Parliamentary debates

Sedinţa a început la ora 10.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu, presedintele Senatului, si domnul deputat Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnul senator Mihai Ungheanu, secretar al Senatului, si domnul deputat Gheorghe Albu, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sală.

Domnule deputat Nini Săpunaru, domnule senator Varujan Vosganian, ne daţi voie să începem?

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă sedinţa comună a Camerei Deputaţilor si Senatului si să vă anunţ că din totalul de 462 de deputaţi si senatori, si-au înregistrat prezenţa până la ora actuală 306 de parlamentari, iar 156 sunt absenţi.

Deci, suntem în cvorumul legal de lucru.

Birourile Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi si proiectul programului de lucru, în forma pe care o aveţi distribuită.

Vă consult dacă sunt obiecţiuni la ordinea de zi.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi.

Cine este pentru?

Mulţumesc foarte mult.

Voturi împotrivă? Abţineri?

Ordinea de zi s-a votat în unanimitate.

Programul de lucru este până la epuizarea ordinii de zi.

Cine este pentru? Mulţumesc foarte mult.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Programul de lucru a fost votat în unanimitate.

Stimaţi colegi ...Cine? O abţinere?

Din sală:

Pe procedură.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Pe procedură? Vă rog, domnule Funar aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Funar:

Domnilor presedinţi ai Senatului si Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi, permiteţi-mi ca în baza art. 22 din Regulamentul sedinţelor comune să solicit prezidiului să se facă prezenţa pentru că, din păcate, domnule presedinte al Senatului, există o mare diferenţă între semnăturile de pe hârtie si prezenţa din sală.

În sală, după aprecierea mea, sunt 100 de senatori si deputaţi, practic, nu suntem în cvorum si ar fi păcat la o moţiune atât de importantă să nu fie prezenţi în sală mai ales reprezentanţii PD SI PLD.

Mulţumesc. (Discuţii la masa prezidiului)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit colegii senatori si deputaţi în sală.

Au mai venit colegi senatori si deputaţi, am refăcut cvorumul, colegii au mai întârziat pe la câte o cafea.

Vă rog să vă ocupaţi locurile.

Stimaţi colegi, vă propun să discutăm primul punct din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea art.49 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor si al senatorilor.

Propunerea legislativă este obligatorie pentru a ne alinia la directiva Europeană.

Dau cuvântul doamnei senator Liliana Lucia Tomoiagă pentru prezentarea proiectului de lege.

Doamna senator aveţi cuvântul.

Doamna Liliana Lucia Tomoiagă:

Mulţumesc, domnule presedinte.

Iniţiativa legislativă are ca obiect transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei nr. 86/378 CE, privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei si bărbaţi în schemele ocupaţionale de securitate naţională, asa cum a fost aceasta modificată prin Directiva nr.96/97CE.

În consecinţă, trebuie eliminate orice elemente de diferenţiere între femei si bărbaţi, vârste de pensionare, stagii de cotizare, vechime în muncă sau de serviciu.

În consecinţă, iniţiativa legislativă prevede condiţiile de pensionare pentru deputaţi si senatori, acestea fiind: împlinirea vârstei de 63 de ani si un stagiu de cotizare de 30 de ani.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Dau cuvântul domnului deputat Titu Nicolae Gheorghiof, presedintele Comisiei comune a Camerei Deputaţilor si Senatului, privind Statutul deputaţilor si senatorilor pentru a prezenta raportul comisiei.

Domnule deputat aveţi cuvântul.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Mulţumesc, domnule presedinte.

Domnilor presedinţi, Stimaţi colegi, România trebuie să se înscrie pe drumul european al actelor normative si ca atare Legea 96/2006, va suporta o modificare cu privire la Directiva 86/378 a Comunităţii Europene, si Directiva 96/97 a Comunităţii Europene, care ne obligă să eliminăm din cuprinsul actelor noastre normative de bază, orice normă subsecventă sau orice element de diferenţiere între bărbat si femeie, referitor la vârsta de pensionare, stagiul de cotizare, vechimea în muncă sau alte servicii.

Ca atare, având în vedere si iniţiativa legislativă a unui grup de colegi, comisia a reformulat cele două articole, si nu numai, chiar si titlul legii si articolul unic si, cu unanimitate de voturi, a adoptat raportul pe care vi l-a transmis.

În acest raport, vârsta de pensionare a deputaţilor si senatorilor este 63 de ani, cu un stagiu de cotizare de 30 ani.

Sigur, poate stimatele mele colege văzând asa o vârstă înaintată să fie nemulţumite, dar este obligaţia pe care trebuie să ne-o asumăm si obligaţia pe care, de fapt, ne-am asumat-o, atunci când România a încheiat capitolele cu privire la aderarea României la Comunitatea Europeană.

Ca atare, vă rog să votaţi această iniţiativă legislativă care nu face altceva decât modifică vârsta de pensionare, să nu fie nici o discriminare între femei si bărbaţi cât priveste legea noastră, Statutul deputaţilor si senatorilor.

Sigur, este o vârstă care duce de la 57 de ani la 73 de ani, dar actele noastre normative trebuie armonizate cu Directivele Europene.

Eu vă mulţumesc si în speranţa că veţi vota această iniţiativă reformulată de către comisie, domnule presedinte, vă mulţumesc pentru cuvântul acordat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale.

Dacă sunt luări de cuvânt? Nu sunt luări de cuvânt.

Stimaţi colegi, Legat de titlul legii, nu sunt modificări.

Dacă sunt obiecţii?

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru?

Mulţumesc foarte mult.

Împotrivă?

Abţineri?

S-a votat în unanimitate.

Articolul unic, comisia ne propune o corecţie, legată de redactarea juridică.

Dacă sunt obiecţiuni?

Supun votului dumneavoastră, propunerea comisiei pentru articolul unic.

Cine este pentru? Împotrivă? Abţineri?

S-a votat în unanimitate.

Stimaţi colegi, Faţă de propunerea făcută de către iniţiatori, comisia ne propune introducerea unui alineat nou, 11 pe următoarea formulare, îl consult aici pe domnul Gheorghiof, presedintele comisei, pe aceeasi formulare, dar o redactare îmbunătăţită.

Vă rog să o prezentaţi.

Aceeasi redactare, dar formularea este îmbunătăţită.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Modificarea esenţială care se aduce este "prin excepţie de la dispoziţiile Legii nr.19/2000, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la vârsta de pensionare, la împlinirea vârstei de 63 ani si a uni stagiu de cotizare de 30 ani, deputaţii si senatorii, beneficiază de pensie în condiţiile prevăzute de alin.1".

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Reţineţi, vă rog, că atunci când spunem senatorii si deputaţii, înţelegem că toţi senatorii si deputaţii, indiferent de sex.

Deci, si femeile si bărbaţii, la 63 de ani, cu un stagiu minim de cotizare de 30 ani.

Până acum era 25 la femei si 30 la bărbaţi, aliniem si respectăm Directiva Europeană.

Dacă sunt obiecţiuni?

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Voturi împotrivă? Abţineri?

Votat în unanimitate cu peste 232 voturi.

De asemenea, ni se propune de către comisie, pe o formulare îmbunătăţită faţă de iniţiatori, modificarea art.49 alin.4.

Dacă sunt obiecţiuni asupra lui?

Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Abţineri?

