Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,28.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Ioan Munteanu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Începem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Astăzi este rândul Opoziţiei să debuteze cu declaraţia politică. De aceea, o să-l rog pe domnul deputat Ştefan Baban, Grupul parlamentar al P.R.M., să vină la microfon şi să-şi prezinte declaraţia politică.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Sărut mâna, doamna preşedintă.

Bună dimineaţa.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Generaţia debusolată ...".

În ultima vreme, din ce în ce mai des, mass-media şi-a făcut un obicei din a prezenta modul sinistru prin care o parte din semenii noştri aleg să-şi încheie socotelile cu viaţa, deziluzionaţi şi dezamăgiţi de traiul dus, de lipsurile, nemulţumirile şi ingratitudinea cotidiană.

Nu pot să nu remarc că din aceste tragice evenimente, mass-media, mai ales cea vizuală, şi-a făcut un mod de creştere a audienţei, de câştigare a telespectatorilor, de exploatare a suferinţei şi deznădejdii, totul în numele unui rating mai mare pe piaţă.

Involuntar, însă, mass-media atrage atenţia asupra dezvoltării unui fenomen caracteristic tranziţiei, dar care a căpătat o amploare mare în ultimii 2 ani: sinuciderile şi mai ales cele ce se petrec în rândurile tinerilor şi ale persoanelor cu pregătire superioară.

Cauzele au fost şi vor fi dezbătute zile întregi de specialişti în domeniu, care poate vor găsi şi explicaţii pertinente pentru gesturile acestora, dar cred că pe noi, cei mulţi, ar trebui să ne sperie "curajul nebunesc" pe care-l au aceste persoane, care fără prea multe compromisuri aleg un final tragic în lupta cu viaţa.

Ar trebui să ne îngrijoreze şi faptul că, pe lângă imigrarea masivă a tinerilor, cei ce rămân hotărăsc, şi poate este sau nu dreptul lor, să se reducă ca număr. Ce se va întâmpla peste 5 - 10 ani, când populaţia acestei ţări va fi deja îmbătrânită, iar cei tineri vor fi destul de rari?

Institutul Naţional de Statistică a României a tras un semnal de alarmă faţă de fenomenul demografic din ţara noastră în următorii 20 de ani. Concluzia este tristă: vom fi integraţi în Uniunea Europeană doar din punctul de vedere al scăderii natalităţii şi al îmbătrânirii populaţiei noastre.

Cum va arăta România peste 20 de ani? Îmbătrânită, plină de suferinţe, boală şi deznădejde.

Este, poate, momentul să acordăm mai mult timp celor de lângă noi, începând cu propriii copii şi terminând chiar cu vecinul de scaun din tramvai sau necunoscutul de lângă noi. Este, poate, momentul să încercăm să redevenim umani, creştini (aşa cum ne este credinţa noastră străbună), să ne facem timp măcar 5 minute pentru a-i asculta sau măcar sprijini pe cei care au nevoie de noi, indiferent dacă ni se cere sau nu ajutorul.

Ca părinte, trebuie să recunosc că sufăr când văd cum tinerii de azi, indiferent de pregătirea şcolară, îşi dau seama de putreziciunea şi deşertăciunea valorilor morale pe care noi, maturii, le predicăm către ei.

Fie schimbăm propaganda şi sistemul de valori morale pe care le propăvăduim fără fundamente reale, fie ne complacem în această situaţie şi stăm cu mâinile încrucişate aşteptând un deznodământ venit din cer sau de pe alte meleaguri.

Indiferent de cât de multe ştiri privind sinuciderile în rândul tinerilor vor mai apărea în mass-media, indiferent de cât de senzaţional vor fi prezentate, să nu uităm un singur lucru: la un moment dat şi copiii noştri pot face acest gest necugetat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., dau cuvântul domnului deputat Mihăiţă Calimente.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Ca membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, am avut săptămâna trecută o întâlnire cu doi parlamentari britanici, membri ai Partidului Conservator: Brian Binlez şi Mark Pritchard. Ambii parlamentari sunt şi membri ai Comisiei de Apărare a Camerei Comunelor.

A fost o discuţie normală, interesantă, domniile lor fiind interesaţi de securizarea frontierelor României, de problemele pe care le avem cu vecinii, Ucraina şi Republica Moldova, despre Insula Şerpilor şi problema platoului continental al Mării Negre.

Le-am explicat, spun eu, lucruri care le-au limpezit anumite aspecte legate de această parte a Europei, care nu le erau foarte clare. S-au interesat, de asemenea, de poziţia României faţă de situaţia din Kosovo, şi cum vedem noi rezolvată situaţia de acolo.

La rândul meu, am fost curios cu privire la ecourile din presa britanică referitoare la afacerea fregatelor. I-am întrebat ce părere au faţă de ceea ce s-a scris acolo, ce ştiu despre aşa-zisa mită dată unui cetăţean britanic căsătorit cu o româncă. Spre surprinderea mea, s-au arătat miraţi şi consternaţi de această întrebare. Nu auziseră nimic în presa britanică, nu ştiau să se fi abordat o asemenea temă. Unul dintre ei şi-a amintit, foarte vag, că parcă ar fi citit ceva într-o publicaţie obscură, şi m-a asigurat că, odată întors în Marea Britanie, se va informa şi îmi va trimite pe poşta electronică tot ce va găsi în presa britanică în legătură cu acest caz.

Cât priveşte calitatea fregatelor pe care noi le-am cumpărat şi care au fost catalogate ca fier vechi în presa noastră, mi-a răspuns ferm că Guvernul Majestăţii Sale nu face afaceri care să defavorizeze ţări prietene şi aliate. Despre mită nici nu poate fi vorba.

Au apreciat cu mare căldură contribuţia trupelor noastre în Afganistan şi Irak şi ne-au comunicat că acest lucru a ridicat mult România în ochii opiniei publice britanice.

Stimaţi colegi din P.D., aceşti parlamentari conservatori sunt în opoziţie în Marea Britanie. Ar fi trebuit, conform celor văzute pe meleagurile mioritice, să înjure şi să facă cele mai dure declaraţii la adresa primului-ministru, Tony Blair, şi a guvernului laburist.

I-am privit cu admiraţie pe aceşti oameni şi i-am comparat cu foştii mei colegi din P.D., cu care am făcut campanie electorală. Aţi auzit vreodată pe Majestatea Sa, Regina Marii Britanii, atacându-şi primii-miniştri, atacându-şi partidele? Şi-a făcut Majestatea Sa ţara de râs în Europa? A catalogat Regina presa în fel şi chip, chiar dacă presa din această ţară este una dintre cele mai virulente din Europa?

În ce ţară trăim?! De ce tot ceea ce este normal la alţii, la noi este pe dos? Preşedintele nostru iubit înjură presa la fiecare două zile, atacă Guvernul săptămânal, iar despre primul-ministru ce să mai vorbim?

Rapoarte defăimătoare au fost transmise şi de domnia sa şi de iubitul său partid prin toată Europa, ba la numirea comisarului european al României, ba la schimbarea unor miniştri, acuzând încetarea luptei în reforma justiţiei sau lupta împotriva corupţiei.

Înalta Poartă sau Kremlinul s-au mutat la Bruxelles.

Luaţi exemplu, stimaţi colegi, de la cei doi parlamentari britanici sau de la alţi străini care ne calcă pragul. Intrarea în Uniunea Europeană nu ne-a rezolvat o mare problemă pe care o avem: caracterul. Până când nu vom rezolva problema cu caracterul şi cu cuvântul dat, nu vom fi în Europa, nici cu un p.i.b. mai mare ca al Luxemburgului şi nici cu salarii mai mari ca în Germania.

În încheiere, vă voi cita un fragment din Ion I.C.Brătianu, poate cel mai mare politician care s-a născut pe aceste meleaguri: "Nu uitaţi un singur moment, că dacă un popor doarme şi nu veghează asupra intereselor lui, nu puterile străine vor veghea în locul lui. Respectul străinilor este bun, trebuie să-l avem şi să-l căutăm, dar el nu se adresează decât acelor popoare conştiente de sine, puternice înăuntru, totdeauna veghetoare la interesele lor. Atunci şi străinătatea te respectă şi noi avem nevoie de acest respect conştient al străinătăţii, care nu se dobândeşte decât prin acţiunea conştientă şi energică a poporului din ţară."

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Alecasandru Ştiucă, Grupul parlamentar al P.S.D.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Cinstiţi veteranii de război".

Guvernarea P.D.S.R., din perioada 1992 - 1996, a considerat necesară adoptarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, dorind astfel ca statul român să creeze un statut juridic aparte oamenilor care au apărat teritoriul României în perioada celui de-al doilea război mondial, cu preţul unor sacrificii imense.

În conformitate cu prevederile acestui act normativ, veteranii, invalizii şi văduvele de război beneficiază de unele facilităţi, precum: scutirea de plata impozitelor şi taxelor locale; asistenţă medicală gratuită în toate instituţiile medicale civile de stat sau militare şi asigurarea de medicamente gratuite, atât în tratamentele ambulatorii, cât şi în timpul spitalizării; bilete de tratament gratuite în staţiunile balneo-climaterice ş.a.

Dacă iniţial, la momentul apariţiei legii, numărul beneficiarilor acestui act normativ se ridica la aproximativ 900.000 de oameni, între timp numărul veteranilor, invalizilor şi văduvelor de război s-a redus semnificativ, ajungând în prezent la circa 300.000, dintre care aproximativ 60% locuiesc în mediul rural.

Actuala guvernare de dreapta, departe de adevăr şi de propriul popor, a considerat necesar să restrângă câteva dintre cele mai importante facilităţi acordate veteranilor şi văduvelor de război, şi anume: cele referitoare la scutirea de plata impozitelor şi taxelor locale; reducerea numărului biletelor gratuite de tratament în staţiunile balneo-climaterice; reducerea gamei de medicamente compensate şi gratuite de care pot beneficia aceştia.

La aceasta se adaugă demersurile tot mai intense, realizate de Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei, de stopare a acordării rentei lunare, în funcţie de nivelul soldei, de grad şi al soldei de funcţie la minimum.

Prin modificările aduse Codului fiscal, veteranii şi văduvele de război sunt acum scutiţi de la plata impozitului pe teren doar pentru terenul aferent clădirii utilizate ca domiciliu, nu şi pentru terenul agricol deţinut în proprietate în extravilanul localităţilor. Această prevedere afectează grav bugetul, şi aşa sărac al veteranilor, care sunt nevoiţi să plătească între 30 şi 86 lei impozit pe hectarul de teren extravilan, în funcţie de situarea acestuia în mediul rural sau urban.

Ştiind că până în prezent au beneficiat de scutiri la plata impozitelor şi taxelor locale, veteranii de război se prezintă umili la ghişeele serviciilor de încasare a acestor impozite şi taxe, solicitând lămuriri, şi descoperă că au de plătit penalităţi pe care nu le-ar acoperi cu preţul proprietăţilor pe care le au. Rămâne să fie târâţi în procese şi, eventual, condamnaţi, deoarece nu au resurse pentru plata penalităţilor.

În sala care găzduieşte întâlnirile veteranilor, pe un carton stă scris: "Cinste veteranilor de război".

Această cinstire la care sunt îndreptăţiţi din partea întregii societăţi româneşti, chiar şi din partea Guvernului, să fi rămas doar o lozincă?

Oricum, situaţia în care se află astăzi veteranii nu este spre cinstea noastră, a tuturor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Andrian Mihei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică are următorul titlu: "Adoptăm legea sau cheltuim inutil pentru votul uninominal?"

Stimaţi colegi,

Atât opinia publică, cât şi partidele politice, de ceva vreme subliniază şi clamează în discursurile politice necesitatea introducerii "votului uninominal". Chiar şi Partidul Democrat, şi chiar şi domnul preşedinte, ca şi când nimeni înaintea lor nu mai pomeniseră de acest lucru, au ieşit acum la rampă susţinând "votul uninominal".

sunt aruncate în discursuri demagogice vorbe mari precum "responsabilizarea celui ales în faţa alegătorilor", "îndeplinirea promisiunilor electorale", "implicare în rezolvarea problemelor grupurilor sociale dezavantajate" etc. Soluţia rezolvării acestor probleme, găsită de curând şi din considerente populiste şi revanşarde, este organizarea unui referendum, deşi de peste doi ani de zile există iniţiative şi propuneri legislative trenate, respinse deseori chiar şi de membrii Partidului Democrat, şi ici şi colo dezbateri publice sau analize efectuate de către organizaţii ale societăţii civile, prea puţine totuşi şi prea puţin mediatizate pentru importanţa acestei legi.

În tot acest timp, a fost creată impresia că un parlament ales prin această procedură va fi "apolitic", că aleşii nu vor fi supuşi niciunei presiuni politice, ci preocupaţi doar de rezolvarea problemelor alegătorilor, ingnorându-se, într-un mod pueril sau voit, rolul pe care partidele politice îl vor juca.

Tot în acest răstimp de recuzare a proiectului legislativ din partea domniilor lor, deşi s-au făcut unele eforturi pentru a fi popularizată această idee, şi deşi de către opinia publică ideea de "vot uninominal" este îmbrăţişată cu entuziasm, aproape nimeni nu şi-a propus sau nu a dorit să expliciteze ce va însemna acest lucru.

Astfel, prea puţini au făcut efortul de a explica electoratului ce înseamnă sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal, ce presupune scrutinul uninominal sau scrutinul plurinominal într-o circumscripţie sau care sunt efectele mai puţin dorite ale transformării voturilor în locuri şi de paradoxul inversării rezultatelor, partidul învingător în voturi putând pierde victoria la locuri, un partid putând obţine majoritatea parlamentară câştigând în mai multe circumscripţii decât adversarii săi, dar obţinând la nivel naţional un număr de voturi mai mic decât adversarii.

Deşi ar fi fost ideal ca toate aspectele posibile ale adoptării acestui sistem să fie bine cunoscute de către toţi cetăţenii, foarte puţine legi sunt supuse dezbaterii publice până la nivel de detaliu, scenarii posibile şi consecinţe.

Am fost şi sunt un susţinător al votului uninominal, bazându-mă pe ideea că acesta va stabili o legătură mult mai directă între aleşi şi cetăţeni şi va asigura o majoritate parlamentară stabilă care va permite punerea în practică a proiectelor unui guvern.

În timpul consultărilor iniţiate de Asociaţia Pro Democraţia, partidele parlamentare PNL, PD şi PSD au ajuns la un consens pe această temă, dar cu toate acestea democratul Valentin Iliescu, vicepreşedinte al Comisiei speciale, a declarat recent că, în pofida acestui fapt, "Comisia de Cod electoral nu s-a mai întrunit de patru luni şi jumătate, iar problema sistemului uninominal vegetează tot de atâta vreme". Patru luni şi jumătate, cinci aproape, în care măcar dezbateri pe această temă, la nivel naţional sau local, ar fi putut fi organizate.

Stimaţi colegi, vă întreb, cine şi de ce are interes ca încă o mare sumă de bani să se ducă pe organizarea unui referendum, în loc să fie folosită la conectarea la sistemul de apă şi canalizare a unor sate şi comune care trăiesc inuman în România europeană, sau la refacerea sistemului de irigaţii în Dobrogea, de exemplu, cea despre care toţi specialiştii susţin că este predispusă deşertificării dacă nu se iau măsuri imediate.

Vă asigur că dacă noi, acum, nu vom lua măsuri şi nu vom vota această lege în această sesiune, eventual în procedură de urgenţă, sau chiar în sesiune extraordinară, îl vom vedea pe domnul preşedinte ieşind şi susţinând că parlamentarii trag de timp şi nu doresc această lege doar pentru că nu le convine, pentru că doresc să îşi păstreze locurile ş.a.m.d.

Oricum ar fi votată, acum sau cu un referendum costisitor în toamnă, care pune sub semnul îndoielii organizarea alegerilor europarlamentarilor, legea va fi până la urmă introdusă.

De aceea, stimaţi colegi, vă îndemn ca pentru interesul general, pentru demnitatea instituţiei parlamentare, să vă analizaţi propria implicare şi să vă bazaţi votul pe faptele făcute pentru cetăţeni, lăsând deoparte orgoliile personale, interesele partinice sau de altă natură. Trebuie să pornim la dezbaterea şi adoptarea acestei legi acum, astfel încât să lăsăm România să îşi urmeze un drum ascendent în Europa.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Aledin Amet, Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Domnul Cristian Gaţu despre domnul Aihan Omer: Nu putem să-l desemnăm antrenor al echipei naţionale pentru că este turc".

În ziarul Gazeta Sporturilor de ieri, 18 iunie, este publicat şi un articol dedicat handbalului masculin. Comentariile au ca subiect numirea unui antrenor principal la echipa naţională.

Domnul Cristian Gaţu, preşedintele Federaţiei Române de Handbal, face o analiză, afirmând, într-un anumit context, că domnul Aihan Omer, cetăţean român de etnie tătară, nu poate fi desemnat antrenor pe motiv că "este turc".

În urma apelurilor primite de la mai mulţi conaţionali, considerăm că afirmaţiile domnului Cristian Gaţu pot fi catalogate ca discriminatorii. Domnul Aihan Omer este de etnie tătară şi slujeşte, cu mult succes, sportul românesc. A obţinut, la nivelul echipelor de club, în calitate de antrenor, performanţe notabile, câştigând campionatul cu formaţiile de handbal masculin din Săvineşti şi Constanţa, dar şi o cupă europeană, Cupa Challange, cu formaţia din Reşiţa.

În niciun caz, nu putem vorbi, însă, de un fenomen generalizat. Se poate afirma că există o înţelegere reciprocă, în ceea ce priveşte particularităţile tradiţiilor.

Cazurile singulare, cu evidente aspecte discriminatorii de natură etnică, nu sunt concludente.

În aceeaşi ordine de idei, nu poate fi neglijată, totuşi, părerea unei personalităţi, precum domnul Cristian Gaţu, părere exprimată într-o şedinţă oficială şi care a produs nedumerire în cadrul comunităţii tătare din România.

Nutrim speranţa că a fost doar o exprimare nefericită şi că nu criteriile etnice stau la baza aprecierii valorii unui om.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Cine-i vinovat?"

Primul an al carierei europene a României riscă să fie unul complet ratat. Dincolo de toate scandalurile, mai mult sau mai puţin politice, este evidentă neputinţa guvernanţilor actuali de a propune un plan coerent pentru absorbţia fondurilor europene. Fără aceşti bani, România riscă să rămână o ţară mediocră, cu o economie mediocră şi cu un nivel de viaţă mediocru.

Cu 2 ani în urmă, ne lăudam că vom fi cea mai frumoasă surpriză a Europei şi că vom deveni rapid a şaptea ţară ca forţă economică şi prestigiu a Uniunii. Ne-am transformat, însă, doar în marea dezamăgire a Europei.

Din păcate, recent, oficiali ai Comisiei Europene au declarat că există riscul ca Uniunea Europeană să reducă fondurile destinate României, dacă auditul comandat pentru luna iulie va arăta că autorităţile nu au înfiinţat cele mai bune mecanisme de control financiar.

Există temerea că puţinii bani europeni, pe care îi vom reuşi să-i consumăm în următorii ani, nu vor fi gestionaţi aşa cum trebuie. Culmea este că agricultura românească are nevoie urgentă de sume importante pentru a se redresa. Şi nu mă refer numai la pagubele produse, mai ales în Moldova, de seceta cumplită din acest an. Există judeţe în care culturile agricole sunt compromise în proporţie de 90%.

Uniunea Europeană ne dă aceşti bani, dar nu ni-i bagă şi în sac. Avem nevoie de cei mai buni specialişti şi de cele mai bune proiecte pentru a accesa aceste fonduri.

Haideţi să urmăm exemplul Irlandei ori al Spaniei, care într-o singură decadă, folosind cum trebuie banii europeni, au renăscut din punct de vedere economic. Pe când la noi, în ultimii doi ani, diferenţele dintre mediul rural şi cel urban au devenit uriaşe. La Bucureşti se trăieşte ca în Italia, iar în Hârtoapele ca în Somalia.

Chiar nu sunt în stare actuali guvernanţi să creeze o strategie eficientă de accesare a fondurilor europene?

Dacă aşa stau lucrurile, mai bine daţi-vă la o parte şi lăsaţi-i pe cei mai buni ca dumneavoastră să conducă.

Ţăranii încep să-şi piardă răbdarea!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., invit la microfon pe domnul deputat Emilian Frâncu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţie politică de astăzi am intitulat-o "Nu mai vrem mall-uri în centrul oraşelor româneşti".

Publicaţiile de specialitate anunţă în această perioadă o creştere semnificativă a investiţiilor în complexe comerciale şi de servicii de tip mall în mai multe judeţe ale ţării.

Reprezentantul unui asemenea grup investiţional a dezvăluit, zilele trecute, că se are în vedere construirea cât unui asemenea complex în toate localităţile care depăşesc 100.000 de locuitori, iar explicaţia este aceea că aici, în România, condiţiile sunt mult mai favorabile şi randamentele sunt mai mari decât în ţările cu economie matură.

Toate bune şi frumoase, s-ar zice că intrăm şi noi în rândul lumii globalizate, unde filozofia consumismului accelerat impulsionează motoarele societăţii capitaliste. Numai că trebuie să fim foarte atenţi unde şi cu preţul a ce anume se ridică asemenea giganţi comerciali.

În ţara lor de origine, în America, mall-urile au apărut ca o soluţie de emancipare socio-economică şi culturală a cartierelor de periferie. Atât populaţia de la marginea marilor oraşe, cât şi sectorul tranzacţiilor imobiliare din zonele respective, au avut numai de câştigat de pe urma apariţiei acestor complexuri comerciale şi de servicii.

La noi, însă, ca de altfel şi în Orientul Apropiat, construirea mall-urilor s-a făcut, parcă, cu predilecţie în centrul localităţilor. Nu discut acum motivele de involuţie culturală pe care le presupune o asemenea abordare arhitectonică, însă nu pot să nu remarc faptul că, de obicei, soluţia cea mai la îndemână pentru achiziţionarea de terenuri pentru construirea de mall-uri în centrul oraşelor o constituie distrugerea spaţiilor verzi.

În România, reţeta e simplă: foştii proprietari revendică terenurile respective. Pe mână cu municipalitatea, viitorii investitori le cumpără, după ce, anterior retrocedării efective, proprietarii au fost constrânşi să încheie înţelegeri sau precontracte exclusiviste. Parcurile sunt apoi "bărbierite", mall-urile se ridică impunătoare şi agresive, iar protecţia mediului se preface neputincioasă.

Aşa ceva s-a întâmplat, în ultimii ani, şi la Râmnicu Vâlcea. În mod normal, dacă nu exista o altă soluţie legală privind satisfacerea cererilor de revendicare, Primăria ar fi trebuit să cumpere ea, de la cei reîmproprietăriţi, terenul respectiv, şi să îl menţină ca spaţiu verde. În acest fel ar fi fost cel mai bine servit interesul public. Dar n-a făcut-o şi, într-o bună zi, poate chiar vom afla de ce.

Acest exemplu negativ se vrea un semnal de alarmă către toţi colegii parlamentari în ale căror circumscripţii se prefigurează evoluţii asemănătoare.

Insistaţi pe lângă administraţiile publice locale, pe lângă agenţiile de mediu şi chiar pe lângă autoritatea naţională care supraveghează restituirea proprietăţilor, ca pentru terenurile spaţii-verzi din centrul localităţilor să nu mai existe posibilitatea de a fi sacrificate.

Există destule terenuri la periferie care pot fi cumpărate de viitorii investitori ai mall-urilor. Acţionaţi în aşa fel încât dezvoltatorii imobiliari să fie dirijaţi către acestea. Astfel, veţi face un dublu serviciu celor care v-au votat: le veţi păstra spaţiile verzi, atât de necesare în mijlocul betonului şi asfaltului citadin, şi veţi impulsiona dezvoltarea periferiilor, care vor înceta să mai fie atât de sordide ca până acum.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., dau cuvântul domnului deputat Mihai Dumitriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Educaţia preşcolarilor şi descentralizarea".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În timp ce viaţa politică îşi consumă clipele în războaiele dezolante dintre palate, dintre partenerii celebri ai Alianţei "D.A. - Dezastru şi Anarhie - P.D. şi P.N.L." impusă la guvernare de preşedintele "Alesul lui Dumnezeu", Traian Băsescu, în pofida intrării în Uniunea Europeană, în vreme ce fondurile europene sunt în stadiu de "fata morgana", iar economia ar intra în colaps fără cele două milioane de muncitori români din străinătate, ar fi tonifiant dacă măcar în domeniul educaţiei s-ar înregistra tendinţe novatoare.

În primul rând, trebuie accelerată descentralizarea în învăţământ, începută de P.S.D. în anul şcolar 2003 - 2004, care este în faza de experiment de câţiva ani şcolari, astfel încât resursele materiale, financiare şi umane să se realizeze la nivelul fiecărei şcoli, fiecărei comunităţi locale, şi care va permite consolidarea capacităţilor instituţionale la nivel local pentru formularea de micropolitici şi programe de dezvoltare.

În al doilea rând, de urgenţă trebuie depolitizat învăţământul, punct din "programul portocaliu" de guvernare al Alianţei "D.A." - P.N.L. - P.D., care din păcate s-a transformat, cu intenţie vădită, într-o politizare cu performanţe maxime, de la cea mai înaltă funcţie până la femeia de serviciu şi portar.

Demagogia Partidului Democrat este dezgustătoare când afirmă că este în opoziţie, deoarece în teritoriu numai în învăţământ sunt peste 3.000 de persoane activişti de frunte ai P.D.-ului şi ocupă funcţii de la rectori, decani, şefi de catedră, inspectori şcolari generali, inspectori şcolari generali adjuncţi, inspectori şcolari, directori de casă a corpului didactic, directori de şcoli, mai nou consilieri locali în Consiliul de Administraţie, şi care folosesc şcoala, instituţie publică finanţată din bani publici, prin manipularea preşcolarilor, elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice, ca tribună de presiune şi propagandă politică.

În al treilea rând, asigurarea condiţiilor materiale trebuie accelerată în mod deosebit pentru şcolile din mediul rural, care să permită desfăşurarea unui învăţământ cât de cât normal.

Am în vedere aici câteva aspecte.

1. Punerea în posesie a şcolilor cu toate suprafeţele de teren avute în proprietate sau împroprietărirea cu suprafeţe conferite de legile actuale, suprafeţe care au fost dijmuite drastic de majoritatea autorităţilor locale: primari, viceprimari, consilieri locali, membri ai comisiilor de fond funciar.

Se pune întrebarea: "Pentru unităţile de învăţământ nu se aplică Legea nr.247/2006 de retrocedare a proprietăţilor pe care le-au avut?"

2. Întabularea de urgenţă a terenurilor agricole a suprafeţelor din jurul localurilor de şcoală (curţi, grădini), a clădirilor şcolilor, acordând fonduri şi solicitând consiliilor locale executarea lucrării.

3. Acordarea şi alocarea de fonduri pentru construirea gardurilor ce împrejmuiesc instituţiile şcolare, îndeosebi în mediul rural, unde o bună parte din localurile şcolare au un aspect dezolant, "de toloacă", localuri "fără stăpân".

Construirea gardurilor şi buna gospodărire a şcolii din cele mai mici localităţi din rural ar fi un exemplu de bună practică, ar impune respect, implicit, ar duce la creşterea prestigiului şcolii pe plan local şi în general.

În al patrulea rând, aplicarea de urgenţă a descentralizării, doar componenta referitoare la finanţarea per elev, în mod deosebit pentru preşcolari, care ar rezolva penuria de locuri în grădiniţe. Din experimentele descentralizării financiare, s-a configurat ce sumă de bani cheltuie statul român pentru şcolarizarea unui copil de 3-6/7 ani, adică a unui preşcolar, şi care, printr-o decizie a Guvernului Tăriceanu, ar putea fi alocată preşcolarului, ca să-l "însoţească" pe preşcolar. Suma ar asigura o educaţie de bază, ce ar putea fi oferită atât grădiniţelor de stat, cât şi grădiniţelor particulare. Dacă suma alocată ar "urma" preşcolarul, atunci foarte mulţi părinţi, chiar cu situaţii financiare modeste, şi-ar înscrie copilul la o grădiniţă particulară, pentru că suma ar acoperi o parte din cheltuielile pentru educaţia oferită, părintele contribuind numai cu o parte din suma solicitată de grădiniţă.

Nu e greu, trebuie curaj, pentru că fiecare preşcolar are dreptul prin Constituţie la educaţie, care trebuie asigurată gratuit. De asemenea, sunt convins că cei care gestionează grădiniţele particulare ar găsi spaţiile necesare pentru a asigura condiţiile necesare unui învăţământ de calitate.

Domnule ministru, vă îndemn să aveţi curaj în aplicarea descentralizării financiare, sunteţi tânăr, iar unele nereuşite, dacă vor exista, se iartă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD, dau cuvântul domnului deputat Viorel Pupeză. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineaţa, doamnă preşedintă.

Declaraţia politică se intitulează: "Reforma clasei politice - temă vagă, dar care prinde la electorat!"

Reforma clasei politice, temă pe cât de vagă, pe atât de disputată, este la modă în discursurile zilei, la fel cum era "clasa muncitoare" în perioada dinainte de 1989. În mod normal, clasa politică ar trebui să-i reprezinte pe toţi cei care au un rol important în activitatea politică. Altfel spus, clasa politică cuprinde deopotrivă aleşii locali, judeţeni, primari, şefii de instituţii deconcentrate, profesori, medici, jurişti, oameni de afaceri, fermieri, pensionari etc. Clasa politică nu este un termen neutru, nelocalizat în timp şi spaţiu, ci înseamnă PSD, şi PNL, şi PD, dar şi toate celelalte formaţiuni politice din România. Până la urmă, clasa politică este produsul societăţii, iar trimiterea ei în zona derizoriului nu face altceva decât să discrediteze întregul ansamblu "made in România".

Preşedintele Traian Băsescu, "primul la catalogul clasei", susţine că societatea a luat-o mult înaintea politicienilor. Totuşi, dacă electoratul este revizuit, de ce clasa politică este la faza de proiect? Societatea se reformează mai greu, iar clasa politică deodată cu ea, ar trebui să fie răspunsul.

Reforma clasei politice se un subiect care dă bine, un mesaj de permanentă campanie, aşa cum se întâmplă în România. Doar că nimeni nu prea ştie ce înseamnă asta şi cum ar putea fi ea pusă în operă. Ce vrea să fie reforma clasei politice - un nou sistem electoral, uninominal sau variantele acestuia, o altă generaţie de politicieni, alte partide sau noi reguli de reprezentare în interiorul lor, mesaje noi, în acord cu agenda cetăţenilor care votează? Probabil că toate la un loc! Cine ar trebui să facă această reformă a clasei politice, care a rămas în urma societăţii româneşti?

Reformarea clasei politice, prioritate în agenda partidelor, nu este însă determinată de adoptarea vreunei legi. Ar fi mult prea uşor. Este vorba de responsabilitatea de care trebuie să dea dovadă omul politic. El trebuie să pună punct devierii clasei politice şi transformării acesteia într-o clasă de privilegiaţi fără control, care au uitat că îşi datorează poziţiile alegătorilor şi că prima lor îndatorire este faţă de interesele acestora.

Sub pălăria politicii, unii au reuşit, prin trafic de influenţă şi sforării, să acumuleze averi inimaginabile, mai mari decât tot ce au agonisit predecesorii din arborele lor genealogic. Şi, astfel, clasa politică echivalează cu oligarhii politici. Cu toate acestea, calitatea clasei politice nu se poate îmbunătăţi doar prin schimbarea persoanelor, pentru că "modelele" noilor veniţi sunt tocmai cei rutinaţi în demagogie şi politicianism.

Atâta timp cât doctrinele rămân doar simple vorbe în vânt, pe care nimeni nu pune niciun preţ, nu putem vorbi de partide serioase şi sănătoase, ci de clanuri apucătoare de sinecuri, care să le aducă câştiguri. Aşadar, nu vom avea nici oameni responsabili. Pentru că, până la urmă, reforma clasei politice înseamnă asumarea unor principii solide, obligatorii pentru toţi aceia care aderă la o structură politică.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile politice, şi anume: din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii şi doamnele deputaţi Mihai Apostolache, Ioan Stan, Manuela Mitrea, Mihaela Rusu şi Florin Iordache; din partea Grupului parlamentar al PC, Daniela Popa.

În sală mai sunt colegi care doresc să-şi susţină declaraţiile politice? Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea. Vă invit la microfon, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, sărut mâna.

O întrebare îmi pun, adesea: până când? Şi pornesc de la un motto vechi şi arhicunoscut din Alexandru Vlahuţă: "Minciuna stă cu regele la masă, dar asta e cam de multişor poveste/ De când sunt regi, de când minciună este/ Duc laolaltă cea mai bună casă".

O fi ea, minciunea, veche şi o fi stând ea cu regii şi cu preşedinţii la masă demult, dar contemporaneitatea românească riscă să se sufoce de atâta minciună neruşinată! Minciuna gogonată a ajuns pentru unii, mai creduli, drogul zilnic care le umple viaţa!

Li se spune românilor, de vreo 17, 18 ani încoace, că nu se poate altfel decât economia să fie supusă privatizării cu orice preţ, fiindcă statul e un prost administrator. În fapt, foarte mulţi ştiu că el este doar prost administrat. Asta deşi prin alte ţări, prin Marea Britanie, prin Franţa, există şi fabrici ale statului, şi învăţământ exclusiv de stat, ca în Grecia, şi sistem de sănătate 85% de stat, ca în Franţa ş.a.m.d. Ca să nu mai vorbim că rezervele de petrol şi gaze, de aur şi uraniu, de sare şi ape minerale sunt mai peste tot în lume monopoluri de stat.

S-a ajuns cu minciuna sfruntată a privatizării cu orice chip şi pe mai nimic până acolo încât unele obiective nu au mai fost trecute de la stat în proprietate privată, ci direct în proprietatea altor state.

Au fost minţiţi românii că a fost gripă aviară. Li s-au ars păsările din curte, li s-au stropit maşinile cu apă chioară, pe zeci de milioane de euro, tocaţi de fostul ministru Flutur, ca să vină acum actualul ministru, Remeş, să ne spună că nu există nicio dovadă la Ministerul Agriculturii că la noi ar fi fost gripă aviară.

Sunt jefuiţi comercianţii să dea bani pentru partide, că li se vor asigura lucrări, facilităţi, că vor fi apăraţi de controale, de Curtea de Conturi, de Garda Financiară, de Garda de Mediu, că li se vor da funcţii în administraţie, cei mai mulţi nu primesc nimic după donaţiile de sute de milioane date la PD, la PNL sau la PSD. Unii afacerişti dau şi unora şi altora, şi celor de la Putere şi celor din Opoziţie, iar apoi se miră că liderii unor partide au ajuns baroni, oligarhi, magnaţi, chipurile, numai din salariile de bugetari.

Au fost minţiţi românii cu răpiri de ziarişti în Irak, ca să ţipe azi Hayssam că, de fapt, el a fost jefuit de avere de către colegul sau arab Yassim, împreună cu autorităţile române şi în primul rând cu prietenul său de o viaţă, domnul Traian Băsescu.

Sunt îndopaţi, în aceste zile, românii cu minciuna minciunilor, referitoare la binecuvântările miraculoase ale votului uninominal, care este de fapt un mod de a elimina din Parlament şi puţinii oameni cinstiţi şi patrioţi care au mai rămas rătăciţi pe acolo şi de a impune în Senat şi Camera Deputaţilor oamenii Mafiei, care să sprijine din Legislativ adevăratele interese ale marilor oligarhi.

În Federaţia Rusă, magnatul Gazprom Berezovski finanţase prin vot uninominal intrarea în Duma de Stat a peste 100 de deputaţi ai săi. Ca urmare, Vladimir Putin a renunţat recent la votul uninominal, revenind la votul pe listă.

Acum se lucrează la minciuna lustraţiei, prin care primul lustrabil, Traian Băsescu, vrea să spună că elimină comuniştii din structurile de putere. Tocmai el, care-l pune pe Volodea Tismăneanu să toace bani publici pentru un raport cretinoid, antiştiinţific şi antiromânesc. Tocmai el, domnul preşedinte, care îl avansează la gradul de general pe securistul Stancu, oligarhul PD.

Şi iată că fabrica de minciuni a împuiat capul cetăţenilor în aşa măsură că atunci când unii se vor trezi din abureală goi, desculţi, sărăciţi şi umiliţi se prea poate să înceapă războiul civil! La astea suntem buni!

Străinii de neam şi-au făcut întotdeauna de cap pe la noi, uitând că sub marea răbdare şi credulitate se ascunde cel mai imprevizibil popor din lume. Imprevizibil ca reacţie în faţa nedreptăţilor şi a nesăbuinţei călăilor lui.

Mai terminaţi, domnilor, odată, cu minciuna, cu hoţia, cu manipularea şi cu fraudele, că nu aduce anul ce aduce ceasul! Să nu ziceţi că nu vi s-a spus!

Mircea Costache, deputat PRM de Buzău.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnule deputat Mihai Apostolache, vă susţineţi declaraţia? Da. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Profit de această ocazie, pentru a aduce în atenţia Guvernului o solicitare mai veche, dar care nu şi-a găsit rezolvarea. Este vorba de necesitatea implicării Guvernului, prin Ministerul Economiei, în vederea găsirii unei soluţii pentru introducerea reţelei de gaze naturale în zona de sud a judeţului Prahova. Din discuţiile cu autorităţile locale din zonă, precum şi cu mai mulţi locuitori a reieşit dorinţa clară de a se realiza o astfel de investiţie, care va dinamiza zona din punct de vedere economic, cunoscându-se faptul că această zonă reprezintă un bazin legumicol important al judeţului Prahova.

Precizez faptul că există şi proiectul pentru această investiţie, nefiind nevoie decât de voinţă politică pentru a se realiza.

Chiar dacă nu sunt oameni care au case de odihnă, ca pe Valea Prahovei, sunt prahoveni care merită şi ei un nivel de trai mai ridicat, aşa cum, de altfel, toţi românii merită acest lucru.

De aceea, domnule prim-ministru, vă rog să aveţi în vedere şi această zonă din Prahova, astfel încât dorinţa locuitorilor săi să devină realitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iuliu Nosa. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iuliu Nosa:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "Opoziţie şi onoare".

Am abordat acest subiect pentru că săptămâna trecută, după ce în Parlament a fost respinsă moţiunea de cenzură iniţiată de Partidul Democrat la ordinul lui Traian Băsescu s-a dezbătut foarte mult pe tema Opoziţiei, consumându-se energie şi timp inutil. Care dintre partidele politice se află în Oopoziţie şi care se află la putere? Acestea au fost dilemele, atât pentru politicieni, cât şi pentru cetăţenii României.

Iată o nouă momeală democrato-băsesciană de abatere a energiilor polemice politice de la problemele reale ale ţării, pentru a capta capital electoral. Dacă aceste energii ar fi dirijate spre problemele reale, ar reieşi incapacitatea democraţilor de a propune soluţii viabile. De aici şi până la a pierde electorat ar fi numai un pas. Deci, decât să rişte acest lucru, ei se ocupă cu ceea ce i-a învăţat mai bine şeful lor (dar nu Boc): cu diversiunea.

Aşadar, cine este la putere şi cine în opoziţie? Poate că unii dintre politicieni s-au lămurit de care parte a baricadei se află. În schimb, sunt convins că alegătorii noştri sunt, în continuare, total debusolaţi.

Am să vă spun şi cine îi induce în eroare! Aţi ghicit! Cine altcineva decât politicienii Partidului Democrat, în frunte cu Emil Boc, omul de curte al preşedintelui Băsescu.

După respingerea moţiunii de cenzură, democraţii au început să-şi ţipe oful, susţinând sus şi tare că ei se află în opoziţie şi vor rămâne în opoziţie. Foarte bine, să stea în opoziţie!

Dar dacă vor opoziţie, trebuie să o facă cu adevărat, nu doar la nivel declarativ. Ei se află în opoziţie doar atunci când, mânaţi de obsesia lui Traian Băsescu de a scăpa de premierul Tăriceanu, trebuie să critice, necondiţionat orice acţiune a Guvernului.

Acest lucru se poate realiza doar la nivel central, deoarece în teritoriu lucrurile stau cu totul altfel. Cum pot reprezentanţii Partidului Democrat să susţină, plini de tupeu, că se află în opoziţie, atâta timp cât toate structurile serviciilor publice deconcentrate de la nivelul judeţelor sunt conduse de democraţi sau de clientela lor politică plină de obedienţă? Ce fel de opoziţie poate să facă un reprezentant al Partidului Democrat aflat la cârma unei instituţii deconcentrate, în situaţia în care el are obligaţia să se subordoneze ierarhic unui ministru liberal?

După cum bine ştiţi, stimaţi colegi, în toate judeţele României democraţii sunt majoritari în ceea ce priveşte conducerea structurilor deconcentrate. În consecinţă, vă puteţi închipui cât de eficient pot funcţiona aceste instituţii. După ce ne-am confruntat cu o criză instituţională fără precedent la nivel central, se pare că, în continuare, funcţionarea instituţiilor publice din teritoriu va fi afectată de jocul de-a opoziţia al Partidului Democrat.

Dacă vor să facă o opoziţie adevărată Guvernului Tăriceanu, ar trebui să îşi retragă reprezentanţii şi clienţii politici de la conducerea tuturor structurilor deconcentrate. Parcă ne-am cam săturat să îl tot auzim pe Emil Boc acuzând, în dreapta şi în stânga, jocurile politice ale celorlalte partide. Ar trebui ca, înainte de a se erija în acuzator, să traseze coordonatele clare ale Partidului Democrat.

Dacă ar mai exista puţină onoare în rândurile democraţilor, în momentul în care ar rosti cuvântul "opoziţie" ar trebui să fie semnate şi câteva demisii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul chestor Ioan Oltean, Grupul parlamentar al PD. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează: "UDMR merge cu pâra la Budapesta".

Stimaţi colegi deputaţi,

Se confirmă, încă o dată, faptul că lupta împotriva corupţiei deranjează, iar tulburarea somnului liniştit al unor politicieni cercetaţi în diverse dosare trezeşte în cei vizaţi instinctul animalic de conservare.

În această situaţie se numără şi câţiva dintre membrii unuia dintre partidele aflate la guvernare care, în loc să-şi exercite dreptul constituţional de a-şi demonstra nevinovăţia în faţa legii, aşa cum se procedează în orice stat de drept, au decis să dea fuguţa la vecini, ca să-i pârască pe procurorii cei răi şi fioroşi.

UDMR promovează, în mod repetat, o politică periculoasă de denigrare a instituţiilor statului român, prin care se aduc atingeri grave imaginii ţării la guvernarea căreia se află de 17 ani.

Acţiunile UDMR de a se plânge Guvernului de la Budapesta de aşa-zisele înscenări de dosare şi presiuni politice la care sunt supuşi anumiţi politicieni ai Uniunii sunt şocante şi de neînţeles, atât timp cât şi alţi politicieni, care nu sunt de etnie maghiară, sunt cercetaţi în dosare privind acte de corupţie.

Nu înţelegem aroganţa cu care politicienii UDMR se consideră mai cu moţ decât toţi ceilalţi, afirmând că sunt persecutaţi pe motive de etnie. Poate domniile lor au uitat că trăiesc în România, şi nu în Ungaria, iar formaţiunea din care fac parte guvernează, alături de Partidul Naţional Liberal, România, şi nu Ungaria.

În consecinţă, atât timp cât lucrurile stau aşa şi nu altfel, îi rugăm pe stimaţii colegi de la UDMR să renunţe la dorinţa arzătoare de a obţine drepturi în plus faţă de restul cetăţenilor români, cum ar fi, de exemplu, imunitatea juridică specială pe raţiuni de origine etnică, şi să accepte faptul că, în România, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Dacă aceste prevederi legale nu le sunt pe plac, nu putem face altceva decât să sugerăm UDMR să ceară azil politic în Ungaria.

Cât despre comunicatul ministerul ungar de externe referitor la problema în cauză, considerăm că acesta reprezintă un amestec fără precedent şi nejustificat, grosolan în treburile interne ale României, iar asemenea acţiuni nu sunt binevenite.

