Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PD-L şi invit la microfon pe domnul deputat William Gabriel Brînză.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul William Gabriel Brînză:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la modul cum sunt cheltuite fondurile Ministerului Afacerilor Externe în străinătate şi de ce într-o perioadă de criză ambasadele şi consulatele nu găsesc o cale mai bună de a reduce cheltuielile prin renegocierea chiriilor atât a sediilor misiunilor diplomatice, respectiv ambasade şi consulate, de ce în cazul unui refuz de reducere a chiriilor nu facem o revocare a acestora şi de ce încă pe timp de criză ambasadorii noştri stau în vile de zeci de mii de euro, în timp ce colegi de-ai dânşilor sunt trimişi acasă, iar românii din străinătate, din lipsă de personal, trebuie să stea la cozi interminabile în faţa consulatelor şi ambasadelor dând o imagine destul de proastă, o imagine pe care deja o avem şifonată în extern, pentru că nicio ţară nu-şi tratează cetăţenii prin cozi, prin sfidare, şi spunându-le acestora că trebuie să le ofere un personal insuficient, pentru că banii sunt ţinuţi într-o nebuloasă totală.

Aceşti bani, în loc să fie publici, să fie foarte bine evidenţiaţi într-un sistem contabil al lui MAE, despre aceşti bani se spune decât că s-au cheltuit, că sunt insuficienţi. Sunt insuficienţi pentru a angaja personal, sunt insuficienţi pentru a vă elibera documentele la timp. Dar sunt destul de suficienţi pentru a ne reînnoi maşinile în fiecare an, sunt suficienţi pentru ca tot personalul diplomatic să beneficieze de apartamente de sute de metri şi cheltuielile pentru o misiune diplomatică să ajungă la sute de mii de euro într-un an, într-un an de criză, într-un an în care românii au de suferit, într-un an în care românii trimit bani acasă, destul de puţini, dar care totuşi au curajul să mai spună "cred că merităm mai mult". cred că putem şi noi să ajutăm misiunile diplomatice, pentru că şi din rândul nostru, sau şi în rândul nostru sunt oameni care au o pregătire profesională, au studii superioare şi pot pune umărul la ambasade, la consulate pe bani mai puţin, fapt care ar duce şi aici la costuri mult mai mici, fapt care ar duce şi aici la o reducere a cheltuielilor din bugetul MAE.

MAE este în continuare nepăsător. Nu ia în seamă nici propunerile românilor de a veni în sprijinul ambasadelor prin aportul lor propriu, nu ia în calcul nici că ne aflăm într-o perioadă de criză, MAE nu ia în calcul nimic. MAE, în schimb, cere bani. Cere bani pentru misiunile noastre diplomatice din ţări exotice, din ţări din Africa, şi reduce personalul cu o puternică nonşalanţă în ţări precum Spania, Italia, Franţa, unde personalul este insuficient.

Vă rog, stimaţi colegi, ca aceste cheltuieli să facem să devină transparente, exact cum sunt şi cheltuielile noastre la Camera Deputaţilor, cum orice instituţie publică îşi analizează şi îşi publică cheltuielile, rugăm ca şi MAE să dea dovadă de aceeaşi transparenţă şi să reprezinte cheltuielile pe fiecare ambasadă, pe fiecare consulat, astfel încât să vedem şi noi cât cheltuieşte România cu fiecare membru al diplomaţiei noastre.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC şi invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică aduce în atenţie o problemă despre care am mai vorbit: faptul că, în ultimii ani, numeroase comune au fost declarate oraşe, nefiind pregătite pentru acest lucru. De aici şi nemulţumirile cetăţenilor care au devenit peste noapte orăşeni. Motive sunt multe. În primul rând lipseşte infrastructura necesară unei localităţi care poartă titulatura de oraş: drumuri desfundate, lipsa alimentării cu apă şi a canalizării, ca să nu spun că există şi gospodării din care lipseşte curentul electric.

Apoi, nivelul impozitelor, mai mari decât cele pentru zonele rurale, adică infrastructură de sat şi impozite de oraş, ceea ce nu e corect, fiindcă în aceste aşa-zise oraşe găseşti de toate, mai puţin ce aşteaptă oamenii: drumuri asfaltate şi nu uliţe desfundate, şcoli reabilitate, apă la robinet, mijloace de transport.

Dar durerea cea mare a celor care locuiesc în aceste oraşe este că nu pot beneficia de finanţări europene. Deşi există un progam naţional de dezvoltare rurală, aceste zone nu pot beneficia de el, deşi sunt investiţii cu impact puternic asupra restructurării agriculturii şi spaţiului rural.

Să nu uităm că odată cu aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, România va primi din partea Uniunii Europene circa 8 miliarde euro. Zona rurală a României ocupă 87,1% din teritoriu şi aproape jumătate din populaţie, semnificativ mai mari decât media statelor Uniunii Europene.

Stimaţi colegi,

Parlamentul României trebuie să creeze cadrul legislativ care să sprijine şi aceste zone, în care infrastructura este de calitate scăzută, sistemul sanitar şi de învăţământ, reţeaua financiară şi de creditare sunt mult sub standardele unui oraş. Să creăm un cadru legislativ care să ajute dezvoltarea activităţilor alternative, care să îmbunătăţească calitatea vieţii şi să asigure o dezvoltare durabilă, prin facilitarea circulaţiei forţei de muncă dinspre agricultură spre alte sectoare şi asigurarea unor condiţii economice şi sociale adecvate.

Programele de dezvoltare trebuie să încurajeze comunităţile, să propună proiecte integrate, cu referire la o gamă largă de elemente de infrastructură fizică şi socială, pentru îmbunătăţirea vieţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, în ordinea înscrisă pe listă, domnul deputat Mircea Irimescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Irimescu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Nevoia de solidaritate"

Stimaţi colegi,

Mi-a fost dat să trăiesc în lunile scurse din această legislatură, ca debutant în Camera Deputaţilor din Parlamentul României, o experienţă de viaţă unică şi fascinantă. Viaţa parlamentară, oricât de scăzut ar fi nivelul la care se desfăşoară, este în măsură să prezinte celui care o urmăreşte din interior o bogăţie de grupuri, tipologii şi personalităţi umane, de scene, comportamente, situaţii greu de găsit în alte împrejurări, dificil de cuprins în cuvinte. Se poate privi desfăşurarea activităţii de zi cu zi ca un spectacol (dacă privitorul are detaşarea necesară asumării unui astfel de rol!), spectacolul luptei politice.

Tare m-aş bucura dacă percepţia mea s-ar înşela şi nu ipocrizia ar fi principala trăsătură a actorilor din această reprezentaţie. Se luptă mult, continuu, aproape pentru orice. Opoziţia împotriva puterii care, orice ar face, nu face bine şi este animată (întotdeauna!) de rele intenţii. Evident, puterea nu se lasă. Se străduieşte cu râvnă, de multe ori cu prioritate faţă de acţiunea de guvernare, să demonteze manevrele opoziţiei care, până mai ieri, ştie ea, a făcut şi a desfăcut... Obiectivitatea nu dă aici pe nimeni afară din casă. Se depun moţiuni, se ţin discursuri, se interpelează, se întreabă, se somează, se răspunde, se replică, se audiază, mai nou se şi anchetează. Ar fi o bucurie să asişti la desfăşurarea de forţe pe care este capabilă să o prezinte o democraţie autentică dacă n-ar fi ea, făţărnicia oamenilor.

Marii maeştrii ai discursurilor parlamentare de altădată au plecat în istorie şi, dacă ţinem seama de conţinutul dezbaterilor parlamentare contemporane, se pare că nu au lăsat aici urmaşi. Acum, mai numeroşi par a fi cei care păzesc "Regulamentul" şi generează astfel o adevărată inflaţie de "intervenţii pe procedură" care au devenit o obişnuinţă a fiecărei zile de plen. Cititul legilor aflate în dezbatere parlamentară este facultativ, doritorii să facă acest lucru sunt puţini, este lesne de văzut că pregătirea pentru dezbateri este precară. Se vede limpede că nici sistemul de lucru nu este făcut astfel încât să cultive şi să încurajeze studiul serios al proiectelor legislative.

Tactul şi politeţea fac parte din apanajul unui mic grup dintre cei care se perindă, poate prea des, la tribuna camerei inferioare a Parlamentului României. Mulţi preferă abordările dure, tranşante, care urmăresc să-şi lase fără replică adversarii. În forme autentice, arareori, sau în caricaturi, adesea, am văzut şi auzit multe până acum în parlamentul nostru. Şi, totuşi, ceva nu am auzit în prima sesiune parlamentară la care am participat: vorbă blândă, calmă, liniştitoare, mobilizatoare, capabilă să aducă aminte celor de faţă că toţi suntem supuşi greşelilor, că facem parlamentarism într-o ţară cu mulţi oameni necăjiţi în care tradiţia unei democraţii autentice nu a prea prins rădăcini pentru că nu a fost timp, că de noi depinde în mare măsură viitorul ţării.

Deşi leitmotivul celor mai multe dintre discursuri şi intervenţii este criza economică, niciodată nu am auzit în forumul deputaţilor români vreo invitaţie la înţelegere şi strângere a rândurilor în faţa acestor timpuri dificile. Probabil că nu au ajuns să fie suficient de dificile pentru ca solidaritatea în faţa pericolelor să se nască şi să se coaguleze spontan din instinctul oamenilor, fără îndemnul nimănui. Cu tristeţe trebuie subliniat că în România de astăzi sunt foarte puţine locurile şi momentele în care se manifestă acest nobil sentiment uman de care avem acum stringentă nevoie.

S-a spus, cu indiscutabil temei, că fără o presă liberă democraţia unei ţări este "şchioapă". Parafrazând, spun şi eu că lipsa din Camera Deputaţilor a unui discurs obiectiv, înţelegător, omenesc, pe lângă cel agresiv, tăios, intolerant, neiertător este semnul unei democraţii bolnave. Ar fi bine să se îndrepte această stare de lucruri.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Mircovici, în ordinea înscrierii pe listă.

Vă rog să vă înţelegeţi, domnul deputat Grosaru cu domnul Mircovici. Bun. E în regulă. Atunci, domnul deputat Mircea Grosaru.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Grosaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Ce vor magistraţii?".

De o bună perioadă de timp, instanţele din România sunt blocate, pentru că magistraţii, adică reprezentanţii celei de-a treia puteri în stat, puterea judecătorească, alături de puterea legislativă şi executivă, apelează la o formă de protest nemaiîntâmplată niciodată în România.

Aceasta însă nu se numeşte grevă, întrucât aceştia ştiu că, în conformitate cu Constituţia României, nu pot apela la această formă de protest şi atunci au găsit o altă formă, care dacă nu se cheamă grevă, atunci cu siguranţă se poate numi protest.

Întrebarea tuturor este una firească şi simplă la prima vedere: Ce vor magistraţii?, însă răspunsul este mult mai complex decât ne putem imagina cu toţii şi ar trebui pornit de la faptul că dacă o putere din stat îşi arată nemulţumirea prin protest care durează de mai bine de o lună, împotriva altei puteri din stat, singurul care poate îndrepta acest lucru este numai Parlamentul.

Parlamentul constată, prin diverse forme democratice, că zilnic, prin nepronunţare în dosare, magistraţii provoacă populaţiei şi mediului de afaceri pierderi care nu pot fi cuantificate, însă cu siguranţă că sunt enorme.

Pe de altă parte, pentru a avea o justiţie competentă şi eficientă sunt necesari magistraţi bine pregătiţi, dar şi bine plătiţi, a căror responsabilitate poate creşte proporţional cu remuneraţia acestora.

Se poate îndrepta rapid această situaţie ?

Personal, consider că se poate îndrepta, tot prin legi bine gândite pornind de la autofinanţarea instituţiei provenită din taxele judiciare, care cândva, printr-o măsură cel puţin incorectă, au fost trecute la bugetele locale, adică exact acolo unde cel mai uşor se face risipă din banul public prin construirea de fântâni arteziene, sensuri giratorii, sau pietruire cu borduri cu provenienţă China, de multe ori inutile.

Oare cine ar trebui să observe aceste lucruri dacă nu noi, deputaţii sau senatorii, care pot propune modificări ale legii care să ducă cel puţin la o ameliorare a efectelor, dacă nu la îndreptarea lor definitivă?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Continuăm cu Grupul parlamentar al PD-L.

Invit la microfon pe domnul deputat Samoil Vîlcu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "La început de an şcolar, unităţile de învăţământ vâlcene, sub teroarea comandourilor PSD."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Noul an şcolar a început cu câteva probleme nerezolvate. Printre acestea se numără neacordarea autorizaţiilor sanitare în cazul mai multor şcoli sau ameninţările sindicaliştilor cu boicotarea festivităţilor de deschidere.

Bineînţeles, pe 14 septembrie, a început noul an şcolar şi în Vâlcea. Din nefericire, în multe unităţi de învăţământ, PSD a desfăşurat o adevărată campanie electorală mascată. întâmplător sau nu, membri ai acestei formaţiuni politice, îmbrăcaţi în roşu, au intrat în sălile de curs şi au distribuit pungi de culoare roşie în care erau 2-3 caiete, dar şi o felicitare semnată de preşedintele CJ Vâlcea, care este în acelaşi timp şi preşedintele PSD Vâlcea. Chiar dacă unele cadre didactice le-au spus PSD-iştilor că nu procedează corect faţă de copii, prin distribuirea pungilor roşii, "campania electorală" a continuat.

Numeroase cadre didactice mi-au semnalat faptul că asemenea manifestări sunt inadmisibile şi că cei mici nu trebuie folosiţi pentru ca cei mari să-şi atingă scopurile meschine. PSD-iştii au uitat, deci, că şcoala, în primul rând, este instituţia în care nu se face politică. Ei au demonstrat, de fapt, că se află în plină campanie electorală şi că nimic nu-i poate opri din goana lor după simpatia electoratului şi, implicit, după voturi. Altfel spus, social-democraţii se îndreaptă spre campania electorală şi spre alegeri atât de grăbiţi încât nu mai ţin cont că şcoala nu e locul potrivit de desfăşurare a unor acţiuni de acest gen.

O altă nemulţumire a mea este legată de ordinul emis de ministrul PSD al educaţiei săptămâna trecută. Este încă o dovadă a faptului că social-democraţii vor să politizeze şcolile. Ordinul oferă ministrului Andronescu atribuţii nelegitime şi ilegale prin care aceasta poate numi după bunul plac pe oricine, în funcţiile de conducere la unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi funcţiile de îndrumare şi control de la nivelul inspectoratelor şcolare.

Sunt pentru directori care să facă politica şcolii, nu politică de partid. Prin intrarea în vigoare a legii privind reforma sistemului de învăţământ, se elimină politicul din şcoli, lucru ce ar trebui să fie benefic pentru toată lumea. Nu există politică când e vorba de copii. Copilul are drepturi, iar dascălii au îndatoriri faţă de copii şi părinţi. Cel mai important lucru este să-i punem pe cei care sunt direct interesaţi să-şi aleagă directorul, respectiv cadrele didactice, părinţii şi nu în ultimă instanţă, în cadrul liceelor, chiar şi copiii, pentru că ei ştiu mai bine ce le trebuie, ştiu pe ce se pot baza. Nu trebuie să am încredere în respectivul pentru că este pe o listă de partid, sau că lipeşte afişe.

Nu asta este misiunea şcolii, este mult mai important să respectăm elevul, să respectăm dascălul, să respectăm şcoala.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

"România trebuie să prevină efectele negative ale îmbătrânirii populaţiei".

Stimată doamnă preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din ultimele studii sociologice reiese că în România tot mai multe femei cu vârste de până la 30 de ani nu doresc să fie mame, deoarece statutul maternal este asociat cu pierderea independenţei, timpului liber, reducerea perspectivelor de carieră şi cu dificultăţi financiare. Ba mai mult, pentru multe femei din România faptul de a nu avea copii nu mai reprezintă o pierdere, ci începe să devină o alegere.

Faptul că familiile pot controla numărul de naşteri este un lucru pozitiv, dar asistăm la o mentalitate care a început să prindă rădăcini, tinerii se căsătoresc târziu şi doresc maximum un copil. Concubinajul şi indicele de divorţialitate sunt în creştere. Sentimentele celor care nu doresc copii devin legitime şi oamenii încep să nu conştientizeze că deviază de la normalitate dacă aleg această opţiune de viaţă.

În toate statele UE se constată fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi, în final, a scăderii ei. Femeile din UE nasc în medie 1,5 copii de-a lungul vieţii, însă raportul trebuie să fie de 2,1 copii /femeie pentru a permite înlocuirea populaţiei. Nici o ţară din UE nu ajunge însă la această rată de fertilitate. Femeile nasc în medie 1,2 copii în Slovenia, Cehia, Italia, Spania, Letonia, Polonia, Lituania, 1,4 în Portugalia, Estonia, Germania, 1,5 în Malta şi Suedia, 1,6 în Olanda şi Belgia, 1,7 în Luxemburg, Danemarca şi Finlanda, 1,8 în Irlanda, Marea Britanie şi Cipru şi 1,9 în Franţa. Rata de fertilitate în România este 1,3, la fel ca în Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Austria şi Grecia, deşi înainte de 1989 rata fertilităţii era de 2,2, valoare care asigura înlocuirea generaţiilor.

Îmbătrânirea populaţiei este cea mai mare ameninţare economică pentru Europa de Est. Prognozele arată că, până în anul 2050, raportul dintre pensionari şi populaţia activă a Europei se va dubla, ajungând de la 1/4 la mai puţin de 1/2. Cu mai puţini oameni de vârstă activă care să contribuie la fondurile de pensii şi asigurări de sănătate, statele se vor confrunta cu o povară fiscală fără precedent. Într-un raport întocmit de Banca Mondială se exprimă preocuparea pentru "şocul cheltuielilor" ce se anunţă odată cu acest proces de îmbătrânire, cheltuieli legate mai ales de sănătatea celor în vârstă.

Cotidianul austriac "Die Presse" comentează într-un amplu material că România rămâne blocată în capcana sărăciei şi din cauza îmbătrânirii populaţiei. România nu a putut investi, ca majoritatea ţărilor în tranziţieîn programe de pensii, iar pe viitor îşi va permite şi mai puţin acest lucru. "România îmbătrâneşte şi acest proces se întâmplă mai rapid aici decât în alte state occidentale. Rata de natalitate este în continuă scădere, la aceasta se adaugă şi emigrarea tinerilor", precizează articolul.

Ce putem face în faţa acestei situaţii? Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale din Parlamentul European ia în calcul creşterea vârstei de pensionare şi posibilitatea cetăţenilor de a rămâne pe piaţa forţei de muncă în mod voluntar, după vârsta legală de pensionare. Partenerii sociali ar putea analiza aplicarea unor măsuri de indemnizare pentru femeile care renunţă la locul de muncă pentru a avea grijă de copii.

Aceste măsuri ar putea promova creşterea natalităţii şi participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă, prin includerea de ani de credit în calculul perioadei de contribuţie sau reducerea numărului de ani necesari calificării pentru o pensie integrală la femeile care au copii. De asemenea, aceste măsuri de indemnizare ar putea fi calculate proporţional cu numărul de copii.

În prezent, Suedia a introdus un pachet legislativ constând în creşterea salariului femeilor, ore de lucru flexibile pentru ambii părinţi şi servicii de îngrijirea copiilor. În Italia, unde populaţia s-ar putea reduce cu o treime până în 2050, unele administraţii locale oferă sume mari de bani pentru fiecare nou-născut. Recent, guvernul polonez a anunţat că va cheltui 6 miliarde dolari în următorii şapte ani pentru a sprijini familiile, prin mărirea concediului de maternitate, prelungirea programului grădiniţelor şi scutirea de impozite pentru familiile cu mai mulţi copii. În Germania, coaliţia condusă de cancelarul Angela Merkel a alocat, din acest an, fonduri substanţiale pentru femeile care decid să aibă copii. Am putea prelua câteva din aceste modele.

Îmbătrânirea populaţiei active reclamă noi abordări privind relaţia dintre vârstă, pe de o parte, şi productivitatea muncii, organizarea muncii, creşterea motivaţiei pentru muncă, păstrarea stării de sănătate, diminuarea stresului si a riscului îmbolnăvirilor profesionale, pe de altă parte. O atenţie specială trebuie acordată educaţiei, resurselor umane şi politicii de ocupare a tinerilor, promovării mobilităţii geografice şi competenţelor.

Procesul de îmbătrânire a populaţiei vizează toate grupele de vârstă, ceea ce impune necesitatea adaptării măsurilor în funcţie de specificul fiecărei grupe, cu accent pe educaţie, învăţare pe tot parcursul vieţii şi retragere târzie din viaţa activă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Urmează domnul deputat Tudor Ciuhodaru să susţină declaraţia sa politică, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

"Spunem tare ce ne doare!"

În timp ce îmi desfăşuram activitatea în teritoriu, am constatat că, de multe ori, cetăţenii îşi doresc ca parlamentarii să poată rezolva numeroasele probleme locale. Oamenii au dreptate. Dar niciodată şi-au pus problema că parlamentarul nu dispune de instrumentele legale necesare unui astfel de demers.

Tot ceea ce poate face în momentul de faţă un parlamentar pentru a susţine interesele colegiului pe care îl reprezintă este să apeleze fie la o întrebare/interpelare, fie la o declaraţie politică, fie la o iniţiativă legislativă. Am folosit cu toţii aceste instrumente, dar cu toţii ştim că procesul legislativ durează, că declaraţiile politice sunt ascultate de prea puţini, iar răspunsul la întrebări/interpelări nu rezolvă probleme.

Este frustrant ca la nivel local, în mod real să nu putem face niciun demers concret atât de necesar rezolvării problematicii multiple din colegiul nostru. Şi asta in timp ce suntem percepuţi şi analizaţi si prin prisma nerealizărilor locale. Ne-am săturat să fim consideraţi drept un decor frumos al scenei politice locale. Ne-am săturat să nu putem susţine direct iniţiative favorabile cetăţenilor din colegiul nostru. Am vrea mai mult, dar instrumentele actuale permit puţine lucruri parlamentarului român în încercarea sa de a răspunde aşteptărilor celor mulţi.

Suntem prima generaţie de parlamentari aleşi prin vot uninominal şi este evident că aşteptările cetăţenilor sunt mai mari. La fel şi responsabilitatea noastră.

Imposibilitatea implicării noastre în problemele colegiului ştirbeşte în fiecare zi încrederea în noi şi în instituţia ai cărei reprezentanţi suntem în teritoriu.

Ce putem face ca aceste lucruri sa fie corectate?

Parlamentarii ieşeni susţin iniţiativa legislativă care conferă deputaţilor şi senatorilor dreptul de a iniţia şi de a susţine proiecte în cadrul administraţiei locale. Proiectele noastre, reflectând probleme locale vor ajunge mai uşor la cei care trebuie sa le rezolve.

Vom spune tare ce ne doare şi poate că astfel va fi mai bine pentru mai mulţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Adriana Săftoiu.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Cea mai mare creştere a ratei sărăciei în rândul copiilor, în anii din urmă, s-a produs în acele state în care nivelul ajutoarelor sociale este cel mai ridicat. Cele mai mici creşteri - de fapt, descreşteri - ale ratei sărăciei la copii au fost înregistrate în statele care limitează nivelul acestor fonduri. (Cary Bauer, preşedintele Consiliului american pentru cercetări familiale)

Pe de altă parte, faptul că nivelul calitativ al şcolilor nu se corelează cu cel educativ nu are nici un efect asupra insistenţei sindicatelor că banii reprezintă un factor esenţial. Ultima linie de apărare deja prăbuşită a celor care militează pentru sistemul public de educaţie este lipsa de educaţie a publicului. (George Will, comentator la Washington Post)

Nu ne îndoim că fiecare american ştie că sclavia este injustă şi am plătit un preţ teribil pentru ea, şi trebuie să continuăm să remediem această situaţie. Iar a spune că este injustă şi că o regretăm nu este un lucru rău. (Bill Clinton)

Dezbaterea nu ar trebui sa se axeze pe recrudescenţa conflictului ori pe detaliile sale. Această dezbatere nu ar trebui să se refere nici măcar la războiul dus până acum în Irak, la greşelile comise, ori la întrebarea dacă putem câştiga în plan militar sau nu. Daca le permitem democraţilor să ne împingă într-o dezbatere asupra recrudescenţei sau a situaţiei actuale din Irak, vom pierde. (Shadegg şi Hoekstra, doi membri ai Camerei Reprezentanţilor, într-o petiţie comună)

Fiecare naţiune, indiferent de regiune, are acum de luat o decizie: ori sunteţi cu noi, ori sunteţi cu teroriştii. (George W. Bush)

Arborii de tisa de pacific pot fi tăiaţi sau procesaţi pentru a se obţine o importantă substanţă chimică, taxolul, care poate vindeca anumite forme de cancer pulmonar, ovarian şi de sân la pacienţi care, netrataţi astfel, ar muri. Alegerea pare a fi una uşoară - sacrificăm copacul pentru o viaţă de om - dar numai până când aflăm că pentru fiecare pacient tratat trebuie tăiaţi trei copaci. (Al. Gore)

Trei copaci sau o viaţă umană, trei copaci sau posibilitatea de a prelungi viaţa unui bolnav? Eu aş alege omul, persoana, fiinţa umană, aş spune că merită să tăiem pentru ea trei copaci. Putem sacrifica trei copaci pentru a salva viaţa unui om. Dar pentru vicepreşedinte se pare că acest lucru nu este la fel de clar. (David Mclntosh, membru al Camerei Reprezentanţilor)

Cine plăteşte preţul? Eu nu voi plăti nici un preţ personal. Copiii mei sunt prea mari, iar nepotul mi-e prea mic. Nici dumneavoastră, după câte înţeleg, nu veţi plăti un preţ personal, prin membrii familiei. Şi atunci, cine plăteşte preţul? Militarii americani şi familiile lor. Eu am vrut doar să vă reamintesc acest lucru. (Barbara Boxer, senator)

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul deputat Niculae Mircovici.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Niculae Mircovici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează "14 zile calendaristice de armistiţiu cu talibanii afgani obţinută de Guvernul României".

Prin asumarea răspunderii pe pachetul legislativ prezentat Parlamentului în data de 15 septembrie 2009, Guvernul României a obţinut alături de o serie de noi abordări ale prevederilor constituţionale de neimaginat într-un stat de drept un nesperat armistiţiu pentru militarii români aflaţi în teatrele de operaţii din Afganistan.

Prevederea conform căreia militarii din sistemul naţional de apărare vor beneficia de 14 zile calendaristice de concediu fără plată pentru a fi alături de ceilalţi bugetari care vor avea şi ei zece zile de concediu, şi prin aceasta vor scoate România din criză şi poate chiar vor determina o rapidă creştere economică, sunt convins că nu îi va lăsa indiferenţi pe luptătorii talibani.

Fiind oameni credincioşi, vor înţelege faptul că ar costa prea mult ca, la fiecare 14 zile, o parte din efectivele dislocate în teatrul de operaţii de România să fie aduse în ţară pentru concediu şi înlocuiţi cu alţii odihniţi, şi vor suspenda în perioada octombrie - decembrie atacurile asupra obiectivelor pe care le au pază în militarii români.

Pentru aceasta nu ar fi necesar decât de un efort financiar minim, pentru ca deasupra bazelor militare române să fie pusă o placă cu inscripţia "Atenţie, concediu fără plată! Nu ataca! Revenim după 14 zile!".

Am convingerea că aceleaşi reguli le vor aplica şi hoţii, violatorii, jefuitorii, criminalii, precum şi toţi ceilalţi certaţi cu legea, respectând astfel influenţa situaţiei speciale create prin concediul poliţiştilor, procurorilor, judecătorilor, cadrelor din sistemul de informaţii.

Nu am nicio îndoială că deţinuţii vor înţelege şi ei nevoia de odihnă a funcţionarilor publici cu regim special din sistemul penitenciar şi, astfel, vor face dovada spiritului lor civic care îi caracterizează, şi vor sta cuminţi, cu uşile descuiate, în aşteptarea revenirii din concediu a acestora.

Sunt convins, de asemenea, că în această perioadă, tot pe criterii morale, va fi exclusă orice încercare a contrabandiştilor sau a celor certaţi cu legea de a intra fără documente legale în frontiera română, în absenţa poliţiştilor de frontieră, plecaţi şi ei în concediu.

Nu fac nicio referire al ceilalţi bugetari, care suportă cu stoicism, sau poate fără, măsurile stabilite de Guvern, dar care - din anumite considerente - nu fac obiectul acestei declaraţii politice.

Cred că dacă Guvernul ar fi avut în vedere numai uşurarea presiunii financiare asupra bugetului sau, eventual, o raţionalizare a cheltuielilor ar fi putut apela la înţelegerea naţiunii ca un anumit procent, să zicem, unu la mie, din tot ce înseamnă venitul mediu public şi poate chiar privat să fie donat într-un cont de solidaritate pentru ieşirea din criză, şi astfel cel care câştigă 1.000 lei ar dona 1 leu, cel care câştigă 100 milioane ar dona 100.000, şi efectul ar fi fost acelaşi.

Sigur, acest lucru ar fi trebuit făcut fără a se mări, pe criterii numai de ei ştiute, numărul de ministere, creşteri electorale de pensii şi salarii şi multe, multe altele.

Este adevărat, într-o perioadă de criză financiară globală, numărul de turişti creşte, tineretul devine o prioritate naţională, munca se înlocuieşte cu sportul ş.a.m.d.

Din păcate, multe probleme generate de asumarea răspunderii Guvernului ar fi putut fi soluţionate printr-o dezbatere parlamentară reală, care să vizeze măsuri anticriză, care să angajeze răspunderea întregului spectru politic, reforma învăţământului, prin identificarea de soluţii ştiinţifice, folosind tot ceea ce are mai valoros societatea în acest domeniu, legislaţia privind salarizarea unică să fie făcută fără presiuni politice sau sindicale, într-un moment în care economia se redresează şi există posibilitatea aplicării ei.

Altfel, totul nu este decât un cocteil Molotov pe o societate încinsă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă sunt colegi în sală care doresc să-şi susţină declaraţia.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul. Vă rog să vă şi prezentaţi.

Domnul Ioan Holdiş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Mă numesc Holdiş Ioan şi reprezint Grupul parlamentar al PD-L. "Devalorizarea continuă a învăţământului".

Stimaţi colegi,

A trecut exact o săptămână de la un moment pe care aş îndrăzni, în alte circumstanţe, să îl numesc istoric pentru România. În schimb, având în vedere cadrul în care ne aflăm, pentru a nu cădea în prada bombasticului, îl voi caracteriza ca fiind cel puţin inedit.

Acum o săptămână, Guvernul României îşi asuma în faţa noastră, stimaţi colegi, răspunderea pe trei pachete de legi de importanţă vitală pentru reformarea sistemului de învăţământ naţional, respectiv pentru restructurarea, modernizarea şi reformarea sistemului bugetar de stat.

Este pentru prima oară în istoria postdecembristă a României când o asemenea cutezanţă este cu putinţă. este, în opinia mea, un prim pas spre reforma veritabilă, ce până acum o săptămână nu a reprezentat decât o temă de campanie electorală şi virtuală.

Nu vreau să cad într-o adulaţie pentru cele trei pachete legislative. cu siguranţă mai este loc de mai bine şi sunt realist când vă spun că modificări şi amendamente vom mai vedea pe parcursul implementării reformei în România.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În opinia mea, efortul de reformare în educaţie, deschis săptămâna trecută de Guvernul României, în colaborare cu celelalte instituţii centrale ale statului, Preşedinţia şi Parlamentul, trebuie să fie unul continuu, trebuie să urmeze un singur vector, neapărat ascendent şi nu trebuie să fie deschis interpretărilor părtinitoare şi în interesul "unora".

Iată că nu a trecut o săptămână până când actualul ministru al educaţiei, dealtfel o componentă de bază în conceperea Legii educaţiei naţionale, şi nu exagerez când spun, un apărător fervent al principiilor emanate de noua legislaţie, emite un ordin prin care abrogă prevederi ale Legii statutului cadrului didactic.

Ordinul prevede încetarea numirilor cu delegaţie a directorilor de şcoli, făcute anterior de inspectorii şcolari. În schimb noii directori urmează să fie numiţi prin ordin de ministru, iar inspectoratele pot doar să propună o astfel de numire.

Orice reformă trebuie să tindă spre valori pe care sistemul actual nu le recunoaşte. Or, până la implementarea proiectului Legii educaţiei naţionale, sistemul de învăţământ din România nu a recunoscut niciodată ca valori şi principii depolitizarea şi descentralizarea educaţiei naţionale.

Tocmai aceste principii sunt implementate ca fiind condiţii "sine qua non" în noua lege a educaţiei, dar cu părere de rău, stimaţi colegi, tocmai aceste două principii sunt flagrant încălcate de doamna ministru Ecaterina Andronescu.

Legea educaţiei naţionale stipulează clar că directorul este numit de către consiliul de administraţie format din o treime cadre didactice, o treime reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale şi o treime reprezentanţi ai părinţilor. [art. 150 alin.(2)].

Este lesne de observat cum prin reprezentarea egală a administraţiei locale, a părinţilor şi a cadrelor didactice, consiliul de administraţie este pliat perfect pe principiul descentralizării şi autonomiei unităţilor de învăţământ.

Doamna ministru se pare că este deranjată de direcţia în care merg lucrurile şi se simte mult mai în largul domniei sale cu o administrare centrală a unităţilor de învăţământ, la nivel de minister, chiar din biroul domniei sale să se hotărască destinul unei şcoli, din Satu Mare, să spunem.

Nu este prima oară când o spun, dar îmi place să mă fac bine înţeles: la nivelul judeţului Satu Mare sunt 68 de directori şi directori adjuncţi numiţi cu delegaţie de Inspectoratul Şcolar Judeţean. Din totalul de 147 de directori, 43 au fost numiţi cu detaşare, iar toţi au primit detaşarea de la 1 septembrie 2009.

Pentru a mă apropia de încheiere, mă întreb: cum susţine Partidul Social Democrat descentralizarea şi depolitizarea sistemului educaţional din România? Poate prin ordinul MECI nr. 5139/16.09.2009, prin care ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, şi "Partidul" nu fac decât să implementeze o politică ultra-centralizată de control al unităţilor de învăţământ.

Deşi la nivel declarativ doamna ministru şi PSD-ul susţin reforma veritabilă despre care am vorbit la începutul declaraţiei, în mod duplicitar şi politicianist, stânga românească, prin reprezentantul său de vază, doamna Ecaterina Andronescu, îşi arată nostalgia pentru sistemul de învăţământ al anilor '90.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Fără scrupule în campania electorală!".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vă menţionez de la bun început că lucrurile la care urmează să fac referire nu constituie niciun prilej de fericire pentru mine, ba dimpotrivă, şi-mi pare nespus de rău să văd că politica însemnă pentru unii dintre noi doar o rampă de lansare, care, o dată ce nu mai aduce beneficii, este dărâmată chiar de cei pe care i-a propulsat.

M-a uimit modul în care domnul Octav Cosmâncă a decis să-şi încheie activitatea în cadrul Partidului Social Democrat. Vorbim despre un om vechi în partid, care şi-a adus contribuţia în campaniile electorale şi care a luat acum hotărârea de a ataca partidul pe care l-a reprezentat.

Momentul în care vin aceste declaraţii mă face să mă îndoiesc de intenţiile domnului Cosmâncă, pentru că mi-e greu să cred că a stat într-un partid care "din 2005 nu are un lider autentic, recunoscut şi respectat în multe structuri de partid din judeţe, municipii, oraşe şi comune", şi care, acum, în tumultuosul context al campaniei electorale a avut o revelaţie.

Eu aş fi înţeles dacă motivaţia pe care domnia sa ar fi înaintat-o ar fi fost aceea că nu se mai identifică cu doctrina partidului sau cu valorile promovate, însă găsesc lipsit de substanţă discursul său, care este unul ofensiv.

Nu mă aflu în faţa dumneavoastră pentru a contracara un atac lansat împotriva partidului din care fac parte, ci pentru a denunţa un gest, o manieră total injustă de a face politică, pentru că găsesc lipsită de eleganţă adresarea unor cuvinte cu conţinut tendenţios partidului din care provii.

Cred că decizia de a mai face sau nu parte dintr-un anumit partid politic este personală şi pot înţelege ruptura dintre un partid şi un membru al său, dar nu pot înţelege de ce ea trebuie să fie însoţită de o campanie de denigrare.

Aştept cu nerăbdare ziua în care politicienii vor fi preocupaţi de a face politică pentru cetăţeni şi în care politica nu va mai fi scena unei lupte a orgoliilor, a manipulării şi a jocurilor de culise.

Păcat însă că, după câte se vede, mai avem un drum lung de bătut până când se va întâmpla acest lucru.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Atenţie la fondurile europene!".

Nu ştim să cheltuim banii oferiţi de Uniunea Europeană! Sau nu vrem?

Într-un moment în care economia naţională, în general, şi cea a judeţului Iaşi, în special, ar avea nevoie urgent de o infuzie de bani, se face prea puţin pentru impulsionarea cheltuirii eficiente a fondurilor europene.

Astfel, din 85,5 de milioane de euro repartizate judeţului Iaşi, bani ce au primit undă verde pentru a fi cheltuiţi prin implementarea proiectelor depuse prin intermediul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), doar 2,16 milioane de euro au fost folosiţi.

De ce? Cauzele sunt nenumărate.

În ultimii ani, cei care au gestionat fondurile europene au dat dovadă de o crasă incompetenţă. Au fost întocmite caiete de sarcini aberante. s-au cerut zeci de documente care nu foloseau nimănui. au fost reluate licitaţii care nu au avut rezultatul scontat de unii.

În plus, s-au depus o mulţime de contestaţii şi apoi contestaţii la contestaţii, aspect care a amânat sine die derularea unui proiect.

Mai mult, economiştii atrag atenţia asupra legislaţiei încâlcite, supradimensionării aparatului birocratic, dar şi asupra absenţei unui control eficient din partea autorităţilor locale şi centrale.

Lipseşte încă un model clar şi valid de consumare eficientă a fondurilor europene. Lipsesc, de exemplu, criteriile de cuantificare a seriozităţii unei firme.

Rareori se iau în calcul "antecedentele" firmelor care participă la licitaţii, precum calitatea lucrărilor anterioare efectuate din bani publici, plata taxelor şi datoriilor către stat sau preţurile practicate.

Concluzia tristă e următoarea: deşi este uşor să scrii un proiect, este infinit mai greu să îl pui în practică. Aşa se pierd zeci de milioane de euro într-un moment în care în judeţul Iaşi există peste 22.000 de şomeri, iar numărul acestora creşte de la o lună la alta.

Aşadar, sunt bani, dar nu este voinţă politică.

Ce face Guvernul? Sau ce poate face Guvernul?

Va mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Cu două luni înaintea alegerilor prezidenţiale, preşedintele Traian Băsescu încearcă să le povestească românilor ce nu a făcut în ultimii 5 ani şi cine nu 1-a lăsat. Toţi sunt de vină. Partidele politice, justiţia, premierul Tăriceanu, mogulii, agenturile, Parlamentul.

Domnia sa a făcut tot ce trebuie pentru România şi români, doar că a avut ghinion cu criza şi doamna Ridzi, pentru că doamna Udrea a făcut cinste românilor şi domnului Băsescu.

Acum va realiza cu adevărat tot ce a promis, dacă românii îl mai aleg odată, pentru că în două luni - nu-i aşa? - nu mai poate face mare lucru.

Şi ce ne mai promite preşedintele Băsescu? De toate, începând de la Parlamentul unicameral la reforma statului, de la turism cu avionul şi până la dragoste eternă României.

Din toate discursurile sale de preşedinte jucător, ne transmite că numai domnia sa poate salva România, doar să îi dăm toată puterea pentru că, în afara domniei sale, Parlamentul, justiţia, partidele politice, presa nu doresc decât răul României.

