Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,21.

Lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Dumitru Pardău şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă prima şedinţă în plen de astăzi a Camerei Deputaţilor, în cadrul sesiunii extraordinare, convocate în temeiul prevederilor art. 66 alin.(2) din Constituţie şi ale art. 31 alin.(1) lit.b) şi art. 84 alin.(4) din Regulament.

Din totalul de 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa până la această oră, 226. Sunt absenţi 108. Participă la alte acţiuni parlamentare 6 deputaţi. Prin urmare, cvorumul este legal îndeplinit.

Înainte de a discuta despre proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru, am să-l invit la microfon pe domnul Marian Săniuţă, care are de făcut un anunţ personal.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi ca, în baza articolului 149 alin.(1) şi alin. (5), să vă reţin atenţia câteva secunde.

Mă disociez, de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, de gestul unui coleg de-al meu, şi anume afişarea în public într-o uniformă de tristă amintire din cel de-al doilea război mondial. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD + PC.)

În 1975 am fost prima oară într-un fost lagăr de concentrare la Majdanek, în Polonia. Ceea ce am văzut acolo şi după aceea mă face să mă delimitez de gestul colegului meu, de aici, de la tribuna Parlamentului, şi din calitatea de deputat PSD.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru stabilite de Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare pentru această primă şedinţă şi înscrise în decizia de convocare a sesiunii extraordinare au fost distribuite tuturor deputaţilor.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin.(3) din Regulament, ordinea de zi şi programul de lucru pentru sesiunea extraordinară se aprobă de Camera Deputaţilor.

Am să vă întreb dacă sunt observaţii în legătură cu proiectul ordinii de zi. Dacă nu sunt observaţii, vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Voci din sală:

Nu avem!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Atunci, vă supun la vot proiectul ordinii de zi prin vot deschis, cu ridicare de mână.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, proiectul ordinii de zi a fost aprobat.

În ceea ce priveşte programul de lucru, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Vă supun la vot şi programul de lucru.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Cu unanimitate de voturi, programul de lucru a fost aprobat.

La primul punct al ordinii de zi avem Raportul Comisiei pentru industrii şi servicii întocmit în urma anchetei privind Acordul petrolier al Companiei Sterling Resources Ltd. în contextul modificării Legii petrolului nr.238/2004 şi a altor acte normative conexe.

Vă propun următoarea succesiune a lucrărilor: prezentarea raportului comisiei - este prezent aici domnul preşedinte Iulian Iancu, dezbateri asupra raportului, timpul afectat fiecărui grup parlamentar, în raport cu numărul membrilor săi, calculat la 20 de secunde pentru fiecare deputat, dezbaterea Proiectului de Hotărâre a Camerei Deputaţilor privind raportul de anchetă şi votul deschis asupra proiectului de hotărâre, în ansamblul său.

Dacă sunteţi de acord cu aceste propuneri? Vă supun la vot?

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul în continuare domnului preşedinte Iulian Iancu, pentru a prezenta raportul comisiei de anchetă.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aşa cum bine vă este cunoscut, prin Hotărârea Camerei Deputaţilor s-a încuviinţat efectuarea de către Comisia pentru industrii şi servicii a unei anchete privind Acordul petrolier al Companiei Sterling Resources Ltd. în contextul modificării Legii petrolului nr. 238/2004.

Cu permisiunea dumneavoastră am să fac o sinteză a raportului. Raportul are 29 de pagini. O să încerc să fac o sinteză a concluziilor şi propunerilor acestuia.

Respectiv, în urma activităţii desfăşurate în baza împuternicirii primite prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.19 din 15 aprilie 2007, s-a ajuns la următoarele concluzii: Acordul de concesiune pentru explorare, dezvoltare şi exploatare petrolieră în perimetrele 13 Pelican şi 15 Midia, între ANRM şi Sterling Resources, semnat la Bucureşti la 24 august 2008, s-a negociat şi semnat fără bază legală.

Reglementarea compatibilă cu conţinutul noii convenţii a fost emisă ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă nr.101 din 4 octombrie 2007 care, fără temei, a modificat, completat şi abrogat anumite dispoziţii din Legea petrolului nr.238/2004, contrare acordului.

Prin înlăturarea de către Parlament din conţinutul Ordonanţei de urgenţă nr.101/2007 a dispoziţiilor care ofereau baza legală a respectivului acord se revine la situaţia anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr.101/2007, respectiv la cadrul legislativ al Legii petrolului nr.238/2004, care nu-l susţine.

Conţinutul acordului nu corespunde denumirii de Act adiţional nr. 11 la acordul, contractul de explorare a producţiei dintre Rompetrol SA şi Entreprise Oil Exploration Ltd. Canadian Oxy Ltd., astfel fiind vorba de un contract, respectiv o convenţie nouă, cu alte părţi, din care ANRM se află în evident conflict de interese, deoarece nu poate fi deodată şi parte civilă privată în contract şi autoritate de reprezentare a statului, alt conţinut, respectiv alte efecte, responsabilităţi, de asemenea, noi.

În consecinţă, nici formal el nu se poate constitui în anexă la contractul iniţial cum greşit au procedat autorii, deoarece, pe acesta l-au înlocuit în integralitate cu acordul de concesiune şi nici anexă la Actul adiţional nr.11, care ea însăşi este tot anexă la acelaşi contract iniţial desfiinţat.

Prin obiectul reglementat referitor la exploatarea zăcămintelor minerale din perimetrele 13 Pelican şi 15 Midia, modul defectuos de redactare a întregului acord, lipsa împuternicirii, respectiv a mandatului de negociere şi semnare din partea Guvernului, fiind vorba de un contract internaţional de drept privat, de maximă importanţă pentru ambele părţi, cât şi prin crearea, fără drept, a unei stări juridice disproporţionate faţă de contractul iniţial, noua tranzacţie nu îndeplineşte condiţiile unei tranzacţii juste, fiind contrară principiilor de drept cu privire la echitatea şi egalitatea juridică a părţilor în convenţii.

Premergător negocierii, era necesar ca organul de control, supraveghere, îndrumare, respectiv Comitetul de direcţie creat de părţi, în număr paritar, care a activat, potrivit Capitolului VI din contractul iniţial, să prezinte Guvernului situaţia la zi a stadiului concesiunii, precum şi date şi informaţii predictibile cu privire la derularea activităţii de dezvoltare, exploatarea unor zăcăminte comerciale deosebit de importante pentru ambele părţi. În mod similar trebuia procedat de ANRM şi la preluarea de către Sterling, în 2007, a celor 80% acţiuni de la Talisman, când a devenit unic titular, fără ca să-i verifice, constate, îndeplinirea condiţiilor de capabilitate tehnică, financiară, umană, profesională.

Deşi compania avea obligaţia să realizeze studiul de fezabilitate, conform clauzei din Actul adiţional nr.10/15 decembrie 2003, nu l-a realizat şi nu l-a prezentat la Agenţia
Naţională de Resurse Minerale nici până la această dată (era vorba de data finalizării raportului), ceea ce creează legitime incertitudini atât cu privire la operaţiunile petroliere, deja desfăşurate, cât şi cu privire la concluziile privind rezultatul explorărilor în perimetrele concensionate.

A iniţiat Actul adiţional nr.11 şi a păstrat facilitatea de a nu modifica redevenţa, până în anul 2014, deşi potrivit art.15 alin.(2) din Legea nr.555/2004 putea renunţa la ea, a produs numai din vina sa exclusivă întârzieri numeroase şi nepermise de la termenele contractului de explorare şi împărţire a producţiei, astfel încât întreaga exploatare a zăcămintelor descoperite este pusă în pericol de a fi realizată în termenul de concesiune încheiat iniţial, respectiv 30 de ani.

Pentru proiectul Hotărârii de Guvern nr.1446/2008, de aprobare a Acordului de concesiune nu s-a întocmit studiul de impact asupra mediului de afaceri, mediului natural, asupra economiei naţionale şi nu s-au luat avizele legale de la Consiliul Legislativ, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Consiliul Economic şi Social, Curtea de Conturi, Consiliul Concurenţei, Serviciul Român de Informaţii etc., încălcându-se astfel prevederile exprese din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Cu referire la datele eronate, nereale, transmise Comisiei de anchetă de Sterling Resources Ltd. sunt, între altele, de reţinut menţiunea că au fost realizate 1800 de km lucrări de prospecţiuni, în loc de 9418, comunicaţi la Agenţia Naţională de Resurse Minerale, că este vorba de o acumulare de gaze în zăcământ de 2 miliarde metri cubi, faţă de 10,1 miliarde, cât susţine ANRM, 70 de milioane dolari investiţi. ANRM confirmă 45,238. Titularul nu a confirmat că s-au descoperit zăcăminte de ţiţei în structurile forate, dar operatorul a comunicat agenţiei că astfel de zăcăminte există.

Agenţia Naţională de Resurse Minerale nu a efectuat pe toată durata desfăşurării operaţiunilor petroliere niciun control. Reprezentanţii agenţiei, în comitetul de direcţie, în număr de 3 nu au întocmit şi nu au prezentat conducerii rapoarte periodice, note, constatări, potrivit atribuţiilor de serviciu şi obligaţiilor contractuale pe care le aveau şi nici conducerea nu le-a solicitat.

S-a constatat că Sterling Resources nu a solicitat şi nu deţine autorizaţiile, avizele, autorizaţiile de mediu şi alte formalităţi prealabile prevăzute de legislaţia română în vigoare pentru lucrările ce urmau a fi executate în perimetrele concesionate, pentru care trebuiau plătite taxe legale. Astfel, numai pentru autorizaţia de construcţii prevăzută de Actul adiţional nr. 11 trebuia plătită taxă de aproape 1 milion de dolari.

Agenţia Naţională de Resurse Minerale, până în prezent, nu a informat şi nu a solicitat Guvernului, Ministerului Economiei şi Finanţelor etc. ca Romgaz ori altă persoană juridică de drept privat să intre parte în acord, agenţia aflându-se în evident conflict de interese. Şi-a asumat ilegal Actul adiţional nr.11, prin care, pe de o parte, s-a substituit statului român, negociind şi semnând fără mandat similar celui primit de Rompetrol prin Hotărârea de Guvern nr.508 din 1991, un nou acord, respectiv Contract comercial de drept privat internaţional, iar, pe de altă parte, a acceptat înlocuirea cotei părţi de 45% din producţia extrasă ce revenea statului român, cu o redevenţă de 10, respectiv maxim 13 procente, neserioasă în raport cu dreptul pierdut.

Agenţia Naţională, de asemenea, a negociat şi semnat cu Sterling Resources acordul de concesiune din 24 august 2007 şi împreună cu Cancelaria primului-ministru a întocmit Nota de fundamentare şi proiectul Hotărârii de Guvern nr.1446 din 2008, cu omisiuni grave, concesii nejustificate şi prezentarea de date, informaţii nereale.

Agenţia Naţională de Resurse Minerale nu a urmărit şi întocmit Cartea petrolieră a perimetrelor concesionate obligatorii din 2005, conform Ordinului Ministerului Economiei şi Finanţelor nr.150 din 03.11.2005, pe toată perioada contractului, de peste 17 ani, peste 12 ani cu Sterling Resources, ca parte, titularul nu a dovedit capabilitatea financiară, tehnică şi nici umană pentru realizarea unui asemenea obiectiv, aşa cum prevede expres Legea petrolului nr.238 din 2004 şi actele normative subsecvente acesteia.

Edificator sunt următoarele date, informaţii în acest sens. Investiţia presupune un efort financiar de 450, aproximativ 500 de milioane de dolari, iar titularul conform Notei de fundamentare la Hotărârea de Guvern nr.1446 din 2008 şi-a fixat o sumă de 8 milioane de dolari pe an, deci ar avea nevoie de circa 60 de ani să ducă la bun sfârşit o astfel de investiţie. Are zece sonde de foraj pentru explorare, dar îi lipseşte toată infrastructura de dezvoltare aferentă.

