Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,15.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice cu un sfert de oră mai devreme - este 8 şi un sfert -, aşa cum prevede şi programul pe care l-a aprobat Comitetul liderilor de grup în şedinţa Biroului permanent.

Începem cu Opoziţia, astăzi. Din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Declaraţia politică: "Sănătatea nu ţine cont de criza economică"

De la începutul anului asistăm la o criză din ce în ce mai acută în sistemul de sănătate românesc, la o criză născută din minciuna şi demagogia cu care Ministrul Sănătăţii înţelege să trateze medicii şi sistemul sanitar din România. Din păcate, amatorismul care caracterizează activitatea acestui guvern se regăseşte pe deplin şi în ograda Ministerului Sănătăţii, cu consecinţe directe şi extrem de negative asupra întregii populaţii a României.

În calitate de deputat de Prahova, mi-am manifestat îngrijorarea faţă de unele cazuri înregistrate în spitalele din Sinaia, Câmpina sau Ploieşti, în care pacienţii au avut de suferit de pe urma aplicării actului medical ca urmare fie a întârzierii cu care au fost consultaţi, fie a lipsei unei aparaturi corespunzătoare, care ar fi putut crea premisele pentru un diagnostic mai bun.

Din păcate, astfel de cazuri se întâmplă peste tot în ţară, cu consecinţe negative şi uneori foarte triste pentru cetăţeni. Şi aflând de astfel de situaţii, nu pot să nu va întreb, domnule ministru Ion Bazac: ce altceva este mai important pe lumea aceasta decât sănătatea?

Primul semnal negativ raportat la dezinteresul cu care înţelegeţi să trataţi domeniul sănătăţii l-am avut odată cu aprobarea Legii bugetului de stat pe anul 2009, în care bugetul alocat sănătăţii era mult diminuat faţă de anii precedenţi. În aceste condiţii, rectificarea bugetară efectuată recent, prin care sănătatea pierde din nou sume considerabile, nu va face altceva decât să adâncească şi mai mult criza din sistem.

Personalul medical este astfel obligat să suporte lipsurile majore din sistem, salariile derizorii, lipsa aparaturii specializate, aglomeraţia din sălile de aşteptare din cauza unui număr de cadre medicale prea redus, dar îşi face în continuare datoria, consultă şi tratează pacienţii, prescrie reţete, urmăreşte bolnavii.

Oare nu este normal să îi respectăm pe profesionişti? Oare nu este normal să le creăm condiţiile necesare unei bune desfăşurări a actului medical? Cum altfel vom putea să evităm migraţia din ce în ce mai acută a personalului medical român către alte state, unde condiţiile de desfăşurare a activităţii sunt la standarde moderne? Şi cel mai important lucru, cum altfel vom putea să asigurăm populaţiei acestei ţări accesul la servicii medicale de calitate?

Slujirea pacienţilor şi a medicilor este mai presus de orice şi merită toată atenţia şi tot efortul, chiar şi în perioade de criză economică. Pentru că sănătatea nu ţine cont de condiţiile economice şi nu poate depinde de evoluţia acestora.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Derzsi Akos.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Derzsi Akos:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică este intitulată "Cât de scumpe sunt şansele pentru vindecare?"

România ocupă primele locuri pe plan mondial în ceea ce priveşte cazurile noi de malignităţi raportate la populaţia generală. Anual se înregistrează în jur de 120.000 cazuri noi.

Tehnica PET/CT s-a născut din combinarea tomografiei computerizate, răspândite deja pe scară largă, cu tomografia cu emisie de pozitroni ce a câştigat teren tot mai mult în ultimul deceniu şi jumătate. Metoda are importanţă în principal în diagnosticarea oncologică. Unicitatea sa este dată de faptul că în comparaţie cu metodele de imagistică medicală utilizate în prezent, nu asigură informaţii numai în legătură cu anatomia organelor, ci şi în legătură cu metabolismul ţesuturilor. Deoarece în afecţiunile tumorale modificările metabolice preced apariţia modificărilor morfologice, datorită acestui fapt modificările maligne pot fi identificate şi localizate mult mai repede în întregul corp, în comparaţie cu metodele de examinare obişnuite.

Marele avantaj al echipamentului PET/CT, faţă de procedeele anterioare de diagnosticare, este reprezentat de faptul că poate identifica şi o modificare malignă de numai câţiva milimetri. Examenele PET/CT fac în acelaşi timp posibil ca alte metode de examinare să fie evitate, astfel, drumul spre un diagnostic exact poate fi scurtat, îngrijirile pot deveni mai rapide şi mai eficiente.

În baza a mai multor milioane de examinări efectuate până în prezent, metoda este indicată pentru identificarea şi localizarea celor mai multe procese tumorale maligne, încă în stadiul în care şansele pentru vindecare completă prin terapie adecvată sunt foarte mari.

În baza poziţiei favorabile exprimate la vremea respectivă de Ministerul Sănătăţii, de Casa Naţională de Asigurări şi Colegiului Român de Oncologie a început realizarea Centrului din Oradea, care deja funcţionează la un nivel profesional ridicat. Din păcate, foarte puţine persoane cu afecţiuni oncologice au acces la acest procedeu modern, în lipsa finanţării. Având în vedere numărul mare de pacienţi cu afecţiuni oncologice, precum şi necesitatea consolidării instituţiei moderne de diagnostic, consider că ar fi un gest de bun-simţ includerea unui anumit număr de investigaţii prin această metodă în contractul-cadru, la Capitolul "Pachet de servicii medicale ambulatoriu de specialitate pentru specialităţi paraclinice" pentru măcar a doua parte al anului 2009, contribuind astfel la creşterea speranţei de viaţă a multor pacienţi cu afecţiuni oncologice.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale? Nu.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă a grupului parlamentar, domnul deputat Toader Stroian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Toader Stroian:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Am intitulat declaraţia politică "Administraţia locală faţă cu descentralizarea"

Se împlineşte un deceniu de când la nivelul Uniunii Europene s-a consacrat ca principiu de bază al bunei guvernări, guvernarea alături de cetăţean, aproape de acesta, împreună cu el. Pentru noi, românii, acest lucru este în mare măsură echivalent cu eforturile privind descentralizare deciziilor, al finanţelor publice, al administraţiilor publice locale. Dacă până acum, legat de acest proces au fost doar declaraţii de principiu, în anul 2009, actualul guvern îşi asumă realizarea acestui dificil proces.

Da! Este un proces dezirabil, însă deloc uşor de realizat. Pentru aceasta trebuie să avem în vedere ca administraţiile locale să fie pregătite să preia toate sarcinile care implică descentralizarea. Camere agricole, spitale, şcoli, direcţii RAR, cinematografe, porturi, aeroporturi, asistenţă socială, transporturi, unele activităţi de turism, siguranţă publică, mediu şi cultură vor fi cât mai curând în mâinile autorităţilor locale.

Aceasta presupune nu numai o bună utilizare a spaţiilor destinate realizării acestor activităţi, ci mai ales un bun management al resurselor umane din administraţia locală. A nu se înţelege prin aceasta un număr şi mai mare şi mai ineficient de funcţionari publici. Deja administraţia din România este împovărată de un corp prea stufos de funcţionari, care acţionează uneori ineficient.

Viitoarea administraţia locală va presupune în primul rând un corp al funcţionarilor publici bine instruiţi, capabili să gestioneze noile servicii locale, capabili să utilizeze cu succes resursele financiare naţionale şi europene, capabili să răspundă cu eficienţă şi eficacitate solicitărilor cetăţenilor.

Parlamentul României va avea sarcina de a modifica legislaţia aferentă procesului de descentralizare, de aşa natură încât să se înlăture orice blocaj, iar cetăţenii să capete încredere în proces, şi nu scepticism.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Ştefan Pirpiliu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

Bună dimineaţa, doamna preşedinte!

Vă mulţumesc mult.

Declaraţia politică pe care aş dori să o fac astăzi de dimineaţă se intitulează "Obligativitatea încheierii de către armatori a contractelor internaţionale privind respectarea drepturilor marinarului".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se referă la protecţia pe care statul român trebuie să o acorde acelor marinari, cetăţeni români, care, ca şi angajaţi ai unor companii de navigaţie ajung să devină victime ale piraţilor ce acţionează în zona somalezo-yemenită.

Vorbim de anul 2009 şi de piraterie. Asistăm la proliferarea unui fenomen specific secolului XIX, care a devenit o problemă serioasă a siguranţei transporturilor, în condiţiile în care numărul atacurilor rebelilor somalezi creşte constant, acestea fiind, în 2008, de două ori mai multe faţă de cele înregistrate în anul 2007, ostaticii fiind eliberaţi, în marea majoritate a cazurilor, numai în urma unor răscumpărări.

De asemenea, conform unei estimări a Biroului Maritim Teritorial din Kuala-Lumpur, sucursală a Biroului Internaţional Maritim, dată publicităţii în aprilie 2009 de Associated Press, de la începutul anului până în prezent au fost atacate 80 de nave, adică un număr de 4 ori mai mare decât în 2003. În prezent se află ostatice un număr de 18 nave şi 310 marinari.

Piraţii nu sunt însă numai un pericol pentru flotele comerciale sau vasele de pasageri, experţii estimând că ei au contacte şi cu grupările radical - islamice, deci, cu terorismul internaţional.

Coasta Somaliei nu este singura zonă cu risc ridicat. Sunt focare în apele teritoriale nigeriene, în zona Africii de Est, pe toată coasta de Vest a Africii, iar mai nou şi în Strâmtoarea Malaca.

Lucrurile încep să capete o turnură violentă, fapt ce a generat de altfel şi implicarea Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene în consolidarea securităţii rutelor comerciale maritime, cea din urmă lansând în decembrie 2008 Operaţiunea Eunavfor Atalanta, misiune prin care nouă vase militare patrulează pe coasta Somaliei, din care 5 nave aparţin NATO, sosirea altor patru fiind preconizată pentru vara 2009.

Deşi, în total, apele teritoriale ale Somaliei sunt apărate de 30 de fregate militare din întreaga lume, industria shippingului este consternată de faptul că naţiunile puternice ale lumii, cu resursele pe care le au la dispoziţie, nu reuşesc să menţină securitatea într-un loc strategic, cum este cel care leagă Europa de Asia spre Marea Roşie prin Canalul de Suez.

De la începutul anului în curs, zece marinari români au căzut şi ei victime ale unor astfel de atacuri. Deşi aparent marinarii au dreptul de a refuza să navigheze în zonele considerate periculoase, o astfel de atitudine atrage după sine pierderea contractului încheiat cu armatorul, aspect deloc de neglijat în actualele condiţii socio-economice. În plus, nu toate navele au încheiate acele contracte internaţionale care stipulează respectarea drepturilor marinarului în conformitate cu legislaţia internaţională.

În acest context, consider că atât Uniunea Europeană, cât şi NATO, ar trebui să le impună navelor aparţinând statelor extra-comunitare şi celor care nu fac parte din Alianţa Nord Atlantică şi UE ce doresc să acosteze în porturile statelor membre, să aibă contracte semnate în acest sens.

Dincolo de faptul că viaţa acestor cetăţeni români este pusă în pericol în zonele respective, teama de apele Golfului Aden din Oceanul Indian a redirecţionat traficul de mărfuri din toată lumea, afectând astfel şi Portul Constanţa. În prezent, multe nave evită să traverseze Strâmtoarea Aden, alegând să ocolească Africa şi să ajungă în nordul Europei, fără a mai ajunge în Portul Constanţa, ceea ce, după unele estimări, a redus cu circa 20% traficul de mărfuri prin portul românesc.

Iată deci că activităţile de transport naval sunt însoţite de un important factor de risc şi este nevoie ca măsurile luate de companiile de navigaţie şi autorităţi să fie consolidate, astfel încât să ducă la reducerea la minimum a acestor evenimente.

De asemenea, consider oportun lansarea unui apel către instituţiile abilitate ale statului de a discuta în forurile NATO şi UE problema pirateriei, întrucât pentru reprimarea acestui fenomen este nevoie de o abordare globală şi de sprijinul întregii comunităţi internaţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC.

În ordinea dată de grup, domnul deputat Mihai Apostolache.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Fiecare dintre noi reprezentăm în Parlamentul României un număr de oameni situaţi în diferite zone ale ţării. Ca deputat, îi reprezint în Parlament pe locuitorii Văii Teleajenului, zona situată în partea de nord a judeţului Prahova, formată din nouă comune şi un oraş, Vălenii de Munte.

Este o zonă încărcată de istorie, de frumuseţi naturale, o zonă cu oameni harnici, dar care are şi nevoi.

Valea Teleajenului are nevoie de o şosea de centură care ar deschide zona şi ar fluidiza traficul, oferind posibilitatea oraşului Vălenii de Munte să-şi menţină statutul de oraş al lui Iorga, şi nu al maşinilor de mare tonaj care tranzitează bulevardul oraşului, precum şi de modernizarea rapidă a Spitalului orăşenesc din Vălenii de Munte, unitate sanitară care deserveşte peste 120.000 de locuitori.

Aceste nevoi le-am prezentat atât Ministerului Transporturilor, cât şi Ministerului Sănătăţii, prin intermediul interpelărilor şi scrisorilor oficiale.

Nutresc speranţa că în anul 2009, Ministerul Transporturilor va finaliza studiul de fezabilitate pentru şoseaua de centură, iar Ministerul Sănătăţii va începe să aloce fondurile necesare demarării lucrărilor de modernizare a Spitalului orăşenesc din Vălenii de Munte.

Pe lângă acestea, sper ca Ministerul Turismului să ţină seama de potenţialul turistic al acestei zone şi să includă în programul de dezvoltare turistică a României şi bazinul Văii Teleajenului.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se referă la "Perspectivele dezvoltării infrastructurii rutiere şi a soluţiilor alternative".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Densitatea drumurilor în România este de patru ori mai mică faţă de alte state din Europa de Est şi Centrală şi de 14 ori mai mică faţă de densitatea din ţările dezvoltate.

Păstrând ritmul actual de dezvoltare, vom avea şosele ca în Europa de Vest abia peste 130 de ani. Iată o veste şocantă. Dacă informaţia nu ar fi desprinsă dintr-un studiu realizat de una dintre cele mai mari firme internaţionale de consultanţă managerială, am putea spune că iarăşi avem de-a face cu o predicţie rău-voitoare şi lipsită de temei.

Din păcate, această îngrijorătoare prognoză este fundamentată. Fiecare dintre noi a călătorit în ţările Europei Occidentale şi a sesizat decalajul enorm între starea drumurilor la ei şi la noi. Iar observaţiile noastre empirice sunt confirmate, iată, de studii pertinente şi opinii avizate. Una dintre acestea aparţine fostului şef al Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele. Bun cunoscător al realităţilor din România, domnul Scheele avertiza anul trecut, din postura de director pentru reţele transeuropene de transporturi din cadrul Direcţiei Generale de Transport a Comisiei Europene, că ţara noastră nu are infrastructura rutieră necesară pentru a asigura dezvoltarea economică şi socială adecvată.

Nu putem fi competitivi cu alte ţări din zonă, nu putem fi atractivi pentru investitori, dacă nu punem la punct o infrastructură de transport modernă şi diversificată. Se pune, aşadar, întrebarea: cum procedăm?

Studiul la care am făcut referire la începutul intervenţiei mele conţine şi veşti bune. Cu o rată anuală de creştere a investiţiilor alocate infrastructurii de 30%, până în 2012, România are cea mai dinamică piaţă de construcţii de drumuri din regiune. Mai puţin îmbucurător este însă faptul că rata mare de creştere se explică mai mult prin fondurile mici alocate în anii trecuţi, decât prin banii care vor fi investiţi în viitor.

Deşi actualul Guvern a făcut mari eforturi pentru a aloca în acest an pentru investiţii publice în infrastructură un procent cât mai consistent din buget, constrângerile generate de criza financiară şi sumedenia de probleme sociale grave care aşteaptă soluţionare au făcut ca banii pentru drumuri să fie insuficienţi.

Totuşi, prin politici şi proiecte bine concepute şi gestionate, putem avea rezultate perceptibile într-o perioadă mai scurtă de timp, astfel încât să nu aşteptăm zeci de ani pentru a circula mai bine pe drumurile ţării.

În primul rând, trebuie să avem grijă cum şi pe ce cheltuim banii alocaţi dezvoltării infrastructurii, iar, în paralel, să găsim soluţii pentru a descongestiona traficul infernal din reţeaua rutieră existentă.

O cauză a aglomeraţiei rutiere se datorează faptului că, aşa cum bine remarca un concetăţean din Circumscripţia Brăila, după '90, calea ferată s-a mutat pe şosea.

Într-adevăr, pe şoselele României nu mai poţi circula de sumedenia de tiruri şi de camioane care, fiind de multe ori încărcate cu marfă peste greutatea legală, mai şi deteriorează covorul asfaltic.

Iată de ce consider că eforturile responsabililor din domeniul transporturilor şi infrastructurii trebuie să se îndrepte, pe lângă construirea de noi drumuri şi autostrăzi, şi spre mutarea traficului de mărfuri pe feroviar şi fluvial, măsură promisă, de altfel, şi de ministrul Radu Berceanu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Firczak, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Firczak:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Teatrul de estradă din Deva".

Eu sunt deputatul Uniunii Culturale a Rutenilor din România şi sunt sigur că sunt şi în asentimentul colegilor mei din Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, atunci când spun că şi pe noi ne interesează problematica generală a societăţii româneşti, nu doar aspectele particulare care privesc minorităţile pe care le reprezentăm.

De aceea, am venit să susţin această declaraţie politică, fiind deputat în Circumscripţia electorală nr.22 Hunedoara, cu cele mai multe voturi în Colegiul nr.6 Deva, municipiul în care, de fapt, şi locuiesc.

Şi, ca să revin foarte repede la tema de bază a declaraţiei mele politice, vreau să spun că Teatrul de estradă din Deva, ca instituţie, funcţionează din anul 1910. Clădirea este o clădire monument istoric care, din păcate, este restaurată şi spun, deci înţelegeţi de ce spun "din păcate", începând cu anul 1988, şi nici în momentul de faţă nu s-au terminat lucrările de restaurare.

De-a lungul timpului, - mă refer după perioada de după cel de-al doilea război mondial -, Teatrul de estradă a ţinut sus ştacheta existenţei sale artistice. Un exemplu, vreau să precizez faptul că celebra cântăreaţă şi regretata cântăreaţă Doina Badea s-a lansat pe scena muzicii uşoare româneşti de la Teatrul de estradă din Deva.

În momentul de faţă, Consiliul judeţean a promis că lucrările de reparaţie vor fi finalizate în această toamnă, probabil undeva la sfârşitul lunii septembrie.

Să dea Dumnezeu ca aşa să se întâmple! Dar, din păcate, sunt o serie de atitudini care ne determină să fim îngrijoraţi în ceea ce priveşte soarta teatrului ca instituţie.

În primul rând, teatrul a fost transformat dintr-unul de repertoriu într-unul de programe şi astfel, aproape întreg personalul acestuia a fost disponibilizat şi a primit preaviz.

Sigur că sunt multe zvonuri în ceea ce priveşte destinaţia ulterioară a acestui edificiu şi transformarea acestei instituţii după aceea.

În mod evident, cineva poate să spună: nu ne putem lua după zvonuri. Este foarte adevărat, dar eu îmi pun întrebarea: şi dacă, totuşi, aceste zvonuri se vor adeveri, atunci, ce vom mai putea face pentru a salva Teatrul de estradă din Deva, instituţie de prestigiu în rândul teatrelor din România?

Prin felul în care se desfăşoară în momentul de faţă reparaţiile şi după cum este amenajată sala, putem să spunem că suntem îngrijoraţi de faptul că această clădire nu va mai avea ca destinaţie teatrul şi va fi transformată într-o altă instituţie, de alt gen, nu ştiu de care, nici nu are importanţă, nici nu mă interesează.

Singurul lucru care mă interesează este ca Teatrul de estradă din Deva să reziste ca instituţie de cultură.

Sper, în acest sens, că prin declaraţia mea politică îi sensibilizez şi pe colegii din Circumscripţia electorală nr.22 Hunedoara, indiferent de grupul parlamentar din care fac parte, să ne asociem şi să ne unim eforturile în salvarea acestei prestigioase instituţii, şi eu spun, a unei instituţii emblematice pentru municipiul de sub poalele cetăţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al PD-L, la fel, în ordinea înscrierii pe lista grupului, domnul deputat Nicolae Bud.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Bud:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se spune că, în vremuri de restrişte, omul reuşeşte să gândească mai concentrat, mai aplicat şi mai eficient.

Evenimentele din 1989 ne-au obligat să identificăm mecanisme şi trasee în măsură să ne patroneze mersul de la dictatură la democraţie, de la partidul unic la multipartitism, de la economia centralizată la începuturile economiei de piaţă, să restituim dreptul la existenţă al proprietăţii.

Avem, cu siguranţă, fiecare dreptul de a ne raporta la câte s-au întâmplat în aceste două decenii, de a emite judecăţi, de a face aprecieri, de a exprima insatisfacţii.

Dar, aş spune, citând spusele unui lider cunoscut, nu am venit la acest microfon pentru a mă cantona în trecut, ci pentru a încerca să enunţ unele frământări care privesc viitorul nostru ca români.

Trăim cu sufletul la gură anotimpul unei crize care a pus pe jar întreaga omenire. Ţările mari sau mici îşi gândesc măsuri de natură a preveni pe cât posibil catastrofe potenţiale.

Urmăresc cu multă atenţie zbaterile de la noi legate de această criză şi mi-aş dori, ca fiecare dintre noi, să putem constata cât mai curând posibil că unda de şoc ce ne urmăreşte a trecut fără a lăsa semne de naufragiu.

Caut să mă lămuresc în ce măsură, absorbiţi de presiunea crizei şi de potenţiale efecte pe termen apropiat ori îndepărtat, în ce măsură, spun, ne rămân îndeajuns resurse pentru a vedea ce avem de făcut şi după ce actuala criză va trece şi viaţa trebuie să revină la normal. Ce înseamnă, în cazul de faţă, normal?

Oricât de apăsătoare se dovedeşte ziua de azi, în mod imperios necesar trebuie să-ţi proiectezi, în toate datele ei, ziua de mâine. Ar fi şi semnalul evident al faptului că, preocupaţi să soluţionăm inconvenientele provocate de criza economică, nu ne-am lăsat copleşiţi de componenţa psihologică, iminentă de cele mai multe ori, dar la fel de bine, în multe împrejurări, parabilă.

Motive să ne păstrăm optimismul am avea. Este drept, ne atrag atenţia o seamă de analize şi comentarii care doresc să ne sugereze că actuala criză s-ar prelungi în România dincolo de hotarele acestui an, atentând chiar la durata anului 2010. Se vorbeşte de o prăbuşire a monedei noastre naţionale pe piaţa valutară.

Nu poţi rămâne insensibil la astfel de semnale, câtă vreme sunt introduse cu aplomb în circuit de persoane din sfera academică.

Dar nici nu se face să ignorăm părerile autorizate ale Băncii Naţionale, care ne trage de mânecă protector. Conform teoriilor economice, crahul cursului valutar înseamnă deprecierea monedei naţionale cu cel puţin 15% în termeni nominali, de la o lună la alta. Condiţia pentru recesiune o reprezintă creşterea negativă a p.i.b.-ului, timp de două trimestre succesiv. Nu suntem în situaţia de a înregistra asemenea stare de lucruri.

În plus, domnul Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale prognozează o creştere pozitivă a p.i.b. chiar în 2009.

Evoc aceste detalii nu pentru a mă erija în poziţia de administrator de calmante ieftine, când totul se manifestă atât de ameninţător în jur, în ograda noastră şi peste tot în lume. O fac cu gândul să subliniez păreri autorizate cum că avem şanse să ne extragem întregi din carapacea crizei prin care trecem. Şi asta s-ar putea întâmpla - spre şansa noastră - într-un viitor previzibil.

În consecinţă, se iveşte ca necesară şi posibilă privirea în perspectivă, demers naţional care implică participarea tuturor vectorilor de competenţă, autoritate şi maximă eficienţă.

Voi fi atenţionat că există preocupări de mai multă vreme în această direcţie, la această oră putând fi consultate dosare întregi alcătuite din studiile consacrate dezvoltării durabile a României. Ştim asta. La o seamă de activităţi cu astfel de caracter am fost invitat şi eu, e drept, mai degrabă ca exponent al societăţii civile. Nu mă aflam în Parlament în acei ani. Prin urmare, ştiu cât de cât cum stau lucrurile.

Când m-am decis să vă supun atenţiei consideraţiile mele de azi, am pornit de la nevoia simţului realist şi pragmatic în toate câte gândim şi vrem să construim.

Cu cât vom grăbi ieşirea noastră din sfera dezbaterilor şi vom ajunge în planul măsurilor de natură să concretizeze doctrine, prognoze, posibilităţi teoretice, cu atât vom avea posibilitatea noi, şi cei de după noi, să ştim încotro mergem, cu ce gânduri, cu ce aşteptări.

Aşadar, pledez pentru urgentarea unui program de dezvoltare durabilă a României, cu orizonturi tangibile cât mai îndepărtate, cu puncte de staţie aproximate în cunoştinţă de cauză şi mai ales cu indicarea vehiculelor de tracţiune, a locomotivelor capabile să se înscrie în traseele indicate şi, pe cât posibil, în graficele antamate.

În fond, a şti acum chipul României din anul 2050 nici nu este posibil. Copiii noştri vor bate atunci la porţile vârstei a III-a. Motivaţia există şi sentimental, nu doar din punctul de vedere al răspunsurilor faţă de societate.

Personal, sunt tentat să avansez următoarele puncte de reflecţie pentru acea Road Map - hartă cu traseele posibile de parcurs, următoarele:

1. Abordarea planului anticriză în integralitatea lui, ca parte integrantă a Planului de dezvoltare durabilă a României, întrucât de forma, conţinutul şi efectele sale depind în mod direct prin recul, amendamentele ce vor trebui aduse oricărui program evolutiv al societăţii româneşti;
2. Definirea cu claritate şi prezentarea până în detaliu a rolului pe care industrializarea, ca pârghie de rang superior în asigurarea progresului oricărei ţări, urmează să-l îndeplinească în următoarele decenii.

Am preluat de la ţările industrializate, încă din secolul al XIX-lea paradigma dezvoltării întemeiată pe industrie. Am înregistrat în 1938 punctul de culme al dezvoltării României, datorat configurării unei industrii puternice, sprijinită pe încurajarea iniţiativei private în materii prime şi de capital accesibile pe o pricepută şi susţinută activitate de calificare şi specializare în ţară şi străinătate a forţei de muncă.

Nu neapărat din nevoia de a polemiza cu sintagma "mormanelor de fier vechi", am să amintesc că a existat în România postbelică o puternică industrie, ca bază pentru schimbarea înfăţişării unui mare număr de aşezări din ţară.

Metalurgia, mineritul, construcţia de maşini, energetica, electrotehnica şi electronica, producţia de energie electrică, bunurile de consum, prelucrarea lemnului au reprezentat, la vremea lor, în condiţiile ştiute, puncte de susţinere ale produsului naţional. Ele au făcut posibil ca exportul să joace la rându-i un rol însemnat în dimensionarea bugetului de stat.

Sper să fiu înţeles că recurg la aceste informaţii la îndemâna oricui nu pentru a sugera priviri spre trecut. O fac cu gândul că orice pas spre viitor devine posibil doar în măsura în care România va putea dispune de o industrie cu reală forţă productivă şi competitivă. Influxul de capital, proiectele de finanţare europene, încurajarea investiţiilor autohtone se cer amplasate într-un cadru funcţional, care să ţină cont de nevoia ocupării forţei de muncă, de intenţiile în planul dezvoltării al regiunilor, judeţelor şi localităţilor.

Să nu ne temem să privim măcar acum adevărul în faţă. S-a ajuns ca un oraş precum Braşovul, unul din stâlpii industriali ai României, să cunoască statutul depreciativ de localitate vacuumizată de producători semnificativi. Ştim, restructurarea dorită n-a avut loc, privatizările dorite au eşuat lamentabil. Dar ce punem în loc?

Trăim alt moment decât cel de după război. Ne guvernează alte reguli, alte principii, alte pretenţii. Dar de tractoare avem nevoie şi azi. Şi de camioane. Şi de rulmenţi. Ştim, le fac alţii mai bine ca noi şi cumpărăm de la ei. Dar de unde atâţia bani să cumperi totul de la străini? Şi noi, aici, la noi în ogradă, în ce ne investim inteligenţa, forţele şi dorinţa omenească de a ieşi cu ceva în lume?

Avem de privit cu ochi măriţi la toate câte se întâmplă în agricultură românească, cu gândul la ce se va întâmpla în această zonă de exprimare a poporului român. Suntem în Uniunea Europeană şi normele lor de comportament au devenit şi pentru noi obligatorii.

Dar, domnilor colegi, umblăm prin ţară şi vedem cum stau lucrurile la "botul calului" cum se spune. Vedem cine lucrează astăzi ogorul, cu ce apucă să facă toate câte are de făcut acel sătean, de regulă în vârstă şi lipsit de unelte, din câte ar avea nevoie. Când, de bine de rău, ajunge la piaţă, se vede stând în rând cu intermediarul firmelor de peste mări şi ţări, cu produse decupate din cataloage de reclamă. Asta e piaţa! mi se va spune. Corect. Dar, el, ţăranul, ce vină are că s-a născut în România şi nu în altă parte? Cum îl sprijinim să-şi ducă zilele corect, în demnitate şi cu şansa de a-şi valorifica tot ce are cât se poate mai bine?

Reindustrializarea şi "europenizarea agriculturii" iată două din obsesiile acestei perioade, la care merită să medităm cât e ziua de mare. Poate chiar şi în somn.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Gheorghe Ciobanu.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Bună dimineaţa!

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Criza economică face mai mult decât să ne afecteze nivelul de trai şi stilul de viaţă. Ea produce modificări structurale în modul nostru de a înţelege lumea. Suntem, ca oameni politici reactivi, acţionăm pentru a obţine efecte pe termen scurt, iar cauzele le găsim întotdeauna în orizontul nostru de timp apropiat. Din păcate, perspectiva noastră şi orizontul de înţelegere se scurtează şi nu mai suntem capabili să construim strategii pe termen lung.

Vreau o reformă structurală a felului în care funcţionează această ţară. Ideea mi-a venit ascultând discursul preşedintelui Băsescu în faţa sindicaliştilor din învăţământ, cărora le spunea că nu trebuie oprită reforma doar pentru că este criză. Putem să construim mai uşor şi mai durabil atunci când terenul este viran, decât atunci când clădirea este înaltă, dar ameninţată de un viitor cutremur, cu bulina roşie care domneşte la intrare.

Cred că este momentul cel mai bun pentru a începe reforma în administraţie, atât la nivel local, cât şi la nivel central. Campania electorală de la uninominalul din toamna trecută ne-a învăţat pe toţi cei prezenţi în această sală un adevăr pe care predecesorii noştri aveau tendinţa să-l eludeze: oamenii sunt cu mult mai interesaţi de problemele imediate decât de principii filozofice complicate. Cer să construim un cadru legislativ la comisiile de specialitate, pentru a ajuta Ministerul Administraţiei şi Internelor să urgenteze acest proces. Iar la centru, ar fi bine să rămânem mai puţini şi să mai renunţăm la birocraţia împovărătoare, care se autoperpetuează şi duce la corupţie. Dacă ar rămâne doar jumătate dintre cei prezenţi acum prin ministere, prin regii autonome, prin agenţii guvernamentale sau prin alte instituţii de stat, ar fi cu mult mai bine.

Reforma în sănătate este iluzorie, atâta timp cât sistemul este complicat, atâta timp cât iniţiativa privată pe această zonă este puternic limitată. Propun, deocamdată doar la nivel de principiu, ca asemenea sistemului de pensii private, fiecare angajat să dispună de o parte a banilor pe care îi trimite acum pentru Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate aşa cum doreşte. Am ajunge în postura de a avea mai puţini pacienţi şi servicii mai bune, în condiţiile investiţiilor ce se anunţă în spitale.

Educaţia, căci de la ea am pornit, reprezintă pentru noi, ne place sau nu, un nod gordian. Mesajul pe care vreau să-l transmit este însă acela că nu prin pasivitate se pot rezolva problemele, ci fiind activi. Reforma trebuie să continue şi mă bucur să aud de propunerea privind examenul de bacalaureat pe filiere diferite, mă bucur să aud de dorinţa de a readuce şcolile de arte şi meserii pe o poziţie importantă, dar şi de construirea unui învăţământ superior bazat pe valoare şi nu pe număr.

Armata şi Poliţia au fost reformate de-a lungul vremii, dar senzaţia este aceea că s-a ajuns la un palier pe care se stagnează. Dacă Armata, membră a NATO, poate să accepte această postură, aşteptând doar investiţiile în tehnica de luptă, Poliţia, pe de altă parte, are nevoie de o reformă de substanţă, de la şefi până la cei de jos. Demilitarizarea a fost un pas bun, dar nu suficient, pentru că structurile de putere s-au păstrat. Transferarea Poliţiei în grija administraţiei locale ar distruge, pe de o parte, aceste pârghii de putere care tolerează corupţia, pe de altă parte, ar duce la o flexibilitate mult mai mare a acţiunilor în sine.

Pentru a reveni în planul concretului, cred că este nevoie să reconstruim sistemul fiscal şi relaţia agenţilor economici cu statul de la zero. Noul cod fiscal, la care se lucrează, are exact acest rol şi sunt convins că Guvernul se gândeşte chiar şi la introducerea unei relaxări fiscale, imediat ce această criză va fi trecută. Sper nu numai că trebuia schimbat puţin sistemul de impozitare, ci că trebuie urgentată adoptarea celui nou, aceasta fiind prioritatea actualei clase politice.

În justiţie, la fel, adoptarea codurilor juridice nu trebuie întârziată de mici rivalităţi politice care, până la urmă, nu sunt aducătoare nici măcar de voturi. Pentru mine, două luni, trei luni, o jumătate de an întârziere înseamnă două luni, trei luni, o jumătate de an de frustrări pentru omul de rând, care beneficiază de actul de justiţie, dar şi pentru cei din sistem.

În final, aş vrea să vă vorbesc de împrumutul de la FMI. Vă voi spune doar despre faptul că acest împrumut de la FMI reprezintă pârghia cea mai potrivită pentru alţi bani, cei veniţi direct de la Comisia Europeană, BEI şi BERD. Vorbim de bani care vor merge spre dezvoltarea de proiecte pe infrastructură. Sunt convins că la sfârşitul anului, chiar dacă economia se va contracta, beneficiile pentru omul de rând vor fi mai evidente decât în alţi ani. Mă gândesc că anul acesta se vor construi mai mulţi kilometri de autostradă şi de drumuri expres decât în oricare dintre anii trecuţi, că anul acesta se vor construi mai multe case în sistem ANL decât în oricare dintre anii trecuţi. Mai mult, mă gândesc că banii, care vor fi luaţi de pe casele deja construite, vor putea să finanţeze noi proiecte în viitor. Mă gândesc şi la programe de protecţie a mediului promovat. Sau de importanţa nou acordată turismului, resursă încă neexploatată de noi.

Îmi închei aici discursul, cu speranţa că această criză va fi depăşită în cel mai scurt timp şi că, pe lângă revenirea în zona creşterii economice, vom avea şi beneficiile reformelor structurale de care v-am vorbit. Căci, domnilor colegi, ar cam fi timpul să ne apucăm de treabă şi ar cam fi timpul reformelor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Trecem la Grupul parlamentar al PSD+PC şi invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Probabil tot fenomenul Lăzărescu, nu?

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc. Îmi pare bine că doamna preşedinte, de acum, recunoaşte tema.

"Stop fenomenului Lăzărescu - de ce domnul Nicolăescu Eugen este domnul Lăzărescu."

E momentul să ne aducem aminte de cei mai puţin norocoşi. E ziua persoanelor cu dizabilităţi. Unii s-au născut aşa, Fortuna nefiind mereu la fel de darnică cu muritorii. Unii au devenit aşa. Secunda tragică, neşansa sau poate necuantificabilul au frânt mereu multe destine.

Vă întrebaţi dacă mai sunt şi alţii? Desigur. "Contabilizaţii" domnului Nicolăescu Eugen, cei care ar fi putut avea mai mult, o nouă şansă, dacă în Iaşi ar fi fost terminat Spitalul de urgenţe din Copou.

E noapte şi e frig şi sunt de gardă. Printre sirene, faruri, sânge, suferinţă. Apare şi-o coloană oficială. Am şansa să-l cunosc pe Nicolăescu Eugen. Mă duc să-i spun. Deja sunt prea mulţi ani de când promite. Şi-i spun. De ce-i plimbaţi între spitale? De sânge, suferinţă şi arsuri. De lupta noastră pentru o speranţă.

Dar pleacă repede şi tot rapid el uită, îi pasă prea puţin de viaţa noastră. Doar e acolo sus, în turn de fildeş, iar cifre reci ucid orice speranţă.

Nu pot decât să-ncerc acum decât uimire. Acelaşi om politic, azi e altul. Semnează plin de vervă moţiuni. De fapt îi pasă prea puţin şi tot rapid el uită. De domnii Lăzărescu de prin ţară.

Ce n-a făcut domnia sa în ani, noi am făcut în luni. Avem nevoie de doze antigripale? Sunt astăzi 460 000. Şi Iaşiul va avea ce îşi doreşte. Un nou spital pentru orice urgenţă. Un nou ministru medic înseamnă şi altă viziune. O şansă orientată către viaţă.

"Stop Lăzărescu" a început la Iaşi. Un medic poate vindeca acum sistemul. "Soluţia sănătoasă" ne aparţine nouă. Să nu uitaţi asta, domnule Nicolăescu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Vasile Mocanu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Bani europeni pentru agricultura ecologică".

Una dintre priorităţile actualului Guvern este sprijinirea agriculturii ecologice. România poate deveni, în următorii ani, una dintre marile producătoare de produse ecologice. Nimic nu este mai bun decât o legumă cultivată după metodele tradiţionale. Vă mai amintiţi gustul roşiilor cultivate de bunicii noştri?

Transformarea unei ferme obişnuite într-o fermă ecologică se poate face şi cu bani europeni. Jumătate din suma necesară unei astfel de conversii, întreprindere ce poate depăşi un milion de euro, poate veni de la Uniunea Europeană. Investiţia poate fi amortizată în circa cinci ani. Dotarea unei ferme vegetale cu utilaje specializate în agricultura ecologică face parte din măsura 121 a modernizării exploataţiilor agricole. O fermă ecologică nu foloseşte organisme modificate ecologic, fertilizanţi şi pesticide de sinteză. Totul trebuie să fie natural.

În ultimul deceniu, cererea de produse ecologice, mai ales dinspre ţările occidentale, a devenit tot mai mare, ceea ce face din ce în ce mai profitabilă agricultura ecologică. Transformarea unei ferme clasice într-una ecologică durează câţiva ani. Costurile investiţionale pentru înfiinţarea unei ferme vegetale ecologice nu diferă foarte mult de cele aferente uneia clasice. Pe de altă parte însă, costurile operaţionale cresc destul de mult. Faptul că producătorul nu mai poate folosi îngrăşăminte chimice duce la o scădere a producţiei cu circa 30-40%.

Solicitantul care doreşte să devină ecoproducător poate fi persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau societate comercială. De asemenea, aceasta poate fi persoană fizică care urmează să se autorizeze în maximum 30 de zile de la data notificării privind selectarea cererii de finanţare.

