Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa stimaţi colegi.

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Dau cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Constantin Dascălu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Dascălu:

Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vreau să fac următoarea declaraţie politică: "Divizarea localităţilor trebuie oprită".

România susţine în prezent un aparat supradimensionat al administraţiei publice locale. Există nu mai puţin de circa 50.000 de consilieri locali, peste 3.000 de primari şi peste 3.000 de viceprimari, care trebuie întreţinuţi de la bugetele unor localităţi care uneori susţin cu greu acest efort, datorită numărului mic de locuitori.

Cu toate acestea, apar din ce în ce mai multe solicitări de divizare a unor localităţi deja subdimensionate pentru standardele în general acceptat la nivelul Uniunii Europene.

În state recunoscute pentru nivelul lor de dezvoltare, în ultimii ani nu s-a dorit mărirea numărului de localităţi ci, dimpotrivă, reducerea acestora.

De exemplu, în Olanda, în ultimii 50 de ani, numărul localităţilor a fost redus de la peste 800, la nu mai mult de 86. Această tendinţă de comasare a făcut ca în Olanda numărul minim de locuitori necesari pentru înfiinţarea unei localităţi - cu primar şi consiliu local - să fie de minim 50.000 de locuitori.

România trebuie să urmeze tendinţa de comasare a localităţilor înregistrată în statele civilizate ale Europei. Divizarea localităţilor în entităţi comunale minuscule, de câteva sute de persoane, trebuie să înceteze, punându-se astfel capăt unor interese politice locale.

Nu se justifică sub nici o formă cheltuielile publice necesare înfiinţării şi întreţinerii unui întreg aparat birocratic, cu mult prea mulţi consilieri şi primari.

Comunităţile locale, divizate în mici localităţi, nu pot susţine această administraţie greoaie şi ineficientă. Divizarea nu constituie un progres în dezvoltarea locală, ci o frână în acest proces, deoarece resurse importante necesare dezvoltării localităţii respective se împart şi merg mai degrabă către întreţinerea unui nou aparat birocratic, supradimensionat şi inutil.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: «O problemă tot mai "fierbinte": CET-urile».

Ne aşteaptă o iarnă dificilă. Situaţia încălzirii locuinţelor ieşenilor, care au rămas branşaţi la sistemul centralizat de încălzire, tinde să devină dramatică. Preţurile tot mai mari la combustibil din anii trecuţi pun în pericol funcţionarea termocentralelor. În Iaşi, acestea au datorii imense, de peste 30 de milioane de lei, către furnizorii de gaz.

Mai mult, depozitele pentru alte tipuri de combustibil sunt aproape goale. Până de curând, fuseseră livrate doar 3.500 de tone de cărbune şi doar 5.000 de tone de păcură.

Fără sprijin guvernamental, CET-urile riscă să nu-şi mai îndeplinească menirea. Şi, din păcate, nu vorbim numai de municipiul Iaşi.

Ştiu că, în ultimele luni, mai mulţi primari de municipii mari, au adus la cunoştinţa Guvernului aceste probleme. Mai ştiu şi faptul că Executivul şi-a arătat disponibilitatea de a găsi o rezolvare cât mai bună. Dar timpul trece, iarna se apropie, şi încă nu s-a făcut nimic în această privinţă.

Tot mai mulţi specialişti afirmă că trecerea CET-urilor în subordinea primăriilor a fost o eroare. Administraţiile locale nu pot face faţă acestor cheltuieli, mai ales după ce mare parte din populaţie s-a debranşat de la sistemul centralizat de încălzire.

Dar soluţii există. În primul rând, este nevoie de o clarificare a legislaţiei, în sensul găsirii unei proceduri mai clare pentru procesarea de combustibil.

Apoi, ar fi ideal ca termocentralele să treacă la Ministerul Economiei, care poate susţine financiar retehnologizarea şi modernizarea acestor uzine. De exemplu, în Iaşi, CET 1 ar putea fi preluată de Romgaz, întreprindere care a înregistrat profituri importante în anii trecuţi.

De asemenea, pe plan local, CET-urile ar trebui să încheie cât mai repede convenţii individuale de plată a energiei termice. Acestea ar permite simplificarea procedurilor de executare silită şi de încasare a facturilor. Soluţia CET de a sista apa caldă inclusiv pentru bunii- platnici nu a avut rezultatul scontat. Rău-platnicii tot nu şi-au plătit facturile, în timp ce bun-platnicii au început să considere că a fi corect în relaţia cu statul nu le aduce nici un avantaj. Dimpotrivă.

Tocmai de aceea, e nevoie de soluţii cât mai grabnice. Iarna bate la uşă!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Ialomiţeanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Standardele de cost între Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor".

Stimaţi colegi,

După 1989, s-au înregistrat creşteri foarte mari privind cheltuielile publice, atât la nivel central, cât şi la nivel local, fără a se constata o eficienţă în gestionarea banului public.

Instituţiile publice cu atribuţiuni de control nu au înregistrat rezultate semnificative în temperarea ordonatorilor de credite privind utilizarea în mod ineficient a surselor de finanţare din bugetul de stat.

Pentru creşterea eficienţei utilizării banului public s-a decis, în cadrul Guvernului Boc, introducerea standardelor de cost. Acest lucru a fost acceptat şi de reprezentanţii administraţiei locale la întâlnirile cu membrii Guvernului Boc.

Standardele de cost reprezintă instrumente importante în raţionalizarea cheltuielilor publice, asigurând o repartizare echitabilă a resurselor financiare între administraţiile publice, atât de la nivel central, cât şi local.

Aplicarea standardelor de cost asigură funcţionarea normală a instituţiilor publice, iar cetăţenii din România vor fi trataţi în mod egal de administraţia publică, indiferent de zona în care locuiesc sau îşi desfăşoară activitatea.

Totodată, prin standardele de cost se asigură eliminarea risipei banului public la nivelul instituţiilor publice. Deşi decizia privind introducerea standardelor de cost a fost luată la nivelul Guvernului Boc, nu s-au făcut paşi importanţi în elaborarea acestor standarde.

Responsabilitatea elaborării standardelor de cost revine Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Prin această declaraţie politică, vreau să semnalez celor două ministere că sunt în întârziere privind elaborarea standardelor de cost, deoarece, în această perioadă trebuie să se elaboreze bugetul de stat pe 2010.

Se ştie că elaborarea bugetului de stat, în condiţii de eficienţă, nu se poate efectua fără a avea la bază standardele de cost.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

"Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli" a spus Buddha.

Au trecut aproape 20 de ani de când puterea de decizie în România nu mai aparţine unui singur om. În tot acest timp, bolnavului cronic, numit sistemul sanitar românesc, i s-a refuzat o minimă şansă de recuperare. Criza economică a acutizat suferinţa, aducând pacientul în pragul colapsului.

Constatăm că multiplele tentative de reformă au constituit tot atâtea eşecuri terapeutice.

Şi unde am ajuns astăzi?

