|
|
Domnul Jose Manuel Durao Barroso - preşedintele Comisiei Europene: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Onoraţi membri ai Parlamentului României, Este o plăcere să fiu în casa solemnă a democraţiei române. (aplauze) Vă mulţumesc că m-aţi invitat să mă adresez acestei întâlniri comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor, astăzi. Este o mare onoare pentru mine să fiu aici, vorbesc prima oară membrilor celor două Camere ale Parlamentului României, de când mi-am început mandatul ca preşedinte al Comisiei. Am fost extrem de interesat în dezvoltarea schimburilor cu parlamentele naţionale din Europa. Înainte de a-mi prezenta mesajul azi, aş dori să prezint un cuvânt de solidaritate cu România, în special cu cei afectaţi de recentele inundaţii. Ştiu că deja au fost, din păcate, unele victime, vreau să aduc un omagiu şi să transmit condoleanţele mele familiilor şi prietenilor celor afectaţi de inundaţii. Este foarte important pentru mine să mă aflu aici cu dumneavoastră, la nouă luni, după ce România, începându-şi aventura europeană, a aderat la Uniunea Europeană,. Nu este nici un alt loc mai potrivit decât Parlamentul pentru a celebra această apartenenţă la familia europeană. În Uniunea Europeană nu este vorba doar despre discuţii diplomatice sau proceduri birocratice, ci este vorba de colaborarea dintre statele suverane care lucrează împreună într-un mod fără precedent. Este un experiment care, în 50 de ani, şi-a dovedit eficacitatea, sustenabilitatea şi atractivitatea pentru naţiunile europene care au aderat la Uniunea Europeană, în căutarea libertăţii şi a solidarităţii. Vreau, pe scurt, să prezint ce mesaje vă aduc astăzi. Mai întâi, aderarea României la Uniunea Europeană este o poveste de succes şi pentru România, şi pentru Uniune. În al doilea rând, România, totuşi, încă mai are nevoie să implementeze reforme cruciale pentru a putea beneficia din plin de toate schimbările care au loc în Uniune şi în lumea întreagă. În al treilea rând, parlamentele naţionale, inclusiv, Parlamentul României, vor juca un rol tot mai important, când e vorba de a modela viitorul Europei. În al patrulea rând, alegerile parlamentare europene vor fi un prilej de a răspândi mesajul despre locul României în Europa. Vă invit să privim împreună punctul unu despre care am vorbit. Extinderea s-a dovedit a fi o sursă majoră de putere pentru Europa, ea a consolidat importanţa şi dimensiunea integrării europene şi a îmbunătăţit atât ţara dumneavoastră, cât şi Uniunea Europeană, însăşi. Sibiu, capitală culturală europeană, anul acesta, deja atrage mii de vizitatori din întreaga Europă. Acesta a fost primul oraş care a avut acest statut, beneficiind de acest lucru mii de turişti care au putut vizita acest oraş, inclusiv eu, azi, am fost acolo şi m-am bucurat de privelişte. Apoi, aderarea României a înfrumuseţat peisajul european. De asemenea, vreau să spun că sunt ţări ortodoxe, cu locuitori ortodocşi, care au îmbogăţit dialogul ecumenic din Europa şi mă bucur de a fi participat la "A treia Adunare Ecumenică Europeană", azi-dimineaţă, la Sibiu, împreună cu comisarul Orban, compatriotul dumneavoastră, şi cu comisarul Figel. Europa celor 27, azi, contează mult mai mult decât în trecut şi vorbeşte cu autoritate deplină. Este extrem de important acest lucru, e foarte important să vorbeşti acum în numele unei Europe la scară continentală cu aproape 500 de milioane de locuitori. Asta îmi aduce aminte de cuvintele Horei Unirii, scrise în 1855 de Vasile Alecsandri, cu prilejul unificării celor două Principate Române, Moldova şi Valahia, în 1859, şi în toate ocaziile când România şi-a mărit armonia. Când