Solicitantul trebuie să aibă capital 100% privat, să asigure cofinanţarea şi să iniţieze toate demersurile în vederea obţinerii avizelor necesare. În plus, trebuie să deţină act de proprietate, de chirie sau de concesiune asupra terenului pe care se află ferma. Costul echipamentelor necesare susţinerii unei suprafeţe de 500 de hectare de plantaţie este de minimum 600.000 de euro. Banii europeni pot finanţa achiziţiile de tractoare, de combine, de utilaje agricole tractate şi semipurtate sau de mijloace de transport specializate. De asemenea, finanţarea de la Uniunea Europeană poate acoperi şi investiţiile necesare adaptării exploataţiei agricole pentru agricultura ecologică.

Agricultura ecologică este şansa României de a cuceri pieţele europene. Putem vinde "gust şi sănătate" întregii Europe. Pământul nostru se pretează foarte uşor agriculturii ecologice. Atunci, de ce să nu profităm de asta?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL invit la microfon pe domnul deputat Ştirbu Gigel-Sorinel. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Înainte de a-mi începe citirea declaraţiei politice, daţi-mi voie să fac un mic răspuns unui coleg de-al nostru. Ştiam că declaraţiile politice...

Doamna Daniela Popa:

Îmi pare rău, nu se dă drept la replică la declaraţii politice.

Vă rog, declaraţia proprie.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Bine, am să-i fac în pauză, personal. Cu toate că merita.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţia proprie, vă rog.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

O.K.! E-n regulă! Sărut mâna!

Declaraţia mea politică se numeşte "Un oltean împotriva oltenilor".

"Poliţia Rutieră informează că, la această oră, circulaţia rutieră se desfăşoară cu dificultate (bară la bară, coloana de autovehicule măsurând aproximativ 10 kilometri) între localitatea Lunca Corbului şi intrarea pe autostrada A1".

Doamnelor şi domnilor colegi, aceasta este deja o ştire obişnuită, preluată de mass-media din comunicările Poliţiei Rutiere. Deja o astfel de situaţie nu mai reprezintă o excepţie, ci o regulă pentru cei care efectuează cu regularitate drumul dintre Craiova şi Bucureşti. Din nefericire, această situaţie nu pare să aibă sorţi de îmbunătăţire, cel puţin nu într-un viitor apropiat, odată cu abandonarea proiectului de construcţie a drumului expres Craiova-Piteşti. Decizia anunţată de ministrul transporturilor vine să arunce în aer orice speranţă că traficul pe această rută s-ar putea fluidiza vreodată.

Totodată, promisiunea ministrului Berceanu, pentru că despre dânsul este vorba, de a construi în locul acestui drum expres o autostradă, nu pare altceva decât o nouă fumigenă din moment ce acelaşi ministru declara la începutul anului că "Autostrăzile nu au fost niciodată o prioritate a Guvernului Boc", argumentând în acest fel că, în anul 2009, Guvernul nu are bani pentru proiecte de infrastructură.

Ce să mai înţelegem din toată această brambureală?

Că ministrul transporturilor, domnul Radu Berceanu, oltean de felul lui, din partea căruia aşteptam o preocupare mai mare pentru această zonă din care se trage, arată un interes zero pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere şi ca o consecinţă directă blocarea în continuare a dezvoltării economice a zonei Olteniei.

Abandonarea proiectului de construcţie a drumului expres Craiova - Piteşti s-a făcut în contextul în care documentaţia necesară pentru demararea procedurii de licitaţie se afla într-un stadiu avansat urmare a realizării studiului de fezabilitate, a elaborării şi aprobării prin hotărâre de Guvern a indicatorilor tehnico-economici, a finalizării documentaţiei pentru licitaţie şi, totodată, a alocării, în proiectul de buget pe 2009, a 100 de milioane de roni.

Toate aceste proceduri fiind încheiate, lucrările de construcţie ale drumului expres Craiova-Piteşti ar fi putut fi demarate într-un interval de timp scurt, ulterior desfăşurării procedurii de licitaţie astfel încât, până în anul 2010, drumul expres să fie dat în folosinţă, asigurându-se astfel un flux de circulaţie mai bun între cele două localităţi.

Prin abandonarea acestui proiect s-a reuşit întârzierea lucrărilor, toate procedurile menţionate mai sus urmând a fi reluate în totalitate, alte sume considerabile de bani urmând a fi cheltuite din nou, aceasta în contextul în care Guvernul anunţă pe toate canalele de comunicare că nu are bani, de unde şi declaraţia ministrului Berceanu cum că nu se va construi niciun kilometru de autostradă anul acesta.

Înţelegem aşadar că promisiunea domnului ministru Berceanu de a construi o autostradă în locul drumului expres, proiectat deja între Craiova şi Piteşti, are toate şansele să fie o nouă păcăleală a acestui cabinet care a ales să guverneze doar prin minciuni.

De aceea, mă întreb unde este adevărul: în declaraţia făcută la începutul anului de domnul ministru Berceanu sau în promisiunile electorale pe care le promova la finalul anului trecut, susţinând că Guvernul din care va face parte va construi 1000 de km de autostradă?

Iar dacă "niciodată" autostrăzile nu au fost o prioritate pentru ministrul transporturilor, mă întreb cât de serios este domnul Berceanu în promisiunea de a construi o autostradă pentru olteni.

Există o vorbă din bătrâni care spune "să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard", şi nici drumul expres pe autostrada lui Berceanu.

Doamnelor şi domnilor, ştiţi toţi cei care aţi vizitat Oltenia că acest drum care leagă Piteştiul de Craiova este principala cale de acces către inima Olteniei. Este prima oară când, în istoria acestei ţări, un politician luptă împotriva zonei care l-a dat.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Pál Árpád. Deci, domnul Pál Árpád nu este, am înţeles.

Din partea minorităţilor naţionale domnul deputat Longher Ghervazen este prezent. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Longher Ghervazen:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Polonezii, care de peste 200 de ani trăiesc pe ospitalierul pământ românesc, au fost şi sunt cetăţeni loiali ai ţării care i-a primit când au venit în căutarea unei vieţi mai bune. În acelaşi timp, a fost şi este de datoria noastră să nu ne uităm rădăcinile şi patria de unde au plecat strămoşii noştri.

Primele zile ale lunii mai stau sub semnul unor sărbători. Este vorba despre ziua de 2 Mai - Ziua drapelului Poloniei, sărbătoare instituită în anul 2004, ca urmare a decretului privind culorile, stema şi imnul Poloniei.

Ziua de 2 Mai este şi Ziua diasporei poloneze şi a polonezilor din străinătate, numărul acestora fiind estimat la aproximativ 20 de milioane. Organizaţiile şi asociaţiile polonezilor din întreaga lume sunt reunite în Uniunea Mondială şi Uniunea Europeană a Comunităţilor Poloneze, aflate sub înaltul patronaj al Senatului Republicii Polone. Această sărbătoare a fost instituită în anul 2003.

Ziua de 3 Mai reprezintă una din cele două sărbători naţionale ale Poloniei. Nu ştiu o altă ţară care să aibă două sărbători naţionale: cea de-a doua este ziua independenţei Poloniei - 11 noiembrie 1918, zi în care, după 123 de ani în care nu a existat pe harta Europei, şi-a redobândit independenţa.

Ziua de 3 Mai este ziua Constituţiei din 1791, când Seimul de patru ani a adoptat prima Constituţie de pe vechiul continent şi cea de-a doua după cea din America. Constituţia a introdus termenul de "popor", prin aceasta înţelegându-se nu doar nobilimea, ci şi ţăranii, şi cel de "cetăţean", care cuprinde toţi locuitorii ţării. Acest act a adus mari schimbări în organizarea celor mai înalte autorităţi şi instituţii ale Republicii. Constituţia a corespuns necesităţilor societăţii moderne în formare. Această sărbătoare a fost instituită în anul 1990.

Ziua de 3 Mai este şi Ziua Sfintei Marii - Regina Poloniei. Tradiţia acestei sărbători datează din anul 1656, când Regele Jan al II-lea Kazimierz a depus, la Lvov, jurământul, încredinţând Polonia ocrotirii Maicii Domnului.

Pentru cele 14 asociaţii ale Uniunii Polonezilor din România, aceste zile au o încărcătură emoţională deosebită. De aceea, în programele noastre de activitate sunt pregătite festivităţi închinate acestor evenimente, festivităţi ce cuprind conferinţe pe tema semnificaţiei acestor sărbători, slujbe religioase şi programe artistice cu participarea ansamblurilor noastre folclorice.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Trecem la Grupul parlamentar al PD-L şi invit la microfon pe domnul deputat Valerian Vreme. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valerian Vreme:

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

"Echilibrul şi raţionalul dublate de solidaritate socială în educaţie"

Apelul meu este, întâi de toate, apelul unui părinte: elevii nu trebuie să se afle printre victimele acestei crize.Guvernul asigură salariile profesorilor în orice condiţii. Profesorii trebuie să înţeleagă situaţia prin care trece România şi să renunţe la gesturi care ar afecta nepermis viitorul tinerilor noştri.

Criza economică, pe care o resimte şi România, determină Guvernul să ia anumite măsuri menite să asigure un echilibru între creşterea economică, investiţii şi venituri salariale. Mai toate segmentele bugetare solicită în această perioadă majorări salariale, în ciuda încasărilor reduse la bugetul de stat în ultimul trimestru.

Poate cel mai afectat segment bugetar al acestor ultimi ani este cel educaţional. Aplicarea reformelor din educaţie, avansate de miniştrii care s-au succedat de-a lungul celor 18 ani, unele dintre ele contrazise de la un mandat la altul, a întârziat sau, mai grav, a trecut pe plan secund.

Astăzi, sistemul educaţional suferă de o puternică degradare a calităţii învăţământului iar dascălii reclamă, pe bună dreptate, lipsa de interes a unor guverne în a ajuta acest sistem să-şi găsească cât mai repede reperele.

Criza economică şi financiară mondială, de care nici România nu a scăpat, a determinat Guvernul să ia unele măsuri - poate impopulare - dar care au în vedere redresarea rapidă şi fără urmări grave a economiei. În acest moment, nu există fonduri necesare majorării salariilor.

Toţi ştim cât de importantă este educaţia, dar nimeni nu poate pune la îndoială rolul şi importanţa educaţiei şi a dascălilor în societate. Însă, în aceste vremuri dificile pentru ţară, decizia sindicatelor din educaţie de a declara greva generală afectează întreaga societate şi, ceea ce este mai grav, nu rezolvă criza prin care trece România.

O astfel de grevă ar lovi tocmai în cei care nu au nicio vină - elevii. O grevă generală ar lăsa copiii în afara spectrului social. Ei trebuie să susţină examene, au nevoie de un viitor, sunt generaţia de mâine. Viitorul acestor tineri este asigurat astăzi de noi. Mâine poate ei vor fi cei care ne vor avea în grijă.

Haideţi să nu afectăm viitorul acestor copii prin decizii sau declaraţii politicianiste! Sistemul educaţional este prioritar, suntem toţi de acord cu acest lucru. O grevă generală a sistemului de educaţie ar accentua şi mai mult criza.

Dacă Guvernul ar fi dispus de fonduri necesare majorării salariale, fiţi siguri că ar fi fost primul gest pe care l-ar fi făcut. România se confruntă cu şomaj, multe întreprinderi şi societăţi comerciale îşi închid, definitiv sau temporar, porţile, lipsa de lichidităţi determină băncile să crească creditele, iar costurile zilnice devin din ce în ce mai mari, pentru fiecare dintre noi. Toate aceste realităţi ar trebui sa facă loc raţiunii, toleranţei şi solidarităţii. Guvernul acesta şi-a asumat dezvoltarea şi progresul societăţii româneşti şi acest lucru se va întâmpla. Criza economică şi financiară este la început şi sperăm cu toţii ca ea să se stingă uşor, fără să lase prea multe urme.

Momentul politic "primeşte cel ce strigă mai tare " sper că a trecut si că va apune pentru totdeauna în România, iar echilibrul şi raţionalul, dublate de solidaritate socială, vor fi valori cu care vom opera în societatea românească.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, la Strasbourg, în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, s-a dezbătut şi s-a votat un raport pe tema alegerilor din Republica Moldova, raport care, în opinia mea, ca membru al acestei instituţii europene extrem de importante, nu a reflectat întocmai realitatea din Republica Moldova.

Tensiunile diplomatice dintre România şi Moldova par a nu se mai termina. Replicile tăioase ale preşedintelui Voronin subliniază disperarea de a găsi un "vinovat" pentru eşecul regimului. Voronin consideră că este nevoie "să-şi apere ţara de agresivitatea românilor", dar oare nu ar trebui ca cetăţenilor moldoveni să li se apere libertatea şi dreptul la libera exprimare? Răspunsurile pe care le caută domnul Voronin sunt mai aproape de el decât ar crede. Pentru o istorie a secolului XXI este ruşinos şi frustrant ceea ce se petrece atât de aproape de noi.

Raportul întocmit de către delegaţia Parlamentului European relevă oficial fapte ale autorităţilor din Moldova ce pot fi catalogate torturi. Chiar dacă libertatea presei a fost încălcată, cazurile şocante au reuşit să depăşească graniţele. Blocada informaţională impusă de regimul Voronin se încadrează într-un alt peisaj, eventual într-un tablou al perioadei ceauşiste.

Represaliile diplomatice nu ajută cu nimic tinerii moldoveni faţă de care avem o datorie morală. Poporul îşi doreşte o apropiere de fraţii lor români, însă oficialii moldoveni refuză să confrunte realitatea. Vor o moşie doar a lor, cu oameni asupra cărora să aibă drept de viaţă şi de moarte.

Din gesturile absurde ale lui Voronin de a introduce vizele, oprirea la graniţă a cetăţenilor români şi acuzaţia că România s-ar ascunde în spatele protestelor se înţelege teama de adevăr şi de repercusiunile istorice. Este imposibil să trecem cu vederea acuzaţiile şi să ne păstrăm calmul când lângă noi mor tineri a căror voce a strigat pe româneşte "Libertate !". Destabilizarea Republicii Moldova nu este o soluţie dorită nici de UE, nici de România. Căutăm aplanarea conflictului, relaţionarea bilaterală, suntem deschişi la comunicare, dar nu putem uita că peste Prut sunt fraţii noştri care ne cer ajutorul. Drepturile omului, convenţii semnate şi alte angajamente au fost încălcate de către un stat care se declară că urmăreşte binele cetăţenilor săi.

Salut iniţiativa Guvernului de a facilita acordarea cetăţeniei române moldovenilor şi consider că politica noastră pe plan extern trebuie să fie concisă şi indiscutabilă în privinţa moldovenilor care au avut cetăţenie română şi au pierdut-o datorită regimului politic.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Trecem la Grupul parlamentar al PSD+PC şi invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ca un om niciodată nepăsător la viaţa celor din jurul meu şi, să iertaţi, nici viaţa mea nu-mi este chiar indiferentă, încerc să nu mă las copleşit de pesimismul ce domină paginile multora dintre publicaţiile româneşti cu privire la omniprezenta criză economică mondială. Ba, chiar ca dovadă că poziţia lacrimogenă a unora nu-mi este la îndemână, am luat nu o dată atitudine în legătură cu ceea ce am considerat că este de natură să amplifice efectele crizei asupra celor mulţi. Am căutat şi caut mereu semnale de încurajare emise de cei mai avizaţi decât mine în acest domeniu, în primul rând, pentru a le transmite celor pe care nu-i pot ajuta altfel decât cu o vorbă bună.

Aşa că am respirat oleacă mai uşor săptămâna trecută când un prieten mi-a povestit despre un comentariu de specialitate pe care-l citise şi care, asemuind cele ce trăim cu o curbă a lui Gauss cu concavitatea deschisă, afirma că s-a depăşit punctul de maximă adâncime al gropii în care ne aruncase afurisita de criză şi că încet, încet ne străduim să urcăm către ieşirea din necaz. Ca om cu frica lui Dumnezeu ce mă aflu, am zis "Doamne ajută" şi mi-am făcut cruce cu limba în cerul gurii. Îmbărbătat astfel şi cu o zestre de vreo două ore libere am purces la răsfoirea presei judeţului meu. Mai bine mă lăsam păgubaş!

Parafrazând o vorbă de pe malurile Tamisei, spun în faţa dumneavoastră, cu mare strângere de suflet, Dumnezeu să binecuvânteze Suceava că la El ne-a rămas nădejdea. Pentru că, doamnelor şi domnilor colegi, aflu că departe de a-şi atenua efectele, criza loveşte plaiul meu cu o violenţă pe care nici măcar graiul sec al cifrelor nu o poate elibera de dramatism.

Şi iată ce spun ele. Din cele peste 13000 de persoane înregistrate de Agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă Suceava la sfârşitul lunii martie, 5000 sunt rămase fără loc de muncă în perioada decembrie 2008 - martie a.c., perioadă în care s-a instalat şi a continuat să facă ravagii recesiunea economică. Rata şomajului a urcat până la 5,15%.

Cele mai afectate domenii sunt construcţii de clădiri şi lucrări de geniu civil, fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente, fabricarea de mobilă şi prelucrarea lemnului. "Foamea" de comenzi este atât de mare încât în municipiul Fălticeni, unde primăria are un program de reabilitare străzi ce va fi demarat în acest an, există la nivelul autorităţii contractante o adevărată spaimă în legătură cu licitarea proiectului de execuţie.

Dar informaţia care m-a cutremurat pur şi simplu a fost cea legată de oameni tineri, cei care sunt cel mai aspru loviţi întotdeauna în vremuri de criză. Vreau să spun că în perioada de debut a recesiunii economice absolvenţii învăţământului superior au îngroşat semnificativ rândul şomerilor. Dacă în luna iunie a anului trecut existau în evidenţe 151 de absolvenţi cu indemnizaţii de şomaj, în decembrie 2008 numărul lor a ajuns la 1011.

Aşa că, doamnelor şi domnilor, m-a copleşit o încrâncenare şi o poftă nebună să mă caţăr cât mai repede cu putinţă spre ieşirea din groapa pomenită la început, care a lui Gauss s-o fi chemând, dar pe noi toţi ne ţine în străfundurile ei, trăgând după mine, din toate puterile, pe cei care abia mai respiră de oful economic şi social, la care m-aş simţi criminal să-l mai adaug şi pe cel politic.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se referă la "Îngheţarea salariilor bugetarilor".

Am luat act de faptul că Guvernul a adoptat, la 28 aprilie, o ordonanţă prin care se prelungeşte până la finele anului aplicabilitatea OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.

Măsura priveşte personalul contractual din sectorul bugetar, funcţionarii publici, personalul contractual din sistemul sanitar şi sanitar-veterinar, personalul militar şi civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi personalul din justiţie şi din educaţie.

Fiind o perioadă de criză economică severă, această măsură poate fi considerată drept justificată, deşi, trebuie să recunoaştem, pot interveni şi efecte economice adverse - reducerea consumului şi, pe cale de consecinţă, a nivelului afacerilor, fiind printre acestea. Ştim că perioadele de criză impun şi chiar justifică măsurile excepţionale, aşa cum este evident că salariile nu pot creşte nejustificat, în lipsa creşterii productivităţii. Deficitul trebuie ţinut în limitele convenite, încasările bugetare trebuie crescute, degradarea semnificativă a economiei trebuie evitată.

Criza înseamnă o contracţie semnificativă a pieţelor, pe fondul reducerii investiţiilor şi exporturilor, de aceea pe lângă astfel de măsuri de reglementare salarială, trebuie puse în practică şi măsurile de stimulare economică, astfel încât costurile sociale să nu fie mai mari decât cele anticipate. De aceea, trebuie să găsim cele mai bune soluţii pentru a reduce efectele crizei, nu pentru a le agrava, iar acest lucru trebuie să îl înţeleagă şi sindicatele. Este la fel de adevărat că fără o corectă stimulare a creşterii economice, inclusiv prin finanţare guvernamentală şi mai ales prin folosirea eficientă a finanţării prin instrumentele structurale europene, măsura în sine nu este suficientă.

Respectarea termenelor pentru programele investiţionale ale Guvernului, dialogul cu partenerii sociali şi economici în vedere păstrării păcii sociale, aplicarea de măsuri clare şi hotărâte în sensul susţinerii economiei (operaţionalizarea noului cod fiscal şi stimularea investiţiilor prin scutirea de taxe a profitului reinvestit) trebuie să acompanieze măsurile de echilibrare bugetară, astfel încât România să poată depăşi situaţia de criză.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PNL şi invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Gabor.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la modul în care unii politicieni braşoveni îşi respectă promisiunile făcute electoratului pe care au pretenţia că îl reprezintă.

Este bine cunoscut de către toată lumea că cele două partide care actualmente formează coaliţia de guvernare au obţinut prin înşelăciune voturile cetăţenilor la alegerile din 2008. Vezi promisiunile de majorare a salariilor profesorilor cu 50%, despre care s-a discutat apoi că nu se vor mai plăti pentru că nu sunt bani, pentru ca profesorii să fie fericiţi că se păstrează salariile actuale. Atunci au promis marea cu sarea, acum şi priorităţile vitale nu mai au şanse în viziunea acestora. Şi o să mă refer la atât de disputata problemă a aeroportului de la Braşov. Se găsesc bani pentru orice iniţiativă care nu trebuie nimănui în turismul împodobit forţat care ne transformă sărbătorile tradiţionale în carnaval, dar, la investiţii pentru dotări serioase care să faciliteze deplasările de lucru pentru întreprinzători şi oamenii de afaceri din zonă sau din lumea largă, se opun chiar cei care ar fi chemaţi să o susţină. Iată un caz:

Săptămânile trecute a intrat în dezbaterea Camerei Deputaţilor adoptarea OUG nr.41/2007 prin care se scotea din proprietatea statului şi din administrarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr - Braşov, o suprafaţă de 200 ha, aceasta fiind trecută în proprietatea publică a judeţului Braşov şi administrarea Consiliului judeţean Braşov în scopul construirii unui aeroport internaţional.

Reprezentanţii PD-L s-au opus cu vehemenţă adoptării legii motivând că Braşovul nu are nevoie de un aeroport mare, ci de unul de mici dimensiuni, că ar exista nereguli în ce priveşte stabilirea numerelor topografice ale respectivelor parcele ce formează suprafaţa de 200 ha. Nu cădea în sarcina Parlamentului să stabilească numerele topografice. Parlamentul trebuie să rezolve problema de principiu de a trece terenul dintr-o proprietate în alta. De fapt, unii politicienii din Braşov sunt ori răuvoitori ori incompetenţi şi nu se deosebesc cu nimic de şefii lor de la centru.

De aceea, nu mică mi-a fost mirarea, când, discutând cu domnul George Scripcaru, vicepreşedinte al PD-L şi primar al Braşovului, am aflat cu stupoare că fără aprobarea lui niciun aeroport nu va fi construit la Braşov. Probabil doreşte să-i aducem pe întreprinzători şi pe oamenii de afaceri pe caii de la Junii Braşovului, direct de la Otopeni ca să le arătăm cât de pitorească este Valea Prahovei şi Valea Timişului.

Orgoliul omului politic mi s-a părut exagerat de mare în raport cu miza, cu importanţa acestui aeroport pentru Braşov. Am înţeles însă şi marea sa influenţă asupra partidului său. Dacă un partid, care se pretinde a fi cel mai puternic în acest moment, PD-L-ul, stă la mâna unui om cu o viziune politică şi economică atât de măruntă, atunci şi viitorul său va fi pe măsura celor care îl conduc.

Aş vrea să fac o precizare.

Datorită presiunii mass-mediei şi a populaţiei, politica promovată de aceşti politicieni braşoveni s-a schimbat în ultimul moment şi după cum aţi văzut, ieri s-au declarat a fi de acord cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru a se putea construi un aeroport la Braşov.

Iată cum stau lucrurile pe plan local şi în ceea ce-i priveşte pe consilierii aleşi:

La data de 01.06.2008 au avut loc alegerile pentru autorităţile publice locale şi în municipiul Braşov. Partidul Naţional Liberal a obţinut 5 fotolii de consilieri locali ai municipiului Braşov.

În şedinţa de constituire a Consiliului local din data de 20.06.2008 au fost depuse cererile de renunţare la calitatea de consilier local formulate de doamna Tănăsescu Carmen Felicia şi domnul Maxim Adrian. În aceste condiţii, locurile rămase libere trebuiau să fie ocupate, potrivit legii, de către următorii candidaţi de pe lista Partidului Naţional Liberal, respectiv de domnii Bran Vasile şi Mara Iulian. Aceştia nu au fost validaţi cum s-a hotărât şi aprobat chiar de către Biroul Permanent Teritorial al PNL Braşov, la data de 19.06.2008. Surpriza a fost că la şedinţa de constituire a Consiliului Local al municipiului Braşov, deşi comisia de validare a propus plenului validarea mandatului pentru domnii Bran Vasile şi Mara Iulian, consilierii P.D-L au votat în sensul invalidării mandatului celor doi liberali.

Mă întreb dacă au făcut acest lucru din proprie iniţiativă sau la îndemnul unei alte persoane. În prima variantă înseamnă că au încălcat legea cu bună ştiinţă. Dacă a doua variantă este valabilă, înseamnă că acea persoană care i-a îndemnat să încalce legea este deosebit de influentă. Cine este oare şi de ce se opune validării celor două mandate? De ce prin consilierii juridici ai Primăriei municipiului Braşov se obstrucţionează rezolvarea în justiţie a plângerilor penale formulate de cei doi consilieri nevalidaţi până în prezent? De ce se invocă neconstituţionalitatea legii pe care cei doi îşi bazează plângerile ?

Este evident faptul că actuala conducere a primăriei municipiului Braşov nu doreşte să aibă nici un fel de opoziţie, nu doreşte să-i fie cunoscute hotărârile luate la marginea legii şi mai ales se pare că nu-l doreşte în consiliul local pe Bran Vasile, cel care a condus PD-L-ul mulţi ani în judeţul Braşov şi îi cunoaşte foarte bine pe foştii săi colegi de partid, el fiind acela care ar putea să le strice jocurile.

Toate aceste lucruri nu se petrec oare în dispreţul voinţei alegătorilor care i-au trimis în Consiliul Local municipal Braşov pe cei doi liberali? Aşa îi respectă pe alegători reprezentanţii PD-L? Doresc aceştia un partid unic?

Mă îndoiesc că alegătorii gândesc la fel şi sunt sigur că îi vor sancţiona cu primul prilej, iar acest prim prilej vor fi alegerile pentru Parlamentul European.

Minciuna trebuie să fie pedepsită şi va fi pedepsită.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit la microfon pe domnul deputat Pál Árpád.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Pál Árpád:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După 12 ani în administraţie, viceprimar, respectiv primar, am sosit în Parlamentul României cu speranţa că voi putea să fac îmbunătăţiri în activitatea administraţiei publice. În special, mă refer aici la descentralizare.

Experienţa celor 4 luni, însă, m-a convins că acest lucru este aproape imposibil, mai ales din Opoziţie. Din aceste considerente nu-mi rămâne altceva decât prin folosirea tuturor formelor de comunicare să atrag atenţia Guvernului şi a Coaliţiei asupra unor neajunsuri şi greşeli în activitatea de zi cu zi.

Fac aceste demersuri în speranţa îmbunătăţirii activităţii noastre pentru folosul comunităţilor pe care le reprezentăm şi care aşteaptă îmbunătăţirea situaţiei actuale. Unul din aspectele negative şi neglijate este reglementarea, repararea nedreptăţilor trecutului prin instituţiile statului.

O asemenea instituţie este Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor care este menită să administreze dosarele de despăgubire ale foştilor proprietari, la care restituirea bunurilor confiscate de comunişti nu este posibilă din diferite motive. Sunt oameni şi din colegiul în care am fost ales, ca de altfel în toată ţara, care aşteaptă de nouă ani de zile ca să se facă dreptate. Majoritatea sunt oameni în vârstă, pensionari, bolnavi care nu au bani nici pentru cele mai simple medicamente dar teoretic ei ar trebui să primească o sumă mare de bani, după munca lor de o viaţă şi a părinţilor. Aceşti oameni au început să piardă speranţa în dreptate. Au pierdut speranţa că mai primesc ceva în viaţă, viaţa asta, care măcar să înlesnească povara zilelor rămase.

Şi dacă ne punem întrebarea: chiar au fost necesari aproape 10 ani pentru soluţionarea unor dosare de despăgubire? Chiar nu se poate ca aceşti oameni să mai apuce ziua în care ar putea să primească ceva bani după un act de nedreptate, care a zdruncinat multe vieţi omeneşti? Consider că nu, dacă ar exista competenţă, promptitudine şi respectarea angajamentelor din campania dinainte de alegeri.

S-au dat ordonanţe de urgenţă pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Mă gândesc aici la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.81 din 2007, dar fără efect. Dosarele, în continuare, zac fără soluţionare împărţite în două categorii: cele transmise la Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei nr.81 şi cele transmise comisiei după acest termen.

Ce rost au reglementările legale dacă nu se respectă termenele legale din partea instituţiei care se ocupă cu soluţionarea acestor cereri? E clar că fără o eficientizare a acestei instituţii nu se poate accelera acordarea despăgubirilor. Trebuie doar voinţă politică şi un minim respect faţă de cetăţenii ţării şi nu tărăgănarea dosarelor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pentru omagierea personalităţilor etniei tătare."

Există în judeţele Constanţa şi Tulcea localităţi unde se găsesc importante comunităţi de tătari, localităţi vechi, cu un trecut istoric remarcabil.

Medgidia este o astfel de aşezare, dar şi Mangalia, Constanţa, Măcin, Babadag, Isaccea. În aceste localităţi există obiective, cele mai multe religioase, cu raportare directă la prezenţa etniei noastre în zona Dobrogei. Sunt edificatoare exemple precum Geamia "Esmahan Sultan", Geamia Regală, Complexul "Sarî Saltuk Dede". În perioada regimului comunist, din păcate, s-au distrus multe însemne ale identităţii noastre, închizându-se inclusiv şcolile cu predare in limba tătară. Chiar dacă situaţia demografică a suferit modificări, pierderea respectivelor instituţii a condus nu la profunzime, ci la lejeritate, în ceea ce priveşte întoarcerea la identitate.

Chiar dacă, în unele aşezări, istoria consemnează şi nume de tătari, acestea nu se regăsesc astăzi, ca mod de omagiere, aproape în niciun fel, fie că este vorba de nume de unităţi şcolare, fie că este vorba de nume de străzi, fie că este vorba de monumente.

Cazurile fericite există, însă, sunt puţine: Şcoala "Negip Hagi Fazâl", din localitatea Tătaru, Strada "Kemal Agi Amet", din Medgidia, Strada "Crimeea", din Valu lui Traian, Strada "Kerim Abdulachim", din municipiul Constanţa.

Ne propunem să îi omagiem pe toţi creatorii de valori, pe toţi creatorii de istorie, chiar dacă unii se numesc Memet, Abdula sau Omer. Pentru acest lucru, avem nevoie, însă, şi de sprijinul autorităţilor locale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Grupul parlamentar al PD-L, invit la microfon, în ordinea înscrierii domnilor deputaţi la grupul parlamentar, pe domnul deputat Adrian Florescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Florescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică are ca obiect industria chimică din România.

Aşa cum ştim cu toţii, traversăm o perioadă de criză care afectează tot mai multe domenii, în special cel economic şi industrial. Direct afectate sunt şi combinatele chimice, a căror situaţie este din ce în ce mai grea.

Astfel, lucrătorii din industria îngrăşămintelor chimice au început să facă presiuni pentru ca Guvernul să aplice măsuri care să le menţină locurile de muncă, în contextul crizei economice ce se manifestă în toată lumea. O măsură de compromis a fost aceea de a acorda subvenţii agricultorilor, principalii beneficiari ai produselor lor, dar condiţionat, banii daţi să fie folosiţi numai pentru cumpărarea de îngrăşăminte chimice. La începutul anului, Ministerul Agriculturii a semnat un acord cu preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Chimie şi Petrochimie (FSLCP), prin care se angaja să conlucreze cu Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor Publice pentru emiterea în regim de urgenţă a unui act normativ prin care fermierii care au culturi agricole înfiinţate, să poată beneficia de o subvenţie de 400 de lei la hectar pentru achiziţionarea de îngrăşăminte chimice.

Prima versiune de subvenţie elaborată de Ministerul Agriculturii nu a fost agreată de către Comisia Europeană, fiind considerată ajutor de stat. Acesta a pregătit o nouă versiune, prin care se introducea sprijinirea ţăranilor numai prin achiziţia de îngrăşăminte chimice.

Ministerul Agriculturii a declarat că se preconizează alocarea a 1,008 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că subvenţia pe hectar va fi de 360 lei. Nici această variantă nu a putut fi adoptată din cauza legislaţiei Uniunii Europene.

Din cauza nealocării acestor subvenţii, combinatele chimice au rămas cu cantităţi mari de îngrăşăminte pe stoc, neexistând piaţă pentru valorificarea acestor produse. S-a creat un blocaj financiar, ale cărui efecte vor deveni dramatice: din cauza costurilor mari pentru înfiinţarea culturilor, tot mai mulţi agricultori vor renunţa la această îndeletnicire, într-un judeţ eminamente agrar, cum este Teleormanul.

Ca parlamentar al României, deputat de Teleorman, nu pot asista indiferent la un dezastru socio-economic pe cale să se producă.

Unul dintre combinatele afectate de situaţia actuală este cel de la Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, la care activitatea de producţie este sistată încă din 30 martie 2009. Începând de ieri, 4 mai 2009, aproximativ 750 de angajaţi din totalul de 1072 ai societăţii au fost disponibilizaţi. Potrivit contractului colectiv de muncă, fiecare dintre aceştia urmează să primească o sumă de bani echivalentă cu 4 salarii medii nete pe societate.

Nu mai puţin gravă este situaţia la Combinatul Azomureş, care îşi va restrânge activitatea de producţie la jumătate din capacitate, urmând să funcţioneze cu o singură instalaţie de amoniac şi să oprească în întregime secţia de îngrăşăminte complexe. În funcţie de condiţiile economice viitoare, conducerea acestuia ar putea lua în considerare prelungirea perioadei de şomaj tehnic în care au fost trimişi circa 170 de salariaţi din totalul de 2630 ai societăţii în perioada 13-30 aprilie, sau chiar disponibilitatea unora dintre angajaţi.

Aceasta fiind situaţia, consider că Ministerul Agriculturii ar trebui să adopte o nouă viziune asupra soluţionării crizei, pentru ca aceste îngrăşăminte produse de combinatele româneşti să ajungă la agricultori, salvându-le totodată, şi să fie în acelaşi timp în concordanţă cu legislaţia europeană, lucru care ar rezolva o mare parte din probleme.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PD-L, în ordinea listei, domnul deputat Mihai Oprişcan. Nu este în sală.

Doamna deputat Carmen Axenie.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Carmen Axenie:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Ne va găsi 9 mai uimiţi în diversitate?"

Peste patru zile subiectul Uniunea Europeană va ajunge, ca în fiecare 9 mai, pe buzele multora dintre noi.

Cu siguranţă în dezbaterile din anul acesta vom avea tonuri mai grave, afectate vădit de criza care a venit din lumea virtuală şi nu mai pleacă din cea reală, precum şi de cea mai nouă ameninţare ce survine odată cu globalizarea gripei porcine.

Constatăm fiecare uşor că Europa de acuma nu mai seamănă deloc cu personajul sclipitor din povestea ei de succes. Cu atât mai puţin ar trebui să ne-o imaginăm în stare de ode aduse bucuriei. Nerezonând cu propriul imn, o vedem detaşată şi de propria-i deviză. Europa a mizat mult pe o "economie sustenabilă" şi iat-o acum sprijinindu-se neputincioasă în cârjele FMI şi ale Băncii Mondiale. Europa s-a imaginat "societatea bazată pe cunoaştere" şi iat-o acum o aglomeraţie de popoare năucită şi bulversată.

De aceea, dacă în locul devizei "Uniţi în diversiune", vom spune "Uimiţi în diversitate" oare vom greşi? Mai mult, însăşi ideea de unire stă sub semnul întrebării. Şi nu o spun doar eu aici. Ne-a arătat-o chiar Europa. Ca preşedinte al Convenţiei pentru Viitorul Europei, fostul preşedinte francez Valery Giscard d'Estaing a propus schimbarea numelui Uniunii Europene în Europa Unită, dar această moţiune nu a fost aprobată.

Stimaţi colegi,

Dacă până mai ieri Europa reprezenta un subiect de promovat alegerile pentru orice politician, acum a devenit unul care va face diferenţa în dialogul cu nevoile urgente ale alegătorilor. Scopul intervenţiei mele, după cum observaţi, este de natură publică. Va trebui ca fiecare dintre noi să se elucideze mai întâi pe sine cu privire la posibilităţile Europei de astăzi. Altfel, vom deveni cu toţii nişte personaje tragi-comice.

Închid cu o exemplificare a celor menţionate. Un celebru explorator al polilor pământului îşi propune într-o zi să meargă înspre nord un număr de kilometri. Îşi verifică busola şi porneşte cu toată viteza saniei sale spre destinaţie. Când se opreşte, verificând coordonatele, observă cu stupoare că se află cu treizeci de kilometri mai la sud de punctul din care pornise. Cum au fost cu putinţă acestea? Simplu. Exploratorul nostru călătorea înspre nord pe un mare gheţar plutitor care mergea spre sud. Aşadar, Europa încotro?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Invit la microfon din partea Grupului parlamentar al PNL pe doamna deputat Lucia-Ana Varga.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se referă la politizarea serviciilor deconcentrate.

În abordarea acestui subiect, aş vrea să fac referire pentru început la două poziţii cu privire la stadiul reformei administraţiei publice din România. Una aparţinând Uniunii Europene şi cealaltă opiniei publice româneşti.

Astfel, în Raportul de ţară pe 2008, Comisia Europeană aprecia că România trebuie să facă eforturi suplimentare pentru îmbunătăţirea eficienţei, eficacităţii şi a gradului de independenţă a administraţiei publice, atât la nivel central, cât şi local.

Pe de altă parte, conform Eurobarometrului 69, deşi 78% dintre români consideră că funcţionarea transparentă a administraţiei publice este importantă, doar 20% din români cred că administraţia publică din România este una transparentă.

Care este însă răspunsul Guvernului PD-L-PSD la necesitatea îmbunătăţirii managementului din sectorul public şi eficientizarea activităţii administraţie publice din România? O ordonanţă care prin politizarea a peste 40 de servicii deconcentrate din subordinea celor 11 ministere va anula un proces de reformă derulat în ultimii 10 ani, proces prin intermediul căruia s-a reuşit modernizarea administraţiei, construirea corpului funcţionarilor publici, depolitizarea acestuia.

Un act normativ care va încălca dreptul la muncă a peste 14 mii de şefi de instituţii începând cu direcţii de finanţe, până la case de cultură ale studenţilor şi nu în ultimul rând, o măsură care confirmă percepţia românilor care cred că administraţia publică nu e transparentă, dovadă fiind faptul că ordonanţa a fost adoptată în condiţiile în care proiectul de ordonanţă nu a fost postat pe site-ul Ministerului Administraţiei şi pe cel al Guvernului şi nu a fost supus dezbaterii publice, a sindicatelor şi patronatelor.