Alocăm cel mai mic procent din p.i.b. pentru sănătate, suntem pe primul loc la mortalitate infantilă, în timp ce suntem pe ultimul loc la cheltuieli publice pentru sănătate pe cap de locuitor, arătând de fapt ce preţ mai punem pe viaţa unui român.

Avem cel mai mic număr de medici raportat la totalul populaţiei, în condiţiile în care, de ani de zile, ne confruntăm cu exodul acestora. Doar în acest an 3000 de medici au părăsit România, cu 30% mai mult decât în anul trecut.

Ca şi cum aceste probleme nu ar fi de ajuns, există şi disparităţi intra şi interregionale privind accesul populaţiei la sănătate.

Care este soluţia?

Lansez la Iaşi Proiectul "Soluţia sănătoasă", care îşi propune consultarea tuturor celor implicaţi, de la asociaţiile pacienţilor, Colegiul medicilor, Ordinul asistenţilor, Direcţia de Sănătate Publică, manageri de spitale, structuri sindicale şi decidenţi politici, în vederea stabilirii diagnosticului precis al principalelor probleme privind sănătatea ieşenilor, în vederea aplicării unei terapii eficiente, în funcţie de priorităţile şi posibilităţile locale.

Sper ca acest proiect să fie o tentativă reuşită de resuscitare a sistemului sanitar ieşean. Şi poate ca acest demers va fi util şi altora în încercarea de a face mai mult bine celor ce i-au trimis aici.

Şi nu uitaţi că putem fi autorii propriei noastre sănătăţi sau boli.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă, urmează doamna deputat Doiniţa Chircu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică poartă genericul: "Cine se teme de reformarea statului în România?".

Nu trebuie să ne fie teamă să afirmăm că la douăzeci de ani de la Revoluţia română, statul român este în continuare slab, ineficient şi permanent confruntat cu probleme structurale profunde.

S-a încercat de-a lungul perioadei postdecembriste doar o cosmetizare a problemelor sau rezolvarea unor efecte prin măsuri punctuale, fără ca cineva să aibă curajul de a recurge la o reformă profundă, din temelii a statului.

Cei care s-au temut de reforma statului au fost îngrijoraţi doar de preţul politic pe care-l vor plăti prin aplicarea unor măsuri ferme şi a unor strategii de lungă durată a instituţiilor statului român.

Alţii s-au temut că printr-un stat consolidat vor pierde privilegii, avantaje materiale şi de putere, pe care statul slab le asigură în detrimentul cetăţeanului român.

Este foarte greu să schimbi ceea ce nu funcţionează la baza statului, pentru că rezistenţa grupurilor interesate este foarte mare.

Faptul că Guvernul Boc are curajul de a iniţia un prim set de reforme, chiar în plină criză economică, face misiunea sa şi mai dificilă, însă nu imposibilă.

Primii paşi au fost deja demaraţi. Noile coduri - civil şi penal - au fost deja adoptate, iar cele de procedură au intrat în faza finală de analiză.

Adoptarea unei legislaţii unitare în materie de salarizare a personalului bugetar, a Legii educaţiei naţionale, a reorganizării administraţiei publice centrale şi a raţionalizării cheltuielilor publice sunt, de asemenea, paşi înainte realizaţi de Cabinetul Boc.

Stimaţi colegi,

Reforma statului nu se termină însă aici, iar Partidul Democrat Liberal este decis să meargă până la capăt. Ştim cu toţii că mai sunt încă multe de făcut.

În primul rând, să facem din descentralizare şi guvernare locală o realitate tangibilă şi cu beneficii pentru plătitorii de taxe. Apoi, deşi sunt privite cu deosebit scepticism, atât raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza regimului politic şi constituţional, cât şi propunerile organizaţiilor nonguvernamentale de revizuire a legii fundamentale, aceste opţiuni trebuie dezbătute şi coroborate cu rezultatele referendumului privind parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari.

Aşadar, reforma statului este departe de a se fi încheiat, iar succesul ei depinde de buna-credinţă a tuturor oamenilor politici implicaţi atât în actul de guvernare, cât şi în opoziţia politică parlamentară.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am intitulat declaraţia mea politică: "Despre politici de incluziune socială a rromilor".

Doamnelor şi domnilor colegi,

Auzim tot mai des: "Ce bine ne-ar fi fără rromi"! Ar fi mai linişte, mai curat, străzile sau cartierele în care locuiesc aceştia n-ar mai avea renumele de "ţigănie".

Cunosc o mulţime de oameni care gândesc aşa, dar realitatea ne arată că îi avem şi trebuie să facem ceva pentru ei. Mai ales să-i implicăm, să-i atragem spre muncă, nu spre cerşit, spre curăţenie, nu spre mizerie, spre ordine, nu spre furturi, crime sau violuri.

Sunt multe zone în România, nu face excepţie nici Maramureşul - de unde vin eu - unde locuiesc mari comunităţi de rromi, care sunt departe de a fi compatibile cu secolul în care trăim. Lipsesc locuinţele sociale, infrastructura e slab dezvoltată, curăţenia nu există, spiritul civic e scăzut. Deşi se derulează proiecte şi programe pentru rromi, consilierea şi asistenţa lor lasă de dorit.

De aceea, în demersurile mele, în Colegiul nr. 2 Baia Mare Est, insist pe realizarea de proiecte sustenabile, desfăşurarea unor activităţi de conştientizare, pe dezvoltarea reţelelor de asistenţă socială în cartierele cu populaţie rromă numeroasă.

Trebuie create condiţii pentru a favoriza accesul rromilor la asistenţă socială, întrucât mulţi dintre ei nu lucrează şi nu cotizează la asigurările de sănătate. De aici, sunt multe impedimente la medicii de familie, la spitale, la procurarea de medicamente. Ca să nu spun că lipsa de curăţenie îi face şi mai vulnerabili în faţa bolilor.

Deşi există grădiniţe şi şcoli pentru ei, mulţi copii nu frecventează şcoala, mărind numărul populaţiei analfabete.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ca să putem vorbi despre incluziune socială este nevoie de un cadru legislativ care să ducă la creşterea nivelului de informare a cetăţenilor de etnie rromă cu privire la specificul pieţei de muncă; îmbunătăţirea accesului grupului-ţintă la servicii specializate de consiliere, mediere şi evaluare a competenţelor; creşterea nivelului de implicare a organizaţiilor nonguvernamentale şi a structurilor guvernamentale specifice.

La o întâlnire cu populaţia rromă din Baia Mare, am propus două teme pentru proiecte care să-i ajute: "Şcoala - o şansă în plus pentru incluziunea socială a rromilor" şi "Curăţenia - un pas spre incluziunea socială a rromilor".

Am mai propus observatori urbani pe cartiere, care să contribuie la identificarea celor care nu au acte de naştere sau de domiciliu, să vadă nevoile punctuale de dezvoltare, la o participare mai bună din partea rromilor, la monitorizarea punctuală şi transparentă a indicatorilor de dezvoltare urbană.

