Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Începem şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PNL, şi invit la microfon pe domnul deputat Cornel Pieptea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cornel Pieptea:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

"Politica pumnului în gură"

Debutul acestei sesiuni parlamentare se află sub semnul pumnului în gură, pumn dat de către Guvernul de coaliţie PD-L-PSD instituţiei Parlamentului şi implicit jocului democratic.

După cum bine ştiţi, la începutul acestei sesiuni, Cabinetul Boc şi-a asumat răspunderea pe un pachet de legi ce vizează ample aspecte ale vieţii sociale. Vorbim aici de restructurarea agenţiilor publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri, legea salarizării unice şi legile educaţiei.

Personal, îmi este greu să înţeleg de ce un guvern care beneficiază de circa 70% susţinere parlamentară alege să-şi asume răspunderea pe un astfel de pachet de legi. Sigur, cel mai facil argument ar fi invocarea operativităţii procedurii de adoptare şi aplicare. Însă, cu o astfel de susţinere majoritară ar fi putut să dea măcar impresia de consultare cu celelalte forţe politice prezente în Parlament. Nu trebuie să uităm faptul că toţi deputaţii şi senatorii României au fost aleşi uninominal. Ca atare, ei reprezintă, măcar teoretic, categoriile sociale prezente în colegiile domniilor lor.

Consider că asumarea răspunderii pe un astfel de pachet de legi este o gravă încălcare a dreptului fundamental conferit de Constituţia ţării unui cetăţean, şi anume acela de a fi reprezentat. Cum aş putea eu să reprezint în Parlament categoriile sociale prezente în Colegiul uninominal 27, dacă îmi este refuzat dreptul conferit de lege de a iniţia, susţine şi vota amendamente la aceste legi, repet, de o importanţă vitală.

Mai mult decât atât, se aduce un imens prejudiciu de imagine instituţiei Parlamentului care este astfel transformat într-o simplă anexă a Guvernului.

Sunt de părere că importanţa acestor legi ar fi făcut necesară discutarea acestora în Parlament, pornind de la ipoteza că nu tot ce vine de la opoziţie este greşit.

Practica parlamentară a demonstrat, de cele mai multe ori, că amendamentele propuse în dezbateri au fost acceptate, deşi nu fuseseră prinse în proiectul iniţial de lege, îmbunătăţind, astfel, proiectul de lege.

Probabil că acest Guvern consideră că punctul său de vedere este unicul punct de vedere corect, just şi legitim.

Stimaţi colegi,

Vă invit să reflectaţi la aceste aspecte, cu speranţa că veţi demonstra că Parlamentul este o instituţie responsabilă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Bud:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi face trimitere la şcoală.

A început şcoala şi, vrem nu vrem, aceasta marchează o dată de calendar pentru mulţimea de conexiuni la care ne obligă. Reapar în imaginaţie, de pe unde sunt risipite în întinderile memoriei, mulţime de ipostaze ce privesc direct elevul de altădată din noi. Fotograme mai proaspete refac drumul către şcoală al copiilor noştri pe care îi duceam de mână. Ori, pentru cei mai norocoşi, ai nepoţilor.

Rechem de această dată secvenţele începutului de an şcolar, ştiind unde mă aflu. Suntem în această sală persoane trecute prin defileele modelatoare ale sălilor de clasă, laboratoarelor şi bibliotecilor şcolare. Suntem cei mai mulţi dintre noi familişti, părinţi şi, cum ziceam, cei norocoşi, deja bunici.

Se întâmplă să auzim de această dată clinchetul inconfundabil şi imperturbabil al clopoţelului de intrare la cursuri pentru cei de vârsta şcolii, de la cei ce buchisesc abecedarul la cei pregătiţi pentru asaltul examenului de bacalaureat într-un context anume.

La mijlocul acestui septembrie, sunetul cristalin de clopoţel cuprinde în solfegiile sala şi note de tristeţe. De alarmă. De avertisment care reclamă o receptare şi prelucrare adecvată, pentru a deveni posibilă alcătuirea şi difuzarea unor mesaje potrivite subiectelor în discuţie, o reacţie corespunzătoare din partea celor ce poartă răspunderea luării deciziilor. Trebuie să ne aşteptăm, din câte înţeleg, la acţiuni de stradă, activităţi de protest ce pot pune pe coordonate neconvenabile mersul anului şcolar, rezultatele procesului de învăţământ, calitatea instrucţiei, a educaţiei. Mă simt îndemnat să mă întreb cu voce tare ce putem face noi, cei de aici, pentru a resorbi iritările existente şi a înturna lucrurile pe drumul cel bun.

Oricum, şcoala are nevoie de linişte. A nu ne încorda auzul să-i auzim durerile înăbuşite, a nu forţa mecanismele la îndemână pentru a găsi rezolvare rapidă situaţiei create ar putea însemna scăparea de sub control a mişcărilor tectonice în evoluţie, cu consecinţe imprevizibile. Este şi celălalt argument care proiectează acest început de an şcolar într-o lumină aparte. Mă refer la angajarea răspunderii Guvernului, de ieri 15 septembrie 2009, privind Proiectul Legii educaţiei naţionale.

Ştiu şi eu la fel de bine ca şi alţii că n-a fost deloc calmă etapa premergătoare alcătuirii acestui proiect. Nimeni nu poate pretinde că au fost utilizate la modul ideal posibilităţile la îndemână pentru a putea recolta pe de-a-ntregul resursele generatoare de soluţii maximale. Parcă uneori mi s-a părut că disputa între factorii implicaţi a lăsat loc la gesturi şi strigăte de luptă acolo unde era loc pentru dezbateri şi consultări sincere şi pline de realism. Regret, în ceea ce mă priveşte, şi faptul că nu s-au creat condiţii pentru a asculta cât mai multe voci pronunţându-se asupra proiectelor de legi ce-şi aşteaptă răspunsul Parlamentului.

Avem în faţa noastră legile ce vor hotărî, prin cuprinderea, prin calitatea lor, viitorul unor generaţii întregi, chemate de soartă să-şi ducă existenţa într-un secol expus atâtor provocări de ordin regional ori planetar. Omul cu carte al zilei de mâine va fi condiţionat în dialogul său cu lumea de capacitatea şcolii de a-l înzestra cu muniţia necesară victoriei. Sunt ţări unde au fost deja cristalizate experienţe înalt apreciate.

Ele merită cunoscute, conspectate, decantate, preluate. Era cazul, cred eu, să chemăm aproape pe cât mai mulţi dintre cei în măsură să ne deschidă ochii asupra subtilităţilor ce condiţionează funcţionarea optimă a şcolii noastre de mâine. Dar lucrurile au ajuns în faza în care au ajuns.

Rostul insistenţei mele asupra acestor aspecte este explicat prin nevoia pe care o resimt de a afirma: de vor fi adoptate legile pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea, inclusiv Legea educaţiei naţionale, acestea vor avea nevoie de suportul nostru, astfel ca ele să devină realitate. Pentru că şcoala trebuie să funcţioneze ireproşabil, ceea ce nu reprezintă doar o problemă a dascălului sau a primarului.

Absolvenţii de mâine, aşa îi văd eu, sunt individualităţi însemnate în frunte de Cel de Sus să ducă pe umeri destinul acestei ţări. Pentru că orice ar zice unul sau altul, spusele unui mare scriitor francez din veacul trecut rămân actuale. Parafrazându-l, ele ar suna în cazul nostru astfel: "Numesc român pe cei care vor ca România să nu moară".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnului deputat Vasile Mocanu, cu precizarea că dânsul va depune în scris declaraţia sa politică şi va citi declaraţia politică a domnului deputat Ioan Munteanu, care nu poate să fie prezent astăzi în sală, având un necaz în familie, un deces.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

"15 septembrie - Ziua internaţională a democraţiei"

În anul 2007, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decis, prin consens, ca ziua de 15 septembrie să fie celebrată în întreaga lume ca Zi internaţională a democraţiei.

Rezoluţia Adunării Generale reafirmă faptul că democraţia este o valoare universală, bazată pe voinţa liber exprimată a popoarelor de a-şi determina propriile sisteme politice, economice, sociale şi culturale şi pe participarea lor deplină la toate aspectele vieţii. Subliniază, în acelaşi timp, că deşi democraţiile au în comun anumite caracteristici, nu există un model unic de democraţie şi nu se poate considera că democraţia este apanajul unei ţări sau al unei regiuni.

În mod firesc, această nouă zi internaţională are o semnificaţie specială pentru parlamente şi pentru organizaţia lor mondială, Uniunea Interparlamentară, primul for de cooperare parlamentară din lume, creat în 1889, şi în care România este reprezentată încă din 1892.

Contribuţia Uniunii Interparlamentare şi a membrilor săi la promovarea democraţiei reprezentative este universal recunoscută şi se fundamentează pe ideea că, deşi existenţa unui parlament nu garantează automat democraţia, în absenţa unui parlament nu poate exista democraţie.

Pentru ediţia 2009 a Zilei internaţionale a democraţiei, Uniunea Interparlamentară a ales tema Democraţie şi toleranţă politică, pentru a aduce în prim plan necesitatea promovării unei culturi a toleranţei la scara întregii societăţi şi, în mod special, în viaţa politică.

Toleranţa politică înseamnă apărarea şi respectarea regulilor democratice. La nivelul parlamentului, ea presupune respectarea diferenţelor de opinii politice, a drepturilor şi obligaţiilor opoziţiei şi a mandatului fiecărui parlamentar în parte, inclusiv din perspectiva rolului partidelor politice şi a măsurii în care impunerea unei "linii de partid" afectează exercitarea mandatului reprezentativ.

În legătură cu cele de mai sus, doresc să vă informez că, în acest an, Uniunea Interparlamentară a realizat, în premieră, un sondaj pe tema toleranţei politice, la care au participat aproximativ 22.000 de persoane, inclusiv parlamentari din 24 de ţări cu niveluri diferite de dezvoltare de pe toate continentele şi care, împreună, însumează 64% din populaţia lumii.

Concluzia generală este că, pe fondul unui sprijin susţinut pentru valorile şi principiile democratice, cetăţenii, pretutindeni în lume, sunt profund preocupaţi - mai exact, îngrijoraţi - de modul în care funcţionează viata politică în ţările lor.

Iată principalele trei constatări:

Majoritatea respondenţilor manifestă o serioasă neîncredere în independenţa parlamentarilor şi în posibilitatea lor de a vorbi liber în numele celor care i-au ales. Prevalează convingerea că partidelor de opoziţie li se oferă rareori sau numai din când în când şansa de a-şi exprima opinia şi de a influenţa politicile guvernamentale. Măsura în care parlamentele reprezintă în mod real diversitatea politică şi socială este pusă şi ea sub semnul întrebării.

Trebuie precizat că, în linii mari, aceste evaluări sunt valabile indiferent de regiune, sistem politic, grupe de vârstă sau gen.

Deşi România nu s-a numărat printre ţările implicate în sondaj, cred că marcarea Zilei internaţionale a democraţiei 2009 poate constitui şi pentru noi o invitaţie la reflecţie şi acţiune, un bun prilej de evaluare a contribuţiei Parlamentului şi a fiecăruia dintre noi la promovarea toleranţei în societate şi în viaţa politică, în sprijinul unei relaţii mai solide şi mai transparente între Parlament, Guvern şi cetăţeni.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, stimată doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să mă refer la importanţa învăţământului de limbă germană maternă din România.

La finele celui de al doilea război mondial, o serie de state est-europene au luat decizia desfiinţării învăţământului de limbă maternă germană. Din fericire, România a avut o altă atitudine, păstrând învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, inclusiv germană. Acesta a fost menţinut şi în cea mai neagră perioadă a regimului Ceauşescu, sau la începutul anilor '90, în ciuda emigrării masive a germanilor din România.

Păstrarea acestei forme de învăţământ după revoluţia din 1989 a fost posibilă, deoarece mulţi români s-au decis să-şi trimită copiii la aceste şcoli şi secţii cu predare în limba germană maternă. Prin această decizie, datorită faptului că au învăţat limba germană, aceşti copii au avut şanse sporite pe piaţa forţei de muncă, graţie investiţiilor germane şi austriece din România. Existenţa acestor şcoli a reprezentat şi reprezintă un important criteriu de alegere pentru aceştia, în ceea ce priveşte locaţia investiţiei pe care o fac în România.

Ceea ce nici Dej şi nici Ceauşescu nu au făcut, reprezintă o permanentă "strădanie" a unor birocraţi locali, instalaţi în baza algoritmului politic la conducerea unor inspectorate şcolare judeţene sau unităţi de învăţământ. Încercările lor repetate nu s-au bucurat de succes până în prezent. Mă refer la ultimii 18 ani.

Îmi imaginam că în România membră a Uniunii Europene nu voi mai fi confruntat cu astfel de situaţii. Naivitatea mea a fost aspru sancţionată în săptămânile trecute, când am fost confruntaţi cu două situaţii de acest gen. S-a încercat acest lucru. Din fericire, nu s-a reuşit şi pentru că factori importanţi de decizie au anulat aceste hotărâri. Şi doresc să le mulţumesc pe această cale.

Nu avem voie să punem în pericol această valoare naţională lăsată moştenire României de către saşii şi şvabii care au construit acest sistem de învăţământ.

Forumul Democrat al Germanilor din România va veghea permanent pentru ca aceste încercări de distrugere să nu aibă succes.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PD-L, pe domnul deputat Iosif Veniamin Blaga.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Cui îi convine dezbinarea naţiei române, învrăjbirea şi înveninarea ei?".

Trăim într-o actualitate dureroasă. Neamul şi ţara sunt într-o situaţie în care i se subţiază identitatea ca urmare a efectului globalizării formale şi al domniei cantitativului. Identitatea noastră ca neam e din nou pusă în lanţuri.

Din păcate, o parte a mass-mediei noastre nu ajută, ci strică. Lipsa de transparenţă, de implicare, ascunderea adevărului din cine ştie ce interese, susţinerea unor oameni în anumite posturi fără a le cunoaşte cu adevărat trecutul şi caracterul, nu fac decât să înrăutăţească şi mai mult starea în care ne aflăm.

În această situaţie, în fapt nu facem decât să-i susţinem pe cei nevăzuţi, pe cei care cu adevărat lucrează în defavoarea acestei naţii, a naţiunii române.

În acest joc, din păcate, participă şi o parte a clasei politice. Ei, politicieni caracterizaţi prin cabotinism politic obişnuit, cu voia sau fără voia lor, întreţin această stare de fapt, folosind de multe ori chiar şi religia ca instrument de manipulare, folosind această stare emoţională în defavoarea adevărului şi a binelui acestei naţii.

Prin tot felul de acţiuni, luări de cuvânt şi argumentări nedorite, la timonă fiind nevăzuţii, naţiunea română se dezbină, se învrăjbeşte, se înveninează.

Cui foloseşte această stere de fapt şi de ce !?

Jurământul "Aşa să-mi ajute Dumnezeu" depus de politicieni, în anumite cazuri şi prin anumite manifestări fac lucrări împotriva acestuia.

Clasa politică, noi, parlamentarii, trebuie să luăm atitudine pentru îndreptarea lucrurilor, pentru a ajunge într-o stare de normalitate, luptând pentru realizarea regenerării demnităţii naţionale. Cunoaşterea de sine românească prin recursul la memorie este calea închegării şi păstrării cunoştinţei de sine a unui popor. Trebuie să ajutăm şi să ne bazăm pe aceia care sunt lumini de oameni şi de neam românesc, să-i scoatem în evidenţă. Să ne delimităm de cei pentru care ţara se declină între mamă soacră şi nepoţel.

Dragi colegi,

Dragi români,

Haideţi să-i ajutăm pe cei care vor să-i scoată la iveală pe cei nevăzuţi, pe aceştia care cu adevărat sunt vinovaţi de starea acestei naţiuni.

Preşedintele Iliescu a fost un om "sărac", dar cinstit. Sub liniştea păstorită atent au prins rădăcini şi s-au dezvoltat mogulii, cu cercurile lor de influenţă.

Preşedintele Constantinescu s-a declarat învins de cercurile mafiote şi de către serviciile secrete.

Preşedintele Băsescu a declarat, şi nu numai atât, că face ce poate prin prisma legislaţiei actuale şi a puterii conferite de aceasta, să scoată la iveală şi să atenueze efectele unui sistem deja îmbolnăvit. Că a reuşit mai mult sau mai puţin, probabil are mai puţină importanţă. De ce ?! Fiindcă este singurul de până acum care a încercat.

Sunt de vină oare preşedinţii?

Eu nu cred. Mă întreb: cei care sunt nevăzuţi şi au interese meschine, obscure şi dirijate, care controlează o parte a mass-media, care au acumulat bani, poziţii sociale - pe căi imorale - oare nu au nimic pe conştiinţă?!

Stimaţi colegi şi colege, membri ai Parlamentului,

Dragi români,

Nu preşedinţii au avut şi au marea vină, ci cei nevăzuţi. Deci împotriva lor trebuie să ne coalizăm noi, cei cărora ne pasă de naţiunea română, de viitorul ei. Noi, cei care vrem să lăsăm nepoţilor ceea ce am moştenit de la români de frunte, cu suflet mare pentru neam şi ţară, trebuie să zădărnicim "munca" celor nevăzuţi de dezbinare, învrăjbire şi înveninare a naţiei române.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Rizea, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschid din nou subiectul Traian Băsescu pentru că, se pare, domnia sa reuşeşte să ne uimească de fiecare dată, fie cu o apariţie publică controversată, fie cu o ştire care ţine prima pagină a ziarelor zile întregi, fie cu uşurinţa cu care trece peste tot şi peste toate pentru a-şi recâştiga voturile pierdute de-a lungul mandatului exercitat. După ce a transmis tinerilor că se poate să ajungi departe în viaţa şi fără prea multă şcoală, acum ne dă o altă lecţie de viaţă, aceea că trebuie să treci peste cadavre pentru a-ţi atinge propriile scopuri.

Marţi, 8 septembrie 2009, la scurt timp după ce Procurorul General Laura Codruţa Kovesi a înaintat ideea conform căreia România ar putea fi sancţionată de CEDO (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) pentru tergiversarea dosarului Revoluţiei, şeful statului a folosit această oportunitate pentru a ridica problema soluţionării dosarelor Revoluţiei din 1989 şi a mineriadelor. Necesitatea rezolvării acestor probleme care persistă de atâţia ani nu este contestată de nimeni. Insă putem totuşi contesta momentul în care Preşedintele s-a hotărât să pozeze drept "promotorul dreptăţii". Toate acestea survin din arsenalul preşedintelui înainte de alegerile prezidenţiale, lucru care mă face să mă îndoiesc de intenţiile reale ale acestuia.

Domnul Băsescu este preşedinte din 2004. A avut ocazia timp de 5 ani să ceară public o decizie în acest caz. Nu a făcut-o. De ce? Pentru că nu era momentul, pentru că nu avea nimic de câştigat, pentru că domnul Băsescu este, aşa cum el singur a declarat, un preşedinte jucător, un preşedinte care mizează, care riscă şi care ia atitudine doar în momentele cheie, care îşi aminteşte de români şi de problemele lor doar în campania electorală.

Că justiţia nu şi-a făcut treaba şi că după 20 de ani nu ştim încă cine este răspunzător în aceste dosare este o realitate. Totuşi, să te foloseşti de acest subiect pentru a-ţi face campanie electorală nu cred că este un act moral.

În plus, ceea ce face Traian Băsescu în acest caz se numeşte imixtiune în actul de justiţie. Preşedintele intervine cerând justiţiei să soluţioneze aceste dosare, însă domnia sa nu este capabil să clarifice situaţia afacerilor familiei sale. Nu numai că afectează prin aceste intervenţii independenţa justiţiei şi credibilitatea acesteia în faţa opiniei publice, dar cred că asistăm la o dovadă de imoralitate din partea preşedintelui.

Ca şi cum aceste aspecte nu ar fi fost de ajuns, domnul Băsescu aruncă din nou vina, de această dată pe justiţie, cu bătaie directă spre Procurorul General Laura Codruţa Kovesi, doamna susţinută de-a lungul timpului chiar de domnia sa. Acesta este doar un exemplu de "susţinere" oferită de Preşedinte. Doamna Procuror General este acum arătată cu degetul pentru că nu şi-a făcut treaba bine. Personal nu înţeleg de ce Traian Băsescu a greşit în mod constant în a numi persoane incompetente în funcţii importante. Menţionez aici şi cazul fostului ministru al tineretului, Monica Iacob-Ridzi, pentru ca apoi el să fie cel care să le conteste calităţile.

În final, doresc să vă subliniez, dragi colegi, că oricât de bine intenţionate ar părea, declaraţiile Preşedintelui sunt presărate de idei subliminale şi de intenţii ascunse şi singurul motiv pentru care sunt lansate este acela de a câştiga puncte în faţa electoratului.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă invit la microfon, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Statul, restanţier".

Stimaţi colegi,

Am fost cu toţii elevi, studenţi şi ştim cum erau priviţi pe vremuri reprezentanţii tineretului studios corijenţi (restanţieri). Este din nou toamnă, cei cu situaţiile şcolare neîncheiate nu mai sunt în centrul atenţiei publice. În definitiv, fiecare doarme aşa cum îşi aşterne. Acum, pe bună dreptate, românii inventariază "restanţele" guvernanţilor care le provoacă lipsuri, necazuri şi tot felul de neplăceri. Lista eşecurilor diriguitorilor este atât de lungă şi cuprinde atât de variate domenii încât adăugarea a încă unuia ar putea fi inutilă. Totuşi, cu amărăciune îndrăznesc să vă reţin atenţia cu încă o nereuşită a statului nostru.

La fiecare miez de septembrie, neîntrerupt de 20 de ani, comunitatea românească din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei şi din Ţinutul Herţa îşi trimite reprezentanţii la Cernăuţi pentru a discuta, analiza şi decide în legătură cu viitorul valorilor lor naţionale din regiunea Cernăuţi din care fac acum cu toţii parte. Adunarea este şi un prilej de omagiere a limbii şi culturii române şi, de regulă, la ea participă mulţi invitaţi din ţară, inclusiv din rândurile autorităţilor statului nostru.

De două decenii, problemele mari ale acestei comunităţi româneşti - devenită minoritară în regiunea din care face parte în condiţiile istorice cunoscute -, sunt aceleaşi. Ele sunt afirmate, argumentate, prezentate în forme variate: când raţional-diplomatic prin demersuri adresate conducerii de la Kiev şi forurilor internaţionale, când patetic-emoţional prin cântece şi versuri, când strigate cu mânie. Mereu aceleaşi: şcoală, presă, carte, liturghie în limba română şi recunoaşterea proprietăţii asupra imobilelor care au aparţinut până la ultima invazie sovietică din 1944 societăţilor, organizaţiilor şi asociaţilor naţionale româneşti, urmată de retrocedarea lor rapidă către succesorii respectivelor organizaţii neguvernamentale.

Aceste chestiuni ţin de politica statului ucrainean şi din acest motiv este necesară intervenţia pe canale diplomatice a României. Din păcate, statul român s-a implicat timid în acţiunea de ajutorare a acestor conaţionali. Rezultatele insuficientei reacţii a României timp de douăzeci de ani sunt, logic, puţine, departe de cerinţele spiritului şi prevederilor normelor europene contemporane: câteva zeci de copii veniţi cu burse de studii sau în vacanţe în România, sprijinirea izolată a unor publicaţii şi comunităţi locale, înfiinţarea Consulatului General al României de la Cernăuţi şi... cam atât! Mult prea puţin faţă de ceea ce reclamă realităţile timpurilor pe care le trăim.

Trebuie să amintim că România a nemulţumit profund comunitatea românească din regiunea Cernăuţi atunci când a negociat şi încheiat tratatul de bună vecinătate cu Ucraina de la sfârşitul ultimului deceniu al secolului trecut, fără să o consulte şi fără să ţină seama de o parte dintre drepturile care ar fi trebuit să-i fie respectate. Această nemulţumire este şi astăzi vie şi peste ea se suprapune cea generată de introducerea vizelor de intrare în ţară de la aderarea noastră la Uniunea Europeană, care-i obligă pe conaţionalii noştri din regiunea amintită să cheltuiască pentru vize timp, nervi şi bani.

Conştientă de necesitatea implicării sale, România a început demersurile pentru încheierea unor acorduri cu Ucraina în măsură să îmbunătăţească viaţa acestor oameni dar care, din păcate, nu au fost finalizate. Trei ar fi fost domeniile în care s-ar fi îmbunătăţit soarta vitregă a celor înstrăinaţi de la nordul ţării:

• acordarea de vize simplificate şi pe termen lung pentru persoanele domiciliate în zonele de frontieră ale celor două state;
• echivalarea diplomelor obţinute în România de către tinerii ucraineni, indiferent de naţionalitate;
• deschiderea la Cernăuţi a unei filiale a Centrului Cultural Român de la Kiev.

Nu s-a finalizat niciuna dintre problemele enunţate mai sus. Guvernul nostru a rămas o dată-n plus restanţier, de data aceasta în paguba şi spre decepţia bucovinenilor, herţenilor şi basarabenilor care nu meritau acest lucru şi care-şi leagă, firesc, speranţele de Bucureşti. Pentru că aici este patria lor istorică.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Constantin Dascălu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Dascălu:

Doamnelor şi domnilor,

Am să fac următoarea declaraţie politică cu privire la situaţia Inspectoratului şcolar din Dolj.

Aş dori să cred că nu mai există om politic care să se îndoiască de faptul că învăţământul reprezintă o prioritate naţională.

În fapt, Pactul pentru Educaţie, semnat de toate partidele politice şi asumat prin programul de guvernare, concretizat, în cele din urmă, prin legile educaţiei, pentru care Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului, reprezintă confirmarea faptului că actuala clasă politică este conştientă de importanţa şcolii pentru viitorul naţiunii noastre.

Cu toate acestea, excesele Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj din ultima perioadă dovedesc faptul că, pentru unele persoane, numite vremelnic într-o funcţie sau alta, reforma învăţământului românesc este confundată cu politica de cadre a PSD.

În fapt, ceea ce se întâmplă la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj la ora actuală este inadmisibil pentru un stat civilizat şi democrat. Ne aduce aminte de metodele din vechiul regim, metode de forţă, prin care se încerca ţinerea sub control a unor mase de oameni. Actualul inspector şcolar general a dat afară 24 de inspectori. Erau oameni angajaţi prin concurs, care formau corpul tehnic al Inspectoratului Şcolar Judeţean. Au fost aduşi rapid alţi oameni, fără nicio experienţă, care, din cinci în cinci minute, sună la minister să întrebe ce şi cum să facă.

Sunt echipe de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, care merg la directorii de şcoli, cărora le expiră contractul de management anul viitor şi îi ameninţă să-şi dea singuri demisia, spunându-le că altfel au ei grijă să primească, la un moment dat, calificativ negativ, caz în care le va fi imposibil pentru o perioadă mai mare să ocupe funcţia de director.

Aceste metode abuzive sunt de neacceptat pentru România de astăzi. Ar fi de neacceptat ca această stare de lucruri să fie tolerată de conducerea ministerului de resort, fără ca acesta să ia măsurile care se impun vizavi de excesele conducerii Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj. Dacă nu ia măsurile necesare, doamna ministru Ecaterina Andronescu va deveni părtaşă a acestui grav abuz, care nu are nimic de-a face cu reforma învăţământului românesc.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Pentru cei ce nu au primit niciodată nimic de Ziua copilului, pentru cei fără copilărie, pentru cei abandonaţi de taţi şi cu mame plecate la muncă în străinătate, pentru cei ce pierd ani din viaţă pentru că nu au rechizitele necesare în prima zi de şcoală, pentru cei ce învaţă la lumânare, pentru dreptul la educaţie, pentru o minimă şansă am iniţiat demersurile pentru deschiderea la Iaşi a unei Filiale a Comitetului Naţional Român pentru Drepturile Copilului, ce are mai multe obiective.

Printre care: dezvoltarea de programe în favoarea copiilor aflaţi în dificultate proprii sau în colaborare cu filialele sale, cu autorităţile locale sau în parteneriat cu asociaţii şi fundaţii similare; răspunde tuturor solicitărilor şi sesizărilor referitoare la abuzuri exercitate asupra copiilor sau de încălcare gravă a drepturilor acestora, adresate direct comitetului, manifestându-se ca un factor de presiune asupra factorilor de decizie sau a persoanelor ori instituţiilor ce se fac vinovate de aceasta; stimulează mişcarea voluntarilor; atrage donatori, care asigură suportul material pentru implementarea programelor şi realizarea de campanii umanitare, în favoarea copiilor aflaţi în dificultate, abandonaţi, din centrele de plasament, proveniţi din familii sărace sau din zone defavorizate sau calamitate; acţionează pentru crearea şi dezvoltarea resurselor umane şi instituţionale în vederea realizării unei bănci de date privind situaţia copilului în România; urmăreşte dezvoltarea de parteneriate cu societăţile de radio şi televiziune private şi de stat în vederea realizării de programe educative pentru copii şi adulţi, în măsură să formeze şi să schimbe mentalitatea privind drepturile şi obligaţiile copiilor şi adulţilor; dezvoltarea unui program unitar de publicaţii, materiale şi producţii audio-video pentru informarea corectă a opiniei publice în legătură cu conţinutul Convenţiei, precum şi referitor la implicaţiile fiecărui articol al deciziei pentru factorii educaţionali, autorităţi locale, organisme de decizie şi elaborarea politicilor privind viaţa, sănătatea, educaţia, dezvoltarea şi protecţia copilului.

Aceasta ar trebui să se realizeze la Iaşi, la începutul anului viitor.

Până atunci, şcoala a început în Ţicău.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Cornel Ghiţă, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cornel Ghiţă:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Tema declaraţiei mele politice este următoarea: "15 septembrie - Ziua internaţională a democraţiei"

Stimaţi colegi,

Ieri a fost o zi importantă pentru noi toţi. Dacă în anii trecuţi, aceasta reprezenta prima zi de şcoală, ieri a reprezentat ziua în care Guvernul României şi-a asumat în faţa Parlamentului Proiectul de Lege privind salarizarea unică a bugetarilor, Proiectul Legii educaţiei naţionale şi Proiectul de Lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri, respectarea Acordului-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Dar, puţini dintre noi cunosc că ieri s-a sărbătorit şi Ziua internaţională a democraţiei. La prima aniversare a Zilei internaţionale a democraţiei, din 15 septembrie 2008, aproximativ 50 de parlamente, printre care şi al României, au organizat evenimente speciale, reafirmând Parlamentul ca instituţie centrală a democraţiei.

Alegerea zilei de 15 septembrie ca Zi internaţională a democraţiei corespunde adoptării în septembrie 1997 a Declaraţiei Universale a Democraţiei de către Uniunea Interparlamentară. Această Declaraţie ratifică principiile democraţiei, elementele şi aplicarea guvernării democratice şi scopul general al democraţiei.

Tot ieri, în faţa Parlamentului, mai multe categorii de salariaţi din sistemul bugetar au manifestat cu privire la asumarea de către Guvern a Proiectului de Lege privind salarizarea unică a bugetarilor, a Proiectului Legii educaţiei naţionale şi a Proiectului de Lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea Acordului-cadru cu Comisia Europeană şi FMI.

Stimaţi colegi,

Consider că, prin manifestările derulate ieri de diferite categorii de salariaţi din sistemul bugetar, s-a accentuat importanţa democraţiei, ceea ce implică ea, provocările şi oportunităţile pe care le oferă şi importanţa, responsabilitatea pe care o are Parlamentul, care deţine cheia democraţiei. Astfel, vom promova conştientizarea şi practica de toleranţă politică în Parlament şi în societate.

Modul de derulare a negocierilor în perioada de pregătire a acestor proiecte de lege în vederea asumării răspunderii, transparenţa de care reprezentanţii categoriilor socio-profesionale au beneficiat, dar mai ales modul în care primul-ministru Emil Boc şi echipa sa au gestionat acest proces extrem de complex, ne dau speranţe că România s-a înscris definitiv în rândul ţărilor democratice.

Fapt demn de consemnat, odată cu consolidarea democraţiei în România, prin acest pachet de legi asistăm la restructurarea profundă a societăţii româneşti şi fixarea definitiv a României pe lista ţărilor Europei de mâine.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "Despre relaţia românului cu statul. De la frică la indiferenţă"

Vedem tot mai des cum, în România, se aplică, în multe domenii, reţete sigure de sinucidere instituţională. Remarca aceasta vine de la poziţionarea cetăţeanului faţă de stat. Iar după 20 de ani de democraţie, în relaţia dintre cetăţean şi stat, se observă o disparitate notabilă în ceea ce priveşte modul de raportare la instituţiile statului a diferitelor categorii de cetăţeni. Aceasta explică dezamăgirea oamenilor.

Reformele instituţionale de care să beneficieze întreaga societate nu se văd. Nu se văd reformele din sistemul de învăţământ, nu se văd cele din sistemul de sănătate; se renunţă prea uşor la oamenii cu experienţă; se înlocuiesc valori cu nonvalori.

În relaţia dintre cetăţean şi Stat se observă o disparitate notabilă în ceea ce priveşte modul de raportare la instituţiile acestuia a diferitelor categorii de cetăţeni. Apariţia unei generaţii născute după căderea comunismului şi progresul economic fac ca relaţia multor cetăţeni cu statul să fie una nu de frică sau nevoie, ci de indiferenţă, în timp ce vulnerabilitatea acestor categorii sociale a continuat să le facă prizonierele modelului bazat pe frică sau nevoi.

De aceea, cred că relaţia cetăţean-stat nu poate deveni mai bună fără existenţa, în spaţiul constituţional, a unui model care să demonstreze cum poate ea să facă obiectul deliberării naţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul deputat Ioan Ţintean, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Ţintean:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţie politică s-ar putea intitula "Meserii vechi, standarde ocupaţionale, Guvern dezinteresat"

Criza economico-financiară afectează, în primul rând, agenţii economici, dar şi sectoare de activitate răzleţe, specifice anumitor zone. Este situaţia sectorului de activitate reprezentat de oieritul montan pentru care, ca şi în cazul micilor şi marilor contribuabili, reprezentanţii Guvernului nu au găsit, până acum, forme de sprijin pentru a depăşi obstacolele cu care se confruntă.

Una dintre cele mai importante probleme se referă la nerecunoaşterea statutului de oier montan şi necesitatea includerii acestei ocupaţii în nomenclatorul de meserii. Rezolvarea acestei probleme ar fideliza multe familii din zona montană pentru a desfăşura în continuare această meserie, considerată până acum ca fiind muncă necalificată. În plus, odată recunoscută, noua meserie ar putea atrage o parte din excendentul forţei de muncă aflate în dificultate în aceste vremuri de criză.

Este motivul pentru care fac un apel la Guvernul României, la ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale să întindă o mână de ajutor reprezentanţilor, federaţiilor şi asociaţiilor oierilor montani, care sprijină demararea procedurii elaborării standardelor ocupaţionale şi a calificărilor asociate pentru ca această meserie să fie recunoscută şi inclusă în nomenclatorul de funcţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Solidaritate cu familiile victimelor recentelor inundaţii din Turcia".

În ultimele săptămâni, natura s-a manifestat în aşa fel încât o parte a teritoriului Turciei a fost cuprinsă de inundaţii. Din păcate, au existat victime. Din păcate, au existat importante pagube materiale.

Când au loc astfel de dezastre, contează foarte mult solidaritatea. Sprijinul, atât cel material, cât şi cel moral, este o dovadă a unităţii din perspectivă umană, iar sprijinul nu a întârziat să apară. Când au loc astfel de evenimente, nu există interese, nu există falsitate.

Turcia trece, din păcate, în ultimii ani, printr-o nouă dramă, după cea produsă de cutremur. Acest lucru nu înseamnă, însă, renunţare. Se poate afirma că, dimpotrivă, este încă o dovadă a dârzeniei caracterului unei naţiuni, naţiunea turcă. Imaginile prezentate de televiziuni au fost emoţionante. Dincolo de aspectele materiale, a impresionat suferinţa umană.

Dincolo de partea devastatoare de care este capabilă natura, s-a evidenţiat latura de făuritor al omului, făuritor de bunuri, făuritor de ceea ce se numeşte sprijin, făuritor de ceea ce se numeşte compasiune.

Iată de ce, în calitate de reprezentant al Comunităţii Tătare din România, parte a lumii turce, transmit familiilor victimelor compasiunea noastră.

Am fost, suntem şi vom fi sensibili faţă de astfel de probleme, oriunde s-au întâmplat, oriunde se întâmplă, oriunde se vor întâmpla.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Continuăm cu Grupul parlamentar al PSD+PC şi invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

De-a lungul anilor, ziua începerii şcolii m-a emoţionat şi marcat în atâtea feluri încât nu cred că aş putea stabili o ierarhie sentimentală în această privinţă. Cred că aşa şi trebuie să fie, câtă vreme am trăit evenimentul ca şcolar mic, apoi ca licean, ca student şi, mulţumesc lui Dumnezeu, ca părinte, alături de copiii mei, de fiecare dată altfel şi totuşi cu tremurul sufletesc guvernat de numitorul comun al respectului faţă de şcoală şi de dascălii ei.

Sigur că, om politic fiind, am trecut pragul şcolii în ziua începutului de an şcolar şi în această calitate. Eram invitat cu insistenţă de cele mai multe ori să fiu prezent şi nu cred că doar calculele oportuniste ale unuia sau ale altuia din cei ce mă voiau alături în această zi, au stat la baza demersului cu pricina. Nu m-am dus niciodată la astfel de festivităţi pentru a culege mulţumiri pentru ajutorul pe care m-am străduit să-1 ofer ori de câte ori mi-a fost cerut. Nu m-am dus niciodată să fac promisiuni în numele partidului meu, ca să le uit imediat după aplauze şi flori. Nu m-am dus să dau sfaturi necerute pe ton de directivă. M-am dus, de fiecare dată, purtând în suflet şcolarul, liceanul, studentul, părintele şi respectul faţă de şcoală şi de dascălii ei.

Între aceştia din urmă îi număr, nevoit fiind, şi pe cei care le-au interzis prietenilor mei, slujitori ai şcolii, să-mi accepte prezenţa, alături de ei, la deschiderea anului de învăţământ.

Am fost tentat să le justific ultimatumul pe baza temerilor ca nu cumva să mai apară vreun politician care să declare că lui nu i-a păsat de şcoală, că nu s-a obosit cine ştie ce cu învăţatul sau că şcoala românească produce "tâmpiţi". Dar m-am răzgândit!

M-am răzgândit pentru că m-au inundat întrebări ca: politicianul, fie el primar, deputat, senator, preşedinte de consiliu judeţean sau orice altceva mai poate fi, este compatibil în relaţia cu şcoala numai atunci când îi poate oferi suport material, iniţiativă legislativă, felie sporită din buget sau în afara acestui cadru fripturist; cine pe cine invită la o manifestare? Cel care dă banii pentru investiţii, care asigură salariile cadrelor didactice, care repară drumurile care duc la şcoală, pregăteşte într-un cuvânt spaţiul în care apoi este declarat persona non grata, referindu-mă aici la primari, sau beneficiarul tuturor acestor eforturi, care a ales să se plieze unei "indicaţii" sindicaliste? Care sunt argumentele care pot determina un director de şcoală ce n-a lipsit din drumul primarului şi al consilierilor locali în dorinţa, altfel justificată, de a rezolva problemele şcolii pus să o conducă, în timp util şi de calitate, să-i trimită vorbă aceluiaşi primar să nu apară la deschiderea anului şcolar ca să nu creeze perturbări în desfăşurarea festivităţilor?

Departe de mine gândul de a fi nelipsit de la tot felul de hramuri şi patroane!

Departe de mine gândul de a-i socoti pe cei ce muncesc în şcolile pe care am reuşit să le ajut, atunci când am putut şi atât cât am putut, datori să mă "bage în seamă", trecându-mă pe toate listele de invitaţi la toate festivităţile de acum şi pururea şi, pardon, în vecii vecilor. Eu sunt cel care mă voi socoti întotdeauna dator faţă de şcoală!

Dar să consideri "literă de lege" o recomandare ultimativă, venită din partea unor aşa-zişi reprezentanţi ai cadrelor didactice care, nici prin şcoală, ca elevi, şi nici prin şcoală, ca profesori, nu cred c-au prea trecut, chiar că e prea mult! Şi parcă tot la şcoală am învăţat că "Ce-i prea mult strică" şi că "Fiecare pasăre pe limba ei piere".

Cât despre a cui limbă o vorbesc producătorii de recomandări ultimative, nu cred că mai există vreo nedumerire.

Vorbesc limba celor nelegaţi de şcoală prin nimic, a celor care, în numele şcolii, servesc interese de imagine utile strict personal şi a celor care nu cu politicienii au ceva până la urmă.

Ci chiar cu şcoala!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Invit la microfon, din partea aceluiaşi grup parlamentar, în ordinea înscrierii pe listă: domnul Mihai Cristian Apostolache nu este, domnul Cătălin Nechifor, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Ioan Nechifor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Ajungem, în scurt timp, să împlinim 20 de ani de la revoluţia română din decembrie 1989. Aveam 15 ani la acea dată şi refuzam categoric profeţia regretatului Silviu Brucan.

20 de ani mi se părea inacceptabil, prea mult pentru aşteptările noastre şi pentru exuberanţa momentului. Anii au trecut, la fel ca şi guvernele şi, evident, miniştrii. Pe unii actori politici i-am regăsit mai apoi în alte funcţii de demnitate publică, cu o prestaţie mai bună sau mai rea, de la caz la caz. Dintre acestea, portofoliul de la transporturi a fost, în aceşti 20 de ani, printre cele mai vânate din administraţia centrală.

România avea nevoie şi, din păcate, nevoia a rămas aceeaşi, de infrastructură: rutieră, căi ferate, aeroportuară, informaţii. Au fost momente în care lucrurile păreau că se mişcă, se conturau strategii pe termen lung (inclusiv strategia de dezvoltare durabilă a transporturilor pe 25 de ani, elaborată în mandatul de preşedinte 2000-2004 al lui Ion Iliescu). Se semnau contracte, se derulau finanţări internaţionale. Dar, pentru că trăim în România, schimbările politice, la nivel central, anulau aproape totul şi o luam de la început, dar nu întotdeauna în sensul pe care ni-1 doream.

Aşa s-a întâmplat în 2004, atunci când proiectul autostrăzii Bechtel, aşa cum a rămas botezat în conştiinţa civică, a fost blocat o lungă perioadă de timp, pe baza speculaţiilor făcute de Traian Băsescu şi Alianţa DA-PNL minus PD. Şi pentru ca lucrurile să fie complete, în ultimii cinci ani s-au realizat nu mai puţin de cinci kilometri de autostradă, România rămânând mult în urma statelor din zonă, cu statut similar. Ungaria, Polonia, Cehia, ba chiar şi Bulgaria şi să nu mai vorbim de Croaţia, stat care are statut de ţară în curs de aderare la UE, au conştientizat importanţa axelor de transport care deschid drumul dezvoltării durabile. Au construit, în ultimii ani, reţele de transport care au atras la rândul lor investiţii majore şi care au adus, în mod nemijlocit, o creştere a p.i.b.

Recent, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, spunea despre Traian Băsescu că este "un personaj care şi-a probat incompetenţa într-o îndelungată carieră ministerială prin distrugerea flotei şi blocarea construcţiei autostrăzilor". Nu ştiu dacă lucrurile stau aşa sau nu, însă trecutul recent pune suficiente semne de întrebare, mai ales prin prisma faptului că parte importantă dintre miniştrii transporturilor au fost şi sunt persoane apropiate actualului preşedinte al României.

lată de ce, o astfel de afirmaţie gravă, făcută de un fost şef de stat, coroborată cu faptul că progresul în ceea ce priveşte construcţia de autostrăzi tinde la zero, consider că instituţiile statului trebuie să formuleze un punct de vedere în această chestiune, care se constituie ca o frână în calea dezvoltării durabile.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Tinel Gheorghe. Nu este în sală. Domnul deputat Valeriu Alecu. Nu. Domnul deputat Ioan Nelu Botiş.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Necesitatea modificării Codului muncii - episodul 2".

Săptămâna trecută, am iniţiat la Bistriţa o dezbatere publică cu tema "Propuneri de modificare şi de completare a Codului muncii". Am solicitat sindicatelor, patronatelor, instituţiilor publice, angajatorilor, angajaţilor şi şomerilor punctul lor de vedere asupra corelării Codului muncii cu situaţia economică existentă la această dată în România.

Reprezentanţii sindicatelor au supus discuţiilor problemele privind conflictele de muncă, normarea muncii şi negocierea colectivă, capitole supuse modificării de către reprezentanţii patronatului.

Referitor la normele de muncă, propunerea făcută de către patronat era ca normarea muncii să fie apanajul exclusiv al celui care organizează munca, adică al angajatorului. În această idee, rolul partenerului social era doar unul de informare. Reprezentanţii sindicatelor nu au agreat această idee şi au propus să nu se modifice nimic, respectiv normele de muncă să se elaboreze de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator cu acordul sindicatului ori, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor. În cazul unui dezacord cu privire la normele de muncă, părţile vor apela la arbitrajul unui terţ ales de comun acord.

Au fost păreri diferite între sindicate şi patronate, însă propunerile venite din partea celor două organizaţii vor fi aduse la un numitor comun, iar punctele de vedere vor fi armonizate astfel încât, să asigurăm atât sindicatele cât şi patronatele că, în propunerile de modificare propuse spre dezbatere Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, se va regăsi opinia ambilor parteneri.

Codul muncii este unul dintre cele mai importante documente de management al resurselor umane şi trebuie aplicat nu ca o obligaţie, ci ca pe o oportunitate în plus, de a conduce o activitate în mod profesional în beneficiul angajatorului şi al angajaţilor.

În consecinţă, dorim un Cod al muncii agreat atât de către sindicat, cât şi de către patronat, un Cod al muncii pentru angajaţi, dar pentru angajatori, astfel încât vom analiza toate propunerile primite şi vom înainta dezbaterii Parlamentului acele păreri care vor susţine un echilibru în relaţia angajat-angajator.

Vom continua dezbaterile publice pe Codul muncii, dar şi pe alte legi, vom supune discuţiilor cetăţenilor Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, Legea formării profesionale continue, modalităţi şi reguli de accesare a fondurilor europene, completarea standardului ocupaţional cu noi meserii şi alte legi şi probleme care ţin de muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Cristina Pocora. Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Revin cu un subiect despre care am vorbit şi acum două zile care, din păcate, rămâne încă fără rezolvare. Am să vorbesc şi astăzi în speranţa că domnul ministru al transporturilor va avea, în sfârşit, o reacţie.

Este vorba despre taxa de pod de la Feteşti-Cernavodă, o taxă care a pus bariere pentru şcolarii de pe malul Dunării. Aceste bariere sunt puse la propriu şi nu la figurat.

Concret, prin taxa de pod instituită recent, orice microbuz care trece podul Feteşti-Cernavodă trebuie să achite 35 RON. Ordinul prevede şi scutiri de la această taxă, dar din nefericire pentru copiii din Feteşti, în Anexa nr.5 a Ordinului ministrului transportului nr.245/2008, pct. 4, nu sunt prinse la excepţii şi microbuzele şcolare.

Astfel copiii din Feteşti, de la fermele din Baltă, nu pot ajunge la şcoală.

Microbuzul care îi prelua dimineaţa şi îi aducea înapoi ar trebui să facă două drumuri dus-întors pe zi. Prin urmare, ar trebui să plătească taxa de pod de 35 RON x 4, adică 140 RON pe zi x 5 zile = 700RON pe săptămână, adică aproape 30 de milioane de lei vechi pe lună.

Aceşti bani nu i-a prevăzut nimeni, în niciun buget. Nici al şcolilor din Feteşti, nici al Primăriei. Deşi suma pare mică, în condiţiile în care administraţia locală se confruntă cu probleme bugetare, banii necesari plăţii taxei sunt, pur şi simplu, imposibil de acoperit.

În aceste condiţii, mă văd nevoită să fac un apel public atât către Ministrul Educaţiei, care este responsabil pentru soarta elevilor din Feteşti, dar şi din întreaga ţară, dar mai ales către ministrul transporturilor, cel care a introdus taxa de pod, ca în sfârşit, să acţioneze.

De luni, vă mărturisesc că urmăresc zilnic Monitorul Oficial cu speranţa că ministrul transporturilor a modificat acest ordin.

Trebuie să mai menţionez că, până acum, deşi am făcut nenumărate memorii, toţi factorii de decizie pe acest subiect au rămas impasibili. Nimeni nu s-a deranjat să ia vreo măsură în ajutorul cetăţenilor din Feteşti.

În situaţia actuală, aceşti copii ar trebui să vină pe jos de la mari distanţe. Inutil să adaug că, în prima zi de şcoală, copiii din Baltă, din Feteşti, nu au fost prezenţi pentru inaugurarea noului an şcolar. În numele dreptului lor de a învăţa, cer autorităţilor să ridice aceste bariere.

Domnilor miniştri, lăsaţi copiii să ajungă la şcoală!

Stimaţi colegi,

Vă mărturisesc că nu îmi pun mari speranţe că această declaraţie politică a fost auzită. Din păcate, suntem aici 10 persoane şi vă mulţumesc pentru că mă ascultaţi.

Ne trezim devreme, venim şi vorbim despre probleme importante, dar, din păcate, suntem nevoiţi să vorbim la o sală, la un număr de scaune goale. Este o procedură care nu mai are pic de esenţă.

Sper totuşi ca pe baza precedentul creat în "Comisia Udrea", cineva să ne asculte şi să reacţioneze.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Adrian Solomon.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Educaţia permanentă şi evaluarea continuă intră în pauză pentru 10 zile".

Puţine au fost speranţele multora dintre români când domnul Pogea ajungea ministrul finanţelor publice. Puţine au fost şi zilele până la confirmarea tuturor temerilor conform cărora un inginer metalurgist nu putea fi un mare finanţist. Suntem în luna septembrie, la 9 luni de la investirea guvernului şi la 7 luni de la adoptarea bugetului de stat. În aceste 200 şi ceva de zile, domnul Pogea a încercat în fel şi chip să se compromită şi... surpriză! A reuşit!