În 1991, firma avea trei angajaţi, în 2000 patru angajaţi, în 2007 şapte angajaţi, potrivit depoziţiei reprezentantului titularului în comisie.

Date fiind consecinţele, ANRM, în mod deliberat, nu a clasificat contractul iniţial ca document secret, deşi potrivit legislaţiei în vigoare în materie, până la adoptarea Legii nr.182/2002 avea obligaţia să o facă, şi astfel a scos convenţia de sub monitorizarea Serviciului Român de Informaţii privind respectarea regimului juridic special, iar ulterior intrării în vigoare a Legii nr.182/2002 a clasificat acordul încheiat secret de serviciu, înlăturând transparenţa şi accesul liber al cetăţenilor la date şi informaţii de cel mai înalt şi legitim grad de interes public.

Agenţia Naţională de Resurse Minerale nu şi-a îndeplinit corect, cu loialitate faţă de statul român competenţele şi atribuţiile legale, nu a respectat legislaţia în vigoare la negocierea şi semnarea Actului adiţional nr.11, nu a solicitat de la titular datele şi informaţiile pentru a verifica dacă acesta îşi execută contractul conform obligaţiilor asumate, dacă a cerut şi obţinut autorizaţiile, avizele, atestatele, certificatele ori a îndeplinit formalităţile prealabile, potrivit reglementărilor, nu a notificat şi nu a sistat operaţiunile petroliere desfăşurate fără autorizaţie de construcţie, atestat profesional, nu s-a convins de faptul că aceste lucrări nu degradează zăcămintele din depozit, nu a verificat dacă titularul îşi achită taxele, impozitele pe salarii şi alte datorii faţă de statul român, a permis să se efectueze lucrări petroliere în perimetrele concesionate, pe baza unui memorandum întocmit în interesul său.

Comisia de anchetă, constatând grave încălcări de lege şi de neîndeplinire sau îndeplinire parţială ori cu întârzieri nejustificate ale cauzelor contractului iniţial, atât de către Sterling, pe de o parte, cât şi Agenţia Naţională de Resurse Minerale şi alte autorităţi române, pe de altă parte, este convinsă de necesitatea ca părţile, de comun acord, să-l declare nul şi să treacă fie la negocierea şi semnarea unui Act adiţional nr.11 nou, raportat la intenţia, scopurile şi voinţa iniţială a părţilor din 1992, cu respectarea principiului egalităţii părţilor şi echităţii juridice în drept, fie la negocierea şi semnarea unui acord nou, de concesiune şi exploatare a zăcămintelor de gaze şi ţiţei din depozitele comerciale descoperite în perimetrele concesionate.

În acest din urmă caz va trebui, însă, în prealabil, ca partea română să primească împuternicire, mandat de negociere şi semnare din partea Guvernului României, care, pentru intrarea în vigoare, potrivit legislaţiei, va trebui să-l şi aprobe, dacă vor fi recunoscute drepturile deja dobândite de statul român, prin contractul iniţial din 1992.

Comisia de anchetă, luând act, în timpul audierii reprezentantului Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale, că organele de procuratură competente să cerceteze modul în care funcţionarii publici şi alte persoane implicate în negociere, semnarea şi aprobarea acordului de concesiune pentru explorare, dezvoltare şi exploatare petrolieră în perimetrele 13 Pelican şi 15 Midia, între ANRM şi Sterling Resources, şi-au exercitat competenţele şi îndeplinit atribuţiile de serviciu, s-au sesizat, atât din oficiu, cât şi la solicitarea Guvernului, a considerat că audierea personalului implicat în paralel cu autorităţile justiţiei, nu este oportună, rezumându-se, pe de o parte, a menţiona în conţinutul prezentului raport o seamă din actele pe care le-au întocmit, iar pe de altă parte, să pună la dispoziţia organelor judiciare, la solicitarea acestora, toate datele şi informaţiile Comisiei de anchetă. În consecinţă, comisia a propus; a) de urgentat promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei nr.101/2007, de modificare şi completare a Legii minelor nr.85 şi Legii petrolului nr.238/2004; b) împuternicirea, respectiv mandatarea Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale sau alte instituţii sau chiar a unei persoane juridice private, de către Guvern, să negocieze cu Sterling Resources, respectiv Midia Resources Ltd. declararea ca nul a acordului de concesiune semnat la 24 august 2007, precum şi pentru încheierea, după caz, a unui nou Act adiţional nr.11 la contractul iniţial, ori a unui acord nou, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi respectarea intenţiei scopurilor voinţei părţilor şi obiectului prestabilit la semnarea acordului de explorare şi împărţire a producţiei din 1992.

De asemenea, trimiterea prezentului raport pentru informare şi luarea de măsuri legale, corespunzătoare la următoarele autorităţi şi instituţii de stat: Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Guvernul României, Curtea de Conturi şi Serviciul Român de Informaţii.

De asemenea, informarea mass-media despre situaţia la zi a acordului contractului de explorare şi împărţirea producţiei, intrată în vigoare la 22 septembrie 1992, în care, la zi, unic titular concesionar este Sterling Resources Ltd. iar concedentul, statul român, prin Guvern, respectiv Agenţia Naţională de Resurse Minerale.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Există o opinie separată făcută de membrii Grupului parlamentar al PNL. Îi dau cuvântul doamnei Diana Tuşa, pentru a prezenta acest punct de vedere.

Doamna Adriana Diana Tuşa:

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă prezint mai jos opinia separată a grupului de deputaţi liberali din comisia de anchetă.

În primul rând, în ceea ce priveşte observaţiile generale asupra raportului, proiectul de raport supus spre aprobare comisiei în data de 25 iunie 2009, pe care, cu permisiunea dumneavoastră, îl voi numi în continuare raportul, este o colecţie de falsuri grosolane, de contradicţii de date şi de informaţii inexacte, de aberaţii juridice, de confuzii privind cadrul legislativ aplicabil, de insinuări fără temei şi concluzii tendenţioase. Un singur lucru ţine la un loc toate acestea: reaua credinţă a reprezentanţilor majorităţii parlamentare, intenţia vădită de a culpabiliza cu orice preţ Guvernul anterior, dacă este nevoie, chiar prin falsificarea adevărului.

Având în vedere această situaţie de fapt, precum şi datoria noastră legală de a nu comite un fals, deputaţii liberali membri ai comisiei am decis să nu ne însuşim prin semnătură raportul comisiei şi să formulăm prezenta opinie separată.

În ceea ce priveşte neregularităţile procedurale. După cum bine ştiţi, activitatea comisiei a fost afectată de numeroase şi grave încălcări ale procedurilor parlamentare şi ale principiilor generale de drept.

Întreaga activitate a comisiei s-a situat în afara prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor, dat fiindcă exista anterior constituirii comisiei unul dintre motivele încetării de drept a anchetei parlamentare, în condiţiile art.74 din Regulament.

Vă reamintesc că art.74 din Regulamentul Camerei Deputaţilor prevede că anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activităţi care fac obiectul unei anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanţe de judecată şi că o anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activităţile care constituie obiectul ei.

În speţă, este de notorietate faptul că există mai multe acţiuni juridice civile, pe rolul unor instanţe de judecată, acţiuni aflate în curs de soluţionare, după cum urmează: dosarul nr. 1511/303/2009, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 6, părţile în cauză fiind Călin Popescu-Tăriceanu contra Emil Boc, preşedintele PD-L, şi dosarul nr.1512/4/2009, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 4, cu părţi în cauză Călin Popescu-Tăriceanu contra domnului Iulian Iancu, deputat PSD, de altfel şi preşedintele comisiei.

Aceste acţiuni civile au ca obiect, între altele, stabilirea situaţiei de fapt în legătură cu încheierea Actului adiţional nr. 11 la Contractul de explorare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele 13 Pelican şi 15 Midia, denumit în continuare Acordul EPSA, între ANRM şi Compania Sterling Resources. Mai mult, cei doi deputaţi care au condus lucrările Comisiei de anchetă se află în vădit conflict de interese.

Domnul Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, cel care a deţinut, de altfel, şi preşedinţia Comisiei de anchetă, este în conflict de interese, fiind pârât în cauza care face obiectul dosarului nr.1512/4/2009, aflat, aşa cum vă spuneam, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, fiind chemat în judecată de fostul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, existând în acest caz suspiciunea că încearcă să folosească şi a încercat să folosească lucrările comisiei şi raportul acesteia, pentru a-şi asigura probatoriul şi a fi exonerat de răspunderea civilă delictuală.

De asemenea, în ceea ce-l priveşte pe vicepreşedintele comisiei, domnul deputat Cristian Boureanu, este de notorietate relaţia de duşmănie între acesta şi fostul premier Tăriceanu, după ce primul a părăsit Partidul Naţional Liberal.

Totodată, în pofida solicitărilor pe care eu, personal, le-am făcut în nenumărate rânduri către membrii Comisiei de audiere a tuturor părţilor implicate, în speţă, a fostului preşedinte al Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale, domnul Bogdan Găbudeanu, acest lucru nu s-a întâmplat, comisia evitând de fiecare dată şi încălcând principiul dreptului la apărare.

În ceea ce priveşte afirmaţiile false şi informaţiile inexacte conţinute în raport, de care vă vorbeam la început, vreau să încep cu prima acuzaţie. În ceea ce priveşte acuzaţia potrivit căreia Ordonanţa nr.101/2007 a fost adoptată pentru a facilita emiterea Hotărârii de Guvern nr.1446/2008. Este cel mai mare fals pe care acest raport îl cuprinde, referitor la raporturile dintre Ordonanţa nr.101 şi Hotărârea de Guvern nr. 1446.

În fapt, nu există nicio legătură între cele două acte normative, având în vedere faptul că la data încheierii Actului adiţional nr. 11, care face obiectul Hotărârii de Guvern, Ordonanţa nr.101/2007 nici măcar nu intrase în vigoare. În consecinţă, toată construcţia argumentativă pe care se bazează raportul este fără fundament.

În fapt, lucrările s-au desfăşurat după cum urmează: Actul adiţional nr.11, aprobat ulterior prin Hotărârea de Guvern nr.1446/2008 a fost încheiat în data - vă rog frumos să fiţi atenţi - 24 august 2007. Drept urmare, acestui act i s-a aprobat regimul juridic anterior Ordonanţei nr.101 pe 2007 care - vă rog din nou să fiţi atenţi - a intrat în vigoare după câteva luni de la încheierea actului adiţional, mai precis pe 8 octombrie 2007, data publicării în Monitorul Oficial, de altfel. În consecinţă, nu se poate susţine că Ordonanţa nr.101/2007 ar fi fost actul normativ care ar fi conferit Guvernului dreptul de a adopta Hotărârea de Guvern nr.1446, întrucât prevederile acestei ordonanţe nu erau aplicabile în cazul actului adiţional, dat fiindcă nu erau în vigoare la acea dată.

Autorii raportului aveau, însă, de susţinut teza premeditării, potrivit căruia Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.101/2007 pentru a putea emite Hotărârea de Guvern nr.1446/2008. De aceea, autorii raportului susţin că: "Ordonanţa de urgenţă nr.101/2007 a fost invocată ca temei juridic pentru Hotărârea Guvernului nr. 1446/2007" lucru care, în mod evident, este neadevărat, contrazis în mod flagrant de situaţia de fapt.

Reaua-credinţă a autorilor este întrecută numai de confuzia lor mentală. Astfel, la Cap. III, "Concluzii", aceştia contrazic propria teză a premeditării, enunţată anterior, şi introduc teza modificării ulterioare, după cum urmează: "Reglementarea compatibilă cu conţinutul noii convenţii a fost emisă ulterior prin Ordonanţa de urgenţă nr.101 din 4 octombrie 2007, care fără temei a modificat şi completat anumite dispoziţii din Legea petrolului."