Ce disimulează de fapt discursul preşedintelui Băsescu? E vorba de justificarea democratică a unui regim de mână forte. De fapt, asta ne cere domnul Băsescu. "Dictatură legitimată de popor". Există în democraţie un viciu ascuns. Tocqueville avertizează asupra derivelor ce rezultă dintr-o relaţie prea directă între putere şi popor atunci când instituţiile intermediare echilibrate ar fi din ce în ce mai slabe.

Tocqueville vede în această nouă configuraţie calea potenţiala spre o dictatura blânda. Ca regulă generală, dacă democraţia a dat dreptul maselor de a alege, ea a întărit pe măsură şi puterea aleşilor, legitimând-o. Democraţia directă apare ca o consecinţă a acestei logici destul de perversă.

În acest tip de regim politic, dialogul se leagă între conducător şi popor. Nimic mai democratic în aparenţă, sufragiul universal şi consultarea directă şi periodică a naţiunii prin plebiscit. În realitate, acest raport univoc înlătura dezbaterea. Lasă loc manipulării (e mai uşor să manipulezi masele decât elitele) şi conferă conducătorului devenit persoană providenţială o legitimitate excesivă şi periculoasă.

Astfel, ceea ce aparent ar fi o culme a democraţiei, duce uşor la uniformizarea societăţii şi la dictatură.

Toate sistemele totalitare au trăsături comune: apel direct la mase, sloganuri demagogice, dispreţ pentru legalitate, dispreţ pentru partidele politice şi viaţa parlamentară, dispreţ pentru intelectuali şi valorile intelectuale, disimulat prin cumpărarea conştiinţei celor dispuşi să şi-o vândă, flatarea poporului, promisiuni vagi şi contradictorii adresate fiecărei categorii în parte, asmuţirea categoriilor unele împotriva celorlalte, încurajarea corupţiei şi a propriilor grupuri de interese familiare şi partinice.

Asta ne aşteaptă dacă Traian Băsescu câştigă încă o dată alegerile şi acesta este programul politic real al domniei sale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă mai este cineva să-şi susţină declaraţia politică? Nu mai sunt colegi.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Victor Surdu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Raul Soreanu-Surdu:

Doamna preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Normalizarea relaţiilor dintre România şi Federaţia Rusă".

Declaraţia se referă la necesitatea ca noi, colegii parlamentari, Grupul parlamentar de prietenie, în primul rând, conducerea Parlamentului, a Camerei Deputaţilor, a Senatului, Comisiile de politică externă, Ministerul de Externe să realizeze eforturi pentru normalizarea relaţiilor politice, economice, sociale, culturale cu Federaţia rusă.

Săptămâna trecută am fost într-o delegaţie oficială şi am fost primit la Duma de Stat. Mesajele sunt foarte bune.

Conţinutul declaraţiei mele am să-l depun în întregime la secretariatul de şedinţă.

Vă mulţumesc.

(În continuare, este consemnat textul integral al declaraţiei politice depuse de către domnul deputat la secretariatul de şedinţă.)

*

Declaraţia politică de astăzi se referă la necesitatea normalizării relaţiilor dintre România şi Federaţia Rusă pe toate planurile: politice, economice, culturale şi sportive.

Recent, am făcut parte din delegaţia Parlamentului României, condusă de domnul senator Arcaş Viorel, preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Federaţia Rusă, delegaţie care a răspuns invitaţiei Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, a vicepreşedintelui Dumei de Stat, domnul Aleksandr Babakov.

Întâlnirile pe care le-am avut cu deputaţii din Duma de Stat, cu reprezentanţi din Parlamentul Republicii Alania (Osetia de Nord), au scos în evidenţă interesul Federaţiei Ruse de a impulsiona întâlnirile la nivel înalt parlamentar, la nivel guvernamental, la nivelul camerei de comerţ, la nivelul instituţiilor de cultură şi artă.

S-au făcut aprecieri pozitive asupra posibilităţilor multiple de a descoperi principii şi domenii de activitate care ne apropie, care pot consolida interesele comune atât în spaţiul Mării Negre, cât şi în relaţiile directe dintre cele două ţări.

Am fost deosebit de impresionat în momentul în care am participat la comemorarea a 5 ani de la atacul terorist din Beslan, atac care s-a soldat cu o mare tragedie: moartea a 360 de persoane din care majoritatea copii. Este greu de descris în cuvinte durerea pe care şi astăzi pluteşte pe străzile acestei localităţi unde majoritatea cetăţenilor sunt în doliu.

Amintirea acestui act de demenţă te şochează: între şcoala pe ai cărei pereţi stau şi astăzi mărturie însemnele şi chipurile brăzdate de groază ale copiilor ostatici, cimitirul sobru special amenajat pentru odihna de veci a copiilor nevinovaţi şi centrul de sănătate dotat la nivel internaţional unde urmează un lung tratament copiii rămaşi în viaţă şi care poartă încă cu ei diferite traume provocate de autorii actului criminal de la Beslan.

Declaraţia de astăzi are scopul de a sensibiliza autorităţile statului român, mediul de afaceri şi nu numai, în ideea de a reevalua posibilităţile de colaborare cu Federaţia Rusă şi sper ca acest lucru să continue printr-un intens schimb de delegaţii între cele două ţări.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit pe domnul deputat Viorel Balcan, dacă este în sală. Este.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Viorel Balcan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Examen de conştiinţă!"

A fi sau a nu fi? Vechea şi marea dilemă shakespeariană tinde să se transforme astăzi într-un examen de conştiinţă pentru noi, parlamentarii.

A fi sau a nu fi, ce?Reprezentantul poporului!

În DEX, parlamentar înseamnă: "Persoană delegată să ducă tratative"; în realitate, tindem să ne transformăm în semnul de întrebare mare şi trist din sintagma tocmai citată.

Suntem aici pentru a ne îndeplini această sarcină, dată cu delegaţie de către alegători şi, după atâţia ani de democraţie, mai mult sau mai puţin bine înţeleasă de oricare dintre noi, e necesar un examen de conştiinţă pentru fiecare dintre cei care ocupă un fotoliu de parlamentar.

Să răspundem la o singură întrebare: cum îi reprezentăm pe oameni?!

Cu demnitate?!

Atunci să nu-l lăsăm să creadă că democraţia mult visată este doar un beneficiu clientelar, pe baza de oameni şi de carnet de partid.

Cu responsabilitate?!

Atunci să ne străduim să dăm acestor oameni legi corecte, nu mulţumitoare, "la pachet", gen: "ia-le sau lasă-ne!", pe cale de a produce disoluţia puterilor în stat.

Cu mândrie?!

Atunci să ne păstrăm coloana vertebrală în toate deciziile noastre şi interesele clientelare să se oprească acolo unde începe bunul-simţ.

Ce vor aceşti oameni de la noi?

Să fim conştienţi de vremelnicia funcţiilor noastre şi să le asigurăm o viaţă guvernată de normalitate.

Vorbim cu toţii despre criză, punem pe seama ei toate lucrurile care ne incomodează, ne schimbă viaţa sau gândirea, dar cum să o traversăm dacă noi, cei 472 de parlamentari, nu ne-am bazat pe ei, cei mulţi?

Numai ei, cei mulţi, pot determina schimbarea şi pot dezamorsa efectele crizei, nu trebuie să "negociem" cu ei stabilitatea si normalitatea, ci trebuie să tranzităm această criză împreună cu ei, să facem împreună lucrurile să se mişte.

Şi dacă shakespeariana sintagmă a fost şi va fi una retorică, noi, ca reprezentanţi ai acestui popor, putem şi trebuie să găsim răspunsuri la toate problemele acestui neam.

Deci, doamnelor şi domnilor colegi, vă reamintesc faptul că, de la Montesquieu încoace, vorbim de putere legislativă, executivă şi judecătorească. Cuveni-s-ar dar, ca legislativul să-şi găsească acea cadenţă necesară pentru a ocupa locul pentru care a fost învestit de oameni.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacşu, Grupul parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Impozitul minim - între minciună şi eroare de politică economică".

Măsura introducerii impozitului minim a pornit din nevoia disperată de lichidităţi a Guvernului Boc, într-un moment în care execuţia bugetară era pe muchie de cuţit din cauza penuriei de fonduri financiare pentru cheltuielile curente, deşi afirmaţiile iniţiale ale miniştrilor PD-L se refereau la impozitul forfetar, mai apoi, au vorbit numai despre impozitul minim - poate după ce li s-a atras atenţia de către specialişti în finanţe.

Fără să recunoască situaţia disperată în care se aflau, domnii Pogea şi Boc au anunţat că vor să introducă impozitul forfetar, ca să elimine - spuneau dumnealor - evaziunea fiscală, măsură fatală pentru IMM-uri, a fost însoţită şi de alte aberaţii fiscale: au interzis deducerea cheltuielilor cu combustibilul pentru autovehicule, de la calculul impozitului pe profit şi pe venit, au interzis deducerea t.v.a. pentru achiziţia autovehiculelor destinate exclusiv transportului rutier de persoane, au interzis deducerea t.v.a. aferentă achiziţiilor de combustibil pentru aceleaşi autovehicule.

Mergând pe aceeaşi logică, poate noi, cu toţii, contribuabilii, ar trebui să le luăm domnilor Pogea şi Boc maşinile de serviciu, ca să circule de mâine cu maşinile personale, plătindu-şi benzina din buzunarul propriu. Poate că, în acest fel, miniştrii PDL nu ar mai cheltui banii publici pe campania electorală gratuită pe care o fac pentru candidatul lor preferat, domnul Băsescu, care într-un exerciţiu de demagogie de doi bani, spune acum că îl înţelege pe domnul Pogea, dar nu este de acord cu impozitul minim.

Impozitul minim a fost cel care a obligat zeci de mii de întreprinzători să îşi închidă sau să îşi suspende întreprinderile, îngroşând rândurile şomerilor.

Un sondaj realizat în luna iulie 2009 de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, a relevat că "peste 60% dintre intervievaţi susţin că impozitul minim îi împiedică să-şi dezvolte afacerile".

Micile întreprinderi care au acceptat să plătească impozit minim, sunt în pragul falimentului, ca urmare şi a scăderii consumului determinată de criza economică mondială.

Contrar celor afirmate de Gheorghe Pogea, care spunea că vrea să înlocuiască baza de impozitare volatilă cu una controlabilă (cine l-o fi învăţat termenii aceştia?), baza de impozitare s-a restrâns - şi aşa va rămâne, chiar după revenirea la impozitarea normală, ceea ce va avea implicaţii grave asupra încasărilor.

Impozitul minim a fost nu cireaşa de pe tortul reformei, cum au vrut dânşii să ne convingă, miniştrii PDL, ci bomboana de pe coliva micului antreprenoriat românesc, care a trecut forţat de la firme la persoane fizice autorizate.

Trebuie să amintesc că, de la bun început, PSD a luat poziţie publică la cel mai înalt nivel împotriva acestor măsuri eronate. Credem că mica iniţiativă trebuie stimulată şi nu asasinată în stilul spartan.

Dacă nu avem micile întreprinderi, nu vom avea nici clasa mijlocie, nu vom reduce şomajul şi nu vom crea locuri de muncă.

Astăzi a venit momentul ca, recunoscând greşeala făcută, şeful guvernului şi miniştrii PDL să revină asupra propriei decizii şi să îşi retragă măsurile nefericite şi reprobabile.

Trăgând linie, la sfârşitul verii 2009, singurul lucru bun obţinut de impozitul minim a fost colectarea unor fonduri care au ajutat Guvernul să achite datoriile urgente şi salariile bugetarilor, trecând peste momentele dificile.

Victimele colaterale au fost micro-întreprinderile desfiinţate sau suspendate, zecile de mii de noi şomeri şi restrângerea bazei de impozitare.

De aceea cred că premierul Boc se află într-o mare eroare, atunci când afirmă că: "Impozitul minim şi-a atins scopul şi a eliminat firmele cu activităţi ilegale şi pentru care nu erau achitate taxe", dorind să pozeze într-un justiţiar fiscal pentru cei mai naivi dintre cetăţeni (dacă mai există vreunul).

Iată cum impozitul minim aplicat de domnii Pogea şi Boc a "evoluat" deci de la minciună şi a sfârşit într-o eroare de politică economică.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Cristina Pocora.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Cristina Ancuţa Pocora:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

În primul rând, vă salut pe toţi cei 10 colegi, deputaţi care v-aţi trezit în această dimineaţă pentru a veni să ne spunem între noi declaraţiile politice.

Am să vă reţin atenţia cu două chestiuni:

Prima vizează atitudinea ministrului Radu Berceanu faţă de locuitorii municipiului Feteşti, faţă de problemele lor şi răspunsul pe care domul ministru gaseşte să-l dea parlamentarului care îi reprezintă pe aceşti cetăţeni: "Transportatorii care au o problemă cu această taxă folosesc domnişoare deputate care, cu poşetele lor Louis Vuitton, se plimbă pe la Feteşti şi care se preocupă de sărmanii copii care nu pot să treacă şi de sărmanii locuitori care au pămantul dincolo de punctul ăla". Am încheiat citatul din domnul ministru Radu Berceanu. Se încearcă chestiunea asta de astă vară", (spunea Ministrul Transporturilor Radu Berceanu, Conferinţa de presă 17 septembrie a.c.)

Consider că, în orice societate civilizată, a reduce problemele de fond la aprecierile vestimentare denotă o abordare tristă şi jenantă. În ceea ce mă priveşte, cred că nu mi-am făcut decât datoria faţă de comunitatea locală, cea care m-a ales. Nu i-am inventat eu pe acei copii care nu ajungeau la şcoală din cauza barierelor.

Pe feteştenii care nu îşi permit taxa Berceanu şi nu mai ajung să-şi lucreze pământul nu i-am scos eu din condei. Toţi aceştia există şi au adresat, prin mine, un memoriu cu 1.300 de semnături, pe care l-am transmis ministrului transporturilor, primului-ministrul şi şefului statului.

Din păcate, în loc de un răspuns pe cale legală, temeinic, documentat şi cu rezolvări juridice, feteştenii primesc de la ministrul transporturilor aprecieri inventate şi glumiţe colorate făcute pe un ton iritat.

În calitatea mea de deputat de Feteşti-Ţăndărei, îi solicit domnului Radu Berceanu să le adresaţi scuze acestor oameni care m-au desemnat prin vot să-i reprezint. Să renunţe la aroganţa afişată şi să rezolve problemele feteştenilor pe cale legală. Să introducă juridic, şi nu doar telefonic, microbuzul şcolar în lista de categorii de autovehicule exceptate de la plata taxei de pod Feteşti-Cernavodă.

În paralel, îi solicit ministrului transportului să introducă, de asemenea, un abonament cu tarif redus pentru riverani, astfel încât locuitorii din zona Feteşti să nu se simtă ca într-o enclavă în oraşul lor.

Acesta ar fi cel mai bun răspuns pe care l-ar putea da Radu Berceanu feteştenilor şi deputatului trimis de ei prin vot direct, uninominal, în Parlamentul României.

Doamna Cristina Ancuţa Pocora:

Al doilea subiect asupra căruia vreau să mă opresc astăzi vizează atitudinea ministrului muncii faţă de mame - mamele cu gemeni şi mamele eleve şi studente.

Pentru acestea, noi am adoptat două legi, care au fost publicate în Monitorul Oficial nr.403 din 15 iunie 2009.

După nenumărate apeluri, în şedinţa de Guvern din 9 septembrie au fost adoptate normele metodologice.

De atunci şi până astăzi, au trecut două săptămâni, timp în care nu s-a reuşit publicarea acestor norme în Monitorul Oficial.

Domnule ministru Sârbu,

în cazul în care curierul ministerului se află în cele 10 zile de concediu obligatoriu, daţi-mi mie, vă rog, Hotărârea de Guvern să o duc la Monitor! Dacă este nevoie, scriu şi textul la calculator!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Şi vă informez, stimaţi colegi, că 15 colegi de-ai noştri au susţinut declaraţiile politice astăzi.

Este adevărat, prezenţa în sală nu este grozavă, ca întotdeauna la şedinţele de declaraţii politice, iar din partea Grupului parlamentar al PNL, fiind prezente numai 5 persoane.

Continuăm cu Grupul parlamentar al PD-L.

Domnul deputat Botiş are cuvântul.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Elaborarea unui cadru legislativ privind protecţia socială".

Pentru a face încă un pas în procesul de modernizare a României este necesar să focalizăm mai bine resursele destinate protecţiei socialeşi săarmonizăm protecţia socială între membrii societăţii, prin elaborarea Codului de Asistenţă Socială.

S-a asigurat un cadru legal pentru exercitarea dreptului fundamental la învăţătură prin Codul educaţiei, prin Codul fiscal avem stabilit cadrul legal de administrare a impozitelor şi taxelor, prin Codul muncii avem reglementate raporturile individuale şi colective de muncă, infracţionalitatea şi pedepsele sunt stipulate în Codul penal, iar relaţiile de natură juridică dintre persoanele fizice şi juridice private reprezintă Codul civil.

În domeniul protecţiei sociale avem la ora actuală o multitudine de legi, ordonanţe de urgenţă ale Guvernului şi alte acte normative, ceea ce îngreunează foarte mult controlul şi depistarea persoanelor care beneficiază de aceste legi, deşi nu fac obiectul protecţiei sociale. Problemele protecţiei sociale, cu care ne confruntăm, reprezintă o preocupare aparte şi o necesitate de a le încadra într-un pachet legislativ numit "Codul de Asistenţă Socială".

În contextul în care ne confruntăm cu o tranziţie a societăţii de la o formă social-economică bazată pe un sistem de organizare şi conducere socială şi economică autoritară la un sistem bazat pe autonomizarea unităţilor şi funcţionarea economiei pe principiile cererii şi ofertei este necesar să insistăm şi să elaborăm un cod care să cuprindă politici sociale de la legile privind protecţia copiilor, la legile privind acordarea de prestaţii sociale pentru maternitate, pentru invaliditate, pentru persoanele cu handicap, la legile privind asigurările sociale pentru şomaj, asigurările sociale de stat şi de sănătate.

Printre priorităţile pe termen mediu pe care Preşedintele României, Traian Băsescu, le-a enumerat în mesajul adresat Camerelor reunite ale Parlamentului în data de 15 septembrie 2009, al treilea obiectiv era necesitatea elaborării Codului de Asistenţă Socială. În discursul domniei sale argumenta că este necesar un astfel de cod deoarece în momentul de faţă există peste 202 drepturi de asistenţă socială, reglementate prin 179 de acte normative şi că ar fi esenţial să focusăm mai bine resursele destinate protecţiei sociale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, Grupul parlamentar al PSD+PC.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Racul, ştiuca şi broscoiul".

În timp ce, în august 2009, în "curtea" de la Iaşi a măreţei ştiuci cu privire piezişă, se juca din greu tragicomedia "Racul, broasca şi cu ştiuca", fiecare portocaliu vorbind pe limba şi interesul lui, ca orice politician ce se respectă şi pe care-1 doare-n suflet de alegătorii săi, un alt vajnic soldat, aflat în relaxarea unei şcoli de-astă vară, făcea pe lupul... fabulist.

Deşi guvernul condus de Racul-şef e la un pas de destrămare c-aşa i-ar pica bine marii ştiuci aflată-n prag de alegeri, fabulistul improvizat se închipuie deja mare epigon al lui Alecu Donici, Grigore Alexandrescu ori Esop, dacă s-ar putea chiar toţi 3 în 1, precum o marcă bine-cunoscută de detergent mai puţin obişnuit, care te ajută să faci spume la gură când vorbeşti. Din păcate, este prea dificil să i se explice politicianului respectiv că o fabulă este o creaţie literară ce presupune inteligenţă, imaginaţie şi umor, lucruri greu de dobândit în viaţă.

Informăm însă pe domnul politician că, de obicei, broscoiul cel urât devine prinţul cel frumos doar când îl pupă prinţesa, sau, individualizând - vis şi pohtă ce s-a pohtit... Dar cum emitentul ideii nu poate înlocui deloc o prinţesă, şi se vede că nici niscaiva poveşti n-a citit la viaţa sa, el specializându-se doar în a le comite, în faţa electoratului său, e de înţeles de ce nu prea îl facem să priceapă că "fabula" sa a reuşit să atragă râsetele auditoriului nu prin forţatul comic de limbaj, ci prin comicul de situaţie. Căci e o situaţie comică să vorbeşti în timp ce arăţi cu degetul spre cineva imaginar, pe care îl asociezi cuvântului broscoi, vietate cunoscută, de altfel, de către orientali şi nu numai, ca fiind o delicatesă culinară...

Având în vedere că batracianul pomenit nu prea este recunoscut, nici în cultură, nici în ştiinţă, ca fiind o vietate dăunătoare omului, ci, din contră, chiar utilă, cu atât ne-a amuzat mai tare asocierea unui partid cu săltăreţul antepomenit, mai ales că venea din partea unui membru al Comisiei pentru echilibru ecologic, simultan (sau simulant, nu se mai ştie exact) membru al Grupului parlamentar de prietenie cu o ţară cu multă culoare verde-batracian în componenţa steagului său, stat pe care însă "fabulistul" nostru l-ar putea indica pe un planiglob doar când o zbura... broasca!

Că politicianul amintit a fost trimis de PD-L să ocupe locul unui parlamentar priceput la fabule o recunoaşte toată presa, de la ultimul ziar din circumscripţia sa până la cotidianul cu cel mai mare tiraj din România, nu rareori făcând deliciul acesteia, ba prin cele spuse, ba prin faptele sale, demne când de Cascadorii râsului involuntar, când de lupa vreunui anchetator serios. Agenţia de Monitorizare a Presei - Active Watch, Asociaţia Pro Democraţia şi Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii pot depune mărturie în acest sens...

Oricum, ce n-a reuşit să priceapă chiar deloc politicianul pd-l-ist este situaţia jenantă în care s-a pus singur în momentul în care a crezut că o să fie amuzant: dacă PSD-ul a fost considerat drept broscoiul care se plimbă cu liftul prin gâtul său, ce marcă de batracian poate fi considerat PLD-ul care într-adevăr a fost înghiţit de PD-L-ul domnului politician.

Îi asigurăm noi, cei din PSD că, dacă a înghiţit un broscoi de dreapta (PLD), nu putem să-1 lăsăm să înghită şi un broscoi de stânga, fie şi numai prin asumarea răspunderii guvernului.

Dar nu pot să închei până nu amintesc cuvintele unui mogul al presei româneşti: "Asta este una dintre marile noastre hibe: unii analişti economici, guvernanţi, unii parlamentari sau simpli politicieni, care trăiesc din false conflicte, scandaluri, mitocănii şi tropăie ca să declanşeze cutremure!".

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul Vasile Filip Soporan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint declaraţia politică "Ce dorim? Funcţii sau poziţii reale pentru dezvoltarea României".

Ne pregătim pentru un nou examen. Examen care urmează să desemneze câştigătorul şi conducătorul pentru următorii cinci ani.

Apare o întrebare care ar trebui să fundamenteze mesajele şi programele care urmează a fi stabilite în perioada următoare. Care este situaţia adevărată? Situaţia reală ne arată faptul că starea României se neglijează, se uită că datoria guvernamentală va ajunge la sfârşitul lui 2009 la 50,7 miliarde lei, iar creditele care trebuie plătite către exterior vor totaliza 6,6 miliarde, că importurile la carne de vită pe primele 5 luni ale anului au fost de 11 ori mai mari decât exporturile, în situaţia în care România are într-o posibilă utilizare 2,1 milioane hectare de păşuni şi pajişti alpine, că producţia combinatelor siderurgice a fost doar de 25% din producţia anului 2008 pe acelaşi interval. Practic, asistăm la o prăbuşire a producţiei de oţel brut la principalele combinate metalurgice.

În acelaşi timp, PETROM a încheiat primul semestru cu un profit în scădere cu 44,5% faţă de valoarea din aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu venituri cu 30,6% mai mici.

Toate aceste exemple demonstrează faptul că România se prăbuşeşte, iar eforturile de redresare sunt palide şi ineficiente.

Din situaţiile amintite, doresc să mă opresc, datorită dramatismului situaţiei şi ponderii populaţiei incluse în acest proces, asupra problemelor existente în agricultură.

În prezent, exploataţiile de subexistenţă deţin 45,24% din totalul suprafeţei agricole utilizate, exploataţiile de semisubexistenţă utilizează 13,76%, iar exploataţiile comerciale - 41%.

Din numărul total de 4.256.000 exploataţii agricole, un procent de 90,96% îl reprezintă exploataţiile de subextisenţă, 7,55% - exploataţiile de semisubexistenţă şi 1,49% este reprezentat de exploataţiile comerciale.

Conform acestor date, - datele fiind cele susţinute de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale -, pentru exploataţiile comerciale avem o suprafaţă de 88 de hectare pe exploataţie, iar pentru exploataţiile de subexistenţă şi semisubexistenţă, o suprafaţă de două hectare pe exploataţie.

La această situaţie se adaugă câteva elemente care sunt neglijate.

Printre cele mai importante aş aminti faptul că principiul concurenţial a devenit o realitate şi creează mari probleme fermierilor români, care nu sunt la fel de competitivi ca cei din Uniunea Europeană.

Lipsa de competitivitate este determinată de dotarea tehnică mult mai slabă, inexistentă în unele domenii, de cunoştinţele agricole neactualizate, de subvenţiile pe hectar la 25% faţă de cât primesc ţările din vestul Europei.

Situaţia se va agrava prin faptul că, începând cu 1 ianuarie 2010, se va abroga subvenţia de calitate pe litrul de lapte, respectiv 30 de bani pe litrul de lapte, ceea ce reprezintă 30% din preţul total al laptelui.

Impactul va fi major şi vom asista la o scădere semnificativă a veniturilor din sector, producându-se, astfel, mari probleme fermierilor, care au în acest moment preţul la litrul de lapte cu 40% mai mic decât cel din ianuarie 2008.

La întrebarea iniţială, trebuie formulată o altă întrebare: ce este de făcut?

Din discuţiile purtate cu fermierii care au investit şi resurse financiare şi muncă, din zona Colegiului Câmpia Turzii, s-au formulat câteva propuneri pe care le aduc la cunoştinţa ministrului agriculturii: comasarea terenurilor în parcele care să permită eficientizarea muncii, încurajarea celor care fac performanţă şi penalizarea celor care utilizează 50% din suprafaţa agricolă a României la randamente specifice începutului de secol XX; subvenţie mărită pentru terenul lucrat şi micşorată sau anulată pentru terenurile nelucrate, proiectarea unor modalităţi de stabilire a preţului minim garantat pentru cereale, lapte şi carne.

Având în vedere protestele fermierilor din 8 state europene, care au încetat livrările de lapte către procesatori, în semn de protest faţă de scăderea dramatică a preţurilor, solicit primului-ministru un punct de vedere al Guvernului faţă de solicitarea greviştilor de rezolvare a problemei de bază şi de reducere a cotelor, astfel încât producătorii să-şi poată acoperi cheltuielile.

Renunţarea poate fi o soluţie, dar nu pentru România şi nu pentru depăşirea situaţiei dramatice în care ne găsim.

Lipsa de reacţie a autorităţilor poate fi interpretată ca renunţare sau ca lipsă de interes şi respect faţă de rezolvarea problemelor vitale pe care le avem sau ca nepricepere majoră într-un domeniu în care dorim să obţinem poziţia de comisar în noua structură a comisiei, care se clădeşte în acest moment.

Până la urmă, mă întreb şi vă întreb: ce dorim? Funcţii, sau poziţii reale, care să vină cu adevărat în sprijinul dezvoltării României?

Răspunsul este simplu: să vedem dacă şi acţiunea sau acţiunile vor fi la fel de simple.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Horia Cristian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Horia Cristian:

Stimată doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Stimaţi colegi,

Asistăm cu seninătate la disoluţia statului de drept, atunci când legile fundamentale, Constituţia şi Regulamentul Legislativului sunt aruncate în ridicol.

Cum devin ele ridicole? Nu prin încălcarea lor explicită, ci prin abuzuri de neînchipuit, prin încălcarea celor mai elementare reguli.

Prin încălcarea regulilor aritmeticii, atunci când 100 de parlamentari prezenţi la dezbaterea bugetului însumează 220 de voturi pentru, împotriva şi abţineri. Sau atunci când puţin peste 300 de deputaţi semnează de prezenţă, dar în sală sunt doar 130. Sau când 167 de voturi sunt egale cu "jumătate + 1 din 334". Sau când se votează "în bloc" 200 de amendamente; şi ca să fie jalea şi mai mare, "150" de voturi împotrivă şi 82 pentru, la votul unui raport de respingere "în bloc" a 200 de amendamente, sunt declarate de preşedintele de şedinţă ca respingere.

Să nu mai vorbim de dezbaterile deja "clasice": "oul sau găina?" Dar care reapar cu o consecvenţă demnă de o cauza mai bună. Adică ce vine mai întâi, Regulamentul Camerei sau Constituţia? Trebuie Regulamentul să respecte Constituţia? Chiar aşa, asta devine o întrebare foarte bună atunci când o priveşti în contextul regulilor aritmetice: 100 de oameni pot da 250 de voturi, doar pentru că "ţara are nevoie de buget". Sau printr-o avalanşă de ordonanţe neconstituţionale şi asumări ale răspunderii guvernului doar ca să poată spune cineva pe net: reformăm statul.

Din păcate, doamnelor si domnilor deputaţi, ofensa adusă Constituţiei şi României prin refuzul premierului de a veni în faţa Parlamentului sau a miniştrilor de a veni în faţa comisiilor parlamentare nu reformează statul.

Aceste lovituri nu sunt rare, dar mortale, prin aceea că aruncă în ridicol tot ceea ce facem aici.

Din fericire, am văzut în această sală şi cele mai interesante dezbateri, pline de argumente inteligente sau prosteşti, ingenioase sau grobiene, provenind din inimă sau din cele mai meschine interese. Esenţa Parlamentului României este parlamentarea, dezbaterea. Nu o dată am fost încântat de forţa argumentelor, de calitatea vorbitorilor, de ideile şi capacitatea lor de a vedea şi accepta puncte de vedere diferite. Vă mărturisesc că au fost zile în care am fost încântat de aceste dezbateri: se făurea istoria, şi eu eram martor ocular.

Mă uit la colegii mei din PNL, aflaţi aici în această dimineaţă, şi la mine însumi şi îmi dau seama că am ajuns la un consens: doamnelor si domnilor, suntem nişte caraghioşi! Şi rog să se consemneze că m-am adresat grupului parlamentar al PNL aflat în sală când am făcut această afirmaţie. O mână de oameni care vin marţea dimineaţa în aceasta sală, stingheri, surghiuniţi de cutume şi regulamente să vorbească la scaune goale. Din păcate, această imagine este o definiţie a Parlamentului României.

Spun "o definiţie" pentru că linia de demarcaţie e foarte subţire. Aşa cum autodafe, provenit din franceză, poate să însemne "arderea pe rug" sau provenind din portugheză, cu origine în latină - actus fidei, poate să însemne, "act de credinţă".

Depinde de noi ca aici să înceapă cea mai intensă dezbatere.

Aşa cum spuneam, dacă aici vom "arde pe rug" statul de drept, ca fiind eretic, sau ne vom aminti pentru ce suntem aici şi dacă acesta este "actul nostru de credinţă".

Eu ştiu că avem dreptul să fim oameni liberi şi de bune moravuri! Atât de simplu şi atât de puţin. Nimic mai mult.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Sunt convinsă că marţea viitoare Grupul parlamentar al PNL va fi în totalitate prezent aici, în sală.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Ciprian Luca.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

Vă mulţumesc.

Tema declaraţiei politice: "Sub pretextul raţionalizării cheltuielilor publice, Guvernul Boc, prin promovarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 interzice conservarea, protejarea şi restaurarea patrimoniului naţional".

Actualele preocupări ale unor lideri de opinie şi oameni de cultură din judeţul Arad sunt legate de modul de alocare a fondurilor necesare restaurării şi protejării monumentelor istorice din judeţul Arad, iar demersurile făcute în acest sens la nivelul Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice privind obţinerea finanţării unor astfel de obiective istorice au rămas doar bune intenţii, atâta timp cât prin actul normativ aprobat de Guvernul României prin promovarea OUG nr.77/2009 taxa de timbru de 2%, instituită prin Legea nr.422/2001, nu mai ajunge în bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor.

Până la adoptarea OUG nr.77/2009, banii colectaţi din taxa de timbru proveneau în proporţie de 97% din jocuri de bingo, pariuri sportive, activităţi din cazinouri, jocuri loterie, iar diferenţa de 3% din taxe bilete intrare muzee, taxe foto, taxe fotografii, albume, filme documentare. Taxa de timbru este sursa generatoare de resurse financiare publice la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional din care sunt finanţate, prin Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice, restaurarea şi protejarea obiectivelor istorice la nivel naţional.

Prin promovarea OUG nr.77/2009, prin dispoziţiile art. 32 din ordonanţă Guvernul Boc a luat sursa de finanţare a restaurării şi protejării patrimoniului naţional, apreciind că este mai judicios ca banii proveniţi din taxa de timbru să constituie resurse financiare publice la dispoziţia Ministerului Finanţelor Publice şi a domnului ministru Gheorghe Pogea.

Constatăm astfel cum resursele publice şi banii publici se depersoanlizează prin colectarea şi administrarea la nivelul bugetului de stat prin Ministerul Finanţelor Publice, inclusiv a taxei de timbru, instituţie unde raţionalizarea cheltuielilor publice şi "diminuarea veniturilor bugetarilor de lux" a devenit doar un subiect de conferinţă de presă a domnului prim-ministru Emil Boc.

Astfel, sub pretextul raţionalizării cheltuielilor publice, Guvernul Boc, prin promovarea OUG nr.77/2009 interzice conservarea, protejarea şi restaurarea patrimoniului naţional.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Popa Octavian-Marius.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Subiectul declaraţiei mele politice este unul simplu, emis chiar în titlu - "Decontarea transportului elevilor din localitatea de domiciliu la unitatea de învăţământ la care aceştia activează".

Acum mai bine de trei luni am făcut o interpelare, însoţită de un tabel cu semnături adresată doamnei Ministru Ecaterina Andronescu, în care i-am prezentat cazul unui grup de copii defavorizaţi din punct de vedere social ce nu-şi pot permite cheltuielile de transport din localitatea de domiciliu la unităţile de învăţământ, lucru de care beneficiau conform legii nr.291/2006, asta până la venirea doamnei Ecaterina Andronescu la conducerea Ministerului Educaţiei.

Răspunsul doamnei ministru a fost unul pe cât de superficial, pe atât de stupefiant, dând dovadă de multă indiferenţă nu numai faţă de aceşti copii, pentru că aceştia nu reprezintă un caz izolat, ci şi pentru întreg învăţământul românesc, care în momentul de faţă este blocat de "profesionalismul" doamnei ministru. Răspunsul domniei sale a fost că Ministerul Finanţelor Publice aprobă sau nu deschiderile de credite pentru aceste decontări, în limita veniturilor la bugetul de stat.

- Ce demersuri face doamna ministru pentru aceşti copii care se luptă cu sărăcia?

Îi condamnă la abandonul şcolar pentru că nu a prevăzut în bugetul Ministerului Educaţiei aceste cheltuieli.

Îi reamintesc doamnei Ecaterina Andronescu că Ministerului Finanţelor publice nu poate face deschideri de credite, atât timp cât domnia sa nu a prevăzut bani în buget pentru respectarea unei legi. Reamintesc, este Legea nr.291/2006, care prevedea dreptul acestor copii de a primi, prin intermediul şcolii, plata transportului zilnic la unităţile de învăţământ.

- A cui va fi vina, stimaţi domni, dacă numărul de copii care vor abandona şcoala va creşte datorită nerespectării unei legi?

Consider acest răspuns ca fiind o totală lipsă de responsabilitate şi o indiferenţă dusă la extrem faţă de cei ce peste ani vor fi viitorul României. Situaţia lor stă din păcate acum în mâinile unui ministru insensibil şi absent din viaţa oamenilor, preocupat de luptele coaliţiei pentru mulţumirea clientelei politice. Sper din tot sufletul ca această situaţie să se remedieze şi îi cer în mod insistent doamnei ministru soluţionarea acestei probleme.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile politice, şi anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputaţi Marius Rogin, Mircia Giurgiu, Daniel Buda, Daniel-Ionuţ Bărbulescu, Marius Dugulescu, George Ionescu, Constantin Chirilă, Constantin Severus Militaru, Maria Stavrositu; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, deputaţii Ioan Stan, Valeriu Zgonea, Adrian Mocanu, Florin Pâslaru, Daniela Popa, Ioan Munteanu, Bogdan Liviu Ciucă, Costică Macaleţi, Emil Radu Moldovan, Gheorghe Ana, Neculai Răţoi, Marian Ghiveciu, Eugen Bejinariu, Oana Niculescu-Mizil, Ion Dumitru, Cristian Resmeriţă, Victor Surdu, Aura Vasile; din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii deputaţi Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Emil Bostan, Neculai Rebenciuc, Cristian Burlacu, Bogdan Ţîmpău, Nini Săpunaru, Titi Holban, Lucia-Ana Varga, Graţiela Gavrilescu, Florin Ţurcanu, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Cristian Adomniţei, Relu Fenechiu, iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Cu aceasta, închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

La ora 10,00 va începe şedinţa în plen a Camerei Deputaţilor, cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Despre iluzie şi eşec"

Este foarte clar că se apropie campania electorală şi toţi candidaţii ies la rampă, încercând să se facă cât mai plăcuţi de electorat. Dintre toţi candidaţii, cel mai interesant e de urmărit preşedintele în funcţie, care încearcă din răsputeri să explice care sunt măreţele priorităţi pentru un nou mandat, în loc să îşi asume eşecurile majore din acest mandat.

Trist este că, în realitate, preşedintele în funcţie a eşuat în toate marile sale proiecte şi angajamente declarate în campania din 2004 şi apoi pe parcursul mandatului. Iată şi câteva domenii în care preşedintele a eşuat pe parcursul mandatului său:

• lupta împotriva corupţiei a sfârşit într-un eşec lamentabil şi s-a limitat la termopanele lui Năstase, căzând astfel în derizoriu;
• reforma justiţiei este încă o temă de dezbatere, în vreme ce justiţia rămâne nefuncţională pentru justiţiabili;
• Constituţia a devenit din ce în ce mai mult un text interpretabil în funcţie de bunul plac al preşedintelui sau guvernului girat de el, deşi, în campania din noiembrie 2004, unul dintre lucrurile pe care Traian Băsescu le-a spus răspicat a fost acela că mizează totul pe o singură carte, Constituţia;
• Statul a fost transformat într-unul în care instituţiile de forţă au un rol important, în care am ajuns să vorbim despre implicarea serviciilor secrete în jocurile politice, în campania electorală etc., când misiunea noastră era să apărăm cu prioritate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în faţa acestora;
• "Să trăiţi bine!"a devenit pentru noi dintr-un deziderat firesc o urare ironică, ce nu poate decât să ne lase un gust amar şi să fie expresia celei mai profunde dezamăgiri politice;
• toate proiectele de politică externă, enunţate şi asumate cu emfază, au sfârşit, în mod constant şi regretabil pentru România, printr-un eşec la nivel internaţional. Este suficient să amintim în acest sens axa Washington-Londra-Bucureşti care s-a dovedit o construcţie iluzorie şi neîntemeiată pe realitate, proiectul Mării Negre, relaţiile oscilante şi mai degrabă reci cu Republica Moldova etc.

În concluzie, stimaţi colegi, România are nevoie de lideri capabili, de lideri care să lucreze în folosul cetăţenilor, mai ales în această perioadă dificilă. Nu trebuie să fugim de responsabilităţi şi să ne ascundem în spatele unor promisiuni măreţe de mai bine, când cetăţeanul simplu abia dacă are ce pune pe masă şi numai el ştie cum trăieşte de pe o zi pe alta.