eşti singur nu ai putere. Unde stau mulţi împreună, puterea creşte. Cred, într-adevăr, că acesta este şi cazul cu Uniunea Europeană. Unde sunt mulţi, puterea creşte. O Europă extinsă este o Europă mai puternică în lume. Această autoritate va fi consolidată şi mai mult, în curând. Prin Tratatul de Reformă s-a ajuns, în cadrul Consiliului din iunie la consens, şi prin sprijinul Guvernului român, şi ar fi de datoria mea să vă felicit pentru asta. Ca un răspuns dat acelor sceptici care au spus că Europa celor 27 nu-şi va găsi o direcţie comună şi o viziune comună niciodată. Dimpotrivă, a arătat că Europa este hotărâtă să-şi creeze instrumente pentru a se ridica la înălţimea aşteptărilor cetăţenilor săi, fără a mai vorbi de modele teoretice abstracte şi dorinţa de a moderniza Europa, astfel încât să se ridice la înălţimea noilor provocări mondiale. Acest nou consens se traduce acum într-un limbaj juridic. Cred că Tratatul de Reformă se va bucura de un mare consens privind ceea ce Europa doreşte să realizeze şi de aceea avem încredere că se va putea ajunge până în octombrie la un tratat aprobat de toată lumea sub preşedinţia portugheză şi sperăm că va fi ratificat acest tratat până în 2009, la alegerile din iunie. Credem că cetăţenii din Europa vor putea să recunoască acest tratat ca un pas înainte. El va aduce progrese reale în termenii democraţiei şi responsabilităţii, coerenţei externe şi capacităţii crescute de a face faţă provocărilor crescânde al unei lumi globalizate. Cu tratatul aprobat, vom putea să ne concentrăm mai multă energie pentru a putea ajunge la rezultate concrete pentru cetăţeni, întrucât aceasta, aşa cum spun tot timpul, este, de fapt, prioritatea noastră adevărată. O uniune mai puternică pentru beneficiul cetăţenilor ei. Pentru aceasta, avem nevoie de rezultate concrete. De aceea, trebuie să realizăm această reformă instituţională, pentru a ne putea concentra pe crearea unui mediu prosper şi sigur pentru cetăţeni, pregătind Europa pentru a avea un rol conducător în abordarea problemelor privind schimbările climatice, în promovarea securităţii energetice, în răspândirea valorilor europene în toată lumea. Aderarea României este benefică pentru Europa în mai multe privinţe. De exemplu, extinderea dimensiunii orientale a Europei. Există un potenţial imens pentru cooperare şi dezvoltare în această zonă. România are de jucat un rol crucial în domeniul unor chestiuni precum energia, migraţia şi securitatea, care constituie provocări permanente pentru Europa noastră contemporană. La rândul său, Europa este gata să ajute România să se pregătească pentru a accede la spaţiul Schengen şi a contribui la securitatea şi la prosperitatea noastră comună. Daţi-mi voie să vă reamintesc cu sinceritate că o altă provocare continuă cu care se confruntă Uniunea Europeană extinsă este nevoia de a avea o abordarea coerentă şi eficientă a integrării minorităţilor naţionale, construită pe egalitate, nediscriminare şi respect pentru drepturile fundamentale ale omului. Etniei rrome, ca minoritatea etnică cea mai consistentă în Uniunea Europeană, merită să i se acorde o atenţie specială. Al doilea mesaj se referă la reformele care au loc în România. România a făcut eforturi deosebite în ceea ce priveşte procesul de aderare. Procesul de integrare ocupă un drum lung. Este esenţial, dar nu este finalul poveştii. Acum trebuie să ne concentrăm pe implementarea în ceea ce priveşte reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate. Angajarea este necesară pentru a dovedi cetăţenilor europeni din statele membre că reperele stabilite vor fi satisfăcute şi implementate. Puteţi conta pe sprijinul