Falsul este susţinut de alte afirmaţii mincinoase. În continuare, autorii raportului susţin că prin abrogarea sau modificarea dispoziţiilor ce-l susţineau, s-a revenit la reglementarea iniţială a Legii petrolului. În fapt, aceeaşi comisie care a redactat prezentul raport n-a propus plenului abrogarea Ordonanţei nr.101/2007, ci adoptarea ei, aşa cum rezultă din raportul suplimentar asupra Proiectului de Lege privind adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2007 pentru modificarea şi completarea Legii minelor şi a Legii petrolului, transmis cu Adresa din 10 decembrie 2007.

Şi aici aş vrea să vă reamintesc, stimaţi colegi, că în urmă cu o lună, o lună şi jumătate, chiar aţi votat adoptarea acestei ordonanţe nr.101/2007.

În ceea ce priveşte acuzaţia conform căreia acordului de concesiune îi lipseşte baza legală, în speţă, acordul de concesiune a fost încheiat în baza dispoziţiilor Acordului EPSA şi având în vedere dispoziţiile Legii petrolului nr.238/2004, precum şi modificarea cadrului legal în materie fiscală, determinat de integrarea României în Uniunea Europeană, după integrarea României în Uniunea Europeană, Guvernul a fost obligat să aducă legislaţia în materie fiscală în concordanţă cu normele europene, iar în acest sens, a trebuit să elimine toate facilităţile fiscale acordate unor operatori economici prin acte normative anterioare.

Prin Acordul EPSA, statul român a acordat titularilor acordului facilităţile fiscale prevăzute de Legea nr.66/1992. Prin abrogarea acestui text, precum şi a tuturor celorlalte acte normative ulterioare care prevedeau facilităţi fiscale, raporturile dintre părţi nu mai erau cele existente în 1992.

Astfel, potrivit art.25 din Acordul EPSA, în cazul apariţiei unor contradicţii între acest acord şi legislaţia în vigoare, Sterling, în calitatea sa de contractor, putea solicita la alegere instituţiilor statului împuternicite, respectiv ANRM-ului, ori iniţierea unei acţiuni legislative reparatorii, ori negocierea în vederea amendării acestui contract, în sensul aducerii Sterling în aceeaşi poziţie în care s-ar fi aflat în condiţiile Acordului EPSA.

Având în vedere aceste aspecte, astfel, Sterling s-a adresat ANRM-ului solicitând modificarea Acordului EPSA, în sensul încheierii unui acord de concesiune, potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată, mai precis, Legii nr.238/2004. În baza acestor dispoziţii legale prevăzute în lege, statul român era obligat să accepte modificarea Acordului EPSA în acord de concesiune, în caz contrar, Sterling ar fi putut solicita acest lucru în baza contractului şi a legii Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris.

În aceste condiţii, reiese foarte clar din documentaţia anexată la dosar, că încheierea acordului de concesiune este legală, acesta fiind încheiat conform dispoziţiilor Legii nr.238/2004.

În ceea ce priveşte acuzaţia potrivit căreia Actul adiţional nr.11 este un act juridic nou, această susţinere nu poate decât să confirme precaritatea cunoştinţelor juridice, cu părere de rău o spun, a autorilor raportului, care par a nu distinge între modificarea unui contract potrivit regulilor de amendare stabilite de părţi în convenţia iniţială şi încheierea unui nou contract. Astfel, potrivit legislaţiei civile şi comerciale din toate sistemele de drept continentale şi anglo-saxone, contractul este legea părţilor. Aceasta înseamnă că părţile pot dispune liber asupra încheierii şi, ulterior modificării tuturor elementelor esenţiale ale contractului.

În acest caz, intenţia reală a părţilor care au încheiat iniţial în 1992 contractul era ca acesta să continue chiar în condiţiile modificării părţilor, obiectului sau a legislaţiei aplicabile, şi nu să înceteze prin schimbarea unuia dintre aceste elemente. De aceea, părţile iniţiale au introdus în contract clauze care să asigure continuarea contractului, în condiţiile modificării elementelor menţionate mai sus.

Or, dacă despre contractul iniţial, înşişi autorii raportului reţin că a fost cu suficientă diligenţă şi competenţă negociat, semnat şi aprobat, putem trage concluzia că şi aceste clauze au fost în interesul părţii române. Astfel, conform art.14 din Acordul EPSA, titularii contractului puteau să concesioneze drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din acord către terţe persoane sau către persoane care făceau parte din acelaşi grup, fără ca statul român să se poată opune la această cesiune.

În ceea ce priveşte acuzaţia conform căreia Acordul de concesiune este incomplet, ANRM neputând fi şi parte privată şi autoritate de reprezentare a statului, această afirmaţie este cel puţin confuză, deşi nu ştim ce înţeleg autorii raportului prin parte privată. Dacă se referă la parte contractuală, ANRM are personalitate juridică şi-şi poate asuma obligaţii să exercite drepturi în conformitate cu actele normative în vigoare care îi reglementează activitatea.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr.1043/1995, ANRM a preluat toate drepturile şi obligaţiile ROMPETROL, în calitate de reprezentant al statului român, în Acordul EPSA. În aceste condiţii, ANRM are competenţa de a încheia acte adiţionale la Acordul EPSA; actele adiţionale de la 1 la 10 au fost semnate din partea statului român, exclusiv de ANRM.

Mai mult decât atât, potrivit art.2 pct.(2) din Hotărârea Guvernului nr.221/1995, ANRM are dreptul de a negocia clauzele şi condiţiile acordurilor pentru resursele minerale în vederea cercetării, exploatării, valorificării acestora, precum şi încheierea unor astfel de acorduri sau reglementarea activităţilor şi operaţiunilor desfăşurate în temeiul acestora sau a oricăror altor înţelegeri. Or, în cazul în care ANRM are dreptul de a încheia contractele de explorare, are, de asemenea, şi dreptul de a negocia modificarea sau completarea clauzelor contractuale.

În ceea ce priveşte acordul de concesiune, care conform raportului nu mai prevede termenele pentru faza de explorare şi trecere la stadiul de dezvoltare, exploatare comercială, astfel încât nu se ştie dacă vreodată se va ajunge la valorificarea zăcămintelor, această afirmaţie este total falsă.

Potrivit art.5², privind programul minimal de explorare, prin Actul adiţional nr.11, Sterling se obligă să execute cel puţin programul minimal de explorare, aşa cum îl puteţi vedea în dosarul ce a însoţit raportul.

În ceea ce priveşte acordul de concesiune care, potrivit raportului, instaurează bunul plac şi posibilitatea de derogare oricând de la îndatoririle asumate anterior, titularul contractului de concesiune având dreptul discreţionar şi unilateral asupra încetării, suspendării, dezvoltării şi explorării zăcămintelor, abandonarea şi lichidarea patrimoniului, toate aceste afirmaţii sunt false, după cum se poate observa cu uşurinţă din prevederile contractuale, aşa cum sunt ele depuse la raport, şi în ceea ce priveşte cauzele prin care contractul de concesiune încetează, şi în ceea ce priveşte cauzele în care concesiunea ia final prin renunţarea titularului, şi în ceea ce priveşte rezilierea contractului de către ANRM.

Analizând prevederile contractuale, se poate constata cu uşurinţă faptul că acestea sunt în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr.238/2004. Mai mult, dacă analizăm motivele pentru care ANRM poate rezilia contractul, este evident faptul că voinţa reală a părţilor a fost aceea de a acorda dreptul ANRM-ului să controleze activităţile desfăşurate de Sterling.

În ceea ce priveşte acuza potrivit căreia Actul adiţional nr.11 este ilegal, în repetate rânduri, în cuprinsul raportului, autorii acestuia fac afirmaţii potrivit cărora actul adiţional ar fi ilegal, invocând diverse motive, unele dintre ele contrazise anterior, iar altele nu pot fi nicicum contrazise, pentru că din punct de vedere logic şi juridic nu au nici un sens.

Trebuie să observăm înainte de toate că în România, potrivit Constituţiei, interpretarea şi aplicarea legii este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

În consecinţă, numai o instanţă judecătorească ar putea să declare un contract ca fiind ilegal. Comisia a încercat împotriva tuturor evidenţelor să demonstreze că acest contract este ilegal, şi pentru a atinge acest scop să se constituie într-o suprainstanţă de judecată ad-hoc, lansându-se în tot felul de teorii parajuridice, anticipând cine va avea câştig de cauză în cazul unui litigiu, constatând chiar şi prejudicii. Deşi camuflate sub un limbaj tendenţios, ele trădează necunoaşterea unor distincţii juridice simple, cum ar fi cea dintre actele normative care conţin reguli aplicabile unei categorii de subiecte de drept, şi actele individuale care se aplică numai destinatarilor individuali ai contractului şi care le produc autorilor raporturilor stupori puternice, marcate grafic prin mai multe semne de exclamare şi de întrebare, lucru pe care puteţi să-l constataţi de altfel şi în raportul pe care-l aveţi în faţă.

În ceea ce priveşte afirmaţia din raport potrivit căreia Ordonanţa nr.101/2007 nu a fost însuşită de ministrul justiţiei, ţin să vă atrag atenţia că, potrivit art.108 alin.(4) din Constituţie, actele Guvernului se semnează de primul-ministru şi se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare. Ministrul justiţiei nu are, potrivit domeniului său de competenţă, atribuţii privind explorarea resurselor minerale şi, în consecinţă, conform textului constituţional sus-amintit, semnătura sa nu era necesară în cazul Ordonanţei nr.101/2007 pentru că nu are obligaţii privind punerea în executare a acestui act normativ.

Cât despre procedurile de elaborare şi avizare a actului normativ, acestea s-au făcut cu respectarea prevederilor legale, ministrul justiţiei acordând avizul de legalitate respectivului act normativ.

În ceea ce priveşte acuza potrivit căreia în cazul adoptării Ordonanţei nr.101/2007 exista obligaţia legală de a elabora un studiu de impact, vă atrag atenţia că referitor la această afirmaţie potrivit căreia ar fi fost flagrant încălcate dispoziţiile art.31 din Legea nr.24/2000, întrucât nu s-a respectat obligativitatea elaborării studiului de impact, se remarcă foarte clar faptul că ea a fost făcută fără o studiere atentă a legislaţiei în vigoare. Dacă s-ar fi avut în vedere legislaţia existentă, s-ar fi văzut foarte clar că studiile de impact sunt definite amănunţit prin noul articol din care citează şi autorii raportului comisiei de anchetă atunci când prezintă caracteristicile unui studiu de impact.

Cu toate acestea, nu trebuia trecut cu uşurinţă peste faptul că în art.1 din Legea nr.49/2007, care modifică art.29 din Legea nr.24, adăugându-i o nouă literă, se precizează actele normative pentru care este necesar studiul de impact, şi anume: proiectele de lege de importanţă şi complexitate deosebită, proiectele de lege asupra cărora Guvernul şi-a angajat răspunderea, precum şi proiectele de lege de aprobare a ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare şi supuse aprobării Parlamentului.

După cum puteţi observa, legea nu prevede obligativitatea elaborării unor studii de impact în cazul ordonanţelor de urgenţă, aşa cum a fost cazul Ordonanţei nr.101/2007, iar afirmaţiile autorilor raportului cu privire la pretinsa încălcare flagrantă a legii, apar ca fiind hazardate şi nebazate pe analiza aprofundată a legislaţiei.

În ceea ce priveşte acuza privitoare la faptul că prin nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern nr.1446/2008 au fost prezentate în mod deformat date şi informaţii, aici, pot să vă spun că raportul atinge comicul absolut atunci când pentru a dovedi afirmaţia de mai sus, autorii documentului folosesc date actualizate pentru a combate datele reţinute în nota de fundamentare şi care erau bazate pe raportările din august 2007, data încheierii acordului.

De altfel, diferenţa dintre datele existente în nota de fundamentare şi datele prezentate comisiei este determinată de faptul că Sterling, la data semnării acordului de concesiune, a avut dreptul de a executa lucrări de explorare.