Cred că sunt soluţii viabile. Altfel, o să vorbim tot mai des despre cât de recalcitranţi sunt la tentativele celor care vor să-i educe, să-i civilizeze, să facă ceva pentru diminuarea hoţiei, a mizeriei şi a neimplicării lor.

Să vedem şi să acceptăm că, de cele mai multe ori rromii sunt discriminaţi, sunt priviţi fără cea mai mică înţelegere, uneori cu ură, alteori cu dispreţ.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Continuăm tot cu Grupul parlamentar al PD-L.

Invit la microfon pe domnul deputat Cornel Ghiţă.

Domnul Cornel Ghiţă:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi priveşte lipsa normelor metodologice pentru a putea fi aplicate modificările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2006privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Ca membru în Comisia pentru muncă şi protecţie socială m-am bucurat să văd înMonitorul Oficial nr.403/15.06.2009, publicarea celor două acte normative ce modifică substanţial Ordonanţa privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului: acordarea, începând cu al doilea copil născut, a sumei de 600 lei, cât şi acordarea pentru mamele ce urmează cursurile, la zi, preuniversitare şi universitare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Dar ca deputat ales uninominal de către oamenii simpli din circumscripţia în care am candidat, cât şi ca simplu cetăţean, mă văd nevoit să îmi arăt dezamăgirea că până la sfârşitul lunii septembrie, după atâtea luni de la publicarea celor două acte normative în Monitorul Oficial, faţă de faptul că Ministerul Muncii nu a publicat normele metodologice de aplicare a acestor prevederi.

Este regretabil că birocraţia se naşte direct la Minister, în speţă în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, şi până la cetăţeanul de rând se amplifică considerabil.

Stimaţi colegi,

Pe această cale, cer insistent Ministerului Muncii să publice de urgenţă aceste norme metodologice, care au fost deja elaborate şi aprobate în şedinţa din 09.09.2009, din informaţiile pe care le am, pentru ca dispoziţiile legale cuprinse în cele două acte normative să fie aplicabile.

Deşi cunosc faptul că o dată publicate în Monitorul Oficial ele pot fi aplicate, oamenii se lovesc în aplicabilitate de lipsa normelor metodologice şi astfel iau naştere foarte multe neînţelegeri.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rizea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Coaliţia unui singur om - Traian Băsescu".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Evenimentele de ieri, 28 septembrie 2009, sunt dovada clară a modului în care PD-L înţelege un comportament de coaliţie.

Coaliţia presupune un parteneriat, un acord comun şi, înainte de toate o colaborare, şi nu ştiu ce alt sinonim să mai găsesc pentru a fi înţeles de premierul Emil Boc sau de Traian Băsescu, cel care trage sforile în această coaliţie.

Cred că ceea ce s-a întâmplat ieri poate fi sintetizat pe două paliere: pe de o parte, suprapunerea unei crize politice peste criza economică, prin forţarea Partidului Social Democrat de a rupe Protocolul de guvernare; şi, pe de altă parte, dorinţa de a deţine controlul asupra scrutinului electoral, fraudarea fiind singura cale prin care Traian Băsescu mai poate câştiga un mandat de preşedinte.

Dan Nica nu este ministrul care a generat creşterea ratei infracţionalităţii, aşa cum îşi motivează Emil Boc acţiunea de demitere, ci este ministrul care incomodează, care nu a închis ochii la fraudele de la alegerile pentru Parlamentul European şi, datorită căruia, dosarele celor care au votat de mai mult ori, se află acum la Parchet, şi nu sunt rătăcite cu intenţie prin vreun birou cu cheie PD-L.

Înţeleg că în viziunea domnului Băsescu, bugetele de la Ministerul Tineretului şi Sportului, cât şi cel de la Ministerul Turismului sunt mult mai bine gestionate, atât timp cât sunt direcţionate spre campaniile electorale, cum a fost cazul EBA; ceea ce mă îngrijorează, însă, este că preşedintele ţării vrea acum să folosească Ministerul de Interne pe post de paravan pentru scurgerea de fonduri publice în campania sa electorală.

Ştim că acest guvern a fost încă de la început patronat de Traian Băsescu şi am consimţit să participăm, sperând că, în contextul crizei economice, va prima chiar şi pentru Traian Băsescu interesul naţional.

Ceea ce s-a întâmplat ieri atestă faptul că în cazul domniei sale nu poate fi vorba de o Coaliţie pentru România, ci doar de o tiranie despotică în propriul folos.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, dacă sunt colegi care doresc să-şi susţină declaraţia?

În ordinea înscrisă pe listă: Mircea Irimescu, Mihai Lupu, Emil Bostan, Mihăiţă Calimente nu sunt prezenţi; Cristian Burlacu, Bogdan Radu Ţîmpău.

Cine doreşte de la PNL să citească? Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul, şi vă rog să vă şi prezentaţi.

Domnul Ion Tabugan:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la situaţia judecătorilor, cu toate că ieri ei au renunţat la protestul general.

Totuşi, dau citire declaraţiei politice.

Doresc să vă aduc la cunoştinţă propriul punct de vedere cu privire la situaţia existentă în sistemul judiciar la momentul actual.

Conform Constituţiei, justiţia reprezintă una dintre cele trei puteri în stat, şi aceasta trebuie să fie independentă şi imparţială. O condiţie de bază pentru îndeplinirea acestor principii ale statului de drept, la care se adaugă eficienţa şi credibilitatea puterii judecătoreşti, este motivarea magistraţilor, în special din punct de vedere financiar.

Din păcate, asistăm cu uimire de câteva săptămâni la criza îngrijorătoare care se petrece în rândul magistraţilor.

Din punctul meu de vedere, pot spune că aceasta afectează grav punerea în aplicare a regulilor de drept şi funcţionarea societăţii în ansamblu, provocând panică şi confuzie în rândul angajaţilor din sistemul judiciar, împiedicându-i pe aceştia să-şi onoreze cu responsabilitate atribuţiile ce le revin în vederea stabilirii adevărului legal.

Conform Proiectului de Lege pentru salarizarea personalului bugetar din fonduri publice, salariile magistraţilor sunt drastic diminuate. Acest lucru a dat naştere la o stare de nemulţumire care aduce atingere statutului imparţial pe care îl are Justiţia, având în vedere privaţiunile prevăzute în Legea fundamentală a statului, ce apasă pe umerii magistraţilor.

Dacă la momentul actual ne plângem că există corupţie în sistem, deşi se doreşte eradicarea acesteia, prin măsurile pe care actualul Executiv le adoptă, este dovedit contrariul acestui deziderat şi, mai mult decât atât, putem asista chiar la o agravare a acestui fenomen negativ.

Consider că protestul magistraţilor are la bază argumente solide de nivel european şi că, fără o remuneraţie adecvată, nu poate fi asigurată independenţa Justiţiei.