permanent al comisiei, precum şi pe sprijinul din partea statelor membre. Aceasta este esenţa cooperării asupra modului în care Uniunea Europeană funcţionează. În ceea ce priveşte sfera economică, salut angajarea României în privinţa reformelor referitoare la strategia de la Lisabona. Programul de reformă adoptat de Consiliul de Miniştri, la sfârşitul lunii iulie, este o strategie foarte bună, într-adevăr. Sunt convins că aceasta va fi implementată în mod corect şi va fi o platformă pentru dezvoltarea economică şi socială a României şi va juca un rol crucial în stabilirea priorităţilor pentru fondurile structurale. Îmbunătăţirea capacităţii reprezintă o zonă crucială în ceea ce priveşte măsurile care trebuie luate pentru potenţialul imens pe care îl are România. În multe state membre, parlamentele naţionale joacă un rol cheie în monitorizarea progreselor în ceea ce priveşte programele internaţionale de reformă şi în răspândirea mesajului de reformă economică către cetăţeni. Sunt convins că acesta este un domeniu pe care îl veţi studia profund, în lunile şi anii care vor urma. În cele din urmă, daţi-mi voie să fiu mai direct. Rolul parlamentelor naţionale este esenţial în ceea ce priveşte alegerile europarlamentare din ţara dumneavoastră. Acestea vor atrage o atenţie deosebită asupra dumneavoastră, din partea Europei. Alegerile europarlamentare joacă un rol deosebit în ceea ce priveşte democraţia în viitor. Parlamentele naţionale trebuie să aibă o atenţie deosebită privitor la acest lucru, pentru a deschide linii de comunicare mai bune. Vedem în parlamentele naţionale elemente importante care să intre în dialog cu noi. Ca rezultat, anul trecut, am stabilit un sistem prin care trimitem propunerile Comisiei direct către parlamentele naţionale şi prin care ne angajăm să dăm un răspuns tuturor comentariilor. Din octombrie 2006, Comisia Europeană a primit 180 de opinii din 23 de adunări naţionale, pentru 59 de propuneri legislative. Parlamentul României, însă, nu a profitat de această oportunitate, dar sper că dialogul nostru se va construi în lunile şi anii care vin. Aceasta reprezintă o oportunitate pentru un impact direct asupra dezbaterilor europene. Mandatul pentru Conferinţa Interguvernamentală prevede o importantă întărire a rolului parlamentelor naţionale. De exemplu, dacă opiniile referitoare la o propunere reprezintă, cel puţin, o treime sau un sfert, în cazul propunerilor pentru libertăţi, securitate şi justiţie, acestea vor trebui să fie revizuite. Comisia va decide dacă să menţină, să retragă sau să revizuiască propunerea sa. Acest mecanism este numit de mulţi un cartonaş galben. Există şi un al doilea mecanism complementar, care este limitat la propuneri referitoare la procedurile legislative, co-decizii care sunt numite "cartonaş portocaliu". Îmi pare rău că trec prin toate aceste elemente tehnice, dar acestea sunt foarte importante când vorbim de angajarea parlamentelor naţionale în procesul de luare a deciziei. Acest mecanism se referă la principiul de subsidiaritate al majorităţii. Comisia Europeană va trebui să reexamineze propunerea. Dacă ea consideră că trebuie să-şi menţină proiectul, va trebui să aibă o opinie rezonabilă, care va fi transmisă tuturor pentru a lua în considerare toate aceste elemente. Dacă majoritatea este de 54, asta presupune că legislativul nu este compatibil cu opinia legislativă, care nu este calificată. Asta înseamnă că există o posibilitate de intervenţie directă ale parlamentelor naţionale, împreună cu Parlamentul European, în ceea ce priveşte luarea deciziilor la nivel european. Mai mult decât atât, ar trebui să subliniez faptul că parlamentele naţionale