Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Dumitru Pardău, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PD-L şi invit la microfon pe domnul deputat Marius Neculai.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marius Neculai:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte!

Stimaţi colegi,

Am să încep declaraţia mea, spunându-vă că, în prezent, ţara noastră dispune de doar 263 de kilometri de autostradă.

Conform proiectelor de pe hârtie, în următorii 5 ani ar trebui să se construiască aproape 1.760 km de autostradă, care să se adauge celor 263 existenţi. În condiţiile în care, în ultimii 19 ani, s-a construit într-un ritm de doar 7,6 km pe an, România va ajunge la 2.000 de kilometri de autostradă în 230 de ani.

În acest context, ca un arc peste timp, trebuie spus că acum 2000 de ani, Dacia ocupată de Traian era mult mai avansată din punct de vedere al infrastructurii, în raport cu celelalte state ale vremii. Avem de 20 de ori mai puţini kilometri de autostradă faţă de media europeană, ceea ce înseamnă că infrastructura actuală din România nu poate asigura dezvoltarea economică şi socială adecvată.

Am început pledoaria mea vorbind despre infrastructura României, cu gândul de a zugrăvi fundalul subiectului asupra căruia vreau să insist, şi anume, infrastructura din regiunea de nord-est a ţării noastre.

Condiţiile geografice, istorice şi politice au determinat o serioasă rămânere în urmă a Moldovei, din punct de vedere socio-economic. Regiunea de nord-est a României are o populaţie ce atinge 17,25% din populaţia totală a ţării, situându-se pe primul loc, din acest punct de vedere, între cele opt regiuni ale ţării. Aproximativ 3.700.000 de locuitori ai acestei regiuni se confruntă cu probleme deosebite generate de şomaj şi sărăcie. Moldova noastră este cea mai săracă regiune din România şi cea mai săracă zonă din Uniunea Europeană; puterea de cumpărare a locuitorilor de aici se situează la mai puţin de un sfert din media europeană.

Institutul Naţional de Statistică, în colaborare cu Banca Naţională a României au dezvoltat un proiect de cercetare privind dinamica investiţiilor străine directe. Conform rezultatelor obţinute, regiunea de dezvoltare nord-est ocupă bineînţeles ultimul loc.

Din numeroasele discuţii pe care le-au avut autorităţile locale cu potenţialii investitori în Moldova, aceştia s-au plâns în primul rând de infrastructura existentă aici. Oricâte bune intenţii ar avea, aceştia se lovesc mereu de aceeaşi problemă: drumuri proaste şi distanţe lungi.

Ştiaţi că pentru a parcurge 180 km, distanţa ce desparte Piatra Neamţ de Târgu-Mureş, e nevoie de cel puţin 4 ore pe şoselele pline de gropi, sau 8 ore pe calea ferată? Această distanţă, în Franţa o parcurgi cu trenul în mai puţin de o oră şi pe oricare dintre autostrăzile Europei, în maximum două ore.

Stimaţi parlamentari,

Moldova are nevoie de ajutor, are nevoie de sprijin din partea Guvernului, sprijin financiar pentru dezvoltarea regională. Dezvoltarea infrastructurii, şi anume refacerea capacităţii căilor ferate pentru transportul de mărfuri, dezvoltarea infrastructurii rutiere şi aeroportuare sunt singurele căi prin care putem atrage interesul investitorilor asupra regiunii de nord-est a României.

Dacă în actualul mandat nu vom reuşi să ducem la bun sfârşit măcar proiectul unei autostrăzi care să lege nord-estul României de Ardeal şi să deschidă drumul investitorilor spre Moldova, atunci această regiune va fi condamnată în continuare la sărăcie şi la un decalaj enorm în comparaţie cu celelalte regiuni europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, în ordinea înscrisă de grupul parlamentar, pe domnul deputat Ioan Stan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Suntem în plin scandal, început mediatic şi continuat la nivel diplomatic, în mod bilateral.

Aflăm, ca printre rândurile unui adevărat roman poliţist, că de ceva vreme un militar român în bună şi fructuoasă înţelegere cu un cetăţean bulgar, valorificau informaţii clasificate suficient de valoroase pentru a fi cedate pe bani frumoşi celor interesaţi.

Cine sunt aceştia?

Mai întâi, puţină istorie.

Românul, îi spun aşa, cu toate că cetăţenia nu i-a ridicat probleme în a-şi vinde marfa, şcolit cum se cuvine pe banii contribuabililor ce suntem, subofiţer IT&C la Divizia I Infanterie Dacica, unitate de elită a Forţelor Terestre, adună informaţii şi documente de valoare. Ce face cu ele?

Încă un pic de istorie.

În perioada 1998-2000, a activat în România, ca ataşat militar, un absolvent al Academiei Militare din Sofia, la specialitatea paraşutism.

La prima vedere, între un infanterist şi un paraşutist, n-ar fi altă legătură decât că pe pământ cad paraşutele. În cazul nostru, legătura are conotaţii speciale.

Fostul ataşat militar, pe numele său Petar Marinov Zicolov, s-a simţit atât de bine în România, încât şi-a pregătit din timp revenirea pe plaiurile mioritice, îndeplinindu-şi cu brio misiunea pentru care fusese trimis aici.

Şi-a croit dumnealui imaginea de om de afaceri şi, sub această acoperire, a revenit în România să valorifice reţeaua de spionaj militar construită în anii diplomaţiei. Mai precis, să cumpere informaţii de la domnul Floricel, specialistul IT&C, de care vă vorbeam, pe care să le vândă ataşatului militar al Ucrainei la Bucureşti.

Ba, dacă ar fi să ascultăm adevăraţii meseriaşi în domeniu, şi altor agenţi.

Prima mişcare, după dezvăluirea în presă a celor de mai sus şi după reţinerea făptuitorilor, a fost trimiterea acasă, era să zic la mama lor, a ataşatului militar al Ucrainei la Bucureşti şi a consilierului său.

Cel puţin aşa ni s-a spus nouă şi ni s-a părut chiar normal să fie aşa.

Reacţia ucraineană nu a întârziat să apară. Numai că, în spiritul agresiv arhicunoscut, ataşatul militar al României la Kiev şi secretarul II al Consulatului României la Cernăuţi, vor fi expulzaţi pe motiv că ar fi întreprins acţiuni vizând aducerea de prejudicii securităţii Ucrainei.

Aşa că, la această oră, de unde eram parte vătămată, ca să mă exprim aşa, cu toate dovezile noastre şi recunoaşterile vinovaţilor, vecinii noştri n-au nicio rezervă în a ne acuza diplomaţii şi implicit ţara de amestec în treburile interne ale Ucrainei.

Şi, în loc să vorbim noi despre Rostok şi Bîstroe, despre verdictul Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga în disputa referitoare la platoul continental şi, Doamne, iartă-mă, despre suspecta moarte petrecută pe teritoriul ucrainean a secretarului de stat Adrian Dohotaru, vorbesc ei despre jocul dublu al României, pe de o parte, în sprijinul integrării Ucrainei în NATO, iar, pe de altă parte, în crearea falsei impresii de nerespectare a drepturilor minorităţii române pe teritoriul ucrainean.

Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, mai aflăm din presă că de fapt cumpărătorii de informaţii cu caracter de secret de stat n-au fost expulzaţi din România, cum ar fi fost de dorit, ci au fost rechemaţi de patria-mumă, întrucât li s-ar fi încheiat mandatul. Deci, cum ar fi spus mama, fie iertată, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase!

Vreau să cred că, după ani de supraveghere din partea serviciilor pe care le ştim abilitate, conform celor date publicităţii, după recunoaşterea faptelor de către cei vinovaţi, după identificarea filierelor trădării, nu suntem în situaţia ca cei care ne-au furat să strige "hoţii", arătând către noi.

Chiar vreau să cred toate acestea!

Şi chiar aş vrea să se creadă - şi cei îndreptăţiţi să acţioneze - că este timpul să avertizăm cu fermitate asupra nerespectării unei reguli esenţiale pentru toţi cei care vor să adere la NATO - nu spionezi în spaţiul la care vrei să aderi!

Am convingerea că numai în acest mod vom răspunde aşteptărilor NATO, care comunica deja că are încredere în rezolvarea de către autorităţile române a situaţiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PNL şi invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Coroamă.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Coroamă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Salvaţi de la distrugere pădurile sucevene".

Aproximativ 6 mii de hectare de pădure din judeţul Suceava, de pe care pădurea a dispărut în ultimii 10 ani, ar trebui împădurite urgent în scopul de a evita noi dezastre naturale pe viitor.

Este vorba de zone de pădure care au dispărut în ultima decadă, punând astfel în pericol atât aşezările umane din zonă, cât şi suprafeţele de pădure care au mai rămas - fiind expuse catastrofelor naturale, precum doborâturile de vânt.

Numai pe fondul forestier de stat ar trebui să fie împădurită cât mai curând o suprafaţă totală de aproximativ 1.400 ha de teren, afectată de doborâturi de vânt. Situaţia cea mai gravă, însă, se regăseşte pe fondurile persoanelor fizice şi juridice, adică acolo unde pădurile au fost retrocedate. Din cele 71.000 ha de pădure retrocedate acestora, 3.600 ha au dispărut cu desăvârşire ulterior procesului de retrocedare.

În acest sens, este extrem de important ca Guvernul să demareze un proiect amplu de împădurire în judeţul Suceava, pentru cele 6 mii de hectare despădurite prin tăieri ilegale sau doborâturi de vânt în masă. Aceasta este singura soluţie care ar putea rezolva eficient problema pădurii şi ar reprezenta în acelaşi timp un element de protecţie în faţa efectelor inundaţiilor.

Luând în considerare distrugerile masive care au avut loc în judeţul Suceava în urma ultimelor inundaţii, consider că pentru actualul Guvern ar trebui să fie o prioritate luarea unor măsuri imediate privind refacerea suprafeţelor de pădure distruse, ca parte dintr-un program naţional de prevenire a efectelor create de fenomenele meteorologice.

La începutul anului 2009, ministrul mediului, domnul Nicolae Nemirschi, a menţionat că pe durata mandatului său, intenţionează să demareze un program intens de împădurire în anumite judeţe ale ţării. Din lista de judeţe anunţată nu făcea parte şi judeţul Suceava, cu toate că un astfel de program este extrem de necesar în această parte a ţării.

Judeţul Suceava are în prezent cea mai mare suprafaţă de pădure din ţară, dar în lipsa unor măsuri concrete de refacere a zonelor despădurite, corelată cu implementarea unor măsuri severe de reducere a tăierilor ilegale, potenţialul turistic al judeţului şi siguranţa oamenilor vor fi afectate de distrugerea celei mai de preţ comori pe care o are judeţul - pădurea.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar a UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Lakatos Petru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Lakatos Petru:

Doamnă preşedinte,

Doresc să dau răspuns Preşedintelui ţării, Traian Băsescu.

Stimate domnule Preşedinte,

V-aţi adresat naţiunii prin intermediul Parlamentului, în încercarea disperată de a împărţi cu aleşii uninominali responsabilitatea măsurilor nepopulare care urmează a fi luate, fără să prezentaţi o strategie anticriză coerentă, dacă tot v-aţi substituit premierului.

Ulterior, timp de aproape o oră, aţi dres busuiocul în direct la Televiziunea Română. Aţi fost consecvent doar în condamnarea guvernării Tăriceanu. În rest, aţi dat explicaţii contradictorii privind evaluările optimiste pe care le-aţi impus Guvernului la elaborarea bugetului de stat, privind neglijarea avertismentelor specialiştilor referitoare la gravitatea crizei economice şi pentru neprecizarea mărimii şi destinaţiei eventualului împrumut de la FMI.

Domnule Preşedinte,

Cetăţenii României aşteaptă de la dumneavoastră nu mesaje alambicate pe care ulterior să le puteţi interpreta în funcţie de evoluţia evenimentelor, ci prezentarea reală a stării naţiunii şi un program anticriză coerent, viabil, al Guvernului. Nu puteţi cere solidaritate de la o populaţie neinformată despre gravitatea crizei, căreia, sau reprezentanţilor săi din Parlament, nu se prezintă modalitatea ieşirii din criză. Nu puteţi cere acelaşi grad de solidaritate de la pensionarul amărât şi de la înaltul demnitar public, de la muncitorul din construcţii şi de la directorul de bancă.

Domnule Preşedinte,

Aţi afirmat că, dacă aţi fi fost comandant pe Titanic, acesta nu s-ar fi scufundat. Posibil. După război, mulţi viteji se arată. Criza economică, un uriaş aisberg, se apropie ameninţător de vaporul cu motoarele stinse numit România, al cărui comandant nu s-a dezmeticit încă din euforia creării unei majorităţi parlamentare de peste 70%, la care a visat timp de 5 ani şi al cărui cârmaci aşteaptă neputincios ordinele şefului.

Treziţi-vă, domnule Preşedinte, luaţi-vă funcţia în serios, dacă tot aţi vrut să fiţi preşedinte-jucător, dar nu vă jucaţi cu viitorul copiilor şi nepoţilor noştri.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, îi dau cuvântul domnului deputat Mircea Grosaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Grosaru:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Suntem în Europa, vom trăi în Europa!".

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o astfel, pentru că politicienii, prin ceea ce gândim, dar mai ales prin menirea noastră, nu trebuie să uităm unde suntem, cum gândim şi unde vom trăi de aici înainte pentru mult timp, adică în Europa.

Unii dintre noi concep, elaborează şi promovează mai multe proiecte de lege, alţii poate mai puţine, după experienţa sau pregătirea profesională a fiecăruia, de multe ori arbitrare în faţa abilităţii şi inspiraţiei fiecăruia în construcţia lor.

Aş dori însă să mă refer doar la câteva lucruri care consider că trebuie urmărite în activitatea noastră, acum, odată cu schimbarea majoră a componenţei celor două Camere ale Parlamentului, după alegerile din noiembrie 2008.

Avem specialişti în diverse domenii de activitate, care vor trebui să regândească strategia de propunere şi înregistrare a proiectelor legislative, pentru că multe vor trebui să devină legi moderne, clare, concise, eficiente, fără posibilitatea interpretării lor, comparabile şi compatibile cu cele din legislaţia europeană.

Nu poate face nimeni un sondaj din care să rezulte câte legi din România sunt clare, câte sunt moderne şi câte sunt eficiente, însă cu siguranţă că, din perspectiva oportunităţii lor la nivel de Europa, multe dintre ele nu mai corespund.

Am auzit în mandatul trecut de un aşa-zis concurs, chiar în cadrul aceloraşi grupuri parlamentare, pe număr de proiecte înregistrate între deputaţi, pe de o parte, şi senatori, pe de altă parte, sau invers, şi m-am întrebat dacă este bun sau nu un asemenea concurs.

Dacă ne vom gândi doar la cantitate, şi nu la calitate, pot afirma că suntem într-o gravă eroare, pentru că electoratul aşteaptă o nouă calitate a vieţii, legată de calitatea legilor votate în Parlament, iar prin votul uninominal exprimat, votând nume de notorietate, cu pregătire profesională consacrată, adică specialişti, indiferent de domeniul lor de activitate şi partidul care i-a susţinut, cu toţii aşteaptă un anume rezultat.

Mulţi dintre alegători, cum este şi firesc, urmăresc zilnic şi cu mare atenţie activitatea celor pe care i-au votat şi ştim cu toţii că o parte din politicienii aleşi au preferat adoptarea unor proiecte de lege pentru că au de rezolvat o problemă legată fie de o primărie, fie de un primar, fie de un consiliu local sau judeţean, fie de o autoritate locală sau poate de o biserică, la rugămintea vreunui preot, care are nevoie de fonduri pentru a-şi construi sau termina o biserică, fără a se întreba de multe ori dacă acestea ar putea fi valabile pentru toate primăriile, pentru toţi primarii, pentru toate consiliile locale sau judeţene sau pentru toate autorităţile, ori pentru toţi preoţii din Europa, pentru că principalul atribut al legii este, după cum ştim, caracterul său general, de multe ori cu implicaţii la nivel european.

La fel de adevărat este că primarul sau preşedintele consiliului judeţean, fotografiaţi pe bannere de mari dimensiuni lângă candidaţii şi steagul de partid, au avut o mare influenţă în alegerile parlamentare, iar acest lucru cred că va fi în curând regândit, printr-o nouă variantă de vot uninominal, modernă, care îi va scuti pe candidaţii la Parlament de orice fel de compromis.

Declaraţia politică de astăzi reprezintă o opinie personală, o constatare a subsemnatului, iar datele statistice culese în anexa la prezenta declaraţie cred că sunt sugestive şi prezintă o situaţie a tuturor proiectelor din mandatul 2004-2008.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al PD-L. Invit la microfon pe domnul deputat Viorel Cărare.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Viorel Cărare:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mi-am propus să vă reţin astăzi cu un discurs despre coeziunea socială. Am ales această temă pentru că tot mai des ne gândim, nu la criză, ci la soluţiile pe care trebuie să le creionăm ca să aibă un impact mai mic asupra României.

De aceea, îmi expun un punct de vedere, parţial, şi fără pretenţia de a fi un guru în materie de gestionare a crizei. Nimeni dintre noi nu este şi nu poate fi, pentru că nu există un precedent, în contextul globalizării.

Criza economică este un fenomen ciclic - aşa spun economiştii. Nu îi contrazic, dar nu pot să nu fac o paralelă cu un ciclu din domeniul tehnic: un ciclu care are o succesiune definită de operaţii, are o lungime definită, are variabile ce se conduc după nişte legi.

La această criză nu se cunoaşte începutul: în România a început, sau n-a început? Se pare că abia de 1 aprilie o să aflăm. Adică, după două trimestre de indice de creştere economică mai mic, trimestrul IV 2008 şi trimestrul I 2009.

La această criză nu se cunoaşte cum se va desfăşura: în V, în U, în L sau după un model nou, à la Roumanie.

La această criză se cunoaşte publicitatea, în schimb. Nici o televiziune, nici presa, nici radioul nu pierd ocazia să-i facă publicitate, cu asiduitate. Mă întreb cine plăteşte această publicitate, căci nu e motiv de creştere a audienţei. Deja lumea nu mai vrea să mai deschidă televizorul, că o apucă depresia.

Mai pun încă o dată întrebarea: cine plăteşte această publicitate? Nu o pun întâmplător, ci în legătură cu tema pe care am ales-o: coeziunea socială.

Oare mogulii presei sunt români sau nu sunt români? Oare românii trebuie programaţi mental să-şi reducă şi consumul propriu şi cel al firmelor, să reducă din cheltuieli, să strângă cureaua, să depună economii în bănci, pentru ca acestea să aibă ce să repatrieze firmelor- mamă, unde dobânda practicată este de 1-2%?

Cei care au facilitat vânzarea reţelelor naţionale bancare şi care mai fac parte şi azi din Parlament, ar trebui să vină cu iniţiative private care să demonstreze astăzi că sunt români, şi nu doar posesori de conturi off-shore.

Oamenii de rând vor strânge din dinţi, vor mânca mai puţin, se vor îmbrăca mai prost şi vor plăti ratele la bancă. Avem sub 3% credite neperformante, faţă de state bogate care au şi 12-13%. Aşa sunt oamenii săraci, mai simţiţi.

Revin şi spun că prezint un punct de vedere parţial, pentru că astăzi aş vrea să mă refer numai la acţiunile posibile ale acelor români care au capital.

Aceşti români au acumulat în 20 de ani pe căi legale la marginea legii, cât alţii într-o generaţie, două sau mai multe. Aceşti români pot fi salvarea unei părţi din economia naţională. Dacă de la bănci care sunt persoane juridice străine, nu ne putem aştepta la altceva decât la specularea slăbiciunilor pieţei, aş dori ca oameni din Top 50, 100, 200, în fine, să-şi aducă aminte de unde au plecat.

Fac apel la aceştia, din care unii sunt colegii noştri, aici în Parlament sau aparţin unor grupări de interese influente, să injecteze în economia românească acel capital acumulat. Românii au produs profit substanţial pentru străini, iar acum aceştia, în momente mai grele, fug în ţări şi mai uşor de muls. Vă rog pe dumneavoastră, domnilor, să luaţi aminte de marile familii ca Brătianu, Ghica şi aţii care la momente de cumpănă pentru naţiunea noastră au uitat că sunt liberali sau conservatori, au uitat că sunt bogaţi şi au dat dovadă, în primul rând, că sunt români.

Nu putem să ne aşteptăm ca străinii să ne ajute, ei se ajută întâi pe ei. Au propaganda să-şi consume produsele autohtone, să-şi cheltuie banii în ţara lor în sfera turismului, să-şi investească banii în ţara lor. Promovează întâi interesul propriu, apoi naţional şi eventual regional, dacă mai prisoseşte ceva.

Mă aştept ca dumneavoastră să subminaţi propaganda pentru scăderea valorii caselor românilor. Imensa lor majoritate nu au speculat la bursă, la terenuri şi imobile, ci şi-au amanetat viitorul pe 30 de ani ca să aibă un apartament sau o casă a lor. Au făcut investiţii acolo unde statul, cu ANL, cu tot, nu a reuşit să rezolve o problemă socială importantă.

Nu-i pedepsiţi, luându-le casa pe nimic. Nu zic precum popa, să vă bată Dumnezeu, dar zic să luaţi în calcul că dacă s-au împovărat cu un astfel de angajament, aceasta arată importanţa acoperişului deasupra capului pentru familiile lor.

Măcar ca oameni de afaceri evaluaţi riscul la care vă supuneţi dacă-i aduceţi în stare să nu mai aibă ce pierde.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează simplu: "Regia Naţională a Pădurilor are nevoie de cabanele de vânătoare".

Săptămână trecută, ministrul agriculturii, Ilie Sârbu, a declarat într-o conferinţă de presă că RNP va vinde cabanele de vânătoare. Explicaţia domniei sale a fost că"acestea sunt neproductive, costurile pentru întreţinerea lor fiind foarte mari". Pentru informare corectă a cetăţenilor precizez că în momentul de faţă Regia Naţională a Pădurilor are în gestiune 215 cabane de vânătoare, din care 70 sunt clasificate şi incluse în circuitul turistic prin agenţiile de turism, 120 se regăsesc pe site-ul direcţiilor silvice judeţene, putând fi făcute programări on line pentru perioadele solicitate, mare parte din ele fiind clasificate. Numai 25 de cabane necesită a fi introduse în circuitul turistic prin reamenajări şi dotări corespunzătoare.

Dacă adăugăm la serviciile turistice oferite şi serviciile de cazare şi masă pe care aceste cabane le oferă în timpul partidelor de vânătoare organizate de RNP pe fondurile de vânătoare pe care le administrează, şi precizez că Regia Naţională a Pădurilor are în momentul de faţă în administrare 500 de astfel de fonduri de vânătoare, avem o imagine mult mai complexă a necesităţii menţinerii lor în structura RNP, ştiut fiind că activitatea de vânătoare este una dintre cele mai profitabile activităţi, bineînţeles, după cea a vânzărilor de masă lemnoasă.

Un alt argument al menţinerii lor în actuala structură este angajamentul luat de actualul Guvern prin programul de guvernare, privind încurajarea şi dezvoltarea silvoturismului ca activitate alternativă de creştere a veniturilor RNP, mai ales că vânzarea de masă lemnoasă a scăzut dramatic în primul trimestru al anului 2009, producţia silvică nemaiputând fi realizată.

Ca o paranteză, în 2008 numai din servicii de cazare RNP a încasat 2,5 miliarde de lei de pe urma acestor cabane, iar trendul este excepţional, dacă îl comparăm cu 2007 (600 mii lei).

Or, silvoturismul nu-l putem încuraja şi promova dacă vindem cabanele administrate de RNP. Cei ce doresc să-şi construiască cabane de vânătoare au la îndemână, pentru informare, o întreagă legislaţie silvică şi posibilitatea construirii acestora în conformitate cu această legislaţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Continuăm cu Grupul parlamentar al PSD+PC şi invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Iaşiul are nevoie de un spital de urgenţă".

Recent, un răspuns oficial al Ministerului Sănătăţii arată că, în momentul de faţă, este imposibilă încheierea contractului privind construirea la Iaşi a Spitalului Regional de Urgenţă.

Invocându-se starea economică actuală complicată, dar şi faptul că, momentan, nu mai există fonduri de la bugetul de stat pentru realizarea serviciilor şi lucrărilor, oficialii Ministerului Sănătăţii promit totuşi că, pe viitor, vor rămâne preocupaţi de identificarea unor modalităţi de finanţare pentru susţinerea programului de construire a unor noi şi moderne spitale de urgenţă.

Din păcate, Iaşiul chiar are nevoie de un spital de urgenţă. În capitala Moldovei nu există un spital în care pacientul politraumatizat să fie rezolvat în totalitate. De aceea, bolnavul este obligat să meargă de la un spital la altul, pentru a beneficia de asistenţă medicală corespunzătoare.

Situaţia medicală a Iaşiului a devenit şi mai complicată în ultimele luni. Speriate de presupusele cazuri de malpraxis în care au fost implicaţi anumiţi medici din câteva spitale de provincie, bolnavii din toată Moldova iau cu asalt spitalele ieşene, recunoscute pentru specialiştii lor de calibru.

Potrivit ultimelor statistici de profil, în spitalele ieşene, peste 25% dintre pacienţi provin din celelalte judeţe ale Moldovei. Deseori, cazurile extreme cu care se confruntă medicii din Iaşi sunt deosebit de grave şi orice întârziere în tratarea bolnavului poate avea efecte dintre cele mai nedorite.

Cred că toate cele de mai sus reprezintă un argument puternic în favoarea ideii că Iaşiul merită să aibă un nou şi modern spital regional de urgenţă.

De aceea, şi cu speranţa că recesiunea economică mondială va deveni în scurt timp doar o amintire neplăcută, facem apel la oficialii Ministerului Sănătăţii să trateze cu maximum de responsabilitate acest caz.

Sănătatea românilor trebuie să rămână o prioritate a noului Guvern!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, PSD+PC, invit la microfon pe doamna Sonia Drăghici.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

"România la 20 de ani de la liberalizarea avorturilor"

Cuvântul "avort" provine din latinescul "aboriri", care înseamnă "a dispărea" şi se referă la întreruperea cursului unei sarcini, în orice moment, înainte de naştere.

Tinerii de azi nu au trăit experienţa vieţii în comunism şi impactul pe care interzicerea avorturilor l-a avut asupra vieţii sexuale a româncelor. Aceasta a fost dificilă, periculoasă, frustrantă şi neplăcută, mai ales în anii '80, când s-a asociat cu criza alimentară şi energetică. Vânzarea pilulelor contraceptive era interzisă prin lege, ca şi importul de prezervative, femeile care îşi provocau avort treceau prin constrângeri şi experienţe dramatice. Comunismul a manifestat toate simptomele descrise de istorici ca "memoria traumei". Prin Decretul 770 din 1966, Ceauşescu ar fi vrut să rămână în istorie ca autor al "decretului vieţii", fiindcă acesta era menit să interzică avorturile şi să încurajeze natalitatea.

Capodopera lui Cristian Mungiu, pelicula "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile ", răscoleşte publicul prin amintirile dureroase şi sentimentele de culpabilitate pentru păcatul de-a fi ucis copiii nenăscuţi şi nedoriţi.

Prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avortul este permis în primele 3 luni de sarcină, urmând a fi efectuat numai în unităţi spitaliceşti cu dotare şi cu personal ATI.

Cu ocazia a celei 36-a aniversări a legalizării avortului în Statele Unite, la 22 ianuarie a.c., Barack Obama a reafirmat angajamentul său pentru apărarea "dreptului" femeilor la avort, deşi organizaţiile creştine americane şi străine, alături de Vatican, au denunţat gestul lui Obama. Pe de altă parte, Obama a anunţat o concentrare, împreună cu toate părţile interesate, pentru reducerea numărului sarcinilor nedorite şi de a răspunde mai bine nevoilor femeilor şi familiilor din Statele Unite.

După 20 de ani de la liberalizarea avorturilor în România, aceasta se află încă pe primul loc în Europa într-un nedorit top al întreruperilor de sarcină. Multe minore, care rămân însărcinate, sunt nevoite să facă avort. S-a constatat că tot mai multe tinere de 14 - 16 ani ajung la spital pentru întrerupere de sarcină. Datele sunt alarmante, cu atât mai mult cu cât reflectă doar o parte a realităţii. Mult mai mare este numărul avorturilor din cabinetele private, dar acestea nu apar în statistică. Aproximativ 30% dintre adolescentele gravide aleg avortul. La aproximativ 60% din femeile sub 18 ani, care au avut un avort, cel puţin unul dintre părinţi ştie de acest avort şi susţine alegerea fiicei.

Medicii ginecologi sunt de părere că lipsa de informare şi educaţie sunt principalele cauze ale acestei situaţii. Ei spun că nu există comunicare nici în familie, nici la şcoală, iar ignoranţa le face pe fetele care şi-au început viaţa sexuală să se teamă de anticoncepţionale. De asemenea, cabinetele de planning familial, în care se poate primi consiliere privind metodele contraceptive, sunt o mare necunoscută pentru tinere.

Sarcinile neplanificate sunt destul de frecvente, aproximativ o treime din totalul naşterilor fiind rezultatul unor asemenea sarcini. Motivele sarcinilor neplanificate sunt multiple. Toate metodele contraceptive prezintă unele deficienţe. Uneori femeile nu au folosit deloc contraceptive din cauza unor dificultăţi în obţinerea de consiliere sau oferte adecvate, alteori întâmpină dificultăţi în utilizarea metodei alese sau consideră că, în momentul actului sexual neprotejat, nu sunt fertile. Unele femei doresc să-şi planifice o sarcină, dar schimbarea unor împrejurări face ca naşterea unui copil să devină problematică. Situaţia fiecărei femei este unică, iar luarea unei decizii poate fi dificilă. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, o româncă face în medie două întreruperi de sarcină în decursul vieţii fertile. În ţările Uniunii Europene, media este sub unu.

Promiscuitatea vieţii sociale şi absenţa unor principii morale sănătoase, violurile, concubinajul, alcoolismul, lipsa de educaţie civică menţin încă la un nivel ridicat rata avorturilor din România. Femeile care sunt însărcinate prin viol sau incest deseori optează pentru avort, în timp ce altele îl aleg ca o metodă de salvare a propriei vieţi.

Întreruperile empirice de sarcină, cu toate consecinţele lor, de la hemoragii, infecţii şi tulburări psihice, până la blocaje renale, septicemii şi decese, continuă să existe în România, în ciuda legalizării avortului şi a existenţei unei palete largi de metode anticoncepţionale. Femeile apelează la avortul empiric, de multe ori fatal, din cauza sărăciei, a lipsei unor programe susţinute de educaţie socială şi dintr-o obişnuinţă care nu a dispărut nici după 20 de ani de la căderea comunismului.

Educarea populaţiei are un rol foarte important în diminuarea ratei avortului, iar medicul de familie şi asistentul medical comunitar sunt cei care trebuie să acţioneze primii pentru prevenirea apariţiei sarcinilor nedorite. Lipsa profesioniştilor este, la prima vedere, paradoxală, având în vedere că, din 1990 până în prezent, au absolvit mai multe promoţii de asistenţi comunitari, însă doar o treime dintre aceştia ajung să lucreze în domeniu, restul se reorientează profesional, merg în sectorul privat sau în străinătate.

Este nevoie de voinţă politică şi efort financiar consecvent pentru a pune în practică programele susţinute de prevenire a sarcinilor nedorite, necunoscute şi, implicit, a avorturilor. Este nevoie, de asemenea, de toţi partenerii, bărbaţii alături de femei, organizaţiile interne şi internaţionale, autorităţile, societatea civilă şi presa, care trebuie să se implice într-o acţiune bine direcţionată pe termen lung. Mai presus de toate, trebuie găsite metode consecvente de consolidare a familiei şi cultivare permanentă a moralei şi tradiţiei creştine privind valorile acesteia.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Continuăm cu Grupul parlamentar al PNL şi invit la microfon pe doamna deputat Diana Tuşa. Vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Adriana Diana Tuşa:

Mulţumesc mult, doamna preşedintă.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Responsabilitatea - o problemă a educaţiei din România" şi se referă la haosul din sistemul de învăţământ, haos creat de doamna Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei, cercetării şi inovaţiei.

Asumarea responsabilităţii este un lucru din ce în ce mai rar în politica românească. Întoarcerea ca la Ploieşti, făcutul pe niznaiul, datul după corcoduş sau obrazul gros au devenit o practică. Scandalul iscat de modificarea programei şcolare, propusă de Ministerul Educaţiei, ilustrează perfect noua modalitate iresponsabilă de a guverna în România.

Totul a pornit de la un lucru cert: programul mult prea încărcat, mult prea multe ore în învăţământul preuniversitar, realitate pe care nimeni nu o poate contesta. Problema a fost rezolvată însă în cel mai neaoş stil dâmboviţean. Fără nicio consultare cu cei vizaţi de măsurile preconizate, fără a consulta nici măcar legislaţia europeană în domeniu, procedură care pare că a devenit o practică a noului Guvern, ministrul educaţiei a decis: "tăiem de la liceu o oră de sport, dirigenţia şi a doua limbă străină".

Reacţia tuturor factorilor implicaţi a dus la întoarcerea ca la Ploieşti de care vorbeam mai sus. În încercarea de a drege busuiocul, doamna ministru Andronescu a precizat că "am hotărât să păstrăm în trunchiul comun o singură oră de sport, în schimb trec două în extracurricular". Aceasta în condiţiile în care ştim cu toţii că, potrivit normelor europene, unul dintre principalele beneficii ale sportului este rolul important pentru sănătatea publică, în special în lupta împotriva obezităţii, boală care afectează în prezent 21 de milioane de copii europeni. Conform unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, trei milioane dintre aceştia sunt elevi. Sedentarismul, combinat cu o alimentaţie deficitară, bazată pe mâncarea fast-food, face ca anual, în Europa, circa 85000 de copii să devină obezi.

În cazul României, o treime dintre copii devin obezi până să ajungă în băncile şcolii, iar în ceea ce priveşte riscurile pe care le implică obezitatea, acestea sunt date de boli precum diabetul, diverse afecţiuni cardiace, ajungând până la anumite tipuri de cancer. De aceea, conform art. 10 al Rezoluţiei Parlamentului European din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educaţie, Parlamentul European invită statele membre să confere educaţiei fizice un caracter obligatoriu în şcoli şi licee şi să accepte acele principii conform cărora, în orar, ar trebui să se prevadă cel puţin trei ore de educaţie fizică pe săptămână, în vreme ce şcolile ar trebui să fie încurajate să depăşească acest prag, în funcţie de posibilităţi.