Votat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Mulţumesc foarte mult.

Voturi împotrivă? Abţineri?

Votat în unanimitate de către senatori si deputaţi.

Legea va fi republicată ca urmare a modificărilor si completărilor aduse.

Stimaţi colegi, am epuizat primul punct din ordinea de zi.

Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, Prezentarea moţiunii de cenzură iniţiate de 140 de deputaţi si senatori.

În conformitate cu prevederile art.113 din Constituţie.

După cum cunoasteţi, stimaţi colegi, Birourile permanente reunite au stabilit ca dezbaterea moţiunii de cenzură să aibă loc pe 3

octombrie la ora 9.30.

Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului senator Cristian Diaconescu, din partea Grupului parlamentar al PSD, pentru a prezenta moţiunea de cenzură.

Domnul Cristian Diaconescu:

Domnilor presedinţi, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Cabinetului, Distinsi colegi, După trei ani de la preluarea puterii de către alianţa portocalie si la 6 luni de la instalarea guvernului Tăriceanu II, suntem astăzi în faţa unei opţiuni de constiinţă.

Demitem, prin vot, acest guvern incompetent, lipsit de sprijin politic în Parlament si deschidem calea spre o nouă formulă de guvernare, cu un nou program care să răspundă nevoilor României, susţinut de o majoritate parlamentară transparentă, sau încurajăm, iresponsabil si cu grave consecinţe asupra dezvoltării României, mersul către un model de societate neeuropean, către o societate profund divizată si polarizată.

Dorim să aducem stabilitate în ţară si să punem capăt celor trei ani de conflicte politice succesive, care au generat ineficienţă guvernamentală si neliniste socială sau dorim să păstrăm un Guvern de amatori, incapabil să găsească soluţii pentru principalele probleme ale românilor.

La 3 aprilie 2007, în momentul prezentării în Parlament a Guvernului restructurat am insistat asupra faptului că votul Partidului Social Democrat nu este, "sub nici o formă, un vot de încredere în noul Guvern Tăriceanu sau un cec în alb pentru politicile pe care ni le propune".

Atunci am spus că "nu facem decât să punem puţin nisip sub roţile Guvernului, care patinează, si că ne păstrăm întreaga independenţă de vot si de acţiune politică în Parlamentul României".

După 6 luni de guvernare dezamăgitoare, constatăm că Guvernul nu mai patinează, ci se scufundă.

În această situaţie, avertismentul nostru dat în Parlament pe data de 3 aprilie - "până la urmă, singura soluţie va fi o masină nouă" - se concretizează prin această moţiune de cenzură.

Criza politică profundă în care ne găsim astăzi este rezultatul incompetenţei guvernării de dreapta din ultimii trei ani de zile.

Pensionarii au reale probleme să supravieţuiască, din cauza cresterii preţurilor atât la alimente, cât si la utilităţi, agricultorii încă nu si-au revenit după proasta gestionare a crizelor datorate secetei si inundaţiilor, profesorii si cadrele medicale au în continuare salarii care nu le asigură un trai decent, scolile si spitalele sunt într-o stare avansată de degradare, tinerii nu au cum să-si cumpere o casă si fug din ţară.

După 7 ani de crestere economică, familiile cu venituri reduse nu resimt în propriile lor case această bunăstare.

Avem bani mai mulţi la bugetul de stat, dar nu avem o politică de redistribuire echitabilă si coerentă, ceea ce a condus la polarizarea puternică a veniturilor si a consumului.

Si încă două mari asa zise "performanţe" ale guvernării de dreapta: 0% absorbţie a fondurilor europene si 0 km de autostradă.

Pentru toate aceste greseli grave, care costă România si pe fiecare dintre cetăţenii ţării, Guvernul Tăriceanu trebuie să plece!

Majoritatea artificială, impusă împotriva voinţei electoratului în 2004 de către presedintele Băsescu, s-a destrămat, Alianţa PNL - PD a murit, iar guvernul ultra-minoritar PNL-UDMR a rămas fără majoritate de susţinere.

Prin urmare nu mai reprezintă voinţa majorităţii alegătorilor, Guvernul actual si-a pierdut încrederea majorităţii populaţiei.

Prin votul dat de Dumneavoastră acestei Moţiuni de cenzură puteţi reda speranţa si încrederea oamenilor că adevăratele lor priorităţi vor fi îndeplinite; că tranziţia spre bunăstare are loc si în viaţa lor, nu doar în a celor 10% care au beneficiat până acum de rezultatele politicii de dreapta; că munca cinstită, acasă în România, poate fi suficientă pentru asigurarea unui nivel decent de bunăstare pentru fiecare; că Europa nu este doar un spaţiu unde găsesti de muncă în străinătate, ea poate fi construită aici, în ţară, regăsind-o în salariile si pensiile noastre, în bursele si alocaţiile pentru copiii si tinerii nostri, în infrastructuri de calitate, în scoli si spitale, într-o economie competitivă, într-un mediu înconjurător sănătos.

Doamnelor si domnilor parlamentari, În ultimii 3 ani, România s-a îndreptat într-o direcţie gresită.

Cresterea economică înregistrată nu este rezultatul unei dezvoltări sănătoase, iar bunăstarea rezultată nu este împărţită echitabil.

Ea nu se regăseste în viaţa de zi cu zi a majorităţii cetăţenilor ţării, iar plusul de bogăţie creat se distribuie vădit inegal în societate.

Practic, România a evoluat în ultimii ani către un model de societate neeuropean, în care rezultatele dezvoltării sunt însusite exclusiv de către o minoritate de 10% din populaţie, privilegiată de guvernele dreptei, care se manifestă tot mai agresiv, în dispreţul legii, atât în obţinerea bunurilor publice, cât si în utilizarea lor.

Prin această moţiune, PSD îsi face datoria de partid responsabil, de opoziţie si exprimă îngrijorarea majoră a peste 90% dintre români sub ochii cărora se nasc două Românii opuse si ireconciliabile: o Românie a opulenţei si dispreţului social si o Românie a sărăciei umilitoare si a frustrărilor sociale de tot felul.

O Românie a celor 200.000 de bogaţi, care pot cumpăra "dreptate", "sănătate", "educaţie", "cultură", servicii de calitate, statut social, iar la polul opus, o altă Românie, cea a unei largi majorităţi de exclusi, care se chinue să supravieţuiască în sărăcie, chiar având un loc de muncă.

Dacă nu vom pune capăt guvernării de dreapta, în cel mai scurt timp, prăpastia dintre cele două Românii se va adânci.

Trebuie să înţelegem mai repede că modelul social european, spre care trebuie să tindem, este unul care utilizează beneficiile cresterii economice pentru a reduce polarizarea socială si nu pentru mărirea decalajelor.

Iată de ce este nevoie de politici de redistribuire a ceea ce se produce în societate în favoarea pensionarilor, agricultorilor, profesorilor, cadrelor medicale, tinerilor si familiilor cu venituri modeste.

Concluzia este una singură: starea precară în care se găseste majoritatea populaţiei din România nu este conjuncturală, ci dimpotrivă, este o acţiune programată, asumată si urmărită cu perseverenţă de actuala putere de dreapta.

În viziunea Partidului Social Democrat, situaţia politică si socială trebuie schimbată urgent.