Prin urmare, sugerăm cabinetului de la Budapesta să se ocupe mai mult de guvernarea Ungariei şi să se abţină, pe viitor, de a mai interveni în treburile interne ale României.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, dau cuvântul doamnei deputat Anca Mărculeţ Petrescu. Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţia mea politică se referă la: "Jaful pădurilor, aurul verde".

Manifestările dedicate Zilei Mondiale a Mediului, 5 iunie, au readus în atenţie o dată în plus problemele stringente ale protejării mediului şi de combatere a încălzirii globale. Factorii care determină creşterea temperaturii pe Terra, cu consecinţe catastrofale şi pierderi ireversibile, sunt tot mai greu deţinut sub control. Exploatarea iraţională a resurselor de energie, consumul industrial excesiv, poluarea atmosferei ameninţă sănătatea plantei şi a tuturor locuitorilor săi, indiferent de meridianul pe care se află.

Acţiunile concentrate ale organismelor internaţionale, apelurile pentru strategii comune de protecţie a naturii sunt contracarate de ritmul diabolic de agresare a naturii, de ofensiva intereselor mercantile, de abuzuri şi ilegalităţi care lovesc în plin fragilul echilibru ecologic.

Una din cauzele primordiale privind distrugerea mediului natural este defrişarea masivă a zonelor împădurite, care provoacă degradarea bruscă a solului, alunecări de teren şi reacţia în lanţ a furtunilor violente, a tornadelor şi inundaţiilor. Natura, văduvită de coroana benefică a pădurilor, reacţionează violent, cerându-şi înapoi scutul ei protector: aurul verde al pădurilor.

România a înregistrat în ultimii 17 ani o performanţă incredibilă de sacrificare a pădurilor care acopereau generos toate formele de relief ale ţării, aducând perspectiva sumbră a solurilor aride şi a deşertificării. Suprafeţe imense împădurite au fost retrocedate unor proprietari care le-au exploatat ilegal, tăind fără milă păduri întregi, a căror refacere ar dura un secol. Mii de copaci din judeţele Suceava, Prahova, Mehedinţi au fost culcaţi la pământ, consecinţele asupra mediului fiind dezastruoase.

În judeţul Bacău, unde legea punerii în posesie a fost greşit interpretată, mulţi neaveniţi au devenit proprietari a mii de hectare de pădure fără a avea vreun drept. După ce au intrat ilegal în posesie, le-au jefuit fără a cunoaşte vreo oprelişte.

După cum comentează presta cotidiană, pentru aproape 10 mii de hectare care au căzut pradă celor care nu au avut niciun fel de interes există dosare la D.N.A. aflate în cercetare. Dar când vor fi totuşi finalizate?

Specialiştii consideră că tăierea pădurilor va avea pe viitor consecinţe incalculabile, în condiţiile în care, în prezent, măcelul pădurilor continuă, măsurile legale nu se aplică, iar replantările abia dacă se fac.

O consecinţă gravă a uciderii pădurilor este spălarea solului fertil până la rocă. Statisticile arată că, de pildă, în Moldova, în ultimii 10 ani, au dispărut 2 hectare de pădure pe zi, în judeţul Vaslui s-au tăiat şi perdelele antierozionale, iar Bărăganul neirigat şi judeţele din sudul Olteniei sunt ameninţate de secetă şi deşertificare, iar când plouă se produc alunecări de teren cu consecinţe catastrofale. Natura agresată şi jefuită de comorile ei se răzbună.

O altă statistică recentă arată că suprafaţa pădurilor tăiate în România este de peste cinci ori mai mare decât suprafaţa plantaţiilor noi. Decalajul între suprafeţele de pe care se taie păduri şi cele unde se plantează puieţi se accentuează cu fiecare an. În 2006, diferenţa a depăşit pragul de 70 de hectare.

Platoul Bucegilor, retrocedat! Asta a fost culmea! 366 de hectare! Prin transferuri ilegale, unele în zone exceptate de lege, altele în rezervaţiile naturale strict protejate, a fost şi el decimat de drujbe.

judeţul Mehedinţi, atât de pitoresc şi dăruit cu zone geologice rare, ce le-ar recomanda protecţie UNESCO, nu a fost nici el ocolit de jaful aurului verde, prin sacrificarea a zeci de hectare de păduri. Marele savant agronom Ionescu Şişeşti, născut în acest judeţ, în satul Şişeştii de Jos, ar fi trăit o mare dezamăgire, dacă ar fi văzut jafurile sistematice ale bogăţiei ţării.

La 40 de ani de la moartea lui Ionescu Şişeşti, Academia Română l-a omagiat pe marele savant înaintaş, întemeietorul Institutului de cercetări agronomice din Bucureşti. Fost ministru al agriculturii şi domeniilor, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din străinătate, Ionescu Şişeşti a lăsat o operă capitală privind prezentarea şi valorificarea ştiinţifică a potenţialului uriaş agricol şi silvic al României. Acest potenţial, bine gestionat, făcea din România grânarul Europei şi izvorul prosperităţii sale economice, cu mari perspective de evoluţie.

Toţi suntem chemaţi să apărăm mediul natural de agresiuni cu consecinţe dezastruoase asupra ambientului şi sănătăţii planetei. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, înfiinţată cu trei ani în urmă în cadrul programului de aderare la Uniunea Europeană, şi-a propus, prin organismele sale, activităţi lăudabile de protejare şi refacere, în ceasul al doisprezecelea, a unei naturi în continuare vulnerabilă şi expusă abuzurilor, dar nu s-a văzut nimic până acum, deci abuzurile continuă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, o invit la microfon pe doamna deputat Lia Ardelean. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Lia Ardelean:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se numeşte: "Să stopăm umilirea pensionarilor României europene!"

Pensionarii României ies astăzi în stradă, organizând manifestări de protest care nu fac cinste unei societăţi europene. Părinţii şi bunicii noştri vin în faţa Guvernului să-şi ceară drepturile de care ar trebui să beneficieze în mod firesc, precum vârstnicii din ţările care se respectă.

Una din priorităţile partidelor politice ar trebui să fie rezolvarea problemelor pensionarilor, fără îndoială, categoria cea mai defavorizată a României postrevoluţionare. Toate guvernele perindate până acum la conducerea ţării şi-au făcut un titlu de glorie din promisiunile că vor îmbunătăţi nivelul de trai al celor şase milioane de vârstnici, dar majoritatea acţiunilor au rămas la stadiul de vorbe goale de campanie electorală. Din păcate, cu mici excepţii, clasa politică nu a demonstrat că este decisă să contribuie la îmbunătăţirea vieţii pensionarilor, în primul rând prin elaborarea unor legi care să asigure cel puţin o minimă decenţă în procurarea coşului zilnic.

Rezolvarea problemelor pensionarilor reprezintă examenul cel mai dificil pe care îl are de absolvit actuala guvernare. Dacă guvernele anterioare au picat cu "brio" aceste teste de moralitate, nici actualul Guvern nu are şanse mai mari de a lua notă de trecere în rezolvarea dramei vârstnicilor. Nu este posibil ca, după o viaţă de muncă cu mari sacrificii, pensionarii României să îndure aceleaşi umilinţe şi acum, după aderarea la Uniunea Europeană. Nu este corect şi moral ca vârstnicii nici măcar să nu îndrăznească să viseze la un trai decent şi să ajungă să-şi blesteme ultimele zile din viaţă.

Clasa politică şi Guvernul au cea mai mare parte din vină, pentru că în ultimii 17 ani s-au încercat tot felul de artificii şi experimente care, în loc să rezolve problemele, au adâncit şi mai mult criza profundă a sistemului de pensii.

Nu în ultimul rând, o problemă importantă pe care politicienii o au de rezolvat este aceea a pensionarilor evacuaţi din casele naţionalizate.

Consider inexplicabil faptul că nimeni nu discută despre pensia minimă din care încearcă să supravieţuiască aproape 3 milioane de pensionari.

De asemenea, existenţa mai multor acte normative care reglementează regimul pensiilor, precum şi a mai multor case de pensii nu sunt altceva decât alte anomalii care continuă să creeze discrepanţe enorme în sistemul de stabilire a cuantumului pensiilor.

Cred că a sosit momentul în care trebuie să revizuim nivelul pensiilor atât pentru agricultorii care trăiesc din câteva sute de mii de lei vechi, de batjocură, cât şi pentru cei 3 milioane de pensionari care au pensii mai mici de 3,5 milioane lei.

Verbul "a pensiona" este sinonim cu verbele "a recunoaşte" şi "a respecta".

Trebuie să recunoaştem, astfel, dreptul sfânt lăsat de Dumnezeu pensionarilor, de a-şi petrece restul zilelor, după o muncă susţinută, cum e mai bine, cum le permite societatea, care ar trebui să dea dovadă de mare respect faţă de acest stadiu al vieţii umane.

Din păcate, trebuie să remarc cu mâhnire că atitudinea contemporanilor noştri este una de neînţeles, iar aroganţa inadmisibilă şi marginalizatoare cu care sunt trataţi poate conduce chiar până la anihilarea pensionarilor de pe eşichierul vieţii.

Suferinţele multiple şi problematica acestor oameni, deveniţi oropsiţi ai sorţii, îi lasă reci pe guvernanţi, care au ajuns să le dea cu linguriţa unele măriri ale punctului de pensie, total insuficiente pentru coşul zilnic pentru un trai decent.

Consider că rolul parlamentarilor nu este acela de a se opune, cu orice preţ, unor proiecte, pentru simplul motiv că semnatarii lor fac parte din anumite partide.

Trebuie să dăm dovadă de coeziune politică în susţinerea iniţiativelor cu impact direct asupra populaţiei şi creşterii nivelului de trai al acesteia.

În loc să pierdem timp preţios în interminabile dispute politicianiste de orgolii, ar fi timpul să ne concentrăm cu adevărat pe problemele oamenilor, pe bună dreptate dezamăgiţi de prestaţia clasei politice.

Un exemplu de preocupare şi de respect faţă de oameni ar fi un vot pozitiv masiv pentru adoptarea proiectului de lege privind programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse, care ar scoate din sărăcie câteva milioane de vârstnici rămaşi fără speranţa unor zile mai bune.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Sârb.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Sârb:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţie politică: "Apel pentru elaborarea unei strategii naţionale de populaţie şi dezvoltare pentru susţinerea natalităţii din România".

Stimaţi colegi,

În condiţiile în care în România se vorbeşte despre un declin demografic determinat de natalitatea scăzută, mortalitatea generală ridicată şi migraţia în creştere, trebuie să recunoaştem faptul că se impun de urgenţă măsuri pentru redresarea natalităţii.

Cele mai evidente consecinţe ale schimbărilor demografice din România sunt scăderea şi îmbătrânirea populaţiei.

Potrivit cercetătorilor, diferenţa dintre situaţia demografică şi sistemul social se va acutiza, având efecte directe şi în alte domenii.

Astfel, este afectată direct piaţa muncii, deoarece forţa de muncă scade dramatic din cauza emigraţiei şi a numărului scăzut de persoane tinere capabile să intervină. Chiar şi în sistemul de sănătate, numărul tot mai crescut de vârstnici necesită servicii medicale specifice, dar pe care sistemul de sănătate românesc nu le poate pune la dispoziţie.

Trebuie să conştientizăm că România are nevoie de o strategie naţională de populaţie şi dezvoltare care să ofere soluţii pentru a putea face faţă acestor schimbări.

Prognozele analiştilor sociali arată că populaţia României va scădea dramatic şi va fi din ce în ce mai vârstnică. Pentru anul 2050, analiştii Uniunii Naţionale F.P.A. estimează că populaţia va număra între 14 şi 16 milioane de locuitori, din care doar 10% vor fi activi pe piaţa muncii. De aici, rezultă că un contribuabil va plăti pentru pensiile, educaţia şi serviciile de sănătate ale altor 9 persoane. Şi cum ne pregătim noi pentru această situaţie?

Analizând actualele măsuri guvernamentale pentru redresarea natalităţii, reiese că acestea au determinat creşterea numărului de naşteri timp de 3 ani, dar sunt ineficiente pe termen lung.

Măsurile guvernamentale pentru redresarea natalităţii au determinat creşterea numărului de naşteri timp de 3 ani, dar se dovedesc ineficiente pe termen lung. La 4 ani de la crearea indemnizaţiei pentru creşterea copilului este clar că este nevoie de politici economice şi sociale care să susţină natalitatea.

În condiţiile declinului demografic din România, determinat de natalitatea scăzută, mortalitatea generală ridicată şi migraţia în creştere, statul român trebuie să creeze o serie de facilităţi economice pentru redresarea situaţiei.

Trebuie să luăm în considerare din timp consecinţele pe care le au măsurile cu efect demografic, iar lucrul acesta trebuie susţinut şi de noi, parlamentarii, care reprezentăm interesul cetăţenilor, dar şi în calitate de actori ai acestui sistem în schimbare.

De aceea, lansez acest apel pentru elaborarea unei strategii naţionale de populaţie şi dezvoltare pentru susţinerea natalităţii din România.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Filip Soporan? O depuneţi scris, da?

Mai sunt în sală colegi care vor să susţină declaraţia politică?

Vă mai dau citire listei cu colegii care au depus în scris declaraţiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnii deputaţi: Ioan Stan, Manuela Mitrea, Mihaela Rusu, Gheorghe Chiper, Vasile Filip Soporan şi Florin Iordache; din partea Grupului parlamentar al P.C., Daniela Popa.

În sală, dacă nu mai sunt colegi care îşi susţin declaraţiile, închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice, urmând ca la ora 10,00 să înceapă plenul Camerei Deputaţilor, cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Meşteşugarii tradiţionali - valori pe cale de dispariţie"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la micii meşteşugari tradiţionali. Din păcate, pentru unii dintre noi ei sunt ceva ce aparţine trecutului, nişte "relicve", de obicei persoane în vârstă, pierdute prin nişte sate uitate de lume, care practică meşteşuguri vechi, considerate "depăşite". Este o eroare acest mod de gândire. În actualele condiţii economico-sociale, îmbinarea pragmatismului economiei de piaţă cu tradiţia pare să fie soluţia pentru supravieţuire. O şansă pentru reînvierea tradiţiilor populare este împletirea lor cu dezvoltarea turismului, precum şi identificarea de pieţe noi de desfacere pentru produsele meşteşugăreşti.

Conform datelor pe care le deţinem, fără un sprijin din partea autorităţilor, meşteşugurile tradiţionale româneşti ar putea dispărea în următorii ani din cauză că cei care le practică nu sunt organizaţi în asociaţii profesionale, iar locurile în care îşi au atelierele nu sunt incluse în traseele turistice.

Puţini mai sunt meşterii populari, iar şi mai puţini dintre aceştia mai pot trăi doar din vânzarea obiectelor tradiţionale pe care le produc. Specialiştii etnologi apreciază că autorităţile ar trebui să încerce sprijinirea meşterilor populari prin comenzi sau materiale, dar şi prin demersuri legate de protejarea mărcii produselor realizate de meşteşugari. Este nevoie ca produsele tradiţionale din toate zonele ţării să fie promovate după standarde europene, omologate şi cu drept de proprietate intelectuală, în condiţiile în care activitatea meşteşugarilor nu este subvenţionată în nici un fel.

Încă mai există forţe în mediul rural care au creativitate, dar nu sunt promovate şi nu sunt asociate. Meşteşugurile se mai menţin în momentul de faţă datorită rugăminţilor unor autorităţi şi a faptului că meşteşugarii sunt chemaţi la târguri. Pentru a-i ajuta pe meşteşugari să-şi comercializeze produsele, centrele judeţene pentru conservarea tradiţiei populare organizează anual târguri ale meşterilor populari şi încearcă să le faciliteze participarea la astfel de manifestări organizate în alte judeţe. Dar uşor, aceste lucruri se vor îngropa din păcate.

Apelul pe care îl fac de la această tribună este atât un apel de suflet, la conservarea tradiţiilor noastre româneşti, dar şi un apel la chibzuinţă, la înţelepciune. Există încă resursele şi există încă oamenii care să nu lase să moară meşteşugurile tradiţionale. Iată de ce rog autorităţile locale şi centrale să nu-i lase în uitare pe cei care practică meşteşugurile tradiţionale pentru că odată cu dispariţia lor vor rămâne în trecut o serie de valori care se pot dovedi din nefericire pierdute pe veci.

Domnul Mircea Ciopraga:

Informare asupra participării Delegaţiei Parlamentului României la cea de-a 29-a Adunare Generală a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră

Dragi colegi,

În perioada 12-14, iunie delegaţia parlamentului României a participat la Varna, în Bulgaria, la cea de-a 29-a Adunare Generală a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră.

Principala temă a acestei reuniuni a fost relaţia dintre APCEMN, OCEMN şi Uniunea Europeană, sub titlul generic "Organizaţia pentru Cooperarea Economică la Marea Neagră şi Uniunea Europeană: Noul Parteneriat Europa-Marea Neagră".

În calitate de preşedinte al Delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră, am susţinut un discurs pe această temă, împărtăşind şi celorlalte delegaţii, în mare parte ale unor ţări nemembre ale Uniunii Europene, experienţa ţării noastre.

În acest sens, am exprimat convingerea că Acordurile de Parteneriat şi Cooperare dintre Uniunea Europeană şi Statele Membre BSEC constituie cadrul optim pentru integrarea graduală a acestor ţări într-o zonă lărgită a cooperării europene, ca mijloc de a asigura şi proteja democraţia, statul de drept şi respectarea drepturilor omului.

Am făcut cunoscut şi faptul că pentru statele candidate la Uniunea Europeană, programele de asistenţă ale Uniunii au redus discrepanţele economice şi au susţinut adaptarea actelor normative de bază la legislaţia europeană. Reformele ambiţioase, realizate sub îndrumarea Uniunii pentru alinierea legislaţiei naţionale la acquis-ul comunitar au fost inevitabil menţionate.

După ultimul val de extindere al Uniunii Europene, prin aderarea Bulgariei şi României, precum şi după demararea negocierilor de aderare cu Republica Turcă, graniţa viitoare a Uniunii s-a mutat acum lângă Marea Neagră, ocupând o parte considerabilă a coastei Mării Negre.

În această perspectivă, cooperarea dintre UE şi BSEC in diverse domenii de activitate devine inevitabilă. Cu privire la acest aspect vă reamintesc măsurile pe care APCEMN le-a adoptat în acest scop, anume: Recomandarea 86/2005 cu privire la "Aspectele culturale, educaţionale şi sociale ale lărgirii UE: consecinţe pentru Marea Neagră", Recomandarea 76/2004 cu privire la "Cadrul de cooperare dintre APCEMN şi Parlamentul European", şi Recomendarea 73/2003 legată de problema "Marea Neagră în contextul lărgirii Uniunii Europene".

În ultimii ani, ţările membre BSEC au susţinut în mod semnificativ procesul de integrare economică şi au creat un cadru solid pentru aplicarea politicilor economice. Un succes substanţial a fost obţinut în procesul complex de tranziţie şi restructurare. Măsuri complete au fost luate în direcţia implementării interne a economiilor de piaţă, ale sistemelor politice democratice, a creării unei societăţi civile puternice şi a unui cadru instituţional eficient. Reformele au vizat domenii de prioritate ale integrării, respectiv comerţul, trecerea frontierelor, transportul, investiţiile, sistemul bancar, energia, mediul, proprietatea privată, administraţia, justiţia, producţia, tehnologiile etc.

Cu toate acestea, diferenţe majore legate de nivelul de dezvoltare economică, programele de reformă şi ritmul de creştere economică continuă să accentueze caracterul deja eterogen al Mării Negre în ceea ce priveşte nivelele de dezvoltare generală. Tabloul acestor diferenţe devine mai clar pentru ţările candidate pentru aderarea la UE.

Integrarea reprezintă rezultatul cooperării şi parteneriatului bazate de interese şi viziuni comune ale unui grup de ţări. Pentru a face faţă provocărilor secolului 21, ţările din regiunea Mării Negre trebuie să continue să lucreze împreună şi să dea un nou impuls cooperării pentru susţinerea stabilităţii şi prosperităţii în această zonă. O interacţiune mai apropiată între ţările membre BSEC şi structurile europene regionale şi subregionale va întări încrederea, parteneriatele şi înţelegerea reciprocă.

Tot la acest eveniment, Delegaţia Parlamentului României la APCEMN, pe linia preocupării constante pentru îmbunătăţirea activităţii organizaţiei, a venit cu o propunere de înfiinţare a unor burse pentru absolvenţii interesaţi de studii doctorale în chestiuni legate de Marea Neagră. Propunerea s-a bucurat de succes, urmând a fi implementată în scurt timp la nivelul organizaţiei.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Învaţamântul românesc - între performanţă şi declin"

Mulţi dintre noi împărtăşim ideea că învăţământul din România are un nivel deosebit, care poate fi constatat atât prin rezultatele remarcabile obţinute de elevii şi studenţii români ce iau parte la competiţiile ştiinţifice internaţionale, precum şi prin faptul că numeroşi specialişti români cu studii în ţară şi care lucrează în străinătate sunt foarte bine apreciaţi în munca lor.

Cred că învâţămâtul românesc se află într-un proces de modernizare şi adaptare la nevoile impuse de piaţa forţei de muncă, pe fondul unei cereri de noi profesii care trebuie introduse în aria curiculară a instituţiilor de învaţamânt româneşti.

Dar ceea ce mă îngrijoreazâ cel mai mult, în ultima perioadă, este o degradare a climatului din şcolile românesti, prin creşterea numarului de agresiuni între elevi, între elevi şi profesori şi indiferenţa cu care factorii de decizie, implicaţi în rezolvarea problemelor, privesc aceste situaţii.

Cel mai des întâlnite agresiuni în şcoală sînt injuriile şi vulgarităţile, ameninţările, intimidările şi gesturile agresive moderate cum ar fi îmbrîncelile sau lovirile uşoare. Bătăile între elevi au un caracter ocazional, cele mai multe dintre conflicte pornind în timpul pauzelor şi se sfîrşesc după ore, de regulă în afara şcolii. Majoritatea conflictelor pornesc de la simple copilării şi au o justificare minoră, iar dacă fetele aleg agresivitatea verbală şi sînt mai uşor de provocat, băieţii intră mai greu în conflict, dar generează incidente mai grave, culminînd cu agresiuni fizice.

O problemă sînt şi "taxele de protecţie", frecvente mai ales la şcolile generale şi mai puţin în licee, elevii mici fiind mai uşor de intimidat şi controlat, deoarece le este frică să spună despre acest lucru. Cei care cer aceste taxe de protectie sînt persoane de regulă din afara şcolii. La nivel profesoral se recunoaşte că gestionarea conflictelor lasă de dorit deoarece multe dintre incidentele moderate care se întîmplă în şcoală nu sânt cunoscute sau, chiar dacă sânt cunoscute, sânt trecute cu vederea. Elevii nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele care apar între ei, fără implicarea cadrelor didactice, dar simt nevoia unor ore în care să se discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de negociere a conflictelor sau despre consecinţele comportamentului violent.

Una din soluţii este prezenţa în fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii şi măcar a unui jandarm care să asigure securitatea elevilor şi aplanarea conflictelor apărute în interiorul unităţii de învăţământ. În plus, cadrele didactice subliniază şi necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungându-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Lungul drum de la negociere la şantaj"

Stimaţi colegi,

Semn că vremea frumoasă de afară, păsările ciripind şi briza mării emană o euforie şi în lumea politică, colegii democraţi au început să scrie moţiuni pe bandă. Nu a fost de ajuns că moţiunea de cenzură de săptămâna trecută a ţinut proiecte legislative importante în loc. Nu este important faptul că Parlamentul, prin neadoptarea acelei moţiuni, a acordat un vot de încredere Guvernului. Merită amintite şantajele la care au fost supuşi unii colegi pentru a semna textul respectiv, dovadă că moţiunea nu a fost votată nici măcar de către cei care apăreau pe lista aderenţilor. În concluzie, Partidul Democrat se află într-o stare de creaţie, iar unele stări trebuie înţelese şi nu comentate.

Stimaţi colegi,

Cârcotaşii veşnici ai acestei guvernări spun despre Cabinetul Tăriceanu că nu este susţinut în Parlament. Cu toate acestea, cifrele arată că în luna mai, din 125 de proiecte de legi ale Guvernului, PSD a votat 100 şi PD a votat 101. No comment!

Pentru cei care s-au obişnuit să vadă lumea în alb şi negru, mai mult negru, deoarece numai ei sunt "albi", aş avea un aspect de subliniat: pentru prima dată, în Parlamentul României se dialoghează. Discutăm despre proiecte, despre cetăţeni, despre interesul judeţului pe care îl reprezentăm.

S-au obişnuit unii să folosească forul legislativ ca pe o instituţie de decor. Acestora le este convenabil să se vadă la televizor deputaţi care dorm sau senatori care se scobesc în nas. Drept pentru care, devine foarte uşor să meargă în pieţe şi să arunce cu noroi în Parlament. S-au învăţat unele guverne monocolore să folosească Parlamentul pentru a trece proiecte guvernamentale pe bandă, fără discuţii, fără modificări. După care să arate spre parlamentari că sunt ineficienţi şi corupţi.

După mult timp, în Parlamentul României, miniştrii vin să îşi explice reformele în faţa grupurilor parlamentare. Este exemplul ministrului sănătăţii, care ieri a făcut prezentarea stadiului reformei în sănătate, subliniind necesitatea girului Parlamentului în chestiuni de acest gen şi dând explicaţii parlamentarilor. Din crearea acestui gen de dialog, singurul lucru care primează, după mult timp, este interesul cetăţeanului. De ce ne este ruşine să recunoaştem acest aspect?

Partidul Democrat, în frunte cu domnul Băsescu, ne-au învăţat, încă de pe vremea când se agăţau de barca domnului Stolojan, că în politică nu se negociază. Domnul Băsescu şi Partidul Democrat, prin poziţiile extrem de tranşante pe care le-au adoptat de-a lungul timpului, au impus ideea că a negocia înseamnă a pierde şi au adus în politică strategia jocului la cacealma, emblematice fiind aici cele cinci minute în care suspendatul preşedinte nu şi-a mai dat demisia.

Partidul Democrat nu doreşte negociere în politica românească. Pentru că nu ştie, pentru că nu poate şi pentru că preferă strategia în care anumiţi oameni politici îşi schimbă punctele de vedere la fluturarea discretă unor dosare. În situaţia asta, nu mai trebuie să dai nimic la schimb şi poţi să ceri orice. Ceea ce se întâmplă în luările de poziţie a unor colegi care nu au nimic în comun cu ideologia populară a domnului Boc ar trebui înţeles ceea ce am spus. Nu avem de a face decât cu încă o situaţie în care "hoţul strigă hoţii!"

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Va vota PD împotriva lui Flutur şi Cinteză?"

Partidul Democrat vine cu două moţiuni simple în care sunt atacaţi miniştrii sănătăţii şi agriculturii. Activitatea celor două ministere mai este atacată însă şi de două moţiuni ale PSD. Se pare însă că Partidul Democrat nu a învăţat nimic din lecţia moţiunii de cenzură, când s-a făcut de râs, obţinând chiar mai puţine voturi decât semnăturile necesare promovării moţiuni. Ieri, prin vocea preşedintelui său, domnul Emil Boc, Partidul Democrat a anunţat deja că va susţine şi moţiunile PSD. Liderii Partidului Democrat uită însă un amănunt: PSD va ataca şi perioada de aproape doi ani a ministeriatului domnului Flutur la agricultură şi cea ceva mai scurtă a domnului Cinteză la sănătate. Intenţii făcute public de către preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană.

Stau şi mă întreb cum vor susţine cele două moţiuni şi cum vota parlamentarii Partidului Democrat? Pentru că îmi este greu să cred că vor fi de acord cu atacarea amicilor lor politici, Gheorghe Flutur şi Mircea Cinteză. S-ar putea să asistăm la acest început de vară fierbinte la scene distractive în Parlament. Parlamentarii Partidului Democrat să voteze diferit două atacuri împotriva aceloraşi ministere. Nimic nu este imposibil atunci când este vorba de politica practicată de Partidul Democrat. Un partid care cere prin moţiunile sale simple demiterea a doi miniştri, dar atunci când o moţiune împotriva unui propriu ministru - cazul Monica Macovei - a fost adoptată, a clamat, şi pe bună dreptate, că demiterea este ilegală, fapt confirmat şi de Curtea Constituţională. Dar ce mai contează acum, o decizie a Curţii Constituţionale pentru cel mai inconsecvent partid din România?

Un partid care are la origine trădarea, s-a născut din trădare şi şi-a făcut o profesie din a trăda. Să ne amintim apariţia ca partid politic la începutul anului 1990 a FSN, după ce liderii acestuia - printre care se aflau şi mulţi dintre cei care sunt astăzi în fruntea Partidului Democrat - au dat asigurări românilor că nu va deveni partid politic. Să ne amintim că schisma din FSN din 1992 când de fapt s-a născut Partidul Democrat, să ne amintim cum au fost trădaţi ţărăniştii în prima guvernare alternativă a României, şi să ne amintim şi de cum a fost trădat şi PNL în perioada 2005-2006 de către exponenţii Partidului Democrat.

Şi totuşi.Ţinând însă cont de declaraţia de luni a domnului Boc nu pot să nu cad pe gânduri şi să nu-mi pun următoarea întrebare: şi dacă Partidul Democrat, aflat temporar la adăpostul procentelor umflate din sondaje dubioase, are de gând să-şi trădeze noii parteneri, foştii noştri colegi aflaţi acum în PLD şi va vota moţiunile PSD în care sunt atacaţi doi dintre liderii "aliaţi"? Nimic nu este exclus, în ciuda declaraţiilor privind o viitoare colaborare fructoasă. Anumite aspecte semnalate astăzi de ziarul "Gândul" mă îndreptăţesc să-mi pun această întrebare. Iar "povestea" Nati Meir reprezintă un caz real. Pentru a obţine o semnătură vitală la moţiunea de cenzură, Partidul Democrat i-a promis acestuia marea cu sarea alături de carnetul de membru. Iar acum, după doar o săptămână, atât liderii filialei Tulcea a PD cât şi liderii de la centru se dezic de cel care i-a ajutat. Nu mai este nimic de comentat.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Integrarea agricolă şi dezvoltarea rurală"

Se ştie că până în prezent gradul de absorbţie a fondurilor destinate agriculturii şi dezvoltării rurale de la Uniunea Europeană reprezintă 6% din ce s-a prevăzut pe această perioadă. Se mai ştie că dacă nu vom utiliza ce puţin 40% din totalul fondurilor alocate până la sfârşitul anului vom deveni un contribuitor net la bugetul comunitar, vom da uniunii mai mult decât vom primi, ceea ce este în egală măsură atât mai ales împovărător, compromiţând-se însăşi ideea integrării.

Cauzele acestei stări de lucrări sunt multe şi complexe, dar toate se pare au un numitor comun: ignoranţa şi delăsarea pentru pregătirea condiţiilor cerute în perioada de preaderare şi menţinerea acestei atitudini de pasivitate şi inerţie şi în prezent. Locuitorii din mediul rural întreabă cu insistenţă unde sunt subvenţiile promise, au ferme de creştere a porcilor, a bovinelor, a ovinelor si nu mai primesc subvenţii pentru carnea livrată. de ce? păi, pentru ca statul ba nu are timp, ba nu poate, ba nu vrea sa-i ajute.

În Uniunea Europeană, dezvoltarea rurală a căpătat o atenţie sporită în cadrul Politicii Agricole Comune, devenind, astfel, al doilea pilon al PAC. Prin noua reformă a Politicii Agricole Comune, aprobată în cadrul Consiliului miniştrilor agriculturii de la Luxembourg, din data de 26 iunie 2003, componenta de dezvoltare rurală a căpătat noi valenţe, importanţa acestui sector conturând viitorul Europei extinse.

În contextul spaţiului rural european, obiectivul primordial este coeziunea economică şi socială a Uniunii Europene, fiind necesară acordarea unei atenţii deosebite dezvoltării armonioase a zonelor rurale în ansamblul spaţiului european. Obiectivul major al noii politici agricole comune este implementarea unei dezvoltări rurale durabile, prin asigurarea pe termen lung a dezvoltării şi stabilităţii sociale, economice şi culturale a spaţiului rural, în intercondiţionalitate cu protecţia şi conservarea mediului şi a peisajelor, a menţinerii fertilităţii solului, asigurării habitatelor şi biodiversităţii, păstrării tradiţiilor şi patrimoniului cultural. Acest obiectiv stă la baza Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013 şi a Documentului Unic de Programare, prin care vor fi aplicate măsurile de dezvoltare rurală finanţate din fondurile naţionale şi cele europene.

Domnul Dumitru Avram:

"O ţară greu încercată"

Oportuniştii de serviciu - unii politicieni şi aşa-zişii analişti - susţin că 2007 va deschide orizonturi luminoase pentru români. Din păcate, cel de-al 18-lea an de la îndepărtarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu se dovedeşte mai degrabă o piază rea pe capul nostru. Seceta devastatoare care a pârjolit marile regiuni cerealiere din sudul ţării s-a asociat nefericit cu inundaţiile şi furtunile din zonele nordice, cu dificultăţile provocate de lipsa resurselor energetice. Deficitul de cont curent, de 3 ori mai mare astăzi decât în perioada similară din 2006, externalizarea unor uriaşe capitaluri de către noii stăpâni ai economiei româneşti, starea tot mai precară a învăţământului şi sănătăţii, veniturile inconsistente ale populaţiei, incapabile să ţină pasul cu preţurile în continuă ascensiune, nu sînt deloc semne ale boom-ului mult invocat. Dimpotrivă, românii o duc tot mai rău.

Un fapt cu mult mai alarmant, care depăşeşte prin amploare şi consecinţele sale toate aceste realităţi economice şi sociale atât de amare, îl constituie neîndoielnic scandalurile iraţionale, iresponsabile şi ireconciliabile intervenite în ultimii 2 ani şi jumătate pe scena vieţii politice, ca nişte veritabile catastrofe - de parcă nu erau de-ajuns cele naturale. PD şi PNL, cele două formaţiuni înfrăţite în cadrul unei alianţe ce părea numai pentru naivi de granit, dornice să acceadă la guvernare, pe orice căi posibile şi imposibile, s-au încăierat, mult mai repede decât ne aşteptam, asemenea celor mai mari duşmani, într-o luptă oarbă pentru putere.

La porţile Orientului, totul este posibil. Deşi se bizuie pe o susţinere parlamentară proprie de 15% (ultimele sondaje corecte îl coboară sub 12%), fiind sprijinit de minuscula formaţiune a UDMR (5%), PNL se află la guvernare şi, culmea, rezistă în faţa tuturor presiunilor politice exercitate în mod diabolic asupra sa de către fostul aliat, ba chiar şi în faţa unei moţiuni de cenzură. Dar nu numai liberalii se află, paradoxal, cu un picior la guvernare şi cu altul pe pragul Opoziţiei. După ce a fost alungat dintr-un Executiv în care se considera vioara a doua, PD încearcă să preia hăţurile într-o guvernare fără liberali, dar mai ales fără Tăriceanu. Democraţii acţionează, aşadar, nu doar în opoziţie, dar şi la putere, unde sînt reprezentaţi prin Traian Băsescu, prin 15 prefecţi, prin procurori şi prin cei 1.500 de oameni pe care i-a trimis în administraţia locală. Democraţii se manifestă zgomotos, obsedaţi de ideea unei noi schimbări câştigătoare.

În aceeaşi situaţie ambiguă se află şi PSD. Împinşi în opoziţie de Traian Băsescu, deşi câştigaseră alegerile parlamentare din toamna anului 2004, liderii acestei formaţiuni politice afirmă astăzi că nu vor face pasul spre guvernare, decât în cazul în care vor câştiga viitorul scrutin. Dar Mircea Geoană evită să ne spună ce s-ar face membrii actualului Cabinet româno-maghiar fără respiraţia gură la gură pe care o primesc de la social-democraţi.

În această privinţă, tot atât de enigmatic este şi premierul Tăriceanu. Domnia sa susţine sus şi tare că PSD nu va primi nici un loc în actualul Executiv, că are propriul program de guvernare pe care se va strădui să-l ducă la capăt, în actuala formulă. Nici încercările lui Traian Băsescu de a se consulta cu partidele parlamentare pentru "normalizarea" (lustraţia, vot uninominal, alegeri anticipate) situaţiei politice, n-au avut alt rezultat. Ca atare, toată lumea este convinsă că actuala dispută va continua, având toate şansele ca în preajma alegerilor europarlamentare să recapete accentele dramatice de astăzi.

Un mare rol în această privinţă îi va reveni, ca şi până acum, preşedintelui - jucător Traian Băsescu, noul motor al luptei de clasă. Este greu de crezut că domnia sa a obosit politiceşte, ori că s-a decis să se rezume strict la atribuţiile prezidenţiale pe care i le conferă Constituţia. Nu ne îndoim că domnia sa va găsi noi şi nebănuite resurse ca să întreţină vie, încă un an-doi, epopeea scandalului în viaţa noastră politică. Ar fi şi păcat ca dihonia să se stingă înainte de vreme, încât românii, obişnuiţi mai mult cu circ decât cu pâine, să ajungă să moţăie la telejurnal. De altfel, de pe acum, Traian Băsescu zgândăre aşa-zisa Lege a lustraţiei, sperând că printr-o asemenea modalitate discriminatorie, mânuită cu ajutorul unor oportunişti de ocazie, să "revoluţioneze" societatea românească transformând-o iarăşi în acea mare mută din vremea dictaturilor.

Timpul lustraţiilor şi al răzbunărilor staliniste a trecut, aşa cum s-au scurs pe răbojul istoriei vremurile de restrişte ale asupririlor otomane, habsburgice sau fanariote. Marii corifei ai crimelor comuniste, ajunşi la noi pe aceleaşi drumuri pe care odinioară năvăleau peste străbunii noştri popoarele barbare, zac de mulţi ani sub pământ, dar şi-au lăsat în urmă odraslele la fel de bolşevice, ca să-i otrăvească mai departe pe români. Deocamdată, Parlamentul a împins lustraţia în derizoriul toamnei. Până atunci, Traian Băsescu va pune şaua pe un alt cal de bătaie - votul uninominal - pe care-l va călări cu aceeaşi pasiune cu care a galopat atâta vreme pe gloaba alegerilor anticipate. Ca-ntotdeauna, şi de această dată, PRM se dovedeşte acelaşi partid justiţiar şi demn, a cărui activitate politică este întru totul subordonată intereselor cetăţeneşti, refuzând să sprijine sau să se asocieze grupurilor de interese care conduc România, fie cu schimbul, fie în cârdăşie politicianistă la vedere.

Domnul Gelil Eserghep:

«România reprezintă o "Europa în miniatură" pe plan turistic»

Dragi colegi,

Se apropie perioada concediilor, a vacanţelor, a timpului liber în general. Ne confruntăm, în continuare, cu o puternică deficienţă în promovarea turismului românesc, şi asta se datorează, în principal, celor din interior. Am asistat pasivi la scandalul celor 3 clipuri de promovare a turismului, clipuri care au costat statul român bani mulţi şi care au fost aruncate într-un sertar. Cu toţii prindem posturile de televiziune CNN şi Euronews. Vedem cum se promovează turismul din alte ţări şi cât de atrăgătoare sunt reclamele din Turcia, Azerbaidjan, Muntenegru, Bulgaria ş.a.

De asemenea, mai ştim că România trebuie să primească aproximativ 3 mld. euro din partea UE, iar aceşti bani ar putea duce la o relansare a turismului, dar numai în condiţiile în care ar exista o mai bună armonizare între acţiunile întreprinse de oficialităţi şi cele ale investitorilor privaţi. Pentru infrastructură, promovarea şi facilităţile fiscale inteligente, activităţile de promovare a României au un buget propus de circa 150 mil. euro, iar dezvoltarea turismului durabil va beneficia de 570 mil. euro şi dezvoltarea rurală de 2,2 mil. euro. Pentru dezvoltarea turismului românesc, este necesară aplicarea unei noi politici de impozitare a hotelurilor şi agenţiilor de turism care aduc străini în ţară, iar pentru a supravieţui, acesta trebuie reinvestit în fiecare an (întreprinzătorii au posibilitatea timp de 3 ani să nu mai plătească taxe). Pentru aceasta, există deja o soluţie: scutirea hotelurilor de la plata taxelor locale şi stabilirea unui preţ mai mic la utilităţi.

Şi agenţiile româneşti de turism care aduc turişti străini în ţară ar trebui scutite de taxe, în acest caz fiind necesară adoptarea sistemului aşa-numitelor "taxele inteligente", personalizate pe domenii de dezvoltare, sistem care nu intră în contradicţie cu legislaţia fiscală europeană, dar ajută turismul. Există un proiect guvernamental numit Master Plan, care cuprinde ideea de conectare a turismului cu economia românească, astfel încât măsurile politice, administrative, financiare de promovare a imaginii României să poată fi continuate indiferent de cine va guverna ţara noastră. Proiectul va analiza situaţia curentă privind furnizarea serviciilor şi a produselor turistice şi va indica măsurile de îmbunătăţire necesare pentru progresul turismului în România. Planul va defini şi strategia de marketing necesară pentru a dezvolta o imagine favorabilă a României ca destinaţie turistică pe piaţa internaţională de profil.

Pe de altă parte, turismul românesc are toate şansele să cunoască una dintre cele mai dinamice evoluţii din întreaga Europă, având chiar posibilitatea de a reprezenta o contribuţie de până la 7 % din PIB. Pentru că, în România, poţi să vezi, practic, întreaga Europă culturală şi religioasă. Fără îndoială, brandul de ţară sprijină fundamental dezvoltarea turismului românesc, însă acesta nu poate exista în absenţa unei strategii pe termen lung şi a unei colaborări eficiente între structurile private şi cele de stat. Şi aici mă refer la numeroasele controale, abuzive, de cele mai multe ori, care se fac de câteva ori pe zi, la ignorarea facilităţilor fiscale pentru patronii care angajează studenţi, la scumpirile care se regăsesc de la o zi la alta în preţurile hoteliere, sau ale serviciilor publice. Şi lista poate continua.

Există o vorbă în România, care spune că "Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în sân". Dacă vom aştepta banii de peste tot, dar nu vom pune mâna să facem nimic, să avem o calitate net superioară a serviciilor, ca să concurăm cu statele din jur (mă refer la Bulgaria şi Turcia, care ne suflă tot turismul de pe Litoral, deşi aceeaşi Mare Neagră este şi acolo), nu vom rezolva nimic. Starea plajelor de pe Litoralul românesc este dezastruoasă şi cred că din acest punct de vedere administratorul cel mai bun este tot Consiliul Local, aşa cum toate plajele din lume sunt administrate.

Există un proiect de lege promovat de deputaţi constănţeni, din care fac şi eu parte, care prevede transferul plajelor către aceste consilii. Haideţi să facem ceva pentru litoral, pentru Delta Dunării, ajunsă şi ea din rezervaţie naturală, patrimoniu de stat, la o cruntă devalorizare, deoarece unii şi alţii au înţeles greşit promovarea turistică.

Trebuie înţeles că dezvoltarea turismului este esenţială pentru progresul economiilor emergente, deoarece creează în primul rând locuri de muncă şi reduce deficitul comercial prin reducerea datoriei externe.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi înţelegere.

Domnul Relu Fenechiu:

"Partidul Democrat - campionul ipocriziei în politică"

După ce săptămâna trecută a luat cu brio examenul de penibilitate, prin susţinerea celei mai penibile moţiuni de cenzură din istoria parlamentarismului românesc, Partidul Democrat recidivează, promovând două moţiuni simple.

De această dată, liderii Partidului Democrat - mă refer numai la aceştia, nu şi la simplii membri sau simpatizanţi, care nu au nici o vină pentru căderea în ridicol a celor care îi conduc - demonstrează fără drept de apel că sunt campionii ipocriziei. În cele două moţiuni, se solicită ferm demiterea miniştrilor sănătăţii şi agriculturii. Liderii Partidului Democrat uită cu desăvârşire că numai cu foarte puţine luni în urmă, încercau să convingă pe toate canalele media, că în situaţia în care o moţiune simplă prin care se cere demiterea unui ministru este adoptată, acesta nu trebuie să-şi părăsească postul. A fost cazul ex-ministrului justiţiei, Monica Macovei.

