Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele camerei Deputaţilor, asistată de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Dau curs prezentării declaraţiilor politice, astăzi, 23.06.2009. Începem astăzi cu Puterea. Dacă domnul Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, este prezent? Da.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Vă rog să prezentaţi declaraţia politică.

Domnul Nicolae Bud:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi poartă titlul "Când inflaţia scade, este aşteptată creşterea ofertei".

Orice s-ar zice, examenul cel mai sever pe care îl avem de trecut cu toţii - clasa politică, finanţele, managementul, alături de ceilalţi actori implicaţi, prin răspunderi specifice în evoluţia societăţii - rămâne legat nemijlocit de gestionarea crizei economice în desfăşurare.

Încotro mergem? Ce avem de făcut? Sunt întrebări ale căror răspunsuri ne obligă la reflecţii insistente, pe seama observării atente a toate câte se întâmplă.

Aşadar, ce constatăm? Inflaţia nu s-a întors, cum s-a prezis deseori. Dimpotrivă, datele pe luna mai arată o scădere până la 0,01%. Totuşi, preţurile, dobânzile, cursurile valutare au dat năvală în prim-planul dezbaterilor publice. Fapt binevenit, de altfel, fiindcă societatea românească are acum şansa să înţeleagă adevărul că locomotiva monetară singură nu poate să tragă trenul economiei. Numai împreună, politica monetară, politica fiscală, politica veniturilor şi politica de restructurare, în cadrul unei combinaţii coerente, pot să ne ajute să ajungem cu bine la mal.

De ce şi restructurare? Sunt analişti care gândesc că acum, în Uniunea Europeană, problema nu ar mai fi de actualitate... Ei bine, un astfel de punct de vedere nu stă în picioare. Cum să nu mai fie de actualitate problema restructurării când, referindu-ne bunăoară la inflaţie, tocmai întârzierea reformelor structurale constituie una dintre cauzele majore ale climatului inflaţionist de la noi.

Acum, în vara lui 2009, România are multe probleme de rezolvat. Există însă o urgenţă a urgenţelor: optimizarea ofertei de bunuri şi de servicii. Dacă vrem să stabilizăm inflaţia, pentru a asigura reluarea creşterii economice încă din 2009, o putem face mai cu seamă îmbunătăţind oferta internă. Cantitativ şi calitativ.

Evident, măsurile esenţiale, care să asigure plusuri de competitivitate şi eficienţă, nu pot fi luate imediat. În prima etapă ar putea fi ambalate trei motoare: disciplina financiară, disciplina salarială şi disciplina consumului.

E clar că inflaţia în 2009 are şanse să se încadreze în ţinta stabilită. Bătălia pentru o inflaţie care să se încadreze în ţintă va continua în 2010. Concomitent cu o altă bătălie: pentru reluarea creşterii economice sănătoase, pe fondul grăbirii reformelor structurale.

Uniunea Europeană pune acum un mare accent pe criteriile de performanţă, care să pregătească ţările membre pentru o integrare eficientă în sistemul economiei globale. Sunt stipulate cerinţe în deplin consens cu exigenţele acestui început de veac. În primul rând, este accentuat faptul că politicile monetară, fiscală, salarială şi de restructurare sunt complementare. Ele se potenţează reciproc. Combinarea optimă a acestor politici este obligatorie pentru asigurarea condiţiilor unei creşteri neinflaţioniste. În al doilea rând, însă, sunt inevitabile investiţiile în economia reală, în industrie, în agricultură, în servicii, care să aducă pe piaţă noi bunuri şi noi locuri de muncă, importante pentru coeziunea socială. Altfel, nu vom putea relua creşterea.

Criza ne-a lovit şi pe noi. O resimţim în trei direcţii importante: 1. o criză macroeconomică clasică; 2. o criză a structurilor bancare; 3. o criză a gestiunii dezvoltării. S-a întâmplat însă şi altceva: criza a grăbit, în România, confruntarea între modele de dezvoltare învechite şi disciplinele proprii globalizării economice. Fapt ce ne obligă să vizăm excelenţa în practica macroeconomică. Asta ar însemna să devenim performanţi, să fim competitivi, pentru a putea fi luaţi în calcul în sistemul economiei globale.

Agenţiile de rating au plasat România într-un context nefericit, într-o poziţie în nici un caz de invidiat, între cele mai vulnerabile ţări din lume... Astfel de avertismente trebuie să fie luate în seamă. Doar trăim într-o lume plină de capcane şi de riscuri. Acum, însă, o încetare de plăţi (aşa cum s-a spus) este exclusă. Ne-am mai aflat noi în faţa unor astfel de ameninţări. Chiar şi mai dramatice. Vă mai amintiţi că ni s-a prezis prăbuşirea financiară şi în 1999? Nu s-a întâmplat însă aşa ceva. Cum nu se va întâmpla nici acum. Dar nu puteam să nu ţinem cont de analizele unor agenţii specializate privind starea economiei româneşti. Pentru că mediul de afaceri din România n-a scăpat de riscuri. Multe legate de faptul că a întârziat nejustificat de mult trecerea la o altă manieră de organizare a muncii, dominată de spirit managerial modern, de flexibilitate şi caracter prospectiv.

Suntem nevoiţi să alegem: ori să grăbim restructurarea, pentru a reduce uriaşele pierderi din economie şi de a lua astfel din spatele bugetului o povară cumplită, ori vom accepta, în anii viitori, o reducere a cheltuielilor bugetare, în combinaţie cu noi impozite şi taxe. Nu e însă de acceptat o miză pe cea de-a doua variantă. Pentru că ar trebui să suportăm atât somnolenţa în continuare a economiei, cât şi un buget gâtuit. Şi cum bine se ştie, nici securitatea socială nu este posibilă fără protejarea economiei, îndeosebi prin expansiunea mecanismelor de piaţă.

Lentoarea competitivităţii, boală nepermis de mult lungită, nu mai poate continua, fiindcă în acest fel se închid canalele creşterii profitului. Numai o atitudine corectă faţă de competitivitate ne va scăpa de structurile de cost supraîncărcate, de consumurile exagerate, reprezentând fie preţul risipei de resurse, fie schemele de personal supraponderale, ce constituie una din frânele care ţin în loc productivitatea. Şi, mai cu seamă, nu vom ajunge la inflaţia de 2-3 la sută, ca rată anuală, atât timp cât toate aceste structuri vor continua să vadă în preţurile mari speranţa unei minime rentabilităţi.

Iată de ce cred că în ce ne priveşte, ca parlamentari, trebuie să punem să opereze acei catalizatori de sprijin pentru performanţa reală la scara societăţii. Să facem să lucreze mecanisme capabile să susţină economia românească în atingerea parametrilor aşteptaţi de calitate şi competitivitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Îngăduiţi-mi să vă informez că durata unei intervenţii este de trei minute. Vă rog foarte mult, nu mă puneţi în situaţia să vă întrerup în timpul prezentării acestor declaraţii politice. Sunt foarte mulţi colegi înscrişi pe ordinea de zi. Să dăm posibilitatea câtor mai mulţi să şi le susţină de la tribuna Camerei.

Următorul intervenient este domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Mihai-Aurel Donţu, din partea Grupului parlamentar Partidului Naţional Liberal.

Domnule deputat, aveţi 3 minute.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "O strategie pentru Regiunea de Nord-Est".

Un raport recent al UNICEF arată că Regiunea de Nord-Est va rămâne şi în perioada următoare cea mai săracă regiune a Uniunii Europene. Din nefericire, criza financiară din ultimul an, care afectează aproape întreaga lume, este pe cale să înrăutăţească situaţia economică a celor şase judeţe din Moldova care formează Regiunea de Nord-Est.

Potrivit raportului, rata sărăciei din România ar putea creşte de la 5,7% în 2008 la circa 7,4% în 2009, în timp ce numărul persoanelor sărace ar putea creşte până la peste 1,5 milioane, bună parte dintre aceştia fiind copii cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani.

Raportul UNICEF consideră că intră în categoria persoanelor afectate de sărăcie absolută cele care nu beneficiază decât de un venit zilnic de cel mult trei dolari.

Sărăcia va fi în continuare concentrată în mediul rural, mai ales, după cum mai spuneam, în Regiunea de Nord-Est, care cuprinde judeţele Suceava, Neamţ, Bacău, Botoşani, Vaslui şi Iaşi. Conform raportului menţionat, circa 11% din populaţia acestei regiuni ar putea fi formată din români săraci şi foarte săraci.

Am afirmat de mai multe ori în ultimii ani, pe diferite căi, faptul că Regiunea de Nord-Est are nevoie, mai mult decât alte regiuni ale ţării noastre, de o strategie integrată de dezvoltare. Ultimii patru ani nu au fost prea buni pentru cele şase judeţe ale Moldovei de care pomeneam mai sus. Deşi, nu cu multă vreme în urmă, liberalii se lăudau că economia naţională "duduie" şi că sunt bani cu duiumul, investiţiile în zonă au fost reduse şi nu au avut efectul scontat. Au fost promise autostrăzi care să lege Moldova de Ardeal, şosele de centură pentru toate oraşele importante, spitale regionale de urgenţă şi multe altele, dar nu s-a făcut nimic. Locuitorii Regiunii de Nord-Est au rămas doar cu promisiunile.

Eu cred că a venit vremea să ne ocupăm cu seriozitate de problemele acestei regiuni. Există anumite proiecte care, derulate aşa cum trebuie, dar şi când trebuie, pot reduce gradul de sărăcie a acestei zone. Nu putem ignora la nesfârşit faptul că în România se află polul sărăciei din Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Am apreciat operativitatea dumneavoastră, sper ca şi ceilalţi colegi să facă la fel.

Domnul deputat Mihai-Aurel Donţu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul ministru Theodor Paleologu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă asupra creşterii îngrijorătoare a ratei şomajului în judeţul Braşov.

Dacă la sfârşitul guvernării Tăriceanu, în România, erau 400 de mii de şomeri, la sfârşitul acestui an, estimările arată că sunt peste 800 de mii de şomeri, persoane care nu vor mai avea de lucru. Numai în judeţul Braşov existau luna trecută 15 mii de şomeri, cu 20% mai mult decât la sfârşitul anului 2008.

Vorbeam de numărul de şomeri din judeţul Braşov: 15 mii de persoane, 40% dintre ei se regăsesc în mediul rural, acolo unde afacerile mici mai asigurau până acum un loc de muncă. Vă dau exemplu de localităţi din colegiul meu, unde procentul şomerilor depăşeşte cu mult 10%: Ungra - 349 şomeri, Hoghiz 345, Apata 250, Cata 213, Buneşti 193, Racos 179.

Ceea ce este mai grav este faptul că guvernanţii nu au niciun plan concret de redresare economică a zonelor afectate puternic de declin economic. Se pune totul în seama crizei economice. Dar oare ultimele măsuri privind introducerea impozitului minim şi alte astfel de măsuri chiar au menirea să scoată o economie din criză sau din contră? Ei bine, gândiţi-vă că o astfel de măsură loveşte mai ales în micii întreprinzători şi va creşte considerabil şi numărul şomerilor în toate satele, comunele şi oraşele din ţară, unde întreprinderile mici şi mijlocii reprezentau singura soluţie de redresare economică. Vă aduc aminte că Braşovul a fost puternic afectat de declinul marii industrii, în special colegiul meu Rupea-Feldioara. Singura şansă pentru ca oamenii să-şi găsească un loc de muncă erau IMM-urile. Unde vor lucra aceşti oameni, în condiţiile în care se vor închide şi micile afaceri din sate şi comune din cauza măsurilor fiscale eronate adoptate de guvernanţi?

Domnilor colegi din partidele aflate la guvernare,

Aţi vorbit în campania electorală de turism ca soluţie de redresare economică a zonelor puternic afectate de şomaj. Perfect de acord, însă fără sprijinul dumneavoastră pentru alocarea de fonduri necesare realizării unei infrastructuri adecvate nici un turist nu va călca prea curând în zona respectivă. Haideţi să luăm în calcul şi un alt aspect: lipsa unei politici coerente a guvernului de combatere a şomajului va conduce destul de repede la creşterea infracţionalităţii în zonă. Vorbesc de comunităţi cu un procent ridicat de populaţie rromă inactivă din punct de vedere economic. Şi acei oameni trebuie să se hrănească, să se încălzească şi să-şi trimită copiii la şcoală.

Constat, prin urmare, o profundă lipsă de interes din partea guvernanţilor pentru rezolvarea problemelor reale cu care se confruntă judeţul Braşov. Ba mai mult, în loc să sprijine dezvoltarea economică a regiunii, reprezentanţii puterii au încercat din răsputeri să pună beţe în roate oricărui proiect menit să facă acest lucru. Să vă amintesc de modul în care au fost tergiversate discuţiile privind realizarea Aeroportului Internaţional de la Ghimbav atât de necesar în centrul ţării?

Chiar dacă nu vreţi să vedeţi problemele cu care se confruntă judeţul Braşov, eu voi veni în faţa dumneavoastră pentru a vă aduce aminte acest lucru, pentru că şi aici locuitorii merg la vot şi merită respect din partea dumneavoastră.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul ministru Theodor Paleologu şi o rog să se pregătească doamna deputat Maria Pető, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Theodor Paleologu:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau doar să vă atrag atenţia asupra Cărţii negre a patrimoniului, pe care aţi primit-o cu toţii, sper, deja, în acest moment. E o carte prin care Ministerul Culturii vrea să atragă atenţia şi să sensibilizeze opinia publică la ce se întâmplă de zeci de ani, de fapt, în România, de distrugerile de patrimoniu.

Am putea socoti ca începutul acestei opere de distrugere desfiinţarea Direcţiei pentru monumentele istorice de către Ceauşescu în 1977. Ei bine, de atunci lucrurile nu s-au ameliorat şi avem de-a face cu ceea ce eu numesc "Războiul de 30 de ani împotriva patrimoniului României". E un lucru extraordinar de grav, care trebuie prezentat în Parlament, pentru că dumneavoastră, stimaţi parlamentari, sunteţi încarnarea suveranului şi ţine de fiecare dintre dumneavoastră ca identitatea naţională să rămână, s-o păstrăm şi s-o valorificăm. E o chestiune de demnitate naţională, e o chestie de identitate, punem întrebarea a fi sau a nu fi, vrem sau nu vrem să avem memorie colectivă. Vrem sau nu vrem să păstrăm patrimoniul nostru care ne formează identitatea şi arată ceea ce suntem.

Am început cu Bucureştiul, pentru că Bucureştiul e cazul cel mai flagrant de distrugere a patrimoniului, dar şi pentru că este blazonul ţării, iar chiar dacă majoritatea dintre dumneavoastră, fireşte, reprezentaţi alte regiuni ale ţării, alte oraşe, alte judeţe, totuşi importanţa capitalei este o importanţă simbolică cu totul aparte.

Când vine cineva în România, când vine în Bucureşti, nu ştie dacă este într-o ţară europeană sau nu sau, mai grav, sunt clădiri frumoase din trecutul ţării, din secolele XVII, XIX, XX, iar ele sunt pur şi simplu mutilate de comportamentul din ultimii ani.

Ai uneori impresia că eşti într-un oraş din lumea a treia care a fost pe vremuri colonie şi că un alt popor s-a substituit celui de dinainte şi atârnă tot felul de cearşafuri, de mesh-uri, cum se spune, pe monumente istorice importante. Aşa ceva este inacceptabil, iar Cartea neagră pe care am realizat-o, menţionez, cu costuri minime, contrar a ceea ce s-a spus, din păcate, de către un coleg de Coaliţie, care răspândeşte totdeauna fiţuici despre mine, deci repet, e vorba de costuri minime, în jur de 17 mii de lei. Îmi pare rău că trebuie să vin cu asemenea mărunţişuri în faţa dumneavoastră.

Această carte prezintă o radiografie a situaţiei din Bucureşti şi este doar un prim demers în vederea realizării unei Cărţi negre a patrimoniului în întreaga Românie şi mai sunt nişte volume în pregătire. Şi am vrut să vă prezint dumneavoastră acest lucru, pentru că doar împreună vom putea ameliora legea patrimoniului, Legea nr.422 şi doar împreună, doar dacă este vorba de o voinţă politică colectivă, putem ameliora, putem salva patrimoniul din această ţară.

Voinţa unui ministru este, desigur, importantă, susţinerea Guvernului este importantă, dar numai împreună şi numai alături de dumneavoastră vom putea cu adevărat reuşi în salvarea patrimoniului, deci în prezervarea identităţii naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule ministru.

Urmează doamna deputat Maria Pető, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi se pregăteşte domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Doamna deputat, aveţi microfonul pentru trei minute.

Doamna Pető Csilla-Maria:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bolnavii de scleroză multiplă rămân fără tratament".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la subfinanţarea programului de tratament pentru bolnavii cu scleroză multiplă.

În urma sesizării doamnei Claudia Torje, director executiv al Societăţii de Scleroză Multiplă din România, am constatat că bugetul actual înregistrează un deficit de 27.528.000 lei.

Societatea de Scleroză Multiplă din România atrage atenţia asupra faptului că suma alocată privind programul de tratament al bolnavilor cu scleroză multiplă pentru anul 2009 a fost redusă cu aproape 30 de milioane de lei, astfel tratamentul acestor persoane este asigurat doar până în luna august 2009. După această dată toate persoanele cu scleroză multiplă se vor afla în imposibilitatea de a continua tratamentul pentru afecţiunea lor.

Aş enumera câteva motive din care rezultă importanţa asigurării tratamentului persoanelor bolnave de scleroză multiplă şi mai mult, necesitatea continuităţii acestuia:

• scleroza multiplă este considerată o problemă majoră de sănătate publică datorită faptului că este prima cauză de invaliditate majoră în rândul adulţilor tineri, de vârstă activă din punct de vedere socio-economic, care implică costuri sociale mari şi care are un impact psiho-social negativ;
• în ţara noastră procentul persoanelor suferind de scleroză multiplă aflate în tratament şi care sunt încadrate în muncă este de aproximativ 60%. Aceste persoane sunt susţinătoare ale bugetului de stat prin plata contribuţiilor sociale şi a impozitului pe salariu, dar în momentul în care vor ajunge în incapacitate de muncă - din cauza lipsei de tratament sau a întreruperii periodice a acestuia - vor deveni susţinuţi de către stat, vor avea nevoie de prestaţii sociale şi servicii sociale specializate;
• datele din mai multe studii realizate în ţările Uniunii Europene au arătat că scleroza multiplă, dacă nu este tratată, reduce speranţa medie de viaţă a pacienţilor cu 7 - 10 ani, faţă de populaţia generală;
• în marea majoritate a cazurilor boala debutează la vârsta adultului tânăr, în jur de 20 de ani.

Cele amintite mai sus sunt doar câteva din multitudinea de motive evidenţiate de studiile şi cercetările efectuate de către comunitatea ştiinţifică din România şi străinătate.

În condiţiile în care bugetul alocat rămâne la nivelul anunţat pentru 2009, bolnavii cu scleroză ar putea beneficia de medicaţie doar până în luna august, iar întreruperea tratamentului ar însemna agravarea bolii şi, implicit, costuri mai mari.

În aceste condiţii, solicit ministrului sănătăţii să analizeze situaţia gravă în care ar putea ajunge bolnavii cu scleroză multiplă şi să întreprindă toate demersurile necesare pentru completarea bugetului pentru programul de tratament în cazul sclerozei multiple, fiind bine cunoscut faptul că întreruperea acestui tratament poate duce la creşterea rapidă a gradului de dizabilitate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălina Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Ioan Ţintean.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "De ce nu ajung banii europeni în România?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

19 miliarde euro a alocat Uniunea Europeană României până în 2013, prin Planul Naţional de Dezvoltare, menit să acopere decalajul existent între România şi cele mai importante state din Uniunea Europeană. Autorităţile române trebuie să realizeze cu aceşti bani şapte programe operaţionale care vizează dezvoltarea administrativă, a infrastructurii sau creşterea competitivităţii economice.

Din păcate, din suma pusă la dispoziţie de comunitatea europeană, au fost cheltuiţi doar 2,4 miliarde de euro. România beneficiază de foarte puţine fonduri din cauza ezitărilor autorităţilor de management, perioadelor lungi de evaluare şi întârzierilor la elaborarea documentelor, la care se adaugă, bineînţeles, lipsa de comunicare.

Din discuţiile avute cu administraţiile locale din Maramureş, judeţul pe care îl reprezint în Parlament, reiese faptul că proiecte există, dar peste 50% dintre acestea sunt respinse pentru chestiuni administrative. De aceea, e foarte important ca beneficiarii acestor fonduri să fie sprijiniţi de firmele de consultanţă pentru întocmirea documentaţiilor.

Am mai constatat că autorităţile locale din localităţile mici au nevoie de sprijinul consiliilor judeţene sau să se asocieze în cadrul unor asociaţii regionale, pentru a putea elabora proiecte cu valori mari (şansele de accesare a banilor europeni crescând considerabil).

O altă cauză a neaccesării de fonduri o constituie faptul că autorităţile locale nu dispun de aceşti bani pentru demararea proiectelor. Nedispunând de sumele necesare, mulţi dintre beneficiarii acestor fonduri renunţă la realizarea de proiecte. De aceea, statul ar trebui să intervină şi să sprijine proiectele aprobate în cadrul celor şapte programe. Altfel, banii nefolosiţi rămân în vistieria Uniunii Europene, lucru foarte posibil să se întâmple dacă ţinem cont de ritmul de absorbţie a fondurilor europene.

Guvernul a adoptat o serie de măsuri care ar trebui să conducă la o îmbunătăţire semnificativă a procesului de absorbţie în viitorul apropiat. Este vorba despre proceduri de achiziţie publică mai puţin greoaie şi mai alerte şi creşterea prefinanţării până la 35% din costurile eligibile ale proiectelor, dar şi din dorinţa de a recupera din decalaj, autorităţile încearcă să se concentreze doar pe operaţiunea de atragere de fonduri şi mai puţin pe proiecţia strategică a etapelor imediat următoare.

Atragerea fondurilor fără o planificare atentă a administrării şi implementării lor ulterioare ar putea atrage riscuri majore, mai ales în condiţiile crizei financiare actuale. S-ar putea ajunge la o incapacitate de plată şi, implicit, la o contracţie suplimentară a economiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Ţintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Ţintean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Ministrul Pogea încurajează agenţii economici să eludeze, să nu respecte legea".

Deşi în Codul fiscal, Legea nr. 571/2003, la capitolul destinat calculării impozitului pe profit, art.21 alin.(1) - Determinarea cheltuielilor - se precizează foarte clar pentru toată lumea: "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare". Ministrul Finanţelor Publice a promovat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 prin care încurajează agenţii economici să deturneze sensul elementelor de cheltuială care se scad la calculul profitului impozabil, contrar prevederilor Legii contabilităţii nr.82/1991.

Cu toate că la art.21 alin.(3) lit.n), Codul fiscal, se arată că "cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor folosite de angajaţi cu funcţii de conducere şi de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale", prin ordonanţa menţionată mai sus ministrul pune agenţii economici în situaţia de a face înregistrări contabile ilegale. Astfel, graţie actului normativ promovat de ministrul finanţelor, la grupa de cheltuieli deductibile clasa V, în loc să înregistreze cheltuielile mai sus menţionate la analiticele de cheltuieli nedeductibile, agenţii economici sunt forţaţi practic să le înregistreze la cheltuieli nedeductibile. Scopul este acela de a creşte artificial profitul net, astfel încât să fie impozitate suplimentar, îngreunându-se şi mai mult situaţia agenţilor economici.

Cerem ministerului finanţelor publice să elimine de urgenţă această prevedere din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2009 prin care a modificat art.21 şi să revină la forma iniţială din Codul fiscal, în concordanţă cu prevederile Legii contabilităţii nr.82/1991. Îi amintim domnului Pogea că menirea ministerului finanţelor este acea de a veni în sprijinul agenţilor economici şi de a nu încorseta mediul economic. Prin această măsură, agenţii economici vor beneficia de resurse suplimentare de venituri pe care le vor putea dirija către sectorul de investiţii, sursă sigură de creare de locuri de muncă, vitale pentru relansarea unei economii aflate în criză.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi se pregăteşte domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Problema rezidenţei pentru cetăţenii turci stabiliţi în România".

În România, după anul 1990, s-au stabilit, promovând afaceri în diferite domenii ale economiei, numeroşi cetăţeni turci. La început, într-un cadru restrâns, iniţiativele au căpătat amploare, astfel încât, în ultima perioadă, acestea s-au diversificat. Există importante societăţi cu capital turcesc. Dacă până în anul 2007, situaţia vizelor de şedere a acestor persoane în ţara noastră era una structurată în baza acordurilor dintre cele două state, după data respectivă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, problematica a căpătat o altă dimensiune.

Mulţi cetăţeni turci rezidenţi şi-au întemeiat familii şi îşi desfăşoară aici activitatea. Marea lor problemă este că obţin greu cetăţenia română, chiar dacă îşi doresc acest lucru, motivele fiind prevederile stricte din legislaţie. Considerăm că o mai mare flexibilitate ar fi, până la urmă, un lucru benefic. Firesc, respectarea legii este un act indiscutabil. O revizuire, însă, într-un mod pozitiv, a tematicii, reprezintă un pas firesc şi, de ce nu?, necesar.

Problema vizelor şi problema rezidenţei sunt cele pe care le propun, în discuţii, cetăţenii turci stabiliţi în România. Este corect să-i ascultăm, este bine să oferim încrederea noastră unor oameni ataşaţi deja de valorile spirituale ale naţiunii române.

Într-o Europă unitară, diversitatea culturală joacă un rol esenţial. Mesajul este, însă, unul singur şi el se reflectă în progres.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Cristian Rizea.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Testul APIA, prea greu pentru a putea fi trecut de Ministerul Agriculturii".

În martie, anul curent, făceam de la această tribună o declaraţie politică pe care o intitulam "Ţăranii ialomiţeni şi testul satelitului".

Arătam atunci că datorită incompetenţei manageriale manifestată atât la nivelul conducerii centrale a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), cât şi a celor judeţene, România era sancţionată cu aproximativ 14 milioane de euro pentru "excepţionala performanţă" de a nu fi capabilă să efectueze la termen plăţile pe suprafaţa aferentă a anului 2007, adică acei 100 de euro pe hectar pe care fermierul român trebuia să-i primească.

Arătam de asemenea că numărul cererilor depuse pe anul 2008 este mai mic cu 20% faţă de anul 2007, ceea ce scoate în evidenţă apariţia sentimentului de neîncredere a fermierului român în APIA şi în modul de funcţionare a acesteia. Am subscris atunci la primele măsuri luate de ministrul Ilie Sârbu, de demitere a întregii conduceri a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură.

Cred însă că problemele APIA sunt mult mai complexe şi ele ţin atât de superficialitate şi de gradul redus de conştiinţă a funcţionarilor publici, dar şi de inconsecvenţa, lipsa de coerenţă şi transparenţa măsurilor dispuse de conducerea ministerului.

Da, domnule ministru Ilie Sârbu, vă aduceţi aminte că în martie vă atrăgeam atenţia asupra faptului că acei 100 şi ceva de euro la hectar, trebuie să ajungă la timp la ţăranul român, altfel îşi pierd din valoare.

Din păcate, datele preliminare la 23.06.2009 indică faptul că peste aproximativ o săptămână, adică la 30.06.2009, nivelul de efectuare a plăţilor complementare nu va depăşi maxim 75%, în cel mai fericit caz, iar România va fi iarăşi penalizată de Uniunea Europeană cu milioane importante de euro, bani pe care va trebui să-i suportăm din nou de la bugetul de stat.

Explicaţia că nu sunt bani pentru partea de cofinanţare pe care trebuie s-o suporte statul român nu stă în picioare, dat fiind faptul că la începutul anului 2009, Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură a semnat un contract de mentenanţă pentru softul, care şi aşa nu merge, de, atenţie!, 12,5 milioane euro.

Şi atunci mă întreb şi vă întreb: dacă nu cumva gestionarea problemelor la APIA au scăpat de sub control fiind necesară o analiză profundă, şi asta într-un timp cât mai scurt posibil, dat fiind implicaţiile activităţii acestei structuri din subordinea Ministerului Agriculturii.

Iată de ce vă solicit, domnule prim-ministru, să dispuneţi cât mai urgent o analiză a activităţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură pentru a identifica toate problemele cu care se confruntă această structură ce ar trebui să fie de succes în agricultura românească.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă domnul deputat Rizea este prezent.

Domnul deputat Cristian Rizea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este rugat să-şi prezinte declaraţia. Şi se pregăteşte domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Domnul Cristian Rizea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Tema declaraţiei mele politice de astăzi este "Rolul intelectualilor în politică. Şcoala scoate tâmpiţi".

Doamnelor şi domnilor,

Consideraţiile preşedintelui în exerciţiu, Traian Băsescu, în ultimele luni ale mandatului său, sunt ritmice, generaliste, imprevizibile şi îngrijorătoare. Este lesne de înţeles nevoia sa de vizibilitate maximă când peste câteva luni va cere voturile noastre.

Apariţiile sale televizate respectă cadenţa din două în două zile sau din trei în trei zile, în funcţie de reacţia mass-media sau a publicului la prestaţiile prezidenţiale. Putem spune că reuşeşte să acopere teme nu numai de politica externă, în care ar trebui, teoretic, să exceleze. El abordează subiecte economice, financiare, pe teme agricole, dar şi de învăţământ. Practic, acreditează ideea preşedintelui polivalent, atoateştiutor, gata să înfiereze adversarii politici deopotrivă cu fidelii care nu-i mai sunt de folos.

Săptămâna trecută, preşedintele a atacat problema învăţământului, reproşând sistemului carenţe în pregătirea specialiştilor chelneri şi tinichigii şi excedentul de filozofi. Într-o confesiune făcută lui Gabriel Liiceanu, preşedintele a mărturisit că, de fapt, a vrut să zică "şcoala scoate tâmpiţi". Pentru că este un admirator al lui Traian Băsescu, filozoful Liiceanu a înghiţit jignirea şi a încercat să atenueze prostia spusă de şeful statului.

Dincolo de acest aspect, sesizez decepţia preşedintelui faţă de filozofi şi, implicit, faţă de intelectuali. În istoria recentă sunt numeroase exemple de intelectuali care au părăsit barca preşedintelui Băsescu. Deşi motivele reale au fost ocolite cu discreţie, rămâne certitudinea că şeful statului agreează persoanele docile, gata să-l aplaude, indiferent de motiv, şi fără păreri personale care să difere fundamental de ale sale. Reacţia Cotrocenilor la intelectuali are rădăcini adânci. În sistemul în care s-a format Traian Băsescu. Un sistem care promova proletcultismul, iubea făţarnic oamenii muncii şi detesta intelectualii.

Translatând în PD-L atitudinea prezidenţială faţă de această categorie socială, se poate observa că intelectualii democrat-liberali sunt uniformizaţi, iar cei care nu s-au adaptat sistemului impus au fost excluşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mihăiţă Calimente, din partea Grupului parlamentar al Partidul Naţional Liberal, este invitat la microfon.

Şi se pregăteşte domnul deputat Petru Călian.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ora adevărului".

La şase luni de la preluarea puterii, actuala coaliţie de guvernământ a ajuns la fundul sacului.

"În prima zi de guvernare vom mări salariile profesorilor cu 50%. În prima zi de guvernare vom acorda mărirea cu 50% a pensiei celor din grupele I şi II de muncă. În prima zi de guvernare vom acorda 20.000 de euro fiecărui român care se întoarce în ţară.

Avem o majoritate solidă, în jur de 70%, care va fi capabilă să legifereze tot ceea ce ne-am propus.

E criză, dar actualul guvern, prin măsurile de economisire şi investiţii în infrastructură va avea o creştere de 2,5% a p.i.b.-ului."

Au trecut şase luni. Realitatea e cu totul alta decât cea prezentată în momentul formării guvernului.

Din măsurile preconizate, niciuna nu s-a realizat. Ba au realizat una: au dat trei milioane tuturor celor care nu au muncit din diferite motive, în aşa fel încât şi cei cu cotizaţie completă dar şi cei fără cotizaţie, au de multe ori aceeaşi pensie. Taxele nu au scăzut. Prin introducerea impozitului forfetar au renunţat practic şi la cota unică.

Au obţinut, mai mult obligaţi decât de bunăvoie, un împrumut de 20 de miliarde de euro, mai mult în favoarea băncilor străine decât a economiei româneşti.

Finanţarea nu a fost reluată. Investiţiile în infrastructură de 10 miliarde nu se văd nicăieri. Deficitul a ajuns la 6,5% în 6 luni. Guvernul a împrumutat de pe piaţa interbancară 9 miliarde de euro. Viteza cu care se împrumută guvernul este de 50 milioane de euro pe zi.

Singura explicaţie pe care o au actualii guvernanţi este o trezorerie goală lăsată de liberali şi cheltuielile din ultimele două luni ale guvernării liberale. În prima fază poate că a ţinut această minciună susţinută, nu fără interes, şi de unii analişti.

Vreau să vă aduc la cunoştinţă că trezoreria nu este un cufăr în care se lasă galbeni ca pe vremea lui Ştefan cel Mare.

Atacurile reciproce sub centură din partea celor două partide care formează guvernul, nu ţin loc de soluţii, cel mult înseamnă aruncarea pisicii moarte peste gardul vecinului.

În consecinţă, vedem că învăţământul este la pământ, iar mult trâmbiţata reformă a acestuia întârzie să apară. În sănătate, situaţia este identică. Spitalele noi preconizate de guvernarea liberală sunt pe hârtie, în timp ce medicamentele şi hrana sunt pe terminate. Salariile şi pensiile îngheţate pentru cei din partea de jos a grilei de salarizare.

Grila unică de salarizare la calendele greceşti. Infrastructura rutieră pe hârtie, CFR-ul în pragul falimentului. Anveloparea blocurilor, o şmecherie de partid PD-L-istă. Armata, poliţia şi serviciile lăsate de izbelişte în pragul revoltei.

Agricultura poate crede numai în vreo slujbă de resuscitare a părintelui Sârbu. Singurele reuşite sunt ale doamnelor Elena Udrea şi Ritzi care, cu bugetele celor două ministere şi ale administraţiilor locale P.D., au realizat un europarlamentar independent, EBA.

Un singur lucru nu ştim şi pe care actualii guvernanţi îl ţin la secret: Quo vadis Romania Domine?

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Se pregăteşte doamna Farkas Ana, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi are titlul "Agroturismul, colacul de salvare al zonei rurale".

Am să prezint azi un subiect arzător, despre care s-a tot discutat, dar care întârzie să-şi găsească finalitatea. Este vorba despre agroturism, componenta turismului rural care ar putea salva economia zonei rurale.

Turismul este o activitate care se adresează tuturor categoriilor sociale, îmbinând partea materială (economică) a vieţii cu cea spirituală. Omul a simţit mereu nevoia de a se deconecta, de a ieşi din cotidian, de a cunoaşte noi locuri şi obiceiuri. Deci, sub o formă sau alta, turismul a existat dintotdeauna.

Agroturismul poate fi stimulent pentru dezvoltarea locală în multe zone rurale. Acest sector permite dinamizarea activităţilor economice tradiţionale şi valorificarea particularităţilor culturale locale, oferind în acelaşi timp locuri de muncă şi stăvilind astfel exodul rural pe care societatea românească îl deţine.

Am vizitat în urmă cu câţiva ani o zonă agroturistică de lângă Viena şi am rămas impresionat de funcţionalitatea pârghiilor economico-sociale pe care le poate oferi fenomenul de agroturism. M-am hotărât să depun un proiect de lege prin care să încurajez activitatea de agroturism prin scutirea de taxe şi impozite pentru toate pensiunile care se încadrează în această categorie de turism.

La nivel european există un larg interes legat de dezvoltarea turismului rural şi de capacitatea acestuia de a diminua o parte din efectele dăunătoare ale politicii agrare ale Uniunii Europene, prin protejarea moştenirii din zonele rurale ale continentului şi pentru a îmbunătăţii pretutindeni rezultatele turismului rural. Agroturismul nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor şi proiectat de guvernele şi ministerele agriculturii şi turismului din ţările Comunităţii Europene, pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situaţia zonelor rurale, şi anume: reducerea puternică a veniturilor agrare, abandonarea agriculturii, noua cerere de servicii privind mediul, precum şi stabilitatea populaţiei.

Ţări precum Franţa, Germania, Austria, Belgia, Elveţia, Italia au încurajat dezvoltarea agroturismului, iar experienţa lor în acest domeniu este de ordinul zecilor de ani. Am făcut o analiză asupra modelului european şi am constatat faptul că statul oferă facilităţi de natură fiscală şi materială substanţiale: în Germania, în anumite landuri, nu se percep taxe, iar în Austria activitatea este neimpozitată.

Avantajele economice oferite de agroturism sunt foarte multe: se creează direct şi indirect locuri de muncă; se măresc veniturile familiei; vor exista schimburi între veniturile urbane şi cele rurale; se vitalizează economia locală; se produc, de asemenea, efecte benefice asupra activităţilor meşteşugăreşti. Pe lângă aceste avantaje economice se pot aminti şi cele sociale şi culturale: sporirea speranţelor pentru locuri de muncă; stoparea exodului tinerilor, stabilitatea populaţiei; scăderea numărului de case abandonate; îmbunătăţirea infrastructurii publice; extinderea ofertei de servicii publice; schimburi între vizitatori şi populaţia rezidentă; revalorificarea obiceiurilor tradiţionale etc.

Problema agroturismului din România este extrem de importantă, iar agroturismul poate constitui salvarea satului românesc. Potrivit proiectului meu de lege, localurile şi pensiunile vor fi scutite de orice sistem de impozitare fiscală, în condiţiile în care folosesc în meniurile lor numai produse de bază din producţia proprie, şi dau câteva exemple: carne, brânzeturi, lactate, legume, precum şi altele. Astfel, doresc să încurajez ţăranul român şi produsele naturale pe care le obţine în propria-i gospodărie.

Agroturismul este colacul de salvare al zonelor rurale, reprezentând o soluţie care nu a dat greş în nicio zonă unde a fost aplicat. Europa este exemplul cel mai apropiat, în care succesul agroturismului vorbeşte prin cifre şi prin datele statistice: încasări extraordinare, număr de turişti în continuă creştere şi o puternică imagine pe piaţa internaţională. Dacă la ei se poate, înseamnă că şi noi putem, mai ales dacă luăm în considerare potenţialul turistic impresionant al României.

Stimaţi colegi,

Fac apel la susţinerea dumneavoastră pentru acest proiect de lege şi îmi doresc ca un număr cât mai mare de colegi să semneze această iniţiativă pentru sprijinirea satului românesc pentru ca sectorul agroturistic să fie o emblemă pentru deviza "Unitate în diversitate!"

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Sper ca apelul dumneavoastră să fie bine recepţionat.

Invit acum la microfon pe doamna deputat Ana Farkas. Şi-l rog să se pregătească domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Doamna Farkas Anna-Lilli:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Proprietatea privată trebuie apărată ca orice alt drept constituţional."

După instaurarea regimului totalitar comunist, dar şi în anii anteriori acestuia, statul român a preluat în mod abuziv o parte din bunurile care au aparţinut cetăţenilor săi, ca persoane individuale ori ca membri ai unor comunităţi etnice şi religioase.

Măsurile legislative şi administrative întreprinse de autorităţile române după 1989 au fost de natură să repare numai parţial prejudiciile cauzate de confiscările şi exproprierile abuzive făcute de statul român. Ele au fost într-o măsură insuficientă în acord cu principiul restituirii in integrum a proprietăţilor sau cu acordarea unei despăgubiri echitabile în schimb.

Zeci de scrisori vin pe adresa cabinetului meu teritorial Braşov de la cei ce nu reuşesc, nici după 20 de ani de la căderea regimului comunist, să-şi recupereze bunurile abuziv luate după 1945.

Nu se poate constata nici până astăzi din partea statului român o manifestare reală care să indice existenţa unei voinţe politice pentru soluţionarea problemei proprietăţii private. Asta în ciuda faptului că Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) ameninţă România cu excluderea din organizaţie dacă ţara noastră nu se pune la punct rapid cu legislaţia referitoare la dreptul de proprietate şi nu urgentează procesul de restituire. Informaţia apare într-un document semnat de către premierul Emil Boc, respectiv în expunerea de motive a unui proiect care modifică Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, perioada comunismului. Potrivit documentului citat, CEDO s-a săturat de tergiversarea restituirilor în România, fapt care a dus la un număr mare de procese în urma cărora statul a fost sancţionat cu sume imense.

Mai mult, Curtea Europeană a avertizat Guvernul că "lacunele identificate în aceste cauze pot să mai dea naştere în viitor la numeroase cereri întemeiate" şi subliniază că incapacitatea statului român de a pune ordine în sistemul legislativ nu este numai un factor agravant în ceea ce priveşte responsabilitatea statului faţă de Convenţie pentru o situaţie trecută sau actuală, ci şi o ameninţare pentru eficienţa viitoare a mecanismului pus în practică.

Potrivit ultimelor statistici, România ocupă locul trei în topul ţărilor cu cele mai multe plângeri la CEDO, după Rusia şi Turcia, care însă nu sunt state membre ale Uniunii Europene.

Deşi aparent Guvernul a înţeles importanţa restituirii proprietăţii, totuşi evaluarea corectă a acesteia şi urgentarea procesului legislativ se lasă în continuare aşteptată, iar statisticile vizând restituirea confirmă acest lucru. Astfel se justifică şi faptul că proprietarii deposedaţi abuziv nu mai au încredere în nimeni.

Pe de altă parte, un aspect îngrijorător constă în modul de despăgubire a foştilor proprietari, care primesc o acţiune ce valorează doar 0,77 lei pentru fiecare leu la care au dreptul în contul imobilelor naţionalizate. Se încalcă astfel prevederile Convenţiei Drepturilor Omului privind despăgubirea la valoarea justă.

Nici alternativa despăgubirilor în numerar nu este mai sigură. Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a primit anul trecut cereri de restituire în numerar în valoare de 699 milioane de lei, însă pentru 544 milioane de lei n-au existat fonduri.

Pentru anul 2009, prin buget a fost alocată o sumă şi mai mică decât anul trecut, numai 95 de milioane de lei, care nu va permite nici măcar onorarea cererilor restante de anul trecut.

Cu toate acestea, este necesar ca, într-un timp cât mai scurt cu putinţă, statul român să facă demersuri pentru stabilirea unor măsuri clare, care să conducă la urgentarea procesului de retrocedare.

Sper ca acei oameni în vârstă de peste 80 de ani să poată beneficia de aceste sume, să nu sufere de boală şi de faptul că au pensii mici.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc, durata unei intervenţii este de trei minute. Vă rog foarte mult să încercaţi să vă integraţi în acest timp.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Sanda-Maria Ardelean.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineaţa!

"112. Numărul speranţei. Să nu ucizi!"

Să nu ucizi! A cincia sau a şasea poruncă a Decalogului...dar ne-am gândit vreodată la suicidări? La cei ce ucid ca să-şi provoace moartea?

Sinuciderea estre dovada disperării unui om care nu mai vrea să mai trăiască, acţiunea voluntară de suprimare a vieţii. Cel mai adesea pentru a scăpa! De ce? De o situaţie devenită intolerabilă.

Îmi este greu să vorbesc despre acest lucru, dar realitatea sinuciderii devine un spectru din ce în ce mai apropiat şi mai ameninţător. Organizaţia Mondială a Sănătăţii vorbeşte de un val sau o epidemie de suicid acum când, la nivel mondial, o persoană se sinucide la fiecare trei secunde, iar pentru fiecare din acestea există alte 20 ce au încercat să-şi ia viaţa. Mortalitatea prin această cauză a ajuns să ocupe un funest loc doi la adulţii tineri şi adolescenţi, la mică distanţă de cea prin accident.

Cum s-a ajuns aici?

Nu cred în etichetări sau fanatisme. Nu este admisibil să vezi doar nebunie în fiecare sinucigaş. Ţările cu cei mai puţini subiecţi cu tulburări psihopatologice au numărul cel mai ridicat de sinucideri. Orice zdruncinare a echilibrului favorizează sinuciderea, iar oamenii îşi iau viaţa cu mai multă uşurinţă atunci când structura socială suferă modificări importante. Orice fel de anomie, atât economică, sau familială, intrapersonală favorizează creşterea ratei sinuciderilor. Crizele industriale sau financiare, şomajul, schimbările şi conflictele profesionale, absenţa statutului profesional sau nesiguranţa acestuia, izolarea socială, angoasa marilor oraşe, alcoolismul, destrămarea familiei, afecţiunile cronice şi pierderea credinţei sunt tot atâtea coordonate ce pot conduce la o conduită suicidară.

Unii încearcă să se sinucidă, alţii pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, cât de mare este disperarea lor.

Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenţia lor, într-o formă sau alta, din timp. Problema e că nu a fost nimeni care să-i asculte. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că majoritatea cazurilor de suicid care se întâmplă anual ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost adoptate soluţii adecvate de comunicare de către autorităţile sanitare naţionale.

Ce putem face? Am iniţiat la Iaşi un proiect "Cârtiţa", al Centrului Integrat Regional de Tratamente, Intoxicaţii, Traume şi Arşi. În cadrul acestui proiect, în unitatea de primire a urgenţelor de la Spitalul clinic de urgenţe "Sfântul Ioan", se asigură asistenţa medico-chirurgicală de urgenţă pentru aceşti pacienţi concomitent cu suportul psihologic oferit de către cei patru psihologi voluntari, precum şi cel duhovnicesc asigurat de preotul spitalului.

Deşi e greu, lucrurile funcţionează de aproape doi ani, în condiţiile extrem de dificile ale unui spital aflat încă în curs de strămutare în noul sediu din Copou. Dar totuşi lipseşte ceva: o lege simplă ce prevede ca prin numărul unic de urgenţă 112, orice pacient să poată beneficia de asistenţă psihologică gratuită zi şi noapte. Atunci când gândurile negre îi dau târcoale, atunci când disperarea îl cuprinde.

Am iniţiat această lege. Vă amintesc acum porunca "Să nu ucizi!". Prin vot, puteţi salva acum o viaţă!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit pe doamna deputat Sanda Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal, să-şi prezinte declaraţia.

Şi-l rog pe domnul deputat Mihai Apostolache să se pregătească.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi, pe care v-o prezint, este "Din nou, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării dezamăgeşte copii, profesori şi părinţi".

Felul în care transmitem mesaje viitorului depinde, în mare măsură, de modul în care generaţiile tinere îşi primesc educaţia astăzi.

Vă mărturisesc, dragi colegi, că dintr-un activ om al şcolii, am devenit brusc, ca parlamentar, un spectator neputincios, dar revoltat în faţa unor triste întâmplări ce au loc pe scena învăţământului românesc.

Mă voi opri asupra unui episod neplăcut care mă face să cred că problemele cu care sistemul de învăţământ românesc se confruntă sunt din ce în ce mai grave, că soluţiile găsite de conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării dovedesc lipsă totală de interes pentru vreo reformă, precum şi inadecvare la cerinţele pieţei muncii din România. În aceste condiţii, misiunea mea de deputat, membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, devine, pentru moment, iluzorie.

În urmă cu doi ani, Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava a avut iniţiativa înfiinţării unei secţii în premieră naţională pentru învăţământul preuniversitar din România, şi anume Conservare-restaurare bunuri culturale. Specializarea urmează să pregătească tehnicieni în tehnici fundamentale de conservare-restaurare a bunurilor de patrimoniu, meserie care lipseşte cu desăvârşire pe piaţa muncii. În acest domeniu există numai cadre supracalificate, cu studii superioare, masterate şi doctorate, care fac cercetare, dar nu lucrează efectiv operaţiunile primare de tratare a obiectelor de patrimoniu.

Acţiunile întreprinse de Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" pentru realizarea acestei "cauze" au fost încurajate şi susţinute, până la un anumit moment, chiar de doamna ministru, Ecaterina Andronescu.

Demersurile Colegiului de Artă de la Suceava au vizat, într-o primă etapă, introducerea calificării de conservator-restaurator în nomenclatorul de calificări pentru învăţământul preuniversitar, demers finalizat cu succes în data de 26 august 2008. În data de 5 decembrie 2008, se obţinea avizul ARACIP, cu observaţia obligaţiei îndeplinirii indicatorului B/a/2.1/2.1.1., privitor la obţinerea Ordinului ministrului în vederea funcţionării specializării. Acum urmează sincopa...

De la data de 26 martie 2009, când doamna ministru a dispus, cu menţiune "urgent", eliberarea ordinului, nu s-a mai întâmplat nimic. În ciuda diverselor intervenţii din partea Colegiului de Artă "Ciprian Porumbescu", a Inspectoratului şcolar judeţean Suceava, cât şi a mea, redactarea acestui ordin nu a mai avut loc, fiind blocată, se pare, la nivelul Departamentului pentru Curriculum din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

Au urmat câteva luni de tergiversare, iar pe 15 iunie 2009, doamna ministru a dat verdictul: lipsa fondurilor necesare convocării Comisiei de evaluare împiedică aprobarea funcţionării clasei care începuse deja să se constituie la Suceava pentru anul şcolar următor.

De asemenea, doamna ministru Ecaterina Andronescu, în care şcoala suceveană şi-a pus toată nădejdea şi speranţa rezolvării acestor demersuri ce durează de mai bine de 2 ani, invocă acum "fărâmiţarea învăţământului", prin funcţionarea acestei specializări care ar presupune fonduri suplimentare şi creşterea normelor didactice.

Ne întrebăm care este logica de decizie a doamnei Ecaterina Andronescu care, iniţial, şi-a dat acordul, prin semnătură, pentru funcţionarea acestei specializări, pentru planul de şcolarizare aprobat de minister, dar care nu a dispus un răspuns în termen de 30 de zile către Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava, sfidând şi demersurile metodologice de organizare şi înscriere în învăţământul vocaţional.

Absurdul îşi face loc şi de această dată în sistemul nostru de învăţământ: gafa Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării va fi trecută în contul tinerilor care apucaseră deja să se înscrie la această specializare, dar al căror vis s-a năruit într-o clipă.

Evidenţa faptelor ne demonstrează că buna intenţie declarată este total lipsită de valoare, iar forţa de acţiune a discursului anihilată de decizii contradictorii. Mai mult, faptele decredibilizează instituţia.

Stimaţi colegi,

Avem două alternative: ori ne resemnăm în faţa propriilor noastre neputinţe şi aşteptăm să ni se termine mandatul, ori pledăm neobosit pentru reformarea sistemului de educaţie care produce, din păcate, în continuare, noi victime. Personal, o aleg pe cea de-a doua.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimată colegă.

Următorul deputat este domnul Mihai Apostolache. Nu este.

Atunci îl invit la microfon pe domnul Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Îl rog pe domnul Cristian Burlacu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să se pregătească.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint în faţa dumneavoastră declaraţia politică "Între reconversie şi uitare".

La sfârşitul săptămânii trecute, am avut o întâlnire cu reprezentanţii celor care au slujit una dintre cele mai apreciate instituţii din România, şi anume armata. Această instituţie a cunoscut transformări radicale în ultimii 20 ani, afectându-se traiectoriile personale ale multora dintre cei care şi-au ales cariera militară.

Din discuţiile purtate cu aceştia, am constatat că marea majoritate a ales pregătirea în această profesie din vocaţie. Practicarea au făcut-o cu dăruire, după un program care a creat automatisme şi o mai mică înţelegere a transformărilor la care a fost supusă societatea civilă în ansamblul ei, în care promovarea şi aşezarea valorilor au avut de suferit.

Mulţi şi-au încheiat cariera militară activă înainte de vârsta normală a pensionării; au o pregătire profesională foarte bună, se luptă cu un puternic sentiment al inutilităţii şi caută posibilitatea unor colaborări în care să aibă posibilitatea de a valorifica experienţa profesională şi de viaţă în domeniul civil.

În acelaşi timp, aceştia sunt preocupaţi de starea actuală a armatei, de bugetul care este alocat, de resursele disponibilizate structurilor componente, de misiunile pe care le întreprinde armata română în străinătate, de starea sporurilor care au fost acordate în timp militarilor, de statutul angajaţilor cu contract civil şi diferenţa care există între aceştia şi colegii lor din structurile militare, aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor, de faptul că în cadrul stărilor conflictuale militarii nu sunt reprezentaţi, aşa cum se întâmplă în alte cazuri, de faptul că propunerea pentru Legea salarizării unice îi aşează într-o competiţie cu alte profesii şi structuri, nu întotdeauna benefică, la nivelul orgoliilor lor, prezente şi de o parte şi de cealaltă.

Cu seriozitate, mi-au povestit de eforturile financiare pe care le fac, unele dintre acestea fiind consistente, de exemplu, 18.000 euro pentru atestarea unui aviator militar pentru efectuarea zborurilor civile, de dorinţa implicării în activităţile de voluntariat, de posibilitatea includerii lor în viaţa comunităţii.

Unii dintre foştii militari au solicitat chiar un program de pregătire de tranziţie, de la activitatea militară la integrarea în activităţile specifice mediului civil.

Pentru că problemele ridicate sunt reale, preocupările fiind încărcate de îngrijorare şi de dorinţa de a-şi realiza o nouă poziţionare pentru partea a doua a vieţii lor active, consider că, în centrele unde există un număr important de reprezentanţi ai acestei categorii, este necesar şi util să se creeze centre sau laboratoare de consiliere şi afaceri, care să asigure o bună orientare a celor care îşi încheie activitatea din domeniul militar.

Având în vedere faptul că reprezint un colegiu, Colegiul Câmpia Turzii, în care rezerviştii militari sunt foarte bine reprezentaţi, fac propunerea de realizare a unui asemenea centru în Câmpia Turzii, cu sprijinul şi implicarea directă a Ministerului Apărării, Ministerului Muncii şi Solidarităţii, autorităţilor locale, a unităţilor de învăţământ şi a unităţilor de monitorizare a fondurilor europene.

Nu este singura categorie socială care are nevoie de sprijin în acest moment, moment caracterizat de o criză puternică cu efecte negative majore asupra mediului de afaceri şi asupra locurilor de muncă, dar apreciez că valoarea investiţiei iniţiale şi a pregătirii profesionale făcute în timp, ne obligă să acţionăm cu responsabilitate pentru iniţierea unor proceduri de valorificare a potenţialului existent în interes naţional, local şi individual.

Afirm acest lucru, deoarece cunoaşterea din ce în ce mai rafinată devine o valoare care conduce la realizarea avuţiei, lucru ce poate fi generat la nivelul pregătirii continue a adulţilor, formă ce se poate face cu eficienţă la nivelul centrelor propuse.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cristian Burlacu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, este invitat la microfon.

O rog să se pregătească pe distinsa noastră colegă Doiniţa Chircu.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Valea Prahovei, uitată de ministrul Udrea".

La şase luni de la preluarea mandatului de ministru al turismului, doamna Udrea se poate lăuda doar cu o prezenţă activă ".. la televizor şi în presă. În rest, nu a irosit niciun efort, nu a căutat nicio soluţie pentru susţinerea efectivă a agenţilor economici din turism, pentru combaterea efectelor crizei din acest sector atât de important.

Am văzut-o pe doamna Udrea plimbându-se pe bicicletă, am văzut-o îmbrăcând costume populare, am văzut-o vorbind despre promovarea turismului în Bucovina, pe litoral sau în Deltă, dar niciun cuvânt despre Valea Prahovei. Se pare că pe harta de interes a domniei sale, această zonă lipseşte cu desăvârşire, din moment ce nu a catadicsit să-i acorde o minimă atenţie, deşi este o regiune care aduce un raport consistent la bugetul de stat, prin miile de turişti care vizitează staţiunile de pe Valea Prahovei.

În condiţiile în care această zonă nu este menţionată nici măcar în zonele publice de poziţie, nu este promovată în acţiunile publice de imagine, ne întrebăm care este poziţionarea în strategia privind stimularea turismului şi alocarea de resurse. Dar, de fapt, mă întreb, care strategie?! Pentru că, după jumătate de an de guvernare, nu a fost prezentat public niciun document care să arate direcţiile strategice de dezvoltare a turismului în România. Totul se face intuitiv şi haotic: dăm tichete de vacanţă, pe care ulterior le retragem; promovăm turismul pe litoral, pe malul Mării Negre şi Delta, exact la Sulina, ca şi cum oamenii de acolo nu ştiu ce potenţial de dezvoltare au respectivele zone.

Ar fi interesant de văzut dacă există vreo acţiune de promovare a turismului pe litoral, în oraşele Vaslui sau Baia-Mare, pentru a atrage oamenii de acolo să vină la Marea Neagră românească, în loc să opteze pentru un sejur la vecinii bulgari.

Cu alte cuvinte, doamna Udrea a ales să "vândă castraveţi grădinarilor", singura explicaţie fiind că este metoda cea mai simplă de a-şi promova imaginea... personală.

Şi, am putea chiar să trecem cu o critică majoră peste aceste vanităţi, dacă acţiunea doamnei ministru ar fi dublate de o strategie coerentă, cu raportări concrete la indicatori şi evoluţii economice în turism, cu măsuri concrete de stimulare şi susţinere a agenţilor economici în acest domeniu.

Dar realitatea ne arată un adevăr trist. În spatele unei spoieli strălucitoare de imagine, obţinută prin cheltuirea unor milioane de euro, nu se află absolut nimic şi va veni o vreme când acest nimic se va vedea mai tare decât orice acţiune de imagine a doamnei ministru.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Doiniţa Chircu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, este invitată la microfon.

Se pregăteşte domnul deputat Kelemen Hunor, chestor al Camerei Deputaţilor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică are ca titlu o întrebare retorică, care din păcate exprimă un trist adevăr: "Doar profesorilor le pasă de elevi?".

Cred că, săptămâna aceasta, ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, întreaga clasă politică şi unii lideri sindicali au primit încă o lecţie de viaţă şi de moralitate de la cei care fac în realitate educaţia în şcolile româneşti.

Nu este nicidecum prima dată când dascălii noştri pun mai presus decât drepturile lor salariale interesele elevilor lor, adică interesele copiilor noştri, şi participă la examenele de bacalaureat.

Câţi dintre oamenii politici din România se pot lăuda cu un astfel de comportament? Câţi dintre oamenii politici din România înţeleg importanţa socială a muncii profesorilor noştri?

Din fericire pentru această categorie profesională, dar şi pentru altele, Guvernul Boc va înlătura cea mai mare parte a inechităţilor prin adoptarea Legii unice a salarizării din sistemul bugetar.

Din nefericire pentru şcoala românească, această măsură vine destul de târziu, pentru că politica salarială defectuoasă din ultimii 20 de ani a dus constant la migraţia personalului didactic bine pregătit spre alte domenii de activitate. S-a ajuns astfel la situaţia neplăcută în care numărul posturilor didactice ocupate de profesori suplinitori să fie pe an ce trece tot mai mare.

Nu cred că există cineva care să conteste faptul că valoarea instituţiilor este dată, în primul rând, de valoarea oamenilor din aceste instituţii şi de respectul pe care statul şi societatea le-a acordat acestora.

Reforma educaţiei din România trebuie să înceteze a mai fi disputa partidelor politice şi a orgoliilor liderilor politici şi sindicali. Discuţiile răuvoitoare, care au fost purtate în ultimul timp de unii lideri politici ai partidelor din România şi lideri sindicali, se detaşează total de fondul problemelor din educaţie.

Educaţia nu este şi nu trebuie să fie o miză politică, ci ea este miza întregii societăţi şi cheia către dezvoltarea viitoare a ţării.

Dacă oamenii politici vor urma lecţia dascălilor noştri şi vor renunţa la propriile interese în favoarea intereselor generaţiilor viitoare, succesul reformei din educaţie va fi asigurat.

Mulţumim, dragi profesori, încă o dată, pentru lecţia primită şi pentru faptul că examenul de bacalaureat de anul acesta se desfăşoară în condiţii normale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Domnul chestor Kelemen, din partea UDMR, este invitat la microfon.

Este rugat să se pregătească domnul Bogdan Liviu Ciucă dacă este. Dacă nu, că nu îl văd în sală, atunci se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule chestor, domnule deputat, aveţi trei minute la dispoziţie.

Domnul Kelemen Hunor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Cu discriminarea la purtător"

Trebuie să vă dau o veste bună: Guvernul spune că avem bani în Fondul de rezervă. Declaraţia a făcut-o extrem de clar, prin Hotărârea Guvernului nr.605/3 iunie 2009.

Vestea proastă este că nu sunt suficienţi bani.

Vestea şi mai proastă este că banii nu sunt deloc pentru localităţile conduse de alţi primari decât PSD şi PD-L. Bani nu sunt deloc pentru localităţile conduse de primarii UDMR.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Aceste localităţi nu au primit niciun ban. Având în vedere atitudinea PD-L-ului şi PSD-ului faţă de minoritatea maghiară, nici nu era necesar să ne uităm pe textul hotărârii emise de Guvern ca să ne dăm seama de conţinutul acesteia.

A fost foarte simplu de aflat care sunt localităţile care beneficiază de fonduri din partea Guvernului. Am luat lista localităţilor unde primarul nu este din partea UDMR, din judeţele Covasna, Harhita şi Mureşul, şi am aşezat-o pur şi simplu peste lista localităţilor beneficiare ale sumelor alocate. Rezultatul ne-a convins şi de faptul că aici nu este vorba de o simplă coincidenţă, ci de o reţetă general-valabilă pentru toate judeţele şi toate localităţile conduse de UDMR.

Stimaţi colegi din partidele de guvernământ,

Nu ştiu dacă domniile voastre vă daţi seama, dar cu fiecare mişcare adânciţi neîncrederea între comunitatea majoritară şi cea minoritară din aceste judeţe, umblaţi cu discriminarea la purtător.

Localităţile conduse de primarii UDMR au, înainte de orice culoare politică, o populaţie în majoritate de etnie maghiară. Dacă dumneavoastră credeţi că aceşti contribuabili, aceşti plătitori de taxe trebuie să fie pedepsiţi şi să tragă ponoasele faptului că UDMR, formaţiune care îi reprezintă, se află în opoziţie, vă rog să le comunicaţi chiar dumneavoastră.

La următoarea degustare de cârnaţi sau de alte bucate secuieşti, puteţi să le spuneţi chiar dumneavoastră, clar şi răspicat: "Dragi compatrioţi maghiari, nu luaţi, nu aţi luat şi nu veţi lua niciun ban pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru renovarea şcolilor, pentru echilibrarea bugetelor locale, din cauză că..." şi să le înşiraţi dumneavoastră motivele care v-au făcut să îi excludeţi din această hotărâre.

Recunosc, eu nu sunt îndeajuns de inspirat să găsesc o explicaţie credibilă, valabilă şi viabilă, în afară de criteriul apartenenţei politice şi etnice. Presupun că există nişte criterii foarte rafinate, pe care vă rugăm să le comunicaţi, fiindcă noi n-am reuşit să le desluşim.

Şi dacă tot vă aflaţi, stimaţi membri ai Cabinetului Boc, prin partea locului, în judeţele secuieşti, într-o nouă vizită electorală pentru alegerile prezidenţiale, să le spuneţi maghiarilor şi faptul că alaiul de miniştri desfăşurat nu demult şi în mai multe tranşe, cu surle şi trâmbiţe, pe meleagurile Ţinutului Secuiesc, în judeţele Covasna şi Harghita, de la bun început nu a fost altceva decât praf electoral în ochii maghiarilor, o mascaradă ieftină fără nicio relevanţă şi fără vreun rezultat.

Le-aţi rămas datori, pentru că dumneavoastră nu le-aţi promis doar că nu vor fi discriminaţi faţă de restul plătitorilor, dar aţi promis mult mai mult: le-aţi promis bani pentru drumuri, poduri, şcoli, spitale, pentru dezvoltarea regională şi echitate socială şi alte lucruri la fel de "mărunte". Total neinspirat, fiindcă ştiaţi de la bun început că nu vă veţi ţine de cuvânt.

Uniunea Democrată Maghiară din România protestează ferm împotriva demersului Guvernului şi ţine să vă atragă atenţia că există viaţă şi în afara localităţilor conduse de PD-L şi PSD. Şi acolo trăiesc oameni care au dreptul la creşterea nivelului de viaţă, au plătit taxe şi impozite şi au dreptul să primească bani de la buget.

Bugetul nu este portofelul domnului Boc şi nici portofelul domnului Geoană!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este invitat la microfon.

Se pregăteşte domnul deputat Cornel Ştirbeţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Să nu închidem Termocentrala Doiceşti ca pe un butic".

Săraca ţară bogată! Citat cu un puternic izvor istoric, fapt care denotă că încă nu ne-am găsit locul în lume şi că totdeauna am avut de înfruntat furtunile vremurilor. Ca şi acum, când criza economică răvăşeşte omenirea, iar valurile sale năpraznice izbesc adânc în trupul României.

Din 1990 încoace, economia se află în chinurile... refacerii. Un mod ciudat de a încerca să reclădeşti pe alte principii ceea ce ai demolat cu bună ştiinţă. Aşa se întâmplă acum în judeţul Dâmboviţa. O serie de unităţi economice, altădată etalon pentru diferite sectoare industriale, sunt aproape închise. Li se cântă prohodul.

Termocentrala de la Doiceşti, locul în care îşi desfăşoară activitatea 750 de angajaţi, pare să fi intrat în moarte clinică. Băieţii "deştepţi" din energie i-au pus gând rău. În cursul anului 2007, Termoelectrica a demarat procedurile pentru atragerea unor investitori în scopul realizării unor societăţi mixte la sucursalele sale din Borzeşti, Brăila şi Doiceşti.

Ceea ce a urmat după, demonstrează că în cazul Termocentralei Doiceşti totul nu a fost decât un aranjament. Protocolul semnat de ministrul economiei şi comerţului, Varujan Vosganian, în 2008, cu Federaţia Energetică şi Sindicatul Energie şi Solidaritatea de la Doiceşti a fost încălcat flagrant.

Ministerul Economiei şi Comerţului nu a anunţat din timp decizia de selectare a investitorului şi pentru Proiectul Doceşti, ceea ce a dus la pierderea celui mai fezabil investitor dispus să investească circa 500 milioane de euro. Este absurd ca o astfel de unitate, care a pompat energie electrică peste 40 de ani în sistemul naţional, să fie închisă ca un simplu butic.

O parte din sudoarea poporului român se găseşte în Termocentrala Doiceşti. Este simplu, este uşor să închizi ochii şi să o clasezi ca pe un caz oarecare, să o consideri un morman de fiare. De fapt, o comoară, la care jinduiesc conchistadorii fierului vechi, care văd în dezmembrarea Termocentralei Doiceşti o sursă de îmbogăţire.

Termocentrala Doiceşti nu trebuie să piară! Este o emblemă a judeţului Dâmboviţa, un simbol al ţării. Trebuie găsite neîntârziat soluţii. Termocentrala Doiceşti merită să fie inclusă în programul de reorganizare a sistemului energetic naţional.

Să nu dăm înainte cu criza financiară mondială. Să nu folosim această lozincă drept pretext pentru distrugere.

Stimaţi colegi,

Tensiunea socială creşte de la o zi la alta. Protestele sindicale se înmulţesc pe fondul neajunsurilor, pe fondul sărăciei. Constatăm că lipsesc soluţiile de ieşire din criză. Se organizează şedinţe, simpozioane, colocvii, comisii de toate tipurile. Totul sună frumos din punct de vedere teoretic. Hârtia pare să abunde de idei, dar acestea nu depăşesc spaţiul impus de şina de la dosar.

Angajaţii din sectorul energetic se pregătesc de grevă generală. Mii de oameni sunt gata să iasă în stradă pe 6 iulie.

Chiar dacă unităţile economice în care îşi desfăşoară activitatea au fost ciopârţite, pe modelul reorganizării, salariaţii din energie sunt bine legaţi prin acelaşi lanţ al amărăciunii.

Trebuie, de îndată, găsite metode de rezolvare a tuturor problemelor sociale şi economice apărute. Poate că nu avem şanse să ieşim din criză, fiindcă tăvălugul lucrează la nivel mondial, dar măcar putem să-i stopăm ascensiunea cauzată şi de lipsa de profesionalism şi de neimplicarea loială a celor care au condus şi conduc acest sector de activitate.

Greva energeticienilor reprezintă un semnal de alarmă deosebit de grav pentru întreaga societate.

Organismul socio-economic poate rămâne fără vlagă. Intră în agonie şi noi odată cu el.

Este timpul să trecem de la vorbe la fapte, să punem în aplicare măsurile pe care le tot vehiculăm şi pe care le plimbăm în mape pe la tot soiul de comisii.

Solicit ca domnul ministru Adriean Videanu să treacă de la declaraţii la fapte, iar Termocentrala de la Doiceşti să-şi regăsească locul în noul sistem energetic ce va fi creat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Cornel Ştirbeţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Şi, un ultim vorbitor, dacă este în sală, domnul deputat Neculai Răţoi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "De Măgurele!"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De câteva săptămâni, PSD-iştii umplu paginile ziarelor şi ecranele televizoarelor cu tot soiul de declaraţii, care mai de care mai spumoase, că vor să iasă de la guvernare, că vor să rămână la guvernare, că-şi doresc să scape de Băsescu, că fac analize peste analize.

Pe scurt, fumigene, strategii politice ieftine de tip "Geoană". În ultima sa apariţie publică, domnul Geoană vorbeşte despre interesul naţional. Şi cum defineşte el acest interes naţional? "Trebuie să scăpăm de Traian Băsescu", spune domnul Geoană. Foarte bine, scăpăm de Băsescu şi vine Geoană, dar nu în numele interesului naţional. Interesul naţional este cu totul altceva decât obsesia lui Geoană şi a acoliţilor săi adunaţi în şezătoarea de la Turnu Măgurele.

Singurul interes pentru care trebuie să scăpăm de Băsescu este interesul lui Geoană şi al PSD de a prelua controlul integral asupra instituţiilor statului şi a reinstaura dictatura PSD, similară celei din 2000 - 2004. O spun explicit toţi liderii PSD de Măgurele, şi anume: "Trebuie să punem mâna pe putere la toamnă; trebuie să avem pârghiile, şi pârghiile sunt scoase la concurs în noiembrie", declară unul din "baronii locali" ai PSD.

Ăsta este interesul naţional pentru dumneavoastră, domnule Geoană, însă nu aveţi bărbăţia să vă recunoaşteţi propriile gânduri. Lăsaţi, domnule Geoană, interesul naţional în grija celor care-l percep ca fiind dezideratul celor 22 milioane de români, al celor care măcar au bunul simţ să-l invoce mai rar.

În ceea ce priveşte concursul din toamnă, vă înţeleg starea de disperare în care vă aflaţi: sunteţi sub media partidului în sondaje şi mult sub alţi potenţiali candidaţi. Chiar şi domnul Iliescu v-a lăsat repetent, numindu-vă cu un termen apropiat de limbajul de Măgurele.

Aţi promis că învăţaţi, dar nu aţi învăţat nimic de la Ion Iliescu. Aţi preluat doar tupeul de a invoca interesul naţional. Aşa stând lucrurile, puteţi să organizaţi şezători, în continuare, puteţi să atacaţi partenerii de guvernare, puteţi să minţiţi, puteţi să copiaţi, însă veţi rămâne acolo unde sunteţi şi unde aţi fost, în spatele lui Traian Băsescu. Nu aveţi capacitatea să promovaţi concursul.