Să nu uităm, stimaţi colegi, că exercitarea funcţiei publice, indiferent că vorbim de nivel de conducere sau unul de execuţie, presupune imparţialitate şi obiectivitate, profesionalism şi inovaţie, onestitate şi integritate, că o administraţie publică necesită modernă necesită dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionişti, stabili şi imparţiali, aflaţi în slujba cetăţeanului şi care să contribuie la eficientizarea administraţiei publice. Şi, mai ales, să nu uităm faptul că România este membru al Uniunii Europene şi că, în consecinţă, administraţia publică românească are nevoie de un sistem al funcţiei publice performant şi capabil să răspundă exigenţelor europene.

Prin urmare, ne aflăm în faţa unei alegeri importante, nu doar pentru calitatea democraţiei româneşti, ci şi pentru direcţia spre care se va îndrepta reforma administraţiei publice din Români, aceea de a nu legaliza ingerinţa politicului în administraţie. Nici măcar ca un experiment.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Cu aceasta, am încheiat şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Ştiţi foarte bine că aceasta s-a desfăşurat în tronsonul oral 8,15-9,45,tocmai pentru că urmează o şedinţă specială.

Vreau să vă anunţ că o parte dintre colegii noştri şi-au depus declaraţiile politice în scris, şi anume: din Grupul parlamentar al PD-L, domnii deputaţi: Ioan-Nelu Botiş, Doiniţa Chircu, Mihai Oprişcan, Mihail Boldea, Daniel Buda, Valeriu Alecu, Stelică Iacob Strugaru, Cosmin Mihai Popescu, Marius Cristinel Dugulescu, Mircia Giurgiu, Dumitru Pardău, George Ionescu, Samoil Vîlcu, Valeriu Tabără, Petru Movilă, Cătălin Buhăianu Obuf, Iosif Blaga, Claudia Boghicevici; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Valeriu Zgonea, Daniela Popa, Cătălin Cherecheş, Oana Niculescu-Mizil, Costică Macaleţi, Liviu Bogdan Ciucă, Marian Ghiveciu, Florin Iordache, Vasile Filip Soporan, Victor Surdu, Nicolae Bănicioiu, Mugurel Surupăceanu, Drăghici Mircea; din partea Grupului parlamentar al PNL: Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Bogdan Ţîmpău, Titi Holban, Gheorghe Dragomir, Mihăiţă Calimente, Cornel Pieptea, Dan Bordeianu, Florin Ţurcanu, Graţiela Gavrilescu, Mihai Lupu, Horea-Dorin Uioreanu, Relu Fenechiu, Virgil Pop, Cristian Adomniţei şi Viorel Buda; din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Mircea Grosaru.

Cu aceasta, repet, închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc tuturor.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Descentralizarea în România devine realitate"

Până în 1990, România a avut una dintre cele mai centralizate forme ale administraţiei publice. Toate deciziile esenţiale cu privire la dezvoltarea şi modernizarea comunităţilor locale erau luate de la Bucureşti. Însă, după momentul 1989, comunităţilor locale le-au fost încredinţate noi atribuţii şi noi responsabilităţi. De altfel, Constituţia României adoptată în 1991 vorbeşte pentru prima dată concret despredescentralizarestipulând faptul că "administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice". Acesta a fost, practic, începutul procesului de descentralizare în România la sfârşitul anului 1990 şi mai accentuat după anul 2000.

Eficientizarea şi modernizarea administraţiei publice, creşterea calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor au fost numai câteva dintre cerinţele primordiale privind integrarea României în U.E. Desigur, toate acestea se pot realiza numai de către autoritatea cea mai apropiată de cetăţean. Din acest motiv, putem spune că descentralizarea este elementul fundamental al unei veritabile reforme a administraţiei publice în România, acţiune ce duce la consolidarea puterii şi rolului autorităţilor administraţiei publice locale.

Astfel, după anul 2000, a existat o mai mare deschidere a autorităţilor centrale ca, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, să identifice soluţii care să permită continuarea procesului descentralizării şi eliminarea neajunsurilor apărute pe parcursul acestui proces. Iniţierea de către fostul ministru al administraţiei şi internelor, domnul Vasile Blaga, a proiectului-cadru privind descentralizarea, prin care au fost stabilite atât principiile, cât şi regulile pe baza cărora se desfăşoară procesul descentralizării, a fost realmente un prim pas concret pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate în vederea aderării ţării noastre la structurile europene.

După momentul 1 ianuarie 2007, când România a devenit parte a structurilor europene, descentralizarea a devenit un obiectiv comun al tuturor politicienilor datorită, în primul rând, a nevoii de compatibilitate cu administraţia publică europeană. Deşi declanşată destul de târziu, descentralizarea în România a făcut în ultimii ani progrese semnificative. Numai în ultimele luni, măsurile adoptate de ministrul administraţiei şi internelor prin trecerea în sarcina administraţiei publice locale de atribuţii privind sistemul de învăţământ preşcolar şi preuniversitar, sistemul sanitar, sunt acţiuni concrete pentru eficientizarea şi îmbunătăţirea serviciilor oferite cetăţenilor. De asemenea, Decizia Guvernului de acordare a unui set de responsabilităţi ale Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, care ţin de proiectul Autostrăzii Transilvania, către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) Cluj este o măsură de mult aşteptată şi foarte bine venită în condiţiile în care, în acest moment, ne bucurăm doar de cei 5 km de autostradă pe care Guvernarea Tăriceanu a reuşit să-i facă în ultimii 2 ani. Nu lipsa resurselor financiare a fost cauza principală, ci proasta gestionare şi lipsa unei politici coerente de management.

Realizarea Autostrăzii Transilvania este una dintre promisiunile pe care le-am făcut în campanie electorală şi am convingerea că, prin consensul factorilor de decizie centrali şi locali şi prin aportul fiecăruia dintre noi pe linia sa de competenţă, acest deziderat va deveni realitate.

Ca şi clujean, susţin transferul de competenţe către autorităţile locale şi judeţene, fie că vorbim de spitale, şcoli, poliţie, sau infrastructură, mai ales că actualul Guvern este primul care a înţeles faptul că orice delegare de responsabilităţi trebuie însoţită şi de importante alocări financiare pentru a garanta succesul descentralizării.

Domnul Costică Macaleţi:

"5 mai - Ziua internaţională de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap"

Astăzi, 5 mai, sărbătorim Ziua internaţională de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap. Cu această ocazie, alături de toţi politicienii responsabili, de societatea civilă şi de mass-media, doresc să-mi manifest sprijinul pentru ocrotirea persoanelor cu dizabilităţi şi transformarea lor din consumatori de servicii sociale în prestatori de servicii prin promovarea unei politici de integrare activă a acestei comunităţi.

Conform Comisiei Europene, persoanele cu handicap reprezintă aproape a şasea parte din totalul populaţiei europene cu vârstă de muncă. Totuşi, rata de ocupare în rândul acestora este, prin comparaţie, foarte scăzută. Din acest motiv, şomajul în rândul persoanelor cu handicap este dublu faţă de şomajul înregistrat în rândul celorlalte categorii ale populaţiei active. Dacă ar beneficia de mai mult sprijin, milioane de europeni cu handicap s-ar putea integra sau reintegra pe piaţa muncii. Strategia de la Lisabona pentru creşterea şi ocuparea forţei de muncă îşi propune să îmbunătăţească nivelul scăzut al participării persoanelor cu handicap la piaţa muncii. Pornind de la orientările oferite de Strategia europeană pentru ocuparea forţei de muncă, statele membre îşi elaborează propriile politici în domeniu. Ele transmit Comisiei Europene rapoarte anuale privind iniţiativele naţionale în domeniul ocupării forţei de muncă, inclusiv iniţiativele destinate persoanelor cu handicap. Politicile UE în domeniul protecţiei şi incluziunii sociale sprijină statele membre în elaborarea politicilor în materie de incluziune socială, asistenţă medicală şi servicii sociale, oferindu-le persoanelor cu handicap mai multe şanse de a-şi găsi şi păstra un loc de muncă.

În calitate de cetăţeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi restul populaţiei. Au dreptul la demnitate, la tratament egal, la o viaţă autonomă şi la o participare deplină în cadrul societăţii. Crearea unui cadru menit să le permită persoanelor cu handicap să se bucure de toate aceste drepturi reprezintă principalul obiectiv pe termen lung al strategiei comunitare pentru incluziunea activă a persoanelor cu handicap. În centrul Strategiei europene pentru protecţia şi integrarea persoanelor cu handicap (2004-2010) se află Planul de acţiune pentru persoanele cu handicap. Până în anul 2010, Comisia Europeană doreşte obţinerea unor rezultate concrete în materie de perspective de angajare, accesibilitate şi autonomie. Persoanele cu handicap sunt implicate în acest proces în baza principiului european: "Nimic pentru persoanele cu handicap fără persoanele cu handicap".

Propunându-şi să abordeze aspectele referitoare la handicap din perspectiva drepturilor omului, UE promovează incluziunea activă a persoanelor cu handicap şi participarea deplină a acestora în cadrul societăţii. Handicapul este o problemă care trebuie abordată în contextul drepturilor omului şi care, prin urmare, nu poate face obiectul liberului arbitru. Această abordare se află şi în centrul Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, la care Comunitatea Europeană este parte semnatară.

Un acces egal la o educaţie de calitate şi la posibilităţile de învăţare de-a lungul vieţii oferă persoanelor cu handicap posibilitatea de a se implica pe deplin în societate şi de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii.

Comisia Europeană încurajează, printre altele, includerea copiilor cu handicap în sistemele tradiţionale de educaţie. De asemenea, aceasta a lansat o serie de iniţiative educaţionale destinate persoanelor cu handicap. Printre acestea se numără Agenţia europeană pentru dezvoltarea educaţiei destinate persoanelor cu nevoi speciale, precum şi un grup de studiu privind handicapul şi învăţarea de-a lungul vieţii. O serie de programe comunitare, precum programul de învăţare de-a lungul vieţii, vizează integrarea educaţiei şi formării persoanelor cu handicap în sistemul tradiţional.

Persoanele cu handicap trebuie să aibă posibilitatea de a face alegeri individuale şi de a-şi controla viaţa de zi cu zi la fel ca şi celelalte categorii ale populaţiei. De aceea, serviciile de asistenţă şi sprijin ar trebui să fie mai bine adaptate nevoilor persoanelor cu handicap. Comisia Europeană promovează serviciile sociale accesibile şi de calitate, consolidând măsurile de protecţie socială şi de integrare.

De asemenea, UE sprijină dezinstituţionalizarea persoanelor cu handicap. Comisia Europeană finanţează studii privind prestarea de servicii sociale de proximitate destinate persoanelor cu handicap, pentru ca acestea să se poată integra în colectivitate în condiţii bune de securitate, libertate şi autonomie.

Aşadar, România, ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi ca ţară modernă şi democratică, trebuie să se implice activ în lupta împotriva discriminării persoanelor cu handicap şi ca reprezentant al cetăţenilor care m-au trimis să-i reprezint în Parlament doresc să salut această zi şi să-mi manifest sprijinul pentru toate categoriile de cetăţeni, liberi şi egali în drepturi.

Doamna Claudia Boghicevici:

Declaraţie politică cu tema "Oameni egali - şanse egale. Ziua Internaţională a Persoanelor cu Handicap"

Înfiinţată pentru prima dată în anul 1992 de către Organizaţia Naţiunilor Unite, Ziua Internaţională a Persoanelor cu Handicap are ca obiectiv promovarea înţelegerii problemelor legate de handicap şi mobilizarea susţinerii demnităţii, drepturilor şi bunăstării persoanelor cu handicap. Prin aceasta se încearcă, de asemenea, sensibilizarea opiniei publice cu privire la avantajele care ar rezulta din integrarea persoanelor cu handicap în fiecare aspect al vieţii politice, sociale, economice şi culturale.Pentru a marca Ziua Internaţională a Persoanelor cu Handicap, Comisia Europeană organizează, în strânsă cooperare cu Forumul European al Persoanelor cu Handicap (EDF), o serie de manifestări prin care doreşte să pună în centrul atenţiei publice necesitatea oferirii de şanse egale pentru toţi cetăţenii comunitari şi nu numai, iar noi, ca parte integrantă a comunităţii europene, suntem datori a acţiona ca atare.

Şansa persoanelor cu handicap din ţara noastră de a fi consideraţi şi asimilaţi, totodată, de către marea masă a concetăţenilor ca parteneri cu drepturi şi cu şanse egale de manifestare în toate domeniile vieţii sociale, se află abia la începuturi. Dacă din punct de vedere legislativ lucrurile s-au angajat deja pe făgaşul lor firesc, mai avem încă multe de făcut în ceea ce priveşte susţinerea instituţională a semenilor noştri.

Domnul Mihail Boldea:

"Încetarea monitorizării pe justiţie - un deziderat prea îndepărtat"

Conform unui raport recent al Centrului de Studii Politice Europene de la Bruxelles, actualul haos din sistemul judiciar ar putea costa România 5 milioane de euro din fondurile UE. Concret, oficialii europeni au fost sfătuiţi ca, în cazul ţării noastre, să prelungească monitorizarea pe justiţie cu încă cel puţin trei ani, primul efect al acestui raport fiind adoptarea de către Comisia Europeană a unui memorandum care prevede ca suma de 5 milioane de euro care urma a fi acordată României ca parte din pachetul de împrumut negociat cu UE şi FMI, să fie condiţionată de reforma în justiţie, în special de progresele în lupta împotriva corupţiei.

Despre succesul luptei împotriva corupţiei nici nu ştiu dacă merită să mai vorbim, pentru că ceva ce nu există nu poate fi comentat. Dar probabil că oficialii de la Bruxelles nici nu ştiu tot. Pentru că, fie că ne place sau nu, în România corupţia este un fenomen general. România este ţara unde permisele auto se cumpără de la poliţişti cu kilogramul, este ţara unde anchetele interne adună câte 20 de poliţişti odată şi unde dacă, Doamne fereşte, ajungi la spital trebuie să faci înainte un împrumut la bancă chiar dacă ai plătit o viaţă întreagă contribuţii către stat. Tot în România noastră, infractori recunoscuţi sunt eliberaţi din penitenciar pentru a-şi trata eczemele de piele, iar "găinarii" care au furat o pâine primesc condamnări demne de un şef de clan mafiot.

Pentru noi, în calitate de cetăţeni ai acestei ţări, toate acestea fac parte din banalul cotidian şi, din păcate, nu mai miră pe nimeni. Căci pentru a avea şi rezultate în lupta contra corupţiei nu înseamnă a inunda mass-media cu show-uri mediatice cu invitaţi procurori, poliţişti sau sociologi, ci a veni cu probe şi fapte concrete care să poată fi apoi transpuse în măsuri radicale şi cel mai important: a recupera sau repara prejudiciul moral adus statului român, căci în primul rând prejudiciul de imagine afectează România şi abia apoi pe noi ca persoane.

Modul în care situaţia a escaladat a fost rapid şi a scăpat total de sub control şi astfel, dacă acum câţiva ani, la Bruxelles, se vehicula doar ideea tăierii unor anumite fonduri, şi asta numai ca o măsură extremă, astăzi s-a ajuns în situaţia de a limita, în cazul României, toate fondurile europene şi chiar a ajutorului financiar destinat perioadei de criză.

Şi pentru ce toate acestea ? Pentru cu nu vrem sau nu putem să tăiem răul de la rădăcină. Pentru că nu am avut ani de zile nici o strategie clară în lupta contra corupţiei şi nici rezultatele nu au fost la nivelul aşteptărilor oficialilor de la Bruxelles. Actualul Guvern a preluat o stare de fapt ce nu putea fi schimbată în trei luni, dar, din păcate, va suporta consecinţele. Ani de zile ne-am amăgit mizând pe toleranţa şi buna credinţă a Bruxelles-ului, fără a lua în calcul că odată intraţi în marea familie europeană există reguli de bun simţ ce nu pot fi încălcate la nesfârşit. Comisia Europeană se simte trădată şi jignită pentru că, înainte de 2007, a sprijinit România chiar dacă unele guverne naţionale nu ne erau favorabile. Iar acum încasează reproşurile. Odată intraţi în UE am devenit cinici şi am uitat toate acestea. Acum nu numai că nu se încetează monitorizarea României, dar suntem loviţi unde ne doare cel mai rău: la bani.

Domnul Dan Bordeianu:

"Ziua Internaţională a Libertăţii Presei"

Duminică, 3 mai, în întreaga lume a fost sărbătorită "Ziua internaţională a libertăţii presei", zi dedicată activităţii tuturor jurnaliştilor din lume. Semnificaţia acestei zile este una mult mai profundă, ea reprezentând un omagiu adus celor ce lucrează în această branşă şi care îşi riscă de multe ori, chiar viaţa în slujba adevărului.

Cu această ocazie, în toata lumea au loc manifestări la care participă jurnalişti, analişti ai fenomenului mediatic şi politicieni. În acest an, tema aleasă de Asociaţia Mondială a Ziarelor pentru a marca această zi este "Presa sub supraveghere" - principala problemă cu care se confruntă breasla la nivel mondial.

Ziua Mondială a Libertăţii Presei a fost proclamată de ONU în 1993 şi este celebrată de atunci în fiecare an la 3 mai, când se aniversează Declaraţia de la Windhoek, susţinută de ziariştii africani în 1991, la seminarul UNESCO despre presa independentă şi pluralistă. Atunci s-a susţinut importanţa esenţială a libertăţii presei pentru existenţa democraţiei. Pe 12 martie se sărbătoreşte şi Ziua Libertăţii Presei Online, adoptată de organizaţia Reporteri Fără Frontiere pentru cyber-dizidenţi, închişi după ce şi-au exprimat dreptul la opinie pe internet.

Spre deosebire de alţi ani, această sărbătoare a jurnaliştilor din toată lumea a fost puţin vizibilă în media românească.

Având în vedere tema aleasă pentru acest an, "Presa sub supraveghere", a fost "puternic marcată" în cadrul unui eveniment public de o remarcă a preşedintelui la adresa unor jurnalişti, remarcă prin care înaltul reprezentant român dă încă o palmă libertăţii presei în România. Toate acestea în condiţiile în care, în mod oficial, nu a existat nicio reacţie oficială din partea instituţiilor statului referitoare la această sărbătoare a libertăţii presei.

Se pare că unii au uitat cât de mult înseamnă presa, cât de importantă este în relaţionarea mediului politic cu cetăţenii şi, de ce nu, cât de mult au beneficiat unii de pe urma relaţiei cu mass-media.

În aceste condiţii, deşi mai târziu, doresc să salut activitatea mediei romaneşti şi să transmit tuturor celor care lucrează în acest domeniu toate cele bune.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Declaraţie politică cu tema "Flexibilitatea şi securitatea locului de muncă"

În condiţiile actualei crize economice şi financiare consider că orice măsură anticriză luată poate fi catalogată ca fiind bună sau rea. Măsura de îngheţare a salariilor bugetarilor va fi şi bună şi rea. Va fi rea fiindcă orice decizie de acest tip nu are cum sa fie considerată bună şi va fi considerată bună pentru că, dacă nu va reduce diferenţele mari dintre salariile de la stat şi cele din mediul privat, atunci se va menţine decalajul de acum şi evident va reduce din presiunea inflaţionistă.

Dacă pentru angajaţii din sistemul public s-a luat măsura îngheţării salariilor şi nu se vor face disponibilizări de personal, vin cu o propunere de flexibilizare şi securitate a locului de muncă şi pentru angajaţii din sectorul privat.

Patronatele, sindicatele, împreună cu conducerea firmei să-şi negocieze programul de lucru astfel încât să evite trimiterea în şomaj a personalului angajat. În perioada de inactivitate, statul să suporte 75% din salariul brut negociat, perioadă care să nu depăşească trei luni pe an. Astfel se va asigura angajaţilor siguranţa locului de munca şi se va evita creşterea şomajului care se află într-un trend ascendent.

Din studiile şi analizele de specialitate bazate pe datele adunate de la angajaţii mai multor firme naţionale şi multinaţionale rezultă că cel mai mult ne îngrijorează impactul crizei economice şi financiare asupra locului de muncă. Siguranţa locului de muncă asigură un stil de viaţă mai sănătos, iar lipsa unui loc de muncă determină unele persoane să aleagă soluţiile extreme.

Asigurarea flexibilităţii şi securităţii locului de muncă de către stat implică un anumit grad de prestigiu şi de încredere. Comisia Europeana a definit noi forme de siguranţă a locului de muncă - flexicuritatea - atât la nivelul statelor membre, cât şi în cadrul cooperării cu mediul academic, cu partenerii sociali şi cu diverse organizaţii internaţionale. Flexicuritatea este o noţiune apărută în ultimul deceniu, noţiune ce presupune îmbinarea flexibilităţii forţei de muncă şi a securităţii locurilor de muncă. Prin conceptul de flexicuritate se urmăreşte promovarea competitivităţii, ocuparea forţei de muncă şi satisfacţia la locul de muncă prin crearea unui echilibru între drepturile şi responsabilităţile angajaţilor şi angajatorilor, precum şi ale autorităţilor publice. Strategiile privind flexicuritatea pot să contribuie la modernizarea pieţei forţei de muncă prin condiţii contractuale flexibile şi fiabile, politici active în domeniul pieţei forţei de muncă, strategii globale pentru învăţarea continuă, promovarea spiritului antreprenorial, precum şi sisteme moderne de protecţie socială. Strategiile privind flexicuritatea prezintă o abordare nouă şi integrată în cadrul căreia diversele elemente se pot sprijini în mod reciproc.

Flexicuritatea, aşa cum este definită de Comisia Europeană, trebuie să se afle în acord cu Strategia Uniunii Europene de la Lisabona şi să se adapteze la situaţia actuală de pe piaţa forţei de muncă.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"9 mai 1950 - 9 mai 2009, 59 de ani de existenţă a Uniunii Europene"

Ziua de 9 mai pentru noi, românii, are o importanţă deosebită, asta pentru faptul că, din punct de vedere istoric, sărbătorim Ziua Independenţei de stat a României şi Ziua victoriei asupra fascismului, iar din punct de vedere european aniversăm Ziua Uniunii Europene.

Aceste sărbători au un numitor comun: Libertatea!

Ziua Uniunii Europene este numită şi "Ziua Schuman", după numele celui care a propus, la 9 mai 1950, planul pentru crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, care a fost baza creării actualei Uniuni Europene. Astăzi putem spune că Europa a trecut de la integrarea economică la integrarea teritorială şi politică.

Uniunea Europeană şi-a propus să-şi creeze o lume a oamenilor, să fie aproape de cetăţenii săi, să înlocuiască «cooperarea paşnică dintre statele europene» cu o construcţie care să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor născute şi crescute pe acest continent.

Dacă, la început, obiectivul esenţial imediat era acela al cooperării paşnice dintre statele europene, astăzi ambiţia este diferită: construcţia unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor popoarelor ce o compun, numai prin unirea popoarelor sale. Este necesar să conştientizăm că UE este în slujba cetăţenilor săi, păstrându-şi propriile valori, tradiţii şi propria limbă, cetăţenii europeni ar trebui sa se simtă în largul lor în ceea ce putem numi "casa europeană".

Lumea de astăzi, într-o continuă şi rapidă evoluţie, are nevoie de Europa. UE este dovada vie a ceea ce pacea, stabilitatea şi prosperitatea pot aduce unui continent altădată măcinat de războaie. Modelul european arată lumii că o uniune mereu mai strânsă a popoarelor este posibilă în măsura în care se bazează pe valori şi obiective comune. Şi, nu în ultimul rând, trebuie, de asemenea, să ne amintim de ideea care a însoţit permanent demersul lui Monnet: "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni!".

Este al doilea an în care sărbătorim Ziua Uniunii Europene ca membri cu drepturi depline. Calitatea de stat membru implică nu numai drepturi, dar şi obligaţii. Toate aceste drepturi şi obligaţii derivă din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea Europeană de la înfiinţarea ei şi până în prezent, tot acquis-ul comunitar pe care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii Europene.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Împrumutul extern al României şi rolul Parlamentului"

Am trecut cu toţii, în ultimele 5 luni, de la agonia unei crize economice de amploare la extazul salvării oferite atât de acordul cu Fondul Monetar Internaţional, cât şi cu Uniunea Europeană. Ceea ce trebuie spus este faptul că cele două acorduri de împrumut nu sunt decât premisele necesare pentru ca situaţia economică din România să se amelioreze. Ea nu se va îmbunătăţii de la sine, prin simpla accesare a acestor fonduri.

Ştim cu toţii că, de fapt, adevăratele instrumente ale luptei împotriva crizei se află la noi, la actualul Guvern, la actualul Parlament, la actualele administraţii centrale şi locale. Este vorba despre capacitatea noastră de a reforma întregul sistem public, acum, de nevoie, în plină criză, şi să-l facem să funcţioneze eficient.

De asemenea, ştim cu toţii că rolul Parlamentului României în tot acest proces este în primul rând unul legislativ. Când spun asta nu mă adresez doar colegilor deputaţi din propriul partid şi al partenerilor noştri de guvernare, ci întregului Parlament al României, pentru că toţi suntem reprezentanţii celor care aşteaptă din partea noastră rezultate la dramele personale pe care le trăiesc şi nu aşteaptă confruntări sau rivalităţi personale ale parlamentarilor.

Dacă împrumutul de la FMI este destinat în primul rând Băncii Centrale, banii europeni vor trebui să capete, alături de eforturile noastre bugetare, forma investiţiilor cu efect multiplicator.

Nu uitaţi că, pentru o bună absorbţie şi o mare eficienţă în utilizarea fondurilor europene, sunt necesare multiple modificări ale legislaţiei actuale: legislaţia care reglementează achiziţiile publice, funcţionarea şi salarizarea sectorului public, atragerea de investiţii străine directe, orice act normativ care poate împiedica în vreun fel realizarea proiectelor de investiţii publice, modernizarea justiţiei prin adoptarea celor patru coduri.

Cred că toate aceste priorităţi nu sunt priorităţile mele sau ale actualei coaliţii de guvernare, ci ale tuturor românilor, iar partidele politice care ar împiedica realizarea acestor demersuri, chiar şi prin tergiversare, nu ar face decât să pună în pericol prezentul şi viitorul tuturor românilor.

Domnul Mihai Cristian Adomniţei:

"Despre situaţia din învăţământul românesc"

Stimaţi colegi, de mai bine de 6 luni la guvernare se află coaliţia PD-L+PSD. Ce au făcut aceştia pentru cetăţeni în această perioadă de criză? Mai nimic, iar pe fondul crizei mondiale guvernanţii, în loc să ajute cetăţenii să treacă mai uşor prin acesta, ei încearcă parcă să îi afunde şi mai tare. Ne este lăsată impresia că se face tot posibilul pentru ca cetăţenii să rămână fără locuri de muncă, să nu aibă posibilitatea de a deschide o afacere. Este de neacceptat modul în care actuala putere se comportă în plină criză.

Nu în ultimul rând, suntem martori la bătaia de joc din învăţământ care, inevitabil, va avea consecinţe dramatice pentru viitorul ţării. Am văzut cum săptămâna trecută la întâlnirea sindicatelor cu preşedintele ţării s-a consfinţit un adevăr trist: actuala putere nu mai poate pretinde că educaţia este o prioritate în România iar preşedintele, premierul, ministrul educaţiei, Guvernul în ansamblu sunt responsabili pentru ceea ce se întâmplă în prezent în sistem.

Nu este normal ca unui preşedinte de ţară care, mai mult, doreşte încă un mandat, să nu îi pese dacă sindicatele vor declanşa greve, dacă elevii vor fi afectaţi şi examenele vor fi compromise.

Se tot vorbeşte de proiecte, legi, transformări miraculoase, deschidere de conturi pentru fiecare nou născut din România, toate se pot face acum, dar nimeni nu spune nimic despre banii din sistem, nu explică dacă există fonduri necesare infrastructurii şi mai ales dacă vor mai fi plătite salariile sau dacă profesorii vor fi daţi afară. E imposibil de înţeles ce se întâmplă în educaţie pentru că guvernanţii se contrazic, iar oamenii obişnuiţi nu mai înţeleg nimic. Guvernul le cere profesorilor să accepte reducerea veniturilor, în timp ce clientela politică din Ministerul Turismului şi Ministerul Tineretului cheltuiesc inutil milioane de euro pentru diverse campanii publicitare.

Impresia pe care o lasă astăzi Guvernul este aceea că sistemul este scăpat de sub control. Nici ministrul educaţiei, nici premierul Boc, nici preşedintele Băsescu nu mai au soluţii.

Domnul Valeriu Alecu:

"Agricultura ecologică"

În ultimele două decenii, eficienţa producţiei agricole din România a avut foarte puternic de suferit, pe de o parte din tergiversările în restituirea proprietăţilor agricole, care a determinat întârzieri în coagularea microfermelor, iar pe de altă parte prin lipsa investiţiilor şi susţinerii puternice de către stat pentru acest sector. Este greu de crezut că produsele agricole româneşti, obţinute la costuri de producţie mult superioare celor din spaţiul Uniunii Europene, se vor impune, în aceste condiţii, pe piaţa internă şi externă.

Ştim cu toţii că producţiile record înregistrate de fermierii francezi sau olandezi se bazează în mare măsură pe utilizarea descoperirilor ştiinţifice în materie, exprimate fie în soiuri sau specii ameliorate, fie în sporuri de îngrăşăminte chimice, fie în pesticide sau erbicide revoluţionare. Cu toate acestea, de câţiva ani, cererea consumatorilor europeni s-a modificat substanţial, înregistrând o creştere semnificativă către produsele obţinute în mod ecologic.

Am putea spune că această breşă de piaţă ar putea foarte bine să fie exploatată de fermierii români. Fără a fi ironic, cred că, din lipsa resurselor financiare, cei mai mulţi dintre fermierii români produc deja ecologic. Pentru că aceştia nu-şi permit nici să cumpere seminţe modificate genetic, nici să administreze îngrăşăminte chimice sau pesticide.

Ceea ce pot să remarc este faptul că statul român se poate implica mult mai activ, pentru ca suprafeţe agricole destinate producţiei agricole ecologice să menţină cel puţin trendul de creştere înregistrat în anii anteriori, de circa 25.000 de ha anual.

În plus, pentru a ne putea impune pe piaţa internă şi europeană, subvenţiile pentru producţia ecologică ar trebui să fie mult mai consistente în raport cu producţia neecologică. Ele ar trebui să vizeze atât subvenţiile la hectar, cât şi dotarea tehnico-materială. Nu ar fi rău nici dacă am gândi chiar un sistem de prime de export pentru producţia ecologică din România, ca măsură de stimulare a acestui sector. Avem resurse, avem experienţă, mai trebuie doar politici bine coordonate pentru agricultura românească, cu priorităţi, strategii şi concept de competitivitate.

Doamna Doiniţa Mariana Chircu:

"Universităţile la control!"

De mulţi ani de zile s-a creat falsa percepţie că universităţile de stat din România trebuie să fie doar simple instituţii în care se emit diplome, certificate sau titluri academice utile promovării în funcţii sau câştigării unui loc de muncă superior plătit.

La fel de greşit s-a crezut şi încă se mai crede că universităţile de stat sunt performante şi creatoare de valoare, iar cele particulare nu. Cred că nu trebuie să confundăm atractivitatea universităţilor de stat, determinată de gratuitatea studiilor, cu performanţa acestora. Sunt două lucruri total diferite ce nu pot fi confundate.

Stimaţi colegi, performanţa şi calitatea universitară nu ţin de prezenţa sau absenţa taxei de studii, ci se evaluează prin rezultatele acestor instituţii, prin cercetările efectuate, prin inovaţia pe care sunt capabile să le genereze, prin calitatea absolvenţilor, care este numai şi numai rezultatul unui personal didactic bine pregătit, bine motivat, bine intenţionat. Aş fi dorit să remarc măcar o instituţie de învăţământ superior din România, pe baza acestor criterii, însă nici una dintre ele nu-mi oferă această ocazie.

Suntem cu toţii de acord că autonomia universitară este un principiu extrem de util pentru realizarea căruia s-au făcut eforturi deosebite. De asemenea, nu trebuie să confundăm autonomia universitară cu lipsa oricărui element de control din partea Ministerului Educaţiei, din partea instituţiilor subordonate acestuia mai ales în domeniul autorizării studiilor, al funcţionării unor specializări şi în controlul periodic de asigurare a calităţii serviciilor de educaţie.

Nu cred că este străin nimănui proiectul societăţii civile intitulat "Coaliţia pentru universităţi curate" care a scos la iveală nereguli vechi prezente în activitatea universităţilor cu finanţare de la stat, pe care toată lumea le ştia, însă nimeni nu avea curaj să le afirme. Pentru că lipsa de performanţă provenită din lipsa de acţiune şi bugetele din ce în ce mai mari provenite din sporirea numărului studenţilor cu taxă, convine de minune unei anumite părţi din lumea universitară.

Se impune scoaterea din amorţeală a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior care, în scurt timp, va trebui să suprime definitiv şi irevocabil activitatea universităţilor specializate în tipărirea diplomelor şi să stimuleze activitatea acelora care reuşesc să răspundă cu succes standardelor oricăror sisteme de evaluare din Europa.

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Educaţia: între presiune, represiune şi recesiune"

Odiseea profesorilor s-a acutizat acum câteva luni, când ei s-au lăsat amăgiţi, "euforizaţi" de bluful propagandei electorale. După ce au stârnit atâtea speranţe, concretizate, incredibil, prin Legea 221/2008 şi au câştigat alegerile, de la o lună la alta Coaliţia de guvernământ decepţionează. Şansa de redresare şi reaşezare a învăţământului pe nişte coordonate fireşti, civilizate, a fost ratată. Nu cu 50%, ci cu 100%. Pentru că, acum, profesorii ar trebui să se mulţumească şi cu salariul diminuat şi cu mai multe ore de predat.

Ingenuitatea şi dinamismul irezistibil cu care au promis "marea cu sarea", inclusiv zboruri cosmice sau zeci de mii de euro pentru românii plecaţi şi reîntorşi pe pământ strămoşesc, de parcă ne aflam într-un El Dorado autonom şi distinct, nu sub ameninţarea crizei ce se propaga spre mondializare ca o imensă pânză de păianjen, a avut două faţete: pe de o parte a reuşit să amăgească un mare segment de alegători (pe lângă profesori şi ceilalţi bugetari au crezut că mărirea salariilor primilor se va repercuta, indirect, şi asupra lor), care s-a lăsat antrenat în acest joc al "amăgelii", iar pe de altă parte, acelaşi segment pretinde, acum, "decontarea" punctuală, măcar a unei părţi din promisiunile pe baza cărora Coaliţia a câştigat. Echitabil, nu!? Da, dar într-o societate în care primează echilibrul, echidistanţa, nu echilibristica pe sârma minciunii, omisiunii şi escamotării. Guvernul actual lasă impresia unui obiect "prins în vârtelniţă", în carusel, iar deciziile sunt incoerente, imprecise, ilogice, facil schimbabile şi preschimbabile, de la o zi la alta, de la o lună la alta. Dă permanent "din colţ în colţ", cu ai săi miniştri din ce în ce mai "colţuroşi" şi "încolţiţi" de evenimente pe care ei înşişi le-au provocat.

Aşa cum Coaliţia de guvernământ a "profitat" de voturile lor şi profesorii vor să "profite" de legile care le sunt adresate. Aşa se întâmplă într-un stat de drept, unde legea este... literă de lege. Cu siguranţă, acest lucru se întâmplă în alte state, dar la noi, după cum se constată, promisiunile excelează în sens invers. Prin OUG nr.34/2009 de rectificare bugetară, profesorii au primit o lovitură devastatoare: "Educaţia a pierdut aproape 1,5 miliarde de lei, atât din fondurile de investiţii, cât şi din cele de salarii, ceea ce înseamnă că niciunul din cele două obiective strategice ale guvernului pentru acest domeniu nu a fost atins, respectiv 6% din p.i.b. şi majorarea cu încă 33% a salariilor cadrelor didactice". Aşa cum comenta un reprezentant FEN: "Avem mai puţin de 4% din p.i.b., cât despre salarii, nu numai că nu mai cresc, dar chiar scad, iar profesorii vor trebui să muncească mai mult pe aceiaşi bani".

Riposta sindicatelor, grevă în zilele în care se desfăşoară tezele unice şi, poate, blocarea anului şcolar, se vrea o lecţie-avertisment căci, până la urmă, aceste acţiuni au meritul de a fi luat atitudine împotriva minciunii politicianiste şi de a trage un semnal de alarmă pe viitor.

Problema e că, în această strânsă confruntare între stat şi sindicatele din învăţământ, o altă parte păgubită o reprezintă, inevitabil, elevii. Ei nu ştiu când vor da tezele unice, dacă vor mai da teze unice şi care sunt repercusiunile asupra viitorului lor. O vor afla, cu siguranţă, când va fi reformat curriculumul şi când o nouă Lege a învăţământului la care lucrează intensiv inclusiv comisia prezidenţială condusă de Mircea Miclea, va intra în vigoare.

Deşi în timpul guvernării anterioare a existat proiectul unui pachet de legi care ar fi schimbat reglementările actuale din sistemul educativ, printre aceste prevederi numărându-se: descentralizarea sistemului de învăţământ preuniversitar, salarizarea diferenţiată a cadrelor didactice în funcţie de performanţe şi finanţarea pe elev a şcolilor şi liceelor de stat şi private, ministrul de resort liberal a anunţat că nu mai trimite pachetul de legi spre promulgare pentru că acesta ar putea fi respins pe considerente politice. Noi nu ne îndoim că aceleaşi prevederi pot fi adoptate acum... tot pe considerente politice.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Şanse egale pentru persoanele cu handicap"

Primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului proclamă: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi". Acest articol constituie fundamentul libertăţii şi dreptăţii în lume. Şi persoanele cu handicap au aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi cetăţeni.

În ciuda progreselor realizate, a reglementărilor legale şi a strategiilor adoptate, există multe bariere pe care persoanele cu handicap sunt obligate să le înfrunte în accesul la educaţie, încadrarea în muncă şi accesul la bunuri şi servicii. Discriminarea cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi se bazează uneori pe prejudecăţi, dar adesea este cauzată de faptul că aceşti oameni sunt pur şi simplu uitaţi ori ignoraţi.

Nu este suficient faptul că avem o legislaţie antidiscriminatorie, că suntem o ţară membră a Uniunii Europene şi există numeroase rezoluţii şi directive comunitare care reglementează aspectele în acest domeniu şi stabilesc cadrul general al programului de acţiune pentru combaterea discriminării şi pentru integrarea socială a persoanelor cu handicap. Nu este suficient să elaborăm programe de incluziune socială şi să analizăm starea sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap. Pentru a transpune în practică aceste reglementări, este necesară participarea întregii societăţi, ceea ce înseamnă, în primul rând, educaţie publică şi înţelegerea nevoilor şi drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, lupta împotriva prejudecăţilor şi discriminării de orice fel.

Astăzi, când sărbătorim Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Discriminării Persoanelor cu Handicap, o zi cu semnificaţii deosebite, în România mai sunt persoane cu handicap care stau ascunse, copleşite de sentimentul inutilităţii. A fi imobilizat într-un scaun cu rotile este o pedeapsă cruntă, neexistând rampe de acces în multe instituţii, magazine sau în mijloacele de transport în comun. Există şi rampe construite în bătaie de joc, astfel încât şi un om cu picioarele întregi şi-ar croi drum cu mare greutate pe aceste pante improvizate. Este doar un exemplu dintr-un şir mai lung al problemelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi. Avem bariere discriminatorii şi în planuri mai subtile, dificil de identificat. Prin urmare, promovarea drepturilor persoanelor cu handicap reprezintă un obiectiv prioritar.

