Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnii Valer Dorneanu şi Eugen Nicolicea, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de doamna Daniela Popa şi domnul Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi şi Doamne, ajută!

Îngăduiţi-mi să deschid şedinţa Camerei Deputaţilor dedicată declaraţiilor politice, astăzi, 11 septembrie 2007. O să începem cu un reprezentant al Puterii şi o să-l rog pe domnul Becsek Garda Dezideriu să poftească la microfon şi să lectureze declaraţia politică. Se va pregăti doamna deputat Monalisa Găleteanu din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mafia retrocedărilor este un fenomen generalizat în România. Mai periculos este faptul că, după descoperirea infracţiunilor legate de restituirea proprietăţii funciare şi forestiere, infractorii sunt apăraţi şi susţinuţi atât din partea organelor abilitate ale statului, cât şi de către instituţiile care au trebuit să intervină pentru stoparea ilegalităţilor. M-aş referi la funcţionarii publici, în special la secretari, care se folosesc de situaţia lor în cadrul administraţiei locale şi încalcă legislaţia în vigoare.

Un caz concret ar fi abuzul în serviciu al secretarului din municipiul Gheorgheni care, fără a respecta legislaţia privind legile de împroprietărire, a intrat în posesia unor terenuri la care nu avea dreptul şi nu a respectat legislaţia privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Pentru a nu fi subiectivi aş cita din raportul autorităţii naţionale pentru restituirea proprietăţilor care au organizat la Gheorgheni în zilele de 23-27 iulie un control: "Există două titluri de proprietate emise pe numele secretarilor localităţii, respectiv Nagy Istvan titlurile de proprietate 43456 din 12 octombrie 2001 şi nr.74486 din 15 octombrie 2003".

Titlul de proprietate nr.74486 din 15 octombrie 2003 este eliberat pentru suprafaţa 1153 de mp în extravilanul localităţii Gheorgheni pe drumul spre Lacul Roşu în apropierea unei pârtii de schi, pe titlul de proprietate fiind făcut menţiunea "prin reconstituirea dreptului de proprietate". Nu se găseşte în primărie nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru Nagy Istvan, secretarul localităţii, pentru această suprafaţă de teren nu are nici un act doveditor al dreptului de proprietate sau care să-i dea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate. De altfel, pe titlul de proprietate este făcută menţiunea că se reconstituie direct lui Nagy Istvan şi Nagy Magi de proprietate, adică în nume propriu şi nu ca moştenire de la vreun autor.

Cu toate că secretarul localităţii este originar din comuna Corbu, aproximativ 30 de km de Gheorgheni, iar soţia acestuia este din Ciuman, 15 km de Gheorgheni. Oricum, după cum am mai spus, nu există nici un act doveditor al dreptului de proprietate, care să-i dea dreptul de reconstituire.

Titlul de proprietate nr.43 457 din 12 octombrie 2001 este eliberat pe o suprafaţă de 4345 de mp în intravilanul oraşului Gheorgheni, la fel fiind făcută menţiunea prin reconstituirea dreptului de proprietate. Nici în acest caz nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi nu sunt depuse acte care să-i confere dreptul de reconstituire dreptului de proprietate, în conformitatea prevederilor legilor fondului funciar.

La acest dosar există totuşi anexate două contracte de vânzare-cumpărare, într-unul dintre ele cumpărător fiind Nagy Istvan, dar, contractele nu sunt încheiate în formă autentică, cel care apare secretarul localităţii fiind încheiat în 1995 şi, potrivit prevederilor legale, incidente, Legea nr.18/1991 este lovită de nulitate absolută, oricum nu se poate reconstitui dreptul de proprietate şi eliberat titlul de proprietate în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar pentru persoane care au cumpărat terenuri, indiferent de forma autentică sau nu a contractului. După apariţia Legii nr.18/1991 pentru că această lege se referă la terenuri preluate de statul comunist în perioada 1945-1990. Pentru cele două terenuri, secretarul localităţii a fost validat prin hotărârile comisiei judeţene nr.14/2001, respectiv, 13/2003".

Stimate domnule ministru Cristian David,

Din păcate, există numeroase dovezi privind susţinerea politică, atât din partea prefecturii judeţului Harghita, cât şi din partea Inspectoratului Poliţiei Judeţului Harghita, a sus-numitului funcţionar public dintre care aş aminti doar cazul când s-a muşamalizat blocarea restituirilor legate de parcelele 209 şi 210, dosar penal pus la sertar, cu toate că inspectoratul teritorial de regim silvic şi cinegetic, în anul 2003, a clarificat atât paguba cât şi vinovăţia comisiei locale de fond funciar a oraşului Gheorgheni.

Sper că raportul autorităţii pentru restituirea proprietăţilor va fi luat în considerare de instituţiile subordonate ministerului, condus de dumneavoastră, şi nu se va permite tragerea unor foloase necuvenite din partea unor funcţionari publici.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

O rog pe doamna deputat Monalisa Găleteanu să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul Stefan Bardan de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În această dimineaţa declaraţia politică am intitulat-o: "Vacanţa s-a terminat, ce ne facem?"

Debutul anului şcolar 2007-2008 se anunţă la fel de sumbru ca şi în anul precedent, înscriind încă o bilă neagră în "palmaresul" actualei guvernări de dreapta.

Semnalăm, pe această cale, dezinteresul şi neglijenţa manifestate de actualii guvernanţi faţă de pregătirea unităţilor de învăţământ pentru noul an şcolar şi marea incertitudine în care se află toţi slujitorii şcolii din cauza pachetului de legi ale învăţământului, legi contestate şi criticate deja de către federaţiile sindicale din învăţământ.

Este greu de acceptat ideea că, la 17 septembrie, elevii vor intra din nou în spaţii degradate, cu săli de clasă improprii derulării procesului de învăţământ şi grupuri sanitare insalubre, care reprezintă reale focare de infecţie. Condiţiile în care elevii şi profesorii deopotrivă sunt obligaţi să-şi desfăşoare activitatea zilnică, sunt departe de a fi unele decente, iar despre alinierea la normele europene nici nu poate fi vorba, atâta vreme cât aceste cazuri nu sunt nicidecum unele izolate, ci reprezintă un fenomen generalizat la nivel naţional.

Dacă în acest tablou sumbru adăugăm şi faptul că aproximativ 50% dintre unităţile de învăţământ nici nu au autorizaţie sanitară de funcţionare, vom avea imaginea tristă în care va debuta anul şcolar 2007-2008.

Compromiterea începutului de an şcolar pune în primejdie calitatea actului educaţional, de formare a noii generaţii şi elimină complet speranţa că, pe parcursul anului şcolar, situaţia se va schimba în bine.

Alocarea necorespunzătoare şi tardivă a fondurilor destinate învăţământului preuniversitar a condus la lipsa investiţiilor în infrastructură şi utilităţi şi, implicit, la luarea unor măsuri de suprafaţă care să ascundă deficienţele majore existente în unităţile de învăţământ.

Ne confruntăm, astfel, cu acelaşi clişeu care zădărniceşte încrederea părinţilor, a elevilor şi a dascălilor că ar putea deveni beneficiarii unui sistem educaţional sănătos, modern şi competitiv la nivel european.

În acest context general, este cu atât mai salutară iniţiativa domnului Mircea Geoană, preşedintele PSD, de a realiza un Pact Naţional în domeniul educaţiei pentru o perioadă de 10 ani.

Ne exprimăm speranţa că toate partidele parlamentare vor înţelege importanţa acestui demers politic şi îşi vor asuma cu responsabilitate obligaţia pentru găsirea de urgenţă a acelor măsuri necesare pentru redresarea şi dezvoltarea unui sistem educaţional competitiv, corespunzător cerinţelor actuale ale României ca membră a Uniunii Europene

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă anunţ că domnii deputaţi Ion Stan şi Apostolache Mihai din partea Grupului parlamentar al PSD au depus la secretariatul Camerei declaraţiile politice.

Îl rog pe domnul deputat Ştefan Bardan, Grupul parlamentar al PD, şi se pregăteşte doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Ştefan Cornel Bardan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Guvernul României şi furtul intelectual".

Agenţia Naţional pentru Locuinţe este concepută ca un mare proiect imobiliar, sub autoritatea statului, pentru a veni în sprijinul tinerilor cu venituri modeste şi reprezintă un instrument important prin care Guvernul încearcă să rezolve problema locuirii pentru tineri şi familiile de tineri ale căror posibilităţi financiare nu le permit să achiziţioneze o locuinţă.

Cunoscând acest lucru, am iniţiat anul trecut două propuneri legislative împreună cu alţi colegi din PD, PNL, PSD prin care se urmărea modificarea şi completarea Legii nr.152/1998 privind înfiinţarea ANL cu prevederi care ofereau posibilitatea chiriaşilor acestor locuinţe să le poată cumpăra la cerere prin utilizarea de instrumente de creditare sau a unor surse suplimentare de venituri - argumente care se găsesc şi în expunerile de motive ale celor două propuneri legislative.

Interesant este că, la acele date, Guvernul a respins cele două propuneri legislative, ministrul Laszlo Borbely declarând sus şi tare că aceste propuneri nu sunt realizabile, că argumentele aduse în expunerile noastre de motive sunt "superflue" etc. ca, în luna august a acestui an, Guvernul să vină cu o ordonanţă de urgenţă în care să precizeze că aceste propuneri se pot aplica, să fie copiate fraze întregi, inclusiv din expunerea de motive. Deci, practic, Guvernul, după ce a reuşit blocarea în Parlament a celor două iniţiative legislative aproape 2 ani, vine acum cu o ordonanţă care să permită chiriaşilor să le cumpere în aceleaşi condiţii prevăzute în cele două propuneri legislative respinse de Parlament.

Cum este posibil ca să se întâmple acest lucru? La această întrebare probabil nu vom primi nici un răspuns, dar cert este că Guvernul a copiat pasaje întregi din textele proiectelor legislative semnate de mine şi colegii mei, inclusiv pasaje întregi şi din expunerea de motive.

Guvernul României chiar nu putea să vină pe prima iniţiativă cu idei şi observaţii constructive? Realitatea dovedeşte că acest Guvern a preferat să-şi însuşească pe gratis munca altora, nepăsându-i că, pentru acest lucru, a blocat atâta timp nişte propuneri de modificări legislative foarte utile şi aşteptate de tinerii chiriaşi ai acestor locuinţe.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, pot să vă întreb, până unde se va merge cu acest furt de idei şi muncă şi cât mai suntem dispuşi să acceptăm aceste lucruri?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc domnule deputat.

O rog pe doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu să poftească la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Andrian-Sirojea Mihei din partea Grupului parlamentar al PNL.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Îmi pare rău că tocmai dumneavoastră conduceţi şedinţa, domnule vicepreşedinte, şi că va trebui să ascultaţi ce fac colegii dumneavoastră pe la Dolj, dar asta este situaţia.

Domnul Ioan Oltean:

Am să ascult cu plăcere.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Prin declaraţia mea politică de astăzi cer Departamentului Naţional Anticorupţie să se autosesizeze în legătură cu informaţiile potrivit cărora firma austriacă Diamond Aircraft Industries, care începuse negocierile pentru cumpărarea Fabricii de Avioane din Craiova, a renunţat la tranzacţie deoarece unele solicitări ale autorităţilor din Craiova au depăşit limitele legale.

Mai precis, este necesar să se cerceteze dacă primarul Craiovei, Antonie Solomon, a pus condiţia ca reprezentanţii firmei respective să accepte să cumpere la pachet cu acţiunile Fabricii de Avioane din Craiova şi Hotelul Minerva (pentru acesta din urmă, ar fi trebuit ca ei să plătească suma de 10 milioane de euro) despre care se ştie că aparţine, prin interpuşi, senatorului Radu Berceanu, preşedintele PD Dolj şi şeful de partid al lui Antonie Solomon.

Se cunoaşte faptul că valoarea de piaţă a hotelului Minerva este cu mult sub 10 milioane de euro, deoarece necesită lucrări costisitoare de consolidare, deci oferta nu era nici pe departe una convenabilă pentru firma austriacă, motiv pentru care reprezentanţii ei au şi refuzat să mai facă afaceri la Craiova.

Departamentul Naţional Anticorupţie trebuie să ia declaraţii, în acest sens, tuturor persoanelor care au asistat la dialogul dintre cele două părţi fiindcă, suntem convinşi că nu vor întârzia să apară surprize. Eu ştiu cel puţin o persoană care a participat la acest dialog şi poate să dea o declaraţie în acest sens. Dar, solicit Departamentului Naţional Anticorupţie să-şi facă datoria şi să vedem şi noi de ce tot fug investitorii din Craiova. Investitorii străini.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Rog pe domnul deputat Andrian Mihei să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Stan din partea PSD.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţie politică: "Soarele a atras turiştii în 2007, murdăria plajelor îi va goni în 2008"

Stimaţi colegi,

Vremea vacanţelor şi concediilor a trecut. Singurii care încearcă să se mai bucure de razele soarelui şi de apa mării sunt beneficiarii programelor "Litoralul pentru toţi" şi "O săptămână la mare". Din păcate, vremea nu a ţinut cu aceştia în ultimele zile, însă, cu siguranţă, au beneficiat de plaje mai curate, de o apă mai limpede şi de mai puţine gunoaie decât cei care au vizitat litoralul în timpul sezonului.

Începând din 2006, după ingenioasa iniţiativă a doamnei Barbu, exministrul PD al Ministerului mediului, de a închiria porţiuni mari de plaje unor operatori, iniţiativă care s-a soldat cu împărţirea plajelor între nişte societăţi comerciale, majoritatea fără nici o tangenţă cu domeniul turistic, curăţenia plajelor constituie un aspect de dispută şi nemulţumire între Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral, hotelieri, operatori şi alţi agenţi economici implicaţi în turismul litoral, însă, mai presus de toate acestea, un motiv de disconfort şi o pată pe obrazul României pentru turiştii români sau străini care ne vizitează litoralul.

Între operatorii plajelor şi proprietarii de hoteluri nu există o colaborare reală, nu există o punte de legătură, atât prin lipsa prevederilor legale sau prin lipsa unor relaţii contractuale, cât mai ales prin lipsa de înţelegere a faptului că o bună conlucrare determină satisfacţia turiştilor, ceea ce înseamnă câştig pentru toate părţile.

Dacă pornim de la ipoteza că întreg acest sistem a fost conceput cu bună credinţă, şi că s-au preferat operatori pentru porţiuni mari de plajă, tocmai pentru ca aceştia să poată face investiţiile necesare gestionării corespunzătoare a plajelor, atunci reiese ori că în caietele de sarcini ale licitaţiilor nu au fost prevăzute concret obiective clare, parametri măsurabili şi, de ce nu, necesarul de echipamente şi/sau oameni per o suprafaţă definită, pe care aceştia, odată câştigând licitaţia, să fie obligaţi să le atingă, îndeplinească, achiziţioneze, ori dacă acestea sunt prevăzute în caietele de sarcini, că respectivii operatori nu le respectă şi atunci nu înţelegem de ce nu se iau măsuri vizibile, măsuri care, dincolo de o amendă, din când în când, să determine rezolvarea clară a situaţiei. Pornind de la aceleaşi premise, putem deduce că un hotelier care ar fi avut de gestionat plaja din faţa hotelului său, ar fi avut mult mai multă grijă de curăţenia plajelor, de existenţa coşurilor de gunoi, de amenajarea toaletelor sau a cabinelor de duş sau de schimb etc., fiind propriul său interes la mijloc, pentru ca turiştii cazaţi în unitatea sa să fie mulţumiţi, să stea aproape şi să aibă o privelişte frumoasă de la balconul sau geamul camerei de hotel.

Am avut curiozitatea să mă uit pe site-ul Direcţiei Apelor Dobrogea-Litoral la rapoartele privind starea liniei ţărmului, rapoarte zilnice, teoretic. În afară de faptul că afişarea acestora pe site-ul instituţiei s-a întrerupt pe data de 5 august 2007 (sperăm că nu şi verificarea condiţiilor existente pe plajele româneşti), nu se poate să nu remarcaţi, dacă aveţi curiozitatea să deschideţi mai multe astfel de rapoarte, că sunt anumite neajunsuri care se repetă. Există astfel, porţiuni de plajă, şi deci responsabili aferenţi, pentru care aceste rapoarte conţin aproape în permanenţă aprecieri de genul "plaja murdară cu resturi menajere", "nisip nediscuit, coşuri de gunoi pline", "plaja foarte murdară", "plaja murdară, cu PET-uri" sau "coşuri insuficiente". Se poate ca unele situaţii să fie temporare, inspectorii DADL să treacă prin zonă la o oră când operatorii, datorită afluxului de turişti, nu au putut face faţă, însă există câteva zone unde problemele sunt aproximativ aceleaşi încă de când turiştii au început să vină în număr mai mare şi până când actualizarea site-ului a fost sistată. Şi atunci nu poţi să nu te întrebi cum de cei care realizează aceste rapoarte sau cei care le primesc sau oricare dintre cei responsabili nu iau măsuri pentru prevenirea recurenţei aspectelor negative. Sunt sau nu sunt prevăzute anumite măsuri în caietele de sarcini şi, implicit, în contractele operatorilor? Dacă sunt, atunci de ce nu s-a făcut nimic pentru a se lupta cu nepăsarea acestora faţă de mizeria care a tronat pe plaje? Şi am vorbit aici doar de aspectele legate de igienizarea plajelor, nu am atins problema toaletelor, a cabinelor de duş şi a tuturor celorlalte dotări care ar fi trebuit să existe pe plaje şi care chiar şi atunci când există sunt într-un hal de mizerie şi de lipsă de întreţinere inacceptabile.

Datorită faptului că logic, din starea de mizerie în care s-au aflat unele sectoare de plajă şi din lipsa de dotări şi de întreţinere a acestora, dar şi din lipsa de măsuri pentru a se îndrepta aceste lucruri, nu se poate deduce dacă respectivele caiete de sarcini şi contractele încheiate cu operatorii au existat şi aceste prevederi şi pentru că ne aflăm la finalul unui sezon turistic şi am putea lua măsuri până la începutul celui următor, folosesc acest prilej pentru ca, în baza art. 111 alin. (1) din Constituţia României şi a Art. 181. şi Art. 182. din Regulamentul Camerei Deputaţilor, să adresez domnului preşedinte al Camerei Deputaţilor, precum şi domnului Attila Korodi, ministrul mediului si dezvoltarii durabile, solicitarea de a îmi acorda sprijinul pentru a obţine din partea conducerii Direcţiei Apelor Române Dobrogea Litoral o copie certificată a caietului de sarcini întocmit pentru licitaţia publică privind închirierea plajelor din aprilie 2006 şi o copie certificată a unui contract încheiat tot atunci cu unul dintre operatorii care au câştigat licitaţia pentru staţiunea Mamaia, pe care, conform legilor şi regulamentelor în vigoare, le voi restitui după consultare.

Astăzi, 11 septembrie, se împlinesc şase ani de la tragicele atentate teroriste din New York. Cu profundă compasiune sunt alături de supravieţuitori şi de familiile victimelor acestor atentate. Există situaţii de un asemenea dramatism, necontrolabile şi există situaţii de zi cu zi, pe care le poţi ţine sub control. Este, consider, important să existe voinţă. Să existe bună credinţă a celor implicaţi şi să existe înţelegere a faptului că a gestiona un bun al statului, presupune responsabilitate faţă de stat, faţă de angajamentele asumate şi faţă de cetăţenii României, care sunt în fapt, statul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Ioan Stan de la Grupul parlamentar al PSD şi se pregăteşte domnul deputat Dumitru Bentu de la acelaşi grup parlamentar.

Domnul Ioan Stan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O declaraţie politică la adresa domnului ministru Nicolăescu, ministrul sănătăţii publice.

Municipiul Fălticeni din judeţul Suceava a beneficiat în anul 2006 în mai multe rânduri de vizita domnului Eugen Nicolăescu, ministrul Ministerului Sănătăţii Publice.

Vizitele au fost bine primite de locuitorii municipiului, fiind axate alocării de fonduri pentru terminarea lucrărilor de construcţia clădirii noului Spital Municipal, lucrări sistate în anul 2003 din lipsă de fonduri.

Domnul ministru Eugen Nicolăescu, în prezenţa oficialităţilor judeţene şi locale, a văzut şi a constatat la faţa locului problemele cu care se confruntă din punct de vedere al asistenţei sanitare cei peste 26 mii locuitori ai municipiului, plus populaţia celor 17 localităţi din zona arondată aşa-zisului spital.

S-a constatat că actualul spital, cu o vechime de peste 138 ani, împreună cu cele 7 secţii care funcţionează în alte 10 clădiri, şi acestea cu o vechime de peste 100 ani, nu mai corespund din punct de vedere tehnic şi calitativ. Sunt deteriorate, subdimensionate şi există pericolul prăbuşirii în situaţia unor intemperii cu un grad mai mare de intensitate, iar unele clădiri sunt în curs de retrocedare.

În faţa unei asistenţe numeroase s-a recunoscut de către domnul ministru că unităţile spitaliceşti din Fălticeni, din punct de vedere al spaţiilor şi dotărilor, nu mai sunt în măsură să asigure îngrijiri calificate celor aflaţi în suferinţă.

În acest context, domnul ministru a declarat spitalul din Fălticeni o prioritate pentru judeţul Suceava şi a promis cu toată certitudinea şi sub cuvântul unui înalt demnitar (şi nu cred că a făcut aceste promisiuni sub efectul discursului politic) că ministerul pe care îl conduce va finanţa lucrările de construcţii a noului spital începând cu luna mai 2006, alocând pentru început suma de 100 miliarde lei vechi, urmând ca investiţia să continue până la sfârşitul anului 2007.

Pentru a fi mai credibil, domnul ministru a precizat şi sursa de finanţare a lucrărilor spitalului nou, ca fiind din taxa pe viciu estimată a se realiza în anul 2006 la o sumă de peste 250 milioane euro.

Suntem în al doilea semestru al anului 2007 şi din promisiunile domnului ministru şi a altor lideri politici de culoare portocalie care l-au însoţit în vizitele la Fălticeni nimic nu s-a realizat.

Vă reamintim, domnule ministru, că spitalul pentru care aţi promis fonduri are structura de rezistenţă terminată în procent de 100%, închiderile de zidărie sunt realizate în procent de peste 30%, 2 corpuri din cele 7 sunt acoperite şi dispun de toate utilităţile, şi dacă nu se alocă fonduri pentru terminarea lucrărilor începute tot ce s-a aprobat şi construit parţial sub guvernarea PSD se degradează an după an în disperarea celor privaţi de dreptul la sănătate.

Cât priveşte utilitatea acestui nou spital în această zonă dens populată este cunoscută şi recunoscută de către Ministerul Sănătăţii, iar populaţia aşteaptă de ani de zile rezolvarea acestei probleme. Dacă fălticinenii ar fi avut spitalul promis de atâtea ori, numărul deceselor ar fi fost mult mai mic, iar bătrânii şi pensionarii nu ar mai fi nevoiţi să bată la uşa spitalelor din Suceava sau Iaşi, care sunt şi aşa surpa-aglomerate şi la o depărtare considerabilă faţă de municipiul Fălticeni.

Vă rog, domnule ministru, să analizaţi din nou posibilitatea finanţării lucrărilor noului Spital din Municipiul Fălticeni, iar răspunsul dumneavoastră pe care îl solicit în scris va fi adus la cunoştinţa locuitorilor municipiului Fălticeni şi a celor din comunele învecinate, care până acum au crezut şi cred în promisiunile şi angajamentele asumate de către un demnitar de stat aflat în fruntea Ministerului sănătăţii.

Cu deosebită consideraţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Dumitru Bentu şi se pregăteşte domnul deputat Emil Strungă de la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Vă mai anunţ că domnul deputat Viorel Pupeză din cadrul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat a depus declaraţia politică în scris la secretariat.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Orfanii".

Deşi "apa ca un bivol negru" a adus din nou suferinţă şi disperare oamenilor din sudul Moldovei, nu vom aborda acest cataclism natural amplificat încă o dată de reacţia deplorabilă a autorităţilor, de incapacitatea acestora de a interveni rapid şi eficient. Ne vom referi la un fenomen social cu efecte evaluate superficial şi care tinde să devină definitoriu pentru buimaca noastră societate. Să ne explicăm: mulţi dintre dumneavoastră îşi amintesc de generaţia sau, poate, generaţiile "copiilor cu cheile de gât". Îi întâlneam zilnic pe aleile dintre blocuri, la cozile infernale atunci când "se băga ceva", prin curţile şcolilor, după cursuri, aşteptând să vină părinţii acasă; părinţi care lucrau în acelaşi schimb şi care nu prea mai aveau timp de copii, întrucât "îndeplinirea planului de producţie" era obiectiv vital.

Cu toate aceste servituţi impuse de un regim pe care mulţi îl regretă, din diverse motive, familia se reunea seara sau la sfârşitul săptămânii, astfel încât era cel puţin mimat sentimentul de unitate şi responsabilitate parentală.

În multe situaţii, lucrurile nu erau scăpate cu totul de sub control şi binomul educaţional familie-şcoală chiar funcţiona. Am recurs la această digresiune, pentru a pune în lumină un alt fenomen care implică profund copiii de vârstă preşcolară şi şcolară -abandonarea acestora de către părinţii plecaţi la muncă în străinătate.

Potrivit datelor furnizate de ANPDC, la sfârşitul anului 2006, 59 959 copii din România aveau părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Dintre cele 41 251 familii din care fac parte aceşti copii, în cazul a 14 543 ambii părinţi sunt în afara ţării; în 22 051 cazuri, un singur părinte lucrează în exterior, iar în 4657 familii este plecat părintele unic întreţinător. Dintre copiii rămaşi în ţară, 51 323 sunt îngrijiţi de rude până la gradul IV, 5929 de către alte persoane (vecini, prieteni ai părinţilor etc.), iar 1807 se află în plasament, în sistemul de protecţie specială. Situaţia este mai accentuată în Moldova şi în zonele rurale.

Este evident că cei aflaţi în diverse ţări europene au ajuns acolo din cauza sărăciei de acasă şi nu vor reveni decât atunci când vor strânge destui bani pentru a-şi plăti datoriile sau pentru a-şi ridica o casă mai încăpătoare. I-au abandonat pentru a trăi cândva mai bine. Oare merită sacrificiul? Poate că da, dacă reuşeşti să te detaşezi de cei care aşteaptă înfriguraţi fie un telefon ce de multe ori nu mai bine, fie sărbătorile de peste an când cadourile primite nu pot opri lacrimile aşteptărilor. Nu doresc să fiu patetic, dar revin: prea mulţi copii ajung în adăposturile temporare ale direcţiilor pentru protecţia copilului; prea mulţi dintre ei rămân în grija unor rude care nu pot suplini căldura părintească; prea mulţi dintre ei devin rataţi psihic, iar unii recurg la gesturi extreme, lăsând în urma lor amintirea unor suflete chinuite.

Stimaţi colegi, alături de instituţiile abilitate ale statului, suntem responsabili şi pentru aceşti copii.

De aceea, fac un apel către dumneavoastră pentru o implicare şi mai profundă în această sensibilă problematică a "orfanilor cu părinţi".

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog să vină la microfon pe domnul deputat Emil Strungă şi se pregăteşte domnul deputat Liviu Miroşeanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice pe care o prezint astăzi în faţa dumneavoastră este "Interzicerea cianurilor în minerit".

La nivel global, două decese din cinci sunt legate, direct sau indirect, de factori ambientali. Cei mai agresivi sunt poluanţii chimici, din care face parte şi cianura.

În minerit, cianura se foloseşte la obţinerea aurului şi argintului. După extragerea acestor metale, soluţia contaminată este depozitată în iazuri de steril, care reprezintă o ameninţare serioasă pentru mediu. Unele ţări au limitat sau interzis cu desăvârşire utilizarea ceanurilor (Germania, Cehia, Grecia, Turcia şi statele americane Montana şi Wisconsin).

Prin Tratatul Constituţional se menţionează că Uniunea Europeană acordă un rol important menţinerii calităţii mediului, în special prin introducerea unor măsuri preventive. În contextul în care România a devenit membră a Uniunii Europene, se impune modificarea legislaţiei naţionale, în sensul de a preîntâmpina orice posibilitate de a afecta dreptul la un mediu sănătos.

La solicitarea deputatului Relu Fenechiu, preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Grupul parlamentar al P.N.L. a votat pe data de 3 septembrie a.c., în unanimitate, susţinerea proiectului de lege pentru completarea Legii minelor nr.85/2003 prin interzicerea folosirii cianurilor în minerit pe teritoriul României.

Din păcate, proiectul a fost respins de către deputaţii P.S.D. şi P.D. din Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Acest fapt este foarte grav, deoarece un accident ecologic se poate întâmpla oricând.

Interzicerea cianurii în minerit trebuie să devină o prioritate în problematica de mediu din România. cu peste 25 de accidente şi deversări majore în întreaga lume, între 1998-2006, este din ce în ce mai evident că cianura prezintă un pericol continuu pentru mediul înconjurător, pe durata a zeci de ani.

Aceste accidente ridică o serie de întrebări asupra practicilor şi aplicării reglementărilor în ceea ce priveşte managementul cianurii, chiar dacă există bună intenţie la nivel corporatist. Mai mult, dificultatea gestionării transportului, depozitării şi folosirii cianurii, asociate deficienţelor de operare şi de întreţinere a iazurilor de decantare, precum şi vremea rea, pot conduce la situaţii explozive, devastatoare pentru mediu.

În acest context, este o datorie morală faţă de generaţiile viitoare şi în spiritul tendinţelor mondiale de interzicere a mineritului cu cianuri, de a susţine această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Liviu Miroşeanu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat.

Şi se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se numeşte "Activitatea sanitar-veterinară, încotro?"

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, a fost necesară regândirea şi redimensionarea întregului sistem sanitar-veterinar astfel încât acesta să corespundă normelor europene impuse şi devenite obligatorii.

După un început promiţător, marcat de îndepărtarea steguleţelor galbene care însemnau tot atâtea cerinţe europene ce trebuiau îndeplinite, asistăm în ultima vreme, odată cu schimbarea conducerii Ministerului Agriculturii, la o stare de fapt fără precedent. Multe din acţiunile ce trebuiau finalizate, precum şi multe din măsurile ce trebuie iniţiate, în mod inexplicabil sunt abandonate.

Astfel, procesul de trecere a cabinetelor sanitar-veterinare în domeniul privat, considerat mult mai eficient, trenează datorită modului arbitrar şi inechitabil în care se fac evaluările, fără să se ţină cont de faptul că în decursul anilor 1989-2006, în această direcţie nu s-au făcut investiţii.

S-a renunţat, de asemenea, la acordarea sporului de toxicitate pentru personalul sanitar-veterinar care îşi desfăşoară activitatea în mediu cu risc crescut.

De asemenea, nu avem nici în acest moment elaborate normativele sanitar-veterinare care să ducă la eradicarea aşa-zisului fenomen de "braconaj veterinar", precum şi împotriva celor care exploatează în mod neadecvat animalele.

Nu există nici în acest moment stabilite reguli clare de acordare a subvenţiilor de stat către proprietarii crescători de animale, care să-i oblige pe aceştia să respecte imunoprofilaxia cerută de medicul veterinar concesionar, ţinând cont de faptul că majoritatea îmbolnăvirilor se datorează neglijenţei şi indiferenţei crescătorilor de animale.

Avându-se în vedere faptul că plata deconturilor pentru activitatea sanitar-veterinară se face cu întârzieri de 3-4 luni, fapt ce îngreunează mult plăţile efectuate de medicii veterinari atât către personalul angajat, cât şi pentru plata dărilor la bugetul de stat, este absolut necesar ca plăţile deconturilor să fie făcute la o dată precisă.

Toate aceste aspecte reprezintă doar o parte din disfuncţionalităţile care fac ca sistemul sanitar-veterinar să fie departe de cerinţele europene în domeniu şi reprezintă tot atâtea urgenţe care trebuiesc imediat rezolvate cu condiţia ca dezorganizarea şi lipsa de strategie din sistem să dispară.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ştefan Baban, din partea P.R.M., şi se pregăteşte domnul deputat Kerekes Karoly, din partea UDMR.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Deziluzii naţionale..."

Vara aceasta a fost fierbinte pentru România, nu numai din punct de vedere al temperaturilor, cât şi al declaraţiilor politice făcute de jucătorii principali ai acestei ţări.

Dacă este linişte şi pace în ţară, e de rău. Aşa a gândit şi gândeşte preşedintele Băsescu, care în loc să fie un moderator şi modelator în politica autohtonă este de fapt un demolator, încercând din orice să-şi facă capital de imagine, chiar dacă problemele abordate îl depăşesc sau nu le înţelege pe deplin. Zâzania între partide, între cele două palate şi chiar între cetăţenii acestei ţări, este singurul merit al celui ce se consideră un preşedinte onest, care arată cu degetul băieţii deştepţi, oligarhii şi mogulii din curtea altora, fără să-i vadă sau chiar să-i demaşte şi pe cei care-i are în propria curte, care face curăţenie într-o zi, răsplata pentru gunoieri fiind doar un pahar de şampanie care de fapt cinsteşte continuarea afacerilor în stil democrat.

Dar ceea ce depăşeşte omenescul posibil şi devine ridicol a fost acea idee "strălucită" a preşedintelui Băsescu, de a considera că elevii maghiari din judeţele Covasna şi Harghita trebuie să înveţe limba română, care este limba naţională, ca şi o limbă străină. Stupefiant, având în vedere că nici măcar UDMR-ul nu a exprimat cu glas tare această doleanţă, chiar dacă învăţământul în limba maternă reprezintă un punct strategic în programul lor de autonomie teritorială şi politică.

Gafa de proporţii făcută de cel care ne conduce în acest moment destinele, pune pe gânduri populaţia majoritară a acestei ţări, care şi-a pus o singură întrebare, simplă şi firească în acest context: de ce domnul Băsescu nu s-a interesat de soarta puţinilor români care au mai avut curajul să rămână după 1990 în cele două judeţe?

Răspunsul nu este decât unul singur: principiul de conducător al acestui preşedinte este "divide et impera". Şi cum poate face acest lucru la un partid cum este UDMR-ul, care de la Revoluţie încoace s-a aflat mereu la guvernare, decât fragmentându-l, supunându-l presiunii radicale a minorităţii ungare, şi toate doar de dragul de a destabiliza guvernul Tăriceanu.

L-aş întreba pe domnul Băsescu, dacă ştie, pe acest pământ, o altă ţară democratică în care copiii minorităţilor învaţă limba naţională ca o limbă străină. Nici Statele Unite ale Americii, care sunt considerate etalonul democraţiei în lume, nu concep aşa ceva: copii africani, latino-americani şi asiatici învaţă la şcoală, indiferent de nivelul de educaţie, doar în limba engleză. Această gafă de proporţii arată că pentru a-şi atinge scopurile şi interesele, domnul preşedinte este în stare să sacrifice orice, chiar şi Constituţia, pe care vrând, nevrând a jurat că o va respecta la investirea sa.

Gustul amar rămas după fascinanta gafă a preşedintelui ţării va rămâne mult timp, atât în sufletul, cât şi în mintea românilor. Dar nu contează, atâta timp cât cadavrele românilor rămaşi în ţară pot fi călcate pentru victoriile belicoase ale acestui om. Iar la un pahar de vin, şampanie sau orice altă băutură, căci şi-o poate permite, domnul Băsescu va decreta în faţa prietenilor săi afacerişti: SĂ TRĂIŢI BINE!, că restul nu contează. Oare?

Domnul preşedinte nu înţelege că bărbăteşte şi politic nu procedează corect. Cu ce sunt vinovaţi locuitorii acestei ţări că domnia sa nu se înţelege cu premierul? De ce aceşti oameni trebuie să aleagă alte modalităţi - emigrarea, munca în alte ţări - pentru a reuşi să supravieţuiască în această ţară? Cu ce sunt vinovaţi cei ce nu pleacă din România că trebuie să suporte jignirile lor reciproce, modul murdar de a conduce această ţară, schimbările bruşte făcute doar pe criterii subiective; în concluzie, viaţa grea pe care trebuie să o îndurăm?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul Kerekes Karoly şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul deputat Pruteanu Vasile, din partea Grupul parlamentar de independenţi, a depus declaraţia politică la secretariatul tehnic.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi cuprinde câteva aprecieri asupra unei comemorări.

Săptămâna trecută la Ţebea, judeţul Hunedoara, au avut loc manifestările dedicate comemorării a 135 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

La această comemorare, partidele politice au transformat momentele solemne în pretext de campanie electorală, întrecându-se în acuzaţii reciproce sau antiguvernamentale, nelipsind bineînţeles nici declaraţiile naţionaliste. Spicuiesc cele mai importante momente relatate de presă.