Ca şi cum nu ar fi destul cu domnul Geoană, strategii partidului, în frunte cu maestrul Vanghelie, urlă din toţi rărunchii, de dimineaţa şi până seara, că ei fac analize, vezi Doamne, dacă mai este sau nu oportun să rămână la guvernare.

Domnul Geoană se codeşte din nou: vrea şi cu banii în traistă şi cu sufletul în rai. Nu se poate aşa, domnule Geoană, dar vă dau un pont: nu mai este nevoie să vă tociţi neuronii, sunteţi liber să părăsiţi Palatul Victoria oricând doriţi. Ar fi de salutat o asemenea decizie, poate de această dată chiar în numele interesului naţional. Nu mai staţi pe gânduri.

Pentru ca orchestra de seară a PSD-ului să fie în formulă completă, de sub scenă apare şi dirijorul Iliescu care, într-un moment de revelaţie absolută, propune o întâlnire Geoană-Boc-Băsescu. De ce? Ca să-i spună preşedintelui Băsescu să nu mai intefereze cu Executivul.

Sunteţi cinic, domnule Iliescu, tocmai dumneavoastră vorbiţi de interferare cu Executivul?! Asta înseamnă că aţi fost degeaba preşedinte două mandate, că nu aţi priceput nimic din rolul constituţional al preşedintelui într-o ţară cu o Constituţie care s-a plămădit şi s-a votat în urma implicării dumneavoastră directe. Înclin să cred că este vorba de răutate, invidie şi neîmpăcare cu gândul că puterea, aşa cum o percepeţi dumneavoastră, nu vă mai este la îndemână. Aţi uitat de sinergia faptelor sub domnia voastră, aţi uitat de baronii locali, de aroganţa, hoţia, corupţia şi celelalte rele pe care le recunoşteaţi în perioada 2000-2004 şi vreţi acum să puneţi piciorul în prag, să reinstauraţi dictatura PSD.

Domnule Iliescu, lăsaţi viaţa să-şi urmeze cursul! Piciorul în prag, aşa cum propuneţi dumneavoastră, ar constitui o piedică, o întoarcere în timp, pe care românii au trecut-o cu bine. Iertaţi poporul român pentru că nu v-a mai acordat şi un al patrulea mandat. Iertaţi-l şi pe Mircea Geoană pentru unul din puţinele lucruri bune făcute şi împăcaţi-vă cu gândul că puterea este trecătoare şi este firesc să o deţină şi alţii.

În rest, să auzim numai de bine, dar nu de Măgurele!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă domnul Neculai Răţoi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, ultimul vorbitor, este? Da.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Neculai Răţoi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Fondurile europene, o necesitate".

Atragerea fondurilor europene rămâne o prioritate în contextul crizei economice care a lovit toate ţările. România are obligaţia să acceseze fondurile pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţia ţării noastre.

Stimaţi colegi, atragerea fondurilor europene nu este o temă doar pentru administraţia centrală. Administraţia locală trebuie să se implice în acest proces, care ştim cu toţii că nu este cel mai uşor lucru. Birocraţia şi lipsa de informare sunt cele mai mari obstacole pe care atât autorităţile, cât şi oamenii trebuie să le depăşească pentru accesarea acestor fonduri. La aceasta se adaugă, mai grav, schimbarea criteriilor de eligibilitate în timpul jocului.

Politicile care se stabilesc la nivel central trebuie transmise către administraţia locală. Noi, parlamentarii, avem un rol important de jucat în ajutorarea primarilor din colegiile în care am fost aleşi. Cu sprijinul nostru, aceştia pot realiza proiecte eligibile, care să îmbunătăţească în mod real viaţa celor care ne-au acordat încrederea.

Este foarte important ca informaţiile pe care noi le deţinem, sau pe care noi le putem obţine, să ajungă în teritoriu. Personal, m-am confruntat cu lipsa de informare în calitate de consilier pe problema atragerii fondurilor europene al preşedintelui Consiliului judeţean Iaşi. Foarte multe proiecte au fost declarate neeligibile, din cauza modului în care au fost realizate sau, mai rău, nu s-au depus proiecte din lipsă de informare.

Până în anul 2013, România poate accesa peste 30 miliarde de euro. Sunt bani care ne vin în mod gratuit, bani nerambursabili, iar noi trebuie să folosim toate resursele pentru a atragerea acestor bani. Trecutul demonstrează că am abordat în mod greşit şi cu prea mare lejeritate problema accesării fondurilor europene. Rezultatul? Suntem pe penultimul loc în Europa în ceea ce priveşte rata absorbţiei fondurilor europene. Problema ţine atât de fosta guvernare Tăriceanu, cât şi de funcţionarii care se ocupă de verificarea dosarelor şi care, nu de puţine ori, sunt slab pregătiţi.

Este esenţial să accelerăm ritmul de accesare a fondurilor, iar pentru asta trebuie să folosim oameni bine pregătiţi în domeniu şi să facem accesibilă informarea celor interesaţi.

Fondurile europene nu înseamnă doar bani. Înseamnă spitale, înseamnă şcoli, drumuri, înseamnă o agricultură modernă, înseamnă apă, canalizare şi electricitate în satele noastre, înseamnă scăderea şomajului.

Este o crimă să ai de primit şi să nu iei, când tu duci lipsă!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Pe lângă declaraţiile prezentate de la microfonul Camerei, următorii colegi au depus declaraţiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Zanfir Iorguş, Stelică Iacob Strugaru, Răzvan Mustea-Şerban, Constantin Severus Militaru, Dan-Gabriel Gospodaru, Cornel Ghiţă, Daniel Buda, Doru Leşe, George Ionescu, Iulian Vladu, Mircia Giurgiu, Marius Rogin, Petru Movilă, Viorel Arion, Ioan Oltean, Chirilă Constantin, Lucian Riviş-Tipei şi Mihai Stroe;

din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + Partidul Conservator: doamna deputat Oana Niculescu-Mizil şi domnii deputaţi Adrian Mocanu, Costică Macaleţi, Bogdan-Liviu Ciucă, Filip Georgescu, Culiţă Tărâţă, Emil Radu Moldovan, Marian-Florian Săniuţă, Marian Ghiveciu, Florin-Costin Pâslaru, Radu Costin Vasilică, Angel Tîlvăr, Florin Iordache, Dumitru Ion şi Victor Surdu;

din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, următorii deputaţi au depus declaraţiile în scris: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Andrei Dominic Gerea, Bogdan Ţîmpău, Titi Holban, Neculai Rebenciuc, Virgil Pop, Ionel Paler, Cristina Elena Dobre, Cristian Adomniţei, Cristian Buican, Horia Cristian, Graţiela Gavrilescu şi Florin Ţurcanu;

din partea Grupului parlamentar al UDMR: domnul Derzsi Akos, iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Miron Ignat. În total, 52 de deputaţi au depus declaraţiile în scris, iar statistic, de la microfonul Camerei, au prezentat declaraţii 22 de deputaţi - 7 de la Partidul Democrat Liberal, 7 de la Partidul Social Democrat, 4 de la Partidul Naţional Liberal, 3 de la UDMR şi unul de la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Cu acestea, stimaţi colegi, închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

În câteva minute, şedinţa va continua cu dezbaterea moţiunii prezentate sau depuse de către Grupul parlamentar al PNL.

Tuturor, o zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice, au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Codurile juridice, marea provocare a democraţiei"

România este un stat de drept, cu drepturi depline ca membru al Uniunii Europene, în care nimeni nu este mai presus de lege şi în care cetăţeanul trebuie să respecte şi să aibă încredere în autoritatea morală a unui sistem judiciar profesionist şi integru. De aceea, obiectivele noastre fundamentale sunt reforma profundă a sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei.

Avem nevoie de un sistem bazat pe predictibilitatea deciziilor, pe strategii şi programe eficiente, pe simplificare legislativă, pe o separare clară a funcţiilor de reglementare de cele de execuţie şi administrare a politicilor publice. O justiţie europeană înseamnă simplificarea procedurilor judiciare, înseamnă un corp de magistraţi profesionist şi responsabil, înseamnă un acces neîngrădit la justiţie, înseamnă legislaţie stabilă, simplă şi aplicabilă. Coerenţa, stabilitatea legislativă, aplicabilitatea actelor normative sunt condiţiile unei justiţii funcţionale şi credibile.

România a devenit membră a Uniunii Europene, dar face în continuare obiectul monitorizărilor în ceea ce priveşte justiţia. Trebuie să conştientizăm importanţa unei stabilităţi, în mod deosebit acum, în această perioadă afectată de criza economico-financiară internaţională. Justiţia este barometrul de raportare a întregii societăţi, este expresia stării de normalitate şi de reglementare corectă a raporturilor dintre membrii societăţii.

Asumarea răspunderii Guvernului României pentru adoptarea codurilor juridice este un act de responsabilitate de care ţara noastră are atâta nevoie. Desigur, acest act de curaj stârneşte controverse şi reacţii negative, avem tendinţa să le blamăm, deoarece este ceva nou pentru noi, ceva cu care nu am fost obişnuiţi, este poate pentru prima dată din istoria legislativă postdecembristă când executivul recurge la varianta asumării răspunderii pe proiecte legislative de o importanţă deosebită pentru ţara noastră.

Însă un aspect fundamental este faptul că nu vorbim despre o oarecare asumare a răspunderii Guvernului Boc pe un oarecare proiect legislativ, ci o răspundere care are ca finalitate încetarea monitorizării pe justiţie a ţării noastre, ceea ce duce la instituirea unei stări de normalitate, un aspect ce ţine de demnitatea naţională şi de statutul României ca ţară membră cu statut egal cu al celorlalte 26 de state ale Uniunii Europene. Este angajamentul pe care ni l-am asumat, fiecare dintre noi, în ianuarie 2007.

Noi, politicienii, am fost cei care le-am promis oamenilor că vom depune toată diligenţa pentru a le crea condiţiile unui stat european pentru România. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, de a face tot ceea ce se poate astfel încât România să îşi îndeplinească angajamentele europene, de a lua măsurile care se impun pentru a elimina orice monitorizare şi, mai mult decât atât, un eventual raport negativ. Este momentul când trebuie să privim lucrurile cu maturitate, să contribuim la deblocarea sistemului judiciar şi, bineînţeles, să dăm dovadă că ne merităm statutul de stat european.

Sunt sigur că reforma judiciară preconizată pentru anul 2009 este cea mai importantă din anul 1864 şi va înscrie în istorie eforturile actualei clase politice de implementare a unui sistem judiciar modern, transparent şi echitabil, în consonanţă cu principiile de drept aplicabile în sistemul comunitar.

Domnul Adrian Mocanu:

"Ţăranul român, agricultura şi fondurile structurale"

"Stau câteodată şi-mi aduc aminte " - aşa îşi încep ţăranii trista lor poveste prin care hotărârea puterii politice din martie 1949, referitoare la transformarea socialistă a agriculturii, le-a luat pământurile. "Marea colectivizare", cum a fost numită la acea vreme, a fost realizată în 24 de ore. Scopul declarat al colectivizării era modernizarea agriculturii româneşti şi introducerea structurilor socialiste la sate. Puţini dintre românii de acum mai vor să-şi amintească de acele clipe care au aruncat atâta necaz în gospodării, iar mulţi nu vor şti poate niciodată prin ce dramă a trecut atunci ţăranul român.

Începând cu anul 1990, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, în baza legilor fondului funciar, însă puţini ţărani îşi pot lucra pământul cu utilaje moderne sau beneficiază de sisteme de irigaţii.

Vremea secetoasă din ultimii ani, dar şi cea prognozată de meteorologi pentru anul 2009, precum şi criza economică mondială, îi determină, mai ales pe micii agricultori, să renunţe să mai lucreze pământul. De asemenea, subvenţiile mici din agricultură, stoparea creditării, precum şi lipsa unui program coerent privind irigarea terenurilor agricole, sunt motive de nemulţumire pentru ţăranul român. Anul 2009 va fi un an destul de dificil pentru agricultură, datorită secetei prognozate, crizei financiare, suprafeţelor mici irigate, dar şi a investiţiilor insuficiente efectuate până în prezent, drept pentru care vom plăti consecinţele prin importuri masive de cereale şi alimente.

În multe localităţi din ţară, locuitorii acestora fie nu cunosc procedura de accesare a fondurilor europene, fie nu au un capital de pornire pentru accesarea acestor fonduri sau nu ştiu cum se obţine un credit agricol subvenţionat. În acest sens, unul din scopurile noastre, prin activitatea din teritoriu pe care o desfăşurăm, este de a informa cetăţenii din mediul rural asupra modalităţilor de accesare şi de utilizare a mijloacelor financiare alocate prin programele de finanţare din fonduri structurale.

Programele de finanţare ale Uniunii Europene, cât şi ajutoarele din fonduri publice pot relansa agricultura printr-o atingere treptată a parametrilor minimali de performanţă, reprezentând o soluţie pentru înviorarea agriculturii.

A fost elaborată strategia de descentralizare a administraţiei agricole, bazată, în primul rând, pe constituirea camerelor agricole. Legea camerelor agricole este un proiect legislativ important în reformarea agriculturii româneşti, înfiinţarea acestora fiind prevăzută în Programul de guvernare 2009-2012. Obiectivele noastre, precum şi ale autorităţilor publice centrale şi locale implicate în acest mare proiect naţional, revigorarea agriculturii româneşti, sunt acelea de a crea mecanismele pentru aplicarea acestei strategii, dar şi de a monitoriza funcţionarea acestora în vederea găsirii soluţiilor optime de eficientizare a acestora.

Domnul Adrian Mocanu:

"Abandonul şcolar în mediul rural"

"Fiecare ceas pierdut la tinereţe este o şansă de nefericire pentru viitor" - Napoleon I

În ultimii ani s-au înregistrat creşteri alarmante ale abandonului şcolar, cea mai mare rată fiind în mediul rural. Cauzele abandonului şcolar sunt multiple: situaţia financiară precară a familiilor, reticenţa părinţilor care preferă să-şi ţină copiii acasă pentru a-i ajuta în gospodărie sau pentru a avea grijă de fraţii mai mici, căsătoriile timpurii, în special ale fetelor de etnie rromă etc.

Multe sate sunt situate la kilometri distanţă de şcolile cu clase de învăţământ gimnaziale, copiii fiind nevoiţi să parcurgă aceste distanţe pe jos. Statisticile arată că sunt copii din mediul rural care nu au fost niciodată înscrişi într-o formă de învăţământ preprimar sau primar, crescând astfel numărul copiilor analfabeţi.

Efectele abandonului şcolar sunt multiple. Pe termen lung, efectele abandonului şcolar se regăsesc în eşecul social. Analfabetismul trebuie înţeles nu doar ca incapacitatea persoanei de a citi şi de a scrie, ci în sens de incapacitate de a folosi instrucţia şi educaţia primită în şcoală,astfel încât să se adapteze cerinţelor sociale şi profesionale.

Implicarea autorităţilor publice locale, a inspectoratelor judeţene şcolare, cât şi a Ministerului Educaţiei Cercetarii şi Inovării, prin demararea unor strategii de prevenţie şi de intervenţie în abandonul şcolar, găsirea unor soluţii viabile atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt, va reduce numărul de elevi care renunţă la şcoală şi recuperarea şcolară a celor care au abandonat cursurile, prin măsuri de susţinere a elevilor cu risc de abandon şcolar şi de recuperare şcolară a celor care nu au încheiat ciclul gimnazial. Obiectivele acestor strategii trebuie să fie mai clar evidenţiate pentru conştientizarea de către părinţi a importanţei educaţiei în formarea copilului, pentru reducerea numărului de copii neşcolarizaţi şi a procentului de elevi cu risc de abandon şi performanţe şcolare scăzute.

Rezultatele finale trebuie să fie materializate prin creşterea prezenţei la cursuri a elevilor, cuprinderea în învăţământul gimnazial a unui procent de cel puţin 70% din numărul copiilor neşcolarizaţi, îmbunătăţirea nivelului de educaţie şi de calificare al elevilor şi reducerea numărului de elevi care abandonează şcoala înainte de încheierea ciclului gimnazial.

Din activităţile întreprinse de către autorităţile publice centrale şi locale rezultă că au fost făcute eforturi pentru a îmbunătăţi accesul copiilor din mediul rural în învăţământul preşcolar, care au condus şi la obţinerea unor rezultate locale bune. Pentru diminuarea acestui fenomen, cu toţii trebuie să ne implicăm mai mult prin activitatea întreprinsă în teritoriu, având convingerea că îi putem ajuta să se dezvolte pe măsura posibilităţilor lor şi că le putem oferi şansa de a avea o calitate a vieţii mai bună.

Domnul Nicolae Bud:

Declaraţie politică: "Nevoia de armonie"

Actul alegerilor europarlamentare s-a consumat şi putem considera că până în toamnă, când disputa pentru Cotroceni va deveni oficial şi legal evenimentul central al atenţiei publice, putem considera că viaţa politică din ţara noastră are temeiuri să funcţioneze în parametri de croazieră. Adică, normal.

Sunt întrunite condiţii, aşadar, pentru a ne întoarce privirea asupra a toate câte aşteaptă să-şi găsească rezolvarea în lista celor promise de fiecare partid în parte şi de fiecare din noi în campania electorală de anul trecut. Trăim un moment cât se poate de nimerit pentru a remăsura distanţa dintre promisiunile electorale şi reprezentarea lor în realitate. Operaţie necesară ca exerciţiu de bilanţ, obligatoriu la urma urmei în orice demers care îţi cere să măsori drumul parcurs şi să te dumireşti cu un ceas mai devreme cu privire la paşii următori. Dar folositor îndeosebi pentru a-ţi organiza efortul şi investiţia în vrerea acoperirii dificultăţilor de traseu în perioada care urmează.

Trăim zile grele şi nu poate spune cineva că nu observă, nu simte acest lucru. Cu toate acestea, sunt destui cei care par a considera că efectele crizei şi durata ei îi priveşte doar pe alţii. Alţii privesc vijelia şi furtunile care ne toacă, făcute pentru a trânti copaci doar peste maşinile altora. Cât priveşte canicula şi, inevitabil, seceta care ne ameninţă, să fie la ei acolo, noi cei de la oraş ce treabă avem cu asta?

N-am de gând să glumesc cu lucrurile serioase dar parca ne ocupăm timpul cu altceva în loc să luăm seama la cât de mult diferă realitatea de azi în raport de ceea ce ne închipuiam noi anul trecut în campania pentru locale şi, apoi, pentru parlamentare. Obligaţia de a prelua efectele crizei apasă în plus faţă de câte sunt de făcut în această ţară. Opinia publică nu ne iartă. Cum se vede, au început oamenii să iasă în stradă. Bruxelles-ul ne dă de înţeles că la noi treburile nu merg cum ne-am angajat. Ne aşteaptă în toamnă, din câte înţeleg, un raport de ţară deloc roz. Aşadar, suficiente motive, pentru a vedea ce şi cum putem face mai bine, astfel ca să îndreptăm cât mai multe din câte aşteaptă să fie aşezate în rostul lor, pentru binele cetăţeanului de la sat ori de la oraş. Cel care, la urma urmei, ne-a trimis, prin votul său, aici unde ne aflăm.

Nu dau eu lecţii nimănui de felul cum să-şi organizeze agenda verii ori pe durata care a ramas din acest an. Ceea ce cred este că putem fi mai vizibili ca generatori de valoare adăugată în primul rând reprimându-ne gesturi de polemică gratuită şi refuzul cooperării, ambele provenind din apartenenţa noastră la grupări politice diferite. Mă întreb dacă, după experienţa deja acumulată într-o secţiune sau alta a societăţii, nu ar fi cazul să căutam şi să găsim în primul rând ceea ce ne uneşte în obiectivele, în programele partidelor din care facem parte. Primează, în fond, lucrul deja realizat şi nu neapărat cine figurează pe antetul certificatului de inventator, proiectant general ori de executant. Că se poate persevera pe aceasta linie de evoluţie o dovedesc şi comentariile, dezbaterile, confruntările, în cadrul comisiilor de specialitate. Şi am în vedere, înainte de toate, pentru că ştiu mai bine cum stă situaţia, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, din care fac parte.

Nu îmi permit eu să fac observaţii asupra dezbaterilor parlamentare în plenul Camerei ori al Parlamentului. Ceea ce-mi îngădui să observ se referă la apariţiile noastre în public. În mass-media se consumă scene deloc agreabile, care situează în tabere diverse membri ai coaliţiei care, vreau să spun, stârneşte în rândul cetaţenilor cu care eu mă întâlnesc saptămână de saptămână - ei m-au votat, nu-i aşa? - comentarii cu totul defavorabile. Cele două partide par, prin prisma a ceea ce spun membrii lor, uneori chiar liderii lor, mai degrabă într-o permanentă dispută decât într-o colaborare asumată.

Un capital aparte, cu o producţie de luat în seamă, de epitete sclipitoare şi invective pe măsură, se consumă între Putere şi Opoziţie. Dispreţul exprimat la Centru se regăseşte nu arareori şi la nivel local, cu efecte deloc suportabile între reprezentanţii diferitelor grupări politice.

Ca să fiu sincer, mi-au displăcut întotdeauna asemenea comportamente. Îmi aminteşte de perioada în care unii profesori se certau în cancelarie, prelungind spectacolul nedorit pe coridoare ori în curtea şcolii. Vă închipuiţi efectul dezastruos pentru noi, elevii, în planul autorităţii şi al respectului nostru. Am câştiga timp concetrându-ne pe lupta de idei, pe utilitatea şi eficienţa lor. Pe efectul lor.

Ştiu, pot fi privit drept un visător naiv aşteptând ca oamenii politici să nu se mai certe între ei. Ce doresc eu nu priveşte felul cum fiecare îşi gândeşte existenţa publică, ci doar modul cum o parte din energia potenţială, intelectuală, doza de expertiză a fiecăruia se poate converti prin cooperare în energie cinetică, în soluţii valoroase.

Nu putem pretinde comportamente de şcolar persecutat, de temeri venind dinspre cei care-l judecă. Dar ne-am putea îngădui un plus de severitate în risipirea propriilor energii pe te miri ce. Un plus de armonie ne-ar aduce cu siguranţă câştiguri importante în planul aşteptărilor electoratului, atât de nerăbdător să ne vadă la lucru şi nu consumându-ne în polemici sterile şi păguboase.

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

Declaraţie politică: "OUG nr.61/2009"

În urmă cu două săptămâni, Guvernul a propus spre adoptare Ordonanţa de urgenţă nr.61/2009 care prevede că actele normative vor fi completate sau, după caz, abrogate, după adoptare şi înainte de intrarea lor în vigoare, în situaţii temeinic justificate. Prin această ordonanţă de urgenţă, Guvernul a venit cu o derogare de la imperativul abrogării actelor numai după intrarea în vigoare a acestora. După adoptarea lor, în situaţii temeinic justificate, actele normative pot fi completate sau, după caz, abrogate şi înainte de data intrării lor în vigoare. Această aberaţie legislativă este motivată de Guvern printr-o altă aberaţie, care ţine însă de realităţile autohtone. Există acte normative adoptate care nu au intrat încă în vigoare şi care nu mai pot fi aplicate, având în vedere că acestea nu mai corespund realităţilor societăţii româneşti. Aceste legi sunt amânate sine die, deoarece intrarea lor în vigoare ar produce efecte juridice nefavorabile, cu un impact negativ asupra sistemului judiciar, cât şi asupra cetăţenilor. Spre exemplu, este cazul Codului penal adoptat în 2004 sau al Legii spitalelor nr. 270/2003, al căror termen de intrare în vigoare a fost amânat în mod repetat.

În rapoartele de ţară din ultimii ani, Comisia Europeană a atras atenţia Executivului că recurge prea des la ordonanţe de urgenţă. Iată că Guvernul a mai elaborat un OUG, care ar putea să ocupa un loc de frunte în viitorul raport de ţară, prin care şi-a arogat prerogativele de a abroga o lege chiar înainte de intrarea ei în vigoare, pe motiv că vrea să ajute Parlamentul, să-i ofere instrumentele legislative de care are nevoie.

Din punctul meu de vedere este anormal şi periculos pentru o democraţie reală punerea în discuţie a unei asemenea aberaţii juridice, prin care Guvernul devine un cenzor al Parlamentului. În această situaţie, întrebarea firească este: care mai e rolul Parlamentului, cum îşi va mai exercita rolul constituţional de organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, dacă a ajuns să aibă nevoie de instrumente de la Guvern pentru a putea legifera?

Domnul Cornel Ghiţă:

Declaraţie politică cu tema "Modificări aduse la OUG nr.148/2006 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului"

Declaraţia mea de astăzi priveşte modificările aduse OUG nr. 148/2006 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Ca membru în Comisia pentru muncă şi protecţie socială m-am bucurat să văd în Monitorul Oficial de luni, 15 iunie 2009, publicarea celor două acte normative ce modifică substanţial Ordonanţa privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului: acordarea începând cu al 2-lea copil născut a sumei de 600 lei, cât şi acordarea pentru mamele ce urmează cursurile, la zi, preuniversitare şi universitare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Consider că era timpul ca natalitatea în România să fie susţinută şi cred că acesta a fost un prim mod de încurajare. Deşi cunosc multe mămici care sunt fericite pentru apariţia noilor modificări, fac un apel pe această cale către instituţiile publice locale pentru a nu îngreuna procedura de acordare a acestor drepturi. Cunosc situaţii în care birocraţia a fost cea care a demoralizat tinerele familii de a mai avea un copil.

Mai mult, în prezent sunt multe mămici care renunţă la proprii copii întrucât nu-i pot creşte, fie nu cunosc că statul le ajută în vederea susţinerii familiei pentru creşterea copiilor, fie sunt dezamăgite de birocraţia greoaie pe care o întâmpină.

Stimaţi colegi,

Cred că, în calitate de deputaţi, este obligaţia noastră de a face cunoscut modificările aduse OUG nr. 148/2006, apărute în M.Of. nr.403/15.062009 - Legea nr. 239/2009 şi Legea nr. 240/2009, pentru ca tinerele ce doresc un copil să fie sigure că statul le poate susţine în vederea creşterii copilului.

Domnul Cristina Elena Dobre:

"Parlamentul a votat o nouă lege populistă, o lege care va aduce deservicii statului"

În ziua de 10 mai - o dată care prin semnificaţiile ei istorice provoacă şi acum frisoane stângii FSN-iste, urmaşa PCR - în Cameră s-a votat Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.32/2009 pentru modificarea art.7 din Legea nr.263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă.

Vreau să atrag atenţia că prin aprobarea acestei ordonanţe, actualele partide aflate la guvernare, PD-L şi PSD, au tras România cu ani buni înapoi. Nu mă refer în primul rând la faptul că medicii de familie vor fi obligaţi să facă - prin asigurarea continuităţii în centrele de permanenţă - muncă voluntară, activitate specifică regimurilor comuniste, mai precis activitate dusă până la perfecţiune de autorităţile comuniste române pentru a ţine ocupate şi sub observaţie întregi categorii profesionale în cadrul acelui imens "Big Brother" care a fost România înainte de decembrie 1989.

Nimeni nu neagă faptul că este extrem de important acest sector - medicina primară. Nimeni nu neagă faptul că este important să se asigure anumite servicii în perioada în care medicii de familie nu-şi mai desfăşoară activitatea, nemaiavând program. Nimeni nu neagă importanţa existenţei centrelor de permanenţă funcţionale, dar este imoral şi ilegal să obligi medicii de familie, adică medicii care îşi desfăşoară activitatea în regim privat să presteze servicii neplătite, care sunt de apanajul statului. Stat care a tăiat banii care ar fi revenit medicilor de familie care mai sunt împovăraţi şi cu alte persoane, adică cele neasigurate.

Nu aş vrea să fiu greşit înţeleasă. Un medic este un medic. Este o persoană care a depus un jurământ în ceea ce priveşte profesia sa. În orice situaţie şi când nu este în orele de program, un medic, dacă se află într-un loc în care se întâmplă ceva şi o persoană are nevoie de prim-ajutor, îl acordă fără să întrebe dacă persoana în cauză este sau nu asigurată. Dar nici cele de mai sus nu reprezintă elementul cel mai grav pe care îl legiferează OUG nr.32/2009.

Foarte grav este faptul că prin această ordonanţă de urgenţă se încurajează neasigurarea cetăţenilor. Văzând prevederile noii legi, cei care, dintr-un motiv sau altul nu sunt asiguraţi, vor avea un imbold în plus să nu se asigure. Până acum, aceste persoane au "aplicat" principiul 100% românesc: "merge şi aşa". De acum înainte, acest principiu se legalizează. În statele civilizate aproape că nu mai există persoane neasigurate. Vrem să atingem standardele Uniunii Europene, dar dăm legi cu reminiscenţe comuniste.

Sigur, cel sau cei care au gândit OUG nr.32/2009 exultă la ora actuală. A mai fost votată o lege populistă. O lege care va fi foarte utilă în campania electorală. Dar este şi o lege care, în ultimă instanţă, va fi dăunătoare statului. În primul rând, pentru că nu va creşte numărul de persoane asigurate. Şi în al doilea rând că va genera un nou val de plecări din ţară a medicilor spre state unde munca medicului este apreciată la adevărata ei valoare. Şi când va veni din nou un Traian Băsescu să întrebe de ce pleacă aşa de mulţi medici, unul dintre răspunsuri îl reprezintă şi OUG nr.32/2009.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

«"Bagabonţeală" pe bani publici»

Asistăm zilele acestea la un circ de nedescris între membrii actualei coaliţii de guvernare formată din PSD şi PD-L. Cuvintele cheie la ordinea zilei sunt "bagabonţeală", "nesimţit", "ţâşti-bâşti" şi alte apelative cu care membrii coaliţieie "se alintă" în spatele uşilor închise.

În mod normal, certurile din cadrul coaliţiei nu ar trebui să fie principala preocupare a românilor în aceste vremuri în care criza economică a pus stăpânire pe ţară, din simplul motiv că cele două partide partenere, PSD şi PD-L, ar trebui să îşi rezolve dificultăţile de comunicare în bucătăria internă a coaliţei. Însă bâlciul cu care cei de la guvernare ne-au obişnuit deja ridică mari semne de întrebare cu privire la aptitudinile coaliţiei de a gestiona destinul României. Cum poţi să conduci o ţară când coaliţia de guvernare, ce se presupune că ne va scoate din criză, funcţionează deja pe sistem de avarie? Cum poate cineva avea încredere în buna judecată a acestor domni ce îşi spun miniştri câtă vreme aceştia nu îşi pot convinge nici măcar partenerii de guvernare de oportunitatea unor măsuri ce sunt angajate de întregul Guvern? Şi cum vor putea aceste personaje demne de schiţele lui Caragiale să ne convingă că tot ce fac e pentru binele poporului român?

Stimaţi colegi,

Răspunsul la aceste întrebări, după cum ne arată realitatea, nu este nici pe departe apreciativ la adresa Guvernului Boc. Pentru că, dincolo de injuriile presărate în relaţia dintre cele două partide de guvernare, pe PSD şi PD-L îi mai leagă un singur lucru: monopolizarea tuturor resurselor financiare ale ţării şi asupra acestui pericol ar trebui să ne îndreptăm privirile. Din acest motiv, această comedie ieftină trebuie uitată cât mai repede. Nu doar pentru că vom asista la acest circ politic până când PD-L îşi va fi atins scopul, acela de a guverna fără PSD, ci pentru că, de fapt, această scenetă ne distrage atenţia de la chestiunile importante ce necesită dezbateri publice, cum ar fi cheltuirea banilor ţării.

Ministrul tineretului şi sportului, Monica Iacob-Ridzi, a cheltuit 600 de mii de euro din bani publici şi când a fost chestionată cu privire la destinaţia acestor bani, a ridicat candid din umeri. Totodată, potrivit mass-media, mai multe firme din Cluj, despre care se spune că sunt apropiate premierului Emil Boc, au câştigat licitaţiile organizate de Agenţia de Strategii Guvernamentale, în vreme ce un membru al Parlamentului României, care este şi ministru al turismului, a pus la dispoziţia unui candidat la europarlamentare un sediu de campanie a cărui chirie este plătită din banii contribuabililor. Mai mult, ministrul mediului a atribuit, prin negociere directă, un contract de 500 de mii de euro unei firme oarecare de publicitate. Şi Guvernul Boc nu oferă nicio explicaţie referitoare la aceste cheltuieli.

Din câte se poate observa "cu ochiul liber", guvernanţilor nu le pasă nici cât negru sub unghie de banii publici. Aruncă în stânga şi în dreapta cu fondurile statului, fără să se gândească la coşul zilnic al românilor, la profesori, la sistemul medical sau la infrastructură. Acesta este adevăratul subiect al zilei, care ar trebui să ne preocupe pe toţi şi noi, liberalii, îi asigurăm pe români că cei ce au greşit vor trebui să dea explicaţii şi vor plăti dacă au comis fapte ilegale, pentru că acest ospăţ indecent pe banii statutului, din care se înfruptă coaliţia de la guvernare, trebuie să ia sfârşit.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Preşedintele Băsescu s-a hotărât să şteargă definitiv optimismul oficialilor BNR şi al propriului guvern"

"România va înregistra o scădere a produsului intern brut şi în trimestrul al doilea din anul 2009, ceea ce înseamnă că intrăm în recesiune, oficial, pe toate planurile", ne-a spus preşedintele Traian Basescu zilele trecute.

Gata cu "partea plină a paharului" văzută de premierul Boc în urmă cu câteva săptămâni, gata cu "V" economiei visat de guvernatorul Isărescu, gata cu soluţia salariilor plătite din bani FMI!

Fără iluzii, domnilor guvernanţi, că veţi putea face ce vreţi cu banii, doar pentru că începe o nouă campanie electorală! Fără optimism la Banca Naţională, domnule Guvernator! Preşedintele a spus "stop"!

Dramatic, cum îl ştim, în momentele cheie pentru domnia sa, preşedintele Băsescu s-a hotărât să anunţe public recesiunea instalată în România, având grijă să atenţioneze Banca Naţională a României că nu a făcut cele mai corecte previziuni şi că ar trebui să ia cu totul alte măsuri necesare acum pentru relansarea investiţiilor şi pentru reducerea inflaţiei.

Astfel, optimismul "roz" manifestat de oficialii BNR şi, mai ales, de Guvernul Boc până nu demult, a fost pus la colţ de preşedinte, care se vrea acum cel mai responsabil şi sincer politician din România.

Preşedintele nu ţine nici de această dată cont că se contrazice în declaraţii de la o lună la alta. Dacă în luna mai, dumnealui ne transmitea: "încă nu sunt îndeplinite standardele să putem afirma ca România este în recesiune", în luna iunie, acesta se răsgândeşte brusc şi ne anunţă că a devenit oficial: "România este în re-ce-si-une!"

Ce să mai înţelegem, dacă şeful statului spune, la jumătatea lunii mai, că, deşi începem să ne revenim din punct de vedere economic, România nu este încă pe punctul de a ieşi din criză, dar trendul este pozitiv, iar în iunie suntem deja în recesiune şi ne îndreptăm cu paşi repezi spre derapajul economic!?

N-ar trebui, oare, preşedintele să fie cu adevărat sincer în acest moment şi să recunoască în faţa românilor că protejatul său, marele Guvern Boc, pe care l-a girat cu toată tăria în decembrie 2008, nu a adus României nicio schimbare în bine, ci doar promisiuni neonorate în faţa profesorilor, a pensionarilor, a celorlalte categorii sociale şi a mediului privat?

N-ar trebui, oare, acum, când însuşi Preşedintele României recunoaşte că ţara se îndreaptă spre derapaj economic şi social, acesta să devină în al treisprezecelea ceas responsabil în faţa românilor, a problemelor nesfârşite ale acestora, a nesiguranţei zilei de mâine cu care se confruntă majoritatea de mai bine de jumătate de an şi să demită acest guvern incapabil de a lua vreo măsură ce ar putea să stopeze toate aceste neajunsuri pe care, prin multitudinea de decizii aberante, miniştrii acestui cabinet nu contenesc să le mai genereze?

Dacă anunţul preşedintelui nu are doar iz de început de campanie electorală prezidenţială, prin arătarea vinovaţilor de ceea ce li se întâmplă românilor, în cu totul alte direcţii decât la Cotroceni, ne aşteptăm ca soluţiile dumnealui de stopare a declaratului derapaj să fie prezentate neîntârziat şi prima dintre acestea, o ştie foarte bine domnul Băsescu: guvernul Boc trebuie să-şi asume eşecul revărsat asupra acestei naţiuni şi să plece.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

«Programul "Prima casă"»

Stimaţi colegi, prin Programul "Prima casă", statul ar putea garanta circa 16.000-17.000 de case noi cumparate şi ar putea dubla suma garantată la 200 de milioane de euro dacă piaţa se mişcă, iar băncile se preconizează să înceapă să dea credite din august-septembrie 2009. Statul va selecta băncile care vor participa la program pe baza unor criterii precum costurile efective cele mai mici şi limitarea avansului la 5%. În plus, dacă cineva doreşte să cumpere un apartament de 100.000 de euro şi va merge la bancă pentru un împrumut, banca cere în avans 30%, iar dacă persoana în cauză nu are 30%, atunci fondul de garantare de la stat vine şi garantează băncii. Orice persoană care nu are o locuinţă în proprietate poate apela la acest fond şi va garanta cu locuinţa pe care o cumpără. Acesta era programul în varianta iniţială.

Acum, Guvernul a decis ca Programul "Prima casă" să includă toate tipurile de construcţii rezidenţiale, chiar şi pe cele ale samsarilor, astfel că Guvernul Emil Boc dă bani dezvoltatorilor imobiliari pentru ca aceştia să-şi finanţeze proiectele rezidenţiale, dar prin modificările de ultimă oră aduse programului, guvernul arată de fapt pe cine vrea să ajute cu adevărat să treacă criza.

Banii angajaţi de Guvern pot fi folosiţi la procurarea oricărui tip de locuinţă - mică, mare, veche, nouă, existentă, în construcţie sau pur şi simplu în stare de proiect, ba, mai mult, care poate fi înstrăinată imediat după obţinerea finanţării de la stat, conform deciziei senatorilor PD-L şi PSD, dovedindu-se astfel că principalii beneficiari ai acestui program vor fi dezvoltatorii imobiliari care, în trecut, au speculat masiv pe creşterea preţurilor, iar îngheţarea pieţei i-a prins cu locuinţele nevândute, dar cu cotizaţiile la partid plătite la zi.

În concluzie, acest program nu reprezintă altceva decât o mână întinsă de Guvern pentru clientela politică şi nici într-un caz în sprijinul tinerilor care la fel se vor îndatora pe viaţă pentru a cumpăra o locuinţă.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică: "Guvernul - e vina voastră!"

Audiogramele din şedinţa de vineri a Comitetului Executiv al PSD, difuzate în exclusivitate de un post de televiziune de ştiri, au stârnit comentarii nu doar în lumea politică.

Crochiul întocmit ministrului transporturilor, Radu Berceanu, de către Liviu Dragnea arată cam aşa: "Berceanu, un tâmpit. În timpul unei întâlniri a coaliţiei spune: «Noi n-avem probleme cu seceta în România! Hai să-mi arătaţi şi mie", zice Dragnea. "Aşa pun ei problema" mai spune Dragnea şi continuă: "Cu ce e mai capabil Emil Boc, un ţâşti-bâşti, decât Dan Nica? Păi, ajungem să ne dea ei lecţii?!", "Şi Blaga ce e? Ăsta vorbeşte numai dimineaţa, că după-amiază are o problemă", spune el făcând aluzie, probabil, la anumite efuziuni bahice ale ministrului dezvoltării. "Sau Pogea... Cu ce e Pogea mai capabil decât Niţă? Nici nu e comparaţie!!", a putut fi auzit Dragnea.» La aceeaşi discuţie, Radu Mazăre, preşedintele PSD Constanţa, a catalogat Programul "Prima casă" al Guvernului Boc ca fiind o "vrăjeală": "Ce e asta prima casă? A venit Boc cu vrăjeala asta. Păi, cum îl las eu pe Pogea, când am jumătate din Guvern, să facă bagabonţeala asta? Ăştia cum ajung miniştri de finanţe, cum sunt foarte deştepţi", a opinat Mazăre.

El a mai subliniat că unul dintre scopurile întâlnirii de vineri ar fi să scape de Traian Băsescu. "Suntem aici să ne batem capul să scăpăm de Iuda ăsta de Băsescu, că ăsta e cel mai rău", a zis Mazăre. La rândul său, preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, l-a catalogat pe Traian Băsescu ca fiind "bădăran", "om fără calităţi de om de stat" şi "primitiv".

Premierul Emil Boc a evitat să facă declaraţii despre cea mai recentă şedinţă a CExN a PSD, el precizând doar că se va întâlni cu liderii social-democraţi, în cadrul şedinţei coaliţiei, "la fel ca în fiecare luni". Nu acelaşi lucru se poate spune de ministrul economiei, Adriean Videanu, care a reacţionat dur după acuzele aduse de Mircea Geoană şi Radu Mazăre în cadrul şedinţei Comitetului executiv al PSD de la Turnu Măgurele. Liderii PSD au spus că "atunci când vorbeşte Videanu, în spate e un business, când respiră vrea să facă bani". În replică, Videanu a anunţat că îl va da în judecată pe Geoană dacă nu-şi probează afirmaţiile.

Reprezentanţii PD-L s-au exprimat pentru necesitatea întâlnirii anunţate de premierul Boc, menită să clarifice o serie de nemulţumiri exprimate de fiecare parte. Democrat-liberalii vor cere socoteală pesediştilor pentru jignirile aduse de Liviu Dragnea sau Mircea Geoană miniştrilor Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga şi Gheorghe Pogea şi vor repune pe masă problema dosarului lui Adrian Năstase, blocat în Parlament de deputaţii PSD.

De cealaltă parte, social-democraţii au emis un ultimatum în direcţia PD-L, cerând liderilor acestui partid să se disocieze de preşedintele Traian Băsescu şi să nu mai permită imixtiunea acestuia în treburile Guvernului.

Domnul Mircea Irimescu:

Declaraţie politică: "Sisteme termice centralizate locale, afectate de neplata subvenţiilor la energia termică"

Odată cu decizia de trecere a subvenţiei la energia termică de la bugetul de stat la bugetele locale, nu s-a întâmplat nicio minune care să aducă mai multă căldură, apă caldă la orice oră sau mai mulţi bani economisiţi în casele românilor aşa cum promiteau guvernanţii actuali atunci când se refereau la descentralizare. Acum, românii pot constata pe pielea lor cum stau lucrurile în realitate.

După ce multă vreme au fost nevoiţi să "cumpere" iluziile guvernanţilor referitoare la reabilitarea sau modernizarea reţelelor şi punctelor termice care să conducă la scăderea preţurilor la producător astfel încât consumatorii să fie avantajaţi prin obţinerea unor servicii îmbunătăţite şi prin reducerea facturilor lor, cetăţenii constată că, de fapt, n-au câştigat nimic.

Iată exemplul municipiului Rădăuţi, judeţul Suceava. Administraţia locală, cu destulă naivitate, s-a îndatorat peste măsură prin celebrul program garantat de Guvernul României "Utilităţi şi mediu la standarde europene" şi a modernizat instalaţiile termice din oraş. Se promiteau randamente substanţial mărite şi prin asta servicii de calitate şi facturi mai mici pentru consumatori. În realitate, prin obligaţia de a plăti dobânzi foarte mari, pentru mai bine de un deceniu de acum înainte, facturile la energia termică ale locuitorilor vor fi mai mari, la acelaşi nivel al consumului ca şi în prezent. Asigurarea edililor rădăuţeni de atunci că fiecare cetăţean care beneficiează de serviciile de termoficare centralizată va avea parte de facturi mai mici, nu mai are nicio valoare în prezent.

Peste această situaţie negativă a mai venit o pacoste printr-o hotărâre guvernamentală: o parte din subvenţiile pe care la plătea statul trec în sarcina administraţiilor locale. Urmarea este că apa caldă este întreruptă deja în Rădăuţi, deoarece Primăria municipiului este datoare cu peste 3 milioane de lei către SC Servicii Comunale, din care deconturi subvenţie la energia termică pentru populaţie, cotă parte a primăriei pentru lunile noiembrie - decembrie 2008, în sumă de 516.275 şi cele ce trebuiau plătite prin primărie de la Ministerul Afacerilor Interne, în sumă de 622.384, în total 1.138.660 lei datorii neachitate pentru energie termică. Consecinţa este că, la rândul ei, SC "Servicii Comunale" are restanţe la furnizorul de gaze care, după mai multe reeşalonări, a întrerupt furnizarea combustibilului şi oraşul a rămas fără apa caldă care se produce în sistem centralizat.

La ce ne putem aştepta în acest caz în perioada următoare? Având în vedere că disputa dintre primarul municipiului Rădăuţi şi conducerea SC Servicii Comunale este interminabilă, nu ne putem gândi decât la faptul că, din nefericire, şi căldura va fi un lux în iarna care urmează pentru abonaţii la serviciul centralizat de termoficare.

Interese, mari şi mici, personale sau de grup, măruntul şi condamnabilul politicianism local, fac ca lucrurile să meargă prost. Primarul nu vrea să gasească o soluţie de rezolvare a situaţiei conflictuale pentru că urmăreşte să obţină controlul absolut asupra serviciilor de gospodărire locală din Rădăuţi, iar un grup apropiat fostului primar ţine şi cu dinţii de SC "Servicii Comunale" SA. Evident, suferă cetăţenii!

Pretextul pentru justificarea stării inacceptabile descrise mai sus este tot "criza", cuvântul coşmar al perioadei actuale. Guvernul a aruncat sarcina achitării subvenţiei pentru trimestrul IV al anului 2008 pe umerii administraţiei locale din motive de "criză", iar primarul, deşi se pare că are posibilităţi de plată, îşi justifică refuzul, evident, tot prin "criză". Despre un control sau o reglare a anomaliilor printr-o intervenţie de la nivel superior (judeţ sau guvern) nici nu pomeneşte nimeni că, deh, promovăm de zor descentralizarea!

Aşa că cetăţeanului nu-i mai rămâne decât să se roage să treacă recesiunea pentru a putea spera că se va spăla şi încălzi la "standarde europene". Numai că, probabil, şi asta este tot o iluzie.

Domnul Marin Almăjanu:

"Doar Houdini sau Iosefini mai pot face autostrăzi în România"

"Eu nu sunt Houdini sau Iosefini, ca să fac de două ori mai multe autostrăzi cu 70% mai puţine fonduri", ne spune ministrul Berceanu după mai bine de şase luni de guvernare.

Anul trecut, cu puţin timp înainte de a intra la guvernare, cei de la PD-L, prin vocea preşedintelui partidului, ne promiteau că partidul îşi va angaja răspunderea în faţa Parlamentului pe un proiect denumit "Pactul naţional cu privire la autostrăzile României" şi, mai mult decât atât, domnul Boc ne jura solemn că: "Din primul minut al guvernării vom veni în faţa Parlamentului cu acest plan urbanistic naţional al autostrăzilor care vor fi create şi construite în următorii patru ani, pe fiecare an în parte cu numărul de kilometri şi cu sursa de finanţare. Odată aprobat de Parlament, acest program va fi obligatoriu pe perioada mandatului. Indiferent cine va fi ministru al transporturilor, va fi obligat sa respecte acel calendar al realizarii autostrăzilor".

Dar, între timp, liderul democrat-liberal a uitat subit că le-a promis românilor şi cifre exacte: "pentru perioada 2008 - 2012, obiectivul PD-L este de a construi 834 de kilometri de autostrada". Apoi, imediat după intrarea la guvernare, domnul Boc, în calitate de premier, atunci când a trecut Legea bugetului pe anul 2009 prin Parlamentul României, a susţinut cu mâna pe inimă că peste 9 miliarde de euro din buget vor fi alocaţi investiţiilor.

Întrebarea mea este foarte logică şi destul de simplă, dat fiind toate cele citate mai sus: Ce s-a întâmplat, domnilor guvernanţi, cu aceşti bani pe care i-aţi inclus într-o lege, cea a bugetului pentru acest an, de care eraţi atât de siguri, şi mai ales mândri că veţi crea o mulţime de noi locuri de muncă în industriile conexe domeniului infrastructurii, că programul de investiţii se va derula cu viteza luminii şi că acest guvern nu va cheltui, pentru nimic în lume, nici un euro în plus pe bunuri şi servicii, aşa cum susţineaţi că au procedat alţii?

Acum nu răspunde nimeni pentru aceşti bani care, probabil, cu ajutorul invocaţilor Iosefini sau Houdini, s-au volatilizat? Sau a fost şi aceasta încă o mare minciună aruncată doar pentru a le mai alimenta puţin iluziile românilor că ar fi votat pe cine trebuie şi că vor avea parte de un trai şi mai bun în conformitate cu promisiunile primite la pachet, decât în perioada de guvernare liberală?

Domnul Berceanu se lamentează acum la TV sau prin ziare că în Guvernul Tăriceanu au fost cu 70% mai multe fonduri pentru infrastructură. Îi reamintesc domnului ministru Berceanu, că timp de doi ani, democraţii şi chiar dumnealui au făcut parte din acel guvern. Şi mai mult decât atât, în perioada mai sus amintită, au fost demarate o mulţime de proiecte de infrastructură sau aduse aproape de finalizare, având în vedere că nici procedurile referitoare la licitaţii sau expropieri nu au fost tocmai simple, altfel ar fi trebuit şi democraţii să aibă rezultate măsurate în km de asfalt în cei doi ani de guvernare.

Domnul ministru Berceanu nu ar fi trebuit decât să continue proiectele începute de guvernarea Tăriceanu, şi mă refer aici macar la cele 75 de proiecte de centuri ocolitoare ale marilor oraşe sau la drumurile expres absolut necesare în anumite zone, dacă autostrăzile sunt atât de costisitoare încât numai Iosefini sau Houdini le pot construi...

Şi ar mai trebui domnul ministru al transporturilor să se hotărească când spune adevărul: atunci când susţine că are banii necesari pentru investiţii în infrastructură şi ne vorbeşte de 9 miliarde de euro sau acum când apelează la celebrii magicieni ca să-i termine treaba?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"În timp ce Preşedintele ne anunţă recesiunea instalată în România, aflăm că un ministru PD-L a cheltuit 628.000 de euro prin familia Georgescu"

România a devenit ţara guvernată de cei mai iresponsabili şi neprofesionişti miniştri pe care i-a avut vreodată. Şi nu spun acest lucru doar de dragul de a ataca vreun ministru al actualului guvern, ci prezentând fapte absolut incredibile, fapte care se petrec în grădina premierului Boc, fără ca acesta să ia nici cea mai mică măsură, cel puţin de dragul aparenţelor, în faţa a milioane de români năpăstuiţi de condiţiile din ce în ce mai grele prin care trec în această perioadă.

În timp ce recesiunea a devenit oficială în România, prin anunţul recent al preşedintelui ţării, şi, mai mult decât atât, acesta i-a înştiinţat pe românii că în toamna acestui an îi aşteaptă cele mai sumbre previziuni în ceea ce priveşte posibilitatea de a-şi mai obţine salariile sau pensiile, ministrul tineretului şi sportului, doamna Ridzi, cheltuie dintr-un foc 0,7% din bugetul instituţiei pe care o conduce, pe evenimente organizate de o firmă de apartament.

Ce înseamnă acest 0,7% din bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului? Doar "banala" sumă de 628.000 de euro, care ajunge la familia Georgescu, ce patronează două firme aflate la acelaşi sediu, un apartament din blocul M52 situat pe strada Poet Panait Cerna din Bucureşti.

Când i se cer lămuriri în acest sens, doamna Ridzi nu are nicio problemă în a spune că nu trebuia să organizeze nicio licitaţie pentru a atribui banii necesari organizării evenimentelor din 2 mai a.c., Ziua tineretului, dar nu are nici decenţa de a justifica cum a ajuns această sumă, nu tocmai mică, în buzunarele a două firme "fantomă", cu sediul în acelaşi apartament din Bucureşti şi cu aceiaşi acţionari.

Contribuabilului român, căruia i se cere de mai bine de şase luni să înţeleagă că România trece prin criză, că nu mai sunt bani de creşteri salariale, de pensii indexate măcar, de salarii conform legii pentru profesori, de investiţii în educaţie, infrastructură, agricultură, sănătate, nu trebuie să i se dea nicio explicaţie nici atunci când banii publici, bani plătiţi statului din buzunarul fiecărui cetăţean român, ajung nici mai mult nici mai puţin decât la un patron de apartament, pe nume Georgescu, pentru că aşa a decis doamna ministru Ridzi, în ideea celui mai "bun" preţ ofertat.

"Apropo, nu sunt firme de buzunar. Sunt firme mari, chiar dacă au sedii în apartamente", ne spune ministrul tineretului!

Doamnă ministru, nu credeţi că ar trebui să le precizaţi românilor cum aţi decis să cheltuiţi atâţia bani din buget, organizând evenimente de care românii, mai mult ca sigur, nu aveau nevoie în acest moment, când li se spune chiar de către preşedintele ţării că, în curând, nu vor mai putea fi plătiţi pentru munca lor, că vor fi din ce în ce mai mulţi şomeri în România până la sfârşitul anului şi că mâine nu vor mai fi bani deloc, iar Guvernul trebuie să se împrumute în fiecare zi pentru a face faţă plăţilor şi a nu intra în colaps financiar?

Doamna Ridzi nu ne poate spune decât că alte ministere cheltuie mai mult pe evenimente şi acest lucru nu pare a reprezenta vreo problemă pentru premierul Boc, de aceea, dumneaei ne asigură cu tărie că în viitor va avea grijă să cheltuie şi mai mulţi bani tot pentru evenimente, că doar îi dă mâna.

MTS nu se poate lăsa mai prejos. Dacă alţii pot şi ministrul Ridzi poate! Guvernul Boc are de unde cheltui şi la tineret şi la IT şi la turism. Recesiunea este un element vehiculat nejustificat de preşedintele ţării, doar pentru că acesta a intrat în propria campanie elctorală...!

Domnul Zanfir Iorguş:

"Criza şi reforma învăţământului"

Educaţia de bază reprezintă esenţa întregului edificiu cultural, profesional şi social al personalităţii umane, fiind un important factor de progres cultural, cu implicaţii directe asupra stării generale a resurselor umane.

Derapajul învăţământului românesc a început odată cu reforma comunistă din 1948, când printre obiectivele primordiale ale acesteia au fost şi formarea omului nou - homo sovieticus, promovabilitatea de 100%, deci estomparea elitismului prin desfiinţarea oricărei forme de exigenţă. În acest fel, promovarea non-valorii a reprezentat principiul de bază al doctrinei comuniste, asigurând libertate totală de acţiune nomenclaturii. Elitele care, totuşi s-au format, au evadat din sistem sau au acceptat compromisul sub diferite forme cu Puterea.

La fel ca în toate celelalte domenii ale societăţii româneşti şi în domeniul educaţiei, anii '90 au fost caracterizaţi prin multiple frustrări. Dar de ceva, totuşi, nu s-a dus lipsă: de declaraţii sau chiar de încercări efective de reformare. Până în prezent, încercările de reformare a educaţiei câte au fost ele dincolo de declaraţii, au eşuat. Programele de modernizare a învăţământului au produs efecte superficiale la nivelul curriculumului, materialelor didactice sau procedurilor de evaluare a elevilor.

Din raţiuni probabil exclusiv politice, problema scăderii nivelului de pregătire în învăţământul românesc este tratată fals, numai în relaţie exclusivă cu veniturile bugetare. Autonomia şcolilor generează, din păcate, haos. Nu puţini profesori îşi ţin orele (cursurile) când şi dacă vor. Alţii (sau aceiaşi) dau meditaţii plătite propriilor lor elevi. În facultăţi, la examene, la fel. În acest fel, cultul educaţiei muncii încă din şcoală a devenit inutil. Şi atunci, încotro mergem?

Una dintre problemele majore ale sistemului de învăţământ este chiar incapacitatea acestuia de a-şi rezolva propriile probleme. Şcoala românească nu reuşeşte să răspundă în mod eficient nevoilor prezentului şi provocărilor legate de tranziţia spre societatea post-industrială.

Misiunea şcolii este reprezentată de un set de standarde generale prin intermediul cărora aceasta interpretează aşteptările statului sau a diferitelor comunităţi pe care încearcă să le deservească: comunitatea naţională, comunitatea locală, lumea afacerilor etc. Ea este în acelaşi timp un angajament asumat de această organizaţie faţă de elevi şi părinţi în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor educaţionale oferite de învăţământul public. Îndeplinirea acestor responsabilităţi în raport cu autorităţile, cu diferite grupuri sociale, cu indivizii şi în general cu toţi cei interesaţi de starea educaţiei naţionale justifică, în ultimă instanţă, existenţa şcolii şi efortul public şi privat pentru educaţie.

Scopurile generale ale educaţiei şi idealul educaţional descriu raţiunea de a fi a sistemului de învăţământ. Legislaţia învăţământului şi documentele de politică educaţională (programul de guvernare, programele de reformă sau iniţiativele prezidenţiale) trebuie să exprime responsabilităţile acestuia, valorile împărtăşite de oamenii şcolii şi modalitatea în care ei îşi propun să satisfacă cererea naţională, socială şi individuală de educaţie. Ele formulează de asemenea o perspectivă strategică privind viitorul cel mai dezirabil al şcolii şi priorităţile naţionale în acest domeniu.

Lipsa unor standarde de performanţă ale instituţiei şcolare în raport cu principalii ei beneficiari şi absenţa mecanismelor de dare de seamă pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare a educaţiei reprezintă principalele modalităţi de manifestare a crizei de responsabilitate din şcoala românească. Preocupându-se doar de satisfacerea intereselor pe termen scurt ale personalului didactic, şcoala nu îşi asumă răspunderile sale fireşti faţă de clienţii serviciilor educaţionale şi faţă de mediul său economic, social şi politic.

Învăţământul public este responsabil de calitatea serviciilor educaţionale pe care le furnizează, faţă de principalii săi utilizatori. Aceştia consideră că, la ora actuală, şcoala românească nu-şi îndeplineşte aceste responsabilităţi.

Având în vedere toate aceste aspecte, învăţământul românesc are nevoie de o reformă sistematică, eficientă şi coerentă care să sporească valoarea adăugată a procesului educaţional. Nu se poate dezvolta o economie a cunoaşterii competitivă fără a rezolva problema rupturii dintre comunitatea de afaceri şi cea din educaţie şi cercetare. Sistemul nostru de învăţământ ar trebui proiectat în funcţie de noile realităţi ale ofertei europene de pe piaţa muncii, cum ar fi modificarea rolului profesiilor şi evoluţia calificărilor. Fără coordonarea cerinţelor pieţei cu oferta pentru formare iniţială şi continuă, tot mai multe locuri de muncă vor rămâne neocupate. Cultura generală ar trebui dublată de o cultură practică, de specialitate şi antreprenorială. Un veritabil dialog nu poate fi purtat decât pe o piaţă a ideilor şi a culturii de specialitate.

Domnul Derzsi Ákos:

Declaraţia mea politică este intitulată "Praf de cauciuc în ochii organelor de control".

Satul bihorean Telechiu a fost o localitate liniştită până în anul 2004, când s-a revoluţionat tehnologia şi în locul fostului CAP s-a realizat o investiţie spectaculoasă prin care resturile de cauciuc sunt transformate în combustibil rafinat. Chiar şi la prima vedere miroase atât locul cât şi afacerea, cu atât mai mult că pe platforma de "lucru" pe lângă munţi întregi de anvelope sunt depozitate tone de praf de cauciuc în saci care sunt etichetate conform normelor europene, în limba engleză, dar de provenienţă spaniolă. Oare de ce se ambalează cauciucul măcinat la Telechiu în saci cu etichete spaniole? Sau cumva cauciucul măcinat este import? Cine ştie? Oricum nu are importanţă pentru că societatea inovatoare are autorizaţii de funcţionare de la toate instituţile publice competente.

Toate bune şi frumoase până în ziua de 25.01.2009 când pe amplasamentul în cauză a izbucnit un incendiu de proporţii care a fost stins de către mai multe echipaje de pompieri din Oradea şi Aleşd. Din declaraţiile specialiştilor rezultă că aceste cauciucuri continuă să ardă mocnit şi în prezent, sub stratul de pământ, fapt care a cauzat şi cel de-al doilea incendiu. Situaţia a ajuns explozivă şi Agenţia pentru Protecţia Mediului a efectuat analize pe probe prelevate concluzionând că atât calitatea aerului (pentru produşi gazoşi, pulberi în suspensie şi pulberi sedimentate), cât şi calitatea apei la sursa de alimentare a localităţii Telechiu, a apei distribuite locuitorilor, precum şi a apelor subterane în zona monitorizată, se încadrează în valorile maxim admise de standardele în vigoare pentru fiecare categorie. În acelaşi timp s-au dispus următoarele:

• solicitarea revizuirii autorizaţiei de mediu - termen: 12 februarie 2009;
• efectuarea a trei analize de sol cu OSPA în date diferite din luna februarie; termen de prezentare a buletinelor de analiză: 1 martie 2009;
• elaborarea unui studiu privind impactul incendiului asupra biodiversităţii din zonă - termen prezentare studiu: 1 martie 2009;
• desfiinţarea instalaţiei de piroliză existentă pe amplasamentul societăţii din Telechiu - termen: 30 iunie 2009.

S-a constatat că autorizaţia de mediu nu s-a eliberat pentru depozitare praf de cauciuc.

Cred că nu este nicio surpriză că măsurile dispuse nu au fost realizate. Şi nu am vorbit încă despre respectarea normelor PSI, normelor de igiena muncii, normelor de securitate a muncii.

Oare cât cauciuc trebuie să mai ardă sau cât praf de cauciuc trebuie să apară din senin sau cât trebuie să mai suporte localnicii, ca autorităţile să-şi facă datoria astfel încât să nu devenim groapa de experienţe urât mirositoare a Europei?

Doru Doru Braşoan Leşe:

"Maramureş - civilizaţie unică din lemn şi piatră"

Necesitatea ocrotirii, conservării şi dezvoltării pădurilor nu mai trebuie motivată, deoarece sunt cunoscute fără nici un dubiu rolul si funcţiile pădurilor şi a altor terenuri cu vegetaţie forestieră pentru economia naţională, pentru toţi cetăţenii.

În urmă cu mai multe decenii, România se afla, sub raportul volumului de masă lemnoasă, pe locul al patrulea în Europa, fondul forestier depăşind 6.378.000 ha, adică 26,8% din suprafaţa ţării.

Nicolae Iorga, în prefaţa la Documentele lui Hurmuzaki, vol.X, pag. XXY, spunea: "Din vestiţii codri, astăzi dispăruţi în parte, ţara noastră era silită să dea turcilor, cu preţuri comode pentru aceştia sau gratis, lemne pentru cetăţile dunărene, lemne pentru casele din Constantinopol, lemne pentru poduri, lemne pentru corăbii."

Cel de-al doilea val de secătuire a pădurilor în ţara noastră este declanşat, culminând in perioada dintre cele două războaie mondiale.

În ultimele secole, fondul forestier al ţării noastre a pierdut cel puţin 5 milioane hectare de pădure. Potrivit datelor statistice, în mai puţin de o sută de ani, respectiv din 1829 până în 1922, au fost defrişate aproape 3 milioane hectare, adică aproape jumătate din actuala suprafaţă a fondului forestier naţional. Din acestea, peste un milion hectare de păduri au fost distruse prin aplicarea Legii din septembrie 1920 privind înfiinţarea de păşuni comunale.

Ponderea pe care suprafaţa fondului forestier naţional o ocupă în teritoriul naţional este de 26,8%, România situându-se din acest punct de vedere pe locul 17 în Europa.

Fondul forestier pe picior însumează un volum total de 1.350 milioane mc (39% răşinoase, 37% fag, 13% stejar si 11% alte foioase),- volumul mediu de masă lemnoasa la hectar fiind de 217 mc, iar creşterea medie anuală la hectar de 5,6 mc.

Aplicarea legilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere a produs în ultimii ani mutaţii importante asupra structurii proprietăţii, în sensul creşterii numărului proprietarilor. Astfel, din suprafaţa de 6.396.986 ha, reprezentând fondul forestier naţional la momentul actual, 4.234.135 ha sunt păduri proprietate publică a statului, administrate de Regia Naţionala a Pădurilor - Romsilva, iar diferenţa de 2.162.851 ha aparţin unităţilor administrativ-teritoriale, persoanelor juridice si persoanelor fizice.

În perioada de aplicare a legilor fondului funciar, noţiunea de proprietate privată asupra pădurilor a fost interpretată de o mare parte a noilor proprietari în mod eronat, determinând ca exploatarea acestora să se efectueze, în cele mai multe cazuri, fără respectarea regimului silvic.

Dragi colegi,

Doresc să salut pe aceasta cale acţiunile întreprinse de autorităţile abilitate în acest scop, pentru combaterea eficienta a infracţiunilor silvice care, de altfel, se află în continuă creştere in Maramureş. De asemenea, apreciez că pe linie de prevenire s-a acţionat atât în baza planurilor de acţiune proprii, cât şi conform unor planuri comune pe linie silvică, întocmite la nivel judeţean în comun cu celelalte instituţii cu atribuţiuni în domeniu. Astfel, în primul trimestru al acestui an, în Maramureş, infracţiunile silvice au fost în creştere faţă de perioada similară a anului trecut. În ceea ce priveşte tăierea arborilor, în acest an s-au înregistrat 38 de infracţiuni, cu un volum total de masă lemnoasă de 506 mc. Valoarea lemnului dispărut se ridică la 137.790 lei. De asemenea, s-au înregistrat 73 contravenţii, cu un volum de masă lemnoasă de 67 mc, în valoare de 9.219 lei. Cele mai multe infracţiuni s-au înregistrat pe raza Ocoalelor Silvice Poieni (13), Vişeu (9) şi Mara (6). Personalul silvic nu a reuşit să justifice 252 mc de lemn, în valoare de 58.377 lei, prejudiciul în această situaţie fiind recuperat de la pădurarii gestionari ai cantoanelor silvice, cărora li se vor reţine bani din salariu.

În ciuda neregulilor înregistrate în jurul gaterelor, echipe mixte formate din lucrători silvici, jandarmi si poliţişti au efectuat controale în trafic pentru a afla provenienţa materialului lemnos transportat. Astfel, în primul trimestru al anului au avut loc 298 de astfel de acţiuni, ocazie cu care au fost depistaţi 93 de contravenienţi. Cu aceasta ocazie a fost confiscat un volum de masă lemnoasă de 233 mc., în valoare de 67.780 lei. În atenţia silvicilor au intrat şi activităţile desfăşurate în jurul instalaţiilor de debitat. Aici se comit cele mai mari nereguli în privinţa masei lemnoase. Din totalul celor 64 de acţiuni, s-au înregistrat 12 contravenţii, confiscându-se 233 mc, în valoare de 14.600 de lei. Anul trecut, în primele trei luni, acţiunile întreprinse au fost mult mai intense. Astfel, au fost efectuate 141 de controale, ocazie cu care s-au înregistrat 34 de contravenţii, confiscându-se 26 mc de lemn, în valoare de 9.060 de lei. Astfel de acţiuni continuă, scopul acestora fiind limitarea furturilor din păduri şi transportul fără forme legale ale masei lemnoase.

Stimaţi colegi, trebuie avut în vedere că, în momentul de faţă, nu se mai poate vorbi despre pădure ca o "resursă naturală" a cărei reproducere are loc pe baza jocului orb al forţelor naturii. Înţelegerea acestui fapt constituie premisa succesului al activităţilor de ocrotire, conservare şi dezvoltare a fondului forestier.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Coaliţia marii împărţeli"

Am atras atenţia de nenumărate ori asupra situaţiei îngrijorătoare în care se găseşte administraţia locală din România. Marea majoritate a primăriilor, mai ales cele ale comunelor, dar şi multor oraşe, susţin că nu mai au bani decât până în luna august, având probleme inclusiv cu plata salariilor angajaţilor.

Ţinând cont de acestea, de unde ar mai putea să găsească bani de investiţii sau pentru cofinanţarea proiectelor europene?

Iar dacă autorităţile locale susţin că nu mai au bani pentru investiţii, iar administraţiilor locale le lipsesc banii pentru cofinanţări, cum ar putea să se îmbunătăţească viaţa oamenilor din comunităţi, care au acordat votul celor care le promiteau salarii şi pensii mai mari, sute de kilometri de autostrăzi, mii de case noi, locuri noi de muncă?

În acest context a apărut ştirea conform căreia Guvernul a alocat 26 mil. euro pentru unele primării înainte de alegeri, evident cu alocarea celor mai multe sume la PSD si PD-L. Probabil că este stimulentul necesar pentru susţinerea coaliţiei în teritoriu, coaliţie care pe zi ce trece îşi arată fragilitatea, adică scârţâie din toate încheieturile. Şi cum singurul numitor comun care îi uneşte este împărţirea ciolanului puterii, atunci s-a luat decizia de acordare a acestor sume de bani către administraţiile locale pentru a rezista foamei activului de partid şi de stat.

PD-L şi PSD trebuie să mintă în continuare populaţia cu promisiuni din banul public, de data aceasta prin aleşii lor locali, numai aşa stimulaţi să facă demersuri electorale eficiente pentru conducerile PSD şi PD-L.

De altfel, nu ar fi fost nimic condamnabil dacă criteriile de împărţire a banului public ar fi fost dictate de motive reale, profesioniste şi de interes pentru viaţa oamenilor: iniţierea unor lucrări de infrastructură atât de necesare, continuarea finanţării unor proiecte aflate în derulare şi stopate de către actuala coaliţie de guvernare sau susţinerea unor localităţi ce se confruntă cu grave probleme generate de criza economică: închiderea de fabrici, creşterea numărului de şomeri etc.

Din păcate, unicele criterii au fost cele de apartenenţă politică la partidele coaliţiei dornice să-şi sporească propriile venituri şi luaţi aminte la cazurile miniştrilor Ridzi, Udrea, Nemirschi şi altele pe care le vom descoperi în perioada următoare, pe lângă afacerile baronilor locali ai coaliţiei mincinoase şi ipocrite.

Acolo sunt banii dumneavoastră, ai tuturor celor care munciţi cinstit şi plătiţi impozite şi taxe unui stat condus imoral şi deseori ilegal de o coaliţie pusă pe jaful public.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Drapelului naţional al României"

Prin lege, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua Drapelului naţional al României. Aceasta a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat că Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor.

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului naţional prin Legea nr.96 din 20 mai 1998. Marcarea acestei zile, conditiile în care drapelul este arborat sau este coborât în bernă sunt prevazute de lege. Drapelul României trebuie arborat în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional. Drapelul nu poate lipsi nici de la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate, precum şi la reşedinţa şefilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare. Ca pavilion, este permanent arborat pe navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc. Drapelul de luptă este scos din vitrină la solemnitatea prezentării sale, la festivitatea depunerii jurământului militar, la paradele trupelor şi revistele de front, la predarea sau luarea comenzii unităţii respective, la darea onorurilor militare în cadrul funeraliilor militare. Drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu naţional, stabilite de Guvern.

De mici ne învăţăm copiii semnificaţia culorilor drapelului: albastrul cerului, galbenul ogoarelor şi roşul sângelui vărsat de stramoşii noştri. Cele trei culori - roşu, galben şi albastru - au fost legate de poporul român, iar astăzi ele alcătuiesc drapelul României. Acesta are formă dreptunghiulară, dimensiunile fâşiilor culorilor sunt egale, fiind aşezate vertical, iar ordinea este albastru, galben, roşu, începând de la lance. Culorile împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnificând verticalitatea neamului de-a lungul istoriei.

