Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Dumitru Pardău, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, văd că nu este nimeni prezent.

Grupul parlamentar al PSD+PC, în ordinea înscrierii la grup, domnul Cristian Rizea. Nu este în sală. Domnul Florin-Costin Pâslaru.

Vă rog. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Bună dimineaţa!

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Pensionarii rămân prioritatea mea".

Principalele priorităţi legislative de care m-am ocupat şi mă voi ocupa în continuare în Camera Deputaţilor sunt destinate îmbunătăţirii traiului pensionarilor care, din păcate, rămâne cea mai defavorizată categorie a populaţiei.

Subliniez că, spre deosebire de alţi politicieni care se îndrăgostesc brusc de pensionari în preajma campaniilor electorale, eu mi-am menţinut constant această preocupare pe parcursul trecutului mandat şi am s-o reţin şi pe parcursul acestui nou mandat.

Situaţia în care se află pensionarii este o problemă care mă frământă şi în care am hotărât să mă implic, pentru că nu pot să asist la marea nedreptate care se face acestor oameni, nu pot să aud expresii de genul: "Nu avem ce mânca, nu avem medicamente, haine, nu avem cum să achităm întreţinerea, ne lipsesc multe, pentru că pensia este mică, deşi am muncit şi am cotizat o viaţă întreagă, mai bine am muri, să scăpăm de chinul acesta".

În majoritatea intervenţiilor pe care le-am avut pe această temă, fie că a fost vorba de iniţiative legislative, interpelări, întrebări, declaraţii politice adresate de la tribuna Parlamentului, sau la întâlniri cu membrii ministerului de resort, am primit acelaşi clişeu ca răspuns: "Nu avem bani, nu sunt resurse, va veni şi vremea lor." Acestea sunt replicile favorite când vine vorba de pensionari. Dar ei nu sunt nici mineri să vină la plantat de panseluţe în Capitală, nici medici, să ne lase fără tratament, nici profesori care, la o adică, să ne ameninţe că nu mai încheie mediile. Ei sunt doar foşti medici, foşti mineri, foşti profesori.

Principala problemă a guvernelor de până acum se materializează în nereuşita clarificării acestei probleme într-o manieră clară de-a lungul timpului, luându-se numeroase măsuri, legislaţia fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur şi simplu funcţionarii de la casele de pensii.

Situaţia legată de grupele de muncă şi de mărirea valorii punctului de pensie la 45% din valoarea salariului mediu pe economie, conform variantei iniţiale a Legii nr.19/2000, sunt probleme ridicate la fiecare întâlnire pe care am avut-o cu pensionarii. Marea nemulţumire din Galaţi, unde sunt siderurgişti, laminorişti, navalişti, este legată de grupele de muncă.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.226/2006 au apărut şi nemulţumirile datorită faptului că aceasta prevede că se vor indexa salariile celor care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă, începând cu 1 aprilie 2004. Astfel, cei pensionaţi anterior acestei date nu vor primi nimic, constatându-se astfel caracterul oricum discriminatoriu al acestei legi.

Personal, am avut şi am încredere în echipa de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi sper că în perioada imediat următoare să fie identificate soluţii şi programe menite să vină în sprijinul pensionarilor cu venituri reduse.

Cred că trebuie găsită o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecţie socială care să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenţionarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici pentru facturile la utilităţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, dau cuvântul domnului deputat Cătălin Cherecheş.

Aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

"Nevoia de măsuri în lupta cu sărăcia"

Ca membru al Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României doresc să fac o declaraţie politică despre săracii Europei, fiindcă unul din şapte cetăţeni europeni se luptă zilnic cu sărăcia în Uniunea Europeană. Raportul este chiar mai mare în rândul copiilor şi bătrânilor, după cum arată datele prezentate în cadrul celei de-a opta întâlniri europene a persoanelor care se confruntă cu sărăcia, organizată la Bruxelles.

Aceste cifre, agravate de criza economică, ar trebui să îngrijoreze Comisia Europeană, reprezentanţi ai Reţelei Europene de Luptă împotriva Sărăciei, guvernele ţărilor membre ale Uniunii Europene. Spun asta, întrucât oficialii din statele membre au cam lipsit de la această reuniune, iar autorităţile de la Bucureşti vor afla abia în iunie, când vor primi rapoartele CE, ce s-a întâmplat la reuniunea la care au fost invitaţi, dar nu au participat. De la aceste întâlniri - care ar trebui să constituie un punct de pornire pentru elaborarea de proiecte privind serviciile sociale -, delegaţiile ar trebui să plece cu planuri concrete de ajutorare a oamenilor care trăiesc sub pragul sărăciei.

Mai avem o speranţă cu anul 2010, declarat Anul European de Combatere a Sărăciei, care i-ar putea impulsiona şi pe guvernanţii noştri să iasă în lume cu măsuri active de luptă cu stigmatul pauperităţii. Cu atât mai mult cu cât statisticile spun că, atunci când economia îşi va reveni, unul din zece români s-ar putea afla sub pragul sărăciei absolute. Deşi nu există încă previziuni clare pentru anul 2010, dar efectele crizei se vor resimţi şi atunci, se poate spune fără prea mare teamă de a greşi că rata sărăciei ar putea ajunge până la 9-10%. Altfel spus, dacă în anul 2008, în România existau cam 1,25 de milioane de persoane care trăiau sub pragul de sărăcie absolută, la sfârşitul anului 2010 numărul lor ar putea ajunge la 2-2,25 milioane.

Din păcate, evoluţia ratei sărăciei în România nu depinde doar de performanţele economiei naţionale, ci şi de cele ale economiilor europene, unde imigranţii de origine română sunt prezenţi în număr ridicat, prin prisma banilor trimişi de aceştia în ţară.

Să nu uităm că în România dispar cam 50.000 de locuri de muncă pe lună, iar până la sfârşitul anului, estimările arată că se va ajunge la cel puţin 800.000 de şomeri, chiar un milion de şomeri la sfârşitul anului 2009. Aceştia se vor alătura celorlalţi beneficiari de prestaţii sociale şi vor creşte presiunea la care este supus bugetul. De aceea, este important să se pună accentul pe măsurile de protecţie socială activă în detrimentul celor pasive, să-i învăţăm pe oameni să-şi caute de muncă, să-i ajutăm să-şi schimbe profesia sau să înceapă mici afaceri, să facem în aşa fel încât să evităm transformarea românilor într-un popor de asistaţi.

Protejarea locurilor de muncă existente şi stimularea apariţiei unora noi, uşurarea poverii fiscale a întreprinderilor, asigurarea venitului minim garantat, politica privind piaţa muncii care să ţintească incluziunea formală a celor 3-3,5 milioane de persoane în vârstă de muncă activă, care trăiesc din activităţi informale şi din agricultura pentru consum propriu, care nu sunt avute în vedere de reglementările şi politice adresate economiei formale pot face parte din măsurile necesare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Lakatos Petru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Lakatos Petru:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Noul Cod fiscal, lipsă la inventar".

La început a fost preşedintele Traian Băsescu, iar Guvernul Boc executa întocmai şi la timp indicaţiile preţioase ale domniei sale. Aceste vremuri au trecut. Cum se apropie data alegerilor prezidenţiale, mesajele lui Zeus, contestate în interiorul Coaliţiei, trebuie întărite prin referiri la o putere incontestabilă, superioară.

Declaraţiile politice referitoare la adoptarea cât mai urgentă a codurilor pe justiţie, de genul "ne-am angajat în faţa Comisiei Europene, iar acum urmează scadenţa, raportul pe justiţie" m-au convins definitiv despre necesitatea unui "Big brother" în rol de tutore al Guvernului Boc.

Este inacceptabil faptul că premierul şi ministrul de finanţe nu-şi respectă angajamentele asumate prin şi de la adoptarea Programului de guvernare 2009-2012. "Vom avea strategie fiscală şi cod fiscal nou în două luni", se promitea în februarie, apoi termenul s-a prelungit până-n iunie, ca acum să aflăm că abia la sfârşitul anului, probabil după alegerile prezidenţiale, ni se vor aduce la cunoştinţe noile taxe şi impozite. Ministrul de finanţe nu suflă nici un cuvânt despre cerinţele mediului de afaceri referitoare la predictibilitatea şi valabilitatea pe cel puţin trei ani a Codului fiscal, care ar trebui să intre în vigoare la 6 luni după publicarea în Monitorul Oficial. Din păcate, Guvernul Boc nu poate satisface nici aceste cerinţe minimale.

În aceste condiţii ne rămâne o singură soluţie: modificarea acordului cu FMI şi Banca Mondială prin introducerea în anexele secrete ale acordului a tuturor angajamentelor şi promisiunilor guvernamentale. Astfel, Guvernul Boc se va simţi obligat să-şi respecte propriile angajamente. Şi aceasta va fi numai începutul. Experimentul odată reuşit, în scurt timp va deveni practică. Membrii Guvernului vor depune jurământul în faţa FMI şi Băncii Mondiale, supravegheaţi de Comisia Europeană, care va media între angajator şi sindicate, va conduce şedinţele CSM şi CSAT, va coordona politica externă a României şi astfel se vor îmbunătăţi relaţiile României cu vecinii, inclusiv cu Marea Neagră.

Şirul exemplelor ar putea continua, dar mi-e teamă că foarte mulţi vor ajunge la concluzia logică că, în această perioadă de criză financiară, se pot face economii substanţiale prin neorganizarea în acest an a alegerilor prezidenţiale, iar peste trei ani a alegerilor parlamentare şi ar lăsa pe seama Comisiei Europene conducerea ţării. Multe salarii s-ar economisi. Nu ştiu dacă atunci ne va fi mai bine sau nu, dar sunt sigur că atât Codul fiscal, cât şi alte norme juridice vor fi elaborate la timp, nouă rămânându-ne doar conformarea voluntară.

Eu, sincer, aş prefera un preşedinte şi un guvern autohton, dar parolist, în acelaşi timp.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Grosaru.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Grosaru:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "2 iunie - Ziua Republicii Italiene".

Pe 2 iunie, Italia îşi sărbătoreşte ziua naţională, care este Ziua proclamării Republicii, şi tot acea zi s-a desfăşurat, în anul 1946, referendumul care a dus la proclamarea Republicii. În aceeaşi zi, italienii i-au ales pe membrii Adunării care în 1948, după doi ani de lucrări, au dat ţării o nouă Constituţie. Naşterea Republicii a însemnat începerea unei profunde transformări a Italiei, caracterizată în plan intern prin dezvoltarea democratică şi creştere economică, iar în plan extern prin aderarea Italiei la sistemul de valori european şi euroatlantic. Memoria zilei de 2 iunie este sărbătorită la Roma printr-o ceremonie la Monumentul Soldatului Necunoscut, o parada militară la Forul Imperial şi un concert urmat de o mare recepţie oferită la Palatul Quirinalle de preşedintele Republicii.

Italia, oficial Republica Italiană, cu capitala la Roma, este un stat suveran european, amplasat la Peninsula Italică şi câteva insule la Marea Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia şi Sardinia. Se învecinează cu Franţa la nord-vest, Elveţia şi Austria la nord şi Slovenia la nord-est. De asemenea, înconjoară două enclave, San Marino şi Vatican, şi are o exclavă numită Campione d'Italia, pe teritoriul elveţian.

Italia a fost un loc de origine al multor culturi europene, precum etruscii şi romanii, dar şi al mişcărilor culturale moderne, cel mai notabil fiind Renaşterea. Roma este un sediu al Bisericii Romano-Catolice şi a fost pentru o perioada lungă de timp centrul civilizaţiei occidentale.

Astăzi, Italia este o republică democratică şi o ţară dezvoltată, ocupând a şaptea poziţie conform p.i.b.-ului, a opta conform indicelui calităţii vieţii şi a douăzecea conform indicelui dezvoltării umane. Italia este unul din membrii fondatori ai Uniunii Europene şi unul dintre membrii G8, OTAN-ului, Consiliului Europei, Uniunii Europei Occidentale. Italia a fost membră fondatoare a NATO şi a Uniunii Europene şi s-a alăturat Grupului de creştere a unificării politice şi monetare din Europa de Vest, incluzând introducerea Euro în 1999.

Italia este bine cunoscută pentru arta şi cultura sa, precum şi datorită nenumăratelor ei monumente, printre care se numără Il Colosseo din Roma, Turnul din Pisa, Piazza San Marco din Venezia, dar şi pentru mâncarea sa, precum pizza, pasta, spaghetti, vinuri, stilul de viaţă, eleganţă, design, cinema, teatru, literatură, poezie, arte vizuale, muzică, mai ales muzică de operă, sărbători şi, în general, pentru gustul rafinat, atât de prezente astăzi şi în România.

Mişcările artistice ale Renaşterii şi barocului au apărut în Italia între secolele al 14-lea şi al 15-lea, respectiv la sfârşitul secolului al 16-lea, determinând o adevărată revoluţie artistică în Italia, apoi în Europa şi ulterior în întreaga lume.

Genurile literare care au înflorit în Italia, aşa cum sunt poezia lui Petrarca, Tasso şi Ariosto, respectiv proza lui Dante, Boccaccio, Machiavelli şi Castiglione, au exercitat o influenţă durabilă în dezvoltarea culturii vestice, la fel ca şi pictura, sculptura şi arhitectura, la care au contribuit artişti extraordinari ca Leonardo da Vinci, Raffaello, Botticelli, Fra Angelico sau Michelangelo.

Legăturile României cu Italia sunt foarte vechi, iar faptul că România a fost ultima colonie romană, a produs ceea ce numim noi astăzi influenţa latină pentru poporul român. România a împrumutat multe dintre obiceiurile italienilor atât pe timpul romanilor, dar mai recent după aderarea României la Uniunea Europeană, moment istoric pentru România modernă, în care Italia a avut o influenţă majoră. Să nu uităm ceea ce a însemnat pentru România sprijinul nemijlocit privind intrarea în Uniunea Europeană, când Parlamentul Italian a votat în unanimitate pentru intrarea României în Uniunea Europeană, după ce a influenţat intrarea în NATO.

Sunt multe lucruri de spus, dar mai ales sunt multe de simţit în apropierea frăţească dinte cele două ţări, surori de sânge şi tradiţii. Nimic nu poate fi mai frumos decât ceea ce Italia a făcut şi face pentru România, adică o consideră o soră mai mică, care însă poate creşte, iar contribuţia însemnată în această creştere se datorează în mare măsură tot Italiei.

Asociaţia Italienilor din România, RO.AS.IT., s-a bucurat şi se bucură la ora actuală de cea mai mare preţuire din partea Guvernului României, prin statutul său privilegiat de utilitate publică, dar, în egală măsură, şi din partea autorităţilor italiene în România, cât şi din partea statului frate italian, contribuind la întărirea legăturilor şi în viitor.

Recenta vizită la Roma a delegaţiei oficiale, conduse de preşedintele Camerei Deputaţilor, doamna Roberta Alma Anastase, la invitaţia omologului domniei sale, domnul Gianfranco Fini, nu a făcut decât să întărească această legătura milenară, dar şi să reînnoiască, după cei 130 de ani vechime, relaţiile bilaterale dintre cele două ţări surori, România şi Italia.

Desigur că în relaţiile dintre cele două ţări au existat şi există uneori momente mai puţin favorabile, precum anii comunismului din România, sau incidente nefavorabile ambelor ţări, peste care însă s-a trecut cu toleranţă şi înţelegere reciprocă atunci când a fost vorba de o relaţie milenară între cele două state surori, ţări gemene, Italia şi România.

La mulţi ani, Italia!

Te iubim la fel de mult în fiecare zi, precum şi de ziua ta!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Corneliu Olar.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Corneliu Olar:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am considerat că cel mai potrivit este să postez această declaraţie politică sub genericul unui film: "Şi caii se împuşcă".

Printre anumite dispoziţii de la centru, care zădărnicesc sau care trec în derizoriu eforturile de descentralizarea, se află şi Legea nr.46/2008, Codul silvic. Astfel, art.62 din Codul silvic zădărniceşte hotărârile consiliilor locale de a repartiza spre populaţie volumul de exploatat din păduri. De ce? Pentru că activitatea de exploatare este neprofitabilă, mai ales în condiţia impozitării forfetare. Sunt tot mai puţini operatori economici interesaţi să presteze activităţi de exploatare dacă nu beneficiază de lemnul exploatat. Ca urmare a interzicerii exploatării masei lemnoase de către locuitorii din zona montană, cărora Legea nr.33/1996 şi consiliile locale le destinează recolta anuală de lemn, art.62 din Codul silvic blochează activitatea de exploatare sau împinge tot mai mult administratorii pădurilor spre artificii discutabile din punct de vedere legal.

Exploatarea lemnului de către locuitori cu caii lor reiese din necesitatea de a ne adapta la progres, din calcule simple de eficienţă economică, din interesul păstrării arhaismului românesc prin menţinerea populaţiei în munţi. Iată cum argumentez eu în paralel cu ceea ce au invocat cei care şi-au motivat interdicţia din pomenitul art.62.

Tehnica şi tehnologia de exploatare şi de prelucrare a lemnului au evoluat atât de mult încât ştiinţa a rămas prea în spate pentru a mai putea conferi cadrul unei dezbateri asupra necesităţii adaptării la realitatea actuală a legilor referitoare la exploatarea şi prelucrarea lemnului. Gaterele foarte scumpe, foarte mari, foarte gălăgioase şi foarte imobile, a căror funcţionare este condiţionată de energia şi accesul existent numai în centrele urbane, au fost înlocuite de către locuitorii din zona montană cu tehnologii mult mai ieftine, mult mai mobile, care fac cel mai mic consum de lemn şi cele mai fine şi netede tăieri, dacă prelucrarea o face proprietarul.

Deci, dacă lemnul se dă spre exploatare şi spre prelucrare locuitorilor din munţi, aceştia vor duce rumeguşul şi o parte din zgomotul din centrele urbane şi de lângă râuri în munţi şi vor produce mai puţin zgomot şi mai multe produse finite din aceeaşi cantitate de lemn. Fără eforturi de tehnologizare nu putem face fermieri occidentali din ţăranii munteni şi nici nu putem face din România o poartă de intrare în Occident.

Locuitorilor din munţi li s-au luat în anii 2006-2008 o mare parte din păşuni. Pe aceste păşuni cresc de câţiva ani buni molizi piperniciţi şi zdreliţi de animale. Pe astfel de suprafeţe, locuitorii nu mai pot păşuna. Dar mai pot fi obţinute din aceşti molizi zdreliţi arborete de calitate, care se pot administra în regim silvic? Categoric, nu! Aceste păşuni au fost trecute de Codul silvic la păduri, în regim silvic, iar locuitorilor, după ce li s-a luat dreptul de a intra în pădure, nu le-au mai rămas nici păşunile pe care să-şi crească animalele.

Tot mai multe meşteşuguri tradiţionale din zona montană riscă să devină simple exponate muzeistice: iile nu mai sunt din in, coviltirele nu mai sunt din cânepă, ciuberele sunt mai mult pentru pământ de flori decât pentru lichide, iar tulnicele sunt mai mult pentru artizanat decât pentru cântat. Chiar şi aşa, produsele fac un deliciu turiştilor şi dau României un brend pastoral arhaic. Pentru că exploatarea resurselor şi transportul produselor rezultate se poate face în zona montană numai cu caii, caii au fost şi sunt condiţia menţinerii tuturor meşteşugurilor care antrenează disponibilitatea de muncă din munţi şi care produc şi încurajează menţinerea unor astfel de produse. Să le dăm făloşilor noştri cai româneşti, cu care participam în filmele occidentale, şansa de a reveni pe păşunile montane şi în păduri, acolo unde le este locul, pentru a nu deveni mârţoage şi poveri inutile în hergheliile ROMSILVA. Altfel, raporturile dintre păduri, munteni şi cai riscă să menţină şi să creeze "regii" în care muntenii şi caii continuă să joace rolul proştilor.

Sper că, în cele expuse, am demonstrat că nici progresul şi nici liberalismul nu pot fi invocate ca scuze ale interdicţiei în exploatarea pădurilor de către locuitorii lor, cu caii lor.

Închei cu dorinţa de a fi adus aici un parfum arhaic.

Vă rog să realizaţi cât de mult au pierdut parlamentarii din anul votării Legii nr.46/2008 din capacitatea de a vedea ce multe interese sociale pot revigora caii prin practicarea meşteşugurilor tradiţionale, faţă de parlamentarii care au repus aceste meşteşuguri în drepturi atunci când au elaborat Legea nr.33/1996.

Din cauza faptului că elita politică şi-a pierdut contactul cu ţara, Emil Cioran spunea că "Mioriţa a devenit curvă", iar alţii spun că "s-au săturat de România". Cum nu ne place că "Mioriţa a devenit curvă", cum nu ne plac iile din bumbac şi ciuberele cu pământ de flori, tot aşa nu ne plac mârţoagele şi România cu munţi, dar fără oameni. Trebuie să vedem că ar fi mult mai bine ca ROMSILVA să trimită caii în pădure, pentru a nu ajunge în herghelii nişte mârţoage bune pentru împuşcat. Dacă am pierdut din oi, să nu pierdem din cai şi din oameni, căci riscăm să pierdem adresa de ţară şi omenia celor ce ne-au dat credit.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, invit la microfon pe domnul deputat Constantin Severus Militaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se denumeşte "Criza economică nu aduce românii acasă!"

Domnilor colegi,

Dacă în ultimii ani, mai mulţi dintre români au ales să muncească peste hotare, pentru a-şi deschide o afacere sau pentru o viaţa mai bună, iată că astăzi problemele economice din ce în ce mai mari pun sub semnul întrebării întoarcerea acestora acasă.

Criza economică mondială face ca numărul şomerilor să se mărească, foarte afectat fiind sectorul construcţiilor din ţările cu comunităţi de români. Această criză a făcut ca rata şomajului să crească în ţări precum Spania, Italia, Marea Britanie, Franţa, Irlanda sau Germania, numărul locurilor de muncă reducându-se cu mult în ultimele luni.

Criza economică, dar şi turbulenţele de pe pieţele financiare internaţionale nu au făcut decât să conducă la o insecuritate pe piaţa muncii şi în ceea ce priveşte stabilitatea locului de muncă şi şansele de angajare.

Cu toate acestea, mulţi dintre români au decis să nu se întoarcă acasă, preferând să rămână în Occident. Aceasta pentru că fie au investit bani şi eforturi în propriile afaceri, fie s-au îndatorat la bănci contractând credite ipotecare, fie au migrat împreună cu întreaga familie, iar viaţa lor este legată acum de ţara care i-a primit.

Va fi însă şi o categorie care va îngroşa numărul şomerilor din România. Dată fiind rata în creştere a celor care au rămas în ultimul timp fără un loc de muncă în România, trebuie să ne determine să gândim politici cât mai rapide atât pentru stimularea creării de noi locuri de muncă, cât şi pentru protecţia socială a celor care nu vor putea fi integraţi rapid pe piaţa muncii. În legătură cu primul aspect, Guvernul Boc, prin investiţiile publice fără precedent în istoria României post-decembriste, va absorbi o parte din această forţă de muncă disponibilă. Va trebuie însă să găsim soluţii stimulative pentru ca şi cererea privată de muncă să crească şi să absoarbă o parte din şomaj. Pentru aceasta, va trebui să lucrăm împreună cu guvernul şi nu împotriva lui.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu trebuie neapărat să fii "slab de înger", cum se spune, pentru a te îngrijora, pe zi ce trece, tot mai tare, în legătură cu efectele crizei pe care şi România le suportă încercând să le depăşească.

Nu trebuie să fii neapărat dominat de spaime legate de ziua de mâine, a ta şi a celor dragi ţie, ca să înghiţi cu aviditate semnalele pozitive transmise de media cu privire la presupusul început al redresării economiei româneşti. Nu. Nici pe departe.

Nu trebuie nici să fii superentuziast, crezând că deja galopăm victorioşi spre limanul ferit de primejdii al crizei lăsate în urmă.

Între aceste două poziţii, fie că ne situăm la extreme sau mai pe mijloc, balansăm toţi în aceste zile!

Nu aceasta este problema. Problema este de fapt unde se situează adevărul şi nu cât de mare este amplitudinea balansurilor noastre între optimism şi disperare.

Iată, din păcate, argumente care m-au determinat să vă reţin atenţia.

Într-o încercare, sper nereuşită, de zăpăcire definitivă a tuturor celor care ar mai fi încercat să priceapă ceva, un cotidian încearcă să ne convingă, nici mai mult nici mai puţin, că economia românească iese din comă.

Cum face asta? Păi, întâi ne spune că în luna martie 2009, exporturile au crescut faţă de luna februarie a aceluiaşi an cu 22,8%, atenţie, la valori exprimate în lei, iar importurile, la aceleaşi valori exprimate în lei, au crescut cu 8,2% în aceeaşi perioadă.

În continuare, se compară valorile, exprimate în lei, ale exporturilor realizate în martie a.c. cu cele ale lunii martie 2008, şi ce credeţi? Cică sunt mai mari cu 7,87%, pe când importurile, pe aceeaşi perioadă de discuţie, au scăzut cu 25%, tot la valorile exprimate în lei. De fapt, se recunoaşte imediat că şi importurile şi exporturile au scăzut în acest timp cu 35,3% şi respectiv cu 6,9% la valorile exprimate în euro. Şi, ca să înţelegem şi mai bine cum crede analistul cu pricina că se poate semnala ieşirea din comă a economiei noastre, ni se explică doct că diferenţa de dinamică între calculul făcut în lei şi cel făcut în euro se datorează deprecierii monedei naţionale, semn clar de ieşire din criză, după părerea dumnealui.

La o lună calendaristică după perioadele de splendidă revenire considerate de sus-amintitul analist, statisticile naţionale specializate înregistrează o explozie a dizolvărilor de firme (de la 305 în 2008, la 1.569 în 2009), a radierilor de firme din Registrul Comerţului, care au crescut de 3 ori (de la 811 în aprilie 2008 la 2.269 în aprilie 2009), a suspendărilor de activitate pe perioade de până la 3 ani, conform legii, care cresc în acelaşi interval de peste 13 ori (de la 1.055 în aprilie 2008 la 14.035 în aprilie 2009). Adevărate semnale de redresare, nu vi se pare?

Să vă mai spun că un sondaj realizat în aceeaşi lună, aprilie, de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii arată că 23,53 din firmele intervievate au fost afectate "la un nivel catastrofal" de criza financiară, iar la 25,49% efectele au fost foarte mari. Şi vorbim de peste 600 de mii de întreprinderi mici şi mijlocii înregistrate în România.

Vă place să fiţi aruncaţi dintr-o extremă în alta a informaţiilor în condiţiile în care problema, asupra căreia părerile sunt atât de împărţite, este categoric de maximă importanţă pentru cei mai mulţi dintre noi?

Ce pot reţine, ca răspuns la preocuparea majoră legată de locul unde ne aflăm în această adevărată "vale a plângerii", determinată de criza economică, aceşti "cei mai mulţi dintre noi"?

Continuăm să coborâm, am atins adâncimea maximă, am început să urcăm, chiar timid, pe pante mai line sau mai abrupte, către ieşirea din abis?

Ca niciodată în viaţă, mi-aş dori răspunsuri adevărate la aceste probleme adevărate!

Şi asta în primul rând pentru că rata sărăciei în România va ajunge în acest an la 7,4%, copiii şi tinerii de până la 24 de ani fiind cel mai afectat segment al populaţiei. Aceste două grupe reprezintă 43% din populaţia săracă în 2008, cât şi în 2009. Iar ca un corolar la aceste dureroase adevăruri, reprezentantul UNICEF în România aprecia că, în Uniunea Europeană, ţara noastră va fi mai afectată de criză, deoarece autorităţile şi comunităţile nu au suficientă experienţă în a oferi şi a susţine serviciile sociale.

Conchid deci, doamnelor şi domnilor, reafirmând: nu trebuie să fim "slabi de înger", nu trebuie să fim nici "superentuziaşti", dar lucizi avem obligaţia să fim.

Eu unul îmi asum această obligaţie şi vă invit să ieşim împreună din "perdeaua de fum" în care ne tot învăluie analize economice peste analize sociale, "îmbunătăţire" cu analize politice şi să cerem împreună celor abilitaţi să ne spună adevărul.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează, tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Vasile Popeangă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la coduri şi fondurile europene.

În ultimele luni, România, în pofida consecinţelor negative ale crizei economice, a înregistrat unele progrese în câteva domenii importante. În domeniul absorbţiei fondurilor europene, măsurile de procesare mai rapidă a proiectelor vor duce, în lunile următoare, la o rată crescută de absorbţie. Acordarea unor sume cât mai mari de prefinanţare, accelerarea procesului de aprobare (peste 700 de proiecte aprobate din decembrie), măsurile active pentru modificarea pozitivă a balanţei dintre prefinanţări şi rambursări sunt semnele clare ale unui progres.

Din punct de vedere tehnic, România nu are probleme majore cu derularea fondurilor europene, chiar dacă ritmul de absorbţie este, poate, sub estimările iniţiale ale Guvernului. Nu suntem în "coada clasamentului", ci la mijlocul acestuia. În acest context, solicitarea recentă a parlamentarilor germani, de a fi sistate fondurile europene pentru România, este incorectă, transferând o discuţie politică într-un domeniu în care predominantă este şi trebuie să fie abordarea tehnică. Sunt convins că România va beneficia de un tratament corect şi echidistant din şi echidistant din partea Comisiei Europene pe acest subiect.

Legat de posibila reducere sau blocare a fondurilor, ca urmare a Raportului pe justiţie din iunie, din perspectiva corectitudinii gestionării fondurilor, acest lucru nu este justificabil. Conexarea discuţiei pe justiţie cu fondurile europene este artificială, deşi nu poate fi negat faptul că sunt voci care cer, din motive partizane, măsuri punitive şi coercitive la adresa României.

Din punctul de vedere Parlamentului României, acesta şi-a îndeplinit responsabilităţile asumate, astfel încât proiectele noilor coduri au fost finalizate, lucrându-se în regim de urgenţă pentru a repara ceea ce precedentele guvernări, din perioada 2005-2008, au stricat prin inconstanţa şi lipsa de coerenţă la conducerea Ministerului Justiţiei. În acord cu viziunea Comisiei Europene, Camera Deputaţilor a considerat că adoptarea Codului civil şi penal, respectiv de procedură penală şi civilă, trebuie realizată după o analiză coerentă a impactului şi după desfăşurarea unui proces de consultare a societăţii civile şi a practicienilor legii. Însă, ceea ce s-a realizat de către Parlament - şi prin eforturile susţinute ale subcomisiei de specialitate - a reprezentat doar o parte a agendei incluse în mecanismul de cooperare şi verificare, convenit la data aderării. Pentru restul de obiective şi termene, responsabilitatea revine Ministerului Justiţiei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii şi, de ce nu, Preşedinţiei României.

Nu am fi fost în această situaţie dacă România ar fi avut o guvernare responsabilă după 2005, dacă noile coduri ar fi fost adoptate în precedenta legislatură, dacă blocajele politice la nivelul Ministerului Justiţiei ar fi fost temperate de interesul general, şi anume acela al unui sistem de justiţie eficient şi transparent.

În acelaşi timp, ca parlamentar, nu pot fi de acord ca României să-i fie impuse condiţii de inferioritate, fiind parte a Uniunii Europene şi având aceleaşi drepturi ca şi celelalte state membre.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Cristian-Ion Burlacu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică "România, ţara în care aleşii promit, dar cei mai mulţi nu fac nimic"

În România, se pare că cei mai mulţi dintre politicieni au învăţat să desfăşoare campania electorală după un principiu unic: mergem în faţa oamenilor, promitem, iar apoi nimeni nu mai face nimic. Unul dintre cele mai relevante cazuri este situaţia oraşului Breaza, în care primarul PD-L, ales în urmă cu aproape un an, a rupt orice legătură cu cetăţenii pe care îi reprezintă. Deşi face parte din majoritatea care guvernează acum România, deşi, din această perspectivă, are acces la fonduri, nu a demarat niciun proiect care să ducă la dezvoltarea localităţii.

În perioada campaniei electorale pentru alegerile locale au fost făcute multe promisiuni, dar cea mai importantă, la care au rezonat mii de oameni, a fost rezolvarea problemei privind alimentarea cu apă curentă a gospodăriilor din Breaza. Deşi lucrările au început în urmă cu ceva timp, aducţiunea de apă de la Paltinu fiind realizată până la Podul Vadului, autorităţile locale nu au continuat efortul de finalizare a lucrărilor, iar acest obiectiv nu poate fi realizat dacă aleşii locali nu fac demersurile necesare pentru atragerea de fonduri. Se invocă lipsa banilor, dar au cerut autorităţile locale finanţarea? Au făcut vreun proiect de atragerea de fonduri europene? Nimeni din Primăria Breaza nu oferă niciun răspuns cetăţenilor pe această temă. Probabil, peste patru ani, când vor candida din nou, vor fi preocupaţi să găsească scuze pentru nerealizările lor. Între timp, campania pentru alegerile europarlamentare a început şi în Breaza, dar câţi dintre oamenii care nu beneficiază de alimentarea cu apă vor mai putea crede în votul lor pentru o viaţă europeană?

În aceeaşi situaţie se află şi proiectul de transformare a oraşului Breaza în staţiune balneo-climaterică de interes naţional, fapt care ar duce la o dezvoltare a turismului balnear şi a agroturismului în localitate, ceea ce ar însemna mai mulţi bani în buzunarele locuitorilor din Breaza şi o viaţă mai bună. Pentru aceasta, am adresat solicitări de finanţare Ministerului Turismului, însă răspunsul primit a arătat că Primăria din Breaza nu a depus documentaţia necesară pentru realizarea acestor investiţii. Deşi i-am scris personal primarului oraşului Breaza în urmă cu o lună, răspunsul acestuia a fost evaziv, spunând că se va ocupa în viitor de depunerea documentaţiei necesare, fără a da însă o perioadă de timp concretă.