Nicolae Iorga spunea că "România e ţara în care nu te poţi compromite", referindu-se la Argetoianu, ba mai mult avem chiar contemporani, precum prezidentul Băsescu, cel care încearcă de peste un deceniu să se compromită şi nu reuşeşte. Iată că domnul Pogea a reuşit ceea ce n-a reuşit nici şeful său politic. În doar 200 de zile, domnul Pogea şi-a rectificat previziunile referitoare la deficitul bugetar de la 2,5% din p.i.b. la 7,5% din p.i.b., a introdus impozitul forfetar în mai şi renunţă la el în septembrie, blochează sporuri, investiţii şi drepturi salariale câştigate, dar aprobă cheltuieli publice aberante la Ministerul Tineretului şi Sportului şi la Ministerul Turismului.

Dar ceea ce pare a fi cheia de boltă a mandatului domnului Pogea, teoretizată magistral chiar de către consilierii de ocazie ai ministrului, şi anume membrii guvernului privat, este ideea concediului fără plată de 10 zile pentru bugetari. Aplicată întregului sistem public, această "idee revoluţionară" din epoca de piatră a economiei ca ştiinţă, va aduce la buget un plus de câteva sute de milioane de euro. Iată că salvarea României stătea în aceste câteva sute de milioane şi nu în cele câteva zeci de miliarde pe care guvernul le-a împrumutat de la organismele internaţionale.

Ministerul Finanţelor consideră corpul angajaţilor bugetari format din "lapicizi" de la Marmosim care pot lăsa dalta şi ciocanul deoparte pentru a se odihni gratis 10 zile. Ce s-ar întâmpla dacă medicii, poliţiştii, profesorii, funcţionarii ar renunţa la instrumentele lor de lucru pentru 10 zile? Ce-ar mai însemna sistem de sănătate, ordine şi linişte publică, învăţământ şi administraţie în acest caz doar domnul Pogea poate şti.

Totuşi, în toate problemele ce s-ar putea ivi în sistemul public, cea mai interesantă mi se pare revoluţionarea ştiinţelor educaţiei. Astfel, termeni precum "evaluare continuă", "educaţie permanentă", "formare continuă" vor fi completaţi cu acest apendice pogeean sau cu sincopa lui Boc, şi anume "educaţie permanentă cu pauză de 10 zile" etc.

La aşa ministru, aşa criză! Am o singură credinţă, şi anume că poporul român va supravieţui mandatului Pogea, căci iată-1 cum gândeşte: "Când cei învăţaţi şi cei înţelepţi şi cei drepţi şi cei cinstiţi zac uitaţi şi necăutaţi de nimeni, iar cei mai proşti şi cumpliţi şi cei mai necinstiţi strălucesc în lume, ce pilde de creştere vei mai da la copii?" Acest gând de înţelepciuine din mentalul colectiv al poporului român a fost cules în 1900 de Iuliu A. Zanne şi publicat în cartea "Proverbeale românilor", vol. VIII.

Sigur poporul va şti în noiembrie să-i găsească pe cei mai învăţaţi, mai înţelepţi şi mai drepţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Reforma statului, de la Ştefan cel Mare la Emil Boc".

Încă din vremuri de demult, în care bărbaţii adevăraţi erau "mici la stat, mari la sfat, şi viteji cum n-au mai stat", meleagurile carpato-danubiano-pontice au cunoscut vrednicia unor Ştefan cel Mare sau Vlad Ţepeş, iar venind mai spre zilele noastre, un Mihai Viteazul ori un Alexandru Ioan Cuza.

Ştefan cel Mare, deşi este cunoscut mai mult pentru dragostea sa de neam şi pentru luptele pentru neatârnarea ţării, este şi primul domnitor care a reformat justiţia, el făcând judecăţile nu numai în cetatea de scaun, ci şi în alte târguri moldovene. Tot el este cel care a întărit Adunarea ţării, un fel de parlament al vremii sale, acordând atenţie în special micii boierimi - IMM-uri, cum le-am spune astăzi, ajutându-i să se dezvolte, mai ales pe constructori. Căci, încă de acum multe secole, românii ajunseseră la înţelepciunea că ţara e bogată dacă poporul e bogat. Tot Ştefan cel Mare a întărit rolul şcolilor şi al artelor.

Vlad Ţepeş este mai cunoscut, din păcate, doar pentru reforma în ceea ce priveşte modul de pedeapsă a nelegiuiţilor, trecându-se prea uşor cu vederea însă peste înfrângerea tendinţelor anarhice ale marii boierimi - miniştri le-am zice azi... -, ocrotirea neguţătorilor şi breslelor meseriaşilor (nefiind încă epoca alegerilor democratice, nu se inventase încă încredinţarea directă a lucrărilor, la vreme de restrişte sau alegeri prezidenţiale...) ori întărirea armatei pentru luptele de neatârnare a ţării. Ca şi Ştefan cel Mare, a luptat împotriva haraciului dat Porţii otomane, pentru că încă nu se inventase FMI-ul, împrumutul extern sau specula bursieră.

Mihai Viteazul a fost şi el un patriot care s-a ridicat împotriva poftelor otomane. Asta e. Nici el nu auzise de împrumuturi "centură de siguranţă", bănci mondiale ori alte iniţiative scuturătoare de buzunare româneşti. Aşa că, din neştiinţa-i, a tăbărât ba pe turc, ba pe Andrei Bathory, ba pe Simion Movilă, iar deplina-i ignoranţă financiară a făcut unirea celor trei provincii româneşti, ţinând la distanţă nesătulele pofte ale vecinilor.

Cu Alexandru Ioan Cuza treaba e mai complicată. Cât a fost doar patriot, turcii şi ruşii ce se mai uitau la el pe puşcă pentru că a unit Moldova cu Ţara Românească. El, când s-a apucat să secularizeze averile mănăstireşti, 1-a bătut Cel de Sus cu mâna liberalilor! Unde s-a mai auzit să faci tu, domnul ţării, dreptate? Cum adică, să umbli tu, domnul ţării, la ocaua omului şi să ceri scoaterea apei din vin, n-ai auzit că abia peste vreo două secole se va născoci chestia aia cu protecţia consumatorului? Injură-1 pe olar, că el face ocaua mai mică şi cu fundul mai gros... Cum adică să nu mai măsurăm cu cotul, ci cu metrul? Păi ce, eu sunt de vină că am cotul mai scurt?

Perioada cea mai democratică a acestor meleaguri începe însă după 1989, vârful ei fiind cel pe care istoria îl va desemna, dacă ar fi să ne luăm după uni vasali ai săi, pe premier drept Boc cel Mare, cel Drept, cel Sfânt, cel Viteaz... cel mai cel! Cum nu se ştie, însă, dacă asta i s-ar trage de la căderea în direct, şi la o oră de maximă audienţă, ca orice eveniment important al actualităţii, putem uşor trage nişte concluzii, având în vedere rezultatele activităţii ocupantului scaunului de premier.

De la ce le-o fi venit unor vasali PD-L-işti să-i spună lui Boc că o să fie reţinut de istorie ca o clonă a lui Ştefan cel Mare? Probabil datorită patriotismului său, evidenţiat adesea mai mult prin lipsă. Sau, probabil, datorită marilor reforme democratice care ocolesc Parlamentul României, prin asumarea răspunderii guvernamentale c-aşa vrea el sau, mai exact, preşedintele din spatele său, retras la Cotroceni de frica magistraţilor, profesorilor şi celorlalte categorii sociale. Sau, probabil, datorită dărâmării învăţământului românesc, căci mare trebuie să fii ca să dărâmi ce-a fundamentat un Spiru Haret, un Cuza, un Kogălniceanu. Un mare ignorant, mai exact... Sau, s-o fi referit domnul Ioan Oltean, fratele domnului Boc întru "portocalizarea" României, la măreţele reforme ale premierului în domeniul salarizării. Aici, însă, i-au luat-o înainte comuniştii, uniformizând cu voioşie sărăcia. Or, poate, "cel Viteaz" se poate numi cineva care ucide sute de mii de IMM-uri. Ori cel Sfânt s-ar putea intitula cel care îşi angajează prin preajma sa ba nepoata, ba şoferul-consilier, bineînţeles, ambii cu state vechi de expertiză în funcţiile pe care i-a paraşutat premierul, şi, tot bineînţeles, spre propăşirea României postdecembriste, spre "trăitul bine al poporului" pe care-1 anunţa cu surle şi trâmbiţe preşedintele de la Cotroceni.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu Obuf.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu Obuf:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică se intitulează «"Şcoala fără "orientare"».

Mai ieri, Guvernul şi-a asumat răspunderea pe legile educaţiei în încercarea de a da o nouă orientare învăţământului românesc, atât de încercat, pe de o parte de subfinanţarea cronică, iar pe de altă parte de "sclipirile" miniştrilor ce s-au perindat la conducerea învăţământului.

Noutatea majoră ce apare odată cu acest pachet de legi este şi acela că directorii de unităţi de învăţământ devin apolitici şi toţi acei care au deja vreo "culoare" pe ei trebuie să se lepede de ea în cel mai scurt timp. La prima vedere, pare un fleac, însă, în judeţe, acolo unde în fiecare zi se duc bătălii pentru a câştiga războiul din noiembrie, lucrurile se complică. Complicaţia apare prin faptul că în judeţele în care inspectorii şcolari generali sunt de la PSD, schimbarea directorilor cu delegaţie, precum şi a celor care au primit calificative slabe a fost făcută cu simpatizanţi şi membri PSD (vezi judeţul Iaşi, Bacău), tocmai în ideea de a eficientiza activitatea managerială a şcolilor şi nu pentru a se pregăti de campanie, cred!

Reversul medaliei se vede la Botoşani, acolo unde PSD nu are şef la ISJ si prin urmare nu a reuşit să-şi impună prea mulţi directori la şcolile din judeţ, ba, mai mult, au pierdut şi câţiva "dinozauri" - directori şi inspectori de zeci de ani. Cred că doamna ministru Ecaterina Andronescu dacă va avea de ales între interesul şcolii şi cel de partid, să fie de partea şcolii şi nu de partea lui Vanghelie. Spun toate aceste lucruri deoarece cred că dacă am aplica proverbul "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!", în acest caz doamna ministru n-ar trebui să se supere dacă mai dispar din "dinozauri", ci dimpotrivă, ar trebui să se bucure că şcoala va merge mai bine, chiar dacă nu are generali.

Fac un apel public către doamna ministru Ecaterina Andronescu să încerce să vadă întregul sistem şi nu doar jumătatea plină a paharului, să nu aplece urechea la toate vorbele şi la toţi profeţii ce cred că învăţământul românesc este condus mai bine de "directori ce au moştenit şcoală" şi o asigur de tot sprijinul meu pentru bunul mers al învăţământului botoşănean, atât cât suntem responsabili de acest lucru.

Va mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PNL şi invit la microfon pe doamna deputat Lucia-Ana Varga.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ministrului Nemirschi nu-i pasă de protecţia mediului".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică din 7 aprilie 2009 am atras atenţia domnului ministru Nemirschi că, în conformitate cu angajamentele asumate de România, până în data de 16 iulie 2009, în toate depozitele neconforme de deşeuri trebuie sistată depozitarea deşeurilor. Am atras atenţia atunci că România riscă declanşarea procedurii de infringement şi că, aşa cum însuşi domnul ministru declara, "vom primi penalizări de la Uniunea Europeană în privinţa ecologizării şi închiderii gropilor de gunoi din România".

Am constatat că domnul ministru al mediului, PSD-istul Nicolae Nemirschi, nu a luat nicio măsură concretă în domeniu, ci s-a limitat la a "găsi" soluţia transferării amenzilor celor vinovaţi, adică autorităţilor locale, deci cetăţenilor.

Nu numai că nu a luat măsuri concrete dar s-a opus amendamentului propus de subsemnata în cadrul comisiei de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor, amendament prin care am susţinut alocarea de fonduri din bugetul Fondului pentru Mediu pentru finanţarea de proiecte de închidere de depozite de deşeuri neconforme, fonduri care ar fi venit în sprijinul a 78 autorităţi locale printre care şi oraşele Aleşd şi Beiuş din judeţul Bihor.

Guvernul PSD-PD-L este preocupat de lupta politică, de ignorarea Parlamentului, de declaraţii politice inutile şi nu de dezvoltare durabilă şi protecţia mediului. Afirm acest lucru pentru că, în ultimul an, Ministerul Mediului nu a iniţiat şi nu a transmis Parlamentului nici un proiect de lege în domeniul de competenţă, deşi încă mai sunt multe de făcut.

Afirm acest lucru, deoarece investiţiile de mediu în realizarea de reţele de alimentare cu apă, canalizare, parcuri, modernizarea grădinilor zoologice, amenajarea cursurilor de apă împotriva inundaţiilor demarate de Guvernul PNL, au trecut pe planul doi pentru actualul Guvern. După cum ştiţi, prioritatea numărul unu a fost risipirea a 75 de milioane de euro de către Ministerul Turismului.

Afirm acest lucru deoarece constat că, în loc să sprijine o legislaţie care să protejeze spaţiile verzi şi să le extindă, Guvernul PSD-PD-L se gândeşte la aplicarea unei taxe pe emisiile de carbon. Chiar doreşte Guvernul PSD-PD-L să taxeze şi aerul respirat de români?

Afirm acest lucru pentru că banii de la Fondul pentru Mediu stau neutilizaţi în loc să fie folosiţi pentru sprijinirea autorităţilor locale şi a agenţilor economici pentru realizarea obligaţiilor de mediu asumate de ţara noastră.

Concluzia este că actualul Guvern PSD-PD-L nu este preocupat de asigurarea unui mediu sănătos pentru populaţie, nu este preocupat de dezvoltarea durabilă a României şi, personal, sunt convinsă că ar trebui sa plece.

Va mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Ultima înscriere la cuvânt de astăzi, domnul deputat Vasile Filip Soporan, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint declaraţia politică "Societatea este ce se gândeşte la nivelul acesteia".

Am participat, fără a avea sentimentul utilităţii, la asumarea răspunderii guvernamentale şi la mesajul Preşedintelui. În imaginea prezentată asupra stării României, uşor se poate constata că lucrurile au rămas încremenite pentru multe domenii de activitate existând acum, în preajma alegerilor, caracterizate de mai toţi ca alegeri esenţiale pentru viitorul României, dorinţa de a se clarifica mai multe aspecte, cum ar fi sistemul parlamentar, sistemul de pensii, sistemul asistenţei sociale, introducerea standardelor de cost în administraţia publică, gestionarea politicilor fiscale, competenţele corpului funcţionarilor administraţiei publice, promovarea interesului naţional. Toate sunt importante, dar consider că starea actuală se datorează faptului că există o Românie activă cu foarte puţini participanţi în domeniul activităţilor economice.

Mă aştept ca, în perspectiva alegerilor, să apară politicianul responsabil, capabil să tragă semnalul de alarmă prezentând în faţa noastră strategia de investiţie în viitorul ţării noastre, având la bază dorinţa şi programele concrete pentru ca România să devină inovatoare, creativă, antreprenorială şi competitivă.

În cadrul acestui program este obligatorie acordarea unei atenţii deosebite producţiei interne competitive, în sensul revitalizării acesteia şi a dezvoltării unor sectoare care excelează la nivelul politicilor europene, şi anume: energia regenerabilă, biotehnologia, lucrările mari de infrastructură. Aliaţii acestor obiective trebuie să fie educaţia şi cercetarea aduse inteligent şi creativ la nivelul competenţelor europene.

Afirm aceste lucruri deoarece creşterea noastră economică a avut baze nesănătoase, fiind alimentată de credite orientate spre un consum neacoperit de importuri masive, de lipsa unei producţii industriale competitive, de o rată scăzută a productivităţii şi de o reevaluare speculativă a patrimoniului imobiliar.

Pentru că ne aflăm într-un moment important pentru viitorul României, programele noastre ar trebui să pornească de la faptul că elementele crizei pot să determine, printr-o bună orientare, o creştere sănătoasă, capabilă să rezolve printr-o dezvoltare armonioasă şi problematica socială. În cadrul acestui proces, consider că producţia este un pilon important al unei economii dezvoltate pe baze durabile, contribuind esenţial la creşterea productivităţii.

Conform analiştilor din domeniul economic, ea generează locuri de muncă bine plătite pentru cei care au doar studii medii tehnologice, adică o categorie importantă din totalul populaţiei. Din păcate, România are o experienţă nefericită a ultimilor douăzeci de ani, aceea că pe măsură ce producţia a slăbit sub aspectul competitivităţii şi lipsei de inovare, economia şi consumul curent au devenit tot mai dependente de importurile de mărfuri, determinând un deficit comercial care a afectat şi poate afecta stabilitatea macro-economică, cursul de schimb al leului, alimentările la bugetul de stat şi capacitatea de dezvoltare în conformitate cu proiectele de devenire europeană pe care le avem.

Astăzi, având în vedere situaţia României active sau inactive în care există 11,5 milioane de asistaţi sociali şi doar 22 de salariaţi la suta de locuitori, consider că este necesară întărirea sectorului de producţie şi propun spre analiză primului ministru, având în vedere perspectiva construcţiei bugetare pentru anul 2010, câteva măsuri care ar putea să facă din revitalizarea producţiei o reconstrucţie adevărată a clasei de mijloc şi o reactivare a populaţiei active din mediul rural şi din urbanul mic.

Acestea ar fi: schimbarea politicilor de impozitare pentru activităţile productive; stimulente pentru investiţiile în cercetare şi dezvoltare, pentru încurajarea acestor activităţi în rândul producătorilor mici şi mijlocii; conceperea unor pachete de stimulare a achiziţionării produselor şi serviciilor realizate în România, în special la lucrările mari de infrastructură; stimularea exporturilor pentru produsele concepute şi manufacturate în România prin diversificarea legăturilor de comerţ pentru a micşora dependenţa faţă de economia statelor membre ale Uniunii Europene printr-o repoziţionare inteligentă pe piaţa spaţiului răsăritean, în special cu Rusia, şi în dinamizarea relaţiilor comerciale cu economiile dinamice din zona asiatică, China, India; atragerea investitorilor în special în domeniul productiv cu obiectivul de a-l aduce la standardele de competitivitate care funcţionează la nivel european; protejarea capitalului autohton şi stimularea creşterii capitalului naţional cu precădere în sistemul bancar, în agricultură şi în industrie; dezvoltarea şi reabilitarea sectorului agricol; înfiinţarea unor centre naţionale de pregătire tehnologică la nivelul fiecărui judeţ; întărirea controlului utilizării banului public, această acţiune făcându-se pe baze obiective, bugete multianuale, costuri standard şi pe o concepţie care are la bază teoria opţiunii publice.

Dacă astăzi, din păcate, campaniile electorale sunt percepute ca o ceartă a candidaţilor, consider că a sosit momentul perceperii gândirii acestora în cadrul programelor de dezvoltare pe care ei le propun, deoarece, parafrazând aforismul unui mare înţelept al omenirii, Solomon, "Omul este ceea ce gândeşte", societatea este cea ce se gândeşte la nivelul acesteia".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă anunţ că o parte dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile lor politice, şi anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputaţi: Marius Rogin, Ioan Holdiş, Daniel Geantă, Daniel Ionuţ Bărbulescu, Mihail Boldea, Mircia Giurgiu, Doru Leşe, Constantin Chirilă, Răzvan Mustea, Stelică Iacob Strugaru, Daniel Buda, George Ionescu, Ciobanu Gheorghe; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Vasile Mocanu, Culiţă Tărâţă, Liviu Bogdan Ciucă, Filip Georgescu, Daniela Popa, Ştefan Valeriu Zgonea, Ion Stan, Ion Dumitru, Dorel Covaci, Mircea Duşa, Lucreţia Roşca, Iuliu Nosa, Marian Ghiveciu, Doina Burcău, Costică Macaleţi, Adrian Mocanu, Emil Radu Moldovan, Ciprian Luca, Mugurel Surupăceanu, Neculai Răţoi, Mircea Drăghici, Oana Niculescu-Mizil; din partea Grupului parlamentar al PNL: Eugen Nicolăescu, Dan Bordeianu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Gerea, Cristian Burlacu, Liviu Bogdan Ţâmpău, Titi Holban, Emil Bostan, Gigel Sorinel Ştirbu, Neculai Rebenciuc, Mihai Donţu, Horea-Dorin Uioreanu, Florin Ţurcanu, Relu Fenechiu, Mihai Cristian Adomniţei, Virgil Pop, Viorel Buda, Nicolae Jolţa; din partea Grupului parlamentar al UDMR, Peto Csilla-Maria; din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnii deputaţi Miron Ignat şi Mircea Grosaru.

Cu aceasta am încheiat şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Urmează şedinţa în plen.

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Cristian Ion Burlacu:

"Nevroze de toamnă pentru PD-L"

Deşi lunile de vară prevesteau o detensionare a scenei politice româneşti, se pare că guvernanţii au revenit în atenţia publică, la acest început de toamnă, mult mai nevrotici şi mai stresaţi. Exploziile declaraţiilor belicoase, ameninţări între partenerii de coaliţie, precum şi scenetele ieftine jucate în lumina reflectoarelor ne face să credem că nevrozele de toamnă se resimt foarte puternic mai ales în tabăra PD-L. În tot acest timp, nimeni dintre cei învestiţi cu autoritate nu mai reacţionează la adevăratele probleme ale României.

Vedem cum treptat instituţii importante ale statului sunt discreditate de politicieni subţiri la gând, dar tupeişti în faptă. Să ne aducem aminte de afişul electoral al domnului Băsescu în care "juca totul pe o singură carte", cea a Constituţiei. Iar acum, ca preşedinte în funcţie, priveşte admirativ la discipolul fidel, doamna Udrea, care terfeleşte autoritatea Parlamentului în încercarea de a ascunde matrapazlâcurile de la Ministerul Turismului.

Să ne aducem aminte de celebrele "ţepe ale lui Băsescu" dedicate corupţilor din Guvernul Năstase. Ce destinaţie ar trebui să aibă acum când vorbim de trafic de armament şi "firme dubioase" ?

Şi nu în ultimul rând, să ne aducem aminte de celebrul slogan "Să trăiţi bine !" Şi să analizăm cât de bine le este celor care au închis firmele în urma aplicării impozitului forfetar, celor care şi-au pierdut casele sau nu îşi mai pot plăti ratele la bănci.

Privind la toate acestea nu putem să nu anticipăm că data scadenţei va veni exact pe 22 noiembrie, iar Traian Băsescu va fi cel care va deconta. Nu cred că îl vor salva nici tupeul doamnei Udrea, nici mult prea precipitatul domn Boc şi nici declaraţiile nevrotice ale PD-L-iştilor înspăimântaţi că pot pierde puterea.

Ca deputat de Valea Prahovei pot spune că bilanţul celor zece luni de guvernare a dezastruoasei coaliţii nu poate fi decât unul trist şi cu rezultate zero pentru cetăţenii şi comunităţile din această zonă. Şi de aceea cred că, în apropiata campanie pentru Preşedinţia României, promisiunile portocalii nu îşi vor găsi ecou în această realitate cenuşie.

Domnul Cristian Ion Burlacu: "Valea Prahovei - multe promisiuni, zero realizări"

Dacă cineva stătea să asculte promisiunile politicienilor prahoveni din toamna anului trecut, ar fi putut jura că pe Valea Prahovei, în cel mai scurt timp, va curge lapte şi miere în urma exploziei de investiţii şi dezvoltare ce urma să aibă loc. Asta cu atât mai mult cu cât multe dintre primării aparţin majorităţii de 70% PD-L - PSD ce guvernează acum România, iar judeţul Prahova are reprezentanţi de frunte la conducerea celor mai importante instituţii ale statului.

Dar iată că la aproape un an de la preluarea mandatului nu numai că Valea Prahovei nu cunoaşte nici un semn de prosperitate, dar regresul este vizibil în cele mai importante domenii pentru comunităţile de aici: turism, infrastructură, dezvoltare economică.

Turism. Deşi, faţă de guvernarea trecută, acest domeniu beneficiază de un minister specific, cu buget şi fonduri dedicate, nicio măsură şi nicio investiţie nu a fost făcută de către actualii guvernanţi astfel încât să stimuleze dezvoltarea turismului. Valea Prahovei chiar dacă reprezintă de foarte mult timp un adevărat brand al turismului românesc a fost uitată de politicile de promovare ale contestatei doamne Udrea. Niciun cuvânt, nicio acţiune, nicio investiţie... Mai mult, coaliţia de guvernare pare hotărâtă să respingă pe procedură parlamentară singura iniţiativă constructivă din domeniu - stimularea agenţilor economici care promovează un turism ecologic.

Infrastructură. Deşi, în perioada campaniei, autostrada Comarnic - Braşov devenise aproape un slogan de campanie, cei care au puterea deciziei au decis... să nu facă nimic! Berceanu declară că autostrăzile nu sunt prioritare, că bani nu există şi nu ştim nici măcar dacă a fost semnat contractul pentru începerea lucrărilor! În schimb, vom avea, probabil, şi peste patru ani mesaje de campanie ce vor conţine "construcţia autostrăzii Comarnic - Braşov".

Dezvoltare economică. Nu numai că impozitul forfetar a "omorât" o mare parte a micilor comercianţi de pe Valea Prahovei, dar numărul şomerilor a crescut îngrijorător. Asta şi pentru că mari societăţi comerciale, exemple fiind Mefin, Hidrojet sau Steaua, au hotărât să îşi închidă total sau parţial porţile. În contrapondere nu s-a văzut nicio măsură de susţinere a agenţilor economici şi de stimulare a reconversiei profesionale pentru angajaţi.

Privind la toate acestea - care sunt un tablou parţial, dar relevant al performanţei Guvernului Boc - putem spune că se prefigurează deja bilanţul unui an de guvernare: nimic pentru România, nimic pentru valea Prahovei.

Domnul Constantin Chirilă:

"Campania de toamnă"

Ne apropiem de sfârşit de septembrie. În vremuri de restrişte, ogoarele "mai mult sau mai puţin private ale ţării" duduiau sub povara tractoarelor care pregăteau terenul şi însămânţau culturile de toamnă.

Acum, în anul 2009, o linişte de mormânt s-a aşternut peste pământurile ţării, ţara e ca şi "moartă", ţăranii, proprietari sau nu de terenuri, ies cu greu din casele lor.

Un ţăran dintr-o comună din judeţul Constanţa îşi clăteşte ochii prin ogradă, apoi se scoală şi pe sub umbrarele curţii îşi caută plugul vechi de peste 100 de ani, cu care de peste 19 ani îşi scormoneşte cele 5 parcele de 0,2-0,3 ha, pe care le-a luat în proprietate, conform Legii fondului funciar nr.18/1991. Este mulţumit că le-a luat. Este pământul lui, pe care CAP-ul i l-a luat forţat împreună cu cei doi boi, căruţa, plugul şi mica lui semănătoare. I-au luat şi mica morişcă de mână cu care-şi făcea uruiala pentru animalele de curte. N-a înţeles niciodată de ce i-au luat-o pentru că de folosit nu au folosit-o la nimic. După 1990, nu i-au dat nici plugul. iar sărmana semănătoare a fost dusă la fier vechi. "Am pământ şi n-am cu ce-I lucra. Sunt câţiva săteni care au utilaje, unii au tractoare, dar cer mult, foarte mult - spune el. Şi apoi, de unde să iau bani pentru sămânţă că nici în pod nu mai am".

Omul nu se mai gândeşte deloc la îngrăşăminte sau pesticide. Nu! Ar putea fi foarte mulţumit dacă l-ar ara şi semăna.

Sunt şi zone în judeţul Constanţa unde formele organizate de agricultură sunt prezente şi unde oamenii au şanse mari de a-şi lucra pământurile.

Adeseori, oamenii sfinţesc locurile, reuşesc prin eforturi disperate să-şi lucreze integral terenurile, iar acum, cu toate lipsurile pe care le îndură, încearcă să se împrumute pe unde pot, dar mai ales la furnizorii de input-uri, cu scopul de a nu pierde sezonul optim pentru a-şi pregăti patul germinativ şi a face semănăturile de toamnă. Agricultorii, cu băncile nu mai au relaţii, ele practică hoţia la drumul mare.

Reapariţia ciulinilor în măritul Bărăgan nu arată numai degradarea agriculturii, ci îndeosebi degradarea conducerii umane ajunsă să conducă agricultura.

Parafrazând, "unde agricultură nu este, nimic nu e", pentru că lipseşte metabolismul vieţii.

Domnul Constantin Chirilă:

"La muncă, nu la întins mâna după voturi!"

Guvernul actual are o răspundere faţă de societate, atât prin buna administrare a resurselor, cât şi una civică, prin pachete de măsuri care să reabiliteze greşelile din trecut. Este important să înţelegem faptul că sunt mulţi oameni cărora le convin vechile mecanisme şi un sistem legislativ neclar. Corupţia, traficul de influenţă, atitudinea balcanică a ploconirii în faţa unuia care deţine puterea, toate acestea sunt menţinute de legislaţia neclară. Noi, cei din PD-L, am înţeles că trebuie să facem schimbările necesare, nu doar pentru a ne alinia normelor europene, ci şi pentru a rezolva problemele cronice.

Legea salarizării unice creează conflicte artificiale. De ce? Întâi pentru că se apropie campania electorală, iar influenţa unor partide asupra liderilor sindicali este cunoscută. De aceea, se creează tensiuni nenaturale. Poate ca nu este forma ideala a legii, dar nici nu este normal să aplicăm formula românească: "Las-o, mă, că merge şi aşa". În ultimii 20 de ani, salariaţii bugetari s-au răsculat pe sectoare şi fiecare şi-a mai primit câte un oscior de ros, iar liderii sindicali s-au mulţumit cu ce au primit. Practic, ei se tem că, fără să pună la cale greve şi manifestaţii, nu îşi mai au rostul în fruntea organizaţiilor. Pe cale de consecinţă, s-ar pierde şi numeroase privilegii. Ştim cu toţii că bugetarii din toate sectoarele se uită unii în curtea celuilalt, la mărimea salariilor şi a sporurilor.

Cred că atitudinea corectă este aceea de a nu se bloca o iniţiativă necesară de ani buni. Sistemul unic da salarizare a bugetarilor nu este invenţia noastră. Statele avansate îl folosesc de mulţi ani şi totul merge strună. In România, când sa-l implementăm, mai bine îl blocăm. Şi, dacă se poate, să îl blocăm când vine campania electorală, e şi mai bine.

Nu suntem la şcoala de fete, ca să ne facem că nu ştim cum se derulează o campanie murdară. Sindicatele sunt folosite ca să arunce cu mizerie în partidul care îl susţine pe preşedinte, iar contracandidaţii lui Traian Băsescu să se laude că ei miros a micşunele.

PD-L a militat şi a obţinut pensia minima de 300 de lei, în timp ce chiar colegii de guvernare s-au codit să îşi dea acordul. Mă tem că pentru mulţi dintre cei din PSD, participarea la guvernare face parte doar dintr-un scenariu politicianist. Bun, este în regulă şi aşa, dar haideţi să ne mai uităm şi spre cei care ne-au ales şi care au nevoie de punerea în practică a promisiunilor electorale. În ţara asta se loveşte tot timpul în cel care chiar face treabă. De exemplu, programul "Prima casă". Probabil este perfectibil, dar, în loc să se dea sugestii, se dau voturi de blam. Vă întreb: nu cumva este mai bine să nu faci nimic? Nu cumva este mai bine să dai pachete în campanie şi apoi să nu îţi pese de oameni? Şi când vin sa iţi ceară ceva să le spui: "Te-am plătit, marş de aici"? Nu ştiu cum fac alţii, dar eu şi colegii mei nu suntem acest gen de politicieni.

Noi nu am uitat de unde am plecat şi ştim că, înainte de demnitari, rămânem oameni. Nouă nu ne este frică să scormonim printre fantomele trecutului şi să repunem lucrurile în matca lor firească.

Nu facem asta pentru noi, ci pentru copiii noştri. Acesta este câştigul alegerilor uninominale. A venit vremea ca oameni care nu sunt interesaţi de învârteli balcanice să se apuce şi să facă treaba.

Ştiu că guvernului actual i se impută că nu se uita la oamenii din "sistem". Dar, nu mă dumiresc dacă în Parlament şi la Guvern creăm legislaţie pentru cei din sistem sau pentru tot poporul. Cred că a sosit momentul în care să trecem peste povestea cu capra vecinului şi chiar să lucrăm în folosul oamenilor. Iar cine nu se simte în stare sau are alte interese, e liber sa plece acolo unde îşi poate face mendrele.

Sper doar că vom rămâne destui care nu au conştiinţa înroşită de visul de a fi reprezentanţii prin care poporul trăieşte bine, aşa cum încă îşi mai doresc mulţi dintre cei care ţin sub pat secera şi ciocanul pe care le-au fluturat zeci de ani, cu avânt muncitoresc.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Magazinele de vise"

În ultima perioadă de timp se constată existenţa unui număr sporit de magazine care vând substanţe psihoactive alternative la drogurile controlate, precum LSD, ecstasy, cannabis şi opiacee. Deşi substanţele oferite spre vânzare de magazinele sunt deseori numite "droguri legale" sau "droguri din plante", în unele ţări europene aceste droguri sunt reglementate de aceleaşi legi ca şi drogurile controlate şi pot atrage aceleaşi pedepse. Magazinele se specializează deseori în anumite tipuri de produse legate de droguri. De exemplu, unele vând mai ales accesorii legate de droguri, altele se specializează în ciuperci halucinogene sau "pilule pentru petreceri", în timp ce altele comercializează o gamă largă de substanţe din plante, semisintetice şi sintetice.

Problema se impune a fi rezolvată cu maximă atenţie, cu atât mai mult cu cât aceste magazine au invadat şi piaţa românească, iar produsele se comercializează liber la colţ de stradă, în licee, în discoteci, cluburi etc. Aici mă refer la "magazinele de vise" care au apărut în ultima perioadă în România, în mod special în oraşul Galaţi, după ce cineva şi-a dat probabil seama că nu toate plantele halucinogene sunt ilegale şi că amatorii de senzaţii nu mai trebuie să facă rost de "iarbă" pe sub mână.

Ierburile sunt recomandate ca fiind "psihoactive, relaxante şi euforice" şi "legale 100%". Aşa cum era prezentată probabil şi marijuana înainte de a fi scoasă în afara legii.

Oferta nu se limitează la ierburi, existând chiar şi câteva sortimente de aşa-zise pastile "ecstasy" şi ele, bineînţeles, garantat suta la suta legale. Desigur că nu se spune nimic despre efectele secundare ale acestor combinaţii de substanţe şi plante, dar folosite pentru consumul uman produsele pot fi toxice, pot provoca deviaţii de comportament, ameţeală, stupoare, confuzie şi fasciculaţii musculare. Consumul unor substanţe psihoactive noi poate avea implicaţii importante de sănătate, dar monitorizarea tendinţelor emergente este o provocare considerabilă.

Noile tipare ale consumului de droguri sunt dificil de detectat, deoarece, în mod tipic, ele apar pentru prima dată la niveluri scăzute şi în localităţi specifice sau în cadrul unor subgrupuri restrânse ale populaţiei. Puţine ţări au sisteme de monitorizare sensibile la acest tip de comportament, iar dificultăţile metodologice ridicate de monitorizarea acestui tip de consum de droguri sunt considerabile. Cu toate acestea, importanţa identificării noilor ameninţări potenţiale este larg recunoscută şi, drept răspuns direct la aceasta, Uniunea Europeană, prin Directiva Consiliului privind noile substanţe psihoactive, a elaborat un sistem de avertizare timpurie care furnizează un mecanism de răspuns rapid în cazul apariţiei unor noi substanţe psihoactive pe scena europeană a drogurilor.

În România, în acest moment, nu există un cadru normativ care să reglementeze comercializarea acestor produse din plante etnobotanice, acest aspect fiind favorabil comercianţilor de astfel de produse, care fac profit considerabil şi pun în pericol vieţile multor persoane.

Domnul Dan Bordeianu:

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a exprima un punct de vedere referitor la situaţia în care se află România.

Nimeni nu poate contesta existenta unei crize economice ale cărei dimensiuni sunt greu de identificat.

De asemenea, nu este de neglijat criza politica din România, în condiţiile în care cele două partide aflate la guvernare se atacă reciproc, iar sarcina guvernării se pierde undeva în neantul insultelor şi calomniilor. Peste toate acestea, criza economică şi cea politică, avem şi o criză de autoritate a statului.

Mass-media acordă spaţii largi unor relatări despre tot felul de infracţiuni săvârşite în miezul zilei, iar poliţia nu are nicio reacţie la afacerile cu arme ale fratelui Preşedintelui sau altele de acest gen. Peste toate acestea, vedem cum Poliţia îşi închide porţile, justiţia la fel, iar angajaţii din sistemul naţional de siguranţă sunt trimişi 14 zile în de concediu fără plată.

Doamnelor şi domnilor,

Oricât de propagandistic ar suna, nu pot să nu remarc faptul că niciodată în guvernarea liberală, aşa cum a fost ea, mai bună sau mai rea, România nu a trecut printr-o triplă criză. Acest fapt este confirmat de realităţile zilei: nivelul de trai scade în fiecare zi, sindicatele pichetează Parlamentul, partidele de la guvernare mimează democraţia, iar românii asistă, fără apărare, la jafuri armate produse în plină stradă.

De aceea, fac astăzi un apel către cei aflaţi vremelnic în fruntea ţării, să lase joaca şi să treacă la muncă.

Domnul Daniel Buda:

"Politizarea manifestărilor de la Ţebea"

Este o datorie de onoare de a ne cinsti eroii neamului, oameni care în vremuri de răstrişte n-au pregetat a-şi da suprema jertfă pentru libertate şi demnitate, pentru unitate şi credinţa strămoşească.

Comemorarea lui Avram Iancu la Ţebea este un simbol de recunoştinţă pentru virtuţile morale ale celor pentru care libertatea şi unitatea noastră a fost suprema datorie. Destinul celor care au luptat şi s-au jertfit pentru libertate şi demnitate, ne transmite forţa unui exemplu, morala unei lecţii de viată, învăţătura de minte a unui întreg popor, exemplul sacrificiului suprem pentru libertate. Lecţia de viaţă pentru noi trebuie să fie aceea a vigorii, a tăriei, a forţei pe care trebuie să le opunem cu toţii în calea oricărei uneltiri împotriva libertăţii şi demnităţii naţiunii române.

Din nefericire, pentru unii candidaţi la preşedinţie (Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor) sărbătoarea pentru comemorarea lui Avram Iancu a fost bun prilej pentru adunat voturi, presărat cu discursuri politico-electorale, cu atacuri la adresa adversarilor şi promisiuni de campanie, nicidecum unul de cinstire a celor căzuţi în Revoluţia de la 1848.

Pe scena "teatrului de la Ţebea", unde s-a jucat piesa "Cine este mai vorbăreţ pentru a fi preşedinte?", fiecare dintre actorii prezenţi şi-au intrat repede în rolul mult dorit, şi anume cel de preşedinte, unul promiţând atragerea de fonduri europene pentru ajutorarea populaţiei, altul contrazicându-l în direct ba că el este alesul, un altul care a vrut să arate cât de bine ştie istorie, pe scurt, o mizerie morală colectivă.

Corneliu Vadim Tudor şi Mircea Geoană au avut, de departe, cea mai interesantă "prestaţie", confruntându-se nestingheriţi în faţa mulţimii adunate să vadă înalţi reprezentanţi ai clasei politice româneşti în căutarea milei electorale.

Sigur, a fost un moment important pentru a bifa startul campaniei electorale, dând autografe pe cărţi poştale cu chipul candidatului, însă, consider că este inadmisibil ca cei care vor să ne reprezinte să se îndepărteze de reperele sacre ale istoriei cu atâta lipsă de decenţă. Manifestările de la Ţebea dedicate împlinirii a 135 de ani de la moartea lui Avram Iancu, o sărbătoare de care moţii sunt mândri, s-a transformat, din păcate, într-o manifestare dedicată promovării temelor politice, totul pentru a câştiga un capital electoral cât mai mare. Spre deosebire de toţi aceşti epigoni, apariţia Preşedintelui ţării a fost una decentă, demnă de statutul de şef al statului, cinstind cu smerenie antecesorii neamului românesc.

Lecţia de viaţă pe care ne-au dat-o eroii neamului este aceea că vor rezista timpului principiile şi nu conjuncturile, că vor dăinui caracterele, şi nu laşitatea, că vor triumfa valorile eterne şi lăuntrice ale poporului român, şi nicidecum cele aduse de pulberea împrejurărilor. Mă întreb câte din aceste valori au rămas pentru unii "vajnici" reprezentanţi ai clasei politice de astăzi?

Doamna Daniela Popa:

"Stadiul absorbţiei fondurilor europene după un an de criză"

După un an de la declanşarea crizei financiare globale, constatăm că economia românească face faţă din ce în e mai greu contextului tot mai complicat generat de nivelul deficitului bugetar, neîncrederea investitorilor străini, deprecierea monedei naţionale, diminuarea salariilor, încetarea creditării şi incertitudinea legată de situaţia politică a ţării.

În acest an, investiţiile străine au frânat brusc, iar absorbţia fondurilor europene este, până în prezent, sub pragul minim aşteptat. Conform datelor publice, banii românilor care muncesc în străinătate au fost principala sursă de finanţare externă, depăşind de peste trei ori nivelul investiţiilor străine directe.

Potrivit datelor Băncii Naţionale a României, în primele şapte luni din acest an, românii au trimis acasă 2,46 miliarde euro, cu o treime mai puţin decât anul trecut. Investiţiile străine directe s-au diminuat, ele fiind în luna iulie la numai 103 milioane euro. Este cel mai scăzut nivel din ultimii doi ani. La începutul anului 2009, investiţiile străine erau de 3 miliarde euro, jumătate din nivelul la care erau în perioada similară a anului 2008.

Ceea ce este şi mai alarmant este faptul că prognozele pe ultimele luni ale anului curent si ale anului 2010 indică faptul că ele urmează să se reducă foarte mult. Putem să avem un tablou şi mai clar al ineficienţei în domeniul atragerii acestor surse financiare dacă avem în vedere că valoarea acestor fonduri se ridică la 39 de miliarde euro, sume ce trebuie cheltuite până în anul 2013.

La instalarea actualei guvernări, fondurile europene erau considerate colacul de salvare şi o prioritate pentru Executiv, cu scopul de a compensa scăderea predictibilă a investiţiilor străine directe. Din păcate, se pare că nu s-a insistat pe accelerarea accesării acestor fonduri mai deloc. Entuziasmul primelor zile de guvernare a trecut iar rezultatele se observă: şomaj în creştere, nedemararea niciunui proiect de infrastructură de anvergură, lipsa unei strategii pe termen lung etc. Accesarea fondurilor structurale poate fi una dintre puţinele soluţii de redresare pe care le va avea România. Banii împrumutaţi de la diverse instituţii financiare internaţionale, cu un cost mult prea mare pentru populaţie, nu vor fi decât o soluţie de moment şi extrem de fragilă. De aceea, cred că eficientizarea accesării fondurilor structurale trebuie să devină cu adevărat o prioritate pentru orice guvern prezent sau viitor.

Domnul Nicolae Jolţa:

"Criza celor două Românii"

Presa ultimilor zile a relatat cazul fericit al angajaţilor Departamentului de Control al Premierului, care au fost răsplătiţi cu o majorare de 50% a salariilor. Am crezut că este o eroare, că cineva dezinformează. Este imposibil ca pe vreme de criză acută să aprobi, ca prim ministru al unei ţări în recesiune, o dublare a salariilor propriilor angajaţi. Însă m-am înşelat, salariile s-au mărit într-adevăr, sub pretextul respectării unor prevederi asumate de fostul premier.

Aşadar, ajung la concluzia că de fapt ţara asta este traversată de un alt fel de criză: cea de identitate. România s-a disociat în ţara privilegiaţilor şi ţara celorlalţi. Greul este dus doar de una dintre Românii, în vreme ce cealaltă cheltuie banii pe salarii «nesimţite», pe ştiri plătite la televizor, pe maşini scumpe şi alte toane ale fidelilor noii conduceri. De ce le spun aşa? Pentru că cei cărora li s-a mărit salariul sunt aceiaşi care au semnat în primăvară angajamentul de loialitate faţă de premier, condiţie esenţială la angajare în Departamentul de Control. Nu mai amintesc aici neconstituţionalitatea gestului, discriminarea făcută şi actul de nedreptate dovedit în instanţă. Am vrut doar să ştiţi despre cine vorbim.

Stimaţi colegi,

Eu nu ştiu din care Românie faceţi parte, dar vă sfătuiesc să evaluaţi de acum înainte la modul cel mai serios propunerile acestui Guvern al minciunii şi demagogiei! Limbajul dublu şi avantajele acordate în funcţie de angajamente de loialitate sunt de-a dreptul condamnabile.

Cum poţi cere românului care câştigă 3, 4 sau 5 milioane lei vechi pe lună să strângă cureaua şi tu să te întinzi la cheltuieli fără număr? Cum pretinzi solidaritate în criză, când tu majorezi preferenţial salariile deja mărite ale propriilor angajaţi?

Ştiţi, întâmplarea asta îmi aminteşte o fabulă cu o morală tristă: câinele vroia egalitate, dar numai cu cei mari.

Vă mulţumesc şi încă aştept normalitate în ţara asta! Măcar în România noastră, a crizei autentice.

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Emil Boc s-a angajat să apese pe pedala acceleraţiei"

Venind în întâmpinarea multor "de ce-uri" referitoare la obstinaţia cu care Guvernul eludează constant dezbaterea parlamentară, atât de necesară, şi recurge, invariabil, la angajarea răspunderii guvernamentale - o prerogativă de care guvernul Boc abuzează -, premierul clarifică cu o uimitoare "sinceritate" acest lucru, în cadrul unei emisiuni televizate: "De ce credeţi că am luat această decizie de a asuma răspunderea Guvernului pe trei mari proiecte de lege? Pentru că am observat că fără să apăs pe această pedală a acceleraţiei nu se întâmplă nimic. Adică risc să am un an de mandat şi să mă aflu, din perspectiva legilor de reformare a statului, în aceeaşi situaţie ca anul trecut".

Înţelegem din declaraţiile sale că s-ar fi putut, într-adevăr, ca aceste legi extrem de importante pentru societatea românească să urmeze siajul pe care-l parcurge orice proiect de lege, dar nu mai era timp de aşteptat pentru... actuala guvernare. Conform variantei oficiale, Guvernul Boc - intrat în vrie pentru că se apropie un an de mandat iar bilanţul realizărilor excelează la capitolul minusuri -, trebuie să recurgă la aceste artificii, cu repercusiuni atât de importante în plan social, tocmai pentru a justifica şi valoriza primul an de mandat.

Aplicând teoria reducţiei, adevărul este cu mult mai simplu: iminenţa campaniei prezidenţiale reclamă, în viziunea premierului, urgenţa "apăsării pe pedala acceleraţiei". Acest lucru a avut un efect de bumerang, premierul neputând anticipa faptul că cele trei pachete de legi pe care Guvernul îşi angajează răspunderea - educaţie, salarizare unică şi reducerea cheltuielilor -, agreghează, nepartinic şi uniform, nemulţumirea tuturor celor vizaţi de ele. Sau poate l-a anticipat şi a făcut-o în cunoştinţă de cauză dacă punem preţ pe aserţiunea filosofică a premierului la postul public de televiziune: "Paradoxul Legii unice de salarizare poate consta tocmai în aceea că nemulţumirea tuturor poate arăta că poate fi o lege bună. O lege care mulţumeşte pe unii şi nemulţumeşte pe alţii nu este benefică". Aplicând, prin extrapolare, acelaşi set de principii şi la celelalte două legi din pachet, premierul poate sta liniştit. Întregul pachet de legi propus pentru angajarea răspunderii întruneşte acest paradox, din fericire pentru Emil Boc, "benefic": contestare generalizată.

Problema domnului Boc este că a apăsat prea tare pedala acceleraţiei în dorinţa de a recupera timpul pierdut, iar acest lucru a provocat accidente sociale grave. Ceea ce s-a reuşit poartă o singură denumire: carambol social. Nimeni nu este de acord cu nişte legi realizate cu viteza impusă de premier. Categoriile sociale sunt asmuţite una împotriva celeilalte, antagonizate. În mod neprevăzut, nemulţumirea s-a generalizat şi a născut coeziune, concretizată prin anunţarea unei mari greve generale pe 5 octombrie. Exasperaţi şi confuzi, sindicaliştii, prin vocea preşedintelui Federaţiei "Spiru Haret", Gheorghe Izvoranu, sintetizează: "Nimeni nu mai înţelege ce este în momentul de faţă în capul premierului Boc".

Toate aceste decizii sunt dublate şi de dorinţa exprimată a domnului Boc de a nu mai sta în funcţia de premier "pentru a face animaţie". Când apeşi pe pedala acceleraţiei trebuie să te asiguri că nu eşti într-un blocaj, altfel, această acţiune devine extrem de riscantă.

Domnul Teodor Atanasiu:

«"Prima casă" doar reclamaţii în masă»

Domnul Boc ne prezenta triumfător cu câteva luni în urmă, plin de optimism şi mândrie excesivă, ineditul proiect "Prima casă", care prefigura, susţinea pe atunci dumnealui, un mare succes în ceea ce priveşte rezolvarea problemei locuinţelor pentru tineri şi chiar revigorarea sectorului imobiliar, precum şi deblocarea creditării.

Acum, premierul se plânge că numărul mare de reclamaţii venite din partea nemulţumiţilor care au accesat programul respectiv i-au blocat mail-ul şi cere celui responsabil de program să-şi facă datoria.

Mă întreb cât de bine a fost gândit şi organizat acest program atât de intens creditat ca principala măsură anticriză a guvernului Boc dacă, din primele sale luni de derulare, oamenii interesaţi de a beneficia de acesta se confruntă cu o mulţime de piedici care îi fac să-şi piardă răbdarea, timpul şi banii, şi aşa foarte puţini în această perioadă inflamată de şomaj, scădere economică şi acute lipsuri financiare.

Succesul garantat de domnul Boc, odată cu iniţierea mult lăudatului său program "Prima casă" s-a concretizat, până în prezent, într-un vulcan de nemulţumiţi, aduşi la disperare de nepăsarea şi încurcăturile celor implicaţi oficial în derularea acestuia.