Reprezentantul Partidului Democrat a folosit prilejul oferit şi a atacat Guvernul, afirmând că "Avram Iancu nu şi-ar fi dorit un astfel de Guvern şi o astfel de clasă politică aleasă pe liste, ci şi-ar fi dorit omul". Eu nu aş putea să spun dacă Avram Iancu s-a gândit la vreun Guvern sau şi-a imaginat vreo clasă politică anume, însă ceea ce ştiu e că singurul om faţă de care a nutrit speranţe a fost împăratul austriac, iar acesta l-a amăgit cu promisiuni pe care nu le-a respectat.

Este interesantă şi afirmaţia aceluiaşi partid cu referire la o potenţială declaraţie de avere a lui Avram Iancu, în care nu ar fi avut nimic de declarat. Demnă de lăudat invocarea acestui exemplu, dar mai ales de urmat. Sper că politicienii PD vor fi primii să urmeze acest exemplu şi în acelaşi timp să ofere clasei politice un model de urmat.

Partidul România Mare a contestat prezenţa Partidului Democrat la manifestări deoarece ar fi partidul care a pus umărul din greu la planul demolării statuii lui Avram Iancu din Cluj, care, cum se ştie, este produsul grotesc al grandomaniei unui primar doritor să-i înalţe craiului munţilor o statuie mai deosebită decât cele din Câmpeni şi Târgu-Mureş.

Un senator PSD, fost poet de curte al lui Ceauşescu, vorbind despre vremuri zbuciumate în care e nevoie de unitate şi dreptate naţională a declarat că "nişte politicieni români la modul ticălos îşi propun disoluţia României, aruncarea limbii române într-un fel de magazin de vechituri". Epitetul "ticălos", des folosit în limbajul nostru politic de azi, de această dată a fost folosit la adresa preşedintelui ţării care, vizitând Ţinutul Secuiesc, a vorbit despre necesitatea înlesnirii învăţării limbii române în şcolile cu predare în limbile minorităţilor naţionale. Senatorul, unde în altă parte dacă nu la Ţebea, a găsit momentul cel mai potrivit să pomenească încă o dată pericolul maghiar.

În schimb, Partidul Naţional Liberal a avut o comportare demnă de solemnitatea evenimentului, nu a participat la această polemică jalnică, ci s-a mulţumit să citească testamentul lui Avram Iancu.

Însă ţin să remarc că dacă Avram Iancu este considerat un militant de frunte al eliberării naţionale a românilor din Ardeal, printre multele mesaje formulate la Ţebea, măcar unul putea să se refere la actualitatea adoptării de către Parlamentul României a legii privind statutul minorităţilor naţionale. Ar fi fost un semnal al intenţiei de reconciliere, însă s-a ratat din nou o posibilitate.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Dumitriu să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Petru Călian, din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Mihai Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Eterna reformă a învăţământului".

În timp ce viaţa politică îşi consumă clipele între războaie dezolante dintre palate, dintre Palatul Cotroceni şi Parlament, dintre partide, în pofida intrării în Uniunea Europeană, în vreme ce economia ar intra în colaps fără cele două milioane de muncitori români din străinătate, ar fi tonifiant dacă măcar în domeniul educaţiei s-ar înregistra tendinţe novatoare şi benefice.

Reforma sau reconstrucţia sistemului de învăţământ sunt departe de a crea eficienţă atâta timp cât politicile educaţionale sunt haotice.

În goana după schimbare, logica este abandonată, adesea se ajunge în situaţii hilare când schimbăm metodologii în timpul derulării procesului, concursului, anului şcolar, fără discuţii publice sau fără o informare prealabilă şi fără a prevedea consecinţele.

Situaţia actuală, precum şi evoluţiile din învăţământ sunt departe de a crea un consens. Noile programe, schimbările dese de curriculă sunt destul de contestate, creând tensiuni între părinţi şi sistemul de învăţământ, între elevi şi şcoală.

Eliminarea testelor naţionale, susţinută de mine acum doi ani de la tribuna Parlamentului, va fi benefică şi va asigura evaluarea continuă a nivelului de cunoştinţe şi competenţe ale elevilor, cât şi a calităţii învăţământului, dacă: programele şcolare vor fi decongestionate, flexibilizate şi adaptate la nevoile de competenţe solicitate de actuala societate; manualele şcolare vor fi restructurate şi actualizate, ajungându-se la manualul unic, renunţându-se la manualele alternative în şcoală; metodele de predare schimbate, modernizate, utilizându-se tehnologia informaţiei; perfecţionarea cadrelor didactice să fie continuă, obligatorie, preponderent la nivelul comisiilor metodice şi cercurilor pedagogice; conectarea tuturor şcolilor la internet; asigurarea majorităţii elevilor a aceloraşi oportunităţi de învăţare şi de rezultate, indiferent de mediul socio-economic sau cultural din care provin.

De asemenea, trebuie asigurat învăţământul cu efectivele necesare de personal didactic calificat, care prin programele educaţionale incoerente sunt grav diminuate.

Întâi ar fi vorba de mult discutata problemă a salarizării personalului didactic, care este o consecinţă a subfinanţării, dar care determină părăsirea sistemului de învăţământ de cadrele didactice calificate, orientându-se spre alte domenii mai profitabile, cu consecinţe - scăderea gradului de pregătire a cadrelor didactice şi, implicit, a calităţii actului educaţional.

Mai mult, cadrele didactice tinere mai au parte de o surpriză: lipsa locurilor titularizabile, locuri care nu sunt scoase la concurs din diferite motive: unul, de a satisface clientela politică P.N.L.-P.D. şi a "pilelor" de către inspectorii şcolari generali arondaţi politic.

Aceşti tineri, an de an sunt trimişi la concursurile unice naţionale care n-au ca efect decât o nouă repartiţie, afectând calitatea actului educaţional, prin neasigurarea continuităţii la clasă.

Din nefericire, factori de decizie din Ministerul Educaţiei şi liderii de sindicat se fac că nu văd această problemă.

Stimaţi colegi,

Infrastructura şi resursele sunt slabe calitativ. Peste 80% din totalul clădirilor sunt construite înainte de 1975, ceea ce face ca starea lor să nu corespundă standardelor actuale de pregătire.

Din mii de şcoli lipsesc facilităţile de bază: apa curentă, grupurile sanitare, calculatoarele - acolo unde sunt, sunt foarte puţine, şi internetul.

Banii daţi de Guvernul Tăriceanu au fost repartizaţi târziu, iar managerii şcolari, P.N.L.-işti şi P.D.-işti şi autorităţile locale nu au avut timpul necesar pentru licitaţii şi efectuarea lucrărilor. Cel mai anevoios lucru pentru ei a fost alegerea firmei care să execute lucrarea, deoarece trebuia să fie a celor care guvernează.

Stimaţi colegi,

Acestea au dus la nefinalizarea lucrărilor, a spaţiilor şcolare, la o insuficienţă a locurilor în grădiniţe, aspecte care pot fi eliminate prin descentralizarea finanţării, depolitizarea instituţiilor de învăţământ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Petru Călian, din partea Grupul parlamentar al Partidul Conservator.

Se pregăteşte domnul deputat Emilian Valentin Frâncu, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnii deputaţi Vasile Mocanu şi Gheorghe Chiper, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Rareş Mănescu, din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Corneliu Ciontu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, şi domnul deputat Vlad Hogea, din partea Grupului parlamentar de independenţi, au depus declaraţiile politice la secretariatul Camerei Deputaţilor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pelerinajul de la C.N.S.A.S."

Peste câteva zile vom face cunoştinţă cu cel ce va deveni noul patriarh al României, motiv pentru care apele sunt extrem de agitate, atât de agitate încât unii uită că reprezintă interesele unui popor, dar îşi aduc foarte bine aminte de interesele celor ce l-au numit în funcţie, şi aici fac referire la proaspătul director de la CNSAS, Dorin Dobrincu. Om aşezat şi la locul lui, Dobrincu se vede îmbrăţişând apogeul profesional înainte de vreme.

Fostului membru al Comisiei Tismăneanu nu-i place să piardă vremea, ba, dimpotrivă, este foarte ocupat şi preocupat de noua funcţie, nu numai că-i place să încalce legea, dar vrea s-o şi schimbe, şi asta într-un timp cât mai scurt. Cuminţel şi ascultător, directorul CNSAS a început punerea în cercetare a dosarului de cadre aparţinând Patriarhului Teoctist.

Astfel spus, Dobrincu a încălcat Legea nr.16/1996, care prevede la Anexa 6 termenele în care pot fi date spre cercetare documentele privind interesele naţionale, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Anexa precizează următoarele: "dosarele personale se dau în cercetare după 75 de ani de la crearea lor", iar "documentele privind viaţa privată a unei persoane după 40 de ani de la moartea acesteia".

Cum fiecărui individ ce preia o funcţie cheie îi place să se facă "remarcat", nici la acest capitol Dobrincu nu face excepţie, el intenţionând să schimbe una dintre prevederile Legii nr.16/1996, şi, coincidenţă, tocmai Anexa 6, care restricţionează termenele de cercetare.

Acestea fiind spuse, consider că CNSAS-ul este constituit să apere interesele politice ale unor lideri din România, şi, de asemenea, consider că legea care prevede înfiinţarea CNSAS-ului ar trebui abrogată, iar această instituţie să fie desfiinţată până în momentul în care în acest consiliu vor activa doar persoane în mod evident apolitice.

Personal, consider că numirea în funcţia de director al Arhivelor Naţionale a lui Dorin Dobrincu, nu reprezintă decât o "mânărie" în vederea obţinerii de interese a celor ce l-au numit în această funcţie.

Îmi pare rău să afirm toate aceste lucruri, dar susţin că CNSAS-ul nu trebuie să se implice în activitatea Bisericii, deoarece aceasta este una dintre puţinele instituţii care nu este percepută de români ca fiind direct implicată în transformările sociale produse după 1990.

Şi în 30 de secunde, domnule preşedinte, fac un apel la dumneavoastră, în situaţia în care veţi conduce şi partea a doua a lucrărilor, să acceptaţi un moment de reculegere în memoria victimelor care au căzut în urmă cu şase ani în World Trade Center.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

V-aş ruga, la începerea rundei a doua a şedinţei noastre de astăzi, să faceţi această propunere pentru a se marca în felul acesta acest trist eveniment.

Îl rog pe domnul deputat Emilian Valentin Frâncu să poftească la microfon şi pe urmă se pregăteşte domnul deputat Liviu Timar, din partea Partidului Social Democrat.

Îngăduiţi-mi, înainte, să mai anunţ că domnul deputat Iuliu Nosa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi domnii deputaţi Petre Străchinaru şi Dumitru Ioan Puchianu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus declaraţiile politice în scris la secretariatul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Ei se jură că nu fură, dar sunt prinşi cu...legea-n gură!".

Din ceea ce ştim, cam 80% dintre alegători doresc instituirea sistemului de vot uninominal. Bun sau rău, votul uninominal reprezintă voinţa poporului, căreia noi, clasa politică, trebuie să i ne supunem.

De aceea, încă de la început, Partidul Naţional Liberal a militat pentru adoptarea proiectului iniţiat de Asociaţia "Pro Democraţia", într-o vreme când nici Partidul Democrat, nici preşedintele Traian Băsescu, dar nici Partidul Social Democrat şi nici domnii Mircea Geoană şi Adrian Năstase nu erau de acord cu renunţarea la votul pe liste.

Cât despre alte partide care astăzi ridică vocea şi ne acuză că nu ne mişcăm suficient de repede în această privinţă, ei bine, unele dintre ele nu existau la vremea aceea, iar actualii lor lideri nu se deosebeau în opinii de ceea ce susţineau atunci domnii Băsescu, Geoană, Năstase, Iliescu, Vadim şi alţii.

În realitate, P.N.L. promovează asiduu discutarea şi adoptarea proiectului de lege privind votul uninominal în varianta propusă de "Pro Democraţia". Celelalte partide s-au raliat mult mai târziu acestei poziţii şi au făcut-o mai mult din vorbe, doar cu jumătate de gură, fiindcă acţiunile lor din ultima vreme dovedesc exact contrariul.

Nu mai este un secret că Traian Băsescu îşi doreşte, din motive meschine, de calcul politic partizan, declanşarea alegerilor parlamentare anticipate. Din păcate, iniţiatorii unei noi moţiuni de cenzură împotriva guvernului nu exclud, acum, ipoteza unor asemenea alegeri, la fel ca şi aceia care dau de înţeles că ar susţine moţiunea.

Neexistând soluţie de propunere a unui nou premier care să fie pe placul şi lui Traian Băsescu, şi iniţiatorilor moţiunii, este limpede că acolo se va ajunge. Numai că, declanşând acum alegeri anticipate, este limpede că acestea nu se vor mai putea desfăşura în sistem de vot uninominal, ci tot prin vot pe liste.

Iată cum, deschizând Cutia Pandorei la începutul actualei sesiuni parlamentare, P.S.D. şi susţinătorii moţiunii anti-Tăriceanu fac jocurile preşedintelui Traian Băsescu.

Un preşedinte care pe faţă se declară mare susţinător al votului uninominal, mergând până la ameninţarea cu un referendum pe această temă, dar care, în realitate, este cel mai mare duşman al proiectului iniţiat de "Pro Democraţia".

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Liviu Timar, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., şi se pregăteşte domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Indiferenţă, incompetenţă sau sabotaj la zootehnia românească?"

În anul 2004, România a reuşit să exporte 3800 tone de carne de pasăre. Anul trecut, ca urmare a unui "spectacol" regizat de ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Gheorghe Flutur, cu ocazia combaterii gripei aviare, au fost omorâte sute de mii de păsări din gospodăriile oamenilor şi din numeroase ferme agricole.

Cu această ocazie, au fost introduse tot felul de carantine, pe toate drumurile naţionale se aruncau cantităţi enorme de apă, dar la preţul celor mai scumpe dezinfectante. O ţară întreagă era derutată de către toate posturile de televiziune, pentru că nimeni nu mai înţelegea ce se întâmplă, iar la sfârşit să rămânem la fel de neinformaţi; chiar actualul ministru, Decebal Traian Remeş, să constate la preluarea Ministerului Agriculturii că nu a găsit nici un document care să ateste existenţa gripei aviare.

În anul 2006, România a realizat "performanţa" de a exporta doar 56 tone carne de pasăre, iar avicultura românească să parcurgă cea mai dificilă etapă.

În aceeaşi perioadă, se petrecea un alt "spectacol", dar mai puţin vizibil în mass-media, şi anume, cel prin care unul din foştii şefi ai veterinarilor români îşi făcea afacerile cu caii bolnavi de anemia infecţioasă ecvină. În urma unei vizite efectuate în Sicilia, dispune sacrificarea tuturor cailor bolnavi din România şi trimiterea cărnii obţinute tocmai în Italia. Interesant lucru, doar prin intermediul unei singure firme. Problema a apărut în momentul în care proprietarii cailor bolnavi, luaţi cu japca din ogradă, au cerut plata pentru animalele de care se foloseau zilnic pentru muncile agricole.

Dar "spectacolul" nu se termină aici şi continuă cu pesta porcină. În a doua jumătate a lunii decembrie 2006, când tot românul sărbătoreşte sfintele sărbători ale Crăciunului, autorităţile veterinare s-au apucat de vaccinat porcii, cu un vaccin despre care presa a spus în numeroase rânduri că este expirat. Şi, interesant lucru, se mai spunea că este şi gratuit. Iar astăzi să constatăm în presă, de exemplu, că vaccinul care a fost folosit pentru pesta porcină a costat 32 de milioane de euro.

Deci, se minte la nivel de stat, în România, la această dată.

Cine a făcut această nemaipomenită strategie pentru eradicarea pestei porcine în România nu a ţinut cont de un lucru sigur şi acceptat de toţi specialiştii în domeniu: pentru eradicarea acestei boli este interzisă vaccinarea, pentru că vaccinul conţine de fapt un virus care produce boala, şi singura modalitate de oprire a difuzării bolii este respectarea cu sfinţenie a controlului circulaţiei animalelor, precum şi combaterea corectă a focarelor.

Rezultatele strategiei de vaccinare sunt legate foarte clar de profiturile pe care le fac "unii", prin comercializarea vaccinului, distribuirea acestuia, verificarea imunizărilor acolo unde se vaccinează animalele.

Ce putem constata? În momentul în care România era pe punctul de a putea face export de porci şi carne de porc din Transilvania, a apărut "surprinzător" pesta porcină la cea mai mare firmă crescătoare de porci din această zonă.

Toate cele semnalate s-au întâmplat în perioada 2005 - 2007, când Autoritatea Sanitar-Veterinară a fost condusă de medici veterinari P.D. şi P.N.L. numiţi pe criterii strict politice.

Dacă în ţara vecină, Ungaria, la mică distanţă de graniţa cu România, se construieşte un mare complex de porci, ce poţi să mai crezi?

Indiferenţă, incompetenţă sau sabotaj la zootehnia românească?

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor.

Se pregăteşte domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Îngăduiţi-mi, înainte de a vă da cuvântul, să mai anunţ că domnii deputaţi Ţundrea Ioan şi Lia Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, au depus declaraţiile în scris.

Domnii deputaţi Igaş Constantin Traian, Movilă Petre, Radu Lambrino, Marius Rogin, Aurel Olărean şi Oltean Ioan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus declaraţiile în scris.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Amet Aledin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Despre manifestările organizate sub egida Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-musulmani din România".

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-musulmani din România a organizat în perioada 7 - 10 septembrie a.c. cea de a XIII-a ediţie a Festivalului portului, dansului şi cântecului popular turco-tătar.

La manifestare au fost prezente şi anul acesta mai multe formaţii artistice din România, Turcia, Bulgaria, Crimeea (Ucraina), Macedonia, Kosovo (Serbia).

Spectacolele au fost susţinute în sala mare a Casei de Cultură din Constanţa, precum şi în câteva localităţi reprezentative pentru comunitatea noastră: Tulcea, Medgidia, Mihail Kogălniceanu, Basarabi, Valu lui Traian.

În perioada respectivă s-a desfăşurat şi o altă acţiune, la fel de importantă, intitulată "Femeia turcă din Balcani". Au participat reprezentante ale organizaţiilor de femei din ţări precum Turcia, Bulgaria, Macedonia şi, firesc, România.

Într-o altă ordine de idei, începând cu acest an şcolar, pentru prima dată în istoria comunităţii tătare din România, o unitate şcolară din ţara noastră va purta numele unui conaţional. Este vorba de Şcoala din localitatea Tătaru, judeţul Constanţa, care se va numi "Negip Hagi Fazîl".

Personalitate importantă a etniei tătare, Negip Hagi Fazîl, fiu al satului, s-a remarcat prin abnegaţie şi preţuire a locurilor natale. Era de datoria noastră să-i aducem, şi în acest fel, un omagiu.

Tătarii din România au produs, de-a lungul anilor, opere literare publicate şi în limba maternă. Din păcate, însă, mulţi reprezentanţi ai etniei nu au fost şi nu sunt foarte cunoscuţi. Mehmet Niyazi (1878-1931), poet, publicist, născut la Medgidia, înmormântat la Medgidia, a fost înainte de toate un scriitor al spaţiului românesc. Numele lui merită să fie cunoscut, opera lui literară merită să fie cunoscută.

Instituirea unui premiu naţional care să-i poarte numele ar însemna un gest de mare nobleţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Se pregăteşte domnul deputat Ioan Aurel Rus, tot din partea aceluiaşi grup parlamentar.

În acelaşi timp, îngăduiţi-mi să mai anunţ că domnii deputaţi Radu Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi Horia Văsioiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus declaraţiile în scris.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "Cât dai, atâta capeţi!".

Luni, 17 septembrie a.c., începe şcoala şi conform unui prost obicei, care în ultimii ani se vrea să intre în tradiţie, acest eveniment ia şi de această dată autorităţile prin surprindere, după cum şi diversele calamităţi, seceta, ploile, căderile masive de zăpadă ş.a. ne-au luat prin surprindere, deşi buletinele meteorologice ne-au avertizat întotdeauna asupra anvergurii fenomenelor ce aveau să urmeze.

Şi, ca de obicei, va începe sarabanda stabilirii vinovatului, fiindcă ministrul va arăta spre consiliile judeţene şi prefecturi, acestea spre inspectoratele şcolare şi primării, acestea spre directorii de şcoli, aceştia spre consiliile de administraţie şi din nou la primării, care nu au făcut la timp licitaţiile, fiindcă banii au venit cu întârziere, iar firmele de construcţii sunt suprasolicitate în această perioadă... Şi aşa, toată vina va cădea pe acarul Păun, adică pe directorul de şcoală, care răspunde de calitatea lucrărilor recepţionate şi care a fost numit, nu după competenţă, ci pe criterii politice... Fiindcă, dacă directorul nu este înregimentat într-un anumit partid politic, din care face parte şi primarul, şi acest partid nu este la guvernare, este şi mai rău. Banii nu vor veni niciodată, sau eventual, după alegerile următoare, în funcţie de... flerul electoral!

La toate acestea trebuie să se adauge lipsa parţială sau totală a cadrelor didactice profesioniste. În special la şcolile din mediul rural, îşi găsesc un loc majoritatea cadrelor didactice caracterizate printr-un... înalt grad de mediocritate şi comoditate. Statistic, doar 40-45% din cadrele didactice din aceste şcoli sunt titulare, în timp ce restul vin, stau maximum un an şi apoi pleacă în altă parte. Să ne mai mire în acest caz calitatea actului de predare-învăţare, care se realizează corespunzător doar atunci când A.R.A.C.I.P. sau inspectoratele şcolare anunţă o inspecţie frontală şi întreaga şcoală fabrică hârtii, cadrele didactice îşi pregătesc lecţiile aşa cum ar trebuie să o facă în fiecare zi, elevii sunt mobilizaţi, iar directorii îşi aduc aminte că sunt datori să facă asistenţe la ore. Şi asta, doar până trece inspecţia, fiindcă apoi, după cum spunea Topârceanu: "A trecut acceleratul", şi totul revine la o stare de letargie totală.

Pe de altă parte, nici notarea elevilor nu se face în conformitate cu nivelul de cunoştinţe. Altfel nu se explică rezultatele de la examenele de capacitate, de la testele naţionale, tezele cu subiect unic şi, de ce nu, şi de la examenele de bacalaureat, unde rezultatele ar fi catastrofale dacă absolvenţii nu ar fi lăsaţi să se inspire din diverse surse, potrivit cu gradul de cotizare pentru indulgenţa comisiei!

Iar toate au un singur nume: condiţia materială a cadrelor didactice, care este inadmisibilă pentru statutul unui intelectual în învăţământul românesc. Fiindcă la cât dai, atâta capeţi!

Atât concursurile de ocupare a unor posturi didactice vacante, cât şi examenele de grad desfăşurate de curând au demonstrat că nu numai elevii copiază sau "se consultă cu colegii", dar nici dascălii nu se lasă mai prejos şi, în plus, aceştia "cotizează", altfel spus dauşpagă pentru a obţine bunăvoinţa comisiei de concurs/examinare.

"Nouă ne convine aşa, pentru că ne mai lasă să mai adăugăm ceva la salariul acesta, şi aşa foarte mic, şi nimeni nu vrea să piardă examenul... Toţi dau bani la examen ca să-i lase să copieze unul de la altul, cu materialele la ei, să vorbească în sală. În felul acesta, toţi suntem mulţumiţi: supraveghetorii ne lasă să copiem ...noi scriem ceva acolo ..., apoi, comisia scrie la toţi : Admis."

Mă întreb: "oare profesorii ar mai fi putut copia, dacă supravegherea ar fi fost asigurată de către... elevi?" Iar dacă ministerul declară că nu are cunoştinţă de asemenea cazuri, preşedintele sindicatului Federaţiei Educaţiei Naţionale (F.E.N.) declară: "Copiii vor învăţa că pot promova cu banii lui tăticu, profesorul va accepta banii pentru că are salariul foarte mic, ba chiar va dicta răspunsurile la lucrările de verificare, pentru ca toate notele să fie mari, iar şcoala să iasă cât mai bine", în timp ce preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (F.S.L.I.) acceptă că: "din nefericire, în sistemul românesc există corupţi şi coruptibili, ...însă, corupţia nu este o chestie generalizată".

Deci, să ne bucurăm, fiindcă sistemul încă se mai pretează la remedieri! Halal! Vai de ea ţară, cu o asemenea intelectualitate!

Despre munca de educaţie, cu toate tipurile ei, care este o componentă la fel de importantă ca şi cea instructivă, şi este necesar să fie efectuată în şcoală, timpul nu-mi mai permite să o dezvolt. Voi observa că Omul, este produsul şcolii.

În şcoală se formează dragostea şi respectul de Patrie şi de Popor. Cuvintele lui Nicolae Bălcescu nu trebuiesc uitate: "Naţiunea este mai importantă decât Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar Naţiunea, odată distrusă, este definitiv dispărută!".

În altă ordine de idei: îşi pune cineva întrebarea de câte ori plătim educaţia din cauza subfinanţării sistemului? Fiindcă părinţii, pe lângă susţinerea învăţământului gratuit prin plata taxelor şi impozitelor, mai plătesc eventuale meditaţii particulare, contribuie la fondul şcolii, la fondul clasei, plătesc pentru manualele nesosite până la deschiderea şcolii, dar şi pentru cărţile care se acordă drept premiu, pentru rechizite, pentru uniforme şi câte şi mai câte ... Sunt de acord că la nivel de învăţământ, obligatoriu şi gratuit, şcoală nesusţinută suplimentar financiar nu există; dar deja s-a depăşit orice măsură!

Un lucru este sigur: până când şefii de promoţie ai colegiilor naţionale nu vor dori să îmbrăţişeze o carieră didactică, adică până când, cadrele didactice nu vor fi salarizate la un nivel apetisant, nu poate fi vorba de o reformă în învăţământ. Fiindcă reformă înseamnă "...o preocupare constantă pentru calitatea educaţiei, pentru armonizarea intereselor sociale cu cele personale, pentru centrarea demersului educaţional asupra elevului, fiinţă unică, irepetabilă, cu propriile interese, aspiraţii şi pasiuni. Ne dorim ca rezultatul procesului complex de educaţie să fie absolventul bine pregătit, adaptat orizontului informaţional al secolului XXI, integrat în piaţa muncii, capabil de a face faţă schimbării şi mutaţiilor dintr-o societate dinamică, dar şi o fiinţă autonomă, creativă, independentă în gândire şi atitudini".

Iar pentru aceasta este necesar să despărţim şcoala de politică, fiindcă amestecul politicii în şcoală împiedică oamenii domeniului să-şi facă datoria, blochează, de 17 ani, viitorul european a tot atâtea generaţii de tineri!

La început de nou an şcolar, să urăm tuturor cadrelor didactice şi nedidactice, elevi şi părinţi, sănătate şi numai succese la toate evaluările şi examenele pe care le vor susţine direct sau indirect, iar nouă, făcătorilor de legi, să ne ajute bunul Dumnezeu să dăm învăţământului românesc o lege europeană, care să ateste că România face parte şi spiritual şi mental din noua Europă!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

O să-l rog pe domnul deputat Ioan Rus să îşi scurteze la maximum declaraţia politică.

Se pregăteşte să-şi prezinte declaraţia domnul Valentin Iliescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnii deputaţi Gheorghe Dragomir şi Horea Uioreanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, au depus declaraţiile la Secretariatul Camerei.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică este intitulată: "Iertare, da! Uitare, nu!"

O să concentrez, cum aţi spus dumneavoastră.

În luna septembrie a fiecărui an, comemorăm cu resemnare victimele şi atrocităţile petrecute pe teritoriul Ardealului, greu încercat de istorie. Evenimentele petrecute la Ip şi Trăsnea, din septembrie 1940, au lăsat urme adânci, nu doar în sânul familiilor şi urmaşilor acestora, ci chiar mai departe, peste ani, în toată suflarea ce simte şi trăieşte româneşte.

Nu putem uita nici de evenimentele tristedin 14/15 octombrie 1944 de la Moisei. Anii au trecut. Rănile însă au rămas. Dacă am uita acestea, ar însemna să dispărem din istorie.

Nu cerem răzbunare. Nu vrem acest lucru. Trăim alte vremi, în alte conjuncturi. Suntem membri ai Uniunii Europene şi vrem să trăim în pace, alături de etniile din comunitate. Dar identitatea, naţionalitatea, tradiţiile şi suveranitatea nu le împărţim cu nimeni. Nu dorim deznaţionalizarea satelor româneşti.

Dacă în perioada 1800-1867, în Harghita şi Covasna au dispărut 31 de sate româneşti (14 în Covasna, 17 în Harghita), în perioada 1867-1918, 69 de sate (27 în Covasna, 42 în Harghita), să nu uităm că în anii 1940-1944 au dispărut 78 de sate româneşti (32 în Covasna, 46 în Harghita), la care se adaugă peste 540.000 de cetăţeni români de altă etnie decât ungurească şi săsească, trimişi la Auschwitz.

Administraţia ungurească din partea de nord-vest a României, din perioada 1940-1945, ca urmare a Diktatului de la Viena, a comis cele mai groaznice crime, masacre în masă împotriva românilor. Las aici lista cu toate satele în care s-au petrecut astfel de atrocităţi, şi vom aminti doar Prundul Bârgăului, din Bistriţa-Năsăud, în care 7 români au fost masacraţi, dintre care şi preotul satului, Vasile Raţiu.

Pentru a dovedi, cu fapte concrete, ce crime şi masacre au comis înaintaşii celor din aşa-numitul "Ţinut Secuiesc" din România în anii terorii ungaro-horthyste, iată câteva exemple privind crimele comise împotriva poporului român: Bixad (Satu Mare) - 7 persoane împuşcate; Brâncoveneşti (Mureş) - 11; Câmpia Turzii (Cluj) - 21; Cerisa (Sălaj) - 17; Chesani (Mureş) - 7; Corneşti Adamus (Mureş)- 17 militari; Cosniciu de Sus (Sălaj) - 19; Diosing (Bihor) - 6; Geaca (Cluj) - 12; Ghiroc (Timiş) - 18; Huedin (Cluj) - 4, între care şi părintele protopop Aurel Munteanu; Ip (Sălaj) - 157 români, între care şi preotul satului; Lechinţa de Mureş (Mureş) - 7, între care si învăţătorul satului, Gheorghe Negruţiu; Luduş (Mureş) - 14 evrei şi 5 români; Marca (Sălaj) - 13; Moisei (Maramureş) - 35 români şi 3 evrei; Mureşenii de Câmpie (Cluj) - 11 români, o unguroaică şi preotul satului, Andrei Bujor, îngropaţi în spatele casei parohiale; Prundu Bârgăului (Bistriţa-Năsăud) - 7, printre care şi preotul satului, Vasile Raţiu; Orşova (Mureş) - 20, între care şi primarul satului, Ioan Truta; Pesac (Timiş) - 12; Rediu (Cluj) - 42; Sărmaşu (Mureş) - 126 evrei şi 39 de români, între care şi preotul localităţii, Vasile Micu, şi prim-pretorul dr. Vasile Banu; Sucutard (Cluj) - 5; Şilea (Alba) - 4, între care şi preotul satului, Petru Cheşcheş; Tărian (Bihor) - 26; Trăsnea (Sălaj) - 125, între care şi preotul satului, Traian Costea; Zalău (Sălaj) - 6 etc.

Recensământul atrocităţilor e dureros. Pe lângă crimele comise, se adaugă batjocura, chinul şi bătăile celor ce au supravieţuit, preoţi, dascăli şi oameni de rând. Urmaşii hortiştilor adunaţi în organizaţii, asociaţii şi fundaţii şi astăzi umblă la sfârtecarea României prin metode specifice. De la predica din biserică, trecând la cuvântările publice şi până la munca de la om la om, aceste formaţiuni şovine, mai rău decât moliile, uneltesc divizarea României. Un ajutor extrem de mare se pare că l-au primit de la iresponsabilul preşedinte Traian Băsescu. În urma vizitei acestuia în judeţele Harghita şi Covasna‚ dar mai ales în urma discuţiilor avute cu unii lideri ai UDMR, a apărut la marginea drumurilor României pancarta şovină amintind de ţinutul secuiesc. Nimic mai obraznic şi mai revoltător din partea celor care ne cer nouă toleranţă şi îngăduinţă cu ei, dar la rândul lor uită că sunt datori cu acţiuni similare. Ni se cere iertare. În durerea sufletului românesc şi a amintirilor triste vom spune că suntem în stare să o şi acordăm. Nu ni se poate însă cere să şi uităm. Ba mai mult, nu ni se poate impune să acceptăm noi provocări. Destul!

Ca partid creştin, cu o morală sănătoasă, acordăm penitenţă celor ce îşi recunosc vina şi îi îndemnăm să lucreze împreună cu noi la unitatea credinţei, limbii, naţiunii şi teritoriului sfânt al României Mari.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Pofteşte la microfon domnul deputat Valentin Iliescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregăteşte să intervină doamna deputat Minodora Cliveti, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Îmi permiteţi-mi, domnule preşedinte? Aţi făcut o regretabilă eroare. Din partea Partidului Democrat, vorbesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă cer scuze, dacă am spus altceva. A fost totalmente neintenţionat. Vă cer scuze!

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Nae"

Nae este deputat. Curăţel şi frumuşel. Şmecher şi plin de bani. Şi plin de tupeu. Şi de fiţe. Unde este un ban de împărţit, hop şi el. Că aşa se păstrează mandatul, cu bani mulţi.

Nu ştiu dacă vine dintr-o familie veche, importantă. Dar este cert că este modelul tipic de baron local în politica românească. Arogant, suficient, mincinos, lacom, lipsit de scrupule, de onoare şi de caracter. Pentru el, cetăţenii simpli, oamenii obişnuiţi, sunt "babuini". Nici măcar nu cred că ştie ce înseamnă exact acest termen, dar îi place cum sună. Se potriveşte cel mai bine în mintea lui cu dispreţul suveran pe care îl are permanent, 24 de ore din 24, faţă de aceşti "amărâţi" care trăiesc de azi pe mâine.

Pe la Parlament vine "mai răruţ, că-i mai drăguţ". Şi atunci doar ca să mai facă o combinaţie politică, o afacere, un şmen. Sau să-şi ia salariul. de barosan. Chit că la banii lui salariul de deputat e ca să-şi asorteze cravatele la costumele lui de 80 de milioane de lei.

Despre luat cuvântul în plen. ce să spună el acolo? Cum adună el primarii din judeţ la sediul partidului său şi împarte banii judeţului pentru clienţii lui politici? Cum truchează toate licitaţiile din judeţ pentru clientela politică. evident, contra comision. 10%. cu banii înainte. Cum îşi atacă în egală măsură adversarii din interiorul partidului şi din afara lui, neruşinat, mişeleşte, pe la spate? Cum refuză orice confruntare politică la televiziunile locale? Cum că singura lui preocupare este să facă bani. Foarte mulţi bani. Pentru el şi pentru familia lui.

E drept că e polivalent. Nu m-am interesat câtă şcoală are, când şi cum a făcut-o, dar fiindcă el şi firmele lui fac totul în judeţ, subliniez, fac totul în judeţ, nu greşim dacă îi spunem Nae polivalentu' sau Nae deputatu', Nae antreprenoru', Nae distribuitoru', Nae combinatoru', Nae vidanjoru' şi, nu în ultimul rând, Nae agentu' imobiliar. Pentru că, dacă se pricepe la ceva bine, al naibii de bine, este cum să adune suprafeţe uriaşe de teren. Mai cu bani, evident, foarte puţini, sau dacă se poate moca, mai cu japca, mai cu şmecherii, mai cu ilegalităţi, mai cu complicitatea autorităţilor. Pentru că visul lui, visul lui frumos de zi cu zi, de noapte cu noapte este să devină Nae latifundiaru'. Să aibă mult pământ şi mulţi bani, că e deştept, frumos şi l-a făcut mămiţica lui cu mult noroc. Şi o să-şi ia şi un nume nobiliar: Bănălău din Bolintin.

Cât despre dosarele lui, despre fărădelegile lui, ce mai contează? Doar de aia a venit în Parlament, pentru poziţie, pentru protecţie, pentru avantaje şi privilegii. Şi pentru bani. pentru foarte mulţi bani.

Nae nu este, din păcate, o ficţiune. Este un personaj real. Şi, din păcate, nu este singurul. Îmi este ruşine cu Nae. Nici măcar nu îl consider coleg. Este doar o eroare electorală, pe care în mod sigur data viitoare cetăţenii o vor corecta.

De aceea, este nevoie de vot uninominal.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat urmează doamna deputat Minodora Cliveti.

Se pregăteşte domnul deputat Dragoş Ujeniuc, din partea Grupului parlamentar al independenţilor.

Aş vrea să anunţ că domnii deputaţi Dan Grigore şi Bogdan Cantaragiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus în scris declaraţiile politice, la secretariat.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Minodora Cliveti:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"La ce serveşte un minister şi al egalităţii de şanse?"