Miza acestei moţiuni de cenzură nu este doar înlocuirea actualului Guvern, ci schimbarea direcţiei de evoluţie a României, de la capitalismul oligarhic si exclusivist la un model european de organizare a societăţii.

Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi, Încercăm să impunem o dezbatere de substanţă în Parlamentul ţării într-un moment în care România încheie o etapă de dezvoltare - tranziţia post-comunistă - si începe o alta, cea a integrării propriuzise în Uniunea Europeană.

Acest moment presupune, în viziunea noastră, clarificări si regândiri, atât în privinţa obiectivelor de atins, a opţiunilor de dezvoltare, a modelului economic si social adecvat realităţilor noastre, cât si a instrumentelor si a politicilor celor mai potrivite pentru atingerea acestor obiective.

Constatăm că actuala guvernare de dreapta doreste un stat slab, absent din viaţa economică si socială a ţării, bazându-se doar pe asa-zisele virtuţi reglatoare ale pieţei.

După 3 ani de guvernare haotică, trebuie să recunoastem că fără reglementări adecvate din partea statului, piaţa nu va conduce, prin ea însăsi, la eficienţă economică si la bunăstare pentru toţi.

În viziunea noastră, o dezvoltare de succes înseamnă o dezvoltare sustenabilă, echitabilă si democratică, o dezvoltare care se focalizează pe cresterea standardelor de viaţă si nu numai pe măsurarea statistică a cresterii economice si a PIB-ului ţării.

Asadar, modelul social si economic pe care îl propunem este modelul social european care îmbină cresterea economică, eficienţa si flexibilitatea cu egalitatea sanselor, echitatea si securitatea socială a populaţiei.

PSD are răspunsuri clare la problemele reale cu care se confruntă populaţia.

Vrem să punem capăt confuziei, bâjbâielii, improvizaţiei si senzaţiei de neputinţă pe care Guvernarea le generează.

Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi.

În 2006, mii de pensionari au iesit în stradă să atragă atenţia asupra sărăciei severe în care trăiau.

În ciuda protestelor, Guvernul a rămas surd la cerinţele lor.

Iniţiativa PSD de crestere a pensiilor a fost respinsă în 2006 atât de Guvern cât si de Parlament.

Doar insistenţa parlamentarilor PSD a făcut ca actuala crestere a pensiilor să fie votată în Parlament.

Pentru a reusi acest lucru, PSD a trebuit să înfrângă atât rezistenţa premierului Tăriceanu, cât si pe cea a presedintelui Traian Băsescu.

Îmbunătăţirea nivelului de trai al pensionarilor nu a fost niciodată o prioritate pentru Guvernul Tăriceanu.

În ultimii 3 ani, cresterea preţurilor nu a fost însoţită de cresterea proporţională a salariilor si pensiilor.

În timp ce pensia medie lunară a crescut cu 36%, preţurile la energia termică au crescut cu 37,7% la apă, canal, salubritate cu 54,6%, iar la gazele naturale cu 83,5%.

În acelasi timp, salariul mediu brut a crescut cu doar 34%.

În 2007, 51% dintre gospodării nu pot face faţă cheltuielilor pentru satisfacerea nevoilor de consum, iar 44,3% dintre gospodăriile din mediul urban nu si-au putut plăti la timp facturile la utilităţi în 2006.

Nu există nici o intenţie de majorare a alocaţiilor pentru copii în funcţie de veniturile familiilor din care provin, nu există nici un program coerent de acordare a unor burse sociale pe perioada scolarizării.

Atunci nu trebuie să ne mirăm că marea majoritate a românilor nu cred că au un trai mai bun.

România se află pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveste salariul minim.

Numărul salariaţilor cu salarii mai mici decât pragul de risc de sărăcie depăseste 1,5 milioane, aproape 40% din totalul salariaţilor.

În timp ce 95% (aproape 4 milioane de persoane) dintre angajaţi au salarii brute de bază mai mici de 2.000 RON, doar 5% (aproximativ 200.000) au salarii peste această valoare.

În lipsa unor politici coerente de redistribuire a bunăstării, Guvernul Tăriceanu a încurajat polarizarea gravă a veniturilor.

În plus, introducerea cotei unice a avut si ea o contribuţie importantă la polarizarea veniturilor. 85% dintre salariaţi (4,2 milioane de persoane) au primit sume în plus între 1-5 euro lunar, în timp ce numai 15% dintre salariaţi (0,76 milioane de persoane) au primit sume între 20 si 220 de euro lunar.

Veniturile si consumul celor mai bogaţi 20% dintre români au scăzut de la 11,24% din PIB în 2004 la numai 10,66% în 2005 si respectiv 10,11% în 2006, în timp ce veniturile si consumul celor mai bogaţi 20% dintre români au crescut de la 36,6% din PIB în 2004 la 37,32% în 2005 si, respectiv, 38,03% în 2006.

Polarizarea proprietăţii reprezintă, la rândul său, una din marile mutaţii survenite în societatea românească în ultimii ani.

Asupra consecinţelor ei nefaste, PSD a atras atenţia încă prin Moţiunea de cenzură din mai 2005.

Restituind integral proprietăţile unui grup restrâns de cetăţeni (la nivelul începutului de an 2006, aproximativ 210.000 de persoane), dreapta politică a spulberat înţelegerea anterioară dintre partidele parlamentare cu privire la o necesară limitare în timp a restituirilor (luându-se ca an de referinţă anul 1945), dar si la o limitare a suprafeţei de restituit (nu mai mult de 50 de hectare de pădure sau de teren).

Sunt revendicate astăzi sute de mii de hectare de pădure si pământ, munţi întregi, teritoriul unor orase, parcuri, scoli, spitale, grădiniţe, case de cultură, biblioteci, unităţi economice, sub privirile uluite ale majorităţii populaţiei, care trăieste, de pe o zi pe alta, dintr-un salariu.

O asemenea "Reformă" făcută în dispreţul unui popor întreg nu poate să rămână nesancţionată, ea contând greu în evaluarea critică a acestor ultimi trei ani de guvernare de dreapta din România.

Doamnelor si domnilor parlamentari.

Agricultura românească a fost adusă la sapă de lemn de cele două Guverne Tăriceanu în doar 1.000 de zile de gestiune liberală.

Ponderea sectorului agricol în PIB a scăzut de la 12,8% în 2004, la 8,5% în 2005 si 8,1% în 2006, iar în acest an se prefigurează un recul si mai mare, situaţia agriculturii urmând să afecteze semnificativ indicatorii macroeconomici.

În perioada 2005-2006, veniturile gospodăriilor din mediul rural au scăzut permanent, veniturile obţinute din agricultură reprezentând numai 23% din total. 51% din produsele agricole au fost consumate în propria gospodărie, menţinând starea de subzistenţă a acestora.

Principalii perdanţi sunt cei care deţin exploataţii agricole cu o suprafaţă mai mică de un hectar sau cei care cresc animale fără a avea pământ. 3,5 milioane de gospodării ţărănesti au fost afectate direct ca urmare a incompetenţei gestiunii în agricultură.

Cresterea permanentă a preţului energiei si combustibilului, a taxelor si impozitelor locale, a decapitalizat si mai mult agricultorii: motorina a depăsit 1 euro/litru si, în această primăvară, ajutorul pentru motorina s-a acordat prea târziu.