Avem o lege care sancţionează discriminarea, Legea nr. 48, adoptată în anul 2002. Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării funcţionează din anul 2003, rolul acestuia fiind de a informa şi de a forma societatea românească în vederea eliminării oricărei forme de discriminare, de a investiga şi de a sancţiona actele de discriminare, contribuind astfel la crearea unui climat general de încredere, respect şi solidaritate, definitoriu pentru o societate democratică şi europeană.

Avem o Strategie naţională privind protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap din România, în vigoare pentru perioada 2007 - 2013, şi un Plan de activitate pentru perioada 2009 - 2012, elaborat de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, din care amintesc câteva acţiuni: ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi; modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap; finanţarea proiectelor în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu handicap; finalizarea Programului de Incluziune Socială, finanţat de Guvernul României prin împrumut acordat de către Banca Mondială, prin care se va continua reforma instituţională. La ora actuală, se află în derulare cea de-a doua selecţie de proiecte. În cadrul primei selecţii, au fost declarate câştigătoare proiectele de construcţie de centre rezidenţiale ale unui număr de 9 direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, pentru care a fost prevăzută suma de 7,5 milioane de euro.

Analiza situaţiei actuale a sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap din ţara noastră evidenţiază câteva zone în care intervenţia trebuie să fie asigurată cu prioritate.

În primul rând, familiile care au în îngrijire copii şi persoane adulte cu handicap au nevoie de sprijin sub formă de servicii sociale şi reglementări legale care să le asigure un trai decent. PSD consideră că trebuie înfiinţate urgent centre de servicii sociale care să vină în sprijinul familiilor persoanelor cu handicap. Susţinem necesitatea îmbunătăţirii şi dezvoltării serviciilor oferite la domiciliu, întrucât 97% dintre persoanele cu dizabilităţi se află în grija familiilor.

În al doilea rând, integrarea socială a persoanelor cu handicap este încă redusă, din mai multe motive, de la existenţa barierelor de ordin fizic şi comunicaţional până la lipsa serviciilor de pregătire pentru piaţa muncii. Potrivit datelor statistice, numărul total al persoanelor cu handicap din ţara noastră se ridică la 631.199, fiind încadrate în muncă doar 25.705 persoane.

În al treilea rând, parteneriatele public-public sau public- privat sunt limitate în prezent. Spre exemplu, la nivelul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap nu s-a încheiat nici un parteneriat între această instituţie şi alte instituţii guvernamentale. De altfel, în perioada 2004 - 2008, despre Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap s-au spus numai lucruri "bune", de la jaf din banii persoanelor cu handicap până la acuzaţii de hărţuire sexuală la adresa fostului preşedinte al ANPH, liberalul Silviu George Didilescu, acuzaţii lansate de subordonatele sale. Proiectele încropite au rămas pe hârtie graţie dezinteresului şi incompetenţei celor care au guvernat ţara în ultimii 4 ani.

Strategia PSD privind protecţia şi integrarea persoanelor cu handicap urmăreşte creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă în rândul acestor persoane, principiul de bază fiind de la asistenţă socială la integrare socială. Avem în vedere asigurarea pregătirii şcolare a persoanei cu dizabilităţi, indiferent de locul în care aceasta se află, realizarea, diversificarea şi susţinerea financiară a programelor privind pregătirea profesională, susţinerea logistică şi financiară a angajatorilor în vederea realizării amenajărilor necesare integrării persoanei cu handicap angajate.

PSD consideră că sunt necesare eforturi speciale pentru a promova accesul persoanelor cu handicap la educaţie şi pe piaţa forţei de muncă. Aceasta este una dintre principalele căi de luptă împotriva excluderii sociale a persoanelor cu handicap.

Resursele existente trebuie să fie direcţionate astfel încât să creştem capacitatea persoanelor cu handicap de a participa activ la viaţa socială, oferindu-le sprijinul de care au nevoie. Acest sprijin este în concordanţă cu modelul social european al solidarităţii, un model care confirmă responsabilitatea întregii societăţi faţă de fiecare cetăţean. Persoanele cu handicap au dreptul la serviciile generale sociale, de sănătate, educaţie, calificare, dar mai ales au nevoie de şansa de a-şi găsi locul în societate, de a-şi construi un viitor.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Banii românilor sunt sursa de inspiraţie pentru mulţi dintre guvernanţi care sunt inventivi în cheltuirea cât mai grabnică şi în folos propriu sau cine ştie...

Ecranele televizoarelor sunt pline ochi cu năzbâtiile doamnei Elena Udrea care are activitate de vizitator şi nu de ministru, care nu ştie ce să mai facă pentru a fi în atenţia presei. Oricum nu face ce trebuie şi în vremuri grele pentru economie cheltuie pe capricii.

De curând, o altă ministreasă se joacă pe malul mării, îşi promovează un clip publicitar pentru propria imagine, impune acţiuni ale tineretului în marile oraşe ale ţării şi tot aşa...

Preşedintele României este în campanie electorală continuă fiind prezent la toate chermezele de la mare, de la munte, de peste tot, cu accent pe ţuică, pe bătută pe loc, pe hă-hă-it-uri, pe orice altceva, numai problemele grave ale ţării le uită mereu...

Preşedintele Senatului, ministrul educaţiei şi alţii din oligarhia PSD - PD-L au ieşit la ierburi verzi, colorate cu şmecherii ieftine de cartier şi asezonate cu mici şi bere...

De câteva zile ne bântuie gripa porcină, iar autorităţile au grijă să ne crească îngrijorarea în loc să ia măsura simplă de informare a populaţiei despre posibila pandemie.

Deşi acţiunea de expediere a taloanelor pentru Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei a fost criticată în nenumărate rânduri de o parte a presei mai ales pentru faptul că multe adrese nu au corespuns cu baza de date, actualul ministru a considerat că singura cale de informare a cetăţenilor este să le trimită o scrisoare cu recomandări.

Acum presa deontologică tace, deşi este cunoscut faptul că oamenii cu probleme de comportament civic, din comunităţi cu un oarecare caracter nomad, cu greutăţi în găsirea unui domiciliu stabil şi cunoscut nu vor primi aceste informaţii.

Cu alte cuvinte, se apelează la cea mai ineficientă măsură de informare a opiniei publice pentru ceva ce se poate realiza prin implicarea autorităţilor centrale şi locale care să îşi facă treaba în baza unui program coerent de măsuri.

Miroase a campanie electorală meschină, dar şi de utilizare prostească a puţinului de bani existenţi la sănătate în acest an.

Gripa a atins mentalitatea şi a accentuat nesimţirea guvernanţilor care în loc să dea oamenilor ceea ce ei aşteaptă de la sistemul de sănătate, le dă scrisori cu spălatul pe mâini, cu utilizarea batistelor şi pentru a se feri... de incompetenţa autorităţilor PD-L - PSD.

Se observă că se mai naşte o acţiune de partid, o cheltuire iraţionala a banului public care s-a gripat... porceşte.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Introducerea actelor biometrice - o problemă de conştiinţă şi libertate"

La începutul acestui an, viaţa societăţii româneşti a fost tulburată de vestea introducerii actelor de identitate biometrice. Începând cu 1 ianuarie 2009, în România se emit paşapoarte electronice care, pe lângă datele personale obişnuite, conţin elemente biometrice (imaginea facială şi impresiunile digitale, "amprente") stocate pe un microcip de tip RFID (Radio Frequency Identification - Identificare prin Unde Radio). Cipul devine astfel elementul esenţial de identificare a fiecărei persoane.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.207/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, a stârnit importante proteste din partea mai multor cetăţeni, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai lumii eclesiastice. Mai mult, a fost subliniat caracterul nedemocratic al prevederilor legislative, întrucât în România nu a avut loc nici o dezbatere publică pe această temă, fiind încălcate dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Principala problemă care se pune în legătură cu paşapoartele electronice se referă la prevederile Regulamentului 2252/2004, în baza căruia au fost adoptate reglementările naţionale. Această reglementare reprezintă începutul unui proces de restrângere a libertăţilor individuale şi de intruziune în viaţa privată şi contravin art. 8 şi 10 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la protecţia datelor cu caracter personal şi la libertatea de conştiinţă, precum şi articolelor 23, 25, 26, 27, 29 şi 31 din Constituţia României privind garantarea libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor.

Consider că sunt necesare studii legislative referitoare la impactul unor asemenea măsuri şi armonizarea legislativă, în special în ceea ce priveşte respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal. Trebuie să fim conştienţi că pierderea libertăţii ne va afecta pe toţi, indiferent de poziţia pe care o avem în ierarhia socială.

În concluzie, susţin cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul respectării libertăţii convingerilor şi a conştiinţei religioase.

Doamnelor si domnilor deputaţi, ţinând cont ca stăm în faţa unei decizii deosebit de importante, amprentarea a 22 milioane de oameni, consider că cei care trebuie să decidă sunt ei, populaţia României. Putem lua exemplul Elveţiei care luna aceasta pe, 27 mai, organizează un referendum naţional pentru a afla dorinţa cetăţenilor săi cu privire la introducerea documentelor electronice. Prin organizarea unui referendum naţional vom oferi şansa ca cetăţenii să decidă adoptarea sau respingerea actelor biometrice.

Domnul Titi Holban:

Una dintre singurele promisiuni electorale pe care actualul guvern le-a respectat odată cu preluarea puterii a fost introducerea pensiei minime. Această măsură a produs efecte pentru mulţi dintre bătrâni - de exemplu, în judeţul Buzău beneficiază de această măsură 2.252 de persoane. Este evident că este mai mult decât nimic.

Cu toate acestea nu pot să nu mă întreb care vor fi măsurile pe care actualul guvern le va lua pentru susţinerea altor persoane care se confruntă cu o situaţie socială deosebită. Pentru că astăzi este Ziua internaţională de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap, îmi permit să va aduc în atenţie importanţa acordării unui sprijin similar şi pentru această categorie de persoane. Importanţa unei astfel de susţineri financiare vine să completeze efortul pe care persoanele cu handicap trebuie să îl facă în fiecare zi în lupta lor împotriva mentalităţilor şi atitudinii defavorabile pe care o întâmpină din partea societăţii.

Pentru aceasta cred că este extrem de important ca această categorie de persoane să beneficieze, în regim de urgenţă, de adoptarea unor măsuri care să aducă nivelul indemnizaţiei persoanelor cu handicap măcar la nivelul pensiei minime.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Dacă mai aveam vreo nelămurire despre ineficienţa actualului guvern şi despre starea disperată în care ne aflăm, zilele acestea ne-au oferit prilejul de a vedea cea mai recentă imagine a României: o ţară aflată aproape de faliment. Sindicaliştii din învăţământ au anunţat că vor protesta prin greve în zilele de susţinere a tezelor unice în vreme ce mii de întreprinzători din întreaga ţară se grăbesc să îşi închidă afacerile pentru că nu pot face faţă impozitului forfetar.

În acest timp, preşedintele ţării s-a lămurit şi el că nu o ducem bine şi că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, astfel că sloganul binecunoscut, "Să trăiţi bine!", în lipsa unei viziuni concrete, de lungă durată, pentru dezvoltarea României, s-a transformat în "Am fi vrut să continuăm să trăim mai bine, dar iată că trebuie să facem faţă şi acestei încercări".

Referindu-se, desigur, la criza financiară, la o primă vedere cuvintele preşedintelui îndeamnă la muncă susţinută şi la eforturi comune de a revitaliza economia ţării. Însă, privind această afirmaţie în contextul campaniei electorale care deja a început pentru preşedintele Traian Băsescu, ne dăm seama că, de fapt, mai marii acestei ţări, prea ocupaţi cu băile de mulţime şi rămânând fără soluţii, i-au lăsat pe români să se descurce singuri. Desigur, la începutul anului, când efectele măsurilor aberante ale Guvernului Boc nu apucau încă să se întrevadă, Traian Băsescu se erija cu uşurinţă în funcţia de premier al ţării. Acum, însă, când acţiunile actualului guvern împing ţara înspre dezastru, preşedintele se dezice de coaliţia pe care el însuşi a moşit-o, lăsându-i pe membrii guvernului cu ochii în soare, văzându-se brusc în postura de a fi nevoiţi să muncească. Şi au început să lucreze cum ştiu ei mai bine. Cu băi de mulţime, exerciţii de călărit şi de bicicletă sau participând la meciuri de fotbal. Dacă aşa stau lucrurile în tabăra PD-L-istă a guvernării, nici social-democraţii nu se lasă mai prejos. Având în portofoliu un minister atât de important cum este cel al educaţiei, aceştia eşuează lamentabil în misiunea de a susţine sistemul de învăţământ şi le oferă la schimb românilor mici, bere şi manele.

Guvernul României, la fel ca oricare instituţie din această ţară, s-a dovedit a fi pentru preşedintele Traian Băsescu doar un mijloc pentru a-şi atinge scopurile, o armă în artileria de campanie, atunci când vremurile bune o permit. Însă, la vremuri grele, guvernul arată ca o păpuşă fără sforar, fără direcţie, fără viziune, fără entitate proprie. Iată deci, de ce vă spun, domnule preşedinte, că ne-am lămurit. Ştim că rolul dumneavoastră de a sta în fruntea guvernului s-a încheiat, pentru că ştim prea bine că vă place să vă aflaţi în prim plan doar atunci când lucrurile merg bine în România. Şi dacă misiunea dumneavoastră s-a încheiat, misiunea actualei puteri pare să nu mai existe, deopotrivă, pentru că noi, alături de toţi românii, am văzut ce puteţi face, dar, mai ales, am văzut câte nu puteţi face pentru România.

Vă amintesc, însă, domnule Traian Băsescu, că încă mai deţineţi rolul constituţional de preşedinte al ţării. Ceea ce înseamnă că trebuie să acţionaţi ca un mediator între guvern şi societatea civilă şi, mai presus de toate, purtaţi pe umeri sarcina de a-i scoate pe români din criză. Dacă dumneavoastră şi "profesioniştii" din Guvern realizaţi că nu puteţi face acest lucru, lăsaţi loc pentru alţii care pot, ştiu şi vor să facă ceva pentru români.

Domnul Ioan Ţintean:

Măsurile incluse în Legea bugetului de stat şi a Bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, precum şi rectificarea în minus operată de curând confirmă faptul că pentru cei mai mulţi dintre români anul în curs va aduce o deteriorare accentuată a nivelului de trai. Efectele crizei economice îşi fac resimţită prezenţa în viaţa de zi cu zi a oamenilor, iar politicile Guvernului Boc nu sunt în măsură să ofere o protecţie reală atât cetăţenilor, cât şi agenţilor economici aflaţi în dificultate.

Din nefericire, unii dintre cei mai afectaţi de lipsa de interes a autorităţilor sunt pensionarii. Aceştia se văd puşi în situaţia de a se reîntoarce la starea de sărăcie şi de nedreptate socială de dinainte de 2005.

Responsabilitatea pentru scăderea puterii de cumpărare a pensionarilor revine Guvernului Boc care a anulat punctul de pensie stabilit de PNL la 45% din salariul mediu brut prognozat, călcând în picioare Legea pensiilor, speranţele acestor oameni şi totodată promisiunile din campania electorală de creştere a pensiilor.

În schimb, imediat după câştigarea alegerilor, inclusiv cu voturile pensionarilor, liderii PDL şi PSD au uitat de aceste angajamente şi au prevăzut pentru anul 2009 o creştere a pensiilor cu doar 5% în două tranşe (3% de la 1 aprilie şi 2 % de la 1 octombrie), ceea ce reprezintă 43,2% din salariul mediu prognozat, nerespectându-se astfel Legea nr.250/2007.

Ordonanţa de urgenţă nr. 26/2008 a Guvernului PD-L-PSD care a micşorat punctul de pensie a ajuns în Parlament şi a fost discutată la Comisia pentru muncă, unde colegii mei liberali au susţinut un amendament de corectare a acestei nedreptăţi. Acesta a fost respins însă în cadrul comisiei de majoritatea PD-L-PSD, ordonanţa urmând să fie dezbătură în plenul Camerei Deputaţilor.

Reamintesc opiniei publice faptul că unul dintre obiectivele programului de guvernare al Guvernului Boc, prevăzut la Capitolul 8 - Asigurări sociale, este "Atingerea unei ţinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie, în condiţiile sustenabilităţii sistemului public de pensii."

Analizând acest citat, mă întreb ce s-a întâmplat cu actualii guvernanţi: au uitat oare angajamentele din campania electorală, atunci când, în goana după voturi, făceau promisiuni pe bandă rulantă? Unde este respectul faţă de pensionari şi faţă de legea care prevedea că de la 1 ianuarie punctul de pensie să nu fie mai mic de 45% din salariul mediu prognozat?

Sper ca, măcar pe ultima sută de metri, parlamentarii coaliţiei să încerce să repare această nedreptate şi să ofere pensionarilor un trai decent, recompensând potrivit legii un drept câştigat de aceştia prin munca lor de o viaţă.

Facem un apel către toţi deputaţii PD-L şi PSD să-şi aducă aminte de toate promisiunile făcute şi să voteze amendamentul propus de Grupul parlamentar al PNL la Ordonanţa nr.226/2008, astfel încât punctul de pensie să reprezinte 45% din salariul mediu prognozat în anul 2009.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Coplata serviciilor medicale, o nouă... bazaconie guvernamentală!"

Nici nu ne-am revenit bine din şocul ordonanţelor de urgenţă 34 si 37, că aflăm... din presă, desigur, că, din septembrie, ni se pregăteşte încă o surpriză: coplata serviciilor medicale!

"Logica" guvernamentală este neschimbată: pentru că unii medici pretind sau doar primesc atenţii din partea unor pacienţi, toţi pacienţii trebuie să plătească serviciile medicale, cash sau... cum altfel decât cu... tichete de sănătate!

Domnul Bazac a lansat pe piaţă subiectul, amintind doar că ar fi vorba despre o struţo-cămilă între modelul francez şi cel slovac, ceva despre spitale regionale public-private şi despre grija Guvernului pentru restructurarea sistemului sanitar.

"Amănuntele" ne sunt promise pentru 1 iulie, urmând ca, vezi-Doamne, timp de două luni, tot românul să le poată analiza pe toate părţile, iar la 1 septembrie... pac la războiu'!

Te doare burta? Ai, n-ai bani, te prezinţi la spital, dar nu la camera de gardă, ci la... casierie. Plăteşti, iei chitanţă şi dacă n-ai crăpat de durere sau de nervi, te aşezi matale frumuşel la coadă, tot pe banca aia veche pe care ai mai stat, te uiţi cum trece infirmierul pe lângă tine împingând acelaşi cărucior de acum 20 de ani, te vede acelaşi medic, nemulţumit de salariu, care te-a mai văzut, te internezi în aceeaşi secţie, eventual doi în pat - dacă boala te loveşte marţea, pe 13- la 6 dimineaţa, te trezeşte aceeaşi femeie de serviciu, supărată pe viaţă, lovind cu mopul soios în uşa salonului. Nimic nu se schimbă, doar domnul Bazac va fi mai fericit că Guvernul a reuşit să mai ia un rând de piele de pe contribuabilul român conform... politicilor europene.

Desigur, cele două luni de "consultare publică" şi de "campanie corectă de informare", respectiv iulie şi august, au fost alese doar "întâmplător" de către domnul ministru să coincidă cu vacanţa parlamentară şi cu perioada concediilor de vară. Domnia-sa a avut grijă să menţioneze că "e în grafic" cu... "pachetul de servicii" promis şi... cam atât!

Îi sugerez domnului ministru Bazac să îşi modifice "graficul" de aşa manieră încât consultarea şi informarea să fie reale, nu doar unele formale. Starea de sănătate a populaţiei, reformarea sistemului sanitar nu sunt subiecte de rubrică mondenă, de citit la plajă, în vacanţă.

În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate, îi solicit să dea dovadă de responsabilitate politică şi de curaj şi să procedeze, de îndată, la informarea noastră, a medicilor şi a tuturor cetăţenilor, în legătură cu intenţiile pe care le are.

Domnul Mihai Lupu:

"Guvernul Boc - vânzătorul de iluzii"

Când în consiliile locale din mai multe judeţe ale ţării se votează diminuarea fondurilor de salarii pentru profesori cu 20% numai pentru trimestrul doi al anului, iar doamna ministru Andronescu împreună cu celebrul său şef, domnul Boc, vin de mai multe ori pe zi în faţa camerelor de filmat, încercând candid să îmbrace adevărul într-o nouă minciună, susţinând fără să clipească măcar: "Nu este adevărat! Salariile profesorilor nu vor scade!", te întrebi, pe bună dreptate, în ce ţară a sfidării permanente am ajuns să trăim şi unde ne vom mai trimite copiii la şcoală, când cadrele didactice recurg deja la gesturi disperate.

Şi întreb acest lucru deoarece profesorii au decis să intre în grevă generală exact în zilele în care numeroşi elevi trebuiau să susţină tezele unice. Ar fi afectaţi foarte mulţi copii şi părinţi de această tristă decizie. Prima teză unică a fost deja amânată! Sistemul educaţional este bulversat de ceva vreme după multele promisiuni neonorate de actualii guvernanţi. Dacă greva va fi sistată sau nu rămâne la latitudinea profesorilor după îndelungi negocieri cu Guvernul, negocieri care nu se află nicidecum la prima încercare.

Cui poţi să-i reproşezi acest nefericit demers? Profesorii au hotărât, după mai multe luni de aşteptare fără niciun rezultat palpabil din partea guvernanţilor, intrarea în grevă generală. Li s-au promis în campanie salarii mărite cu 50%, fiind votată cu mult tam-tam artistic şi scene pline de dramatism electoral, o lege în acest sens, Legea nr.221/2008, chiar de către actualii guvernanţi, în frunte cu doamna ministru Andronescu, care a şi iniţiat-o, utilizând lacrimile în exces la vremea respectivă, şi ei, profesorii, au crezut.

Actualii guvernanţi s-au bătut cu pumnii în piept când liberalii aflaţi atunci la guvernare le-au spus pd-l-iştilor şi psd-iştilor că acest lucru nu poate fi pus în practică în acel moment, în care criza economică şi financiară începuse să-şi arate primele simptome, că nu sunt bani pentru o mărire a salariilor cu un procent atât de mare dintr-o dată, că totul este doar o utopie şi că această mărire se poate face doar treptat, cu mult discernământ, pentru a evita declanşarea unor şocuri financiare.

Profesorii au ajuns deja la capătul răbdării constatând că minciunile care le-au fost promise, luni în şir în campanie şi după, au fost doar iluzii vândute pentru voturi şi apoi pentru linişte guvernamentală.

Acum sunt deja convinşi că nici măcar legea nu le va face dreptate vreodată pentru că aceasta nu va fi aplicată în acest an, deşi au auzit acest lucru, sub formă de "jurământ solemn", în fiecare zi de la doamna ministru Andronescu.

Unde este grija guvernanţilor pentru educaţie trâmbiţată luni în şir, dacă prin rectificarea bugetară aprobată zilele trecute acest domeniu rămâne cu câteva firimituri din cei 6% din p.i.b. promişi în Legea bugetului?

Nu vor mai fi bani pentru investiţii, nu se vor mai majora salariile, ba chiar se vor reduce sau se va apela chiar la restructurări. Educaţia nu mai reprezintă astăzi o miză nici pentru Guvernul Boc, nici pentru domnul preşedinte Băsescu, care, nu cu mult timp în urmă, promulga, după îndelungi discursuri televizate de susţinere, legea de mărire a salariilor şi chiar promova un Pact pentru educaţie. Atunci, educaţia reprezenta o prioritate. Acum, aceasta a rămas doar o Cenuşăreasă în care povestea nu va avea niciodată un final fericit atâta timp cât la guvernare şi la preşedinţie locatarii vor fi politicienii care nu-şi ţin niciodată cuvântul, care promit şi nu fac, care susţin, dar nu îndeplinesc!

S-a mai demonstrat acum, încă odată, dacă mai era nevoie, că faptele nu au nicio legătură cu teatrul ieftin pe care ştiu să-l joace unii doar până trece caravana circului electoral şi voturile de care au nevoie sunt obţinute!

Domnul Mircea Grosaru:

"Investiţii pe termen lung"

Din economia timpului a reieşit şi reiese că cele mai profitabile investiţii au fost cele pe termen lung, care este adevărat că nu îţi aduc nici satisfacţii imediate şi nici profit rapid.

România a fost şi mai este încă ţara în care copiii se nasc, cresc şi se dezvoltă sănătoşi pentru că fie că aşa ne este gena, fie că din părinţi sănătoşi se nasc copiii sănătoşi, însă acest lucru bun al nostru trebuie păstrat şi dus mai departe, aşa cum ne este felul.

Observ în ultima perioadă o tendinţă din ce în ce mai mare de a copia modele din străinătate, nu întotdeauna fericite şi care se potrivesc mai puţin în România, în detrimentul unor obişnuinţe şi nu numai pe care timpul le-a judecat a fi corecte.

Problema copiilor sănătoşi şi a modului cum sunt îngrijiţi se pune încă de la naştere şi până la vârsta în care aceştia încep să înţeleagă, să înveţe şi să se dezvolte normal. Este vârsta dintre 3 luni şi 3 ani, vârstă în care fiecare părinte îşi pune problema creşterii sănătoase în primul rând a copilului, pentru ca ulterior, după vârsta de 3 ani să poată fi educat, pe fond sănătos însă, pentru că educaţia prinde doar dacă un copil este în primul rând sănătos.

Din păcate, diverse interese locale sau la nivel naţional, cu iz imobiliar, au făcut să dispară, de la an la an, multe creşe, adică acele instituţii din subordinea Ministerului Sănătăţii, cândva, aşa cum era normal, rămânând foarte puţine la nivel naţional şi fără o coordonare unitară, lăsate parcă să se descurce fiecare cum poate.

Problema copiilor nu este una nouă şi nici una de care să nu ştim, mai ales că mulţi dintre ei se pierd încă de după naştere, din cauze pe care televiziunile şi presa le comentează pe larg, fără însă a putea interveni.

O nouă lege a creşelor ar fi în măsură să rezolve problemele?

Poate că ar trebui gândită foarte serios această strategie pentru noi, pentru România, pentru că şi aceasta este o investiţie pe termen lung, care merită atenţie mult mai mare decât altele.

Voi încerca, într-o viitoare declaraţie, doamnelor şi domnilor deputaţi, să vă prezint o serie de date statistice care vor fi elocvente şi care ne vor sugera şi calea pe care va trebui să o urmăm, acum, cât nu va fi prea târziu.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Autostrada Braşov - Borş - obiectiv de necesitate naţională"

Extinderea şi modernizarea infrastructurii rutiere a devenit o prioritate majoră pentru România. Creşterea economică impune tranzitarea ţării într-un mod mai rapid şi mai uşor. În plus, în calitate de nou membru UE, România are nevoie de conexiuni mai bune cu autostrăzile europene ultramoderne.

Cel mai îndrăzneţ dintre proiectele iniţiate de guvern până acum este Autostrada Transilvania - o autostradă de patru benzi, de 415 km, care leagă oraşul Braşov din centrul României de Oradea, la graniţa cu Ungaria. Acesta este în prezent cel mai mare proiect de autostradă din Europa.

La finalizarea sa, autostrada va deveni o parte importantă a sistemului naţional de autostrăzi, oferind o legătură vitală cu restul continentului şi legând centre majore ale pieţei europene de cele din Asia Centrală.

Din păcate, însă, România nu a reuşit să cheltuiască pentru infrastructura rutieră decât extrem de puţin din fondurile europene, deşi Programul ISPA alocă acestui sector pentru perioada 2000 - 2010 aproape 673 milioane euro.

Proiectele propuse spre finanţare pe fonduri ISPA au atras câteva sute de milioane de euro, dar mai puţin de jumătate au fost propriu-zis cheltuite. Din această cauză, dar nu numai, infrastructura rutieră românească arată, în cele mai multe regiuni, mai rău ca după un bombardament. De aceea, atât autorităţile guvernamentale, cât şi autorităţile locale trebuie să depună eforturi conjugate pentru ca drumurile, în special cele de intrare în ţară, să devină practicabile, în sensul cel mai bun cu putinţă.

Vestul ţării reprezintă poarta de intrare în ţară a turiştilor, ceea ce determină dezvoltare regională, noi locuri de muncă pentru cei cuprinşi în programe turistice, dar nu numai, precum şi promovarea internaţională, în sens pozitiv, a României, lucru extrem de necesar, mai ales în această perioadă.

Doamna Oana Thome Ştefănescu Niculescu-Mizil şi domnii Nicolae Bănicioiu şi Mugurel Surupăceanu:

După cum se ştie, Ministerul Tineretului şi Sportului a organizat în data de 2 mai 2009, în toate reşedinţele de judeţ din ţară, precum şi în Bucureşti şi Costineşti, evenimente de amploare, cu puternic caracter de propagandă. Iată cum, sub pretextul Zilei Naţionale a Tineretului, membrii PD-L, în frunte cu ministrul Tineretului şi Sportului, doamna Monica Iacob-Ridzi, au făcut campanie electorală mascată pe banii bugetului României.

Am urmărit, la fel ca şi dumneavoastră, spectacolul mediatic declanşat de acest eveniment şi vreau să atrag atenţia colegilor din PD-L că astfel de acţiuni pre-electorale sunt complet nepotrivite pentru situaţia economică în care se află ţara noastră. Nu este normal ca un partid aflat la guvernare să profite de poziţia sa şi să antreneze un întreg minister într-o asemenea manifestare electorală. Mai mult, nu este acceptabil ca banii de la buget să fie folosiţi în avantajul unui partid. Cum credeţi că pot fi justificate în faţa populaţiei cheltuielile exagerate alocate acestei acţiuni, în contextul economic actual? Profesorii ies în stradă pentru că bugetul alocat Ministerului Învăţământului este prea mic, în timp ce PD-L profită de bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului şi face campanie electorală mascată!

În acest sens, solicităm premierului Emil Boc să nu mai permită pe viitor asemenea iniţiative ale instituţiilor guvernamentale care pot reprezenta acţiuni de campanie electorala mascata pe bani publici sau în care un membru al Guvernului apare în materiale publicitare difuzate la televiziune pe bani publici.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Declaraţie politică privind radarele fixe

În multe localităţi din ţară, radarele private au ajuns o realitate. Carenţele legislative au permis unui număr restrâns de firme private să se îmbogăţească peste noapte, pe spinarea contribuabililor şi a statului.

Reţeta este simplă. Privatul încheie contract cu primăria pentru amplasarea radarelor. Firma achiziţionează din resurse proprii dispozitivul de supraveghere şi se ocupă de întreţinerea aparatelor. Rolul Poliţiei Rutiere este de a administra dispeceratul, suportă contravaloarea energiei consumate de aparatura din dispecerat, contabilizează încălcările regimului legal de viteză şi întocmeşte procesele-verbale de sancţionare. Toate aceste operaţiuni sunt făcute pe cheltuiala statului. În mod dubios, în mai toate contractele încheiate până acum, partea privată a convins administraţia locală să cedeze peste 60 de procente din valoarea amenzilor încasate. Cum valoarea medie a unui dispozitiv de supraveghere este de 10.000 de euro, în funcţie de traficul de pe şosea, firma privată îşi poate amortiza investiţia chiar şi în mai puţin de o lună.

Un astfel de parteneriat public-privat poate arunca România într-o stare conflictuală. Interesul privatului va fi doar cel de a-şi umple propriul buzunar, iar şoferii vor fi practic vânaţi. Amplasarea radarelor trebuie să se facă în scop preventiv, şi nu în beneficiul unui privat.

Presa a relatat pe larg despre intenţiile unor avocaţi de a sesiza DNA în afacerea radarelor private. Cel puţin la nivel declarativ, chiar şi Poliţia face o anchetă internă pentru a elucida condiţiile în care s-au pus bazele unui astfel de protocol bănos pentru unul sau două SRL-uri, dar dezavantajos pentru stat. Cu toate acestea, primăriile din ţară continuă să încheie contracte pentru amplasarea radarelor.

Dincolo de sesizări la DNA şi anchete interne, transformarea Poliţiei în apendicele unui SRL poate fi oprită doar printr-o serie de amendamente care să elimine viciile legislative ce au permis băieţilor deştepţi să dea adevărate tunuri pe spinarea contribuabililor.

De aceea, fac apel la dumneavoastră ca, în cel mai scurt timp, să aplicăm legii corecţia de care are nevoie.

Domnul Petru Movilă:

"112 pentru SMURD"

Un serviciu de urgenţă este în situaţie de urgenţă. Este vorba despre SMURD. Un serviciu pus pe picioare cu greutate şi a cărui activitate şi-a demonstrat eficienţa este în situaţia de a se dizolva. Şi asta din cauza lipsei de înţelegere din partea autorităţilor locale ce nu vor, cu voie sau fără voie, să se achite de partea de contribuţie financiară pentru sprijinirea centrelor SMURD. S-a ajuns într-o situaţie care, dacă nu ar fi tragică, ar putea stârni unora cel puţin un zâmbet. Eşti de acord cu înfiinţarea centrului SMURD, eşti de acord cu faptul că acest serviciu poate interveni rapid în situaţii critice pentru a-ţi ajuta semenii, dar când trebuie să plăteşti serviciul te codeşti, o scalzi, susţinând că nu sunt bani sau că nu mai ai nevoie de el. Aşa se prezintă la această dată SMURD în mai multe judeţe.

Nu cunosc situaţia din ţară, dar aş vrea să vă expun câteva cifre statistice despre SMURD Iaşi. În cifre seci, acest serviciu înseamnă aproape 3.000 de vieţi salvate în 2008 şi peste 1.000 de persoane salvate anul acesta. Sunt 7 centre SMURD în mediul rural, alte două la Iaşi şi unul la Paşcani. Fiecare centru are angajaţi paramedici care acţionează rapid la toate intervenţiile din perimetrul acoperit. La un salariu mediu net de 1.000 lei pentru fiecare angajat din cei 83, câţi sunt la SMURD Iaşi, rezultă că fiecare comună arondată unui centru ar trebui să plătească lunar o contribuţie cuprinsă între 300 şi 1.000 de euro. Asta pentru că din bugetul primăriilor arondate unui centru SMURD se plătesc doar salariile paramedicilor şi întreţinerea sediului. Echipamentele, maşinile şi aparatura medicală, adică sumele cele mai mari de bani, sunt plătite de autorităţile centrale.

În medie, cam 500 de euro lunar costă asigurarea de viaţă a ieşenilor din comune. Dar nici măcar aceşti bani nu sunt de găsit. Mai mult chiar, factori de decizie la nivelul judeţului susţin că acest serviciu nu este necesar.

Domnilor colegi,

SMURD nu este rivalul Serviciului de Ambulanţă. SMURD are atribuţii foarte precise, intervenţii la accidente şi incendii grave, iar echipajele de paramedici intervin atunci când sunt cel mai aproape de caz şi au misiunea de a stabiliza pacientul până la sosirea celor de la Serviciul Ambulanţă. Fiecare din cele două instituţii are atribuţiile ei şi ambele sunt necesare.

Există posibilitatea transferului SMURD în subordinea Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, dar până la materializarea acestei posibilităţi într-o lege ar trece câteva luni, timp în care angajaţii SMURD nu şi-ar primi salariile, iar serviciul ar dispărea din peisaj.

Nu pot să cred că SMURD nu are şanse de supravieţuire, nu pot să cred că nu putem găsi fondurile necesare pentru derularea în continuare a activităţii SMURD, nu pot să cred că divergenţele politice dintre autorităţile locale ar putea periclita existenţa SMURD. Cred, însă, în SMURD.

Domnul Cornel Pieptea:

«"Guvernul falimentar PD-L - PSD introduce "taxa pe fum"-ul micilor întreprinzători"»

Nici cinci luni nu au trecut de la instalarea actualei coaliţii majoritare PD-L-PSD şi Guvernul Băsescu-Geoană a reuşit să aducă ţara în jug. Niciodată în istoria modernă a României nu a mai existat o situaţie atât de dezastruoasă. Toate aspectele vieţii sociale sunt grav afectate; deciziile actualului guvern au creat doar incertitudine, nesiguranţă, teroare printre profesori, medici, oameni de afaceri, pensionari şi funcţionari publici. Avem de a face cu un guvern care atentează grav la siguranţa naţională, la siguranţa cetăţenilor săi.

Singura soluţie pe care a găsit-o a fost creşterea excesivă a fiscalităţii; se taxează orice, sub orice formă: asigurările sociale, profitul nerealizat, contribuţiile la fondurile de asigurări sociale etc.

Profesorii beneficiază de o creştere salarială negativă; nu doar că salariile nu vor creşte cu 50%, ci, mai mult, prin rectificarea bugetară legiferată de OUG nr.34/2009, pentru a-şi păstra salariile, profesorii vor trebui să renunţe la o parte din colegii lor. Cheltuielile de personal aferente personalului didactic din învăţământul primar şi gimnazial se reduc cu peste 20% în semestrul al II-lea, existând pericolul ca această situaţie să se perpetueze.

De investiţii în infrastructura şcolară nu se mai pune problema; nu vor mai exista, deşi promisiunile electorale ale celor două partide aflate la guvernare vorbeau de construirea a peste 5000 de noi unităţi de învăţământ (şcoli, grădiniţe, creşe).

Pensionarii nu au fost uitaţi de viziunea integratoare a guvernului; cumulul pensiei cu salariul a ajuns în triunghiul Bermudelor, pensionarii ba putând să fie angajaţi, ba neputând. Pensiile au crescut în medie cu echivalentul a aproape 10 pâini.

Funcţionarii publici sunt efectiv terorizaţi de instabilitatea sistemului administrativ; prin aplicarea OUG nr.37 nu se prevede altceva decât politizarea tuturor serviciilor deconcentrate. Administraţia locală este agresată prin politizare şi subfinanţare, prin tot felul de acte normative care încalcă principiul autonomiei locale.

În cele din urmă, vom vorbi şi despre întreprinzătorii mici şi mijlocii, despre care se ştie că în toate ţările mature economic reprezintă motorul principal de dezvoltare şi inovare.

Guvernul Boc încearcă acum, prin luarea unor măsuri administrative disperate, necorelate între ele, cu efecte de multe ori contrare scopului pentru care au fost luate, să-şi respecte propriul angajament luat în faţa FMI-ului. Acum înţelege toată lumea de ce iniţial au fost trecute la secret condiţiile acordului cu FMI. Pentru ochii lumii, Ministerul de Finanţe aruncă pe piaţă diferite idei cum ar fi acest "impozitul forfetar", ca să aflăm acum că în angajamentul semnat, din start era vorba de impozit minim obligatoriu, plătit anticipat. Acest tip de impozit împovărează contribuabilii, marcând, practic, sfârşitul cotei unice de impozitare de 16%.

Se creează astfel un obstacol în calea mediului de afaceri, deoarece acest impozit nu este corelat cu capacitatea de plată a firmelor. Aplicat asupra veniturilor totale, el distorsionează activitatea economică, ceea ce va conduce, în perioada imediat următoare, la falimentarea a sute de mii de întreprinderi mici şi mijlocii din comerţ şi servicii - cele mai afectate domenii în perioada de criză economică.

În concluzie, stimaţi colegi, avem în faţă un tablou sinistru, care nu poate fi rezolvat decât într-un singur fel: demisia guvernului Boc.