În sprijinul acestei afirmaţii vă aduc în vedere o prevedere din Recomandarea R(94)/12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, care precizează că "Mandatul judecătorilor şi remuneraţia vor fi garantate prin lege".

Totodată, Rezoluţia nr.40/32/22.XII.1985 şi nr. 40/146/13.XII.1985, prin care sunt validate principiile fundamentale privind independenţa justiţiei, adoptate de Congresul al VII-lea al Naţiunilor Unite şi validate de Adunarea Generală ONU, prevăd că unul dintre principalii factori care stau la baza independenţei justiţiei este remuneraţia.

De ce reforma justiţiei este încă o temă de dezbatere, în vreme ce justiţia rămâne nefuncţională pentru justiţiabili?

Ajung să cred că poate reforma în justiţie şi respectarea principiului separaţiei puterilor în stat nu sunt dorite de către cei care reprezintă la momentul actual puterea în România.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat Ion Tabugan, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Grosaru, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Grosaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Pensiile şi pulsul naţiunii".

Încă din anii trecuţi, indiferent cine a fost la guvernarea ţării, a promis şi au încercat să "reaşeze" pensiile în România, nu numai pentru că existau mari discrepanţe între cuantumul acestora pentru diverse categorii profesionale sau pentru că unii beneficiau şi alţii nu, de pensii suplimentare care rotunjeau veniturile unora, în dauna altora.

Această teză revine în actualitate de obicei la începutul fiecărei guvernări şi este ţinută în "stand-by" până aproape de sfârşitul mandatului, când formaţiunile politice se pregătesc pentru un nou mandat de deputat, senator, ministru sau preşedinte al unei autorităţi de stat.

După modul în care politicienii ştiu să rezolve problemele pensionarilor, aceşti "soldăţei" ascultători în alegeri, rezultatele se vor reflecta prin procente la vot şi creşteri în sondaje, însă este greu de anticipat ce se va întâmpla cu destinele lor acum, în perioada în care România împrumută bani de la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială pentru pensii şi salarii.

Putem merge aşa în continuare ?

Nu pot crede nicicum că situaţia pensionarilor se va rezolva curând.

Nu pot înţelege, în acelaşi timp, de ce li se tot promit acestor oameni care au muncit o viaţă, lucruri care nu se vor realiza niciodată?

Promisiunile politicienilor puterii au atins cote alarmante.

Toată clasa politică suferă din aceleaşi motive, iar cotele neîncrederii cresc în ritm alarmant, în defavoarea oamenilor politici, care, în loc să gândească strategii reale ale dezvoltării României din patru în patru ani, vin în faţa electoratului şi promit ceea ce nici ei nu cred că se poate realiza, sau încearcă, prin diverse mici "servicii", să cumpere pe încă patru ani bunăvoinţa celor care, uitându-se pe liste, nu au alte variante, nici mai bune şi nici mai sigure.

Aşadar, vor vota la fel!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă, invit la microfon pe domnul deputat Ioan Holdiş, dacă este în sală? Nu este.

Ioan-Nelu Botiş nu este.

Dan-Radu Zătreanu nu este prezent.

Daniel-Ionuţ Bărbulescu nu este.

Samoil Vîlcu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Samoil Vîlcu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se referă la "Râmnicu Vâlcea are unul dintre cele mai moderne teatre din România"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Teatrul "Anton Pann" a fost înfiinţat, ca instituţie profesionistă, în mai 1990 prin decizia Prefecturii Vâlcea, această instituţie de cultură continuând o tradiţie teatrală locală de peste 100 de ani. Teatrul popular din Râmnicu Vâlcea a fost în anii 1960-1980, unul din teatrele de amatori cele mai valoroase din ţară, fiind răsplătit cu numeroase premii naţionale şi internaţionale.

După 1990, la Teatrul "Anton Pann" au fost puse în scenă piese de teatru de regizori cu renume internaţional. Constat, cu bucurie, că tot mai multă lume conştientizează importanţa teatrului în viaţa noastră.

Educarea sufletului este foarte importantă, iar la deschiderea Teatrului "Anton Pann" am observat prezenţa a foarte mulţi tineri, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure. Eforturile financiare făcute pentru realizarea acestui edificiu sunt astfel răsplătite prin prezenţa unui public numeros, atras de ideea de teatru.

Deci prin teatru, din punctul meu de vedere, se reunesc toate "sclipirile" oamenilor, în truda acestora de a înţelege viaţa, cu toate formele ei de manifestare. Acesta este un mod de exprimare a sentimentelor încercate de oameni: admiraţia, revolta, frica, mândria, ura, dragostea şi orice sentiment dat să fie simţit. Cred ca avem nevoie de cultură pentru a fi superiori din punct de vedere spiritual. Adevărata iubire pentru cultură reiese din efortul fiecăruia de a restaura creaţiile peste care timpul a trecut fără milă, şi-a lăsat nemiloasa amprentă: degradarea. Astfel, devii un om mai bun, încrezător în puterile poporului tău. Arta înnobilează, şi poate deveni un ghid în vârtejul vieţii. Arta ne ajută să uităm timpul şi ne dă posibilitatea să transmitem printr-o cercetare profundă ceea ce este condiţia umană. De aceea, teatrul este important în viaţa unei comunităţi, iar la Râmnicu Vâlcea avem un public iubitor de teatru, iar noul sediu al Teatrului "Anton Pann" va oferi probabil prilejul punerii în scenă a unor spectacole remarcabile.

Având în vedere toate acestea, dar şi faptul că Râmnicu Vâlcea este unul dintre cele mai frumoase oraşe din România, vă invit, dragi colegi, să veniţi la Teatrul "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Mihai Cristian Apostolache. Nu este în sală.

Doamna Lucreţia Roşca. Nu este în sală.

Domnul Marian Neacşu. Nu este în sală.

Domnul deputat Vasile Popeangă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Popeangă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei, măsuri de reformare a statului".

Multe reforme au fost pe aceste meleaguri, de-a lungul timpului...

Burebista a dat foc viilor, pentru că, încă de acum 2000 de ani, strămoşii noştri ajunseseră la înţeleapta concluzie că păhărelul de vin, umplut des şi dus la gură cu frecvenţă mărită, este un pericol pentru societate, fie ea chiar şi sclavagistă.

Vlad Ţepeş a reformat pedepsele, întrucât simpla moarte prin decapitare nu mai înfricoşa pe nimeni, şi a introdus efectul psihologic în prevenirea fărădelegilor - tragerea în ţeapă.

Ştefan cel Mare, pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, visa că o să vină un an de graţie în care un alt ins mic de stat, mare la sfat (peste 70% susţinere), dintr-un alt castel, dar prevăzut cu cucuvea, va reforma statul din temelii, legalizând prostituţia şi drogurile, respectându-şi, astfel, promisiunea cu ţepele (din Piaţa Victoriei).