vor lua parte la revizuirea tratatelor, vor lua parte la mecanismele de evaluare a implementării politicilor europene, vor lua parte la monitorizarea politică a Europolului şi a activităţii eurojustiţiei. Vor fi notificate în legătură cu aplicaţiile de aderare la Uniunea Europeană. Şi toate acestea, dincolo de toate puterile care sunt date parlamentelor naţionale în ceea ce priveşte controlul respectivelor domenii. La prima evaluare a mecanismelor noastre în ceea ce priveşte stabilirea unor conferinţe interguvernamentale, Comisia îşi adaptează procedurile pentru a face ca acestea să intre în vigoare. Revenind la primele alegeri europarlamentare din ţara dumneavoastră, daţi-mi voie să vă spun că astea vor fi doar un alt moment solemn care ne va aduce aminte de imaginile pe care le-am văzut de Anul Nou 2006 când milioane de oameni din ţara dumneavoastră au sărbătorit îndeplinirea ambiţiilor lor, devenirea României, membră a Uniunii Europene, cu statut deplin. Acestea vor oferi oportunitatea cetăţenilor europeni, în plus, în ceea ce priveşte dezbaterile europene. Alegerile vor da cetăţenilor posibilitatea de a-şi alege viitorii reprezentanţi în Parlamentul European, reprezentând în acelaşi timp o nouă oportunitate pentru a dovedi modul în care Europa influenţează viaţa românilor care trăiesc şi muncesc în alte state membre ale Uniunii Europene. O dezbatere vie reprezintă modul cel mai bun de a dezvolta imaginaţia cetăţenilor şi de a le promova înţelegerea în ceea ce priveşte Europa. La 1 ianuarie 2007, am primit România la Strasbourg şi Bruxelles, aducând în felul acesta o contribuţie deosebită activităţilor şi diversităţii culturale, favorizând discuţii şi reflecţii în cadrul grupurilor politice şi în discuţiile plenare. Politicienii europeni şi, mai ales, parlamentarii români, noi toţi avem o responsabilitate enormă faţă de oamenii din România care au crezut în aderarea ţării dumneavoastră la Uniunea Europeană. Trebuie să facem totul pentru a satisface aşteptările oamenilor şi să le dovedim că încrederea în integrarea europeană le va aduce viitorul mai bun şi vor face Europa mai puternică, în totalitate. Ştiu că entuziasmul pentru Europa, pe care l-am văzut în ultima perioadă în ţara dumneavoastră, este esenţial. Dumneavoastră şi colegii dumneavoastră din Parlamentul European, uneori, aveţi dificultăţi să explicaţi oamenilor de ce se întâmplă aşa. De ce integrarea europeană înseamnă că numai împreună putem satisface, putem face faţă tuturor provocărilor de genul globalizării, terorismului internaţional, schimbarea climatică? Împreună este, de fapt, motto-ul Uniunii Europene, la cea de-a 50-a sa aniversare. Rolul parlamentarilor este de a face din ţările noastre un succes şi cheia este comunicarea. Sunt convins că veţi avea timp să le explicaţi cetăţenilor dumneavoastră cum acest lucru le afectează viaţa zilnică. Vă rog nu le faceţi promisiuni pe care Europa nu şi le poate ţine şi încercaţi să scăpaţi de stereotipurile care circulă, daţi-le oamenilor o imagine realistă despre ceea ce înseamnă Europa şi ce înseamnă să ai probleme europene. Aceste prime alegeri europene sunt o şansă fantastică pentru a aduce cetăţenii României mai aproape de Europa, să-i facem să se simtă europeni, cum de altfel sunt singur că românii se simt. Acest lucru va fi şi mai puternic când va vota şi în 2009, alături de toate celelalte state membre. Vă solicit să încurajaţi oamenii să voteze pe data de 25 noiembrie. În felul acesta, le puneţi în practică acest drept unic. Sunt sigur că aceasta va fi o ocazie de a arăta că România are nevoie de o Europă puternică, o Uniune Europeană mai puternică şi, în acelaşi timp, mai aproape de cetăţenii săi. O astfel de Europă are nevoie de o Românie activă şi modernă. Domnule preşedinte, Onoraţi membri, Vă mulţumesc pentru atenţie. (aplauze)