Astfel, în ceea ce priveşte ultima secţiune din raport, conform căreia ANRM a negociat în mod defectuos şi a semnat un act juridic - contract comercial de drept privat internaţional - păgubitor pentru România, deşi s-a aflat în posesia răspunsului scris al Ministerului Afacerilor Externe prin care i se recomanda să nu negocieze şi să se abţină de la acte care ar fi putut fi interpretate împotriva noastră pe toată perioada soluţionării diferendului cu Ucraina, vreau să vă spun că şi această afirmaţie este falsă, fiind contrazisă de conţinutul adresei prin care se exprimă foarte clar poziţia Ministerului Afacerilor Externe. Astfel, potrivit adresei pe care cu toţii o aveţi la dispoziţie, din 10 octombrie 2007, Ministerul Afacerilor Externe precizează următoarele: "În conformitate cu acordul conex tratatului politic de bază româno-ucrainean din 1997, până la realizarea unei soluţii de delimitare a platoului continental, părţile contractante se vor abţine de la exploatarea resurselor minerale ale zonei de delimitat."

O interpretare per a contrario a acestei clauze relevă faptul că părţile pot întreprinde activităţi de explorare a resurselor existente în perimetrul marin supus procesului de delimitare între cele două state. Prin urmare, în situaţia în care compania Sterling urmează să efectueze strict operaţiuni de explorare a depozitelor de petrol din zona menţionată, astfel de activităţi nu vin în contradicţie cu prevederile acordului conex, chiar dacă executarea lucrărilor respective se realizează în interiorul limitelor perimetrului aflat în dispută.

Având în vedere toate aceste obiecţii pe care vi le-am prezentat detaliat mai înainte, vă solicit, de fapt, vă rog, ca la acordarea votului asupra acestui raport să ţineţi cont şi de precizările pe care noi le-am făcut.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Urmează dezbateri din partea grupurilor parlamentare. Timpul afectat fiecărui grup parlamentar calculat la 20 de secunde pentru fiecare membru, se prezintă astfel: PD-L - 38 minute; PSD+PC - 38 de minute; PNL - 22 de minute; UDMR - 7 minute şi minorităţile naţionale - 6 minute.

Din partea Partidului Democrat Liberal, îi dau cuvântul domnului Negruţ Clement.

Domnul Clement Negruţ:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Constat, prin atitudinea şi poziţia membrilor Partidului Naţional Liberal, atât în media, cât şi în poziţia prezentată mai înainte de la această tribună, că se încearcă inducerea faptului că comisia de anchetă şi-a desfăşurat activitatea în mod incorect. Automat, şi raportul întocmit de această comisie este de dorit de către Partidul Naţional Liberal să fie unul incorect.

O să punctez în câteva idei, încercând să demontez ceea ce colega noastră a spus de la această tribună.

Comisia de anchetă în cazul Sterling a fost validată de votul plenului Camerei Deputaţilor, deci a avut atât autoritatea legală, cât şi morală şi instituţională de a verifica modul în care autorităţile statului român au apărat interesele României. O să vedeţi în scurtul meu discurs că o să folosesc de foarte multe ori cele trei cuvinte: interesele statului român.

Este de înţeles până la urmă poziţia dumneavoastră în dorinţa de a apăra pe cei care probabil vor fi găsiţi vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat.

Activitatea comisiei, din punctul meu de vedere şi din punctul de vedere al Partidului Democrat Liberal, s-a desfăşurat corect, fără a se încerca să se stabilească vinovaţi şi vinovăţii. Şi pe baza audierilor atât a reprezentanţilor societăţii Sterling, cât şi ai ANRM-ului, s-a constatat faptul că interesele statului român n-au fost apărat în mod corect.

Îmi menţin declaraţia pe care am făcut-o în plenul comisiei de anchetă la momentul în care au fost audiaţi conducătorii societăţii Sterling şi spuneam la acel moment că noi nu aducem nici o acuzaţie acestei societăţi, ci vom verifica modul în care cei care erau îndrituiţi să facă acest lucru, în speţă, să apere interesele statului român, nu au făcut-o.

Sunt surprins de atitudinea colegilor liberali prin, o s-o numesc opinie, încercând să demonteze într-un mod strict juridic concluziile raportului unei comisii de anchetă, încă o dată, aprobată de către dumneavoastră. Mă surprinde totodată şi poziţia societăţii Sterling care asemenea raportului prezentat în aşa-numita opinie a Partidul Naţional Liberal, prin aceleaşi metode strict juridice demontează pas cu pas concluziile şi datele raportului comisiei de anchetă în cazul Sterling.

În niciun moment membrii comisiei de anchetă nu au contestat experienţa şi, dacă vreţi, reputaţia acestei societăţi. Dimpotrivă, sunt de acord cu ceea ce se spunea în preambulul adresei înaintate Camerei Deputaţilor de către societatea Sterling, România are nevoie de parteneri serioşi, dar noi nu putem să trecem cu vederea faptul că autorităţile statului nu apără interesele statului român.

O să fac o scurtă referire la această prezentare a materialului denumit în continuare opinia. Sunt un pic, dacă vreţi, nu neapărat consternat, dar un pic deranjat de faptul că în cadrul conflictelor de interese este prezentată duşmănia între un deputat al Partidului Democrat Liberal şi fostul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu. Nu ştiu dacă era demn de remarcat acest lucru într-un material pe care să-l prezinţi în cel mai înalt for al României.

Închei prin a susţine de la această tribună că această comisie de anchetă şi-a desfăşurat corect activitatea, a prezentat un raport corect pe baza declaraţiilor, materialelor puse la dispoziţie atât de către societatea Sterling, cât şi de către autorităţile statului român şi constatăm că, în urma acestor materiale şi acestor declaraţii, statul român a fost prejudiciat, iar cei care au făcut acest lucru sau se fac responsabili de acest lucru, nu noi suntem cei care spunem asta, ci justiţia, să răspundă.

Nu-mi închei alocuţiunea fără a vă spune că la data de 23.06.2009, DIICOT la nivel naţional a început ancheta penală în cazul Sterling. Adresa prin care suntem informaţi de acest lucru a sosit la Comisia pentru industrii în data de 30.06.2009, deci, se pare că ne aflăm pe drumul cel bun.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD există intervenţii? Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator îşi însuşeşte ceea ce reprezentanţii grupului au semnat pe raport. Deci, însuşim politic ceea ce colegii noştri au prezentat şi au semnat. Vom vota raportul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Îi dau în continuare cuvântl domnului Cristian Adomniţei, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am să încep cu o singură referire la ceea ce a afirmat anterior colegul nostru, domnul deputat Negruţ, de la PD. Repetăm ce am scris în opinia separată: am cerut insistent ca la audieri să fie chemat, spre exemplu, şi domnul Găbudeanu, preşedinte al ANRM la data încheierii actului adiţional, lucru care nu s-a întâmplat, nu aşa cum aţi afirmat dumneavoastră.

Am să încep prin a vă spune că mă voi referi la două lucruri: primul, motivaţia pe care eu o bănuiesc la iniţierea în primul rând a comisiei şi la redactarea în această formă a raportului, şi în al doilea rând, voi comenta doar două aspecte care mi se par cele mai importante din cadrul raportului, aşa cum a fost el votat de parlamentarii PSD şi PD-L din cadrul Comisiei pentru industrii.

La motivaţie, singura pe care o găsesc pozitivă este doar dorinţa preşedintelui comisiei de a-şi face capital de imagine, lucru care ar fi de înţeles pentru un parlamentar. În rest...

Pot să mai spun alte trei motivaţii pe care eu, ca participant în cadrul audierilor le-am găsit şi pe care vreau să vi le împărtăşesc. Prima este dorinţa domnului deputat Iulian Iancu, preşedintele comisiei pentru industrii, astăzi, şi al comisiei de anchetă, de a şterge efectele nedorite produse de Legea petrolului, lege iniţiată de domnia sa ca secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului în 2004. Astăzi, concret, domnul deputat Iancu încearcă să repare ceea ce a greşit secretarul de stat Iancu în 2004.

A doua, ar fi dorinţa recunoscută de a autorii raportului în cadrul audierilor la comisie, de a introduce cu forţa un alt partener într-un contract comercial, respectiv ROMGAZ. Eu, personal, şi nici colegii mei nu suntem avocaţii Companiei Sterling. Ne pare că am ajuns la acest for să vorbim în schimb despre atacarea Guvernului Tăriceanu şi a acestei companii şi, prin urmare, să nu se facă confuzie, noi nu reprezentăm aici această companie, dar am sentimentul că preşedintele comisiei şi autorii raportului folosesc această cercetare şi instituţia Parlamentului pentru a interveni într-un contract comercial într-un stat de drept.

A treia motivaţie este cea de a ataca şi a diaboliza Ordonanţa nr.101, care nu făcea altceva decât mărea de mii de ori sau zeci de mii de ori redevenţele pentru toate resursele solului şi subsolului, cu excepţia petrolului şi gazelor, unde prin contractul PETROM Guvernul nu putea interveni. Repet, contractul PETROM, şi redevenţele aşa-zis anterior neserioase, de 13,5%, au fost întocmite de secretarul de stat Iulian Iancu, şi noi nu puteam interveni asupra lor. Aici se vede în schimb, la modul cum a fost aprobată până la urmă în comisie şi apoi în Parlament în sesiunea care a trecut Ordonanţa nr.101, schimbată în fond, şi se vede de fapt frăţia PD-L-PSD.

Pentru că ordonanţa mărea de mii de ori redevenţa la marmură şi granit, spre exemplu, şi, respectiv, modul în care se calcula plata redevenţei la marmură şi granit, respectiv, la volumul de producţie extrasă şi facturată - un lucru foarte uşor de urmărit pentru orice inspector ANAF.

Astăzi, Ordonanţa nr.101 a fost schimbată de către PSD şi PD-L şi a redus redevenţele introduse de Ordonanţa nr.101 şi a schimbat şi forma de calcul: în loc de a calcula redevenţa la factura emisă de compania exploatatoare, s-a introdus conceptul de unitate minieră şi o imposibilitate, de fapt, de a urmări în şantier cât s-a extras. În niciun caz nu mai sunt urmărite facturile de la compania care extrage.

Vă invit, dragi colegi, - şi să ştiţi că mă voi ocupa de acest lucru - ca, peste un an de zile de astăzi înainte, tot de la această tribună, să discutăm împreună cât s-a încasat din redevenţe în anul 2008 pe marmură şi granit de către Statul Român şi cât s-a încasat de la intrarea în vigoare a acestei Ordonanţe nr.101 în forma adoptată de dumneavoastră, pentru următorul an fiscal şi să vedem cine a avut mai multă dreptate şi cred că din acel moment nu veţi mai putea spune nimic despre Ordonanţa nr.101 pe care astăzi, cu atâta dăruire, vă străduiţi să o diabolizaţi. Ea nu avea nicio legătură cu aşa-zisul contract Sterling.

Şi acum mă voi referi pe fond la două chestiuni din contract, care mi se par mie cele mai importante, de fapt, respectiv acuzaţia modificării contractului din acord petrolier de împărţire a producţiei la unul de exploatare-dezvoltare şi explorare petrolieră.

În speţă, acordul de concesiune, de fapt Actul adiţional nr.11 invocat aici, a fost încheiat în baza dispoziţiilor acordului iniţial, din 1992, dat de Guvernul Stolojan şi având în vedere dispoziţiile Legii petrolului nr.238 din 2004 iniţiată de secretarul de stat şi Ministerul Economiei, de la acea vreme, domnul Iulian Iancu şi Ministerul PSD al Economiei, precum şi modificarea cadrului legal în materie fiscală determinată de integrarea României în Uniunea Europeană.

Prin această integrare, Guvernul a fost obligat să aducă legislaţia în materie fiscală în concordanţă cu normele europene, iar, în acest sens, a trebuit să elimine toate facilităţile fiscale acordate unor operatori economici prin acte normative anterioare.