Vă întreb, domnule prim-ministru, de ce nu aţi monitorizat temeinic acest program atunci când el se afla încă în faza de proiect, dacă tot mizaţi ca acesta să reprezinte principala măsură de relansare economică a mai multor sectoare şi aţi grăbit lansarea lui la apă în orice condiţii, indiferent de consecinţe, chiar dacă aţi fost avertizat că se poate scufunda după primul minut de plutire pe valurile euforiei guvernamentale?

Este limpede acum că nu rigurozitatea programului şi înlăturarea a cât mai multor eventuale blocaje şi inadvertenţe a contat în realitate, ci doar demonstraţia demagogică ieftină că aceasta este soluţia salvatoare, trâmbiţată pentru a crea un eveniment de prime-time cu impact mediatic intens folosit pentru a masca lipsa măsurilor anticriză absolut urgente.

Cât de bun şi de perfect este acest program aducător de case ieftine şi de bani în sectorul imobiliar şi cel bancar dacă deja îi face pe oameni să se confrunte cu o procesare extrem de greoaie a dosarelor de creditare, ce are ca şi consecinţă pierderea sumelor plătite în avans pentru cumpărarea locuinţelor sau a documentelor înaintate. Termenul de 5 zile de soluţionare a solicitărilor de garantare a fost de la început extrem de nerealist şi nu a făcut decât să aducă în ring o luptă surdă între beneficiari, bănci şi fondul de garantare, fiecare fluturându-şi dreptatea pe tabela de punctaj, fără a avansa în vreun sens pe terenul soluţiilor concrete.

Oamenii acuză că aşteaptă un răspuns interminabil de la fondul de garantare, că au dosare depuse şi pierdute de mai multe ori de angajaţii acestuia, că pierd banii din antecontracte depăşite ca termen, că băncile nu-şi respectă bunele intenţii declarate în media, dar nepuse în practică în realitate. Fondul de garantare se plânge că nu are suficient personal şi dotări şi că băncile sunt de vină pentru răspunsurile întârziate peste limita răbdării beneficiarilor.

Un adevărat lanţ al slăbiciunilor, creator de încălcări repetate ale legii şi mai ales al bunului simţ al celor care s-au lăudat că pun în practică cel mai "performant" program de facilitare a achiziţionării de locuinţe ieftine şi au ajuns acum să-şi arunce unii altora vinovăţia incompetenţei.

Oamenii nu au sperat decât ceea ce li s-a vehiculat cu mâna pe inima guvernamentală: punerea programului "Prima Casă" în aplicare de către Guvernul Boc să respecte întocmai promisiunile făcute: eficienţă garantată şi ajutor real pentru cei care nu au avut până în prezent acces la o locuinţă.

Domnul Teodor Atanasiu:

«Singura "realizare" a guvernului Boc: falimentul în masă al mediului privat şi public»

Impozitul forfetar instituit cu încăpăţânare de ministrul Pogea ca singura soluţie salvatoare a scoaterii la lumină a evazioniştilor şi scăderea accentuată a economiei, scădere ce a avut ca sursă principală inexistentul prim-ajutor acordat de guvernul Boc în cele nouă luni de guvernare au adus România şi mediul economic privat la falimentul în masă!

Toate aşa-zisele măsuri reformatoare ale guvernanţilor roşii-portocalii nu au avut ca rezultat decât o influenţă nefastă asupra mediului economic privat şi în special a întreprinderilor mici şi mijlocii şi au condus la creşterea numărului firmelor închise în perioada ianuarie-august 2009, cu aproape 1200% faţă de perioada similară din anul 2008!

Introducerea acelui fatal impozit minim în vreme de criză şi scăderea economică au contribuit la suspendarea activităţii a peste 100.000 de societăţi comerciale, în primele opt luni ale acestui an, de aproape 12 ori mai multe decât în aceeaşi perioada a anului trecut.

Asistăm acum la regretele guvernanţilor că au luat astfel de decizii fiscale neinspirate, pe care la vremea implementării lor le lăudau cu mare emfază, dar le amintim că cenuşa pe care şi-o pun tardiv în cap nu are valoare nici morală, nici economică deoarece atunci când au fost atenţionaţi că soluţia ar fi fost cu totul alta, şi anume o scădere a impozitelor şi a CAS, facilităţi pentru încurajarea angajărilor, a plăţii la timp a impozitelor sau a investiţiilor etc., măsuri care fuseseră deja întreprinse de fostul guvern liberal, domnul Boc, în calitate de premier învestit cu toată încrederea cotrocenistă, a avut grijă să anuleze imediat orice urmă de măsură liberală de teama solicitării vreunui "brevet de invenţie" ulterior.

Efectele măsurilor imprudente, cu iz populist şi rezultate dezastruoase, se pot cuantifica foarte simplu, statistic: 105.537 societăţi comerciale şi-au suspendat activitatea în perioada ianuarie-august 2009, faţă de 8241 de suspendări de activitate înregistrate în aceeaşi perioadă a anului trecut. Totodată, numărul dizolvărilor voluntare a crescut în această perioadă la 13.270, în creştere cu 512,37%, faţă de 2167 dizolvări înregistrate în perioada similară a anului 2008.

Din păcate, şi sectorul public se află în mare dificultate. Peste 3000 de companii din portofoliul Ministerului Economiei şi al AVAS sunt în prezent în incapacitate de plată din cauza crizei şi a incompetenţei actualilor guvernanţi, lipsiţi de orice iniţiativă benefică economiei româneşti, în această situaţie critică aflându-se companii din majoritatea industriilor autohtone.

Şi ca totul să fie "perfect", Guvernul Boc mai are în plan unele "măsuri de relaxare fiscală", dar, aşa cum ne-a obişnuit deja, valabile, şi de această dată, doar pe hârtie şi luate mult prea târziu: neimpozitarea profitului reinvestit de la 1 octombrie, cu efecte undeva pe la anul, dacă va mai avea cine şi ce să reinvestească în aceste vremuri, când falimentul pe bandă rulantă a devenit principala "măsură" susţinută de acest guvern.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Ecaterina Andronescu, prea obosită pentru a fi ministru?!"

Începutul noului an şcolar este marcat de dispute privind legile educaţiei şi ale salarizării unitare, supărările cadrelor didactice, mai ales din cauza grilei de salarizare, fiind atât de mari încât au hotărât să boicoteze toate festivităţile din 14 septembrie. Cadrele didactice sunt nemulţumite de salariile pe care le vor avea după promulgarea noii legi, în condiţiile în care primiseră promisiuni că vor câştiga mai mulţi bani prin legea de salarizare unitară, după ce un act normativ aprobat în Parlament care le dădea dreptul la majorări salariale nu a mai fost aplicat.

Pactul dintre formaţiunile sindicale pare să lase clasa politică fără capitalul electoral şcolar. Poate, pentru prima dată, sloganul "învăţământul, prioritate naţională", cea mai mare gogoriţă a electoratului, nu va mai fi auzit, după cum spunea unul dintre liderii sindicali.

La o zi după deschiderea noului an şcolar, Guvernul vrea să-şi asume în faţa Parlamentului mai multe legi, printre care şi cele ale educaţiei naţionale. Pentru a primi drept de autor pe aceste legi s-au "bătut" atât actualul ministru al educaţiei, social-democratul Ecaterina Andronescu, cât şi alţi doi foşti ocupanţi ai fotoliului din strada General Berthelot, liberalul Cristian Adomniţei şi democratul Mircea Miclea.

În legea educaţiei naţionale, unele instituţii din subordinea Ministerului Învăţământului au fost uitate, autonomia universităţilor a fost încălcată, iar doctoranzii sunt discriminaţi. În schimb, trei articole reglementează apariţia unor licee de informaţii şi securitate naţională. Casa corpului didactic, centrele de asistenţă pedagogică nu apar. La fel şi Statutul părintelui. Nu există nici măcar o precizare prin care să fie trecut în Carta şcolii. Personalul nedidactic este amintit ici-colo, iar cinci articole fac trimitere la actualul Statut al cadrului didactic care se va abroga odată cu intrarea în vigoare a acestei legi.

Nereguli apar şi la capitolul care legiferează învăţământul superior. Rectorul Academiei de Studii Economice, Ion Roşca, crede că proiectul Guvernului "este abia o primă formă de la care poate pleca o dezbatere publică. De aici încolo se poate lucra la o lege simplă. Este o lege necoerentă şi din care nu rezultă reforma. Este o lege care încearcă să ne dea şi metodologii şi ne bagă în prea multe amănunte. Este de fapt o colecţie a tuturor legilor care guvernează în acest moment învăţământul, plus ce proiecte s-au mai scris". Rectorul anunţă că legea va fi modificată imediat după intrarea în vigoare, pentru că ne va crea greutăţi în management: "De exemplu, universităţile sunt instituţii cu venit integral propriu, însă în legea salarizării unitare noi suntem unităţi bugetare, ceea ce nu este adevărat, dar îmi poate conveni. Mie, Ministerul Educaţiei nu-mi plăteşte salariile, ci serviciile pe care le ofer unui student. Primesc o sumă pe cap de student. Suma asta nu o primesc doar de la Guvern, ci şi de la student sau de la o companie. Eu nu mă duc cu statele de plată la nimeni, dar dacă voi deveni instituţie bugetară, atunci voi merge cu ele la minister, unde voi cere 55 de miliarde de lei pentru plata salariilor cadrelor didactice, nu 40 de miliarde cât îmi dă acum pentru instruirea studenţilor bugetari. Fondul meu de salarii este în total de 110 miliarde, în care intră şi plata pentru studenţii cu taxă", explică rectorul de la ASE.

Consiliul Legislativ atrage atenţia că autonomia universitară poate fi încălcată prin noua lege a educaţiei, dând posibilitatea Guvernului să suspende rectorul unei universităţi. Sau "Admiterea în învăţământul superior se organizează pe baza unei metodologii elaborate de fiecare instituţie de învăţământ superior. În acelaşi timp, alineatul 17 al articolului 75 dă posibilitatea şi Ministerului Educaţiei să elaboreze metodologiile de admitere", se arată în avizul Consiliului Legislativ. Un alt articol greşit este articolul 92 care "instituie discriminarea, acordând dreptul la concediu de studiu fără plată numai doctoranzilor de la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă şi numai celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniile menţionate de lege". Consiliul Legislativ a făcut Guvernului aproape 90 de observaţii şi propuneri care trebuiau corectate până la asumarea răspunderii.

Ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, se justifică cu privire la înfiinţarea liceelor de spioni prin legea educaţiei naţionale. "Acele articole sunt de fapt de la învăţământul superior, nu de la preuniversitar. Doamne fereşte, că nu am înnebunit acum la bătrâneţe! Cel care a făcut redactarea a preluat titlul ca atare. Dar dacă aş fi văzut mai devreme, nu se ajungea până aici. Am citit de trei ori legea asta, dar nu ştiu cum, Doamne iartă-mă, mi-a scăpat. Probabil m-am axat pe alte probleme şi de la oboseală", spune ministrul educaţiei.

Dacă sunteţi obosită, doamna ministru vă invităm să staţi numai la catedră, că poate lăsaţi ministerul cuiva odihnit!

Domnul Marin Almăjanu:

"Turismul electoral, susţinut din nou cu toate eforturile de premierul Boc"

Deşi la alegerile europarlamentare din luna iunie a acestui an s-a demonstrat cu date clare că turismul electoral a fost practicat în masă de ambele partide aflate la guvernare, în judeţe în care obiectivele turistice lipsesc cu desăvârşire şi, mai mult decât atât, PSD şi PD-L s-au acuzat la vremea respectivă destul de vehement de acţiuni organizate minuţios în acest sens, lucrurile rămân cu bună-ştiinţă în acelaşi stadiu: de ignorare a acestui fenomen sau mai bine-zis de încurajare guvernamentală a acestui tip de practici ilegale.

Săptămâna trecută, în cadrul audierilor din comisiile reunite de apărare ale Parlamentului, un general din cadrul STS a declarat că a făcut Guvernului şi premierului Boc, în urmă cu ceva timp, o propunere de instalare a unui soft extrem de eficient în ceea ce priveşte depistarea imediată a votului multiplu. Acest lucru se putea pune în practică prin următorul procedeu: în secţiile de votare dotate cu calculatoare se transmiteau instantaneu spre un "centru" CNP-urile celor care votau, iar în cazul în care cineva mai vota cel puţin o singură dată, persoana în cauză era identificată instantaneu. Pentru secţiile care nu beneficiau de calculatoare, CNP-urile urmau să fie transmise prin SMS şi în 20 de secunde se putea afla şi identifica votantul dublu. Pentru ca sistemul să fie operaţional erau necesare 9.000 de calculatoare şi 3.300 de telefoane mobile. Deci nu se punea problema unor cheltuieli fantastice pentru a se invoca cuvântul de serviciu: "criza". Se puteau utiliza dotările din şcoli. Dar lipsa de voinţă de a concretiza un astfel de proiect pentru a da legitimitatea necesară unor alegeri atât de importante a fost evidentă deoarece propunerea a fost refuzată categoric de către actualul premier.

Ce să înţelegem prin această atitudine a domnului Boc lipsită clar de preocuparea proliferării fraudelor electorale prin utilizarea votanţilor în mai multe localităţi? Doar că turismul imaginar al doamnei Udrea este principala grijă a guvernului pe care-l conduce, şi mai nou, turismul electoral este încurajat cu bună-ştiinţă în grădina dumnealui, deşi mai ieri striga cât îl ţineau plămânii cât de frauduloşi sunt cei de la PSD. "Operaţiunea autobuzul", "turism electoral", "vot multiplu" au fost noile expresii "introduse" în limbajul electoral de Emil Boc şi colegii săi la alegerile din noiembrie 2004!

Acum, acelaşi domn Boc "rezolvă" situaţia creând o reală posibilitate de fraudare a alegerilor, "oferindu-ne" în dar recenta ordonanţă de urgenţă ce a completat Legea alegerilor prezidenţiale, care a reînfiinţat secţiile speciale de votare pentru alegătorii care în ziua alegerilor nu se află în localitatea de domiciliu.

Prin acest demers nu pot să constat decât faptul că premierul în funcţie uită de la mână până la gură ce susţine de la o campanie electorală la alta. În 2004, domnul Boc acuza cu violenţă acest mod permisiv al votului multiplu instituit atunci de guvernul Năstase şi acum utilizează aceleaşi practici incriminate.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Doamna Udrea promovează turismul fluierând la salvamari şi sfidându-i pe români"

Am constatat zilele trecute că PSD regretă amarnic că a fost de acord în decembrie 2008 cu înfiinţarea unui minister al turismului, special creat atunci pentru doamna Udrea de către premierul Boc, îndrumat părinteşte în acest sens de tatăl spiritual de la Cotroceni.

Este cam tardiv pentru regrete, având în vedere că acest minister a beneficiat de un număr destul de mare de angajaţi, în timp ce se pune problema reducerilor drastice de personal în sectorul bugetar, de sume importante de bani utilizaţi, din păcate, doar pentru promovarea imaginii personale şi contracte fără licitaţii şi de numeroase facilităţi de tot felul din partea şefului de guvern, când a fost vorba de împărţirea "tortului" bugetar, atunci când alte ministere cu greutate, cum sunt educaţia, sănătatea, agricultura, transporturile, nu au avut de ales când a fost vorba de tăierea fondurilor pentru că trăim în vremuri de criză, nu-i aşa?

Dar cum se face că această criză nu poate fi suportată de către toţi guvernanţii cu acelaşi tip de sacrificiu când vine vorba de împărţirea banilor publici? Nu sunt bani, ne spune cu mare regret, aproape fiecare ministru în parte când se pune problema măcar a unei singure realizări palpabile în toate aceste luni de guvernare PSD - PD-L. Tăiem de la investiţii în infrastructură, spitale şi medicamente, şcoli şi grădiniţe pentru ca doamna Udrea să poată plăti din bani publici, fără licitaţie, sume grele unor televiziuni care o fac vedetă în prime-time atunci când fluieră, călăreşte, învaţă să meargă cu bicicleta sau face pe arbitru salvamarilor, fluierându-i pentru o nouă ordine în turism. "Promovăm" doar România şi turismul românesc încălecând, descălecând şi fluierând când se mai iveşte o ocazie televizată.

Am asistat de curând la tot felul de săgeţi mai mult sau mai puţin otrăvite, comice sau chiar halucinante, aruncate dintr-o tabără sau cealaltă a coaliţiei, cu ţintă sau scut orientate cu predilecţie în ceea ce priveşte cel mai important, mediatizat şi apărat ministru al guvernului Boc. Nimeni alta decât doamna ministru Udrea! Se ţese cu mare înverşunare o pânză de păianjen în jurul acesteia de către guvernanţii portocalii, speriaţi că locatarul de la Cotroceni le poate imputa vreo fisură prin care s-ar putea uita comisia parlamentară care o anchetează.

Şi toate aceste eforturi conjugate cu mari sacrificii de către guvernanţi şi membri marcanţi de partid democrat-liberal, fie că o au sau nu la inimă pe doamna în cauză, sunt realizate cu un hei-rupism demn de cartea recordurilor ca mobilizare şi agitaţie, cu preţul încălcării oricărei limite a absurdului, în cei 20 de ani de după revoluţie.

Mă întreb de ce guvernanţii portocalii, în frunte cu premierul Boc, nu fac asemenea eforturi şi în ceea ce priveşte faptele guvernamentale, măsurile pe care ar fi trebuit să le întreprindă până acum pentru a scoate ţara şi economia românească din impas? Să fim serioşi, este atât de ocupat acest guvern...

Constatăm cu stupoare cum un ministru de finanţe al guvernului Boc nu are altă preocupare în aceste vremuri tulburi pentru economia ţării decât să sustragă de la registratură documente pe care ministerul ce-l coordonează le trimite Parlamentului, iar când se află în media că acele documente sunt incriminatoare pentru doamna Udrea, dumnealui are timp să iasă intempestiv în conferinţă de presă, special ca avocat al apărării distinsei doamne şi să-şi justifice gesturile uluitoare. Un preşedinte de Cameră vrea să desfiinţeze o comisie de anchetă a Parlamentului aprobată în Plenul acestei Camere doar pentru că doamna mai sus menţionată o considera ilegală. Acelaşi preşedinte de Cameră dă din colţ în colţ când în Parlament se fac înregistrări ilegale şi nu poate justifica o astfel de faptă absolut abracadabrantă pentru orice alt stat din Europa.

Şi în tot acest timp, doamna Udrea încalcă în calitate de ministru Constituţia, încalcă Legea răspunderii ministeriale, încalcă Regulamentul Camerei Deputaţilor prin faptele sale şi motivează aceste încălcări flagrante prin susţinerea aberantă a ilegalităţii comisiei de anchetă în continuare, deşi Biroul permanent al Camerei Deputaţilor condus de doamna Roberta Anastase, colega sa portocalie, declară încă o dată că această comisie este legală.

Avem un stat de drept în care un ministru îşi permite să eludeze legea făcând şi un mare spectacol din acest comportament şi, mai mult decât atât, ne ia peste picior pe noi, toţi românii, spunându-ne nonşalant că mai bine i-am ridica o statuie pentru că dumneaei a făcut chiar economii la ministerul pe care îl conduce.

Şi nimeni nu ia atitudine, nici preşedintele, nici premierul şi nici celelalte instituţii abilitate. Ce pot înţelege românii din toată această mascaradă? Doar că vechiul proverb românesc "Unde-i lege nu-i tocmeală" nu este valabil sub nicio formă pentru doamna Udrea pentru că îi este permis acest lucru chiar de către cei care ar fi trebuit să ia imediat atitudine: preşedintele şi premierul, aşa cum au făcut-o atunci când a fost vorba despre alte persoane aflate în funcţia de ministru.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Educaţia nu este nici temă electorală, nici sarcină de partid"

După două decenii de bâlbâieli şi incertitudini, noul an şcolar s-a deschis sub semnul aceloraşi frământări şi nemulţumiri. Dascălii ameninţă cu proteste, iar fondurile alocate învăţământului sunt insuficiente. Mii de şcoli nu au primit avizul sanitar. Numai în judeţul Dolj, 285 de unităţi şcolare - din totalul de 757 - funcţionează fără autorizaţie sanitară.

În jur de 4.300 de şcoli şi grădiniţe din ţară sunt în plin şantier. Ministerul Educaţiei are datorii de peste un miliard de euro către constructori. Fostul ministru al educaţiei, Cristian Adomniţei, a emis hotărâri de guvern prin care a angajat o sumă de aproape 4 ori mai mare decât bugetul ministerului la capitolul cheltuieli de capital pe anul 2009. Cele mai multe contracte de lucrări la şcoli şi grădiniţe au fost înregistrate în judeţul Iaşi, unde a candidat fostul ministru.

Vorbim despre reformă, dar în centrul atenţiei nu sunt elevii şi profesorii, ci calculele electorale făcute la Cotroceni. Şcoala a ajuns să fie în slujba politicii!

Sistemul românesc de învăţământ a rezistat la peste 10 "reforme" în două decenii. S-au schimbat planurile de învăţământ, tipurile de examene, politicile educaţionale, dar niciun proiect nu a fost dus la bun sfârşit. Legea învăţământului a fost modificată de 140 de ori în 14 ani! Fiecare ministru al educaţiei a vorbit despre reformă, a avut numeroase iniţiative şi o viziune diferită despre cum ar trebui să arate învăţământul românesc.

Problema educaţiei este una de viziune. Care este obiectivul principal al reformei? Ce şi cum îi învăţăm pe copiii de azi? Pentru ce îi pregătim? Care sunt cerinţele minime, general definite, pe care trebuie să le îndeplinească absolventul? Care este măsura unui sistem de educaţie?

Doar formulând aceste întrebări, este clar că o reformă reală a sistemului de învăţământ ar fi meritat o dezbatere mult mai profundă, o luptă de idei.

Prevederile Legii educaţiei naţionale îşi vor produce efecte asupra mai multor generaţii de tineri. Nu avem voie să greşim, promovând peste noapte un pachet legislativ făcut pe genunchi. Nu ne putem permite să mai schimbăm legea de 140 de ori în următorii ani şi să vorbim încă un cincinal despre importanţa educaţiei şi idealurile unei reforme, despre lipsa banilor şi a reperelor, despre fraude la bacalaureat şi teze, despre educaţia "încropită", şomeri cu diplomă şi doctorate acordate pe bandă rulantă.

Nu ne putem permite nici un compromis când este vorba despre educaţie, despre viitorul copiilor noştri. Reforma nu începe cu cineva şi se sfârşeşte cu altcineva, indiferent cine este premier sau cine este ministru al educaţiei.

În ultimii ani, există o tendinţă clară de asigurare a unor repere şi standarde comune la nivel european în materie de educaţie. Trebuie să avem în vedere acest lucru pentru că suntem cetăţeni europeni. Trebuie să ne întrebăm încotro vrem să mergem. Societatea viitorului este o societate a învăţării. Investiţia în educaţie este o investiţie în viitorul naţiunii, pentru că educaţia creează şansa de a-ţi croi un drum în viaţă.

Educaţia nu este nici temă electorală, nici sarcină de partid, nici câmp de experimente pentru preşedintele ţării.

Oamenii ne-au votat, în mod uninominal, pentru a-i reprezenta şi pentru a dezbate aici, în Parlamentul României, legile importante ale ţării.

PSD a făcut toate eforturile pentru a discuta Legea educaţiei naţionale şi toate legile importante cu sindicatele, cu profesorii şi părinţii, cu angajaţii din sectorul de stat.

PSD este deschis dialogului cu toţi partenerii sociali şi considerăm că principala noastră datorie este să facem legi bune. Iar legile bune nu conduc la proteste de stradă, ci sunt acceptate şi apreciate de cetăţeni.

PSD îşi rezervă dreptul să corecteze, în următoarele şase luni, Legea educaţiei naţionale şi Legea privind salarizarea unitară prin amendamente în Parlament, în urma discuţiilor cu partenerii sociali.

Domnul Florin Ţurcanu:

«Guvernul "reformator"»

După o vară fierbinte, atât la propriu cât şi la figurat, urmează un început de toamnă la fel de fierbinte. Trecând peste comisiile Ridzi şi Udrea, ajungem inevitabil la momentul în care Guvernul îşi va asuma răspunderea pentru trei pachete de legi, după cum urmează: Legea salarizării unice, Legea educaţiei şi Restructurarea agenţiilor guvernamentale.

Legea salarizării unice a stârnit numeroase dispute care de care mai aprinse. Justiţia îşi cere drepturile celei de-a treia puteri în stat, potrivit art.1 alin.(4) din Constituţia României din 2003: "Statul se organizează potrivit principiilor separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în cadrul democraţiei constituţionale". Conflictele de muncă vor continua atâta timp cât puterea judecătorească nu-şi va primi drepturile ce i se cuvin.

Salarizarea cadrelor didactice este din nou un vis! Se pare că realitate nu va fi niciodată atâta timp cât această categorie socială va fi desconsiderată. De ce nu se ia în calcul importanţa acestora? Trecând peste toate, unde am fi ajuns dacă la baza educaţiei noastre n-ar fi fost un educator, un învăţător sau profesor?! N-am fi ajuns niciodată preşedinte, prim ministru, judecător sau altă categorie socială favorizată din punct de vedere salarial.

Sistemul sanitar, de asemenea defavorizat financiar, este lăsat mereu pe ultimul plan. De ce? Pentru că în concepţia unora suntem un popor fără niciun fel de probleme şi cu atât mai puţin probleme de sănătate. Pentru că nu avem nevoie de medici şi asistenţi pe salvare, în sălile de operaţie, în cabinetele şcolare sau ale medicilor de familie.

Ce concluzii putem trage din această stare de indolenţă a guvernului? Specialiştii români sunt buni pentru alte ţări din spaţiul Uniunii Europene, dar nu şi pentru ţara lor de origine!

O altă lege la fel de disputată este cea a educaţiei. Dacă cadrele didactice sunt cei mai defavorizaţi dintre bugetari de ce nu s-ar afla şi produsul muncii lor în aceeaşi situaţie?! Proiectul de lege care dorea să reformeze învăţământul românesc, în loc să fie un pas înainte este un mare pas înapoi. Din nefericire pentru elevi şi părinţii lor, din textul legii nu rezidă o viziune reformatoare a sistemului. Demagogia este cea care predomină şi cea care va fi folosită în campania electorală ce se apropie. Spre exemplu, se oferă 500 de euro fiecărui copil! Nu sunt calculate însă sutele de mii de euro date din bugetul de stat, impactul socio-economic, ca să nu mai vorbim de utilitatea acestor demersuri, care sunt populiste, dar nesustenabile într-o Românie deplorabilă din punct de vedere economic (500 euro×200000 elevi reprezintă 100000000 euro).

Proiectul de lege are darul, prin dimensiunile lui incomensurabile, de a descuraja până şi angajaţii din sistemul de învăţământ să-l consulte, cu atât mai puţi să-şi însuşească legea. A plecat de la formatul unui Cod, care cuprinde, de regulă, mai multe legi în domeniu, şi a rămas o lege a educaţiei, în interiorul ei găsindu-se şi legi care nu normează şi nu standardizează procesul formativ-educativ.

În cadrul proiectului prezentat se regăsesc cel puţin 12 metodologii şi regulamente de organizare şi funcţionare, precum şi regulamente de ordine interioară. Acestea sunt norme, cutume care se stabilesc plecând de la lege, dar nu în interiorul legii!

În ceea ce priveşte restructurarea agenţiilor guvernamentale, aşa cum s-a hotărât în şedinţa de guvern din 5 august 2009, guvernanţii au calculat economii la buget de aproximativ 150 milioane euro! În principiu, în subordinea Guvernului sunt 226 de agenţii guvernamentale. Prin desfiinţarea, fuziunea sau comasarea acestora de la 226 se va ajunge la 107. De unde vin economiile? Se vor elibera 9.200 de posturi, fapt ca va duce la o economie de 50 milioane euro! Nu s-a explicat însă termenul "eliberare". Dacă presupunem că acest termen este echivalent cu cel de şomaj, probabil că economia estimată de Guvern se va reduce la jumătate. Cealaltă parte a economiei, cea de 100 milioane euro, va reieşi din preluarea de către stat a Agenţiei pentru Cadastru şi a Inspectoratului de Stat în Construcţii. Încasările care vor veni la bugetul statului, precum şi diminuarea salariilor angajaţilor vor contribui la economia mai sus menţionată.

Voi încheia prin a "saluta" decizia guvernului de a da, în perioada octombrie-decembrie 2009, concedii fără plată tuturor bugetarilor, fără a ţine cont de efectele acestuia, şi sperăm ca pe viitor deciziile guvernaţilor să fie luate în interesul societăţii româneşti, fără a se ţine cont de dorinţele şi interesele diverselor grupuri.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Legea salarizării condamnă profesorii să rămână la coada sistemului bugetar"

Partidul Naţional Liberal este solidar cu profesorii şi le înţelege frustrările şi aspiraţiile referitoare la grila unică de salarizare. Actualul Guvern PD-L-PSD condamnă dascălii, prin Legea salarizării, să rămână codaşii sistemului bugetar românesc. Dorim să avem ocazia, cât de curând, să devenim parteneri ai unei puteri care să înţeleagă menirea şi aprecierea justei valori a profesorilor. Totodată, transmit acest mesaj tuturor slujitorilor şcolii din întreaga ţară, la debutul anului şcolar, poate mai dificil ca niciodată, care stă sub semnul tensiunilor şi al unei frustrări justificate a celei mai mari părţi a corpului didactic din România.

Pentru a fi solidari cu dascălii, niciun parlamentar sau demnitar liberal nu a fost prezent la deschiderea oficială a noului an şcolar. Astfel, am respectat solicitarea pe deplin justificată a federaţiilor educaţiei de a nu încerca şi de această dată să participăm în calitate de oficiali la deschiderea şcolii. Mesajul pentru toţi profesorii, învăţătorii educatorii României, pentru toţi cei care slujesc direct sau indirect şcoala, este că sunt deplin solidar cu ei, că le înţeleg nemulţumirile, frustrările, că le înţeleg aspiraţiile.

Efectele Legii salarizării care condamnă profesorii să rămână la coada sistemului bugetar românesc abia încep. Cele trei din cele patru federaţii din educaţie (Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia "Spiru Haret" şi Federaţia "Alma Mater") au anunţat deja că aproape trei sferturi din totalul de 400 000 de dascăli vor intra în greva generală. Prima perioadă a protestelor va fi la nici două săptămâni după ce elevii şi-au reluat locul în bănci. Conform federaţiilor din educaţie, elevii vor beneficia de o minivacanţă, urmând a fi anunţaţi din timp de către dascăli să nu vină la şcoală pe data de 5 octombrie. Federaţiile din educaţie spun că orele pierdute în urma grevei vor fi recuperate în funcţie de programul ce va fi stabilit de fiecare şcoală în parte, profesorii aşteptând să fie plătiţi separat pentru fiecare lecţie de recuperare. De asemenea, nu trebuie uitat că punctul culminant al protestelor va fi în perioada campaniei electorale, când dascălilor li se va cere să boicoteze organizarea alegerilor.

În concluzie, stimaţi colegi, din toate acestea, elevii sunt cei care vor avea de suferit cel mai mult şi nu e drept pentru viitorul lor.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Doamnă preşedinte, stimaţi colegi deputaţi,

Vă aduc la cunoştinţă o problemă cu care se confruntă zilnic mii de oameni din colegiul braşovean Rupea-Feldioara Codlea: lipsa unei şosele practicabile, de legătură între Drumul Naţional 1 Braşov - Sibiu, şi Drumul Naţional 13, Braşov-Sighişoara. Vorbesc de drumul judeţean 104 Şercaia-Hoghiz, aflat în acest moment într-o stare de degradare avansată. Având în vedere importanţa acestui drum, el se află în prezent în proces de clasificare în drum naţional. La discuţiile privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2009, eu am propus un amendament care prevedea alocarea sumei de 8000 ron pentru proiectul de "Reabilitare a DJ 104 Şercaia-Hoghiz". Am propus atunci realizarea studiilor premergătoare proiectului tehnic, a procedurilor juridice (exproprieri) pentru reabilitarea DJ 104. De asemenea, am solicitat realizarea de centuri ocolitoare pentru localităţile Hoghiz, Cuciulata, Fântâna, Comăna de Jos, Veneţia de Jos şi Părău. Din păcate, grupurile parlamentare majoritare au respins amendamentul, în ciuda faptului că mii de locuitori din comunele străbătute de DJ 104 au de suferit.

Numai în decurs de o săptămână, au avut loc două proteste ale locuitorilor judeţului Braşov. Drumul Şercaia-Hoghiz a fost blocat de câteva zeci de locuitori ai comunelor Hoghiz şi Comăna. Oamenii se plâng că drumul este într-o stare jalnică, aproape impracticabil. Ei acuză guvernanţii că nu fac nimic pentru a reabilita şoseaua de legătură dintre DN1şi DN 13. Aşa cum vă spuneam, printr-o hotărâre de consiliu judeţean, aleşii braşoveni au hotărât, în decembrie 2008, în unanimitate, ca drumul să devină naţional şi să treacă în administrarea Ministerului Transporturilor. Şoseaua este de interes naţional şi este străbătută şi de camioanele Fabricii de ciment de la Hoghiz.

Atenţie domnilor guvernanţi: braşovenii din zonă s-au săturat de promisiuni. Ei sunt nemulţumiţi că nici ministrul dezvoltării, Vasile Blaga, nu şi-a ţinut promisiunile. Aflat în primăvară la Rupea, el a dat asigurări că în 103 zile drumul va fi reabilitat. Au trecut luni de zile şi nu s-a făcut nimic.

La rândul meu, am adresat o interpelare ministrului transportului şi infrastructurii, domnul Radu Berceanu, prin care i-am cerut oficialului să se implice în reabilitarea drumului Şercaia-Hoghiz. Nici până acum, nimeni nu a oferit niciun răspuns. În acest mod, politicienii menţionaţi sfidează mii de oameni pentru care repararea acestui drum naţional este o chestiune vitală, în condiţiile în care nici măcar ambulanţele sau maşinile pompierilor nu pot ajunge până la ei. Unde mai punem faptul că de realizarea acestei investiţii depinde dezvoltarea economică a întregii zone, bântuită din ce în ce mai crunt de spectrul şomajului. Cum putem vorbi de turism ca o şansă de relansare a zonelor defavorizate dacă nu avem o infrastructură bine pusă la punct?

Domnilor guvernanţi, stimaţi colegi, a trecut vremea promisiunilor deşarte. Haideţi să încercăm să facem într-adevăr ceva pentru cei care ne-au trimis în Parlament şi au avut încredere în noi. Poate vă gândiţi la Braşov numai ca la o destinaţie turistică. Foarte bine. Însă, vă atenţionez că, fără ajutorul dumneavoastră, zona nu se poate dezvolta.

Vă aştept să mergeţi să vedeţi acest drum şi vă asigur că vă voi însoţi atât pentru a vă călăuzi printre gropile periculoase, cât şi pentru a vă feri de mânia locuitorilor din zonă.

Domnul Emil Bostan:

"În această toamnă se sancţionează minciunile guvernanţilor"

Toamna se numără bobocii... Însă, în acest, an fără politicieni, şi asta pentru că sindicatele din învăţământ au luat atitudine punându-i la colţ pe guvernanţi. Pentru prima dată după mulţi ani, în care participarea politicienilor la festivităţile de deschidere a anului şcolar devenise obişnuinţă, şcoala nu mai începe cu ora de politică.

Demersul sindicatelor raportat la situaţia actuală mi se pare unul just. Atâta timp cât n-au fost onorate promisiunile din campanie, atâta timp cât actualul Guvern refuză punerea în aplicare a Legii 221/2008 de majorare a salariilor personalului didactic, precum şi respectarea Pactului Naţional pentru Educaţie, prin care acest domeniu ar fi trebuit să beneficieze de 6% din p.i.b. în 2009, nu poţi să mai ţii discursuri electorale în faţa acestei categorii profesionale. Ce să mai promiţi când nu poţi onora vechile promisiuni, în baza cărora se presupune că ai fost ales? Aş putea accepta o singură variantă, aceea în care participi în calitate de părinte.

Nu am fost niciodată adeptul participării la aceste festivităţi doar pentru a face figuraţie ieftină prin discursuri sterile, în care să vând iluzii unor oameni care aşteaptă fapte şi nu vorbe. Alături de biserică, şcoala ar trebui să devină un spaţiu sfânt, scos în afara sferei politice, a imixtiunii politicului în treburile sale interne.

Singura grijă reală a guvernanţilor ar trebui să fie finanţarea corespunzătoare a educaţiei, nu disputa politică care nu face altceva decât să bulverseze sistemul de educaţie. Iar noi, doar de dispută am avut parte în ultimele luni, de când se poartă discuţia pe marginea asumării răspunderii Guvernului pe Codul educaţiei. Pentru actuala majoritate nu a contat prea mult conţinutul, ci mai degrabă autorul, azi era Miclea, mâine Andronescu, cum nu a contat nici poziţionarea decentă a cadrului didactic în grila de salarizare unică. Aş putea caracteriza drept o "mare cacealma" ceea ce a servit Guvernul acestei categorii, ca de altfel tuturor bugetarilor.

În ceea ce priveşte declaraţia făcută cu mult aplomb de către domnul Boc, conform căreia "Reforma educaţiei va schimba din temelii sistemul de învăţământ", corelată cu apelul doamnei Andronescu către cadrele didactice să se prezinte la deschiderea anului şcolar, pe 14 septembrie "aşa cum este firesc, cu bucuria revederii", eu am o altă variantă, mai aproape de realitatea momentului, pentru că aceşti oameni vorbesc frumos, dar din cărţi: Pe 5 octombrie, cu bucuria revederii în suflet, marile categorii de bugetari, printre care şi profesorii, au anunţat deja declanşarea unei greve generale, prin care salută reformele devastatoare pentru societate ale actualilor guvernanţi.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Băsescu & Co să trăiască bine!"

Preşedintele Traian Băsescu le-a oferit românilor câte un sac mare cu promisiuni... neonorate. Cele mai multe dintre aşa-zisele oferte lansate de Traian Băsescu în campania electorală din 2004, dar şi din primăvara anului 2007, nu s-au materializat. "Mai binele" promis într-o Românie ca un paradis, reforma Constituţiei, adoptarea Legii lustraţiei, alocarea a şase la sută din p.i.b. pentru educaţie, combaterea marilor acte de corupţie şi o sumedenie de multe altele au rămas doar cuvinte pe o foaie de hârtie şi vorbe aruncate alegătorilor.

În cei aproape cinci ani ai mandatului său, Traian Băsescu a făcut adevărate spectacole de sunet şi lumină. Nu numai ca s-a ales praful de acele promisiuni, dar dureros este faptul că nici nu îşi asumă eşecul lor, fiind într-o continuă căutare de ţapi ispăşitori. De la "sistemul ticăloşit" a trecut la "cei 322", apoi la "grupurile de interese" şi "moguli", uitând de fiecare dată de propria-i persoană şi de apropiaţii săi.

Când trebuie să ofere explicaţii pentru fapte care au legătură cu persoana sa, şeful statului preferă să tacă pentru că vede cum i se duce pământul de sub picioare şi că nici el nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa. Cazul Ridzi reprezenta, în opinia sa, o chestiune minoră, despre Elena Udrea numai de bine, dar Traian Băsescu era dator să răspundă opiniei publice măcar în probleme care îl vizau strict pe el, fie că vorbim de casa din Mihăileanu, de "vânzările anterioare" şi de achiziţiile imobiliare ale fiicei sale, de sursele de finanţare ale domnişoarei europarlamentar şi, mai nou, de afacerile fratelui său pe care le-a apreciat drept dubioase.

Scandalul în care este implicat fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, depăşeşte graniţele României. Politica struţului pe care a adoptat-o Traian Băsescu determină o serie de efecte pe plan diplomatic. În această situaţie, nu mai este vorba despre fratele preşedintelui sau despre Traian Băsescu, ci despre România şi despre relaţiile sale cu partenerii externi, NATO şi Uniunea Europeană. Un astfel de caz face vâlvă în orice cancelarie europeană, iar şeful statului are obligaţia să lămurească problema şi să transmită un semnal fără echivoc în mediile externe. Preşedintele este obligat înainte de toate să clarifice afacerile familiei sale, în jurul cărora planează acuzaţii foarte grave. Oricum, explicaţiile viitoare nu vor şterge pata pusă pe instituţia prezidenţială şi pe numele său.

Toate acestea arată că Traian Băsescu a dovedit doar la nivel declarativ că este de partea poporului căruia i-a întors repede spatele pentru a oferi prim-planul acoliţilor săi, fie că sunt fraţi, copii, nepoţi sau cumetri. Pentru români a fluturat principiile dreptăţii şi ale adevărului, dar acestea au închinat steagul în faţa intereselor de partid şi ale apropiaţilor săi.

Este inacceptabil să-ţi baţi joc de o ţară cu toata familia ta şi cei pe care îi ai aproape din considerente numai de Cotroceni ştiute. Pentru aceste promisiuni neonorate, pentru incompetenţă şi toate celelalte păcate ale mandatului, Traian Băsescu va plăti electoral în noiembrie, însă orice decont electoral este mult prea mic pentru preţul uriaş pe care îl plăteşte şi îl va plăti fiecare român.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

"Cu ce rămâne românul de pe urma angajării răspunderii Guvernului pe orgoliile cetăţeanului Traian Băsescu? "

Cetăţeanul Traian Băsescu, preşedintele temporar al ţării noastre, a impus PD-L-ului, dar şi unui PSD încă foarte înfometat, deci Guvernului, să adopte un pachet de legi care are menirea să demonstreze ce conducător competent avem.

De fapt, preşedintele ştie că oamenii nu trăiesc bine şi a reuşit, cu parşivitate, să schimbe subiectul de la viaţa din ce în ce mai grea, fără speranţe, către teme privind viitorul statului.

Pachetul de legi a nemulţumit o ţară întreagă, s-a dovedit că este un moft, că produce dezechilibre şi mai mari decât în prezent, că introduce experimente neevaluate în posibile efecte negative în societatea românească, că a constituit prilej de nenumărate controverse, că sfidează Constituţia, că afectează grav funcţionarea statului de drept...

Cu toate acestea, pe cadavrul democraţiei constituţionale, pe nemulţumirea evidentă a populaţiei, Traian Băsescu şi coaliţia de guvernare vorbesc de reformarea statului şi a instituţiilor. Astfel, constatăm că unii doresc reformarea încălcând orice regulă democratică, împotriva bunului simţ şi al aspiraţiilor oamenilor, pretextând că ei deţin monopolul adevărului.

Dacă adăugăm prezenţa în Parlament a lui Traian Băsescu care să laude activitatea Guvernului înţelegem că toată graba şi aroganţa Guvernului au menirea de a crea iubitului conducător realizări iluzorii.

După 9 luni de guvernare, coaliţia FSN - PD şi PSD, aparent contra naturii, a dovedit că a avut cea mai slabă guvernare din 1990 şi până astăzi şi că se ţine cu dinţii de putere, chiar dacă certurile pe ciolan sunt dintre cele mai penibile.

Traian Băsescu este preşedintele specializat în scandaluri, inclusiv de corupţie, în neasumarea nici unei responsabilităţi, în criticarea tuturor, deşi el este primul care are numai eşecuri în activitatea de înalt demnitar al ţării.

Domnul Băsescu este exemplul de politician gargaragiu, care nu a făcut nimic în cinci ani de mandat, dar care aruncă vina pe oricine, indiferent că acel oricine avea sau nu răspunderi.

Tocmai pentru că oamenii sunt tot mai realişti, că au început să se manifeste fără reţinere, huiduind, punând întrebări incomode, făcând comentarii acide la adresa unui preşedinte incompetent, acelaşi preşedinte obişnuit cu manevrele şi diversiunile a adoptat tactica de a exersa pretinse posibile realizări în locul unor fapte aşteptate. Cu alte cuvinte, nu trăiţi bine, aşa cum v-a păcălit, dar vă promite că o să facă o ţară mai bună cândva.

Numai pentru atât merita populaţia încă o batjocură la adresa instituţiei aleşilor ei, a Parlamentului, a democraţiei, a celor care sunt puşi să servească interesele cetăţenilor?

Este clar că România se află pe un drum greşit, iar alegerile din noiembrie este necesar să oprească acest drum şi să ne repună pe calea adevărului, cinstei, sincerităţii, încrederii, competenţei, performanţei.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Ziua Internaţională a Democraţiei"

La data de 8 noiembrie 2007, la propunerea avansată iniţial de Qatar şi un grup de state, prin care se numără şi România, Adunarea generală a ONU a decis ca în data de 15 septembrie să se sărbătorească Ziua internaţională a democraţiei.

Noi salutăm sărbătorirea acestei zile, considerând că democraţia este conceptul principal al civilizaţiei avansate, iar singura garanţie a unei vieţi libere şi prospere este promovarea valorilor democraţiei.

Democraţia a fost şi este forma de guvernământ, de organizare şi conducere a societăţii, cea mai dorită şi acceptată de oameni, singura capabilă să exprime şi să promoveze esenţa umană, să o apere şi să-i asigure realizarea.

Democraţia este cea care oferă garanţii, care acţionează ca o protecţie pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor tuturor, este "un mod de viaţă", o totalitate de valori morale, un ideal care vizează participarea fiecărui cetăţean la organizarea şi conducerea societăţii.

Stimaţi colegi,

Este trist că vorbim despre democraţie numai în vremuri de criză, atunci când ea nu prea există şi numai în ziua în care aceasta se sărbătoreşte. Este foarte adevărat că, pe tot globul, democraţia se află în recesiune. Declinul libertăţii şi drepturilor individuale are o contribuţie la căderea democraţiei.

Adevărul este că supravieţuirea unei democraţii este strâns legată de forţa economică a statului, ca expresie concentrată a unei economii stabile şi a unei culturi democratice. Fiecare nou val democratic va avea la bază progresul economic şi crearea unei vieţi mai bune, deoarece dezvoltarea economică face posibilă democraţia, iar conducerea politică o concretizează.

Domnul George Ionescu:

"Crucea de pe Muntele Caraiman"

La 14 septembrie 1928 a fost inaugurată şi sfinţită "Crucea Eroilor" de pe Vârful Caraiman din Munţii Bucegi.

Monumentul a fost închinat eroilor căzuţi în timpul primului război mondial şi a fost construit între anii 1926-1928, din iniţiativa Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I al României. Unele legende povestesc că acest monument a fost realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecţii români Georges Cristinel şi Constantin Procopiu, Regina Maria urmărind îndeaproape execuţia construcţiei până la finalizarea ei, iar fondurile necesare au fost obţinute din diferite surse şi prin donaţii de la firme particulare şi instituţii de stat.

Crucea Eroilor Neamului, cunoscută şi sub numele de Crucea de pe Caraiman, a fost construită cu scopul de a fi văzută de la o distanţă cât mai mare, fiind unicat în Europa prin altitudinea la care este situată (2291 metri), combinată cu dimensiunea crucii (28 metri înălţime, cu braţe de 7 metri fiecare). La vremea aceea, datorită altitudinii la care era localizat, monumentul era cea mai înaltă construcţie de acest fel din lume.

Până la instalarea regimului comunist, în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfântă Marie Mare (15 august), dar şi de Înălţarea Domnului, când este şi Ziua Eroilor (5 iunie).

În anul 1939, crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional, iar în anul 1990 s-a terminat montarea instalaţiei electrice prin efortul Primăriei din Buşteni, al locuitorilor oraşului şi al unor societăţi comerciale. Instalaţia electrică a fost distrusă repetat de-a lungul timpului, fiind repusă în funcţiune în 2004 şi racordată la energia electrică a oraşului Buşteni.

Acum, o dată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare şi poate fi văzută şi după lăsarea întunericului.

Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al oraşului Buşteni, fiind simbolul oraşului.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Coaliţia împotriva Timişoarei"

Astăzi, în faţa dumneavoastră, voi face o afirmaţie gravă, pe care mi-o asum şi pe care o voi susţine cu argumente. PSD este un partid cu cel puţin 2 feţe. Duplicitatea acestui partid se manifestă în mai multe părţi ale ţării, însă la Timişoara ipocrizia a atins cote maxime. În timp ce mesajul oficial este guvernarea alături de PD-L, la nivel local PSD este în coaliţie cu PNL şi aripa moartă a PNŢCD. Această coaliţie nefirească este condusă de Gheorghe Ciuhandu, Nicolae Robu şi Sorin Grindeanu.

Asocierea dintre primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, PSD şi PNL a adus Timişoara în pragul falimentului şi a reuşit performanţa de a nemulţumi cea mai mare parte a timişorenilor. Pentru a-mi susţine afirmaţiile voi aduce în discuţie câteva exemple devenite deja clasice în Timişoara: Podul din Calea Şagului, Parcul Copiilor, Bulevardul Rebreanu, scandalul scumpirii gigacaloriei şi problema izolării termice a blocurilor.

Lucrările la Podul din Calea Şagului au fost începute de două ori şi sunt departe de a fi încheiate. Timp de mai multe luni, suspecta coaliţie a blocat cu nesimţire o cale importantă de acces în oraş fără a avea asigurate fondurile necesare pentru lucrare. Oricine aşteaptă şi astăzi în aglomeraţia de pe pod, poate admira grupul de maxim 3 muncitori care de cele mai multe ori se află în pauză de lucru.

Parcul copiilor este închis de mai mulţi ani, iar Coaliţia împotriva Timişoara propune diferite proiecte aberante, în valoare de milioane de euro, care nu au niciun corespondent în realitate. Timişorenii vorbesc că parcul se va deschide doar atunci când comisionul potrivit va ajunge la oamenii potriviţi.

Bulevardul Rebreanu este o altă epopee, marca "primar Gheorghe Ciuhandu". Deşi lucrările s-au întins pe aproape 10 ani, artera este acum din nou în reparaţii.