|
|
|
|
|
Domnul Jose Manuel Durao Barroso: Domnule preşedinte, Distinşi membri ai Parlamentului, Vă mulţumesc pentru întrebări. Este un curs intensiv în democraţia românească, pe care l-am primit, aşa, foarte rapid, şi despre pluralismul românesc. Aşa cum am spus la început, am fost şi eu membru al Parlamentului meu, am fost lider al opoziţiei, am fost şi prim-ministru, deci îmi place politica şi o cunosc, îmi place dezbaterea şi îmi pare rău că nu putem avea o dezbatere mai lungă. Vă mulţumesc pentru întrebări, inclusiv pentru cele care au exprimat anumite păreri mai critice. Prima întrebare din partea Partidului Social Democrat a fost una foarte importantă privind salariul minim european şi un prag maxim sau minim pentru impozite. Voi da un răspuns sincer: nu este realist acest lucru, deoarece unele ţări membre refuză absolut ideea unui salariu minim. De fapt, nu există aşa ceva. Suntem 27 de ţări membre, acum, şi în unele ţări membre, în cele mai multe de fapt, există un salariu minim, dar în unele ţări nu numai că nu există şi nu se acceptă ideea unui salariu minim european, dar nici măcar nu există această reglementare la nivel intern al sistemelor proprii. Deci, înţelegem şi sprijinim această preocupare pentru coeziune socială şi economică crescută, este o prioritate a Uniunii Europene, totuşi, cinstit vorbind, mi se pare că nu este realist să ne gândim, cel puţin într-un viitor apropiat sau mediu, să ne gândim la posibilitatea de a avea acest salariu minim comun european şi, de asemenea, un sistem complet armonizat de impozite. Haideţi să luăm un exemplu, unele ţări membre se opun absolut acestui lucru, argumentând că diferenţierea este de natură să promoveze competitivitatea în Europa şi, de aceea, chestiunea este dificilă. De aceea, trebuie să ajungem la rezultate pe alte căi. Trebuie să promovăm coeziunea socio-economică pe alte căi. Şi răspund astfel şi la întrebarea pe care mi-aţi pus-o dumneavoastră, din partea Partidului Conservator. Pentru că problemele sunt oarecum asemănătoare, sunt, acum, oarecum aceleaşi, putem oare să avem la nivel european o securitate socială şi un sistem de protecţie socială comun? Ţările membre - şi aş spune că există unanimitate aici - până acum, refuză să adopte un sistem armonizat de protecţie socială. Ceea ce avem, există o piaţă comună, o piaţă internă, cu mecanisme de redistribuire, dar competenţele de bază în domeniul social rămân la nivel naţional, fie că este vorba de sistemul de protecţie socială, sistemul de sănătate sau cel de educaţie. Eu, personal, am propus, deja, când am devenit preşedinte al Comisiei, şi a fost o inovaţie, un fond de ajustare, un fond care este creat global, care este menit să sprijine muncitorii, angajaţii care pot să ajungă să fie surplus undeva, într-un sector, şi să se faciliteze relocalizarea lor datorată globalizării. Şi funcţionează. Fondurile nu sunt pentru firme, ci pentru muncitori, pentru angajaţi şi sunt angajaţi care beneficiază deja de asta. Dar este altceva, este un alt lucru, este un fond special pentru ceea ce este un rezultat al unor relocalizări datorate globalizării. Cinstit vorbind, ideea de a avea, într-un viitor apropiat, un nivel comun de siguranţă socială sau de fond de pensii sau salariu minim se va lovi de o rezistenţă şi opoziţie foarte serioasă din partea multor state membre, care cred că aceste competenţe trebuie să rămână la nivel mai curând naţional. Ceea ce putem face, şi am văzut din experienţă că se poate face, este