De asemenea, oraşul Breaza trebuie să beneficieze de lucrări în infrastructură, cele mai urgente fiind asfaltarea drumurilor şi amenajarea unui parc de agrement la standardele cerute de o staţiune modernă.

Parafrazând un proverb românesc, putem spune că, deşi "Dumnezeu îţi dă (în traducere: ai norocul să fii ales primar), dar nu îţi bagă în traistă", adică trebuie să munceşti pentru a câştiga încrederea oamenilor şi pentru a-şi respecta promisiunile.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, dau cuvântul domnului deputat Amet Aledin. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pledoarie pentru înfiinţarea unui institut superior de teologie islamică"

În urmă cu două săptămâni, în plenului Camerei Deputaţilor, s-a discutat o propunere legislativă prin care se dorea înfiinţarea unui institut superior de teologie islamică. Chiar dacă nu eu eram autorul iniţiativei, am susţinut demersul, considerând că, în România, a sosit vremea să existe o astfel de unitate şcolară.

În luarea mea de cuvânt, cu referire la subiect, specificam faptul că trebuie să existe, în acest sens, un sprijin din partea autorităţilor abilitate, chiar dacă nu Parlamentul este îndreptăţit să rezolve problema. De altfel, şi în perioada mandatului trecut am abordat tematica, pentru că realitatea impune acest lucru.

În România, comunitatea musulmană, formată în special din etnici tătari şi etnici turci, este, la nivelul întregii populaţii, reprezentativă.

Religia islamică şi-a păstrat specificitatea, în primul rând pentru că au fost păstrate unităţile de cult. Învăţământul teologic islamic s-a afirmat, în mod deosebit, în perioada interbelică. După ce seminarul a fost mutat de la Babadag la Medgidia, se poate spune că s-a creat o emulaţie deosebită, numeroase personalităţi urmând cursurile prestigioasei instituţii de învăţământ. Acestea sunt, însă, doar la nivel liceal. Este nevoie de o secţie de specialitate în cadrul unei universităţi.

Tinerii musulmani vor avea astfel posibilitatea de a studia în România. Ne dorim acest lucru şi suntem convinşi că vom beneficia de sprijinul necesar pentru concretizarea iniţiativei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Cornel Ştirbeţ. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am intitulat intervenţia mea politică de astăzi "Restauraţia"

Visul domnului Mircea Geoană, exprimat zilele trecute într-o emisiune TV, este acela de a câştiga Preşedinţia României şi de a reinstaura dictatura PSD după modelul anilor 2000-2004.

Domnul Geoană a spus explicit că, după câştigarea preşedinţiei, va impune un prim-ministru al PSD, ceea ce presupune înlăturarea PD-L de la guvernare şi constituirea unei alte majorităţi parlamentare.

Evident, domnia sa uită că au fost salvaţi de la dezastru atât el, cât şi PSD-ul în urma constituirii coaliţiei de guvernare în 2008 şi chiar dacă recunoştinţa în politică nu-şi are locul, există anumite reguli care trebuie respectate într-un parteneriat de guvernare.

Lăsând la o parte faptul că domnul Geoană, deşi s-a angajat în faţa domnului Iliescu să înveţe mai mult şi mai bine, încă nu este copt să ajungă preşedintele României, merită atenţie modul de gândire al domniei sale. Pe cine se bazează domnul Geoană când vede o nouă dominaţie totalitară a PSD-ului? În mod sigur pe domnii Iliescu, Năstase, Voiculescu, cu întreg cortegiul de baroni reactivaţi, dar şi pe noua stea a partidului, primarul "care este", domnul Marian Vanghelie, probabil prim-ministru în varianta visului Geoană.

Pe lângă aceasta, există însă şi unele elemente de politică dâmboviţeană, din guvernarea anterioară, care pot crea iluzia împlinirii ultimului vis al domnului Geoană. Mă refer aici la anul 2004, când pierderea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale a năucit PSD-ul. Atunci, au ieşit la iveală o parte din abuzurile şi ilegalităţile săvârşite în guvernarea Năstase, au început luptele interne în PSD şi se încerca gândirea unei noi strategii politice. Se discuta chiar de scindarea partidului, de reformarea profundă şi de o nouă garnitură de conducere la nivelul cel mai înalt. În aceste condiţii a ajuns Mircea Geoană preşedinte al PSD. Nimeni nu mai credea, însă, că fără schimbarea oamenilor care au adus grave prejudicii României în guvernarea Năstase şi a modului de a face politică, fără o reformă adevărată a PSD-ului, acest partid ar mai fi putut ajunge în prim-planul politicii româneşti. Probabil, aşa s-ar fi întâmplat, spre binele societăţii româneşti, dacă PSD-ul ar fi rămas în opoziţie şi după ianuarie 2007, după aderarea României la Uniunea Europeană.

Din păcate, însă, interese personale, orgolii nemăsurate şi o totală lipsă de coeziune doctrinară a dreptei politicii româneşti, constituită în acea vreme de PNL şi PD, au condus la destrămarea Alianţei "DA" şi la aducerea PSD-ului la guvernare. Acesta a fost momentul când domnul Geoană şi PSD-ul au luat gura de oxigen pentru supravieţuirea în continuare pe aceleaşi coordonate, în detrimentul României, al binelui public în general. Imediat, disputele în partid s-au stins încet-încet, nu s-a mai discutat despre reformă, domnii Iliescu şi Năstase s-au împăcat între ei şi cu ceilalţi, au refăcut jocurile împreună cu domnii Patriciu şi Voiculescu şi au dat din nou liber la bani guvernamentali şi la afaceri private cu bani publici.

Mai mult, i-au adoptat pe copiii rătăcitori, Geoană şi Vanghelie, intrând uniţi şi de la pupitrul de comandă în alegerile parlamentare din 2008. Rezultatul alegerilor din 2008, dar şi aceleaşi interese şi orgolii ale partidelor de dreapta au salvat din nou PSD-ul şi pe Mircea Geoană prin intrarea la guvernare alături de PD-L.

Acum, în loc să fie preocupat de buna guvernare, de scoaterea României din criză, aşa cum s-a angajat prin protocolul de guvernare domnul Geoană, doreşte prim-ministru, prefecţi, subprefecţi, directori de deconcentrate, totul pentru PSD. Vrea un nou partid stat, o nouă dictatură a partidului unic.

Este totuşi prea mult, domnule Geoană! Restauraţia PSD în 2009 nu mai este posibilă aşa cum o visaţi dumneavoastră.

Domnule Geoană, treziţi-vă! O a treia salvare a dumneavoastră şi a PSD-ului după alegerile europarlamentare şi prezidenţiale, aşa cum vă imaginaţi, ar dăuna extrem de mult României şi nu este dorită de nimeni.

În rest, să auzim numai de bine!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Lucia-Ana Varga. Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică se referă la "Situaţia copiilor din România şi nevoia de responsabilitate politică"

Pe 1 iunie, vom sărbători Ziua Copilului. Este o zi care, înainte de toate, trebuie să fie un moment de responsabilitate a noastră, a tuturor, faţă de cei 4,1 milioane de copii din România, fiindcă, de-a lungul celor 19 ani care au trecut de la Revoluţie, ţara noastră a parcurs un drum lung şi, pe alocuri, cu sincope, în domeniul protecţiei copilului. Astfel, încă din anul 1990, România a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Până la adoptarea pachetului legislativ din anul 2004, nu a existat nici cadrul legal comprehensiv şi nici mecanismele concrete de verificare a implementării şi monitorizare a drepturilor copilului. Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană a fost cel care a marcat, în consecinţă, intensificarea cooperării între diferite sectoare şi coordonarea eforturilor acelor actori care au ceva de spus în direcţia îmbunătăţirii situaţiei copilului în ţara noastră, determinând şi evoluţiile legislative viitoare în acest domeniu.

În anul 2009, însă, România este parte a unui sistem european pentru care copilul reprezintă o fiinţă cu nevoi şi drepturi proprii, a cărei integritate trebuie respectată. Un sistem care consideră drept o prioritate integrarea drepturilor copilului în politicile sale, fiindcă copiii reprezintă un grup specific în societate, cu interese care trebuie făcute vizibile. Un sistem care, în anul 2006, a elaborat documentul "Spre o Strategie Europeană cu privire la Drepturile Copilului" şi care şi-a conceput programele, strategiile şi politicile ţinând cont de impactul pe care schimbările economice, sociale, politice şi de mediu le pot avea asupra evoluţiei copiilor. Şi, nu în ultimul rând, un sistem care abordează probleme precum: prostituţia şi traficul cu copii, violenţa asupra copiilor, azilul şi migraţia, justiţia şi familia, educaţia pentru copii şi tineri, mediul, siguranţa copiilor pe internet, discriminarea şi excluderea socială, exploatarea copiilor prin muncă sau afectarea copiilor de către conflictele armate.

Acestea sunt realităţi, stimaţi colegi, care, dincolo de prevederile cadrului legislativ, internaţional, european din acest domeniu, există. Pentru că e de ajuns să citim statisticile oficiale, pentru anul 2008 din România şi vom vedea că 92.328 copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate; 11.641 copii sunt abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi; 1.317 sunt copii părăsiţi temporar în unităţile sanitare. Iar dacă ar fi să privim raportul copiilor abuzaţi din mediul urban versus cel rural, am observa că numărul celor din urmă este mai mare cu 1.000. Pe de altă parte, potrivit unor date statistice mai vechi, 11.400 copii au comis infracţiuni, 80% din aceştia fiind acuzaţi de furt, iar 70.000 copii sunt implicaţi în muncă, sigur, majoritatea fiind din mediul rural. Din păcate, mii de copii ai străzii sunt obligaţi să cerşească.

Şi dacă suntem tentaţi, cumva, să credem că aceste date nu sunt suficient de îngrijorătoare, ar trebui să ne oprim şi asupra concluziilor raportului organizaţiei "Spune!", realizat în anul 2007 pe un eşantion de 7.424 de elevi din toată ţara, cu vârste cuprinse între 12-19 ani, raport în care: 26% dintre copii se consideră discriminaţi pe motiv de sărăcie, dizabilităţi, culoarea pielii, etnie sau mediul de provenienţă; 36% spun că au suferit din cauza neglijenţei adulţilor; iar 39% că au fost supuşi unor diferite forme de abuz.

Toate aceste date reprezintă o realitate şi un semnal de alarmă pe care nu avem voie să le ignorăm: unii copii din România sunt victime ale sărăciei, violenţei, traficului, abuzurilor, exploatării prin muncă. Mai mult, în condiţiile actualei crize economice şi financiare, potrivit unui studiu realizat de UNICEF în 2008, copiii şi tinerii reprezintă 43% din populaţia afectată de sărăcie, atât în 2008, cât şi în 2009, iar 60% din populaţia expusă la riscul de sărăcie - în 2009 - locuieşte în gospodării cu copii. Majoritatea copiilor săraci (76%) se găseşte în continuare în zonele rurale.

Fără îndoială că avem nevoie de planuri de acţiune, de mecanisme integrate, de campanii de informare, prevenire şi educare a populaţiei, de reţele comunitare, de echipe intersectoriale sau parteneriate regionale. Dar, trebuie să vă reamintesc că, pe lângă acestea sau tocmai pentru acestea, avem nevoie şi de fonduri, inclusiv guvernamentale. De aceea, îndrăznesc să vă întreb, stimaţi colegi aflaţi la guvernare, cum aţi gândit să eradicaţi cauzele societale care au un impact negativ asupra dezvoltării sănătoase a copiilor? Reducând bugetele unor ministere importante, precum cel al educaţiei sau bugetele destinate autorităţilor publice locale? Sau poate introducând, în condiţii de criză, un impozit forfetar care să le trimită părinţii în şomaj?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Samoil Vîlcu nu este în sală, în ordine, domnul deputat Ioan-Nelu Botiş. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea se leagă de apropierea zilei de 1 Iunie şi se referă la situaţia dramatică a copiilor cu tulburări din spectrul autist şi a familiilor acestora.

Autismul este o tulburare neurobiologică, nu este o boală care se vindecă, dar se poate ameliora până la limita recuperării cu cât copilul este diagnosticat mai timpuriu şi inclus într-un program terapeutic adecvat nevoilor sale.

În judeţul Bistriţa-Năsăud, ca de altfel în întreaga ţară, în ultimii ani se înregistrează o creştere a numărului de copii diagnosticaţi cu o tulburare din spectrul autist. Centrul de referinţă şi resurse în autism, "Micul Prinţ " din Bistriţa, centru deschis la iniţiativa părinţilor, ne-a semnalat problemele şi drama pe care o trăiesc aceşti copii şi familiile lor.

Pentru a se depista din timp tulburările din spectrul autismului, propun ca, în România, să se implementeze un sistem de depistare timpurie, luând modelul altor ţări din Uniunea Europeană. Testările să fie efectuate obligatoriu la toţi copiii cu vârsta de 18 luni de către medicul de familie.

Programul terapeutic este unul foarte complex şi costisitor, însă diagnosticarea şi tratarea cât mai timpurie îl poate ajuta pe copilul cu autism să se dezvolte la potenţialul său maxim. Nonintervenţia poate distruge şansele de dezvoltare normală pe care un copil le poate avea dacă este inclus într-un program terapeutic de la o vârstă cât mai fragedă. De aceea, propun decontarea tratamentului prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Copiii autişti trebuie învăţaţi să trăiască în societate şi nu izolaţi, însă nu există un plan educativ individualizat după care cadrele didactice să se poată orienta în procesul de educare şi de integrare a acestor copii în societate.

De asemenea, consider absolut necesară consilierea membrilor familiei de către specialişti, deoarece apar probleme de comunicare, de susţinere între ei, datorită lipsei informaţiilor despre tulburarea numită autism.

Un alt aspect semnalat de părinţii copiilor cu autism se referă la faptul că, după împlinirea vârstei de 18 ani, din oficiu se schimbă denumirea bolii din autism infantil în schizofrenie. Prin urmare, în România nu avem adulţi cu autism, doar foarte mulţi schizofrenici.

În consecinţă, propun un pachet legislativ prin care să susţinem serviciile privind sănătatea, educaţia şi integrarea în societate a copiilor cu tulburări din spectrul autist.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu. Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc mult.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "O şansă pentru modernizarea educaţiei în România".

Libertatea obţinută cu atâtea jertfe în decembrie 1989 ne dă dreptul fiecăruia dintre noi, ba chiar ne obligă să ne gândim la viitorul societăţii în care trăim. În anul de graţie 2009, problema reformării învăţământului românesc este mai actuală ca niciodată de la Alexandru Ioan Cuza încoace.

Copii, părinţi, dascăli, simţim cu toţii necesitatea stringentă şi urgentă a definitivării reformei sistemului de învăţământ, după un lung şi dureros parcurs al ezitărilor, tatonărilor şi greşelilor ireparabile, prin urmare impardonabile, ce au condus la sacrificarea atâtor generaţii de tineri.

Dar reforma nu se face de dragul reformei. Nu putem bifa "realizat" un proces care, dacă va continua la fel de haotic ca până acum, va prelungi discuţii sterile şi insatisfacţia unei întregi societăţi.

Reforma trebuie să se bazeze pe o strategie clară şi coerentă, bine gândită şi unanim acceptată de toţi aceia asupra cărora se vor răsfrânge rezultatele implementării ei. Şi această strategie există, însă ne facem că nu o cunoaştem, o ignorăm cu bună ştiinţă: este pachetul legislativ emis de Comisia prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul educaţiei şi cercetării din România, ce poate fi accesat site-ul www.presidency.ro. Cel mai complet şi modern pachet legislativ în domeniul învăţământului, pe care l-a prezentat vreodată o comisie în România, este şansa modernizării sistemului educaţional românesc.

Este o nouă lege a educaţiei care va rămâne în istorie mai mult decât orice alt act normativ deoarece propune un set de măsuri concrete, adaptate la standardele şi cerinţele europene, pornind de la realităţile şi nevoile învăţământului românesc.

Avem nevoie de creşe şi grădiniţe, în cadrul unui sistem al educaţiei timpurii şi preşcolare consolidat pe o curriculă modernă, pe o infrastructură puternică. Avem nevoie de flexibilizarea curriculei şcolare în funcţie de interesele elevilor, de nevoile lor pentru formarea ca specialişti în diverse domenii. Avem nevoie de racordarea specializărilor universitare la cerinţele pieţei forţei de muncă, atât în ţară, cât şi în largul spaţiu european. Avem nevoie de moralitate şi modele pozitive în şcoala românească.

Ne-am săturat să asistăm la batjocorirea şcolii şi dascălului român. Nu mai putem accepta să fim mereu pe ultimele locuri în clasamentele internaţionale.

Buna tradiţie a şcolii româneşti trebuie continuată, specificul ei trebuie păstrat!

Ca dascăl cu activitate neîntreruptă de peste 30 de ani la toate nivelurile de învăţământ, am intrat în politică doar pentru a încerca să demonstrez că profesionalismul şi dăruirea pot învinge acolo unde, din păcate, simbioza dintre dascăl şi politician nu a condus până acum la rezultatele aşteptate de noi toţi. Suntem o generaţie nouă de politicieni care am intrat în Parlamentul României venind direct de la catedră. Idealul nostru este idealul dascălului român, al şcolii româneşti.

Stimaţi colegi parlamentari,

Sprijiniţi-ne să ne îndeplinim misiunea de reformare a învăţământului românesc şi asta repede, deoarece timpul nu mai are răbdare atunci când este vorba despre viitorul copiilor noştri. Miza este mult prea mare pentru ca orgoliile să învingă şi de data aceasta.

Incontestabil, avem nevoie de acest pachet legislativ coerent şi modern.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul deputat Zisopol Dragoş Gabriel.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică are în centrul atenţiei "Olimpiada naţională de limba greacă şi olimpismul".

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem foarte aproape de finele anului şcolar 2008 - 2009, un an şcolar plin de încărcătură morală şi spirituală, atât pentru dascăli cât şi pentru cei care au frecventat cursurile de limba greacă. S-a împlinit încă o dată dorinţa cadrelor didactice şi a elevilor de a menţine şi propaga limba şi cultura elenă, elementele constitutive ale civilizaţiei europene.

Într-o Uniune Europeană unită, elementul fundamental pentru păstrarea identităţii etnice a unei minorităţi îl constituie însuşirea limbii materne şi a istoriei acesteia. Învăţământul destinat minorităţilor naţionale, implicit şi celei greceşti, devine un important factor de colaborare, schimb de informaţii şi valori spirituale prin comunicare scrisă şi orală. Astfel, tinerii noştri folosesc suplimentar diversele surse de informare europene pentru a cultiva comunicarea cu conaţionalii lor şi cu toţi cei care iubesc şi apreciază limba şi cultura greacă.

În acest context, şi în anul şcolar 2008 - 2009 procesul didactico-educativ al limbii şi culturii elene s-a desfăşurat sub coordonarea Uniunii elene din românia în colaborare cu cadrele didactice din România şi cu cele detaşate din Grecia. Cursurile s-au desfăşurat fie în şcolile sistemului românesc de stat, fie în sediile comunităţilor elene teritoriale.

De-a lungul anilor, procesul de însuşire a limbii elene s-a îmbunătăţit substanţial şi prin participarea cursanţilor la diferite acţiuni extraşcolare de tipul excursiilor tematice, a taberelor internaţionale etc.

Începând cu 2002, Uniunea elenă din românia organizează anual olimpiada naţională de limba greacă. La acest concurs participă elevii cu cele mai bune rezultate obţinute în anul şcolar curent.

Anul acesta, olimpiada naţională de limba elenă se va desfăşura în perioada 29 - 31 mai, la Galaţi. După comunităţile elene din Bucureşti, Tulcea, Braşov, Ploieşti, Iaşi, Craiova, este rândul comunităţii elene din galaţi să poarte cu mândrie stindardul celei de-a VIII-a ediţii a Olimpiadei naţionale de limba elenă.

Vă lansăm invitaţia de a participa alături de noi la eforturile pe care le depunem în statuarea ideilor olimpismului, nu numai ca sâmbure al civilizaţiei greceşti, europene şi mondiale ci şi ca etică profund valabilă pentru vremurile în care trăim.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L dacă mai sunt deputaţi care doresc să citească declaraţia. Nu sunt.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, nu sunt.

Din partea Grupului parlamentar al PNL? Nu sunt.

Vă anunţ, stimaţi colegi, că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile lor politice, şi anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L domnii deputaţi: Petru Călian, Doru Braşoan Leşe, Constantin Chirilă, Marius Rogin, Cornel Ghiţă, Ştefan Daniel Pirpiliu, Valeriu Alecu, Cosmin Mihai Popescu, Daniel Buda, George Ionescu, Stelică Iacob Strugaru, Mircia Giurgiu şi Claudia Boghicevici.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC au depus în scris deputaţii: Ion Dumitru, Costică Macaleţi, Daniela Popa, Emil Radu Moldovan, Ştefan Valeriu Zgonea, Liviu Bogdan Ciucă, Vasile Filip Soporan, Filip Georgescu, Ion Stan, Aurelia Vasile, Vasile Mocanu, Tudor Ciuhodaru, Damian Florea, Victor Surdu.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L şi domnul Gabriel Dan Gospodaru a depus în scris declaraţia politică.

Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris declaraţiile domnii deputaţi: Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Radu Bogdan Ţîmpău, Titi Holban, Neculai Rebengiuc, Virgil Pop, Horea-Dorin Uioreanu, Relu Fenechiu, Mihai Cristian Adomniţei.

din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale domnii deputaţi Ovidiu Ganţ şi Miron Ignat.

Văd că nu mai sunt în sală prezenţi colegi de-ai noştri care vor să susţină declaraţiile politice. Închidem şedinţa consacrată acestor declaraţii, urmând ca la ora 10 să începem şedinţa în plen, cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

Facem o completare: domnul deputat Cristian Rizea, domnul deputat Ghiveciu şi domnul Mocanu depun în scris declaraţiile politice.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Reforma justiţiei, o necesitate internă, şi nu o temere externă"

Integrarea României în Uniunea Europeană a fost cea mai importantă realizare postdecembristă, la care au contribuit în măsură diferită toţi cei care s-au perindat la conducerea ţării.

Este, fără îndoială, inutil să discutăm de ce ţara noastră nu a intrat în plutonul celor 10 fruntaşi care au devenit membri ai Uniunii la data de 1 mai 2004, fiind luată la pachet cu Bulgaria. Ştim cu toţii care sunt motivele: mineriadele, modul cum am ştiut să atragem investitorii, nivelul ridicat al infracţionalităţii şi al corupţiei. Eforturile în direcţia reformelor economice şi a statului de drept s-au făcut doar la presiunea Bruxelles-ului, iar rapoartele anuale ale Comisiei Europene au fost garanţia obiectivă şi necesară pentru ca eforturile noastre să continue.

De câteva săptămâni, în toată mass-media se discută despre reformarea sistemului judiciar, despre sancţiunile din partea Comisiei Europene pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate, despre rapoarte negative sau pozitive, despre cum să grăbim lucrurile încât să nu primim sancţiuni europene. Din punct de vedere al reformării sistemul judiciar, recunoaştem cu toţii că s-au făcut progrese fundamentale, începând cu măsurile luate de fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, care a salvat România de amânarea cu 1 sau 2 ani de integrare în structurile europene, până la eforturile deloc neglijabile pentru adoptarea codurilor juridice. Însă un lucru important de subliniat este faptul că acum ţara noastră nu ar fi avut probleme în ceea ce priveşte Raportul Comisiei Europene dacă reformele începute în 2004 ar fi continuat în acelaşi ritm şi în timpul Guvernării Tăriceanu 2, însă încetarea monitorizării pe justiţie şi lupta împotriva corupţiei au reprezentat aspecte mai puţin importante pentru reprezentanţii Guvernului Tăriceanu 2, preocupaţi cu prioritate de realizarea intereselor personale şi de grup.

Dincolo de cartonaşe sau steguleţe roşii, galbene, sancţiuni sau avertismente, elementul esenţial este faptul că noi, românii, avem nevoie de reformarea justiţiei şi nu o facem doar de frica unui raport nefavorabil, ci pentru că noi suntem cei care merităm un sistem judiciar corect, eficient şi transparent. Din contră, raportul Comisiei, mă refer aici la raportul pe justiţie, ar trebui să constituie un imbold pentru continuarea eforturilor şi reformelor pe care trebuie să le facem în fond şi în primul rând pentru noi. Cu alte cuvinte, pentru îndeplinirea exigenţelor în acest domeniu, ţara noastră are nevoie de un sistem juridic capabil să asigure aplicarea legii într-un mod independent şi eficient, iar adoptarea codurilor reprezintă garanţia modernizării şi armonizării legislaţiei din România.

Nu trebuie să demonstrăm nimănui din afara ţării eficienţa sistemului judiciar capabil să sancţioneze cazurile de corupţie şi menţinerea statului de drept, deoarece românii sunt cei în faţa cărora ar trebui să răspundem, iar Comisia nu are rolul decât de gardian al îndeplinirii obligaţiilor asumate.

Noi, politicienii, suntem cei care trebuie să transmitem faptul că adoptarea codurilor judiciare va avea un impact major asupra întregului sistem judiciar deoarece reprezintă un pas important pentru asigurarea unei evoluţii fireşti a societăţii româneşti în tandem cu tradiţiile noastre de democraţie şi idealurile de dezvoltare ale generaţiilor anterioare care au contribuit la construirea României moderne.

Doamna Aurelia Vasile şi doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică - «Programul "Prima casă"»

Iniţiativa Guvernului de a crea un fond de garantare a creditelor ipotecare pentru achiziţionarea primei locuiţe a fost inclusă în programul politic de guvernare al PSD+PC. Ea a fost gândită şi promovată de PSD+PC şi ne bucurăm că am reuşit să o impunem în cadrul Coaliţiei şi al Guvernului. Cei care vor dori să facă un credit ipotecar vor avea sprijinul statului în aproximativ două luni.

Creditele ipotecare în valoare de maximum 60.000 de euro, pentru prima locuinţă achiziţionată, vor fi garantate prin intermediul unui fond de un miliard de euro. Este vorba de un sprijin important celor care intenţionau să contracteze un credit pentru locuinţă, dar se loveau fie de condiţiile foarte dure ale băncilor, fie de consturile ridicate ale creditelor. Intenţia acestui program este de a debloca creditarea şi de a scădea consturile aferente creditelor. În afară de sprijinul direct pe care îl vor primi 30 - 40.000 de beneficiari care vor contracta credite, se vor sigura condiţiile pentru deblocarea pieţei construcţiilor. Aceasta ar determina crearea a 50.000 de locuri de muncă, cifră extrem de importantă pentru piaţa muncii din România şi pentru eforturile de combatere a şomajului, în contextul crizei economice.

Partidul Conservator şi Partidul Social Democrat vor continua să susţină în interiorul Guvernului şi al Coaliţiei măsurile economice şi sociale de care ţara noastră are mare nevoie pentru parcurgerea acestei perioade dificile.

Declaraţie politică - "Urgentarea aplicării măsurilor anticriză"

Alegerile europarlamentare şi prezidenţiale din acest an survin într-un context dificil, marcat de efectele crizei economice tot mai accentuate, scăderea nivelului de trai şi neîncrederea electoratului cu privire la activitatea oamenilor politici pentru scoaterea ţării din criză.

Din punct de vedere economic, România se confruntă de fapt cu trei crize. Prima ar fi criza economică a Uniunii Europene şi a lumii dezvoltate, care generează o presiune importantă asupra economiei româneşti. O altă criză este cea structurală a economiei naţionale. Aceasta este strâns legată de neîmplinirile şi de paşii şovăitori pe calea reformelor pe care România i-a făcut în cei 20 ani de tranziţie de la o economie centralizată la cea de piaţă, de stadiul primitiv de dezvoltare a agriculturii şi a mediului rural, deşi, pentru ţara noastră, obţinerea autonomiei din punct de vedere alimentar prin creşterea producţiei agricole, scăderea preţurilor la alimente şi creşterea veniturilor agricultorilor este un obiectiv strategic. Un alt aspect este stagnarea industriilor strategice: industria energetică, cea alimentară şi a bunurilor de consum. Productivitatea muncii, competitivitatea economiei româneşti sunt chestiuni structurale care vulnerabilizează suplimentar economia şi cetăţenii, în această perioadă extrem de complicată. La toate acestea se adaugă reforma întârziată a administraţiei publice româneşti care trebuie să fie cât mai ieftină, cu eficienţă ridicată şi orientată spre deservirea populaţiei, a vieţii economice, sociale şi culturale. A treia criză constă în scăderea dramatică a resurselor bugetare.

În prezent, riscurile derapajelor economice nu au fost îndepărtate. Vom vorbi despre ieşirea din criză doar în momentul în care românii vor avea mai mulţi bani şi nu-şi vor mai face griji în legătură cu siguranţa locului de muncă.

În plus, impunerea unui nou impozit, impozitul forfetar, tocmai în perioada de criză, este o iniţiativă pripită, considerat o povară în plus pe umerii micilor întreprinzători. Impunerea unor noi impozite va duce, cu siguranţă, la disponibilizări, falimente şi închiderea a numeroase firme.

Dorim să reamintim că Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator au propus o serie de măsuri menite a contracara dificultăţile cu care se confruntă mediul economic în această perioadă şi de a asigura bazele unei relansări. Printre acestea menţionăm aplicarea neimpozitării profitului reinvestit, achitarea datoriilor statului faţă de companii şi reducerea contribuţiilor la bugetul de stat cu 50% pentru fiecare loc de muncă creat.

Considerăm că este sarcina Guvernului şi a instituţiilor specializate ale statului de a elabora şi a pune în aplicare, de urgenţă, un program anticriză, care să obţină acordul tuturor factorilor decisivi pentru economie.

Doamna Claudia Boghicevici:

Declaraţie politicăcu tema "Sărbătoarea vecinilor, un model de întărire a coeziunii sociale"

"Sărbătoarea vecinilor" sau "Neighbours Day" - cum mai este cunoscutăîn alte state europene - se sărbătoreşte în fiecare an, în ultima zi de marţi a lunii mai. Astăzi, la Arad, edilii primăriei, împreună cu Uniunea Locală a Asociaţiilor Locative şi cu Uniunea Profesională a Administratorilor din municipiu, organizează în premieră această Sărbătoare a vecinilor. Este vorba despre implementarea unui model care a prins în multe alte ţări europene, dar şi în Canada, pornind de la un caz real, în care se pare că a fost implicat tocmai un cetăţean român, de fapt o bătrânică ce a fost găsită decedată de vreo două luni, de către vecinii din cartier. Acest lucru a alarmat oficialităţile, care s-au gândit să implementeze o zi special dedicată bunei vecinătăţi, prin care să se întărească coeziunea socială de habitat şi să contribuie la cimentarea legăturilor sociale între vecini. Mai ales în zilele noastre, când în mediul urban vecinii de bloc sau de stradă nu mai au timpul necesar pentru a relaţiona, declanşarea unor astfel de iniţiative sociale reprezintă un lucru cât se poate de benefic. Aşa se pot dezvolta relaţiile sociale de într-ajutorare dintre vecini şi se pot pune bazele elementare ale comunităţii de habitat, după cum se pot dezvolta şi proiecte edilitare, de întreţinere sau de înfrumuseţare a mediului ambiant comun. Relaţiile fireşti dintre oameni, bazate pe cunoaşterea reciprocă şi pe interesul comun, reprezintă cheia de boltă a unei bune convieţuiri, lucru care poate să conducă la cimentarea tradiţiilor de comunitate.

Stimaţi colegi,

Comunitatea de interese reprezintă soluţia impunerii cu succes a marilor proiecte legislative şi administrative pe care le derulăm şi care ţin de perspectiva descentralizării deciziei şi de necesitatea asumării de responsabilităţi. Iată de ce, Ziua vecinilor nu poate să reprezinte decât un pas înainte pe calea dezvoltării societăţii româneşti.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Pledoarie pentru respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi"

În prezent, în România, persoanele cu dizabilităţi beneficiază în principal de anumite drepturi şi facilităţi în conformitate cu Legea nr.448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această lege are multe omisiuni, face diferenţe între persoanele cu handicap în funcţie de vârstă şi deficienţa cauzatoare de handicap, nu elimină barierele existente şi nu previne apariţia altor bariere cu care se pot confrunta persoanele cu dizabilităţi: educaţionale, acces la bunuri şi servicii, locuri de muncă, viaţă independentă etc. Deşi politicile naţionale au început să prevadă nevoia de dialog social, de colaborare şi de abordare integratoare în problemele care privesc persoanele cu dizabilităţi, în fapt, în fiecare sector social, problemele persoanelor cu dizabilităţi sunt tratate separat, uneori chiar evitate ori ignorate.

Schimbările promovate, la nivelul autorităţilor şi instituţiilor care se ocupă de problematica persoanelor cu dizabilităţi, nu sunt suficiente pentru a determina o schimbare în viaţa persoanelor cu dizabilităţi, care nu sunt încă respectate ca persoane cu drepturi egale şi nu li se recunoaşte, pe deplin, valoarea şi demnitatea umană. În acest moment, în România, persoana cu dizabilităţi se confruntă cu o serie de handicapuri create de societate. Drepturile fundamentale sunt încălcate, nu prin modul în care sunt formulate şi stipulate în legislaţie, ci prin imposibilitatea de a avea acces real la ele. Persoanele cu dizabilităţi constituie un grup defavorizat, marginalizat şi nu de puţine ori supus discriminării. Persoanele cu dizabilităţi nu au încă o voce adecvată la nivelul proiectării politicilor sociale şi nu li se acordă încă locul cuvenit, ca participanţi şi decidenţi în elaborarea strategiilor de dezvoltare ale societăţii. Ele fie nu sunt consultate, fie nu li se acceptă sau nu li se integrează punctele de vedere, fie nu sunt informate deloc.