Mihai Viteazul s-a considerat că a legat ţăranii de glie, însă reforma sa a avut ca efect dezvoltarea societăţii rurale şi economiei.

Cuza a introdus sistemul metric în România, ceea ce a stimulat comerţul, cu rezultate benefice asupra economiei.

Dar reforme mai dihai ca regimul portocaliu, nici Confucius, fuzionat cu Lao Tzî, Francis Bacon, Aristotel şi Einstein n-ar fi reuşit să gândească!

Iată că veni, la vreme de restrişte şi alegeri tomnatice, năstruşnica Comisie prezidenţială pentru analiza riscurilor sociale şi demografice din România care, din puţul gândirii zonei prezidenţiale, născocit-a două "reforme" ce-au făcut părul vâlvoi oricărui român de bun-simţ şi cu frică-n Dumnezeu: dezincriminarea consumului de droguri uşoare şi legalizarea prostituţiei şi, bineînţeles, impozitarea lor.

Rău a ajuns biata noastră ţară dacă însuşi cârmaciul său - chiar el tată de fete - propune impozit pe sex şi încurajează terciuirea creierelor cu droguri conţinând şi t.v.a.! Nu erau destule efectele dezastruoase ale discursurilor prezidenţiale, în urma cărora cetăţenii normali ajung să caute prin casă diverse obiecte şi metode care să le pună capăt suferinţelor. Acum trebuie să fericească părinţii şi cu grijile ca ai lor copii să nu năvălească pe bordeluri şi marijuana.

Să înţelegem că poporul român trebuie să priceapă că astea sunt singurele preocupări ale Cotrocenilor? Că am scăpat de criză? Că am scăpat de corupţie? Că avem justiţia perfectă? Că avem autostrăzile cele mai mari şi cele mai multe din lume? Că venea Michael Jackson să se opereze estetic în spitalele româneşti? Că stârnim invidia mondială prin calitatea turismului românesc? Că am revoluţionat economia mondială? Se vrea, la Cotroceni, dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei, dar se urăsc meditaţiile elevilor şi doctorii.

Cei care sunt de acord cu bordelurile să îşi închipuie, fie doar şi pentru o clipă, că poate fiica lor va lucra mâine acolo. Sau că fiul lor îşi va cântări porţia de droguri în fiecare zi. V-ar plăcea să fiţi într-o maşină condusă de cineva drogat, chiar şi cu droguri uşoare?

Însă, ce mai putem cere celui care poate crede că în "baileo" (periferia, în pronunţia prezidenţială) Parisului se pot scoate "amigdalitele" şi "apendicitele"? Poate doar să elibereze scaunul prezidenţial, ca să vină acolo un om competent, cu dragoste de ţară şi cu capul pe umeri.

Ce lucruri trec însă neobservate, chiar şi pentru "specialiştii" Cotrocenilor?

Drogurile "uşoare" la liber nu pot avea ca răspuns real şi imediat decât o creştere a consumului lor. Uşoare sau nu. Azi uşoare, mâine uşoare, poimâine poate că-mi trebuie ceva mai tare... Şi cum nu se poate injecta intravenos o rangă ori o nicovală, va trebui să ne mulţumim cu injectarea de heroină. Poate că dacă "specialiştii prezidenţiali" se mai gândesc puţin, dezincriminează şi consumul de droguri tari. Motivul? Au preţuri mai mari, deci accizele, taxele şi impozitele pot fi un venit şi mai substanţial la bugetul statului, din care - nu-i aşa? - poate fi tăiată o halcă şi mai zdravănă pentru tineret, turism...

Prostituţia - "da", reforma învăţământului - "nu"! Sub această deviză, tinerii din România vor merge la vot cu elan de "oranjadă". Cât mai multe prostituate, câştiguri cât mai lesnicioase şi degradarea umană a femeii cât mai accentuată. Şi putem să fim mândri că suntem români, iar femeia se poate bucura că, în sfârşit, a fost promovată. Ce-or să spună fetele de la o casă de toleranţă din România peste un an? "Sunt mândră că patria mea, cu esenţiala contribuţie a preşedintelui cu privire piezişă şi a soldaţilor săi, m-a ajutat să devin o prostituată toxicomană". Sau poate doamnei Udrea i-o fi venit şi ideea "turismului sexual", practicat în unele ţări. Ori poate drogurile uşoare vor veni cu containerele, pe vapor, aduse de flote comerciale străine, pentru că flota românească s-a volatilizat.

Insă, doar prostituţia şi drogurile nu sunt suficient de "tari" pentru poporul nostru. S-a legalizat homosexualitatea, deşi încă nu s-a impozitat. S-ar mai putea legaliza şi pedofilia, zoofilia, vânzarea propriilor copii, adulterul... Bineînţeles, toate taxate, pentru că trebuie promovat turismul. Poate chiar ar trebui să se gândească şi inutilitatea Codului penal, că şi-aşa magistraţii sunt în grevă. Alte economii la bugetul statului...!

Adevărata reformă din România se va întâmpla, însă, după alegerile prezidenţiale, când atât actualul preşedinte, cât şi soldaţii săi, vor fi daţi la "reforma" istoriei. Până atunci, români, drogaţi-vă şi prostituaţi-vă bine!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Bună dimineaţa!

Declaraţie mea politică se intitulează "Nevoia de morală şi memorie".

Stimaţi colegi,

Susţineam în declaraţia mea politică de săptămâna trecută nevoia de solidaritate care se resimte în cadrul activităţii deliberative din Camera Deputaţilor. Pe lângă aceasta, sânt convins că - deşi încă demult unii susţin că morala nu este necesară în politică -, o purificare, o întărire din perspectivă morală a nivelului dezbaterilor din Camera inferioară a Parlamentului României ar fi foarte utilă calităţii muncii pe care o depunem. Şi mă grăbesc să adaug că la fel de necesară ar fi şi demonstrarea în cadrul dezbaterilor aceluiaşi for legislativ a faptului că domnii deputaţi cunosc istoria ţării noastre, întâmplările prin care a trecut acest popor de-a lungul timpului şi-şi însuşesc în mod critic faptele trecutului nostru.

Pe de o parte, cele mai multe dintre abordările de astăzi din cadrul discuţiilor parlamentare specifice din cadrul Camerei se fac ca şi cum ar fi vorba despre lucruri absolut noi, unicate cu care ne fericeşte pronia cerească numai pe noi. Este limpede pentru oricine că în realitate nu este nici pe departe aşa şi că volumul de experienţă adunat în decursul timpului atât istoria noastră, cât şi a altor popoare, ar fi un capital de experienţă şi înţelepciune foarte folositor dezvoltării normale a societăţii româneşti. Pe scurt spus: n-ar fi cazul să inventăm roata atât de des pe cât o facem noi acum. De foarte multe ori ar trebui doar să adaptăm sau chiar să copiem acte normative care s-au dovedit a fi foarte utile prin alte părţi.