Reunirea celor trei culori are semnificaţii istorice: statornicia, dorinţa de unitate şi independenţă nutrită de neamul românesc de-a lungul întregii sale existenţe.

Istoria drapelului naţional începe în 1834, când domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Dimitrie Ghica, a obţinut de la otomani învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii". Pentru corăbiile negustoreşti se prevedea "steag cu faţa galbenă şi roşie, având pe dânsul stele şi la mijloc pasăre albastră cu cap", iar pentru armată, "steag cu faţa roşie, albastră şi galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc."

Revoluţionarii de la 1848 au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca "Frăţia: Dreptate - Frăţie" şi dându-i denumire de "stindard al libertăţii". Decretul nr.1 din 14 iunie al Guvernului Provizoriu este primul decret pentru Steagul Naţional, în care se arată: "Steagul Naţional va avea trei culori: albastru, galben, roşu". A doua zi ,15 iunie, drapelul naţional tricolor a fost sfinţit în cadrul unei mari adunări populare, pe Câmpia Libertăţii. O lună mai târziu, "văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale", decretul guvernamental nr.252 din 13 iulie 1848, preciza din nou că "stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin". Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: "lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind".

Înlăturat odată cu interventia străină din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel naţional la 1 septembrie 1863, de către Alexandru Ioan Cuza. El avea însă culorile dispuse orizontal, redate roşu, galben, albastru, şi se va menşine în această alcătuire până în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însărcinată cu stabilirea drapelului ţării şi-a însuşit propunerea lui N. Golescu, fostul paşoptist, "culorile să fie aşezate cum era la 1848, adică vertical, în ordinea albastru, galben, roşu", care s-a păstrat până azi.

Stimaţi colegi,

Steagul este cel mai statornic simbol al unui popor, reprezentând individualitatea şi suveranitatea naţiunii, prestigiul de care se bucură în rândul celorlalte naţiuni.

Ca cetăţeni, avem datoria de a conştientiza respectul ce i se cuvine acestui simbol al identităţii naţionale ce înglobeaza virtuţile şi valorile morale ale neamului românesc.

Sărbătoarea drapelului naţional ne uneşte şi ne aduce aminte cu mândrie şi patriotism că suntem români.

Referindu-se la originea şi semnificaţia drapelului de stat, Mihail Kogălniceanu preciza în şedinta Parlamentului din 26 martie 1867 că: "Drapelul tricolor, cum era astăzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însuşi drapelul neamului nostru, din toate şările locuite de români".

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Absenteismul electoral ne delegitimează pe toţi!"

Peste câteva zile încheiem o sesiune parlamentară. Fiind la primul mandat de deputat, nu pot să fac comparaţia cu alte sesiuni. Dar, fără îndoială, am parcurs o primă jumătate de an foarte complicată. În primul rând, pentru România şi, pe cale de consecinţă, şi pentru scena politică. Am avut - şi încă avem - parte de criză economică, am avut rectificare de buget, moţiuni, asumarea răspunderii Guvernului, am avut dezbateri aprinse şi atacuri uneori duse peste limita decenţei. Nu în ultimul rând, am avut alegeri. Alegeri la care au venit la vot mai puţin de 30% dintre cetăţeni. Este un semn rău!

Desigur, mulţi analişti au afirmat că Parlamentul European este o instituţie mult prea depărtată de nevoile şi înţelegerea cetăţeanului român, că nu avem încă acea cultură a implicării care a stat la baza Uniunii Europene. Că, la urma urmei, nu România e codaşa la prezenţa la vot, că mai sunt şi alte trei sau patru ţări în urma noastră.

Şi că, dacă e vorba despre un scrutin care să reprezinte o miză importantă, atunci concetăţenii noştri îşi vor activa ca prin minune simţul civic şi se vor buluci la vot.

Dragi colegi, daţi-mi voie să afirm că acestea sunt răspunsuri false la o problemă adevărată.

Alegătorii sunt obosiţi de promisiuni, plictisiţi de aceleaşi figuri de politicieni care candidează pentru toate funcţiile posibile, lehămesiţi de ineficienţa celor aleşi. De ce nu l-ar crede, atunci, pe un cunoscut realizator tv care, periodic, repetă: "Nu vă duceţi la vot, că tot aia e!" Dacă ne legănăm în continuare în iluzia legitimităţii unui sistem în care votează mai puţin de o treime din cetăţeni s-ar putea să avem parte de surprize foarte neplăcute.

Adevărul e că, din anii '90 încoace prezenţa la vot a scăzut continuu. Până la un punct, e un proces tolerabil. Dar când, în trei procese electorale consecutive, prezenţa e sub 50%, ar trebui să căutăm o soluţie. Absenteismul electoral ne delegitimează pe toţi, deopotrivă. Şi pe cei aleşi, pentru că nu exprimă o voinţă democratică, şi pe alegători, pentru că, în acest fel, destructurează societatea.

În toamnă vom avea o nouă campanie electorală. Am da dovadă de responsabilitate dacă ne-am gândi, de acum, la o asemenea soluţie.

Stimaţi colegi,

S-ar putea ca unii să spună "Ce treabă are Ciobanu, care e economist, cu problema votului, care e o problemă juridică?" Are, pentru că statul cheltuieşte tot atâţia bani şi dacă la vot vin 99% din alegători, şi dacă vin 1% din alegători. Şi e o problemă de eficienţă: dacă tot cheltuim bani, haideţi să şi merite.

Dar, să zicem că aveţi dreptate. Tocmai de aceea propunerea de faţă e prezentată ca declaraţie politică şi nu ca proiect de lege. Vreau să o consideraţi mai degrabă ca un subiect de reflecţie şi, neapărat, cu o doză de umor. Asta nu înseamnă, însă, neseriozitate.

Au existat deja voci care au pus problema votului obligatoriu. Dacă omul va fi obligat să intre în cabina de vot, atunci fie va avea vreo preferinţă - ceea ce ar duce la creşterea legitimităţii aleşilor -, fie va folosi "votul alb" ca formă de protest. Sunt, în Europa, câteva ţări în care funcţionează acest sistem. Acestor voci li s-a răspuns că votul e un drept, nu o obligaţie. Şi că ameninţarea unei amenzi nu ar duce deloc la trezirea conştiinţei, ci, mai curând, la amintirea vremurilor lui Ceauşescu.

Stimaţi colegi,

Acum vin eu şi vă spun: dar dacă am folosi o discriminare pozitivă, în loc de una negativă? Dacă persoana care ar vota ar primi, pe baza ştampilei din buletin, un beneficiu? Să zicem că ar primi o zi liberă. Sau nişte tichete de masă. Sau un set de analize medicale gratuite. Sau, la urma urmei, de ce nu?, o sumă de bani!

Veţi spune: "Uite, Ciobanu vrea să legalizeze mita electorală!" Şi eu voi spune: "Ba nu, dimpotrivă!" Se ştie că, în campaniile electorale, foarte mulţi candidaţi, din toate partidele, împart lucruri care sunt departe de nevinovatele "obiecte promoţionale". Că se dau pungi cu făină, mălai, zahăr, pulpe de pui sau bancnote de 50 de lei, o ştiu oamenii, o ştiu ziariştii, o ştiu şi autorităţile. Dacă statul ar fi cel care ar "premia" alegătorii, atunci "atenţiile" candidaţilor ar avea mai puţin efect. Şi ca să fie treaba limpede, am să vă indic şi sursa de finanţare. E simplu. Fondurile pentru aceste "premieri" să fie scăzute din fondurile care se alocă partidelor pentru campania electorală.

Stimaţi colegi,

Repet, dacă mai e nevoie: am convingerea profundă că democraţia nu se poate cumpăra. Că oamenii trebuie să fie conştienţi, responsabili şi implicaţi. Dar această educaţie se dobândeşte în timp. Şi, până acolo, cetăţenii trebuie să aibă dovada utilităţii votului lor. Ei trebuie să vadă că lucrurile se îndreaptă pentru că au fost la vot şi nu faptul că lucrurile sunt la fel pentru că nu au fost la vot.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Studenţii basarabeni şi drepturile constituţionale"

În data de 19 iunie 2009, prin scrisoarea cu nr. de înregistrare 584, studenţii basarabeni din România m-au sesizat cu următoarea scrisoare, pe care o redau integral:

"Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Bucureşti şi Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Timişoara, iniţiatorii campaniei "Pro Cetăţenie Română" consideră că unele dispoziţii ale Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr.21/1991, proiect ce a fost adoptat de Senat în şedinţa din 9 iunie 2009 şi care a fost trimis spre dezbatere şi adoptare către Camera Deputaţilor la data de 10 iunie 2009, sunt în totală neconcordanţă cu dispoziţiile art.5, art.16 din Constituţia României, ale art.4, art.5 şi art.34 din Legea nr.21/1991 din următoarele motive:

În fapt, în luna aprilie, la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, precum şi la Senat, sub nr. BP 266/02.04.2009, respectiv sub nr. BP 168/08.04.2009, a fost înregistrată Propunerea Legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.21/1991 privind cetăţenia română, semnată de 50 de deputaţi şi senatori din Parlamentul României "

Astfel, în totală concordanţa cu prevederile art.5 din Constituţia României şi ale art. 5 şi art.34 din Legea nr.21/1991, prin iniţiativa legislativă se propune "umplerea golului legislativ" prin introducerea, în cuprinsul legii, a noţiunii de "recunoaştere" a cetăţeniei române pentru persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

1. au dobândit această calitate prin naştere, conform principiului "ius sanguinis" sau sunt descendenţii acestora,
2. nu au săvârşit vreo faptă de natură să constituie motiv legal de pierdere a cetăţeniei române,
3. din diferite motive, nu pot face dovada cetăţeniei române conform art.21 din Legea nr.21/1991.

Se propune doar o dezvoltare a principiului statuat prin dispoziţiile art.34 din Legea nr.21/1991 conform căruia "Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare" şi, totodată, o reglementare mai clară a unor situaţii prevăzute de către legiuitor în cuprinsul acestui text de lege, dar care nu-şi găseau o reglementare expresă în legea specială sau în orice alt act normativ. Se dorea totodată şi accentuarea caracterului perpetuu al acestui drept fundamental.

La data de 15.04.2009, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr.36 care avea scopul de a îmbunătăţi procedura de redobândire şi acordare a cetăţeniei române. În aceeaşi zi, prin Hotărârea nr.71, Guvernul a trimis spre aprobare Parlamentului proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonaţe de urgenţă.

Aşa cum s-a precizat, acest proiect de lege a fost adoptat de Senat, însă, cu unele modificări şi completări, printre care şi întroducerea, în cuprinsul legii, a noţiunii de "recunoaştere" despre care se face referire în iniţiativa legislativă susţinută de catre 50 de parlamentari.

Considerăm că membrii Senatului, poate, în mod involuntar, au deturnat sensul acestei noţiuni, înlăturând în totalitate raţiunea acesteia şi făcând abstracţie de trăsaturile definitorii şi esenţiale ce o caracterizează, aşa cum rezultă ele după o analiză gramaticală şi logico-juridică a noţiunii folosite. Această concluzie logică apare evidentă, deoarece "a recunoaşte" o calitate înseamnă:

• a identifica ceva ce a fost cunoscut mai înainte;
• a admite existenţa acesteia,
• a mărturisi, a nu nega,
• a admite o anume situaţie preexistentă.

Nicidecum între noţiunile de "recunoaştere" şi "acordare" sau "redobândire" nu se poate pune semn de egalitate aşa cum se propune prin proiectul legii aprobat de Senat, deoarece:

"A acorda" înseamnă a da, a oferi unei persoane ceva ce nu i-a aparţinut niciodată.

"A redobândi" înseamnă a obţine din nou, o stare pierdută pe care a mai avut-o cel căruia i se dă.

"A recunoaştere" are, însă, cu totul alt sens şi altă raţiune.

Astfel, după cum se poate observa cu uşurinţă, noţiunea de "recunoaştere" nu are nicio trăsătură comună cu noţiunile de "acordare" şi "redobândire" deoarece, acestea din urmă presupun acţiunea de "a da, de a oferi", iar prima noţiune presupune doar o simplă manifestare de voinţă exprimată printr-o marturisire afirmativă a unei situaţii preexistente.

În mod inexplicabil, membrii Senatului propun ca recunoaşterea cetăţeniei române să se facă persoanelor care îndeplinesc următoarele două condiţii: au dobândit cetăţenia română prin naştere sau sunt descendenţii acestora; se află în cel puţin una dintre următoarele 3 situaţii: au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor; cetăţenia română le-a fost retrasă fără voia lor; nu le-a fost recunoscută calitatea de cetaţeni români pe care, oricum, au dobândit-o prin naştere.

Considerăm că, dacă va fi adoptat proiectul contestat, tratamentul la care vor fi supuse persoanele care se încadrează în prevederile punctului c) este discriminatoriu deoarece ei sunt de facto cetăţeni români, iar calitatea lor de cetăţean român a fost dobândită prin efectul legii, de drept, fără îndeplinirea altor condiţii. Mai mult chiar, introducerea acestor situaţii în cuprinsul legii este inoportună deoarece genul acesta de situaţii pot fi clarificate conform prevederilor art.29 alin.(4) şi art.35 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

În speţă, conform modificărilor art.10¹ propuse de catre membrii Senatului, persoanele care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie sau descendenţii acestora, cărora nu li s-a recunoscut cetăţenia română din diferite motive, pot solicita acordarea cetăţeniei române prin recunoaştere, fiind obligaţi să respecte procedura birocratică prevăzută pentru persoanele care solicită acordarea cetăţeniei române.

Or, Constituţia României prin dispoziţiile art.16 nu face nicio deosebire între cetăţenii românî cu acte (de iure) şi cei fără acte (de facto). De aici rezultă şi caracterul neconstituţional al acestor modificări propuse de Senat.

Faţă de aspectele sesizate, noi, membrii Organizaţiilor Studenţilor Basarabeni din România, vă solicităm să puneţi în discuţie în cadrul comisiei din care faceţi parte, precum şi cu orice altă ocazie, în faţa colegilor dumneavoastră deputaţi, aceste încălcări grave ale Constituţiei care puteau fi legiferate dacă nu ar fi fost constatate la timp. Chiar şi dacă, în situaţia în care colegii dumneavoastră vor face abstracţie de solicitarea noastră, vă informăm că vom solicita Curţii Constituţionale, conform procedurilor legale, să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea eventualelor modificări aduse Legii nr.21/1991 prin legea care urmează să fie adoptată.

În concluzie, considerăm că, acum, când Camera Deputaţilor dezbate Proiectul Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36 din 2009 este momentul oportun de a reda noţiunii de "recunoaştere" sensul firesc pe care-l are. Solicităm, de asemenea, ca competenţa şi procedura "recunoaşterii cetăţeniei române" să fie reglementată în spiritul propunerii legislative nr.BP 266/02.04.2009, respectiv nr.BP 168/08.04.2009, nicidecum în mod discriminatoriu, neconstituţional şi, până la urmă, injust."

Sunt convins că îi putem ajuta şi trebuiesc ajutaţi.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Legea Camerelor şi comercianţii"

Începând cu anul 2002, mai precis prin OUG nr. 192/2002 şi ulterior prin Legea nr.503/2003, de aprobare a ordonanţei mai sus menţionate, prin care Registrul comerţului a trecut în subordinea Ministerului Justiţiei, lege adoptată în regim de lege organică, Legea Camerelor de Comerţ este "plimbată" între Guvern, Parlament şi Curtea Constituţională, iar aceasta din urmă a hotărât în 5 iulie 2006 că Legea Camerelor de Comerţ este neconstituţională.

Curtea detaliază prin Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006, publicată în M.Of. nr.638/25 iulie 2006, aspectele privind neconstituţionalitatea Legii Camerelor de Comerţ din România şi implicit trecerea Oficiului Registrului Comerţului la Ministerul Justiţiei, care a creat de asemenea o polemică neîntreruptă în toată această perioadă, datorată faptului că acesta reprezintă o importantă sursă de venit.

De unde provine confuzia şi până unde se poate merge ?

Tot Decizia nr.545 a Curţii Constituţionale lămureşte lucrurile în dispozitivul său, arătând, printre altele, că, în conformitate cu art.3 alin.(3):

"Camerele înfiinţate în baza Decretului-lege nr.139/1990, cu completările ulterioare, sunt succesoarele şi continuatoarele de drept ale Camerelor de comerţ şi industrie desfiinţate prin Decretul-lege nr.74/1949 pentru desfiinţarea Camerelor de Comerţ şi industrie, publicat în M.Of. nr.47/25 februarie 1949".

În art.33 alin.(2) lit.a), se arată, de asemenea:

"Camera de comerţ şi industrie asigură organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, precum şi îndrumarea metodologică a funcţionării registrului comerţului de pe lângă camerele judeţene"

Din coroborarea celor două articole, reiese clar că Legea Camerelor de Comerţ trebuie să pornească de la vechea lege abrogată şi trebuie să se refere la organizarea şi funcţionarea Oficiului Registrului Comerţului într-o formă nouă, modernă şi conformă cu noile reglementări ale legislaţiei europene.

Pe când, totuşi, această nouă lege, importantă pentru comercianţi şi pentru noi toţi în aceeaşi măsură ?

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Politica şi puterea exemplului"

În multe domenii de activitate auzim frecvent de puterea exemplului, fie că este vorba de şcoală, facultate, apoi la serviciu, la firmă sau oriunde în altă parte, şi mă gândesc dacă acest lucru funcţionează şi în politică.

Am învăţat multe lucruri la şcoală şi la facultate, nu numai legat de cunoştinţe, dar şi de caracter sau comportament, încercând să-mi creez un model pe care să încerc să-l urmez, însă desigur că este foarte greu să fii ceea ce ţi-ai dori.

Dacă nu încerci însă a fi ceea ce ţi se potriveşte şi ceea ce îţi place, se spune că nu ai avea nici un ideal etc.

Poate că cel mai greu model de urmat în viaţă, cel puţin în România, este modelul politicianului român, care nu seamănă de multe ori cu nimeni şi cu nimic, pentru raţiuni pe care le poţi înţelege doar dacă trăieşti în interior.

Mă gândesc la politicienii actuali, persoane deosebit de mediatizate în toată mass-media şi despre care se spun lucruri nu prea plăcute, auzind frecvent apelative precum "mincinos", "fără cuvânt", "fără viziune" şi nu aş dori să merg mai departe, pentru că nu are sens.

Pe canalele de ştiri, zilnic auzim lucruri senzaţionale, construite unele cu multă dibăcie în culisele partidelor politice sau ale posturilor de radio sau televiziune, pentru că sunt foarte eficiente, şi nu degeaba se spune că "România la ora actuală este condusă cu televizorul".

Ştirile ajung la urechile cetăţenilor foarte repede, însă nimeni nu mai are timp parcă să verifice nici gradul de adevăr şi nici sursa de unde provin, pentru a face un raţionament rapid.

Dar, totuşi, în politică există puterea exemplului propriu ?

Liderii politici actuali sunt credibili ?

Cât timp poate dura o perioadă de tranziţie, cum tot ne place să o numim pe cea din România ?

La toate aceste întrebări şi la multe altele pe care ni le putem pune, fără a găsi un răspuns, vom putea răspunde atunci când în România va funcţiona puterea exemplului în politică.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Agricultura din România - între secetă şi criză"

Dacă ar fi să analizăm evoluţia agriculturii din România în ultimii 20 de ani, am constata mai mult o lipsă de proiecte pe termen scurt sau mediu decât o dezvoltare a acestui important sector al economiei naţionale.

Chiar dacă previziunile meteo arătau că lunile de vară vor fi secetoase şi neproductive pentru agricultură, la ultima rectificare a bugetului de stat discutată de guvern, cele mai multe resurse au fost tăiate agriculturii şi aşa lovită de secetă şi nu numai.

Oare care ar fi soluţia pentru revigorarea acestui sector cu care România mulţi ani s-a lăudat şi datorită căruia mulţi, foarte mulţi investitori străini s-au oprit în ţara noastră.

Putem afirma fără să greşim cu nimic că datorită agriculturii România este considerată de specialişti că deţine un "pământ" pe care mulţi şi-l doresc în ţara lor şi o climă deosebit de prielnică agriculturii şi totuşi...

De ce nu investim în agricultură?

De ce importăm atâtea produse agricole?

De ce nu avem mai multe produse ecologice, pe care le putem uşor cultiva în România ?

De ce nu avem o strategie în acest sens ?

Dacă vom pune aceste întrebări reprezentanţilor Guvernului, sunt sigur că ne vor răspunde formal, şi mai bine am încerca o altă metodă de a răspunde tuturor acestor minime exigenţe ale acestui sector, şi anume, în locul emisiunilor de televiziune în care asistăm la dispute şi explicaţii cu încărcătură politică la care nu găsim uşor un răspuns cât de cât corect, ar fi de preferat diverse reportaje destinate modului de pregătire a acestui sector, printr-un proiect care să mobilizeze actuala populaţie a ţării de a deveni mici cultivatori şi producători, măcar pentru propriile necesităţi.

Cred că metoda ar prinde bine tuturor, iar de la mica producţie şi micile gospodării, însoţite de o experienţă pe măsură, se poate gândi şi la o extindere în acest domeniu, important fiind să începem.

Să începem cât mai repede, până nu va fi prea târziu !

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Legea Camerelor de Comerţ, o nouă dispută politică"

Într-o zi de marţi, ca de obicei la votul final, în data de 20 iunie 2006, deputaţii din vechiul mandat au adoptat Legea Camerelor de Comerţ şi Industrie, care prevede în principal trecerea Registrului Comerţului din subordinea Ministerului Justiţiei în administrarea Camerelor de Comerţ.

După exact 3 ani şi 3 zile, legea revine în plenul Camerei Deputaţilor cu aceeaşi temă, după ce în anul 2002, Oficiul Registrului Comerţului a fost trecut din subordinea Camerelor de Comerţ în cea a Ministerului Justiţiei, mai exact în subordinea Tribunalelor.

Este uşor de observat că această dispută politică, dar şi economică în acelaşi timp revine periodic în actualitate, din 3 în 3 ani, cu aceeaşi temă, şi dacă auzi argumentele fiecărei părţi eşti tentat să dai dreptate pe rând şi unora, şi altora.

Un serviciu public poate fi dat în administrare unei persoane private?

Cum va funcţiona instituţia judecătorului delegat?

Cine va putea dispune prin hotărâre înfiinţarea unei firme?

Cum se vor face menţiunile sau modificarea statutelor?

Oricine ar face-o, în afara judecătorului delegat, ar comite o faptă penală.

Cine va asigura discreţia informaţiilor?

Este lege organică sau lege ordinară?

În circa doi ani, Registrul comerţului înregistrează profit de circa 15 milioane de euro, atât cât este la ora actuală şi patrimoniul său, şi se pare că aceasta este şi miza acestor dispute, pentru că aş vrea să ştiu care instituţie nu şi-ar fi dorit să aibă în subordine o asemenea sursă de venit.

Ieri am votat din nou Legea Camerelor de Comerţ şi sunt convins că această lege va reveni în actualitate şi în dezbaterea partidelor politice cât de curând, mai ales datorită art.56 alin.(1¹) din OUG. nr.61/2009, care modifică Legea nr.24/2000, la fel de contestată precum legea cu pricina: "După adoptarea lor, în situaţii temeinic justificate, actele normative pot fi completate sau, după caz, abrogate şi înainte de data intrării lor în vigoare"

Pe când oare legi clare, concise şi eficiente? Ceea ce avem nevoie!

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "FSN-ul, minerii şi securitatea"

Conducerea FSN-istă s-a arătat foarte productivă în primele luni ale anului 1990 când, cu ajutorul "băieţilor cu ochii albaştri", s-au stârnit evenimentele sângeroase de la Târgu-Mureş, ciocniri violente între români şi maghiari, izbucnite pe fondul fricii adânc înrădăcinate în conştiinţa oamenilor, precum că ungurii ar lucra la recucerirea, la distrugerea ţării.

Securitatea - cu un nou nume, Serviciul Roman de Informaţii - SRI, care avea la bază aceeaşi băieţi discreţi, pe 26 martie 1990, împreună cu Preşedintele României, primul-ministru şi noul director al SRI acuzau serviciile secrete străine, adică "agenturile", că ar fi profitat de desfiinţarea Securităţii pentru a-şi urmări agenda antiromânească, prin orchestrarea evenimentelor de la Târgu-Mureş.

Avizi de legitimitate, în condiţiile în care deja se făceau auzite voci care îi contestau, au făcut exact ce trebuia, ştiind că în caz de pericol iminent, oamenii se strângeau în jurul conducătorilor. Învrăjbind o parte a sa împotriva celeilalte, preşedintele şi ai săi au căutat să declanşeze un conflict interetnic care să ducă la coalizarea populaţiei româneşti în jurul său.

Conducătorii Puterii de la Bucureşti au dat vina pe "agenturile străine" şi au fost crezuţi, cu preţul şifonării serioase a imaginii externe a ţării (casetele cu maghiarul Cofariu bătut de naţionaliştii români au făcut înconjurul lumii...) şi a distrugerii vieţii unor oameni, simpli pioni pentru nişte indivizi - aşi ai diversiunii şi manipulării cetăţenilor.

Pregătiţi pentru a desăvârşi furtul Revoluţiei - câştigarea alegerilor, printr-un alt plan bine pus la punct, Frontul Salvării Naţionale, care promisese că nu va participa la alegeri, desfiinţează printr-o campanie puternică de discreditare partidele istorice şi reprezentanţii acestora - forţele democratice din Romania, declanşând o campanie extrem de puternică de discreditare a PNŢCD şi PNL, precum şi împotriva liderilor Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Radu Câmpeanu, şi obţin peste 85% din voturi. Tom Gallagher a numit întreaga manevră de atunci "furtul unei naţiuni", însă în România, chiar după dispariţia unuia dintre cele două mari partide istorice şi trecerea a 20 de ani, istoria nu se poate repeta!

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Casa d'Italia - după 60 de ani"

În municipiul Târgovişte de astăzi există o structură arhitecturală în formă de semicerc, unică în lume, nemodificată de peste cinci secole, care îmbină perfect edificiile secolelor XVII-XVIII, adică mai exact cele de la Curtea Domnească până la Liceul Văcărescu.

Apoi, în rânduri succesive sunt aşezate frumoasele clădiri şi monumente ale municipiului Târgovişte, care dau farmec acestui oraş, construite în secolele următoare, XVIII - XX, reprezentative pentru istoria şi civilizaţia de altădată a acestor locuri.

Nu sunt născut în această zonă a ţării, însă vizitând oraşul Târgovişte, te îndrăgosteşti de aceste meleaguri dâmboviţene şi de istoria locurilor, marcate de prezenţa arhitecţilor italieni, care au construit printre altele Casa d'Italia, locul unde altădată se întâlneau cetăţenii români şi italieni deopotrivă, pentru diverse manifestări, zile onomastice, cursuri de cultură şi civilizaţie pentru copii sau adulţi, întâlniri şi dezbateri pe diverse teme de actualitate.

După anul 1948 însă, odată cu naţionalizarea a început declinul tuturor clădirilor de acest fel, clădiri vechi şi martor că România începe sistematizarea în regim comunist a ţării, adică distrugerea pe zi ce trece a tot ceea ce în alte ţări nu ai voie prin lege nici măcar să atingi.

Se pregătea de fapt o schimbare totală a sistemului de valori.

Am mai scris şi am mai făcut demersuri în care am arătat despre Casa d'Italia şi în alte declaraţii politice, care sper să ajungă la urechile autorităţilor locale din Târgovişte, în egală măsură ca şi la autorităţile italiene, iar împreună să salvăm Casa d'Italia.

Asociaţia Italienilor din România - RO.AS.IT. se va implica în acest proiect important în egală măsură pentru Italia, cât şi pentru România, fiind încă o dovadă a relaţiilor de frăţie a celor două state.

Salvând Casa d'Italia, salvăm frăţia, istoria şi tradiţiile ce ne leagă de mai mult de 2 milenii şi nu numai atât.

Domnul Horia Cristian:

Declaraţie politică adresată domnului ministru Vasile Blaga

Cu interes am luat la cunoştinţă de comunicatul de presă, referitor la programul de reabilitare termică a blocurilor din Timişoara, emis de ministerul pe care cu onoare îl conduceţi.

Doresc să vă aduc la cunoştinţă că niciunul din cele 74 de blocuri nu va fi reabilitat termic în acest an, aşa cum rezulta din informaţiile publicate pe site-ul ministrului dumneavoastră. De asemenea, Timişoara se afla pe locul 66 din 69 de localităţi, într-un top sui generis publicat pe acelaşi site. Acestea fiind zise, vă informez că în afirmaţiile mele nu este niciun neadevăr, aşa cum în mod fals prezentaţi în comunicat.

Dar trebuie să constat că în buna tradiţie a liderilor PD-L, înţelegeţi ca dezbaterile, polemicile să fie duse cu injurii, şi nu cu argumente, motiv pentru care aţi înţeles să transmiteţi acest comunicat calomnios.

Ceea ce consider dincolo de orice dispută politică este faptul că funcţionarii publici, şi chiar o instituţie publică se implică în campania electorală, emiţând comunicate de presă calomnioase la adresa parlamentarilor opoziţiei, în timpul unei campanii electorale. Acest lucru este imoral şi ilegal, fiind expres interzis de Legea funcţionarului public. În acest sens, vă solicit public să declanşaţi o ancheta administrativă, să îmi prezentaţi numele persoanei care m-a calomniat, precum şi sancţiunile administrative acordate.

Pe de altă parte, mă bucur să constat că un deputat al opoziţiei a stârnit o reacţie atât de violentă din partea unui minister. Aceasta înseamnă că problema este deja pe jumătate rezolvată.

Doresc sa va informez că din discuţiile purtate cu asociaţiile de proprietari din aceste blocuri, marea majoritate au luat foarte în serios promisiunile dumneavoastră şi au strâns sumele de bani necesare aportului cetăţenilor la acest program. Am discutat cu asociaţii de proprietari care au strâns sume de 100.000 sau chiar 150.000 lei, şi aceştia sunt extrem de dezamăgiţi de atitudinea dumneavoastră.

Aştept o reacţie din partea dumneavoastră, alta decât una electorală.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a pescuitului"

Pe data de 27 iunie, în toată ţara este sărbătorită "Ziua Mondială a Pescuitului".

Delta Dunării este un paradis al naturii, caracterizat prin bogăţia faunei şi florei, prin speciile de păsări unice şi prin peisajul mirific care atrage anual zeci de mii de turişti.

An de an, Delta Dunării atrage tot mai mulţi pescari, zona dezvoltându-se şi din punct de vedere turistic. S-a dezvoltat turismul rural, acesta asigurând locuri de cazare în vile, case, hoteluri şi pontoane plutitoare.

În ultimii ani, starea fondului piscicol a înregistrat instabilităţi, pescarii au fost puşi în imposibilitatea de a-şi practica activitatea, zona Deltei Dunării a fost delimitată în loturi, gestionate de concesionari după bunul plac. În unele localităţi, pescarii s-au organizat în sindicate şi au reuşit să negocieze cu concesionarii preţuri bune pentru peşte, având la dispoziţie puncte sigure de predare a peştelui. Din cauza condiţiilor impuse de unii concesionari, mulţi pescari au renunţat la această situaţie şi au obţinut permise şi autorizaţii pentru pescuitul comercial, de la Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură. Conform actului normativ, pescarii au obligaţia să achiziţioneze şi să monteze mărci pe uneltele de pescuit, înscrise în perimetrul de pescuit comercial, acestea fiind trecute în permisele de pescuit, care mai conţin şi date referitoare la identificarea navei/ambarcaţiunii de pescuit, perioada de valabilitate şi cota alocată de specii.

S-au instituit măsuri de prohibiţie pentru pescuitul oricărei specii de peşti în apele continentale în perioada 13 aprilie-11 iunie a.c, iar în perioada 15 aprilie-30 mai în apele care constituie frontiera de stat.

În Complexul lagunar Razelm-Sinoe, pescuitul este interzis 90 de zile în perioada 1 aprilie-30 iunie, iar mai multe locuri din Delta Dunării au fost declarate, conform ordinului ministerial, "zone de protecţie pentru resurse acvatice vii". Astfel, în zone de pe Dunărea Veche şi pe canalele şi gârlele adiacente, considerate habitat al reproducătorilor mai multor specii de peşte, s-a interzis pescuitul pe tot parcursul anului.

Au fost introduse restricţii privind pescuitul în amenajări piscicole din Delta Dunării, pentru a se impiedica "braconajul legal" în perioada de prohibiţie, prin intermediul fermelor de acvacultură din aceste zone. Fermierii piscicoli din Deltă vor putea pescui în perioada de prohibiţie doar dacă deţin licenţa de acvacultură eliberată de ANPA şi ARBDD, şi dacă fac dovada achiziţionării puietului de peşte cu facturi fiscale a consumului de energie electrică pentru alimentarea cu apă a bazinelor piscicole din care intenţionează să pescuiască şi au evidenţiat în bilanţul contabil.

Acest lucru a înrăutăţit situaţia pentru locuitorii din această zonă, deoarece o mare parte din populaţie a rămas fără locuri de muncă şi fără posibilitatea de a-şi asigura traiul de zi cu zi. Majoritatea locuitorilor nu-şi pot desfăşura activitatea zilnică în condiţii normale, respectând condiţiile clare şi acceptabile. Nivelul de trai, deja sub nivelul întregii ţări, va fi redus drastic.

Trebuie să avem în vedere că pescarii din Delta Dunării cunosc această îndeletnicire de sute de ani. Ei cunosc secretele acestui meşteşug, pe care îl apără şi îl preţuiesc, fiind sursa lor de venit de bază.

Trebuie să-i sprijinim cu programe şi măsuri care să-i determine să-şi continue activitatea tradiţională în condiţii favorabile şi să-şi permită un trai de viaţă decent.

Domnul Ioan Oltean:

"Fondurile europene, o necesitate stringentă"

După cum bine ştiţi, fondurile structurale şi fondul de coeziune sunt instrumentele financiare specifice politicii de coeziune economică şi socială comunitare, prin care se urmăreşte reducerea decalajului dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni din statele membre ale Uniunii Europene, dar şi promovarea, pe cale de consecinţă, a coeziunii economice şi sociale.

În această perioadă de grea încercare economică, este esenţial să deţinem abilităţile, strategiile şi competenţele corespunzătoare pentru a reuşi o bună administrare şi gestionare a situaţiei de criză cu care ne confruntăm.

În acest sens, dragi colegi, vă reamintesc ca este imperativ să păstrăm gestul de largă disponibilitate a Comisiei Europene în ceea ce priveşte alocarea acestor tipuri de fonduri României.

Fără intenţia de a aduce în prim-plan precaritatea sistemului de management pe care vechea guvernare l-a propagat şi propulsat în mod repetat, să nu uităm, dragi colegi, că România ar fi putut primi de la Uniunea Europeană în cursul anilor 2007 şi 2008, 3 miliarde 129 de milioane de euro, bani care ar fi fost destinaţi beneficiarilor din România. Din păcate, însă, guvernarea trecută a reuşit performanţa de a aduce doar 6% din aceşti bani, adică 176 de milioane de euro.

În momentul de faţă, România riscă să piardă fondurile europene alocate dacă raportul Comisiei Europene pe justiţie nu va fi unul favorabil.

În aceste sens, o delegaţie de experţi supraveghează şi monitorizează activitatea instituţiilor care luptă împotriva corupţiei. Din nefericire, DNA, principala instituţie care se ocupă cu combaterea marii corupţii, prezintă o evaluare complet nesatisfăcătoare. Astfel, conform statisticilor preluate de pe site-ul DNA, din aproape 17.000 de dosare pe care procurorii le-au avut în lucru în septembrie 2002, momentul înfiinţării DNA, şi până la sfârşitul anului trecut, au fost trimise în judecată 3.000 de persoane. Dintre aceste 3.000 de persoane, doar 670 au fost condamnate definitiv.

De asemenea, o cifră de 41,9 milioane de lei, adică peste 10 milioane de euro, ar putea să-i scape României printre degete, suma reprezentând fonduri europene de pre-aderare, acordate prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD, motivele fiind unele din cele mai jenante şi care în mod firesc şi direct se raportează la seriozitatea şi profesionalismul cu care ar trebui să ne implicăm în cadrul desfăşurării unor astfel de programe, respectiv: nerespectarea convenţiilor încheiate, nefinalizarea la timp a proiectelor tehnice, lipsa resurselor proprii pentru cofinanţare, precum şi licitaţiile întârziate.

Încerc, stimaţi colegi, prin intermediul acestei declaraţii politice, să trag un semnal de alarmă în ceea ce priveşte aspectul alocării fondurilor europene ţării noastre. România trece prin vremuri grele, astfel că este absolut imperativ să ţinem cu dinţii de toate oportunităţile care ni se oferă.

În concluzie, consider că este de datoria noastră să păstrăm şi să fructificăm toate şansele prin care ni se oferă în mod real fonduri europene, prin adoptarea de măsuri pertinente, menite să genereze rezultate pozitive, optime.

Domnul Ionel Palăr:

"Cum actuala guvernare faulteză administraţia publică"

Am asistat cu uimire luni, în şedinţa Comisiei pentru administraţie publică, la aprobarea Proiectului de Lege al Ordonanţei de urgenţă nr.37/2009 privind serviciile deconcentrate, prin care se vizează schimbarea din funcţie a aproximativ 2.100 de funcţionari publici. Prin adoptarea acestui act normativ putem spune că ne-am întors cu câteva secole în urmă din punctul de vedere al arhitecturii sistemului administrativ. Din punctul meu de vedere, momentul ales de actuala majoritate parlamentară pentru dezbaterea acestei ordonanţe, vitală, decisivă pentru administraţia publică românească, este unul agitat, tumultuos, ceea ce face să nu avem o dezbatere reală pe acest subiect, subiectul trecând astfel în plan secund pe agenda publică şi politică.

În contextul în care avem în Parlament asumarea răspunderii Guvernului pe cele două coduri juridice, dezbaterea moţiunii simple pe cercetare depusă de opoziţie şi votul pentru începerea urmăririi penale pentru fostul premier Adrian Năstase, mă face să cred că acest moment a fost ales special pentru a trece "pe furiş" un act normativ de care va depinde modernizarea administraţiei publice din România sau mai bine zis regresul acesteia.

Astfel, toţi banii investiţi în ultimii ani pentru modernizarea administraţiei publice, pentru formarea experţilor au fost irosiţi, prin subordonarea funcţionarilor faţă de clasa politică. Noii numiţi pe criterii politice semnează noi contracte de management, al căror conţinut ar trebui făcut public deoarece, în mod normal, periodic se face o evaluare a prestaţiei acestora, şi ar trebui să ştim care sunt noile criterii de performanţă: sper că nu servilismul sau abilitatea de a deturna banii publici.

Aşa cum am susţinut cu fiecare ocazie, această ordonanţă reprezintă o întoarcere la feudalism, dispreţul total faţă de cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite şi aservirea funcţionarilor publici politicului.

Parada făcută pe această temă de către coaliţia PSD-PD-L, la care se adaugă declaraţiile Preşedintelui Băsescu, care a îndemnat coaliţia să reflecteze pe acest subiect înainte să adopte actul normativ în Parlament, se înscriu în acelaşi registru demagogic şi populist cu care ne-au obişnuit. Subiecte foarte importante, cum este şi cel de faţă sunt tratate cu superficialitate şi într-un mod iresponsabil de către cei care ne conduc.

Aş vrea să le reamintesc celor care au fost foarte vocali pe acest subiect şi care ne linişteau că această ordonanţă va suferi modificări în Parlament, astfel încât să nu devină toxică pentru administraţia românească, că în Comisia pentru administraţie, amendamentele aduse au fost mai mult pe formă decât pe fond.

Există riscul ca Parlamentul, principalul for de dezbatere al unui stat democratic, să se transforme într-o anexă a Guvernului care propune acte normative, iar parlamentarii să ridice doar mâna pentru a le aproba, fără a le mai îmbunătăţi sau amenda eventualele erori.

Domnul Iulian Vladu:

Declaraţie politică cu tema "Toate drumurile conduc la investiţii"

Potrivit zicalei "Toate drumurile duc la Roma", subliniind performanţa sistemului rutier, în România postdecembristă, majoritatea contractelor de autostrăzi s-au dus către străini. Un pas important a fost în anul 2006, când Preşedintele Traian Băsescu a lansat un apel pentru realizarea unor consorţii ale firmelor româneşti pentru a participa la marile proiecte de infrastructură. Din păcate, aceste consorţii nu au putut fi duse la bun sfârşit, din cauza luptei pentru întaietate. Probabil românii sunt atât de conservatori şi nu sunt deschişi spre colaborare. Un alt factor care, de asemenea, a blocat accesul companiilor româneşti la multe proiecte a fost, de multe ori, exigenţa caietelor de sarcini pentru licitaţiile de autostrăzi, care propuneau experienţă semnificativă în realizarea unor proiecte de investiţii mari, cu un număr de kilometri deja executaţi. Nici licitaţiile care erau deja câştigate de companiile care ofereau cel mai mic preţ nu sunt dezirabile, în condiţiile în care compania solicită uterior de la stat suplimentarea bugetului, determinând cele mai ridicate preţuri de construcţie raportată la kilometru de autostradă. Aceşti factori, cumulaţi, reprezintă o parte din cei construiţi în Europa (sursa Eurostat). Trebuie să conştientizăm importanţa fiecărui kilometru de autostradă construit, importanţa pe care autostrăzile o au în ceea ce priveşte dezvoltarea socio-economică a ţării. Doar existenţa autostrăzilor poate conduce la atragerea de noi turişti, respectiv cu efect de bumerang către investiţii şi crearea de noi locuri de muncă.

Avem nevoie de creştere economică. În mod cert, dezvoltarea infrastructurii va alimenta şi creşterea economică, o va susţine, va permite în continuare României să atragă investiţii, să promoveze investiţii româneşti şi străine şi, în final, va conduce la continuarea creşterii nivelului de trai.

De asemenea, autostrăzile maritime reprezintă rute maritime-cheie între statele membre UE care oferă servicii regulate de o înaltă calitate, combinate cu alte moduri de transport şi care furnizează o alternativă eficientă la transportul rutier. Toate acestea conduc la creşterea economică a ţării. Fiecare ţară trebuie să susţină transportul intermodal, care furnizează o soluţie prin combinarea diferitelor moduri de transport pentru o singură calătorie şi prin utilizarea cea mai eficientă a infrastructurii disponibile, cu costuri generale reduse ale societăţii. Este important de beneficiat de orice subvenţie venită din partea UE care poate conduce la facilităţi şi oportunităţi, adică obiective de investiţii. Este foarte importantă vizita pe care oficialii europeni au facut-o la Portul Constanţa şi discuţiile cu oficialităţile române despre beneficiile alternativei la transportul pe uscat. Este foarte important interesul pe care această guvernare îl manifestă pentru investiţii, sursă sigură de venit pentru dezvoltarea economiei.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Criza corectează deficitul de cont curent"

Zilele trecute, Banca Naţională a României a făcut publici principalii indicatori macroeconomici ce reflectă cu mare acurateţe atât performanţele economiei româneşti, cât şi vulnerabilităţile mediului concurenţial autohton. La prima citire a sintezelor BNR am putea spune că avem şi motive de bucurie, dar şi multe motive de îngrijorare.

Veştile bune aduse de statistici sunt exprimate într-o diminuare substanţială a deficitului de cont curent, balanţa de plăţi înregistrând după primele patru luni un deficit de 1,182 miliarde de euro, în scădere cu 78,9%, faţă de perioada similară din anul 2008. Balanţa comercială s-a redus şi ea, cu o pondere semnificativă, de 66,5%, însumând 1,97 miliarde de euro.

Aşa cum spuneam, există şi veşti rele, acestea vizând scăderea cu peste 44,4% a investiţiilor străine directe, însumând după primele patru luni ale anului doar 2,05 miliarde de euro. Din totalul celor 2 miliarde de euro, participaţiile la capital au reprezentat 51,2%, creditele intra-grup 40% şi profitul reinvestit 8,8%.

Dacă unii analiştii economici pun această diminuare pe seama faptului că majoritatea investiţiilor străine provin din ţările Uniunii Europene, ţări în care criza economică s-a instalat şi pare că se află la apogeu său, aş putea spune că reducerea semnificativă a investiţiilor îşi are o parte din justificare şi în modul de dezvoltare al economiei româneşti. Trebuie să recunoaştem cu toţii că statutul de economie de piaţă funcţională, câştigat abia în anul 2004, este cu greu demonstrat de actualele realităţi economice româneşti.

Dintre principalele deficienţe care fac în continuare neatractivă piaţa autohtonă, continuă să rămână sistemul fiscal neatractiv şi stufos, asupra căruia actualul guvern a făcut deja primele ajustări, în sensul diminuării numărului de taxe şi impozite pentru mediul de afaceri din România.

De asemenea, concurenţa loială în România continuă să rămână o mare necunoscută, diferitele pieţe fiind profund marcate de înţelegeri de tip cartel, de existenţa în continuare a unor quasi-monopoluri, de agenţi economici ce beneficiază de ajutorul direct sau indirect al statului sau al unor contracte preferenţiale cu statul, şi lista problemelor poate fi continuată. Nu în ultimul rând, aş adăuga că instabilitatea legislaţiei româneşti în materia investiţiilor străine directe, precum şi lipsa unei politici stimulative pentru acestea creează în continuare o atractivitate redusă pentru mediul economic din România. Ştim cu toţii că rating-ul "investment grade" se obţine greu, principalele instrumente prin care noi putem să-l obţinem fiind previzibilitatea şi atractivitatea mediului concurenţial românesc.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Tema: "Să... corectaţi bine!"

Zilele trecute, în weekend, ca de obicei, m-am aflat în colegiul meu, unde m-am întâlnit cu cetăţenii, cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, cu cadre didactice.

Cred că ştiţi, pentru că trăim în aceeaşi ţară!, care a fost principala lor nemulţumire: dubla măsură cu care lucrează Guvernul când este vorba despre banii publici!

Colegiul nr.3 Prahova, cu precădere în zona sa liberală, a fost extrem de nedreptăţit la alocarea fondurilor! Primarii au "înghiţit" greu explicaţia "re-ce-si-u-nii", dar au strâns din dinţi şi au încercat să îşi vadă de treabă.

Ceea ce eu, ei şi cetăţenii nu suntem dispuşi, însă, să mai acceptăm este obrăznicia!

Pentru "Ziua Tineretului", doamna ministru Ridzi şi-a permis să toace peste 600 mii euro pentru clipuri publicitare proprii şi spectacole clar electorale, la care şi-a invitat prietenii, fără ca măcar să aibă vreo tresărire de ruşine sau de frică. În paralel, până în... penultima clipă nu s-a ştiut dacă şi cu cât vor putea fi plătiţi profesorii care urmau să participe în comisiile de bacalaureat!

Peste 220 de mii de copii, absolvenţi de liceu, familiile lor şi profesorii au pus sub semnul întrebării organizarea examenului de maturitate!

Doamna ministru Andronescu şi-a mai televizat câteva lacrimi de emoţie, făcând apel la responsabilitatea dascălilor de a nu pune în pericol viitorul copiilor, boicotând acest examen! Apoi a apărut şi "bomba": fiind "re-ce-si-u-ne", sumele alocate membrilor comisiilor au fost înjumătăţite faţă de anul trecut!

Duminică, reprezentanţi ai aceluiaşi guvern- de- largă-dar-ce-folos- coaliţie anunţau, victorioşi, în mass-media, că "bacul" se va ţine conform programului, niciun profesor nedeclinându-şi participarea!

RUŞINE!

Profesorilor li s-au promis salarii mărite cu 50% de către PSD şi PD-L şi au fost MINŢIŢI.

RUŞINE!

De mai bine de o lună se negociază o aşa-zisă mărire de salariu asigurată prin grila unică, fără a se spune când anume exact anunţatele măsuri vor fi şi puse în operă! Perdea de fum, pentru ca anul şcolar să se încheie, "bacul" şi admiterile să se desfăşoare, profesorii să plece în vacanţă şi, până se dezmeticesc, să apuce să pună şi ştampila pe candidatul Băsescu Traian!

RUŞINE!

Care este adevărata părere a guvernanţilor despre şcoala românească s-a văzut: şcoala românească scoate "tâmpiţi", pardon, "filozofi"!

Până când nu vor scoate ospătari fruntaşi în olimpiada de făcut şpriţ, "tinichigii" şi "mecanici auto" capabili să repare maşinile cu numere devenite sigle electorale, profesorii României să facă ciocul mic şi... la muncă, nu la întins mâna! Să... corectaţi bine, stimaţi profesori! Urarea cu trăitul bine e pentru toţi oamenii preşedintelui!

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică - "Locurile de muncă în criză"

Declaraţia mea politica de azi se refera la numărul din ce în ce mai mic de locuri de muncă, şi în special la locurile de muncă pentru tineri, la nivelul judeţului Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament.

Potrivit ultimelor statistici ale Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani, la sfârşitul lunii mai, anul curent, numărul şomerilor înscrişi în baza de date se ridica la 8.610, rata şomajului fiind de 5,4%. Din noiembrie şi până în prezent, şi-au pierdut locurile de munca aproape 2.000 de botoşăneni. Situaţia este de-a dreptul îngrijorătoare, în condiţiile în care, comparativ cu aceeaşi perioada a anului trecut, numărul persoanelor fără loc de muncă aproape s-a dublat. Din totalul şomerilor aflaţi la ora actuala în baza de date oficială, doar 3.810 beneficiază de indemnizaţia de şomaj. Dacă anul trecut, în luna mai, erau în evidenţele AJOFM puţin peste 400 de tineri, anul acesta, numărul lor ajunge la 700, reprezentanţii instituţiei aşteptându-se ca, în perioada următoare, numărul acestora să crească.

Statistica privind numărul şomerilor devine, aşadar, din ce în ce mai îngrijorătoare. Şi situaţia nu dă semne să se îmbunătăţească în lunile ce urmează. Pe lângă angajaţii cu state vechi care îşi vor pierde locurile de muncă, fiind deja anunţate concedieri colective pentru luna iulie, rândurile şomerilor vor fi îngroşate de absolvenţii care abia au ieşit de pe băncile şcolii sau ale facultăţilor. Criza tot mai mare de pe piaţa muncii, situaţia critică în care au ajuns multe firme, precum şi oferta din ce în ce mai slabă a locurilor de muncă vor face ca sute de tineri să devină absolvenţi cu diplomă de şomer. Având în vedere că suntem în perioadă de criză şi ţinând cont de faptul că în ultimele luni s-au făcut multe disponibilizări la nivelul judeţului, cel mai probabil numărul şomerilor va creşte, printre aceştia regăsindu-se şi absolvenţi.

La o atare situaţie nu putem să nu adresăm un apel la autorităţi, să găsească politicile necesare pentru a oferi locuri de muncă pentru botoşăneni. Este foarte cunoscut, la nivel specialiştilor şi al autorităţilor, faptul că există programe gratuite de calificare-recalificare. Din nefericire, prea puţini şomeri aleg sa urmeze aceste cursuri. Mai există şi problema fondurilor necesare susţinerii financiare din partea statului a acestor cursuri şi există relatări care reflectă apariţia germenilor unei crize şi în această zonă. Iată de ce fac un apel la autorităţile locale şi naţionale să ia de urgenţă măsurile ce se impun pentru a nu creşte şi mai mult rata şomajului, şi aşa destul de mare la nivelul judeţului nostru.

Domnul Mihai Stroe:

"Biosfera Delta Dunării"

Valoarea universală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu poate fi contestată de nimeni, ea fiind inclusă imediat după Revoluţie, în anul 1990, în reţeaua internaţională a rezervaţiilor, în cadrul Programului "Omul şi Biosfera". Din nefericire, atât politicile regimului comunist, cât şi cele din perioada postdecembristă s-au caracterizat printr-un management defectuos pentru resursele naturale, cu impact nefavorabil atât asupra florei, cât şi a faunei din Delta Dunării.

Deşi imediat după anul 1990 a fost creată şi instituţia specializată să se ocupe de gestiunea celor peste 58.000 de hectare, reprezentând 2,2% din suprafaţa teritoriului naţional, problemele specifice zonei persistă şi astăzi.

Biosfera Delta Dunării a funcţionat după legea rezervaţiei dar nu a beneficiat până acum de o legislaţie modernă, unitară, care să acopere întregul spectru de probleme pe care le generează această regiune a României. S-a pierdut din vedere că această regiune are o populaţie cu probleme şi nevoi specifice, fiind privată de o infrastructură minimă necesară.

Mare parte a activităţilor agricole, înfiinţate de regimul comunist prin desecarea anumitor suprafeţe, au fost continuate şi de guvernele postdecembriste, prin concesionarea acestor incluziuni din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, pentru redevenţe nesemnificative în raport cu valoarea inestimabilă a arealului în care se face aşa-zisa agricultură, ce produce pagube imense florei şi faunei.

Se impune renaturarea acestor arii şi revenirea la ceea ce a fost iniţial - şi anume luciu de apă. De asemenea, politicile de protejare a masei piscicole s-au limitat doar la înlăturarea activităţilor de braconaj şi pentru respectarea perioadelor de prohibiţie, însă nici un moment nu s-a avut în vedere exploatarea piscicolă raţională şi popularea controlată a zonelor. S-ar fi creat, astfel, condiţiile creării de locuri de muncă stabile, pe termen lung, pentru populaţia rezidentă şi ar fi fost creaţi factorii favorabili dezvoltării economice sustenabile a acestor zone. Unicitatea zonei a fost extrem de slab exploatată din punct de vedere turistic, infrastructura fiind principalul obstacol în calea turismului de masă. Toate aceste activităţi ar fi putut fi generatoare de resurse financiare pentru administraţi locală şi un generator de dezvoltare socială pentru populaţia din Deltă.

Aceste aspecte reclamă, fără întârziere, o strategie pe termen lung asupra unuia dintre elementele principale ale patrimoniului naţional. Misiunea actualului Parlament este aceea de a elabora o legislaţie modernă, cuprinzătoare şi adaptată problemelor specifice, ţinând cont de faptul că actuala lege a rezervaţiei este depăşită, ea fiind completată cu OUG nr.57/2007, cu referire la ariile naturale protejate, şi OUG nr.195/2005 privind protecţia mediului în România, iar prin aderarea României la Uniunea Europeană, legislaţia trebuie revizuită şi adaptată politicilor europene specifice.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Drumuri de tot felul"

Primul lucru pe care îl făceau romanii după ce cucereau un teritoriu era să construiască drumuri, pentru a lega noua provincie cu capitala imperiului - Roma. La câteva sute de ani distanţă, românii nu reuşesc să construiască drumuri pentru a fi legaţi nu numai de capitală, dar şi între ei şi cu restul lumii civilizate.

La 20 de ani de la revoluţia din 1989 nu există o reţea de autostăzi, marile oraşe nu au centuri de ocolire, iar drumurile care străbat ţara dintr-o parte în alta nu se ridică la standardele unei ţări cu pretenţii de civilizaţie, aşa cum este România. Turismul nu se dezvoltă dacă drumurile de acces către staţiuni - la munte ori la mare - sunt pline de gropi sau chiar mai rău.

De ce toate acestea? Pentru că poate nu ne interesează potenţialul turistic al României şi ne gândim să ne dezvoltăm pe altă direcţie. Care ar fi aceasta, însă, nu pare să existe o părere unanimă. România reprezintă un paradis, din punct de vedere turistic: avem munţi, mare, lacuri, păduri frumoase. Potenţial există, dar nu îl exploatează nimeni.

Municipiul Cluj-Napoca este catalogat de unii drept capitala Transilvaniei. Numai că acesta nu are o centură de ocolire. Lucrările începute cu ani în urmă nu sunt nici pe departe de a fi finalizate. Nu este normal ca în acest secol marile oraşe să nu aibe o centură de ocolire, în special pentru devierea traficului greu.

Toţi ar trebui să luăm exemplu de la strămoşii noştri romanii, care construiau, înainte de toate, infrastructura, şi abia apoi restul. Poate aşa vom ajunge şi noi în rândul ţărilor civilizate!

Domnul Răzvan Şerban-Mustea:

"Indisciplina în construcţii"

Ne-am bucurat cu toţii că în ultimul deceniu domeniul construcţiilor de imobile din România a înregistrat o dezvoltare fără precedent. S-a asigurat prin aceasta o creştere substanţială a produsului intern brut, o diminuare a şomajului pe acest segment al pieţei muncii şi o creştere a industriei conexe, producătoare de materiale de construcţii. S-a atenuat, de asemenea, şi o parte a cererii excedentare de spaţii locative, fie cu destinaţie de locuinţe, fie pentru uz comercial sau spaţii de birouri. Datele pieţei contrazic de departe ipotezele neprofesioniste acreditate de unii specialişti, potrivit cărora în România am avea o supraofertă imobiliară. Rostul intervenţiei mele politice de astăzi este acela de a infirma aceste zvonuri răuvoitoare şi de a atrage atenţia asupra adevăratelor probleme ale acestui sector.

În primul rând, administraţiile locale, extaziate de faptul că domeniul construcţiilor le va aduce resurse bugetare locale suplimentare, au ignorat orice exigenţă de urbanism şi amenajarea teritoriului. Nu la păduri care au dispărut peste noapte, înlocuite de vile luxoase, nu la construcţii realizate pe malul lacurilor protejate sau în mijlocul parcurilor de recreere mă refer. Ci la aspecte care ţin de însăşi securitatea acestor construcţii şi a posesorilor lor.

În primul rând, deşi de sute de ani administraţiile locale ştiu cu siguranţă unde există pericolul producerii de inundaţii sau de alunecări de teren, au fost eliberate în continuare autorizaţii de construire, fără nici un fel de responsabilitate faţă de destinul acestor cetăţeni.

În al doilea rând, aşa-zisele noi cartiere rezidenţiale sunt în realitate adevărate capodopere de haos urbanistic şi dispreţ arhitectonic. S-au permis de către administraţiile locale, prin planurile de urbanism şi din pricina preţului terenului, căi de acces către aceste locuinţe, repet "căi de acces", căci străzi nu pot fi numite, cu lăţimi de sub 4 şi chiar 3 metri, şi chiar intrări cu lăţimi de 2 metri. Nu numai că accesul nu permite tranzitarea a două autovehicule în acelaşi timp, dar este practic imposibil maşinilor de salvare, pompieri şi chiar de ecologizare să intre în aceste zone. Apoi, întâlnim blocuri între case, case între blocuri şi distanţe minime de siguranţă ce trebuie respectate la amplasarea imobilelor ignorate total. Dumnezeu să ne apere de posibilitatea izbucnirii unui incendiu sau fenomen natural extrem, căci nimeni nu poate estima consecinţele unei astfel de situaţii.

Nu în ultimul rând, calitatea structurii de rezistenţă a noilor construcţii este pusă sub un mare semn de întrebare. Creşterea preţului materialelor de construcţie a determinat pe unii din managerii de proiect să reducă din costuri, reducere ce se pare că a afectat exact ceea ce nu se vede într-o construcţie, şi anume coeficientul ei de rezistenţă la mişcări tectonice.

Stimaţi colegi.

Dacă administraţiile locale şi Inspectoratul de Stat în Construcţii au trecut cu vederea, nu dezinteresat, o astfel de situaţie, eu nu am de gând să tolerez o stare care pune în pericol viaţa românilor. Cu riscul de a-mi face foarte mulţi "prieteni", voi propune o profundă modificare a legislaţiei în materie şi mai ales o reconsiderare a controlului disciplinei în construcţii. Deocamdată ea rămâne doar un deziderat şi o iluzie, şi nu o realitate efectivă.

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Certitudini prezidenţiale: să facem ospătari, nu filosofi"

În urmă cu ceva timp, în cadrul unei şedinţe de guvern, miniştrii au asistat la devoalarea gândirii băsesciene în privinţa reformei învăţământului. "Am convingerea că despre păpădie şi salată orice copil, dacă intră pe Google, află cum e cu păpădia şi salata. Dacă vrea să ştie despre istoria antică, Herodot, intră pe Google. Hai să revenim pe o programă adecvată, neîncărcată şi pe cât posibil adaptată economiei româneşti, pentru că toate semnalele sunt că nu mai avem mecanici auto, tinichigii pregătiţi în şcoli". Revelaţie controversată dacă ţinem seama de unda declanşată, de reacţiile de contracarare şi punere la punct, dar şi de provocarea unei alte serii de cuvinte rident-memorabile în panoplia vangheliană: gogal, goagăl, gagal... Şi pentru a se face mai bine înţeles, Preşedintele a simţit nevoia să accentueze: "Nu mai sunt licee de alimentaţie, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie! Nu facem filozofi, şi ăia neîncadrabili în câmpul muncii cu uşurinţă". Există o expresie legată de acest subiect, folosită chiar ca titlu de un ziarist: "Dacă tăcea, filosof rămânea". Dar Traian Băsescu nu a pretins vreodată a fi un "filosof", acţiunile sale putând fi interpretate mai curând în cheie hedonistă decât în cheie carteziană, de aici derivând şi popularitatea sa. În orice caz, nu ne îndoim că ospătarii şi chelnerii de la restaurantele unde şeful statului sărbătoreşte, televizat, în diverse ocazii, sunt bine pregătiţi şi suficienţi de mulţi.

Indubitabil, este nevoie şi de învăţământ orientat pe profesii, de adaptarea programei de învăţământ la nevoile economiei. Nimeni nu contestă acest lucru. Dar el există, şi ministrul Andronescu a demonstrat-o cu cifre. De aceea, dispreţul faţă de "filosofi", pe lângă faptul că nu-şi poate găsi o justificare, nici nu intră în logica unei gândiri raţionale, ci în logica politicianistă de antagonizare şi aruncare în derizoriu a unui segment social. Acest lucru însemnă reintroducerea conceptului comunist de "luptă de clasă", intelectualii (adică cei care gândesc, creează conexiuni, rezolvă probleme la nivel teoretic) reprezentând un soi de paraziţi inutili, neproductivi, care trăiesc din "sudoarea poporului". Dacă iniţial nu era clar la ce se gândea şeful statului când a folosit acest termen (la cei care termină Facultatea de filozofie sau la teoreticieni în ansamblu), câteva zile mai târziu acesta spulberă echivocul, explicându-i filosofului Gabriel Liiceanu că, de fapt, a "greşit": a vrut să spună că şcoala scoate "tâmpiţi". Aşadar, în opinia Preşedintelui României, filosof este sinonim cu tâmpit (este, de fapt, un oximoron, dar se pare că şi semantica s-a schimbat cu 180°) sau, prin extensie, toată populaţia România care a terminat şcoala este "tâmpită". Să renunţăm la această analiză "filosofică" pentru că, în fapt, lucrurile sunt foarte simple: "războiul" prezidenţial cu Educaţia, în preajma alegerilor prezidenţiale, nu înseamnă altceva decât încercarea de câştigare a voturilor părinţilor, deci capital electoral, prin aruncarea pe piaţă a unei alte gogoriţe: aceea că ministrul educaţiei şi liderii sindicali "plimbă" legile propuse de Mircea Miclea, pentru că "Au intrat în aceeaşi logică a parteneriatului împotriva elevului". Şi ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, a pus lucrurile la punct, apreciind că acuzaţiile preşedintelui Băsescu sunt "incorecte şi răuvoitoare" şi că acesta foloseşte şcoala ca temă pentru a-şi face campanie electorală.

Ce încheiere poate fi mai potrivită decât reflecţia aceluiaşi preşedinte, care avertiza: «Dacă vindem din nou copiii pentru voturi la prezidenţiale, putem să scriem pe noi "Imorali"»

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Declaraţie politică: "Copiii români - copiii nimănui"

Gradul de abandon al copiilor a crescut cu 50% şi chiar cu 100% în unele judeţe din România. Ce-i face pe părinţi să-şi lase copiii pe la uşile Direcţiilor de Asistenţă Socială din toata ţara? Lipsa posibilităţii de a-i hrăni a doua zi. Nivelul de trai al românilor a scăzut dramatic în ultimele trei luni. Oamenii care acum cateva luni şi-au pierdut slujbele au ajuns acum să-şi abandoneze copiii pentru că nu le mai pot oferi nici măcar un trai la limita subzistenţei. Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copiilor avertizează că, dacă abandonurile continuă în acest ritm, direcţiile pentru protecţie socială din ţară nu vor mai putea face faţă numărului mare de copii care trebuie instituţionalizaţi.

Forurile internaţionale au intervenit şi ele, atenţionând asupra problemelor pe care românii le au în ceea ce priveşte drepturile copiilor şi ale tinerilor. Raportul Comisiei ONU pentru Protecţia Drepturilor Copilului arată în mod expres nemulţumirea internaţională vizavi de interesul scăzut al instituţiilor politice româneşti faţă de problemele privind sănătatea şi educaţia tinerilor şi a copiilor.

În tot acest timp, în ţară, numărul abandonului familial şi abandonului şcolar creşte alarmant. Sărăcia îi împiedică pe părinţi să-şi trimită copiii la şcoală, dar, şi mai grav, să-i ţină lângă ei.

Pe de altă parte, copiii care încă mai merg la şcoală şi care, de exemplu, se pregătesc pentru examenul de bacalaureat, sunt în pericol să rămână fără profesori în comisiile de examinare. Motivul? Nu sunt bani pentru ca profesorii să fie remuneraţi pentru activitatea din timpul examenului.

Oamenii trăiesc în sărăcie lucie, îşi abandonează copiii pentru că nu-i mai pot întreţine, elevii absolvenţi de liceu sunt în pericol să nu-şi poată lua diploma de bacalaureat. Este clar pentru toată lumea că suntem în mijlocul unei crize financiare, economice şi sociale crunte. Mulţi dintre noi încercăm să găsim soluţii. Lucrăm la proiecte sociale, căutăm portiţe pentru ieşirea dintr-o situaţie care este disperată. Alţii, însă, se pare că nu sunt în criză. Se pare că pentru ei există un fond special, un fel de rezervă pentru extravaganţe. Nu-mi explic altfel cum se poate ca, dacă Guvernul nu îşi permite să scoată educaţia din criză, unii colegi îţi permit totuşi să plătească peste 7.000 de euro pentru o scândură sau peste 700.000 de euro pentru manifestaţii în scopuri electorale şi, culmea, să răspundă că nu-i interesează, atunci când sunt întrebaţi pe ce au fost cheltuiţi banii.

Vă propun, aşadar, stimaţi colegi, să ne îndreptăm privirile şi interesul către categoriile sociale defavorizate, aşa cum sunt cele ale căror probleme le-am prezentat mai devreme, şi nu către problemele şi interesele personale şi de partid. Vă propun să fim responsabili şi uniţi, pentru a le arăta celor care ne-au acordat un vot de încredere acum câteva luni că nu stăm degeaba în cel mai înalt for instituţional al ţării!

Domnul Petru Movilă:

"Să sprijinim şi industria românească!"

Vreau să vă vorbesc despre o stare mai puţin normală în care se află industria românească. Cea în care aşteaptă un mic ajutor din partea clasei politice, ajutor ce este aproape inexistent, prin însăşi lipsa de asumare a unui rol hotărîtor, determinant.

Se vorbeşte despre o criză mondială. Se vorbeşte despre închiderea societăţilor comerciale, din lipsă de piaţă de desfacere şi de comenzi. Se vorbeşte despre creşterea şomajului. Se vorbeşte despre măsuri ce trebuie luate pentru a depăşi această situaţie dificilă. La noi se vorbeşte.

În alte ţări s-a trecut deja la fapte. Franţa a anunţat sprijinirea financiară a companiei Renault. Dar condiţia a fost cea a investirii sumei în fabricile din Franţa ale concernului. Italia sprijină financiar producătorii tradiţionali. Dar numai unităţile din Italia. SUA pompează aproape 900 de miliarde de dolari în companiile americane pentru a le ajuta să depăşească criza.

Noi, pe de altă parte, sprijinim firmele străine din România, în detrimentul celor locale. Concernul Daewoo, care, printre altele, a preluat portul Mangalia, construieşte nave aducînd repere din Coreea, în condiţiile în care aceleaşi repere se pot face în societăţi româneşti, la un preţ avantajos. Dar conducerea Daewoo sprijină astfel economia coreeană. Dezvoltatori imobiliari străini îşi aduc materiile prime din ţările din care provin pentru a sprijini propria economie, deşi aceleaşi materiale sunt fabricate şi în ţara noastră, la preţuri şi calitate competitive.

Gravă, însă, este o altă situaţie. Cea în care lucrări de importanţă publică sunt concesionate unor firme străine de către autorităţile române, fără impunerea unor condiţii cum ar fi aprovizionare cu un procent de, să zicem, 30% din reperele necesare de la firme româneşti. Pentru că, domnilor colegi, industria românească există, sau mai bine spus, încă există.

Vă dau un exemplu concludent în acest sens, o situaţie pe care o cunosc destul de bine. Este vorba despre concesionarea de către statul român a parcului eolian din Dobrogea către firma Continental Wind Parteners, aceasta din urmă vînzîndu-l către firma cehă CEZ. Proiectul presupune amplasare a peste 240 de turbine eoliene în două localităţi, Fântânele şi Cogealac. Firma CEZ a demarat proiectul, iar piesele componente ale turbinelor eoliene sunt produs în fabrici din Cehia şi aduse la noi în ţară.

Astfel de piese au fost produse şi se produc la Fortus Iaşi. Societatea a livrat arbori pentru turbinele eoliene chiar şi pentru firma CEZ. A produs astfel de repere pentr doi dintre cei mai mari dezvoltatori din domeniu, firmele Siemens şi Nordex, în condiţii de calitate excepţionale. Societatea ieşeană are posibilitatea producerii şi a altor repere pentru aceste turbine. Dar trebuie ajutată în acest sens chiar şi de clasa politică.

Nu sunt împotriva investiţiilor străine în România. Dimpotrivă. Dar dacă o firmă străină vrea cu adevărat să investească la noi, în condiţiile actualei crize economice mondiale, consider că poate ajuta industria românească prin însăşi aprovizionarea cu repere ce se produc în ţară, nu prin importarea lor. În special în situaţiile în care este cîştigătoare a unor licitaţii organizate de autorităţile române, privitoare la concesionarea unor activităţi.

Putem sprijini industria românească şi putem să ne ajutăm pe noi înşine prin astfel de măsuri.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "Toţi tâmpiţii preşedintelui votează"

De regulă, când un om face o gafă, ori se scuză, ori încearcă să pună batista pe ţambal pentru a se uita repede orice repercusiune negativă. Dar, când preşedintele Băsescu face o gafă, gândirea sa de căpitan de vas îl determină să persiste penibil în a populariza greşeala cu iz de hăhăit. Întâiul conducător al naţiunii a reuşit performanţa de a lăuda generaţii de absolvenţi printr-un apelativ de-a dreptul stupefiant... tâmpiţi. Bâlbâiala prezidenţială, de fapt mintea îngustă a preşedintelui, poate fi interpretată extrem de simplu. În prima fază, aşa cum a explicat chiar Băsescu, a vrut să spună că şcoala românească nu produce decât tâmpiţi, însă pe ultimul neuron s-a răzgândit şi a spus că elevii români termină liceul drept filosofi. Sunt doar două ipoteze în această situaţie. Ori pentru Traian Băsescu filosofii sunt nişte tâmpiţi, iar în acest caz filosofii care l-au susţinut pe acesta au o mare problemă de ataşament prezidenţial, ori, într-adevăr, avem un preşedinte care işi bate joc de elevii României.