Domnul Marin Almăjanu:

«Educaţia, un etern "măr al discordiei" în Coaliţia PSD-PD-L»

După ce timp de aproape un an doamna ministru Andronescu a luat în cadrul ministerului o serie de măsuri controversate în ceea ce priveşte reforma curriculară, şi putem aminti aici contestata eliminare a orelor de sport, de dirigenţie sau istorie şi geografie din orarul elevilor învăţământului preuniversitar, grevele şi protestele repetate ale profesorilor, reducerea substanţială a bugetului educaţiei care a determinat stoparea investiţiilor în infrastructura şcolară şi neaplicarea legii măririi salariilor profesorilor, lege pentru care acelaşi ministru a revărsat o mare electorală de lacrimi în Parlamentul României în momentul votului, şeful dumneaei, domnul Boc, nu a avut o problemă în ceea ce priveşte necesitatea intervenţiei prompte pentru liniştirea apelor în domeniu.

Acum, în prag de campanie electorală prezidenţială, acelaşi şef de guvern a întreţinut permanent un conflict între partidele aflate în coaliţia de guvernare pe un subiect intens mediatizat şi disputat în toată această perioadă: adjudecarea aşa-zisei reforme a educaţiei, pusă într-un pachet de asumare cu brevet de invenţie marca Miclea - via Cotroceni sau marca doamna ministru Andronescu - via PSD.

Lupta a fost acerbă. PSD a jucat cartea rezistenţei, întreţinând un circ plin de declaraţii vitejeşti şi nerv abramburist şi nu a vrut până în ultima clipă să renunţe la legea doamnei Andronescu. PD-L a pariat pe cartea educaţională a lui Miclea şi a ameninţat permanent cu scoaterea psd-iştilor de la guvernare în caz de împotrivire.

Ce a ieşit? Nici premierul Boc nu mai ştie! Dovadă stau halucinantele sale declaraţii cum că Legea educaţiei naţionale asumată săptămâna trecută în Parlament este omologată pe principiile Miclea, dar, în realitate, conţinutul aparţine doamnei Andronescu! Ce este cel mai grav în tot acest circ interminabil?

Faptul că nu elevii, nu profesorii, nu reforma reală în domeniul educaţiei a contat aici şi se poate constata acest lucru la o simplă citire a legii goale de conţinut, fără viziune reformatoare, fără impact pe termen lung asupra domeniului şi fără coerenţă, asumată cu atâta tevatură mediatică, plină de ridicol şi neseriozitate.

Faptul că după asumare domnul Boc încalcă din nou legea, încalcă Constituţia şi orice limită a bunului simţ este un lucru demonstrat fără echivoc, de noi, liberalii, prin evidenţierea flagrantului guvernamental în ceea ce priveşte diferenţele dintre textul de lege asumat în Parlament şi cel postat pe site-ul guvernului. Iar încercarea premierului de a ascunde gunoiul descoperit la uşa Palatului Victoria prin agitarea în prime-time a unui nou scandal, cel al politizării conducerii şcolilor, nu poate şterge realitatea: lipsa unor articole de lege din textul asumat, modificarea altora după ce legea a trecut de şedinţa asumării în Parlament devine cea mai uluitoare ilegalitate pentru care premierul Boc este responsabil şi care ne obligă să cerem neîntârziat demisia dumnealui şi a guvernului de amatori şi iresponsabili pe care-l conduce.

Domnul Aledin Amet:

"O mare personalitate a diplomaţiei azere"

Fiecare naţiune îşi are conducătorii săi. Mersul istoriei impune, în momentele de mare semnificaţie, apariţia liderilor de opinie, cu o apreciabilă capacitate de a hotărî şi de a fi respectaţi.

Cu siguranţă, Excelenţa Sa, domnul ambasador Dr. Eldar Hasanov, reprezintă o personalitate a diplomaţiei azere. S-a impus, în primul rând, prin viziunea modernă cu care a abordat şi abordează problemele politicii contemporane, neomiţând detaliile unei colaborări, în primul rând, cu comunităţile etnice musulmane din România. Iar acest lucru a fost evident în ultimii ani, prin sprijinirea directă, din punct de vedere moral şi material, a unor proiecte pe care le-am iniţiat în beneficiul conaţionalilor noştri. Concret, este vorba de ajutorul oferit la construirea geamiei din localitatea Valu lui Traian, judeţul Constanţa. Nu este singurul exemplu, putând fi enunţate mai multe gesturi de acest fel.

Se cunoaşte, între România şi Republica Azerbaidjan există relaţii politice şi economice deosebite, în capitalele celor două ţări aflându-se misiuni diplomatice de cel mai înalt rang.

Regiune cu bogate resurse minerale, dar mai ales cu bogate resurse de petrol, Azerbaidjanul tinde să devină, în primul rând, pentru Europa, un important partener de afaceri. Şi acest aspect a fost şi este evidenţiat, domnul ambasador Dr. Eldar Hasanov fiind un susţinător al unei politici deschise, cooperante. Multiplele vizite, la cel mai înalt nivel, sunt o confirmare a celor afirmate.

Ca vicepreşedinte al Comisiei pentru cultură din Camera Deputaţilor, nu pot să nu remarc preocuparea deosebită a domnului ambasador pentru zona spirituală. Cred, de altfel, că este, şi în acest sens, unul dintre diplomaţii reprezentativi. Au fost realizate numeroase expoziţii de pictură, dar şi prezentări de cărţi, cele mai multe din literatura azeră, pe care am descoperit-o, cu această ocazie, ca fiind valoroasă. În aceeaşi ordine de idei, au fost tipărite volume ale unor autori români care au scris despre cultura şi civilizaţia unui popor cu o bogată istorie.

Elementele care ne apropie pe noi, tătarii crimeeni, de naţiunea azeră sunt limba, foarte apropiată, şi religia. Astfel, am putut avea, avem şi vom avea o legătură directă, colaborarea fiind una deosebită.

Excelenţa Sa, domnul Dr. Eldar Hasanov, este unul dintre cei care promovează, în mod constant, o astfel de colaborare.

Domnul Teodor Atanasiu:

«Bilanţ de final pentru un preşedinte care "s-a jucat" permanent cu inconsecvenţa»

Preşedintele Băsescu a venit în faţa parlamentarilor în data de 15 septembrie a.c. pentru a-şi prezenta bilanţul presărat cu un pestriţ amalgam de realizări, unele contestate până nu demult de acelaşi preşedinte, atunci când acestea erau contabilizate pe tabela de marcaj a altora, aşa cum au fost: creşterea economică susţinută în cei patru ani de guvernare liberală; cota unică de impozitare; mărirea substanţială a pensiilor; investiţiile masive în infrastructura rurală sau din domeniul educaţiei şi al sănătăţii ş.a.

Dar acum am avut parte de un necesar bilanţ electoral la finalul unui cincinal de mandat prezidenţial, unde greutatea faptelor bune trebuia să încline balanţa definitiv numai pe teritoriul cotrocenist, fără a se mai face referire la contribuţia exclusivă a celor care au făcut în realitate ceva pe plan economic, social sau al reformelor reale în diverse domenii.

Domnul Băsescu a avut grijă să precizeze în acest discurs că mandatul pe care-l încheie în curând este alb, imaculat, fără pete de compromis.

Dar tocmai unele puncte ale acestui bilanţ îl contrazic flagrant în susţineri, deşi, pentru cei mai mulţi, acest amănunt nesemnificativ nu mai poate reprezenta un element de surpriză sau neobişnuit. Este deja banal să mai subliniem că preşedintele s-a contrazis timp de cinci ani, de la o oră la alta, de la o zi la alta sau de la o faptă la alta.

Un preşedinte care anunţa solemn că-şi va da demisia în cinci minute, după o eventuală suspendare a sa în Parlament şi uita în câteva ore promisiunea făcută în faţa tuturor românilor, îşi însuşeşte acum, la ora bilanţului, realizările punctate de guvernele liberale timp de patru ani, fără a aduce în discuţie faptul că, încă din luna ianuarie 2005 a cerut demisia premierului liberal de atunci, a făcut tot posibilul să se pună de-a curmezişul politicilor liberale prin tertipuri de tot felul, a contestat mărirea pensiilor cu care se laudă acum, a susţinut creşterea salariilor profesorilor, deşi acelaşi guvern liberal îl atenţiona că nu sunt bani pentru un astfel de gest de propagandă electorală.

Îl întreb pe domnul preşedinte cum îşi mai poate asuma azi ca realizări faptele unui guvern liberal pe care l-a calificat, cu puţin timp în urmă, ca fiind "cel mai slab din istoria României"?

În declaraţia sa în faţa Parlamentului, preşedintele a ţinut să menţioneze, de la primele fraze, că "alegerea sa în 2004 a salvat România de un "partid-stat", un PSD corupt care controla totul, inclusiv presa".

Îmi permit să-l întreb pe domnul Băsescu despre ce compromis - lipsă vorbeşte în existenţa mandatului său, căci dacă nu-şi aminteşte îi pot reîmprospăta memoria cu o constatare: nu dumnealui a negociat în decembrie 2008 atunci când a numit guvernul Boc, cu acelaşi "partid-stat", acelaşi PSD corupt, pe care acum se străduieşte să-l arunce de la guvernare doar pentru că-i subţiază punctele electorale?

A spus despre sine că a fost un preşedinte "implicat", un preşedinte "jucător", un preşedinte "activ". Da, sunt de acord că domnul Băsescu a fost un preşedinte implicat în toate scandalurile politice iscate, un preşedinte care s-a jucat cu inconsecvenţa declaraţiilor şi a faptelor sale şi, mai ales, cu stabilitatea politică şi economică a României, cu justiţia, cu presa şi cu toate promisiunile pe care le-a făcut românilor, dar a uitat să le îndeplinească.

Domnul Teodor Atanasiu:

«Domnul Boc, un premier "paradoxal"»

Pe fondul unei nemulţumiri generale a tuturor sindicatelor în ceea ce priveşte Legea salarizării unitare în sistemul bugetar asumată de guvernul Boc săptămâna trecută în Parlament, concretizată în proteste cu consecinţe sociale şi economice grave, nemaiîntâlnite până în prezent în România postrevoluţionară, avem de-a face cu o mulţumire extaziată a premierului în funcţie, domnul Boc, din care nu rezultă decât aberanta satisfacţie a susţinerii unei legi "paradoxale".

"Paradoxul Legii unice de salarizare poate consta tocmai în aceea că nemulţumirea tuturor poate arăta că poate fi o lege bună. O lege care mulţumeşte pe unii şi nemulţumeşte pe alţii nu este benefică", ne demonstrează premierul Emil Boc logica încăpăţânării sale de a-şi angaja răspunderea pentru o lege împotriva voinţei tuturor categoriilor socio-profesionale.

Consecinţele acestui demers lipsit de orice perspectivă benefică în ceea ce priveşte stingerea conflictelor ce tind să acutizeze mişcările sociale în perioada imediat următoare pot conduce spre generalizarea haosului în toate domeniile: administraţie, justiţie, învăţământ, sănătate, ordine publică etc.

Şi putem da aici, din păcate, exemplul protestului de câteva săptămâni al magistraţilor care, deşi are un impact devastator asupra economiei din punctul de vedere al blocajului creat în zona executărilor, a plăţilor şi a tuturor proceselor aflate pe rol în instanţe, acesta nu reuşeşte a fi soluţionat nici de premier, nici de ministrul de resort şi nici măcar de preşedintele ţării, al cărui rol de mediator între puterile statului a eşuat lamentabil şi de această dată. Suntem condamnaţi de a avea un preşedinte care în loc de a face tot posibilul să aplaneze acest conflict interminabil, îl alimentează deliberat cu combustibil exploziv.

Înţelegem că prin promovarea acestui "paradox" legislativ de către un premier şi un preşedinte grăbiţi de a bifa realizări măreţe în etapa bilanţului de final de mandat prezidenţial, nicio categorie socio-profesională nu mai contează în România.

Nu contează că veniturile nete ale fiecărui bugetar vor fi diminuate substanţial, nu contează că niciun angajat nu va mai fi motivat în vreun fel odată cu intrarea în vigoare a acestei legi de salarizare discriminatorie, ineficientă, aberantă, care promovează doar disperare şi sărăcie pentru multă vreme de acum încolo.

Nu contează că România se va îndrepta cu paşi repezi spre convulsii sociale fără precedent, întreţinute cu bună ştiinţă de incapacitatea unui guvern de a scoate economia la lumină din hăul în care a aruncat-o fără mustrări de conştiinţă.

Minciuna perpetuată de această dată în cuvântul "reformă" de către domnul Boc şi a sa coaliţie aflată în război civil permanent le va aduce românilor din sistemul public doar frustrări, şomaj, neajunsuri şi suferinţe nesfârşite.

Dacă un premier îşi permite să sfideze prin logica "paradoxului" 1,5 milioane de români angajaţi în sistemul bugetar şi această guvernare dezastruoasă întoarce România în timp cu 20 de ani, îl anunţăm că a venit vremea bilanţului final mai devreme cu 3 ani. Şi noi, liberalii, îl vom "ajuta" să-şi scurteze acest mandat lamentabil, cât mai repede cu putinţă.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

Declaraţie politică despre "Săptămâna europeană a mobilităţii - 2009"

În perioada 16 - 22 septembrie 2009, sute de oraşe şi municipii europene vor participa la cea de-a opta ediţie a Săptămânii europene a mobilităţii. Tema campaniei din 2009 - Îmbunătăţirea climei în oraşe - subliniază importanţa eforturilor depuse la nivel local în ceea ce priveşte combaterea schimbărilor climatice şi îmbunătăţirea calităţii vieţii prin promovarea unor alternative la transportul cu autovehiculul, cum ar fi: mersul cu bicicleta sau pe jos, utilizarea mijloacelor de transport în comun, precum şi promovarea unor programe care presupun folosirea în codiviziune (car-sharing) şi în comun (car-pooling) a autovehiculelor particulare.

Potrivit unui comunicat al comisiei, Săptămâna mobilităţii vizează sensibilizarea publicului cu privire la faptul că, în timp ce transporturile reprezintă aproximativ o treime din consumul energetic total şi peste o cincime din emisiile de gaze cu efect de seră, modalităţile alternative de transport pot modifica semnificativ aceste cifre.

"Săptămâna mobilităţii europene" a fost marcată pentru prima dată în anul 2002 şi este o iniţiativă a Comisiei Europene pentru promovarea soluţiilor de transport durabil în oraşele europene şi conştientizarea publicului cu privire la beneficiile potenţiale pentru mediu, sănătate şi calitatea vieţii.

Astăzi, 22 septembrie, va fi şi ziua activităţii dedicate Zilei fără maşini.

În Europa, întrebuinţarea combustibililor fosili, împreună cu creşterea dramatică a traficului auto, au dus la poluarea aerului în oraşe, cauzând serioase probleme de sănătate locuitorilor. Prin urmare, tema Săptămânii mobilităţii din acest an, "Îmbunătăţeşte climatul oraşului tău!" este, de fapt, un apel adresat cetăţenilor în general, în primul rând celor care folosesc autovehiculele, de a utiliza măcar în această săptămâna mai puţin autoturismele şi de a folosi mijloacele de transport în comun sau chiar bicicletele. Renunţarea la confortul deplasării cu autoturismul personal poate fi privită ca un sacrificiu, dar în cele din urmă, prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon, nu facem decât să respirăm un aer mai curat şi să avem un mediu mai puţin poluat. "

Iată de ce îmi permit ca, de la această tribună, să invit orice corporaţie interesată de calitatea vieţii angajaţilor săi şi a societăţii din care aceştia provin, să încurajeze deplasarea pe bicicletă la şi de la serviciu a acestora şi orice instituţie de stat, culturală, de învăţământ sau de utilitate publică, să încurajeze proiecte care pun în drepturi depline bicicleta ca mijloc de transport inteligent, nonpoluant. Şi să înceapă prin instalarea de rastele de biciclete, destinate parcării bicicletelor în condiţii de siguranţă şi confort.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

Declaraţie politică privind percepţia europeană a justiţiei româneşti.

Reuniunea miniştrilor de externe ai UE, denumită Consiliul pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe şi aflată în derulare la Bruxelles, a avut ca punct esenţial de discuţie pe agenda miniştrilor raporturile pe justiţie privind România şi Bulgaria şi adoptarea concluziilor privind Mecanismul de cooperare şi verificare.

Miniştrii de externe ai UE reamintesc că Mecanismul de cooperare şi verificare a intrat în cel de-al treilea an de aplicare, notând că "Este un instrument adecvat care va rămâne în funcţiune depinzând de rezultatele aşteptate în acest cadru. În acest context, Consiliul reaminteşte că Mecanismul monitorizează eforturile României şi Bulgariei de a implementa deplin politicile UE. Consiliul va continua să acorde o atenţie specială evoluţiilor din această zonă", se arată în concluziile reuniunii.

În ceea ce priveşte reforma sistemului juridic şi administrativ din România, miniştrii UE notează că "România a luat o serie de măsuri salutare şi a reuşit un nou moment de avânt". "România a adoptat un nou Cod civil şi un nou Cod penal, iar eforturile procurorilor încep să fie completate de activitatea în justiţie", potrivit şefilor diplomaţiei europene. Totuşi, se atrage atenţia că "schimbările pozitive rămân fragmentate şi nu au produs deocamdată rezultate practice pentru cetăţenii români". "Pentru ca România să aibă capacitatea să demonstreze un progres susţinut, trebuie să existe un amplu consens politic pentru a permite sistemului juridic să funcţioneze eficient şi independent şi pentru a consolida lupta împotriva corupţiei", punctează concluziile miniştrilor. "Astfel, România va putea să aibă rezultate care sunt mai convingătoare şi mai adânc înrădăcinate şi să demonstreze că sistemul juridic poate funcţiona eficient în toate domeniile, în interesul poporului român", se arată în document.

"Reafirmând concluziile anterioare, CAGRE salută raportul Comisiei Europene privind progresele României şi Bulgariei în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare." Consiliul laudă demersurile CE, cât şi metodologia urmată, şi împărtăşeşte deplin analiza echilibrată şi obiectivă din acele rapoarte. Comisia notează continuarea "bunei cooperări pe care Bulgaria şi România o au cu CE şi cu statele membre", se mai arată în concluziile reuniunii ministeriale. Având în vedere importanţa voinţei politice inechivoce şi dedicarea pentru o abordare strategică mai hotărâtă pentru a putea întreprinde paşii necesari, Consiliul salută reafirmarea angajamentelor de către Bulgaria şi România şi recunoaşte eforturile acestor două state membre de a progresa pentru a putea îndeplini obiectivele prevăzute de mecanism", continuă documentul.

În acelaşi timp, miniştrii UE cer Bulgariei şi României să îşi intensifice eforturile pentru a obţine eforturi tangibile şi de durată. "Consiliul cere Bulgariei şi României să îşi intensifice eforturile făcând toţi paşii necesari fără întârziere şi demonstrând rezultate tangibile şi de durată, mai ales în domeniile evidenţiate de raport. Consiliul concluzionează că recomandările făcute de rapoarte sunt un instrument eficient pentru a direcţiona eforturile către obiectivele prevăzute. Existenţa, în fiecare stat membru, a unui sistem administrativ şi judiciar imparţial, independent şi eficient, cu suficiente resurse, este, într-adevăr, indispensabil pentru implementarea politicilor UE, pentru ca acestea să funcţioneze corect şi pentru a asigura că cetăţenii au acces la toate beneficiile şi oportunităţile care decurg din calitatea de membru al UE", punctează CAGRE.

În opinia mea, concluziile acestui raport înregistrează progresele efectuate, dar avertizează că neregulile din sistemul judiciar nu ar rămâne fără consecinţe.

Nu trebuie să uităm că România, deşi este membră a Uniunii Europene de doi ani şi jumătate se află încă sub monitorizare din cauza sistemului juridic incomplet reformat. Comisia Europeană evaluează astfel anual printr-un raport complet progresele pe care le face România, existând, cel puţin teoretic, posibilitatea activării aşa-numitei clauze de salvgardare. Acest mecanism ar putea duce la nerecunoaşterea verdictelor date de justiţia românească în spaţiul european.

Domnul Daniel Buda:

"Moţiunea antireformă"

Moţiunea de cenzură este un instrument parlamentar pe cât de democratic, pe atât de firesc, aflat la îndemâna opoziţiei parlamentare pentru a sancţiona actul de guvernare. Rolul opoziţiei într-un stat democratic este acela de a ţine sub observaţie, de a monitoriza guvernul şi de a-l "cenzura" atunci când acesta este ineficient, iar politicile sale nu se bucură de sprijin. Din acest motiv, existenţa unei opoziţii instituţionalizate şi funcţionale reprezintă unul dintre criteriile în funcţie de care se defineşte un stat democratic. Prin funcţiile sale, moţiunea este în acelaşi timp un mijloc prin care Opoziţia, trăgând Guvernul de mânecă, are posibilitatea de a se manifesta constructiv, venind cu propuneri şi cu sugestii, sau, altfel spus, arătând care sunt propriile-i soluţii la problemele criticate din activitatea Guvernului.

De fapt, rolul Opoziţiei este acela de a critica şi ataca puterea de câte ori poate şi cu orice prilej. Dincolo de "utilitatea" de principiu şi de dreptul utilizării unui instrument de control parlamentar, aşa cum este moţiunea, orice partid politic are în vedere şi alţi factori atunci când se angajează într-un asemenea demers. Aceşti factori privesc contextul politic, oportunitatea unei asemenea acţiuni, situaţia internă a partidului, raporturile acestuia cu ceilalţi actori politici.

Nu putem însă accepta alt lucru, şi anume transformarea moţiunilor de cenzură într-un mijloc procedural de amânare a reformării statului în care trăim. Moţiunea de cenzură a PNL şi UDMR intitulată «Guvernul PD-L-PSD a hotărât: "Decât muncă fără rost, mai bine puţin şi prost"» are tocmai acest rost de a nu accepta şi de a împiedica o reformare de la rădăcini a statului nostru. După aproape 20 de ani de la revoluţie, după 2 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, se pare că nu suntem pregătiţi să acceptăm să trăim într-un stat european după nişte reguli bine stabilite şi după un sistem legislativ coerent, transparent şi care să ofere legii stabilitate.

Este normal să nu acceptăm o lege unică a salarizării atât timp cât de-a lungul celor 20 de ani, din lipsa unui real control suntem în situaţia de a plăti, astăzi, cursuri de limbi străine la Ministerul Afacerilor Externe, de a plăti sporul de zâmbet şi amabilitate al funcţionarilor publici şi de a plăti sporul de a sta în faţa calculatorul al personalului IT. Toate acestea nu au dus decât la crearea unui haos total, unde fiecare îşi crea propria "lege specială" în baza căreia putea funcţiona şi era "acoperit" din punct de vedere legal.

Există în continuare persoane care refuză să accepte să trăiască într-un stat de drept unde legile sunt respectate, unde să avem un sistem unitar al salarizării, coerent şi nediscriminatoriu, pe baza căruia să fim recompensaţi pe baza unei grile unice de salarizare.

De ce să accepte unii un sistem care să asigure transparenţa şi echitatea cât timp pot să îl blocheze? Pentru că, pe parcursul ultimilor ani de guvernare, mulţi din cei care s-au perindat la guvernare nu au fost preocupaţi de altceva decât de căpătuirea propriilor lideri, de elaborarea unor"legi speciale" pentru "prieteni din sistem", preocupaţi cu umplerea propriilor buzunare şi nicidecum de crearea unui sistem echitabil pentru toţi cetăţenii. Această grijă deosebită manifestată, în acest moment, pentru nivelul de trai al cetăţenilor era mai bine să se concretizeze în măsuri reale, în urmă cu 10 ani, care puteau asigura, acum, un nivel de trai decent.

Această moţiune de cenzură este o mostră de cinism politic: scopul acesteia nu este acela de a atrage atenţia Guvernului cu privire la nivelul de trai al românilor, ci acela de a împiedica luarea unei decizii corecte şi echitabile în sistemul public.

Nu de soarta cetăţenilor sunt preocupaţi parlamentarii din Opoziţie, ci de soarta celor pe care i-au susţinut în sistemul public atâţia ani de zile.

Domnul Constantin Chirilă:

"Apicultura, în pericol!"

România reprezintă, prin aşezarea geografică, prin dimensiune, prin cele 22 milioane de locuitori, dar mai ales prin suprafaţa agricolă şi implicit, arabilă, prin efectivele de animale, prin producţiile realizate şi, nu în ultimul rând, prin puterea de muncă, talentul, inteligenţa nativă tot atâtea motive de îngrijorare pentru unele ţări din Uniunea Europeană.

Apicultura şi apicultorii vor avea posibilitatea, datorită priceperii lor, profesionalismului dat şi calităţii produselor să readucă această tradiţională îndeletnicire pe locul pe care îl merită.

În acest sens, pentru eficientizarea activităţii sectorului apicol, propun Guvernului României următoarele măsuri:

1. Pentru stimularea creşterii efectivelor, producţiei, diversificarea şi valorificarea superioară:
   • continuarea acordării sprijinului financiar pe familia de albine în perioada 2010-2013; în prezent se acordă 20 lei/familia de albine înregistrată în Registrul agricol;
   • scutirea de impozit pentru mijloacele de transport specializate în transportul stupilor în pastoral (remorci, pavilioane agricole tractate sau autopropulsate) care prin soluţia constructivă au perioada de utilizare anuală de 3-4 luni;
   • acordarea de carburanţi la preţ subvenţionat pentru deplasarea familiilor de albine în pastoral, acţiune care în apicultură se încadrează în categoria "transport tehnologic";
   • subvenţionarea dobânzilor la creditele pentru apicultură solicitate, pentru modernizarea şi retehnologizarea exploataţiilor agricole;
   • aprobarea "unităţilor convenţionale miere" pentru produsele apicole şi material biologic raportate la preţul mediu de achiziţie al mierii de albine;
   • subvenţionarea înfiinţării şi dezvoltării fermelor apicole de multiplicare a materialului biologic (mătci);
   • acordarea de sprijin financiar în procurarea de biostimulatori apicoli în situaţiile de declarare a "stării de calamitate" (secetă prelungită, temperaturi excesive) la culesurile agricole poleno-nectarifere.
2. Pentru menţinerea echilibrului ecologic şi ecosistemelor în agricultură:
   • susţinerea financiară a acţiunii de polenizare cu albine a culturilor agricole entomofile şi din areal silvic prin care se înregistrează sporuri semnificative de producţie (20-30% - floarea-soarelui; 200-400% - seminceri leguminoase şi bostănoase);
   • plantarea terenurilor degradate, improprii pentru agricultură, cu arbori şi arbuşti meliferi: salcâm, tei, corn, salcie, măceş, păducel etc.
3. Pentru stimularea consumului anual de produse apicole pe cap de locuitor:
   • scutirea sau reducerea t.v.a. la produsele apicole;
   • urgentarea punerii în aplicare a Legii nr.509/2006, promulgată prin Decretul nr.1464/29.12.2006 de Preşedintele României, privind acordarea de miere de albine ca stimulent nutritiv pentru preşcolari şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional.

Este cazul ca instituţiile ce gestionează segmentul apicol românesc să se gândească la propunerile sus-menţionate, până nu este prea târziu.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"PSD, episodul întoarcerii la origini"

atunci când Partidul Democrat Liberal a decis să construiască o majoritate parlamentară alături de PSD a fost animat de cele mai bune gânduri. Am vrut să construim un Guvern puternic, cu oameni capabili, pentru că şi în PSD sunt oameni capabili, ca să trecem mai uşor peste criza economică. Ne-am fi simţit, în mod natural, mai aproape de liberali, dar, la acel moment, se aflau în zodia nefastă a Tăriceanului atotstăpânitor şi a Olteanului atottrăgător de sfori transparente.

Am crezut că PSD s-a mai reformat, că personaje precum Adrian Năstase şi Ion Iliescu, trase pe tuşă, vor avea o influenţă mai mică. În final, am crezut că avem cu cine să ne înţelegem şi că avem un partener de discuţie.

Pentru că nu puteam să avem încredere întru totul în colegii social-democraţi, s-a ales varianta ca noi să dăm prim-ministrul. Şi, la momentul acesta, mă bucur că nu am acceptat rotirea prim-ministrului, aşa cum cerea domnul Hrebenciuc. Deşi ne-am comportat cu ei ca şi cu nişte parteneri egali, am primit înapoi o ploaie de înjurături acide, neîntemeiate şi necolegiale. La trei sferturi de an de la semnarea protocolului de colaborare, încă sunt zone în ţară unde PD-L şi PSD se află în opoziţie unul faţă de celălalt. Şi vă asigur că nu noi suntem cei care întreţin această stare de fapt.

Schimbarea la faţă a PSD-ului este una de faţadă. Un preşedinte de partid candidat la tot şi toate (primăria Bucureştiului, de două ori dornic să devină prim-ministru, acum prezidenţiabil susţinut de americani veroşi) vrea să readucă PSD la glorie prin exact aceleaşi metode moştenite din vremuri de tristă amintire.

Domnilor colegi din PSD, eu vă atrag atenţia că metodele trecutului nu sunt chiar aşa perene, iar dezinformările şi manipularea pe care le practicaţi se vor întoarce împotriva voastră. Vă vor aduce din nou în postura partidului pe cale să se scindeze, dacă nu a făcut-o deja. Mă uit la enclavele Iaşi sau Constanţa din PSD şi văd semne clare ale rupturii partidului domniilor voastre.

Atunci când am scos din statutul partidului nostru prevederea conform căreia nu ar fi urmat să se realizeze niciodată vreo alianţă cu acest partid am crezut sincer că lucrurile s-au mai schimbat, că acest partid s-a întors cu faţa spre Europa şi spre viitor. Zicerile domnului Geoană din spatele uşilor închise nu diferă, însă, cu nimic de stenogramele şedinţelor PSD din 2004, când se propunea dezmembrarea Partidului Democrat şi interzicerea candidaturii lui Traian Băsescu.

Stimaţi colegi, mă simt obligat să fac acest apel la istorie din două motive. Primul ţine de nevoia coaliţiei de a strânge rândurile. Dacă în aceste trei luni de profundă criză economică, PSD-iştii mai produc şi o criză politică, atunci, scuzaţi-mi expresia, dar "nici dracu' nu mai descurcă situaţia noastră".

Al doilea lucru ţine de dorinţa PSD de a se mai afla la putere. Domnilor, peste câteva luni s-ar putea să vă rugaţi să mai aveţi o dată şansa de a alege. Cu un candidat lipsit de charismă, care se schimbă de la o zi la alta, nu aveţi nicio şansă să câştigaţi prezidenţialele. Iar prietenia cu liberalii nu este trainică aşa cum v-aţi aştepta. Aţi mai fost o dată prieteni şi toamna trecută şi aţi sfârşit prin a nu vă mai înţelege. Gândiţi-vă bine înainte de a face vreo prostie.

Nu în ultimul rând, sugestia mea este să vă uitaţi la trecut şi să vedeţi că istoria are tendinţa de a se repeta. Dacă nu învăţaţi nimic de acolo, vă veţi trezi din nou în opoziţie, mici şi singuri.

Domnul Cristian Ion Burlacu:

"Mandatul Radu Berceanu = zero investiţii în reţeaua de autostrăzi a României"

Pentru a nu fi acuzat de rele intenţii în declaraţiile mele referitoare la situaţia investiţiilor în infrastructura de transport şi în principal cu referire la reţeaua de autostrăzi din România, mi-am propus ca această declaraţie politică să fie una care analizează date, fapte şi declaraţii concrete, care se pot constitui în firul roşu al mandatului lui Radu Berceanu.

1. În programul de guvernare şi mai ales în promisiunile electorale care au făcut posibil accesul PD-L la putere, la loc de frunte era promisiunea de construire a 836 de km de autostradă până în 2012. Nu mai departe de săptămâna trecută, ministrul a declarat public că pune sub semnul îndoielii capacitatea de a realiza acest obiectiv. Fapt care nu ne miră: anul 2009 nu a adus niciun kilometru suplimentar de autostradă, iar pentru 2010 se anunţă îngheţarea oricăror investiţii în acest tip de infrastructură. Astfel, calculul probabilistic rămâne foarte simplu: dacă în 20 de ani România are sub 250 de kilometri, cum ar fi posibil ca în anii 2011 si 2012 (termenul emis de către PD-L) să construiască 418 km de autostradă?!
2. Valea Prahovei a primit la finalul anului 2008 promisiunea din partea autorităţilor că va beneficia de autostrada Comarnic - Braşov. Iată că a trecut un an şi nimic nu s-a întâmplat: zadarnice au fost întrebările şi interpelările adresate pe cale parlamentară pentru a primi lămuriri asupra ritmului acestei investiţii: răspunsurile au fost evazive, dar toate au un punct comun: nici până acum nu s-a reuşit semnarea contractului de concesiune! Este utopic să ne gândim că vreun utilaj sau echipă de muncitori ar putea demara lucrările în teren.
3. Drumul către litoral este marcat de autostrada A2, investiţie de dinainte de 1989, care şi acum se termină într-un munte de pietriş. Deşi au existat promisiuni, de la aceeaşi oameni politici, de finalizare a acesteia nimic nu se întâmplă: Berceanu blochează lucrările, mulţumit fiind probabil că taxa de la Cernavodă mai aduce ceva bani în puşculiţa de la transporturi. Dar românul nu primeşte nimic în schimb...

Să ne mai aducem aminte de faptul că odată cu preluarea mandatului de către Radu Berceanu a fost făcută publică decizia de a renunţa la construcţia celor 12 drumuri expres prevăzute în proiectele ministerului şi înlocuirea acestora cu autostrăzi. Prin abandonarea acestui proiect s-a reuşit întârzierea lucrărilor la o reţea auto de drumuri expres care ar fi asigurat cetăţenilor o modalitate decentă de a circula în România.

Trista concluzie a evaluării primului an de mandat al domnului Berceanu din această guvernare: nu numai că nu a reuşit să construiască nimic, dar a stopat şi distrus şi ceea ce era pe cale să se facă. Dar cred cu tărie că evaluarea oamenilor, la finalul acestei dezastruoase guvernări se va face prin numărarea kilometrilor de autostradă şi nu prin măsurarea impresiei artistice în declaraţiile de presă ale domnului ministru.

Doamna Daniela Popa şi doamna Aurelia Vasile:

"Statutul Geografiei în programa şcolară"

Prin declaraţia politică de astăzi doresc să mă solidarizez cu apelul din Memoriul Congresului anual al Societăţii de Geografie din România şi al Comitetului Naţional de Geografie, prin care profesorii de geografie din învăţământul preuniversitar şi universitar, specialiştii şi cercetătorii din domeniu semnalează asupra scoaterii acestei materii de la testarea naţională, diminuarea până la dispariţie a geografiei la bacalaureat şi o poziţie marginală în Codul educaţiei.

Ceea ce s-a întâmplat trebuie, desigur, reparat ţinând cont de o serie de argumente pe care le voi expune în cele ce urmează. În primul rând, această disciplină are un rol deosebit în dezvoltarea cunoaşterii interrelaţiilor dintre mediu de viaţă şi societatea umană. In al doilea rând, ea are un aport important în cunoaşterea şi gestionarea fenomenelor lumii contemporane. Modificările climatice, hazarduri naturale, tehnogene şi riscurile asociate, exploatarea resurselor, prognoza situaţiilor de criză, dezvoltarea demografică etc. sunt subiecte intens dezbătute în Uniunea Europeană şi în întreaga lume. În curriculele programelor de învăţământ din statele membre ale Uniunii Europene, Geografia are o poziţie vizibilă.

În al treilea rând, alături de Istorie şi Limba română, Geografia contribuie la crearea unei imagini obiective şi profunde a elevilor asupra spaţiului şi poporului căruia îi aparţin.

La toate aceste argumente se mai adaugă faptul că Geografia are o pondere considerabilă la examenul de bacalaureat, precum şi faptul că specializările din domeniul geografiei şi ştiinţei mediului oferite de facultăţile de profil şi nu numai (la Academia de Studii Economice - Bucureşti, în fiecare an, circa jumătate dintre candidaţi aleg Geografia ca disciplină de concurs) sunt extrem de atractive pentru tineri, de la an la an fiind o concurenţă tot mai mare la examenele de admitere.

Având în vedere cele expuse mai sus, credem că este necesar ca Geografia să-şi păstreze poziţia de disciplină şcolară distinctă în Curriculumul Naţional. Trebuie atribuit un statut ferm care să implice Geografia nu doar în evaluarea continuă, ci şi în cea finală a ciclului gimnazial şi a celui liceal. Geografiacontribuie la formarea profilului moral al elevilor, distingându-se prin multiplele sale valenţe formativ - instructive şi educative.

Doamna Daniela Popa şi doamna Aurelia Vasile:

"Un succes de excepţie al inventatorilor români"

Susţinerea domeniului cercetării şi inovării are un rol deosebit în dezvoltarea unei economii puternice şi a unei societăţi avansate. Orice guvern responsabil trebuie să aibă ca principale obiective susţinerea domeniilor de vârf cu potenţial pentru performanţă, sporirea numărului de cercetători cu rezultate ştiinţifice de nivel internaţional, promovarea tinerilor cercetători, organizarea sistemului de cercetare - dezvoltare - inovare în mod funcţional şi integrarea cercetării ştiinţifice în mediul economic şi social. De asemene, este foarte importantă întărirea capacităţii instituţionale şi personale pentru atragerea de fonduri internaţionale, publice şi private, precum şi promovarea performanţelor ştiinţei în rândurile publicului larg.

Din păcate, în anul 2009, bugetul alocat pentru cercetare, încurajarea şi promovarea invenţiilor nu a fost unul pe măsura potenţialului incredibil de care dispune România. Cu toate acestea, rezultatele sunt remarcabile şi, de multe ori, de neimaginat în condiţiile subfinanţării ce caracterizează în prezent domeniul cercetării şi inovării.

De la tribuna Parlamentului României, dorim să evocăm un recent succes repurtat de către inventatorii români. În perioada 9 - 13 septembrie 2009, a avut loc, la Budapesta, expoziţia Genius Europa 2009, sub deviza "Inventator, invenţie, inovare, prosperitate", cu participarea a 21 de state din întreaga lume printre care şi ţara noastră, prin Asociaţia Inventatorilor România.

Reprezentaţii români s-au ales cu un palmares impresionant, fiind clasaţi în topul manifestării prin câştigarea: Cupei Gerome, Cupei Pacificului de Sud, Medaliei IFIA pentru femei, Medaliei IWIS a Poloniei, altor 18 medalii de aur, un premiu în bani la categoria absolvenţilor de facultate, 3 diplome şi 3 medalii pentru alţi tineri absolvenţi de facultate.

Dorim să transmitem felicitări reprezentanţilor români la acest eveniment şi să mulţumim membrilor Asociaţiei Inventatorilor România şi domnului preşedinte dr. Octavian Pleşa pentru contribuţia adusă la prestigiul României pe plan internaţional în domeniul invenţiilor.

Rezultatele de excepţie demonstrează încă o dată talentul şi imensul potenţial uman de care dispune ţara noastră. Este un motiv solid să promovăm şi să susţinem politici guvernamentale care să asigure domeniului cercetării şi inventicii importanţa cuvenită, conştienţi fiind de impactul pe care îl poate avea asupra economiei şi prosperităţii societăţii româneşti în ansamblu.

Domnul Emil Bostan:

"Traian Băsescu a hotărât: tichetele de vacanţă vor fi transformate în tichete de avion"

Aşa cum ne-am obişnuit de 5 ani încoace, preşedintele Traian Băsescu îşi dublează fiecare discurs din Parlament cu o apariţie televizată, de regulă la TVR1 sau B1 TV, şi cu un interviu la Radio România Actualităţi. De ce oare simte nevoia preşedintele să facă acest lucru? Este vorba despre marketing politic, pentru că preşedintele Băsescu vrea ca mesajul său să ajungă la cât mai multă lume. De fapt, la asta se pricepe cel mai bine preşedintele, să vorbească pe placul publicului, să transmită mesaje în funcţie de public, să vândă iluzii românilor, să "împacheteze" în cuvinte frumoase o realitate crudă şi sumbră pentru cei mai mulţi dintre români, pentru că România nu este aşa cum o descrie Traian Băsescu. În cele 35 de pagini, câte a avut discursul său, Traian Băsescu a folosit cuvântul "român" de 165 de ori, ceea ce nu îl face mai român, ci doar mai demagog.