În bâlbâielile sale, în încercarea de a-şi salva, atât cât mai putea, imaginea de mare specialist al sistemului, doamna ministru a uitat însă să facă precizările referitoare la scoaterea orei de dirigenţie şi a celei de-a doua ore de limbi străine, deşi necunoaşterea cel puţin a limbii engleze reprezintă un mare minus, indiferent de domeniul sau de ţara în care doreşti să lucrezi. Şi pentru că învestirea în funcţia executivă a doamnei ministru a fost însoţită de uitarea adevăratelor probleme cu care se confruntă tinerii din România, îi reamintesc doamnei ministru Andronescu faptul că statisticile arată că doar 10% dintre români ştiu foarte bine engleza - cea mai cunoscută limbă de circulaţie internaţională -, în condiţiile în care media în Uniunea Europeană este de 22%. Totodată, îi reamintesc doamnei ministru Andronescu faptul că, aceleaşi statistici arată că doar 17% dintre români spun că ştiu engleza la nivel mediu, faţă de 47% media în Uniunea Europeană.

Totodată, pentru că se pare că a uitat şi acest lucru, îi reamintesc doamnei ministru că, în rectificările sale, uitat a fost şi programul After School; o idee mai mult decât fantezistă, aplicabilă oriunde, mai puţin în România; o idee care ne dovedeşte faptul că avem un ministru al educaţiei rupt de realitatea sistemului de învăţământ românesc, un ministru care probabil raportează facilităţile pe care le avea în cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti la nivelul întregului sistem educaţional. Prin urmare, nu îmi rămâne decât să mă gândesc la gravitatea faptului că doamna ministru nu ştie care sunt problemele cu care se confruntă şcolile din Brăila, de exemplu, sau din celelalte judeţe ale ţării.

Îi reamintesc, de asemenea, doamnei ministru că tinerilor social-democraţi, cărora le-a ţinut prelegeri despre cât de eficient va deveni sistemul de învăţământ românesc sub conducerea domniei sale, a uitat să le povestească despre consecinţele propunerii de desfiinţare a şcolilor de arte şi meserii, înfiinţate - ironia sorţii - tot de domnia sa, în 2002. Oare omisiunea a fost voită sau chiar doamna ministru nu conştientizează implicaţiile propunerii domniei sale pe piaţa muncii din România?

Având în vedere aceste considerente şi ţinând cont de faptul că educaţia şi sănătatea actualei generaţii de şcolari depind de viitorul nostru, al tuturor, mă întreb care este strategia reală a Ministerului Educaţiei, dacă există vreuna.

Mulţumesc mult.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit la microfon pe domnul deputat Ákos Derzsi. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Derzsi Ákos:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este intitulată "Criza nu bate condiţiile vătămătoare"

Pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, la Capitolul "Proiecte în dezbatere", putem lectura proiectul de Ordonanţă de urgenţă privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.

Acest proiect de ordonanţă, la art. 9 prevede că, în anul 2009, nu se acordă sporuri pentru condiţii vătămătoare acordate personalului bugetar care-şi desfăşoară activitatea în autorităţi şi în instituţii publice, în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă, produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă şi staţii de bruiaj.

În acest fel, se abrogă, cel puţin temporar, prevederile Ordonanţei nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare, care, în art. 16, prevede că "Sporul pentru condiţii vătămătoare de până la 10% din salariul de bază se acordă funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă, produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curent de înaltă frecvenţă şi staţii de bruiaj. Locurile de muncă pentru care se acordă sporuri prevăzute la acest alineat vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare, emise de către autorităţi abilitate în acest sens."

Deci, după cum se observă, nu este vorba de un spor oarecare, nici de stimulent financiar pentru fidelitate sau compensarea orelor prestate pe durata normală a timpului de lucru sau acordarea de premii, ci este vorba de un spor care se acordă pentru că angajatorul nu este în măsură, conform principiilor enunţate în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, să asigure cerinţele minime de securitate şi sănătate, referitoare la expunerea lucrătorilor la risc, generat de câmpuri electromagnetice.

Având în vedere faptul că valorile limită de expunere în multe locuri sunt depăşite, confirmate prin buletine de analiză emise de către autorităţile abilitate în acest sens, suntem în situaţia în care salariaţii acceptă un risc existent, efectele căruia nu sunt cuantificate până în prezent, iar angajatorul compensează acest lucru prin spor.

Suntem conştienţi că aceste riscuri generate de expunerea la câmpurile electromagnetice trebuie să fie eliminate sau să se aplice alte metode de lucru, care să conducă la o expunere mai redusă, prin alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice, să se utilizeze programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a posturilor de lucru sau limitarea duratei şi a intensităţii expunerii. Dar, ştim bine cu toţii că nu s-au luat măsuri în această direcţie, nu s-au schimbat echipamentele, deci nu s-au asigurat condiţii de muncă mai sănătoase.

Supun atenţiei factorilor de decizie faptul că securitatea şi sănătatea salariaţilor nu constituie subiect de negociere, indiferent cine este angajatorul şi în ce situaţie financiară se află acesta.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Simboluri ale etniei tătare"

La data de 23 februarie a.c., la geamia Hunchiar, din oraşul Constanţa, a avut loc o slujbă de comemorare a marelui erou al naţiunii tătare, Numan Celebi Cihan.

La sfârşitul acestei săptămâni, se va desfăşura o manifestare dedicată lui Ismail Gaspirali, o altă importantă personalitate a lumii turce.

În fiecare an, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România organizează simpozioane istorice, ocazie cu care promovează operele unor remarcabili conaţionali: Mehmet Niyazi, Mehmet Vani Yurtsever, Negip Hagi Fazîl, Mustegip Ulkusal, Sebat Husein. Devotaţi, în primul rând, credinţelor nobile, aceşti oameni s-au distins datorită valorii, abnegaţiei, respectului purtat propriei etnii, dar şi celor alături de care au trăit. Iată de ce considerăm că este nevoie ca astfel de personalităţi să fie promovate şi altfel, prin atribuirea numelor lor unor străzi sau instituţii, în mod deosebit din judeţele Constanţa şi Tulcea.

Chiar dacă ar reprezenta doar gesturi simbolice, pentru noi, membrii comunităţii tătare din România, cu siguranţă ar însemna foarte mult. Există astfel de exemple, cum ar fi şcoala "Negip Hagi Fazîl", din satul Tătaru, judeţul Constanţa, dar şi câteva străzi cu nume semnificative pentru etnia pe care o reprezint, din localităţile Medgidia şi Valu lui Traian. Sunt însă oraşe unde astfel de exemple, din păcate, nu pot fi oferite.

La fel de necesară este şi ridicarea unui monument comemorativ dedicat eroilor musulmani căzuţi pentru România în cele două războaie mondiale.

Sunt repere ale existenţei noastre ca etnie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Urmează Grupul parlamentar al PD-L şi invit la microfon pe domnul deputat Silviu Prigoană. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Silviu Prigoană:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Uniforma şi manualul unic"

După Revoluţia din 1989, s-a renunţat la obligativitatea purtării uniformelor şcolare în instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat, crezându-se greşit că acest lucru are de a face cu regimul comunist. Cei care au luat o astfel de decizie fie nu aveau habar despre ce înseamnă învăţământul românesc, fie au dorit să rămână în istoria colectivă ca mari reformatori ai sistemului de educaţie din România.

Ce nu ştiau domniile lor, este faptul că uniforma şcolară ţine de tradiţia din învăţământul românesc, pe care regimul comunist doar a alterat-o sau a exploatat-o în scopurile sale ideologice.

Ce nu au vrut să înţeleagă cei care au scos uniforma din şcoală şi nici cei care se opun în prezent reintroducerii acesteia, este faptul că şcoala nu reprezintă şi nu trebuie să reprezinte doar o simplă instituţie în care se transmit şi se receptează informaţii. Şcoala este locul unde copiii noştri se formează ca oameni, unde se formează şi definitivează principalele trăsături de personalitate, unde intră prima dată în contact cu societatea, unde îşi formează sau definesc modele de urmat în viaţă. În şcoala românească este greu, în momentul de faţă, să mai distingi cine este elevul şi cine este vânzătorul de stupefiante, însă este uşor să vezi ai cui părinţi sunt milionari sau ai cui părinţi sunt şomeri.

Recunosc că a mai existat o iniţiativă în acest sens, însă ea prevedea eronat achiziţionarea acestor uniforme de către părinţi, mulţi dintre aceştia neavând resursele financiare necesare. Eu vă propun, stimaţi colegi, uniforma unică la nivel naţional, suportată financiar integral din bugetul Ministerului Educaţiei.

Vă mai propun, de asemenea, reintroducerea manualului unic, căci actualul sistem nu face decât să împiedice mobilitatea elevilor pe teritoriul ţării şi, prin aceasta, mobilitatea părinţilor pentru a-şi găsi un nou loc de muncă, adică a forţei de muncă, liber să circule pe teritoriul României. Manualul unic va avea în vedere şi reforma curriculară a învăţământului preuniversitar. actualele manuale alternative, ştim cu toţii, că lasă foarte tare de dorit.

Vă mulţumesc şi vă solicit sprijinul pentru a putea recâştiga respectul cuvenit pentru şcoala românească.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PD-L, domnul Petru Călian. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi are titlul "Cui îi este frică de Fondul Monetar Internaţional?"

Astăzi, aduc în atenţia dumneavoastră argumente care privesc necesitatea României de a recurge la accesarea unui împrumut extern pentru a depăşi criza financiară. Sunt de părere că soluţiile care trebuie să vină în întâmpinarea crizei, pentru a depăşi acest obstacol, se găsesc în zona politică. Sectorul privat este astăzi o parte a problemei, iar relansarea economică a României ţine strict de rezolvarea acestei probleme.

La finele anului 2008, România se afla în situaţia unui deficit bugetar de 5,2 %, în condiţiile unei creşteri economice de 7,8%. Datorită gestionării greşite a acestei creşteri economice, datorită cheltuielilor de 5,3 ori mai mari decât ale administraţiei trecute, şi bineînţeles datorită crizei financiare mondiale, cele mai optimiste estimări dau un maxim de 2,5% creştere economică, în anul curent.

În consecinţă, cum facem să schimbăm această situaţie? Obiectivul principal şi totodată problema ecuaţiei este, în opinia mea, deficitul bugetar al României. Pentru a ajunge la un deficit bugetar de circa 2% în acest an, un deficit bugetar sustenabil, avem nevoie, pe lângă execuţia bugetară şi relaxarea politicii monetare, de un împrumut extern. Trebuie astfel să recunoaştem nevoia, din ce în ce mai stringentă, de a accesa un împrumut din partea Fondului Monetar Internaţional. Desigur că această soluţie este privită în mod sceptic de mulţi.

Pentru a înlătura orice urmă de scepticism în acest sens, aduc câteva argumente în favoarea unui împrumut extern de la Fondul Monetar Internaţional. După cum bine ştim, România are nevoie de cel puţin 3 - 4 miliarde de euro pentru a contracara deficitul bugetar şi deficitul de cont curent.

Primul argument pro, în acest sens, este dobânda. Luând exemplul Ungariei, ţară care a accesat un împrumut de la FMI de peste zece ori mai mare faţă de cota sa de contribuţie, ajunge să plătească pentru această sumă o dobândă medie de cca. 2,6%. Având în vedere faptul că, la alte instituţii externe, este exclusă contractarea unui împrumut, la fel de consistent, cu o dobândă mai mică de zece sau 12 procente, argumentul meu devine clar.

În al doilea rând, regulile pe care se bazează finanţarea Fondului Monetar Internaţional, chiar dacă sunt stricte, asigură o transparenţă şi un control eficient în investiţii, ceea ce reprezintă un motiv în plus să păstrăm deficitul bugetar la o cotă de 2% la finele anului curent. Ţin să atrag atenţia, de asemenea, asupra posibilităţilor ulterioare de creditare şi asupra oportunităţilor comerciale care se vor deschide în urma unui eventual acord cu FMI.

Sunt de părere că un împrumut de la FMI se accesează greu. Îmi dau seama de implicaţiile pe care un asemenea proces le presupune. De asemenea, nu pledez pentru semnarea unui acord fără a lua în considerare obligaţiile la care noi suntem supuşi.

Trebuie să luăm o decizie corectă, responsabilă şi optimă în acest sens. Cred că trebuie să dăm dovadă de realism şi de o bună abilitate în negocieri, având tot timpul în vedere obiectivele punctuale pe care ni le-am propus: reducerea deficitului bugetar, relaxarea graduală a politicii monetare, asistarea sectorului privat, execuţia bugetară, sustenabilitatea deficitului bugetar.

Stimaţi colegi, Fondul Monetar Internaţional este o soluţie inevitabilă, chiar dacă este foarte exigentă. În condiţiile în care reuşim să obţinem cu contract de împrumut similar cu cel al Ungariei sau Letoniei, în condiţiile în care luăm în considerare faptul că este puţin probabilă accesarea unui asemenea împrumut de la Uniunea Europeană sau de la Banca Centrală Europeană, mai ales în contextul crizei financiare, mă întreb: Cui îi este frică de FMI?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC şi invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică se cheamă "Stop fenomenului Lăzărescu la Iaşi! dincolo de statistici."

Statisticile sunt reci. Statisticile sunt seci. Un personaj intrat în istorie pentru cinism spunea că "Moartea unui om e o tragedie, iar moartea a milioane e doar o statistică". Sunt medic, medic de urgenţă, şi-mi repugnă astfel de statistici. Dar nu pot să nu văd realitatea dureroasă din spatele fiecărui număr.

Februarie a avut 28 de zile. În oraşul Iaşi au fost plimbaţi între spitale 578 de pacienţi în suferinţă. 20,64 în 24 de ore. Ce înseamnă o virgulă aici? Poate însemna suferinţa şi moartea soţului sau a soţiei, a mamei sau tatălui, a fiului sau a fiicei fiecăruia dintre noi. Şi asta în centrul universitar medical al Moldovei, în Iaşi.

Februarie a avut 28 de zile. Fiecare din cei 578 de pacienţi a fost plimbat în medie 77 de minute între spitale. Totalizând, 44506 de minute. Adică 741,76 de ore. Adică 30,906 de zile. În căutarea unui spital de urgenţe. În căutarea specialităţii sau mijlocului de explorare necesar. În căutarea vieţii.

Februarie a avut 28 de zile. În fiecare zi, peste 100 de pacienţi au ajuns la primul spital de urgenţe din viaţa ieşenilor - cel din Copou, cel din chirpici, cel fără lift.

Statisticile sunt seci, statisticile sunt reci, iar astfel de statistici trebuie să înceteze.

Martie ".. suntem în martie şi nimeni nu uită niciodată de 1 sau 8 martie. Dar cei din Iaşi şi din Moldova mai pot adăuga o zi: 20 martie. Ziua parteneriatului pentru stoparea "fenomenului Lăzărescu". Ziua începerii finalizării noului Spital Clinic de Urgenţe din Copou. Cel monobloc, cel cu lift şi cu toate specialităţile necesare rezolvării oricărei urgenţe.

Se spune că speranţa moare ultima. Dar de ce să moară dacă semnăm cu toţii acest parteneriat pentru Spitalul clinic de urgenţe din Copou?

În numele tuturor pacienţilor, vă aştept pe 20 la Iaşi. Vom semna parteneriatul. Vom acţiona pentru viaţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, urmează domnul deputat Marian Neacşu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică de astăzi are ca temă nevoia acută de medici în judeţul Ialomiţa. Se pare că este o temă interesantă şi importantă pentru noi, membrii Partidului Social Democrat.

În ultimii ani, mai multe state europene, printre care şi state occidentale, înregistrează o lipsă acută de medici, ceea ce a condus recent, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, la amplificarea exodului medicilor români spre Occident. Din punct de vedere economic şi social, este o situaţie de înţeles. Este normal ca forţa de muncă să se îndrepte spre ofertele cele mai avantajoase. La fel de normal ca, atunci când un stat doreşte să acopere o astfel de lacună pe piaţa muncii, să creeze politici adecvate pentru atragerea de oameni pregătiţi.

Nu este normal, însă, ca România să se afle în situaţia paradoxală de a avea, concomitent, un aparent exces de medici ieşiţi de pe băncile facultăţilor (anual sunt înscrişi peste 7000 de studenţi la fiecare facultate de medicină), dar şi un deficit dramatic de cadre medicale în unităţile sanitare (numai anul trecut, peste 7000 de medici şi farmacişti au depus cereri pentru a lucra în străinătate).

Judeţul Ialomiţa înregistrează în prezent un necesar de 29 de medici specialişti şi 13 medici generalişti, dintre care numai Serviciul de Ambulanţă Slobozia necesită zece medici generalişti, iar Spitalul de Urgenţă solicită ocuparea a 21 de posturi de medici - 19 medici specialişti şi doi generalişti. Sunt convins că acest fenomen foarte grav se înregistrează şi în multe alte zone ale ţării. am aflat că Ministerul Sănătăţii organizează, la data de 25 martie 2009, un concurs naţional pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare. Avem speranţa că se vor ocupa astfel, măcar o parte din multele posturi libere de medici.

Cu siguranţă, conceperea politicilor din domeniul sănătăţii trebuie să se acopere această problemă pe termen lung, deoarece cheltuielile statului român pentru pregătirea acestor medici sunt considerabile şi nu reprezintă investiţii, ci pierderi, bani aruncaţi. Trebuie să creăm un cadrul legal stimulativ pentru ca medicii români să rămână în ţară şi să lucreze în spitalele româneşti, iar găsirea unei soluţii pentru această problemă trebuie să reprezinte o prioritate de nivel naţional.

Pe de altă parte, am descoperit cu surprindere, în state occidentale ca Franţa, bunăoară, unele gafe impardonabile ale administraţiei locale şi centrale, care refuză eliberarea unor documente medicilor români, încălcând astfel, nu numai o directivă europeană (Directiva 38 din 2004), ci chiar legislaţia internă franceză.

Pentru astfel de situaţii, în care cetăţenii români sunt trataţi cu lipsă de respect, consider că este nevoie de o atitudine demnă şi de reacţii prompte din partea diplomaţiei române.

De altfel, ministrul de externe, domnul Cristian Diaconescu, a adoptat în această problemă o atitudine care merită aprecierea noastră şi care contribuie la redobândirea demnităţii noastre în Europa.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Vasile Berci.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Berci:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Educaţia, între populism şi incompetenţă".

În cele două decenii care au trecut de la prăbuşirea regimului totalitar, agenda publică a societăţii româneşti a marcat, printre altele, dezbateri pe tema educaţiei. Premisa de la care se pornea era corectă, având valoare de truism, şi anume că orizontul istoric al oricărei societăţi care aspiră la modernitate şi bunăstare nu poate fi imaginat fără investiţii masive în educaţie şi cercetare.

Acest lucru este evident valabil, având în vedere inclusiv decalajul istoric care ne desparte de statele lumii occidentale. Teoretic, s-a procedat corect, prin asumarea educaţiei ca prioritate naţională, dar, practic, s-a bătut pasul pe loc sau, mai grav, sistemul de educaţie şi cercetarea au cunoscut şi cunosc un regres evident.

Cauzele care au generat această stare de fapt sunt în principal două, şi anume:

1. Lipsa de viziune şi gândire sistemică clară, a unui proiect viabil şi coerent de modernizare şi dezvoltare a şcolii româneşti pe termen lung.

2. Alocarea anuală din bugetul statului a unor sume care erau departe de nevoile reale ale educaţiei şi cercetării, sume care asigurau doar funcţionarea în starea de avarie a sistemului.

Aici se impune să consemnăm, cu bună credinţă, meritele Guvernului Tăriceanu care, prin procentul din p.i.b. alocat educaţiei îndeosebi în anii 2006 - 2008, a produs mutaţii pozitive în infrastructura şcolară şi salarizarea personalului didactic.

Mimarea reformei, instabilitatea din sistem, deciziile generate de incompetenţă au dus la degradarea actului educaţional, fiind în acelaşi timp generatoare de stres şi traume psihice în rândul elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice.

Campania electorală din 2008 pentru alegerile parlamentare a PD-L şi PSD, construită integral pe minciună, a "excelat" vizavi de educaţie şi cercetare printr-un populism de-a dreptul halucinant. Să evidenţiem împreună doar câteva promisiuni de acest gen şi efectele pe care le-au produs după accederea la guvernare a celor două partide:

1. Creşterea salariilor cadrelor didactice cu 50%: "din prima zi de guvernare şi retroactiv cu 1 octombrie 2008, prin punerea în practică a Legii nr. 221/2008". Au trecut aproape trei luni de la instalarea guvernului, iar legea nu a produs nici un efect.

Ba mai mult, constatăm îngheţarea salariilor şi intenţia manifestă şi aberantă de a suprima drepturi câştigate de dascăli în anii anteriori, dintre care enumerăm: salariile de merit, sporul de 2%, plata orelor suplimentare, eliminarea cadrelor didactice cu vârsta de peste 35 ani din programul "Euro 100" pentru cărţi şi material didactic pe suport electronic, anularea facilităţilor de transport pentru profesori, studenţi şi elevi.

2. O altă promisiune a vizat domeniul cercetării şi inovării pentru care era avansată alocarea unei sume echivalentă cu 1,5 % din p.i.b. Între această promisiune şi procentul real alocat cercetării este o prăpastie comparabilă cu prăpastia dintre minciună şi adevăr.

3. Alocarea pentru învăţământ şi cercetare a minimum 6% din p.i.b., era un mesaj electoral reluat până la saturaţie, pe principiul picăturii chinezeşti.

Care este procentul real alocat? 4,5% din p.i.b. Diferenţa până la 5,8 % provine din împrumuturi externe şi dublarea iluzorie a veniturilor extrabugetare a universităţilor.

Ce au în comun cele două lucruri cu p.i.b.-ul României? numai guvernul Boc ştie în "sublima " sa incompetenţă.

Nu credem că este cazul să mai tratăm separat alte promisiuni ca bursele pentru studenţi, egale cu salariul minim pe economie, programul "prima mea vacanţă" pentru copiii din familii cu venituri reduse ş.a.m.d.

Mari susţinători ai dialogului cu partenerii sociali în campania electorală, PD-L şi PSD au fost lovite de amnezia politică caracteristică celor două partide, care practică populismul în opoziţie şi cinismul incompetent când sunt la guvernare.

Se poate contesta cu uşurinţă că dialogul cu sindicatele este doar mimat şi că liderii sindicali află din presă deciziile care se iau la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării sau în Guvern. Nu ne-ar surprinde dacă, până la urmă, guvernul va tăia nodul gordian prin trecerea pe linie moartă a Comisiei de Dialog Social.

Este incredibilă, domnilor guvernanţi, uşurinţa iresponsabilă cu care aţi trecut de la promisiunile de genul "lapte şi miere", la inumana sintagmă "români strângeţi cureaua!".

Ignoraţi expertiza şi punctul de vedere calificat al Băncii Mondiale, care susţine că în România este necesară creşterea salariilor personalului didactic, ca o premisă a modernizării şi eficientizării sistemului educaţional şi, pe cale de consecinţă, a societăţii româneşti. Or, acest lucru nu va avea loc până când nu veţi înţelege un fapt elementar, şi anume că este imposibil un învăţământ de calitate atâta timp cât statutul social al dascălilor este unul de eşec.

Sunteţi domnilor guvernanţi, obsedaţi de putere obţinută cu orice preţ! Acţiunea politică a partidelor pe care le reprezentaţi se regăseşte în filozofia rudimentară exprimată prin sintagma "să ne vedem sacii în căruţă". Aţi făcut acest pas, dar nu aţi pregătit guvernarea.

Credeţi că o guvernare haotică, lipsită de viziune şi competenţă se poate justifica la infinit prin efectele crizei economice şi invocând cu rea-credinţă "greaua moştenire"?

Credeţi că iresponsabilitatea şi amatorismul în actul de guvernare pot fi acoperite pe termen lung cu mesaje populiste şi manipulări mediatice?

Dacă da, vă spunem că sunteţi artizanii unei uriaşe erori, care face abstracţie de faptul că, într-un sistem democratic, nimeni nu se poate eterniza la putere, chiar dacă are o susţinere parlamentară de 74%.

Să nu uităm de "întoarcerea la popor" pe care o invocaţi şi că "minciuna are picioare scurte" şi nu poate fi productivă politic la infinit, în lipsa unei bune guvernări.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, invit la microfon pe domnul deputat William Brânză.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul William Gabriel Brînză:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la imaginea României prejudiciată de o anchetă făcută fără profesionalism.

Săptămâni la rând, o parte din presa italiană a uitat, se pare, că are o misiune nobilă, că trebuie să informeze şi nu să dezinformeze, să fie obiectivă şi nu denigratoare.

Avidă după rating, s-a aliat cu anumiţi politicieni, care au crezut că denigrându-i pe români îşi vor face imagine şi vor câştiga voturi. Au ajuns să nu mai ţină cont că prin afirmaţiile domniilor lor îi nedreptăţesc pe românii care muncesc în Italia şi nedreptăţesc o ţară întreagă, România.

Ministrul italian pentru reforme, Roberto Calderoli, a propus castrarea violatorilor români, şi tot el cere închiderea graniţelor pentru români. Senatorul Piergiorgio Stiffoni ne-a etichetat şi dânsul: "specializarea românilor - violul".

Situaţia din Peninsulă s-a agravat după ce în seara de 14 februarie 2009, la Roma, doi conaţionali erau acuzaţi ca au violat o fetiţă de 14 ani. Fără o anchetă serioasă s-a ajuns repede la concluzia că cei doi români sunt vinovaţi. Atunci, furia poporului italian s-a răsfrânt şi asupra românilor care muncesc cinstit în Italia. Conaţionalii noştri au ajuns să fie fugăriţi, bătuţi şi jigniţi doar pentru că erau români.

Sunt de acord ca orice persoană care comite o fărădelege, indiferent că este român sau italian, să suporte rigorile legii. Anchetatorii celor doi români, presupuşii făptuitori ai violului din 14 februarie, ne-au demonstrat că s-au grăbit. Au pronunţat verdictul înainte ca probele să demonstreze că ei sunt vinovaţii.

Cei care erau atât de siguri că românii sunt violatori, acum au amuţit. Probele ADN prelevate în acest caz au ieşit negative. Carabinierii care la începutul anchetei erau atât de siguri de saliva lăsată pe mucurile de ţigară fumate în cursul agresării adolescenţei de 14 ani în parcul Cataffarella de Roma acum spun că corespund profilului genetic al unor bărbaţi adulţi, se pare, tot din Europa de Est, despre care se consideră că sunt tot de cetăţenie română, spun poliţiştii italieni, cu o reală bâlbâială.

Oare cum este posibil, domnilor, ca probele să arate naţionalitatea infractorului? Presupuşii infractori au fost declaraţi vinovaţi, înainte ca probele să demonstreze asta, iar situaţia a degenerat într-un val de reacţii xenofobe, îndreptat asupra românilor care munceau în Peninsulă, care au contribuit la ridicarea economiei şi p.i.b.-ului Italiei.

Acum, autorităţile italiene spun că poate fi o greşeală, o greşeală care a aruncat România într-o mocirlă, care a nedreptăţit nu doi oameni, ci o naţiune întreagă, şi a fost la un pas să distrugă relaţia de prietenie dintre România şi Italia, o relaţie bazată pe o tradiţie de istorie şi cultură comună.

În aceste condiţii, intensificarea relaţiilor cu autorităţile italiene este imperios de necesară. Colaborând, putem evita apariţia unor noi astfel de cazuri.

Această greşeală, stimaţi colegi, trebuie îndreptată. Vă asigur că România nu va rămâne depozitara atacurilor nedrepte asupra imaginii sale şi va acţiona ori de câte ori va fi nevoie. Asemenea greşeli comise de cei care "împart dreptatea" nu trebuie să se mai repete.

România este ţară europeană, cu cetăţeni europeni, este în permanenţă deschisă spre dialog, dar nu va accepta niciodată să-i fie nedreptăţită şi ştirbită demnitatea şi onoarea.

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupului parlamentar al PSD+PC, îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se va referi la o problemă prioritară care vizează identitatea noastră în Uniunea Europeană: investiţiile în domeniul culturii şi cultelor.

Viitorul reprezintă vocea noastră inconfundabilă în concertul cultural al continentului. Trebuie să ne sincronizăm cu ora culturii europene, păstrându-ne însă elementele care ne individualizează. De aceea, cuprinderea în bugetul pe acest an a unor sume importante pentru culte şi cultură a fost bine receptată de către comunităţile locale. Un semn de încredere în Parteneriatul pentru România. Vă mărturisesc că m-am simţit bine în mijlocul electoratului pe care îl reprezint.

Maramureşul este un brand. Printre cele mai însemnate capitaluri culturale ale României. De aceea, trebuie conservat şi promovat. Avem monumente înscrise pe lista UNESCO, avem monumente istorice unicat în România, avem aşezăminte culturale care promovează tradiţiile şi identitatea noastră în rândul culturilor europene şi universale.

Alocarea de resurse financiare în sprijinul a numeroase investiţii în domeniul culturii şi cultelor, construirea de noi biserici, repararea unor lăcaşuri de cult, construcţia sau modernizarea de cămine culturale, publicarea unor lucrări şi publicaţii reprezentative despre Maramureş sunt în beneficiul Maramureşului şi României.

Să nu uităm că la fel ca întreaga societate, cultura cunoaşte evoluţii, fiind promotorul principiului european: "Unitate în diversitate." Trebuie să promoveze dialogul şi cooperarea interculturală, accesul cetăţenilor la informaţie.

De aceea, proiectele culturale, obiectivele strategice pentru perioada următoare trebuie să ducă la îmbunătăţirea accesului şi participării la cultură a publicului larg, în special a tinerilor. Trebuie să promoveze şi să protejeze diversitatea conţinuturilor şi expresiilor artistice ca factor de dezvoltare durabilă.

Dar investiţiile în cultură şi culte trebuie să ţină seama şi de cerinţele şi nevoile oamenilor, să promoveze creativitatea şi creaţia contemporană, concomitent cu cea tradiţională.

Cooperarea transfrontalieră trebuie şi ea să aibă în vedere dezvoltarea şi revitalizarea patrimoniului cultural maramureşean şi român de interes naţional şi internaţional.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Iosif Blaga.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vin în faţa dumneavoastră cu declaraţia politică privind implicarea administraţiei locale în sectorul agricol.

La foarte multe dintre întâlnirile pe care le-am avut în colegiu cu alegătorii am fost sesizat despre pagubele imense pe care animalele sălbatice le produc producătorilor agricoli. De teama acestora, în colegiul nostru au rămas mii de hectare de teren necultivate. De aceea în programul pe care l-am prezentat în faţa alegătorilor am promis că voi lua în serios acest aspect şi una dintre primele mele iniţiative parlamentare va viza acest lucru.

Cu bucurie am constatat ca că prin Hotărârea nr. 1679/2008, Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, a fost completată cu modalitatea de acordare a despăgubirilor.

Totuşi, constat că intervenţia este în special asupra efectelor şi mai puţin asupra cauzelor. Mă refer aici în special la dovada care trebuie adusă de proprietarii culturilor agricole că au înştiinţat gestionarul faunei de interes cinegetic de faptul că are culturi în zonă. Cred că acest lucru este greu de făcut de proprietari, care fie nu cunosc legea în profunzime, fie nu au cunoştinţele necesare să facă acest lucru.

Consider că administraţiile locale, prin aparatul de specialitate, pot face acest lucru, cu atât mai mult cu cât ei au toate datele referitoare la culturile din zona lor de activitate. De altfel, administraţiile publice, în special cele din mediul rural, au obligaţia morală şi legală de a urmări sporirea eficienţei şi productivităţii în agricultură. Sunt mulţi dintre cei care reclamă o mare lipsă de interes din partea administraţiei centrale şi locale vizavi de domeniul agricol.

Stimaţi colegi,

Măsurile de până acum au dus şi duc, pare-se, în continuare, la un dezastru în agricultură, cu repercusiuni asupra calităţii vieţii românilor. De aceea, pledez pentru o mai mare implicare a administraţiilor locale în sectorul agricol, lucru posibil prin amendarea unor legi.

Vă mulţumesc şi vă doresc o zi bună.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Angel Tîlvăr.

Aveţi cuvântul, vă rog, domnule deputat.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică are ca obiect absenteismul şcolar.

Transformările suferite de societate şi complexitatea familiei contemporane (problemele economice, problemele de relaţionare între părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional redus, supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate etc.) determină mai multe probleme emoţionale la copii decât în trecut. La acestea se adaugă presiunea grupului, riscul consumului de droguri şi al altor forme de dependenţă, metodele educative slabe, inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, frica de examene etc., constituindu-se în adevăraţi factori stresanţi pentru elevi care, din păcate, uneori evită confruntarea cu "problema" prin fuga de la ore.

Văzut din această perspectivă, absenteismul reflectă atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară. Din păcate, absenteismul este în creştere, mai ales la nivel liceal, iar ignorarea sau pedepsirea lor excesivă pot doar contribui la cronicizarea fenomenului.

Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul şcolar, având o înaltă valoare predictivă în raport cu acesta. Între cauzele principale ale abandonului şcolar regăsim cauze economice, socio-culturale sau religioase, psihologice şi pedagogice. Efectele abandonului şcolar demonstrează de ce acest tip de conduită este considerat deosebit de grav.

Mai întâi, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională, indispensabilă integrării socio-economice, nici formaţia morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetăţean al unei comunităţi.

În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi ei reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăţi sociale şi de pierderi, care depăşesc investiţia cerută de formarea iniţială. Din punct de vedere al costurilor economice, scumpă nu este persoana bine educată, ci cea insuficient educată, care părăseşte şcoala cu o formaţie şubredă sub aspect moral, intelectual sau estetic.

Absenteismul şi abandonul şcolar creează situaţii alarmante: mii de elevi din Vrancea, judeţul pe care îl reprezint în Parlament, nu au reuşit să finalizeze cursurile anului şcolar 2007 - 2008. Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea a anunţat că peste 3.000 de elevi nu au promovat anul şcolar 2007 - 2008.

Potrivit statisticilor, în învăţământul gimnazial au fost 1.699 de elevi care nu au promovat cursurile. Acest lucru s-a datorat abandonării şcolii sau a numărului foarte mare de corigenţe, ceea ce a dus la repetenţie. La învăţământul liceal de zi nu au promovat 104, la seral alţi 196, în timp ce în învăţământul profesional, aproximativ 400 de elevi nu au terminat anul şcolar.

Reprezentanţii Inspectoratului Judeţean Vrancea susţin că 2.136 de elevi vrânceni au trebuit să-şi susţină corigenţele în această vară. 1.260 de elevi au avut corigenţe la un singur obiect, în timp ce peste 100 de elevi sunt corijenţi la mai multe obiecte.

