|
|
Domnul Traian Băsescu - Preşedintele României: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor preşedinţi ai Camerelor, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Excelenţele Voastre, Doamnelor şi domnilor, Imediat după intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, s-a format în actualul Parlament o majoritate de conjunctură, a cărei cifră 322 a făcut ocolul României şi chiar al lumii. Această majoritate a hotărât suspendarea din funcţie a preşedintelui legitim ales prin votul popular din 2004, chiar dacă avizul Curţii Constituţionale arăta clar că acuzaţiile împotriva mea, ca şef al statului român, nu aveau nici o bază constituţională. Decizia dumneavoastră a costat bani, bani publici pentru organizarea referendumului şi a generat deturnarea vieţii instituţionale normale către o temă fără susţinere populară. De asemenea, această decizie a deteriorat relaţia instituţională dintre Parlament şi Preşedinte şi între Guvern şi Preşedinte, prin angajarea fără rezerve a primului ministru şi a celor două partide aflate la guvernare, în coaliţia antiprezidenţială. Practic, s-au înlocuit, printr-un abuz de putere al Guvernului, alegerile pentru Parlamentul European, cu referendumul pentru destituirea preşedintelui. Pe 19 mai, poporul român s-a manifestat la urne. Peste şase milioane dintre cele opt milioane de cetăţeni care şi-au exercitat votul mi-au reconfirmat încrederea. 75% dintre alegători îl sprijină pe preşedinte, pentru că sprijină de fapt agenda de modernizare a statului român. Într-o democraţie europeană, care funcţionează normal, un asemenea scor electoral ar fi declanşat imediat demisia Guvernului şi organizarea de alegeri anticipate. Sunt nevoit să vă reamintesc că democraţia este acel sistem politic în care voinţa populară se reflectă corect în compoziţia Parlamentului şi a Executivului.
Aşadar, trei pătrimi dintre parlamentari - 322 din 440 prezenţi - au pledat pentru demiterea şefului statului, în vreme ce tot trei pătrimi din totalul alegătorilor prezenţi la urne au decis susţinerea şefului statului pentru funcţia de preşedinte. O asimetrie numerică atât de amplă între reprezentanţi şi cei pe care îi reprezintă pune în evidenţă o prăpastie între Parlament si popor, intre votul din 2004 şi situaţia actuală. Într-o democraţie autentică asemenea dezechilibre sunt corectate imediat. Nu alegătorii sunt cei care au deviat de la cursul normal, ci reprezentanţii poporului în forul legislativ. Din păcate, comportamentul coaliţiei antiprezidenţiale de după anunţarea rezultatului la referendumul din 19 mai, demonstrează - în văzul tuturor românilor - că mulţi dintre dumneavoastră au rămas prizonierii aşa-zisei "democraţii originale". Liderii partidelor care au declanşat procedura de suspendare, nu doar că nu şi-au asumat responsabilitatea după votul popular din 19 mai, dar acum îi vedem acţionând pentru intrarea sau rămânerea la guvernare. Ei sunt cei care astăzi, după sancţiunea referendumului, vor să decidă paşii următori. Ei sunt cei care transmit mesajul cel mai neobişnuit pentru o democraţie: dacă pierzi în faţa poporului, atunci poţi să emiţi pretenţii pentru a-l guverna. În calitate de mediator între stat şi societate, potrivit art. 80 din Constituţia României, am datoria de a vă semnala contradicţia apărută în urma votului românilor de la referendumul din 19 mai. Este vorba de contradicţia dintre voinţa poporului suveran şi voinţa unei majorităţi parlamentare care nu reflectă orientarea majoritară a cetăţenilor cu drept de vot. Este inadmisibil ca voinţa poporului să rămână captivă în cadrul unei majorităţi de conjunctură, cu partide care sfidează agenda cetăţeanului, preferând să continue jocurile de culise. Votul de la referendum arată că aveam dreptate în luna februarie 2007 când, adresând Parlamentului un mesaj, spuneam că societatea românească evoluează mai dinamic decât liderii politici de astăzi ai României. Pe 19 mai, reacţia corpului electoral a demonstrat că o copleşitoare majoritate a românilor doreşte ca ţara să fie condusă ca un veritabil stat de drept, cu o justiţie independentă şi reprezentanţi dedicaţi interesului public, şi nu intereselor private sau intereselor unui grup oligarhic. Prin votul lor, cetăţenii României ne impun tuturor