să vă vorbesc de experienţa ţării mele, Portugalia, la care v-aţi referit deja. Deci, în Portugalia, ţara mea, am văzut la noi că integrarea europeană, ca şi în România, în mod firesc, calitatea de stat membru al Uniunii Europene va mări salariile în mod firesc şi veţi vedea asta şi dumneavoastră, pe viitor, din ce în ce mai mult, deoarece cresc posibilităţile de dezvoltare, se vor transfera fonduri importante către România, România va beneficia de fonduri semnificative, ceea ce va contribui la o mişcare în sus de ridicare a prosperităţii, a situaţiei economice. Şi, în mod firesc, implicit, salariile vor creşte şi ele, nu mă îndoiesc de asta. Întrebarea este doar dacă va fi posibil să se menţină la un nivel legiferat, să spunem. A doua întrebare, cea de la Partidul Liberal, de fapt au fost două întrebări: rolul Parlamentelor naţionale şi ideea referendumului. Rolul Parlamentelor naţionale, aşa cum am spus, spiciul meu poate a fost puţin prea tehnic, dar am spus că în Tratatul pe care-l negociem acum şi care sperăm să se încheie curând, rolul Parlamentelor naţionale va fi mărit. Desigur, trebuie făcut în aşa fel încât să nu reducă din legitimitatea Parlamentului European, dar Parlamentele naţionale pot interveni atunci când cred că instituţiile europene legiferează într-un domeniu care nu este de competenţa acestor instituţii europene, ci care trebuie să rămână la nivel naţional. Este vorba de principiul subsidiarităţii. Deciziile trebuie luate, pe cât posibil, cât mai aproape de cetăţeni. Răspunsul este da, creştem, mărim rolul parlamentelor naţionale. Şi dumneavoastră, sunt convins, puteţi face multe lucruri, puteţi comenta asupra iniţiativelor europene. Ştiţi că a fost decizia noastră la Comisie, chiar înainte de a avea noul Tratat, de a vă trimite imediat propunerile noastre de la Comisie, să le primiţi imediat, aşa încât să puteţi, dacă vreţi, să vă trimiteţi comentariile atunci când încă suntem în procesul de a elabora legislaţia, şi nu după ce ea este votată. Pentru că aşa cum ştiţi, şi experienţa mea confirmă acest lucru, ceea ce este important, dacă vreţi să interveniţi în legislaţie este să nu o faceţi foarte târziu, ci să interveniţi cât mai curând, cât mai timpuriu şi să vă trimiteţi observaţiile chiar atunci când suntem încă în etapa de configurare, de elaborare a legislaţiei europene. După cum ştiţi, a fost o dezbatere la Comisie, şi la Bruxelles, şi la Strasbourg, privind anumite iniţiative, unii au fost contra, s-au opus şi eu am spus ,,dacă noi, la Comisie, când elaborăm o nouă legislaţie, ascultăm poziţia tuturor, inclusiv a ONG-urilor şi a altor grupuri de interese, de ce să nu ascultăm, evident şi Parlamentele naţionale, bineînţeles. Sunt posibilităţi ca dumneavoastră să interveniţi, aşadar, cât mai repede, cât mai curând, într-un stadiu cât mai timpuriu de elaborare a legislaţiei europene. A doua întrebare referitoare la referendum, vă daţi seama, înţelegeţi că nu pot să comentez. Este o chestiune internă, de politică internă a României, dumneavoastră trebuie să decideţi. Eu am experienţă destulă ca să ştiu că nu trebuie să mă amestec, nu trebuie să mă bag în asta şi de aceea nu comentez. Cât priveşte politica de vecinătate, distinsa membră a Partidului Democrat mi-a pus o întrebare privind politica de vecinătate. Mai întâi, vreau să vă spun şi să-i spun că noi considerăm politica de vecinătate ca o poveste de succes, dar suntem de acord că trebuie făcute încă multe lucruri. Vreau să-mi exprim aprecierea pentru rolul României în acest sens şi angajamentul României pentru gestionarea constructivă a unor programe de bună vecinătate, cum ar fi România-Moldova-Ucraina şi