Domnii deputaţi din Partidul Democrat au uitat şi de gestul elegant al premierului Tăriceanu, care, la vremea respectivă a solicitat un punct de vedere al Curţii Constituţionale, pentru a demonstra în faţa unei majorităţi clare parlamentare că ministrul nu trebuie demis în urma adoptării unei moţiuni simple. Ţinând cont de acest aspect, pot afirma fără echivoc că prin solicitarea demiterii celor doi miniştri, Partidul Democrat intră în coliziune şi cu autoritatea de lucru judecat a Curţii Constituţionale. Ceea ce spune totul despre modul în care înţelege să facă politică acest partid. Adică "ce este valabil pentru mine, nu este valabil şi pentru alţii". Modul în care acţionează parlamentarii Partidului Democrat contribuie, în ultimă instanţă, şi la creşterea deficitului de imagine a Legislativului. Din păcate, nu am remarcat vreo reacţie a observatorilor politici privind dispreţul şi ignorarea de către Partidul Democrat a celor decise de Curtea Constituţională.

Nu am acum nici o intenţie de a comenta pe fond cele două moţiuni, dar mă voi pronunţa asupra unui singur aspect. Se reproşează, printre altele, ministrului sănătăţii, la capitolul "abuzuri", demiterea directorilor de spitale. Îmi pun întrebarea şi îi întreb şi pe autorii moţiunii: atunci când au fost înlocuiţi pe baza unor prevederi noi din legislaţie directorii de spitale, de ce nu au reacţionat? Atunci, înlocuirea directorilor de spitale nu reprezenta un abuz? De ce abia acum se consideră Partidul Democrat că ester vorba de un abuz? Răspunsul este simplu. La vremea respectivă, Partidul Democrat se afla la Palatul Victoria şi încuraja orice "abuz". Tot ce era atunci alb, acum este negru pentru Partidul Democrat. O nouă dovadă că topul ipocriziei politice este dominat categoric de Partidul Democrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Aurel Olărean:

"PSD - PNL au început târguiala politică. Pe bani frumoşi."

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul Democrat a încercat în ultima perioadă să avertizeze opinia publică şi lumea politică asupra şantajului pe care îl desfăşoară Partidul Social Democrat în spatele uşilor închise de la Palatul Victoria. Am spus şi am repetat că politica actualului guvern este dirijată din umbră de PSD şi are drept scop numai satisfacerea doleanţelor clienţilor săi politici.

Iar dovada a venit mai repede decât ne aşteptam chiar din gura liderului pesedist Mircea Geoană : PSD-ul vrea bani! Şi nu puţini! Mai pe româneşte spus: vreţi sprijinul nostru, ne daţi bani! dacă nu....moţiunea este pregătită. Târguială la sânge, mai ceva ca la piaţă, toamna, când gospodinele cumpără gogonele pentru murături.

Atotştiutorul preşedinte PSD-ist Mircea Geoană a aflat "cu mirare" de la liderii pesedişti din ţară că în anumite domenii lipsesc banii. Mare trebuie să fi fost "mirarea" domnului Geoană la auzul acestei veşti, ştiut fiind faptul că niciodată judeţele României nu au dus lipsă de fonduri de dezvoltare, că şantierele patriei zumzăie ca stupul de albine, iar reţelele de drumuri şi autostrăzi nici nu mai încap pe hartă! Iar în vreme ce unele judeţe se dezvoltă într-o zi cât altele în zece, bietele regiuni păstorite de baronii pesedişti suferă fiind persecutate de la centru.

Să fim serioşi, domnule Geoană: toate judeţele acestei ţări suferă de aceeaşi lipsă de fonduri. Şi nu de ieri de azi...de ani de zile. Nu spun că ar fi bine, ba din contră, dar de aici şi până la a şantaja acest guvern slab şi incapabil, este cale lungă.

Dacă sunteţi conştienţi de incapacitatea guvernului, de ce nu aţi votat moţiunea Partidului Democrat? Sau dacă doriţi laurii victoriei necondiţionate de ce nu vă depuneţi propria moţiune pe care o trâmbiţaţi atât de mult? Probabil pentru că doctrina PSD-ului ridică acum şantajul politic la rang de cutumă.

Socoteala dumneavoastră este simplă, dar şi ieftină şi imorală :acest guvern va cădea oricum, dar până atunci de ce să nu profităm şi noi, că doar o facem pentru baronii noştri locali nu pentru alţii.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Patrusprezece cuvinte - mesajul României către America"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Patrusprezece cuvinte, atât a considerat necesar să rostească actualul ministru de externe al României în cadrul întâlnirii sale cu secretarul de stat american, doamna Condoleezza Rice. Şi ca penibilul să fie şi mai mare, onomatopeele de genul Yes, Of course sau Thank you au fost presărate pe întreg parcursul dialogului, întrerupând cursivitatea ideilor discutate. O gafă diplomatică de neuitat pentru Condoleezza Rice, femeia de fier a guvernului american şi recunoscută ca diplomatul cu cea mai mare influenţă internaţională a momentului.

Probabil că premoniţia doamnei Rice de a evita, diplomatic, cu o lună în urmă o întâlnire cu prospătul ministru de externe român în Norvegia, şi-a avut rădăcinile tocmai aici. Probabil că domnul Cioroianu a fost prost sfătuit, sau nu a fost sfătuit deloc, referitor la uzanţele diplomatice internaţionale, dar asta nu schimbă cu nimic fondul problemei. Domnul Adrian Cioroianu a fost în Statele Unite ale Americii în calitatea sa de ministru de externe al României, nu în calitate de persoană particulară. Şi în calitate de ministru de externe trebuie să te comporţi la nivelul funcţiei şi cu demnitatea conferită de reprezentant al unei naţiuni. Prost sfătuit sau nu, faptul în sine rămâne acelaşi, şi probabil că va intra în antologia umoristică a mediului diplomaţiei internaţionale.

Adevărul însă este altul, mult mai crud şi mai pragmatic: a fi în diplomaţie este o carieră, a fi ministru de externe este o meserie. O meserie care nu se poate învăţa fără o carieră în diplomaţie sau, în nici un caz nu se poate învăţa în două luni de zile. Ministru de externe nu este o funcţie politică cu care un prim ministru îşi înnobilează acoliţii fideli, ci este vocea unei naţiuni care se adresează lumii internaţionale.

România post-decembristă a avut miniştri de externe care, indiferent din ce partid politic proveneau, au avut demnitatea, prestanţa şi uzanţa internaţională a diplomaţiei. Domnul Cioroianu a fost impus cu forţa pentru a satisface orgoliile unui prim ministru la fel de vanitos. Numirea dânsului ca ministru de externe a reprezentat, la vremea respectivă, un adevărat război care mai avea puţin şi ducea la o blocare a relaţiilor internaţionale ale României. Şi rezultatele se văd.

O demisie de onoare ar fi binevenită. Dar cum membrii PNL au şters de mult cuvântul onoare din vocabularul lor, nu cred că această minune se va întâmpla. Cu atât mai mult nu cred în miracolul unei decizii de bun simţ din partea domnului Tăriceanu, de a demite acest ministru din cabinetul său de prestaţie jalnică.

Domnul Petru Movilă:

Domule ministru,

La sfârşitul lunii aprilie 2007 anunţaţi cu pompă participarea României la Săptămâna Europeană a Vaccinării, iniţiativă europeană coordonată de OMS şi la care România participă pentru prima oară. Spuneaţi atunci - şi vă citez din comunicatul de presă al MSP dat cu această ocazie - că "scopul principal al campaniei "Săptămâna europeană de vaccinare" este acela de a conştientiza importanţa vaccinării copiilor şi a dreptului fiecărui copil la vaccinare. Campania se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 0-14 ani, în special celor din grupurile sociale defavorizate".

Nu vi se pare demagogie ieftină şi o crasă lipsă de deontologie, de etică şi de morală să faceţi campanie de conştientizare, să vorbiţi de drepturi şi importanţa vaccinării, iar realitatea să arate că vaccinuri esenţiale, cum este DTP-ul, lipsesc de mai bine de 2 luni din cabinetele medicale. Că în toată ţara, părinţi cu copii în braţe bat drumul degeaba până la cabinetele medicale în speranţa de a-şi putea vaccina copilul, conştienţi si conştientizaţi - chiar prin intermediul MSP - că acestea sunt vitale pentru sănătatea copiilor lor. Asta ca să punctăm doar un aspect al acestei probleme, celălalt fiind legat de obligativitatea ministerului pe care îl conduceţi de a desfăşura la timp şi eficient licitaţiile pentru achiziţia de vaccinuri incluse în calendarul obligatoriu şi gratuit de vaccinări. Ne lăudăm cu protecţia familiei şi copilului, cu gratuitatea asistenţei medicale pentru copii! Dar încă odată sunt doar vorbe goale!

Vă aduceţi aminte de epidemia de rujeola din 2005, când peste 2500 de sugari au făcut rujeolă şi 8 au murit? Tot din cauza întârzierii licitaţiilor. Pe atunci, scuza dumneavoastră a fost ca aţi preluat doar de 4 luni ministerul şi deci nu aţi avut timp să organizaţi licitaţia şi că acest lucru ar fi trebuit făcut de anteriorul ministru. Scuză puerilă şi lipsită de substanţă şi atunci. Acum ce scuză mai inventaţi?

Oare câţi copii trebuie să mai moară pentru ca ceva să se schimbe în Ministerul Sănătăţii... chipurile Publice!!!

Am fi dorit să vedem o informare a opiniei publice cu privire la acest aspect din partea instituţiei pe care o conduceţi. Să existe măcar un comunicat de presă care să adreseze această problemă şi care să se regăsească pe site-ul MSP-ului. Să ştie părinţii ce să facă atunci când li se spune senin că încă vreo 2 luni nu vor exista aceste vaccinuri, dar că s-au semnat contractele de achiziţie. Să ştim că cei vinovaţi au fost sancţionaţi şi că astfel de situaţii nu se mai repetă.

Dar nu! Indolenţa, proasta administrare a resurselor existente şi lipsa de responsabilitate care a făcut posibilă situaţia din 2005 se repetă şi acum. Şi bineînţeles nimeni din MSP nu este de vină. Este de vină sistemul - un eufemism bun la acoperi toate relele ca şi lipsa de responsabilitate a oamenilor din MSP - şi procedura de licitaţie greoaie, sunt de vină autorităţile sanitare locale care nu şi-au calculat bine stocurile de vaccinuri etc. Vă readucem aminte că până la descentralizarea mult trâmbiţată, dar care lipseşte cu desăvârşire, a sistemului sanitar şi chiar şi după - având în vedere că politica sanitară intră în atribuţiile MSP - responsabilitatea pentru coordonarea, supervizarea, evaluarea şi avizarea activităţii acestor autorităţi sanitare locale revine ministerului pe care îl conduceţi şi a arunca pisica în ograda acestora nu vă absolvă în nici un caz de responsabilitatea pentru situaţia creată.

Iar semnarea contractelor de achiziţie ... la mai bine de 2 luni de când aceste vaccinuri trebuiau să existe în cabinetele medicale nu încălzeşte pe nimeni şi nici nu protejează copiii împotriva unor boli care, la vârstele lor fragede, le pot fi fatale.

Prin indolenţa şi proasta administrare a sistemului sanitar de care daţi dovadă nu afectaţi doar prezentul acestei naţiuni, ci şi viitorul ei - copiii!

Aşteptăm un raport din partea MSP cu privire la situaţia creată, măsurile care s-au luat, sancţiunile aplicate şi metodologia prin care astfel de situaţii vor fi prevenite pe viitor.

Iar populaţia aşteaptă îndeplinirea angajamentelor asumate, protecţia şi asigurarea reală a "sănătăţii publice".

Vă mulţumesc.

Domnul Marin Almăjanu:

Doamnelor şi domnilor,

La sfârşitul săptămânii trecute, Autoritatea Naţională pentru Tineret a lansat o nouă etapă în cadrul proiectului privind taberele tematice destinate elevilor şi studenţilor.

Peste 1500 de elevi şi studenţi sunt aşteptaţi în centrele de agrement ale Autorităţii Naţionale pentru Tineret, aflate în diferite locaţii din ţară, pe tot parcursul lunilor iunie şi iulie.

Acest proiect propune elevilor şi studenţilor un nou format de tabere şcolare, un format care se referă nu numai la aspectul de relaxare, ci şi la cel de educare şi dezvoltare a unor aptitudini ale tinerilor.

Tinerilor participanţi li se oferă o gamă largă de activităţi tematice ce se vor desfăşura în cadrul taberelor de arte plastice, de limba engleză, dezvoltare personală, motrice şi creativă, educaţie ecologică, educaţie fizică şi sport.

Salut această modalitate nouă de a organiza vacanţele tinerilor din România, tineri care au nevoie să li se ofere oportunităţi de relaxare, dar şi oportunităţi de socializare şi de a învăţa lucruri noi într-un cadru organizat, fiind cunoscută nevoia de socializare a generaţiei actuale de tineri.

Consider această iniţiativă ca fiind una foarte potrivită elevilor şi studenţilor români, în condiţiile în care acest tip de tabere tematice reprezintă o practică obişnuită în ţările Uniunii Europene şi cred că este important ca în sistemul de învăţământ românesc să fie preluate anumite modele care au fost experimentate cu succes în statele occidentale.

Felicit pe această cale conducerea Autorităţii Naţionale pentru Tineret pentru această iniţiativă deosebită şi aşteptăm alte asemenea acţiuni.

Vă mulţumesc.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

În săptămâna care a trecut, a avut loc o întâlnire între premierul Calin Popescu Tăriceanu şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso. Este de remarcat faptul că aceasta este prima vizită de lucru a şefului Guvernului român la Comisia Europeană, de când România a devenit stat membru al Uniunii Europene.

Discuţiile s-au referit la o serie de subiecte de interes direct atât pentru România, cât şi pentru întreaga Uniune Europeană.

Având în vedere faptul că întâlnirea a avut loc în plin proces de evaluare a progreselor înregistrate de România în domeniul justiţiei şi al combaterii corupţiei, înaintea finalizării raportului Comisiei Europene privind ţara noastră, premierul Tăriceanu a exprimat disponibilitatea României de a continua procesul de reforme şi a garantat utilizarea eficientă a fondurilor europene şi o gestionare corectă a acestora.

Din discuţiile cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, precum si cu alţi oficiali europeni, dar şi din comentariile specialiştilor, se poate înţelege faptul că clauza de salvgardare în cazul României nu va fi activată.

In raportul de monitorizare asupra evoluţiei României se apreciază în mod pozitiv eforturile României de realizare a reformelor şi este evidenţiată stabilitatea economică şi politică din ţară.

în condiţiile în care premierul Tăriceanu este permanent atacat de preşedintele ţării, în condiţiile în care acesta din urmă face totul pentru a crea instabilitate politică, Guvernul României a reuşit să menţină ritmul reformelor, iar raportul ce va apărea la sfârşitul acestei luni va fi practic o recunoaştere a performanţelor actualului guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Litoralul românesc, prioritate a guvernului Tăriceanu"

Avem privilegiul de a deţine întinderi imense de nisip auriu pe o distanţă de 245 km, din Delta Dunării şi până la Vama Veche, ce constituie o materie primă turistică unică în Europa, care, în continuare, nu este folosită la întregul său potenţial.

Oraşul Constanţa, staţiunea Mamaia, dar şi celelalte staţiuni litorale constituie premisele unui turism de calitate europeană ce trebuie ajutate prin programe şi strategii bine închegate.

Autoritatea Naţională pentru Turism a emis mai multe asemenea strategii de dezvoltare a turismului, referitoare la managementul calităţii, precum şi la proiectarea şi implementarea sistemelor de management al calităţii pe un grup pilot de unităţi turistice.

De asemenea, ANT lucrează la evaluarea implementării asupra îmbunătăţirii calităţii serviciilor din România, alinierea acestora la cerinţele europene de dezvoltare, dar şi la exigenţele dezvoltării durabile.

Un punct important îl constituie implementarea pe bază voluntară a unor sisteme standardizate de management-calitate, siguranţa alimentelor, protecţia mediului şi siguranţa informaţiilor.

În plan concret, totuşi, se înregistrează întârzieri în implementarea acestor strategii, iar tarifele ridicate din turism şi dezordinea din construcţii, în special în Delta Dunării, determină în continuare turistul român să opteze şi pentru alte destinaţii turistice din Europa, mai ieftine şi în condiţii mai bune de cazare.

Principalele atracţii turistice ale României - Delta Dunării, litoralul, zona mănăstirilor din Moldova şi Bucovina - nu sunt încă valorificate la întreaga lor capacitate.

Dar la Constanţa se înregistrează un prim succes: cinci staţiuni din România au primit calificativul de Blue Flag (este vorba despre Mamaia, Eforie Nord, Neptun, Venus, Saturn, dar şi un port turistic din Eforie Nord). Acordarea acestor calificative demonstrează faptul că apa mării întruneşte condiţiile de calitate ale apei de îmbăiere.

Pe termen lung, acest program are rolul de a asigura utilizarea durabilă a resurselor costiere şi de conştientizare a tuturor nevoilor de management integrat al zonei costiere.

Domnul Ioan Hoban:

«Proiectul "Luna Şes - Borşa" - în impas»

La sfârşitul anului 2005 mă adresam Guvernului cu o declaraţie privitoare la Proiectul "Luna Şes - Borşa", care putea să fie o alternativă la minerit, în zona Borşa. Această zonă beneficiază de o natură extraordinară, lucru care atrage după sine dezvoltarea turismului, cu deosebire a celui de iarnă. Aici urma să se construiască o pârtie olimpică de schi în lungime de 2,73 kilometri, prevăzută cu două trambuline naturale.

Execuţia lucrărilor a fost câştigată de o firmă grecească, care a întârziat lucrările nepermis de mult. Mai întâi au apărut probleme cu terenurile afectate de proiect, multe aflate în proprietate privată şi necesitând despăgubirea celor care le deţin. Apoi reprezentanţii firmei greceşti au solicitat obţinerea unei finanţări suplimentare, de aproximativ un milion de euro, pentru realizarea unei staţii intermediare pentru începători. S-au fixat termene de dare în funcţiune, s-au amânat, astfel că acum proiectul de dezvoltare turistică Luna Şes - Borşa pare tot mai greu de realizat, pentru că sarcina finanţării lui ar putea cădea pe umerii autorităţilor locale, ale căror bugete pe 10 ani nu ating valoarea necesară continuării lucrărilor.

Recent, ministrul Laszlo Borbely a fost în Maramureş şi a aflat despre ce se întâmplă cu acest proiect. Domnia sa spunea că e posibil să fie reziliat contractul de execuţie a proiectului Luna Şes - Borşa, încheiat între stat şi firma grecească Efklidis.

Acestea sunt argumentele pentru care mă adresez Guvernului pentru a găsi soluţii, împreună cu autorităţile locale, pentru salvarea proiectului. Investiţia a depăşit de mult termenul de predare stabilit pentru anul 2003, când a fost avizat pentru finanţare de Delegaţia Comisiei Europene. Aşa cum spunea şi ministrul Laszlo Borbely, ar fi două variante: rezilierea contractului din vina celor două părţi sau a uneia dintre părţi şi atunci se trece la arbitraj, iar proiectul încremeneşte, şi cealaltă ar fi renunţarea la contract pe cale amiabilă.

Trebuie găsite soluţii pentru continuarea proiectului, mai mult decât necesar pentru zona Borşa. Şi mai este un aspect. Dacă Guvernul României nu va găsi înţelegere la oficialii Comisiei Europene, toate fondurile europene cheltuite pînă acum vor trebui returnate autorităţilor de la Bruxelles.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Reforma justiţiei, între noile lichele şi vechile canalii"

Timp de doi ani, fostul ministru Monica Macovei ne-a promis într-una că se face reformarea justiţiei din România şi că, în mod simultan cu adoptarea de noi legi şi reglementări, ar fi fost în curs de desfăşurare înnoirea corpului magistraţilor, procurorilor şi judecătorilor cu persoane care nu pot fi influenţate în luarea măsurilor legale ce ţin de competenţele magistraţilor.

Timp de doi ani, arhiva serviciului secret al Ministerului Justiţiei a stat la dispoziţia doamnei Monica Macovei. Arhiva conţine mii de dosare ale unor magistraţi implicaţi în abuzurile comise înainte de 22 decembrie 1989, cu numele de cod ale procurorilor şi judecătorilor care au acţionat la comandă politică şi/sau la ordinul Securităţii.

Timp de doi ani, preşedintele Traian Băsescu a numit, pe bandă rulantă, mii şi mii de magistraţi în toate parchetele şi la toate judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel din ţară. Teoretic, aceste numiri ar reprezenta înnoirea de personal de care vorbea fostul ministru Monica Macovei.

Practic, însă, există destule semnale care vorbesc despre numiri de magistraţi obedienţi administraţiei prezidenţiale, ca şi de menţineri în funcţie a unor magistraţi "dalmaţieni", ale căror dosare au putut fi conspectate şi copiate spre a deveni instrumente de şantaj şi docilizare.

Sunt curios să ştiu cum stau lucrurile în realitate: cât adevăr şi câtă minciună se află în aşa-zisa restructurare de personal a justiţiei româneşti şi cum ar putea, la o adică, să fie justificată menţinerea în sistem a unor persoane vulnerabile prin prisma dosarului lor de dinainte de 22 decembrie 1989.

Aşa ceva nu vom şti decât după o riguroasă confruntare a dosarelor de la Cernica cu decretele de numire în funcţia de magistrat, semnate timp de doi ani de preşedintele Traian Băsescu, la propunerea Monicăi Macovei.

Domnul Dan Zamfirescu:

"Trebuie să ne recăpătăm dreptul legitim de a fi stăpâni în ţara noastră"

Constatăm cu regret că România a ajuns în prezent la situaţia dintre cele două războaie mondiale, atunci când marile concerne externe controlau practic economia românească, şi anume: americanii-industria extractivă; germanii-industria grea, construcţii de maşini şi metalurgia; evreii-finanţele, agricultura şi serviciile etc.. Ce dovadă mai bună se doreşte pentru a se demonstra acest fapt, decât avalanşa de companii străine cu capital de stat care vin în România şi preiau, cu complicitatea unor guvernanţi corupţi, societăţi strategice româneşti, din care storc profituri imense în detrimentul statului român.

Practic, asistăm neputincioşi la preluarea din patrimoniul statului român a capitalului profitabil şi trasferarea lui în patrimoniul altor ţări, fără nicio responsabilitate, sub lozinca privatizării. Dacă te opui acestui proces de înaltă trădare de ţară eşti catalogat imediat ca antieuropean, antireformist, comunist sau alte apelative la modă aflate în repertoriul aşa-numitei elite, vândută în fapt străinătăţii, după cum se constată la fiecare apariţie în public a acestora. Exemplele în acest sens sunt la îndemâna oricui (Lafarge - Romcim, Renault - Autoturisme Piteşti, OMW - Petrom, ERSTE BANK - BCR, Gaz de France - Distrigaz Sud şi, recent, ENEL - Electrica Sud Muntenia) şi reprezintă numai o parte din jaful inimaginabil care s-a petrecut şi se petrece sub ochii noştri. Acum putem afirma fără teama de a greşi că am ajuns o colonie împărţită între marile puteri, dacă avem în vedere şi privatizările frauduloase petrecute la Sidex - Galaţi şi ALRO - Slatina, companii care participau cu 10% la formarea produsului intern brut al României.

Pentru a avea o imagine cât mai completă a colonizării României, vom aborda cel mai semnificativ exemplu, şi anume acela în care o societate cu capital 100% de stat vine şi cumpără o societate strategică de stat românească, în speţă Gaz de France, Franţa cumpără Distrigaz-Sud, România. Şi atunci se pune întrebarea: ce fel de privatizare este această formă de transfer a capitalului românesc în mâna statului francez? Nu cumva este o altă formă de etatizare şi nu de privatizare? Sau ce fel de beneficii are Ţara Românească în urma acestui transfer de capital, când este foarte bine cunoscut faptul că orice ţară îşi urmăreşte propriile interese, iar Franţa în speţă nu poate să facă excepţie de la această regulă, ţinta fiind asigurarea creşterii prosperităţii şi ridicarea nivelului de trai pentru propriii cetăţeni.

Răspunsul la aceste întrebări îl regăsim chiar în politica dusă de Franţa în România. Astfel, prin preluarea de către Société Générale a puternicei bănci româneşti BRD, tot fluxul financiar al societăţilor româneşti preluate de statul francez se derulează prin această bancă, astfel încât România este eludată în acest fel de cunoaşterea efectivă a modului în care se desfăşoară activităţile economice din sectoarele respective. Iată cum, printr-o simplă preluare de capital, economia românească este exfoliată de imense sume de bani care în loc să asigure investiţiile necesare modernizării societăţii, creşterii nivelului de trai al românilor, asigură bunăstare şi progres altor state.

De altfel, pentru a da un exemplu convingător de modul în care acţionează un conducător loial intereselor ţării sale îl vom cita în cele ce urmează chiar pe actualul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, care, în 2004, se opunea privatizării Gaz de France, iar în campania electorală recentă a afirmat că există alte soluţii industriale pentru concernul respectiv decât procesul de privatizare şi de fuziune cu Suez. De asemenea, confederaţiile sindicale din Industriile Electrică şi de Gaze i-au cerut lui Alain Juppé, noul ministru de stat în funcţiune al industriei, să abandoneze proiectul de decret care autoriza privatizarea Gaz de France. Ele argumentează acest demers prin faptul că de mai mult de un an de când s-a pus în discuţie acest proiect "întreprinderea Gaz de France este paralizată în dezvoltarea industrială ca urmare a multiplelor avataruri ale proiectului de privatizare-fuziune cu Suez, într-un moment în care recompunerea peisajului energetic european este în plin avânt şi când cartelizarea producătorilor de gaz se accelerează. Gaz de France trebuie să ia o hotărâre şi să propună acţionarilor şi salariaţilor săi o cale de dezvoltare, alta decât controversatul proiect de fuziune. Cu un report de mai mult de 8 miliarde euro în 2006, Gaz de France are mijloacele de a-şi asigura dezvoltarea şi de a lega alianţe industriale care să-i garanteze aprovizionarea cu şi sursele de electricitate. Privatizarea grupului nu este o necesitate şi pericolele pe care le poate antrena asupra organizării sectorului energetic francez sunt o realitate".

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Echipa de zgomote a învăţat perfect mecanismul manipulării"

Manipularea opiniei publice este o armă de care uzează din plin o anumită parte a actualei clase politice din România, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu şi specialiştii săi în campaniile mediatice.

Iată, banalizând la maximum, cum funcţionează, gradual, un asemenea proces, de care uneori nici măcar nu suntem pe deplin conştienţi. Să presupunem că personajul X i-a furat portofelul personajului Y, sub ochii martorului Z, iar fapta este relatată, sub această formă, în ziarul A sau pe postul de televiziune B. Imediat, intră în priză alte canale mediatice, pe care le putem numi cu aproape toate celelalte litere ale alfabetului.

Versiunea 1: "Nu este adevărat că X i-a furat portofelul lui Y, iar Z nici măcar nu a fost de faţă."

Contra-versiunea 2: "Nu X i-a furat portofelul lui Y, ci Y i-a furat portofelul lui X. Ştie Z."

Explicaţia 3: "E adevărat că X i-a luat banii lui Y, însă Y îi datora acei bani lui X şi nu dădea semne că avea de gând să-i înapoieze. Z a fost martor la perfectarea împrumutului."

Justificarea 4: "Portofelul lui Y se află la X pentru că acesta din urmă îl găsise pe jos şi tocmai se pregătea să i-l înapoieze păgubaşului."

Estomparea 5: "Prea multă gălăgie pentru un biet portofel. Alţii, cum ar fi Z, fură miliarde şi nu păţesc nimic."

Generalizarea 6: "Toată lumea fură în România. Cu ce este mai vinovat bietul X?"

Pledoaria 7: "Într-adevăr, X a furat portofelul, iar fapta sa este reprobabilă. Incidentul este, însă, nesemnificativ. Probabil că a fost vorba despre un moment de rătăcire, cauzat de condiţia medicală a bietului X. Să nu uităm că acesta este un cetăţean-model, care îşi plăteşte cu regularitate impozitele, care merge duminica la biserică, votează la referendum şi până acum nu acomis nici măcar o contravenţie la legea circulaţiei."

Prin urmare, să ne aşteptăm, în continuare, la tot ce poate fi mai nostim şi mai "creativ" din partea echipei de zgomote a preşedintelui.

În fond, ce mare scofală că dumnealui vrea să răstoarne un guvern doar pentru simplul motiv că premierul nu ia poziţia de drepţi, nu bate pas de defilare şi nu fredonează "onorul la preşedinte"?!

Domnul Florin Iordache:

"Problemele fundamentale ale Omenirii date la spate de Traian Băsescu"

În loc să se preocupe de principalele probleme cu care se confruntă nu numai ţara noastră, dar şi întreaga Omenire, în general, şi anume supraîncălzirea globală excesivă, Traian Băsescu îşi piaptănă şuviţa...pardon...calviţia.

Zilele acestea, din cauza temperaturilor foarte ridicate, au murit oameni, iar alţii sunt internaţi în spital fie pentru că au făcut cădere de tensiune, fie pentru că au făcut infarct. O situaţie extrem de îngrijorătoare!

Informaţiile paleoclimaterice anunţă o sporire a temperaturii cu circa 3 grade Celsius, până în 2100, creştere ce poate fi corelată cu modificările masive ale vremii din perioada glaciaţiunilor. Cercetările efectuate în domeniu arată că nivelul mărilor şi oceanelor a crescut considerabil în ultimii 13 ani, iar, în acelaşi timp, suprafaţa de gheaţă şi de zăpadă care acoperă cele două emisfere ale Terrei s-au restrâns vizibil.

Aceste informaţii par desprinse dintr-un basm terifiant, în care răul învinge binele. Din păcate, acesta nu este un basm, ci este cruda realitate.

Comisia Europeană a elaborat un plan de acţiune care să pună în practică decizia adoptată în martie de cele 27 de state membre, de a creşte utilizarea energiilor regenerabile la 20% până în 2020 şi de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% în aceeaşi perioadă.

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au îmbrăţişat ideea că fenomenul încălzirii globale va cauza schimbări majore şi probleme acute în lume, dar în modul lor de gândire scenariul prevedea că acestea se vor întâmpla într-o perioadă cuprinsă undeva între 50 şi 100 de ani şi că abia atunci se vor face resimţite efectele.

Pe acest fundal, parcă de coşmar, Traian Băsescu este preocupat de aşa-zisa reformă în justiţie. NU degeaba a semnat în primele 28 de luni de mandat nu mai puţin de 1.211 decrete privind schimbări şi numiri în funcţia de magistrat. În mandatul lui Ion Iliescu, numărul unor astfel de acte a fost de aproape 20 de ori mai mic - respectiv 62, în timp ce Emil Constantinescu a semnat 92 de decrete. Mai mult decât atât, peste 200 de magistraţi au renunţat la funcţii în momentul în care fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, intenţiona să elimine din lege pensia de serviciu. La finele anului trecut se înregistra un deficit de 428 de judecători şi 604 procurori. Asta este preocuparea lui Traian Băsescu şi nu ceea ce ne doare cu adevărat!

Nu degeaba există proverbul : "ţara arde şi baba se piaptănă."

Eu cred că acum trebuie să ne preocupe mai mult viaţa oamenilor, dar mai ales a generaţiilor viitoare. Fiecare individ în parte are un rol important în lupta pentru încetinirea procesului de încălzire globală, luptă ce nu revine în exclusivitate guvernelor şi marilor companii. Fiecare individ îşi poate aduce contribuţia la efortul global necesar pentru încetinirea procesului de încălzire globală.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Nu suntem prizonierii rămânerii la putere cu orice preţ"

Nici nu ştiu dacă trebuie să ne bucurăm, sau să ne întristăm.

Să ne bucurăm, pentru că respingerea în Senat a legii de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe pe timpul vacanţei parlamentare demonstrează, iată, că nu există nici un fel de protocol secret de colaborare între PNL şi PSD, aşa cum clamează într-una PD şi PLD?

Sau, mai degrabă, să ne întristăm pentru că, iată, după ce a declarat sus şi tare că vrea stabilitate în România, că ţara trebuie condusă şi că Guvernul trebuie lăsat să îşi facă treaba, PSD recurge la acest joc de forţă, demonstrând că, de fapt, are o problemă de poziţionare în actuala conjunctură post-referendum şi post-moţiune?

PNL a mai spus-o şi cu alte ocazii: vrem să ne ducem până la capăt misiunea încredinţată şi vrem să de îndeplinim toate obiectivele asumate prin programul de guvernare. O bună parte a acestor obiective au fost deja îndeplinite, iar acest lucru se vede în creşterea economică şi în ridicarea constantă a nivelului de trai al românilor.

În acelaşi timp, însă, nu suntem prizonierii vreunei dorinţe de a rămâne la putere cu orice preţ. Dacă vom constata că ni se pun piedici şi din partea celor care până acum au dovedit o justă apreciere a contextului politic actual, probabil că vom face în aşa fel încât să ne depunem mandatul.

Iar cei care încep acum să semene, şi ei, vânt, vor culege ceea ce cu siguranţă că nu-şi doresc.

Domnul Gabriel Sandu:

Deşi are cinci ani de experienţă, România nu reuşeşte să absoarbă fondurile oferite de Uniunea Europeană. In fiecare an de până la aderare, ţara noastră a fost în pericol de a pierde banii de la SAPARD pentru că nu existau proiecte care să-i absoarbă.

Atunci, Kaj Mortensen, şeful unităţii SAPARD a Comisiei Europene, se întreba cu îngrijorare cum va putea România să cheltuiască după aderarea cei 30 de miliarde de euro alocaţi ei dacă nu a putut absorbi nici măcar fondurile pre-aderare.

Iată că temerile domnului Mortensen s-au adeverit şi că în acest moment România are cea mai mică rată de absorbţie din Europa, aproximativ 4%.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât România trebuie să plătească anual bani către Uniunea Europeană. De exemplu, pentru 2007 România ar trebui sa trimită aproximativ un miliard de euro către UE şi să primească aproximativ 1,5 miliarde sub formă de finanţări. In condiţiile unui grad atât de mic de absorbţie al fondurilor, pierdem bani.

Situaţia actuală se datorează în special incapacităţii guvernului de a informa şi de a promova eficient folosirea fondurilor europene.

Mai mult, din cauza crizei politice provocate de Călin Popescu Tăriceanu şi de PNL, activitatea ministerelor este blocată şi drept urmare programele operaţionale ajung cu întârziere la Bruxelles spre avizare, iar România pierde zilnic milioane de euro neramburasabili.

Agenţiile internaţionale de evaluare financiară se gândesc serios să ne reducă ratingul de ţară, fapt ce va avea consecinţe extrem de negative asupra mediului de afaceri şi a nivelului investiţiilor străine în România şi în consecinţă, asupra economiei în general.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Rusia se manifestă agresiv împotriva propriului ei interes"

Escaladând menţinerea trupelor sale în Transnistria, pe motiv că o îngrijorează amplasarea bazelor americane în România şi Bulgaria, Rusia greşeşte profund în actuala conjunctură internaţională.

Semnarea Tratatului Forţelor Convenţionale în Europa este mult prea importantă atât pentru Rusia, cât şi pentru NATO, pentru a fi periclitată de găselniţa menţinerii a 1.200 de militari ruşi în aşa-numita republică transnistreană.

Numărul militarilor americani în România şi Bulgaria este infim, iar aceste trupe şi echipamente nu vizează în nici un fel spaţiul rusesc sau interesele politico-militare ruse, ci reprezintă un element de suport tactic pentru operaţiunile desfăşurate pe frontul luptei antiteroriste din Orientul Mijlociu.

Nu există nici un motiv ca Rusia să dorească menţinerea soldaţilor săi în Transnistria, mai ales că prezenţa lor în regiune a fost, este şi va fi întotdeauna asociată cu ideea de protejare a focarului de criminalitate internaţională pe care îl reprezintă autoproclamata republică de la Tiraspol.

Chiar dacă Rusia se pregăteşte de noi alegeri prezidenţiale, ceea ce răscoleşte în mod explicabil muşuroiul trăirilor şi manifestărilor de sorginte cripto-sovietică, nu cred că interesele pe termen mediu şi lung ale Moscovei sunt cel mai bine servite de o asemenea atitudine în chestiunea Tratatului.

Ba chiar, aş zice eu, dimpotrivă.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Drumurile româneşti - o mare groapă?"

Extinderea şi modernizarea infrastructurii rutiere a devenit o prioritate majoră pentru România. Creşterea economică impune tranzitarea ţării într-un mod mai rapid şi mai uşor. În plus, în calitate de nou membru UE, România are nevoie de conexiuni mai bune cu autostrăzile europene ultramoderne.

Cel mai îndrăzneţ dintre proiectele iniţiate de guvern până acum este Autostrada Transilvania - o autostradă de patru benzi, de 415 km, care leagă oraşul Braşov din centrul României de Oradea, la graniţa cu Ungaria. Acesta este în prezent cel mai mare proiect de autostradă din Europa.

La finalizarea sa, autostrada va forma o parte importantă a sistemului naţional de autostrăzi, oferind o legătură vitală cu restul continentului şi legând centre majore ale pieţei europene de cele din Asia Centrală.

Un alt proiect - care prevede construcţia unei autostrăzi între Bucureşti şi oraşul-port Constanţa de la Marea Neagră - continuă.

Tot în faza de construcţie este şi autostrada Bucureşti-Braşov, un proiect de 1,6 miliarde euro început anul trecut. Aceasta este o autostradă de 73,3 km, de două benzi, care va lega capitala de graniţa de vest prin unirea acesteia cu Autostrada Transilvania. Proiectul Bucureşti-Braşov va oferi o mult-aşteptată alternativă la Drumul Naţional 1, cea mai congestionată şosea din ţară.

Printre alte proiecte luate în considerare se numără o autostradă care va lega punctul de graniţă Nădlac din vestul ţării de Bucureşti, prin oraşul Timişoara. Există de asemenea planuri de construcţie a unei rute care va lega oraşul Suceava din nordul ţării de oraşul ucrainean Cernăuţi, legând autostrăzile paneuropene 4 şi 5.

Din păcate, însă, în şapte ani, România nu a reuşit să cheltuiască pentru infrastructura rutieră decât 200 milioane euro din fonduri europene deşi programul ISPA alocă acestui sector pentru perioada 2000 - 2010 aproape 673 milioane euro.

Proiectele propuse spre finanţare pe fonduri ISPA au atras până în prezent 364,5 milioane euro, din care numai 200 de milioane au fost propriu-zis cheltuite. Din această cauză, dar nu numai, infrastructura rutieră românească arată, în cele mai multe regiuni, mai rău ca după un bombardament. De aceea, atât autorităţile guvernamentale, cât şi autorităţile locale trebuie să depună eforturi conjugate pentru ca drumurile, în special cele de intrare în ţară, să devină practicabile, în sensul cel mai bun cu putinţă.

Un exemplu care, din nefericire, este grăitor pentru situaţia de mai sus, este drumul care leagă două localităţi din judeţul Cluj: Floreşti şi Apahida - două comune, unele dintre cele mai mari din punct de vedere al populaţiei şi teritoriului, cu o mare pondere economică la bugetul de stat. Din păcate, drumul dintre Cluj-Napoca - Floreşti şi Cluj-Napoca - Apahida se face, uneori, în mai bine de 3 ore, şi asta într-o zi fără incidente rutiere pe traseu. Această situaţie se datorează lucrărilor care se efectuează la carosabil, fără a oferi participanţilor la trafic variante alternative, care, în mod ironic, de altfel, se construiesc în acelaşi timp cu drumul principal. Motivele întârzierii lucrărilor sunt diverse şi, poate uneori, chiar justificate.

Vestul ţării reprezintă poarta de intrare în ţară a turiştilor, ceea ce determină dezvoltare regională, noi locuri de muncă pentru cei cuprinşi în programe turistice, dar nu numai, precum şi promovarea internaţională, în sens pozitiv, a României, lucru extrem de necesar mai ales în această perioadă.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Avem nevoie de o ajustare a strategiilor pe piaţa muncii"

Angajatorii din România ştiu ce vor. Ei caută personal calificat pentru anumite meserii şi profesori, cum ar fi programatori IT, secretare, contabili, farmacişti, agenţi de vânzări, zidari, tâmplari, dulgheri, faianţari, vânzători, ingineri de producţie, manageri de logistică, responsabili cu pregătirea profesională, controlori financiari.

Aşa spun studiile întocmite de companiile de specialitate în recrutarea forţei de muncă. La fel stau lucrurile şi pe listele săptămânale de ofertare a job-urilor disponibile la Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Cu toate acestea, românii ar vrea să lucreze mai degrabă ca bodyguarzi şi agenţi de pază, casieri, inspectori de personal sau inspectori de calitate a serviciilor din magazine. Ori nu au pregătirea necesară pentru celelalte meserii, ori preferă slujbe mai prost remunerate, dar cu o încărcare de stres şi de responsabilitate profesională cât mai redusă.

Există, o spune aproape toată lumea, o criză a forţei de muncă. Aceasta se manifestă atât în domeniile de înaltă specializare, de unde specialiştii fie au emigrat, fie şi-au făcut firme proprii şi nu mai apelează la postura de angajaţi, cât şi în zonele de calificare în anumite meserii de natură practică. Culmea este că până şi forţa de muncă necalificată a început să fie deficitară, datorită angajării ei în agricultura de peste hotare.

Cred că este absolut necesar ca cele două ministere de bază, ministerul muncii şi ministerul învăţământului, să îşi conjuge eforturile şi, atât pe baza constatărilor actuale din piaţa muncii din România, cât şi pe baza unei strategii coerente, să încerce cât mai rapid să propună soluţiile cele mai adecvate pentru remedierea situaţiei.

Domnul Miron Ignat:

"De ce am votat împotriva trupelor militare americane"

Stimate colege, stimaţi colegi,

În anul 2005 s -a încheiat acordul conform căruia Statele Unite vor deschide în România mai multe baze militare. Să nu uităm că intrarea ţării noastre în NATO s-a hotărât la nivel de cabinet, fără un referendum naţional pe baza acestei decizii.

Înţelegerea a fost încheiată pe parcursul a 10 ani, fără o clauză, astfel încât Statele Unite pot lansa un atac pe teritoriul României fără să informeze sau să obţină acceptul autorităţilor române, conform acordului de amplasare a facilităţilor militare americane în România şi ar exista posibilitatea să se realizeze o armată, care să fie armata U.E., având bazele în U.E. şi nu o armată americană.

Parlamentul a aprobat staţionarea trupelor americane în şedinţa care a avut loc pe data de 2 mai 2007, însă nu am fost de acord cu acest lucru.

Localitatea Mihail Kogălniceanu va adăposti în acest an prima bază militară americană din această parte a Europei. În această localitate se va ridica din temelii un întreg orăşel care va deveni principala piaţă de recrutare a forţei de muncă şi loc de distracţie pentru soldaţii americani, românii urmând să devină cetăţenii unei adevărate colonii americane.

În ceea ce priveşte venirea armatei, americanii au fost foarte secretoşi, singura informaţie pe care le-au cerut-o localnicilor din Mihail Kogălniceanu a fost legată de vecinătatea terenului pe care urmează să se construiască baza militară, în cazul în care vor considera că ar trebui extinsă.

O dată cu formarea bazelor NATO, consider că nu ar trebui să participe doar cei 3000 de soldaţii americani, ci ar fi corect să se facă un procentaj, astfel încât să participe şi soldaţi români, alături de colegii lor din ţările europene.

Cea mai mare bază militară americană va fi cea de la Mihail Kogălniceanu, la care se alătură bazele de la Smârdan, Babadag şi Cincu. În plus, poligonul de la Babadag se află la depărtarea de 5 km de localitatea Jurilovca şi 7 km de localitatea Sarichioi, ceea ce reprezintă un dezavantaj deoarece în timpul tragerilor se zguduie pereţii şi geamurile caselor. Localnicii mi-au solicitat să ridic această problemă, deoarece există posibilitatea ca în câţiva ani să cedeze unele case şi ca aceştia să rămână fără un acoperiş. Acest lucru constituie un pericol pentru localnicii din zonă şi va implica despăgubirea lor în cazul pagubelor provocate de exerciţiile militare ale armatei NATO.

Tragerile au loc pe uscat, însă obuzele, cu compoziţia lor chimică, toxică ajung în Lacul Razim şi duc la distrugerea florei şi a faunei. Cea mai mare parte a localnicilor din aceste zone se ocupă cu pescuitul, iar datorită explozibilelor, peştele ar putea fi iradiat, ceea ce ar duce la îmbolnăvirea acestora.