responsabilitatea de a elimina decalajul dintre priorităţile societăţii româneşti de astăzi şi acţiunile clasei politice. Partidele au primit mandatul imperativ de a construi, într-un cadru democratic, viitorul european al României, şi nu pe acela de a provoca crize instituţionale artificiale, păgubitoare pentru interesele naţiunii şi pentru imaginea noastră în lume. În acest sens, vă adresez chemarea de a părăsi zona improvizaţiilor democratice şi de a ne concentra asupra construcţiei instituţionale pe care corpul electoral ne-o cere! Aceasta este responsabilitatea noastră. Consider că după condamnarea oficială a crimelor comunismului din România, la 18 decembrie 2006, după intrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007 şi după referendumul din 19 mai, România a intrat într-o nouă etapă a istoriei sale. Pentru a valorifica şansele acestui nou ciclu istoric avem nevoie de o nouă elită politică, capabilă să genereze proiecte responsabile şi să gestioneze inteligent resursele umane, materiale şi comunitare de care dispunem; o elită care să-i reprezinte cu adevărat pe români şi care să recredibilizeze actul politic. Avem nevoie de o elită care să conjuge competenţa cu simţul responsabilităţii. Doamnelor şi domnilor, Principiul fundamental al oricărui sistem democratic este respectul faţă de voinţa naţională exprimată prin vot. În actualul context, există o singură soluţie onestă: demisia Guvernului şi organizarea alegerilor anticipate. După consultările cu partidele parlamentare, pe care le-am organizat la Palatul Cotroceni, la începutul acestei săptămâni, înţeleg cu regret faptul că alegerile anticipate nu reprezintă, pentru cea mai mare parte a partidelor, o soluţie acceptabilă chiar dacă partidele au fost sancţionate dramatic prin votul popular la referendumul din 19 mai 2007. Înţeleg şi faptul că, pentru aceste partide politice, întâlnirea cu electoratul este inoportună. Îmi permit totuşi să vă atrag atenţia că o asemenea poziţie antielectorală corespunde exclusiv unor interese pe termen foarte scurt. Liderii partidelor care au eşuat la referendumul din 19 mai vorbesc acum despre o reconciliere cu preşedintele. Vă atrag atenţia că e nevoie de reconcilierea acestor partide cu propriul lor electorat. După rezultatul votului din 19 mai nu e suficient să spunem: vom colabora, vom avea bune relaţii, vom lucra împreună! E moral şi democratic să cereţi o reconfirmare din partea celor care v-au trimis în funcţiile publice şi care v-au contrazis fără nici un echivoc la referendum. De aceea, fac un apel la responsabilitatea faţă de interesul naţional, fac un apel la conştiinţa fiecărui parlamentar, şi mă gândesc aici, în primul rând, la aceia dintre dumneavoastră care au votat, uneori la comandă politică: v-aţi asumat o responsabilitate majoră. Cei pe care îi reprezentaţi în urma alegerilor din 2004 v-au dat un vot de blam pe care trebuie să îl respectaţi. Numai respectând votul din 19 mai, puteţi arăta că îi respectaţi pe cetăţenii acestei ţări. Aveţi şansa ca, întorcându-vă la electorat, să confirmaţi faptul că-i reprezentaţi pe cetăţeni şi că puneţi interesul naţional şi democraţia mai presus de orice interes partizan. Numai în sisteme politice nedemocratice o minoritate, care a mobilizat doar 25 % dintre alegători, poate pretinde să decidă pentru o majoritate de aproape 75 %. Cei care vor acum să guverneze, fără să ţină cont de această majoritate, sunt într-o gravă eroare politică şi vor să se sustragă principiilor de bază ale democraţiei. În acest moment, dumneavostră, fiecare dintre parlamentari, indiferent de partid, aveţi responsabilitatea directă de a găsi o soluţie pentru ieşirea din actuala situaţie nedemocratică. Indiferent de formula pentru care veţi opta, eu voi rămâne ataşat adevăratelor soluţii democratice şi voi respinge orice aranjament de culise. Voi fi întotdeauna partenerul celor care au înţeles mesajul alegerilor din decembrie 2004, reconfirmat în mai 2007. Acest mesaj poate fi rezumat în câteva soluţii, de a căror îndeplinire depinde succesul noii Românii: - Reforma profundă a clasei politice prin introducerea votului uninominal, Legea lustraţiei şi reprofilarea standardelor de competenţă profesională şi morală a candidaţilor la alegerile parlamentare.