zona Mării Negre. Una dintre contribuţiile bune ale României la Uniunea Europeană este tocmai accentul pe care-l puneţi pe politica de vecinătate şi pe relaţiile din regiune. Vreau să subliniez importanţa pe care România trebuie să o aibă şi o poate avea în armonizarea cu corul european privind politica cu Republica Moldova şi cu Marea Neagră. În special, privind Moldova, în mod concret este important să subliniezi importanţa Moldovei ca vecin direct al Uniunii Europene, unul dintre vecinii Uniunii Europene şi beneficiar al politicii de vecinătate. Este un plan de acţiune privind Moldova. În acest cadru, este nevoie de mai multe îmbunătăţiri privind drepturile omului, libertăţile fundamentale din Moldova, lupta împotriva corupţiei şi creşterea de oportunităţi de investiţii în Moldova. Sunt necesare aceste lucruri. Împărtăşesc preocuparea dumneavoastră privind cetăţenia română pentru cetăţenii moldoveni. Ştiu că sunt probleme de competenţă naţională, dar trebuie să spun că în Moldova, chestiunea privind numărul mare de solicitanţi de viză românească trebuie discutată în continuare. Vreau să vă spun că, de fapt, noi suntem angajaţi în faţa Moldovei, suntem cel mai mare donator de fonduri către Moldova, deci din partea Uniunii Europene, am dat 405 milioane de euro, până acum, sub formă de fonduri nerambursabile şi, în continuare, este nevoie să facem mai mult. Încă o dată, foarte cinstit şi sincer, vorbind deschis, în situaţia curentă, actuală, noi nu putem vedea o posibilitate de a mări numărul de solicitări. În plus, pe lângă ceea ce dumneavoastră aţi făcut, este nevoie de unanimitatea statelor membre, trebuie să deschidem negocieri ca să dăm statut de ţară candidată unei alte ţări. Deocamdată, nu ni se pare posibil, în acest moment, să acceptăm un alt stat candidat pentru aderare la Uniunea Europeană, înainte de a vedea anumite progrese în cadrul politicii de vecinătate europene. Următoarea întrebare a fost din partea domnului senator de la Partidul România Mare. Aţi menţionat alte experienţe de integrare europene, dar vreau să vă arăt o diferenţă. În trecut au fost multe moduri de a încerca să unificăm Europa, prin cucerire, prin forţă, creând imperii. Originalitatea Uniunii Europene este că, azi, noi avem dimensiunea unui imperiu, suntem 27 de ţări, aproape 500 de milioane locuitori, de cetăţeni, dar suntem state suverane, nici unul dintre state nu este obligat să fie membru al Uniunii Europene, fiecare este membru fiindcă a vrut şi fiindcă a putut să fie în acelaşi timp o ţară liberă, suverană, mărindu-şi puterea, făcând parte din acest proiect comun. Aceasta este originalitatea Uniunii Europene. Este prima oară în istorie când se întâmplă aşa ceva, un asemenea grup de ţări atât de mare, care a decis să-şi reunească suveranităţile, păstrându-şi suveranitatea, dar consolidându-şi şi mărindu-şi puterea, lucrând împreună. Cred că este, într-adevăr, ceva fără precedent, un proiect măreţ. Eu sunt portughez şi noi suntem portughezi şi dumneavoastră sunteţi români, suntem în acelaşi timp europeni, rămânând portughezi sau români, şi compatrioţii dumneavoastră trebuie să înţeleagă. Cei care lucrează şi trăiesc în alte ţări din Europa sunt mândri că sunt români, dar se bucură să beneficieze de anumite avantaje care derivă din calitatea de cetăţean european şi libertatea de a călători, de a lucra, de a se stabili oriunde. Este una dintre marile realizări ale civilizaţiei europene posibilitatea de a rămâne patriot, de a-mi iubi ţara şi, în acelaşi timp, de a fi loial acestei idei a unei Europe comune. Întrebarea dumneavoastră s-a referit la rădăcinile creştine ale Europei. Desigur, în Europa avem