Pescarii sunt anunţaţi să nu iasă la pescuit în timpul tragerilor, şi asta ar putea dura zile, săptămâni, ceea ce înseamnă o tragedie, deoarece pentru multe familii pescuitul este singura sursă de întreţinere şi de venit.

Consider că amplasarea forţelor armate NATO prezintă un pericol pentru locuitorii zonei şi un aspect negativ pe termen mediu şi lung privind dezvoltarea economică, dar şi susţinerea unui nivel de trai decent. De aceea am votat împotriva trupelor militare americane.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Vinul românesc trebuie promovat la export"

Cu numai 138.000 de hectolitri, exporturile de vinuri româneşti au scăzut dramatic anul trecut, ajungând la numai 50% din vânzările realizate în 2005 pe piaţa externă. Pe plan mondial, însă, consumul de vinuri a crescut cu 14%, iar prognozele pentru 2007 indică un potenţial al cererii de vinuri de 233 milioane de hectolitri.

Culmea este că, în acelaşi timp, datele statistice indică un import de vinuri în România, din străinătate, de trei ori mai mare, adică de aproape 584 de mii de hectolitri - şi asta chiar în condiţiile în care vinul a fost, în ultimii ani, devansat de bere în preferinţele de consum ale românilor.

În acest moment, România dispune de o suprafaţă cultivată cu viţă-de-vie de circa 177.000 de hectare, cu aproape 63.000 de hectare mai mică decât cea negociată cu Uniunea Europeană, iar producţia anuală este de aproximativ 5 milioane de hectolitri de vin, realizată în 8 regiuni viticole, 37 de podgorii şi 171 de centre viticole.

Am stat de vorbă cu specialişti în domeniu, care mi-au spus că, din păcate, producătorii români nu au puterea comercială pentru a putea pătrunde în mod corespunzător pe pieţele externe. Vinurile noastre nu sunt cunoscute pe plan internaţional şi nu există un brand naţional în această privinţă, iar publicitatea lipseşte aproape cu desăvârşire.

Faţă de această situaţie, se impune, cred, elaborarea unei strategii coerente de promovare a vinurilor româneşti la export, prin participarea la târgurile internaţionale de vinuri şi prin stimularea investiţiilor în viticultură şi în turismul vitivinicol.

Avem exemplul celebru al unor ţări, ca Franţa, Italia, Spania, Australia şi chiar Statele Unite care au acţionat şi acţionează cu succes în această privinţă şi avem câteva pieţe foarte interesante la export, cum sunt Anglia, Rusia, Germania şi ţările scandinave, unde putem pătrunde şi ne putem extinde în viitor.

Ar fi păcat ca vinurile noastre nobile, cunoscute de sute de ani, să rămână nişte cenuşărese. Trebuie acţionat cât mai repede şi cât mai profesionist cu putinţă.

Doamna Lia Ardelean:

"Serviciile de ambulanţă în moarte clinică"

Ultimul raport de activitate al Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti (SAMB) arată o realitate cutremurătoare: şapte bucureşteni au murit în fiecare zi a anului trecut deoarece ambulanţele nu au reuşit să ajungă la timp la locul solicitărilor. În creştere faţă de anul anterior, aceste cifre sunt absolut îngrijorătoare, comparabile doar cu rata mortalităţii cauzată de accidentele de circulaţie.

La această situaţie s-a ajuns din cauza degradării continue a situaţiei serviciilor de ambulanţă, nu numai în Bucureşti, ci şi în judeţele ţării, activitatea lor fiind grav afectată din cauza subfinanţării cronice. Este inadmisibil ca în anul 2007, specialiştii serviciilor de ambulanţă, cărora în mod normal ar trebui să li se creeze toate condiţiile necesare pentru salvarea vieţilor semenilor noştri, să folosească maşini vechi de 20-30 de ani. Astfel de "căruţe pe roţi" nu au cum să efectueze deplasări urgente spre destinaţiile solicitate de oamenii aflaţi în pericol de moarte, iar traficul infernal din Capitală şi marile oraşe contribuie la fel de mult la acţiunile de salvare sortite aproape din start eşecului. Pe lângă vechimea considerabilă a parcului auto, alte cauze care contribuie la iminenta stare de faliment a ambulanţelor României sunt lipsa personalului, dar şi deficitul de dotări. Decesul celor 2.313 locuitori din Bucureşti la care ambulanţa a ajuns prea târziu trebuie privit ca un semnal de alarmă de grad maxim. Ministerul Sănătăţii este obligat să întreprindă măsuri urgente, prin alocaţii bugetare satisfăcătoare către acest domeniu, pentru a salva ceea ce se mai poate salva şi pentru a preveni moartea altor mii de români nevinovaţi. În caz contrar, autorităţile abilitate riscă să devină complici ai provocării acestor morţi neanunţate, iar indispensabilul serviciu al salvării oamenilor suferinzi va intra la rândul său într-o nedorită moarte clinică.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"PNL nu a trădat idealurile Alianţei DA şi nici programul de guvernare"

Învinşi la moţiunea de cenzură şi constatând că nu pot determina căderea Guvernului, democraţii în frunte cu Emil Boc s-au hotărât să meargă, săptămâna aceasta, la tribunal, ca să ceară desfiinţarea din punct de vedere juridic a Alianţei D.A.

Gestul domniilor lor seamănă cu acela al morarului care s-a supărat pe sat, sau cu supărarea copiilor care îşi iau jucăriile şi pleacă acasă fiindcă nu li s-au satisfăcut anumite pretenţii absurde, sau fiindcă nu le-a ieşit "pasienţa" cu colegii de joacă.

Nouă, celor din PNL, ne pare rău că s-a ajuns în acest moment "istoric".

Dorim să asigurăm electoratul nostru, ca şi electoratul Alianţei D.A., că nu noi am trădat această structură, ci colegii noştri ne-au trădat pe noi, atunci când, în repetate rânduri pe parcursul anilor 2005 şi 2006, le-am solicitat sprijinul în vederea consolidării actului de guvernare.

Noi nu am trădat PD-ul şi nici pe preşedintele Traian Băsescu. Domnul Băsescu şi PD-ul ne-au întors spatele şi chiar au încercat să ne saboteze, aşa după cum opinia publică a remarcat de mai multe ori în intervalul de timp amintit.

De fapt, nici nu se poate pune problema în termenii trădării unui partid sau a unei persoane, ci dacă idealurile cu care am pornit la drum au fost trădate, dacă programul de guvernare a fost sau nu trădat.

Nici idealurile şi nici programul nu au fost trădate de PNL, iar acest lucru nu mai are nevoie de a fi demonstrat, fiindcă se observă cu ochiul liber şi se simte "pe pielea proprie", zi de zi, în sens pozitiv, de către majoritatea cetăţenilor României.

Domnul Dan Mihai Marian:

"Seceta, incompetenţa autorităţilor locale şi manipularea presei"

Seceta face ravagii în judeţul Vaslui. Cel puţin aşa reflectă jurnalele de ştiri, în special cele de la un anume post TV. Reporterii nu mai contenesc să prezinte în culori cât mai sumbre situaţia satului Valea lui Darie din comuna Roşieşti. Este al doilea caz după comuna Perieni când s-a făcut mare tam-tam mediatic datorită secetei care a epuizat apa din fântânile individuale. Ceea ce nu spun jurnalele TV este că autorităţile judeţene, în special Prefectura şi Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Vaslui s-au mobilizat şi au trimis cisterne cu apă cu mult timp înainte ca tiruri cu apă minerală să pornească tocmai de la Bucureşti. Este lăudabil gestul bucureştenilor inimoşi şi, totodată, regretabilă manipularea unor corespondenţi locali ai unui post central de televiziune.

Modul în care presa centrală a relatat despre seceta din comuna Perieni şi satul Valea lui Darie din comuna Roşieşti, judeţul Vaslui, contrastează evident cu felul în care presa locală a reflectat situaţia acestor zone afectate de secetă. Iată câteva titluri din cotidienele vasluiene: "Mult zgomot pentru nimic" sau "Doi miniştri la Valea lui Darie". Că s-a făcut mult zgomot pentru nimic, ne-am dat seama toţi cei prezenţi, inclusiv dl Cristian David, ministrul de Interne şi dl Traian Remeş, ministrul agriculturii, prezenţi duminică în satul Valea lui Darie.

Ceea ce nu s-a spus pe posturile TV este faptul că în localitatea vasluiană Valea lui Darie sunt 35 de fântâni, din care o fântână era secată de câţiva ani buni, iar una, care deservea o comunitate de cetăţeni ceva mai izolată de centrul satului, secase recent. Ministrul de interne, domnul Cristian David, a venit împreună cu o autospecială din dotarea Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi a promis cetăţenilor că vor primi în fiecare zi câte 5000 l de apă potabilă şi 9000 l apă pentru consumul animalelor din gospodării până când se va finaliza aducţiunea de apă finanţată prin OG nr. 7/2007. În tot acest timp, primarul comunei Roşieşti, domnul Constantin Postolache, întâmplător de la PSD, era plecat la un concurs de fanfare în oraşul Negreşti.

Despre incompetenţa autorităţilor locale, în cazul de faţă a primarului Constantin Postolache, nu s-a făcut referire pe postul central care se doreşte un lider al informaţiilor naţionale. În loc să informeze, să educe şi să conştientizez cetăţenii şi autorităţile locale cu privire la responsabilităţile ce le revin în situaţii excepţionale, corespondenţii locali şi redactorii de la centru ai respectivului post TV se ţin de dezinformări şi manipulări care nu au nici în clin, nici în mânecă cu rolul pe care ar trebui să-l joace mass-media într-o ţară democratică. În mod normal, jurnaliştii respectivi ar trebui trimiţi la plimbare de către conducerea postului, iar dl Postolache de la Roşieşti ar trebui să-şi dea demisia pentru că nu-şi cunoaşte atribuţiile de primar. Dacă nu a fost în stare să procure o autocisternă cu apă pentru câţiva oamenii care se alimentau de la o fântână care tocmai secase, atunci măcar putea să anunţe Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă sau Prefectura. N-a fost în stare nici de una, nici de alta. În schimb, l-a dus mintea să cheme o televiziune centrală şi să isterizeze locuitorii aflaţi în nevoie şi, apoi, la apariţia miniştrilor şi a reprezentanţilor Prefecturii Vaslui, să dea birul cu fugiţii la concursul de fanfare.

Este inacceptabil ca pentru o problemă cum a fost cea din satul Valea lui Darie să vină doi miniştri ai Cabinetului Tăriceanu chiar la faţa locului pentru a căuta soluţii de rezolvare, în timp ce autorităţile locale zac într-o crasă indolenţă şi incompetenţă, cetăţenii îi tolerează, iar presa nu-i sancţionează.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Criza grădiniţelor nu aparţine METC"

Criza locurilor în grădiniţe nu poate fi imputată Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Cercetării, ci administraţiilor locale care nu s-au preocupat din timp să cunoască dinamica demografică în localităţile respective şi să ia măsuri concrete de asigurare a spaţiilor necesare.

Din punct de vedere administrativ, unităţile de învăţământ sunt în subordinea primăriilor, care dispun de fondurile necesare bunei desfăşurări a actului instructiv-educativ. Prin lege, primăriile trebuie să se preocupe de buna gospodărire a spaţiilor de învăţământ, inclusiv a grădiniţelor, de reparaţii, igienizări, extinderi şi investiţii în acest domeniu.

Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Cercetării este responsabil de domeniul curicular, de întocmirea programelor de predare-instruire şcolare şi preşcolare, de urmărirea aplicării acestora şi de administrarea politicii de resurse umane.

Este, însă, mult mai spectaculos să pichetezi un minister, în loc să te adresezi primăriei locale, primăriei de sector sau Primăriei Generale a Capitalei. Aşa au gândit, săptămâna trecută, sindicaliştii, unii dintre ei tributari încă mentalităţilor de acum un deceniu - un deceniu şi jumătate, când ministerul de resort era un fel de factotum.

Rezolvarea problemei grădiniţelor nu se face de azi pe mâine, iar dacă cei nedreptăţiţi nu se adresează acolo unde trebuie există riscul să nu obţină ceea ce au tot dreptul să ceară.

Stimaţi părinţi şi stimaţi sindicalişti din învăţământul preşcolar: cereţi şi speraţi că vi se va da. Dar cereţi acolo unde trebuie, nu la minister sau în altă parte.

Doamna Lia Ardelean:

"Instituţiile statului trebuie să răspundă nevoilor cetăţenilor"

De ani de zile, populaţia României aşteaptă în zadar normalizarea relaţiilor dintre instituţiile statului şi cetăţenii plătitori de taxe şi impozite. Oamenii se plâng pe bună dreptate de birocraţia excesivă din societatea românească, precum şi de faptul că sunt trataţi cu dispreţ de către funcţionarii plătiţi tocmai pentru a veghea la rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Este evident că nu putem găsi cele mai oportune căi spre dezvoltarea societăţii din moment ce contribuabilii trebuie să aştepte ani de zile pentru a primi un banal răspuns la o adresă trimisă autorităţilor.

Un exemplu concludent îl reprezintă cazul doamnei Ziman Delia Liana Hortensia, domiciliată în municipiul Arad, str. Capitan Ignat nr.8b. Aceasta ne-a sesizat cu privire la faptul că în anul 2004 a depus la Prefectura municipiului Bucureşti un dosar cuprinzând toată documentaţia necesară, conform Legii nr.290/2003, în vederea obţinerii de despăgubiri băneşti pentru un imobil pe care l-a deţinut bunicul dânsei în oraşul Cernăuţi din Ucraina. La trei ani de atunci, femeia aşteaptă încă răspunsul din partea Prefecturii Bucureşti şi mi-a solicitat ajutorul în acest caz, în încercarea de a determina instituţia respectivă să-i acorde dreptul minim de a fi informată în cunoştinţă de cauză.

Situaţia prezentată este doar una din sutele de astfel de cazuri cu care se confruntă românii. Numai la biroul meu parlamentar s-au prezentat zeci de cetăţeni aflaţi în cazuri similare, stupefiaţi şi disperaţi de indolenţa autorităţilor în a le rezolva petiţiile. Unii dintre oameni sunt în ipostaze chiar dramatice, sătui de lunile şi anii de aşteptare a unui simplu răspuns, dar şi de drumurile, banii şi timpul pierdut în căutarea dreptăţii. În opinia mea, este momentul să responsabilizăm într-un fel munca funcţionarilor publici şi activitatea instituţiilor statului, indiferent de domeniul de competenţă. De asemenea, ar fi de dorit normalizarea urgentă a relaţiilor dintre cetăţeni şi autorităţi, astfel încât omul care nu are bani de "cadouri" să fie tratat cu aceeaşi consideraţie şi celeritate ca şi cei în costume de firmă şi cu limuzine la scară.

Societatea europeană la care am aderat presupune îndeplinirea mai multor criterii de performanţă, nu numai în plan privat, ci şi în ceea ce priveşte buna funcţionare a instituţiilor statului. Se impune, în consecinţă, schimbarea mentalităţii funcţionarului de la stat, care trebuie să scape de tiparele învechite şi să demonstreze prin fapte că se află în slujba cetăţeanului.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Dreptate, ochii plânşi vor să te vadă!"

Au trecut 17 ani şi jumătate de la evenimentele din decembrie 1989, iar întreg adevărul despre cele petrecute atunci încă nu s-a spus.

Au trecut 17 ani de la evenimentele din iunie 1990, iar adevărul despre cele întâmplate încât nu se cunoaşte cu totul.

Ambele adevăruri rămân incomplete în absenţa soluţionării dosarelor penale privitoare la fapte cu consecinţe grave, îndreptate împotriva persoanelor şi a instituţiilor, împotriva liniştii publice şi a siguranţei naţionale.

Fapte de omor, distrugere, incitare la violenţă şi tentativă de lovitură de stat continuă să rămână nepedepsite, iar autorii lor se bucură în continuare de bunăvoinţa unei justiţii incapabile să finalizeze cauzele care i-au fost, de atâta amar de vreme, încredinţate.

Nu putem continua în minciună şi ignorare voită a realităţilor de atunci. Tergiversarea dosarelor revoluţiei şi ale evenimentelor din 13-15 iunie 2007 nu aduce nimic bun nimănui, cu excepţia vinovaţilor.

Cred că a sosit vremea ca procurorul care a instrumentat aceste dosare să le trimită instanţelor.

Sper ca acest procuror să-şi fi făcut treaba aşa cum se cuvine, întocmind rechizitorii solide, spre a nu da prilej instanţelor de judecată să îi facă scăpaţi, cu acte în regulă, pe făptuitori.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

"Dezastrul din agricultura românească"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Asumarea principiilor de guvernare a Alianţei D.A. de către Călin Popescu Tăriceanu se dovedeşte astăzi a fi pură demagogie politică, domnia sa fiind departe de condiţiile esenţiale ale acestora.

Aceeaşi linie de abordare a programului de guvernare se constată şi în cazul agriculturii, considerată de Partidul Democrat ca fiind un domeniu esenţial în care România îşi poate crea un avantaj real, concurenţial, în raport cu piaţa Uniunii Europene.

Dezinteresul total faţă de agricultură s-a manifestat în primul rând prin numirea ultimilor doi miniştri liberali, Dan Motreanu şi Decebal Traian Remeş, persoane fără minimă experienţă pentru gestionarea unui domeniu atât de complex precum agricultura, care prin acţiunile lor de gestionare şi control au demonstrat că sunt departe de principiile fundamentale ale programului Alianţei D.A. în ceea ce priveşte agricultura.

Este suficient să amintim doar câteva considerente deosebit de importante şi anume :

• încetinirea nepermisă de stabilire a resurselor financiare pentru derularea programului SAPARD şi FERMIERUL acestea aflându-se în acest moment în blocaj;
• încetinirea deliberată şi iresponsabilă a aplicării prevederilor legii fondului funciar, aflându-se astăzi într-o zonă dominată de abuzuri şi corupţie;
• sabotarea implementării programului rentei viagere cu generarea unei stări de nemulţumire în rândul populaţiei;
• lipsa de preocupare în ceea ce priveşte sporirea potenţialului agricol al României în condiţiile în care importul de produse agroalimentare a crescut, cu toate că România are o suprafaţă de teren agricol neexploatată;
• neglijarea sistemului naţional în ceea ce priveşte cercetarea agricolă. Nu se ţine cont de faptul că în România ultimilor ani condiţiile climaterice au condus la modificarea semnificativă a condiţiilor de cultivare a principalelor culturi necesitând introducerea şi studierea de soiuri rezistente în special la secetă;
• lipsa unei strategii de dezvoltare şi retehnologizare a unităţilor de prelucrare a materiilor prime agricole;
• inexistenţa unui sistem complet de credit agricol pus la dispoziţia fermierilor români care va ţine cont de condiţiile absolut specifice de programul de exploatare a producţiilor agricole.

Constatăm astfel că, după 1 ianuarie 2007, măsurile de reformă au fost mult întârziate, cu blocarea finanţărilor către populaţie din mediul rural, şi considerăm că simpla soluţie pentru deblocarea acestei situaţii este demiterea, odată cu ministrul agriculturii, a întregului Guvern şi organizarea de alegeri anticipate care va genera procedurile pentru stabilirea unui Guvern responsabil în România şi a unei conduceri eficiente la nivelul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică referitoare la despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite C.E.C. pentru achiziţionarea unui autoturism Dacia.

Legea nr. 146/2007 reglementează despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.-S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia. Din păcate, aceste prevederi au omis persoanele care, având posibilităţi materiale mai limitate, au depus sume mai mici la CEC, sume pe care le-au transferat la Banca Română pentru Dezvoltare, în vederea achiziţionării unui autoturism din producţia internă. Acest transfer nu a afectat ordinea înscrierii la întreprinderea de distribuţie.

Mutarea banilor de la CEC la BRD s-a făcut având în vedere faptul că, la data respectivă, BRD era singura unitate din ţară care acorda credit pentru achiziţionarea unui autoturism.

Este necesară eliminarea discriminării pentru persoanele care şi-au transferat sumele de bani la BRD, considerând că este de datoria statului român să acorde drepturile tuturor persoanelor prejudiciate în acest caz, cu atât mai mult cu cât aceste persoane figurează şi Statutul Asociaţiei Păgubiţilor de Autoturisme din România.

Această reparaţie s-ar putea face prin modificarea Legii nr.146/ 2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Recunoştinţa pentru 5,6 milioane de români, depinde de votul dumneavoastră solidar"

DEX -ul ne spune că: solidaritate = faptul de a fi solidar (cu cineva); sentiment care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc. - Din fr. solidarité

Dragi colegi parlamentari, soarta a 5,6 milioane de pensionari, care au o pensie medie de 364 lei, depinde de votul dumneavoastră. Un milion de pensionari care au o pensie de 150 lei, în timp ce prima de vacanţă pentru un funcţionar de la Administraţia Prezidenţială este de 1.569 RON, depind de votul dumneavoastră.

1,4 milioane de pensionari care au o pensie cuprinsă între 140 şi 250 lei, în timp ce o singură deplasare a şefului statului pe o distanţă de 20 de kilometri ajunge sa ne coste peste o mie de euro, depind de votul dumneavoastră.

2,8 milioane de pensionari care au o pensie de 294 lei, în timp ce o singură deplasare a coloanei oficiale pe o distanţă care nu depăşeşte 18 km costă zeci de salarii medii ale unui român, depind de votul dumneavoastră.

Depinde de votul dumneavoastră ca această tristă statistică să nu mai existe.

Depinde de votul dumneavoastră să ştergem ruşinea clasei politice posdecembriste care i-a adus în această stare de sărăcie pe pensionari. Depinde de votul dumneavoastră să demonstrăm că recunoştinţa şi solidaritatea pentru 5,6 milioane de români, cărora firmele care au profit să le acorde 1% din profitul lor.

Depinde de votul dumneavoastră să demontăm ipocrizia demagogilor care i-au minţit pe cei 5,6 milioane de pensionari că vor trai mai bine, aşa că vă invit, dragi colegi, să votaţi solidar. Iniţiativa legislativă a PC privind Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse.

Va mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

"Acordarea de medicamente gratuite pentru pensionari"

Reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale şi îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice reprezintă obiective strategice în demersul Guvernului privind îmbunătăţirea actualului sistem de protecţie socială din România.

Creşterea constantă a preţurilor la alimente, creşterea costurilor la utilităţi (energie electrică, gaze, energia termică etc.) sunt probleme la care pensionarii cu greu mai fac faţă, un procent important al acestora trăind la limita sărăciei. Drama lor este cu atât mai mare cu cât la această vârstă o bună parte din banii de pensie se duce pe medicamente. Este evident că pentru traiul de zi cu zi nu le mai rămân suficienţi bani.

Aşa cum se precizează şi în articolul din Constituţie menţionat mai sus, statul român are obligaţia să intervină cu măsuri de protecţie socială. Este nevoie să se modifice art. 48 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în sensul implementării unui program prin care să se asigure gratuitatea medicamentelor pentru pensionari. Această măsură este necesară pentru îmbunătăţirea stării de sănătate şi creşterea speranţei de viaţă, având în vedere creşterea vertiginoasă, în ultimul deceniu, a mortalităţii, precum şi asigurarea continuităţii şi a calităţii serviciilor medicale acordate pensionarilor. Pentru implementarea unui astfel de program se pot utiliza sume de la trezoreria statului, din sumele acumulate din procesul de privatizare.

În Constituţia României la art. 47 se menţionează că "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."

În virtutea acestor prevederi din legea fundamentală a statului român, autorităţile sunt obligate să asigure condiţiile unui trai decent pentru toate categoriile de populaţie, în special a celor defavorizate, categorie în care se încadrează şi pensionarii.

Domnul Horia Văsioiu:

"Legea votului uninominal poate fi adoptată până în toamnă"

Domnule preşedinte, doamnelor si domnilor,

După cum bine ştiţi, grupul de lucru format din reprezentanţi ai partidelor parlamentare şi ai Asociaţiei Pro Democraţia au definitivat textul legii privind alegerile parlamentare în baza votului uninominal mixt. În linii mari, proiectul prevede alegerea a 290 de deputaţi şi 124 de senatori, în 42 de circumscripţii electorale. În aceste circumscripţii, în funcţie de numărul de alegatori, se vor forma 145 de colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi 62 pentru Senat.

Dacă partidele sau alianţele din care fac parte vor atinge pragul electoral, câştigătorii din aceste colegii electorale vor deveni automat parlamentari. Cealaltă jumătate de locuri va fi ocupata după centralizarea voturilor la nivel naţional şi stabilirea numărului de parlamentari ce revine fiecărui partid. Din acesta se scade numărul de mandate obţinut în colegiile uninominale, după care se face distribuirea, în funcţie de procentele obţinute. Demisia sau decesul unui parlamentar vor duce la declanşarea alegerilor anticipate în colegiul nominal de care acesta a aparţinut.

Proiectul mai creează posibilitatea ca diaspora să aibă dreptul de a alege direct 4 deputaţi şi 2 senatori, iar minorităţile, altele decât cea maghiară, să aibă câte un deputat.

Doamnelor şi domnilor,

Cred ca acest proiect de lege este unul viabil, echilibrat şi corespunde dorinţelor electoratului, societăţii civile, preşedintelui ţării şi celor dintre noi care doresc reformarea clasei politice. El dă posibilitatea alegătorilor să aibă o ofertă mai clară şi mai responsabilă din partea partidelor politice, iar procesul de votare nu va mai fi supus atâtor suspiciuni, ca in anii anteriori, pentru ca fiecare elector va trebui să voteze doar în colegiul uninominal de care aparţine, astfel încât turismul electoral va fi eliminat.

Îmbucurător este faptul ca principalele partide din Parlament sânt de acord cu acest proiect de lege, ba, mai mult, au conlucrat cu succes la elaborarea lui. De aceea, cred cu convingere că, până în toamnă, putem da dovadă de voinţă politică astfel încât acesta sa treacă de Parlament. Trebuie sa facem acest lucru, pentru ca toamna ce vine va avea o agenda politică foarte încărcată: proiectele legislative întârziate la Guvern şi, cel mai important lucru, campania şi scrutinul pentru alegerile europarlamentare.

De aceea, cred că mobilizarea Senatului şi a Camerei Deputaţilor în sesiuni extraordinare ar fi o dovadă de responsabilitate faţă de cetăţeni şi o acoperire în fapte a promisiunilor făcute acestora.

Va mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

"Acordarea de tichete de masă personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în Palatul Parlamentului"

Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, care reglementează acordarea unor drepturi funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în Parlamentul României, prevede acordarea tichetelor de masă pentru categoria menţionată. Din păcate, s-a exclus de la acordarea tichetelor o categorie importantă a personalului din Palatul Parlamentului, importantă atât prin funcţionalitatea pe care o deserveşte cât şi numărul de persoane care o compune, ambele aspecte fiind esenţiale în desfăşurarea activităţii Parlamentului.

Din păcate, nici recenta modificare a legii 7/2006 nu repară nedreptatea făcută. Este regretabil şi trebuie îndreptată imediat această măsură discriminatorie printr-un proiect de lege care să prevadă acordarea tichetelor de masă şi pentru personalul care desfăşoară activităţi administrative, de gospodărire, investiţii, întreţinere-reparaţii şi de deservire, pentru care încadrarea în muncă se face prin contract individual de muncă, potrivit Codului Muncii. Nu putem accepta discriminarea evidentă comisă de Legea nr. 7/2006, precum şi de modificările survenite ulterior.

Doamna Monica Iacob-Ridzi:

"Despre insituţionalizarea nepotismului în varianta executivă a lui Călin Popescu Tăriceanu"

Domnule preşedinte,

doamnelor şi domnilor parlamentari,

Abia a trecut un semestru de la aderarea României la Uniunea Europeană şi poate că e normal ca unele năravuri levantine şi metehne de comportament cu îndelungată tradiţie să se facă încă simţite. Să fim totuşi realişti. Dacă tragem o linie pe harta Europei, între Odesa şi Triest, observăm că suntem în continuare acolo unde am fost, adică în Peninsula Balcanică.

Euroscepticii pot spune că, iată, nu e uşor să te aliniezi la standardele UE, după o practică de cinci secole în Imperiul Otoman şi cinci decenii în Imperiul Sovietic.

E bine, e chiar foarte bine că românii au un dezvoltat cult al familiei, care a fost este şi va rămâne celula de bază a societăţii. Dar la unii, acest cult continuă să îmbrace forma hilară a nepotismului.

Premierul Tăriceanu este membru PNL, deci vine dintr-un partid cu veche tradiţie, dar care, cel puţin la modul declarativ, îşi propune modernizarea societăţii româneşti. Cetăţeanul Tăriceanu are un arbore genealogic, în timp ce numele lui Gigel Sorinel Ştirbu nu spune aproape nimic. Şi totuşi, acest Sorinel Gigel este numit de Tăriceanu secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor.

Orice contribuabil are dreptul să se întrebe ce legătură are Sorinel Gigel cu cultele şi cultura. Are o legătură, simpatică în felul ei. A fost cândva preot, dar a renunţat de sutană, s-a făcut liberal şi s-a apucat de afaceri. Nu e primul popă care ajunge la concluzia că e mai profitabil să vinzi lumânările decât să te plimbi cu ele aprinse prin faţa altarului.

Dar legătura teribilă, care propulsează un răspopit în fotoliul de secretar de stat la Ministerul Cultelor, este de altă natură: Gigel Sorinel este cumătrul lui Tăriceanu. E neam de neam, şi liberal pe deasupra. Şi neamurile se ţin cu cheltuială publică.

Mai grav, pentru a-i face loc lui Gigel Sorinel, a trebuit sacrificat fostul secretar de stat, Adrian Lemeni, cadru didactic şi autor titrat, omul care în trei ani de mandat a reuşit să ducă la bun sfârşit o nouă Lege a cultelor, apreciată pe plan internaţional, lege care a beneficiat de acordul tuturor cultelor religioase din România. Un singur cusur i se poate reproşa lui Adrian Lemeni, însă unul impardonabil: nu are neamuri în structurile de vârf ale PNL.

Dacă Tăriceanu îl numea pe protejatul şi cumătrul său Gigel Sorinel secretar de stat la Reprezentanţa firmei "Citroen" în România, adică în afacerea sa de familie, nimeni n-ar fi zis nimic. Era normal. Dar Tăriceanu e un pragmatic. Deşi e creştin cu acte în regulă, Tăriceanu nu angajează preoţi rezervişti la Citroen. Dar secretar de stat la Guvern, de ce nu? În fond nu este el, Tăriceanu, şeful Guvernului? Nu este acesta Cabinetul lui? Nu deţine el, Tăriceanu, pachetul majoritar? E liber să facă ce vrea. PSD-ul îl susţine şi pentru un miliard de euro va trânti orice moţiune de cenzură.

Un vechi proverb românesc spune, brutal dar adevărat, că peştele de la cap se-mpute! Nepotismul fără jenă şi fără perdea, practicat de Tăriceanu, în ciuda accentului său liberal-european, păstrează un miros inconfundabil.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"22 iunie: ziua comemorării victimelor fascismului"

Doamnelor si domnilor deputaţi,

În aceste zile, ca în fiecare an, doamnelor şi domnilor, se cuvine să comemorăm, măcar aducându-ne aminte şi aprinzând o lumânare, în memoria celor care au căzut victime ale fascismului. Nu putem trece peste această zi de 22 iunie, deoarece prea multe sunt persoanele care au avut de suferit din cauza acestui flagel, prea grave sunt faptele pe care le-au făcut cei ce l-au slujit şi prea mulţi sunt urmaşii celor care au avut de suferit, urmaşi care-i mai plâng şi astăzi. Fascismul este un flagel de care nu trebuie să uităm nicio clipă. Ştim foarte bine că acesta a reprezentat o ideologie apărută în Europa după primul război mondial şi a stat la baza unor partide de extremă dreaptă.

Făcând o analiză a acestui flagel putem să ne dăm seama din tot ceea ce l-a caracterizat de unde a rezultat toată realitatea următoare primului război mondial: naţionalism extremist, demagogie socială, misticism şi violenţă, eliminarea oricărei forme de democraţie sau libertate de exprimare în opinii, intoleranţă totală faţă de alte naţiuni, rase sau ideologii.

22 iunie, ca zi de comemorare a victimelor fascismului, rămâne în istoria lumii ca ziua în care peste 56 de mii de oameni au căzut în timpul răscoalei din ghetoul din Varşovia, în anul 1945, victime ale armatei germane.

Nimeni nu mai cunoaşte însă exact numărul evreilor care au fost exterminaţi datorită simplului fapt că erau evrei. Cea mai pustietoare conflagraţie mondială pe care a cunoscut-o omenirea rămâne cel de-al doilea război mondial. Cei trecuţi prin calvarul ghetourilor şi al lagărelor de concentrare, dar şi urmaşii acestora şi noi toţi vom păstra veşnic în inimi memoria celor peste 6 milioane de evrei exterminaţi de regimul nazist din anii celui de-al doilea război mondial.

E greu să vorbeşti despre toate aceste victime. E greu să găseşti o faptă pentru care ei se făceau vinovaţi. E greu să măsori cumva imensitatea suferinţei prin care au trecut aceşti oameni care au ajuns să fie trataţi ca nişte animale. Chinurile prin care ei au trecut pot fi greu explicate în cuvinte.

Nimic nu este mai glăsuitor decât mărtuia unui copil, care la vârsta de 6 ani a ajuns să simtă cruzimea armatei hitleriste. Numele lui e Lev Bakal, evreu născut însă în România. Cuvintele lui dau glas unei drame.

"Peste 10 000 de evrei din oraşul Brican, între care şi eu, am fost duşi într-un ghetou din centrul Ucrainei. Doar unul din şase au supravieţuit. Singurele surse de apă erau ploile şi roua de dimineaţă. Flămânzi şi desculţi, mulţi dintre deţinuţi nu erau siguri că mai apucă ziua de mâine. A urmat drumul, cu picioarele goale prin ploaie şi noroi, când a rămâne în urma coloanei însemna a rămâne în ghearele morţii. Mi-amintesc de bunica, atât de bolnavă încât nu mai putea umbla şi care a fost executată pe marginea drumului, pentru că nu putea ţine pasul cu restul coloanei. Îmi amintesc cum un ofiţer SS a scos un copil din coloană şi l-a aruncat la câini, care l-au rupt în bucăţi în câteva secunde. Un alt tânăr închis peste noapte într-o celulă a murit devorat de şobolani: scheletul său a fost găsit, de dimineaţă, curăţat de muşchi şi de ligamente. Nu voi uita niciodată căruţa care venea în urma mea şi arma nazistului îndreptată către mine. Încă văd caii cum refuză să mă calce în picioare, mai blânzi decât fascistul care îi mâna".

Orice alte cuvinte sunt de prisos.

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Va mulţumesc.

Domnul Marius Rogin:

"Cât de importantă este transfuzia de sânge în România?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Una dintre multele probleme cu care se confruntă spitalele din întreaga ţară, este legată de scăderea din ce în ce mai ridicată a rezervelor de sânge. Acele rezerve de sânge care salvează vieţile celor care depind, de cele mai multe ori, de o cantitate de sânge. Deşi până mai anul trecut, ziua de 14 iunie trecea de fiecare dată într-un mare anonimat, nu acelaşi lucru pot să-l afirm şi despre data de 14 iunie a acestui an. În centrele mai multor oraşe s-a mediatizat această zi şi mă bucur să pot spune că s-a încercat sensibilizarea celor care ar trebui să facă acest gest nu doar atunci când sunt puşi în faţa unei situaţii dificile a unui apropiat, ci mai degrabă ca un gest civic. Şi cu toate acestea, rezervele de sânge din spitalele ţării sunt în scădere. Numărul persoanelor care fac acest gest este din ce în ce mai redus. Lucru care ar trebui să ne îngrijoreze.

În România, donatorul de sânge, în afara faptului că beneficiază de efectuarea unei serii de analize gratuite, primeşte un bon valoric de peste 50 RON şi are dreptul la o zi liberă, precum şi la reducerea transportului în comun, pentru o lună de zile, cu 50%. La fel de adevărat este şi faptul că multitudinea problemelor de zi cu zi, care ne înconjoară, ne face să ne gândim în primul rând la binele nostru şi mai puţin al semenilor noştri. Cei care trec însă de această nepăsare şi fac un gest de donare de sânge, sunt cei care merită toată stima noastră.

De multe ori m-am întrebat însă ce-i determină pe semenii mei să facă acest gest nobil: de a dona sânge. Mi-ar fi plăcut ca primul lucru la care să mă gândesc, să fie datorat unei responabilităţi civice, unei griji pentru aproapele nostru. Nu este însă tocmai aşa. Mare parte dintre cei care donează sânge fac acest lucru pentru bonurile de masă pe care le primesc. Din păcate, societatea noastră este una în care simţul civic sau grija faţă de aproapele noastru sunt două din lucrurile care au cam dispărut din vocabularul nostru. Se constată, din ce în ce mai des, că cei care fac acest gest de nobleţe aparţin de cele mai multe ori unei categorii sociale mai defavorizate. Iarăşi trebuie să spun că, din păcate, cei care donează sânge sunt oameni nevoiaşi. Omul sărac vine să doneze sânge, împins de nevoile de acasă. Din păcate, aceasta este realitatea, doamnelor şi domnilor. Nu aceasta e cea care ar trebui să existe, dar din păcate aceasta e. Din păcate, tinerele generaţii care vin din urmă, cele care ies de pe băncile şcolii, habar n-au despre ceea ce înseamnă să donezi sânge şi cât de important este acest gest. Şi mă gândesc la rolul pe care trebuie să-l aibă şcoala în acest sens şi nu numai ea. Un rol important îl are şi Biserica, educaţia religioasă, dar şi cea a părinţilor. La ce ne putem însă aştepta din partea unor părinţi care au idei preconcepute despre donare, din partea unor părinţi care n-au donat sânge nici măcar o dată în viaţă, sau din partea unora care mai degrabă îndeamnă copiii să nu facă acest gest.

Donarea de sânge rămâne însă un act umanitar faţă de semeni, este un gest nobil de ajutor al omului aflat în suferinţă. Oricine poate avea nevoie, într-un anumit moment al vieţii sale, de o transfuzie de sânge ca urmare a unor accidente sau a unor boli soldate cu pierderi masive de sânge. De cele mai multe ori, donarea de sânge nu poate fi înlocuită de niciun fel de tratament, având maximum de eficienţă.

Sloganul propus de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru a marca, în acest an, Ziua Mondială a Donatorilor de Sânge este "Salvaţi sângele pentru a salva maternitatea". Asta, pentru a sublinia rolul donaţiilor de sânge în salvarea vieţilor în cadrul îngrijirii materne şi perinatale. Pe cuprinsul globului sunt mai mult de 500 000 de decese materne pe an, 99% din ele având loc în ţări în curs de dezvoltare. Îmbunătăţirea accesului la transfuzii de sânge sigure poate ajuta la prevenirea mortalităţii şi la îmbunătăţirea sănătăţii multor milioane de femei şi nou-născuţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Violenţa în şcoli"

In România, în prezent, fenomenul violenţei în şcoli a căpătat proporţii cotidiene în condiţiile în care opt scoli din zece se confruntă cu o anumită formă de violenţă: violenţa între elevi, violenţa elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Această violenţă deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă deseori în violenţă fizică.

Într-un studiu al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei se arată că liceele şi şcolile de arte şi meserii sunt mai violente decât şcolile generale, şcolile situate la periferie decât cele din centru, precum şi faptul că elevii din mediu urban sunt mai predispuşi la violenţă decât cei din mediul rural. Stabilind o clasificare conform studiului realizat de către ISE, se poate observa că pe primul loc se afla violenţa între elevi, urmată de violenţa elevilor faţă de profesori, pe ultimul loc aflându-se violenţa profesorilor îndreptată împotriva elevilor. Astfel, fenomenul violenţei îl întâlnim în 73,3% din şcolile generale şi 80,6% din şcolile postgimnaziale.

Pentru rezolvarea acestei probleme se impune înfiinţarea în fiecare scoală, în funcţie de necesităţile unităţii respective, a unui post de jandarmi care să prevină şi să intervină pentru aplanarea eventualelor conflicte, iar în acest sens am iniţiat o propunere legislativă ce urmăreşte reglementarea situaţiei existente la nivelul unităţilor de învăţământ din România. Necesitatea instituirii unor asemenea măsuri reiese din lipsa de autoritate şi gestiunea precară a cazurilor de violenţă a persoanelor însărcinate cu păstrarea ordinii şi siguranţei în şcoli. Înfiinţarea unor posturi ale jandarmeriei în unităţile de învăţământ, în funcţie de nevoile unităţii respective, va elimina fenomenul violenţei şcolare şi va aduce un plus de siguranţă părinţilor.

Domnul Petru Călian:

"Învăţământul românesc..."

Acum, în pragul vacanţei de vară, când elevii şi deopotrivă dascălii aşteaptă ultimul clinchet de clopoţel, problemele cu care se confruntă învăţământul românesc nu sunt deloc de neglijat. Un bine-cunoscut proverb spunea: "Dacă ai carte, ai parte". Astfel, educaţia, factor decisiv în formarea oricăruia dintre noi, trebuie şi este necesar să reprezinte una dintre priorităţile actualei guvernări. Datoria Guvernului, prin ministerul de resort, este aceea de a crea şi aplica condiţiile propice de dezvoltare pentru învăţământ, astfel încât să se asigure un progres sigur şi adaptat realităţii sociale prezente.

Cu toate acestea, constat cu tristeţe că educaţia nu mai este o problemă de căpătâi şi sunt profund dezamăgit de atitudinea manifestată faţă de actuala situaţie. Ne lipseşte un plan, o strategie ale căror rezultate să fie vizibile încă de la nivel preşcolar până la cel universitar. Modernizarea sau calitatea procesului educaţional nu este posibilă fără o alocare eficientă a resurselor în sistem. Deşi vrem un învăţământ democratic şi european, trebuie să ne gândim şi la miza acestui joc, la soarta generaţiilor viitoare. România s-a remarcat constant printre ţările cu mari valori, cu olimpici consacraţi pe plan internaţional care duc prestigiul ţării noastre peste hotare. Toate acestea demonstrează importanţa naţională a învăţământului care a fost, pentru diferiţi oameni, rampa de lansare către recunoaşterea lor. Nu dorim rezultate mediocre care să genereze persoane inadaptate realităţii sociale moderne.

Într-o ţară dominată de contraste, unde unii elevi parcurg kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoală, iar alţii îşi turează motoarele, trebuie să le fie transmis simţul responsabilităţii, şi de la cine dacă nu de la noi.

Am încredere în capacitatea dascălilor de a ne duce copiii spre o şcolarizare şi o educaţie calificată, iar învăţământul românesc să-şi recapete locul şi importanţa în formarea fiecăruia.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

A vorbi despre nevoia de asistenţă sanitară a populaţiei din Fălticeni şi zona arondată aşa-zisului spital municipal fălticinean s-ar putea resimţi, de către cei care aşteaptă deja de ani de zile rezolvarea acestei probleme, ca o cinică bătaie de joc. Ce să mai argumentăm? Avem aceleaşi motive ca în anul 1990, când s-a hotărât edificarea unui spital nou, cu spaţii şi dotări în măsură să asigure îngrijiri calificate celor aflaţi în suferinţă. Aceleaşi motive, numai că agravate până la limita suportabilului de timpul trecut în vorbe goale, promisiuni electorale neonorate, fluturări de stindarde fals victorioase, declaraţii ofilite iremediabil de realitatea neputinciosului aşezământ, căruia îi spunem în continuare "spital municipal". Ar trebui, altfel, să scriem, sub sigla Ministerului Sănătăţii, "ruină, focar de infecţie, ruşine, nepăsare".

Ceea ce s-a aprobat şi edificat parţial sub guvernarea PSD, până în anul 1997, s-a degradat an după an şi n-a reuşit până în prezent să adăpostească decât disperarea celor privaţi de dreptul la sănătate. S-au perindat prin faţa noastră tot felul de personaje politice, care au promis fiecare un superspital, alimentând suferinţele cu angajamente ulterior nerespectate, cu detaşarea pe care numai ceva de la sine înţeles ţi-o poate oferi.