Guvernul nu a respectat promisiunile privind acordarea subvenţiilor pentru motorină pe o suprafaţă de 5,4 milioane de hectare, în realitate fiind acordată motorină pentru numai 2,3 milioane de hectare.

Situaţia cea mai condamnabilă si de nejustificat rămâne însă cea legată de lipsa de preocupare privind pregătirea pentru accesarea fondurilor europene.

Planul Naţional de Dezvoltare Rurală se află tot în stadiul de "analiză", când, de fapt, ar fi trebuit să fie deja aprobat.

Sunt întârzieri semnificative în organizarea instituţională si acreditarea de către organismele abilitate ale Comisiei Europene a celor două agenţii de plăţi.

Zero, domină întreaga gestiune ministerială a activităţii din agricultură.

• Zero - sume accesate, până în prezent, din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, sume prevăzute pentru 2007 la 577 de milioane de euro.
• Zero - sume accesate până în prezent din cele 202 milioane de euro prevăzute pentru perioada 2007-2013 din Fondul European de Pescuit.
• Zero - sume accesate până în prezent din cele 272 de milioane de euro prevăzute pentru aplicarea măsurilor de piaţă pe acest an.

Există serioase riscuri în ceea ce priveste blocarea sau amânarea fondurilor pentru plăţile directe de la Uniunea Europeană, pentru anul 2007, dacă nu se acreditează Agenţia de Plăţi si Intervenţie pentru Agricultură.

Si încă un aspect deosebit de grav, în contextul actual, în care România se confruntă cu cea mai mare secetă din ultimii 60 de ani: faţă de suprafaţa de 1,5 milioane de hectare pregătită pentru irigaţii de către guvernul PSD, anul acesta au fost irigate doar câteva zeci de mii de hectare.

Din cele peste 2,6 milioane de hectare afectate de secetă în acest an, s-au acordat despăgubiri doar pentru o suprafaţă sub 500.000 de hectare, iar pentru culturile de primăvară - distruse în proporţie de 80%, legume, pomicultură si vii - nu s-a stabilit nici o despăgubire.

Am ajuns, în 2007, să importăm produse agroalimentare mai mult decât exportăm.

Deficitul comercial cu produse agroalimentare creste într-un ritm alarmant, ajungând la 2 miliarde de euro, aproape dublu faţă de 2004.

Incompetenţă, jaf, si dispreţ faţă de interesul naţional si faţă de problemele reale ale agricultorilor.

Iată ce a produs guvernarea în domeniul agriculturii.

Zero fonduri europene atrase pentru agricultură, reprezintă un record trist si costisitor pentru milioane de agricultori români, forţaţi să înfrunte concurenţa agricultorilor europeni, fără niciun fel de sprijin.

Stimaţi colegi, Nu trece o zi, fără să auzim marile fapte economice ale Guvernului de dreapta.

Totusi, există două perioade pe care trebuie să ni le reamintim:

Între 1996 si 2000, economia a fost distrusă de guvernarea de dreapta - inflaţie astronomică, risc de intrare în incapacitate de plată, venituri la buget în descrestere, taxe si impozite aberante, instabilitate legislativă si putem continua cu foarte multe exemple, si perioada 2001-2004, când au fost realizate stabilitate economică, stabilitate legislativă prin Codul fiscal, investiţii străine directe, cresterea încrederii băncilor străine si a organismelor financiare internaţionale.

Motivul pentru care economia merge bine acum este că PSD a asigurat toate premisele, în acest sens.

Bugetul de stat are bani tocmai pentru că a existat o perioadă continuă, de sapte ani de zile, de crestere economică.

Din păcate, două treimi din familiile cu venituri reduse nu simt acasă acest lucru, pentru că guvernul nu s-a preocupat de soarta lor.

În ciuda unor progrese normale, economia românească este astăzi mai vulnerabilă decât era în urmă cu 3 ani.

Cu o crestere economică nesustenabilă, cu o politică bugetară inconsecventă, cu un deficit de cont curent care se adânceste îngrijorător si cu investiţii care au mărit dramatic datoria externă, derapajele macroeconomice stau să explodeze.

În plus, poziţia României de contributor net la bugetul UE, din cauza incapacităţii guvernului de a atrage un singur euro din fondurile structurale si de coeziune, măreste decalajele economice si sociale faţă de ţările Uniunii Europene, îndepărtând România de modelul social european.

În ţara noastră, beneficiile cresterii economice se redistribuie, profund inechitabil, desi România are ritmuri de crestere economică ridicate (4,2% crestere a PIB-ului în 2005, 7,7% în 2006 si o prognoză de 6% pentru 2007).

Cresterea economică nu este sustenabilă, fiind într-o mare măsură bazată pe importuri.

Deficitul de cont curent bate record după record, în sens negativ, fiind prognozat în 2007 la 14% din PIB.

În primele sase luni ale acestui an, dezechilibrul extern s-a accentuat dramatic, ajungând la recordul istoric de 16,8% din PIB.

Explozia deficitului comercial îngrijorează, deoarece este însoţită de reducerea investiţiilor străine directe, care ar putea finanţa, neinflaţionist, acest dezechilibru.

Dacă anul trecut, investiţiile străine directe finanţau în proporţie de 91% deficitul de cont curent al României, în acest an gradul de acoperire al acestora a fost de numai 38%.

Inconsecvenţa politicii bugetare caracterizează ultimii ani de guvernare.

Politica bugetară a României continuă să fie inconsistentă, iar sustenabilitatea finanţelor publice, pe termen mediu, este una redusă.

Practica unor cheltuieli bugetare masive făcute pe ultima sută de metri nu mai constituie o noutate.

În 2005 si 2006, după 11 luni în care a existat un excedent bugetar, luna decembrie nu numai că a temperat acest excedent, dar l-a si transformat aproape peste noapte în deficit.

De exemplu, statul român a cheltuit într-o lună, în decembrie 2006, aproximativ 3 miliarde de euro, nu se stie cum si pe ce.

Nu a fost introdusă programarea bugetară multianuală, asa cum cere Uniunea Europeană.

Chiar dacă legea bugetului de stat prevede fonduri în crestere pentru educaţie, sănătate si agricultură, acesti bani nu sunt cheltuiţi, pentru că nu există proiecte concepute de către ministere.

De exemplu, astăzi, Ministerul Educaţiei, Cercetării si Tineretului are suficienţi bani, dar îi foloseste, în mare parte, pentru finanţarea cheltuielilor curente, si nu pentru investiţii de capital, adică, nu construieste scoli, nu repară scoli si nu dotează scoli.

Incompetenţa guvernului a condus la o proastă gestionare a fondurilor, si asa insuficiente, la care se adaugă si criteriile politice de alocare a banilor la bugetele locale.

Guvernele de dreapta au condamnat cu bună-stiinţă, premeditat, la subdezvoltare, acele comunităţi locale în care există primari PSD.

Banii au fost alocaţi, strict după criterii politice: esti de la PNL sau PD, primesti bani.

Chiar dacă au existat bani alocaţi pentru comunităţile locale aflate în "stăpânirea" celor două partide, oamenii nu văd scoli sau spitale noi sau refăcute, pentru că nu există proiecte de dezvoltare.

Banii zac, în continuare, la bugetele locale si nu sunt cheltuiţi.

Descentralizarea a fost una dintre promisiunile importante ale Alianţei PNL - PD din campania electorală.