Cred că ambele variante sunt valabile, deoarece întâiul om în stat s-a lăudat, nu o dată, cu "prolifica sa activitate şcolară", mândru de chiulul şi dezinteresul de care a dat dovadă pe băncile şcolii. S-ar explica oarecum parcursul elevului Basescu, deoarece nu puţină lume avizată ştie cum fosta Secu i-a suflat în pânzele ascensiunii. Ceea ce nu ştie preşedintele, în schimb, este faptul că imensa majoritate a elevilor români au greutăţi, nu au o instituţie specializată care să le vegheze chiulul şi să-i promoveze, şi cu toate acestea avem zeci de premianţi români la olimpiadele internaţionale şi sute de absolvenţi români vânaţi de marile universităţi ale lumii. Nici nu are de unde să ştie, deoarece este complet rupt de realitatea din societatea românească, singura sa preocupare fiind aceea de a contempla nocturn vrajba pe care a semănat-o în ultimii ani.

Pentru Traian Băsescu, toate acestea nu contează, în mintea lui toţi suntem o apă şi-un pământ, nişte tâmpiţi, în frunte cu miile de elevi care tocmai au absolvit liceul şi trec prin emoţiile primului examen al maturităţii, bacalaureatul. Chefurile de la Golden Blitz, dansurile cu ţigăncile de la malul mării, tunsul oilor sunt preocupări mult mai demne pentru Traian Băsescu decât sprijinirea tinerilor absolvenţi, măcar cu o vorbă bună, dacă nu cu o strategie sau o viziune corectă a sistemului.

Nu pot să-i spun preşedintelui să-i fie ruşine, pentru că nu cunoaşte acest sentiment, dar pot sa-i spun că s-a făcut singur de ruşine, atât în faţa miilor de elevi, cât şi a părinţilor acestora. Sunt sigur că în toamnă "generaţia de tâmpiţi" îi va arăta preşedintelui ce înseamnă o alegere deşteaptă, iar modelul Băsescu va fi doar o amintire urâtă, inclusiv pentru toţi filosofii preşedintelui.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Europeană?"

În stânga Prutului populaţia visează la un trai mai bun, iar toate aşteptările şi le îndreaptă către Uniunea Europeană. Numai că din 1993 încoace, relaţiile moldo-europene au evoluat prea lent. În plus, aşa-zisa putere comunistă de la Chişinău a stârnit o adevărată nebuloasă, îmbinând fidelitatea faţă de Rusia.

Această politică duplicitară, care i-a derutat atât pe europeni, cât şi pe moldoveni, a constituit un calcul machiavellic de succes, însă protestele din 7 aprilie a.c. şi urmările lor au arătat faţa adevărată a puterii politice. Inevitabil, a apărut întrebarea: "Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Europeană?" Un răspuns în prezent îl oferă Rezoluţia Parlamentului European referitoare la situaţia postelectorală din Moldova, iar unul definitiv va veni curând, în mai puţin de două luni.

Între Nistru şi Prut, aspiraţiile proeuropene ale populaţiei sunt evidente. Argumentul-forte în susţinerea acestei afirmaţii îl oferă barometrele de opinie publică, ultimul fiind publicat în martie 2009. La întrebarea "Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum cu privire la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dumneavoastră aţi vota pentru sau contra?" 65% din respondenţi s-au pronunţat pentru, 18% împotrivă, iar 13% au răspuns că sunt încă indecişi. În comparaţie cu penultimul barometru de opinie publică, cel din octombrie 2008, opţiunea proeuropeană a cetăţenilor moldoveni a suferit o mică depreciere (atunci 71% din respondenţi s-au pronunţat pentru), însă asta nu înseamnă că percepţia opiniei publice din Republica Moldova faţă de Uniunea Europeană (UE) a fost afectată în vreun fel. Dimpotrivă, majoritatea populaţiei abia aşteaptă ca Republica Moldova să se integreze în UE. Asta pentru că moldovenii din stânga Prutului sunt convinşi că în UE se va trăi mai bine, fapt confirmat de 70% din intervievaţi în barometrul de opinie publică din octombrie 2008.

Alegerile parlamentare din 5 aprilie a.c. au consfinţit victoria PCRM. O victorie obţinută lejer, de un partid care deţine puterea absolută asupra spaţiului mediatic şi resurselor administrative ale ţării. Inerţia cu care au votat bunicii pentru stabilitate nu a fost pe placul nepoţilor dornici de schimbare. Un protest paşnic, iniţiat de câţiva tineri din Chişinău, care au aprins lumânări pentru moartea democraţiei în Republica Moldova, a adunat în timp-record, cu ajutorul reţelei Twitter, zeci de mii de tineri revoluţionari, care au cerut să nu li se îngroape viitorul. În lipsa unui lider şi din cauza provocărilor puterii, pe 7 aprilie protestele au degenerat în acţiuni de vandalism asupra instituţiilor statului şi violenţe. Ceea ce s-a întâmplat ulterior a amintit de practicile caracteristice regimurilor autoritare: transformarea statului într-un regim poliţienesc, nerespectarea drepturilor omului, întărirea controlului asupra populaţiei, constrângerea libertăţii de exprimare, exercitarea presiunilor politice asupra presei libere, societăţii civile, opoziţiei şi subjugarea justiţiei. Desigur, aceste practici nu au constituit o noutate, însă felul în care puterea a gestionat situaţia le-a arătat celor ce evitau să vadă, mai ales la nivelul UE, faţa adevărată a partidului care nu se fereşte să ţină discursuri despre integrarea Europeană.

Totodată, evenimentele din 7 aprilie au ridicat o întrebare pertinentă: "Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Europeană?" Rezoluţia Parlamentului European din 23 aprilie, ce analizează situaţia postelectorală din Republica Moldova, nu oferă nici o şansă. Partidul Comuniştilor, de când a venit la putere, a ştiut numai să beneficieze de banii europeni. În rest, a uitat să respecte valorile europene precum supremaţia legii, democraţia, economia de piaţă şi protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Ceea ce este foarte trist, uitând de situaţia deplorabilă din economie şi infrastructură, de relaţiile încordate cu vecinii, de esenţa Parteneriatului Estic, care nu oferă o perspectivă clară de aderare, şi de problema transnistreană, care constituie problema adevărată a integrării.
Oficialii de la Chişinău şi Bruxelles trebuie să se aşeze din nou la masa discuţiilor. Reprezentanţii Moldovei joacă tare şi cer semnarea unui acord de asociere. Însă europenii nu sunt orbi, ca să nu vadă că de la începerea planului bilateral de acţiuni s-au scurs patru ani degeaba, şi cel mai probabil îi vor cere Moldovei să o ia de la capăt.

Domnul Samoil Vîlcu:

Declaraţie politică - «"Prima casă", cea mai bună măsură pentru cei care nu au încă o locuinţă»

Programul "Prima casă", prin care Guvernul a anunţat că vor fi garantate în proporţie de 80% creditele ipotecare cu o valoare de maximum 60.000 de euro, contractate pentru achiziţia unei prime locuinţe, este cea mai bună măsură venită în sprijinul dezvoltatorilor imobiliari şi a celor care din diverse motive nu au încă o casă.

Această masură va impulsiona puternic sectorul construcţiilor imobiliare. Un alt efect, cel puţin la fel de important, este deblocarea pieţei de credit. Băncile vor putea reveni la o politică de credit imobiliar activă, sprijinindu-se pe garanţiile oferite de stat.

În plus, cei care vor cumpăra o locuinţă prin intermediul programului "Prima casă" vor beneficia de t.v.a. redus de 5%, la achiziţionarea primei locuinţe, iar notarii şi-au exprimat intenţia de a sprijini Guvernul în programul "Prima casă", anunţând că vor reduce cu 30% onorariile pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. De asemenea, reprezentanţii băncilor au ajuns la concluzia că piaţa imobiliară se va debloca rapid, iar programul "Prima Casă" este unul foarte bun, bancherii primind asigurări că garanţia statului va fi acordată imediat, în caz de neplată a ratelor aferente creditului contractat, fără ca băncile să fie obligate să execute garanţia.

Românii care încă nu au o casă pot profita de noul program al Guvernului - "Prima Casă", întrucât Cabinetul Boc va garanta locuinţe în România în valoare de un miliard de euro. Primul-ministru Emil Boc a precizat că în maximum două săptămâni vor fi aprobate normele metodologice, care vor cuprinde toate criteriile de acordare a acestui ajutor al statului pentru achiziţionarea primei locuinţe, iar acest lucru este bine-venit.

În calitate de deputat în Parlamentul României, sprijin această masură a Guvernului, întrucât programul "Prima Casă" dă speranţe multor tineri care nu au o locuinţă şi are atât scop social, dar şi economic, întrucât va conduce la relansarea creditării, deblocarea pieţei imobiliare şi impulsionarea sectorului de construcţii.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Dependenţa de gaze ruseşti"

Sunt şi astăzi foarte vii emoţiile de iarna trecută, atunci când majoritatea ţărilor europene s-au văzut private de aprovizionarea cu resurse de gaz natural de provenienţă rusească. La acel moment, reacţiile europene au fost virulente, s-au făcut planuri de acţiune, s-au resuscitat proiecte energetice mai vechi, însă până la urmă liniştea s-a aşternut asupra tuturor acelor iniţiative. Este şi normal, atâta timp cât anumiţi membri ai Uniunii Europene au definit proiecte şi strategii energetice proprii încă de la criza petrolului din anii '70, iar relaţiile lor bilaterale cu furnizorul de la Est sunt unele privilegiate.

Riscul ca o nouă criză a gazelor ruseşti să se declanşeze în următoarele luni s-a reactivat din nou săptămânile trecute, prin faptul că situaţia economică, precum şi cea politică din Ucraina, creează grave dificultăţi în privinţa onorării angajamentelor sale de plată către furnizorul rus. Deşi Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barrosso, caută soluţii financiare internaţionale pentru sprijinirea Ucrainei, trebuie să recunoaştem că dependenţa faţă de un furnizor extrem de sensibil şi instabil este una periculoasă. Soluţiile sunt de moment, iar noi nu trebuie să fim inerţi. Marea şansă a României se traduce în rata de dependenţă energetică extrem de redusă în raport cu alte ţări europene, ea situându-se la sub o treime din necesarul de consum naţional.

Cabinetul Emil Boc, prin intermediul Ministerului Economiei, este primul care şi-a asumat o strategie pe termen mediu privind creşterea independenţei energetice naţionale şi pentru producţia eficientă de energie. Organizarea sistemului energetic naţional în două companii energetice naţionale, precum şi măsurile active de relansare şi eficientizare a activităţii acestora trebuie să fie doar primul pas în realizarea unui sistem energetic riguros şi puternic în faţa provocărilor ciclice ale economiei.

De asemenea, diversitatea surselor de energie, precum şi eficientizarea celor care produc la costuri duble faţă de media pieţei europene trebuie să reprezinte un al doilea obiectiv major pe termen mediu. Reforma sistemului energetic din România presupune investiţii majore, de miliarde de euro, ce nu pot caracteriza nicidecum mandatul unui singur ministru sau cabinet. Aşadar, strategia de creştere a independenţei energetice a României nu este şi nu trebuie să fie o miză politică, ci o miză de creştere a securităţii naţionale şi a competitivităţii economiei României în ansamblul provocărilor şi interdependenţelor internaţionale.

Domnul Bogdan Radu Ţîmpău:

Doamna Monica Iacob-Ridzi trebuie invitată respectuos să părăsească Palatul Victoria după ce cele două firme de apartament, Artisan SRL şi Mark SRL, care au aceiaşi acţionari şi sediul comun, într-un apartament locuit de o familie, au primit 600.000 de euro fără licitaţie, pentru organizarea evenimentelor cu ocazia "Zilei Tineretului" la Bucureşti, Costineşti şi în alte oraşe din ţară.

Astfel, Partidul Naţional Liberal, deşi a depus plângere penală împotriva aşa-zisei ministru, are convingerea că nu trebuie aşteptat verdictul procurorilor, care, iată, par cam timizi când vine vorba de verificarea principalului aliat al fiicei mici a preşedintelui Băsescu. Este suficientă atitudinea dispreţuitoare pe care Ridzi a manifestat-o faţă de banul public, şi asta în plină criză.

"Pe mine nu mă interesează cum au fost cheltuiţi banii, ci mă interesează obiectivul final. Acesta a fost îndeplinit, am reuşit să strângem 100.000 de oameni la evenimentele din toată ţara." Dincolo de aceste cuvinte, rostite pe un ton răstit de Ministrul Tineretului şi Sportului, nu mai rămân multe lucruri de analizat. Pentru Monica Iacob-Ridzi poate doar demisia şi, eventual, nişte declaraţii în faţa procurorilor DNA, cu condiţia ca acestora să li se pară ceva ciudat în faptul că unul dintre cele mai sărace ministere din România a dat fără licitaţie peste 600.000 de euro pe trei concerte amărâte. Adică 20% din întregul buget alocat Tineretului, şi asta într-un moment în care Educaţia riscă să pice bacul pentru că nu are bani şi ar vrea să reducă cu 50% cheltuielile. Această atitudine dispreţuitoare faţă de banul public este principalul motiv pentru care doamna ministru trebuie să plece urgent de la Palatul Victoria. Retorica guvernamentală cu care ne-am tot obişnuit în ultima perioadă, pleda pentru stricta gestionare a fondurilor publice, bunul-simţ faţă de taxele şi impozitele plătite de către noi toţi. Acţiunile celor din Guvern contrazic însă declaraţiile acestora, faptele doamnei ministru întrecând orice limită a bunului- simţ.

Justificările ministrului tineretului sunt o pată pe obrazul Guvernului, dar şi o piatră de moară de gâtul candidatului Traian Băsescu, care şi-a făcut din lupta împotriva crizei principala armă electorală. Pe ce aţi cheltuit, domnule Băsescu, banii împrumutaţi la FMI? Pe o scenă de 75.000 de euro? Grea întrebare pentru şeful statului, care dacă şi-ar dori s-o schimbe pe Ridzi, cu siguranţă nu va întâmpina nici un fel de opoziţie din partea PD-L, dar va avea mari probleme în familie.

Domnul Titi Holban:

"De la Parteneriatul pentru România la Parteneriatul împotriva viitorului României"

Anul 2009 a început în forţă cu echipa de "succes" formată dintr-un preşedinte-premier şi un guvern susţinut de o majoritate de 70% în Parlament, puşi pe fapte mari şi încărcaţi cu promisiuni fantasmagorice pe care fiecare din cele două partide le făcuseră în timpul campaniei electorale.

A fost însă o lună de miere scurtă, pentru că mult prea repede am constatat şi am simţit cu toţii pe pielea noastră incompetenţa actualului guvern şi a preşedintelui-premier de a gestiona guvernarea acestei ţări.

Educaţia este din păcate cel mai bun exemplu al felului deficitar în care preşedintele şi guvernul înţeleg să acţioneze. Inutil să menţionez aici marea minciună a creşterilor salariale, pe care atât PSD, cât şi PD-L, în frunte cu preşedintele Băsescu, au susţinut-o pe durata campaniei electorale.

Vreau să trag un semnal de alarmă asupra unui alt aspect care ţine de performanţele actuale şi viitoare ale învăţământului din România. Este îngrijorător felul în care preşedintele şi guvernul înţeleg să abordeze reforma în acest domeniu. Acţiunile superficiale, deciziile pripite, fără consultarea factorilor implicaţi, pasarea responsabilităţii între cele două palate, pentru ca o dată la două luni, rând pe rând, reprezentanţi ai celor două partide aflate la guvernare să constate situaţia "dramatică" în care se află educaţia, în condiţiile în care nu au făcut altceva, de la începutul anului, decât să aducă şi mai mult haos în sistem.

Preşedintele ne vorbea zilele trecute despre nevoia de a reforma sistemul educaţiei pentru ca: "şcoala să se apropie mai mult de piaţa muncii", prin orientarea tinerilor către meseriile cerute de piaţă, ignorând cu desăvârşire faptul că guvernul pe care îl patronează a luat decizia în urmă cu câteva luni de a desfiinţa şcolile de arte şi meserii, instituţii de învăţământ pe care guvernul liberal a decis să le reînfiinţeze în urmă cu doi ani, tocmai pentru a veni în întâmpinarea cererii din piaţă de a pregăti tinerii în domenii variate, precum domeniul agricol şi al alimentaţiei publice, dar şi alte domenii, precum instalaţii, construcţii sau turism.

În condiţiile în care piaţa forţei de muncă din România se confruntă în ultimii ani cu o lipsă acută de muncitori calificaţi, urmare a migraţiei masive a forţei de muncă, intervenită după aderarea României la Uniunea Europeană, reactivarea şcolilor de arte şi meserii a fost considerată o măsură viabilă, capabilă să furnizeze forţă de muncă calificată în domeniile în care există o cerere mare.

Este regretabil faptul că actualul Guvern a luat decizia de a desfiinţa şcolile de arte şi meserii, sub pretextul, neexplicat de altfel, că acestea nu s-au dovedit performante. Ne-am fi dorit în schimb o cu totul altă abordare din partea conducerii ministerului. Aceea de a asigura o mai bună dotare materială pentru aceste şcoli şi profesori calificaţi, ca un demers constructiv de a creşte calitatea serviciului educaţional oferit în cadrul şcolilor de arte şi meserii.

Vreau să atrag atenţia conducerii Ministerului Educaţiei că la începutul anului 2008 toate partidele politice din România au semnat Pactul pentru Educaţie, un acord al cărui principal obiectiv a fost acela de a decide că orice modificare sau propunere de reformă în domeniul educaţiei nu va mai fi făcută fără o consultare prealabilă şi o analiză atentă a implicaţiilor care pot apărea de pe urma implementării unor reglementări noi în acest sector.

Domnul Toader Stroian:

«Generaţia "Singur acasă"»

De la tribuna Parlamentului României s-au făcut nenumărate declaraţii politice legate de situaţia copiilor emigranţilor români, sugestiv intitulată de Organizaţia Naţiunilor Unite, generaţia "Singur acasă". Declaraţii s-au făcut şi probabil se vor mai face, însă măsurile concrete vor continua să fie aşteptate de copiii rămaşi fără familie. Zilele trecute, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului avea să confirme cele spuse de mine şi să recomande României îmbunătăţirea de urgenţă a măsurilor de identificare şi de sprijinire a copiilor din generaţia "Singur acasă". În evaluarea sa, Comitetul ONU avea să aprecieze favorabil programele iniţiate şi demersul legislativ care au vizat mecanismul de identificare şi monitorizare a minorilor lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi la muncă în străinătate, dar atrage atenţia asupra numărului mare de copii care continuă să se afle într-o situaţie de risc.

O sugestie a Comitetului ONU se referă la eforturile autorităţilor române de a spori alocaţiile bugetare destinate aplicării drepturilor copilului. Este o măsură greu de îndeplinit, mai ales în anul 2009, dar care trebuie anticipată pentru bugetul anilor următori.

Personal, cred că observaţiile Comitetului ONU sunt cât se poate de pertinente, iar cele peste o sută de mii de cazuri inventariate, care vizează acest subiect, nu trebuie nicidecum ignorate. Trebuie să avem în vedere că este vorba nu de un număr de copii, nu de o problemă anume, ci de soarta unei întregi generaţii. Este generaţia în rândul căreia se înregistrează cel mai mare abandon şcolar, cea mai slabă rată de monitorizare a stării de sănătate, cel mai mare număr de abuzuri şi cele mai frecvente nerespectări ale drepturilor.

Cred cu fermitate că în această problemă rolul cel mai important este şi trebuie să fie al autorităţilor administraţiei publice locale. Ele trebuie să preia sarcina monitorizării acestor familii, a informării părinţilor care părăsesc ţara şi a protejării drepturilor acestor copii.

La nivel naţional, mai vechea iniţiativă a colegilor mei democrat-liberali privind înfiinţarea unei instituţii independente, denumită Avocatul Copilului, ar trebui reactivată şi adoptată în cel mai scurt timp, aşa cum chiar Comitetul ONU a apreciat.

De asemenea, simpla înfiinţare a acestei instituţii nu este de la sine suficientă, ea trebuind să fie cea care va veghea la respectarea fără niciun fel de excepţie a drepturilor copilului, adică a generaţie care va construi mâine România.

Domnul Florin Ţurcanu:

"Abuzurile autorităţilor locale"

Stimaţi colegi, în calitatea mea de deputat al unui colegiu în componenţa căruia se află 8 localităţi conduse de primari liberali, vin în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta problemele cu care se confruntă aceştia. Problemele nu sunt în principal de natură financiară, ci de natură ideologică.

Trecând peste faptul că primarii liberali nu au fost luaţi în seamă la împărţirea fondurilor guvernamentale care au ajuns în judeţul Botoşani, ajungem la abuzurile demne de Cartea Recordurilor din partea autorităţilor locale PD-L aflate în momentul de faţă la conducerea judeţului (preşedintele consiliului judeţean, primar de municipiu, prefect etc.) Comenzile politice executate de prefectul apolitic se răsfrâng atât asupra primarilor liberali, cât şi asupra comunităţilor pe care aceştia le conduc.

Îmi voi începe "epopeea" cu situaţia oarecum comică care a avut loc în comuna Manoleasa, judeţul Botoşani, unde primarul PNL a avut de trecut mai multe obstacole puse la cale de către preşedintele PD-L din comună, un oarecare Alexandru Boroleanu.

O primă încercare a fost "otrăvirea" biroului primarului. Aflat în timpul unei şedinţe a Consiliului local, întors în biroul său, primarul a constata că biroul său a fost "parfumat" cu insecticid. Martorii oculari au declarat că un angajat al preşedintelui PD-L a făcut acest lucru. Declaraţiile acestora au fost ignorate de postul de poliţie local, care, se pare este aservit "PD-L-iştilor".

A urmat apoi o reclamaţie "anonimă" la Regia Autonomă a Apelor Române, la adresa fiului primarului, un tânăr fermier, absolvent al Facultăţii de Zootehnie, care deţine o fermă de bovine în comună. Iniţial, inspectorii care au realizat controlul nu au găsit motive de amendare a acestuia. Ulterior însă, "dându-şi seama" că este vorba de o comandă politică, cei doi inspectori au revenit cu un proces-verbal în cadrul căruia era prevăzută o amendă de 25000 lei. Bineînţeles că s-au găsit şi motivele: vidanjarea nu s-a făcut la timp, urina de la bovine se scurge într-un pârâu din apropiere etc. Martor ...un botoşănean get beget, care locuieşte în Botoşani, pe strada Împărat Traian nr.42, la 70 de km de Manoleasa! Singura "legătură"a acestui "martor" cu cele prevăzute în procesul verbal de amendă este calitatea de membru PD-L a acestuia!

Motivele prevăzute în procesul verbal nu sunt reale, fapt recunoscut şi de cei 2 inspectori de la Apele Române care au motivat că nu au avut ce face în acest sens.

Urmează apoi terorizarea membrilor PNL din organizaţia Manoleasa. De trei ori pe săptămână, aceştia, în frunte cu viceprimarul liberal şi consilierul personal al primarului, sunt luaţi de poliţie şi interogaţi în legătură cu o serie de reclamaţii, de asemenea anonime şi nemotivate real şi legal. (Informaţii în acest sens: arhiva on-line a ziarului Monitorul de Botoşani: www.monitorulbt.ro)

Liberalii din comună care au magazine sau alte afaceri sunt ameninţaţi frecvent cu diferite controale ale Gărzii Financiare, a celor de la Finanţe, precum şi cu închiderea afacerilor dacă continuă să susţină primarul şi PNL.

Ce se încearcă, domnilor, prin acest demers? La început am crezut că e vorba de o încercare de destabilizare a PNL-ului la nivel local. Dar, treptat, mi-am dat seama că dictatura comunistă care a luat sfârşit în decembrie 1989 e înlocuită din ce în ce mai pregnant de "dictatura portocalie". Va lua oare sfârşit în decembrie 2009?!

Voi continua să vă prezint fiecare caz de abuz asupra primarilor liberali, abuzuri care vin din aceeaşi direcţie: PD-L.

Domnul Viorel Arion:

"Nicolae Bălcescu, ideologul României moderne - mesaj vibrant şi model pentru România europeană"

Pe 29 iunie 2009 se împlinesc 190 de ani de când Nicolae Bălcescu a văzut lumina zilei. Mai contează astăzi, pentru cineva, fapta şi lucrarea politică, istorică şi naţională a paşoptistului român, primul promotor al ideii de Europă Unită?

Tânăra generaţie n-a prea auzit de marele istoric, chiar dacă Bălcescu ne-a demonstrat că se poate face alianţă şi cu maghiarii în momentele de interes naţional, el fiind artizanul primei înţelegeri româno-maghiare realizate în iulie 1849.

Se poate spune despre Nicolae Bălcescu că a fost un înainte-mergător al social-democraţiei din România, un adevărat român şi naţionalist convins. "Eu mi-am început viaţa intrând în închisoare pentru revoluţie, şi închisoarea obligă, ca şi nobleţea", mărturisea cel care avea să devină, câţiva ani mai târziu, unul dintre întemeietorii "Frăţiei".

Având în vedere toate aceste argumente, nu-mi rămâne decât să punctez astăzi, în plenul Parlamentului, importanţa personalităţii marelui paşoptist român, la cele aproape două secole care au trecut de la naşterea sa.

Nicolae Bălcescu poate fi perceput ca un caz singular în grupul fruntaşilor mişcării de eliberare a naţiunii române, singular prin tragismul existenţei sale şi a sfârşitului prematur, dar mai ales prin personalitatea lui deosebită, incomparabilă.

Bălcescu a apărut pe scena istoriei naţionale mult mai devreme, din păcate, fiind prea puţin preţuit pentru fapta sa.

Elev fiind, acesta s-a comportat prea matur şi serios pentru vârsta lui, însuşirile sale remarcabile fiindu-i recunoscute repede de către contemporani. Peste ani, el a pus bazele istoriografiei moderne româneşti, demersurile sale fiind la nivelul celor mai importanţi istorici ai secolului al XIX-lea. Dedicându-se cu pasiune istoriografiei, "scrierile sale au fost subsumate ţelurilor naţionale", aşa cum mărturiseşte academicianul Dan Berindei, contribuind prin fapta şi pana sa la construirea statului naţional român modern.

Înainte de viaţa şi sănătatea proprie, au stat ţara şi datoria de a sluji o Românie virtuală. Şi chiar dacă Luxiţa Florescu, mama copilului pe care nu l-a văzut niciodată, s-a aflat mereu în inima sa, România a fost marea sa iubită!

Deşi măcinat de boală, a luptat împotriva ei cu aceeaşi tenacitate cu care s-a împotrivit şi duşmanilor revoluţiei, căutând să se comporte ca un om sănătos până la final. N-a fost interesat să dobândească bunuri materiale, trăind o viaţă la limita sărăciei, liber consimţită, el însuşi provenind dintr-o familie modestă. Astfel, sărac, dar demn, conştient de însuşirile sale, cu o mare putere de dăruire pentru semenii săi - ca un adevărat creştin, deşi nu credea în dogma religioasă, Bălcescu s-a comportat mereu ca un fruntaş al naţiunii, ca "acela căruia îi revenea nu numai a o sluji, dar şi a se număra printre îndrumătorii ei".

A surprins şi prin credinţa sa în izbânda ţelurilor pe care le urmărea, optimismul său fiind motivat de argumentul evoluţiilor istorice. Prin toate acestea, Bălcescu poate fi considerat un model de vieţuire şi comportament, un adevărat Apostol al naţiunii, neclintit în convingerile sale privind împlinirea unor năzuinţe, ce pentru mulţi dintre contemporanii săi păreau doar simple utopii.

Bălcescu ar putea fi o figură exemplară, în primul rând, pentru oamenii politici, al celor care trebuie "să zidească o ţară nouă, vindecând-o de suferinţe" şi redându-i locul ei "sub soare", aşa cum a făcut-o el - cu dăruire, cinste şi jertfă de sine.

Marele român al secolului al XIX-lea poate fi un model pentru cetăţenii României europene, dornici de drepturi şi mai puţin de datorii. De asemenea, pentru tinerii ţării, marcaţi uneori de individualism egoist şi uitând de solidaritate, dornici de căpătuială şi de imitat modele apusene, mai mult decât să dea curs inteligenţei creatoare pentru a deveni români de succes, slujind ţara în care s-au născut şi societatea căreia îi aparţin, fie că le place sau nu această realitate.

Prea puţini dintre noi înţeleg că dacă ar exista mai mulţi Bălceşti, soarta ţării ar fi alta şi această înălţare spirituală ar fi benefică în plan economic, politic şi social, scoţându-ne din rândul "rudelor sărace".

Bălcescu s-a impus, prin personalitatea sa de mare valoare, atât prietenilor şi admiratorilor, cât mai ales duşmanilor. "Inteligent, ardent şi entuziast", cum îl vedea Ion Ghica, slăvind "înzeita libertate", istoricul este un exemplu de luciditate politică, căci la el avântul înnoitor s-a îmbinat cu profunda cunoaştere a realităţii, înţelegând trebuinţele ţării, studiind problemele dominante ale vremii şi căutând cele mai bune căi de rezolvare, fiind însufleţit totodată de dorinţa de progres şi dragoste de patrie.

Cunoscând drumul către inima contemporanilor săi, aşa cum l-a văzut Alecsandri, acesta vorbeşte despre Bălcescu ca despre un adevărat patriot, om de acţiune, cărturar de cinste, cel care le-a cerut românilor să-şi ia "rangul" cuvenit "în marea familie a naţiunilor europene", deoarece "niciodată o naţie nu se poate mântui decât prin sine însăşi".

Citindu-l astăzi pe Bălcescu, ne dăm seama că ar putea fi contemporan cu noi. Acesta le dezvăluia conaţionalilor săi, că românii se găseau "într-o epocă de tranziţie, între trecutul care piere şi viitorul care începe a ne luci (...); astfel, domnilor, cei mai mulţi dintre noi nu ştim unde trebuie să mergem şi ce cale să luăm ca să ajungem la ţintă". În ceea ce îi priveşte pe români, în ansamblul lor, ei sunt, în opinia lui Nicolae Bălcescu, "corupţi, degradaţi, resemnaţi cu starea în care se regăsesc". Totuşi, revoluţionarul paşoptist îşi exprimă credinţa neclintită în destinul neamului românesc, în faptul că "acesta are o misiune de îndeplinit pe pământ, totul depinzând însă de felul în care fiecare va face ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestei misiuni, oricare ar fi ea".

El a făcut apel la istorie şi de aceea chestiunile sociale, mersul revoluţiei în istoria românilor, istoria militară în condiţiile renaşterii armatei au constituit principalele teme cărora li s-a consacrat, deoarece argumentul istoric l-a folosit la consolidarea motivaţiei politice. Istoricul a crezut în unitatea naţiunii, militând pentru transpunerea acestei realităţi într-un fapt statal: "ţinta noastră socotesc că nu poate fi alta decât unitatea naţională a românilor. Unitatea mai întâi în idei şi simţăminte, care să aducă apoi cu vremea unitatea politică... Românii nu vor pieri! Românii nu pot pieri!", dând exemplu fapta lui Mihai Viteazul.

În opinia lui Bălcescu, pentru a fi român trebuie, în primul rând, să fii conştient de ceea ce reprezinţi tu, de apartenenţa ta la naţiunea română. Acesta este lucrul cel mai important: să nu-ţi pierzi conştiinţa naţională, să nu-ţi pierzi naţionalitatea. Restul valorilor, inclusiv libertatea, sunt mai puţin importante decât aceasta, pentru că ele se pot redobândi, pe când naţionalitatea nu, aşa cum arată revoluţionarul român într-o scrisoare către Ion Ghica.

Cărturar cu o largă viziune asupra destinelor umanităţii, Bălcescu milita pentru înţelegerea între popoare şi pentru pace, combătând ideea de "popoare alese" şi "popoare osândite", dorind "respect, recunoaştere, egalitate şi solidaritate" între naţiuni.

În ceea ce priveşte revoluţia română de la 1848, aceasta "n-a fost un fenomen neregular, efemer, fără trecut şi viitor (...); revoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza revoluţiei române. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi", considera cel care îşi făcuse ucenicia pe baricadele Parisului revoluţionar.

Membru al Comitetului executiv, secretar de stat, secretar al Guvernului provizoriu, personalitate marcantă a Comitetului revoluţionar, Bălcescu a căutat ca acţionând în domenii variate, să pună în practică convingerile afirmate în scris: problema agrară, votul universal ca soluţie electorală, susţinerea presei revoluţionare fiind doar câteva exemplificări.

Acest "erudit de prim ordin", cum îl elogia marele istoric francez Jules Michelet pe Nicolae Bălcescu, va ocupa mereu un loc de cinste în Panteonul creatorilor României moderne, iar opera sa se poate impune şi astăzi ca un mesaj vibrant şi înălţător pentru toţi cei care mai cred în binele acestei naţiuni.

Domnul Virgil Pop:

"Se impune de urgenţă (cel puţin) suspendarea din funcţie a ministrului Monica Iacob-Ridzi"

Despre afacerea "2 mai" şi cheltuirea iresponsabilă şi dubioasă a banului public de către ministrul tineretului şi sportului, Monica Iacob Ridzi, se scrie de mai bine de trei săptămâni. Nici din partea PD-L, nici din partea primului-ministru nu a existat nici cea mai mică reacţie până acum.

Presa de luni informează însă că procurorul general, Laura Codruţa Kovesi, a confirmat că a primit sesizarea depusă de PNL în ceea ce priveşte pe ministrul tineretului şi sportului şi că a dat "dosarul în lucrare".

În termeni juridici, acest lucru înseamnă cercetare penală. Există doar două posibilităţi în ceea ce priveşte dosarul penal care o vizează pe doamna Monica Iacob-Ridzi: este trimisă în judecată sau procurorii decid neînceperea urmăririi penale.

Până la o decizie a procurorilor, trebuie ca preşedintele Traian Băsescu să solicite suspendarea din funcţie a ministrului Monica Iacob Ridzi. Să nu uităm că în guvernarea trecută, cum unui ministru - în special din zona PNL - i se deschidea un dosar penal, imediat venea suspendarea dictată de la Palatul Cotroceni. Să nu uităm de cazul lui Teodor Atanasiu. Pentru o serie de acuzaţii infinit sub nivelul celor ce planează în privinţa doamnei Monica Iacob Ridzi, acuzaţii cel mult morale şi pe care procurorii nu le-au confirmat, Teodor Atanasiu a fost în mare vizează suspendat din funcţie. În cazul ministrului tineretului şi sportului este însă vorba de acuzaţii de genul delapidare şi abuz în dauna interesului public. Este vorba de cheltuirea dubioasă a unei sume substanţiale: 630.000 de Euro. Deci sunt înzecit mai multe motive pentru ca odată pornită acţiunea Parchetului, preşedintele României să ceară suspendarea din funcţie a doamnei Monica Iacob-Ridzi.

Până astăzi, Preşedinţia României nu a reacţionat. Îi acord preşedintelui Traian Băsescu prezumţia lipsei de timp în privinţa informării. Dar dacă până la sfârşitul săptămânii nu va cere suspendarea ministrului tineretului şi sportului, atunci este clar că şeful statului acţionează cu dublă măsură, atunci când este vorba de miniştrii PD-L.

PS: Aştept din partea premierului Emil Boc măcar un comentariu privind declaraţia sfidătoare la adresa opiniei publice a doamnei Monica Iacob-Ridzi: "Nu mă interesează costurile" "

Domnul Lucian Riviş-Tipei

Mi-am intitulat declaraţia politică "De ce nu mai votează românii?"

Iată că alegerile pentru Parlamentul european au trecut. După prezenţa la vot, ne-am situat undeva în zona de mijloc a clasamentului. Prezenţa la vot, pe ţară, 27,65%, este însă mică, orice s-ar spune. De la primele alegeri libere din 1990, interesul şi încrederea românilor în puterea de a schimba lucrurile prin vot s-au degradat constant: în 1990 participarea la vot la alegerile generale era de 86%, în 1992 şi 1996 a scăzut la 76%, în 2000 a ajuns la 65%, în 2004 - 58%, în 2007, la primele alegeri europarlamentare prezenţa a fost de 29%, iar în 2008 puţin peste o treime dintre români mai mergeau la vot.

La nivelul Uniunii Europene se înregistrează o scădere constantă a participării la vot. În 1979, la primele alegeri pentru PE, s-a înregistrat o prezenţă de 63%, în timp ce la următoarele interesul s-a diminuat: 1984 - 61% ,1989 - 58,5% ,1994 - 56,8%, 1999 - 49,8%, 2004 - 45,6% "

Dincolo de faptul că miza politică a acestui scrutin este mică, dincolo de faptul că impactul politicii noastre la Bruxelles este minor, rămâne deschisă întrebarea pe care o lansa şi Institutul de Politici Publice: "Vor renunţa toţi românii la dreptul de vot în semn de protest faţă de clasa politică?"

Stimaţi colegi,

Institutul de Politici Publice susţine că "Aceste cifre indică un deficit grav de democraţie reprezentativă, atât din partea candidaţilor şi a partidelor care îi susţin - prin incapacitatea de a convinge alegătorii să voteze, cât şi din partea cetăţenilor care au renunţat să se mai implice în treburile publice, dar le susţin invariabil prin plata de taxe şi impozite". Institutul condamnă eşecul partidelor de a promova o campanie electorală competitivă, cu mesaje care să informeze corect electoratul despre importanţa votului pentru Parlamentul European.

Şi totuşi, dincolo de ce spun unele organizaţii sau instituţii, românii care au fost chestionaţi pe tema neprezenţei la vot au declarat că nu mai sunt interesaţi de acest aspect întrucât "nu mai au încredere în clasa politică din România şi în dorinţa ei de a schimba ceva" (potrivit NewsIn).

Stimaţi colegi,

Nu ştiu dacă prezenţa obligatorie la vot, aşa cum se întâmplă de exemplu în Cipru, ar revolva problema legitimităţii şi reprezentativităţii la nivelul puterii, sau dacă obligativitatea ar fi un atac la unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, şi anume libertatea de a-ţi folosi drepturile, dar sunt convins că absenteismul de la vot este un efect, şi nu o cauză. Votul prin omisiune este totuşi o formă de vot.

Nu ştiu dacă Andrei Pleşu avea dreptate când spunea că "e preferabil să consolidăm, prin lege, anemicul simţ civic autohton, decât să fim campionii absenteismului european şi să ne lăsăm conduşi de opţiunile (aproximative) ale unei minorităţi active sau manipulate. Cred că nervii sunt mai buni decât lehamitea, că îndeplinirea unei obligaţii antipatice e mai utilă decît satisfacţia unei libertăţi fără reguli", însă cred că un lucru este sigur: prezenţa la vot are legătură fundamentală cu responsabilitatea clasei politice.

Cred că este acum momentul potrivit să ne întrebăm: "Cui vrem să slujim?" Fără o schimbare de mentalitate şi atitudine, la nivel politic, nici obligativitatea votării nu va schimba lucrurile. Sau poate că nu dorim cu adevărat schimbarea, întrucât este mai bine aşa.

Şi, în acest context, întrebarea cetăţeanului turmentat tot nu îşi va găsi un răspuns pertinent: "Eu cu cine votez?".

Domnul Angel Tîlvăr:

"Demnitatea dascălului român"

Ieri s-a dat startul examenului de bacalaureat. 220.000 de absolvenţi de liceu s-au pregătit timp de 4 ani pentru a susţine examenul maturităţii. Unii cu emoţii mai puternice decât în prima zi de şcoală, alţii mai relaxaţi, s-au prezentat ieri pentru a susţine proba orală la limba şi literatura română. Cu siguranţă, însă, stresul cel mai mare l-au avut fie părinţii fie profesorii care s-au ocupat cu pregătirea elevilor. Până aici, nimic nou. Acesta este scenariul tipic care se repetă în fiecare an în această perioadă. Nu despre acest aspect doresc să vă vorbesc astăzi, ci despre demnitatea dascălilor români.

Am fost cu toţii martori, zilele acestea, la spectacolul mediatic care s-a ţinut pe seama desfăşurării bacalaureatului. Se susţine, nu se susţine, vin profesorii la bacalaureat, nu vin profesorii la bacalaureat, avem o criză a sistemului de învăţământ, nu avem criză?! E vinovată doamna ministru pentru situaţia creată, e vinovat guvernul... nici acum nu ştim!? Rezultatul însă cred că a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că profesorii din România îşi fac meseria cu demnitate, cu respect faţă de elevi şi faţă de părinţii acestora şi faţă de un sistem care, de cele mai multe ori, îi nedreptăţeşte. Profesorii ne-au dat zilele acestea o lecţie de morală şi devotament predată cu stil chiar şi după încheierea anului şcolar.

Vă las pe dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, să apreciaţi dacă astfel de oameni pot după 4 ani de zile să trimită în societate "nişte tâmpiţi".

În anul 2007, la Olimpiada Internaţională de Filosofie România a obţinut 2 menţiuni din 2 lucrări participante, în anul 2008 ţara noastră, fiind organizatoare, a participat cu 10 elevi şi a obţinut 7 premii: două medalii de aur, o medalie de bronz, două menţiuni şi două premii speciale, iar anul acesta România a obţinut medalia de bronz la Olimpiada Internaţională de Filosofie, care a avut loc în perioada 22-26 mai la Helsinki, din 52 de participanţi reprezentând 22 de state. Aceştia sunt "tâmpiţii" pe care îi scoate şcoala românească, oameni apreciaţi peste tot în lume, care ne aduc cinste şi de care uităm să ne mândrim.

Este adevărat că sistemul românesc de educaţie întâmpină probleme şi neajunsuri, însă rezultatele dascălilor nu întârzie să apară chiar şi în aceste condiţii.

Suntem cu toţii la curent cu problemele din ţară privind neplata salariilor unor dascăli de către primării, condiţiile în care profesorii îşi desfăşoară activitatea. Zilele acestea am aflat că datorită crizei bugetul de anul acesta pentru bacalaureat s-a înjumătăţit de la 58.000.000 cât a fost anul trecut la 33.000.000 de anul acesta. În aceste condiţii, un preşedinte de comisie - în sarcina căruia cade toată responsabilitatea pentru buna desfăşurare a examenului - va primi 850 de lei, sumă căreia i se vor aplica impozitele aferente oricărui venit. Membrii comisiei vor primi 400 de lei, iar profesorii examinatori 2 lei de candidat (pentru probele orale) şi 4 lei de candidat (pentru probele scrise).

Şi totuşi, stimaţi colegi, ieri bacalaureatul a început. Profesorii s-au prezentat la examene şi totul a decurs normal. De ce?... Cu siguranţă nu au venit pentru bani. Au venit tocmai din cauza acelei demnităţi care îi caracterizează, din cauza efortului pe care l-au depus timp de 4 ani de zile cu nişte adolescenţi care în scurt timp poate îi vor uita şi nu în ultimul rând poate din respect pentru părinţii care le-au încredinţat educaţia copiilor lor.

Domnul Florin Iordache:

"Apărarea unor principii de drept în Parlament"

În aceste zile, Parlamentul este pus în faţa unei dileme, în urma solicitării Procurorului General al României de a revota un dosar pentru începerea urmăririi penale împotriva domnului deputat Adrian Năstase.

Am spus dilemă pentru că în mod normal o astfel de solicitare este inacceptabilă, deoarece Hotărârile Curţii Constituţionale au efecte numai pentru viitor, iar Regulamentul Camerei Deputaţilor în 13.08.08 era şi valabil şi constituţional. În plus, s-ar crea un precedent pentru Parlament că hotărârile odată adoptate pot fi rediscutate şi revotate.

Am încredere în discernământul colegilor mei şi indiferent de decizia politică a grupurilor parlamentare, votul parlamentarilor va fi în concordanţă cu Constituţia, principiile de drept şi practica parlamentară.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

Tema declaraţiei politice: "Aradul — oraş al terorii, unde poliţia este o unealtă în mâna celor care conduc judeţul".

Şeful IPJ Arad, comisarul şef Alexandru Tanco implicat în alegerile electorale din anul 2008 în favoarea PNL şi alături de prefectul Gavril Popescu, în prezent fiind omul de ordine publică al PD-L şi agentul de serviciu al prefectului Călin Bibarţ.

Tratativele de aderare şi apoi integrare a României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 trebuiau să profesionalizeze aparatul administrativ românesc şi să-1 scoată de sub tutela politicului, clasa politică a mimat astfel modelul francez privind instituţia prefectului.

După alegerile din toamna anului 2004, Alianţa DA şi-a numit prefecţii din rândul celor două partide, prefecţii erau oameni politici cu carnet de partid.

Odată cu intensificarea procesului de integrare europeană s-a accelerat aplicarea statutului funcţionarului public, conform faptului că prefecţii erau înalţi funcţionari publici fără apartenenţă la un partid politic. Prin Legea nr.340/2004, republicată în anul 2008, s-a făcut un pas hotărâtor în depolitizarea administraţiei publice.

Executivul a invocat necesitatea atingerii obiectivului din Programul de guvernare 2009-2012 privind eficientizarea conducerii instituţiei prefectului pe principiul mobilităţii înalţilor funcţionari publici.

Temeiul procedural al numirii domnului Călin Bibarţ în funcţia publică de prefect al Prefecturii Arad, a întrunit probabil criteriul "eficientizării instituţiei prefectului", măsura administrativă a numirii fiind luată cel mai probabil în funcţie de îndeplinirea criteriului profesional şi a celui voliţional, cunoscut fiind faptul că domnul inginer silvic Călin Bibarţ a fost o opţiune a PD după alegerile generale din anul 2004 pentru funcţia de prefect al judeţului Arad.

Dacă la prima alianţă DA domnul inginer silvic Călin Bibarţ nu s-a calificat în procesul de evaluare pentru ocuparea funcţiei de prefect al judeţului Arad deşi filiala PD de la acea vreme a apreciat implicarea dumnealui în campania electorală, nu a fost decât o chestiune de timp pentru a reuşi să intre în echipa funcţionarilor publici ai Consiliului Judeţean Arad, prin bunăvoinţa preşedintelui acestuia, care a reuşit un lucru extraordinar, respectiv a crescut nivelul pregătirii profesionale a domnului Călin Bibarţ în numai câteva zile, făcându-1 să evolueze de la nivelul unui simplu inginer silvic la înaltul funcţionar public - reprezentant al Guvernului în teritoriu.

Capacitatea prezumtivă a domnului prefect Călin Bibarţ, garantată prin însăşi responsabilitatea înaltei funcţii publice ocupate, în prezent se identifică cu abuzul în funcţie publică contra intereselor persoanelor, comis de inspectorul şef al IPJ Arad domnul Tanco Alexandru, care, în data de 05.06.2009, la instigarea prefectului judeţului Arad a intervenit în desfăşurarea evenimentului PSD girat de deputatul Ciprian-Florin Luca sub genericul "Ziua arădeanului nemulţumit", girând şi dispunând abuziv, cu exces de putere publică, intervenţia în forţă a echipajului de poliţie din incinta Ştrandului Arad pentru cercetări cu consecinţa întreruperii acţiunii.

La data de 05.06.2009, în momentul în care reprezentanţii Organizaţiei municipale PSD sub coordonarea domnului preşedinte, deputat Ciprian Florin Luca, s-au prezentat pentru desfăşurarea acţiunii "Ziua arădeanului nemulţumit" împreună cu cetăţenii Aradului, în mod abuziv şi nelegal, în spaţiul astfel închiriat de organizaţia PSD prin contractul nr.2/02.06.209, s-a desfăşurat o partidă de minifotbal a tineretului PD-L sub coordonarea domnului Marcel Grec reprezentant al fundaţiei "Nelu Aristide Dragomir".

La faţa locului, în jurul orelor 17:15, în incinta parcării au sosit iniţial cadrele punctului local de poliţie Ştrand Neptun Arad, care, însoţiţi de echipaje mobile ale Jandarmeriei, au procedat la intervenţia şi legitimarea celor împotriva cărora a fost exercitată acţiunea.

În jurul orei 17:35 la faţa locului a sosit inspectorul şef al IPJ Arad la instigarea domnului prefect Călin Bibarţ, ce a solicitat părţilor vătămate, respectiv Organizaţiei municipale PSD, domnului deputat Ciprian Florin Luca, domnului Leontin Aslău să fie de acord cu desfăşurarea evenimentului nelegal al PD-L, ameninţând cu amenzi şi întocmirea de dosare penale părţi vătămate nu şi făptuitorilor de fapt, respectiv reprezentanţii şi membrii PD-L ce au încălcat normele juridice ce privesc protecţia proprietăţii şi a folosinţei terenului parcării auto, respectarea opiniei şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Prin conduita domnului inspector şef al IPJ Arad faţă de infracţiunile şi încălcările sesizate de părţile vătămate şi de domnul deputat Ciprian-Florin Luca în mod special, ne situăm în faţa unui abuz de putere comis de către cel mai înalt responsabil cu eradicarea manifestărilor antisociale şi discriminatorii, considerînd totodată că suntem discriminaţi de autorităţile statului: Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Arad, Jandarmeria Arad, Prefectura Arad, pe temeiul opiniei şi a convingerilor politice, de înaltul funcţionar public prefect al judeţului Arad ca instigator şi de către domnul Alexandru Tanco - inspector şef al IPJ Arad.

În anul 2008 la alegerile locale din oraşul Ineu, cu aceeaşi logică politică conjuncturală, s-a manifestat domnul comisar şef Alexandru Tanco, în perioada mandatului asumat cu sprijinul politic al prefectului liberal Gavril Popescu, când urmare unui incident politic izbucnit la Ineu prin implicarea unui poliţist de la serviciul DPIR Arad, care în timpul unei întâlniri politice desfăşurate de PNL la Casa de Cultură Ineu şi-a permis, cu depăşirea îndatoririlor publice de statut special al poliţistului să intervină public în favoarea candidatului PD-L la Primăria oraşului Ineu în timpul său liber, sunt de natură să arate promptitudinea şi slugărnicia organelor de poliţie din judeţul Arad faţă de cerinţele mediului politic aflat la putere.

Folosirea instituţiilor publice în mandatul PNL de desfăşurare a a campaniei electorale în anul 2008 în judeţul Arad a fost un exerciţiu preluat de puterea democrat -liberală din judeţul Arad în anul 2009, iar Aradul a devenit oraş al terorii, unde poliţia este o unealtă în mâna celor care conduc judeţul.

Domnul Cristian Buican:

Declaraţie politică: "Incompetenţa din Ministerul Sănătăţii a condus la colapsul sistemului sanitar din România"

Dragi colegi, mă adresez dumneavostră pentru a vă semnala un fapt extrem de grav care se petrece în sistemul sanitar din România, problemă ce va duce cu siguranţă atât la nemulţumiri ale cetăţenilor pacienţi ai spitalelor, cât şi a salariaţilor din sistemul sanitar.

În urma sesizărilor din presă şi în urma audienţelor din teritoriu, am constatat un fapt extrem de grav la nivelul unor spitale din judeţul Vâlcea, fapt ce pare a se extinde la nivel naţional, aceeaşi situaţie regăsindu-se şi în alte judeţe.

În primul rând, un avertisment extrem de grav a fost dat de către Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale care a anunţat că va opri livrările de medicamente şi materiale sanitare către spitalele care au acumulat datorii, iar după cum ştiţi, acestea nu sunt puţine.

În al doilea rând, aş dori să vă prezint situaţia extrem de gravă de la Spitalul de Obstetrică-Ginecologie din Vâlcea, acolo unde lipsa fondurilor necesare a dus la o situaţie critică. În această unitate există întârzieri cu salariile, precum şi o lipsă acută a materialelor sanitare necesare unei naşteri, fie că este vorba de cezariană sau naştere normală, atât pacientele cât şi doctorii fiind astfel nevoiţi să scoată bani din buzunar pentru a asigura condiţii minime pentru desfăşurarea actului medical. Spitalul de Obstetrică-Ginecologie este singurul spital de acest gen de pe teritoriul judeţului Vâlcea, iar intrarea lui într-un colaps financiar reprezintă o tragedie. La nivel judeţean au existat tentative de remediere a acestei situaţii, însă până la această oră, fără sprijinul Ministerului Sănătăţii nu s-au găsit soluţii. Consider că este de neconceput ca într-o ţară a Uniunii Europene, într-un spital de stat, pacientul, asigurat medical, să îşi plătească singur medicamentele şi materialele sanitare necesare.

Aş vrea să vă anunţ că prin intermediul unei interpelări am anunţat Ministerul Sănătăţii atât de cazul Spitalului de Obstetrică-Ginecologie din Vâlcea, cât şi de avertismentul extrem de grav dat de Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale, însă, consider că interesul acestui Guvern pentru problemele reale ale cetăţenilor nu există şi astfel am ales să mă adresez dumneavostră pentru a încerca să-1 punem pe ministrul Ion Bazac la treabă.

Se poate declara oficial că sistemul sanitar din România este în pragul prăpastiei, lipsa de reacţie a Ministerului Sănătăţii ducând spitalele din România în colaps. Lipsa medicamentelor şi a materialelor sanitare din spitale şi "practicile" găsite de fiecare spital în parte pentru supravieţuire pun existenţa sistemului sanitar din România sub semnul întrebării.

Consider că doar acţionând cu promtitudine situaţia nu va degenera şi din acest motiv trag astăzi un sistem de alarmă care sper că va avea efectul scontat. Cred că în cazul în care ministrul sănătăţii nu va lua măsuri, va trebui să-şi prezinte demisia, intrarea sistemului sanitar în colaps datorându-se incapacităţii sale manageriale.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Guvernul a decis să-şi asume răspunderea pe proiectele de lege privind Codul penal şi Codul civil. După dezbaterile tensionate din lunile anterioare, pe marginea Codurilor penal şi civil, intenţia Executivului de a urni lucrurile din loc stârneşte reacţii dintre cele mai diferite.

Astfel, Coaliţia aflată la putere consideră că adoptarea cât mai rapidă a Codurilor reprezintă o "bilă albă", ce va îmbunătăţi Raportul asupra Justiţiei pe care Comisia Europeană îl va face cunoscut în lunile următoare. Cele două acte normative, sublinia în acest sens premierul Boc, sunt importante în contextul reformei profunde a sistemului nostru judiciar. Adoptarea lor răspunde exigenţelor ridicate de mecanismul de cooperare şi verificare pe justiţie, în sensul de a ne achita la timp de obligaţiile pe care România le are în vederea eliminării acestui mecanism, astfel încât să nu mai existe niciun fel de restanţă în domeniul judiciar.

Pe de altă parte, opoziţia susţine că adoptarea Codurilor juridice prin asumarea răspunderii de către Guvern constituie o sfidare la adresa Parlamentului şi a societăţii româneşti, ameninţând cu o moţiune de cenzură la adresa Executivului. În corul opozanţilor se înscriu, de asemenea, o serie de organizaţii ale societăţii civile, precum şi Transparency International Romania care consideră că asumarea celor patru Coduri reprezintă o acţiune contrară principiilor europene.

Unele ONG-uri afirmă că România nu are nevoie de coduri neconstituţionale, care să treacă prin Legislativ fără o analiză amănunţită, fără îmbunătăţiri şi amendări serioase, întrucât există riscul ca la prima sesizare a Curţii Constituţionale, tot eşafodul juridic să se surpe. Însuşi Consiliul Superior al Magistraturii, care a avizat favorabil proiectul noilor Coduri penal şi civil, a formulat unele observaţii asupra noilor reglementări înscrise în cele două proiecte. Între altele, reprezentanţii CSM consideră că în Codul penal nu este precizat momentul în care legea temporară iese din vigoare, că în acelaşi Cod se creează confuzii între noţiunea de vinovăţie şi cea de imputabilitate, precum şi constatarea că regimul sancţionator al infracţiunilor de corupţie este mai redus, precizând că blândeţea nu se justifică.

Controverse au apărut până şi în rândul celor care au elaborat codurile. În timp ce Comisia de redactare a Codului civil a susţinut varianta succesiunii la data la care moştenitorul a aflat de deces, pe motiv că certificatul de moştenitor nu poate fi eliberat în prezenţa unui singur moştenitor, membrii subcomisiei de Coduri consideră că succesoratul ar trebui să intervină de la data decesului, pentru securitatea circuitului civil. La rândul lor, parlamentarii din subcomisia de analiză a Codurilor civile au purtat discuţii contradictorii cu reprezentanţii CSM în privinţa despăgubirilor la divorţ. În timp ce Consiliul Superior al Magistraturii consideră că prevederile referitoare la instituţia prestaţiei compensatorii sunt descurajante, sugerând să se refacă prevederile articolului respectiv, membrii subcomisiei sunt de părere că posibilitatea soţului de a obţine despăgubiri ar transforma căsătoria într-o afacere.

Un recent sondaj arată că şapte din zece români nu sunt de acord cu micşorarea pedepselor. Nu mai puţin de 92 la sută dintre cetăţenii interogaţi consideră că pentru omor condamnarea trebuie să fie mai mare de 20 de ani sau detenţie pe viaţă. În privinţa noului Cod civil, CSM a constatat că cele 896 de amendamente aduse în Parlament au constituit mai degrabă o "peticire" a acestui act normativ decât o încununare a unui tot unitar.

În multe cazuri şi susţinătorii fervenţi, dar şi criticii vehemenţi ai Codurilor juridice au dreptate, într-o mai mică sau mai mare măsură. Este extrem de greu să elaborezi o lege întrutotul perfectă, darmite un Cod juridic. Trebuie să se ţină seama însă, că şi în privinţa legislaţiei, ca în oricare domeniu, totul este perfectiv.

Noile Coduri penal şi civil, au fost dezbătute timp de aproape trei luni de către profesori de specialitate, magistraţi, parlamentari, lideri de partide, reprezentanţi ai societăţii civile şi simpli cetăţeni, care şi-au spus cuvântul de la tribuna unor înalte foruri politice, în coloanele presei scrise sau în emisiunile posturilor de televiziune. Poate că ar fi fost nevoie de încă trei luni sau de încă un an pentru dezbateri. Din păcate, Comisia Europeană nu poate să asiste la infinit doar la dezbateri, oricât ar fi ele de docte şi interesante.

Raportul de ţară, care va constata situaţia precară a justiţiei din ţara noastră, este pe punctul să se încheie. El nu poate aştepta la infinit noi şi noi fapte, nu poate să rămână în stadiul de elaborare până când noi vom ajunge cu Codurile la unison. Afectat de scandaluri şi influenţe politice, sistemul nostru juridic aşteaptă adoptarea grabnică a unor Coduri îmbunătăţite, moderne, europene, ca o soluţie obligatorie de recredibilizare a Justiţiei.

După Constituţie, codurile reprezintă cele mai complexe, unitare şi importante acte legislative care reglementează funcţionarea Justiţiei, dar şi raporturile cetăţenilor cu instituţiile publice. Actualul nostru Cod civil datează de la 1 decembrie 1865, din vremea domnitorului Cuza, fiind o reproducere, cu modificări neînsemnate, a Codului civil napoleonian din 1804, iar Codul penal în vigoare este cel adoptat în 1968, reprezentând o actualizare a celui din 1936. În atari condiţii, actualizarea lor, punerea lor în acord cu legislaţia europeană reprezintă nu doar un demers important, ci înainte de toate unul necesar.

Aşa cum sublinia ministrul justiţiei, domnul Cătălin Predoiu, proiectul noului Cod penal simplifică reglementările în domeniu, ceea ce va facilita aplicarea lor unitară şi cu celeritate de către organele judiciare, va asigura satisfacerea exigenţelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constituţie şi de pactele şi tratatele privind drepturile esenţiale ale omului, la care România este parte. În ceea ce priveşte noul Cod civil, s-a urmărit crearea unui cadru legislativ modern, care să răspundă nevoilor de reformare a instituţiilor şi să reflecte realitatea şi cerinţele societăţii româneşti actuale.

În baza acestor constatări, sunt convins, stimaţi colegi, că noile coduri vor reprezenta un punct de cotitură pentru reforma justiţiei în ţara noastră, reformă care să pună capăt, odată pentru totdeauna, tergiversării şi blocării în Parlament a dosarelor de corupţie, a influenţei nefaste pe care clanurile interlope o au în cadrul Parchetelor, a eliberării sistemului judiciar de sub tutela politicului şi de reacreditare a ideii că Justiţia este un domeniu vital pentru milioane de români. Toate aceste concluzii mă fac să cred că asumarea răspunderii pe Codurile penal şi civil de către Cabinetul Boc este un act politic binevenit şi salutar.

Domnul Filip Georgescu:

Am mai atras atenţia, de la acest microfon, asupra situaţiei inadmisibile în care se află, de câţiva ani, Parcul Trivale, dar semnalul nostru a rămas fără ecou. Reamintesc astăzi că, în ultimii 4-5 ani, ca urmare a retrocedărilor ilegale, întemeiate pe legi aberante, Pădurea Trivale, însumând 2000 de hectare, a fost supusă unui jaf inimaginabil. Sub oblăduirea unor reprezentanţi ai autorităţilor locale şi ai unor factori de răspundere din cadrul Direcţiei Silvice Argeş, Pădurea Trivale a ieşit de sub jurisdicţia statului şi a legilor care-i asigurau protecţie, transformându-se într-o marfă aptă pentru tranzacţii mafiote. În ultimii ani au fost acaparate încă 400 din cele 480 de hectare câte mai rămăseseră în patrimoniul Parcului Trivale, care în 2004 fusese inclus de Ministerul Agriculturii în categoria pădurilor cu caracter de "rezervaţii ştiinţifice, păduri monumente ale naturii şi alte arii strict protejate".

O cercetare mai amănunţită a jafului din Trivale ar pune în evidenţă falsitatea cererilor de revendicare, formulate de zeci şi zeci de impostori, întrucât documentele de arhivă atestă că, în intervalul 1890 - 1910, Primăria oraşului Piteşti, Prefectura Argeş şi Ministerul Agriculturii şi Domeniilor au cumpărat, pe bani mulţi, numeroase loturi de pădure de la cetăţenii care locuiau la periferia oraşului, în zona Trivale. În atari condiţii, ne întrebăm cu stupoare: de unde au răsărit astăzi atâţia chilipirgii şi cum de le sunt soluţionate favorabil cererile frauduloase de către autorităţile locale? Piteştenii sunt din ce în ce mai neliniştiţi, întrucât mafia care a acaparat cele 400 de hectare din Parcul Trivale va trece, mai devreme sau mai târziu, la defrişarea acestei suprafeţe, ştiut fiind că afaceriştii din domeniul imobiliar, temperaţi pentru o vreme de rigorile crizei economice, aşteaptă ca păsările de pradă să iasă la atac. Parcul Trivale, încărcat de legende şi de istorie, este pentru piteşteni nu doar locul pe care natura l-a blagoslovit cu superlativul frumuseţii, ci şi un perimetru sacru, care aşa trebuie să rămână pentru eternitate.

Tot mai mulţi locuitori ai oraşului, dar şi oameni de prin alte aşezări argeşene ne scriu, rugându-ne să acţionăm, prin toate mijloacele de care dispunem ca parlamentari, pentru a salva Trivalea. Împărtăşind întru totul dorinţa lor îndreptăţită, ne-am adresat organelor locale şi centrale, solicitându-le să declanşeze o anchetă temeinică asupra afacerilor murdare, care au avut drept ţintă distrugerea Parcului Trivale, tragerea la răspundere a tuturor celor care au jefuit această comoară a naturii, precum şi iniţierea procedurilor de anulare a titlurilor acordate în mod discreţionar, încât vestitul parc piteştean să redevină ceea ce a fost odinioară.

Mă adresez organelor abilitate să sprijine cu toată autoritatea de care dispun această acţiune legitimă şi, nu în ultimă instanţă, mă adresez dumneavoastră, stimaţi colegi parlamentari, cerându-vă imperios să vă implicaţi în salvarea Parcului Trivale. În speranţa că apelul meu şi al locuitorilor oraşului Piteşti va găsi ecoul cuvenit, vă mulţumesc anticipat.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Reabilitarea şi dezvoltarea turismului rural, istoric şi cultural"

În ultimii zece ani s-a făcut o confuzie gravă între agroturism şi turismul practicat în pensiunile din zona noastră rurală. Putem vorbi, în cazul a peste 90% din pensiunile din România, de turism rural, de aceea consider că el ar trebui definit ca atare şi trebuie introduse norme clare de apariţie, dezvoltare şi susţinere a investiţiilor din acest domeniu.

Consider că turismul rural poate fi realizat cu prioritate în comunele care pot primi atributul de comune turistice, în alte cazuri pensiunile putând fi catalogate doar ca spaţii de cazare pentru tranzit. În acest scop este necesară crearea unei baze de date privind potenţialul turistic al tuturor localităţilor rurale din ţară şi atribuirea, în baza unor criterii clare, a calificativului de localitate turistică.

Ca direcţii de dezvoltare a turismului rural propun următoarele:

• dezvoltarea unor centre zonale pentru instruirea investitorilor în turismul rural;
• introducerea unor criterii clare care să vizeze specificul zonei pentru acordarea licenţelor în turismul rural;
• obligarea investitorului de a respecta condiţiile cu specific local.

Având în vedere atât specificul economic, cât şi dimensiunea redusă a investiţiilor în turismul rural, este necesar un program stabil de susţinere financiară şi promovare a investiţiilor în acest tip de turism.

Foarte puţin valorificat la noi, turismul istoric şi cultural se adresează multor categorii de vârstă, dar are, în special, un scop formator pentru generaţia tânără. În acelaşi timp este o mină de aur pentru administraţiile locale ale multor localităţi.

Consider turismul istoric şi cultural ca o obligaţie naţională şi cred că este rolul nostru să readucem obiective şi monumente ale istoriei cu care ar trebui să ne mândrim la nivelul de obiectiv de interes pentru circuitele turistice.

Ca direcţii de dezvoltare propun:

• parteneriate cu administraţiile locale pentru programe de promovare a unor obiective culturale;
• promovarea şi colaborarea cu instituţii sau întreprinzători din domeniul cultural;
• intensificarea demersurilor pe lângă UNESCO pentru introducerea mai multor obiective din România în patrimoniul lor;
• introducerea unor zone ale României în circuitele şi evenimentele europene.

Turismul alături de agricultură pot scoate România din criză.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Reabilitarea şi dezvoltarea turismului de litoral"

În ultimii ani, turismul de litoral a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă datorită serviciilor de proastă calitate, precum şi a preţurilor practicate de agenţii de turism, oferta fiind net depăşită de ţările învecinate. În acelaşi timp, s-a neglijat complet coordonarea dezvoltării staţiunilor româneşti, multe dintre acestea degenerând într-un adevărat haos în perioada de vârf de sezon, permiţându-se apariţia cu prioritate a prostului gust şi a kitsch-ului. De asemenea, rolul social şi educativ al turismului de litoral a fost complet dat uitării, litoralul românesc ajungând un fief al consumului de alcool, al prostituţiei şi chiar al traficului de droguri. În aceste condiţii şi mai ales pentru că vorbim de un Program de guvernare, consider că trebuie pus accentul pe câteva principii clare de lucru:

• susţinerea turismului social prin dezvoltarea sau chiar înfiinţarea unor staţiuni economice
• instituirea unui regim special pentru localităţile cu potenţial turistic prin elaborarea unor planuri de urbanism concepute de specialişti, precum şi a unor programe de dezvoltare peisagistică pentru zonele agricole care au tendinţa de a se transforma în zone rezidenţiale sau turistice de maxim interes pe litoral;
• respectarea normativelor, a clasificărilor şi intensificarea controalelor care să asigure respectarea acestor criterii;
• creşterea calităţii serviciilor, ajungându-se până la închiderea unităţilor care nu înţeleg să angajeze şi să pregătească personal calificat;
• intervenţia statului, în condiţiile legii, în cazul obiectivelor privatizate care nu au respectat programele de investiţii menţionate în contractele de privatizare;
• însănătoşirea climatului prin constituirea unor comandamente de vară, împreună cu Poliţia Română, pentru eliminarea zonelor de promiscuitate şi de infracţionalitate de pe litoral;
• o campanie agresivă, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Poliţia Română împotriva consumului de alcool, mai ales de către tinerii sub 18 ani.

O direcţie de dezvoltare importantă ar putea să fie parteneriatul cu administraţiile locale ale unor comune cu potenţial de dezvoltare (Tuzla, 23 August, Corbu etc.) pentru investiţii în parteneriat pentru realizarea unor staţiuni economice, a unor parcuri turistice sau chiar a unor tabere pentru elevi şi studenţi.

Drumul reabilitării turismului este lung, dar poate fi validat, pentru a nu prelungi agonia.

Domnul Ion Dumitru:

"Competiţia cu bioenergia măreşte cererea de biomasă din sectorul agricol"

Iniţial, energia de bază a omenirii a fost oferită de biomasă. În 1850, combustibilul de bază pentru încălzirea şi gătitul hranei era alcătuit din lemn şi alte resturi organice. Tot în jurul lui 1850 au început şi primele exploatări industriale ale cărbunelui, ca una dir principalele forme de energie, până în zilele noastre.

Odată cu anul 1900 a început exploatarea masivă a petrolului, iar în 1925 şi a gazelor naturale. În 1970 s-au dezvoltat masiv centralele nucleare şi hidro, acesta din urmă fiind prima formă de energie regenerabilă utilizată în producerea de curent electric.

Din 1950 până în anul 2000 aprovizionările cu energie şi consumul au crescut logaritmic, numai în aceşti ani consumându-se de circa 300 de ori mai multă energie decât în întreaga istorie a omenirii.

Din 1950 apar şi marile fenomene de poluare cu emisii gazoase, lichide şi solide, care au anesteziat complet biodiversitatea acvatică şi terestră, până în 1980, când s-au luat primele măsuri de reconstrucţie ecologică a componentelor mediului.

Există o diferenţă mare de concepţie privind siguranţa pe care o oferă bioenergia oferită de agricultură între politicienii lumii şi realitatea zilnică oferită de cercetători.

Dacă ne gândim la circulaţia rutieră, procentul de bioenergie utilizat va fi în 2030 de 3,4%. Deci, în acest segment siguranţa energetică nu poate fi oferită. Este foarte adevărat însă că actualele forme de combustibil luate în calcul nu reprezintă cea mai elaborată tehnologie în domeniul discutat.

În 2006 America a produs 18 miliarde tone de bioetanol, echivalentul a peste 5 milioane tone de porumb şi printr-o legislaţie specială urmăreşte ca în 2022 să producă 57 miliarde litri, adică echivalentul a 15 milioane tone de porumb. Prea puţin pentru o ţară atât de consumatoare. Acelaşi lucru se poate spune şi despre biodiesel.

Costurile de producere a combustibililor neconvenţionali sunt mult prea mari comparativ cu efectele. La costuri trebuie adăugate şi creşterile de preţuri la alimente foarte prezente şi în spaţiul românesc în acest început de an 2009.

În concepţia mea, "tehnologiile noi" încă nu sunt prezente în producţia de bioenergie, ele zăcând încă în sertarele multor multinaţionale care nu pot renunţa încă la profiturile mari obţinute din petrolul clasic.

Bioenergia de primă generaţie bazată pe biodiesel şi bioetanol este mai degrabă o "ambiţie politică" decât o realitate tehnică şi economică durabilă.

Expansiunea combustibililor bio nu se poate face fără sacrificarea a o parte din consumul de alimente. Pentru a oferi oportunitatea unei expansiuni semnificative a biocombustibililor omenirea ar trebui să renunţe la 6-9% din consumul de calorii. Deci, tehnologiile de obţinere a carburanţilor pornind de la cereale şi plante oleaginoase nu sunt viabile pe termen lung şi nu le putem recomanda nici României.