Sigur că promitem, dă foarte bine la electorat, mai ales că nu uităm să îndreptăm degete acuzatoare către adversarii politici. Sigur că nu mai pierdem timpul şi cu respectarea promisiunilor. Doar mai avem de oferit şi alte vorbe goale, dar atât de utile câştigării de capital electoral. Sună splendid să vorbeşti despre miliardele pe care le asiguri verbal, ca şi cum le-ai avea în buzunar. Pentru că acesta este ordinul de mărime asumat de un anume deputat local: miliarde, mai precis, 2 miliarde de lei vechi pentru noul spital.

În realitate, sumele, cu chiu cu vai, aprobate (umbre palide ale celor promise) au fost cheltuite repetat pentru un nou studiu de fezabilitate, pentru încă o variantă de proiect, pentru în edificiu mereu mai amputat, ca să folosim un concept specific domeniului. Şi aşa, iluzoriul spital municipal din Fălticeni este doar moneda forte în propaganda electorală.

Pe acest considerent, ne-am putea permite să suspicionăm specializaţii în minciuni de vădită intenţie de manipulare a beneficiarilor de servicii sanitare. Şi am avea motive suficiente să credem că, de fapt, nu există interes pentru construirea cu adevărat a spitalului. Pentru că ce promisiune cu impact comparabil la deţinătorii de voturi ar mai avea la îndemână, ce ne-ar mai putea promite domnul ministru al sănătăţii, în electoralele sale treceri prin zonă, dacă spitalul ar fi gata? Oare doreşte domnul ministru să punem la Fălticeni de o nouă legendă şi să nemurim zidurile promisiunilor domniei sale cu sacrificii omeneşti, ca meşterul Manole?

Îl anunţ cu strângere de inimă pe întâistătătorul sănătăţii în România guvernată portocaliu cu bătaie în albastru-galben, că, din nefericire, au murit deja oameni care ar fi avut şansa să mai trăiască, dacă Fălticeniul ar fi avut spitalul promis de atâtea ori. Să mai trăiască şi să mai voteze, măcar în anul 2008 şi poate chiar pentru partidul domniei sale.

Ofer domnului ministru Nicolăescu posibilitatea să analizeze din acest punct de vedere problema spitalului municipal Fălticeni. Poate va ajunge astfel la concluzia că, dacă cetăţenii nu merită grija domniei sale, poalele politice sub care se adăposteşte o cer!

Sunt obligat să dau ofertei mele caracter de ultimatum şi să solicit în mod expres un răspuns scris. Vorbele goale nu ne asigură sănătatea, domnule ministru, şi promisiunile nu ne garantează vieţile! E timpul să vă ţineţi de cuvânt!

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După intrarea noastră în NATO şi aderarea la Uniunea Europeană, noi, românii, nu mai suntem singuri în faţa vicisitudinilor care ne-au marcat dramatic destinul, vreme de multe secole. Simţim tot mai aproape umărul comunităţii internaţionale. Nu mai suntem singuri în faţa furtunilor, dar, din păcate, suntem tot mai puţini. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, tendinţa de scădere a populaţiei în ţara noastră s-a accentuat alarmant în ultimii ani, devansând cu mult declinul demografic ce se înregistrează la acest început ce mileniu pe plan european.

Practic, România se află azi în rândul celor două ţări europene cu gradul cel mai înalt al depopulării. Factorii esenţiali care au determinat scăderea alarmantă a populaţiei sunt reculul masiv al natalităţii şi creşterea excesivă a mortalităţii, la care se adaugă migraţia externă explozivă din perioada tranziţiei atât de grea sub raport economic şi social. Date statistice recente arată că, în prima lună a acestui an, rata natalităţii a fost de 10,3 la mia de locuitori, reprezentând o uşoară creştere faţă de perioada corespunzătoare din 2006, dar mult sub cota celei din 1966 când s-au înregistrat 27,4 născuţi vii la mia de locuitori, a ajuns astăzi la 14,4 depăşind nivelul din 2006 care a fost de 13,3 la mia de locuitori. Dată fiind creşterea numărului de decese, faţă de cel al naşterilor şi în acest an sporul natural al populaţiei din ţara noastră va fi unul negativ. Şi, astăzi, ca şi în trecut, principala cauză a mortalităţii ridicate o constituie bolile cardiovasculare, cancerul şi bolile infecto parazitare. Deşi în multe ţări s-au înregistrat progrese uimitoare în tratamentul acestor maladii, la noi lucrurile rămân mai departe sub semnul unei indiferenţe inexplicabile, dacă nu de-a dreptul condamnabile. Dacă acum 30 de ani, în România nu se mai vorbea de tuberculoză, astăzi această boală a reapărut, prezentând manifestări îngrijorătoare în unele zone ale ţării.

Prin anii 1980, durata medie de viaţă era, la noi, de 68,5 ani, acest indicator demografic semnificativ este astăzi mai redus, având o tendinţă descendentă. De altfel, din acest punct de vedere, România se află pe ultimul loc în Europa. În primele luni ale acestui an a crescut numărul căsătoriilor şi a scăzut cel al divorţurilor, dar aceste fenomene legate de stabilitatea familiei continuă să exercite încă o influenţă negativă asupra creşterii demografice. Mai gravă este însă lipsa de speranţă pe care ne-o oferă prognoza în această privinţă. Aşa cum apreciază specialiştii Centrului de Cercetare Demografică al Academiei Române, în intimitatea demograficului, acumulările negative se consolidează, iar efectele lor vor apărea cu virulenţă atunci când generaţiile mici, de după 1981, vor ajunge la vârsta realizării căsătoriei şi dobândirii de copii.

Pe de altă parte, după 2025-2030, aceste generaţii vor constitui populaţie activă a ţării, iar raportul dintre ea şi cea vârstnică, provenită de dinainte de 1990, va cunoaşte o gravă deteriorare, cu implicaţii economice negative greu de evaluat astăzi la dimensiunea lor reală. De altfel, unii sociologi au ajuns la concluzia că dacă demografia va urma curba descendentă de astăzi, în 2050 România va avea circa 16 milioane de locuitori.

Un factor deosebit de activ în scăderea populaţiei îl constituie, de asemenea, migraţia externă. În ultimii zece ani, aproape două milioane de români au părăsit ţara, cei mai mulţi temporar, angajându-se ca muncitori sau specialişti, dar restul au renunţat la cetăţenie, stabilindu-se în străinătate. În Spania, în Italia sau în alte ţări, există comunităţi româneşti de zeci de mii de persoane. Lipsa locurilor de muncă de acasă, salariile prea mici în comparaţie cu cele din străinătate i-au împins pe mulţi români într-un adevărat exod către Occident, care a întrecut cu mult valul de emigrări spre America, de după primul război mondial. Cei mai mulţi emigranţi români privind din rândul constructorilor, electroniştilor, informaticienilor, medicilor, dar şi al ţăranilor.

Multe dintre satele noastre se golesc. Dacă autorităţile nu vor înţelege să adopte măsuri eficiente, care să determine o reală creştere demografică, dacă nu vor crea condiţii decente de viaţă, România însăşi se va goli. De pe acum, în multe domenii resimţim lipsa acută a forţei de muncă autohtone.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Gheorghe Chiper:

"Lustraţia, arhivele şi nomenclatura" (III)

Deschiderea arhivelor fostului partid comunist asigură în principal informaţii privind pe cei care sunt cuprinşi în rezerva de cadre pentru o mare gamă de funcţii de conducere din economie, administraţie, cultură, învăţământ, sănătate, armată, miliţie şi justiţie.

Practic, toate posturile importante din sectoarele activităţii economico-sociale erau ocupate pe baza dosarelor de cadre (dar nu fără a se face o selecţie destul de riguroasă privind capacitatea profesională şi experienţa celui promovat).

Este important de ştiut câteva categorii de funcţii şi posturi care erau ocupate folosind ca sursă de cadre nomenclatorul existent în arhivele partidului unic, persoanele care deţineau astfel de funcţii regăsindu-se acum în practic toate partidele politice, unele ocupând chiar demnităţi importante.

Iată câteva dintre ele: şefii de birouri, servicii, departamente şi inspecţii din ministere (printre ele şi inspecţia navală de la fostul M.T.Tc.); directori şi adjuncţii acestora, precum şi şefii de servicii din centrale industriale, întreprinderi, unităţi de comerţ exterior şi bănci (inclusiv responsabili cu operaţiunile valutare din Ministerul Finanţelor); şefi de direcţii de specialitate, inspectorate şi alte servicii administrative de la nivelul judeţelor, funcţii care au asigurat şi asigură "rezerva de cadre" pentru mulţi actuali fruntaşi politici în teritoriu reprezentând în administraţia locală partidul pretins cel mai justiţiar şi mai "hotărât" să aplice legea lustraţiei (dar pentru alţii, nu pentru propriii lustrabili); ofiţeri din activul politic şi de comandă a armatei şi miliţiei; procurori şi preşedinţi de tribunale şi judecătorii (pentru cadrele din securitate există - se spune - o lege specială care le interzice accesul în funcţii de stat, dar nu şi pentru cei care au fost numiţi de Partidul Democrat); reprezentanţi ai presei care deşi nu au fost redactori şefi sau adjuncţi, au scris laudativ la adresa preşedintelui de atunci al ţării, contribuind în mod hotărâtor la cultul personalităţii acestuia (ca o ironie, o parte din ei fac acelaşi lucru pentru actualul preşedinte, contribuind la escaladarea crizei politice din ţară).

Enunţând aceste categorii de funcţii (desigur enumerarea nu este limitativă), se poate pune întrebarea: persoanele care se regăsesc în astfel de situaţie, nu trebuie lustrate?

Nu au ele bunul simţ să nu se considere "spălaţi" de trecut doar prin simpla apartenenţă la o anume formaţie politică şi în anturajul celui care se declară campion al anticomunismului?

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

"Vara asta se poartă moţiunile."

Am asistat săptămâna trecută la începutul unui lung şir de moţiuni prin care P.D.-ul încearcă să demonstreze că este un partid de opoziţie.

Ceea ce nu ştiaţi este faptul că avem şi un preşedinte în opoziţie. Asta chiar dacă din punct de vedere constituţional nu se prea poate.

Oricum, este de apreciat perseverenţa. Azi o moţiune de cenzură, mâine una simplă... şi aşa, unii devin experţi în elaborarea acestora într-un mod cât mai artistic.

Cine ştie, poate peste ani vor intra în analele istoriei ca poeţi ai moţiunilor de cenzură, iar generaţia tânără va studia exprimările metaforice cu excese lirice desprinse din acestea, devenite peste timp adevărate capodopere de artă.

Asistăm la un gen de operă al cărei moto este: dacă nu a picat Guvernul, mă scuzaţi ... Tăriceanu ..., poate pică totuşi un ministru. Seamănă a fi un gest de disperare, disperare poetică.

Spuneam că vara asta se poartă moţiunile.

Poate va fi chiar un concurs... cine a depus mai multe... moţiunea cea mai aberantă... moţiunea cea mai mică ...moţiunea cu cel mai mic număr de semnatari ...moţiunea cea mai penibilă.

Aş fi vrut să spun ...moţiunea iraţională... însă, acesta nu ar fi nici pe departe un criteriu de departajare.

Cu o motivaţie de genul ... măcar una să treacă, dacă nu mai încercăm ... vom fi spectatorii unor noi runde de moţiuni.

Tocmai s-au anunţat două moţiuni simple, una pe agricultură şi una pe sănătate.

Vom asculta aceeaşi poveste ... că este vară, că e secetă, iar Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură nu funcţionează. În primul rând, aş vrea să vă anunţ ... ca să folosesc o veche zicere ... de tipul vara nu e ca iarna, iar când e secetă nu plouă.

De ce e agricultura în această situaţie?

De ce nu îl întrebaţi pe domnul Flutur ... el ştie mai bine. Ar putea să vă spună multe lucruri interesante. Oricum, la APIA puteţi întreba pe cineva de la P.D. ce s-a întâmplat şi de ce funcţionează aşa...

Să vorbim despre sănătate: în 2005 bugetul alocat sănătăţii a fost de 1.800.000.000, ca în 2006 să ajungă la 4,2 miliarde (adică 4,2% din p.i.b.) plus fondurile externe, ajungând aproximativ la 5,1 miliarde; s-a rezolvat problema medicaţiei pentru diabetici şi pentru cei bolnavi de cancer. Acestea două erau probleme istorice care păreau fără rezolvare; s-a găsit o soluţie pentru acordarea de locuinţe medicilor rezidenţi prin ANL, cât şi majorării salariale pentru aceştia cu 40%.

Înseamnă puţin? Înseamnă mult?

Poate pentru unii da. Domnilor, reveniţi cu picioarele pe pământ, nu există Moş Crăciun. Ştiu, vă stric un vis frumos. Sunt multe de făcut, chiar foarte multe, mai ales că timp de 14 ani nu s-a făcut nimic. Ţine de onoare să recunoşti succesele altora.

Oricum, începe o vară lungă... cu moţiuni, unele mai prozaice decât celelalte.

Poate căldura e de vină!

Vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declaraţie politică: "Deficitul bugetar, un pericol pentru România".

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns amatorismul şi impostura celor responsabili de absorbţia fondurilor europene, ce face ca România să fie finanţatorul prosperităţii Uniunii Europene, acum deficitul bugetar estimat la 3,2% din p.i.b. va atrage sancţiuni din partea acestei organizaţii.

Procedura de deficit excesiv este declanşată, prin decizie a Consiliului European, în cazul în care un stat membru al Uniunii Europene obţine un deficit bugetar mai mare de 3% din p.i.b., limita admisă prin criteriile economice din Tratatul de la Maastricht.

Această măsură poate fi sub forma unei amenzi sau sub cea a reducerii ajutorului regional dacă situaţia nu se remediază rapid, dar cel mai grav lucru rămâne imaginea proastă de amatorism şi incompetenţă creată chiar în primul an de parteneriat.

Declinul încasărilor cauzate de modificările aduse regimului vamal şi al taxei pe valoarea adăugată, după aderare, putea fi previzionat dacă în fruntea Direcţiilor de Venituri din Ministerul Economiei şi Finanţelor ar fi fost conduse de specialişti şi nu de indivizi puşi pe criterii clientelare, al căror unic scop este realizarea intereselor de grup din care fac parte.

Supraestimarea veniturilor şi subestimarea cheltuielilor nu poate să facă decât mult rău stabilităţii situaţiei fiscal-bugetare, dar şi economiei în ansamblu.

Urmare notificării fiscale transmise EUROSTAT-ului la sfârşitul lunii martie pentru anul 2007, deficitul raportat de România, calculat potrivit metodologiei Sistemului European de Conturi (ESA95) este estimat la 3,2% din p.i.b., având în vedere:

• ţinta de deficit a bugetului general consolidat, potrivit metodologiei interne, de 2,8% din p.i.b.;
• un nivel al valorii titlurilor de despăgubire ce urmează să fie emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor egal cu cel al anului 2006 (0,4% din p.i.b.);
• un volum preconizat al împrumuturilor externe şi interne ale autorităţilor administraţiei publice locale la nivelul datelor disponibile pentru anul 2006 la momentul transmiterii notificării.

Pe primele 4 luni ale anului, se menţine o evoluţie nominală sub aşteptări a încasărilor bugetului de stat, veniturile aferente primelor patru luni reprezentând o pătrime din estimările aferente anului, doar 3,6% din p.i.b., faţă de 5% din p.i.b. anul trecut.

La nivelul bugetului consolidat, situaţia de asemenea se degradează la "Cap. Venituri", acestea scăzând cu 2,5 puncte procentuale de la 12,3% la 9,7% din p.i.b., la sfârşitul lunii aprilie.

Şi totuşi situaţia nu ar fi disperată dacă acest deficit bugetar ar însemna acoperirea deficitelor ascunse de infrastructură, educaţie, sănătate.

Din păcate, deficitul va creşte exploziv în ultima lună a anului, aşa cum am fost obişnuiţi, pentru că această construcţie bugetară este una bazată pe mijloace, şi nu pe programe, una în care conducătorii instituţiilor publice îşi pot sălta veniturile până la cer, în care pot tăia şi spânzura fără să dea socoteală nimănui.

Noul ministru al economiei şi finanţelor trebuie să dea dovada priceperii sale, schimbând starea de lucruri, distrugând grupurile-căpuşă.

Domnul Ion Dumitru:

Declaraţie politică: "Agricultura ... dezastrului!".

Agricultura românească este în declin. Responsabilitatea dezastrului a fost pasată, din păcate, de la Gheorghe Flutur la Decebal Traian Remeş, fără să-l mai punem la socoteală pe Dan Motreanu, care nu avea nici el vreo legătură cu acest domeniu.

Au fost aproape trei ani de experimente nefaste, de inconsecvenţă pe tărâmul dezvoltării acestui sector, care ar fi putut salva economia ţării, dar nu s-a vrut.

Nu a existat pricepere. Şefii peste agricultură au scos în faţă politici incoerente, populism dus la extremis, publicitate exacerbată. Guvernele de după 2004 nu au fost capabile să absoarbă fondurile comunitare destinate agriculturii. S-au cheltuit milioane de euro pe caravane, lozinci şi pliante.

Birocraţia excesivă, apariţia unor instituţii noi, deservite de recunoscători, de persoane numite în funcţii pe criterii politice, l-a îndepărtat şi mai mult pe fermierul român de fondurile europene, de ideea unei agriculturi competitive.

Şi, mai veni peste noi şi seceta! Recoltele se prăpădesc în câmp, topite de soare, fiindcă onor guvernanţii, prinşi mai mult în jocuri politicianiste şi scandaluri interminabile, nu au catadicsit să pună pe picioare sistemele de irigaţii.

Creşterea permanentă a preţului energiei şi combustibilului i-a decapitalizat pe fermierii români. Acum, la noi, se practică o agricultură de subzistenţă. Şi totul din cauza costului mare de producţie şi a lipsei pieţei de desfacere. Cei care ar trebui să plătească, pentru tot acest dezastru, s-au dat la fund. Au zburat spre alte partide, unde pozează în imaculaţi.

Domnul Alexandru Mocanu:

"Năravul din fire..."

Aflu că domnul senator Dan Voiculescu "cu ale lui antene puse una peste alta" a dat dispoziţie angajaţilor din cadrul trustului Intact să mă linşeze mediatic. Şi asta pentru că am avut curajul să mă abţin la votul dat în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, atunci când s-a pus în discuţie iniţiativa sa privind "Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu pensii reduse", ba mai mult, am declarat că demersul său, aşa cum a fost promovat, este populist şi 100% ipocrit.

Preţ de o săptămână, pe cele trei antene ale familiei, fotografia mea şi a celorlalţi 11 deputaţi care ne-am abţinut a "rulat" însoţită de comentarii care ne prezentau, ca în anii '50, drept nişte "parlamentari îmbuibaţi", adevăraţii duşmani ai pensionarilor!

Se pare că n-a fost de ajuns. Acum, onestul senator a ordonat postului teritorial din Alexandria să mă "termine", dând "indicaţii preţioase" să-mi filmeze casa, să scormonească în CV-ul meu că trebuie să găsească ceva compromităţor, să "aranjeze" nişte interviuri pe stradă cu teleormăneni care să mă critice şi alte lucruri de acest gen.

O mai spun încă o dată: aşa cum a fost propus, proiectul de lege, chiar dacă aparent este generos, el nu a putut convinge pentru că, printre altele:

• nu face distincţie între profitul brut şi profitul net (al societăţilor comerciale) asupra căruia ar trebui aplicat impozitul suplimentar de 1 %;
• aplicarea impozitului suplimentar de 1% numai la unele societăţi comerciale introduce o discriminare, practic o măsură neconstituţională, ce nu poate fi acceptată;
• în viziunea autorului, proiectul de lege nu introduce o normă obligatorie pentru societăţile comerciale, nu are forţă coercitivă, societăţile pot opta să nu participe la sistem, ori să se retragă oricând şi din acest motiv poate produce o adevărată babilonie în sistem;
• aplicarea acestei măsuri numai pentru o perioadă de 3 ani va conduce la sfârşitul perioadei la micşorarea cuantumului pensiilor, încălcându-se principiul "un drept câştigat nu poate fi retras".

Din aceste principale motive, împreună cu ceilalţi 11 colegi, am solicitat o amânare de una-două săptămâni a deciziei pe acest proiect de lege, astfel încât împreună cu toate părţile interesate (Ministerul Economiei şi Finanţelor, Casa Naţională de Pensii, organizaţiile patronale etc.) să eliminăm inconvenienţele arătate mai sus şi, totodată, să asigurăm un cadru legislativ coerent şi echitabil. Din păcate, domnul senator a refuzat categoric propunerea noastră. Nedorind să votăm împotriva unei astfel de iniţiative cu care, în principiu, suntem de acord, a trebuit să ne abţinem. În schimb, pe post s-a prezentat doar ce a dorit şi cum a dorit domnul Voiculescu. Pentru mine, cel puţin, astfel de apucături seamănă izbitor cu cele ale ofiţerilor, acoperiţi sau nu, ai fostei Securităţi.

Mai nou, partiduleţul domnului Voiculescu foloseşte "antenele" spre a ne anunţa că a mai făcut... o mărgică! Adică un proiect de lege depus la Senat, prin care valoarea punctului de pensie să crească de la 32 la 45% din salariul mediu net pe economie. Foarte bine, numai că un proiect identic a trecut de mult prin Senat, are raport favorabil de la Comisia de muncă a Camerei Deputaţilor, fiind susţinut inclusiv de PD şi mai are de trecut doar de votul final şi decizional al acestei Camere.

Şi atunci, la ce bun tot acest circ promovat cu asiduitate de cele trei antene? Probabil că să inducă în eroare opinia publică. Păcat! Cetăţenii României nu merită atâta dispreţ, cu atât mai puţin din partea familiei Voiculescu şi ciracilor acesteia!

Aşa stând lucrurile, aştept să văd efectele deontologiei profesionale care îi animă pe tinerii realizatori ai antenei voiculesciene.

(Lucrările au fost conduse, în continuare, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Invit liderii de grupuri în sală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 327 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 182. Sunt absenţi 145, din care 31 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Procedură?

Domnule deputat Nati Meir, aveţi cuvântul.

Domnul Nati Meir:

Domnule preşedinte,

Vreau să vă anunţ că am băgat astăzi o cerere la Biroul permanent şi am anunţat acolo că de astăzi nu mai sunt membru al Grupului parlamentar al P.D. şi sunt încă chestiuni acolo foarte interesante, care sunt sigur că o să facă foarte mult valuri în România.

Vă mulţumesc. (Râsete)

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, nu pot decât să vă felicit la fel de mult ca atunci când v-aţi înscris în grup. (Râsete)

Continuăm lucrările.

Dacă nu mai sunt anunţuri, trecem la iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Stimaţi colegi,

În urma dezbaterilor de ieri pe proiectele legislative, am ajuns la pct.20: Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare.

Legea are caracter ordinar; proiectul este adoptat de Senat; avem, din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, un raport de adoptare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Dacă iniţiatorii doresc să susţină proiectul?

Doamna senator Vedinaş, aveţi cuvântul, vă rog.

Invit comisia în bancă.

Doamna Verginia Vedinaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această iniţiativă legislativă am elaborat-o împreună cu colega Norica Nicolai şi cu domnul senator Mihail Popescu şi, prin intermediul ei, ne-am străduit să eliminăm unele necorelări şi neajunsuri ale Legii nr.562, astfel cum a fost ea concepută iniţial, să eliminăm anumite situaţii de nedreptate şi de discriminare care s-au putut crea de-a lungul aplicării legii, dat fiind faptul că legiuitorul nu a avut în vedere următoarea situaţie: este posibil ca, în cadrul aceluiaşi sistem de apărare naţională, anumite categorii de personal, anumite persoane să se transfere de la o instituţie la alta, păstrându-se, însă, în cadrul aceluiaşi sistem.

Se pune problema: ce se întâmplă, spre pildă, atunci când un ofiţer din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, sau Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, cum se numeşte acum, se transferă la S.P.P., sau la Ministerul Apărării Naţionale, păstrându-se, încă, în sistem.

Pentru a elimina interpretarea în care aceste categorii de persoane să-şi piardă locuinţele, pentru a elimina interpretarea că ele nu mai beneficiază de aceleaşi drepturi pe care le-au avut în momentul în care au încheiat în mod legal un contract de ocupare a spaţiului respectiv, noi am modificat Legea nr.562, prevăzând că de prevederile ei beneficiază şi persoanele care sunt transferate de la o instituţie publică la alta, dar care se menţin, cum spuneam, în sistemul de apărare.

Aşa cum susţinea şi colega Norica Nicolai, în felul acesta se îndreaptă o nedreptate care deja a început să se resimtă, motiv pentru care, vă rog, domnilor colegi parlamentari, să susţineţi această iniţiativă a noastră, care a fost promovată de Senat, cu amendamentele care au fost formulate la cele două comisii.

Vă mulţumesc respectuos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna senator.

Dacă alţi iniţiatori doresc să susţină proiectul? Nu.

Comisia? Domnul deputat Amarie. Vă rog.

Domnul Constantin Amarie:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrări au fost prezenţi 17 deputaţi, din totalul de 23 de membri ai comisiei.

Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat în şedinţa din 3 mai 2007.

Potrivit prevederilor art.75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 12 iunie 2007, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege, în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Neexistând amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final, astăzi, la ora 12,30.

Vă mulţumesc.

Pct.21: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.61/1991 privind sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

Legea are caracter organic; proiectul este respins de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, care este şi Cameră decizională.

Iniţiator, domnul senator Marius Marinescu. Aveţi cuvântul.

Domnul Marius Marinescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă se referă la majorarea amenzilor pentru unele contravenţii prevăzute de lege, printre care: huliganismul de pe stadioane, care se sancţionează cu o amendă de 1.000 lei noi. Legea se mai referă şi la câştigurile provenite din jocurile de noroc, actele de vagabondaj, cerşetorie sau prostituţie, actele sau gesturile obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau a bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor, ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau instituţiilor publice.

O altă modificare a avut în vedere stabilirea unor intervale orare în care trebuie păstrată liniştea şi respectarea orelor de odihnă - de la 21,00 la 9,00 dimineaţa şi de la 13,00 la 17,00, în localităţi, atât pentru persoanele care lucrează în timpul nopţii, ture de noapte, gărzi în spitale etc., cât şi pentru cele care lucrează în timpul zilei, dar şi pentru copii, persoanele vârstnice, cu afecţiuni medicale.

Respectarea liniştii publice înseamnă grija faţă de sănătatea publică, iar sănătatea costă mult.

M-am inspirat în această propunere de modelul din statele Uniunii Europene. După modificarea adusă acum în lege, contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la încheierea procesului-verbal, ori, după caz, de la data comunicării acesteia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, cu consecinţe favorabile pentru bugetele locale, determinând creşterea gradului de încasare a acestora.

Mulţumesc Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor pentru raportul favorabil la propunerea legislativă. Menţionez că iniţiativa a fost armonizată cu punctul de vedere al Guvernului şi Consiliului Legislativ.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Adoptarea acestei propuneri legislative înseamnă grija noastră faţă de sănătatea publică.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Comisia?

Domnul deputat Gabor.

Domnul Gheorghe Gabor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deşi la celelalte comisii care au examinat acest proiect legislativ s-a dat un aviz negativ, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, cu unanimitate de voturi, a dat un aviz pozitiv, cu recomandarea plenului de a adopta această iniţiativă legislativă.

Această soluţie a fost adoptată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, deoarece proiectul legislativ este binevenit pentru păstrarea ordinii şi liniştii în societatea noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Punctul de vedere al Guvernului, dacă doriţi? Domnul secretar de stat Pătuleanu. Vă rog.

Domnul Marian Pătuleanu (secretar de stat, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative):

Domnule preşedinte,

Stimaţi parlamentari,

Guvernul nu a susţinut iniţial propunerea legislativă, formulând, pe această bază, o serie întreagă de propuneri şi observaţii.

Ulterior, comisiile au avut în vedere aceste propuneri ale Guvernului şi, prin amendamentele pe care le-a propus şi le-a inclus, considerând că au fost îndeplinite toate cerinţele pe care noi le-am solicitat iniţial.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Ghişe.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am venit în faţa dumneavoastră pentru a vă solicita şi ruga să aprobaţi proiectul de lege.

Experienţa demonstrează că lipsa de respect a unora pentru liniştea celorlalţi trebuie sancţionată mai sever. Când spun aceasta, mă gândesc la două aspecte: un aspect este cel legat de ceea ce se petrece pe arenele de sport, mai precis în tribune, şi în mod particular - pe stadioane. Dar şi mai interesant şi cu mai multă atenţie merită să ne aplecăm asupra problematicii care se ridică la blocurile de locuinţe, acolo unde multe apartamente sunt vândute unor firme şi care firme desfăşoară tot felul de activităţi care aduc mari prejudicii în ceea ce priveşte liniştea în cadrul imobilului.

Este cunoscut că la blocurile de locuinţe, în cartierele mai vechi, locuiesc în mod preponderent persoane cu vârstă înaintată. Aceste persoane, în cea mai mare parte a lor, au probleme serioase de sănătate, iar în condiţiile în care la apartamente vecine se produc zgomote la indiferent ce ore, din diferite motive, merită ca administraţia să aibă instrumentul legal prin care să tempereze aceste activităţi cu caracter nociv.

Aşadar, noi credem - şi dezbaterile în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au fost ample pe acest subiect - că acest proiect de lege merită promovat, pentru că el vine să aducă un plus de ordine şi linişte publică în climatul general din ţară.

Vă rugăm, aşadar, să votaţi proiectul de lege.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este evident faptul că Legea nr.61/1991 necesita anumite modificări. Suntem întru totul de acord în privinţa ideii combaterii violenţelor pe stadioane, combaterii violenţelor în orice gen de manifestare publică, însă apare un punct de vedere negativ în privinţa eliminării din text a condiţiei de eliminare a intervalului orar în care trebuie păstrată liniştea publică. Şi mă refer aici, evident, la ceea ce era prevăzut sau ceea ce mai este încă prevăzut în Legea nr.61/1991. Inclusiv în regimul ceauşist, se avea în vedere un interval orar în care era necesară păstrarea liniştii publice. Însă, prin această eliminare a prevederii din Legea nr.61/1991, nu facem altceva decât să bulversăm tot ceea ce s-a desfăşurat, totuşi, în condiţii normale până acum. Şi mă refer aici la perioada în care trebuie păstrată liniştea.

Gândiţi-vă - şi vă dau un exemplu în acest sens - că poate să fie reclamată orice acţiune publică în care s-ar desfăşura un joc de artificii, o activitate publică în care, pe un platou dintr-un municipiu ar avea loc un spectacol. Acest lucru nu se va mai putea întâmpla niciodată, pentru că, la orice mică reclamaţie ar urma să apară din partea unui locatar, indiferent de la ce distanţă, organizatorii ar primi amenzi destul de usturătoare. Or, acest lucru nu este posibil în situaţia în care nu mai avem nici măcar o secundă din zi în care să nu purcedem la amenzi, în situaţia în care s-ar organiza, cu avizele necesare, orice gen de acţiune.

Aşadar, cu această excepţie, proiectul de lege este bun, însă, v-aş ruga mult să vă gândiţi la prevederea referitoare la eliminarea acelei părţi din Legea nr.61 şi să o păstrăm, totuşi, pentru că este de bun augur. Nu cred că este cazul să fim mai restrictivi decât în regimul comunist. Haideţi, atunci, să luăm şi alte măsuri şi să facem paşi înapoi. Nu este posibil. Noi trebuie să mergem înainte, înspre democraţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Trecem, atunci, la dezbateri.

Înainte de dezbaterile pe articole, iniţiatorul, domnul senator Marinescu. Vă rog.

Domnul Marius Marinescu:

Domnule preşedinte, aş vrea să-i transmit colegului nostru, şi-i mulţumesc pentru observaţie, deja comisia a ţinut cont de recomandările dânsului şi a fixat ca liniştea publică să fie de la 9 seara până la 9 dimineaţa şi de la ora 13,00 la ora 15,00. Deci, domnul Călian avea dreptate, dar comisia a reglat acest punct de vedere.

Vă mulţumesc pentru observaţie. S-a rezolvat şi această problemă ridicată de domnul Călian.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi stimaţi colegi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Mai sunt intervenţii? Nu mai sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă, la pct.1 - titlul legii -, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3. Obiecţii, observaţii, comentarii? Aici sunt şi modificările în ce priveşte orele de linişte. Adoptat.

Pct.4 - "Cuantumul amenzilor". Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.5. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.22 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.236 din 9 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.

Legea are caracter organic; proiectul a fost respins de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru sănătate şi familie; suntem Cameră decizională.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte să intervină cineva?

Domnii iniţiatori? Nu.

Comisia, raportul.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu adresa PL-x.341 din 2 mai 2007, Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată cu dezbaterea în fond a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.236 din 9 iunie 2006 pentru aprobarea O.u.G. nr.110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţie de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, avizul Consiliul Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare modificarea unor dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, aprobată cu completări şi modificări prin Legea nr.236/2006 din această ordonanţă de urgenţă.

Având în vedere cele menţionate mai sus, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare propunerea legislativă care face obiectul raportului.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 alin. (3) din Constituţia României.

La lucrările Comisiei pentru sănătate şi familie din data de 5.VI.2007 au participat 14 deputaţi - doi deputaţi fiind absenţi motivat. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Nechita. Vă rog.

Domnul Aurel Nechita:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege care amendează de fapt legea vânzării cabinetelor medicale are, aşa cum am spus şi în momentul votării ei, o serie întreagă de imperfecţiuni care au făcut ca, pe parcursul celor câtorva luni de la aplicare, să apară o serie întreagă de disfuncţionalităţi.

Vă dau câteva exemple. Practic, acest proiect pune în vedere o prorogare a termenului de încă 45 de zile, pentru ca medicii care n-au apucat să-şi depună cereri, să poată beneficia şi ei de aceleaşi prevederi.

A doua problemă este că am introdus un amendament, pentru a nu se schimba destinaţia cabinetelor medicale. Şi vă dau câteva exemple concrete din ţară: cabinete medicale-dispensare rurale transformate în primării; cabinete medicale din mediul rural transformate în sedii de poliţie; posibilitatea transformării cabinetelor în crâşme şi alte instituţii de cultură.

De aceea, la ora actuală, sunt o serie întreagă de probleme, inclusiv în contencios, în justiţie. Foarte mulţi primari nu predau aceste cabinete. Există şi o posibilitate de vânzare opţională a acestor cabinete, în funcţie şi de zonă şi de localitatea respectivă. Şi, pentru acest motiv, pe lângă amendamentele pe care le-am adus acestui proiect de lege, vă rog, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să retrimiteţi, domnule preşedinte, la comisie, acest proiect de lege, pentru a-l completa şi cu celelalte amendamente care să facă viabilă această lege şi să poată fi pusă în aplicare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pe această chestiune, a retrimiterii la comisie? Comisia? De acord.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi, folosind cartelele. Aşteptăm câteva secunde pentru introducerea cartelelor.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Propunerea de retrimitere la comisie s-a adoptat.

Comisia, termen? O săptămână. Obiecţii? Nu sunt obiecţii.

La punctul 23, Proiectul de Lege pentru modificarea anexelor la unele acte normative din domeniul sistemului naţional de decoraţii.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru cultură. Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul. Domnul deputat Popp, aveţi cuvântul.

Domnul Cosmin Gabriel Popp:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prezentul proiect de lege propune modificarea cadrului legal cu privire la sistemul naţional de decoraţii, şi anume la eliminarea discriminărilor cu privire la decoraţiile care se acordă pentru femei.

Eu consider că este un subiect fără încărcătură politică şi, ca atare, vă solicit votul dumneavoastră.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei, domnul deputat Străchinaru, vă rog raportul.

Domnul Petre Străchinaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi abrogarea unor norme din regulamentele privind descrierea şi acordarea unor ordine şi medalii, anexe la unele acte normative din domeniul sistemului naţional de decoraţii, în sensul eliminării, în principal, a monedelor cu fundă - papion - pentru doamne şi uniformizării unor însemne.

Potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. A fost adoptat de Senat în şedinţa din 26 aprilie 2007, în calitate de primă Cameră sesizată. Proiectul de lege a fost dezbătut în şedinţele comisiei din zilele de 2 şi 29 mai, respectiv în 14 iunie, la lucrările comisiei fiind prezenţi 15 deputaţi din totalul de 19 membri ai acesteia.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votării.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea proiectului de lege pentru modificarea anexelor la unele acte normative din domeniul sistemului naţional de decoraţii, în forma prezentată de iniţiator.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse, ca atare, proiectul va rămâne la vot final.

La punctul 24, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport comun de adoptare din partea Comisiei pentru muncă şi Comisiei pentru administraţie publică. Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul. Domnul secretar de stat Pătuleanu, vă rog.

Domnul Marian Pătuleanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Ordonanţa nr.6/2007 se urmăreşte să se asigure cadrul legal pentru stabilirea şi acordarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici.

La Senat s-au formulat mai multe amendamente asupra cărora noi nu avem obiecţiuni.

În consecinţă, v-aş ruga să adoptaţi varianta adoptată şi de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007 este un proiect de lege din categoria legilor ordinare.

A fost adoptat de Senat. Comisia noastră vi-l propune spre aprobare cu modificări, aşa cum au fost ele aduse în raport, la amendamentele aprobate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

De la punctul 1 la punctul 10 dacă există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la 11 la 20? Adoptat.

De la 21 la 30? Adoptat.

De la 31 la 40? Adoptat.

De la 41 la 50? Adoptat.

De la 51 la 62? Obiecţii, observaţii, comentarii, inclusiv pe anexe? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

La punctul 25, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr.II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă. Suntem Cameră decizională.

Invit iniţiatorul să susţină proiectul.

Domnul Kovacs Carol-Emil (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare creşterile salariale ale personalului contractual din sectorul bugetar şi ale funcţiilor de demnitate publică pentru perioadele ianuarie-martie 2007, aprilie-septembrie 2007 şi octombrie-decembrie 2007.

În anul 2007, personalul contractual şi funcţiile de demnitate publică din sectorul bugetar beneficiază de o creştere salarială de 18,88% în decembrie 2007, faţă de decembrie 2006.

Salariile de bază ale personalului contractual şi indemnizaţiile lunare ale funcţiilor de demnitate publică avute în luna decembrie 2006 se majorează în anul 2007 în trei etape, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faţă de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în numele Guvernului, susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Comisia? Domnul preşedinte Barbu, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raportul se referă la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr.II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Proiectul de lege are caracter ordinar. A fost adoptat de Senat şi vi-l supunem spre aprobare cu modificări, aşa cum sunt ele prevăzute în amendamentele admise în comisie în prezentul raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă de la punctul 1 la punctul 10 pe lista de amendamente admise există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la 11 la 20? Adoptat.

De la 21 la 30? Adoptat.

De la 31 la 40? Adoptat.

De la 41 la 50? Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 26, Propunerea legislativă privind completarea şi modificarea alineatului 1 al articolului 269 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.

Legea are caracter organic. Proiect respins de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă. Suntem Cameră decizională.

Invit iniţiatorul dacă doreşte să-şi susţină proiectul. Domnul deputat Marian Paveliu, vă rog.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Stimaţi colegi,

În esenţă, această propunere legislativă vizează introducerea unei prevederi care să certifice faptul că instanţele judecătoreşti care judecă conflictele de muncă pot acorda şi sancţiuni sau despăgubiri materiale în ceea ce priveşte daunele morale.

În momentul de faţă, mai ales datorită experienţei anterioare anului 1989, această prevedere, deşi este posibilă această posibilitate, deşi se poate pune în practică, nu se pune, pentru că, repet, înainte de 1989 nu exista această uzanţă şi majoritatea instanţelor preferă să nu se pronunţe pe asemenea cereri.

De asemenea, o altă parte a instanţelor preferă să trimită petenţii către instanţe de drept civil, şi nu la cele abilitate să judece conflictele de muncă.

De aceea, deşi această prevedere ar putea fi privită ca redundantă, ea nu face decât să stabilească în mod concret că această despăgubire pentru daunele morale este admisibilă în procesele de muncă. În caz contrar, se întâmplă ceea ce vedem foarte adesea: un angajator, care vrea să scape de un angajat mai mult sau mai puţin incomod, îi desface contractul de muncă şi îşi asumă doar riscul de a-i plăti salariul pe perioada respectivă, pe o lună, pe două, pe trei, până când respectivul renunţă sau se judecă cu instituţia.

Introducerea daunelor morale, pentru că numai stresul în sine de a te prezenta la un asemenea proces este un stres, va face ca angajatorii să se gândească de zece ori înainte de a desface, în mod abuziv, un contract de muncă.

De aceea, vă solicit să susţineţi acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Raportul comisiei, domnul preşedinte Barbu, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege privind modificarea alin. (1) a art. 269 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii face parte din categoria legilor organice. A fost respins de Senat şi a fost adoptat de Comisia pentru muncă din Camera Deputaţilor, cu modificări, aşa cum sunt ele prevăzute în amendamentele admise la prezentul raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale. Domnul deputat Calimente, aveţi cuvântul.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problema raporturilor de muncă dintre angajat şi angajator este o problemă veche. Dar cred că în societatea pe care vrem noi s-o construim, şi anume în capitalism, a pune astfel problemele, mie mi se pare puţin deplasat. Orice angajator are nevoie de oameni buni şi de oameni calificaţi. Eu nu cred că există angajator în lumea asta, care are un om de valoare şi să vrea să-l dea afară.

Prin reglementări de tipul celor pe care le recomanda colegul nostru dinainte, nu-i apărăm decât pe cei care se fac că muncesc: aşa cum era înainte de '89, când noi ne făceam că muncim şi ei se făceau că ne plătesc.

Cred că aceste lucruri trebuie rezolvate în sensul în care trebuie protejat şi interesul angajatului şi interesul angajatorului, dar nu în detrimentul angajatorului şi a-l obliga să ţină la locul de muncă un om care nu corespunde. Pentru că vă spun, în condiţiile de astăzi, când există chiar pe piaţă o lipsă de forţă de muncă calificată, când există o bătălie şi pentru manageri foarte buni pentru firmele multinaţionale care funcţionează în România, nimeni nu este nebun să-şi dea afară un angajat foarte bine pregătit, un om care-şi execută toate sarcinile pe care le are. Sunt, sigur, daţi afară cei care nu corespund sau cei care sunt prinşi cu alte activităţi în cadrul firmelor respective.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Paveliu.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Sunt nevoit să intervin pentru a explica colegului meu că merge pe o ipoteză falsă.

Deci nu este vorba de acele persoane care sunt concediate în mod legal şi în cazul cărora angajatorul a demonstrat că a respectat procedurile şi că avea motive să le desfacă contractul de muncă. Nu! Este vorba de persoanele care sunt concediate în mod ilegal şi nejustificat, iar în această a doua variantă a demonstraţiei este vorba numai de posibilitatea, nu şi de obligativitatea instanţelor de a acorda despăgubiri pentru daunele morale.

Deci, încă o dată subliniez, este vorba de o prevedere care permite instanţelor, în mod expres, să permită - subliniez - este o chestiune de opţiune, în funcţie de situaţie, în funcţie de fiecare situaţie, deci permite instanţelor, celor cărora li se desface în mod abuziv contractul de muncă să li se acorde şi daune morale dacă, într-adevăr, au fost prejudiciaţi moral.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Sanda, vă rog.

Domnul Victor Sanda:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Am dat angajatorului - eu nu ştiu, legea este bună; amendamentul este bun, este rău, rămâne de văzut -, am dat angajatorilor 34 de organe coercitive, care-i pot controla, care-i pot trimite în Procuratură şi să declanşeze o anchetă.

Acum venim şi cu daune morale. S-ar putea să-i ajutăm să intre în faliment cât mai repede.

Eu nu spun că acest amendament nu-şi are rolul lui, la prima vedere, dar se pare că România de la colţul străzii nu este asta pe care o gândim noi aici. Noi gândim totul teoretic. Vreau să vă spun că în România, în momentul acesta, este o criză de forţă de muncă cum rar s-a întâlnit.

Am obligat angajatorul, societăţile comerciale, să plătească primele zece zile de spitalizare sau de concediu medical sau de scutiri medicale. Haideţi să ne uităm, să vedem câţi se îmbolnăvesc nouă zile. Noi aducem amendamente plecând de la nivelul teoretic al problemei. Părerea mea este că să mergem şi cu ochii deschişi, să vedem ce se întâmplă, pentru că angajatorii, în momentul acesta, au mari probleme şi trebuie să ţinem cont de acest lucru.