A doua situaţie care ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, autorităţile locale şi pe părinţi, deopotrivă, este situaţia recent înregistrată referitoare la prezenţa elevilor la cea de-a doua probă a tezelor cu subiect unic la limba şi literatura română. Potrivit reprezentanţilor inspectoratului, s-a înscris la examen 163 de elevi de clasa a - VII - a, dintre care au absentat 131. În sălile de examen au fost prezenţi doar 32 de elevi. În ceea ce priveşte pe elevii din clasa a VIII-a, s-au înscris 127 şi au absentat 112, în sălile de examen fiind prezenţi doar 15 elevi.

Ca urmare, dragi colegi, cu toţii suntem responsabili pentru această situaţie în care se află învăţământul românesc, de la autorităţi până la profesori şi elevi.

Nu se poate stabili cu exactitate momentul în care acest fenomen a apărut sau când s-au instalat în societatea românească, dar putem cu siguranţă afirmă că este o problemă gravă a zilelor noastre, care se răspândeşte vehement şi care poate căpăta dimensiuni critice şi ireparabile.

Soluţia se află la nivelul relaţiei dintre părinte şi copil, profesor şi elev, autorităţi şi profesori, autorităţi şi părinţi. Din păcate, există foarte mulţi copii care nu merg la şcoală, pentru că părinţii au nevoie de ei în munca din care îşi câştigă existenţa. Acest lucru se întâmplă mai ales în mediul rural, unde copiii îşi ajută părinţii la muncile câmpului şi, în consecinţă, lipsesc de la şcoală.

De multe ori, la noi absenteismul se face cu complicitatea adulţilor, fie că aceştia sunt părinţii, care acceptă că elevul nu trebuie să se ducă la toate orele, ci doar la cele care îl interesează, sau profesorii care, uneori, acceptă motivări aberante.

Abandonul şcolar s-a generalizat, nu mai ţine cont de posibilităţile materiale ale părinţilor, de clasa socială sau alte motive, indiferent de situaţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Olosz Gergely.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Olosz Gergely:

Doamna preşedinte, eu vă mulţumesc pentru cuvântul acordat.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul ne-a demonstrat, încă o dată, că este un actor politic grăbit. Un actor care, aşa cum reiese şi dintr-o melodie celebră, şi-a spus repede replica şi apoi a plecat zâmbind. Singura problemă a unei astfel de atitudini este că ne aflăm într-un moment care nu trebuie tratat cu zâmbete, ci trebuie analizat cu cea mai mare seriozitate.

Un proverb spune: "Să nu aştepţi de la alţii ce poţi face singur". În opinia mea, guvernul actual nu ar trebui să aştepte de la

FMI ajutorul efectiv pentru trecerea cât mai uşoară peste această criză economică. Singurul lucru pozitiv în viziunea celor care susţin un eventual împrumut de la fond, este că oficialii FMI vor reuşi să impună mult mai eficient anumite restricţii asupra sumelor cheltuite de la bugetul de stat.

Dacă stăm şi privim la ultimele trei luni, ne vom da seama că, până acum, modul în care guvernanţii au tratat subiectul reducerii cheltuielilor bugetare a fost mai degrabă unul heirupist. Au tăiat în stânga şi în dreapta, fără niciun rezultat notabil. Datele problemei se schimbă acum. Va exista un vinovat: Fondul Monetar Internaţional. Mai simplu spus, vom auzi din ce în ce mai des că Guvernul nu va mări pensiile şi salariile, pentru că nu îi permite Acordul cu FMI. Tot aşa, vor avea loc disponibilizări, pentru că trebuie să fie respectate condiţiile impuse de FMI.

La o privire retrospectivă, toate aceste propuneri îmi aduc aminte, cu neplăcere, de anii ,90. Tocmai de aceea cred că România trebuie să încerce să se descurce prin forţele proprii fără să apeleze la restricţiile draconice ale Fondului. Altfel, cureaua va fi strânsă exact acolo unde întâlnim nevoia cea mai mare de venituri salariale pentru stimularea eficienţei profesionale în aparatul administraţiei locale: la primării.

Ţin să vă atrag atenţia că noi toţi facem parte din primul legislativ ales uninominal. Noi toţi datorăm o parte a victoriei şi prezenţei noastre aici primarilor din colegiile unde am candidat. Mai ţin să amintesc şi domnului preşedinte, şi domnului prim-ministru că amândoi au fost într-un moment al carierei primari. Amândoi ştiu ce înseamnă munca într-o astfel de instituţie.

Una din dorinţele exprimate, ieri, de preşedintele Traian Băsescu se referea tocmai la o administraţie competentă şi eficientă. Cum să ne aşteptăm de la primari să întocmească proiecte cu eficienţă europeană, să implementeze descentralizarea şi dezvoltarea regională, când aceiaşi primari sunt plătiţi cu nişte salarii mai mici decât ale secretarilor care lucrează într-o primărie.

Strângerea curelei nu va aduce în nicio ecuaţie eficientizarea teritoriului. Tocmai de aceea, consider că dacă se vrea ca administraţia locală să fie competentă şi eficientă, Guvernul trebuie să le acorde mai mult sprijin financiar şi încredere sporită acestor primari. Altfel, descentralizarea şi creşterea autonomiei comunităţilor locale vor fi doar două deziderate prezente pe buzele tuturor, dar blocate în permanenţă de la centru.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Ultimul înscris la cuvânt, domnul deputat Octavian Bot, Grupul parlamentar al PD-L.

Domnul Octavian Bot:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Pledoarie pentru sport, pledoarie pentru învăţarea limbilor străine, pledoarie pentru sănătatea fizică şi mentală".

Intenţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a reduce numărul orelor de curs în învăţământ este lăudabilă. Învăţământul românesc suferă de prea mult timp de boala supraîncărcării elevilor. Planurile de învăţământ cuprind numeroase materii, multe dintre ele inutile, adevărat balast în pregătirea şcolară.

Aşadar, reducerea orarului cu 3 ore pe săptămână este o măsură benefică şi necesară. Intenţia lăudabilă a ministerului este, însă, pe cale să devină o mare eroare. De la buna intenţie la greşeală nu este decât un pas. Acest pas ar putea fi făcut de minister, prin reducerea numărului orelor de sport în şcoli.

Privesc de multe ori cu tristeţe la tinerii lipsiţi de vlagă, încercănaţi şi obosiţi, ori de timpul prea mult petrecut în faţa calculatorului, ori de colindatul prin cluburi şi discoteci. Îi privesc cu îngrijorare, gândindu-mă că pe vremea copilăriei mele tinerii erau bucuroşi să ajungă pe terenul de sport.

Este binecunoscut faptul că numărul copiilor obezi este înfiorător de mare, fiind în continuă creştere. Din această perspectivă, reducerea numărului orelor de sport în şcoli este un atentat la sănătatea publică. Desigur, exagerez puţin, dar aş spune că în faţa pericolului evident de şubrezirea sănătăţii unor generaţii întregi, tinerii ar trebui duşi cu forţa pe terenul de sport. Reducerea numărului orelor de educaţie fizică este în totală contradicţie şi cu Rezoluţia Parlamentului European.

În aceeaşi ordine de idei, nici reducerea numărului orelor de limbi străine nu mi se pare o opţiune inspirată. O asemenea măsură ar reduce considerabil şansele de afirmare în viaţă a tinerilor ieşiţi de pe băncile şcolii. Dacă reducerea numărului orelor de sport este un atentat la sănătatea fizică, reducerea numărului orelor de limbi străine poate fi un atentat la sănătatea mentală.

Închei cu o urare adresată responsabililor din Ministerul Educaţiei şi Cercetării: "Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă aduc aminte tuturor celor care au declaraţii politice că, în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, o declaraţie politică nu trebuie să depăşească timpul de 3 minute.

Firesc, din colegialitate, n-o să întrerup niciun coleg care va fi la microfon, dar acel coleg trebuie să ştie că, dacă declaraţia depăşeşte 3 minute, va bloca posibilitatea altui coleg din grupul său parlamentar de a lua cuvântul.

În încheiere, vreau să vă spun că o serie dintre colegii noştri au depus declaraţiile politice în scris, şi anume: din Grupul parlamentar al PD-L; parlamentarii Doiniţa Chircu, Daniel Geantă, Cosmin Popescu, Mircia Giurgiu, Ioan Nelu Botiş, Valeriu Tabără, Daniel Buda, Ioan Oltean, Alin Popoviciu, Gheorghe Albu şi Constantin Militaru; de la Grupul parlamentar al PSD+PC, au depus în scris deputaţii Daniela Popa, Bogdan Liviu Ciucă, Ion Stan, Ioan Munteanu, Costică Macaleţi, Aurel Vlădoiu, Cornel Itu, Iuliu Nosa şi Valeriu Zgonea; din partea Grupului parlamentar al PNL, deputaţii Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Titi Holban, Marin Almăjanu, Cristian Buican, Andrei Dominic Gerea, Octavian Popa, Ioan Timiş, Virgil Pop, Horea-Dorin Uioreanu, Viorel Buda, George Scutaru, Ionuţ Stroe şi Cristian Adomniţei.

Cu aceasta, am încheiat şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Va începe şedinţa Camerei Deputaţilor cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Gheorghe Albu:

"Revizuirea Codului fiscal - un imperativ pentru economia românească"

Având în vedere orientarea viziunii fiscale către o economie de piaţa funcţională, aşezată pe criterii de concurenţă şi competiţie, pe baza unei fiscalităţi corecte şi care să nu distorsioneze mediul de afaceri, cu siguranţă putem afirma că se impune în mod vital o revizuire a legii fundamentale a fiscalităţii, respectiv Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

Motivaţiile acestui act de revizuire au drept fundament o serie de dificultăţi întâmpinate în practica specifică şi vin pentru a completa propunerile noului Guvern pentru simplificarea legislaţiei în domeniu.

În practică s-a constatat imposibilitatea aplicării acestei legi întrucât de la data apariţiei, decembrie 2003 şi până în prezent, a fost modificată şi completată de circa 50 de ori. De asemenea, prin modificările ce i-au fost aduse, respectiv creşterea unor impozite şi taxe, scăderea altora care se refereau la o mică parte a agenţilor economici şi persoane fizice, s-a ajuns la sufocarea contribuabilului de rând şi la creşterea numărului de rău-platnici.

Deşi Codul fiscal conţinea la data publicării 298 de articole, fiecare cu alineate, rânduri, paragrafe, litere, au apărut ulterior sute de hotărâri de Guvern, ordine, instrucţiuni şi norme metodologice ca instrumente de aplicare a legii. În consecinţă, aceste modificări au creat un adevărat labirint birocratic pentru organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice, ducând practic la creşterea duratei de timp pentru controlul unui agent economic chiar şi până la 6 luni.

Confuziile ivite din interpretarea textelor de lege dintre organele de control şi persoanele juridice controlate au condus la foarte multe procese aflate pe rolul instanţelor de judecată, cu impact semnificativ asupra stabilirii veniturilor bugetului consolidat al statului şi modului de colectare a acestora.

În ceea ce priveşte contribuţiile sociale, spre exemplu, acestea reprezintă cea mai mare parte a taxării aplicate muncii, România fiind una dintre puţinele ţări din regiune în care nu există un plafon până la care să fie plătite asigurările sociale şi de sănătate, astfel că, indiferent cât este salariul unui angajat, asigurările plătite reprezintă un procent fix din acesta.

Stabilirea clară în procente rezonabile a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor reprezentând veniturile bugetului consolidat al statului, prin aplicarea la o bază fixă de venit, realizată de contribuabil, fără influenţarea acestora cu indici, deduceri şi reduceri, vor genera ca efect o mai bună aplicare a legii şi creşterea gradului de colectare a taxelor, mai ales în condiţiile crizei economice actuale. Pe de altă parte, odată cu eliminarea acestor proceduri greoaie datorate unor norme metodologice dificil de aplicat, cu siguranţă, contribuţia organelor de control va fi majoră în combaterea evaziunii fiscale şi a economiei subterane.

Pachetul de măsuri adoptat de Guvern privind sistemul fiscal, ca de altfel şi ultimele intenţii publice ale Ministrului de Finanţe, arată o preocupare evidentă pentru simplificarea şi eficientizarea legislaţiei fiscale, precum şi introducerea unui sistem electronic pentru produsele achiziţionate public.

Drept urmare, o revizuire a Codului fiscal trebuie realizată într-un timp cât mai scurt pentru a răspunde problemelor cu care se confruntă societatea în momentul de faţă şi pentru a consolida sistemul fiscal în contextul efectelor negative produse de criza economică, care se resimt din ce în ce mai apăsător.

Domnul Marin Almăjanu:

"Şomajul ia amploare şi în judeţul Teleorman, fără ca noii guvernanţi să aibă vreun plan coerent pentru stoparea acestuia"

Vă mai aduceţi aminte de Programul de guvernare aprobat în Parlamentul României odată cu învestirea Guvernului Boc?

Mai mult ca sigur, colegii aflaţi la guvernare l-au uitat cu desăvârşire sau suferă de amnezie temporară, altfel nu există nicio explicaţie plauzibilă pentru nepăsarea de care dau dovadă aceştia, deşi problemele cu care se confruntă atât cetăţenii, cât şi numeroase întreprinderi sunt deja extrem de grave.

Eu, ca parlamentar, reprezentant al cetăţenilor dintr-un colegiu al judeţului Teleorman, nu pot să mă prefac că nu am văzut, nu am auzit promisiunile făcute sub jurământ cu maximă "preocupare" de cei care acum sunt miniştri în "marele" şi "seriosul" Guvern Boc. Acest program de guvernare a fost elaborat cu doar 3 luni şi ceva în urmă şi nu pot înţelege cum e posibil ca absolut nicio idee să nu-şi mai găsească acum transpunere în realitate.

Când vii şi spui într-un capitol denumit cu atâta emfază "Angajamentul pentru buna guvernare a României", că unul dintre obiectivele fundamentale pe care acest guvern şi le asumă este: "protejarea locurilor de muncă, prioritate a perioadei următoare, precum şi crearea de noi locuri de muncă, inclusiv în mediul rural", te întrebi dacă este vorba de aceiaşi miniştri validaţi în decembrie 2008 sau trăim într-o altă Românie...

Dacă pentru PSD-iştii şi PD-L-iştii guvernanţi, desfiinţarea primei de câte 1000 de euro propusă în Programul anticriză de către fostul guvern Tăriceanu pentru angajarea fiecărui şomer din categoriile defavorizate şi înlocuirea acestei măsuri cu scutirea angajatorilor, pe 90 de zile, de la plata contribuţiei sociale pentru salariaţii trimişi în şomaj tehnic, reprezintă un mod de protejare a locurilor de muncă, să le explice dumnealor oamenilor disponibilizaţi zilnic în toată ţara de ce li se întâmplă acest lucru şi guvernul Boc nu face nimic pentru ei. Numai în Alexandria au fost acum câteva zile trimişi în şomaj tehnic 200 de angajaţi de la o fabrică de rulmenţi, începând cu luna martie, aflându-se în total în această situaţie aproximativ 700 de salariaţi doar de la întreprinderea respectivă.

care sunt adevăratele consecinţe ale politicilor actualului guvern, a lipsei de coerenţă şi a unui plan serios anticriză care să salveze măcar i.m.m.-urile, să stimuleze investiţiile şi să stopeze valul nesfârşit de disponibilizări? Nu există, din păcate, decât un singur răspuns real: faliment pentru majoritatea întreprinderilor şi sărăcie pentru mulţimea de oameni rămaşi fără slujbe!

Domnul Andrei Dominic Gerea: «"Amnezia" Guvernului Boc în ceea ce priveşte taxa auto»

Stimaţi colegi,

Exact acum un an, mai precis în februarie 2008, PD-L depunea la Parlament moţiunea cu titlul "Anulaţi taxa de primă înmatriculare", aceasta, susţineau ei, fiind motivată de următoarele considerente:

"impunerea abuzivă a unei taxe care a generat inechitate şi care nu şi-a atins niciunul din scopurile propuse: prevenirea poluării mediului şi reînnoirea parcului auto;

impactul social generat de cuantumul exorbitant al taxei;

riscul ca România să piardă în faţa Curţii Europene de Justiţie din cauza caracterului ilegal, discriminatoriu şi contrar prevederilor europene ale taxei de primă înmatriculare."

Unde au dispărut acum toate aceste argumente, domnilor guvernanţi? Când săptămâna trecută aţi votat la Senat, fără amendamente chiar, OUG 218/2008 privind taxa de poluare, aţi uitat cu desăvârşire promisiunea solemnă de a anula această taxă? Unde este moralitatea pe care o afişaţi în campania din noiembrie 2008 în faţa alegătorilor, sau chiar înainte de aceasta, atunci când aţi trecut în opoziţie şi aţi pornit "marea revoluţie" împotriva guvernului liberal, cu gândul la numărul mare de voturi pe care îl veţi obţine prin acest tip de populism ieftin?

Dacă pe domnul Boc şi colegii dumnealui i-a lovit subit "amnezia", nici noi şi nici cetăţenii nu putem uita faptul că, înainte de alegeri, dumnealor au strâns dosare întregi de semnături, cu care s-au plimbat apoi pe la Bruxelles unde au depus şi o plângere împotriva guvernului Tăriceanu, pe motiv că taxa este ilegală şi trebuie anulată de urgenţă. Frumos spectacol cu transmisii în direct, nu-i aşa? Aţi beneficiat de aplauze la scenă deschisă din partea celor pe care i-aţi convins jucând acest rol al "lupului moralist"!

Aşa au câştigat noii guvernanţi voturi, vânzând promisiuni pe care, odată instalaţi la guvernare, le-au transformat în iluzii. Acum au găsit utilă această taxă susţinând exact argumentele pe care liberalii le susţineau atunci când au introdus taxa de poluare.

Mă întreb cum le va explica domnul Boc, în următoarele campanii, cetăţenilor care devin cu aceste ocazii din nou votanţi, care este filozofia PD-L atunci când guvernează? Le va spune oare atunci că acest partid uită tot ce promite şi cu o mână le ia banii alegătorilor când guvernează, iar cu alta încearcă să-i atragă de partea lor, inventând noi promisiuni doar până trece campania? Confortabilă boală "amnezia" asta pentru unii...

Domnul Viorel Arion:

În 14 martie 1881,Parlamentul a votat legea prin care România devenea regat. Au trecut de atunci nu mai puţin de 128 de ani.

A fost unul dintre actele politice care aveau sa desăvârşească România modernă, România independentă, România unită. Lui Carol I, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, avea să-i revină onoarea de a fi primul rege al României. El a condus Principatele Române şi apoi România după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele României moderne. În perioada sa au fost construite primele universităţi, la Iaşi, respectiv Bucureşti. De sute de ani, românii sperau să vină ziua în care să nu mai fie nevoiţi să se aplece în faţa altor popoare, să-şi părăsească ţara pentru a învăţa carte sau pentru a duce solii care rămâneau de fiecare dată fără răspuns.

Ziua aceasta a fost oferită de către cel ce aparţinea unui popor pe care românii nu-l puteau înţelege. Un neamţ a fost înscăunat ca Rege al Tuturor Românilor, purtând pe cap prima coroană din istoria omenirii care a fost făurită din oţelul unui tun de pe câmpul de luptă de la Plevna, în Războiul de Independenţă.

Astfel, în ziua de 9 mai 1877, Camera a votat în unanimitate independenţa României şi, pe 10 mai, la împlinirea a 11 ani de la venirea lui Carol în ţară, acesta era înscăunat rege.

Trebuie să remarcăm însă şi rolul important pe care l-a jucat Parlamentul României de atunci, cel care a legiferat practic drumul României spre modernism, spre independenţă. Într-o Europă zbuciumată şi frământată de lupte politice, de războaie, Parlamentul a avut luciditatea şi curajul de a adopta hotărâri care aveau să grăbească drumul României spre independenţă şi, mai apoi, spre Marea Unire.

Domnul Ioan Nelu Botiş:

"Ateliere protejate pentru persoanele cu handicap"

Ţara noastră se confruntă cu o situaţie gravă în ceea ce priveşte angajarea în muncă a persoanelor cu handicap. Scăderea generală a numărului locurilor de muncă din ultima perioadă a afectat şi persoanele cu handicap, iar locurile de muncă protejate s-au diminuat sever.

Stimulentele legale şi programele pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi au avut rezultate modeste. În majoritatea judeţelor ţării nu sunt înregistrate decât foarte puţine ateliere protejate pentru persoanele cu handicap, iar măsurile care încurajau agenţii economici să angajeze persoane cu handicap nu au fost satisfăcătoare.

Atelierul protejat reprezintă spaţiul adaptat corespunzător nevoilor persoanei cu handicap, în care aceasta desfăşoară activităţi lucrative, în conformitate cu abilităţile şi capacitatea sa profesională. Atelierul protejat poate să reprezinte o formă utilă de terapie ocupaţională şi un prim pas spre reintegrarea în societate.

Conform Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, articolul 79 alin. (2), sunt stipulate formele protejate de angajare în muncă, însă acestea necesită unele îmbunătăţiri.

Propun un pachet de facilitaţi pentru agenţii economici care înfiinţează ateliere protejate pentru persoanele cu handicap:

• susţinerea şi implicarea administraţiilor locale în crearea de ateliere protejate pentru persoanele cu handicap;
• elaborarea de politici publice în domeniul persoanelor cu handicap, astfel încât la nivel local să avem o implicare directă a autorităţilor în susţinerea unităţilor cu regim protejat;
• atelierele protejate să poată accesa credite bancare cu dobândă avantajoasă susţinută de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap pentru dezvoltarea activităţii şi pentru o perioada de până la 10 ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Protecţia mediului, o prioritate pentru România"

În calitate de parlamentar de Galaţi, îmi revine datoria de a atrage atenţia asupra fenomenului poluării industriale cu care se confruntă cetăţenii municipiului Galaţi, fenomen ce tinde să devină, pe zi ce trece, mai alarmant şi mai grav. Problemele de protecţie a mediului se pun tot mai acut, ca urmare a poluării locale produse în diverse sectoare economice cum sunt: industria petrolieră, minieră, termoenergetică, chimică, de prelucrare a lemnului, metalurgică, siderurgică, industria construcţiilor de maşini, cimentului, transporturi, agricultură şi gospodărirea deşeurilor.

Industriile emană în atmosferă milioane de tone de oxizi de sulf, oxizi de azot, hidrocarburi şi particule în suspensii. Un mediu înconjurător sănătos reprezintă o condiţie esenţială pentru proprietatea pe termen lung şi pentru calitatea vieţii. De aceea, cetăţenii gălăţeni cer şi au dreptul la un nivel de protecţie ridicat în acest domeniu. Ca multe alte ţări din Europa Centrală şi de Est, România a moştenit din perioada comunistă grave probleme de mediu cauzate de politica industrială bazată pe o productivitate ridicată, care nu a ţinut cont de impactul asupra mediului şi sănătăţii oamenilor. Cele mai grave probleme se întâlnesc în următoarele sectoare: calitatea apei, gestionarea deşeurilor şi poluarea aerului şi a solului. Poluarea aerului are de asemenea efecte nocive asupra agriculturii, pădurilor, resurselor de apă şi construcţiilor.

Consider ca pentru a pune sub control fenomenul poluării industriale la nivelul judeţului Galaţi, şi nu numai, sunt necesare de parcurs următoarele etape: elaborarea unui concept de protecţie a mediului înconjurător specific; stabilirea unei metodologii de operaţionalizare a acestui concept; promulgarea unei legislaţii corespunzătoare; realizarea infrastructurii necesare tratării afluenţilor poluanţi, controlului procesului de poluare/depoluare, sensibilizarea opiniei publice pentru reducerea potenţialului poluant în calitate de generatori de substanţe nocive şi ca factor restrictiv pentru activitatea poluantă a industriei.

Protecţia mediului în România ar trebui să constituie o prioritate, iar pe termen scurt este necesară concentrarea activităţii în domeniul mediului, pe următoarele direcţii: elaborarea şi finalizarea strategiilor sectoriale de armonizare legislativă, precum şi aplicarea şi integrarea acestora într-o strategie globală de armonizare în domeniul protecţiei mediului; accesul la informaţie, protecţia naturii şi calitatea apei; pregătirea şi promovarea legislaţiei-cadru privind managementul deşeurilor şi calitatea aerului; pregătirea unei strategii financiare, precum şi a unor planuri detaliate de finanţare; consolidarea capacităţii instituţionale atât la nivel naţional, cât şi local, pentru implementarea efectivă a legislaţiei transpuse.

Domnul Daniel Buda:

"Reforma justiţiei - o necesitate pentru statul de drept"

După 1989, justiţia a fost şi este un cuvânt pe buzele tuturor. Aşa cum se spune că la fotbal se pricepe toată lumea, a început să se spună, mai nou, că şi la justiţie ne pricepem cu toţii. Numai evenimentele din ultima perioadă ne-au demonstrat acest lucru. la toate dezbaterile televizate, "specialiştii justiţiei", fără nici o bază reală şi fundamentare a problemelor, se pronunţau şi dădeau verdicte asupra situaţiei justiţiei din România.

Toate acestea nu au decât un singur rol, şi anume acela de creare a unei imagini haotice a sistemului judiciar, de inducere în rândul cetăţenilor a unei neîncrederi majore în instituţiile statului responsabile cu aplicarea eficientă, corectă si coerentă a legilor. Lipsa securităţii juridice nu este decât o piedică în performanţa sistemului judiciar.

Clasa politică are un rol esenţial în a da tonul unei veritabile reforme judiciare şi nu noi să fim cei care blamăm sistemul, ci cei care îl reformăm şi îl credităm cu încredere.

Marasmul tranziţiei justiţiei a fost mult mai vizibil în raport cu marasmul reformelor economice. Reforma justiţiei reprezintă, prin importanţa şi prin implicaţiile sale la nivelul întregii societăţi, o condiţie esenţială a evoluţiei spre bine a fiecărui cetăţean, o garanţie a faptului că setul de valori pe care se fundamentează societatea - dreptate, libertate, proprietate - funcţionează. Justiţia la standarde europene este osatura pe care se construieşte întregul mecanism statal al României. O justiţie blamată de reprezentanţii statului responsabili cu punerea în aplicare a măsurilor de combatere şi prevenire a fenomenului infracţional, o justiţie nefuncţională împiedică reforma morală a societăţii, deoarece lipsa unui etalon fundamental între drept şi nedrept, între just şi injust, lasă societatea fără o busolă morală atât de necesară.

Din păcate, România nu a avut parte decât de avertismente serioase, în special în domeniul justiţiei, care puteau amâna integrarea României în Uniunea Europeană cu cel puţin 1 an sau 2, a reuşit trista performanţă de a se poziţiona în topul celor mai corupte state şi a avut parte de rapoarte negative din partea Comisiei Europene. În acest context, adoptarea codurilor juridice reprezintă un pas înainte substanţial spre consolidarea şi dezvoltarea statului de drept.

Nu poate fi vorba de reformă în justiţie fără adoptarea codurilor juridice de care sistemul judiciar din România are atâta nevoie, pentru a pune capăt hăţişului legislativ, corupţiei, infracţionalităţii şi criminalităţii. Avem nevoie de un sistem judiciar coerent, clar şi unitar, astfel încât să fie eliminată orice urmă de îndoială privind certitudinea şi transparenţa juridică. Nu ne mai permitem să acceptăm continuarea practicilor corupţiei, ineficienţei şi injustiţiei, nu mai putem tolera ca infractorii periculoşi să stea în libertate, iar celor care au "mutat un ţăruş dintr-o parte în alta" să li se aplice cele mai dure pedepse.

România nu mai merită să fie tratată de Uniunea Europeană ca ţara cu cea mai ridicată cota de infracţionalitate, ci trebuie să se reîncadreze pe linia dinamică a reformării sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei, astfel încât să contrabalanseze regresele din ultimii ani.

Clasa politică românească trebuie să aleagă - ori continuăm să tolerăm nedreptatea şi corupţia, care vor expune România la sancţiuni din partea Comisiei Europene, ori înţelegem necesitatea şi urgenţa reformei interne a justiţiei prin adoptarea celor patru coduri juridice. Reforma pe care o preconizăm în justiţie este cea mai amplă, de la marile reforme din perioada domnitorului Unirii, Al. I. Cuza, când s-a plămădit " întregul aparat al unei depline suveranităţi interne şi externe" a statului român, şi va produce cele mai mare schimbări în justiţia noastră din ultimii 150 de ani.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Condamnarea tinerilor la obezitate, probleme de sănătate şi la ignoranţă"

Stimaţi colegi, să vorbim despre sistemul de educaţie. Avem cazul doamnei Andronescu, ministru al educaţiei, cercetării şi inovării care, pentru a doua oară, încearcă să distrugă reforma în învăţământ.

Prima oară a fost atunci când a scos din programa de învăţământ disciplinele opţionale introduse de ministrul Marga care făcuse un lucru normal, necesar la acea dată.

Acum, doamna ministru anulează munca echipei din minister şi a tuturor profesorilor din această ţară, care au elaborat anul trecut o curriculă descongestionată pentru clasele V- VIII, tocmai pentru a nu mai încărca programul elevilor, dar doamna Ecaterina Andronescu anulează licitaţia manualelor din luna aprilie, proces ce trebuia urmat pentru a pune în practică noua programă descongestionată.

Doamna Andronescu nu continuă descongestionarea curriculei pentru învăţământul liceal, ci pur şi simplu scoate, fără nici o raţiune, educaţia fizică şi limbile străine din program şi alege să condamne tinerii români la obezitate, probleme de sănătate şi la ignoranţă.

În ceea ce priveşte orele de educaţie fizică, doamna ministru a comunicat că doar s-a mutat o oră din trunchiul comun în cel opţional, dar după cum ştiţi ".. orele de educaţie fizică, şi aşa erau vitregite, pentru că de multe ori se face matematică sau orice alt obiect, iar în multe locuri baza materială, locaţia lipsesc cu desăvârşire, pentru că nu toate şcolile au săli de sport, ori sunt puţini profesori de sport, iar mulţi dintre ei necalificaţi, ceea ce scade calitatea orelor predate.

În condiţiile în care tot mai mulţi tineri suferă de boli la vârste fragede, este halucinant ca un ministru responsabil să decidă diminuarea orelor de sport sau scoaterea lor cu totul, mai ales că adolescenţii sunt la vârsta la care se confruntă cu foarte multe probleme comportamentale - de la fumat la violenţă şi consum de alcool şi droguri.

Orele de sport reprezentă o alternativă de relaxare, având un rol constructiv, iar o măsură eficientă ar fi reprezentată de creşterea calităţii didactice a orelor de sport, nu de eliminare a lor. Îi reamintesc că limbile străine şi sănătatea reprezintă două din cele mai importante calităţi cerute oriunde la angajare, pe lângă cunoştinţele de IT.

În iulie 2007, am semnat, în calitate de ministru al educaţiei, un protocol împreună cu preşedintele Comitetului Olimpic Roman, domnul Octavian Morariu, şi preşedintele, la acea dată, al Agenţiei Naţionale a Sportului, domnul Octavian Belu. Acest protocol este în vigoare, iar doamna Andronescu nu numai că nu-l pune în aplicare, dar, mai grav, îl încalcă!

Protocolul are ca obiective creşterea stării de sănătate a populaţiei tinere (preşcolari, elevi, studenţi), perfecţionarea orelor de educaţie fizică, promovarea toleranţei, descoperirea potenţialilor performeri în sport.

Ministerul Educaţiei are datoria, conform acestui protocol, de a se asigura că programa şcolară cuprinde un număr de minim 3 ore de educaţie fizică săptămânal, iar conţinutul şi predarea acestora să fie în permanenţă îmbunătăţite în vederea menţinerii interesului pentru sport în rândul preşcolarilor.

În acelaşi timp, trebuie aplicată metodologia privind eliberarea scutirilor medicale de la orele de educaţie fizică pentru elevi şi studenţi, precum şi a baremului medical cu afecţiunile pentru care se acordă scutirile medicale şi nu în ultimul rând susţinerea orelor de sport în cadrul curriculei universităţilor.

Având în vedere cele de mai sus, doamna ministru, vă rugăm să acţionaţi ca atare!

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Mintea preşedintelui cea de pe urmă"

Stimaţi colegi,

Ştim cu toţii că ţara noastră traversează o perioadă nefastă din punct de vedere financiar încă de la finele anului trecut şi, din păcate, cetăţenii de rând sunt primii care au simţit efectele crizei, văzând pe zi ce trece cum economiile lor se subţiază sau cum ratele la bancă cresc. În acest timp, aceşti oameni, dar şi noi, politicienii acestei ţări, ne aşteptăm ca guvernanţii, în frunte cu preşedintele României, Traian Băsescu, să împingă economia ţării noastre pe un drum ascendent, astfel încât românii să trăiască decent. Dincolo de faptul că niciuna din promisiunile fantasmagorice din campania electorală nu a fost respectată, asistăm la aplicarea unor măsuri anticriză de-a dreptul stângace ale coaliţiei PSD-PDL.

La învestirea noului guvern, în luna decembrie a anului trecut, Traian Băsescu afirma că şi-a împlinit un vis: acela de a instaura la cârma ţării propria sa camarilă, clientela PDL şi, de ce nu, doamnele sale favorite. Bifându-şi această dorinţă personală, Traian Băsescu a sperat, de fapt, rezolvarea unei probleme arzătoare pentru preşedinte, şi anume lăsarea ţării pe "mâini bune", pentru ca domnia sa să se poată ocupa aşa cum se cuvine de alegerile prezidenţiale ce urmează. Astfel că preşedintele şi-a văzut de campania electorală, convins fiind că oamenii săi vor face ceea ce trebuie pentru ca România să se menţină pe linia de plutire. Le-a bătut obrazul magistraţilor, şi-a dat cu părerea despre ziariştii "supradotaţi" ai presei din România, s-a dat cu snowmobilul prin Predeal şi a mâncat gulaş la Sfântu Gheorghe. Şi, din când în când, îl mai chema pe Emil Boc la Cotroceni pentru indicaţii şi precizări, că deh, premierul ţării nu este îndeajuns de experimentat să conducă România după umila sa pricepere.

Stimaţi colegi, constat că preşedintele acestei ţări a avut dreptate. Guvernanţii nu pot şi nu ştiu să gestioneze criza financiară care a cuprins economia ţării noastre. Emil Boc dă oameni afară, dar îşi angajează nepoata; îşi desfiinţează Cancelaria, dar are grijă ca toţi oamenii săi de la Cluj să primească posturi bine plătite şi sigure; guvernul Boc încearcă, acum, să elimine sporurile bugetarilor, negândindu-se nicio clipă la consecinţele periculoase ce pot deriva din acest gest: mediocritatea actului administrativ sau vulnerabilitatea funcţionarilor în faţa corupţiei.