Pe fond, este de reţinut că soarele produce mai multă energie decât are nevoie planeta. Captarea energiei solare va rezolva cu siguranţă orice criză energetică dacă din punct de vedere politic se vrea rezolvată. Pe de altă parte, populaţia planetei poate fi manipulată exact cu problema asigurării energiei.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiectul: "Pescuitul în scop ştiinţific"

În contextul în care în forul legislativ al României se analizează Proiectul de Ordin privind condiţiile de acordare a autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific, venim cu rugămintea de a susţine un amendament la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, secţiunea a III-a cap.VII art.51, prin care sectorul Acvariu din cadrul CMSN Galaţi, precum şi celelalte 14 acvarii publice din ţară să poată primi la cerere autorizaţie de pescuit în scop ştiinţific pentru derularea programului propriu de educaţie şi cercetare ştiinţifică.

Pentru susţinerea amendamentului menţionăm că în cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi funcţionează sectorul Acvariu cu activităţi care se desfăşoară în domeniile cercetare ştiinţifică, conservare, educaţie.

Pe o suprafaţă de 835 mp, Acvariul public din Galaţi deţine toate utilităţile pentru a-şi transmite mesajul: vulnerabilitatea resurselor acvatice, necesitatea conservării biodiversităţii şi a habitatelor naturale.

Colecţia vie expusă publicului este formată din 72 specii de peşti, respectiv 790 exemplare, din zona temperată şi tropicală, din mediul dulcicol şi mediul marin tropical. 50% din volumul Acvariului destinat expoziţiei deţine exemplare din ihtiofauna nativă în bazinul hidrografic al cursului inferior al Dunării.

Expunerea speciilor vulnerabile sau periclitate de peşti din zona montană, colinară sau de şes, din diferite habitate aflate sub puternica presiune a acţiunilor antropice, reprezintă unul dintre obiectivele importante ale instituţiei, în perfectă concordanţă cu rolul muzeului precum şi cu mijloacele tehnico-materiale pe care le deţine Acvariul public, la acest moment.

Colecţia de specii de peşti dulcicoli indigeni cuprinde, la această dată, un număr de 26 de specii cu 163 de exemplare, care acoperă aproape toată reţeaua hidrografică a României. Sunt prezentate publicului vizitator speciile de peşti ce trăiesc în pârâuri şi râuri din zona de munte, râurile, lacurile şi bălţile din zona colinară şi de şes, Dunăre şi Delta Dunării.

Aria expoziţională înfăţişând ihtiofauna bazinului hidrografic al cursului inferior al Dunării, permite informarea publicului vizitator cu privire la biologia, etologia şi ecologia peştilor, biodiversitatea faunei şi a habitatelor naturale, impactul pe care îl au diferiţi factori antropici şi modificarea ecosistemelor asupra populaţiilor acvatice. Sunt prezentate vizitatorilor speciile vulnerabile şi periclitate de peşti indigeni (pietrarul, răspărul, sturionii, linul, speciile semimigratoare din lunca inundabilă a Dunării etc), cauzele ce au determinat această situaţie şi măsurile ce trebuie luate pentru conservarea ihtiofaunei.

Menţionăm că prin soluţionarea acestui deziderat, acvariile publice din ţară vor putea fi asimilate unităţilor de cercetare şi vor intra în legalitate în ceea ce priveşte asigurarea bazei materiale şi de date pentru derularea programelor proprii de educaţie, cercetare şi conservare, achiziţia de peşte şi de hrană vie pentru colecţia de peşti răpitori etc.

În acest spirit, art. 51 poate fi enunţat astfel: Art.51 alin.(1) Agenţia Naţionala pentru Pescuit şi Acvacultură eliberează, la cerere, o autorizaţie specială de pescuit în scop ştiinţific, netransmisibilă, instituţiilor de cercetare din sectorul pescăresc, acvariilor publice, care au ca obiective de cercetare... completat cu: lit.e), educaţia, cercetarea şi conservarea sepeciilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România"

Pe site-ul Camerei Deputaţilor a fost postat Proiectul de Lege nr.778/2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care stabileşte la pct.8 al articolului 1 modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prin introducerea obligativităţii certificării declaraţiilor fiscale anuale ale contribuabililor, persoane juridice de către un consultant fiscal, cu stadiul: "depus la Secretarul general în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de a sesiza Curtea Constituţională".

Având în vedere efectele pe care le-ar putea produce adoptarea acestei legi pentru cei peste 50.000 membri ai Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, din care peste 1.000 de membri activează în judeţul Galaţi, din analiza efectuată la nivelul conducerii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, s-au desprins câteva constatări, pe care le expunem în continuare.

După cum cunoaşteţi, potrivit Legii nr.200/2004, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, a fost desemnat autoritatea competentă în domeniul activităţii de expert contabil şi de contabil autorizat. Prin Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 aprobată prin Legea nr. 42/1995, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România gestionează activitatea de expert contabil şi de contabil autorizat din România; potrivit standardelor şi uzanţelor internaţionale, activităţile de consultanţă, consiliere şi asistenţă fiscală constituie apanajul profesiei contabile, mai precis al experţilor contabili.

Un studiu efectuat recent de IFAC (Federaţia Internaţională a Contabililor) a concluzionat că serviciile fiscale sunt furnizate în cea mai mare parte de asociaţiile profesionale din domeniul contabilităţii (Austria, peste 90%, Italia, peste 95%, Japonia, aproape 100%, Suedia, peste 90% etc).

De asemenea, cifrele statistice ale unui studiu efectuat pe 7 ţări europene (între care Franţa, Spania şi Marea Britanie) demonstrează că cifra de afaceri obţinută de firmele de contabilitate din prestarea serviciilor de consultanţă fiscală şi managerială reprezintă între 31% în Spania şi 70% în Suedia din totalul încasărilor.

Măsura contravine directivelor europene; astfel, în timp ce Directiva Volkestein precede liberalizarea circulaţiei unor astfel de servicii, reglementarea în cauză creează un monopol asupra serviciilor liberale şi nu orice monopol, ci un monopol de stat.

Reglementarea conduce la scăderea dramatică a autorităţii uneia din cele mai importante instituţii ale statului, Ministerul Finanţelor Publice. Nu e posibil ca o instituţie publică care emite reglementări fiscale şi stabileşte impozite, să acorde şi consultanţă fiscală contribuabilului.

Reglementarea are consecinţe dramatice asupra contribuabilului şi implicit asupra mediului de afaceri şi bugetului statului cel puţin din două puncte de vedere:

• creşterea costurilor legate de noi tarife, onorarii (care în prezent sunt asociate serviciilor contabile) care, fiind deductibile, au impact asupra veniturilor bugetului de stat. Este ştiut că pe axa fisc - contribuabil, trebuie să apară o persoană neutră, independentă, care să asigure pe de o parte contribuabilul - că nu va fi obiect al unor abuzuri şi nedreptăţi şi pe de altă parte fiscul - ca respectivul contribuabil respectă legea.

Prin eliminarea acestui specialist neutru - expertul contabil - şi închiderea circuitului între fisc şi contribuabil se ridică două probleme:

• cel care emite reglementarea fiscală şi stabileşte impozitul, tot el să acorde şi consultanţă, iar în caz de litigiu să efectueze expertiza, creându-se astfel un monopol total al statului şi toate condiţiile pentru disfuncţionalităţi în relaţiile contribuabilului cu fiscul.
• cum va fi influenţat mediul de afaceri în legătură cu aceste măsuri generatoare de noi costuri?

Considerând că acum este momentul să eliminăm neajunsurile şi neînţelegerile legate de activitatea de consultaţă fiscală din România, vă rugăm să eliminăm pct. 8 al art. I din OG nr. 47/2007 în baza argumentelor menţionate mai sus.

Domnul Radu Costin Vasilică:

Obiectul declaraţiei mele de astăzi îl constituie nevoia unei transparenţe instituţionale cât mai largi în România, aceasta fiind atât o măsură de civilizaţie democratică, cât şi una de creştere a eficienţei utilizării banului public.

Personal, cred că în afara informaţiilor care vizează direct siguranţa naţională, orice altă problemă care priveşte statul, dar mai ales utilizarea fondurilor publice, trebuie să fie adusă la cunoştinţa oamenilor care contribuie la constituirea acestor fonduri: cetăţenii României. Pentru că numai în acest fel activitatea celor care dirijează banul public poate fi analizată corect şi, eventual, sancţionată democratic prin vot.

Transparenţa utilizării fondurilor publice este, poate, cea mai bună măsură de combatere a corupţiei. În caz contrar, ori de câte ori caracterul secret împiedică accesul cetăţeanului la informaţiile referitoare la modalităţile de utilizare a banilor publici, se iveşte suspiciunea cheltuirii incorecte a acestora.

În acest moment, România nu îşi mai poate permite risipirea banului public sau cheltuirea acestuia fără a se observa vreun rezultat concret sau fără ca nimeni să dea socoteală pentru incompetenţă ori rea-voinţă. Prea mult timp interesele unei minorităţi decidente au afectat interesul majoritar comun, şi anume nevoia unei dezvoltări economice echitabile. Deturnarea banului public nu a făcut altceva decât să zădărnicească eforturile de dezvoltare şi să conducă la discrepanţe sociale uriaşe.

Tocmai de aceea se impune necesitatea existenţei unei transparenţe cât mai largi la nivelul utilizării fondurilor bugetare. De asemenea, nu aş vrea să mai auzim despre contracte de privatizare secrete, despre achiziţii publice făcute peste noapte sub diferite pretexte, despre salarii uriaşe, dar confidenţiale în instituţiile de stat, acolo unde angajările se fac pe diferite criterii, între care însă, din ce în ce mai rar, se regăseşte competenţa profesională.

Ne-am săturat ca la adăpostul opacităţii instituţionale să se întâmple tot felul de abuzuri şi ilegalităţi, în dispreţul banului public şi al contribuabililor români. Lipsa transparenţei decizionale în administraţia publică a permis, de exemplu, ca resursele României să nu mai fie ale românilor, ca autostrăzile şi drumurile naţionale să fie contractate la cele mai mari preţuri din Europa, ca păcura să fie cumpărată fără licitaţie într-o aşa-zisă situaţie de criză, ca maşinile poliţiei să coste de câteva ori mai mult decât era normal, ca viitorul României să fie grevat de diferite contracte de împrumut cu finalitate incertă, ca anveloparea blocurilor să fie făcută numai de către firmele agreate la partid, ca unele instituţii ale statului să fie transformate în adevărate caste, în care salariile sunt indecent de mari, dar secrete şi multe altele. Peste toate astea, organizăm concerte extrem de costisitoare pe bani publici, după principiul "în loc de pâine, să le dăm circ".

Vă invit, stimaţi colegi, să dăm dovadă de voinţă politică - atât la nivel legislativ, cât şi la nivel executiv - şi să creştem gradul de transparenţă a mijloacelor de constituire şi utilizare a fondurilor publice. Vom da astfel României o mai bună şansă de dezvoltare, într-un climat mai onest şi mai demn.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Un pod prea îndepărtat"

Programul de guvernare pentru perioada 2009-2012 prevede la Capitolul 13 "Infrastructura de transport", punctul 6 din obiectivele de guvernare, "dezvoltarea infrastructurii feroviare coordonată cu cea rutieră, în conformitate cu cerinţele europene".

Nimic mai fals pentru Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii condus de PD-L prin persoana domnului Radu Berceanu. Să vedem însă şi de ce.

Oraşul-staţiune Slănic din Prahova este una din localităţile cu pondere importantă în peisajul economic din acest judeţ. Oraşul este legat de municipiul Ploieşti prin DJ 102B şi prin calea ferată ce străbate localităţile de pe Valea Slănicului. Oraşul-staţiune Slănic, recunoscut mai ales prin existenţa pe teritoriul său a salinei ce îi poartă numele, cea mai mare, de altfel, din Europa, şi a celor patru băi cu ape sărate, respectiv Baia Baciului, Baia Roşie, Baia Porcilor şi Lacul Verde. Băile cu concentraţie mare de sare, sunt folosite la tratarea unor boli reumatismale degenerative şi diartritice, la tratarea bolnavilor aflaţi în stări posttraumatismale şi a celor acuzând boli ale sistemului nervos periferic, a bolilor ginecologice, respiratorii şi a celor vasculare.

Activitatea de exploatare a sării se desfăşoară în mina Cantacuzino, iar vechea mină de sare Unirea a fost transformată în sanatoriu, la adâncimea de 210 m, pentru tratamentul bolilor respiratorii în microclimatul de aer sărat.

Staţiunea dispune de complex balnear ca şi de multe vile, pavilioane şi case private pentru cazare. Turismul intensiv din zonă este determinat şi de existenţa pitorescului lac al Miresii (sau Grota Miresii, 425 mp, 20 m adâncime) care s-a format în 1914, prin prăbuşirea unei mine de sare. De mare însemnătate este faptul că staţiunea este deschisă tot timpul anului.

În prezent, cei ce fac naveta în alte localităţi îşi asigură transportul ori cu maşinile personale, ori cu microbuzul, ambele mijloace fiind foarte scumpe pentru mulţi dintre localnici. Dacă se pun la socoteală şi turiştii sau bolnavii ce vin la tratament în staţiune, de multe ori microbuzele sunt insuficiente. În plus, în sezonul estival, când foarte mulţi prahoveni aleg să-şi petreacă sfârşitul de săptămână la una din băile Slănicului, traficul rutier ce se desfăşoară pe o şosea cu o singură bandă pe sens, este foarte aglomerat. Totuşi, dacă în cazul arterei rutiere, în aceste condiţii, lucrurile stau bine graţie eforturilor depuse de edilii prahoveni, în cazul căii ferate lucrurile nu mai sunt în ordine datorită ministerului condus de domnul Berceanu.

În aceste condiţii, repararea podului de cale ferată de la km 30+370 este o reală necesitate. Reluarea traficului feroviar pe ruta Ploieşti-Slănic trebuie să aibă loc cât mai curând, din mai multe considerente:

• social - soluţionarea acestui deziderat ar readuce majorităţii locuitorilor oraşului deschiderea către capitala de judeţ, şi nu numai, şi le-ar micşora navetiştilor bugetul alocat transportului până la locul de muncă;
• economic - traficul rutier ar fi mai puţin aglomerat, ceea ce ar conduce la scăderea bugetelor alocate pentru repararea şi întreţinerea şoselei; în plus, sarea exploatată din salină ar fi transportată pe calea feroviară, ceea ce este, de altfel, recomandabil, atât din considerente financiare, cât şi din cele pe care le-am menţionat mai sus;
• turistic - prin repunerea în circulaţie a trenului s-ar încuraja turismul estival, cel de sfârşit de săptămână, şi cel balnear, ce se practică tot timpul anului.

Dar care e situaţia actuală a podului? Încă din 19.10.2007, după ploile puternice din toamna acelui an, podul de cale ferată de la km 30+370, situat în Poiana Vărbilău, a trebuit să fie închis din motive ce ţin de siguranţa circulaţiei. De atunci şi până în prezent s-au făcut eforturi şi demersuri nenumărate pentru efectuarea reparaţiilor necesare, dar de fiecare dată ne-am lovit de opacitatea ministerului condus de domnul Radu Berceanu. Ba că se obţine autorizaţia de construire şi lucrările încep în aprilie 2009, ba că se înregistrează contestaţii la licitaţia de atribuire a lucrărilor de construcţie, ba că nu sunt bani prevăzuţi în buget, toate acestea fiind motivaţiile invocate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Ultima variantă este închiderea acestei căi ferate.

În felul acesta se refuză şansa la dezvoltare a acestei zone, care a votat cu PSD, e drept, şi care este astfel "pedepsită" pentru opţiunea sa, şi se dă credit unor "afacerişti cu carnet de partid" să-şi dezvolte afacerile în domeniul transporturilor de mărfuri şi persoane, dar şi să preia Salina Slănic, ce va intra în faliment datorită costurilor prea mari de transport al sării pe şosea.

Toate acestea să fie oare întâmplătoare? Eu cred că nu, din moment ce acest pod prea îndepărtat pentru cetăţenii din Slănic devine motiv de acaparare a afacerilor din zonă de "unii băieţi deştepţi". Cu carnete portocalii.

Căci deh, la bine pentru ei, la greu pentru cetăţenii din Slănic!

Domnul Constantin Chirilă:

"Solurile României"

A trecut de mult vremea când România producea cu uşurinţă 10-15 milioane tone de cereale. Astăzi, ne declarăm fericiţi dacă obţinem cele 3-4 milioane, atât cât să nu plesnim de foame.

Şi, în timp ce lucrurile stau aşa cum stau în câmp, puţini se gândesc la arături de vară, la semănături de toamnă, în vederea folosirii bogăţiei pe care o avem: solul.

Solul reprezintă cea mai de preţ resursă naturală a României, bogăţia naturală cea mai valoroasă, care, împreună cu apa şi aerul, dau naştere Hranei, fără de care populaţia s-ar prăpădi în câteva zile.

Ei bine, pământul, solurile sunt în mare pericol datorită gravelor erori de decizie politică în privinţa măsurilor de conservare. Solurile româneşti şi-au pierdut peste 40% din starea naturală a fertilităţii lor datorită:

• practicării unei agriculturi primitive în care îngrăşămintele ca factor de producţie nu mai există. Peste 50% din producţiile care cu greu se mai obţin astăzi sunt realizate pe seama resurselor solurilor- fenomen prezent numai în Africa - în agriculturile cele mai primitive;
• distrugerii a circa 60% din păduri, favorizând regruparea precipitaţiilor spre zonele umede şi accentuând seceta în zonele secetoase;
• secetei devenite foarte frecvente pe circa 3,9 milioane ha;
• mai mult de jumătate din solurile României, şi anume circa 6 milioane ha, sunt puternic compactate;
• alte 700.000 ha au fost supuse unor catastrofe, alunecări de teren, distrugând solul, ca şi mii de locuinţe, grajduri, animale şi oameni.

O suprafaţă de peste 300.000 ha a fost erodată până la schelet. Dacă fenomenele nu vor fi stopate, şi nu se întrevede nimic în acest sens, în circa 50 de ani, România ar putea avea aproximativ 1,5 milioane ha de deşert, iar peisajul ţării ar deveni unul din cele mai urâte din Europa.

Pe toţi care vor putea să aibă un minim de sensibilitate pentru dezastrul pe care în trăim, îi informez că 1 cm de sol se reface în minimum 400 de ani. Biodiversitatea este în pericol, sudul şi estul României tind spre selenizare pe termen lung.

Programe concrete de refacere a fertilităţii solului şi optimizare a factorilor de producţie, deşi sunt urgent necesare, nu se întrevăd în curând sau cel puţin nu sunt prezente până în 2009. Dacă ar fi, acestea ar trebui să înlocuiască neglijenţa criminală a guvernelor comuniste şi postcomuniste privind gestionarea patrimoniului natural român. Românii au dreptul la o ţară frumoasă şi nu cred că vor accepta în continuare distrugerea ei.

Am dreptul să solicit Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să pună capăt distrugerii solului, prin iniţierea actelor normative de profil.

De aceea, voi milita pentru urgentarea dezbaterilor asupra iniţiativei privind Legea solului.

- pauză -

După pauză, lucrările şedinţei au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările Camerei Deputaţilor de astăzi şi anunţ că din totalul celor 334 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 236. Sunt absenţi 98, din care 81 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în Ordinea de zi, daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului deputat Marian Dan Mihai, pentru a face un anunţ.

Domnul Dan Mihai Marian:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă comunic faptul că, începând de astăzi, îmi dau demisia din Grupul parlamentar al PNL, şi mă înscriu în Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal. (Aplauze în Grupul parlamentar al PD-L.)

Regret nespus faptul că Partidul Naţional Liberal nu a dorit o guvernare împreună cu Partidul Democrat Liberal şi sper ca, prin gestul meu, să dau un semnal puternic pentru construcţia unei drepte cu adevărat puternice în România.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PD-L.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Intrăm în Ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Primul punct este Proiectul de Hotărâre privind înfiinţarea unei Comisii de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Tineretului şi Sportului, sub semnătura doamnei ministru Monica Iacob-Ridzi, pentru organizarea "Zilei tineretului".

Din partea iniţiatorilor, domnul vicelider al Grupului parlamentar al PNL, domnul Eugen Nicolăescu. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al PNL a dorit să iniţieze acest proiect de hotărâre, ca să nu existe niciun fel de suspiciune, ca să nu planeze niciun fel de bănuială asupra activităţii doamnei ministru Ridzi în ceea ce priveşte organizarea "Zilei tineretului".

Toate informaţiile care au apărut în mass-media o incriminează pe doamna ministru ca având o conduită neconformă cu un ordonator de credite corect şi, în consecinţă, ar fi normal din partea noastră, a parlamentarilor, să verificăm modul în care s-a realizat această achiziţie publică.

Mai ales că doamna ministru este şi coleg de-al nostru, deputat.

Cu atât mai mult, o comisie de anchetă parlamentară a colegilor noştri nu face decât să limpezească o asemenea situaţie.

Cred că este în avantajul tuturor: o dată, al Camerei Deputaţilor, dar şi al doamnei ministru, pentru că are posibilitatea, în cadrul acestei comisii de anchetă, să pună la dispoziţia parlamentarilor toate documentele pe care le are la dispoziţie, în baza cărora a lucrat, şi, dacă este nevinovată, cu atât mai bine pentru un membru al Guvernului şi pentru un deputat. Iar dacă este vinovată, să suporte consecinţele legii.

Eu cred că transparenţa, sinceritatea în desfăşurarea actului ministerial este un lucru bun pentru cetăţenii acestei ţări şi trebuie, până la urmă, să ne asumăm toţi o conduită corectă în relaţia cu cetăţeanul.

În consecinţă, am propus acest proiect de hotărâre privind înfiinţarea comisiei de anchetă, o comisie de anchetă care să se desfăşoare în perioada următoare şi, sigur, când vom ajunge la dezbaterea hotărârii, o să facem câteva amendamente la proiectul de hotărâre pe care dumneavoastră l-aţi primit la casetă.

Vă mulţumesc şi vă rog să votaţi pentru asemenea comisie de anchetă, pentru că ea ne face bine tuturor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, din partea Partidului Democrat Liberal, voi vorbi eu.

Doamna Roberta Alma Anastase: (Doamna deputat Alma Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Partidul Democrat Liberal nu are nimic de ascuns. Niciodată, în istoria noastră, nu am blocat aflarea adevărului. Vă reamintesc faptul că, atunci când Traian Băsescu era membru al Partidului Democrat şi deputat, şi-a dat demisia din Parlament pentru a se pune la dispoziţia organelor de anchetă. Ulterior, atunci când un primar al Partidului Democrat Liberal - este vorba despre domnul Mircea Gutău, primarul de la Râmnicu-Vâlcea - a fost arestat, noi, cei care facem parte din Partidul Democrat Liberal, l-am exclus din partid, pentru a nu exista niciun fel de influenţă sau pentru a nu fi suspectată niciun fel de influenţă în desfăşurarea unei anchete.

Şi în cazul ministrului tineretului, un ministru care face parte din Partidul Democrat Liberal, noi dorim aflarea adevărului.

De aceea, şi astăzi, în faţa dumneavoastră, dar şi ieri, în Biroul permanent, noi, cei din Partidul Democrat Liberal, am susţinut, fără rezerve, înfiinţarea unei comisii de anchetă parlamentare. Chiar eu am fost aceea care am trecut pe primul punct al ordinii de zi ieri, în Biroul permanent, discutarea solicitării Grupurilor parlamentare ale PSD+PC şi PNL.

Dragi colegi,

Discuţia în Biroul permanent pe acest subiect a durat trei minute. Sigur, trei ore am discutat despre solicitarea Procurorului general de încuviinţare a începerii urmăririi penale în cazul lui Adrian Năstase. Faceţi diferenţa, dragi colegi, şi judecaţi dumneavoastră.

În ceea ce priveşte Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, vă anunţăm că vom vota în favoarea înfiinţării Comisiei de anchetă parlamentare pe subiectul "Zilei tineretului", organizate de Ministerul Tineretului şi Sportului, dar, în acelaşi timp, vom vota, ca de fiecare dată, şi în favoarea solicitării începerii urmăririi penale în cazul lui Adrian Năstase. Rămâne de demonstrat celelalte grupuri parlamentare ce vor face.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PD-L.)

Doamna Roberta Alma Anastase: (Doamna deputat Alma Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, îşi reia locul în prezidiu.)

Dau cuvântul doamnei Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Membrii Grupului parlamentar al PSD şi PC sunt semnatari ai acestei solicitări de înfiinţare a unei comisii de anchetă pentru a verifica ceea ce presa a sesizat legat de ministrul tineretului şi sportului.

Am solicitat acest lucru tocmai pentru a putea să dăm posibilitate doamnei ministru de a se disculpa şi a veni cu probele necesare pentru a putea să demonstreze contrariul faţă de ceea ce presa, societatea civilă susţin legat de acţiunea domniei sale privind cheltuirea banului public pentru marcarea zilei de 2 mai "Ziua tineretului".

Doamna preşedinte,

Cred eu că atitudinea dumneavoastră de la acest microfon nu a fost fair-play, în condiţiile în care, pe un subiect al ordinii de zi, dumneavoastră aţi vorbit despre un alt subiect al ordinii de zi, dar, cum ne-am obişnuit până în acest moment ca teoretic regulamentul să fie făcut varză, probabil că nu este nicio problemă.

Deci, solicităm această comisie de anchetă. Vom vota pentru înfiinţarea acestei comisii de anchetă solicitate şi de grupul meu parlamentar, pentru a da ocazia doamnei ministru să îşi poată demonstra nevinovăţia, dacă aceasta există.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii din partea altor grupuri parlamentare? Nu mai sunt.

Atunci, vă propun să intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul: «Hotărâre privind înfiinţarea unei Comisii de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Tineretului şi Sportului, sub semnătura doamnei ministru Monica Iacob-Ridzi, pentru organizarea "Zilei tineretului"».

Dacă sunt observaţii? Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

La art.1, dacă sunt observaţii, obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

La art.2, doamna Aura Vasile are un amendament. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Probabil numai faptul că am terminat foarte târziu aseară şedinţa de Birou permanent a făcut ca la art.2 să nu se facă modificarea, din "9" în "15", aşa cum Biroul permanent a hotărât.

Deci, este vorba de 15 membri. În împărţirea algoritmului politic - 5, 5, 3, 1, 1.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

O să supun la vot acest amendament.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

(Conform afişajului, se înregistrează 160 deputaţi prezenţi, 155 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, 3 voturi neexprimate.)

La art.2, de asemenea, pct.2 - componenţa nominală a Comisiei de anchetă şi cea a biroului sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Pentru a fi clar pentru toată lumea, am să invit liderii grupurilor parlamentare, pentru a prezenta propunerile pentru această comisie.

Încep cu Grupul parlamentar al PSD+PC.

Doamna Aura Vasile. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Grupul parlamentar al PSD+PC propune pentru această comisie pe următorii: Cristian Dumitrescu, Anghel Stanciu, Doina Burcău, Damian Florea şi Bănicioiu Nicolae.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Noi propunem să facă parte domnul Vişan Gelu, domnul Zătreanu Dan, domnul Petrescu Cristian, domnul Gondor Marius şi domnul Sever Voinescu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Grupul parlamentar al PNL propune să facă parte din această comisie de anchetă pe doamnele deputat Alina Gorghiu şi Graţiela Gavrilescu şi domnul deputat Bogdan Olteanu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Márton Árpad, vă rog.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul nostru parlamentar propune în această comisie pe domnul Lakatos Petru.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Pambuccian.

Domnul Pambuccian Varujan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Noi încă nu vom propune nicio persoană în această comisie şi motivul este foarte simplu. De altfel, l-am expus şi în Camerele reunite, când a fost problema cu codurile. Aşteptăm să treacă o şedinţă de grup, ca să putem face această propunere, ca să nu mai escaladăm la nivelul birourilor permanente dorinţa unuia sau altuia de a face parte dintr-o comisie. Îmi pare rău că este aşa. Iată, se întâmplă câteodată şi într-un grup parlamentar mic să apară probleme de genul acesta. Vă rog să mă înţelegeţi. Propunerea o vom face marţea viitoare sau lunea viitoare, după-amiază, imediat după şedinţa de grup.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun.

Avem şi o problemă procedurală în momentul acesta.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Solicit o pauză de consultări de cinci minute cu liderii de grup, să stabilim şi modul de repartizare a funcţiilor de conducere la nivelul acestei comisii şi alte puncte de vedere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog. Şi poate, în această pauză de consultări, şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale reuşeşte să-şi desemneze reprezentantul, pentru a putea face proiectul de hotărâre.

Vă mulţumesc mult.

Vă propun o pauză de 20 de minute de consultări.

- pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reluăm lucrările noastre de astăzi. Există o intervenţie pe procedură a domnului Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că problema dezbătută, privind constituirea Comisiei de anchetă privind pe doamna ministru Monica Ridzi, are la bază o solicitare a Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, dar, din presă, am auzit că există o plângere penală formulată de către PNL. Sigur, în virtutea atribuţiilor pe care le am, am întrebat la Parchetul General dacă există o asemenea plângere. N-a venit răspunsul până să înceapă comisia şi vă comunic că doamna Procuror general Laura Codruţa Kővesi ne comunică faptul că: «La data de 19 iunie 2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat denunţul formulat de Partidul Naţional Liberal, prin reprezentantul legal, preşedinte Crin Antonescu, împotriva ministrului tineretului şi sportului, Monica Iacob-Ridzi, cu privire la încheierea unor contracte de prestări servicii în valoare de 630 de mii de euro pentru organizarea "Zilei tineretului".

Denunţul a fost trimis la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru competentă soluţionare».

În aceste condiţii, stimaţi colegi, având în vedere prevederile art.74 din Regulament, activitatea comisiei nu mai poate să funcţioneze, că nu putem să facem două anchete paralele, motiv pentru care vă rog să luaţi act că comisia nu poate să funcţioneze, urmând ca ancheta penală, pe care Procurorul general o va desfăşura prin DNA, să ne spună în ce condiţii s-au încălcat prevederile legale.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Bănicioiu.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Doamnă preşedinte,

Într-adevăr, dumneavoastră aţi spus că ar trebui să respectăm întotdeauna Regulamentul şi litera Regulamentului. Eu cred că ceea ce spune domnul Toader nu este regulamentar, mai ales că vă bazaţi pe o informaţie care a apărut în presă. Staţi puţin, o informaţie care este sau nu reală. Dar, chiar dacă ar fi reală, asta nu înseamnă că a început urmărirea penală. Deci, comisia de anchetă poate să funcţioneze. Aşa că, rugămintea mea ar fi să încercaţi să nu mai găsiţi tot felul de tertipuri pentru a scăpa de această comisie. Lăsaţi cum a fost votul Biroului permanent. Se constituie comisia, iar doamna ministru va avea ocazia să-şi dovedească nevinovăţia în cadrul acestei comisii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu, domnul Sever Voinescu, după care domnul Eugen Nicolăescu, domnul Márton Árpad şi domnul Pambuccian.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Lucrurile sunt cât se poate de simple şi confirmă, deci, temerile noastre de ieri. Nu este decât dorinţa de a evita această anchetă parlamentară. Nu s-a primit nicio informaţie din partea Parchetului, aşa cum s-a întâmplat în toate celelalte cazuri de când avem Parlament în România, că a început o cercetare sau o urmărire penală, că Parchetul solicită Parlamentului să-i pună toate datele la dispoziţie. Acela este momentul în care, potrivit regulamentului şi potrivit cutumelor parlamentare şi potrivit relaţiei tradiţionale pe care am avut-o cu Parchetul în alte cazuri, ultimul caz a fost cel al anchetelor din domeniul energiei, acela este momentul în care se suspendă activitatea unei comisii. Sigur, prin vot plenul poate să decidă orice, inclusiv că nu înfiinţează această comisie, dar, dacă mergem spre o asemenea decizie, asta înseamnă că, de fapt, nu dorim să aflăm adevărul. Pentru că, haideţi să fim serioşi! Ce înseamnă genul acesta de răspunsuri date pe picior? Când a răspuns ultima oară doamna Procuror general în câteva minute în scris la o solicitare a Parlamentului?! Eu îmi amintesc că, de obicei, răspundea după câteva săptămâni. Nu vreau să comentez şi nu mă interesează de ce a dat doamna Procuror general acest răspuns.

Ce vreau eu să vă spun este că el nu are nicio valoare juridică din punct de vedere al Regulamentului, nu s-a început cercetarea penală, nu s-a început urmărirea penală, Procurorul general nu ne-a notificat în acest sens şi nu ne-a cerut să oprim cercetările noastre la comisie şi să trimitem toate documentele Parchetului.

În aceste condiţii, sunt două direcţii în care putem merge: fie vrem să aflăm adevărul şi înfiinţăm comisia, fie tergiversăm aflarea adevărului, când e vorba de un coleg de-al nostru de partid, spre deosebire de cei de la celelalte partide, de la care încercăm să accelerăm şi când procedurile sunt ilegale. Şi, atunci, sigur, trebuie să vă asumaţi, stimaţi colegi, consecinţele acestui gest politic, şi nu juridic.

De aceea, doamna preşedinte, Grupul parlamentar al PNL propune continuarea procedurilor de înfiinţare a comisiei, care sunt perfect regulamentare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Sever Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Doamna preşedinte,

Am senzaţia că, de câte ori vine cineva să ia cuvântul de la acest microfon, parcă încearcă să încurce lucrurile şi mai mult, amestecând chestiuni pure de procedură, de Regulament, cu chestiuni politice. Dumneavoastră aţi spus-o clar, noi am spus-o clar. Partidul Democrat Liberal - asta s-a dovedit şi în felul în care a curs şedinţa de Birou permanent de aseară - nu are absolut nicio problemă cu această comisie. Există, însă, o problemă de Regulament pe care trebuie să o rezolvăm. Trebuie să citim Regulamentul.

De la acest microfon, s-au folosit noţiuni care nu sunt în Regulament în art.74. S-a vorbit de urmărire penală, s-a vorbit de cercetare penală.

Regulamentul, în art.74, vorbeşte despre anchetă judiciară. Acum sunt foarte mulţi jurişti în acest Parlament şi toţi trebuie să admitem că noţiunea asta este vagă, cel puţin în termenii procedurii penale. Dar acesta este Regulamentul, aşa l-am votat, aşa l-aţi votat, aşa îl aplicăm.

Deci, situaţia este următoarea. Avem această comisie pe rolul nostru, trebuie să decidem în legătură cu ea, dar trebuie să citim Regulamentul. Trebuie să vedem ce este în Regulament. În Regulament spune foarte clar, în art.74, că în momentul în care a început o anchetă judiciară - aşa spune Regulamentul, "anchetă judiciară", nu "urmărire penală", nu cerere de nu ştiu care, nu anchetă; anchetă judiciară -, în acel moment o asemenea comisie care are ca obiect de activitate exact faptele care sunt deduse anchetei judiciare, nu mai poate funcţiona.

Ei, bine, trebuie să stabilim foarte clar şi dincolo de orice patimi politice, pentru că am mai spus-o şi o spun: vorbea cineva despre demnitatea noastră, de la acest microfon. Demnitatea noastră este Regulamentul nostru, doamnelor şi domnilor! Dacă noi, prin forţa unui vot, călcăm Regulamentul, atunci nu este în regulă.

Încă o dată: există această comunicare de la Parchetul General. Ea ne spune foarte clar că există o plângere penală înregistrată. Cu alte cuvinte, azi s-a demarat o procedură, care se va termina cumva.

Acum, faptul că colegii de la Partidul Naţional Liberal, orbiţi de patimi politice, trimit plângeri în toate părţile, fără măcar să se întrebe dacă nu cumva aceste plângeri se paralizează reciproc pe proceduri, asta este treaba domniilor lor. Dar nu noi trebuie să rezolvăm micile furii infantile ale Partidului Naţional Liberal împotriva miniştrilor acestui Guvern. Noi, pur şi simplu, avem în faţă această situaţie.

Deci, vă rog, domnilor colegi, înainte de a trece la vot, pentru că trebuie să votăm, vă rog insistent: citiţi, recitiţi art.74 şi votaţi după cum credeţi dumneavoastră de cuviinţă, având în vedere că, înainte de orice, trebuie să respectăm Regulamentul.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Era domnul Eugen Nicolăescu, după care domnul Márton Árpád, domnul Pambuccian, Gelu Vişan şi Alina Gorghiu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte,

Se întâmplă şi în acest caz ce se întâmplă de fiecare dată când se doreşte înmormântarea unei decizii a Parlamentului.

Am înţeles chiar de la modul în care s-a început discuţia în Biroul permanent ieri şi de azi dimineaţă că, într-adevăr, PD-L-ul nu doreşte înfiinţarea acestei comisii de anchetă, în ciuda declaraţiilor frumoase, angajante, demagogice, aşa cum de altfel ştim. Şi mai ales am rămas surprins de faptul că, în istoria sa, PD-L-ul, dar nu ştiu care istorie: cea din FSN, cea din PD sau cea din PD-L, de doi ani încoace, greu de spus la care istorie faceţi referire, dar Regulamentul spune simplu şi dacă-l citim, este clar. Citez din art.74 alin.(2): "O anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activităţile care constituie obiectul ei, situaţie în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor anunţă organele de urmărire penală că pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în speţă, aflate în arhiva Camerei Deputaţilor."

Astăzi, nu suntem în această situaţie. Biroul permanent nu a fost informat că s-a deschis o anchetă judiciară, Biroul permanent n-a informat plenul, cu alte cuvinte, vorbim vorbe.

Cineva a dat un telefon, pe relaţii şi eu sunt surprins că Parchetul dă informaţii la telefon pe relaţii, ceea ce nu cred că este corect, dimpotrivă este chiar ilegal, imoral, cum vreţi să-i spuneţi, ca să blocheze cu adevărat această comisie de anchetă.

Doamnă preşedinte, faceţi uz de prerogativele pe care le aveţi şi aplicaţi Regulamentul. În speţă, haideţi să continuăm discuţiile şi dezbaterile la acest proiect de hotărâre.

Dacă acest Parchet extraordinar din România, Parchetul doamnei Macovei şi al domnului Băsescu va face ceva şi ne va informa, atunci vom decide. Până atunci, nu avem niciun text care să ne interzică această activitate.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Eugen Nicolăescu. Sigur, când epuizăm aceste intervenţii pe procedură, imediat vom relua discuţia pe articole.

Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Permiteţi-mi să încerc să fac o analiză a textelor pe care le am în faţă.

Art.74 alin.(1) vorbeşte, într-adevăr, de imposibilitatea de a înfiinţa o comisie de anchetă "...pentru investigarea unor fapte sau activităţi care - şi aici vă rog să fiţi atenţi - fac obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanţe de judecată."

Deci, pentru ca să nu se înfiinţeze această comisie sau, ulterior, conform alin.(2), să-şi suspende activitatea această comisie, e nevoie să existe două posibilităţi. Ori o anchetă judiciară în derulare, ori dezbaterea problemei respective se află pe rolul unor instanţe de judecată. Mi se pare că este clar.

Am în faţă, într-adevăr, această scrisoare trimisă prin fax de undeva, la ora 10,04, pe care oricum aş citi-o şi permiteţi-mi s-o citesc ca să aflaţi şi dumneavoastră că niciuna din sintagmele folosite în Regulamentul nostru nu este pomenită în această scrisoare.

"La solicitarea cu nr. 16/536/22 iunie 2009, formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal (deci la solicitarea unui grup parlamentar), vă comunicăm faptul că, la data de 19 iunie 2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat denunţul formulat de Partidul Naţional Liberal prin reprezentantul legal, preşedinte Crin Antonescu, împotriva Ministerului Tineretului şi Sportului, Monica Iacob-Ridzi, cu privire la încheierea unor contracte de prestări servicii în valoare de 630 de mii de euro, pentru organizarea Zilei Tineretului din 2 mai 2009.

Denunţul a fost trimis la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru competentă soluţionare."

Aţi observat undeva existenţa unei anchete judiciare în derulare? Aţi găsit această frază? Poate că există o anchetă judiciară în derulare, poate că doamna procuror general nu ştie că, pentru a nu se vota această comisie, este nevoie ca să exprime aici, în scrisoarea respectivă, "anchetă judiciară în derulare". Dar, deocamdată, ceea ce ne-a trimis doamna Kovesi, ca de obicei când ne trimite fel de fel de scrisori fără a se documenta ce trebuie să facă - poate este incompetentă, nu ştie ce trebuie să facă, ne-a trimis această scrisoare.

Din acest moment nu există nici anchetă judiciară şi evident că nu se poate afla pe rolul unei instanţe, pentru că pentru asta ar fi trebuit să primească cererea noastră.

Ca atare, noi avem toată posibilitatea să înfiinţăm această comisie şi, în momentul în care doamna Kovesi, în sfârşit, se luminează şi ne trimite, conform Regulamentului nostru, conform atribuţiilor pe care le are, o scrisoare prin care confirmă că există o anchetă judiciară, din acel moment, această comisie îşi suspendă activitatea şi o ajutăm şi noi pe doamna procuror general, trimitem Procuraturii Generale toate actele pe care această comisie le-a avut la îndemână până atunci.

Deci nu este niciun impediment, cel puţin această scrisoare nu vorbeşte, pentru că ştiţi şi dumneavoastră, foarte uşor, la o plângere depusă, orice procuror poate să închidă fără să facă nicio anchetă judiciară, că el crede că nu trebuie să se deruleze şi are o motivaţie de orice natură (din păcate, am văzut astfel de motivări ale unor procurori).

Ca atare, din punct de vedere formal, legal, constituţional, această scrisoare nu conţine niciun element care să ne interzică înfiinţarea acestei comisii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Mircea Toader solicită un drept la replică.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Am arătat mai înainte că am solicitat procurorului general un punct de vedere, ştiind că, cel puţin din presă, a existat o astfel de plângere.

Acum, domnul Bogdan Olteanu, cu scuzele de rigoare, a spus "Dom'ne, de ce aşa de repede?" sau domnul Nicolăescu. Fiindcă am cerut, în scrisoarea pe care am adresat-o doamnei procuror general, cu rugămintea: "Răspunsul dumneavoastră este util pentru a se lua în considerare în cadrul şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, care începe marţi, 23 iunie, orele 10,00."

Deci acesta a fost motivul pentru care am solicitat să avem un răspuns. N-a venit chiar la 10,00, că nu aveam cum să ies, dar totuşi, stimaţi colegi, eu nu sunt jurist, dar, când începe o procedură judiciară, cred că cel mai corect este să ne spună Procuratura. Când ai făcut o plângere, nu poate s-o bage la sertar, trebuie să aibă nişte proceduri, o dă unui procuror, o dă cuiva şi spune: anchetează, verifică ş.a.m.d. Procedura judiciară eu aşa înţeleg că este.

Dar, dacă vreţi neapărat, puteţi să cerem încă o dată lămuriri: Dom'ne, a început vreo procedură judiciară, sau este o hârtie care stă şi zace acolo încă 550 de ani? Dar acesta a fost motivul. Să ştiţi că aici poate spune foarte clar: proceduri judiciare. Probabil că în termenii pe care-i are în Procuratură, procedurile judiciare trebuie să fie explicitate în mod concret.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dragi colegi,

Vă propun o soluţie de compromis. Vă propun ca, în continuare, să discutăm pe articole proiectul de hotărâre, să votăm proiectul de hotărâre, să înfiinţăm, practic, această comisie de anchetă, iar mai departe procurorului general să-i solicităm lămuriri cu privire strict la această prevedere regulamentară, care se referă la anchetă judiciară, iar când avem răspunsul, în măsura în care s-a declanşat o anchetă judiciară, de drept se închide activitatea comisiei de anchetă.

Dacă sunteţi de acord cu această procedură?

Domnul Pambuccian vrea să ne anunţe şi membrul comisiei din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Da, doamna preşedinte, vă mulţumesc.

Am să spun totuşi înainte de asta câteva chestiuni. Un lucru în nume personal.

Tot ce se întâmplă de oarece timp încoace, mi-aduce aminte de ce se întâmpla în România la începutul secolului XX, când Partidul Conservator şi Partidul Liberal au avut exact o perioadă de confruntări de genul acesta. Probabil că România o să mai treacă prin perioade ca aceasta.

Vreau să vă spun că grupul nostru parlamentar va fi absolut neutru în tot ceea ce se derulează acum şi vreau ca lucrul acesta să fie foarte limpede. Nu vom avea nicio clipă vreo poziţie partizană.

în ceea ce priveşte persoana pe care o vom numi în această comisie, dacă ea se va înfiinţa, va fi domnul Ibram Iusein, căruia îi mulţumesc că a acceptat foarte repede să facă parte din comisie şi să nu blocăm, în felul acesta, desfăşurarea lucrărilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc pentru operativitate.

Vă propun să reluăm discuţia şi dezbaterea pe articole. Se suspendă intervenţiile. Vă rog, haideţi să fim operativi, haideţi să lăsăm declaraţiile politice şi să intrăm pe dezbaterea pe articole, pentru că eu cred că este foarte important.

La art.3 dacă există, domnule Eugen Nicolăescu, amendament?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Nu, doamna preşedinte, înainte de art. 3, ne întoarcem la art. 2, conform întâlnirii liderilor de grup, unde Biroul comisiei este format din un preşedinte, doi vicepreşedinţi şi un secretar.

Deci să reglăm acest lucru înainte de a merge mai departe.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, aşa este. În urma consultărilor, liderii de grup au decis să vină cu această propunere în faţa dumneavoastră.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot, să votăm pentru acest amendament. Votul este deschis, vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

188 de voturi pentru, un vot împotrivă, două abţineri.

Amendamentul a trecut.

Dacă la art. 3 sunt amendamente? Nu sunt amendamente. Nu sunt observaţii. Adoptat.

La art. 4 dacă sunt observaţii, amendamente? Nu sunt. Adoptat.

La art. 5, vă rog, domnule Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte,

La art.5 alin.(1) cred că formularea propusă este foarte restrictivă şi face aproape imposibilă funcţionarea comisiei, şi anume participarea a cel puţin două treimi din numărul membrilor. V-aş propune să fie o participare de jumătate plus unu din numărul membrilor care compun comisia. Şi, în felul acesta, se respectivă şi tipicul pe care-l avem şi la comisiile de specialitate şi la plen ş.a.m.d.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă rog să votaţi modificarea acestui amendament.

Cine este pentru?

Propunerea a trecut cu 111 voturi pentru, 62 împotrivă şi cinci abţineri.

La art. 6 dacă sunt amendamente? Nu sunt. Adoptat.

Art. 7, amendamente? Nu sunt. Adoptat.

Art. 8, amendamente? Nu sunt. Adoptat.

Art. 9, amendamente? Nu sunt. Adoptat.

Art. 10, dacă sunt amendamente? Nu sunt. Adoptat.

Art. 11, amendamente? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final.

Punctul 3. Proiectul de Hotărâre privind înfiinţarea unei Comisii parlamentare de anchetă privind verificarea modului de privatizare a S.C. SIDEX S.A. Galaţi, de către AVAS şi îndeplinirea clauzelor contractuale de către reprezentanţii S.C. Mittal Steel S.A. Galaţi.

Dacă din partea iniţiatorilor există intervenţii? Domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar a solicitat înfiinţarea unei comisii de anchetă, aşa-i spune în Regulament. cel mai important lucru pe care trebuie să-l urmărească această comisie de anchetă este ce soartă are siderurgia românească şi, în primul rând, acest combinat, care, pe lângă activitatea specifică economică de care depinde, la nivel de 3 milioane tone de oţel, activitatea economică a României, ce se întâmplă cu un oraş în care au avut 42 de mii de angajaţi, au ajuns la 15 mii şi există riscul, aşa cum a fost o decizie datorită acestei crize, să se închidă treptat combinatul. Motivul principal este dacă în acest contract de privatizare, pe care n-am reuşit să-l vedem - cel puţin eu, am fost în Parlamentul trecut cu două legislaturi în urmă, n-am reuşit în Ordonanţa nr. 119 să vedem care sunt clauzele acestui contract, care sunt prevederile acestui contract, care este obligaţia cumpărătorului, având în vedere marile facilităţi pe care le-a avut Mittal Steel la vremea aceea, cumpărând combinatul, având un ajutor de stat de 1 miliard 400 de milioane de dolari şi cumpărând, sigur, cu un preţ mult, mult inferior valorii la vremea respectivă, dar cel mai important lucru este să vedem dacă prin clauzele acestui contract există un risc ca acest combinat să fie închis cu toate efectele sale negative.

Acesta este motivul principal pentru care am solicitat această comisie de anchetă, să putem vedea contractul, să vedem dacă s-au respectat clauzele contractuale atât din punct de vedere social, cât, în special, a modernizării acestui combinat, care trebuie să asigure un prag de rentabilitate de cel puţin 4,5 milioane de tone de oţel, iar decizia conducerii actuale a combinatului de a închide cocseria, pe motive de piaţă şi pe eventuala construcţie, execuţie a unei noi astfel de cocserii, ne va permite să avem o siguranţă de funcţionare a acestui combinat.

Noi, gălăţenii, suntem strict legaţi de acest combinat şi cred că este corect să ştim, nu vrem neapărat să verificăm ceea ce s-a întâmplat la vremea respectivă, dorim foarte mult să vedem dacă clauzele contractuale permit şi garantează funcţionarea acestui combinat foarte important nu numai pentru Galaţi, ci pentru toată România, având în vedere că aproape 3% din p.i.b. este asigurat de acest combinat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Stimaţi colegi,

Şi grupul nostru parlamentar este îngrijorat de soarta oamenilor din judeţul Galaţi, cunoscut fiind că acest combinat adună foarte mulţi cetăţeni ai judeţului şi nu numai pentru a le asigura locul de muncă, ceea ce conduce la traiul lor.

Dar, ţinând cont de activităţile Camerei, ţinând cont că sunt foarte multe comisii de anchetă în derulare, în condiţiile în care încă nu au ajuns rapoartele în plenul Camerei Deputaţilor şi pe o - să spunem - cutumă, care a fost acceptată de către Biroul permanent, că nu acceptăm alte comisii până când nu se finalizează cele care au început, vă propun ca discutarea acestei comisii să fie amânată pentru toamnă, după ce comisiile de anchetă, care funcţionează în acest moment îşi vor depune raportul, iar ca membră a Comisiei pentru industrii şi servicii o să propun Comisiei pentru industrii să preia, în această vară, dacă vreţi, toate temele care sunt ridicate în proiectul de hotărâre pentru înfiinţarea acestei comisii ca şi comisie de fond pe această problemă şi vom putea să facem o comisie de anchetă în cadrul Comisiei pentru industrii, care nu necesită procedurile specifice unei comisii mixte, socotind că, în cadrul comisiei, sunt reprezentate toate grupurile parlamentare.

Voi propune în cadrul biroului Comisiei pentru industrii preluarea acestor atribuţii, deci solicităm ca acest lucru să fie amânat până la finalizarea comisiilor de anchetă care funcţionează în Cameră şi, cu părere de rău, trebuie să spun că, afară de un singur raport al unei comisii de anchetă din mandatul trecut, nu am avut plăcerea să votez, în cadrul plenului Camerei Deputaţilor, un raport al unei comisii de anchetă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Bogdan Olteanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu nu am fost de acord nici ieri, în Biroul permanent, cu această cerere, pentru un motiv regulamentar foarte clar.

O asemenea solicitare pe care doriţi să o faceţi, nu se face printr-o comisie de anchetă, ci potrivit art.182: "Deputatul poate solicita de la organele administraţiei publice centrale alese, printr-o cerere adresată preşedintelui Camerei sau preşedintelui comisiei din care face parte, orice informaţie sau document în copie certificată, utile pentru desfăşurarea activităţii sale. În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputaţilor, iar Camera decide în şedinţă secretă. Documentele se restituie după consultare."

Aceasta este procedura corectă într-un asemenea caz. Dacă doriţi să vedeţi contractul, îl avem, există la dispoziţie, a mai fost utilizat în cadrul Camerei Deputaţilor şi există comisii care au avut cunoştinţă despre anumite contracte de privatizare, de exemplu.

În ce priveşte cealaltă chestiune, că doriţi să anchetaţi o companie privată şi să vedeţi câţi oameni are, ce afaceri are şi cum îi dă afară, mi se pare o atitudine anticapitalistă, cu care nu pot să fiu de acord.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul Mircea Toader.

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Procedură sau răspuns?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu, nu din partea grupului, este un drept la replică şi vreau să vă susţin propunerea dumneavoastră, dintr-un punct de vedere, dar vreau să-i spun şi domnului Bogdan Olteanu.

Acest contract de privatizare, cu toate încercările noastre, chiar scrise, la nivel chiar de preşedinte, nu era domnul Bogdan Olteanu, era chiar domnul Năstase, n-am reuşit să-l obţinem, fiindcă există o prevedere expresă acolo de confidenţialitate, în care numai cu o cercetare există această posibilitate sau organ de anchetă penală.

Scopul nu este de a verifica ce se întâmplă cu muncitorii, dacă-i dă afară, ci din contră. Dacă avem o modalitate de a sprijini până la urmă acest combinat, cu măsurile pe care le poate lua Guvernul pentru o firmă privată, să le susţinem şi noi, fiindcă este foarte important ca acest combinat să funcţioneze.

Pe de altă parte, la propunerea doamnei Aura Vasile, sigur că în principiu suntem de acord, cu o singură observaţie. N-a ridicat aceeaşi problemă la comisia pentru ministrul Monica Ridzi ca procedură, că avem foarte multe comisii, dar din punct de vedere tehnic nu ne interesează neapărat să fie o comisie mixtă, poate să fie o comisie care se găseşte în interiorul Comisiei pentru industrii, dar fără motivaţia dinainte, care avem multe comisii care nu şi-au făcut treaba.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vroiam să fac o precizare tehnică: domnul Toader a vorbit în calitate de iniţiator. Acum suntem în cadrul dezbaterilor generale şi dau cuvântul, din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnului Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Le-am cerut voie colegilor mei să-mi exprim un punct de vedere personal pe timpul grupului parlamentar, au fost de acord.

Şi vreau să vă spun că aşa se întâmplă când statul se ocupă excesiv de lucruri de care n-ar trebui să se ocupe, economia fiind primul dintre ele. Aşa se întâmplă întotdeauna.

Ajungem să cheltuim banii contribuabililor ca să ţinem, să sprijinim industrii intensive din punctul de vedere al forţei de muncă şi nu ne gândim niciodată sau aproape niciodată să sprijinim industrii eficiente. Aceasta este una dintre reacţiile tipice nu doar în România, ci peste tot în lume şi este efectul intervenţiei din ce în ce mai mari a statului în economie. Din păcate, unul dintre efectele directe îl resimţim acum, în perioada aceasta.

Eu cred că cel mai bine ar fi ca statul să se ocupe mai mult de lucrurile care nu au sens economic şi să lase economia să-şi vadă singură de mersul ei înainte. Lucrul acesta este mult mai puţin dăunător şi pentru angajaţi, este mult mai puţin dăunător şi pentru aportul în p.i.b. pe care îl are economia şi nu creează nici sincope, nici crize.

Cu cât o să încercăm mai mult să reglăm administrativ lucruri care ţin de economie, cu atât mai mult lucrurile în economie merg prost şi istoria din ultimii 70 de ani, nu doar a României, ci a majorităţii ţărilor din lume, dovedeşte cu prisosinţă lucrul acesta.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, dacă nu, intrăm în dezbaterea pe articole.

Hotărâre privind înfiinţarea unei Comisii parlamentare de anchetă privind verificarea modului de privatizare a S.C.SIDEX S.A. Galaţi, de către AVAS şi îndeplinirea clauzelor contractuale de către reprezentanţii S.C. Mittal Steel S.A. Galaţi.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La art. 1, dacă sunt observaţii? Amendamente? Nu sunt. Adoptat.

La art. 2, dacă sunt observaţii? Amendamente? Nu sunt. Adoptat.

La art. 3, dacă sunt observaţii? Amendamente? Nu sunt. Adoptat.

La art. 4, dacă sunt observaţii? Amendamente? Nu sunt. Adoptat.

La art. 5, nu sunt observaţii, nici amendamente. Adoptat.

Art. 6, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Art. 7, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Art. 8, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Art. 9, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Art. 10, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Art. 11, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Art. 12, de asemenea, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Art. 13, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Art. 14, de asemenea, nu sunt intervenţii. Adoptat.

Proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final.

Înainte de a încheia acest subiect, am să invit grupurile parlamentare pentru a-şi desemna membri în Comisia de anchetă privind verificarea modului de privatizare a S.C. SIDEX S.A. Galaţi.

Domnul Mircea Toader din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da, Grupul parlamentar al PD-L propune pe domnii Boldea Mihail, Toader Mircea, Cărare Viorel, Preda Cezar şi Marius Neculai.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile?

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Tudose Mihai, Iulian Iancu, Aura Vasile, Florin Pâslaru şi Ciprian Nica.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Pentru această comisie, Grupul parlamentar al PNL propune pe doamna deputat Pocora Cristina şi domnii deputaţi Dobre Victor şi Dobre Ciprian.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În această comisie Grupul parlamentar al UDMR îl propune pe domnul deputat Antal István.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor.

Domnul Varujan Pambuccian:

Ca să respectăm regulile jocului, grupul nostru parlamentar îl propune pe domnul deputat Aurel Vainer.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile are o modificare în componenţa propusă.

Doamna Aurelia Vasile:

Îmi cer scuze, doamna preşedinte pentru că reţin Camera. În locul domnului deputat Ciprian Nica îl propunem pe domnul Ciucă Bogdan.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

În acest fel, având această componenţă şi un termen de predare a raportului din partea iniţiatorilor, vă rog să propuneţi, domnule Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Eu v-aş propune un prim termen de 90 de zile. Având în vedere că şi vacanţa parlamentară şi pentru a putea obţine toate informaţiile, vă propun 90 de zile.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult. Dacă nu există obiecţii nici în legătură cu acest termen, atunci proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final.

Intrăm în dezbaterea Proiectului de Hotărâre pentru modificarea art.10 alin.(2) din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.5 din 2009 privind înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru verificarea Societăţii Comerciale "Nicolina" SA şi a modului în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a gestionat activele acesteia în perioada ianuarie 2005 - decembrie 2008.

Din partea Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea situaţiei SC "Nicolina" SA, dau cuvântul reprezentantului iniţiatorilor.

Vă rog.

Domnul Nicuşor Păduraru:

Stimaţi colegi,

Este o prelungire a termenului motivată de două aspecte. În primul rând, ceea ce Camera Deputaţilor a hotărât, şi anume: o verificare care să fie efectuată de către Curtea de Conturi a fost, să spunem, tergiversată din motive tehnice, din aceleaşi motive pentru care şi comisia a cerut prelungirea termenelor. Curtea de Conturi ne-a adresat către Camera Deputaţilor, către Biroul permanent, o adresă prin care face referire că solicită modificarea termenului, în 31 august, de depunere a acelui raport. În acelaşi timp, membrii comisiei, atunci când au solicitat prelungirea, au solicitat până la sfârşitul lunii septembrie, se pare că dintr-o eroare, şi de-a noastră, şi de comunicare şi de documente, în loc de sfârşitul lunii septembrie s-a trecut 1 septembrie, adică exact atunci când începe activitatea parlamentară după vacanţa parlamentară.

Astăzi clarificăm aceste lucruri, în sensul închiderii acestor inconsecvenţe şi ţinând cont şi de aspectele solicitate de către Curtea de Conturi, în aşa fel încât termenul final să ne permită să ne depunem raportul în bune condiţii.

Fac precizarea că, până în momentul de faţă, toate activităţile care au avut loc în cadrul comisiei au fost cu unanimitate de voturi acceptate de către toţi cei care au format comisia. Este un termen simplu şi tehnic şi aştept să vă prezint acest raport pentru că, cu certitudine, va suscita discuţii intense.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, dacă sunt intervenţii? Dacă nu sunt, atunci intrăm în dezbaterea pe articole a acestui proiect de hotărâre.

Proiectul de Hotărâre pentru modificarea art.10 alin.(2) din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.5 din 2009 privind înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru verificarea Societăţii Comerciale "Nicolina" SA şi a modului în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a gestionat activele acesteia în perioada ianuarie 2005 - decembrie 2008.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Din partea Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea situaţiei SC "Nicolina" SA şi a modului în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a gestionat activele acesteia în perioada ianuarie 2005 şi decembrie 2008... dau cuvântul domnului deputat...

Scuzaţi-mă, este vorba de articolul unic. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Nu avem anexe. Proiectul de hotărâre rămâne la votul final.

Intrăm în următorul punct al ordinii de zi care vizează moţiunea simplă iniţiată de 61 de deputaţi.

Daţi-mi voie, pentru început, să întreb dacă îşi retrage cineva semnătura dintre iniţiatori. Nu. Atunci, dau cuvântul reprezentantului iniţiatorilor pentru a prezenta moţiunea.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Bună ziua!

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Stimată doamnă ministru,

Am să vă prezint astăzi un rezumat al moţiunii pe care Grupul parlamentar al PNL a depus-o săptămâna trecută.

Stimaţi colegi,

Subsemnaţii, membri ai Grupului Parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor, vă înaintăm prezenta moţiune în urma acţiunilor doamnei ministru Ecaterina Andronescu cu privire la fondurile alocate cercetării din momentul în care noua coaliţie de guvernare a preluat conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

I. Cercetare Dezvoltare Inovare - CDI.

Nu ne explicăm de ce cercetarea românească a fost constant şi continuu asuprită de către tandemul ce constituie noul FSN, reactualizat astăzi prin Coaliţia Partidelor PD-L şi PSD+PC, dar sprijinită de un partid ce nu necesită corecţii matematice - PNL.

În Europa, la Lisabona, statele europene au decis că pentru a se menţine în plutonul fruntaş al dezvoltării economice, Comunitatea Europeana trebuie să determine investiţii majore în cercetare, de 3% din p.i.b.-ul european, şi anume 1% din fonduri publice şi 2% din fonduri private. Guvernele au, în consecinţă, de făcut două lucruri elementare:

1. Să crească fondurile publice alocate cercetării până la nivelul de 1% din p.i.b.
2. Să determine şi să identifice cheltuirea pentru inovare, dezvoltare şi cercetare la 2% din p.i.b. în mediul economic.

Toate ţările europene au înţeles mesajul şi şi-au propus să atingă aceste ţinte mai devreme sau mai târziu. România nu a făcut excepţie, a făcut eforturi între 2005 şi 2008, pentru ca în 2010 să atingă ţinta de 1% fonduri publice din p.i.b. alocate cercetării.

Un program ambiţios? Poate că da, dar singurii care şi l-au asumat şi care l-au urmat consecvent au fost liberalii. Poate că da, dar nu cred că ne dorim să fim în permanenţă în coada Europei în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării.

Programul a fost acceptat de toţi partenerii de guvernare - la vremea respectivă PD, PC şi UDMR -, legiferat şi urmărit cu consecvenţă şi tenacitate de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică - ANCS.

Starea cercetării româneşti între 2005 şi 2008.

Obiectivele asumate şi atinse în perioada guvernării liberale 2005 - 2008. Programul de guvernare 2005 - 2008 a prevăzut următoarele obiective strategice şi direcţii de acţiune pentru politicile din domeniul cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică:

• creşterea rolului cercetării în dezvoltarea şi transferul în economie al tehnologiilor avansate pentru a asigura rolul competitiv al unor sectoare pe plan internaţional;
• corelarea mai strânsă a activităţilor de cercetare-dezvoltare şi inovare cu politica industrială a României şi întărirea pe termen lung a legăturii între sectorul de cercetare-dezvoltare şi mediul economic, prin următoarele: dezvoltarea mecanismelor care asigură transferul tehnologic în economie; încurajarea participării sectorului privat în activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare; majorarea cheltuielilor totale destinate sectorului de cercetare-dezvoltare la 1% din p.i.b. până în 2007, iar a celor publice la 1% din p.i.b. până în 2010; întărirea capacităţii în domeniul cercetare-dezvoltare atât la nivelul autorităţilor publice, cât şi al unităţilor şi personalului de cercetare-dezvoltare.

Obiectivele strategice referitoare la domeniile cercetare-dezvoltare şi inovare au fost promovate în primul rând prin politicile specifice sectorului, coordonate de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, organismul guvernamental care a preluat în 2005 responsabilităţile Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului privind domeniul CDI.

În acest context, ANCS şi-a asumat responsabilitatea armonizării politicilor naţionale CDI cu cele dezvoltate la nivel european, urmărind să asigure pregătirea comunităţii ştiinţifice şi tehnice şi a mediului economic din România pentru racordarea la priorităţile specifice ştiinţei şi tehnologiei în Uniunea Europeană, ca şi la dinamica alertă de evoluţie a acestora.

ANCS a promovat documentele strategice care definesc perspectiva de dezvoltare a domeniului CDI în perioada postaderare, 2007-2013, şi care au fost adoptate şi promovate de Guvernul României în anul 2007:

Strategia Naţională CDI pentru perioada 2007-2013, aprobată prin HG nr.217/2007.

Susţinerea realizării obiectivelor Strategiei Lisabona. Creşterea investiţiei în cercetare.

În perioada 2005-2008, Guvernul României, prin Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, a urmărit alinierea la obiectivele Strategiei Lisabona de promovare intensivă a cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării, ca surse principale de creştere a competitivităţii economice şi a bunăstării în plan social.

Creşterea fondurilor publice şi private alocate pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică.

În acord cu opţiunea politică asumată de Guvern, de a considera domeniul cercetării şi dezvoltării ca domeniu strategic prioritar, în perioada 2005-2007, fondurile publice alocate pentru CDI prin bugetul de stat au păstrat un ritm susţinut de creştere, de peste 50% anual.

Astfel, fondurile bugetare alocate pentru domeniul CD în anul 2007 au atins nivelul de circa 0,35% din p.i.b. Conform previziunii ANCS, nivelul preliminat pentru anul 2008 este de circa 0,47% din p.i.b.

Conform datelor preliminare INS, cheltuielile pentru cercetare efectuate în sectorul privat au cunoscut o creştere foarte importantă în perioada 2006-2007.

Stimularea creşterii investiţiei în cercetare-dezvoltare la nivelul întreprinderilor. Măsuri fiscale.

Conform analizelor recente, Anchetele de inovare realizate de Institutul Naţional de Statistică, ponderea întreprinderilor inovative din România este încă foarte scăzută faţă de nivelul european, unde peste 50% dintre întreprinderi sunt inovative din punct de vedere tehnologic, dar tendinţa este de creştere de la 19,9% în perioada 2002-2004 (conform EIS 2002-2004), la 21,1% (conform analizei INS privind inovarea în perioada 2004-2006, pe baza metodologiei EUROSTAT CIS 3 - Anuarul Statistic al României 2008).

Pentru a genera şi a menţine ritmuri ridicate de creştere economică pe termen lung, în special în cadrul politic şi economic generat de implementarea în spaţiul european a Strategiei Lisabona, este nevoie de eforturi susţinute pentru dezvoltarea unei economii competitive, capabilă de performanţă tehnologică, în concordanţă cu condiţiile concurenţiale la nivel european şi global.

Menţionăm că pentru a atinge nivelul de 2% din p.i.b., prevăzut prin Strategia Lisabona, cheltuielile agenţilor economici pentru cercetare-dezvoltare trebuie să crească de circa 15 ori faţă de nivelul actual, de cca. 0,14% din p.i.b., în perioada 2006-2007.

În consecinţă, realizarea unei creşteri semnificative a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare din partea agenţilor economici impune corelarea politicilor din domeniul CDI cu măsuri de stimulare complementare, care vizează instrumente specifice importante.

Întărirea capacităţii naţionale de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică.

România dispune de un număr total de personal angrenat în activităţi de cercetare-dezvoltare (CD) care la nivelul anului 2007 se ridica la circa 42.484, din care 30.740 cercetători (tot conform Anuarului Statistic 2008, Institutul Naţional de Statistică, 2008).

Activităţile de cercetare şi dezvoltare continuă să se desfăşoare, în cea mai mare parte, în sectorul public, în speţă peste 60%.

Personalul CD este specializat într-o gamă largă de cca. 50 de domenii ştiinţifice şi tehnologice, care cuprind inclusiv unele domenii ale tehnologiilor de vârf (ex.: TIC, electronică, medicină, industrie farmaceutică, aeronautică).

Ponderea majoritară, de circa 44%, a cercetătorilor din domeniile ştiinţelor tehnice şi inginereşti, constituie o premisă favorabilă pentru susţinerea procesului de introducere mai rapidă a tehnologiilor avansate în toate sectoarele economice.

Cu toate acestea, decalajele tehnologice care separă ţara noastră de statele avansate sunt încă foarte serioase. Ca exemple, menţionăm pe cele legate de nivelul resurselor umane înalt specializate:

• 4,89 personal de cercetare/1000 angajaţi, faţă de media de cca 13,80 la nivelul UE-27 (2006);
• 3,52 cercetători/1000 angajaţi (2007), faţă de media de cca 5,6 la nivelul UE-27 (2006), 10,7 în Japonia şi, respectiv 9,3 în SUA.

Îmbunătăţirea accesului la resursele interne şi internaţionale de informare ştiinţifică şi tehnică.

În perioada 2007- 2008, a fost realizată, din fonduri publice, o reţea de acces cu acoperire naţională la care sunt racordate 90 de unităţi de CDI din România (universităţi de stat, institute naţionale publice de CDI, institute de cercetare ale Academiei Române, agenţii şi alte entităţi publice). Prin intermediul acestei reţele, comunitatea ştiinţifică şi tehnologică din România beneficiază de accesul, prin internet, la resursele informaţionale, care constituie circa 75% din baza de publicaţii ştiinţifice periodice disponibile on-line.

Valoarea fondurilor alocate de la buget pentru accesul la aceste resurse în anul 2008 a fost de 4.223.460 euro.

Reţeaua de acces la resursele de informare internaţionale disponibile on-line vine să completeze sistemul naţional de informare şi documentare ştiinţifică şi tehnică realizat în perioada 2004-2005 prin unificarea sistemelor de biblioteci universitare şi de cercetare româneşti. Prin proiectul dedicat acestui scop, derulat de ANCS în perioada 2004-2005, s-au pus bazele realizării unei biblioteci virtual unificate pentru domeniul cercetării ştiinţifice.

Dezvoltarea infrastructurilor de cercetare de mari dimensiuni.

ANCS urmăreşte concentrarea efortului investiţional pentru dezvoltarea unor centre de cercetare de nivel european, în special în domeniile relevante, pentru participarea la programul Cadru CDT al UE pe perioada 2007 - 2013. În acest scop, în anul 2007 a fost înfiinţat Comitetul Român pentru Infrastructurile Cercetării - CRIC, for strategic consultativ al ANCS pentru planificarea şi alocarea resurselor necesare pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare. Înfiinţarea CRIC reprezintă un prim pas important în punerea în aplicare a Strategiei naţionale CDI şi, în acelaşi timp, o urmare firească a rezultatelor analizei referitoare la situaţia infrastructurii pentru cercetare, realizată de ANCS în anul 2005.

În anul 2008, Comitetul a elaborat "Raportul privind infrastructurile de cercetare din România", care cuprinde "foaia de parcurs" naţională (road-map) pentru infrastructurile cercetării, document utilizat pentru fundamentarea deciziilor în ceea ce priveşte planificarea şi alocarea resurselor în crearea, dezvoltarea şi utilizarea infrastructurii de cercetare.