Ceea ce mă bucură însă este faptul că preşedintele, acum pe final de mandat, a recunoscut că, între 2004-2008, România a progresat, a recunoscut că salariile, pensiile, investiţiile străine au crescut, acceptând indirect faptul că toate aceste realizări se datorează guvernului liberal. Toate cele trei discursuri conţin astfel de trimiteri, iar senzaţia pe care mi-a creat-o este că preşedintele de fapt nu avea ce să raporteze şi s-a lăudat cu ce a realizat guvernul liberal.

Aş vrea în continuare să mă opresc asupra interviului de la Radio România Actualităţi în care preşedintele nu s-a putut abţine să nu sară în ajutorul doamnei Udrea. Şi cum nu prea avea cu ce să o ajute, a început o pledoarie demnă de un documentar propagandistic prost, în care ne-a explicat că proiectele Ministerului Turismului pentru promovarea României pe plan internaţional reprezintă un lucru extrem de eficient, că povestea cu drumuri şi servicii de proastă calitate este un clişeu, iar apogeul a fost atins cu declaraţia că "70% din turism se face cu avionul".

Cred că acesta a fost mai mult un mesaj către domnul Berceanu, să se apuce de treabă să construiască cât mai multe aeroporturi, că oricum drumuri şi autostrăzi nu este în stare să facă. Deşi, dacă ar fi să cităm până la capăt din preşedintele Băsescu, de la aeroport turiştii vor fi preluaţi cu autocarul şi "duşi acolo unde este programul", şi cum autocarele nu circulă pe perne de aer, ci în contact cu solul, e nevoie totuşi de infrastructură rutieră. Cred că domnul Berceanu are o problemă, preşedintele Băsescu i-a pus gând rău.

Cu alte cuvinte, bănetul dat de doamna Udrea pe publicitate externă este pe deplin justificat, pentru că avem turişti cu duiumul care ne vizitează ţara, chiar domnul Băsescu i-a întâlnit în această vară, iar faza cu servicii de proastă calitate este un clişeu. Domnule Băsescu, în iulie, anul acesta, la Neptun, când aţi participat alături de doamna Udrea la Consiliul Consultativ al Turismului, aveaţi altă părere despre calitatea serviciilor din turism. Atunci spuneaţi că tarifele nu sunt pe măsura calităţii serviciilor, că personalul nu are calificarea necesară, că "se poate aranja să primeşti un certificat de ospătar", că un turist care merge la Mediterana şi constată servicii de bună calitate la preţuri comparabile cu ale noastre nu se mai întoarce etc. Acum înţeleg sensul afirmaţiei: 70% din turism se face avionul, cu precizarea că se face în sens invers, din România spre alte destinaţii... Mediterana, de exemplu. Şi atunci am lămurit şi problema domnului Berceanu... nu mai are de construit nimic.

Totuşi, dacă preşedintele îşi menţine părerea vis-a-vis de turismul de masă care se face cu avionul în România mi-aş permite să-i vând un pont: mai bine transformă tichetele de vacanţă ale doamnei Udrea în tichete de avion, sau le completează cum doreşte. Aşa ajutăm şi turismul şi transporturile să se dezvolte, iar în câţiva ani nu vom mai avem nevoie de niciunul dintre ministere, cel puţin la ministerul doamnei Udrea vom renunţa în curând, ne-aţi asigurat de asta.... tot la Neptun, dacă nu vă mai aduceţi aminte.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Traian Băsescu a eşuat şi la al treilea mandat"

Aproape de încheierea celui de-al treilea mandat de demnitar, preşedintele Traian Băsescu a ţinut morţiş să dea seama în faţa naţiunii, într-un discurs nu doar monoton şi încâlcit, ci şi mincinos. Singurul câştig al acestui bilanţ prezidenţial este confirmarea faptului că Traian Băsescu face ce ştie cel mai bine: să arunce pisica în ograda oricui nu este din PD-L şi să-şi aroge laurii indiferent de culoarea lor politică.

Traian Băsescu este la al treilea cincinal de non-activitate şi de eşec major. Câte cinci ani a stat domnia sa în fotolii călduţe, fie la ministerul Transporturilor, fie la Primăria Capitalei, iar acum se apropie de final şi contractul pe perioadă determinată de locatar la Cotroceni. Câte cinci ani după care nu a lăsat nimic în urmă, nici autostrăzi, nici ordine în Bucureşti, nici reformele mult promise românilor. Chiar dacă s-a autointitulat reformatorul României, a dat greş în mai toate încercările sale. Ceea ce denotă nu doar lipsa de viziune, dar şi incapacitatea lui Traian Băsescu de a lucra alături de o echipă.

Discursul rostit de preşedinte în faţa Parlamentului validează faptul că Traian Băsescu este într-o plină perioadă electorală şi, chiar dacă ar fi trebuit să-şi ceară scuze pentru toate neîmplinirile mandatului său, a preferat să se laude cu realizările guvernelor din ultima perioadă pe care el însuşi le-a criticat în permanenţă.

Le-a amintit românilor de creşterea economică înregistrată de Guvernul Tăriceanu, uitând cum îl acuza pe fostul premier că a adus corupţia la masă. Traian Băsescu a omis să spună că această "creştere economică excepţională" a determinat România să fie de 3, 4 ori mai îndatorată decât în anul 2004. Şeful statului s-a preamărit şi pe tema introducerii cotei unice care ar fi avut un rol crucial în creşterea prosperităţii economice. Realitatea este însă alta... Prosperitatea economică invocată de Băsescu a crescut numai pentru cei cu venituri foarte mari, ceea ce a determinat creşterea inegalităţii veniturilor obţinute din muncă. Analizele specialiştilor, alţii decât cei de la Cotroceni, arată că 65% dintre români au înregistrat o reducere a standardului de viaţă în urma introducerii cotei unice.

Preşedintele anunţa triumfalist că în perioada mandatului său rata sărăciei absolute a scăzut. Dacă tot deţine adevărul suprem, Traian Băsescu ar trebui să-i amintească şi pe cei 700.000 de copii şi tineri care trăiesc în sărăcie, cu mai puţin de 9 lei pe zi, sau să se refere la cele aproape 2 milioane de familii care nu şi-au permis să menţină o temperatură adecvată în locuinţă anul trecut. Lista minciunilor prezidenţiale ar putea continua, numai dacă amintim de salariile îngheţate ale profesorilor, de situaţia magistraţilor şi, nu în ultimul rând, a agricultorilor.

Ce s-a întâmplat de fapt în ultimii ani ştie şi simte fiecare român. Nivelul de trai nu este superior faţă de 2004. Justiţia este la pământ, iar relaţiile diplomatice ale României au ajuns la cota de avarie. Preşedintele ar fi trebuit să le vorbească alegătorilor despre eşecul reformei justiţiei, de ce nu are întrevederi cu niciun şef de stat cu greutate şi de ce trăim mai prost, deşi am avut creştere economică. După eşecul lamentabil din domeniul justiţiei, cum ar putea arăta şi reforma educaţiei, a sistemului bugetar sau trâmbiţata reformă constituţională?

"Cel mai mare privilegiu pe care îl poţi avea într-o viaţă de om e acela de a fi preşedintele ţării tale. Am onoarea, din 2004, să fiu preşedintele României şi să îmi ajut ţara să progreseze", citea de pe foaie, cu tărie, Traian Băsescu. Dar dacă mandatul său nu a însemnat altceva decât paşi înapoi în toate domeniile importante, de la relaţii externe, consolidare instituţională şi până la nivel de trai, nu ar fi mai onorant pentru actualul preşedinte să-şi asume eşecul şi să lase cârma altcuiva mai priceput şi mai bine intenţionat?

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Problematica avortului în România"

De două decenii, România continuă să se situeze printre ţările cu cea mai înaltă rată a avorturilor din lume. Din datele statistice oficiale se poate aprecia că, deşi a depăşit faza acută din anii 1990-1996, avortul a devenit un fenomen cronic, stabilizându-se între o sută şi două sute de mii de avorturi chirurgicale la cerere, declarate, pe an (datele oficiale ale Ministerului Sănătăţii nu cuprind şi numărul de avorturi din clinicile şi cabinetele particulare, nici avorturile induse medicamentos). Mai semnificativ decât numărul total al avorturilor, de un deceniu, aproape jumătate dintre sarcini sunt întrerupte prin avort, ceea ce arată că avortul a intrat în practica obişnuită de viaţă a românilor. Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale fenomenului avortţionist din ţara noastră îl reprezintă creşterea numărului de avorturi la adolescente. În anul 2008 au fost înregistrate oficial 535 de întreruperi de sarcină la tinere de până la 15 ani.

Progresele mari ale fetologiei şi embriologiei umane din ultimii 30 de ani au transformat existenţa umană în perioada prenatală dintr-o taină cunoscută doar Creatorului (Ps. 138,13-15) într-un capitol tot mai important al medicinii preventive şi terapeutice. Copilul nenăscut este considerat "al doilea pacient", alături de mamă, în orice sarcină, iar embrionului şi fătului i se acordă importanţă sporită în deontologia cercetării pe subiecţi umani şi în textele convenţiilor internaţionale privind drepturile omului, precum Convenţia ONU asupra Drepturilor Copilului sau Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Există reglementări actuale, cum sunt cele ale Consiliului Europei şi ale Asociaţiei Medicale Mondiale, care cer drepturi pentru embrion şi făt ca şi pentru mamă.

De asemenea, faptul că embrionul sau fătul nu e o parte a mamei, ci o fiinţă autonomă, o persoană căreia trebuie să-i fie respectate drepturile, pornind de la cel mai important - dreptul inviolabil la viaţă - este un punct de vedere împărtăşit tot mai mult de comunitatea ştiinţifică din întreaga lume, ai cărei reprezentanţi afirmă că momentul începerii vieţii este momentul fertilizării şi nu cel al naşterii.

Cu toate acestea, legislaţia din România recunoaşte total insuficient caracterul personal şi ca atare inviolabil al vieţii umane înainte de naştere. Noul Cod penal continuă să protejeze viaţa copilului nenăscut doar începând cu 14 săptămâni, iar reglementările specifice ale Ministerului Sănătăţii privind întreruperea de sarcină lasă şi ele nenumărate porţi deschise abuzului dincolo de această limită.

Ministerul Sănătăţii se face vinovat şi pentru faptul că nu a instituţionalizat, cu eficienţă reală, consilierea femeilor înainte şi după avort. Tot prin actuala legislaţie, medicul este pus în situaţia nu de a apăra viaţa, ci de a o distruge, încălcându-şi astfel statutul profesional. El este pus în situaţia de a trata sarcina ca pe o boală a cărei vindecare cere uciderea unui copil şi, în ansamblu, să nu poată aplica principiul medical de bază, conform căruia "în primul rând, nu trebuie să faci rău".

La nivelul percepţiei publice, remarcăm de asemenea o stare de fapt îngrijorătoare şi care discriminează, voit sau nu, nenăscutul. Situaţiei din perioada 1966-1989, când copilul nenăscut era considerat "proprietate a statului", expresie a unei politici de creştere demografică forţată şi adesea lipsită de umanitate, i-a succedat actualul model proavortist al "societăţii democratice", materialistă şi egoistă, în care copilul nenăscut este "proprietatea mamei", fiind complet la discreţia acesteia. Ambele modele, la fel de eronate, ignoră complet statutul de persoană al nenăscutului, primul considerându-l pe copil doar un instrument în construcţia unei societăţi utopice, celălalt, un adevărat duşman, care trebuie eliminat ca o condiţie a atingerii fericirii şi împlinirii personale.

La două decenii de la Revoluţia din 1989, situaţia avortului continuă să fie deosebit de grea, iar consecinţele acestei obişnuinţe nefaste se regăsesc din plin în starea de sănătate, economică şi demografică tot mai dificile ale României.

Mentalitatea proavortistă instalată în România constituie şi unul din principalele motive pentru degradarea climatului moral şi social care afectează tot mai virulent viaţa de familie şi care pune în pericol însăşi fiinţa neamului românesc.

Aceste realităţi triste ne obligă pe noi, ca legiuitori, cetăţeni şi părinţi, să ieşim din starea de indiferenţă şi să propunem soluţii urgente pentru reducerea reală a numărului de avorturi, pentru încurajarea natalităţii şi a familiei în general.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Declaraţie politică: "Guvernul care nu respectă diversitatea de opinii şi, mai ales, pe cei care sunt de altă culoare politică"

Un Guvern normal trebuie să muncească pentru toţi cetăţenii nu numai pentru cei care poate l-au votat, ce-i drept indirect, prin parlamentarii care constituie o majoritate capabilă să învestească un executiv.

Indiferent din ce partid politic face parte un primar sau un preşedinte de consiliu judeţean, acesta este alesul comunităţii respective şi reprezintă alegerile oamenilor.

Aşa ar fi normal, aşa se întâmplă în ţări normale în care principiile democratice chiar există, aşa procedează guverne care îşi respectă cetăţenii, indiferent ce preferinţe politice au aceştia.

În acest an, 2009, guvernul PDL-PSD a exersat nesimţirea, abuzul faţă de aleşii locali care sunt de altă opţiune politică, aceştia neprimind nicio finanţare pentru proiectele şi programele comunităţilor în care oamenii îşi permiseseră să voteze cu PNL.

Şi pentru că nu era suficient să-i pedepsească pe cetăţeni, reprezentanţii puterii guvernamentale împreună cu politrucii locali au trecut la ameninţarea şi şantajarea primarilor ca să îi convingă să treacă la PD-L sau la PSD.

Evident că presiunile cele mai mari sunt de la PD-L, care se crede deţinătorul absolut al adevărului, şeful trezoreriei statului, stăpânul care dă amărâţilor câte ceva din firimiturile de la masa puterii.

După cum toată lumea a observat, anul acesta de criză economică a fost şi mai rău pentru cei care n-au făcut compromisuri, pentru cei care cred în alte valori, în cinste şi onoare.

Din păcate, spitalul cel nou pe care trebuia să-l construim nu este pe placul coaliţiei PD-L - PSD şi trebuie să aşteptăm ca aceşti impostori să plece ca să putem spera că normalitatea se va întoarce în viaţa oraşului Călăraşi şi o investiţie necesară să înceapă să fie finanţată.

În acest sens, împreună cu primarul oraşului, vom bate din uşă în uşă, de la poartă la poartă, până se va auzi că la Călăraşi există un teren alocat de primărie, că s-au eliberat autorizaţii pentru începerea construcţiei, că există o Hotărâre de Guvern de aprobare a investiţiei, că există un contract negociat care mai trebuie doar semnat şi, dacă se va vrea, construcţia Spitalului Judeţean de Urgenţă poate începe imediat.

Vom începe să vorbim din ce în ce mai des, iar dacă va fi nevoie vom umbla din casă în casă să strângem semnături de la cetăţeni pentru susţinerea proiectului.

Autostrada Soarelui, dezvoltarea activităţii fluviale, a vieţii economice şi sociale, a realizării de către autorităţile locale a unor construcţii pentru atragerea de medici, sunt argumente care impun reluarea necesităţii construcţiei noului Spital de Urgenţă.

Sper că un deputat şi un primar, amândoi aleşi de locuitorii municipiului Călăraşi, vor reuşi să mobilizeze cetăţenii şi să realizeze unul din cele mai importante proiecte pentru călărăşeni.

Domnul Relu Fenechiu:

"Traian Băsescu îşi asumă realizările guvernului liberal"

Aflat în continuă campanie electorală de mai bine de patru ani, actualul preşedinte al României face eforturi deosebite, doar, doar o convinge electoratul să-i mai acorde un mandat. Nu comentez modalităţile prin care şeful statului încearcă să momească electoratul, participând la nunţi, la reuniuni ale romilor (chiar alături de interlopi cu patalama), la chermeze populare - unele chiar fără tradiţie, organizate special pentru "marele invitat" - la zile ale diferitelor localităţi etc.

În schimb, nu pot să trec cu vederea o declaraţie dată duminică de Traian Băsescu la redeschiderea Teatrului Savoy. "Românii au trăit în mandatul meu mai bine decât în altele", aşa sună ultima declaraţie cu iz electoral făcută în public de şeful statului. Evident, Traian Băsescu caută argumente pentru a-şi cauţiona sloganul din 2004 "Să trăiţi bine!".

Totuşi, folosindu-se o realitate palpabilă până în anul 2008, şi anume o îmbunătăţire a nivelului de trai, Traian Băsescu încearcă să acrediteze ideea - şi cred că va fi aceasta una din "cărţile" pe care le va utiliza până în ziua alegerilor - că el ar fi la originea acestei situaţii. De altfel, şi discursul rostit pe 15 septembrie în Parlament a fost în acelaşi sens, când şi-a trecut în cont realizările altora.

Preşedintele României uită, sau mai precis se face că uită că nu are nicio contribuţie la creşterea nivelului de trai înregistrată în anii 2007 şi 2008. Preşedintele României se împăunează cu realizările Cabinetului Tăriceanu II, cu realizările economice gândite de PNL. Preşedintele României nu a avut nicio contribuţie la reuşitele guvernării liberale. Din contră, Traian Băsescu a încercat în permanenţă să pună beţe în roate guvernării liberale, a atacat în permanenţă premierul, i-a atacat în permanenţă pe unii miniştri. În anul electoral 2008, Traian Băsescu nu a scos în evidenţă nici una din reuşitele guvernării liberale. A descoperit acum, cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale, că au existat realizări, că a crescut nivelul de trai, dar le pune pe seama mandatului domniei sale. Chiar dacă în mod normal, în actul de guvernare există unele situaţii în care colaborarea instituţională guvern - preşedinte să conducă la un rezultat pozitiv, în perioada 2007-2008 guvernul liberal nu a beneficiat de vreun sprijin prezidenţial. Din contră, promulgarea unor legi pe care guvernul le-a considerat ca fiind total inoportune din punct de vedere economic, reprezintă doar una din faţetele modului în care Traian Băsescu a înţeles să "colaboreze" cu Executivul.

Dacă ar fi corect, Traian Băsescu şi-ar asuma erorile de guvernare din 2009, pentru că toată lumea ştie, că şeful statului a fost acela care a condus şi conduce din umbră actualul guvern Boc.

Traian Băsescu uită, când se adresează românilor, să spună că în aceste ultime luni s-au înregistrat premiere nedorite în România: jafuri armate asupra băncilor, jafuri armate împotriva maşinilor care transportă valori şi, din păcate, premiera zilei de ieri, un posibil sabotaj criminal la CFR. Toate aceste evenimente - cred că scăderea nivelului de trai, a creşterii şomajului, nici nu mai trebuie evidenţiate, pentru că sunt vizibile cu ochiul liber - s-au petrecut tot în timpul mandatului Băsescu şi, repet, exact în perioada în care şeful statului chiar s-a implicat în activitatea Executivului. Dar despre acestea, domnul Traian Băsescu nu suflă nici un cuvânt. Pentru că în mandatul domniei sale se trăieşte mai bine decât în altele.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Tema: "Asumaţi-vă răspunderea, domnule prim-ministru!"

Cu multe luni în urmă, atrăgeam atenţia asupra efectelor incontrolabile, pe termen mediu şi lung, ale deciziilor politice ale actualului guvern în ceea ce priveşte impozitarea microîntreprinderilor.

Nu este nevoie să amintesc, acum, câte imm-uri şi-au închis porţile, câţi oameni au fost trimişi în şomaj din această cauză, câte firme au intrat în insolvabilitate şi nici cât de prost se simt şi cele care au rezistat, cu stoicism, până acum, când, la nici două zile după data scadentă a impozitelor, se trezesc cu somaţii de blocare a conturilor, ori chiar cu angajaţii fiscului, puşi pe dat amenzi usturătoare.

Mediul de afaceri a fost grav afectat. Principiile economiei de piaţă mai "trăiesc" doar în manualele de economie. la noi sunt mutilate, în fiecare zi, chiar de către stat, prin licitaţii trucate, preţuri umflate şi birocraţie excesivă.

Ne prefacem că facem economie, că reducem cheltuielile, că facem descentralizare.

Ne prefacem că avem dialog social, că facem protecţie socială, că ne respectăm dascălii, magistraţii, bătrânii, că veghem la sănătatea oamenilor.

Realitatea este cu totul alta.

De pildă, în Prahova, unul dintre judeţele puternice ale României, nu mai sunt bani pentru analize gratuite şi pentru multe altele, dar vă dau acest exemplu pentru că sunt membru al Comisiei pentru sănătate şi acest aspect mă preocupă în mod deosebit.

Cu alte cuvinte, persoanele care, potrivit legii, puteau beneficia de analize gratuite, acum trebuie să şi le plătească, pentru că fondurile alocate acestora pentru luna septembrie de către Casa de Asigurări de Sănătate s-au epuizat, iar cele alocate pentru lunile următoare au fost reduse cu 60%.

Da. Prin micşorarea numărului de contribuabili şi CAS a rămas cu vistieria goală. Forfetarul Guvernului Boc face, iată, victime colaterale. Iar diferenţa dintre guvernarea Tăriceanu, când oamenii erau programaţi, invitaţi, rugaţi să îşi facă analize gratuite pentru evaluarea stării de sănătate, şi guvernarea actuală, când tot mai puţini români au salarii, dar tot mai mulţi sunt nevoiţi să îşi plătească analizele, este incontestabilă!

Acestea fiind spuse, în final, un mesaj pentru domnul Emil Boc:

Domnule prim-ministru, iată pentru ce trebuie să vă asumaţi răspunderea, nu pentru pachete de legi prin care călcaţi în picioare atribuţiile constituţionale ale forului legislativ al României, ci pentru dezastrul spre care împingeţi, în fiecare zi, cu fiecare decizie pe care o luaţi, această ţară.

Să vă fie conştiinţa uşoară!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Parlamentul, o anexă scoasă pe tuşa democraţiei de guvernul Boc"

Sub imperiul urgenţei electorale de realizare pe ultima sută de metri a unui punctaj consistent doar din punct de vedere cantitativ, din păcate, necesar pentru candidatura domnului Băsescu la un nou mandat în fruntea ţării, am asistat săptămâna trecută la utilizarea de către premierul Boc a aceluiaşi mod neconstituţional de abordare a Constituţiei.

Domnul Boc, ca şi mentorul său de la Cotroceni, încalcă Legea fundamentală în numele hei-rupismului aşa-zis reformator, clamat ca absolut necesar şi de o urgenţă maximă, exact înainte de alegerile prezidenţiale.

Prin asumarea în faţa Parlamentului a unui pachet amalgamat de legi stufoase, incoerente şi goale de conţinut în ceea ce priveşte reforma reală în domeniile avute în vedere, salarizare, educaţie, administraţie, premierul ne demonstrează că specializarea sa în drept constituţional nu are nicio legătură cu Constituţia în vigoare a României.

Acesta nu face altceva decât să-şi însuşească întocmai practicile perpetuate de preşedintele Băsescu pe toată perioada celor 5 ani de mandat prezidenţial - interpretarea Constituţiei după bunul-plac şi încălcarea acesteia în mod flagrant, de fiecare dată când câştigarea bătăliilor de orice fel nu-i dau altă posibilitate de alegere a armelor.

Art.114 alin.(1) din Constituţie stipulează fără echivoc faptul că: "Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege".

Deci, unde este dreptatea domnului Boc în ceea ce priveşte posibilitatea de a-şi angaja în acelaşi timp răspunderea guvernamentală, în aceeaşi zi, pentru trei pachete de legi foarte importante şi, mai ales, intens contestate de toate categoriile socio-profesionale?

Dacă domnul Boc a ajuns, ca şi şeful său, să interpreteze Constituţia în funcţie de oscilaţia apetitului său pentru puterea legislativă nelimitată, gramatica limbii române nu cred că lasă loc interpretării fanteziste: "unui", "unei" = articole nehotărâte, număr singular, în niciun caz, plural, aşa cum vrea premierul să ne oblige să credem!

Înţelegem deci, prin acest demers guvernamental, că Parlamentul nu mai poate fi "organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", aşa cum este stipulat în art.61 alin.(1) din Constituţie, pentru că un premier, reprezentant al unei coaliţii de peste 70%, nu vrea să respecte nici Legea fundamentală, nici esenţa democraţiei şi nici nu poate înţelege necesitatea unei dezbateri publice şi parlamentare, a realizării şi adoptării unor legi bine făcute şi puse apoi în vigoare în beneficiul celor pe care-i vizează.

Considerăm că politica electoralistă a domnului Boc, premier de esenţă portocalie, mai nou culoarea demagogiei şi a dispreţului, este mai presus de interesele cetăţenilor, mai presus de Constituţie şi de respectarea unor drepturi câştigate acum 20 de ani: libertate şi democraţie.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică: "Promovăm turismul sau facem un aranjament cu iz electoral?"

Ministrul Turismului, Elena Udrea, deţine, de departe, supremaţia în topul celor mai mari cheltuieli pe publicitate din banii de la buget. Udrea are la dispoziţie 3,7 milioane de euro, fiind singura care a primit o asemenea sumă de la buget.

Ministerul condus de doamna Udrea a alocat cei mai muţi bani de la bugetul de stat pentru publicitate, respectiv 3,7 milioane de euro pentru promovarea turismului în 2009. Din această sumă a cheltuit până acum 10,7 milioane de lei prin intermediul a opt contracte, toate prin negociere directă, prin publicarea unui singur anunţ de participare, pentru doar două dintre acestea. Celelalte ministere fie au primit sume mici de la bugetul de stat, fie au fost sărite la socoteală. Banii pentru promovarea României ca destinaţie turistică în ţară şi în străinătate sunt alocaţi pentru servicii de publicitate outdoor pe piaţa internă şi internaţională, servicii de publicitate pe piaţa internă şi pe cea internaţională.

Pentru o asemenea sumă, de 3,7 milioane de euro, argumentele de acordare a contractelor, mai ales prin negociere directă, ar trebui să fie extrem de solide. Argumentele Elenei Udrea pentru contractele încredinţate fără publicarea unui anunţ de participare ar fi, pe de o parte, acelea că nu există un alt operator economic căruia să-i fie oferit contractul, şi apariţia unei situaţii de urgenţă, care a impus negocierea doar cu un singur agent economic.

În cazul contractelor acordate prin publicarea unui anunţ de participare, motivul invocat a fost acela că serviciile achiziţionate sunt de aşa natură încât caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu precizia pe care o impune atribuirea unui contract de achiziţie publică prin aplicarea licitaţiei deschise sau restrânse.

Cei mai mulţi bani i-a alocat Elena Udrea contractului cu SC Eurosport SA pentru campania "Romania the Land of choice", derulată în perioada 7 august - 31 decembrie 2009, dar tot mai are de unde scoate. Până la sfârşitul lui 2009, Ministerul Turismului mai are 4,8 milioane de lei pentru publicitate, bani destinaţi pentru promovarea campaniei "Turist în România". Contractul este estimat la 3,9 milioane de lei şi se află în curs de atribuire, prin licitaţie deschisă de data aceasta.

În legătură cu acest contract, directorul unei bănci a precizat că având în vedere cota de piaţă a băncii, nu este neobişnuit ca o parte din clienţi să fie persoane publice, iar o cerere de reeşalonare nu este ceva neobişnuit, în condiţiile în care această bancă face mii de asemenea reeşalonări pe an.

Contractul încheiat de MT cu Figaro Media pentru publicarea suplimentului cultural "Figaroscope" dedicat României ridică şi el multe semne de întrebare. Cotidianul francez Le Figaro a câştigat, la 3 noiembrie 2008, 30.000 de euro de la Institutul Cultural Român (ICR), prin programul de finanţare Publishing Romania, derulat de Centrul Naţional al Cărţii pentru publicarea, în 2009, a unui supliment cultural "Figaroscope" dedicat României. Ministerul Turismului a intrat şi el în joc, încheind la 10 iunie un contract de 15.000 de euro cu Figaro Media pentru apariţia aceluiaşi supliment dedicat României. Supliment care a apărut deja la 17 iunie sub titlul "Bucureşti şi alte minuni româneşti". Cele 12 pagini color au avut menirea de a orienta vizitatorul spre cele mai frumoase locuri din România, respectiv capitala ţării - Bucureşti, Sinaia şi cetăţile din Transilvania. Cea de-a 12 pagină este dedicată unei reclame la o marcă de maşini ce nu are nici în clin, nici în mânecă cu România - alţi bani pentru Le Figaro deci. Bravo lor! Problema este însă alta. În contractul publicat pe site-ul Ministerului Turismului nu se precizează care este tirajul respectivului supliment. Adrian Radu, şef de birou la Oficiul de Turism al României la Paris, a declarat că tirajul a fost de 199.000 de exemplare, "plus câteva zeci de mii de exemplare date oficiului şi Institutului Cultural Român". Oficiul de Turism de la Paris a primit maximum 10.000 de exemplare suplimentare, a spus el. Această declaraţie este în contradicţie cu afirmaţiile făcute de reprezentanţii Institutului Cultural Român. ICR a vehiculat un tiraj de 350.000 de exemplare. Magda Cârneci, directorul ICR de la Paris, a declarat că ICR Paris a primit 5.000 de exemplare suplimentare din "Figaroscope". "Probabil şi Oficiul de Turism a primit tot 5.000 de exemplare şi cred că tot atâtea au fost trimise în ţară", a spus Magda Cârneci.

Doamnă ministru, poate România este "The Land of Choice", dar nu toţi suntem turişti în România!

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţie politică intitulată "Învăţământul în centrul disputelor politice."

A început un nou an şcolar şi, odată cu el, numeroasele probleme legate de funcţionarea sistemului de învăţământ.

Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns dificultăţile materiale şi administrative cu care se confruntă şcolile, disputele dintre politicieni riscă să discrediteze şi mai mult domeniul educaţiei.

Protestele cadrelor didactice se referă, în primul rând, la diminuarea retribuţiei, prin anularea sporurilor ce li se cuveneau, astfel încât greva generală din 5 octombrie devine o certitudine.

După ce au fost asumate legile educaţiei, politicienii nu prididesc să-şi aducă acuze reciproce. În timp ce ministrul Andronescu susţine că recentul Ordin din 16 septembrie 2009 (nr. 5139) a fost greşit interpretat şi că se încearcă stoparea politizării învăţământului, reprezentanţii PD-L consideră că întreaga structură de conducere şcolară este pusă în slujba PSD.

În acest context, premierul Boc a invocat Protocolul Coaliţiei, care îi dă dreptul să demită miniştrii fără acceptul partidelor, declarând că nu poate accepta ca un minister "să se situeze în afara programului de guvernare şi a legilor adoptate prin angajarea răspunderii". În consecinţă - spunea premierul, "pe Andronescu o aşteaptă remanierea în aceeaşi zi în care ordinul va fi pus în aplicare."

Zilele următoare vor clarifica, poate, nişte soluţii pentru ieşirea din aceste controverse care fac rău imaginii şcolii. Ar fi de dorit ca toţi cei implicaţi în buna funcţionare a sistemului de învăţământ să lase deoparte orgoliile politice şi să se ocupe efectiv de conţinutul propriu-zis al activităţii din şcoli. Şi asta până când răbdarea părinţilor, a cadrelor didactice şi a elevilor nu va ajunge la capăt.

Domnul George Ionescu:

"21 septembrie 2009 - Ziua Internaţională a Păcii"

În 1981, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a hotărât ca a treia marţi din luna septembrie să fie declarată oficial ca Ziua Internaţională a Păcii şi să fie dedicată comemorării şi întăririi idealului de pace atât în interiorul frontierelor, cât şi între toate ţările şi popoarele.

În 2001, Adunarea Generală a ONU a adoptat o nouă rezoluţie, declarând ziua de 21 septembrie a fiecărui an ca Ziua Internaţională a Păcii, zi dedicată comemorării şi întăririi idealului de pace în şi între toate ţările şi popoarele, militându-se totodată pentru încetarea focului şi aviolenţelor.

Ziua Internaţională a Păcii este folosită pentru a observa şi conştientiza situaţia globală a relaţiilor care se creează între diferite comunităţi şi felul în care sunt afectate reciproc de propriile acţiuni, dialogul pentru dezvoltarea unei viziuni comune a cât mai multor naţiuni şi popoare, pentru ceea ce reprezintă o lume paşnică, în care dreptatea şi demnitatea umană sunt admise ca fundamentale pentru un trai decent.

Rezoluţia Adunării Generale a ONU invită toate statele membre, organizaţiile sistemului ONU, organizaţiile nonguvernamentale şi cetăţenii să comemoreze Ziua Internaţională a Păcii, participând la educaţia şi conştientizarea publicului, pentru instaurarea unei încetări globale a focului.

Ziua Internaţională a Păcii este ziua de încetare a focului şi ziua nonviolenţei, o invitaţie către toate naţiunile şi popoarele să onoreze o întrerupere a ostilităţilor pentru toată durata acestei zile.

Comunităţi, grupuri, indivizi, instituţii şi organizaţii de peste tot pe glob iau atitudine, în perioada şi în ziua de 21 septembrie, folosindu-se de Ziua Internaţională a Păcii pentru a-şi spune părerea, prin evenimente pe cât de diferite, pe atât de numeroase: se organizează marşuri, expoziţii, concerte, simpozioane, conferinţe, petreceri, proiecţii de filme, plantări de copaci. De asemenea, sunt scrise scrisori pentru pace, aprinse lumânări şi este împărtăşită viziunea cu privire la ceea ce înseamnă o lume mai paşnică şi mai sustenabilă.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Sănătatea Naţiunii"

Săptămâna trecută, de la această tribună, în Parlamentul României a fost făcut bilanţul epocii Băsescu, camuflat sub un aşa-zis mesaj al Preşedintelui României adresat Parlamentului, cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Doar că, pe măsură ce discursul preşedintelui avansa, am constatat că naţiunea nu prea are probleme, nici politice şi nici de altă natură, ci doar realizări şi iar realizări, în ceea ce părea a fi cel mai bun cincinal al acestui popor.

Ca de fiecare dată în asemenea situaţii, unele subiecte sunt prea importante pentru a nu fi atinse, iar mesajul Preşedintelui României nu putea face excepţie de la regulă. Printre subiectele importante, sănătatea! Am aflat astfel despre implicarea preşedintelui în sectorul de sănătate, care este prioritar pentru români, despre activitatea Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii publice din România, despre numărul mare de spitale intrate în procese de modernizare, despre creşterea alocărilor financiare pentru sănătate şi despre necesitatea majorării salariilor din sectorul sanitar. Realizări şi iar realizări.

Sigur că o parte din spitale au intrat în procese de modernizare în timpul guvernării liberale, sigur că Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, iniţiat de domnul Nicolăescu, ministrul liberal al sănătăţii, a avut rezultate, dar parcă într-un discurs despre "problemele naţiunii" am fi aşteptat să auzim şi altfel de date.

Mi-ar fi plăcut să aud de la Preşedintele României care este soluţia prezidenţială pentru acoperirea deficitului de peste 40.000 de medici din sistemul de sănătate românesc. Conform datelor Colegiului Medicilor, România se situează la jumătate din media Europei occidentale în ceea ce priveşte numărul de medici pe cap de locuitor, în România, un medic trebuind să acorde, statistic, asistenţă medicală unui număr de aproape 500 de bolnavi, şi mie personal asta mi se pare o problemă a naţiunii.

Mi-ar fi plăcut să aud care este soluţia prezidenţială, dincolo de afirmaţia populistă privind necesitatea majorării salariilor din sectorul sanitar, pentru creşterea salariului unui medic rezident, de la aproximativ 300 de euro, cât câştiga acesta în România la sfârşitul anului 2008, la aproximativ 1500 de euro, cât câştigă un medic cu aceeaşi experienţă în ţările europene. Cum va putea fi convins un medic cu experienţă să profeseze într-un spital din România pentru un salariu de aproximativ 1000 de euro, când spitale din vest le oferă medicilor români salarii de peste 4000 de euro pentru a profesa în străinătate. Iată o altă "problemă a naţiunii".

Dacă Preşedintele României s-a adresat Parlamentului pentru problemele naţiunii aş fi vrut să aud care sunt soluţiile pentru spitalele supra-aglomerate, pentru lipsa de medicamente din spitale, pentru miile de bolnavi care trebuie să-şi caute sănătatea la spitale din capitală ori din centrele universitare pentru că sistemul de sănătate nu le poate asigura serviciile de care aceştia au nevoie pe plan local.

Aş fi vrut să aud cum problema salariilor din sectorul sanitar a fost rezolvată prin asumarea răspunderii Guvernului Boc pentru Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cum ministrul Pogea a găsit resursele bugetare necesare finalizării lucrărilor de modernizare a spitalelor demarate de Guvernul Tăriceanu sau cum ministrul Bazac a deblocat plăţile către furnizorii de medicamente.

Cum nimic din toate aceste lucruri nu au fost rostite de la această tribună, vă doresc tuturor să fiţi sănătoşi, pentru că altfel veţi descoperi câte probleme are naţiunea.

Doamna Maria Stavrositu:

Declaraţie politică intitulată "Salarizarea femeilor pe timp de criză provoacă îngrijorare la nivelul APCE!

Comisia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) a organizat în data de 8 septembrie, la Paris, o şedinţă ordinară la care am luat parte în calitate de membru al delegaţiei României, dar şi de parlamentar de referinţă pentru România.

Pe ordinea de zi a lucrărilor Comisiei APCE s-au aflat mai multe subiecte de interes european, regional şi naţional, însă ceea ce a atras atenţia, raportat la realitatea socio-economică şi politică din prezent, a fost subiectul salarizării femeilor în perioada crizei economice. În fapt, s-a pus problema apariţiei unor discriminări între femei şi bărbaţi la capitolul salarizare, atât în mediul public, dar mai ales în cel privat, după ce societăţile de stat sau cele cu capital privat au început să resimtă efectele crizei economice globale.

Potrivit raportorilor APCE, majoritatea democraţiilor europene protejează principiul dreptului la salarizare, astfel încât persoanele de sex feminin să nu fie discriminate, indiferent de contextul economic. Cu toate acestea, după apariţia crizei economico-financiare, în unele ţări din Europa acest drept este încălcat, iar femeile sunt dezavantajate, prin faptul că primesc un salariu mai mic decât bărbaţii, deşi sunt încadrate pe acelaşi post şi practic fac aceeaşi muncă. Mai mult decât atât, această încălcare flagrantă a dreptului femeii este ţinută sub tăcere de angajatori şi în unele cazuri chiar şi de către autorităţile locale sau regionale competente.

În cadrul dezbaterilor pe această temă, membrii Comisiei de egalitate de şanse din APCE au convenit ca forul european să atragă atenţia, în mod public, asupra necesităţii încadrării corecte în muncă a femeilor, astfel încât condiţiile de salarizare să fie asemănătoare celor ale bărbaţilor, în cazul aceluiaşi gen de activităţi profesionale.

Ştim cu toţii că aceasta este o problemă reală şi la nivelul societăţii româneşti, unde există tot mai mulţi angajatori care ori refuză să primească femei, ori le plătesc mult mai slab decât pe bărbaţi, sub diverse motive, de la efortul fizic până la orele de program. Consider că nivelul de democratizare a instituţiilor româneşti şi a societăţii per ansamblu ar trebui să permită depăşirea unor asemenea bariere comportamentale, mai ales că ţara noastră s-a angajat să respecte prevederile clare ale Uniunii Europene, care stipulează fără echivoc dreptul femeilor de a primi salarii egale cu bărbaţii pentru aceleaşi posturi, pregătire profesională sau volum de muncă.