- Clarificarea sistemului politic prin definirea raporturilor între Preşedinte, Guvern şi Parlament, precum şi înfiinţarea Parlamentului unicameral, sau în cazul menţinerii Parlamentului bicameral, o reducere semnificativă a numărului de senatori şi deputaţi, reorganizarea administrativă a ţării, toate, pe temeiul unei noi Constituţii cu adevărat europene.
- Garantarea unui sistem juridic independent şi eficient, care să ducă la diminuarea corupţiei şi la dispariţia definitivă a stării de impunitate de care nomenclatura tranziţiei s-a bucurat în mod nedrept.
- Situarea educaţiei naţionale în centrul proiectului de societate pentru România de mâine. Poporul român va avea un viitor prosper numai dacă vom construi un sistem de educaţie competitiv, pe deplin adaptat cerinţelor unei economii în plină expansiune, iar asta înseamnă reforma curriculară, descentralizarea controlului administrativ al şcolilor şi alocarea a 6% din PIB pentru educaţie începând cu anul 2008.
- Rezolvarea problemei absorbţiei fondurilor europene şi stabilirea unor criterii obiective pentru realizarea investiţiilor. Nu este deloc inutil să vă reamintesc riscul de a rata beneficiile imediate ale integrării în Uniunea Europeană din cauza faptului că informaţia despre fondurile ce pot fi accesate este distribuită preferenţial, iar asistenţa instituţională pentru realizarea de proiecte eligibile este ineficientă.
- Avem nevoie de o viziune pe termen lung asupra României. Spre exemplu, trebuie ca mediul rural, agricultura, turismul, industria energetică să beneficize de strategii coerente şi realiste de dezvoltare, ca de altfel şi alte domenii prioritare.
- Sistemul de sănătate trebuie regândit şi descentralizat prin transferul controlului administrativ către administraţiile locale. Este inadmisibil ca bugetul să crească în ultimii şapte ani de patru ori, iar pacienţii şi medicii să nu resimtă beneficiile acestei creşteri pentru că licitaţiile pentru medicamente şi echipamente sunt viciate de corupţie şi clientelism.
- Trebuie deschis un dialog mult mai amplu cu toate organismele societăţii civile. În momentul de faţă, numeroase decizii politice sunt luate fără o veritabilă consultare a partenerilor sociali. În schimb, observăm cum oligarhia tranziţiei doreşte să exercite un adevărat monopol asupra deciziilor Guvernului. Soluţia este încurajarea sutelor de mii de întreprinzători mici şi mijlocii prin politici publice menite să tranforme economia românească într-un spaţiu al concurenţei loiale şi al competitivităţii la nivel european şi global. La fel de adevărat este faptul că firmele româneşti performante din domenii precum IT-ul, construcţii, turism, industrie alimentară trebuie stimulate să se asocieze pentru a face faţă concurenţei pe piaţa europeană, dar mai ales pentru a rămâne competitive pe piaţa romanească.
- Avem nevoie de legi pentru structurile de securitate naţională care să pună la dispoziţia acestora instrumente şi mijloace pentru a le face eficiente în lupta împotriva traficului de droguri, a traficului de carne vie, a corupţiei la nivel înalt, a prevenirii actelor de terorism îndreptate împotriva populaţiei, a luptei împotriva reţelelor crimei organizate transfrontaliere. Nu prin interdicţii care accentuează ineficienţa structurilor de securitate a statului în aceste domenii vom proteja libertatea cetăţenilor, ci prin demilitarizarea acestor instituţii şi prin intărirea severă a controlului parlamentar asupra lor.