Parteneriatul PSD - PNL - aripa moartă a PNŢCD nu s-a oprit la afaceri obscure, acum loveşte în confortul timişoreanului, acolo unde doare mai tare: căldura pe timpul iernii. Grupul Ciuhandu-Robu-Grindeanu a născut o hotărâre de Consiliu în care a amestecat scumpirea gigacaloriei cu acordarea ajutoarelor de căldură pentru persoanele defavorizate. Prefectul de Timiş a atacat în instanţă această hotărâre stupidă, astfel încât acordarea ajutoarelor de căldură este deocamdată blocată. Consilierii PD-L au iniţiat un alt proiect de hotărâre, de această dată corect, în care acordarea ajutoarelor de încălzire este separată de scumpirea gigacaloriei. Consilierii coaliţiei dubioase se opun în continuare noului proiect demonstrând astfel lipsa de interes pentru locuitorii Timişoarei.

Nepăsarea faţă de cetăţean a periculoasei coaliţii este întrecută doar de amatorismul de care dau dovadă cei trei lideri. În cadrul programului de reabilitare termică a blocurilor, primăria Timişoara a reuşit să înscrie doar 3 blocuri pe lista ministerului. Deşi primăria a fost avertizată din timp asupra actelor necesare în vederea depunerii, documentele nu au ajuns la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei. Primarul şi acoliţii lui au aruncat vina spre PD-L pentru a-şi ascunde incompetenţa. Doar intervenţia consilierilor locali şi a parlamentarilor PD-L a făcut ca, în cadrul celui de-al doilea termen, Timişoara să reuşească să înscrie mai multe blocuri pentru reabilitarea termică. Am îndoieli că Primăria Timişoara va reuşi să gestioneze responsabil aceşti bani de la minister.

Coaliţia împotriva Timişoarei nu face decât să se plângă de persecuţiile imaginare la care ar fi supusă din partea unui guvern, din care, de altfel, face parte. În tot acest timp, PD-L se ocupă de problemele timişorenilor. Vom continua să căutăm soluţii pentru Timişoara, în ciuda şicanelor la care suntem supuşi de Coaliţia împotriva Timişoarei şi de către PSD, partidul cu cel puţin 2 feţe.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"De la proiectul Legii salarizării unice la Legea salarizării inechitabile în sectorul bugetar"

Proiectul Legii salarizării unice pentru bugetari accentuează actualele inechităţi privind salarizarea şi determină prăbuşirea iremediabilă a învăţământului românesc. Cu regret constatăm că proiectul de instituire a unui sistem unic de salarizare a bugetarilor se îndepărtează tot mai mult de principiile în baza căruia a fost iniţiat.

Prin acest act legislativ, guvernul PD-L-PSD a amânat o reformă profundă şi o restructurare fundamentală a aparatului bugetar de stat. Aceasta ar fi fost necesară nu doar pentru ieşirea din criză, ci şi pentru crearea condiţiilor de dezvoltare pe termen lung.

În locul reformei structurale, Guvernul a adoptat o măsură stufoasă de reglementare a salariilor bugetare. Legea salariului unic nu schimbă logica sistemului, ci îl cosmetizează şi îl conservă. Statul rămâne, în continuare, supraponderal, birocraţia rămâne ineficientă, în serviciul interesului său de castă mai degrabă decât în interesul cetăţeanului, neprofesionistă, ostilă valorilor competiţiei, competenţei şi liberei întreprinderi.

Mai mult decât atât, în forma în care a fost adoptată de guvern, Legea salarizării unice creează discriminări profunde şi dureroase. Dascălii din România se regăsesc din nou la coada listei de priorităţi a acestui guvern.

Nici acum, la nouă luni de la preluarea mandatului de către actualul guvern, situaţia financiară a dascălilor din România anului 2009 nu s-a îmbunătăţit. Mult mediatizata lege de indexare cu 50% a salariilor profesorilor s-a transformat într-o Fata Morgana.

Profesorii au aşteptat stabilirea bugetului pe noul an, stabilirea bugetului de criză, construirea unui plan anticriză şi mai aşteaptă şi acum... un semn că într-adevăr reprezintă o prioritate pentru actuala guvernare şi nu o povară. Însă, din decembrie şi până acum, învăţământul a primit numai lovituri de la actuala coaliţie aflată la guvernare.

Ministerul Muncii si Ministerul Finanţelor au ignorat principiul stabilit de Guvern, conform căruia ar fi trebuit să existe echivalenţe între salariile din învăţământ şi cele din sectoarele bugetare privilegiate: justiţie, administraţie publică centrală şi locală, poliţie şi armată şi, în realitate, au propus un proiect de lege care ar trebui să se intituleze "Lege privind salarizarea inechitabilă în sectorul bugetar".

Reforma şcolii va fi sortită eşecului atâta timp cât guvernanţii îşi vor bate joc, mai departe, de resursa umană din învăţământ, recompensând munca cu salarii de mizerie.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Cronica unei asumări nedorite"

Acum două săptămâni, Guvernul Boc a anunţat că îşi va asuma răspunderea în Parlament pentru trei legi esenţiale pentru funcţionarea statului român: legea educaţiei, legea salarizării unice şi cea privind restructurarea agenţiilor din subordine. Ieri, Guvernul şi-a angajat răspunderea pentru cele trei legi.

În tot acest timp, România şi-a pierdut ancora şi a început să plutească în derivă, lăsată baltă tocmai de aceia puşi să o cârmuiască.

Sistemul judiciar este blocat şi mii de sindicalişti au protestat în faţa Parlamentului împotriva asumării acestor legi şi pentru a reclama superficialitatea cu care aceste acte legislative au fost redactate.

Guvernul a rămas însă surd la toate mişcările din stradă şi la toate protestele sistemului judiciar din România. Şi-a pus ochelarii de cal şi a mers mai departe pe drumul periculos al asumării guvernamentale, deşi guvernanţii nu se mai bucură nici măcar de sprijinul reciproc al colegilor de coaliţie. Guvernul Boc şi liderul social-democrat Mircea Geoană au ales, prin girarea acestui gest, să arunce o ţară întreagă în haos social şi să pună umărul la procesul de disoluţie a autorităţii statului, spre care ne îndreptăm cu paşi repezi.

Am asistat, zilele trecute, la o premieră în statul nostru de drept: am văzut, poate pentru prima oară, cum Guvernul unei ţări se manifestă într-un mod refractar şi opac la dorinţele unui popor pe care îl ignoră cu bună ştiinţă şi cum, în România, Parlamentul este tratat ca o instituţie decorativă. Am fost martori, cu toţii, la o punere în scenă absurdă în care premierul României se adresa triumfal unei săli pe jumătate goale, în vreme ce mii de oameni îi cereau retragerea pachetului de legi şi demisia, la câteva sute de metri distanţă. Cu toate eforturile sindicaliştilor şi ale parlamentarilor opoziţiei, vocea democraţiei nu s-a făcut auzită până la Mircea Geoană, Emil Boc şi Traian Băsescu, astfel că, ieri, românii au fost sfidaţi în cel mai josnic mod de către oamenii care, chipurile, îi conduc, prin asumarea unor legi nesatisfăcătoare pentru nicio categorie socială afectată de acestea.

Partidul Naţional Liberal a avertizat în nenumărate rânduri asupra pericolului de disoluţie a puterii statului, generat de coaliţia ruşinii şi de Traian Băsescu. Partidul Naţional Liberal a sancţionat, de fiecare dată, toate derapajele actualei puteri şi a lansat semnale de alarmă atunci când regulile şi cutumele democratice au fost grav încălcate de către Guvern.

Nici acum, când trăim apogeul comportamentului absurd, zeflemitor şi imoral al Guvernului Boc, noi, parlamentarii Partidului Naţional Liberal, nu vom sta deoparte şi vom depune eforturi pentru cei care nu îşi mai pun nicio speranţă în "minţile luminate" ale acestei ţări. Vom sancţiona, ca de fiecare dată, acest gest abuziv al coaliţiei PSD şi PD-L şi vom încerca, prin toate pârghiile de care dispunem, să reaşezăm ordinea firească a lucrurilor, distrusă în ultima vreme de cei ce se numesc conducători, pentru că românii, Constituţia şi legile ţării nu trebuie să fie niciodată supuse bătăii de joc a unor oameni care se ghidează, aflându-se la putere, exclusiv după interesul propriu.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Agricultura, colac de salvare pentru botoşăneni"

De douăzeci de ani, de când s-a început discursul asupra retrocedării terenurilor agricole şi mai ales asupra reaşezării pe alte baze a producţiei agricole, constatăm cu surprindere că starea agriculturii româneşti este mult mai şubredă decât acum două decenii. Sper că nimeni nu a vrut sau nu vrea să exacerbeze ponderea agriculturii în produsul intern brut al României, ţară care se vrea dezvoltată sănătos, şi în care serviciile şi producţia industrială sunt cele care trebuie să aducă prosperitatea. Însă de la această filozofie şi până la a trata cu totală neglijenţă producţia agricolă e o foarte mare diferenţă.

Am ajuns astfel, în pofida potenţialului intern, un net importator de produse agricole până şi pentru cele mai banale produse: cartofi, morcovi, roşii, sfeclă şi chiar cereale. Problemele nu sunt necunoscute. Ele au fost identificate şi toţi cei care s-au succedat la conducerea ministerului de resort le-au cunoscut: fărâmiţarea suprafeţelor agricole, lipsa silozurilor, irigaţii prin mila lui Dumnezeu, lucrări nemecanizate şi lista poate continua.

Ni se strigă din toate părţile că, în ciuda tuturor acestor carenţe, produsele agro-alimentare româneşti pot fi vândute cu cel mai mare succes, oriunde în lume sub deja cunoscuta etichetă "Eco-label", adică de produse ecologice. Nu că am fi urmărit conştienţi producerea lor, ci că suntem prea săraci pentru a utiliza seminţe modificate genetic, pentru a împrăştia erbicide sau îngrăşăminte chimice peste culturi.

Exploatarea unei astfel de resurse, mai ales pe piaţa europeană, avidă de produse agricole obţinute ca odinioară, în mod natural, ar fi un colac de salvare pentru mii de români care-şi trag existenţa doar din agricultură şi mai ales pentru botoşăneni.

Stimaţi colegi,

Reprezint în Camera Deputaţilor judeţul Botoşani, mai precis colegiu 4 Darabani. Noi, botoşănenii, suntem la mare distanţă de capitala ţării, şi geografic, şi, din păcate, şi din punct de vedere economic. La noi în judeţ, salariul mediu brut este mai mic cu aproape 500 de lei faţă de media pe ţară, singurul indicator prin care ne plasează pe primele locuri din ţară fiind şomajul. Toate acestea în condiţiile în care brânzeturile moldoveneşti pot concura oricând cu cele franţuzeşti, laptele nostru cu cel elveţian sau legumele noastre cu cele poloneze.

Diferenţa dintre produsele botoşănenilor şi cele ale altor europeni constă în faptul că ale noastre nu ajung nici măcar pe mesele românilor, dar apoi pe pieţele europene. Dacă ele ar putea penetra pieţele, preţul lor ar fi unul just şi stimulator pentru producători şi, de ce nu? un adevărat colac de salvare pentru sărăcia care macină judeţul Botoşani, dar şi alte judeţe sărace.

Aşadar, stimaţi colegi, reforma agricolă va trebui să vizeze nu numai stimularea producţiei, ci şi capacitatea de valorificare a acestor produse, prin crearea de reţele/canale de distribuţie şi prin stimularea directă a valorificării acestora. Primul şi cel mai rapid instrument pe care l-am putea utiliza ar fi găsirea resurselor financiare pentru acordarea de prime de export pentru produsele agro-alimentare.

Domnul Ioan Holdiş:

"Noul Cod civil necesar şi indispensabil"

După mai bine de 140 de ani de aplicare, acest monument legislativ care este Codul civil este în mare parte actual în zilele noastre, dând o serie de răspunsuri unei multitudini de relaţii interumane, de raporturi sociale.

Încă din 1865, de la adoptarea sa, Codul civil, până de curând, nu a avut modificări majore, în ciuda evoluţiei continue a societăţii româneşti, în contextul transformărilor sociale, politice, economice ale noului secol, dar şi al realităţilor europene contemporane la care trebuie şi am promis să ne aliniem odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

Se simţea nevoia unei reforme de profunzime a sistemului juridic românesc, pe cât de ambiţios, pe atât de necesar, care reclamă ocrotirea unor noi valori socio-morale, culturale, economice şi tehnico-ştiinţifice, şi societatea românească are nevoie de un nou instrument juridic cu valenţe cvasigenerale pentru viaţa juridică civilă. Asumarea sarcinii de a conferi societăţii un Cod civil a fost şi este, indiferent de timp şi de context, un act de mare responsabilitate.

Principalele modificări şi reglementări pe care le presupune Codul civil, au valoare de principiu, de anunţare a principalelor teme şi obiective. Este, pentru orice societate modernă, un sistem de reglementări vitale pentru viaţa curentă a societăţii, a membrilor săi şi a raporturilor dintre ei. Reflectă relaţiile sociale esenţiale, de la familie şi relaţii de rudenie, la viaţa comercială şi dinamica economică, de la raportul de vecinătate până la complicate construcţii juridico-economice care se nasc în mediul de afaceri.

Au fost resistematizate etapele procesului civil, etapa scrisă, cercetarea procesului şi dezbaterea în fond a procesului, astfel încât să crească eficienţa activităţii de judecată şi să se reducă durata procesului civil, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale. Cu titlu de noutate, proiectul noului Cod de procedură civilă prevede împărţirea fazei judecăţii în primă instanţă în două etape, şi anume cercetarea procesului ce se desfăşoară în camera de consiliu, dând expresie caracterului preponderent al drepturilor şi intereselor disputate în procesul civil şi dezbaterea în fond a procesului, care urmează a avea loc preponderent în şedinţă publică, dacă părţile nu convin altfel.

Relaţiile socio-economice au nevoie de reguli care să le ordoneze într-un mod ce permit dezvoltarea individului şi respectarea drepturilor individuale, dar şi relaţii armonioase cu societatea.

Noul Cod civil are drept scop permiterea unui circuit juridic dinamic, dar să ofere şi garanţii pentru stabilitatea raporturilor juridice, să protejeze buna-credinţă, să prevină şi să sancţioneze atitudinile lipsite de etică în viaţa socială.

Primul pas a fost făcut odată cu asumarea răspunderii Guvernului pe Cod. Acum, totul depinde de instanţele de judecată pentru o bună aplicare şi corectă a sa.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

Declaraţie politică privind "Importanţa practicării sportului de masă"

Omul secolului XXI devine tot mai sedentar. Este tributul pe care-l plăteşte dezvoltării tehnicii şi automatizării, solicitarea muncii fizice şi participarea la efort a organismului se reduce din ce în ce mai mult.

Dacă adăugăm la aceasta faptul că şi natura multor activităţi recreative este tot sedentară (televiziunea, radioul, cinematograful, DVD etc.), avem mai clară imaginea tânărului contemporan, a instaurării unui mod de viaţă necorespunzător, dăunător, o adevărată maladie a vieţii moderne, care se cere a fi preîntâmpinată şi contracarată de la cea mai fragedă vârstă.

Sistemul nostru de educaţie, pentru că tot este pe agenda publică acest subiect, ar trebui să urmărească ieşirea din cotidian prin formarea la tineri a trăsăturilor de caracter, dezvoltarea personalităţii, dezvoltarea condiţiei fizice, întărirea sănătăţii prin sporirea capacităţii de efort, formarea spiritului de observaţie, imaginaţie, stimularea relaţiilor sociale, stimularea spiritului de echipă etc.

Sportul, definit ca un complex de exerciţii fizice şi de jocuri practice, în mod metodic, cu scopul de a dezvolta şi întări corpul, de a educa voinţa, curajul, iniţiativa şi disciplina, este, fără îndoială un mijloc important de dezvoltare şi destindere.

Maxima latină (Juvenal) "Mens sana in corpore sano" (minte sănătoasă într-un corp sănătos) exprimă pe deplin importanţa sportului.

Terapia maladiilor vieţii moderne (sedentarismul, astenia, surmenajul) poate fi găsită în activitatea sportivă, ca activitate recreativă, bine plasată în regimul de viaţă cotidian.

Pentru preîntâmpinarea acestor deficienţe care duc la o viaţă sedentară şi un organism bolnav, instituţiile de resort trebuie să îşi intensifice programul de acţiuni cultural-sportive pentru a dezvolta la tinerii noştri următoarele caracteristici:

1. Asigurarea dezvoltării fizice armonioase prin educaţie fizică şi practicarea sportului, întărirea sănătăţii tinerei generaţii;
2. Sporirea capacităţii de efort a organismului, prin exersarea sistematică a funcţiilor vitale şi de adaptare la mediul înconjurător;
3. Dezvoltarea şi formarea componentelor personalităţii şi pregătirii intelectuale;
4. Dezvoltarea activităţii simţurilor, capacităţii de percepţie a spaţiului şi timpului, spiritului de observaţie, imaginaţie, precum şi stimularea relaţiilor sociale la nivelul fiecărei grupe de vârstă;
5. Obţinerea de rezultate tehnice superioare, pregătire fizică multilaterală, deprinderi variate ;
6. Crearea posibilităţilor de adâncire a preocupărilor;
7. Formarea trăsăturilor de caracter şi dezvoltarea personalităţii, stimularea relaţiilor între coechipieri, formarea spiritului de echipă, respectarea conducătorilor şi a publicului, cunoaşterea, înţelegerea şi acceptarea semnificaţiilor sociale ale convieţuirii colective ;
8. Cunoaşterea de către cei tineri a unor modele şi tehnici de planificare a vieţii personale; cunoaşterea şi însuşirea modalităţilor diverse de organizare şi petrecere a timpului liber; identificarea şi cultivarea corespondenţelor optime dintre interese, aptitudini, talente şi posibilităţi de exersare şi dezvoltare a lor ;
9. Antrenarea organizata în practicarea disciplinelor sportive pentru combaterea sedentarismului.

Rezultatele acestor acţiuni vor fi de durată şi vor aparţine în mod direct comunităţilor locale. Sportul îi atrage pe cetăţeni, majoritatea participând în mod regulat la activităţi sportive. Acesta generează valori importante precum: spiritual de echipa, solidaritatea, toleranta si fair-play-ul.

Este recunoscut rolul sportului în cadrul societăţii europene, mai ales în momentul de faţă, când este necesar să se apropie de cetăţeni şi să se ocupe de aspecte de care aceştia sunt direct interesaţi.

Pentru obţinerea de rezultate maxime este de datoria noastră să centralizăm forţele în avantajul sportivilor de performanţă, care depun toate eforturile în vederea îndeplinirii lor şi astfel servesc ca şi exemplu pentru tinerele generaţii.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

Declaraţie politică privind "Susţinerea iniţiativei CNIPMMR de a extinde măsura neimpozitării profitului reinvestit".

În prezent, datorită crizei, puţine societăţi mai înregistrează profit, fiind necesare măsuri care să susţină relansarea activităţii profitabile,măsura scutirii de impozit pentru profitul reinvestit fiind deosebit de benefica in acest sens.

Astfel, măsura scutirii de impozit pentru profitul reinvestit ar trebui implementată pe minimum 5 anişi nu până la data de 31 decembrie 2010, pentru a i se vedea eficienţa agenţii economici având nevoie de timp pentru a-şi finaliza investiţiile.

Din punct de vedere al investiţiilor eligibile pentru aplicarea măsurii, IMM-urile consideră că este eficientă includerea în această categorie doar a producţiei şi/sau achiziţiei de echipamente tehnologice(maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite in scopul obţinerii de venituri impozabile.

CNIPMMR propune completarea domeniului de aplicabilitate al următoarelor categorii de investiţii:

Grupa I - Construcţii

Construcţii industriale

Construcţii agricole

1.5 Construcţii pentru afaceri, comerţ şi depozitare

1.8 Pentru alimentarea cu apă, canalizare şi îmbunătăţiri funciare.

Grupa II - Instalaţii tehnice, mijloace de transport pentru animale şi plantaţii

2.1 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)

2.2 Aparate şi instalaţii pentru măsurare, control, reglare

2.3 Mijloace de transport

2.3.2 Mijloace de transport auto pentru mărfuri.

Grupa III - Mobilier, aparatura birotică, sistem de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte activităţi corporale

3.2 Aparatura birotică

3.3 Sisteme de protecţie a valorilor umane şi materiale.

Extinderea sferei de aplicare a scutirii de impozit pentru profitul reinvestit estenumeroasă şi complexă, existând efecte deosebit de benefice pentru economie, dar şi pentru bugetul de stat, de maximă actualitate.

Astfel, aplicarea măsurii scutirii de impozit pentru profitul reinvestitasigură:

Profitabilitatea şi mărirea duratei acesteia:

Menţinerea numărului actual de locuri de muncă şi creşterea numărului de salariaţi(în consecinţă scade presiunea asupra bugetului de asigurări sociale pentru şomaj), fiind posibilă chiar şi majorarea salariilor existente, ceea ce va asigura venituri care să permită menţinerea şi creşterea consumului pe piaţa internă.

Amploarea investiţiilor in economie;

Sprijinirea dezvoltării unui număr mare de IMM-uri;

Consolidarea capitalului autohton si a clasei de mijloc.

Avantaje pentru bugetul de stat - mai multe venituri bugetare:

Colectarea lunară a veniturilor la bugetul de stat(t.v.a., c.a.s., etc.) devine rapidă, eficientă şi predictibilă lunar, spre deosebire de impozitul pe profit (încasat trimestrial) şi impozitul pe dividende (încasat anual); sumele provenite din aceste două impozite (pe profit si pe dividende), fiind blocate în bănci, se devalorizează atât pentru stat, cât şi pentru agenţii economici interni, singurii care au de câştigat de pe urma acestei lipse de mişcări a banilor fiind băncile.

Creşterea cererii de utilităţi,datorată consumurilor de apă, gaze, energie, etc. la noua investiţie, ceea ce generează alte locuri de muncă şi încasări suplimentare din taxe şi impozite la bugetul statului.

Creşterea veniturilor bugetare,rezultând din taxele şi impozitele directe şi indirecte aferente noilor investiţii, apariţiei de noi locuri de muncă şi derularea activităţii ulterioare afacerilor nou create în urma acestor investiţii.

Creşte t.v.a.-ul colectatde stat, deoarece investiţiile duc la mobilizarea şi mişcarea activelor nou create ca urmare a faptului că acestea din urmă, înglobează în structura lor t.v.a.

Contribuie la scoaterea la lumină a economiei subterane,întrucât are loc o creştere a eficienţei operaţiunilor financiar-contabile, ca urmare a evidenţierii în contabilitate a tuturor operaţiunilor realizate, fiind eliminată motivaţia de a ascunde profitul, întrucât acesta se reinvesteşte.

Creşte transparenţa, eficienţa şi corectitudinea operaţiilor financiar-contabileca urmare a extinderii plăţilor la vedere pe documente şi eliminării motivaţiei de a ascunde profitul atunci când se investeşte.

Contribuie la reducerea ratei inflaţiei,întrucât la încheierea exerciţiului financiar rezultă o masă monetară mai mică pe piaţă ca urmare a rotirii mai rapide a banilor; rezultă, de asemenea, şi un dividend mai mic (poate chiar zero), deci o masă monetara mai mică pe piaţă.

Investiţia înglobează t.v.a.,iar la orice mişcare de active statul colectează t.v.a.

Finanţarea economiei reale cu surse proprii(sursele atrase şi creditele bancare fiind scumpe, mai ales pentru IMM-uri).

Contribuie la scăderea preturilor prin concurenta reala;pentru noile investiţii statul colectează taxe noi din consumurile noi (impozite pe teren, gaze, apă, salubritate, etc.). Astfel, statul nu mai înregistrează pierderi, mai mult, înregistrează noi venituri.

Domnul Doru Braşoan Leşe:

"Sistemul energetic din Transilvania, în pericol"

Schimbările unor directori din sistemul energetic naţional au ţinut paginile jurnalelor din ultima vreme. Această stare de nemulţumire a fost generată de decizia de schimbare din funcţie a unor oameni cu experienţǎ şi studii în domeniu, în locul acestora fiind numiţi directori cu o pregătire profesională cel puţin nepotrivită.

Pentru a ajunge director într-o instituţie de care depinde siguranţa naţională a sistemului energetic, nu este normal ca numirile pe criterii profesionale să fie înlocuite cu cele ce ţin exclusiv de criteriile politice. Se pare că ne întoarcem în timpuri de mult apuse, când directorul era numit de partid - cu şedinţe, cu sarcini de partid. Se încearcă oare umilirea unora care s-au străduit cu profesionalism, au dat doctoratul în domeniul, s-au bucurat de respectul oamenilor, iar acum sunt schimbaţi cu specialişti în... ştiinţe politice? Oare exista vreun interes în distrugerea ultimului bastion al economiei româneşti?

Până acum, sistemul energetic făcea parte dintr-un domeniu în care nu s-a implicat politic nici un guvern. Angajaţii şi-au văzut de treabă, directorii de atribuţiile de serviciu, fără să le ceară cineva adeziune la un partid sau la altul. Startul schimbărilor politice în acest domeniu s-a dat la Hidroelectrica şi se pare că este un model în continuă ascensiune. La Hidroelectrica Cluj, PD-L a pus în funcţie un inginer constructor, la Hidroserv, PSD a pus un inginer mecanic, la Transelectrica Piteşti, PD-L a pus în funcţie un inginer autovehicule rutiere iar la Transelectrica Cluj, PD-L a pus în funcţie un specialist în ştiinţe politice.

După părerea unora, nu contează ce calificare profesională ai, ci conteazǎ numai carnetul de partid şi cu cine eşti prieten.

În condiţiile crizei economice în care ne aflǎm, ar fi normal ca în funcţiile de conducere să fie păstrate persoanele care au demonstrat că pot obţine rezultate notabile în domeniu. În condiţiile în care se constată că rezultatele nu sunt cele aşteptate, se poate înlocui conducătorul unei unităţi, dar cu o altă persoană bine pregătită profesional, bun organizator şi specializat în domeniul pe care îl va conduce.

Cu atât mai surprinzător apar, în aceste condiţii, acţiunile politice de înlocuire a unor conducători de unităţi care au obţinut rezultate foarte bune în activitatea depusă.

Nu este momentul pentru experienţe! Nu prin aceste acţiuni se scoate ţara din crizǎ!

Domnul Doru Braşoan Leşe:

"Boicotul primei zile de şcoală"

Am asistat cu uimire săptămâna aceasta la declaraţiile făcute de către unii reprezentanţi ai sindicatelor din învăţământ, prin care au instigat profesorii să boicoteze orice prezenţă a politicienilor la deschiderea anului şcolar. Nu cred că soluţia de a rezolva problemele este aceea ca lecţia din prima zi de şcoală pe care o primesc copiii noştri de la dascăli este "boicotul primei zile de şcoală".

Este nevoie de viitori cetăţeni responsabili. De cetăţeni cu un simţ dezvoltat al responsabilităţii civice. Oameni care să aibă opinii proprii, care să aibă curajul de a se implica activ în viaţa comunităţii. Aceste lucruri sunt necesare pentru a avea o societate sănătoasă. Nu trebuie să neglijăm necesitatea cultivării unor valori democratice esenţiale în rândul copiilor pentru a avea viitori cetăţeni valoroşi ai societăţii.

Sunt ales deputat în circumscripţia electorală nr.26 Maramureş, colegiul uninominal nr.4, şi am o responsabilitate faţă de oamenii care m-au votat şi faţă de sistemul politic care m-a promovat. Am avut audienţe, în această perioadă, deschise maramureşenilor din colegiul meu, am făcut vizite la instituţii publice, ca să evaluez nevoia de sprijin pe care o au aceste instituţii şi pe care le-o pot oferi în calitate de parlamentar.

Aşadar, mă declar indignat de comportamentul liderilor sindicali din educaţie şi nu mi se pare normal ca tocmai din partea dumnealor să ajungă asemenea "mesaje" la cei care sunt sub îndrumarea lor, respectiv elevii.

Poate nu este neapărat necesară prezenţa politicienilor la festivităţile de deschidere a noului an şcolar, însă, aceştia au participat an de an şi nu văd de ce anul acesta ar fi deosebit faţă de celelalte. Cred că de la fiecare dintre noi au câte ceva de învăţat, iar acest lucru este în folosul elevilor.

Însă, din protestele, grevele şi întârzierile din fiecare an şcolar ale dascălilor ce ar fi de învăţat? De ce trebuie să ne dezamăgim mereu copiii?

Domnilor profesori, nu mai lăsaţi copiii să sufere în urma nemulţumirilor dumneavoastră şi încercaţi să vă rezolvaţi problemele fără să-i implicaţi.

Domnul Ciprian Florin Luca:

Tema declaraţiei: "Sistemul sanitar-veterinar din România în stare de faliment"

Prin adoptarea HG nr. 331/18.03.2009 s-au aprobat acţiunile sanitar-veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului pentru anul 2009.

Obiectivele programelor strategice naţionale sanitar-veterinare sunt stabilirea statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, a corelaţiei dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum şi asigurarea condiţiilor de igienă a produselor de origine animală provenite de la acestea şi a produselor de origine nonanimală destinate consumului uman, asigurarea sănătăţii publice şi protejarea intereselor consumatorilor.

Potrivit art.6 alin.(l) din HG nr.331/2009, "Fondurile necesare realizării acţiunilor sanitar-veterinare din cadrul Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului pentru anul 2009 se asigură din subvenţii de la bugetul de stat şi venituri proprii din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor ".

Acţiunile şi serviciile sanitar-veterinare din Programul strategic la nivel naţional sunt realizate la nivel naţional de cei aproximativ 4000 medici concesionari ai serviciilor sanitar-veterinare

Acţiunile din programul naţional strategic de supraveghere şi control al bolilor la animale asigură statusul de sănătate al întregului efectiv de animale din România, cu impact asupra sănătăţii publice.

Aplicarea acţiunilor din acest program este realizată în baza unor contracte de concesiune de către medicii veterinari de liberă practică, iar decontul pentru realizarea acestor acţiuni trebuie făcut în 60 de zile de la efectuarea lor pe baza verificării documentelor din decont. În momentul de faţă, plăţile către medicii veterinari au fost făcute pentru anul 2009 doar pentru o lună, existând sume restante de încasat din anul 2008, în principal pentru serviciile prestate în trim. IV al anului 2008.

Dacă în anul 2008 din totalul bugetului ANSVSA, de 1.004.009 mii lei, au fost alocate 107 milioane lei, pentru anul 2009 nici până la data depunerii prezentei declaraţii nu se cunosc sumele alocate prin bugetul ANSVSA pentru serviciile concesionate pentru anul 2009 prin Programul strategic naţional.

Din analiza bugetului ANSVSA pe anul 2008 se pot desprinde câteva concluzii:

Cheltuielile cu salariile de bază - 250.011.000 lei

Salarii de merit - 109.000.000.lei

Alte sporuri, ore suplimentare, fond premii, etc. 439.011.000 lei

Total cheltuieli curente - 798.973.000 lei

Cheltuieli cu bunuri şi servicii - 449.826.000 lei

Sume alocate medicilor concesionari Programul strategic 107.000.000 lei. Acţiunile celor 4000 de medici veterinari concesionari si 4000 de tehnicieni acoperă peste 65% din activitatea din sistemul veterinar, având alocate în anul 2008 sume de cca 10% din bugetul ANSVSA, respectiv 107.000.000 Iei. Ei sunt cei care circulă din curte în curte în satele României şi acum sunt în imposibilitatea de a mai funcţiona pentru că nu şi-au primit banii de peste 8 luni de zile de la stat prin ANSVSA, în anul 2009 în unele judeţe cum este şi judeţul Arad.

Apreciez că situaţia actuală nu mai poate fi tolerată întrucât medicii sunt în imposibilitatea de a plăti furnizorii, angajaţii şi cheltuielile de zi cu zi, în condiţiile în care ei şi-au onorat la zi toate datoriile către stat (t.v.a., taxe şi impozite). Medicii sunt nevoiţi astfel să ia credite din bănci ca să efectueze plăţile zilnice, în timp ce statul le datorează de 3-4 ori mai mult.

Constat cu stupoare că, în România, o autoritate din subordinea Guvernului României, în speţă Autoritatea Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, refuză să pună în executare o Hotărârea de Guvern nr.331/18.03.2009, nu respectă procesul bugetar de alocare a resurselor publice potrivit prevederilor din Bugetul ANSVSA, cu consecinţa afectării sănătăţii publice la nivel naţional şi a situaţiei profesionale a peste 4000 medici veterinari şi a peste 4000 tehnicieni veterinari din România care sunt ameninţaţi, sistemul sanitar-veterinar fiind în pragul falimentului prin decizia politică de subfinanţare a activităţilor sanitar-veterinare desfăşurate de cabinetele medicilor veterinari de liberă practică prin direcţiile sanitar-veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene.

Solicit răspuns scris.

Domnul Ion Dumitru:

"Democratizarea României"

Înmediile mai mult sau mai puţin intelectuale, mai mult sau mai puţin organizate, tema privind "democratizarea României" a devenit extrem de preocupantă, mai ales pentru acea masă de români conştienţi de pericolul care paşte ţara în ultimul timp. Conservatorismul ultimelor guverne - în opinia majorităţii celor cu care am stat de vorbă - nu a adus nimic în plus "statului de drept şi instituţiilor sale". Evident, democraţia se măsoară în gradele de libertate ale individului, dar şi de gradele de investiţie civică cu care individul vine în sprijinirea democraţiei.

Înultimă instanţă, democraţia se naşte cu adevărat atunci când relaţiile dintre individ şi stat se armonizează de aşa natură încât ambele părţi sunt mulţumite şi se pot dezvolta nestingherit. Nici libertatea individuală şi nici cea a instituţiilor statului nu trebuie să fie îngrădite.

În primul caz se naşte haos şi economie subterană, respectiv mafiotism, care poate sufoca structurile statale, iar în al doilea caz se naşte dictatura, indiferent de forma pe care o îmbracă.

Oricât de toleranţi am fi cu noi înşine şi cu situaţia din România, se poate afirma că democraţia nu s-a instalat încă în acest spaţiu. Există semne de democratizare, există semne de respectare a drepturilor şi libertăţilor individului, dar prin nefuncţionalitatea instituţiilor statului nu există deloc garanţia că acestea se exercită în sensul lor real. Semnele de slăbiciune sau, pe alocuri, de îmbolnăvire gravă a democraţiei le întâlneşti la tot pasul în modul în care se comportă unele instituţii de bază ale statului. Înaproape toate se găsesc manifestări, uneori brutale, ale lipsei de democraţie, ale unei atitudini sfidătoare asupra drepturilor omului.

În cele mai multe cazuri însă, manifestarea lipsei de

democraţie se recunoaşte uşor prin lipsa de funcţionalitate a instituţiilor statului, adică exact a autorităţii acestuia.

Nefuncţionalitatea instituţiilor de bază ale statului au creat condiţiile necesare apariţiei ideii că dreptatea şi-o poate face fiecare după propria-i dorinţă. A fost încurajată nemunca, hoţia, criminalitatea sub toate formele, nesiguranţa cetăţeanului şi a proprietăţii private.

Asemenea teme, extrem de incitante, sunt puse astăzi în discuţie în ţările Uniunii Europene.

Este un veritabil semnal de alarmă care ar trebui să pună pe gânduri intelectualitatea creatoare de opinie, pentru a grăbi democratizarea României.

Sunt de acord că democraţia şi economia de piaţă sunt, în viitor şi astăzi, singurele căi viabile pentru dezvoltarea României.

Domnul Mircea Gheorghe Drăghici:

Declaraţie politică privind "Sistemul de învăţământ"

Majoritatea ţărilor se plâng de faptul că sistemele lor de învăţământ nu sunt bune de nimic, iar statisticile le dau dreptate. În ultimele luni, subiectul banilor a monopolizat dezbaterea publică: falimente, pachete de soluţii financiare şi burse. Este de înţeles, dar câteodată este bine să vorbeşti despre alte lucruri, precum cealaltă criză globală: educaţia. In Statele Unite, de exemplu, cheltuielile guvernamentale pentru educaţia primară şi secundară au crescut, între 1980 şi 2005, cu 73%, în combinaţie cu o creştere a numărului de profesori şi cu o serie de iniţiative pentru îmbunătăţirea educaţiei. Toate fără niciun folos.

Foarte simplu, elevii nu devin mai deştepţi. Rata de alfabetizare în 2005 este aceeaşi ca în 1980. Rezultatele la matematică s-au mai îmbunătăţit puţin, dar nu e nimic atât de îmbucurător încât să le scrii părinţilor. În cadrul unui discurs ţinut la întâlnirea guvernatorilor statelor americane, Bill Gates a declarat că este "îngrozit" şi "că-i este ruşine" de sistemul liceal al ţării sale. "Şcolile noastre se află într-o stare deplorabilă," a spus el, arătând că doar o treime din cei care termină liceul sunt pregătiţi pentru cetăţenie, muncă sau universitate.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru alte ţări. În acelaşi sfert de secol, majoritatea naţiunilor bogate şi-au majorat cheltuielile pentru educaţie. Multe dintre state s-au confruntat cu scăderi semnificative ale standardelor şi rezultatelor.

Intre 2000 şi 2006, Spania, Japonia, Norvegia, Italia, Franţa şi Rusia, ca şi multe alte ţări, au cunoscut o scădere a ratei de alfabetizare, în timp ce în Franţa, Japonia, Belgia şi în alte ţări dezvoltate, numărul copiilor cu talent la matematică a scăzut. Finlanda şi Coreea de Sud se află printre puţinele ţări în care standardele s-au îmbunătăţit.

Mai mult, spre deosebire de Statele Unite, unde universităţile continuă să menţină standarde foarte ridicate, în Europa doar câteva instituţii de învăţământ se numără printre cele mai bune din lume. Dar dacă educaţia este în criză în această lume bogată, în rândul ţărilor în curs de dezvoltare este dezastru. În aceste state, educaţia mănâncă o proporţie notabilă din bugetul naţional fără să producă rezultate semnificative. Şi chiar şi acele ţări care au avut succese economice eşuează când vine vorba de educaţie. Paradoxul aici este că "educaţia" este citată în repetate rânduri ca soluţie la majoritatea problemelor lumii, dar nimeni nu pare să ştie cu adevărat ce să facă. Mai multe computere în sălile de clasă? Salarii mai bune pentru profesori? Reducerea numărului de elevi? Creşterea competiţiei între şcoli şi între profesori? Acestea şi multe alte soluţii au fost încercate, dar rezultatele sunt departe de a fi convingătoare.

Prin urmare, ce înseamnă toate astea? Pur şi simplu, criza din educaţie despre care vorbeşte toată lumea în prezent nu e atât de rea faţă de criza financiară, care a devenit o obsesie. Găsirea unei soluţii pentru criza educaţiei este la fel de importantă ca ieşirea din criza financiară. Între timp, putem numai să sperăm şi să ne rugăm ca soluţiile cu care venim pentru criza financiară să fie mai bune decât cele de până acum, pentru a putea să ne ocupăm apoi de îmbunătăţirea standardelor de învăţământ.

Domnul Filip Georgescu:

În aceste zile, unele voci de pe meleagurile mioritice, şi nu dintre acelea fără ecou politic, ci, dimpotrivă, dintre cele care se aud în mod frecvent de la microfoanele unor instituţii fundamentale ale statului, afirmă că în România începe să se vadă luminiţa de la capătul întunecat al crizei economice. Economia - spun aceşti optimişti - va reveni pe creştere, dacă nu în acest trimestru, atunci în mod categoric o va face în ultimele trei luni ale anului 2009. În condiţiile în care, neputând să-şi plătească bugetarii din veniturile proprii, statul se împrumută la FMI, şansele unei asemenea prognoze sunt aproape nule. Dacă la sfârşitul anului trecut, când vântul recesiunii, venind de peste ocean, înfiora Europa, guvernanţii noştri nu înţelegeau că România nu va fi ocolită de un asemenea flagel mondial, dacă reprezentanţii actualei puteri n-au putut să întrevadă dimensiunile reale ale crizei economice, dar mai cu seamă, consecinţele ei nefaste, iată că nici astăzi nu sunt în măsură să sesizeze când şi cum vom scăpa de această plagă.

Criza nu bate deloc în retragere cum cred unii. Nici n-are motive, de vreme ce pârghiile care o ţin ancorată în spaţiul carpato-dunărean sunt extrem de viguroase. În această privinţă, datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică sunt mai mult decât edificatoare. În trimestrul II al acestui an, economia a scăzut cu 8,7% faţă de perioada similară din 2008, cel mai mare declin (14,2%) fiind înregistrat în sectorul construcţiilor. Produsul intern brut a înregistrat în semestrul I al anului în curs o reducere de 7,6% în comparaţie cu nivelul atins în prima jumătate din 2008, diminuare cauzată de reducerea substanţială a volumului de activitate nu numai în ramurile industriale, ci şi în agricultură, silvicultură şi pescuit, în transporturi şi servicii.

În acest an, mai bine de 100.000 de IMM-uri şi-au suspendat activitatea, iar peste 60% dintre firme şi companii au făcut disponibilizări de personal. De altfel, în luna trecută, comenzile noi din industrie au scăzut cu 20% faţă de nivelul atins în august 2008. Exporturile româneşti s-au topit pur şi simplu, majoritatea firmelor româneşti reducându-şi drastic activitatea în domeniul comerţului exterior.

Prăbuşirea dramatică a economiei în primele opt luni ale acestui an a declanşat, după cum era şi firesc, un val de disponibilizări, numărul şomerilor depăşind astăzi 600.000, cu perspectiva de a creşte în lunile următoare cu încă 100.000.

Diminuarea producţiei a determinat, de asemenea, scăderea veniturilor bugetare cu peste 5,5 miliarde de euro. Veniturile medii zilnice ale statului sunt astăzi de 100 milioane de euro, iar cheltuielile de 118 milioane de euro. Cum soluţionează guvernanţii acest deficit cotidian? Înainte de toate disponibilizează mii şi mii de angajaţi, ca să reducă cheltuielile salariale, fără să ţină seamă că şomerii nu mai plătesc impozit şi, ca atare, încasările bugetare se vor reduce. Pe de altă parte, Executivul măreşte impozitele, reactualizându-le în funcţie de nivelul inflaţiei sau creează altele noi, deşi vehiculează permanent ideea relaxării fiscale. În ultimă instanţă, singura salvare reală pentru guvern, din păcate una pe termen scurt, o constituie împrumutul de la FMI, pe care-l utilizează pentru soluţionarea multor dificultăţi. Scăderea veniturilor bugetare poate fi însă atât de dramatică în lunile viitoare, încât chiar şi utilizarea în întregime a tranşei de la FMI să nu poată acoperi toate găurile bugetare.

Pe zi ce trece, criza este tot mai agresivă, dovedindu-se cu mult mai rea decât un război, cu tot cortegiul ei funest de nenorociri: prăbuşirea producţiei, falimente, şomaj, dispariţia creditului, îngheţarea salariilor şi pensiilor, scăderea puterii de cumpărare, şubrezirea sistemului sanitar, precum şi incapacitatea clasei politice de a găsi soluţii eficiente pentru reducerea efectelor nocive ale crizei. După modul în care s-a manifestat până acum, există toate şansele ca în ultimele trei luni ale anului criza să erodeze şi mai puternic economia românească. În atare condiţii, veniturile bugetare vor continua să scadă, iar posibilităţile Guvernului de a contracta noi împrumuturi din surse interne şi externe se vor reduce în mod alarmant. Pe de altă parte, cheltuielile bugetare excesive vor conduce la neputinţa statului de a-şi îndeplini obligaţiile financiare asumate, ceea ce va atrage după sine incapacitatea de plată faţă de creditorii internaţionali. Aceeaşi incapacitate de plată s-ar putea manifesta şi faţă de salariaţi şi pensionari, fapt care ar putea declanşa ample mişcări sociale.

Există toate şansele ca actuala criză economică mondială să modifice radical raportul de forţe pe plan internaţional, să schimbe lumea sub raport politic, economic şi social. România nu se va putea sustrage unor asemenea metamorfoze. Ne întrebăm, însă, în ce direcţie se va îndrepta ţara noastră în perioada post-criză? Se va angaja, cu toate forţele de care mai dispune pe drumul redresării sau va continua să rămână în cadrul degringoladei în care se zbate astăzi? Agenţia de rating Mody's Investor Service încearcă să ne ofere un răspuns la aceste întrebări. Specialiştii săi au ajuns la concluzia că România va avea nevoie de 40 de ani ca să ajungă la nivelul economic al ţărilor din Uniunea Europeană. Unii analişti autohtoni cred însă că o asemenea previziune este extrem de optimistă.

Cum poate să-şi închipuie cineva că actualii conducători ar putea să scoată ţara din criză în câteva luni, iar în 40 de ani s-o aşeze în rândul ţărilor occidentale, când România este înglodată într-o datorie externă uriaşă, cum n-a mai fost niciodată în decursul existenţei sale, când resursele sale naturale şi industriale se află în proporţie de 80% în mâinile capitaliştilor străini, când transporturile navale şi feroviare au fost aproape lichidate, iar agricultura, care cu trei decenii în urmă se afla într-un uimitor proces de modernizare a fost readusă la stadiul de "subzistenţa" din timpuri medievale. Nici investiţiile străine nu mai sunt în măsură să revigoreze economia noastră atât de ofilită.

În primele 6 luni ale acestui an, investiţiile străine în ţara noastră au scăzut cu aproape 43%. Cu totul alta ar fi fost situaţia dacă, în procesul de vindecare a rănilor grave pricinuite de actuala criză, ne-am fi putut bizui, în principal, pe propriul potenţial economic şi financiar, pe forţele autohtone. O asemenea posibilitate nu mai există însă pentru noi, întrucât aproape întreg patrimoniul industrial şi financiar a fost vândut unor companii străine. De pe urma acestei intervenţii, România a pierdut sume fabuloase. Compania Naţională Petrom (atât extracţia, cât şi prelucrarea ţiţeiului) a fost vândută austriecilor de la OMV cu 668 milioane de euro, deşi valoarea reală depăşea 10 miliarde de euro. SIDEX Galaţi s-a vândut cu 25 milioane de euro Companiei indiene Mittal, statul român acordând, totodată, facilităţi de peste 1,2 miliarde de euro. Cât priveşte cota de valorificare a SIDEX, acesta depăşea un miliard de euro. BCR, singura instituţie bancară care mai funcţiona cu capital de stat românesc şi care realiza un profit de peste 280 milioane de euro, a fost vândută băncii austriece ERSTE BANK, la preţul de 3,75 miliarde de euro, din care România a încasat, corespunzător participaţiei sale, 2,2 miliarde de euro, din care statul nostru a fost nevoit să acopere obligaţiile angajate de defunctul BANCOREX. Să amintim, şi în acest caz, că valoarea de piaţă a BCR era de peste 10 miliarde de euro. Aşa s-au dus pe apa sâmbetei ALRO, IMGB, OLCIT, PETROMIDIA, marile combinate chimice, de ciment şi materiale de construcţii, şantierele navale, fabricile de zahăr, de mobilă, de confecţii şi multe altele. Dacă România ar fi dispus astăzi de întreg acest patrimoniu, cu siguranţă că proiectele de redresare a ţării ar fi avut o reală acoperire.

Nimeni în Europa nu şi-a cedat resursele proprii aşa cum am făcut-o noi!

Este greu să renaştem curând, când ne-a fugit de sub picioare postamentul pe care am fi putut să construim cu folos. Dar, în decursul existenţei lor bimilenare, românii au trecut prin mari şi numeroase încercări apocaliptice, reuşind de fiecare dată să se ridice din propria cenuşă. Să sperăm că şi de această dată vom găsi acea înţelepciune de a ne ridica din nou, într-un consens general, de a acţiona toţi ca unul pentru triumful interesului naţional, de a o lua iarăşi de la capăt, ca de atâtea ori în decursul istoriei.

Domnul Culiţă Tărâţă:

După 20 de ani de tranziţie, care au marcat trecerea de la o lume imposibilă la alta insuportabilă, România nu şi-a mai putut păstra industria ei modernă, cu marile uzine şi combinate metalurgice, constructoare de maşini, ori chimice, cu puternicele ei rafinării şi instalaţii petrochimice, ca şi sistemul bancar autohton, care au intrat în mâinile capitaliştilor străini. Dar cea mai grea lovitură pe care românii au primit-o în această perioadă de apocalipsă a constituit-o distrugerea, nu doar nechibzuită, ci mai degrabă programată, a agriculturii. Într-un vârtej scelerat, în care şi-au dat mâna săteni şi orăşeni, de la premier până la ultimul paznic de saivan, o imensă avuţie colectivă, construită prin mari sacrificii şi muncă asiduă, s-a năruit.

Dintr-o ţară cu o agricultură modernă, binecunoscută pe piaţa externă pentru exporturile de cereale şi produse alimentare, România este nevoită să importe astăzi 70% din necesarul de carne de porc, precum şi mari cantităţi de grâu, porumb, lapte, unt, ouă şi alte alimente. Producţia autohtonă de tractoare (circa 40.000 pe an) a fost pusă pe butuci, ca şi cea de îngrăşăminte chimice şi erbicide.

Un asalt barbar s-a dat asupra sistemului de irigaţii, care a fost distrus cu desăvârşire. Rezultatul este cât se poate de concludent. Anul acesta au fost irigate, cu preţul unor costuri greu de suportat, doar 200.000 de hectare, faţă de cele peste trei milioane din 1989.

Lipsa unor asemenea pârghii, menite să stimuleze creşterea producţiei agricole, cum sunt mecanizarea, chimizarea, irigarea, coroborată cu vitregiile climatice, au făcut ca, în acest an, de pe cele 2,2 milioane de hectare cultivate cu grâu să se obţină 5,2 milioane de tone, adică o producţie care abia depăşeşte 2000 kg la hectar, proprie unei agriculturi de subzistenţă. Reprezentanţii ministerului de resort ne asigură că cel puţin până la primăvara viitoare nu vom importa grâu. Dar asta depinde în mare măsură de verdictul pe care-l va emite Institutul de Bioresurse Alimentare, care analizează calitatea grâului autohton din producţia anului 2009. Ne facem singuri curaj că agricultura ne-ar putea ţine pe verticală, dar constatăm cu amărăciune că ponderea acestui sector în p.i.b. a scăzut de la 12,6% în 2004, la 7,1% în 2008, rostogolirea pe tobogan continuând şi în acest an, când am fi avut nevoie imperios de o producţie cerealieră şi animalieră mare, care să mai amelioreze efectele grave ale crizei economice cu care ne confruntăm.