Dacă totdeauna le dăm de lucru cu instanţe, cu tot felul de controale, cu tot felul de suspiciuni, îi apăsăm, nu este bine. Noi nu putem să ne dezvoltăm. Unde este concurenţa? Eu nu spun că muncitorii şi angajaţii nu trebuie protejaţi, dar haideţi să vedem până la ce limită putem să protejăm spre bunul mers al lucrurilor, nu în detrimentul unuia sau altuia.

Eu vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Pantelimon Manta.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aparent proiectul de lege este util, necesar şi vine să acorde o protecţie în plus salariaţilor.

Domnul Paveliu spunea aici că prevederea pare redundantă. Aşa este, domnule deputat. După părerea mea ea este inutilă. Este inutilă pentru că nimic nu opreşte instanţele de judecată să acorde aceste despăgubiri morale. Este adevărat că, înainte de 1990, nici măcar în civil doctrina de specialitate n-a acceptat acest punct de vedere, dar, după 1990, doctrina de specialitate, dar şi practica judecătorească au spart gheaţa şi se impune, din ce în ce mai mult, ca o practică curentă acordarea despăgubirilor morale.

Aşadar, nu trebuie să venim cu o reglementare în plus, repet, inutilă, atâta timp cât instanţele pot face acest lucru şi pe mine m-a surprins şi poziţia - hai să zicem - dubitativă a Ministerului Muncii, vizavi de acest proiect de lege.

Ar mai fi un considerent şi cu asta închei, domnule preşedinte, cred că, după 1990, toată lumea recunoaşte, construim o societate capitalistă, dar cu o mentalitate aproape socialistă. Cred că prea mult încorsetăm angajatorii. Hai să respectăm acest principiu care este universal valabil în lumea capitalistă a mobilităţii forţei de muncă. Hai să dăm această posibilitate dincolo, sigur, de anumite aspecte, care ţin de protecţie a celor două părţi ale contractului individual de muncă şi să nu le mai încorsetăm în reglementări extrem de strâmte, care, până la urmă, dăunează raporturilor juridice de muncă şi dezvoltării societăţii în general.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

(Domnul preşedinte de şedinţă, Bogdan Olteanu se adresează domnului deputat Marian Sorin Paveliu.)

Domnule deputat, dacă sunteţi de acord vă dau cuvântul la sfârşit, că mai există o luare de cuvânt. Vă dau la final, dacă sunteţi de acord.

Domnul deputat Buda.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte,

La prima vedere, într-adevăr, domnul Manta ar avea dreptate, pentru că într-adevăr, instanţele, în mod normal, au această posibilitate să dea şi ele daune morale. Însă, atâta vreme cât în vechea formulare există această expresie că se pot acorda despăgubiri materiale, fără să fie precizate în mod expres şi morale, unele instanţe pot să interpreteze în sensul că nu se pot da şi aceste despăgubiri. În acest sens, apreciez că această prevedere, această modificare sau această completare este bine venită şi chiar cred că trebuie să fie adoptată.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există intervenţii la dezbateri generale? Nu mai sunt. Îl invit pe domnul iniţiator, Marian Paveliu.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Câteva precizări.

În primul rând că în lege este menţionată posibilitatea despăgubirilor materiale, dar numai pentru prejudiciile materiale făcute, deci nu şi pentru prejudiciile morale.

Doi la mână, în Codul civil este trecut la art. 998, dacă-mi aduc aminte, şi posibilitatea recuperării integrale a prejudiciului. Dar, practica instanţelor este ca, în clipa în care s-a terminat sau, în sfârşit, s-a ajuns cu un conflict de muncă la final, se resping daunele morale, invocându-se faptul că pentru aceasta, respectiva persoană, care se demonstrează că a fost concediată abuziv, ar putea să se adreseze instanţelor care merg pe Codul civil, instanţelor care nu se ocupă strict de problematica de muncă. Deci după un an, doi ani - de regulă, cam cît durează un asemenea conflict de muncă - este îndrumată persoana căreia i s-a demonstrat sau căreia instanţa i-a dat dreptate, îi spune: acum, dacă vrei, mai fă încă doi ani de proces ca să obţii daunele morale. Să ştiţi că, oricum, după experienţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu depăşesc mai mult de 5000 de euro, în cel mai rău caz.

Deci, în mod categoric este vorba doar de o răsplată morală a faptului că omul a fost concediat abuziv şi că a fost târât prin tribunale doi ani de zile şi că i s-a pus la îndoială competenţa sau justeţea.

Asta este tot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii? Nu mi sunt intervenţii. Am finalizat dezbaterile generale.

Trecem la dezbateri pe articole.

Dacă la punctul 1, titlul legii există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2. Obiecţii, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Adoptat.

Punctul 4. Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

La punctul 27, Propunerea legislativă privind pensia minimă garantată.

Legea are caracter organic. Proiect respins de Senat. Raport de adoptare Comisia pentru muncă. Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să îşi susţină proiectul.

Procedură, domnul Gheorghiof. Vă rog.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este adevărat, de trei legislaturi am întâlnit o serie de surprize în modul nostru de activitate. Dar astăzi am avut o surpriză pe care, de zece ani cel puţin, n-am văzut-o.

Domnule preşedinte Barbu, ştiţi, vă respect domnule ministru, ştiu competenţa dumneavoastră, ca şi a secretarului de comisie Kerekes, dar mi se pare o anomalie care, ştiu eu, sfidează orice lucru şi este o încălcare crasă a Regulamentului.

În Regulamentul nostru, în art. 51, se prevede că activitatea unei comisii se desfăşoară şi poate să se desfăşoare cu prezenţa majorităţii deputaţilor şi votul se dă prin prezenţa acelei majorităţi care trebuie să fie asigurate şi numărul de voturi. Mie-mi spuneţi aici, în raport, adică ne transmiteţi nouă în raport că aţi fost 17 deputaţi, şi raportul a fost adoptat cu şase voturi pentru. Orice matematică, orice adunare vom face, nu ajunge să fie nouă.

Ca atare, fie vom transmite, şi cred că este cea mai bună soluţie, ca să se refacă acest raport - nu în întregime, ci partea introductivă, unde ne comunicaţi ce s-a întâmplat în comisie, cum s-a dat votul, câţi deputaţi au fost prezenţi, că altfel apare un lucru care nu conformă cu realitatea: şase pentru, cinci abţineri înseamnă 11. 17 au fost prezenţi. Păi, ca să se adopte, trebuia să fie 9.

Eu v-aş ruga, săptămâna viitoare vom relua atunci în plen, dar acest raport trebuie să se întoarcă la comisie pe probleme de încălcare a procedurilor, a Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pe această chestiune de procedură, domnule preşedinte Barbu, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Deputaţii, în principiu, au fost prezenţi la comisie, în momentul votului însă în sală erau 11. Care înseamnă o majoritate din cei 19 şi care au votat. Rezultatul votului este acolo.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat, din păcate, nu rezultă din raport. Şi ştim bine că acest raport foloseşte şi la încasarea diurnelor pentru ziua respectivă.

Ca atare, eu v-aş propune, ca să nu fie o situaţie extrem de delicată pentru colegii noştri din comisie, să fiţi de acord să se refacă raportul şi votul final pe acest proiect, cel puţin, astfel încât să avem totuşi o majoritate din parlamentarii prezenţi.

Eu v-aş propune atunci, dacă nu există obiecţii, ca să nu avem o situaţie delicată, să retrimitem raportul la comisie pentru refacerea cel puţin a votului final în condiţii de cvorum.

Procedural, supun votului dumneavoastră această propunere, desigur. Vă rog să votaţi.

Da. Vă mulţumesc. Propunerea de retrimitere s-a adoptat.

Termen de raport, o săptămână, desigur.

Pct.28. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea are caracter organic, proiectul a fost respins de Senat. Raport pentru adoptare din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Suntem Cameră decizională.

Invit iniţiatorii, dacă doresc, să susţină proiectul.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Filonaş Chiş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În numele grupului de parlamentari, iniţiatori ai acestui proiect legislativ, dar şi al Grupului parlamentar al P.S.D., vă rog să-mi permiteţi să prezint succint câteva din abordările de fond pe care le urmărim în acest demers legislativ în forul decizional al Parlamentului României, care, aşa cum cunoaştem, este Camera Deputaţilor, alături desigur de alte elemente mai tehnice care vizează aplicarea mai bună, în condiţii mai riguroase, a acestei legi.

De la început aş vrea să remarc faptul că proiectul legislativ vizează o modificare semnificativă, de esenţă a Legii nr.19/2000 la 7 ani de la adoptare, această modificare, după opinia noastră, impunându-se cu necesitate.

Proiectul legislativ vizează sau are, dacă doriţi, două coordonate esenţiale: 1) zona contribuţiilor, prin care să înlăturăm plafonarea veniturilor pentru care se poate realiza asigurare în sistemul public de pensii. Cu alte cuvinte, baza de calcul pentru plata asigurărilor sociale de stat să se facă la nivelul salariului brut realizat lunar, adică implicit mai mulţi bani la bugetul asigurărilor sociale; 2) zona cea mai sensibilă, cea mai vulnerabilă, creşterea semnificativă a valorii punctului de pensie de la 30-50%, aşa cum este în prezent stipulat în lege, la minimum 45% cu maximum 55%, raportat la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Aşa cum se cunoaşte, stimaţi colegi, în prezent, valoarea punctului de pensie este de circa 32%, ceea ce ar însemna o creştere pe punct de pensie de circa 13%. În cazul foştilor membri cooperatori, propunem ca punctajul anual pentru fiecare an utilizat, realizat în CAP, deci an util, punctajul să crească de la 0,25 la 0,50 de puncte. Cunoaşteţi că a fost, după opinia mea, o situaţie absolut anormală şi incredibil de dificilă pentru această categorie de lucrători ai ogoarelor, care au înfruntat arşiţa verii şi viscolul iernilor şi au fost gratulaţi prin lege cu 0,25 de puncte. Propunem deci dublarea acestui punctaj pentru cei care au lucrat în fostele cooperative agricole de producţie.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru a nu mai interveni la dezbateri generale, v-aş ruga să-mi permiteţi să mai ridic în cadrul acestei alocuţiuni câteva probleme.

Se pune întrebarea legitimă, de ce acum şi de ce o modificarea atât de semnificativă a acestei legi care vizează destinul a circa 6 milioane de români: 1. pentru că, aşa cum spuneam mai înainte, suntem totuşi la 7 ani de la apariţia legii; 2. este necesară o modificare de esenţă a legii care să garanteze pensii decente pentru români, bazându-ne pe mai multe argumente. Dar, mă voi mărgini să enumăr doar câteva. Pensiile în România sunt cele mai mici dintre toate ţările Uniunii Europene, mult sub nivelul minim necesar pentru a asigura un trai cât de cât decent pentru milioane de români.

Este umilitor cum marea majoritate a pensionarilor nu pot să-şi asigure din pensie, repet, să-şi asigure din pensie un minim nivel de trai. Nu pot să-şi asigure hrana zilnică, să-şi plătească medicamentele şi întreţinerea. Calculele arată că mai mult de 3 milioane de români au pensia sub nivelul salariului minim pe economie, în timp ce aceleaşi statistici şi calcule arată că ar fi nevoie pentru un trai decent al unui pensionar de circa 750 de lei lunar. Este, dacă vreţi, după opinia mea, după părerea mea, problema creşterii pensiilor o problemă de prioritate naţională, căreia trebuie să-i găsim rezolvarea astăzi în Parlamentul României.

În pledoaria mea, recunosc, puţin patetică, aş dori să evoc şi următoarele argumente. România a înregistrat totuşi în ultimii 7 ani o creştere economică destul de susţinută. Au crescut deci salariile, dar au crescut şi contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Paradoxal însă, în România anului 2007 se face afirmaţia de foarte mulţi analişti, politicieni că nivelul de trai al populaţiei a crescut, şi poate este un adevăr, dar vă spun cu certitudine că nivelul de trai al celor 6 milioane de pensionari a scăzut. Dacă cineva are dubii în legătură cu acest adevăr, i-aş invita să meargă discret poate la cozile la care pensionarii stau la rând, aşteptând medicamentele să vadă reacţiile şi modul în care nu reuşesc în niciun fel să-şi chivernisească bruma de pensie pe care o au.

Stimaţi colegi,

Pentru prima dată, anul trecut, ca urmare a unui efort comun guvernamental şi parlamentar s-a reuşit externalizarea a 3 prestaţii din bugetul asigurărilor sociale. Deci au fost scoase concediile medicale, au fost trecute la bugetul de sănătate, cum era normal, iar plata indemnizaţiilor pentru creşterea şi îngrijirea copilului şi plata pensiilor pentru agricultură se realizează din bugetul de stat şi pentru prima dată în anul trecut s-a înregistrat un excedent bugetar de circa 0,5 milioane de euro. Sigur că aceste prestaţii grevau serios bugetul asigurărilor sociale cu circa 30%. Şi dinamica intrărilor în sistem s-a mai domolit o dată cu creşterea vârstei standard de pensionare, eu apreciez însă că va trebui să gestionăm mai bine, incontestabil mai bine, problematica pensiilor de invaliditate. Cu alte cuvinte, să se pensioneze pe motiv de boală cei care sunt cu adevărat bolnavi.

Există, desigur, şi alte resurse pe care Guvernul trebuie să le evalueze, să le potenţeze, să le atragă în sistem, care să asigure sustenabilitatea sistemului. Foarte succint aş vrea să enumăr doar câteva: informarea şi atragerea a circa 2 milioane de români care lucrează semiclandestin, neoficial în ţările Uniunii Europene...

Voi termina, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu, domnule deputat, continuaţi, vă rog frumos.

Domnul Filonaş Chiş:

Crearea unui mecanism de atragere a agricultorilor şi a femeilor casnice, un rezervor uriaş pe care, după părerea mea, trebuie să-i atragem în sistemul public de pensii. Renunţarea la tot felul de ajutoare care de care mai populiste, pe de o parte, dar şi necesare, pe de altă parte, care grevează nemilos banii publici şi bugetul statului. Mă gândesc la ajutoare de încălzire, la tot felul de ajutoare sociale. Cred cu sinceritate că această formă de sprijin nu s-ar mai justifica în situaţia, în ipoteza dacă şi numai dacă pensiile în România ar deveni pensii decente sau ar fi pensii decente, cu alte cuvinte, oamenii ar avea suficiente resurse financiare ca din pensie, repet, din pensie să-şi asigure condiţii civilizate de viaţă.

În final, aş dori să spun doar că propunerea legislativă este rezonabilă şi sustenabilă din punct de vedere financiar. Guvernul, poate împreună cu Parlamentul, trebuie să identifice toate pârghiile economico-financiare care să conducă la o perspectivă clară de susţinere a sistemului public de pensii, inclusiv, aşa cum spuneam mai înainte, printr-o amplă modificare de strategie socială, dacă doriţi.

Cred că este nevoie acum de un front naţional de solidaritate şi de voinţă politică, pentru rezolvarea în bune condiţiuni a acestei mari probleme pe care România şi românii o au la ora actuală.

Sper că această voinţă politică se va manifesta plenar azi în Camera Deputaţilor de către parlamentarii din toate partidele politice şi veţi vota acest proiect legislativ, aducând în inimile a milioane de români o rază de bucurie şi speranţă.

Vă mulţumesc. (Aplauze puternice în sală şi la balcoane, unde se află zeci de pensionari.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Aţi vorbit în calitate de iniţiator, urmează raportul comisiei.

Vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raportul priveşte iniţiativa legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Proiectul de lege a fost respins de Senat. Face parte din categoria legilor organice. Comisia a propus admiterea cu modificări a acestui proiect de lege.

Drept urmare, vă supunem la vot acest raport, nu înainte de a vă preciza că acest proiect de lege are o importanţă capitală pentru sistemul de pensii nu numai pentru un an sau doi, ci pentru viitor, că presupune efort financiar considerabil, atât în zona bugetului asigurărilor sociale, cât şi în zona bugetului de stat, pentru că se referă şi la agricultori şi cred că este nevoie de o decizie serioasă a Parlamentului României la adoptarea unei astfel de decizii.

În acelaşi timp, cred că e nevoie ca în România pensiile să crească în ritm accelerat. Trebuie însă să existe o corelare între posibilităţile economice şi această nevoie deosebită de creştere a pensiilor într-un ritm accelerat, pentru ca nivelul de trai al pensionarilor să crească.

Drept urmare, am prezentat raportul la câteva consideraţii la dezbaterile generale în numele grupului parlamentar pe care îl reprezint.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Înţeleg că s-au prezentat şi puncte de vedere legate de dezbateri generale din partea domnului Barbu. Invit acum pe toţi cei care doresc să intervină la dezbateri generale. Nu e procedură de urgenţă, deci pot vorbi oricâte persoane din partea fiecărui grup parlamentar.

Îl invit, în primul rând, pe domnul deputat Furo care se înscrisese de mai multă vreme la cuvânt. Urmează domnul deputat Marian Sârbu.

Domnul Iuliu Furo:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iată că la 17 ani asistăm din nou la dezbaterea unei probleme de interes general, problema pensionarilor, nivelul pensiilor, nivelul de trai şi asistenţa socială de care se bucură părinţii şi bunicii noştri.

Din păcate, fac şi eu parte din această categorie de vârsta a treia. Din fericire însă, de când am intrat în Parlamentul României, mi-am îmbunătăţit oarecum nivelul de trai. Am trăit însă din pensie. Din acea pensie din care n-am putut să-mi procur medicamentele necesare, suferind de o boală cronică. Din acea pensie din care nici atunci şi nici acum nu am putut să suport costurile care se pretind la anumite policlinici, chiar de stat, pentru efectuarea unor analize medicale, pentru plata reţetelor compensate sau gratuite care, din păcate, de multe ori nu se acordă.

Valoarea punctului de pensie la ora actuală este de 32%. În ceea ce priveşte această iniţiativă legislativă de creştere a valorii punctului de pensie la 45% din salariul brut este o necesitate.

În ceea ce priveşte partidul meu, Partidul România Mare, subscriem în totalitate la această iniţiativă legislativă. Sunt de acord cu cele spuse de domnul preşedinte Barbu, până nu demult ministrul muncii şi protecţiei sociale, care ştiu că de-a lungul carierei sale în fruntea acestui minister a militat şi a luptat şi a încercat să crească acest punct de pensie la 35%, dar n-a reuşit.

Să recunoaştem, doamnelor şi domnilor, că suntem în Parlamentul României, suntem într-un Parlament în care de ani de zile ne zbatem în jurul acestei probleme. Să recunoaştem, domnilor, că la ora actuală, 70%, peste 70% din pensionari, mă refer la cei 4 milioane şi jumătate de pensionari cu vechime integrală şi vârstă de pensionare au o pensie puţin peste 300 de lei. Să recunoaştem, doamnelor şi domnilor, că cu toată strădania guvernelor precedente şi actuale, în cei 17 ani, măsurile în sprijinul pensionarilor au fost paliative.

Iată, de pildă, recalcularea mult lăudată a pensiilor a vizat analizarea a 3,5 milioane de dosare, din care au beneficiat de o creştere a pensiilor 1 milion şi 600 de mii de pensionari.

Stimaţi colegi,

Nu-mi luaţi în nume rău, eu nu militez pentru o nouă candidatură în Parlamentul României, nu doresc să par patetic, nu doresc să influenţez sau să impresionez pe nimeni. Am o vârstă care nu o să-mi mai permită să mai candidez în această înaltă funcţie. Mă gândesc însă că pensionarii, vârsta a treia nu mai au timp să aştepte. Stimaţi colegi, gândiţi-vă la bunicii, la părinţii, la prietenii, la cunoştinţele dumneavoastră care trăiesc de pe o zi pe alta, fără a fi capabili să asigure strictul necesar.

Din 4 în 4 ani venim şi promitem pensionarilor creşterea pensiilor, îmbunătăţirea asistenţei medicale şi aşa mai departe şi, iar trec 4 ani şi iar venim şi iar promitem, fără însă să satisfacem cerinţele elementare ale lor pentru creşterea nivelului de trai.

Într-adevăr, am venit cu îmbunătăţiri, am introdus impozitarea pensiilor, e drept, peste un anumit nivel, dar asta înseamnă totuşi o impozitare dublă, pentru că un om care a muncit 30-40-50 de ani a contribuit la asigurările sociale şi a plătit impozite către stat, pentru a beneficia de o pensie în aşa fel încât să-şi poată să-şi trăiască bătrâneţea în linişte şi în condiţii decente.

Mă gândesc, sunt membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, nu discutăm de pe poziţii de partid, este o comisie care niciodată nu a dezbătut problemele din punct de vedere al apartenenţei la partid. La vreun partid oarecare. Îi stimez şi-i apreciez mult de tot pe stimaţii mei colegi din P.N.L., din P.D., din P.S.D., de la U.D.M.R., de la Partidul Conservator, fiecare grup parlamentar sau individual, care au venit în ultimii ani cu iniţiative legislative pentru îmbunătăţirea şi creşterea nivelului de pensie.

Domnilor şi doamnelor,

Pensionarii aşteaptă mult de la noi. Eu vă invit din toată inima să facem din această legislatură o legislatură care să rămână întipărită în istorie ca legislatură a ameliorării situaţiei pensionarilor, a celor peste 5,5 milioane de conaţionali ai noştri, care aşteaptă din partea Parlamentului României o mână întinsă, bunăvoinţă, stimă şi respect. Haideţi să ne transformăm, Parlamentul României, într-un partid unic care să servească interesele celor 5,8 milioane oameni care aşteaptă nu numai bunăvoinţă, aşteaptă respect, preţuire şi admiraţie pentru munca prestată de-a lungul întregii lor cariere.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Marian Sârbu şi se pregăteşte doamna deputat Lia Ardelean.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mai întâi aş vrea să fac un apel la cei care urmează să vorbească şi eu voi ţine cont de acest apel, eu însumi voi face acest lucru, şi anume la o limitare pe cât posibilă a discursurilor, pentru a putea să votăm astăzi această lege pentru că toată lumea văd, şi pe bună dreptate, vorbeşte despre urgenţa, vorbeşte despre nevoia ca această lege să intre cât mai repede în vigoare.

S-au adus argumente de natură tehnică, s-au adus argumente de natură socială, s -au adus argumente de natură politică şi vreau, în acest context, să mulţumesc mult tuturor reprezentanţilor partidelor care au vorbit deja sau care urmează să vorbească şi care şi-au manifestat sprijinul pentru iniţiativa Partidului Social Democrat.

Acest proiect al P.S.D.-ului care urmăreşte practic, în esenţă, un lucru fundamental, şi anume creşterea pensiilor cu aproape 50%, pentru că asta înseamnă, până la urmă, creşterea punctului de pensie de la 31%, cât este acum, la 45% minim, aşa cum prevede proiectul de lege. Or, este atât de mare nevoie de acest lucru, pentru că e nevoie de o recuplare a pensionarilor la ceea ce înseamnă valoarea salariului mediu pe economie.

Toate categoriile sociale care muncesc în această ţară au început să beneficieze de progresul acestei ţări, au început să beneficieze de creşterea economică. Singurii care au rămas pe loc, din acest punct de vedere, care au rămas decuplaţi de la această creştere sunt pensionari. (Aplauze)

De aceea, am să închei, stimaţi colegi, rugându-vă ca astăzi să lăsăm de o parte orice tip de demagogie şi să votăm pur şi simplu o lege care aduce în plus ceva în veniturile acestor oameni care aşteaptă, aşa cum s-a spus, de aproape 17 ani o îmbunătăţire a nivelului lor de trai.

Vă mulţumesc şi vă urez mult succes. Toate cele bune. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Pentru că s-a ridicat o chestiune legată de programul de lucru, eu v-aş propune, pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, să fim de acord să lucrăm până la finalizarea proiectelor cu raport de adoptare, adică până la pct.32 şi să dăm după aceea votul final.

Dacă sunteţi de acord şi nu sunt obiecţii?

Domnul Anghel Stanciu:

Inclusiv pct.32, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Inclusiv, domnule Stanciu, nicio grijă. Inclusiv.

Deci toate proiectele cu raport de adoptare. Doamna deputat Ardelean. Se pregăteşte domnul deputat Cindrea.

Doamna Lia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Întâi, stimaţi colegi, întâi aş vrea să amintesc ceva pe procedură. Deci, primul proiect care este căzut, are în vedere tot situaţia persoanelor vârstnice şi propun să intre în dezbatere şi proiectul privind fondul de solidaritate pentru persoanele vârstnice. Deci aş propune să nu ne oprim, să mergem până la capăt cu propunerile privind persoanele vârstnice.

În continuare, aş vrea să spun legat de această propunere legislativă pe care o discutăm, Partidul Conservator o va susţine, pentru că avem în dezbatere la Senat o propunere legislativă care are în vedere acelaşi lucru: majorarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie. Aşa cum spunea domnul deputat, nu putem să fim demagogi, nu putem să avem în vedere o propunere legislativă şi dacă este semnată de alţi colegi parlamentari, să nu o susţină. Partidul Conservator va susţine şi va vota această propunere legislativă şi este păcat că s-a ajuns în etapa în care pensionarii au ajuns la demonstraţii. Faptul că acest lucru ar trebui să ne dea, într-adevăr, de gândit, pentru că dumnealor au fost răbdători şi au aşteptat, au aşteptat din partea noastră sprijin şi acum încearcă totuşi să ne atragă mai mult atenţia decât au făcut-o.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Am luat act de propunerea pe care aţi făcut-o.

Da, domnule Mircovici v-am notat, dar este la rând domnul deputat Cindrea. Urmează domnul deputat Mitică Dragomir.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte, şi vreau să le mulţumesc tuturor care în comisie şi în plen, inclusiv reprezentantului Partidului Conservator sprijină proiectul de iniţiativă al Partidului Social Democrat.

Eu cred că este un act de echitate şi este momentul acestei echităţi sociale. Tranziţia a avut o categorie care a fost sacrificată. Acea categorie a fost categoria pensionarilor pe care-i vedem astăzi aici, dar i-am văzut la televizor şi în faţa Guvernului, în faţa Ministerului Muncii şi în faţa tuturor prefecturilor din ţară.

Este momentul ca punctul de pensie să fie minim 45% fiindcă el a scăzut de la 38 la 31, în loc să crească cu 7 puncte. Este momentul, şi vreau să vă amintesc că următorul proiect de lege prevede pensia minimă garantată la 30% din punctul de pensie, este momentul să se dubleze pensiile pentru agricultori cum este prevăzut şi vreau să vă spun că acest proiect de lege prevede şi surse financiare. În ce sens? Noi contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat. De unde? De la acele ramuri care au o profitabilitate extrem de mare: producătorii şi comercianţii de petrol, alcool, tutun, jocuri de noroc, pariuri sportive şi jumătate din banii "Fondului Solidaritatea" care devine astfel proprietatea şi un fond şi de solidaritate socială.

Spun că este momentul acestei echităţi sociale şi a stabili punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut fiindcă trebuie ca aceşti pensionari, părinţii şi bunicii noştri să simtă şi ei, să beneficieze de această tranziţie de la o economie centralizată la o economie de piaţă. Un sfat, stimaţi colegi şi stimate colege, votaţi acest proiect de lege ca şi cum aţi votat pensiile parlamentarilor, ca şi atunci când aţi votat salariile demnitarilor. Atunci va fi totul în regulă şi vom servi interesul poporului.

Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Procedură? Staţi aşa, domnule Mitică, că pe procedură este domnul Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În calitate de vicelider al Grupului parlamentar al P.C., solicit, în numele grupului, să luăm în dezbatere şi poziţia 33 de pe ordinea de zi care vizează constituirea Fondului de solidaritate socială în vederea creşterii pensiilor.

Este bine ca astăzi să marcăm printr-o zi istorică tot ceea ce se întâmplă.

Vă mulţumesc şi vă rog să luaţi act de solicitarea Grupului P.C.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, domnule deputat, am zis că am luat act de această propunere şi dacă nu sunt obiecţii o s-o introducem. Poftiţi? Oficial. Nu există în mod oficial obiecţii.

Revenim. Domnule Dumitru Dragomir, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Dragomir:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Dragii mei colegi,

În sfârşit, cred că se face dreptate. Cei care au făcut averea acestei ţări au fost 17 ani puşi deoparte fără să li se mărească un picuţ din ceea ce ar fi meritat, iar toate guvernele care s-au perindat pe la putere au vândut şi au construit aceşti pensionari. Stau şi mă gândesc, nu e foarte târziu ce facem noi acum? Iar dacă ar exista vreun parlamentar al vreunui partid din acest Parlament, să le fie ruşine dacă nu votează această lege şi cu asta v-am pupat. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Adrian Miuţescu.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt o să vă rog să-mi semnalaţi.

Domnul Adrian Gheorghe Miuţescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

Văd că astăzi, cu mare entuziasm, toate partidele spun că a venit vremea pensionarilor. Suntem convinşi că aşa este. Numai că au avut ocazia în 17 ani s-o facă şi n-au făcut-o. Astăzi, evident, cu toţii, după ce Partidul Naţional Liberal este la guvernare şi este partidul de guvernământ, spunem că a venit momentul s-o facem. O vom face.

Ceea vreau să vă spun este următorul lucru: că toate aceste proiecte care sunt generoase şi este un pachet legislativ astăzi care este supus discuţiei, pentru a putea fi nu numai o propagandă politică şi pentru a fi nu numai un proiect care rămâne undeva într-un sertar, el trebuie să aibă un suport financiar economic real. Şi nivelele respective trebuie să fie într-adevăr suportabile şi reale pentru a putea ca proiectul respectiv să fie într-adevăr în folosul dumneavoastră şi mă uit în primul rând la pensionarii care au fost astăzi invitaţi aici.

De aceea, în discuţiile care le vom avea, Partidul Naţional Liberal este de acord şi susţine această situaţie grea a pensionarilor de a o îmbunătăţi. Numai că rugămintea noastră pentru dumneavoastră, colegii deputaţi, este să facem într-adevăr o lege care să fie suportabilă şi capabilă de a fi pusă în aplicare.

Sunt multe din proiecte care sunt în discuţia astăzi, mă refer la cele trei, care nu au o fişă financiară foarte clară şi nu au un suport financiar real. e aceea, nivelele care sunt luate în discuţie azi, ca şi punctul de pensie şi toate celelalte, trebuie să ne gândim foarte bine şi să nu le dăm doar o speranţă deşartă pensionarilor, ci să dăm o şansă reală pentru a putea s-o punem în aplicare.

Eu vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Domnilor şi doamnelor colegi,

Am constatat cu părere de rău că în 26 aprilie 2007, Senatul României a respins acest proiect de lege şi acest lucru m-a mâhnit. M-am bucurat însă de faptul că noi, Camera Deputaţilor, suntem Cameră decizională şi hotărârea pe care o vom lua astăzi va fi aceea în sprijinul celor care înainte de Revoluţie au strâns cureaua până au ajuns în pragul nebuniei şi poate că tocmai acea politică împotriva celor care lucrau la momentul respectiv şi care acum sunt pensionari, a fost una din scânteile care a aprins revoluţia din decembrie 1989.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va sprijini în totalitate adoptarea acestui proiect de lege. (Aplauze) Pentru că şi noi avem pensionarii noştri.

Iar pentru că s-a ridicat o problemă aici vizavi de modalitatea prin care se vor găsi fonduri pentru această problemă, achiesăm la punctul de vedere al Partidul Conservator de a se discuta şi pct.33, unde e vorba de programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse unde, paradoxal, Senatul a adoptat acest proiect de lege, iar comisia noastră de buget propune respingerea ei. Probabil că după votul de la această lege şi Comisia de buget, finanţe îşi va revedea punctul de vedere şi vom adopta şi pct.33, astfel întâi să avem şi modalitatea de a rezolva această problemă importantă pe care o reprezintă creşterea pensiilor în momentul de faţă.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă mai există intervenţii la dezbateri generale. Nu mai sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Vă atrag atenţia că există un amendament respins. Am să consult dacă se susţine, dar e la final.

Dacă la pct.1, titlul legii, există obiecţii, observaţii, comentarii. Nu sunt. Adoptat.

Pct.2, articolul unic. Adoptat.

Pct.3, art.5, pct.IV. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu. Adoptat.

Pct.4, art.5 alin.2. Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Pct.5. Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Pct.6. Obiecţii, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7. Obiecţii, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8 din raport, art.52. Obiecţii, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9. Adoptat.

Pct.10, art.67.

Domnule deputat Miuţescu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Adrian Miuţescu:

Domnule preşedinte,

Am o rugăminte, aş vrea să revenim pentru că am trecut prea repede. Este vorba de pct.nr.5, art.23. (I se spune că acest articol s-a votat)

Este vorba de art.23 alin.(3). Respectivul amendament nu a avut şi nu are o fişă fiscală, nu a avut şi nu are o bază de calcul reală, să spun aşa, pentru a găsi sursa financiară.

De aceea, rugămintea mea este, sigur, în dorinţa de a putea pune în aplicare şi a rezolva această problemă, să dăm posibilitatea Ministerului Finanţelor să vină într-adevăr cu o fişă de calcul pentru a putea justifica această solicitare, acest amendament, pentru că altfel ea nu va fi pusă în aplicare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat,

Îmi pare rău, dar nu pot să revin de unde am trecut. Eu vă propun ca la alt articol care se corelează cu acela să interveniţi şi prin corelare să le putem discuta pe amândouă odată. Dar înapoi nu ne putem întoarce.

Doamna Aura Vasile, aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Aţi intervenit dumneavoastră, aţi spus dumneavoastră ce vroiam eu să spun.

Să continuăm, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Suntem la pct.10 din raport.

La pct.10, domnule Miuţescu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Adrian Miuţescu:

Domnule preşedinte,

Şi la pct.10 se ridică aceeaşi problemă. Deci nu sunt aduse în discuţie fişele financiare pentru a justifica acest amendament. Şi atunci, rugămintea noastră este de a retrimite la comisie acest articol pentru a putea să venim şi Ministerul Finanţelor să vină într-adevăr cu o fişă fiscală ca să justifice acest lucru. Altfel, o trecem de formă şi ea nu este aplicabilă, nu sunt sursele de finanţare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Guvernul? N-are punct de vedere.

Comisia? Comisia. Păi, dacă comisia n-are punct de vedere, dat fiind că situaţia este extrem de complexă, potrivit art.109, trimit pct.10 din raport la comisie cu rugămintea ca într-o săptămână să facă raport...(Rumoare. Nemulţumiri în rândul deputaţilor P.S.D.)

Da. Aveţi cuvântul, domnule Stanciu, pe procedură.

Domnul preşedinte întâi.

Domnul Gheorghe Barbu:

Stimaţi colegi,

Nu pot să vorbesc aici în numele comisiei în deplinătatea ei dacă este sau nu de acord cu propunerea domnului deputat. Drept urmare, cred că plenul este cel îndreptăţit să hotărască prin vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnule Nicolăescu,

Ne găsim acum, domnule preşedinte, la un punct, la un punct care se poate transforma, nu prin bunăvoinţa dumneavoastră, ci prin hotărârea plenului, într-o virgulă. Ştiu ce vreţi să spuneţi. Bănuiesc ce vreţi să faceţi, dar nu sunt de acord. Pentru că totdeauna când e vorba de învăţământ, nu se găsesc bani, totdeauna când e vorba de pensionari, nu se găsesc bani.

Când e vorba de domnii judecători, de domnii procurori, de doamna Macovei, se găsesc bani. Eu am prins din '92 mărirea salariilor cred că de 50 de ori la justiţie ca să nu fie corupţi şi discutăm de corupţie. Singurii care nu sunt corupţi sunt domnii pensionari.

Şi atunci de ce să nu investim şi în dânşii?

Eu vă spun că sunt bani. Problema este distribuirea lor, modul în care aceşti bani se dau şi cui se dau. (Aplauze)

De aceea, domnule preşedinte, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat nu va fi de acord cu retrimiterea la comisie. Şi sunt de acord cu ceea ce a spus distinsul ministru Barbu, ca plenul să hotărască. Şi plenul să hotărască odată pentru totdeauna pentru cei care ne-au fost părinţi, ne-au fost bunici şi chiar dacă din când în când ne trag de urechi trebuie să ne înclinăm în faţa lor. Le dăm nu bani, le dăm stima şi respectul nostru prin votarea acestei legi.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Sunt convins că în ciuda dezacordului pe care dumneavoastră l-aţi manifestat, respectaţi în continuare Regulamentul şi pentru că noi nu dorim ca acest proiect să nu poată fi aplicat, el trebuie să fie complicat pentru a deveni aplicabil. De aceea, fac aplicarea art.109, care îmi permite mie, ca preşedinte de şedinţă, să trimit articolul, şi nu plenului.

Dacă mai există intervenţii pe această chestiune şi pe acest articol.

Vă rog. Era domnul Puşcaş mai întâi. Era domnul Rus, dacă nu mă înşel.

Domnul Vasile Puşcaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu înţeleg îngrijorarea colegilor care reprezintă aici partidul aflat la guvernământ, că trebuie scoşi nişte bani ca să acopere aceste pensii care sunt absolut vitale pentru un trai decent al oamenilor.

Domnule preşedinte,

Vă dau o soluţie şi colegilor mei, ca să se liniştească, există o întrebare şi la instituţiile internaţionale financiare şi peste tot, cum a fost posibil ca Guvernul în două săptămâni, la sfârşitul anului trecut, să cheltuie 4% din p.i.b., miliarde şi miliarde de euro, fără să vină în Parlament, fără ca la ordonanţa de Guvern pe care au adus-o plătind nişte firme pe care nu le ştim, cum e posibil ca banii aceia să fi fost găsiţi, să fi fost aduşi, să fi fost deja cheltuiţi? Şi nu se găsesc bani ca acum să se ajungă la o viaţă decentă pentru oameni.

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Eu n-am vrut să intervin dacă nu apărea această discuţie. Vă rog să citiţi că un distins ambasador, în urmă cu trei săptămâni, făcea următoarea remarcă să-şi ia rămas bun să plece din ţară. Spun ce zicea acel distins diplomat: "Am stat de vorbă cu un oficial al Guvernului şi mi-a spus că nu se îngrijorează de bătrânii de la sate, de pensionarii de acolo, pentru că ei oricum mor."

A fost acel om absolut şocat de ceea ce a auzit din partea unui oficial al României. Este inadmisibil şi vreau să vă mai spun aici că o lege se aplică şi legea se decide aici, în Parlament, şi nu se decide într-un cabinet de ministru. Iar dacă cineva spune că o lege nu se aplică, nu mai vorbim de stat de drept, vorbim de jungla celor care fură banii. Atâta tot.

Mulţumesc. Şi vă rog să mergem în continuare să votăm această lege. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Sunt convins că veţi avea probele să le puneţi pe masă atunci când veţi fi acuzat de minciună de persoana pe care aţi invocat-o.

Domnul deputat Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Se invocă aici motivul financiar. Dar eu vreau să vă spun că bani există. Aduceţi flota acasă! Încercaţi să recuperaţi datoriile de la marii datornici şi aceştia sunt chiar şi în trusturile de presă. Încercaţi motivat, încercaţi să aplicaţi legea, justiţia are pârghiile, Ministerul Administraţiei şi Reformei are pârghiile necesare, scoateţi toate datoriile la iveală şi vedeţi că bani sunt de rămân, rămân încă, nu-i pot folosi pensionarii pentru un an. Vom merge mai departe, nu trebuie să dăm la nimeni că avem noi nevoie.

Verificaţi privatizările frauduloase şi veţi vedea că sunt bani. Verificaţi puţin dosarul "Roşia Montană" şi veţi vedea ce afaceri mari se fac acolo. Încercaţi să aduceţi la lumină aceşti bani ascunşi şi pensionarii nu vor trebui să vină să ne aplaude aici, în Parlament, ci vor sta acasă şi vor primi ce au nevoie.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Cindrea. V-am notat şi pe dumneavoastră, domnule Mircovici, şi pe dumneavoastră, domnule Calimente.

Suntem în afara procedurii, dar pentru o cauză bună.

Domnul Ioan Cindrea:

Domnule preşedinte,

Ca şi membru al comisiei şi unul din autorii celor două proiecte de lege, am spus în intervenţia mea că ele sunt împreună cele două proiecte, se prevăd şi sursele financiare. Şi am spus, acea contribuţie suplimentară de minim 5% la cei care produc şi comercializează produse petroliere, tutun, alcool, jocuri de noroc, pariuri sportive, Loteria Română, Imprimeria Naţională şi jumătate din veniturile realizate de Fondul Proprietatea. Dacă doriţi, eu vă dau şi cifre. Altfel discutăm, cum să spun, fără argumente.

Astăzi, în România, sau anul acesta, sunt prevăzute 20 de miliarde de lei cheltuielile cu pensiile. Toate modificările aduse în aceste două proiecte de acte normative, punctul de pensie 45%, dublarea punctului pentru agricultori, pensia minimă mai costă 7 miliarde de lei, un total de 27 de miliarde de lei, bani care-i aduce şi este gândit ca sursă suplimentară, pe lângă contribuţiile salariaţilor şi angajatorilor la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Deci, cu tot respectul pe care vi-l port, am rugămintea să aveţi încredere în noi, cei care am fost în comisie şi care am iniţiat aceste proiecte, că am fundamentat şi costurile financiare ale acestor modificări.

Vreau să vă spun inclusiv obiecţia colegului Miuţescu care a fost în comisie şi ştie. La pct.10 nu vorbim de fondul problemei, vorbim de acordarea pensiei de urmaş soţului supravieţuitor după 15 ani de căsătorie. Este o cheltuială infimă la ceea ce discutăm, la 7 miliarde de lei actuali.

Dar susţinerea financiară este asigurată şi nu cred că se justifică trimiterea la comisie. Ca atare, am rugămintea deosebită faţă de dumneavoastră să votăm în plen acest proiect şi următorul şi cred că ne facem datoria faţă de cei care se uită la noi şi aşteaptă mult de la noi.

Mulţumesc frumos. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Vă invit să continuaţi intervenţiile pe fond în afara procedurii.

Urmează domnul deputat Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tot respectul pentru pensionarii care sunt prezenţi aici în sală şi pentru toţi pensionarii din România. Vreau să vă spun că şi mama mea este pensionară şi are o pensie de un milion jumătate, deci am tot respectul şi toată înţelegerea pentru această categorie socială.

Ce nu pot eu să înţeleg? Nu pot să înţeleg demagogia. Nu pot să înţeleg populismul şi uşurinţa cu care se vorbeşte din băncile Opoziţiei, pentru că atunci când nu ai bugetul în mână, atunci când nu trebuie să împarţi banii, atunci când nu ai nici un fel de responsabilitate decât de a critica şi a arunca cu noroi în guvernanţi, este uşor să împarţi cu dărnicie bani şi să faci promisiuni fără nici un fel de suport, pentru că nu ai nici un fel de responsabilitate.

Eu cred că şi Opoziţia trebuie să manifeste responsabilitate atunci când face propuneri demagogice şi populiste, pentru că la rândul ei, probabil, la un moment dat, va veni din nou la guvernare şi nu le va conveni să facem noi acelaşi lucru. Iar pensiile pe care le au astăzi oamenii le au în urma guvernării dumneavoastră. În mare parte, aceste pensii au fost gestionate de guvernările care au fost înaintea noastră şi oamenii sunt în această situaţie datorită acestor guvernări. (Vociferări în rândul deputaţilor P.S.D.)

Eu vreau să vă asigur că Guvernul va face tot ce este posibil pentru a creşte pensiile, pentru a îmbunătăţi soarta acestei categorii sociale, dar aceste lucruri nu se pot face prin haiducie, luăm de la bogaţi şi dăm la săraci. Pentru că atunci vă propun eu o soluţie care poate va fi pe gustul dumneavoastră: haideţi să începem naţionalizările. Şi dacă facem naţionalizări, să vedeţi ce de bani facem la buget.

Va trebui să creştem economia acestei ţări. Atunci putem să facem o creştere sănătoasă şi reală a tuturor veniturilor, inclusiv a pensiilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Dar în primul rând, domnule preşedinte, pentru că deşi suntem în afara procedurii, cum aţi spus dumneavoastră, e important să avem toţi şi să ne împărţim responsabilitatea. Prezentările care au fost făcute până în momentul de faţă la dezbaterile generale, punctul de vedere al tuturor partidelor politice, inclusiv al Partidului Naţional Liberal care guvernează în momentul de faţă România, a fost acela că e normal ca să rezolvăm problema uneia dintre cele mai urgisite categorii sociale pe care o are în momentul de faţă România, şi anume pensionarii.