Printre alte subiecte aflate pe ordinea de zi a Comisiei forului european s-a mai aflat cel privind impactul sistemelor electorale asupra reprezentării femeilor în politică. Pe scurt, este vorba despre discriminările la care sunt supuse femeile în unele ţări europene, unde au dificultăţi mari în accesul în prim-planul vieţii politice, din cauza imperfecţiunilor sistemele electorale. Ştim bine că şi în ţara noastră au existat şi încă mai există asemenea probleme, însă este de apreciat faptul că unele partide parlamentare fac eforturi pentru a garanta un acces cât mai larg al femeilor la spaţiul public.

În aceeaşi întrunire APCE de la Paris, parlamentarii germani au vorbit despre acordarea de suport, asistenţă şi protecţie pentru victimele violului, inclusiv violul maternal. În acest caz, a fost adusă în discuţie necesitatea unor reglementări suplimentare, întrucât legislaţia actuală este nereformată, mai ales în ceea ce priveşte protejarea identităţii victimei chiar şi în faţa justiţiei.

La şedinţa Comisiei de egalitate de şanse am mai discutat despre contribuţia parlamentarilor la activităţile de combatere a traficului de fiinţe umane, implicarea femeilor în soluţionarea unor conflicte sau a unor focare de conflict de pe teritoriul continentului european, precum şi despre eliminarea stereotipurilor sexiste din media. În legătură cu acest din urmă subiect, una dintre cele mai vehemente poziţii a fost a reprezentantului Portugaliei, care a spus ca abordarea trebuie să se facă şi din perspectivă calitativă, nu doar cantitativă. Cu alte cuvinte, trebuie analizat şi modul în care sunt prezentate femeile în media, nu doar numărul materialelor de presă în care acestea apar.

Nu în ultimul rând, membrii Comisiei au stabilit să se redacteze o Convenţie APCE pe tema combaterii violenţei domestice, ca măsură de implementare a rezoluţiei adoptate recent pe acest subiect de către reprezentanţii organismului APCE.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

În atenţiaministrului educaţiei şi cercetării - Ecaterina Andronescu.

Doresc să vă aduc în atenţie starea de subfinanţare în care se găseşte învăţământul braşovean. Există numeroase şcoli care funcţionează fără autorizaţie sanitară, pentru că unităţile de învăţământ nu sunt conectate la reţeaua de apă şi canal. Ba, mai mult, sunt numeroase şcoli care trebuie modernizate, consolidate şi reabilitate termic. Vă reamintesc că în perioada guvernării Tăriceanu, un prim pas spre modernizarea şi reabilitarea unităţilor de învăţământ a fost făcut. Braşovul a primit de la ministerul educaţiei cea mai mare sumă pe care a avut-o vreodată la capitolul investiţii în învăţământ. Este vorba de aproximativ 1200 miliarde de lei vechi, bani care au fost distribuiţi tuturor şcolilor din judeţ, fără a se ţine cont de apartenenţa politică a primarilor. Or, acum asistăm la repartiţii bugetare în funcţie de criterii politice.

Dacă ne uităm pe hotărârea de guvern emisă în luna iunie, referitoare la finanţarea din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării a unor cheltuieli pentru unităţile de învăţământ, Braşovul este pe undeva la coada judeţelor. Judeţul pe care eu îl reprezint primeşte undeva la 20 de miliarde de lei vechi pentru reabilitări şi modernizări de unităţi de învăţământ în 2009. Faceţi o comparaţie cu banii alocaţi de guvernul Tăriceanu pentru şcoli! Nu mai vorbesc de faptul că de această sumă, în 2009 vor beneficia aproape exclusiv localităţile care sunt conduse de primari membri ai partidelor aflate la guvernare PD-L şi PSD. De când, doamna ministru, elevii au culoare politică? Vă solicit respectuos să analizaţi situaţia de la Braşov şi să alocaţi banii exact acolo unde este nevoie. Vă dau câteva exemple numai din Colegiul meu, Rupea-Feldioara-Codlea, unde fără o finanţare adecvată, copiii riscă să nu mai aibă unde învăţa: Caţa, Ungra, Apaţa şi exemplele ar putea continua.

Vă pot pune la dispoziţie şi amendamentele pe care le-am făcut la dezbaterea bugetului pe 2009, referitoare la finanţarea unităţilor de învăţământ braşovene, amendamente bineînţeles respinse de colegii mei majoritari, PSD ŞI PD-L.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Declaraţie politică intitulată "Învăţământul gratuit este pe bani".

În ultimii douăzeci de ani, situaţia şcolii româneşti s-a degradat încontinuu, încercările succesive de reformare întrecându-se în insuccese şi chiar în modificarea tragică a destinelor copiilor noştri.

Când spun asta, nu mă refer doar la situaţia clădirilor şcolare şi preşcolare, în cele mai multe cazuri insalubre, fără spaţii igienico-sanitare sau dotări corespunzătoare desfăşurării procesului instructiv-educativ. Nu mă refer nici la modificările aproape anuale ale organizării învăţământului preuniversitar, care au dezorientat deopotrivă cadre didactice, părinţi şi copii.

O problemă poate şi mai gravă decât infrastructura şcolară este legată de proasta salarizare a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar. Salariile mizere au avut consecinţe dezastruoase asupra capitalului uman specializat şi cu experienţă din educaţie, care a migrat masiv spre alte sectoare de activitate. Ne aflăm, astfel, în situaţia în care deficitul de cadre didactice specializate este în creştere, iar salariile nestimulative nu vor repara nicidecum această problemă.

Grav este că, din cauza acestei proaste salarizări, în şcoala românească şi-au făcut locul, constant, obiceiuri proaste, la care niciun ministru sau inspector şcolar din ultimii douăzeci de ani nu a găsit răspunsul adecvat. Astfel, sub diverse pretexte, orice elev care trece astăzi pragul şcolii, încă din prima zi este nevoit să contribuie pecuniar la diferite fonduri, unele cu tradiţie: fondul clasei, fondul şcolii, altele constituite ad-hoc, potrivit ideilor profesorilor sau directorilor. Şi, parcă sfidând şi criza sau orice logică firească, cu fiecare an aceste sume cresc considerabil. Dacă mai adăugăm la aceste rele obiceiuri pretenţiile şcolii privind costumaţia obligatorie a elevului, cadourile pentru aniversarea onomasticilor succesive ale cadrelor didactice, cadourile de Paşti şi de Crăciun, de 1 şi 8 martie, şi Dumnezeu ştie câte motive nu se mai găsesc pentru a solicita părinţilor bani, nu putem spune că învăţământul românesc obligatoriu nu e gratuit. Ci, dimpotrivă, costă enorm!

Poate că mulţi dintre părinţi, ale căror venituri trec peste medie, ar mai trece cu vederea aceste contribuţii în schimbul unui act educativ de calitate. Însă proastele obiceiuri nu se termină aici. Prezenţa la şcoală a devenit mai degrabă un proces de socializare pentru elevi, şi mai puţin un proces instructiv-educativ. Cine doreşte şi educaţie va trebui din nou să umble la buzunar şi să apeleze la meditaţiile particulare, extrem de costisitoare, cu aceiaşi profesori care ar trebui să-şi facă treaba de la catedră.

Aşadar, cine pronunţă astăzi principiul constituţional "învăţământul obligatoriu este gratuit" fie este în totală necunoştinţă de cauză, fie rău-voitor. În aceste condiţii, stimaţi colegi, să nu ne mai întrebăm: de ce abandonul şcolar este în creştere, de ce profesia de dascăl nu mai beneficiază de aprecierea societăţii româneşti, de ce copiii din păturile sociale sărace sau din mediul rural nu ajung niciodată să absolve o facultate, de ce şcoala românească nu mai produce valoare.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică intitulată "Cine scapă ţara de criză"

Tema crizei financiare şi economice nu este nicicum una nouă, ci mai degrabă una care poate fi considerată de unii ca fiind un subterfugiu al politicienilor sau chiar o confruntare cu o problemă reală.

Ambele variante sunt adevărate şi pot fi tratate separat, mai ales că politicul şi economicul sunt indispensabile unul altuia, iar ceea ce rezultă din cadrul politic se răsfrânge asupra situaţiei economice, dar şi invers putem spune că este la fel de adevărat.

Cine suferă de această criză?

Cine determină politicul din ţara noastră şi cine poate influenţa viaţa economică?

Orice spun politicienii intră în derizoriu şi cred că înfruntarea pentru viitoarele alegeri prezidenţiale va răspunde tuturor întrebărilor, pentru că influenţa şi aşteptările sunt la fel de mari.

Poate mai mari ca oricând.

Ce vom face noi?

Desigur că vom aştepta, dar desigur că vom şi vota.

De data aceasta vom vota un preşedinte care va putea face faţă tuturor acestor provocări la care este supusă România.

Preşedintele va trebui să ne reprezinte în ţară, în situaţie de criză, dar şi în străinătate.

Preşedintele trebuie să convingă partenerii noştri europeni că România a progresat.

Preşedintele trebuie să fie cel puţin orientat la noile schimbări din ţara noastră, pentru a nu afecta viaţa populaţiei, pentru ca cetăţenii să nu mai plece în străinătate, ci să vină din străinătate înapoi în România.

Preşedintele trebuie să fie în egală măsură simpatic atât românilor, cât şi partenerilor noştri din lume.

Pentru că Preşedintele de data asta va trebui să scape ţara de criză!

Cine îşi asumă acest lucru, devine Preşedinte.

Care va fi acesta, vom vedea peste exact 60 de zile, pentru că turul II va fi numai o simplă susţinere politică pentru unul dintre cei doi care vor sosi primii în preferinţele cetăţenilor.

Indiferent cine va fi, trebuie să ştie bine aceste lucruri.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică intitulată "Şcoală, familie, societate"

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o aşa, întrucât aceste trei atribute aparţin unui stat civilizat, dacă vrem, oricărui stat european, mai ales cu statut de membru al Uniunii Europene.

România ar trebui ca la cele trei capitole enunţate anterior să reprezinte ceea ce cândva putea susţine cu tărie că este un exemplu de urmat şi pentru alţii.

Dacă ne referim la şcoală, ne putem declara total nemulţumiţi sau depăşiţi de problemele actuale ale acesteia, pornind de la noul model european de elev şi până la cel de dascăl, devenit o problemă majoră a generaţiilor actuale, dar şi a celor care vor urma, cel puţin din perspectiva faptului că odată, sau mai bine zis cu câţiva ani în urmă, şcoala românească producea oameni bine pregătiţi şi teoretic şi practic, însă în prezent nimeni nu mai doreşte parcă să devină nici învăţător şi nici profesor, oricare ar fi acesta.

Familia, aşa cum se prezintă în acest moment, este legată de locul de muncă şi mai mult de copii, fiind nevoită să îşi găsească o cadenţă fie în străinătate, fie undeva unde se poate vorbi de siguranţa unui loc de muncă.

Parcă din ce în ce mai mult, tinerii îşi găsesc această cadenţă în Italia sau în Spania, devenite ţări la fel de familiare ca şi România, pentru foarte mulţi dintre tineri.

Aşadar, cuvântul familie parcă nu mai are aceeaşi esenţă precum altădată, când vechile familii îşi creşteau copiii într-un alt spirit, într-un alt fel, iar societatea, care le include pe amândouă, nu poate fi decât o rezultantă a celor două definite anterior.

Pe bună dreptate că ne punem cu toţii întrebarea: în ce ţară trăim?

Cu toate astea, nu trebuie să uităm că România este ţara în care în ultimii 20 de ani s-au petrecut multe şi se vor petrece şi mai multe, într-un timp mult mai scurt decât în alte ţări, datorită specificului poporului român de a se adapta la orice situaţie.

Desigur că cele trei cuvinte: şcoală, familie, societate au aceeaşi conotaţie şi pentru minorităţile naţionale din România, care se exprimă liber şi fără frica de altădată că cineva le va discrimina, spunându-le "neamţul", "rusul" sau "grecul", "italianul" sau "armeanul".

Pentru statul român, nu a mai rămas decât un pas de făcut din acest punct de vedere, şi acesta se numeşte: Legea privind statutul minorităţilor naţionale din România.

Este un pas pe care îl vom face foarte curând.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică intitulată "Moţiunea - învăţământ, moţiunea - salarii şi alte moţiuni"

Moţiunea pe teme de învăţământ şi salarii a fost iniţiată de opoziţia firavă a celor circa 15% dintre alegători, prin reprezentanţii lor din Parlamentul României, însă reprezintă o realitate a situaţiei existente în ţara noastră.

Guvernul României apelează la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Mondială pentru împrumuturi care sunt necesare în primul rând revigorării economiei, întrucât mediul economic este singurul care prin taxe, impozite şi t.v.a. poate aduce bani la bugetul de stat.

Toate procedurile au fost de urgenţă, şi cu toate că iniţial nu s-a apelat la această măsură, pentru a nu îndatora populaţia, iată că totuşi guvernanţii actuali ne prezintă o altă realitate şi mă întreb:

În aceste condiţii în care ţara se împrumută pe un mare număr de ani, iar banii vor fi rambursaţi în timp tot de către populaţie, prin aceleaşi taxe care cu siguranţă că vor trebui să crească, oare Parlamentul nu trebuia consultat?

Parlamentul este cel care a învestit Guvernul României cu un mandat, pentru a-şi duce la îndeplinire Programul de guvernare pe care acesta l-a prezentat Parlamentului, însă nu ţin minte ca în acest program de guvernare să fi fost vorba de vreun împrumut contractat de la Fondul Monetar Internaţional sau de la Banca Mondială.

Acest lucru reprezintă, fără îndoială, conform Constituţiei României, un nou motiv de moţiune de cenzură împotriva Guvernului, pentru încălcarea şi nerespectarea Constituţiei ţării şi a Programului de guvernare.

Poate că o parte dintre deputaţii sau senatorii din Parlament au sesizat acest lucru şi poate că vor pregăti o nouă moţiune de cenzură, care este mult mai serioasă şi ar avea motive de constituţionalitate neîndoielnice pentru a trece.

Depinde însă de acelaşi lucru: cine o va vota?

Deci iată că se poate încălca cu uşurinţă Constituţia României, chiar de cei care sunt învestiţi de Parlament, adică de reprezentanţii poporului român, pentru a-i reprezenta pe aceştia şi a lua toate măsurile pentru neîncălcarea ei.

Este un lucru la care noi, parlamentarii va trebui să ne gândim bine, mai ales prin consecinţele ulterioare.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politicăintitulată "Jandarmii: apărători sau infractori?"

Înfiinţarea unui post de jandarmi în localitatea unde locuieşti poate însemna faptul că nu mai trebuie să îţi fie frică de hoţi. Problema apare atunci când cei care trebuie să te apere se transformă în persoane care nu respectă nici cetăţeanul şi nici legea.

Recent, în judeţul Cluj, în zona munţilor Apuseni au apărut o serie de probleme create tocmai de jandarmii montani de la postul de jandarmi de la Beliş-Fântânele. Cetăţenii au reclamat faptul că sunt abuzaţi fizic şi psihic de jandarmii montani. Le-au fost tăiate cauciucurile la căruţele cu care transportau în mod legal lemnele tăiate din pădure, le-au fost sparte parbrizele la maşini, dacă nu opreau instantaneu la semnalele oamenilor de ordine.

În loc să aibă încredere în oamenii legii, locuitorii munţilor Apuseni se tem că poate vor fi agresaţi de jandarmii montani. Munţii Apuseni reprezintă o zonă turistică şi, implicit, prezenţa jandarmilor este necesară. Dar în condiţiile în care aceştia consideră că legea o fac ei, poate ar fi mai bine ca postul de jandarmi montani de la Beliş-Fântânele să fie desfiinţat, ori cei şase jandarmi de acolo să fie schimbaţi. Măsurile acestea sunt necesare pentru a asigura un climat de linişte şi pace pentru toţi cei care locuiesc în acea zonă mirifică a României.

Domnul Adrian Mocanu:

"Construcţia de parteneriate public - private"

Trecem printr-o perioadă de profundă criză economică, indusă de criza economică mondială şi amplificată de criza de sistem internă.

Lupta politică internă se amplifică pe măsură ce ne apropiem de data alegerilor prezidenţiale, promovând violenţa verbală şi chiar fizică.

Mass-media relatează, analizează şi amplifică aceste tensiuni politice interne, creând cetăţeanului obişnuit impresia că singura noastră preocupare este lupta politică pentru obţinerea unor funcţii politice în stat.

Pentru că nu doresc să fac parte din tabloul pe care alegătorii noştri sunt obligaţi să-l privească în fiecare zi, vreau să vă aduc la cunoştinţă că sunt şi domenii în care se întâmplă lucruri importante care interesează comunităţile noastre din colegiile din care venim. În acest sens, menţionez că în perioada 15 septembrie -15 octombrie a.c. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a lansat prima sesiune de cereri de proiecte pentru acordarea fondurilor nerambursabile destinate dezvoltării rurale în cadrul Axei 4 (LEADER) din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, Măsura 431-Funcţionarea Grupurilor de Acţiune Locală, sub-măsura 431.1-Construcţie parteneriate public-private-Faza III. Suma alocată acestei sesiuni este de 9.803.744 Euro, iar suma maximă nerambursabilă pentru finanţarea unui proiect este de 49.000 euro.

Conceptul LEADER este un nou mod de gândire şi de acţiune cu privire la dezvoltarea comunităţii rurale, în care actorii locali sunt implicaţi în luarea deciziilor referitoare la identificarea nevoilor, a resurselor locale şi stabilirea priorităţilor cu scopul de a creşte competitivitatea, de a crea noi locuri de muncă şi de a creşte nivelul de trai al membrilor comunităţii respective.

Programul LEADER poate juca un rol important în stimularea unei abordări noi şi inovatoare privind dezvoltarea zonelor rurale. Inovaţia trebuie înţeleasă în sens larg: introducerea unui produs nou, a unui proces nou, a unei noi organizări, a unei noi pieţe, noi soluţii la problemele rurale persistente.

Consider că în această perioadă, una din preocupările noastre în teritoriu trebuie să fie şi aceea de a contribui la constituirea acestor parteneriate public-private, cunoscute sub denumirea de Grup de Acţiune locală (GAL).

Domnul Neculai Rebenciuc:

Declaraţie politică intitulată "Guvernul Emil Boc vs. guvernul Bo(i)k(o) Borisov"

Criza care s-a abătut nepărtinitor pe plan mondial a avut, pe lângă efectele cunoscute, dezastruoase pe alocuri, şi unul "pedagogic": guvernele au avut de dat testul adevărat al competenţei. Surpriza, din acest punct de vedere, a venit din partea Bulgariei. Aplicând principiul responsabilităţii şi dând dovadă de o tehnică de guvernare remarcabilă, proaspătul guvern bulgar (format în iulie a.c.) condus de primul-ministru Boiko Borisov, "a dat tuturor o lecţie", după cum declara un analist pe pieţe emergente, Nigel Rendell.

Prima măsură anticriză înţeleaptă a fost aceea de a numi într-o situaţie excepţională - criza economică mondială - un ministru de finanţe priceput, Simeon Djankov, fost economist la Banca Mondială timp de 14 ani.

Guvernul Boiko Borisov dă o lecţie umilitoare guvernului Boc. În timp ce primul îşi îndeplineşte consecvent promisiunile electorale - capitalul de încredere în guvern a crescut la 75% dintre bulgari, nivel neatins de la căderea comunismului, guvernul Boc încalcă sau aplică greşit, în mod consecvent, programul de guvernare.

Efectele pozitive ale reformelor înfăptuite de guvernul de la Sofia a stârnit admiraţia Bruxelles-ului "pentru paşii făcuţi", dar şi, concret, deblocarea celor 140 de milioane din programul SAPARD destinat Bulgariei şi blocat în urma acuzaţiilor de corupţie.

Gestionarea crizei de către guvernul de la Bucureşti a fost dezastruoasă: impozitul minim a însemnat faliment pentru multe firme mici şi mijlocii, programul "Prima casă" - un fiasco, cota de încredere în Guvern - în cădere liberă.

Exigenţelor UE le-au venit în întâmpinare "competenţa rar întâlnită", conform unei analize publicată de Wall Street Journal, a guvernului bulgar.

"A înţelege înseamnă a şti să faci" (butada lui Pierre Janet), se aplică perfect guvernului Boiko Borisov. Competenţa guvernamentală poate, prin urmare, să edulcoreze efectele nefaste ale crizei. Din păcate pentru noi, guvernul Emil Boc ne creează o îndreptăţită nelinişte: neputinţa, dublată de aroganţă, conduce spre dezastru.

Domnul Nini Săpunaru:

"Salarizarea PD-L-PSD = sărăcirea şi disperarea românilor!"

Cred că societatea românească s-a lămurit în cele nouă luni de concubinaj politic dintre PD-L şi PSD despre cine încearcă să conducă cu adevărat România, despre actul de guvernare, despre poziţionarea guvernanţilor faţă de criză, în concluzie, despre funcţionarea Coaliţiei aflate la putere.

Boacănele din actul de guvernare, numirile în funcţii publice ale unor persoane controversate, aflate în atenţia justiţiei, politizarea funcţionarilor publici, ignorarea partenerilor şi a dialogului social, îngheţarea salariilor au devenit politica oficială şi preferată a Guvernului PD-L-PSD, în lipsa unui program de măsuri de dreapta care să dea încredere pe piaţă şi să sprijine agenţii economici.

Guvernul PD-L-PSD nu a contribuit la îmbunătăţirea vieţii românilor, ci, din contră, a radicalizat categoriile socio-profesionale. Guvernul PD-L-PSD a abandonat principiul solidarităţii sociale şi a introdus nepermis în actul de guvernare aroganţa la adresa partenerilor sociali, a Parlamentului, a societăţii civile, a cetăţenilor din întreaga ţară. A încurajat, în schimb, politica făcută la televizor, pe bază de certuri şi scandal, a abandonat interesul public, în favoarea instalării clientelei politice în structurile guvernamentale, toate pe spinarea oamenilor şi în văzul tuturor!

În lipsa soluţiilor de relansare economică, a măsurilor menite să contribuie la diminuarea efectelor crizei financiare, Guvernul PD-L-PSD şi liderii celor două partide au avut grijă să furnizeze românilor un simulacru de democraţie, de guvernare, un spectacol de prost-gust, cu declaraţii belicoase şi atacuri sub centură, fără precedent în România postdecembristă.

Acest mod de a guverna nu are de-a face cu criza, cu sprijinul FMI, cu cetăţenii români. Acest mod de a guverna riscă să ne arunce la începutul anilor '90 şi să adâncească ireversibil recesiunea economică.

Guvernul vorbeşte de reducerea cheltuielilor făcută pe seama bugetarilor prin diminuarea veniturilor, şi nu prin uniformizarea lor. În schimb, cheltuielile pe 2009 au crescut la majoritatea ordonatorilor principali de credite. Rezultatul este zero, performanţa guvernamentală este zero, iar zeci de milioane de lei sunt aruncate pe fereastră de ministerele sportului şi al turismului, prin încălcarea legii.

Legea salarizării unitare reprezintă încoronarea incompetenţei şi nepriceperii acestui guvern, iar angajarea răspunderii Guvernului într-o singură zi pentru trei proiecte de lege este o procedură neconstituţională, pentru că încalcă art.114 din Legea fundamentală a României.

Ca atare, Grupurile parlamentare ale PNL şi UDMR au depus o moţiune de cenzură pentru a stopa incompetenţa Guvrnului PD-L-PSD, pentru a repune instituţii fundamentale ale statului - Executivul şi Parlamentul - în raporturile constituţionale fireşti - Parlamentul este principalul for legislativ, care controlează puterea executivă, şi nu invers -, pentru a reda încrederea cetăţenilor într-un act de guvernare dedicat interesului public.

Fac un apel la colegii mei parlamentari de a vota această moţiune de cenzură şi de a demonstra cu toţii că suntem în slujba oamenilor care ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele în Parlament.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Declaraţie politică intitulată "Sportul nu duce lipsă de sportivi, dar de infrastructură da"

Numele mari ale sportului românesc sunt pe buzele tuturor atunci când vine vorba despre performanţă. Gheorghe Hagi, Gabriela Szabo, Nadia Comăneci, Ilie Năstase sunt doar câţiva dintre sportivii români care au smuls ropote de aplauze şi au adus România pe lista ţărilor de renume din sportul mondial.

Am uitat însă să ne întrebăm ce ar fi fost aceste nume dacă starea bazelor sportive la acea vreme ar fi fost asemănătoare cu aceasta de acum. Ce ar fi fost Nadia Comăneci fără baza sportivă de la Deva, lăsată acum în paragină? Ce ar fi fost toţi marii sportivi români fără programe şi finanţări venite de la stat? Poate că puţini dintre ei sau poate nici unul nu ar mai fi scris o pagină în istoria sportului. Iată de ce, mă întreb cum este posibil ca, în vremurile noastre, când aparatura modernă nu ar trebui să fie un lux, ci o obişnuinţă în bazele sportive din România, să nu mai putem asigura copiilor cu reale înclinaţii spre sport nici măcar strictul necesar. Cum este posibil ca bazele sportive care au transformat sportul românesc în unul de renume mondial să ajungă hrana rechinilor imobiliari şi să fie transformate în complexuri de lux, destinate exclusiv oamenilor cu mare putere financiară? Câte talente se irosesc, generaţie după generaţie, din cauza lipsei de responsabilitate şi de eficienţă a celor care ar trebui să facă lucrurile să meargă în sportul românesc?

Cred cu tărie că, pentru ca un mare antrenor cum este Octavian Belu să mai poată spune despre un centru sportiv cum a fost cel de la Deva că este un "templu al gimnasticii mondiale", trebuie ca aceia aflaţi în acest moment la conducerea Ministerului Tineretului şi Sportului să ia măsuri urgente pentru crearea unor condiţii minime şi decente pentru sport. De asemenea, noi toţi trebuie să ne mobilizăm pentru a găsi surse de finanţare, pentru a pune la punct proiecte şi a folosi fonduri structurale ca să scoatem sportul românesc din mizeria în care se află. Sunt convinsă că sportul românesc nu duce lipsă de tinere talente, dar duce lipsă, cu siguranţă, ca urmare a nepăsării celor abilitaţi să ia măsuri, de o infrastructură fără de care nu mai putem învia marile bucurii de odinioară.

Domnul Petru Movilă:

"Planul C"

În ultimele zile, am tot auzit vorbindu-se în sferele foarte înalte ale politicii româneşti de un aşa-numit "Plan B". El a fost "devoalat" - remarcaţi ghilimelele ! - de preşedintele PSD, Mircea Geoană, ori de câte ori a avut ocazia. Potrivit acestui plan, recenta procedură de angajare a răspunderii Guvernului Boc pentru trei legi de o importanţă de necontestat pentru ţară nu ar fi reprezentat altceva decât intenţia preşedintelui Traian Băsescu de provocare a PSD-ului. Scopul acestei provocări ar fi fost forţarea ieşirii PSD de la guvernare, schimbarea guvernului, precum şi a actualului premier, Emil Boc.

Ca să fiu cât se poate de clar pentru toată lumea, planul B succede planului A. Iar acest plan A, tot potrivit domnului Mircea Geoană, a constat în cooptarea PSD la guvernare, mutare care ar fi însemnat, potrivit unei logici destul de greu de urmărit, un nou mandat pentru Traian Băsescu în fruntea ţării.

În acest moment, e dificil de înţeles dacă parlamentarii PSD au ales să participe la "desfrâul" (ca să-l citez tot pe domnul Mircea Geoană) acestei angajări de responsabilitate doar pentru a dejuca aşa-numitul plan B sau pur şi simplu pentru că au realizat importanţa acestor trei legi. Nepopulare dar absolut necesare.

Din două una: ori, pentru a rămâne la guvernare, PSD este în stare de absolut orice, inclusiv să se prostitueze politic (că tot s-a făcut vorbire de desfrâu), ori partidul domnului Mircea Geoană chiar doreşte ca Traian Băsescu să obţină un al doilea mandat de preşedinte al României.

Cu siguranţă, în scurt timp, domnul Mircea Geoană va face public Planul C. Încep să întrevăd ideea principală a acestui plan. Rezultatele bune ale guvernării şi ieşirea României din criză vor reprezenta doar o nouă capcană întinsă PSD de către preşedintele Traian Băsescu. În subtext, românii ar urma să înţeleagă că România poate fi bine guvernată, cu toată opoziţia şi reaua-credinţa a aleşilor PSD.

De data aceasta, domnul Mircea Geoană s-ar putea să aibă, în sfârşit, dreptate!

Domnul Virgil Pop:

"Traian Băsescu şi-a făcut o profesie din a-i ataca pe liberali"

Timp de patru ani de zile, conducerea de către un liberal a Guvernului României i-a stat în gât preşedintelui Traian Băsescu. Acum, când România se îndreaptă spre un dezastru sub un guvern PD-L - PSD, năşit de Traian Băsescu şi condus din umbră de şeful statului, tot liberalii sunt cei atacaţi. După ce în Parlament, cu ocazia discursului rostit pe 15 septembrie, Traian Băsescu şi-a trecut în contul succeselor personale realizările efective ale cabinetelor Tăriceanu I şi Tăriceanu II, duminică, pe postul public de radio, în loc să critice activitatea guvernului pe care îl supervizează, a atacat tot fosta guvernare. Traian Băsescu a lăsat de înţeles că nu a putut reforma statul - de când oare şeful statului are drept obiectiv principal în fişa postului acest lucru ? - dând vina pe guvernarea liberală din anii 2007-2008.

Iată ce a declarat, printre altele, duminică, Traian Băsescu: "Rateul a fost în perioada 2007-2008, doi ani pe care noi i-am pierdut în reforma statului, datorită relaţiei - şi iată un motiv de reproş, dar e de văzut care au fost rădăcinile, dacă nu cumva suspendarea, dacă nu cumva eliminarea PD-L de la guvernare - relaţia preşedinte-prim-ministru practic a făcut ca eu să nu mai am instrumentele, Guvernul fiind unul dintre aceste instrumente, să declanşez procesele de modernizare a ţării, neavând o relaţie optimă cu premierul. Şi atunci a trebuit să recurg la metode greoaie de genul - pentru introducerea votului uninominal a trebuit să fac un referendum...".

Această declaraţie este una mincinoasă de la început până la sfârşit. Cine a fost cel care a provocat proastele relaţii dintre preşedinte şi premier, nu Traian Băsescu? Cine a provocat "eliminarea" PD-L de la guvernare, nu tot Traian Băsescu? Cine a încălcat principiile Constituţiei şi a obligat 2/3 din Parlament să-l suspende, nu cumva tot Traian Băsescu? Evident, nici unul dintre moderatorii emisiunilor la care participă şeful statului nu-i pun aceste întrebări. Şi, bineînţeles, niciodată Traian Băsescu nu va recunoaşte faptul că domnia sa se află la originea tuturor situaţiilor conflictuale existente la vârful scenei politice între 2005 şi 2008. Dar ne aflăm în plină campanie electorală - chiar dacă nu declarată oficial - şi Traian Băsescu încearcă să creeze în percepţia electoratului impresia că este personajul providenţial al acestei ţări.

Dacă anumite medii de informare fac - prin lipsă de atitudine - jocul lui Traian Băsescu, am să-i reamintesc (utilizând tot citate din presă) că dezinformează când spune că a trebuit să "recurgă la metode greoaie" pentru introducerea votului uninominal. Iată fragmente dintr-un "istoric" al uninominalului, publicat în 2008, într-un cotidian central.

• 1997: senatorii PNL Paul Păcuraru, Alexandru Morţun si Mircea Ionescu-Quintus înregistrează o iniţiativă legislativă privind un sistem uninominal mixt - proiectul rămâne în sertarul comisiilor parlamentare.
• 1999: deputaţii Ioan Gavra şi Valeriu Tabără (PUNR la vremea respectivă) propun o formulă de sistem mixt - nu găsesc susţinere şi nu înregistrează proiectul.
• 2003: senatorul PNL Paul Păcuraru depune o iniţiativă legislativă (L. nr.179/2003) care este la fel cu proiectul pe care şi-a asumat în 2007 Guvernul Tăriceanu răspunderea.
• 2005: PSD (uninominal în două tururi de scrutin), PNL (proiectul Păcuraru 2003) şi PC (uninominal mixt) depun în ordine, proiecte la Senat.

Deci, după cum se observă, PNL este partidul care a propus în premieră introducerea votului uninominal. Şi nu de ieri de azi. În 1997, domnul Traian Băsescu era ministru. Nu avea cum să nu ştie de propunerea PNL. Şi, cu toate acestea, la vremea respectivă nimeni nu l-a auzit spunând ceva în susţinerea iniţiativei liberale. În 2003, Traian Băsescu era preşedintele PD. Nu l-am auzit atunci să intervină public în sprijinirea noului proiect al PNL. Din contră, în perioada respectivă se pronunţa, în dezbaterile organizate la GDS, împotriva sistemului uninominal. În 2005, Traian Băsescu era deja preşedintele României. Trei partide - printre care nu se afla şi PD - au depus proiecte uninominale în Parlament. Nu l-am auzit atunci pe şeful statului să iasă în public şi să ceară adoptarea urgentă a respectivelor proiecte. Nu avea de ce. Mai erau totuşi trei ani până la alegerile parlamentare şi patru până la cele prezidenţiale, şi nu se punea chiar aşa de stringent problema găsirii unei teme electorale care să fie utilizată de PD, respective Traian Băsescu.

În ceea ce priveşte referendumul - convocat în timp ce Parlamentul lucra efectiv la legea uninominalului - el a avut doar un rol pur electoral, şi anume sprijinirea campaniei europarlamentare a PD din 2007. Ceea ce uită Traian Băsescu să spună este că la apelul domniei sale au venit la urne doar 25,52% dintre alegători. Deci în nici un caz nu se poate vorbi de un succes. Nu este partea legată de votul uninominal cea mai grosolană dezinformare pe care o face Traian Băsescu. Proiecte privind legea unică de salarizare, a unui cod al educaţiei au existat în timpul guvernării liberale. Dar nu a existat voinţa politică din partea celorlalţi actori politici pentru a fi adoptate.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică intitulată "Relaţia bilaterală România - Republica Moldova, un act de normalitate".

Noul cabinet de la Chişinău îşi prezintă, săptămâna acesta, în Parlament, proiectul de guvernare. Totodată, vor fi anunţate primele nominalizări în fruntea unor ministere, precum şi pentru procurorul general al Republicii Moldova şi noul şef al serviciului de informaţii.

Au fost stabilite şi priorităţile economice ale noului guvern: dezvoltare economică regională, lichidarea dezechilibrelor economice, financiare, sociale. Lipsa de active economice, lipsa de investiţii în teritoriu totuşi ne impun anume această abordare europeană care a fost practicată în mai multe state, inclusiv fostele state candidate pentru aderare. Instituirea Agenţiei pentru Dezvoltare Regională, cu cele trei filiale: Nord, Centru şi Sud este tocmai calea eficientă, calea care va permite, dincolo de aspectele de gestionare propriu-zisă de politici, Republicii Moldova atragerea de importante fonduri europene fiindcă acest concept - dezvoltarea regională - este un concept european.

Relaţiile Chişinăului cu FMI au fost îngheţate de guvernarea comunistă în luna aprilie, când, în urma negocierilor, FMI a anunţat că nu s-a putut ajunge la o înţelegere privind semnarea unui nou acord, iar o nouă misiune va veni când va exista o solicitare din partea guvernului moldovean.

Conducerea FMI se arată disponibilă pentru lansarea în scurt timp a negocierilor cu Republica Moldova pentru semnarea unui acord de finanţare. "Suntem gata să delegăm o echipă de experţi îndată după numirea în funcţie a noului guvern, pentru a discuta toate formele de cooperare posibile, inclusiv asistenţa prin intermediul unui program susţinut financiar de FMI".

Deputatul PLDM, Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei pentru economie, buget şi finanţe, spune că misiunea FMI ar putea veni cel târziu peste o săptămâna şi că prin noul program, FMI ar putea acorda Republicii Moldova între 300 şi 500 milioane dolari. "Procedura de negocieri nu va fi de lungă durată, va merge într-un ritm foarte accelerat, rar întâlnit în practica FMI, din simplul motiv că există o bună şi foarte clară înţelegere între ambele părţi, şi FMI s-a convins de deschiderea şi bunele intenţii ale noii guvernări de la Chişinău".

Premierul desemnat, Vlad Filat, spune că noul acord de finanţare cu FMI ar putea fi semnat până la sfârşitul lunii octombrie, iar primii bani pot veni la mijlocul lunii noiembrie.

Viitorul guvern va fi format din acelaşi număr de ministere: 16. Au fost însă desfiinţate Ministerul Reintegrării, care se ocupa de chestiuni ce ţin de reglementarea conflictului transnistrean, şi Ministerul Administraţiei Publice Locale. De chestiunea transnistreană se va ocupa un vicepremier. Preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, a semnat decretul de numire în funcţia de premier a preşedintelui PLDM, Vladimir Filat, care va prezenta săptămâna viitoare şi componenţa noului guvern.

Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a decis ridicarea regimului de vize cu România printr-un decret prezidenţial. Ghimpu a avertizat, de asemenea, că vameşii care nu vor respecta decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind ridicarea vizelor pentru România vor fi traşi la răspundere.

Autorităţile de la Bucureşti au reacţionat rapid, salutând gestul Chişinăului, dar subliniind că acesta reprezintă un gest de normalitate şi de revenire în legalitate.

Abolirea de către preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a regimului de vize impus de către guvernarea comunistă în relaţiile cu România este o reparaţie, oarecum întârziată, a injustiţiei care s-a făcut. Acest regim de vize - impropriu si absurd - califica în cel mai strălucit fel modelul de guvernare pe care l-a menţinut Partidul Comuniştilor, care a încercat să reinstaleze practic Cortina de Fier pe Prut, încercând să izoleze cetăţenii din Republica Moldova de cetăţenii României.

În lunile următoare ar trebui reluate contactele între ministerele de externe român şi moldovean, pe marginea Acordului politic pentru stabilirea unui parteneriat strategic european şi a Acordului privind regimul frontierei. Am putea să ne aşteptăm la o înviorare a relaţiilor bilaterale şi a dialogului cu autorităţile române pe marginea subiectelor sensibile, cum ar fi semnarea Convenţiei de mic trafic la frontieră, aşteptată atât de mult de cetăţenii Republicii Moldova care locuiesc în perimetrul celor 50 de kilometri de la frontiera moldo-română. Ar trebui să urmeze şi un dialog politic în spirit european pe marginea Acordului politic bilateral ce va fi axat pe stabilirea unui parteneriat strategic european şi a Acordului privind regimul frontierei, care trebuie să fie unul cu caracter tehnic, ce ar facilita cooperarea transfrontalieră.

Acest pas important va fi urmat de o îmbunătăţire semnificativă şi a relaţiilor politice dintre guvernele şi ministerele de externe din România şi Republica Moldova, astfel încât problemele vechiului regim să fie uitate, depăşite, şi relaţiile dintre cele două state să se orienteze la chestiuni punctuale, cum ar fi nu doar restabilirea încrederii, dar şi restabilirea unor poduri adevărate în relaţiile economice durabile, şi a unor instituţii comune, care să privească în viitor şi în perspectivă.

Ministrul român de externe, Cristian Diaconescu, a vorbit despre posibilitatea semnării unui tratat politic care ar descrie exact tipul de relaţii privilegiate, strategice, pe care le are Republica Moldova cu România şi ar scoate anumite ezitări, probleme, fâstâceli în relaţiile dintre Chişinău şi Bucuresti şi, în acelaşi timp, ar da şi un semnal calificator pentru relaţia cu Bruxelles-ul.

Relansarea relaţiilor cu Republica Moldova poate fi considerată un semnal privind interesul administraţiei de la Chişinău de a debloca dialogul cu Uniunea Europeană privind noul acord-cadru de cooperare UE - Republica Moldova.

România va continua să susţină aprofundarea relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, în perspectiva îndeplinirii aspiraţiilor europene legitime ale acestui stat.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Declaraţie politică: "Legea salarizării unitare este o crimă la adresa generaţiilor viitoare"

Proiectul de Lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru care guvernul PD-L-PSD şi-a angajat răspunderea în cursul săptămânii trecute, este nu numai injustă, dar şi distructivă pentru societatea românească pe termen lung.