Pe de altă parte, nu de puţine ori suntem în situaţia de a repeta greşeli din trecutul nostru recent sau mai îndepărtat. Însănătoşirea morală a vieţii publice româneşti ar avea mult mai multe şanse să se petreacă dacă chiar Parlamentul României ar oferi un model de urmat. Ar fi de subliniat şi unele exemple din domenii practice. De exemplu situaţia de criză economică în care ne aflăm, în care ar fi benefică analiza unor situaţii similare cu care s-a confruntat ţara noastră în secolul trecut. Şi în domeniul fiscal ţara noastră are un preţios capital de experienţă care n-ar trebui neglijat.

Nu în ultimul rând, derapajele morale de care sunt acuzaţi în presă şi în discuţiile curente dintre români unii dintre aleşii naţiunii poate n-ar mai avea loc dacă fapte şi personaje negative ale trecutului nostru ar fi cunoscute, judecate şi criticate public aşa cum s-ar cuveni. Efecte ale unor năravuri şi moravuri malefice societăţii noastre ar avea şansa de a fi diminuate sau chiar eliminate dacă s-ar face recurs mai des la valorile trecutului. Chiar condamnarea unor regimuri politice şi a doctrinelor care ne-au adus imense prejudicii se face la noi mai mult formal, fără urmări practice în activitatea noastră.

Pentru a ilustra cele spuse mai sus vin cu un exemplu concret petrecut chiar săptămâna trecută. O prestigioasă revistă culturală din Bucureşti ne semnalează situaţia în care a ajuns revista "Memoria", publicaţie care de douăzeci de ani se străduieşte să aducă în viaţa publică a României lecţia trecutului recent şi morala de care avem acum atâta nevoie. Revista nu mai poate apărea pentru că i s-a tăiat întreaga subvenţie de care beneficia din partea statului prin Administraţia Fondului Cultural Naţional. Este criză şi s-a găsit de cuviinţă să se suprime anume această publicaţie. Degeaba insistă redacţia revistei asupra necesităţii apariţiei ei, cei îndrituiţi să decidă consideră "că este destul: nu ne mai trebuie trecut, nu ne mai trebuie amintirea suferinţelor, a jertfelor şi a eroismului, nu ne mai trebuie memorie" (fragment din comunicatul de presă al redacţiei revistei).

Trist moment. Nu-mi mai rămâne decât să declar că subscriu total ideii susţinute de revista "România literară" care a luat şi ea atitudine în această chestiune. "Refuzarea cererii de finanţare a revistei "Memoria" reprezintă ceva mult mai grav decât un accident într-o activitate funcţionărească sau un capriciu al unor evaluatori, şi anume un atentat la conştiinţa societăţii româneşti, o complicitate cu cei care acţionează pentru mancurtizarea ei."

Poate aude cineva şi atunci mai putem spera.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Împliniri ale Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România".

În perioada 25-27 septembrie a.c., s-a desfăşurat la Constanţa cea de a 15-a ediţie a Festivalului internaţional al dansului, cântecului şi portului popular turco-tătar.

Acest eveniment a devenit deja o tradiţie, fiind, indiscutabil, un mod generos de a promova valori spirituale într-un cadru la fel de generos.

Şi în acest an au fost prezente ansamblurile folclorice ale Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, dar şi ansambluri folclorice din ţări, precum Turcia, Bulgaria, Ucraina, Crimeea.

Dimensiunea culturală asigură continuitatea istorică, iar tot ceea ce înseamnă manifestare artistică este de remarcat. Iată de ce calitatea festivalului a fost apreciată, subiectivismul neputând fi invocat.

S-a reuşit o acţiune deosebită tocmai pentru că a existat abnegaţie şi sprijin din partea multor conaţionali.

Organizarea unor evenimente culturale, simpozioane istorice, seminarii în limba maternă, de mai multe ori în cursul unui an, nu trebuie să fie un lux, ci o obişnuinţă.

Într-o altă ordine de idei, săptămâna următoare va avea loc inaugurarea oficială a noului sediu al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Clădirea, situată în municipiul Constanţa, va adăposti redacţiile celor trei publicaţii ("Karadeniz"- "Marea Neagră", "Caş"-"Tânărul", "Kadînlar Dunyasi"-"Lumea Doamnelor"), o sală de spectacole, precum şi birouri ale administraţiei. Este o realizare de care comunitatea noastră avea nevoie. Am reuşit să construim, inclusiv în zona spirituală, într-o perioadă, din perspectivă economică, deloc favorabilă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi are titlul "Actori în politica românească".

Stimaţi colegi,

Mă declar indignat de scandalurile nesfârşite de pe scena politică românească. Întreaga activitate a multor politicieni se bazează strict pe ieşiri în mass-media, atribuţiile mandatului reprezentând doar o anexă a fişei postului. Demagogie, ipocrizie, intoxicaţie, figuraţie şi iresponsabilitate sunt atributele unei caracterizări fidele a dramaturgiei politice româneşti. Iar de la superficialitatea până la necompetitivitate nu-i decât un pas.

Teatrul politic românesc, cu actori înflăcăraţi, arde de zeci de ani încoace. Protagoniştii au arta jocului în sânge şi un preţ cu care pot fi cumpăraţi. În ultimii 10 ani s-au vehiculat epitete, calificative, etichete precum Cucuveaua de la Cotroceni, Felix Motanul, Muc cel Mic, broscoi, oligofren, bunicuţă, ouă de Cornu, almanahe, sexy buzoianca, goăgle, prostănac. O serie de vorbe, clişee şi talente artistice de care dau dovadă nu scriitorii români, ci politicienii autohtoni.

Un exemplu recent se regăseşte în cuvintele metaforice ale moţiunii. Cei care au compus versurile s-au declarat a fi mai buni pentru literatură şi nu pentru politică. Vorbe dure pentru o realitate tristă. Vorbe fără conţinut, ambalate în promisiuni electorale ţipătoare. Mostre de demagogie, ipocrizie şi iresponsabilitate politică. Oare de ce îi place politicianului să se ocupe cu orice altceva decât cu sarcinile pe care le-a primit la învestire?

Focusarea atenţiei pe proiecte este des perturbată de gustul dulce acrişor al vieţii de persoană publică. Actorii politici se încăpăţânează în a-şi exploata imaginea publică, în atragerea de electorat, şi uită de fapt care îi este rolul în societatea românească. A fost ales pentru a face ceva concret şi nu pentru a-şi da cu părerea pe la televizor pe anumite subiecte care nu ţin de îndatoririle sale politice.

Un prost obicei, moştenit de pe vremea comuniştilor, este acela când, o maşină, un subansamblu, dă semne de "oboseală" dar se continuă treaba cu el, până "pică', nu mai poate fi reparat, aceasta repercutându-se în proasta calitate a produsului.

Învinuiri, scandaluri şi tensiuni la tot colţul. O lipsă de respect faţă de electoratul plin de probleme.