Vreau să vă spun, domnule preşedinte, cu toată responsabilitatea şi în momentul de faţă vorbesc în numele minorităţii bulgare pe care o reprezint în Parlament că vă asumaţi o mare responsabilitate dacă faceţi apel la art.109 din Regulament. Art.109 din Regulament se referă în mod deosebit la acele elemente sau amendamente care rezultă pe parcursul discuţiei şi care au o implicaţie esenţială, importantă, asupra proiectului de lege respectiv. Or, punctul 10 invocat de colegul nostru nu se înscrie în această problemă tocmai datorită câtimii mici a ceea ce reprezintă suma respectivă.

Eu vă propun, datorită respectului pe care vi-l port, ca un om mai în vârstă, să nu vă asumaţi dumneavoastră, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, responsabilitatea guvernării. Aveţi o funcţie importantă în Partidul Naţional Liberal, dar dumneavoastră sunteţi preşedintele Camerei, sunteţi preşedintele nostru, al tuturor deputaţilor care compun această Cameră.

S-ar putea ca efectele poziţiei pe care dumneavoastră o veţi avea în momentul de faţă să devină istorice. Şi noi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, am sprijinit Alianţa, am respectat protocolul pe care l-am avut. Încercăm să păstrăm echilibrul şi nevoia continuităţii şi stabilităţii acestei ţări într-o guvernare minoritară. Nu cred că e bine ca, în momentul de faţă, pe un considerent care se poate rezolva managerial de către un Guvern capabil să luaţi o astfel de hotărâre în pofida dorinţei marii majorităţi a grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor.

Dacă totuşi doriţi să faceţi apel la varianta retrimiterii la comisie, vă rog s-o faceţi prin votul Camerei Deputaţilor. Sub această formă, responsabilitatea noastră va fi a tuturor. Şi dacă toţi am greşit, toţi să răspundem.

Eu sunt mandatat de către organizaţia politică "Uniunea bulgară din Banat" ca până în momentul votării acestei legi, chiar dacă este insignifiant şi este simbolic, să renunţ la indemnizaţia de parlamentar care să fie vărsată în fondul de pensii până în momentul în care se va vota legea respectivă.

Sunt convins că bulgarii nu mă vor lăsa să mor de foame.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Vă notez domnule Paveliu.

Vă asigur că sunt dispus să-mi asum răspunderea şi pentru dumneavoastră.

Doamna deputat Aura Vasile.

Se pregăteşte domnul Zgonea, se pregăteşte domnul Nica şi încet, încet se pregăteşte şi domnul Marcu Tudor.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte, cred că vă pripiţi în dorinţa dumneavoastră de a retrimite la comisie un articol, în condiţiile în care toată lumea îşi dă seama că faceţi acest lucru pentru a se împiedica votul final al acestui proiect de lege în această zi.

Cred că vă luaţi o responsabilitate mult prea mare. De aceea, solicit ca propunerea dumneavoastră să fie supusă votului plenului.

Funcţie de acest lucru o să hotărâm noi, Grupul parlamentar al P.S.D., iniţiatorii acestui proiect de lege, dacă retragem sau nu retragem, domnule preşedinte.

Am spus că funcţie de hotărârea dumneavoastră, noi hotărâm dacă amendamentul pe care l-am făcut la acest articol îl păstrăm sau nu-l păstrăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna deputat, dacă consideraţi oportună o pauză de consultări între lideri, ca să stabilim procedura, eu sunt dispus la ea.

Îl invit pe domnul Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Distinşi liberali,

Din păcate pentru dumneavoastră, acest art.109, pe care l-aţi invocat astăzi, n-are fond, şi, dumneavoastră, domnule preşedinte, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, nu de ieri, de astăzi, ar trebui să ştiţi acest lucru.

În primul rând, distinsul dumneavoastră coleg liberal a venit în faţa dumneavoastră cu un amendament, spunând că nu există o fişă. N-are nicio legătură articolul acesta cu vreo fişă a ministerului, pentru că în fond amendamentul comisiei este identic cu cel care era în textul legii. Putea să spună şi bau la microfon, că dumneavoastră eraţi de acord şi invocaţi art.109. Dar, înainte de art.109, apare art.70.

Şi acum haideţi să-l citim pe art.109, să vă spun, domnule preşedinte, că dumneavoastră nu aveţi dreptate şi nici nu aveţi dreptul să opriţi dezbaterile şi votul. Nu există două amendamente care sunt în dezbatere, pentru că nu există un amendament la acest articol decât cel al comisiei, votat în unanimitate.

Conform cutumei, colegii care discută în comisie şi spun cum se reformulează, ei sunt puşi ca iniţiatori. Atunci nu aveţi un alt amendament în afară de textul propus de comisie, pe care dumneavoastră să-l dezbateţi astăzi, în care să spuneţi că există vreun motiv întemeiat să vă oblige pe dumneavoastră să-l utilizaţi pe 109. Pentru că autorii amendamentelor sunt comisia, şi atunci ne ducem la textul care spune că în acest caz autorii amendamentului au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei. Adică, colegii noştri din comisie să fie ascultaţi, ăsta este rolul lor.

Guvernul, distinsul dumneavoastră coleg, care văd că a plecat, a spus că nu are nicio obiecţie la acest articol. Chiar domnul Barbu râdea la acesta şi spunea: "Domnule, dacă Guvernul nu are nicio obiecţie ...?!"

Deci, dumneavoastră nu aveţi pe ce să vă fundamentaţi dezbaterea amendamentului, care relevă consecinţe importante. Şi atunci ne întoarcem la art.70. Art.70, pe care dumneavoastră îl ştiţi foarte bine, spune că proiectul se trimite spre reexaminare comisiei în fond, dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat, nu să venim la microfon şi să spunem că eu vreau să se facă o fişă asupra unor modificări importante pentru conţinutul său. Asupra acestei măsuri, Camera Deputaţilor se pronunţă prin vot.

La propunerea iniţiatorului, iniţiatorul - dumneavoastră - care v-a propus art.109, ca motiv de scăpare n-aţi spus nimic. Se pronunţă prin vot la propunerea iniţiatorului, a preşedintelui de şedinţă sau a unui grup parlamentar. Niciun grup parlamentar nu a propus acest lucru, numai dumneavoastră aţi invocat 109. Mai mult, 109 se referă la un articol. Putem să-l oprim la articolul acesta, 10, că de aceea ţipaţi la domnul Miuţescu, săracu, că nu ştia să citească nici amendamentele respinse şi admise, ca să vadă cum se face acest lucru la o comisie.

Şi mergem mai departe. Dacă există un amendament relevant la pct.10, ne întoarcem şi discutăm. Deci, în orice caz pe care dumneavoastră vreţi să-l invocaţi, art.109 nu vă dă dreptul să opriţi dezbaterile. Dar dumneavoastră aţi avut altă abilitate. Vreţi să ajungeţi la 12,30 şi atunci să schimbaţi regulile jocului şi să spuneţi: domnilor, trecem la votul final, şi acest proiect de lege...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Zgonea, dacă vreţi să ziceţi ce facem ...

Domnul Valeriu Zgonea:

Lăsaţi-mă să termin, domnule preşedinte!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vorbiţi peste două minute.

Dacă vreţi să ziceţi o aiureală, că ştiţi că discutăm până la finalizarea ordinii de zi, atunci nu mai invocaţi chestia asta, că mâncaţi timpul colegilor.

Domnul Valeriu Zgonea:

Bine, lăsaţi-l să-l mănânc eu, vă rog frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Poftă bună vă doresc!

Domnul Valeriu Zgonea:

Domnule preşedinte,

1. Art.109 invocat de dumneavoastră, nu aveţi dreptul să-l invocaţi pentru că nu aveţi de ce.
2. Guvernul şi colegul dumneavoastră nu a cerut nicio motivaţie şi nu există un alt amendament la cel de comisie. Dacă vreţi să faceţi acest lucru şi aveţi dumneavoastră, ca preşedinte, ca deputat, motive întemeiate, veniţi aici, Grupul Liberal propune pentru motive întemeiate, pe art.70, şi prin vot stabilim dacă mergem mai departe.

Alte posibilităţi dumneavoastră nu aveţi. Deci, haideţi să nu inventăm astăzi Regulamentul. Este păcat, pentru că toţi îl ştim. Este clar pentru dumneavoastră că vă deranjează. Este normal să vă apăraţi Guvernul, dar haideţi să respectăm Regulamentul, pentru că toţi colegii au vorbit pe o chestiune pe care dumneavoastră aţi aruncat o piatră în baltă.

Mergem mai departe. Art.10 se supune la vot în acest moment. Dacă un coleg de la P.N.L. propune acest lucru, lider de grup sau alt coleg, îl supunem la vot pe art.70. Art.109 nu aveţi ce să-l invocaţi aici.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Când Grupul parlamentar al P.S.D. va avea dorinţa de a vă propune vicepreşedinte al Camerei, vă promit că o să vă las să conduceţi şedinţele. Deocamdată, le conduc eu.

Domnul deputat Nica.

Domnul Dan Nica:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi, domnule preşedinte, sunteţi într-o situaţie cel puţin dificilă. Faptul că un coleg din Grupul parlamentar al P.N.L. nu s-a prins la timp că trebuia să facă o intervenţie şi i-a trecut, ca să spun aşa, rândul, nu este problema noastră.

Toate articolele au fost votate, toate amendamentele au fost votate de Camera Deputaţilor şi ar fi ruşinos ca noi, Parlamentul - Camera Deputaţilor, să acceptăm că un amendament, care nu are nicio relevanţă financiară, ar putea să blocheze adoptarea acestei legi. Şi ar fi ruşinos pentru noi, pentru că, domnule preşedinte, spre deosebire de dumneavoastră, noi nu ştim să mai răspundem la întrebarea - de ce ne-am opus? - că sursele financiare există.

Există sursele financiare, aşa cum am cerut, de la cei care se ocupă de comercializarea tutunului. Ce, avem vreunul de aici interes cu industria tutunului?

Cu alcoolul, avem vreunul dintre noi interese în industria alcoolului?

De la jocurile de noroc, este cineva în Camera Deputaţilor care să aibă interese în industria jocurilor de noroc?

Sau poate în petrol? Că acestea sunt cele patru surse de finanţare.

Deci, în momentul în care comisia de specialitate a stabilit sursele de finanţare, a stabilit crearea unui fond care să asigure aducerea la ceea ce însemna nivelul legal al punctului de pensie, ne puneţi în situaţia în care noi, Camera Deputaţilor, trebuie să ne asumăm o vină pe care nu o avem, şi anume aceea de a avea alte interese decât acelea care ţin de bun simţ, de normalitate şi de aplicare a legii.

Vreau să vă spun, domnule preşedinte, că noi, parlamentarii Grupului Social-Democrat, care am iniţiat această lege, nu vom fi parte a niciunei decizii care să ne pună într-o situaţie pe care noi nu o dorim. Nu vom fi parte la această decizie.

Şi, vă rog, domnule preşedinte, ca să nu ne puneţi în situaţia ca să nu putem să dăm răspuns pensionarilor. De ce? Pe ce? Un subterfugiu procedural care nu ţine nici măcar în ochii celor care mai sunt pe aici şi vor să mai facă una sau alta?!

Sau, ce să le spunem pensionarilor, că atunci când au ieşit în stradă şi au luat bastoane de la jandarmi, era în regulă, iar acum când trebuie adoptată această lege, nu putem s-o adoptăm dintr-un motiv care se cheamă "procedural"? Nu vom fi parte.

Şi, ceea ce vă spun, domnule preşedinte, vă rog să fiţi atent: Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, fie nu va mai face parte din acest Parlament dacă dumneavoastră veţi decide să daţi o turnură nedorită acestor dezbateri, fie dacă va rămâne în Parlament va rămâne doar pentru a da jos acest Guvern. Vă garantez acest lucru.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Tot pe această chestiune, domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ca întotdeauna, trebuie să ne aplecăm cu atenţie asupra a tot ce s-a vorbit până acum. Toţi cei care au vorbit au dreptate din punctul lor de vedere. Numai că este un pic de demagogie în această accepţie, căreia acum îi cade mesa, îi cade P.N.L.-ul, cu tot respectul spun.

De ce? A apărut domnul Calimente şi a spus că nu vrem, nu din motive personale, nu pentru că suntem împotrivă, am vrea şi noi, dar n-avem bani. Nu ştim ce se întâmplă cu exerciţiul financiar următor, cu bugetul.

Dacă ar fi spus că nu ştim ce se întâmplă şi să analizăm, era foarte bine. Dar, când a spus că sigur nu avem, deci nu putem accepta, e foarte rău. Pentru că aici apare populismul, populism care a fost până acum şi în PDSR din plin, cât a fost la guvernare, şi care proteja pe ministrul de finanţe în permanenţă, la orice acţiune pe care o făceam noi, ceilalţi, din opoziţie (P.N.L., P.D., P.R.M. şi atât, că U.D.M.R.-ul a fost la guvernare 17 ani) nu se recepta pozitiv, nu din cauză că nu erau bani, ci pentru că aşa era linia partidului de guvernământ, să reţină cheltuielile pe care nu le pot controla cu o jumătate de an înainte, să nu pună în situaţii dificile execuţia financiar-bugetară ulterioară.

Ar fi de înţeles treaba asta dacă aş avea elemente să constat că într-adevăr nu se pot obţine bani.

Dar se pot obţine bani: v-a dat domnul Rus câteva exemple. Vă mai dau şi eu. Trece domnul Guşă pe aici, pe lângă mine, şi mai mult ca sigur vă mai dă 20.

Unele dintre ele sunt aşa: acţionaţi astfel încât primăriile pe care în cea mai mare parte le conduceţi dumneavoastră - P.N.L.-P.D. - şi în bună măsură şi P.S.D., dar cu pârghii mai reduse acum, să nu mai facă jaful pe care îl fac în exerciţiul financiar al comunităţii, să nu mai coste atât de mult asfaltul, marmora, bordurile, reparaţiile, să nu se facă de trei ori pe an cu banii aceia pe care noi acum ne plângem că nu-i avem. Să se execute astfel cei care sunt datornici din P.D., din P.N.L., marii afacerişti, că aici sunt, că parcă au mai încetat ăştia din P.S.D.

Executaţi-i! Să nu mai puneţi mereu, să-i iertaţi de datorii, că nu-l iertaţi pe amărâtul ăla de un milion de lei la pensie, îl iertaţi pe celălalt de un milion de dolari. De ce? Ca să fiţi alături, cu orice preţ, de cel care zice aşa, că are interes, din guvernare, să facă astfel încât să-şi păstreze la disperare afacerile?! Executaţi-i pe ei, pe colegii dumneavoastră, primari, consilieri şi alte astfel de structuri din teritoriu, şi prefecţi chiar, şi veţi avea bani de zece ori mai mulţi.

Aşa că nu vă înţeleg, de la început, spunând că nu avem bani, când n-aţi făcut nicio analiză. De unde ştiţi dumneavoastră? Nu spuneţi toată ziua că duduie economia?! Duduie, duduie coniţă, că e duduiţă, că eu nu o văd duduind, că ne scade mereu nivelul de trai.

Iar dacă duduie aşa de zdravăn economia şi creşte în continuu, unde se duc banii ăia? Păi, la cea mai defavorizată categorie în momentul ăsta, ar trebui la pensionari. Acolo să se ducă "duduitul" ăsta al lui Tăriceanu, că zice că e foarte bună economia acum.

După părerea mea, nu e foarte bună, şi ştiţi la fel de bine ca mine că nu e foarte bună. Dar, dacă ziceţi că e bună şi sunteţi demagogi, găsiţi altă sursă, ca să nu vă contraziceţi singuri şi să daţi banii aceştia.

Deci, în final, domnilor, vă înţeleg pe toţi, cel puţin în ce mă priveşte. Jucaţi cartea pe care v-au dictat-o şefii dumneavoastră tuturor. P.D.-ul dictat de domnul preşedinte Băsescu, P.N.L.-ul de interesele celor de la guvernare, actual, financiare şi economice, de toate structurile şi toate facturile. Şi, ştiţi foarte bine, că n-are bani Calimente, dar şefii lui au bani să trăiască 100 de ani, şi el îi apără pe şefii lui.

Deci, tot ce zic eu acum este în concordanţă cu ce gândim fiecare, dar trebuie să aplicăm odată democraţia şi să găsim laolaltă soluţia, aceea democratică a votului, şi nu a interesului de partid, de guvern, de preşedinte (aşa se spune, nu preşededente, că nici preşedenţie, cum zicem unii dintre noi, că ne facem de râs în faţa celor din afară sau poate şi în faţa unora dintre noi) şi să lăsăm demagogia şi să trecem la vot, pentru că sunt bani. În toate părţile se pot aduna bani.

Aici este cea mai mare bubă acum în viaţa socială, în viaţa noastră, a poporului român. La categoria de 6 milioane, sau câte sunt, de pensionari, haideţi s-o rezolvăm prin vot normal, şi să nu mai aplicăm nişte mici inadvertenţe regulamentare, ca să anulăm o dorinţă a tuturor. Sunt convins că şi a celor din P.N.L., fără îndoială că doresc şi ei, dar se simt obligaţi să facă jocul pe care li-l dictează domnul Tăriceanu azi, sau ministrul finanţelor.

Mulţumesc foarte mult şi vă rog să mă iertaţi că am vorbit atât de mult. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Marian Paveliu. Aveţi cuvântul!

Vă dau şi dumneavoastră după aceea dreptul la replică, domnule Calimente.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Guvernul şi-a asumat răspunderea de a conduce această ţară cu sprijinul Partidului Social Democrat şi a avut nevoie de voturile acestui partid.

Totodată, tot folosindu-se de aceste voturi, în Parlamentul României au fost adoptate în ultima vreme o serie de decizii, inclusiv de risipe incomensurabile, şi aici n-o să mă mai repet la problema din sănătate, că o discutăm săptămâna viitoare.

Vreau să vă spun că în următoarele două moţiuni depuse de P.S.D., care vor deveni obligatorii pentru Guvernul României, sunt impuse, de asemenea, cheltuieli enorme, a căror sursă de finanţare este dubitabilă. Guvernul dacă nu se împacă cu această idee trebuie să plece.

Deci, ori pune în practică ceea ce îi dictează "aliatul" de guvernare în momentul de faţă, sau dacă este nemulţumit şi crede că nu se poate, trebuie să plece.

De aceea, noi considerăm că pensionarii, într-adevăr, merită o viaţă mai bună. Vom sprijini acest proiect de lege. Aşteptăm cu interes să vedem care va fi sursa de finanţare.

Şi, domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot plenului Camerei, mai avem un minut, este timp pentru aşa ceva, să supunem la vot trimiterea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule Calimente, drept la replică, şi închidem aceste dezbateri "sui generis".

Domnul Mihăiţă Calimente:

Probabil că domnul Marcu nu a fost atent. Eu nu am spus că acest Guvern nu are bani. Eu am spus că acest Guvern va face tot posibilul să găsească bani pentru a rezolva această problemă.

Unde avea dreptate domnul Marcu, îi dau dreptate, într-adevăr nu sunt un om bogat, nu mă interesează însă cine este bogat şi cine nu este bogat din acest Parlament. Iar din punct de vedere al pensiei, pe domnul Marcu nu cred că pot să-l plâng, pentru că are şi pensie de general şi salariu de parlamentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor:

Da, dar eu sunt general şi de aceea am pensie de general!

Domnul Bogdan Olteanu:

Pct.10 este retrimis la comisie o săptămână.

Pct.11 - obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.12 - obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Doamna deputat, pe procedură, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Vreau să vă anunţ că Grupul parlamentar al P.S.D. nu va participa la vot final în această zi, pentru măsura pe care dumneavoastră aţi propus-o, legat de pct.10 din raportul P.S.D.-ului privind majorarea punctului de pensie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna deputat, vom finaliza dezbaterile pe articole, şi vom vedea după aceea dacă avem cvorum.

Vă mulţumesc.

Deci, la pct.12 - dacă există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.13 - obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.14. Domnul deputat Miuţescu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Adrian Miuţescu:

Domnule preşedinte,

Dacă până acum s-au invocat că ar fi insuficient justificate cererile privind o fişă fiscală în spatele acestor solicitări, la pct.14 cred că nimeni nu poate contesta faptul că, în primul rând, este vorba de o sumă foarte mare, de peste 110.000 de miliarde, care efort este, să spun aşa, în grija bugetului asigurărilor sociale, iar în spate nu există fundamentată această sumă printr-o fişă fiscală, prin suport financiar şi prin sumele de unde pot ele să fie luate. De aceea, vă propun, şi cred că nu există din acest punct de vedere, şi nu poate fi un comentariu, să retrimitem la comisie acest punct, pentru a se reveni cu o fişă fiscală, pentru că la un moment dat iniţiatorul propunea Fondul Proprietatea.

Fondul Proprietatea este cu un alt proiect legislativ, o altă lege. Nu putem să le luăm casele oamenilor şi să le dăm aici, pentru a face rost de bani pentru acest punct.

De aceea, rugămintea mea este să retrimitem la comisie acest punct, pentru că într-adevăr este nevoie să analizăm serios acest punct.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Valentin Iliescu, domnul deputat Stanciu, domnul deputat Cindrea şi mai notez.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule preşedinte,

Personal vreau să protestez faţă de modul cum conduceţi această şedinţă. Ne învârtim de mai bine de o oră în jurul unei probleme legate de suportul, pentru că ăsta este motivul pentru care domnul Miuţescu a cerut retrimiterea la comisie a acestei legi.

Mă surprinde, şi ar trebui să surprindă pe foarte multă lume din această sală, că la o lege crucială, care pune în discuţie soarta aproape a 6 milioane de oameni, primul-ministru, ministrul muncii şi ministrul de finanţe nu sunt prezenţi, aşa cum nu au fost nici la dezbaterea în comisie. Şi, iată, mă uit în sală, şi văd că sunt mai mulţi miniştri ai Cabinetului, dar trei persoane importante, care ar avea un cuvânt important de spus, nu sunt aici.

Nu este corect să retrimiteţi la comisie. Ar fi trebuit să discutăm în continuare, şi cred că este încă timp ca aceste trei persoane importante din Guvern să vină aici, ca să discutăm lucrurile acum, şi nu altădată.

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu pot să suspend şedinţa, să ştiţi, şi să-i invit.

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Dacă solicitaţi, să ştiţi că aveţi acest drept, şi în cazul acesta îi convocăm la plen şi suspendăm şedinţa până vin.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnule Nicolăescu,

Trăiesc astăzi un moment de stupefacţie privind pe un distins politician tânăr, de perspectivă, singur, împotriva tuturor.

Dacă aceasta este generaţia care vine după noi şi care forţează la limită Regulamentul, înseamnă că cei care suntem profesori, şi la catedră, dar cumva şi aici, nu ne-am făcut datoria.

Şi spun asta, cu regret, domnule preşedinte, pentru că dumneavoastră, conform Regulamentului, sunteţi garantul respectării Regulamentului. Ori acum, cu toată deferenţa vă spun că sunteţi cel care încălcaţi Regulamentul, şi vă rog să n-o mai faceţi.

Eu sunt de acord că distinsul nostru coleg de la P.N.L. cere articol după articol să-l trimitem la comisie. N-am mai văzut asta niciodată. Dar nu au fost colegii noştri de la P.N.L. în comisie? Cum au votat acolo? Nu a fost liderul grupului, care a dirijat pe aceşti colegi să voteze? Unde a fost?

Şi acum, când ajungem în plen, dumneavoastră riscaţi toate voturile finale de astăzi, pentru a trimite articol după articol la comisie?! Aţi trimis unul, suficient pentru scopul pe care vi l-aţi propus de a nu se vota astăzi.

Dar nu veţi vota nicio lege astăzi. Şi cred că este bine ca distinşii noştri colegi de la P.S.D. să ia aminte. Şi poate ar fi bine ca şi preşedintele nostru şi Biroul permanent al P.S.D.-ului să se hotărască. Dacă nu votaţi această lege, cred că trebuie să mergem la anticipate. Şi moţiunea este singura soluţie.

Vă mulţumim. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Cindrea.

Se pregăteşte domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnul Ioan Cindrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am impresia că unii, de rea credinţă, mai ales că sunt membri ai Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, şi au participat la votul de acolo, şi cunosc foarte bine că sursele financiare sunt prevăzute. Sursele financiare sunt prevăzute pentru ambele proiecte de legi, prin aceste contribuţii noi care aduc venituri la bugetul asigurărilor sociale, inclusiv contribuţia prevăzută de colegii de la Partidul Conservator.

Există fişe, şi dacă vă uitaţi la Proiectul de Lege nr.345, următorul, există fişe de calcul fiscal sau financiar pentru ambele proiecte de lege.

Cred că este nedrept şi nedemocratic ce se întâmplă astăzi aici. Este nedemocratic, fiindcă eu ştiu că într-o democraţie un om sau doi oameni nu-şi pot impune voinţa unui Parlament. Cred că corect ar fi să votăm dacă aprobăm sau nu acest amendament care există la proiectul de lege.

Este esenţial, şi mă uit la oamenii care ne privesc aici sau poate din ţară, care stau la porţile Guvernului, la porţile prefecturilor, care aşteaptă astăzi o creştere reală a pensiilor în România. Dacă nu se întâmplă acest lucru, cred ce spunea colegul Stanciu, o singură soartă îl aşteaptă pe actualul Guvern, pe primul-ministru şi actualul Guvern: căderea Guvernului şi alegeri anticipate. Nu se poate aşa ceva la o lege atât de importantă de care depind 6 milioane de oameni.

Cineva a acuzat 322 de parlamentari. Nu acei 322 au votat împotriva poporului. Au votat pentru Constituţie. Cei care astăzi se opun acestei legi votează împotriva poporului. Şi, rog, respectaţi principiile democratice. Articolul anterior l-aţi trimis fără motivaţie, care nu prevedea surse financiare, v-aţi permis să îl trimiteţi, ca să nu intre la votul final. Nu este corect ce se întâmplă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat, vă atrag atenţia că, cu toate eforturile pe care le-am făcut, n-am găsit în acest proiect de lege nicio sursă de finanţare. Nu cred că ne puteţi cere să votăm un proiect de lege în ideea că un alt proiect de lege care poate fi votat sau nu are surse financiare.

Dar, dacă vreţi, le trimitem pe amândouă la comisie, facem unul singur din ele, care are şi surse de finanţare şi propuneri, şi le putem după aceea supune votului.

Domnul deputat Cristian Rădulescu, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Acest proiect de lege a fost dezbătut la comisie şi în prezenţa reprezentanţilor P.D., şi a ajuns aici la dumneavoastră cu un raport favorabil.

În acest moment există determinarea, am înţeles, a majorităţilor dintre noi, să mergem până la capăt cu acest proiect de lege, şi el să fie dezbătut şi votat astăzi.

Nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie. Şeful acestei comisii este din partea Partidului Democrat, şi el şi-a exprimat punctul de vedere, pe care toţi l-aţi auzit.

Este cazul să continuăm până la epuizare cu acest punct. Dar, acest act normativ este unul dintre acelea care antamează şi, într-un fel, amanetează viitorul ţării şi al generaţiilor pe o lungă durată. Este un proiect extrem de important şi pentru cei care sunt, şi pentru cei care vor veni. Este unul dintre acele proiecte care trebuie să arate dacă există sau nu o susţinere majoritară pentru ele.

Iar în acest moment, noi avem onoraţii reprezentanţi ai Guvernului aici, însă nu considerăm că opinia prezentată de către ei este suficientă. Un asemenea act normativ ar fi implicat prezenţa aici a ministrului finanţelor, şi de asemenea a ministrului Muncii, care nu sunt aici, să ne spună care este punctul lor de vedere, cum vor face ei faţă în anii următori sau cât va fi mandatul lor, însă, aici nu este vorba doar de un simplu mandat al lor, cum vor face faţă acestor probleme pe care noi, în momentul de faţă, vrem să le lămurim.

Este o lipsă de consideraţie nu numai pentru subiecţii acestui act normativ, ci şi în general pentru ţară, ca o asemenea lege aşa de importantă să nu beneficieze de prezenţa aici a celor doi miniştri implicaţi: cel al finanţelor şi cel al muncii.

Eu cer să mergem până la capăt cu dezbaterea acestui act normativ, în prezenţa celor doi miniştri, care să vină şi să expună care este, clar, punctul lor de vedere şi să nu se derobeze, după aceea, şi să spună: "A fost un secretar de stat, care nu m-a reprezentat!"

Aceasta este punctul de vedere al Partidului Democrat.

Şi, încă o dată, iată că asemenea lucruri foarte importante ne aduc în faţa situaţiei de a vedea dacă există sau nu susţinere pentru Guvern şi care este aceea. Acum să vă vedem, stimaţi colegi, pe un asemenea act foarte important, cum vă prezentaţi. Şi, încă o dată, la anticipate, fiindcă astfel de hotărâri majore pentru ţară nu pot fi luate de un Guvern care este susţinut de 20% din Parlament şi de 15% dintre cetăţeni.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Staţi, numai, să am o clarificare, înţeleg că cereţi din partea grupului invitarea celor doi miniştri, conform art. 140 alin. 2?

Pe această temă, domnule Călian? Nu.

Domnul Călian şi domnul Bolcaş, pe procedură. Nu? Domnule Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Este cazul să punem în discuţie drepturile preşedintelui de şedinţă, care sunt de două feluri: drepturile care vizează buna ordine a desfăşurării plenului, prin măsurile pe care le ia, inclusiv de sancţionare, şi care nu sunt discutabile, şi drepturile domniei sale de a interveni în procesul legislativ care este în dezbatere. Aceste drepturi nu sunt şi nu pot să fie discreţionare. Filozofia întregii instituţii parlamentare constă în aceea că discreţionar este numai votul plenului.

În aceste condiţii, s-au exprimat păreri pro şi contra, s-a contestat hotărârea, s-au contestat hotărârile de retrimitere la comisie în temeiul art. 109 de către preşedintele de şedinţă, dar cred că nu s-a pus punctul pe i. Grupul parlamentar al Partidului România Mare solicită să puneţi la vot în plenul Camerei Deputaţilor contestarea noastră cu privire la caracterul regulamentar al dispoziţiilor prevăzute de art. 109 pe care le-aţi invocat. Considerăm că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cauză, prin aceasta dumneavoastră vă supuneţi cenzurii plenului. Este o hotărâre a preşedintelui care nu poate să rămână discreţionară şi necenzurată de absolut nimeni. Dumneavoastră, plenul, sunteţi cei care trebuie să hotărâţi.

Deci, domnule preşedinte, vă rog să supuneţi votului plenului această contestare privind aplicabilitatea art. 109 în cazurile pe care le-aţi enunţat dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Era domnul Călian şi domnul Márton.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator consideră că nu există, în acest moment, niciun motiv prin care să întrerupem dezbaterile pe acest proiect de lege, care are din partea Comisiei de muncă un raport de adoptare.

Ba, mai mult de atât, este o zi memorabilă, prin prisma faptului că Parlamentul României, respectiv Camera Deputaţilor, nu este o anexă a Guvernului. Camera Deputaţilor, în calitate de for legislativ, decide şi promovează legi, pe care reprezentanţii Guvernului au obligaţia constituţională să le pună în aplicare.

Aşadar, în situaţia în care acest proiect de lege va fi promovat, şi eu cred că va fi promovat, Guvernul nu are decât să prevadă că această lege necesită un buget, ţinând cont chiar de sursele propuse de iniţiator şi, în viitorul buget, cu prioritate, să fie inclus acest proiect de lege, astfel încât pensionarii să beneficieze în cel mai scurt timp de pensii corespunzătoare muncii, activităţii prestate de ei.

De aceea, domnule preşedinte, vă rog să daţi curs dezbaterii acestui proiect de lege, astfel încât să îl avem la vot final şi să-l votăm cu toţii.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat, pentru intervenţie. Regret că este o intervenţie de fond şi nu una de procedură.

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am intervenit la microfon pentru că sunt de cord cu liderul Grupului parlamentar democrat, că astfel de decizii, pe o perioadă îndelungată, trebuie să fie luate de o majoritate clară parlamentară, de un Guvern care are o susţinere majoritară.

De exemplu, m-am gândit mai departe, după ce aţi avut această intervenţie, dacă acest proiect de lege ar fi fost propus în septembrie 2006 de ministrul din perioada respectivă, cu toate aceste prevederi, atunci a existat un Guvern care avea o susţinere majoritară: PNL-PD-UDMR-PC, cu aceeaşi largă majoritate, probabil, de susţinere, s-ar fi putut vota acea lege până în noiembrie şi s-ar fi putut trece în proiectul bugetului de stat, inclusiv cu acoperirea acelor sume.

Am o singură problemă. Actualul preşedinte al comisiei, fost ministru, de ce nu a venit cu acest proiect de lege, ca să ne scape de această dezbatere cu o susţinere parlamentară mică, atunci când a avut toată majoritatea parlamentară de susţinere a unui astfel de proiect? Deci, aceasta este întrebarea mea retorică, de ce nu a venit domnul ministru, pe vremea respectivă, din septembrie, că situaţia era aceeaşi: previziunile, situaţia economică, banii care sunt ascunşi erau aceiaşi. De ce n-a venit? Nu ştiu. Poate o să daţi odată răspuns.

Însă este clar că dacă sunt foarte mulţi în această Cameră care solicită, mi se pare, justificat, prezenţa primului ministru şi a miniştrilor despre care s-a vorbit, dumneavoastră, preşedintele de şedinţă, aveţi, într-adevăr, acea soluţie pe care aţi şi enunţat-o, e singura soluţie. Problema este, iarăşi, dacă într-adevăr vor aceste grupuri, ca să fie persoanele respective aici şi să suspendăm şedinţa până la momentul în care persoanele respective vor veni aici sau, dacă dumneavoastră suspendaţi şedinţa, se va considera a fi o tărăgănare a luării deciziilor.

Deci, eu solicit, liderilor grupurilor parlamentare să se exprime: doresc să fie prezenţi şi să suspendăm şedinţa până atunci sau nu doresc să fie prezenţi şi să continuăm dezbaterea? Că cele două lucruri, împreună, nu merg.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Barbu.

Voci din PD:

Domnul preşedinte!

Domnul Gheorghe Barbu:

Înţeleg că colegul meu de la UDMR este îngrijorat de ce n-am propus eu majorarea punctului de pensie. Vreau să îi reamintesc că în calitatea mea a trebuit să parcurg alte procese, care nu fuseseră făcute: acelea de recalculare a pensiilor şi de majorare, cu acei bani pe care i-am avut la dispoziţie în bugetul asigurărilor sociale, externalizând concediile medicale, creşterea copilului şi aplicând, în acel prim an, externalizarea pensiilor agricultorilor, care se plătesc din bugetul de stat.

Sigur că pentru pensionari este nevoie, aşa cum am spus în cuvântul meu, de o creştere accelerată şi am făcut un apel la o clarificare a ceea ce înseamnă creşterea la 45%. Astăzi, putem susţine un astfel de proiect, spunându-vă însă că sursele nu se regăsesc decât în mică măsură în bugetul asigurărilor sociale, e vorba de o decizie politică importantă şi majoritatea surselor trebuie să fie în bugetul de stat, ceea ce mie, în calitate de ministru, nu mi s-a permis.

Mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PD.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat, domnule preşedinte.

Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul PSD vă solicită să supuneţi votului propunerea pe care a făcut-o domnul deputat Bolcaş. După ce vom da acest vot, o să vedem dacă mergem mai departe şi care va fi atitudinea noastră.

Legat de propunerea liderilor de grup de la PD şi UDMR, vreau să le spun că ne putem desfăşura astăzi activitatea şi putem să facem dezbaterea proiectului de lege, deoarece avem un secretar de stat care a asistat pe parcurs şi în cadrul comisiei. Şi, de altfel, acest Guvern ne-a învăţat că miniştrii sunt foarte ocupaţi şi că la nivelul comisiilor cel mai mare rang cu care trebuie să ne mulţumim este secretarul de stat. O să cerem cu altă ocazie şi poze, pentru a ni le pune în comisii sau, ştiu eu, la pupitrul ministerial.

Deci, Grupul PSD solicită continuarea dezbaterilor în prezenţa secretarului de stat, care am înţeles că este cel mai mare în ministerul respectiv, pe problema respectivă, şi să supuneţi votului propunerea domnului deputat Bolcaş.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă nu mai există alte intervenţii pe procedură, am două propuneri înaintate de lideri de grup: prima este invitarea miniştrilor de finanţe şi al muncii, făcută de domnul deputat lider de grup Rădulescu; cea de a doua este contestarea aplicării art. 109 prin decizia preşedintelui. O să vă spun, în ce priveşte cea de a doua, că nu o voi supune la vot şi nu voi supune niciodată la vot regulamentul, cei care nu sunt de acord cu regulamentul sunt liberi să facă o propunere de modificare a regulamentului. Dacă nu sunt de acord cu modul în care eu aplic regulamentul sigur că aveţi posibilitatea de a sesiza Comisia de disciplină şi comisia se va pronunţa în ce priveşte modul în care eu conduc eu şedinţa, dar nu voi face rabat de la competenţele mele procedurale.

Doriţi să interveniţi pe procedură? Vă rog, domnule Buda. Şi domnul Bolcaş, desigur.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Având în vedere faptul că nu doriţi să supuneţi la vot ceea ce domnul Bolcaş a solicitat şi având în vedere cutuma parlamentară, în sensul că ori de câte ori se impunea să se retrimită la comisie un anumit proiect de lege există şi posibilitatea ca această comisie să se întrunească acum, să dezbată acest proiect de lege, cu acel amendament, şi să vină în plen, înapoi. Cei de la Comisia juridică au făcut acest lucru nu o dată, astfel încât, în 5 minute, comisia se poate pronunţa asupra acestei chestiuni şi vom veni înapoi, în plen, să continuăm dezbaterea la acest proiect de lege.

Prin urmare, domnule preşedinte, eu cred că se poate stabili un termen de 10 minute, în care comisia să dezbată acest amendament.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Sunt dator o precizare, pentru a înlătura o interpretare greşită a celor susţinute de mine: nu se supune la vot regulamentul, ci modul de aplicare a regulamentului de către preşedintele de şedinţă. Or, modul de aplicare a regulamentului nu este cenzurabil în materia procedurilor legislative de Comisia de disciplină, ci este numai aptitudinea plenului de a se pronunţa cu privire la acest lucru.

De aceea, stărui în cererea mea, domnule preşedinte, care nu vizează regulamentul, ci aplicarea sa.

Domnul Bogdan Olteanu:

Fiind o intervenţie de procedură, vă rog, domnule deputat, să invocaţi şi articolul pe care bazaţi dreptul plenului de a cenzura modul în care conduc şedinţa.

Voci din sală:

Putem să schimbăm şi preşedintele!

Domnul Bogdan Olteanu:

Sigur că puteţi, dar nu o să prea reuşiţi, că v-aţi chinuit de zor, în 2005, să nu mai permiteţi schimbarea preşedintelui!

Domnul Bogdan Olteanu:

Alte intervenţii pe procedură? Nu mai sunt.

Supun votului dumneavoastră, atunci, propunerea de invitare a miniştrilor la lucrări. Vă rog să votaţi. Votăm electronic.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu avem nevoie de ei! Ce să spună, că sunt incompetenţi? Unii din ei sunt incompetenţi!

Domnul Bogdan Olteanu:

Cu 113 voturi din 221, propunerea a fost adoptată.

Consult plenul dacă suspendăm lucrările până la venirea miniştrilor sau continuăm cu alte proiecte şi vom lua acest proiect atunci când miniştrii vor putea să se afle în plen. Consult liderii de grupuri pe această temă.

Da, domnule preşedinte Barbu, vă rog, pe tema aceasta.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Eu cred că trebuie să continuăm cu alte proiecte de lege. Vă propun, în aceste condiţii, întrucât cele două proiecte, unul după altul, care sunt în ordine, cred că poz. 29 este cea despre care domnul Cindrea a şi vorbit aici şi face obiectul, de fapt, tot al modificării Legii nr. 19, să trecem la pct. 30 şi să reluăm pct. 29 şi 30 în prezenţa miniştrilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, cred că este o propunere pertinentă.

Doamna deputat Vasile şi domnul deputat Uioreanu.

Doamna Aurelia Vasile:

Pentru a fi de acord cu propunerea domnului deputat Barbu, aş vrea să ne faceţi precizarea dacă s-a luat legătura cu cei doi miniştri şi aproximativ în cât timp vor sosi. Ne răspundeţi şi noi spunem cum vom proceda mai departe.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mi-e greu să vă fac precizarea asta, întrucât plenul abia a votat, de îndată ce suspendăm şedinţa, dacă o suspendăm, vom lua legătura cu domnii miniştri şi vă vom anunţa cât de repede.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Mă nemulţumeşte răspunsul dumneavoastră. Nu putem, suntem atâţi deputaţi în sală, iar dumneavoastră ne spuneţi că "veţi lua legătura" şi că "nu ştiţi". Se discută de mai mult de o oră de acest lucru, la un moment dat, şi dumneavoastră aţi spus că ar fi bine să fie, deci, vă întrebăm încă o dată, s-a luat legătura cu cei doi miniştri şi în cât timp credeţi dumneavoastră că ne vor onora cu prezenţa?

Domnul Bogdan Olteanu:

În momentul în care voi avea răspunsul pot să vă asigur că vi-l voi da.

Domnul deputat Uioreanu, domnul deputat Márton. Înţeleg că domnul Uioreanu susţinea propunerea domnului Barbu.

Domnul Rădulescu şi domnul Márton, îmi cer scuze.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înţelesul clar al propunerii pe care am făcut-o este să se prezinte aici cei doi miniştri, iar noi să continuăm să lucrăm. Mai sunt o mulţime de acte normative, chiar din domeniul social, care urmează la rând, şi, de asemenea, cred că nu ne strică o repriză uşor prelungită de muncă, acum, către finalul sesiunii, având în vedere că sunt peste 80 de acte normative pe ordinea de zi pentru această săptămână, pe care nu apucăm să le epuizăm, le vom reporta pe săptămâna următoare, săptămâna următoare vom lucra o mică parte dintre ele. Şi eu cred că aproximativ 50 de acte normative, care sunt deja ieşite de la comisii şi venite în plen, vor rămâne pentru peste două luni, pentru sesiunea septembrie-decembrie.

Deci, o să vă rugăm, mă asociez celor spuse de doamna lider a Grupului PSD, să vedem pe unde sunt miniştrii şi între timp să continuăm cu celelalte acte normative.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Înţeleg că este o propunere care îşi însuşeşte şi punctul de vedere al preşedintelui de comisie.

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Eu sunt o fire mai practică. De altfel, nu am avut o propunere de amânare şi de aşteptare a miniştrilor, ci am pus o întrebare liderilor de grup, dar prin vot s-a tranşat, deci se ştie cine a hotărât aşa.

Revenind la idee, deocamdată în mod evident nu ştim când şi cum vor veni miniştri.

În al doilea rând, dacă discutăm, în continuare, orice lege, oricare dintre legile care vizează acelaşi segment, fără miniştri, nu ar fi bine. Şi atunci, am o propunere intermediară, care ne rezolvă această problemă, să ne întrunim, liderii de grupuri parlamentare, chiar Biroul permanent, în 15 minute, să modificăm programul pentru săptămâna aceasta, după-masă să avem în continuare plen, că oricum vom avea, să nu mai avem comisii şi în acest interval de un sfert de oră de consultare, pe care am dreptul să-l solicit, în calitatea mea de lider de grup, şi putem să fim de acord cu această modificare de program, vom afla când vor fi aici miniştrii. Şi atunci, peste 15 minute ne vedem cu toţii aici şi ne va fi anunţată ora la care vom continua dezbaterea pe legile respective.

Aceasta este o propunere procedurală, dacă sunteţi de acord, evident.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, eu vroiam doar să fac observaţia că propunerea care s-a făcut de la comisie era pentru cele patru proiecte pe care am decis că le discutăm astăzi, până la închiderea şedinţei, e vorba de pct. 30, 31, 32 şi 33. Dacă veţi fi de acord cu aceste puncte, nu cred că ocupă foarte mult timp.