Zilele acestea politica românească este extrem de interesată de subiectul alegeri.

De altfel, nu ar trebui să încep aşa de vreme ce încă din primele zile care au urmat alegerilor din 2004, ne tot pregătim de alegeri de tot felul.

Problema mea de astăzi, însă, se referă la totala lipsă de implicare a ministerului numit şi "al egalităţii de şanse", titulatură interesantă şi dătătoare de speranţe pentru toate şi toţi cei care cred în sintagma egalitate de şanse pentru toţi, în redactarea a două proiecte de acte normative referitoare la un domeniu legat direct de egalitate: alegerile pentru Parlamentul European şi Proiectul privind votul uninominal.

Cel dintâi proiect se află în dezbaterea Camerei. Acolo există un amendament respins de Comisia de elaborare a codului electoral, din care fac parte fără drept de vot, prin care am propus finanţarea mandatelor obţinute de femei, cu sume de la bugetul de stat mai mari decât pentru mandatele aşa-zis masculine, măsură de discriminare pozitivă arhicunoscută şi folosită în multe state europene, menită a stimula partidele politice să depună candidaturi feminine pe locuri eligibile.

Din păcate, amendamentul meu a fost respins, ieri, de plenul Camerei Deputaţilor, scorul fiind totuşi îmbucurător, pentru că mai multe voturi pentru acest amendament au fost decât femei sunt în Camera Deputaţilor. Deci, iată, s-au găsit şi câţiva bărbaţi care au votat acest amendament.

În ceea ce priveşte votul nominal, deşi practica europeană propune mecanisme de promovare a femeilor în posturi de decizie, inclusiv în corpuri alese, care se referă numai la sisteme de vot pe liste, am făcut de asemenea o serie de amendamente prin care propun, în aceeaşi Comisie pentru cod electoral, interzicerea de candidaturi individuale unisex, şi în faza a doua a constituirii listei judeţene trimiterea în corpul ales a femeii cea mai bine plasată, chiar dacă numărul de voturi pe care aceasta le-a adunat nu îi dă dreptul să fie alească. Din nou o măsură de discriminare pozitivă.

Guvernului i s-a cerut punctul de vedere pentru ambele propuneri, iar Ministerul egalităţii de şanse tace absolut, fără să facă nimic pentru a sprijini un demers legitim şi european de stimulare a prezenţei femeilor într-un număr mai mare în legislativ.

Mă întreb atunci, domnule ministru şi al egalităţii de şanse, pentru ce există acest tip de minister în cabinetul actual? Pentru programe care rămân la nivelul declarativ, pentru conferinţe, pentru sloganuri. Un Guvern format numai din bărbaţi, aşa cum de altfel am remarcat încă din momentul constituirii sale, este obligat, tocmai de aceea, să demonstreze că poate să dea dovadă de deschidere la astfel de iniţiative şi să ia măsuri concrete pentru punerea în practică a prevederilor constituţionale şi a celor prevăzute în Legea egalităţii de şanse.

Altfel, anul egalităţii de şanse va sfârşit lamentabil, iar egalitatea pentru femei şi bărbaţi va rămâne doar un subiect politicianist şi de impact în campaniile electorale care se apropie, şi unde, este ştiut, femeile sunt cei mai conştiincioşi alegători.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Urmează domnul deputat Ujeniuc.

Se pregăteşte domnul deputat Kovacs Attila, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnul deputat Corneliu Ciontu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, a depus în scris la secretariat declaraţia politică.

Domnule deputat, o să vă rog să vă concentraţi. Mai avem doi vorbitori.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Îmi voi ţine promisiunea, pentru că am o pagină de citit.

Mi-am intitulat declaraţia politică: "Baroniada P.N.L. iese la iveală".

Din surse diferite aflăm că ministrul justiţiei, Tudor Chiuariu, a avizat pentru legalitate o hotărâre de Guvern iniţiată de suspendatul ministru Nagy Zsolt, hotărâre care priveşte un bun al statului.

Nimic deosebit! Numai că tentativa Guvernului de a da acel bun în beneficiul unor oameni de afaceri agreaţi de politicieni aflaţi la putere a eşuat în faţa ministrului justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei, care a refuzat să dea avizul de legalitate acelui act normativ.

Cu bucuria de a fi scăpat de Monica Macovei, P.N.L. şi-a căutat omul potrivit, care să răspundă "prezent" atunci când partidul are nevoie! De fapt, atunci când se pune de vreo afacere deloc curată, menită să mai umfle nişte buzunare deja doldora.

Ne vine greu să credem, deşi ar fi uşor de crezut, că Tudor Chiuariu a fost adus în Guvern pentru Ministerul Justiţiei. Aşa cum stau lucrurile, el mai degrabă a fost adus mai întâi pentru Parchet, dar nu spre a conduce, ci pentru a fi cercetat pentru un aviz refuzat anterior de predecesoarea Monica Macovei.

Cu siguranţă că lui Chiuariu îi va fi uşor să explice diferenţa dintre atitudinea sa şi cea a Monicăi Macovei. El va spune cu seninătatea prostului că a semnat pentru că este mai deştept.

Ar fi fost mult mai deştept domnul Chiuariu, dacă înainte de acceptarea postului de ministru şi-ar fi consolidat stagiatura în profesie.

Dar iată că grăbit cu viaţa, personajul insolit din Guvern a semnat o hotărâre a Guvernului, cu siguranţă - la cererea celor care i-au pus pe cap o pălărie care i-a căzut peste ochi.

Am speranţa că procurorii vor proceda conform Legii răspunderii ministeriale şi vor cere preşedintelui Băsescu acordul pentru începerea urmăririi penale, fără a se intimida de declaraţia celui în cauză, potrivit căreia este pe cale de a fi victimă a unui dosar politic.

Eu cred că, indiferent de rezultatul anchetei, un lucru este cert, şi anume că guvernanţii liberali nu se sfiesc să sacrifice chiar şi copii, numai să le fie lor bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Kovacs.

Ultimul vorbitor va fi domnul deputat Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Kovacs Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la proiectul de înfiinţare al staţiunii turistice de la Tărlungeni.

În mediul economic şi politic braşovean se vorbeşte de mai multă vreme despre posibilitatea amenajării unei staţiuni turstice de lux la poalele munţilor Ciucaş, pe raza administrativă a comunei Tărlungeni. Proiectul turistic a început să prindă viaţa o dată cu semnarea contractului de asociere dintre Consiliul local al comunei Tărlungeni şi concernul "American Development". La aceşti parteneri s-a alăturat şi Consiliul local al municipiului Braşov, care s-a declarat de acord să ofere staţiunii o parte din domeniul său forestier.

Staţiunea, care se va numi "Carpatica", va fi amplasată pe o suprafaţă de 150 ha şi va cuprinde, printre altele, 14 pârtii de schi, un hotel de cinci stele, câteva hoteluri de trei şi patru stele, sală de conferinţe, vile şi apartamente de lux, respectiv un complex sportiv.

Pornind de la această realitate, doresc ca prin declaraţia mea politică să aduc acest proiect turistic în atenţia Guvernului şi a dumneavoastră, doamnelor şi domnilor deputaţi, şi să vă solicit sprijinul pentru realizarea lui. Concret, sunt de părere că orientarea expresă a unor fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii din zonă şi atribuirea statutului - staţiune de interes naţional viitoarei staţiuni turistice, ar rezolva multe din problemele proiectului turistic.

Înfiinţarea staţiunii de la Tărlungeni ar fi benefică nu numai pentru activitatea turistică din judeţul Braşov, prin atragerea de noi turişti, dar şi pentru dezvoltarea economică a Tărlungeniului, prin locurile de muncă ce s-ar crea.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Vlădoiu să ia cuvântul.

Cred că ne mai rămâne un timp şi pentru domnul deputat Mircia Giurgiu, din partea Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi.

Aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Începe şcoala - Noroc bun!".

Lozinca sub care se desfăşoară măreaţa operă de reabilitare din temelii a şcolilor româneşti, o autentică baladă a actualei guvernări, este cu siguranţă "termopane - termopane".

Culeasă cu grijă din lirica postdecembristă de către Cabinetul Tăriceanu 1, balada "termopane - termopane", în interpretarea Cabinetului Tăriceanu 2, prin vocea inegalabilă a anonimului ministru Adomniţei, promite să devină ultima şi cea mai profundă dintre variantele Mioriţei.

Oficial, astăzi expiră termenul de finalizare a lucrărilor de reabilitare a clădirilor în care funcţionează unităţile de învăţământ.

În fapt, jumătate dintre grădiniţele şi şcolile din judeţul Vâlcea nu au autorizaţie de funcţionare şi nici nu vor avea fără intervenţia, pe lângă Lege, a instituţiei Prefectului şi a Consiliului judeţean.

Ca de fiecare dată în ultimii ani, începerea cursurilor ia pe nepregătite autorităţile locale şi centrale.

Cele mai frecvente deficienţe ale unităţilor de învăţământ sunt condiţiile igienico-sanitare necorespunzătoare ale toaletelor, lipsa apei potabile, mobilierul neadecvat vârstei copiilor, ziduri cu igrasie, acoperişuri sparte, instalaţii de iluminat cu pericol în exploatare.

Singurele lucrări de reabilitare care se mai fac, şi acelea cu predilecţie la şcolile din localităţile ai căror primari au culoarea galben-portocalie, sunt cele de înlocuire a tocăriilor din lemn cu mult cântatele "termopane".

Adevăraţii beneficiari ai acestor investiţii nu sunt copiii, pe cât sunt firmele executante, alese cu "grijă" de către ordonatorii de credite. Spun aceasta, pentru că, nu de puţine ori, zidurile, măcinate de trecerea anilor şi de nepăsarea oamenilor, cad odată cu extragerea tocurilor de lemn ale uşilor şi ferestrelor ce urmează să facă loc polimerilor. Structura de PVC care le înlocuieşte se potriveşte zidurilor vechi de o jumătate de secol sau mai mult precum tichia de mărgăritar, nu spun cui.

În multe localităţi rurale, chiar şi în unele urbane, copiii ajung extenuaţi la cursuri, după ce străbat pe picioare 10-12 kilometri de teren accidentat. Autobuzele şi microbuzele şcolare ori sunt prea vechi şi defecte ori prea noi şi prea scumpe pentru coclaurile pentru care au fost cumpărate.

O mare reuşită a Cabinetului Tăriceanu, poate cea mai mare, pe care eu, personal, o apreciez este introducerea obligatorie a uniformelor şcolare. Această măsură va determina, cu certitudine, creşterea ordinii şi disciplinei în şcoală, deci, a siguranţei elevilor, precum şi a cadrelor didactice.

Din păcate, uniforma şcolară, în orice concepţie de bun simţ, nu-l poate proteja pe elev de alt gen de pericole la care s-a demonstrat că este expus, atât în curtea şcolii, cât şi în sala de curs. Este vorba despre ţigle care s-ar putea desprinde de pe acoperiş, copaci care s-ar putea prăbuşi sub rafale de vânt, ziduri şi tavane care ar putea să cadă oricând, instalaţii electrice defecte, focare de infecţie la toalete. Pentru toate acestea, uniforma şcolară, pentru anul şcolar 2007-2008, cel puţin pentru jumătatea marginalizată a învăţământului românesc, ar trebui să includă obligatoriu casca de protecţie, lămpaşul şi icoana cu Sfânta Mare Muceniţă Varvara.

Nu toţi copiii siliţi să înveţe sub ameninţarea factorilor enunţaţi vor suferi traume fizice generate de aceşti factori. În mod sigur, însă, toţi vor înregistra traume psihice. Pe neştiute, în ei se va instala sentimentul că sunt refuzaţi de lumea civilizată şi prosperă ce le-a fost promisă, fiind împinşi spre o alta, a subdezvoltării, a lipsei oricărei şanse. În felul acesta, vor fi obligaţi să înveţe să urască tot ceea ce aparţine altei lumi decât a lor. Să luăm aminte!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Giurgiu, aveţi exact 20 de secunde pentru a vă anunţa obiectul declaraţiei.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte, o să încerc să mă încadrez în acest timp.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Falimentul anunţat al unei regii autonome". Este vorba de problema cu care se confruntă salariaţii din Regia Autonomă a Municipiului Cluj-Napoca.

Sindicatul Liber Independent Energia Termică Cluj-Napoca din cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj protestează faţă de managementul defectuos şi problemele apărute în ultima perioadă în această unitate.

Potrivit membrilor Sindicatului Liber Independent Energia Termică Cluj-Napoca, actuala conducere a reuşit ca în 10 ani să aducă regia în pragul falimentului: de la o producţie de 1,2 milioane Gcal în 1996 s-a ajuns la 420.000 Gcal în 2007. În decursul anilor, s-a dus o politică de personal defectuoasă, personalul de specialitate plecând, locul fiind ocupat de anturajul directorului regiei, susţin membrii Sindicatului Liber Independent Energia Termică Cluj-Napoca. Datorită numeroaselor concedieri din cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj s-a ajuns în situaţia ca volumul de muncă să crească semnificativ, unii dintre salariaţii rămaşi fiind obligaţi să presteze diferite sarcini care nu intră în atribuţiile lor. Astfel, în anul 1996 erau 800 de angajaţi, iar în decembrie 2006 s-a ajuns la 334, pentru ca astăzi să fie 180.

Dreptul la liberă asociere este încălcat în cadrul Regiei Autonome de Termoficare Cluj, noii angajaţi fiind obligaţi să adere la un nou sindicat, iar pentru a-şi păstra slujble şi o parte din vechii salariaţi au fost constrânşi să intre în noua organizaţie sindicală subordonată directorului. Noii angajaţi beneficiază de premii mult prea mari faţă de salariile pe care le iau cei cu vechi state de plată în cadrul regiei.

Membrii Sindicatului Liber Independent Energia Termică Cluj-Napoca au decis să protesteze în stradă faţă de abuzurile la care sunt supuşi în fiecare zi, precum şi faţă de situaţia dezastruoasă în care se găseşte în prezent Regia Autonomă de Termoficare Cluj.

În ciuda măsurilor luate pentru a creşte performanţa, populaţia municipiului continuă să se debranşeze de la reţea, întrucât serviciile nu sunt pe măsura preţurilor solicitate.

Până când iarna îşi va intra în drepturi, va mai exista oare Regia Autonomă de Termoficare Cluj?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg, într-adevăr, aţi fost extrem de operativ.

Domnii deputaţi: Cornel Ciontu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, Gheorghe Sârb, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, şi domnul Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, au depus declaraţiile la secretariatul tehnic.

Domnilor colegi,

Încheiem aici şedinţa dedicată dedicaţiilor politice.

Urmează partea a doua.

Vă doresc o zi bună.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Lia Ardelean:

"Am ajuns mai catolici decât...Papa"

În încercările noastre disperate de a face pe plac Uniunii Europene, prin armonizarea legislaţiei fără a ţine cont de realităţile româneşti, am reuşit să ajungem în situaţia de a batjocori fără drept de apel ţăranul român. Mă refer la oamenii din satele şi comunele României, care nu au altă sursă de venit decât creşterea şi ulterior comercializarea animalului crescut cu trudă în propria gospodărie. Sunt zone din ţară unde oamenii nu pot cultiva pământul, pentru că nu se face nimic, nu pot merge la muncă în oraşe, pentru că nu-i mai angajează nimeni. Nu pot decât să-şi crească un animal, să-l îngrijească ca pe ochii din cap, şi apoi să-l vândă, să-i cumpere copilului un penar şi-un ghiozdan să meargă la şcoală, să înveţe, să nu rămână muritor de foame în sat. Aceşti oameni nu sunt puţini. Dimpotrivă. Însă aceşti oameni sunt condamnaţi la umilinţă şi duşi la disperare de către statul român. Din dorinţa de a fi mai catolici decât Papa, autorităţile aplică ad litteram amenzile prevăzute de actele normative în vigoare, fără a lua în considerare aspectele de natură socio-umană ale acestor acţiuni şi fără a se ocupa de autorizarea pieţelor.

La modul concret, am constatat un fenomen îngrijorător cu care se confruntă crescătorii de animale, legat de cuantumul exagerat al amenzilor pentru sancţionarea contravenţiilor la normele sanitar veterinare. Practic, oamenii se află în imposibilitatea de a achita aceste amenzi, chiar dacă în termen de 48 de ore au posibilitatea de a plăti jumătate din sumele respective. Am întâlnit foarte mulţi ţărani disperaţi, din cauza faptul că nu pot să-şi valorifice animalele pe care le cresc cu mare greutate în gospodăriile proprii, deoarece pieţele de animale sunt închise. Cei care încearcă totuşi să le vândă sunt pasibili de amenzi cuprinse între 600 şi 1200 RON, însă mulţi dintre ei rămân şi cu amenda plătită şi cu animalul nevândut, la care se mai adaugă banii cheltuiţi degeaba pe drumul de acasă la piaţă.

Consider că Guvernul trebuie să se implice în diminuarea cuantumului acestor amenzi. Nu vreau să încurajez nerespectarea normelor sanitar-veterinare, însă trebuie să facem diferenţa între micul producător care încearcă să-şi vândă un tăuraş, de exemplu, într-un târg, şi care se află la prima abatere, cu cei care îşi fac un obicei în a nerespecta legislaţia în domeniu. Nu se poate să aplicăm orbeşte legea în astfel de cazuri. În caz contrar, o mulţime de copii nu vor mai merge în acest an la şcoală, pentru că părinţii lor nu au avut banii necesari creionului, penarului şi ghiozdanului indispensabile oricărui elev...

Domnul Corneliu Ciontu:

"Demisia lui Dan Voiculescu"

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Aşa cum aţi putut afla în cursul săptămânii trecute, preşedintele Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a demisionat din funcţia de senator în semn de protest faţă de blocarea unor legi importante cu caracter social în Parlamentul României. Este vorba de legi menite să aducă un plus de bani pensionarilor cu venituri mici, să scadă preţurile la alimente de bază sau să ajute firmele să-şi reinvestească profitul, astfel încât, prin creştere economică, să putem îmbunătăţi nivelul de trai.

Motivul blocării acestor legi, pentru care s-a muncit luni în şir, este teama partidelor parlamentare concurente de o creştere electorală a Partidului Conservator. Însă, din nefericire, acest lucru demonstrează limpede că trăim într-o democraţie bizară, aflată sub semnul iresponsabilităţii politice. Atunci când vorbim despre legi importante, care pot îmbunătăţi vizibil viaţa oamenilor, nu ar mai trebui să funcţioneze pizmele electorale. Când poţi aduce încă un milion în buzunarul unui pensionar sărac nu ar mai trebui să te gândeşti cu cine votează acel pensionar. Când poţi găsi o soluţie pentru mii de chiriaşi care urmează să ajungă pe străzi nu trebuie să faci planuri pentru viitoarele alegeri. Acest mod de a face politică este nu doar cinic, ci de-a dreptul ticălos: nu contează cum trăiesc oamenii, contează doar ranchiunele mele politice.

În acest context consider gestul lui Dan Voiculescu îndreptăţit şi salutar. Preşedintele Partidului Conservator a demonstrat că postul de parlamentar nu este un soi de sinecură, ci o tribună de unde trebuie să pleci atunci când nu eşti lăsat să ajuţi oamenii. Într-un fel, Dan Voiculescu a mai spălat din onoarea pătată a Parlamentului. Pătată de atâtea şi atâtea compromisuri şi tranzacţii imorale.

În mod surprinzător, o parte a presei a primit cu dezamăgire acest gest. Tratându-l pe Dan Voiculescu ca pe un rival - şi nu ca pe un politician - unii jurnalişti s-au grăbit să activeze patefonul cu acuzaţii şi calomnii, refuzând să judece gestul efectiv. Dacă ar fi venit din partea altora, demisia din Senat s-ar fi dovedit un triumf etic. Aşa, ea trebuie să aibă cine ştie ce cauze ascunse...

Această situaţie mă obligă să constat modul vădit nedrept în care este tratat Dan Voiculescu de către făcătorii de opinie. Fără a fi un adept al elogiilor, nu mă pot împiedica să constat că Dan Voiculescu este un excepţional manager - adică exact ceea ce îi lipseşte României. Tot ceea ce a intrat în mâinile lui Dan Voiculescu s-a bucurat, într-un fel sau altul, de succes. Preşedintele PC a reuşit în industrie şi în comerţul exterior, conducând afaceri complexe, care presupun coordonarea eforturilor a mii de oameni. Şi-a propus să facă presă şi a construit cel mai puternic trust media din România. A creat un partid şi l-a adus de mai multe ori în Parlament şi la guvernare. Conduce fundaţii care ajută zilnic sute de copii şi tineri de talent. Iar noi suntem împiedicaţi să vedem această eficacitate remarcabilă din cauza unor clişee fără fundament şi care, oricum, nu pot explica un succes atât de solid şi de constant. Unii au încercat să acrediteze ideea unei colaborări cu Securitatea - lucru demonstrat ca neadevărat de dovezi concrete. Chiar şi aşa, ar fi suficientă colaborarea cu Securitatea pentru a explica un astfel de succes? În fond, milioane de români au avut de-a face, într-un fel sau altul, cu fosta poliţie politică. Câţi dintre ei au rata de reuşită a lui Dan Voiculescu?

Nu vreau nici să laud, nici să creez senzaţia unei admiraţii forţate. Încerc doar să vă propun o idee extrem de simplă: încercaţi măcar o dată să-l priviţi pe Dan Voiculescu dincolo de cele câteva etichete acreditate de adversarii politici. Şi gândiţi-vă dacă aceste etichete sunt consistente, dacă au sens, dacă explică în vreun fel eficienţa managerială a lui Dan Voiculescu.

Deşi sunt în primul rând politician, mi se pare evident că România nu va eliberată de corupţie şi sărăcie de un politician. Politicienii nu sunt obişnuiţi să gândească în termeni de eficienţă. Ţare noastră are nevoie de un manager capabil să reformeze instituţii, să dinamizeze economia, să oprească scurgerile. În România trebuie să punem ordine după regulile unui management de succes.

Acesta mi se pare sensul gestului lui Dan Voiculescu de a părăsi Senatul. Atunci când nu este lăsat să fie eficient, un manager se retrage. Şi vă cere sprijinul electoral pentru a-şi putea atinge obiectivele.

Vă mulţumesc,

Domnul Mircea Costache:

"Legea pentru europarlamentare păstrează cu grijă portiţele deschise pentru perpetuarea fraudei electorale"

Cu toată opoziţia vehementă a parlamentarilor PRM, promotorii jafului în economie ţin cu dinţii şi cu unghiile de mecanismele furtului de voturi. Toate amendamentele formulate de senatorii şi deputaţii PRM, menite să interzică listele suplimentare, implicarea salariaţilor din primării în birourile secţiilor de vot, manipularea opiniei publice prin bombardarea cu sondaje contrafăcute în timpul campaniei electorale, s-au lovit de zidul profitorilor celor două decenii de jaf şi anarhie.

Zadarnic au fost muşcaţi de obraz în plenul Camerei Deputaţilor "băieţii deştepţi" cărora li s-a reamintit că, din 1990 încoace, toţi aceia care au devalizat băncile, care au vândut flota, industria şi zăcămintele naturale, care au drenat fondurile publice în buzunarele proprii, au făcut-o sub paravanul rezultatului profund viciat al alegerilor furate. Cei ce au furat economia au practicat, în primul rând, furtul furturilor asupra votului de conştiinţă al cetăţenilor.

În naivitatea lor, unii cetăţeni ne cer nouă, celor de la PRM, să oprim jaful, să curmăm hoţiile, în timp ce unii dintre ei se lasă "convinşi" să voteze cu ochii închişi partidele infracţionale care au devastat România.

La alegerile din 2004, frauda electorală a atins cote greu de imaginat, existând judeţe în care s-au înregistrat câte 35 - 40 de mii de alegători pe liste suplimentare, câte 40 - 50 de mii de voturi declarate nule şi cu mituirea electoratului rural cu dosare de venit minim, cu ajutoare sociale, cu mici, bere şi spectacole maneliste.

Singurii care pot stopa dominaţia guzganilor lacomi şi apatrizi sunt alegătorii şi reprezentanţii lor în secţiile de votare.

Că din cauza învârtiţilor care nu mai ştiu să se oprească din furat, slabă nădejde să mai revenim vreodată la normalitate.

Doamna Lia Ardelean:

"Zi mare pentru ortodoxia română"

Biserica Ortodoxă Română va da mâine un examen al maturităţii, odată cu întrunirea Sfântului Sinod pentru alegerea noului Patriarh. Este, dacă vreţi, un scrutin asemănător cu marile dueluri pentru Preşedinţia României, cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxă reprezintă instituţia în care românii au cea mai mare încredere, depăşind cu mult politicul din acest punct de vedere. Biserica a fost dintotdeauna principalul pilon al unităţii, moralităţii şi solidarităţii românilor, mai ales în momentele de cumpănă ale istoriei. Ziua de 12 septembrie 2007 are o însemnătate deosebită pentru ortodoxia română, miza alegerilor fiind desemnarea viitoarei linii a BOR, lupta urmând a se da între tradiţionalişti şi modernişti. Cu toate că spiritele s-au încins aproape în stil politicianist pe tema alegerilor de mâine, sunt convinsă că electorii vor lăsa deoparte orice imixtiuni necurate pentru a proceda la o alegere corectă. Cred că repetatele şi concertatele acţiuni din ultima perioadă de discreditare publică ale Bisericii Ortodoxe Române nu sunt deloc întâmplătoare, iar utilizarea CNSAS-ului ca instrument nu reprezintă altceva decât un nou episod nefast al încercării de a include biserica în dansul murdar al politicii dâmboviţene. Sunt de părere că nu are nici un sens să amestecăm jocurile politicianiste în altarul de rugăciune, Dumnezeu fiind singura autoritate care poate să-şi judece supuşii. Încercările de destabilizare a BOR, prin culpabilizarea unor înalţi ierarhi şi extinderea desecretizării dosarelor, trebuie să fie uitate la alegerile pentru desemnarea noului Patriarh.

Fără îndoială, indiferent de numele viitorului Patriarh, Biserica Ortodoxă Română trebuie să-şi continue misiunea socială şi ecumenică derulată în ultimii ani sub îndrumarea regretatului Teoctist. Apropierea oamenilor de biserică este un proces destul de dificil în condiţiile vieţii infernale de astăzi, iar o mai mare implicare a sfinţilor părinţi pe tărâm social ar fi un prim pas spre realizarea acestui deziderat. Ne confruntăm zilnic cu destule mizerii în politică şi în societate, iar biserica, ca loc al curăţirii morale şi spirituale, trebuie să dea dovadă că merită în continuare să fie cea mai iubită de către români. Iată de ce ziua de mâine, 12 septembrie 2007, trebuie să se transforme într-o sărbătoare adevărată a ortodoxiei româneşti, iar şedinţa Sfântului Sinod să arate că BOR este o instituţie a iubirii dintre oameni, nu a urii, răzbunării şi patimilor deşarte.

Domnul Ion Stan:

"Conspiraţia anticonstituţională de la Neptun, compromiterea apostolilor lustraţiei şi contrarevoluţia portocalie a celor nouă intelectuali"

La aflarea veştii că, la Neptun, preşedintele ţării a reluat seria, întreruptă de mai bine de 18 ani, a întâlnirilor cu scriitorii..., pardon, intelectualii, multora ni s-a oprit inima în loc.

Ce fel de intelectuali?

Apostoli ai lustraţiei. Elitişti adunaţi de Traian Băsescu în jurul şi sprijinul său, din aşa-zisele cluburi selecte ale societăţii civile, cum sunt "Grupul de Dialog Social" şi săptămânalul "22".

Cine sunt şi de unde se revendică intelectualii din camarila prezidenţială?

Ei sunt foşti comunişti, unii nici măcar dizidenţi, ori descendenţi ai acestora, astăzi colportori ai unor opinii "anti", atipice nu pentru că ar avea prea multă şi profundă substanţă, ci pentru intoleranţa şi ura nedisimulată cu care noii oportunişti, în numele unei drepte cel puţin dubioase, încearcă să se insinueze nechemaţi, fără merite şi cu neruşinare în viaţa publică, fiindcă nimic altceva meritoriu nu-i recomandă ca eliberatori ai societăţii de moştenirea orânduirii care i-a şcolit în Occident şi i-a făcut ceea ce au rămas şi astăzi.

Ce vor intelectualii băsescieni?

Nici mai mult, nici mai puţin, decât să rescrie Constituţia şi să instaureze o nouă Republică, a şasea sau a şaptea, punând-o la socoteală şi pe cea a maiorului Candiano Popescu, de la Ploieşti.

Noii constituţionalişti şi "lustragii" ai cetăţeanului-preşedinte sunt ridiculizaţi de confraţii lor, activişti ai societăţii civile, de la Zoe Petre la Gabriel Andreescu şi de la Liviu Soiciu la Dan Culcer. Împreună cu ei şi cea mai importantă parte a presei îi sancţionează pe "noii oportunişti" şi "constituţionalişti incompetenţi", somându-i să renunţe la această "aventură dezastruoasă".

Asemănarea pe care le-o fac cu complotiştii, care au dat lovitura de stat din 2 mai 1864, când Alexandru Ioan Cuza a dizolvat Adunarea Generală, trimiţând-o într-un decor simbolic, şi a supus noul act constituţional aprobării populare, are mult tâlc.

Şi Traian Băsescu ne-a promis, din trei în trei luni, plebiscituri în Piaţa Universităţii, pentru aprobarea noilor sale idei "ciuce".

Intelectualii oportunişti, unii puternic determinaţi financiar şi cu povara unor răspunderi ministeriale, trecute ori prezente, sau a altor demnităţi pe care şi le-au exercitat ori le îndeplinesc gestionând oneros bugete umflate spre a le satisface hachiţele, pot fi, oare, chiar atât de mult orbiţi de onoarea prezidenţială, încât să nu poată vedea că Traian Băsescu, fost şef de reprezentanţă externă a României sub regimul lui Ceauşescu şi relaţie operativă oficială de rang superior a Departamentului Securităţii Statului este cel mai vizibil şi expus lustrabil?!

Oare au uitat ei preţul plătit de atleta lustraţiei, Mona Muscă, şi le este memoria atât de scurtă încât nu-şi mai aduc aminte de pacte şi ce păcate ascund propriile dosare "de securitate", întocmite de servicii secrete autohtone sau de pe alte meleaguri?!

Învierea spiritului lui Ceauşescu la Neptun, asistată de cei nouă intelectuali şi cu Băsescu zece, reprezintă reîncarnarea stângii comuniste în opusul ei, extrema dreaptă, una drapată în faldurile lustraţiei atât de mult clamate de copiii revoluţiei portocalii. Ce păcat că toate revoluţiile îşi devorează propriii copii!

Aşadar, de ce se întâlneşte Traian Băsescu cu intelectualii şi care vor fi realizările şi beneficiile participanţilor la "Cina cea de taină" de la Neptun?

Având în vedere antecedentele verificate ale comportamentului cetăţeanului-preşedinte, el se întâlneşte cu "lustragiii" pentru a-i expune suspiciunilor breslei şi a-i compromite. Întâlnirea, regizată cu aparentă discreţie, a avut toate ingredientele necesare amorsării unui scandal mediatic.

Presei democratice, ticăloşită şi ea, i-au fost servite toate motivele de indignare şi revoltă.

Nişte intelectuali, unii încă nu chiar de tot compromişi, au fost plimbaţi cu avioanele, elicopterele şi maşinile statului, le-a fost oferită pensiune de lux peste noapte, într-o fostă reşedinţă a dictatorului.

Toate acestea, pentru a lua parte la "cina cea de taină", după care să fie lansaţi în campanii propagandistice televizate de adulaţie şi preamărire a preşedintelui neajutorat de instituţiile statului şi care le-a solicitat sprijinul pentru rezolvarea "marilor probleme ale ţării". Probleme ce depăşesc competenţa şi puterile Parlamentului şi ale Guvernului, fiind nevoie de obolul lor.

Am pus în ghilimelele de rigoare "marile probleme ale ţării", deoarece sistemul de valori de referinţă ale cetăţeanului-preşedinte este grav dereglat, fiindcă ceea ce constituie pentru el "mari probleme ale ţări"sunt, de fapt, doar propriile sale probleme şi nu cele reale ale întregului popor al cărui preşedinte se revendică.

În permanent conflict, acum mocnit, cu Parlamentul şi Guvernul, dar şi cu toate instituţiile de informaţii secrete şi cele represive ale statului, în mâna sa de "meşter cârmaci", Traian Băsescu, asemenea lui Carol al II-lea, s-a înconjurat şi de o camarilă pseudoelitistă. Această camarilă vede în fostul căpitan de marină liderul autoritar în măsură să le satisfacă pofta de o contrarevoluţie portocalie, pe care minţile lor cu idei puţine, dar bine fixate şi înfierbântate de perversiuni antiliberale, antisocial-democrate, antinaţionale, anti... anti... o doresc, deoarece se cred asemenea lui Platon, Sartre, Eliade, Cioran sau Nae Ionescu, iar din "puţul gândirii lor" va izvorî, în cascade, "schimbarea la faţă a României".

La aşa intelectuali, aşa viitor şi cetăţeanului preşedinte Traian Băsescu!

Domnul Aurel Olărean:

"Inundaţiile au înecat sudul Moldovei. Autorităţile s-au dat la fund"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Anul trecut când am văzut urmările inundaţiilor care au înecat jumătate din România, am crezut că mai rău nu se poate. Şi că vom învăţa ceva din tragicul situaţiei. Am crezut că am învăţat să prevenim, nu numai să reparam urmările dezastrului. M-am înşelat: nu numai că nu am învăţat să prevenim, dar nici măcar să reparam nu mai ştim. Sau nu vrem. Sau nu ne interesează. Ar fi mulţi de sau.. dar problema rămâne, indiferent de explicaţiile autorităţilor.

M-am lovit personal de astfel de situaţii anul trecut, când şi judeţul Suceava a fost lovit de aceeaşi natură nemiloasă. Atunci, comuna Arbore a fost aproape în totalitate devastată de furia apelor. M-am implicat personal şi din indemnizaţia mea de parlamentar pe un an de zile am construit o casă pentru una din familiile cele mai nepăstuite. Atunci ne-am mobilizat cu toţii, indiferent de partidul din care făceam parte, şi i-am ajutat şi sprijinit cum am putut pe cei loviţi de soartă.

Dar acum, cele petrecute în sudul Modovei mi-au dovedit, pentru a câta oară, că solidaritatea în momente grele depinde de oameni, nu de partide. A fost suficientă o ploaie puternică ca un municipiu întreg să fie indundat. Este vorba de Tecuci, oraş cu aproape 50.000 de suflete, transformat peste noapte într-un imens lac. Adică 50.000 de oameni rămaşi pe drumuri, cu copii şi bătrâni în braţe, cu agoniseala de o viaţă dusă de ape, suflete care nu ştiu unde vor pune capul la noapte pentru o ora-două de somn zbuciumat.

Natura, imprevizibilă, a ales, de astă dată, acest mic oraş patriarhal din sudul Moldovei. Nimeni nu a auzit vreodată de asemenea urgie în acele locuri aşa că, exact ca şi anul trecut, lipseau pompele, digurile, iar sistemul de colectare a apelor reziduale nu facea faţă debitului de apă. Poate că este de înţeles, dar ce a urmat după nu mai are explicaţie. Lipsa de omenie şi dezinteresul autorităţilor au şocat şi mai mult pe aceşti nefericiţi loviţi crunt de natură.

Au fost promise ajutoare de urgenţă şi oamenii şi-au pus speranţa în aceste vorbe. Din tot ce s-a promis au sosit numai carburantul şi apa minerală, dar şi acestea au fost împărţite, cu prioritate, echipelor venite să intervină la faţa locului. Zecile de mii de conserve trimise au fost rătăcite pe drum, în vreme ce sute de familii nu au ce să pună în gură. Animalele moarte în viitură au început să se descompună, existând acum şi pericolul unor epidemii. Utilajele promise pentru îndepărtarea mâlului nu au mai sosit nici ele.

Premierul Tăriceanu, însoţit de o suită de miniştri, a venit...a văzut ...şi a plecat. La asta s-a limitat ajutorul promis sinistraţilor. Nici autorităţile locale nu au dat dovadă de prea mult zel în rezolvarea situaţiei: pur şi simplu au dispărut de parcă ar fi fost luate de ape.

Cam aşa se prezintă într-o Românie europeană tabloul unei localităţi calamitate: părăsită sub povara indiferenţei autorităţilor. Poate dacă dezastrul avea loc peste câteva luni, reacţia autorităţilor ar fi fost alta: urmau alegerile şi capitalul politic trebuia câştigat. Dar acum ...cui îi pasă ? până la alegeri mai este destul timp.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Susţinerea proiectelor locale, prioritate indiferent de culoarea politică"

Problema dezvoltării turistice în judeţul Constanţa ne preocupă pe noi, liberalii, pentru că numai printr-o dezvoltare durabilă putem contribui la prosperitatea judeţului. De aceea, indiferent de culoarea politică a iniţiatorului unui proiect, pe care îl considerăm de interes pentru comunitate, vom contribui la finalizarea acestuia.