Dacă acest guvern ar manifesta o minimă preocupare pentru sistemul bugetar al României, ar fi căutat soluţii care, pe termen lung, să ofere garanţii de performanţă economică, pe care cetăţenii acestei ţări le aşteaptă de la instituţiile statului. În schimb, guvernul Boc a preferat aplicarea unor soluţii economice radicale, care au efect pe termen scurt şi care au fost făcute, parcă, în detrimentul oamenilor care se văd nevoiţi, acum, să trăiască în plină criză economică cu bani mai puţini.

Odată cu vizita sa la Bruxelles, Traian Băsescu a avut o revelaţie: şi-a dat seama că ţările Uniunii Europene se află în criză, observând, de asemenea, că şefii de stat din Europa se dau de ceasul morţii pentru ca economia ţărilor lor să funcţioneze eficient, aşa că domnia sa şi-a întrerupt temporar campania electorală, a luat frâiele din mâna premierului său favorit şi a început să ne vorbească despre reducerea numărului de funcţionari din administraţia publică sau despre contractarea unui împrumut extern pentru România.

Cu toate că aceste măsuri anticriză anunţate de preşedintele României sunt incluse tot în categoria acelor programe economice cu efect pe termen scurt, dar cu consecinţe neplăcute pe termen lung, salut gestul preşedintelui de a realiza, în al doisprezecelea ceas, că ţara noastră nu are o viziune economică anticriză.

Observ, de asemenea, că acest gest al preşedintelui României semnifică, de fapt, lipsa de încredere pe care domnia sa o manifestă faţă de Guvernul Boc (pe care el însuşi l-a instaurat) care, din câte ne-a arătat până acum, conduce ţara după dictonul: guvernăm cu mintea românului cea de pe urmă!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Industria uşoară de diplome româneşti şi legiferatorii ei profesorii-parlamentari"

Camera Deputaţilor a reconfirmat prin vot, săptămâna trecută, înfiinţarea de doctorate şi masterate de către orice universitate acreditată. Astfel, se permite oricărei facultăţi să-şi organizeze cursuri postuniversitare fără nici un control de competenţă al programelor de studii. Personal am susţinut de la tribuna Camerei Deputaţilor necesitatea aprobării OG 89/2008 prin care am fi putut elimina confuziile foarte mari şi inechităţile în sistemul de organizare a şcolilor doctorale. Partidul Naţional Liberal şi-a exprimat public poziţia faţă de acest demers legislativ, dar, din păcate, a fost singurul partid parlamentar care a votat împotriva respingerii ordonanţei.

În ciuda faptului că preşedintele Traian Băsescu trimisese la reexaminare în Parlament legea adoptată anul trecut, care respingea Ordonanţa de urgenţă nr.89/2008, combinaţia PSD-PDL a votat menţinerea respingerii ordonanţei.

Prin respingerea ordonanţei se menţine starea generală de confuzii şi inechităţi în sistemul de organizare a cursurilor doctorale şi masterale. Practic, nu se va putea realiza o evaluare unitară a tuturor competenţelor, infrastructurii şi resurselor de cercetare şi dezvoltare, se creează incertitudine în sistem şi rezultatele evaluării universităţilor vor fi fără relevanţă. Foarte important de menţionat este faptul că în favoarea "universităţilor fabrici de diplome" au votat 188 de deputaţi PSD şi PD-L.

Aspectul pe care vreau să-l menţionez în prezenta declaraţie politică este legat de starea de incompatibilitate, cel puţin morală, a unor parlamentari sau miniştri care au participat la adoptarea acestei decizii. Am să încep chiar cu preşedintele Comisiei de învăţământ din Camera Deputaţilor, Cristian Dumitrescu, aflat în conflict de interese, ca soţ al rectorului de la Universitatea particulară "Dimitrie Cantemir", una dintre instituţiile vizate de lege. A votat atât în cadrul comisiei de specialitate care a analizat legea, dar a votat şi împotriva calităţii diplomelor de doctorat şi de masterat.

Continui cu Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei, care a susţinut personal respingerea ordonanţei şi, surprinzător sau nu, manifesta, cel puţin la întrebările presei, o ciudată stare de amnezie şi declara că nu-şi aminteşte textul legii, dar citez: "personal mi se pare uşor exagerată partea cu doctoratele. Masteratele poţi foarte bine să le faci dacă eşti acreditat instituţional, dar doctoratele nu". Ecaterina Andronescu este rector al Universităţii Politehnice din Bucureşti.

Demne de menţionat sunt şi cazurile altor doi miniştri care susţin cursuri la universităţile particulare: Elena Udrea, lector la Universitatea "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti, şi Victor Ponta, conferenţiar al Universităţii Româno-Americane. De asemenea, din această coaliţie de 70% care a respins ordonanţa nu putea lipsi liderul politico-sindical al învăţământului şi PDL-ului în egală măsură, Cătălin Croitoru, în prezent deputat PD-L şi vicepreşedinte al Comisiei de învăţământ din Camera Deputaţilor. Mult mai bizară este poziţia deputatei Sanda Maria Ardeleanu care este profesor la Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava, prorector şi de anul trecut şi conducător de doctorat. Cu toate că Universitatea din Suceava a primit grad de încredere ridicat din partea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior şi putea beneficia în mod direct de efectele ordonanţei, doamna profesor a votat pentru respingere.

Precum cei enumeraţi mai sunt mulţi alţi profesori-parlamentari pe care mă feresc în a-i acuza că susţin alte interese decât cele ale învăţământului românesc de calitate, dar este inadmisibil să permită pentru a doua oară consecutiv respingerea unei măsuri de însănătoşire şi îmbunătăţire a şcolii doctorale din România.

Mircea Miclea, fostul ministru al educaţiei şi preşedintele Comisiei prezidenţiale de educaţie, a făcut lobby încă de anul trecut în Parlament pentru ca această lege să nu dea mână liberă universităţilor de neîncredere, preşedintele Băsescu întorsese legea în Parlament, dar dumneavoastră şi combinaţia PSD-PDL pe care o compuneţi nu aţi făcut nimic altceva decât să daţi din nou liber privaţilor de orice fel de calitate la doctorate şi masterate, fără niciun control de competenţă al programelor de studii, sprijinind în mod direct "fabricile de diplome".

Domnul Viorel Vasile Buda:

"O propunere: să transformăm sălile de sport şcolare în discoteci"

Propunerea din titlul nu aş putea spune că îmi aparţine. Indirect aparţine ministrului educaţiei, doamna Ecaterina Andronescu. Domnia sa a parat criticile virulente venite în urma scoaterii din programa şcolară din învăţământul preuniversitar a uneia dintre cele două ore de educaţie fizică obligatorii, anunţând triumfalist că, de fapt a mărit "numărul orelor de sport".

Ce ne spune doamna ministru: "după ce am analizat cu specialiştii programele, am fost foarte nemulţumită de modul în care se desfăşoară orele de sport în şcolile noastre, cât şi de activităţile din cluburile sportive şcolare. De aceea, am hotărât să păstrăm în trunchiul comun o singură oră de sport, în schimb trec două în extracurricular. Adică, în funcţie de preferinţele elevilor, ei vor putea face în cele două ore extracurriculare volei, handbal, fitness, dans sau orice altceva, cu certitudine ceea ce le place".

Cu regret trebuie să spun, o aberaţie mai mare nu am auzit. Deci, dacă este să o iau în serios pe doamna ministru Ecaterina Andronescu, asta înseamnă că toate şcolile generale şi liceele ar trebui să fie dotate cu aparatură specifică sălilor de fitness. Pentru că nu cred că introducând fitness-ul în cadrul opţiunilor pentru "cele două ore extracurriculare", doamna Ecaterina Andronescu s-ar fi gândit vreo clipă că elevii care ar alege această "ramură sportivă" şi-ar desfăşura activitatea în sălile de fitness. Nu de alta, dar costurile la aceste săli nu cred că sunt la îndemâna tuturor elevilor. Numai că, pe de altă parte, şi dotarea unităţilor şcolare cu aparatura necesară costă enorm, mai ales în situaţia unui buget de austeritate. Deci, consider că, din start, această opţiune prezentată cu mare pompă poate fi trecută la capitolul perdele de fum.

În ceea ce priveşte o altă opţiune "sportivă", şi anume dansul, aici lucrurile sunt mai simple. Sunt 100% convins că doamna ministru nu s-a gândit nici măcar o clipă ca acest opţional să se desfăşoare în discoteci. Nu pentru că şi aici accesul costă, ci pentru că tentaţiile vicioase sunt în prim plan. Nu mai rămâne decât o singură soluţie şi cred că la aşa ceva s-a gândit doamna Ecaterina Andronescu: transformarea sălilor de sport şcolare în discoteci. Nu este dificil. Aproape toate şcolile au o staţie de amplificare, o boxă sau două, muzica o aduc elevii. Deci se va putea. Nu prea îmi dau seama cum se vor da calificativele, pentru că am înţeles că în aceasta va consta evaluarea.

Sunt convins însă că doamna ministru se va descurca. Totuşi, îmi permit să-i atrag atenţia că România anului 2009 nu mai este aceeaşi de acum 40-50 de ani. La vremea respectivă, cartierele din beton sau turnurile din sticlă încă nu invadaseră peisajul, iar copiii, indiferent din ce an de învăţământ erau, aveau spaţii de joacă, aveau locuri unde să bată mingea, în general aveau spaţii să facă mişcare. Ceea ce şi făceau şi nu doar două ore pe săptămână. Acum, când aceste spaţii nu mai există, ultima speranţă este - de fapt a fost - ora de educaţie fizică.

Mai vreau să-i atrag atenţia doamnei ministru că numărul copiilor obezi din ţările Uniunii Europeane creşte de la an la an. Specialiştii atrag atenţia că 85.000 de copii europeni devin obezi în fiecare an din cauza stilului de viaţă sedentar şi al alimentaţiei nesănătoase. Nu o spun eu, ci un studiu al Organizaţiei Mondiale al Sănătăţii. Şi în România numărul cazurilor de obezitate în rândul copiilor a crescut în ultimii ani. Un studiu realizat la sfârşitul anului trecut de o companie farmaceutică arăta că 37% din populaţia României suferă de obezitate. Un semnal a fost tras de Parlamentul European, iar prima decizie a fost ca în şcoli să se facă mai mult sport. NU şi în România.

PS: Chiar crede doamna ministru că în situaţia în care elevul abia aşteaptă să ajungă acasă în faţa calculatorului şi a celor 60-80 de canale TV, va opta el pentru două ore "facultative"?

Domnul Virgil Pop:

"Mesajul preşedintelui - o acţiune electorală de rutină"

Luni, 9 martie, a reprezentat o premieră pentru mine. Este pentru prima oară când am asistat "pe viu" la un mesaj al şefului statului în Parlament. Evenimente similare, de-a lungul anilor, le-am cunoscut doar din presă. De această dată, mesajul preşedintelui României nu a semănat deloc cu ceea ce mă aşteptam de la un şef de stat. Am avut impresia că asist la un discurs de prim-ministru. Practic, chiar aşa a şi fost. Numai că discursul a fost asumat de şeful statului. O asumare prin care preşedintele Traian Băsescu a încercat să acopere lipsa de viziune a actualului Cabinet. Când ai o majoritate parlamentară de 72%, când ai fost acela care ai contribuit nemijlocit la această majoritate şi vii după trei luni şi nu prezinţi un plan de anticriză, nu vii cu propuneri şi soluţii concrete, înseamnă că este ceva ce nu funcţionează.

Mai mult, cred că o mare parte din mesajul preşedintelui Traian Băsescu trebuia spus în cadrul unei şedinţe a coaliţiei aflate la guvernare. Practic, în partea de mesaj la care mă refer că era pentru uzul intern al coaliţiei, şeful statului nu a făcut decât să traseze sarcini de serviciu curente membrilor guvernului. Dar nu întregului guvern, ci doar miniştrilor PSD. Le-a spus ce trebuie să facă doamnei ministru Andronescu şi domnilor miniştri Nica, Bazac şi Sârbu. Miniştrilor din zona PD-L nu le-a atras atenţia referitor la vreun aspect privind activitatea lor. Pun pe seama subiectivismului - normal, dacă ţinem cont din ce partid provine şeful statului - lipsa oricărei referiri la activitatea curentă şi viitoare a miniştrilor PD-L. Precizez că nu contest - pe fond - indicaţiile date miniştrilor PSD-işti. Contest doar procedura şi dublarea exagerată a premierului în funcţie.

S-a speculat în avanpremieră, în presă, că şeful statului urmează să consulte Parlamentul în privinţa unui eventual împrumut de la FMI. Eroare. Parlamentul nu se consultă într-o astfel de problemă. Parlamentul doar ratifică după încheierea procedurilor un acord cu FMI. Şi acest lucru îl ştia şi şeful statului, dovada fiind faptul că doar a atins subiectul, fără a cere apriori ceva puterii legislative.

Ţinând cont de aceste aspecte, mă întreb, pentru a da indicaţii, repet, curente, miniştrilor PSD a ţinut preşedintele Traian Băsescu să vină în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului? Pentru a repeta pentru a nu ştiu câta oară aceleaşi acuzaţii - total nefondate - la adresa guvernului Tăriceanu? Pentru a repeta o serie de lucruri pe care le-a spus în ultimele zile cu ocazia altor ieşiri publice?

Cred că răspunsul la întrebările mele retorice nu este greu de dat. Preşedintele Traian Băsescu a venit în Parlament pentru a bifa încă o acţiune de campanie electorală. Altă explicaţie nu poate fi pusă pe seama mesajului domniei sale. Şi pentru ca tabloul să fie complet, la eveniment au fost invitate şi personalităţi marcante din instituţiile statului, din societatea civilă, precum şi reprezentanţi ai corpului diplomatic. Nu este ceva neobişnuit în ceea ce-l priveşte pe şeful statului. Orice ieşire publică reprezintă în acelaşi timp o acţiune de campanie electorală. Totuşi, cred că a-ţi face campanie electorală pe spatele crizei, nu este ceva ce să ţină de moralitate. Chiar dacă a fost vorba de o acţiune electorală de rutină.

Domnul Adrian George Scutaru:

"Elena Udrea - un ministru ignorant"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Doresc să îmi exprim pe această cale dezamăgirea pe care o am, în calitate de parlamentar buzoian, în privinţa activităţii doamnei Elena Udrea, ministru al turismului.

De la bun început am avut unele rezerve în privinţa numirii acesteia. Cu toate acestea, am sperat că tinereţea doamnei ministru va avea un efect benefic asupra dinamizării activităţii instituţiei pe care o conduce. Am crezut ca doamna Elena Udrea va avea o influenţă benefică în creionarea unei strategii viabile de dezvoltare şi promovare a turismului. Din păcate, modul în care aceasta acţionează ca şi ministru al turismului pare să confirme rezervele pe care le-am avut la nominalizarea ei. Totodată, am sperat că fiind originară din Buzău, doamna Udrea va acorda o atenţie în plus promovării zonelor cu potenţial turistic din judeţul Buzău.

În data de 4 februarie 2009 am adresat o întrebare domniei sale având ca obiect continuarea Programului "România - Ţara Vinurilor" şi includerea judeţului Buzău în acest circuit. În data de 23 februarie, aceasta mi-a oferit un răspuns prin care îmi aduce la cunoştinţă faptul că în Planul de Amenajare Turistică Naţional, secţiunea 8 turism, sunt incluse mai multe destinaţii turistice din judeţul Buzău recunoscute pentru potenţialul viticol. Doar localitatea Merei are cu adevărat un asemenea potenţial, în timp ce în celelalte, singurii butuci de viţă-de-vie sunt aceia pe care gospodarii şi-i plantează singuri în faţa casei. Nu pot să afirm decât că răspunsul pe care aceasta l-a oferit sub semnătură proprie trădează superficialitate şi chiar incompetenţă. Este penibil şi ruşinos ca un ministru al turismului, care s-a născut şi a locuit în judeţul Buzău, să nu fie în stare să răspundă la o întrebare la care chiar şi un simplu buzoian ar fi răspuns fără să se gândească prea mult şi fără să aibă funcţia de ministru.

În data de 9 februarie 2009 am adresat o altă interpelare aceleiaşi doamne Elena Udrea cu privire la "Strategia naţională pentru dezvoltarea turismului şi obiectivele ei specifice pentru judeţul Buzău", iar răspunsul ei demonstrează din nou superficialitate. Astfel, în legătură cu obiectivele specifice pentru Buzău, aceasta mi-a răspuns că în Planul de Amenajare a Teritoriului la nivel naţional, Buzăul figurează ca o zonă cu potenţial turistic foarte ridicat. Chiar mi-a enumerat câteva dintre localităţi, numai că la nivelul ministerului pe care îl conduce nu există proiecte de investiţii. Nu cred că este cazul să mai menţionez stilul evaziv şi expeditiv cu care doamna Udrea a tratat acest răspuns. O rog pe doamna Udrea să îmi răspundă totuşi, măcar în calitate de ministru, că de buzoiancă nici nu se mai pune problema, care sunt ideile de promovare a turismului în judeţul Buzău. Doresc să le cunosc pentru că, după cum chiar domnia sa menţiona în răspuns, este un judeţ cu potenţial turistic ridicat şi ar fi păcat ca aceste zone să nu fie exploatate corespunzător.

Încep să cred că politica de turism făcută de doamna Udrea atât la nivel naţional, cât şi la nivelul judeţului Buzău, se limitează doar la chermeze date în cinstea "identificării zonelor cu potenţial turistic din ţară", aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul lunii februarie în timpul vizitei din judeţul Dolj.

Observ, astfel, că, până în prezent, singurul element concret de strategie este ridicarea chiolhanului la rang de mijloc de promovare a turismului.

Vă mulţumesc.

Domnul Doiniţa Mariana Chircu:

"8 Martie - Ziua internaţionala a femeii"

În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internaţional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaţionala Socialistă reunită la Copenhaga. următorul pas în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internaţional al femeilor şi declararea perioadei 1976-1985 ca Deceniu ONU pentru condiţia femeii.

Ziua de 8 martie este ziua femeilor datorită căreia avem drept de vot, dreptul la educaţie, asistenţă medicală, este ziua acelora care au luptat pentru ca noi, femeile, să avem dreptul la proprietate, la divorţ, dreptul de a alege şi de a spune nu, atunci când decidem că aşa trebuie.

Ziua de 8 martie este ziua mamei, iubitei, soţiei, prietenelor, colegelor, şefelor, ziua florilor şi a cadourilor, este ziua în care ar trebui să sărbătorim curajul şi voinţa acestor fiinţe gingaşe. ele trebuie să fie în centrul atenţiei tuturor nu numai astăzi, pentru a ne aduce aminte ca se afla la originea vieţii noastre.

În această zi, nicio femeie din lume nu trebuie să treacă neobservată, mai ales de cei dragi. în această zi, toţi bărbaţii din lume ar trebui să fie alături de femeile din viaţa lor: mame, surori, prietene, iubite, soţii, cunoştinţe. în această zi, FEMEIA trebuie să se simtă specială.

Astăzi, în această lume condusă de bărbaţi, femeia începe să îşi facă din ce în ce mai mult loc: sunt femei manager, femei şef, femei doctor, profesor etc, dar cel mai elocvent exemplu îl găsim în politică, domeniu care până acum câţiva ani era exclusiv al bărbaţilor, acum sunt din ce în ce mai multe femei pe scena politică.

Femeia zilelor noastre trebuie admirată pentru că şi-a întemeiat o familie, are o carieră solidă, este o luptătoare şi iese triumfătoare din anonimat.

La mulţi ani şi o zi plină de bucurie!

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Adoptarea codurilor pentru o justiţie eficientă"

Este impetuos necesar ca România să îşi asume un calendar foarte precis pentru adoptarea măsurilor menite să împiedice Comisia Europeană să acorde ţării noastre un raport negativ, în luna iunie, în ceea ce priveşte justiţia. de aceea, cea mai bună soluţie este ca cele patru coduri din justiţie să fie adoptate prin procedura asumării răspunderii Guvernului.

Prin adoptarea acestor coduri, justiţia va merge mai bine. acest lucru înseamnă până la urmă un proces de modernizare a justiţiei noastre şi un raport favorabil al Comisiei Europene va face posibil ca, până la începutul lui 2010, România să nu mai fie sub monitorizare.

Guvernul Boc doreşte să-şi asume răspunderea pentru aceste coduri în faţa Parlamentului, în luna mai, această soluţie fiind cea mai bună, iar procedura de adoptare a acestor legi să fie finalizată de Parlament până în luna iunie.

Stimaţi colegi, adoptarea codurilor reprezintă un mesaj politic clar de continuare a reformelor în justiţia din România. Cred că Parlamentul României trebuie să demonstreze Comisiei Europene tocmai contrariul concluziilor din ultimul raport prezentat în luna februarie, şi anume că Parlamentul României nu este o piedică în calea înfăptuirii justiţiei în România, ci este susţinătorul bunei funcţionări a acesteia.

Vă rog să acordăm acestor coduri cea mai mare atenţie, dar să încercăm să nu tergiversăm adoptarea lor, pentru că orice lună de întârziere înseamnă, în fapt, amânarea deblocării sistemului judiciar.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Preţul gazului din România"

Presa din România a tras în ultimul timp mai multe semnale de alarmă despre neregulile care au fost săvârşite de către ANRE în stabilirea preţului reglementat al gazului natural din România, în perioada ultimului cabinet condus de Călin Popescu Tăriceanu.

Prin noua formulă de plată a consumului, care nu se mai bazează pe numărul de metri cubi consumaţi, ci pe puterea calorică superioară, s-a ajuns ca gospodăriile româneşti să plătească preţuri cu aproape 25% mai mari decât ar fi normal şi decât ceilalţi europeni. Nu cred că trebuie să vă reamintesc că România are aproape 65% din consum asigurat prin producţia internă şi că acest artificiu făcut de ANRE-ul lui Tăriceanu face consumatorul casnic român să plătească mai mult decât europenii, deşi este mult mai sărac decât aceştia.

Deşi, înainte de a implementa acest sistem, ANRE asigurase că noua formulă de calcul nu va afecta facturile românilor, acest lucru s-a întâmplat, oficialii acestei instituţii asigurându-se că nimeni nu va ajunge în posesia Ordinului prin care se explicau parametrii de conversie.

Să vă mai spun cum a permis Guvernul Tăriceanu mărirea succesivă a preţului gazelor: încălcând atât interesele românilor, cât şi contractele parafate anterior de statul român. Mă refer aici la faptul că prin privatizarea Distrigaz, cumpărătorul francez se obliga ca cel puţin 5 ani, adică până în 2010, să nu majoreze preţul gazelor şi chiar să diminueze tariful de distribuţie cu 15%.

Eu, personal, consider că nu mai sunt comentarii de făcut în legătură cu acţiunile domnului Tăriceanu în domeniul resurselor naturale, acţiuni pe care simbolic le-aş cataloga drept trădare. Să nu ne mire dacă, peste ani, o să aflăm că grija deosebită a domnului Tăriceanu pentru profiturile agenţilor economici din domeniul energetic nu a fost nicidecum dezinteresată.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Descentralizarea este crucială pentru modernizarea României"

Ştim foarte bine că descentralizarea este considerată un element sine qua non al democraţiei. în România, procesul decizional se ia de la nivel central către nivelul local, iar statul român a evoluat foarte puţin în acest domeniu după 1989. Guvernul Tăriceanu nu a făcut altceva decât să ne amăgească cu această descentralizare, a fost o descentralizare fără bani, au fost poveşti, doar atât.

Guvernul actual se implică în acest sens şi va elabora o serie de proiecte de lege menite să contribuie la procesul de descentralizare a administraţiei şi aici mă refer la cele în domeniul educaţiei, sănătăţii şi poliţiei locale.

Stimaţi colegi, acest proces trebuie accelerat deoarece autorităţile locale sunt acelea care joacă un rol important în viaţa locuitorilor, în asigurarea stabilităţii şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. comunităţile locale sunt acelea care trebuie să ia deciziile.

Descentralizarea are nenumărate avantaje. acest lucru putem să îl vedem la alte ţări din Europa şi din lume, care au progresat. ea nu face altceva decât să asigure climatul prielnic ca interesele locale să se dezvolte natural, generează spiritul de iniţiativă individuală şi nu în ultimul rând generează sistemul de libertate locală şi interesul pentru binele obştesc.

De ce trebuie să accelerăm procesul de descentralizare? Deoarece numai aşa România se va moderniza, numai aşa se va ajunge la bunăstare şi prosperitate.

Domnul Nini Săpunaru:

"Respect pentru vârstnicii României"

În timp ce actualul guvern îşi menţine drept principală preocupare reducerea pensiilor, din acest episod amintind doar nerespectarea legii şi a acordului social care prevede stabilirea punctului de pensie la 45% din salariul mediu prognozat, mii de vârstnici se confruntă cu situaţii limită.

În momentul de faţă există multiple solicitări şi cozi de aşteptare pe care sunt plasaţi, fără speranţe prea mari, vârstnicii ce doresc să se înscrie într-un centru pentru bătrâni. Mai mult, există mii de semnale de alarmă şi sesizări asupra condiţiilor indecente de viaţă care există în centrele de bătrâni existente.

Realitatea ne arată că există mii de persoane vârstnice care au nevoie de asistenţă medicală şi psihologică, acest fapt fiind dovedit de cererile de investiţii aflate în derulare pentru construirea unor noi centre pentru bătrâni. Autorităţile locale spun că bugetele locale sunt insuficiente pentru ridicarea unor noi aziluri şi, în multe cazuri, chiar şi pentru renovarea celor deja existente. De multe ori, construcţia unor noi centre de bătrâni are loc prin iniţierea de parteneriate între autorităţile locale şi biserică sau fundaţii.

Cu toate acestea, cred cu tărie că un astfel de demers ar fi mult mai productiv dacă statul ar stimula aceste iniţiative prin atragerea de fonduri private. Astfel, poate că mulţi agenţi economici ar fi tentaţi să înceapă un parteneriat cu autorităţile locale pentru construcţia de noi centre de bătrâni sau renovarea celor existente dacă ar beneficia, în aceste condiţii, de facilităţi din partea statului.

Discuţiile despre adoptarea legii privind parteneriatul public-privat nu pot ocoli această realitate îngrijorătoare privind centrele de bătrâni. A sosit momentul să abordăm această lege şi din considerente economice, dar şi din considerente sociale şi din respect pentru cei care au ajuns la vârsta senectuţii. Pentru că, indiferent de lege, vorbim de cetăţeni ai României, vorbim de respect, vorbim de aplicarea legilor pentru a îmbunătăţi viaţa tuturor.

Domnul Zanfir Iorguş:

"Sistemul de irigaţii în Dobrogea"

Agricultura poate fi considerată "motorul" unei economii, care prin caracteristicile sale necesită o abordare diferenţiată faţă de alte ramuri, o atenţie deosebită şi un sprijin permanent al statului.

În România, agricultura s-a confruntat frecvent cu seceta, un fenomen endemic acutizat recent, care afectează 3,97 milioane ha, din care 2,87 milioane ha reprezintă teren arabil din principalele zone agricole ale ţării, cu precădere cele din sud şi sud-est. Vremea lipsită de precipitaţii este marcată de temperaturi din ce în ce mai accentuate, cu mult crescute peste media multianuală. De asemeni, lipsa de apă, vântul şi căldura, sunt elemente care exercită influenţe negative asupra solului, asupra apei din sol, de la suprafaţa solului şi a celei din pânza freatică şi conduc la consecinţe negative asupra vegetaţiei spontane, păşunilor şi fâneţelor, plantaţiilor de pomi şi viţă-de-vie, pădurilor şi, mai ales, asupra recoltelor plantelor de câmp. Creşterea frecvenţei şi duratei secetei determină nu numai diminuarea zonelor favorabile şi schimbarea locaţiilor acestora, ci şi a sistemelor de exploataţie agricolă şi a tehnologiilor implicate.

Principalul mijloc de contracarare a secetei şi a fenomenului de deşertificare este reprezentat de irigaţii. Din păcate, există din ce în ce mai mari dificultăţi în exploatarea sistemului naţional de irigaţii moştenit de dinainte de 1989 şi care, pentru vremea respectivă, era unul dintre cele mai moderne din lume, putând asigura irigarea a peste 3 milioane de ha. De atunci însă, atât hoţii care au furat tronsoane întregi ale sistemului, cât şi fragmentarea excesivă a agriculturii româneşti, care a ajuns la o exploataţie medie de 2ha / fermă, au condus la costuri mari atât pentru a menţine sistemul de irigaţii, cât şi pentru a fi folosit de asociaţiile de udători.

În 2008, la nivelul ţării au fost irigate aproximativ 400.000 de hectare, în condiţiile în care doar Dobrogea are exploataţii agricole de 600.000 de hectare cu potenţial de irigare şi 30.000 de hectare irigate efectiv.

La nivelul judeţului Constanţa, până în 2004, se irigau peste 150.000 de hectare, iar în prezent se irigă doar 10.000 de ha. Pentru ca Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare să irige suprafeţele de teren este nevoie de solicitarea scrisă a agricultorilor care, de cele mai multe ori, nu apelează la acest serviciu din cauza tarifelor ridicate. Livrarea a 1.000 de metri cubi de apă în judeţul Constanţa costă între 700 si 1.000 de lei. Din această sumă, 400 de lei pe hectar reprezintă subvenţia acordată de stat. Pentru a obţine sprijinul financiar, fermierul trebuie să contribuie la lucrările de reabilitare a sistemului de irigaţii de pe suprafaţa utilizată. Această măsură este mai mult decât necesară în condiţiile în care sistemul naţional de irigaţii este depăşit, iar costurile necesare pentru modernizarea lui sunt uriaşe. De exemplu, pentru reabilitarea unui sistem de irigaţii pe o suprafaţă de 50.000 de hectare, este nevoie de 150 până la 200 de milioane de euro. Astfel, numai Dobrogea are nevoie de câteva miliarde de euro pentru acest sector.

Fără apă, Dobrogea va ajunge deşert, având în vedere specificul solului, avertizează producătorii agricoli din zonă. De aceea, este de maximă importanţă elaborarea şi punerea în aplicare, pe de o parte, a unei strategii de reabilitare a principalelor sisteme de irigaţii în scopul creşterii productivităţii şi veniturilor agricultorilor, iar, pe de altă parte, a unui sistem de participare a utilizatorilor de apă la gestionarea şi exploatarea sistemelor de irigaţii de către agricultori, mărind astfel eficienţa şi reducând costurile suportate de la buget ale irigaţiilor.

De asemenea, nu trebuie uitat faptul că adoptarea unei strategii naţionale antisecetă funcţionale este de maximă importanţă, având în vedere că anul acesta seceta a fost anunţată de specialişti în luna martie.

În concluzie, fără reabilitarea sistemelor de irigaţii şi fără o strategie antisecetă care să fie funcţională, există suficiente motive de îngrijorare privind siguranţa producţiei agricole, şi asta într-un an în care criza mondială loveşte întreaga economie permiţându-i astfel agriculturii româneşti să nu-şi joace rolul nici de această dată, după 20 de ani de aşteptare.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"8 Martie - Ziua când femeia are rang de regină"

Duminică s-a sărbătorit Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională sau, mai pe scurt, Ziua Internaţională a Femeii. Oficializată de Organizaţia Naţiunilor Unite încă din 1975, ziua de 8 martie este o zi importantă pentru sărbătorirea realizărilor economice, globale şi sociale ale femeilor din întreaga lume.

Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în anul 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.

În fiecare an, 8 martie este ziua în care se îmbină armonios cele patru elemente caracteristice femeilor: sensibilitatea, frumuseţea, fineţea şi cochetăria. De asemenea, 8 martie este ziua când ne aducem aminte încă o dată de importanţa femeilor care ne înconjoară existenţa - mamă, soră, soţie sau fiică.

La fel ca în fiecare an, în această zi în care femeia are rang de regină, m-am întâlnit cu doamnele şi domnişoarele din colegiul în care îmi exercit mandatul de deputat pentru a le oferi câte o floare şi o felicitare, în semn de preţuire şi respect pentru ceea ce reprezintă femeia în viaţa oricărui bărbat şi, nu în ultimul rând, în societatea românească.

Acum, în încheiere, vreau să urez tuturor colegelor din Parlament un sincer "La mulţi ani !", o primăvară frumoasă şi plină de bucurii şi să le mulţumesc încă o dată pentru maturitatea de care dau dovadă în activitatea politică românească.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Agricultura românească, încotro?"

Atunci când vorbim despre o economie de piaţă este important să fie cunoscute funcţiile pieţei agricole. În primul rând, piaţa trebuie să asigure produse agricole şi agroalimentare necesare vieţii populaţiei şi materii prime pentru industria prelucrătoare. Pentru a îndeplini această funcţie, piaţa agricolă trebuie să fie un sistem compus din trei subsisteme: subsistemul intrări (producţia autohtonă, autoconsumul, importurile, rezervele naţionale şi ajutoarele externe), subsistemul piaţa propriu-zisă (confruntarea cererii cu oferta), precum şi subsistemul ieşiri (consumul populaţiei autohtone, materia primă pentru industriile prelucrătoare, disponibilităţile la export, rezervele naţionale şi obligaţiile internaţionale).

România are un potenţial de producţie agricol foarte mare. Producţia autohtonă poate asigura produse agricole şi agroalimentare pentru milioane de consumatori. România asigură în prezent produse agricole pe piaţă pentru 10 milioane de români, iar pentru restul de 10 milioane de români alimentele se importă. Dacă se importă legume, fructe, struguri, cereale, preparate din carne şi alte produse, care se pot produce în condiţii foarte bune şi în România, înseamnă că această funcţie a pieţei nu este îndeplinită în totalitate pe plan local. În mod normal ar trebui să fie importate produse agricole şi agroalimentare care nu găsesc condiţii favorabile în ţara noastră.

În al doilea rând, piaţa trebuie să oferă produse de calitate şi la preţuri mai scăzute. Pentru aceasta, produsele agricole şi agroalimentare trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe de calitate economice, comerciale, social-umane, juridice. Din punct de vedere economic, trebuie redus costul de producţie şi astfel se pot oferi produse de o foarte bună calitate, dar la un preţ mai scăzut. Din punct de vedere comercial, calitatea produselor înseamnă grad înalt de satisfacţie al clienţilor şi posibilitatea pătrunderii produselor agricole şi agroalimentare pe noi pieţe. Calitatea produselor depinde din punct de vedere social şi uman de valoarea potenţialului uman al firmei şi de motivarea activităţii personalului.