Toate guvernările care au gestionat ţara în ultimii 20 de ani sunt vinovate de marile dezastre din agricultură. Niciunul dintre ele n-a înţeles că o agricultură de performanţă nu se poate face, nicăieri în lume, fără bani, cu atât mai puţin la noi, unde acest sector vital a fost complet decapitalizat. Autorităţile statului şi alte instituţii implicate în strategii agricole pe termen lung ori pentru asigurarea producţiei curente, n-au înţeles că pentru a-şi cultiva ogorul, orice agricultor are nevoie de bani. În acest sens, o dovadă pe cât de concludentă, pe atât de gravă, o constituie cele 2 milioane de hectare rămase pârloagă în acest an. În mod real, micul fermier nu are bani, iar sprijinul statului seamănă a parodie.

După cum precizează Ministerul Agriculturii, anul acesta au fost instituite patru forme de sprijin pentru fermieri, nivelul estimat al pachetului de subvenţii ridicându-se la 525 de lei pentru hectarul cultivat, ceea ce ar reprezenta 53% din cheltuielile pentru înfiinţarea culturilor şi 26% din costurile totale. Unii parlamentari sunt însă de părere că subvenţiile pe care ţăranii le vor primi în acest an gravitează între 200-250 lei la hectar. Oricare ar fi suma, trebuie spus că, din punct de vedere al cuantumului subvenţiilor, agricultorii români sunt dezavantajaţi în comparaţie cu fermierii din celelalte ţări ale UE. Astfel, ţăranii români primesc o subvenţie de 39 de lei pentru combustibilul folosit la fiecare hectar pe care se înfiinţează culturi de grâu, secară, orz, orzoaică ori plante furajere. Adică 1 leu pentru un litru de combustibil.

Din păcate, nici în acest an nu există semne că acciza la motorină folosită în agricultura noastră să se reducă până la limita permisă de Uniunea Europeană. Ca atare, fermierul român va plăti costul integral, adică 325 euro pe tonă, faţă de 21 euro cât se achită în alte state comunitare. Dincolo de nivelul redus al subvenţiilor pe care ţăranii le primesc din partea statului, trebuie spus că banii se achită cu mare întârziere. Pentru anul 2008, plăţile s-au efectuat în proporţie de 97%. Circa 14.000 din cei 1,2 milioane de fermieri nu şi-au primit banii nici până astăzi. Ministerul Agriculturii preconizează ca plăţile pentru 2009 să înceapă la 16 octombrie, obţinând în acest sens o derogare de la Regulamentul UE care prevede ca banii să fie achitaţi beneficiarilor de la sate în intervalul 1 decembrie - 30 iunie. Este însă vorba de un avans de 70% din banii cuveniţi, adică de 209,7 lei/ha. Se estimează că suma pe care statul o va acorda de la buget pentru plata avansului, va fi pe 650 milioane de euro, bani pe care urmează să-i recupereze de la Bruxelles, până la sfârşitul anului. În 2009, autorităţile române au accesat din fondurile comunitare 1,2 miliarde de euro, adică au adus înapoi cotizaţia pe care România o varsă anual în Contul Uniunii Europene (1,2 miliarde de euro). Ba, mai mult, agricultura României s-a confruntat în anul 2009 cu cea mai mare secetă din ultimii ani. Ploile căzute în vară au fost tardive pentru unele culturi. Pierderile provocate de secetă au fost suportate de către cultivatori, statul neacordând niciun fel de despăgubire pentru recoltele compromise.

Dacă până acum fermierii noştri s-au văitat că sprijinul primit din partea statului este inconsistent, trebuie spus că perspectivele în această privinţă nu sunt deloc îmbucurătoare. Potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii, începând din 2010 va înceta susţinerea producţiei de carne de porc şi de pasăre, de ouă, sfeclă de zahăr, orez, in, cânepă, soia şi tutun. Nu se va mai acorda ajutor nici pentru achiziţia motorinei necesare lucrărilor agricole. Vor fi sistate, de asemenea, subvenţiile pentru culturile de cartofi de sămânţă şi material săditor pomicol. Totodată, ar putea fi suspendate subvenţiile acordate sectorului de irigaţii dacă România nu va primi acordul Uniunii Europene.

Conform normelor Comisiei Europene, în viitor, agricultorii vor beneficia de ajutoare doar pentru îndeplinirea cerinţelor suplimentare privind bunăstarea animalelor, finanţarea acţiunilor fitosanitare de interes naţional, susţinerea investiţiilor în agricultură, pentru energia electrică utilizată de staţiile de pompare a apei pentru irigaţii, dar şi fonduri pentru garantarea, în proporţie de 80%, a creditelor pentru IMM-urile din domeniul produselor agricole. Astfel, din 2010, ajutoarele de stat destinate agriculturii se vor acorda numai formelor asociative. Stăm şi ne întrebăm: cum să se mai descurce ţăranul român când el n-are tractoare, n-are bani de motorină, de îngrăşăminte chimice ori pentru irigaţii? Cum să facă faţă unor asemenea cheltuieli de producţie, când preţul mediu al unei tone de grâu pe piaţa mondială este, la ora actuală, de 100 de euro, când laptele a ajuns la preţ de nimic, de 0,30-0,41 lei pe litru?

Dacă actualul guvern, ca şi cele viitoare nu vor înţelege că, totuşi, singura noastră şansă de redresare o reprezintă agricultura (o reindustrializare a ţării nu mai este posibilă nici într-o sută de ani), dacă nu vor conştientiza că trebuie să elaborăm o politică agricolă reală şi bine articulată în toate sectoarele, care să fie finanţată nu doar din fondurile comunitare, ci în principal şi în mod substanţial în bugetul de stat, România nu va ieşi din sărăcia cumplită în care se zbate de aproape două decenii.

Dacă nu vom investi masiv în agricultură, dacă nu vom cultiva fiecare palmă de pământ, dacă nu vom realiza un vast program de investiţii, dacă nu vom reactiva industria de tractoare şi maşini agricole, nu vom reuşi să ne mai asigurăm nici pâinea cea de toate zilele.

Domnul Ion Stan:

"Radical extremiştii din organizaţiile politice maghiare, împreună cu formaţiunile neorevizionist-teroriste ilegale din Ungaria şi România atentează la drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor români de naţionalitate maghiară"

Sute de mii de cetăţeni români de naţionalitate maghiară din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş sunt în pericol sa fie izolaţi, lipsiţi de drepturile cetăţeneşti fireşti şi puşi la cheremul intereselor unor grupuri extremist-teroriste care doresc să facă legea lor în aşa- zisul Ţinut Secuiesc.

La niciunul dintre recensămintele de până în prezent, ale populaţiei, potrivit datelor publicate de autoritatea statistică nu rezulta ca în România să se fi declarat o populaţie secuiască, după cum nu exista, legal constituită, vreo organizaţie sau altă formă asociativă a vreunui grup etnic care să se revendice ca fiind secuiesc.

Aşa-zisul Consiliu Naţional Secuiesc este lipsit de legitimitate constituţională, neavând act constitutiv, statut şi program recunoscute juridic. Am mai sesizat acest aspect, interpelând rând pe rând toate autorităţile competente. Şi atunci, ca şi acum, respectivele autorităţi, începând cu Parlamentul, Preşedintele României şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, continuând cu Guvernul şi puterea judecătorească, preferă să ascundă sub preş această provocare naţionalist-revizionistă prin care cetăţenilor români, locuitori ai judeţelor mai-sus amintite, li se pregăteşte soarta nefericiţilor din regiuni bătute de soartă, cum ar fi Kosovo, Fâşia Gaza, sudul Libanului.

De ce refuzăm să sancţionăm comportamentul organizaţiilor ultranaţionaliste maghiare "Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate" (HVIM), "Tinerii Maghiari din Ardeal" (EMI) şi "Garda Maghiară" care, în numele "autonomiei" Ţinutului Secuiesc, procedează asemenea organizaţiilor criminale travestite în formaţiuni politice din categoria IRA, ETA, UCK Hamas, Hezbollah, care au instaurat tirania în acele părţi de lume. Sub pretextul "eliberării naţionale", extremiştii terorizează populaţia pe care, chipurile, ar apăra-o de opresori străini, colectează taxe de protecţie şi reprimă cu cruzime orice formă de opoziţie.

În Europa, zonele catolice din Belfast s-au transformat într-un fel de Palermo, unde şefii de cartiere ai IRA, ca nişte adevăraţi naşi mafioţi, colectează taxe de protecţie, spionează şi terorizează populaţia, mai ales pe moderaţii "nonsectari".

În Ţara Bascilor din Spania, ETA, un fel de UDMR local, vrea crearea unui stat marxist-leninist condus de un partid unic, un fel de Coreea de Nord la Atlantic, aşa cum şi "Ţinutul Secuiesc" ar fi condus cu mână de fier de o eternă clică de profitori, a căror miză reală şi unică este monopolul puterii.

Populaţia din judeţele în cauză se plânge că o duce greu. În timp ce Guvernul de la Bucureşti asigură circa 50% din bugetele judeţelor Covasna şi Harghita, politicienii UDMR-ului mulg de 20 de ani bugetele administraţiilor locale, pentru că ei dispun acolo, după bunul lor plac, şi nu altcineva! După 1997 s-au înfruptat şi din bugetul de stat, în urma participării la guvernare şi a condiţionărilor şantajiste impuse permanent tuturor grupurilor parlamentare şi tuturor guvernelor.

Pe UDMR-işti să-i întrebe ce-au făcut cu banii şi să-i ia de guler. Defrişarea pădurilor din jurul staţiunii de cardiologie Covasna a transformat această zonă balneară într-o zonă selenară. La fel şi la Lacul Roşu, în Harghita. De-asta trebuie autonomie, ca viitoarea Gardă de Mediu Secuiască să fie condusă de cei care fac defrişări ilegale, fără niciun control din partea "valahilor împuţiţi".

Pentru ca partidul unic al mafiei transnaţionale maghiare să jefuiască discreţionar este nevoie de această diversiune a autonomiei secuieşti. Să aibă ei pe mână Garda Financiară, Garda de Mediu, Prefectura, Curtea de Conturi, Justiţia, Parchetele, Poliţia etc. Statul român nu trebuie să mai aibă nicio pârghie pentru a-şi apăra cetăţenii de etnie maghiară în faţa acestor potentaţi.

Un primar al locului a declarat că UDMR nu vrea firme româneşti în zonă pentru "a nu se modifica echilibrul etnic". Diversiune! Vor control absolut asupra judeţului. Cine mişcă în front nici măcar loc de muncă să nu mai găsească. Economia locală trebuie să funcţioneze în afara liberei concurenţe, după reguli mafiote. Un mafiot, în prezent arestat, afişează tupeul unui Hodorkovski ungur care s-a pus rău cu Putin de Harghita. Asta este realitatea. Acesta este modelul de autonomie pe care doresc să-1 promoveze cei care au şi recunoscut public că pentru ei statul mafiot Kosovo este precedentul pe care l-au aşteptat.

În Ungaria, romii sunt practic vânaţi şi linşaţi de membrii extremei drepte.

Anul trecut, cea mai numeroasă minoritate din Ungaria, reprezentând, potrivit estimărilor, circa 6% din populaţia de zece milioane de locuitori a ţării, romii au fost ţinta a 16 atacuri violente cu cocteiluri Molotov, grenade şi alte arme, potrivit informaţiilor oficiale. În urma acestor atacuri, şase romi au fost omorâţi şi alţi 49 au fost răniţi.

Astfel de practici au fost "exportate" şi în Transilvania, prin intermediul "Mişcării Tinerilor din cele 64 de comitate"- HVIM. Organizaţia are adepţi în mai multe oraşe din Ardeal, iar la acţiunile extremiste pe care le derulează aici sunt prezenţi de multe ori şi membri ai mişcării "Tinerii Maghiari din Ardeal". Startul manifestărilor rasiste a fost dat în această primăvara. Membrii HVIM au distribuit în judeţul Covasna fluturaşi cu mesaj de mobilizare la "lupta în vederea stopării criminalităţii ţigăneşti, împotriva evreilor care cumpără pământurile şi a politicienilor-marionetă". La scurt timp după această campanie, în localitatea clujeană Izvorul Crişului s-a înregistrat un incident cu caracter rasist, al cărui artizan a fost liderul organizaţiei clujene a HVIM.

Tot în şirul acţiunilor cu caracter rasist ale membrilor HVIM din Transilvania se înscrie contramanifestaţia din 30 iulie a.c. la protestul organizaţiilor de romi faţă de reacţia autorităţilor din Harghita în cazul incidentelor violente produse în această vară în localităţile Sânmartin şi Sâncraieni.

În timp ce mărşăluiau pe străzile din Miercurea-Ciuc, cei 70 de membri ai unor organizaţii de romi au fost întâmpinaţi de mai mulţi tineri având feţele acoperite şi pancarte în limba maghiară cu mesajul "Cum se numeşte cel care vinde mărunţişuri murdare la piaţă? Ţigan împuţit". Contramanifestanţii erau membri ai "Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate" şi ai mişcării "Tinerii Maghiari din Ardeal". Printre ei se afla şi un cetăţean maghiar, membru al "Gărzii Maghiare". La finalul manifestării, chiar în faţa Prefecturii Harghita, un alt grup de persoane, trei dintre acestea purtând însemnele organizaţiei paramilitare de extrema-dreaptă "Garda Maghiară", au scandat: "Avem ţiganii noştri, nu îi vrem şi pe ai voştri" şi "O să mai fie foc".

"Mişcarea Tinerilor din 64 de Comitate" şi "Organizaţia Tinerii Maghiari" din Ardeal sunt cele mai active organizaţii ultranaţionaliste care activează în Ardeal. Atât HVIM, cât şi EMI acţionează pentru anularea Tratatului de la Trianon, revenirea Transilvaniei la Ungaria Mare, autonomie teritorială pentru zona secuilor şi divizarea pe criterii etnice a Universităţii "Babeş-Bolyai". Ambele organizaţii colaborează cu "Garda Maghiara", organizaţie paramilitară scoasă recent în afara legii de Curtea de Apel din Budapesta. Membrii "Gărzii" sunt invitaţi speciali în fiecare an, atât în tabăra "Magyar Szyget", organizată de HVIM în localitatea ungară Veroce, cât şi în tabăra organizată de EMI lângă Gheorgheni şi care este o copie fidelă a taberei din Ungaria, pe care preşedintele CJ Harghita a sponsorizat-o. Sprijinul acordat de preşedintele CJ Harghita nu este chiar întâmplător. Şi asta pentru că modul de organizare şi de acţiune a Gărzii Maghiare pare să-1 fi influenţat şi pe Borbely în activitatea sa. Astfel, într-o scrisoare adresată în 27 iulie 2009, în contextul tensiunilor create de romi, ministrului administraţiei şi internelor, Borbely cere sprijin pentru autorităţile din judeţul Harghita în vederea înfiinţării unor organizaţii locale de tip "garda civilă", care să ajute poliţia la prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor comise de romi, pentru că autorităţile abilitate nu pot gestiona astfel de probleme. "Vă rugăm să binevoiţi ca prin alocarea unor fonduri să sprijiniţi autorităţile noastre locale în vederea înfiinţării unor organe locale (garda civilă)", se arată în scrisoarea semnată de Borbely Csaba, preşedintele CJ Harghita, alături de primarii mai multor comune din judeţ. Practic, modelul este preluat de la Garda Maghiară care a înfiinţat detaşamente civile care să acţioneze pentru prinderea infractorilor ţigani.

Limba română a fost aproape interzisă. Dar ce filială locală a unei bănci, regii, companii naţionale sau străine ar accepta ca director un necunoscător al limbii romane? Aceste posturi sunt doar pentru clientela baronilor UDMR. Ceilalţi, care din grădiniţă până la facultate au fost ţinuţi cu forţa departe de limba română, să se întoarcă la plantat cartofi, lângă părinţii lor, care s-au chinuit să-i ţină prin şcoli.

Condiţia pentru a fi politician UDMR este să vorbeşti perfect româneşte. Deci, proştii care nu ştiu limba oficială să rămână acasă şi să taie buşteni pentru deştepţii din UDMR, care fac bani şi politică la Bucureşti. Localnicii ar trebui să ştie că odraslele liderilor UDMR au studiat la facultăţi din Bucureşti, nu la Sapientia.

În timp ce extremiştii maghiari procedează la "purificări etnice" pe care preşedintele României le-a confirmat (!), reprezentanţii lor politici, printre care primari, viceprimari şi consilieri ai unor localităţi aflate pe teritoriul României, au stabilit că trebuie să confere mişcării de "independenţă" şi o concretizare de natură administrativă. Adunarea aleşilor locali din Ţinutul Secuiesc a adoptat sâmbătă o declaraţie privind reforma administrativă şi a adoptat simbolurile "de stat" ale Ţinutului Secuiesc.

Provocarea este de o extremă gravitate şi nicio reacţie oficială nu a fost încă auzită.

Ca să întregim contextul, se mai impun încă trei importante precizări:

• făcându-se ecoul aspiraţiilor diasporei maghiare de pretutindeni, dar nu numai al acesteia, cotidianul "International Herald Tribune" din 3 aprilie 2008 a lansat în spaţiul comunicării publice internaţionale ideea entităţii cu "independenţă lărgită", "Kosova Secuiască" ("Kosova heartens a Hungarian enclave in Romanian");
• la numai două zile după primul semnal din International Herald Tribune, acesta a fost reluat şi amplificat de un alt important cotidian internaţional new-yorkez, exact în ziua în care domnul senator Marko Bela se juca cu creionul pe harta României, în faţa reprezentanţilor popularilor şi democraţilor europeni, invitaţi, sâmbătă, 5 aprilie, la Sovata, cu prilejul relansării, în drapaj paneuropean, a conceptului revizionist al "entităţilor tradiţionale";
• după ce ambasadorul României la Paris, domnul Theodor Baconschi, a considerat "firesc ca după Kosovo să urmeze Voivodina", în mapele ziariştilor acreditaţi la summit-ul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord de la Bucureşti, pregătite de Ministerul Afacerilor Externe al României, a fost introdusă şi o hartă a cărei grafică sugera că România se învecinează cu un nou stat, Voivodina!

Credem că directorul Serviciului Român de Informaţii, ministrul internelor, prefecţii judeţelor în cauză şi, nu în ultimul rând, parlamentarii români de naţionalitate maghiară ar trebui să aibă, în mod special, foarte serioase motive de îngrijorare şi preocupări pe măsură faţă de escaladarea propagandei şi acţiunilor neorevizionist-extremiste, pentru a nu se ajunge ca incitările de azi să devină provocările şi faptele de extremă gravitate de mâine - atentate la siguranţa cetăţenilor, a colectivităţilor şi a securităţii naţionale a României.

Reiterez ceea ce am mai declarat de la această tribună: miza autonomiei Ţinutului Secuiesc ar putea fi mult mai importantă decât ceea ce aparent se întrevede... apariţia şi multiplicarea acestui gen de revendicări, ca şi satisfacerea lor (precedentul deja există!) pot conduce la perimarea celei mai importante convenţii de după cel de-al doilea Război Mondial - respectarea cu sfinţenie a graniţelor naţionale.

Cultura politică istorică şi naţională a cetăţeanului-preşedinte pierdută undeva sub linia orizontului, oceanelor planetare, pare a fi nu numai lamentabilă, ci şi profund contradictorie. El s-a pus de-a curmezişul planului Athisani pentru Kosovo, dar acceptă, ba chiar stimulează o asemenea soluţie pentru judeţene Covasna şi Harghita, redesenate în hotarele aproximative ale unui număr de "scaune secuieşti" care cresc de la o zi la alta.

Dezbinând cu premeditare, deopotrivă pe români şi pe maghiari, Traian Băsescu atacă unul dintre fundamentele constituţionale ale statului - unitatea României, pe care a jurat să o apere.

A accepta ca in România să se reproducă evenimente asemănătoare celor din Kosovo, Ţara Bascilor, Scoţia, Corsica, Catalania, Lombardia etc. presupune a fi părtaşi şi la tot ceea ce ar putea deveni un posibil faliment al "ideii europene".

Dar, până la eşecul proiectului paneuropean, Traian Băsescu trebuie să dea socoteală poporului român, ale cărui speranţe le riscă la masa marilor cacealmale şi trădări politice.

Politicianul român care se rătăceşte prin jungla naţionalistă îşi asumă riscul să fie scufundat în mlaştina trădătorilor de ţară.

Întoarce-te la popor, cetăţene-preşedinte, şi comandă un referendum naţional în chestiunea autonomiei Ţinutului Secuiesc şi predării limbii române ca " limbă străină" în şcolile statului român.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Domnilor profesori şi demnitarii sunt foştii voştri elevi!"

În calitatea mea de demnitar ales prin alegerile uninominale, la primul mandat, aleasă datorită notorietăţii (în sens pozitiv ), pe care mi-am câştigat-o după 20 ani de muncă cu oamenii, oameni care mă respectă şi pe care îi respect chiar dacă am ajuns parlamentar, doresc să vă aduc la starea de normalitate, pe care profesia v-o impune.

Sunt absolventă de o facultate foarte grea, la care, în urmă cu 25 ani se intra candidând câte 10-11 absolvenţi de liceu, pe un loc.

Am urmat o şcoală şi un liceu renumite în oraşul meu natal şi am făcut o facultate recunoscută internaţional. Am iubit şcoala, pe profesori i-am respectat şi le-am urmat pildele întocmai ca pe cele date de bunici şi părinţi. Vă respect, şi la vârsta mea de acum mai am oarecare teamă să nu greşesc când discut cu un profesor, chiar dacă el vine spre mine să-1 tratez.

Domnilor profesori,

Pentru oricine dintre noi, festivitatea de începere a unui an nou şcolar înseamnă o mare sărbătoare, pentru noi, ca părinţi sau bunici, dar mai ales pentru puiul din clasa I, a V-a sau anul I de liceu.

Pentru ei este o zi la fel de importantă ca ziua lor de naştere, când aşteaptă să fie onoraţi.

Noi, parlamentarii, ne-am asumat răspunderea să ajutăm, cum putem, înfrumuseţarea, dotarea, extinderea, construirea şcolilor din colegiile noastre. Dacă suntem invitaţi de directorii acestor şcoli, nu înseamnă decât că ne-au acceptat în marea lor familie şi aşadar trebuie să participăm şi la sărbătorile lor.

Sunteţi formatori de minţi luminate care vor ajunge să conducă destinele acestei naţii. Nu puteţi şi nu aveţi voie să denigraţi prin atitudinea luată de unii dintre liderii domniilor voastre, clasa politică din România.

Ce vor înţelege copiii pe care voi îi formaţi?

Într-o stare de normalitate (pe care ne-o dorim) într-o familie sănătoasă, copiilor li se ascund grijile şi nevoile oamenilor mari!

Doamna Lucreţia Roşca:

"Farmaciştii din spitalele României - o meserie pe cale de dispariţie"

Nu sunt expert finanţist, sunt parlamentar cu meseria de medic. Studiind proiectul Legii unice şi cunoscând realităţile din sistemul sanitar vin cu prezenta declaraţie să susţin şi prin modul acesta amendamentul pe care l-am depus.

Pentru că în România sunt foarte multe spitale care din lipsă de personal specializat, adică farmacişti, au închis Secţia "Farmacie" şi pentru că la acreditarea unui spital chiar din România este absolut necesară şi existenţa acestei secţii, doresc să subliniez una din inadvertenţele existente în acest proiect.

În Anexa II A "Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar"

Dacă un farmacist absolvent de facultate care durează 5 ani, primeşte la angajarea într-un spital, în anul 2010, 2,70 X 705 lei/lunar, în timp ce în sistemul privat un farmacist primeşte un salariu de aproximativ 3000 RON, câţi dintre absolvenţi vor mai ocupa locurile vacante din spitale şi cum va fi acreditat spitalul pentru un act medical complet?

Consider că legea unitară de salarizare nu respectă criteriile din dispoziţiile generale, atâta vreme cât în anexele altor categorii bugetare găsesc exemple ca următoarele:

• profesor - studii superioare de scurtă durată, 3-4 ani, - bază 2,15;
• profesor/învăţător - studii medii, - bază 2,15;
• secretar şef unitate învăţământ - studii medii - bază 2,70;
• şef formaţie muncitori - studii medii - bază 2,95;
• bibliotecar treapta 1 - postliceale - bază 2,05;
• secretar şef facultate - studii superioare - bază 4,50;
• contabil şef administraţie financiară - studii superioare - bază 4,25;

Sunt convinsă că este o eroare ce poate fi îndreptată, când se vede clar că o meserie extrem de grea, ce implică multă răspundere - şi aici vorbesc de medicament - nu poate să fie salarizată cu aceeaşi bază ca un secretar şi mai puţin decât un şef formaţie muncitori, şi că cel care lucrează cu bolnavul poate să fie considerat cu risc mai mare decât secretarul şef facultate sau contabilul şef.

Nu am vrut să spun din exemplele mele că cei pe care i-am nominalizat nu merită această bază în grilă, ci doar am fost nevoită să fac această comparaţie care e mai mult decât elocventă.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Europa - actor pe scena internaţională".

La 13 decembrie 2007, liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona, încheind astfel mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE, în vigoare în prezent, fără a le înlocui. Tratatul va pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. Principalele obiective sunt următoarele.

O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi naţional şi de către cine.

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul European, ales direct de către cetăţenii Uniunii Europene, va avea noi atribuţii privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale.

O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele naţionale vor participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii Europene, în special datorită unui nou mecanism care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiarităţii). Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale va conduce la consolidarea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii.

O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi.

O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni.

Tratatul de la Lisabona menţine drepturile existente şi introduce altele noi. În mod special, garantează libertăţile şi principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale şi conferă dispoziţiilor acesteia forţă juridică obligatorie. Se referă la drepturi civile, politice, economice şi sociale.

Tratatul de la Lisabona menţine şi consolidează cele "patru libertăţi", precum şi libertatea politică, economică şi socială a cetăţenilor europeni.

José Manuel Barroso îşi doreşte un al doilea mandat de cinci ani în fruntea Comisiei Europene, dar, cum nu toate grupurile politice din Parlamentul European îl mai vor, el a ales să prezinte un program politic menit să îi servească drept carte de vizită. Prezentarea programului său politic a avut loc la Bruxelles, iar rezultatele tind către un compromis, José Manuel Barroso nu are un contracandidat afirmat, şefii de stat şi de guverne i-au adus o susţinere unanimă în luna iunie, dar una destul de timidă. Aceasta nu echivalează cu o numire oficială, iar Parlamentul European, care va trebui să îi aducă votul de învestitură final şi este şi el neconvins de performanţa lui Barroso, a sesizat astfel ocazia de a-i pune beţe în roate. Fidelă i-ar fi, până la proba contrară, doar formaţiunea sa de centru-dreapta, Partidul Popular European, grupul cel mai important din Parlamentul European, dar ale cărui voturi nu sunt suficiente pentru învestitură. Atacat, înaintea verii, de socialişti, liberali şi ecologişti deopotrivă, Barroso s-a agăţat totuşi de candidatura sa şi a decis să îi convingă pe politicienii ce i se opun prin prezentarea unui program politic. Demersul este fără precedent. Un viitor preşedinte de Comisie Europeană, numit oficial de guvernele naţionale este, de obicei, audiat în plenul Parlamentului înaintea votului de învestitură. Niciodată un alt politician nu a prezentat însă un program de guvernare politică fiecărui grup în parte. Este adevărat că puţini preşedinţi de Comisie Europeană au dorit o reînnoire de mandat în trecut, ultimul care a făcut-o, Jacques Delors, a întrunit o majoritate covârşitoare pentru un al doilea mandat.

Considerat un politician abil, care vorbeşte bine, dar acţionează arareori, el a fost puternic contestat în toamna trecută, când izbucnea criza economică. Lipsa unui contracandidat îi aduce însă acum pe oponenţii săi în pragul unui compromis.

Tratatul de la Lisabona este primul tratat adoptat în cadrul Uniunii Europene cu 27 de state membre, fiind, de asemenea, primul Tratat al UE pe care România l-a semnat în calitate de stat membru. România participase anterior, în octombrie 2004, la Roma, în calitate de stat candidat, la semnarea Actului Final al Conferinţei care a adoptat Tratatul Constituţional.

Instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. Va utiliza forţa dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.

Domnul Mihail Boldea:

"Noua lege a salarizării unice - un rău necesar în perioade de criză".

Fie că sunteţi de acord sau nu, trebuie să recunoaşteţi faptul că actualul pachet de legi pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea ieri a fost elaborat strict în contextul crizei economico-financiare mondiale cu care se confruntă toate ţările europene. Majoritatea statelor europene dezvoltate se confruntă de câteva luni cu o încetinire semnificativă a ritmului de creştere economică sau chiar cu o stare de recesiune. Din nefericire, în cazul României, construcţia bugetară şi execuţia bugetară în anul 2008, sub guvernarea liberală, au încurajat excesiv cheltuielile cu bunurile şi serviciile, asta în detrimentul investiţiilor, fapt resimţit din plin în prima jumătate a anului 2009. Capacitatea administrativă redusă a condus la o scădere accentuată a nivelului de absorbţie a fondurilor structurale, multe obiective rămânând neterminate sau unele nici măcar începute.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, la care se adaugă şi situaţia economico-financiară mondială, este de la sine înţeles că se impun unele măsuri de constrângere bugetară, una dintre acestea fiind reducerea din p.i.b. a cheltuielilor cu personalul, şi respectiv o lege a salarizării unice care să elimine discrepanţele existente între nivelul de salarizare raportat la diferite categorii de bugetari. Trebuie să înţelegem, odată pentru totdeauna, că bugetul României nu este un sac fără fund, iar veniturile unei ţări, oricât de mari ar fi, la un moment dat devin limitate. Din păcate, în cazul României, evoluţia cheltuielilor cu salariile din ultimii patru ani a atins nişte valori care nu mai sunt sustenabile în contextul economico-financiar actual, iar orice creştere în acest sens ar bloca resursele modernizării şi dezvoltării acestei ţări. Legea salarizării unice, în forma adoptată de către Guvern, nu se referă doar la bugetari, ci indirect influenţează întregul sistem de salarizare din economie.

Probabil că, la fel ca toate legile noi, nici această lege nu este perfectă, dar este perfectibilă, fapt dovedit şi de implicarea absolută a sindicatelor în negocieri. La fel de probabil este că o lege de salarizare unică nu va mulţumi pe toată lumea, dar cei mai nemulţumiţi vor fi cei din categoria celor cu salarii disproporţionat de mari raportat la media bugetarilor. Dacă cei care au criticat atât de mult această lege ar fi avut curiozitatea de o citi şi analiza, ar fi constat că orice afirmaţie privind o reducere a veniturilor nu este decât pură speculaţie. În realitate salariile mici, deci majoritatea, vor creşte progresiv, iar cele exagerat de mari vor fi blocate, până la o egalizare echitabilă în sistem. Aceste măsuri sociale sunt necesare imediat, dar rezultatele se vor vedea numai peste 3-4 ani, când actualele discrepanţe salariale vor dispărea, în favoarea unei echităţi sociale mult mai benefice.

Domnul Mircea Grosaru:

La Biroul parlamentar al subsemnatului, din Suceava, am primit următoarea scrisoare, pe care o prezint integral:

Domnului deputat Mircea Grosaru,

Către,

Preşedintele României - domnului Traian Băsescu - Palatul Cotroceni, Str. Geniului nr.1-3, sector 6, cod 060116 - Bucureşti

Senatul României - domnului preşedinte Mircea Geoană - Calea 13 Septembrie nr.1-3, sector 5, cod 050711 - Bucureşti

Camera Deputaţilor - doamnei preşedinte Roberta Anastase - Palatul Parlamentului, Str. Izvor nr.2-4, sector 5, cod 050563 - Bucureşti

Guvernul României - domnului prim-ministru Emil Boc - Piaţa Victoriei nr.1, sector 1, cod 011791 - Bucureşti

Ministerul Administraţiei şi Internelor - domnului ministru Dan Nica, Piaţa Revoluţiei nr.1A, sector 1, cod 010086 - Bucureşti

Serviciul Român de IInformaţii

B-dul Libertăţii nr.14 A, sector 5, cod 050706 - Bucureşti

în atenţia:

PD-L, domnului preşedinte Emil Boc

Aleea Modrogan nr.1, cod 011826 - Bucureşti

PSD, domnului preşedinte Dan Mircea Geoană

Şoseaua Kiseleff nr.10, sector 1, cod 011346 - Bucureşti

PNL, domnului preşedinte Crin Antonescu

B-dul Aviatorilor nr.86, sector 1, cod 011866 - Bucureşti

UDMR, domnului preşedinte Marko Bela

Str. Ulciorului nr.4, cod 540099, Târgu Mureş - judeţul Mureş

PC, doamnei preşedinte Daniela Popa

Str. Muzeul Zambaccian nr.17, sector 1, cod:011871 - Bucureşti

PRM, domnului preşedinte Corneliu Vadim Tudor

Str. Emile Zola nr.2 - sector 1, cod 011846 - Bucureşti

PNG-cd, domnului preşedinte George Becali

Str.Blănari nr.21-23, sector 3, cod 030061 - Bucureşti

Asociaţia ŞOMUZUL, ONG cu sediul în satul şi comuna Rădăşeni, nr.300, cod 727460, judeţul Suceava, cu sucursale în localităţile Fălticeni, Grăniceşti, Bosanci, Horodniceni, Buneşti şi Moara, în numele cetăţenilor cu drept de vot şi hotărâţi să-şi exercite votul la alegerile prezidenţiale, participanţi la Adunarea generală a Asociaţiei Şomuzul - conform tabelului nominal nr.62/30.08.2009-,dar şi în numele celorlalţi deţinători de terenuri aflate sub luciu de apă pe care-i reprezentăm în temeiul prevederilor art.51) din Constituţia României, OG nr.27/2002 (Legea nr.233/2002), Legea nr.554/2004 cu modificările şi completările ulterioare,

vă solicităm prin prezentul memoriu:

să întreprindeţi demersuri grabnice în vederea elucidării şi a anihilării cauzelor care au dus la tergiversarea clarificării situaţiei juridice a terenurilor aflate sub luciul de apă, cu care noi sau părinţii/bunicii noştri am fost forţaţi să ne înscriem la CAP în anul 1962 şi pentru care deţinem titluri şi adeverinţe de proprietate;

să ne transmiteţi punctul dumneavoastră de vedere cu privire la finanţarea netransparentă a campaniilor electorale, dat fiind înaltul potenţial de şpagă al terenurilor noastre, greu cuantificabil (nimeni nu poate număra peştii), dar şi implicarea politică (Anexa 2) a piscicultorilor suceveni: Flaviu Melinte (PSD), Gabriela Holotă (PD-L), Emil Fenichi-Hanganu (PNL), Liviu Grigoraş (PSD) ş.a.;

să dispuneţi verificarea celor semnalate, pe cât posibil la faţa locului şi în prezenţa reprezentanţilor noştri, să luaţi măsurile ce se impun şi să ne comunicaţi răspunsul în termen legal.

În sprijinul soluţionării prezentei petiţii, menţionăm că terenurile noastre sunt situate pe malurile unor pâraie (Şomuzu Mare, Şomuzu Mic şi Horaiţul), fiind administrate de PISCICOLA SA Fălticeni până în anul 2005. Redăm, în parte, istoricul lor.

Drepturile de proprietate ne-au fost recunoscute, pentru vechiul amplasament, prin hotărâri ale Comisiei judeţene Suceava de fond funciar, de exemplu:HCJ nr.13.055/1991 pentru Rădăşeni (ANEXA 4), HCJ nr.7473/1991 pentru Bosanci, HCJ nr.2149/1991 pentru Grăniceşti ş.a.m.d., acte administrative care sunt în vigoare, emise fiind înaintea adoptării Constituţiei din 1991 sau a Legii nr.213/1998.

Ca urmare a acestor validări, s-au emis 1036 titluri de proprietate şi 687 adeverinţe de proprietate pentru un număr de 1723 persoane, suprafaţa aferentă fiind de 694,24 hectare.

Aceste acte sunt, de asemenea, în vigoare, pe baza lor deţinătorii de terenuri primind dividende în perioada 1992-2003 şi arendă în perioada 2003-2005.Pentru anul în curs, aceştia au achitat, în majoritate, impozitul pe terenul agricol, dar nu mai primesc nici dividende, nici arendă încă din anul 2006, când au fost anunţaţi, în scris, de lichidatorul PISCICOLEI că societatea a intrat în procedură de faliment.

Deşi unele dintre titluri au fost atacate, instanţele au reţinut, prin hotărâri definitive şi irevocabile, că:

situaţia juridică a terenului în litigiu este «cea reţinută în condiţiile art.11 alin.(1)-(3), art.37 şi art.38 din Legea nr.18/1991, republicată prin Legea nr.247/2005, şi art.48 din HG nr.890/2005":

(Decizia nr.2358/11.11.2008, Tribunalul Suceava - Secţia civilă).

- "dispoziţiile HCM nr.1395/01.11.1974 nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere Legea nr.18/1991 care reglementează stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea foştilor proprietari ai acestora" şi "pârâtului-recurent [...] i s-a reconstituit în mod legal dreptul de proprietate...".

(Decizia nr.1638/17.07.2007, Tribunalul Suceava - Secţia civilă.

Cu toate acestea, manevrele dolosive ale unor politicieni locali, sprijiniţi din umbră de piscicultorii reuniţi într-o asociaţie (ROMFISH) condusă tocmai de cel care a împins PISCICOLA în faliment pentru a-i prelua activele fără licitaţie, prin firma-căpuşă PESCOLIV SRL Fălticeni, l-am numit pe domnul Flaviu Melinte, au făcut ca:

Pe de-o parte, legile fondului funciar să fie modificate de peste 70 de ori (la originea câtorva modificări stând şi sus-menţionaţii).

Astfel, în anul 2001 a fost introdus articolul 4¹ în cuprinsul Legii nr.1/2000 (prin art.I pct.4 din OUG nr.102/2001, modificat ulterior prin art.I pct.2 din Legea nr.400/2002).

Prin acesta, au fost preluate în Legea nr.1/2000, modificată, sintagme ca «bazine piscicole naturale» şi «bazine piscicole amenajate» termeni inexistenţi până atunci în legile proprietăţii şi care nu sunt definiţi decât în legea din care au fost «împrumutaţi»:Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura.

Să nu fie doar o coincidenţă faptul că şeful guvernului de atunci era, în acelaşi timp, şi preşedinte al pescarilor (asociaţi cu vânătorii)?! (Guvernul Năstase).

Începând cu anul 2005, ne-am pus speranţe în Guvernul Tăriceanu, dar acestea au fost degrabă curmate de ministrul sucevean Gheorghe Flutur, căruia i-am semnalat, inclusiv în desele întâlniri directe (ce-i drept, anterioare numirii în funcţie), faptele de corupţie din zonă.

Acesta cunoştea că există două ordine cu acelaşi număr ale Ministrului Agriculturii (Ord.nr.913/2004, emis/emise pe ascuns, în toiul campaniei prezidenţiale - turul II - din decembrie 2004), fiecare dintre acestea având un alt conţinut.

Cunoştea, inclusiv din interpelările deputaţilor Mircea Costache şi Leonida Lari-Iorga, că există situaţii asemănătoare la PESTOM SA Constanţa, PISCICOLA SA Neamţ (de unde ex-ministrul Petre Daea s-a ales cu dosar penal), PISCICOLA SA Cluj (unde "cunoscător" este deputatul Horea Uioreanu), PISCICOLA SA Botoşani ş.a.

Cu toate acestea, deşi în luna februarie 2005 a găsit nereguli la CNAFP (Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol), n-a făcut decât să-l înlocuiască pe directorul general Valentin Buksz (PSD), cel suspect de a fi mituit şi în actuala funcţie, de director al Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultură, în calitatea sa de furnizor de sturioni pentru acumulările din Moldova (chix sigur în zonă, după cum susţin piscicultorii care "cumpără" odată cu puietul şi favorurile lui Zeus - căci astfel este poreclit).

Mai mult, domnul Gheorghe Flutur a considerat că unul dintre cele două acte cu acelaşi număr de înregistrare poate fi legal, din moment ce l-a/le-a preluat printr-un act normativ publicat în Monitorul Oficial cu o întârziere suficient de mare cât să-i facă netransparente efectele (preluarea abuzivă la CNAFP a terenurilor deţinute de cetăţeni, pentru a fi concesionate mai apoi de societatea-căpuşă PESCOLIV SRL Fălticeni, fără licitaţie).

În acelaşi timp, prin intermediul deputaţilor suceveni din Comisia pentru agricultură a Camerei Deputaţilor (Romică Andreica, Dumitru Pardău şi Ioan Stan), a operat modificări ale Legii nr.1/2000 (de exemplu: a eliminat art.8), la sugestia expresă a piscicultorilor fălticeni, transmisă pe filiera: consilier local PSD Flaviu Melite - consilier local PNL Emil Fenichi-Hanganu - deputat PNL Romică Andreica - (prefect Orest Onofrei) - preşedinte PNL- Filiala Suceava şi Ministru, Gheorghe Flutur.

Mai mult sau mai puţin direct, în zona de interese a societăţii falimentare şi a societăţilor-căpuşă, PESCOLIV SRL Fălticeni (mai ales) şi PESCOFAL SRL Fălticeni, au operat politicieni consacraţi ca: Petre Daea, Octav Cozmîncă, Tudor Mohora, Eugen Bejinariu, Gavril Mîrza, Ioan Stan, Ioan Cuşnir, Ioan Băncescu şi Mihai Grozavu.

Pe de altă parte, comisiile de fond funciar - asupra cărora îşi exercită influenţa nefastă politicienii care i-au plasat în funcţii, reprezentanţii proprietarilor fiind minoritari şi aleşi cu eludarea legii - cum lesne putem dovedi, au încercat să aplice retroactiv legile modificate ale proprietăţii, deci să facă aplicabil acel art.4¹ din Legea nr.1/2000, introdus prin OUG nr.102/2001 şi menţinut în Legea nr.247/2005 - conform şi actului administrativ arbitrar nr.15966/14.07.2000 al ADS.

Or, acest fapt contravine dispoziţiilor art.15 alin.(2) din Constituţia României, art.1 din Codul civil şi art.6 din Codul bunei administraţii (aprobat prin Recomandarea CM/REC din 20 iunie 2007): «administraţiile publice nu pot lua măsuri retroactive, în afara excepţiilor legal justificate, şi nu pot aduce atingere drepturilor câştigate şi situaţiilor juridice legal constituite decât în împrejurări urgente de interes public».

(vezi şi D.C.C.nr.1193/11.11.2008, M.Of. I nr.789/25.11.2008).

Pentru a proceda astfel, Comisia judeţeană Suceava se slujeşte de:

a) - un înscris despre care nu poate confirma că ar fi conform cu originalul (Anexa 18) - HCM nr.1395/01.nov.1974 (Anexa 19; vezi şi Anexa 10), act normativ nepublicat în Buletinul Oficial al RSR, potrivit adresei Secretariatului General al Guvernului şi necomunicat CAP-urilor ce deţineau terenurile la acea dată, conform adreselor primăriilor din localităţile respective, prin urmare un act inexistent (vezi şi dispoziţiile art.79 din Constituţia RSR - 1965).

De altfel, terenurile pot intra în posesia statului doar prin lege, nu şi printr-o hotărâre a Consiliului de Miniştri, conform Codului civil.

Mai mult, actul în cauză se referă doar la aproximativ 40 de hectare din totalul de 694,24 hectare - suprafaţă de teren deţinută de cetăţeni cu titluri şi adeverinţe de proprietate (menţinute prin hotărâri definitive şi irevocabile, cum am arătat).

b) - o decizie a Tribunalului Suceava - Secţia civilă, pronunţată într-un proces în care nu am fost parte nici noi şi nici comisiile locale, desfăşurat pe ascuns între Comisia judeţeană Suceava şi Direcţia Apelor Siret - Bacău.

Aşadar, Decizia nr.1290/2002 a Tribunalului Suceava (irevocabilă prin Decizia nr.203/2003 a Curţii de Apel - Secţia civilă) nu ne este opozabilă şi nu poate avea nicio consecinţă juridică asupra drepturilor noastre de proprietate.

3. - Cu astfel de tehnici ale tergiversării aplicate de către Comisia judeţeană Suceava (Anexa 25), piscicultorii - care au luat în arendă terenurile noastre până în anul 2006, când ni s-a comunicat că PISCICOLA SA este în insolvenţă - au câştigat timp pentru a prelua fără licitaţie terenurile şi activele, prin acte de felul:

- Contractului de asociere în participaţiune nr.469/29.08.2003 dintre CNAFP şi PISCICOLA SA Fălticeni, încheiat - aşadar - în anul 2003, pe baza unei legi ce avea să apară cu un an mai târziu - Legea nr.298/2004 - contract preluat ulterior printr-un act de asemenea antedatat de către PESCOLIV SRL Fălticeni (societate formată din membrii fostei conduceri a PISCICOLA).

Aceste acte sunt «studiate» de mai bine de doi ani de către procurorii DNA.

- Contractelor de închiriere pentru spaţii comerciale (magazine cu profil piscicol aflate în pieţele agroalimentare) ale municipiilor cu primari PD-L (majoritatea «migratori politici», împreună cu ex-ministrul Gheorghe Flutur, de la PNL la PD-L): Suceava, Fălticeni, Rădăuţi, Piatra-Neamţ - încheiate, cum altfel (?), fără licitaţie.

Nu amintim decât în trecere de modificarea repetată a unor hotărâri de guvern, astfel încât piscicultorii din Fălticeni să poată primi subvenţii prin APIA.

Astfel, s-a ajuns în situaţia ca o societate înfiinţată în anul 2004, avându-i ca acţionari pe preşedintele CA şi pe directorul executiv al PISCICOLEI falimentate în 2005 (care n-au auzit de conflictul de interese), să obţină titluri de proprietate pe aceeaşi suprafaţă de teren pe care deţin titluri adevăraţii proprietari, existând în acest moment titluri duble, fapt ce nu poate să facă decât deliciul judecătorilor CEDO (deşi se poate râde copios şi până acolo), organism din care suntem la un pas de a fi uşuiţi.

A se vedea şi Referatul din 6 aprilie 2006 şi Adresa nr.297/VIII/1 ale DNA - Serviciul teritorial Suceava.

În concluzie:

Considerăm arbitrare încercările statului român de a ne deposeda de terenuri în folosul direct al piscicultorilor (baronii bălţilor) sau în cel indirect al politicienilor corupţi. Acestea contravin Constituţiei şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (art.17).

Invocăm recente hotărâri ale CEDO:

«Numărul mare de cereri adresate Curţii, a hotărârilor prin care s-a constatat încălcarea art.1 din Protocolul 1 şi, în unele cauze, a art.6 al Convenţiei, precum şi miile de dosare înaintate ANRP, dar nesoluţionate într-un termen rezonabil, demonstrează că mecanismul ales pentru restituirea bunurilor naţionalizate sau confiscate de stat în regimul comunist nu a fost pus în aplicare şi creat într-o manieră compatibilă cu art.1 din Protocolul 1». (cauza Viaşu c. România, 9 dec.2008, paragraf 18).

«...Curtea a atras atenţia asupra Rezoluţiei Res (2004)3, precum şi a Recomandării (2004) 6 ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei».

«...Statul ar trebui, de asemenea, să vegheze pentru a înlătura obstacolele juridice care împiedică executarea cu celeritate a deciziilor definitive date de autorităţile administrative...».

«Măsurile prevăzute la alineatele precedente ar trebui să fie luate cât mai curând posibil». (cauza Faimblat c. România, 13 ian.2009, paragraf 51, 53, 54).

«...În special, statul trebuie să adapteze procedura stabilită de legile de reparaţie (în prezent Legea nr.10/2001 şi 247/2005) astfel încât aceasta să devină coerentă, accesibilă, rapidă şi previzibilă...».

(Katz c. România, 20 ian.2009, paragraf 12, 13, 33, 35).

C.Dezavuăm atitudinea pasivă a comisiilor de fond funciar şi autosuficienţa membrilor acestora, pe care doar mitingurile le mai pot dezmorţi.

D.Aşteptăm mult de la Preşedintele Românilor şi sperăm că acest memoriu nu va avea soarta celorlalte (DP 02/29823/23.08.2005, DP 02/33075/20.09.2005, DP 02/18339/29.05.2006, DP 02/34442/24.10.2006, care au fost trimise spre soluţionare tocmai instituţiilor care ne aduc prejudicii încă din 1991, fiind incapabile să clarifice situaţia juridică a terenurilor obţinute cu preţul sângelui neamului nostru, scurs prin tranşee.

Vă mulţumim.

Asociaţia ŞOMUZUL

ing. Todirel Călugăriţa

Cu speranţa unei rezolvări cat mai rapide a situaţiilor prezentate,

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Grosaru:

Asociaţia de sprijin a personalului militar disponibilizat adresează Guvernului României următoarea adresă:

Către,

Guvernul româniei

Domnului prim-ministru Emil Boc,

Asociaţia de sprijin a personalului militar disponibilizat - ASPMD, structură asociativă reprezentativă a foştilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, civili proveniţi din structurile instituţiilor de siguranţă naţională (Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, SPP, Ministerul Afacerilor Externe, etc.) ca urmare a restructurării, apreciază că se impune, pentru prima dată de la înfiinţare, în anul 2005, să iasă în mass-media cu o atitudine oficială de protest, generată de campania denigratoare şi de umilire a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, a pensionarilor militari şi a celorlalţi pensionari.

Prin această campanie"ofensivă antimilitari" promovată de către dumneavoastră la diferite niveluri de analiză şi informare, se încearcă inducerea în imaginea publică a unor neadevăruri, a unor invective, acuze şi inepţii prin care suntem etichetaţi şi asimilaţi cu tagma "jefuirilor de buget", a celor cu salarii şi pensii de lux, cu noii aristocraţi ai societăţii româneşti.

Toţi membrii ASPMDdin filialele judeţene şi sectoarele Capitalei se miră de această atitudine nejustificată, de ponegrire şi blamare a lor cu dovedită şi profundă lipsă de discernământ asupra acestor pensionari militari şi civili.