Prin acordul iniţial din 1992, statul român a acordat titularilor acordului facilităţi fiscale prevăzute de Legea nr.66 din 1992. Prin abrogarea acestui text de lege, precum şi a tuturor actelor normative ulterioare care prevedeau facilităţi fiscale, raportul dintre părţi nu mai era cel din 1992. În schimb, potrivit art.25 din acordul iniţial, în cazul apariţiei unor contradicţii între acest acord şi legislaţia în vigoare la un anumit moment dat, Sterling, în calitatea sa de contractor, putea solicita la alegere statului două lucruri - pe primul sau pe al doilea. Primul: iniţierea unei acţiuni legislative reparatorii - lucru foarte greu de realizat, pentru că era deja legislaţia Uniunii Europene care prevenea acordarea de facilităţi în continuare - şi al doilea, care s-a şi folosit: negocierea, în vederea amendării acestui contract, în sensul aducerii Sterling în aceeaşi poziţie în care s-ar fi aflat în condiţiile acordului iniţial.

Având în vedere aceste aspecte, Sterling s-a adresat ANRM, în ianuarie 2007 şi a solicitat modificarea acordului iniţial în sensul încheierii unui acord de concesiune, potrivit Legii petrolului, iniţiată de domnul Iancu. Aceasta a fost pornirea acestui vestit act adiţional nr.11.

Şi al doilea punct important pe care-l consider ca fiind greşit în raportul comisiei de anchetă este cel în legătură cu acuzaţia că doar prin promovarea Ordonanţei nr.101 a fost posibil acel act adiţional nr.11.

Repet încă o dată: Actul adiţional nr.11 a fost făcut în 24 august 2007. Ordonanţa a fost dată în 8 octombrie.

Această ordonanţă, repet, a avut două scopuri: să ridice nivelul redevenţelor datorate statului şi să permită acestuia să intervină în contractele în care avea clauze defavorabile, dar care au fost bătute în cuie prin Legea petrolului.

În acest sens, ordonanţa a abrogat sau modificat articole, respectiv art.31 pct.(2), care prevedea aplicarea clauzelor favorabile titularului contractului (şi care a fost abrogat) şi art.61¹: prevederile acordurilor aprobate de Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată în condiţiile în care au fost încheiate. Aceste două prevederi, articole au fost abrogate de Ordonanţa nr.101 făcută de Guvernul Tăriceanu.

Un alt articol care se modifica era articolul 31 care, din forma: "În situaţia în care, pe parcursul realizării operaţiunilor petroliere apar situaţii care nu au putut fi prevăzute la încheierea acordului, cu excepţia prevederilor care au dus la câştigarea concursului public de ofertă, părţile, de comun acord, vor încheia acte adiţionale care vor intra în vigoare la data aprobării lor de către Guvern". Aşa arăta ordonanţa iniţială, a articolului din lege iniţial, care a fost modificat de ordonanţă şi modificarea suna aşa: "Modificarea acordurilor petroliere în vigoare se realizează prin acte adiţionale semnate de autoritatea competentă şi de titulari".

Aşadar, dragi colegi, dacă s-ar fi aplicat aceste modificări ale ordonanţei noi, care este acuzată ca fiind dată ca să sprijine Actul adiţional nr.11, acest act nu ar fi ajuns pe masa Guvernului, ci ar fi fost semnat de Sterling şi ANRM, pentru că aşa suna ordonanţa făcută de Guvernul Tăriceanu. Mai citesc o dată: modificarea acordurilor petroliere în vigoare se realizează prin acte adiţionale semnate de autoritatea competentă şi de titulari - nu de Guvern.

Însă, datorită faptului că acel act adiţional a fost semnat înainte de aprobarea acestei ordonanţe, când nu se puteau aplica efectele acesteia, el a urmat traseul prevăzut de Legea petrolului, nemodificată. Adică, trebuia să treacă prin aprobarea Guvernului.

Închei aici ceea ce am avut de spus. Sper că aţi avut puterea şi răbdarea să urmăriţi, pentru că mai scurt de atât, mai lacunar de atât mă îndoiesc că se poate exprima un punct de vedere referitor la acest subiect complex.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Sunteţi extrem de consecvent.

O să vă rog, din partea Grupului parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România, să ia cuvântul.

Vă rog, domnule deputat, aveţi şapte minute la dispoziţie.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne-am adunat astăzi, în mijlocul verii, într-un moment când populaţia ţării, în faţa unei crize economice nemaiîntâlnite de generaţiile actuale, aşteaptă de la instituţiile responsabile - Parlament şi Guvern - răspunsuri şi soluţii coerente prin care să încercăm împreună să găsim căile cele mai inteligente care dau speranţe celor care ne-au trimis în aceste funcţii.

Ne-am adunat să dezbatem acest raport care, de fapt, prin activitatea comisiei, nu a făcut altceva decât a frânat una dintre cele mai valoroase soluţii din cele necesare ale momentului - demararea unei investiţii de circa 500 de milioane de euro într-un domeniu de interes naţional.

Personal, nu am votat pentru, la prezentarea acestui raport în comisie, având în vedere faptul că la prima întâlnire am fost informaţi - membrii comisiei - că vom primi un raport al Corpului de control al primului-ministru, care deja a început să lucreze la acest caz.

Vă informez că acest raport nu a ajuns la comisie şi, de fapt, nu a lucrat o subcomisie, o comisie de anchetă, ci întreaga comisie, Comisia pentru industrii şi servicii s-a transformat într-o comisie de anchetă şi s-a lucrat timp de luni de zile, câteva luni de zile, fără să dezbatem alte legi mult mai importante care ar fi trebuit să fie aprobate de Parlament.

În timpul dezbaterilor, am solicitat audierea fostului premier, domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu, şi a specialiştilor de la agenţie nominalizaţi în raport, dar votul majorităţii nu a acceptat acest lucru.

Permiteţi-mi să citesc explicaţia din raport: ţinând seama de faptul că organele procuraturii competente s-au sesizat din oficiu cu privire la necesitatea cercetării modului în care s-a încheiat acordul, comisia a decis, prin vot majoritar, să nu audieze persoanele nominalizate prin acest raport, întemeindu-şi prezumţia de neîndeplinire sau, după caz, de îndeplinire defectuoasă a atribuţiunilor de serviciu numai prin examinarea şi interpretarea documentaţiei scrise avute la dispoziţie.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Onorată asistenţă,

Fără să acord specialistului propus pentru funcţia de preşedinte al unei agenţii de importanţă majoră, la vremea respectivă, de către PSD, PD sau PNL în perioada 1992-2008, acest specialist să aibă dreptul de a explica motivul pentru care, de altfel acoperit în totalitate de legislaţia în vigoare a momentului, a luat decizia de a semna actul incriminat, înseamnă, în percepţia mea, de a nu te respecta pe tine însuţi, având în vedere faptul că în comisia de anchetă majoritatea colegilor nu sunt filozofi. Desigur, nu mă gândesc la definiţia epocală a domnului preşedinte Băsescu a filozofului, ci sunt consideraţi specialişti unii şi în domeniul petrolier, pentru simplul motiv că mulţi au condus cu competenţă, înainte de a deveni parlamentari, instituţii importante ale statului.

Cred că dacă cei incriminaţi ar fi fost audiaţi, după explicaţiile competente, comisia ar fi recunoscut faptul că nu-şi are rostul, ceea ce, de altfel, rezultă şi din menţiunea că organele abilitate s-au sesizat din oficiu, iar Parlamentul sau comisia Parlamentului nu înlocuieşte instanţa sau nu lucrează în paralel cu instanţele de judecată.

A mai fost un capitol cu privire la secretizarea documentelor. Şi daţi-mi voie să citesc acest capitol, pentru că mi se pare deosebit de interesant. În raport se precizează că: pentru a înlătura transparenţa cu privire la cunoaşterea conţinutului iniţial din '92, agenţia nu l-a înregistrat ca document secret, potrivit legislaţiei în vigoare în materie, pentru ca autoritatea să monitorizeze respectarea regimului juridic special, iar, după apariţia Legii nr.182 privind protecţia informaţiilor clasificate, i-a dat deliberat caracter de secret de serviciu, inclusiv acordul de concesiune, pentru a nu le oferi, astfel, accesul liber al cetăţenilor la date de interes public major.

Domnilor colegi majoritari, transparenţă egal cu secret pentru dumneavoastră, sau, dacă o instituţie respectă legislaţia, în speţă Legea nr.182, comite un abuz? Faţă de cine? Dacă din 2002 documentul a fost trecut la secret, atunci, instituţia abilitată, respectiv în 2007 sau în 2008, când s-au comis presupusele abateri, ar fi trebuit să se autosesizeze. Nu a făcut-o. Nu v-aţi întrebat de ce, pentru că abuzul respectiv sau încălcarea legii nu s-a produs.

Şi mai este un capitol care face trimitere la incompetenţa celui care deţine contractul, că nu ar fi probat, în cei 17 ani, că are capabilitate financiară şi tehnică. Am solicitat şi am primit cu toţii din comisie un material despre firma respectivă care, printre altele, deţine licenţe şi în Marea Nordului, partea ce aparţine Marii Britanii.

Şi vă rog să mă urmăriţi cu atenţie că firma mai deţine un acord de concesionare pentru Sud-Craiova, deţinut din 2000, respectiv forare, explorare Cetăţuia din 2005 şi forare Piscul Sadului, în 2007.

Care va să zică, în perimetrul Sud-Craiova are capacitatea tehnică de a se ţine de contracte, pentru că în raport, nici pomeneală de această activitate benefică. Şi un amănunt nu lipsit de importanţă, respectiv adresa agenţiei, în care i se atrage atenţia titularului să nu execute operaţiuni petroliere pentru la data hotărârii finale şi irevocabile a Curţii de la Haga. Deci, toţi participanţii de la comisie au fost informaţi că, prin actul adiţional 10, premergător celui incriminat, acordurile petroliere din perimetrele aflate în zona de discuţie au fost suspendate până la data soluţionării spaţiilor în litigiu. Deci, de acum, se ştie şi data - până la data de 3 februarie 2009. Ce anume trebuia să facă, deci, firma? Să cheltuiască bani pe riscul ei în continuare sau să înceapă investiţia de exploatare în mod ilegal?

Totuşi, să fiu corect până la capăt, menţionez şi câteva capitole pozitive din raport. La pag.26, lit.n), se precizează că este nevoie de atenţionarea severă a Guvernului, Guvernului actual, cred, de către Parlament, pentru a nu mai reglementa prin instituţia delegării legislative abuziv, fără temei constituţional, unele acorduri.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, o să vă rog să încheiaţi. Timpul dumneavoastră s-a epuizat.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc. Am primit încă două minute de la colegii mei liberali şi termin imediat.

Domnul Ioan Oltean:

Ca să primiţi, trebuie să fiu eu informat, domnule deputat. Eu nu am fost informat de acest transfer de timp.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc. Imediat termin.

Deci, domnilor, după cele 6 luni, din analize rezultă că şi acest Guvern a eliberat sute de ordonanţe de urgenţă, dintre care unele deja au fost considerate neconstituţionale. Credeţi că, de acum încolo, Parlamentul se va transforma în comisii care vor verifica activităţile din decursul celor 6 luni sau, în continuare, vom lucra aşa? Vă rog să observaţi că batem pasul pe loc. Am pierdut 6 luni, după decizia de la Haga şi grupul nostru aşteaptă soluţii, şi nu comisii; soluţii şi un Parlament care să dezbată legi atât de necesare ţării.

Am şi eu o concluzie oarecum personală. Am avea nevoie de un ghid să ne dăm seama cine cu cine mai este în coaliţie. Nu se mai ştie cine în cine are încredere.