Legislaţia românească actuală nu este în concordanţă cu Directiva nr.192/C.E. privind nediscriminarea la locul de muncă. Legislaţia actuală nu este comprehensivă, ea nu intervine în toate etapele de la apariţia şi depistarea deficienţei şi nici în domeniile vieţii sociale pentru a favoriza egalitatea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi şi includerea lor în societate. Măsurile de protecţie specială - prevenirea, tratamentul, readaptarea, învăţământul, instruirea şi integrarea socială - sunt doar enunţate şi nu se creează mecanismele necesare pentru ca acestea să devină funcţionale. Politica în domeniul handicapului nu este coerentă, fiind bazată încă pe un model medical al handicapului şi nu se concentrează asupra egalităţii şanselor prin crearea independenţei şi autodeterminării persoanelor cu handicap.

Viitorul apropiat trebuie să reprezinte ocazia de a acorda persoanelor cu dizabilităţi, familiilor şi asociaţiilor acestora, precum şi celor care le susţin cauza, un scop nou, mai extins, în plan politic şi social, la toate nivelurile societăţii, pentru a angaja la dialog autorităţile statului român şi structurile comunităţii internaţionale, pentru a le implica în luarea deciziilor şi pentru a face paşi înainte în direcţia realizării obiectivelor de egalitate şi incluziune.

Principala cerinţă pentru a promova, în modul cel mai eficient, şansele egale şi participarea socială a persoanelor cu dizabilităţi este realizarea unei alianţe puternice între autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale reprezentative. Este nevoie şi de coerenţă legislativă pentru a se pune de acord toate prevederile legale, pentru a se asigura posibilitatea administrării integrate a politicilor naţionale şi locale în domeniu. Trebuie intervenit imediat în stoparea marginalizării persoanelor cu dizabilităţi şi susţinerea acestora în dorinţa lor de a fi egali cu toţi cetăţenii acestei ţări.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Drogurile strică tot!"

Se apropie 1 iunie şi nu putem să nu ne întrebăm cum va fi viaţa tinerilor din România în 2010.

Conform sondajului FACIAS (Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului), anul viitor va fi ,,high" pentru prea mulţi tineri. Se estimează că anul viitor va exista o rată declarată de 50 % de consumatori ocazionali la tinerii cu vârsta între 14-21 de ani. În acest ritm, într-o familie statistică cu doi copii, unul va încerca drogurile.

Nici rezultatele din acest an nu sunt liniştitoare. Se constată o amplificare a fenomenului consumului de stupefiante printre elevi şi studenţi, 38 % dintre aceştia recunoscând că au consumat droguri faţă de 35 % în 2008. Peste 40 % dintre repondenţi declară că au prieteni ce consumă în mod constant droguri.

Extrem de gravă este schimbarea de mentalităţi. Aproape jumătate dintre tineri consideră că drogurile sunt un mijloc de recreere, iar numărul celor ce consideră decesul ca o posibilă urmare a consumului de droguri e în continuă scădere. S-a ajuns chiar că peste 50% dintre ei să se pronunţe în favoarea legalizării drogurilor ,,uşoare".

Câţi dintre aceştia vor cădea iremediabil în capcană? Câţi îşi vor vinde viaţa pe o doză? Câţi vor sfârşi prin puşcării? Câţi vor ajunge la spital?

Îi văd şi îi tratez în fiecare zi la UPU. În urmă cu câţiva ani, aceste lucruri ţineau de ficţiune sau se întâmplau la alţii. Încet şi sigur lucrurile evoluează. Mi-aş fi dorit ca acel dicton ce spune ca e mai uşor să previi decât să tratezi să fi fost aplicat din timp. Dar nimeni nu s-a gândit în aceşti ani la asta, deşi am tras semnalul de alarmă cu putere, înfiinţând la Iaşi în Spitalul de Urgenţe, pe 22 noiembrie 2007, C.I.R.T.I.T.A (Centrul Integrat Regional de Tratamente Intoxicaţii Traume si Arsuri). Acum deja lucrurile evoluează. Pacienţii ajung în stare gravă la spital. Respirând pe sonda introdusă în trahee, ţinuţi în viaţa doar de aparate. Atunci când se trezesc din comă, ei spun câte-o poveste. Ca-n ultima mea gardă. Despre o mamă plecată la muncă prin străinătate. Trei fraţi rămaşi acasă. Şi el vânzând ca să-i întreţină. Şi consumând să uite. Îmbogăţind vreun interlop local. Sau alt pacient şi încă o poveste. O seara-n club sau poate prin cămin. Un ,,prieten " i-a întins acum doi ani o doză. Zâmbind şi invitând la relaxare. Azi vinde tot ce are pe puţin ca să obţină linişte şi să poată uita de familia pe care a distrus-o.

Ce putem face? E nevoie de o intervenţie integrată. Între educaţie, justiţie, sănătate. Informarea şi educarea, reglementările legislative, precum şi organizarea acestor CIRTITA la nivel national de către MS, în care să existe posibilitatea asigurării simultane a asistenţei medicale cu cea de suport psihologic, cu centre de criză şi linii telefonice pentru urgenţe toxicologice pot constitui un prim pas.

Vălul negru de pe moartea albă începe să se ridice. Şi nu vreau ca, din nepăsare sau inconştienţă, să ajungem în acea zi în care un adolescent drogat va pune degetul pe trăgaci în campus...

Domnul Constantin Chirilă:

"Condiţia intelectualului în satele româneşti"

În marea ei majoritate, intelectualitatea românească provine din zona ruralului, având puternic implementate în "etichetele genetice" însuşiri fiziologice ale ţăranului român, ca şi majoritatea caracterului ce au făcut ca - în ciuda apariţiei în sistemele intelectuale locale a unor influenţe urbane sau chiar occidentale - ei, intelectualii români pot păstra conţinutul extrem de valoros al patrimoniului cultural rural naţional.

Fără îndoială, mai ales astăzi, intelectualul rasat de la oraş, dar mai ales cel român din occident îi priveşte cu nu suficient de multă înţelegere pe cei din lumea uitată a satului.

Dacă aruncăm o privire atentă în lumea puţin agitată a satelor, constatăm, că în pofida dezvoltărilor economice şi infrastructurale, cu rare excepţii, această lume este foarte puţin diferită de cea de la începutul secolului XX.

Chiar dacă s-a introdus curentul electric în majoritatea satelor, chiar dacă radioul şi parţial televizorul aduc o informaţie în plus, condiţiile sociale, materiale, capacitatea de a trăi şi crea în zona rurală nu s-au dezvoltat semnificativ.

Asta nu înseamnă deloc că nu a fost şi nu există o intelectualitate a satelor extrem de creatoare. Intelectualitatea satelor este formată, ca pretutindeni, din trei categorii:

• intelectualitatea tehnică (ingineri, medici);
• intelectualitatea educaţională (cadre didactice);
• intelectualitatea religioasă (preoţii de diferite confesiuni religioase).

Constatăm că în şcolile din zona ruralului între cele trei categorii de intelectuali există întrepătrunderi semnificative.

Condiţia esenţială a apariţiei şi dezvoltării unui intelectual, inclusiv în zona satelor, este libertatea lui de a se manifesta şi de a putea crea.

Calitatea dascălilor a influenţat de multe ori calitatea tinerilor intelectuali cărora le-au dat spiritul cărţii, al învăţăturii. Tinerii formaţi la sate prin munca dascălilor şi preoţilor s-au dovedit dornici de învăţare ştiinţifică şi spirituală. Calităţile lor morale au fost întotdeauna superioare celor creaţi exclusiv în mediile urbane.

În perioada comunistă, deopotrivă cu ţărănimea, intelectualitatea satului a fost metamorfozată în proporţii masive într-o biomasă inertă, bună doar de muncă, în care, aşa cum spunea Nixon "chiar şi gândurile oamenilor deveniseră proprietate de stat". Puţine au fost izbucnirile de furie în faţa totalitarismului provenind predominant tot din lumea satelor, ca de exemplu Petre Ţuţea.

Din nefericire pentru naţia română, soarta intelectualului de la sate nu s-a schimbat foarte mult în perioada tranziţiei. Intelectualii şi-au recăpătat într-adevăr libertatea individuală, dreptul de a decide asupra vieţii lor, dar acestea numai în plan teoretic.

Dascălii de altădată nu mai au şcolari pentru că părinţii sărăciţi peste măsură nu au posibilitatea de a-i trimite la şcoală. Analfabetismul câştigă teren şi el se situează astăzi la peste 30% din zonele rurale.

Specialiştii din agricultură şi-au abandonat specialitatea făcând altceva. Doar preoţii au fost reconsideraţi, pentru că deznădejdea oamenilor şi singura lor salvare o văd în mântuirea dumnezeiască.

Actele culturale se rezumă, în cele mai multe zone rurale, la discoteci în care artiştii populari, maeştri ai datinilor şi păstrători ai patrimoniului cultural, au fost înlocuiţi cu interpreţi de muzică "diabolică", spre disperarea bătrânilor şi intelectualilor satelor.

Sperăm să reuşim să îndreptăm ceva din condiţiile intelectualului în satele româneşti.

Domnul Cornel Ghiţă:

Declaraţie politică cu tema "Educaţia pentru toţi"

În Declaraţia de la Salamanca, din 1994, se scria: "Noi credem şi declarăm că fiecare copil are dreptul fundamental la educaţie şi fiecărui copil trebuie să i se ofere şansa de a ajunge la un anumit nivel şi a se putea păstra la un nivel acceptabil de învăţare. {...} Sistemele educaţionale ar trebui proiectate şi programele educaţionale implementate în aşa fel încât să ţină seama de marea diversitate a copiilor. "

În 1990, la Jomtien, Thailanda, s-a lansat o nouă direcţie a politicilor educaţionale în lume: Educaţia pentru toţi! Acest motto a fost preluat în 1994, la Salamanca, unde "educaţia pentru toţi" a fost definită ca "acces la educaţie şi calitate a acesteia pentru toţi copiii", obiectiv care presupune asigurarea posibilităţilor participării la educaţie a tuturor copiilor, indiferent de cât de diferiţi sunt ei şi se abat prin modelul personal de dezvoltare de la ceea ce societatea consideră a fi normal.

Dreptul la educaţie al fiecărei persoane a fost decis încă din 1948, prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi apare dezbătut în multe studii de pedagogie.

Un principiu fundamental al reformei învăţământului este principiul egalizării şanselor de reuşită în învăţământ, care vizează crearea condiţiilor psihopedagogice necesare pentru valorificarea potenţialului fiecărui individ. Astfel, şcolile trebuie să includă în procesul de învăţământ toţi copiii, fie ei cu handicap sau supradotaţi, copii ai străzii sau copii provenind din alte zone sau grupuri dezavantajate sau marginalizate.

Dreptul fiecărui individ la educaţie trebuie conştientizat de societate, iar dacă sistemul educaţional general nu vine în întâmpinarea necesităţilor tuturor persoanelor, trebuie avută în vedere educaţia specială, care se referă la toţi acei copii ale căror cerinţe sunt generate de incapacităţi sau dificultăţi în a se adapta cerinţelor educaţionale şi sociale ca şi cei consideraţi "normali" de către societate. Totuşi, trebuie să se tindă spre o pregătire a tuturor copiilor în sistemul educaţional de masă. Însă, dacă acest lucru nu este posibil, calitatea educaţiei speciale trebuie să reflecte aceleaşi standarde şi ambiţii de calitate ca şi educaţia obişnuită şi să fie strâns legată de aceasta.

Întreaga activitate din şcoală trebuie orientată spre formarea personalităţii elevului în conformitate cu cerinţele sociale ale vremii, scopul principal fiind integrarea socială. Dacă conţinutul şi formele acestei activităţi nu ar lua în considerare realitatea psihologică a copilului, ar pune în primejdie realizarea scopului propus, afirmarea fiecărui copil ca individualitate.

Fiecare copil are un potenţial educativ înnăscut care trebuie doar descoperit şi activizat. Totuşi, la noi, aceste lucruri nu se fac. La noi, copiii cu dizabilităţi sunt priviţi ca o excepţie în şcoli, nu avem clase specializate şi poate nici profesori pentru toate tipurile de dizabilităţi existente, sau dacă există profesori specializaţi pe o anumită categorie, ei se ocupă de toţi copiii cu dizabilităţi nu numai de cei pentru care au competenţa necesară.

Consider că şi în această privinţă ar trebui să se ia măsuri reale, ar trebui să existe în fiecare şcoală clase specializate în furnizarea de servicii educaţionale pentru copiii cu nevoi educaţionale speciale.

Deşi teoriile susţin o politică de integrare a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, realitatea ne demonstrează că aceşti copii sunt încă segregaţi, fapt susţinut de existenţa şcolilor speciale în reţeaua şcolară din România anului 2009.

Nu vedem o finalitate concretă în ceea ce priveşte aceşti copii, ei fiind discriminaţi în accesarea învăţământului liceal şi universitar.

Stimaţi colegi,

Consider că, prin formularea şi prezentarea în faţa dumneavoastră a acestei declaraţii politice, trag un semnal de alarmă faţă de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării pentru ca acesta să înceapă realmente a lua măsurile necesare pentru ca niciun copil să nu fie discriminat în accesarea oricărei forme de învăţământ.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Români, demonstraţi că sunteţi europeni!"

Pentru a şaptea oară în istoria Parlamentului European, în perioada 4-7 iunie 2009, vor avea loc alegeri directe în toate statele membre UE, alegeri ce vor avea loc simultan în toate aceste 27 state, oferind milioanelor de cetăţeni europeni posibilitatea de a decide asupra tuturor politicilor la nivel european.

Aşa că, dragi colegi, încercaţi să convingeţi electoratul român să meargă în număr cât mai mare la vot, deoarece prin votul exprimat de ei sunt aleşi reprezentanţi care ne vor influenţa viitorul, dar şi viaţa de zi cu zi, trebuie să ne pese tuturor şi să demonstrăm că suntem europeni.

Noi suntem cei care putem influenţa deciziile, fiecare vot contează, dacă nu votezi tu o vor face alţii în locul tău, ca cetăţeni europeni. Dreptul la vot la aceste alegeri este unul dintre drepturile fundamentale ce ne dă posibilitatea de a avea un cuvânt de spus în modul de funcţionare al Uniunii Europene.

Pentru toate partidele politice din România, aceste alegeri europene reprezintă o adevărată competiţie. Acum, în plină campanie, trebuie să ne unim forţele pentru a beneficia din plin de avantajele pe care ni le oferă statutul de membru al UE, aşa că, dragi colegi, mergeţi în colegiile dumneavoastră şi informaţi cât mai corect cetăţenii. Aceste alegeri reprezintă până la urmă problema tuturor romanilor şi nu în ultimul rând problema întregii clase politice.

Deputaţii ce vor fi aleşi la 7 iunie 2009 vor trasa viitorul Europei pentru următorii 5 ani, ei vor reprezenta glasul nostru în procesul decizional al UE, aşa că români mergeţi la vot alături de alţi 375 milioane de europeni. Numai aşa vom deveni adevăraţi europeni, numai aşa viaţa noastră, dar şi viitorul copiilor noştri se va schimba.

Domnul Petru Călian:

"25 mai - Ziua internaţională a copiilor dispăruţi"

Sunt multe evenimente internaţionale însemnate care, dintr-un motiv sau altul, sunt trecute cu vederea atât de mass-media, cât şi de clasa politică. Un astfel de exemplu îl reprezintă ziua de 25 mai, zi care comemorează copiii dispăruţi. Labirintul este simbolul acestei zile şi semnifică sentimentul pe care îl au copiii atunci când se rătăcesc şi nu mai găsesc drumul înapoi către casă.

Cu atât mai mult România, cunoscută până mai ieri ca ţara copiilor străzii, nu face excepţie de la regulă. Alături de multe alte cifre îngrijorătoare pe care ni le furnizează anual Inspectoratul General al Poliţiei Române, nu putem să trecem cu vederea faptul că numărul anual al copiilor care dispar a înregistrat anual creşteri importante. Cauzalitatea dispariţiilor variază de la situaţii accidentale nefericite şi până la agresiuni voluntare, răpiri, sechestrări şi chiar exploatări sexuale. Deşi ziua de 25 mai este o zi internaţională care comemorează aceste victime fragede ale dispariţiilor, cred că este mult mai oportun să acţionăm pentru ca numărul lor să fie redus.

Aş aduce în atenţia Parlamentului României o iniţiativă a patru parlamentari europeni, care au înaintat Parlamentului European o declaraţie deschisă privind cooperarea statelor membre în situaţii de urgenţă pentru găsirea copiilor dispăruţi. Iniţiativa cere statelor membre să introducă un sistem de alertă eficient, în cazul dispariţiei copiilor, ce constă într-o foarte strânsă operativitate, acţionându-se simultan cu ajutorul mass-media, al autorităţilor vamale şi al organelor de ordine şi un număr telefonic unic de urgenţă (116.000). Un astfel de sistem şi-a demonstrat eficienţa, cu ajutorul lui fiind salvaţi peste 400 de copii în Statele Unite, în numai doi ani.

Domnul Adrian Mocanu:

"Alegerile europarlamentare trebuie să producă un dialog cu tinerii României"

După cum prea bine ştiţi, alegerile pentru Parlamentul European, care se vor desfăşura la începutul lunii iunie 2009, influenţează în mod direct viaţa fiecărui cetăţean membru al Uniunii Europene, implicit viaţa cetăţenilor României.

Pe 7 iunie 2009, românii trebuie să aleagă între popularii europeni, cei care sunt într-o mare măsură responsabili de discriminarea românilor, şi socialiştii europeni, cei care au fost în permanenţă prieteni ai României.

Din păcate, cei care cunosc această realitate din Parlamentul European sunt într-un număr foarte mic. Ultimele sondaje de opinie realizate relevă în primul rând un interes moderat al românilor pentru alegerile europarlamentare, dar şi un fapt foarte interesant: acela că numărul tinerilor care cunosc detalii despre alegeri, despre valorile europene, Parlamentul European şi despre importanţa acestora în viaţa democratică a Europei, este foarte mic în comparaţie cu celelalte categorii chestionate. Tinerii nu ştiu nici cine îi reprezintă acum în Parlamentul European, nu cunosc numele nici unui europarlamentar şi nici data exactă a alegerilor.

Acest lucru este în mod cert un semnal clar că noi, parlamentarii României, în special cei mai tineri, trebuie să acordăm o atenţie deosebită dialogului cu tinerii României, să găsim mai multe căi de conştientizare a importanţei deciziilor care se iau în Parlamentul European şi spun acest lucru amintind faptul că aproape 60% din legile care se aplică în România sunt produsul Parlamentului European. Numai aşa îi vom putea convinge de puterea şi importanţa votului lor.

Domnul Mihai Lupu:

"Preţul gazelor, prilej de aruncat artificii electorale"

Preţul gazelor trebuia să scadă de multă vreme şi în România, cu 20-30%, dacă nu chiar cu un procent mai mare, având în vedere faptul că, pe piaţa internaţională, preţurile s-au diminuat substanţial, iar ţările din regiune au beneficiat deja de măsuri de reduceri masive în acest sens.

Pe plan internaţional, preţul gazului a atins recent un record minim al ultimilor şase ani, fiind cotat la New York în jurul valorii de 3,30 dolari/milion BTU. Doar în 2009, scăderea a fost de 41%, ca să nu mai punem la socoteală că la finele lunii iunie 2008, preţul era în jurul a 13,50 dolari. În doar o săptămână din luna mai, preţul a scăzut cu 12%.

Furnizorii din România importau gazele cu 480 dolari/1000 mc la sfârşitul anului trecut, în timp ce acum plătesc doar 370 dolari/1000 mc, iar influenţa cursului de schimb a dus la scăderea preţului gazelor din producţie internă de la 200 dolari/1000 mc la aproximativ 159 dolari/1000 mc. De asemenea, consumul de gaze a scăzut în România de la 9,6 milioane MWh, la 6,9 milioane MWh. Deci, în prezent, România produce mai mult decât consumă, dar preţurile întârzie totuşi să scadă în mod consistent.

Primul-ministru a anunţat, la sfârşitul şedinţei de Guvern de săptămâna trecută, că preţul gazelor naturale pentru populaţie va scădea, de la 1 iulie, cu încă 5 procente, dupa ieftinirea cu 3% de la 1 mai. Deci, în total 8%, socoteşte domnul Boc, cu mare entuziasm. Ceea ce reprezintă doar o mare amăgire pentru români.

Toate ţările europene au trecut la reducerea tarifelor la gaze naturale şi energie electrică ca efect al scăderii preţurilor la gazele ruseşti. Media de reducere a tarifelor se situează în Europa la circa 10 procente. La noi, unde se trece masiv la consumul de gaze din producţia internă, scăderea tarifelor este de doar 8%. Cum se explică acest lucru, în situaţia în care multe ţări europene sunt dependente exclusiv de importuri, neavând producţie proprie de gaze?

Îl întreb pe domnul Boc, dacă este atât de îngrijorat de traiul din ce în ce mai precar al multor români şi de reducerea dramatică a veniturilor acestora, de ce nu s-a decis aplicarea acestei reduceri mai devreme, de la 1 aprilie, cu cel puţin 8-9%, iar acum, în iulie, să fi avut loc încă o reducere, chiar mai importantă decât prima, având în vedere că, în primele trei luni ale anului, România a importat peste 20% din totalul gazelor consumate, iar începând cu luna viitoare circa 90% din consum va fi asigurat exclusiv din producţia internă?

Praful în ochi aruncat acum, în campanie, de către domnul Boc consumatorilor autohtoni, nu reprezintă pentru aceştia decât o adiere insignifiantă a vântului reducerii cheltuielilor casnice în acest sens.

Oare unde se reflectă toate reducerile de preţuri de pe plan intern sau internaţional prezentate mai sus? Dar reducerea dramatică a consumului de gaze de pe piaţa internă? Toate acestea ar trebui să se simtă consistent în preţul gazului de pe factura noastră, a fiecărui consumator în parte, iar apoi în reduceri de preţuri la alimente şi alte produse româneşti, ca efect al reducerii preţurilor de producţie al producătorilor.

Preşedintele ANRE, domnul Lificiu, anunţase prima reduce a preţului gazelor cu 3% incă de la 1 aprilie, apoi a cerut o amânare a acestei decizii până la 1 mai, dar a susţinut, mai mult sau mai puţin voalat, că aceasta ar trebui să se mai amâne până în toamnă.

De ce oare a utilizat domnul Lificiu acest termen "mai bine din toamnă"? Din considerente electorale, este lesne de înţeles! Poate aşteaptă să vină campania pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie şi, abia atunci, cu o lună înainte eventual, să ieftinească şi ANRE gazele cu 30-40%.

Impactul electoral va fi cu adevărat cel scontat: românii ar plăti în noiembrie o factură mult mai mică la gaze şi astfel le-ar fi mult mai uşor să-i aprecieze bunele intenţii domnului Boc, veşnicul magician de serviciu al domnului preşedinte actual şi viitor candidat pentru prezidenţiale, nimeni altul decât domnul Băsescu!

"IMM-urile, de la agonie la extaz!"

Guvernul Boc a intrat cu 200 de km la oră în caruselul promisiunilor deşarte aruncate la întâmplare, după ce a staţionat impasibil pe marginea guvernării total ineficiente, timp de cinci luni, în plină criză economică şi financiară.

Aceste minciuni inventate peste noapte sunt specifice partidelor care compun acest guvern, fapt demonstrat deja în fiecare campanie electorală. Nu puteam avea parte acum de o excepţie de la regula deja împământenită de către PSD şi PD-L pe piaţa politică românească, totul face parte din recuzita de decor electoral!

Aceleaşi partide din coaliţia guvernamentală au "mărit" cu 50% salariile profesorilor, au "trimis" români în spaţiul cosmic şi au "dat" 25000 euro cetăţenilor întorşi în ţară.

Aceleaşi partide au contribuit la falimentul în masă al firmelor româneşti, faliment provocat de lipsa măsurilor anticriză promise încă din Programul de guvernare PSD - PD-L, dar aşteptate în zadar de către mediul de afaceri din luna ianuarie şi până în prezent.

Aceleaşi partide au impus firmelor impozitul pe pierdere, au promis neimpozitarea profitului reinvestit, dar au uitat rapid, au contribuit la creşterea fulminantă a şomajului fără să clintească un deget, au vorbit despre investiţii masive şi despre crearea de noi locuri de muncă, dar a rămas totul la stadiul de play-back de faţadă în faţa reflectoarelor.

Acum, domnul Boc vine şi promite IMM-urilor fonduri mai mari cu 20%!

Poate ne explicaţi şi nouă, domnule prim-ministru, cum reuşiţi să treceţi atât de simplu de la o extremă la cealaltă? Cu mâna stângă a domnului Pogea le luaţi şi ultima brumă de bani acestor IMM-uri şi cu cea dreaptă, a aceluiaşi ministru, care le spunea deunăzi IMM-urilor "să închidă dacă nu pot plăti cinci sute de euro la stat", le daţi muuulte ajutoare de la stat!

De unde veţi lua aceşti bani, domnule Boc? Din "sacul" impozitului forfetar, care s-a umplut deja, sau din miliardele împrumutate de la FMI şi pierdute pe la băncile importante din România?

Cu o zi, două în urmă, strigaţi către aceste bănci că veţi supraimpozita profiturile obţinute de instituţiile de creditare în situaţia în care băncile-mamă vor decide să-şi retragă liniile de creditare din România. Noroc că oficialii BNR v-au dat de înţeles că nu ştiţi despre ce vorbiţi şi aţi retractat după câteva ore ameninţarea.

Acum promiteţi ajutoare de la stat mult mai mari pentru IMM-uri, dar în luna aprilie a.c. abia aţi avut bani pentru plata salariilor şi a pensiilor.

Aţi făcut între timp vreo modificare magică a încasărilor la buget, aflate pe muchie de cuţit timp de mai multe luni? O uşoară revigorare a încasărilor înseamnă bani cu nemiluita pentru case noi şi IMM-uri. Aveţi aceşti bani de dat deja în "visteria" guvernului sau vindeţi, ca şi în cazul profesorilor, iluzii deşarte, aflate pentru un moment pe "taraba" campaniei electorale, domnule Boc?

Domnul Neculai Rebenciuc:

Declaraţie politică: "Teoria formelor fără fond sau cai vopsiţi în zebre"

De aproape o jumătate de an de când Coaliţia PD-L-PSD+PC se află la guvernare este uşor observabil că turismul se află printre primele locuri - în orice caz devansând fără drept de apel domenii vitale ale statului - atât ca finanţare, cât şi ca mediatizare. Într-o perioadă relativ normală, adică stabilă, predictibilă - intern şi internaţional -, lucrul acesta ar fi trecut neobservat, ba chiar ar fi stârnit interesul. Şi de ce nu? Atunci când piramida nevoilor esenţiale ale vieţii este satisfăcută, adică nevoile bazale ale omului, precum hrana, locuinţa, un loc sigur de muncă, sunt asigurate, călătoriile reprezintă un lucru firesc, nu un lux costisitor. Dar, ca să fim bine înţeleşi, locul turismului, în această piramidă, se găseşte în vârf. Adică trebuie să asiguri toate etapele de care am vorbit ca să ajungi la el. Ceea ce nu este cazul în contextul actual.

Suntem în plină criză, unii specialişti spun că am intrat tehnic în ea, alţii pretind că abia la toamnă, spectrul şomajului este înfiorător (se preconizează a fi cu mult mai mulţi şomeri decât se anticipase iniţial), s-a contractat un împrumut extern, considerat a fi unul dintre cele mai mari ale ţării, împrumut "dubios" în opinia unor analişti financiari, cu un impozit forfetar care a forfecat multe firme şi a împovărat mediul de afaceri, cu poveşti matinale gen "taxa Robin Hood", aruncate pe piaţă dimineaţa şi retrase seara, cu garantarea creditării pentru "prima casă", fireşte pentru relansarea economică a marilor dezvoltatori imobiliari care trebuie să-şi vândă casele şi în timp de criză, cu multe incoerenţe şi lucruri care se bat cap în cap.

Logica economică după care se ghidează actualul guvern este cel puţin ilogică, ca să nu mai spun că frizează absurdul, prin eludarea chestiunilor elementare, de bun-simţ. Deşi mulţi şi-ar dori să scăpăm de complexul Caragiale, iată că el ne joacă farse, chiar şi la un secol de la dispariţia sa. Spiritul lui genial ne-a revelat, prin contopirea celor două nume de personaje - Niţescu şi Ghiţescu -, struţo-cămila (imaginată de Dimitrie Cantemir) care este actuala guvernare, iar Titu Maiorescu a emis o teorie valabilă şi astăzi: teoria formelor fără fond. Şi ce altceva face astăzi guvernul Boc decât încercarea de a pune acoperiş aurit peste o casă de paiantă, fără fundaţie solidă? Cum să faci turism, sperând într-o avalanşă de turişti, doldora de bani, dacă nu ai infrastructură, nu ai hoteluri civilizate, servicii de calitate, nu ai...nu ai!

Dar, să nu fim răutăcioşi. Doamna ministru Udrea a şi găsit soluţia: caravana cu căruţa, pachet turistic unicat, brand de ţară, că oricum în ţările civilizate nu mai există aşa ceva şi ce n-ar da străinul pentru o plimbare zdruncinată cu căruţa...o adevărată aventură, mai ales pe drumurile noastre toate. Se dau tichete de vacanţă neinteresante care "vor sfârşi înainte de a fi folosite". Însăşi Elena Udrea declara că "este un an de criză şi angajatorii nu s-au grăbit să ofere tichete de vacanţă". Dar, mersul pe bicicletă, căţăratul poticnit şi ajutat pe cal, parada cârnaţilor, nu înseamnă promovarea turismului românesc, ci promovarea ostentativă a propriei persoane. Zebre, care în fond sunt cai, nu înseamnă să induci vizitatorilor sentimentul de noutate în turismul românesc, ci înseamnă minciună, escrocherie, înşelare. Să vinzi ceva ce nu ai. Mai mult decât atât, campania aceasta costă câteva milioane de euro. Exact ceea ce ne trebuia: tichia de mărgăritar! Când în întreaga lume turismul se confruntă cu o contractare vehementă, noi atunci îl "relansăm". Organizaţia Mondială a Turismului de pe lângă Naţiunile Unite (UNWTO) a publicat recent un raport cu date statistice relevante.

Totuşi, noi continuăm să fim optimişti, în ciuda realităţii, căci guvernatorul BNR ne asigură "că vom avea un V al recesiunii şi, în acelaşi timp, punctul minim a fost atins în primul trimestru", tot el îndemnându-ne să avem "încredere, încredere, încredere", trei lucruri de care avem nevoie pentru relansarea economică. Încredere, încredere, dar în cine şi... în ce?

Domnul Marin Almăjanu:

"Seceta, un subiect pasat de la Guvern la Preşedinţie şi invers"

În timp ce producătorii de alimente sau agricultorii susţin că seceta din această vară va afecta grav culturile şi principalele cereale cultivate vor fi pe cale de dispariţie, până la sfârşitul anului, iar legumele româneşti vor lipsi aproape cu desăvârşire de pe piaţă în această vară, domnul ministru Sârbu vine cu precizări liniştitoare: "Seceta ce va afecta România în vara acestui an nu va duce la scumpirea produselor alimentare, întrucât efectele acesteia nu se vor resimţi în producţia autohtonă". În acelaşi timp, în unele judeţe din sudul ţării şi chiar în alte zone, este anunţată compromiterea totală a culturilor de grâu aproape de pe întreaga suprafaţă cultivată, din cauza secetei.

Unele statistici internaţionale fac precizări recente cu privire la accentuarea sărăciei extreme în România, iar situaţia celor care trăiesc de pe urma agriculturii este mai rea decât media în prezent, din cauza condiţiilor meteo. Astfel, UNICEF anunţa săptămâna trecută faptul că "Rata sărăciei din România a crescut, în 2009, de la 5,7 procente la 7,4 procente, numărul populaţiei sărace ajungând la 1,59 de milioane de persoane".

În condiţiile în care chiar ministrul agriculturii a anunţat că mai mult de un milion de hectare de teren arabil, din cele şapte milioane, însămânţate primăvara şi toamna cu grâu, a fost afectat fie de îngheţ, fie este în pericol din cauza secetei şi chiar şi 50% din producţia estimată poate fi afectată, mă întreb care a fost strategia Guvernului Boc de a preveni accentuarea deteriorării agriculturii româneşti şi a sărăciei în mediul rural.

Ce face premierul Boc când toată lumea spune că seceta va fi o mare problemă a acestui an agricol şi când condiţiile meteo prognozate nu mai pot fi puse la îndoială deja în acest sens? Nimic mai simplu, vine la tv în prime-time şi declară senin: "Deşi pe componenta agriculturii ştim că e o perioadă dificilă, sper să n-avem probleme mari cu seceta"!