Urmează, sigur, toate celelalte propuneri de care vorbea domnul Rădulescu, sunt propuneri de respingere, putem să facem o şedinţă specială dedicată respingerilor, aşa cum am mai făcut, şi să le putem discuta şi pe acestea până la finalul sesiunii.

Deci, dacă aţi fi de acord, propunerea pe care eu aş face-o şi să continuăm discuţia procedurală pe ea ar fi să finalizăm cu cele patru proiecte pe care am hotărât deja că le discutăm astăzi şi apoi să se întâlnească liderii şi să stabilească cum procedăm mai departe.

Doamna Aura Vasile, domnul Marcu Tudor.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

În enumerarea dumneavoastră aţi uitat şi poz. 29, deci, 29, 30, 31 şi 33, a aprobat plenul că vom continua şi vom finaliza dezbaterile generale, până la poz. 33. Socotim că şi în ce priveşte poz. 30 şi 31 şi 32 şi 33 se pot invoca, de asemenea, probleme în legătură cu... Poftim? Imediat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu faceţi dialog cu sala.

Doamna Aurelia Vasile:

Deci, noi suntem de acord să continuăm dezbaterile generale pe 29, 30, 31, 32 şi 33 şi îi aşteptăm pe domnii miniştri, după care vom vedea dacă rămânem sau nu la votul final.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Propunerea comisiei era ca şi 29 să intre la pachet cu 28, atunci când participă miniştrii la discuţie, întrucât vizează exact acelaşi obiect şi, mai mult decât atât, propune acele resurse despre care s-a vorbit aici. Eventual, atunci, poate le discutăm invers, că nu putem, întâi, să discutăm o lege şi după aceea să discutăm dacă suntem de acord şi cu sursele sau nu.

Domnule deputat Marcu Tudor, aveţi cuvântul.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Recunosc că timp de o oră şi ceva m-am tot gândit şi eu, printre picături, ce le mai poate da prin gând unora dintre cei care se opun votului unei probleme importante pentru 6 milioane de oameni din ţara aceasta şi familiile lor, ca să nu se treacă la vot! Recunosc că atâtea chichiţăraie, atâtea minuni câte s-au invocat, pentru ca să nu se voteze astăzi ceea ce aşteaptă atât de mulţi oameni în ţara asta, încât rămân aproape perplex!

De aceea, eu vă fac următoarea propunere, celor de bună-credinţă, cum vom face şi noi, cei de la Partidul România Mare: vom solicita listele de vot, de ultima dată, acum, adică, atunci când aţi votat toţi cei care au vorbit într-un fel aici şi au votat chichiţa care amână sau anulează votul. Atunci când aţi invocat să vină aici "marele" ministru de finanţe şi "marele" nu ştiu cine, de care, niciodată, nu s-a legat nimeni, exact acum se leagă... N-au fost prezenţi niciodată, nici nu ştiu cum arată, decât de la televizor, şi atunci, ce caută aici? Pur şi simplu, ca să întârziem, să anulăm această dorinţă de vot!

Şi, ca atare, toţi cei care aţi votat aprobarea acestei chichiţe, noi vom face listele publice pe sediile partidului nostru din toate judeţele: "Iată, domnilor, cine vorbeşte şi nu face! Cine plânge pe umerii pensionarilor, dar, de fapt, sunt împotriva lor, din moment ce au votat o chichiţăraie atât de ruşinoasă!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă consult atunci dacă vom continua acum lucrările, dezbaterile pe articole, cu proiectele de la 30 până la 33, sau suspendăm acum şedinţa? De acord să continuăm, atunci, de la pct. 30 la 33, urmând ca 28 şi 29, vedem în ce ordine, să se discute cu invitarea reprezentanţilor Guvernului.

Vă reamintesc că la 14 este şi Birou permanent reunit.

La pct. 30, Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar.

Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare, Comisia pentru muncă.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, domnule ministru Cioroianu, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Cioroianu (ministrul de externe):

Stimaţi colegi, bună ziua.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu sunteţi iniţiator, domnule ministru?

Domnul Adrian Cioroianu:

Eu vreau să o susţin, sunt colegi care sunt iniţiatorii acestei legi, o să-l rog pe domnul Barbu, dacă...

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să prezentaţi atunci punctul de vedere ca ministru.

Domnul Adrian Cioroianu:

Stimaţi colegi, numai o clipă, pentru că, în esenţă, lucrurile sunt mai simple decât par. (Pentru că în sală este rumoare)

Dincolo de bucuria de a vă revedea şi de a pune în discuţie, chiar şi în faţa celor care sunt astăzi oaspeţii noştri, distinşii pensionari de la balcon, stimaţi colegi, este o problemă care nu ţine de un partid anume, nu ţine de PNL, de PD, nici măcar de PSD, nici de PRM... Domnule Tudor! Domnule Tudor!

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu faceţi dialog cu sala!

Domnul Adrian Cioroianu:

Vreau să vă spun, stimaţi colegi, că este o problemă care ţine de noi toţi, ţine de reprezentarea noastră în lume şi de importanţa pe care o dăm şi de onoarea pe care o dăm acestei reprezentări.

Foarte pe scurt, vă voi spune că nivelul de salarizare, în acest moment, al personalului diplomatic şi consular român se află, raportat la nivelul diplomaţiilor statelor din Uniunea Europeană, state cu care, evident, începem din ce în ce mai să ne comparăm, pe unul dintre ultimele locuri. Astfel, salariul unui ambasador român este de 15% din cel al unui ambasador german, 29% faţă de salariul unui ambasador grec, 30% faţă de cel al unui ambasador ceh sau 37% faţă de cel al unui ambasador maghiar. Aş continua comparaţia spunându-vă că salarizarea ambasadorilor sau diplomaţilor, în genere, români este inferioară chiar şi faţă de diplomaţii din Republica Moldova. Dacă îmi permiteţi în detaliu, dacă un diplomat din Republica Moldova are 2.800 de euro, salariul unui ambasador român este în jurul a 2.700 de euro.

Nu voi insista foarte mult, vă voi spune doar că ajustarea valorii coeficienţilor de multiplicare utilizaţi la calculul salarial ne permite să atingem un procent de 40 sau 50% din nivelul de salarizare al corpului diplomatic şi consular din statele membre ale Uniunii Europene. Deci, practic, dacă veţi fi de acord cu această lege, ce vom reuşi va fi ca nivelul de salarizare al diplomaţilor noştri să ajungă la 40, repet, 40-50% din nivelul de salarizare al statelor Uniunii Europene.

Evident că sunt deschis la orice întrebări.

Domnule Barbu, dacă doriţi să prezentaţi expunerea.

Ţin să spun că am avut o bună colaborare cu comisia reprezentată de domnul Barbu şi de colegii domniei sale, Comisia de muncă, şi sper, evident, să vă putem convinge şi pe dumneavoastră.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte, raportul comisiei, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Proiectul legislativ propune modificarea şi completarea Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

Proiectul de lege intră în categoria legilor organice.

Iniţiativa legislativă a fost respinsă de Senat. A avut aviz negativ din partea Guvernului; a fost admisă, cu modificări, în Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, aşa cum vă este prezentată în raportul cu amendamente admise şi respinse.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Titus Corlăţean, domnul deputat Ştefan Glăvan, domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Titus Corlăţean:

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota pentru adoptarea acestui proiect de lege, pentru o raţiune extrem de simplă: necesitatea asigurării unui minimum de motivaţie şi a unui minimum de calitate a serviciului diplomatic românesc în ţară şi în străinătate.

Spuneam acest lucru, în condiţiile în care, din păcate, în ultimii doi ani şi jumătate, Ministerul Afacerilor Externe al României a plutit, nu o dată, între ridicol, între lipsă de viziune şi iniţiativă şi chiar, adesea, incompetenţă.

Sperăm că acest proiect de lege va ajuta la stimularea corpului diplomatic românesc. Nu este un cec în alb, faţă de o stare de lucruri care continuă şi în prezent, la nivelul M.A.E. Şi, ca fost diplomat, vreau să spun că o astfel de perioadă, cea constatată în ultimii doi ani şi jumătate, am mai întâlnit-o, chiar dacă nu la aceste cote, în perioada de tristă amintire a guvernării C.D.R., când, de asemenea, corpul diplomatic românesc, în special cel din străinătate, a trecut prin momente extrem, extrem de dificile.

Încă o dată, vom vota acest proiect de lege, însă vom fi extrem de atenţi la modul în care M.A.E., după ce a primit şi va primi acest sprijin, va şti să susţină interesele naţionale româneşti în străinătate, dar şi aici, la centru, la Bucureşti, maniera în care va şti să promoveze interesele româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O precizare din partea domnului preşedinte Barbu şi-l invit după aceea pe domnul Glăvan.

Domnul Gheorghe Barbu:

Aş vrea să se corecteze în stenogramă. În mod greşit, am spus din categoria legilor organice; face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnul deputat Glăvan şi domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul deputat Glăvan, vă rog.

Domnul Ştefan Glăvan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În primul rând, aş dori să vă informez că, în cadrul unei şedinţe speciale, Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil acest proiect de lege.

Pentru a susţine necesitatea acestei propuneri legislative iniţiate de colegi deputaţi şi senatori, vreau să subliniez importanţa activităţii diplomaţilor, extrem de scurt, ca o categorie socio-profesională de elită - şi sper să acceptaţi această sintagmă -, în promovarea intereselor ţării. Şi în special, importanţa diplomaţiei româneşti care, la ora actuală, trebuie să se alinieze calităţii profesionale a diplomaţiei europene.

România trebuie să încheie procesul de aderare Schengen şi, în aceste condiţii, trebuie îndeplinite o serie de măsuri, o serie de criterii tehnice, dar şi ridicarea gradului de profesionalism, de motivare şi prin creşterea salarizării acestui personal diplomatic.

Nu se poate recruta, la ora actuală, şi selecţiona personal valoros dintre absolvenţii cu studii superioare, nu se poate forma şi perfecţiona în vederea transformării acestuia, acestui personal diplomatic, într-un personal de carieră. Şi repet, revin cu această idee, un personal de elită, de reprezentare elegantă, dacă acceptaţi, în exteriorul ţării.

În prezent, cum spunea şi domnul ministru, diplomaţii români sunt remuneraţi la un nivel extrem de scăzut şi, dincolo de pragmatismul acestei expresii, acceptaţi ideea că ne situăm printre ultimele ţări în acest domeniu.

De altfel, propunerea legislativă vizează un număr extrem de strâns de diplomaţi - mai puţin de 650. Şi, ca o consecinţă a acestei idei, efortul financiar pe care-l presupune realizarea, transpunerea în practică a acestei propuneri legislative, poate fi acoperit din taxele consulare, pe care consulatele noastre le percep de la petenţi.

Doresc să menţionez că în Senat comisiile de specialitate sesizate în fond au votat favorabil şi, de asemenea, Consiliul Legislativ a avut exact aceeaşi conduită.

Consider că recalibrarea sistemului de salarizare a Ministerului de Externe român şi alinierea la standardele europene, impuse de parteneriatul european, este imperios necesară.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De mult se discută această propunere. Noi, cei din Partidul România Mare, chiar am luat în discuţie anterior şi am găsit că este perfect justificată şi trebuia aplicată mai demult, deoarece, în permanenţă solicităm ca mediul diplomatic aflat în străinătate să fie activ, incisiv, să participe la toate activităţile unde trebuie să participe şi unde participă alţii şi domniile lor, ai noştri, nu prea pot să participe, din mai multe motive. Şi unul dintre ele vi-l spun ulterior. Dar, această incisivitate o spunem numai aşa, din vorbă. Pentru că atunci când este vorba să ajutăm ca aceşti diplomaţi să-şi facă misiunea la bun sfârşit, sau să-şi ducă misiunea în bune condiţiuni, noi avem rezerve - că nu ştiu de ce ăla şi nu ăla, sau alte minuni.

Este perfect justificată această cerere. Ea se aplică numai la o parte dintre ei. Eu aş zice că la toată lumea trebuie aplicată, pentru că nu fac diferenţieri între ţări, ci, poate, eventual, între nivelul costurilor vieţii din ţările diferite. Aş zice chiar că este un nivel extrem de scăzut de salarizare şi la funcţionarii din interiorul ministerului, pentru că noi ne raportăm, nu la funcţionarul ăla care cunoaşte 5 limbi străine, care a fost şef de promoţie, care nu ştiu ce altă minune, şi are 10 milioane, şi zicem: păi, de ce ălaltul, din fundul satului, nu ştiu de unde, să aibă numai 7 milioane?! Păi, să înveţe şi el atât! Trebuie să facem odată diferenţierea asta între cei care muncesc şi se trezesc pe urmă că le e gândul la plecat în străinătate, pentru că au performanţe şi nu le sunt recunoscute în ţară.

În acest sens, vreau să-l atenţionez pe domnul ministru Cioroianu despre ceea ce domnia sa ştie la fel de bine ca mine, că selecţia la Ministerul Afacerilor Externe se face extrem, extrem de deficitar, cu interese particulare, cu forţări evidente, în afara legii, aproape la nivelul corupţiei şi trecând peste nivelul la care se poate acuza de abuz în serviciu al unora dintre foştii activişti ai Securităţii statului trecut, care se află acum, în prezent, în acest minister şi nu sunt, poate ... Or fi şi unii ambasadori. Dar ei decid ce şi cum cu ambasadorii în interes personal sau în interesul unor structuri. Şi domnul ministru a promis că va lua măsuri în sensul ăsta, dar eu îl atenţionez pe domnia sa că măsuri a promis şi Răzvan Ungureanu, care nu a luat măsurile astea. Ba, chiar le-a încurajat şi am ajuns în situaţia în care oameni deosebit de capabili, aşa cum zicea domnul Glăvan, nu pot accede, nu pot intra în structurile astea, cei care parcă sunt făcuţi pentru ele, pentru că sunt nişte interese particulare ale unor nonvalori aflate astăzi şi la post şi aflate şi în structura internă a Ministerului Afacerilor Externe.

Ca atare, domnule ministru, noi vom aproba această salarizare şi vă solicităm chiar să faceţi proiectul de lege, sau să se mărească şi la cei care stau cu câteva milioane de lei şi cunosc nu ştiu câte limbi străine, sau nu ştiu ce performanţe intelectuale au şi au în jur de 20 şi ceva, 30 de ani, dar nu pot accede, pentru că stă... aşaa, acoperă, precum căpuşile, vechea structură securistă în Ministerul Afacerilor Externe. Şi vă spun în mare cunoştinţă de cauză. Ştiţi şi dumneavoastră mulţi dintre ei.

Deci, vom vota. Dar, domnule ministru, vă rog încă o dată, acţionaţi astfel, încât să nu mai daţi posibilitatea, nu suspiciunilor, ci certitudinilor ca anumiţi oameni din subordinea dumneavoastră, cel puţin până aţi venit, acum, la conducerea ministerului, acţionează precum se acţiona pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Sau, hai să zic, cu toate că era mult mai bine în sensul ăsta, pe vremea lui Ceauşescu. Nu au ieşit din acest sistem de cadre, pe care-l aplică în Ministerul Afacerilor Externe. Dacă vreţi, putem face o comisie parlamentară, care să ancheteze modul în care se promovează cadrele acolo, modul în care se acceptă cadrele în Ministerul de Externe, modul în care se propun miniştrii, ambasadorii în anumite ţări şi aşa mai departe.

Vă asigur eu că veţi avea nişte surprize uriaşe, acei membri ai comisiei, care veţi hotărî să faceţi un control la Ministerul Afacerilor Externe.

Deci, vom aproba aceste salarii, cu rezerva părţilor pe care eu vi le-am relevat, domnule ministru.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna Lavinia Şandru. Domnul Niţă.

Doamna Marcela Lavinia Vâlcov-Şandru:

Vă mulţumesc frumos.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu sunt de acord că trebuie să ne aliniem la foarte multe standarde, pe care, cu siguranţă, ni le-am dori fiecare dintre noi.

Cred că în primul rând ar trebui să ne aliniem la standarde în ceea ce priveşte nivelul de trai. Şi, dacă în urmă cu câteva minute, am considerat că nu există bani în România pentru a creşte pensiile, nu ştiu cum mai putem să ne uităm în ochii pensionarilor de acum înainte, dacă noi venim în faţa lor acum şi creştem salariile personalului diplomatic. Sunt de acord, credeţi-mă, să creştem salarii, dar numai acolo unde putem vorbi despre performanţă. Şi nu ştiu dacă, stimaţi colegi, diplomaţia românească, la ora actuală, este una performantă. Cred că nu.

Aşa că eu v-aş ruga, stimaţi colegi, să nu votaţi acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Populism de televizor!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Niţă.

Vă rog, stimate coleg, să nu întrerupeţi oratoarea.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu o întrerup, pentru că a terminat!

E greu să întrerupi o femeie! (Rumoare)

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că eu sunt de acord cu votarea acestui proiect de lege, numai că să nu dăm bani clientelei politice pe care o tot trimitem în străinătate. Să-i păstrăm pe acei diplomaţi pe care încă îi mai avem în structurile Ministerului de Externe, să promovăm mai mult tineret, care să înveţe de la cei care încă mai sunt pe acolo. Din păcate, pe unii i-a uitat Dumnezeu pe la unele ambasade, iar alţii au acces foarte greu.

Apoi, mai este o chestiune pe care aş vrea să o aibă în vedere domnul ministru. Poate vine şi cu un proiect de lege, prin care propune ca unele ambasade să fie renovate. Pentru că sunt unele care au scaune de 20 de ani, unele care sunt nevăruite, unele care au cheltuieli minimale în ceea ce priveşte funcţionarea corectă şi reprezentativă - repet, reprezentativă - a ambasadelor româneşti. Şi, prin urmare, cred că este timpul să vă ocupaţi, domnule ministru, şi de această chestiune. Pentru că, fie că este o lipsă de interes crasă a unor ambasadori cu privire la modul cum arată ambasadele româneşti în străinătate, fie că dumneavoastră nu vă preocupaţi de asigurarea fondurilor necesare pentru asigurarea unei reprezentativităţi sau a unui minim protocol necesar, să spun, în prezentarea ambasadelor româneşti în faţa lumii.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Puşcaş.

Domnul Vasile Puşcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Faptul că există destule intervenţii şi la subiectul acesta, al salarizării diplomaţilor, înseamnă că recunoaştem şi utilitatea, şi necesitatea şi, mai ales, în momentul de faţă, importanţa lor, aşa cum distinşii mei colegi subliniau mai înainte.

Sunt de acord şi cu colegii care-şi exprimau îngrijorarea în ceea ce priveşte profesionalismul, eficienţa şi, mai ales, rezultatele pe care le aduc diplomaţii - şi aici sunt convins că domnul ministru a notat şi noi vom continua, în Comisia pentru politică externă, să monitorizăm acest lucru.

Dar vreau să vă spun, distinşi colegi, că mulţi diplomaţi de foarte bună calitate au părăsit serviciul diplomatic. Au părăsit serviciul diplomatic, pentru că, deja, piaţa muncii le dă posibilitatea să meargă în Uniunea Europeană, să meargă în Statele Unite, să meargă în zona privată care plăteşte mai bine decât noi, publicul, care avem tot timpul pretenţii şi care solicităm, în fiecare zi, ca ei să se prezinte într-o anumită ţinută, să aibă un anumit tip de discurs şi, mai ales, să se dedice 24 din 24 de ore interesului naţional.

Mai există încă ceva. Am auzit nişte discuţii, chiar şi la comisie, spunându-se: bun, dăm tot judecătorilor, diplomaţilor şi aşa ceva ... Eu sunt de acord cu ceea ce se spunea aici. Nu cred - şi nu cred că părăsim speranţa de a trece acel proiect legislativ despre care am discutat în urmă cu câteva minute -, dar nu cred că trebuie tot timpul ca pentru o categorie să mergem, s-o ţinem în stare defavorizată, până când vom avea posibilitatea să le ducem pe toate. Cred că ar trebui să ne punem în minte şi voinţa politică să ducem încet, încet, toate categoriile în sus. Că, de fapt, acesta este scopul pe care noi îl avem şi pe care-l urmărim.

În încheiere, domnule preşedinte şi distinşi colegi, eu susţin acest proiect legislativ şi vă încurajez să o facem, pentru că, de fapt, este vorba nu despre o categorie neapărat elitistă, dar este vorba despre o categorie de care avem nevoie, cum avem nevoie de toate categoriile şi pentru toţi trebuie să ne îngrijim.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Cliveti; domnul deputat Mircovici.

Mai există şi alte intervenţii? Nu mai sunt. În încheiere, domnul ministru, dacă va dori.

Doamna Minodora Cliveti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Numai două remarci vreau să fac. În primul rând, Ministerul Afacerilor Externe este unul dintre ministerele care funcţionează în România. Dintotdeauna a avut o prestaţie bună şi aş vrea să remarc un al doilea lucru, mai ales pentru care am venit aici, la acest microfon, că are un personal format în majoritate din femei. Femeile din Ministerul Afacerilor Externe muncesc foarte mult, aşa cum muncesc toate femeile şi mi se pare corect că, de data aceasta, se gândeşte cineva şi la veniturile lor, în acest domeniu, în care, iată, vor avea şansa să câştige mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Aş vrea să fac o singură remarcă. Nu pot fi de acord cu comparaţia care s-a făcut între ceea ce s-a discutat mai înainte, când era vorba de 6 milioane, şi ceea ce se discută în momentul de faţă, când este vorba de 600 de profesionişti care ne reprezintă în afară.

Există în tradiţia poporului român ca, atunci când are musafiri, să mănânce o friptură, chiar dacă toată săptămâna mănâncă fasole.

Eu cred că elementul de reprezentare, în afară de elementul nevoie de a reţine oameni care să ne reprezinte cu adevărat şi să fie profesional oameni competenţi, este ceva normal. Mă gândeam, la un moment dat, la momentul în care aveam pe distinsul nostru coleg ambasador la Belgrad şi care avea un salariu de 8 milioane, echivalentul a 300 de euro. Este anormal să punem diplomaţii noştri în astfel de situaţii atunci când sunt în străinătate.

Sigur că vom susţine aceste creşteri salariale, cu atât mai mult cu cât ni s-a şi oferit sursa de finanţare - din taxele consulare.

Vă mulţumesc. Restul, cred că-i populism.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă nu mai există intervenţii la dezbateri generale, înţeleg că nu se cere drept la replică de la domnul deputat Glăvan.

Atunci, îl invit pe domnul ministru la final, dacă doriţi să interveniţi.

Domnul Adrian Cioroianu:

Eu ar urma să vă mulţumesc, vă daţi seama, dar profit de prezenţa aici, pentru a vă spune că decizia dumneavoastră de astăzi, practic, nu onorează numai Corpul diplomatic, ci onorează Parlamentul şi Camera Deputaţilor, ca atare.

Da, doamna Cliveti, trebuie să vă dau dreptate. Într-adevăr, femeile, în această instituţie numită Ministerul de Externe, fac o treabă excelentă. Nu numai femeile. Dar, profit de intervenţia dumneavoastră pentru a vă spune că în cele două capitale despre care vorbim atât de mult - Washington şi Londra -, în care nu avem ambasadori, avem două doamne, însărcinaţi de afaceri, care se descurcă admirabil.

Domnule Glăvan, într-adevăr, vorbeaţi de elită. Nu ştiu dacă sunt 600 sau sunt mai mulţi. Am aici un director care poate da ... Nu numărul contează. Şi eu cred că nu se poate compara cât de dureroasă ar fi situaţia pensionarilor din România - şi este dureroasă. Fiecare are în familie, sau, mă rog, a avut în familie sau va avea în familie. Dar, în acelaşi timp, această ţară a avut, are şi va avea nevoie de diplomaţi.

Domnul Puşcaş a pus degetul pe rană. Sunt oameni buni care pleacă în privat. Nu mă ascund să vă spun că sunt oameni buni care pleacă în mediul privat.

În Occident, acolo unde noi trimitem ambasadori, o secretară foarte bună o găseşti la 2.500. Cam aşa are şi ambasadorul României, sau diplomatul României.

Deci, vă mulţumesc foarte mult că nu am transformat această dezbatere într-una care să ducă, eu ştiu, în direcţii puţin populiste. Realmente vă mulţumesc şi credeţi-mă că aţi luat decizia bună. Am reţinut şi ceea ce se spunea, bănuiesc că este cazul Tokio, unul dintre ele. Şi ţin să vă spun la modul cel mai deschis, dar, în acelaşi timp, oficial, cu putinţă: opinia mea este - şi o voi încuraja în măsura în care voi avea, evident, şi susţinerea dumneavoastră, România trebuie nu numai să închirieze localuri acolo unde avem ambasade sau reprezentanţe. Noi trebuie să cumpărăm. Este o investiţie foarte bună. Preţul în ceea ce se cheamă real estate este în creştere peste tot, în Europa şi în lume. Este o investiţie pe care statul român o face. Nu sunt pentru închirieri. Sunt pentru sumpărarea unor locuinţe şi terenuri, pentru că ele sunt ale acestui stat pentru care scuza de lipsă de bani devine din ce în ce mai fragedă şi mai de nesusţinut.

În privinţa examenelor, am reţinut cele spuse de domnul Tudor. Cum se ştie, le-am blocat pe cele care erau în curs, în dorinţă să asigur acea corectitudine de care vorbeaţi, domnule Tudor.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Dacă nu mai există intervenţii la dezbateri generale, trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă, de la pct.1 la pct.5, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.6 la pct.10? Adoptate.

De la pct.11 la pct.15? Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Pe procedură, domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deputaţii P.S.D. menţionaţi în anexele la prezenta moţiune, membri ai Camerei Deputaţilor în această legislatură, în temeiul art.112 din Constituţia României, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.429 din 2003 şi în temeiul art.158 şi 168 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, înaintăm astăzi prezenta moţiune simplă, cu tema "4 milioane de lei, subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil".

Vă rugăm să dispuneţi măsurile necesare în vederea declanşării procedurilor legale pentru dezbaterea acesteia.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. O să vă rog să o depuneţi. O s-o verific şi o să-i fixez un termen, dat fiind că ziua de luni este deja destul de încărcată cu moţiuni, presupun că vom putea număra şase zile fără ziua de duminică şi să avem marţi, probabil, această moţiune, dar vă voi anunţa în timp util.

La pct.31: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.160/2000.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul.

Nu este iniţiatorul. Scot de pe ordinea de zi, potrivit art.140 alin. (3).

Discutăm la Biroul permanent.

Nu, nu, iniţiatorul. Cine-i iniţiatorul? Ministerul de Finanţe? Păi, vorbiţi, atunci, dacă sunteţi iniţiatorul. Iertaţi-mă!

Domnul Anghel Iordan (consilier, Curtea de Conturi):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Curtea de Conturi susţine acest proiect de lege, deoarece, prin acest proiect de lege se realizează o reparaţie morală a unei categorii socio-profesionale.

Timp de doi ani de zile, de la 1 ianuarie 2007, controlorii financiari nu au beneficiat de nicio creştere salarială. A fost singura categorie socio-profesională din cadrul bugetarilor.

Trebuie să fac următoarea precizare. Controlorii financiari ai Curţii de Conturi, ca şi consilierii de conturi, au, prin Legea de organizare şi funcţionare, anumite incompatibilităţi. Nu avem dreptul la nicio sursă de venit, în afară de salariul de încadrare, care-i prevăzut prin lege.

S-a ajuns într-o situaţie foarte bizară la ora actuală. Noi, care verificăm banul public, verificăm toate instituţiile publice, inclusiv şi Parlamentul şi societăţile naţionale şi regiile naţionale, să ajungi cu nişte salarii derizorii. Cineva o să spună că, totuşi, salariile la Curtea de Conturi sunt puţin mai mari decât ale celorlalţi bugetarişti. Într-adevăr, cu un mic procent sunt mai mari. Dar toţi ceilalţi bugetarişti au venituri salariale cu mult mai mari decât salariul pe care-l încasăm noi, ca reprezentanţi ai Curţii de Conturi.

De aceea, rugămintea din partea Curţii de Conturi, domnilor deputaţi, stimaţi deputaţi, să ne ajutaţi să putem şi noi să facem faţă cerinţelor pe care ni le solicitaţi dumneavoastră şi societatea, în administrarea banului public.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Comisia? Domnul deputat Barbu. Vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Proiectul de lege se referă la aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.160/2000.

Proiectul a fost adoptat de Senat, cu modificări, şi are caracter de lege ordinară. A fost, de asemenea, adoptat de către Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, cu modificări, pe care vi le supunem dezbaterii, aşa cum se regăsesc ele, în amendamentele admise şi respinse la prezentul raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Vă atrag atenţia că există un amendament respins. Se susţine? Nu se susţine.

Pe anexa cu amendamente admise, de la pct.1 până la pct.5, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.6 la pct.10, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.11 la pct.14, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Acest proiect rămâne la vot final.

Am să fac menţiunea, nu ştiu dacă nu cumva mi-a scăpat, că şi proiectul de la pct.30 va trece la vot final.

Pct.32: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Legea are caracter ordinar; proiectul este adoptat de Senat; raport comun de adoptare din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi a Comisiei pentru muncă şi protecţie socială; suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul. Lipseşte?

Scot de pe ordinea de zi, potrivit art.140 alin. (3).

Mâine, la Biroul permanent, rog secretariatul general să pregătească o scrisoare pentru Guvern, să atragă atenţia că prezenţa este obligatorie.

Vă dau cuvântul pe procedură. Domnule Stanciu, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Stimate doamne şi stimaţi deputaţi,

Domnul Nicolăescu a plecat!

Domnule preşedinte,

Se întâmplă ceva straniu.

Poate, având în vedere că noi avem un grup de rugăciune, poate face o sfeştanie aici, pentru că este inadmisibil ce se întâmplă.

Domnul secretar de la muncă, Ministerul Muncii fiind iniţiator, a fost aici, pe bancă. Cineva probabil că i-a făcut semn şi a plecat. Când a venit domnul ministru Barbu încoace, probabil că dânsul a şters-o. Dumneavoastră spuneţi, scurt, că nu este iniţiatorul şi o scoatem de pe ordinea de zi.

Vă rog şi eu, pentru respect pentru domnii colegi de la PSD, de la P.R.M., de la P.D., de la P.N.L., de la U.D.M.R., chiar poate să ne sfideze iniţiatorul, secretar de stat, în felul acesta? Sau pur şi simplu, nu, secretarul de stat a primit dispoziţie să plece ca să putem invoca acel articol de regulament. Vă rog să îl sunaţi sau daţi dispoziţie să-l sune şi să vină.

În caz contrar, domnule preşedinte, noi nu putem achiesa la acest mod de a conduce şedinţa. O dată trimiteţi dumneavoastră proiectul de lege la comisie, în baza lui 109, o dată pleacă iniţiatorul, că i se face semn, şi scade pe de ordinea de zi.

În condiţiile în care, domnule preşedinte, nu apare (bănuiesc că a avut altă necesitate, de a ieşit secretarul de stat), Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, aşa cum a promis la început, suntem pe 32, ultimul proiect de lege din listă, noi plecăm din sală şi nu participăm la vot final, ca semn de protest faţă de o manieră total neelegantă de a conduce şedinţa de astăzi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. N-aş vrea s-o supăraţi pe doamna Cliveti, la Ministerul Muncii sunt doar doamne secretar de stat, nu este niciun domn secretar de stat, poate l-aţi confundat cu cineva.

Dacă, până la sfârşitul lucrărilor apare cineva, discutăm. Dar, deocamdată eu nu văd niciuna din persoanele de la iniţiatori.

Punctul 33, Proiectul de Lege privind programul de solidaritate socială în favoarea ...

Da, doamna deputat, aveţi cuvântul. Am zis că facem şi 33.

Doamna Aurelia Vasile:

Bineînţeles că facem şi 33.

Vă rog, lângă poziţia 28, 29, să adăugaţi şi 32, pentru că tot vin domnii miniştri, fiind o problemă foarte importantă pentru mulţi angajaţi din sistemul învăţământului, deci vă rog, lângă 28, 29, să adăugăm şi poziţia 32.

Domnul Bogdan Olteanu:

O discutăm la Biroul permanent şi o repunem pe ordinea de zi cu cea mai mare plăcere.

Punctul 33, Proiectul de Lege privind Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse.

Legea are caracter organic, proiectul a fost adoptat de Senat în condiţiile art. 75 alin. (2), teza III din Constituţia României. Raport de respingere din partea Comisiei pentru buget. Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să intervină.

Domnul deputat Ţundrea, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Ţundrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor miniştri,

Am onoarea să prezint acest proiect de lege. Este un grup de parlamentari ai Partidului Conservator care l-au iniţiat.

Vreau să menţionez că şi Partidul Conservator a avut un proiect de lege depus la Senat vizavi de punctul de pensie şi-i felicit pe iniţiatori. Sper că acest proiect de lege, vizavi de creşterea punctului de pensie, să treacă, în final.

Vizavi de acest proiect de lege al nostru, Proiectul de Lege privind Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse, cred că lucrurile stau mai simplu. Proiectul de lege a fost adoptat la Senat. Am avut avizele favorabile de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare. S-a întâmplat ceva ciudat la Comisia pentru buget, finanţe, unde am avut 7 voturi pentru şi 12 abţineri. Trag concluzia, legat de aceste abţineri din timpul şedinţei de la Comisia pentru buget, finanţe, până astăzi probabil că lucrurile s-au lămurit şi sper ca acest proiect de lege să fie adoptat favorabil.

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, aş vrea să adaug câteva argumente în favoarea acestui proiect de lege. De exemplu, un milion de pensionari care au o pensie de 150 lei, în timp ce prima de vacanţă pentru un funcţionar de la administraţie - şi nu mai dau nume - este de 1569 de roni. Deci, acest proiect de lege depinde de votul dumneavoastră.

1,4 milioane de pensionari care au o pensie cuprinsă între 140 şi 250 de lei, în timp ce o singură deplasare a şefului Statului pe o distanţă de 20 de km ajunge să ne coste peste 1000 de euro, depinde, deci, acest proiect de lege de votul dumneavoastră. 2,8 milioane de pensionari care au o pensie de 294 de lei, în timp ce o singură deplasare a coloanei oficiale pe o distanţă de 18 km costă zeci de salarii.

Cred că sunt câteva argumente care ar putea să ne ajute să fim convinşi în totalitate în înţelepciunea plenului, ca acest proiect de lege să fie adoptat astăzi.

Concluzionez că se face o dreptate socială şi pensionarii, nu ştiu dacă au nevoie atât de mult de aceşti bani, dar, cel puţin, facem o reparaţie morală vizavi de demnitatea acestor oameni.

În ceea ce priveşte mult discutata sursă de finanţare, noi am găsit sursa de finanţare, este vorba de 1% din profitul net al societăţilor comerciale. Avem semnale şi adrese, patronatele acceptă acest proiect de lege. Pe de altă parte, venim în completare cu un proiect de lege care sprijină întreprinzătorii, este vorba de scutirea de la plată a impozitului pe profitul reinvestit. Deci, cu alte cuvinte, echilibrăm acest impozit de 1% sau această taxă, prin scutirea de la impozit a profitului reinvestit, creând locuri de muncă şi o altă sursă de venituri la bugetul de stat.

Dacă, în condiţiile prezentate de mine, am fost destul de clar că nu grevăm bugetul statului, sper ca acest proiect de lege să fie adoptat astăzi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt nevoit să prezint un raport de respingere a acestui proiect de lege, raport de respingere cu care eu, categoric, nu pot să fiu de acord din mai multe motive.

Proiectul de lege a fost discutat în cadrul Comisiei de buget, finanţe, în data de 5 iunie 2007. Din totalul de 19 voturi, 7 voturi au fost pentru susţinerea acestui proiect de lege, iar 12 voturi au mers în zona abţinerii. Deci 12 deputaţi s-au abţinut. Fac precizarea că, în cadrul Comisiei pentru buget, finanţe, grupurile parlamentare nu au dorit să motiveze votul pe care l-au dat.

Aşadar, consider că neaducându-se argumente pentru... (vociferări) ceea ce vă spun scrie şi în raport, nu pot să vă spun altceva. Voturile nu au fost justificate. Cam aceasta a fost procedura, acestea au fost dezbaterile.

Sigur că în raport mai sunt invocate anumite puncte de vedere extrase din punctul de vedere al Guvernului, însă, repet încă o dată, grupurile parlamentare nu au adus niciun argument care să justifice abţinerea de la vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale?

Da, domnul deputat Săpunaru, pe procedură? Şi domnul Dan Ioan Popescu a solicitat.

Domnul Nini Săpunaru:

Hai să socotim că s-a greşit. Deci nu este foarte bine spus că nu s-au explicat. Ne-am abţinut de la vot şi a fost o discuţie pentru că Ministerul de Finanţe, prin secretarul de stat, domnul Vlădescu, a solicitat un termen până unde să-şi facă o socoteală să vină să vadă care este influenţa acestei măsuri.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Dan Ioan Popescu, doamna Aura Vasile.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Iată că astăzi discutăm o serie de legi cu implicaţii deosebite pentru categoria cea mai defavorizată din ţară, categoria pensionarilor. Doar cine nu are părinţi, nu poate să înţeleagă importanţa acestor legi.

Am luat cuvântul, domnule preşedinte, la acest proiect de lege, datorită faptului că proiectul de lege a fost aprobat în Senat. Practic, în comisia de specialitate nu au fost voturi împotrivă, ci au fost o serie întreagă de abţineri din partea unor colegi care, probabil, nu au intrat în amănunt legat de sursa de finanţare a acestui proiect legislativ care nu afectează cu nimic bugetul ţării.

De aceea, am să vă rog, domnule preşedinte, să fiţi de acord ca, în procedură de urgenţă, să retrimitem acest proiect de lege la comisie, ca să se rediscute în cadrul comisiei, având, încă o dată repet, în vedere faptul că nu se afectează cu nimic bugetul de stat, în plus, există şi un vot favorabil obţinut în plenul Senatului României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul PSD susţine proiectul de lege al Partidului Conservator. Este un proiect care nu afectează în niciun fel bugetul Guvernului. Suntem de acord cu propunerea domnului deputat Dan Ioan Popescu de a fi trimis la comisia de specialitate pentru a fi rediscutat şi aşteptăm încă o dată raportul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă nu mai sunt intervenţii pe procedură, supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să votaţi.

Da, propunerea de retrimitere la comisie a fost aprobată. Termen, domnule vicepreşedinte, o săptămână? O săptămână. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, cu asta am încheiat şedinţa de astăzi, reamintesc Biroului permanent şi liderilor de grupuri că, la ora 14,00, la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, avem şedinţă de Birouri permanente reunite.

Pe procedură? Domnule Rădulescu, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi am votat prelungirea programului de lucru până vom parcurge şi acele acte din domeniul social, dar şi parcurgerea altor iniţiative legislative, care sunt cu raport de respingere, până când cei doi miniştri, care erau clamaţi aici, a căror prezenţă o simţeam toţi foarte necesară - cel al finanţelor şi cel al muncii - vor fi fost prezenţi aici, în bănci, ca să ne explice dacă-şi pot asuma - Guvernul actual - deci prin ei, Guvernul actual, acea iniţiativă legislativă referitoare la pensionari. De asta am mai continuat să lucrăm şi nu dintr-un exces stahanovist.

Dacă doriţi ca să încheiem acum, mai supuneţi o dată la vot, fiindcă a mai fost un vot contrar şi, pe de altă parte, daţi-ne şi nouă de ştire unde sunt stimaţii miniştri şi dacă vor să vină să susţină acel proiect de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă reamintesc că decizia pe care am luat-o, plenul, a fost aceea de a lucra până la pct. 33, inclusiv.

Dacă doriţi să faceţi o altă modificare a programului de lucru...

Voce din sală:

Nu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu, până la 33 inclusiv. Am terminat.

Dacă doriţi să facem o altă modificare a programului de lucru, eu n-am o problemă, dar vă reamintesc că avem şi activitatea Camerelor reunite, respectiv Biroul reunit, la ora 14, deci este destul de dificil.

În ce-i priveşte pe miniştri, de îndată ce închidem aici şedinţa, o să pot să-i contactez.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog. (Comentarii în sală.)

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Vreau să înţeleg, încă nu i-aţi contat pe cei doi miniştri? Deci am stat timp de o oră. Nici un consilier de-al dumneavoastră nu a putut să dea telefon la ministerele respective şi să spună că Camera Deputaţilor îi aşteaptă pe domnii miniştri ca să îşi spună un punct de vedere al Guvernului, în condiţiile în care noi hotărâm una, ei vor alta? Consider că, efectiv, este bătaie de joc la adresa Camerei Deputaţilor.

Domnule preşedinte, noi am votat ceea ce liderul de Grup al Partidului Democrat a susţinut şi nu am votat altceva.

Faptul că aveam dat un vot încă de la începutul sesiunii de astăzi că vom merge până la pct. 33, a fost un vot anterior. Deci noi am votat propunerea liderului Grupului democrat.

Deci continuăm dezbaterile. Dumneavoastră aţi hotărât acest lucru. Amânăm restul programului. Avem, nu avem şedinţă comună, vom vedea. Deocamdată, noi desfăşurăm mai departe programul.

Vă rog să continuaţi ordinea de zi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Imediat, dar, doamna deputat, vă atrag atenţia că, în confuzie, ceea ce am decis a fost că, după ce terminăm aceste puncte, suspendăm lucrările până vin miniştrii. În momentul în care vin miniştrii, cu cea mai mare plăcere, le reluăm.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Nu aşa aţi supus la vot, pentru că atunci noi n-am fi votat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă invit să consultaţi stenograma.

Domnul deputat Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu rămân stupefiat, domnule preşedinte, de modul cum dumneavoastră aţi înţeles propunerea pe care noi am făcut-o.

Înţelegerea a fost de genul următor. Noi continuăm să lucrăm până la poziţia 33, ca să oferim miniştrilor timpul necesar ca aceştia să ajungă aici. Eu, personal, n-am crezut că cei doi miniştri trebuie să fie contactaţi personal de către dumneavoastră pentru a putea ajunge aici. Mă gândeam că un consilier al domniei voastre poate să-i contacteze, să le spună care este păsul, oful Camerei Deputaţilor şi domniile lor să se deplaseze aici. Dacă există în cutuma miniştrilor liberali obişnuinţa ca doar dumneavoastră personal să-i invitaţi, cred că putea fi invitat un vicepreşedinte care să continue să conducă şedinţa de lucru şi dumneavoastră să-i contactaţi personal pe cei doi miniştri. Pentru că aici s-a desprins o concluzie că vom continua dezbaterea pe acel proiect în prezenţa miniştrilor, până la epuizarea acestui act normativ fie printr-un vot final, fie prin retrimiterea acestuia la comisia de specialitate.

De aceea, domnule preşedinte, şedinţa Birourilor permanente poate fi amânată. Şedinţa de mâine, dacă va fi problemă, vom vedea dacă se va ţine în formula în care este preconizat? Dar eu cred că ce este mai important astăzi, este ca cei doi miniştri să fie prezenţi aici, să lămurim, într-un fel sau altul, o dată ce se întâmplă cu acest proiect de lege. Îl adoptăm sau îl retrimitem la comisie şi îl lăsăm pentru altă şedinţă de vot final.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Eu ştiu suficient de bine ce am supus la vot. Dacă cineva are un dubiu faţă de ceea ce s-a decis, este invitat să consulte stenograma.

Domnule Uioreanu, doreaţi să interveniţi?

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Da, domnule preşedinte, aveţi dreptate. Ar fi bine să convocaţi chestorii să facă această operaţiune de telefonie către miniştri şi după aceea să ne dea un răspuns cât de repede în plen.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc care a fost discuţia şi ce s-a decis. S-a decis că, după ce finalizăm cu aceste proiecte, se întruneşte Comitetul liderilor, dacă vă amintiţi, care face o discuţie pe această temă. Eu am să vă propun să arătăm, totuşi, respectul cuvenit faţă de colegii de la Senat şi deciziile luate şi să întrunim Comitetul liderilor imediat după Biroul permanent reunit şi nu înainte, dat fiind că este ora două fără un minut.

Şedinţa se suspendă, urmând ca ea să fie reluată în momentul în care miniştrii vor veni, Comitetul liderilor va fi informat. De asta am hotărât că vom convoca Comitetul liderilor, pentru a stabili exact ora la care se reia şedinţa.

Vă mulţumesc.

Ne revedem în momentul în care veţi fi invitaţi de lideri.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,00.