Raportul propune crearea a 19 centre noi de cercetare, în cele 10 domenii ştiinţă-tehnologie prioritare stabilite prin Strategia Naţională CDI şi susţine participarea activă a României la implementarea foii de parcurs pentru infrastructurile de cercetare pan-europene, participarea la 9 din cele 35 de proiecte.

Publicaţii ştiinţifice.

Efectul de creştere calitativă a productivităţii ştiinţifice şi tehnice şi, în consecinţă, a vizibilităţii internaţionale a cercetării româneşti este reflectat în primul rând prin creşterea semnificativă a numărului de articole apărute în publicaţiile ştiinţifice din fluxurile internaţionale principale.

În consecinţă, numărul de articole ISI (sau echivalent) apărute în revistele ştiinţifice atinge o medie de peste 3000 pe an, pentru perioada 2007-2008, evoluţie datorată, în primul rând, programelor din Planul Naţional CDI. Aceste rezultate sunt meritorii deoarece, pentru comparaţie, toate lucrările ISI (echivalent), având indicat cel puţin un autor afiliat la o organizaţie din România, au fost, în 2006, în număr de aproximativ 1700. Creşterea acestui indicator se datorează şi creşterii numărului periodicelor româneşti (reviste, buletine, jurnale) intrate în evidenţele sistemelor informatice internaţionale. La nivelul anului 2008, erau 54 de astfel de publicaţii, în România.

În anul 2008, numărul total de publicaţii ISI (sau echivalent) ale cercetătorilor din România, apărute în revistele ştiinţifice, s-a dublat practic faţă de cel din 2007, depăşind pe cel înregistrat de Ungaria.

Stimularea climatului inovativ în economie.

Prin prisma antrenării sectorului privat în activităţi CDI, o atenţie specială merită Programul inovare. Se constată o creştere a participării agenţilor economici din ţară, care în competiţia 2008 au atins o cotă de 46 % din total, comparativ cu competiţia 2007, în care aceştia nu atingeau decât o cotă de 38 %, restul agenţilor provenind din capitală.

Ca structură a agenţilor economici în competiţia 2008, întreprinderile mici şi mijlocii deţin o pondere de 79 %, comparativ cu 38 % înregistrat în competiţia 2007.

România participă activ la procesul de consolidare a Ariei Europene a Cercetării.

Prin implementarea Strategiei Naţionale CDI, România asigură alinierea la orientările politicilor CDI din spaţiul european şi participă activ la procesul de consolidare a Ariei Europene a Cercetării - ERA.

Un aspect extrem de important al cooperării la nivel european îl reprezintă participarea României la grupurile de lucru ale Consiliului UE Competitivitate, care au rolul de a pregăti legislaţia comunitară în domeniul cercetare-dezvoltare de la momentul primirii propunerilor legislative de la Comisia Europeană până în momentul aprobării acestora de către miniştrii cercetării şi de Parlamentul European, atunci când este cazul. Participarea activă la aceste grupuri de lucru implică pregătirea şi susţinerea poziţiei României faţă de problematica inclusă pe agenda acestora.

Este de menţionat participarea ANCS la Comitetul de experţi care a sprijinit Comisia Europeană în elaborarea Cartei Europene de Management al Proprietăţii Intelectuale pentru organizaţii publice de cercetare şi universităţi.

Ce se întâmplă în lume în acest timp? Dinamica Cercetării pe plan mondial. Exemple relevante.

Janez Potočnik, comisarul european pentru cercetare, a declarat în nenumărate rânduri: "Pe timp de criză nu este un moment potrivit pentru a întrerupe investiţiile în cercetare şi inovare. Acestea sunt domenii vitale dacă Europa vrea să aibă un cuvânt de spus în privinţa provocărilor generate de schimbările climatice şi în privinţa globalizării".

Planul european de reconstrucţie economică.

Comisia Europeană a înaintat Consiliului UE un plan de măsuri pentru reconstrucţia economiei europene pe timp de criză. Acest plan cuprinde măsuri concrete în domeniul cercetării şi inovării.

Planul Comisiei porneşte de la premisa că recesiunea financiară şi micşorarea resurselor financiare atât publice, cât şi private, impune tendinţa de a diminua drastic investiţiile în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării. Asemenea decizii de reducere sunt considerate a avea un efect negativ pentru dezvoltarea Europei şi asupra perspectivelor de ocupare a locurilor de muncă pe termen mediu şi lung. Există totuşi state atât în interiorul, cât şi în afara UE, care au avut viziunea de a mări investiţiile în cercetare şi dezvoltare educaţională în perioada crizei economice. Astfel, statele respective au pus bazele unui fundament solid în domeniul inovării.

Planul Comisiei îndeamnă statele membre şi sectorul privat să mărească investiţiile planificate în educaţie, cercetare şi inovare, în concordanţă cu obiectivele propuse privind CDI, pentru a stimula creşterea economică şi productivitatea. Statele membre ar trebui să gândească metode pentru stimularea mediului privat prin oferirea unor stimulente financiare, granturi sau subsidii. Scopul acestor investiţii făcute de statele membre este de a creşte calitatea educaţiei.

Politica Statelor Unite în domeniul CDI.

Actualul preşedinte al SUA, Barack Obama, a promovat încă din timpul campaniei sale electorale investiţiile în domeniul cercetării, competitivităţii şi inovării, inclusiv în perioada de criză.

Politica administraţiei Obama în acest domeniu a fost foarte clar reflectată în prevederile bugetare pentru anul 2009, pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

În ceea ce priveşte cifra generală a investiţiilor, Statele Unite au înregistrat numai creşteri între 7% şi 30% a fondurilor de cercetare.

Pachetul de programe al administraţiei Obama se sprijină pe trei coordonate majore în domeniul CDI: dublarea activităţilor de cercetare prin Iniţiativa pentru competitivitate a preşedintelui american, investiţiile în competitivitatea economică viitoare a SUA şi îmbunătăţirea oportunităţilor pentru tinerii cercetători.

Măsurile specifice pentru punerea în aplicare a acestui obiectiv sunt următoarele:

• creşterea finanţării pentru Fundaţia Naţională de Ştiinţă;
• menţinerea promisiunii preşedintelui Obama pentru finanţarea puternică a investiţiilor în domeniile critice de cercetare în ştiinţele fizice, inginerie şi alte domenii relevante;
• creşterea investiţiilor cu 14 procente peste nivelul anului 2008, inclusiv cu 16 % în plus pentru centrele de cercetare ale Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă;
• promovarea investiţiilor în tehnologiile noi;
• investirea a 397 milioane de dolari pentru cercetarea în nanotehnologie şi în centrele de cercetare necesare pentru a continua procesul de înţelegere a acelor dispozitive şi materiale cu proprietăţi revoluţionare;

Investirea a 1,1 miliarde de dolari pentru cercetarea în tehnologia informaţiei, a computerelor cu putere mare de procesare şi a resurselor de reţelistică, inclusiv 100 milioane de dolari, reprezentând o creştere de 110%, pentru un demers al Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă de a dezvolta tehnici şi metode noi de programare şi modelare computerizată, şi 30 milioane de dolari pentru un nou demers ştiinţific legat de un cercetarea în cyber-securitate;

Susţinerea unei infrastructuri computerizate prin investiţii de 186 milioane dolari, reprezentând o creştere de 17%;

Construcţia de noi centre de cercetare ştiinţifică. În acest scop, vor fi cheltuiţi 148 milioane de dolari pentru construirea de centre de cercetare de nivel înalt în astronomie şi fizică, precum şi 115 milioane de dolari pentru alte instrumente de cercetare necesare;

Menţinerea, îmbunătăţirea şi întreţinerea centrelor de cercetare deja existente. În această categorie sunt incluse flota navală de cercetare, telescoapele astronomice, reţelele de monitorizare geologice şi de mediu, precum şi Staţia de cercetare de la Polul Sud ce aparţine Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă;

Recunoaşterea tinerilor cercetători. 182 milioane de dolari vor fi cheltuiţi pentru un program al Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă pentru activităţile specifice începutului de carieră, destinat studenţilor care îşi doresc să devină cercetători şi academicieni în viitor;

Promovarea interesului studenţilor pentru studiul aprofundat şi diplome universitare suplimentare. Prin finanţarea cu 125 milioane de dolari, ceea ce reprezintă o creştere de 30%, este susţinut un program de studii aprofundate al Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă destinat tinerilor absolvenţi care sunt aşteptaţi să contribuie semnificativ la cercetarea şi inovările viitoare în ştiinţă şi inginerie;

Creşterea oportunităţilor pentru proaspeţii studenţi. Sprijinul activ şi programele de participare a studenţilor la activităţile de cercetare ale Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă sunt finanţate cu 62 milioane de dolari, ceea ce reprezintă o creştere cu 6 procente pe acest segment.

Distrugerea cercetării dezvoltării şi inovării în 2009

Ce constatăm, la nivelul anului 12009?

Am inventat un nou termen de comparaţie, "bugetul la 11 luni", (un fel de cincinal în patru ani şi jumătate) pe care l-am oficializat sub denumirea de execuţie preliminată a anului 2008. Această valoare, de 1.740.579 mii Ron, este valoarea de referinţă pe baza căreia s-a construit bugetul. În realitate, la suma amintită trebuie adăugate plăţile restante din anul 2008, în valoare de 227.421 mii Ron, ceea ce conduce la un buget al anului 2008 de 1.968.000 mii Ron, foarte aproape de valoarea aprobată prin legea bugetului de stat, aceea de 2.031.873 mii Ron.

Aţi interpretat creditele de angajament într-un fel original, introducând în bugetul anului 2009 sume ce se vor deconta în anul 2010, în valoare de 300.000 mii Ron. Aţi inventat creditele de angajament din fonduri proprii atrase de cercetare în valoare de 320.000 mii Ron.

Iată cum, printr-o scamatorie simplă, tipică noului FSN, fondurile de cercetare ajung la valoarea "execuţiei" anului trecut, de1.750.000 mii Ron.

În realitate, de fapt, este vorba de numai 900.000 mii Ron, valoare efectivă. Ce înseamnă acest lucru pentru cercetarea, dezvoltarea şi inovarea din România? Distrugerea lor cu buna ştiinţă.

În sistemul de cercetare, dezvoltare, inovare, toţi banii sunt alocaţi prin competiţie. Un proiect durează trei ani şi, în consecinţă, bazat pe previziunile de alocare şi competiţiile organizate şi finanţate în anii anteriori, ANCS a întocmit un buget de 3.700.000 mii Ron la sfârşitul anului trecut, buget aprobat în şedinţa de guvern. Cu noul buget de puţin peste 25% nu se pot finanţa nici măcar proiectele în derulare. Această reducere face ca proiectele să fie practic stopate.

În sistemul CDI, începând cu anul 2005, cercetătorilor români li s-a arătat că ceea ce-şi doresc chiar se poate. Ei sunt la fel de buni ca şi colegii lor din Europa, America, Japonia, India etc. Ei pot lucra în comun la proiecte importante europene (CERN) sau mondiale (ITER). Li s-a redat demnitatea şi au fost încurajaţi să ridice ochii din pământ.

Acest proces este unul lung şi dificil, dar azi avem un corp de cercetători care fac cinste ţării şi care au realizări notabile (vezi creşterea numărului de articole ISI, a numărului de reviste şi mai ales vezi noua faţă a Salonului Cercetării din cadrul TIB, salon la care nu mai domină posterele, ci produsele realizate).

Ce să înţeleagă acum această comunitate? Cum să perceapă faptul că azi mecanismul cercetării, dezvoltării şi inovării, pus în sfârşit în mişcare şi care a luat avânt, este stopat brutal prin introducerea unei răngi între piesele aflate în mişcare?

Exodul creierelor este un fenomen de care se plâng toate ţările. La întâlnirea diasporei ştiinţifice din toamna anului 2008, absolut toţi colegii noştri de origine română care lucrează în străinătate, au stabilit domenii comune de cooperare, parteneriate, unii şi-au făcut planuri de reintegrare.

Exodul creierelor a fost stopat şi a devenit ceea ce-şi doresc toate celelalte ţări, o circulaţie a acestora. Din păcate, măcelărirea fondurilor de cercetare a frânt aripile şi acestei intrări în normalitate şi a readus imediat în prim-plan suspiciunea, dorinţa celor valoroşi de a pleca şi de a se realiza în altă parte. Iată că, într-un mod simplu, prin politica paşilor în spate, actuala guvernare reuşeşte să-i alunge pe cei care constituie motorul dezvoltării societăţii.

Cercetare fără investiţii nu se poate face. Din păcate, pentru dumneavoastră, investiţiile nu înseamnă bani, ci minciuni. România a reuşit să propună un plan coerent de investiţii în cercetare, dezvoltare, inovare, este singura ţară care a avut curajul să facă o competiţie comună, punând laolaltă fondurile naţionale de investiţii cu cele structurale europene. Cei care au câştigat competiţia din fonduri naţionale n-au avut "noroc în viaţă", banii lor nu mai există!

Azi cercetarea, dezvoltarea, inovarea înseamnă cooperare, atât naţională, cât şi internaţională. Probabil că Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN), cunoscut pentru controversatul experiment ce urmează să fie efectuat şi care va elucida parte din tainele materiei şi universului, este cel mai prestigios loc în care şi-au dat mâna toţi cercetătorii lumii. Ei bine, România, după o lungă perioadă de eforturi, intensificate în ultimii trei ani, a ajuns să fie acceptată ca membru. Ce vor spune delegaţii la întrunirea din vară? Nu mai avem bani? Menţionez că cercetătorii români lucrează de mult şi cu bune rezultate acolo, dar nu beneficiază de drepturile celorlalţi. În urma experimentelor din anii următori se estimează că cercetătorii au mari şanse să ia premiul Nobel, dar din nou, numai cei care sunt membri!

În Europa şi în lume, toate ţările au crescut sau, în cel mai rău caz, şi-au menţinut fondurile pentru cercetare, dezvoltare, inovare, la nivelul anului anterior. Toţi, fără excepţie, ştiu din perioada crizelor trecute că cea mai grea revenire după criză este atunci când, în plină recesiune, ai redus fondurile destinate cercetării, dezvoltării şi inovării.

Dacă oprim sistemul acum, el nu va mai porni şi am condamna România la importuri perpetue de tehnologie şi know-how. Nu avem acest drept şi nu cred că există cineva din clasa politică care să îşi dorească acest lucru conştient.

În anii 2009 şi 2010 nu se vor mai organiza competiţii pentru proiecte, din lipsă de fonduri. Ne-au trebuit aproape 20 de ani pentru a trece de la finanţare pe bază de "ochi-frumoşi şi pile" la finanţare pe bază de competiţie. Sistemul este departe de a fi perfect dar reprezintă un progres fantastic faţă de alocarea practicată înainte, este stimulativ, aduce tinerii în prim-plan, consolidează poziţia cercetătorilor valoroşi. Tot acest sistem se duce pe apa sâmbetei! Se vor stimula de azi înainte finanţările preferenţiale, pilele, falsurile şi în special mimarea activităţii de cercetare, ceea ce este echivalent cu moartea cercetării însăşi.

Reţeaua entităţilor de transfer tehnologic, creată cu mari eforturi, care a început să funcţioneze şi să aducă profit IMM-urilor se va bloca din lipsă de finanţare, dar cel puţin aici guvernul este consecvent, introducând simultan şi impozitul forfetar.

Caravana inovării, cea mai nouă iniţiativă în domeniul transferului tehnologic, un real succes, nu mai poate demara, din lipsă de fonduri.

Saloanele de cercetare şi de inventică, resuscitate şi revigorate, vor cădea din nou, se vor prăfui şi se vor umple de postere cu minciuni colorate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Apreciem că atitudinea cel puţin injustă a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării faţă de cercetarea din România trebuie sancţionată, pentru ca situaţia investiţiilor în domeniu să fie normalizată. Considerăm suficient de puternice şi de convingătoare probele care stau la baza prezentei moţiuni şi ne arătăm indignarea faţă de modul în care sunt sfidaţi astăzi "părinţii" invenţiilor de mâine.

Ca reacţie la cele prezentate mai sus şi înţelegând efectele nocive ale deciziilor coaliţiei FSN asupra cercetării din România, ne facem datoria faţă de sistemul de învăţământ românesc şi faţă de cetăţeni, solicitându-vă votul pentru a determina Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării să dispună următoarele lucruri:

1. Aplicarea unei conduite europene în legătură cu cercetarea, dezvoltarea şi inovarea. Nu dorim să reinventăm roata şi nici nu dorim o politică "originală" în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării.
2. Creşterea fondurilor alocate real cercetării, dezvoltării şi inovării, cel puţin la nivelul celor planificate pentru anul 2008 şi planificarea unei creşteri graduale la nivelul a 1% din p.i.b. fonduri publice până în 2010.
3. Intrarea în normalitate în domeniul cercetării, prin prefinanţarea cu cel puţin 90% din valoarea proiectelor. Acest fapt ar fi o aliniere la practica mondială, unde finanţarea cercetării nu este privită ca o achiziţie a unui serviciu. În fapt, acest lucru înseamnă acordarea unui avans de 90%, şi nu de 30% ca până acum, deoarece instituţiile de cercetare nu au posibilitatea şi nici nu au menirea să ia credite pentru finalizarea lucrărilor.
4. Planificarea multianuală a resurselor şi garantarea acestora pe perioadele planificate (nu ca acum, când brusc resursele au fost măcelărite, reduse la 25%, un sfert din cele pe baza cărora s-a realizat planificarea competiţiilor din planul naţional).

Suplimentar faţă de aceste solicitări pe care ministerul are datoria să le pună în aplicare, cerem Parlamentului explicitarea atribuţiilor specifice din domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării în cadrul comisiilor pentru învăţământ a celor două Camere şi, de asemenea, solicităm coagularea unui grup de experţi care să ofere parlamentarilor consiliere în domeniile ştiinţei, tehnologiei şi transferului tehnologic.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim şi noi, doamna deputat.

Domnul deputat Florin Iordache. Pe procedură? Da.

Domnule coleg, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamna ministru,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr este un subiect foarte interesant acesta care vizează cercetarea. Dar pentru prima dată în Parlamentul României ni se prezintă un raport al unei autorităţi. Este vorba de raportul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare pentru anul 2007, ca moţiune a colegilor noştri liberali.

Eu cred că puteau să ne prezinte raportul Autorităţii Naţionale măcar pentru anul 2008, pentru că dacă vă uitaţi, stimaţi colegi, la pagina 9, în moţiune se spune foarte clar "nivelul preliminat pentru anul 2008 este cel de circa 0,47% din p.i.b." Datele pentru anul 2008 sunt publice, puteau colegii noştri măcar să reactualizeze, şi în momentul în care au dat "copy-paste" după raportul Autorităţii Naţionale, măcar puteau să dea "copy-paste" după raportul pentru anul 2008.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Daţi-mi voie să pun în discuţia plenului timpii prevăzuţi pentru a fi alocaţi grupurilor parlamentare şi reprezentantului Guvernului.

Conform unor norme stabilite, Guvernului i se rezervă 45 de minute pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterilor, după cum crede de cuviinţă.

Grupurilor parlamentare li se alocă timpul maxim corespunzător numărului iniţial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, după cum urmează: Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, 38 de minute: Grupul parlamentar al Partidul Social Democrat plus Partidul Conservator, 38 de minute; Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, 22 de minute; Grupul parlamentar al UDMR, 7 minute, şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, 6 minute.

Dacă sunt observaţii, comentarii faţă de modul în care au fost distribuite minutele.

Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Votul cu cartelă.

Cine este pentru?

Cu 110 voturi pentru, propunerile au fost aprobate.

Am să întreb semnatarii acestei moţiuni, conform regulamentului, dacă este cineva care doreşte să-şi retragă semnătura. (Din sală i se strigă că au fost întrebaţi)

V-a întrebat? E, poate că între timp s-a mai răzgândit careva. Nu s-a răzgândit niciunul, apreciem fidelitatea semnatarilor.

Domnilor colegi,

De asemenea, vă reamintesc faptul că în acest moment nu se mai pot face amendamente la moţiune. Ea intră în dezbaterea noastră, în forma în care a fost prezentată de către unul din reprezentanţii Partidului Naţional Liberal.

Am să rog acum pe domnul Jităreanu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, să exprime punctul de vedere al Guvernului la moţiunea simplă depusă de către Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Gerard Jităreanu (preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică):

Mulţumesc frumos.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu siguranţă, cercetarea ştiinţifică este unul din domeniile sensibile, iar evoluţia acesteia în ultimii 10-15 ani este de natură să crească şi mai mult sensibilitatea noastră în raport cu acest domeniu.

De asemenea, cred că nu este nimeni în această sală care să considere că cercetarea nu necesită un proces de restructurare şi, de asemenea, sunt convins că nimeni dintre dumneavoastră nu va aprecia că în şase luni se pot face minuni, iar acest proces de revitalizare a domeniului cercetării se poate încheia. Nu cred că se poate ca, peste noapte, economia şi cercetarea nu fac excepţie, să beneficieze de soluţii miraculoase care să schimbe radical şi cu un ritm atât de ascendent încât practic să facă imposibilă punerea în discuţie a oricăruia dintre domenii, dar cred foarte mult în profesioniştii domeniului şi pe ei mă bazez atunci când sper că acest domeniu, al cercetării, peste o perioadă de timp va arăta altfel.

Aş vrea, în acelaşi timp, să vă asigur că toţi membrii Guvernului consideră moţiunea ca o instituţie democratică şi prin ea este firesc să supunem dezbaterii Parlamentului problemele cele mai stringente cu care se confruntă societatea românească.

Ca principiu respectat în marea majoritate a comunităţilor politice, domeniul cercetării, prin natura sa, reprezintă una din rarele excepţii, întrucât nu face obiectul controverselor politice, ci cel mult al unor dezbateri care urmăresc formularea şi susţinerea pe termen lung a consensului în privinţa domeniilor şi priorităţilor de cercetare, iar depunerea unei moţiuni referitoare la acest domeniu poate submina grav orice demers care ar putea fi întreprins pentru realizarea consensului atât de necesar în domeniul crucial al vieţii economice şi sociale a României.

Prezenta moţiune nu face decât să exprime, într-o tonalitate preţios didactică, sub o aparenţă conciliantă, soluţii total desprinse de contextul macro-economic actual şi, în parte, de sfera de acţiune a unui singur minister. Ceea ce reflectă atitudinea injustă a iniţiatorului acestui demers faţă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ştim cu toţii că anul 2009 este un an de manifestare evidentă şi agravare pe plan global a crizei economice, ceea ce a condus şi conduce pentru toate guvernele la o reconsiderare şi reajustare în permanenţă a obiectivelor şi politicilor.

Ca urmare, şi în ţara noastră au fost făcute, din păcate, ajustări negative la bugetul ministerului, inclusiv în domeniul cercetării, cu toate că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării susţine creşterea fondurilor alocate acestui domeniu la cel puţin 1% din p.i.b.

Din păcate, însă, realitatea crizei economice şi a problemelor financiare reale depăşesc dorinţele şi eforturile ministerului şi ale Guvernului, după cum depăşesc dorinţele şi eforturile multor guverne din lume în această perioadă.

Dar, în pofida crizei care se manifestă, bugetul este şi reprezintă prioritatea numărul 1 a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în vederea dezvoltării activităţii de cercetare şi inovare, ca şi a respectului pentru cheltuirea banului public.

Moţiunea aduce în discuţie conduita europeană în legătură cu cercetarea, dezvoltarea şi inovarea. Ţinem să precizăm că, în ciuda condiţiilor foarte dificile generate de un an de criză economică, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a susţinut în mod ferm, cu ocazia elaborării proiectului de buget, necesitatea menţinerii unui ritm crescut al investiţiei în cercetare, dată fiind importanţa strategică a domeniului.

De asemenea, a întreprins şi a susţinut numeroase demersuri în acelaşi sens, iniţiate inclusiv la nivelul organismelor parlamentare. Menţionăm în acest context în mod special locul important ocupat de domeniul cercetării în cadrul dialogului la nivel înalt purtat de autorităţi cu partenerii sociali, în scopul adoptării programului naţional de reforme pentru realizarea obiectivelor strategiei Lisabona.

Trebuie să menţionăm, de asemenea, că din resursele bugetare alocate pentru anul în curs, ministerul a onorat obligaţiile contractuale scandente şi neonorate în anul precedent, în valoare de peste 250 de milioane de Ron.

Ministerul Educaţiei urmăreşte ferm principiile de echitate şi eficienţă în utilizarea fondurilor disponibile, analizând şi evaluând în detaliu fiecare proiect, introducând o finanţare diferenţiată a acestora, în funcţie de modul în care au fost atinse obiectivele preconizate şi calitatea rezultatelor obţinute. În consecinţă, susţine doar proiectele valoroase a căror rezultate pot fi rapid valorizate în mediul economic şi social.

În prezent, activitatea de implementare a rezultatelor cercetării este asigurată prin Direcţia Generală de Transfer Tehnologic şi Inovare, care se află în contact permanent cu inventatorii şi cu organizaţiile acestora, astfel încât activităţile inovative să fie susţinute nemijlocit, în mod eficace şi eficient.

Dezvoltarea capitalului uman şi a bazei materiale pentru cercetare reprezintă o prioritate susţinută ferm de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, urmărindu-se creşterea în continuare a personalului implicat în activitatea de cercetare-dezvoltare, creşterea numărului cercetătorilor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani, reducerea fenomenului de exod a cercetătorilor şi revenirea şi reintegrarea în unităţi de cercetare din România a cercetătorilor români din diaspora. Avem un exemplu prezent aici în acest sens, domnul vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, Marian Enăchescu, s-a reîntors în cadrul unui astfel de program şi proiect.

În cadrul programului "resurse umane" din Planul naţional II sunt în curs de derulare 704 proiecte pentru tineri cercetători, şi pentru aceste proiecte au fost alocate pentru acest an în întregime sumele care au fost contractate.

De asemenea, au fost alocate în întregime sumele pentru reîntoarcerea tinerilor cercetători, prevăzute în bugetele proiectelor cu acest specific.

Pentru a mări şansele pentru integrare mai rapidă a comunităţii ştiinţifice din România în circuitele internaţionale, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică susţine prin programul "capacităţi" din Planul naţional II, dezvoltarea infrastructurii de cercetare cu instituţii de profil din sectorul public, atât institute naţionale, cât şi universităţi, promovând dezvoltarea polilor de excelenţă în domeniile ştiinţifice şi tehnice relevante la nivel internaţional.

În 2009 este asigurată susţinerea financiară pentru un număr de 179 de proiecte care au ca obiective aducerea la zi a echipamentelor şi laboratoarelor de cercetare în domenii cu potenţial deosebit şi care, pe de o parte, sunt de interes major pentru consolidarea capacităţii naţionale de cercetare, iar pe de altă parte, se integrează mai uşor în tendinţele actuale pe plan internaţional.

În acelaşi timp, în acord cu recomandările referitoare la cercetare, menţionate în rapoartele de ţară ale Comisiei Europene, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Ministerul Educaţiei pun în continuare accent pe concentrarea şi orientarea cu prioritate a potenţialului din sistemul de cercetare, dezvoltare, inovare către domeniile care susţin dezvoltarea competitivă şi durabilă a economiei.

Astfel, se urmăreşte focalizarea resurselor bugetare spre proiecte care implică parteneriate viabile între cercetare şi industrie, pentru a dezvolta tehnologii avansate, materiale şi produse inovative, cu un impact deosebit asupra creşterii competitivităţii în sectoare economice cum sunt: industria, alimentaţia şi agricultura, sănătatea, energia şi mediul, urmărind inclusiv dezvoltarea serviciilor ştiinţifice şi tehnologice de referinţă în domenii de înaltă tehnologie, cum ar fi: energie, inclusiv pe bază de hidrogen şi pile de combustie, comunicaţii, aeronautică şi spaţiu, securitate, domeniu nuclear.

În cadrul programului "parteneriate", se derulează în momentul de faţă aproximativ 2500 de proiecte la care participă peste 1100 de agenţi economici, iar din aceste proiecte, 2000 fac parte din categoria celor care determină un impact semnificativ asupra dezvoltării tehnologice şi creşterii competitivităţii economiei româneşti.

Un număr semnificativ de proiecte susţin procesul de modernizare şi creştere a vizibilităţii internaţionale a României prin fundamentarea ştiinţifică a deciziilor de politică internă şi internaţională, Ministerul Educaţiei încurajând valorificarea investiţiilor de cercetare, dezvoltare, precum şi a rezultatelor cercetării prin toate demersurile întreprinse, cu accent pe antrenarea mediului privat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În pofida condiţiilor dificile privind finanţarea, Ministerul Educaţiei nu neglijează cercetarea în domenii de frontieră, care permit angrenarea mai fermă a comunităţii ştiinţifice din România în proiecte de dezvoltare în parteneriat internaţional. Astfel, Ministerul Educaţiei şi Autoritatea Naţională şi-au onorat toate angajamentele impuse de colaborările la proiectele derulate în cadrul programelor şi institutelor internaţionale din domeniul de cercetare-dezvoltare, cum ar fi: FP7, Euratom, SERN şi altele.

În cadrul FP 7 au fost selectate pentru finanţare 181 de proiecte cu participare românească, în valoare de peste 30 de milioane de euro pentru entităţile din România, ceea ce reprezintă aproape 5% din sumele angajate de Comisia Europeană pentru aceste proiecte.

În ceea ce priveşte contribuţia pe domenii, domeniul tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor deţine primul loc, cu o pondere de 24% aproape, iar în ceea ce priveşte suma alocată, este de peste 7 milioane de euro; urmează transporturile, nanoştiinţele, nanomateriale şi mediu.

În acelaşi scop, de a mări vizibilitatea internaţională a cercetării din România, Ministerul Educaţiei şi Autoritatea Naţională au susţinut participarea reprezentanţilor României la cel de-al 37-lea Salon internaţional al invenţiilor tehnicilor şi produselor noi de la Geneva, Elveţia, din acest an, unde România a obţinut 26 medalii de aur, 24 medalii de argint şi 5 de bronz şi, pentru prima dată în istoria participărilor româneşti, Marele premiu al Salonului pentru o invenţie a unei companii MB "Technologic", intitulată "Roboscan", destinată serviciilor de control vamal, proiect care a beneficiat şi de finanţare din partea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică.

De asemenea, România a participat, prin reprezentanţii ei, la Salonul Internaţional de Invenţii şi Inovaţii 2009 de la Varşovia, unde a luat premii pentru fiecare din invenţiile care au fost prezentate, adică 10 invenţii: 8 medalii de aur şi 2 medalii de argint.

De asemenea, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică acordă o atenţie specială menţinerii şi dezvoltării capacităţii de cercetare a institutelor naţionale, prin susţinerea programelor de tip nucleu, la care acestea participă prin competiţie şi, în prezent, se finanţează un buget cu 30% mai mare faţă de 2008 pentru susţinerea acestor institute naţionale de cercetare.

În cadrul acestor proiecte, sunt în studiu 184 de obiective de cercetare, 1.017 proiecte în toate cele zece domenii prioritare promovate prin strategia naţională de cercetare-dezvoltare şi inovare 2007 - 2013.

Politicile Autorităţii Naţionale, concretizate prin obiectivele menţionate, sunt susţinute în mod sinergic şi prin programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" - axa prioritară II - în cadrul căreia au fost selectate 126 de proiecte în valoare de peste 250 milioane de euro, din care asistenţa nerambursabilă este de circa 200 milioane de euro.

Aceste proiecte urmăresc construcţia de infrastructuri noi de cercetare-dezvoltare, modernizarea celor existente, crearea unor poli de excelenţă în domenii de cercetare-dezvoltare, dezvoltarea proiectelor în parteneriat, între institute de cercetare-dezvoltare, universităţi şi agenţi economici privaţi, dezvoltarea activităţii şi infrastructurii de cercetare-dezvoltare la agenţii economici privaţi.

Un mare număr de proiecte de cercetare-dezvoltare, peste 880, au beneficiat în perioada 2006 - 2008 de pregătire pentru a accesa fonduri structurale, prin programul "IMPACT", al cărui efect s-a dovedit foarte redus, în condiţiile în care sub 10% din proiectele pentru care s-au plătit studii de fezabilitate, de piaţă sau planul de afaceri, în valoare de peste 58 milioane de roni, au fost depuse şi finanţate la competiţiile organizate pentru fonduri structurale.

Sensibilizarea societăţii şi schimbarea atitudinii acesteia faţă de activitatea de cercetare şi de rezultatele ei, cred că, de asemenea, trebuie să ne dea de gândit, şi este o zonă în care avem foarte multe de făcut.

Sunt încă persoane care susţin că cercetarea doar consumă fonduri şi nu înţeleg rolul major pe care aceasta îl are în dezvoltarea societăţii şi transformarea acesteia, conform Declaraţiei de la Lisabona, într-una bazată pe cunoaştere.

În plus, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin ANCS, desfăşoară în prezent o campanie de consultare a ministerelor economice în privinţa temelor de proiecte de cercetare-dezvoltare, care vor fi lansate în regim prioritar de tip "top-down", pentru a susţine dezvoltarea sectoarelor respective, prin valorificarea rezultatelor aplicative directe ale cercetării.

Astfel, vor fi incluse în pachetele de informaţii aferente planului naţional de cercetare-dezvoltare cerinţele ministerelor privind tematica de cercetare, în concordanţă cu strategiile de ramură.

Acesta este modul prin care se realizează susţinerea politicilor economice prin proiecte de cercetare aplicativă.

Au fost, de asemenea, în aceeaşi direcţie şi acelaşi sens, semnate protocoale de colaborare cu OSIM şi Consiliul Naţional al IMM-urilor pentru stabilirea de parteneriate, în vederea stabilirii unor tematici de cercetare cu aplicabilitate imediată în mediul economic.

Doamnelor şi domnilor deputaţi din grupurile parlamentare ale PNL, trebuie să subliniem că noi nu putem fi responsabili pentru angajamentele asumate la final de guvernare, când au fost angajate, pentru anul 2009, sume mai mari cu aproape 50% faţă de cele acordate în 2008, fiind evidentă imposibilitatea practică a acoperirii acestora.

Din păcate, datorită nivelului la care au fost angajate fondurile, fără a se ţine seama de evoluţia descendentă a economiei mondiale, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării regretă că nu dispune momentan de resursele financiare care să-i permită realizarea de noi proiecte de investiţie în cercetare.

Referitor la intrarea în normalitate în domeniul cercetării, prin prefinanţarea cu cel puţin 90% din valoarea proiectelor, precizăm că ministerul este susţinător al proiectului de lege iniţiat de către domnul senator Mihail Hârdău, proiect aflat în dezbaterea comisiilor de specialitate ale Parlamentului, prin care se propune modificarea Legii finanţelor publice, astfel încât să fie asigurată finanţarea şi nu decontarea cercetării, măsură prin care vor fi asigurate prefinanţări de până la 90% din valoarea anuală a proiectelor.

În legătură cu planificarea multianuală a resurselor şi garantarea acestora pe perioadele planificate, reamintim promotorilor moţiunii că Ministerul Educaţiei asigură finanţarea în sistem descentralizat a programelor şi proiectelor de cercetare-dezvoltare şi este iniţiatorul hotărârii Guvernului prin care a fost aprobat principalul instrument pentru implementarea strategiei naţionale în domeniu, planul naţional pentru cercetare-dezvoltare-inovare pentru perioada 2007 - 2013, instrument care funcţionează pe baza planificării multianuale a resurselor. Este, însă, evident că Ministerul Educaţiei nu poate garanta singur respectarea acestor planificări.

În ceea ce priveşte grija exprimată de promotorii moţiunii referitoare la coagularea unui grup de experţi care să ofere parlamentarilor consilieri în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi transferului tehnologic, dorim să aducem în atenţia doamnelor şi domnilor deputaţi faptul că pe perioada ultimelor 4 ani a fost amânată nejustificat constituirea Consiliului pentru politica ştiinţei şi tehnologiei, organism care, conform legii, trebuie să funcţioneze în coordonarea primului-ministru, pentru a acorda consiliere de specialitate, la nivel strategic în ceea ce priveşte activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare din România.

Precizăm că, în momentul de faţă, Ministerul Educaţiei realizează acţiunile necesare pentru numirea şi funcţionarea acestui consiliu.

Activitatea de cercetare reprezintă un vârf de lance în promovarea progresului tehnologic, care poate relansa economia românească şi, de aceea, considerăm că dezbaterile pe această temă nu trebuie să fie utilizate în mod abuziv, ca instrumente de acumulare de capital politic, ci recunoscându-se rolul şi importanţa de ordin strategic ale activităţilor de cercetare, planul de acţiune în domeniu ar trebui să fie susţinut de toate grupările politice.

Dacă nu se respectă această cerinţă democratică elementară, moţiunea devine un instrument politicianist, demagogic, de manipulare a opiniei publice.

Având în vedere argumentele prezentate referitoare la problemele învederate de semnatarii moţiunii, Guvernul propune plenului Camerei Deputaţilor ca moţiunea, susţinută de deputaţii aparţinând Grupului parlamentar al PNL, să fie respinsă prin votul dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În continuare, domnilor colegi, intrăm în dezbaterea moţiunii. Am să dau cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare pentru a-şi exprima punctul de vedere în raport cu moţiunea supusă dezbaterii.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, îl invit la microfon pe domnul deputat Teodor Marius Spînu, urmând "..

Vă cer scuze! Am aici o altă ordine, puţin sofisticată.

Doamna deputat Sanda Maria Ardeleanu, din partea Partidului Democrat Liberal, urmând ca domnul Spînu să fie al doilea vorbitor din partea acestui grup.

Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Cristian Dumitrescu.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Regret că sunt nevoită să constat că ne aflăm din nou în faţa unui demers demagogic şi superficial şi a unui text cu comparaţii şi date lipsite de pertinenţă, contradictorii.

Demersul dumneavoastră, stimaţi colegi liberali, aduce chiar prejudicii unui domeniu de maximă importanţă pentru societatea românească, cum este domeniul cercetării-dezvoltării-inovării, prin modalităţile de abordare a unei problematici complexe şi ale cărei rezultate se văd pe termen lung. Şi spun aceasta din interiorul sistemului universitar, în cadrul căruia rolul cercetării reprezintă un element hotărâtor.

Însă, prezenta moţiune nu reprezintă astăzi, în opinia mea, altceva decât o tentativă criticabilă atât din punctul de vedere al formei, cât şi al conţinutului, de a deschide o uşă pe care, tot dumneavoastră, stimaţi colegi liberali, aţi închis-o printr-o atitudine marcată de lipsa unui interes real şi pe termen lung, acţionând cel mult, uneori, discreţionar, atunci când aţi avut şansa să vă spuneţi cuvântul şi în acest domeniu.

Şi apoi, ca lingvist, nu pot să nu remarc construirea defectuoasă a însuşi titlului unei moţiuni redactate de specialişti universitari şi cercetători, poate, dar care recurg la o limbă română demnă doar de presa de scandal.

Titlul moţiuni dumneavoastră, doamnelor şi domnilor semnatari, şchioapătă grav şi surprinzător, chiar şi la capitolul creativitate, inovare, în limba română, limba maternă.

Prin urmare, nu putem lua în serios un asemenea text, pe care îl punem sub semnul întrebării atât din perspectiva corectitudinii lui, cât şi a moralităţii enunţiatorului. Este un joc democratic, din păcate neinspirat, promovat într-un context dificil pentru toată lumea.

Cercetarea nu este un ateneu căruia trebuie să i se dea un bănuţ din milă. Şi, apoi, este nedemn să revendicăm schimbarea radicală a situaţiei cercetării la doar şase luni de guvernare, dar după ani de neglijare şi ignorare a domeniului.

Ca membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, am participat deja la dezbateri pe această temă, încă din primele săptămâni ale actualei sesiuni, votând pentru alocarea de fonduri suplimentare cercetării, pentru încurajarea progresului în cercetare-dezvoltare şi inovare.

Stimaţi colegi liberali, nu era nevoie de atâta hârtie, timp şi energie inutil consumate pentru a contura palid o situaţie existentă şi un ideal spre care privim cu toţii. Vrem şi noi alocarea unui procent decent din p.i.b. pentru excelenţa intelectuală. vrem şi noi recunoaşterea performanţei personale şi instituţionale. milităm şi chiar acţionăm ca participanţi direcţi la proiecte interne şi internaţionale, pentru stimularea inovaţiei şi transferul rezultatelor cercetării ştiinţifice către mediul economic şi social. România este şi va trebui să se consolideze ca ţară creatoare de tehnologie.

Dar, vă invit, doamnelor şi domnilor, să părăsim terenul steril al vorbelor de dragul vorbelor, şi să construim împreună, prin soluţii şi atitudini adecvate, o legislaţie coerentă, în cadrul căreia triada cercetare-dezvoltare-inovare să se constituie într-un puternic argument al europenităţii noastre.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc. Aţi utilizat 5 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Îi dau cuvântul, în continuare, reprezentantului Grupului parlamentar al PSD-PC, domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

De fiecare dată când voi veni la acest microfon şi mă voi adresa domniilor voastre în legătură cu o moţiune, indiferent cum - simplă sau de cenzură -, nu voi înceta să aduc în atenţie faptul că respect în mod deosebit această instituţie, că instituţia moţiunilor simple şi a moţiunilor de cenzură sunt instrumentele fundamentale, principale ale controlului parlamentar exercitat asupra Guvernului. nu o să încetez să spun că sunt extrem de utile, de necesare, şi, de asemenea, să reamintesc, în acest context, că, din păcate, în spiritul nostru balcanic şi dâmboviţean, am transformat şi tindem să transformăm, pentru că nu trebuie să generalizăm, aceste instrumente în folosirea lor aproape abuziv, să le transformăm în instrumente lipsite de semnificaţia pe care legiuitorul le-a conferit...

Asta este realitatea şi, de fiecare dată, o să spun acest lucru, pentru că doresc să menţionez că indiferent de ceea ce voi spune, şi sper că voi spune lucrurile pe faţă şi foarte corect, respectul meu pentru instituţie, chiar dacă vorbesc împotriva acestei moţiuni simple, este acelaşi. Şi, de aceea, am să fac referire la Sisif, care a rămas pentru noi simbolul acţiunilor perseverente, dar inutile, din antichitate până astăzi. Într-o astfel de ipostază se plasează, pentru a câta oară şi din păcate, şi Partidul Naţional Liberal care împinge din nou pe Dealul Parlamentului o moţiune bolovănoasă simplă şi, şi de data aceasta, trebuie s-o spun cu regret, inutilă, indiscutabil.

însă, domeniul cercetării-dezvoltării-inovării este unul dintre cele mai elevate, mai necesare, mai importante ale societăţii, ale cunoaşterii. În consecinţă, merită să fie abordat cu toată deferenţa necesară. Tot respectul meu pentru domeniul cercetării, tot respectul meu pentru cercetători, toată consideraţia şi tot respectul meu pentru problemele reale cu care aceştia se confruntă.

Dar, ce ne oferă autorii moţiunii? O abordare inconsistentă şi, din păcate, am aici un cuvânt pe care aş vrea să-l sar, trivial. Denumirea dată moţiunii devine emblematică pentru modul în care colegii noştri ne-au învăţat că abordează acest instrument fundamental al democraţiei, şi o fac şi acum, când şi-au propus să vorbească despre un subiect de respectat, cum este cel al cercetării.

Prin volumul său, moţiunea pare de-a dreptul impresionantă. Numără nu mai puţin de 32 de pagini. Şi nu pot să nu constat, să apreciez modul în care a fost prezentată de distinsa noastră colegă, cu intonaţie, cu punctuaţie corectă, cu o prezentare într-adevăr care, dacă ar fi fost şi pe conţinut la fel de elegantă şi de relevantă, poate ne-ar fi şi atras atenţia. În orice caz, tot respectul şi consideraţia pentru exerciţiul pe care de atâtea ori şi în mod neobosit colega noastră îl face în prezentarea acestor moţiuni.

din păcate, trei sferturi din această moţiune nu numai că nu are legătură cu titlul moţiunii, dar constituie de fapt o perpetuă rostogolire a ideii că autorii caută piatra filozofală. În imposibilitatea de a-şi susţine cu argumente intenţiile critice la adresa politicii actualei guvernări în domeniul cercetării-dezvoltării-inovării, autorii îşi încarcă moţiunea cu un enorm balast, transformând-o într-un fel de tratat, din păcate, elementar despre cercetare.

Pe întinsul a 27 de pagini, din cele 32, în moţiune ni se explică răbdător, abuzându-se, însă, de răbdarea noastră, cum se definesc termenii de cercetare-dezvoltare-inovare, care este politica SUA şi a preşedintelui Barack Obama în domeniul cercetării-dezvoltării-inovării, ce conţine strategia Lisabona, ce sunt şi ce fac diverse organizaţii, organisme internaţionale în acest domeniu.

Efortul de a umple moţiunea cu compilaţii despre cercetare i-a epuizat se pare, însă, pe autori, pentru că cităm chiar din autori, nemairămânându-le suficientă energie pentru cercetarea propriu-zisă. Iată de ce, din complicatul puzzle în care sunt împărtăşite ideile moţiunii, sau împrăştiate, se disting totuşi suficient de clar afirmaţii precum că în bezna în care se găseşte cercetarea-dezvoltarea-inovarea românească pre şi postdecembristă, a existat o singură fereastră de lumină, exact în timpul guvernării liberale, care ne aminteşte de neuitata sintagmă "luminiţa de la capătul tunelului". Această perioadă este descrisă în moţiune prin termeni ca "întărirea capacităţii naţionale", "întărirea colaborării", "îmbunătăţirea accesului la resurse", "stimularea climatului novativ", "România participă activ ".."

Stimaţi colegi, vă sună cunoscute aceste formulări? Din documentele cărui partid de ieri şi-au extras, onorabilii noştri colegi de astăzi, aceste formulări bolovănoase ale limbajului de lemn?

Totuşi "finit coronat opus", finalul moţiunii face dovada capacităţii inovative în exprimarea autorilor. Pentru a vesteji preocupările actualei guvernări în domeniul cercetării-dezvoltării-inovării sunt folosite din plin cuvinte ca: "ce din coadă au să sune", sau se vorbeşte despre introducerea unei "răngi" între piese şi despre politica paşilor din spate, despre măcelărirea fondurilor de cercetare şi chiar despre moartea cercetării însăşi.

Ştiţi foarte bine cum un foarte mare filozof vorbea despre moartea societăţi. Iată un tablou macabru, care, din păcate, nu este real, deşi, încă o dată, sunt ultima persoană care să susţin că în cercetarea românească nu există probleme, probleme complicate şi foarte mult agravate, într-adevăr, de o politică inconsecventă, de peste 20 de ani, datorită unei politici a priorităţilor naţionale, parcă prost înţelese, dar şi de o politică a neînţelegerii pe fond a importanţei cercetării româneşti.

Dar, revenind la fondul problemei: în opoziţie cu liberalii, cu colegii, distinşii mei colegi liberali, mă voi ghida după dictonul "non multam, sed multum". Iată de ce ştim că activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare este în esenţă o activitate sau o profesie liberală, comparabilă cu cea artistică sau culturală, de fapt, de creaţie. Iar creaţia, sigur, este un apanaj al libertăţii. Iar libertatea este o componentă esenţială a spiritului novator.

M-aş fi aşteptat ca domnii colegi liberali să o trateze în consecinţă. Ce constatăm, însă? Măsurile propuse în moţiune nu depăşesc clasicul apel la resursele bugetare. cererile se limitează la creşterea fondurilor, refinanţare, planificarea multianuală a resurselor şi garantarea acestora (am citat din moţiune).

Credeţi, domnilor liberali, că finanţarea de la buget este de natură să descătuşeze cercetarea-dezvoltarea-inovarea? Să stimuleze libera iniţiativă în creativitate? În totalitate, aceasta este problema legată de finanţare? Da, finanţarea, recunosc, este un element important, definitoriu, definitiv şi obligatoriu, dacă vrem să avem cercetare. Dar, resursa principală este alta: resursa principală este stimularea, iar această stimulare vine prin educaţie, prin responsabilizarea factorului politic şi, în cele din urmă, printr-o politică în domeniul cercetării, care implică o subsidiară, la fel de importantă, însă şi în opinia mea, aceea a finanţării.

În societatea cunoaşterii, importantă nu este doar cercetarea în sine deci, cât mai ales rezultatele cercetării. Viziunea dumneavoastră nu ajunge până acolo, tocmai la finalitatea pe care o aşteptam din partea dumneavoastră. Nu a ajuns nici măcar până la a pune în discuţie veniturile cercetătorilor. V-aţi cantonat doar pe palierul de intrare a banilor publici în sistemul cercetării-dezvoltării-inovării, dar nu aţi încercat să faceţi o analiză input-output şi să vedeţi care sunt, pe cale de consecinţă, rezultatele ieşirii, adică rezultatele unei finanţări.

Aţi prezentat în moţiune o mulţime de date despre sumele mai mari sau mai mici care au fost introduse în sistem. N-aţi spus nimic de specialiştii din sistem, şi subliniez că cercetarea trebuie să ajungă, să producă mai multe resurse decât consumă. În această direcţie, trebuie arătat că măsurile propuse în moţiunea aceasta este politica. A ajunge, însă, acolo, asta nu înseamnă că nu avem nevoie de resurse.

Iată de ce, doamnelor şi domnilor, în cuprinsul moţiunii toată vina pentru nerealizările din domeniul cercetării-dezvoltării-inovării este atribuită "noului FSN", această sintagmă care vă bucură foarte tare. Dacă aş vrea să fiu răutăcios, dar nu pot să-mi permit, pentru că totdeauna am respectat minoritatea, înţeleg că pentru această simplă sintagmă aţi introdus această moţiune. Vreţi s-o auziţi, vă place cum sună, o repetaţi, dar nu are niciun ".. După 20 de ani de democraţie în România, cred că sunteţi pe o cale greşită, aşa cum, acum 20 de ani, un eminent liberal de atunci şi un eminent analist al politicii româneşti de acum, nu ştiu dacă mai este liberal, Patriciu, vorbea de tăiatul cozii câinilor pentru a urgenta reforma.

Actualul Guvern este subtil făcut responsabil, inclusiv pentru angajamentele fără acoperire pe care fostul guvern liberal şi le-a asumat, mai ales la final de mandat. Dar eu n-o să vă mai împovărez cu trista moştenire, pentru că un adevăr enunţat de prea multe ori ajunge să se devalorizeze.

Susţin cu convingere că perspectiva macabră din care semnatarii moţiunii privesc cercetarea-dezvoltarea-inovarea românească, este în bună măsură produsul propriei lor politici. O responsabilitate comună are întreaga clasă politică din România - o afirm cu tărie! -, dar dumneavoastră aţi avut foarte mulţi bani şi i-aţi folosit foarte prost. Pentru că asta este marea realitate a guvernării abundente din perioada în care aţi condus această ţară, şi care abundenţă, din nefericire sau din fericire pentru unii şi pentru alţii, dar, oricum, din păcate, nu a fost rezultatul managementului politic exersat de dumneavoastră în actul guvernării, ci a unei conjuncturi cu adevărat astrale de elemente, care au permis să existe resurse şi creştere economică importantă în România, o perioadă bună de timp, sperăm să se întoarcă, indiferent din ce motive.

Să ne amintim de efectul devastator asupra cercetării-dezvoltării-inovării pe care l-a avut procesul de privatizare al unităţilor de cercetare în perioada '97 - 2000. Majoritatea acestora nu şi-au menţinut domeniul de activitate, devenind doar valori imobiliare. Atunci a fost o fereastră; o fereastră, dar nu de lumină în cercetarea românească, ci de oportunitate de a pune cruce cercetării româneşti, dacă vreţi să folosim argumentele folosite chiar de dumneavoastră.

Doresc, în final, să fac un apel la colegii din opoziţie să nu mai folosească dezbaterile asupra unor domenii atât de importante şi de sensibile, cum este cel al cercetării-dezvoltării-inovării, ca instrument de acumulare de capital politic. Sau, să-l folosească pe acela care poate să le aducă capital politic.

Acesta, din păcate, în afară de o dezbatere şi o discuţie politicianistă, cred că nu a făcut altceva decât să fie un vehicul pentru nişte acuze, între care mult şi dragul, simpaticul, susţinutul, plăcutul dumneavoastră "noul FSN".

Se constată că multe moţiuni nu conduc neapărat la multe soluţii, iar mult nu înseamnă neapărat mult şi bine.

Faţă de post-scriptumul moţiunii, asigur pe colegii liberali că sunt bine cunoscute la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, al cărui preşedinte am onoarea să fiu, atribuţiile ce ne revin în domeniul cercetării, dezvoltării, inovării. Avem, de asemenea, şi experţi care pot să ofere celor care au nevoie consiliere.

Avem, într-adevăr, nevoie de mai puţine moţiuni şi mai multe noţiuni.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi dau cuvântul în continuare domnului Călin Popescu-Tăriceanu, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi, membri ai Camerei Deputaţilor,

Doresc să mă adresez, de asemenea, reprezentanţilor cercetătorilor care se află astăzi în sală, pentru a asista la această dezbatere.

Doresc de la bun început să spun că am ascultat cu multă atenţie intervenţiile antevorbitorilor mei, fie că mă refer la cel care reprezintă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, fie la colega deputat din partea Grupului parlamentar al PD-L, al cărui nume nu-l mai reţin, am impresia că a şi plecat din sală, şi m-am speriat cât de mult bla-bla am auzit. Nişte luări de poziţii într-un limbaj de lemn, aşa cum se întâmplă, din păcate, de multe ori şi vii cu explicaţii care sunt de-a dreptul penibile, de-a dreptul jenante.

Aşadar, permiteţi-mi să mă refer în câteva cuvinte la situaţia din acest moment a cercetării, a dezvoltării şi a inovării din România. Şi cred că pentru situaţia actuală există cel puţin, dacă nu mai mulţi, doi vinovaţi. Aceşti vinovaţi sunt fostul prim-ministru din ultimii patru ani şi fostul ministru al cercetării, prof.univ.dr. Anton Anton, care, în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Ştiinţă şi Cercetare, a făcut eforturi mari pentru a duce domeniul cercetării acolo unde trebuie să se situeze într-o ţară modernă şi europeană. Şi noi doi suntem vinovaţi, pentru că în aceşti patru ani am reuşit să le arătăm cercetătorilor că se poate, că sunt la fel ca şi confraţii lor din Europa şi că în ţara lor se poate face cercetare, se poate face dezvoltare tehnologică şi se pot face inovaţii.

Mai suntem vinovaţi şi pentru faptul că i-am adus înapoi pe tinerii cercetători valoroşi care plecaseră în străinătate, minţindu-i că pot să aibă o activitate normală într-o ţară normală. Şi mai suntem vinovaţi pentru că am reuşit să ridicăm România de pe ultimul loc în Europa în statisticile de inovare şi să imprimăm o tendinţă puternic ascendentă. Suntem vinovaţi şi pentru că am făcut ca România, în consiliul de competitivitate, să fie o voce ascultată şi respectată. La toate aceste lucruri, vă pot spune că nu am visat, ci am reuşit să le realizăm.

Ce folos, însă, că, după toate aceste lucruri, o grupă de nepricepuţi, dar, în sfârşit, şcoliţi la o şcoală, şcoala folosind motorul de cercetare Google al domnului Preşedinte, a venit şi le-a trântit tuturor uşa în nas. Nu numai atât, a mai pus şi un baston în agrenaj, un băţ în angrenaj, în aşa fel încât acest angrenaj care începuse să funcţioneze foarte bine, să se poată bloca.

Toate acestea, într-un context de evoluţie socială şi evoluţie economică a Europei, care se îndreaptă clar, în privinţa ţărilor dezvoltate, către un singur obiectiv - promovarea acestui sector al cercetării şi dezvoltării şi inovaţiei ca adevărat motor de creştere economică şi de progres social.

Pentru cercetătorii români care au avut proasta inspiraţie să facă apel la fondurile naţionale pentru cercetare, nu aş putea să le spun decât că sunt lipsiţi de noroc în viaţă. De ce? pentru că actualul Guvern a reuşit o performanţă remarcabilă, şi anume, să diminueze drastic fondurile alocate cercetării cu peste 70% în acest an. Ceva mai norocoşi, la modul serios vorbind, sunt cei care au făcut apel la fondurile structurale, la fondurile europene şi care-şi pot astăzi continua proiectele începute.

Dar cred că pentru România nu este normal, nu este firesc să creadă că poate să progreseze exclusiv bazându-se pe fondurile europene. Fără un efort propriu, nu vom putea să ne atingem obiectivele. Şi permiteţi-mi, pentru că vorbesc de Europa, să vă dau un citat din comunicarea făcută de preşedintele Comisiei Europene către Consiliul European din 26 noiembrie 2008, în care se referea la un plan de restabilire a economiei europene afectate de criză. Şi ce spunea Barroso în această comunicare? Că planul de revenire economică, planul de reconstrucţie economică trebuie să aibă doi stâlpi. Primul este o injecţie masivă - traduc din engleză şi de aceea poate fac pauze mai lungi - este o injecţie masivă pentru a susţine puterea de cumpărare şi a crea şi a stimula încrederea consumatorilor. Este un element de care, evident, actualul Guvern român nu a ţinut cont şi acest lucru l-am discutat atunci când am dezbătut moţiunea pe măsurile de consolidare şi de refacere a economiei afectate de criză.

Al doilea element la care se referă Barroso este o acţiune pe termen scurt şi permiteţi-mi să citesc, pentru a întări competitivitatea Europei pe termen lung. Planul stabileşte un program complet către acţiuni îndreptate în domeniul invetiţiilor inteligente. Şi comisia ne şi spune ce înseamnă investiţii inteligente. Înseamnă a investi în domeniile corecte care ţin de nevoile viitorului. Şi anume, investind în eficienţă energetică, pentru a crea locuri de muncă şi a economisi energie, a investi în tehnologii curate pentru a susţine sectoare precum construcţiile şi automobilele, în pieţele cu emisii reduse de carbon ale viitorului şi, de asemenea, investind în infrastructură şi interconectare pentru a promova eficienţa şi inovaţia.

Din păcate, aceste lucruri par să fie absente în analiza responsabililor Guvernului român. Am vorbit nu o dată de necesitatea de a ne angaja într-un proiect ambiţios, şi anume, de a transforma România în a şaptea putere economică a Europei. Şi acest lucru se poate face numai cu cercetare, numai cu dezvoltare şi cu inovare, pentru a transforma România într-o ţară modernă şi competitivă.

Nu cred, cu toată onestitatea, că rămânând la activităţi care se făceau şi acum câteva milenii, cum ar fi de exemplu agricultura sau construcţiile de nave, o să facem o Românie mai competitivă. Nici aceste activităţi fără cercetare şi dezvoltare tehnologică nu vor putea să fie competitive la nivel european. Mai degrabă, ar trebui să ne orientăm către domenii precum IT-ul, energiile regenerabile, tehnologii şi soluţii pentru protecţia mediului, investiţii în produse cu emisii reduse de bioxid de carbon.

Astăzi, am putea spune că tehnologiile de comunicaţii moderne sunt la fel de importante precum a fost calea ferată în secolul al XIX-lea.

După cum ştiţi, obiectivul Guvernului trecut a fost să atingem 1% fonduri alocate cercetării, dezvoltării şi inovării, fonduri din bani publici şi 1% din produsul intern brut până în 2010, pentru a ne alinia la obiectivele stabilite prin agenda Lisabona. Şi eram pe drumul cel bun.

Fondurile tăiate pentru anul 2009 cu 70% sunt dovadă a lipsei de responsabilitate nu numai faţă de un domeniu - acela al cercetării -, dar şi faţă de viitorul României şi faţă de viitoarele generaţii, cărora le închidem orice perspectivă de viitor.

L-am auzit pe domnul secretar de stat spunând: "Guvernul nu neglijează cercetarea în condiţiile crizei". Atunci, domnule secretar de stat, v-aş ruga să ne spuneţi cum se face cercetare fără bani, cum se fac investiţii în cercetare fără bani, cum se derulează proiectele din cercetare fără bani. Poate, eu ştiu, o să inventaţi un fel de perpetuum mobile, nu de alta, dar cred că actualul Guvern ar fi în stare să facă şi aşa ceva.

Din păcate, ce am remarcat este că Ministerul Educaţiei şi Cercetării se scuză şi enunţă regrete. Regretele să ştiţi că nu valorează absolut nimic. Este o atitudine, aş spune, chiar jenantă. Ce ar fi trebuit să facă actualul Guvern şi ministerul din care faceţi parte, împreună cu doamna ministru, să susţineţi domeniul pe care-l coordonaţi, pentru că este singura şansă pentru o Românie modernă în viitor.

Realitatea însă ne convinge că aţi preferat cu totul şi cu totul altceva. Şmenul a la Ridzi de 600 de mii de euro, cu banii întorşi la campania electorală pentru odraslele din PD-L. Nu-i aşa, domnilor? E bine. Ce cercetare? Ce viitor al României? Ce discutăm de lucrurile astea? Pentru coaliţia aflată la guvernare astăzi, cel mai important lucru pare să fie cum să fure mai mult din banii publici, din banii cetăţenilor, pentru că ştiu că la finele acestui an, unii dintre ei, sau dacă nu chiar amândoi, vor pleca acasă.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, aţi epuizat din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL 11 minute. În continuare, daţi-mi voie să dau cuvântul domnului Kötö Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi la dispoziţie 7 minute.

Domnul Kötö Iosif:

Doamna preşedinte,

Doamna ministru,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al UDMR susţine moţiunea prezentată, pornind de la un principiu global.

În secolul XXI, supranumit şi secolul ştiinţei şi revoluţiei tehnice, numai acea ţară şi comunitate poate fi competitivă şi poate asigura populaţiei calitatea vieţii, care pune în centrul organizării statale cultivarea spiritului inovativ, investind în cercetare. Celălalt argument este foarte practic, vital pentru redresarea vieţii social-economice. Implicarea potenţialului de cercetare, dezvoltare şi inovare din România poate avea un rol decisiv în contracararea efectelor crizei globale asupra economiei şi societăţii româneşti. În acest context, accentuăm faptul că unul din mijloacele importante sustenabile pe termen mediu şi lung, de depăşire a perioadei dificile din punct de vedere economic la nivel naţional, îl constituie reorientarea şi competitivizarea economiei, cu înnoirea producţiei de bunuri şi servicii prin absorbţia de inovare, ca rezultat direct al cercetării şi dezvoltării.

În schimb, în practică zilnică guvernamentală, aceste principii nu se regăsesc. Exemplul cel mai elocvent în acest sens este că în timp ce pentru asigurarea dezvoltării durabile în ţările dezvoltate se alocă fonduri în jurul nivelului de 1% din p.i.b., iar la noi, în România, în urma rectificării bugetare, a scăzut în mod drastic. În urma acestei miopii guvernamentale, domeniul c.d.i. este marginalizat şi a început degradarea instituţională a sistemului. În prezent, situaţia cercetării din România este dezechilibrată.

Puţini dintre cercetătorii de vârf aleg să-şi desfăşoare activitatea la noi în ţară. Majoritatea pleacă în alte ţări, unde muncii lor i se acordă creditul pe care-l merită pe drept. Cei care totuşi rămân se confruntă cu situaţii de multe ori fără ieşire. Nu-şi primesc banii la timp, de multe ori nu mai au fonduri să ducă proiectele până la capăt. Pur şi simplu nu pot intra în competiţiile naţionale şi internaţionale pentru că nu obţin creditele necesare derulării unui proiect.

Pentru înlăturarea acestei situaţii, Uniunea Democrată Maghiară solicită tratarea ca prioritate a cercetării ştiinţifice din România şi susţine finanţarea bugetară adecvată conform standardelor europene. Considerăm că în vederea intrării în normalitate în domeniul cercetării este necesară luarea următoarelor măsuri imediate. În vederea întăririi capacităţii instituţionale şi asigurării resurselor umane, este nevoie de intensificarea forţei de atragere de fonduri europene şi internaţionale, implicarea capitalului privat în cercetare, creşterea şi sprijinirea parteneriatelor public privat în domeniul de cercetare-dezvoltare, cu mai multe metode, prin cointeresarea părţii private, prin facilităţi fiscale şi recompense instituţionale.

Pe lângă asigurarea fondurilor necesare din sistemul c.d.i., trebuie înrădăcinată modalitatea - şi sunt de acord cu antevorbitorii mei - de prefinanţare cu cel puţin 90% din valoarea proiectelor, aceasta fiind singura posibilitate de a derula proiecte viabile.

UDMR solicită ca, în cadrul institutelor de cercetare finanţate de la bugetul de stat, să fie garantată posibilitatea cercetării temelor care asigură transmiterea culturilor regionale, contribuind la păstrarea identităţii comunităţilor minoritare, condiţia acesteia fiind angajarea proporţională, la nivel naţional şi regional, a cercetătorilor din rândurile comunităţilor minoritare.

O altă problemă importantă o constituie sistemul de promovare a cercetătorilor. Sistemul este în continuare rigid şi se bazează mai degrabă pe vechime decât pe realizările cercetătorilor. Se observă cu precădere prezenţa cercetătorilor vârstnici în sistem, este necesar să se pună în mod urgent la dispoziţia tinerilor şi a femeilor oferte pentru avansări în carieră pe baza performanţelor şi meritelor ştiinţifice şi nu numai pe baza vechimii.

Din cauza subfinanţării drastice, coordonatorii de proiecte nu pot angaja cercetători tineri, aceşti potenţiali cercetători rămân şomeri sau pleacă în străinătate, diminuând potenţialul uman de cercetare din ţară.

Nu s-a pus, spre regretul meu, un accent necesar în moţiune pe activitatea de cercetare din instituţiile de învăţământ superior. Considerăm ca o sarcină vitală, în vederea revigorării domeniului c.d.i., este integrarea procesului instructiv-educativ cu cercetarea. Consecinţele cele mai grave se regăsesc în proiectele guvernamentale p.n.i. şi cncsis. Astfel, sumele alocate pentru anul 2009 din proiectele multianuale câştigate anterior s-au redus la procente între 25-50% din cele contractate.

În aceste condiţii, din fărâma din suma contractată iniţial nu se mai poate realiza nimic. Cadrele didactice nu au fonduri pentru aparatură, nu pot plăti echipa de cercetare, nu pot realiza cercetările de bază şi măsurătorile pe teren, necesare elaborării rapoartelor de cercetare şi studiilor ştiinţifice.

Aceste reduceri ad-hoc generează o reacţie în lanţ. Astfel, nu pot publica articole cotate, care sunt contorizate în activitatea lor personală şi în activitatea ştiinţifică a universităţilor.

Considerăm că moţiunea prezentată a analizat una dintre problemele majore ale existenţei cotidiene, nu constituie numai un mijloc politic al opoziţiei. Dacă guvernarea actuală şi majoritatea parlamentară într-adevăr se comportă responsabil faţă de viitorul ţării, atunci problemele ridicate de opoziţie nu vor fi privite ca iniţiative de respins printr-un singur vot, ci vor întreprinde eforturi pentru a traduce în viaţă soluţiile sugerate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul, în continuare ... precizez că Grupul minorităţilor naţionale nu participă la dezbateri şi-i dau cuvântul ... Doriţi, domnule Pambuccian? Aşa îmi apărea mie în lista deputaţilor înscrişi. Vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Nu, nu, nu. Grupul este în sală şi am să spun ceea ce spun întotdeauna de la bun început, când este vorba de moţiuni. Nu votăm moţiuni, numai că, atunci când o moţiune este corectă, subliniem lucrul acesta.

De ce nu votăm moţiuni, am mai explicat de nenumărate ori până acum şi n-am să ocup timpul vorbind despre acest lucru. De ce moţiunea este corectă - aş spune, parţial, şi o să explic de ce spun parţial -, pentru că lucrul ăsta este demonstrat de o realitate simplă. Există un proiect, un program de cercetare foarte bine făcut de domnul Anton Anton, care începuse să aibă şi efecte în lumea reală, finanţând din bugetul de stat lucruri care trebuie finanţate din bugetul de stat şi stimulând cercetarea şi în mediul privat, într-un mod raţional. Au fost câştigate granturi, oamenii respectivi s-au apucat să lucreze şi, după 6-8 luni, în momentul în care venise timpul să li se plătească una dintre fazele fireşti în desfăşurarea oricărui proiect, au aflat cu stupoare că nu li se mai plăteşte nimic. Lucrul acesta este o realitate. Şi este o realitate care arată două chestiuni. Una dintre ele, care mi se pare fundamental gravă, este că statul nu îşi ţine o promisiune contractuală. Or, lucrul acesta cred că este un lucru grav.

Al doilea lucru, care poate este la fel de grav, este că reducem în felul acesta major, aş spune, încrederea oamenilor în stat. Foarte multe companii private, care câştigaseră granturi, mi-au spus că nu vor mai încerca niciodată să mai facă asta. Pentru că au cheltuit bani din banii lor şi, în momentul în care aşteptau ca sumele respective să le fie decontate, nu au mai primit nimic. Şi asta este o realitate.

Ceea ce cred că nu este bine pus în moţiune este faptul că moţiunea are o altă ţintă decât cea corectă.

Doamna ministru Andronescu este un om pe care-l respect foarte mult. Eu personal îl respect foarte mult şi-l consider un ministru de excepţie. OK. A avut un pr, după părerea mea, făcut aiurea, a avut o presă nemeritată, dar, dacă stăm să ne uităm puţin la ce a realizat până acum, este un om pe care merită să-l respectăm ca ministru.

În momentul în care unui ministru nu-i dai bani, ca el să-şi poată duce programele mai departe, nu va putea să facă lucrul ăsta. Sigur, o să spuneţi, este foarte simplu. Să-şi dea demisia. Ca să ce? ca să înlocuim un ministru foarte bun cu un ministru, eventual, prost. Nu cred că este o soluţie nici asta.

Or, aici cred că ţinta este greşită. Problema fundamentală este lipsa resursei bugetare şi cred că foarte multe lucruri pe care o să le discutăm mult timp de acum înainte vor fi legate de această lipsă a resursei bugetare. Dacă există un lucru care a fost făcut greşit, cred că a fost felul în care ne-am raportat la depresia economică în care suntem. Ăsta a fost un lucru greşit. Ne-am raportat adăugând taxe şi impozite, ne-am raportat diminuând, prin măsurile pe care le-am luat, posibilitatea ca resursa bugetară să fie la un nivel nu la fel de bun ca în perioada în care economia nu trecea prin dificultăţile de azi, dar măcar la un nivel cât de cât rezonabil.

Sigur, am prezentat şi eu, au prezentat şi alţi colegi soluţii la care s-au gândit. Nu le-am dezbătut niciodată. Poate erau bune, poate erau proaste, dar nu le-am dezbătut niciodată. Am preferat alte feluri de dezbateri şi, în timpul ăsta, duios criza trecea pe lângă noi, cu noi cu tot.

Din cauza asta, discutăm astăzi despre retragerea unor sume pe care ministerul ar fi trebuit să le onoreze şi de inexistenţa unor sume care ar fi permis continuarea unui program foarte bine scris, tot de un om, pentru că omul sfinţeşte locul, al cărui nume îl mai spun a doua oară acum, domnul Anton Anton.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul în continuare domnului Teodor-Marius Spînu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveţi la dispoziţie 33 de minute.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Stimaţi colegi de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, cei care mai rezistaţi în continuare eroic la a n... moţiune depusă în această sesiune,

Mă numesc Marius Spînu, sunt cadru didactic la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, cea mai veche universitate din România şi prima în topul cercetării româneşti în ultimii 5 ani, în mod constant.