Piaţa trebuie să ofere constant, în tot cursul anului, produse agricole şi agroalimentare. Aceasta funcţie nu se poate realiza dacă producătorii agricoli nu sunt uniţi în grupuri de producători sau în cooperative de achiziţii şi vânzări ori sprijiniţi de autorităţi. Identificarea pieţei, adaptarea producţiei şi valorificării acesteia în funcţie de necesităţile pieţei, asigurarea calităţii produselor, concentrarea ofertei, aprovizionarea ritmică a pieţei, planificarea producţiei membrilor conform standardelor comerciale, plasarea pe piaţă a produselor obţinute de membrii grupului, aplicarea de reguli unitare de calitate a producţiei pentru toţi membrii, aprovizionarea în comun cu materiale şi servicii pentru membrii grupului, asigurarea tehnicilor de producţie, a modalităţilor de gestiune a deşeurilor, care să nu dăuneze mediului, în special pentru protecţia apei, solului şi peisajului natural se pot realiza doar prin grupurile de producători constituite la nivel de produs sau grupe de produse.

Putem spune ca piaţa de produse agricole şi agroalimentare din România poate asigura condiţii pentru îndeplinirea tuturor acestor funcţii cu puţin ajutor. Piaţa agricolă a supravieţuitîn România atunci când a fost total ignorată. Acum, când putem beneficia de sprijinul Uniunii Europene, trebuie să ne reconsiderăm poziţia faţă de agricultura românească.

Domnul Titi Holban:

Una dintre marile probleme ale României, în perioada de după 1989, a reprezentat-o buna gestionare a banului public. Tocmai de aceea, pentru o corectă abordare şi transparenţă a fost elaborată legea achiziţiilor publice care prevedea că orice atribuire de contracte prin cerere de ofertă este limitată. În acest fel se limitează înţelegerile ascunse şi coteriile financiare care vizau sume mari de bani.

Iată că actualul guvern vrea să ne demonstreze că are de achitat multe plăţi, făcute probabil în perioada de campanie electorală. Spun asta pentru că am rămas surprins de intenţia guvernului de a modifica legea achiziţiilor publice. Nu mă îngrijorează faptul că acest act normativ va suferi transformări, ci noile plafoane pe care le-au anunţat guvernanţii. Astfel, se vor majora cu aproape 100% nivelurile de atribuire de contracte prin cerere directă, de la 75.000 euro la 100.000 euro în cazul contractelor de furnizare şi servicii, şi de la 500.000 euro la un milion euro pentru contracte de lucrări. Mai mult, această modificare se intenţionează a fi făcută prin ordonanţă de urgenţă, fapt care va produce efecte imediate, evitându-se în acest fel o dezbatere reală în Parlamentul României pe un subiect de maximă importanţă.

Consider că prin această ordonanţă se va aduce o atingere atât principiului transparenţei, căci principalii beneficiari ai contractelor vor fi firmele prietene ale PD-L şi PSD, cât şi calităţii serviciilor şi produselor contractate. Se va decide atribuirea unei lucrări de către un minister sau o primărie pe interese clientelare şi în funcţie de comisioanele obţinute şi nu ţinând cont de calitate şi competitivitate.

În calitate de parlamentar liberal, este de datoria mea să spun că această intenţie a Guvernului încalcă orice lege a liberei competiţii, a transparenţei şi asigur contribuabilii că voi amenda ordonanţa îndată ce ea va ajunge în dezbaterea Parlamentului.

Domnul George Ionescu:

"Ziua europeană împotriva terorismului"

Parlamentul Europei a declarat data de 11 martie drept Ziua europeană împotriva terorismului.

Data coincide cu ziua în care Spania comemorează victimele atentatului de pe 11 martie 2004, când zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri în Madrid în timp ce pasageri intrau şi ieşeau din patru staţii diferite. Atacul a produs cel puţin 199 de morţi şi 1467 răniţi.

Terorismul este una dintre cele mai importante provocări comune cu care se confruntă comunitatea internaţională. Lupta împotriva terorismului rămâne una din cele mai mari priorităţi ale Uniunii Europene. Ameninţarea teroristă este persistentă şi reală pe tot teritoriul Europei.

Terorismul constituie o ameninţare la adresa securităţii interne şi internaţionale, a relaţiilor paşnice dintre state şi la adresa dezvoltării şi funcţionării instituţiilor democratice în lume. Lupta împotriva terorismului este un proces pe termen lung, iar provocările pe care le generează acesta sunt de natură globală. Din aceste motive, este necesar un răspuns global din partea comunităţii internaţionale.

Lupta împotriva terorismului implică o abordare cuprinzătoare şi multilaterală din partea comunităţii internaţionale, care să cuprindă printre altele mijloace politice, legale, economice, diplomatice şi, dacă este necesar, militare. Mijloacele militare vor trebui folosite doar în ultimă instanţă, ca măsuri coercitive, în conformitate cu Carta ONU.

România a adoptat la 25 noiembrie 2004, "Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului", care prevede că prevenirea şi combaterea terorismului se realizează în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale privind reprimarea terorismului, la care România este parte, precum şi cu respectarea reglementărilor internaţionale şi a legislaţiei interne referitoare la drepturile omului.

În acelaşi timp, obiectivele Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a terorismului sunt de identificare şi monitorizare permanentă a ameninţărilor teroriste, de protejare a teritoriului naţional şi a cetăţenilor români, de prevenire a funcţionării celulelor teroriste pe teritoriul României, de participare la eforturile internaţionale în domeniu.

De asemenea, România susţine eforturile depuse în cadrul organizaţiilor internaţionale, regionale şi subregionale pentru întărirea solidarităţii internaţionale împotriva terorismului, în conformitate cu dreptul internaţional, şi cooperează pe plan bilateral pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen.

Terorismul reprezintă o ameninţare comună pentru democraţie, statul de drept şi drepturile omului, precum şi pentru siguranţa cetăţenilor Uniunii şi, prin urmare, ar trebui combătut cu fermitate, asigurându-se, în acelaşi timp, respectarea strictă a drepturilor fundamentale.

Ameninţarea teroristă are nu doar un impact direct asupra securităţii cetăţenilor din ţările care au fost victime ale atacurilor teroriste, ci şi potenţial de subminare a securităţii tuturor celorlalţi. din acest motiv, este nevoie de un răspuns global pentru soluţionarea problemelor de securitate, acordând autorităţilor de aplicare a legii resursele şi cadrul juridic necesare, respectând pe deplin drepturile fundamentale şi asigurând, de asemenea, măsuri de siguranţă adecvate pentru protecţia datelor.

Apărarea drepturilor victimelor terorismului este o prioritate, ca şi măsurile care vizează să le acorde protecţie şi recunoaştere, ţinând cont permanent de faptul că teroriştii pierd teren atunci când victimele se exprimă şi sunt auzite de societate.

Europa şi România luptă împotriva terorismului şi îşi afirmă, o dată în plus, solidaritatea cu familiile victimelor actelor de terorism.

Aşa cum declara şi Preşedintele Parlamentului European, domnul Hans-Gert Pöttering, "Nimic nu justifică terorismul", iar victimele terorismului nu trebuiesc uitate niciodată.

Domnul Doru Braşoan Leşe:

"O bilă albă pentru România"

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "O bilă albă pentru România".

Voi începe declaraţia mea politică de astăzi cu un citat al lui Gunther Krichbaum, şeful Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag: "A sosit timpul de a clarifica acuzaţiile împotriva lui Adrian Năstase şi acum este de competenţa tribunalelor de a dovedi vinovăţia sau nevinovăţia fostului premier. Oricum, decizia constituie pentru cetăţenii României un semnal că demnitarii nu pot fi protejaţi de imunitate atunci când sunt suspectaţi de fapte penale".

Adrian Năstase era singurul ministru-parlamentar care beneficia de imunitate , după ce Senatul a decis în 2008 că procurorii pot începe urmărirea lui Codruţ Sereş şi a lui Paul Păcuraru.

Vizaţi de procurorii anticorupţie, cei trei şi-au susţinut încă de la început nevinovăţia şi s-au declarat victime ale unor răfuieli politice. Dintre toţi, însă, liderul PSD a fost singurul care nu şi-a arătat disponibilitatea de a se prezenta în faţa anchetatorilor, chiar dacă pe parcursul derulării evenimentelor regulile s-au schimbat, iar parlamentul a devenit un filtru între justiţie şi demnitarii suspectaţi de a fi săvârşit fapte de corupţie.

Parlamentarii au fost ţinta criticilor Uniunii Europene când în Raportul de ţară al Comisiei Europene, care menţinea monitorizarea pe justiţie, se arăta că legislativul de la Bucureşti blochează dosarele de mare corupţie.

România a făcut acum un pas înainte, deoarece Camera Deputaţilor a aprobat solicitarea Parchetului de a declanşa urmărirea penală împotriva lui Adrian Năstase.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Reorganizări şi restructurări oculte la sănătate"

De peste o lună s-au eliberat din funcţii vechii directori pentru că aceştia au fost numiţi pentru o serie de funcţii care s-au schimbat şi pentru că este nevoie de sânge proaspăt fesenist (pesedisto-pedist) şi s-a comunicat că vor avea loc concursuri de ocupare a noilor funcţii.

Evident că noile funcţii nu diferă aproape deloc de cele dinainte, numai că sunt altfel rebotezate şi de aici sarabanda schimbărilor politice. Dar de peste o lună pe site-ul Ministerului Sănătăţii, dacă dorim să aflăm cine lucrează în noile structuri, nu putem afla pentru că la capitolul organigramă toate paginile sunt în construcţie. Mare transparenţă!

Am dori să cunoaştem cine sunt persoanele care ocupă temporar funcţiile de conducere din minister să ne dăm seama cine este vinovat pentru toate prostiile care se întâmplă la acest minister, pentru minciunile aruncate oamenilor, pentru ameţeala şi brambureala cu care sunt tratate problemele grave ale ministerului.

Poate nu este vinovat ministrul, poate este prost sfătuit, poate are directori incompetenţi, de care se face responsabil fiindcă el i-a numit, dar este important să ştim cine generează acest haos. Am întâlnit mai mulţi oameni obişnuiţi şi mi-au spus cu un limbaj foarte sugestiv: "e varză, domnule, ce fac ăştia de la sănătate". În consecinţă, aş vrea să cunoaştem ce se întâmplă în minister pentru binele cetăţenilor şi nu din articole plătite în presă.

Chiar sunt curios să aflu de câţi bani s-a folosit ministerul pentru a ascunde gravele neglijenţe din activitate, măsurile incoerente, acceptarea unui buget de moarte şi nu de vindecare, de promovare a compensării medicamentelor de la 50 la 90%, deşi mai nimeni nu poate beneficia în limita sumei de 300 lei şi multe alte aberaţii legislative sau organizatorice.

Poate au fost achitate facturile de Ferrari? La câte trebuie să răspundă un ministeriat deja îngropat în suspiciuni de netransparenţă!

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Traian Băsescu şi consecvenţa în declaraţii"

În urmă cu câteva luni, preşedintele Traian Băsescu susţinea sus şi tare că România nu va fi afectată de criza eonomico-financiară, care lovise la acea vreme, din plin, Statele Unite ale Americii şi o parte din ţările vest-europene. Ba, mai mult, a făcut în acea perioadă o serie de vizite în unele unităţi economice mari din ţară, unde i-a asigurat pe muncitori că nu vor fi afectaţi de criză, că nu vor fi disponibilizaţi. Mare le-a fost surpriza oamenilor când s-au trezit trimişi în şomaj tehnic sau, chiar mai grav, disponibilizaţi. Unde erau promisiunile lui Băsescu?

Acum, când este clar pentru noi toţi că România este afectată de criza globală, că avem tot mai mulţi şomeri, că tot mai multe societăţi comerciale au ajuns în faliment, preşedintele Băsescu a întors foaia şi declară că România este afectată de criză şi că are nevoie de împrumut extern din partea FMI.

Ieri, cu ocazia declaraţiei sale în faţa Parlamentului României, preşedintele Băsescu ne povestea despre importanta criză globală care se va adânci şi mai mult, inclusiv în România. Mai găsiţi, stimaţi colegi, un sâmbure de consecvenţă în declaraţiile unui preşedinte de stat membru al Uniunii Europene?

Sau, poate, domnul preşedinte se simte mai bine în postura de premier! Pentru că, după cum aţi văzut ieri, pe parcursul întregului discurs a adus critici şi a dat indicaţii cu privire la implementarea reformelor. A criticat sistemul de justiţie şi nerespectarea termenelor pentru adoptarea codurilor din domeniul justiţiei, a criticat sistemul sanitar şi cel de învăţământ, a reproşat lipsa de reformă în administraţia publică. După critici, aşa cum ne-am obişnuit din partea unui preşedinte autointitulat "jucător", au urmat directivele şi sfaturile. Aproape că am avut revelaţia că avem un preşedinte atotştiutor, care poate face faţă de unul singur, fără Parlament şi fără Guvern, atât crizei economice globale, cât şi realizării reformelor în domeniile pe care domnia sa le-a amintit cu ocazia discursului din faţa parlamentarilor.

Nu în ultimul rând, preşedintele Băsescu s-a transformat în cel mai mare economist sau finanţist al ţării. A recomandat cetăţenilor mai multă muncă, productivitate crescută, dar salarii mai mici. După cum ştiţi, stimaţi colegi, a dat şi alte numeroase sfaturi pentru depăşirea crizei, pe care o nega în urmă cu câteva luni, şi despre care ieri spunea că se va adânci, recomandând în cele din urmă un împrumut din partea FMI.

Discursul de ieri al preşedintelui României nu a făcut decât să îmi ridice alte şi alte semne de întrebare: este Traian Băsescu atotştiutor? Încearcă preşedintele să pună în aplicare programul de guvernare al Guvernului României? Pentru că nu ştim să aibă între atribuţiile constituţionale aşa ceva. Dar oare poate fi Traian Băsescu consecvent în declaraţii? Toate sunt, pentru moment, întrebări retorice. Dar poate, în scurt timp, cineva va răspunde la toate.

Domnul Ioan Oltean:

Despre "Roşia Montană, o rană care se poate vindeca"

Suntem cu toţii la curent cu situaţia disperată în care se află multe din fostele localităţi miniere din România, cu problemele sociale şi economice existente în acele zone: şomaj, sărăcie, depopulare, lipsa investiţiilor, absenţa alternativelor, imposibilitatea de a rezolva greutăţile zilnice de tot felul. Pentru oamenii din aceste localităţi,viaţa cotidiană reprezintă cu adevărat o provocare.

În această situaţie se află şi comuna Roşia Montană din Munţii Apuseni, judeţul Alba. Realităţile cutremurătoare care fac parte din viaţa de zi cu zi a locuitorilor constituie de ceva vreme subiectul multor ştiri de televiziune. Se vorbeşte mult la radio, se organizează adunări, dezbateri şi simpozioane şi se scrie şi mai mult în paginile ziarelor despre drama acestor oameni cu adevărat deosebiţi, dar condamnaţi, parcă, la dezastru.

Roşia Montană este cea mai veche aşezare minieră atestată documentar cunoscută de pe vremea romanilor sub numele Alburnus Maior. Situată în Munţii Metaliferi din Carpaţii Occidentali, într-o zonă superbă, presărată cu monumente naturale si vestigii arheologice, Roşia Montană este zonă protejată datorită patrimoniului său cultural şi natural.

Exploatarea minieră datorită căreia a apărut localitatea şi care a ţinut-o în viaţă este închisă din anul 2006. Din acest an, la Roşia Montană nu s-a mai desfăşurat nici o activitate economică semnificativă.

Localitatea a existat şi s-a dezvoltat datorită mineritului timp de două mii de ani. Nu ştim nici acum dacă iniţiativa privată de reluare a exploatării celor peste 300 de tone de aur şi peste 1600 de tone de argint va avea sorţi de izbândă. Teoretic, nu ştim nici dacă mediul va fi protejat, dacă vor fi create noi locuri de muncă, dacă locuitorii anului 2009 vor mai avea vreo şansă de viitor. Practic însă, situaţia se poate schimba.

Puţini dintre cei care se arată a fi impresionaţi de situaţia de la Roşia Montană ştiu, de exemplu, că acolo există 41 de case monument istoric. Şi mai puţini ştiu că tot acolo aşteaptă să fie vizitat un păienjeniş de galerii de pe vremea stăpânirii împăraţilor romani în aceste locuri. Peisajul este mirific iar oamenii sunt deosebit de primitori. Ei nu au încetat să viseze la o viaţă mai bună, la asistenţă medicală de calitate şi la o educaţie mai bună pentru copiii lor. Ei nu au încetat să spere că oamenii vor deveni cu adevărat interesaţi, la propriu, de comuna lor, nu doar la modul declarativ. Criza economică trebuie să redeschidă discuţia privitoare la Roşia Montană. Numărul de turişti în acea zonă este acum aproape de zero iar preţul aurului este la niveluri extrem de ridicate.

Roşia Montană prezintă un potenţial extraordinar de dezvoltare durabilă, prin ocrotirea si valorificarea patrimoniului cultural şi natural, dezvoltarea turismului cultural si ecologic, revigorarea meşteşugurilor tradiţionale.

De aceea ar fi bine ca măcar o parte dintre cei care se arată preocupaţi de soarta acestor oameni şi de viitorul Roşiei Montane şi care poate nici nu ştiu unde se află localitatea pe harta României să se trezească într-o dimineaţă cu gândul de a călca pragul acestei comune frumoase cu localnici muncitori şi ospitalieri.

S-ar putea adăuga doar o picătură de speranţă în sufletele unor oameni care nu meritau nicidecum o astfel de soartă nedreaptă. S-ar putea demonstra astfel că şi Roşia Montană poate deveni, de ce nu, o atracţie pentru călătorii dornici de frumos, de istorie şi tradiţie românească.

Domnul Octavian Marius Popa:

"După ce a sfidat criza, domnul comisar general al Gărzii Naţionale de Mediu, Silvian Ionescu, sfidează şi legea"

În declaraţia politică din data de 3 martie 2009, v-am prezentat creşterea excesivă a funcţiilor de conducere din GNM, creştere reprezentată de adăugarea a doi comisari generali adjuncţi, a 13 directori generali şi a 5 directori generali adjuncţi, reprezentând un total de 20 posturi de conducere în plus, ce implică un efort bugetar suplimentar de aproximativ 1.680.000 ron.

În loc de a angaja 20 de persoane în funcţii de conducere la GNM, Guvernul ar putea renunţa la disponibilizarea a aproximativ 80 de funcţionari publici mărunţi.

Acest proiect de HG, din păcate, a fost aprobat de Guvernul Boc cu numărul 112/2009 şi a apărut în M.Of. nr. 128 din data de 2 martie 2009, prin încălcarea gravă a Legii nr.52/2003, art.6 alin. (1) şi (2) privind transparenţa decizională, lege în care se prevede că un act normativ trebuie să stea pe site-ul propriu al instituţiei minim 30 de zile înainte de a fi supus aprobării şi, de asemenea, trebuie însoţit de o notă de fundamentare, precum şi de o expunere de motive, lucru care evident nu s-a întâmplat, proiectul de HG este şi acum prezent pe site-ul GNM neînsoţit de nota de fundamentare şi expunerea de motive ce sunt prevăzute în lege. Totodată, vă pun întrebarea: de ce oare a fost aprobată această hotărâre de Guvern fără avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici?

Graba cu care proiectul de HG a fost aprobat, prin încălcarea prevederilor legale, ridică serioase semne de întrebare privind şi alte motive pentru care este necesară extinderea în limite incredibile a funcţiilor de conducere. Pe fondul creşterii excesive a acestui aparat, apare un contract între firma KVB Economic, firmă de consultantă pe mediu ce îi are ca acţionari pe Domnul Silvian Ionescu, comisar general al GNM, pe doamna Sulfina Barbu, preşedintele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi OMV Petrom.

Domnule preşedinte al PD-L, Emil Boc, vă solicit public analizarea cu responsabilitate a aspectelor semnalate şi în consecinţă retragerea sprijinului politic acordat domnului Silvian Ionescu pentru ocuparea funcţiei de comisar general al GNM şi, de asemenea, retragerea sprijinului doamnei Sulfina Barbu pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Comisiei pentru Administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, deoarece există prezumţia unui grav conflict de interese cu consecinţe asupra credibilităţii interne şi externe atât a GNM-ului, cât şi a comisiei parlamentare.

Vă solicit, de asemenea, anularea HG nr.112/2009, întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a legii nr. 52/2003, art. 6 alin (1) si (2), însemnând în acelaşi timp o sfidare a funcţionarilor publici, cărora dumneavoastră le cereţi să renunţe la drepturi salariale câştigate, în timp ce în GNM cresc cheltuielile pentru funcţii de conducere. Vă precizez, de asemenea, că asupra celor două persoane planează şi alte suspiciuni. Îmi rezerv dreptul de a prezenta într-un document viitor elemente care să conducă la concluzia că decizia pe care v-am sugerat-o este făcută înspre binele credibilităţii Guvernului, clasei politice şi chiar al României.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică: "Descentralizarea: o prioritate a actualei guvernări"

Trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă impune aplicarea unui plan de descentralizare în domeniile educaţiei, sănătăţii şi administraţiei, astfel încât deciziile să fie luate cât mai aproape de cetăţean şi în beneficiul acestuia. Aceste reforme, demarcate încă din anii '90, au fost impulsionate mai ales de aderarea României la Uniunea Europeană.

Transformarea României într-un stat democratic de drept, bazat pe pluripartitism şi pe separarea puterilor, cu o economie axată pe liberă iniţiativă şi spirit concurenţial, a determinat o schimbare radicală de concepte în domeniul organizării şi funcţionării administraţiei publice şi a deconcentrării serviciilor publice.

Fără o descentralizare reală nu putem vorbi de o dezvoltare reală a comunităţilor locale. Fiecare comunitate trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru propria bunăstare economică şi socială. Este evident că pentru probleme specifice, fiecare comunitate are nevoie de propriile sale soluţii.

Potrivit recentelor declaraţii ale membrilor Guvernului, procesul de elaborare a proiectelor de lege pentru descentralizarea administrativă în România constituie o prioritate a actualei guvernări. Este vorba despre descentralizarea în domeniile educaţiei, sănătăţii şi în domeniul poliţiei locale. Aceste trei elemente sunt cele care dau substanţă şi putere comunităţii locale.

Apreciem faptul că legile descentralizării nu vor fi iniţiate fără o prealabilă consultare a structurilor asociative, fiind vorba de primari de comune, oraşe, municipii şi preşedinţi de consilii judeţene, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care au o activitate relevantă în domeniu. Descentralizarea va avea efecte pozitive asupra cetăţenilor pentru că autorităţile locale sunt cele mai aproape de ei, iar coerenţa procesului va depinde de stabilirea clară a obiectivelor, responsabilităţilor şi resurselor fiecărui actor local.

În acest demers Parlamentul României are un rol important prin dezbaterile care vor alea loc atât la nivelul comisiilor parlamentare de specialitate, cât şi în plen şi, pe această cale, doresc să îmi exprim speranţa că dezbaterile parlamentare vor da consistenţă şi un plus de valoare acestui proiect atât de necesar pentru îmbunătăţirea actului guvernării la nivelul comunităţilor locale.

Declaraţie politică: "Proiect pentru modernizarea României"

La doi ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, putem afirma cu tărie că ţara noastră are nevoie cel mai mult de un proiect de dezvoltare pe termen lung. Atenuarea decalajelor de dezvoltare şi investiţia pentru revitalizarea satului românesc, ameliorarea polarizării sociale şi securitate socială pentru categoriile cu venituri reduse, investiţia în elita de mâine trebuie să constituie obiective prioritare în agenda politică. România nu poate evolua ca stat european cât timp există aceste probleme acute.

Decalajele de dezvoltare dintre mediul rural şi mediul urban sunt mai profunde, deşi mai vizibile ca niciodată, tocmai pe fondul polarizării sociale accentuate. Atât timp cât vor exista diferenţe între educaţia de la oraş şi educaţia de la sat, atât timp cât mediul rural va fi marcat de servicii de sănătate mai slabe, România nu are şanse de evoluţie.

România continuă să fie ţara în care există o pătura subţire de îmbogăţiţi şi o masă largă de săraci. Pensionarii, agricultorii, muncitorii din fosta industrie de stat au devenit categoriile care au decontat cel mai mult costul politicilor economice de dreapta şi lipsa de programe sociale. Presiunea creşterii preţurilor la alimente, inflaţia galopantă, costul energiei, costul medicamentelor, toate se răsfrâng mai ales asupra categoriilor sărace. Este nevoie de proiecte care să ofere o viziune de abordare a acţiunilor de securitate socială pentru persoanele cele mai afectate din punct de vedere material, proiecte bazate pe două direcţii: securizarea veniturilor vulnerabile şi identificarea pârghiilor bugetare prin care măsurile sociale să devină realizabile.

O prioritate trebuie să fie realizarea unei politici coerente în domeniul energiei. Susţinem modificarea coşului de energie electrică, astfel încât populaţia să beneficieze de producţia de energie ieftină a României în procent de 100% şi nu doar de 16% cât beneficiază în prezent. Această modificare va duce la reducerea preţului cu 33% faţă de valoarea actuală. De asemenea, este necesară constituirea unui fond social pentru finanţarea programului de reabilitare termică a blocurilor.

Dincolo de coordonatele sociale pentru acest proiect de dezvoltare, România are nevoie de o viziune clară privind sprijinul pentru tineri. Investiţia în inteligenţă este modalitatea prin care România îşi valorifică resursa umană, cea mai importantă componentă a dezvoltării economice. Cea mai importantă pierdere din aceşti 18 ani este pierderea oamenilor talentaţi, a profesioniştilor, a tinerilor bine pregătiţi. Susţinerea tinerilor cu performanţe la învăţătură trebuie să fie un demers consecvent al statului, care să urmărească, să susţină, să recompenseze performanţa şi talentul, din şcoala generală până la admiterea în facultate. Un astfel de plan vizează o succesiune de paşi, care să răspundă nevoilor acestor tineri, începând cu baza de materiale didactice, continuând cu programe de pregătire gratuită, prin care să fie stimulată performanţa în ţară şi apoi în străinătate, şi finalizând cu un tratament preferenţial la momentul angajării. De asemenea, statul trebuie să fie un actor activ pe piaţa muncii pentru recrutarea acestor tineri, un jucător atent şi proactiv la ofertele pe care le face mediul privat. Reforma statului înseamnă şi atragerea a cât mai mulţi tineri pregătiţi în instituţiile statului, unde recompensarea activităţii lor să se facă diferenţiat, pe măsura pregătirii şi a rezultatelor lor.

Acestea ar fi coordonatele pe care se articulează proiectul de modernizare a României. Integrarea trebuie transpusă de pe hârtie în viaţa de zi cu zi a fiecărui român. Aceasta este prima condiţie pentru a deveni, în mod real, cetăţeni europeni.

Declaraţie politică intitulată "România, o ţară nesigură?".

Într-o singură lună, România a fost martora unor evenimente incredibile şi şocante pentru noi toţi. În luna ianuarie, mai multe arme automate au dispărut din depozitul militar de la Ciorogârla, întreaga opinie publică asistând la operaţiunea căutării armelor şi făptuitorilor. Au loc demiteri de răsunet, conferinţe de presă, arestări. Armele nu sunt de găsit. La scurt timp, are loc un jaf armat la o casă de schimb valutar din Braşov, fiind ucise două persoane şi o a treia rănită. Cazul a fost un prilej de a se evidenţia grave erori în actul de decizie al reprezentanţilor sistemului judiciar, al reprezentanţilor administraţiei penitenciarelor, al poliţiei şi chiar al unor medici. Erori sau corupţie? Nici nu reuşim bine să ne lămurim dacă în acest caz este vorba de corupţie, incompetenţă sau neprofesionalism sau toate la un loc şi are loc un jaf armat la o bancă din Cluj-Napoca. Atacatorii înarmaţi sunt acoperiţi cu cagule şi reuşesc să fure 80.000 de euro din casieria băncii respective. Acum câteva zile, un grup de infractori face scandal şi se bate cu angajaţii unei firme de pază dintr-un centru comercial din Bucureşti, incident în urma căruia trei persoane sunt spitalizate.

Acestea sunt evenimentele cele mai mediatizate în ultimele zile, dar numărul infracţiunilor este mai mare în ultimii ani. Din păcate, multe sunt cu autor necunoscut, delictele având loc asupra unor bănci, case de schimb valutar, case de amanet, benzinării, supermarketuri şi farmacii.

Ne întrebăm cât de siguri să mai fim atunci când mergem pe stradă, când suntem la cumpărături, când suntem într-o locaţie publică sau chiar şi în propria locuinţă? Credem că este de datoria Ministerului Administraţiei şi Internelor să ia urgent măsuri în ceea ce priveşte asigurarea ordinii publice. Cazurile prezentate mai sus s-au petrecut în locuri publice. Nu există martori care să relateze despre o intervenţie promptă a poliţiei în momentul derulării infracţiunii.

Aşa cum reiese din Programul de guvernare, "creşterea gradului de siguranţă şi protecţie pentru cetăţeni, combaterea infracţionalităţii" şi "restabilirea autorităţii structurilor de aplicare a legii" sunt obiective asumate ale actualului Guvern. Considerăm că trebuie să se urgenteze adoptarea unor programe specifice pentru combaterea infracţionalităţii şi să se adopte un program coerent şi continuu de pregătire, instruire, perfecţionare şi antrenament, în funcţie de specificul atribuţiilor poliţiştilor. De asemenea, trebuie identificate şi măsuri de ordin legislativ, de exemplu în ceea ce priveşte regimul armelor şi muniţiilor, la care se adaugă şi adoptarea noilor coduri juridice care vor intra în dezbaterea comisiilor parlamentare în perioada următoare.

Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu:

Iată că am trecut în sfârşit cu bine şi de ziua în care am hotărât să-i ridicăm imunitatea colegului nostru Adrian Năstase şi să îl trimitem în faţa procurorilor DNA.

De data asta a fost cu mai mult noroc, adeverindu-se zicala potrivit căreia atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, de cele mai multe ori reuşita e asigurată din a doua încercare....

După ce s-a plictisit jucându-se de-a număratul dosarelor cu procurorii DNA, colegul nostru Adrian Năstase ne-a rugat insistent acum câteva zile să votăm pentru trimiterea sa în judecată, în aşa fel încât cei care îl acuză să îşi poată face aşa cum trebuie datoria.

Şi chiar asta am şi făcut. I-am îndeplinit această dorinţă domnului Năstase pentru că altfel, cine ştie, plângea cu capul pe umărul mătuşii Tamara, striga de după termopane că dosarul său este unul politic, că el este curat precum albuşul unui ou de găină de cornu şi că de dragul imaginii şifonate pe care o au parlamentarii care îi acoperă pe corupţii din România, domnia sa doreşte cu ardoare ca noi să-l trimitem odată în faţa instanţelor, pentru a ne arăta că totul este doar o făcătură menită să-l discrediteze în faţa mizilenilor care l-au făcut deputat.

Cred că mătuşa Tamara, săraca, s-a săturat de câte ori a fost pomenită în Parlament, şi, cine ştie, poate acum va putea să se retragă şi dumneaei în Zam-bac-cian.

Mă întreb şi eu dacă domnul Năstase, care este şi doctor în drept, şi profesor universitar, şi scriitor se simte atât de liniştit şi curat, de ce nu a avut curajul să demisioneze din parlament înainte de alegeri, aşa cum a făcut colegul său de partid, Miron Mitrea, care a arătat că are onoare şi nu îi este frică să meargă în faţa electoratului, cu procurorii DNA în spate, iar astăzi este printre noi, la un nou mandat de parlamentar.

De altfel, sunt ferm convins că alegătorii din Mizil nu vor fi dezamăgiţi acum, când reprezentantul lor în Parlament va avea acelaşi statut în faţa legii, la fel ca şi ei, fără a avea nici un fel de favoruri şi imunităţi. Votul pe care l-am dat zilele trecute poate fi... o intrare în normalitate şi, după ce va ajunge în faţa legii, colegul nostru Adrian Năstase va fi de fapt doar o persoană... urmărită penal care beneficiază ca orice inculpat de prezumţia de nevinovăţie.

Prin mesajul pe care l-am transmis cu câteva zile în urmă, sperăm să demonstrăm ceea ce alegătorii aşteaptă de la noi, şi anume că suntem în sfârşit un parlament responsabil, mai curat, şi cu oameni care nu au nevoie de nici o protecţie, nici măcar cea a imunităţii parlamentare, şi care răspund pentru faptele lor în faţa legii.

Fiecare trebuie să răspundă pentru ceea ce face, chiar dacă uneori e scoasă vinovată câte o mătuşă, fie ea şi pe numele de Tamara.

Dacă vă mai amintiţi, unul dintre mesajele importante ale PD-L în campania electorală a fost şi eliminarea privilegiilor parlamentarilor. Deputatul sau senatorul trebuie să fie egal cu cetăţeanul în faţa legii şi niciodată deasupra lui!

Cred că prin acest vot noi, cei de la PD-L, am dovedit acest lucru demonstrând că putem avea încredere în justiţie.

Aşa că, domnilor colegi, cei care aţi votat pentru, nu pot decât să vă mulţumesc că i-am dat şansa domnului Adrian Năstase să ne arate că este nevinovat, aşa cum dânsul susţine sus şi tare şi cum poate mulţi dintre noi chiar cred.

Şi nu în ultimul rând, poate a venit timpul să-l lăsăm pe domnul Adrian Năstase să-şi numere ouăle din spatele termopanelor, ascultând liniştit poveştile simpaticei mătuşi Tamara, urmând ca noi să fim la fel de liniştiţi şi convinşi că am făcut ceea ce trebuie, urmărind, în acelaşi timp, cum justiţia îşi face datoria, fără a fi influenţată în nici un fel.

Domnul Valeriu Tabără:

"Situaţia cercetării agricole din România"

Declaraţia pe care o prezint astăzi în faţa Camerei Deputaţilor este, de fapt, o scrisoare pe care academicianul Cristian Hera, Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România, a trimis-o mai multor factori de răspundere din România. Conţinutul scrisorii se constituie într-un apel, aş spune al disperării, faţă de situaţia cercetării agricole, element esenţial al agriculturii româneşti.

Având în vedere cele de mai sus, ca cercetător şi membru titular al ASAS îmi însuşesc conţinutul acestei scrisori şi îl prezint Camerei Deputaţilor, în intervalul alocat declaraţiilor politice.

"Urmare a crizei mondiale din domeniul economic, tehnic şi social, care a cuprins şi se accelerează rapid şi în ţara noastră, cercetarea ştiinţifică în general, dar mai ales cercetarea ştiinţifică din domeniul agricol este grav afectată, cu efecte negative pregnante, ce au început să se amplifice la toate nivelele acestui domeniu, încă de la jumătatea anului 2008.

La începutul anului 2009, Guvernul României a adoptat o serie de măsuri menite să reducă la minimum efectele crizei ce afectează toate domeniile, în principal punând accent pe stimularea producţiei, crearea şi menţinerea locurilor de muncă şi reducerea cheltuielilor, mai ales a celor din sectoare indirect productive.