Ani de zile s-au făcut eforturi pentru ca în administraţia publică să fie cooptaţi tineri cu studii de specialitate capabili să promoveze politici publice eficiente.

Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaţilor bugetari şi s-au derulat programe pentru creşterea productivităţii muncii în sectorul public. În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv acordarea unei salarizări corespunzătoare calităţii muncii prestate.

Acest proiect de lege riscă să arunce în aer toate eforturile de profesionalizare şi eficientizare a administraţiei publice, derulate în ultimii ani de guvernul Tăriceanu în parteneriat cu Uniunea Europeană şi Banca Mondială. Mai mult decât atât, această lege făcută pe genunchi şi cu ignorarea totală a celor afectaţi, riscă să arunce întreaga societate în haos, prin învrăjbirea categoriilor socio-profesionale şi implementarea unor prevederi pe cât de injuste, pe atât de dureroase pentru milioane de români.

Vom asista la degradarea serviciilor dedicate cetăţeanului, ne vom confrunta cu ghişee publice aglomerate şi cu tratamentul funcţionarilor pe măsura banilor primiţi. Aceasta va însemna, de fapt, distrugerea administraţiei publice, iar taxele şi impozitele, din ce în ce mai mari, vor reprezenta biruri pentru ineficienţă.

Partidul Naţional Liberal a susţinut şi susţine în continuare necesitatea reformării sistemului public din România. Dovadă în acest sens este iniţiativa guvernului Tăriceanu care, în noiembrie 2008, a propus partidelor politice şi sindicatelor un pact pentru elaborarea cadrului de salarizare unitară bugetară.

Dar nu la modul în care ni-l impune azi coaliţia PD-L-PSD: incoerent, inconsecvent, discriminatoriu şi incompetent.

NU în orice condiţii - prin sărăcirea românilor.

NU în scop electoral - pentru a bifa Traian Băsescu un proiect pentru obţinerea celui de-al doilea mandat.

NU în an de criză economică.

NU pentru satisfacerea capriciilor FMI.

Ceea ce reuşeşte să facă acum guvernul Băsescu-Geoană, este să arunce întregul sistem public cu douăzeci de ani în urmă. Prin legea salarizării unitare se produce o crimă la adresa generaţiilor viitoare.

Vor putea să explice primul ministru sau ministrul tineretului care va fi motivaţia tinerilor absolvenţi să slujească funcţia publică dacă nu vor avea nici o cale legală de a-şi asigura un trai decent?

Concluzia este una singură: guvernul PD-L-PSD, prin acest proiect de lege şi prin lipsa oricăror masuri concrete de stimulare a relansării mediului economic privat, subminează nivelul de trai al cetăţenilor ţării noastre dând naştere unei crize sociale care ar fi putut fi evitată.

Domnul Titi Holban:

"Dezastrul economic al Guvernului Boc se vede în buzunarul românilor"

Atunci când am aflat că Guvernul Boc îşi va asuma răspunderea în Parlament pe un pachet legislativ, am tras speranţe că acesta va fi unul de natură economică care să fie capabil să corecteze marile erori ale acestui executiv. Dacă ar fi să menţionez doar un exemplu aş face referire la aplicarea impozitului forfetar - fapt care a dus la colapsul unei bune părţi a economiei.

În schimb, avem de a face cu promovarea unei legi a salarizării unice care va diminua în fapt veniturile multora dintre salariaţii bugetari. Este pentru prima data în România când oamenii primesc bani mai puţini în mână faţă de perioada anterioară. Însă aceştia ar trebui, probabil, să fie mulţumiţi că mai au un loc de muncă - deşi nu se ştie pentru cât de mult timp. Pentru că dacă acest guvern va continua pe linia incompetenţei pe care au promovat-o până în prezent s-ar putea ca România să înregistreze un număr uluitor de şomeri şi de întreprinderi închise.

Un exemplu relevant este judeţul Buzău care se îndreaptă cu repeziciune spre un puternic derapaj economic. Deşi judeţul a cunoscut o relansare economică în perioada 2004-2008, în ultimele zece luni ale anului nu au existat investiţii semnificative nici în infrastructură şi nici în dezvoltarea de noi locuri de muncă sau susţinerea agenţilor economici.

Ba, mai mult, în judeţul Buzău au dispărut peste 1200 de firme, adică de peste 100 de ori mai mult decât anul trecut. Rezultatul s-a văzut imediat în numărul oamenilor care au rămas fără un loc de muncă: peste 14200.

Iar întrebarea care rezultă este: pe când îşi asumă domnul Boc răspunderea faţă de aceşti oameni.

Domnul Florin Ţurcanu:

"Propuneri şi strategii în vederea redresării agriculturii"

Schimbările care au avut loc în agricultura românească în ultimii 20 de ani au generat următoarele neajunsuri:

• fărâmiţarea fără nici o noimă a exploataţiilor agricole atât în cultura agricolă cât şi în zootehnie;
• decapitalizarea fermierilor prin acordarea de terenuri fără maşini, tractoare, utilaje agricole sau alt inventar tehnic;
• desfiinţarea sistemului bancar specializat pentru creditarea fermierilor;
• minimalizarea rolului de strateg al statului privind exploataţia agricolă;
• dispariţia firmelor care să asigure serviciile de aprovizionare, mecanizare, depozitare sau desfacere, altor servicii agricole, atât de necesare fermierului.

Toate acestea au dus la încetinirea progresului agricol care se manifestă prin: mărirea decalajului dintre fermierul român şi cel european, bineînţeles în defavoarea fermierului român, obligativitatea fermierului român de a cumpăra cele necesare înfiinţării culturii din import, la preţuri foarte mari, procurarea greoaie a utilajelor agricole, vânzarea produselor obţinute la preţuri foarte mici care nu acoperă cheltuielile de producţie, desfiinţarea pieţei organizate care asigură preluarea, prelucrarea sau industrializarea după caz a produselor agricole şi desfacerea acestora atât pe piaţa internă cât şi la export; excluderea fermierului de la creditare şi deci imposibilitatea acestuia de a-şi crea capital în vederea dezvoltării, necultivarea terenurilor sau chiar abandonul acestora, migraţia tinerilor concomitent cu procesul tot mai accentuat de îmbătrânire a satelor, ceea ce a determinat, accentuându-se permanent lipsa forţei de muncă şi în special a celei calificate la sate, sărăcirea accentuată a satului, creşterea şomajului, abandonul şcolar, toate acestea fiind factori determinanţi care agravează creşterea infracţionalităţii la sat.

Pentru a creiona o strategie pe termen lung, durabilă, care să poată reduce drastic diferenţele dintre ferma europeană şi cea autohtonă, şi care, în final, să determine apropierea condiţiilor de viaţă dintre oraş şi sat, trebuie să definim foarte clar programul ce urmează să-l realizăm în perioada următoare cu maximă urgenţă. Acesta impune:

1. Ferma familială - dezvoltarea, dotarea, specializarea şi asigurarea profitabilităţii acesteia, comparativ cu ferme familiale existente în ţări dezvoltate cum ar fi: Italia, Franţa, Spania etc. În organizarea acesteia se vor avea în vedere condiţiile de relief şi clima, care în mod natural determină existenţa şi dezvoltarea ei.
2. Ferma mijlocie şi mare care ţinând cont de cele consemnate mai sus, va fi susţinută în vederea dezvoltării, doar acolo unde condiţiile naturale permit realizarea acestui deziderat.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Îmi vreau ţara înapoi"

Zilele trecute, preşedintele României, Traian Băsescu, îi admonesta pe unii ziarişti - sau pe unii ticăloşi, aşa cum îi alintă - pentru lipsa de patriotism şi de iubire pentru ţară, pentru instituţiile statului şi pentru români, deopotrivă. Îndrăznesc să vă spun că această categorie - a acelora care s-au săturat de România - este mult mai cuprinzătoare decât ar crede preşedintele la prima vedere şi că, paradoxal, aceşti oameni, inclusiv eu, iubesc această ţară.

Într-adevăr, ne-am săturat de România, ţara bordurilor, dar iubim oraşele cu străzi asfaltate, fără gropi şi ne plac centurile ocolitoare care rezistă mai mult decât patru zile de la inaugurare. Ne plac şi autostrăzile, în ciuda faptului că preşedintele ţării decreta, acum ceva vreme, că România nu are nevoie de aşa ceva. Ne-am săturat să o vedem pe Elena Udrea călare pe cai albi, călare pe bicicletă, dar, cu toate acestea, ne petrecem concediile pe litoralul românesc sau la munte, pentru că sunt ale noastre şi apreciem patrimoniul naţional.

Iubim, de asemenea, şi sistemul de învăţământ românesc, susţinut de oameni dedicaţi meseriei lor, datorită cărora noi, astăzi, ne putem mândri cu multiple medalii olimpice şi cu recunoaştere pe plan internaţional. Nu iubim, însă, şcolile care nu mai primesc fonduri de la Guvern, salariile mici pe care le primesc profesorii şi nici comportamentul ambiguu al ministrului educaţiei, care schimbă sistemele de evaluare de pe o zi pe alta. Şi, cu siguranţă, nu suntem de părere, la fel ca şi preşedintele României, că şcoala scoate tâmpiţi.

Nouă, celor care încă nu am lăsat România de izbelişte, ne plac guvernele capabile, care pot să asigure stabilitate economică şi politică. Nu ne plac, însă, împrumuturile externe care ne îndatorează pe fiecare cu două mii de euro şi nici guvernanţii care dimineaţa sunt la putere şi seara în opoziţie, aidoma social-democraţilor conduşi de nehotărâtul Mircea Geoană, care este, la rândul său, responsabil şi vinovat pentru situaţia în care a ajuns ţara noastră. Mai iubim soluţiile, oamenii întreprinzători care reuşesc să îşi construiască afacerile cu mâinile goale, dar nu urâm nimic mai mult decât birurile inutile, care subjugă, în lipsa unor soluţii concrete pentru rezolvarea unei crize financiare pe care o mai trăim doar noi, românii. Şi nouă, parlamentarilor, indiferent de apartenenţa politică - şi cred că aici veţi fi de acord cu mine - ne plac dezbaterile şi discuţiile pe marginea legilor României: am fost aleşi de către electorat tocmai în acest scop. Din acest motiv, angajarea răspunderii guvernamentale, pe trei legi esenţiale pentru funcţionarea statului de drept, reprezintă o imensă greşeală şi un act de sfidare la adresa tuturor categoriilor sociale afectate de aceste trei legi.

Observăm astfel, după nouă luni de guvernare PSD-PD-L şi după cinci ani de şefie a preşedintelui Traian Băsescu, cum România pe care noi, ceilalţi, o iubim şi o respectăm nu seamănă în niciun fel cu ţara în care trăiesc cei ce se intitulează conducătorii noştri. La final, însă, suntem nevoiţi să trăim în aceeaşi ţară lăsată să agonizeze, chiar dacă noi mai ştim să simţim româneşte în România, iar ei ştiu doar să trăiască bine, pe spatele ţării.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Un bilanţ incomplet"

După o zi istorică în care am reformat statul român, am ascultat cu emoţie şi nemărginit entuziasm discursul şefului statului, din care am aflat că românii trăiesc bine, mult mai bine decât în urmă cu 5 ani! Cine spune altceva este iresponsabil, precum "ticăloşii" care vorbesc pe la televiziunile mogulilor şi îşi permit să-l acuze pe şeful statului de tot felul de lucruri, în căutare de senzaţional.

Fără urmă de îndoială, toate împlinirile din ultimii cinci ani sunt meritul lui Traian Băsescu. Intrarea în NATO şi aderarea la UE reprezintă realizările majore de pe lista preşedintelui. De asemenea, avem o creştere economică ameţitoare, rata sărăciei tinde spre zero, iar criza nu s-a apropiat de Cotroceni, nici de familia ori amicii preşedintelui.

Cei care vor să-l denigreze pe şeful statului susţin că Traian Băsescu se laudă cu ce a făcut Călin Popescu-Tăriceanu, un premier despre care spunea că a adus corupţia la masa Guvernului. De asemenea, Traian Băsescu îşi asumă şi meritele lui Adrian Năstase, prezentat drept "răul absolut" pentru România. Toate acestea sunt opiniile unor oameni care nu înţeleg că avem un preşedinte ideal, iar rezultatele sale sunt excepţionale!

Cine credeţi că a realizat cele mai importante reforme din ultimii 20 de ani? Este o întrebare retorică, desigur, pentru că marea prioritate a lui Traian Băsescu este reforma.

Justiţia e complet reformată, aşa cum nici nu am visat! Preşedintele se uită la judecători ca la soare şi contribuie nemijlocit la echilibrul puterilor în stat. Totodată, şeful statului a lămurit toate problemele, de la dosarul Flota şi casa din Mihăileanu până la "expoziţiile" fratelui său.

Aşadar, avem economie performantă, nivel de trai ridicat şi o justiţie reformată pentru care ne felicită şi Bruxelles-ul. Nu trebuie să vă aduc argumente când spun că România are nişte relaţii diplomatice de invidiat cu toate statele de pe întreg mapamondul.

Nu avem şosele grozave, dar nici nu ne sunt de folos, pentru că turiştii vin în România cu avionul. Institutul Naţional de Statistică este în eroare când afirmă că transportul rutier se află de departe pe locul I, reprezentând 78% din totalul de intrări ale străinilor în România.

Vorbind despre turism, nu putem să trecem cu vederea dezvoltarea fără precedent a acestui domeniu în ultima perioadă şi eficienţa de care dă dovadă Ministerul Turismului în planul promovării imaginii României în lume, sub conducerea înţeleaptă a celui mai bun ministru pe care l-a avut România în ultimii cinci ani. Domnul preşedinte ştie cel mai bine, pentru că ia "pulsul" turiştilor străini în restaurantele bucureştene. Iar turiştii străini spun că ne iubesc şi că avem o ţară frumoasă! Ce altceva ne mai putem dori?

Sunt convins că Traian Băsescu a uitat multe dintre realizările sale importante. Spre exemplu, preşedintele s-a întrecut pe sine, în primăvara acestui an, când a câştigat concursul de tuns oi de la sărbătoarea "Hora Bucovinei".

În faţa acestui bilanţ, devine tot mai clar că Traian Băsescu este un preşedinte prea bun pentru români. Nu este vina lui că ţara e în criză, este vina românilor care nu apreciază un cincinal de împliniri măreţe. Cei care au altă părere sunt doar nişte ticăloşi şi trebuie să îşi ceară scuze că există.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Violenţa în şcoală - un fenomen îngrijorător"

În ultimii ani, reprezentanţii instituţiilor de învăţământ, ai societăţii civile şi mass-media au atras frecvent atenţia asupra îngrijorătorului fenomen al violenţei în şcolile româneşti.

Studiile realizate de instituţii internaţionale plasează România pe primele locuri în rândul ţărilor în care sunt raportate acte de violenţă asupra sau ale elevilor în spaţiul şcolii sau în timpul orelor de curs. Statisticile realizate sunt îngrijorătoare: în 75% din şcolile din România se înregistrează fenomene de violenţă şi 60% din elevii din Bucureşti au fost agresaţi verbal şi fizic în şcoală şi în familie.

Violenţa în şcoală nu este un fenomen izolat şi trebuie privită în context global şi asociată mediului familial şi social din România. Fiecare caz de violenţă şcolară mediatizat la nivel naţional reprezintă un nou semnal de alarmă, pentru că în spatelui lui există cel mai probabil zeci de alte cazuri care nu ajung în atenţia publică, dar care pot conduce la apariţia de efecte severe la nivelul întregii societăţi.

În România, în prezent, fenomenul violenţei în şcoli a căpătat proporţii cotidiene în condiţiile în care opt scoli din zece se confruntă cu o anumită formă de violenţă: violenţa între elevi, violenţa elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Această violenţă, deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă deseori în violenţă fizică. Responsabilitatea pentru propagarea ei este împărţită între: stradă (75%), mediul familial (54%), mass-media (23%), şcoală (21%).

Soluţiile trebuie identificate la nivel de fiecare unitate şcolară în parte, la nivel de familie şi, nu în ultimul rând, la nivel de individ şi trebuie materializate în medierea conflictelor şcolare, prin soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicate în conflict, această procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic; echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. În acest sens, soluţionarea problemei este mult mai simplă, iar conflictul poate fi "stins" mai uşor, apoi corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă, principalii "suspecţi" în declanşarea actelor violente; realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoală, fiecare elev învaţă că este egal în drepturi, indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor.

Recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea violenţelor, la nivel individual, sunt: identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent, implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă şi evitarea centrării exclusiv pe sancţiune. La nivel curricular, se recomandă dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor, valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei, precum şi programe şi activităţi extracurriculare.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Blestemul lui Ştefan cel Mare"

În limbajul comun al românilor a rămas împământenită sintagma "cozi de topor". Aceasta definea pe acei înaintaşi din perioada 1900-1940, care, prin acte samavolnice, fără să ţină cont de interesele obştenilor, au înlesnit prăduirea pădurilor vrâncene de către străinii de neam şi ţară. Acum lucrurile au evoluat, "cozile de topor" au devenit "cozi de drept".

Ştefan cel Mare a înzestrat cu acte răzeşii liberi din Ţara Vrancei cu munţii şi pământurile aflate în acea republică istorică. După 1990, Obştile din Vrancea împreună cu cele din Vâlcea şi altele au revenit în cadrul istoric şi instituţional anterior anului 1940.

Problemele formelor asociative nu au fost legate de posibilitatea înstrăinării averii acestora. Ele au constat în imposibilitatea recuperării integrale a patrimoniului şi a dreptului istoric.

Astfel, prin legislaţia funciară adoptată, s-a reuşit recunoaşterea formelor asociative ca parte a "Tezaurului istoric al României" şi a proprietăţii acestora ca fiind garantată, indivizibilă şi inalienabilă.

Interdicţia înstrăinării terenurilor stăpânite în devălmăşie, adoptată prin Legea nr. 1/2000, în toate variantele modificate şi completate, vine dintr-o tradiţie seculară: de la obiceiul pământului şi dreptul de protimisis din Condica lui Ipsilante, Ofisul lui Bibescu Vodă de la 1840, Codul lui Caragea şi pravila lui Matei Basarab, dispoziţiile Codului silvic din 1910 şi Legea Cudalbu din 16 septembrie 1920, aceste ultime reglementări fiind valabile şi la data preluării fără drept a fondului forestier proprietate privată de către regimul comunist.

Având în vedere cele prezentate de mine, resping orice încercare de intervenţie forţată şi iresponsabilă (promovări legislative) în modul de gospodărire şi organizare a formelor asociative de proprietari de pădure şi alte terenuri din România, fără acordul lor.

Cât de mare a fost presiunea şi cât de arzătoare a fost dorinţa iniţiatorilor pentru a promova un text de lege (Pl-x 340/2008) care să permită înstrăinarea averii coloanei vertebrale a Oamenilor liberi din România.

Nu cunosc domnii colegi Blestemul lui Ştefan cel Mare?

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declaraţia de astăzi interogativ: "încrederea populaţiei în Parlament oare continuă să scadă?"

Oamenii care aparţin unei formaţiuni politice şi participă la viaţa politică au un statut tot mai nedefinit, o preţuire în continuă coborâre, iar liderii din Parlament şi Guvern "beneficiază" chiar de duşmănia ori ura multor cetăţeni care au greutăţi de orice fel. în ultimii patru ani, vinovată pentru orice neîmplinire, necaz ori eroare, oriunde şi oricând, este clasa politică. Atât de mult a fost invocată clasa politică, încât poate fi acuzată şi de secetă, grindină sau inundaţii! Astăzi greutăţile cetăţenilor sau ale comunităţilor locale sunt trecute în seama politicienilor, în general, a clasei politice, cum se exprimă cineva cu predilecţie. S-a insistat pe ideea reformării acestei clase politice şi, ca urmare, a fost promovat votul uninominal, dar şi după aplicarea acestui nou sistem de vot, tot clasa politică a rămas vinovată de orice rău din ţara aceasta.

încrederea populaţiei în clasa politică a coborât foarte mult, în primul rând, ca urmare a unor aprecieri eronate şi cu scop electoral promovate de unele partide şi personalităţi de la guvernare. O astfel de promovare nedreaptă, conflictuală social şi fără temei nu foloseşte nimănui. Direct şi indirect, cunosc modul în care gândesc, apreciază şi au încredere cetăţenii, tineri sau în vârstă, în oamenii care fac politică şi în primul rând în parlamentari. Personal nu sunt îngrijorat. Dar să se ajungă ca senatorii şi deputaţii să fie refuzaţi de a participa la manifestările ocazionate de deschiderea noului an şcolar 2009-2010, la îndemnul sindicatelor, reprezintă un demers dintre cele mai neaşteptate (grave) din ultimi 20 de ani!

Au fost multe şcoli şi licee care au renunţat la organizarea careului tradiţional - cu prezenţa elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice şi a autorităţilor locale - de "teama" ca nu cumva să vină vreun senator sau deputat. O astfel de abordare, fie şi din partea sindicatelor, este una judicios pregătită şi gândită în afara respectului faţă de oamenii aleşi de către cetăţeni şi faţă de cetăţeni. La un eveniment atât de profund în colectivităţile noastre, cu implicarea cadrelor didactice, a părinţilor, bunicilor, vecinilor şi în primul rând, a copiilor şi a tinerilor, discontinuitatea unei frumoase tradiţii şi lipsa comunicării şi a comuniunii a reprezentat un moment neinspirat şi jenant. Adesea mă întreb cum ar arăta democraţia în societatea românească fără Parlament şi parlamentari, fără separaţia puterilor şi fără justiţie şi bună comunicare. Această situaţie deosebită pentru relaţia parlamentarilor şi a Parlamentului cu instituţiile şcolare, cu lumea didactică şi implicit cu părinţii cere analize, reflecţii atente şi demersuri legislative, administrative şi de pedagogie socială.

Pe lângă dezvoltarea comunicării noastre cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu cetăţenii din localităţile Colegiului Siret - Suceava, pe lângă încercarea de a da dimensiune solicitărilor colective şi personale ale cetăţenilor, vom promova iniţiative în plan politic pentru a contribui la redobândirea încrederii oamenilor în autorităţi, în Parlament şi parlamentari, în instituţiile statului român. Vom folosi forme şi modalităţi democratice, moderne, credibile şi demne, pe mai departe, pentru social-democraţia din România. Toţi suntem datori s-o facem!

Domnul Ion Dumitru:

«Perdele forestiere de protecţie egal "stare de urgenţă"»

Cel mai bun pământ al României suferă un lent fenomen de deşertificare din ce în ce mai evident, fenomen prezent în tot sud-estul ţării.

În anul 2007, efectele secetei au fost devastatoare şi în măsură să anuleze aproape în totalitate activitatea producătorilor agricoli şi nu numai. Anul 2008 şi 2009 au fost şi ei săraci în precipitaţii şi aceasta în condiţiile în care temperaturile sunt net superioare mediilor anuale din deceniile precedente.

Adăugând şi faptul că irigarea terenurilor agricole se desfăşoară în prezent pe suprafeţe nesemnificative ne vom confrunta cu un climat excesiv continental caracterizat prin ierni fără zăpadă, cu frecvente perioade de temperaturi de -15°C -20°C şi veri fără ploi cu temperaturi de +40°C - +44°C. Aceste fenomene au fost prezente în ţară în ultima perioadă şi vor continua.

În această situaţie, consider imperios necesară realizarea în regim de urgenţă a reţelei de perdele forestiere pentru protecţia terenurilor agricole.

Realizarea acestor perdele forestiere cu lăţime de 10 m amplasate la 450-500 m pe direcţia est-vest şi la 800-1200 m pe direcţiei nord-sud ar contracara efectul negativ al vânturilor predominante. Iarna, în cazul în care sunt viscole, zăpada este reţinută pe câmpuri fără a mai fi depozitată în localităţi, căi de circulaţie, râuri, lacuri sau în orice alt loc unde nu creează decât efecte negative.

Efectul negativ al vânturilor reci de primăvară sau fierbinţi de vară poate fi substanţial redus prin prezenţa perdelelor forestiere.

Aceste perdele reţin importante cantităţi de praf purtat de vânturi şi influenţează pozitiv climatul zonei, în sensul că menţin, o dată cu eliminarea apei prin procesele fiziologice, vara o temperatură mai scăzută şi iarna mai blândă.

Prin însăşi existenţa lor, perdelele forestiere concură la formarea norilor îmbunătăţind regimul de precipitaţii al zonei şi ar conduce la sporirea producţiilor agricole într-o zonă preponderent agrară şi cu potenţial foarte ridicat.

Din aceste considerente solicit Guvernului să urgenteze înfiinţarea acestor perdele forestiere pentru protecţia terenurilor agricole, având în vedere şi încălzirea globală.

Domnul Neculai Răţoi:

Declaraţie politică: "PD-L calcă totul în picioare!"

Dacă cineva ar fi afirmat acum un an că Partidul Social Democrat şi Partidul Democrat Liberal se vor afla împreună la guvernarea ţării, ar fi stârnit râsul şi batjocora multora dintre noi, în special pe a mea. Nici membrii PSD, nici cei ai PD-L, nici electoratul nu şi-ar fi imaginat o asemenea posibilitate. Cu toate acestea, ca urmare a rezultatelor votului din noiembrie 2008, cele două partide au format o coaliţie de guvernare, propunându-şi să acţioneze pentru binele românilor prin Pactul pentru România.

Din păcate, se pare că pentru partenerii de guvernare de la PD-L interesul tării nu mai este...de interes.

De ceva timp, scopul PD-L este unul singur: să scoată Partidul Social Democrat de la guvernare, prin orice mijloace. Această dorinţă a democrat liberalilor este vizibilă mai ales în teritoriu, unde a fost demarat un proces amplu de desfacere a protocoalelor încheiate între cele două partide. La nivel central, miniştrii şi reprezentanţii PSD sunt atacaţi constant. Partidul Democrat Liberal loveşte din toate părţile PSD-ul, sperând că vom răspunde cu aceeaşi monedă şi că, nemaisuportând, ne vom retrage de la guvernare, lăsând în mâinile sale ceea ce şi-a dorit mereu: puterea. Doamnelor şi domnilor, din păcate, colegii de coaliţie acţionează în conformitate cu propriile lor interese, nu cu interesele ţării sau ale românilor. Se dovedeşte astfel că Parteneriatul pentru România nu mai reprezintă pentru aceştia un obiectiv major.

Nu aş vrea să se înţeleagă din spusele mele că PSD este o victimă, victima acţiunilor PD-L, însă partidul din care fac parte şi-a călcat de multe ori pe inimă, cum se spune în popor, pentru a se ţine de promisiunile pe care le-a făcut electoratului. Un exemplu este şi momentul asumării de către Guvern a legilor privind salarizarea unică, educaţia şi reorganizarea unor instituţii şi autorităţi publice. PSD a susţinut în mod constant şi consecvent nevoia dezbaterii acestor legi în parlament, având în vedere importanţa lor. Ameninţaţi însă şi puşi în faţa căderii guvernului, fapt care ar fi antrenat o criză politică majoră, parlamentarii PSD au votat asumarea. Pentru România, o criză politică în acest moment ar înseamnă blocarea banilor de la FMI. Adică blocarea banilor pentru pensiile şi salariile românilor. Iar PSD nu se va face niciodată responsabil de un gest care să atragă asemenea consecinţe.

înainte să închei, aş vrea să împărtăşesc cu dumneavoastră o părere personală, şi anume, că PD-L va vota moţiunea de cenzură depusă de către PNL şi UDMR tocmai pentru a îndeplini pofta lui Traian Băsescu de a scoate PSD de la guvernare! Aflat a doua oară la guvernare, PD-L acţionează înspre distrugerea politicii româneşti şi punerea României în criză.

Domnul Gheorghe Ana:

Declaraţie politică: "Traian Băsescu, tipologia unui dictator"

Democraţia din România pare cuprinsă de boală. Infecţia a pornit de sus, taman de la Palatul Cotroceni. Din locul de unde, în mod normal ar trebui să izvorască înţelepciunea, spiritul democratic, concordia, dorinţa de conlucrare.

Preşedintele Traian Băsescu face ce face şi, atunci când prinde momentul, îşi afişează apucăturile dictatoriale. Şeful statului, la o întâlnire recentă, a pus-o într-o situaţie penibilă pe procurorul general al României. Doamna Codruţa Kovesi a fost dojenită de Traian Băsescu, tratată ca un şcolar care nu ascultă de profesorul său, ca un soldat care nu percutează la ordinele comandantului. Tonul, cuvintele alese, expresia preşedintelui - toate schiţau tipologia unui dictator, a unui om care caută cu orice preţ răzbunarea, răfuiala perpetuă cu cei care nu vor să-i cânte pe strunele portocalii.

Să ridici tonul la cel mai mare om din Procuratura României pentru faptul că nu a reuşit să bage după gratii demnitarii anchetaţi la ordin pare o situaţie desprinsă dintr-un film al absurdului.

Următoarea gafa cu rădăcini dictatoriale a făcut-o Traian Băsescu la întâlnirea cu reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii, când s-a folosit de un limbaj ironic, sfidător, zeflemitor şi, pe alocuri, ameninţător. Traian Băsescu a continuat apoi seria atacurilor nedemne pentru un preşedinte, numindu-i ticăloşi pe cei care i-au atacat familia, adică pe fratele Mircea, vârât până peste cap în afaceri cu muniţie.

Preşedintele ţării nu mai iubeşte sau poate că nu a iubit vreodată, ci doar a disimulat, libertatea, democraţia. Traian Băsescu nu admite să fie criticat, comentat, contrazis. Şeful statului nu acceptă decât propriile adevăruri şi pe cele ale apropiaţilor. Cine nu este PD-L-ist este considerat duşman. Cine atacă PD-L este trădător, renegat, insultat.

Nu după aceste precepte trebuie să se ghideze democraţia! Nu acestea ar trebui să fie semnalele date de Cotroceni, de un preşedinte autointitulat al tuturor românilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Calvarul zilnic pentru transportatori"

O porţiune din drumul european E577 este calvarul zilnic pentru transportatorii care doresc să ajungă dinspre Moldova pe Autostrada Soarelui.

Porţiunea de sosea dintre municipiul Slobozia şi localitatea Iazu, aflată la limita cu judeţul Brăila, s-a umplut în ultimii ani de gropi din ce în ce mai largi şi mai adânci. În paralel au apărut şi crucile de fier de pe şoseaua încadrată de copaci, semn că pe această porţiune de drum deteriorat se moare în mod constant. Urme de frână, cauciucuri distruse şi abandonate de şoferi, resturi de tobe şi alte piese metalice sunt preţul plătit de conducătorii auto care sunt obligaţi să parcurgă drumul european.

Drumarii din judeţul Brăila au refăcut din temelii şoseaua, pe sectorul ialomiţean, singurele intervenţii vreme de 20 de ani s-au limitat la celebrele "plombări anuale". Preocupaţi mai mult să umfle banii uşor de la bugetul statului, fără a face strategii pe termen mediu şi lung şi fără a înţelege că degeaba ai făcut autostrada dacă nu poţi ajunge cu maşina întreagă la ea, şefii companiei de drumuri naţionale şi autostrăzi se mulţumesc să lase câteva "firimituri" pentru drumul Slobozia-Iazu. Fără o investiţie masivă, în câteva luni, toţi cei 20 de km de drum vor fi calamitaţi, iar şoferii vor încerca să ocolească zona din cauza craterelor din carosabil.

Domnul Cornel-Cristian Resmeriţă:

Declaraţie politică: " O şansă pentru minerit şi Valea Jiului"

Declaraţia mea politică de astăzi are ca subiect Compania Naţională a Huilei din Valea Jiului.

Începând cu anul 1840, de când există primele repere istorice despre exploatarea cărbunelui în Valea Jiului, şi până astăzi, această unitate, sub diferite forme de organizare, a fost principalul agent economic care a contribuit la dezvoltarea celor şase localităţi urbane din Valea Jiului şi la susţinerea materială a celor mai multe familii din Valea Jiului. Compania Naţională a Huilei a fost înfiinţată prin Hotărârea de Guvern nr. 806/20.11.1998 ca societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, are ca principal obiect de activitate explorarea, dezvoltarea, exploatarea, repararea şi prelucrarea cărbunilor şi are în componenţa sa subunităţi cu statutul de sucursală.

Ne aflăm acum în anul 2009, într-un an de criză, dar şi într-un an de cumpănă pentru viitorul mineritului din Valea Jiului. Datorită crizei economice în anul 1928 s-a închis mina Lonea I, iar în anul 1931 s-au închis minele Lonea II, Dâlja şi Vulcan. Trebuie să facem toate eforturile ca această situaţie să nu se mai repete şi să nu rămână înscris în istoricul mineritului din Valea Jiului că datorită crizei economice din anul 2009 am avut parte de alte închideri de mine.

Ca om ales de mineri şi familiile acestora să-i reprezintîn Parlamentul României, fac apel la factorii de decizie din Ministerul Economiei să găsească soluţiile pentru ca mineritul din Valea Jiului să fie salvat, iar condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă să fie respectate.

Fac această precizare deoarece în ultima perioadă, prin tot felul de acte adiţionale la contractul colectiv de muncă, minerii aflaţi în activitate şi minerii pensionari îşi pierd din drepturile câştigate de-a lungul zecilor de ani.

În consecinţă, solicit domnului ministru Adriean Videanu includerea urgentă a Companiei Naţionale a Huilei într-o Companie Naţională Energetică, fără închideri de mine şi concedieri colective, dând astfel o şansă mineritului şi oamenilor din Valea Jiului.

Domnul Ioan Stan:

Sunt glasuri care proclamă, prin intermediul unora dintre mijloacele mass-media, lipsa de preocupare a politicienilor, aruncaţi, conform unui înalt exemplu, toţi într-o oală, în legătură cu trecerea României prin cea mai mare criză economică a acestui mileniu.

Sunt analişti care suspectează în orice demers politic o manevră electorală.

Demersul meu nu se adresează nici unora, nici altora!

Aş vrea să fiu auzit mai ales de oamenii judeţului meu faţă de care am datorii de suflet şi pe care nu i-aş lăsa pentru nimic de izbelişte. Acestora şi tuturor celor ce vor să audă le spun că am semnat Pactul pentru România conştienţi de forţa impactului crizei ce urma să lovească România! Pentru a fi de folos României cu toată puterea noastră, cu specialiştii noştri, cu tactul şi diplomaţia politicienilor noştri, verificaţi în cele mai însemnate misiuni diplomatice ale ţării, am semnat acest pact acceptând tot ceea ce a presupus aplicarea lui în viaţă.

Adică, în ceea ce ne priveşte, mai ales reproşuri şi acuze din cele mai fanteziste.

Numai că, la mine acasă, în judeţul Suceava, chiar suntem atenţi la toate efectele crizei, chiar încercăm să fim de folos sucevenilor în încercarea de a atenua impactul crizei asupra vieţii lor de zi cu zi. Şi vă asigur că nu este simplu!

Pentru că, la mine acasă, în judeţul Suceava, mii de locuri de muncă au dispărut în decurs de câteva luni şi mii de firme şi-au închis porţile în acelaşi interval de timp. Alte câteva sute de societăţi comerciale au citaţii la tribunale pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, cerută de bănci, fisc ori parteneri de afaceri. Firmele din domeniul comerţului şi-au redus vânzările cu 30%, altele din domeniul producţiei au ajuns să producă doar jumătate faţă de anul trecut, în domeniul construcţiilor comenzile au fost practic sistate de stat, iar apartamentele nu se mai vând la stadiul de proiect, ci doar cu greu la cheie.

În acest ultim domeniu se rezistă operându-se drastice reduceri de personal, reduceri care depăşesc 50% din numărul de salariaţi, deşi în acest domeniu forţa de muncă era şi este deficitară numeric şi calitativ.

Dacă în construcţii s-a disponibilizat personal, în comerţ au fost diminuate salariile cu 10-15 %, iar majoritatea salariaţilor sunt plătiţi în funcţie de vânzări.

Vorbind despre firmele ce şi-au închis porţile în acest an în judeţul Suceava, ele sunt în număr de 2671, conform cererilor de dizolvare, radiere ori suspendare a activităţii depuse la Oficiul Registrului Comerţului Suceava. În aceeaşi perioadă a anului trecut, numărul firmelor care şi-au încetat activitatea prin aceste trei modalităţi a fost de numai 374, adică de peste şapte ori mai puţin. În aceeaşi ordine de idei, în anul 2009 s-au înregistrat 2099 cereri de suspendare de activitate faţă de 220 înregistrate în aceeaşi perioadă a anului trecut. Pentru aceleaşi motive ori pentru altele derivând din problemele venite o dată cu criza economică, în primele şapte luni ale acestui an s-au înregistrat 412 radieri voluntare de firme, faţă de 145 în acelaşi interval al anului trecut. Iar la capitolul dizolvări voluntare creşterea este şi mai mare, căci vorbim de 9 societăţi dizolvate în primele şapte luni ale anului 2008 şi de 160 în aceeaşi perioadă a anului 2009.

Pentru a completa tabloul statistic de mai sus trebuie să mai adăugăm datele furnizate de Tribunalul Suceava unde au fost înregistrate până la 31 august anul curent un număr de 414 dosare având ca obiect procedura insolvenţei/falimentului conform Legii nr.85 din 2006. Diferenţa faţă de cele 377 de dosare înregistrate anul trecut în aceeaşi perioadă, cu acelaşi obiect, poate părea nesemnificativă şi pentru a-i determina justa valoare precizăm că declanşarea procedurii de insolvenţă se făcea anul trecut pentru un debit cert, lichid şi exigibil de 10.000 lei, iar anul acesta se face pentru un minim de 30.000 lei, ceea ce determină în fapt scăderea numărului de dosare.

Şi nu pot considera adevărul complet fără a vorbi despre creşterea dramatică a numărului de şomeri din judeţ, folosind pentru aceasta date furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică.

Aşadar, la sfârşitul lunii iulie 2009, numărul şomerilor înregistraţi în judeţul Suceava a fost de 14.762 persoane, în creştere cu 653 faţă de luna iunie 2009 şi cu 5.110 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. De precizat că numărul şomerilor indemnizaţi în luna iulie 2009 a fost de 8.871 persoane. Comparativ cu aceeaşi lună a anului precedent numărul şomerilor indemnizaţi a crescut cu 5.712 persoane - o creştere de 280,8%.

Cred cu toată convingerea că am reuşit să demonstrez pentru oricine vrea să vadă şi să audă că nu ne sunt necunoscute efectele crizei economice asupra populaţiei. Aceste efecte nu ne lasă indiferenţi. Cunoaşterea lor în amănunt ne ajută să preconizăm căi de ameliorare a impactului, să găsim şi să încercăm a promova cele mai potrivite metode de diminuare a efectelor crizei. Acestea şi nu altele sunt motivele pentru care am semnat Pactul pentru România.

Apreciem că numărul şi amploarea acestor efecte justifică stoicismul strădaniei cu care menţinem alianţa politică ce a condus la semnarea Pactului.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Drogurile strică tot"

Declaraţia mea politică de azi se referă la lupta împotriva consumului de droguri.

De curând, Inspectoratul de Jandarmi a demarat, în colaborare cu Centrul judeţean de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, o campanie de prevenire a consumului şi traficului de droguri în mai multe şcoli şi licee din Botoşani. Programul interinstituţional de prevenire a traficului şi consumului ilicit de droguri se va desfăşura pe parcursul semestrului I al anului şcolar 2009-2010 şi va cuprinde populaţia şcolară din 10 şcoli generale, cinci licee şi cinci centre de plasament din municipiul Botoşani şi oraşele Dorohoi şi Săveni. În cadrul acestor activităţi se vor prezenta materiale audio-video cu principalele tipuri de droguri, mărturii ale consumatorilor de droguri şi se vor distribui pliante informative.