Domnul Relu Fenechiu:

Declaraţie politică - "Preşedintele Traian Băsescu trebuie să îşi dea demisia"

"Nu pot să închei altfel această declaraţie decât reamintind încă o dată că îmi asum, alături de toată clasa politică, responsabilitatea erorii de a promulga Legea creşterii salariilor în Educaţie, în condiţiile în care dascălii merită un salariu mai mare, dar noi nu am avut capacitatea să anticipăm efectele crizei economice". Această frază de o gravitate deosebită a fost rostită fără tresărirea vreunui muşchi al feţei de către şeful statului Român, Traian Băsescu, ieri, 4 mai. O astfel de frază, dacă ar fi fost rostită de un foarte înalt demnitar al vreunei alte ţări din Uniunea Europeană sau din vreun alt stat democratic, nu reprezenta altceva decât explicaţia dată unei demisii de onoare. Dar în situaţia primului demnitar al României, această frază a fost aruncată în finalul unei declaraţii de presă, pentru a fi consemnată "en passant". O acţiune de o mare responsabilitate şi totodată cu urmări de o gravitate incomensurabilă, din 24 octombrie 2008, a preşedintelui României este tratată de domnia sa ca un simplu "mă scuzaţi" spus în tramvai după ce, fără să vrei, ai călcat pe cineva pe picior. Nu este pentru prima oară când şeful statului spune acest "mă scuzaţi". A mai făcut-o pe 30 octombrie 2008, când a acceptat că s-a înşelat spunând (pe 28 octombrie 2008), că guvernul Tăriceanu a majorat de 4,4 ori salariile personalului ANL, catalogat ca fiind "clientela politică" a liberalilor, recunoscând că era vorba de o majorare cu 4,4 a bazei de salarizare.

Dar, ca şi pe 30 octombrie 2008, şi ieri, pe 4 mai, recunoaşterea erorii este incompletă şi nu pe deplin asumată. Pe 30 octombrie, domnul Traian Băsescu a uitat să "scoată" din textul acuzator din zilele precedente, catalogarea personalului ANL ca fiind "clientela politică a liberalilor".

Ieri, şeful statutului a pus eroarea promulgării legii majorării cu 50% a salariilor din învăţământ şi pe seama întregii "clase politice". Eroare. Apanajul promulgării unei legi aparţine doar preşedintelui ţării. Domnul Traian Băsescu nu poate invoca circumstanţa atenuantă a votului în unanimitate asupra legii din Camera Deputaţilor. Au mai fost situaţii în care câteva legi votate în unanimitate au fost retrimise spre reexaminare de către şeful statutului. A asocia clasa politică la o eroare care îi aparţine 100% reprezintă un semn al neasumării totale, un semn al unei fugi parţiale de răspundere. Să presupunem că domnul Traian Băsescu a considerat diligenţele şi insistenţele PD-L şi PSD pentru promovarea legii respective ca o parte componentă a erorii pe care a comis-o. Dar PD-L şi PSD nu reprezintă întreaga clasă politică. PNL şi UDMR, componente şi ele ale clasei politice, au pledat pentru nepromulgarea legii. Eroarea făcută de deputaţii PNL prezenţi în sală pe 30 septembrie, de a vota legea sub presiunea votului nominal impus de o majoritate PD-L-PSD şi a perspectivei unor interpretări eronate a poziţiei PNL faţă de drepturile cadrelor didactice, atacuri electorale sub centură, a fost asumată la vremea respectivă, iar pentru cine îşi aduce aminte, pe 29 septembrie, ministrul de atunci al educaţiei, Cristian Adomniţei, a prezentat argumente serioase privind inoportunitatea legii.

Recunoaşterea şi asumarea de către preşedintele României a erorii din 24 octombrie nu sunt suficiente. Consecinţele promulgării legii nu au fost cuantificate luni de domnul Traian Băsescu. Am să enumăr câteva din aceste consecinţe. Prima a vizat cursul valutar. La nici 10 minute după ce domnul Traian Băsescu a anunţat promulgarea legii, cursul valutar a sărit de la 3,68 lei 1 euro, la 3,72 lei 1 euro. Şi de aici încolo leul a început cursa constantă de depreciere. Pe parcursul întregii perioade de până la alegerile din 30 noiembrie 2008, PNL şi Guvernul Tăriceanu au fost tocaţi mărunt în campania electorală de către domnul Traian Băsescu şi reprezentanţii PD-L şi PSD, pe motivul că prin mijloace legale au reuşit să împiedice punerea în aplicare a respectivei legi, care, dacă ar fi devenit operabilă, ar fi condus România spre un dezastru financiar iminent.

Fostul premier Tăriceanu, ceilalţi membri ai guvernului, diferiţi lideri liberali, PNL în ansamblu au fost desfiinţaţi în mass-media de către preşedinte, PD-L şi PSD. Nu a existat talk-show în care toţi cei mai sus amintiţi să nu fie jigniţi şi trataţi nu departe de cum erau trataţi liberalii imediat după ce comuniştii au preluat puterea în 1945.

Împotriva fostului guvern şi a PNL au fost instigaţi liderii de sindicat, părinţii elevilor şi în general opinia publică. Pentru atitudinea corectă şi realistă pe care Guvernul Tăriceanu şi liberalii au avut-o faţă de respectiva lege, PNL a plătit cu cel puţin 4 sau 5 procente la alegerile din 30 noiembrie 2008. Practic se poate spune că gestul preşedintelui Traian Băsescu şi atitudinea sa ulterioară, conjugate cu atitudinile PD-L şi PSD, au viciat într-o oarecare măsură voinţa electoratului, prin înşelarea sa.

Nu am auzit ca domnul Traian Băsescu să-şi fi cerut scuze pentru pagubele de imagine înregistrate de PNL. Măcar din punct de vedere moral, acum, preşedintele Traian Băsescu ar fi putut să facă un asemenea gest. Un astfel de gest ar trebui să-l facă şi premierul Emil Boc şi ceilalţi lideri ai PD-L, şi preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, doamna ministru Ecaterina Andronescu şi ceilalţi fruntaşi ai PSD care au atacat PNL pe această temă în campanie.

Nu mă aştept însă la vreo reparaţie morală din partea preşedintelui Traian Băsescu şi nici din partea actualilor guvernanţi. Acum, când Guvernul Boc, condus în fapt de preşedintele Traian Băsescu, a ajuns cu cuţitul la os din cauza trezirii la realitate a opiniei publice şi a sindicatelor, acum, când preşedintele României coboară pe tobogan în ceea ce priveşte încrederea electoratului, asumarea erorii - evident, neînsoţită de scuzele, explicaţiile de rigoare şi eventualele soluţii ce se impun - nu mai este suficientă.

Demisia şefului statului, demisia guvernului reprezintă singura soluţie viabilă. Pentru că promulgarea respectivei legi nu a fost singura eroare a preşedintelui şi a guvernanţilor.

Nu cer demisia pentru deficitul de imagine şi pierderea de procente înregistrate de PNL, cer demisia pentru înşelarea deliberată a opiniei publice. Este cea mai gravă eroare pe care o poate comite un politician!

Domnul Nini Săpunaru:

În calitate de parlamentar liberal, membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, am căutat ca prin activitatea mea să susţin interesele pensionarilor din România. De prea mult timp pensionarii reprezintă o categorie de sacrificiu pentru mulţi dintre cei care au condus destinele României, singura armă ce le-a rămas fiind demnitatea cu care înfruntă greutăţile vieţii.

Guvernul liberal şi-a respectat promisiunile de a aduce dreptate pentru pensionarii români: a demarat procedura de recalculare a pensiilor şi a adus nivelul pensiei din România la un nivel decent pentru foarte mulţi dintre pensionari.

Una dintre cele mai importante măsuri a fost stabilirea punctului de pensie pentru anul 2009 la 45% din salariu mediu brut pe economie, prin Legea nr.250/2007. În baza acestei prevederi, Guvernul PNL a stabilit în noiembrie 2008 ca punctul de pensie să fie 763,7 lei, începând cu 1 ianuarie 2009. În decembrie 2008, actualul Guvern PSD - PD-L a abrogat această prevedere şi a stabilit punctul de pensie la o valoare mult mai mică, de 696,5 lei, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 226/2008. Mai mult decât atât, Guvernul Boc a încălcat prevederea de 45% şi prin Legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2009, stabilind pentru acest an ca punctul de pensie să ajungă la 43,2%, în două tranşe.

Ordonanţa nr.226/2008 a ajuns acum în Parlament şi a fost discutată la Comisia pentru muncă. În calitate de parlamentar, am depus un amendament de corectare a acestei nedreptăţi, însă acesta a fost respins în cadrul şedinţei comisiei care a avut loc în data de 28 aprilie. Nu este singura modalitate prin care PNL va putea forţa Guvernul să respecte legea. Când ordonanţa va intra în plen, vom susţine din nou acest amendament, adoptarea acestuia reprezentând nimic altceva decât un act moral faţă de pensionari.

Astfel, doresc să fac un apel către toţi colegii mei parlamentari, să-şi aducă aminte de toate promisiunile din campanie făcute către această categorie de sacrificiu şi să susţină această modificare a ordonanţei.

Domnul Valeriu Tabără:

Răspuns la moţiunea liberală "Agricultura şi dezvoltarea rurală spre dezastru"

Pentru că nu am prezentat în plenul Camerei Deputaţilor comentariul la adresa moţiunii simple propuse de PNL, îmi permit să o prezint în faţa dumneavoastră, ca declaraţie politică.

Depunerea unei moţiuni pe agricultură şi dezvoltare rurală de către colegii deputaţi liberali mi se pare o gravă eroare politică. Spun acest lucru pentru că, timp de patru ani, 2004-2008, agricultura a fost o afacere politică pur liberală. Nu există o singură decizie politică în această perioadă care să fi aparţinut altui partid decât celui liberal.

A fost perioada în care România a devenit net importatoare de produse agroalimentare. Consecinţa: scăderea prezenţei pe piaţa internă a producătorilor români.

A fost perioada în care România ar fi putut demara proiecte precum SAPARD, Fermierul şi alte proiecte susţinute de fonduri structurale, cu o valoare de peste 3 miliarde de euro. Acest lucru nu s-a făcut sau s-a realizat parţial.

A fost perioada în care Guvernul Tăriceanu a risipit resurse mari de bani în zona rurală, pentru a cumpăra voturi - a se vedea modul cum au fost trimişi bani, de ordinul zecilor de milioane, în conturile unor primării, fără ca acestea să aibă vreun proiect în execuţie.

A fost perioada în care, fără realizări deosebite în agricultură, premierul Tăriceanu se declara supersatisfăcut de modul cum era gestionată agricultura, ca numai după câteva luni de la acest moment, după demisia ministrului agriculturii din PNL, acelaşi prim-ministru să-l acuze pe ex-ministru de toate relele din lume.

A fost anul 2007, cu seceta lui, când acelaşi premier Tăriceanu, cu ocazia unei vizite la Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Fundulea, făcea presiuni asupra directorului general al institutului să declare că seceta teribilă din acel an nu va avea efecte negative asupra producţiei agricole - deşi dezastrul era evident, iar producătorii agricoli înregistrau pierderi imense.

A fost perioada guvernării bunului plac, când suprafeţe mari de teren proprietate publică a statului român au fost dijmuite şi prăduite printr-o relaţie perfectă între ADS-ul condus de un liberal şi Guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu. Acesta a fost motivul pentru care nu au fost aprobate hotărârile de guvern care să legifereze identitatea mai multor staţiuni de cercetare agricolă, aşa cum prevedea Legea nr.290/2002.

A fost perioada în care, deşi agricultura României ar fi putut produce nu numai necesarul, dar şi excedente de proteină vegetală pentru export, a fost obligată să renunţe la cultivarea unor plante precum soia modificată genetic, de mare randament, şi adusă în situaţia de a cheltui milioane de euro pentru importul de proteină vegetală absolut necesară pentru dezvoltarea sectorului zootehnic şi a celui alimentar.

A fost anul 2008, în care Guvernul Tăriceanu nu a achitat 903.519.987 RON, sumă care reprezenta sprijinul pentru producătorii agricoli pentru anul 2008. Aceşti bani atât de necesari au trebuit să fie achitaţi din bugetul agriculturii pe anul 2009, creând astfel mari probleme pentru agricultura românească din acest an. Tot datorită "grijii măreţe" a Guvernului Tăriceanu, cercetarea agricolă română a fost adusă în sapă de lemn, prin neachitarea deconturilor depuse la MAPDR la sfârşitul anului pentru lucrările de cercetare făcute în anul 2008.

Ca urmare a neachitării deconturilor pentru proiectele de cercetare din planul sectorial în anul 2008, sumele aferente acestor proiecte pentru anul 2009 reprezintă doar 42% din sumele contractate anterior anului 2009: restanţele de decont au fost plătite din bugetul pe anul 2009 - pentru care sursele financiare rămase nu sunt nici măcar la o limită de supravieţuire a unităţilor de cercetare. Şi pe această cale, un sector de cercetare cu importanţă deosebită pentru agricultura românească a fost, practic, distrus.

Toate analizele ne arată că, sub guvernarea liberală, dezastrul agriculturii s-a accentuat şi s-a agravat (o spun indicatorii economici). Mai mult, elementul speculativ din sectorul agro-alimentar a devenit principiu economic, în detrimentul producătorilor agricoli români şi a consumatorilor. Aşa se explică nonprogresul din agricultura României şi dependenţa noastră de producţia agroalimentară a altor ţări, chiar şi din afara Uniunii Europene.

Instituţia creditării pentru agricultură şi agricultori nu a funcţionat, producătorii agricoli fiind lăsaţi la voia întâmplării, totul limitându-se la plăţile directe la hectar şi pe animal. Rezultatul: necapitalizarea fermelor şi falimentul acestora.

Deşi suntem în acelaşi guvern şi constituim o majoritate parlamentară confortabilă, care a susţinut un program de guvernare pe agricultură realist, după părerea mea, suntem, domnule ministru Ilie Sârbu, nemulţumiţi de ceea ce se întâmplă în agricultura României.

Spun acest lucru datorită situaţiei dată de:

1. Lipsa unui sistem de creditare accesibil pentru fermieri. Este grav faptul că nu există o preocupare pentru a se crea în viitor acest sistem. De ce nu se aduce în sistemul de creditare pentru agricultură CEC Bank, care are reţea rurală puternică?
2. Nu au fost rezolvate problemele de garanţii pentru creditele acordate producătorilor agricoli. În continuare, acestora le sunt solicitate garanţii imobiliare din mediul urban.
3. Nu există nici un fel de măsuri pentru susţinerea producătorilor agricoli pe piaţa internă şi pe cea externă. Un sistem de protecţie al acestora se impune, altfel, proiectele realizate sau în curs de realizare vor fi ineficiente.
4. Posibilităţi reduse de valorificare a materiilor prime agricole: laptele de vacă, oaie şi capră, carne, fructe, legume. În prezent, producţia de lapte din zone consacrate nu mai poate fi valorificată, fiindcă procesatorii mari şi mici importă lapte. De ce MAPDR nu se implică în rezolvarea acestei probleme? De ce trebuie să trăim din importurile care distrug producţia agro-alimentară autohtonă?
5. Lipsesc unităţile de procesare pentru materiile prime agricole din România. S-a ajuns să se realizeze produse tradiţionale preparate din carne importată. Sunt zone mari care nu au un abator, fabrici de procesare a laptelui şi altele. Care sunt priorităţile ministerului în acest domeniu şi ce iniţiative are ministerul în acest domeniu?

Anul agricol 2009 este extrem de dificil, din mai multe considerente:

• Lipsa surselor financiare (nu au fost plătite drepturile către fermieri, iar vina nu este numai a APIA, nici ca instituţie, nici ca oameni - aşa cum se prezintă peste tot. Apropo: după demisia conducerii APIA, de ce nu s-a numit la timp noua conducere? De ce nu s-a declanşat procesul de plată de la centru, conform planului? Care sunt priorităţile de plată? Păşunile sunt mai importante decât producţia vegetală la primirea banilor? Asociaţiile mari şi producătorii mici au aşteptat bani pentru a putea cumpăra îngrăşăminte, pesticide şi seminţe. Aceşti bani nu au venit. De ce? Plăţile prin APIA către fermieri sunt suspendate de peste două săptămâni. De ce? De ce sistemul de plată către fermieri a devenit supercentralizat?
• Condiţii climatice defavorabile atât pentru culturile de toamnă, cât şi pentru cele de primăvară. Suntem îngrijoraţi de faptul că, deşi toate zonele agricole ale ţării sunt afectate de secetă, ministerul nu spune un cuvânt şi nu reacţionează în nici un fel. Care este starea sistemelor de irigaţii şi dacă acestea au fost puse în funcţiune? S-a făcut o evaluare a apei în sol pe adâncimea activă, pe zone pedoclimatice?
• Atât culturile de toamnă, cât şi cele de primăvară au primit cantităţi mici de îngrăşăminte. Consecinţa este vizibilă, după cum arată culturile de toamnă: producţii mici şi de calitate slabă. Cine răspunde pentru această situaţie?

S-a elaborat o nouă strategie a agriculturii pentru perioada 2009-2012. Sub egida cui şi de cine a fost elaborată această strategie, probabil diferită de cea de guvernare ?

Nu poate nega nimeni şi nu se poate ascunde faptul că sunt probleme mari şi de fond cu care se confruntă agricultura României în prezent. De aceste probleme noi suntem interesaţi şi soluţionarea lor ne preocupă foarte mult.

Sunteţi în curs de elaborare a unor acte legislative privind reorganizarea instituţională. Care sunt obiectivele şi efectele previzibile ale acestei reorganizări (descentralizări)? Credeţi şi garantaţi că va creşte eficienţa lor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă fermierii români?

Stimate domnule ministru,

Chiar dacă credeţi că sunteţi un mare cunoscător al agriculturii, lucru afirmat în mai multe rânduri, vă rog ca în deciziile dumneavoastră şi a celor de lângă dumneavoastră să nu evitaţi sfaturile unor specialişti în domeniul agriculturii. Sunt totuşi specialişti într-un domeniu care doar la prima vedere este simplu şi pare că îl ştie oricine. Nu este aşa. Este un domeniu complicat şi care cere multă ştiinţă. Este un sfat de la un slujitor al agriculturii, ştiinţei şi cercetării agricole, care a mai fost şi ministru al agriculturii. Şi încă un gând, legat de negocierea Capitolului "Agricultură" privind aderarea la UE. Negocierea pe Capitolul "Agricultură" a fost proastă, iar efectele se văd. Ţinta negocierii de acum câţiva ani a fost una cu obiectiv politic şi nu economic. Şi Polonia a procedat aşa, dar a reluat negocierile, şi astăzi are beneficii mai mari pe agricultură decât România.

Doresc ca această declaraţie politică să ajungă şi la domnul ministru Ilie Sârbu.

Domnul Bogdan Radu Ţîmpău:

"Legea salarizării unice - o nouă utopie a Guvernului Boc"

Actualul Guvern pare că s-a înscris într-o competiţie macabră a ineficienţei. Din exterior, pare că s-a lansat un concurs între miniştrii cabinetului Boc, care se întrec în gafe şi măsuri dezastruoase. Oricum, sloganul acestui concurs pare a fi "Nici o săptămână fără vreo măsură ineficientă !"

După ce doamna Udrea a lansat cu mare fast brand-ul de ţară piratat, copiat de la Croaţia, după ce domnul ministru Pogea introduce impozitul minim obligatoriu, a venit rândul premierului Boc. Acesta a anunţat că Executivul a prelungit până la 31 decembrie 2009 actele normative care reglementează salarizarea în sectorul bugetar.

În aparenţă, în vremuri de criză, îngheţarea salariilor tuturor bugetarilor - căci asta înseamnă ordonanţa în cauză - poate părea o măsură normală. Dar la o privire mai atentă observăm că salariile demnitarilor vor îngheţa la cotele fabuloase pe care le ştim, în timp ce salariile mici vor stagna la limita de subzistenţă pentru cetăţenii în cauză.

Mai mult, ne întrebăm cum se va corela această măsură cu proiectul atât de mediatizat şi comentat al salarizării unice a bugetarilor? Şi pun această întrebare pentru că, săptămâni la rând, reprezentanţi ai coaliţiei de guvernare pozau la televiziuni în adevăraţi haiduci ai neamului, care vor face dreptate pentru cetăţenii cu veniturile mici. Or, grila unică de salarizare, aşa cum era ea anunţată, urma să aducă creşteri băneşti importante pentru categoriile care au resimţit din plin minciuna Guvernului Boc: profesorii şi alţi bugetari cu venituri mici.

În aceste condiţii, ne întrebăm - unde este adevărul domnului Boc: în creşterile salariale anunţate de grila unică de salarizare sau în îngheţarea salariilor tuturor bugetarilor? Din nefericire, cred că răspunsul acestuia va fi unul haotic şi fără veşti bune pentru mulţi dintre cetăţenii acestei ţări.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

Declaraţie politică - "Campanie electorală mascată pe bani publici"

Încă înainte de constituirea cu acte în regulă a Guvernului Boc, PNL, organizaţii ale societăţii civile şi presa au arătat inutilitatea înfiinţării Ministerului Tineretului şi Sportului, precum şi a Ministerului Turismului. Evenimentele din ultimele zile au demonstrat care a fost raţiunea înfiinţării celor două ministere: campanie electorală pe bani publici.

Cum altfel se poate explica apariţia fizică a ministrului tineretului şi sportului într-un clip publicitar, decât o acţiune mai mult sau mai puţin mascată de campanie pentru formaţiunea politică din care face parte. În urmă cu două zile, mai mulţi analişti politici au comentat acest fapt, susţinând că prezenţa unui ministru într-un clip publicitar reprezintă o premieră pe scena politică din România. De altfel, campania lansată de ministrul de resort, "România în mişcare" în scopul de a atrage copiii către zona sportului, are mai mult menirea ca să atragă atenţia despre faptul că ministrul are activitate.

Stau şi mă întreb, în ce altă ţară civilizată, ditamai ministerul organizează competiţii sportive - mai precis, acţiuni sportive de divertisment - şi concerte la diferite sărbători. Este ceea ce s-a întâmplat pe litoral în zilele de 1 şi 2 mai, precum şi în alte locuri din ţară. Evident, cu prezenţa ministrului în transfocatorul camerelor de luat vederi. Pentru ce mai există organizaţii şi fundaţii ale tineretului, dacă nu pentru a organiza ele astfel de evenimente.

Toate aceste acţiuni ale Ministerului Tineretului şi Sportului au costat bani foarte mulţi, iar oportunitatea acestor cheltuieli ar sta sub semnul întrebării şi în vremuri normale. Acum, în plină criză, este inutil să mai vorbim de astfel de oportunităţi. Doamna ministru Monica Iacob-Ridzi trebuie să prezinte public tot ce s-a cheltuit pentru manifestările din weekend-ul trecut, să justifice până la ultimul leu necesitatea acestor cheltuieli. Abordată de ziarişti pe această temă, doamna ministru a evitat să dea amănunte.

Deloc departe de ceea ce face doamna ministru Ridzi se află şi doamna ministru Elena Udrea. A crede că vor veni mai mulţi turişti străini doar pentru că avem un imn turistic, reprezintă o naivitate. În primul rând pentru că respectivul imn trebuie să fie cunoscut de către potenţialii turişti. Iar pentru ca să fie cunoscut, trebuie intens promovat pe posturile de radio şi televiziune din străinătate. Şi acest lucru costă bani. Şi pentru compoziţie s-au plătit bani, pentru prestaţia interpreţilor, la fel. Oricum, opinia publică din România a aflat prea puţine despre imnul turistic, dar a fost bombardată mediatic cu promotorul acţiunii, adică doamna ministru Udrea. Ceea ce într-un fel tot a campanie electorală seamănă.

Consider că şi doamna ministru Udrea trebuie să vină şi să prezinte un decont al cheltuielilor de "imagine" pe care le-a promovat în ultimul timp. S-ar putea să avem o serie de surprize. Neplăcute, pentru o perioadă de criză.

PS: Doamna ministru Monica Iacob-Ridzi şi-a dovedit încă odată competenţa pentru care a fost numită în funcţie. Domnia sa a declarat unui post de televiziune că a solicitat ca "Federaţiile să recruteze mai mulţi sportivi de performanţă din mediul rural". Îi atrag atenţia doamnei ministru care se ocupă de sportul românesc că o federaţie sportivă nu recrutează sportivi. Nici din mediul rural şi nici din mediul urban. De recrutarea, corect spus, selecţia sportivilor se ocupă cluburile sportive.

Domnul Virgil Pop:

Declaraţie politică - "Ministrul educaţiei a rezolvat criza din domeniu la Sâmbra Oilor"

Românii au avut posibilitatea duminică - prin intermediul transmisiilor TV - să o vadă pe doamna ministru Ecaterina Andronescu într-un loc în care nu s-ar fi aşteptat să o vadă. În nordul ţării, la tradiţionala sărbătoare - Sâmbra oilor. Ce a căutat acolo doamna ministru? Înţeleg că şeful statului, Traian Băsescu, şi că liderul PSD, Mircea Geoană, au fost acolo şi în scopuri electorale. Nu era momentul prielnic pentru o astfel de afişare în public, cel puţin din punct de vedere moral. Dar nu ştiam că şi doamna ministru Andronescu se află în campanie electorală. Nici măcar în situaţia în care domnia sa era, să zicem, parlamentar de Satu Mare, Maramureş sau Bihor, prezenţa la respectiva sărbătoare nu se justifica. Să te duci să te distrezi sau să participi la o campanie de imagine, cu 48 de ore înaintea unei iminente greve din domeniul pe care îl conduci, mi se pare că denotă o crasă lipsă de responsabilitate.

Ce a urmărit doamna ministru prin prezenţa domniei sale la Sâmbra oilor? A crezul cumva că prezenţa ei în acel loc ar putea degaja imaginea că nu sunt probleme în sistemul de învăţământ? Eroare! Faptul că doamna ministru s-a aflat la această sărbătoare, inclusiv pe podiumul oficialităţilor, a reprezentat o dublă ofensă: una la adresa părinţilor, care la ora actuală îşi fac griji privind situaţia incertă a modului în care va evolua situaţia şcolară a copiilor lor; o ofensă la adresa profesorilor, care stau cu sabia lui Damocles deasupra capului şi care sunt obligaţi la gesturi disperate pentru a-şi apăra drepturile.

În mod normal, o persoană pe umerii căreia apasă responsabilitatea stării învăţământului românesc ar fi trebuit să profite de fiecare oră pe care o avea la dispoziţie, indiferent că era zi liberă sau nu, sărbătoare sau nu, pentru a se întâlni cu factorii de răspundere din sistem, din guvern, profesori etc. pentru a căuta, măcar în ceasul al 12-lea, soluţii de rezolvare a situaţiei.

În toamna trecută, doamna ministru Andronescu a vărsat lacrimi de crocodil pentru a trece legea prin care urmau să se majoreze salariile din învăţământ cu 50%, deşi fostul premier Tăriceanu şi PNL au lansat numeroase avertismente că nu există posibilităţile financiare necesare. La nenumărate talk-show-uri televizate, doamna ministru Andronescu a susţinut sus şi tare că există banii necesari şi-i acuza pe guvernanţii de atunci că vor răul profesorilor. Imediat ce a repreluat ministerul, doamna Andronescu a început să facă paşi înapoi, să-i mintă pe profesori în legătură cu tot ce a propus înainte de alegeri. S-a dovedit astfel că tot ce a făcut în toamnă doamna Ecaterina Andronescu nu a fost altceva decât campanie electorală ieftină. Şi acum, deşi se află la putere, doamna ministru Andronescu tot în campanie electorală se află. O dovedeşte total inutila şi inoportuna participare la sărbătoarea din nordul ţării. Din păcate, deşi este cadru universitar şi este apreciată la Politehnică, doamna ministru Andronescu, în funcţia pe care o deţine dovedeşte că nu poate depăşi condiţia unui politruc de duzină.

PS: O altă dovadă a faptului că doamna ministru este un politruc de meserie. Joia trecută, domnia sa a demis pe inspectorii şcolari şefi din Harghita, Bacău şi Cluj, pentru "vina" că au făcut publică o adresă emisă pe ascuns de minister şi care contrazicea toate susţinerile din zilele anterioare ale doamnei ministru. Cei trei demişi au fost acuzaţi de "agitaţie în sistem". O expresie tipică anilor '50. Dacă un act de transparenţă este numit "agitaţie", atunci nu mai este nimic de comentat.

Doamna Daniela Popa:

"Bonurile valorice de sănătate - un ajutor pentru pensionari"

Prevederile constituţionale referitoare la obligaţiile statului în domeniul protecţiei sociale relevă datoria acestuia de a lua măsuri pentru reducerea sărăciei, a marginalizării sociale şi îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice. Autorităţile sunt obligate să asigure condiţiile unui trai decent pentru toate categoriile de populaţie, în special a celei defavorizate, categorie în care se încadrează şi pensionarii. Degradarea nivelului de trai, prin creşterea constantă a preţurilor la alimente şi creşterea costurilor la utilităţi, afectează un procent important al pensionarilor. În aceste condiţii, banii alocaţi procurării medicamentelor sunt insuficienţi.

În septembrie 2007 am înregistrat o propunerea legislativă ce avea ca scop tocmai ajutorarea pensionarilor, prin acordarea de bonuri valorice pentru sănătate. Valoarea nominală a unui bon valoric pentru sănătate era de 50 RON, fiecare pensionar având dreptul la un singur bon valoric de sănătate, acordat în fiecare lună şi distribuit odată cu talonul de pensie. Propuneam atunci ca bonurile valorice pentru sănătate să poată fi utilizate în orice lună calendaristică, valabilitatea lor fiind de maxim un an de zile.

Din păcate, propunerea legislativă a fost respinsă de ambele Camere ale Parlamentului. Prin această declaraţie politică doresc să sugerez Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să ia în considerare şi să analizeze o astfel de măsură. Aceste bonuri ar fi utile pensionarilor, pentru plata serviciilor medicale de care beneficiază în reţeaua de unităţi sanitare publice şi private din România. De asemenea, ele ar putea fi folosite şi pentru cumpărarea de medicamente.

"Prelungirea concediului de îngrijire a copilului"

Doresc să vă supun atenţiei o problemă ce trebuie abordată cu toată seriozitatea atât de către Guvern, cât şi de către Parlament. Mă refer la fenomenul îmbătrânirii populaţiei, care în ultima perioadă este tot mai accentuat în plan mondial. Conform proiecţiilor Comisiei Europene, rata fertilităţii riscă să se menţină la un nivel scăzut şi chiar să scadă în anumite ţări. Un caz particular îl reprezintă evoluţiile din Europa de Est, unde se înregistrează un declin brutal al fertilităţii, ca urmare a schimbărilor economice şi politice.

În această conjunctură, şi populaţia României continuă să scadă constant, ajungându-se la prognoze îngrijorătoare: peste 50 de ani tabloul demografic va arăta complet diferit - pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populaţia ţării şi va scădea numărul adulţilor şi copiilor. Pentru a ameliora aceste fenomene grave, România are nevoie de politici demografice care să ţină cont de aceste mutaţii demografice. Este necesară o creştere treptată a natalităţii, prin iniţierea unor politici de protecţie socială activă. Ceea ce mi se pare important este că sprijinirea familiei nu trebuie să fie doar din punct de vedere material, ci şi din punct de vedere al creşterii, îngrijirii şi educaţiei acordate copilului în primii ani de viaţă.

În prezent, concediul de îngrijire a copilului prevăzut de OUG nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.7/2007, prevede o durată de 2 ani, respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap.

Copiilor trebuie să li se asigure un cadru afectiv care să le permită o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă, iar acest lucru nu se poate îndeplini decât în cadrul emoţional unic oferit de părinţi. De aceea, ni s-a părut oportună modificarea legislaţiei actuale, prin prelungirea duratei concediului de îngrijire a copilului la 3 ani.

În acest sens, am înregistrat la Camera Deputaţilor o propunere legislativă de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, pentru care solicităm susţinerea în momentul dezbaterii şi aprobării ei.

"Numirea conducerilor serviciilor deconcentrate"

Mult discutata ordonanţă a Guvernului de schimbare a conducerilor serviciilor deconcentrate a generat multe polemici şi dezbateri. Declaraţia mea politică pleacă de la ideea că, indiferent de specificul unei structuri, condiţia de bază pentru exercitarea unui management eficient este profesionalismul şi competenţa în domeniu.

Desigur că aceste două calităţi nu pot fi înlocuite de un carnet de partid. Ce ne facem însă când politicile în domeniu nu pot fi puse în practică tocmai datorită faptului că la conducerea unor servicii din teritoriu sunt reprezentanţi ai guvernării anterioare? Cum reuşim să punem în practică programul de guvernare? Actuala coaliţie şi-a asumat un program de guvernare care trebuie implementat atât la nivelul Guvernului şi agenţiilor centrale, cât şi la nivelul instituţiilor descentralizate. Acestea din urmă sunt mijloacele prin care Guvernul îşi pune în practică deciziile. Structurile deconcentrate şi modul lor de funcţionare pot face diferenţa între o guvernare performantă şi una ineficientă.

Consider că în acest moment depăşirea perioadei dificile din punct de vedere economic este prioritatea zero pentru România. Administraţia publică va trebui depolitizată dar, înainte de realizarea acestui obiectiv, trebuie să ieşim din criză. Pentru acest lucru e nevoie ca toate instituţiile statului să funcţioneze la maxim de eficienţă. Nu ne permitem blocaje, întârzieri sau disfuncţionalităţi. Mai mult, în opinia noastră, Ordonanţa privind deconcentratele elimină ipocrizia din administraţie, în aceasta privinţă existând o diferenţă majoră între teorie şi practică. Să fim sinceri. În prezent, oamenii fostei guvernări sunt prezenţi în toate structurile din deconcentrate. Nu mi se pare potrivită nici reacţia opoziţiei care doreşte să fie la putere, în acelaşi timp, sperând să-şi păstreze cat mai multe din pârghiile de control pe care le-a avut cât timp a fost la guvernare.

Fac un apel la clasa politică de a pune capăt discuţiilor sterile şi de a-i lăsa pe cei care sunt puşi la conducerea acestor structuri să-şi îndeplinească atribuţiile şi să fie sprijiniţi în acest sens, mai ales că urmează o perioadă foarte dificilă pentru România.

Domnul Florin Ţurcanu:

"Falimentul şcolilor din comunele cu primari liberali"

Calitatea de deputat PNL de Botoşani îmi conferă dreptul de a mă adresa dumneavoastră, domnilor guvernanţi, cu o întrebare simplă: Care va fi viitorul şcolilor în comunele unde primarii sunt de altă culoare decât cea a coaliţiei guvernamentale? Aş dori, dacă se poate, să-mi răspundeţi la această întrebare, mai ales că în rândurile ce urmează vă voi prezenta situaţia tragică a unor şcoli condamnate la suferinţă datorită culorii politice a primarului! Sper ca atitudinea pe care o adoptaţi faţă de tot ceea ce reprezintă valoare culturală să nu vă împiedice să-mi adresaţi un răspuns sincer şi la obiect.

După cum vă spuneam, situaţia şcolilor din localităţile botoşănene conduse de liberali este tragică, unele dintre ele aflându-se practic în imposibilitatea de a mai putea funcţiona! Cele mai afectate sunt: Grupul Şcolar "Alexandru Vlahuţă" din comuna Şendriceni, Grupul Şcolar "Demostene Botez" şi Şcoala cu clasele I-VIII din comuna Truşeşti.

Voi începe cu Grupul Şcolar "Alexandru Vlahuţă" din Şendriceni, care necesită pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare aferente perioadei septembrie 2008 - martie 2009 suma de 460 mii lei. Din această sumă, 250 mii lei reprezintă restanţa din cursul anului 2008 şi cheltuielile aferente trimestrului I constând în plata energiei electrice, combustibilului şi pieselor de schimb pentru utilajele din cadrul unităţii, restul sumei, reprezentând 330 milioane, este necesară acoperirii cheltuielilor aferente trimestrelor II, III şi IV pe 2009, constând în plata energiei electrice, combustibilului lichid, internetului, pieselor de schimb etc.

Faţă de aceste cheltuieli, Grupul Şcolar din Şendriceni a primit, conform Hotărârii Consiliului Local nr.12/ 30.03.2009, suma de 120 mii lei, datorită faptului că echilibrarea de buget a fost mult mai mică decât cea din 2008, suma de faţă fiind insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor ce se impun.

Gravitatea fenomenului constă în faptul că termenul de plată al facturilor a fost depăşit, unitatea de învăţământ fiind în situaţia de a ajunge în instanţă cu furnizorii de utilităţi, fapt care ar duce la creşterea debitelor, prin adăugarea penalităţilor şi a cheltuielilor de judecată sau chiar de executare!

Paradoxal este faptul că celelalte două unităţi de învăţământ menţionate aparţin comunei Truşeşti, comună condusă de un primar PD-L, viceprimarul acestei comune fiind din PNL! Suma necesară funcţionării acestora este de 298 mii lei, aferentă unor reparaţii curente, lucrări de întreţinere şi igienizare, aprovizionarea cu lemne, combustibil solid, alte cheltuieli de întreţinere şi funcţionare, precum şi pentru plăţile restante din 2008.

În bugetul pe 2009, pentru unităţile de învăţământ din comuna Truşeşti a fost prevăzuta suma de 157,6 mii lei pentru bunuri şi servicii şi suma de 79,9 mii lei pentru cheltuieli de capital, sume insuficiente pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii didactice.

Lipsa fondurilor va genera blocarea tuturor activităţilor şcolilor, dată fiind ajungerea la scadenţă a facturilor de la utilităţi!

Cu deosebită consideraţie vă rog să luaţi act de cele prezentate şi să ajutaţi instituţiile mai sus menţionate pentru a-şi rezolva problemele.

"Minciunile coaliţiei guvernamentale!"

Privind miile de cadre didactice care-şi cer imperios drepturile, îmi amintesc că în urmă cu doar şase luni, sute de glasuri "PD-L-iste" şi "PSD-iste" se duelau în a atrage voturile acestei categorii sociale! În acele momente, promisiunile aveau menirea de a "întuneca" minţile profesorilor, pentru a obţine voturile atât de necesare accesului în Parlament şi totodată la guvernare!

Existau în acele momente bani pentru mărirea cu 50% a salariilor cadrelor didactice, erau bani pentru a se oferi 25.000 de euro acelor tineri care se vor întoarce în ţară, erau bani pentru funcţionarii publici, pentru toate sporurile cerute de aceştia! A trecut însă campania electorală, colegii noştri de la PD-L şi PSD au ajuns unde şi-au dorit, şi de pe aceste poziţii au uitat de cei care i-au votat şi cărora le-au promis "marea cu sarea"! Banii nu mai există, de mărirea cu 50% nici nu poate fi vorba, nu se poate realiza nici mărirea salariilor cu 5%, dar a fost concert Goran Bregovic la Mamaia, care nu a fost de loc ieftin (ştiu asta din proprie experienţă), avem Imnul turismului, care a costat 10000 euro, avem superbuget la Ministerele Turismului şi Tineretului şi Sportului, dar nu avem bani pentru salariile profesorilor!