Comunitatea ştiinţifică din domeniul agriculturii a constatat că unele măsuri preconizate de guvern, ce vizează reducerea efectului negativ al crizei din România, pot conduce la diminuarea substanţială a activităţii multor instituite de cercetare ştiinţifică, institute naţionale, de ramură şi staţiuni teritoriale.

Este cunoscut că progresul în agricultură se realizează prin aplicarea rezultatelor obţinute de cercetarea ştiinţifică, prin valorificarea în producţie a noilor creaţii tehnologice şi biologice, soiuri, hibrizi de plante sau animale cu calităţi superioare celor existente, cu rezistenţă sporită la condiţii pedoclimatice nefavorabile, cu nivele de producţie superioare calitativ şi cantitativ, cu efecte pozitive asupra economiei ţării, asupra reducerii importurilor şi asupra îmbunătăţirii nivelului de trai.

Produsul cercetării ştiinţifice se realizează cu cheltuieli mari, dar, prin generalizarea în producţie a plusvalorii fiecărui leu investit, se aduc mari beneficii economiei naţionale.

În ultimii ani, în ţările afectate mai mult sau mai puţin de criză, activitatea de cercetare ştiinţifică este protejată, majorându-se sursele de finanţare pentru intensificarea activităţii din domeniu în vederea reducerii substanţiale a efectelor negative ale crizei. Exemplele în acest sens sunt: SUA, Canada, Franţa, Germania, Anglia; Danemarca, Belgia, Polonia, Ungaria ş.a.

Este de reţinut că România este singura ţară din UE în care cercetarea ştiinţifică agricolă de bază nu este finanţată prin bugetul de stat. În prezent, susţinerea activităţii de cercetare se face prin autofinanţare din surse proprii şi din proiecte câştigate din Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare. Prin reducerea suprafeţelor de teren deţinute de unităţile de cercetare-dezvoltare de la 151.000 ha în 2001 la sub 18.000 în 2009, sursa de finanţare din venituri proprii a devenit nesemnificativă.

Drept urmare, majoritatea unităţilor de cercetare din agricultură sunt în pragul falimentului, iar migraţia specialiştilor în alte sectoare este accentuată. În ultimii 3 ani au plecat peste 50% din cercetătorii ştiinţifici formaţi timp de peste 10 ani în acest domeniu.

În prezent, prin diminuarea la o treime a fondurilor alocate pentru cercetarea ştiinţifică naţională faţă de 2008, activitatea din unităţile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol este supusă stagnării. Din analizele făcute în institute reiese că, în acest an, nu se vor scoate la competiţie alte proiecte de cercetare, iar cele contractate în anii anteriori, cu faze de execuţie în 2009 se sistează, lipsa fondurilor conducând la întreruperea activităţii de cercetare ştiinţifică; salariile personalului de specialitate şi cheltuielile curente nu mai acoperă decât o mică parte din nevoile reale ale unităţilor, iar cheltuielile de capital nu vor mai putea susţine dotările cu tehnica modernă stabilite prin contractele încheiate în anii 2007 şi 2008.

Încetarea sau reducerea finanţării acestui domeniu, chiar şi numai pe 1-2 ani, va afecta negativ cercetarea ştiinţifică românească, îndepărtându-ne astfel şi mai mult de cea a ţărilor din UE.

Este cunoscut că un cercetător se formează în 5-10 ani, iar înlocuirea lui este greu de realizat, ceea ce face ca, la nivel performant, randamentul în creaţia ştiinţifică să fie diminuat pe timp îndelungat.

Faţă de situaţia expusă, considerăm că este necesar ca organele de decizie politică şi cele administrative să analizeze situaţia creată prin reducerea drastică a fondurilor alocate în 2009 pentru cercetarea ştiinţifică agricolă şi să adopte acele măsuri care să protejeze acest domeniu de importanţă majoră pentru siguranţa şi securitatea alimentară a ţării şi să-l sprijine pentru a contribui substanţial la diminuarea efectelor crizei.

Avem convingerea că mesajul comunităţii ştiinţifice din agricultură va găsi înţelegerea necesară şi vor fi luate măsurile adecvate pentru ca acest domeniu să poată contribui la creşterea cantitativă şi calitativă a producţiilor, prin rezultate adaptate condiţiilor specifice de climă şi sol din ţara noastră".

Cer ca această declaraţie să fie adusă la cunoştinţa primului- ministru, ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi ministrului finanţelor.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Anul 2009 ar fi trebuit să fie un an de celebrare pentru Europa Centrală şi de Est, dat fiind că în acest an se împlinesc 20 de ani de la căderea regimurilor comuniste, este a 10-a aniversare a extinderii NATO spre est şi se împlinesc totodată cinci ani din momentul în care Uniunea Europeană a început să se extindă în regiune.

Criza economică globală a stricat însă petrecerea: în loc să consolideze realizările ultimilor 20 de ani, statele din regiune se confruntă cu efectele unei recesiuni acute.

Uniunea Europeană ca întreg se confruntă cu probleme, în condiţiile în care liderii săi răspund la criză punând interesele naţionale înaintea ideii de solidaritate europeană, în special prin oferirea de ajutoare de stat pentru bănci şi industriile proprii, precum şi prin introducerea unor restricţii privind angajarea forţei de muncă din alte state europene. Şi chiar dacă întreaga Europă se îndreaptă spre cea mai gravă criză economică din anii '30 încoace, ţările din partea centrală şi de est a Europei sunt mai vulnerabile decât statele mai bogate occidentale.

În acest peisaj deloc optimist, riscul major este acela de a ne confrunta într-un viitor foarte apropiat cu o nouă izolare a ţărilor din Europa Centrală şi de Est, o nouă Cortină de Fier, bazată pe raţiuni economice, care va despărţi bogaţii de săraci, în interiorul Uniunii Europene.

Indiferent ce se va întâmpla, ţările din regiune vor trece în mod diferit prin criză, cu rezultate diferite. La o extremă sunt statele supuse unor presiuni financiare severe, în frunte cu Ungaria, Letonia şi Ucraina, care şi-au asigurat pachete de întrajutorare de la FMI. La celălalt capăt se află Polonia, Republica Cehă şi Slovacia, relativ stabile din punct de vedere economic, aflate în centrul Europei, deşi chiar şi deasupra acestor ţări se adună nori negri.

Ţara noastră nu se află nici ea într-o situaţie mai bună. Efectele crizei economice se resimt deja. Un număr însemnat de companii mici şi mijlocii au intrat în faliment. Numărul persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă este în creştere. Şi mai îngrijorător este faptul că o serie de companii mari au anunţat concedieri colective în următoarea perioadă.

Guvernul PD-L-PSD pare rupt de această realitate. În bugetul de stat pe anul 2009, veniturile fiscale sunt ori supraestimate şi nerealiste, ori lipsite de orice bază legală. Într-un an de criză economică, ocupanţii actuali ai palatului Victoria se comportă de parcă ţara noastră nu ar fi afectată deloc de această problemă. Este greu de crezut cum vor putea fi atinse ţintele pe care şi le-a propus actualul guvern în ceea ce priveşte veniturile la bugetul de stat pe anul 2009, în condiţiile în care falimentele companiilor româneşti umplu paginile ziarelor.

Rămâne desigur deschisă calea pentru majorări de impozite şi taxe, majorări despre care guvernul a început deja să vorbească. Adică o împovărare şi mai mare a cetăţenilor şi a agenţilor economici şi aşa greu loviţi de efectele crizei economice. Reaşezarea sistemului de taxe şi impozite pare a fi, în acest context, o mişcare menită să ne pregătească pentru viitoarea monitorizare a oficialilor Fondului Monetar Internaţional.

Conform informaţiilor prezentate recent, România urmează să solicite Fondului un ajutor financiar în valoare de aproximativ 10 miliarde de euro. Decizia cu privire la accesarea fondurilor FMI nu este una uşoară însă. Un astfel de acord va readuce ţara noastră în situaţia unei stricte monitorizări din partea acestei instituţii. Mai mult decât atât, primul lucru pe care oficialii FMI îl vor cere, odată reveniţi în România, va fi planul de măsuri anticriză pe care guvernul intenţionează să îl implementeze astfel încât să reducă efectele recesiunii.

Or, acest plan nu există. Deşi ar fi trebuit să reprezinte prioritatea zero a Guvernului Boc, planul de măsuri anticriză al României seamănă mai mult cu o fata morgana. Guvernul actual pregăteşte psihologic populaţia pentru efectele crizei, dar ignoră o realitate atât de evidentă: combaterea crizei nu se face prin acţiuni psihologice, ci prin măsuri concrete şi coerente.

Se pare că actualii guvernanţi au învăţat metodele de pregătire psihologică folosite înainte de 1989 pentru generaţiile de sacrificiu, când cel mai important lucru pentru regim era să nu se comenteze nimic şi de către nimeni, indiferent de ce se întâmpla în viaţa reală. Nu putem spune decât că, deşi este un refren cunoscut, este o mare diferenţă între societatea de dinainte de 1989 şi cea de acum.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Declaraţie politică intitulată: "Solidaritate şi echitate socială".

Într-o perioadă de criză, statul este cel mai important actor din economie. Guvernul are obligaţia de a menţine echilibrul economic şi social prin susţinerea proiectelor importante de investiţii. Dacă 20% din buget înseamnă investiţii, trebuie să ştim cum vor fi cheltuiţi aceşti bani şi care vor fi rezultatele, în termeni de locuri de muncă şi de proiecte finalizate.

Până în acest moment, reprezentanţii ministerelor cu atribuţii consistente în domeniul investiţiilor nu au reuşit să spună clar care sunt proiectele ce vor fi demarate şi care sunt sumele alocate pe fiecare obiectiv în parte. Totodată, trebuie să ştim în ce ritm îşi propun instituţiile statului să atragă fonduri europene.

Vă asigur că PSD va fi extrem de atent la modul în care vor fi cheltuite sumele alocate pentru investiţii, pentru că investiţiile reprezintă principala măsură a strategiei anticriză!

Totodată, PSD rămâne fidel principiului de a nu-i obliga pe cei săraci să strângă cureaua! Românii trebuie să treacă de această criză în condiţii cât mai corecte, cât mai decente, fără costuri economice sau sociale prea mari.

Una dintre categoriile defavorizate ale populaţiei României este, fără îndoială, cea a pensionarilor. După o viaţă de muncă, mulţi români îşi duc traiul la limita subzistenţei.

Măsurile adoptate de Guvern până în acest moment sunt menite să asigure protecţia socială a pensionarilor.

De la 1 aprilie, aproximativ un milion de persoane cu venituri mici vor beneficia de o pensie minimă de 300 de lei, urmând ca de la 1 octombrie această pensie socială să crească la 350 de lei.

Instituirea pensiei minime garantate reprezintă o măsură fără precedent, pe care am susţinut-o şi am promovat-o, prioritatea noastră fiind protejarea populaţiei de efectele negative ale crizei.

Vom găsi soluţii şi pentru persoanele cu venituri reduse care nu primesc pensie şi încasează doar un ajutor social. În acest sens, vom modifica în Parlament Ordonanţa de urgenţă privind pensia minimă.

Totodată, pensiile din sistemul public vor fi majorate cu cinci la sută în acest an, respectiv trei la sută în aprilie şi doi la sută în octombrie. Valoarea punctului de pensie va ajunge la 43,3% din salariul mediu brut, existând posibilitatea majorării acestuia la 45% de la începutul anului viitor.

Toate aceste măsuri fac parte din răspunsul social-democrat la actuala criză, un răspuns bazat pe solidaritate şi echitate socială. Protecţia socială rămâne un reper al planului românesc de relansare economică!

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică intitulată "Argument pentru farmaciile din mediul rural".

Declaraţia mea politică de azi vine în sprijinul cetăţenilor din mediul rural din judeţul Botoşani, care, din nefericire, nu au şansa de a cumpăra medicamentele necesare din apropiere, fiind nevoiţi să se deplaseze până la cel mai apropiat oraş.

Farmaciştii botoşăneni nu se vor grăbi să îşi deschidă unităţi farmaceutice în judeţ, întrucât ar ieşi în pierdere. Asta în ciuda dorinţei Ministerului Sănătăţii de a fi deschise mai multe farmacii în mediul rural. Executivul a modificat Legea farmaciei săptămâna aceasta, în vederea creşterii accesului populaţiei la medicamente. În acest sens, a fost eliminat criteriul demografic pentru înfiinţarea unităţilor farmaceutice din mediul rural. Până în prezent, legea prevedea înfiinţarea de farmacii comunitare în mediul rural pe criteriul demografic. De exemplu, o farmacie comunitară se putea înfiinţa la minimum 4.000 de locuitori în localităţile cu peste 4.000 de locuitori şi maximum o farmacie în localităţile cu sub 4.000 de locuitori. Potrivit Ministerului Sănătăţii, actul normativ menţine criteriul demografic pentru mediul urban, aşa cum s-a convenit între reprezentanţii Comisiei Europene şi cei ai Ministerului Sănătăţii, până la sfârşitul anului 2010. Noul proiect de lege mai prevede şi reducerea numărului instituţiilor implicate în procedura de autorizare a farmaciilor.

Din nefericire, la nivelul judeţului Botoşani funcţionează în mediul rural doar 13 farmacii. Farmaciştii se feresc să deschidă unităţi în mediul rural pentru că nu au vânzări, deoarece farmacia nu cumpără numai medicamente, ci şi produse cosmetice şi alte produse pentru nou-născuţi. Farmacia este o drogherie, iar în oraş există persoane cu posibilităţi financiare, care cumpără şi aceste produse, pe când în mediul rural nu există cerere. De asemenea, în mediul rural mai apare un aspect. Omul vine la spital, se externează şi teoretic pleacă cu o reţetă de la medicul din spital şi îşi cumpără şi medicamentele. El pleacă acasă şi cu medicamentele pe care le ia de la farmaciile din oraş, pentru că nu găseşte la ţară farmacia de care ar avea nevoie. Printr-un program social prin care să fie susţinute farmaciile din mediul rural ar rezista. Soluţia ar fi în deschiderea unor puncte de lucru ale unor farmacii cu sediu în oraş, însă punctele de lucru trebuie să îndeplinească la ora actuală aceleaşi condiţii ca şi farmaciile, în sensul că trebuie să aibă farmacist prezent în permanenţă, or, în cazul în care nu există adresabilitate, nu este justificată încadrarea acestuia.

Iată de ce adresez rugămintea Ministerului Sănătăţii să ofere sprijin farmaciştilor care vor să deschidă cel puţin puncte de lucru în mediul rural, eliminând măcar câteva din condiţiile restrictive care împiedică ca la ţară oamenii să-şi poată cumpăra medicamentele de care au nevoie.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Bâlbâielile de la Educaţie scot istoria şi sportul din orarul elevilor"

În aproximativ 80% din învăţământul liceal românesc nu se va mai studia istoria în clasa a XII-a. Materia a fost ştearsă pur şi simplu din orarul elevilor, la puţin timp după ce orele de educaţie fizică, dirigenţie şi limbă străină au fost scoase din programa obligatorie. Asta pentru că, potrivit Ordinului nr. 3310 al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, din 2 martie 2009, istoria nu se mai găseşte în aria curriculară de la învăţământul pentru ciclul superior al liceului, filiera tehnologică.

Dincolo de încălcarea evidentă a dreptului la educaţie, ordinul prin care se prevede că istoria se va preda la clasa a XII-a doar în anumite licee trece şi peste o Recomandare a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care arată că istoria "trebuie să ocupe un loc central în educaţia unor cetăţeni responsabili şi implicaţi activ în viaţa politică şi în cultivarea respectului pentru diferenţele între popoare".

La fel de grav este că aceasta nu este prima măsură fără logică luată la Ministerul doamnei Andronescu şi în totală ignoranţă faţă de practica europeană. Chiar săptămâna trecută, dumneaei a decis eliminarea a două ore de educaţie fizică şi sport din programa obligatorie în învăţământul liceal şi transferarea lor în activitate extracurriculară. Şi, mai menţionează doamna Andronescu, cele două ore extracurriculare au caracter obligatoriu. Lucru care este dincolo de orice fel de logică.

Îi amintesc doamnei Andronescu că Uniunea Europeană, prin rezoluţia Parlamentului European din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educaţie, prevedea ca toate statele europene: "să confere educaţiei fizice un caracter obligatoriu în şcoli şi licee şi să accepte acele principii conform cărora, în orar, ar trebui să se prevadă cel puţin trei ore de educaţie fizică pe săptămână, în vreme ce şcolile ar trebui să fie încurajate să depăşească acest prag, în funcţie de posibilităţi".

De asemenea, atrag atenţia celor de la PSD că inconsecvenţa nu face cinste unui om politic! În anul 2001, guvernul Năstase, din care făcea parte şi doamna Ecaterina Andronescu, aflată pe atunci la conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a lansat un ambiţios proiect care viza dezvoltarea sistemului de educaţie fizică şi sport, prin construirea a 400 de săli de sport în toată ţara. În a doua jumătate a anului 2004, aproape de alegerile parlamentare şi prezidenţiale, proiectul celor 400 de săli de sport a fost declarat îndeplinit şi asumat ca o realizare a guvernării Năstase.

În guvernul Boc o regăsim pe doamna Andronescu la conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prezentând printre primele măsuri ale noului său mandat reducerea numărului de ore de sport din programa şcolară la o singură oră obligatorie şi două ore în aria extracurriculară.

În aceste condiţii, toate bâlbâielile doamnei Andronescu nu demonstrează decât faptul că noul ministru conduce Educaţia după bunul său plac, aplicând criterii subiective unui sistem care afectează sute de mii de copii.

Domnul Ion Stan:

"Criza ca doctrină politică a aleşilor poporului român"

Cu respectul cuvenit înaltei tribune a Parlamentului, de unde, de trei ori până în acest moment, am depus jurământul de credinţă pentru propăşirea poporului, apărarea Constituţiei şi a României, am decis că, de astăzi înainte, declaraţiile noastre politice vor avea ca temă centrală "criza, ca doctrină politică a aleşilor români".

Realitatea sau inventarea crizelor, a ameninţărilor şi spaimelor de tot felul ţine de esenţa oricărei strategii politice, şi cum nu există naţiune care să se risipească mai mult în politică decât noi, pe calea deducţiei logice, concluzia care se impune este aceea că unica şi călăuzitoarea doctrină a aleşilor români este criza. Corolarul acestei concluzii: "Dacă nu există criză, inventeaz-o, şi, cu puţină atenţie din partea presei, devii erou naţional".

Coborând în realităţile cotidiene şi trecând de la aserţiunea teoretică la practică, ce constatăm?

Nimeni nu ştie cu exactitate ce este şi cum s-a ajuns la criza mondială, dar toţi emitem judecăţi, pretinse de valoare, pe acest subiect.

Nimeni nu ştie dacă, în ce măsură, cum şi când România va fi lovită de efectele crizei cu care Wall Street-ul sperie lumea. În schimb, sunt tot mai importanţi cei care se întrec în evaluări şi predicţii, care de care mai uluitoare prin contradictorialitatea afirmaţiilor induse în spaţiul destinat (dez)informării publice.

Nimeni nu cere serviciilor secrete - de la noi sau de aiurea - să anticipeze cotaţiile bursiere, dar toată lumea pare a fi de acord că impactul specific cel mai evident al noii ordini mondiale se dovedeşte a fi acela că "pericolele preponderente la adresa securităţii naţionale se anunţă din sfera economicului". Chiar şi Statele Unite ale Americii au devenit dintr-o naţiune creditoare cel mai mare debitor al lumii, iar industriile în care marile companii americane au devenit necompetitive sunt tot mai numeroase.

Aşadar, nimeni nu pretinde serviciilor secrete să devoaleze secretele bancare, dar toţi suntem unanimi că nişte ochi şi urechi ale naţiunii există tocmai pentru a prevesti crizele viitoare, căci aceasta este misiunea lor, veghea continuă ca naţiunea să nu devină ţinta şi victima surprizelor. Măcar a celor financiar-economice, dacă cele strategice, politice, militare, tehnico-ştiinţifice ori ale spionajului sunt mai greu perceptibile la buzunar, mai ascunse şi mai puţin evidente într-o relaţie directă cu coşniţa zilnică a cetăţeanului.

Sub acest din urmă aspect, al îndeplinirii misiei lor, din partea serviciilor noastre de informaţii, prin adânca voinţă politică lăsate într-o profundă criză de reglementare, avem cele mai descurajatoare semnale.

Principalii destinatari, beneficiari şi utilizatori ai informaţiilor de securitate naţională acţionează în spaţiul declaraţiilor publice asemenea persoanelor lipsite de minima informaţie şi viziune, întrecându-se în contradicţii pe seama crizei.

O înaltă personalitate politică şi de stat figurează pe primul loc într-un top al declaraţiilor-gafă privind criza. Anterior alegerilor parlamentare, înaltul demnitar a susţinut că România nu va avea treabă cu criza. După alegeri, a dat-o repede la întors. Mai mult chiar, dintr-o indiscreţie a microfoanelor, uitate deschise la un prezidiu, aveam să auzim: "George, dacă dăm drumul la inflaţie, nenorocim populaţia...".

Greu de crezul că în asemenea chestiuni, extrem de importante şi grave, în acelaşi timp, cei mai înalţi demnitari ai statului se hazardează în a se pronunţa fără a beneficia de expertiza competentă a serviciilor care le pun la dispoziţie evaluările de securitate naţională.

Dacă serviciile de informaţii pentru securitate sunt părtaşe la acele declaraţii contradictorii, atunci nu ne mai sunt trebuincioase.

Dimpotrivă, dacă respectivele servicii şi-au făcut datoria, atunci să şi-o ducă până la capăt şi să ne lămurească cu ce scop se practică acest gen de înaltă dezinformare la scară naţională.

În primă şi ultimă instanţă, este evident că suntem în prezenţa unui simptom al crizei la nivel de declaraţii politice ale celor mai importante instituţii.

Până când serviciile noastre de informaţii se şi ne vor dumiri, este bine să luăm aminte că opoziţia tăcută din societatea civilă americană, încercând să dea de cauzele crizei financiare, a descoperit că acestea se reduc, în esenţă, la unul dintre cele mai grave acte de corupţie politică consumate în Congresul şi Administraţia de pe malurile Potomacului, unde cam 120 de politicieni şi-au vândut influenţa politică în schimbul a mai mult de 5 miliarde de dolari, acceptând, în schimb, să promoveze reglementări favorabile intereselor a 20 de mari companii care domină Wall Street-ul. În acest fel, acea parte a clasei politice americane a contribuit în mod decisiv la colapsul financiar actual.

Acum înţelegem declaraţia iniţială liniştitoare a reprezentantului statului. Cum în România ultimilor cinci ani nu a mai existat corupţie politică, de unde să ne vină criza?!

Cele petrecute în America, par a se repeta, însă, şi în România. Nişte bănci, nu are importanţă care, au pretenţii de ajutor guvernamental din partea statului român. Aceasta în condiţiile în care, ani la rând, inclusiv cel mai recent bilanţ, se încheie cu profituri nesimţit şi imoral de mari.

Cu asemenea profituri record, criza mai este criză, sau miracol? Credem că este miracolul care, cu siguranţă, aduce criza. Evident, într-o variantă românească. Altfel nu ne putem explica de ce statul român, de la cel mai înalt nivel, în loc să-şi protejeze cetăţenii, devine recuperatorul eficient al băncilor, somându-i: "Plătiţi-vă ratele!"

De ce nişte bănci aşa de prospere să apeleze la un recuperator atât de eficient?!

De-a uite criza, nu e criza, a început să se joace şi Excelenţa Sa, domnul guvernator al Băncii Naţionale a României. Domnia sa ar face bine să nu mai dea declaraţii publice după nopţi albe de analize financiare, când stresul adânc întipărit pe fizionomie îl deconspiră că Dumnezeu îl îndeamnă să-şi folosească cuvintele pentru ascunderea gândurilor. O fi ea, criza, mai mult virtuală, dar noi dorim să avem, în continuare, un guvernator al Băncii Naţionale cât se poate de real.

O delegaţie, cică din România - a cui, cu ce mandatare?! - ar fi rătăcită pe culoarele Fondului Monetar Internaţional, după ce Banca Mondială ne-a făcut nişte recomandări de care nu aveam nevoie. Din categoria celor pregătite la pachet din mita politică de 5 miliarde de dolari a Wall Street-ului, pentru o criză generată de corupţia politică transnaţională, pe care vor să o trateze după reţeta "cui pe cui se scoate".

Criza, dacă există, ca realitate sau ameninţare, în ambele sale ipostaze este o problemă de supravieţuire naţională. Ceea ce ne îndreptăţeşte să chemăm la această tribună pe directorii serviciilor naţionale de informaţii pentru a prezenta Parlamentului atât evaluarea de stare a securităţii economico-financiare a României, cât şi sorgintea bâjbâielilor înaltelor autorităţi publice, în ceea ce priveşte existenţa, perspectivele şi dimensiunile crizei.

Domnul Ioan Munteanu:

"Vrem să consumăm zahăr românesc!"

Patronatul Zahărului din România a început o campanie de informare şi de sensibilizare a factorilor responsabili asupra dificultăţilor cu care se confruntă acest sector. Este vorba în principal de protejarea intereselor a mii de fermieri şi de angajaţi, dar şi de apărarea unor drepturi dobândite odată cu intrarea ţării noastre în structurile comunitare.

Aderarea României la Uniunea Europeană a impus limitarea producţiei de zahăr obţinut din sfeclă la 109.000 tone pe an. În acelaşi timp, importurile de zahăr brut destinat rafinării au fost reduse la 329.000 tone pe an, cu taxe preferenţiale. Consumul naţional de circa 600.000 tone este asigurat în proporţie de 73% prin cotele primite de la Uniunea Europeană, iar restul cantităţii, până la acoperirea necesarului de consum, este completat de importurile de zahăr alb din Ungaria, Polonia, Austria şi Republica Moldova.

Prin comunicatele deja transmise, Comisia Europeană şi-a făcut cunoscute intenţiile faţă de managementul licenţelor pentru importul zahărului brut destinat rafinării. Astfel, începând cu 1 octombrie 2009 nu se mai prevede o alocare naţională în funcţie de nevoile de rafinare şi de partenerii tradiţionali, ci una la nivel european, cu accesul tuturor rafinatorilor din Uniunea Europeană în primele 3 luni ale anului, după care accesul este deschis tuturor societăţilor, fie producători, fie importatori.

Aceste intenţii pun în mare pericol accesul României la materia primă necesară producerii zahărului, dar şi reducerea semnificativă a cantităţilor destinate rafinării, ceea ce va conduce la închiderea multor fabrici. Şi asta, în condiţiile în care capacitatea de producţiei - zahăr a României este de peste trei ori mai mare decât cotele impuse de către Comisia Europeană, iar fabricile utilizează capacitatea instalată în proporţie de doar 34%-35%.

În acest context, politica Guvernului României trebuie să fie una de protejare a producătorilor agricoli şi a procesatorilor de zahăr pentru ca ţara noastră să nu devină importator. România, care are un potenţial ridicat în domeniul culturii de sfeclă de zahăr, dar şi capacitatea industrială de prelucrare a acesteia, trebuie să se opună vehement aplicării deciziilor Comisiei Europene.

Sunt alături de producătorii de sfeclă, dar şi de producătorii de zahăr în demersul lor de a-şi apăra drepturile.

Totodată, îi asigur de sprijinul meu în calitate de parlamentar în tot ceea ce înseamnă legislaţia din aceste domenii.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"România traversează o perioadă dificilă"

România traversează o perioadă dificilă şi cred că avem cu toţii ceva de învăţat din această lecţie a crizei. Fără îndoială că, în astfel de momente, se impun multe schimbări, inclusiv în ceea ce priveşte rolul şi atitudinea statului faţă de economie şi societate, iar Partidul Social Democrat are menirea de a lua decizii eficiente, transparente şi care să ţină cont de nevoile şi priorităţile electoratului pe care îl reprezintă.

Consider că, până în acest moment, reprezentanţii Partidul Social Democrat din Guvern, Parlament, dar nu numai, au reuşit să impună o serie de măsuri pentru protejarea categoriilor vulnerabile şi defavorizate. Am insistat, de exemplu, ca în bugetul de stat pe 2009 să se regăsească câteva lucruri deosebit de importante.

Mă refer, în primul rând, la creşterea punctului de pensie la 43,2% şi la introducerea pensiei sociale minime de 300 lei începând cu 1 aprilie, care la 1 octombrie va deveni 350 lei, ca măsură de reducerea a sărăciei şi îmbunătăţire a standardului de viaţă al populaţiei. După cum probabil se ştie, de pensie socială minimă vor beneficia pensionarii sistemului public de pensii cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă nivelul cuantumului pensiei cuvenite sau aflate în plată se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate.

De asemenea, mă refer şi la măsura privind compensarea preţului medicamentelor cu 90% începând cu data de 1 martie 2009, pentru pensionarii cu venituri mici, de sub şase sute de lei. Este o reglementare importantă, prevăzută atât în programul de guvernare, cât şi în pachetul social de măsuri anticriză, prin care sprijinim o categorie defavorizată. În România sunt în jur de 3 milioane de pensionari cu venituri numai din pensii sub 600 de lei. Sunt oameni care au muncit şi au nevoie de sprijin. Astfel, încă o promisiune făcută de PSD în campania electorală este onorată. Cu toată această criză picată şi pe capul nostru, am mai reuşit să alocăm peste 10 miliarde de euro, respectiv 20% din p.i.b., pentru investiţii în infrastructură. Nu am uitat nici de agricultori şi ne vom ţine de cuvânt acordând, în acest an, subvenţii de 1500 lei la hectar. Sunt deja asigurate sumele pentru campania de primăvară: 39 de lei/hectar - subvenţie pentru motorină, 540 de lei subvenţia de 30% pentru credite de producţie, 400 de lei plată directă pentru anul 2008. Plăţile vor fi făcute începând din 15 martie 2009. La aceste sume se vor adăuga, pe parcursul anului, subvenţiile pentru acciza la motorină, pentru energie electrică pentru irigaţii, prime speciale pentru legumicultură, prime compensatorii pentru agricultura ecologică, precum şi subvenţiile pentru campania de toamnă. Totodată, vom acorda sprijin pentru procurarea de îngrăşăminte chimice şi facilităţi fiscale pentru investitorii din agricultură şi industria alimentară.

Aş mai remarca şi faptul că a fost demarată şi campania de depunere a cererilor de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă care sunt finanţate din Fondul Europeană de Garantare Agricolă, din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Pentru campania 2009, România beneficiază de o alocaţie financiară de 618,1 milioane de euro din Fondul european de Garantate Agricolă pentru plata unică de suprafaţă, ceea ce reprezintă circa 71 de euro pentru un hectar.

Evident că trebuie să ne concentrăm pe atragerea fondurilor europene, pentru a reuşit să absorbim banii pe care Uniunea Europeană ni-i pune la dispoziţie până în 2013. Este vorba despre aproape 10 miliarde de euro pentru agricultură, plăţi directe şi pentru proiecte legate de agricultură şi dezvoltare rurală.

După 4 ani de experienţe nefaste în agricultura românească, de politici inconsecvente şi birocraţie excesivă, care i-au îndepărtat pe agricultorii români de fondurile europene, este timpul să promovăm un sistem coerent de susţinere a producătorilor agricoli.

În acest sens, parlamentarii Partidului Social Democrat au depus o iniţiativă legislativă privind înfiinţarea Camerelor agricole, instituţii care se vor ocupa în mod direct de activitatea fermierilor şi a agricultorilor şi vor asigura serviciile de consultanţă la faţa locului. Agricultorii vor primi subvenţiile numai cu avizul Camerelor agricole, urmând să dispară toate verigile intermediare între producătorii agricoli şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Iniţiativa legislativă este relevantă pentru un domeniu prioritar, motiv pentru care PSD a solicitat urgentarea dezbaterii şi susţinerii acestui proiect de lege. Aş mai aminti, pe final, şi despre măsura prin care persoanele aflate în şomaj vor fi scutite, timp de trei luni, de la plata impozitelor şi contribuţiilor de asigurări sociale, măsură îmbrăţişată de companiile mari din România, afectate de lipsa de comenzi în contextul scăderii cererii şi care au recurs, în ultimul timp, la trimiterea personalului în şomaj tehnic pentru diverse perioade, în care trebuie, conform legislaţiei, să plătească salariaţilor cel puţin 75% din salariu.

O altă promisiune pe care Partidul Social Democrat o onorează se referă la susţinerea cu 50% a costului formării profesionale continue pentru angajaţi şi şomeri. Cât priveşte i.m.m.-urile, se ştie că Partidul Social Democrat a cerut şi se luptă pentru trei lucruri extrem de importante: 1. neimpozitarea profitului reinvestit, începând cu 1 aprilie; 2. compensarea t.v.a.-ului de plată cu cel de încasat; 3. achitarea t.v.a.-ului după încasarea facturilor emise, nu înainte; 4. lansarea unui program coerent de garantare a creditelor pentru i.m.m.-uri.

Domnul Cornel Itu:

Localităţile aparţinând colegiului electoral pe care cu onoare îl reprezint în Parlament sunt încărcate de istorie şi de bogate tradiţii economice, sociale şi culturale. Bazându-mă pe acest fapt, am identificat şi analizat cu toată răspunderea realităţile zonei, ceea ce trebuie făcut, spre care activităţi să îmi îndrept eforturile.

Ţinând cont de specificul fiecărei zone, de priorităţile existente în fiecare localitate, voi lupta pentru realizarea obiectivelor propuse. Sunt probleme care vizează şi localităţi cu primării de altă culoare politică şi care au tot sprijinul, fără nici o deosebire, primând necesităţile oamenilor şi cerinţele de dezvoltare din zonă:

1. APIA în fiecare comună:
2. drumuri judeţene şi comunale;
3. alimentare cu apă şi canalizare;
4. modernizarea şi reabilitarea termică a şcolilor şi a grădiniţelor din mediul rural;
5. cuprinderea localităţilor într-un circuit turistic şi religios (Dej, Ocna-Dejului, Căşiel, Rohia, Bobâlna);
6. regularizarea şi decolmatarea unor văi şi pâraie;
7. dispensare medicale;
8. extinderea alimentării cu gaze naturale;
9. extinderea iluminatului public;
10. edificii pentru primăriile din zonă.

Domnul Cristian Buican:

"Siguranţa cetăţenilor din România"

mă adresez dumneavoastră în speranţa unei poziţii comune pe care trebuie să o adopte Parlamentul României asupra unei probleme care necesită toată atenţia noastră: siguranţa cetăţenilor din România.

După cum bine ştiţi, în ultimele săptămâni s-au petrecut mai multe ilegalităţi de o amploare semnificativă, mass-media fiind unul din factorii care au supus atenţiei noastre aceste incidente. Astfel, încrederea cetăţenilor în instituţiile statului care ar trebui să îi protejeze fiind destul de afectată, consider că începerea unei dezbateri despre acest subiect delicat ar trebui să fie o prioritate.