Dacă se întreabă cineva de ce scade încrederea în instituţiile politice recomand o lectură destul de interesantă a unui articol scris de Shaun Bowler and Jeffrey A. Karp intitulat "Politicieni, scandaluri şi încrederea în Guvern". Studiul analizează rolul pe care scandalurile politice le joacă în erodarea opiniei asupra guvernului şi a instituţiilor politice în general. Autorii studiului susţin că atitudinile cetăţenilor faţă de instituţiile politice sunt influenţate de comportamentul politicienilor.

Câte scandaluri au fost regizate pentru a decredibiliza instituţiile politice? Câte scandaluri au fost întreţinute de mass-media şi politicieni? Aşa că nu trebuie să ne mire fragilitatea democraţiei româneşti care de douăzeci de ani nu reuşeşte să-şi întărească instituţiile.

Diversele scandaluri generate în rândul membrilor guvernului: Decebal Traian Remeş şi răzbunarea nemiloasă a caltaboşului; suspendarea lui Teodor Atanasiu prin acţiunea actualei colege de partid Adriana Săftoiu; întregul scandal mediatic cu Loganurile ministrului Cristian David, înregistrarea membrilor Comisiei Udrea; "Afacerea" Mircea Băsescu.

Oare când vom putea spune că, într-adevăr, în ţara noastră se face politica aşa cum ar trebui sa se facă? Orice pădure are uscăciunile ei, iar în România o parte prea mare din clasa politică îşi dă doctoratul în marketing, şi nu în politologie.

Trist, pentru că politica întotdeauna a avut un rol important într-o societate, însă politica zilelor noastre ţine prima pagină a... ziarelor de scandal şi nu a ziarelor de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacşu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ultima păcăleală a lui Traian Băsescu". Şi trebuie să recunosc că, la data la care am conceput acest material şi am ales titlul, nu ştiam că va deveni penultima şi că va face parte dintr-un lung şir, probabil.

Probabil că, de la înălţimea foişoarelor palatului Cotroceni, România se vede tare mică şi îndepărtată. România reală, ţara aceea frumoasă şi bogată, aşa cum învăţam la lecţiile de istorie ori în versurile unor poeţi "mai patrioţi" - ar spune preşedintele Băsescu, decât intelectualii şi tinerii de astăzi.

Dacă nu aşa ar sta lucrurile, am avea serioase probleme în a înţelege ultima dintre găselniţele domnului (încă) preşedinte.

Domnul Băsescu propune modificarea Constituţiei, argumentând că ar fi mai ieftin ca Parlamentul ţării să aibă o singură Cameră, cu 300 de reprezentanţi. Cel de-al doilea argument al dumnealui este că, pe această cale, s-ar reduce corupţia.

Declar deschis că sunt de acord cu o parte din propunerea preşedintelui. Dincolo de o continuă demonetizare şi chiar o damnare a instituţiei fundamentale a democraţiei (parcă sună puţin emfatic) - Parlamentul, nu pot să nu remarc cu aceeaşi onestitate pe care am cărat-o după mine toată viaţa (şi uneori şi ea pe mine), că ne mai şi merităm soarta. Că, în mod sigur, se poate lucra mai eficient cu un număr mai redus de parlamentari. Şi, evident, dublat de o diminuare corespunzătoare a personalului administrativ al Parlamentului. Însă, a face din asta cea mai importantă problemă a naţiei şi de rezolvarea căreia depinde, în mod fundamental, destinul fiecărui roman, dacă nu ar fi o glumă proastă, aproape că ar fi una bună. Şi aş face lobby pentru această propunere, dacă argumentele prezentate ar fi cele reale.

Primul argument al preşedintelui Băsescu este o prostie care sare în ochi, pentru că economia care s-ar realiza la buget este infimă, comparativ cu nevoile existente şi cu dimensiunea produsului intern brut.

Unii s-au grăbit şi au calculat că statul ar economisi 36 de milioane de euro în fiecare an. Ce se poate face cu 36 de milioane de euro? Cu siguranţă, afaceriştii care îl finanţează pe domnul Băsescu asfaltează cu aceşti bani doi-trei kilometri de drum (despre autostrăzi mai la vară). Nu mai spun că domnul Berceanu - ministrul transporturilor şi colegul domnului Băsescu - a avut în ultimii ani acces la fonduri de sute de milioane de euro, dar nu a reuşit să facă măcar zece kilometri de autostradă. Mă întreb câte milioane de euro au tocat doamnele Udrea şi Ridzi, protejatele domnului Băsescu, pentru care acesta a dat ordin să se înfiinţeze două ministere.

Cum uită domnul preşedinte că numai bugetul Ministerului Turismului este aproape cât bugetele reunite ale celor două Camere? întrebarea este evident retorică. Amnezia selectivă este una dintre calităţile cu care domnia sa ne-a obişnuit de-a lungul vremii.

În Europa, există ţări care o duc foarte bine cu un Parlament unicameral, precum şi ţări prospere care au Parlament bicameral. Cel mai vechi Parlament din Europa, cel britanic, are două camere.

Nu cu mulţi ani în urmă, unul dintre fervenţii susţinători ai bicameralismului era însuşi domnul prim-ministru Emil Boc, preşedintele PD-L. Este drept că atunci nu era nici premier şi nici preşedinte de partid. Cum nici domnul Băsescu nu era preşedinte de ţară. Şi parafrazând butada nostalgicilor, atunci era mai bine. Poate pentru dânşii nu, dar pentru noi toţi ceilalţi români cu siguranţă că da.

De aceea se impune concluzia că România s-ar simţi mai bine, ar economisi mult mai mult, dacă ar pleca de la conducere domnul Băsescu şi ai lui. Şi poate că, într-un exces de patetism, domnul Preşedinte ne va propune zilele următoare un referendum şi pentru desfiinţarea instituţiei prezidenţiale. Economiile ar fi cu adevărat consistente, iar eficienţa comparabilă. Şi poate îl programează pentru 6 decembrie. Să fie primit şi pentru turul doi, nu ?

Al doilea argument al lui Preşedintelui are un caracter jignitor şi generalizator: mai puţini parlamentari - mai puţină corupţie! Cred că mai degrabă ar fi mai uşor de controlat şi de şantajat, cum i-ar plăcea dumnealui. Eu, Marian Neacşu, deputat în Colegiul nr. 2 Ialomiţa, nu sunt corupt şi sunt convins că la fel sunt mai toţi colegii noştri. Jignirea adusă de domnul Băsescu membrilor Parlamentului este o jignire şi pentru zeci de mii de cetăţeni cinstiţi din judeţul Ialomiţa, care au avut încredere în mine, care m-au votat şi pe care eu îi reprezint. Şi pentru milioanele de români care au acordat încredere celorlalţi colegi. Ar trebui, poate, să îl chem pe domnul preşedinte în judecată pentru mizeria proferată la adresa mea şi ar putea fi un interesant exerciţiu comun al celor care, ca şi mine, se simt profund calomniaţi de afirmaţiile stupide ale domnului Băsescu. Dar poate că ar fi nedemn de ţinuta unui parlamentar care încă mai crede în posibilitatea schimbării clasei politice. Mai ales dacă acest lucru se va petrece prin trimiterea la locul său, în afara istoriei, a acestui personaj care nu a reuşit niciodată să fie şi preşedintele meu. În ansamblul ei, toată agresivitatea aceasta manifestată de Traian Băsescu îmi pare foarte cunoscută.