Păi, domnule Boc, atunci când meteorologii declară că va fi o vară incendiară, când fermierii renunţă deja la animale pe preţuri de nimic, de frica rămânerii fără furaje din cauza anunţatei secete, când producătorii de alimente ne avertizează că acestea se vor scumpi cu cel puţin 30% în acest an, când toate culturile de cereale, floarea-soarelui, sfeclă etc., sunt ca şi compromise şi când ştim cu siguranţă că legumele româneşti vor lipsi în totalitate de pe mesele românilor, dumneavoastră doar speraţi să nu ne mai lovească şi seceta?

Dar măsurile guvernului pe care îl conduceţi, anunţate încă din campania din toamnă şi, mai ales, în celebrul Program de guvernare PSD - PD-L, unde sunt domnule prim-ministru?

Aveaţi ca principale obiective "asigurarea securităţii alimentare a ţării prin creşterea producţiei agricole" şi acum România aproape că nu mai produce nimic pentru că totul este compromis, iar dumneavoastră nu aţi luat nicio măsură de prevenire a dezastrului sau de susţinere a agricultorilor, aţi mai promis "susţinerea financiară şi fiscală a agriculturii prin programe multianuale" şi aţi lăsat bugetul ministerului aproape falimentar, la limita supravieţuirii pe avarie, pentru câteva luni, cu 0,73% din p.i.b., aţi militat pentru "adaptarea agriculturii la schimbările climatice" şi acum plângeţi că "doar seceta ne-ar mai lipsi", iar dezideratul dumneavoastră privind "accelerarea procesului de dezvoltare rurală" ne face să constatăm că accentuarea dramatică a sărăciei şi creşterea şomajului, cu precădere în mediul rural, s-au produs în timpul guvernării dumneavoastră, în lipsa unor intervenţii rapide şi pertinente pe acest fond de criză economică şi financiară.

Am înţeles că, în aceste zile, seceta a devenit o preocupare prezidenţială, nerecunoscută deschis şi de către ministrul agriculturii, care spune că preşedintele nu i s-a adresat în acest sens dumnealui, ci doar premierului, dar măcar constat că a devenit un subiect de actualitate în cercurile guvernamentale şi prezidenţiale, ceea ce mă face să cred că ar trebui să urmeze şi măsurile de urgenţă pentru salvarea agriculturii.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Performanţa Ministerului Educaţiei constă în greşeli repetate la nesfârşit"

Unul dintre subiectele tezei la istorie susţinute zilele trecute de către elevii din clasa a VIII-a conţinea o greşeală. Într-unul dintre paragrafe, Ministerul Educaţiei a comis o eroare similară cu cea înregistrată la teza de la română, încurcând armata II cu armata I, descriind bătălia de la Mărăşeşti. Spre deosebire de teza de la limba română, în acest caz ministerul s-a sesizat, transmiţând centrelor din teritoriu o erată, astfel încât elevii au fost, de data aceasta, avertizaţi. Dar ceea ce contează acum este tocmai persistenţa erorii!

Este absolut inadmisibil ca în decurs de două, trei săptămâni, elevii care trebuiau să susţină tezele cu subiect unic să se confrunte cu nenumărate probleme care îi bulversează extrem de mult, şi acest lucru se întâmplă chiar într-unul dintre cele mai importante momente din viaţa lor.

În condiţiile în care tezele unice sunt considerate primele examene cu care se confruntă elevii din învăţământul gimnazial, deci un eveniment foarte important pentru aceştia, ce ar trebui să fie ireproşabil organizat astfel încât elevii să poată trece cât mai uşor peste tumultul emoţiilor care-i încearcă din plin, remarcăm cu regret acum că toate acestea nu au nicio semnificaţie pentru Ministerul Educaţiei condus de doamna ministru Andronescu.

După şirul îndelung de decizii şi indecizii luate şi schimbate intempestiv peste noapte, după nesfârşite momente haotice create în sistem şi după scandaluri controversate, iscate la fiecare pas, desfăşurate în acest minister în decurs de doar cinci luni de guvernare, această instituţie devine din ce în ce mai penibilă sub oblăduirea doamnei Andronescu.

Primele examene din viaţa elevilor au fost atât de bine "organizate", încât aceştia au avut parte doar de haos de la început: prima teză unică a elevilor din acest semestru a fost amânată din cauza grevei iniţiate de sindicatele din educaţie, după care teza la limba română a avut un subiect greşit, fără ca acest lucru să fie sesizat elevilor, iar teza la istorie a fost, de asemenea, greşită, dar corectată în cele din urmă cu o erată salvatoare.

Au vorbit şi vorbesc permanent despre reformă în educaţie, dar cei care se bat cu pumnii în piept de ani de zile că s-au luptat îndelung ca să poată trece în sfârşit la faptele promise, nu pot vorbi nicio clipă măcar de responsabilitate, de moralitatea lucrului bine făcut în beneficiul elevilor, de bunul simţ elementar al celor implicaţi, astfel încât aceste teze sau alte examene să fie derulate numai după un control prealabil şi riguros al subiectelor sau al desfăşurării etapelor respective.

Cum pot fi caracterizate aceste evenimente atât de bine puse la punct de doamna ministru? Simplu: boicot, tergiversare, reprogramare, eroare, erată...sau, într-un cuvânt, haos!

Doamna ministru a crezut că şi-a făcut treaba până la capăt plimbându-se, că e de ajuns dacă inspectează unele şcoli în momentul desfăşurării unuia dintre examene, "trecând în viteză, ca Loganul, prin câteva clase şi că poate bifa astfel cu uşurinţă la minister: "misiune îndeplinită"! "Copiii sunt în bănci. Nu au emoţii, sunt curajoşi. E o zi normală", declara doamna Andronescu fără să clipească, ca şi cum subiectele greşite nu au nicio legătură cu instituţia pe care o conduce.

Nu a contat faptul că elevii nu ştiau că la limba română subiectul este greşit şi au scris aşa cum au înţeles din enunţul respectiv, fiind poate depunctaţi ulterior sau corectaţi într-un mod subiectiv din cauza acelei erori.

A venit şi teza la istorie şi s-a mai strecurat şi acolo o greşeală. Noroc că "vigilenţa" i-a prins din urmă pe unii dintre responsabilii de la inspectorat şi s-au reparat lucrurile în ultimul moment.

Întrebarea mea este de ce nu a dat dispoziţie doamna Andronescu ca toate subiectele să fie verificate cu conştiinciozitate înainte de a începe desfăşurarea acestor examene? Unde este vigilenţa de ministru la al doilea mandat şi, mai ales, profesionalismul şi respectul pentru elevi al doamnei Andronescu?

Am ajuns, din păcate, la concluzia că domnii Niţescu şi Ghiţescu, personajele lui Caragiale, s-au instalat foarte confortabil în acest minister şi nu îi mai poate clinti nimeni, chiar dacă incompetenţa, nepăsarea şi ridicolul sunt principalele lor "atuuri"!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Gafă istorică la teza unică"

Subiectul de la istorie a conţinut o greşeală care a fost observată înainte de începerea tezei, iar inspectoratele şcolare judeţene au primit erata de rigoare înainte cu jumătate de oră de începerea examenului. Greşeala apărea în fraza: "După o săptămână, Armata I română comandată de generalul Al. Averescu şi ajutată şi de trupe ruseşti a obţinut victoria, cucerind 30 de localităţi din zonă". Inadvertenţa constă în faptul că în loc de Armata II apare Armata I, constată Ministerul Educaţiei.

Una dintre cerinţele subiectului era ca elevii să menţioneze, pe baza textului, două deosebiri şi o asemănare între luptele desfăşurate în Moldova, în 1917, de Armata I română, respectiv Armata a II-a română."Inadvertenţa nu a afectat desfăşurarea tezei, deoarece erata a fost comunicată înainte de începerea probei scrise", se mai arată în comunicatul de presă al ministerului.

Cam asta au relatat ziarele după teza cu subiect unic la proba istorie. Problema este dacă ne încălzeşte cu ceva faptul că eroarea a fost găsită în timp util. După greşeala de la limba română mai era oare posibil să nu se controleze toate subiectele înainte de examen?

Asociaţiile părinţilor elevilor au cerut ministrului educaţiei să reevalueze toţi angajaţii din cadrul Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar (CNCEIP) şi să demită conducerea acestuia, după ce în teza la istorie susţinută joi a fost semnalată o greşeală. Subiectul pentru teza unică la istorie a fost corectat de şase persoane, respectiv de trei inspectori care concep subiectele, de un inspector de specialitate care le supervizează, de un director de evaluare şi de directorul Centrului Naţional de Curriculum şi Evaluare, Cristian Mirescu, care ulterior, împreună cu inspectorul din cadrul centrului care s-a ocupat de subiectele de la teza unică, Rodica Tudorică, şi-au înaintat demisiile.

Aflată la Bistriţa în momentul izbucnirii scandalului, Ecaterina Andronescu nu s-a arătat foarte îngrijorată de greşeala făcută la teza unică la istorie. "Atât de mică era corectura, se corecta Armata I cu Armata a II-a, ce mare dificultate aveau de înţelegere?", a declarat doamna ministru. Mai mult, într-un interviu oferit zilele acestea de doamna Andronescu, aceasta afirmă că tezele unice pot fi desfiinţate, iar bacalaureatul viitor să se susţină doar la trei discipline. Să fie oare o măsură de precauţie pentru a nu exista prea multe discipline la care să se greşească subiectele?

În concluzie, doamna ministru, cât timp vă ia să vă scrieţi demisia? Ce mare dificultate aveţi de înţelegere?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Prioritatea PSD: o Românie puternică într-o Uniune Europeană eficientă!"

Peste mai puţin de două săptămâni, vom alege oamenii care vor reprezenta România în Europa în următorii cinci ani.

Suntem în plină campanie electorală şi este datoria noastră, a tuturor politicienilor, să explicăm cetăţenilor români care este miza acestor alegeri.

După declaraţiile unor demni reprezentanţi ai clasei politice din România, cetăţenii ar putea înţelege că din 7 iunie anul curent scăpăm ca prin miracol de criza economică şi pe străzi vor curge milioane de euro, multe milioane de euro, să ajungă la toată lumea! Zilele trecute, electoratul a aflat cu surprindere că românii adevăraţi ar avea globule portocalii în sânge.

Cuprins de frenezia campaniei electorale, preşedintele ţării tunde oile de la munte, în vreme ce băncile îşi retrag banii din ţară şi efectele crizei economice se amplifică. Între două reprize de tuns oile, poate ne spune şi nouă domnul preşedinte ce a discutat la Viena cu reprezentanţii băncilor cu capital străin, pentru că trebuie să lămurim lucrurile.

În clipa de faţă, în Europa s-au intensificat demersurile celor care doresc ca statele noi membre ale Uniunii să fie sacrificate, iar vocile critice la adresa României se fac auzite din ce în ce mai des.

Pe 7 iunie, trebuie să alegem între partide politice cu idei foarte diferite despre viitorul nostru, al europenilor. Viziunea europeană, capacitatea de a înţelege interesul naţional şi de a-l armoniza cu cel european sunt prioritare în această confruntare electorală.

Majoritatea regulilor care ne afectează viaţa sunt adoptate de Parlamentul European, prin urmare este foarte important pe cine votăm pe 7 iunie. Alegem oamenii care ne vor influenţa viitorul, care vor apăra interesele României şi ale românilor în Uniunea Europeană!

Există diferenţe fundamentale de viziune între stânga europeană, reprezentată de socialiştii europeni, şi dreapta, reprezentată de popularii europeni.

PSD face parte din familia socialiştilor europeni, care vrea să construiască o Europă socială, în care oamenii sunt pe primul loc.

Pentru perioada 2009 - 2014, Partidul Social Democrat îşi asumă cinci priorităţi pentru acţiunea sa în Parlamentul European: scoaterea României din criză şi relansarea economică; modernizarea satului şi a agriculturii româneşti; sănătate şi educaţie, accesibile şi de calitate; drepturi depline pentru români în Uniunea Europeană; egalitate reală între femei şi bărbaţi.

Socialiştii europeni, împreună cu PSD, consideră că este nevoie de un Plan European de solidaritate pentru statele din Europa Centrală şi de Est. În acest context, Partidul Social Democrat propune crearea unui program multilateral european de stabilizare şi integrare pentru sprijinirea economiilor din estul şi centrul Europei.

În Parlamentul European, deputaţii social-democraţi vor propune un Pact european legat de salarii, care să prevadă salarii minime decente în toate statele Uniunii Europene.

Pentru protecţia pensionarilor, europarlamentarii PSD vor susţine introducerea pensiei minime garantate la nivel european şi acordarea de sprijin financiar tuturor persoanelor fără venituri sau cu venituri foarte mici.

PSD, cu sprijinul europarlamentarilor săi, va promova o politică de atragere şi utilizare a fondurilor europene pentru proiectele de dezvoltare a României. Sunt peste 30 de miliarde de euro pe care trebuie să le luăm de la Uniunea Europeană până în 2013. Cu aceşti bani putem construi spitale, şcoli şi drumuri, putem crea locuri de muncă şi putem moderniza agricultura şi satul românesc.

Vrem să reclădim speranţa şi încrederea românilor.

PSD doreşte ca România să fie reprezentată cu demnitate şi profesionalism în Parlamentul European.

Pe 7 iunie, venim în faţa alegătorilor cu o echipă de profesionişti, care sunt apreciaţi în întreaga Europă. Sunt specialişti care vor veghea ca românii să fie respectaţi indiferent unde trăiesc şi muncesc. Sunt oameni care îşi doresc ca România să fie o ţară puternică, demnă şi prosperă, într-o Uniune Europeană eficientă.

Pe 7 iunie, să dăm României şansa unei adevărate schimbări!

Domnul Damian Florea:

Declaraţie politică: "Drepturile şi obligaţiile participanţilor la trafic"

La noi, în fiecare zi şi în fiecare weekend, zeci de familii sunt îndoliate, sute de oameni nevinovaţi mor ori ajung în spitale. Potrivit unui clasament al severităţii accidentelor rutiere, observăm că în Europa, în medie, dintr-un număr de 42 de răniţi grav, moare un singur om. În Anglia, unde siguranţa rutieră este una dintre cele mai dure din lume, din 92 de grav răniţi moare un singur om. În România, din trei răniţi grav, unul moare! Cu alte cuvinte, pe drumurile noastre impactul dintre autovehicule - de cele mai multe ori frontal - este deosebit de violent, iar şansele de supravieţuire sunt foarte mici. Clasamentul insecurităţii rutiere ne arătat cât suntem de vulnerabili, cu toţii şi fiecare în parte. "Uneori, parcă, în faţa ochilor ne apare o junglă, iar fiarele se întrec între ele pentru a-şi demonstra puterea, întâietatea şi orgoliile", citez aici un reputat specialist în domeniu.

Adăugând şi datele de mai sus, putem completa că în acest moment circulă pe drumurile publice cu drepturi egale toate categoriile de autovehicule. V-aţi gândit că este momentul să tratam cu justă măsură toţi participanţii la trafic, fie ei conducători auto, conducători de scutere, atv-uri sau alte mijloace de locomoţie? În timp ce limita de circulaţie în localitate pentru conducătorii auto este de 50 km/h, conducătorii de scutere şi atv-uri care dezvoltă o viteză maximă peste limita admisă în localitate nu sunt obligaţi să se supună unui examen aşa cum o fac ceilalţi participanţi la trafic, fapt care conduce la o discriminare evidentă între ei şi ceilalţi conducători auto-moto.

Pentru siguranţa traficului, de care vorbeam mai devreme, pentru eliminarea acestei discriminări, pentru a evita congestionarea traficului şi pentru alte o mie de motive, este nevoie de o nouă viziune asupra circulaţiei pe drumurile publice, viziune care să cuprindă o completare a legislaţie în domeniu, în sensul principiului "la drepturi egale, obligaţii egale". Mai în glumă mai în serios, dacă am lăsa lucrurile să funcţioneze ca şi până acum, putem considera că acţiunile anticorupţie care au avut loc la IPJ Argeş, IPJ Cluj, IPJ Covasna, privind eliberarea de permise auto "în orb" sunt caduce, de vreme ce scuteriştii cu sau fără cască, atv-iştii la fel, nu trebuie să se obosească să obţină nici măcar un permis "în orb".

Au fost consilieri care mi-au spus că susţinând sus şi apăsat eliminarea acestei discriminări şi completarea legislaţiei în acest domeniu este posibil să pierd voturi din partea utilizatorilor de mopede. Sunt gata să pierd aceste voturi ca parlamentar de Bucureşti, atâta vreme cât susţin politici publice oneste şi îndreptate către binele comun al nostru, al tuturor.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Situaţia economică din România"

Pentru astăzi am considerat necesară o mică analiză a situaţiei economice din România, situaţie care ar trebui privită cu îngrijorare, pentru că va urma o perioadă de criză din ce în ce mai acută, chiar dacă actualii guvernanţi se întrec în declaraţii populiste prin care încearcă să ne convingă că ce a fost mai greu a trecut.

Guvernul a anunţat cu surle şi trâmbiţe programul "Prima casă ", măsură care nu are neapărat scopul de a-i ajuta pe oameni, ci mai degraba de a-şi ajuta clientela politică, cum ar fi firmele de construcţii aflate şi ele în impas momentan.

În plus, cel mai grav e că, în comparaţie cu anii trecuţi, România nu mai reprezintă o destinaţie atractivă pentru investitorii străini, ceea ce trebuie să fie un serios semnal de alarmă pentru actualii guvernaţi. Anul trecut, ţara noastră, când era guvernată de un Cabinet liberal, era considerată principala atracţie europeană pentru investitorii străini. Trebuie reamintit şi faptul că în perioada 2005-2008, volumul investiţiilor străine în România a fost mai mare decât cel din întreaga perioada 1991-2004. Acum însă, investitorii străini nu mai găsesc aceeaşi deschidere la noul Guvern, care nici nu mai oferă aceleaşi facilităţi investitorilor pentru a-i atrage. Actualii guvernanţi nu fac altceva decât să îşi servească clientelă politică şi atât.

Mai mult, guventanţii actuali încearcă să ne convingă că intenţiile lor sunt bune, şi nu pot fi puse în practică din cauza fostei guvernări, acea guvernare liberală care a reuşit să facă din România destinaţia predilectă a investitorilor străini, ceea ce a dus astfel la cea mai mare creştere economică înregistrată în istoria României, care nu a fost doar pe hârtie, ci şi în buzunarele românilor.

Cum se poate susţine că ai un program de revigorare a economiei româneşti atunci când sunt aruncaţi pe Apa Sâmbetei două miliarde de lei la bugetul de stat pe 2009, conform estimărilor Ministerului de Finanţe, pentru un program turistic - tichete de vacanţă, care până în acest moment se dovedeşte a fi un eşec?

În concluzie, observăm că cei din PD-L şi PSD, din lipsa unui program coerent şi a unor priorităţi economice, nu fac altceva decât să adâncească criza economică şi să tragă această ţară în jos, iar cel mai bine se pricep să mintă cu neruşinare, spunând că ce a fost mai greu a trecut, iar acum economia românească se va revigora, şi asta doar pentru a lua voturile românilor la alegerile pentru Parlamentul European. Seria lungă de minciuni va continua, fără îndoială, şi până la alegerile Prezidenţiale, iar după aceea, cine ştie ce se va alege de poporul român....

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică - "Traian Băsescu pasează problema justiţiei în curtea Parlamentului"

Campania electorală pentru alegerile europarlamentare a debutat, de această dată, cu o temă net europeană, şi anume faptul că Bruxelles-ul ar putea condiţiona plata fondurilor Uniunii Europene de reforma justiţiei şi lupta anticorupţie din România. În timp ce reprezentanţii Partidului Social Democrat, prin preşedintele Mircea Geoană, au încercat găsirea unor soluţii pragmatice şi lansarea unor dezbateri în care să fie implicate toate instituţiile abilitate din domeniu, Traian Băsescu a recidivat, găsind de cuviinţă să arunce responsabilitatea în ograda Parlamentului.

Şeful statului şi-a uitat, se pare, prerogativele, deoarece el este cel care a gestionat sistemul, fie numai şi prin numirile făcute. Monica Macovei, Daniel Morar, Laura Kovesi şi actualul ministru, Cătălin Predoiu, sunt cei care au deţinut frâiele justiţiei în ultimii cinci ani, toţi fiind susţinuţi, pentru mape profesionale demne de toată lauda, de către preşedintele Traian Băsescu. Răspunderea pentru eşecul reformei în domeniul justiţiei nu mai poate fi pasată, pentru că este evident cine şi-a asumat în mod public acest demers în ultima perioadă, Traian Băsescu încercând să-şi aroge calitatea de reformator. Doar că, în lipsa unor rezultate concrete, preşedintele fuge de responsabilitate, preferând să culpabilizeze Parlamentul.

Şeful statului uită că la DNA sunt sute de dosare care aşteaptă rezolvare, în timp ce procurorii marşează politic doar pe cele ale adversarilor săi. În timp ce unii membri ai PSD sunt citaţi prin intermediul presei să dea explicaţii, marii corupţi îşi văd de treabă.

În loc de critici la adresa Parlamentului şi a reprezentanţilor Partidului Social Democrat, Traian Băsescu ar trebui să formuleze scuze pentru disfuncţionalităţile din sistemul judiciar, pe care l-a condus ca pe o navă în derivă. Preşedintele are acest exerciţiu, după regretele arătate în legătură cu promulgarea legii de majorare a salariilor profesorilor. Românilor ar trebui să le explice şi de ce în 2004 a promis că vom trăi bine. Nu doar că puterea instalată de el nu şi-a făcut datoria, mai mult, acum suntem ameninţaţi să nu putem beneficia nici măcar de fondurile europene care ni se cuvin, despre accesarea cărora acelaşi Traian Băsescu spunea că reprezintă prioritatea zero a României.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Degringolada Guvernului Boc: sunt sau nu sunt bani la bugetul de stat?"

Într-o vizită la Braşov, cu puternic caracter electoral, domnul premier Boc a ţinut să dea asigurări puternice cetăţenilor prezenţi că "salariile, pensiile şi alocaţiile pentru copii" vor fi plătite la timp. Asta înseamnă că a existat un semn de întrebare, o dilemă a guvernului pe care îl conduce, de tipul "putem sau nu plăti la timp angajamentele financiare", la care domnul Boc a găsit răspunsul, după unele deliberări.

Însă acest răspuns ce pare a fi pe muchie de cuţit îl comparăm cu promisiunea guvernului de a garanta populaţiei împrumuturi pentru achiziţionarea de locuinţe de până la 60.000 de euro. Unde este atunci adevărul? Atunci când se sugerează că bugetul este secătuit sau atunci când se fac promisiuni electorale generoase? Sau poate că această ofertă imobiliară a domnului Boc face parte din seria promisiunilor mincinoase din campania electorală din noiembrie 2008, dintre care vă propun să ne amintim:

1.000.000 de locuinţe în 10 ani

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianţei PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România

Probabil că această promisiune va fi realizată în următorii nouă ani, adică atunci când actuala majoritate nu se va mai afla la guvernare.

Sau

Costul unui apartament de 2 camere sub 30000 euro

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianţei PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România

Nu apare în proiectul de buget pe anul 2009 şi orice persoană responsabilă are îndoieli serioase că un Guvern poate interveni pe o piaţă liberă, cea imobiliară, pentru a fixa preţurile apartamentelor, mai mari sau mai mici.

În condiţiile în care preţurile în România cunosc o creştere accentuată şi tot mai multe companii private aleg să îşi închidă porţile, ne întrebăm dacă bunăstarea pe care o proclamă Guvernul Boc nu se regăseşte doar în imaginaţia dumnealui. Recomandarea noastră este să ia măsurile economice necesare pentru redresarea economiei, astfel încât cetăţenii să aibă siguranţa locului de muncă şi, în acest fel, să aibă posibilitatea de a-şi achiziţiona locuinţe sau bunurile necesare.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Europeană a Parcurilor"

În urmă cu 100 de ani, la 24 mai 1909 se sărbătorea pentru prima oară "Ziua Europeană a Parcurilor", cu scopul de a ilustra importanţa ariilor naturale europene şi de a genera sprijin public pentru scopurile şi activităţile lor.

Ziua Europeană a Parcurilor a fost lansată de către Federaţia Europeană a Parcurilor, EUROPARC Federation.

Evenimentul a început să fie sărbătorit anual pe întregul continent, data fiind aleasă pentru a sărbători crearea primelor parcuri naţionale în Suedia, la 24 mai 1909.

Parcul Naţional Retezat este primul parc naţional înfiinţat în România, în anul 1935 şi este destinat conservării frumuseţilor munţilor şi a florei existente aici. Parcul, cu o suprafaţă iniţială de 100 km², este arie naturală protejată, de interes naţional şi internaţional. În anul 1979, Comitetul MAB UNESCO, la cea de a VI-a sesiune a Consiliului Internaţional de Coordonare a Programului Om-Biosferă a atribuit Parcului Naţional Retezat statutul de Rezervaţie a Biosferei. Scopul Parcului Naţional Retezat este protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.

Anul acesta, Parcul Naţional Retezat a primit din partea Consiliului Europei Diploma Europeană pentru Arii Protejate.

De altfel, în România există aproape 30 de arii naturale protejate, printre acestea aflându-se: Retezat, Delta Dunării şi Pietrosul Mare din Munţii Rodnei.

Spaţiul verde este o necesitate pentru noi toţi. Este important să evidenţiem necesitatea măsurilor de protecţie în perimetrul parcurilor naţionale şi naturale, în contextul legislaţiei în vigoare, dar şi importanţa conştientizării publice în domeniul conservării şi administrării durabile, a diversităţii biologice pe care ariile protejate o susţin.

De-a lungul timpului, activitatea de conservare a biodiversităţii şi declararea de noi zone ca arii naturale protejate a continuat prin instituirea regimului de arie protejată pentru alte rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii naturale şi monumente ale naturii.

Ziua Europeană a Parcurilor este marcată prin manifestări dedicate naturii de către administratorii de parcuri, ONG-uri, instituţii guvernamentale de protecţie a mediului, de elevi din diferite şcoli şi licee, dar şi de simpli iubitori de natură: activităţi de ecologizare, excursii, expoziţii cu teme legate de mediu.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică - "Cum Clujul nu e România şi nici viceversa!"

Când i-a părăsit cu atâta uşurinţă pe clujeni, acceptând propunerea de a fi prim-ministru al României, venită din partea preşedintelui Traian Băsescu pe o tavă de argint, domnul Emil Boc ştia că, cel puţin din punctul său de vedere, lasă Clujul "pe mâinile bune" ale secundului său eficient, Sorin Apostu. De ce era, însă, Emil Boc atât de convins că, şi în lipsa sa, lucrurile vor continua să meargă în direcţia impusă de acesta? Pentru că, fără doar şi poate, după plecarea lui Emil Boc de la Primăria Clujului, premierul i-a lăsat actualului primar al municipiului, Sorin Apostu, pe lângă broscuţele ţestoase din acvariu, şi o listă lungă pe birou, cu "lucruri de făcut", pentru ca premierul ţării să nu ducă lipsă, pe viitor, de inaugurări sau de tăiat panglici prin Cluj.

Nu neg faptul că, în ultima vreme, Clujul a beneficiat de o serie de lucrări ce fac cinste oricărui oraş european, cum ar fi introducerea în spaţiul cultural-artistic al oraşului a Turnului Croitorilor, dar aceste acţiuni de imagine ale primăriei nu se regăsesc, cu siguranţă, pe lista de priorităţi a clujenilor, mai ales în această perioadă de criză financiară. Pentru că oamenii din Cluj, precum cei din ţară, au alte preocupări, ce ţin de siguranţa locurilor de muncă, de sănătate sau de lipsa unor drumuri decente.

Dacă domnul primar Sorin Apostu a ştiut perfect ce trebuie să facă după plecarea lui Emil Boc la Bucureşti, premierul ţării, la sosirea în capitală, nu a găsit pe masă nicio listă cu "lucruri de făcut" de la preşedinte, care s-a rezumat la a-i da sfaturi prin intermediul televizorului sau prin interpuşi. Aşa că, văzându-se fără o strategie coerentă guvernamentală, şi-a pus capul la contribuţie să facă ce niciun predecesor de-al său nu îndrăznise până atunci: să le propună românilor măsuri guvernamentale aberante, fără a le discuta, în prealabil, cu întreaga societate civilă. Din acest motiv, ne regăsim astăzi în situaţia în care una din patru IMM-uri se închide, aflându-se în imposibilitatea de a plăti "taxa de funcţionare" la stat. Din acelaşi motiv, profesorii, sindicaliştii din sănătate, justiţie sau din transporturi sunt zi de zi în stradă, pentru a-şi cere drepturile.

Într-adevăr, în ultimii ani, Clujul s-a schimbat la faţă. Scăpat de epoca restrictivă Funar, oraşul nici nu putea merge într-altă direcţie decât cea a dezvoltării. Şi, urcat pe valul evoluţiei spectaculoase, Emil Boc a simţit, cu siguranţă, că toate lucrurile care merg bine la Cluj i se datorează în întregime şi că, de ce nu, ar putea să îşi pună talentul şi profesionalismul în sprijinul întregii ţări, pentru a aduce România pe culmile pe care Clujul a poposit în ultima vreme. Nu e în intenţia mea să încerc să şterg cu buretele toate realizările municipalităţii din ultimii cinci ani, pentru că trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Însă, conjunctura favorabilă, mai mult decât orice, a fost cel mai bun prieten al primarului Emil Boc. Acest prieten, însă, nu l-a însoţit pe premier la Bucureşti şi, mai mult decât atât, Boc nu va găsi în capitală niciun politician pe barba căruia să îşi facă imagine pentru aducerea unui gigant economic în ţară, spre exemplu.

Dacă premierul Emil Boc a crezut că a guverna o ţară se aseamănă cu gestionarea unui oraş, domnia sa s-a înşelat amarnic, pentru că nu e de ajuns să dai cu coasa de două ori, să tai trei panglici de inaugurare şi să te plimbi pe viitoarele centuri sau autostrăzi pentru ca lucrurile să meargă bine într-o ţară întreagă. Dacă domnia sa ar fi realizat, încă de la începutul mandatului său, că, de fapt, Clujul nu e România şi nici viceversa, ar fi refuzat, probabil, din start, mărul otrăvit dăruit cu atâta drag de preşedintele Traian Băsescu.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Europeană a Parcurilor"

Pe data de 24 mai 2009, se împlinesc 100 de ani de la constituirea primelor parcuri naţionale din Europa. Această zi marchează crearea primelor nouă parcuri naţionale din Europa, care au luat fiinţă în anul 1990, în Suedia şi au fost lansate de către Federaţia Europeană a Parcurilor, cu menirea de a ilustra importanţa ariilor protejate europene.

Alături de muzee, monumente de arhitectură, lăcaşuri de cult, parcurile şi grădinile din România constituie unul din punctele de atracţie importante ale ţării. Ariile protejate din România se datorează în principal condiţiilor fizico-georgrafice care includ munţi, câmpii, reţele hidrografice, zone umede şi unul din cele mai vaste sisteme de deltă ale Europei.

În România, primul parc naţional a fost Parcul Naţional Retezat, înfiinţat în anul 1935. Acesta este destinat conservării frumuseţilor acestor munţi şi a florei endemice. Iniţial cuprindea o suprafaţă de 13.000 ha, care includea păduri semivirgine, peisaje alpine, căldări şi lacuri glaciare, păşuni şi specii valoroase de plante şi animale. În ultimele decenii a avut loc o extindere considerabilă, prin anexarea de noi suprafeţe, ajungându-se astăzi până la o suprafaţă de 38.138 ha.

O altă recunoaştere internaţională a valorii capitalului natural din România a reprezentat-o desemnarea Deltei Dunării în anul 1991, ca sit Ramsar şi ca sit al patrimoniului natural mondial pentru 50% din suprafaţa sa. Ca atare, în anul 1992 Delta Dunării este recunoascută ca Rezervaţie a Biosferei.

Parcurile naţionale sunt amenajate şi pentru recreerea populaţiei, oferind locuri excepţionale, unde vizitatorii pot admira viaţa sălbatică şi de pot bucura de împrejurări. Natura nu poate fi egalată, a creat forme uimitoare care ne bucură şi ne încântă.

Cu ocazia Zilei Europene a Parcurilor adresez un apel de suflet tuturor oamenilor, pentru a ocroti patrimoniul natural, pe care avem datoria de a-l lasa neschimbat generaţiilor viitoare.

Domnul Ioan Oltean:

"PNL şi ghimpele Theodor Stolojan"

Declaraţia mea politică de astăzi reprezintă o reacţie justificată şi normală în faţa unor acuze nefondate şi, totodată, răutăcioase la adresa domnului Theodor Stolojan.

Autorul acestor atacuri virulente, preşedintele PNL, Crin Antonescu a intrat mult prea devreme în campania electorală pentru Preşedinţie, uitând că ne aflăm în plină campanie electorală pentru un alt gen de alegeri: cele pentru Parlamentul European.

Neavând nici un fel de program electoral şi prea mult timp liber, domnul Antonescu a decis să iasă "din anonimatul" în care s-a aflat din momentul în care a devenit preşedinte de partid, prin ofensive denigratoare la adresa unui fost coleg de partid. Motivul este unul cât se poate de simplu: refuzul de a accepta realitatea, şi anume că starea economiei actuale se datorează în întregime proastei guvernări liberale.

Proasta guvernare a Cabinetului Tăriceanu nu se datorează plecării din partid a domnului Theodor Stolojan, ci incompetenţei şi politicii distructive promovate de fosta guvernare liberală.