Pe fondul escaladării violenţelor din ultima perioadă din România, consider că siguranţa cetăţenilor este pusă în pericol, iar starea de spirit a populaţiei este din ce în ce mai afectată de către aceste acte de violenţă. Mai mult, exploatarea acestei teme în mass-media este un alt factor care duce la împământenirea ideii unei ţări "a clanurilor", cu un important factor de risc. Aş vrea să reflectaţi măcar asupra cazurilor relatate de mass-media, considerând inadmisibile evenimente de genul scandalurilor violente cu arme albe într-un loc public precum mall-ul sau jafuri în plină zi.

Pe această cale aş dori, de asemenea, să atrag atenţia asupra prestaţiei slabe pe care o are ministrul administraţiei şi internelor, acesta catalogând un suspect ca fiind "cel mai greu caz al poliţiei din ultimii 20 de ani".

Mai mult, în acest weekend, în judeţul Vâlcea, deputat al cărui judeţ sunt, s-a petrecut un alt fapt pe care doresc să îl supun atenţiei dumneavoastră. În noaptea din 27 spre 28 februarie 2009, în oraşul Horezu, judeţul Vâlcea, bustul lui I.Gh. Duca a fost vandalizat, statuia fiind situată în apropierea centrului oraşului Horezu. Acest incident este important, cu atât mai mult cu cât s-a petrecut la doar o zi distanţă de la dezvelirea şi comemorarea unei alte statui a lui I.Gh. Duca din Râmnicu Vâlcea, ce se înscrie în seria manifestărilor comemorative "I.Gh. Duca, 75 de ani de la trecerea în eternitate", adunare la care au participat importante personalităţi judeţene şi naţionale. Astfel, consider că aceste acte de vandalism nu au ce căuta într-o ţară democratică. Chiar dacă până la proba contrarie cataloghez acest incident drept "o coincidenţă bizară", fac apel la liderii politici ai partidelor politice ca manifestări de comemorare a unui spirit liberal sau de altă natură să nu degenereze în acte de vandalism. Mai mult, doresc pe această cale să atrag atenţia colegilor deputaţi, precum şi presei, asupra acestui incident nefericit.

Vă anunţ pe această cale că săptămâna trecută am depus o întrebare ministrului administraţiei şi internelor în care i-am expus câteva din aceste incidente, în care îi cer să îmi comunice atât un plan de măsuri pe care îl are în vedere, cât şi îndreptarea atenţiei asupra cazului de vandalism expus mai sus. De asemenea, consider că această escaladare a violenţelor din ultimul timp nu se va opri până când instituţiile abilitate nu vor recâştiga încrederea cetăţenilor, iar acest lucru se poate realiza doar prin stabilirea unor măsuri care să răspundă nevoilor pe termen lung ale cetăţenilor din România.

Chiar dacă la nivel declarativ liderii politici par implicaţi în aceste probleme, consider că începerea unei dezbateri despre măsurile care trebuie impuse este mai mult decât necesară, iar acest lucru va afecta atât imaginea internă a instituţiilor implicate, cât şi imaginea noastră ca ţară în contextul european actual.

- După pauză -

În continuare, şedinţa a fost condusă de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Dumitru Pardău, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Începem şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 334 deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 192. Sunt absenţi 142, din care 9 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen din ziua de marţi, 10 martie 2009; programul de lucru pentru perioada 9-14 martie 2009; lista rapoartelor depuse în perioada 2 martie - 9 martie 2009 de comisiile permanente sesizate în fond; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, partea I.

Înainte de a intra în ordinea de zi, domnul deputat Tabugan, are un anunţ cu caracter personal pe care doreşte să-l facă.

Domnul Ion Tabugan:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că trebuie să mă ascultaţi, este o problemă personală. În data de 19 februarie, când noi dezbăteam, asiduu, aici, bugetul, era o zi cu multă ninsoare şi viscol afară, aşa că mi s-a spus de către domnul Bădescu de la Cameră, care asigură paza şi toate bunurile din parcare şi din această clădire, că nu s-a putut înregistra... Cu alte cuvinte, vreau să spun că la maşina personală a fost o tentativă de spargere a parbrizului pentru un mecanism mai special, pentru a se fura un detector de radar.

Vreau să cer conducerii Camerei să facă demersurile necesare pentru a asigura paza la "Steaguri," cât şi jos, cele întâmplate au fost la steaguri, în aşa fel încât bunurile noastre şi viaţa noastră să fie în siguranţă.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog, domnul Victor Surdu.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Am vrut să intervin mai de mult, doamna preşedinte, vă mulţumesc. Într-un fel vreau să continui solicitarea domnului coleg, domnului deputat. Când intrăm şi când ieşim, în incinta Camerei Deputaţilor avem o problemă de circulaţie. Suntem obligaţi s-o încălcăm. Dacă dorim să facem, când ieşim, la stânga şi, de asemenea, când intrăm, dacă venim din zona de centru, să facem la stânga... Am dori să reglementăm această chestiune, împreună cu Primăria, cu Poliţia... să putem intra şi ieşi fără a încălca normele, legile circulaţiei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă nu mai există şi alte intervenţii, intrăm în ordinea de zi.

La punctul 2 avem modificarea componenţei nominale a Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi.

Liderul Grupului parlamentar al PNL, domnul Călin Popescu Tăriceanu, ne-a comunicat hotărârea grupului parlamentar al PNL de retragere, la cerere, a domnului deputat Eugen Nicolăescu din Comisia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi.

Menţionăm că domnul deputat Eugen Nicolăescu va rămâne membru în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Dacă sunteţi de acord cu această solicitare prin vot deschis?

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc. Solicitarea a fost acceptată de către plen.

Punctul 3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă. Îi dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Domnul Gabriel Tănăsescu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti):

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raţiunea pentru care a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 a avut la bază două condiţionalităţi. În primul rând, faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit printr-un recurs în interesul legii că magistraţii şi personalul auxiliar din sistemul justiţiei au dreptul la un procent de 50% din salariul de bază, reprezentând risc de suprasolicitare nervoasă şi neuropsihică, spor ce reprezenta un efort bugetar considerabil.

În al doilea rând, faptul că sumele provenind din activitatea judiciară, respectiv taxele judiciare de timbru şi impozitele încasate din onorariile avocaţilor, notarilor şi executorilor judecătoreşti erau virate exclusiv în bugetele autorităţilor locale.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 75/2008 eşalona pe o durată de 18 luni executarea unor hotărâri judecătoreşti vizând acordarea sporului de 50%, prima tranşă fiind deja achitată în luna octombrie a anului 2008, următoarele tranşe urmând a fi achitate în luna martie şi luna octombrie ale anului 2009.

Pe de altă parte, însă, ordonanţa de urgenţă a modificat Legea taxelor de timbru, stabilind că sumele provenind din taxele judiciare de timbru, precum şi din impozitele din onorariile avocaţilor, notarilor şi executorilor judecătoreşti, constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, al Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având drept scop plata ajutorului public judiciar, conform Ordonanţei Guvernului nr. 51/2008, plata apărătorilor din oficiu, asigurarea pregătirii profesionale a personalului din justiţie şi cheltuieli de investiţii în infrastructură.

Aşa fiind, bugetul aprobat de Parlament pentru anul 2009 nu a mai prevăzut pentru Ministerul Justiţiei sumele necesare aferente celor două tranşe şi nici într-un cuantum suficient sumele aferente ajutorului public judiciar care, în mod firesc, erau alimentate din taxele de timbru. În acest context, adoptarea amendamentului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, în sensul trecerii sumelor provenind din taxele judiciare de timbru ca venit la bugetele locale ar lăsa Ministerul Justiţiei fără posibilitatea achitării ajutorului public judiciar, angajament asumat, de altfel, de România prin transpunerea Directivei Consiliului Uniunii Europene privind îmbunătăţirea accesului la justiţie, iar, pe de altă parte, neachitarea onorariilor apărătorilor din oficiu, precum şi imposibilitatea asigurării unei pregătiri profesionale adecvate, precum şi, în final, lipsa investiţiilor din infrastructură.

Aşa fiind, faţă de argumentele precizate, vă rugăm să aprobaţi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/20089 în forma iniţiată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, vă rog. Am să vă rog să propuneţi şi timpii pentru dezbaterea pe articole.

Domnul Gabriel Andronache:

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere, în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de lege menţionat mai înainte.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul a aprobat proiectul de lege. Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă, de asemenea, şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat. În şedinţa din 2 martie 2009, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea iniţiativei legislative Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a reexaminat şi a hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege cu o serie de amendamente admise pe care vă solicităm să le susţineţi.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna preşedinte, propunem 5 minute pentru dezbatere pe articole.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt intervenţii. Prin urmare, vă supun votului dumneavoastră timpul pentru dezbaterea pe articole.

Votul electronic. Dacă sunteţi de acord cu propunerea comisiei, de 5 minute.

Cine este pentru? Repetăm votul. Votul este deschis acum.

La pct.1, titlul: "Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei".

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La cpt.2, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 3, 4 şi 5 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.6 şi 7. Sunt observaţii? Nu. Adoptate.

La pct.8. Sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Şi pct.12. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de lege pentru rămâne la votul final.

La punctul 4, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi pentru înfiinţarea Fundaţiei "Colegiul Naţional de Afaceri Interne".

Lege organică.

Termenul pentru dezbatere şi votul final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

La punctul 5, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.360/2002 privind Statutul poliţistului. Termenul de dezbatere şi vot final a fost depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat.

Punctul 6, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea unor active referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

Îi dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu (secretar de stat, Cancelaria primului-ministru):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului funcţionează următoarele structuri, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră: Cancelaria Primului-ministru, Secretariatul general al Guvernului, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, Aparatul de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile culturii, învăţământului şi integrării europene, Departamentul pentru afaceri europene, Departamentul de control al Guvernului şi Departamentul pentru relaţii interetnice.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 211 din 2008 a Guvernului şi prin Hotărârea Parlamentului nr.31 din 2008 se prevede înfiinţarea funcţiei de viceprim-ministru, ceea ce presupune corelarea acestuia cu unele acte normative.

Aşa cum ştiţi, prin art.18 din Ordonanţa Guvernului nr. 24 din 2007, Secretariatul general al Guvernului funcţionează în subordinea primului ministru şi este condus de un secretar general care avea rang de înalt funcţionar public. De asemenea, secretarul general al Guvernului este coordonator principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, cu excepţia Cancelariei primului ministru.

Prin prezentul act normativ, se are în vedere, pe de o parte, corelarea prevederilor Hotărârii Parlamentului nr.31 din 2008 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007. În acest sens, Secretariatul general al Guvernului va fi condus de un secretar general cu rang de ministru. Secretarul general adjunct va avea rang de secretar de stat. Prin această ordonanţă se prevede, de asemenea, înfiinţarea Corpului de control al primului ministru ca departament în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, care preia, practic, toate reprezentările şi componenţele Departamentului de control al Guvernului, structură care se desfiinţează.

Corpul de control va funcţiona în subordinea primului ministru şi în coordonarea, din punct de vedere administrativ financiar, a Secretariatului general al Guvernului, având în vedere faptul că în structura Departamentului de control al Guvernului nu existau structuri cu atribuţii în domeniile administrativ, IT, arhivă şi aşa mai departe.

De asemenea, se prevede, prin această ordonanţă, trecerea Departamentului pentru lupta antifraudă din structura Cancelariei primului ministru în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, urmând ca departamentul să funcţioneze ca structură fără personalitate juridică în subordinea primului ministru şi în coordonarea viceprim-ministrului, finanţată prin bugetul Secretariatului general al Guvernului.

Acestea sunt principalele modificări ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei Sulfina Barbu, preşedintele Comisiei de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ. După cum a fost prezentat, proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea dispoziţiilor unor acte normative privind organizarea şi funcţionarea Guvernului în scopul îmbunătăţirii activităţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La dezbaterea care a avut loc în şedinţa comisiei, în 25 februarie 2009, au participat un secretar de stat şi un consilier juridic din partea Secretariatului general al Guvernului. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

În concluzie, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Pentru dezbatere propunem un timp de 5 minute.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Nu există.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc frumos. Domnul Buda e de vină că mi-am pierdut cumpătul lângă domnia-sa. (Doamna deputat s-a întors în bancă să-şi ia discursul. Râsete. Aplauze.)

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege pe care îl dezbatem astăzi reprezintă o nouă dovadă a faptului că principalul obiectiv al Guvernului Boc este acela de a-şi satisface clientela politică. Şi are impresia că poate să facă asta pe ascuns fără a fi observat, sfidând cu aroganţă o întreagă ţară. Concret, discutăm astăzi despre o lege tertip care serveşte intereselor apropiaţilor domnului Boc. Prin ea se desfiinţează Departamentul de control al primului ministru cu scopul absurd de a înfiinţa Corpul de control al domnului Boc, un corp de control personal. Vorbim de un corp de control îmbibat de oamenii aduşi de la Cluj, de verişoare alese pentru posturi de secretariat, de şoferi numiţi în funcţii de consilieri, ori scandalagii care se vizează purtători de cuvânt ai Guvernului, oameni pe care premierul îi consideră potriviţi pentru a ocupa primele rânduri ale executivului doar din cauza faptului că răspund prompt la comanda sa şi au fost loiali în ultimii ani.

Încă de la momentul în care a fost emisă această ordonanţă nr.3/2009 nu a contat nici că au fost încălcări abuzive ale Codului muncii, nici că actul presupunea concedierea femeilor însărcinate. Legea nu contează pentru premierul Boc. Dacă ar trebui să conteze, ar trebui să conteze enorm pentru noi. Doar pentru că oameni precum cei din echipa efemerului prim-ministru consideră ca au întotdeauna la îndemână instrumente de presiune, nu înseamnă că ne pot impune nouă, celorlalţi, voinţa proprie. Din fericire, trăim într-o democraţie. Din nefericire, domnul Boc a uitat acest lucru.

Avem posibilitatea astăzi, stimaţi colegi, să respingem acest proiect de lege, respectând, pur şi simplu, Constituţia, iar dacă legea fundamentală nu vă este de ajuns, fac apel la bunul simţ pe care cu siguranţă îl avem cu toţii.

În încheiere, vă reamintesc că este vorba de peste 50 de angajaţi ai fostului Departament de control al Guvernului, care îşi caută acum dreptatea în instanţă, după ce au fost concediaţi abuziv de premierul Boc.

Stimaţi colegi, să lăsăm mai întâi justiţia să-şi facă datoria. Haideţi să votăm pentru respingerea angajamentului de loialitate faţă de premier şi să votăm pentru un angajament de loialitate cu legea.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Eu nu mi-am uitat declaraţia politică în bancă şi chiar fac apel la colegii din PNL să respecte programul Camerei Deputaţilor, pentru că declaraţiile politice sunt marţea, de la orele 8.30 la orele 10. În rest, ce să vă spun, nu trebuie să fie nimeni invidios pe faptul că din marele centru universitar Cluj-Napoca vin foarte mulţi oameni bine pregătiţi care fac cinste României pe plan intern şi extern. (Vociferări în Grupul Parlamentar al PNL.)

Mai mult de atât, sigur că este greu să spargi o castă care a fost instaurată de Guvernul Tăriceanu, este greu ca să debirocratizezi instituţiile statului, însă Guvernul Boc merge mai departe.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai există intervenţii din partea altor grupuri parlamentare.

Domnul deputat, vă rog, din partea UDMR.

Domnul Seres Dénes:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că fiecare guvern la început de mandat are latitudini de a-şi forma instrumentele de lucru de a-şi organiza aparatul pentru a-şi atinge proiectele, programele stabilite. Şi acest guvern face acelaşi lucru, prin acest act normativ, în schimb sunt câteva probleme pe care noi le-am sesizat cu ocazia discutării proiectului la comisia de specialitate, am făcut câteva amendamente vizavi de eliminarea unor texte sau de modificarea altora, pentru a le pune de acord cu Constituţia şi cu legislaţia actuală.

În funcţie de acceptarea acestor amendamente care sunt pertinente şi eu zic că sunt constructive, grupul nostru parlamentar va vota sau nu acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Mai sunt alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Pe procedură, vă rog.

Domnul Adrian Gurzău:

Eu am impresia că această dezbatere pe tema Corpului de control din partea PNL-ului este de a ţine departe de ochii opiniei publice acest contract Sterling. Aceasta este motivaţia cu care cu atâta înverşunare liberalii doresc să nu dea posibilitatea premierului să facă lumină în acest caz.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Nicolăescu, tot pe procedură.

Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Dumneavoastră aveţi obligaţia să aplicaţi Regulamentul.

Art.118 alin.(1) spune cum se procedează la dezbaterea generală în situaţii de procedură de urgenţă: un singur reprezentant al unui grup parlamentar are dreptul să ia cuvântul la dezbateri generale. Aţi dat voie la doi deputaţi de la grupul PD-L, ceea ce înseamnă că aţi încălcat procedura.

În consecinţă, vă rog frumos, respectaţi Regulamentul şi lăsaţi-i, aşa cum spuneau unii dinainte, să vorbească la declaraţii politice, că se pare că acolo le place.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Nicolăescu, aş aprecia dacă am citi fiecare dintre noi Regulamentul. Eu am şi precizat că există o singură intervenţie din partea fiecărui grup parlamentar, iar domnul Gurzău a avut o intervenţie pe procedură, aşa cum şi dumneavoastră aţi solicitat.

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă supun votului propunerea făcută de Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic pentru a fi alocate 5 minute pentru dezbaterea pe articole.

Votul este electronic. E deschis.

S-a încheiat votul. 105 voturi pentru, 26 voturi împotrivă şi nici o abţinere.

Intrăm în dezbaterea pe articole. Există o serie de amendamente respinse. 13 amendamente.

Dacă la pct.1 există susţinere pentru amendamentul respins?

Pct.2. Nu sunt.

Pct.3. Nu sunt. Nu e susţinut.

Pct.4. Amendament?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Seres Dénes:

Doamnă preşedinte, dacă le parcurgem aşa, sigur nu reuşim să le susţinem.

Deci, la pct. 1, şi v-aş ruga să faceţi trimitere şi la articol, ca să fim în temă. Art.6 pct.5, art.2 lit.e), eu propun eliminarea acestuia, pentru că Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Urgenţe Publice din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor nu poate fi în coordonarea aceluiaşi ministru. Deci, domnul viceprim-ministru este domnul Nica, iar domnul ministru al administraţiei şi internelor este tot domnul Nica.

Deci, propun eliminarea acestui text.

Doamna Aurelia Vasile:

La ce articol faceţi referire, domnule deputat?

Domnul Seres Denes:

Doamna colegă, eu am făcut amendamente în comisia de specialitate şi aceste amendamente trebuie să se regăsească în raport.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile şi domnul Marton Arpad, după aceea.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Urmărind raportul comisiei de fond, citesc amendamente admise, nu citesc nicăieri amendamente respinse. Deci, stimatul coleg nu are ce amendament să susţină. Atât timp cât pe acest raport nu sunt trecute amendamente respinse, doamna preşedinte, colegul nu are ce să susţină. Deci, avem rugămintea să urmărim raportul şi să nu pierdem timpul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, sunt numai amendamente respinse, nu sunt amendamente admise.

Vă rog, domnule Marton Arpad.

Domnul Marton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu înţeleg, sunteţi mulţi, sunteţi puternici. Dar, măcar atâta decenţă, încât 13 amendamente amărâte, respinse, oricum aveţi majoritatea de voturi. Ascultaţi-le şi nu treceţi doar aşa printr-o lege care, oricum, e de râsul lumii şi, oricum, deja aţi avut sancţiunea cel puţin morală primită din partea societăţii civile. Deci, vă rog să aveţi atâta răbdare şi, vă rog, domnii secretari să se uite şi în partea asta, acolo se află UDMR-ul, este în opoziţie, are amendamente respinse.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să-l rog pe domnul deputat să intervină, pentru că nici secretariatul tehnic al şedinţei nu a reuşit să reţină amendamentul respins pe care dumneavoastră îl susţineţi acum în faţa plenului.

Domnul Seres Dénes:

Doamna preşedinte,

Este amendamentul respins de la pct.1.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Am să vă supun votului acest amendament susţinut de domnul deputat.

Cine este pentru? Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 63 de voturi împotrivă, 3 abţineri şi 60 de voturi pentru.

La pct.2, art.8, este al doilea amendament pe care doriţi să-l susţineţi. Amendament respins.

Domnul Seres Dénes:

Doamna preşedinte,

Susţin eliminarea literelor f) şi j) din următoarele consideraţii: la lit.f), verificarea prefecţilor şi a activităţii acestora aparţine Ministerului Administraţiei şi Internelor. Avem un secretariat de stat înfiinţat în acest scop şi nu ştiu dacă este oportun să fie verificat de corpul de control.

Iar la lit.j), este o prevedere care zic eu că este anticonstituţională: Verificarea eficienţei şi transparenţei activităţii administraţiei publice locale. Deci, eu, prin corpul de control, vreau să verific oportunitatea actelor administrative, ceea ce este complet neconstituţional şi ilegal.

Cer eliminarea acestor două litere.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun votului acest amendament respins. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 62 de voturi pentru, 73 voturi împotrivă şi 4 abţineri.

Amendamentul este respins.

La pct.3, amendament respins.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Seres Dénes:

Doamna preşedinte,

Am propus o reformulare a textului, în sensul că personalul bugetar nu poate fi încadrat pe baza încrederii acordate de primul ministru cu condiţia preliminară de asumarea unui angajament de loialitate.

Deci, propun reformularea textului şi eliminarea textului iniţial. Asemenea reglementare n-am mai întâlnit până acum în legislaţia României.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun aprobării art.8, amendamentul de la pct.3. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 78 de voturi împotrivă, 4 abţineri şi 62 de voturi pentru.

Amendamentul este respins şi de plen.

Dacă la pct.4, tot un amendament la art.7, susţine cineva amendamentul respins. Nu.

La pct.5, amendament tot la art.7 alin.(13).

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Seres Dénes:

Doamna preşedinte,

Menţin reformularea textului, în sensul că orice instituţie bugetară, chiar şi Corpul de Control al primului ministru, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege la angajare şi nu alte condiţii.

Colegii au textul reformulat, aşa cum l-am înaintat. Vă rog să votaţi pentru.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot amendamentul. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 89 de voturi împotrivă, 60 de voturi pentru şi 2 abţineri.

Amendamentul este respins.

Dacă la pct.6, tot amendamentul la art.7, alin.(16).

Vă rog, domnule deputat, am văzut că este semnat de dumneavoastră.

Domnul Seres Dénes:

Stimaţi colegi,

Motivaţia cam aceeaşi este: eliminarea condiţiilor preliminare de semnare a angajamentului de loialitate. Şi textul formulat este foarte corect, constituţional şi legal.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun la vot acest amendament. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 95 de voturi împotrivă, 50 pentru şi 2 abţineri. Amendamentul este respins.

La art.7 alin.(16), există un amendament respins al doamnei Alina Gorghiu. Doriţi să-l susţineţi? Da. Vă rog.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

La art.7 alin.(16), propun eliminarea textului, aşa cum urmează: "şi a încrederii acordate de primul-ministru cu condiţia semnării unui angajament de loialitate".

Motivaţia eliminării este dată de necesitatea menţinerii independenţei politice a corpului de control, evitarea presiunilor personale şi de partid ale primului-ministru în funcţie, evitarea conflictelor de interese atunci când corpul de control trebuie să acţioneze asupra unor apropiaţi sau colegi de partid ai premierului în funcţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun votului dumneavoastră acest amendament. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 89 de voturi împotrivă, 53 pentru şi 2 abţineri.

La art.7, la alin.(17), avem un amendament respins tot al doamnei deputat Alina Gorghiu.

Dacă doreşte să şi-l susţină. Da. Poftiţi, doamna deputat.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

La art.7 alin.(17): "Persoanele care nu se vor încadra în prevederile alin.(16) vor fi concediate în condiţiile legii." Dorim eliminarea în întregime a acestui articol, cu aceeaşi motivaţie de la amendamentul anterior.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun votului dumneavoastră acest amendament. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 97 de voturi împotrivă, 53 voturi pentru şi nicio abţinere. Amendamentul este respins.

La pct.9 art.8 alin.(4), dacă domnul deputat doreşte să şi-l susţină. Nu. Mulţumesc.

La pct.10 art.8 alin.(12), vă rog, domnule deputat.

Domnul Seres Dénes:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aici se enumeră şi se reglementează domeniile şi tipurile de control pe care le poate efectua Corpul de control.

Eu zic că s-a scăpat un domeniu foarte important, şi dacă sunteţi de acord, vă rog să introducem acest lucru. Eu am propus să se introducă şi "controale care privesc obţinerea, derularea sau utilizarea unor fonduri comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferentă".

E un domeniu foarte important la ora actuală şi eu cred că ar fi benefic să figureze între controalele specifice ale Corpului de control al primului ministru.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă supun la vot. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 90 de voturi împotrivă, 58 pentru şi 4 abţineri. Amendamentul a fost respins şi de plen.

La pct.18 art.8 alin.(15), există un amendament.

Domnule deputat, vă rog să vi-l susţineţi.

Domnul Seres Dénes:

Printre atribuţiile Corpului de control figurează şi ascultarea martorilor. Or, noi cerem ca această activitate, specifică organelor de anchetă poliţie, justiţie, parchet şi aşa mai departe, să se elimine această prevedere vizavi de martori.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot acest amendament. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 100 de voturi împotrivă, 50 voturi pentru şi 2 abţineri. Amendamentul este respins.

La pct.12 art.8, avem un amendament semnat de domnul Tudor Chiuariu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Tudor-Alexandru Chiuariu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Desfiinţarea şi apoi reînfiinţarea Departamentului pentru lupta antifraudă precum şi subordonarea politică a acestuia, înlăturarea independenţei operaţionale contravin angajamentelor luate de România în procesul de integrare la Uniunea Europeană, contravin art.280 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi pot conduce, aşa cum au subliniat oficialii europeni, la suspendarea fondurilor europene de care beneficiază România.

De aceea, vă propun eliminarea în întregime a art.VIII din ordonanţă.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun la vot amendamentul propus de domnul Chiuariu. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 96 de voturi împotrivă, 52 pentru şi 2 abţineri. Amendamentul este respins de plen.

La pct.13 art.11, de asemenea, un amendament al domnului deputat Chiuariu. Vă rog.

Domnul Tudor-Alexandru Chiuariu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Pentru aceleaşi motive expuse anterior, propun abrogarea art.9 şi revenirea la situaţia anterioară la legislaţia în vigoare, înainte de adoptarea ordonanţei.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun la vot acest amendament. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 97 de voturi împotrivă, 53 de voturi pentru şi 3 abţineri.

În acest fel am încheiat amendamentele respinse.

Proiectul rămâne la votul final.

Trecem la punctul 7, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru îmbunătăţirea unor activităţi la nivelul Guvernului.

Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Trecem la dezbatere.

Are cuvântul iniţiatorul.

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Vă mulţumesc.

Proiectul de ordonanţă vizează două aspecte: pe de o parte, suplimentarea numărului inspectorilor guvernamentali cu 100 de posturi. Aceasta a fost o măsură temporară care deja şi-a încetat aplicabilitatea odată cu promulgarea legii bugetului de stat. Iar al doilea aspect vizat de proiectul de ordonanţă este trecerea Departamentului pentru dialog social din cadrul Cancelariei primului-ministru în structura Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ştiut fiind faptul că aici deja este o structură foarte solidă vizavi de dialogul social. Există un secretar de stat cu aceste atribuţii.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va prelua pe bază de protocol posturile, personalul, dotările şi creşterile bugetare aferente activităţii Departamentului pentru dialog social din cadrul Cancelariei primului-ministru.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, doamna Sulfina Barbu.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ. După cum aţi aflat, proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri pentru îmbunătăţirea unor activităţi la nivelul Guvernului, vizând suplimentarea numărului de posturi şi a finanţării aferente a acestora la Secretariatul General al Guvernului, precum şi trecerea Departamentului pentru dialog social din cadrul Cancelariei primului-ministru în structura Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

În consecinţă, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Pentru dezbateri, propunem cinci minute.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii.

Vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, cred că nu am văzut un proiect de lege cu o asemenea contradicţie între titlu şi ce e în interior. Titlul zice: "...pentru îmbunătăţirea activităţii Guvernului". Şi în interior, se suplimentează cu 100 de posturi, cheltuieli şi aşa mai departe, nicio legătură cu ceea ce ne spunea domnul prim-ministru la dezbaterea bugetului.

Dar ceea ce mi se pare foarte greu de înţeles, Departamentul de dialog social din subordinea primului-ministru este o componentă de bază în aparatul Guvernului. Dialogul cu partenerii sociali, mai ales în această perioadă în care sunt convins că va fi foarte intens, chiar dacă domnul prim-ministru scoate de la Victoria acest departament, necesită o abordare de ansamblu a problematicii. Nu este numai componenta specifică Ministerului Muncii, pentru că acolo sunt chestiuni de natură tehnică, de salarizare, şi aşa mai departe.

Problematica însă a partenerilor sociali este mult mai amplă. Cum realizăm dialogul cu patronatele, cum realizăm dialogul cu i.m.m.-urile, cum realizăm dialogul cu diverse structuri sindicale care funcţionează în domenii specifice şi vă amintesc numai Ministerul Învăţământului, unde aţi promis ce aţi promis şi faceţi ceea ce faceţi. Nu cumva e o fugă de răspundere a Guvernului pasând acest departament în interiorul Ministerului Muncii, să fie cât mai departe de partenerii sociali?

Acest punct de vedere considerăm că această modificare e nelalocul ei şi noi vom vota împotrivă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă există şi alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Trecem la punctul 8, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2008 privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi a Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Oradea în domeniul public al municipiului Oradea, judeţul Bihor, şi în administrarea Consiliului local al Municipiului Oradea.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Îi dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Domnule secretar de stat Hoinaru, vă rog.

Domnul Marian Hoinaru (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiectiv reglementarea trecerii unor imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Oradea în domeniul public al municipiului Oradea, judeţul Bihor şi în administrarea Consiliului local al Municipiului Oradea.

Schimbările preconizate privesc înfiinţarea de noi structuri de afaceri în municipiul Oradea, în categoria acestora încadrându-se cu prioritate parcurile industriale. Municipiul Oradea înregistrează un deficit major pe segmentul terenurilor destinate dezvoltării şi implementării unor proiecte economice.

În acest context, proiectele de interes public de natura parcurilor industriale reprezintă o soluţie de prezent şi perspectivă atât pentru municipiul Oradea, cât şi pentru România, în vederea susţinerii, dezvoltării economice locale, cât şi pentru realocarea industrială necesară pentru activităţile industriale din zonele industriale vechi în zonele industriale moderne, adaptate la cerinţele de mediu şi de conservare energetică.

Prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă a fost elaborat în urma consultării dintre Primăria Municipiului Oradea, Ministerul Internelor, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Oradea, ADS şi Ministerul Agriculturii.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna preşedinte Sulfina Barbu. Vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

În conformitate cu prevederile art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, în şedinţa de marţi, 3 februarie 2009, Camera Deputaţilor a hotărât retrimiterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2008 privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi a Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Oradea în domeniul public al municipiului Oradea, judeţul Bihor, şi în administrarea Consiliului local al Municipiului Oradea.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a reanalizat acest proiect de lege şi a dat aviz favorabil.

Pentru raportul suplimentar, s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi punctul de vedere al Primăriei Municipiului Oradea.

Precizez că a fost invitat şi domnul primar al municipiului Oradea la şedinţă.

În consecinţă, propunem plenului Camerei adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare...

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Octavian Bot:

Octavian Bot, Grupul P.D.-L.

Deoarece ordonanţa în cauză vizează o problemă legată de municipiul Oradea, fac parte dintre deputaţii aleşi în Oradea, în Colegiul nr.9, doresc să fac câteva comentarii.

Desigur că la început au existat câteva probleme de natură juridică care ridicau semne de întrebare în legătură cu legalitatea acestei ordonanţe. Aceste probleme de natură juridică au fost îndepărtate. Gurile rele însă s-au grăbit să spună că deputaţii P.D.-L., datorită faptului că primarul din Oradea este de la Partidul Naţional Liberal, deci, noi am fi în Opoziţie, vor vota politic.

Evident că vom vota politic, pentru că eu cred că tot ce facem noi, aici, în Camera Deputaţilor, este de natură politică. De multe ori, oamenii politici se ascund când vor să justifice unele acţiuni politice sau atitudini politice în spatele sintagmei "opoziţie constructivă".

Şi eu resping această sintagmă pentru că nu cred şi cred că, la rigoare, "opoziţie constructivă" este chiar un pleonasm. Vreau însă să declar că atât eu, cât şi colegul meu, deputatul Ştefan Seremi, dorim să facem în această situaţie o opoziţie raţională. Cred că suntem îndreptăţiţi să susţinem această ordonanţă, aprobarea ordonanţei, deoarece trecerea terenului din proprietatea statului în proprietatea publică a municipiului Oradea este un fapt benefic pentru comunitatea locală.

Cu toate că nu cred neapărat în viabilitatea acestui proiect şi acestui concept economic - parc industrial, totuşi, trecerea terenului în proprietatea municipiului Oradea este în folosul comunităţii, aşa încât vom vota acest proiect de ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Mai există alte intervenţii? Vă rog.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cine urmăreşte cu atenţie lucrările Camerei Deputaţilor şi mă refer, desigur, la alte persoane decât la doamnele deputat şi domnii deputaţi, observă că se găsesc o mulţime de terenuri în proprietatea administraţiei domeniilor statului, care sunt administrate de diferite staţiuni de cercetare, fie în pomicultură, fie pentru creşterea cartofului.

Vreau să vă reamintesc şi o voi face de fiecare dată, că noi, deputaţii, trebuie să cântărim cu aceeaşi măsură orice lege vom face în legătură cu trecerea unui teren din proprietatea domeniilor statului şi din administrarea unor societăţi de cercetare în administrarea fie a localităţilor, a primăriilor, fie în administrarea consiliilor judeţene. Trebuie să folosim aceeaşi măsură.

În urmă cu două săptămâni, s-a dezbătut în această Cameră un proiect de lege prin care se viza trecerea din proprietatea statului în administrarea Consiliului judeţean Braşov pentru construirea unui aeroport. Atunci, toată lumea sau marea majoritate a votat pentru retrimiterea proiectului de lege la Comisia pentru agricultură. Pentru că nu se doreşte de către o parte din colegii deputaţi ca acest teren să rămână în administrarea Consiliului local Braşov.