Venind astăzi către Parlament, am spicuit printre ziarele de astăzi şi vă redau gândurile unui redactori, gânduri care reflectă starea în care ne aflăm astăzi: justiţia pare axa centrală în jurul căreia se învârte toată România. Începerea urmăririi penale a foştilor şi actualilor miniştri, a fostului premier...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă rog să vă încheiaţi cuvântul. Vă rog frumos.

Domnul Antal István:

Deci, domnilor, vă rog din suflet să ne aplecăm asupra legilor care ne aşteaptă şi să dăm o mână de ajutor tuturor celor care ne-au trimis aici, să încercăm să ieşim din acest impas.

Pentru aceasta, vă urez succes. Noi nu vom vota acest raport şi vă urez să trăiţi la anul puţin mai bine!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, liderul acestuia, domnul deputat Varujan Vosganian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că suntem colegi de suficient de mult timp, ca să ştim cum ne cheamă.

Domnul Ioan Oltean:

Scuze pentru...

Domnul Varujan Pambuccian:

OK. Acceptate.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Uite că am ajuns la un lucru pe care-l semnalam acum o lună. Totul începe să semene din ce în ce mai mult cu ce vedeam în România la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, când liberalii şi conservatorii erau într-o luptă absolut de genul ăsta. Şi vreau să vă spun că după şedinţa de astăzi a grupului nostru parlamentar, hotărârea noastră este următoarea: luând în considerare faptul că fiecare dintre aceste acţiuni care s-au petrecut până acum, au avut specificul ei, o neuniformitate extraordinară, am văzut în unele rapoarte date sentinţe, în alte rapoarte chemat Guvernul să facă nu ştiu ce. Noi ne reafirmăm încrederea în asemenea chestiuni strict în puterea judecătorească, care este chemată exact pentru lucruri de genul ăsta să se pronunţe.

De asemenea, - şi cred că este foarte important să reafirm de aici lucrul acesta -, noi nu suntem un grup partizan. Nefiind un grup partizan, în această perioadă, în care ne simţim ca într-un imobil care arde şi în care nimeni nu se gândeşte să ia o găleată de apă şi să-l stingă şi toată lumea se bate cu toată lumea, noi nu vom participa la niciuna dintre formele de luptă de genul ăsta, pe care le considerăm forme de luptă politice, de acum înainte cel puţin atât timp cât lucrurile vor continua să se anunţe în acest fel. Asta nu înseamnă că nu vom fi de acord cu orice solicitare care va veni din partea puterii judecătoreşti, pentru că, evident, suntem interesaţi ca lucrurile acestea să fie făcute cu obiectivitate, cu absolut toată ştiinţa de drept pe care o au cei din puterea judecătorească şi cu toată normalitatea pe care o presupune un sistem constituţional, democratic al unei construcţii în care credem şi care este statul de drept.

Nu vrem să ne substituim în niciun fel acestei puteri şi nu vrem să obstrucţionăm, ba, dimpotrivă, vom fi de acord, de fiecare dată când puterea judecătorească va solicita Parlamentul, vom fi de acord să o sprijinim. Până atunci, nu vom mai participa în niciuna din comisiile de acest fel. Este hotărârea grupului nostru. Adineauri am fost solicitaţi pentru o nouă comisie care se pune la capăt, să mai dăm un membru. Îl nominalizasem pe domnul Grosaru, dintr-un singur motiv: a fost ultimul care a intrat în sală şi toţi ceilalţi colegi spuseseră "nu" până în acel moment. Dar, acum îi retragem nominalizarea şi - nu-i o glumă ce spun acum - puteţi conta pe toată obiectivitatea noastră. Avem un om aici care de foarte mult timp este în Parlament şi ştie foarte bine să numere voturile. Pentru că sperăm să nu ajungem în situaţia în care nu contează cine votează, contează cine numără voturile.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat Pambuccian. Încă o dată, scuze şi un purcel de sărbătorile de iarnă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aaa, un drept la replică din partea preşedintelui Comisiei pentru industrii şi servicii.

Domnul deputat Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Am să mă adresez în primul rând colegilor liberali şi pentru a-i asigura de faptul că în atitudinea mea nu a existat nicio secundă intenţia de a urmări în mod personal pe cineva anume sau, mai mult, de a rezolva o problemă personală cu Partidul Naţional Liberal. Nu există nimic de acest gen, cu atât mai puţin cu persoanele implicate. Chiar nu există nicio modalitate de controversă, de conflict.

În consecinţă, stimaţi colegi, am ascultat şi astăzi. În analiza noastră s-au adus argumente pro şi contra. S-a încercat a se sugera că în mod personal urmăresc capital politic, sau că doresc să repar anumite greşeli ale trecutului.

Stimaţi colegi,

În esenţă, foarte scurt: tot ceea ce s-a spus astăzi aici ar fi fost valabil dacă nu ar fi fost realizate în comisia de anchetă acele investigaţii şi nu ar fi fost probate cu documente faptul că - şi vă spun în sinteză: faptul că statul român a fost scos dintr-un contract din care avea dreptul, deţinea 45%, statul român avea dreptul asupra tuturor activelor realizate de investitor, statul român ar fi avut, fără niciun risc şi fără nicio investiţie, dreptul la zăcăminte, probate în comisia de anchetă a fi la nivelul a 278 de milioane de tone de ţiţei, în condiţiile în care nota de fundamentare era zero; 57 de miliarde de metri cubi de gaze, în condiţiile în care nota de fundamentare erau 2 miliarde. S-a constatat acest lucru. S-a constatat, de asemenea, şi cred că este şi în interesul colegilor liberali, că Agenţia Naţională nu şi-a desfăşurat corect activitatea. Nu a existat niciun control în toţi aceşti ani. Statul român nu a fost reprezentat corect. Acestea sunt concluziile şi cred că toţi suntem interesaţi, inclusiv cei care la un moment dat, au avut parte de o informare. Poate că informarea respectivă nu a fost corectă atunci.

De ce acum deturnăm şi mutăm totul la atac la persoană? S-a spus aici că există un conflict, că s-a deschis o acţiune în instanţă. Vreau să vă spun, pentru calomnie. Da, în februarie, putea fi considerată calomnie. Acum, la sfârşitul anchetei, nu mai este cazul. Probele, datele, informaţiile confirmă întru totul şi este invocat în continuare acest argument. Vreau să vă spun că instanţa la care a fost înaintată această acţiune de calomnie este instanţa sectorului 4. Eu locuiesc, împreună cu domnul Călin Popescu- Tăriceanu, pe aceeaşi scară, în sectorul 6. Deci, ştia foarte bine unde locuiesc şi putea să înainteze la sectorul 6. S-a înaintat la sectorul 4. Instanţa şi-a declinat competenţa şi, cu toate acestea, eu sunt acuzat că tergiversez şi că încerc să prelungesc în mod inutil o discuţie în instanţă.

Eu asta vreau să vă spun în final: nu are nicio legătură, nu am nicio problemă de natură personală cu niciun membru al Partidului Naţional Liberal şi cred că sunt primii interesaţi să aflăm adevărul despre modalitatea în care a fost gestionat acest contract şi, în final, scos statul român din drepturile pe care le-a avut.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Continuăm şirul luărilor de cuvânt. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Lucian Bode. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să fac câteva aprecieri pe marginea raportului prezentat aici de către domnul preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii, domnul Iulian Iancu. Nu vreau să fac nicio referire asupra opiniei separate prezentate de colegii liberali.

Onorat auditoriu,

Sunt aproape 20 de ani de la revoluţia care a marcat ieşirea României din întunericul comunismului şi de când am făcut primii paşi spre ceea ce ne plăcea să numim azi - capitalism sau economie de piaţă. Şi, cum de altfel era şi firesc, am optat pentru privatizarea majorităţii sectoarelor importante din economie, cu un singur scop: eficientizarea acestora şi asigurarea bunăstării generaţiilor următoare. Cu toate acestea, spre dezamăgirea milioanelor de români cărora le cerem susţinerea, cu ocazia alegerilor, de cele mai multe ori, nu am reuşit acest lucru.

Traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere economic, o perioadă în care resursele financiare, atât de necesare diminuării efectelor crizei economice, sunt limitate şi nu putem să nu reflectăm asupra greşelilor din trecut.

Am privatizat sectoare, precum cel metalurgic, sau siderurgic, iar acum sindicatele, reprezentanţii celor care sunt direct şi imediat afectaţi de aceste demersuri, cer transparenţă referitor la aceste privatizări. Am privatizat PETROM, aşa cum numai noi putem să o facem - împotriva propriilor noastre interese.

Am atribuit dreptul de concesiune pentru explorare, dezvoltare şi exploatare petrolieră în perimetrele 13 Pelican şi 15 Midia, Companiei Sterling Ltd. Resources, iar speculaţiile pe această temă nu au întârziat să apară.

Recent, s-au încheiat lucrările subcomisiei de anchetă parlamentară pentru ultimul caz aflat în discuţie, şi anume Sterling.

În calitate de membru al Comisiei pentru industrii şi servicii, în calitate de membru al subcomisiei de anchetă, dar mai ales în calitate de parlamentar tânăr, aflat la primul mandat, am crezut, încă de la bun început, în reuşita acestui demers. După zeci de ore de audieri, în care atât reprezentanţii ANRM, cât şi cei ai Companiei Sterling, au avut posibilitatea de a-şi expune şi fundamenta poziţia, după studierea legislaţiei în vigoare, a istoricului acestui caz şi documentaţia pusă la dispoziţie de părţile implicate, subcomisia de anchetă a redactat şi aprobat, cu majoritate de voturi, Raportul nr.23/2009. Şi aşa cum fiecare dintre dumneavoastră aţi văzut în conţinutul acestui raport, ceea ce ne dorim în primul şi în primul rând este renegocierea.

Ceea ce ne dorim este ca România să nu piardă din nou, este ca românii să obţină beneficii de pe urma acestui acord şi să nu ne predăm în faţa intereselor unei anumite părţi oligarhice care dăunează intereselor României.

În niciun caz nu trebuie să repetăm greşelile făcute anterior, cum este cazul privatizării PETROM, care din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai prejudicioase acorduri încheiate de reprezentanţii României.

Scopul intervenţiei mele nu este acela de a acuza pe cineva anume de rea intenţie sau de urmărire a altor interese decât interesele statului român, cu toate că poate atât eu cât şi alţi colegi de-ai mei am fi îndreptăţiţi să o facem.

Scopul meu nu este acela de a oferi un aport la condamnarea unor factori decizionali pentru Acordul Sterling. Scopul meu este, stimaţi colegi, de a vă convinge pe dumneavoastră că acest demers trebuie să continue. Trebuie să continue, trebuie să constituie un precedent pentru reanalizarea altor cazuri de lezare a intereselor ţării noastre.

Trebuie să ne atragă atenţia asupra unor decizii anterioare, care nu numai că ne-au afectat în acel moment sau ne afectează în prezent ci, mai mult, vor marca profund anii ce urmează.

Fac apel, aşadar, la responsabilitate şi vă îndemn să susţineţi iniţiativa noastră, repet, pentru că principalul beneficiar real al Acordului Sterling trebuie să fie statul român şi nimeni altcineva.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat mai doreşte cineva? Nu.

Atunci urmează Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Nu mai avem vorbitori. UDMR-ul şi-a epuizat... A, vă rog! Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

Pentru stenogramă, numele meu e Daniel Budurescu.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă-mi puteţi spune, domnule preşedinte, câte minute mai are Grupul nostru liberal?

Domnul Ioan Oltean:

Mai aveţi 12 minute minus 2, cât a consumat UDMR-ul. 10 minute mai aveţi.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

10 minute. Vă mulţumesc. Este mult prea destul.

Aş putea începe spunând că tot acest scandal Sterling este pur şi simplu politic plus că este plin de mistificări. Dar, dacă spun acest lucru, care prea de multe ori a fost afirmat, când oamenii politici au fost acuzaţi de ceva, atunci probabil că nu mă va crede nimeni.