Starea de incertitudine, aroganţa şi indolenţa guvernanţilor a determinat atât cadrele didactice, cât şi alte categorii sociale să declanşeze o grevă generală care va bloca bunul mers al vieţii de zi cu zi a românilor. Vor avea de suferit suflete nevinovate, precum elevii din clasele VII-VIII care trebuiau să susţină astăzi tezele cu subiect unic la Limba şi Literatura Română. Teza a fost amânată până pe 7 mai, dar cu siguranţă protestele dascălilor vor continua şi după această dată!

Minciunile guvernanţilor mă fac să cred că dumnealor au venit pe această lume gata culţi şi învăţaţi, şi de aceea marginalizează această categorie socială, pentru că nu au avut şi probabil nu vor avea niciodată nevoie de ea!

Ruşine, domnilor guvernanţi! Ar trebui să vă pese măcar acum, în al doisprezecelea ceas, de aceşti oameni care nu cer altceva decât dreptul la o viaţă mai bună şi la un trai decent!

Domnul Dumitru Pardău:

"Securitatea în şcoli"

Cei mai mulţi dintre dumneavoastră sunteţi părinţi şi cred că veţi fi de acord cu mine când spun că simt o strângere de inimă când mă gândesc la siguranţa fiicei mele, elevă la liceu, care învaţă în seria a doua, adică după-amiază.

Tot ce putem face noi, ca părinţi, este să avem grijă ca fiii noştri să ajungă şi să plece de la şcoală în siguranţă. Ce se întâmplă dincolo de gardul şcolii nu mai putem controla. Nu depinde de noi, din păcate.

Ştiţi cu toţii, de la ştiri, dacă nu direct de la copiii dumneavoastră, câte acte de violenţă au loc în incinta şcolilor. Majoritatea şcolilor nu îşi permit să plătească o firmă de securitate privată care să asigure paza pe timpul desfăşurării programului de învăţământ.

De aceea, cred că o soluţie la această problemă ar fi implicarea Jandarmeriei în asigurarea ordinii în instituţiile de învăţământ.

Pe timpul desfăşurării activităţilor cultural-educative, sportive, concursuri interşcolare care se organizează în incinta instituţiilor de învăţământ, măsurile de ordine nu pot fi asigurate de jandarmi, deşi legea de organizare şi funcţionare a Jandarmeriei Române stabileşte atribuţii în acest sens.

Jandarmeria Română, prin atribuţiile sale, asigură ordinea şi siguranţa publică prin metode specifice, inclusiv în zona instituţiilor de învăţământ, dar nu poate realiza protocoale de colaborare cu aceste instituţii în vederea asigurării protecţiei lor, din cauză că această lege prevede restrictiv aspectul menţionat doar în sarcina poliţiei.

Se constată o solicitare permanentă din partea directorilor instituţiilor şcolare, în vederea asigurării protecţiei şi ordinii publice în zonele imediat apropiate, dar şi pentru efectuarea de activităţi preventive în interiorul perimetrului şcolar.

Consider că Poliţia Română se implică, intervine şi desfăşoară o activitate de succes în sensul prevenirii şi rezolvării problemelor ce ţin de securitatea în şcoli, însă este de bun augur implicarea şi a Jandarmeriei Române, alături de Poliţie, pentru ca împreună să acţioneze pentru asigurarea ordinii în incintele şcolare.

În acest sens, este necesară schimbarea legii care să permită şi Jandarmeriei să intervină în caz de tulburare a ordinii publice în zona instituţiilor de învăţământ.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Abrambureala din Educaţie şi Cercetare"

Sindicaliştii din Educaţie au hotărât să se întrunească săptămâna viitoare pentru a stabili redeschiderea conflictului de muncă şi boicotarea anului şcolar şi a tezelor cu subiect unic.

Hotărârea a fost luată la Congresul naţional al Federaţiei "Spiru Haret", desfăşurat în Capitală, la care au luat parte şi reprezentanţii celorlalte trei federaţii sindicaleimportante din Educaţie, respectiv Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Federaţia Educaţiei Naţionale (FEN) şi Federaţia "Alma Mater".

Cel mai probabil, sălile de clasă vor fi goale mâine, 5 mai, în timpul rezervat tezei cu subiect unic la limba română, programată încă de acum un an. Nu există în România un precedent pentru neprezentarea întregului corp profesoral la un examen. Dacă într-adevăr se va întâmpla acum, aflaţi că nu există proceduri. Ministerul Educaţiei va fi nevoit să decidă pe loc ce măsuri va lua.

Ce poate să înţeleagă un profesor când în 2008 doamna Andronescu plângea la tribuna Parlamentului, cerând 50% majorări salariale, după care află că doamna Andronescu, prin această majorare, creează discriminări în interiorul sistemului de învăţământ? Că 50% pentru un profesor universitar înseamnă de trei ori mai mult decât pentru un profesor din preuniversitar! Apoi, profesorul constată şocat că în 2009 doamna Andronescu, devenită ministru, nu îi mai dă nimic.

Doamna ministru Andronescu are obligaţia morală să dea profesorilor majorarea salarială promisă şi girată cu semnătura şi cuvântul său.

Refuzul doamnei Andronescu o descalifică din poziţia de ministru şi politician. În această situaţie, doar demisia ar mai salva-o pe doamna Andronescu. Acelaşi lucru este valabil pentru preşedintele Băsescu şi premierul Boc.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Naţională a Tineretului"

De câţiva ani, din 2004 mai exact, tinerii români îşi sărbătoresc ziua pe 2 mai.

În România, Ziua Naţională a Tineretului a fost instituită prin lege, iar cu prilejul acestei zile sunt organizate activităţi sociale, culturale, artistice şi sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului.

Ziua Tineretului este sărbătorită la date diferite, în funcţie de fiecare ţară în parte. România a instituit prin lege, în anul 2004, ziua de 2 Mai ca Zi Naţională a Tineretului. Conform actului normativ, toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale ce au atribuţii în domeniul educaţiei, culturii, sportului, cercetării, turismului, protecţiei mediului, sănătăţii şi finanţelor au obligaţia să susţină financiar şi organizatoric respectivul eveniment, iar Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre problematica tineretului.

Chiar dacă mulţi dintre tineri nu ştiu că pe 2 mai se sărbătoreşte Ziua Naţională a Tineretului, nu-i timpul pierdut să se informeze şi să afle că în toată ţară, ziua lor este sărbătorită aşa cum se cuvine.

Şi în acest an, tinerii au fost aşteptaţi să facă sport în aer liber, să participe la demonstraţii şi competiţii, iar seara au fost invitaţi la concerte, în cadrul campaniei "De 2 ori Mai tânăr", organizată de Ministerul Tineretului şi Sportului.

A devenit deja tradiţie ca, anual, pe 2 mai, de Ziua Naţională a Tineretului să fie organizate evenimente dedicate tinerilor: concursuri sportive şi de petrecere a timpului liber, graffiti, expoziţii de fotografie şi pictură, karaoke, jocuri distractive, spectacole cultural-artistice şi seri distractive, acţiuni de ecologizare, plantare de flori şi copaci, vizite libere la muzee.

Acestea sunt motive suficiente pentru ca Ziua Naţională a Tineretului să nu fie considerată o simplă dată din calendar la fel ca oricare alta.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Libertatea presei româneşti"

Cred că unul dintre cele mai mari câştiguri ale tinerilor care s-au jertfit în Revoluţia din decembrie 1989 l-a reprezentat obţinerea libertăţii de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor. Acest lucru nu a fost decât un prim pas pentru naşterea unei prese libere în România, o presă capabilă să furnizeze adevărul despre fapte şi să ofere tuturor tribuna pentru exprimarea liberă a opiniilor.

Nu de puţine ori, în ultimele două decenii, s-au făcut auzite vocile oamenilor de presă care acuzau fie guvernele, fie factorii politici şi economici că exercită mari presiuni asupra activităţii lor. De cele mai multe ori astfel de acuze au fost fundamentate.

"Dacă aş avea putinţa de a hotărî ce e mai bine, guvern fără ziare sau ziare fără guvern, n-aş sta nici o clipă pe gânduri: aş alege a doua variantă." Spunea în 1787 Thomas Jefferson, care avea să ne dea tuturor un exemplu despre faptul că fondatorii statului modern american înţeleseseră cât de importantă este presa pentru democraţie şi pentru respectarea drepturilor cetăţenilor.

Cu toate acestea, acum câteva zile, un raport al Fundaţiei Freedom House avea să ne sesizeze faptul îngrijorător că nici în anul 2009 presa din România nu se bucură de libertatea cuvenită. Printre principalele cauze, acest raport menţiona presiunile politice excesive, implementarea defectuoasă a legislaţiei privind libertatea informaţiei, influenţa politică prin modalităţile de numire în structurile de conducere a Consiliului Naţional al Audiovizualului, precum şi a posturilor publice de radio şi televiziune. În plus, meseria de jurnalist a devenit din ce în ce mai dificilă, această breaslă fiind constrânsă să reziste presiunilor care vin astăzi din toate părţile.

Stimaţi colegi, dacă nu vom reuşi să ameliorăm situaţia libertăţii presei, este ca şi cum am uita de tinerii care au vărsat sânge pentru aceste ţeluri nobile. Faptul că presa deranjează politicul, uneori, acest lucru nu trebuie să se transforme în ameninţări şi în presiuni la adresa acesteia. Nu cred că este misiunea oamenilor politici să cerceteze şi să critice cum, cât de bine şi cât de obiectiv prezintă faptele jurnaliştii. Vor face asta atât cititorii, spectatorii şi telespectatorii, cât şi colegii lor jurnalişti. Datoria noastră, a oamenilor politici, este aceea de a garanta tuturor cetăţenilor acestei ţări şi presei din România libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor.

Domnul Mihai Doru Oprişcan:

"Pieton pe centura politicii"

Toţi aveţi centuri, unii de siguranţă, alţii de susţinere şi o parte dintre dumneavoastră din fală. Cu certitudine, majoritatea aveţi şi centuri ocolitoare prin oraşele şi judeţele din care veniţi. Sau, mai bine zis, aveţi nevoie.

Fie că sunteţi şoferi sau pietoni, aceste centuri au devenit pentru dumneavoastră sau pentru partidul pe care îl reprezentaţi sensul giratoriu al tuturor campaniilor electorale. De ani de zile ne învârtim însă în acelaşi cerc, fără să fim capabili să ne hotărâm dacă o luăm la stânga sau la dreapta.

Aşa se face că foarte multe dintre aceste centuri ocolitoare au rămas pe hârtie şi sunt resuscitate din când în când pentru a lovi în adversarii politici. Asta face colegul Borbely Laszlo, care zilele trecute şi-a amintit de centurile ocolitoare ale municipiilor Târgu-Mureş şi Reghin. Domnul Borbely a declarat că finanţările pentru cele două centuri sunt ca şi pierdute, aruncând piatra înspre cei aflaţi în acest moment la guvernare.

Problema este că domnul Borbely e cam uituc. A uitat că de vreo 20 de ani stă prin Parlament, că a fost alţi câţiva ani prin diverse ministere, că a împărţit şi a tăiat caşcavalul. Borbely Laszlo a mai uitat însă un lucru, şi amnezia sa loveşte chiar în cei al căror vot l-a cerut pe tot parcursul campaniilor electorale pentru alegerile locale şi generale,

Borbely s-a fălit cu ceea ce a făcut şi a dres pentru ca cele două centuri ocolitoare să fie construite. Nici în iunie, nici în noiembrie anul trecut nu a suflat vreo vorbă despre pierderea acestor finanţări. Ce s-a schimbat de atunci până acum? Un singur lucru. UDMR a plecat de lângă pâine şi cuţit. Ce face? Atacă. Cum? Minţind.

În toţi anii în care administraţia locală PD-L a susţinut necesitatea construirii unei centuri ocolitoare, prezentând soluţii realiste, viabile şi sustenabile economic, UDMR s-a opus. Cine din UDMR? Inclusiv domnul Borbely Laszlo. Acelaşi domn, care transformă acum un demers electoral, cu care s-a fălit, în buzdugan pe care îl aruncă înspre PD-L.

Avem nevoie de centuri ocolitoare, dar nu de pietoni pe centura politicii.

Domnul Samoil Vîlcu:

"Şansă la viaţă - România va avea Registrul Naţional al Donatorilor Onorifici"

În calitate de parlamentar şi totodată membru al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaţilor, apreciez ca extrem de benefică decizia Guvernului Boc de a deschide de la 1 septembrie un Registru Naţional al Donatorilor Onorifici pentru ajutorarea persoanelor suferinde de leucemie, pe baza modelelor spaniol şi italian.

În prezent, România este printre puţinele ţări din Europa care nu beneficiază de acest Registru. Bolnavii de leucemie care au nevoie de un transplant de măduvă nu au posibilitatea să apeleze la Registrul Internaţional al Donatorilor Onorifici, iar acest lucru le micşorează considerabil şansele la viaţă. Acest program medical, Registrul Naţional al Donatorilor de Măduvă, ar putea fi un sprijin vital pentru sutele de bolnavi de leucemie, pentru că, statistic, 75% dintre bolnavii cu recomandare de transplant au nevoie de un donator neînrudit.

O astfel de instituţie, cea a donatorilor neînrudiţi, salvează 90% dintre bolnavii suferind de leucemie în alte ţări. America are înregistraţi 5 milioane de donatori, Germania peste 3 milioane, Anglia 650.000, Cipru 100.000, iar Bulgaria, Uruguay şi India fac parte din Registrul Internaţional pentru că au înfiinţat instituţia donatorilor neînrudiţi. Astfel, aproximativ 12 milioane de oameni sunt donatori onorifici, dar România nu are acces la ei pentru că nu are o instituţie abilitată care să se ocupe de racolarea şi căutarea de donatori onorifici.

Anual, în ţara noastră se realizează aproximativ 150 de transplanturi, dintre acestea 140 fiind posibile cu ajutorul donatorilor din familie, dar nu în toate cazurile în care donatorul este din familie, transplantul are succes. În aceste condiţii, va trebui să încurajăm persoanele compatibile să se înscrie în acest Registru, dar şi să doneze. Procedura în sine este simplă, seamănă cu donarea de sânge şi nu este solicitantă. Donatorul este legat la un aparat care selectează celulele stem hematopoietice din sângele lui, după care sângele îi este reintrodus în organism. Procedura este simplă şi nu implică niciun fel de risc pentru donator, iar celulele stem se refac după câteva zile. Conform unor statistici oficiale, România este pe unul din ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte donaţia onorifică de măduvă osoasă, şi asta pentru că românii nu au fost informaţi de faptul că acest procedeu presupune un efort minim. Prin înscrierea în acest Registru, şansele la viaţă ar fi considerabil sporite, nu trebuie să mai mergem în străinătate unde transplantul costă mult mai mult decât ar putea să coste în România.

Este bine că vom adopta modele care şi-au dovedit eficienţa, şi în două luni, mai exact în luna iulie, o comisie tehnică va prelua legislaţia, procedurile şi bazele de date în spaniolă şi italiană ce s-au dovedit a fi unele dintre cele mai performante în domeniu, urmând ca Registrul să fie introdus în România prin hotărâre de Guvern, începând cu 1 septembrie. În aceste condiţii, bolnavii ar putea primi grefe de la donatori din numeroasele ţări înscrise în Registrul Internaţional.

Şi eu, în calitate de parlamentar, voi vorbi cetăţenilor din colegiul meu despre importanţa acestui program medical, pentru că fiecare dintre noi poate salva o altă viaţă.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Măsura 322 - în defavoarea oraşelor nou înfiinţate"

Astăzi doresc să aduc în atenţia dumneavoastră un aspect căruia trebuie să i se acorde mai multă atenţie. Acesta vizează oraşul românesc. Mai bine zis, oraşele nou apărute pe harta României care ar trebui să fie simbolul transformărilor şi dovada civilizaţiei.

Oraşul înseamnă accesul la infrastructura de transport (cale ferată, drum european reabilitat, aeroport, autostradă), accesul la comerţ modern, accesul la educaţie, la cultură (teatru, operă şi filarmonică, cinematograf), dezvoltare economică durabilă, poluare cât mai mică, accesul la manifestări sportive, dar şi multe spaţii verzi, clădiri frumoase, canalizare, apă curentă, trotuare, străzi asfaltate.

E bine că s-a dorit urbanizarea României, numai că ritmul în care s-a făcut defavorizează astăzi localităţile mai mari transformate în oraşe chiar dacă nu dispuneau de infrastructura enumerată mai sus. Aşa că multe dintre localităţile declarate prin lege oraşe continuă să rămână tot la nivelul zonelor rurale şi ele mult rămase în urmă faţă de spaţiul european din care facem parte şi unde noţiunea de rural a cam dispărut.

Din păcate, după intrarea României în Uniunea Europeană, nu s-a reconsiderat problema spaţiului rural, astfel încât, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală exclude, din start, prin Măsura 322 (renovarea şi dezvoltarea satelor), zeci de oraşe noi din România, care au sub 10.000 de locuitori, dar ca nivel de dezvoltare sunt asemănătoare cu un sat.

Dacă ar fi să redefinim criteriile din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, am constata că România, cu multele ei oraşe, are 90% spaţiu rural care are nevoie de investiţii mari în infrastructură.

Astfel de oraşe are şi Maramureşul care a solicitat finanţări, dar care nu au fost acoperite din cauză că aceste proiecte se referă doar la zona rurală.

De aceea trebuie gândite strategii de dezvoltare care să includă şi să sprijine aceste zone, fiindcă multe dintre localităţile aparţinătoare oraşelor nou înfiinţate sunt la nivelul unui sat medieval, deşi suntem în secolul XXI.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Supărare între proiecte majore şi acţiuni minore"

Pe bază de documente, multe dintre ele prezentate în legislatura precedentă, pot să demonstrez, nu ştiu dacă acest lucru poate să mulţumească pe cineva, că am fost printre puţinii, chiar din PSD, care, cântărind evoluţiile anilor 2005-2008, am arătat că ne îndreptăm spre o situaţie dificilă determinată în primul rând de lipsa dezvoltării durabile şi de stimularea dezvoltării speculative care a îmbinat nefericit lipsa de viziune cu utilizarea lacomă a banului public.

Spuneam într-un cadru instituţional colegilor din partid şi chiar preşedintelui că este obligatoriu ca în programele electorale şi în modul de desfăşurare a campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare să prezentăm problemele reale şi profunde ale României.

Iată, în momentul de faţă, ne aflăm în faţa previziunilor Comisiei Europene care a revizuit precedentele analize făcute. Dacă prognozele iniţiale de creştere economică erau situate la 4,1%, situaţia s-a deteriorat şi avem o creştere economică de 1,8%, rata şomajului creşte de la 5% în 2008 la 8,5% în 2009.

Am atenţionat asupra acestor elemente şi am cerut un răspuns responsabililor guvernamentali asupra situaţiei în care există simulate mai multe variante în care creşterea sau descreşterea economică influenţează îndeplinirea programului de guvernare.

Chiar dacă pentru mine această prezentare a determinat şi punctul de plecare pentru o demisie, am satisfacţia de a se recunoaşte de către lideri importanţi necesitatea ca firmele româneşti să fie preferate de Guvern în capul proiectelor cu fonduri ale Uniunii Europene, în special la lucrările mari de infrastructură, pentru ca programul de relansare economică să fie unul real şi nu făcut în graba de a spune ceva interesant pentru cetăţeni în campania electorală.

Poate prin asemenea măsuri am stimula din nou, după un interval de timp cam mare, interesul salariaţilor pentru activităţile specifice productive din oraşele mari şi mijlocii şi pentru retribuţii cu adevărat europene.

Consider că după discutarea măsurilor necesare pentru programul de relansare economică, acestea vor deveni realitate la nivel guvernamental, la nivelul percepţiei mediului de afaceri şi al cetăţenilor.

Ca o sinteză a măsurilor necesare pentru relansarea economiei României, subliniez importanţa găsirii în context local, naţional şi european şi global, a pieţei pentru produsele româneşti.

În pragul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare, dragi colegi, înainte de a discuta problematica organizării şi a desfăşurării acţiunilor, inclusiv cele din ziua votului, consider că ar fi foarte bine pentru România europeană să avem viziunea dezvoltării durabile în care binele colectiv să se repoziţioneze într-o lume din ce în ce mai egoistă.

Domnul Mihăiţă Calimente:

"Demagogie populistă"

După ce în campania electorală din noiembrie trecut cele două partide de la guvernare, PSD şi PD-L, au promis "marea cu sarea", întrecându-se în minciuni, ştiind că nu sunt bani şi vine criza, acum, în prag de o nouă campanie electorală, au dezgropat un alt arsenal.

Brusc, PSD şi-a adus aminte că un partid de stânga trebuie să mimeze că e aproape de oamenii muncii şi de tradiţiile socialiste. Au dezgropat sărbătoarea de 1 mai, au regăsit-o în roşu aprins şi au colorat cu această culoare oraşele şi municipiile patriei. Că roşul tricourilor şi şepcilor seamănă cu roşul ouălelor de Paşte, cu atât mai bine.

Harul divin a pogorât pe Mircea Geoană şi acesta însoţit de noul apostol al PSD, Marian Vanghelie, au cutreierat ţara în lung şi în lat, propovăduind social-democraţia din poziţia de baroni cu blazon roşu.

Nu contează că nu avem bani pentru şcoală, că sănătatea e la pământ, că agricultura nu mai există, că i.m.m.-urile au fost sufocate, micii şi berea au fost din belşug. Cu fundiţa roşie sunt cei 25.000 de euro pe care Mircea Geoană îi va da căpşunarilor, cu tricou roşu vor fi cosmonauţii PSD.

Trăiască Împăratul roşu!

PD-L-ul, convertit la dreapta la ordinul comandantului suprem, nu s-a mai putut lipi de sărbătoarea de 1 mai şi a dezgropat o alta, de 2 mai. A reînviat sărbătoarea tineretului utecist. A reînviat şi centrul de la Costineşti, au cheltuit milioane de euro pe reclame la televiziuni şi presă. Trecutul utc-ist al noii generaţii de PD-işti a ieşit cu brio la suprafaţă.

Cu doamna ministru şi cu EBA în frunte au petrecut copios la malul mării, copie la indigo a petrecerilor UTC. Singurul lucru care a lipsit a fost Cenaclul Flacăra. Adrian Păunescu ar fi venit cu mare bucurie.

Însă un adevărat partid de dreapta ştie când să se delimiteze de trecutul comunist. În rest, finanţele merg bine, tineretul şi sportul înfloresc, transporturile şi autostrăzile împânzesc ţara, iar primul-ministru se ridică cât mai mult pe vârfuri în speranţa că va vedea tot mai aproape orizontul realizărilor guvernului care, din păcate, nu există.

Sunt curios ce vor promite în această campanie electorală, fonduri mai mari pentru România, rezolvarea vizelor pentru America, întărirea leului la paritare cu euro.

Să trăiţi mult şi bine până o să se realizeze promisiunile favoriţilor.

Domnul Marian Ghiveciu:

Declaraţia mea politică se intitulează "Factorii care generează neperformanţă în agricultura României".

Neperformanţele producţiei agricole anuale sunt generate, în primul rând, de dependenţa încă prea ridicată de condiţiile meteorologice anuale, deoarece sistemele de irigaţii sunt, în mare parte, degradate şi nefuncţionale, echiparea precară a fermelor cu instalaţii de irigaţie şi costul ridicat al apei pentru irigat, dar şi datorită folosirii unor tehnologii agricole învechite, cu consum redus din categoria inputurilor care susţin performanţa.

Seceta, cu frecvenţă din ce în ce mai mare, afectează producţia agricolă, mai cu seamă în Câmpia Română, Dobrogea şi Moldova, zone în care se găsesc şi cele mai întinse suprafeţe de irigaţii, construite în perioada 1960-1990, dar nefuncţionale sau neutilizate de circa 20 de ani.

Neperformanţele agricole ale României, fluctuaţiile multianuale au consecinţe din ce în ce mai severe atât asupra asigurării necesarului de produse agricole, cât şi asupra cheltuielilor generale ale sectorului.

Având în vedere faptul că în România s-a cultivat în perioada 2000-2008 o suprafaţă de circa 5-5,5 milioane ha grâu şi porumb, obţinând o producţie medie de 2,65-2,70 t/ha, comparativ cu media din Franţa, de 7 t/ha la cereale, se naşte întrebarea care ar fi suprafaţa de cereale, necesară României pentru acoperirea consumului anual de cereale de circa 14-15 milioane tone, în cazul în care România ar obţine producţii de cereale asemănătoare cu cele din Franţa şi alte ţări din Uniunea Europeană? Răspunsul este simplu: 2-2,2 milioane ha.

Din acest calcul rezultă că România are costuri anuale generate de neperformanţă de circa 2,4-2,5 miliarde de lei (500-600 milioane euro), sumă care ar putea fi alocată pentru inputurile suplimentare necesare sporirii producţiei la un nivel de performanţă ca al Franţei, iar suprafaţa de 2-2,2 milioane ha s-ar putea aloca altor culturi.

Agricultura românească, ca de altfel întreaga economie agroalimentară, este caracterizată de criza ineficacităţii alocării şi utilizării resurselor, precum şi puternic afectată de un sistem de dezechilibre ale proprietăţii şi exploataţiei, ale pieţelor, preţurilor produselor agricole şi inputurilor producţiei agricole, ale competitivităţii şi funcţionării instituţionale, toate acestea fiind factori generatori de nonperformanţă.

Susţinerea financiară a agriculturii practicată, în decursul perioadei 1990-2007, sub diferite forme (sume fixe la ha, cupoane, alocaţii pe animal etc.), a reprezentat, în mare parte, mai degrabă o formă "mascată" de protecţie socială decât căi de dezvoltare a exploataţiilor agricole şi de creştere a performanţelor acestora.

Analiza sistemelor de finanţare a agriculturii practicate în Uniunea Europeană, în diferite etape, funcţie de stadiul de evoluţie a exploataţiilor agricole, sunt utile pentru înţelegerea unor puncte de vedere referitoare la susţinerea agriculturii în România.

Domnul Mircea Gheorghe Drăghici:

Declaraţie politică: "Importanţa alegerilor europarlamentare".

Mulţi dintre noi credem că ştim totul despre campania electorală, fie că facem parte dintr-un partid sau nu. Totuşi, multe lucruri, deşi par simple, sunt rezultatul unei activităţi laborioase şi atent planificate. Modalităţile de a conduce o campanie s-au schimbat dramatic, iar singura cale de a câştiga este să foloseşti toate şansele pe care le ai, metodele şi tehnicile noi, dar, mai ales, să deţii o strategie eficientă.

Paşii mici, dar vizibili, făcuţi de partidele şi liderii politici din România, în modalitatea de a conduce campaniile electorale, arată că persuasiunea politică devine un rezultat al unei activităţi profesioniste.

Este o iluzie să subestimezi electoratul, să-l consideri neinformat, fără capacitatea de a judeca, de a cumpăni, uneori chiar mai bine decât oamenii politici.

A elabora mesaje simpliste sau a utiliza tehnici aparent sofisticate, dar sesizate de către mulţi alegători, este o gravă greşeală. Publicul se va simţi subapreciat şi manipulat.

Prin natura lor, campaniile produc mai mulţi învinşi decât învingători, ceea ce poate antrena o dispută "la baionetă", disperată, care nu mai ţine cont de reguli, de un minimum de civilizaţie.

Campaniile au şi ele regulile lor. Este esenţial ca partidele şi candidaţii să cunoască şi să stăpânească mecanismele unei campanii electorale. În felul acesta se asigură un fel de "egalitate a şanselor", care să permită celor mai buni să câştige. Fără stăpânirea acestor mecanisme sau în condiţiile unei stăpâniri inegale, poate câştiga demagogia, fariseismul.

La capătul unei campanii electorale se află Puterea, atât de mult râvnită de către partide şi candidaţi. Pentru aceasta, nu înseamnă o campanie poate face mult, dar niciodată nu face totul.

O campanie poate adăuga, poate construi dacă ceea ce există ca realizare, prestigiu, imagine, permite acest lucru, dar o campanie nu va putea transforma niciodată un candidat fără credit şi prestigiu într-unul competitiv. Tocmai pentru că, la capătul cursei electorale, se află puterea, campaniile aduc la suprafaţă ceea ce este mai bun şi ceea ce este mai rău în oameni. Ele pot fi prilej de derulare a unor proiecte, a unor strategii elaborate după ani de experienţă, cum pot fi şi o formă de a vinde iluzii, o modalitate de a transforma spaţiul public într-o scenă a invectivei, a acuzei, a scenariilor murdare.

Competiţia politică este o formă de înfruntare dură. Contează şi comportamentul propriu-zis al candidaţilor, capacitatea lor de a rezista, de a convinge, de a se stăpâni, de a da replici tăioase, de a da tot atâtea lovituri câte primesc.

Viaţa politică nu este doar ceea ce se vede: priviri, recepţii, zâmbete. Omului politic i se cere o tărie specială, o capacitate de stăpânire aparte. Adesea, alegătorul votează şi omul, iar campania trebuie să evidenţieze şi calităţile individuale ale candidaţilor.

Statutul de membru al UE este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru a ne atinge unul dintre obiectivele noastre strategice: reducerea decalajelor istorice faţă de statele occidentale. Pentru asta avem nevoie de o strategie de dezvoltare durabilă, care să permită folosirea oportunităţilor oferite de aderare şi care să maximizeze avantajele oferite de apartenenţa la Uniune.

Se ştie că alegerile constituie un element de bază pentru promovarea democraţiei în lume. Occidentul concepe alegerile drept un test pentru aprecierea gradului de dezvoltare democratică într-o ţară sau alta.

Orientarea campaniei pentru alegerile europarlamentare spre teme interne şi neglijarea celor europene a generat discuţii aprinse în cadrul politic românesc. Fenomenul în sine nu este unul particular românesc.

În majoritatea statelor admise în Uniunea Europeană, după 2004, şi care au derulat campanii pentru a-şi trimite reprezentanţi în Legislativul european, factorii politici au apelat la problematicile interne ale statelor respective pentru a câştiga, în detrimentul unor teme europene considerate mai puţin importante pentru propriile lor electorate. Aşadar, în cazul României, unde dezbaterea pe probleme comunitare este într-un stadiu incipient, apelul la teme interne în campanie pare să fie unul cât se poate de firesc.

Aş vrea să vă spun că pentru partidele politice româneşti, alegerile europarlamentare reprezintă o competiţie importantă doar în măsura în care rezultatele acestora vor crea premise pentru alegerile prezidenţiale din toamna lui 2009.

Rolul şi importanţa reprezentării României în Parlamentul European nu sunt foarte bine conştientizate de electoratul românesc. Acesta este motivul pentru care partidele vor pune accent pe teme interne, iar dezbaterile se vor axa, în principal, pe conflicte interne: problemele din justiţie, agricultură sau politică externă.

Rezultatele vor fi semnificative pentru partide în condiţiile în care vor reprezenta un punct de plecare pentru alegerile din anul viitor. Mai ales, în perioada de desfăşurare a campaniilor electorale, partidelor li se reproşează că nu îşi îndeplinesc în mod satisfăcător funcţia de informare a opiniei publice. În loc să-şi prezinte programul alegătorilor înainte de alegeri şi să ia atitudine în ceea ce priveşte anumite probleme specifice, ele se mulţumesc cu a emite vorbe mari, care nu de puţine ori sunt produsul unor experţi în marketing. Nu persoanele sunt puse în prim-plan.

Partidele nu îşi conduc campaniile electorale mereu în virtutea respectării conceptului de "cetăţean responsabil". Ele sunt permanent supuse tentaţiei de a se adapta necesităţilor. Deseori, acestea preferă să "împăneze" informaţiile livrate cetăţenilor cu promisiuni populare, renunţând să "umple paharul" cetăţenilor cu "un vin de calitate".

Domnul Victor Raul Soreanu Surdu:

"Ziua Pământului. Chestiunea ţărănească". Moţiunea simplă.

Au trecut câteva zile bune din data de 22 aprilie, dată la care se sărbătoreşte «Ziua Pământului», zi ce a fost fondată de senatorul Gaylord Nelson, în anul 1970, cu scopul cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl arată faţă de mediu, faţă de pământ.

La început, această zi era celebrată de câteva milioane de cetăţeni americani, iar după două decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de ţări au transformat «Ziua Pământului» într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorinţa de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre. Atunci a fost fondată şi organizaţia neguvernamentală «Earth Day USA», care din 1991, coordonează pe plan naţional şi internaţional ceea ce pornise ca un eveniment strict american. După 1990, «Ziua Pământului» a fost sărbătorită şi în ţara noastră.

Alte 70 milioane de oameni din multe ţări au aderat la aceste activităţi. Astăzi sunt implicate de asemenea peste 4000 de organizaţii nonguvernamentale din 170 de ţări ale lumii.

Reţeaua «Ziua Pământului», constituită cu prilejul celebrării acestei importante zile cuprinse în "Calendarul evenimentelor ecologice", include multe tipuri de organizaţii din diferite domenii de activitate, care promovează acţiuni cu scopul de a educa populaţia şi de a favoriza participarea publicului în acţiunile ecologice.

Am urmărit cu atenţie acţiunile întreprinse în România pe 22 aprilie şi am constatat că, exceptând câteva publicaţii, printre care şi Informaţia Vălenilor din Colegiul 6 Ştefan cel Mare, au amintit spre lauda lor despre «Ziua Pământului», de importanţa acestei zile în care toţi cetăţenii României ar trebui să-şi reamintească de tot ceea ce reprezintă pentru noi pământul, alte acţiuni cu caracter local şi naţional n-au avut loc.

Din păcate, nici la nivelul cel mai înalt, Preşedinţia României, nu s-a marcat acest eveniment aşa cum s-ar fi cuvenit prin acordarea unor înalte distincţii acelor organizaţii neguvernamentale sau publicaţii sau personalităţi care au desfăşurat de-a lungul vieţii şi mai ales în ultimul an activităţi de protecţie şi conservare a solului, a apei, a pădurilor, a atmosferei, remarcându-se fie în universul familiei, al locuinţei sau pe plan naţional prin activităţi de oprire sau de combatere a neglijenţei cu care oamenii contribuie în fiecare zi la degradarea pământului.

Doresc ca prin această intervenţie să stimulez toate organismele româneşti în ideea de a nu-şi pierde speranţa şi că este mai mult decât necesar să revitalizeze prezenţa zilnică în această esenţială lucrare dumnezeiască, protecţia pământului, pământ care, de fapt, înseamnă viaţă, lucrare care ar trebui să atingă maximum de satisfacţie în fiecare an pe 22 aprilie - Ziua pământului.

Sunt optimist şi cred că cele câteva nenorociri care s-au abătut asupra pământului şi din păcate multe reprezintă o consecinţă a intervenţiei omului, ar putea fi stopate şi ca urmare a iniţiativei în curs de dezbatere şi aprobare în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a Camerei Deputaţilor: Legea privind utilizarea, conservarea şi protejarea solului.

Îmi exprim convingerea că după adoptarea acestei legi, în fiecare zi şi de Ziua pământului, vom urmări să lăsăm urmaşilor noştri o mai bună protecţie a resurselor naturale: plante, animale, depozite minerale, soluri, apă, aer, combustibili fosili, să protejăm biosfera, să protejăm mai ales viaţa şi sănătatea oamenilor.

Cele 22 de milioane de români sunt într-un fel sau altul în contact permanent cu pământul chiar dacă locuiesc la bloc sau undeva într-o zonă în care pădurea, apa şi pajiştea încă nu au fost distruse de excavatoare sau betoane.

Din păcate, de la ieşirea din Bucureşti şi până în multe zone ale ţării în care ispititoarele oferte turistice ne cheamă la odihnă, de o margine şi de alta a drumurilor, în lacuri, în parcuri, la margine de păduri suntem încă sufocaţi de gunoaie, ambalaje de plastic, moloz etc.

La toate acestea se poate adăuga distrugerea consolidărilor biologice pe ravene, tăierea neraţională a pădurilor, lucrarea solurilor din deal în vale şi nu pe curba de nivel şi, în consecinţă, scăderea anuală a producţiei agricole, a profitului din activităţile agricole, scumpirea produselor alimentare, limitarea celor care recurg la o alimentaţie raţională, creşterea îmbolnăvirilor, creşterea cheltuielilor sociale cu tratamentele medicale etc.

Securitatea alimentară la nivel european şi în multe ţări dezvoltate ale lumii a reprezentat obiectivul cel mai important în care respectivele ţări au alocat anual importante sume de la bugetul statului, au dezvoltat învăţământul şi cercetarea agricolă, au respectat şi respectă oamenii de ştiinţă, specialiştii şi fermierii, deoarece toţi sunt convinşi că produsul muncii lor - pâinea noastră cea de toate zilele - reprezintă viaţa.

După toate necazurile pe care le avem, noi, românii, am căpătat un talent de a pierde timpul în confruntări fără rezultat cum ar fi şi ultima dezbatere parlamentară provocată de moţiunea simplă "Agricultura şi dezvoltarea rurală spre dezastru".

Desigur s-au rostit multe cuvinte grele în această confruntare politică între opoziţie şi putere, din păcate însă chestiunea ţărănească a rămas în continuare nerezolvată, aşa cum s-a întâmplat timp de 45 de ani înainte de revoluţie şi timp de 20 de ani de la revoluţie.

S-a vorbit mult despre ce nu s-a făcut, s-a vorbit despre ardei, morcov, s-a vorbit mult despre Bachus, s-au adus jigniri de o parte şi de alta.

Ţăranii, fermierii au rămas tot cu întrebările vestitului Moş Ion Roată: Unde sunt banii pe subvenţii? Unde sunt camerele agricole din fiecare comună? Unde sunt cotele de lapte? Unde vor vinde produsele din lapte şi cerealele din producţia acestui an? Cum vor recupera sau plăti banii împrumutaţi pentru dezvoltarea unor ferme de producţie moderne cofinanţate cu bani europeni?

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Dunga la pantaloni"

Când te uiţi la o pereche de pantaloni, bine croiţi şi aranjaţi, purtaţi de o persoană îngrijită, vezi de departe atât croiul perfect, cât şi dunga ce-i străbate. Comparaţia o fac cu moţiunea simplă din această săptămână a PNL pe tema agriculturii cu titlul: "Agricultura şi dezvoltarea rurală spre dezastru", plecând de la considerentul că aşa cum te îmbraci, aşa şi arăţi.

O altă săptămână, o altă moţiune, cu aceiaşi sorţi de izbândă ca surata de pe educaţie, adică zero, că poate... poate vor avea ce pune într-un ziar de campanie aruncat încă de pe acum pe la colţul străzii cu titlul "gratuit" la alegerile pentru Parlamentul European. Moţiune simplă şi la propriu şi la figurat, fără cap şi fără coadă, fără sare şi piper, fără direcţii de acţiune sau măcar vreo idee despre ceea ce făcea ministrul "Caltaboş" pe când era la cârma agriculturii. Doar acuze, vorbe grele aduse atât managementului cât şi persoanei domnului ministru Ilie Sârbu, nu că aş dori să-l apăr în vreun fel, ci doar să remarc lipsa de vlagă şi de onoare a celor ce cândva au şi fost miniştri într-un guvern mai mult decât corupt.

Moţiunea, la fel ca pantalonii cei cu dungă, sau ca dungă la pantaloni, trebuia să prevadă şi soluţii concrete de rezolvare a problemelor din agricultură, pentru a fi croită şi călcată bine, numai că aşa cum era de aşteptat, în afară de pantaloni cu genunchi şi buzunare goale adică gogoriţe şi vorbe goale nu au avut cei din PNL.