Declaraţia conform căreia "Stolojan este o ruşine pentru PNL", nu-i face onoare domnului Antonescu, domnia sa preluând de la antecesorul său nu doar scaunul de preşedinte, ci şi anumite obiceiuri căpătate în timpul cât a stat în umbra lui Călin Popescu-Tăriceanu. Se pare că schimbarea de la vârful PNL nu a fost atât de radicală pe cât s-ar fi dorit.

Crin Antonescu, în calitate de preşedinte al PNL, nu se află la prima declaraţie de acest gen, cu ocazia nominalizării lui Theodor Stolojan în funcţia de premier susţinând că varianta Stolojan este o "alegere nepotrivită" şi acuzându-l pe "disidentul liberal" de lipsa autorităţii morale.

Să nu uităm faptul că Theodor Stolojan a fost exclus din PNL ca urmare a curajului de a-şi exprima liber nemulţumirea faţă de modul autoritar şi discreţionar de luare a deciziilor în cadrul acestui partid.

Până în prezent, domnul Stolojan a demonstrat atât colegilor de guvernare, cât şi electoratului care l-a votat că este un excelent specialist şi un adevărat profesionist, bucurându-se de notorietate şi credibilitate.

Aşa cum Theodor Stolojan face parte din echipa care lucrează la planul de scoatere a României din criză, aşa şi domnul Crin Antonescu ar putea să-şi dea silinţa şi să acţioneze constructiv, în beneficul formaţiunii pe care o conduce, punând pe primul plan interesul cetăţenilor.

De asemenea, îl sfătuim pe domnul Antonescu ca, în loc să-şi piardă potenţialul politic cu atacuri murdare şi dezonorante, să-şi organizeze propria "ogradă", a cărei proaspăt conducător este.

Domnul Doru Braşoan Leşe:

"Birocraţia românească şi banii europeni"

Accesarea fondurilor europene de către România a devenit un subiect din ce în ce mai des dezbătut, în condiţiile în care, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, ţara noastră se găseşte în situaţia de a putea accesa sume de bani disponibile sub formă de fonduri structurale şi de coeziune puse la dispoziţie de către UE.

Cu toate acestea, potenţialii beneficiari ai unor astfel de fonduri se confruntă cu o serie de probleme care, de cele mai multe ori, îi determină să renunţe la continuarea oricăror altor demersuri în acest sens.

Birocraţia excesivă, lipsa capacităţii beneficiarilor de a se cofinanţa, şi a transparenţei în evaluarea şi selectarea proiectelor reprezintă principalele dificultăţi la accesarea fondurilor europene, care au dus la o rată de absorbţie slabă în 2008.

Pentru programul de sprijinire a investiţiilor mari realizate de IMM sunt necesare peste 47 de avize, cereri, planuri şi alte declaraţii, la cel privind sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor, peste 40. Numărul instituţiilor implicate în procesul de administrare a fondurilor este foarte mare, respectiv 60. Este necesară o reducere a numărului documentelor şi al instituţiilor implicate în acest proces.

Statul trebuie să adopte măsuri fiscale cât mai clare pentru a nu induce în eroare jucătorii din economie. Este necesară o implicare în sprijinirea mediului de afaceri, în vederea accesării banilor comunitari.

Domnul Costică Macaleţi:

"Subvenţiile în zootehnie - o şansă pentru fermierii botoşăneni"

Declaraţia mea politică de azi se referă la posibilitatea acordării de subvenţii pentru fermierii din judeţul Botoşani, pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament. Prea puţin se cunoaşte, şi asta nu poate decât să ne preocupe, faptul că fiecare fermier crescător de bovine, ovine sau caprine are dreptul de a solicita o subvenţie de la stat pentru animalele pe care le creşte. Astfel, pentru crescătorii de bovine, prima de exploataţie se acordă fermierilor care deţineau cel puţin trei capete la data de 31 ianuarie 2008, iar vârsta animalelor era de cel puţin şase luni. Totodată, solicitanţii nu trebuie să aibă datorii restante la bugetul de stat şi la bugetul local, iar animalele trebuie să fie înregistrate în Registrul Naţional al Exploataţilor la data solicitării primei. Pentru speciile ovine şi caprine, anul acesta a apărut o nouă condiţie de eligibilitate, în sensul că vor putea solicita sprijinul financiar doar acei fermieri a căror cerere este vizată de Asociaţia crescătorilor de ovine şi caprine constituită la nivel local. Totodată, agricultorii care solicită subvenţia pentru ovine şi caprine vor trebui ca, în perioada 1 iunie - 31 august, să menţină în exploataţie efectivele de animale declarate în cereri în vederea efectuării controlului la faţa locului de către reprezentanţii APIA. Cei care nu se vor conforma vor pierde banii.

Anul trecut, prima pe cap de bovină a fost de 495 de lei, iar pentru ovine şi caprine a fost de 44 de lei, banii fiind acordaţi în două tranşe. Pentru 2009, cuantumul primelor se va stabili prin hotărâre de Guvern, după încheierea campaniei de depunere a cererilor. Plăţile se vor face începând cu luna octombrie.

Aşadar, fermierii botoşăneni mai au la dispoziţie doar o săptămână pentru a solicita subvenţiile în zootehnie pentru anul 2009. 31 mai este ultima zi în care crescătorii de animale pot depune cereri la centrele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în vederea acordării acestui ajutor financiar.

Dar există însă şi probleme, din nefericire. Astfel, deşi anul acesta cererile s-au putut depune şi la centrele locale din Darabani, Săveni şi Truşeşti, din cauza lipsei personalului, s-a generat aglomeraţie şi în aceste centre.

Iată de ce, consider că este de datoria mea, ca reprezentant al locuitorilor judeţului Botoşani, să contribui la mediatizarea acestei acţiuni de încurajare a fermierilor să-şi depună documentele necesare obţinerii subvenţiilor în termenul prevăzut de lege. De asemenea, atrag atenţia conducerii centrelor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură că trebuie să ia măsuri ca oamenii să nu fie nevoiţi să se aşeze la cozi interminabile pentru a-şi depune cererile. Şi nu în ultimul rând, solicit conducerii şi specialiştilor din Ministerul Agriculturii să depună eforturi pentru a asigura sumele necesare plăţii subvenţiilor în zootehnie la timp şi în concordanţă cu nevoile fermierilor şi cu normele europene.

Domnul Mircea Grosaru:

"Actele biometrice - o problemă nouă pentru Parlament"

Din corespondenţa primită pe adresa electronică a Camerei Deputaţilor, dar şi cea personală, au reieşit în ultima perioadă o mulţime de mesaje cu acelaşi text, prin care atât subsemnatului, cât şi multor colegi-deputaţi sau senatori ni se aducea la cunoştinţă că o serie de motive îi determină pe aceştia de a ne aduce la cunoştinţă pericolul care îl reprezintă pentru România, adoptarea proiectului privind paşapoartele biometrice.

Dintre multiplele pericole ale acestui mod de citire electronică a datelor personale sunt enumerate: furturile de identitate, plantarea şi folosirea de probe false la locul unei infracţiuni (de exemplu, amprentele, uşor de clonat), urmărirea cu facilitate a unor persoane, posibile victime ale unor atacuri teroriste, etc.

În sfârşit, mergând pe logica celor care ne roagă să nu promulgăm o astfel de lege, precum că:

"Oamenii ale căror date biometrice au fost furate nu vor mai putea niciodată să aibă o viaţă liniştită. Dacă privim datele biometrice ca pe o cheie a identităţii personale, să nu uităm că această cheie nu poate fi schimbată. Dacă datele biometrice au fost furate, nu pot fi înlocuite în niciun fel şi mereu vor apărea noi şi noi incidente, accidente, contravenţii şi infracţiuni pentru care omul ale cărui date au fost furate va trebui să se justifice. Perspectiva este limpede şi îngrozitoare: milioane de vieţi distruse de introducerea actelor electronice. "

Iată că politicienii sunt din nou în faţa unei noi provocări, cea pe care electoratul pe o parte o provoacă, mai ales după introducerea votului uninominal, şi cea a necesităţii ca România să respecte anumite promisiuni făcute Uniunii Europene, aliniindu-se unei ordini internaţionale de care mulţi cetăţeni ştim că nu sunt bucuroşi.

Însăşi materialele primite în formă electronică pe adresele de e-mail ale deputaţilor sau senatorilor pornesc de la o premisă falsă, pesimistă şi neatractivă, înşiruind o serie de fapte precum: furturi de identitate, clonarea datelor, amprentare, victime, atacuri teroriste, accidente, contravenţii, infracţiuni şi altele de acest gen.

Oare toate proiectele de lege vor trebui să pornească de la premise pesimiste, sau invers ?

Cred că modul de abordare în general a unui proiect de lege, trebuie să pornească de la o perspectivă optimistă, care să vină în sprijinul cetăţenilor, iar apoi, ca o măsură de prevenţie, pot fi abordate şi celelalte laturi ale problemei.

De acest gen de abordare va depinde şi eficacitatea muncii noastre, reuşita sau nereuşita ei.

"România Mall-urilor şi Divertis Mall"

După intrarea în Uniunea Europeană, dar şi înaintea acestui eveniment, România a fost ţinta unei dezvoltări fără precedent în domeniul construcţiilor de Mall-uri, acele construcţii grandioase şi pline cu produse de tot felul. Este drept că a fost o necesitate pentru cetăţenii ţării, şi mai ales pentru cei cărora din cauza serviciului, afacerilor sau problemelor curente, timpul nu le mai ajungea să caute în mai multe locuri produse necesare casei, gospodăriei sau de ordin personal, apelând la această formă comodă şi eficientă de a face cumpărături, după moda din Europa occidentală.

Şi iată că, în câţiva ani, marile magazine tip Mall au luat cu asalt mai întâi marile oraşe, apoi şi alte localităţi a căror populaţie avea un potenţial ridicat de achiziţionare a produselor de orice fel, populaţie care, fie că primea bani din străinătate de la rude sau membri ai familiei, care munceau şi câştigau suficienţi bani pentru a-i trimite şi acasă, fie că putea câştiga suficient pentru a-şi face periodic aprovizionarea din Mall.

Fenomenul s-a extins, iar apogeul a fost mijlocul anului 2008.

Începând cu anul 2009, care a coincis cu schimbarea Guvernului şi cu criza economică, a încetat şi construcţia Mall-urilor, care parcă vine să prevestească o "nouă eră".

De foarte multe ori, mass-media şi mai ales televiziunile au făcut diverse sondaje de opinie în privinţa preţurilor, şi chiar dacă în asemenea magazine preţurile depăşeau cu mult piaţa liberă, anumite practici au rămas sub tăcere.

Singurele emisiuni interesante au devenit doar cele în care diverşi politicieni îşi exprimă părerea în legătură cu una sau mai multe probleme de realitate curentă, sau iau parte la câte o întâlnire cu realizatorii Divertis Mall, care au audienţă, că doar de asta avem atâta nevoie.

Este ceea ce prinde bine la români în perioadă de glorie sau în perioadă de criză, pentru că divertismentul este în firea lor şi nu este nimic rău în asta.

În municipiul Suceava, unde locuiesc, la un număr de circa 110.000 de locuitori sunt construite pe rând, unul după altul Metro, Carrefour, Mobexpert, Shopping City Kaufland, Selgros, Billa, Auchan, Dedemann, Romstall, BauMax, şi de curând gigantul Iulius Mall.

Construcţiile s-au cam oprit, datorită opririi creditărilor, şomajul a crescut, dar magazinele sunt încă pline de cumpărători, ceea ce ne face să sperăm că odată cu spectacolele de la marile Mall-uri, economia se va redresa, iar românii pot privi cu aceeaşi admiraţie Divertis Mall-ul de duminică seara.

Să priviţi bine!!!

"UEFA, ţiganii şi Mircea Lucescu"

Am vizionat cu toţii finala Cupei UEFA de la Istambul, acolo unde Mircea Lucescu şi Şahtior Doneţk au câştigat trofeul european la fel de mult apreciat precum Cupa Campionilor Europeni, acolo unde Mircea Lucescu a lăsat loc de "Bună ziua" sau, cum spun turcii, "Salam allekum" tuturor fanilor turci de la Beşiktaş şi care de această dată, când au avut ocazia, i-au arătat din nou lui Mircea Lucescu cât de mult îl iubesc.

Dar şi Mircea Lucescu le-a răspuns fanilor cu aceeaşi dragoste, precum că îi iubeşte foarte mult, însă căutând cu insistenţă DRAPELUL ROMÂNIEI înainte de a merge acolo unde şi-ar fi dorit să fie mulţi antrenori, jucători sau fani din Europa, adică pe locul I al podiumului UEFA, şi acolo unde Michelle Platini, după ce cu o săptămână înainte sărbătorea la Palatul Parlamentului 100 de ani de la înfiinţarea Federaţiei Române de Fotbal, urma să înmâneze prestigioasa Cupă, tot unui român, Mircea Lucescu.

Multe ziare şi reviste din Europa, multe radiouri şi televiziuni şi milioane de fani ai fotbalului ştiau, dar au mai punctat odată cu o bilă albă - ROMÂNIA, chiar şi ziariştii italieni de la "Il Giornale", care cu dragoste şi recunoştinţă îi spuneau lui Mircea Lucescu "zingaro romeno", o făceau în semn de mare admiraţie.

Ambasada României la Roma a sesizat foarte bine articolul din presa italiană, semn că îşi fac bine datoria acolo, la Roma, iar sesizarea lor a fost făcută tocmai în sensul de a nu se interpreta gestul presei de a fi unul xenofob, ci mai mult de prietenie şi admiraţie pentru o Cupă mult dorită chiar de Campioana Mondială - Italia.

Însăşi Mircea Lucescu explică:

"E o exagerare din partea noastră cazul din "Il Giornale"! Şi de Zenga şi de Hiddink sunt numit un "zingaro della panchina"! Am vorbit acum cu cel care a scris articolul şi mi-a explicat că nu a fost agresiv şi că nu a vrut să mă jignească. Este o expresie italiană care se referă la un antrenor care a antrenat mai multe echipe. Eu am fost tratat cu respect în Italia".

Mircea Lucescu, indiferent de originea lui, română, italiană, spaniolă sau ţigană este de mult un brand pentru România, pentru că este român, născut în România şi care nu uită niciun moment să amintească de acest lucru, iar atunci când nu o spune, nu uită să arate tuturor că ţara sa este România.

Am prefera cu toţii ca brandul nostru în Italia să se numească Mircea Lucescu, dar ştim că acest lucru nu se poate, indiferent că i-ar spune român sau ţigan, iar aceasta ar însemna ca fiecare dintre noi, sau dintre cei care muncesc mai mult sau mai puţin în Italia, să se numească Albert Einstein.

Cu nr.21 din 23 mai 2009, Preşedintele Dorovschi Lucian mi-a scris următoarea scrisoare, pe care o redau integral:

"Asociaţia Persoanelor Deposedate Abuziv, Foştilor Deportaţi şi Refugiaţi din România"

Asociaţia Persoanelor Deposedate Abuziv, Foştilor Deportaţi şi Refugiaţi din România are un consiliu director format din: preşedinte, doi vicepreşedinţi, un secretar şi trei membri.

Asociaţia are personalitate juridică, dobândită în 24/03/2009, înregistrată la Judecătoria Craiova cu nr.6850/215/2008. Este o organizaţie democratică şi independentă faţă de orice autorităţi publice, partide politice, confesiuni religioase, sindicate.

Scopul asociaţiei este apărarea drepturilor şi intereselor prevăzute de Legile nr.10/2001, nr.9/1998, nr.247/2005 şi nr.290/2003. Asociaţia îşi propune să contracteze legături şi să relaţioneze şi cu alte asociaţii de profil, din ţară sau din străinătate, să îşi informeze constant membrii cu privire la noutăţile care apar referitor la legile sus-numite, să păstreze un dialog permanent şi diplomatic cu instituţiile statului, şi nu în ultimul rând, să stopeze tergiversarea măsurilor reparatorii care se cuvin celor afectaţi de neaplicarea legilor în discuţie.

Asociaţia este întreţinută financiar de donaţiile iniţiale ale membrilor fondatori şi de cotizaţiile lunare, stabilite în statut, ale fiecărui membru al asociaţiei.

Sediul Asociaţiei este în Craiova, str. Zorele nr.3. Pentru o bună relaţionare cu instituţiile statului au fost aleşi anumiţi membri, care să poată reprezinta Asociaţia şi să poată expune problemele membrilor săi.

Prin aceasta dorim o colaborare cât mai bună cu dumneavoastră şi totodată sperăm ca prin intermediul dumneavoastră să fim şi noi băgaţi în seamă. O dorinţă a noastră ar fi sa ne invitaţi să participăm la o şedinţă la care să participe şi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, A.N.R.P. Bucureşti şi Fondul Propietatea pentru a purta discuţii despre problemele proprietăţii, ale despăgubirilor şi respectarea drepturilor omului".

Problemele lor sunt importante şi nu au găsit rezolvare nici până în prezent şi, după cum se vede, cu toţii aşteaptă o rezolvare, care parcă nu mai vine.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Cluj-Napoca - Poarta aeriană a Transilvaniei"

Aeroportul Internaţional din Cluj-Napoca a inaugurat recent noul terminal de plecări, în urma unei investiţii de 25,8 milioane de euro.

Noul terminal are o capacitate 1,5 milioane de pasageri pe an şi va deservi atât cursele interne, cât şi pe cele externe. Terminalul dispune de facilităţi la standarde internaţionale. De altfel, aeroportul este unul dintre cele mai moderne din Europa şi reprezintă un standard la care vor trebui să se alinieze toate aeroporturile din ţară.

Noul terminal de plecări reprezintă o investiţie pe o suprafaţă de 16.000 de metri pătraţi şi are o capacitate de procesare a 1,5 milioane de pasageri pe an. Construcţia a fost finalizată în mai puţin de doi ani. Astfel, municipiul este conectat pe calea aerului la 26 de oraşe şi 15 destinaţii turistice şi în acest fel se va asigura extinderea listei companiilor aeriene cu care colaborează instituţia clujeană.

Încă din primul mandat de parlamentar mi-am asumat problemele judeţului pe care îl reprezint. De aceea, este salutară investiţia susţinută de Consiliul Judeţean Cluj, dar şi de Guvernul României de a ridica la Cluj-Napoca unul dintre cele mai moderne aeroporturi.

Din acest punct de vedere, oraşul de pe Someş e pe harta aeroproturilor internaţionale şi chiar va reprezenta poarta aeriană a Transilvaniei, locul pe unde cei care vor să ne viziteze ţara vor intra în România. Infrastructura românească, în special cea rutieră, necesită îmbunătăţiri majore. Un prim pas s-a făcut deja prin deschiderea noului terminal al aeroportului internaţional de la Cluj-Napoca, dar mai trebuie investit şi în drumuri, mai ales în autostrăzi şi centuri de ocolire a marilor oraşe şi municipii.

Domnul Nicolae Bud:

"Marşul spre Vest"

Sintagma ne este la mulţi cunoscută. Pe când doream a ne dumiri cum s-a întrupat America de azi, alergam spre cartea de istorie, spre cinematograf şi pagini de literatură în stare a ne dumiri. Unul din capitolele spumoase şi captivante se referee la Marşul spre Vest. Este vorba de acel marş pe care de bună voie azilanţi de ocazie pe coasta Atlanticului găseau cu cale cum că şansa zilelor de mâine putea fi pusă în valoare prin aventura ce-i putea aduce, în caz norocos, pe frontiera de vest. Care frontieră s-a tot mutat dinspre Rocky Mountains către coasta Pacificului. Şi de aici mai departe, până la vulcanii neîmblânziţi din mijlocul Oceanului, unde îşi va găsi locul al 50-lea stat component al SUA - Hawai.

Din desfăşurarea dramatică a marşului spre Vest, adesea punctat de tragism, rămâne sculptat în istorie un adevăr: efortul copleşitor în construcţia societăţii americane, în consolidarea şi modernizarea ei.

Un nou şi ciudat Marş spre Vest pare a se configura de la o vreme încoace, generat de cu totul alte considerente, şi care promite efecte de altă natură decât cel la care făceam referire.

Să recapitulăm:

După ieşirea în stradă la Chişinău a nemulţumiţilor de rezultatele alegerilor parlamentare din Republica Moldova, în direcţia României au fost expediate reproşuri care mai de care mai ciudate prin conţinut şi formele de adresare. Ele aparţin unor înalţi lideri politici, care pretind nici mai mult nici mai puţin că manifestaţiile de stradă de la ei au fost provocate de cineva de pe la noi. Care noi? Noi cei de dincoace de Prut, care, iată-ne, suntem demascaţi: vrem să înghiţim pe nemestecate Republica Moldova, drept care am şi arborat drapelul nostru naţional taxat drept "simbol nazist".

La Khabarovsk, pe Amur, s-a desfăşurat summitul UE- Federaţia Rusă. Se pare că la acest nivel cheltuielile de fond - precum problema energetică, orice fel de criză economică etc.- au fost deja soluţionate. Rămâne strigătoare la cer atitudinea României faţă de veninul de peste Prut. Drept care suntem urecheaţi şi puşi pe coji de nucă de te miri cine, tonul la cântec venind de la Consiliul de politică externă al Kremlinului.

Ministerul apărării de la Kiev se trezeşte şi el vorbind neîntrebat. Ce afirmă? Ceva care sună îngrozitor: duşmanii la vedere ai Ucrainei sunt cei doi monştrii fioroşi situaţi de-a stânga şi de-a dreapta - Rusia şi, aţi ghicit, România.

Unde să căutăm sorgintea acestui funest Marş spre vest, având la capătul drumului ţara numită România.

Plec de la constatarea că România, ţară de frontieră estică a Uniunii Europene, devine ţinta unor vorbe de ocazie nemăsurate şi nemotivate din partea celor trei vecini ai noştri dinspre Răsărit. Care Răsărit improvizează dezarmant, dar şi cu ştiinţa efectelor săgeţii otrăvite. De la ce pornesc respectivii în a ne pune etichete prin nimic motivate şi cu atât mai condamnabile? Pe ce se bazează?

Până aflăm, este cazul să ne sesizăm. Acele voci care ţipă în urechile Europei, emiţând sunete ce ne deranjează şi enervează, au ca proprietari oficialităţi de rang înalt. Aici am ajuns? Cineva trebuie să-i aducă cu picioarele pe Pământ. Cineva trebuie să le ceară socoteală. Cineva trebuie să explice cum de vorbeşte gura fără ei.

Este motivul pentru care propun ca, fără întârziere, şefii comisiilor pentru politică externă din Parlamentul României să întâlnească pe ministrul nostru de externe, domnul Cristian Diaconescu, şi colaboratorii apropriaţi în domeniu, pentru a discuta cum trebuie procedat. De va fi nevoie, o reuniune a celor două comisii din parlament pe această temă nu trebuie amânată.

Şi cum, în aceeaşi ordine de idei, ar merita să ştim şi la ce ne putem aştepta din partea Comisiei Europene, în calitate de membru al UE şi de susţinători ai Parteneriatului Estic, de curând ieşit din Aghiasmatar.

Să fi uitat Comisia de la Bruxelles că România are un rol de jucat, un rol relevant în Marşul spre Est al Uniunii Europene? Să nu se fi priceput acolo că, aţâţate şmechereşte, valurile dinspre Vest pot mărşălui către Est, aducând cu ele efecte corozive cu accente şi efecte rău mirositoare.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Declaraţie politică - "Relaţiile româno-germane la 60 de ani de la crearea Republicii Federale Germania"

La 23 mai anul curent Republica Federală Germania a sărbătorit 60 de ani de existenţă. La această dată în 1949 s-a semnat Constituţia acestei ţări; o ţară renăscută după marasmul celui de-al Doilea Război Mondial, generat de către regimul naţional - socialist.

Au murit milioane de oameni în urma luptelor, dar şi a Holocaustului din lagărele de concentrare naziste. Tocmai această nouă Constituţie produce o delimitare totală faţă de regimul nazist, consacrând în articolul unu că demnitatea umană este intangibilă, nereferindu-se la cetăţenii germani, ci la demnitatea oricărui om în general, puterea statului trebuind să o garanteze. În paralel cu reconstrucţia ţării, R.F. Germania şi-a definit noul loc în Europa postbelică punând bazele, împreună cu Franţa şi ceilalţi membri fondatori, UE de astăzi. Această reconciliere istorică este baza păcii, securităţii şi bunăstării în Europa.

România a fost primul stat din fostul bloc comunist care a stabilit relaţii diplomatice cu R.F. Germania în 1967, un argument important în acest sens reprezentându-l şi sutele de mii de etnici germani care trăiau în România.

Căderea Zidului Berlinului în 1989 a generat de facto şi de jure extinderea Uniunii Europene spre est. De această evoluţie favorabilă a avut parte şi România, care a devenit stat membru la 1 ianuarie 2007, sub preşedinţia germană a UE. Pe tot parcursul eforturilor noastre de aderare, începând cu revoluţia din Decembrie 1989, declanşată la Timişoara, partenerii noştri germani ne-au fost alături, oferindu-ne ajutor european, consiliere, sprijin economico-financiar şi politic.

Astăzi, Germania este principalul nostru partener economic, al doilea investitor în economia românească şi un partener politic în Uniunea Europeană. Pornind de la această situaţie favorabilă trebuie să ne intensificăm eforturile în plan bilateral, pentru că potenţialul este departe de a fi fost epuizat. Experienţa germană în atragerea de fonduri europene şi de realizare de proiecte cu finanţare europeană în regiunile din fosta RDG ne-ar putea fi extrem de utilă în etapa actuală. Este misiunea factorilor politici, mai ales în plan guvernamental, de a strânge relaţiile politice la cel mai înalt nivel şi de a pune bazele unui parteneriat strategic între România şi cea mai mare economie europeană, principalul finanţator al UE şi unul dintre factorii de decizie politică în UE, cu un cuvânt foarte greu. De aceea trebuie să avem o atitudine pozitivă, activă şi să manifestăm iniţiativă în relaţia bilaterală, totodată, să ne respectăm angajamentele asumate.

În acest sens, Forumul Democrat al Germanilor din România va continua să-şi asume rolul de punte de legătură între cele două ţări, în beneficiul ambelor părţi.

Domnul Petru Movilă:

"Evul mediu al democraţiei!"

"România a avut complici în organizarea violenţelor postelectorale de la Chişinău", este una din declaraţiile incendiare ale preşedintelui, încă în exerciţiu, al Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Cu alte cuvinte, România a prevăzut rezultatul alegerilor din Republica Moldova, şi-a căutat "complicii" printre celelalte ţări democrate şi a încercat... ce? "Să asigure acel nivel al agresiunii şi acel nivel al desfăşurării protestelor din 7 aprilie", după cum susţine preşedinte Voronin, cel instalat vremelnic în funcţie de Parlamentul moldovean. Cu sublinierea de rigoare că "împotriva Moldovei au fost folosite tehnologii electronice foarte avansate". Explicaţii puerile, pe care nici măcar oamenii preşedintelui nu le pot crede. Încercări de a abate opinia publică de la miezul problemei, cel al alegerilor aşa-zis corecte.

De ce evul mediu al democraţiei? Pentru că, spre deosebire de comuna primitivă, când toate se rezolvau prin folosirea exclusivă a forţei brute, şi perioada sclavagismului, când aceleaşi probleme erau rezolvate tot prin forţă, în evul mediu, inchiziţia emitea tot felul de explicaţii pentru utilizarea sistemului de reprimare a oricăror manifestări ostile, plecând de la vânătoarea de vrăjitoare şi terminând cu infracţiunea de "les maiestate" sau trădare. Aşa încearcă şi Voronin să explice folosirea forţei brute în reprimarea evenimentelor din 7 aprilie, aruncând vina în curtea ţării vecine, România, şi chiar mai departe, în ograda statelor democratice europene.

Ce ar avea de câştigat România din acest conflict, domnule preşedinte? Nimic altceva decât sancţionarea din partea Europei. Nimic altceva decât coborârea la nivelul sistemului comunist care conduce încă, dar pentru cît timp, Republica Moldova.

Atacuri concentrate asupra serverelor Preşedinţiei şi Ministerului de Interne, susţine Voronin. V-aţi gândit oare, domnule preşedinte, cine pot fi autorii acestor atacuri, dacă au existat atacuri asupra site-urilor amintite? V-aţi gândit oare că în România, dar şi în celelalte ţări europene, trăiesc cetăţeni moldoveni care şi-au dorit şi îşi doresc instalarea democraţiei în patria lor mamă? V-aţi gândit că poate tocmai ei au decis că este timpul să-şi ajute concetăţenii rămaşi într-o ţară deschisă sistemului de guvernare comunist? Şi nicidecum aceste atacuri să vină din partea românilor? Pentru că, până de curând, România a fost singurul stat care a pledat în faţa Europei în favoarea Republici Moldova. România a fost, până de curând, poate singurul aliat al Republicii Moldova în tratativele cu alianţa NATO. Acele vremuri par a fi apuse până când cetăţenii moldoveni nu vor dori schimbarea sau până când Republica Moldova nu va ieşi din evul mediu al democraţiei.

Domnul Relu Fenechiu:

"În România orice este posibil - şeful statului îşi vizitează soacra pe bani publici"

"Nu ştiam dacă de la Năsăud să venim şi aici, dar soţia a spus să mergem şi la Bucşoaia, însă cel mai tare a susţinut acest lucru soacra, care a spus că soacra trebuie vizitată de cât mai multe ori pe an". Această declaraţie aparţine preşedintelui României, Traian Băsescu şi a fost făcută duminică într-o localitate din Bucovina, cu ocazia participării la o serbare populară, a doua din agenda respectivei zile. Nu contest niciunui cetăţean intenţia de a-şi vizita rudele, indiferent dacă o face în timpul său liber sau nu. Numai că în cazul de faţă ne aflăm într-o situaţie specială. Cetăţeanul Traian Băsescu a participat la două serbări populare utilizând logistica statului. Mai pe româneşte spus, pe banul contribuabilului. Nu o spun eu, ci o spune presa. A folosit "elicopterul prezidenţial din flotila Serviciului Român de Informaţii, Traian Băsescu şi soţia sa au ajuns rapid...". Din imaginile prezentate cu generozitate de televiziunile de ştiri, s-a putut observa şi prezenţa în jurul cetăţeanului Traian Băsescu a clasicilor cerberi din SPP. Nu era nicio problemă dacă în calitate de persoană privată, pe cheltuială proprie, domnul Traian Băsescu participa la cele două sărbători populare. Sau, dacă tot a utilizat logistica statului, să fi declarat presei că a achitat din propriul buzunar toate cheltuielile conform tarifelor în vigoare şi să fi prezentat şi chitanţele. Aşa s-ar fi întâmplat dacă era vorba de preşedintele Germaniei, al Austriei, al Ungariei sau al oricărui alt şef de stat dintr-un stat cu adevărat democratic.

Suporterii preşedintelui Traian Băsescu s-ar putea să contraatace - sigur o vor face - şi să spună că a participat la cele două acţiuni în calitate de şef al statului. Că a fost invitat de către organizatori. Un cotidian central chiar a încercat să sugereze că a fost vorba de o "vizită oficială". Regret că trebuie să-i contrazic pe toţi cei care nu vor să admită faptul că prezenţa domnului Băsescu nu a ţinut de nici o calitate oficială.

În fişa postuluidomnului preşedinte nu sunt prevăzute astfel de deplasări. (Admit deplasarea şefului statului în situaţii de calamitate, la inaugurarea unui obiectiv industrial sau al unei investiţii străine de mare amploare, dar aici nu a fost cazul). Iar dacă a fost invitat, atunci organizatorii ar fi trebuit să prezinte nota de cheltuieli. Ceea ce nu s-a întâmplat. Iar dacă mai ţinem cont şi de faptul că la Năsăud, "organizatorul" care s-a aflat în permanenţă alături de preşedintele României a fost liderul judeţean al PD-L, domnul Ioan Oltean, care nu are nici o atribuţie în ceea ce priveşte autoritatea locală, rezultă că prezenţa domnului Traian Băsescu a fost una de natură 100% electorală, în beneficiul PD-L. Ieşiri electorale pe banii contribuabilului. Nu a fost aceasta prima ieşire de natură electorală a domnului Traian Băsescu din această perioadă de campanie. A mai avut două, recent, în Maramureş şi în Bihor. Şi în tot acest timp în care preşedintele Traian Băsescu cheltuieşte banul public pentru manifestări electorale deghizate sub forma unor sărbători populare, domnia sa, împreună cu foştii colegi din PD-L, încriminează "jaful" făcut de fostul guvern liberal. Îi reamintesc domnului preşedinte Traian Băsescu că în urmă cu exact 5 ani, în calitate de co-preşedinte al Alianţei "DA", împreună cu celălalt co-preşedinte, Theodor Stolojan, emitea zilnic proteste în presă pentru acţiuni similare ale preşedintelui de atunci al României, Ion Iliescu. Acţiuni considerate ca fiind neconstituţionale. S-a schimbat Constituţia între timp?

PS: Presa a relatat recent şi despre concertul din data de 2 mai oferit tineretului de către Primăria municipiului Petroşani. Numai că la respectivul concert, ministrul tineretului, doamna Monica Iacob Ridzi a urcat pe scenă şi a prezentat-o pe candidate independentă la europarlamentare, Elena Băsescu. Şi aici a fost vorba de un act electoral pe bani publici.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică intitulată "NATO, la răscruce de drumuri"

Alianţa Nord-Atlantică a împlinit 60 de ani. Şase decenii în care şi-a îndeplinit cu succes misiunea asumată în 1949: asigurarea securităţii colective a statelor membre şi evitarea unui nou conflict în Europa.