Dar, în ceea ce vreau să vă spun astăzi, chiar sunt sigur că o să deziluzionez pe câţiva dintre dumneavoastră. Într-adevăr, nu s-a furat, nu s-a devalizat nimic, cel puţin din acest contract Sterling.

Am constatat bunele intenţii, măcar declarative, ale membrilor din comisie şi le iau aşa cum au fost ele expuse, dar îmi rămân o serie întreagă de întrebări. Şi anume, au fost doi reprezentanţi atât ai ANRM-ului, cât şi ai Companiei Sterling care au depus la comisie.

Amândoi s-au situat pe aceeaşi poziţie, şi anume, legalitatea Actului adiţional 11, de care discutăm. Nu ştiu cum se face că, din acele declaraţii ale lor, comisia a preluat exact negativul acestei situaţii şi a prezentat un raport plin de minciuni.

Şi dacă pe reprezentantul Sterling care îmi închipui că în opinia unora este reprezentantul capitalismului sălbatic care a venit în România să sugă sângele poporului, cu toate că prin anii 1992 am văzut legea de încurajare a investiţiilor străine, semnată şi de răposatul Bârlădeanu şi de domnul Marţian (eram acolo în Senat când s-a semnat acest lucru), să zicem că Sterlingul ar fi o parte interesată şi atunci îl dăm la o parte. Rămâne domnul Mărăcineanu, care a venit la comisie cu nişte documente. Şi, cu permisiunea dumneavoastră, pentru că am şi acele aproape zece minute, o să vă citesc ce anume materiale a lăsat la comisie, la toţi membrii comisiei, domnul Mărăcineanu.

Şi anume: "Prezentarea diferenţelor dintre cota parte de producţie ce revine statului român şi redevenţa din actele adiţionale, respectiv contractul de explorare, exploatare şi împărţire a producţiei de petrol şi gaze şi contractul de concesiune cu plata unei redevenţe". Adică, sunt două tipuri de contracte: unul de concesiune, care înseamnă plata unor redevenţe şi altul de explorare şi de împărţire a producţiei.

Vreau neapărat să fac o precizare, poate că nu s-a înţeles, poate că nu se ştie, poate intenţionat nu s-a precizat. În clipa în care statul român primeşte 45% din eventuala producţie de gaze şi petrol, statul român trebuie să dea înainte de aceasta 45% în dolari sau euro din costul operaţiunilor. Nu vine nimeni, nici Sterling, nici altă companie, din dragoste pentru pământul românesc sau pentru litoralul Mării Negre, să spună: "Vă dăm pe gratis aceşti 45%!". Nu! Pentru aceştia noi trebuie să plătim, chiar înainte de a se produce această exploatare.

Şi citez din ce ne lasă domnul Mărăcineanu. Domnul Mărăcineanu, repet, a fost numit de către domnul prim-ministru Boc în februarie anul acesta. "Practica internaţională aplicabilă în industria petrolieră şi literatura de specialitate menţionează două categorii majore de acorduri petroliere: acordul de concesiune de tip taxe, redevenţe, acordul de explorare şi împărţire a producţiei EPSA".

Prima categorie este aplicată de majoritatea statelor dezvoltate, statele membre UE, ca şi noi, chiar dacă nu suntem stat dezvoltat, iar a doua categorie este uzitată, în general, de ţări din lumea a treia, net exportatoare de petrol, din care menţionăm: Venezuela, Libia, Algeria, Indonezia, Kazahstan. Iar nu e cazul!

Ca regulă generală, o ţară optează pentru unul din cele două tipuri de acorduri petroliere, îşi fixează cadrul legal şi instituţional, funcţie de opţiunea luată şi aplică în exclusivitate acel tip de acord petrolier.

Deci, odată ce am schimbat un tip de acord în altul, prin Legea petrolului şi prin privatizarea PETROM, ca o ţară care se vrea în Uniunea Europeană, nu avem dreptul să mergem cu două măsuri. La ora actuală nu mai există un alt acord care să prevadă împărţirea producţiei. PETROM-ul, într-adevăr, cum a spus domnul preşedinte Iancu, acordă până la 30% statului român, dar pentru că Ministerul Economiei face parte din firma Petrom, pe când pe tot acordul se plăteşte redevenţă pentru ceea ce se scoate, petrol şi gaze.

Următorul punct ar fi prezentarea domnului Gelu Mărăcineanu la comisie şi declaraţia dânsului. Iar aici am un mare punct de întrebare, de ce membrii din comisie nu au sesizat următoarea declaraţie: "În anul 2007, la solicitarea Companiei Sterling, în baza unor discuţii anterioare avute şi cu reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale, se ia decizia de schimbare a contractului de explorare şi împărţire a producţiei, într-un acord petrolier de explorare, dezvoltare, exploatare, care să fie aşezat pe Legea petrolului nr.238/2004". Sunt cuvintele pe care le găsiţi în stenograma domnului director Mărăcineanu.

Sunt derulate o serie de întâlniri, o corespondenţă foarte bogată în perioada respectivă, care conduc în final la semnarea Actului adiţional nr. 11, care e aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1446 din 2008.

Şi acum, vă rog puţină atenţie, poate şi presa să preia acest paragraf: "Modificarea contractului comercial de explorare şi împărţire a producţiei într-un acord petrolier a fost la data respectivă o procedură absolut normală şi legală, pentru că o serie de prevederi financiare, o serie de legi care existau în vigoare în anul 1992 nu-şi mai găseau aplicabilitatea". Deci, însuşi domnul Mărăcineanu consideră această modificare o acţiune normală şi legală.

De aici, sigur, fiecare poate să tragă concluziile sale, mă voi referi pe scurt la Ordonanţa nr.101, de care s-a spus că ea a fost semnată după ce s-a trecut la modificarea acelui contract şi vreau să spun că în 11 februarie 2009, în raportul pe care l-aţi primit şi dumneavoastră, nu se spunea absolut nimic de faptul că se modifică Legea petrolului şi Legea minelor, pentru a se putea fura resursele ţării, ci singura grijă a preşedintelui acestei comisii era faptul că, prin majorarea redevenţelor, se creşte costul infrastructurii şi va scădea puterea de cumpărare a consumatorilor.

Aici m-aş referi la o altă afirmaţie, care spune aşa: "Ne gândim la suprataxarea, supraimpozitarea acestor superprofituri obţinute din exploatarea resurselor naturale, prin contracte dezavantajoase pentru ţară". Suntem perfect de acord, cred că şi dumneavoastră sunteţi, este din emisiunea "Naşul" şi este a domnului prim-ministru Boc din data de 5 februarie 2009.

Şi ce observăm? Guvernul Tăriceanu a modificat, prin Ordonanţa nr.101, aceste două legi în ideea de a majora nişte taxe care se puteau majora, în afară de redevenţele care erau bătute în cuie de către Legea petrolului. Şi anume, "de la 5% la 10% din valoarea veniturilor brute realizate din operaţiuni petroliere de transport" - comisia a eliminat acest paragraf, deci nu se va mai plăti nimic. Sau la art. 49 alin.(2) lit. c): "o cotă de 3% din valoarea venitului brut realizat din operaţiuni de înmagazinare subterană a gazelor naturale urma să fie dată către stat". Comisia iar a eliminat aceste lucruri.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, vă rog să vă apropiaţi de sfârşit. Timpul dumneavoastră s-a epuizat.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

Imediat termin!

...ca să ajung la Legea minelor, în care se spune că... am luat ceva la întâmplare, pentru piatră naturală de marmură - am găsit pe site-ul piatraonline.ro - preţul 1 euro pe kg, ceea ce revine pentru o redevenţă pe vechea Ordonanţă Tăriceanu 15% din ea, aceasta înseamnă, la 800 de euro tona de piatră naturală de marmură, o redevenţă de 120 de euro. Mărinimos pentru anumiţi oameni care se uită foarte des...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, v-am anunţat că timpul dumneavoastră s-a epuizat şi vă rog să vă încheiaţi intervenţia.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

Exact! Este doar de 3 euro! 3 euro faţă de 120, vedeţi cât este văduvit bugetul ţării.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Nemaiexistând intervenţii cu caracter general, doamnelor şi domnilor colegi, intrăm în analiza şi dezbaterea hotărârii referitoare la raportul Comisiei pentru industrii şi servicii.

Sper că fiecare dintre dumneavoastră aveţi proiectul de hotărâre în faţă. Am să vă rog să urmăriţi şi să interveniţi acolo unde veţi aprecia că este necesar.

Dacă faţă de titlul hotărârii sunt observaţii? Dacă nu sunt, îl considerăm adoptat.

Preambulul acestei hotărâri, dacă presupune o intervenţie?

Doamna deputat Aura Vasile din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + Partidul Conservator.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, cred că trebuie în preambul să scriem "în temeiul art.67 din Constituţia României, republicată, şi art.71 - articol în baza căruia o comisie permanentă poate să facă o activitate de anchetă - art.78, 79 şi 85 din Regulamentul Camerei Deputaţilor".

Domnul Ioan Oltean:

Deci, spuneţi adăugarea art. 71...

Doamna Aurelia Vasile:

Adăugăm art. 71, art. 78, 79 şi art. 85 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, pentru că această comisie şi-a desfăşurat activitatea în baza art.71 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Dacă sunt observaţii? Dacă din partea comisiei...? Nu sunt. Considerăm că sunt propuneri pe care în mod obligatoriu le încorporăm în preambulul acestei hotărâri.

Dacă la articole? Art.1. Dacă sunt comentarii la art.1? Domnul deputat Arpad, din partea Grupului parlamentar al UDMR-ului. La art.1, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am urmărit această dezbatere, a fost prezentat un raport, a fost prezentat un punct de vedere diferit, în aceeaşi parte a dezbaterii şi citind acest art. 1 nu mi-am dat seama cu ce suntem de acord. Cu integralitatea materialului prezentat, deci prima prezentare şi a doua prezentare sau dacă vom vota numai asupra primei prezentări?

Deci, solicit să fie precizat şi totodată, după ce s-a făcut această precizare, solicit să se dea un vot pe acest art.1.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă sunt alte observaţii faţă de cele pe care distinsul nostru coleg le-a supus atenţiei dumneavoastră? Dacă nu sunt, atunci supun votului dumneavoastră acest articol în forma în care a fost redactat proiectul.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Vă rog, domnilor secretari, să număraţi voturile împotrivă. 47 de voturi împotrivă. Rectific, 48 de voturi, un vot decisiv a apărut în ultimul moment în sală.

Dacă sunt abţineri? 4 abţineri.

Cu majoritate de voturi art. 1 a fost adoptat.

Art. 2. Dacă sunt observaţii la art.2?

Doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna Aura Vasile, lider de grup, aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc.

La art.2, aşa cum a fost redactat, se spune: "Să analizeze concluziile şi propunerile formulate de Comisia parlamentară de anchetă". Trebuie să corectăm, în baza art.71, de care v-am spus şi să rezulte: "concluziile şi propunerile formulate de Comisia pentru industrii şi servicii", nu "Comisie parlamentară de anchetă".

Domnul Ioan Oltean:

Dacă sunt observaţii faţă de propunerea doamnei deputat? Dacă nu sunt, o supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru această modificare a conţinutului art. 2? O să vă rog să număraţi voturile pentru, ca să nu fie niciun fel de comentariu. Vă rog, domnilor colegi, să număraţi voturile pentru amendament. Mulţumesc.

Mi s-au comunicat 169 de voturi pentru.

Voturi împotriva amendamentului? Şi o să vă rog pe cei doi secretari să număraţi unul în dreapta, celălalt în stânga, ca să nu pierdem prea mult timp. 57 de voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Cu 169 voturi amendamentul a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră art.2 în forma modificată prin amendamentul propus de doamna deputat Aura Vasile.

Cine este pentru art. 2? Vă rog. 169 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Cine este împotriva acestui articol? 57, a mai intrat un coleg, 58 de voturi împotrivă, 59 mi se comunică, a mai intrat acum... 59 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu avem abţineri.