rădăcini creştine. Este un fapt al istoriei, toată lumea ştie asta, a se vedea şi Conferinţa Ecumenică de la Sibiu, din zilele acestea. Am plătit un tribut acestor rădăcini creştine. Este adevărat că Europa este o diversitate. Azi, în Europa, avem şi oameni care nu sunt creştini, de asemenea, oameni care nu au nicio religie. Trebuie să respectăm drepturile tuturor celor care sunt creştini, care nu sunt creştini sau celor care nu au nicio religie. Este singurul mod în care putem trăi, convieţui, în pace şi democraţie, într-o societate care nu este bazată numai pe toleranţă, ci şi pe acceptare reciprocă. Poate este unul dintre motivele pentru care unii s-au opus unei referinţe creştine, explicite, o referinţă explicită la valorile creştine în Tratat. Eu aş fi acceptat-o, nu mi-e ruşine să recunosc, să spun că avem rădăcini creştine în Europa, dar trebuie să acceptăm, uneori, faptul că, dacă vrem să avem un consens, este nevoie să ajungem la un numitor comun şi la acest nivel. Încă o dată, cel mai bun mod de a menţine valorile noastre de toleranţă şi de acceptare reciprocă este nu doar de a privi istoria din trecut, ci şi să acceptăm diversitatea în Europa, ca o cheie pentru unitatea noastră. Următoarea întrebare a fost cea de la UDMR despre modul în care regiunile sunt concepute, desenate, cum sunt ele trasate şi eventual redesenarea lor. Cunoaştem această problemă, şi anume, de pildă, vreau să vă dau un exemplu în ţara mea, în Portugalia, am redesenat, am remodelat în anumite scopuri unele dintre regiunile administrative sau unităţile administrative, deci, se poate face în unele cazuri. Se poate face, dar este mai ales o competenţă naţională, nu este Comisia Europeană cea care să facă. Autorităţile europene nu vor spune României care să fie regiunile de aici sau din orice altă ţară. Dacă dumneavoastră vreţi să faceţi o reformă a administraţiei şi regiunilor, când este vorba de fondurile structurale, sigur că este nevoie de anumite dialoguri cu instituţiile europene, pentru a putea armoniza poziţiile, dar asta este o chestiune care priveşte cetăţenii români, administraţia română, este o chestiune internă. Pot să vă spun un lucru, politica regională a Uniunii Europene a fost până acum şi este un mare succes. Dacă vă uitaţi la Spania, de pildă, la Grecia, la Irlanda sau la Portugalia, dacă vă uitaţi cum aceste ţări au evoluat de la nivelul din anii `80 la unde sunt acum, vă spun că, poate, cea mai importantă contribuţie sau contribuţia majoră a avut-o ajutorul regional. Deci, nu este datorită modului în care s-au desenat regiunile. Nu, dezvoltarea nu depinde de asta, ceea ce este important este de a adăuga acestor eforturi de nivel european anumite reforme şi progrese la nivel naţional şi regional. Ultima întrebare, cea de la independenţi, s-a referit la organizarea alegerilor pentru Parlamentul European. Vreau să vă spun că, aşa cum aţi spus, este o chestiune care mai mult se adresa primului-ministru decât mie. Nu mă pot eu implica, nu pot eu să intervin aici. Când eram tânăr, am studiat sisteme electorale, dar sigur pot să vă spun un lucru: noi, la Uniunea Europeană, dăm o mare importanţă democraţiei şi responsabilităţii, legitimităţii democratice şi desigur, sperăm că toate statele noastre membre, întotdeauna o vor respecta. Dar asta este evident, totdeauna vor respecta aceste principii de democraţie, legitimitate şi responsabilitate democratică, şi sunt convins că instituţiile române şi în special Parlamentul dumneavoastră sunt instituţii mature, care vor apăra mereu valorile europene ale democraţiei europene şi libertăţii. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie. (aplauze)
|
|