Alianţa este acum la o adevărată răscruce de drumuri: NATO trebuie să se regândească, să se adapteze noilor provocări de securitate, NATO are nevoie de un nou concept strategic, de o nouă evaluare a extinderii şi a programelor de înzestrare - criza financiară mondială îşi face simţite efectele şi la Cartierul General de la Bruxelles. Cu numai două zile înaintea summitului găzduit în comun de Franţa şi Germania, NATO a acceptat doi noi membri, Croaţia şi Albania, printre alte misiuni asumate, trebuie să stabilească o nouă relaţie cu Rusia.

Semnificaţia sa este, însă, majoră. NATO a "închis" arcul de cerc strategic din Balcani şi, cel puţin pe termen scurt, a oprit extinderea spre Est. Diplomaţi din statele membre ale Alianţei au comunicat deja discret că Macedonia, Georgia sau Ucraina nu sunt încă pregătite pentru a adera, iar extinderea devine un obiectiv secundar. În cazul Macedoniei continuă impasul creat la summitul de la Bucureşti, când Grecia a blocat aderarea statului vecin din cauza eternei dispute privind numele. Georgia şi Ucraina sunt, însă, două dosare mult mai complicate.

Rusia s-a opus cu vehemenţă aderării celor doua foste republici sovietice şi a reuşit să blocheze chiar şi acordarea membership action plan-ului pentru Kiev şi Tbilisi, în ciuda simpatiei şi eforturilor preşedintelui Bush. Administraţia Obama este mai puţin interesată de continuarea extinderii în Est şi de inflamarea relaţiei cu Rusia, ba chiar sunt semnale clare că Barack Obama vrea să construiască o nouă relaţie cu Moscova.

Criza financiară mondială a adus o presiune suplimentară asupra bugetelor militare. Multe state îşi reconsideră programele de înarmare sau de dezvoltare ale unor proiecte.

Astfel, aliaţii au decis stabilirea unui nou concept strategic şi le-au dat experţilor temă pentru acasă până la summitul următor, care va fi găzduit de Portugalia.

România a fost invitată să adere la Alianţa Nord-Atlantică la Summitul NATO de la Praga din 2002. La acel moment, aliaţii au lansat invitaţii de aderare pentru 7 state - Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia.

La 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO, prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice.

Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO.

România este una din cele 17 ţări ale lumii care produce avioane şi printre primele 7 producătoare de elicoptere sub licenţă britanică, franceză şi americană, producând, în acelaşi timp armament vestic modern.

Performanţele şi inter-operativitatea armatei sunt recunoscute de către membrii Alianţei. Remarcabila participare a României la acţiunile de menţinere a păcii, precum şi experienţa acumulată în cadrul acestor acţiuni (Bosnia, Golf, Angola) au o importanţă însemnată.

La Summitul desfăşurat la Bucureşti în perioada 2-4 aprilie 2008, aliaţii au reafirmat angajamentul faţă de regiunea de importanţă strategică a Balcanilor, unde integrarea euro-atlantică, fundamentată pe valori democratice şi cooperare regională, rămâne necesară pentru o pace şi stabilitate durabilă.

România poate reprezenta pe termen mediu şi lung un element european şi regional strategic, având în vedere resursele energetice de care dispune. Folosind Centrala Nuclear-Electrică de la Cernavodă (construită la nivelul de securitate al standardelor vest-europene) la întreaga capacitate, România va deveni exportator de energie în zonă (Bulgaria, Ucraina, Moldova şi Turcia), contribuind şi la securitatea mediului.

România oferă cele mai bune căi de tranzit ale petrolului şi gazelor naturale de la Marea Caspică către Europa de vest (prin Marea Neagră şi Dunăre) contribuind la dezvoltarea modalităţilor prin care NATO poate susţine eforturile statelor riverane de consolidare a securităţii regionale, ca parte a Europei şi punte către Asia Centrală şi Afganistan, regiunea Mării Negre fiind importantă pentru stabilitatea euro-atlantică.

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

Declaraţie politică cu tema "Protecţia obiectelor de patrimoniu"

Declaraţia mea politică se referă, în principal, la obiectele din patrimoniul cultural al României ce se află împrumutate mai multor instituţii publice. Faptul că în mai puţin de o lună au fost descoperite două cazuri în care acestea fie au dispărut, fie au fost distruse, ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru autorităţile în domeniu.

Cele 10 tablouri ce nu se mai regăsesc în inventarul Senatului reprezintă, totuşi, lucrări ale unor pictori contemporani, împrumutate de la Muzeul Naţional de Artă Vizuală. Este inadmisibil ca acestea să dispară fără urmă şi nimeni să nu fi observat. De altfel, în cazul obiectelor de artă împrumutate Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei situaţia este cu mult mai gravă, ele fiind "cosmetizate", ceea ce înseamnă distrugerea cu bună ştiinţă şi pierderea valorii exponatelor.

Fără a fi un specialist în materie de artă, îmi dau seama că scopul unui astfel de obiect, ce se află în patrimoniul naţional, şi nu într-o colecţie privată, este de a putea fi expus în faţa unui număr cât mai mare de persoane, şi nu doar unui grup privilegiat. Şi, evident, în acest caz, locul lor este în expoziţii deschise publicului larg, şi nu atârnate pe pereţii unor birouri sau uitate prin vreo magazie.

Faptul că autorităţile nu s-au mai interesat de obiectele de patrimoniu ce au fost împrumutate şi de starea în care se află acestea vine să confirme lipsa de interes, generalizată la toate nivelurile, pentru valorile culturale pe care le are ţara noastră. Pe de o parte, acest lucru este de înţeles, ţinând cont de priorităţile pe care le-a avut România în dezvoltarea sa de după Revoluţie. Totuşi, susţin ideea că această mentalitate trebuie schimbată, iar sectorul cultural trebuie să ia atitudine. Este real că pe agenda cetăţeanului figurează în primul rând acoperirea lipsurilor sociale, şi de abia în momentul în care acestea îşi vor găsi rezolvarea va începe să îşi îndrepte atenţia şi spre artă.

Chiar dacă această situaţie reprezintă o realitate, nu înseamnă că putem lăsa ca obiectele de patrimoniu să se degradeze sau să fie înstrăinate, pentru că valoarea lor este mult mai mare decât cea pe care o estimează un necunoscător în domeniu.

În acest sens, doresc să solicit ministrului culturii, cultelor şi patrimoniului naţional înfiinţarea unei comisii de specialitate pentru verificarea, inventarierea şi evaluarea tuturor bunurilor din patrimoniu ce au fost împrumutate diferitelor instituţii, pentru a putea avea o situaţie clară asupra stării şi autenticităţii acestora. Consider că din această comisie ar trebui să facă parte atât experţi români, cât şi străini.

Rezultatele evaluărilor, dar şi ale anchetelor doresc să fie prezentate Parlamentului printr-un raport scris. Mai mult decât atât, cei care vor fi găsiţi răspunzători de aceste incidente trebuie să plătească, pentru că nu putem permite, pe de o parte, crearea unui precedent periculos, şi pe de altă parte, nu putem priva generaţiile ce vin de posibilitatea de a se îmbogăţi spiritual admirând un exponat ce îşi are locul său în istoria naţională.

Doresc ca prezenta declaraţie să fie adusă la cunoştinţa Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

Declaraţie politică - "Preţul de valorificare a recoltei anului 2009 - element esenţial în relansarea agriculturii României"

Se apropie campania agricolă de vară, când se văd roadele unei activităţi de aproape un an de zile. Este momentul în care producătorul agricol, ţăranul-fermier visează la câştigul rezultat din valorificarea celui mai important produs al momentului, recolta de cerealele. În mod obişnuit, se numără şi se cântăresc boabele obţinute cu multă trudă şi cheltuieli. În realitate, ar trebui ca în acest moment să se numere banii obţinuţi după efortul depus şi investiţia făcută.

Dar, în loc să se bucure, producătorul agricol român, mare sau mic, individual sau asociat, ajunge să plângă pentru faptul că a obţinut producţii bune, de calitate, care-i creează, după recoltare, mari griji şi nu de puţine ori, umilinţă.

Suntem deja în Uniunea Europeană şi acest lucru nu a condus la aşezarea în normalitate a producătorului agricol român, pus în continuare să-şi asigure toate riscurile producţiei. În toate ţările care-şi respectă gospodarii pământului, pentru produsele agricole realizate, există preţuri minime garantate, stabilite cu un an înainte de obţinerea producţiei, şi posibilităţi sigure de valorificare a acestora, dar se asigură şi un anumit grad de rentabilitate al produselor realizate, care-i permit fermierului garantarea reluării procesului de producţie la un nivel ridicat de tehnicitate şi calitate.

Niciodată fermierul european, alături de care vrem să fim, nu rămâne cu recolta la o valorificare întâmplătoare, aşa cum se întâmplă la noi, când înainte cu una-două săptămâni de recoltare, începe aşa-zisa negociere asupra preţului de achiziţie a grâului, orzului, florii-soarelui, fără ca acestea să aibă şi siguranţa că va fi respectat.

Stabilirea preţurilor la grâu, orz şi alte produse cu 1-2 săptămâni înaintea recoltării, care nu oglindesc cheltuielile de producţie, dar care de cele mai multe ori nu se respectă, fac producătorul de cereale să-şi vândă producţia pe nimic, câştigătorii fiind cei care speculează de ani de zile agricultura românească.

Stabilirea arbitrară a preţului grâului din acest an, sub presiunea stocului de grâu din anul 2008, a importurilor şi a rezervei de stat, va duce în acest an la falimentul sigur al multor producători agricoli români.

Iată de ce este necesară o intervenţie grabnică din partea Ministerului Agriculturii şi a Guvernului, atât în stabilirea preţului corect pentru grâul din recolta anului 2009, cât şi a unor măsuri de piaţă care să facă posibilă valorificarea producţiei de grâu. Fără aceste măsuri, este greu de crezut că în anii următori vom avea garanţia realizării producţiei de grâu necesară consumului intern al României, ţara noastră devenind net importatoare de grâu pentru pâine.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Primul-ministru, Emil Boc a anunţat, la sfârşitul şedinţei de Guvern de săptămâna trecută, că preţul gazelor naturale pentru populaţie va scădea, de la 1 iulie, cu încă 5 procente, după ieftinirea cu 3% de la 1 mai. Ceea ce este o mare amăgire pentru români! Preţul ar trebui să scadă cu mult mai mult, gazele trebuie să se ieftinească cu 20-30%!

Astfel, se pune întrebarea: pe cine reprezintă domnul Boc? Pe cei care consumă gaze naturale sau pe cei care le furnizează? Sau aşteaptă să vină alegerile prezidenţiale din noiembrie şi abia atunci să ieftinească gazele cu 30-40%!

Conform unei declaraţii a preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Petru Lificiu, consumul de gaze al României a scăzut de la începutul anului cu circa o treime faţă de aceeaşi perioadă din 2008, pe fondul crizei economice, iar în acest moment producem mai mult decât consumăm! Asta înseamnă că, acum, în România, a scăzut atât preţul de achiziţie al gazelor, cât şi consumul.

Pe de alta parte, deşi a scăzut consumul şi, în consecinţă, şi cantitatea de gaze distribuită, distribuitorilor nu numai că nu le-au scăzut veniturile, ba chiar le-au crescut!

Este clar, trebuie modificat acest coş de gaze, măcar pentru şase luni, şi modificată şi metodologia de tarifare a ANRE.

De remarcat, pentru că nu există o piaţă a gazelor naturale, preţul acestora ţine cont de cel mondial al ţiţeiului, cu un decalaj de şase - nouă luni. Dacă de la începutul anului trecut preţul internaţional al petrolului a tot crescut, ajungând, în iulie 2008, până la aproape 150 dolari/baril, din cauza crizei mondiale financiare şi economice a început să scadă vertiginos, până la aproximativ 38 dolari/baril. Acum, preţul ţiţeiului "se învârte" în jur de 60 dolari/baril, adică de aproape trei ori mai mic decât era la mijlocul anului trecut. Cum cele maxim nouă luni de decalaj faţă de preţul petrolului au trecut, este normal ca şi preţul gazelor de import să scadă la o treime. Mai mult, cum România nu prea mai importă, preţul ar trebui să scadă şi mai mult.

O reducere a preţului gazelor se va reflecta în mod direct în costurile tuturor produselor care folosesc gazele în procesul de producţie, crescând astfel competitivitatea unei importante părţi a industriei româneşti.

În aceste condiţii, ne menţinem opinia că guvernanţii nu vor să scadă acum preţul gazelor. Amânarea reducerii preţului gazelor naturale până atunci când actualii guvernanţi consideră că le va aduce un minim câştig electoral denotă totala lipsă de consideraţie faţă de cei ale căror interese ar trebui să le reprezinte.

Domnul Titi Holban:

"Demisia ministrului Andronescu - singura măsură viabilă pentru Educaţie!"

În această sesiune parlamentară, Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor a depus o moţiune simplă privind haosul din Educaţie şi managementul defectuos de la nivelul conducerii acestui minister gestionat de ministrul Ecaterina Andronescu. Din păcate, argumentele noastre au fost respinse de majoritatea parlamentară PD-L-PSD, care a dat gir politic în continuare actualului ministru al educaţiei şi, totodată, haosului generalizat din domeniu.

În locul măsurilor de reformă din educaţie, au apărut bâlbele şi gafele ministeriale. Orele de sport s-au redus la una pe săptămână, în lipsa fermităţii ministrului, fondurile bugetare alocate s-au redus substanţial la rectificarea bugetară afectând investiţiile, cheltuielile cu personalul din sistemul preuniversitar de învăţământ, salariile dascălilor, minţiţi deja în campania electorală de actuala putere.

A urmat greşeala din subiectul de la teza unică de limba şi literatura română, presa speculând imediat că avem de a face cu un nou ministru "Andronina Ecaterescu". Măsurile luate nu au avut darul de a şterge din imaginea negativă pe care o are educaţia în timpul guvernării PD-L-PSD, indiferent câte comisii prezidenţiale patronează Preşedintele României în încercarea nereuşită de a arăta că-i pasă de acest domeniu, aşa cum a fost iniţial şi cu promulgarea legii privind creşterea salariilor profesorilor cu 50%, o "mare greşeală", aşa cum a recunoscut de curând.

Iată, mai nou apare o altă greşeală, de această dată la subiectul tezei unice la istorie! E clar că ministrul Andronescu nu mai are autoritate în ministerul pe care are pretenţia că îl conduce, e clar că sunt prea multe gafe ministeriale petrecute în timp scurt, e clar că haosul şi incompetenţa sunt atributele caracteristice acestui domeniu în acest moment. Toate acestea ne amintesc de prestaţia doamnei ministru din perioada Guvernului Năstase, când educaţia a rămas corigentă la capitolul reformă, aşa cum este şi acum!

Toate acestea sunt motive evidente pentru o demisie a ministrului educaţiei, dacă nu profesională, măcar de onoare, o decizie care se impune în acest moment pentru a salva de la criză învăţământul românesc. Educaţia şi dascălii noştri merită mai mult din partea clasei politice, merită respect şi nu minciună, haos şi incompetenţă, ingredientele oferite de câteva luni de actuala putere PD-L-PSD!

Domnul Valeriu Alecu:

"Dezvoltarea regională"

Un obiectiv principal al Guvernului condus de premierul Emil Boc este dezvoltarea regională, axată în special pe dezvoltarea localităţilor mici şi mijlocii, cu predilecţie a celor din mediul rural.

Scopul dezvoltării regionale este modernizarea localităţilor care încă nu se bucură de toate facilităţile civilizaţiei moderne, astfel că locuitorii acestor comunităţi să-şi îmbunătăţească nivelul de trai şi să simtă că trăiesc într-o ţară europeană.

Acest obiectiv poate fi atins prin infuzia de capital pentru investiţii în infrastructură, pentru construirea de şcoli, grădiniţe şi dispensare medicale, drumuri judeţene şi comunale, pentru aducţiuni de electricitate, gaze şi apă potabilă, pentru canalizări.

Un exemplu poate fi dat din datele statistice referitoare la judeţul Buzău, unde mai sunt încă km de drumuri nemodernizate, localităţi fără şcoli, localităţi fără dispensare medicale, localităţi fără aducţiuni de gaze, localităţi fără aducţiuni de apă potabilă, localităţi fără canalizări, gospodării din localităţi fără curent electric.

Pentru toate aceste comunităţi şi pentru toate celelalte aflate în situaţii similare din ţară, sentimentul locuitorilor este că, pentru ei, nu s-a schimbat nimic de 100 de ani.

Din aceste motive asistăm la depopularea acestor localităţi, chiar dacă mediul este curat şi peisajele locale sunt pitoreşti, deoarece fiecare nouă generaţie trăieşte o reală dezamăgire, un sentiment de neputinţă şi, ca reacţie firească, mulţi pleacă înspre oraşele mari, pentru a spera într-o viaţă mai bună. Nici un guvern după 1990, nu a schiţat nici măcar o intenţie de a corecta această situaţie şi de a da un alt orizont comunităţilor respective.

Este meritul Guvernului actual de a înfiinţa Ministerul Dezvoltării Regionale, care are ca principală misiune atragerea de fonduri europene pentru investiţii în infrastructura oraşelor mici şi a localităţilor rurale. Tot acest Guvern a trecut la descentralizarea administraţiei de stat, măsura solicitată de mult de cetăţeni, astfel ca deciziile privind cheltuirea fondurilor să aparţină comunităţilor locale în scopul de a rezolva cerinţele specifice ale locuitorilor.

Problema reală pentru aceste localităţi este cea de susţinere financiară: locuitorii lor vor fi cei mai afectaţi şi nu vor avea niciun viitor. Soluţiile sunt investiţiile care vor aduce locuri de muncă şi implicit colectări de taxe la bugetele locale.

Toate aceste măsuri vor aduce o stabilitate şi o predictibilitate pentru perioada următoare, iar cetăţenii vor putea să-şi facă evaluările necesare pentru viitorul lor. Cu atât mai mult în această perioadă de criză economică, măsurile de investiţii în zone defavorizate vor aduce un echilibru social şi vor da speranţă unei relansări economice.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

"Chestiunea ţărănească - agricultorii în pragul falimentului"

Declaraţia politică de astăzi este însoţită de sentimentul de tristeţe pe care l-am acumulat de mai mulţi ani de zile şi care a atins un punct culminant cu prilejul dezbaterii ce a avut loc la sfârşitul săptămânii la Biroul parlamentar din Colegiul Ştefan cel Mare, Neamţ.

Această dezbatere a fost provocată de mai mulţi conducători de asociaţii agricole şi fermieri care lucrează pământul sau cresc animale în zonă şi care au participat la Zilele Câmpului. Am să redau în continuare punctele de vedere ale participanţilor într-o sinteză ce cuprinde afirmaţii şi concluzii grave ale agricultorilor.

Realitatea din câmp şi din satele noastre demonstrează încă o dată că viaţa bate filmul, că viaţa bate orice imaginaţie de program politic indiferent de gruparea politică care este reprezentată în Parlament.

Îmi permit să insist că vorbesc cu răspunderea ce o port în numele a 76 de mii de locuitori ai Colegiului Ştefan cel Mare, grupaţi în 26 de mii de gospodării, oameni care în proporţie de 90% trăiesc numai din agricultură, din pâinea noastră cea de toate zilele şi pentru care pământul umezit de ploaie nu murdăreşte, iar balega nu miroase.

Agricultorii consideră că de la Cotroceni şi până în ultima comună, statul român se află într-o situaţie penală faţă de acţiunile de falimentare a agricultorilor şi care a fost definită de ei ca o stare criminală. Este greu de presupus cum s-ar putea apăra statul român dacă ţăranii şi fermierii ar deschide un proces împotriva statului român, stat care de ani de zile întreţine o stare criminală în agricultură:

1. Agricultorii au angajat credite de la bănci anul trecut, credite pe care şi le-au propus să le returneze integral până în luna martie anul acesta, în speranţa că aşa cum se întâmplă în toate ţările membre ale Uniunii Europene, în luna decembrie 2008 vor primi subvenţiile. Subvenţiile nu le-au primit nici astăzi, 26 mai 2009, mai sunt de efectuat aproximativ 804 mii de plăţi. Ca urmare, nu au putut rambursa până la 31 martie a.c. creditele angajate anul trecut şi în acest fel au înregistrat primul şoc către faliment, pierderea dreptului de subvenţionare a dobânzii la creditele angajate. Subvenţia s-a transformat în pierdere.

2. În luna ianuarie s-au făcut declaraţii iresponsabile referitoare la faptul că agricultorii vor primi subvenţii pentru îngrăşăminte chimice. Drept urmare, producătorii şi comercianţii de îngrăşăminte chimice au mărit până la dublare preţul la îngrăşămintele chimice. Agricultorii, forţaţi de conjunctură, au contractat îngrăşămintele la preţurile impuse, au plătit avansuri şi s-au angajat să achite integral contravaloarea îngrăşămintelor la primirea subvenţiilor. Subvenţiile nu s-au mai acordat, iar agricultorii au plătit îngrăşămintele la preţ dublu faţă de preţul iniţial al pieţei, înainte de declaraţiile oficialităţilor că se vor subvenţiona îngrăşămintele chimice. Subvenţia s-a transformat într-o pierdere dublă pentru agricultori. Încă un pas spre faliment.

3. De ani de zile discutăm despre faptul că ţara noastră înregistrează an de an un deficit de precipitaţii, atât sub aspectul cantităţilor totale, cât şi a modului în care aceste precipitaţii sunt distribuite pe parcursul unui an agricol. S-a vorbit despre investiţii în modernizarea sistemelor de irigaţii. În prezent deficitul de apă din sol este imens. În loc să ne concentrăm atenţia pe investiţiile masive ale statului în irigaţii, suntem preocupaţi de privatizarea Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare şi a Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare.

Lipsa apei va aduce şi în acest an pierderi imense. Ajutoarele statului pentru irigarea culturilor nu au ajuns la agricultori. Subvenţia s-a transformat şi în acest caz în pierderi. Încă un pas spre faliment.

4. Agricultorii au contractat credite pentru utilaje agricole, pentru construirea fermelor zootehnice. Neîncasând la timp subvenţiile la carnea de porc, la lapte, fermierii nu au putut plăti cerealele achiziţionate de producători, iar aceştia, neîncasând banii pe cereale, nu-şi pot plăti ratele la credite sau leasing. Se fac presiuni pentru preluarea utilajelor sau punerea în executare silită a unor ferme.

5. Deoarece nu se respectă legislaţia în domeniu, crescătorii de taurine au cel puţin 11 motive datorită cărora ar putea să intre în faliment. În condiţiile în care nu se colectează laptele de la producătorii români din diferite motive pe care nu le mai invoc aici, (cum ar fi şi lipsa cotei de lapte) se importă cantităţi mari de lapte.

Laptele produs în România nu are desfacere, majoritatea fermierilor şi ţăranilor crescători de animale şi unii procesatori ai laptelui sunt în pragul falimentului, piaţa prin supermarket-uri fiind sufocată de produsele din laptele importat. Aceste investiţii au fost realizate în mare parte şi cu bani europeni, dar şi cu credite bancare pentru care fermierii nu au bani să plătească ratele şi dobânzile. Consecinţa este încă un pas spre faliment.

6. Referitor la fondurile europene pentru dezvoltarea sectorului agricol şi de industrie alimentară. Un fermier român care are un proiect eligibil nu poate accesa fondurile europene decât după ce finanţează proiectul 100% din fonduri proprii şi/sau din credite bancare. Majoritatea au nevoie de credite bancare. Băncile acordă credite numai dacă fermierii depun garanţii. Băncile nu iau în garanţie recoltele sau producţiile animaliere, solicită garanţii imobiliare, garanţii pe care fermierii nu le au.

În aceste condiţii şi în condiţiile în care băncile creditează cu dobânzi spre 20%, contribuţia proprie şi/sau creditarea de către fermieri a proiectului devine imposibilă.

În concluzie, acesta este motivul de bază pentru care nu se pot accesa fondurile europene. Consecinţa este evidentă, imposibilitatea dezvoltării şi modernizării producţiei agricole şi a industriei alimentare româneşti.

Domnul Virgil Pop:

Declaraţie politică: "PD-L pregăteşte vizitele lui Traian Băsescu ca pe timpul lui Ceauşescu"

Pe zi ce trece, comportamentul preşedintelui României, Traian Băsescu, începe să aibă unele asemănări cu cel al lui Nicolae Ceauşescu. Atât pe 9 mai, când a participat la lansarea eurocandidaţilor PD-L, cât şi în duminica când a "deschis porţile Cotrocenilor", şeful statului a promis că va face astfel de vizite în ţară, la diverse sărbători locale sau la inaugurarea unor obiective economice, pentru că aşa păstrează "legătura directă cu oamenii". La fel a început să procedeze şi Nicolae Ceauşescu după cinci sau şase ani de conducere, când băile de mulţime - evident, organizate foarte atent sub supravegherea Securităţii şi a activului de partid - au devenit o adevărată regulă, sub denumirea de "vizite de lucru". Domnul Traian Băsescu nu a ajuns încă să utilizeze această formulare. Ar fi fost chiar prea de tot.

Dar nu aceste câteva similitudini sunt grave. Cel puţin deocamdată. Altceva mi se pare că este foarte grav şi chiar periculos. Şi anume modul în care o serie de autorităţi locale, în special din zona PD-L pregătesc aceste vizite, pregătiri care nu diferă cu nimic de "procedurile" din timpul lui Nicolae Ceauşescu.

Astfel, cu puţine ore înainte de vizita de duminică de la Năsăud, DN 17 C, pe traseul pe care urma să-l străbată şeful statului, s-a asfaltat în regim de urgenţă, lucrându-se inclusiv toată noaptea de sâmbătă spre duminică.Liderul judeţean al PD-L, domnul Ioan Oltean, în fapt însoţitorul şefului statului, a calificat relatările de presă privind respectiva asfaltare, ca fiind "o minciună", susţinând că lucrările "s-au terminat sâmbătă la ora 18.00". O recunoaştere directă a pregătirilor speciale. Nu contează că s-a lucrat sau nu toată noaptea. Contează că s-a lucrat special pentru că venea şeful statului.Adică aşa cum se întâmpla şi pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Evident dacă nu venea Traian Băsescu, respectivul drum nu mai era asfaltat. Ceea ce dovedeşte că, de fapt, pentru cetăţenii din zonă nu exista niciun interes pentru o lucrare care să-i apropie de normalitate. Că respectivii cetăţeni nu contează decât atunci când trebuie să aducă voturi noului partid-stat. Că pentru respectivii cetăţeni s-a considerat că nu este necesar un confort, de care însă trebuia să beneficieze obligatoriu chiriaşul temporar de la Palatul Cotroceni. Îmi pun o întrebare la care sigur nu voi obţine răspuns: De ce nu se lucrează în astfel de regim, ca la Năsăud, şi la autostrăzi sau la şoselele expres? Nu de alta, dar în campania electorală promisiunile PD-L şi PSD s-au urcat la 800-1000 km de autostradă în actualul mandat.

Povestea cu asfaltulşi tot ce s-a întâmplat la Năsăud păleşte pe lângă evenimentele petrecute câteva ore mai târziu în Bucovina. Aici, pregătirea vizitei s-a apropiat şi mai mult de standardele din timpul regimului Ceauşescu. Conform relatărilor din presă, s-a ajuns până la un moment ce "amintea de paradele de 23 august".Cum tineri muncitori nu s-au mai găsit, pentru că nu prea mai există fabrici şi uzine, cum militari în termen nu mai există, s-au găsit "înlocuitori" şi cu trupurile a sute de oi, pe un deal s-a scris BUCOVINA. Cel care a avut măreaţa idee nu a fost altul decât cel care se comportă din ce în ce mai vizibil ca un fost prim-secretar judeţean al PCR, preşedintele consiliului judeţean Suceava, Gheorghe Flutur. Pentru că numai un politruc cu apucături de prim-secretar putea să aibă o astfel de idee şi să dea un răspuns triumfalist presei, când a fost întrebat DE CE era nevoie de respectiva inscripţie scrisă cu trupurile oilor: "S-a văzut şi la televizor? Eu am scris-o!". Acesta a fost răspunsul şi nu mai necesită nici un comentariu.

Şi pentru ca tacâmul să fie complet, preşedintele României a fost declarat câştigător al concursului de tuns oi. Tot aşa, pe vremuri, organizatorii partidelor de vânătoare sau a altor evenimente, îl declarau câştigător al oricărei întreceri pe cel care a fost numit "geniul Carpaţilor".

Domnul Angel Tîlvăr:

Suntem în pragul alegerilor europarlamentare. Astfel că, subiectele care ar trebui să constituie agenda discuţiilor sunt cele legate de rezolvarea problemelor transnaţionale. Trebuie ca împreună cu viitorii noştri colegi europarlamentari să propunem şi să susţinem soluţii viabile în vederea rezolvării unor probleme care depăşesc graniţele statului român. Consider că un subiect de maximă importanţă şi general valabil este traficul de persoane şi abuzurile asupra copiilor. Nu este suficient să prezentăm statistici, să compătimim victime, ci e nevoie de prezentarea unor măsuri concrete şi de o viziune asupra armonizării legislaţiei europene în domeniu cu cea românească, adaptarea ei la realităţile româneşti în vederea creării cadrului legislativ propice pentru diminuarea fenomenului pus în discuţie.

Aşa cum am precizat anterior, nu este suficient să prezentăm statistici, dar ele sunt necesare pentru a încadra fenomenul. Aşadar, potrivit Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, "numărul total al victimelor pentru perioada 01.01.2009-31.03.2009 a fost de 239, spre deosebire de 402 pentru aceeaşi perioadă a anului trecut. În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe, 60% din victime sunt bărbaţi, spre deosebire de 53% pentru aceeaşi perioadă a anului trecut şi 40% sunt femei, spre deosebire de 47% în 2008."

Deşi numărul total al victimelor este comparativ mai mic faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, îngrijorător este faptul ca procentul minorilor a crescut de la 13% în 2008, majoritatea fiind fete exploatate sexual, la 18%cu o distribuţie aproape paritară a băieţilor şi fetelor pentru primul trimestru al anului 2009.

Doamnelor şi domnilor, o atenţie deosebită în acest caz trebuie acordată copiilor şi persoanelor cu dizabilităţi. Această categorie de persoane este de cele mai multe ori o ţintă uşoară pentru a fi exploatată. Vulnerabili în faţa infractorilor, copiii sunt uşor de indus în eroare şi de manipulat. Aflaţi în plină criză financiară, traficanţii îşi caută "mici afaceri" care să constituie o sursă de venit sigură.

Într-un comunicat dat publicităţii, Comisia Europeană ne informează că traficul de persoane este extrem de profitabil, majoritatea traficanţilor fiind infractori profesionişti sau membri ai unor reţele de crimă organizată. Cei mai mulţi îşi au cartierul general în afara UE, însă au început să se dezvolte reţele şi în interior, în special odată cu extinderea Uniunii către estul Europei. Totodată, Comisia Europeană precizează că statisticile referitoare la numărul de persoane traficate din Europa nu sunt fiabile, dar estimativ se poate vorbi despre 1,2 milioane de persoane traficate în fiecare an, în special pentru a munci ieftin şi pentru a se prostitua. Majoritatea sunt femei şi fete. În ceea ce priveşte abuzul sexual şi a exploatarea copiilor, Comisia precizează că estimările fiabile sunt greu de obţinut şi în acest caz. Totuşi, studiile arată că în Europa se înregistrează o intensificare a anumitor forme de violenţă sexuală îndreptată împotriva copiilor şi că un număr semnificativ de copii europeni, între 10 şi 20%, sunt agresaţi sexual în copilărie.

Doamnelor şi domnilor, un alt motiv pentru care mă văd nevoit să aduc în discuţie acest subiect îl constituie problema arzătoare a dezbaterii codurilor, dar şi un recent studiu dat publicităţii de Banca Mondială care afirmă că alţi 370.000 de români vor atinge anul acesta pragul sărăciei, urcând numărul nevoiaşilor la 1,6 milioane.

Întrucât principalele cauze ale traficului de persoane sunt sărăcia şi dorinţa de bunăstare economică neînsoţită de discernământ, consider studiul Băncii Mondiale un motiv real de îngrijorare. Avem cu toţii impresia, de cele mai multe ori, că sclavia a dispărut de mult, însă disperarea indusă de sărăcie şi lipsa educaţiei au făcut din oamenii secolului XXI sclavii banului. Şi tocmai această sclavie îi transformă foarte repede în victime, victimele propriilor lor neajunsuri, victimele unui sistem de valori prost înţeles, care ajung sclavi într-o lume care se bucură de cel mai mare grad de libertate.

Bărbaţi, femei, copii, bătrâni toţi pot deveni victime ale criminalităţii organizate, o industrie care aduce profit într-o societate măcinată de sărăcie. Femeile reprezintă totalitatea victimelor exploatate sexual, bărbaţii sunt exploataţi prin muncă forţată, iar copiii, categoria cea mai vulnerabilă, sunt traficaţi fie pentru cerşit, ca sursă de venit, fie în scop sexual.

Metodele de racolare sunt multiple şi diferă de la caz la caz, iar ingeniozitatea traficanţilor ne lasă de cele mai multe ori fără replică, încât aceste aspecte nu mai merită discutate astăzi, aici. Traficul de fiinţe umane a ajuns să fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni, situată, în funcţie de venituri, pe al treilea loc în lume, precedat doar de traficul de arme şi cel de droguri. Potrivit datelor United Nations Office on Drugs and Crime, traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit de circa 8 miliarde de dolari, comparabil cu profitul din traficul de droguri. Alte date, de data aceasta ale EUROPOL, arată că traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit cuprins între 6 şi 9 miliarde USD.