Toate aceste obiective nu pot fi realizate decât prin constituirea unui guvern puternic, sprijinit de o majoritate asumată în mod transparent; un guvern competent, care să aplice exclusiv politica interesului naţional, fără a-şi limita acţiunea la interesele unor persoane şi grupuri nereprezentative. Dincolo de nevoia unui Guvern care să aplice exclusiv politica interesului naţional, România are nevoie de un Guvern legitim din punct de vedere electoral, aşa cum el poate rezulta în urma unor alegeri anticipate. Dacă partidele parlamentare vor continua să refuze principiile de bază ale democraţiilor de tip european, atunci criteriile pentru desemnarea unui Guvern cu o legitimitate maximă faţă de realitatea politică a momentului trebuie să fie căutate în rezultatul alegerilor parlamentare din 2004 şi, de asemenea, a rezultatelor referendumului din 19 mai 2007. Trebuie avut în vedere faptul că referendumul din 19 mai reprezintă cea mai recentă confruntare a aleşilor cu electoratul. Nu exclud posibilitatea ca liderii partidelor parlamentare şi primul- ministru, să refuze confruntarea cu electoratul şi să persiste în eroarea de a nu fi de acord cu organizarea alegerilor anticipate. Vă reamintesc că la sfârşitul acestui an vor fi organizate alegeri pentru Parlamentul European, la jumătatea anului viitor vor avea loc alegeri locale, iar până cel târziu la începutul lui 2009 vor avea loc alegeri parlamentare. Dacă soluţia pe care o veţi găsi pentru o nouă majoritate parlamentară va deturna sensul votului popular, vă rog să aveţi convingerea unei sancţiuni drastice, din partea cetăţenilor, pentru cei care vor mistifica pronunţarea democratică de la 19 mai şi din 2004. Doamnelor şi domnilor, Avem, fiecare la locul nostru, datoria de a contribui la accelerarea dezvoltării naţionale, pentru a profita cum se cuvine de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană. Politicienii se află, acum, în faţa unei alternative radicale: pot intra în istoria României ca figuri pozitive ale destinului naţional sau pot acţiona vremelnic ca obstacole în calea realizării acestuia. Nu trebuie să ratăm această şansă, nu avem dreptul să ne jucăm cu răbdarea românilor, pe baza iluziei că poporul ne va tolera la nesfârşit erorile. Vă îndemn să facem politică pentru viitorul tuturor şi al fiecăruia. Am intrat într-un stadiu în care numai cei ce urmăresc politica interesului naţional vor putea să mai aspire vreodată la privilegiul de a-i reprezenta pe români. Dacă nu găsim o soluţie corectă, există riscul major ca românii să-şi piardă încrederea în capacitatea democratică a instituţiilor noastre, să-şi piardă încrederea în vot ca principal mod de exercitare a voinţei majoritare. În pofida tuturor răstălmăcirilor speculaţiilor partizane, respectul meu, în calitate de preşedinte, faţă de instituţia Parlamentului este real. (Sala se amuză, discuţii.) Sunt dator, totodată, să vă transmit, cu toată tăria, mesajul că impopularitatea acestei instituţii esenţiale a democraţiei, accentuată de înfrângerea la vot a deciziei celor 322, poate conduce la ruperea definitivă a reprezentanţilor naţiunii de cetăţeni şi la consolidarea nedorită a unor mişcări sau ideologii antidemocratice. Deriva sistemului politic democratic spre un sistem oligarhic are ca principal simptom incapacitatea clasei politice de a mai reacţiona la semnalele venite din societate. În următoarea perioadă, avem ocazia să demonstrăm împreună că nu acceptăm un regim politic în care democraţia ne oferă doar pârghii formale pentru a susţine diferite interese oculte şi în care, indiferent de votul românilor, nimic nu se schimbă. Românii nu au votat pe 19 mai pentru persoana Traian Băsescu şi nici împotriva unor lideri politici. Ei au spus nu corupţiei şi abuzului politic, ei au votat pentru ca România să fie mai bine guvernată. Personal, cred în schimbare, în dialog şi negociere sinceră, în vederea binelui comun, dar vă rog să nu-mi cereţi atitudini care pot compromite speranţa şi încrederea cu care milioane de cetăţeni m-au reînvestit pe 19 mai. În numele lor, vă adresez chemarea de a răspunde urgenţei acestui moment. În numele lor, vă invit să luaţi deciziile pe care poporul român le aşteaptă. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PD din Senat şi Camera Deputaţilor.) (Preşedintele României se retrage din sala de şedinţe a Parlamentului; Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PD, la ieşirea Preşedintelui României din sală.)
|
|