Atunci când am aflat că colegii din Partidul Naţional Liberal vor să depună o nouă moţiune, de data asta, pe tema cercetării, să ştiţi că chiar am luat foarte în serios acest lucru, nu datorită unui vot final previzibil pe moţiune, ci datorită temei. Şi am stat şi m-am consultat cu o serie dintre colegii mei din Iaşi, profesori la mai multe universităţi, cercetători şi împreună cu unul dintre ei, un prieten drag mie, profesorul Tudor Luchian de la Facultatea de fizică din Iaşi, un cercetător de înaltă ţinută al României, un om care a venit de 4 ori în România, după ce a fost plecat în străinătate şi a lucrat la cele mai înalte laboratoare de fizică din lume, un om care predă la Universitatea Oxford din Regatul Unit al Marii Britanii şi care a ales să vină în România din nou şi să-şi creeze un laborator care, la ora asta, este în topul laboratoarelor mondiale de biofizică. Şi am luat foarte în serios această temă, pentru că toţi suntem conştienţi că acest domeniu, extrem de important, într-adevăr, suferă.

Împreună cu distinşii mei colegi care m-au ajutat şi aveau informaţii, de multe ori mai pertinente decât le aveam eu, am căutat şi am făcut un document cu destul de multe pagini, pe care astăzi vroiam să-l citesc aici.

Din păcate, după aceasta, am citit textul moţiunii colegilor de la PNL şi am spus că, în momentul când cineva îţi propune un lucru neserios, iar tu încerci să răspunzi serios, vina nu este a celui care propune, ci a celui care răspunde. Şi am hotărât să nu mai dau un răspuns serios, cu toate că acest răspuns ar trebui să-l discutăm toţi, dragi colegi, indiferent de partid, indiferent de categorii politice, împreună cu cei care vor să facă cercetare de vârf în România, dar nu în cadrul unei moţiuni.

Vreau să vă dau, din acest document, în care există punctual identificate foarte multe lucruri care trebuie îndreptate, erori chiar de sistem, care provin din cei 20 de ani sau poate mai mulţi, şi o să vă dau un singur lucru pertinent, pentru că vorbim de cercetare. Şi atunci când vorbim de cercetare, ne gândim de obicei la cercetarea - să spunem - în ştiinţele exacte, cercetarea aplicată.

În judeţul Iaşi, în 2006, din 6771 de candidaţi la examenul de bacalaureat, obiectul fizică a fost ales de doar 175, deci aproximativ 2,5 % din totalul absolvenţilor. Putem face, că n-am avut datele, grosier, o estimare la nivelul tuturor judeţelor din România şi probabil procentul se păstrează.

Tot în acelaşi an, peste 50 de mii dintre candidaţii care au absolvit examenul de bacalaureat, au optat ulterior pentru facultăţi cu profil, orientate către ştiinţă şi tehnologie; de exemplu: inginerie, medicină, matematică, fizică, chimie, biologie, informatică şi lista poate continua.

Putem foarte uşor să ne dăm seama că aproximativ 90% dintre aceşti candidaţi aveau un nivel de cunoştinţe de ştiinţă asemănătoare cu ale unui jurnalist sau avocat, deci cineva care niciodată nu şi-a dorit să facă acest domeniu. Pentru că, dacă discutăm de cercetare la modul serios, şi nu ar trebui s-o discutăm aici, ci ar trebui s-o discutăm în nişte foruri care să vină cu soluţii şi care să fie acceptate de noi toţi, trebuie să ne punem întrebarea: oare numai lipsa unei finanţări, care a fost singurul lucru invocat în această moţiune, în afară de acele celebre sintagme care au fost enumerate de distinsul meu coleg, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, care sunau la fel ca la şedinţele de partid dinainte de '90? Deci, singurul lucru, s-a spus aici că ar fi lipsa unei finanţări necesare pentru cercetare, şi nu îndeajuns de bună anul acesta.

Sunt de acord că banii pentru cercetare ar trebui să fie mult mai mulţi, dar nu ar rezolva totul.

Şi deoarece moţiunea pe care distinşii colegi liberali ar trebui s-o pună serioasă în dezbatere, încercând să ofere eventual şi soluţii, nu-i deloc serioasă, am să răspund şi eu într-un ton la fel cu al moţiunii.

Dragi colegi liberali,

Pentru că sunteţi singurii care aţi semnat această moţiune, de data aceasta colegii din UDMR nu au mai semnat textul, probabil că nici ei nu au fost de acord cu formulările dumneavoastră, deci, dragi colegi liberali, viaţa este o realitate efemeră. Vremurile-s schimbătoare, realităţile sunt fluide şi, într-o astfel de lume, avem nevoie, uneori, şi de lucruri constante, periodice, repetitive, care să ne dea un anumit ritm şi să ne ţină ancoraţi în cotidian.

Ceasul cu cuc, dragele mele colege şi colegi liberali, este un astfel de lucru. În fiecare oră, el ne aduce aminte, pe o tonalitate inconfundabilă, că a mai trecut o oră.

Îmi aduc aminte de Partidul Naţional Liberal pe vremea când acest partid avea eleganţa unei vechi pendule; bătea ora grav şi profund. Ceva s-a întâmplat. Mecanismul s-a stricat şi un meşter, mai mult şmecher decât priceput, l-a cumpărat pe doi bani şi i-a pus un cuc. Bun şi ceasul cu cuc, atât timp cât funcţionează corect. E chiar amuzant uneori, mai râd copii de el. Dar, când cucul ceasului devine isteric, îşi pierde tot farmecul.

Dragi colegi liberali,

Vă comportaţi exact ca un ceas cu cuc isteric, scăpat de sub controlul mecanismului intern. Aţi rupt uşa ceasului şi vă bălăbăniţi într-afară, ţipând isteric, la fiecare secundă: "Cu-cu! Cu-cu!", de parcă se prăvăleşte sfârşitul lumii peste dumneavoastră.

A fost moţiunea pe educaţie, pe agricultură, pe impozitul minim, pe politică bugetar-fiscală, pe creditul FMI ş.a.m.d, putem continua pe moţiunea de cercetare astăzi.

Vă înţeleg disperarea, dragi colegi liberali, dar logica dumneavoastră este cea care îmi scapă.

Ne învăţaţi ce înseamnă cercetarea. Ne învăţaţi ce înseamnă inovarea, dezvoltarea. Sunt absolut de acord cu dumneavoastră, colegi liberali, când spuneţi că cercetarea, dezvoltarea şi inovarea sunt tot atâtea sinonime ale progresului. E un truism. Şi o ştiţi foarte bine.

Dar ştiţi la fel de bine că, ce cereţi dumneavoastră prin această moţiune, este astăzi, astăzi - repet, aproape imposibil. Şi asta doar de dragul unui minut la televizor. Ştiţi foarte bine că situaţia economică în care ne aflăm, la care aţi contribuit şi dumneavoastră din plin, ne obligă să asigurăm toate necesităţile acestei ţări, începând de la salarii, pensii, ajutoare de şomaj, să susţinem politica financiar-economică astfel încât această ţară să meargă.

Credeţi că faceţi o opoziţie activă. Eu vă spun că e doar un circ. Sau un joc de gleznă. Aţi adus un partid istoric, PNL-ul, la condiţia unui ceas cu un cuc isteric, care bate ora la minut şi nici asta n-o face bine. Nu sunteţi nici măcar amuzanţi, stimaţi colegi liberali, introducând atâtea moţiuni simple.

Eu vă invit, din partea tuturor grupurilor, cred - sunt în asentimentul tuturor colegilor de aici - să avem, într-adevăr, pe partea nu numai de cercetare, pentru că cercetarea este un domeniu legat sine qua non de educaţie, pentru că tot am vorbit în aceste zile de legile educaţiei şi pentru că tot avem un bacalaureat în curs de desfăşurare, haideţi să discutăm serios aceste probleme şi haideţi să convenim serios pe nişe soluţii.

Dar nu veniţi aici cu documente copiate din tot felul de rapoarte. Nu veniţi aici şi faceţi un singur lucru, strigaţi: Cu-cu! Cu-cu! Noi existăm în Parlamentul! Pentru că acesta este singurul scop al dumneavoastră, prin aceste moţiuni.

Vă mulţumesc încă o dată şi aştept să ne dăm mâna şi să facem ceva serios, să construim ceva împreună.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Anghel Stanciu în continuare, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC. Aveţi la dispoziţie 24 de minute.

Domnul Anghel Stanciu:

Doamna preşedintă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Astăzi, avem plăcutul prilej de a analiza moţiunea simplă: "Noul FNS a trântit cercetării româneşti uşa în nas."

Spuneam plăcutul prilej, deoarece personal eu şi distinşii mei colegi din Partidul Social Democrat credem sincer că o moţiune este un instrument democratic prin care se supun dezbaterii Parlamentului probleme esenţiale cu care se confruntă societatea românească. Aceasta, atâta timp cât moţiunea nu este folosită ca un instrument politicianist, demagogic, menit a-i ridica în faţa românilor pe unii dintre noi, prin coborârea artificială a celorlalţi, pe principiul "eu sunt bun, căci tu eşti rău; eu sunt frumos, că tu eşti urât; eu sunt deştept, că tu eşti prost!"

Constat aceasta citind încă o dată titlul moţiunii: "Noul FSN a trântit cercetării româneşti uşa în nas". Titlul, care indică clar ţinta iniţiatorilor moţiunii, adică prejudicierea imaginii actualei coaliţii în ochii alegătorilor, şi nu soarta cercetării ştiinţifice româneşti.

Căci, stimaţi colegi, cine-i "noul FSN" în concepţia distinşilor autori cu ascendenţă comunistă a acestei FSN-iste dări de seamă, etichetate drept moţiune, care se lăbărţează nesimţit pe nu mai puţin de 32 de pagini. Evident, Coaliţia PSD-PD-L şi Guvernul pe care noi îl susţinem, adică, vezi, Doamne, urmaşii comuniştilor; care ce fac? Distrug cercetarea românească. Cum? Simplu, trântindu-i uşa în nas.

Cine sunt ceilalţi democraţi? Necomunişti, neFSN-işti, care salvează cercetarea românească.

Pentru aceasta, facem un recurs la memorie şi dăm cuvântul domnului Radu Minea, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare-Proiectare din România, într-o scrisoare- deschisă, adresată Parlamentului, spunea: "Domnul Anton Anton, fost preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, fost ministru al educaţiei şi cercetării, a cărui dare de seamă privind activitatea domniei sale ni se prezintă astăzi drept moţiune."

Ce afirmă domnul Radu Minea despre distinsul neFSN-ist, necomunist, liberal pur-sânge, cu ascendenţă comunistă, care salvează cercetarea românească deschizându-i uşa, şi nu trându-i-o în nas.

Cităm din scrisoarea acestuia, adresată Parlamentului:

"Anton Anton face parte din grupul lui Călin Popescu- Tăriceanu de băieţi buni, care au suferit în opoziţie. Provine din fosta nomenclatură şi care a distrus dialogul social, făcând afirmaţii de genul: Cât vom mai fi aici, nu vom aplica legea! (Referire la Ordonanţa Guvernului nr. 79) Şi o să ajungem să o schimbăm. (Ceea ce s-a şi făcut, cu sprijinul protectorului Călin Popescu-Tăriceanu.)

A încălcat Ordonanţa nr.57/2002, aprobată prin Legea nr. 342/2003, blocând fonduri, atenţie!, de peste 2 mii de miliarde de lei; a împiedicat implementarea Chartei Europene a Cercetătorului şi a Codului de angajare a cercetătorului. Nu înţelege rostul a atâta democraţie şi nici a dialogului social.

În consecinţă, a decis că nu trebuie să aibă Comisie de dialog social pe domeniu şi nici să treacă actele normative prin această comisie. Aspecte valabile şi pentru Colegiul consultativ pentru cercetare ştiinţifică, care a fost scos din organigrama Agenţiei Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică."

Ne oprim aici, stimaţi colegi cu extrasul din scrisoarea domnului Minea şi, fără a-i da crezare în totalitate, ne întrebăm: care sunt FSN-iştii de ieri şi liberalii de azi, care ne cer nouă ca, prin votul favorabil moţiunii, să determinăm Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării să dispună "Aplicarea unor conduite europene în legătură cu cercetarea, dezvoltarea şi inovarea."

Adică ce, care conduită? Să refuzăm, ca domnul ministru Anton Anton, implementarea Chartei Europene a Cercetătorului şi a Codului de angajare a acestuia? Să acceptăm desfiinţarea Colegiului consultativ pentru cercetare ştiinţifică şi a Comisiei de dialog social pe domeniu?

Asta-i politică europeană, distinşi iniţiatori ai moţiunii? Categoric, nu! Acesta-i FSN-ism, de care noi, deputaţii Partidului Social Democrat, ne-am distanţat la timp, iar dumneavoastră, în lipsă de altceva, l-aţi îmbrăţişat şi l-aţi aplicat în cercetarea ştiinţifică românească.

O afirmă foarte clar, în sinteza scrisorii sale, domnul Minea, liderul Sindicatului Cercetătorilor. "Dacă anii anteriori am reuşit să minimalizăm acţiunile grupului de interese, care are membri din tot spectrul politic, începând cu anul 2005, când domnul Călin Popescu- Tăriceanu, în calitate de prim-ministru, a numit pe prietenul domniei sale, domnul Anton Anton, ca secretar de stat pentru cercetare, ca preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, acţiunile au căpătat o amploare şi o violenţă deosebită, fără a exista posibilitatea intervenţiei partenerilor sociali, şi în special a Federaţiei Sindicatelor Libere din Cercetare-Proiectare din România, ca ultim apărător al intereselor personalului din cercetarea-proiectarea românească.

S-au încălcat legile în vigoare, afirmându-se cu cinism că nu le cunosc şi nici nu îi interesează să le cunoască, pentru că le vor modifica în funcţie de interesul lor, ceea ce s-a şi întâmplat.

A fost întrerup dialogul social specific domeniului şi au instalat dictatul preşedintelui Anton Anton, iar pentru a dezbina partenerii sociali, s-a trecut la acţiuni de intimidare a acestora."

Curată conduită europeană!

Stimaţi FSN-işti - pardon, scuzaţi - liberali,

Stimaţi colegi PSD-işti şi PD-L-işti,

Putem vota noi, astăzi, o astfel de conduită europeană? Eu zi că nu. Cine doreşte s-o aplice pe aceasta, nu are decât s-o voteze. Ea este nedemocratică, demagogică, imorală şi sigur liberală, după cum a fost aplicată.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

La sfârşitul anului 1990, Uniunea Europeană se angaja pe câteva iniţiative economice, dintre care Pactul de stabilitate şi creştere şi, respectiv, Agenda Lisabona.

Agenda Lisabona din anul 2000 a constituit o strategie europeană, având ca scop să transforme Uniunea Europeană într-un spaţiu bazat pe cunoaştere, cel mai dinamic şi mai competitiv din lume. Ulterior, acestei idei i s-au asociat o serie de precizări ale Comisiei Europene, printre care solicitarea Consiliului de la Barcelona din anul 2002 ca până în anul 2010, ţările membre să asigure cheltuieli de 3 % din produsul intern brut pentru cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.

Ulterior, Uniunea Europeană a constatat că are nevoie de tot mai mulţi cercetători, pentru ţinta Barcelona fiind necesare circa 700 de mii de cadre cu studii superioare.

În acest cadru, România, sub conducerea Guvernului Adrian Năstase, prin dosarul de preaderare, Capitolul 7 - "Cercetarea ştiinţifică", s-a angajat să atingă un nivel al cheltuielilor totale pentru cercetare şi dezvoltare de 1% din p.i.b. până în anul 2007.

Totodată, personal, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, în Guvernarea PSD am propus şi s-a acceptat un amendament la Legea cercetării, prin care bugetul destinat activităţilor de cercetare, dezvoltare şi inovare să se ridice la ¼ din bugetul destinat învăţământului.

Venirea la putere a Guvernului Călin Popescu-Tăriceanu şi numirea domnului Anton Anton ca preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică a făcut ca agenţia să fie trecută din subordinea Guvernului, unde avea un buget distinct de cel al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, fără buget distinct.

Această manevră a făcut ca, practic, bugetul cercetării, de 1%, conform dosarului de preaderare, respectiv de ¼ din bugetul învăţământului, să nu mai fie prevăzut distinct în buget şi să se topească în bugetul total al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, eludând, în felul acesta, angajamentul României şi legea.

Spre a masca această inginerie financiară, distinşii liberali, ce varsă astăzi lacrimi de crocodili pe umerii cercetării ştiinţifice, lansează o variantă a Programului naţional de reforme pentru atingerea obiectivelor din Agenda Lisabona.

În Capitolul III.1 - "Cunoaştere şi inovare", se prevedeau: "Fondurile publice pentru acest domeniu în anul 2006 să atingă un nivel de 0,38% din p.i.b., iar cheltuielile private 0,25% din p.i.b.; în anul 2009 fondurile publice să atingă 0,9 din p.i.b., iar cheltuielile private 0,65%; în anul 2010 fondurile publice să ajungă la 1% din p.i.b.; în anul 2015, România să atingă obiectivul Lisabona, respectiv Barcelona cu 1% din p.i.b. fonduri publice şi 2% fonduri private.

În sinteză, stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, FSN-ştii din PSD, chipurile, implementează Agenda Lisabona, respectiv Barcelona, prevăzând în Capitolul 8 - "Cercetarea ştiinţifică" a dosarului de preaderare ţinta de 1% pentru anul 2007 şi, respectiv, ¼ din bugetul învăţământului în Legea cercetării nr. 324/2003. Iar unii liberali cu ascendenţă comunistă încalcă conştient angajamentul, alocând, în 2007, nu 1%, ci 0,35%, iar obiectivul de 3% este mutat din 2010 în 2015.

Spuneţi dumneavoastră, stimaţi colegi din aşa-zisul "nou FSN", când îţi încalci propriul angajament ca ţară şi propriile legi, cum a făcut guvernarea Tăriceanu, respectiv domnul ministru Anton Anton, mai poţi avea credibilitate? Credit moral să ceri altora, prin moţiune: "Creşterea fondurilor alocate cercetării, dezvoltării şi inovării cel puţin la nivelul celor planificate pentru anul 2008 şi planificarea unei creşteri graduale la nivel de 1% din p.i.b. din fonduri publice până în 2010".

Spuneţi sincer, stimaţi colegi din PSD şi PD-L, mai au credit moral iniţiatorii moţiunii să solicite ceea ce ei n-au respectat? Da sau nu? Categoric, nu!

Acesta este al doilea motiv pentru care respingem cu fermitate această dare de seamă tip FSN, întocmită de câţiva liberali cu ascendenţă comunistă.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Agenda Lisabona, susţinută energic de Consiliul European din anul 2000 de la Lisabona, avea drept ţintă transformarea Europei într-un model al performanţei competitive, având drept fundament cunoaşterea, respectiv cercetarea ştiinţifică.

Agenda Lisabona se referea la un program pe zece ani de reformă economică, care-şi propunea să conducă la o medie a creşterii economice de 3% şi la crearea unui număr de 20 de milioane locuri de muncă până în 2010.

La mijlocul perioadei, adică în 2005, Consiliul European de la Bruxelles aprecia că rezultatele sunt mixte, adică nici bune şi nici proaste. Acum, la circa zece ani de la lansarea Agendei Lisabona, în loc de creştere economică durabilă, cu cei patru piloni ai Strategiei Lisabona, creştere, inovaţie, ocupare şi coeziune socială, avem criză financiară generalizată. În loc de creştere economică 3% anual, avem creşteri negative în ţările Uniunii Europene. În loc de 20 de milioane de locuri de muncă, avem şomaj pe fondul contracţiei economice.

În aceste condiţii de criză, mai investim în cunoaştere, în cercetare ştiinţifică?

Evident că da. O spune şi Barack Obama: "Să începem cu acele investiţii care pot face America mai competitivă în economia globală. Investiţii în educaţie, ştiinţă, tehnologie şi independenţă energetică."

Acesta este şi crezul nostru, al deputaţilor PSD, şi vom acţiona ca şi până acum, pentru a include în primul rând mental educaţia, ştiinţa şi tehnologia ca fiind cele mai eficiente investiţii, nicidecum consumatoare de fonduri.

Dacă acceptăm cu toţii această idee, atunci, cu siguranţă, o parte din investiţiile acestui Guvern se vor dirija spre cercetarea ştiinţifică, nu numai în infrastructură.

Referitor la cea de a treia solicitare a iniţiatorilor moţiunii, de a prefinanţa cu cel puţin 90% din valoarea proiectelor de cercetare, parlamentarii PSD vă aduc la cunoştinţă că sprijină iniţiativa legislativă a domnului senator Mihail Hărdău, care are acest obiect şi pe care vedem că l-aţi împrumutat fără acceptul autorului.

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Iată explicaţiilor pentru care deputaţii PSD nu susţin şi nu votează această dare de seamă de tip FSN-ist, întocmită de câţiva liberali cu ascendenţă comunistă.

Evident că eu aş mai avea explicaţii şi totodată timp spre a le prezenta colegilor liberali, precum şi alte aspecte ale cercetării ştiinţifice, inclusiv despre salariile cercetătorilor.

Dar, mă opresc aici, amintind de o celebră butadă, care avea în centru pe cercetătorul Einstein. Într-o zi, Einstein a fost întrebat de un oarecare, evident nu liberal, dacă-i poate explica ce relaţie există între timp şi eternitate. Desigur că pot, i-a răspuns Einstein, să-ţi explic, dar dumitale îţi trebuie o eternitate să înţelegi.

Or, cum legislatura aceasta are numai patru ani, cu bunăvoinţa dumneavoastră mă opresc aici şi poate în viitoarea legislatură am să le explic adevărata ţintă a moţiunii PNL.

De aceea, daţi-mi voie s-o votăm împotrivă.

Mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Ultimul vorbitor înscris din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Cristian Adomniţei; aveţi 11 minute la dispoziţie

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Mă bucur că domnul deputat Anghel Stanciu a mai spălat puţin ruşinea unui alt universitar, şi ieşean pe de-asupra, care avea o singură problemă - ceasul cu cuc - şi o a doua, frustrarea, că poate nu avea şi el unul - mă refer la ceas.

Cercetarea este recunoscută astăzi ca fiind unul dintre instrumentele fundamentale ale pachetului de răspunsuri europene la fenomenul globalizării.

Astăzi, România se află, alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, în centrul unui imens şantier de construcţii. Un şantier unde, de câţiva ani, se conturează ceea ce se numeşte piaţa unică a cercetării. O piaţă unde cunoaşterea, cercetătorii şi tehnologiile pot circula liber, aşa cum înăuntrul Uniunii astăzi circulă liber persoanele, serviciile, capitalul şi bunurile.

În 2001, Europa şi-a propus un obiectiv extrem de ambiţios, acela de a crea o economie bazată pe cunoaştere, unde cunoaşterea este factorul determinant al prosperităţii şi competitivităţii acestei regiuni.

Ideea unor politici bazate pe cunoaştere, creativitate şi diversitate pare să fie puţin cam abstractă, însă cu toţii recunoaştem, este adevărat că doar atunci când suntem în context european, că aceste elemente se constituie în partea ce mai importantă a mecanismului european, care determină competitivitatea şi dezvoltarea economică.

Este, de altfel, ceea ce se intenţionează prin promovarea Strategiei Lisabona, respectiv trecerea de la economia bazată pe schimburile de bunuri şi produse la economica bazată pe schimburile de cunoştinţe, informaţii şi inovare.

Astfel, în 2001, la Lisabona, statele membre au agreat ideea că, pentru a fi considerată cea mai dinamică şi competitivă economie din lume, economia europeană are nevoie de cercetare şi, în consecinţă, au decis să investească masiv în acest domeniu, respectiv 3% din produsul intern brut european, anume 1% din fonduri publice şi 2% din fonduri private.

În timp ce Uniunea Europeană încearcă se apropie de ţinta de 3% în 2010, Japonia investeşte de mult peste 3%, situându-se în urma Statelor Unite, iar China va devansa în perioada următoare atât Uniunea Europeană, cât şi Statele Unite la un loc în ceea ce priveşte numărul de publicaţii ştiinţifice recunoscute internaţional. Doar China are mai mulţi absolvenţi în domeniul ştiinţelor reale decât toată Uniunea Europeană la un loc.

Obiectivul oricărei politici de reformă, fie că se întâmplă în economie, fie în educaţie, fie în cercetare, este să asigure competitivitate economiilor, companiilor şi indivizilor pe o piaţă care este din ce în ce mai globală.

România este astăzi în competiţie cu ea însăşi, dar, în acelaşi timp, ca stat membru al Uniunii, contribuie la dezvoltarea reacţiei europene, la competitivitatea Japoniei, Chinei, Indiei sau Statelor Unite. Fiecare actor din această competiţie este un câştigător, însă succesul său este posibil doar acolo unde există o viziune integrată de cooperare între toţi actorii şi unde cooperarea are loc cu adevărat între educaţie, cercetare şi economie.

Şi acum am să vă spun că am o veste bună. Dacă, în '89, în Republica Socialistă România, noi, copii de atunci, învăţam două limbi străine, preţ de două ore pe săptămână, fiecare, iar din 2008 acest lucru se întâmpla şi în clasele din şcoala primară, în 2009 avem reducerea acestor ore mai jos decât nivelul din Republica Socialistă România. Şi ne reamintim de vremurile Republicii Populare România.

Iată însă că vestea bună este că fondurile reduse la cercetare şi atenţia acordată acestui domeniu nu s-au redus la nivelul acelei perioade, pentru cei care au avut parte de orele de istorie, nu cei de astăzi, şi sunt la nivelul anului 2003-2004, respectiv sub 0,2% din p.i.b., în comparaţie cu 1%, aşa cum este nevoie pentru România.

Am să citez din ceea ce spunea domnul comisar european pentru cercetare, domnul Janez Potocnik, şi care argumenta la începutul acestui an că: "Investiţiile în cercetare şi în general în societatea cunoaşterii sunt mult mai importante acum decât în perioadele de prosperitate economică." Şi exemplifica cu situaţia Finlandei.

Cum reacţionează, astăzi, statele lumii la schimbări, deja s-a menţionat aici: atât Uniunea Europeană, cât şi Statele Unite mai ales au ales să investească eminamente în cercetare.

Care este reacţia României? Reduce bugetul de cercetare de patru ori, alege să ignore angajamentele asumate la aderarea de a participa activ la implementarea Strategiei Lisabona, uită că cercetarea şi inovarea sunt motoarele creşterii economice şi aşteaptă ca Uniunea să dea banii pentru proiecte ca să supravieţuiască astfel crizei mondiale.

Pot să înţeleg faptul că cercetarea nu este un subiect din care Guvernul PD-L - PSD Boc să câştige electoral. Cercetătorii sunt 31 de mii, sunt puţine voturi şi au un vot conştient. Prin urmare, Guvernul alege să-i lase baltă şi să dea puţinii bani pe care este capabil să-i strângă din economia României către clientela politică, pentru ciolanul de ros, evident.

Ceea ce este de neacceptat nu este în primul rând acest tratament asupra cercetătorilor, ci faptul că el condamnă România la sărăcie, la subdezvoltare, la o naţiune de consumatori şi nu la una capabilă să-şi aducă contribuţia la progresul ştiinţific şi tehnologic mondial.

O naţiune care nu are şi parte de activitate cu o valoare adăugată în mare, aşa cum este cercetarea, cercetare care are o valoare adăugată electorală mică, va fi, cu siguranţă, o naţiune de oameni subordonaţi, de supuşi în continuare marilor porţi, care investesc în cercetare. La acest lucru ne condamnă Guvernul PSD - PD-L Boc.

Aţi minţit împreună în campanie, guvernaţi împreună, îngropaţi împreună viitorul României. Cu acest lucru eu nu pot să fiu de acord şi vă solicit, doamna ministru, ca, împreună cu Guvernul din care faceţi parte, să aduceţi în bugetul României, pentru anul 2010, o investiţie publică de 1% din p.i.b. pentru a reface, cât de cât, interesul Guvernului în interesul naţional al ţării.

Nu vă solicit nimic pentru acest an, pentru că, după primele şase luni de activitate, aveţi atâtea lucruri de îndreptat, încât sigur aţi uitat.

În încheiere, le urez succes de două ori mai mult elevilor, profesorilor, părinţilor, care astăzi sunt în perioada bacalaureatului, pentru că au nevoie de el, cu dumneavoastră la comandă, cu cineva venit de pe drumuri şi deja strivit de grija finanţelor şi cu un ţâşti-bâşti care, oricum, nu înţelege nimic din ce i se întâmplă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc mult.

Cu aceasta am epuizat lista vorbitorilor din partea grupurilor parlamentare.

Daţi-mi voie ca, în încheierea dezbaterilor pe marginea moţiunii, să-i dau cuvântul doamnei ministru Ecaterina Andronescu. Vă rog, doamna ministru.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De asemenea, aş vrea, din start, să vă mulţumesc şi dumneavoastră că astăzi aţi avut răbdarea să ascultaţi câteva lucruri care s-au spus despre cercetarea românească.

Este un domeniu extrem de important, un domeniu fără de care nicio ţară nu poate să spere că se dezvoltă şi, din acest punct de vedere, apreciez şi faptul că s-a adus în discuţie cercetarea astăzi, în cea mai importantă instituţie din România, Parlamentul României.

Sigur că sunt multe lucruri de îndreptat, dar, din start, aş vrea să vă mărturisesc că am fost surprinsă de modul în care a fost scrisă moţiunea, într-o totală necunoaştere a Parlamentului României. Pentru că să începi o moţiune prin a defini ce este cercetarea, ce este inovarea, ce este dezvoltarea, mi se pare că nu faci decât să aduci un prejudiciu de imagine Parlamentului României, unde, fără îndoială, oamenii ştiu ce înseamnă aceste noţiuni şi atunci explicaţia pe care o găsesc nu este decât aceea că cel sau cea care a scris încearcă să înţeleagă măcar definiţia acestui domeniu important.

S-a vorbit aici despre buget şi, din păcate, nu s-au spus lucrurile aşa cum sunt ele. În anul 2008, bugetul aprobat pentru cercetarea românească a fost de 2800 de milioane de roni, dar bugetul executat a fost doar de 1700 de roni. Deci, din start, el nu a fost cât s-a spus în moţiune, ci mult mai mic, 0,35 % din p.i.b. Şi mai trebuie să spunem ceva, şi anume că, în anul 2008, s-au făcut angajamente pentru anul 2009 până la suma de 3400 în contrast cu ceea ce legislaţia stabileşte astăzi, şi anume dimensiunea angajamentelor pe anii următori.

Bugetul anului 2009, deşi puţin mai mare decât cel de execuţie al anului 2008, a trebuit, aşa cum s-a mai spus de aici, să achite şi datoriile angajate în anul 2008 şi fără îndoială că problema resurselor pentru cercetare este una reală, este una cât se poate de importantă şi eu sper ca, la următoarea rectificare bugetară, sistemul de cercetare să fie, cu prioritate, avantajat la finanţare.

S-a vorbit aici despre nepricepuţi şi şmenuri şi-mi pare tare rău că asemenea vorbe îşi fac locul sub cupola Parlamentului. Pentru că dacă cineva care a fost ministru, chiar şi un an şi jumătate, n-a învăţat încă să citească un plan de învăţământ, atunci nepricepuţii, fără îndoială, trebuie căutaţi acolo unde le este locul. Cât despre şmenuri, trebuie să vă mărturisesc că am dezavuat o asemenea abordare sau asemenea discuţii în Parlamentul României întotdeauna şi, fără îndoială, în toate demersurile ministerului pe care îl reprezint astăzi aici, în faţa dumneavoastră.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În încheiere, aş vrea să spun că Parlamentul României, după opinia mea, este instituţia care reuneşte toate forţele politice şi eu cred că aici energiile, ideile şi eforturile trebuie să fie convergente în susţinerea domeniilor importante pentru ţară. De aceea, cred că Parlamentul poate sprijini cercetarea ştiinţifică nu numai prin alocarea resurselor bugetare, de care cercetarea are nevoie, dar şi prin demersuri concrete în care cercetarea să beneficieze de o relaţie de susţinere prin parteneriatele pe care Parlamentul României le-ar putea promova.

Cercetarea românească are nevoie de sprijin, are nevoie de vizibilitate internaţională, are nevoie de resurse, are nevoie nu numai de vorbe aruncate fără să aibă adevăr în realitatea faptelor şi, de aceea, vă adresez rugămintea, doamnelor şi domnilor deputaţi, să nu votaţi această moţiune, pentru că, prin conţinutul ei şi prin modul în care a fost susţinută aici, nu îndeplineşte niciunul dintre criteriile demne de Parlamentul României, şi anume acela de a susţine domeniile vitale pentru ţară.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, doamna ministru. Cu aceasta am încheiat dezbaterile pe marginea moţiunii. Vom vota în cadrul sesiunii de vot final.

Următorul punct al ordinii de zi vizează solicitarea procurorului general cu privire la cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru.

Aici, Biroul permanent vine în faţa dumneavoastră cu două propuneri de hotărâre, este vorba de două proiecte, de un Proiect de Hotărâre privind cererea de începere a urmăririi penale a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru al Guvernului României, şi Proiectului de Hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru al României.

Le vom discuta.

Vă reamintesc că, în şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 iunie 2009, am dat citire, aşa cum este procedura, solicitării Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În continuare, urmează procedural să facem prezentarea punctului de vedere al Comisiei de regulament, după care vor avea loc dezbateri din partea grupurilor parlamentare şi, în final, votul pe care, împreună cu liderii de grup am stabilit că îl vom da pe proiectele de hotărâri, evident, pe care urmează să le dezbatem, aşa cum este şi firesc şi obişnuit, pe articole.

Votul pe cele două proiecte de hotărâre va avea loc în sesiunea consacrată votului final.

Domnule Duvăz, vă rog, procedură.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Stimaţi colegi,

Doamna preşedinte,

Nu începem nimic, vreau doar să faceţi precizarea în legătură cu proiectele de hotărâri, că aţi citit un singur proiect de hotărâre. Probabil că, având în vedere că vă preocupă o anumită soluţie, aţi citit de două ori titlul aceluiaşi proiect de hotărâre. Vă rog să ni le citiţi pe amândouă. Unu.

Doi. Vă rog să le citiţi în ordinea în care au fost făcute propunerile şi să le supuneţi, evident, la vot în această ordine. Propunerea s-a făcut în faţa acestui plen şi, în faţa acestui plen, această ordine trebuie respectată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc. Aveţi dreptate.

Hotărâre privind solicitarea Procurorului General de reluare a procedurii parlamentare cu privire la începerea urmăririi penale împotriva domnului deputat Adrian Năstase şi Hotărâre privind cererea de începere a urmăririi penale a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru.

Vă rog să mă scuzaţi, pentru că a fost, efectiv, o greşeală tehnică.

Domnul Ioan Oltean, vă rog.

Domnul Ioan Oltean:

Ar vrea o pauză de consultări. O să rog liderul de grup să o facă.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Constatăm că suntem în prezenţa unei şedinţe care continuă. Continuăm dezbaterile care au început săptămâna trecută şi, în acest sens, mi-aş permite, doamna preşedinte, să vă reamintesc că am făcut o propunere la vremea respectivă, aceea de a retrimite adresa Procurorului General Comisiei juridice din Camera Deputaţilor pentru a se respecta paşii procedurali prevăzuţi în Regulamentul Camerei Deputaţilor, dar şi în Constituţia României.

Am spus-o atunci, o spun şi acum că, în mod premeditat, cererea Procurorului General nu a urmat paşii regulamentari, şi anume aceia de a se distribui sau de a se trimite adresa respectivă Comisiei juridice, care era singura competentă să se pronunţe pe această adresă şi să prezinte în plenul Camerei Deputaţilor un raport suplimentar, care să ne dea suportul necesar pentru ca decizia ce va urma astăzi să fie una corectă şi constituţională.

Nu vreau să mai fac istoricul acestei situaţii. Vă rog doar să supuneţi votului plenului Camerei Deputaţilor această propunere de a se trimite Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi adresa Procurorului General pentru a se pronunţa.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Vă rog să pregătiţi cartelele de vot. Vă supun la vot propunerea făcută: solicitarea să meargă la Comisia juridică.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

Voci din sală:

Nu merge, nu funcţionează!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reluăm imediat votul.

Reluăm votul, avem sesizări că nu funcţionează votul. Se reia votul. Vă rog să deschideţi votul. Începe procedura de vot, vă rog să votaţi.

În continuare am aceeaşi problemă, nu merge, îmi sesizează ambii secretari.

Voci din sală:

Nu, merge, merge!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dragi colegi, aşa este. La unii merge, la unii nu merge. Ambii secretari îmi precizează faptul că nu merge, inclusiv reprezentantul dumneavoastră.

O să vă cer trei minute pentru ca sistemul tehnic să fie pus în regulă şi ca să putem vota.

Cer Secretariatului tehnic să mă anunţe când este gata.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun! Colegii mei îmi spun că acum merge. Am această confirmare de la Secretariatul tehnic.

Vă supun la vot această propunere de trimitere a solicitării la Comisia juridică. Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

90 de voturi în favoare, 123 împotrivă şi 5 abţineri. (Aplauze.)

Mergem mai departe. Domnul Bogdan Olteanu, pe procedură, vă rog.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna preşedinte,

Pentru că acest vot a fost impus fără a apuca măcar să-l discutăm, trebuie să-l şi explicăm. Grupul parlamentar liberal a fost împotriva retrimiterii la comisie, pe care o consideră o manieră de tergiversare a soluţionării acestei chestiuni.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL şi al Grupului parlamentar al PSD.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu pentru explicarea votului. V-am prezentat desfăşurarea.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Vă rog să votaţi. Cine este pentru?

Voce din sală:

Ce să votăm? N-am înţeles nimic.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este vorba de desfăşurarea şedinţei, adică prezentarea punctului de vedere din Regulament, ceea ce am aprobat în...Bun! Iarăşi sunt intervenţii pe procedură. Domnul Gelu Vişan are o intervenţie, după care doamna Aura Vasile, vă rog.

Domnul Gelu Vişan:

Pe procedură este intervenţia şi m-am înscris ceva mai demult.

Doamna preşedinte,

După câte am înţeles, şi o să încerc să fiu destul de scurt, şi pe procedură, după câte am înţeles, dumneavoastră, în ordinea de zi pe care aţi prezentat-o, aţi propus ca cele două hotărâri, că înţeleg că există două hotărâri, şi ruga să explicaţi plenului şi eventual acesta să ia o decizie, există o propunere de hotărâre ca să se discute despre admisibilitate sau inadmisibilitate, aşa am înţeles şi ar fi primul proiect de hotărâre, şi al doilea proiect de hotărâre, care să se discute pe fondul cererii.

Stimaţi colegi, vreau să vă informez, în primul rând, că, în şedinţa Biroului permanent de aseară, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a solicitat o altă ordine, şi anume să se discute, în primul rând, despre cererea ca atare şi să dăm o rezolvare acestei cereri. Mă rog, s-au invocat argumente juridice ş.a.m.d. (Comentarii în sală.)

Imediat termin. Vreau să rezolvăm împreună această problemă, şi anume: în şedinţa Camerei Deputaţilor de săptămâna trecută, având aceeaşi temă, Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin secretarul general, ne-a înaintat o adresă de a ne exprima prin vot asupra cererii Procurorului General de începere a urmăririi penale.

Această cerere a fost distribuită în sală, iar în momentul în care se ia în discuţie, grupurile parlamentare ale PSD, PNL şi UDMR au părăsit sala. Eram în procedură de a discuta această cerere.

A doua cerere, pe care dumneavoastră o puneţi acum în discuţie, doamna preşedinte, este ulterioară procedurii care era în deplină desfăşurare. (Comentarii în sală.)

Noi, aşa cum "... Dumneavoastră puteţi să strigaţi din sală orice, eu vorbesc numai pe procedură şi cer lămuriri în sensul acesta. Aşa cum, ceva mai înainte, aţi considerat că eram în procedură cu cererea domnului Ioan Oltean, şi corect aşi procedat supunând la vot, pentru că eram în procedură de săptămâna trecută, la fel trebuie să ni se explice de ce procedura de săptămâna trecută nu mai este în vigoare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Cred că colegul care a vorbit înaintea mea este în eroare, pentru că suntem în faţa unei ordini de zi care a fost aprobată în şedinţa Biroului permanent de ieri, în condiţiile în care ordinea trecută pe acest program de dezbateri a fost adoptat prin vot în cadrul Biroului permanent.

Ceea ce domnul vicepreşedinte al Camerei, Ioan Oltean, a propus nu este reluarea procedurii, ci a fost o propunere făcută în cadrul acestei şedinţe. Doamna preşedinte a procedat corect, a supus votului. Această solicitare nu a trecut şi este normal să continuăm cu ceea ce este pe ordinea de zi.

Această ordinea de zi a fost adoptată, vă spun încă o dată, prin votul liderilor şi prin votul membrilor Biroului permanent în şedinţa de aseară. Este adevărat ceea ce a spus colegul că Grupul PD-L nu a votat, dar, într-o democraţie, aşa ştiu eu că minoritatea se supune majorităţii.

Deci, doamna preşedinte, vă rog să trecem la punctul de pe ordinea de zi în care se prezintă hotărârea pe care o propune Grupul Partidului Social Democrat şi al Partidului Conservator, de altfel fiind înscris pe ordinea de zi. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc foarte mult pentru precizări, doamna Aura Vasile.

Acum eram în etapa în care vă supuneam la vot desfăşurarea acestor lucrări. Aşa cum v-am spus, la acest punct avem două proiecte de hotărâre pe care Biroul permanent a stabilit că le vom discuta succesiv şi noi, în Biroul permanent, am stabilit că vom începe să dezbatem Hotărârea privind solicitarea Procurorului General de reluare a procedurii parlamentare cu privire la începerea urmăririi penale împotriva domnului deputat Adrian Năstase, după care vom discuta Hotărârea privind cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru. După care, ambele hotărâri vor rămâne la sesiunea de vot final, aşa cum este şi firesc.

Ceea ce vă propun este pentru că ele, într-un fel, se suprapun, este ca întâi să prezentăm, aşa cum rămăsesem în etapa procedurală de data trecută, punctul de vedere al Comisiei pentru Regulament, comisie pe care, vă reamintesc că Biroul permanent a sesizat-o pentru clarificări, după care să existe intervenţia domnului Adrian Năstase şi intervenţiile în cadrul dezbaterilor generale ale grupurilor parlamentare, să fie prezentate cele două proiecte de hotărâre şi apoi, cum e şi firesc, ele să rămână la vot final, aşa cum a stabilit Biroul permanent.

Dacă aveţi obiecţii la această procedură.

Domnul Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă propun două lucruri şi aş vrea, doamna preşedinte, în urma propunerilor mele, să le supuneţi Camerei, pentru ca aceasta să se pronunţe.

Prima propunere este să încheiem procedura adoptării hotărârii. Adoptarea hotărârii este o procedură, ca să spun aşa, unică, bine definită, iar votul final priveşte pachetul legislativ pe care noi îl adoptăm în fiecare săptămână, printr-o sesiune de vot final.

Deci aş vrea ca această hotărâre care derivă în urma unor dezbateri şi în urma unui circuit întreg, trecând prin Comisia pentru regulament ş.a.m.d. să se închidă cu votul de la sfârşit.

Al doilea lucru, ca să nu fie confuzii. Aceste două proiecte de hotărâre, doamnă preşedinte, trebuie puse la vot în ordinea în care au apărut ca propuneri, aşa se procedează regulamentar, în aşa fel încât primul va fi supus Proiectul de Hotărâre privind solicitarea Procurorului General de reluare a procedurii parlamentare cu privire la începerea urmăririi penale a domnului deputat Adrian Năstase. Şi a doua este de a cere urmărirea penală, nu mai fac referire la întreg titlul.

Deci, în legătură cu asta, vă rog să fie clar că vor fi două voturi distincte, succesive.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am specificat şi eu acelaşi lucru, numai că, domnule Duvăz, de aceea le-am şi citit, numai că, aici, eu cred că trebuie să rămânem pe hotărârea Biroului permanent, pentru că depunerea în ordine înseamnă... prima este cu privire la solicitarea începerii urmăririi penale şi atunci, noi, în Biroul permanent, am propus şi vă cer încuviinţarea să votăm întâi hotărârea privind solicitarea Procurorului General de reluare a procedurii parlamentare cu privire la începerea urmăririi penale, aşa cum a propus Biroului permanent.

Sunteţi de acord? Vă mulţumesc mult.

Am să îl invit pe preşedintele Comisiei pentru Regulament pentru a prezenta punctul de vedere elaborat de Comisia pentru Regulament. Domnule Cionca, vă rog.

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În data de 25.05.2009, Comisia pentru Regulament s-a întrunit pentru a discuta conţinutul adresei nr. 481 a Biroului permanent din 21.05.2009, înregistrată de noi cu nr.35/31 din aceeaşi zi.

Respectiva adresă ne-a fost trimisă de către secretarul general, ca urmare a deciziei luate în şedinţa Biroului permanent din data de 20 mai 2009 şi are ca obiect pronunţarea asupra solicitării Procurorului General cu privire la reluarea procedurii parlamentare, având ca obiect cererea de începere a urmăririi penale împotriva deputatului Adrian Năstase.

Membrii comisiei pentru regulament au apreciat, pornind de la conţinutul art. 59, pct. 15 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, dar mai ales de la prevederile art.228 alin.(2) din Regulament că răspunsul comisiei noastre, la solicitarea Biroului permanent, trebuie să fie considerat un punct de vedere cu privire la interpretarea Regulamentului şi nu un raport, aşa cum ni s-a cerut de către Birou.

În principiu, responsabilitatea penală a membrilor Guvernului este reglementată de prevederile art.109 alin.(2) din Constituţia României, republicată. Această prevedere constituţională a fost detaliată în Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform Deciziei nr.665 din 2007, foştii miniştri trebuie să beneficieze de acelaşi tratament juridic ca şi miniştrii aflaţi în funcţie, iar conform Deciziei nr.270/2008 numai Camera Deputaţilor are dreptul să ceară urmărirea penală a unui ministru sau a unui fost ministru care este deputat.

Regulamentul Camerei Deputaţilor, actele normative menţionate anterior sau deciziile Curţii Constituţionale referitoare la problema responsabilităţii ministeriale nu includ prevederi care să interzică expres reluarea procedurii parlamentare în ceea ce priveşte votul Camerei asupra cererii privind urmărirea penală a unui actual sau fost membru al Guvernului, care este deputat.

Având în vedere prevederile art.155 alin.(1) din Regulament, în calitate de preşedinte al comisiei am propus soluţia declinării competenţei în favoarea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi care poate să constate dacă cererea este admisibilă sau inadmisibilă. Alţi trei membri ai comisiei au susţinut că prevederea art.228 alin.(2) obligă Comisia pentru Regulament să elaboreze un punct de vedere atunci când acesta este solicitat de către Biroul permanent sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.

S-a susţinut, de asemenea, că hotărârile Camerei sunt irevocabile şi definitive, că au autoritatea de lucru judecat şi putere de lege şi că hotărârea luată în 13 august 2008 este regulamentară şi neafectată de vreun viciu procedural, iar comisia nu trebuie să amâne pronunţarea unei soluţii în cazul în speţă. Această soluţie a câştigat la vot, întrunind patru voturi pentru şi un vot contra.

Trecând la analiza concretă a scrisorii Procurorului General, s-a constatat că aceasta se referă la acelaşi dosar cu privire la care s-a mai adresat o cerere în 2008 şi a fost respinsă şi că se cere reluarea votului din 13 august 2008 pentru că procedura este considerată a fi nulă ca urmare a constatării neconstituţionalităţii art.155 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, prin Decizia Curţii Constituţionale nr.989 din 01.10. 2008.

Membri comisiei au decis cu 4 voturi pentru şi unul contra că solicitarea Procurorului General nu este admisibilă. Inadmisibilitatea rezultă din faptul că votul din 13 august 2008 este regulamentar, iar cererea priveşte acelaşi dosar în care nu a intervenit nici un element nou.

De asemenea, motivarea Procurorului General este eronată, deoarece, în conformitate cu prevederile art.147 alin.(4) din Constituţia României, republicată, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt în general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Adrian Năstase, în continuare, pentru intervenţia sa, dacă doreşte, dacă nu... De obicei, noi aşa am folosit ca şi procedură.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult că mi-aţi dat cuvântul. Nu am cerut să iau cuvântul, dar vreau să iau cuvântul în numele Parlamentului şi să spun că, într-adevăr, o astfel de cerere din partea Procurorului General este inadmisibilă pentru mai multe raţiuni: introduce ideea reluării la infinit a unor voturi anterioare, atacă principiul neretroactivităţii, principiul non bis in idem şi, de asemenea, introduce incertitudine în ceea ce priveşte nenumărate hotărâri ale Parlamentului. Este o chestiune care interesează întregul Parlament şi, pe de altă parte, dacă ar fi fost numai asta, poate încă era simplu. Ne amuzam, repetând la infinit diverse voturi pe care le-am dat anterior.

Dar, motivul pentru a se cere reluarea votului este acela că trebuie aplicată retroactiv o decizie a Curţii Constituţionale, ceea ce încalcă grosolan articolul 147 din Constituţie. Deci, noi, practic, acum ar trebui să votăm că nu aplicăm Constituţia, că acest articol 147 nu mai funcţionează şi că, în baza voinţei Procurorului General, noi facem abstracţie de acest articol al Constituţiei.

Eu cred că Parlamentul, în numele căruia vorbesc, pentru că aceasta este o chestiune de procedură, nu mă vizează pe mine, şi vizează o problemă de principiu pe care Parlamentul trebuie s-o tranşeze. Problema noastră acum, în mod firesc, este că putem spune că o astfel de cerere este insultătoare la adresa Parlamentului, este insultătoare la adresa celor care au cunoştinţe minime juridice şi, bineînţeles insultătoare, aş spune, la adresa întregii activităţi a Parlamentului şi a statului de drept în România.

Vă mulţumesc că mi-aţi dat posibilitatea să spun aceste cuvinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, intervenţii din partea grupurilor parlamentare, dacă sunt? Am să vorbesc eu din partea grupului parlamentar al PD-L.

Doamnelor şi domnilor parlamentari, (de la tribună)

Ne aflăm astăzi în faţa unui vot important. Constituţia spune clar că "Nimeni nu este mai presus de lege". Nici politicienii, nici parlamentarii, nici actualii miniştri, nici foştii miniştri.

În faţa legii, cei bogaţi nu sunt mai presus de cei săraci, nici cei inteligenţi şi culţi, faţă de cei mai puţin citiţi sau mai puţini abili nu sunt mai presus. Toţi suntem egali în faţa legii sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie. În timp, s-a construit imaginea parlamentarului ca un fel de supraom, situat deasupra legii care priveşte arogant de deasupra celorlalţi cetăţeni ai României. Putem să facem analize, că căutăm explicaţii, dar nu putem nega această realitate care există în mintea alegătorilor noştri.

Din păcate, Parlamentul este perceput de către români ca o instituţie ineficientă şi cu un nivel de corupţie ridicat. Noi, parlamentarii, suntem percepuţi ca votând legi în propriul nostru interes. Suntem percepuţi că am votat noi pentru noi pensii speciale. Suntem percepuţi ca trăind izolaţi într-un soi de buncăr, ferit de ochii oamenilor, protejaţi de ziduri înalte.

Dragi colegi, trebuie să îndepărtăm această imagine, o imagine neadevărată pentru majoritatea dintre noi. Şi asta printr-un efort continuu pe care trebuie să-l facem în fiecare zi şi ştiu că cei mai mulţi dintre dumneavoastră fac acest efort zi de zi. Există însă şi momente în care oamenii, alegătorii noştri verifică dacă ceea ce spunem noi este demagogie sau este, într-adevăr, un efort pe care îl facem pentru a schimba ţara noastră.

Am convingerea, dragi colegi, că votul de astăzi este un astfel de moment şi când spun votul de astăzi mă refer, fără îndoială, la hotărârea cu privire la solicitarea Procurorului General de începere a urmăririi penale. Pentru că am convingerea, pe care vreau să v-o împărtăşesc, că această solicitare este fondul problemei şi restul, celălalt proiect de hotărâre, nu este nimic altceva decât o construcţie de răspuns. O construcţie de răspuns care vrea să acopere un vot, şi să-l justifice, al unor parlamentari. Pentru că, pe fond, noi trebuie să dăm un răspuns acestei solicitări, admisibilitatea sau inadmisibilitatea nefiind decât o construcţie prin care să spunem că e inadmisibilă şi nu că noi am blocat dosarele penale în Parlament.

Dragi colegi,

Nu vreau să intru în intervenţia mea în argumente juridice, aici sigur se pot găsi şi aţi văzut, şi aici în plen, vă pot spune că ore şi ore în şir în Biroul permanent am discutat acest subiect, s-au adus argumente pro şi contra.

Dar, vreau să vă reamintesc că am promis de la începutul acestui mandat, că împreună ne vom lupta să schimbăm imaginea Parlamentului României şi să recâştigăm încrederea românilor în Parlament. Ştiţi bine că, dacă vom bloca trimiterea dosarelor penale în justiţie, vom fi din nou percepuţi ca ridicând ziduri între supraoameni politici şi puterea judecătorească. Vom da din nou un semnal că parlamentarii nu îşi asumă responsabilitatea pentru faptele lor. Că, din nou, puterea legislativă interferează cu cea judecătorească.

Şi, mai am un anunţ de făcut. De ieri, în România se află delegaţia care reprezintă mecanismul de cooperare şi verificare. De noi şi de noi depinde raportul de ţară din septembrie.

Dragi colegi,

Ştiu care sunt argumentele care vi se vor aduce. Le-am auzit în nenumărate rânduri în Biroul permanent. Se va vorbi de onoarea instituţiei, de precedente periculoase, de cutia Pandorei etc. Îmi doresc ca fiecare dintre dumneavoastră să decideţi care sunt într-adevăr precedentele periculoase ce sau cine aduce prejudicii Parlamentului şi, mai ales, şi poate cel mai important, ce merită să apărăm. După ce vă veţi face aceste analize, cu siguranţă, veţi vota în cunoştinţă de cauză.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolicea, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Vă rog, domnule Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am avut o mostră de un discurs patetic, un discurs electoral care nu are nici o legătură cu Constituţia.

Dau citire unei decizii a Curţii Constituţionale care spune că este neîntemeiată susţinerea sesizării în sensul că "această reglementare încalcă prevederea art.16. alin.(1) din Constituţie, potrivit căreia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", adică exact de ceea ce se vorbea mai înainte. Aceste dispoziţii constituţionale se referă la un drept fundamental cetăţenesc, în timp ce procedura legală examinată reglementează punerea în mişcare a acţiunii penale în vederea cercetării unei infracţiuni săvârşite de un fost membru al Guvernului în timpul exercitării mandatului. Deci, acţiunea penală se pune în mişcare împotriva sa, pentru faptele comise în calitate de înalt funcţionar public, iar nu în calitatea sa de simplu cetăţean.

De aceea, Curtea constată că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut la art.16 din Constituţie, nu este aplicabil tezei cuprinse în norma juridică a cărei neconstituţionalitate se susţine. De aici tragem concluzia că antevorbitorul a contrazis decizia Curţii Constituţionale, care este obligatorie chiar şi pentru preşedintele Camerei. În rest, am remarcat strădania doamnei preşedinte de a fi egală cu cei mai inteligenţi, deci mai dotaţi, de a fi egală cu cei mai puţin dotaţi, de a fi egală cu cei mai puţin inteligenţi, o strădanie care mi s-a părut notabilă.

În ceea ce priveşte motivele pentru care susţinem că nu este nevoie de reluarea votului, Parlamentul s-a pronunţat asupra aceleiaşi chestiuni, există din scrisoarea doamnei Kovesi o formulare în care spune că a fost adresată anterior Parlamentului o altă sesizare cu acelaşi obiect şi în care cere doar reluarea procedurii parlamentare. Acest lucru a fost dovedit de ce nu se poate, şi, în plus, parlamentarii au decis, cu 150 de voturi împotrivă şi 120 de voturi pentru, respingerea cererii de începere a urmăriri penale.

În concluzie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii pentru toată lumea, chiar şi pentru un preşedinte al Camerei Deputaţilor, iar Hotărârea Camerei Deputaţilor nu poate fi anulată de către un preşedinte al Camerei. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sper că nu aţi suspectat că intenţionez să anulez vreo hotărâre.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Bogdan Olteanu. Vă rog.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu pot decât să fiu de acord cu toate dezideratele care s-au spus de la această tribună şi noi, parlamentarii liberali, suntem de acord cu toate dorinţele care au fost exprimate de la această tribună, referitor la nevoia de o justiţie rapidă.

Din păcate, doamna preşedinte, ceea ce am constatat în ultimele săptămâni este că în niciun fel, dumneavoastră şi grupul parlamentar din care faceţi parte, n-aţi dorit asta.

În ultimele săptămâni, în Biroul permanent am fost într-un permanent blocaj datorită stării conflictuale induse în coaliţie şi datorită refuzului de a merge spre orice soluţie procedurală de compromis care să ne permită să votăm cererea de urmărire penală.

În ultimele săptămâni, de mai multe ori, pot să spun chiar ultimele luni, şedinţele de plen au fost blocate şi nu am putut vota nicio lege, datorită blocării şedinţelor, pentru că nu s-a putut ajunge la o soluţie de conducere a şedinţelor care să ne permită să muncim. Nici la plen, nici la Biroul permanent, nici la Comitetul liderilor nu s-a putut lucra datorită, vă spun cât se poate de deschis, unei dorinţe evidente de a bloca aceste dosare şi vorbesc aici de cele două dosare, cel pe care îl discutăm astăzi, şi cel al doamnei ministru Monica Iacob-Ridzi. Şi am avut astăzi dimineaţă o nouă dovadă de încercare a blocării dosarului doamnei ministru Monica Iacob-Ridzi prin încercarea hilară de a aduce o hârtie fără nici o legătură cu fondul şi prin care să se blocheze o comisie de anchetă.

De aceea, doamna preşedinte, noi, parlamentarii PNL, ştim foarte bine ce avem de făcut, dar vrem să şi terminăm o dată cu această chestiune, că de mai multe luni de zile din nereuşita de a conduce Camera Deputaţilor, Biroul permanent şi Comitetul liderilor, nu reuşim să soluţionăm această chestiune. Şi vreau să vă asumaţi şi această chestiune, alături de foarte frumoasele gânduri, foarte frumoasele principii pe care vi le-aţi asumat. Dacă veţi face şi acest lucru, atunci, cu siguranţă, vom putea să rezolvăm cele două dosare pe care le avem în faţă şi să mergem mai departe şi să mai facem şi legi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Drept la replică. (De la tribună.)

Dragi colegi, e corect să spunem lucrurilor pe nume şi aşa cum s-au petrecut ele, pentru că astfel de dezinformări vi se fac şi dumneavoastră în plen, s-au făcut şi ieri la presă, făcându-se anumite declaraţii aşa, după colţ.

Vă pot spune un singur lucru. Ieri, colegii noştri de la PSD+PC şi de la PNL au depus o solicitare pentru înfiinţarea unei comisii de anchetă. Domnul Bănicioiu a solicitat să se discute acel punct mai repede. Nu numai că nimeni nu a blocat, dar eu personal am cerut să fie discutat primul.

Am epuizat discutarea solicitării comisiei de anchetă în fix 3 minute şi a fost adoptată hotărârea în unanimitate. Mai mult decât atât, Grupul parlamentar al PD-L susţine fără rezerve înfiinţarea Comisiei de anchetă cu privire la Ziua Tineretului, organizată de Ministerul Tineretului şi Sportului. Noi avem convingerea, avem convingerea că doamna ministru Monica Iacob-Ridzi este nevinovată. Şi, tocmai de aceea, vrem ca lucrurile acestea să fie clarificate. Vreau să înţelegeţi că niciodată în istoria sa Partidul Democrat Liberal nu a protejat pe nimeni şi nu a ascuns adevărul. (Vociferări în Grupul parlamentar al PNL.)

Dina cest punct de vedere, dragi colegi, dacă îmi permiteţi să-mi continui restabilirea adevărului, veţi vedea că noi vom proba cu votul nostru acest lucru. Ceea ce aştept de la dumneavoastră, după ore şi ore întregi de discutare în Biroul permanent, este un minut de onestitate. Un minut de onestitate când, în faţa votului, să deblocaţi o procedură începută şi să încuviinţaţi solicitarea de începere a urmăririi penale.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Bănicioiu.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Vă mulţumesc.

De data asta mi-aţi dat cuvântul, pentru că în Biroul permanent nu prea vreţi să-mi daţi cuvântul. (Vociferări în Grupul parlamentar al PD-L.)

Eu aş începe prin a spune, doamnă preşedinte, prin a vă cita "Nimeni nu este mai presus de lege" aţi spus dumneavoastră. Nici Monica-Ridzi, doamna Anastase?

Aţi vorbit în prima parte a discursului dumneavoastră despre un buncăr. Despre un buncăr care spuneţi că e Parlamentul României, da? Vă reamintesc că-l conduceţi, doamna preşedinte. Vorbiţi despre pensii speciale. Le promovaţi, doamnă, chiar dacă la televizor spuneţi altceva, le promovaţi. Dacă vorbiţi de justiţie şi vorbiţi că nu vreţi să ascundeţi corupţii de Parlament, atunci începeţi prin a fi corecţi, nu mai folosiţi dubla măsură.

Am cerut dreptul la replică, pentru că aş vrea să vă reamintesc că şi ieri la Biroul permanent şi aici nu aţi fost corectă. Şi ieri la Biroul permanent, deşi colegul Bogdan Olteanu a propus primul acea cerere de începere a urmăririi penale, aţi tergiversat lucrările şi după vreo patru ore de discuţii, după pauză, după ce am revenit la şedinţa de grup, chiar dacă domnul Sever Voinescu nu-şi aminteşte, au fost pauze...

Domnule Voinescu....

Doamna Roberta Alma Anastase:

Aşa se întâmplă când minţiţi, domnule Bănicioiu!

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Nu. Deci, discuţia despre comisie s-a reluat abia în a doua parte a Biroului permanent. Îmi pare rău, dar există stenograme.

Vă rog frumos să le verificaţi. Fiţi corecţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică!

Domnilor colegi, (De la tribună.)

Îmi pare rău că oameni politici tineri preiau din comportamentul celor pe care cu toţii am vrea să fie scoşi din politică. Aţi vorbit despre pensii speciale, domnule coleg. Ei bine, da, m-am dus în Comisia de statut, da, i-am rugat, aş spune, ba aproape că i-am implorat pe colegii noştri să ia în dezbatere proiectul semnat de întregul grup parlamentar al PD-L şi care vizează un lucru foarte simplu, şi lucrul acela foarte simplu este că noi suntem cetăţeni ai României şi dacă românilor li se calculează pensiile după un sistem public de calcul, ei bine şi noi trebuie să beneficiem de aceeaşi procedură.

Ei bine, dragi colegi, sper şi mă bucur că există aici intervenţii, m-aş bucura tare mult să asistăm la un vot final, prin care să decidem ca pensiile parlamentarilor să fie calculate la fel ca ale celorlalţi cetăţeni.

În ceea ce priveşte buncărul, dragi colegi, oricât am încerca să ne ascundem, nu putem, din păcate, să ştergem din mintea oamenilor o percepţie pe care v-o arată toate studiile. Numai dacă vom pune mâinile la ochi, ne vom ascunde urechile, numai aşa vom putea nega realitatea din mintea alegătorilor noştri. Ceea ce vă cer, este s-o schimbăm, iar asta nu vom face cu astfel de discursuri, ci o vom face prin acţiuni. Iar în ceea ce priveşte Biroul permanent, trei minute am discutat solicitarea Grupului parlamentar al PSD+PC şi al PNL. Stenogramele o demonstrează.

Am discutat ore şi ore întregi situaţia solicitării făcute de Procurorul General pentru începerea urmăririi penale a domnului Adrian Năstase şi, paradoxal, dragi colegi, ca s-o spun şi pe asta, am trecut prin situaţia în care cel care a dus la dezbateri de 4-5 ore era chiar omul chiar vizat de această solicitare.

Iată care, de fapt, este adevărata istorie şi, da, am dus o bătălie şi recunosc şi bătălia mea a fost ca astăzi să putem să discutăm această solicitare împreună, toţi, în plenul Parlamentului şi noi, toţi, să decidem.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean, intervenţie pe procedură.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt unul dintre cei mai vechi parlamentari. Nici nu ştiu dacă să fac un titlu de glorie din acest lucru sau să îmi fie jenă de acest lucru.

Stimată colegă, aveţi puţintică răbdare. (Adresându-se unei colege.) Imaginea Parlamentului nu poate să fie mai proastă decât este astăzi. Vă rog să vă uitaţi.

Vă asigur, stimaţi colegi, că principalii vinovaţi de această imagine foarte proastă suntem, în primul rând, noi.

Am asistat astăzi la două luări de cuvânt, a doi politicieni tineri, speranţe, probabil, ale fiecărui grup parlamentar, care într-un mod totalmente nepermis falsifică adevărul. I-am spus ieri în şedinţa de Biroul permanent domnului vicepreşedinte Olteanu, pentru care am un respect deosebit, suntem într-o relaţie foarte bună, că a dezinformat opinia publică atunci când în pauza luată la şedinţa de Biroul permanent, pentru lipsa de cvorum sau pentru plecare liderilor de grup, a spus că PD-L a încercat să tergiverseze luarea unei decizii în ceea ce priveşte constituirea comisiei de anchetă. Astăzi, îl aud pe distinsul nostru coleg Bănicioiu spunând acelaşi lucru.

Doamnelor şi domnilor colegi, vreau să fiu foarte sincer şi foarte corect cu dumneavoastră şi cu cei care ne urmăresc, poate mai mulţi decât dumneavoastră. Ieri, domnul vicepreşedinte Bogdan Olteanu, la începutul şedinţei, a propus completarea ordinii de zi cu solicitarea Grupului parlamentar al PNL privind declanşarea procedurii de urmărire penală a ministrului Monica Ridzi. Cei care aţi fost prezenţi, vă rog să fiţi foarte corecţi şi cinstiţi să acceptaţi fără nici un fel de reţinere includerea pe ordinea de zi. Nu s-a mai purtat nici un fel de discuţie legată de această chestiune, pentru că în urma unor discuţii de altă natură, majoritate liderilor grupurilor parlamentare au părăsit sala de şedinţe şi nu s-a mai putut discuta chestiunile legate de program şi de ordinea de zi.

La reluarea şedinţei, după masă, la ora 19, s-a propus de către acelaşi grup şi de către Grupul parlamentar al PSD înfiinţarea comisie de anchetă. În unanimitate, şi pe parcursul a 2-3 minute, această chestiune a fost rezolvată.

Este inadmisibil ca astăzi să venim să punem ca o contrapondere la dosarul Năstase un dosar Monica Ridzi. V-am spus şi ieri, domnule vicepreşedinte Olteanu, că nu e vorba de două dosare. Şi v-aţi corectat în şedinţă că n-aţi spus două dosare. E vorba de un dosar şi de o sesizare, sunt două lucruri distincte.

Partidul Democrat Liberal nu s-a opus şi vă asigur că nici astăzi nu se va opune constituirii comisiei de anchetă. Tot grupul parlamentar va vota pentru constituirea comisiei de anchetă în ce priveşte cercetarea Monicăi Ridzi pentru că vrem să se afle adevărul şi nimic altceva. Nu facem decât să vă cerem şi dumneavoastră acelaşi lucru, să votaţi pentru aflarea adevărului în ce priveşte Adrian Năstase şi în ce priveşte Monica Ridzi.

Haideţi, stimaţi colegi, oricât de mult am dori noi să ne îmbunătăţim imaginea, nu o facem pe criteriul călcării în picioare a adevărului. Adevărul e mai presus de orice, fie că e vorba de Monica Ridzi, fie că e vorba de Adrian Năstase, fie că e vorba de deputatul Oltean, fie că e vorba de oricine. Adevărul trebuie să fie mai presus decât orice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg, drept la replică, domnul Adrian Năstase. Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Urmăresc cu multă admiraţie aceste discuţii, dar nu văd care este legătura cu rezolvarea problemei pe care o avem pe ordinea de zi şi care este aceea de a decide dacă este admisibilă o cerere din partea procurorului general de a se relua un vot prin aplicarea greşită a art.147 din Constituţie. Eu am crezut că dezbaterile generale vor viza această chestiune. Şi o rog pe preşedinta Camerei, căreia i-am pronunţat numele, sper să nu vină pentru un drept la replică la microfon, să revină la această problemă pe care o avem de decis, pentru că eu cred că celelalte chestiuni sunt absolut în afara subiectului. Le vom trata la momentul respectiv.

În ceea ce priveşte afirmaţiile unora dintre colegi, unii dintre ei cu mai multă experienţă şi care erau parlamentari şi în perioada anterioară, eu îmi aduc aminte, am participat la şedinţa din august anul trecut, când dosarul şi cu acuzaţiile respective, după ce am prezentat contraargumente, după ce am fost la Comisia juridică, după ce am arătat minciunile şi acuzaţiile mincinoase din acel dosar, cu 150 de voturi împotrivă şi 120 numai pentru, acel dosar a fost respins.

Problema acum nu este să discutăm acel dosar din nou, ci problema pe care am spus-o până acum, unii au înţeles-o, unii o înţeleg mai greu, este aceea dacă vom revota la infinit până când, în baza indicaţiilor conducerii supreme, să se ajungă la o anumită soluţie. Eu am înţeles, este aici în ţară acum o comisie care să fie într-un fel influenţată într-o anumită direcţie, dar eu vreau să revenim la ceea ce este de fapt votul penibil pe care trebuie să-l dăm astăzi, şi anume dacă art.147 din Constituţie îl considerăm în continuare valabil sau nu, pentru că votul este despre acest lucru, dacă Constituţia va fi aplicată şi de către Parlament, nu despre dosarul Năstase. Dosarul Năstase a fost rezolvat, a fost votat într-un fel în baza art.109 din Constituţie, anul trecut în august. Au trecut atâtea luni, în mod normal Parchetul trebuia să ia o anumită decizie, să închidă acel dosar, să găsească o anumită soluţie procedurală. Nu a făcut acest lucru, revine pentru încă un vot, s-ar putea în felul ăsta să revenim la voturi, vă repet, articolul din Regulament a avut valabilitate timp de 15 ani. Anulându-l, înseamnă că putem, pe acelaşi principiu al relativităţii hotărârilor Parlamentului, să reluăm oricare dintre voturi. Doriţi acest lucru?

Eu cred că asta este problema pe care trebuie s-o tranşăm. Restul, acuzaţii de un anumit fel, chestiuni populiste pe care le-am auzit. Domnul Nicolicea a încercat să dea un răspuns invocând o decizie a Curţii Constituţionale, pentru că într-un anumit moment, în 1999, paradoxal, un anumit grup politic a atacat la Curtea Constituţională o prevedere din legea răspunderii ministeriale, invocând tocmai această chestiune a egalităţii în faţa legii. Şi, atunci, judecătorii de la Curtea Supremă au spus "E adevărat, acest principiu este corect, dar legea răspunderii ministeriale se aplică numai pentru acei cetăţeni care sunt sau au fost şi miniştri."