Un exemplu în acest sens este acela al construirii unui port de agrement şi al unei pasarele de legătură în zona Casino Mamaia, prin trecerea a 10 ha de luciu de apă din administrarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor în concesiunea Ministerului Transporturilor şi există demersuri pentru trecerea în concesiunea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. Credem că acest proiect este imperios necesar pentru un turism la nivel european, care să deschidă noi oportunităţi investitorilor autohtoni şi nu numai şi, mai ales, care să aducă noi locuri de muncă pentru constănţeni.

Colaborarea cu Primăria municipiului Constanţa a fost una fructuoasă, iar factorul politic trebuie să determine finalitatea printr-un act legislativ pentru că primordial este interesul constănţeanului. Orice investiţie, orice sumă de bani reuşim să atragem pentru judeţul nostru reprezintă un pas înainte pentru prosperitatea şi bunăstarea constănţeanului.

Vă vorbeam în urmă cu cinci luni despre alte proiecte din domeniul turismului, pe care am încrederea că le vom duce la capăt şi mă bucur azi să văd că unul dintre acestea este aproape de a fi realizat.

Sper că aceste proiecte frumoase vor schimba cu mult felul în care va arăta judeţul Constanţa, momentul în care acestea vor deveni realitate urmând a fi aproape.

Domnul Ion Stan:

"Reducerea cu 100.000 a numărului funcţionarilor administraţiei publice - un obiectiv al primului ministru aflat pe lungul drum dintre retorica politică, buna guvernare şi abolirea pomenilor puterii"

Decizia premierului de a reduce cu 100.000 marea armată a funcţionarilor administraţiei publice am primit-o ca putând fi, deopotrivă, o veste rea sau una bună, după cum ar putea fi şi un simplu exerciţiu de retorică politică.

O veste proastă,dacă o armată (n.n Nu exagerăm cu nimic, Armata României are cam tot 100.000!) de funcţionari competenţi, conştiincioşi şi loiali, pe deasupra, ar fi trimisă în şomaj, pusă pe drumuri europene sau predată adversarilor politici (ce importanţă mai are!), din lipsa de resurse financiare ori din nevoia redirijării acestora pentru susţinerea altor obligaţii ale Guvernului, cum ar fi majorarea pensiilor şi a salariilor. Ceea ce ar constitui, indiscutabil, o nouă sursă de tulburări ale păcii sociale şi de ameninţare a stabilităţii politice.

O veste bună sau chiar foarte bună, dacă premierul a dobândit înţelepciunea şi tăria de a recunoaşte că guvernează cu o administraţie, în parte neprofesionalizată, umflată şi parazitară, nepotistă şi clientelară.

Dacă premierul ar pune pe liber paraziţii guvernamentali, succes şi cinste lui!

La armata sinecuriştilor de serviciu renunţă orice guvern care se vrea legitim şi eficient.

Dar dacă... decizia premierului este un simplu, ieftin şi demagogic exerciţiu de retorică politică?!

Premierul, care se prezumă a cunoaşte, până în cele mai mici şi fine detalii, starea administraţiei, a constatat că 100.000 de posturi, iniţial prevăzute, din varii motive, dar mai cu seamă bugetare, nu au mai fost ocupate şi, totuşi, maşina guvernamentală "merge şi aşa" iar respectivele posturi pot fi radiate, informându-se, apoi, electoratul că 100.000 de bugetari au fost disponibilizaţi, spre binele interesului public.

In absenţa necesarei transparenţe cu privire la elementele de fundamentare a deciziei, premierul şi-a păstrat marja de secret necesară propriului joc politic, pentru care se foloseşte de omul "potrivit,,.

Noul secretar general al Guvernului, spre deosebire de predecesorul său, nu disimulează ( adică nu trădează aparenţele). Dacă Tăriceanu îi întoarce cheia şi-l pune pe direcţie, nu se mai opreşte, nici dacă trebuie să treacă prin zid. Bihoreanul izbeşte în el, până când cel mai înţelegător şi concesiv - probabil, zidul - cedează.

In situaţia că ar putea fi valabile, cel puţin în parte, toate cele trei ipostaze enumerate, dar softul guvernamental este programat politic să atace numai prima variantă, dezastrul administrativ, dar şi social va fi garant.

Să-i urăm Guvernului tot ceea ce-şi pregăteşte!

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

În urma precipitaţiilor ce au avut loc în mai multe oraşe din ţară, în perioada 5 - 6 septembrie 2007, un număr foarte mare de locuinţe au fost afectate, sute dintre acestea fiind distruse în totalitate. Instituţiile statului s-au îngrijit de sinistraţi, evacuându-i din locuinţe în corturi şi alte spaţii puse la dispoziţie de către primării. Pentru cetătenii afectaţi, primăriile vor face şi o evaluare şi se vor stabili despagubirile pentru fiecare persoana afectata în parte.

De asemenea, drumurile din aceste oraşe au fost distruse. Chiar dacă ele nu vor putea fi refăcute imediat, Guvernul va aloca fonduri pentru refacerea infrastructurii în orase, a drumurilor, trotuarelor, retelelor de apa si canalizare.

În judeţul Galaţi, trei persoane şi-au pierdut viaţa. Pagubele sunt mai mari decât ne-am fi putut imagina si, de aceea, cred ca este nevoie de o mobilizare nu numai a autorităţilor, care au si făcut-o deja, dar şi a noastră, a fiecăruia în parte.

Trebuie să încercăm împreună să identificăm posibilităţi concrete pentru a veni în sprijinul persoanelor sinistrate deoarece orice ajutor, de orice natură ar fi, este binevenit.

Domnul Ion Stan:

"Imixtiunea CNSAS în alegerea noului patriarh - un grav atac la Constituţie, un atentat la securitatea naţională şi un imens serviciu adus duşmanilor de moarte ai autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române"

CNSAS, forţând o interpretare extensivă şi o aplicare abuzivă a legii 187/1999, modificată şi completată prin OUG 16/2006, a anunţat că a început cercetarea dosarelor de securitate ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române şi audierea acestora.

Având în vedere că CNSAS nu este legal îndrituit să se autosesizeze în această chestiune, iniţiativa intempestivă de a se proceda la investigaţii şi audieri în răgazul de 40 de zile dintre momentul decesului Patriarhului Teoctist şi data alegerii noului Intâistătător al Bisericii Ortodoxe Române nu poate fi altfel interpretată decât ca executarea unor comenzi, deopotrivă din afară, deci străine, dar şi de la vârful puterii politicii interne, toate la un loc menite a submina cea mai puternică şi respectată expresie a conştiinţei şi spiritualităţii naţionale.

Din respect pentru memoria Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în intervalul celor 40 de zile nu se alege succesorul său. Moratoriul nu este însă valabil şi pentru CNSAS. Asemenea sculelor lui Satan, CNSAS-ul a fost somat să scormonească în haznalele istoriei. Şi i s-a cerut să o facă cu osârdia vidanjorilor care murdăresc şi împrăştie izurile fetide ale meseriei lor asupra celor mai respectate valori naţionale şi, totodată, simbol-garant al existenţei naţional-unitate a poporului şi statului.

Lucrând mână în mână cu forţele răului satanic, care sistematic a încercat subminarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, fie pentru a o atârna la cheremul cancelariilor politice străine cu ambiţii imperiale şi dintotdeauna duşmane României, fie pentru a o transforma în piedestal pentru gloria pământească efemeră a unor politicieni, CNSAS practică, în numele aşa-zisei deconspirări a foştilor colaboratori ai Securităţii, un amestec cel puţin ciudat de taină creştinească, judecată omenească şi luptă politică.

Legea deconspirării - o ştim bine cu toţii - este o lege strâmbă, deci nedreaptă şi necreştinească. Ea este o lege a nevolniciei politice naţionale, care continuă să ne menţină în matricele existenţiale ale unui trecut blestemat şi condamnat de istorie, fiind, astfel, împiedicaţi să ne asumăm destinele, eliberaţi de povara permanentă a ameninţării şi şantajului puterii cu propria noastră viaţă.

Puterea, stăpână pe dovezile existenţei noastre consemnate în dosarele Securităţii, nu ezită să folosească CNSAS ca instrument de teroare şi dezbinare asupra Bisericii.

O instituţie incontestabil compromisă, CNSAS, face, încă o dată, dovada adâncii sale obedienţe nu numai politice, dar şi de altă natură, inclusiv oculte sau în direcţii străine, ce se cer atent cercetate de serviciile securităţii naţionale. Cum putem afla răspunsul cu privire la resorturile ascunse ale demersului provocator - diversionist al CNSAS?

Tot printr-o întrebare: "Ce poliţe are de plătit şi cui anume Biserica Ortodoxă Română pentru marile lucrări ale Patriarhului Teoctist?".

Reîncorporarea Mitropoliei Basarabiei la sânul Patriarhiei Române şi vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România nu sunt oare cele două faţete ale aceleaşi monede cu care Biserica Ortodoxă Română, ajunsă sub conducerea unui patriarh mult prea cosmopolit şi excesiv ecumenic, ar trebui să plătească "vina" de a fi fost "naţionalistă" şi mult prea conservatoare în păstrarea atributelor de identitate naţional-statală?

Deşi exponent al tendinţelor majoritare dintr-o biserică naţională permanent ameninţată de aşa-zisele provocări şi efecte perverse ale noii ordini globalizante, Patriarhul Teoctist, un bun diplomat, a avut meritul de a fi putut menţine şi întări unitatea bisericii. El a respectat deopotrivă şi pe exponenţii tendinţelor care i s-au opus, armonizând contrariile.

Imparţial şi lipsit de ostilităţi făţişe, Prea Fericitul Părinte Teoctist a fost Patriarhul Tuturor.

Este oare posibil ca, pe viitor, să nu mai fie nevoie de un astfel de patriarh?

Într-o ţară superguvernată prin politica dezbinării naţionale, un simbol de unitate, consens şi înţelepciune creştinească, un liant spiritual de conştiinţă şi unitate a celor guvernaţi poate semnifica cea mai puternică forţă de opoziţie la o putere nevolnică şi amorală, care nu a ezitat să încerce, în fel şi chip, folosirea bisericii în scopuri politice personale.

Asta se vrea, asta se caută. CNSAS nu lucrează pentru aplicarea literei şi spiritului legii, în respectul Constituţiei, ci contribuie, din plin, la o mare conspiraţie, pentru a sprijini condiţionările inacceptabile ale politicului şi ale puterii laice în treburile strict lăuntrice ale bisericii, cu scopul de a o transforma în instrument de manipulare politică.

Ceea ce CNSAS a anunţat că are in intenţie să realizeze, este imposibil de finalizat, deoarece până la sfârşitul lunii august, respectiv 12 septembrie, nu pot fi respectate procedurile şi termenele obligatorii pe care legea le prevede:

• evaluarea datelor existente în dosarele întocmite de fosta securitate şi stabilirea veridicităţii informaţiilor conţinute de aceste documente;
• luarea unei decizii în Colegiul C.N.S.A.S.;
• comunicarea deciziei C.N.S.A.S. către persoana supusă cercetării;
• depunerea şi soluţionarea contestaţiei persoanei în cauză;
• contestarea în instanţă a deciziei finale a Colegiului C.N.S.A.S.;
• publicarea în Monitorul Oficial al României partea a III-a a deciziei finale.

Nerespectarea procedurilor şi a termenelor prevăzute de legea 187/1999 modificată şi completată prin OUG 16/2006 se constituie într-un grav abuz de natură constituţională întrucât se încalcă următoarele articole din Constituţia României:

• art. 24 - dreptul la apărare;
• art. 26 - viaţa intimă şi privată:
• art. 29 alin. 3 şi alin. 5 - referitor la autonomia cultelor faţă de stat;
• art. 51 - dreptul de petiţionare
• art. 52 - dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică;
• art. 21 - accesul liber la justiţie.

Falsitatea totală ori în parte a unora dintre documentele create de Securitate trebuie acceptată şi numai pentru simplul motiv că Biserica Ortodoxă Română a fost în anii stalinismului sălbatic ţinta operaţiunilor de intoxicare şi dezinformare ale NKVD-ului şi KGB-ului, realizată şi cu binecuvântarea Patriarhiei "celei de-a treia Rome" de la Moscova.

Care dintre membrii Colegiului CNSAS au primit ucazul de a judeca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române după chipul reflectat în oglinzile mincinoase ale serviciilor unor puteri străine, ostile ortodoxismului românesc?

Nu aceasta trebuie să se întâmple, după Teoctist, în relaţiile dintre autorităţile statului român, clasa politică, societatea civilă şi Biserică.

Ne punem toată speranţa şi încrederea noastră în înţelepciunea şi spiritul de solidaritate al ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române întru respectarea sfintelor canoane şi a procedurilor de alegere a noului patriarh, respingându-se ingerinţele de orice natură care ar putea vicia voinţa Sfântului Sinod sau a Colegiului Electoral Bisericesc.

Susţinem şi sprijinim întrutotul orice formă de boicotare a demersului ilegal al CNSAS şi facem apel la ierarhii BOR ce vor fi convocaţi la audieri să nu le dea curs şi să le atace, prin toate căile posibile.

Facem apel la factorii de putere ai statului şi la clasa politică de a stopa presiunile şi ingerinţele în viaţa bisericii.

Poate fi admisibil ca o autoritate laică, oricare ar fi ea, să emită concluzii privind ierarhi ai bisericii pe baza dosarelor Securităţii, o instituţie atât de mult blamată şi, în acelaşi timp, credibilă?!

Considerăm imperios necesară întrunirea de urgenţă a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a analiza şi decide asupra modalităţilor prin care evaluarea dosarelor de securitate existente la CNSAS în legătură cu ierarhi ai BOR să revină în exclusivitate autorităţilor canonice, cărora să le fie şi remise de îndată.

De asemenea, ar trebui sesizate comisiile juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor şi Senat pentru a analiza încălcarea prevederilor legii 187/1999, modificată prin OUG 16/2006, de către unii membri ai Colegiului C.N.S.A.S. care îşi permit să dezinformeze opinia publică antepronunţându-se în legătură cu vinovăţia unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, fără a fi parcursă procedura legală de deconspirare, răspunzând astfel la anumite comenzi politice cu efecte distructive asupra imaginii şi credibilităţii Bisericii Ortodoxe Române.

În acelaşi timp, facem apel la societatea civilă şi organizaţiile acesteia, precum şi la presă, să respingă acţiunile vectorilor de influenţă mediatică tendenţioasă, care urmăresc manipularea Sfântului Sinod şi a Colegiului Electoral Bisericesc.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Moţiuni pentru şantaje politice"

Doamnelor si domnilor deputaţi,

Suntem încă la începutul unei noi sesiuni parlamentare. O sesiune în care ar trebui să ne concentrăm toată atenţia asupra proiectelor restante, dar a căror dezbatere va fi întreruptă de moţiunea de cenzură îndelung trâmbiţată pe care colegii noştri se tot gândesc dacă să o depună sau nu. Acest joc nu reprezintă nimic altceva decât un şantaj politic la adresa PNL-ului, cel aflat la guvernare şi care nu trebuie să uite că ocupă acest loc datorită sprijinului din umbră al PSD-ului.

Rămânerea la guvernare are preţul ei. Şi unul care nu e deloc mic. Are şi PSD -ul puse deoparte câteva proiecte, populiste desigur, nu de altă culoare, care să le crească cota sau procentele, care în prezent nu prea mai există.

Este foarte interesant de văzut ce se va întâmpla cu această moţiune. Dacă va ajunge măcar să fie depusă. Bănuiesc totuşi că aceasta va fi depusă, altfel toată credibilitatea domnului Geoană, atâta câtă mai e, se va duce "pe apa sâmbetii". Ori nu ştiu dacă domnul Geoană îşi mai permite acest lucru. Însă, odată depusă, vom vedea un lucru pe care nici PNL-iştii nu-l recunosc, nici PSD-iştii nu-l mărturisesc. Faptul că în toate aceste mârşăvii ce se petrec, începând cu instalarea guvernului Tăriceanu II, se petrec datorită acestei "monstruoase coaliţii" pe care aceste două partide au pus-o la cale.

Vom vedea că ea nu va trece, deoarece reprezentanţii acestora vor face front comun. Peneliştii, pentru a-şi putea păstra călduţele scaune atât cât se mai poate forţa, vor avea nevoie însă de sprijin. De unde vor încerca să obţină acest sprijin, rămâne un lucru foarte interesant de văzut.

Iată deci care este în prezent principala preocupare a Guvernului Tăriceanu II. Proiecte importante, cum sunt cele de accesare a fondurilor europene, ce stau nefolosite de atâta timp şi riscă a fi pierdute, de ieşire din criză în sectoare precum cele ale agriculturii sau ale transporturilor, nu se află în atenţia guvernului sau a altor partide, precum PSD.

Un alt lucru de care se fuge, este întâlnirea cu electoratul în privinţa votului uninominal. Nu pot să trec peste acest lucru pentru că în prezent cei care se află la guvernare beneficiază de un sprijin din partea cetăţenilor de doar 25%. Or, niciunde în lumea asta, nu se mai poate găsi un astfel de precedent. Nu poţi să pretinzi guvernarea când cei care au votat nu te mai vor acolo. A chema însă cetăţenii, în aceste momente, să-şi exprime voinţa, este ultimul lucru pe care-l doreşte domnul Tăriceanu. Ar fi prea umilitor pentru el să mai dea ochii cu electoratul. Este foarte greu să ai anumite pretenţii din partea cetăţenilor cărora nu le acorzi nici o atenţie.

Domnul Radu Lambrino:

"Situaţia proiectelor de cartiere rezidenţiale din jurul Timişoarei"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi porni în această declaraţie politică de la un fapt despre care mulţi dintre dumneavoastră aţi auzit probabil din relatările mass-media. Este vorba de dinamica investiţiilor imobiliare din vestul ţării, în special din jurul oraşului Timişoara. Sunt cunoscute investiţiile pe care numeroşi cetăţeni străini le-au făcut în terenuri agricole, aşa cum este cunoscută şi valoarea clădirilor din centrul istoric al Timişoarei. Deşi legată de acestea prin ideea mai largă a afacerilor imobiliare, este mult mai puţin cunoscută situaţia marilor proiecte de dezvoltare a aşa-numitelor cartiere rezidenţiale pe care diverse firme sau persoane private intenţionează să le dezvolte în afara oraşului.

Scopul acestei declaraţii politice este acela de a atrage atenţia asupra marilor capcane ce stau ascunse în spatele acestor proiecte de dezvoltare imobiliară, aparent atât de atractive, capcane la care majoritatea potenţialilor clienţi sunt expuşi. Şi întrucât majoritatea acestor clienţi sunt tineri care mizează în realizarea visului de a avea o casă pe credite ipotecare pe termen lung, cred că este de datoria noastră ca parlamentari să tragem un semnal de alarmă, să descoperim acele pârghii care permit în acest moment vinderea unor iluzii şi să corectăm legislativ aceste scăpări.

Spuneam că în principal tinerii sunt expuşi unui astfel de risc şi aceasta din mai multe motive: mulţi dintre ei se află în căutarea primei locuinţe, majoritatea nu au toţi banii necesari achiziţionării unui apartament şi optează pentru obţinerea unui credit ipotecar, majoritatea dintre ei sunt marcaţi de experienţa copilăriei printre blocuri şi visează la o locuinţă tip casă personală în care să îşi crească la rândul lor copiii. Calculul este aşadar simplu: decât un apartament la bloc mai bine cumpărăm acum o parcelă de pământ pe care să construim apoi, cu un credit ipotecar, o casă. Şi cum preţurile terenurilor în oraş sunt de obicei suficient de mari cât să nu şi le poată permită, tinerii respectivi apelează la soluţia unui teren în afara oraşului, în viitoarele zone rezidenţiale.

Concret, în cazul Timişoarei, febra acestor arii rezidenţiale a cuprins deja toate localităţile din primul cerc care înconjoară oraşul, fiind deja celebre achiziţiile şi revânzările speculative de terenuri din Dumbrăviţa, Giroc, Moşniţa Nouă etc., fenomen care se extinde de la o lună la alta către localităţi chiar mai îndepărtate. Problema cu toate aceste cartiere rezidenţiale este că majoritatea se află doar pe hârtie, adică în planurile "dezvoltatorilor", în realitate existând doar nişte câmpuri îngropate de bălării, practic nişte suprafeţe de teren care până nu demult erau terenuri agricole. Drumurile de acces nu sunt nici măcar trasate, parcelele nu sunt delimitate, cel mai apropiat stâlp de curent este undeva în satul vecin, iar despre alimentarea cu gaz şi apă potabilă sau despre reţeaua de canalizare nici nu poate fi vorba. Cu toate acestea tinerilor dornici să îşi ridice o casă în noul cartier rezidenţial le este prezentat un plan în care toate aceste lucruri par rezolvate, în care există chiar zone rezervate spaţiilor verzi şi de agrement, eventual chiar un viitor centru de cumpărături, un centru medical şi o şcoală - toate, din păcate, doar pe hârtie.

Practic, fără nici o investiţie semnificativă, mulţi dintre aşa-zişii dezvoltatori de cartiere rezidenţiale obţin câştiguri semnificative din schimbarea încadrării unor suprafeţe de pământ din terenuri agricole în terenuri cu destinaţia locuinţe, printr-un simplu desen şi o simplă aprobare a unui Plan Urbanistic Zonal (P.U.Z.) şi fără nici o responsabilitate apoi pentru transformarea acestui P.U.Z. în realitate. Morala tristă a acestei afaceri este trăită de tinerii al căror plan de a avea propria casă se dovedeşte a fi o iluzie de îndată ce au cumpărat o astfel de parcelă de teren şi încearcă să îşi construiască efectiv casa. Prima problema este aceea a identificării propriei parcele pe un câmp acoperit de bălării sau de gunoaie. Ei sunt aceia care trebuie să angajeze un expert topograf care să le facă măsurătorile, apoi să cureţe şi să îngrădească locul şi tot ei sunt cei care trebuie să rezolve problema căii de acces, a racordării la utilităţi şi aşa mai departe. Toate aceste lucruri, care păreau ca rezolvate în planurile frumos colorate ale dezvoltatorilor imobiliari, sunt de cele mai multe ori atât de costisitoare încât bugetul planificat pentru casă este terminat înainte chiar ca temelia să fi fost pusă.

Sper că am reuşit să vă conving de necesitatea unui demers concentrat în această problemă şi sper că vom reuşi în această sesiune parlamentară să identificăm posibile îmbunătăţiri legislative prin care astfel de situaţii să nu mai fie posibile pe viitor.

Domnul Marius Rogin:

"Ce se urmăreşte prin moţiunea PSD?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Noua sesiune parlamentară începe cu sabia lui Damocles deasupra capului pentru unii dintre colegii mei, aflaţi încă la putere. De ce spun acest lucru? Pentru că mult invocata moţiune de cenzură la adresa Guvernului Tăriceanu II se anunţă a fi depusă. PSD-ul, partid aflat cel puţin teoretic în opoziţie, pentru că altfel ştim cu toţii unde se află, îşi cere drepturile, fiindcă membrii lui au făcut posibilă instaurarea acestuia.

Disperarea este cea care-i împinge înainte, deoarece procentele cu care apar în sondaje nu grăiesc prea bine. Singura lor alternativă prin care mai pot urca în sondaje, specifică practicilor mai vechi pe care le-au pus în aplicare până în prezent, este de a ieşi în faţa cetăţeanului cu proiecte populiste, asemeni celui de creştere a pensiilor.

Interesant rămâne de văzut ce se va întâmpla cu această moţiune. Până în prezent, ea nu a fost depusă, deşi s-a bătut foarte multă monedă în acest sens. Însă probabil că acest lucru se va întâmpla, pentru că altfel toată credibilitatea pe care o mai are domnul Geoană, dacă ea mai există, va face ca partidul pe care aşa de "bine" îl coordonează, să ajungă sub nivelul celui pe care îl are în prezent.

PNL-ul trebuie să plătească preţul rămânerii la guvernare, pentru că a sosit ziua scadenţei. Acesta va fi trecut în conturile PSD-ului, desigur, cu care, în urmă cu doar câteva luni, a bătut palma.

Personal, sunt îndreptăţit să cred că, în cazul în care aceasta va fi depusă, ea nu va trece în Parlament. PNL-ul se vrea prea mult la guvernare, iar scaunele pe care le ocupă în prezent sunt călduţe în ciuda faptului că locul lor nu este pe acestea.

Proiecte importante pentru România, precum cele de accesare a fondurilor europene, care încă rămân nefolosite, sau cele de ieşire din criză, precum cea din agricultură, sau cele de la nivelul transporturilor, vor rămâne în continuare trecute în plan secund şi iarăşi nerezolvate.

Nu ne miră acest lucru pe noi, politicienii care ne-am obişnuit cu astfel de practici din partea acestor partide. Cetăţeanul este însă cel care va rămâne în continuare dezamăgit văzând că, încă, propria persoană este cea care se află în centrul atenţiei acestor politicieni aflaţi la guvernare direct, sau indirect, acum când el, cetăţeanul, ar trebui să fie cel care să primeze în atenţia lor.

Lucrurile nu vor rămâne însă prea mult aşa. Ziua în care aceştia vor trebui să stea în faţa cetăţenilor, să se uite în ochii lor şi să le ceară votul, nu va întârzia prea mult. Votul uninominal nu face altceva decât să cearnă neghina de grâu. Iar acest moment abia aşteptăm să sosească.

Ce se urmăreşte atunci prin această moţiune? Nimic altceva decât un şantaj politic.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "Politica promisiunilor"

Înainte şi chiar şi după venirea la putere, dreapta românească a aruncat cu promisiuni în stânga şi în dreapta încât se părea după promisiunile făcute că în sfârşit s-a terminat tranziţia şi pentru români şi vor venii vremuri mai bune şi mai rodnice.

Însă doar se părea deoarece după trei ani de guvernare a dreptei, când un bilanţ al guvernării este binevenit şi chiar necesar, se observă că nimic din ce s-a promis românilor nu s-a realizat, iar promisiunile au rămas doar nişte vorbe goale aruncate în vânt.

Apropierea începerii anului şcolar reliefează boala cronică de care suferă învăţământul românesc de la bază şi până la vârf.

Foarte multe şcoli din mediul rural nu primesc autorizaţie sanitară de funcţionare în timp ce guvernanţii se laudă din toate puterile cu investiţii record în învăţământ de peste un miliard de euro, numai că pur şi simplu acestea nu se văd deoarece multe şcoli atât din mediul urban, cât şi din cel rural arată ca după război.

Agricultura a fost dată uitării încât riscăm să devină o amintire, iar sistemul sanitar este mai bolnav decât pacienţii de care trebuie să se îngrijească.

Totul a fost lăsat de izbelişte de guvernarea de dreapta atât datorită incapacităţii administrative de a guverna o ţară, cât şi datorită lipsei de interes pentru problemele reale ale cetăţenilor. Situaţie foarte limpede reliefată şi de noua lege a pensiilor care a fost iniţiată de către PSD şi care a mai dat o gură de oxigen şi pensionarilor care au fost uitaţi cu desăvârşire de către partidele de dreapta din România.

Astfel, ei au dovedit cu desăvârşire că sunt preocupaţi doar de interese personale şi de grup, pe care încearcă să le realizeze cu orice preţ, apelând în acest sens şi la promisiuni cu totul şi cu totul hazardate şi reuşind să ridice promisiunea la nivel de politică de stat.

Domnul Miron Ignat:

"Lupta împotriva terorismului"

Stimate colege, stimaţi colegi,

Data de azi are o semnificaţie deosebită, astăzi împlinindu-se şase ani de la atentatele de la 11 septembrie 2001.

Evenimentele tragice din această dată ne-au obligat să înţelegem că suntem cu toţii nişte potenţiale jertfe.

Pe plan mondial au avut loc acte de terorism în ţările: Anglia, Spania, Italia, Rusia etc.

În această declaraţie doresc să insist doar asupra a două dintre actele de terorism care au zguduit mapamondul.

În urma atentatului de la 11 septembrie 2001, naţiunea americană a pierdut mult atât pe plan financiar, cât şi pe plan emoţional. Şi ca orice luptă cu interese politice, civilii au avut cel mai mult de suferit. Terorismul a devenit un pericol la nivel mondial şi ne ameninţă pe toţi, indiferent de naţionalitate şi credinţă.

Atacul asupra celei mai mari puteri a lumii, în condiţiile în care nu era implicată în vreun conflict militar, uciderea a peste 3.000 de oameni pentru care acea dimineaţă arăta la fel ca oricare alta, ieşirea la rampă a celui care avea să devină întruchiparea terorii, toate acestea erau lucruri neimaginate până atunci nu doar de americani, ci şi de întreaga lume.

Însă aceste atentatele au dus la schimbări mult mai puţin previzibile decât războiul declarat împotriva terorii, controale amănunţite, unde nu te aştepţi, de forţele speciale sau intensificarea activităţii serviciilor de informaţii.

Adesea s-a spus că de pe 11 septembrie 2001 s-a schimbat cursul istoriei, deoarece a devenit un reper tragic pentru omenire. Terorismul a dovedit că nu are nici o limită pentru a-şi atinge ţelurile. Mii de oameni nevinovaţi şi-au pierdut viaţa atunci, în cel mai sângeros atentat terorist organizat vreodată.

Teroarea şi starea de şoc au fost prezente pe data de 1 septembrie 2004 şi în Osetia de Nord, unde un comando terorist a atacat o şcoală din Beslam, luând ostatici aproape 400 de persoane, dintre care 100 au fost copii. Deşi foarte mulţi dintre prizonieri au fost copii, teroriştii au refuzat să accepte orice fel de ajutor umanitar pentru ostatici. Pentru locuitorii din Beslam există un sentiment mai puternic decât durerea, anume temerea că sacrificiul lor a fost zadarnic şi că astfel de tragedii se vor mai repeta.

Dar victimele terorismului nu sunt doar miile de oameni nevinovaţi care şi-au pierdut viaţa sau care au fost răniţi în aceste atacuri. Terorismul vrea să ne transforme pe toţi în victime vii, distrugându-ne civilizaţia şi valorile în care credem.

Dreptul la viaţă, libertatea de gândire, de acţiune şi de expresie, egalitatea în faţa legii, dreptul la fericire, dreptul la a fi respectat în diversitatea noastră sunt doar câteva dintre valorile noastre de reper şi nu avem voie să renunţăm la drepturile şi libertăţile individului.

Terorismul nu a reuşit şi nu va reuşi atât timp cât rămânem uniţi în faţa ameninţărilor şi în jurul valorilor noastre comune. Cei ale căror vieţi au fost luate de terorişti rămân în memoria noastră şi ne aducem aminte că avem o răspundere mare, răspunderea libertăţii.

Am convingerea că putem să ne ridicăm la înălţimea acestei răspunderi. Este regretabil că mulţi dintre capii terorismului mondial sunt în libertate, iar unele ţări care se pretind democratice tolerează prezenţa lor pe teritoriul ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Movilă:

"Iarna ne prinde nepregătiţi!"

A devenit ca un laitmotiv, indiferent de momentul în care iarna îşi face simţită prezenţa. Este adevărat, stimaţi colegi! Această scuză este oricând la îndemâna autorităţilor locale pentru a justifica în faţa populaţiei incompetenţa gestionării situaţiei. Dar când această incompetenţă este împletită cu lipsa oricărei responsabilităţi şi cu totalul dispreţ faţă de lege, problema se rezumă la prostie calificată.

Situaţia CET-ului ieşean cred că vă este cunoscută. Dacă nu, voi încerca să o rezum în câteva fraze. Furnizorul de agent termic pentru populaţia municipiului nu a făcut, în ultimii ani, aproape nici o investiţie în modernizarea capacităţilor pe care le deţine. Nici sistemul de distribuţie al agentului termic nu a suferit modificări sau îmbunătăţiri. Datoriile înregistrate de CET se ridică la câteva zeci de milioane RON. Şi ca totul să capete aspecte mult mai grave, Primăria municipiului, în subordinea căreia se află furnizorul de energie termică, a ajuns să fie datoare către acesta. Peste 50 milioane RON trebuie să achite Primăria în conturile CET Iaşi.

Se pune întrebarea: de ce s-au acumulat datorii atât de mari? Răspunsul este simplu. De când a ajuns în fruntea urbei, primarul Gheorghe Nichita şi-a asumat rolul de "groparul" sistemului de termoficare al oraşului prin neplata subvenţiei acordate de către Guvern pentru preţul gigacaloriei. Din 2005, CET nu a văzut nici o centimă din subvenţia amintită. Dar nici nu a încercat să-i recupereze pe cale legală. Nimeni din conducerea unităţii nu s-ar fi legat la cap cu "şeful cel mare", adică "primarul gropar". În faţa oamenilor, Nichita a declarat sus şi tare că este o datorie istorică. Dacă o vechime a datoriei de 3 ani reprezintă una istorică, atunci şi domnia sa în fruntea Iaşului poate fi considerată una istorică, fără pretenţia de fi menţionată în cărţile de specialitate.

Consecinţa manevrelor primarul Nichita s-a simţit săptămîna trecută când E-On Gaz a sistat furnizarea gazului metan către producătorul de agent termic până la plata datoriei înregistrate către ei. Iar CET a fost nevoit să treacă pe sistemul de producere a energiei termice din rezervele de combustibil solid. Domnilor colegi, aceste rezerve sunt constituite special pentru sezonul rece, astfel încât, în momentul în care presiunea gazului metan scade, să se poată asigura buna funcţionare a CET. Consumarea rezervelor va conduce la o blocare a sistemului la iarnă. Cu alte cuvinte, iarna ne va lua din nou pe nepregătite.

Unde sunt banii pentru subvenţia preţului gigacaloriei? Este o întrebare la care ar trebui să răspundă primarul Gheorghe Nichita, dar sunt convins că edilul Iaşiului nu are timpul necesar asumării responsabilităţii, clubul de fotbal din dealul Copoului acaparându-i întreaga atenţie. Impresionanta vilă pe care o deţine oricum nu este branşată la sistemul centralizat de încălzire, astfel încât iarna nu îl va găsi nepregătit.

Vă mulţumesc

Domnul Ioan Oltean:

"Ministrul internelor şi reformei administrative - incompetent şi depăşit de situaţie"

Ultimul bilanţ al inundaţiilor care au afectat, zilele trecute, judeţele Galaţi, Vrancea, Bacău, şi Vaslui consemnează şapte decese, peste 1.300 de persoane evacuate şi mii de case şi anexe distruse.

Doar în localitatea Tecuci, trei persoane şi-au pierdut viaţa, iar numărul evacuaţilor a depăşit cifra de 700. Autorităţile din Tecuci au recunoscut faptul că nu reuşesc să facă faţă stării de fapt şi că ajutoarele primite de sinistraţi nu pot fi distribuite eficient şi la timp, deoarece nu există suficiente maşini cu care acestea să fie transportate.

În tot acest timp, în ciuda gravităţii urmărilor acestor fenomene meteorologice, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative reacţionează «în reluare», «cu încetinitorul»,gestionarea proastă a situaţiei existente demonstrând, încă o dată, dacă ar mai fi fost nevoie, faptul că domnul ministru Cristian David nu ar fi trebuit să fie numit niciodată la conducerea MIRA.

Domnia sa a considerat că este suficient să stea închis în biroul ministerial şi să urmărească desfăşurarea evenimentelor confortabil în faţa televizorului, în timp ce pe teren a fost trimis, ca de obicei, secretarul de stat Victor Paul Dobre care, probabil, este mai obişnuit cu cizmele de cauciuc decât ministrul.

Cu mare efort domnul Cristian David a reuşit să ajungă într-un târziu la Tecuci, localitatea cel mai greu încercată de vicisitudinile naturii, dar numai atunci când şeful său direct, Călin Popescu-Tăriceanu s-a deplasat în zonă, cu speranţa că va mai salva câte ceva din imaginea proastă a actualului Guvern.

Ceea ce nu a învăţat nici până acum domnul ministru, deşi a avut suficient timp de la numirea sa în funcţie, este că gestionarea oricărei situaţii importante şi mai ales de o asemenea anvergură nu se face din spatele biroului, implicând multă dăruire şi un contact permanent cu realitatea de pe teren.

Prin urmare, analizând activitatea domnului Cristian David, mai exact inactivitatea sa, putem spune cu certitudine faptul că domnia sa a dat dovadă de irealism, incompetenţă şi lipsă totală de viziune, iar pentru toate acestea din urmă, domnul ministru va trebui să răspundă.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"O nouă toamnă tristă în şcolile româneşti"

Mai sunt câteva zile şi clopoţelul va suna din nou anunţând începutul unui nou an şcolar. Motiv de bucurie pentru unii şi de tristeţe pentru alţii. Iar pentru mine, când scriu aceste rânduri, un sentiment de inutilitate, căci urmărind evoluţia pregătirii acestui nou an şcolar, revăd situaţia şcolilor româneşti de acum 2-3 ani şi nu găsesc schimbarea. Nu schimbarea în bine, nici măcar schimbarea în rău, ci pur şi simplu schimbarea. Fiecare septembrie din învăţământul românesc seamănă leit cu cel din anii precedenţi: şcoala - un mare şantier neterminat.