Suntem dezamăgiţi de atitudinea unor guvernanţi, politicieni, "analişti" şi "formatori" de opinie, pentru adoptarea poziţiei de eludare a identităţii caracteristicilor carierei militare, prestată sub rigorile asumate şi impuse în acelaşi timp prin jurământul de credinţă faţă de ţară şi neamul românesc, de regulamentele şi ordinele militare.

În rândul acestor pensionari batjocoriţi dedumneavoastră, există numeroşi profesori universitari, cercetători, ingineri, medici, diplomaţi, analişti politici, membri ai Academiei Oamenilor de Ştiinţă, parlamentari, senatori, primari, autori de carte şi formatori de opinie etc., care nu fac altceva decât să încerce să trăiască în România.

Mă mir că nu vedeţi (sau nu vreţi să vedeţi) că în statele dezvoltate (G 8), această categorie de cetăţeni (la ieşirea din sistem), în care s-a investit şi care au dobândit o înaltă pregătire profesională şi dovedesc probitate morală şi civică, o bogată experienţă, sunt folosiţi în special în administraţia de stat, cu rezultate benefice societăţii.

În spiritul adevărului pe care îl reclamăm, menţionăm că o pensie militară integrală s-a obţinut în urma unei activităţi de 35-45 ani în serviciul armatei, fiind acordată diferenţiat, pe categorii de grade, funcţii, specialităţi şi condiţii speciale de muncă, acestea situându-se în limitele: 500 - 800 de lei pentru maiştri militari şi subofiţeri; 800 - 1.500 de lei pentru ofiţeri cu grade inferioare; 1.500 - 2.500 de lei pentru ofiţeri cu grade superioare; 2.500 - 3.500 de lei pentru generali şi amirali.

Astfel, un militar din armatele din Franţa, Anglia, Germania, Belgia, Polonia, Cehia, Ungaria este onorat la pensie lunar, în medie, cu: 800 -1000 de euro pentru subofiţeri; 1.500 - 4.500 de euro pentru ofiţeri; 3.500 de euro -5.000 pentru generali şi amirali.

În contextul sus-menţionat, trebuie să reamintim că serviciul militar a fost frecvent marcat de reale privaţiuni unice şi specifice, suportate fără crâcnire de către cadrele militare acum în rezervă şi retragere, astfel: timp de muncă nenormat, fără a recupera prin plată sau timp liber timpul lucrat suplimentar; serviciul operativ pe mare, în aer şi pe uscat, ziua şi noaptea, indiferent de condiţiile de anotimp şi stare a vremii; mutări frecvente şi dese în garnizoane şi numeroase detaşări pentru misiuni şi prestaţii în economia naţională, afectându-se indirect şi afirmarea profesională a soţiilor -, ca urmare, traiul în multe familii ale pensionarilor militari este asigurat de o singură pensie; interdicţia construirii sau achiziţionării unei locuinţe, angajării unor "joburi" pentru întregirea bugetului familial; interzicerea de a se organiza în sindicate sau alte structuri asociative pentru a-şi manifesta nemulţumirile, inclusiv prin ieşirea în stradă.

La toate acestea pot fi adăugate şi condiţiile speciale impuse de folosirea armatei ca unică forţă de muncă ieftină şi chiar de cele mai multe ori gratuită, la lucrările în economia naţională. Avem în vedere participarea la construirea canalelor Dunăre - Marea Neagră, Dunăre - Bucureşti, a metroului, Casei Poporului, Transfăgărăşanului, a şantierelor de irigaţii, a magistralelor de cale ferată, a mai multor zeci de mii de locuinţe, regularizarea cursurilor de apă, electrificarea magistralelor de cale ferată, amenajarea turistică a litoralului românesc, la înlăturarea efectelor calamităţilor naturale, la strângerea recoltei, împăduriri, desecări, în minerit etc.

De asemenea, nu poate fi eludată sau falsificată niciodată participarea Armatei Române în Revoluţia din decembrie 1989. Armata, Poliţia etc., din primele momente au aderat cu trup şi suflet la idealurile acesteia, având în final numeroşi morţi şi răniţi, a facilitat instalarea statului de drept în România şi statornicia democraţiei în această perioadă în ţară -, fără a cere sau a se bucura de avantaje de ordin material sau de altă natură -, nici măcar de "statutul de revoluţionar", dar în schimb s-a ales cu blamul public. Acest blam public, cu totul nejustificat şi nemeritat este proferat de aşa-zişi analişti, politicieni şi formatori de nouă opinie românească, necunoscători ai evenimentelor petrecute, şi total neavizaţi pentru o competentă analiză a participării şi rolului Armatei în recenta revoluţie română.

În această ultimă perioadă, Armata Română a suportat şi rigorile impuse de numeroasele reduceri şi restructurări, de peste 2/3, sub "masca" impunerii acestor măsuri de către NATO, în perioada premergătoare şi post-aderare la Alianţă. Având în vedere că în Statutul NATO se stipulează, la art. 5, că ţările membre, asigurând nivelul de interoperabilitate al forţelor pot să-şi configureze dimensiunea şi performanţele armatelor naţionale fără nici o restricţie din partea Tratatului de Alianţă, susţinem cu tărie că a fost săvârşit un brutal abuz asupra armatei, acesteia reducându-i-se efectivele de la peste 350.000 de la aproximativ 75.000 de militari la toate categoriile şi specialităţile militare. Pe fondul situaţiei create şi al aplicării unei concepţii insuficient justificate, în ultimii ani au fost disponibilizate cadre militare între 35-47 de ani, cu pensii anticipate inconsistente, care nu le permit o viaţă decentă în familie şi societate.

În spiritul demnităţii şi corectitudinii civice, apreciem că aspectele semnalate de Guvern trebuie analizate separat, diferenţiat pe categorii socio-profesionale, iar dacă sunt identificate situaţiile reclamate, suntem de acord să se aplice corectivele generale şi specifice propuse.

ASPMD va propune ca realizarea cumulului de pensie cu alte venituri sa se realizeze si sa fie impozitate gradual, după cum urmează:

Peste suma de:

• 5000 lei impozitul sa fie de 20 %;
• 7000 lei impozitul sa fie de 30%;
• 8000 lei impozitul sa fie de 40%;
• 10000 lei impozitul sa fie de 50%;
• 12000 lei impozitul sa fie de 60%.

Considerăm că prin acest mod de impozitare, bugetul de stat câştigă foarte mulţi bani, aceste sume fiind folosite la plata unor tineri funcţionari.

Faţă de aspectele sus-menţionate, ASPMD are încredere în corectitudinea dumneavoastră şi speră că o să luaţi o hotărâre favorabilă atât guvernului, pensionarilor militari, cât şi cetăţenilor României.

Cu deosebită consideraţie,

Preşedintele Consiliului Director

Col. Just.Milit. (Rz.)

Constantin Simion

Cu siguranţă că postând-o pe site-ul Camerei Deputaţilor la declaraţii politice, va fi citită de mai multă lume şi va primi poate şi un răspuns pe măsură de la cei care vor trebui să răspundă.

Personal, voi trimite această scrisoare şi premierului Emil Boc, de la care voi solicita răspuns în scris.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Zootehnia românească în faliment?"

Criza economică loveşte din plin industria zootehnică românească, în special cea a laptelui. Fermierii clujeni au ajuns deja în pragul falimentului după ce unul dintre cei mai mari procesatori din zonă a decis să reducă preţul de cumpărare a laptelui.

Fermierii susţin că banii primiţi sunt prea puţini şi nu acoperă cheltuielile pe care le au cu întreţinerea vitelor. În plus, cei mai mulţi au fost nevoiţi să facă investiţii mari în ferme, pentru care au luat credite de la bănci. După ce au investit zeci de milioane în modernizarea fermelor, pentru a le aduce la standardele cerute de Uniunea Europeană, crescătorii de vaci din judeţul Cluj îşi văd afacerile ameninţate de faliment. Preţul oferit în schimbul laptelui de cel mai mare procesator din zonă a scăzut drastic. Oamenii spun că în felul acesta abia reuşesc să plătească hrana animalelor.

Nici subvenţiile nu ajută. Cu restul cheltuielilor, mii de crescători de vite din ţară trebuie să se descurce singuri. Fermierii spun însă că au ajuns la capătul răbdării şi se pregătesc pentru ce-i mai rău, adică falimentul.

Dar ar exista o soluţie: construirea unor fabrici proprii de prelucrare a laptelui, în cel puţin 28 de judeţe. Aceasta propune preşedintele Federaţiei Naţionale a Crescătorilor de Bovine din România, după ce a acuzat procesatorii de lapte că profită de poziţia lor în raport cu fermierii.

Fermierii sunt la mâna procesatorilor, care cumpără litrul de lapte cu 80-90 de bani, mult sub costul de producţie, care e de aproximativ 1,2 lei. Aceştia nu pot să impună preţurile, sunt de părere membrii Federaţiei Naţionale a Crescătorilor de Bovine din România.

Asociaţia ar vrea o garanţie guvernamentală pentru creditele bancare pe care urmează să le ia pentru deschiderea fabricilor de lapte. Trebuie cumpărate utilajele specifice acestei activităţi: un pasteurizator, o maşină de ambalat, separator de lapte, care, în mod evident, au un preţ destul de mare.

Federaţia Crescătorilor de Bovine din România are ca membri asociaţii din 28 de judeţe, care au la rândul lor un număr total de aproximativ 30.000 de membri.

România are potenţialul necesar pentru a sprijini zootehnia, mai trebuie ca noi să vrem acest lucru.

Domnul Miron Ignat:

"Monumentul ostaşilor sovietici din Bucureşti"

Monumentul ostaşilor căzuţi în cel de al doilea Război Mondial este închinat tuturor eroilor care şi-au dat viaţa în luptele cu forţele fascismului, pentru apărarea pământului românesc, pentru asigurarea libertăţii şi păcii. Acesta era un monument îngrijit, la care oficialităţile depuneau coroane de flori. Erau comemorări cu fast şi reprezentau un simbol pentru cei care s-au sacrificat cu propria viaţă şi s-au ridicat să-şi apere ţara.

Acum câtva timp, citeam în presă şi vedeam la ştiri fapte ce au scandalizat opinia publică din România. Până acum asistam la acte de profanare a cimitirelor evreieşti şi vandalizarea sinagogilor, iar acum, constat că au intrat în vizor şi monumentele ruşilor.

Într-un stat de drept, trebuie să trăim în înţelegere şi convieţuire paşnică, să ne respectăm reciproc, aşa cum este şi proverbul românesc "Să ne avem ca fraţii", ori în realitate, uneori ne este dat să vedem şi să trăim anumite întâmplări ieşite din comun şi chiar cu aspect de xenofobie.

Aceste acte de xenofobie constituie un semnal serios de alarmă şi de aceea este nevoie de adoptarea unor măsuri drastice împotriva autorilor acestor fapte. De ce? Deoarece pasivitatea organelor competente sau lipsa oricărei sancţiuni vor încuraja autorii în activităţile lor duşmănoase.

Regretabil este faptul că autorii acestui act de vandalism au ţintit în memoria ostaşilor sovietici căzuţi în luptele comune pentru eliberarea Transilvaniei şi a Banatului în anul 1944 şi au urmărit să lovească în relaţiile româno-ruse. Nu este singurul caz de acest fel. Poate că aceşti făptuitori necunoscuţi au fost inspiraţi şi de precedentele acte asemănătoare, care au avut loc în urmă cu câţiva ani (distrugerea monumentului militar sovietic din Iaşi, profanarea cimitirului sovietic din Galaţi) şi care nu s-au soldat cu găsirea vinovaţilor.

Conform Acordului interguvernamental privind statutul juridic al locurilor de înhumare militare ruse şi române de pe teritoriile ambelor ţări, semnat în anul 2005, părţile s-au obligat să ia toate măsurile necesare pentru ocrotirea acestor monumente, ceea ce ar presupune şi începerea imediată a anchetelor în cazurile de vandalizare şi pedepsirea făptaşilor.

Cu regret, constat că acte de vandalism au fost săvârşite şi altă dată, dar organele de ordine nu s-au obosit să caute făptaşii.

Doresc să cred că aceste acte de vandalism au fost doar emanaţii ale unor minţi bolnave, şi nu efectul urii şi discriminării de rasă, etnie sau credinţă religioasă. Căci, să nu uităm: trăim în România, ţară membră a Uniunii Europene, unde valorile democraţiei sunt recunoscute şi acceptate.

Constat, cu regret în suflet, că mass-media românească, atât de abundentă în ştiri şi informare a publicului, a trecut neobservat peste acest fapt de vandalism petrecut în plin centrul Capitalei.

De ce presa românească nu ia atitudine de condamnare a acestor acte de vandalism? Trecerea cu vedere a acestora nu duce la altceva decât la încurajarea lor pe viitor.

Vandalizarea monumentelor ostaşilor căzuţi în războiul mondial în preajma datei de 1 septembrie, Ziua declarării celui de al doilea Război Mondial, ne conduce la concluzia că în spatele acestor grupe de vandalism stau alte grupări cu interese neprietenoase, care distrug relaţiile de bună vecinătate între România şi Rusia.

Domnul Vasile Mocanu:

Tema: "Sănătatea ieşenilor, în pericol"

Peste tot în ţară, sistemul medical suferă din cauza lipsei de personal. La Iaşi, situaţia este deosebit de gravă. Spitalele ieşene lucrează cu circa 1.500 de oameni mai puţin decât ar trebui. Astfel, pe cele 9.294 de posturi lucrează în acest moment mai puţin de 8.000 de persoane. Un număr de 1.192 de posturi sunt vacante, iar alte 246, eliberate temporar. În acest ultim caz, este vorba de femeile plecate în concediu de maternitate, personalul medical aflat în concediu de boală sau angajaţii care şi-au luat concediu fără plată şi au plecat la muncă în străinătate pentru o bucată de timp.

Cea mai gravă situaţie se regăseşte chiar la cel mai mare spital din Moldova - Spitalul "Sf. Spiridon". Iar aici vin zilnic bolnavi din întreaga ţară. Concret, din totalul de aproape 2.000 de posturi aprobate, în acest moment sunt ocupate doar 1.710. Iar situaţia se degradează în continuare.

Deficit de personal există şi în celelalte spitale ieşene. Astfel, la Spitalul de Neurochirurgie personalul mediu este acoperit doar în proporţie de 60%, în timp ce la Spitalul de Urgenţe "Sf. Ioan" există un deficit de 100 de angajaţi. Lipsa personalului afectează majoritatea secţiilor, ceea ce se răsfrânge negativ şi asupra actului medical în sine. Ce e de făcut?

Din păcate, soluţiile la aceste probleme întârzie să apară. În primul rând, Ordonanţa nr.34/2009 interzice noi angajări. Pe de altă parte, şi acest aspect mi se pare cel mai îngrijorător, situaţia financiară a spitalelor nu permite noi angajări, chiar dacă acestea ar fi posibile. Deja, în cele mai multe din spitalele ieşene, peste 60-70% din bugetele aflate la dispoziţia managerilor se îndreaptă spre plata salariilor cadrelor medicale. Salariaţi în plus pe statul de plată ar însemna potenţiale probleme la plata acestor salarii.

Mai mult, ca situaţia să devină de-a dreptul dramatică, tot mai multe cadre medicale îşi exprimă dorinţa de a părăsi fie sistemul medical, fie chiar ţara, în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat. Actul normativ privind salarizarea unică este departe de a fi agreat de salariaţii din sistemul medical. Pentru foarte mulţi, este doar expresia unui dispreţ profund faţă de cei care îşi petrec mare parte din viaţă salvând vieţile semenilor lor. Aşadar, am toate motivele să cred că dacă autorităţile competente nu intervin urgent, sănătatea românilor va fi în pericol.

Domnul Adrian Mocanu:

"Guvernul, reforma şi sindicatele"

După îndelungi discuţii, negocieri şi certuri a venit şi ziua de 15 septembrie, cea mai importantă din acest an, în opinia mea, pentru acest Guvern care a decis să-şi asume răspunderea pentru acest pachet legislativ compus din cele trei proiecte de lege privind educaţia naţională, salarizarea unitară în sectorul bugetar şi reorganizarea agenţiilor guvernamentale cu reducerea cheltuielilor în sectorul public.

Pentru educaţie urmează un moment extrem de important. Asumarea răspunderii pe acest proiect de lege înseamnă un pas spre modernizarea statului român, într-un domeniu extrem de important: educaţia. Actualul Guvern şi-a anunţat prin Programul de guvernare această importantă misiune şi este aproape să se achite de ea, aşa cum niciun guvern nu a mai făcut acest lucru. Avem nevoie de stabilitate legislativă în domeniul educaţiei, de un personal motivat şi competent, dar şi de o finanţare corespunzătoare.

În ceea ce priveşte salarizarea unitară în sectorul bugetar trebuie menţionată concluzia că multe categorii socio-profesionale sunt de acord că prin menţinerea legislaţiei existente se vor păstra dezechilibrele şi discriminările salariale create de-a lungul celor 20 de ani de democraţie. Chiar dacă acest proiect de lege a fost elaborat pe fondul crizei economice, el nu mai poate fi amânat, pentru că sistemul actual de salarizare ar amplifica tensiunile sociale şi frustrările din sistemul bugetar. Cu riscul de a reveni cu retuşuri legislative, trebuie să facem o schimbare esenţială, să dăm un nou sens recunoaşterii şi motivării profesionale.

Referitor la proiectul de lege privind reorganizarea agenţiilor guvernamentale cu reducerea cheltuielilor în sectorul public nu putem decât să luăm act de voinţa Guvernului de a face ceea ce a promis: de a reforma organizarea instituţională a aparatului executiv central şi de a reduce cheltuielile din sectorul public, obiective determinate de criza economică şi de necesitatea redistribuirii veniturilor din bugetul de stat către sectoare vitale pentru îmbunătăţirea serviciilor şi calităţii vieţii cetăţenilor.

Deşi opoziţia şi sindicatele au solicitat amânarea asumării răspunderii Guvernului, consider că această amânare nu ne oferă garanţia unor proiecte de lege mai bine elaborate, ci mai degrabă va conduce la menţinerea unui sistem educaţional neadaptat la piaţa muncii, la amplificarea tensiunilor între diferite categorii profesionale din sectorul bugetar şi la menţinerea unor costuri ridicate cu aparatul executiv central.

Domnul Mircea Duşa:

Vineri, la Miercurea-Ciuc, 800 de aleşi locali maghiari au adoptat o proclamaţie şi un memorandum prin care îşi exprimă dorinţa de obţinere a autonomiei teritoriale a aşa-zisului "Ţinut Secuiesc", iar sâmbătă, la Odorheiu Secuiesc, peste 400 de persoane au stabilit graniţele administrative ale zonei care se doreşte a fi autonomă şi au aprobat imnul, steagul, stema şi simbolul regional al "Ţinutului Secuiesc".

Acţiunile Consiliului Naţional Secuiesc sunt extrem de obraznice, eu sunt supărat pe organele statului că nu-şi fac datoria. În foarte multe primării din Harghita se folosesc steaguri, steme şi sigilii cu diverse simboluri, în loc să se utilizeze sigilii cu stema României, se întocmesc documente în limba maghiară, chiar dacă legea prevede că documentele oficiale se întocmesc în limba română şi la cerere pot fi traduse şi în maghiară sau la intrarea în localităţi se amplasează tăbliţe cu scriere runică, necunoscută de populaţia maghiară. În toate aceste situaţii se încalcă flagrant legile României. Trebuie să fie bine înţeles că sigilii, steme şi steaguri se pot folosi numai dacă sunt aprobate prin hotărâri de Guvern, or, în Harghita nici o primărie, dar nici consiliul judeţean nu au o stemă aprobată prin hotărâre de Guvern. Se folosesc hărţi care încalcă Constituţia României, potrivit căreia "România este stat unitar şi indivizibil" şi nimeni nu ia nici o măsură în acest sens. Unii îşi permit să desfăşoare acţiuni prin care să declare autonomia sau să voteze simboluri pentru că organele abilitate nu-şi fac datoria, chiar dacă există prevederi legale clare.

Marko Bela afirmă că autonomia se justifică prin sistemul de proprietate, declarând că maghiarii sunt proprietari pe 7la sută din România, pe 25 la sută din Ardeal şi pe 80 la sută din "Ţinutul Secuiesc". Autonomia nu se poate justifica prin proprietăţi. Eu pot să fiu proprietar în Honolulu, asta nu înseamnă că pot să încalc legile statului respectiv sau să am drepturi în plus. Consider că acesta este motivul pentru care în ultima vreme "se escaladează tensiunile dintre români şi maghiari", exemplul spargerii sediului UDMR din Bucureşti sau acoperirii cu vopsea neagră a numelui în limba maghiară de pe indicatorul de intrare în municipiul Sfântu-Gheorghe. Mă tem că în curând, maşinile cu numere de Harghita vor fi atacate şi distruse atunci când vor merge în alte judeţe ale ţării. Oare nu se gândesc cei care organizează astfel de acţiuni, care au fost vineri şi sâmbătă în Harghita, că nu fac altceva decât să se izoleze de restul ţării? Oare nu este şi în interesul cetăţenilor maghiari din Harghita să meargă să studieze sau să aibă afaceri şi în altă parte decât în cele trei judeţe?

Domnul Marian Ghiveciu:

"Susţinerea apiculturii - o prioritate"

Din antichitate, apicultura a reprezentat alături de păstorit, îndeletnicirea tradiţională a poporului de pe aceste meleaguri carpato-danubiene.

Albina a constituit un subiect inepuizabil de cercetare pentru naturalişti, de cugetare pentru filozofi şi de inspiraţie pentru poeţi.

Dar înainte de toate, albina trebuie analizată ca fiind izvorul vieţii, perenităţii, pentru o multitudine de plante a căror existenţă este condiţionată de prezenţa albinei şi a celorlalţi polenizatori, care reuşesc prin zborul din floare în floare să transforme nectarul în miere, polen, propolis etc., dar mai ales să asigure sporuri de producţie semnificative la plantele entomofile, cât şi a florei spontane.

Folosirea albinelor în natură ca element polenizator în mod organizat a devenit o necesitate în special în condiţiile actuale, când extinderea tratamentelor chimice pe mari suprafeţe pentru combaterea dăunătorilor a determinat reducerea drastică sau chiar dispariţia entomofaunei polenizatoare.

Prin polenizarea livezilor cu ajutorul albinelor, pomicultorii înregistrează sporuri de producţie de 50-60% exprimate în venituri însemnate. Pe lângă aspectul cantitativ, polenizarea determină şi îmbunătăţirea calitativă a fructelor (gust, mărime, uniformitate), mărirea rezistenţei la boli şi dăunători, reducerea periodicităţii de rodire, creşterea rezistenţei la căderea fructelor, în final la producţii constante şi stabile.

Avantajele deosebite pe care le prezintă creşterea albinelor pentru mediu, societate în ansamblul ei, tradiţia acestei activităţi în ţara noastră şi existenţa unei importante pieţe de desfacere externe pe fondul integrării în Uniunea Europeană constituie argumente pentru dezvoltarea unei apiculturi intensive, rentabile, profesioniste, bazată pe principiile economiei de piaţă, cât şi pentru susţinerea permanentă pentru realizarea acestor deziderate.

Apicultura, apicultorul au primit an de an susţinere financiară în cuantum de 20 lei, începând cu anul 2002, susţinere care a fost justificată prin sporurile de producţie realizate în urma polenizării cu albine a culturilor agricole entomofile.

Ulterior, sprijinul financiar a fost condiţionat de luarea a 10 kg miere pentru fiecare familie de albine de un procesator autorizat. Prin această condiţionare, sprijinul financiar se percepea în mod indirect de procesator care includea în preţul de achiziţie şi sprijinul financiar de 20 lei/familie de albine.

Începând cu anul 2010 această formă de susţinere a sectorului apicol va fi eliminată, ceea ce în condiţiile actuale ale sectorului apicol constituie o reducere a veniturilor în bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei exploataţii apicole.

Pentru aceste considerente, cât şi pentru asimilarea legislaţiei comunitare în domeniu, cât şi în alte ţări în afara Uniunii Europene, apreciez că această acţiune - polenizarea culturilor agricole entomofile cu albine - trebuie susţinută în continuare.

Doamna Doina Burcău:

"Fapte - Asumarea răspunderii pe Legea educaţiei naţionale versus discutarea aceleiaşi legi în Parlament"

Declaraţia mea politică se referă la asumarea răspunderii pe Legea educaţiei naţionale. Este vorba despre o lege deosebit de importantă, o lege de care depinde educaţia tinerei generaţii de români, influenţând viaţa acestora, a părinţilor şi, nu în ultimul rând, a dascălilor lor.

Subiectul este unul delicat şi pe marginea acestuia s-a discutat şi se va mai discuta mult timp de acum înainte. Am să încerc să mă refer numai la fapte, ferindu-mă de aprecieri pe care sunt tentată să le fac atât prin prisma mandatului de deputat pe care l-am primit de la electoratul bucureştean, dar mai ales ca dascăl.

Fapt este că numai 50 din cele 1000 de amendamente care au fost depuse pe această lege au fost acceptate de Guvern. Fapt este că marea majoritate a amendamentelor admise au fost depuse de parlamentarii membri ai aceluiaşi partid din care face parte prim-ministrul, în timp ce doar o mică parte din amendamentele depuse de parlamentarii social-democraţi au fost admise. Fapt este că marea majoritate a specialiştilor sunt de acord că asumarea răspunderii pe această lege minimalizează rolul Parlamentului prin scurtcircuitarea activităţii legislative, transferând Guvernului controlul legiferării. Fapt este că, dacă este să dăm numai un singur exemplu din multe altele, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj a cerut duminică Guvernului să nu-şi asume răspunderea pe Legea educaţiei, argumentând că un pachet legislativ de o asemenea importanţă trebuie discutat mai în detaliu.

Am să enumăr şi alte fapte şi veţi înţelege de ce le enumăr separat. Fapt este şi că asumarea răspunderii este pripită şi nenecesară, dar că o criză politică ar face mai mult rău în acest moment României pentru că un Guvern, chiar dacă nu este perfect, este mult mai bun decât o criză politică. Fapt este şi că PSD trebuie să fie echilibrat, cum de fapt este, şi că România este mai importantă decât suntem noi orgolioşi. Însă mai trebuie enumerat un ultim fapt: proverbul românesc este că e bine să măsori de două ori şi să tai o singură dată.

Domnul Costică Macaleţi:

"Lacul de la Ipoteşti în circuitul turistic"

Declaraţia mea politică de azi se referă la reintroducerea în circuitul turistic a lacului cu nuferi al lui Mihai Eminescu de la Ipoteşti. Din nefericire, din vina unor concetăţeni de-ai noştri, dar şi a autorităţilor locale, lacul a ajuns într-o stare de degradare care-l face impropriu ca obiectiv turistic. Cu toţii am crescut cu poeziile Luceafărului şi pentru foarte mulţi dintre noi imaginea lacului albastru încărcat de nuferi galbeni se suprapune peste imaginea primei iubiri şi peste primele sentimente de bine care ne-au tulburat adolescenţa.

De circa doi ani de zile, lacul a fost retrocedat proprietarului, dar Consiliul Judeţean Botoşani a direcţionat fonduri către Consiliul local din Mihai Eminescu pentru salubrizarea şi întreţinerea obiectivului de interes turistic. Însă suprafaţa lacului şi împrejurimile sunt afectate de poluare, pet-uri şi resturi menajere aruncate de iresponsabili, distrugând farmecul acestor locuri.

Este mai puţin cunoscut faptul că acelaşi Consiliu Judeţean Botoşani intenţionează să realizeze un circuit turistic care să cuprindă şi obiectivele din Ipoteşti. Drept pentru care săptămâna trecută au fost organizate licitaţiile pentru drumuri pentru a le transforma în căi de acces spre obiectivele de interes turistic şi religios. Se intenţionează să fie accesate fonduri europene pentru modernizarea atât a drumului înspre lacul Mihai Eminescu, cât şi cel înspre Mănăstirea Balş. Ambele trasee sunt forestiere, iar demersurile vizează exproprieri, trecerea drumurilor din domeniul silvic în domeniul public al consiliului judeţean şi îmbunătăţirea căilor de acces.

Demersul meu este de a mediatiza aceste eforturi de a reintroduce lacul lui Eminescu de la Ipoteşti în circuitul turistic. Vorbim de două dimensiuni ale acestei chestiuni: una sentimentală şi una economică. Dimensiunea spirituală ţine de dragostea pe care botoşănenii pe care îi reprezint în Parlament o au faţă de poetul naţional pe care plaiurile noastre l-au dat românilor şi, de ce nu, şi lumii întregi. Lacul ca şi teiul lui Eminescu fac parte din constituţia noastră ca români şi sunt simboluri ale spiritului nostru, valori universale incontestabile. Dimensiunea economică vine pe fondul depresiei în care se găseşte economia judeţului şi ne face să vorbim despre banii care trebuie să ajungă la botoşăneni din turism şi despre apariţia unor locuri de muncă pe care refacerea infrastructurii şi reintroducerea zonei în atenţia turiştilor, deci al revigorării alimentaţiei publice, a transportului şi serviciilor ar ajuta oamenilor de aici.

Iată de ce mă alătur eforturilor autorităţilor şi susţin reintroducerea în circuitul turistic a lacului cu nuferi al lui Mihai Eminescu de la Ipoteşti.

Domnul Neculai Răţoi:

Declaraţie politică "Democraţia în pericol"

Democraţia se află în pericol. În anii din urmă ne-am confruntat, din ce în ce mai des, cu o încălcare a drepturilor pe care românii le-au câştigat prin Revoluţia din 1989. Şi din ce în ce mai des aflăm că practica ascultării telefoanelor, atât de mult utilizată în regimul trecut, nu numai că nu dispare, dar devine o modalitate de intimidare a cetăţenilor ţării la mâna celor aflaţi la putere.

Articolul 1 alineatul 3 din Constituţia României prevede că: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate". Constituţia ţării prevede, de asemenea, că secretul convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Pentru cine sunt, domnilor, prevăzute aceste drepturi dacă nu pentru cetăţenii români?

Aş vrea însă să vă mai adresez o întrebare: ce se întâmplă cu respectarea acestor drepturi?

Cazul intens mediatizat al înregistrării parlamentarilor din Comisia de anchetă a doamnei ministru Udrea ne arată că nici parlamentarii nu fac excepţie de la această practică. Vă întreb, stimaţi colegi, dacă nici în Parlament nu se poate discuta fără teama că fiecare cuvânt este înregistrat, ce şanse are un român de rând să nu i se încalce drepturile? Conducerea Camerei Deputaţilor trebuie să identifice vinovaţii din acest caz şi să ia măsuri drastice împotriva lor şi nu să-i acopere cum o face în prezent. Au fost încălcate drepturile fundamentale ale unor cetăţeni ai României şi, mai grav, acest lucru s-a făcut în clădirea Parlamentului. Dacă această înregistrare nu a fost făcută cu aparatura Camerei, înseamnă că avem o problemă cu serviciile de specialitate ale statului.

Parlamentul este singura instituţie în care funcţionează comisii de control a serviciilor secrete. Şi tot Parlamentul, ales în mod direct de către electorat, are responsabilitatea de a asigura respectarea drepturilor cetăţenilor români. În prezent, oricine îşi permite în România să utilizeze această practică de a asculta şi chiar înregistra conversaţii private. Iar acest lucru se întâmplă, doamnelor şi domnilor, pentru că nu se iau măsuri împotriva acestor oameni. Nu se poate să vorbim la nivelul anului 2009 de poliţie politică. Doamnelor şi domnilor, trebuie să apărăm democraţia şi statul de drept şi să eliminăm această psihoză care s-a instalat la nivelul populaţiei. Mai mult, aleşii trebuie să dea un semn că aceste practici nu pot fi utilizate oricând şi oricum. Cei aflaţi la putere nu trebuie să abuzeze drepturile oamenilor simpli sau ale politicienilor care le stau în drum. Preşedintele ţării, guvernanţii şi politicienii, în general, trebuie să impună limite privind viaţa privată şi dreptul la intimitate şi să dea un exemplu pozitiv, nu să încurajeze spionajul şi şantajul.

Vă adresez, pe această cale, un îndemn de a găsi împreună o soluţie sustenabilă pentru protejarea drepturilor fundamentale ale românilor, pentru că astăzi suntem ca înainte de decembrie 1989.

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Toţi copiii trebuie să meargă la şcoală"

Luni a început un nou an şcolar, însă, din nefericire nu toţi copii de vârstă şcolară se bucură de clinchetul primului clopoţel. În loc să se trezească dimineaţa pentru a merge la şcoală, mii de copii ai romilor sunt în continuare forţaţi să fure sau să cerşească pe stradă, pentru a contribui la prosperitatea celor care-i exploatează.

Este greu de crezut că aceşti adevăraţi călăi sunt de cele mai multe ori chiar părinţii lor, care în unele cazuri îşi schingiuiesc copiii încă de mici, pentru că aşa vor obţine zilnic bani mai mulţi. Unii o fac din pricina sărăciei, alţii nu. Unii aleg această cale din pricina discriminării destul de frecvente a etnicilor romi, alţii în schimb nu depun nici un efort în ciuda unor condiţii favorizante care s-au creat de-a lungul timpului prin diverse acte normative.

Ieri Guvernul Emil Boc şi-a asumat răspunderea asupra Legii educaţiei naţionale, o lege destinată tuturor copiilor acestei ţări, fără deosebire de sex, etnie, religie sau condiţie socială. Această lege cadru, completată cu realizarea procesului de descentralizare, pe care tot actualul Cabinet a avut curajul să şi-l asume, trebuie să aibă ca rezultate reducerea analfabetismului în România, a excluziunii sociale a copiilor şi ridicarea standardului de calitate a actului educativ din şcolile româneşti. Aleşi locali, parlamentari, reprezentanţi ai administraţiei centrale, dar şi dascăli vor trebui să se implice mai mult în problemele comunităţilor locale din mediul rural, din periferii sau din comunităţile de romi.

Aducând copiii la şcoală, le putem acorda acestora şansa de a trăi o viaţă mai bună, de a avea de ales pentru ei înşişi şi de a nu-i condamna la exploatare prin muncă sau cerşetorie, la sărăcie lucie sau infracţionalitate.

Pentru ca reforma demarată în educaţie să poată fi apreciată ca succes, va trebui să acordăm atenţie în mod egal fiecărui copil, indiferent că-i sărac sau bogat, rom sau român, de la oraş sau din mediul rural.

Domnul Iuliu Nosa:

Declaraţia mea politică poartă titlul "Superficialitate şi nepăsare".

În aceste zile de septembrie, ardelenii din nord-vestul României comemorează cu pietate tragicele evenimente din îndurerata noastră Transilvanie, care au urmat odiosului Dictat de la Viena din 30 august 1940. Dictatul de la Viena, impus României de Germania nazistă şi Italia fascistă, la cererea insistentă a Ungariei horthyste, a fost unul dintre cele mai brutale acte de tâlhărie internaţională săvârşite în preajma şi în cursul celui de al doilea război mondial. Prin acest nedrept şi repudiat act, se smulgea din trupul României, un teritoriu de 42.243 km pătraţi, cu o populaţie de 2.603.589 locuitori, dintre care 1.304.898 români şi 968.000 maghiari. În septembrie 1940, populaţia românească din Transilvania de Nord, care a ajuns sub stăpânirea Ungariei, a trăit unele dintre cele mai grele încercări ale existenţei sale. Asasinatele, schingiuirile, arestările, tâlhăriile, jafurile, devastările de sate româneşti, pângăririle, profanările, incendierile, dărâmările de biserici au atins apogeul în aceea toamnă.

La 9 septembrie 1940, armatele horthyste de ocupaţie au ajuns în judeţul Sălaj. La Treznea, au fost ucişi 86 de români, trupele de ocupaţie neţinând seama de vârstă. Te cutremuri citind pe marmura care acoperă groapa comună, unde au fost înmormântaţi cei ucişi.

Măcelul săvârşit de horthyşti la Treznea avea să se repete după numai 4 zile în localitatea Ip, unde cruzimea ucigaşilor a depăşit cotele din 9 septembrie. Aici, propaganda revizionistă maghiară dăduse deja roadele scontate de conducătorii Ungariei horthyste. Luase fiinţă organizaţia de tip fascist Rongyos Garda (Garda Zdrenţăroşilor), iar la 5 septembrie 1940 fusese organizată şi aşa-zisa "Gardă Naţională", care avea misiunea de a menţine ordinea şi liniştea publică în localitatea Ip şi în împrejurimi. La Ip, trupele horthyste au comis un măcel uman nemaiîntâlnit în istorie, prin cruzimea şi barbaria sa. Au fost asasinaţi 158 de oameni, printre care şi copii de câteva luni şi femei însărcinate, toţi români, după care au fost aruncaţi într-o groapă comună.

În fiecare an, în zilele de 9 şi 14 septembrie, sălăjenii îşi comemorează martirii de la Ip şi Treznea. Zilele trecute s-au adunat în număr mare pentru a le aduce un omagiu şi pentru a auzi din nou povestirile cutremurătoare ale supravieţuitorilor acelor tragice zile. Am fost prezent ca de fiecare dată la aceste evenimente, alături de colegii mei parlamentari. Numai că, în acest an, în derularea comemorării de la Treznea a intervenit şi o parte inedită. Ca niciodată până acum, deşi ar fi avut prilejul de cinci ani încoace, Traian Băsescu a transmis un mesaj celor prezenţi la eveniment, prin intermediul liderului democrat-liberalilor sălăjeni. La fel a făcut şi premierul Emil Boc, mesajul fiind transmis prin consiliera sa Andrea Vass. Cu toate că m-am întrebat, pentru o clipă, în ce calitate transmite liderul PD-L mesajul preşedintelui României, am trecut cu vederea acest fapt şi am considerat că importanţa şi solemnitatea momentului de la Treznea nu trebuie umbrite. Nici mesajul premierului nu ar fi scăpat de critici, având în vedere limbajul de lemn utilizat şi faptul că aducea un omagiu martirilor ucişi la 9 septembrie 2009 (?).Dar iarăşi am crezut de cuviinţă să nu fiu cârcotaş şi să apreciez doar faptul că cei doi oameni de stat, preşedintele şi premierul, şi-au amintit, poate pe final de mandate, că există martirii de la Ip şi Treznea. Poate au aflat, în cele din urmă, că sălăjenii îşi plâng şi azi morţii din 1940, că se adună cu pioşenie la mormintele lor comune, de 69 de ani încoace, nu numai în aceste zile de septembrie, ci cu prilejul fiecărei sărbători religioase, când merg să aprindă o lumânare şi să spună o rugăciune lângă cele două morminte comune.

Numai că surpriza mea a fost imensă luni, 14 septembrie, când la comemorarea de la Ip, urmaşii martirilor şi numeroşii sălăjeni prezenţi la eveniment nu au mai primit nici un mesaj. Nici de la preşedintele Băsescu, nici de la premierul Boc. Abia atunci mi-am dat seama că am fost prea indulgent cu ei şi că nu meritau nici o circumstanţă atenuantă vizavi de calitatea mesajelor sau calitatea solilor lor de la Treznea. Pentru că, de fapt, lor nu le pasă. Or fi auzit ei ceva de Dictatul de la Viena şi de masacrele din Transilvania de Nord, le-o fi şoptit vreun consilier despre Treznea, numai că a uitat să le spună şi de Ip.

Este de mirare că sălăjeanca Andrea Vass, consiliera primului ministru, nu a fost în stare să îi prezinte importanţa pe care o au aceste evenimente pentru sălăjeni. Iar dacă au dorit să fie doar o lovitură de campanie electorală şi aici cred că au fost consiliaţi prost. Să crezi că alegătorii de la Treznea sunt mai importanţi decât cei de la Ip este o greşeală şi denotă superficialitate, pentru că, în acest moment, pentru Băsescu fiecare vot trebuie să conteze. Dar mă opresc aici, pentru că nu am de gând să fiu director de campanie. Totuşi, cred că sălăjenii se pot simţi jigniţi de faptul că preşedintele şi premierul nu au putut afla în timp util că ei au două evenimente gemene, pe care le vor comemora cu sfinţenie an de an, din generaţie în generaţie. Că cei doi sunt superficiali în ceea ce priveşte imaginea lor, îi priveşte, dar să fii superficial în ceea ce priveşte sentimentele oamenilor care îşi plâng morţii de zeci de ani încoace, aduce puţin a nepăsare.

Închei prin a aduce şi cu acest prilej un omagiu martirilor de la Ip şi Treznea, ucişi de trupele horthyste acum 69 de ani. Dumnezeu să îi odihnească!

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

"Lungul drum de la iresponsabilitate la responsabilitate"

Discuţiile din ultimele zile privind problemele din Coaliţia aflată la guvernare în legătură cu asumarea răspunderii Guvernului în fata Parlamentului au creat haos şi dezbinare pe scena politică din România. Corelat cu presiunea socială la care românii sunt supuşi în această perioadă de criză, acest haos nu poate face altceva decât să ne afunde şi mai tare într-o apatie politică generată şi întreţinută chiar de către cei care ar trebui să caute soluţii pentru a o redresa.

Am rămas uimită în faţa iresponsabilităţii de care au dat dovadă miniştrii PD-L chiar în ziua în care erau aşteptaţi la Parlament să-şi asume responsabilitatea pentru pachetul de legi prin care guvernarea doreşte să scoată ţara din impas şi să o alinieze, din punct de vedere legislativ, la standardele europene. Tocmai în contextul asumării responsabilităţii, ministrul democrat-liberal aflat la conducerea Ministerului Turismului făcea declaraţii publice despre scenarii în care PD-L ar putea guverna singur "fără probleme". Mai mult, ministrul deja căuta printre formaţiunile politice aliaţi care să susţină PD-L în ipostaza "singur la guvernare".

În continuare, în loc să se ocupe de problemele reale ale ţării, unii dintre cei aflaţi la guvernare scriu scenarii, se ţin de jocuri şi se comportă ca o gaşcă de preşcolari. Democrat-liberalii îndeamnă la dezbinare prin vocile liderilor de la centru şi-i somează apoi pe social-democraţi să se hotărască dacă sunt la guvernare sau în opoziţie. Se pare că o parte din membrii Guvernului, tocmai cei care insistă să-şi asume responsabilitatea, nu prea au habar despre ce înseamnă a fi responsabil. Iar acest lucru este mult mai grav acum, când vorbim despre iresponsabilitatea unor oameni care au pe mână bunul mers al ţării.

Doamna Pető Csilla-Maria:

Politizarea: o gravă lovitură învăţământului minoritar

Ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă în învăţământ depăşeşte limitele bunului simţ. Putem să înţelegem că politizarea se face la nivelul cel mai înalt al statului. Putem sa înţelegem că politizarea se face la nivelul conducerii serviciilor deconcentrate din România.

Dar nu putem şi nu suntem de acord că politizarea să afecteze grav învăţământul din România, în general şi învăţământul minorităţilor din România, în special.

Este total inacceptabil ca orice director sau director adjunct de şcoală sau liceu să fie schimbat pentru simplul motiv că nu este membru ori măcar simpatizant al Partidului Democrat Liberal sau al Partidului Social Democrat.

Este de neconceput pentru orice comunitate minoritară, în cazul nostru comunitatea maghiară, ca directorii de şcoli şi licee care fac posibilă menţinerea identităţii învăţământului în limba maghiară să fie schimbaţi din funcţii. Sânnicolau de Munte, Tarcaia, Săcuieni sau Tileagd sunt doar câteva dintre exemplele abuzive în care reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor înţeleg să procedeze la "creşterea calităţii actului managerial".

Nu prin schimbarea lipsită de orice logică a acestor directori va creşte calitatea educaţiei din România, ci prin menţinerea lor în funcţie. Un manager de şcoală numit doar pentru că aşa decid reprezentanţii PSD sau PD-L nu are cum să înţeleagă particularităţile învăţământului comunităţii noastre.

În proiectul legii educaţiei naţionale se specifică în mod clar că viitorii conducători ai unităţilor de învăţământ nu au voie să îmbrace haina politică, adică se interzice ca aceştia să fie membri ai vreunui partid.

Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor procedează exact pe dos. Exemplu: doamna directoare Szoboszlai-Gaspar la Tileagd a fost schimbată cu un consilier al Partidului Social Democrat. Sunt lucruri faţă de care noi, comunitatea maghiară, trebuie să luăm atitudine şi să facem tot posibilul pentru ca aceste nedreptăţi să fie reparate.

O altă problemă o reprezintă disponibilizările pe care Guvernul vrea să le facă în sistemul educaţional. Învăţământul va avea de suferit pentru simplul motiv că actuala coaliţie PSD - PD-L a optat pentru cea mai proastă soluţie în vreme de criză: să facă economii prin disponibilizări.

La nivelul judeţului Bihor, acest lucru ar însemna să se reducă 581 de posturi - personal didactic şi auxiliar.

Iar pentru învăţământul minoritar ar fi o gravă lovitură. Gândiţi-vă ce ar însemna acest lucru în unităţile şcolare de pe valea Ierului: zeci de cadre didactice, reprezentante ale comunităţii maghiare nu vor mai putea preda celor care trebuie să menţină identitatea noastră.

Nu, ieşirea din criză nu se va putea realiza prin concedierea cadrelor didactice!

Trăim timpuri în care măsurile se iau fără nici o logică: învăţământul din România nu are nici o strategie, iar învăţământul minorităţilor evoluează spre dezastru.

Să nu permitem să se întâmple acest lucru!

Domnul Relu Fenechiu:

"Obiectul intervenţiei mele de astăzi vizează abordarea unei teme actuale, şi anume această tentaţie a partidului de guvernământ de a deveni partid-stat, dar într-o nouă formă, şi anume este vorba despre identificarea structurilor de partid PSD cu structurile de stat din România, lucru extrem de periculos ce ne întoarce din nou la trecutul şi la experienţele trecutului totalitar.

În acest sens, această tentaţie PSD de a deveni partid-stat capătă proporţii ce pun în pericol democraţia şi statul de drept din România. Afirmaţia noastră se bazează pe cel puţin următoarele argumente.

Prin presiuni şi şantaj politic, PSD a atras un număr impresionant de primari ai opoziţiei democratice, sfidând opoziţia electoratului manifestată cu ocazia alegerilor din iunie 2000. De menţionat faptul că un asemenea precedent nu există în nici o ţară democratică şi, în fapt, ne înscrie în rândul democraţiilor bananiere din, lumea a treia".

Fragmentul de mai sus face parte dintr-o declaraţie politică întitulată "Tendinţa partidului de guvernământ de a deveni partid-stat" şi a fost citită pe 11 septembrie 2001 (ce premoniţie) de către vicepreşedintele de atunci al Partidului Democrat, domnul deputat Emil Boc, actualmente primul ministru al României. De ce a făcut domnul Emil Boc, la vremea respectivă această declaraţie politică? Răspunsul este cunoscut de toată lumea. PSD a racolat foarte mulţi dintre aleşii locali ai PD. Tot în anul de graţie 2001, după ce PD, actualmente PD-L a pierdut 50% dintre primarii pe care îi avea, în urma acestor racolări masive, domnii Traian Băsescu, Emil Boc, Vasile Blaga şi ceilalţi lideri ai partidului reclamau aceste practici în forurile politice europene. Aceasta se întâmpla în 2001, deci, când România nu intrase în NATO şi mai avea câţiva ani până să devină membru al Uniunii Europene. Se poate spune că eram la vremea respectivă undeva în zona gri a scenei politice europene.

Acum suntem spre finalul anului 2009 şi de doi ani şi jumătate România este stat membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Şi totuşi, ceea ce se întâmpla pe vremea când nu ştiam încă dacă vom face paşi înainte sau vom regresa, se repetă acum la indigo. S-au schimbat doar actorii. În rolul "păsării de pradă", în rolul formaţiunii care intenţionează să devină partid-stat se află acum PD-L. Fostele victime din 2001 au devenit acum călăi. Aş putea spune că PD-L foloseşte aceleaşi mijloace ca şi cele ale PSD în 2001, dar nu aş respecta adevărul 100%. PD-L a depăşit mijloacele utilizate de PSD în 2001. Atunci, PSD dorea să-şi mărească vitrina de trofee şi să-şi treacă în panoplie cât mai mulţi primari. Evident, cu avantajele care decurgeau din sporirea numărului de aleşi locali.

Acum, PD-L înregimentează formal primari din PNL şi din alte partide neparlamentare recurgând nu doar la şantajarea acestora, ci implicit la şantajarea cetăţenilor din localităţile gospodărite de respectivii edili. Şi este foarte grav, pentru că aceşti cetăţeni sunt cei care suferă cel mai mult de pe urma acestor forme de şantaj, comunităţilor respective tăindu-li-se din drepturile prevăzute prin lege. PDL recurge la şantaj nu de dragul de a-şi creşte numărul aleşilor locali, ci pentru a încerca, în disperare de cauză, să conserve fotoliul de preşedinte al României pentru Traian Băsescu.

Prin 1997, un fost ministru PNŢCD spunea - în cadrul unei declaraţii, taxată de opinia publică ca fiind nefericită - că "mai bine mor 1.000 de oameni, dacă acesta este preţul pentru a fi salvaţi 100.000 de oameni". Acum, teza PD-L este următoarea: "dacă nu «trăieşte» un om, adică Traian Băsescu, să «moară» câteva zeci de mii.

În cazul PD-L "2009" nu este vorba doar de şantaj ci şi de demagogie crasă. În timpul Guvernului Tăriceanu I, PD-L a fost partidul care a condamnat cel mai mult migraţia politică şi experţi ai acestui partid au modificat legislaţia tocmai pentru a stopa migraţia politică şi a împiedica tentativele de racolare. Parlamentarii PNL au sprijinit şi votat cu entuziasm iniţiativa PD-L. Acum, tot cei din PD-L sunt cei care propovăduiesc migraţia, racolările şi au depistat metode sofisticate de ocolire a propriei lor legi.

În 2001, simpaticul pe atunci domn Emil Boc, susţinea că din cauza politicii de racolare a aleşilor locali de către PSD, ne îndreptăm spre democraţiile bananiere ale lumii a treia. Acum nu mai suntem în faţa acestui pericol, domnule prim-ministru Emil Boc? Ce era imoral şi neconstituţional la PSD în 2001, este moral şi constituţional pentru PD-L în 2009? Sunt convins că nu voi obţine vreun răspuns la aceste întrebări.