Pe parcursul a 3 ani de guvernare, însă, acest deziderat a rămas la stadiul de promisiune.

Departe de a descentraliza activitatea în principalele domenii, Guvernul Alianţei DA, prin măsurile luate, nu a făcut decât să centralizeze, prin întregul demers legislativ, dar si prin actul de guvernare propriu-zis.

Deteriorarea situaţiei macroeconomice va avea un efect direct asupra mediului de afaceri.

O eventuală reinflamare a inflaţiei va avea consecinţe negative asupra firmelor care se confruntă, deja, cu probleme majore: politică fiscală descurajantă, scăderea competitivităţii si productivităţii muncii, imposibilitatea de a angaja personal cu nivel mediu de pregătire.

În ultimii trei ani de zile, guvernul a modificat Codul fiscal de patru ori, fără să respecte termenul de 6 luni,de anunţ prealabil, accentuând instabilitatea legislativă.

Unirea ministerelor Finanţelor si Economiei într-un singur "mamut" birocratic nu a determinat cresterea stabilităţii si a predictibilităţii politicilor fiscale si bugetare.

Comasarea a două instituţii cu atribuţii diferite, a Ministerului Finanţelor,care are ca principală responsabilitate colectarea, cu Ministerul Economiei, care se ocupă si de alocarea de fonduri, a provocat si mai mult haos în activitatea de reglementare a mediului economic.

Ministrul Vosganian conduce,fără succes, un colos administrativ care nu este în stare să gestioneze eficient si coerent banii contribuabililor.

Lipsa unei strategii energetice sporeste declinul de competitivitate a produselor românesti, care ajung să nu mai poată fi exportate.

Si asta, în condiţiile cresterii deficitului comercial.

Fondul Proprietatea nu este funcţional, la peste doi ani de la adoptarea legii privind înfiinţarea sa.

Între timp, s-au acordat despăgubiri în titluri la Fondul Proprietatea, de peste 300 de milioane de euro, mostenitorilor unor fabrici care fuseseră privatizate pentru o sumă agregată de aproape 100 de ori mai mică.

Fondul Proprietatea practic nu mai are acum legătură cu fostii proprietari, ci serveste interesele câtorva grupuri restrânse de a acumula si controla pachete importante de acţiuni la bursă.

Stimaţi colegi, "Zero la sută" grad de absorbţie a fondurilor europene.

Aceasta este una dintre cele mai mari nereusite ale întregii guvernări de după 2004.

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă rezultatul progreselor semnificative pe care le-am făcut din punct de vedere economic si politic.

A sosit momentul ca toţi românii să se bucure de beneficiile reintrării în marea familie europeană.

Incompetenţa si iresponsabilitatea actualului guvern au făcut ca majoritatea românilor să nu simtă niciun beneficiu, ci dimpotrivă, să asiste la cresterea dramatică a preţurilor si a tarifelor la alimente si utilităţi.

După un prim an ratat, momentul fast al aderării României s-a transformat în cel mai umilitor si costisitor esec.

Rezultatul a doi ani de pregătire, după încheierea negocierilor în 2004? Nu am reusit să atragem fonduri europene! Din cauza incompetenţei guvernului, România plăteste astăzi 1,2 miliarde la bugetul Uniunii Europene.

Mai mult, România pierde oportunitatea de a utiliza cei 2,4 miliarde de euro promisi de către Uniunea Europeană ţării noastre în acest an.

Astfel, România ratează sansa construirii a 300 de kilometri de autostradă, a 100 de spitale noi, a sute de scoli si grădiniţe noi, a investiţiilor în modernizarea satului românesc, în cresterea competitivităţii firmelor, în protecţia mediului.

Raportat la suprafaţa ţării, România are cei mai puţini kilometri de autostradă din Europa, intensitatea energetică a României este de 4 ori mai mare decât media UE, din 27 de membri.

Doar 2 persoane din 100 participă la programele de învăţare continuă, 66% dintre gospodăriile din mediul rural iau apă de la fântână, 96% dintre gospodăriile de la sate nu au acces la canalizare, iar 85% nu au apă caldă.

În loc să beneficiem de avantajele apartenenţei la o piaţă unică europeană, pentru a ne crea o economie puternică, în stare de a sprijini familiile cu venituri reduse, noi toţi, din taxele si impozitele pe care le plătim, finanţăm bugetul UE cu 1,2 miliarde de euro.

Pentru că nu a reusit să atragă fonduri europene, pe care să le dirijeze către investiţii în scoli, universităţi, spitale si alte servicii publice, acest guvern condamnă mulţi dintre tinerii României la fugă, în străinătate.

România nu îsi mai poate permite să rateze al doilea an consecutiv si să compromită, iremediabil, întreaga perioadă 2007-

2013, când ar putea folosi 30 de miliarde de euro pentru a ajuta agricultorii români, construcţia de scoli si spitale, construcţia de autostrăzi.

Doamnelor si domnilor parlamentari, Sistemul de învăţământ românesc deviază puternic de la proiecţia modelului european.

Desi alocaţiile bugetare au crescut, în ultimii doi ani, sistemul educaţional continuă să fie discriminatoriu, lipsit de eficienţă, cu o infrastructură slabă si cu o vizibilitate internaţională redusă.

După preluarea guvernării, nu au existat minime preocupări pentru rezolvarea acestor probleme.

Primul demers guvernamental, derulat într-un timp record, a fost politizarea în masă a sistemului, schimbarea pe criterii politice a inspectorilor generali, a inspectorilor scolari, directori, funcţionari publici din minister si din structurile acestuia, având drept efect bulversarea sistemului de învăţământ.

Schimbările politice, operate cu patimă, au transformat obiectivul "depolitizării" din Programul de guvernare în "politizarea cu performanţe maxime".

S-au clamat autonomia si descentralizarea, dar lipsa unei strategii a profesionistilor care să o aplice, a atras după sine stoparea acestora.

De trei ani de zile auzim de reforme, schimbări, reorganizări, pachete noi de legi, noi ministri.

Nici noul proiect al Legii învăţământului preuniversitar, promovat, în dezbatere publică, de Ministerul Educaţiei, Cercetării si Tineretului nu oferă o perspectivă clară si coerentă pentru descentralizarea administrativă si cresterea autonomiei scolilor.

Autonomia decizională la nivelul scolii, bugetul propriu, alegerea pe bază de competenţe a directorului, rămân nesoluţionate si prin recentul proiect de lege.

În 2007, indicatorii privind sistemul de educaţie arată discriminare si performanţe reduse.

România are cea mai mică rată de cuprindere în învăţământ dintre ţările UE si cea mai mare rată a abandonului scolar.

Sistemul de educaţie din România este discriminatoriu, barierele privind accesul copiilor din mediul rural la educaţie fiind din ce în ce mai mari. 40% dintre tinerii din mediul rural, în vârstă de 13 ani, nu urmează nicio formă de învăţământ, 24,5% dintre elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul si doar 2-5 % încep studii universitare.

România se situează pe ultimul loc în Europa, în privinţa participării la o formă de educaţie a tinerilor de 15-24 de ani, ceea ce are consecinţe catastrofale asupra nivelului de pregătire a forţei de muncă si explică starea de criză a acesteia.