Nu mai este un secret pentru nimeni că ne confruntăm cu un fenomen ce a luat o amploare nebănuită în urmă cu câţiva ani. Dacă în urmă cu un deceniu în România piaţa de desfacere a drogurilor se afla la un nivel scăzut, teritoriul ţării noastre fiind folosit mai mult pentru tranzit spre ţările occidentale, în prezent, în ciuda problemelor de natură socială şi economică, România a devenit un punct de atracţie pentru cei care vând iluzii şi distrug vieţi din ce în ce mai tinere. Realitatea este crudă, "moartea albă" este prezentă printre noi şi stă la pândă gata să-i înhaţe pe cei care şi-au pierdut busola, care nu mai au încredere în nimeni şi nimic şi care nu ştiu ce vor de la ei înşişi. Sunt tineri care s-au rătăcit sau care nu ştiu să se regăsească încă, să-şi dea un rost şi să-şi stabilească un rol în relaţiile cu ceilalţi şi cu propria viaţă.

Desigur, sunt mulţi, foarte mulţi adolescenţi care se gândesc la cariera lor viitoare, la viaţa lor în comunitate, într-o posibilă familie sau într-un posibil colectiv de muncă. Sunt foarte mulţi adolescenţi care citesc, cercetează, caută, lucrează, învaţă pentru atingerea unor performanţe superioare, de excepţie. Sunt mulţi adolescenţi care îşi dau seama că viaţa înseamnă dăruire, angajare, responsabilitate, care ştiu că în viaţă sunt multe obstacole, probleme, dificultăţi şi că depăşirea fiecăreia dintre ele înseamnă o oportunitate a creşterii valorii lor intrinseci, a maturizării lor reale. Şi totuşi, din ce în ce mai mulţi tineri o iau pe calea de pe care cu greu se mai pot întoarce. Ceva îi îndeamnă să-şi distrugă viitorul şi să producă suferinţa celor apropiaţi şi de aceea sunt uşor de recrutat de către comercianţii de droguri.

Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai mulţi încep să consume droguri din pura curiozitate de a cunoaşte efectele pe care le au asupra lor sau din dorinţa de a avea noi senzaţii, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică şi psihică de bine, de exaltare şi de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentaţi să înfrunte riscurile fără a fi opriţi de cuvinte ca pericol sau moarte. Dorinţa de afirmare în faţa grupului precum şi teama că vor fi respinşi, că vor fi izolaţi de către grup dacă refuză propunerile aşa-zişilor "iniţiaţi", îi fac pe aceştia să nu ia în considerare riscurile la care se expun.

O altă cauză este presiunea grupului: în funcţie de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime a idealului lor în viaţă, de raporturile cu familia, de rezultatele lor şcolare, de imaginea pe care o au despre sine şi pe care vor s-o creeze celorlalţi, adolescenţii au capacităţi diferite de rezistenţă la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Este foarte important să ştii cum să spui nu, ceea ce demonstrează ca ai o personalitate puternică. Este important ca tinerii să fie ei înşişi chiar dacă ceilalţi gândesc diferit. Problemele în familie, la şcoală, cu prietenii, precum şi izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăşi problemele zilnice pe care le au, şi aici putem menţiona: divorţul părinţilor, abuzul sau indiferenţa părinţilor sau a şcolii.

Dacă elevul vede în relaţia cu educatorul sau cu părinţii un suport viguros şi constant în susţinerea şi dezvoltarea personalităţii sale, dacă se poate exprima pe sine însuşi, dacă relaţia dintre ei este autentic umană, atunci este puţin probabil ca el, adolescentul, să-şi dorească să respingă o asemenea realitate, să iasă "dincolo" de ea, să caute prietenia unor aşa-zişi "adevăraţi prieteni", să caute bucurii iluzorii.

Trebuie să înţelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent şi temporar problemele. Acestea vor continua să existe şi chiar se pot agrava. Prin consumul de droguri, indiferent că acestea se numesc cocaină, heroină, cannabis, LSD-25 sau chiar alcool, toxicomanul caută să atingă fericirea, caută depăşirea momentelor dificile, a singurătăţii, a excluderii. Toxicomanul vede în droguri soluţia de a accede la o bucăţică de viaţă în care timpul să nu mai conteze. Pentru o perioadă scurtă, efemeră, consumatorul cunoaşte "iluzia păcii, a calmului sau a forţei". Dar după aceste "binefaceri" îşi fac apariţia şi efectele nedorite cum ar fi: dependenţa şi efectele toxice asupra sistemului nervos, asupra inimii sau a altor organe interne. La început, majoritatea drogurilor creează o trecătoare dispoziţie de bunăstare fizică, o senzaţie de euforie, o linişte sau o exaltare psihică dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora.

Mai târziu, personalitatea consumatorului este puternic afectată; apar viziuni şi tulburări de comportament precum şi erori de percepţie şi de judecată pentru ca, în final, activitatea practică a toxicomanului să fie nulă, viaţa normală, dacă mai există aşa ceva, să dispară pentru totdeauna, carenţele morale precedă decăderea intelectuală. Apare şi se manifestă delicvenţa prin furturi, escrocherii, şantaj şi uneori acte de violenţă care pot merge până la crimă.

În final, putem spune că tinerii care depind de mijloace exogene pentru a obţine senzaţia de împlinire şi pentru a scăpa de dificultăţi, merită atenţia şi tot sprijinul nostru. O viaţă dependentă de drog nu poate fi decât un mod de trai jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întotdeauna atenţi pentru ca cei de lângă noi să nu fie nevoiţi să apeleze la droguri; să fie suficient să respecte, să discearnă, să înceapă o acţiune, un proiect şi să le finalizeze, considerând că orice problemă în viaţă este în fond o oportunitate de a demonstra lumii şi lor înşişi că au puterea de a nu se lăsa doborâţi de pericolele care pândesc la fiecare colţ de stradă şi că pot spune cu mândrie: "Viaţa e prea frumoasă pentru a fi transformată în coşmar consumând droguri".

Iată de ce îmi manifest susţinerea pentru acţiunile jandarmeriei şi fac un apel la autorităţi, la părinţi şi la profesori să sprijine această campanie pentru a menţine viaţa tinerilor noştri neafectată de coşmarul "morţii albe" pentru că "drogurile strică tot"!

- după pauză -

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Continuăm lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor de astăzi şi vă anunţ că din totalul celor 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 172. Sunt absenţi 162, din care 13 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen din ziua de marţi, 22 septembrie, programul de lucru pentru perioada 21-26 septembrie, lista rapoartelor depuse în perioada 16-22 septembrie de comisiile permanente sesizate în fond, informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de către comisiile permanente, lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale şi sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise astăzi pe ordinea de zi.

Începem cu Raportul Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea modului în care a fost atribuit de către Ministerul Mediului contractul privind "campania de promovare a programului operaţional sectorial mediu, lot II - difuzare/publicare", la data de 28 aprilie 2009, prin negociere, fără anunţ de participare.

Dau cuvântul comisiei raportoare, domnul preşedinte Duşa este în sală, cu rugămintea ca acest raport, care are aproape 40 de pagini, să ni-l prezente pe scurt.

Vă mulţumesc. Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de a prezenta raportul comisiei de anchetă, aş vrea să mulţumesc membrilor comisiei, care în această vară au făcut un efort deosebit, n-au avut vacanţă, au fost prezenţi la activitatea comisiei şi pentru echilibrul şi corectitudinea de care au dat dovadă pe timpul desfăşurării activităţii comisiei, evitând a-şi face imagine din activitatea acestei comisii.

Comisia parlamentară de anchetă pentru verificarea modului în care a fost atribuit de către Ministerul Mediului contractul privind "Campania de promovare a Programului Operaţional Sectorial Mediu, Lot II - Difuzare/Publicitate" la data de 28 aprilie 2009, prin negociere fără anunţ de participare.

În conformitate cu prevederile art. 73, 76, 77, 78 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, la solicitarea membrilor Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal şi Partidului Naţional Liberal, înregistrată la Biroul permanent, s-a înfiinţat Comisia parlamentară de anchetă pentru verificarea modului în care a fost atribuit de către Ministerul Mediului contractul de care aminteam.

Obiectivele acestei comisii de anchetă au fost următoarele.

Potrivit art. 1 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.30 din 24 iunie 2009, Comisia parlamentară de anchetă are ca scop efectuarea unui control parlamentar asupra modului în care a fost atribuit de către Ministerul Mediului contractul "Campania de promovare a Programului Operaţional Sectorial Mediu, Lot II - Difuzare/Publicitate", cu următoarele obiective: verificarea legalităţii alegerii procedurii de negociere cu o singură firmă, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, şi doi - încadrarea legală a obiectului contractului, respectiv a valorii finale a acestuia, de 2.040.990, 11 lei.

Termenul de depunere a raportului a fost 14 august 2009.

Având în vedere elementele noi, aduse la cunoştinţa membrilor comisiei de către Garda Financiară şi Consiliul Concurenţei, în şedinţa din 11 august, care reprezentau obiectul unei activităţi de control aflate în desfăşurare, precum şi necesitatea analizării rapoartelor aferente, în vederea formulării concluziilor şi a unui punct de vedere unitar, comisia parlamentară de anchetă a solicitat Biroului permanent al Camerei Deputaţilor amânarea depunerii raportului acesteia cu 35 de zile, în conformitate cu prevederile art. 77 din Regulamentul Camerei.

În conformitate cu art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor a adoptat Hotărârea nr.39 din 8 septembrie, privind prelungirea termenului până la data de 18 septembrie 2009.

Controlul comisiei s-a desfăşurat pe bază de documente solicitate de la Ministerul Mediului şi de la alte organe competente, pe bază de audieri şi, de asemenea, pe baza unor rapoarte prezentate de organele specializate ale statului pe acest domeniu, respectiv pe Ordonanţa nr.34 privind atribuirea contractelor.

Programul de lucru al comisiei s-a desfăşurat în cursul lunii iunie, iulie şi august şi, sigur, la începutul lunii septembrie.

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor comisiei, au fost stabiliţi responsabili pe domenii de specialitate, respectiv pe domeniul juridic, pe domeniul financiar, pe domeniul achiziţiilor şi pe domeniul publicităţii.

A fost audiat un număr foarte mare de persoane, care au avut tangenţă cu realizarea acestui contract, începând de la ministrul mediului, continuând cu directorul Direcţiei Generale pentru Managementul Instrumentelor Structurale, cu reprezentanţi ai instituţiilor statului care au atribuţii de control în domeniul achiziţiilor publice, de asemenea, reprezentanţii firmelor cărora le-a fost atribuit acest contract şi modul în care aceste contracte s-au desfăşurat.

Referitor la audieri, vreau să menţionez, pentru că pe parcursul verii au fost şi aceste discuţii legate de înregistrarea activităţii comisiilor, noi am hotărât, în plenul comisiei şi în biroul comisiei, ca toate audierile să fie publice şi toate audierile să fie postate video şi audio pe site-ul Camerei Deputaţilor, şi cine doreşte să consulte stenogramele şi activitatea comisiei, o poate face pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Programului Operaţional Sectorial (POS) Mediu reprezintă documentul de programare a Fondurilor Structurale şi de Coeziune, care stabileşte strategia de alocare a fondurilor europene în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România în perioada 2007-2013.

POS Mediu a fost elaborat de către Ministerul Mediului, în calitate de autoritate de management pentru acest program şi în coordonarea Ministerului Finanţelor, în calitate de coordonator a procesului de coordonator a procesului de pregătire a României pentru accesarea fondurilor structurale şi de coeziune pentru perioada 2007-2013.

Autoritatea de management POS Mediu a elaborat un plan de comunicare, care a fost aprobat de Comisia Europeană în 4 iunie 2008, bugetul alocat acestuia fiind de 30 de milioane de euro.

Prin campania de promovare a POS Mediu se urmăreşte crearea premiselor pentru o absorbţie mare a fondurilor europene disponibile pentru România în anii 2008-2009, fiind deosebit de importantă pentru procesul de pregătire a proiectelor în vederea accesării rapide a fondurilor europene.

De asemenea, în ceea ce priveşte publicul larg, autoritatea de management are obligaţia de a asigura vizibilitatea programului operaţional gestionat în rândul cetăţenilor statelor membre, accentul fiind pus pe beneficiile aduse de aderarea României la Uniunea Europeană, prin realizarea investiţiilor prioritare de mediu, în România.

În baza acestui plan de comunicare, la Ministerul Mediului a fost aprobat şi planul de achiziţii, care a inclus şi proceduri de atribuire pentru contractele necesare atingerii obiectivelor propuse.

Obiectivele specifice campaniei sunt: creşterea gradului de coştientizare a publicului cu privire la POS Mediu; informarea asupra rolului autorităţii de management şi a Uniunii Europene; informarea potenţialilor beneficiari; informarea potenţialilor beneficiari asupra regulilor care trebuie urmate pentru a accesa fonduri europene; promovarea pentru publicul general a impactului, mai ales la nivel local, asistenţei POS Mediu.

Acest program are mai multe componente, pornind de la creaţie, difuzare, organizare de evenimente, cercetare şi evaluarea impactului.

Ca urmare, s-a decis ca, în planul de achiziţii pe 2009, elaborat pe baza draft-ului de plan din ianuarie 2009, aprobat de ordonatorul principal de credite în data de 11.03.2009, să fie inclusă etapa a II-a şi să fie schimbat tipul de procedură de achiziţie, luând în considerare prevederile legislaţiei naţionale şi a celei comunitare.

Astfel, contractul a fost suplimentat cu aproximativ 45% din valoare iniţială. Contractul suplimentar a fost semnat la 28 aprilie 2009. Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice din cadrul Ministerului Finanţelor a fost înştiinţată asupra demarării procedurii de achiziţii.

Ca urmare, UCVAP a emis decizia de verificare, desemnând un reprezentant cu caracter de observator la procedura de negociere fără publicare prealabilă, a unui anunţ de participare, organizat prin atribuirea contractului de servicii de campanie de promovare a "Programului Operaţional Sectorial Mediu, Lot II - Difuzare/Publicare", documentele fiind prezentate de către Unitatea de Coordonare şi Verificare a Achiziţiilor Publice, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

Raportul UCVAP a consemnat faptul că, în procesul acesta de atribuire a contractului, n-a fost respectat art. 122 din ordonanţă, privind încheierea contractului, şi sigur că, în procesul-verbal de verificare a activităţii de atribuire a contractului s-au dispus şi câteva măsuri: o măsură iniţială - un avertisment şi, după aceea, o amendă contravenţională.

De asemenea, în raportul UCVAP se pomeneşte că procesul de atribuire a contractului s-a desfăşurat conform Ordonanţei nr.34, iar reprezentanţii nu se pronunţă asupra modului în care a fost încheiat contractul.

Sigur că, pe baza acestor documente, solicitate de la minister, de la organele de control, comisia de anchetă şi-a exprimat un punct de vedere şi mai ales raportorii, care au primit atribuţii pe anumite domenii de activitate, şi-au exprimat părerea.

În raportul comisiei este consemnat punctul de vedere al fiecărui raportor pe domenii de specialitate, respectiv pe domeniul juridic şi pe domeniul achiziţiilor publice; de asemenea, punctele de vedere ale raportorilor pe domeniul juridic şi punctele de vedere ale raportorilor pe domeniul financiar.

Aceste puncte de vedere au fost incluse în raportul comisiei aşa cum au fost ele prezentate de către raportorii şi responsabilii pe domenii de activitate, care au fost desemnaţi de comisie.

În urma studierii acestor documente şi pe baza rapoartelor întocmite de cei care au avut responsabilităţi pe domenii de activitate, dar şi a rapoartelor de la organele de control ale statului în domeniile achiziţiilor şi, mai ales, ale aplicării prevederilor Ordonanţei nr.34, dar şi a faptului că, pe parcursul derulării anchetei, noi am solicitat unor organe specializate ale statului să ne comunice punctul lor de vedere, comisia a ajuns la următoarele concluzii.

Dumneavoastră aveţi la dispoziţie raportul, aşa cum este el redactat, de 37 de pagini, şi sigur că vă puteţi da seama despre felul în care şi-a desfăşurat activitatea comisia de anchetă.

Aş vrea să mai fac doar câteva precizări.

Ca urmare a demersurilor întreprinse de comisia parlamentară de anchetă la instituţiile mai sus-menţionate, au fost formulate următoarele răspunsuri:

1. Garda Financiară a informat comisia, prin Adresa nr.604626/15.09 că, urmare a Adresei nr.46/3/52 din august 2009, referitor la controlul efectuat la SC Best Advertising&Consult SRL de către Direcţia Naţională Anticorupţie, a comunicat prin Adresa nr. 604551/28.08, că în cauză se efectuează acte premergătoare începerii urmăririi penale şi a solicitat ca documentele rezultate în urma verificărilor efectuate în legătură cu derularea contractului încheiat de către Ministerul Mediului cu SC ARS Advertising SA să nu fie puse la dispoziţia altor organisme şi instituţii ale statului. Deci nu ne-au putut prezenta un raport de control, datorită faptului că documentele au fost ridicate.
2. Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a informat prin Adresa nr.40917/14.09, că în cadrul controlului efectuat în perioada 25.02-30.06 la Ministerul Mediului, în eşantionul selectat nu a fost cuprins Contractul de achiziţie publică nr.2959/28.04.2009, "Campania de promovare POS Mediu, Lot II - Difuzare/Publicare şi, ca urmare, raportul în cauză nu conţine elemente care să clarifice modul de atribuire a acestui contract, urmând ca verificarea lui să fie finalizată până în jurul datei de 24 septembrie 2009.
3. Consiliul Concurenţei a informat Comisia parlamentară de anchetă, prin Adresa nr.872 din 11.09.2009, ca urmare a discuţiilor purtate în şedinţa din 7 septembrie 2009, că a primit un set de documente de la ANRMAP în data de 10 septembrie, urmând să se pronunţe în legătură cu posibila încălcare a art.5 lit.f) din Legea concurenţei nr.21/1996 republicată, şi, în acest sens, va urma procedura specifică stabilită de legislaţia în domeniul concurenţei.

Şi ultimul capitol din raport, pe care am să-l citesc integral.

În urma audierilor, verificarea documentelor puse la dispoziţie, a rapoartelor prezentate de organele abilitate ale statului, precum şi a rapoartele elaborate de raportorii desemnaţi, Comisia parlamentară de anchetăcere instituţiilor abilitate ale statului, respectiv: Curtea de Conturi, Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, Consiliul Concurenţei, Garda Financiară, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor să întreprindă acţiuni de verificare şi control care să lămurească următoarele aspecte:

1. Legalitatea atribuirii contractului "Campanie de promovare a Programului Operaţional Sectorial de Mediu, Lot II - Difuzare/Publicare", prin prisma asigurării climatului concurenţial şi a transparenţei privind achiziţiile publice.
2. Eficienţa cheltuirii banilor publici şi legalitatea angajării şi efectuării plăţilor aferente.
3. Dacă a existat o înţelegere de tip monopolist pe piaţa de publicitate media între societăţile comerciale ARS Advertising SA şi BEST Advertisting & Consulting SRL, care să contravină prevederilor Legii concurenţei nr.21/1996, republicată.
4. Legalitatea relaţiei comerciale între SC ARS şi SC BEST, în vederea executării prevederilor contractelor nr.3631/28.10.2008 şi nr.2959/28.04.2009 cu beneficiarul Ministerul Mediului (dacă au existat subcontractanţi şi legalitatea subcontractării serviciilor).
5. Eficienţa "Campaniei de promovare a Programului Operaţional Sectorial de Mediu, Lot II - Difuzare/Publicare."

Sigur că, pe timpul desfăşurării lucrărilor comisiei şi a verificării modului în care s-au derulat procesele până la încheierea contractului de achiziţie, dar şi din rapoartele pe care le-am primit de la organele specializate ale statului, respectiv de la UCVAP şi de la ANRMAP, membrii comisiei au ajuns la concluzia că trebuie făcute demersuri importante de către deputaţi, de către executiv, pentru a perfecţiona legislaţia în domeniu, respectiv Ordonanţa nr. 34, având în vedere că foarte multe din atribuţiile celor două instituţii pe care le-am amintit se suprapun şi, de multe ori, rapoartele pe care acestea le reprezintă, deşi se suprapun atribuţiile, sunt contradictorii.

De aceea, comisia parlamentară de anchetă, constată suprapunerea atribuţiilor autorităţilor publice în ceea ce priveşte domeniul verificării achiziţiilor publice, drept pentru care recomandă Camerei Deputaţilor să constituie unui grup de lucru care să analizeze şi să modifice legislaţia în vigoare, referitoare la delimitarea competenţelor acestora.

Raportul comisiei de anchetă a fost adoptat în unanimitate de voturi, nu au fost formulate opinii separate şi toate documentele care au fost puse la dispoziţia comisiei în această perioadă constituie anexă la acest raport; ele au fost înainte Biroului permanent şi aceste documente se găsesc în anexele numerotate de la 1 la 19 şi fac parte integrantă din prezentul raport.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc domnului preşedinte Duşa.

Dacă din partea grupurilor parlamentare? Din partea Grupului parlamentar al PD-L domnul deputat Petru Călian. Aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

La început aş dori să fac o scurtă corectură. Raportul, în cazul Comisiei de anchetă "Nemirschi", nu a fost semnat de către toţi membrii comisiei, aşa cum a afirmat preşedintele comisiei. Cel puţin doi membri ai comisiei nu au semnat acest raport, şi acest lucru se poate vedea pe ultima filă a raportului.

Am să vă aduc la cunoştinţă câteva puncte de vedere ale reprezentanţilor Grupului parlamentar al PD-L, legat de acest caz şi de raportul comisiei de anchetă.

Sigur că noi, în calitate de parlamentari, nu ne putem pronunţa şi nu putem da verdicte atunci când este vorba despre încălcarea legii, însă putem face anumite constatări şi putem să ne exprimăm anumite puncte de vedere, pe baza unor documente provenite din partea unor instituţii abilitate ale statului.

Aşa cum rezultă şi din capitolul care vizează problemele de natură juridică, este foarte clar faptul că Ordonanţa nr.34 a fost încălcată în acest caz, din mai multe puncte de vedere.

Mai mult de atât, faptul că Ordonanţa nr.34 a fost încălcată rezultă şi din documentele puse la dispoziţie de ANRMAP şi, mai mult de atât, acest lucru rezultă din faptul că această instituţie a aplicat mai multe sancţiuni contravenţionale; sancţiuni care, în marea lor majoritate, nu au fost contestate. În consecinţă, noi considerăm că Ministerul Mediului şi-a însuşit aceste încălcări ale legilor în vigoare şi în special a Ordonanţei nr. 34.

Nu doresc să intru în detaliu pe raport. Sigur că ultimul capitol a fost prezentat în integralitate, însă vreau să insist asupra unui lucru. Au fost propuse anumite instituţii ale statului ca să facă lumină în acest caz: Curtea de Conturi, Autoritatea de Audit, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Concurenţei, Garda Financiară, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Sigur că acest demers este unul corect.

Însă, aş dori să fac referire în continuare la un document pus la dispoziţie de către Garda Financiară; documentul are nr. 604626/9 septembrie 2009 şi vă rog să-mi permiteţi, foarte pe scurt, să dau citire sintezei acestui document.

"Urmare a Adresei dumneavoastră nt.46/3/52 din 11 august 2009, înregistrată la Comisariatul general al Gărzii Financiare sub nr. 604626/12.08.2009, prin care solicitaţi punerea la dispoziţie a rezultatelor controlului efectuat de Garda Financiară la Best Advertising & Consult SRL Bucureşti, vă aducem la cunoştinţă faptul că, prin Adresa nr.604551/28.08.2009, Direcţia Naţională Anticorupţie a comunicat Gărzii Financiare că, în cauză, se efectuează acte premergătoare începerii urmăririi penale, care potrivit Codului de procedură penală sunt acte confidenţiale şi că, în baza art.214: procesele-verbale încheiate de organele de control constituie mijloace de probă, solicitând ca documentele rezultate ca urmare a verificărilor efectuate în legătură cu derularea contractului încheiat de către Ministerul Mediului cu SC ARS Advertising SA să nu fie puse la dispoziţia altor organisme şi instituţii ale statului."

Iată că, în baza acestui document, putem să concluzionăm faptul că deja au început actele premergătoare începerii urmăririi penale în acest caz, asupra autorităţii contractante respectiv a reprezentanţilor autorităţii contractante.

Pornind de la acest considerent, noi, cei din Grupul parlamentar al PD-L, considerăm faptul că acest raport trebuie neapărat înaintat şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie, astfel încât să poată să constituie, dacă va fi cazul - nu este până la urmă opinia noastră, trebuie să fie opinia DNA-ului - să ia în considerare şi cele stabilite de către Comisia parlamentară de anchetă în cazul "Nemirschi".

Este necesar acest lucru şi v-aş ruga să acceptaţi acest demers, pentru că, în fond şi la urma urmei, raportul este unul public, dar procedural acest demers ar fi unul corect.

Mai mult de atât, fără a intra - aşa cum am spus - foarte pe larg în detalii, au fost încălcări ale legilor în vigoare, în special ale Ordonanţei nr.34, aşa cum spuneam. Şi aş dori să fac doar o precizare. De la firma care a contractat sau care a obţinut prin încredinţare directă acest contract de 500 de mii de euro, firma ARS Advertising, s-a ajuns, practic, până la firmele care au derulat efectiv, cel puţin publicitatea, prin doi-trei intermediari. Spun doi-trei, pentru că noi, cei din comisia de anchetă, am încetat verificările atunci când am ajuns la al treilea intermediar; este posibil să fie chiar cinci, la un moment dat.

Şi atunci, noi ne întrebăm dacă banul public a fost gestionat în mod corect. Dacă banul european a fost gestionat în mod corect şi dacă nu există, Doamne fereşte!, posibilitatea ca reprezentanţii Comisiei Europene să ne aplice corecţii financiare, care ar fi incomensurabile.

Din acest punct de vedere şi din mult altele, noi considerăm, aşa cum vă spuneam, că acest raport trebuie să ajungă la instituţiile abilitate ale statului, care se pot pronunţa asupra legalităţii derulării acestei tranzacţii, să spun aşa.

Eu vă mulţumesc foarte mult şi sperăm că am fost destul de convingători şi la obiect.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare? Domnul deputat Eugen Nicolăescu, Grupul parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Aş vrea să remarc câteva lucruri la acest raport.

În primul rând, este important că s-a finalizat un raport. Dacă el răspunde sau nu aşteptărilor noastre, dacă el răspunde sau nu obiectului pentru care s-a înfiinţat această comisie, putem să discutăm. Dar, aş remarca şi repet în primul rând faptul că, în sfârşit, o comisie de anchetă îşi face un raport. Un raport care, după opinia mea, sesizează anumite elemente care ar trebui să ne dea de gândit tuturor.

Şi aş pleca de la prima afirmaţie, concluzie a raportului, şi anume că avem constatări referitoare la contradicţii ale legislaţiei existente. Suprapuneri de activităţi ale unor organisme, care, uneori fac mai greoaie activitatea şi mai ineficientă decât a dorit-o probabil legiuitorul atunci când a făcut-o.

A doua concluzie din acest raport este că nu s-au desprins aspecte de natură care să ducă la solicitarea începerii urmăririi penale, chiar dacă se sugerează în raport că unele instituţii sunt în faza de efectuare de cercetări premergătoare. De aici până la a depista că sunt sau nu sunt aspecte de natură penală, drumul este lung.

Ajung la a treia concluzie pe care am sesizat-o din raport, că este bine ca o serie de aspecte care n-au putut fi clarificate în cadrul raportului, să rămână în atenţia instituţiilor abilitate ale statului, astfel încât să se finalizeze o serie de asemenea situaţii care au nevoie de mai mult timp pentru a fi verificate şi pentru a se găsi, până la urmă, cele mai potrivite concluzii, în concordanţă cu legile ţării.

Şi remarc că doi reprezentanţi ai PD-L nu au semnat raportul. Am fi putut să aflăm de ce n-au semnat raportul. N-au vrut? N-au putut? Nu i-a interesat? De ce au activat în comisie, dacă, la finalizarea raportului, n-au vrut să semneze sau n-au putut să semneze?

Asta arată, după opinia mea, ori fugă de răspundere, care se poate numi şi laşitate, ori dezinteres, ori ignorarea Parlamentului, a Camerei Deputaţilor, din care ei înşişi fac parte. Sigur, dacă aveau păreri diferite, aşa cum ne-am obişnuit, puteau să facă opinie separată şi, până la urmă, nu-i nimic de condamnat când sunt mai multe păreri. Important este să existe responsabilitate.

Dar sunt de acord cu propunerea pe care a făcut-o, în numele Grupului PD-L, domnul deputat Călian şi anume ca acest raport să fie trimis organismelor statului care au atribuţii să verifice până la capăt toate semnalele trase de comisia de anchetă.

Cred că suntem în faţa unui raport care seamănă cu apa sfinţită.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea celorlalte grupuri parlamentare? Domnul Mircea Duşa, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu am să mai fac referiri la raportul comisiei de anchetă, nici la modul în care şi-a desfăşurat activitatea comisia. Vreau să fac doar câteva clarificări.

Se spunea aici că doi membri ai comisiei n-au semnat raportul. Nu l-au semnat pentru un motiv foarte clar, că au lipsit de la ultima şedinţă, fiind plecaţi în delegaţie în străinătate, domnul Călian şi domnul Iorguş, pare-mi-se tot aceeaşi chestiune. Când am făcut afirmaţia că raportul a fost adoptat în unanimitate de voturi, am spus adevărul, pentru că, cu excepţia celor doi colegi care n-au participat la ultima şedinţă, raportul a fost adoptat în unanimitate de voturi. Unanimitatea de voturi se referă la cei prezenţi, nu la cei care n-au participat la şedinţă.

Legat de unele precizări făcute şi de colegul Călian aici referitor la adresa gărzii financiare, a fost cuprinsă în raport, am şi citit-o eu, am prezentat-o în integralitate, şi încă o dată, repet, punctele de vedere ale raportorilor pe domenii de activitate, fie financiar, fie juridic, fie publicitate, au fost prezentate în raport cu toate elementele de care amintea şi domnul Călian. Deci nu există nici un ocoliş în raport, chiar dacă unii colegi spun că e ca apa sfinţită. Toate neregulile, toate neajunsurile, toate, ştiu eu, presupusele încălcări ale legii au fost cuprinse în raportul de activitate. Dacă o să studiaţi cele 40 de pagini, o să vă daţi seama că toate aceste elemente se regăsesc în raport.

Eu, în încheiere, încă o dată vreau să mulţumesc membrilor Comisiei de anchetă care, într-adevăr, au desfăşurat o activitate serioasă şi au căutat, în limitele normalului, să interpeleze, să pună întrebări pe timpul desfăşurării audierilor, fără a-şi face imagine publică pe seama Comisiei de anchetă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Petru Călian, drept la replică, deşi nu s-a pronunţat numele, dar fiind direct vizat...

Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Probabil că nu am fost suficient de explicit. Nu înseamnă că ne însuşim acest raport. Însă, am făcut această corectură pentru că antevorbitorul meu a specificat faptul că a fost semnat şi votat în unanimitate. Lucru care nu este corect. Este cu totul altceva. Aceasta a fost corectura mea. În rest, sigur că da, raportul a fost însuşit şi de către colegii noştri.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare... Grupul parlamentar al UDMR. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru că antevorbitorii mei au acoperit o mare parte a elementelor importante din raportul cu privire la Comisia "Nemirschi" aş vrea să subliniez un element, după părerea mea important, care nu ne-a ajutat pe noi ca să putem să venim cu un raport mult mai exact şi mai concret. Vorbesc de păreri diferite emise de instituţii ale statului care au responsabilităţi în acest domeniu, în controlul ex ante şi ex post achiziţii publice. Aceste instituţii au fost create pentru prevenire şi verificare. Şi, din păcate, dacă ne uităm la textul raportului, în care sunt redate aceste rapoarte ale instituţiilor, vedem că acestea nu spun aceleaşi lucruri, sunt chiar păreri contradictorii, şi la audierile pe care le-am făcut chiar reprezentanţii instituţiilor subliniau aceleaşi poziţii.

Eu cred, cum e şi în raportul acesta foarte bine subliniat, că trebuie să ne aplecăm asupra unei probleme de a analiza rolul şi implicarea fiecărei instituţii la nivelul de analiză ex ante şi ex post achiziţii publice, pentru că, până la urmă, prin aceasta ajutăm pe cei care fac achiziţii publice şi ajutăm pe cei care trebuie să veghem la respectarea condiţiilor legii în cheltuirea banului public.

Acestea voiam să adaug, pentru că eu cred că trebuie să tragem un semnal de alarmă pe această temă, nu este deloc bine ca instituţii cu aproape aceleaşi roluri să vină cu rapoarte contradictorii şi după aceea să nu existe o cale de ieşire. O cale de ieşire există, pentru că, din fericire, există şi o Curte de Conturi care poate să verifice, dar trebuie să-şi facă treaba.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt? Dacă nu, raportul rămâne la votul final.

Continuăm cu proiectele de lege.

Punctul 3, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2009 privind înfiinţarea Fondului Român de Contra-garantare.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă.

Iniţiatorul? Doamna secretar de stat Maria Pârcălăbescu. Vă rog, aveţi cuvântul. Din partea iniţiatorului, vă rog.

Doamna Maria Pârcălăbescu (secretar de stat, Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri):

Bună ziua!

Aş vrea să fac doar câteva precizări. Contragarantarea garanţiilor este o practică internaţională de securizare a creditelor şi de creştere a numărului de agenţi economici, IMM-uri, beneficiari de produse financiare care să le permită dezvoltarea durabilă. Forme de contragarantare există în toate ţările membrei ale Uniunii Europene, inclusiv Bulgaria, cu excepţia României. Este oportun ca acest mecanism să fie gestionat de către o entitate specializată, cu obiect unic de activitate, utilizând experienţa acumulată de către instituţiile similare din Uniunea Europeană.

O primă estimare arată că un fond de contragarantare de 100 de milioane de euro permite fondurilor de garantare din România să-şi multiplice portofoliile curente de garanţii de la 450 de milioane de euro la 1800 de milioane de euro, factorul de multiplicare a capitalului fiind de 4,5 ori. Guvernul susţine înfiinţarea fondului de contragarantare şi aş mai sublinia faptul că propunerea noastră este de a înfiinţa acest fond cu un capital de 100 de milioane de euro, în care statul român este acţionarul majoritar.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Există un raport de adoptare din partea comisiilor pentru politică economică şi pentru buget.

Vă rog să se prezinte raportul.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mihaela Stoica:

Bună ziua raport comun asupra proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23 din 2009 privind înfiinţarea Fondului Român de Contragarantare.

Conform prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 11 mai 2009.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanţă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil iniţiativa legislativă cu aviz nr.31 522 din 25 mai 2009.

Comisia pentru industrie şi servicii a avizat favorabil proiectul de lege cu un amendament admis, conform avizului nr.23/241 din 27 mai 2009.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului care prevede constituirea Fondului Român de Contragarantare ca instituţie financiară, specializată sub forma unei societăţi pe acţiuni. Fondul are ca obiect unic de activitate contragarantarea garanţiilor acordate de fondurile de garantare legal înfiinţate, persoane juridice române pentru credite şi alte instrumente de finanţare contractate de către întreprinderile mici şi mijlocii de la instituţiile de credit şi alte instituţii financiare nebancare, autorizate potrivit legii.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind înfiinţarea Fondului Român de Contragarantare, cu amendamente admise care sunt redate în anexe la prezentul raport. Şi propunem timp pentru dezbateri 3 minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru fiecare articol.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Propun să votăm cu vot deschis prin ridicare de mână timpii propuşi de către comisie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Lucrăm direct pe raportul comisiei.

Pct.1 din raport, nemodificat. Adoptat.

Pct.2 din raport referitor la articolul unic. Nemodificat. Adoptat.

Pct.3 din raport. Nemodificat. Adoptat.

Pct.4 şi 5 din raport. Nemodificate. Adoptate.

Pct.6 din raport. Nemodificat. Adoptat.

Pct.7 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.8 din raport, referitor la art.3. Nemodificat. Adoptat.

Pct.9 din raport. Nemodificat. Adoptat.

Pct.10 din raport. Text nemodifict. Adoptat.

Pct.11 din raport. Dacă sunt observaţii? Comentarii? Propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.12 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.13 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.14 din raport. Nemodificat. Adoptat.

Pct.15 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.16 din raport. Dacă sunt observaţii? Propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.17 din raport. Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.18 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.19 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.20 şi 21, texte nemodificate. Sunt adoptate.

Pct.22 din raport. Text nemodificat. Este adoptat.

Rămâne proiectul de lege la votul final.

Punctul 4, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă.

Iniţiatorul are cuvântul.

Domnule preşedinte, vă rog.

Domnul Valentin Buksz (preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Mă numesc Valentin Buksz, sunt preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

În câteva cuvinte, vă prezint faptul că acest proiect de ordonanţă de urgenţă are ca obiect de reglementare protecţia, conservarea, administrarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultură, procesarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi acvacultură, în concordanţă cu reglementările Uniunii Europene.

Acest proiect de lege asigură cadrul legislativ, instituţional şi operaţional corespunzător atât în vederea creşterii absorbţiei fondurilor europene alocate României în acest sector, cât şi a eficientizării administrării şi exploatării durabile a resurselor acvatice vii.

Pe parcursul dezbaterii proiectului în comisiile de specialitate au fost adoptate o serie de amendamente pe care, în calitate de reprezentant al Ministerului Agriculturii, le susţinem.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei raportoare?

Este un raport comun: Comisia pentru agricultură, industrie alimentară, silvicultură şi servicii specifice şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Domnul Ioan Munteanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură, industrie alimentară, silvicultură şi servicii specifice, împreună cu Comisia pentru agricultură, industrie alimentară, silvicultură şi servicii specifice, a analizat acest proiect de urgenţă şi în şedinţa din data de 7 septembrie a întocmit şi raportul înlocuitor... nu mai citesc despre ce e vorba, raportul a fost adoptat cu 38 de voturi pentru, 6 împotrivă şi 3 abţineri.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Mulţumesc mult.

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să propuneţi şi timpii, fiind procedură de urgenţă.

Domnul Ioan Munteanu:

5 minute.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi, dacă sunteţi de acord cu timpii propuşi de către comisie?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Din partea Grupurilor parlamentare?

Vă rog. din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Gheorghe Tinel:

Mulţumesc doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aprobarea Ordonanţei nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura a necesitat în comisia de specialitate foarte multe discuţii, mai ales cu organizaţiile de pescari. Forma finală reprezintă un consens între poziţia adoptată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi solicitările organizaţiilor de pescari. Trebuie să fac o precizare aici. Legea nu prevede şi cadrul pentru desfăşurarea pescuitului în Delta Dunării. Pentru Delta Dunării, noi am stabilit să scoatem o lege specială privind pescuitul şi acvacultura. Partidul Democrat Liberal susţine, în forma prezentată, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, vă rog.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al UDMR cere ca să întoarcem pentru o săptămână înapoi la comisiile comune această lege pentru un element care se pare că ne-a scăpat, cred că la tehnoredactare, şi vorbim de art.43 care stabileşte ca preţul pentru apa folosită pentru acvacultură nu să fie gratuită, credem că este o greşeală. Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a făcut un amendament, în unanimitate, de a se corela cu legea în domeniul apei care defineşte acest segment. Şi, dacă şi celelalte grupuri parlamentare susţin această propunere, doresc să supunem votului.

Doamna Daniela Popa:

Da. Vă rog. Liderul Grupului parlamentar al PD-L. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Şi noi susţinem reîntoarcerea la comisie. Într-adevăr, este un o inadvertenţă în lege şi pentru a le corela pe amândouă vă rog să fiţi de acord s-o retrimitem pentru o săptămână şi apoi s-o reintroducem în plen.