În încheierea declaraţiei politice din 11 septembrie 2001, domnul Emil Boc spunea: solicităm PSD-ului să studieze şi să urmeze modelele democraţiilor în rândul cărora România doreşte să se integreze şi nu să urmeze modele ale trecutului de care ne-am despărţit cel puţin cu 10 ani în urmă. Eu nu pot decât să spun că prin tot ce face în acest moment PD-L, duce România cu mai mult de 10 ani în urmă.

PS: Sunt convins că şantajul asupra primarilor liberali - şi mă refer în mod special la cei din judeţul Iaşi nu va avea efectul scontat. Nu doar simpatizanţii liberali din comunităţile respective, ci şi ceilalţi cetăţeni şi-au dat deja seama ce înseamnă politica PD-L şi nu vor introduce în urne buletine ştampilate pe numele lui Traian Băsescu.

Nu în ultimul rând, am şi un motiv de satisfacţie. Racolând cu precădere aleşi locali liberali, cei din PD-L recunosc direct superioritatea valorii acestor aleşi locali şi totodată forţa organizatorică a membrilor PNL.

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Băsescu şi sperietoarea electorală"

Nu încape îndoială: ruperea protocolului PSD-PD-L este o acţiune comandată de la Cotroceni. Ea face parte din strategia prezidenţială de provocare şi hărţuire sistematică a PSD. Racolările şi presiunile exercitate asupra aleşilor locali ai PSD au o motivaţie strict electorală.

De ce se întâmplă asta tocmai acum? Planul lui Băsescu este să provoace instabilitate politică prin ruperea coaliţiei şi să pescuiască în ape tulburi. Preşedintele se teme că nu va intra în turul doi şi îndreaptă tunurile către partenerii de coaliţie. Din nou, el foloseşte ca scut propriul partid, încercând să creeze o patetică diversiune. Să nu fim naivi: PD-L nu are niciun cuvânt de spus în această privinţă, ordinul vine direct de la Traian Băsescu.

Preşedintele doreşte să-şi construiască o largă coaliţie pentru susţinerea candidaturii independente, racolând oameni precum Miluţ şi Simirad. Numele celor care au ajuns lângă Traian Băsescu nu trebuie să mai surprindă pe nimeni. Toţi sunt construiţi după chipul şi asemănarea lui Băsescu: trădători şi oportunişti. După cinci ani de mandat, acesta este cel mai bun barometru pentru a măsura rezultatele preşedintelui: lângă Traian Băsescu apar numai dezertori, oameni refuzaţi de alte partide şi lideri politici locali care se zbat în marja de eroare a sondajelor.

Traian Băsescu îşi vampirizează propriul partid. El a cerut PD-L să racoleze oameni pentru campania lui electorală atât de la PSD, cât şi de la orice alt partid potrivnic PD-L. PD-L va avea mult de suferit. Aducând asemenea oameni în partid, preşedintele discreditează PD-L şi le arată oamenilor cât de puţin îi pasă de integritate.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Falimentul României - marcă înregistrată a Guvernului Boc"

Încă de la finalul anului 2008 ştiam că se apropie şi de România criza economică. Liberalii au avertizat, dar nimeni (şi mai ales cei din clasa politică concurentă) nu părea să audă şi să ia în considerare avertismentele analiştilor economici. De altfel, s-a văzut şi din declaraţiile ulterioare ale Preşedintelui Băsescu gradul de desconsiderare faţă de specialiştii în finanţe care atenţionau asupra declinului financiar al României.

Probabil că acesta este motivul pentru care Guvernul Boc a reuşit cea mai tragică "performanţă" economică - aceea de a construi un buget pe o creştere economică de 2% pentru ca realitatea să ne arate o scădere la -8%. Iar toate acestea au drept cauză politica haotică şi lipsită de viziune a guvernului, sub înalta îndrumare a ministrului Pogea.

Spre corecta informare a domnului Boc, precum şi a responsabililor economici, supun atenţiei câteva cifre relevante din Judeţul Hunedoara:

Societăţi comerciale care au falimentat în anul 2009: 80.

Societăţi comerciale care şi-au suspendat activitatea sau şi-au început procedura de lichidare in anul 2009: 720.

Total: 800 firme

Şomaj Hunedoara: 12.649 şomeri

Ceea ce este şi mai trist este că în faţa acestei realităţi dureroase care se multiplică la nivelul fiecărui judeţ al ţării, Guvernul este lipsit de orice reacţie. Mai mult, prin pachetele legislative promovate prin asumarea răspunderii, Executivul a reuşit să bulverseze total sectorul bugetar.

Domnul Titi Holban:

De mai bine de 9 luni, criza economico-financiară produce efecte serioase, în special în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de marii şi micii contribuabili. Din păcate, sunt afectate şi zone de activitate mai răzleţe, specifice anumitor regiuni, cum ar fi sectorul vitivinicol din judeţe cu tradiţie, printre care şi judeţul Buzău.

Aici, sunt zeci de familii, mici producători, care trăiesc de pe urma producţiei de struguri, a îmbutelieri şi valorificării vinului produs. Marea majoritate a acestor familii nu deţin capacităţi de producţie de vin şi depind în fiecare toamnă de preţurile oferite pe kg de marii producători.

Sprijinul acordat la ora actuală pentru producţia de struguri este insuficient, iar fondurile comunitare vizează mai puţin îmbutelierea şi valorificarea vinului. Problema preţului la struguri nu se rezolvă subvenţionând preţul.

Ca atare, sectorul vitivinicol riscă să devină o mare problemă socială în lipsa unei strategii guvernamentale pentru viticultori. Statul, prin ministerul de resort, trebuie să se implice în acest domeniu şi singura politică economică viabilă este identificarea unor forme de sprijin financiar pentru micii producători pentru a relansa activitatea de producţie, de îmbuteliere şi de valorificare a producţiei de struguri şi vin.

În acest sens, în calitate de parlamentar de Buzău, fac un apel către Guvernul României, către Ministerul Agriculturii, către factorii de decizie de pe plan local pentru a analiza situaţia gravă în care se află viticultorii din judeţul nostru. Voi face demersuri către ministerul de resort şi către reprezentanţii acestui sector pentru a participa la o dezbatere care să se finalizeze cu soluţii concrete de ajutor în sensul încurajării producţiei de vin, a îmbutelierii şi valorificării.

Sunt convins că aşa cum s-au găsit măsuri pentru relansarea altor domenii economice, se pot identifica şi soluţii pentru relansarea sectorului vitivinicol din judeţul Buzău, repet, cu implicarea şi deschiderea statului, care nu poate întoarce spatele producătorilor de vin şi familiilor acestora.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

Declaraţie politică: "Şeful statului trebuie să prezinte cât a cheltuit din banul public pentru băile de mulţime"

Toată lumea ştie, România nu se simte deloc bine din punct de vedere economic. Suntem într-o perioadă de criză. Reducerile de personal sunt la ordinea zilei, reducerile de salariu sunt şi ele o constantă a zilei, se propune - nu comentez acum caracterul nelegal - concediu fără plată pentru bugetari etc. Guvernanţii fac apeluri la solidaritate, la raţionalizarea cheltuielii banului public. Şi totuşi, există o instituţie unde banul public se cheltuirii în dispreţ faţă de situaţia actuală a celorlalte instituţii şi a cetăţeanului. Este vorba de Preşedinţia României.

Nu există săptămână fără să aflăm din presă că şeful statului participă ba la o sărbătoare populară locală - unele de amploare redusă, ba la zilele nu ştiu cărei localităţi, ba la pelerinaje pe la diferite mănăstiri etc.

Nu contest dreptul şefului statului de a participa la un eveniment economic de genul celui de la Ford Craiova, la o tradiţională sărbătoare istorică de recunoaştere naţională, cum este cea de la Ţebea, sau la marea sărbătoare religioasă Adormirea Maicii Domnului.

Nu înţeleg însă ce caută, în aceste vremuri de criză la un festival al caşcavalului, la zilele diferitelor localităţi, la o clasică slujbă religioasă la mănăstirea Tismana, şi în alte locuri în care au avut loc manifestări doar cu specific local. Nu comentez acum nici diversele întrevederi pe care şeful statului le-a avut cu diverse persoane, încondeiate de presă ca făcând parte din zona lumii interlope. Mi se par totuşi exagerat de multe "plimbările" domnului Traian Băsescu.

Chiar dacă preşedintele Traian Băsescu susţine că a fost invitat de autorităţile locale, nu acestea suportă şi cheltuielile inerente. Pentru că, indiferent unde se deplasează şeful statului, aceste deplasări costă, iar sumele utilizate provenind din bugetul administraţiei prezidenţiale, deci este vorba de bani publici. Am citit undeva - şi cred că informaţia era corectă - că pentru ridicarea în aer a unui helicopter al unei televiziuni private, costurile minime se cifrează la 8.000 de euro. Şi nu este vorba de un aparat de zbor complex, cum este cel utilizat pentru deplasări interne de şeful statului. Deci cheltuielile sunt destul de ridicate, dacă mai ţinem cont de faptul că şeful statului nu este singur în aceste "vizite" în teritoriu. Mă refer doar la cei din SPP, dar mai sunt şi alţii.

Eu nu pot crede că toate manifestările la care m-am referit nu se pot desfăşura dacă nu au "binecuvântarea" şefului statului. Şi ar mai fi ceva. În 2008, deci nu într-o perioadă de criză, şeful statului, în perioada 1 august - 14 septembrie, nu a fost decât în patru locuri, printre care Ţebea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Acum deplasările s-au triplat. Niciodată în cinci ani de mandat şeful statului nu a fost la Zilele municipiului Tulcea, sau la festivalul caşcavalului, de exemplu.

Toată lumea ştie că sub pretextul onorării diferitelor invitaţii din partea autorităţilor locale, domnul Traian Băsescu desfăşoară o meticuloasă activitate de campanie electorală. Dacă şeful statului şi-ar fi anunţat candidatura pentru un nou mandat, foarte multe din aceste deplasări nu ar fi fost posibile sub egida Palatului Cotroceni. Dar aşa, în calitate de şef de stat, poate apela nestingherit la fondurile publice.

Ţinând cont de cele de mai sus, solicit public preşedintelui României, Traian Băsescu, să prezinte oficial, tot public, toate cheltuielile efectuate cu deplasările din ţară din perioada 1 iulie - 14 septembrie 2009. Românii trebuie să ştie cât a cheltuit şeful statului pentru băile de mulţime din ultimele trei luni.

Domnul Virgil Pop:

"Despre trădare... în toate felurile"

Am astăzi un mesaj sincer pentru reprezentanţii Partidului Democrat Liberal în Camera Deputaţilor, deoarece consider că a venit momentul să spunem unor lucruri pe nume. Aşadar, stimaţi PD-L-işti, mesajul meu pentru dumneavoastră este următorul: aţi trădat orice ideal, orice umbră de speranţă pe care o mai puteau zări românii în ideea de libertate, democraţie. Aţi trădat idealurile Revoluţiei din 1989, v-aţi bătut joc de principiile cu care v-aţi promovat ca forţă politică. Aţi devenit la fel ca cei dinaintea dumneavoastră, şi chiar mai rău...

În 2004, deşi nu am fost implicat personal în acea mişcare politică, ştiu că PNL şi PD-L au hotărât să formeze o coaliţie oarecum contra naturii cu un scop pe care l-a înţeles toată lumea: eliminarea partidului unic, PSD, schimbarea baronilor locali care secătuiau resursele financiare ale bugetului de stat. Ne săturasem cu toţii de corupţia generalizată, de politrucii puşi să hotărască destine de oameni, de incompetenţă, de autosuficienţa de la nivel guvernamental. Mai mult decât atât, ne enervau pe mulţi dintre noi aroganţa lui Adrian Năstase, ignoranţa lui Ion Iliescu şi credeam că mai rău de atât nu se poate. Iată, dragi colegi, că în România anului 2009, mai rău de atât se poate. Cu prisosinţă.

În România anului 2004, cu toţii îi plângeam domnului Băsescu de milă că PSD-ul lui Adrian Năstase îi decima partidul, lăsându-l aproape fără grupuri parlamentare şi fără aleşi locali. Astăzi, argaţii domnului Băsescu momesc aleşi de orice nivel pentru a-i racola către PD-L, uitând cu ce mânie proletară înfiera Emil Boc în Parlament acest gen de practici în 2004. Acum, acele zile au devenit istorie.

Săptămâna trecută, o tânără colegă liberală a trecut în tabăra lui Traian Băsescu. Această colegă va avea, la balanţa acestui mandat parlamentar, 5 moţiuni semnate împotriva actualului Guvern. O situaţie jenantă, înainte de toate... Că această colegă va primi de acum înainte bani pentru colegiul pe care îl reprezintă, că va primi o funcţie sau un contract mai gras pentru un apropiat... este de aşteptat şi nu ar mai surprinde pe nimeni.

Am crezut că mai rău nu se poate. Am crezut că un partid ce renaşte dintr-un ideal al normalităţii îşi va autoimpune o conduită a bunului simţ. Constat însă cu dezamăgire că PD-L s-a transformat peste noapte într-un partid machiavelic, care este în stare să uite trecutul pentru a-şi îndeplini ţelurile în mare parte de ordin financiar. Unde au rămas oamenii ce şi-au pus speranţa într-un fel de a face politică? De ce acel "Să trăiţi bine" a rămas doar pe afişele bătute de soare de pe gardurile oamenilor?

Printre asumări ilogice ale răspunderii guvernamentale, printre strigătele de gaiţe urcate prin diferite posturi guvernamentale, nu uitaţi, stimaţi oameni ai puterii, că aveţi de condus o ţară. Aveţi în grijă profesori care trăiesc de pe o zi pe alta, magistraţi care se luptă pentru drepturile ce li se cuvin, un sector privat din ce în ce mai sufocat de taxe, impozite şi amenzi. Din acest dezastru spre care se îndreaptă încet dar sigur România, doresc să strig şi eu, metaforic, către dumneavoastră: aţi trădat!

Domnul Virgil Pop:

Declaraţie politică: "Aruncăm bani pe fereastra ministerelor turismului şi tineretului, dar avem sistemul siguranţei publice mult subfinanţat"

Am ajuns şi la momentul în care să trăim pe viu, ceea ce până acum ştiam şi vedeam doar în filme: hold-up în plină zi, devalizarea pe o şosea naţională a unei autoblindate a unei bănci. Şi aceasta, după ce în ultimii ani, spargerile de la casele de schimb valutar au devenit ceva banal, de câteva luni avem şi alte evenimente - "accesibile" nouă tot prin intermediul cinematografiei - spargerile de bănci. Iar dacă nu mă înşel, cu câteva zile în urmă am mai avut o premieră, spargerea unui magazin de bijuterii.

Hold-up-ul de ieri dimineaţă din Maramureş a fost opera unei bande bine organizate, posesoare a patru autoturisme, deţinătoare de arme de foc la purtător şi posesoare de uniforme de poliţişti. În urmă cu doar câteva luni de zile, specialişti în domeniu criminalistic au avertizat asupra faptului că din cauza crizei, infracţionalitatea va cunoaşte în România o rată de creştere masivă. Şi nu se făceau referiri la o creştere a ratei de infracţiuni cu care ţara noastră s-a confruntat şi până acum, ci se atrăgea în mod special atenţia asupra proliferării jafurilor armate, a formării de bande bine organizate din punct de vedere logistic.

Semnalele de alarmă trase de criminalişti nu au fost recepţionate şi de autorităţile competente din domeniu. Sistemul siguranţei publice nu pare să fie interesant pentru actualii guvernanţi, care nu înţeleg că un astfel de domeniu nu poate fi subfinanţat. S-a făcut în 2008 un tapaj monstru pentru că MAI a cheltuit sume foarte mari de bani pentru o serie de maşini cu care trebuia dotată Poliţia. Este adevărat, au fost sume foarte mari de bani, dar era vorba de dotarea respectivelor maşini cu aparatură specifică de ultimă oră.

Dacă sistemul siguranţei publice este subfinanţat - nu mai comentez faptul că şi salarizarea poliţiştilor este sub nivelul standardelor - în schimb se perpetuează păstrarea a două ministere suprafinanţate. Nu cred că mai este nevoie să afirm că România nu avea nevoie de un Minister al Turismului. La această concluzie a ajuns şi mult criticatul Guvern Năstase, care în plin mandat a renunţat la această formă de organizare pentru turism. PD-L avea însă nevoie de un minister cu "dedicaţie". Avea nevoie de un minister care să cheltuie sume exorbitante pentru a nu obţine nici un rezultat. România nu avea nevoie nici de un minister al tineretului şi sportului. Ca şi Ministerul Turismului şi acest minister a fost desfiinţat pe 19 iunie 2003, dar a fost reînfiinţat de PD-L şi tot cu "dedicaţie". Aici deja ştim că sumele exorbitante nu au fost cheltuite doar inutil, ci li fraudulos.

Oare nu se putea ca alocaţiile bugetare pentru aceste două ministere inutile să fi fost redirecţionate spre sistemul siguranţei publice? Cred că nimeni nu s-ar fi împotrivit unei astfel de decizii. Poate acum, în ceasul al 12-lea, când deja avem infracţiuni violente în premieră pentru România, PD-L să revină cu picioarele pe pământ, să desfiinţeze cele două ministere şi să treacă la finanţarea serioasă a sistemului siguranţei publice.

Eu nu cred că două ministere trebuie să plătească concerte gratuite, în timp ce poliţia nu are maşini competitive cu cele ale bandelor organizate. Eu nu cred că două ministere trebuie să arunce cu bani în acţiuni de promovare, din moment ce structurile de turism fac parte din mediul de afaceri privat, iar mişcarea sportivă de performanţă este în proporţie de 80% tot în domeniul privat, iar acţiunile de tineret se desfăşoară sub egida autorităţilor locale.

Eu nu cred că este nevoie să aşteptăm să apară şi primele carnagii generate de arme de foc pentru a se lua măsurile care se impun.

Şedinţa a fost reluată la ora 10,22.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

*

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi să vă urez o zi bună şi să declar deschisă şedinţa consacrată dezbaterilor proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi de astăzi, 16 septembrie, 2009.

Înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, daţi-mi voie să o supun votului plenului Camerei Deputaţilor, aşa cum ea v-a fost prezentată.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Cine este pentru ordinea de zi? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Un singur vot împotrivă.

Deci, cu o largă majoritate, ordinea de zi a fost aprobată.

Pentru început, vă anunţ că din totalul celor 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 182; sunt absenţi 152, din care 11 participă la alte acţiuni parlamentare.

De asemenea, vă anunţ că, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen din ziua de 16 septembrie 2009; programul de lucru pentru perioada 14 - 19 septembrie 2009; lista rapoartelor depuse în perioada 8 - 16 septembrie 2009 de comisiile permanente sesizate în fond; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor, ce urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitorul Oficial al României, Partea -I.

Intrăm în ordinea de zi efectivă, pe care deja am aprobat-o.

Punctul 2, Proiectul de Hotărâre privind modificarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Hotărârea rămâne la votul final de la ora 12,30.

Punctul 3, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Invit iniţiatorul să ia cuvântul.

Doamna Domnica Doina Pârcălabu (preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale):

Bună dimineaţa!

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, actele normative care reglementau salarizarea şi încadrarea categoriilor de personal din sectorul bugetar, erau aplicate doar până la data de 30 aprilie 2009.

Ţinând cont de numeroasele categorii de persoane care fac obiectul acestor acte normative, s-a impus promovarea prezentului proiect de lege, astfel încât acestea să poată fi aplicate în continuare şi în perioada 1 mai - 31 decembrie.

Faţă de aceste considerente, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul vicepreşedinte Ioan-Nelu Botiş.

Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa PL-x 300/17 iunie 2009, cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, din 29.04. 2009, avizul favorabil al Comisiei pentru buget-finanţe, din 23.06.2998, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, din 24.06.2009.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare promovarea unor măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, în sensul prelungirii aplicării pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, a actelor normative care reglementează salarizarea categoriilor de personal din acest sector.

Comisia propune planului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, în forma prezentată de Senat, întrucât este necesară prelungirea perioadei de aplicare a prevederilor actelor normative care reglementează salarizarea personalului din sectorul bugetar, neadoptarea acestuia conducând la un vid legislativ ce ar afecta personalul din sectorul bugetar.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art.73 alin.(1) din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 2 septembrie 2009 a participat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, doamna Oana Badea, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi, din totalul de 19 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu 13 voturi pentru şi 4 voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 9 iunie, 2009.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor nr.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Da, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnule vicelider, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Nu contest faptul că era nevoie ca în anul 2009 să se găsească o modalitate de a acorda lefurile oamenilor.

Dar, aşa cum observaţi şi dumneavoastră, prin această ordonanţă se prelungesc, de fapt, efectele unor alte acte normative emise cu mai mulţi ani în urmă.

Este o contradicţie între ceea ce spune Guvernul şi ce face Guvernul.

Guvernul spune că în anul 2009 este un an de criză, este recesiune, nu sunt bani să se plătească salariile, dar dă aceleaşi salarii, prin act normativ, în mai, dar după care, în cursul anului, vine şi taie sporuri şi vorbeşte de salarii nesimţite ş.a.m.d.

Simplu: unde este adevărul? Când Guvernul spune adevărul, când Guvernul este sincer?

Atât am avut de spus.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule Eugen Nicolăescu, lider al Grupului parlamentar al PNL.

Dacă mai sunt alte intervenţii?

Dacă nu mai sunt, vă rog să observaţi, stimaţi colegi, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, în sensul că, neexistând amendamente admise sau respinse, legea se consideră adoptată pe articole.

Rămâne pentru votul final de la ora 12,30 astăzi.

Vă mulţumesc.

Poziţia 4 din ordinea de zi - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2009 privind ratificarea Contractului de finanţare între România şi Banca Europeană de Investiţii referitor la Proiectul privind infrastructura municipală în domeniul protecţiei mediului, faza B, semnat la Bucureşti la 30 octombrie 2008 şi la Luxemburg la 10 noiembrie 2008.

Potrivit art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, şi acest proiect se va dezbate în procedură de urgenţă.

O să rog din partea iniţiatorului, doamna secretar de stat, din partea Ministerului Finanţelor, aveţi cuvântul.

Doamna Graţiela Denisa Iordache (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul pe care-l reglementează prezentul act normativ are drept scop asigurarea cofinanţării măsurilor ex-ISPA, modernizarea sistemelor de apă potabilă şi canalizare şi construirea unei noi staţii de epurare a apelor uzate - Galaţi şi, respectiv, îmbunătăţirea sistemelor de alimentare cu apă potabilă de canalizare şi de epurare a apelor uzate în judeţul Caraş-Severin.

Ratificarea în regim de urgenţă a fost argumentată printre altele de următoarele: necesitatea asigurării absorbţiei în bune condiţii a fondurilor acordate prin Programul ISPA pentru finanţarea celor două măsuri, evitarea anulării fondurilor nerambursabile comunitare şi diminuarea efortului bugetar pe care-l presupune asigurarea resurselor pentru efectuarea plăţilor, pentru cele două măsuri din Fondul de indisponibilităţi temporare, până la efectuarea primelor trageri din contractul de finanţare cu Banca Europeană de Investiţii.

Din punct de vedere al impactului bugetar, costul total al fazei B a proiectului, conform preambulului de contract, se cifrează la 113.133.660 de euro.

Împrumutul B, în valoare de 31.101.415 euro va fi disponibilizat în maximum 10 tranşe, valoarea acestora fiind de minimum 3 milioane de euro.

Pentru fiecare tranşă din împrumut se va calcula o rată de dobândă fixă, stabilită periodic de către bancă.

Perioada de acordare a creditului este de 24 de ani, din care 4 ani în perioadă de graţie.

Finanţarea proiectului, inclusiv contravaloarea taxelor şi a impozitelor aferente datorate şi plătibile pe teritoriul României, precum şi plata serviciului datoriei publice externe, respectiv a ratelor de capital, a dobânzilor şi a oricăror altor costuri se va asigura din sume alocate anual cu această destinaţie de la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea prezentului act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna ministru Graţiela Iordache, vă mulţumesc pentru susţinerea proiectului.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Iuliu Nosa:

Cu Adresa nr.353/1 septembrie 2009, Biroul permanent a sesizat în procedură de urgenţă, pentru examinare şi avizare în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2009 privind ratificarea Contractului de finanţare între România şi Banca Europeană de Investiţii referitor la Proiectul privind infrastructura municipală în domeniul protecţiei mediului, Faza B, semnat la Bucureşti la 30 octombrie 2008 şi la Luxemburg la 10 noiembrie 2008.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observaţii şi propuneri.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 29 de deputaţi, din totalul de 32 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Senatului.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2009, în şedinţa din data de 9 septembrie 2009, comisia propune supunerea spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, în forma prezentată de iniţiator.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea Grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem intervenţii.

Vă rog, domnilor colegi, să constataţi că şi în această situaţie sunt îndeplinite condiţiile prevăzute condiţiile din art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Proiectul se consideră adoptat pe articole.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 5, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de Inţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009 şi a Acordului de Împrumut în sumă de până la 5 000.000.000 euro, dintre România, în calitate de Împrumutat, Banca Naţională a României, în calitate de Agent al Împrumutatului, şi Comunitatea Europeană, în calitate de Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009, şi la Bucureşti la 18 iunie 2009.

Vă rog să observaţi că şi aici sunt îndeplinite prevederile art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În consecinţă, proiectul urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Rugăm iniţiatorul, prin doamna secretar de stat Graţiela Iordache, să ne spună dacă susţine proiectul de lege.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul act normativ are ca obiect ratificarea Memorandumului de care aţi fost anunţaţi.

Împrumutul face parte din pachetul de asistenţă financiară, în sumă de 19,95 miliarde euro acordat de Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană, Banca Mondială, a cărui disponibilizare este condiţionată de implementarea unui program cuprinzător de politici economice, care va cuprinde măsuri de reformă fiscală, financiară şi reforme structurale.

Sumele trase din împrumut se utilizează pentru acoperirea necesităţilor de finanţare a deficitului bugetar şi refinanţare a datoriei publice guvernamentale, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică.

Asistenţa financiară din partea Uniunii Europene va fi structurată în cinci tranşe, cu o maturitate medie de 7 ani, astfel: tranşa I, în valoare de 1,5 miliarde euro, până la sfârşitul lunii iulie 2009; tranşa a II-a, în valoare de 1 miliard de euro, în trimestrul IV 2009; tranşa a III-a, în valoare de 1,15 miliarde euro, în trimestrul II, pe 2010; tranşa a IV-a, în valoare de 1,2 miliarde euro, în trimestrul IV 2010; tranşa a V-a, în valoare de 0,15 miliarde euro, în trimestrul II 2011.

Analiza impactului bugetar. Proiectul de act normativ presupune o diminuare a cheltuielilor bugetului de stat, prin scăderea cheltuielilor cu plata dobânzilor aferente datoriei publice, dobânda aferentă tranşelor trase de la Comisia Europeană situându-se sub nivelul dobânzilor aplicabile împrumuturilor atrase direct de către Ministerul Finanţelor Publice, atât din piaţa internă, cât şi pe piaţa externă.

Astfel, randamentul aferent primei tranşe, în sumă de 1,5 miliarde euro, cu o maturitate de 5,5 ani, este de 3,26%. Deci, un cupon de 3,125/an.

Plata serviciului datoriei publice, respectiv rambursarea creditului, dobânzilor, comisioanelor se efectuează din sume alocate anual de la bugetul de stat în bugetul Ministerului Finanţelor Publice "Acţiuni generale".

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule vicepreşedinte, aveţi din nou cuvântul.

Domnul Iuliu Nosa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu Adresa nr. PL-x 352 din 1 septembrie 2009, Biroul permanent a sesizat în procedură de urgenţă, pentru examinare şi avizare în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2009.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observaţii şi propuneri.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României.

La lucrările comisiei au participat 29 de deputaţi, din totalul de 32 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Senatului.

În urma dezbaterii Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, comisia propune supunerea spre dezbatere şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, cu amendamentul prezentat în anexă.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule vicepreşedinte,

Vă rog să faceţi şi propuneri pentru timpii alocaţi dezbaterilor pe articole.

Domnul Iuliu Nosa:

Trei minute cu un minut.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Supun votului dumneavoastră timpii propuşi pentru dezbaterea pe articole.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

În unanimitate propunerea a fost adoptată.

Dacă din partea Grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem doritori.

Atunci, doamnelor şi domnilor colegi, purcedem la dezbaterea pe articole a raportului comisiei.

Vă rog să deschideţi raportul şi să observaţi că avem un singur amendament la proiectul de lege.

Dacă sunt observaţii la acest amendament, la această propunere? Nu avem.

În consecinţă, proiectul de lege este adoptat pe articole.

El rămâne pentru votul final de astăzi.

Poziţia 6 de pe ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.

Suntem, stimaţi colegi, în procedură de urgenţă. Sunt îndeplinite prevederile art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

De aceea, dacă din partea iniţiatorului avem prezent?

Domnule secretar de stat Mirel Amariţei, aveţi cuvântul.

Domnul Mirel Amariţei Mircea (secretar de stat în cadrul Aparatului de lucru al viceprim-ministrului):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare unele măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală şi cabinetul alesului local, în sensul reducerii numărului de posturi alocate acestor cabinete cu 20%, în conformitate cu politica generală a Guvernului de reducere a cheltuielilor bugetare şi cu obiectivele asumate prin Programul de guvernare.

Totodată, prin prezentul proiect de lege, distribuirea funcţiilor din cadrul cabinetului demnitarului a fost lăsată la apreciere fiecărui demnitar în parte, în funcţie de necesităţi, cu încadrarea în numărul maxim de posturi.

Având în vedere numeroasele modificări suferite de noţiunea de demnitar de la adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 32/1998, în funcţie de rolul asumat de Executiv, în concordanţă cu priorităţile politicilor naţionale şi internaţionale din diferite perioade, s-a considerat necesară şi modificarea art.1 din ordonanţa menţionată, pentru redefinirea noţiunii de demnitar din administraţia publică centrală.

Faţă de cele prezentate, vă rugăm să adoptaţi prezentul proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul vicepreşedinte al comisiei.

Domnul Mircea Duşa:

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Proiectul se referă la aprobarea ordonanţei care se referă la reglementarea funcţionării cabinetului demnitarului, pe diferite categorii, începând de la miniştri şi continuând cu administraţia locală, în sensul că se reduce numărul de consilieri de la cabinetul demnitarilor.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma în care a fost redactat raportul, cu amendamentele aprobate în raport.

Vă propun cinci minute cu două.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Da, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, doamna deputat Varga, aveţi cuvântul.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Stimaţi colegi,

Conform art.8 din Legea nr.215, autorităţile administraţiei publice centrale vor consulta, înainte de adoptarea oricărei decizii, structurile asociative ale autorităţii administraţiei publice locale, în toate problemele care le privesc potrivit legii.

Având în vedere că actualul Guvern nu a consultat structurile asociative - şi mă refer aici la Asociaţia comunelor, Asociaţia oraşelor, Asociaţia municipiilor, Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene - în probleme care privesc în mod direct acea problemă de reducere a numărului de angajaţi în cabinetele Primarului, Preşedintelui Consiliului Judeţean, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal cere retrimiterea proiectului de lege la comisie şi consultarea structurilor asociative.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii?

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Dascălu:

Legea este foarte bună, deoarece aceste structuri s-au transformat în unele cazuri în structuri politice. Au preluat banii din administraţie ca să lucreze oameni care, de fapt, se ocupă de munca de partid. Practic, la Prefectura judeţului Dolj aşa se întâmplă, oamenii care sunt în subordinea prefectului se substituie aparatului de lucru al prefecturii; subprefecţilor, care sunt plătiţi din bani publici, nu li s-a dat niciun fel de atribuţie. A modificat organigrama Prefecturii şi prefectul lucrează cu acest aparat care, de fapt, este un aparat politic, şi nu lasă să lucreze aparatul angajat al prefecturii, care este pentru acest lucru.

Diminuarea numărului lor este un lucru foarte bun, cred, pentru însănătoşirea administraţiei publice.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Dacă-mi permiteţi, domnule lider de grup, vreau să spun că solicitarea grupului dumneavoastră nu este acceptată de grupul nostru, motiv pentru care noi nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie, mai ales că explicaţia dată de colegul meu a fost foarte pertinentă, iar stabilirea unor standarde de cost pentru fiecare administraţie locală va impune un număr şi mai restrâns.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider.

Mai sunt alte intervenţii?

Pe procedură, domnul Eugen Nicolăescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Nu fac decât să vă atenţionez că suntem în procedură de urgenţă şi, conform Regulamentului, la dezbateri generale nu poate lua cuvântul decât un singur reprezentant al unui grup parlamentar.

Dumneavoastră sunteţi părtinitor faţă de Grupul parlamentar al PD-L. Eu vă înţeleg slăbiciunea, dat totuşi sunteţi preşedinte de şedinţă şi trebuie să respectaţi Regulamentul.

Vă rog frumos să-l respectaţi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi observat că am fost părtinitor şi cu dumneavoastră. V-am dat cuvântul, fără niciun fel de reţinere.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Eu am cerut pe procedură.

Domnul Ioan Oltean:

Da, aveţi dreptate. O să am grijă ca în viitor să nu se mai repete o asemenea situaţie.

Supun votului dumneavoastră propunerea doamnei deputat Varga, de retrimitere a proiectului la comisia sesizată în fond, pentru a se îndeplini procedurile menţionate.

Cine este pentru această propunere?

Domnilor secretari, vă rog să număraţi voturile.

Mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Cu o majoritate de voturi confortabilă, proiectul de lege a fost retrimis comisiei sesizate în fond.

Termen: două săptămâni, pentru un nou raport suplimentar. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL.)

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să salut, în nume personal, dar şi în numele Camerei Deputaţilor, Delegaţia parlamentară din Turkmenistan, condusă de către preşedinta Parlamentului, care se află sub cupola Parlamentului României. (Aplauze)

Vă rugăm să vă simţiţi bine, doamna preşedinte, şi în Parlamentul României, şi în ţara noastră.

Domnilor colegi,

Continuăm dezbaterea.

Următorul punct pe ordinea de zi, punctul 7 Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2009 pentru asigurarea continuităţii activităţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

Suntem în procedură de urgenţă.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, rog reprezentantul iniţiatorului, acelaşi secretar de stat, Mirel Amariţei, să exprime punctul de vedere al acestuia.

Domnul Mirel Amariţei Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere prevederile deciziei Curţii Constituţionale nr.1039 din 2009, prin care se constată că Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3 din 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului este neconstituţională şi, ca urmare, ordonanţa încetează să mai producă efecte juridice, fapt care determină suspendarea prevederilor referitoare la unele structuri ale aparatului de lucru al Guvernului, a fost promovată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.94/2009 în vederea asigurării continuităţii acestor structuri până la data adoptării unei noi reglementări privind organizarea şi funcţionarea aparatului de lucru al Guvernului, precum şi a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale.

Ordonanţa de urgenţă preia acele prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2009 referitoare la organizarea şi funcţionarea aparatului de lucru al Guvernului, aparatul de lucru al viceprim-ministrului, Departamentului pentru afaceri europene, Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul, Corpului de control al primului-ministru şi Departamentului pentru luptă antifraudă, care nu au făcut obiectul constatărilor Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2009.

Faţă de cele menţionate, vă rugăm să adoptaţi Legea privind aprobarea ordonanţei de urgenţă, în forma prezentată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule vicepreşedinte, vă rog să exprimaţi punctul de vedere al comisiei.

Domnul Mircea Duşa:

La întocmirea raportului, s-a avut în vedere raportul Consiliului Legislativ.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Proiectul de lege se referă la aprobarea Ordonanţei cu privire la reglementarea unor activităţi ale aparatului de lucru al primului-ministru.

În şedinţa Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din 8 septembrie, comisia a hotărât să trimită plenului spre aprobare acest proiect de lege, în forma prezentată de comisie şi cu amendamentele admise de comisie.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, Camera Deputaţilor fiind primă Cameră sesizată.

Vă propun cinci minute.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să ia cuvântul?

Doamna Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat plus Partidul Conservator.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În numele acestui grup, domnule preşedinte, cer retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege pentru aprobarea ordonanţei, în condiţiile în care, citind raportul, cred că trebuie făcute vreo două amendamente, pentru a nu fi din nou reclamată la Curtea Constituţională şi a fi declarată din nou neconstituţională.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Mircea Toader, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional... al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Bine spuneţi! Gura păcătosului ...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Vă rog, nu bruiaţi şedinţa!

Şi grupul nostru susţine reîntoarcerea în comisie. Cred că, de data asta, vom vota împreună cu PSD-ul.

Domnul Ioan Oltean:

O veste bună, domnule lider.

Domnul Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Vreau să fac o remarcă, înainte de a spune că sunt de acord cu propunerea Grupului parlamentar al PSD, de a fi retrimisă la comisie această ordonanţă.

Remarca este următoarea. Ştiţi cu toţii - şi nu mai este un secret - că, de cele mai multe ori, actele normative emise de acest Guvern sunt declarate neconstituţionale. Am mai spus-o şi o repet: este Guvernul care are cele mai multe ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale din istoria postdecembristă a României.

Aş mai spune, de asemenea, că retrimiterea la comisie, probabil că ne va feri ca şi această lege de adoptare a ordonanţei să nu mai fie declarată neconstituţională.

Am vrut, de fapt, să vă dau argumente de ce cred că este nevoie să mărim dezbaterea parlamentară, să o adâncim. Din păcate, nu s-a întâmplat acelaşi lucru şi ieri cu cele trei legi de asumare a răspunderii Guvernului. Şi probabil că vom asista din nou la multe elemente de neconstituţionalitate.

În consecinţă, vă rog să acceptaţi, stimaţi colegi, retrimiterea la comisie.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În faţa unei motivaţii atât de consistente, nu pot decât să supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă?

Abţineri?

Iată, o unanimitate puţin previzibilă, probabil ieri.

În consecinţă, proiectul de lege se reîntoarce la comisia sesizată în fond.

Termen - două săptămâni pentru un raport suplimentar.

Domnul Mircea Duşa (din sală):

O săptămână, domnule preşedinte!

Domnul Ioan Oltean:

Da. Haideţi, revin, o săptămână, ca să nu depăşim termenul pentru adoptarea tacită. Într-o săptămână, comisia sesizată în fond, ... Rog, astfel, să vină cu un raport suplimentar, spre satisfacţia tuturor celor care au propus astăzi trimiterea la comisie.

Punctul 8, de pe ordinea de zi, stimaţi şi dragi colegi, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.44/2009, privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafeţe locative cu destinaţia de locuinţe.

Suntem încă în procedură de urgenţă, conform prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi rugăm reprezentantul iniţiatorului, domnul secretar de stat Marin Pătuleanu.

Bine aţi venit, domnule secretar de stat, să exprimaţi punctul de vedere al iniţiatorului. Şi pe dumneavoastră vă rog să urmăriţi cu atenţie acest lucru.

Domnul Marin Pătuleanu (consilier, Ministerul Administraţiei şi Reformei Administrative):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum vă este cunoscut, potrivit prevederilor art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2004, durata contractelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţă din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare şi care expirau la data de 8 aprilie 2004, a fost prelungită de drept pentru o perioadă de 5 ani.

La data expirării termenului prevăzut de acest act normativ, locatarii au continuat folosinţa spaţiilor cu destinaţia de locuinţe, operând, astfel, potrivit dispoziţiilor art.1437 din Codul civil, o reînnoire tacită a locaţiunii.

Ţinându-se seama de necesitatea asigurării condiţiilor folosinţei spaţiilor cu destinaţia de locuinţă aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a cadrului legal corespunzător, s-a propus stabilirea unui nou termen de 5 ani a valabilităţii contractelor de închiriere legal încheiate.

Urgenţa demersului a fost justificată de consecinţele grave asupra nevoilor locative ale chiriaşilor aflaţi în aceste imobile, elemente care vizează interesul public şi general, constituind o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată.

În consecinţă, vă adresăm rugămintea să adoptaţi Legea privind aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule secretar de stat, vă mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule secretar, vă rog.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui termen de 5 ani a valabilităţii contractelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţă din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2004, pentru care a operat tacita relocaţiune, în condiţiile prevăzute de art.1437 Cod civil.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege.

Ca timp de dezbatere, cinci minute.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Nu avem doritori.

Stimaţi colegi,

Prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt îndeplinite.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 12,30.

Punctul 9 de pe ordinea de zi - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.210/2008 pentru completarea Legii locuinţei nr.114/1996.

Suntem din nou în procedură de urgenţă, în conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, art.115.

În consecinţă, rog reprezentantul iniţiatorului să ia cuvântul.

Domnul secretar de stat Ioan Andreica, din partea Ministerului Dezvoltării.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Andreica (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă are menirea de a redefini condominiile şi de a extinde, de asemenea, tipurile de condominii, respectiv faţă de vechea lege unde erau doar blocurile de locuinţe, se extinde legislaţia şi la locuinţele din curţi comune şi la locuinţe individuale situate pe diferite străzi, pentru a permite asociaţiilor de proprietari să exploateze, să administreze în condiţiile legii, să poată realiza contracte de utilităţi, în calitate de asociaţii de proprietari, lucru care nu exista în vechea legislaţie în zona străzilor şi în curţile comune.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim şi noi, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.210/2008.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri, proiectul de lege.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de domnul secretar de stat.

În urma dezbaterii, membrii celor două comisii sesizate în fond au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamente admise, astfel cum sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnule preşedinte, propunem trei minute pentru dezbateri generale şi un minut pe articole.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

Supun votului dumneavoastră timpii propuşi pentru dezbaterea acestui proiect de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu avem voturi împotrivă.

Abţineri? Aşijderea.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem doritori.

Atunci, stimaţi colegi, vă rog să urmărim dezbaterea pe articole.

Conform raportului celor două comisii sesizate în fond, la pct.1, nu avem amendamente.

Pct.2, de asemenea.

Pct.3 din raport, de asemenea.

Pct.4, aşijderea.

La poz.5, dacă sunt observaţii? Nu avem.

Poz.6, dacă sunt observaţii? Este un amendament al domnului deputat Daniel Buda. Nu este aici să şi-l susţină.

Mergem mai departe.

Poz.7, de asemenea.

Poz.8?

Poz.9?

Poz.10?

Poz.11?

Nemaiexistând alte intervenţii, proiectul de lege rămâne la votul final de astăzi, ora 12,30.

Trecem la punctul 10, la acte normative pentru care Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată în fond.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Româneşti, prin reorganizarea comunei Potlogi, din judeţul Dâmboviţa.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu avem iniţiatorul de faţă.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic?

Domnule secretar, vă rog să exprimaţi punctul de vedere al comisiei.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea comunei Româneşti, judeţul Dâmboviţa, prin reorganizarea comunei Potlogi.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative, din următoarele consideraţii: documentaţia anexată iniţiativei legislative nu conţine planul cadastral pentru marcarea hotarelor administrativ teritoriale şi a limitelor intravilanelor, avizat de către Oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară, iar acest plan cadastral nu a fost supus referendumului local din data de 29 martie 2009.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Raportul de respingere al comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Ca timp de dezbatere, trei minute.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule secretar.

Vă rog să observaţi că raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative.

În conformitate cu prevederile art.104 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, dacă, prin raportul comisiei sesizate în fond, se propune respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterilor generale, preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot, eu vă cer să ne pronunţăm prin vot la ora 12,30, atunci când va fi şedinţa consacrată votului final.

Punctul 11 din ordinea de zi - Proiectul de Lege pentru modificarea art.8 din Legea apărării naţionale a României nr.45/1994.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul Dan Tătaru, secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Dan Tătaru (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Complexitatea noului mediu de securitate internaţională a determinat reconfigurarea strategiilor de securitate ale tuturor organizaţiilor internaţionale, cu responsabilităţi în domeniul ONU, NATO, Uniunea Europeană, OSCE etc.

În cadrul acestor strategii, transformarea structurilor de comandă, control şi de forţe au devenit componente esenţiale pentru asigurarea unui management eficient al crizelor de natură militară.

În acest sens, Alianţa Nord-Atlantică îşi remodelează sistemele de decizie, comandă şi control, ţinând cont că invocarea art.5 din Tratatul de Washington se poate face şi sub o dimensiune asimetrică a ameninţărilor la adresa NATO.

România, ca ţară membru al NATO, s-a aliat acestui efort, iar armata României desfăşoară un amplu proces de transformare a structurilor, mecanismelor informaţionale, decizionale şi a procedurilor operaţionale în scopul obţinerii supremaţiei decizionale şi scurtării timpilor de reacţie.

Având în vedere contextul internaţional, Ministerul Apărării acţionează pentru implementarea Centrului Naţional Militar de Comandă, ca o structură de conducere operaţională de nivel strategic militar, care să pună în aplicare primele măsuri de asigurare a reacţiei imediate a forţelor stabilite pentru gestionarea crizelor de natură militară, fără de care există posibilitatea ca apărarea şi securitatea naţională să fie periclitate major.

Astfel, potrivit proiectului, Centrul Naţional Militar de Comandă va prelua atribuţiile Marelui Cartier General, iar structura organizatorică şi atribuţiile acestuia, pe timpul agresiunii armate, la instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare sau a stării de război, vor fi stabilite prin hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Funcţionarea Centrului Naţional Militar de Comandă pe timp de pace, ca nucleu în compunerea Ministerului Apărării Naţionale, va fi capabilă să asigure condiţiile optime de atingere a capacităţii operaţionale complete a Centrului Naţional Militar de Comandă la război.

Potrivit celor prezentate, vă adresăm rugămintea de a acorda votul dumneavoastră favorabil proiectului de lege în forma aprobată de către Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul Canacheu, preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Domnule preşedinte, ascultăm punctul de vedere al comisiei.

Domnul Costică Canacheu:

Bună ziua!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Comisia a fot sesizată pentru raport.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a avizat acest proiect de lege, cu modificarea art.8.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.8 din Legea nr.45/1994, în sensul preluării atribuţiilor Marelui Cartier General de către Centrul Naţional Militar de Comandă.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 şi ale art.118 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

La lucrări au fost prezenţi 23 de deputaţi din totalul de 24 de membri.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată şi ale art.92 alin. (8) pct.2 lit.j) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În şedinţa din 8 septembrie 2009, în urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu modificări, după cum urmează - avem amendamentele admise, amendamente ale comisiei şi un amendament respins.

Vă propunem timpii de dezbatere - trei minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru amendamente.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu supun timpii spre aprobare. Nu suntem în procedură de urgenţă. În consecinţă, timpii sunt nelimitaţi.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu, stimaţi colegi, vă rog să fiţi de acord să trecem la dezbaterea proiectului de lege pe articole, aşa cum comisia sesizată în fond ni l-a prezentat în raportul despre care a făcut vorbire preşedintele.

Dacă, la poz.2 din raport, există intervenţii?

Poz.3? Nu avem intervenţii.

Poz.4? Nu avem intervenţii.

Stimaţi colegi, proiectul de lege rămâne pentru votul final, de la ora 12,30.

Punctul 12 pe ordinea de zi - Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la Statutul Fondului Monetar Internaţional, propuse şi aprobate de Consiliul Guvernatorilor Fondului Monetar Internaţional, prin Rezoluţia nr.63-2 pentru perfecţionarea sistemului de vot şi a reprezentativităţii în cadrul Fondului Monetar Internaţional, la Washington, la data de 28 aprilie 2008, şi respectiv prin Rezoluţia nr.63-3 pentru extinderea autorităţii investiţionale a Fondului Monetar Internaţional, la Washington, la data de 5 mai 2008.

Rugăm, din partea iniţiatorului, pe distinsa noastră secretar de stat, Graţiela Iordache.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege are ca scop principal exprimarea consimţământului României, în calitatea sa de membru al instituţiei financiare internaţionale - Fondul Monetar Internaţional, în ceea ce priveşte acceptarea amendamentelor la statutul acestei instituţii, propuse prin Rezoluţia 63-2 din 28 aprilie 2008 şi prin Rezoluţia 63-3 din 5 mai 2008 ale Consiliului Guvernatorilor Fondului Monetar Internaţional.

Efectele implementării pachetului de reformă, a cotelor şi puterii de vot la Fondul Monetar Internaţional, precum şi a reformei financiare în cadrul Fondului Monetar Internaţional, respectiv noul model de venituri şi noul buget pe termen mediu, sunt următoarele: 1) un transfer al ponderii puterii de vot de la ţările dezvoltate către ţările în curs de dezvoltare, de aproximativ 2,7%; 2) o creştere a cotelor pentru 54 de ţări din totalul de 185 de ţări membre ale Fondului Monetar Internaţional; 3) decizia triplării voturilor de bază, astfel ca numărul ţărilor a căror putere de vot creşte, să ajungă la 135; 4) extinderea autorităţii investiţionale a Fondului Monetar Internaţional; 5) vânzarea unei părţi limitate din aurul deţinut şi 6) stoparea subvenţionării încrucişate a pachetului Poverty Reduction and Growth Facility.

Pentru România, efectele aplicării actualului pachet de reformă sunt următoarele: creşterea cotei calculate de la 0,248 la 0,302 - deci un plus de 0,054 -, scăderea ponderii cotei în total cote de la 0,482 la 0,432 şi scăderea puterii de vot de 0,483 procente la 0,438 procente.

Proiectul de act normativ nu are impact asupra bugetului şi nu prezintă incidenţe cu acquis-ul comunitar.

Respectivele amendamente au fost deja aprobate sau sunt în curs de aprobare în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Procedurile de adoptare a amendamentelor la statutul Fondului Monetar Internaţional implică, ulterior aprobării lor de către Consiliul Guvernatorilor, etapă încheiată prin emiterea celor două rezoluţii mai sus amintite, parcurgerea unor etape legislative la nivelul fiecărei ţări membre. Adică, adoptarea unei legi, decret sau alt gen de reglementare de către o autoritate competentă, urmată de comunicarea de acceptare către Fondul Monetar Internaţional.