Reversul medaliei e că toate aceste încercări, democratice ce-i drept, se pot întoarce exact împotriva celor ce le croiesc, adică efectul "bumerang" în ochii croitorului şi aşa destul de şchiop şi necăjit, dacă comparăm numărul voturilor la moţiune cu numărul de semnături.

Aştept cu nerăbdare confruntarea din campania ce bate la uşă cu primul PNL-ist ce doreşte să-şi tragă pantalonii prost croiţi şi pe mărime greşită în vreo emisiune electorală pe teme de educaţie, agricultură, moţiuni simple sau... de cenzură.

Domnul Florin Iordache:

"Învăţământul românesc în pericol"

În condiţiile în care veniturile majorităţii profesorilor sunt sub nivelul salariului minim pe economie, creşterea salariilor pentru cadrele didactice a fost o decizie corectă şi oportună. La baza adoptării legii au fost raportările şi prognozele economice din 2008, comunicate de către Guvern.

Trebuie în continuare majorate salariile cadrelor didactice, în special ale profesorilor cu venituri mici. Soluţia trebuie oferită nu de Ministerul Educaţiei, ci de cel de Finanţe, care trebuie să asigure fondurile pentru majorări salariale. Încasările la buget sunt mai mici, dar cred că domnul Gheorghe Pogea trebuie să asigure un echilibru între nivelul încasărilor şi necesarul de fonduri la ministere, pentru că, pe nedrept, Ministerul Educaţiei a fost transformat în victima crizei economice.

Domnul preşedinte Traian Băsescu creează un precedent periculos pentru ideea de responsabilitate politică. Încercarea de a îndrepta nemulţumirile elevilor şi profesorilor către sindicatele din Educaţie nu face decât să semene dezbinare şi discordie în societate.

Dialogul este singura cale de a depăşi situaţia şi de a respecta atât drepturile profesorilor cît şi interesele elevilor.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

"Actele de identitate biometrice - ridică unele semne de întrebare"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a susţine următoarea declaraţie politică: actele de identitate biometrice ridică unele semne de întrebare.

RFID este o tehnologie care permite identificarea şi captarea automată a datelor prin intermediul radiofrecvenţelor. Adesea este denumită "internetul obiectelor", legând toate obiectele din jurul nostru (haine, bunuri de consum etc.) şi prin paşapoartele biometrice şi cărţile de identitate electronice, totul, adică obiecte şi oameni la un loc.

Pe lângă aspectele sale pozitive şi novatoare, cu implicaţii privind sporirea eficienţei şi securităţii serviciilor, când este vorba de oameni, lucrurile devin mai complicate. Numeroase luări de poziţie din rândul unor personalităţi sau ONG-uri au relevat serioase îngrijorări că această tehnologie de acces omniprezentă ar putea ameninţa viaţa privată.

Îngrijorarea vine şi datorită posibilităţii de creştere a gradului de supraveghere, în special la serviciu, ducând la discriminare, excludere, victimizare şi posibil pierderea locului de muncă.

Vizavi de latura tehnică, există o serie de opinii şi la nivel european - Parlamentul European, CEDO, prin care se ridică serioase semne de întrebare în ce priveşte succesul programelor SIS şi SIS II şi păstrarea dreptului la viaţa privată, din moment ce reţinerea amprentelor digitale şi faciale acum sau mai târziu va depinde de o serie de politici greu de anticipat.

Există o insistenţă susţinută în adoptarea Ordonanţei 207/2008 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, motivată de obligativitatea adoptării legislaţiei europene, conform Regulamentului CE nr.2254/2004 şi Deciziei Comisiei (2005) 409.

Faptul că anumite etape nu au fost riguros respectate ca procedură şi termene, neoferind posibilitatea manifestării libertăţii de conştiinţă şi de exprimare în timp util, mă face să mă întreb: cine şi de ce a procedat astfel? De asemenea, se pot pune o serie de alte întrebări; pe lângă cele de ordin tehnic, de pildă: pentru câte persoane din România această lege va avea relevanţă? (deocamdată fiind doar cele care vor ieşi din Uniunea Europeană sau poate nu numai, cine ştie); se va mai putea circula în viitor în Uniunea Europeană pe baza cărţii de identitate? Până unde vor merge "obligaţiile" noastre legislative faţă de Uniunea Europeană şi cum ni le vom asuma?

Cred că, în această etapă, paşaportul de tip normal, simplu, turistic sau cum se denumeşte el în formele actuale ar fi trebuit să fie păstrat ca regulă de bază, iar cel biometric să circule în paralel, pentru cine îl doreşte, la cerere, până la verificarea lui practică, la nivel global într-un interval de timp mai lung.

Cred, de asemenea, că în varianta propusă ar fi bine ca perioada de valabilitate pentru paşaportul simplu să fie egală în prima fază cu a celui biometric şi, după verificarea practică a lipsei consecinţelor dăunătoare omului, cu timpul, se poate ajunge la valabilitatea propusă de şase luni, un an.

Stimaţi colegi şi colege, membri ai Parlamentului, dragi români, este un punct de vedere personal şi pe baza unor materiale primite din partea societăţii civile, căreia îi mulţumesc pentru interesul manifestat faţă de această importantă problemă la nivel naţional şi nu numai.

- după pauză -

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările Camerei Deputaţilor de astăzi şi anunţ că, din totalul celor 334 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 221, sunt absenţi 82, din care 29 participă la alte acţiuni parlamentare.

Urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative.

Punctul 15, Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi a celor de serviciu.

Procedura este de urgenţă.

Îi dau cuvântul reprezentantului Guvernului.

Doamna Doina Pârcălabu (preşedinta Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale):

Bună ziua!

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi a celor de serviciu.

Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale au luat act de Decizia Curţii Constituţionale nr. 82 din 15 ianuarie 2009, care a constatat că acest act normativ este neconstituţional în integralitatea lui.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul preşedintelui Comisiei pentru muncă, domnul Victor Paul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost solicitată în procedură de urgenţă cu dezbaterea pe fond a Ordonanţei Guvernului nr. 230/2008.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei pentru egalitate de şanse.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea prevederilor Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ale Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instituţiilor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, ale Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi cele ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor.

Modificările se referă la suspendarea pensiilor în perioada în care beneficiarii sunt încadraţi într-o funcţie remunerată de la bugetul de stat, precum şi restituirea sumelor primite cu ocazia pensionării, în cazul în care beneficiarii optează să ocupe o funcţie remunerată de la bugetul de stat.

Comisia propune plenului Camerei aprobare proiectului de lege în forma prezentată de Senat, respectiv respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.230/2008, întrucât a fost declarată neconstituţională, în integralitatea ei, prin decizia Curţii Constituţionale nr.82/2009.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. El a fost adoptat de Senat în 16 martie. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt solicitări pentru intervenţii? Dacă nu sunt, nefiind nici... Pe procedură.

Domnul Kerekes Karoly:

Doamna preşedinte. Mulţumesc.

Cu foarte mare respect întreb pe doamna preşedinte a Casei Naţionale de Pensii, este din partea Guvernului? Reprezintă Guvernul la această iniţiativă legislativă? Sau la această ordonanţă, mai bine zis?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg că întrebarea dumneavoastră a fost lămurită. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Acum discutăm punctul 16, proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Punctul de vedere al Guvernului?

Domnul Valentin Preda (secretar de stat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Valentin Preda, secretar de stat la Ministerul Transporturilor.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă supun atenţiei proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2008 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.74/2008 se creează posibilitatea eliminării unor prevederi referitoare la transportul rutier public de persoane, prin servicii regulate şi regulate special în trafic judeţean, care se regăsesc cuprinse în prevederile Legii nr.92/2007, a serviciilor de transport public local;

Stabilirii unor principii insuficient reglementate prin regulamentul nr.684/92 al Consiliului Uniunii Europene din 16 martie 1992 privind regulile comune pentru transportul internaţional de călători cu autocarul şi autobuzul şi prin regulamentul nr.11/98 din 11 decembrie 1997 de modificare a Regulamentului nr.684/92 al consiliului la transportul naţional de călători;

Stabilirii condiţiilor aferente transportului rutier în cont propriu de mărfuri şi transportului rutier în cont propriu de persoane, conform prevederilor specifice europene;

Cunoaşterea condiţiilor referitoare la regimul vehiculelor rutiere şi documentelor necesare operatorilor de transport, întreprinderilor din România la derularea pe teritoriul statelor membre Uniunii Europene a operaţiunilor de transport rutier public sau transport rutier în cont propriu;

De asemenea, emiterii de către autoritatea competentă a copiei conforme a licenţei de transport sau a copiei conforme a certificatului de transport în cont propriu, personalizată cu numărul de înmatriculare al autovehiculului pentru care a fost eliberată, în vederea evidenţierii şi controlului tuturor vehiculelor utilizate la operaţiunile de transport rutier;

Stabilirea unei perioade de valabilitate a programului de transport, de 5 ani, în vederea creşterii stabilităţii domeniului transportului rutier public de persoane prin servicii regulate la nivel interjudeţean;

Creşterea posibilităţilor de control asupra activităţii şcolilor de conducători auto şi instructorilor de conducere auto;

Sporirea eficacităţii acţiunilor de control privind activitatea operatorilor de transport, reglementarea la nivel de lege a obligaţiilor şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto, fiind prevăzute sancţiuni aplicabile acestora pentru nerespectarea obligaţiilor ce le revin.

Prezentul proiect asigură derulare optimă şi continuă a transportului rutier public de persoane la nivel interjudeţean, prin crearea cadrului necesar punerii în aplicare a următorului program de transport.

Ţinând cont de faptul că actualul program de transport persoane prin servicii regulate în trafic interjudeţean, cu valabilitate în perioada 2005-2008, expiră la 30 iunie 2008.

Vă mulţumesc şi vă supun atenţiei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei pentru industrii.

Domnul Marin Mircea:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu proiectul de lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a comunicat prin avizul din 27 ianuarie 2009 că membrii comisiei au hotărât în unanimitate să avizeze favorabil proiectul de lege, cu amendamente adoptate, prin care se propune adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, întrucât ordonanţa de urgenţă transpune prevederi ale dreptului comunitar în domeniu.

Examinarea proiectului de lege a avut loc în şedinţa comisiei din 1 aprilie 2009. La lucrări au fost prezenţi 26 din totalul de 28 de deputaţi membri ai comisiei.

La dezbaterile asupra proiectului de lege au participat specialişti din Ministerul Transporturilor şi infrastructurii, sub conducerea domnului secretar de stat Marin Anton.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere, cu amendamente admise şi amendamente respinse.

Prin obiectul de reglementare şi conţinut proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să propuneţi şi un timp pentru dezbaterea pe articole.

Domnul Mircea Marin:

Cinci minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea Grupurilor parlamentare sunt intervenţii? Nefiind intervenţii, vă supun la vot propunerea făcută de comisie, cu privire la timpul alocat dezbaterii pe articole.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

Propunerea a fost adoptată: 64 de voturi pentru, două împotrivă şi 3 abţineri.

Intrăm în dezbaterea amendamentelor.

La pct.1 avem titlul legii: "Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere." Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7 şi pct.8. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

La pct.9 există şi un amendament respins. Dacă doreşte cineva să-l susţină? Nu. Adoptat.

La pct.10, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De asemenea, mai avem două amendamente respinse care vizează tot articolul 3. De data aceasta pct.46 şi pct.57. Dacă doreşte cineva să le susţină? Nu.

La pct.11, de asemenea, este un amendament respins care vizează art.3 pct.48. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.12 şi 13. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.14, 15 şi 16. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.17 şi 18. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.19 la pct.24, inclusiv. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.25. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.26 la pct.29, inclusiv. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.30, până la pct.37. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.38. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.39. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.40. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.41, 42, 43 şi 44. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.45. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.46, 47, 48, 49. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.50. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pt.51. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.52 la pct.58. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.59. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.60 şi 61. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.62. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 17. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Procedură de urgenţă.

Invit pe reprezentantul Guvernului pentru a susţine... Domnul Sorin Blejnar.

Domnul Sorin Blejnar (preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală):

Bună ziua!

Sorin Blejnar - preşedintele ANAF.

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Mulţumesc, doamnelor şi domnilor deputaţi.

Este vorba de proiectul de lege care are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin care s-au modificat şi completat prevederile Codului de procedură fiscală, în scopul consolidării şi eficientizării activităţii de administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, respectiv: aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale să se realizeze prin structurile de asistenţă şi îndrumare a contribuabililor; desfiinţarea totală sau parţială a actelor de administrare fiscală prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage desfiinţarea totală sau parţială a actelor prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente; unificarea termenului de plată pentru obligaţiile fiscale care se plătesc în cont curent, respectiv data de 25 a fiecărei luni; stabilirea datei plăţii obligaţiilor fiscale în cazul plăţilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare; clarificarea competenţelor fiscale centrale şi teritoriale în materie de soluţionare a contestaţiilor; modificarea unor prevederi referitoare la contravenţii şi sancţiuni la regimul produselor accizabile.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei pentru buget, domnule Ialomiţianu, vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Raport asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 29 de deputaţi din totalul de 30 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 15 aprilie 2008. Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în şedinţa din data de 7 martie 2009, Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor, a proiectului de lege, cu amendamentele din anexă. Propun cinci minute pentru discuţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt solicitări pentru intervenţii, dacă nu, vă supun la vot propunerea făcută de comisie.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul: 77 de voturi pentru, 4 abţineri şi un vot împotrivă. Propunerea a fost adoptată.

La pct.1, titlul legii, "Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală." Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.2 la pct.20. Sunt observaţii? Nu există modificări făcute nici de comisie. Dacă nu, sunt adoptate.

Dacă de la pct.21 la pct.24 sunt observaţii? Nu. Adoptate.

La pct.25. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.26 la pct.28. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 18. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu. Comisia? Vă rog.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

La solicitarea conducerii Ministerului Sănătăţii, precum şi a Ordinului asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România, în conformitate cu prevederile art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă solicităm retrimiterea proiectului de lege la comisie pentru întocmirea unui raport de înlocuire.

Solicităm un termen de 30 de zile.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere importanţa acestui act normativ şi având în vedere că au fost o serie de controverse la comisie, consider că retrimiterea la comisie a acestui act normativ este şi corectă, este şi eficientă şi, în acelaşi timp, poate să ne dea pentru viitor un punct de vedere foarte amplu şi în acelaşi timp să vedem dacă şi actualul guvern doreşte ca această profesie să fie bine reglementată.

În acelaşi timp, subliniez faptul că iniţiatorul nu este prezent în sală, ceea ce nu este normal, şi ar trebui să atenţionaţi, doamnă preşedinte, Ministerul Sănătăţii că nu-şi face datoria, că nu-şi îndeplineşte obligaţiile pe care le are, şi, în numele Grupului parlamentar al PNL, sunt de acord cu propunerea preşedintei Comisiei pentru sănătate şi familie, cu retrimiterea raportului la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Nicolăescu, o să vă rog să votaţi opinia dumneavoastră pe propunerea făcută de comisie. Dacă sunteţi de acord cu retrimiterea.

Vă rog, să votaţi, votul este deschis.

S-a încheiat votul: 89 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Proiectul se întoarce la comisie.

Termen două săptămâni? 30 de zile.

Punctul 19. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Procedură de urgenţă.

Din partea Guvernului?

Domnul Valentin Preda:

Vă mulţumesc că mi-aţi dat cuvântul.

Având în vedere caracterul special al relaţiilor de transport public local care există de peste 50 de ani între municipiul Bucureşti şi localităţile din judeţul Ilfov este necesar ca pentru acest caz particular să se aplice reguli speciale, în sensul exceptării acestei categorii de transport de la regulile transportului interjudeţean şi încadrarea acestuia în categoria transportului local. Segmentele de populaţie afectate sunt atât elevii şi studenţii, cât şi călătorii care beneficiază de bonificaţii pe transportul în comun.

În acest sens, se impune modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere, în încercarea de a da o soluţie pe componenta de transport public local, valabilă oricărei dezvoltări urbanistice.

De altfel, prevederile prezentei ordonanţe au fost preluate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.74/2008.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei, vă rog.

Domnul Mircea Marin:

În conformitate cu prevederile din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată cu prezentul proiect de lege.

Proiectul de Lege pentru aprobare Ordonanţei de urgenţă a Guvernului a fost adoptat în Senat în forma propusă de Guvern în 2008.

În conformitate cu prevederile Constituţiei, Cameră decizională pentru acest proiect de lege este Camera Deputaţilor.

Având în vedere că în cadrul comisiei s-a dezbătut un alt proiect de lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere, membrii comisiei au hotărât cu majoritatea de voturi să propună plenului Camerei respingerea proiectului de lege, ţinând seama că unele prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.110/2008, modificate şi completate, au fost preluate ca amendamente admise la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Prin obiectul de reglementare şi conţinut, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Un minut, din care am să folosesc eu 30 de secunde.

În toamna anului 2008, în plină campanie electorală, toate forţele politice din Ilfov promiteau, şi pe bună dreptate, alegătorilor că va reintroduce aşa-zisul RATB, mă rog, un transport cât de cât civilizat între Bucureşti şi Ilfov. Guvernul de atunci a emis această Ordonanţă nr.110, făcând una act de dreptate faţă de călătorii dintre Bucureşti şi Ilfov, cetăţeni ai Ilfovului, ai Bucureştiului, dar şi din alte părţi care au probleme de rezolvat în această zonă, nu ştiu cât a câştigat fiecare formaţiune politică din această ordonanţă, ştiu, cu siguranţă, că cei peste 480 de mii de călători care fac naveta zilnic între Bucureşti şi Ilfov au câştigat.

Prin aprobarea Ordonanţei nr.74, care a fost puţin mai devreme astăzi, toţi cei de aici am consfinţit aceeaşi situaţie fericită pentru locuitorii Bucureştiului şi cei din Ilfov care, prin definirea transportului ca transport local, pot avea posibilitatea să acceseze la un transport civilizat şi sigur.

Mai mult decât atât, prin amendamentul depus de colegul Păduraru, s-a creat posibilitatea ca şi în imediata apropiere a marilor aglomerări urbane din ţară, prin asocierea dintre administraţiilor locale din zonele respective să se poată introduce acest transport de tip local, care să folosească mijloace de transport de tip urban.

Începând de astăzi, locuitorii din Ilfov şi Bucureşti, în mod special, se apropie de momentul în care să nu mai fie obligaţi să călătorească cu acele microbuze care sunt de foarte multă vreme depăşite.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc şi o să vă rog să faceţi, în afară de dezbateri generale, şi o propunere din partea comisiei, pentru timpul alocat dezbaterii pe articole, pentru că avem două articole.

Domnul Mircea Marin:

Două minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii din partea Grupului parlamentare în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt alte solicitări.

Vă supun votului propunerea făcută de comisie. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul: 84 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 5 abţineri. Propunerea a fost adoptată.

La pct.1 avem titlul: "Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere."

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 20. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/2009 privind acordarea unui împrumut Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. în scopul refinanţării împrumutului acordat de Trezoreria statului în anul 2004. Procedură de urgenţă.

Dau cuvântul reprezentantului Guvernului.

Domnul Valentin Preda:

Prin adoptarea actului normativ propus se creează condiţiile necesare pentru rambursarea împrumutului acordat Companiei Naţionale de autostrăzi din contul curent general al Trezoreriei statului, în valoare de 190 milioane lei, prin Hotărârea de Guvern nr. 252/2004, care în condiţiile actuale nu s-ar putea achita din veniturile proprii ale acestei companii.

Cazul excepţional prevăzut la art.115 alin.(4) din Constituţia României, republicată, constă în diminuarea încasărilor Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România din aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţional din România, precum şi a celorlalte tarife stabilite, conform legii, pe fondul crizei economice mondiale, fapt care determină imposibilitatea rambursării împrumutului acordat din venituri proprii.

Neadoptarea prezentului act normativ conduce la imposibilitatea achitării împrumutului care ar duce la executarea silită a obligaţiilor de plată şi blocarea conturilor Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale. Compania e de interes strategic naţional care astfel nu îşi va putea realiza obligaţiile privind activităţile de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor, cu consecinţe deosebit de grave în asigurarea transportului rutier la nivel naţional.

Fac precizarea că avem şi pe domnii de la Ministerul Finanţelor, dacă doriţi o participare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru buget, vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/2009 privind acordarea unui împrumut Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. în scopul refinanţării împrumutului acordat de Trezoreria statului în anul 2004.

La întocmirea raportului, s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ trimis cu adresa nr.170 din 12.III.2009.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 29 de deputaţi din totalul de 32 membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în şedinţa din data de 1 aprilie 2009.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/2009 privind acordarea unui împrumut Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. în scopul refinanţării împrumutului acordat de Trezoreria statului în anul 2004, în şedinţa din data de 22 aprilie 2009, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a acestui raport, în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare, sunt solicitări de intervenţii. Nu sunt.

Atunci rămâne pentru votul final, neavând nici amendamente.

Punctul 21. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.121/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.127/2003 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor.

Procedură de urgenţă.

Vă rog.

Domnul Cătălin Teodorescu (subsecretar de stat, Autoritatea Sanitar-Veterinară şi Siguranţa Alimentelor):

Bună ziua!

Cătălin Teodorescu mă numesc, subsecretar de stat Autoritatea Sanitar-Veterinară şi Siguranţa Alimentelor.

Prin Ordonanţa de urgenţă nr.121/2008 se modifică suportul financiar al statului în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea suinelor. Astfel, în ceea ce priveşte suinele din exploataţiile comerciale industriale, ele vor fi identificate şi înregistrate conform noului sistem de identificare, costurile fiind suportate de proprietarul animalelor.

Prin transferul responsabilităţii în ceea ce priveşte efectuarea şi plata costului identificării suinelor din exploataţia comercială industrială de suine, către proprietarul acestuia, se simplifică sistemul existent de identificare şi înregistrare a suinelor şi se economiseşte o parte importantă a bugetului statului.

Având în vedere că suinele din exploataţiile comerciale industriale reprezintă aproximativ un sfert din efectivul total de suine al României, prin utilizarea acestui nou sistem de identificare se vor economisi aproximativ 2 milioane de euro anual de la bugetul de stat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru agricultură, domnul Mocanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.127/2003 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, aprobată cu modificări prin Legea 118/2004, noutatea intervenţiei legislative constând în introducerea unor dispoziţii potrivit cărora aplicarea crotaliilor auriculare şi/sau mărcilor şi înregistrarea suinelor din exploataţiile comerciale industriale de suine se efectuează de proprietar.

În urma dezbaterii în şedinţa din 22.IV.2009, comisia a hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

vă rog.

Domnul Marian Avram:

Marian Avram. Sunt din partea Grupul parlamentar al PD-L.

Vreau să susţinem această modificare a ordonanţei de urgenţă pentru că, în primul rând, este benefic pentru bugetul statului. În al doilea rând, ajungem să ne aliniem prevederilor Comisiei Europene şi astfel identificarea şi înregistrarea animalelor de fermă, în acest caz a suinelor, va intra în grija fermierilor, a proprietarilor de animale.

Subliniez că această reglementare este valabilă numai pentru fermele autorizate, că este acceptată de către crescătorii de suine din România.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt şi alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Dacă nu, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 22. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6 din 2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate.

Procedură de urgenţă.

Invit pe reprezentantul Guvernului să-l susţină.

Doamna Doina Pârcălabu:

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6 din 2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate reglementează, în principal, următoarele: pentru anul 2009, nivelul pensiei sociale minime garantate este de 300 de lei, începând cu data de 1 aprilie 2009, şi de 350 de lei, începând cu data de 1 octombrie 2009. Începând cu anul 2010, nivelul pensiei sociale minime garantate se stabileşte anual prin Legea bugetului de stat şi poate fi doar majorat prin legile de rectificare a bugetului de stat, în raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici şi cu resursele financiare.

Categoria de beneficiari, respectiv pensionarii sistemului public de pensii, cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă nivelul cuantumului pensiei cuvenit sau aflat în plată se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate.

Modul de stabilire a pensiei sociale minime garantate. Drepturile acordate, potrivit prezentului proiect de lege, cu titlu de pensie socială minimă garantată, se stabilesc şi se plătesc de către Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, prin casele teritoriale de pensii şi se evidenţiază în mod distinct pe talonul de pensie.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Sunt Doina Pârcălabu, preşedintele Casei Naţionale de Pensii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul reprezentantului Comisiei pentru muncă, domnul preşedinte Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulament, Comisia pentru muncă a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliul Legislativ, Comisiei de buget, Comisiei juridice şi Comisiei pentru egalitate de şanse.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea pensiei sociale minim garantate la nivelul de 300 de lei începând cu data de 1 aprilie 2009 şi de 350 lei începând cu data de 1 octombrie 2009.

Beneficiază de pensia socială minim garantată pensionarii din sistemul public de pensii cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă nivelul cuantumului pensiei cuvenit sau aflat în plată stabilit în conformitate cu Legea nr.19/2000 se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate, diferenţa suportându-se de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii.

Comisia propune plenului Camerei aprobarea proiectului de lege, în forma prezentată de Senat, în vederea creării cadrului necesar acordării acestui tip de pensie pentru îmbunătăţirea sistemului de protecţie socială.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Legea a fost adoptată de Senat în 16 martie.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul.

Domnul Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest act normativ este o consecinţă a punerii în aplicare a programului de guvernare iniţiat de Guvernul Boc. Chiar dacă parcurgem o perioadă de criză financiară şi economică, Guvernul Boc împreună cu colaboratorii aflaţi la guvernare au găsit soluţiile necesare, şi mă refer aici la cele de natură financiară, astfel încât să pună în aplicare punct cu punct toate măsurile cu care domnul prim-ministru Emil Boc a venit în faţa noastră şi le-a propus.

Este un demers necesar, este un demers firesc. Este absolut normal să scoatem din falimentul lăsat de guvernul anterior pensionarii cu pensii mici, astfel încât şi pentru ei să reuşim să ne luptăm astfel încât să le asigurăm un trai pe cât posibil decent, şi nu în ultimul rând, un trai uman.

Iată că Guvernul Boc ceea ce face, face bine, iar ceea ce spune, duce la bun sfârşit.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule Dobre, vă rog. Din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Victor Paul Dobre:

Orice măsură se ia în favoarea unei categorii defavorizate bineînţeles că este bine primită. Dar, ca să temperez discursul demagogic al colegului meu care a vorbit înainte, aş vrea să precizez câteva lucruri.

La 1 ianuarie 2009, Guvernul Boc, prin ordonanţă, ulterior prin Legea bugetului, a tăiat pensiile tuturor pensionarilor. Respectiv, punctul de pensie care trebuia să fie 760 şi nu ştiu cât, a fost adus înapoi la 697. o bună parte din cei care beneficiază astăzi de la 1 aprilie de pensia minimă socială ar fi beneficiat de această pensie de la 1 ianuarie 2009 dacă Guvernul Boc era atent la ceea a făcut Guvernul Tăriceanu.

Deci, încă o dată aţi tăiat pensiile, veniţi acum cu o parte din compensare, nu mai vorbesc de faptul... şi colegii mei din Comisia de muncă ştiu că asociaţiile de pensionari ne-au atras atenţia asupra principiului contributivităţii. Deci, atenţie, când vă exprimaţi, dacă nu ştiţi despre ce e vorba, mai bine tăceţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Nu mai sunt.

Atunci, proiectul de lege rămâne la votul final.

Punctul 23. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4 din 2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar.

Procedură de urgenţă.

Din partea Ministerului Finanţelor, doamna Graţiela Iordache.

Doamna Graţiela Denisa Iordache (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Bună ziua!

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin respectivul act normativ, au fost adoptate următoarele măsuri: în primul rând, s-a instituit o procedură mai simplă în ceea ce priveşte autorizarea împrumuturilor locale, s-a creat un mecanism mai sensibil de finanţare pentru instituţiile publice de cultură şi unităţile sportive, s-a instituit prevederea că subvenţiile acordate de la bugetul de stat pentru proiectele eligibile ai căror beneficiari sunt autorităţi ale administraţiei publice locale, să nu fie utilizate în anul următor pentru alte destinaţii sau să se restituie la bugetul de stat, ci să se utilizeze cu aceeaşi destinaţie.

S-a creat temeiul legal pentru efectuarea virărilor de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificaţiei bugetare. Măsurile vizează păstrarea echilibrelor bugetare, iar pentru anul 2009 se estimează un plus pentru bugetul asigurărilor sociale de stat de 300.000 lei. Nu conţine elemente de ajutor de stat.

Propunem şi susţinem adoptarea actului normativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru buget, domnul Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4 din 2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 27 de deputaţi din totalul de 32 membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 25 martie 2009.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4 din 2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, în şedinţa din data de 28 aprilie 2009, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, cu amendamentele din anexă.

Propun 5 minute pentru discutarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Nu sunt.

Vă supun la vot propunerea făcută de comisie cu privire la timpul alocat.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 77 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

La pct.1, titlul: Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar.

Observaţii. Nu sunt. Adoptat.

De la pct.2 la pct.6, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Pct.7. Observaţii. Nu sunt. Adoptat.

De la pct.8 la pct.10. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

La pct.11. Observaţii. Nu sunt. Adoptat.

De la pct.12 la pct.17. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 24. Proiectul de Lege privind Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158 din 2008 pentru modificarea şi completarea Titlului XI - "renta viageră agricolă" din Legea nr.247 din 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Procedură de urgenţă.

Îi dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului, domnul secretar de stat Hoinaru.

Domnul Marian Hoinaru (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin prezentul proiect de act normativ se urmăreşte armonizarea prevederilor legale în privinţa plăţii, în sensul stabilirii unui termen unic de plată, respectiv până la 31 august a anului următor celui pentru care aceasta este datorată, de care să beneficieze atât rentierii cât şi moştenitorii acestora.

De asemenea, se urmăreşte extinderea categoriei celor care beneficiază de acordarea rentei viagere agricole prin includerea în aceasta şi a persoanelor fizice în vârstă de peste 62 de ani, cărora li s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit Legii fondului financiar şi optează irevocabil pentru despăgubiri plătite de către investitorii în acea sumă în care şi celelalte categorii beneficiază de rentă pe baza dreptului născut în temeiul Legii nr. 247/2005.

Totodată, prin acest proiect de act normativ se urmăreşte şi eliminarea condiţiei referitoare la suprafaţa de teren extravilan de maxim 0,5 hectare pe care rentierul o poate păstra în folosinţă proprie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reprezentantul Comisiei juridice.

Domnul Gabriel Andronache:

Gabriel Andronache este numele meu. Sunt secretarul Comisiei juridice.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru agricultură au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege menţionat de domnul secretar de stat.

Camera Deputaţilor estre Cameră decizională.

Senatul a adoptat această iniţiativă legislativă.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat.

Comisiile au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul comun de adoptare referitor la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2008.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Dacă nu sunt, atunci proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 25. Proiectul Legii organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul. nu.

Din partea comisiei sesizate în fond. Din partea Comisiei pentru politică economică.

Domnul Aurel Vainer:

Doamna preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Îngăduiţi-mi să prezint raportul Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Voi încerca să fiu succint.

Reglementarea propusă a fost dezbătută în mai multe rânduri în Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi, de asemenea, în plen. Ea a fost retrimisă de două ori la comisie.

Care sunt concluziile? Iată ce spunem. În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia a examinat iniţiativa legislativă mai sus-menţionată în şedinţa din 14 octombrie 2008, întocmind raportul iniţial prin care membrii comisiei au supus plenului Camerei spre dezbatere şi adoptare Proiectul Legii organizării şi funcţionării statisticilor oficiale în România, cu amendamente admise.

Potrivit dispoziţiilor art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, plenul Camerei în şedinţa din 10 februarie 2009 a hotărât să retrimită la comisie proiectul de lege pentru o nouă dezbatere.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au reluat examinarea iniţiativei legislative mai sus-menţionate, în şedinţa din 10 martie 2009, întocmind raportul suplimentar din 10 martie 2009, prin care au supus plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul Legii organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România, cu amendamente admise şi un amendament respins.

Potrivit dispoziţiilor art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 24 martie 2009, a hotărât să retrimită la comisie proiectul de lege pentru a doua oară, în vederea unei noi examinări.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulament, membrii comisiei au reluat examinarea iniţiativei legislative în şedinţa din 1 aprilie 2009. La lucrările comisiei au participat în calitate de invitat din partea Institutului Naţional de Statistică, domnul Virgil Voineagu, preşedinte.

La dezbaterea acestui proiect de lege, din totalul de 25 de membri ai Comisia pentru politică economică, la şedinţă au participat 24 de deputaţi. În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi şi cu 4 abţineri, să menţină raportul iniţial şi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul Legii organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

vă propun 5 minute de dezbatere.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt solicitări pentru intervenţii.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale. Vă rog.

Domnul Aurel Vainer:

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Am mai susţinut această lege de vreo două ori în Cameră. Sper ca de data aceasta să reuşim să dăm votul necesar, dar vă spun cu toată deschiderea, sinceritatea şi oarecare competenţă care o am în materie, că este bine să votăm acest proiect de lege.

Ca atare, eu şi Grupul minorităţilor naţionale vom vota legea şi v-aş ruga şi pe dumneavoastră să acordaţi un vot în acest sens. Vom avea un progres real în ceea ce înseamnă activitatea de statistică în România, care se va circumscrie mult mai bine în cerinţele statisticilor europene.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Ioan Munteanu (din bancă):

Şi din Colegiul 6 din Neamţ!

Domnul Aurel Vainer:

Şi fac un adaus mai reprezentativ: Colegiul 6 Neamţ.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am să-l invit la microfon pentru a-şi exprima un punct de vedere şi pe preşedintele Institutului Naţional de Statistică, domnul Voineagu.

Domnul Virgil Voineagu (preşedintele Institutului Naţional de Statistică):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vă spun că scopul acestei legi este acela de a stabili cadrul juridic pentru dezvoltarea şi elaborarea statisticilor oficiale în conformitate cu principiile statisticii europene şi cu codul de bune practici.

Vă informez că prezentul proiect de lege a fost transmis în forma tradusă şi la Eurostat şi la Banca Centrală Europeană, iar mesajul, de exemplu, al directorului general de la Eurostat este următorul: vi-l aduc la cunoştinţă: "A fost o plăcere şi o onoare să constat că acest proiect de lege este în mare măsură inspirat de, şi reflectă prevederile noului Regulament-cadru nr.223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu privire la statisticile europene, care a intrat de curând în vigoare, respectiv de la data de 1 aprilie 2009".

În acest sens, pot fi menţionate, între altele, prevederile referitoare la rolul de coordonator al Institutului Naţional de Statistică, cele referitoare la principiile statisticii, precum şi cele privind confidenţialitatea statistică.

În preajma împlinirii a 150 de ani de statistică oficială, doamnelor şi domnilor deputaţi, susţin şi vă rog să aprobaţi prezentul proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea Grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Vă rog să votaţi propunerea făcută de comisie cu privire la timpul alocat dezbaterilor.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul: 89 voturi pentru, 2 împotrivă şi o abţinere.

La pct.1 - titlul - "Legea organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.5 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă de la pct.12 la pct.15 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.16 la pct.20 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.21 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.22 şi 23 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Dacă de la pct.24 la pct.35 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.36 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.37 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.38 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă de la pct.39 la pct.46 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.47 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă de la pct.48 la pct.59 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Atunci proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 26. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2008 pentru modificarea alin.(2) al art.1 din Legea nr.509/2006 privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolari şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Doamna secretar de stat Oana Badea, de la Ministerul Educaţiei.

Doamna Iulia Adriana Oana Badea (secretar de stat, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor deputaţi,

Domnilor deputaţi,

Proiectul de ordonanţă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(2) al art.1 din Legea nr.509/2006 privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolari şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional.

Alineatul face de fapt o aliniere în ceea ce priveşte modalitatea de decontare. "Laptele şi cornul" avea o formulă de plată. În acest moment, şi mierea acordată este reglementată în acelaşi mod, precum laptele şi cornul.

Normele de aplicare vor fi realizate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării vă solicită să susţineţi prin vot propunerea legislativă.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic sau Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Doamna Sulfina Barbu, vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport au fost sesizate spre dezbatere în fond cu acest proiect de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 16 februarie 2009.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat favorabil.

De asemenea, şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil prezentul proiect de lege.

Prezent proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea alin.(2) al art.1 din Legea nr.509/2006 privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolarii şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2008.

Au fost amendamente admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În consecinţă, vă supunem aprobării acest proiect de lege.

Timpul pe care îl propun este de cinci minute.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Fiind în procedură de urgenţă, nu este nevoie de un timp alocat dezbaterilor.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale sunt intervenţii? Nu sunt.

Deci, intrăm în dezbaterea amendamentelor.

La pct.1 - titlul - "Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2008 pentru modificarea alin.(2) al art.1 din Legea nr.509/2006 privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolarii şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3, 4 şi 5, nemodificate de comisie. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.6 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Punctul 27. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 4/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 128/2000 privind stabilirea unor taxe pentru serviciile prestate pentru persoanele fizice şi juridice de către Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Din partea Guvernului, vă rog.

Domnul Marin Pătuleanu (consilier, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege are ca scop aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2001, prin care se propun anumite modificări la o ordonanţă mai veche, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 128/2000 privind stabilirea unor taxe pentru serviciile prestate de Ministerul Administraţiei şi Internelor către persoanele fizice şi juridice.

Precizez că de la momentul iniţierii modificărilor amintite şi până în prezent, legislaţia incidentă în materie a suferit numeroase transformări şi, în consecinţă, a apărut nevoia actualizării prevederilor Anexei la Ordonanţei Guvernului nr.128/2000, cea care defineşte prestaţiile efectuate şi nivelul taxelor percepute.

În baza celor menţionate mai sus, vă adresăm rugămintea să aprobaţi proiectul de lege în forma propusă şi aprobată de către Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei Sulfina Barbu, pentru a prezenta punctul de vedere al comisiei.

Doamna Sulfina Barbu:

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată pe fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.4/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.128/2000 privind stabilirea unor taxe pentru serviciile prestate pentru persoane fizice şi juridice de către Ministerul Administraţiei şi Internelor.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor taxe pentru serviciile prestate pentru persoane fizice şi juridice de către Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Face parte din categoria legilor ordinare.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în şedinţa din 4 martie 2009.

În urma examinării acestui proiect de lege şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi aprobare, acest proiect de lege, cu amendamentul admis, care este redat în anexa la prezentul raport.

În consecinţă, vă propunem aprobarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii: "Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 4/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 128/2000 privind stabilirea unor taxe pentru serviciile prestate pentru persoanele fizice şi juridice de către Ministerul Administraţiei şi Internelor".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Se adoptă.

La pct.2 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.3 - la pct.5 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

La pct.6 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8 - Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă sunt observaţii la anexă? Nu sunt. Adoptată.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Punctul 28. Proiectul de Lege privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi? Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Carmen Axenie:

Raport suplimentar asupra Proiectului de Lege privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil proiectul de lege.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege, cu amendamentele admise.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Pentru dezbatere propunem trei minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale sunt solicitări de intervenţii?

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Vainer:

Doamna preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Am venit în faţa dumneavoastră să susţin aprobarea, adoptarea acestui proiect de lege care vine să facă dreptate pentru o categorie de oameni care a suferit din greu în anii comunismului.

Este bine, chiar dacă-i atât de târziu, că apare o lege care va da dreptul, celor care au avut de suferit sau au suferit mai exact condamnări politice, să poată ieşi din acea stare de condamnat.