În acest an, judeţul Braşov a primit suma de 40 milioane RON destinată reabilitării sistemului de învăţământ. Banii au fost daţi în luna martie, nu acum o luna sau două! Dar cum în România reabilitarea unei şcoli nu se face numai cu bani...a urmat etapa proiectelor, a licitaţiilor, a selectării ofertanţilor, aşa că majoritatea lucrărilor au început abia în august. Şi nici nu au şanse să se termine până la 15 septembrie. Cu un grad de absorbţie a fondurilor guvernamentale de numai 9 la sută este greu de crezut că lucrările vor fi finalizate într-un viitor apropiat, existând chiar pericolul retragerii finanţărilor pentru neexecutarea proiectelor aprobate.

Ministerul Învăţământului poate fi acuzat de multe, dar nu şi de lipsă de fonduri. Poate fi acuzat de proasta gestionare a fondurilor destinate reabilitării şcolilor româneşti, de incoerenţă în politica educaţională, poate fi acuzat că a desfiinţat şi reînfiinţat examene, sau că a modificat şi remodificat metodologii şi programe şcolare. Deciziile de schimbare pe criterii politice a autorităţilor locale responsabile şi implicate în derularea acestor fonduri nu au făcut decât să accentueze haosul din învăţământul românesc.

Peste 1500 de copii din judeţul Braşov vor frecventa cursurile în alte şcoli decât la cele unde s-au înscris, pentru a permite continuarea lucrărilor de reabilitare. Sau, şi mai grav, pentru că şcolile unde trebuiau să înveţe nu au autorizaţii sanitare de funcţionare! Este trist pentru România dacă în secolul XXI putem vorbi despre locaşuri de cultură în masă lipsite de cele mai elementare condiţii de igienă. Şi totuşi bani există, aşa cum există şi mult dezinteres. Dezinteres pentru generaţiile de mâine şi uităm că aceşti copii învaţă de la noi, acum, cum se clădeşte o naţiune. Aşa cum îi creştem, aşa vor fi pentru binele acestei ţări.

Din păcate pentru mulţi dintre ei, şi în acest an, sunetul clopoţelului va semăna cu bătaia unui clopot într-o şcoală pustie, plină de schele şi moloz.

Domnul Ioan Ţundrea:

Declaraţie politică adresată primului-ministru "Incredibila indiferenţă şi «pedismul» aleşilor locali au efect de «11 septembrie» pentru români"

Domnule prim-ministru,

În urmă cu 2 ani şi jumătate, se petreceau dezastruoasele inundaţii din Banat şi atunci v-am adresat un apel dumneavoastră şi miniştrilor din Guvernului Tăriceanu 1, solicitându-vă întocmirea unor planuri tehnice şi financiare pentru fiecare localitate, care să prevină şi să atenueze posibile calamităţi naturale.

Evident că binecunoscuta aroganţă pedistă a miniştrilor de atunci nu a catadicsit să-mi răspundă sau să "frunzărească" cel puţin solicitarea mea, aceeaşi atitudine manifestând şi aleşii locali din administraţia majoritar pedistă din Caraş-Severin, căreia i-am adresat aceeaşi solicitare.

Inundaţiile din ultimii doi ani şi jumătate ne îngrozesc de fiecare dată prin câteva situaţii constante, care se repetă invariabil:

• perplexitatea arogantă a autorităţilor locale, care sunt luate în permanenţă pe nepregătite şi totdeauna enervate parcă de "deranjul" apelor care le tulbură liniştea;
• amploarea distrugerilor, numărul de victime, disperarea şi neputinţa celor afectaţi;
• vizitele "post" efectuate cu elicoptere şi maşini luxoase de către autorităţile locale şi ministeriale care dau asigurări că "năpăstuiţii" vor primii despăgubiri;
• situaţia dramatică a locuitorilor afectaţi de inundaţii prezentată de mass- media ca primă ştire, excepţie fiind doar ultimele inundaţii din Moldova care au trecut pe plan secundar datorită "tiroidei prezidenţiale".

Este evident şi acum, ca şi în alte situaţii, că autorităţile locale declanşează un prea mare efect mediatic, în loc să intervină cu decenţă şi eficienţă pentru soluţionarea rapidă a calamităţilor, vezi reacţia tipic pedistă a primarului din Tecuci.

Vă adresez, domnule prim-ministru, rugămintea ca până la următoarea atenţionare de cod portocaliu sau galben să le solicitaţi imperativ autorităţilor locale obligativitatea de a întocmi planuri tehnice şi financiare pentru fiecare localitate, astfel încât să atenuăm în viitor efectele unor potenţiale dezastre care transformă această ţară într-un "11 septembrie" autohton.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Politica, preocupare de duminică"

Stimaţi colegi,

Deşi nu sunt fan al lui Adrian Năstase, trebuie să recunosc că în perioada în care a condus PSD, acesta a impus partidului o oarecare coerenţă în acţiuni, fie ele mai ortodoxe sau mai puţin ortodoxe. Şi nu am să amintesc greşelile pe care le-a făcut, pentru că nu asta este ideea. Indiferent de drumul pe care l-a urmat, Adrian Năstase a persistat în ceea ce şi-a propus şi a văzut politica ca pe un joc de şah în care trebuie să previzionezi ce vei face după acţiunea pe care o faci astăzi.

Sunt deputat al judeţului Cluj, loc de reşedinţă al celebrului grup social-democrat, prieten cu Geoană, prieten cu Blaga, prieten cu Boc, grup născut din faşă cu un potenţial de segregare, prin simplul fapt că s-a născut din ideea de "a fi altfel". Atitudinea aceasta ţine printre scriitori, printre muzicieni sau pictori, dar nu în politică. Aici eşti obligat faţă de electorat şi faţă de partenerii tăi să îţi defineşti şi să îţi previzionezi direcţia.

Fiind într-o Alianţă cu Traian Băsescu şi mai apoi trecând prin toate chinurile destrămării ei, am învăţat ce înseamnă jocul la cacealma. Politica s-a transformat din jocul de şah al lui Năstase în jocul de poker al lui Traian Băsescu. Cu victimele de rigoare.

De vreo lună de zile, PSD ne ameninţă. Grupul de la Cluj i-a vândut "gogoaşa" moţiunii lui Mircea Geoană, după care l-a lăsat să se descurce. O simplă luptă de orgolii şi de putere între nişte oameni, unii mai "altfel" decât ceilalţi. Geoană e altfel decât Iliescu, Iliescu e altfel decât Vanghelie, Vanghelie e altfel decât Oprescu, Oprescu e altfel decât Rus. Ce rezultă din acest conglomerat de orgolii: o moţiune de cenzură. Pe care nu se ştie câţi au semnat-o, câţi o susţin şi, mai ales, care ar putea fi efectele adoptării ei. Născută probabil din plictiseala unei zile de duminică, moţiunea PSD ar putea, în loc să dărâme un guvern, să destrame un partid.

Un sondaj recent al Insomar arată că, în proportie de 57%, românii consideră că guvernul Tăriceanu ar trebui să fie lăsat să-şi încheie mandatul. Ceea ce spune multe despre susţinerea publică a mult trâmbiţatului demers social-democrat. Această cifră mai spune un lucru: că acţiunile de distrugere a Guvernului României orchestrate zi de zi de către "preşedintele tuturor românilor" nu au susţinere publică. În acelaşi timp, platforma de "guvernare" a preşedintelui Băsescu şi a Partidului Democrat, şi anume organizarea de alegeri anticipate, este considerată oportună doar de 14% dintre cei chestionaţi.

Prin urmare, îmi exprim speranţa că, în săptămânile care urmează, Parlamentul României îşi va îndrepta atenţia şi îşi va canaliza energiile spre priorităţile momentului: ne trebuie o lege clară a lustraţiei, trebuie să adoptăm bugetul pe anul 2008, adoptarea votului uninominal. Sunt legi care necesită concentrare şi timp. A ne juca de-a "uite moţiunea-nu e moţiunea" îmi pare o ploaie de vară sau o preocupare de duminică a unor gospodine fără treabă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Horia Văsioiu:

"La Brăila, P.N.L. şi P.S.D. guvernează împotriva legii"

În această perioadă, când Partidul Social Democrat se joacă de-a "moţiunea de cenzură" împotriva Guvernului Tăriceanu, realitatea politică din teritoriu, acolo unde, în consiliile locale şi judeţene, P.S.D. şi P.N.L. deţin majoritatea sau şi-o asigură cu sprijinul Partidului România Mare, aruncă în derizoriu orice iniţiativă de acest gen. Acest lucru este de mult timp evident în Consiliul Local Municipal Brăila şi în Consiliul Judeţean Brăila, unde înfrăţirea P.N.L. - P.S.D., susţinută de P.R.M., naşte abuzuri şi ilegalităţi. De aceea, iau astăzi cuvântul în faţa dumneavoastră, pentru a vă arăta cum, în Consiliul Judeţean Brăila, grupul consilierilor P.N.L.-P.S.D., în frunte cu preşedintele consiliului, sfidează legea şi bunul simţ.

Pe 26 mai 2007, în şedinţa C.J. Brăila, un consilier P.D. a făcut publică trecerea sa la un alt partid, respectiv P.N.L. În mod normal, preşedintele C.J. Brăila, care este şi preşedintele organizaţiei judeţene a P.S.D., ar fi trebuit, în următoarea şedinţă, să iniţieze un proiect de hotărâre prin care să declare postul vacant, prin încetarea de drept a mandatului consilierului respectiv. Îl obliga la acest lucru Legea nr.393/2004, art.9 alin. 2, litera h), care, printre altele, arată clar: "Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează la pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales", urmând ca postul să fie ocupat de următorul de pe lista partidului ce l-a promovat pe demisionar.

Constatând că preşedintele C.J. Brăila refuză sistematic să aplice legea, consilierii judeţeni ai Partidului Democrat au iniţiat propriul proiect de hotărâre, care, în primă fază, a beneficiat de avizul favorabil al preşedintelui C.J., al secretarului judeţului, cât şi al Comisiei pentru administraţie publică locală, juridică, relaţii publice, integrare şi relaţii internaţionale. Cu toate acestea, în şedinţa Consiliului Judeţean Brăila din 31 iulie 2007, din 30 de consilieri prezenţi, dintr-un maxim posibil de 33, 17 au votat împotriva proiectului de hotărâre, 7 fiind de la P.N.L., iar 10 de la P.S.D. Reintrodus pe ordinea de zi a următoarei şedinţe de consiliu, pe 24 august 2007, proiectul pica din nou la vot, de data aceasta secret, când, din 27 de consilieri prezenţi, 14 au votat împotrivă, 7 pentru, iar 6 s-au abţinut.

Iată cum P.N.L. şi P.S.D. se sprijină reciproc, lucru care nu ar deranja pe nimeni dacă s-ar face legal şi spre binele comunităţii. Din păcate, aceste legaturi puternice, niciodată asumate transparent în faţa opiniei publice, funcţionează foarte bine mai ales atunci când este vorba de interese şi încălcarea legilor în vigoare. Atunci, ce credibilitate va mai avea preconizata moţiune de cenzură a P.S.D., când deja prin presă se vorbeşte că, de fapt, se lucrează la două texte de moţiune - unul care să treacă şi altul care să pice în Parlament - funcţie de interesele şi compromisurile subterane dintre P.N.L. şi P.S.D.

Este din ce în ce mai evidentă politica distructivă pe care alianţa P.S.D. şi P.N.L. o duce în ultimul timp: refuzul premierului de a organiza alegeri anticipate în primăvara anului 2005, după ce promisese acest lucru; amânarea alegerilor europarlamentare; suspendarea preşedintelui şi organizarea referendumului pentru demiterea acestuia; scoaterea P.D. de la guvernare etc. Toate acestea din dorinţa de a evita orice fel de alegeri înainte de termen, orice confruntare directă cu electoratul. Din fericire, nu mai e mult şi alegătorii ne vor aşeza pe toţi pe locurile pe care le merităm.

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele este "Se caută vinovaţii pentru starea deplorabilă a şcolilor".

Ne mai despart doar câteva zile de începutul unui nou an şcolar. În teritoriu, mai cu seamă în mediul rural, starea instituţilor de învăţământ, care peste câteva zile ar trebui să îşi întâmpine elevii, este mai mult decât deplorabilă. În unele şcoli, abia acum încep lucrările de renovare, lucrări care, cu siguranţă, nu vor putea fi finalizate foarte curând. Numeroşi elevi vor fi nevoiţi să înceapă noul an şcolar în alte unităţi de învăţământ decât cele în care au fost obişnuiţi. Foarte mulţi dintre ei vor trebui chiar să facă naveta în alte localităţi pentru a putea să înceapă cursurile.

În situaţia expusă, ministrul educaţiei Cristian Adomniţei mai caută încă vinovaţi. Vina este aruncată spre autorităţile locale, care ar fi, în opinia ministrului, dezinteresate de acţiune, dar şi incapabile să facă investiţiile pentru care au primit sume uriaşe. Este greu de crezut că un primar, ales prin votul cetăţenilor, este dezinteresat de situaţia şcolilor din localitatea pe care vrea să o mai conducă un mandat, iar un ministru, numit de premier pentru o perioadă de un an şi ceva, nu are nici o vină că banii au rămas necheltuiţi.

De cealaltă parte, primarii sar ca arşi, reclamând blocarea fondurilor la Inspectoratele şcolare, dar şi procedurile lungi, de şase luni, privind achiziţiile publice. Pe fondul pasării responsabilităţii de la o autoritate la alta, şcolile nereparate riscă să rămână acum şi fără finanţare, pedeapsa pe care Adomniţei vrea să o aplice aleşilor locali. Elevii vor fi în continuare singurii perdanţi, iar părinţii lor vor fi nevoiţi să scoată din buzunar alţi bani pentru reparaţii, ca în fiecare an, de altfel.

Ne întrebăm de ce oare ministrul Adomniţei nu a fost mai preocupat de rezolvarea problemei achiziţiilor publice pentru ca lucrările de reabilitare a instituţiilor de învăţământ să se fi putut demara la începutul vacanţei de vară? În situaţia în care 74% din şcolile României au WC în curte, iar multe dintre clădiri sunt insalubre, lipsite de dotări cu material didactic şi improprii actului educaţional, ministrul Cristian Adomniţei nu îşi doreşte decât "capul" celor vinovaţi de neutilizarea fondurilor pentru lucrările de reparaţii în şcoli. Adomniţei pregăteşte însă o lovitura mult mai dură: retragerea finanţărilor alocate de Guvern, pe motiv că s-a cheltuit până acum un procent foarte mic. Oare cu aplicarea acestor măsuri crede că v-a rezolva problema elevilor, care vor fi nevoiţi să înceapă cursurile în alte şcoli decât cele care le sunt apropiate de casă? Am vrea să îi sugerăm să se ocupe mai întâi de accelerarea procedurii achiziţiilor publice. Dar poate ideea ar trebui să o dăm viitorului ministru al educaţiei.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernarea vorbei"

În perioada guvernării de dreapta, atât a actualului cabinet cât şi a celui precedent, cel mai important loc pe agenda de lucru a miniştrilor a fost reprezentat de prezentarea cu mare fast a proiectelor şi ideilor care vor fi implementate şi care vor conduce la o schimbare la faţă totală a României.

Însă după aproape trei ani de guvernare se observă fără prea mare efort că vorbele miniştrilor au fost doar vorbe goale fără conţinut, ele nefiind urmate de fapte, iar marile proiecte care trebuiau să transforme ţara pur şi simplu s-au evaporat.

Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, care după instalarea sa în funcţie a explicat peste tot şi cui a vrut să-l asculte cum va reforma el sistemul sanitar, astfel încât, după implementarea reformei, sistemul va deveni un ajutor real pentru populaţie, nu un pericol, aşa cum este de foarte multe ori.

Aşa cum se observă însă după implementarea celebrei reforme, situaţia nu s-a schimbat deloc în bine, chiar s-a înrăutăţit, astfel încât oamenii au ajuns să moară la cozi la medicamente, iar în spitale să se îmbolnăvească, deoarece beneficiază în cele mai multe cazuri de un tratament inuman, fiind ţinuţi iarna fără căldură datorită ineficienţei sistemului condus de ministrul Nicolăescu.

Situaţii asemănătoare se întâlnesc şi la ministerele agriculturii, învăţământului, muncii, unde vorbele şi promisiunile miniştrilor au trecut pe primul plan şi au luat cu desăvârşire locul faptelor şi realizărilor care erau până cu ceva timp în urmă apanajul politicii şi politicienilor.

Astfel, observăm cum de aproape trei ani de la preluarea puterii de către dreapta, guvernarea a devenit un act al vorbirii în care doar se vorbeşte, iar de făcut nu se face nimic, faptele fiind trecute la index.

Domnul Vasile Mocanu:

Un val de scumpiri s-a abătut asupra românilor în acest început de toamnă. Peste tot în ţară, preţul pâinii a crescut chiar cu 50%, al uleiului cu peste 50%. În pieţe, fructele şi legumele costă aproape dublu faţă de luna trecută. Şi suntem abia la început.

Toate aceste scumpiri în lanţ sunt efectele secetei care a lovit România în prima jumătate a acestui an. O secetă care, deşi anunţată din timp de specialişti, i-a luat din nou prin surprindere pe guvernanţi.

Cunosc pe cineva în Guvernul României care promitea, nu de mult, că scumpirile din această toamnă la alimente vor fi mai degrabă insesizabile de către populaţie.

Am o întrebare de bun simţ pentru actualul ministru al agriculturii, domnul Decebal Traian Remeş. Ce măsuri a luat Guvernul României pentru ca astfel de calamităţi să producă, în viitor, cât mai puţine necazuri oamenilor?

Guvernul a promis că, până pe 30 septembrie, producătorii agricoli din sectorul vegetal vor beneficia de subvenţii cuprinse între 400 şi 500 de lei la hectar pentru achiziţionarea motorinei, seminţelor şi îngrăşămintelor necesare înfiinţării culturilor din această toamnă. Sprijinul financiar constă în bonuri valorice nominale şi el se acordă doar pentru culturile asigurate.

Din păcate, cel puţin în Moldova, asistăm din nou la mari întârzieri în împărţirea acestor cupoane. În ritmul actual, agricultorii vor intra în posesia banilor necesari cam prin primăvara anului viitor, când guvernanţii se vor declara din nou neputincioşi în faţa intemperiilor naturii. Şi vor insista că nu au nicio vină. Şi-şi vor da cuvântul că nu vor exista scumpiri la alimentele de bază. Şi nu le va crăpa obrazul de ruşine!

Am spus-o şi o mai repet. În lipsa unei strategii coerente de dezvoltare a agriculturii, producătorii agricoli din România nu au nici o şansă. În ultimii doi ani, am asistat la creşterea suprafeţelor de teren neexploatate, a importurilor de produse alimentare, la deteriorarea dramatică a sistemelor de irigat, dar şi la neonorarea promisiunilor de acordare a subvenţiilor.

În plus, întârzierile privind elaborarea metodologiei de accesare a fondurilor europene, ca şi insuficienta informare a fermierilor cu privire la normele europene, pe care trebuie să le respecte, au agravat şi mai mult situaţia agriculturii.

Se pare că Guvernul a uitat repede că 40% din populaţia României trăieşte la ţară.

Domnilor guvernanţi, deşteptaţi-vă mai repede şi luaţi măsurile care se impun pentru redresarea agriculturii româneşti, altfel vă va bate Dumnezeu că vă bateţi joc de pâinea românilor!

Vă mulţumesc.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Europarlamentarii leneşi să dea banii înapoi!"

Au trecut opt luni de când România a obţinut calitatea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Totuşi, nici guvernanţii de la Bucureşti, nici mulţi dintre europarlamentarii trimişi "provizoriu" la Bruxelles şi Strasbourg nu se străduiesc să valorifice această şansă istorică pe care o avem. Aşa s-a ajuns la o situaţie extrem de neplăcută: statul român plăteşte, în anul 2007, o sumă uriaşă - 1,17 miliarde de euro - la bugetul Uniunii Europene, dar nu a absorbit, până în prezent, decât circa 2 % din cele 19,67 miliarde de euro alocate ţării noastre în intervalul 2007 - 2013, pentru programele operaţionale. De restul (incompetenţă, aroganţă, ciocoism) nici nu mai vorbim. În privinţa primei categorii de persoane menţionale, rămân la părerea că "Guvernul Tăriceanu trebuie să plece!" idee pe care am exprimat-o atât ca semnatar al Moţiunii de cenzură cu acelaşi titlu (respinsă, din păcate, în luna iunie), cât şi ca susţinător al acestui document, de la microfonul Camerelor reunite ale Parlamentului României. Spuneam atunci că: "din actualul executiv fac parte şi oameni de valoare, dar, pe ansamblu, construcţia este foarte şubredă, iar consecinţele nefaste se fac simţite în mod dureros în viaţa socio-economică a ţării". Revenind la cei care (încă) ne reprezintă la Bruxelles şi Strasbourg până la 25 noiembrie (când va fi votată prin sufragiu popular noua echipă), lucrurile stau la fel de prost. "Interfaţa" dintre România şi restul Uniunii Europene nu funcţionează la parametrii optimi.

După cum se ştie, există patru tipuri de activităţi pe care un eurodeputat le poate desfăşura în plenul Parlamentului European, şi anume: 1) întrebări; 2) propuneri de rezoluţie; 3) intervenţii în şedinţă plenară şi 4) declaraţii scrise. Informaţiile conţinute pe site-ul oficial al Parlamentului European (www.europarl.eu.int) ne indică o realitate crudă: unii dintre europarlamentarii români nu au folosit niciuna dintre aceste posibilităţi de a apăra cauza ţării noastre şi, implicit, interesele celor 22 de milioane de români! Alţii au avut doar una-două intervenţii pe teme abstracte sau de importanţă secundară. Am fi putut întocmi chiar şi "studii de caz", dar, pentru moment, precizăm doar că în contul unor minuscule pseudo-discursuri alambicate şi aiuritoare, care de care mai pline de "perle", contribuabilii români au achitat, pe cap de europarlamentar (fie bun, fie rău - timpul trece, leafa merge), o "notă de plată" extrem de costisitoare: zeci de mii de euro. Drept pentru care, în calitate de deputat al Partidului Noua Generaţie - Creştin Democrat (formaţiune care şi-a propus înnoirea clasei politice din România), îi îndemn pe aceia dintre europarlamentarii români, care, fie din indolenţă, fie din lipsă de patriotism, nu apără interesele ţării noastre, să înapoieze statului consistentele indemnizaţii primite de la 1 ianuarie 2007 şi până în prezent. Dacă ei nu vor face acest gest de minimă moralitate şi omenie, atunci voi solicita autorităţilor competente (Parlament, Guvern etc.) să intervină pentru identificarea modalităţilor de recuperare, pe cale legală, a sumelor primite în mod nejustificat de către tot felul de personaje care practică "turismul europarlamentar", sfidând - la modul cel mai brutal - bunul simţ românesc şi răbdarea conaţionalilor noştri.

Domnul Vasile Pruteanu:

Declaraţie politică cu privire la propunerile de reformare a învăţământului.

Se ştie că nu pot exista îmbunătăţiri într-un sistem fără a se face înnoiri. Dar, tot atât de adevărat este că nu toate înnoirile duc, în mod automat, la îmbunătăţirea sistemului.

Înnoirile de dragul înnoirilor pot duce la dărâmarea unui sistem. Cam la aşa ceva asistăm astăzi, când ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului face nişte propuneri de dragul de a se şti că face reformă, fără însă a se gândi la efectul acestora.

Mai precis, domnul Cristian Adomniţei, noul ministru al educaţiei cercetării şi tineretului, propune, printre altele, eliminarea examenului de admitere la liceu.

Cui prodest?

Ce îmbunătăţire a sistemului învăţământului românesc ar aduce o astfel de propunere?

Se pare că sus-numitul ministru nu s-a gândit la aceasta. Iată, însă, că noi ne gândim. Noi ştim că liberalismul autentic se bazează pe valori. Or, valorile se descoperă prin concurenţă. Desigur, o concurenţă loială.

În sistemul învăţământului, concurenţa înseamnă examene.

Trecerea de la învăţământul gimnazial la cel liceal trebuie să se facă prin concurenţă. Elevii care doresc să urmeze studii liceale trebuie puşi pe aceeaşi linie de start în condiţii egale, nu preselecţionaţi prin filtre arbitrale.

Formula propusă de ministrul liberal este mai puţin concurenţială, chiar decât cele care au fost aplicate în învăţământul comunist al lui Ceauşescu.

Prin aceasta, se răpeşte dreptul liceelor de a-şi selecţiona elevii. E ca şi cum ai interzice firmelor să facă angajări pe bază de concurs, ori federaţiilor sportive să organizeze probe de calificare. Am trece peste toate acestea dacă s-ar demonstra eficienţa noului sistem. Aceasta, însă, nu există.

Diferenţa valorică dintre doi elevi se realizează numai prin examen comun, şi nu pe baza cataloagelor cum propune ministrul liberal. Orice am spune, cataloagele din diverse localităţi, dar mai ales din mediul rural, faţă de cele din mediul urban, nu pot reflecta pe deplin obiectiv cunoştinţele elevilor. Examenul, da.

Iată de ce propun să se reflecteze mai mult atunci când se iniţiază nişte măsuri cu implicaţii foarte serioase asupra întregii societăţi româneşti, cum sunt cele la care m-am referit şi cu care nu pot fi de acord.

Domnul Gheorghe Sârb:

Declaraţie politică privind electrificarea şi modernizarea căii ferate Oradea - Cluj-Napoca.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Distinsă audienţă,

Doresc să vă atrag atenţia asupra întârzierii proiectului de electrificare şi modernizare a căii ferate Cluj-Napoca - Oradea. Această linie feroviară este o prioritate pentru Transilvania de Nord, fiind necesară pentru a asigura legătura cu reţeaua de poli de dezvoltare regionali şi transfrontalieri.

Aceste legături funcţionale vor asigura mobilitatea persoanelor şi a mărfurilor, dezvoltarea de centre logistice şi intermodale, facilitând accesul la zone şi parcuri industriale, dar şi la zonele turistice din regiune.

Electrificarea şi modernizarea căii ferate Oradea - Cluj-Napoca va stimula potenţialul Regiunii de Nord-Vest pentru o pronunţată funcţie "logistică", de facilitare a legăturilor est-vest, sud-nord cu beneficii atât pentru regiune, cât şi pentru comunităţile româneşti din est şi sud.

Mai mult, prin acest proiect se va stimula dezvoltarea legăturilor funcţionale între centrele de polarizare transfrontaliere şi marii poli de dezvoltare ai regiunii (Oradea, Satu-Mare, Cluj-Napoca, Sighetul Marmaţiei) şi polii de dezvoltare din ţările vecine prin revitalizarea căilor ferate, legarea acestora prin centre intermodale de aeroporturi şi drumuri.

Linia de cale ferată Episcopia Bihor (Oradea) - Cluj este cuprinsă în reţeaua TEN-linii de cale ferată transeuropene, iar electrificarea acesteia este cuprinsă în "Planul privind strategia pe termen lung a sectorului feroviar, în vederea restabilirii echilibrului financiar al administratorului infrastructurii şi în vederea modernizării şi reînnoirii infrastructurii", prin H.G. 81 din 2005, cu termen de începere a lucrărilor după anul 2007.

Consider că nu există motive obiective pentru a întârzia demararea acestui proiect şi solicit luarea măsurilor potrivite pentru a reglementa această situaţie.

Astfel, solicit să ni se facă cunoscute situaţia actuală şi intenţiile organelor abilitate pentru demararea acestor lucrări.

În numele cetăţenilor din această regiune, dar şi al celorlalte categorii de beneficiari ai acestui proiect de electrificare şi modernizare a căii ferate Oradea-Cluj Napoca, îmi exprim încrederea că factorii de decizie conştientizează nevoia şi importanţa acestui demers.

Vă mulţumesc anticipat.

Domnul Mihai Apostolache:

De curând a început o nouă sesiune parlamentară, ocazie cu care doresc să solicit instituţiilor abilitate ale statului să rezolve de urgenţă situaţia de la Valea Călugărească, judeţul Prahova, acolo unde în continuare oamenii suferă din cauza poluării generate de cenuşa de pirită provenită din haldele rezultate din activitatea fostului combinat de îngrăşăminte chimice.

Situaţia din zona fostului combinat a fost descrisă cel mai bine de un localnic: "La noi, când bate vântul, totul este roşu, acoperişul, geamurile, gardurile. Nici rufele nu le putem usca în curte pentru că se murdăresc de pirită".

Suntem în anul european al egalităţii de şanse, an în care şi locuitorii din Valea Călugărească trebuie să beneficieze de un mediu înconjurător nepoluat, care să nu afecteze generaţiile de astăzi, dar mai ales pe cele viitoare.

Domnul Viorel Pupeză:

"Evaluarea sănătăţii populaţiei, campania electorală a P.N.L. pe bani publici."

Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, lansat cu surle şi trâmbiţe de ministrul Eugen Nicolăescu, a început cu stângul. În lipsa unui studiu temeinic asupra scopurilor sale, a posibilităţilor de realizare, a costurilor şi a eficienţei, el se dovedeşte a fi doar o propagandă electorală pe bani publici, şi nu puţini.

O parte din cei care trebuiau să primească plicurile cu taloane de la casele de asigurări de sănătate le mai aşteaptă încă, iar alţii, deşi le-au primit, nu le-au acordat nici o atenţie.

Varianta finală a softului pentru introducerea datelor în calculator nu este gata nici până în prezent, deşi programul a început la 1 iulie. În plus, întrebările cuprinse în chestionarele de examinare sunt atât irelevante, cât şi discriminatorii.

Pomana Ministerului Sănătăţii Publice pentru toţi românii, cele nouă analize medicale în valoare de 50 de lei, nu descoperă nici o boală, eventual nişte anemii. Medicii de familie spun că nu pot da un diagnostic corect în baza acestor analize, fiind necesare investigaţii suplimentare. Pentru acestea nu sunt însă bani suficienţi, plafoanele epuizându-se în primele zile ale lunii, pentru cei neasiguraţi, povestea se termină aici.

Foarte puţini oameni s-au prezentat, până acum, la cabinetele medicilor de familie. Situaţia este relevantă din acest punct de vedere şi în judeţul Bistriţa-Năsăud. De exemplu, în luna iulie, în judeţul Bistriţa-Năsăud au fost transmise peste 28.000 de scrisori, dintre care 2000 au fost fără destinatar.

Dintre beneficiari, la cei 127 de medici de familie care au mai transmis situaţiile la CAS BN, s-au prezentat 9.799 de bistriţeni, pentru trimitere la analize. Ceilalţi au abdicat de la ideea de a sta la cozi interminabile.

Pentru luna august, după cum se prezintă situaţia la laboratoare, puţin peste 250 de bistriţeni s-au mai prezentat la analize. Cifrele sunt grăitoare despre eficienţa acestui program naţional de evaluare a sănătăţii populaţiei.

Avem toate motivele să spunem că banii alocaţi pentru acest program sunt aruncaţi pe apa sâmbetei. În primul rând, cei care sunt asiguraţi beneficiază şi în prezent, prin legea asigurărilor de sănătate, de posibilitatea de a-şi face analize medicale gratuite o dată pe an.

În al doilea rând, aceste analize nu descoperă principalele boli de care suferă românii, cum sunt cancerul, bolile cardiovasculare sau tuberculoza, şi, dacă ne uităm în statistici, acestea sunt bolile care afectează starea de sănătate a românilor. A face analize medicale numai de dragul de a înregistra în fişa medicală a unui pacient boli care pot fi descoperite şi pe alte căi reprezintă o irosire de timp de resurse financiare.

Cele peste 300 de milioane de euro alocate pentru derularea programului ar fi putut lua o altă destinaţie, cum ar fi dotarea spitalelor. Dacă banii ar fi fost folosiţi, raţional, pentru dotarea spitalelor, cu tomografie de exemplu, aceste sume puteau fi mai bine folosite pentru sănătatea populaţiei.

Nici un spital din cele trei care funcţionează în Bistriţa-Năsăud nu sunt autorizate sanitar fiindcă nu îndeplinesc o serie de criterii din legea spitalelor şi ca dotare, şi ca personal specializat, şi ca nivel de asigurare a serviciilor medicale. Sumele respective, dacă erau împărţite între toate judeţele puteau acoperi o parte din aceste carenţe.

De aceea, consider că este oportună înfiinţarea unei comisii de anchetă care să verifice destinaţia luată de banii alocaţi de Ministerul Sănătăţii pentru programul de evaluare a sănătăţii populaţiei, pentru că aceştia nu îşi găsesc finalitatea în calitatea vieţii românilor.

Domnul Petre Străchinaru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi reprezentanţi ai mass-media,

Aduc din nou în discuţie o problemă cronicizată deja în judeţul Covasna, anume starea generală a economiei locale. Judeţul se confruntă cu o lipsă acută de investiţii străine, care a însemnat în 2005 o medie investiţională per locuitor de 200 de ori mai mică faţă de media naţională în k 2006, de peste 700 de ori, iar în acest an cifrele nu sunt deloc mai îmbucurătoare. Investiţiile sunt de doar 0,14 eurocenţi pe cap de locuitor. În timp a devenit evident că această situaţie este rezultatul politicii UDMR, care prin discursul şi prin acţiunile sale a reuşit performanţa de a alunga orice posibil investitor din ţară sau din străinătate. Scopul UDMR de a obţine puterea totală în Covasna îşi arată acum rezultatele. Puterea totală a corupt total, iar interesul cetăţeanului este ignorat cu desăvârşire, speranţele oamenilor fiind călăuzite înspre o himeră segregaţionistă.

Totuşi, locuitorii judeţului nu marşează în această direcţie, interesul general fiind cel al dezvoltării economice. Vizita preşedintelui Traian Băsescu a confirmat acest lucru şi a oferit prilejul unor concluzii care nu trebuie ignorate: viaţa locuitorilor din Covasna se desfăşoară normal, în ciuda tuturor presiunilor şi aberaţiilor cu care sunt agresaţi prioritară rămânând pentru ei necesitarea dezvoltării economice.

Există o responsabilitate generală, a noastră, a tuturor, faţă de acest judeţ năpăstuit şi batjocorit. Guvernarea acestei ţări trebuie să îşi asume susţinerea economică a judeţului, să nu lase interesele necurate ale unora să distrugă potenţialul imens al zonei. Este absolut vital ca în viitor să fie dirijate în zone investiţii majore, să fie atraşi investitori străini, iar întreaga zonă să cunoască dezvoltarea pe care o merită. Viitorul comunităţii covăsnene nu mai trebuie abandonat în mâinile unei uniuni care şi-a arătat rolul distructiv, ci trebuie asumat de întreaga ţară, prin aplicarea unei strategii speciale de dezvoltare.

Altfel, diferenţele economice se vor adânci şi mai mult, deja existând semnele unei sărăcii care în această zonă poate fi speculată în detrimentul intereselor naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Am adresat pe parcursul sesiunii parlamentare trecute mai multe întrebări şi interpelări unor membri ai Guvernului prin care doream anumite precizări referitoare la activitatea ministerelor în cauză. Nu cred că au fost subiecte sensibile ori cu răspunsuri greu de formulat, dar am constatat că de cele mai multe ori răspunsurile au fost ori întârziate ori pe lângă subiectul întrebării. Studiind site-ul Camerei Deputaţilor am constatat că acest lucru nu mi se întâmplă doar mie, în situaţia de faţă fiind şi alţi colegi. Fără a face referire la alte persoane dintre dumneavoastră o să amintesc doar câteva din cazurile care m-au determinat să formulez această declaraţie politică şi, implicit, să îmi manifest nemulţumirea faţă de modul de redactare a răspunsurilor ce vin din partea ministerelor.

În data de 06 februarie 2007, sub numărul de înregistrare 2394A, am adresat o întrebare ministrului sănătăţii, prin care doream să aflu care au fost dotările făcute în ultimii doi ani. De asemenea, solicitam să mi se aducă la cunoştinţă care este strategia ministerului pe termen scurt şi mediu, precum şi dacă se intenţionează achiziţionarea de ambulanţe şi dotarea serviciilor judeţene în perioada următoare de timp.

În răspunsul înregistrat la Camera Deputaţilor sub numărul 1396 din 28 februarie 2007 se arată sec că anul acesta este preconizată achiziţionarea a 1500 de ambulanţe de diferite tipuri, număr considerat a fi necesar la nivelul întregii ţări. Ulterior, atunci când se răspunde celei de-a doua părţi a întrebării adresată de mine, respectiv celei legate de strategia ministerului, precizarea este cât se poate de confuză.