Art.2 a fost adoptat cu o majoritate de 169 de voturi.

Art.3. Dacă sunt observaţii la art. 3? Domnul deputat Andon. Vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mărturisesc că observaţia mea principală va fi la art.4. Dar dacă tot am luat cuvântul pentru acurateţea hotărârii, atunci m-am înscris şi la art.3, unde observaţia oarecum porneşte din ceea ce consider eu...

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

S-a schimbat!

Domnul Sergiu Andon:

Cea care s-a difuzat!

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, vă rog să faceţi puţină linişte, puţină îngăduinţă!

Domnul Sergiu Andon:

În opinia mea, observaţiile subzistă. Şi anume, repet, acum mă refer la art.3 şi voi reveni la art.4 cu un alt tip de observaţii, dar amândouă se nasc dintr-o impresie a mea de o anumită lejeritate faţă de enunţarea unor sarcini către alte instituţii ale statului.

În cazul de faţă, la art.2... A, sunteţi la 3 acum?!

Deci, ar fi fost la 2, nu înţelegeam ce sarcini trasăm noi Serviciului Român de Informaţii.

Bun! Cu privire la art.3. Dacă 2 s-a adoptat, atunci trec cu privire la art.3. Se vorbeşte: "În termen de 30 de zile Guvernul şi celelalte autorităţi sesizate vor informa Biroul permanent". După părerea mea, este neconstituţional să trasăm sarcini şi termene printr-o hotărâre Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este o parte a autorităţii judecătoreşti. Sigur, putem să-i cerem să ne spună în timp ce s-a făcut, ce s-a urmărit, dar nu putem să-i fixăm prin hotărâre un asemenea termen de 30 de zile.

Şi atunci, în opinia mea, redactarea ar trebui să fie: Guvernul şi eventual enunţate, mai puţin Parchetul, celelalte instituţii de la art.2. Aceasta este observaţia pe care o am la art. 3.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Este o observaţie şi nu este un amendament.

Doamna deputat Aura Vasile şi pe urmă domnul deputat Márton Árpád.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, aşa cum a fost redactat în hotărâre este în conformitate cu art.78 alin.(3), care spune: "Autorităţile sesizate cu hotărârea Camerei Deputaţilor şi cu raportul comisiei de anchetă parlamentară au obligaţia să informeze, în termen de 30 de zile de la adoptarea soluţiei..." şi textul curge. De aceea s-au trecut 30 de zile.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat pentru precizările bine venite.

Domnul deputat Márton Árpád. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu cred că observaţiile domnului Andon, ca un bun jurist, stau în picioare.

Din punct de vedere constituţional, Camera Deputaţilor poate să impună să primească un răspuns în termen de 30 de zile tuturor autorităţilor executive, dar nu autorităţii judecătoreşti şi nici Parchetului General.

Ca atare, este o greşeală în acest art.3. Era mai uşor, într-adevăr, dacă lăsam şi din art.2 această trimitere către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi atunci lucrurile ar sta în picioare sau, în această situaţie, putem să facem o modificare şi luaţi-o ca un amendament: "Guvernul şi celelalte autorităţi executive sesizate cu hotărârea Camerei Deputaţilor". Şi atunci totul este clar, pentru că noi avem control asupra Executivului şi, mă rog, asupra unor autorităţi sub control parlamentar, dar nu avem nicio legătură de control asupra justiţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că amendamentul dumneavoastră vizează art.3 şi ar suna în felul următor: "Camera Deputaţilor solicită Guvernului şi celorlalte autorităţi executive..." şi textul curge.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Márton.

Cine este pentru acest amendament? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu avem voturi împotrivă.

Abţineri? 51 abţineri.

Amendamentul a fost admis.

Supun votului dumneavoastră art. 3 în forma amendată.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi voturile. 174 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 52 voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 174 voturi pentru, 52 voturi împotrivă şi 7 abţineri art.3 a fost adoptat în forma amendată.

Hotărârea în ansamblul ei. Dacă nu mai sunt observaţii, votul dumneavoastră pe hotărâre, în ansamblul ei.

Cine este pentru? Număraţi, vă rog, voturile. 170 de voturi pentru.

Voci din sală:

Aaaa!

Domnul Ioan Oltean:

Voturi împotrivă, domnilor colegi? 66 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu avem abţineri.

Hotărârea Camerei Deputaţilor referitoare la raportul Comisiei pentru industrii şi servicii a fost adoptată cu 170 de voturi pentru, 66 de voturi împotrivă.

Cu aceasta, domnilor colegi...

Domnule deputat Pambuccian, vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Pentru că votul nu a fost unul electronic şi simt nevoia să se consemneze lucrul acesta în stenogramă, grupul nostru parlamentar, al minorităţilor naţionale, nu a participat la vot, a stat doar în sală, nefiind vorba de nicio cerere venită din partea puterii judecătoreşti. De acum înainte, nici explicaţiile de acest gen nu le vom mai da. Credem că ceea ce am spus şi în partea rezervată grupurilor parlamentare şi acum este suficient pentru şirul lung de situaţii de genul acesta care vor urma.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

În continuare, pe ordinea de zi a acestei şedinţe avem Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora în România.

Proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Îi dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului. Vă rog.

Domnul Valentin Preda (secretar de stat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă supun atenţiei proiectul de lege ce are drept scop completarea şi modificarea unor prevederi generale privind activităţile reglementate de OG nr.78/2000 precum şi completarea şi modificarea prevederilor referitoare la obligaţiile producătorilor de vehicule rutiere şi sancţiunile aplicabile acestora în concordanţă cu modificările introduse de Directiva 2007/46 faţă de situaţia actuală.

Prin adoptarea prezentului proiect de lege se ating următoarele obiective: se asigură crearea cadrului general necesar pentru modificarea reglementărilor existente în scopul transpunerii prevederilor Directivei 2007/46; se asigură completarea prevederilor privind obligaţiile producătorilor de vehicule şi sancţiunile aplicabile acestora în conformitate cu Directiva 2007/46; se asigură îmbunătăţirea prevederilor ordonanţei în baza experienţei acumulate pe perioada aplicării acesteia; se asigură respectarea cerinţelor Regulamentului nr.715/2007 privind includerea în legislaţia naţională a sancţiunilor prevăzute de regulament şi punerea în aplicare a acestora.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul reprezentantului comisiei, domnul Iulian Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere cu proiectul de lege menţionat, dezbatere în fond.

Vreau să vă subliniez că Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat proiectul de lege. De asemenea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi Comisia pentru administraţie publică au avizat favorabil proiectul de lege.

În fond, proiectul urmează să transpună în dreptul intern noile reglementări în domeniu prevăzute de Directiva 2007/46 a Comisiei Europene.

Membrii comisiei au examinat proiectul de lege şi vă propunem să fie adoptat cu amendamente admise şi respinse.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Există intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Domnule preşedinte, vă rog să ne spuneţi şi timpii alocaţi dezbaterii pe articole.

Domnul Iulian Iancu:

3 cu 5.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Nu sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Vă supun la vot propunerea făcută de preşedintele comisiei pentru timpul alocat dezbaterii pe articole.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul ordonanţei: "Ordonanţă privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România."

Sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă la pct.2 sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

Iar titlul legii, rectific, este Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România."

Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă de la pct.5 la pct.10 sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Pct.11. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.12 la pct.16, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Vă rog.

La pct.17 este un amendament respins. Vi-l susţineţi? Vă rog.

Domnul Antal István:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Există o dispută de ani de zile privind descentralizările, în general. Acum, punctual, vorbim de activitatea RAR şi de activitatea de certificare a autenticităţii care se efectuează numai la reşedinţele de judeţ. Sunt plimbaţi cetăţenii, sunt cheltuieli inutile în plus. Acum, într-o lume a electronicii, când problema poate să fie rezolvată şi deja în 2004 am introdus la vremea respectivă în ordonanţă această posibilitate de a acorda o şansă celor care dispun de aparatura necesară ca, cu angajaţii de la RAR, această certificare să se efectueze şi în municipiile în jurul cărora sunt zeci, poate sute de localităţi din care cetăţenii se duc la reşedinţa de judeţ, îşi pierd timpul, şi statistic oricând se poate demonstra că o mare parte din aceste aşa-zise verificări se fac în grabă, pentru că e imposibil ca într-o zi să te duci şi să-ţi rezolvi problema.

Pentru acest lucru am solicitat ca activitatea de certificare a autenticităţii să se efectueze prin metode nedistructive de către de RAR sau agenţi economici autorizaţi ai acestuia.

Era o dorinţă şi este o dorinţă a multora ca această descentralizare să aibă loc şi în fiecare judeţ, în municipii, unde există o dotare tehnică corespunzătoare şi RAR-ul a autorizat o unitate, atunci cu oamenii, cu angajaţii de la RAR să se efectueze aceste verificări. Mă rog, propunerea a fost respinsă, totuşi, solicit să meditaţi asupra propunerii pentru că ştiu că vă confruntaţi şi dumneavoastră în judeţele dumneavoastră cu această problemă deosebită şi de o importanţă foarte mare pentru foarte mulţi oameni, care sunt nevoiţi să se deplaseze, să piardă zile de muncă şi să cheltuiască în plus să se ducă de la 80-100 kilometri la reşedinţa de judeţ şi să piardă cel puţin două zile.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun la vot amendamentul care a fost respins de comisie.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Practic, a fost respins în unanimitate. (Vociferări.) Cu majoritate de voturi.

La pct.18, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.19. Domnule Iancu, vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doar o chestiune de eroare tehnică. Propunem eliminarea alin.(6), întrucât textul se regăseşte deja la alin.(4) al aceluiaşi articol.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

S-a consemnat în stenogramă. Noi am luat act.

Dacă mai sunt alte observaţii la pct.19. Nu sunt. Atunci este adoptat.

Dacă de la pct.20 la pct.27 sunt observaţii. Dacă nu sunt, atunci aceste puncte sunt adoptate.

Am încheiat dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege.

Vă supun la vot întreg acest proiect de lege.

Cine este pentru? 231 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 50 de abţineri.

Trecem la următorul punct pe ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2000 privind omologarea şi certificarea produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, precum şi condiţiile de introducere pe piaţă a acestora.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog. Aveţi cuvântul.

Domnul Valentin Preda:

Prin adoptarea prezentului proiect de lege, se ating următoarele obiective: crearea cadrului general necesar pentru modificarea reglementărilor existente în scopul transpunerii prevederilor Directivei 2007/46; completarea reglementărilor existente privind obligaţiile persoanelor care introduc pe piaţă produse şi materiale de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, şi sancţiunile aplicabile acestora în concordanţă cu modificările introduse de Directiva 2007/46; aplicarea principiilor liberei circulaţii a mărfurilor, ţinând cont de modificările introduse de Directiva 2007/46 şi îmbunătăţirea prevederilor ordonanţei în baza experienţei acumulate pe perioada aplicării acesteia.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule Iancu, vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii, în conformitate cu art.95, a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menţionat.

Senatul a adoptat proiectul.

Comisia juridică a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect modificarea şi completarea Ordonanţei nr.80/2000 privind omologarea şi certificarea produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere.

Membrii comisiei, în unanimitate, propun adoptarea proiectului de lege, cu amendamente admise.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Nu sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Atunci, intrăm în dezbaterea pe articole.

Se menţine, înţeleg, domnule preşedinte, propunerea de trei cu cinci minute?

Cine este pentru propunerea făcută de preşedintele comisiei? Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

În unanimitate a fost adoptată această propunere.

La primul punct, titlul legii: "Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2000 privind omologarea şi certificarea produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, precum şi condiţiile de introducere pe piaţă a acestora.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

Pct.3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă de la pct.7 la pct.11 sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Pct.12. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.13 la pct.25, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Vă supun la vot proiectul de lege.

Cine este pentru? 230 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Cu aceasta, am epuizat ordinea de zi a primei şedinţe.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,35.