Doamnelor şi domnilor, date fiind aceste realităţi sociale, Uniunea Europeană intensifică lupta împotriva traficului de persoane şi a abuzurilor comise împotriva copiilor printr-o serie de modificări care încurajează statele membre să îi urmărească în justiţie pe cetăţenii europeni care săvârşesc infracţiuni în alte ţări şi să recurgă la metode de anchetă utilizate în cazul altor tipuri de crimă organizată, cum ar fi ascultarea telefoanelor şi interceptarea tranzacţiilor efectuate cu bani provenind din săvârşirea de infracţiuni. În ceea ce priveşte protejarea copiilor împotriva abuzurilor, Uniunea Europeană propune să scoată în afara legii utilizarea internetului în scopul racolării copiilor şi să intensifice aplicarea legislaţiei cu privire la combaterea pornografiei infantile. În 2008, au fost identificate peste 1000 de site-uri comerciale şi aproximativ 500 de site-uri necomerciale cu conţinut legat de abuzarea copiilor, din care 70% în SUA.

Stimaţi colegi, consider că suntem cu toţii la curent cu diverse cazuri de trafic de persoane şi fiecare dintre noi a auzit sau s-a confruntat în colegiul său cu diverse forme ale traficului de persoane, fie că vorbim despre copii exploataţi prin muncă, fie că este vorba despre femei sau bărbaţi plecaţi la muncă în străinătate şi care s-au întors în ţară deoarece condiţiile în care munceau erau inumane.

Propun să acordăm o atenţie deosebită acestui fenomen care probabil face victime chiar şi în acest moment, undeva, în România sau în Europa şi să adoptăm un cadru legislativ strict care să nu dea posibilitatea interpretărilor, dar mai ales să nu permită încurajarea traficului de persoane.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Soluţii pe termen scurt pentru salvarea agriculturii"

Fiecare Guvern venit la putere şi-a creat legile lui, legi manifestate îndeosebi prin ordonanţe şi hotărâri de Guvern. Parlamentul ţării a fost scos din calcule, el având doar sarcina, contrar prevederilor Constituţiei, de a analiza ordonanţele simple şi de urgenţă emise peste noapte.

Se aştepta ca puterea venită în perioada 2004-2008 să aducă clarificări în acest domeniu. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, confuzia şi haosul adâncindu-se mai mult.

Agricultura a fost cea mai vitregită de haosul legislativ. Pe motive de performanţe şi competitivitate, agriculturii i s-au tăiat toate posibilităţile de finanţare. Au fost anulate toate facilităţile fiscale la importul de resurse şi nu s-a realizat nicio protecţie a producătorilor din agricultură şi industria alimentară.

Se mai poate face ceva? Este mai mult ca sigur că în acest an şi pe termen scurt, din cauza secetei şi crizei, nu se mai poate face mare lucru. Şi totuşi trebuie încercat cu curaj ca pe termen de patru luni statul să se implice în activitatea de irigare a culturilor şi cumpărarea producţiei de cereale, cu plata imediată a acestora, pentru ca în toamnă să se poată relua ciclul de producţie, fie şi într-o foarte mică măsură.

Pe termen mediu ar trebui să se ajungă la descentralizarea activităţilor agricole din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin înfiinţarea camerelor agricole, care să strângă în jurul lor ţărănimea dornică să se organizeze şi să producă pentru piaţă, stimularea angrosiştilor şi a colecţionarilor de produse agricole primare şi secundare.

Este necesară şi crearea unor cooperative ţărăneşti conform legislaţiei în vigoare, pentru achiziţionarea de inputuri şi valorificarea în mod deosebit a laptelui, a lânii, ouălor, cerealelor, fructelor, legumelor etc.

Problemele enunţate mai sus sunt cerinţe minime şi trebuie abordate direct şi tăios, pentru că numai prin recunoaşterea lor deschisă şi prin acţiuni rapide se pot crea premisele pentru găsirea unor soluţii reale. Problemele critice ale agriculturii au astăzi stringentă necesitate de soluţii reale, care nu pot veni decât de la specialiştii agricoli.

În această perioadă de criză şi secetă, românii nu trebuie să acţioneze împotriva românilor, ci trebuie să se solidarizeze pentru a depăşi momentul dificil.

Domnul Vasile Mocanu:

Tema: "Un proiect care merită extins"

Măcar o parte dintre problemele copiilor ai căror părinţi lucrează în străinătate pot fi rezolvate în viitorul apropiat. În judeţul Iaşi, numărul acestora depăşeşte 12.000. Numai în municipiul Iaşi, peste 5000 de copii, adică circa 7% din numărul total al minorilor, au rămas şi în acest an singuri acasă. Anul trecut, numărul acestora era şi mai mare, apropiindu-se de 15.000 de copii.

De data aceasta însă, autorităţile locale au venit cu o soluţie pentru a le face acestor copii prea singuri o viaţă mai bună. Apelând la fonduri europene, Primăria Iaşi a deschis recent un centru special de consiliere într-o clădire din chiar centrul municipiului. Spaţiul pus la dispoziţie este destul de generos, având circa 80 mp şi fiind compartimentat în trei încăperi. Aici, copiii din judeţul Iaşi au la dispoziţie calculatoare conectate la internet cu care pot intra în legătură cu părinţii aflaţi în străinătate, precum şi o bibliotecă cu câteva sute de volume. De asemenea, copiii, care au fost selectaţi cu ajutorul Direcţiei de Asistenţă Comunitară şi Inspectoratului Şcolar, sunt supervizaţi de personal specializat. Nu a fost impusă o anumită vârstă la selecţie. Programul de funcţionare al acestui centru este între 9,00 şi 17,00.

Din păcate, numărul copiilor singuri care pot apela la serviciile acestui centru de consiliere nu poate fi mai mare, din motive obiective, de 100. Spuneam anterior că în judeţ există peste 12.000 de copii ai căror părinţi lucrează în străinătate, în special în Italia şi Spania. Iar în municipiul Iaşi, peste 5000. 100 de copii din numărul total de 12.000, în judeţ sau de 5.000, în municipiu, reprezintă doar 0,8% respectiv 2%. Să recunoaştem, este doar o picătură într-un ocean.

Şi mai îngrijorător este faptul că acest centru de consiliere poate funcţiona cu bani europeni, prin programul PHARE, doar până în luna noiembrie a anului în curs. După acest interval, Primăria va trebui să caute bani în altă parte sau centrul de consiliere îşi va închide porţile.

Tocmai de aceea fac un apel şi la autorităţile centrale de a găsi soluţii pentru finanţarea şi extinderea unor astfel de proiecte extrem de bine-venite. Merită cu prisosinţă. De ani buni, psihologii şcolari atrag atenţia că, în absenţa părinţilor şi în lipsa unei supravegheri stricte, aceşti copii sunt primii expuşi pericolelor de tot felul - fie că vorbim de grave tulburări psihice, fie de tentaţia unei vieţi dezordonate - care le pot marca în rău întreagă existenţă.

Domnul Filip Georgescu:

Cine n-a auzit în această ţară de vestita Trivale, acea unică podoabă pe care natura le-a dăruit-o argeşenilor, acea inefabilă splendoare încărcată nu numai de arbori seculari, dar şi de o străveche istorie, venind din vremuri de glorie ale lui Mircea cel Bătrân, domnitorul care, după aprigele bătălii pe care le purta pentru apărarea gliei străbune, cobora văi şi urca dealuri ca să-şi regăsească liniştea sufletească în falnicii codrii din preajma ctitoriilor sale mănăstireşti - Cozia şi Cotmeana.

Ei bine, Pădurea Trivale, acest inegalabil monument al naturii, se află în pericol de moarte. Datorită jafului imens la care a fost supusă în ultimii patru ani, nu mai puţin de 400 de hectare (peste 83%) din suprafaţa Parcului Trivale, proprietate de stat şi simbol al oraşului Piteşti, s-au "volatilizat", intrând în stăpânirea unor indivizi nelegiuiţi. Şi este păcat. Mare păcat, deoarece Trivalea îşi trage numele dintr-o legendă zămislită în mijlocul acestei păduri, în desişul căreia, un lup hrăpăreţ, ca şi unii dintre semenii noştri de azi, urmărea să înfulece o căprioară şi pe cei doi iezi ai săi. De fiecare dată, însă, când se pregătea să sară asupra victimei, în faţa fiarei se deschidea o vale adâncă, plină cu apă. Trei asemenea văi s-au deschis succesiv în faţa lupului, până când sălbăticiunea a renunţat şi s-a pierdut în desişul codrilor.

Încă din vremuri îndepărtate, într-un luminiş de pădure, a apărut un han pe care domnitorul Mircea cel Bătrân l-a botezat, după o altă întâmplare de legendă, Cornul Vânătorilor, în jurul căruia au fost amenajate ulterior un salon, o grădină, un foişor şi câteva căsuţe purtând amprenta vechiului stil românesc.

Pe un deal din Trivale, în locul unui vechi schit de lemn din secolul al XVI-lea, domnitorul Matei Basarab a construit un nou lăcaş de închinăciune, pe care l-a ridicat la rangul de mănăstire, înzestrând-o cu mari averi: 16 moşii, întinse livezi şi vii, 25 de sate, mori, heleştee şi alte bunuri răspândite pe teritoriul a patru judeţe. Toate acestea au făcut să sporească mult gradul de atractivitate a Pădurii din Trivale şi să încolţească ideea transformării acesteia într-un parc orăşenesc.

Primele proiecte de sistematizare a parcului au fost elaborate de autorităţile piteştene în perioada anilor 1902-1913. Un vestit arhitect peisagist, E. Redont, a întocmit un plan de înfrumuseţare a Parcului Trivale, cumpărând din străinătate un mare număr de arbori ornamentali. Zece ani mai târziu, arhitectul bucureştean Pinard continuă lucrările de amenajare, după propriile-i planuri, creând aici un heleşteu - lac.

Primul document care atestă existenţa Parcului Trivale datează din mai 1899. Ulterior, această podoabă verde a oraşului primeşte din partea Ocolului Silvic Piteşti, cu aprobările de rigoare ale statului, încă 4,8 hectare. În 1908 alte 11,9 hectare au intrat în patrimoniul Primăriei Piteşti, în scopul lărgirii Parcului Trivale, iar în 1910, la cererea Primăriei Piteşti, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor remite autorităţilor locale 2,2 hectare din proprietatea statului pentru efectuarea unor lucrări de înfrumuseţare a parcului.

De-a lungul timpului, Primăria oraşului a cheltuit mari sume de bani pentru amenajarea Parcului Trivale, cumpărând terenuri, imobile, trasând căi moderne de acces spre grădina publică şi ridicând o serie de construcţii specifice locurilor de recreere. Astfel, în 1926 au fost amenajate un teren de fotbal, devenit în anii din urmă un frumos stadion, precum şi o grădină zoologică, a cărei construcţie s-a realizat între anii 1972-1975, care, pe lângă cele o sută de animale sălbatice aduse de pe mai toate continentele, dispune şi de o rezervaţie de zimbri.

Aşa cum aminteam, Pădurea-Parc Trivale este un loc încărcat de legende şi de istorie, în perimetrul căreia natura şi-a etalat toate superlativele peisagistice. Ea a fost lăsată de înaintaşi ca o comoară de nepreţuit urmaşilor, care, la rândul lor, au datoria sacră s-o transmită nealterată urmaşilor. Din păcate, în ultimii ani, asupra Parcului Trivale s-a abătut urgia omenească. Indivizi infectaţi până în măduva oaselor de microbul unei lăcomii sălbatice au acaparat 400 din cele 480 de hectare ale Parcului Trivale, fără niciun drept.

În faţa acestui jaf fără precedent, mă simt copleşit şi mă întreb până unde va ajunge nimicnicia omenească. Vă întreb, stimaţi colegi, ce putem face noi, parlamentarii, ca să salvăm această comoară a naţiunii de furia unor indivizi veşnic însetaţi de înavuţire? Credem că se impun soluţii juridice drastice câre să anuleze titlurile de proprietate ilegale şi să dicteze sentinţe aspre împotriva celor care au atentat la această avuţie seculară a oraşului Piteşti.

Domnul Cristian Rizea:

Vă mărturisesc că am rămas fără cuvinte văzând, într-un ziar central, cum un lider marcant al PD-L, maestru de ceremonii la o sărbătoare a ciobanilor din nordul ţării, a aranjat ţarcurile oilor în aşa fel încât domnul preşedinte al României să poată afla de sus, din elicopter, că a ajuns în Bucovina. Jos, pe pajişte, o mulţime de pământeni aduşi cu autocarele de amintitul coregraf aşteptau - cu neţărmurit entuziasm, bineînţeles - să vadă cât de priceput este întâiul baci al ţării la tunsul oilor. Iar în mulţime, mirându-se în continuare de "pleaşca" ce a căzut din ceruri peste PD-L, putea fi remarcat însuşi ministrul culturii, domnul Paleologu, însoţit de alte cinstite feţe portocalii de boieri din judeţ şi de la Capitală. Toţi veniseră să asiste la tăierea moţului mioriţei de către preşedinte, moment fără de care, nu-i aşa, turmele nu puteau să plece în transhumanţă.

Spectacolul a fost transmis şi de unele televiziuni. Mulţi dintre dumneavoastră poate că l-aţi văzut, aşa că nu mai insist asupra lui. Dar poate că aţi remarcat, la fel ca şi mine, comportamentul jalnic al unor lideri politici şi reprezentanţi ai autorităţii locale, care se comportă precum prim-secretarii de judeţ în vremea Epocii de aur. Este cazul preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, maestrul de ceremonii, despre care v-am vorbit şi care a reuşit să aducă sărbătoarea "Hora Bucovinei" cu douăzeci de ani în urmă. Mai lipsea să vopsească oile în roşu, galben şi albastru, să aranjeze un cor al ciobanilor, care închină ode conducătorului iubit ori să-i pună pe urmaşii răzeşilor să scandeze "Băsescu - pace!". Nu este exclus însă ca domnul Flutur să fi păstrat aceste momente de aleasă simţire pentru la toamnă, când vor coborî de la munte oile tunse acum de candidatul la prezidenţiale.

Servilismul liderilor PD-L faţă de şeful suprem atinge, pe zi ce trece, culmi nebănuite. Este adevărat că militanţii partidului au un reper ridicat, nefiind uşor să depăşeşti performanţele atinse de şeful formaţiunii Emil Boc în materie de obedienţă. Pot să confirme aceste consideraţii acei dintre dumneavoastră cărora domnul Boc v-a fost coleg în mandatul 2001-2004, când era unul dintre cei mai harnici şi promiţători deputaţi. Avea discurs coerent, aplicat, perseverenţă, ingeniozitate. Avea personalitate. Acum este de nerecunoscut. Dacă preşedintele spune "Sari!", premierul nu întreabă "De ce?", ci "Cât de sus?" - asta ca să parafrazez o zicală americană. Este uimitor cât de mult a putut să decadă acest om, odată cu partid cu tot. Din păcate, în PD-L, partid la guvernare, politica se face tot mai mult cu faţa către Cotroceni, nu către oameni.

Nu este numai impresia mea. Iată cum caracterizează, în interior, gruparea democrat-liberală, un reprezentant de frunte al "partidului primarilor", cum le place colegilor de la PD-L să li se spună: "Am plecat dintr-un partid de familie şi am ajuns într-un partid SRL de Cârna (...) Ăsta-i adevărul... Nu-mi place politica şi nu-mi place murdăria din zona asta!". Sunt cuvintele primarului Craiovei, Antonie Solomon. Fără comentarii.

Revenind la "Hora Bucovinei" şi la modul în care domnul Flutur a reuşit să transforme o sărbătoare câmpenească într-un spectacol megalomanic, amintesc, în încheiere, că astăzi, 26 mai, se împlinesc 25 de ani de la inaugurarea Magistralei Albastre - Canalul Dunăre-Marea Neagră, prilej de inspiraţie pentru cei dornici să promoveze cultul personalităţii.

Domnul Gabriel-Dan Gospodaru:

"Oraşul Frasin are nevoie de clădirea fostului Spital de boli profesionale"

În luna noiembrie 2008, am fost ales deputat de Suceava în colegiul uninominal considerat "Inima Bucovinei", din care fac parte, alături de cele opt comune, municipiul Câmpulung Moldovenesc, precum şi oraşele Gura Humorului şi Frasin.

Oraşul Frasin, situat la zona de contact dintre Obcina Mare şi Munţii Stănişoarei, în depresiunea cu acelaşi nume, are o populaţie de peste 6600 locuitori cu domiciliul în cele patru localităţi componente: Frasin, Bucşoaia, Doroteia şi Plutoniţa. Economia locală se bazează în special pe exploatarea şi prelucrarea lemnului, exploatarea şi valorificarea produselor de balastieră, creşterea animalelor şi mai ales turism.

În oraşul Frasin există două obiective de interes public, lăsate "pradă uitării", clădirile şi infrastructura acestora fiind în stare de degradare: fostul Spital de boli profesionale Frasin şi Tabăra Bucşoaia.

Dacă tabăra Bucşoaia, aflată "în paragină" din anul 2007, după ce n-a mai primit autorizaţie sanitară de funcţionare, va fi reintrodusă în circuitele de turism şcolar odată cu descentralizarea propusă de Guvernul Boc în domeniul tineretului şi sportului, patrimoniul acesteia urmând a fi reabilitat după transferarea administrării acestuia către autorităţile locale, clădirea fostului Spital de boli profesionale Frasin se află, în momentul de faţă în faţa unei încercări de a fi "luată cu japca".

Ca să fiu bine înţeles, vă voi prezenta în continuare câteva detalii legate de situaţia actuală:

În Spitalul de boli profesionale Frasin, a cărui clădire se află în administrarea companiei de stat SC Minbucovina SA Vatra Dornei, sunt trataţi lucrătorii din fostele exploataţii miniere ale judeţului Suceava, majoritatea dintre acestea închise în perioada 1998-2007 prin hotărâri de Guvern.

În anul 2007, Ministerul Sănătăţii a transformat spitalul în secţie exterioară a Spitalului Orăşenesc Gura Humorului, deşi era singurul spital de boli profesionale din Moldova "în viaţă".

Administratorul clădirii, SC Minbucovina SA Vatra Dornei, printr-o hotărâre de Guvern din noiembrie 2007, a fost transferat de la Ministerul Economiei şi Finanţelor la AVAS, care, în iunie 2008, a decis intrarea societăţii în procedură de dizolvare şi lichidare voluntară, deoarece nu a putut returna un ajutor de stat acordat în anul 2005, iar Comisia Europeană a formulat o somaţie ultimativă de plată în acest sens.

Aşa cum am precizat anterior, printre activele care s-au aflat în administrarea SC Minbucovina SA se numără şi clădirea spitalului, care n-a fost însă niciodată în proprietatea companiei, extrasele de carte funciară arătând că întotdeauna unicul proprietar a fost statul român. Cu toate acestea, Minbucovina, interesată probabil ca printre bunurile care urmează să fie evaluate şi vândute să se regăsească şi clădirea spitalului, încearcă să forţeze mâna administraţiei locale din Frasin printr-o serie de proceduri care să aibă drept finalitate intabularea în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru un bun al statului, care nu i-a aparţinut niciodată; în ciuda unor evidenţe, demonstrate cu documente, SC Minbucovina SA încearcă, braţ la braţ cu lichidatorul judiciar, să-şi revendice drepturile asupra clădirii, fie folosindu-se de argumente puerile, fie ameninţând cu judecata. Scopul este evident: clădirea se doreşte a fi evaluată şi vândută prin licitaţie... pare greu de crezut că noul proprietar îi va păstra destinaţia, pentru că interesele acestuia vor fi cu siguranţă diferite de cele ale oraşului Frasin şi ale locuitorilor acestuia.

Clădirea spitalului este un bun al statului, care trebuie să devină parte a domeniului public al oraşului Frasin, cu atât mai mult cu cât, în acest moment, terenul aferent clădirii este deja în proprietatea oraşului; este atât legal cât şi moral ca această clădire să fie transferată administraţiei locale, care intenţionează s-o reabiliteze şi să-i păstreze destinaţia de unitate medicală, parte a sistemului sanitar de stat, mai ales pentru faptul că localităţile devenite "la normă" oraşe în perioada 2000-2004, prin folosirea unor date statistice "aduse din condei", au nevoie de dotări şi condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte infrastructura sanitară.

În calitate de deputat în Parlamentul României, doresc să-i asigur pe cei peste 6600 de locuitori ai oraşului Frasin, dar şi pe aleşii locali de aici, că le voi reprezenta interesele în faţa autorităţilor centrale atât în problema dobândirii dreptului de proprietate asupra clădirii, dar şi în ceea ce priveşte finanţarea viitoarei unităţi spitaliceşti.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Voluntarismul, între necesitatea permanenţei şi participării sporadice"

"Voluntariatul este activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică în folosul altora fără a primi o contraprestaţie materială; activitatea de interes public este activitatea desfăşurată în domenii cum sunt: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea.", se arată în Legea voluntariatului din 2006.

Acum, România are nevoie de solidaritate socială, de responsabilizare şi de implicare activă în soluţionarea problemelor majore cu care se confruntă economia, educaţia, sănătatea, agricultura. Este momentul în care trebuie să găsim soluţii eficiente cu costuri reduse, dar şi cu efecte sociale consistente. Comunităţile locale au acum nevoie de sprijinul nostru, iar noi, cetăţeni activi şi responsabili, ar trebui să ne implicăm voluntar, sensibilizaţi doar de gesturile pe care le fac unii dintre semenii noştri. Voluntariatul este una din cele mai nobile acţiuni pe care cetăţeanul o poate presta în folosul comunităţii şi al membrilor acesteia.

Mă uit înspre Europa şi văd că acolo există o tradiţie în promovarea acestor acţiuni de către autorităţile statului, de către actorii sociali, care au înţeles că societatea poate progresa prin efortul nostru comun. Constat că în alte ţări europene există preocupări constante de iniţiere a tinerilor şi copiilor în astfel de acţiuni, cu rezultate pozitive în spijinul comunităţii.

În urma unei campanii intense de doi ani şi jumătate conduse de o alianţă a principalelor reţele europene ale organizaţiilor societăţii civile active în domeniul voluntariatului, coordonată de Centrul European de Voluntariat (CEV), Comisia Europeană anunţa oficial începerea pregătirilor pentru Anul European al Voluntariatului, 2011.

Cum acţionează România pentru pregătirea anului 2011?

Puterea exemplului este cea mai grăitoare în acest caz şi cred că România are nevoie de modele inspiraţionale. Nu trebuie să căutăm mult, căci astfel de lucruri se petrec lângă noi, iar mass-media clujeană prezintă frecvent astfel de cazuri. Doresc pe această cale să aduc mulţumiri presei locale clujene pentru implicarea constantă în promovarea acestor acţiuni. Mass-media locală dovedeşte rolul pozitiv în realizarea educaţiei informale pentru copii şi tineri. Este o dovadă în plus a ancorării puternice în realitatea prezentă şi viitorul comunităţii noastre.

Pentru că vorbeam de puterea exemplului, doresc să vă aduc în atenţie o acţiune prezentată în presa locală, desfăşurată la Cluj- Napoca, în 19 mai 2009, când 32 de voluntari aparţinând Centrului de Voluntariat Cluj-Napoca în parteneriat cu angajaţii companiei Evalueserve au reuşit să strângă 3 tone de deşeuri în cadrul unei acţiuni de ecologizare desfăşurate la liziera Pădurii Făget, de lângă Cluj-Napoca. Cei 32 de voluntari care au ridicat deşeurile abandonate în pădure i-au inspirat şi pe câţiva copii care locuiesc în zonă. Aceştia au cerut mănuşi şi saci menajeri şi, din proprie iniţiativă, au muncit cot la cot cu voluntarii. Iată, astfel de exemple trebuie promovate de către noi, de către forurile abilitate, care ar trebui să fie şi interesate în astfel de acţiuni.

În aceste momente, în care mulţi sunt preocupaţi doar de agoniseala proprie, alţii construiesc comunităţi şi formează generaţii. Implicarea unui număr cât mai mare de tineri în astfel de acţiuni reprezintă o modalitate de realizare a educaţiei informale şi nonformale, venind în sprijinul formării unei generaţii viitoare mai responsabile, cu simţ civic mult mai dezvoltat, care va ajuta ulterior la promovarea unei economii sociale.

Vreau să vă informez pe această cale că luna aceasta, în 11 mai, a debutat a opta ediţie a Săptămânii Naţionale a Voluntariatului (SNV), un eveniment care îşi propune mobilizarea cât mai multor voluntari, dar şi organizaţii şi instituţii care implică voluntari în vederea derulării de acţiuni publice de voluntariat, evenimente de promovare a voluntariatului şi de recunoaştere a muncii acestora în beneficiul comunităţii. Startul Săptămânii Naţionale a Voluntariatului marchează debutul campaniei de consultare publică "Legea voluntariatului - Prezent şi perspective" iniţiată de Pro Vobis - Centrul Naţional de Voluntariat în parteneriat cu Reţeaua naţională a Centrelor de Voluntariat din România în cadrul proiectului "Săptămâna Naţionala a Voluntariatului 2009" finanţat de către Programul Tineret în Acţiune, gestionat în România de către ANPCDEFP (Autoritatea Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale).

Care este rolul altor structuri educaţionale, al instituţiilor de formare pentru realizarea unor acţiuni ample, de antrenare în special a tinerilor?

Stimaţi colegi,

Noi, cei care avem datoria publică de a inspira generaţii, trebuie să iniţiem prin parteneriate active, strategii de realizare a unor astfel de acţiuni de voluntariat în care să antrenăm şi mass-media locală, care îşi dovedeşte constant utilitatea în promovarea acţiunilor de voluntariat. Nu este suficient dacă singular participăm la diferite acţiuni. Acţiunile noastre trebuie să fie constante, deoarece comunităţile se dezvoltă permanent. Lipsa de implicare a autorităţilor în acţiuni de durată trebuie schimbată prin promovarea acţiunilor pozitive şi puterea exemplelor constructive.

Menţinând acelaşi spirit care mă caracterizează, cel al construcţiei, doresc să iniţiez câteva propuneri:

• identificarea sectoarelor în care acţiunile de voluntariat ar avea impact asupra dezvoltării, dar şi asupra responsabilizării şi motivării tinerilor în vederea implicării şi promovării unor astfel de acţiuni;
• realizarea unor parteneriate active între Ministerul Tineretului şi Sportului şi actorii sociali, pentru promovarea acţiunilor de voluntariat;
• elaborarea unei strategii naţionale privind optimizarea activităţii instituţiilor implicate în promovarea şi dezvoltarea voluntariatului, în special în rândul tinerilor.

Dragi colegi, haideţi să începem să devenim şi mai utili comunităţilor pe care le reprezentăm!

Domnul Ion Dumitru:

"România şi dezvoltarea durabilă"

Segmentul de biosferă care acoperă spaţiul românesc a fost înzestrat cu biodiversitate de excepţie şi cu resurse naturale extrem de bogate. România a fost printre primele ţări ale Europei care a început o exploatare neraţională a resurselor ei, odată cu sfârşitul secolului, resurse care au servit dezvoltării altor state, dar nu României.

Perdantă mai ales în al Doilea Război Mondial, resursele naturale au fost angajate în plata unor mari despăgubiri de război, ca apoi să fie absorbite de un sistem economic contraproductiv, neeficient, care a perpetuat subdezvoltarea pe termen lung, corelat cu degradarea naturii. După 1990, România a ales calea involuţiei economice, pe fondul unei risipe fără precedent, pe fondul degradării foarte accelerate a patrimoniului natural.

În mai puţin de 10 ani, patrimoniul natural şi agricol al României s-a diminuat cu peste 22 miliarde dolari SUA, îndeosebi prin: distrugerea a circa 360.000 hectare pădure; distrugerea a circa 200.000 hectare pomi; distrugerea a circa 150.000 hectare viţă de vie; reducerea cu peste 39% a stării de fertilitate a solului, prin demineralizare, eroziunea solului, alunecări, deşertificări etc.; reducerea cu peste 60% a performanţei sistemelor agricole; abandonarea producţiei interne de produse alimentare în favoarea importului, ceea ce a creat premisele unei crize economice şi sociale fără precedent, asemănătoare cu cea din Asia dinaintea revoluţiei verzi; arhitectura peisagistică a României a suferit degradări greu de recuperat şi care nu se vor putea recupera decât în decursul mai multor generaţii; poluarea morală a constituit cel mai mare fenomen de poluare, cu implicaţii grave asupra erodării resurselor de tot felul şi a biodiversităţii.

Guvernul care a venit la putere trebuie să stopeze aceste fenomene, altfel România va deveni, în următorii 20 de ani, ţara cu cel mai sărac patrimoniu natural din Europa. Să nu uităm că, pentru refacerea echilibrelor naturale pierdute, România ar trebui să planteze, în următorii 10 ani, cel puţin un milion de hectare de pădure şi să-şi refacă potenţialul de producţie a sistemelor naturale şi agricole.

Dacă acest lucru nu se va întâmpla, conceptul de "dezvoltare durabilă" va rămâne un subiect pentru simpozioane şi dezbateri, segmentul românesc al biosferei situându-se în afara noţiunilor de conservare şi gestionare a resurselor şi biodiversităţii, iar societatea românească va rămâne în exteriorul definiţiei noţiunii de "civilizaţie".

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"1 iunie - Ziua copilului"

Voi începe intervenţia mea cu câteva date din istoria momentelor mai importante ale mişcării de promovare a drepturilor copilului: 1924, adoptarea de către Liga Naţiunilor Unite a Declaraţiei Drepturilor Copilului; 1925, Conferinţa Mondială pentru protejarea şi bunăstarea copilului, organizată la Geneva; 1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite adoptă la 20 noiembrie Convenţia privind Drepturile Copilului; septembrie 1990, Parlamentul României ratifică şi el Convenţia Naţiunilor Unite. Ziua copilului este sărbătorită în lume la date diferite, (în 25 de ţări, majoritatea foste comuniste, la 1 iunie).

Ne vedem nevoiţi în această perioadă să privim cu realism situaţia grea a copiilor din ţara noastră, cauzată în principal de sărăcia extremă a populaţiei.

România a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite, care este o lege internaţională ce stabileşte drepturile civile, politice, economice, culturale şi sociale pentru copii, devenind, conform Constituţiei, parte integrantă a dreptului intern.

Redau mai jos câteva prevederi din convenţie: dreptul la libertatea de exprimare (art.13); dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie (art.14); ambii părinţi au responsabilităţi comune pentru creşterea şi dezvoltarea copilului (art.18); protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual (art.19); dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială (art.27); dreptul copilului la educaţie.

România sărbătoreşte Ziua copilului la 1 iunie. În această perioadă şi oamenii politici, cei din administraţie, au început să vorbească despre responsabilitatea pe care o au faţă de copii. Se dăruiesc flori, bomboane, jucării de pluş, toate sunt pentru copii în această săptămână. Primarii, prefecţii, miniştrii sau deputaţii vizitează cămine şi intră în acţiune şi sute de fundaţii. Totul pare frumos, dar undeva, în spate, apare un tablou crud şi sumbru al situaţiei copiilor din ţara noastră.

În realitate, doar pentru câteva mii de copii, dintre circa 5 milioane care trăiesc în România reprezintă ceva deosebit. Majoritatea acestora reprezintă copii instituţionalizaţi care au învăţat că acum, la Crăciun şi la Paşti au o masă cu dulciuri. Pentru restul, este o zi obişnuită, în care majoritatea copiilor mănâncă o hrană săracă în calorii, au îngrijire proastă în spitale, sau renunţă la şcoală, mortalitatea infantilă este mai mare decât în orice ţară din Uniunea Europeană, starea de sănătate a celor mici îi face din ce în ce mai sensibili la boli, mulţi copii abandonează cursurile şcolare obligatorii, alocaţia de stat este de multe ori singura sursă de venituri pentru familie.

Mii de copii lucrează: descarcă marfă în angro-uri, spală maşini, culeg legume pe câmp. În lipsa legislaţiei în domeniu, abuzurile sunt inevitabile, minorii comit infracţiuni grave, inclusiv omoruri şi tâlhării. La acestea se adaugă numărul mare de prostituate minore, ce se pot întâlni pe străzile oraşelor sau pe şoselele de centură, copii abandonaţi de părinţii care pleacă să lucreze în străinătate. Rezolvarea problemelor copiilor instituţionalizaţi a ajuns să fie o cerinţă de integrare în Uniunea Europeană.

România este cunoscută în străinătate ca o ţară de aurolaci şi de cerşetori. Ca urmare, s-a pus la punct o strategie guvernamentală specială, dar, cu sau fără strategii, copiii trăiesc în România, traficul de copii este încă o tristă realitate, iar principala problemă a României rămâne sărăcia extremă a populaţiei.

Guvernul va trebui să înţeleagă că cea mai bună cale pentru a crea copiilor o lume mai bună înseamnă eliminarea rapidă a sărăciei.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: "Întoarcerea la Karl Marx şi Deng Xiaoping - o soluţie a crizei doctrinare a aleşilor poporului român!?"

Laureaţii premiilor Nobel pentru economie ies la rampă, unul câte unul, cu afirmaţii care retează pilonii de rezistenţă ai teoriei şi practicilor economiei de piaţă şi bulversează doctrinele politice ale dreptei.

Celebrul deja Joseph Stiglitz, laureat Nobel pentru economie şi fost economist şef al Băncii Mondiale, declara că economia de piaţă funcţionează imprevizibil, nu are capacitatea de a se autoregla şi nu-şi poate ieşi din crize fără politici intervenţioniste din partea statului.