Citez din răspuns: "Ministerul Sănătăţii Publice, împreună cu reprezentanţi ai serviciilor judeţene de ambulanţă şi cu reprezentanţi ai sindicatului Ambulanţa, a constituit un grup de lucru care are ca scop, printre altele, şi elaborarea unei strategii pe termen scurt, mediu şi lung în ceea ce priveşte dezvoltarea serviciilor de ambulanţă, care să fie în concordanţă cu Legea nr.95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, dar şi cu normele europene în domeniu". Pe lângă aceste precizări, în răspunsul ministerului se mai face referire la titlul IV din Legea nr.95/2006 - "Sistemul Naţional de Servicii Medicale de Urgenţă şi Prim Ajutor Calificat" - amintit tangenţial pentru a sublinia legătura cu întrebarea formulată de mine.

O altă interpelare formulată care nu a avut un răspuns prompt a fost cea cu numărul de înregistrare 2388B referitoare la posibilitatea de a vota la alegerile pentru Parlamentul European a românilor din diasporă. Deşi am depus-o în data de 21 februarie 2007, răspunsul (G5-1/7566) a ajuns două luni mai târziu, abia în data de 26 aprilie 2007.

Cum la momentul depunerii interpelării nu era vorba nici pe departe de referendum în luna mai, cred că răspunsul trebuia să vină mult mai prompt. Oricum, realitatea a arătat de ce nimeni nu s-a grăbit cu răspunsul: la referendum, cetăţenii români care au votat în afara ţării au fost nevoiţi să stea ore în şir la cozi pentru a-şi exercita un drept fundamental.

O a treia situaţie de acest gen este interpelarea 3028A din 28 mai 2007, prin care solicitam o situaţie referitoare la numărul de primării din fiecare judeţ care sunt conectate la internet. Răspunsul oferit - 889 din 29 iunie 2007 - nu este nici pe departe complet.

Sunt, iată, trei exemple în care colegii noştri din ministere se prefac că ne oferă informaţiile solicitate şi că vor să colaboreze. Mai mult, aş putea spune că este o atitudine care nu le face cinste şi nu îi onorează, iar pentru acest lucru cred că ar trebui să avem un punt de vedere comun, să ne exprimăm dezacordul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

"Traian Băsescu, permanent în contratimp cu interesele naţionale, intră în jocurile periculoase ale extremismului maghiar antiromânesc"

Întâmplător sau nu, cetăţeanul - preşedinte Traian Băsescu a început, mai nou, să lucreze împotriva intereselor naţionale în registrul extremismului maghiar antiromânesc.

Intr-un moment de vârf al vacanţei estivale, când vigilenţa publică este, din păcate, mai redusă şi moleşită, Traian Băsescu s-a lansat în consideraţii personale şi declaraţii publice cu substrat profund anticonstituţional, de sprijinire a unora dintre pretenţiile "Uniunii Civice Maghiare", un partid al radicalilor maghiari care are înscris în program autonomia ţinutului secuiesc.

Ţintele vizate de Traian Băsescu nu pot fi considerate, din cauza impactului negativ major în planul securităţii naţionale, doar nişte obiective prin care să-şi consolideze propria platformă politică în confruntarea cu Guvernul, respectiv cu premierul şi Partidul Naţional Liberal, pe care să-i lipsească de sprijinul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România împotriva căreia s-au îndreptat atacurile demolatoare ale cetăţeanului preşedinte, după ce a fost îndeaproape consiliat de liderii radicalilor maghiari care, în consonanţă cu extrema dreaptă din Ungaria, subminează permanent U.D.M.R., considerată a fi insuficient angajată în realizarea obiectivelor neorevizioniste.

Departe de noi gândul de a nu fi de acord că Traian Băsescu nu a greşit atunci când a criticat "feudalismul U.D.M.R." dar pentru România nu este deloc benefică susţinerea prezidenţială pentru Uniunea Civică Maghiară. După cum impunerea acesteia în prim planul vieţii politice va aduce mult rău şi cauzei concetăţenilor de naţionalitate maghiară.

Alianţa lui Traian Băsescu cu radicalii maghiari este o evidentă acţiune anticonstituţională incriminată ca infracţiune şi sancţionată ca atare de legile naţionale.

A deschide cale liberă extremismului maghiar în viaţa politică a României nu este o simplă chestiune de tactică politică de moment, aşa cum prost, iresponsabil şi antinaţional a fost sfătuit Traian Băsescu să accepte să susţină făţiş orientările anti U.D.M.R., doar pentru faptul că această formaţiune este la guvernare împreună cu partidul actualului premier.

Susţinerea lui Traian Băsescu are cu totul alte dimensiuni şi conotaţii, dacă avem în vedere şi conjunctura, respectiv momentul şi formele în care aceasta s-a manifestat.

Vorbele preşedintelui despre secuime au părut, pentru cei mai mulţi români, rostite intr-o limbă străină.

Coincidenţă, oare chiar întâmplătoare(?!) declaraţiile lui Traian Băsescu au venit la foarte scurt timp după ce un eveniment a şocat paralizant mediul politic şi opinia publică din Ungaria - crearea la Budapesta, de către extrema dreaptă, a "Gărzii Ungare" o organizaţie paramilitară al cărei lider susţine că "se teme de o eventuală agresiune din partea României sau a Slovaciei", (Gabor Vona, liderul partidului de extremă dreaptă "Jobik", care a creat organizaţia paramilitară a declarat că "este extrem de preocupat în privinţa României şi a Slovaciei, 2 ţări cu comunităţi etnice maghiare care au potenţial de a ataşa Ungaria.

O altă organizaţie ce a luat fiinţă anul acesta în Ungaria, este "Karpat-haza Nemzetorseg" (Garda Naţională a Patriei - Carpaţi) ale cărei obiective ţintesc apărarea "Patriei-Carpaţi".

Faţă de aceste noi evoluţii ale neonazismului maghiar, Traian Băsescu, ca preşedinte al României şi al C.S.A.T nu a găsit altceva de cuviinţă decât să se înscrie in registrul declaraţiilor de susţinere a radicalismului şi extremismului care atentează sistematic la fiinţa naţională statală şi integritatea teritorială a României, uitând ori încălcându-se jurământul, ceea ce din partea sa nu este doar o sfidare a Constituţiei, ci chiar înaltă trădare.

Cetăţeanul-preşedinte Traian Băsescu nu s-a pronunţat niciodată explicit şi categoric împotriva revendicărilor de autonomie extinsă a Ţinutului Secuiesc. La numai câteva momente după vizita şi declaraţiile sale din judeţele Harghita şi Covasna, la limita cu judeţul Braşov a fost reimplantat indicatorul "poartă de intrare" în Ţinutul Secuiesc, înlăturat cu câţiva ani in urmă.

Concomitent, Guvernul liberalo-maghiar al premierului filomaghiar Tăriceanu, a aprobat noua stemă a Judeţului Covasna care este aidoma cu cea din perioada dominaţiei austro-ungare asupra Transilvaniei. Protestele vehemente ale Forumului Civic al românilor din judeţele Covasna şi Harghita au rămas fără ecou, ca şi solicitarea ca stema să includă cel puţin un singur element care să reprezinte şi vatra şi populaţia românească o cruce sau un brad.

Miza autonomiei Ţinutului Secuiesc ar putea fi mult mai importantă decât ceea ce aparent se întrevede... apariţia şi multiplicarea acestui gen de revendicări, ca şi satisfacerea lor (precedentul deja există!) poate conduce la perimarea celei mai importante convenţii de după cel de-al doilea Război Mondial - respectarea cu sfinţenie a graniţelor naţionale.

Cultura politică istorică şi naţională a cetăţeanului - preşedinte pierdută undeva sub linia orizontului, oceanelor planetare, pare a fi nu numai lamentabilă ci şi profund contradictorie. El s-a pus de-a curmezişul planului Athisani pentru Kosovo, dar acceptă, ba chiar stimulează o asemenea soluţie pentru judeţene Covasna şi Harghita, redesenate în hotarele aproximative ale unui număr de "scaune secuieşti" care cresc de la o zi la alta.

Dezbinând cu premeditare, deopotrivă pe români şi pe maghiari, Traian Băsescu atacă unul dintre din fundamentele constituţionale ale statului - unitatea României pe care a jurat să o apere.

A accepta ca in România să se reproducă evenimente asemănătoare celor din Kosovo, Ţara Bascilor, Scoţia, Corsica, Catalania, Lombardia etc. asta presupune a fi părtaşi şi la tot ceea ce ar putea deveni un posibil faliment al "ideii europene".

Dar, până la eşecul proiectului paneuropean, Traina Băsescu trebuie să dea socoteală poporului român ale cărui speranţe le riscă la masa marilor cacealmale şi trădări politice.

Politicianul român care se rătăceşte prin jungla naţionalistă îşi asumă riscul să fie scufundat în mlaştina trădătorilor de ţară.

Întoarce-te la popor, cetăţene-preşedinte şi comandă un referendum naţional în chestiunea autonomiei Ţinutului Secuiesc şi predării limbii române ca "limbă străină" în şcolile statului român.

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică: "O lege - şi o modificare a acesteia - cu beneficii nesemnificative pentru unii asiguraţi la Fondul de Sănătate"

Una din categoriile de populaţie care trebuie să-şi aducă un aport mai mare la constituirea Fondului Unic de Asigurări Sociale de Sănătate o reprezintă persoanele nesalariate cu domiciliul un mediul rural, care nu au vârsta pensionării şi care realizează venituri din agricultură în gospodăria proprie. Conform unor estimări, acestea reprezintă circa jumătate din populaţia adultă care locuieşte în mediul rural, din care doar 25-30% sunt contribuabili la Fondul de Sănătate, plătind, aşa cum prevedea Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, contribuţia lunară de 6,5% calculată asupra sumei reprezentând o treime din salariul minim brut pe ţară. Conform aceluiaşi act normativ, cei care nu au plătit aceste contribuţii aveau obligaţia plăţii contribuţiei legale pe 5 ani în urmă sau pe o perioadă mai mică, dacă de la ultima plată intervalul scurs a fost unul sub aceeaşi limită.

Începând cu luna august a acestui an, prin Legea nr. 264/27 pentru modificarea şi completarea legii mai sus menţionate s-a renunţat la termenul de 5 ani, inclusiv la majorările de întârziere, obligaţia celor care nu au mai efectuat plăţi la Fondul de Sănătate fiind aceea de a achita contribuţia restantă doar pe ultimele 6 luni "dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale". Condiţia impusă prin noua lege (cuprinsă între ghilimele şi subliniată) este redată întocmai ca în textul legii, fiind însă de natură să complice aplicarea ei şi să aducă beneficii nesemnificative pentru aceşti posibili noi asiguraţi la Fondul de Sănătate.

Iată de ce. Practica fiscală actuală i-a înscris pe mulţi dintre aceştia în registrele contribuabililor cu venituri din activităţi independente (sere, solarii, culturi intensive protejate), impunându-le obligaţii către buget, chiar dacă nu au înregistrate activităţi la Registrul Comerţului. Aşadar, vor fi prea puţini cei care vor dori să-şi schimbe statutul actual de necontribuabil la Fondul de Sănătate.

Nu s-au prevăzut, de asemenea, niciun fel de sarcini pentru personalul fiscal, de a-i evidenţia într-un fel şi de a urmări întocmirea declaraţiilor necesare înscrierii lor în rândul contribuabililor la Fondul de Sănătate.

Prevăd astfel că sistemul actual are şanse să se menţină în aceeaşi situaţie de blocaj; persoanele în cauză nu sunt interesate să facă aceste plăţi, iar Fondul rămâne în continuare diminuat cu sume, care, deşi nu sunt mari pe o persoană, sunt consistente, datorită numărului mare de persoane rămase în afara sistemului contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate.

Domnul Dan Grigore:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Acum câteva luni, vă supuneam atenţiei un exemplu de management defectuos al fondurilor publice, pe care l-am întâlnit la nivelul unei autorităţi publice locale din judeţul Ialomiţa. Atunci am sperat că prezentarea acelei situaţii va avea ecou şi va fi un semnal de alarmă pentru toţi cei implicaţi în actul administrativ şi, mai cu seamă, pentru şefii administraţiilor locale. Din nefericire, realitatea administraţiei publice locale din România anului 2007 mă contrazice fără drept de apel.

Un exemplu mai mult decât elocvent în acest sens îl reprezintă administraţia publică din Feteşti, care demonstrează că poate depăşi toate recordurile în materie de ilegalităţi, abuzuri şi management defectuos al treburilor publice.

Un raport de expertiză contabilă, efectuat la Primăria Feteşti, a scos la lumină o serie de ilegalităţi în ceea ce priveşte activitatea Serviciului de Taxe şi Impozite, serviciu condus de un fost director al unei societăţi falimentare. Astfel, la verificarea prin sondaj a unor chitanţe emise în anul 2006, s-a constatat că din 3542 de chitanţe emise în 23 de zile, 59 au fost anulate, iar 659 lipsesc. La solicitarea expertului contabil de a-i fi prezentate ambele exemplare ale chitanţelor anulate, majoritatea nu au fost găsite, fapt din care reiese că anularea s-a produs numai în evidenţele din calculator. De asemenea, în lipsa documentelor anulate, sunt înregistrate 11 chitanţe fără număr, a căror valoare depăşeşte 17 milioane lei vechi. Continuarea verificărilor a scos la iveală faptul că, deşi s-au încasat diverse sume de la persoane fizice şi juridice, acestea nu au ajuns în casieria Primăriei.

La verificarea dosarelor contribuabililor cărora li s-a acordat scutire de impozit, s-a constatat că aceasta s-a efectuat fără respectarea reglementărilor legale în materie, care presupun existenţa unei cereri aprobate în acest sens de ordonatorul principal de credite. Pe de altă parte, deşi taxa pentru emiterea titlurilor de proprietate a fost suspendată, pe tot parcursul anului 2006, contribuabilii au fost obligaţi să achite suma de 11 lei noi pentru fiecare hectar pentru care era emis titlul.

Şi pentru ca tabloul modului în care poate funcţiona o autoritate a administraţiei publice locale să fie complet, organigrama instituţiei a fost întregită cu foşti directori de societăţi falimentare, foşti poliţişti, dar şi soţii ale acestora. Nu intră în discuţie modul în care au fost programate şi reprogramate concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice, astfel încât acestea să fie ocupate pe orice alte criterii decât pe cele ale competenţei şi experienţei profesionale. Transparenţa, egalitatea de şanse, profesionalismul sunt principii de care conducerea Primăriei nu pare să fi auzit vreodată, deşi teoretic are obligaţia de a asigura un serviciu public profesionist, transparent şi care să fie în slujba cetăţeanului.

Modul în care Primăria Feteşti, în calitate de autoritate a administraţiei publice locale care asigură gestionarea treburilor publice şi conducătorul acestei instituţii care este garantul respectării şi aplicării legilor înţeleg să realizeze actul administrativ, conform principiilor legalităţii şi transparenţei este absolut incredibil. Probabil că în viziunea primarului oraşului Feteşti, Radu Văcăruş, principiul autonomiei locale şi cel al descentralizării se traduce prin guvernarea după propriile legi sau, mai grav, după legi impuse de funcţionarii publici, a căror activitate o controlează şi pentru care va răspunde în faţa electoratului. Ancheta Biroului de Investigare a Fraudelor, din cadrul Poliţiei Feteşti, se află încă în desfăşurare, dar cu certitudine va începe urmărirea penală împotriva unor funcţionari publici ai Primăriei Feteşti pentru înşelăciune, abuz în serviciu, fals şi uz de fals.

Foarte grav este faptul că s-a ajuns la situaţia în care organele de anchetă vor face cercetări pentru clarificarea ilegalităţilor şi abuzurilor ce se petrec într-o instituţie publică, care, potrivit legii, asigură gestionarea treburilor publice în numele comunităţii pe care o reprezintă şi nu în ultimul rând în numele cetăţeanului, care, din păcate, nu poate sancţiona imediat o autoritate ce în loc să vegheze la respectarea legii o încalcă.

Sancţionarea acestor autorităţi publice are loc o dată la patru ani, când cetăţeanul are posibilitatea de a-şi exercita dreptul democratic consfinţit de Constituţie de a-şi alege un reprezentant al comunităţii din care face parte, care să guverneze în interesul său.

Este regretabil ca în România anului 2007 - an în care România a devenit stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene - autorităţile administraţiei publice îndrituite să aplic legea şi să vegheze la respectarea ei încalcă flagrant principiile fundamentale care stau la baza funcţionării lor şi guvernează după legi proprii.

- Pauză între orele 10-10,20 -

(Lucrările au fost conduse, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi domnul Ioan Munteanu, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Declar oficial deschisă partea a doua a şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din cei 326 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 204, sunt absenţi 122, din care 42 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Altceva? Poftiţi. Înainte de a trece la proiectele înscrie pe ordinea de zi? Aveţi cuvântul, domnule deputat. Şi iertaţi-mă, ştiam că dumneavoastră aţi făcut cererea de restituire la comisie şi aveam impresia că legat de proiectul privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2007 doriţi să interveniţi. Aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, nu este nicio problemă.

Stimaţi colegi,

Aşa cum v-am obişnuit în ultimii ani, astăzi, 11 septembrie, doresc să evidenţiez ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 6 ani în Statele Unite ale Americii, la Word Trade Center, atunci când, în urma atacurilor teroriste, peste o mie de cetăţeni şi-au pierdut viaţa. Mă corectează colegii şi îmi spun că au fost peste trei mii.

Ţinând cont de faptul că astăzi se împlinesc 11..., 6 ani (mă scuzaţi, sincer, am emoţii, ceea ce se întâmplă mai rar), vă propun, domnule preşedinte, să păstrăm un moment de reculegere în memoria tuturor victimelor rezultate în urma atentatelor teroriste.

Domnul Valer Dorneanu:

Cred că toţi suntem de acord. (Se păstrează momentul de reculegere.)

Vă mulţumesc, şi în numele colegului meu.

Trecând la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2007 privind unele măsuri referitoare la alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2007, vă reamintesc că domnul deputat Călian, din partea Grupului conservator, a propus restituirea la comisie, având în vedere unele imperfecţiuni legate de art. 8 din proiect.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? V-aş ruga să votaţi cu cartela electronică. 55 de voturi pentru, 16 împotrivă şi 1 abţinere.

(Din sală se solicită reluarea votului.)

N-am înţeles, care este nemulţumirea dumneavoastră, domnule Uioreanu? Rog un lider de grup care e nemulţumit şi are explicaţii să poftească la microfon şi să explice de ce doreşte să se repete votul, ca să fim în cadrul regulamentului.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Colegii din spate mi-au reclamat, în timpul votului, că nu le funcţionează pupitrele şi, în cazul acesta, rog repetarea votului. Oricum, e un vot...

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga, stimaţi colegi, înainte de repetarea votului, să vă înscrieţi prezenţa, prin marcarea cartelei, ca să nu mai avem discuţii. Pentru că au intrat între timp şi mulţi colegi, îi rog, pe cei care au intrat acum, să-şi pregătească cartelele.

Prezenţa? V-aş ruga, staful tehnic, să marcaţi prezenţa. Sunt peste 90 de colegi.

V-aş ruga să vă exprimaţi votul asupra propunerii de restituire a proiectului de lege de aprobare a ordonanţei la comisie.

Vă rog să votaţi. Cu 63 de voturi pentru, 25 împotrivă şi 3 abţinere, s-a admis propunerea de restituire la comisie.

Având în vedere caracterul de urgenţă, v-aş propune să fiţi de acord cu un termen de o săptămână, până luni. Deci, nu chiar o săptămână, termen luni, pentru a putea intra la vot final. De acord, comisia?

Membrii comisiei:

Nu se poate, luni începe şcoala!

Domnul Valer Dorneanu:

Termen: 17 septembrie.

Rog comisia să ia act de acest termen stabilit.

Trecem la pct. 8, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2007 privind modificarea şi completarea Legii nr.389/2004 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind finanţarea Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi a Acordului de asistenţă financiară nerambursabilă dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, acţionând în calitate de agenţie de implementare a Facilităţii Globale de Mediu, privind finanţarea Proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă, semnate la Bucureşti la 26 mai 2004.

Nu vă speriaţi de acest titlu lung, am văzut aseară un titlu de film de vreo patru pagini, aşa că este în concordanţă cu evoluţia vremurilor.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.

Vă amintesc că e vorba de o procedură de urgenţă, fiind vorba de un proiect de lege de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă.

Comisia pentru buget? Cineva din partea Comisiei pentru buget să poftească în banca destinată comisiilor, pentru a prezenta raportul. Găsiţi dumneavoastră un raport. Dacă nu, vă aduce doamna Iordache, pentru că dânsa e o femeie disciplinată şi strângătoare.

Vă rog

Domnul Bogdan Găbudeanu (preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 58 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 389/2004 s-a propus reglementarea cadrului legislativ intern în vederea aplicării urgente a prevederilor acordurilor de împrumut prin acordarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale a calităţii de administrator special al obiectivelor de investiţii prioritare identificate pe baza analizei de risc numai în vederea realizării lucrărilor de investiţii.

Unele din obiectivele Părţii D a proiectului, în implementarea ANRM, conform celor două acorduri, este identificarea unui program de investiţii prioritare în bazinul de recepţie al râului Tisa la minele operaţionale şi abandonate.

Beneficierii lucrărilor de remediere şi de prevenire a riscului de accidente sunt companiile naţionale şi societăţile naţionale miniere aflate sub autoritatea fostului Minister al Economiei şi Comerţului la data aprobării legii. La acea dată, finanţarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale se asigura prin bugetul Ministerului Economiei şi Comerţului.

Ulterior, la un an de zile de la intrarea în vigoare a legii, Agenţia Naţională a devenit ordonator principal de credite cu finanţare pe bază de buget propriu prevăzut în anexă distinctă la bugetul de stat.

Această modificare a avut consecinţe asupra realizării obiectivelor celor două acorduri, deoarece contravine prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, care dispune la art. 47 următoarele: "Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate şi utilizate pentru finanţarea unui alt ordonator principal de credite".

Ca urmare, a apărut necesitatea realizării urgente a unei concordanţe între actele normative interne cu prevederile celor două acorduri prin această acordare a calităţii de administrator special pentru obiectivele prioritare către Agenţia Naţională pentru Resurse.

Urmare a acestora, dar şi a faptului că aprobarea ordonanţei a permis începerea urgentă a lucrărilor de remediere pentru îmbunătăţirea managementului şi creşterea siguranţei iazurilor de decantare şi a iazurilor de steril, vă rugăm să fiţi de acord cu aprobarea acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Călian, vă rog să prezentaţi raportul comisiei. Şi profit de prezenţa dumneavoastră la microfon pentru a propune şi timpii de dezbatere, fiind în procedură de urgenţă.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu adresa PL-x 492/20 iunie 2007, Biroul permanent, conform art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat în procedură de urgenţă pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

în şedinţa din data de 30.08.2007, comisia a propus supunerea spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de iniţiator.

În total, propun 5 minute termen de dezbatere.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Fac precizarea, pentru regulament, că în acest termen nu intră dezbaterile generale. Eu am dorit să parcurg o etapă, să nu mai faceţi două drumuri.

La dezbateri generale, cine doreşte să se înscrie? Poftiţi, doamnă deputat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că este o iniţiativă foarte necesară, mai ales că, iată, pică foarte prost, exact într-o perioadă în care avem cod galben şi avem câteva judeţe sub ape, deci trebuie neapărat să luăm nişte măsuri în acest sens. Dar vreau să le cer autorităţilor să vegheze ca aceste împrumuturi să şi vină, să nu ne trezim ca în cazul şcolilor, unde a fost un contract semnat cu BERD-ul, aceste şcoli nu au mai putut să beneficieze de finanţare de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru că, fiind cuprinse în acest program, nu mai aveau voie să se ia bani din alte surse, şi acum, sunt aproape căzute, de 2-3 ani, de când aşteaptă finanţarea, nu s-a pus nici măcar o cărămidă acolo, nu s-a dat măcar cu o mână de var, tocmai pentru că nu vine această finanţare de la BERD şi, în acelaşi timp, nu pot să primească resurse din altă parte.

Deci, ideea era să cerem autorităţilor ca, în măsura în care au semnat un asemenea contract, să vegheze ca banii să şi vină la timp, pentru că, iată, sunt deosebit de necesari, din păcate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamnă deputat Olguţa Vasilescu.

Din partea celorlalte grupuri parlamentare, dacă doreşte cineva să intervină? Dacă, nu trecem la dezbaterea proiectului de lege şi v-aş ruga să urmăriţi cu atenţie cuprinsul acestuia inclusiv a Ordonanţei de urgenţă nr. 52/2007.

La titlul legii, dacă aveţi observaţii? Votat în unanimitate.

La articolul unic, care conţine dispoziţia de aprobare a ordonanţei, fără observaţii, dacă aveţi observaţii? Votat în unanimitate.

La titlul ordonanţei de urgenţă, dacă aveţi observaţii? Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, dacă aveţi observaţii? Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Vom supune proiectul de lege votului final la sfârşitul zilei de astăzi.

La pct. 9, Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene privind asigurarea sprijinului naţiunii gazdă pentru executarea de operaţiuni şi exerciţii NATO, semnat la Atena, la 10 octombrie 2006, şi la Bucureşti, la 14 decembrie 2006.

Lege ordinară.

Suntem primă Cameră sesizată.

Dau cuvântul iniţiatorului şi rog comisia să-şi ia locul destinat, pentru a ne prezenta apoi raportul.

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Carol Emil Covacs (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acordarea sprijinului naţiunii gazdă - HNS prescurtat, de la Host Nation Support - reprezintă o direcţie prioritară de acţiune în cadrul domeniului logistic, atât pentru structurile abilitate ale armatei române, cât şi pentru partenerul elen. Astfel, potrivit concepţiei strategiei Alianţei Nord Atlantice, sprijinul naţiunii gazdă este un factor important în orice scenariu operaţional sau exerciţiu militar, deoarece reprezintă o soluţie de creştere a eficienţei şi reducere a costurilor în asigurarea sprijinului logistic.

Complexitatea activităţilor de planificare din acest domeniu determină o abordare specială, întrucât, în majoritatea cazurilor, resursele necesare pentru a fi puse la dispoziţia naţiunii trimiţătoare depăşesc sfera de responsabilitate a Ministerului Apărării Naţionale. În acest sens, existenţa unui sistem de management HNS cu includerea tuturor instituţiilor statului a căror activitate comportă o dimensiune HNS este esenţială, mai cu seamă în cazul în care sprijinul se adresează unor situaţii de urgenţă: răspuns la criză sau ripostă la atac armat, în care factorul timp este primordial.

Intensificarea activităţilor militare româno-elene în cadrul exerciţiilor şi antrenamentelor comune, cooperarea pe timpul operaţiunilor internaţionale, precum şi statutul de membru NATO al României, sunt doar câteva din argumentele în favoarea încheierii unui asemenea document.

Textul Memorandumului de Înţelegere respectă în totalitate prevederile documentelor NATO referitoare la asigurarea sprijinului naţiunii gazdă. Din aceste considerente, în textul documentului au fost folosiţi termenii şi abrevierile consacrate în publicaţiile Alianţei.

Memorandumul de Înţelegere conţine prevederi referitoare la: definiţii, scop, domeniu de aplicare şi aranjamentele generale, responsabilităţi, aspecte financiare, protecţia informaţiilor, securitate, intrarea în vigoare, durata şi ieşirea din vigoare, modificarea şi interpretarea, precum şi anexa cu lista documentelor cu aplicabilitate în materie.

Având în vedere cele prezentate, vă adresez respectuos rugămintea de a acorda votul dumneavoastră prezentului proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia? V-aş ruga, domnule deputat, să prezentaţi raportul.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art. 73 din Constituţia României, republicată.

La lucrări au fost prezenţi 18 deputaţi, din totalul de 23 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

În urma dezbaterii în şedinţele din 27 iunie şi 4 septembrie 2007, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată.

Datorită lipsei ştampilei pentru conformitatea documentului cu originalul pe fiecare pagină a variantei în limba română, paginile respective au fost refăcute de către iniţiator şi anexate în original prezentului raport, în vederea înlocuirii.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să intervină?

Stimaţi colegi, vă reamintesc că potrivit art. 106 din regulament, în situaţia în care nu sunt amendamente şi nu doreşte nimeni să participe la dezbateri generale trecem la vot asupra proiectului de lege în ansamblu. Operaţiunea votului final va avea loc la sfârşitul şedinţei. Mulţumesc.

Am trecut de acest proiect. Distinsa mea colegă îmi aminteşte să amintesc iniţiatorului un lucru care, de regulă, se face greşit şi aş ruga şi reprezentantul Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul, traducerile documentelor internaţionale trebuie să se termină cu fraza: "Traducerea este oficială". Vedeţi că, în mod frecvent, Consiliul Legislativ vă aminteşte acest lucru. În acest caz, nu s-a procedat cu exactitate şi v-aş ruga să ţineţi cont de acest lucru. Şi, repet, recomand acest lucru ministrului pentru relaţia cu Parlamentul, pentru a sesiza toate ministerele iniţiatoare.

La pct. 10, Propunerea legislativă pentru modificarea legii nr.84 din 1995, republicată, legea învăţământului, prin introducerea unor măsuri active de protecţie a minorilor a căror părinţi nu se află alături de ei pe perioade îndelungate, din cauza deplasării la muncă în străinătate.

Rog iniţiatorul, dacă este aici?

Comisia pentru învăţământ, doamna preşedintă Olguţa Vasilescu va prezenta raportul de respingere a acestei propuneri. Vă rog.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii învăţământului nr. 84/1995 privind unele măsuri de protecţie a minorilor.

Se constată că reglementările în discuţie, deşi cu intenţii foarte bune şi pornind de la realităţi ale vieţii sociale, nu se încadrează în obiectul general de reglementare al legii organice în cauză, al cărei scop principal de reglementare îl reprezintă sistemul naţional de învăţământ.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Cu 12 voturi pentru respingere şi 3 împotrivă, propunem plenului respingerea propunerii legislative din următoarele motive: protecţia copilului este oglindită legislativ de o serie de acte în vigoare, care, în linii mari, conţin unele aspecte ale prezentei propuneri legislative; modul de derulare şi mai ales scopul anchetei sociale nu este precizat, astfel că pot apărea situaţii care să rămână în afara cadrului legislativ propus sau să permită abuzuri ori superficialităţi; comisia de lucru este insuficient reglementată, ca, de altfel, şi modul de remunerare al membrilor săi; cu privire la amenzile contravenţionale, se constată că lipsesc o serie de prevederi referitoare la organul abilitat de lege să constate şi să aplice amenzile, precum şi prevederi referitoare la normele de aplicare; insuficienţa reglementărilor referitoare la obligaţiile şi cazurile de contravenienţă a conducerii unităţilor şcolare a elevilor, ai căror părinţi se află la muncă în străinătate; insuficienţa unui personal calificat, psihologi care să desfăşoare munca de asistenţă socială cerută prin prezenta reglementare, mai ales în medii defavorizate, cum ar fi zonele şi localităţile izolate, localităţile rurale, în general.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină, sau alţi colegi din partea grupurilor parlamentare? Nu există o asemenea dorinţă.

În ipoteza aceasta, vom supune votului la sfârşitul zilei propunerea de respingere.

La pct.11: Propunere legislativă pentru modificarea lit.d) a art.4 din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională să ia locul.

Iniţiatorul? Domnul Costică Canacheu, dacă doreşte să... Vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Dacă credeţi, stimaţi colegi, că este nevoie de prezenţa iniţiatorului, amânăm discuţia. Şi întreb comisia.

Vă rog. Pentru cei care dau semne de curiozitate, le amintesc că am amânat discuţii şi când a lipsit reprezentantul Guvernului. Deci, nu este o curiozitate întrebarea mea.

Vă rog, domnule deputat, să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Costică Canacheu:

Vă mulţumesc.

Consiliul Legislativ, cu nr.793 din 19.06.2007, a avizat favorabil propunerea legislativă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil propunerea legislativă.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea lit.d) a art.4 din Legea nr.415 din 2002, astfel încât Consiliul Suprem de Apărare a Ţării să poată aviza şi propunerile legislative care au ca obiect de reglementare domeniul securităţii naţionale.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La dezbateri au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul general Oprişor Ion, secretar al C.S.A.T. La lucrări, au fost prezenţi 18 deputaţi din totalul de 23 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Potrivit prevederilor art.75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (8) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterii în şedinţa din 4 septembrie 2007, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestei propuneri legislative, cu modificări.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva dintre deputaţi, reprezentând grupurile parlamentare, să participe la dezbateri generale? Nu.

Fiind vorba de un raport fără amendamente şi nefiind nici doritori... Sunt amendamente? Vă rog să mă iertaţi. În raport există amendamente, începând cu titlul legii.

Vă rog să urmăriţi pct.1 din raport.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.1? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La textul introductiv de la articolul unic, comisia introduce acelaşi amendament ca la titlul legii. E de tehnică legislativă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate amendamentul.

La textul propriu-zis al propunerii, de asemenea, comisia are un amendament. Vă rog să-l urmăriţi la pct.3.

Dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat amendamentul comisiei. Textul va avea formularea rezultată din amendament.

Vom supune propunerea votului final la sfârşitul zilei.

La pct.12: Propunerea legislativă pentru modificarea art.90 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a întocmit un raport de respingere.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină înainte? Nu este aici.

Doamna Olguţa Vasilescu, vă rog să prezentaţi raportul.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea actualelor prevederi din Legea nr.128/1997 privind acordarea gradaţiei de merit.

Se propune extinderea numărului celor care pot beneficia de această gradaţie de la 15 la 20% din totalul posturilor didactice. Se propune accesul la această gradaţie a unui număr mai mare de cadre didactice, prin micşorarea condiţiei de vechime de la 15 la 5 ani şi creşterea cuantumului gradaţiei de merit de la 20 la 25 din salariul de bază al funcţiei sau postului persoanei în cauză.

Face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Cu 10 voturi pentru respingere, două împotriva respingerii şi o abţinere, se propune plenului respingerea propunerii legislative, din următoarele motive: aplicarea acestei prevederi implică un efort financiar important faţă de buget; noua reglementare poate fi cuprinsă în cadrul noului pachet de legi privind educaţia, aflat în pregătire la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, care va cunoaşte o amplă dezbatere în cadrul colectivelor de cadre didactice şi în organizaţiile sindicale.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale înţeleg că doreşte să se înscrie domnul deputat Andea.

Poftiţi.

Domnul Petru Andea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba din nou despre performanţa în învăţământ, şi anume este vorba despre performanţa cadrelor didactice.

În urmă cu un an de zile, mai puţin de un an de zile, noi am aprobat aici, aproape în unanimitate, o lege privitoare la stimularea performanţei în învăţământul preuniversitar. Era vorba de aceeaşi gradaţie de merit pentru profesorii din învăţământul preuniversitar, deci pentru 240 de mii profesori.

Iată că acum a venit rândul şi universitarilor să solicite aceleaşi facilităţi, în sensul ca şi pentru învăţământul superior - este vorba, aşadar, despre 24 de mii de dascăli -, să poată beneficia de aceleaşi condiţii ca şi cei din preuniversitar.

Evident, comisia a întocmit un referat de respingere, dar au fost câteva voturi contra în comisie. Şi, întrucât unul îmi aparţine, doresc să susţin în faţa dumneavoastră necesitatea de a trata nediscriminatoriu învăţământul superior, ca şi pe cel preuniversitar. Şi, în consecinţă, să acordăm şi celor din superior posibilitatea de a beneficia, în aceleaşi condiţii, de gradaţia de merit şi mai ales de a coborî vârsta, vechimea, mai bine zis, în învăţământ la nivelul a 5 ani, întrucât dorim ca să stimulăm şi performanţa pe care o realizează tinerii.

Considerăm că în învăţământul superior, după 5 ani de zile, poţi să faci dovada unor aptitudini, capabilităţi care să-ţi permită obţinerea unei astfel de gradaţii.

Este motivaţia pentru care am susţinut în comisie adoptarea acestui proiect legislativ şi fac apel şi la dumneavoastră de a înţelege nevoia unei astfel de legiferări favorabile performanţei în învăţământul superior.

Grupul parlamentar al P.S.D. va sprijini votul pentru, şi nu împotriva acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ferenc Asztalos, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu ştiu cât de atenţi aţi fost la prezentarea raportului făcut de doamna preşedinte Olguţa Vasilescu.