Vreau să vă reamintesc acest lucru, pentru că săptămâna viitoare, când va reveni acel proiect în dezbaterea plenului Camerei, am să vă rog din nou să votaţi pentru adoptarea legii, aşa cum astăzi şi Grupul Partidului Naţional Liberal va vota pentru adoptarea acestui proiect legislativ. Pentru că este necesar, în vederea dezvoltării comunităţilor locale, să se treacă în administrarea acestora terenuri care nu folosesc sau nu sunt folosite astăzi de nimeni.

Noi vom vota pentru adoptarea acestui proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale, vă rog, domnule deputat.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

După cum au spus şi colegii care au vorbit la microfon şi domnul ministru cum a precizat, e necesar acest transfer pentru dezvoltarea oraşului Oradea.

Bineînţeles, sperăm că poate oraşul Oradea va fi un deschizător de drumuri şi pentru alte comunităţi locale sau centrale şi cred că această bună înţelegere care s-a arătat, în sfârşit, pentru acest oraş va fi şi pe mai departe benefic pentru oraşul Oradea, pentru judeţul Bihor şi pentru celelalte oraşe.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale bineînţeles că va sprijini acest proiect.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă nu mai există alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Proiectul urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Domnul Gabriel Tănăsescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4 din 6 februarie 2008 are ca obiect modificarea şi completarea Legii nr.293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4/2008 s-a urmărit în principal reglementarea următoarelor situaţii: apropierea cadrului legislativ aplicabil funcţionarilor publici cu statut special din sistemul Administraţiei Penitenciarelor cu cel aplicabil categoriilor similare de personal din celelalte instituţii publice de apărare, redefinirea misiunii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul Administraţiei Penitenciarelor, datorită intrării în vigoare a Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate, modificarea normelor referitoare la organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi asigurarea unui management eficient, modificarea reglementărilor în materia selecţiei, numirii, evidenţei, evaluării, avansării şi pregătirii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Toader. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedintă,

Acest proiect de lege privind aprobarea ordonanţei a mai fost retrimis la comisie dar, totuşi, nu s-a rezolvat ceea ce am ridicat noi şi rog încă o dată să fie retrimis la comisie, pe următoarele considerente: pe de o parte, este inadmisibil să pui în aceeaşi balanţă funcţionarul public cu regim special cu funcţionarul contractual, cel contractual având atribuţiuni clare dar nefiind obligat, ca cel care este funcţionar public, să nu aibă alte avantaje materiale şi retribuţii suplimentare iar, dacă se pune problema să aibă activităţi similare cu funcţionarul public cu regim special, să-l faci funcţionar public cu regim special.

În aceste condiţii, vă rog să fie retrimis, mai ales că este încă o ordonanţă dată de actualul Guvern, care modifică o parte din Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi, atunci când va veni de la Senat această ordonanţă, va fi discutată împreună cu cele două.

Până atunci, să se facă un raport comun şi să le coreleze, în aşa fel încât să avem o lege care stabileşte foarte clar atribuţiunile funcţionarului public din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Vă rog să fiţi de acord cu retrimiterea la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Márton Árpád.

Înţeleg că şi comisia împărtăşeşte acelaşi punct de vedere cu dumneavoastră.

Vă rog. Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu avem nimic împotrivă dacă doriţi să retrimiteţi la comisie acest proiect de lege, numai că la subsol se arată că este o prioritate legislativă.

Atunci nu prea înţeleg - este solicitarea Guvernului de prioritate legislativă iar noi să votăm, la propunerea majorităţii parlamentare, retrimiterea la comisie şi aşteptarea unei ordonanţe care cel puţin la noi încă nu a apărut cu această etichetă de urgenţă.

Atâta tot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă nu există alte intervenţii (şi văd că nu sunt), vă supun aprobării dumneavoastră propunerea făcută de domnul Toader. Votul este deschis.

Mai multe voci din sală:

Nu funcţionează!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, aşa este. Într-adevăr, avem o problemă tehnică.

Încercăm din nou să votăm. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 108 voturi pentru, 29 împotrivă şi 10 abţineri.

Raportul este retrimis la comisie pentru două săptămâni.

Punctul 10. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dau cuvântul iniţiatorului.

Domnul Marius Lazăr:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege reglementează în principal următoarele trei chestiuni: măsurile pentru aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi, respectiv, la furnizarea acestora, domeniile şi categoriile de persoane fizice şi juridice cărora li se aplică prevederile ordonanţei, dar şi excepţiile de la aplicare, aspecte legate de apărarea dreptului la egalitate de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi, respectiv, la furnizarea acestora.

Ţinând cont de faptul că acest proiect de lege transpune o Directivă europeană în legislaţia naţională, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale propune plenului adoptarea proiectului de lege în forma prezentată.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamnă preşedintă Pocora, vă rog.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Stimaţi colegi,

Prezentul proiect de lege a fost retrimis comisiei pentru un raport suplimentar în data de 10 februarie, cu termen de depunere a raportului suplimentar 24 februarie.

Ţin să menţionez că acest proiect de lege a primit avize de la Comisia pentru industrii şi servicii - aviz favorabil, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - aviz favorabil.

De asemenea, proiectul de lege a fost adoptat de Senat, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În şedinţa sa din data de 25 februarie 2009, membrii Comisiei pentru egalitate de şanse au hotărât în unanimitate menţinerea raportului iniţial de adoptare, cu amendamente.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

O să vă rog, doamnă preşedintă, să propuneţi şi un timp pentru dezbaterea pe articole.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

6 minute, doamnă preşedintă, pentru amendamente.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt intervenţii.

O să vă supun aprobării propunerea făcută de comisie. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 116 voturi pentru, 6 împotrivă şi 3 abţineri. Timpul alocat dezbaterii pe articole este aprobat.

La pct.1, titlul legii: "Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii".

Dacă există observaţii? Dacă nu sunt observaţii, adoptat.

La pct.2, sunt observaţii? Nu. Adoptat.

Pct.3, 4 şi 5. Dacă sunt observaţii? Nu. Adoptate.

La pct.6 există şi un amendament respins. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.7 sunt două amendamente respinse. Dacă există observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.8, 9 şi 10, dacă există observaţii? Nu sunt. Sunt adoptate.

Pct.11. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.12. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.13. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.14, 15, 16 şi 17. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.18, 19, 20. Dacă sunt observaţii? Nu. Adoptate.

La pct.21 există şi un amendament respins. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.22, 23 şi 24. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct. 25, 26, 27 şi 28. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Amendamentele fiind astfel epuizate, rămâne la vot final.

Punctul 11. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78/2008 privind stabilirea competenţei supravegherii executării obligaţiei minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public, prevăzută la art.103 alin.3 lit.c) din Codul penal.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Trecem la dezbaterea proiectului şi atunci îl invit pe reprezentantul iniţiatorului. Vă rog.

Domnul Gabriel Tănăsescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa Guvernului nr.92/2000 stabileşte în sarcina serviciilor de probaţiune supravegherea executării obligaţiilor impuse minorului de către instanţă, aici fiind inclusă şi obligaţia prestării unei activităţi neremunerate într-o instituţie de interes public.

În anul 2002 a intrat în vigoare Ordonanţa Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Art.19 din acest act normativ stabileşte competenţa în ceea ce priveşte supravegherea modului în care s-a executat această sancţiune în sarcina primarului localităţii, cu sprijinul unităţii de poliţie.

Având în vedere însă că instituţia probaţiunii a investit resurse umane şi materiale, că instanţele de judecată continuă să pronunţe sancţiuni în baza art.103 din Codul penal, stabilind supravegherea executării sancţiunii în sarcina serviciilor de probaţiune şi că, potrivit actualei reglementări, supravegherea executării - art.103 din Codul penal - se realizează de primarul localităţii, s-a creat astfel o stare de confuzie la nivel instituţional şi este necesară stabilirea unui cadru legislativ uniform în această materie.

Astfel, pentru uniformizarea dispoziţiilor privind competenţa supravegherii îndeplinirii obligaţiilor impuse minorului şi pentru evitarea stării de confuzie în executarea hotărârilor judecătoreşti, se stabileşte în sarcina serviciilor de supraveghere executarea obligaţiei minorului.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul vicepreşedinte Florin Iordache pentru a prezenta punctul de vedere al Comisiei juridice.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Avem un aviz favorabil din partea Comisiei pentru drepturile omului.

În urma dezbaterii în Comisia juridică, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa face parte din categoria legilor organice.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să propuneţi şi un timp pentru dezbaterea pe articole.

Domnul Florin Iordache:

Vă propun 5 minute; un minut pentru fiecare intervenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Dacă nu există, atunci trecem la dezbaterea pe articole, nu înainte de a vota şi timpul propus de comisie. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 125 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

Dacă la pct.1, "Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78/2008 privind stabilirea competenţei supravegherii executării obligaţiei minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public, prevăzută la art.103 alin.(3) lit.c) din Codul penal", există observaţii? Nu există observaţii. Adoptat.

La pct.2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7 şi pct.8. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Proiectul de lege rămâne la votul final.

Punctul 12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.81/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Domnul Marius Lazăr:

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar.

Principalele prevederi cuprinse în proiectul de act normativ au ca scop realizarea unui cadru legal de salarizare unitară a consilierilor pentru afaceri europene, realizarea unei administraţii performante, care să contribuie eficient la realizarea obiectivelor convenite cu Uniunea Europeană.

Faţă de cele prezentate, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedintă,

Sigur că este un proiect de lege cu modificarea multor ordonanţe şi legi privind salarizarea. Ceea ce este mai interesant este că se referă la aceşti consilieri pentru afaceri europene, iar efectul acestor creşteri salariale s-a văzut în modul în care s-au accesat fondurile structurale.

Am rugămintea şi solicit, în numele Grupului Partidului Democrat-Liberal, retrimiterea la comisie pentru corelarea politicii salariale şi de sporuri a Guvernului cu ceea ce există în această ordonanţă şi, eventual, chiar pentru blocarea acesteia.

Am rugămintea, încă o dată, să o retrimiteţi la comisie pentru analiză.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun aprobării această propunere făcută de domnul Toader. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 116 voturi pentru, 17 împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de lege este retrimis la comisie.

Punctul 13. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.183/2008 privind facilitarea exercitării dreptului de vot la alegerile parlamentare din data de 30 noiembrie 2008 de către tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Doamnă secretar de stat, vă rog.

Doamna Oana Badea (secretar de stat, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării):

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezint proiectul de ordonanţă de urgenţă.

Aşa cum ştiţi, tinerii cu vârsta între 18 şi 25 de ani au avut posibilitatea să se deplaseze pentru a-şi exercita dreptul la vot în localităţile de domiciliu pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2008.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării susţine această ordonanţă şi vă rugăm să o susţineţi şi dumneavoastră prin vot.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă secretar de stat Badea.

Domnul Iulian Iancu, din partea comisiei.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menţionat.

Menţionez faptul că ordonanţa a fost avizată favorabil de către Consiliul Legislativ, iar proiectul de lege a fost adoptat în Senat în forma prezentată de Guvern.

În consecinţă, în urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii? Dacă nu există intervenţii, atunci proiectul rămâne la vot final.

Punctul 14. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2008 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibili pentru unele centrale electrice şi termice aflate în coordonarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi prorogarea termenului prevăzut la art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2007 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială "Termoelectrica"-S.A., Societatea Comercială "Electrocentrale" Bucureşti-S.A., Societatea Comercială "Electrocentrale" Galaţi-S.A., Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - Sucursala "ROMAG-TERMO", Societatea Comercială "Complexul Energetic Rovinari"-S.A., Societatea Comercială "Complexul Energetic Turceni"-S.A., Societatea Comercială "Complexul Energetic Craiova"-S.A. şi pentru centralele termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale.

Procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului. Vă rog.

Domnul Daniel Ionescu (secretar general al Administraţiei Generale a Rezervelor de Stat):

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă supun spre aprobare proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibili pentru centralele electrice şi termice aflate în coordonarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi centralele termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale.

Programul de iarnă în domeniul energetic prevede atât cantităţile de energie electrică şi termică necesare a fi produse, cât şi livrările, consumurile şi stocurile de combustibil, eşalonate lunar pentru perioada precizată, în scopul asigurării funcţionării centralelor termoelectrice şi electrice de termoficare.

Capacitatea utilă reală de stocare a combustibililor din centrale este ocupată în proporţie de 70% cărbune, respectiv 50% păcură, de stocurile rezervă de stat, iar în cazul unor societăţi, capacitatea de stocare este ocupată în proporţie de până la 90%.

Pentru îndeplinirea prevederilor din program referitoare la livrările de combustibil, este necesar ca spaţiile de depozitare să fie disponibile într-un procent cât mai mare pentru stocurile utile ale centralelor, pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a sistemului energetic naţional.

Senatul a adoptat acest proiect de lege în şedinţa din 4 februarie 2009.

Având în vedere cele prezentate, propunem adoptarea prezentului proiect de lege, în forma în care a fost prezentat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Iulian Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Comisia a fost sesizată pentru dezbatere în regim de urgenţă cu proiectul de lege menţionat.

Vreau să vă subliniez faptul că proiectul de lege a fost aprobat de Senat şi de comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor, iar Comisia pentru industrii şi servicii, cu majoritate de voturi, propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă în forma adoptată de Senat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii?

Dacă nu există intervenţii, proiectul de lege merge la votul final.

Punctul 15. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.160/2008 privind modificarea art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului.

Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului. Domnule Hoinaru, vă rog.

Domnul Marian Hoinaru:

Mulţumesc mult, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Situaţia existentă la data emiterii actului normativ: prin sprijinul financiar acordat în ultimii ani crescătorilor de animale s-a dezvoltat producţia zootehnică, iar calitatea produselor animaliere, carne de porc şi carne de pasăre, lapte de vacă şi miere s-a îmbunătăţit.

Pentru a ajunge la parametrii de producţie şi calitate comparabili cu cei din Uniunea Europeană, producţia zootehnică trebuie susţinută financiar în continuare.

Pentru 2008, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.123/2006, lista activităţilor din sectorul zootehnic şi vegetal pentru care se acordă sprijin financiar, cuantumul sprijinului precum şi suma totală alocată fiecărei activităţi au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.3/2008.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2006 nu a reglementat cazul în care Legea bugetului de stat nu intră în vigoare la data de 1 ianuarie a anului.

În această situaţie, sprijinul financiar nu poate fi acordat producătorilor agricoli pentru activităţile realizate de la începutul anului până la data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul respectiv.

Măsurile stabilite prin acest act normativ: proiectul de act normativ se va pune în aplicare de Ministerul Agriculturii, prin direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.

Mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei de agricultură, domnul Steriu. Vă rog.

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind modificarea art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2006.

Ordonanţa are ca obiect de reglementare modificarea art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2006, în sensul că, în situaţia în care Legea bugetului de stat pentru anul următor nu a fost adoptată până la data de 10 noiembrie a anului în curs, sprijinul financiar pentru anul următor prevăzut la art.1 din acest act normativ se aprobă în limita cheltuielilor bugetare cu această destinaţie alocate pentru anul curent.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate, în forma prezentată de Senat, în şedinţa din 3 martie 2009.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat şi este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii?

Dacă nu există, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 16, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.126/2008 privind modificarea şi completarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi al stabilirii măsurilor de aplicare a unor regulamente comunitare.

Procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Domnul Marius Lazăr:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi a corelării cu regulamentele comunitare în domeniu.

Prin acest proiect de lege se propune ca sumele primite de către angajator pentru încadrarea absolvenţilor, ucenicilor, elevilor şi studenţilor pe perioada vacanţelor şi a persoanelor în vârstă de 45 de ani să fie determinate în funcţie de indicatorul de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, denumit în continuare indicator social de referinţă, care este egal cu 500 lei.

Indicatorul social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă reprezintă unitatea exprimată în lei, la nivelul căruia se raportează unele prestaţii băneşti suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj acordate în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.

Valoarea indicatorului social de referinţă se modifică prin hotărâre de Guvern, în funcţie de indicele de creştere a preţurilor de consum prognozat an/an anterior.

Faţă de acestea, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul Dobre.

Domnul Dobre Paul Victor:

Doamnelor şi domnilor,

În conformitate cu prevederile art.95 şi art.115 din Regulamentul Camerei, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.126/2008.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social, al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi nivelul salariului de bază minim brut pe ţară, precum şi stabilirea unor măsuri de aplicare a regulamentelor comunitare legate de libera circulaţie a persoanelor, respectiv de aplicare a regulilor de securitate socială, precum şi a regulamentelor comunitare în materia ajutoarelor de stat.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La dezbaterile comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 19.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii la dezbateri generale? Nu.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Trecem la Punctul 17, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.157/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România şi Propunerea legislativă pentru completarea art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Domnul Valentin Preda (secretar de stat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii):

Sunt Valentin Preda, secretar de stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rog să aprobaţi prezentul Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.157/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Obiectul de reglementare al acestui proiect de lege prevede ca principale modificări: introducerea perioadei de valabilitate de o zi a vinietei, cu excepţia autoturismelor şi vehiculelor de transport marfă având masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu 3,5 tone; introducerea definiţiei pentru utilizatorii români şi străini în funcţie de ţara de înmatriculare a vehiculelor; revizuirea categoriilor vehiculelor de transport marfă, vehiculul de transport marfă fiind definit ca vehiculul conceput şi construit pentru transportul de mărfuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări; schimbarea perioadelor pe care se achită tariful de utilizare, astfel încât acesta se va achita pentru o zi, cu excepţia autoturismelor şi vehiculelor de transport marfă având masa totală maxim autorizată mai mică sau egală cu 3,5 tone; unificarea, din punct de vedere al nivelului tarifului, a mai multor tipuri de vehicule; schimbarea modelului de rovinietă în rovinietă matcă - cupon; scutirea de la plata tarifului de utilizare a vehiculelor istorice; posibilitatea aplicării sancţiunilor contravenţionale, utilizatorilor străini pe reţeaua internă; modificarea cuantumului tarifului de utilizare; de asemenea, majorarea amenzilor contravenţionale cu posibilitatea achitării a 50% în termen de 48 de ore şi reţinerea a 25% la autoritatea din care face parte agentul constatator; transpunerea prevederilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr.2006/38.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei? Vă rog. Domnul Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectele de lege menţionate, respectiv Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.157 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr.15/2002.

Această ordonanţă a fost trimisă pentru transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei nr.1999/62 a Comisiei Europene din 17 iunie 1999, de aplicare a taxelor la vehiculele grele.

Proiectul a fost adoptat de Senat; de asemenea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil.

La punctul 2, avem Propunerea legislativă pentru completarea art.3 din Ordonanţa de Guvern nr.15 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

În urma dezbaterilor, comisia propune plenului adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.157/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 şi respingerea Propunerii legislative pentru completarea art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să propuneţi şi un timp alocat pentru dezbaterea pe articole.

Domnul Iulian Iancu:

5 minute cu 1.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă, la dezbateri generale, există intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

La pct.1: Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.157/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Dacă nu sunt observaţii, adoptat.

La pct.2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3, 4, 5 şi 6, observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.7. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11, 12, 13, 14 şi 15. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.16. Există şi un amendament respins. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.17. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.18. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.19 şi pct.20. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.21. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.22. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.23. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.24. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.25. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.26. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 şi 35. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

La Anexa nr.1 există un amendament respins. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

În condiţiile acestea, proiectul rămâne la vot final.

Punctul 18. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.

Procedură de urgenţă.

Dau cuvântul iniţiatorului.

Doamna Graţiela Denisa Iordache (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul act normativ are ca obiect de reglementare adoptarea de măsuri economico-financiare necesare stabilirii unui cadru unitar de exercitare a conducerii operatorilor economici la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic sau majoritar.

Adoptarea acestui act normativ a fost motivată şi de existenţa în paralel a două sisteme de conducere a operatorilor economici, unul instituit prin Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, iar cel de al doilea, instituit prin Ordonanţa de urgenţă nr.79 din 2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare.

Impactul bugetar se răsfrânge la nivelul operatorilor economici în cauză, diminuarea cheltuielilor cu salariile determinând o influenţă pozitivă asupra indicatorilor de eficienţă cuprinşi în bugetele de venituri şi cheltuieli ale acestora.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule deputat Tudose, aveţi puţină răbdare, vă rog.

Doamna preşedinte,

Această ordonanţă, într-adevăr reglementează, dar are anumite neclarităţi, în special în modalitatea în care nu se plafonează sub nicio formă salarizarea directorilor prin contract de mandat şi mai ales că există Ordonanţa nr.222/2008 care defineşte foarte clar privind modul în care se stabileşte mandatul directorilor, motiv pentru care vă rog să fiţi de acord cu retrimiterea la comisie şi în comisie, să fie discutată împreună cu Ordonanţa nr.222/2008 care, în final, corelează foarte bine dorinţa pe care a avut-o Guvernul la vremea respectivă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Tudose, din partea comisiei.

Domnul Mihai Tudose:

Doamna preşedinte,

Pentru un climat normal de colaborare, sunt de acord cu propunerea liderului Grupului parlamentar al PD-L din Cameră.

Solicit, de asemenea, rediscutarea.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi un termen puteţi să ne propuneţi?

Domnul Mihai Tudose:

Două săptămâni; 14 zile.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Perfect.

Vă mulţumesc mult.

Vă supun aprobării dumneavoastră această propunere. Votul este deschis.

S-a încheiat votul: 128 de voturi pentru, 19 împotrivă, nicio abţinere.

Proiectul este retrimis la comisie.

Trecem la Punctul 19, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109 din 2008 privind acordarea de ajutor de stat individual având ca obiectiv dezvoltarea regională.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni al SC Automobile Craiova SA, încheiat între AVAS şi Ford Motor Company, cumpărătorul s-a angajat să realizeze investiţii, modernizarea şi retehnologizarea fabricii într-un cuantum de 675 de milioane de euro.

Contractul prevede, de asemenea, acordarea de ajutor de stat regional pentru investiţii, cu respectarea legislaţiei comunitare în domeniul ajutorului de stat.

Ajutorul de stat a fot notificat de către Ministerul Finanţelor Publice, şi Comisia Europeană a autorizat acordarea ajutorului de stat regional prin decizie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Astfel, pentru proiectul de investiţii destinat producerii de automobile, un ajutor de stat de 94,45 milioane de euro, echivalent în lei, iar pentru proiectul de investiţii destinat producerii de motoare, un ajutor de stat de 48,55 milioane de euro, echivalent în lei.

Proiectele de investiţii vor determina efecte economice care se vor materializa în îmbunătăţirea indicatorilor macroeconomici ai regiunii.

Impactul bugetar este cel al ajutorului de stat, cuantumul total de 143 milioane de euro, echivalentul în lei.

Faţă de cele de mai sus, vă propunem şi susţinem aprobarea acestui act normativ.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă, din partea comisiei, există intervenţie? Vă rog.

Domnul Mihai Tudose:

Prezint raportul asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2008 privind acordarea de ajutor de stat individual având ca obiectiv dezvoltarea regională.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu proiectul de lege mai sus menţionat.

Conform prevederilor art.75 din Constituţie, precum şi Regulamentului Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

La dezbateri am avut în vedere avizele pozitive formulate de Consiliul Legislativ, precum şi de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au examinat prezenta iniţiativă în şedinţa din 3 martie 2009.

La dezbaterea acestei iniţiative legislative, din totalul de 25 de membri au fost prezenţi 25 şi, cu unanimitate de voturi, am hotărât să propunem spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege mai sus menţionat.

În raport cu conţinutul şi obiectul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Vă rog. Domnul Mihai Voicu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Mă adresez dumneavoastră, atât în calitate de deputat de Dolj, dar şi în calitate de membru al Comisiei de privatizare care a dus la bun sfârşit semnarea acestui contract care reprezintă cea mai mare investiţie industrială americană din istoria României. Mai ales în condiţii de criză economică, această investiţie pentru noi, cel din zona Olteniei, este una extrem de preţioasă, pentru că înseamnă 7.600 de locuri de muncă directe şi încă aproximativ 25 de mii de locuri de muncă indirecte, înseamnă investiţie străină directă de 675 de milioane de euro, precum şi cheltuieli directe în economia românească, atunci când se va atinge vârful de producţie de 300 de mii de automobile şi 300 de mii de motoare pe an, de 1 miliard de euro cheltuieli în economia românească.

Ajutorul de stat care este reglementat prin ordonanţa de urgenţă propusă spre aprobare prin lege astăzi a fost notificat şi aprobat de către Comisia Europeană şi reprezintă un element esenţial nu doar pentru Compania Ford, ci şi pentru întreaga regiune, pentru că industria de automobile reprezintă industria care dezvoltă cel mai mult pe orizontală locuri de muncă şi alte întreprinderi mici şi mijlocii care furnizează diverse componente sau servicii pentru industria de automobile.

Grupul parlamentar al PNL va vota fără nicio rezervă pentru proiectul de lege şi doresc să mulţumesc şi preşedintelui Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi colegilor din Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare pentru promptitudinea şi pentru unanimitatea votului în această comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Zgonea. Vă rog.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă mulţumesc pentru posibilitatea de a lua cuvântul.

Mihai a spus cam tot ceea ce trebuia să spunem în această chestiune.

Este un efort conjugat de aproape patru ani de zile, în aşa fel încât să renaştem Craiova şi s-o schimbăm. Am speranţa că colegii care deţin acţiuni în această companie şi sunt parte română vor încerca să-şi limiteze acţiunile în aşa fel încât să putem să dezvoltăm această companie şi să poată să renască atât Craiova, cât şi Oltenia. Am speranţa că acest ajutor pe care statul român l-a dat pentru dezvoltarea regională este pentru locuri de muncă atât în această companie, cât şi pe orizontală, în aşa fel încât în această perioadă grea pentru România să putem să salvăm foarte multe dintre micile companii care livrează produse atât Piteştiului, cât şi viitoarei Companii Ford. Am speranţa că muţi dintre cei care investesc astăzi nu vor transforma această investiţie în jocul pe care l-au făcut cu Electroputere şi care s-a transformat într-un joc imobiliar, astăzi afectând foarte mulţi dintre oamenii care lucrau acolo şi o companie care era renumită din Spania până în Japonia.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota în unanimitate pentru acest proiect.

Am şi asentimentul colegilor din judeţul Dolj şi sper că şi cei din Moldova vor accepta, cei de la Cluj vor accepta. Sper ca această investiţie să atragă şi alte companii americane sau europene care să vină. Ştiţi foarte bine că Fordul are un pachet de companii transnaţionale care vin acolo unde investesc şi am speranţa că nu numai Oltenia, dar şi România, cu această companie îşi va redeschide buna colaborare atât cu Europa, cât şi cu State Unite ale Americii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă nu mai există alte solicitări de intervenţii din partea grupurilor parlamentare, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Trecem la punctul 20, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.85/2008 privind stimularea investiţiilor.

Procedură de urgenţă.

Dau cuvântul iniţiatorului.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Obiectul de reglementare al prezentului act normativ îl constituie crearea unui cadru juridic general privind măsurile de sprijin din partea statului pentru o dezvoltare durabilă a României prin stimularea unor anumite categorii de investiţii.

În aplicarea legii, furnizorii de ajutor de stat iniţiază acte normative sau administrative prin care ni se instituie scheme de ajutor de stat sau ajutoare individuale, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat.

Furnizorii de ajutor de stat pot fi autorităţile publice centrale sau locale, sau alte organisme care administrează resurse ale statului sau ale colectivităţilor locale care acordă ajutoare de stat.

Impactul bugetar, din acest punct de vedere, luând în considerare faptul că este o lege-cadru, nu avem impact asupra bugetului de stat.

Faţă de cele de mai sus, vă rugăm să aprobaţi prezentul act normativ.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul Tudose. Vă rog.

Domnul Mihai Tudose:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Raportul asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.85/2008 privind stimularea investiţiilor.

Conform prevederilor Regulamentului şi ale Constituţiei, suntem Cameră decizională.

Senatul a adoptat proiectul de lege. Am avut avize favorabile de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic şi Social, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Asupra conţinutului, l-a prezentat doamna secretar de stat.

Comisia a luat în discuţie proiectul de lege mai sus menţionat, în şedinţa din 3 martie. Au participat toţi membrii comisiei - 25, iar în urma examinării proiectului de lege, cu unanimitate de voturi, propunem Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare prezentul proiect de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, există intervenţii? Nefiind solicitări în acest sens, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 21. Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul 2008.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină?

Dacă, de la comisie doriţi?

Doamna Doina Burcău:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mă numesc Doina Burcău, secretar Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Raportul comun asupra Proiectului de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ.

La întocmirea acestui raport, avem avizul Consiliului Legislativ, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Decizia Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2008 nr.1221 şi punctul de vedere al Guvernului.

Comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentat de Senat, respingerea, întrucât Curtea Constituţională, prin Decizia nr.1221 din 12 noiembrie 2008, aşa cum am mai spus, a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, constatând că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ sunt neconstituţionale.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei, vă propunem adoptarea raportului de respingere a acestui proiect.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Dacă nu, proiectul rămâne la vot final.

Domnul Adomniţei. Vă rog.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Trebuie să ne hotărâm sau să vă hotărâţi ce vreţi să faceţi. Propunând respingerea acestui raport, prin urmare, revenim la Legea nr.221, prin care s-au votat salariile, creşterea salariilor pentru profesori. Lucru extraordinar, care oricum va duce economia României şi mai departe în criză. Dar singura problemă mare pe care o aveţi este că în Legea bugetului nu sunt prevăzuţi banii pentru creşterea aceasta.

Prin urmare, dacă votaţi acum pentru respingerea proiectului, revenim la faptul că Ministerul Educaţiei trebuie să plătească retroactiv, de la 1 octombrie, creşterea salariilor cu procentele prevăzute. Totul ar fi frumos dacă aţi avea şi banii, bani pe care nu-i aveţi, pentru că nu sunt puşi în Legea bugetului, adoptată de dumneavoastră.

Prin urmare, două lucruri vreau să vă spun: unul - întrebare către iniţiator, care este prezent în sală, cum va rezolva această problemă, în măsura în care adoptăm respingerea raportului, neavând banii şi, doi, propunerea ca acest raport să se întoarcă la comisie, cu un termen de două săptămâni, pentru încă un raport de înlocuire, dar dând timp Guvernului şi Ministerului Educaţiei să găsească răspunsul la această soluţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Am să vă supun votului dumneavoastră propunerea făcută de domnul Adomniţei în numele Grupului parlamentar al PNL, de retrimitere la comisie.

Votul este deschis.

Propunerea a fost respinsă.

Dacă nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale, atunci proiectul rămâne la vot final.

Intrăm pe proiectul de lege...

Dacă există, din partea ministerului...

Domnul Cristian Mihai Adomniţei (din sală):

Doamna preşedinte,

A mai fost o întrebare! Ce facem cu banii? Trebuie să aplicăm Legea nr.221! Dacă nu sunt bani din buget, ce facem? (Rumoare, vociferări)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, a solicitat, dar a adresat o întrebare, dacă ministerul va răspunde acum, sau îi solicităm domnului deputat să depună întrebarea în scris şi vi se va răspunde. Înţeleg că acesta este punctul de vedere al ministerului.

Vă mulţumesc.

Punctul 22. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.204/2008 pentru modificarea art.III alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protecţiei sociale.

Proiectul de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog.

Domnul Marius Lazăr:

Prin proiectul de ordonanţă de urgenţă se propune prelungirea termenului de acordare a contravalorii în lei a trusoului pentru nou- născuţi până la sfârşitul anului 2009, astfel încât dreptul conferit de Legea nr. 482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi să fie acordat tuturor beneficiarilor.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea comisiei există o intervenţie? Vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Biroul permanent, conform art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor republicat, a sesizat în procedură de urgenţă pentru examinarea şi avizarea în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 204/2008 pentru modificarea art. III alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protecţiei sociale.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 11 februarie.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituţia României republicată şi a art. 92 alin. (9) pct. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune supunere spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii? Dacă nu sunt intervenţii, atunci urmează votul final. Timpul a expirat pentru dezbaterile de astăzi.

Urmează votul final în câteva minute.

- După pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să începem votul final.

1. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.

Lege ordinară.

Noi suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

205 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

Lege organică.

Suntem prima Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 177 de voturi pentru, 51 împotrivă şi o abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru îmbunătăţirea unor activităţi la nivelul Guvernului.

Lege organică.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 179 de voturi pentru, 55 împotrivă şi o abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2008 privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi a Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Oradea în domeniul public al municipiului Oradea, judeţul Bihor, şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Oradea.

Lege organică.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 230 de voturi pentru, şase împotrivă şi patru abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii.

Lege organică.

Vă rog să votaţi.

224 de voturi pentru, şase împotrivă şi patru abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2008 privind stabilirea competenţei supravegherii executării obligaţiei minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public, prevăzută la art.103 alin. 3 lit.c) din Codul penal.

Lege organică.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 233 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi o abţinere.

7. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.183/2008 privind facilitarea exercitării dreptului de vot la alegerile parlamentare din data de 30 noiembrie 2008 de către tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 229 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi patru abţineri.

8. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2008 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibili pentru unele centrale electrice şi termice aflate în coordonarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi prorogarea termenului prevăzut la art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2007 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială "Termoelectrica"-S.A., Societatea Comercială "Electrocentrale" Bucureşti-S.A., Societatea Comercială "Electrocentrale" Galaţi-S.A., Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare-Sucursala "ROMAG-TERMO", Societatea Comercială"Complexul Energetic Rovinari"-S.A., Societatea Comercială "Complexul Energetic Turceni"-S.A., Societatea Comercială "Complexul Energetic Craiova"-S.A. şi pentru centralele termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 231 de voturi pentru, două împotrivă şi două abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

9. Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.160/2008 privind modificarea art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 235 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

10. Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2008 privind modificarea şi completarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi al stabilirii măsurilor de aplicare a unor regulamente comunitare.

Lege organică.

Vă rog să votaţi.

231 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

Proiectul este adoptat.

11. Trecem la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 157/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 220 de voturi pentru, 21 împotrivă şi două abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

12. Propunerea legislativă pentru completarea art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

Comisia propune respingerea.

221 de voturi pentru, 11 împotrivă şi trei abţineri.

A fost adoptată propunerea comisiei de respingere a propunerii legislative.

13. Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2008 privind acordarea de ajutor de stat individual având ca obiectiv dezvoltarea regională.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

235 de voturi pentru, cinci împotrivă şi cinci abţineri.

Proiectul este adoptat.

14. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2008 privind stimularea investiţiilor.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 246 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

15. Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul 2008.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 200 de voturi pentru, 40 împotrivă şi cinci abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

16. Şi ultimul proiect, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.204/2008 pentru modificarea art.III alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protecţiei sociale.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 244 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă.

S-a încheiat şi sesiunea de vot final.

Vă doresc o săptămână bună în continuare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.