Accesul egal la educaţie este doar un principiu trecut în programele Guvernului Tăriceanu, sistemul educaţional fiind din ce în ce mai polarizat.

În timp ce olimpicii nostri au rezultate bune (mai ales datorită efortului personal si al dascălilor care îi pregătesc, nicidecum a stării sistemului), copiii care provin din familii sărace si cei de la sate renunţă la studii din cauza lipsurilor materiale.

Guvernul nu a reusit să găsească o soluţie pentru acei copii care provin din familii unde părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate.

România nu poate avea un învăţământ performant, atât timp cât fiecare schimbare de ministru înseamnă noi măsuri haotice de reformă, elevii si profesorii îngheaţă iarna în scoli, iar cadrele didactice trăiesc din salarii mizere.

Ministrul Adomniţei a demonstrat că este incapabil să gestioneze fondurile alocate Ministerului Educaţiei, Cercetării si Tineretului.

În primul semestru al anului 2007, au fost cheltuiţi doar 22% din banii alocaţi, marea majoritate pentru finanţarea cheltuielilor curente si nu pentru scoli si grădiniţe.

Cu doar o lună înainte de începerea scolii, ministrul se ruga de autorităţile locale să co-finanţeze proiectele ministerului, pentru că stă cu banii în conturi.

Nu putem avea un ministru al educaţiei care este incapabil să-i înveţe pe copii măcar câte stele sunt pe steagul Uniunii Europene.

Puterea de dreapta a câstigat voturile cadrelor didactice cu promisiuni care sunt departe de a fi onorate.

Desi guvernele de după 2004 s-au lăudat cu investiţii masive, infrastructura sistemului educaţional din România este, în continuare, slab dezvoltată.

În realitate, educaţia nu este considerată nici prioritate si nici măcar "investiţia cea mai profitabilă".

La începutul anului scolar 2006-2007, doar 20% dintre unităţile de învăţământ au primit autorizaţie de funcţionare, iar în acest an numai 58% vor putea începe în bune condiţii anul scolar.

Resursa umană din educaţie si cercetare este îmbătrânită si prost plătită.

Dascălii români sunt lipsiţi de posibilitatea dezvoltării profesionale.

Un profesor din preuniversitar, cu vechime de peste 30 de ani si cu toate gradele, are un salariu de 400 de euro, de 9 ori mai mic decât media din Uniunea Europeană, iar un conferenţiar universitar, cu masterat si doctorat, are de 15 ori mai puţin decât media din UE.

Rezultatul: numai în 2006, peste 9.000 de profesori au renunţat la catedră si s-au îndreptat spre slujbe mai bine plătite.

Învăţământul superior si institutele de cercetare au performanţe slabe si o vizibilitate internaţională redusă.

Universităţile nu au reusit să-si adapteze curricula la necesităţile în schimbare de pe piaţa muncii, România ajungând să aibă prea mulţi someri cu diplomă.

Profesionalismul scăzut al ministrilor de dreapta, ai educaţiei, a făcut ca, după 2004, PSD, si nu guvernul, să încerce să rezolve problemele structurale ale învăţământului românesc.

PSD a propus, încă de anul trecut, instituirea unui Acord Politic pentru susţinerea Pactului Naţional pentru Educaţie si Cercetare si 7% din PIB pentru aceste două domenii prioritare.

PSD a obţinut, în Parlament, cresteri salariale de peste 33% pentru profesori.

Tot PSD a iniţiat si promovat legea privind cresterea siguranţei în unităţile de învăţământ.

A venit momentul ca banii alocaţi educaţiei si cercetării să nu mai fie o simplă cheltuială bugetară, ci o investiţie fundamentală într-o Românie competitivă.

Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi, În ceea ce priveste domeniul sănătăţii, Ministerul Sănătăţii Publice este, de departe, cel mai bolnav organism public din România.

Lipsurile si debandada din spitale pun în real pericol vieţile pacienţilor.

În 2004, Alianţa DA a promis că va da oamenilor mai mulţi bani pentru medicamente, că va exista o reformă în beneficiul bolnavilor.

Astăzi, majoritatea bolnavilor plătesc tot mai mult pentru asa-zisele medicamente gratuite, stau la cozi interminabile, trăind umilinţe, pe care puţini dintre noi le-au cunoscut.

Guvernul român nu si-a stabilit priorităţile si nu a făcut nimic pentru a modifica anumiţi indicatori critici pentru România:

speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă, mortalitatea maternală.

Speranţa de viaţă, în România, este cu 7 ani mai mică pentru bărbaţi, respectiv cu 10 ani mai mică pentru femei, decât media Uniunii Europene.

În continuare, ne confruntăm cu un număr prea mare de cazuri de hepatită virală si cu o rată crescută a mortalităţii cauzate de cancer.

Aceste lucruri arată, pe de o parte, standardul scăzut de viaţă, iar, pe de altă parte, calitatea scăzută a serviciilor medicale si a medicinei preventive.

Desi a beneficiat de cea mai mare crestere în privinţa finanţării, fondurile alocate fiind de aproape 4 miliarde de euro, situaţia din sistemul sanitar se înrăutăţeste de la o zi la alta.

Medicina de familie este subfinanţată, sistemul ambulatoriu este ineficient, medicina preventivă este total dezorganizată, sistemul de ambulanţă este echipat necorespunzător, spitalele sunt lipsite de un management performant, în ciuda deciziilor ministrului actual, de schimbare a multor directori de spitale.

Este de notorietate lipsa acută de finanţare, pentru anumite perioade, a programelor de diabet, transplant, oncologie, ceea ce a determinat oamenii bolnavi să iasă disperaţi în stradă.

Prin neorganizarea licitaţiilor naţionale si prelungirea contractelor existente cu acte adiţionale, numai prin diferenţa de curs valutar s-a vitregit bugetul sănătăţii, în decursul ultimilor trei ani de guvernare, cu circa 40 de milioane de euro, bani ajunsi în buzunarele grupurilor de interese ale clientelei politice.

Este o premieră pentru Ministerul Sănătăţii Publice, după 1989, ca ministrul, în calitate de ordonator principal de credite, să nu fie în stare să cheltuiască circa 70 de milioane de euro, în condiţiile subfinanţării diferitelor sectoare medicale, acesti bani fiind returnaţi la bugetul de stat, în luna decembrie 2006.

Incompetenţa managementului ministerial a făcut ca Ministerul Sănătăţii Publice să fie incapabil să atragă fonduri europene, în condiţiile nevoii acute de finanţare.

Mai mult, Ministerul Sănătăţii Publice a "reusit" contraperformanţa ca, în 2008 si 2009, să nu mai poată accesa fondurile de finanţare nerambursabile ale Fondului Global al ONU, pentru combaterea maladiilor HIV, SIDA si TBC.

Liberalismul aplicat în domeniul sănătăţii, a însemnat politizarea spitalelor, întârzierea sau anularea unor licitaţii naţionale pentru achiziţionarea de medicamente pentru bolile grave, inginerii financiare, incompetenţă managerială, haos legislativ.

Starea de sănătate a poporului român este cea mai precară din Uniunea Europeană.

O mare parte a populaţiei rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare, din cauza dificultăţilor financiare.

Nu avem încă o Strategie Naţională de Sănătate Publică, pentru a oferi o perspectivă europeană în acest domeniu.