În aparenţă, este vorba de o iniţiativă, cel puţin după formă, una nesemnificativă. Dar, dacă veţi studia mai atent, veţi avea ocazia să ajungeţi la concluzia că, prin introducerea a trei elemente noi, ar avea consecinţe financiare destul de semnificative, fiindcă, prin această iniţiativă, în statutul personalului didactic se introduc trei elemente noi. Primul ar fi extinderea numărului celor care pot beneficia de această gradaţie, de la 15 la 20 la sută. A doua noutate: se propune accesul la această gradaţie a unui număr mai mare de cadre didactice, prin micşorarea condiţiei de vechime de la 15 ani la 5 ani; şi a treia noutate - creşterea cuantumului gradaţiei de merit de la 20 la 25 la sută.

În comisie, în afară de două voturi împotrivă, în unanimitate, în afara celor două voturi împotrivă, am ajuns la concluzia că, într-adevăr, această problematică trebuie rezolvată, dar momentul cel mai potrivit va fi când vom dezbate pachetul de legi ale învăţământului: atât legea învăţământului preuniversitar, cât şi legea universităţilor şi a statutului personalului didactic. Din ce cauză? Eu înţeleg pledoaria pentru a accepta această iniţiativă, dar, stimaţi colegi, ar trebui să umblăm la aceste probleme, în aşa fel încât cele două piloane ale sistemului de învăţământ, atât învăţământul preuniversitar, cât şi învăţământul superior, în ceea ce priveşte legislaţia, să fie armonioasă. Iar în comisie, indiferent că eram din partea Guvernului sau din partea Opoziţiei, am ajuns la concluzia că vom reglementa această situaţie atât în cadrul învăţământului preuniversitar, cât şi în cadrul învăţământului superior, cu ocazia pachetelor de legi venite de la Guvern.

Aşa că eu, de fapt, susţin punctul de vedere al comisiei şi, în principiu vorbind, îmi este foarte greu ca acum să am o altă poziţie faţă de poziţia pe care am afirmat-o în cadrul comisiei.

Vă rog frumos să acceptaţi punctul de vedere al comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Manta, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, iniţiativa legislativă pleacă de la o realitate din teren, anume că această gradaţie este acordată destul de restrictiv, vechimea de 15 ani cerută diminuând foarte mult, reducând, chiar, drastic numărul solicitanţilor şi vă spun din propria experienţă, foarte puţini sunt cei care beneficiază de ea.

Ceea ce trebuie să reţinem însă, esenţial cred eu, este faptul că vom aborda această necesitate de schimbare a reglementării actuale şi, prin aceasta, să creăm oportunitatea ca mai mulţi universitari, inclusiv lectori, asistenţi, preparatori - pentru că aceasta este problema, la ora actuală numai conferenţiarii şi profesorii, dată fiind condiţia de vechime, pot beneficia de această gradaţie. Aşadar, vom aborda-o când vom discuta legile care urmează chiar în luna septembrie să intre în discuţia Parlamentului, atât în preuniversitar cât şi în universitar.

Eu cred că, acum, a adopta pe picior acest proiect de act normativ n-ar fi decât o măsură care ne-ar încurca, practic, la o analiză temeinică, serioasă, scrupuloasă, riguroasă şi din punct de vedere al resurselor şi pe fond se mai poate discuta mult, dar nu mai vreau să vă reţin atenţia.

De aceea, pe bună dreptate, îmbrăţişăm soluţia propusă de comisie - aceea de respingere a acestui act normativ, a acestui proiect de act normativ, urmând, aşa cum spuneam, să o discutăm odată cu legile care vor veni.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Dragoş Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Domnul Anghel doreşte să intervină şi domnul Buda.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte, în urma explicaţiilor docte pe care le-au prezentat antevorbitorii, am înţeles foarte clar că, de fapt, comisia susţine punctul de vedere al Guvernului, pe scurt.

Problema este următoarea: domnul deputat Manta a vorbit despre un pachet de legi care ar intra pe ordinea de zi a comisiei, în luna septembrie. Or, din câte am aflat, nici măcar pe site nu a fost publicat acest pachet de legi, ca să nu mai vorbim că n-a ajuns la Biroul permanent. Deci, cum vine treaba asta şi când va fi prezentat în mod concret acest pachet de legi? Poate ar fi de acord reprezentantul Guvernului să ne explice în detaliu această chestiune.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Am auzit aici intenţii bune, exprimate de colegi profesori universitari.

Evident că lupu-şi schimbă părul, dar năravul, ba. Şi năravul de a spune că eşti pentru şi a vota împotrivă, se pare că ţine de un singur element - dacă eşti la Putere sau dacă eşti în Opoziţie.

Deci susţinem că se lărgeşte plaja, coborârea, vorba aceea, a vârstei pentru lectori, pentru asistenţi, să fie şi ei în rândul celor care pot fi stimulaţi prin gradaţia de merit, dar să nu votăm acum, ci să votăm la paştele cailor, când vine pachetul de legi. Care pachet, domnule deputat Manta? Poate pachetul cu care plecaţi dimineaţa cu el de acasă şi nicidecum pachet de legi.

Domnilor, de 15 ani - şi de 10 ani preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport -, am văzut mulţi miniştri şi multe reforme. Nu facem fiecare lege cum vine fiecare ministru. Ca să fie auzit şi spus şi celui care este ministru al învăţământului, pe care am plăcerea şi onoarea să-l cunosc foarte bine.

Va veni un pachet. Au venit şi turcii şi tătarii şi s-au dus. Legile învăţământului trebuie să fie nici mai mult nici mai puţin decât produsul înţelegerii tuturor partidelor. Deci, nu facem fiecare legea lui.

De aceea, domnilor colegi, eu vă propun să nu respingem această iniţiativă. Respingând motivaţia colegilor mei, că lasă, c-o introducem în pachetul nu ştiu care. Să votăm această iniţiativă, să dăm dreptul şi colegilor mai tineri. Uite, am aici un lector universitar în faţa mea, de la P.D., să aibă şi el acces, dacă merită, la gradaţia de merit, ceea ce cred că-i un lucru bun. Şi nici domnul deputat Manta - îi spun numele de trei ori, ca să intre la drept la replică - nu va fi împotrivă.

De aceea, domnule preşedinte, poate facem un rabat şi vă propun vot deschis, ca să-i văd pe cei care spun: suntem de acord, dar votăm împotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Repet, indiferent de câte ori îi pronunţaţi numele, tot o singură replică are.

Domnul deputat Buda. Şi dacă nu mai există alte intervenţii din partea grupurilor..., văd că există, în final va avea cuvântul doamna preşedinte Vasilescu.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ştim foarte bine că s-a adoptat un proiect de lege oarecum similar în ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar.

Nu mi se pare normal să creăm o discriminare între profesorii din învăţământul preuniversitar şi cei din mediul universitar.

Prin urmare, domnule preşedinte, eu aş propune să trimitem acest proiect de lege sau să supuneţi votului retrimiterea la comisie, astfel încât să se discute şi să se pună de comun acord aceste prevederi în acest proiect şi să se coreleze cu cele existente în învăţământul preuniversitar.

Pe de altă parte, domnule preşedinte, şi atunci când am aparţinut arcului Puterii, să spun aşa, şi acum, nu voi fi niciodată de acord să amânăm discutarea unor proiecte de legi, sub motivaţia că ministrul X sau Y, indiferent cum se cheamă el, are în vedere un pachet de legi care va viza reforma în domeniul respectiv.

Păi, până atunci, domnilor colegi, dacă mergem pe această variantă, haidem să mergem acasă toţi parlamentarii şi să aşteptăm Guvernul să vină cu câte un proiect de lege să discutăm doar secvenţial. Pe de o parte, nu ne mai justificăm existenţa aici şi nu mai cheltuie nici ţara bani şi am rezolva problema.

Păi, până la urmă, ce facem aici? Suntem parlamentari, avem atribuţii de legiferare? Haideţi să legiferăm! Or, dacă nu, modificăm Constituţia şi transferăm Guvernului această atribuţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Manta, aşteptaţi puţin. La sfârşitul dezbaterilor. Domnul Gheorghiof mai doreşte să intervină. Doamna Vasilescu, la sfârşit vă dau cuvântul să vă pronunţaţi şi asupra celor spuse ...

Vorbiţi din partea grupurilor? Din partea grupurilor aţi dorit? Cer scuze. Poftiţi. Am crezut că vorbiţi ca preşedinte al comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimate coleg,

De 15 ani în Parlament, regulamentele s-au modificat, dar cutuma şi prevederile regulamentului referitoare la vot au rămas cam neschimbate. Este o propunere, un raport al comisiei care este de respingere. Ştiţi şi dumneavoastră şi cutuma a fost întotdeauna. Este adevărat că acum este schimbat doar modul în care se retrimite la comisie.

Regulamentul Camerei Deputaţilor, în caz de respingere, după dezbateri generale, ne obligă să trecem la votul final. În caz că nu se adoptă raportul de respingere, potrivit art.104 alin. (3), Camera va dezbate pe articole. Şi atunci avem toată posibilitatea să ne pronunţăm asupra punctelor noastre de vedere, pe fiecare grup.

Deci, domnule preşedinte, întrucât şi colegul meu, vechi în zile, de 15 ani în Parlamentul României, cred că v-a solicitat, la votul final ne vom exprima prin vot final pentru sau contra acestui raport. În măsura în care apar voturi împotriva raportului de respingere, facem aplicarea art.104 alin. (3) din regulamentul nostru.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Olguţa Vasilescu doreşte să intervină din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Voiam să vă spun că sunt de acord ca acest proiect să se întoarcă la comisie, fie şi pentru un considerent cât se poate de simplu. Au fost două voturi împotrivă, dar aici în sală am văzut trei colegi care au susţinut contrariul faţă de cum s-a votat în cadrul comisiei.

Deci, nu s-au împotrivit decât două persoane, dar aici au fost vreo trei care şi-au dat seama că, sigur, este frumos faţă de profesori, este interesant pentru imaginea noastră să venim să avem aici un alt tip de discuţii faţă de cele pe care le-am avut în cadrul comisiei de resort.

De aceea, aş vrea ca acest proiect de lege să se întoarcă, într-adevăr, la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, ca să le mai dăm şansa unor colegi de-ai noştri să mai voteze o dată, că poate s-au răzgândit între timp, şi de ce nu.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu doream să fac doar o singură remarcă la ceea ce a afirmat domnul deputat Anghel Stanciu.

Într-adevăr, de-a lungul timpului, în această zonă au sosit foarte mulţi tătari şi turci, dar, în acelaşi timp, au şi rămas. Dovadă că atât eu, cât şi colegul meu de la Uniunea Turcă ne aflăm în sală.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aparent, şi nu numai aparent, domnul deputat Gheorghiof are dreptate.

Textul, însă, cel puţin în ce mă priveşte, nu este chiar atât de drastic. Pentru că textul are în vedere participarea la dezbateri generale cu pronunţări pentru soluţie sau împotriva soluţiei. Nu cred că din el se deduce explicit că o restituire la comisie n-ar putea fi supusă la vot.

Avem - vă amintesc - şi numeroase cazuri, numeroase precedente. N-ar avea sens retrimiterea la comisie, dacă am vota întâi asupra respingerii şi chiar s-ar respinge, câtă vreme există dorinţa de a găsi o soluţie bună, dorinţă de care este animată majoritatea grupurilor parlamentare... Domnul secretar mă corectează că nu toate grupurile parlamentare s-au pronunţat în acest sens, ceea ce este adevărat.

În consecinţă, pentru a găsi şi o cale constructivă asupra unei propuneri legislative generoase, zic să vă propun votului dumneavoastră propunerea de restituire la comisie.

Mai doreşte cineva să intervină? Poftiţi. Mai este şi domnul Manta la replică, aveţi dreptate.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Reamintesc, domnule preşedinte, că am cerut detalii reprezentantului Guvernului cu privire la data aproximativă la care va sosi pachetul de legi promis.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Manta, aveţi cuvântul, în cadrul dreptului la replică.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu privire la pachetele care întârzie să vină, aş vrea să fac remarca un pic maliţioasă. Iaşiul este cam departe de centrul unde se împart bucatele şi probabil pachetele vin mai târziu. Dar, cu certitudine, pachetele de legi privind învăţământul vor fi înregistrate în septembrie, cel târziu în luna octombrie. Şi lucrul acesta a fost avut în vedere în mod esenţial în comisia de specialitate.

Stimaţi colegi,

Eu ştiam că aceste comisii sunt fabrica de legi a Parlamentului. S-a votat cu 10 voturi pentru respingere şi doar două voturi pentru.

Fac un apel colegial la dumneavoastră: să vă respectaţi votul şi atitudinea exprimată în comisiile de specialitate. Sigur că pot fi şi atitudini politicianiste şi acestea sunt de înţeles de la tribuna Parlamentului. Dar, a te dezice aşa de repede de o anumită atitudine este prea mult.

De aceea, domnule preşedinte, este inutilă trimiterea la comisie, din moment ce votul acesta a fost zdrobitor, în sensul respingerii proiectului de act normativ, tocmai argumentat de faptul că, pe fond, sunt multe carenţe ale proiectului de act normativ. Nici n-am vrut să le abordăm, tocmai pentru că spuneam: acesta va fi preluat, nu întocmai, ci mult periat în noile proiecte de acte normative.

De aceea, vă rugăm să supuneţi votului plenului propunerea comisiei - aceea de respingere a acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Sunt nevoit să vă amintesc două lucruri: Parlamentul are suveranitatea legislativă, iar în cadrul acestei suveranităţi, plenul are suveranitatea legislativă. Chiar dacă o comisie propune în unanimitate, şi nu în majoritate, o soluţie, plenul este cel suveran să decidă asupra soluţiei respective.

Domnului Dumitriu i-aş răspunde că, în ceea ce priveşte explicaţiile ministerului, cererea sau propunerea de restituire la comisie tocmai asta a urmărit - o discuţie cu ministerul, pentru a vedea dacă există sau nu resurse.

Cu aceste explicaţii, supun votului dumneavoastră propunerea de restituire la comisie, dar văd că mai există obiecţiuni în sală.

Domnul Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Este adevărat că plenul este suveran, dar plenul nu poate să-şi încalce propria lege - Regulamentul Camerei Deputaţilor. Cred că dumneavoastră introduceţi un precedent, veţi introduce o motivaţie care, de fiecare dată, atunci când trei grupuri sunt de acord, două nu sunt de acord, v-aş spune: vă amintiţi că, în şedinţa din data de ..., când trei grupuri au fost de acord şi două n-au fost de acord cu respingerea, aţi retrimis comisiei ca să mediteze, întrucât, în Camera Deputaţilor, nu toate grupurile au fost de acord?

Dacă exista o prevedere regulamentară cu privire la retrimitere, am fi fost de acord; dar nu văd prevederea regulamentară. Cel mai simplu este: daţi votul final, nu suntem de acord cu respingerea şi atunci intrăm pe 104, alin. (3) dezbatem pe articole. Şi nu încălcăm propriul nostru Regulament. Dar, dacă doriţi să facem aceasta, o facem. Ştiu, domnul Anghel Stanciu va propune - există o reglementare, dar nu în cazul de faţă, la respingere.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Tot procedură avea şi doamna Olguţa Vasilescu.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Preşedinta comisiei a propus plenului retrimitere la comisie.

Noi vă rugăm să supuneţi votului, conform Regulamentului, această propunere, domnule preşedinte şi pe urmă vedem ce-i cu Regulamentul, ce-i cu grupul, ce-i cu două, ce-i cu nouă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Anghel Stanciu, tot pe procedură.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Este, evident, o plăcere deosebită pentru mine să intru într-un dialog, zic eu constructiv, cu distinsul meu coleg de la Partidul Naţional Liberal. Nu de alta, dar evident că sunt lucruri care se pot încurca prin insistenţa, în mintea noastră, a mai multor regulamente. Pentru cei care sunt la prima legislatură, nu-i nicio problemă; deocamdată încă îl studiază, că este şi el nou.

La art. 109, domnule preşedinte, se precizează următorul lucru (colegul meu l-a prezentat cu 108, eu prezint pe 109): "Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate dispune trimiterea la comisia sesizată în fond, cu stabilirea termenului."

Bineînţeles că aici este o chestiune asupra căreia se poate discuta. Şi chestiunea ar fi ce este acela amendament, ce amendează amendamentul. Faptul că, asupra unei propuneri legislative, noi ne exprimăm o poziţie, poate fi considerat amendament asupra legii? Poziţia minoritară a dumneavoastră la guvernare.

De aceea, aici trebuie intervenit şi discutat de către distinşii profesori de drept. Dacă amendamentul se referă la un articol, la un alineat dintr-o lege sau la o lege, este o chestiune pe care trebuie s-o lămurească. De aceea cred că spiritul acestui articol este acela ca atunci când în plen discutăm asupra unei legi, matale, din Piatra-Neamţ, vorbeşti cu cei de la Roman, nu cu cei de la Iaşi.

Deci atunci când se...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Stanciu, dumneavoastră vreţi să ...

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Vă rog să nu-mi permiteţi să vorbesc cu sala.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta fac.

Domnul Anghel Stanciu:

Atunci când ies consecinţe importante asupra legii şi aceste consecinţe sunt importante, preşedintele poate dispune. Dar preşedintele, în spiritul democratic pe care-l are, vă propune, în loc să dispună dânsul direct trimiterea cu 109, vă propune să votaţi, ceea ce este actual şi corect pentru spiritul democratic al conducerii şedinţei noastre.

De aceea, domnule preşedinte, cred că propunerea care s-a făcut, în ordinea în care s-a făcut - prima a fost retrimiterea la comisie, s-o supuneţi la vot, deşi Regulamentul, în accepţiunea sa şi în spiritul său, acceptă puterea dumneavoastră de conducător de şedinţă s-o trimiteţi direct la comisie.

Dacă colegii sunt împotriva profesorilor universitari, nu mă deranjează, pentru că noi avem gradaţie de merit, nu are Romică, de la PD, că este tânăr, este cu cinci ani; nu are Cezar Buda sau altul...

O voce din sală:

A spus numele meu!

Domnul Anghel Stanciu:

Nu, am zis Cezar Buda ca să nu spună că mă refer la el, că vrea şi el drept la replică.

De aceea, vă propunem clar să votăm deschis, ca să spunem cum liberalii se opun învăţământului.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Distinsul nostru coleg a făcut apel la puterile preşedintelui de şedinţă şi pentru că acesta şi moderează...

Eu făceam apel inclusiv în cuvântul meu la sugestia pe care mi-aţi făcut-o dumneavoastră, ca să scurtăm discuţia.

Poftiţi, are şi dreptul la replică, dat cu generozitate de domnul Stanciu.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi nu ne opunem acestei iniţiative, în sensul în care domnul coleg a vrut ca să o dea; liberalii nu sunt împotrivă, vor să se respecte legea. Deci nu aduceţi insinuări care sunt în afara cadrului unei Camere legislative, cum este Camera Deputaţilor. Noi v-am solicitat şi tocmai de aceea am venit şi i-am spus domnului preşedinte întrucât există iniţiativa respectivă a Guvernului cu privire la un pachet de legi, ca să nu existe o contradicţie între acest proiect de lege şi ceea ce se va depune, retrimiterea - doamna preşedinte a Comisiei pentru învăţământ a solicitat, cred că pe aceeaşi idee şi atunci se retrimite comisiei şi va fi o armonizare între ceea ce-şi doreşte Guvernul şi acest proiect de lege.

Eu vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Propun sistarea discuţiilor, având în vedere că toate grupurile parlamentare s-au pronunţat pentru restituire şi ca să nu existe nici o îndoială că am procedat greşit, vă citesc art. 70 din Regulament, pentru că domnul Gheorghiof este doctor în coroborarea textelor. Art. 70 spune că: "Proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta sau dacă intervin modificări importante pentru conţinutul său." S-a solicitat motivat.

După dezbateri, coroborând cele două texte care ne obligau să dezbatem propunerea de respingere, este clar că suntem în regulă şi supun votului dumneavoastră, prin vot electronic, restituirea la comisie.

Vă rog.

Cu 101 voturi pentru, cinci împotrivă şi o abţinere, s-a restituit la comisie. Îmi cer scuze celor cărora nu le-am mai dat cuvântul, inclusiv doamnei preşedinte Olguţa Vasilescu şi domnului Dumitriu, pentru că orice luare de cuvânt ar fi determinat o alta.

Trecem la următorul proiect înscris pe ordinea de zi.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală):

Data viitoare tăiaţi de la PSD, nu de la PRM.

Domnul Valer Dorneanu:

Termenul pentru întocmirea raportului. O solicit pe doamna Olguţa Vasilescu să...

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală):

Două săptămâni.

Domnul Valer Dorneanu:

Termen două săptămâni. După două săptămâni vom primi un nou raport.

La pct. 13, sper să nu fie cu ghinion, Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat.

Lege ordinară, respinsă de Senat.

Comisia noastră pentru agricultură are raport de adoptare.

Rog comisia să prezinte raportul şi apoi să se pregătească şi iniţiatorul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune, alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări prin Legea 492/2006.

Această lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţele din perioada 27 - 30 august 2007.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia vă propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Iniţiatorul dacă are ceva de adăugat? La dezbateri generale? Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Cred că în Comisia pentru agricolă, atunci când s-a votat acest proiect de lege, s-a făcut o mare greşeală şi am să încerc să explic de ce.

Deci la această dată, toată lumea ştie că Ministerul Agriculturii şi România nu gestionează nici un fond de la Comunitatea Europeană. Este foarte clar acest lucru.

Se cunoaşte că Ministerul Agriculturii trebuia să depună planul naţional de dezvoltare rurală ca România să poată să acceadă la fonduri de la Comunitatea Europeană, care putea fi depus în februarie, în martie, dar el a fost depus doar în 29 iunie, urmând ca acest raport să fie dezbătut cel puţin şase luni. Deci România va primi bani de la Comunitatea Europeană pentru agricultură începând cu ianuarie 2008.

Din această cauză, eu cred că ar fi incorect, fiindcă o parte din oamenii care vor gestiona nu şi-au făcut treaba la timp, iar acum noi să venim să le dăm salarii în plus.

În al doilea rând, în cadrul aceluiaşi minister, aceloraşi funcţionari publici, în acelaşi grad, în aceeaşi clasă, în aceeaşi treaptă, la unii să le mărim salariile şi la unii nu. Cred că este o inechitate.

De aceea, eu cred că atunci când într-adevăr vom gestiona fondurile de la Uniunea Europeană să mărim salariile, dar cred că mai corect ar fi ca pentru toţi funcţionarii publici. Şi aceasta este propunerea noastră, într-adevăr să reuşim să le mărim salariile tuturor funcţionarilor publici, fiindcă este o inechitate acum, la această dată, ceea ce se întâmplă în agricultură. Am făcut două agenţii de plăţi: Agenţia APIA şi Agenţia de Dezvoltare Rurală şi la această dată se discută, datorită faptului că aceste două agenţii sau Agenţia APIA nu şi-a făcut treaba şi este posibil (ceea ce nu mi-aş dori) ca România să aibă clauza de salvgardare pentru agricultură.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat Timar.

Dacă, din partea celorlalte grupuri parlamentare, mai doreşte cineva? Domnul deputat Nicolae Popa de la PNL...

O voce din sală:

Este la Putere!

Domnul Valer Dorneanu:

Este grup parlamentar ceva mai mare.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Având în vedere că noi am adoptat în comisie acest proiect de lege şi urmare a discuţiilor care sunt şi a poziţiei colegului meu, domnul deputat Timar, eu aş propune, în numele Grupul parlamentar al PNL, să fie retrimis acest proiect de lege la Comisia pentru agricultură pentru a fi rediscutat şi a ne pune de acord asupra acestei problematici.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Dragoş Dumitriu. Şi dacă nu mai există solicitări din partea altor grupuri, o să-l rog pe domnul deputat Mocanu să se pronunţe cu privire la restituire.

Domnul Petre Dragoş Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sincer mă surprinde propunerea domnului coleg Popa, mai ales când vine din partea Grupului parlamentar al PNL. O vom retrimite la comisie propunerea; vor veni între timp proiectele. Se va îndrepta cumva situaţia prezentată foarte corect de domnul Timar? Nu ştiu ce se poate întâmpla. În orice caz, eu sunt de acord cu aproape tot ce a spus domnul Timar, dar trebuie să fim de acord şi cu propunerea aceasta legislativă, pentru că, în fond, ea reglează nişte prime, să zic, nişte nedreptăţi care se comit între funcţionarii din diferite departamente ale Ministerului Agriculturii. Deci într-o parte se lucrează pentru gestionarea acestor fonduri şi se primesc bani, la alte departamente se lucrează şi nu se primesc bani. Ordonanţa, practic, acest lucru reglementează.

Nu ştiu cu ce ar folosi retrimiterea la comisie, dar - mă rog, dacă se doreşte aşa ceva din partea anumitor grupuri parlamentare şi eu voi recomanda colegilor mei conservatori să adoptăm tot aceeaşi măsură.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Popa, la sfârşit, staţi să se înscrie întâi toţi... La sfârşit vă dau cuvântul drept la replică.

Domnul Rus, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La prima audiere a raportului prezentat de comisie, am fi fost tentaţi să votăm acest raport şi această propunere legislativă. Dar la amănuntele descrise de colegul Timar, abia atunci am înţeles că cele două agenţii de plăţi lucrează fiecare pe cont propriu. Am înţeles că totuşi o suplimentare de fonduri sau de salarii pentru unii mai mari şi pentru alţii mai puţin n-ar fi echitabilă. Daţi-mi voie să vă spun că sunt membru al Comisiei de egalităţi de şanse şi atunci şansele trebuie să fie egale şi pentru unii şi pentru alţii. Plata trebuie să fie la fel, munca se face la fel. Sigur că da, se poate interpreta în fel şi chip.

Dar vreau să vă spun că decât s-o respingem astăzi, cred că totuşi mai bine s-o retrimitem la comisie, să fie regândită, să vină cu nou raport şi atunci putem să judecăm lucrurile altfel.

Susţinem propunerea de retrimitere la comisie.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte, domnule Mocanu, v-aş ruga să vă pronunţaţi în numele comisiei cu privire la această propunere de restituire.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege a fost dezbătut în comisie în perioada 27 august - 30 august, o perioadă cu temperaturi mai mari decât ce urmează în septembrie.

Sunt de acord, comisia este de acord cu retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nefiind cazul să continuăm dezbaterile, supun votului dumneavoastră restituirea la comisie. Termenul îl stabilim după aceea.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot electronic.

105 voturi pentru, niciun vot împotrivă, o abţinere.

A fost restituit la comisie. Termen două săptămâni pentru depunerea raportului.

Voce din sală:

Moţiune de cenzură.

Domnul Valer Dorneanu:

Depune PNL-ul moţiune de cenzură? Am înţeles.

La pct. 14 este înscris Proiectul de Lege pentru completarea art.17 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia trebuia să ne prezinte astăzi raportul. Am înţeles că nu este gata; membrii comisiei îmi comunică acest lucru. (Consultări.)

Nu s-a depus raport, nu mai este nevoie, stimate coleg.

Raportul o să se depună în cursul zilei de astăzi sau când. Dăm termen pentru săptămâna viitoare.

Termen luni, pentru a putea fi înscris. Luni, nu o săptămână, ci luni. S-a înţeles, comisiile? Da? Mulţumesc.

La pct.15, Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.132/2004 privind atribuirea în concesiune directă Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime - S.A. Constanţa a unui teren aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Lege organică, adoptată de Senat.

Comisia pentru industrii a depus mai multe rapoarte; ultimul raport suplimentar este de menţinere.

Dau cuvântul întâi iniţiatorului, vă rog, şi apoi preşedintelui Comisiei pentru industrii.

Domnul Barna Tanczos (secretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

Este vorba despre un proiect de lege care prevede transmiterea unei suprafeţe de 10 hectare portului Constanţa, ordonanţă de urgenţă din 2004.

Din 2004 până acum s-a încercat de patru ori votarea proiectului de lege de respingere a ordonanţei.

Având în vedere că, practic, s-a blocat procesul legislativ în cazul acestei ordonanţe de urgenţă, iniţiatorul cere retrimiterea proiectului de lege la comisie, pentru un nou raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte al Comisiei pentru industrii, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menţionat.

Proiectul a fost propus de patru ori în dezbaterea plenului, de tot atâtea ori nu a îndeplinit numărul de voturi, fiind retrimis la comisie. Între timp s-au scurs doi ani jumătate. Ordonanţa şi-a produs efectele şi înţeleg poziţia Guvernului de a retrimite, de această dată, proiectul la comisie în vederea analizei şi prezentării unui punct de vedere al Guvernului privind implicaţiile producerii de efecte a ordonanţei ca urmare a transferului acestui teren.

Ca atare, suntem de acord cu retrimiterea la comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină?

Supune votului propunerea comisiei.

Cine este pentru restituirea la comisie?

Cu 88 voturi pentru respingere, 6 împotrivă, 3 abţineri s-a adoptat propunerea de restituire la comisie.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Propunem două săptămâni termen de predare a raportului.

Domnul Valer Dorneanu:

Două săptămâni are comisia la dispoziţie termen pentru a prezenta un nou raport. Sperăm ca de data aceasta, împreună cu ministerul veţi găsi soluţia cea mai bună.

La pct. 16, din nou un proiect de lege pentru respingerea unei ordonanţe de urgenţă, este vorba de Ordonanţa 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/97.

Legea a fost adoptată de către Senat.

Comisia pentru agricultură propune adoptarea proiectului de aprobare a ordonanţei.

Dau cuvântul iniţiatorului. Lipseşte ministerul; amânăm.

Comisia susţine să luăm proiectul fără iniţiator. Dau cuvântul domnului deputat Mocanu pentru a prezenta raportul.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului are în vedere prelungirea termenelor de depunere a cererilor de retrocedare a terenurilor, pentru a se crea posibilitatea tuturor persoanelor să beneficieze de noile prevederi legale.

Această lege face parte din categoria legilor organice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, înregistrându-se opt voturi împotrivă în şedinţa din 23 noiembrie 2005.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

La dezbateri generale să propuneţi, în final, timpii de dezbatere. N-am mai procedat ca de obicei.

Vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

10 minute în total.

Domnul Valer Dorneanu:

De acord. După dezbateri generale.

Din partea Grupului PD v-aş ruga, domnule coleg, să interveniţi.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este un proiect de lege bun, pentru că sunt nenumărate cazurile în care, datorită timpului foarte strâns de depunere a acestor cereri, foarte multe persoane nu s-au putut încadra în timp şi nu pot beneficia în acest moment de prevederile Legii nr.1, Legii nr.247 ş.a.m.d.

Prin urmare, Partidul Democrat consideră că este un proiect de lege bun şi-l vom vota în forma prezentată.

În altă ordine de idei, credem că procesul de retrocedare a terenurilor trebuie să se facă în aşa fel încât fiecare dintre cei care pot beneficia de aceste prevederi legale să o facă fără nici un fel de problemă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat Miroşeanu.

Din partea Grupului PSD are cuvântul domnul secretar Munteanu Ioan.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă amintiţi, probabil, cu toţii ziua în care Guvernul şi-a asumat răspunderea în faţa noastră pe un pachet de legi ce cuprindea legile proprietăţii şi cele ale justiţiei.

Cu toate că la acele dezbateri parlamentarii Partidului Social Democrat - deputaţii Partidului Social Democrat - au propus o serie de amendamente bine gândite, cu suport tehnic şi profesional solid, Guvernul nu a ţinut cont sau a susţinut, mai bine zis, cu încăpăţânare şi cu argumente proprii deciziile pe care le scriseseră în unele dintre aceste legi.

Deputaţii PSD au solicitat atunci stabilirea unor termene rezonabile pentru depunerea cererilor de restituire pentru terenurile agricole şi cele cu vegetaţie forestieră, dar nu s-a ţinut cont de această solicitare a noastră, ca data să fie cel puţin 31 decembrie 2005 şi nu 22 septembrie 2005, cum stabilea legea. Vă precizez încă o dată şi subliniez: 2005.

Sigur că era normal ca persoanele îndreptăţite să nu aibă timpul necesar să depună solicitările, având în vedere că unele comisii locale de fond funciar cereau şi documentaţia, deşi legea nu cerea acest lucru.

Ulterior, Guvernul a modificat prin această ordonanţă de urgenţă, pe care o dezbatem, ca termenul să fie 31 noiembrie. Iarăşi un termen fără nici un suport. Această ordonanţă de urgenţă a fost dezbătută de trei ori, astăzi este a patra oară, sunt convins şi presimt că, probabil, va avea acelaşi final. Adică nu va trece prin Camera Deputaţilor.

Sigur că toate aceste lucruri nu ar reprezenta nimic, dar se pune întrebarea: ce se va întâmpla cu acele persoane care au depus cereri, începând din data de 23 septembrie 2005 şi până în 31 noiembrie 2005? Şi mai grav, în situaţia în care acestea, sau acestora le-ar fi fost eliberat titlurile de proprietate şi ar fi fost şi puşi în posesie? Mă întreb, care ministru al agriculturii care ne-a propus termene de acestea, scadente, la rapiditate pentru imagine se va duce la nenea Ion să-i spună, ştii, titlul tău e nul şi-ţi mai luăm şi terenul înapoi. Păi, să-l trimitem, eu nu am nimic împotrivă.

Oricum, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat nu-şi va da votul nici astăzi pe această ordonanţă, în semn de protest faţă de atitudinea distantă a Guvernului. Poate, astfel, îi vom face pe cei care stabilesc sau iau decizii să ţină seama şi să respecte şi partenerii, să respecte propunerile cu care vin în faţa noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Nicu Popa din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte, fac o completare, pentru că, deşi nu e obligatoriu un dialog cu domnul Dumitriu, am votat împotrivă şi în comisie, s-a citat în raport.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur că este o ordonanţă de urgenţă extrem de importantă pentru situaţia celor care n-au depus până la 22 septembrie 2005 cereri pentru restituire, conform Legii nr.247/2005, şi s-a amânat acest termen cu aproape 2 luni de zile, până la 30 noiembrie 2005. Sigur că acum nu putem mulţumi pe toată lumea. Opoziţia are rolul de a critica toate actele Guvernului, şi dacă sunt bune şi dacă nu sunt bune, acesta este rolul Opoziţiei, dar noi considerăm că este un lucru bun, mai ales că acest proiect de Lege de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 127/2005, deci a fost adoptat de către Camera Deputaţilor, de Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi, bineînţeles, adoptat şi de Senat.

Ca atare, noi cei din Grupul parlamentar al PNL, vom vota pentru adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 127/2005, pentru că ea vine, de fapt, în interesul cetăţenilor. Sigur că degeaba spunem noi că trebuie să amânăm până în 2006, până în 2007, până când să mergem, pentru că trebuie să facem o dată şi comasările, trebuie să punem în aplicare renta viageră şi să punem în aplicare şi alte legi care vizează comasarea terenurilor şi acordarea de subvenţii absorbţie a fondurilor europene. Credeţi-mă că nu putem merge la nesfârşit cu aceste restituiri. O dată trebuie să facem ordine şi disciplină şi trebuie să punem la punct lucrurile.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Din partea Grupului parlamentar al UDMR?

Poftiţi, domnule Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc :

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Probabil că dacă vom elimina din Constituţia noastră instituţia ordonanţelor de urgenţă, o propunere care a existat din partea UDMR-ului din momentul creării primei Constituţii, din 1991, atunci situaţia va fi alta. Dar, deocamdată, prorogarea unui termen printr-o ordonanţă de urgenţă este valabilă cât timp ordonanţa este în vigoare. Şi cum orice lege dispune numai pentru viitor, perioada de prorogare a şi trecut, toate actele depuse, conform acelei ordonanţe în termenul stabilit de ordonanţe, sunt valide. Deci, orice am face noi, nu-mi place această situaţie, dar ăsta este adevărul. Orice am face noi, ori o adoptăm, ori n-o adoptăm, toate cererile depuse în termenul prevăzut de o ordonanţă de urgenţă în vigoare la termenul respectiv sunt valide. Deci, noi putem să respingem ordonanţa, ea şi-a făcut efectul. Asta este situaţia.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu mai doreşte nimeni să intervină?

În această situaţie, v-aş ruga să urmăriţi proiectul de lege după raportul comisiei.

La titlul legii, comisia propune schimbarea acesteia din lege pentru respingere, lege pentru aprobarea ordonanţei.

Supun votului dumneavoastră ... Există obiecţiuni? Mai întâi la amendamentul comisiei? Nu există. Adoptat titlul legii.

La art. unic care cuprinde dispoziţia de ordonanţă, dispoziţia de aprobare a ordonanţei, fără modificări, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat în unanimitate.

Asupra titlului ordonanţei de urgenţă? Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art.I. Nu sunt observaţii. Votat în unanimitate.

Art.II. Nu sunt observaţii. Votat în unanimitate.

Vom supune proiectul de lege votului final.