Doamna Daniela Popa:

În acest caz, sunt nevoită să vă supun la vot. Vă rog să vă pregătiţi cartelele şi să votăm propunerea grupurilor parlamentare UDMR şi PD-L de retrimitere la comisie pentru o săptămână a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Cine este pentru?

Retrimiterea la comisie a fost adoptată.

Termen, o săptămână la comisie.

Punctul 5, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2009 privind modificarea şi completarea art.5 din Legea nr.82/1992 privind rezervele de stat.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege se dezbate în procedură de urgenţă. Iniţiatorul are cuvântul.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Marin Pătuleanu (consilier, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Potrivit Legii nr.82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat asigură intervenţia operativă pentru protecţia populaţiei, a economiei şi pentru apărarea ţării în situaţii excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemie, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau în caz de război şi are în administrare produse constituite ca stocuri rezervă de stat.

Având în vedere necesitatea adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, în condiţiile actualei crize economico-financiare, acest proiect de act normativ propune crearea unui cadru juridic pentru reglementarea unor măsuri privind scoaterea unor produse din rezerva de stat pentru situaţii economice excepţionale.

Prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2009 se reglementează scoaterea unor produse din rezerva de stat pentru situaţii economice excepţionale, la propunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, cu titlul gratuit prin hotărâre de Guvern. Neadoptarea de urgenţă a unor măsuri de ordin legislativ ar putea avea consecinţe grave asupra bunei funcţionări a instituţiilor sus menţionate.

În aceste condiţii, produsele din stocurile intangibile aflate în rezervele de stat se scot numai cu avizul Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale.

În considerarea celor menţionate, vă adresăm rugămintea să adoptaţi proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanţei de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumim domnului consilier Marin Pătuleanu.

Din partea comisiei raportoare, respectiv Comisia pentru politică economică.

Vă rog să prezentaţi raportul. Aveţi cuvântul.

Doamna Mihaela Stoica:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2009 privind modificarea şi completarea art.5 din Legea nr.82/1992 privind rezervele de stat pentru care Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă cu observaţii şi propuneri.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil iniţiativa legislativă în forma adoptată de Senat.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Proiectul de ordonanţă prevede instituirea unor măsuri privind scoaterea cu titlu gratuit a unor produse din rezerva de stat pentru situaţii economice excepţionale, la propunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea Grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu sunt înscrieri la cuvânt. Acest proiect de lege, neavând amendamente admise sau respinse, rămâne la vot final, potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Punctul 6, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.55/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă şi invit pe domnul consilier Marin Pătuleanu ca şi iniţiator să ia cuvântul.

Domnul Marin Pătuleanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2009 a urmărit asigurarea corectitudinii alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European prin stabilirea în sarcina autorităţii electorale permanente a obligaţiei de a verifica listele electorale utilizate şi de a sesiza organele de urmărire penală competente în cazul în care descoperă indicii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.22⁴.

Verificarea acestor liste presupune însă crearea unei baze de date, activitate deosebit de complexă şi care necesită un volum foarte mare de muncă şi sume importante de la bugetul de stat.

Ţinând seama însă de experienţa dobândită la referendumurile naţionale din 2007, 19 mai şi 25 noiembrie, precum şi la alegerile din 25 noiembrie 2007, a rezultat că pentru verificarea acestor liste electorale suplimentare sunt necesare, aşa cum menţionam, importante sume de bani şi resurse umane, fapt pentru care prin această ordonanţă de urgenţă s-a introdus prevederea potrivit căreia verificarea listelor electorale permanente să se facă numai la sesizarea partidelor politice parlamentare participante la alegeri.

Faţă de cele menţionate mai sus, vă adresăm rugămintea să adoptaţi proiectul de lege privind aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea comisiei raportoare, respectiv Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.55 din 2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 24 iunie 2009.

Potrivit reglementărilor legale, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri, iniţiativa legislativă.

Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic avizează favorabil proiectul de lege în forma adoptată de Senat.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.33/2007, aşa cum a fost prezentată de către reprezentantul Guvernului.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor raportul de adoptare a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.55/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Pentru dezbateri generale, propunem 3 minute, pentru discutarea pe articole un minut.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea Grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu sunt înscrieri. Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege rămâne la vot final.

Punctul 7, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul nostru, acest proiect de lege se dezbate în procedură de urgenţă.

O invit la microfon pe doamna secretar de stat Graţiela Iordache din partea iniţiatorului.

Doamna Graţiela Denisa Iordache (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege vizează clarificarea unor aspecte care au ridicat în mod constant probleme în activitatea UCVAP, cât şi eliminarea barierelor artificiale apărute în activitatea curentă a autorităţilor contractante. Astfel, se urmăreşte eliminarea obligaţiei autorităţilor contractante de a transmite Ministerului Finanţelor Publice anunţurile de participare aferente procedurilor de atribuire iniţiate, acestea urmând a fi gestionate prin intermediul unui modul electronic conectat la sistemul electronic de achiziţii publice. Schimbarea propusă nu vizează şi acele proceduri de atribuire care nu impun obligativitatea publicării a unui anunţ de participare, în cazul cărora mecanismul de notificare actual va fi menţinut.

Se are, de asemenea, în vedere şi posibilitatea extinderii ariei de verificare şi către acele proceduri de atribuire care au valori sub plafoanele de verificare ale UCVAP la solicitările primite din partea unor organisme sau entităţi publice.

Următorul aspect vizat urmăreşte corelarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 la schimbările legislative intervenite la nivelul legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice şi recomandărilor repetate ale Comisiei Europene, urmărind focalizarea intervenţiilor UCVAP pe principalele zone de risc în derularea procedurilor de atribuire, fără însă a pierde din vedere întregul proces. Prin modificarea propusă sunt vizate elemente, precum reducerea eforturilor administrative la nivelul autorităţilor contractante, eliminarea posibilităţii ca UCVAP să nu fie înştiinţată cu privire la iniţierea unei proceduri de atribuire prin publicarea unui anunţ de participare şi eliminarea timpului pierdut cu transmiterea prin poştă a documentelor, procesarea rapidă a informaţiilor şi alocarea de către observatorii desemnaţi a unei perioade mai mari pentru studierea documentaţiei de atribuire.

În urma dezbaterii proiectului de lege în cadrul Comisiei de buget, finanţe şi bănci au fost propuse mai multe amendamente care au fost preluate integral.

Faţă de aceste considerente, vă propunem să adoptaţi proiectul de lege în forma prezentată.

Vă mulţumim.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei raportoare, respectiv Comisiei pentru buget, finanţe, bănci.

Vă rog să prezentaţi raportul.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 27 de deputaţi din totalul de 32 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 17 iunie 2009.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin.(9) pct.1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în şedinţa din data de 16.09.2009, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectul de lege cu amendamentele prezentate în anexă.

Propun cinci minute pentru dezbateri.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am constatat două erori de natură materială, de tehnică legislativă pe care o să le prezentăm la momentul oportun.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Eu v-aş ruga să le şi prezentaţi, fiind la microfon, dacă sunt simple erori materiale.

Vă supun la vot, prin vot deschis, prin ridicare de mână, pentru a economisi timp, dacă sunteţi de acord cu propunerile de timp făcute de comisia raportoare.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt.

Vă rog, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul.

Domnul Lakatos Petru:

Doamna preşedinte de şedinţă,

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Rar se întâmplă ca eu să prezint aspecte pozitive cu privire la activitatea Guvernului, dar trebuie să fiu obiectiv. Şi, atunci când se întâmplă aşa ceva, da, mai greşesc şi eu că spun şi lucruri pozitive, dar adevărul este următorul: în momentul în care există o conlucrare corectă, bună între comisia de specialitate şi Ministerul Finanţelor, în cazul concret, UCVAP-ul, atunci rezultatul este pe măsură, nu degeaba au fost aprobate în unanimitate.

Propunerile care îmbunătăţesc ordonanţa de urgenţă s-au stabilit în aşa fel încât rezultatul va fi pozitiv şi UCVAP-ul a înţeles că activitatea de prevenire este mult mai importantă şi de aceea termenul "verificare" a fost înlocuit cu "urmărire", e un lucru important pe timpul procedurii de desfăşurare a achiziţiilor publice, sau s-a înlocuit sintagma "în cazuri justificate", care de multe ori nu se justifică, cu altă soluţie.

Eu, de data aceasta, spun că puteţi aproba fără reţinere aceste modificări. Grupul nostru parlamentar va vota şi vă rog şi pe dumneavoastră să fiţi de acord cu raportul comisiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Am înţeles că legea are şi două erori materiale.

Vă rog, prezentaţi-le.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

După pct.crt.10 al raportului, dintr-o eroare materială, a fost omis un rând şi trebuie introdus din forma Senatului următorul text care rămâne nemodificat. La art.10, după alin.(2), se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: "Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin.(1), agentul constatator făcând menţiunea despre această posibilitate în procesul-verbal."

După pct.crt.11 al raportului, dintr-o eroare materială, s-a omis corelarea cu legislaţia în vigoare, astfel încât trebuie introdus următorul articol roman, urmând ca celelalte articole romane ale legii să fie renumerotate în consecinţă.

"Art.II al Legii nr.228 din 4 iulie 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.471 din data de 12 iulie 2007, se abrogă."

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Stafful tehnic urmează să opereze aceste erori materiale.

Noi vom lucra acum direct pe raportul comisiei.

Poziţia 1 din raport, text nemodificat. Adoptată.

Poziţia 2 din raport, text nemodificat. Adoptată.

Poziţia 3 din raport, text nemodificat. Adoptată.

Poziţia 4 din raport, dacă sunt comentarii, propuneri. Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 5 din raport. Comentarii. Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 6 din raport, text nemodificat. Adoptată.

Poziţia 7 din raport. Dacă sunt comentarii, propuneri. Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 8 din raport. Dacă sunt comentarii. Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 9 din raport. Comentarii? Propuneri? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 10 din raport. Dacă sunt comentarii. Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 11, 12 şi 13 din raport, texte nemodificate. Adoptate.

Proiectul de lege rămâne la vot final. Cu observaţiile, cu modificarea care trebuie făcută de către stafful tehnic pentru operarea erorilor materiale.

Urmează punctul 8, Propunerea legislativă pentru reînfiinţarea comunei Cintei, judeţul Arad, prin reorganizarea comunei Zărand.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul. Iniţiatorul este? Da. Vă rog.

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută am retrimis la Comisia pentru administraţie acest proiect şi speram să schimbe punctul de vedere. Din păcate, văd că această comisie îşi menţine punctul de vedere de respingere a acestei iniţiative şi aş vrea să vă readuc aminte că această comună a fost desfiinţată abuziv în anul 1968, satul Cintei intrând în componenţa comunei Zărand, deşi, aşa cum rezultă din planul cadastral, satul Cintei nu are hotar comun cu satul Zărand.

Cintei se învecinează cu satul Sintea Mică, apoi urmează satul Zărand, iar în anul 1968 nu s-a ţinut cont că nu are nimic în comun cu satul Zărand, a fost alipit abuziv acestuia de către regimul comunist, fără o consultare populară, făcându-se o mare nedreptate, împotriva voinţei cetăţenilor.

Pentru a obţine anumite acte, cetăţenii satului Cintei sunt obligaţi să se deplaseze şapte kilometri până la Zărand, la sediul primăriei, în condiţiile în care nu au la dispoziţie nici un mijloc de transport public.

Constatând că autorităţile locale nu s-au preocupat de bunul mers al comunei, locuitorii satului Cintei au organizat referendumul şi cu o majoritate de 80% au hotărât să solicite reînfiinaţarea comunei Cintei.

Din procentul de 80% obţinut la referendum se poate observa voinţa cetăţenilor pentru reînfiinţarea comunei Cintei, iar într-un stat democratic voinţa majorităţii este luată în considerare. Bugetul viitoarei comune permite salarizarea funcţionarilor primăriei nou înfiinţate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Infrastructura necesară reînfiinţării comunei, sediul fostei primării, postul de poliţie, dispensarul au fost conservate şi întreţinute prin grija locuitorilor satului, funcţionând la parametrii calitativi superiori, activitatea noii comune se poate desfăşura în bune condiţii.

Solicităm adoptarea iniţiativei legislative astfel cum a fost dispusă.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea comisiei raportoare.

Domnule preşedinte Duşa, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Duşa:

La data de 2 septembrie a fost întocmit şi predat un raport de respingere a propunerii legislative. Obiectul de reglementare îl face reînfiinţarea comunei Cintei, judeţul Arad, prin reorganizarea comunei Zărand.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Comisia îşi menţine raportul iniţial, respectiv raportul de respingere.

Doamna Daniela Popa:

Da, raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative.

N-avem alte amendamente. Rămâne la vot final.

Punctul 9, Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului semnat la Bucureşti la 6 aprilie 2009 de amendare a Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind promovare şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 2 iulie 1992.

Din partea iniţiatorului, doamna secretar de stat Graţiela Iordache.

Aveţi cuvântul.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încheierea prezentului protocol este necesară întrucât asigură, pe de o parte, respectarea angajamentului politic al Guvernului, iar, pe de altă parte, asigură aplicarea art.307 al Tratatului instituind Comunitatea Europeană care prevede obligaţia statelor membre de a adopta măsurile necesare pentru eliminarea incompatibilităţilor între tratatele la care acestea sunt părţi şi dreptul comunitar.

Amendarea Acordului existent a constituit soluţia optimă, întrucât, pe de o parte, denunţarea Acordului ar fi constituit un semnal negativ pe plan politic şi economic, iar pe de altă parte, menţinerea lui în formă nemodificată, ar fi atras după sine declanşarea procedurii prevăzute de dispoziţiile art.226 al Tratatului instituind Comunitatea Europeană privind încălcarea obligaţiilor rezultate conform art.307, cu rezultatul anulării de către Curtea de Justiţie a Comisiei Europene a avantajelor acordate investitorilor străini.

Introducerea noilor amendamente asigură armonizarea cu dreptul comunitar a prevederilor relevante ale acordului, în sensul că oferă României posibilitatea de a stabili excepţii sau impune restricţii, astfel încât să nu se aducă atingere intereselor comunitare reflectate în măsurile prezente sau viitoare adoptate de Uniunea Europeană.

Proiectul de act normativ nu prezintă impact asupra bugetului de stat şi, faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine în numele Guvernului adoptarea prezentului act normativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, respectiv Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, vă rog să prezentaţi raportul.

Doamna Mihaela Stoica:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Protocolului semnat la Bucureşti la 6 aprilie 2009 de amendare a Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 2 iulie 1992, pentru care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege cu observaţii şi propuneri, conform avizului nr.786/2009.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil iniţiativa legislativă, conform avizului nr.31/733 din 8 septembrie 2009.

Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege în forma prezentată de iniţiator.

Membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului semnat la Bucureşti la 6 aprilie 2009, de amendare a Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind promovare şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 2 iulie 1992, în forma prezentată de iniţiator.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt. Nu sunt.

Nefiind amendamente, nici admise, nici respinse, proiectul de lege rămâne la vot final.

Urmează punctul 10, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 8 mai 2009.

Din partea iniţiatorului, doamna secretar de stat Graţiela Iordache.

Aveţi cuvântul.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul Acord înlocuieşte Acordul între Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 17 aprilie 1996 şi intrat în vigoare la 11 februarie 1997.

Modificarea a fost necesară, pe de o parte, pentru a respecta angajamentul politic al Guvernului de a asigura compatibilizarea cu dreptul comunitar a tuturor acordurilor internaţionale încheiate, iar pe de altă parte, pentru aplicarea corespunzătoare a art.307 al Tratatului instituind Comunitatea Europeană, care prevede obligaţia statelor membre de a adopta măsurile necesare pentru eliminarea incompatibilităţilor între tratatele la care acestea sunt părţi şi dreptul comunitar.

Renegocierea şi amendarea Acordului existent a constituit soluţia optimă, întrucât, pe de o parte, denunţarea acestuia ar fi constituit un semnal negativ pe plan politic şi economic, iar pe de altă parte, menţinerea lui în formă nemodificată, ar fi atras după sine declanşarea procedurilor prevăzute de dispoziţiile art.226 al Tratatului privind încălcarea obligaţiilor rezultate conform art.307, cu rezultatul anulării avantajelor acordate investitorilor străini.

Introducerea noilor amendamente asigură armonizarea cu dreptul comunitar a prevederilor relevante ale Acordului, în sensul că oferă României posibilitatea de a stabili excepţii sau impune restricţii, astfel încât să nu se aducă atingere intereselor comunitare reflectate în măsurile prezente sau viitoare adoptate de Uniunea Europeană. Nu are impact asupra bugetului de stat şi, faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice vă propune spre adoptare prezentul act normativ.

Vă mulţumim.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, vă rugăm să prezentaţi raportul.

Doamna Mihaela Stoica:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 8 mai 2009, pentru care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru politică externă, de asemenea, au avizat favorabil proiectul de lege. Şi în urma examinării iniţiativei legislative şi a punctelor de vedere exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 8 mai 2009, în forma prezentată de iniţiator, cu menţiunea că în traducerea Acordului în limba română la art.17 "Aplicare şi excepţii generale", pct.5, denumirea articolului este "Alte măsuri" şi nu "Criterii de performanţă". Totodată, pagina 3 din forma în engleză a Acordului a fost omisă, motiv pentru care o transmitem ataşat la raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt. Nu sunt.

Nefiind amendamente respinse sau admise, urmează votul final.

Punctul 11, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului internaţional privind esenţele de lemn tropical din 2006, adoptat la Geneva, la 27 ianuarie 2006 şi deschis spre semnare la 3 aprilie 2006, semnat de Guvernul României la New York, la 25 septembrie 2008.

Din partea iniţiatorului, domnul secretar de stat Duţă Gică.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gică Duţă (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

La 27 ianuarie 2006, la Geneva, în cadrul Conferinţei de negociere organizate sub egida Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare, UNCTAD A fost adoptat textul Acordului internaţional privind esenţele de lemn tropical din 2006. Acest acord a fost negociat pentru a înlocui Acordul internaţional privind esenţele de lemn tropical adoptat în anul 1994.

Acordul internaţional privind esenţele de lemn tropical din 2006 are drept obiectiv susţinerea extinderii şi a diversificării comerţului internaţional cu lemn tropical provenit din păduri gestionate durabil şi exploatare legal, precum şi sprijinirea gestionării durabile a pădurilor în ţările producătoare de esenţe de lemn tropical.

Comunitatea Europeană este parte la Acordul internaţional privind esenţele de lemn tropical din 1994.

Acordul din 2006 va promova în continuare obiectivele Uniunii Europene de dezvoltare durabilă şi, prin urmare, este în interesul acesteia să aprobe Acordul din 2006.

În România, importul de esenţă de lemn tropical este foarte mic în comparaţie cu alte ţări din Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, dezvoltarea unei pieţe a esenţelor de lemn tropical şi în ţara noastră ar putea, pe de o parte, să stimuleze creşterea competitivităţii în industria de prelucrare a lemnului privind lărgirea şi diversificarea ofertei din produse din lemn, iar pe de altă parte, ar putea contribui la diminuarea presiunii asupra fondului forestier autohton.

În concluzie, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu are obiecţiuni şi propune adoptarea proiectului de lege în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea comisiei sesizată în fond, respectiv, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Aveţi cuvântul.

Doamna Mihaela Stoica:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului internaţional privind rezervele de lemn tropical din 2006, adoptat la Geneva, la 27 ianuarie 2006 şi deschis spre semnare la 3 aprilie 2006, semnat de Guvernul României la New York, la 25 septembrie 2008, pentru care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisiile juridică, pentru politică externă, şi pentru industrii de asemenea au avizat favorabil iniţiativa legislativă.

În urma examinării propunerii legislative şi a punctelor de vedere exprimate, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege pentru în forma prezentată de iniţiator.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog. Din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Gheorghe Tinel:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Să sperăm că nu mai avem situaţia de la Ordonanţa nr.23 privind acvacultura şi piscicultura.

Acordul-cadru din 2006 înlocuieşte Acordul-cadru din 1994. Pe timpul ăla România nu era membră a Uniunii Europene şi, ca dovadă, în momentul de faţă, ne raliem condiţiilor şi tratatelor semnate de Uniunea Europeană.

Aş vrea să vă spun, ca o paranteză, că dacă este să analizăm prin prisma importurilor de lemn tropical în România anilor 2006 şi 2007, el pare a fi nesemnificativ, undeva în jur de 1200 de metri cubi în 2006, cu o valoare de un milion de euro şi undeva în jur de vreo 350 de metri cubi cu o valoare de vreo trei milioane de euro. Dar nu asta este important.

Important este că orice lemn venit din afară duce la scăderea presiunii asupra resursei de masă lemnoasă din fondul forestier naţional. Şi, din punctul ăsta de vedere, cred eu că acordul-cadru este bine să fie însuşit şi de noi.

Noi susţinem aprobarea şi adoptarea, în forma prezentată, întrucât sprijină resursa autohtonă de masă lemnoasă.

Doamna Daniela Popa:

Da. Mulţumesc.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt. Nu mai sunt.

Nefiind amendamente, nici admise, nici respinse, proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Urmează punctul 12, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul.

Vă rog, domnule Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acest proiectul de lege a fost depus înainte de asumarea Guvernului pe legile educaţiei, aşa că o mare parte din probleme, chiar dacă sunt reale, sunt cuprinse în legile educaţiei şi o să vedem mai încolo dacă va trebui ceva modificat.

Deocamdată sunt de acord cu propunerea de respingere.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kötö Iosif:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare în fond Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Pentru întocmirea raportului, comisia a analizat avizul primit de la Comisia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, avizul Consiliului Legislativ, avizul Consiliului Economic şi Social şi punctul de vedere al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul precizării exprese a normei didactice de predare de 18 ore pe săptămână pentru educatoare, învăţători şi institutori.

De asemenea, se menţionează faptul că în învăţământul primar, orele de religie, educaţie fizică şi educaţie muzicală prevăzute în planurile de învăţământ nu se includ în norma învăţătorului sau institutorului, fiind predate de profesorii cu studii superioare de specialitate, iar în cazul inexistenţei unui număr suficient de profesori, orele pot fi predate de către învăţători sau institutori, urmând a fi plătiţi cu ora sau prin cumul de funcţii.

Totodată, se preconizează ca şi învăţătorii, educatorii, institutorii-educatori, profesorii-educatori şi educatoarele să primească la fel ca şi personalul didactic de predare care îndeplineşte funcţia de diriginte, o indemnizaţie de 10% din salariul de bază.

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 19 deputaţi din totalul de 31 de membri ai comisiei.

Potrivit art.75 din alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin.(8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterii în şedinţa din 16 septembrie 2009, comisia a propus cu unanimitatea voturilor celor prezenţi respingerea propunerii legislative din următoarele motive: 1) conform prevederilor legale în vigoare, norma învăţătorului este cuprinsă între 12 şi 18 ore pe săptămână şi numai pentru învăţământul în limba minorităţilor naţionale se depăşeşte numărul de 18 ore pe săptămână; 2. potrivit iniţiativei legislative, ar fi necesară completarea normei didactice pentru majoritatea învăţătorilor şi institutorilor, ceea ce este imposibil, întrucât pentru fiecare clasă din învăţământul primar sau pentru clasele simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate, se normează un post de învăţător.

Învăţătorii predau toate disciplinele prevăzute în planul cadru de la clasele I-IV, cu excepţia orelor de limbi moderne, religie şi educaţie fizică, precum şi orele de educaţie muzicală în clasele speciale de artă şi muzică; 3. toate cadrele didactice din învăţământul special beneficiază de o indemnizaţie de 15%, deci nu mai pot beneficia de o a doua indemnizaţie; 4. suplimentarea cu aproximativ a 15.300 de posturi de norme didactice din învăţământul preuniversitar ar însemna implicit creşterea cheltuielilor bugetare pentru finanţarea acestora; 5. propunerea legislativă implică modificarea cheltuielilor aferente prevăzute în bugetul de stat, fără a preciza sursele de finanţare, iar 6. propunerea legislativă nu respectă normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevăzute de Legea nr.24/2000, cu modificările şi completările ulterioare, expunerea de motive nefiind în concordanţă cu textul proiectului de act normativ.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Vă reamintesc că raportul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport este raport de respingere.

Nefiind amendamente nici admise, nici respinse, propunerea legislativă trece la vot final.

Stimaţi colegi,

Vă supun atenţiei o problemă care s-a ivit acum: la punctul 4 de pe ordinea de zi, la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, la rugămintea iniţiatorului şi a comisiei raportoare, să nu mai retrimitem la comisia de specialitate şi să urmeze parcursul final pentru şedinţa de la 12,30 de vot final.

Vă consult, dacă sunteţi de acord, şi vă rog să votaţi.

Cine este pentru? Votaţi cu cartele, vă rog. Pregătiţi-vă cartelele.

Vă supun la vot anularea retrimiterii la comisie a acestui proiect de lege şi votul final care urmează în şedinţa de la 12,30.

Vă rog să votaţi.

Da, proiectul de lege de la punctul 4 va fi la votul final.

Doamna Lucia-Ana Varga (din sală):

Doresc şi eu cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Doamna preşedinte...

Doamna Daniela Popa:

Dumneavoastră aţi şi cerut retrimiterea la comisie, şi am înţeles că aţi căzut de acord cu iniţiatorul să...

Domnul Korodi Attila:

Aşa este, doamna preşedinte. Vreau să vă informez că la articolele respinse era un amendament al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, care era până la urmă baza dezbaterii şi a amânării pentru săptămâna viitoare, şi noi am căzut de acord, în discuţiile atât cu AMPA, cât şi cu colegii doamne şi domni deputaţi, să votăm acel amendament respins, adică să supuneţi votului acel amendament respins la care se referă.

Eu, din partea comisiei, ca şi secretar al comisiei, susţin acest amendament, şi să fie supus votului. Este, cred, ultimul punct de la amendamente respinse. Se referă la art.43. Deci, este ultimul punct din amendamente respinse, pe ultima pagină a proiectului discutat.

Doamna Daniela Popa:

Da, toate operaţiunile se vor efectua, modificarea se va realiza.

Vă rog să votăm propunerea pe care a făcut-o domnul deputat. Se supune la vot, vă rog, cu cartele.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

Da, propunerea a fost adoptată.

În acest caz, luăm în dezbatere raportul comisiei.

Vă supun atenţiei pct.1 din raport - text nemodificat.

Se adoptă.

Pct.2 din raport, referitor la art.1 - unic - dacă sunt comentarii?

Adoptat.

Pct.3 din raport - text nemodificat. Adoptat.

Pct.4 din raport - text nemodificat. Adoptat.

Pct.5 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6 - dacă sunt comentarii, propuneri? Adoptat.

Pct.7, referitor la Cap.II - text nemodificat. Adoptat.

Pct.8, referitor la art.3 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9 - comentarii, propuneri? Nu. Adoptat.

Pct.10 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.11 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.12 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.13, referitor la Cap.III - dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.14, referitor la Secţiunea 1 - comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.15 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.16 - nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.17 - nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.18 - nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.19 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.20 - propuneri, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.21, referitor la Secţiunea a 2-a - text nemodificat.

Adoptat.

Pct.22 - comentarii, propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.23 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.24 şi 25 - texte nemodificate. Adoptate.

Pct.26 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.27 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.28 - comentarii, propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.29 şi 30 - texte nemodificate. Adoptate.

Pct.31 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.32 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.33 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.34, referitor la Secţiunea a 5-a - comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.35 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.36 - comentarii, propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.37 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.38, referitor la Cap.IV - text nemodificat. Adoptat.

Pct.39, referitor la art.26 - avem nişte amendamente respinse - dacă le susţine cineva? Nu le susţine.

Adoptat.

Pct.40, referitor la Secţiunea 1 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.41 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.42 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.43 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.44 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.45 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.46, referitor la Secţiunea a 2-a - text nemodificat.

Adoptat.

Pct.47 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.48 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.49 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.50 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.51. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.52, 53, 54 - texte nemodificate. Adoptate.

Pct.55 - dacă sunt comentarii, propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.56 referitor la Secţiunea a 4-a - text nemodificat.

Adoptat.

Pct.57 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.58. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.59. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.60. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.61, referitor la Cap.V - text nemodificat. Adoptat.

Pct.62.

Poftiţi, aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Este vorba despre alin. (3) de la art.43, în actualul text al legii "Folosirea apei pentru activitatea de acvacultură în amenajările piscicole se face cu titlu gratuit", iar propunerea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic este ca "Folosirea apei pentru activitatea de acvacultură în amenajarea piscicolă să se facă în condiţiile legislaţiei în domeniul apelor".

Este nevoie de această precizare, pentru că trebuie să ne punem de acord cu legislaţia existentă în Uniunea Europeană şi anume: aplicarea principiului recuperării costurilor în domeniul apelor.

Prin Legea nr.400/2005, pentru activitatea de pescuit şi acvacultură se plătesc 3 lei la mia de metri cubi. Deci, este un tarif modic, dar trebuie să aplicăm principiile europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Amendamentul nu a fost făcut la comisie, da?

Doamna Lucia-Ana Varga (din sală):

Este făcut la comisie şi a fost respins.

Doamna Daniela Popa:

Este amendament respins? Da, aveţi dreptate.

Vă supun la vot amendamentul respins. Îl găsiţi la poz.2 de la amendamentele respinse.

Vă rog să votaţi cu cartelă.

Amendamentul a fost adoptat.

Pct.63 din raport - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.64 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.65 - comentarii, propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.66. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.67, 68 - texte nemodificate. Adoptate.

Pct.69 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.70 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.71 - nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.72 - nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.73 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.74 - nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.75 - nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.76 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.77 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.78 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.79, referitor la Cap.VIII - text nemodificat. Adoptat.

Pct.80 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.81 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.82 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.83 şi 84 - texte nemodificate. Adoptate.

Pct.85 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.86 - comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.87. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.88. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.89. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.90 - comentarii, propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.91. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.92. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.93. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.94. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.95. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.96 - dacă sunt comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.97 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.98. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.99, referitor la Cap.X - text nemodificat. Adoptat.

Pct.100 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.101. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Pct.102 - text nemodificat. Adoptat.

Pct.103. Nu sunt comentarii. Adoptat.

Proiectul rămâne la votul final, inclusiv cu modificarea pe care am votat-o mai devreme.

Propunere legislativă privind pescuitul şi acvacultura, de la punctul 13 de pe ordinea de zi.

Ţin să vă anunţ că în şedinţa din 16.09, această propunere, iniţiativă legislativă nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Ca urmare, astăzi ar trebui să fie dezbătută pe articole.

În această perioadă nu au fost aduse amendamente, nici admise, nici respinse de către comisie.

Sunteţi de acord să luăm articol cu articol în discuţie, sau trecem legea direct la vot final, cu raport de respingere?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Pentru votul final.

Doamna Daniela Popa:

Da, pentru votul final.

Vă mulţumesc.

Punctul 14, Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul?

Dacă nu este în sală, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială sau din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială - comisia sesizată în fond.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.19 privind sistemul public de pensii. Concret, se referă la modificarea condiţiilor de pensionare şi de calcul al pensiei pentru pensionarii şi asiguraţii care au lucrat după 1 aprilie 2001 în locuri de muncă încadrate în grupa I - II de muncă.

Comisia propune plenului respingerea iniţiativei legislative, deoarece a fost reglementată anterior printr-un act normativ, printr-o lege care modifică Legea nr.19/2001.

Face parte din categoria legilor organice.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat Cindrea.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Propunerea legislativă merge direct la vot final.

Punctul 15, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia? Domnul deputat Cindrea, vă rog.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc.

Propunerea legislativă are ca obiect modificarea şi completarea Legii nr.448 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Concret, acordarea unor sporuri asistenţilor personali care au în îngrijire persoane cu handicap.

Comisia propune plenului respingerea propunerii legislative.

Face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu sunt înscrieri la cuvânt.

Propunerea legislativă merge la vot final.

Punctul 16, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.13 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul?

Dacă nu, comisia sesizată în fond să prezinte pe scurt raportul, vă rog.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc.

Comisia propune plenului respingerea proiectului de lege şi face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu sunt înscrieri la cuvânt.

Proiectul de lege merge la vot final.

Punctul 17, Propunerea legislativă privind retrocedarea patrimoniului sindical.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond, respectiv Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Raportul este de respingere.

Nefiind alte amendamente, propunerea legislativă va fi la vot final.

Punctul 18, Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia sesizată în fond este Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Raportul este de respingere.

Nefiind alte amendamente, propunerea legislativă va fi în şedinţa consacrată votului final.

Punctul 19, Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative referitoare la alegerea preşedintelui consiliului judeţean.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi este comisia sesizată în fond, care are raport de respingere.

Proiectul de lege urmează să rămână pentru şedinţa de vot final.

Punctul 20, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia sesizată în fond este Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Are raport de respingere.

Dacă din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Propunerea legislativă rămâne pentru şedinţa de vot final.

Punctul 21, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, în sensul introducerii unui punct suplimentar la art.3 din lege, prin care se va institui obligativitatea prezenţei la urne a cetăţenilor români cu drept de vot.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi este comisia sesizată în fond. Are raport de respingere.

Iniţiativa legislativă rămâne la vot final, dacă nu sunt înscrieri la cuvânt din partea grupurilor parlamentare. Nu sunt înscrieri.

Iniţiativa rămâne pentru şedinţa de vot final.

Şi, cu aceasta, am finalizat ordinea de zi de astăzi.

La 12,30 urmează sesiunea de vot final.

- după pauză -

Doamna Daniela Popa:

Începem sesiunea de vot final şi vă rog să vă pregătiţi cartelele.

Stimaţi colegi, ocupaţi-vă locurile în sală, vă rog.

Începem sesiunea de vot final.

1. Raportul Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea modului în care a fost atribuit de către Ministerul Mediului contractul privind "Campania de promovare a Programului Operaţional Sectorial Mediu, Lot II - Difuzare/Publicare" la data de 28 aprilie 2009, prin negociere fără anunţ de participare.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Raportul a fost votat cu 189 de voturi pentru.

2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2009 privind înfiinţarea Fondului Român de Contragarantare.

Este lege ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Adoptat cu 200 de voturi pentru.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Este lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Legea a fost adoptată cu 173 voturi pentru.

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2009 privind modificarea şi completarea art.5 din Legea nr.82/1992 privind rezervele de stat.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Adoptat cu 204 voturi pentru.

5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.55/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Este lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Adoptat cu 214 voturi pentru.

6. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Este lege ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Adoptată cu 206 voturi pentru.

7. Propunerea legislativă pentru reînfiinţarea comunei Cintei, judeţul Arad, prin reorganizarea comunei Zărand.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

97 de voturi pentru.

Nu a întrunit numărul de voturi necesar. Din păcate, nici nu o putem returna la comisie. Pe 23.09, mâine, se împlineşte termenul constituţional.

Se aprobă tacit.

8. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului, semnat la Bucureşti, la 6 aprilie 2009, de amendare a Acordului între Guvernul României şi Guvernului Regatului Haşemit al Iordaniei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 2 iulie 1992.

Este lege ordinară.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Adoptat cu 222 voturi pentru.

9. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 8 mai 2009.

Este lege ordinară.

Suntem prima Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Adoptată cu 226 voturi pentru.

10. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului internaţional privind esenţele de lemn tropical din 2006, adoptat la Geneva la 27 ianuarie 2006 şi deschis spre semnare la 3 aprilie 2006, semnat de Guvernul României la New York, la 25 septembrie 2008.

Este lege ordinară.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Adoptat cu 221 de voturi pentru.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Propunerea a fost respinsă.

12. Propunerea legislativă privind pescuitul şi acvacultura.

Este lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Pentru că în şedinţa de vot din 16.09 nu a întrunit numărul necesar de voturi, acum vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră aprobarea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doresc să iau cuvântul.

Doamna Daniela Popa:

Vă rog, dar suntem în sesiunea de vot final.

Poftiţi, vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Am cerut pe procedură, înainte de a se spune cum să se voteze, trebuie să mi se dea cuvântul. Că nu prea suntem observaţi acolo, asta este o problemă, dar este problema secretariatului.

Pentru că vreau să întreb pe cineva, ca să cunoască şi colegii noştri, pentru că adineauri am votat o lege care avea acelaşi titlu.

Nu care cumva, dacă, din întâmplare, votăm şi această lege, să avem în aceeaşi zi adoptate două legi cu reglementări diferite. Şi dacă nu cumva comisia a propus respingerea acestei legi. Numai să cunoască colegii noştri. Într-adevăr, trebuie să votăm pentru.

Deci, dumneavoastră supuneţi aprobării plenului. Dar plenul trebuie să fie în cunoştinţă de cauză în legătură cu votarea, anterior, a altei legi care are acelaşi titlu.

Doamna Daniela Popa:

Prima, domnule coleg, este proiect de lege pentru aprobarea unei ordonanţe de urgenţă şi aceasta este Propunere legislativă privind pescuitul şi acvacultura.

Da. Deci, vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră adoptarea propunerii legislative, din motivele pe care le-am anunţat mai devreme.

Vă rog să votaţi. 12 voturi pentru.

Propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Suntem Cameră decizională.

13. Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respungerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

Propunerea a fost respinsă cu 178 voturi pentru.

14. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Propunere de respingere a fost acceptată cu 172 voturi pentru.

15. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

S-a acceptat propunerea de respingere cu 223 voturi pentru.

16. Propunerea legislativă privind retrocedarea patrimoniului sindical.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Propunere de respingere este acceptată cu 181 voturi pentru.

17. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România.

Legea este ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

S-a acceptat respingerea cu 217 voturi pentru.

18. Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative referitoare la alegerea preşedintelui consiliului judeţean.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Respingerea a fost acceptată cu 190 voturi pentru.

19. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.67 din 2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

Respingerea este acceptată cu 182 voturi pentru.

20. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale în sensul introducerii unui punct suplimentar la art.3 din lege, prin care se va institui obligativitatea prezenţei la urne a cetăţenilor români cu drept de vot.

Legea este organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

Respingerea a fost acceptată cu 177 voturi pentru.

Cu aceasta, am încheiat sesiunea de vot, cu rugămintea să-l ascultaţi un minut pe domnul deputat Frunzulică. Vrea să vă facă un anunţ.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Doru-Claudian Frunzulică:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

După cum cunoaşteţi, Parlamentul României, în colaborare cu Comandamentul European al Statelor Unite, cu Centrul Marshall şi cu Academia Navală de la Monterey din California, organizează, de ieri până joi, un seminar "Ameninţări la adresa securităţii regionale".

Suntem într-o situaţie dificilă la ora actuală. Astăzi am terminat lucrările din lipsă de participanţi la ora 12,00.

Sunt mai mulţi parlamentari din comisiile de politică externă, securitate, apărare şi afaceri europene care s-au înscris să participe la această conferinţă, curs de pregătire. Oricare parlamentar din cele trei comisii poate participa. Sunt subiecte extrem de importante privind securitatea regională în zona Mării Negre.

Rog să participanţi mâine-dimineaţă, oricare parlamentar din cele trei comisii, toţi aceştia obţinând un clearance din partea Departamentului de Stat, Sala Nicolae Bălcescu, la nivelul P.

Haideţi să arătăm, totuşi, bulgarilor şi turcilor care participă că Parlamentul României este responsabil şi că nu participăm doar atunci când avem un interes doar al nostru, personal.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Adrian Năstase.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Dragi colegi,

Vroiam să vă anunţ că astăzi, la ora 18,30, va avea loc vernisajul Expoziţiei Horia Damian la Muzeul de Artă Contemporană, deci, aici, alături.

Este probabil unul dintre cele mai importante evenimente culturale şi, în măsura în care aveţi vreme, voiam să ştiţi, veţi găsi acolo şi acest catalog.

După părerea mea este, în momentul de faţă, unul dintre, să spunem, momentele cele mai interesante din punct de vedere cultural în Bucureşti. Şi am vrut să ştiţi lucrul ăsta.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Cu aceasta, am încheiat şedinţa de astăzi.

Vă mulţumesc tuturor.

O zi bună!

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,50.