198 voturi pentru, 2 împotrivă, 7 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Da. Vă mulţumesc.

Proiectul a fost adoptat.

7. Proiectul de Lege pentru completarea art.5 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 208 deputaţi prezenţi, 196 voturi pentru, 6 abţineri, 6 voturi neexprimate.)

Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.20/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 207 deputaţi prezenţi, 198 voturi pentru, 9 abţineri.)

Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

9. Proiectul de Lege privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 206 deputaţi prezenţi, 156 voturi pentru, 8 împotrivă, 41 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Da. Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat.

10. Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de pază de interes judeţean.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 205 deputaţi prezenţi, 194 voturi pentru, 4 împotrivă, 4 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Da. Vă mulţumesc. Propunerea de respingere a fost adoptată.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 211 deputaţi prezenţi, 140 voturi pentru, 32 împotrivă, 33 abţineri, 6 voturi neexprimate.)

Da. Vă mulţumesc. 140 de voturi. Insuficiente pentru respingere.

Retrimit proiectul la comisie. Termen, domnule preşedinte? Trei săptămâni.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 211 deputaţi prezenţi, 187 voturi pentru, 18 împotrivă, 6 abţineri.)

Da. Vă mulţumesc. cu 187 de voturi pentru respingere, propunerea a fost respinsă.

13. Propunerea legislativă pentru modificarea art.84 şi art.85 din Legea 59/1934 asupra CEC-ului.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 215 deputaţi prezenţi, 145 voturi pentru, 63 împotrivă, 5 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Da. Vă mulţumesc. 145 de voturi. Insuficiente pentru respingere. O trimit a treia oară la comisie.

Termen: două săptămâni.

14. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.290/27 iunie 2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români, pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Legea are caracter ordinar.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 212 deputaţi prezenţi, 178 voturi pentru, 16 împotrivă, 17 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Da. Vă mulţumesc. Propunerea de respingere a fost adoptată.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 213 deputaţi prezenţi, 182 voturi pentru, 22 împotrivă, 8 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Da. Vă mulţumesc. Propunerea a fost respinsă.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 211 deputaţi prezenţi, 191 voturi pentru, 12 împotrivă, 7 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a respins cu 191 de voturi.

17. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 13 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 213 deputaţi prezenţi, 204 voturi pentru, 1 împotrivă, 7 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Da. Vă mulţumesc. S-a respins cu 204 voturi.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.347/2006 privind modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr.341/2004.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 210 deputaţi prezenţi, 126 voturi pentru, 67 împotrivă, 16 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Da. Vă mulţumesc. propunerea de respingere a fost adoptată de Camera Deputaţilor.

Cu asta, am finalizat sesiunea de vot final.

Declar închisă şedinţa de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,55.