Vreau, în acelaşi timp, să spun că din partea mea, a populaţiei evreieşti, am avut de obiectat ceva la acest proiect de lege, şi anume la un articol care prevedea şi posibilitatea, ca să mă exprim simplu, reabilitării celor care au fost condamnaţi pe legile criminalilor de război.

Am intervenit în plen, împreună cu alţi colegi din Camera Deputaţilor, şi s-a reuşit retrimiterea proiectului la comisie.

Aş dori să constat cu satisfacţie că la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi s-a analizat acest amendament pe care l-am propus, împreună cu alţi colegi de la UDMR şi de la Partidul Naţional Liberal şi, ca atare, a fost admis în comisie.

V-aş ruga să aveţi amabilitatea să semnaţi legea, aşa cum s-a adoptat în urma acestui raport suplimentar, cu amendamentul pe care l-am cerut, şi se face dreptate pentru cei care merită într-adevăr dreptate.

Şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale mi se alătură la susţinerea acestei legi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Máté András-Levente:

Stimaţi colegi,

Forma în care a sosit în faţa plenului Camerei Deputaţilor această lege poate fi susţinută şi de UDMR. Într-adevăr, se face dreptate prin repararea acelor măsuri administrative şi condamnările cu caracter politic pe care le-au suferit anumite persoane, pentru singurul fapt că au avut o altă orientare politică în acea vreme.

Prin amendamentele pe care le-am făcut împreună cu colegul nostru antevorbitor, care face parte din Camera Deputaţilor, la proiectul de lege menţionat, acesta a primit o formă ce poate fi susţinută, şi vă solicităm să susţineţi şi dumneavoastră acest proiect de lege.

Grupul parlamentar al UDMR va vota acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea pe articole.

Pct.1 - titlul - "Lege privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.5 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9 - Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 29. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei, doamna Sulfina Barbu.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deoarece prin scrisoare oficială am primit solicitare din partea Ministerului Culturii pentru clarificarea unor aspecte din anexă, vă propunem şi vă solicităm, în acelaşi timp, votul dumneavoastră pentru retrimiterea la comisie pentru un termen de maximum două săptămâni, pentru a clarifica aceste aspecte sesizate de Ministerul Culturii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt şi alte intervenţii?

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

Acest act normativ adoptat, cu aprobare de către Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, este unul vital pentru oraşele noastre, mai ales dacă vorbim de oraşele mari.

Auzind cererea Ministerului Culturii, noi - Grupul parlamentar al UDMR - sperăm ca această cerere vine numai să întărească acest act normativ, pentru că, cum ştiţi şi dumneavoastră, Ordonanţa nr.27 este actul normativ adoptat de guvern prin care derogările la documentele administrative urbanistice au fost limitate, care din fericire, şi mulţumesc şi celorlalte partide, a fost susţinut, cu mici amendamente, dar până la urmă corecte, şi în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic după lungi dezbateri, şi după un raport al colegilor noştri.

În spiritul acesta, Grupul parlamentar al UDMR poate să accepte retrimiterea spre dezbatere, încă două săptămâni, numai şi numai dacă Ministerul Culturii va veni cu completări care să întărească legea, şi să nu slăbească această lege.

Pentru că, dacă ajungem în situaţia în care nici măcar acest act normativ nu poate să intre în vigoare, conform iniţiatorului, atunci cred că nu mai suntem în ceasul al 12-lea din punct de vedere al dezvoltării oraşelor, ci am trecut deja de faza în care mai putem să avem speranţe, pentru că oraşele noastre, din păcate, în multe cazuri, au trecut în derivă din punct de vedere al dezvoltării.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii?

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest act normativ este demult în dezbaterea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Sigur că ordonanţa produce efecte, şi pentru că printre efectele pe care le-a produs ordonanţa în timp au fost şi unele care au creat anumite probleme şi anumite chestiuni legate de autorizare, de promovare a unor proiecte în localităţile ţării, şi mai ales în municipii şi oraşe, această dezbatere a durat mult. S-au făcut multe amendamente.

Este o lege, care până la urmă, a fost... şi amendamentele care au fost făcute, au fost acceptate de membrii comisiei. Sigur că ne-am pus de acord şi cu ministerul de resort şi cu reprezentanţii autorităţilor locale, respectiv Federaţia municipiilor şi Asociaţia oraşelor.

Proiectul de lege şi textul ordonanţei se referă, bineînţeles, şi la monumente, şi Ministerul Culturii a adus câteva precizări legate de monumentele istorice, şi mai ales de monumentele clasificate. A venit cu solicitarea, pentru că la timpul respectiv nu au sesizat anumite amendamente făcute de colegii noştri şi n-au sesizat implicaţiile pe care le au asupra monumentelor aceste amendamente. Le-au sesizat ulterior, şi este bine că le-au sesizat, atât timp cât proiectul de lege şi raportul sunt în procedură de dezbatere parlamentară, şi sunt convins, pentru că cunosc aceste amendamente, că sunt amendamente care vin să întărească disciplina în construcţii, modul de autorizare şi de eliberare a autorizaţiilor, şi cred că în termenul acesta rezonabil de două săptămâni vom clarifica punctele de vedere ale ministerului, şi această lege, care va ieşi, va fi o lege bună, care va veni chiar în sprijinul administraţiei locale şi va accelera procesul de eliberare a certificatelor de urbanism, a avizelor şi autorizaţiilor de construcţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun la vot propunerea făcută de comisie pentru retrimitere, cu un termen de două săptămâni.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

S-a încheiat votul: 92 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri.

Proiectul este retrimis la comisie, cu un termen pentru raport de două săptămâni.

Punctul 30. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de securitate între Guvernul României şi Guvernul Regatului Norvegiei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 29 mai 2008.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond, din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul Georgian Pop, vă rog.

Domnul Georgian Pop:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată, spre dezbatere pe fond, cu acest proiect de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterilor din cadrul comisiei, membrii comisiei, cu unanimitate de voturi, au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale sunt intervenţii?

Dacă nu sunt, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 31. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de securitate între România şi Republica Portugheză privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 14 mai 2008.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Domnule Georgian Pop, vă rog.

Domnul Georgian Pop:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Acordul supus ratificării are ca obiect de reglementare protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, în cadrul unor activităţi ce presupun cooperarea directă între părţi, încheierea şi derularea unor contracte sau alte raporturi între structuri ale administraţiei publice sau persoane juridice de drept public şi privat din cele două state.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterilor din cadrul comisiei, membrii Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu unanimitate de voturi, au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege, în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Nefiind, urmează votul final.

Punctul 32. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului deschis spre semnare la Bruxelles la 2 iunie 1998 şi semnat de România la 3 iunie 2008 privind amendarea Anexei de Securitate la Acordul dintre părţile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru cooperarea privind informaţiile în domeniul atomic, deschis spre semnare la Paris la 18 iunie 1964 şi semnat de România la Washington la 14 februarie 2006.

Dacă din partea iniţiatorului sunt solicitări de intervenţii? Nu.

Domnul Georgian Pop, de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Domnul Georgian Pop:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Proiectul are ca obiect de reglementare Ratificarea Protocolului deschis spre semnare la Bruxelles la 2 iunie 1998 şi semnat de România la 3 iunie 2008 privind amendarea Anexei de Securitate la Acordul dintre părţile Tratatului Atlanticului de Nord pentru cooperarea privind informaţiile în domeniul atomic, ratificat prin Legea nr.494/2006.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterilor din cadrul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, membrii comisiei, cu unanimitate de voturi, au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege, în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale nu sunt solicitări pentru intervenţii.

Nefiind amendamente, urmează votul final.

Punctul 33. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru modificarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Naţionale "Loteria Română"-S.A.

Dacă din partea iniţiatorilor sunt solicitări de intervenţii? Nu.

Din partea comisiei? Sunt de acord.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 34. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, nr.341/2004.

Din partea iniţiatorilor nu sunt solicitări pentru înscrieri la cuvânt.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi?

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.135 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată cu cererea de reexaminare a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2008.

Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2008 a fost transmisă spre promulgare Preşedintelui României la data de 8.X.2008.

În conformitate cu dispoziţiile art.77 din Constituţia României, Preşedintele României a formulat, în data de 10.X.2008, o cerere de reexaminare a Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2008.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a dezbătut cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României în şedinţa din 23 februarie 2009 şi a adoptat Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2008, considerând că motivele invocate de Preşedintele României sunt temeinice.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit art.75 din Constituţia României.

În conformitate cu prevederile art.61 şi 135 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat cererea de reexaminare a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2008.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună spre dezbatere plenului Camerei Deputaţilor admiterea cererii de reexaminare şi adoptarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2008 în forma adoptată de Senat, cu amendamentul adoptat, formulat în anexă.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Dorim să vă solicităm din partea comisiei să aprobaţi cererea de reexaminare, fiind vorba despre drepturile celor care au luptat în 15 noiembrie 1987 la Braşov şi prin care consacrăm practic aceste drepturi care li se cuvin pe deplin.

Vă mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Dacă nu, intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul legii: Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2008 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr.341/2004.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.3 la pct.13. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.14.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 35. Reexaminarea Legii pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006 ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.55 din 14 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi?

Comisia propune respingerea, nu?

Domnul Gabriel Andronache:

Da. Comisia propune respingerea, doamnă preşedinte, şi vă rugăm să fiţi de acord cu această propunere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 37. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(3) al art.40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

Dacă, din partea comisiei, doamna Turcan doreşte să ia cuvântul.

Doamna Raluca Turcan:

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu această propunere legislativă. Această propunere, ca şi legea de modificare, face parte din categoria legilor organice.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă solicită respingerea acestei iniţiative legislative, chiar dacă ideea în fond a acestei legi este una corectă, şi anume de a exista acelaşi tratament pentru persoanele fizice şi pentru persoanele juridice, de a nu plăti taxa radio-tv în cazul în care nu deţin aparate radio-tv. Ea este inaplicabilă în acest moment, pentru că declaraţia pe proprie răspundere nu se poate aplica persoanelor juridice şi, în acelaşi timp, în acest moment, nu există un cadru de control şi sancţionarea celor care fraudează, prin neplata taxei radio-tv.

De aceea, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă susţine respingerea acestei iniţiative.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii? Nu sunt.

Atunci, proiectul de lege rămâne la votul final.

Punctul 36. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1990 privind Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Punctul 38. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Consiliul Federal Elveţian privind serviciile aeriene regulate, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2008.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Din partea comisiei?

Iniţiatorul? Da. Vă rog.

Domnul Valentin Preda:

Vă mulţumesc.

Noua versiune a Acordului bilateral româno-elveţian privind serviciile aeriene modifică sau înlocuieşte clauzele esenţiale din Acordul aerian româno-elveţian în vigoare referitoare la desemnarea şi autorizarea operatorilor aerieni, revocarea şi suspendarea autorizaţiilor de operare, siguranţa şi securitatea aviaţiei civile, transmiterea programelor de operare, soluţionarea diferendelor.

Cu privire la desemnarea companiilor aeriene, s-a convenit că fiecare parte contractantă va avea dreptul să desemneze, în scopul exploatării serviciilor convenite, pe rutele specificate, una sau mai multe companii aeriene, având sediul pe teritoriul statelor părţilor contractante şi care sunt deţinute sau controlate de către aceste state, de către un stat membru al Uniunii Europene sau de către cetăţenii acestora.

Acordul conţine toate clauzele standard comunitare solicitate de către Comisia Europeană pentru a fi incluse în acordurile bilaterale încheiate de statele membre cu state terţe.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru industrii şi servicii? Vă rog.

Domnul Mircea Marin:

Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Nefiind amendamente, urmează votul final.

Punctul 42. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României.

Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi? Nu.

Dacă, în cadrul dezbaterilor generale, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

La pct.1. Sunt observaţii? Nu sunt.

La pct.1, Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.202/1991 privind organizarea Monitorului Oficial al României.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.3 la pct.7. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.8. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.9 la pct.11. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.12 la pct.16. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.17. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.18 până la pct.22. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 43. Propunerea legislativă pentru completarea art.5, alin.(1) pct.II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Din partea iniţiatorului nu sunt solicitări.

Din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială? Nu sunt solicitări de intervenţie.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale se solicită pentru intervenţie? Nu.

Atunci, intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul legii: Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.4 la pct.7. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.8. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne la votul final.

Punctul 44. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Iniţiatorul? Doreşte să ia cuvântul. Vă rog.

Domnul Marin Pătuleanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.119 privind actele de stare civilă urmăreşte, în principal, armonizarea legislaţiei în materia stării civile cu normele incidente din conţinutul altor acte normative, descentralizarea unor activităţi prin transferul unor competenţe ale autorităţilor administraţiei publice centrale la instituţiile cele mai apropiate de comunitate, reprezentarea corectă a competenţelor autorităţilor care participă la înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi nu în ultimul rând, simplificarea procedurilor specifice domeniului prin reducerea unităţilor de timp alocate soluţionării unor categorii de cereri.

Ţinând seama de cele precizate mai sus, vă adresăm respectuoasa rugăminte să adoptaţi proiectul de lege în forma propusă şi adoptată de comisiile juridice şi respectiv Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi? Vă rog.

Doamna Carmen Axenie:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Raport comun suplimentar asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil proiectul de lege.

Membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege, cu amendamentele admise.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Dacă nu sunt, atunci intrăm în dezbaterea pe articole.

La pct.1: Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2 şi 3. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.4. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.5 a pct.8. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.9. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.11 la pct.22. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.23 la pct.30, inclusiv. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.31. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.32. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.33. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.34. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.35 până la pct.40. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.41 la pct.45, inclusiv. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.46. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.47 până la pct.49. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 45. Proiectul de Lege pentru modificarea art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.17/1999 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea "Serviciului Public de Radiocomunicaţii Navale de Apel, Pericol şi Salvare".

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul secretar de stat. Vă rog.

Domnul Valentin Preda:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei Guvernului nr.17/1999 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Serviciului Public de Radiocomunicaţii Navale de Apel, Pericol şi Salvare, aprobată cu modificări prin Legea nr.450/2001 în scopul menţinerii acestui serviciu la un standard de calitate ridicată.

Modificarea vizează majorarea duratei de asigurare a Serviciului Public de Radiocomunicaţii Navale de Apel, Pericol şi Salvare de către Compania Naţională de Radiocomunicaţii Navale, RADIONAV S.A. Constanţa, de la 10 ani la 20 de ani, aceasta reprezentând perioada de timp în care ar putea apărea pe piaţa radiocomunicaţiilor navale alt operator cu acelaşi obiect de activitate şi la acelaşi nivel de dotare şi capacitate de operare.

Vă rog să adoptaţi prezentul proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Domnul Mircea Marin:

Comisia propune aprobarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

În cadrul dezbaterilor generale nu sunt solicitări de intervenţii.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 46. Proiectul de Lege privind modificarea art. 453 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură penală.

Iniţiatorul? Domnul ministru Victor Ponta. Vă rog.

Domnul Victor-Viorel Ponta (ministrul pentru relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Închidem o mică portiţă prin care condamnaţii definitiv puteau să fie puşi în libertate pe motive de boală. Încercăm să aplicăm acelaşi sistem ca şi la arestaţii preventiv.

Dacă există probleme, într-adevăr, medicale, pot fi trataţi în spitale, sub pază. Este o modificare care va fi prevăzută şi în viitorul Cod de procedură penală, dar nu am vrut să lăsăm un an şi jumătate, în care să mai iasă şi alţi condamnaţi definitiv.

Senatul a adoptat propunerea. Vă rog mult de tot să o susţineţi şi dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi? Vă rog.

Doamna Carmen Axenie:

Raport asupra Proiectului de Lege privind completarea art.453 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură penală.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de domnul ministru.

Cu unanimitate de voturi, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege privind completarea art.453 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură penală.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 39. Propunerea legislativă pentru modificarea punctului 14 al art.7 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, conform prevederilor constituţionale şi ale celor din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În aceeaşi situaţie ne aflăm şi la punctul 40 cu Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.263 din 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor.

Termenul pentru dezbatere şi vot final a fost depăşit.

Conform procedurilor constituţionale, se consideră adoptată.

De asemenea, punctul 41, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române şi a Legii nr. 364 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.

Termenul de dezbatere şi vot final a fost depăşit, iar propunerea legislativă se consideră adoptată.

Punctul 47. Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Dacă nu, urmează votul final.

Punctul 48. Propunerea legislativă privind formarea profesională şi pregătirea continuă a medicilor şi farmaciştilor.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia propune respingerea.

În cadrul dezbaterilor generale nu sunt solicitări de intervenţie.

Urmează votul final.

Punctul 49. Propunerea legislativă privind completarea art.26 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu sunt solicitări.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 50. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Anexei Hotărârii de Guvern nr.1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii.

Rămâne la votul final.

Punctul 51. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 7/2007 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 52. Propunerea legislativă privind alocaţia de şcolarizare.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu solicită intervenţie. Nu există altă intervenţie.

Urmează votul final.

Punctul 53. Proiectul de Lege pentru reglementarea sprijinului financiar acordat tinerilor şi familiilor de tineri la închirierea locuinţei.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Urmează votul final.

Punctul 54. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr.118/1990 pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 55. Propunerea legislativă privind modificarea Decretului-lege nr.118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu solicită să intervină.

Nu sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Punctul 56. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Nu sunt solicitări din partea grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Punctul 57. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu solicită intervenţie.

Grupurile, de asemenea, nu solicită intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 58. Propunerea legislativă pentru modificarea O.U.G. nr.209/2005 privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul proprietăţii.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 59. Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (3) al articolului 4 din Legea nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile parlamentare nu solicită intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 60. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia propune respingerea.

În cadrul dezbaterilor generale nu sunt solicitări de intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 61. Propunerea legislativă privind salarizarea bugetarilor.

Comisia propune, de asemenea, respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Nu există solicitări în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează votul final.

Punctul 62. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea iniţiatorilor.

Grupurile, de asemenea, nu solicită intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 63. Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Grupurile, de asemenea, nu solicită intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 64. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2009 pentru stabilirea unor măsuri financiar- bugetare.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

În cadrul dezbaterilor generale nu sunt solicitări.

Urmează votul final.

Punctul 65. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Iniţiatorul nu solicită să intervină.

Comisia propune respingerea.

În cadrul dezbaterilor generale, nu sunt solicitări de intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 66. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 67. Propunerea legislativă privind înlocuirea tichetelor de masă cu contravaloarea lor, prin virament pe carduri de masă.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu solicită să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 68. Propunerea legislativă privind stimularea achiziţionării de carte de specialitate şi a participării la congrese, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice şi a pregătirii profesionale continue a cadrelor didactice-medici a cercetătorilor-medici şi a medicilor înscrişi la programe de formare continuă, în beneficiul sănătăţii populaţiei.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia propune respingerea.

Grupurile parlamentare nu solicită intervenţie.

Urmează votul final.

Punctul 69. Proiectul de Lege pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora.

Iniţiatorul nu doreşte să susţină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 70. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Grupurile nu solicită intervenţie.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 71. Propunerea legislativă privind organizarea învăţământului teologic superior de cult islamic.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu solicită să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 72. Propunerea legislativă pentru completarea art.8 al Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu doresc să intervină.

Rămâne la votul final.

Punctul 73. Propunere legislativă privind regimurile matrimoniale.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu doresc să intervină.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 74. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile parlamentare, de asemenea, nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 75. Propunere legislativă pentru modificarea art. I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu solicită intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 76. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.226 din 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu solicită să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 77. Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Grupurile parlamentare nu solicită intervenţie.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 78. Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 190/1999 privind Creditul ipotecar.

Comisia propune de asemenea, respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Nu sunt solicitări din partea grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Punctul 79. Propunerea legislativă pentru acordarea de credite preferenţiale pentru studenţi.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Grupurile parlamentare nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 80. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu solicită intervenţii.

Vot final.

Punctul 81. Propunerea legislativă pentru completarea art.2 din Decretul-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări din partea iniţiatorilor şi nici a grupurilor parlamentare pentru intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 82. Propunerea legislativă privind persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile parlamentare nu solicită intervenţii.

Urmează votul final.

Punctul 83. Proiectul de Lege privind voucherele de vacanţă.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu solicită intervenţii.

Urmează vot final.

Punctul 84. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 373/2004 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Comisia propune respingerea tuturor acestor proiecte de lege.

Grupurile parlamentare nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 85. Proiectul de Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile parlamentare nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 86. Proiectul de Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile parlamentare nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 87. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, în sensul introducerii unui punct suplimentar la art.1 din lege, prin care se va institui obligativitatea prezenţei la urne a cetăţenilor români cu drept de vot.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Grupurile parlamentare de asemenea, nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 88. Propunerea legislativă "Codul electoral".

Iniţiatorii nu doresc să susţină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu solicită intervenţie.

Urmează votul final.

Punctul 89. Propunerea legislativă privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile de asemenea, nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 90. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.334 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial nr.632/21.07.2006.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile parlamentare de asemenea, nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 91. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu solicită intervenţie.

Urmează votul final.

Punctul 92. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 43 din 21 ianuarie 2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi campaniilor electorale.

Dacă sunt solicitări din partea iniţiatorilor? Nu sunt.

Comisia propune respingerea.

Grupurile nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Punctul 93. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de 4 ore.

Grupurile parlamentare nu solicită intervenţii.

Comisia a propus respingerea, iar iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Urmează votul final.

Revenim la punctul 76 de pe ordinea de zi. De la Secretariatul tehnic ni se comunică că raportul comisiei nu a întrunit cvorumul necesar pentru a putea fi adoptat şi atunci îl vom discuta pe articole.

Punctul 76. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.226 din 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.

Dacă sunt observaţii la titlu? Nu sunt.

La art. 1, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Adoptat.

Am încheiat şi dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege.

Am epuizat ordinea de zi.

Ne revedem la 18,30 pentru votul final.

Vă mulţumesc mult.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să vă înregistraţi prezenţa pentru a putea vedea dacă suntem în cvorum.

Şi-au înregistrat prezenţa 156 de parlamentari până în momentul de faţă.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Doamna preşedinte,

Din respect pentru colegii noştri care sunt prezenţi aici, în numele Grupului PSD, cer apel nominal. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Márton Árpád şi se pregăteşte domnul secretar Zgonea să facă apelul nominal.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu propun, totuşi, să supuneţi votului această procedură foarte interesantă, care niciodată nu s-a solicitat atunci când exista un cvorum cuantificat prin prezenţa electronică. Deci singura idee pentru care se propune un astfel de apel nominal este distrugerea cvorumului existent.

Ca atare, eu vă rog să supuneţi votului această procedură, de a se face apel nominal când există cvorum... mă rog, este tot o propunere de procedură, ca şi antevorbitorul meu.

O voce din sală:

Nu există articolul!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Şi, în această situaţie, care este articolul?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Bogdan Olteanu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Regulamentul este cât se poate de clar: solicitarea de apel nominal se face în cazul lipsei cvorumului. Noi avem un cvorum verificat. Mai mult decât atât, prezenţa nominală este înregistrată şi va fi făcută publică, întrucât verificarea prezenţei prin mijloace electronice se face publică şi înregistrează exact persoanele care sunt prezente.

În aceste condiţii, considerăm că apelul nominal nu este regulamentar şi, mai mult decât atât, este doar o procedură dilatorie menită să tragă de timp.

Rugăm, dacă este necesar, mai bine cereţi o pauză de consultări, să spunem lucrurilor pe nume, dacă nu ştiţi cum votăm.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Gelu Vişan.

Domnul Gelu Vişan:

Ceea ce a spus domnul Bogdan Olteanu înainte nu este prevăzut niciunde în Regulament. Noi am ţinut cont de propunerea colegului nostru şi Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal solicită apel nominal. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PD-L.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Valeriu Zgonea, vă rog să faceţi apelul nominal.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

- Adomniţei Cristian Mihai
- Albu Gheorghe - prezent
- Alecu Valeriu
- Almăjanu Marin
- Amet Aledin - prezent
- Ana Gheorghe
- Anastase Roberta Alma - prezentă
- Andon Sergiu - prezent
- Andronache Gabriel - prezent
- Anghel Florin-Serghei - prezent
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - prezent
- Apostolache Mihai Cristian
- Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă
- Arion Viorel
- Atanasiu Teodor
- Avram Marian
- Axenie Carmen - prezentă
- Balan Ioan
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - prezent
- Barbu Sulfina
- Barna Maria Eugenia
- Bădălan Eugen - prezent
- Bădulescu Adrian
- Bănicioiu Nicolae
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ
- Bejinariu Eugen
- Berci Vasile - prezent
- Béres Ştefan Vasile - prezent
- Blaga Iosif Veniamin - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Bobeş Marin
- Bode Lucian Nicolae
- Boghicevici Claudia - prezentă
- Boiangiu Victor
- Boldea Mihail
- Borbély László - prezent
- Bordeianu Dan - prezent
- Bostan Emil - prezent
- Bot Octavian - prezent
- Botiş Ioan-Nelu - prezent
- Boureanu Cristian Alexandru
- Brătianu Matei Radu - prezent
- Brînză William Gabriel
- Buciuta Ştefan - prezent
- Bud Nicolae
- Buda Daniel
- Buda Viorel-Vasile - prezent
- Budurescu Daniel-Stamate - prezent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
- Buican Cristian - prezent
- Burcău Doina - prezentă
- Burlacu Cristian-Ion
- Burnei Ion - prezent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent
- Calimente Mihăiţă
- Canacheu Costică
- Cantaragiu Bogdan
- Cazan Mircea-Vasile - prezent
- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - prezent
- Cărare Viorel
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana
- Chirilă Constantin - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - prezent
- Chiţoiu Daniel
- Chiuariu Tudor-Alexandru
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciobanu Gheorghe
- Ciocan Gheorghe
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
- Ciucă Liviu-Bogdan
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu
- Coroamă Gheorghe
- Covaci Dorel - prezent
- Cristea Victor - prezent
- Cristian Horia
- Croitoru Cătălin
- Damian Ioan - prezent
- Dascălu Constantin - prezent
- Derzsi Ákos - prezent
- Dobre Ciprian Minodor
- Dobre Cristina-Elena - prezentă
- Dobre Victor-Paul - prezent
- Dolineaschi Andrei - prezent
- Donţu Mihai-Aurel - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
- Drăghici Sonia-Maria
- Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent
- Dugulescu Marius Cristinel - prezent
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin
- Dumitrescu Liana - prezentă
- Dumitrică George Ionuţ - prezent
- Dumitru Georgică
- Dumitru Ion
- Duşa Mircea - prezent
- Edler András-György - prezent
- Erdei Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - prezent
- Farkas Anna-Lili - prezentă
- Fenechiu Relu
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - prezent
- Florescu Adrian
- Frunzulică Doru-Claudian
- Fuia Stelian
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
- Geantă Florian-Daniel
- Georgescu Filip
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Tinel
- Gherasim Vasile - prezent
- Ghiţă Cornel
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
- Ghiveciu Marian - prezent
- Giurgiu Mircia
- Gliga Vasile Ghiorghe
- Göndör Marius-Sorin
- Gorghiu Alina-Ştefania
- Gospodaru Gabriel-Dan
- Grama Horia
- Grosaru Mircea
- Gurzău Adrian
- Gust-Băloşin Florentin - prezent
- Hogea Gheorghe - prezent
- Holban Titi - prezent
- Holdiş Ioan - prezent
- Horj Pavel - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Iacob Ridzi Monica Maria
- Iacob-Strugaru Stelică
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent
- Iancu Iulian
- Ibram Iusein - prezent
- Iftime Dragoş-Adrian
- Ignat Miron
- Ionescu George
- Iordache Florin
- Iordache Luminiţa - prezentă
- Iorguş Zanfir - prezent
- Irimescu Mircea - prezent
- Itu Cornel
- Jipa Florina Ruxandra
- Jolţa Nicolae - prezent
- Kelemen Atila Béla-Ladislau
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Korodi Attila - prezent
- Kötö Iosif - prezent
- Lakatos Petru
- Leşe Doru Braşoan - prezent
- Liga Dănuţ
- Longher Ghervazen - prezent
- Lubanovici Mircea - prezent
- Luca Ciprian-Florin
- Lup Mircea Silvestru - prezent
- Lupu Mihai
- Macaleţi Costică
- Manda Iulian Claudiu
- Manolescu Oana
- Marian Dan Mihai - prezent
- Marin Mircea - prezent
- Marinescu Antonella
- Martin Eduard-Stelian
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Militaru Constantin Severus
- Mircovici Niculae - prezent
- Mitrea Manuela
- Mocanu Adrian - prezent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocioalcă Ion
- Moldovan Carmen Ileana
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Morega Dan Ilie
- Motreanu Dan-Ştefan
- Movilă Petru
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - prezent
- Neacşu Marian
- Nechifor Cătălin-Ioan - prezent
- Neculai Marius
- Negoiţă Robert Sorin
- Negruţ Clement
- Nica Dan
- Nica Nicolae-Ciprian
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana
- Nistor Laurenţiu - prezent
- Niţă Constantin
- Niţu Adrian Henorel - prezent
- Nosa Iuliu
- Novac Cornelia-Brînduşa - prezentă
- Oajdea Daniel Vasile - prezent
- Olar Corneliu
- Olosz Gergely
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Bogdan - prezent
- Oprea Gabriel - prezent
- Oprişcan Mihai Doru
- Orban Ludovic
- Pál Árpád - prezent
- Palaşcă Viorel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Paleologu Theodor
- Pálfi Mozes Zoltan
- Pambuccian Varujan - prezent
- Pandele Sorin Andi
- Panţîru Tudor - prezent
- Pardău Dumitru - prezent
- Pâslaru Florin-Costin
- Păduraru Nicuşor - prezent
- Păsat Dan
- Păun Nicolae
- Petö Csilla-Mária - prezentă
- Petrescu Cristian
- Petrescu Petre - prezent
- Pieptea Cornel - prezent
- Pirpiliu Ştefan Daniel
- Plăiaşu Gabriel
- Pocora Cristina-Ancuţa
- Ponta Victor-Viorel
- Pop Georgian
- Pop Virgil - prezent
- Popa Daniela - prezentă
- Popa Florian
- Popa Octavian-Marius - prezent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - prezent
- Popescu Cosmin Mihai
- Popescu Dan-Mircea
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent
- Postolachi Florin - prezent
- Potor Călin - prezent
- Preda Cezar-Florin - prezent
- Prigoană Vasile-Silviu
- Radan Mihai - prezent
- Răţoi Neculai
- Rebenciuc Neculai
- Resmeriţă Cornel-Cristian
- Riviş-Tipei Lucian - prezent
- Rizea Cristian - prezent
- Rogin Marius
- Roman Gheorghe
- Roman Ioan Sorin
- Roşca Lucreţia
- Rusu Valentin - prezent
- Sava Andrei-Valentin - prezent
- Săftoiu Ana Adriana
- Săniuţă Marian-Florian
- Săpunaru Nini
- Sârbu Marian
- Scutaru Adrian George
- Seremi Ştefan
- Seres Denes - prezent
- Socaciu Victor
- Solomon Adrian - prezent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Spînu Teodor-Marius
- Stan Ioan
- Stan Ion
- Stan Nicolae
- Stanciu Anghel
- Stavrositu Maria - prezentă
- Steriu Valeriu-Andrei
- Stoica Mihaela - prezentă
- Stragea Sorin Constantin - prezent
- Stroe Ionuţ-Marian
- Stroe Mihai - prezent
- Stroian Toader - prezent
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - prezent
- Surpăţeanu Mihai - prezent
- Surupăceanu Mugurel - prezent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă
- Ştefan Viorel
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Ştirbu Gigel-Sorinel
- Tabără Valeriu - prezent
- Tabugan Ion - prezent
- Taloş Gheorghe-Mirel - prezent
- Tărâţă Culiţă - prezent
- Teodorescu Horia
- Timiş Ioan - prezent
- Tiţa -Nicolescu Gabriel
- Tîlvăr Angel
- Toader Mircea-Nicu - prezent
- Trăşculescu Alin Silviu
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezentă
- Tuşa Adriana Diana
- Ţaga Claudiu - prezent
- Ţintean Ioan
- Ţîmpău Radu Bogdan
- Ţurcanu Florin
- Ţurea Răzvan
- Udrea Elena Gabriela
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent
- Uricec Eugen Constantin
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila
- Varga Lucia-Ana - prezentă
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilică Radu Costin - prezent
- Vişan Gelu - prezent
- Vîlcu Samoil - prezent
- Vladu Iulian - prezent
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Mădălin-Ştefan
- Voicu Mihai Alexandru - prezent
- Voinescu-Cotoi Sever
- Vreme Valerian - prezent
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
- Zătreanu Dan-Radu - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - prezent

O iau de la capăt? Mai citesc o dată. Aşa e regulamentul, n-am ce să fac.

- Adomniţei Cristian Mihai
- Alecu Valeriu
- Ana Gheorghe
- Apostolache Mihai Cristian
- Arion Viorel
- Atanasiu Teodor
- Avram Marian
- Balan Ioan
- Barbu Sulfina
- Barna Maria Eugenia
- Bădulescu Adrian
- Bănicioiu Nicolae
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ
- Bejinariu Eugen
- Bobeş Marin
- Bode Lucian Nicolae
- Boiangiu Victor
- Boldea Mihail
- Boureanu Cristian Alexandru
- Brînză William Gabriel
- Bud Nicolae
- Buda Daniel
- Burlacu Cristian-Ion
- Calimente Mihăiţă
- Canacheu Costică
- Cantaragiu Bogdan
- Cărare Viorel
- Chircu Doiniţa-Mariana
- Chiţoiu Daniel
- Chiuariu Tudor-Alexandru
- Ciobanu Gheorghe
- Ciocan Gheorghe - prezent
- Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu
- Coroamă Gheorghe
- Cristian Horia
- Croitoru Cătălin
- Dobre Ciprian Minodor
- Drăghici Sonia-Maria
- Dumitrescu Cristian-Sorin
- Dumitru Georgică
- Dumitru Ion
- Fenechiu Relu
- Florescu Adrian
- Frunzulică Doru-Claudian
- Fuia Stelian
- Ganţ Ovidiu Victor
- Geantă Florian-Daniel
- Georgescu Filip
- Gheorghe Tinel - prezent
- Ghiţă Cornel
- Giurgiu Mircia
- Gliga Vasile Ghiorghe - prezent
- Göndör Marius-Sorin
- Gorghiu Alina-Ştefania
- Gospodaru Gabriel-Dan
- Grama Horia
- Grosaru Mircea
- Gurzău Adrian
- Iacob-Strugaru Stelică
- Iancu Iulian
- Iftime Dragoş-Adrian
- Ignat Miron
- Ionescu George - prezent
- Iordache Florin
- Itu Cornel
- Jipa Florina Ruxandra
- Kelemen Atilla Béla-Ladislau
- Lakatos Petru
- Liga Dănuţ
- Luca Ciprian-Florin
- Lupu Mihai
- Macaleţi Costică
- Manda Iulian Claudiu
- Manolescu Oana
- Marinescu Antonella
- Martin Eduard-Stelian
- Militaru Constantin Severus
- Mitrea Manuela
- Moldovan Carmen Ileana
- Morega Dan Ilie
- Motreanu Dan-Ştefan
- Mustea-Şerban Răzvan
- Neacşu Marian
- Neculai Marius
- Negoiţă Robert Sorin
- Negruţ Clement
- Nica Nicolae-Ciprian
- Nicolicea Eugen
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana
- Nosa Iuliu
- Olar Corneliu
- Olosz Gergely
- Oprişcan Mihai Doru
- Orban Ludovic
- Pálfi Mozes Zoltan
- Pandele Sorin Andi
- Păsat Dan
- Păun Nicolae
- Pâslaru Florin-Costin
- Petrescu Cristian
- Pirpiliu Ştefan Daniel
- Plăiaşu Gabriel
- Pocora Cristina-Ancuţa
- Pop Georgian
- Popa Florian
- Popescu Cosmin Mihai
- Popescu Dan-Mircea
- Prigoană Vasile-Silviu
- Răţoi Neculai
- Rebenciuc Neculai
- Resmeriţă Cornel-Cristian
- Rogin Marius
- Roman Gheorghe - prezent
- Roman Ioan Sorin
- Roşca Lucreţia
- Săftoiu Ana Adriana
- Săniuţă Marian-Florian
- Săpunaru Nini
- Seremi Ştefan
- Socaciu Victor
- Spînu Teodor-Marius
- Stan Ioan
- Stan Ion
- Stan Nicolae
- Stanciu Anghel
- Steriu Valeriu-Andrei
- Stroe Ionuţ-Marian
- Ştefan Viorel
- Teodorescu Horia
- Tiţa-Nicolescu Gabriel
- Tîlvăr Angel
- Trăşculescu Alin Silviu
- Tuşa Adriana Diana
- Ţintean Ioan
- Ţîmpău Radu Bogdan
- Ţurcanu Florin
- Ţurea Răzvan
- Uricec Eugen Constantin
- Varga Attila
- Voicu Mădălin-Ştefan
- Voinescu-Cotoi Sever

(Prezenţa sau absenţa deputaţilor a fost consemnată în stenogramă corespunzător menţiunii făcute în cursul apelului nominal.)

Doamna preşedinte, avem 178 prezenţi. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

S-a constatat cvorumul, 178 de colegi, aşa cum a anunţat domnul secretar Zgonea, şi-au anunţat prezenţa, aşa cum arată în momentul de faţă, probabil că nu mai suntem atâţia. Drept care, o să vă rog să introduceţi cartelele. (Amuzament.)

Înregistraţi-vă prezenţa ca să putem să începem votarea.

Domnul Marton Árpad-Francisc (din sală):

Vă rog să-mi daţi cuvântul pe procedură, doamna preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Suntem în procedură de înregistrare a prezenţei. Imediat după ce încheiem această procedură am să vă dau cuvântul.

Şi-au înregistrat prezenţa 106 deputaţi. Nu putem să constatăm decât că şi-au anunţat prezenţa, după care au plecat din sală o parte bună din colegii noştri. Nu-mi rămâne decât să suspend şedinţa, nu înainte, în schimb, de a-i da cuvântul domnului Marton Arpad pe procedură.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnul Zgonea mi-a solicitat să citesc articolul din regulament, pe baza căruia eu am spus că putem să trecem la vot. Iar acel art.144 alin.(3) zice astfel: "Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la şedinţe de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din propria iniţiativă."

Doamna preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă, a verificat prezenţa cvorumului. Puteţi să constaţi prin stenogramă: solicit verificarea cvorumului cu prezenţa deputaţilor, să introducem cartelele. şi am votat şi s-a constatat că există un cvorum de 183. După care, s-a solicitat reverificarea cvorumului, care nu există în regulament, ci eventual dacă cineva ar fi supus atenţiei dumneavoastră greşeala votului electronic, dar nu a fost o trimitere la această greşeală. După ce s-a constatat şi prin apelul nominal că există cvorumul, s-a mai trecut la a doua reverificare a cvorumului, încă o dată, prin sistemul electronic. E aidoma arbitrului care pune să se tragă lovitura de la 11 metri până când marchează acea echipă care trebuie să câştige meciul. Nu ştiu care a fost această echipă care trebuia să câştige să nu se voteze astăzi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu. Cu aceasta, şedinţa de vot final se suspendă, vă vom comunica data la care ea se reia.

Vă mulţumesc.

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,30.