Pentru a putea fi adoptate, aceste amendamente trebuie să fie acceptate de trei cincimi din ţările membre ale Fondului Monetar Internaţional, adică 85% din puterea totală de vot.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ.

Facem menţiunea că, în cadrul negocierilor, conducerea executivă a Băncii Naţionale Române, mandatate de către Consiliul de Administraţie al BNR, a susţinut punctul de vedere exprimat de ţările membre ale UE, în special poziţia Olandei, iar guvernatorul BNR, în calitate de guvernator pentru România la Fondul Monetar Internaţional, a votat favorabil cele două rezoluţii mai sus-menţionate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule vicepreşedinte, vă rog să aveţi bunăvoinţa de a prezenta punctul de vedere al comisiei.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra proiectului de lege prezentat de iniţiatorul - Guvernul.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului de lege a participat, în conformitate cu prevederile art. 54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, doamna Graţiela Iordache, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

La lucrările comisiei au participat 29 de deputaţi din totalul celor 32 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituţia României, republicată şi art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Senatului, Camera Deputaţilor fiind prima Cameră sesizată.

Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de iniţiator.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

În aceste condiţii, întrucât nu doreşte nimeni să intervină, vă rog, domnilor colegi şi doamnelor colege, să constataţi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 106, în sensul că raportul nu cuprinde amendamente admise şi respinse şi, în consecinţă, dezbaterea pe articole se consideră a fi avut loc.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi.

Continuăm dezbaterile noastre cu punctul 13, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de garanţie semnat între Statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind împrumuturile care vor fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din Statele membre ale grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific şi din Ţările şi Teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului privind administrarea arieratelor semnat între Statele membre ale Uniunii Europene şi Banca Europeană de Investiţii privind procedurile de plată şi rambursare în cadrul Garanţiilor Statelor Membre în favoarea Băncii Europene de Investiţii, semnate de către România la Luxemburg, în ziua de 21 octombrie 2008.

Din partea iniţiatorului, rog să ia cuvântul pe doamna secretar de stat Graţiela Iordache.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acordurile menţionate reglementează garanţia de 75 % pe care statele membre ale Uniunii Europene o acordă către Banca Europeană de Investiţii, aferentă creditelor neperformante, acordate din resurse financiare proprii ale BEI pentru finanţarea unor proiecte din state precum Africa, Caraibe şi Pacific şi din ţările şi teritoriile de peste mări, derulate în contextul Acordului Cotonou 2.

Concret, statele membre contribuie la acoperirea pierderilor pe rezultate din împrumuturile neperformante acordate de bancă pentru finanţarea unor operaţiuni în contextul acestui acord, contribuţia fiecărui stat membru fiind proporţională cu cotă de subscriere la capitalul social al băncii.

În cazul României, capitalul subscris la Banca Europeană de Investiţii este de 1.217.626.000, adică aproximativ 0,52 %.

Necesitatea semnării acordurilor din partea României derivă din necesitatea conformării cu actele normative comunitare, care reglementează cooperarea financiară dintre statele membre ale Uniunii Europene şi statele din Africa, Caraibe şi Pacific, precum şi ţările şi teritoriile de peste mări, pe de altă parte, şi această cooperare datează încă din 1959, fiind reglementată prin zece acorduri şi convenţii.

Influenţele faţă de bugetul de stat ale prezentului act normativ sunt determinate de cota de deţinere a României din capitalul social al BEI, adică 0,52 %. În funcţie de acest procent, Banca Europeană de Investiţii a transmis încă din data de 29 mai 2008, reconfirmată printr-o altă notificare din 28 aprilie 2009, următoarele sume posibile a fi plătite în cazul României.

Astfel, pentru anul 2009: 170.000 de euro; pentru anul 2010: 330.000 de euro; pentru anul 2011: 560.000 de euro; pentru anul 2012: 80.000 de euro; pentru anul 2013: 1.190.000 de euro.

Proiectul de act normativ a fost iniţiat ca urmare a prevederilor legale existente la nivelul Uniunii Europene aferente Acordului de la Cotonou.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine în numele Guvernului adoptarea prezentului act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, vicepreşedintele Comisiei pentru buget, finanţe; domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Raport asupra proiectului prezentat de iniţiator.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele favorabile ale Comisiei pentru politică externă şi Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituţia României, republicată şi art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Senatului.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 29 de deputaţi din totalul de 32 de membri ai comisiei.

La dezbaterea proiectului de lege a participat, în conformitate cu prevederile art. 54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, doamna Iordache Graţiela, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Comisia propune spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu există doritori.

Stimaţi colegi, sunt şi în această situaţie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 106 din Regulament. În consecinţă, proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi.

Continuăm dezbaterile noastre cu punctul 14, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului încheiat prin schimb de note verbale efectuat între Ministerul Afacerilor Externe al României şi Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Ungare, la 25 septembrie 2008 şi 10 aprilie 2009, privind modificarea şi completarea Convenţiei consulare dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Ungaria, semnată la Bucureşti la 28 noiembrie 1973.

Din partea Ministerului Afacerilor Externe o avem prezentă pe doamna secretar de stat Natalia intotero, pe care o rog să exprime punctul de vedere al iniţiatorului. Doamna ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Natalia Elena Intotero (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rugăm să adoptaţi Legea pentru ratificarea Acordului încheiat prin schimb de note verbale efectuat între Ministerul Afacerilor Externe al României şi Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Ungare, la 25 septembrie 2008 şi 10 aprilie 2009, privind modificarea şi completarea Convenţiei consulare dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Ungaria, semnată la Bucureşti la 28 noiembrie 1973.

Această convenţie nu prevedea şi posibilitatea ca cele două părţi contractante să poată înfiinţa consulate onorifice pe teritoriul celeilalte părţi contractante.

Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare stabileşte, de altfel, la art. 68, caracterul facultativ al instituţiei funcţionarilor consulilor onorifici. Fiecare stat este liber să hotărască dacă va numi sau nu va numi funcţionari consulari onorifici.

La iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe al României, s-a transmis Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungaria o notă verbală la 25 septembrie 2008, prin care s-a propus ca cele două părţi contractante să fie autorizate să stabilească posturi consulare conduse de funcţionari consulari onorifici pe teritoriul celeilalte părţi contractante, în condiţiile prevederilor relevante ale Capitolului III din Convenţia de la Viena din 24 aprilie 1963 cu privire la relaţiile consulare.

Textul propus prevede, de asemenea, ca funcţionarii consulari onorifici să poată deţine cetăţenia statului trimiţător, a statului de reşedinţă ori a unui stat terţ, dar cu domiciliul în statul de reşedinţă.

Instituţia consulilor onorifici are un rol deosebit, în special în domeniul promovării relaţiilor culturale, economice şi comerciale dintre ţara noastră şi statele de reşedinţă, cunoaşterea aprofundată a realităţilor, aspectelor specifice, precum şi a mediilor de afaceri din statul în care consulii onorifici sunt acreditaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Loţi Borbely. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Borbély László:

Domnule vicepreşedinte Nelu Oltean, vă mulţumesc.

Acest raport se referă la Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului încheiat prin schimb de note verbale efectuat între Ministerul Afacerilor Externe al României şi Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Ungare, la 25 septembrie 2008 şi 10 aprilie 2009, privind modificarea şi completarea Convenţiei consulare dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Ungaria, semnată la Bucureşti la 28 noiembrie 1973.

Era şi timpul să se schimbe această convenţie, după 19 ani de la schimbarea regimurilor comuniste. Totul este bine când se termină cu bine.

Deci, conform acestei schimbări de convenţii, pot cele două state să numească consuli onorifici şi chiar că e şi nevoie pentru că e o ţară importantă pentru noi şi Ungaria şi evident că ne dorim să fie cât mai mulţi consuli onorifici din partea celor două ţări ca să reprezinte interesele comune pe care le avem.

Deci, din acest punct de vedere, a fost avizul favorabil, evident, din partea comisiei. Am primit avizele favorabile din partea Consiliului Legislativ, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi susţinem, în unanimitate, aprobarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte, mulţumesc şi eu pentru raportul prezentat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, proiectul de lege rămâne pentru votul final, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Următorul proiect de lege pe de ordinea de zi, punctul 15, este cel care se referă la ratificarea Protocolului privind evaluarea strategică de mediu, deschis spre semnare la Kiev, la 21-23 mai 2003 şi semnat de România la 21 mai 2003, la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991.

Din partea iniţiatorului? Domnul secretar de stat Marin Anton.

Domnul Dan Cârlan:

Dan Cârlan, cu voia dumneavoastră, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Vă cer scuze, domnule secretar de stat. E-n regulă!

Domnul secretar de stat Dan Cârlan, din partea Ministerului Mediului.

Domnul Dan Cârlan (secretar de stat, Ministerul Mediului):

Mulţumesc frumos.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România a devenit parte la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991.

În baza convenţiei, s-a elaborat Protocolul privind evaluarea strategică de mediu la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră. Acesta a fost semnat de un număr de 38 de state.

Prin ratificarea protocolului se asigură un nivel înalt de protecţie a mediului, precum şi integrarea considerentelor cu privire la mediu şi sănătate în pregătirea şi adoptarea anumitor planuri şi programe.

Se permite, totodată, publicului din zonele posibil afectate să participe la procedurile relevante de evaluare cu privire la planurile şi programele propuse.

Ratificarea Protocolul privind evaluarea strategică de mediu la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră vine în completarea obiectivului HG nr. 1076/2004, prin luarea în considerare în întregime a aspectelor de mediu şi sănătate în procesul de pregătire atât a planurilor şi programelor, cât şi a politicilor şi legislaţiei.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc domnului secretar de stat Dan Cârlan din partea Ministerului Mediului.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule deputat, aveţi cuvântul pentru prezentarea raportului Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Domnul Victor Boiangiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru politică externă, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Protocolului privind evaluarea strategică de mediu, semnat la Kiev, la 21-23 mai 2003.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă grupurile parlamentare doresc să-şi exprime un punct de vedere faţă de proiectul a cărui dezbatere are loc? Nu avem.

Atunci, domnilor şi doamnelor deputate, proiectul de lege rămâne pentru votul final, condiţiile prevăzute în art. 106 din Regulament fiind, de asemenea, îndeplinite şi aici.

Următorul proiect pe ordinea de zi este cel de la punctul 16, care se referă la ratificarea Amendamentului nr.1 convenit prin schimbul de scrisori semnate la Londra la 29 ianuarie 2009 şi la Bucureşti la 17 martie 2009, între Guvernul României şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, la Acordul de Împrumut dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea "Proiectului de modernizare a reţelei energetice feroviare", semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2005.

Din partea iniţiatorului domnul secretar de stat Anton, Marin Anton.

Domnul Marin Anton (secretar de stat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Legea nr. 211 din 24 mai 2006 a fost ratificat Acordul de împrumut dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru Finanţarea Proiectului de modernizare a reţelei energetice feroviare.

Pentru implementarea acestui proiect, a fost desemnată societatea comercială de electrificare CFR SA ca agenţie de implementare.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 169/2008 a fost majorată contribuţia României la realizarea investiţiilor finanţe prin împrumut extern cu suma de 10.000.085 euro, fiind repartizaţi astfel: pentru componenta A 8 milioane de euro, pentru componenta B 2,85 milioane de euro.

Prin prezenta lege se supune spre aprobare: 1 - extinderea datei limită de tragere de la 1 septembrie 2009 la 31 decembrie 2010; 2 - modificarea procentelor ce urmează a fi finanţate conform Anexei A a acordului de împrumut; şi 3 - relocarea comisionului iniţial de 225.000 de euro, plătit de la bugetul de stat către componenta A a proiectului.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule vicepreşedinte de serviciu, vă rog să poftiţi la microfon pentru a prezenta raportul comisiei.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de serviciu.

Raport asupra proiectului de lege iniţiat de Guvern.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele favorabile ale comisiei pentru politică externă şi Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituţia României, republicată şi art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Senatului.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 29 de deputaţi din totalul de 32 de membri ai comisiei.

La dezbaterea proiectului de lege a participat, în conformitate cu prevederile art. 54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, doamna Iordache Graţiela, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Comisia propune spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, vă reamintesc că, în conformitate cu prevederile art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera, în plenul său, trece la dezbatere pe articole a unui proiect de lege numai în situaţia în care raportul cuprinde amendamente admise sau respinse. Neavând asemenea amendamente, proiectul de lege se consideră adoptat, rămâne pentru votul final.

Următorul punct pe ordinea de zi, punctul 17, Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului de împrumut între România, reprezentată de Ministerul Economiei şi Finanţelor ("Împrumutat"), şi KfW, Frankfurt pe Main ("KfW") pentru 8.000.000 euro, semnat la Bucureşti, la 31 iulie 2008 şi respectiv la Frankfurt pe Main, la 2 noiembrie 2007, pentru finanţarea Proiectului - Promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii, etapa a IV-a.

Iertaţi-mă, doamna secretar de stat, din partea iniţiatorului, Graţiela Iordache.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul act normativ are ca obiect ratificarea Acordului de împrumut care v-a fost menţionat.

Creditul, în sumă de 8 milioane de euro, acordat de Institutul de Credit pentru Reconstrucţie Germania KfW, care este ratificat prin prezentul act normativ, va fi utilizat pentru acordarea de împrumuturi întreprinderilor mici şi mijlocii.

Condiţiile financiare aplicabile creditului sunt: maturitate de 30 de ani, din care zece ani perioadă de graţie, cu o dobândă fixă anuală de 2%; sumele se disponibilizează în fondul româno-german, cont de tip revolving, al cărui titular este Ministerul Finanţelor Publice, deschis la o instituţie de credit.

Managerul contului, KfW, a fost selectat şi are următoarele atribuţii: întocmirea evidenţei contabile a fondurilor; administrarea lichidităţilor existente în cadrul fondului româno-german, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi efectuarea de raportări; urmărirea asigurării surselor şi lichidităţilor necesare acoperirii serviciului datoriei publice; efectuarea plăţilor la extern; şi asigurarea recuperării sumelor datorate în caz de neplată.

Acesta este remunerat - în speţă, managerul fondului - cu o taxă anuală, a cărei nivel este stabilit prin intermediul unui acord de management.

Analiza impactului bugetar, plata serviciului datoriei publice, respectiv rambursarea creditului, achitarea dobânzilor, comisioanelor şi a altor costuri aferente va fi efectuată de către managerul proiectului din fondul româno-german.

Suma împrumutului poate fi utilizată până în anul 2010.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul vicepreşedinte, din nou la microfon, vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra proiectului de lege prezentat de iniţiator.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituţia României, republicată

La dezbaterea proiectului de lege a participat, în conformitate cu prevederile art. 54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat doamna Graţiela Iordache, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

La lucrările comisiei au participat 29 de deputaţi din totalul de 32 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituţia României, republicată şi art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Senatului, Camera Deputaţilor fiind prima Cameră sesizată.

Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de iniţiator.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul deputat din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, Ovidiu Ganţ.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Salutăm ratificarea acestui acord. E o dovadă în plus că Germania ne stă alături în aceste momente grele de criză şi banii pentru IMM-uri sunt foarte bine veniţi.

Mai salut şi faptul că, la nivelul Camerei Deputaţilor, ne-am mişcat foarte repede şi am adus acest proiect în plen; mulţumesc colegilor din comisie pentru acest lucru.

Sper ca la Senat lucrurile să meargă la fel de repede, eventual o procedură de urgenţă n-ar fi greşită, astfel încât banii să ajungă cât mai repede la potenţialii beneficiari.

Este, dacă vreţi, o dovadă în plus că, deşi autorităţile de la Bucureşti nu consideră Germania ca partener strategic al României, această ţară ne stă alături şi probabil că ar merita reconsiderată această poziţie.

Nu pot însă să nu observ, stimată doamnă secretar de stat, că, în ce priveşte acordurile cu KfW, Frankfurt pe Main, aveţi restanţe mari la nivelul Ministerului de Finanţe. Este vorba de contractul dintre această bancă şi municipalitatea timişoreană, prin care 2 milioane de euro ne sunt acordate ca grant şi 3 milioane în termeni absolut excepţionali pentru 30 de ani.

Birocraţii de la nivelul ministerului tergiversează acest contract, care face parte din acordul de sprijin financiar pe 2005, doamnelor şi domnilor deputaţi, pe 2005, pe care l-am ratificat anul trecut în noiembrie şi care nici până în ziua de astăzi nu a fost semnat.

În consecinţă, doamnă secretar de stat, vă rog să faceţi uz dumneavoastră, respectiv domnul ministru Pogea, de autoritatea cu care aţi fost învestiţi şi să-i determinaţi pe funcţionarii din minister să pună capăt acestei stări absolut anormale.

Sunt bani de care ne-am putea bucura pentru renovarea clădirilor istorice din frumosul oraş Timişoara şi la care nu avem acces din cauza acestei birocraţii excesive.

Vă rog să luaţi această rugăminte cu dumneavoastră şi să semnăm, în această toamnă, acest contrat.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă rog, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Ion Burlacu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul Naţional Liberal susţine acest proiect de lege, chiar salutăm iniţiativa. În schimb, solicit celor două ministere, Ministerul de Finanţe şi Ministerul IMM-urilor, să ia măsuri asiguratorii, astfel încât sectorul privat să beneficieze, într-adevăr, de facilităţile acestui credit. Având în vedere că suma va fi gestionată de către băncile comerciale, aşa cum am vorbit şi la comisie cu reprezentantul IMM-urilor, dorim să fim siguri că prin marja de risc pe care băncile din România o impun, nu cumva sectorul privat să fie în situaţia de a beneficia de aceste fonduri tot cu credite de 7-8 %.

Dorim ca, într-adevăr, acest ajutor să ajungă şi să-şi atingă scopul şi nu doar noi să votăm aceste facilităţi, iar beneficiarul final, sectorul privat, să nu beneficieze de el.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea altor grupuri mai doreşte cineva? Dacă nu, doamna secretar de stat, vă rog să daţi replica necesară sau informaţia necesară antevorbitorului.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu doresc să fie o replică. Doresc doar să-i comunic domnului deputat din partea minorităţilor, dacă am înţeles bine, că este cazul să-şi adreseze rugăminţile şi observaţiile către autorităţile administrative locale de la Timişoara. Poate dânsul nu este informat, dar acum două săptămâni a fost prezent reprezentantul Fondului româno-german de garantare şi s-a constatat că toată documentaţia tehnică, care trebuia făcută de către autoritatea locală, nu a fost întocmită.

Vă rugăm ca şi documentarea dumneavoastră şi observaţiile şi rugăminţile să le adresaţi celor într-adevăr vinovaţi de această întârziere.

Vă mulţumesc mult de tot.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna secretar de stat.

Nemaiexistând alte intervenţii la dezbateri generale, proiectul de lege rămâne pentru votul final, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Continuăm cu punctul 18 Proiectul de Lege privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României.

Din partea iniţiatorului, domnul secretar de stat Dan Tătaru, vă rog să exprimaţi punctul de vedere al Ministerului Apărării Naţionale.

Domnul Dan Tătaru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Actul normativ care stabileşte la nivel naţional categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care acestea pot fi deţinute, purtate şi folosite, este reprezentat de Legea nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul art.6 alin.(1), regimul deţinerii, portului, utilizării şi operaţiunilor cu arme şi dispozitivele militare se stabileşte prin legi speciale. De asemenea, potrivit art.129 alin.(1) al aceluiaşi act normativ, prin lege specială urmează a se reglementa şi regimul juridic al deţinerii, portului şi folosirii armelor şi muniţiilor de către membrii forţelor armate străine staţionate pe teritoriul României.

Având în vedere prevederile art.6 alin.(1) şi ale art.129 alin.(1), precum şi particularităţile atribuţiilor ce revin armatei române potrivit Programului de activitate al CSAT pentru anul 2007, Ministerul Apărării Naţionale a fost desemnat să elaboreze reglementările speciale, în sensul celor prezentate.

Ca urmare, la nivelul instituţiilor militare, a fost întocmit Proiectul de Lege privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine staţionate pe teritoriul României, demers legislativ prin intermediul căruia se intenţionează crearea unui cadru juridic modern, în măsură să răspundă actualelor cerinţe ale organismului militar şi, totodată, în consonanţă cu cele conţinute de actele normative internaţionale.

Proiectul de act normativ conţine în principal secţiuni care tratează următoarele aspecte: deţinerea şi portul armelor şi muniţiilor, folosirea armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor pentru antrenament, paza şi protecţia obiectivelor militare şi a persoanelor, uzul de armă pe timp de pace pe teritoriul spaţiului naţional, utilizarea forţei de către personalul Ministerul Apărării Naţionale, în afara teritoriului statului român, în operaţiuni internaţionale, altele decât conflictele armate şi misiuni de impunerea păcii, operaţiuni cu arme şi muniţii, regimul juridic al armelor de foc şi muniţiilor de serviciu deţinute de membrii forţelor armate străine staţionate în condiţiile legii pe teritoriul României.

De asemenea, ca elemente de noutate este demn de menţionat că în cuprinsul proiectului de act normativ sunt reglementate proceduri referitoare la regulile de angajare şi la utilizarea forţei, concepte prin implementarea cărora se are în vedere crearea cadrului juridic menit să permită desfăşurarea misiunilor armatei române la nivelul impus de cerinţele operaţiunilor de luptă la care aceasta participă.

Având în vedere cele prezentate, vă adresez rugămintea de a acorda votul dumneavoastră favorabil acestui proiect de lege, cu includerea amendamentelor propuse de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Canacheu este rugat să prezinte raportul comisiei.

Domnul Costică Canacheu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României.

Comisia a fost sesizată pentru raport la acest proiect.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

De asemenea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a emis un aviz favorabil la acest proiect de lege.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aplicarea prevederilor art.6 alin.(1) din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor care prevede că regimul deţinerii, portului, utilizării şi operaţiunilor cu arme şi dispozitive militare se stabileşte prin legi speciale, precum şi cele ale art.129 alin.(1) din aceeaşi lege, potrivit căreia regimul juridic al armelor de foc şi muniţiilor de serviciu deţinute de membrii forţelor armate străine staţionate în condiţiile legii pe teritoriul României, se reglementează prin lege specială.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La dezbateri au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnii: Dan Tătaru, secretar de stat, şi alţi colaboratori din cadrul Ministerului Apărării.

La şedinţa comisiei au fost prezenţi 22 de deputaţi din totalul de 24 de membri.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în şedinţa din 9 iunie 2009, a adoptat acest proiect de lege. În urma dezbaterii, în şedinţele din 2 şi 8 septembrie 2009, cu unanimitate de voturi, comisia propune plenului adoptarea, cu modificări, a acestui proiect de lege.

Aveţi în anexă, domnule preşedinte, amendamentele adoptate şi convenite şi cu iniţiatorul.

Vă mulţumim.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale. Nu avem doritori.

Intrăm în dezbaterea proiectului de lege.

Dacă la titlul legii există observaţii. Nu.

La pct.2 din raport, poziţia 3, poziţia 4, poziţia 5, poziţia 6, poziţia 7, 8, 9,10, 11, 12, 13 nu avem amendamente, de asemenea.

La poziţia 14, dacă există intervenţii. Nu. Poziţia 15, poziţia 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, poziţia 29, poziţia 30 din raport, poziţia 31, poziţia 32, poziţiile 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, poziţiile 43, 44, 45, 46, 47.

Dezbaterea pe articole a luat sfârşit. Proiectul de lege rămâne pentru votul final, la ora 12,30.

Următorul proiect de lege, poziţia 19 din ordinea de zi, Propunerea legislativă "Legea comercializării produselor agroalimentare".

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul. Nu avem.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Valeriu Tabără, preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Domnul Valeriu Tabără:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Vă prezint raportul înlocuitor asupra Propunerii legislative la "Legea comercializării produselor agroalimentare".

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă "Legea comercializării produselor agroalimentare", transmisă la comisie cu nr.24400 din 18.06.2009.

În şedinţa din data de 7.09.2009, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea la comisie a proiectului de lege, în vederea întocmirii unui raport înlocuitor.

Propunerea legislativă are ca obiect de activitatea stabilirea statutului juridic al comerciantului de produse agroalimentare şi condiţiile de exercitarea activităţii de comercializare a produselor agricole, prin asigurarea unei libere concurenţe între producătorii, distribuitorii şi comercianţii de produse agroalimentare, printr-o echilibrare a raporturilor comerciale dintre furnizori şi marile lanţuri de magazine, în scopul realizării transparenţei constituirii veniturilor pe filiera acestor produse de la producător la comerciant, în beneficiul consumatorilor.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 8 septembrie 2009.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune admiterea cu modificări şi completări a propunerii legislative.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină la dezbateri generale.

Domnul deputat Kelemen, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Kelemen Atilla Béla-Ladislau:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aveţi în faţă o lege deosebit de importantă şi deosebit de mult aşteptată atât de producători, cât şi de comercianţi. Cred că această lege va face un pic de ordine în ceea ce priveşte valorificarea produselor agroalimentare. Deci, este o lege deosebit de importantă.

În ultimii ani am asistat atât la criticile producătorilor, cât şi ale comercianţilor, deci este chiar timpul să facem un pic de ordine în acest sector. Grupul parlamentar al UDMR va vota această lege şi vom interveni, de asemenea, la câteva probleme punctuale, când vom avea discuţiile pe articole.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Kelemen.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Membrii Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal salută această iniţiativă legislativă şi faptul că ea reintră în dezbatere şi probabil va avea şi o finalitate prin votul colegilor sau tuturor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor.

Se ştie că luna iunie, la sfârşitul sesiunii trecute, am făcut eforturi deosebite pentru ca această lege să fie trecută. Şi am făcut eforturi chiar dacă legea nu îndeplinea toate condiţiile, mă refer la conţinut, nu la proceduri, prin faptul că erau câteva inexactităţi. Dar, aş vrea să fac precizarea şi acum, aşa cum am făcut-o şi atunci, că blocarea legii sau faptul că legea nu a trecut la timp nu s-a datorat parlamentarilor, aşa cum s-a acreditat ideea în câteva dezbateri televizate.

Toate problemele legate de întârzierea unui astfel de act normativ se transferau în Camera Deputaţilor, respectiv în Parlamentul României, ca o chestiune absolut anormală. Colegii deputaţi din Comisia pentru agricultură au dat curs revenirii şi analizării acestui proiect de lege şi considerăm că la această dată proiectul de lege îndeplineşte absolut toate condiţiile.

Aş vrea însă să fac precizarea şi pentru colegii deputaţi, dar şi pentru cei care s-au aplecat şi au analizat aceste relaţii dintre producători şi comercianţi, aş vrea să spun că problemele rezolvate prin această lege nu sunt şi cele rezolvate în marile lanţuri de magazine. Acolo încă sunt multe lucruri care se întâmplă şi care sunt în detrimentul şi al producătorilor care alimentează aceste lanţuri de magazine, şi-mi asum absolut toată răspunderea la ceea ce spun acum, dar mai mult în detrimentul consumatorilor. Şi eu cred că în etapa următoare, pe lângă această lege, noi va trebui să revedem ceea ce înseamnă funcţionarea acestor supermagazine, acestor lanţuri care nu de puţine ori instituie anumite monopoluri şi au un anumit comportament nu numai faţă de producători şi cei care furnizează produsele agroalimentare, dar mai ales faţă de consumatori, prin preţuri, şi eu aş spune mai departe, chiar cu calităţi îndoielnice ale unor produse.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă mai sunt alte intervenţii.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Antochi:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Atât ca iniţiator, cât şi ca reprezentant al Grupului PSD+PC, considerăm că este necesar să adoptăm această reglementare legislativă pentru a îmbunătăţi relaţiile comerciale dintre furnizori, comercianţi şi în favoarea consumatorilor.

Prin această lege sperăm să menţinem şi să diversificăm oferta de produse agroalimentare româneşti şi valorificarea mai bună a potenţialului de producţie al agriculturii, în folosul consumatorilor români, să prevenim concurenţa neloială între marii şi micii comercianţi, în comerţul cu produse alimentare, să realizăm accesul real al producătorilor şi al altor categorii de furnizori de produse alimentare la consumatori, să stimulăm interesul mediului de afaceri pentru accesarea fondurilor unitare şi realizarea de investiţii în acest domeniu de activitate şi nu în ultimul rând să asigurăm menţinerea locurilor de muncă în acest important sector de producţie.

Din acest motiv, Grupul parlamentar al PSD+PC va vota acest proiect de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, trecem la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul legii dacă sunt observaţii, poziţia 1, din raport. Nu sunt intervenţii.

Poziţia 2, poziţia 3, poziţia 4.

Vă rog. La poziţia 4 avem, din partea Grupului parlamentar al UDMR, o intervenţie.

Domnule deputat aveţi cuvântul.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am discutat şi data trecută şi probabil dintr-o eroare de dactilografiere la art.4 alin.(2), poziţia 12, "vânzare în pierdere", a rămas sintagma "la preţ egal". Vreau să spun aşa: "vânzare în pierdere înseamnă orice vânzare la un preţ egal sau inferior costului de achiziţie".

Având în vedere că la alineatul anterior, la 11, la costul de achiziţie prin definire s-au stabilit toate cheltuielile aferente, atunci, dacă vinzi la acelaşi preţ, deci la preţ egal, atunci nu este în pierdere. E o greşeală evidentă şi sper să fie de acord comisia cu eliminarea cuvântului "egal". Şi ar fi aşa: "vânzare în pierdere - orice vânzare la un preţ inferior costului de achiziţie".

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

De acord. Este o eroare, o scăpare din partea comisiei şi cred că este bine să acceptăm propunerea şi este foarte bine-venită, pentru că se clarifică problema în alineatul următor.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Art.2 de la alin.(2), poziţia 12, va avea următorul cuprins: "Vânzare în pierdere - orice vânzare la un preţ inferior costului de achiziţie".

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu avem.

Amendamentul propus a fost adoptat cu o largă majoritate.

Dacă la poziţia 5 din raport sunt intervenţii. Nu sunt.

Poziţia 6. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Măcar pentru procesul-verbal al şedinţei. Acest aspect pe care l-am votat mai înainte este de fond sau este greşeală de redactare? Pentru că nu putem accepta ca în plen să facem modificări de fond la un raport.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să observaţi că este o eliminare, un amendament de formă, dacă vreţi o corelare cu articolul de la poziţia 11.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Máté András-Levente:

Îmi cer scuze. După cunoştinţa mea, dacă nu este un amendament de eliminare respins, la amendamentele respinse din raport, înseamnă că plenul Camerei a făcut o modificare de fond, ceea ce este interzis prin regulament. Soluţia ar fi de retrimitere, dacă nu există o altă posibilitate regulamentară şi, după cunoştinţele mele, nu există.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat...

Domnul Máté András-Levente:

Cred că nu trebuie să creăm un precedent acum pentru că anumiţi colegi au promis că va trece acest proiect. Şi noi îl susţinem, dar să nu susţinem ceea ce este contra Regulamentului Camerei.

Domnul Ioan Oltean:

Numai puţin. Haideţi să fim consecvenţi. O dată că la poziţia 4 din raport s-a votat. Am votat şi poziţia 5, iar dumneavoastră aţi cerut cuvântul la poziţia 6, domnule deputat. Deci, vă rog foarte mult, dumneavoastră să urmăriţi dezbaterile şi să interveniţi acolo unde se fac amendamentele şi unde suntem cu dezbaterea, şi nu ulterior.

Domnul Máté András-Levente:

În asemenea condiţii, domnule preşedinte, deoarece sunt inadvertenţe la următoarele articole şi deja colegul meu, domnul Lakatos discuta această problemă în ceea ce priveşte - o să vedeţi acolo - dobânda în cazul neexecutării obligaţiilor contractuale, cred că soluţia ar fi s-o retrimitem în comisie.

Domnul Ioan Oltean:

Să înţeleg că propuneţi să retrimitem... n-am înţeles, raportul sau...?

Domnul preşedinte al comisiei sesizate în fond. Vă rog, punctul de vedere al dumneavoastră.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Am menţionat aici, la intervenţia colegului Lakatos de la UDMR, că, într-adevăr, este o scăpare, dar se face şi o corelare cu articolul următor.

Nu cred că este necesară trimiterea la comisie pentru o astfel de modificare în plen. Ea nu încalcă şi nu este o chestiune de fond aici, ci este o chestiune care practic se suprapune peste ceea ce înseamnă clarificat... o dublură practic, o dublare, nu este ceva de fond, iar la celelalte articole eu sper că vor intra în dezbatere, nu sunt nici amendamente admise, nici respinse. Putem să le dezbatem, să le supunem la vot, dar nu e cazul să retrimitem la comisie acest raport şi acest proiect de lege. El a fost analizat. Pot apărea în opinia unor colegi inadvertenţe, e o altă chestiune, şi, repet, nu este pentru trimis şi comisia nu subscrie la retrimiterea la comisie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am rugămintea, stimaţi colegi, să urmărim cu atenţie şi să intervenim exact atunci când are loc dezbaterea pe articolele supuse atenţiei dumneavoastră.

Continuăm dezbaterile.

Înţeleg că la poziţia 6 nu există intervenţii.

Poziţia 7 din raport. Poziţia 8, poziţia 9, poziţia 10, poziţia 11 din raport, poziţia 12, poziţia 13, 14, 15, 16, 17, 18.

La poziţia 18, domnul deputat Lakatos. Vă rog.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu nu sunt jurist şi nu mă bag în problemele dacă creăm precedent sau nu creăm precedent, eu semnalez numai următorul lucru, ceea ce am semnalat şi data trecută: la articolul anterior, s-a stabilit clar: "În cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a unei obligaţii contractuale de către una din părţi, acestea pot stabili în contract plata unor penalităţi de către partea în culpă, egale pentru părţi, cuantumul acestora fiind negociat la data încheierii contractelor." Este un lucru foarte clar, aşa se obişnuieşte în majoritatea actelor de vânzare-cumpărare, deci acte comerciale.

Acum, articolul despre care discutăm spune în felul următor: "În cazul în care plata nu se efectuează la termenul stabilit, debitorul este pus în întârziere, fără nici o altă formalitate şi plăteşte de la acel termen o penalitate zilnică...", deci până aici este foarte corect şi dacă ar fi rămas "conform contractului" sau "o penalitate legală" ar fi fost corect, dar zice aşa: "...cu dublul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României".

Problema care este? Dacă cu un articol înainte le-am dat voie ca ei să stabilească cuantumul penalităţii, nu pot, cu un articol după aceea, să vin şi să stabilesc care să fie acea penalitate. Deci, este o contradicţie între conţinutul celor două articole. Propunerea simplă ar fi eliminarea sintagmei "dublul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României", întrucât cu un articol înainte, ei s-au înţeles la cuantumul dobânzii. Însă, cum trebuie procedat, rămâne să hotărască plenul, rămâne la latitudinea dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule preşedinte al comisiei, vă rog, punctul de vedere al dumneavoastră.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia îşi menţine punctul de vedere al conţinutului art.10, având în vedere şi motivaţia: "Este necesară impunerea unei penalităţi pentru a se asigura un cadru juridic imperativ părţilor contractante. În acest caz, penalitatea de întârziere nu se cumulează cu dobânda de referinţă a Băncii Naţionale". Şi aceasta din urmă este folosită doar ca un sistem de referinţă. Or, aici se referă la întârzierea unor penalităţi stabilite prin contract.

Deci, conţinutul art.10 l-am însuşit prin vot şi ni-l însuşim şi azi, în faţa Camerei Deputaţilor.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu supun totuşi votului dumneavoastră propunerea de eliminare a textului.

Da. Vă rog, domnule deputat. Pe procedură.

Domnul Máté András-Levente:

Cu tot respectul, domnule preşedinte, în raport nu aveţi amendament respins cu privire la eliminarea acestor noţiuni, adică a părţii nu ştiu câte din acest articol.

Ca o consecinţă, sunt două variante regulamentare: sau se retrimite acest articol la comisie, pentru a se dezbate şi a se pune în concordanţă cu articolul anterior, sau, supuneţi la vot doar efectiv, nu mai supuneţi la vot că nu există nici un amendament, n-aveţi ce să supuneţi la vot. Rămâne textul comisiei.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Întrebăm pe domnul deputat Lakatos dacă îşi menţine poziţia privind corelarea celor două articole.

Domnule deputat Lakatos, vă rog.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Contradicţia dintre cele două articole este evidentă. Viceliderul are dreptate pentru că nu se pot face amendamente de fond aici. Dacă considerăm că e bine să rămână un text de lege în care două articole se bat cap în cap, putem să votăm legea. Dacă dorim să eliminăm şi să fie fără cusur proiectul de lege, se poate retrimite la comisie.

Eu, din start, am vrut numai să atrag atenţia că cele două articole conţin lucruri diferite, deci se bat cap în cap. Dacă art.9 lasă la voia părţilor stabilirea penalităţii iar art.10 spune că acea penalitate să fie dublul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale, aceste lucruri nu sunt compatibile unul cu celălalt.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O propunere concretă înţeleg că nu faceţi.

În consecinţă, doamnelor şi domnilor colegi, comisia menţinându-şi poziţia, continuăm dezbaterea pe marginea proiectului de lege.

Vă rog să formulaţi propunerea, în mod expres, domnule vicelider, privind trimiterea acestui articol la comisia sesizată în fond.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Credeţi-mă, vreau să susţin acest proiect de lege. Dar, de ce să pierdem timp, că ajunge la domnul preşedinte în Cotroceni, da, şi consilierii de acolo o s-o retrimită în Parlament, şi pierdeţi timp.

Nu este mai bine ca într-o săptămână să corecteze comisia şi să votăm, să iasă din Parlament, într-adevăr, o lege care este aplicabilă?

Deci, propun retrimiterea acestui articol, să se pună de acord cu articolul anterior.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Supun votului dumneavoastră această propunere de a retrimite comisiei art.10, pentru a se pune de acord cu art.9.

Cine este pentru această propunere?

Vă rog, domnilor secretari, să număraţi voturile.

Voturi împotrivă?

Cu o largă majoritate, propunerea a fost respinsă, stimaţi colegi.

Continuăm dezbaterea.

Poziţia nr.19 din raport: dacă sunt observaţii?

Poziţia nr.20; poziţia 21; poziţia 22; poziţia 23; poziţia 24; poziţia 25.

Am încheiat dezbaterea pe articole.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Punctul 20, Propunerea legislativă privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC, depozite pe livrete de economii cu dobândă, câştiguri şi obligaţiuni CEC cu câştiguri.

Dacă din partea iniţiatorului este cineva? Nu avem iniţiatorul prezent.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Domnule deputat, vă rog să susţineţi punctul de vedere al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Comisia susţine raportul, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulţumesc, domnule deputat.

Raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative.

În atare situaţie, urmează să procedăm în conformitate cu prevederile art.104 din Regulament, potrivit cărora, dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau a iniţiativei legislative, după încheierea dezbaterilor generale, preşedintele poate propune trecerea la vot.

Vom vota la secţiunea vot final.

Punctul 21, Proiectul de Lege privind măsuri de diminuare a arieratelor persoanelor fizice şi asociaţiilor de proprietari.

Dacă din partea iniţiatorului există dorinţa de a-şi susţine iniţiativa? Nu avem.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe, bănci.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Comisiile reunite îşi menţin poziţia.

Domnul Ioan Oltean:

Poziţia comisiei sesizată în fond este cea de respingere.

Fiind îndeplinite prevederile art.104 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă propun ca raportul de respingere să fie supus votului final.

Punctul 22, Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru realizarea unui mediu economic pentru producătorii români din acvacultură, comparabil cu mediul economic al producătorilor din acvacultura celorlalte state membre al Uniunii Europene.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva?

Domnul deputat Tabără Valeriu, unul dintre iniţiatorii acestui proiect de lege.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Şi în calitate de iniţiator, dar şi ca preşedinte al comisiei, susţin raportul de respingere şi pentru poziţia nr.22 şi 23, pentru că textele respective se regăsesc în noua Lege a pisciculturii şi a acvaculturii care probabil săptămâna viitoare va fi aprobată de către Camera Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte al comisiei, domnule iniţiator.

Proiectul de respingere rămâne pentru votul final de la ora 12,30.

Punctul 23, Propunere legislativă privind pescuitul şi acvacultura.

Avem susţinerea făcută de către preşedintele comisiei a raportului comisiei sesizată în fond, de respingere.

Avem şi aici îndeplinite condiţiile art.104 din Regulament.

În consecinţă, propun ca această propunere să rămână pentru votul final de la ora 12,30.

Punctul 24, Propunerea legislativă privind transformarea cazărmilor dezafectate ale Ministerului Apărării Naţionale în cămine studenţeşti.

Dacă iniţiatorii doresc să-şi susţină proiectul?

Domnul deputat Mircia Giurgiu, Grupul parlamentar al PD-L, deputat de Cluj.

Domnule deputat, aveţi cuvântul în susţinerea iniţiativei.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Susţin raportul de respingere, fiindcă avem un proiect mult mai amplu, prin care am prevăzut acolo şi transformarea în locuinţe sociale, în grădiniţe, în şcoli. Va fi un proiect mult mai bine făcut.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Raportul comisiei sesizate în fond este un raport de respingere.

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.104 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnilor colegi.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Victor Boiangiu:

Domnule preşedinte,

Comisiile îşi menţin propunerea de respingere.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Cele două comisii, vedeţi, susţin respingerea.

În consecinţă, proiectul de lege - propunerea - rămâne pentru votul final de astăzi, la ora 12,30.

Stimaţi colegi,

Am epuizat ordinea de zi.

Urmează o foarte scurtă pauză, înainte de a trece la şedinţa consacrată votului final.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Domnul Ioan Oltean:

Începem şedinţa pentru votul final.

Vă rog să vă pregătiţi cartelele.

Rugăm aparatul tehnic să urmărească şi să asigure o funcţionare normală a votului electronic.

O să vă rog să facem prezenţa, să vedem dacă suntem în cvorum.

Vă rog să semnalaţi prezenţa, domnilor colegi.

Vă rugăm, stimaţi colegi, să facem o verificare a prezenţei.

Domnilor colegi, facem prezenţa şi vă rog să verificaţi dacă funcţionează aparatul dumneavoastră de vot.

Vă rog să votaţi prezenţa. Vă rog să votaţi, domnilor colegi, pentru că încă nu suntem în cvorum.

Prezenţa, vă rog. Cei care nu aţi votat, mai votaţi o dată.

Haideţi, vă rog, votaţi.

Domnilor deputaţi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sală şi să votaţi prezenţa. Deci, încă 3 voturi.

Domnilor colegi,

Suntem în cvorum. Începe votul. Să verificăm dacă astăzi funcţionează Coaliţia.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Avem vot majoritar în favoarea acestui proiect de hotărâre.

2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009.

Lege ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

Mulţumesc.

178 voturi pentru, 3 împotrivă şi 2 abţineri. O Coaliţie formidabilă.

Mulţumesc, domnilor colegi.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2009 privind ratificarea Contractului de finanţare între România şi Banca Europeană de Investiţii referitor la Proiectul privind infrastructura municipală în domeniul protecţiei mediului, faza B, semnat la Bucureşti, la 30 octombrie 2008, şi la Luxemburg, la 10 noiembrie 2008.

Lege ordinară.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, vă rog.

În unanimitate, cei prezenţi în sală au votat pentru acest proiect de lege. (Aplauze.)

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi a Acordului de împrumut, în sumă de până la 5.000.000.000 de euro, dintre România, în calitate de împrumutat, Banca Naţională a României, în calitate de Agent al Împrumutatului, şi Comunitatea Europeană, în calitate de împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 şi la Bucureşti la 18 iunie 2009.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

190 voturi pentru, 2 împotrivă şi 4 abţineri.

Domnilor colegi, constatăm o susţinere formidabilă a demersului guvernamental, în privinţa împrumutului făcut.

Mulţumesc.

5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2009 privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafeţe locative cu destinaţia de locuinţe.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Votul dumneavoastră: 157 voturi pentru, 37 împotrivă şi 5 abţineri.

Proiectul de lege a fost votat.

6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinţei nr. 114/1996.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

195 de voturi pentru, 3 abţineri şi un vot împotrivă.

Şi acest proiect de lege a fost votat.

7. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Româneşti, prin reorganizarea comunei Potlogi, judeţul Dâmboviţa.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră, domnilor colegi, pentru respingere.

134 voturi pentru.

Propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi respinsă.

Se întoarce la comisie.

Termen: două săptămâni. O săptămână, pentru ca raportul suplimentar să fie readus în plenul Camerei, pentru a nu depăşi termenul pentru adoptarea tacită.

Mulţumesc, domnilor colegi.

Mergem mai departe.

8. Proiectul de Lege privind modificarea art.8 din Legea apărării naţionale a României nr.45/1994.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

Mulţumesc.

199 voturi pentru, 2 împotrivă şi 2 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

9. Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la Statutul Fondului Monetar Internaţional propuse şi aprobate de Consiliul Guvernatorilor Fondului Monetar Internaţional, prin Rezoluţia 63-2 pentru perfecţionarea sistemului de vot şi a reprezentativităţii în cadrul Fondului Monetar Internaţional, la Washington, la data de 28 aprilie 2008, şi respectiv prin Rezoluţia 63-3 pentru extinderea autorităţii investiţionale a Fondului Monetar Internaţional, la Washington, la data de 5 mai 2008.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră? Mulţumesc.

199 voturi pentru; 4 abţineri; 2 împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat cu o foarte largă majoritate.

10. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de garanţie semnat între Statele membre UE şi Banca Europeană de Investiţii (BEI) privind împrumuturile care vor fi acordate de către Banca Europeană de Investiţii pentru proiectele de investiţii din Statele membre ale grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, şi din Ţările şi Teritoriile de peste mări, precum şi a Acordului privind administrarea arieratelor, semnat între Statele membre U.E şi Banca Europeană de Investiţii (BEI) privind procedurile de plată şi rambursare în cadrul Garanţiilor Statelor Membre în favoarea Băncii Europene de Investiţii, semnate de România la Luxemburg, 21 octombrie 2008.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Mulţumesc.

194 voturi pentru, 5 abţineri şi un vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

11. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului încheiat prin schimb de note verbale efectuat între Ministerul Afacerilor Externe al României şi Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Ungare, la 25 septembrie 2008 şi 10 aprilie 2009, privind modificarea şi completarea Convenţiei consulare dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Ungaria, semnată la Bucureşti la 28 noiembrie 1973.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Mulţumesc.

197 voturi pentru, 4 abţineri şi niciun vot împotrivă.

Proiectul a fost adoptat.

12. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului privind evaluarea strategică de mediu, deschis spre semnare la Kiev, la 21 - 23 mai 2003 şi semnat de România la 21 mai 2003, la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Mulţumesc.

206 voturi pentru, o abţinere şi niciun vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

13. Proiectul de Lege pentru ratificarea Amendamentului nr.1 convenit prin schimbul de scrisori semnate la Londra la 29 ianuarie 2009 şi la Bucureşti la 17 martie 2009, între Guvernul României şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, la Acordul de Împrumut dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea "Proiectului de modernizare a reţelei energetice feroviare", semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2005.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Mulţumesc.

Cu 208 voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

14. Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului de împrumut între România, reprezentată de Ministerul Economiei şi Finanţelor ("Împrumutat"), şi KfW Frankfurt pe Main ("KfW") pentru 8.000.000 euro, semnat la Bucureşti la 31 iulie 2008 şi respectiv la Frankfurt pe Main, la 2 noiembrie 2007, pentru finanţarea Proiectului - Promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, domnilor colegi. Mulţumesc.

209 voturi pentru, 2 abţineri, niciun vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

15. Proiectul de Lege privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Mulţumesc.

145 voturi pentru, o abţinere şi 57 împotrivă.

Proiectul de lege nu a fost adoptat.

16. Propunerea legislativă "Lege privind comercializarea produselor alimentare".

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Mulţumesc.

198 voturi pentru, 7 abţineri şi 5 voturi împotrivă.

Propunerea legislativă a fost adoptată.

17. Propunerea legislativă privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC, depozite pe livrete de economii cu dobândă, câştiguri şi obligaţiuni CEC cu câştiguri.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Mulţumesc.

Cu 140 de voturi pentru respingere, 6 abţineri şi 60 împotrivă, propunerea a fost respinsă.

19. Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru realizarea unui mediu economic pentru producătorii români din acvacultură, comparabil cu mediul economic al producătorilor din acvacultura celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu (din sală):

Aţi sărit, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Am să revin la celălalt.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Mulţumesc.

Cu 198 voturi pentru, 6 abţineri şi 4 împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

Revenim la poziţia 18 - Proiectul de Lege privind măsuri de diminuare a arieratelor persoanelor fizice şi asociaţiilor de proprietari.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Mulţumesc.

Cu 204 voturi pentru respingere, 3 abţineri şi 4 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost votat.

20. Propunerea legislativă privind pescuitul şi acvacultura.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog, domnilor colegi, votul dumneavoastră.

Doamnelor şi domnilor colegi,

La limită - 167 de voturi pentru, 3 abţineri, 42 de voturi împotrivă.

Cam subţire alianţa, domnilor! La limită!

Propunerea legislativă a fost respinsă.

Vă rog.

Domnul secretar Mihai Voicu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Poate mă înşel, dar, după ştiinţa mea, suntem 334 de deputaţi. Deci 167 nu este jumătate plus unu. Îmi pare rău. (aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Da, constat că liberalii stau foarte bine cu aritmetica.

Aşa este. 168 de voturi erau necesare. a lipsit... nu ştiu de la cine a lipsit.

Proiectul de lege rămâne pentru dezbaterea pe articole, într-o şedinţă următoare.

Şi ultimul proiect de lege, 21. Propunerea legislativă privind transformarea cazărmilor dezafectate ale Ministerului Apărării Naţionale în cămine studenţeşti.

lege ordinară, Camera Deputaţilor - Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră, doamnelor şi domnilor colegi.

170 de voturi pentru, 11 abţineri, 29 împotrivă.

Propunerea legislativă a fost adoptată, adică a fost respinsă.

Domnilor colegi,

La ora 13,00, membrii Biroului permanent sunt rugaţi să intre în sala de şedinţe.

Celorlalţi colegi, poftă bună şi după-masă, activitate în comisiile permanente.

Toate cele bune! Să ne auzim şi să ne vedem cu bine!

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,56.