Până nu-i vom face pe toţi cetăţenii miniştri nu putem să aplicăm aceste reguli. Acesta nu este punctul meu de vedere, putem să discutăm, e un punct de vedere oficial al Curţii Constituţionale. De aceea, aş vrea să lăsăm la o parte demagogia şi să vedem dacă textul constituţional se aplică sau nu. Am decis ieri în Biroul Permanent anumite lucruri, o anumită desfăşurare a acestei şedinţe. Avem de supus votului o primă decizie, o primă hotărâre referitoare la admisibilitatea reluării votului. Dacă veţi accepta că trebuie reluat votul încă o dată sau încă de cinci ori, pentru că s-ar putea să se ceară după aceea încă o dată să se reia votul... Nu, de mai multe ori. Eu zic să decidem astăzi că reluăm votul de cinci ori, nu o dată.

Deci, dacă veţi fi de acord să facem acest lucru, vom relua voturile de câte ori hotărăşte procurorul general.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu.

Domnul Pambuccian. Domnul Bogdan Olteanu. Domnul Daniel Oajdea. Şi domnul Bănicioiu. Sigur, drept la replică.

Domnul Varujan Pambuccian:

Doamna preşedinte,

Nu vreau să mă pronunţ în nici un fel pe fondul discuţiei. Vreau să fac un apel către dumneavoastră: să nu ne mai jignim. Constat din ce în ce mai des că se întâmplă lucrul ăsta. Şi nu este bine. Nu cred că este bine să fim toţi la fel. Cred că e bine să fim foarte diferiţi. Nu cred că este o calitate să fii tânăr sau bătrân, nu cred că este o calitate, nu ştiu, să ai pielea de culoare neagră sau albă, nu astea sunt calităţile de care e nevoie aici. Cred că nu este bine să ne jignim, nu este bine să escaladăm în felul acesta lucrurile.

Sigur, s-ar putea spune foarte multe lucruri despre calităţi care se pot măsura mai greu decât în cifre, care ţin de şcoală, ţin de multe alte lucruri, nu am să le spun de la acest microfon, pentru că nu vreau să escaladez. Dar, vă rog, lucrul ăsta se întâmplă des în ultimul timp. Vă rog, putem discuta despre absolut orice, fără să ne jignim, respectându-ne şi respectând diferenţele dintre noi.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna preşedinte,

Pentru că vrem să terminăm, am să fiu extrem de scurt, dar nu pot să nu observ că din nou se încearcă acelaşi mecanism de a fi insultaţi pentru a ieşi din sală. V-a mers de câteva ori şi la Biroul permanent şi la plen, vă spun foarte clar că de data asta oricât ni se vor cenzura părerile, aşa cum s-a făcut în Biroul permanent ultima oară, oricât vom fi atacaţi, insultaţi şi oricâte minciuni se vor spune, nu ieşim din sală. Rămânem în sală şi a şaptea încercare a dumneavoastră din această sesiune de a amâna această chestiune şi de a amâna cele două dosare, va eşua. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Bănicioiu, vă rog.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Nici eu nu am să prelungesc discuţia, tocmai pentru a nu face acest joc, vreau doar să spun că pe mine, alegătorii mei de la Zimnicea nu m-au trimis în niciun buncăr.

Doi la mână. Dacă vreţi să schimbaţi ceva, repet, conduceţi Camera şi puteţi să faceţi acest lucru. Din păcate, până acum n-am văzut decât vreo două-trei patronaje de câteva expoziţii şi nimic mai mult. Iar, în rest, colegului mai vechi în Parlament, care a vorbit mai devreme, poate vă întrebaţi şi dumneavoastră de ce are imaginea Parlamentul aşa de rea. Poate aveţi vreun răspuns.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Daniel Oajdea. Făcuse un apel domnul Pambuccian, dar...

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnilor colegi,

Observ cu îngrijorare că, încercând să abordăm toate detaliile legislative, scăpăm fondul problemei. Domnul deputat Adrian Năstase poate fi vinovat sau poate fi nevinovat. Pentru a afla răspunsul la această problemă trebuie să lăsăm justiţia să se pronunţe. Domnul Adrian Năstase este acuzat că şi-a însuşit în mod ilegal mai multe milioane de euro. Aceştia nu sunt nici bani de pâine, nici bani de covrigi pentru domnul Adrian Năstase. Orice om care lucrează cinstit în ţara asta, nu poate visa să aibă asemenea sume. Dar mulţi dintre ei se încurcă şi atunci când încearcă să le pronunţe. Nu înţeleg politica Partidului Social Democrat care, atunci când vine vorba de pensii, spune că nu sunt bani. Atunci când vine vorba de salarii pentru profesori nu este de unde. Dar atunci când vine vorba de a da pe mâna justiţiei oameni care sunt suspecţi că au furat milioane de euro, atunci fac zid în jurul lor pentru a-i proteja. Foarte mulţi au scăpat după Revoluţie prin această complicitate.

Închei. Cu permisiunea dumneavoastră, o să vă transmit un mesaj din partea alegătorilor din colegiul meu: dacă faceţi zid în jurul domnului Năstase, încercând să blocaţi justiţia, în numele poporului, sunteţi nişte hoţi! (Aplauze din partea Opoziţiei şi deputaţilor PD-L)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Procedură. Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Este şi procedură şi drept la replică. Încep cu dreptul la replică.

Vreau să-i spun stimatului coleg că cei care au tăiat banii de la pensii, de la învăţământ, de la cercetare şi de la alte probleme sociale, se numesc Pogea şi Boc. (Aplauze puternice)

Iar acum, doamna preşedinte, pe procedură. Cred că toate grupurile parlamentare au intervenit, am avut şi drepturi la replică, vă rugăm să reveniţi la ordinea de zi şi să începem dezbaterile pe punctul pe care trebuie să-l analizăm astăzi în plenul Camerei şi să dăm un vot pe el.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Pentru că nu mai sunt alte intervenţii pe procedură, intrăm în dezbaterea pe articole a primului proiect de hotărâre: Hotărâre privind solicitarea Procurorului General de reluarea procedurii parlamentare cu privire la începerea urmăririi penale împotriva domnului deputat Adrian Năstase.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

În ceea ce priveşte articolul unic, dacă sunt observaţii.

Domnule Petru Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cu siguranţă că nu voi jigni pe nimeni şi voi discuta strict pe acest subiect.

V-aş propune ca la alin.(4), unde se face referire la art.155, să fie anulată această prevedere pentru că art.155 nu este respectat absolut deloc. Din contră, este încălcat într-un mod flagrant. Şi pentru a-i da o doză de legalitate, ca să nu fie declarată neconstituţională această hotărâre, vă propun ca să nu apară art.155. Deci, cu referire doar la celelalte prevederi, respectiv art.109 alin.(2), art.147 alin.(4) şi Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Există un alt punct de vedere din partea domnului Duvăz, după care o să vă supun la vot propunerea amendării.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Nu, doamna preşedinte, nu un alt punct de vedere, dar din partea iniţiatorului, pentru că iniţiatorul este grupul parlamentar pe care-l reprezint, suntem de acord cu propunerea domnului deputat, de eliminare a menţiunii art.155.

Cineva emoţionat şi-a lăsat pixul, vă rog să vă prezentaţi, poate că în bătălia asta...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Duvăz.

Vă supun la vot acest amendament.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

O citiţi dumneavoastră, doamna preşedinte, reformularea?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu. Citiţi-o dumneavoastră şi eu îl întreb pe domnul Călian dacă asta a vrut dumnealui să propună.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

"În temeiul prevederilor art.109 alin.(2) şi a art.147 alin.(4) din Constituţia României, republicată, ca şi în temeiul art.228 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, cu modificările ulterioare."

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Călian, aşa aţi vrut să amendaţi? Nu.

Domnule Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Din momentul în care nu se face referire la art.155 din Constituţia României, republicată, se pune punct şi se încheie această frază, pentru că altfel aţi introdus ceva nou, ceea ce nu era în textul iniţial.

Deci, pot să dau citire frazei dacă doriţi.

"În temeiul prevederilor art.109 alin.(2) şi al art.147 alin.(4), din Constituţia României." Şi urmează "Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Nicolicea, vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Era o corelare la ultimul alineat că "această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din data de 16 iunie 2009, cu respectarea prevederilor..."data trebuie modificată "...cu prevederile art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată." Şi nu mai este art.155.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles.

Deci, amendamentul domnului Călian vizează practic şi prima parte şi ultima parte. Acum vi-l supun la vot.

Vă rog să introduceţi cartelele. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 218 voturi pentru, 3 împotrivă şi 4 abţineri.

Rămâne pentru votul final.

Trecem la Hotărârea privind cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase.

Domnule Duvăz, vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamna preşedinte,

Am făcut o cerere de la această onorantă, pentru mine, tribună înaintea dezbaterilor, în momentul în care s-a prezentat şi ordinea de zi, pentru a vota acest proiect de hotărâre, urmând ca cel de-al doilea proiect de hotărâre, la rândul lui, să fie supus discuţiei şi votului în situaţia în care această hotărâre, deci, în succesiune, aşa cum şi dumneavoastră aţi promis.

Am cerut să consultaţi Camera în legătură cu propunerea pe care v-am făcut-o, adică, să cerem un vot Camerei în legătură cu propunerea de a vota acum proiectul de hotărâre pe care l-am propus, urmând ca dacă el nu primeşte un vot suficient pentru, să fie discutat următorul proiect de hotărâre.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, dar nu sunt exclusive, sunt doar succesive, ceea ce înseamnă cu totul şi cu totul altceva. Înseamnă că se discută una după cealaltă, domnule Duvăz.

Întâi o supunem pe una la vot, pe urmă pe cealaltă.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Nu, eu nu le numesc exclusive, poate fi succesive, dar haideţi să dăm un vot în legătură cu acesta.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Toader vrea să aibă intervenţie pe acest punct de vedere. (Animaţie în Grupul PNL. Se acuză tragerea de timp.)

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu trag de timp. Vreau să vă spun că s-a stabilit în ordinea de zi şi modul în care facem dezbaterea. Facem dezbaterea pe cele două hotărâri şi apoi votul. Asta a fost.

Deci, domnule Duvăz, eu vă spun că asta s-a pus în ordinea de zi. Să stabilim, să facem dezbaterea şi apoi vot final cu toate, şi cu moţiuni şi cu toate. Asta am vrut să vă spun.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Am înţeles. Este o propunere a domnului Duvăz, nu e nici un fel de problemă. Haideţi să votăm în legătură cu ea.

Vă supun la vot propunerea făcută de domnul Duvăz ca, după fiecare proiect de hotărâre, să supunem la vot.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 144 de voturi pentru, 90 împotrivă şi 2 abţineri. Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Trecem la următorul Proiect de Hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru al României. (Rumoare şi vociferări)

A! Mă scuzaţi, da, aveţi dreptate. Eu am greşit. Vă scăpam de un stres.

Acum, vă supun la vot Hotărârea privind solicitarea Procurorului General de reluare a procedurii parlamentare cu privire la începerea urmăririi penale împotriva domnului deputat Adrian Năstase.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

116 voturi pentru, 100 împotrivă şi 10 abţineri. Proiectul de hotărâre a trecut.

Urmează să discutăm acum Proiectul de Hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru.

Procedură. Domnul Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Este evident şi pentru cei care se vor să fie egali cu cei mai dotaţi şi că dacă o cerere este inadmisibilă, nu mai poţi s-o discuţi. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Din păcate, sunteţi într-o uşoară eroare, deoarece un proiect de hotărâre poate fi discutat doar în baza Regulamentului Camerei Deputaţilor, art.155.

Proiectul de hotărâre care este acum adus în discuţie se încadrează în prevederile Regulamentului şi diferă faţă de proiectul de hotărâre pe care l-aţi votat anterior.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache, domnul Duvăz, domnul Sever Voinescu.

Domnul Florin Iordache:

Doamna preşedinte,

Vă reamintesc că tocmai am votat că nu mai putem vota o dată. Păi, ce noi ne jucăm? Dacă am stabilit că votul pe care l-am dat în 13 august 2008 a fost un vot regulamentar, nu mai putem vota o dată. Adică, s-a stabilit foarte clar că Parlamentul a votat perfect regulamentar în august 2008 şi, în aceste condiţii, nu mai putem repune obiectul pe care-l cere procurorul general, acela de a repune şi revota, a fost stabilit prin vot.

În aceste condiţii, cererea de începere a urmăririi penale nu mai are obiect în aceste condiţii, stimaţi colegi. Ce să mai repunem?

În aceste condiţii, doamna preşedinte, vă solicit, în numele Grupului parlamentar al PSD+PC, de a scoate de pe ordinea de zi acest proiect care, practic, a fost eliminat prin votul colegilor la votul pe care tocmai l-am exprimat mai devreme.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu.

Domnul Sever Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Doamna preşedinte,

Eu am senzaţia că de fapt cei care cu onoare şi cu ardoare patriotică au votat acest proiect de hotărâre nu ştiu foarte bine sau n-au citit foarte bine ce au votat, sărind evident să-l apere pe domnul Adrian Năstase şi crezând că asta este suficient. Iertaţi-mă! Hotărârea pe care tocmai aţi votat-o, articolul unic se referă la faptele care fac obiectul dosarului 114/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Hotărârea pe care o discutăm acum se referă la faptele care fac obiectul dosarului nr.33/P/2009, alt dosar, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru că, iertaţi-mă, pentru că acesta este dosarul la care se referea solicitarea.

Deci, e clar că votăm...sunt două dosare, eu nu ştiu ce conţine dosarul pentru care s-au bătut domnii şi doamnele colege. Acum, avem de votat acest dosar la care se referă solicitarea.

Al doilea lucru: chiar dacă ar fi acelaşi lucru, este firesc ca Parlamentul să poată emite acte succesive care abrogă actul anterior. Deci, dumneavoastră nu puteţi niciodată, până la urmă, a bloca un vot pe ideea că o dată s-a votat aşa şi atunci trebuie să rămână aşa. Pe cale de consecinţă, n-am mai putea abroga legi niciodată, domnilor. Deci, ăsta este al doilea argument.

Şi vine al treilea argument care ţine totuşi de onorabilitate şi de un anume angajament politic. S-a discutat foarte clar în Biroul Permanent, stenogramele sunt mărturie.

Noi venim în faţa dumneavoastră cu două proiecte de hotărâre. Astea sunt. Niciodată, nimeni nu le-a contestat. Ele sunt chiar diferite referindu-se la dosare diferite. Prin urmare, pe ce temei solicităm scoaterea din ordinea de zi a acestuia, pentru că temeiul că ele se referă la dosare identice nu există.

Deci, vă solicităm, aşa cum s-a votat acest proiect de hotărâre să votăm în continuare proiectul de hotărâre, aşa cum a stabilit Biroul permanent. Eu am înţeles că de multe ori facem jocul politic de a stabili ceva în Biroul permanent şi venim aici şi facem o piruetă şi explicăm că e altceva. Dar, de data asta, domnilor, e vorba de ordinea de zi şi apelul meu este să ne ţinem de ordinea de zi.

Prin urmare, doamna preşedinte, să purcedem la următorul proiect de hotărâre.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Uşurel, uşurel! (I se adresează domnului deputat Adrian Năstase)

Domnul Pambuccian era.

Domnul Varujan Pambuccian:

Am o mare rugăminte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Imediat!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz (din sală):

Aţi menţionat aici cuvântul "uşurel". În condiţiile astea, "uşurel" în faţa popii, nu cu mine.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Pambuccian, vă rog.

Vă solicitam înţelegerea de a o lua treptat, de a o lua uşor, atâta tot. Eu ştiu că sunteţi nervos că aţi votat pe un alt dosar, domnule Duvăz, dar asta e viaţa, ce să facem?! (Aplauze.)

Domnul Varujan Pambuccian:

Doamna preşedinte,

Am o rugăminte la dumneavoastră. Pentru că am existat înainte o neclaritate în legătură cu ce se vota, vă rog frumos, înainte de fiecare vot, să ne spuneţi cu claritate ce votăm. Pentru că a existat destul de multă confuzie şi e bine să ştim foarte clar ce înseamnă da, ce înseamnă nu.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Mă bucură atenţia dumneavoastră de a mă menţine în atenţia camerelor şi în atenţia dezbaterii publice. Apreciez în mod deosebit acest lucru.

Vreau însă să vă spun că sunt extrem de mirat de faptul că într-o perioadă în care probabil că sunt prea mulţi filozofi în ţara asta, probabil că au început să lipsească şi cei care cunosc regulile elementare de logică. Aici este o chestiune pe care chiar n-o înţeleg. Şi noi am pornit în Biroul Permanent de la o discuţie referitoare la o sesizare a doamnei Kovesi. Doamna Kovesi ne-a trimis o scrisoare minunată în care spune, între altele, cu privire la faptele descrise, a fost adresată anterior Parlamentului o altă sesizare cu acelaşi obiect. Repet, cu acelaşi obiect, solicitarea Parchetului fiind respinsă în şedinţa din 13 august întrucât nu a fost întrunită majoritatea voturilor cerute de art.155. Prin decizia Curţii Constituţionale s-au modificat, în sfârşit, prevederi din Regulament.

Mai departe: "întrucât constatarea neconstituţionalităţii normelor pe baza cărora a fost îndeplinită o procedură - deci cea din 13 august - impune refacerea acesteia - deci reluarea votului şi reluarea procedurii pe acel dosar, care a fost supus atenţiei Parlamentului - în considerarea dispoziţiilor art.147 alin.(4) din Constituţie, ca efect al deciziei menţionate-eronat, pentru că nu se aplică aici art.147 - este necesar ca procedura parlamentară să fie reluată, iar Camera Deputaţilor să se pronunţe din nou asupra solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie". Deci, "din nou" vizează solicitarea anterioară, că nu putea să spună doamna Kovesi, "din nou" pe solicitarea de acum.

Sunt câteva elemente mărunte, poate, pentru unii s-ar putea să nu conteze. Dar, eu vreau să vă reamintesc, chiar dacă s-ar dori un vot distinct pe o altă cerere... eu mă aştept ca zilele viitoare să apară noi acuzaţii la adresa mea, noi dosare, sunt obişnuit, să disjungă, din dosarul Zambaccian, până acum, s-au făcut dosare doar pentru două sau trei camere, poate se mai găseşte ceva de făcut de acolo, se disjunge, se mai face un dosar, fără îndoială, dar deocamdată ceea ce avem noi de discutat este solicitarea neconstituţională bazată pe necunoaşterea art.147, prin care se cere reluarea votului pe următorul motiv, nu că există un alt dosar, ci pe motivul că s-a schimbat cvorumul necesar pentru votul care s-a dat atunci.

S-a dat un vot şi se spune, iată, votul acela nu mai este valabil, pentru că, iată, Curtea Constituţională a stabilit un alt cvorum. Nu pun în discuţie că şi în condiţiile noului cvorum, cererea n-ar fi trecut, dar practic pe neconstituţionalitatea acelei proceduri se cere acum reluarea votului.

Putem să ne jucăm cu numere, cu alte chestiuni, dar eu vreau să vă spun următorul lucru: dacă era vorba de un alt dosar, o astfel de cerere în niciun caz nu putea să ajungă în plen, pentru că procedura art.155, pe care tocmai am eliminat-o, ar fi cerut un raport din partea Comisiei juridice.

Poate va fi cazul săptămâna viitoare, peste două săptămâni şi atunci, pe baza unui astfel de raport, am putea să discutăm o cerere distinctă, dar la acest moment am discutat doar această cerere şi numai pe o chestiune care vizează strict această solicitare, considerată de către dumneavoastră ca fiind neconstituţională, şi deci inadmisibilă.

Asta era explicaţia pe care voiam s-o dau şi susţin şi eu că în aceste condiţii, dacă această cerere nu este, n-a fost considerată admisibilă, în mod firesc, nu putem să intrăm pe fond pentru a repeta acest vot.

De altfel, vă repet ceea ce v-am spus şi data trecută: dacă s-ar face acest lucru, ar însemna că acceptăm de fapt reluarea votului şi, ca atare, am încălca în acest fel votul pe care tocmai l-am dat şi am deschide un precedent care, în mod evident, ar fi extrem, extrem de periculos.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Sever Voinescu, procedură.

Era, scuzaţi-mă, domnul Duvăz.

Vă rog, domnule Duvăz, după care urmează domnul Sever Voinescu, apoi domnul Gelu Vişan.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Stimaţi colegi şi doamna preşedinte,

Ne aflăm în faţa unei, să zicem, încercări de a face un artificiu privind solicitarea procurorului general, solicitare profund neconstituţională. De fapt, noi nici nu trebuia, ca să fim sinceri, să ne pronunţăm ca şi Cameră, ci pur şi simplu trebuia să constataţi la nivelul Biroului permanent că solicitarea este neconstituţională şi cei care l-au pus în funcţie pe procurorul general trebuiau să-l trimită acasă. Că procurorul general ar trebui ca minimum să ştie Constituţia.

Totuşi, stimaţi colegi, acest artificiu încearcă să introducă de fapt în discuţie ca şi când am discuta altceva. Solicitarea este una singură, depusă prin Adresa nr.383/10 martie 2009. Solicitarea procurorului general, prin această adresă, este de reluare a unui vot pentru care Camera s-a pronunţat. Procurorul general crede de cuviinţă să inventeze anticonstituţional faptul că votul poate fi reluat, pentru că între timp, ulterior acestui vot, Decizia Curţii Constituţionale a schimbat cvorumul pentru un asemenea act normativ, în cazul nostru, o hotărâre. Nu reiau toată demonstraţia, că asta pune în discuţie toate hotărârile emise de această Cameră timp de 10 - 15 ani.

Problema este că acest subterfugiu încearcă să ne ducă la a da două voturi pe două lucruri distincte, ele nefiind două lucruri distincte, şi fiind o unică solicitare inadmisibilă şi neconstituţională. Vă rog să luaţi notă de asta, stimaţi colegi, şi vă rog să solicităm doamnei preşedinte, nu mai îndrăznesc s-o fac singur, dar împreună cu dumneavoastră cred că o putem face, să scoatem de pe ordinea de zi, pronunţându-ne prin vot, această a doua solicitare.

Vă rog să supuneţi votului, doamna preşedinte.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Duvăz, nu puteţi să scoateţi de pe ordinea de zi un lucru total diferit de hotărârea dinainte. Dumneavoastră v-aţi pronunţat pe un dosar. Ăsta vizează un alt dosar.

Domnul Sever Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Doamna preşedinte,

Încerc să găsesc o soluţie de compromis. Înţeleg că există o bună parte dintre colegii noştri care doresc să-l apere pe domnul Adrian Năstase în toate dosarele, indiferent de numerele lor.

Problema este că domnul Năstase are cam multe, cam multe numere... Bun, sunt oameni care nu se prea uită la ce este în dosar şi ce număr are şi votează aşa. OK, este dreptul lor, sunt parlamentari aleşi ca noi toţi.

Din cauza asta, propunerea mea este, doamna preşedinte, evident, n-avem niciun motiv să scoatem de pe ordinea de zi hotărârea la care am ajuns, propunerea mea este s-o supunem la vot. Dacă într-adevăr colegii parlamentari sunt convinşi că este vorba despre acelaşi lucru, vor vota respingând această hotărâre, îl vor apăra în continuare pe domnul Năstase, cu alte cuvinte, iar alţi colegi care au dubiile lor, vor vota altfel.

Dar, nu puteţi, doamna preşedinte, să scoateţi de pe ordinea de zi o hotărâre care se referă la un dosar cu un număr, pentru că anterior s-a votat o altă hotărâre, care se referă la un dosar cu alt număr. Este ridicol, ca să folosesc un cuvânt blând.

Deci, doamna preşedinte, solicitarea mea este să purcedem la analiza acestei hotărâri şi, evident, la votul ei imediat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Era domnul Marton Arpad, după care domnul Gelu Vişan.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Poate aţi observat, până acum nu am venit la acest microfon, tocmai pentru a tranşa cât mai repede această problemă.

Mi se pare cel puţin interesant că, din moment ce s-a citit un raport al unei comisii legat de o inadmisibilitate, doamna preşedinte a vorbit atât de emoţionant despre acest raport, propunând cum să votăm, ulterior ei se gândesc cum că am fi votat altceva. Mă surprinde, dar eu nu fac calificative de genul pe care le-a făcut doamna preşedinte şi colegii de grup parlamentar.

De fapt, am venit la acest microfon pentru a vă scuti de posibile sancţiuni.

Doamna preşedinte,

Dumneavoastră aţi uitat să chemaţi la ordine oratorii, care au folosit fel şi fel de cuvinte legate de cei care nu au aceeaşi părere cu ei. Dumneavoastră ar fi trebuit să-i chemaţi la ordine. Evident, ar fi trebuit să aveţi aceeaşi soluţie, inclusiv legat de cuvântul dumneavoastră.

Dar, mai aveţi o posibilitate de a nu-i sancţiona conform Regulamentului: art.151. Pentru că art.151 zice clar: "Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii, atât de la tribuna Camerei, cât şi din sala de şedinţe a plenului sau a comisiilor". Cred că toată lumea a auzit cine şi ce a spus de la acest microfon. Se regăseşte în stenogramă.

Totuşi, în cazul sancţiunii aplicabile, inclusiv de interzicere pentru o perioadă de 15 zile a participării la plen, caz în care probabil un vicepreşedinte va trebui să conducă şedinţele Camerei Deputaţilor, există o posibilitate de a scăpa de această sancţiune: deputatul care a proferat astfel de insulte să vină la microfon şi să-şi ceară scuze, începând cu doamna preşedinte şi cu ceilalţi colegi din Partidul Democrat Liberal, care au găsit de cuviinţă să profereze astfel de injurii.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică, daţi-mi voie. (Doamna Roberta Alma Anastase coboară la tribună.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dragi colegi,

Cred că ori n-am fost ascultată cu atenţie, ori suntem noi mai sensibili astăzi decât de obicei. Eu n-am adresat niciun fel de insultă. Nici nu mi-aş permite. Vă respect pe fiecare dintre dumneavoastră, indiferent ce opinii politice aveţi, şi este şi firesc ca într-o instituţie democratică lucrurile să decurgă în mod normal şi având opinii diferite fiecare dintre noi.

Domnule Marton Arpad, dragi colegi, dacă o singură dată vă mai permiteţi să spuneţi că eu am jignit pe cineva, vă recitesc discursul.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase: (Doamna preşedinte îşi reia locul la prezidiu.)

Era domnul Gelu Vişan de foarte mult timp înscris la cuvânt.

Stabiliţi mai bine ordinea între dumneavoastră, că aţi ridicat mâna simultan, mai ales că faceţi parte din acelaşi grup politic.

Domnul Gelu Vişan:

Stimaţi colegi,

M-am supus votului plenului, cu toate că în mape şi în casete primiserăm cu toţii continuarea procedurii de săptămâna trecută. Eu n-am făcut decât să atrag atenţia că suntem în procedură, dar m-am supus votului Camerei.

Mai mult decât atât, azi am spus să inversăm ordinea. S-a votat ordinea de zi aşa cum a propus Grupul parlamentar al PSD-ului. Şi aici ne-am supus votului Camerei.

Stimaţi colegi,

Am avut cinstea şi onoarea - pe procedură intervin - de a participa la câteva şedinţe de Birou permanent al Camerei Deputaţilor. Am văzut la aceste şedinţe cum domnul Adrian Năstase este vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi susţine un punct de vedere, după care nu mai este vicepreşedinte şi susţine punctul domniei sale de vedere ş.a.m.d.

Am ascultat aici o foarte frumoasă pledoarie legată de votul pe care nu mai trebuie să-l dăm, pentru că am dat un vot şi n-ar fi admisibil. De asemenea, o să repet ceea ce am spus aseară în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, şi anume că, în cazul în care nu votăm cererea procurorului general, cererea rămâne suspendată în aer şi Camera Deputaţilor nu dă niciun fel de răspuns. Dar, să presupunem că şi aceasta este o dezbatere de tip logic şi bineînţeles că Grupul parlamentar al PSD-ului, care face front comun în spatele domnului Adrian Năstase, nu o să fie de acord.

Dar, domnule Marton Arpad, mă aşteptam să vorbiţi de procedură, ceea ce eu am învăţat de la dumneavoastră şi învăţ, în continuare şi ştiţi lucrul acesta, avem două proiecte de hotărâre.

Haideţi să lăsăm puţin toate dezbaterile de argumente, dar în acest moment chiar că nu avem ce să facem. Şi eu citesc de aici. S-a votat ceva mai devreme. S-a votat. Zice: "reluare a procedurii"... 114/2006/2007 şi se cere în acest moment "pentru faptele care fac obiectul Dosarului nr.33/2009. Păi, sunt două lucruri diferite! (Vociferări.) Sunt două lucruri diferite, atenţie! Deci, în cererea procurorului general se cere dosarul nr.33/2009.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Duvăz, vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamna preşedinte şi stimaţi colegi,

Nu ştiu cui îi este de folos această dezbatere prelungită şi total inutilă, decât poate dacă o folosim pentru democraţie. Şi dacă reuşim să depăşim acest moment, o să reuşim pe urmă să credem că pasiunile politice nu ne pot duce la a încălca legea şi, mai rău, la a dezinforma plenul.

Şi nu este o acuză directă, doamna preşedinte, pe care v-o aduc dumneavoastră, dar faptul că administraţi lucrările trebuie să vă facă şi responsabilă, inevitabil, de adevărul acestor lucrări, indiferent că greşeala nu-i a dumneavoastră.

Vorbiţi aici... Aştept să găsiţi şi Dosarul nr.33 şi timpul pentru a asculta dezbaterile acestei Camere.

Pot continua, înţeleg. Doamna preşedinte, cred că prezenţa dumneavoastră şi a secretarilor de şedinţă este absolut suficientă pentru a conduce aceste lucrări şi că cu siguranţă nu aveţi nevoie să vă ajute nimeni.

O să continui prin a vă spune, doamna preşedinte, că, din păcate, ceea ce dumneavoastră numiţi în proiectul de hotărâre "dosar", este "vă înaintez alăturat", citez "referatul nr.33/P/2009". Deci, nu un dosar, ci referatul care se referă la dosarul pe care noi l-am discutat.

Deci, dumneavoastră vreţi să luăm o hotărâre acum în legătură cu un referat, care înaintează un dosar în legătură cu care noi ne-am pronunţat, stimată doamna preşedinte. Cei care v-au pus la dispoziţie acest subterfugiu, crezând că vă ajută, n-au făcut decât să vă pună într-o postură extraordinar de proastă şi sunt convins că veţi cere demisia lor, dacă fac parte din aparatul Camerei Deputaţilor sau din secretariatul general.

Iată, deci, stimaţi colegi, de ce nu putem decide într-o hotărâre în legătură cu un dosar care nu există, ci este referatul în legătură cu dosarul pe care noi am decis că este inadmisibil să-l rediscutăm.

Stimată doamna preşedinte,

Să încercăm să depăşim această perioadă oarecum copilărească de confruntare, prin subterfugii nereuşite, şi să închidem această discuţie în legătură cu o cerere, şi subliniez: nu a fost o discuţie în legătură cu un dosar pe care ar trebui sau nu să decidem dacă se cere urmărirea penală.

A fost o discuţie în legătură cu cererea procurorului general de repetare a unei proceduri asupra căreia Camera a decis prin proceduri legale şi constituţionale anul trecut. În legătură cu competenţele procurorului general, doamna Kovesi, în legătură cu aceasta am decis, stimaţi colegi, şi am decis că ele nu sunt tocmai bune şi că cererea dumneaei, fie şi prin referatul nr.33, este inadmisibilă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Drept la replică, domnul Gelu Vişan.

Domnul Gelu Vişan:

Mi s-a dat cuvântul şi o să fiu de data asta foarte scurt.

N-am făcut decât să citesc din cererea procurorului general, da, care scrie aşa - poate dumneavoastră aţi înţeles altceva, domnule Duvăz, eu am citit - "ataşăm sesizării şi referatul întocmit de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care efectuează cercetări în cauză, şi copia dosarului nr.33/2009, conţinând: volumul I - 394 file; vol.II - 441 file; vol.III - 560 file; vol.IV - 430 de file".

Această cerere a fost citită în plenul Camerei Deputaţilor, săptămâna trecută, de preşedintele Camerei Deputaţilor. Eu n-am făcut decât să citesc din cererea procurorului general al României.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am aflat cu toţii că trebuie să facem mai mult sport. Dar unii care au făcut foarte mult sport, de performanţă sau de neperformanţă, cred că-şi pot permite să se joace şi să paseze dosarele ca pe un teren de baschet.

Este inacceptabil, stimaţi colegi, dosarul nr.33, pe care-l trimite procurorul general, face trimitere referatul din dosarul nr.33, face referire la dosarul nr.140 de anul trecut, asupra căruia ne-am pronunţat.

Este inacceptabil ceea ce ni se cere în acest moment, stimaţi colegi.

Pentru că, doamnă preşedinte, un dosar nu se putea face unui parlamentar şi fost ministru până nu se cerea acordul Parlamentului pentru începerea urmăririi penale.

Doi: dacă se trimitea un dosar la Parlament, trebuia, potrivit Regulamentului, să se pronunţe Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi să venim în faţa plenului cu un referat. Toate acestea lipsesc.

Nu avem pe ce discuta, stimaţi colegi. Ne-am pronunţat pe dosarul de anul trecut, am stabilit prin vot că cererea care a fost înaintată Parlamentului este anormală, neconstituţională şi inacceptabilă şi, în aceste condiţii, discuţiile sunt terminate.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Hrebenciuc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu nu ştiu care este numărul dosarului despre care discutăm, dar fac la dumneavoastră un apel la logică: dacă procurorul general cere reluarea votului, ea cere reluarea votului pentru un dosar nou sau pentru un dosar vechi? Nu poate să fie reluarea votului pentru un alt dosar, un dosar nou. Pentru un dosar nou se ia, se cere votul, nu reluare. (Aplauze) Şi cu asta cred că v-am spus totul.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vreau, vă rog din suflet, înainte de propunerile de procedură, o să vă rog să facem mai puţin apel la logică şi mai mult la ceea ce votăm sau am votat. Pentru că asta este situaţia.

Era domnul Nicolicea, după care domnul Sever Voinescu şi domnul Mihăiţă Calimente.

Domnul Eugen Nicolicea:

N-am să fac apel la logică, ca să nu tulbur anumite persoane, doar spun un singur lucru: hotărârea pe care am votat-o se referă la cererea trimisă cu adresa nr.383/C/2009; şi hotărârea pe care ar trebui să o discutăm acum a fost trimisă cu adresa nr.383/C/2009, adică este aceeaşi.

Evident că dacă am votat o dată că această cerere este inadmisibilă, chiar dacă nu aplicăm logica, este clar că nu mai putem s-o votăm a doua oară.

În ceea ce priveşte scopul pe care l-aţi avut, el este foarte clar: circul mediatic. Iar doamna procuror Kovesi a comis un fals intelectual, pentru că a solicitat reluarea votului pe un dosar nou, dacă dosarul este nou.

Dacă dosarul nu este nou, atunci nu aveţi dreptate, cu toată lipsa de logică. Repet: ne-am pronunţat asupra cererii cu adresa nr.383/C/2009 şi ne cereţi să ne pronunţăm din nou cu adresa nr.383/C/2009. Pentru toată lumea este evident că este vorba de acelaşi act.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Calimente, vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Strict pe procedură, doamna preşedinte.

Eu înclin să cred că cei care au spus că, odată respinsă cererea doamnei procuror, lucrurile s-au lămurit, să presupunem că dumneavoastră aveţi dreptate şi că este vorba despre un nou dosar.

Păi, în calitate de preşedinte al Camerei, ar trebui să remarcaţi că, dacă este vorba de un nou dosar, nu s-a parcurs nicio procedură care ar presupune ca un nou dosar să-l avem acum în dezbatere pe ordinea de zi, pentru că nu avem niciun raport al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi nu aţi avut nicio discuţie pe fond, pe acest dosar nou, în Comitetul liderilor şi în Biroul permanent.

Deci, după părerea mea, acest dosar nou nu există. Este vorba, aşa cum au spus şi antevorbitorii, de dosarul vechi şi este vorba despre un referat care are un alt număr decât dosarul.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase: (Doamna preşedinte coboară la tribună.)

Dragi colegi, sunt câteva lucruri care s-au spus acum în plen şi pe care nu pot decât să le susţin şi să-i spun domnului Calimente că are perfectă dreptate.

Da, domnule Calimente, de fapt aţi devoalat, să spunem, discuţiile noastre din Biroul permanent. Într-adevăr, noi am spus că este o nouă solicitare; într-adevăr, am cerut ca această solicitare să meargă la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; am cerut ca această Comisie juridică, singura abilitată, conform Regulamentului nostru, să investigheze astfel de lucruri să propună un raport şi să fie supus după aceea plenului.

Din păcate, toate aceste eforturi procedurale normale care ar fi trebuit făcute au fost blocate de către Biroul permanent şi de o majoritate pe care nu vreau s-o comentez. Din acest punct de vedere, şi acest vot demonstrează un lucru: faptul că normal şi întotdeauna este bine să urmezi respectarea Regulamentului. Aşa ar fi trebuit să procedăm şi atunci în faţa dumneavoastră venea şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi cu un raport şi noi votam aşa cum trebuie, totul procedural.

Iată că lucrurile nu stau aşa. Le mulţumesc colegilor mei pentru ideea de a induce, de a face corelaţii, de a explica logic.

Dragi colegi, din păcate, proiectul de hotărâre amendat, discutat pe articole de către dumneavoastră, solicitat votul final de către dumneavoastră, a fost votat aşa şi se referă la un alt dosar.

Dragi colegi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi ar fi trebuit să vadă ce este în acele dosare. Ce să vă spun, că şi data trecută, ca şi de data aceasta, nu s-au deschis acele dosare. Cine ştie ce este în acele dosare? Vedeţi?! Asta este! Dumnezeu are grijă de toate.

Vă mulţumesc. (Aplauze; Doamna preşedinte revine la prezidiu)

Domnul Adrian Năstase:

Nu sunt preşedinte al Camerei, o să vă mire că vorbesc aşa de mult astăzi, la fel de mult ca şi preşedinta Camerei, dar, stimaţi colegi, vreau să vă întreb: probabil efortul acesta de a apela la logică face rău unora, le creează probleme, dar eu vreau să vă întreb următorul lucru: dacă era un nou dosar, procurorul general avea o îngrijorare, o mare problemă să spună: am un dosar nou, 3.520, încă unul pentru Adrian Năstase, vă rog să-l supuneţi procedurii şi să-i daţi drumul? Deci, un nou dosar asta ar fi însemnat. Nu. Procurorul general spune: am o problemă cu felul în care s-a votat dosarul anterior; am o problemă pentru că a apărut o decizie a Curţii Constituţionale care-mi cere un alt cvorum pentru dosarul ăla vechi şi vă rog, dragi prieteni şi parlamentari, să mai votaţi o dată. Crezând că art.147 se aplică, crezând greşit, că se aplică şi pentru trecut. Nu se aplică.

vă spun încă o dată: dacă era vorba de un dosar nou, atunci, procurorul general nu mai venea să spună: aţi greşit, aţi votat atunci, vă cer să reluaţi procedura, vă rog să mai votaţi de trei ori. Cum să vorbim acum despre un alt dosar?! Că s-au dat numere diferite... Sigur, dacă vreţi, putem să discutăm. Eu vă spun următorul lucru: că nici nu putea să existe un dosar nou, pentru că asta ar fi însemnat o infracţiune din partea procurorului. Vă spun de ce, pentru că, în mod evident, un nou dosar nu putea să fie format decât dacă exista de mai înainte un acord pentru acel dosar din partea Parlamentului. Deci, ştiţi foarte bine că numai Parlamentul poate decide începerea urmăririi penale. Ca atare, un astfel de dosar nu putea să existe. Pe de altă parte, nu puteau să existe nici actele premergătoare şi aşa mai departe.

Sigur, eu înţeleg dorinţa de a menţine acest subiect, dar o rog pe doamna preşedinte a Camerei să ia legătura cu procurorul general şi să-i solicite să mai trimită 5 sau 6 solicitări noi, care să fie votate. Se vor examina conform procedurii, art.155, raport din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi discutăm.

Deci, acum, am discutat o solicitare concretă care ne-a cerut ca în baza Constituţiei, înţeleasă greşit de doamna procuror general, să mai votăm o dată. Dumneavoastră aţi spus că acest lucru este imposibil. Ok. Aşa rămâne. O rugăm pe doamna procuror general să meargă din nou la Cotroceni, să ia legătura cu cei cu care discută de obicei acolo şi să mai facă nişte dosare care să vină după aceea şi le vom examina în baza procedurii. Dar să nu amestecăm lucrurile, că un dosar nu poate să fie vechi şi nou în acelaşi timp, oricât de tare am încerca să explicăm aceste lucruri.

eu vă rog foarte mult să lăsăm gluma la o parte. Ştiu că s-ar dori un vot în această poveste, dar putem să luăm alte exemple de voturi, ştiu eu, să votăm că nu este voie să fie furtună săptămâna asta în ţară, să votăm că salariile toate vor creşte cu 200 la sută, putem să adoptăm, să votăm nenumărate alte lucruri. Dar vreau să vă rog, totuşi, să faceţi diferenţa între un dosar nou, pe care procurorul general l-ar trimite cu largheţe, cu energie, cu dorinţa de a fi mai bine în ţară şi de a rezolva problemele de acum 10 ani în ceea ce priveşte un contract civil care a fost împărţit în 10 bucăţi, ca dumneavoastră să aveţi obiectul muncii, şi ceea ce este de fapt această solicitare care, după părerea mea, este extrem de simplă, extrem de clară şi eu cred că de la acest moment discutarea pe fond a acestei cereri chiar nu mai are niciun sens şi vă rog să acceptaţi eliminarea de pe ordinea de zi, dacă ar mai fi nevoie. Logic, nici n-ar mai trebui. Conform regulamentului, atunci când, din câte ţineam eu minte, de pe vremuri: dacă două soluţii sunt contradictorii şi a fost deja adoptată una dintre ele, cea de a doua nu se mai supune la vot. Deci, ar fi tot o chestiune de logică, poate eu greşesc că introduc aceste elemente de logică în activitatea parlamentară, să mă iertaţi pentru această insistenţă. Poate că ea nu este adresată unde trebuie şi în direcţia în care trebuie, dar mi-am făcut datoria de parlamentar.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu recunosc, sunt mai sensibil. Asta trebuie să vă spun, doamnă preşedinte, ca să mă înţelegeţi şi pe mine.

De la acest microfon, tocmai acum, în ultima luare de cuvânt, dumneavoastră aţi afirmat că acele dosare nici măcar nu au fost deschise.

Acum, eu, prin asta, m-am simţit jignit. Poate şi colegul dumneavoastră care a făcut parte din comisia respectivă, sau alţi colegi, din alte grupuri parlamentare care au răsfoit - este adevărat că era un teanc mare de câteva volume groase, de acte din acel dosar. Acele dosare au fost împărţite între deputaţi, s-au făcut rapoarte legate de acele volume, fieacare s-a mai uitat în volumul care l-a mai interesat, chiar dacă nu l-a citit. Am mai văzut cât de bine a lucrat Procuratura Generală, de câte ori un număr scris pe un dosar a fost tras cu cerneală şi a fost trecută o altă numerotare, cum s-a realizat, chiar care duce ceva la fals şi fals intelectual, ceea ce s-a realizat, că nu vreau să intru pe fond în această problemă.

Trebuie să vă spun următorul lucru. Noi am fost sesizaţi cu o scrisoare a doamnei procuror general, în care ne arată anul şi ziua când s-a luat o decizie. Trimite la o decizie a Curţii Constituţionale legată de o procedură conform căreia am votat atunci, ne arată că acea hotărâre a noastră era neconstituţională şi cere să reluăm acea procerdură. Deci, asta a fost solicitarea.

Dacă doamna procuror general are un dosar nou, datând din 2009, nu e nicio problemă să ne trimită o altă solicitare. Din păcate, domnul Andon este martor de câte ori a trebuit să trimitem scrisori pentru doamna procuror general care este total incompetentă, să ne trimită adrese clare, cu care să fim sesizaţi. Şi în această posibilitate noi am decis că această solicitare de procedură de către doamna procuror general este inadmisibilă şi nu mi se pare să încercăm să mai votăm încă ceva legat de aceasta, pentru că, doamna preşedinte, nu ştiu dacă dumneavoastră vă aduceţi aminte, cândva, în Camera Deputaţilor, după ce s-a votat ca respinsă fiind o lege, s-o dezbatem pe articole după aceea, că poate ne-am răzgândit? Nu-mi aduc eu aminte.

Deci, din punctul nostru de vedere, al Grupului parlamentar al UDMR, s-a tranşat că această solicitare a doamnei procuror general este inadmisibilă. Dacă doamna procuror general mai are un dosar datând din 2009, să ne trimită o altă adresă, aşa cum am făcut. Tocmai cu acest dosar, în legătură cu acest dosar ar trebui ca domnul Andon, de faţă aici, să trimită de două ori sau de trei ori adrese până când doamna procuror general s-a conformat legii şi Constituţiei ţării, pentru că, până atunci, ne-a căutat o altă persoană, şi vom dezbate, vom trimite la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi acest nou dosar datând din 2009. Nicio problemă şi vom parcurge toate procedurile şi aveţi cuvântul meu că, din partea grupului parlamentar, nu ne vom opune să trimitem la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi dintr-un foc acel dosar datând din 2009.

Dar, deocamdată, s-a votat, deci s-a decis că solicitarea de reluare a unei proceduri este inadmisibilă. În legătură cu această procedură de reluare a procedurii a fost citit şi textul comisiei care a fost citit de preşedintele comisiei, care este membru P.D.-L., dumneavoastră ne-aţi citit integral adresa doamnei procuror general, deci, din gura dumneavoastră am auzit ce s-a solicitat, cu toţii, nu noi am interpretat-o astfel, cu dată şi când s-a dezbătut, ce s-a dezbătut, că a fost neconstituţional, cu trimiterea la 147, cu reluarea voturilor. Despre asta am decis. Este inadmisibil.

Doamna preşedinte, eu vă propun să trecem la voturile pe celelalte probleme, să ne daţi o pauză măcar de o oră şi să trecem la votarea legilor. Că asta este procedura normală, legală şi constituţională.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Cezar Preda, domnul Sever Voinescu, domnul Duvăz.

Domnul Cezar Florin Preda:

Doamna preşedinte,

Domnilor colegi,

Este clar că suntem într-un impas. S-a vorbit foarte mult aici de logică. Presupun că de multă logică juridică, nu în general despre logică. Pentru că ceea ce se întâmplă acum eu aş traduce în felul următor şi să vedem dacă şi dumneavoastră sunteţi de acord. Am făcut o hotărâre, am dat o hotărâre în ceea ce priveşte, până la urmă, dacă este sau nu legală sau inadmisibilă, sau admisibilă solicitarea procurorului general. aţi votat dumneavoastră - noi am zis că-i admisibilă, dumneavoastră aţi spus, ceilalţi care aţi fost majoritari, că este inadmisibilă şi acum se susţine, de o jumătate de oră, faptul că nu trebuie reluat un vot care s-a dat, în care şi Partidul Social Democrat şi Partidul Naţional Liberal au votat împotriva începerii urmăririi penale a lui Adrian Năstase. E logic ce spun eu? şi dumneavoastră doriţi să ... (Rumoare, vociferări)

De ce nu? Pentru că rezultatul votului a fost invocat de dumneavoastră - 150 la 120. Chiar purtătorul dumneavoastră de cuvânt a venit aici la microfon şi a explicat şi votul care s-a dat, în care s-a blocat începerea urmăririi penale a domnului Adrian Năstase de către PSD şi PNL.

Deci, nu mai doriţi să reluăm acest vot. Rămâneţi la decizia iniţială, că sunteţi împotriva începerii urmăririi penale. E logic ce spun eu? acum, dragi colegi, este foarte logic. Dar, să vă mai spun ceva. Ieşim din acest blocaj, nu trebuie să vă supăraţi. Eu am venit prima oară la acest microfon şi nu am de gând să spun nicio prostie şi nicio poveste, cum s-a spus de alţi colegi de-ai mei. Vă spun numai cum văd eu să ieşim. Ori faceţi tot ce depinde dumneavoastră, cei care nu doriţi să mai votăm o dată, s-o scoateţi de pe ordinea de zi, nu ştiu ce puteţi să faceţi, noi nu vrem s-o scoatem de pe ordinea de zi şi presupun că nici preşedinta Camerei nu poate s-o scoată de pe ordinea de zi, din moment ce am stabilit-o împreună. Dacă nu reuşiţi acest lucru, nu votaţi, noi nu vom vota; dacă reuşiţi acest lucru, atunci înseamnă că rămâne cum s-a stabilit: aţi votat împotriva începerii urmăririi penale o dată, nu vreţi să mai votaţi a doua oară.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Duvăz, după care vorbeşte domnul Sever Voinescu. Domnul Duvăz. Vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Stimaţi colegi,

Doamna preşedinte,

Cred că obiectivul a fost atins. Discursurile de aici au consemnat, dacă mai era nevoie, de nu ştiu câte ori, că ne opunem sau încearcă să sugereze, ne-a spus-o clar colegul nostru, că ne opunem din nou deschiderii sau cererii de urmărire penală a unui coleg, deşi nu asta discutăm aici, ci cererea neconstituţională făcută de procurorul general.

Dar, ca să vă spun, doamna preşedinte, dacă vreţi să mai discutăm despre aşa-zisul dosar, aşa-zisul dosar nr.33, vă rog să vă adresaţi întâi procurorului general şi să rugaţi să facă precizări pentru a şti ce putem discuta. Pentru că dânsa, în solicitarea pe care v-o face în scris, o face acestei Camere, dar o adresează dumneavoastră, spune: vă înaintez alăturat referatul nr.33/P/2009 - textual. Textul este clar, sper că-l aveţi şi dumneavoastră în faţă, stimată doamnă preşedinte.

Dacă vorbim de referat, la sfârşit, aceeaşi solicitare, aceeaşi scrisoare, spune: anexăm, ataşăm sesizării şi referatul întocmit de procurorii din cadrul direcţiei care efectuează cercetări în cauză şi copia dosarului nr.33. E referatul sau e copia, este absolut neclar şi absolut incoerent adresată scrisoarea de către procurorul general, care cred că a obţinut, într-adevăr, multe examene, probabil prin succese sportive remarcabile, pentru că, din succesele profesionale nu reuşesc să întrevăd unul.

Dar, ceea ce spune foarte clar această scrisoare, doamnă preşedinte, este că solicităm reluarea procedurii etc. Reluarea procedurii înseamnă o procedură care deja a avut loc. Că-i 33, că-i 175, că e 200, cât vreţi dumneavoastră, nu contează. Reluarea este reluare, iar, repet, este în text. Reluarea nu este admisibilă. Din cauza asta, nu este admisibil nici introducerea lui 155, nici sesizarea - şi nici n-aţi făcut-o, din cauza asta - a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, pentru că nu era admisibilă. Şi, de altfel, reluarea, această cerere absurdă şi neconstituţională, este justificată tot de doamna procuror general, prin faptul că, prin decizia nr.989 din 01.10.2008 a Curţii, s-a constatat că prevederile lui 155 alin.(3) din Regulamentul Camerei sunt neconstituţionale.

Deci, acesta este motivul fără să distingă doamna procuror general că decizia Curţii din octombrie nu putea să decidă decât de atunci încolo, şi nu de atunci înapoi, adică în august.

Deci, oricum aţi pune în discuţie această scrisoare, ea priveşte reluarea unei proceduri, şi nu o procedură nouă, cum încercaţi acum să dezinformaţi Camera şi, din păcate, nu Camera, ci opinia publică, şi reluarea împotriva prevederilor Constituţiei, împotriva lui 147.

Doamna preşedinte,

Nu suntem la dispoziţia unor jocuri politicianiste. Cu toţii suntem în aceeaşi măsură şi cu aceeaşi demnitate aleşi. nu forţaţi regulile acestei Camere, pentru că, până la urmă, şi o Cameră, cât de democratic ar fi constituită, trebuie să amendeze încălcările de regulament şi de Constituţie. acceptaţi ca fiind neavenit pus pe ordinea de zi, încă, votul asupra unei hotărâri, sau acceptaţi să dăm un vot privind scoaterea de pe ordinea de zi, ca să scăpaţi din această încurcătură în care singură v-aţi băgat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Duvăz, eu vă înţeleg declaraţiile politice, în schimb, vă rog să ... (Rumoare)

Vă atrăgeam atenţia asupra vocabularului pe care-l folosiţi. Atât tot şi să încetaţi cu jignirile.

Domnul Sever Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Bun. Deci, înţeleg că colegii deputaţi au ajuns la ameninţări. Totuşi, totuşi, avem o problemă, domnilor. De acord cu toată discuţia făcută de clubul fanilor doamnei procuror general aici, care totuşi trebuie să ne lămurească, pe de o parte, spun că domnia sa nu are nicio logică când susţine un anumit punct de vedere legat de constituţionalitate, sau mai exact de efectele unei decizii a Curţii Constituţionale, dar, pe de altă parte, fac apel la o logică clară, limpede a procurorului general atunci când scrie numere de dosare, încercând să ni se explice că logic procurorul general nu putea să...

Eu nu ştiu la ce dosare se referă, domnilor. Pentru că, într-adevăr, preşedinta Camerei Deputaţilor a spus un lucru dureros pentru noi toţi: da, acele dosare sunt nedeschise. De ce nu au vrut ele să fie deschise? Pentru că a existat orgoliul unui om care nu a acceptat să intre pe procedura regulamentară. Eu vă spun ceva: dacă aceste dosare mergeau sau această solicitare la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, noi aveam deja răspunsul. N-am vrut, n-am vrut. Asta, solicitarea asta nu a fost. N-am vrut. Bun.

Iată, domnilor, iată ce vă propun: totuşi, avem o problemă; avem o hotărâre adoptată în legătură cu un dosar şi avem un proiect de hotărâre cu un alt număr. Dumneavoastră susţineţi că e acelaşi dosar. Eu nu am de unde să ştiu. Dumneavoastră sunteţi siguri că este acelaşi dosar, în afară de logica la care faceţi referire? haideţi să vedem despre ce vorbim, despre care din ele? Eu ştiu. Domnul Năstase are multe. Dar, haideţi să ne lămurim un pic. Or, altfel, iertaţi-mă, am să sugerez colegilor de la PSD să formuleze un proiect de hotărâre în care să decidem că, indiferent de numărul dosarelor, domnul Năstase peste perpetuu apărat şi atunci ne-am liniştit. De altfel, mă uit şi la colegii de la PNL şi de la UDMR şi sunt convins că o să treacă.

Deci, doamna preşedinte, vă rog să trecem la dezbaterea hotărârii înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache şi domnul Márton Árpad, după aceea.

Domnul Florin Iordache:

Doamna preşedinte,

Într-adevăr, avem o problemă, pentru că vorbim după ureche. Anul trecut, în luna august, în momentul în care am supus votului Parlamentului, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au chemat la audiere pe domnul deputat Adrian Năstase, au deschis dosarele şi, în urma studierii materialelor, au făcut un referat şi un raport care a fost supus plenului.

Deci, pentru corecta informare a dumneavoastră, stimaţi colegi, noi, parlamentarii, anul trecut, în luna august, chiar ne-am aplecat şi presa, când era foarte cald, aprecia faptul că o parte dintre membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi stăteam şi studiam şi analizam dosarul nr.114. Eu vă spun, şmecheria pe care ne-o încearcă acum doamna procuror general, sub coperta unui aşa-zis dosar nr.33, trimite de fapt dosarul nr.114, asupra căruia Parlamentul s-a pronunţat. Păi, ce facem? Ne pronunţăm şi schimbăm coperţile de fiecare dată când nu-i convine procurorului general un vot pe care-l dă Parlamentul? Nu-i convine 33, aplică 69 peste o lună. Nu se poate aşa ceva, stimaţi colegi!

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamnă preşedinte,

de la acest microfon, am spus că eu sunt mai sensibil. Şi sunt mai sensibil pentru că am răsfoit aceste dosare câteva zeci de ore, tocmai atunci când ceilalţi deputaţi nu aveau activitate parlamentarăm, deci din timpul meu liber. mai dezbină încă o dată un coleg de-al dumneavoastră din acelaşi partid şi încă o dată mă jigneşte şi spune că n-au fost deschise aceste dosare.

Deci, eu solicit în continuare ca să vă cereţi scuze atât şi dumneavoastră, măcar să spuneţi că n-aţi fost informat, cât şi celălalt coleg. Şi vă propun şi eu o soluţie de ieşire din impas.

În mod evident, aici este o problemă. O problemă creată de doamna procuror general. Problema se poate rezolva foarte uşor, pentru că am văzut că printr-un telefon dat de un lider de grup parlamentar, repede am primit o sesizare în legătură cu o altă ..., o informare, o adresă în legătură cu altă problemă.

Haideţi să trimitem o scrisoare doamnei procuror general, să ne lămurească dacă este acelaşi dosar pe care s-a dat votul în data de treisprezece zero ... nu ştiu cât ... din 2008, sau este vorba de un dosar nou. Şi, dacă este acelaşi dosar, atunci s-a votat că este inadmisibil, să rediscutăm. Dacă este un alt dosar, începe procedura normală. Doamna procuror general, printr-o singură scrisoare, ne poate face lămurire şi nu discutăm degeaba în acest plen.

Deci, doamnă preşedinte, solicitare de procedură. Supuneţi votului această procedură, de a solicita o clarificare de la doamna procuror general, dacă este vorba de acelaşi dosar, despre care se vorbeşte cum că ar fi votat neconstituţional, sau este vorba de un nou dosar care se doreşte a fi dezbătut.

Deci, asta este propunerea mea. Vă rog să o supuneţi votului. Avem şi alte probleme de rezolvat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Márton Árpad, nu pot decât să fiu de acord cu dumneavoastră. Mi se pare o soluţie şi o propunere de compromis extraordinar de constructivă şi daţi-mi voie să sistez acum lucrările pentru moment şi să vă supun la vot această propunere făcută de domnul Márton Árpad ...

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, îmi daţi voie pe procedură să iau cuvântul?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Adrian Năstase, dumneavoastră aveţi un statut special. Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Eu cam beneficiez de simpatia dumneavoastră permanentă.

Stimaţi colegi,

Eu vreau totuşi să fac un apel la dumneavoastră şi să vă rog să acceptăm că, până la urmă, arbitrul nostru nu poate să fie decât logica juridică, regulamentele noastre şi mai ales Constituţia.

ceea ce am avut în discuţie astăzi a fost o cerere foarte concretă a procurorului general. putem să trimitem o scrisoare procurorului general să întrebăm dacă doreşte să mai deschidă şi alte dosare. Sigur că este o chestiune valabilă. Dar, deocamdată, noi am avut o cerere care a fost foarte concretă şi vă reiau raţiunile pentru care s-a cerut reluarea votului pe un dosar votat în 2008. Pentru că eu vreau să vă rog să fiţi de acord cu mine că nu veţi putea să reluaţi votul din 2008 la un dosar din 2009, oricât de tare ar fi unii sau alţii la logică.

Pe acest dosar din 2008 s-a spus următorul lucru: Curtea Constituţională a decis într-un anumit fel şi reiau ceea ce am spus în câteva rânduri: art. 47 din Constituţie ne spune foarte clar, şi anume faptul că o decizie a Curţii nu poate să fie ... deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Au fost colegi din acest Parlament care au votat împotriva acestui text din Constituţie şi, acceptând ..., deci considerând ca admisibilă cererea procurorului general, au considerat că acest articol din Constituţie este abrogat. Deci, unii au votat conform Constituţiei, alţii au votat împotriva Constituţiei. Este posibil şi acest lucru.

În ceea ce priveşte cererea ca atare, eu cred că la acest moment lucrurile sunt foarte clare. Această cerere a fost finalizată printr-un vot care s-a dat regulamentar, pe baza unei cereri care a fost examinată în Biroul permanent, a fost examinată la Comisia pentru regulament şi a fost decisă în plen.

În măsura în care doamna procuror general va avea alte plângeri, va avea alte solicitări, le va face la momentul potrivit. În orice caz, doamna procuror general nu putea să ne solicite să reluăm votul pentru un dosar înregistrat în 2009. Putea, eventual, să facă o cerere nouă pentru începerea urmăririi penale. Sigur, reiau ceea ce spunea Viorel Hrebenciuc la un moment dat: cineva aruncă o piatră în apă şi sunt foarte mulţi cei care după aceea trebuie să iasă, să încerce să o scoată din lac.

Rugămintea mea şi solicitarea mea este să acceptaţi că această continuare a discuţiei este complet lipsită de sens şi a fost prima propunere, s-a făcut mai devreme, anume aceea de a scoate de pe ordinea de zi proiectul de hotărâre aşa cum a fost el formulat. El, de altfel, nu are niciun fel de sens, s-a arătat foarte clar că el nu putea să fie prezentat aici chiar dacă ar fi fost o cerere nouă, decât în baza unui raport al Comisiei juridice. Dacă, ulterior, doamna procuror general va face o astfel de cerere, calea este cea cunoscută.

Vă rog să supuneţi la vot prima propunere care s-a făcut şi, după aceea, să continuăm, sigur, cu activităţile obişnuite ale Parlamentului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Adrian Năstase.

Vă supun la vot propunerea făcută de domnul Márton Árpád pentru a înainta o scrisoare prin care se cerem lămuriri doamnei procuror general cu privire la dosare, să suspendăm pentru moment discutarea pe hotărâre şi să mergem mai departe.

Vă supun la vot, votul este deschis, vă rog să votaţi.

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Cererea se prezintă în Biroul permanent!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Corect, cererea este elaborată de Biroul permanent.

S-a încheiat votul.

185 de voturi pentru. 20 împotrivă. Trei abţineri.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Este adevărat, ora este înaintată, facem votul final, vă rog şi, după aceea, o să vă propun să închidem şi să reluăm mâine lucrările, dacă liderii de grup sunt de acord.

Domnul Márton Árpád, vă rog, pe procedură.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Mă scuzaţi, totuşi, sunt vreo patru proiecte de lege care trebuie să fie votate.

După ce discutăm acele legi, care trebuie să fie discutate neapărat, atunci putem să plecăm. Tare n-aş dori ca să n-avem aceste legi votate; sunt legi foarte importante în sesiunea aceasta ordinară parlamentară.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc mult. da, domnule Márton Árpád, înţeleg că am şi acordul liderilor de grup pentru acest lucru şi atunci intrăm în Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Este procedură de urgenţă.

Iniţiatorul doreşte să ia cuvântul pe Proiectul de ordonanţă privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe? Domnule ministru, vă rog.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

În primul rând, vă mulţumesc că am reuşit să ajung la microfon. Timp de două ore mi-aş fi dorit foarte mult, dar nu e cazul, din poziţia mea, pe care o ocup temporar.

Vreau doar să-i rog pe colegii deputaţi să abiliteze Guvernul pe perioada vacanţei parlamentare pentru emiterea de ordonanţe simple, aşa cum prevede Constituţia, în domenii care nu privesc reglementările de legi organice.

Am încercat să reducem, împreună cu ceilalţi colegi de Cabinet, cât mai mult solicitările, pentru că în iarnă am avut mai multe domenii cerute şi s-au realiza mai puţine ordonanţe. Sperăm ca, de data aceasta, să fi cerut exact ce vom emite în cele două luni de vacanţă. Sunt, de asemenea, amendamente făcute în comisie.

De principiu, vă rog şi rog întreaga Camera Deputaţilor să permită Guvernului, conform Constituţiei, pe perioada vacanţei să emită ordonanţe simple.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Comisiei juridice, domnul vicepreşedinte Florin Iordache; vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat acest act normativ.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Domnul ministru în relaţia cu Parlamentul v-a prezentat obiectul de reglementare.

În urma dezbaterilor în Comisia juridică, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să propunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, cu amendamentele admise, care sunt prezentate în anexa de la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Iordache, vă rog să propuneţi şi un timp de dezbatere.

Domnul Florin Iordache:

Vă propun timp de dezbatere zece minute, câte un minut pentru fiecare intervenţie.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc mult.

Din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu sunt solicitări.

Vă supun la vot propunerea făcută de comisie cu privire la timpul de dezbatere. Vă rog să votaţi.

186 de voturi pentru. 17 împotrivă. Trei abţineri.

Pentru timpul pentru dezbaterea amendamentelor.

Titlul legii, Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Senatul adoptă prezentul proiect de lege.

Dacă există observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct. 2, art. 1, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 3 la pct.8 inclusiv, dacă sunt observaţii, nefiind modificate nici de comisie. Adoptate.

La pct. 9, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct. 10 şi 11, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

La pct. 12, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 13, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 14, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 15, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 16 la pct. 27, dacă sunt observaţii, nefiind modificate nici de comisie? Nu sunt. Adoptate.

Pct. 28, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 29 la pct. 44, puncte nemodificate de comisie. Dacă aveţi observaţii? N-aveţi. Adoptate.

Pct. 45, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 46, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 47, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 48, observaţii?

La pct. 48, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Aici avem un raport foarte interesant.

Deci Guvernul vine cu o solicitare că doreşte să lucreze în timpul în care noi nu activăm şi doreşte să facă nişte legi. Ne spune Guvernul. Şi, de obicei, ce se întâmplă? noi dezbatem şi spunem suntem de acord sau nu.

Dar aici ce mai spune? Vine Parlamentul şi propune: Hai Guvern, mai lucrează şi altceva decât ţi-ai dorit. Şi se vine cu un set de amendamente de a mai da Guvernului să facă ceva ce n-a dorit să facă.

Bun! N-avem nimic împotrivă în cazul unora, chiar dacă este cel puţin ciudată această procedură. Dar, vă rog, pct. 48 şi 49 să nu abilităm Guvernul să ia astfel de decizii, pentru că, dacă se desfiinţează anumite instituţii de învăţământ şi în toamnă ne trezim, revenind în Parlament, că, prin ordonanţă de urgenţă, s-a făcut, din greşeală, nu prin rea-voinţă, din greşeală; s-a făcut o greşeală foarte mare şi avem probleme. Poate va trebui să revenim din vacanţa parlamentară; n-ar fi bine.

Deşi eu nu cred că, înaintea unui an şcolar care va începe, putem să abilităm din voinţa noastră Guvernul să înfiinţeze şi să desfiinţeze şcoli, eventual să propună nişte prevederi legale pentru asigurarea calităţii învăţământului preuniversitar şi superior, pe baza căruia, pe urmă, să desfiinţeze sau să înfiinţeze şcoli. Nu cred că este binevenită această soluţie şi solicit Grupului parlamentar al PSD să renunţe la aceste două puncte şi să mergem mai departe că suntem de acord cu restul, inclusiv a acestor includeri în plus pentru învăţământ.

Vă mulţumesc.

Pct. 48, 49.

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Suntem de acord.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Punctul de vedere al comisiei, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnul ministru în relaţia cu Parlamentul v-a precizat că noi abilităm Guvernul chiar şi la capitolul învăţământ să poată emite ordonanţe, dar numai în ceea ce priveşte legile ordinare. Deci, acest capitol generic şi la poz. 48 şi 49 va putea veni numai cu legi ordinare, nu cu legi organice.

Deci, stimaţi colegi, punctul de vedere al comisiei de aceea a şi fost votat cu unanimitate şi vă rog, doamna preşedinte, să supuneţi votului amendamentele noastre de acceptare şi cu precizarea explicită că în perioada vacanţei parlamentare se vor putea face modificări numai în ceea ce priveşte legile ordinare şi în niciun caz legi organice.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul ministru vrea să facă o precizare şi, de asemenea, domnul Márton Árpád vrea să clarifice ceea ce a solicitat.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Doamna preşedinte,

Evident intră în atribuţiile Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul de a aviza ordonanţele simple tocmai pe ideea de a nu intra în domeniul de reglementare al legilor organice. În măsura în care abilitaţi Guvernul să emită ordonanţe în domeniul educaţiei, este obligaţia şi a Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul tocmai să verifice că nu se va intra în domeniul legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Márton Árpád, vă rog, ca să specificaţi ce supun la vot, vă rog, domnule Márton Árpád, propuneţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Evident, suntem la poz. 48. Eu, de obicei, respect Regulamentul.

Avem o propunere de eliminare sau, dacă doriţi să votaţi altfel, să supuneţi votului cine este de acord cu această propunere a comisiei, pentru că dacă este o problemă trebuie s-o supuneţi votului, de a include, deocamdată, pct. 48, dar n-am dorit să vin de două ori să vă spun că şi pentru 49 am aceleaşi probleme. Cele două, probabil, sunt corelate. Dar, vă spun încă o dată, spune destul de clar. Acum eu nu intru în discuţie care va fi organică şi care nu va fi organică.

Înfiinţarea, desfiinţarea unor structuri de învăţământ în vacanţă. Înaintea începerii anului şcolar universitar abilităm Guvernul să înfiinţeze sau să desfiinţeze anumite structuri de învăţământ. Şi s-ar putea să ne trezim cu nişte surprize şi cum o mai scoatem la capăt în toamnă, dacă aceste structuri au fost desfiinţate? Şi încă o dată spun, nu cu rea-voinţă, din alte raţiuni; de exemplu financiare. Sunt desfiinţate, nu începe şcoala în septembrie, când trebuie. Până când noi respingem aceste ordonanţe sau le modificăm, instituţiile respective nu mai funcţionează.

De aceea spun, dacă am fi în ianuarie - treacă-meargă până în iunie facem treaba, să vedem dacă într-adevăr sunt bune sau nu. Dar nu cred că pentru iulie-august trebuie să dăm acest gir ministerului să desfiinţeze sau să înfiinţeze structuri de învăţământ, care nu vor mai funcţiona din toamnă.

Evident, eu, în primul rând, am probleme cu desfiinţarea structurilor de învăţământ. Dacă se doreşte numai înfiinţarea unor structuri de învăţământ, cu asta am putea fi de acord la pct. 49. La pct. 48 nicidecum nu suntem de acord cu această propunere.

Deci, solicit un vot pe pct. 48 şi cu responsabilitatea, vă rog, stimaţi colegi deputaţi, care aveţi grija învăţământului, să votaţi în consecinţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să votaţi eliminarea pct. 48.

Domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Am un punct de vedere al domnului ministru Victor Ponta, chiar referitor la acestea, potrivit căruia nu se pot emite ordonanţe în domeniul rezervat legilor organice şi se arată că reglementările în domeniul educaţiei şi cercetării nu au fost incluse în proiectul de Lege privind abilitarea Guvernul de a emite ordonanţe.

Domnule ministru, vă rog să ne spuneţi care e... Deci aici spune foarte clar: " Referitor la adresa Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, vă facem cunoscut că, având în vedere prevederile art. 115 din Constituţia României, republicată, potrivit căreia nu se pot emite ordonanţe în domeniul rezervat legilor organice, precum şi Decizia Curţii Constituţionale, propunerea dumneavoastră privind reglementări în domeniul educaţiei şi cercetării, nu a fost inclusă în proiecte de lege pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Menţionăm faptul că domeniul este formulat în termeni mult prea generali, principalele reglementări în domeniul educaţiei şi cercetării, făcând..."

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Pe procedură!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile cred că poate răspunde la acest subiect.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator este de acord cu propunerile Grupului UDMR pentru eliminarea amendamentelor de la poz. 48 şi 49.

Doamna Roberta Alma Anastase:

E perfect, haideţi să mergem la vot.

Deci, votăm întâi eliminarea pct. 48. Vă rog să votaţi. Votul este deschis.