Această realitate, dublată de inversarea scării valorilor în administrarea actului medical, de dezonorarea cadrelor medicale, prin actualul sistem de salarizare, determină un exod, fără precedent, al personalului medical din ţară si pune în dificultate funcţionarea, si asa precară, a sistemului sanitar autohton.

Boala sănătăţii României poate fi învinsă prin cinci măsuri: Buget de 7% pentru sănătate, în următorii cinci ani, descentralizarea sistemului, prin acordarea, în mod real, a autonomiei decizionale autorităţilor locale, compensarea cu 90% a medicamentelor pentru categoriile defavorizate, în special pentru pensionari, reinstaurarea demnităţii si profesionalismului personalului medical si cheltuirea tuturor fondurilor alocate sănătăţii prin bugetul de stat.

Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi, Domeniul justiţiei este terenul în care relaţia contorsionată dintre PNL si PD a produs poate cel mai mare rău, în ultimii ani.

Reformele absolut necesare, care să facă justiţia mai rapidă, mai eficientă, mai corectă, mai responsabilă, nu au fost puse în aplicare.

România este departe de practicile europene, în materie de justiţie.

Ministrii de dreapta ai justiţiei, din ultimii ani, au realizat "performanţa" de a face din instituţiile independente ale puterii judecătoresti adevărate instrumente politice.

Legea ANI a fost folosită, permanent, ca argument de conflict între Guvern, societate si Parlament.

Lipsa de respect pentru procesul legislativ, a constituit începutul unei veritabile demonizări a membrilor Parlamentului.

În acest context, în care nu adoptarea legii era prioritară, ci adoptarea legii în varianta Macovei, reticenţa ministrului a pus în pericol respectarea, de către România, a unor angajamente asumate în plan european.

Discreditarea Consiliului Superior al Magistraturii este o altă realitate flagrantă a guvernării de dreapta, în domeniul justiţiei.

Reformarea CSM a fost numai una declarativă.

În vreme ce ministrul Monica Macovei s-a grăbit să proclame, în urma adoptării legii prin asumarea răspunderii guvernamentale, împlinirea reformei în justiţie, de facto, rolul CSM a rămas unul redus.

Acesta s-a văzut si din modul în care ministrii justiţiei s-au comportat în relaţiile lor cu CSM - de la ignorarea la criticarea deschisă a acestuia.

Chiar dacă CSM este, în declaraţiile politice, independent si decide în privinţa magistraţilor, la rândul lor independenţi, Ministerul Justiţiei rămâne cel care administrează fondurile si numeste conducătorii autorităţii judecătoresti.

Netemeinicia reglementărilor promovate de Monica Macovei si susţinute, astăzi, de Tudor Chiuariu este evidentă.

Curtea Constituţională a declarat, la momentul respectiv, neconstituţionale, mai multe articole din această lege, considerând că se încalcă principiul inamovibilităţii magistraţilor.

Ministrul Chiuariu a persistat în greseală, încercând, la rândul său, să promoveze schimbări haotice de personal în sistem.

Unul dintre punctele tari ale "reformei" Macovei si ale aplicării acesteia de către ministrul Chiuariu a fost reprezentat de problema resubordonării parchetelor si a DNA faţă de ministrul justiţiei.

Caracterul partizan al anchetelor instrumentate de instituţii, care au devenit, practic, o anexă a Ministerului Justiţiei, a fost consecinţa imediată si inevitabilă a acestei erori, evident, premeditată.

Se atentează, astfel, tocmai la principiul independenţei magistraţilor si la neutralitatea actului de justiţie, ca puncte fundamentale ale reformei în sistemul judiciar.

Există multe exemple ale intruziunii nefericite a ministrilor de dreapta, în desfăsurarea normală a actului de justiţie.

Între acestea, modificările aduse Codului de procedură penală arată, din nou, diletantismul, reaua-voinţă si lipsa de experienţă a titularilor portofoliului justiţiei.

Ultimele modificări aduse Codului de procedură penală, introduse de Macovei si susţinute de actualul titular al funcţiei, vizează coborârea vârstei răspunderii penale de la 14 la 13 ani si desfiinţarea prezumţiei legitimei apărări.

Conform acestor modificări, copiii de 13 ani vor putea fi judecaţi si condamnaţi în justiţie, iar cei care îsi vor apăra viaţa, vor trebui să facă dovada nevinovăţiei lor, practici neconforme cu standardele europene în materie.

Ultimele desfăsurări de forţe, în domeniul justiţiei, legate de anchetarea unor ministri ai Guvernului Tăriceanu, sunt o confirmare elocventă a descompunerii puterii de dreapta.

Este o luptă deschisă între centrele principale de putere, care folosesc discreţionar, abuziv, pârghiile de forţă ale statului român, în special Justiţia, Parchetele si Departamentul Naţional Anticorupţie.

De ce ministrul începe să vorbească de nereguli, complicităţi si santaje politice, abia atunci când sunt atacaţi membri ai actualului Guvern? Cum să mai aibă oamenii încredere în justiţie, când dreptatea, în România, se negociază politic.

Cu ce obraz mai poate veni, puterea de dreapta, în faţa cetăţenilor, să spună că ea luptă împotriva corupţiei, când corupţia, în România, a crescut masiv în ultimii trei ani, lucru confirmat de organisme internaţionale independente cum este Transparency International.

Astăzi, România este cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană.

Este nevoie de un sistem al justiţiei puternic si echilibrat, capabil să asigure o împărţire echitabilă a dreptăţii pentru toţi românii, independent de politica zilei.

Pentru aceasta este nevoie de un alt guvern, capabil să facă aceste lucruri.

Si mai avem nevoie de un alt guvern, care să facă ceea ce promite că va face, si dintr-o altă perspectivă - a eliminării unui paradox periculos pentru societatea noastră.

Pe măsură ce statul devine unul tot mai poliţienesc, în care asistăm la remilitarizarea poliţiei si la o recentralizare masivă, cresterea violenţei si a infracţionalităţii în general, a celei juvenile si a celei din mediul rural, în special, sunt fără precedent.

Cum să mai vorbim de protecţia si siguranţa cetăţeanului, când politisti si jandarmi asistă pasiv, în vreme ce scolile sunt pline de acte de violenţă la adresa profesorilor, de trafic si consum de droguri?

Din acest punct de vedere, ministrul de interne, Cristian David, are responsabilităţi directe si imediate.

Alături de ministrul justiţiei, ministrul de interne se dovedeste un adversar al creării unei justiţii si unei poliţii europene.

Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi, Politica externă a României s-a dovedit, în ultimii ani, corolarul de incompetenţă al politicii interne românesti.

România este azi izolată, o ţară "de mâna a doua" în dialogul internaţional.

Orice observator de bun simţ poate spune că vizitele oficialilor străini la Bucuresti sunt, de doi ani încoace, strict protocolare, decurgând din statutul României de membră a NATO si a Uniunii Europene.

Discuţiile nu sunt bazate pe iniţiative si proiecte concrete si ele nu produc beneficii pentru România.

Guvernul nu a făcut nimic pentru a corecta, în plan extern, iniţiativele personale ale presedintelui Traian Băsescu, cu grave consecinţe asupra ţării si imaginii ei.

Guvernul nu s-a dovedit în stare să aplice Constituţia si prevederile ei în ceea ce priveste politica externă.