Atât fostul, cât şi actualul preşedinte al Federal Reserve (FED), recunosc că au greşit bazându-se pe rolul regulator al cererii şi ofertei.

La unison şi concomitent, atât din partea economistului şef al Băncii Naţionale a României, cât şi din partea Serviciului Român de Informaţii, au fost lansate avertismente explicite privind necesitatea reconsiderării rolului statului în controlul politicilor şi reglementărilor bancare.

Dereglementarea, arată J.Stiglitz, respectiv abrogarea în 1999 a "Glass-Steagall-Act", care era în vigoare încă din 1933 (sub Roosevelt) şi care împărţea cu stricteţe băncile de afaceri de cele comerciale, a fost sărită de diferite instituţii financiare, aceasta fiind una dintre cele cinci cauze fundamentale care au determinat actuala criză economică mondială urmată de:

• celebra reducere de către Administraţia Bush a impozitelor pentru cei bogaţi, coroborată cu deschiderea robinetului cu bani al Federal Reserve, care a condus America pe drumul traiului pe credit;
• înlocuirea, în 1987, a lui Paul Volker din funcţia de preşedinte al FED, cu Alan Greenspan, care la solicitarea preşedintelui Ronald Reagan, a deschis robinetul politicii monetare, fără a respecta cea de-a doua misiune a băncii centrale - cea de regulator. Greenspan a "prezidat" două bule financiare - cea din IT şi cea imobiliară;
• comedia cifrelor (diversele scandaluri financiare - Enron şi altele - unele cu complicitatea activă a organelor de control, ori a celor de rating, şi care au îngreunat "nota de plată" atât a companiilor, cât şi a băncilor);
• lovitura de graţie, în opinia lui Stiglitz, administraţia Bush şi Banca Centrală au dat, în 3 octombrie 2008, lovitura de graţie sistemului financiar, autorizând planul de salvare al sistemului financiar (The Emergency Economic Stabilization Act of 2008, al lui Paulson).

În concluzie, susţine Stiglitz "S-a greşit când s-a considerat că pieţele financiare sunt un scop în sine. Sunt doar un mijloc, iar când funcţionează corect, activitatea economică poate să crească mai repede. La noi, sistemul financiar a creat riscuri, nu le-a diminuat. A alocat greşit capitalurile şi a făcut-o la costuri foarte mari. Un sistem financiar bun trebuie să fie mic".

El spune că toate segmentele sectorului financiar au greşit masiv, incluzând pe listă şi agenţiile de rating, care s-au aflat în conflict de interese atunci când au fost plătite de băncile de investiţii pentru a evalua obligaţiunile pe care le vindeau.

Mai marii economişti şi finanţişti politici din guvernele noastre de dreapta au săvârşit şi ei aproape toate greşelile menţionate.

De asemenea, ei se străduiesc să ajute economia să şchioapete pe mai departe decât să dovedească capacitatea de a valorifica avantajele dependenţei mai reduse a României de sistemul economiei globale, sistem de care nu ar trebui să ne lăsăm îmbrăţişaţi prea tare, ca să nu sucombăm sufocaţi.

De la căderea băncii Lehman Brothers (15 septembrie 2008) şi până astăzi, subiectul care revine, până la a ne stresa, a fost şi este criza economică. Iar cel mai citat autor (mii de articole în toată presa lumii!) este John Maynard Keynes, cu a sa nu mai puţin faimoasă teorie a intervenţiei statului, care cuprinde o politică monetară ofensivă din partea băncilor centrale şi o politică fiscală compensatoare, adaptată la circumstanţe extraordinare.

Subsecvent, Karl Marx, care rămâne o referinţă obligatorie în toate şcolile serioase de politică sau de economie, a fost prea puţin evocat la noi. Dar cum crizele sociale se vor adânci, nu e greu de anticipat o revenire în forţă a "Capitalului", opera sa fundamentală.

Mai mult chiar, Karl Marx ar putea să-i ia locul lui Keynes în analizele din presa mondială. Desigur, nu şi în România, pentru că noi îi avem pe faliţii noştri - cunoscuţi economişti de "seral" sau "fără frecvenţă", "frecvenţişti", plus analiştii băştinaşi, precum caţaveicile care ne intră ziua şi noaptea în case - agresive, inculte şi rele de gură - prin ferestrele televizoarelor ori ale computerelor.

În ţara noastră, John Maynard Keynes e complet necunoscut, atât Danei Grecu ori Gabrielei Vrânceanu Firea, cât şi guvernanţilor noştri. Aceştia din urmă, în orice caz habar n-au de el, iar măsurile de tip impozit forfetar o dovedesc fără dubiu. În schimb, pe Karl Marx, politicieni ori economişti, îl avem cu toţii înscris direct în ADN.

În 1964, Andrei Oţetea şi S. Schwann tipăreau un volum de manuscrise inedite ale lui Karl Marx despre români, în fapt notele de lectură ale filosofului la câteva cărţi, care aveau ca subiect Principatele Române.

Iată câteva mostre de "fişe" prea de tot actuale:

"În palatele nobililor sau boierilor români, luxul oriental se îmbină cu rafinamentul occidental. Dar masa poporului e cufundată într-o mizerie abjectă ".. Drumuri nu există aproape deloc. Şleaurile bătute, pe care boierul gonit de căldura verii e tras de 6 sau 8 cai destul de repede, iarna sunt impracticabile".

"Vechile legi ale Principatelor, în multe privinţe, sunt foarte imperfecte. Boierul (...), e mai presus de lege; tribunalele sunt deschise unei corupţii pe scară mare "..".

"A fi suspectat de a nutri sentimentele patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice".

Pe cale de consecinţă, decât o doctrină lipsă, nu ar fi mai bună una, chiar şi una de inspiraţie marxistă, revăzută şi adăugită de Deng Xiaoping?!

- pauză -

Şedinţa este condusă în continuare de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Dumitru Pardău, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi colegi,

Deschidem lucrările Camerei Deputaţilor de astăzi şi vă anunţ că din totalul celor 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 172. Sunt absenţi 162 din care 31 participă la alte acţiuni parlamentare.

Intrăm în ordinea de zi. De ieri am ajuns la punctul 14 din ordinea de zi, şi anume, Proiectul de Lege pentru modificarea art.213 alin.(1) lit.c) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi propunerea legislativă pentru modificarea art.213 din Legea nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma din domeniul sănătăţii.

Iniţiatorul? Iniţiatorul nu susţine.

Din partea comisiei se propune respingerea.

Dacă la dezbateri generale grupurile parlamentare doresc să se înscrie la cuvânt? Nu.

Comisia propune respingerea iniţiativei legislative, proiectul de lege rămâne la votul final, amândouă, firesc.

Urmează punctul 15, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniu sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Iniţiatorul nu susţine.

Din partea comisiei sesizate în fond, respectiv Comisia pentru sănătate. Nu.

La dezbateri generale, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni să ia cuvântul.

Raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative şi în conformitate cu art.104 din Regulament, dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea, atunci putem ca proiectul de lege să rămână la votul final.

Urmează punctul 16, Propunerea legislativă privind completarea art.26 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Iniţiatorul, vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prin această iniţiativă legislativă a Grupului parlamentar al UDMR am propus modificarea art.26 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Reglementarea actuală în vigoare acordă o înlesnire fiscală pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat, în sensul că nu trebuie să plătească impozit pe salariu. S-a avut în vedere faptul că aceste persoane fac eforturi deosebite pentru a se încadra în muncă, nu numai fizice, ci şi financiare.

În aceeaşi ordine de idei, ne-am gândit că la aceste persoane, deci persoanele cu handicap grav sau accentuat, la aceste persoane ar trebui să menţinem această înlesnire fiscală şi în perioada în care au intrat în pensie.

Noi, cu 3 săptămâni în urmă, în această sală, într-o şedinţă festivă, am promis că vom face tot posibilul pentru a înlesni, a uşura integrarea socială a persoanelor cu handicap. Deci, avem această ocazie acum, acum avem ocazia să îmbunătăţim situaţia lor şi în acest sens vă rog să adoptaţi această iniţiativă legislativă.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiilor dacă există un punct de vedere? Nu.

La dezbateri generale, grupurile parlamentare?

Vă rog, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Lakatos Petru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Şi ca iniţiator, dar de data aceasta din partea Grupului parlamentar al UDMR, aş dori să arăt un aspect care până acum nu a fost evidenţiat, nu a fost relevat în legătură cu această propunere legislativă.

Practic, ce se întâmplă? În cazul pensiilor, intră în vigoare două acte normative şi, din păcate, codul fiscal care reglementează anumite lucruri, la art.26, spune aşa: că veniturile ce depăşesc cuantumul de 1000 de lei sunt supuse impozitării.

Problema e în felul următor: dacă o persoană care are un handicap şi în cursul vieţii sale, muncind obţine venituri care sunt scutite de impozit, după ce iese la pensie, dacă pensia e mai mare de 1000 de lei, atunci, conform codului fiscal, trebuie să plătească impozit. E o treabă absolut contrară logicii: cât lucrezi, deci eşti încă în posibilitate să obţii venit, nu plăteşti impozit, după ce ai ieşit la pensie şi probabil că ai şi îmbătrânit, pentru că nu tinerii ies la pensie, pe deasupra eşti şi handicapat, eşti pus să plăteşti impozit.

Propunerea este foarte simplă. Aşa cum veniturile salariale sunt scutite de impozit, odată cu ieşirea la pensie, şi pensia să fie scutită de impozit. V-aş ruga să votaţi în acest sens.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea celorlalte grupuri parlamentare?

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, vă rog.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Toate iniţiativele cu caracter social au, cred, un fundament justificat în faptul că foarte multe categorii sociale au goluri legate de faptul că legislaţia nu acoperă toate problemele şi toate nevoile acestor categorii sociale.

Şi propunerea înaintată de Grupul parlamentar al UDMR este extrem de corectă şi în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială am discutat corectitudinea acestei propuneri şi cred că este onestă această iniţiativă.

Şi punctele de vedere exprimate de antevorbitori sunt absolut corecte pentru că aceste persoane cu handicap au un statut special şi, dacă doriţi, au şi o viaţă specială, şi din acest punct de vedere, cred că noua lege a pensiilor ar trebui să aibă în vedere asemenea reforme legislative, astfel încât să nu uităm toate aceste categorii care prin goluri legislative au fost lăsate de o parte. Şi aş dori să amintesc aici şi de indemnizaţiile de naştere pentru mamele studente, mamele eleve şi cred că una din scăpările legislative s-a referit şi la persoanele sau se referă la persoanele cu handicap.

Cu siguranţă, într-un nou pachet de legi cu caracter social va trebui să regăsim şi eliminarea acestor impozite pe pensiile persoanelor cu handicap.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt?

Vă rog, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Cred că această propunere legislativă rezolvă o problemă de principiu, şi anume, aplicarea principiului nediscriminării.

Dacă persoanele cu handicap care obţin venituri din muncă, deci din prestarea de servicii sau de alte activităţi şi la aceste venituri au scutire, de ce n-ar avea şi cei care au muncit şi care acum se bucură de rodul muncii lor. De ce pensiile să fie impozitate la persoanele cu handicap, iar veniturile din muncă la aceeaşi categorie de persoane să nu fie impozitate. Deci, vorbim aici de principiul nediscriminării pentru aceleaşi categorii sociale, pentru persoanele cu handicap.

În consecinţă, propunerea făcută de colegii noştri parlamentari este şi corectă, este şi morală. vă rog, stimaţi colegi, să fiţi de acord cu această propunere legislativă ca fiind un act de dreptate pe care îl facem acestor persoane, mai ales că în urmă cu câteva săptămâni au fost în această sală şi toţi ne-am exprimat solidaritatea cu aceste persoane.

Cred că este un act corect pe care trebuie să-l îndeplinim

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt? Nu mai sunt.

Vă spun că raportul este realizat de cele două comisii, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate şi familie. Raportul este de respingere.

Ne prevalăm de art.104 din Regulament, propunerea legislativă merge direct la votul final.

Vreau să vă spun, de asemenea, că această propunere legislativă a mai fost o dată supusă votului dumneavoastră în plenul Camerei, propunerea de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi. Ca urmare, în şedinţa de vot final se va propune aprobarea propunerii legislativă.

Urmează punctul 17, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia sesizată în fond? De asemenea.

Raportul este de respingere.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă sunt înscrieri la cuvânt pentru dezbateri generale? Nu sunt.

Conform art.104 din Regulament, propunerea legislativă merge direct la vot final.

Urmează punctul 18, Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia sesizată în fond? Nu.

Raportul este de respingere.

La dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare, dacă sunt înscrieri la cuvântul? Nu sunt.

Propunerea legislativă merge direct la votul final, conform art.104 din Regulament.

Punctul 19, Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul proprietăţii.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia, de asemenea.

Raportul este de respingere.

La dezbateri generale, dacă sunt înscrieri la cuvânt? Nu sunt. Propunerea legislativă merge la sesiunea de vot final.

Urmează punctul 20, Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia, de asemenea.

Raportul este de respingere.

La dezbateri generale, dacă sunt înscrieri la cuvânt? Nu sunt.

Conform art.104 din Regulament, proiectul de lege merge la sesiunea de vot final.

Urmează punctul 21, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia? Nu.

Raportul este de respingere. Propunerea legislativă va merge direct la votul final la 12,30.

Punctul 22. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Iniţiatorul, dacă susţine? Nu.

Comisia? Nu. Raportul este de respingere.

Conform art.104 din Regulament, propunerea legislativă merge direct la vot final.

Punctul 23. Proiectul de Lege pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia? Nu.

Comisia are raport de respingere.

Proiectul de lege va fi la vot final în sesiunea de la ora 12,30.

Punctul 24. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia, nu. Comisia are un raport de respingere.

La votul final, propunerea legislativă va fi supusă spre adoptare, pentru că a mai fost supusă votului în Camera Deputaţilor şi nu s-a întrunit numărul de voturi necesar pentru respingerea ei.

Punctul 25. Propunerea legislativă pentru completarea art.8 al Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.

Iniţiatorul?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prin această iniţiativă legislativă, grupul nostru parlamentar urmăreşte eliminarea unui gol legislativ în procesul de retrocedare a bunurilor.

Regimul comunist, prin excesele pe care le-a promovat şi prin doctrina sa egalitaristă, a nesocotit unele drepturi fundamentale ale omului. Gravele atingeri aduse drepturilor de proprietate privată au condus la bulversarea completă a societăţii şi au generat numeroase probleme în perioada postdecembristă, în procesul firesc de restituire, de restabilire a drepturilor abuziv încălcate.

Legislaţia în vigoare, prin restaurarea drepturilor de proprietate, suferă şi în prezent de lacune legate de procesul de restabilire a drepturilor de proprietate.

În lipsa reglementărilor conexe retrocedărilor, procesul de înlăturare a greşelilor sistemului comunist nu poate fi considerat integral şi de bună-credinţă.

Printre obstacolele de care se lovesc persoanele cărora li se restituie imobile în baza legilor de retrocedare se numără şi diversele taxe şi tarife percepute de autorităţile publice abilitate să presteze servicii de publicitate imobiliară.

În vederea completării reglementărilor în vigoare, propunem dezbaterea şi adoptarea prezentei iniţiative legislative, cum a fost formulată. Deci, practic, ce se întâmplă? Când acestor persoane li s-au luat de către stat aceste bunuri, foarte simplu au făcut: au venit şi le-au luat. Iar când le primesc înapoi, plătesc nişte taxe uriaşe. Este de nepermis acest lucru. Noi trebuie să reparăm această greşeală.

Mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei? Nu.

Din partea grupurilor parlamentare.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Atunci când regimul comunist din România a preluat în mod abuziv aceste proprietăţi, nu s-a pus problema legalităţii, legitimităţii, nu s-au plătit niciun fel de taxe, "în mod abuziv" e un eufemism, au fost luate cu japca, proprietarii au fost aruncaţi în închisori, respectiv, au fost deportaţi.

Cazul şvabilor bănăţeni este notoriu, au fost deportaţi în Bărăgan, pentru a li se fura casele şi terenurile. Nu este un caz singular, îi priveşte în egală măsură pe români ca şi pe membrii sau cetăţenii, concetăţenii noştri aparţinând minorităţilor naţionale.

Acest act criminal a fost îndreptat de către România democratică prin legislaţia de retrocedare a acestor bunuri. Aceeaşi Românie democratică nu poate să pună taxe pentru prima înscriere a acestor imobile în Cartea funciară, în cadastru etc.

În consecinţă, salutăm iniţiativa legislativă a colegilor din grupul UDMR, o susţinem ca atare şi vă adresăm rugămintea, stimaţi colegi, ca acest act de dreptate, de restituire a acestor imobile către proprietarii de drept, să fie însoţit de un al doilea act de dreptate şi să nu-i mai supunem unor taxe discriminatorii.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare mai sunt înscrieri la cuvânt, la dezbateri generale? Nu mai sunt.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi are raport negativ.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Urmează punctul 26, Propunerea legislativă privind regimurile matrimoniale.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia? Nu.

Comisia propune respingerea acestei propuneri legislative. Este vorba de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Propunerea legislativă, în conformitate cu art.104 din Regulament, rămâne la votul final.

Urmează punctul 27, Propunerea legislativă pentru modificarea art.I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul? Nu susţine.

Comisia? Nu.

Comisia are raport de respingere. Cu urmare, această propunere legislativă rămâne la vot final.

Punctul 28. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României.

Iniţiator. Nu susţine.

Comisia? Nu.

Comisia are raport de respingere.

Conform art.104 din Regulament, propunerea legislativă rămâne la vot final.

Punctul 29. Proiectul de Lege privind participarea europarlamentarilor români la Parlamentul European.

Iniţiatorul. Nu susţine.

Din partea comisiei sesizată în fond. Nu.

La dezbateri generale dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative. Şi, în conformitate cu art.104 din Regulament, iniţiativa legislativă rămâne la vot final.

Urmează punctul 30, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu susţine.

Comisia sesizată în fond. Nu.

Raportul comisiei este de respingere. Iniţiativa legislativă rămâne la vot final.

Punctul 31. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul dacă susţine. Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond? Nu.

La dezbateri generale din partea grupurilor parlamentare. Nu există înscrieri la cuvânt.

Vă reamintesc că raportul comisiei sesizată în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Neavând amendamente respinse sau admise şi propunându-se respingerea, iniţiativa legislativă rămânem la vot final.

Punctul 32. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul. Nu susţine.

Comisia sesizată în fond? Nu.

Din partea grupurilor parlamentare, la dezbateri generale, dacă sunt înscrieri la cuvânt. Nu.

Raportul comisiei propune respingerea acestei iniţiative legislative, iniţiativă care rămâne pentru votul final de la ora 12,30.

Punctul 33. Propunerea legislativă privind Programul naţional pentru asigurarea locurilor de muncă în localităţile în care acestea au fost desfiinţate în perioada 1990-2008.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond. Nu.

La dezbateri generale, grupurile parlamentare dacă doresc să ia cuvântul. Nu.

Raportul comisiei propune respingerea.

Iniţiativa legislativă rămâne pentru şedinţa de vot final.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Punctul 34. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Iniţiatorul nu susţine.

Din partea comisiei sesizată în fond, Comisia pentru sănătate. Nu.

Această comisie propune prin raportul său respingerea iniţiativei legislative. Este vorba de cele trei iniţiative legislative care vor rămâne pentru şedinţa de vot final.

Punctul 35. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.163 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu susţine.

Comisia sesizată în fond. Nu.

Din partea grupurilor parlamentare, la dezbateri generale, dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative. Şi, în conformitate cu prevederile art.104 din Regulament, propunerea legislativă rămâne pentru şedinţa de vot final.

Punctul 36. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr.II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond, respectiv, Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Nu.

Grupurile parlamentare dacă doresc să se înscrie la dezbateri generale. Nu.

Vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative. Şi, în conformitate cu prevederile art.104 din Regulament, iniţiativa legislativă rămâne pentru şedinţa de vot final.

Cu aceasta, stimaţi colegi, am epuizat ordinea de zi. La ora 12,30 este sesiunea de vot final şi rog liderii de grup să asigure cvorumul necesar sesiunii de vot final.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi colegi,

Începem şedinţa de vot final.

Am să vă rog să vă pregătiţi cartelele, să putem verifica cvorumul.

E în regulă? Haideţi să verificăm cvorumul necesar votului final. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa.

Am văzut că au mai intrat colegi în sală.

Vă rog să verificăm încă o dată cvorumul.

Vă rog să vă înregistraţi prezenţa. Vă rog să votaţi.

(Domnii deputaţi din Grupul parlamentar al PNL întreabă ce să voteze.)

Să vă înregistraţi prezenţa.

Da. Suntem în cvorum.

1. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2007 privind introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 199 deputaţi prezenţi, 182 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 12 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Proiectul de lege a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.40/2009 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr.84/1995 şi a Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Legea este organică.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 201 deputaţi prezenţi, 168 voturi pentru, 32 voturi împotrivă, nici o abţinere, un vot neexprimat.)

Adoptat.

3. Urmează Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.132/2007 pentru aprobarea facilităţilor fiscale acordate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor în economie.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 210 deputaţi prezenţi, 206 voturi pentru, nici un vot împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Legea a fost adoptată.

4. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului de cooperare trilaterală lărgită în combaterea criminalităţii şi în special a criminalităţii transfrontaliere între Guvernul României, Guvernul Republicii Bulgaria şi Guvernul Republicii Serbia, semnat la Belgrad la 29 septembrie 2008.

Lege ordinară.

Suntem prima Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 211 deputaţi prezenţi, 209 voturi pentru, nici un vot împotrivă şi 2 abţineri.)

Proiectul de lege a fost adoptat.

5. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001.

Legea este organică.

Suntem prima Cameră sesizată.

Atenţie, stimaţi colegi! Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 211 deputaţi prezenţi, 157 voturi pentru, 50 voturi împotrivă, 3 abţineri şi un vot neexprimat.)

Înregistrându-se numai 157 de voturi, propunerea legislativă nu a trecut. Din păcate, noi avem liber până pe data de 9 iunie. Termenul constituţional este pe 28.V.2009. Va fi adoptată tacit.

6. Raportul Comisiei juridice privind reexaminarea Legii pentru completarea art.5 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1218/2008.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Se propune respingerea legii.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 217 deputaţi prezenţi, 174 voturi pentru, 38 voturi împotrivă, 4 abţineri, un vot neexprimat.)

S-a respins. S-a aprobat respingerea.

7. Urmează Raportul Comisiei pentru învăţământ asupra cererii Preşedintelui României de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Se propune adoptarea cu modificări.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 219 deputaţi prezenţi, 215 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, o abţinere, un vot neexprimat.)

Legea a fost adoptată.

8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 223 deputaţi prezenţi, 207 voturi pentru, un vot împotrivă şi 15 abţineri.)

Proiectul de lege a fost adoptat.

9. Urmează Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 218 deputaţi prezenţi, 184 voturi pentru, 33 voturi împotrivă, nici o abţinere, un vot neexprimat.)

Proiectul de lege a fost adoptat.

10. Proiectul de Lege privind înfiinţarea Institutului de Administrare a Afacerilor din municipiul Bucureşti.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 221 deputaţi prezenţi, 207 voturi pentru, 6 voturi împotrivă, 7 abţineri, un vot neexprimat.)

Proiectul de lege a fost adoptat.

11. Proiectul de Lege pentru modificarea art.213 alin.(1) lit.c) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Atenţie! Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 221 deputaţi prezenţi, 213 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, o abţinere şi 4 voturi neexprimate.)

Proiectul de lege a fost respins.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea art.213 din Legea nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Stimaţi colegi, vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 221 deputaţi prezenţi, 218 voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri.)

Propunerea legislativă a fost respinsă.

13. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 222 deputaţi prezenţi, 218 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, 2 voturi neexprimate.)

Propunerea legislativă a fost respinsă.

14. Propunerea legislativă privind completarea art.26 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Să ştiţi că această propunere legislativă a mai fost votată în plenul Camerei Deputaţilor, nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru respingere. De aceea, vă propun adoptarea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 225 deputaţi prezenţi, 82 voturi pentru, 127 voturi împotrivă, 11 abţineri, 5 voturi neexprimate.)

Propunerea legislativă n-a întrunit numărul necesar de voturi. Este respinsă.

15. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun aprobarea propunerii legislative, pentru că, la fel ca şi proiectul anterior, proiectul n-a întrunit numărul de voturi necesar respingerii în şedinţa anterioară la Camera Deputaţilor.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 228 deputaţi prezenţi, 88 voturi pentru, 136 voturi împotrivă, 3 abţineri, un vot neexprimat.)

Proiectul n-a întrunit numărul de voturi necesare. Respins.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Adoptare, da.

(Conform afişajului, se înregistrează 233 deputaţi prezenţi, 74 voturi pentru, 148 voturi împotrivă, 5 abţineri şi 6 voturi neexprimate.)

Nu s-a întrunit numărul de voturi necesar. Respinsă.

17. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.209/2005 privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul proprietăţii.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

La fel ca şi la anterioarele, vă propun admiterea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 231 deputaţi prezenţi, 64 voturi pentru, 145 voturi împotrivă, 18 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

Nu s-a întrunit numărul de voturi necesare. Respinsă.

18. Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun adoptarea acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 228 deputaţi prezenţi, 75 voturi pentru, 149 voturi împotrivă, 3 abţineri, un vot neexprimat.)

Nu s-a întrunit numărul de voturi necesar. Respins.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun adoptarea acestei propuneri legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 225 deputaţi prezenţi, 67 voturi pentru, 140 voturi împotrivă, 16 abţineri şi 2 voturi neexprimate.)

Număr insuficient de voturi. Respinsă.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Legea este organică.

Suntem, Cameră decizională.

Vă propun adoptarea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 231 deputaţi prezenţi, 76 voturi pentru, 140 voturi împotrivă şi 15 abţineri.)

Nu s-a întrunit numărul de voturi necesar. Respinsă.

21. Proiectul de Lege pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun adoptarea acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 230 deputaţi prezenţi, 81 voturi pentru, 145 voturi împotrivă, 3 abţineri şi un vot neexprimat.)

Numai 81 de voturi pentru. Insuficiente. Respins.

22. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun adoptarea acestei propuneri legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 232 deputaţi prezenţi, 75 voturi pentru, 146 voturi împotrivă, 10 abţineri, un vot neexprimat.)

Numai 75 de voturi pentru. Insuficiente. Propunerea legislativă a fost respinsă.

23. Propunerea legislativă pentru completarea art.8 al Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun adoptarea acestei propuneri legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 227 deputaţi prezenţi, 81 voturi pentru, 144 voturi împotrivă şi 2 abţineri.)

Un număr insuficient de voturi pentru.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

Vă rog. Explicarea votului.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul nostru parlamentar a iniţiat această propunere legislativă pentru a elimina acele taxe de transcriere a bunurilor retrocedate care au fost preluate de către stat în mod abuziv. Când ele au fost preluate în mod abuziv şi dur nu s-a plătit taxă. Acum, când aceste persoane redobândesc proprietatea asupra acestor bunuri, noi obligăm pe aceste persoane să plătească taxe uriaşe pentru transcriere.

Am impresia că n-aţi înţeles importanţa acestei iniţiative legislative.

În orice caz, grupul nostru parlamentar a fost consecvent şi a votat această iniţiativă legislativă în interesul acelor persoane care au fost discriminate.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule Varujan Pambuccian, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dacă vreunuia dintre cei din sala asta i s-ar lua un bun de către altcineva din sala asta, evident acel altcineva ar fi considerat hoţ şi ar fi dus pe toată procedura legală până la cap.

Aici vorbim de stat, care ce face? Ia un bun, îl face pe numele lui mulţi ani, şi nu plăteşte nimic ca despăgubiri pentru faptul că a utilizat bunul respectiv în toţi aceşti ani. Până la urmă, pentru că, nu că aşa ar vrea el, neapărat, dar pentru că trăieşte într-o lume în care ".. ar fi considerat hoţ dacă n-ar face asta, este nevoit să dea bunul înapoi, dar îi vine o idee, să-i ceară bani celui care primeşte bunul înapoi, pentru că-şi ia înapoi ceea ce era al lui.

Noi, astăzi, asta am votat, de fapt. Exact asta am votat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Nu noi. Ruşine!

Domnul Varujan Pambuccian:

Nu am votat ca pe toată perioada de 40-50 de ani să-l despăgubim pe ăla al cărui bun statul l-a folosit.

Nu am votat nimic altceva, decât să-i mai luăm încă un ban, pentru că îi dăm înapoi ceea ce era al lui.

Cred că nu este un lucru normal ceea ce facem.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vreau să felicit "majoritatea consistentă"!

Aţi votat în favoarea hoţului, şi nu în favoarea adevăratului proprietar. După ce, timp de 50 de ani, a fost deposedat în mod samavolnic de statul comunist, iată că proprietarul, care a reuşit să-şi redobândească bunul sau şi-l redobândeşte, trebuie să plătească din nou taxe aceluiaşi stat.

Iată cum se dovedeşte, încă o dată, că aşa-zisa "dreaptă" este de fapt tot stânga. Şi mă refer la colegii din Partidul Democrat Liberal. Felicitări, încă o dată!

Doamna Daniela Popa:

Domnul deputat Petru Călian, Grupul parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

În principiu, această iniţiativă legislativă pare să fie în regulă, dar numai la prima vedere, să spun aşa, pentru că, practic, este o lege preferenţială. Şi de ce spun acest lucru? Pentru că există şi alte categorii sociale defavorizate de vechiul regim şi ştiţi foarte bine că au fost, spre exemplu, foarte multe persoane care şi-au pierdut proprietăţile în urma construirii unor alte imobile, unor blocuri ş.a.m.d.

Mai mult decât atât, foarte multe imobile care au fost revendicate şi ulterior retrocedate, pe parcursul anilor au beneficiat de diverse investiţii. Putem discuta, dacă vreţi, şi de o oarecare compensare.

În consecinţă, cred că o asemenea iniţiativă trebuie să fie mult mai amplă şi să nu fie o lege preferenţială.

Vă mulţumesc.

Doamna Aurelia Vasile:

Nu, nu suntem de acord cu două intervenţii la un grup parlamentar.

Doamna Daniela Popa:

Nu, o singură dată, din partea grupurilor parlamentare.

Mulţumim.

24. Propunerea legislativă privind regimurile matrimoniale.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun adoptarea acestei propuneri legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 224 deputaţi prezenţi, 70 voturi pentru, 146 voturi împotrivă, 6 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Nu a întrunit numărul de voturi necesare.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

25. Propunerea legislativă pentru modificarea art.I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun adoptarea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 227 deputaţi prezenţi, 53 voturi pentru, 156 voturi împotrivă, 17 abţineri, un vot neexprimat.)

Propunerea legislativă a fost respinsă, neîntrunind numărul de voturi necesare.

26. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.370/2004 pentru alegerea preşedintelui României.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă propun adoptarea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 229 deputaţi prezenţi, 59 voturi pentru, 166 voturi împotrivă, 3 abţineri, un vot neexprimat.)

Propunerea legislativă nu a fost adoptată, a fost respinsă.

27. Proiectul de Lege privind participarea europarlamentarilor români la Parlamentul European.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Atenţie! Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 227 deputaţi prezenţi, 164 voturi pentru, 11 voturi împotrivă, 51 abţineri, un vot neexprimat.)

Proiectul de lege a fost respins.

28. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 227 deputaţi prezenţi, 181 voturi pentru, 43 voturi împotrivă, 3 abţineri.)

Proiectul de lege a fost respins.

29. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 226 deputaţi prezenţi, 168 voturi pentru, 52 voturi împotrivă, 4 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

168 voturi pentru. Propunerea legislativă a fost respinsă.

30. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 226 deputaţi prezenţi, 158 voturi pentru, 59 voturi împotrivă, 5 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

Nu a întrunit numărul de voturi necesare. Va fi discutată pe articole într-o şedinţă viitoare.

31. Propunerea legislativă privind Programul naţional pentru asigurarea locurilor de muncă în localităţile în care acestea au fost desfiinţate în perioada 1990-2008.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 223 deputaţi prezenţi, 211 voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 6 abţineri.)

Cu 211 voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

32. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 227 deputaţi prezenţi, 219 voturi pentru, 5 voturi împotrivă, 2 abţineri, un vot neexprimat.)

A întrunit numărul de voturi necesare unei legi organice.

Propunerea legislativă a fost respinsă, conform cererii comisiei.

33. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.95/14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 222 deputaţi prezenţi, 160 voturi pentru, 58 voturi împotrivă, 3 abţineri, un vot neexprimat.)

Legea fiind organică, nu a întrunit numărul de voturi necesare. Numai 160 voturi pentru. Se va discuta într-o şedinţă viitoare pe articole.

34. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune, de asemenea, respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 226 deputaţi prezenţi, 182 voturi pentru, 44 voturi împotrivă.)

S-a întrunit numărul de voturi necesare respingerii propunerii legislative.

35. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.163 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 225 deputaţi prezenţi, 162 voturi pentru, 58 voturi împotrivă, 5 abţineri.)

Numai 162 voturi pentru. Se va discuta într-o şedinţă viitoare pe articole.

36. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr.II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 219 deputaţi prezenţi, 159 voturi pentru, 54 voturi împotrivă, 5 abţineri, un vot neexprimat.)

Proiectul de lege a fost respins.

Cu aceasta, stimaţi colegi, sesiunea de vot s-a încheiat.

Ne întâlnim în plen, marţi, 9 iunie.

Toate cele bune.

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,06.