(În continuare, conducerea şedinţei este preluată de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Potrivit prevederile art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Conform prevederilor din Regulament, urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Domnul Cătălin Doică (secretar de stat, Ministerul Economiei şi Finanţelor):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Ministerul Economiei şi Finanţelor, în numele Guvernului României, susţine adoptarea propunerii de act normativ în forma adoptată de către comisie, cu atât mai mult cu cât actul normativ deja şi-a produs efectele, data de 31 decembrie 2006 fiind deja trecută.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea comisiei, raportare, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte de şedinţă, cele două comisii, de administraţie publică şi cea de muncă şi protecţie, îşi susţin raportul iniţial de adoptare a acestui Proiect de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2006, cu menţiunea, pentru colegi, că până acum a fost supus dezbaterii de 3 ori şi de fiecare dată n-a întrunit numărul necesar de voturi.

Vreau să vă aduc şi eu la cunoştinţă că efectele acestei ordonanţe s-au produs în anul 2006, drept urmare, credem că ar fi momentul să fie adoptată legea.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni? Da?

Domnule Furo, vă rog frumos.

Domnul Iuliu Furo:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere că această ordonanţă de urgenţă vine pentru a patra oară în votul plenului Camerei Deputaţilor, noi vom susţine adoptare ei întrucât efectul ordonanţei şi-a încetat valabilitatea, ea a fost valabilă până în 2006, sfârşitul anului. Ca atare, noi vom susţine votarea pentru această ordonanţă.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu mai doreşte. Supunem aprobării dumneavoastră art.unic al ordonanţei.

Vă rog să votaţi.

Articolul a fost aprobat.

Rămâne, împreună cu raportul comisiei, pentru votul final. Da.

Există o serie de amendamente. Dacă cineva doreşte să ia cuvântul.

Supun raportul comun asupra proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană. Vă rog să votaţi.

Da. Cu 109 voturi pentru, 0 voturi împotrivă, 0 abţineri a fost aprobat raportul comisiei cu amendamentele şi anexele prezentate. Rămâne pentru votul final.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr.301/2004, Codul penal şi Legii nr.294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Doamna Katalin Barbara Kibedy (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Pentru a debloca şi discutarea şi votarea acestui act normativ care nu am mai reuşit să ţin socoteala de câte ori s-a aflat în faţa plenului Camerei Deputaţilor, v-aş adresa respectuoasa rugăminte să nu mai gândim ordonanţa de urgenţă prin prisma faptului că se discută coduri penale aparţinând unor iniţiatori diferiţi ca persoană, ci s-o gândim numai sub aspectul consecinţelor pe care le-ar comporta în măsura în care plenul ar adopta respingerea acestei ordonanţe de urgenţă.

Ştim foarte vine că acel Cod penal care a fost adoptat deja de Parlamentul României are instituţii care, în mod obligatoriu, trebuie să se regăsească într-un cod de procedură penală. Şi, poate că ar trebui să amintesc doar regimul sancţionator privind munca în folosul comunităţii care nu îşi are suportul, într-un cod de procedură penală. Şi, în aceste condiţii, să reflectaţi asupra necesităţii de a aproba sau de a respinge această ordonanţă de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Înţeleg că din partea comisiei se susţine în continuare acelaşi raport că nu există o opinie divergentă, există la raportul suplimentar un număr de amendamente respinse. Dacă le susţine cineva? Nu sunt susţinute. Întrucât amendamentele respinse nu sunt susţinute, iar amendamente admise nu există, legea rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2006 privind majorarea tarifelor în transportul feroviar de călători pe teritoriul României.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă. Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Domnul Cătălin Doică:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba despre o ordonanţă de urgenţă care a prevăzut o majorare treptată a preţurilor practicate de calea ferată de CFR călători. Având în vedere caracterul de serviciu public şi social al transportului feroviar de călători, Societatea CFR călători depinde substanţial de nivelul de subvenţie acordat de la bugetul de stat. Vorbim despre un pachet minim social care se aplică în toate ţările Uniunii Europene şi fiecare ţară subvenţionează practic transportul de călători pe calea ferată. Am prevăzut şi am propus această modificare, aceste majorări de preţ, având în vedere că bugetul statului nu poate asigura în limitele necesare subvenţia în fiecare an.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea comisiei raportoare, vă rog?

Domnul Iulian Iancu:

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Avem în acest moment în dezbatere o ordonanţă de urgenţă care a determinat o atitudine justificată din partea Camerei, de respingere, ţinând seama că Guvernul ne propune nici mai mult, nici mai puţin, în lipsa gestionării corecte a managementului societăţilor din subordinea Ministerului Transporturilor, practic, transferul costurilor pe seama populaţiei.

Acest proiect de lege a fost în dezbaterea Camerei în etape, succesive, în comisie am solicitat Guvernului să ne prezinte o metodologie de calcul în baza căreia să se stabilească preţul biletelor la călători. Nu au fost în stare. În final, după dezbaterile şi decizia de retrimitere la comisie la solicitarea unor colegi, deşi corect ar fi fost să respingem ordonanţa, în urma retrimiterii la comisie, comisia văzând că în scurgerea timpului, practic Guvernul a trecut la majorări succesive ale preţului şi, practic, am înregistrat 4 majorări la preţul biletelor pentru călători în acest interval de timp, am considerat necesar în cadrul comisiei să introducem un amendament, prin care să obligăm, începând de la acest act normativ, Ministerul Transporturilor să aplice majorare de tarif numai în baza unei metodologii de calcul.

Şi, în consecinţă, pentru că oricum ordonanţa şi-a făcut efectul, supunem aprobării Camerei proiectul de ordonanţă cu amendamentul admis de către comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Doamna deputat Aura Vasile din partea Grupului parlamentar al PSD.

Doamna Aurelia Vasile:

Grupul parlamentar al PSD nu va vota această lege pentru aprobarea ordonanţei, chiar dacă ea şi-a făcut efectul, rămânând constanţi la politica pe care partidul nostru o are în privinţa protecţiilor sociale şi atunci când trebuie să avem grijă de buzunarul cetăţeanului.

În condiţiile în are preşedintele comisiei, domnul deputat Iancu, a prezentat prima dezbatere din cadrul comisiei, şedinţă în care toţi parlamentarii ne-am dat seama că majorarea de tarif se face pentru a acoperi managementul defectuos şi a acoperi fel de fel de licitaţii care le realizează companiile CFR-ului, care sunt oportune sau mai puţin oportune, şedinţă în care reprezentanţii ministerului n-au reuşit să ne convingă şi nici n-au putut să aducă dovada că aceste majorări pe care le doresc a fi luate în buzunarul cetăţenilor nu sunt decât o proastă administrare a banilor pe care trebuie să-i realizezi. De atunci şi până acum, într-adevăr, s-au mai anunţat şi alte modificări ale tarifelor, am fost de acord şi suntem de acord cu amendamentul pe care domnul deputat Iancu l-a propus, dar, pe întregul legii, grupul nostru nu va vota şi n-o să votăm niciodată astfel de proiecte de legi.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Din start vom spune că Grupul parlamentar al PRM nu este de acord cu această ordonanţă.

Şi cele 4 majorări care au survenit, aş vrea să întreb în baza cărei legi, dacă nici prima ordonanţă n-a fost aprobată, de ce a trebuit să mergem după aceea? S-a separat CFR-ul, s-a făcut disjuncţie SN-CFR marfă şi călători, se ştie că din totdeauna marfa acoperea călătorii, lipsa banilor care vin de la călători, dar ar trebui să înfiinţăm grupul feroviar român, ca o parte din mafioţii ce lucrau la Ministerul Transporturilor să-şi poată face această societate şi să poată ei să gestioneze transportul ţiţeiului care este cel mai scump pe sectorul de cale ferată Adjud-Ciceu şi toate celelalte îngrăşăminte de la Târgu Mureş spre Galaţi, cunoaştem mafia care încă mai persistă în Ministerul Transporturilor, nu putem să fim de acord ca din banul cetăţeanului să acoperim aceste datorii.

Vrem să-l aducem acasă pe Nicolaiciuc, să-l chemăm şi pe acela care urma după el şi să vedem ce s-a întâmplat cu banii, unde sunt banii de la CFR, să vedem cum s-au cumpărat măturile cu un milion şi becurile cu două milioane sau trei, vrem să vedem ce s-a întâmplat cu casele de vacanţă, de ce am dus SN CFR-ul în situaţia de a fi datoare şi să i se ia curentul electric... bine că nu se întâmplă şi acest lucru. Am mai reuşit încă o performanţă extraordinară cu un ministru de transporturi care am scos şi paza de la obiectivele publice. Tunelurile şi viaductele nu sunt păzite astăzi în România, pentru că nu aveam bani. SN CFR-ul nu avea bani să plătească aceste servicii. Bine că nu este Osama Bin Laden în România şi să meargă la tunel sau la viaduct că s-ar întâmpla lucruri dezastruoase în ţară! Şi, atunci de ce trebuie să venim şi să punem această taxă, să suporte călătorul, pentru că serviciile sunt proaste. Vagoanele de dormit sunt aduse de la second hand de afară, sunt puse în coada trenului ca să te poată zdruncina când călătoreşti spre Bucureşti, să te poată lăsa într-o staţie de cale ferată unde nu mai este peron, pentru că fiind în capăt sau la început, sigur, peroanele nu sunt atât de lungi. Şi, iată situaţia reală a acestei societăţi SN CFR călători, pe care noi nu putem s-o salvăm acum. Managementul dezastruos îşi arată roadele. Cred că ar trebui traşi la răspundere şi aici sunt factori responsabili care ar putea aplica legea, dar nimeni nu se interesează, pentru că o mână spală pe cealaltă, suveica se predă, lasă că vine iarăşi rotaţia la 4 ani şi nu-şi dau eu acum în cap, că să nu-mi dai tu mie mai târziu şi iată că totuşi contribuabilul trebuie să sufere. Nu suntem de acord cu această majorare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că antevorbitorul meu, foarte vehement, a adus în discuţie calitatea serviciilor oferite de SNCFR.

Pe parcursul ultimelor 3 luni de zile, SNCFR a majorat tarifele la transportul feroviar de 2 ori. Avem astăzi o scuză şi spunem, păi, s-a dat ordonanţa şi ea produce efecte. Este o mare greşeală.

Majorările de preţ nu trebuie să se producă pe baza emiterii unor ordonanţe, ci în baza unor prevederi, unor iniţiative legislative, în urma cărora să se decidă acest lucru. Nu majorăm întâi preţurile şi pe urmă dăm legea, pentru că este absurd. Să nu uitaţi faptul că există legi care vizează transportul feroviar, şi mă refer aici la înlocuirea tichetelor de transport pentru pensionari în bani, mă refer, evident, la cele care n-au fost folosite. Această lege, deşi apare inclusiv în Monitorul Oficial nu a fost pusă în aplicare niciodată. Atunci cum se justifică această majorare? Se justifică prin prisma faptului că într-adevăr managementul este prost. Cei care conduc destinele acestei societăţi naţionale şi au dovedit incapacitatea de a o gestiona corespunzător.

Consider că soluţia ar fi cea a privatizării SNCFR, astfel încât Guvernul să se elibereze de aceste sarcini şi, într-adevăr, să avem competiţie, să avem concurenţă şi în acest domeniu. Ar fi soluţia care, într-adevăr, ar ajuta în primul rând beneficiarul transportului pe zona feroviară.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare, invit biroul Comisiei pentru industrie şi servicii să facă propunerile pentru timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cinci minute cu trei minute.

Domnul Eugen Nicolicea:

Supun votului dumneavoastră acest timp propus cu mâna ridicată, deci vot deschis, timpul propus de către comisie.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri? Deci cu unanimitate de voturi a fost aprobat timpul afectat dezbaterii. Se începe votarea cu titlul.

Cine este pentru? Vot electronic, vă rog.

Cu 95 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi 8 abţineri, titlul a fost aprobat.

Supun aprobării dumneavoastră articolul unic cu amendamentul aprobat de către comisie. Vă rog să votaţi.

Vă rog, o intervenţie?

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Văzând că se insistă ca să treacă această ordonanţă de urgenţă, care nu are absolut nicio raţiune în a susţine practic un management incorect la aceste societăţi, am propus acest amendament pe care însă, dacă-mi permiteţi, am să încerc să-l corectez. O dată, pentru că el a fost făcut în mai şi propuneam atunci un termen de maxim 60 de zile pentru elaborarea metodologiei de calcul şi aş vrea să modific termenul de la 60 la 30 de zile, asta pentru situaţia în care ar trece ordonanţa, şi pentru tehnica legislativă, pentru corectitudine, să continuăm amendamentul, textul amendamentului, în ultima lui parte, "...intrării în vigoare a prezentei Legi de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr. 79/2006".

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci supun la vot articolul unic, poziţiile 1-6 cu amendamentul propus de către comisie. Vă rog să votaţi.

Cu 99 de voturi pentru, 13 împotrivă, 7 abţineri, articolul unic, cu amendamentul propus de către comisie, a fost aprobat.

Legea rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Domnul Marin Pătuleanu (secretar de stat, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Ordonanţa de urgenţă nr.27/2007 a fost modificată şi completată Legea nr.3/2000 pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului, ţinându-se cont de deficienţele constatate în procesul de aplicare a dispoziţiilor acestui act normativ, precum şi de lipsa reglementărilor în domeniul finanţării campaniei referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României.

În consecinţă, vă rugăm să analizaţi şi adoptaţi Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2007, aşa cum a hotărât şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi din cadrul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu doreşte nimeni.

Conform prevederilor art.118 şi 120 din Regulament, urmează să aprobăm timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege.

Invit reprezentantul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, sesizată în fond, să facă propunerile pentru timpul afectat dezbaterilor.

(Domnul vicepreşedinte Eugen Nicolicea, de la tribună.)

Din partea Comisiei juridice, propun cinci minute pentru acest proiect de lege.

(Domnul vicepreşedinte Eugen Nicolicea revine la prezidiu.)

Supun Camerei prin vot deschis propunerile pentru timpul afectat dezbaterii.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, timpul a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 112 voturi pentru, 9 împotrivă, 4 abţineri, titlul a fost aprobat.

Supun aprobării dumneavoastră articolul unic.

Vă rog să votaţi.

Cu 110 voturi pentru, 7 împotrivă, 4 abţineri, articolul unic a fost aprobat. Legea rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2007 pentru modificarea şi completarea art.157 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Caracter ordinar.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Domnul Cătălin Doică:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin proiectul de ordonanţă se propune pe o perioadă strict determinată, şi anume 15 aprilie 2007-31 decembrie 2008, eliminarea măsurilor de simplificare a plăţii t.v.a. şi implicit plata t.v.a.-ului în vamă, inclusiv pentru persoanele înregistrate în scopuri de t.v.a. pentru importurile de bunuri din teritorii din afara Uniunii Europene.

Totodată, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Vămilor, va aplica în continuare măsuri de simplificare pentru importatorii care au realizat în anul anterior cifre semnificative privind importul şi care vor obţine certificate de amânarea plăţii t.v.a.-ului în vamă.

Faţă de toate acestea, Ministerul Economiei şi Finanţelor, în numele Guvernul României, vă roagă să fiţi de acord cu raportul de adoptare adoptat de către comisia de specialitate din Cameră.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Comisiei sesizate în fond. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege, aşa cum spunea domnul ministru Doică, are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.157 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul eliminării pe o perioadă determinată, respectiv până la 1 ianuarie 2008, a măsurilor de simplificare a t.v.a.-ului în vamă, inclusiv pentru persoanele înregistrate în scopuri de t.v.a. pentru importurile de bunuri din teritorii nonUniunea Europeană.

Totodată, se prevede introducerea garantării t.v.a. pentru importurile de bunuri scutite de t.v.a. destinate unei livrări intracomunitare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului, în cadrul comisiei, a participat în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei, domnul Busuioc Ion, director general din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.

De asemenea, au participat 24 de deputaţi din numărul total de 26.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat şi de către Senat în şedinţa din 7 mai 2007 în calitate de primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2007, comisia propune supunerea spre dezbatere şi adoptare în plenul Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Vă propun zece minute pentru dezbateri generale şi câte două minute pentru fiecare intervenţie în parte.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul.

Doamna Graţiela Iordache, Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Doamna Denisa Graţiela Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să luăm notă împreună de faptul că această ordonanţă de urgenţă reflectă incapacitatea acestui Guvern Tăriceanu II de a colecta într-adevăr taxele. De aceea se recurge la metoda modificării Codului fiscal din nou, fără a respecta acel termen pe care toţi îl ştim că este necesar, în afară de aceasta, deşi ne-am luat angajamentul faţă de micii întreprinzători că vom simplifica procedurile legate de încasarea t.v.a.-ului, facem în continuare discriminare faţă de aceştia, dându-le într-adevăr prioritate numai celor mari.

Deci, această ordonanţă nu face altceva decât să reflecte faptul că la şase luni de zile, stimate domnule reprezentant al Ministerului Finanţelor, nu aţi reuşit să colectaţi din t.v.a. decât 41,54%, un nivel de colectare foarte redus.

Această ordonanţă nu este necesară decât pentru că dumneavoastră, cei de la Ministerul Finanţelor, cei de la ANAF, nu sunteţi capabili să vă faceţi treaba.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupul parlamentar al Partidul Social Democrat, îmi permit să iau cuvântul la dezbateri generale, doar pentru a îndrepta ceea ce a spus colega noastră şi, dacă ar fi atentă, ar vedea că Hotărârea pentru supunerea spre adoptare a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2007 a fost adoptată pe data de 28.III.2007, adică incapacitatea respectivă aparţine şi Guvernului Tăriceanu I, din care făcea parte inclusiv Partidul Democrat.

Aveţi dreptul la replică.

Doamna Denisa Graţiela Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vroiam doar să luaţi notă că Ministerul Finanţelor a fost şi este în continuare al Partidului Naţional Liberal.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Potrivit Constituţiei, răspunderea membrilor Guvernului nu se poate face individual.

Din partea UDMR, domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Eu totuşi o înţeleg pe doamna deputat. Poate la vremea respectivă încă făcea parte din Partidul Conservator, care era deja în Opoziţie.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Având în vedere că nu mai sunt alte intervenţii, potrivit art.106: "Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse".

Deoarece nu există, va urma votul final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2006 privind înfiinţarea Fondului Naţional de Dezvoltare.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Domnul Cătălin Doică:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.113 din 2006 se înfiinţează în bugetul de stat Fondul Naţional de Dezvoltare, fond aflat la dispoziţia Guvernului şi care este integral finanţat din banii rezultaţi din privatizări.

În cadrul acestui fond sunt cuprinse trei subdiviziuni: prima, sunt banii destinaţi finanţării proiectelor de investiţii în infrastructură şi altor proiecte considerate prioritare; a doua subdiviziune se referă la fondurile destinate finanţării necesităţilor provocate de retrocedarea, restituirea activelor imobiliare din patrimoniul unor instituţii publice şi a treia subdiviziune se referă la suplimentarea fondurilor necesare derulării unor programe sau proiecte care beneficiază de finanţare din fonduri europene incluse pentru prefinanţarea şi cofinanţarea acestora.

Iniţiativa înfiinţării Fondului Naţional de Dezvoltare a izvorât şi din necesitatea evidenţierii şi creşterii transparenţei în utilizarea resurselor financiare provenite din procesele de privatizare, în contextul mai larg al asigurării transparenţei şi gestionării banului public.

Faţă de toate acestea, precum şi faţă de raportul favorabil adoptat de către comisia de specialitate, vă rugăm să fiţi de acord cu adoptarea proiectului de act normativ.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare înfiinţarea Fondului Naţional de Dezvoltare pentru finanţarea începând cu anul curent a proiectelor de infrastructură, a necesităţilor determinate de retrocedarea sau restituirea activelor imobiliare, precum şi suplimentarea fondurilor necesare derulării unor programe sau proiecte care beneficiază de finanţare din fonduri europene.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 22 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei, la data respectivă.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2006 privind înfiinţarea Fondului Naţional de Dezvoltare, în şedinţa din 29 mai 2007, comisia ne propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat, cu amendamentele respinse, prezentate în anexă.

Este nevoie să propun şi timpii? Da.

Cinci minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru fiecare intervenţie în parte.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc pentru propunerile de timp, pentru a nu mai reveni încă o dată şi a câştiga timp, pentru că mai avem doar patru minute până când începem şedinţa de vot final.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul.

Doamna Graţiela Iordache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Doamna Denisa Graţiela Iordache:

Domnule preşedinte,

Intervenţia de faţă poate nici n-ar mai fi fost necesară dacă reprezentantul Guvernului nu ar fi făcut afirmaţia că această ordonanţă ajută la repartizarea transparentă a resurselor financiare. Îmi pare rău!

Cred că principala hibă a acestui act normativ este faptul că deşi se constituie din surse financiare constând în veniturile obţinute din privatizare, distribuirea pe destinaţii se face practic prin hotărâre de Guvern, ocolind complet Parlamentul şi scoţând astfel sume importante de bani practic de sub controlul parlamentar.

În plus, nu trebuie uitat că acest Fond Naţional de Dezvoltare şi cheltuielile care se vor face din el, vor contribui şi ele, suplimentar, la deficitul bugetar al României.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile, din partea Partidului Social Democrat.

Doamna Aurelia Vasile:

Grupul Partidului Social Democrat nu va vota această lege de aprobarea ordonanţei. Teoretic, încercăm, prin poziţia noastră, să dăm mai puţină posibilitate unor viitori profitori ai acestui fond. Felul în care este realizată ordonanţa nu aduce transparenţă, nu poate fi controlată, iar felul în care se alocă sumele de bani pentru anul 2007, în acest moment nu avem nici un fel de finalitate şi nu ştiu câţi centimetri de infrastructură au fost realizaţi, în condiţiile în care ultimele inundaţii, şi inundaţiile din primăvară şi de anul trecut, teoretic încă nu au fost anulate.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Dacă nu, supun votului dumneavoastră timpul propus de către comisia sesizată în fond pentru dezbaterea proiectului. Votul este deschis.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, timpul afectat dezbaterii a fost aprobat.

Trecem la dezbaterea raportului.

(Din sală se atrage atenţia că este ora 12,30, ora începerii votului final)

Supun votului dumneavoastră amendamentul propus la poziţia 1, la art.1, de către comisie.

Dacă cineva susţine amendamentele respinse.

Domnul Mircea Costache, din partea Partidului România Mare.

Domnul Costache Mircea:

Nu susţin un amendament respins. Vreau să propun o modificare a titlului. În loc de F.N.D., să-i zică F.N.I.!

Domnul Eugen Nicolicea:

Având în vedere că nimeni nu a susţinut amendamentele respinse, legea rămâne pentru votul final.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală pentru şedinţa de vot final.

Poftiţi?

Domnul Anghel Stanciu (din bancă):

Daţi drumul la sonerie, domnule vicepreşedinte.

Domnul Eugen Nicolicea:

Există o propunere în fond de a mai lua şi proiectul de lege cuprins la poziţia 23, până când liderii grupurilor parlamentare invită colegii în sală.

Supun aprobării dumneavoastră, prin vot deschis, dacă doriţi să prelungim timpul afectat dezbaterii şi să luăm şi acest proiect de lege. Este un proiect foarte important.

Cine este pentru, vă rog?

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi aţi aprobat să discutăm şi proiectul de lege de la poziţia 23.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Dau cuvântul comisiei raportoare.

Domnul Gheorghe Barbu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de lege a fost aprobat în Senat şi în comisia de specialitate fără nici un fel de amendamente, a fost supus la votul final şi n-a întrunit numărul, fiind o lege organică.

El se referă la înlocuirea salariului minim cu salariul mediu la calculul punctajului la pensie. Cred că votul de atunci a unor colegi l-au dat fără să sesizeze exact despre ce este vorba.

Drept urmare, comisia îşi menţine raportul anterior şi nu sunt alte amendamente.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu doreşte nimeni.

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor: "Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse".

Urmează votul final şi pentru această lege.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Trecem la votul final.

Poziţia 1. Legea pentru completarea art.7 din Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, reexaminată ca urmare a cererii Preşedintelui României.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rugăm să votaţi. Vot electronic.

(Domnii deputaţi întreabă ce se votează pentru că nu au auzit)

Legea pentru completarea art.7 din Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, reexaminată ca urmare a cererii Preşedintelui României.

Lege ordinară. Cameră decizională.

Vă rog să fiţi atenţi.

Refacem votul pentru că n-au înţeles mai mulţi colegi ce au votat.

Vă rog să votaţi.

Cu 123 voturi pentru, 55 de voturi împotrivă, şi 18 abţineri, legea a fost aprobată.

În momentul în care comisia propune respingerea, precizez acest lucru.

Pct.2. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reexaminată ca urmare a cererii Preşedintelui României.

Lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Cu 75 de voturi pentru, 102 voturi împotrivă şi 31 de abţineri, legea nu a fost adoptată.

Poziţia nr.3. Propunerea legislativă pentru completarea art.12 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici şi a activităţilor notariale.

Lege organică. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Cu 124 de voturi pentru, 78 împotrivă, 6 abţineri, a fost aprobată respingerea propunerii legislative. (Vociferări în sală, asupra rezultatului votului.)

Da. Vă rog să mă scuzaţi. Nu a fost aprobată respingerea, întrucât este lege organică şi nu a avut voturi suficiente. Mulţumesc pentru precizare.

Deci această lege neîntrunind numărul de voturi necesare se va întoarce la comisie.

Din partea Comisiei juridice, sesizată în fond, dacă este...

(Domnul deputat Marcu Tudor doreşte să intervină pe procedură.)

Aveţi o problemă de procedură? Vă rog să poftiţi la microfon.

Domnul Tudor Marcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă declar cu toată conştiinţa împăcată că nu înţeleg nimic ce votăm aici. (Ilaritate, vociferări.)

Pentru că avem trei puncte pe vot, au fost trecute întâi într-o formă, pe urmă s-a văzut că nu a zis comisia aşa, după aia am refăcut votul. Vroiam să ni se explice ce înseamnă votul la pct.1, nu ni s-a explicat, şi s-au luat repede voturile aşa cum erau, astfel încât eu nu ştiu ce formă s-a votat la pct.1.

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Domnule deputat, trebuia să veniţi la comisie când s-a discutat şi s-a votat.

Domnul Tudor Marcu:

N-are legătură cu ce zic eu. Nu trebuia să fac decât ce vroiam eu. Nu ce-mi impune mie nu ştiu cine. Gata, am închis gura.

Deci, încă o dată, domnule preşedinte, eu nu înţeleg ce am votat la pct.1. forma adoptată de Senat, însuşită de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, sau altceva.

Deci, puteţi să-mi spuneţi ce am votat? Că în felul ăsta vroiam să iau cuvântul să explic şi eu votul. Nu pot, dintr-o brambureală foarte rapidă, din care nu înţeleg nimic. Ne grăbim pentru trei puncte de vot pentru azi, care au şi trecut de fapt?!

Puteţi să-mi spuneţi, domnule preşedinte, ce am votat la pct.1? N-am înţeles, domnule preşedinte.

Domnul Eugen Nicolicea:

Doriţi să dialogaţi cu mine?

Domnul Marcu Tudor:

Vroiam să dialoghez, în cadrul unei intervenţii pe procedură, cu dumneavoastră. Care-i problema? Pentru că dumneavoastră aţi bramburit votul la pct.1 şi eu nu ştiu ce am votat. Puteţi să-mi explicaţi ce aţi vrut să puneţi la vot, ca să pot să înţeleg ce anume s-a votat şi să pot să iau cuvântul, în consecinţă, să-mi explic votul?

Domnul Eugen Nicolicea:

Bun. După ce încheiaţi dumneavoastră...

Domnul Marcu Tudor:

N-am înţeles.

Domnul Eugen Nicolicea:

...comentariul dumneavoastră, voi face şi eu un comentariu, da? Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor:

Da, puteţi interveni. În funcţie de asta, iau şi eu cuvântul ulterior.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Explicaţiile respective le voi da după şedinţă. Am înţeles intervenţia de procedură, că nu aţi înţeles.

Vă mulţumesc.

Pct.4. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2007 pentru modificarea art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi a art.9² alin.(1) din Legea nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Lege organică. Suntem Cameră decizională.

Propunerea comisiei de respingere a Ordonanţei de urgenţă se întemeiază pe faptul că atât prevederile referitoare la modificarea Legii nr.33/2007, cât şi cele referitoare la modificarea Ordonanţei de urgenţă nr.1/2007 au fost preluate, cu modificări, ca amendamente admise în proiectul de lege de aprobarea acesteia.

Întrucât Proiectul de Lege de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2007 a fost retrimis la comisie pentru un nou raport, se propune amânarea votului final asupra proiectului de lege de respingere a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2007 până la adoptarea proiectului de lege de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2007.

Dacă aveţi alte intervenţii de procedură? Nu.

Deci, ca şi la pct.3, şi la pct.4 propun două săptămâni, ca termen, dacă sunteţi de acord?

Pct.5 - Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2007 privind pentru modificarea şi completarea Legii nr.389/2004 pentru ratificarea acordului de împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind finanţarea proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi a Acordului de asistenţă financiară nerambursabilă dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, acţionând în calitate de agenţie de implementare a facilităţii globale de mediu, privind finanţarea proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă, semnate la Bucureşti la 26 mai 2004.

Lege ordinară.

Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 17.09.2007.

Comisia a propus adoptarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 148 de voturi pentru, 63 împotrivă, 4 abţineri proiectul de lege a fost aprobat.

Pct.6 - Proiectul de Lege pentru Ratificarea Memorandumului de înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene privind asigurarea sprijinului naţiunii gazdă pentru executarea de operaţiuni şi exerciţii în NATO, semnat la Atena, la 10 octombrie 2006 şi la Bucureşti la 14 decembrie 2006.

Lege ordinară.

Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 4.10.2007.

Comisia a propus adoptarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 150 de voturi pentru, 60 împotrivă, 5 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

Pct.7 - Propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.84/1995, republicată, Legea Învăţământului, prin introducerea unor măsuri active de protecţie a minorilor a căror părinţi nu se află alături de ei pe perioade îndelungate, din cauza deplasării la muncă în străinătate.

Lege organică.

Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 13.09.2007.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Cu 156 de voturi pentru, 57 împotrivă, 4 abţineri, constatăm că nu s-a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi aprobată ca lege organică.

Prin urmare, se reîntoarce la comisie.

Termen: 2 săptămâni.

Am fost sesizat de către secretari, este perfect ceea ce au spus. Termenul de risc este depăşit, având în vedere că va fi aprobată tacit pe data de 13.09.2007.

Pct.8. Propunerea legislativă pentru modificarea art.4 lit.d) din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Lege organică.

Suntem primă Cameră sesizată.

Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 20.09.2007.

Comisia propune aprobarea.

Vă rog să votaţi.

Având în vedere că nu are decât 122 de voturi pentru, 38 împotrivă, 54 de abţineri, nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru o lege organică.

Se reîntoarce la comisie.

Îi dăm termen până luni, având în vedere...

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Aşa e, săptămâna viitoare se dezbate.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, dar şi a Constituţiei, iniţiativele legislative, fie ele proiecte de lege, fie propuneri legislative care sosesc în plenul Camerei, cu propunere de adoptare, în situaţia în care nu sunt adoptate, se consideră, ca atare, că nu sunt adoptate. Se trimit Camerei decizionale, dacă Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Iar dacă Camera Deputaţilor este Cameră decizională, se consideră că acea lege nu a fost adoptată. Nu se mai întoarce la comisie.

Prin votul său, Camera Deputaţilor a spus că nu primeşte această iniţiativă legislativă. Raportul comisiei nu este de respingere. Cu alte cuvinte, nu s-a respins propunerea de respingere, ci s-a respins propunerea de adoptare.

În momentul în care cvorumul de majoritate pentru adoptare n-a fost îndeplinit, conform Constituţiei, această propunere legislativă este considerată căzută.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, aveţi dreptate, mai ales că expiră şi termenul în data de 20.09, şi ar lua oricum o aprobare tacită şi n-am avea nici timpul necesar pentru a avea o altă soluţie.

Deci, este respinsă şi va fi trimisă la Senat, în acest sens.

Pct.9 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.127/2005 privind modificarea art.33 alin. (1) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, precum şi a art.III al Titlului VI din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus aprobarea.

Vă rog să votaţi.

Nici acest proiect de lege nu a fost adoptat, având în vedere că n-are decât 125 de voturi pentru, 83 împotrivă şi 4 abţineri.

Deci, urmează acelaşi regim ca şi pct.8.

Pct.10 - Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus adoptarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 144 de voturi pentru, 62 împotrivă şi 5 abţineri, nici acest proiect de lege nu a fost adoptat.

Conform art.105 alin. (2), va fi discutată în sesiunea următoare.

Pct.11 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2005 pentru modificarea Legii nr.301/2004 - Codul penal şi a Legii nr.294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Lege organică.

Prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus adoptarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 123 de voturi pentru, 76 împotrivă şi 7 abţineri, nici acest proiect de lege nu a fost aprobat.

Pct.12 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.79/2006 privind majorarea tarifelor în transportul feroviar de călători pe teritoriul României.

Lege ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus adoptarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 98 de voturi pentru, 108 împotrivă şi 9 abţineri, acest proiect de lege nu a fost aprobat.

Vă rog, din partea Partidului Social Democrat, explicarea votului.

Domnul Iulian Iancu:

Această ordonanţă a fost promovată dintr-o singură raţiune. Vinovat aici nu este managementul sau nu numai managementul companiilor, ci însuşi Executivul.

Şi am să mă explic: Executivul a ţinut să promoveze această ordonanţă în noiembrie anul trecut, atunci când indicatorii macroeconomici nu se aşezau pe prognoza făcută de Executiv. Prin urmare, nu am avut venituri la nivelul estimat şi atunci nu am realizat costuri la nivelul asumat. Şi, prin urmare, Executivul nu a alocat companiei subvenţia care era obligat să o aloce prin Legea bugetului, lăsând descoperită compania cu 5.000 de miliarde.

Ce a făcut? A transferat acest efort, de la nivelul Executivului şi al companiei, la nivelul cetăţeanului, transferându-l în biletele de călători, obligându-i practic în patru majorări succesive să preia, printr-o majorare într-un singur an de 50%, întreg efortul pe care ar fi trebuit să-l facă Executivul şi pe care putea să-l facă, avându-l prevăzut în buget.

În consecinţă, la atitudinea Executivului se adaugă atitudinea de la nivelul managementului companiei, care au angajat costuri prin licitaţii pentru achiziţii de produse ieftine la preţuri exorbitante.

Şi, în consecinţă, suntem în situaţia în care, deşi în plenul Camerei s-a atras atenţia asupra acestei practici, deşi la comisie reprezentanţii companiei au motivat că de fapt Executivul nu le-a asigurat, conform Legii bugetului, subvenţia, cu toate acestea, la 1 septembrie, adică exact acum câteva zile, s-a recurs la încă o majorare de 8%, deşi ordonanţa spunea maximum 7%.

Cu alte cuvinte, noi suntem în faţa unui fenomen extrem de grav: Executivul este în incapacitatea de a gestiona corect procesul economic şi nu ţine seama de o atitudine principială şi corectă a Parlamentului, care a susţinut să se prezinte o metodologie de calcul al preţului la biletele de călători.

Prin urmare, misiunea noastră, stimaţi colegi, nu este dusă la bun sfârşit şi cred că prin atitudinea de astăzi cu toţii trebuie să reflectăm asupra acestei practici, care se repetă. Nu este singura ordonanţă de acest gen şi vă dau un singur exemplu. Vă rog să vă reamintiţi de decizia Executivului de a transfera cele mai importante societăţi din domeniul energetic de la Ministerul Economiei la AVAS, ca acum câteva zile să le solicite să le transfere de la AVAS înapoi la Ministerul Economiei.

Prin urmare, singurul minister care a rămas în ţară şi administrator, operator, dar şi reglementator este Ministerul Transporturilor.

Aceasta este misiunea noastră, stimaţi colegi, printr-o iniţiativă legislativă să separăm acest rol de reglementare de cel de operare.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Mai sunt şi alte intervenţii? Nu.

Mergem la pct.13 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea preşedintelui României.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus aprobarea.

Vă rog să votaţi.

Cu numai 161 de voturi pentru, 27 împotrivă şi 6 abţineri, acest proiect de lege nu a fost aprobat.

Pct.14 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2007 pentru modificarea şi completarea art.157 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus adoptarea.

Vă rog să votaţi.

67 de voturi pentru, 133 împotrivă şi 10 abţineri.

Proiectul de lege a fost respins.

Pct.15 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2006 privind înfiinţarea Fondului Naţional de Dezvoltare.

Lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus aprobarea.

Vă rog să votaţi.

Deci, cu 77 de voturi pentru, 83 împotrivă şi 45 de abţineri, proiectul de lege nu a fost aprobat.

Mai avem pct.16 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Lege organică. Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus adoptarea. Vă rog să votaţi.

Cu 194 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 8 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

Declar şedinţa închisă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,00.