România are astăzi o dublă politică externă, exercitată, pe de o parte, de către un presedinte impredictibil, iar, pe de altă parte, de un Guvern incapabil să formuleze o strategie coerentă de politică externă.

Suntem întrebaţi, adesea, în cancelariile occidentale, care este realitatea constituţională din România, ce caută Traian Băsescu la negocierea Tratatului European si care mai este rolul Guvernului român, din această perspectivă?

Ministrul liberal s-a dovedit un performer al gafelor diplomatice, producând cotidian daune si accentuând lipsa de credibilitate si profesionalism a demersurilor de politică externă.

Relaţiile cu toţi vecinii sunt proaste sau, în cel mai bun caz, reci, ceea ce marchează esecul diplomaţiei guvernamentale românesti din această perspectivă si, deopotrivă, esecul diplomaţiei personalizate a lui Traian Băsescu.

Pentru ca tabloul incompetenţei să fie complet, Guvernul se gândeste să lanseze o nouă strategie de politică externă, document care este mărturia utilizării abuzive a cuvântului strategie în discursul politic românesc.

O strategie presupune definirea unor obiective ultime, care descriu direcţiile principale de acţiune, se bucură de o minimă stabilitate în timp si implică o planificare minimă.

Care sunt asa-zisele obiective ale strategiei ce ni se propune acum? Să avem un cuvânt mai greu de spus în Uniunea Europeană?

Să nu contrapunem relaţiei cu Uniunea Europeană relaţia cu SUA?

Să relansăm relaţia româno-rusă, în afara oricăror clisee?

Cum putem vorbi, oare, serios, de întărirea influenţei României în Uniunea Europeană, când nu avem nici o viziune proprie în ceea ce priveste Europa politică - frontiere, competenţe, instituţii, modalităţi de luare a deciziei?

Cum să ţinem în echilibru relaţia transatlantică, când Palatul Victoria si Palatul Cotroceni au făcut din ea terenul unei lupte interne orientate de interese?

Cum să însănătosim relaţia cu Rusia, atunci când ea este, în acelasi timp, supraîncălzită ocult, în plan economic, de entuziasmul unor grupuri oligarhice transnaţionale si compromisă public, în plan politic, de retorica populistă a unui sef de stat care stimulează rusofobia?

Asa-zisa nouă strategie de politică externă nu este decât o poveste mediocră pentru mediul internaţional, care arată, de fapt, lipsa de imaginaţie a guvernanţilor.

România nu are, astăzi, o politică externă pe măsura statutului ei de al saptelea stat, ca mărime, membru al Uniunii Europene:

O ţară care să propună decizii si să participe la decizii.

Este nevoie de o schimbare radicală a modului de abordare a politicii externe românesti, redefinit de profesionalism, atasament faţă de interesul naţional si responsabilitate pentru drumul european al ţării.

Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi, Avem un capitalism care, în loc să producă resursele necesare dezvoltării, mai degrabă dirijează aceste resurse către o minoritate ignorantă social.

Avem nevoie de un alt fel de capitalism, care să-si asume mai multe responsabilităţi sociale, care să nu mai facă din maximizarea, cu orice preţ, a profitului, singura miză economică si socială.

Opţiunea PSD este pentru modelul social european, care a reusit să armonizeze interesele legate de competitivitate, de productivitate si profitabilitate ale capitalului, cu nevoile unei reale protecţii sociale si ale unui climat politic social stabil.

Orice reformă trebuie să răspundă unor cerinţe minime de echitate, de calitate, de sustenabilitate, asteptărilor si nevoilor populaţiei, arbitrul suprem al oricărei reforme.

Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi, Această moţiune deschide o dezbatere responsabilă asupra direcţiei de dezvoltare a societăţii românesti.

Sensul moţiunii de cenzură este clar:

România are nevoie de un nou Guvern, pentru că Guvernul liberal si politicile sale falimentare nu au adus nimic bun pentru majoritatea românilor.

Avem nevoie de un guvern capabil să funcţioneze din punct de vedere politic, juridic si practic.

Un Guvern responsabil social, în stare să aducă bunăstarea în viaţa majorităţii familiilor de români.

Situaţia penibilă si contraproductivă în care ne aflăm ne va face să ratăm si al doilea an de după aderarea la Uniunea Europeană.

Moţiunea de cenzură nu este un demers distructiv.

Ea este o acţiune constructivă de îndreptare a unor politici esuate, de dreapta, care au menţinut majoritatea familiilor din România în sărăcie.

Dintre europeni, românii plătesc printre cele mai mari si mai multe taxe, dar cu toate acestea, românii care muncesc nu au primit mai nimic înapoi din partea guvernului.

Majoritatea oamenilor văd în jurul lor că în România există bani.

Dar această bogăţie nu a intrat în casele lor.

Cei mulţi au fost uitaţi pentru că o mână de guvernanţi si-a pus în cap să ia decizii, să facă legi si să împartă bogăţia doar pentru un grup restrâns de privilegiaţi.

Aici stă marele pericol pe care trebuie să-l înlăturăm prin moţiunea de cenzură: ca România să fie ruptă definitiv în două între o minoritate care are de toate, bucurându-se de o viaţă civilizată si majoritatea care, desi munceste, se chinuie pentru o mâncare mai bună.

Această moţiune de cenzură este sansa unui nou început.

Riscul de a mai pierde un an în haos si de a rata si anul al doilea al integrării este prea mare.

Indiferent de rezolvarea politică a acestei situaţii, un lucru e sigur.

Românii merită mai mult si o pot duce mai bine.

Integrarea în Uniunea Europeană este o sansă istorică pe care nu o vom rata, chiar dacă unii se străduie să o confiste în folos personal.

Dacă după moţiunea de cenzură, prin dialog sau prin alegeri, românilor le va fi mai usor pentru că vor avea un guvern mai bun, atunci este foarte bine.

Un guvern dedicat familiilor care muncesc în România si care vor să fie mai bine si în casele lor este un guvern al României.

Indiferent de minciuni si intoxicări, căderea actualului guvern va însemna o sansă pentru cei mai mulţi si săraci de a fi trataţi la fel de bine cum au fost trataţi cei puţini si bogaţi de guvernarea de dreapta.

Doamnelor si domnilor colegi, Noi, cei din PSD, dorim o schimbare de direcţie: de la capitalismul oligarhic la modelul social european, de la exclusivismul celor puţini si privilegiaţi la solidaritatea socială faţă de cei mulţi.

Acordaţi, prin votul dumneavoastră, sansa unui nou început, României Europene si dreptul la o viaţă mai bună, pentru toţi cei care cred în solidaritate si în destinul european al acestei ţări!

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamnelor si domnilor senatori si deputaţi, Vă anunţ că la secretarul general s-a depus Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006

privind Statutul deputaţilor si senatorilor.

Cine doreste, poate sesiza Curtea Constituţională.

De asemenea, vreau să vă informez că marţi, la ora 13.00, va avea loc sedinţa Birourilor permanente reunite ale celor două Camere.

Cu aceasta, mulţumind domnului prim-ministru al Guvernului pentru prezenţă, daţi-mi voie să declar închisă sedinţa noastră comună de astăzi.

Vă mulţumesc foarte mult si succes în activitatea din circumscripţiile electorale.

Sedinţa s-a încheiat la ora 11.00.