Istoria ne demonstrează că, în momentele de criză, o tânără republică ca a noastră poate cădea victimă atacurilor venite din partea partidelor populiste. În urmă cu 76 de ani, Adolf Hitler a câştigat puterea într-un moment în care Germania traversa o puternică criză politică şi economică - adică exact tipul de împrejurări în care ne aflăm noi acum. Asumându-şi rolul de "salvator al patriei", dementul Hitler, care devenise şef al statului după alegeri, a obţinut cu sprijinul partidului său, care era majoritar în legislativul ţării, eliminarea prerogativelor Parlamentului şi transferarea puterilor absolute. Ca şi Hitler, tot aşa invocă şi domnul Băsescu ineficienta şi corupţia Parlamentului. Cu sprijinul partidului nazist, Hitler a ajuns cel mai mare criminal al secolului trecut. Cu sprijinul partidului său, domnul Băsescu vrea puterea absolută. De aceea, trebuie să ne cutremurăm şi să ne fie frică de domnul Băsescu, pentru că oameni ca dânsul sunt un pericol pentru democraţie şi pentru republică. Chiar dacă observăm cu toţii neajunsurile democraţiei, întotdeauna ele sunt mai puţine decât defectele dictaturii. Nimeni nu a propus să nu mai circulăm cu maşinile, chiar dacă zilnic oameni nevinovaţi mor în accidente, căci mai inteligent este, nu-i aşa, să oprim iresponsabilii care conduc băuţi.

Conchid, repetând faptul că susţin diminuarea numărului de parlamentari. Dar nu aşa pe genunchi. Pentru că este o măsură care ar produce efecte abia peste încă trei ani. Şi care poate fi promovată printr-o iniţiativă legislativă ce ar trebui să se bucure de o largă susţinere. Despre modificarea Constituţiei însă, pentru a induce aparent o temă intelectualistă (nu foarte propriu domnului preşedinte) cred că mai sunt multe lucruri de lămurit. Şi asupra motivaţiei şi asupra oportunităţii.

Sunt mulţi oameni decenţi, inteligenţi şi integri în Partidul Democrat Liberal, care ar face bine să se depărteze, altfel vor deveni complicii unei sinistre şi periculoase aventuri.

Iar domnul Băsescu ar arăta cu adevărat că este gol de conţinut. Şi singur.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horia Cristian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Horia Cristian:

Doamna preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Constat cu bucurie că domnul preşedinte nu a reuşit să doboare cutumele parlamentare. Suntem puţini, dar buni.

Rămâne în acest moment o umbră de speranţă că acest popor nu va fi, aşa cum doreşte dânsul, o naţiune de ciuperci. Că nu vom accepta să stăm în întuneric şi să ne hrănească cu gunoi de grajd.

Poate colegii mei, cetăţenii României, vor înţelege că dincolo de perdelele de fum, dincolo de "noapte şi ceaţă" sunt problemeleadevărate ale României.

Chiar şi aceia care stau duminică pe stradă şi îşi vând şi ultimele rămăşiţe ale unei existenţe distruse, înţeleg că nu întâmplător sfârşitul acestei naţiuni coincide cu sfârşitul de mandat al domnului Traian Băsescu.

Ei înţeleg că, în nouă luni scurte, viaţa noastră s-a destrămat, şomajul, sărăcia, lipsa serviciilor de sănătate, jafurile, spargerile, crimele sunt realitatea acestei ţări. Ei încep să înţeleagă că prostituţia, drogurile şi referendumurile sunt doar "circul". Pâinea lipseşte.

Stimaţi colegi,

Guvernul acesta amărât nu a înţeles că un an de criză este o fantastică oportunitate - aceea de a reforma profund societatea românească.

Noi am încercat, în repetate rânduri, să atragem atenţia asupra acestui lucru, dar greşeala noastră a fost aceea că am încercat să guvernăm în locul acestui Guvern, când, de fapt, ar fi trebuit să facem primul lucru asupra noastră. Să înţelegem că este momentul să reformăm această instituţie. Şi vă invit, pe această cale, să vă alăturaţi nouă şi să încercăm să reformăm această instituţie şi să o transformăm în ceea ce ar trebui să fie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unele dintre cele mai importante obiective ale guvernării Partidului Democrat Liberal au în vedere şi sunt următoarele:

• asigurarea condiţiilor instituţionale şi financiare pentru susţinerea familiilor tinere, reducerea abandonului copiilor, precum şi combaterea violenţei în familie;
• creşterea calităţii vieţii copilului în mediile defavorizate şi respectarea standardelor minime de calitate în toate serviciile speciale acordate copilului în dificultate;
• asigurarea echilibrului socio-economic al familiilor din mediul urban şi rural, al familiei şi persoanelor de vârsta a treia, al persoanelor cu dizabilităţi şi al familiilor;
• diminuarea discriminărilor de orice natură.

În calitate de deputat în Colegiul nr.3 - Diaspora şi având ca zonă de reprezentare Statele Unite ale Americii, am iniţiat un parteneriat româno-american, vizând creşterea calităţii serviciilor sociale. În acest sens, am organizat o delegaţie formată din şapte reprezentanţi ai Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Primăriei sectorului 6, delegaţie care se află în momentul de faţă în Statele Unite pentru un schimb de experienţă, care va dura zece zile.

Delegaţia are ca obiective: vizitarea mai multor centre sociale de tipul "centre de educaţie şi consiliere", "centre sanitare", "centre pentru protecţia persoanelor defavorizate şi cu dizabilităţi", "centre pentru dezintoxicarea persoanelor care au consumat droguri", "adăposturi pentru persoanele vârstnice", precum şi cantine sociale care deservesc peste 20 de mii de persoane săptămânal.

Angajaţii sectorului 6 vor vizita aceste centre sociale în oraşele: Sacramento, Los Angeles şi New York. De asemenea, delegaţia va avea întâlniri cu reprezentanţii comunităţilor româneşti din zonele respective. Iniţierea acestor tipuri de parteneriate în aceste schimburi de experienţă au ca principale obiective următoarele:

• creşterea eficienţei structurilor instituţionale;
• susţinerea participării active a societăţii civile la furnizarea serviciilor sociale şi stimularea voluntariatului;
• raţionalizarea diferitelor tipuri de asistenţă socială acordate atât familiilor, cât şi persoanelor fizice

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează: "Despre secetă, Ministerul Agriculturii se face că plouă".

Seceta de anul acesta a compromis, conform datelor prezentate de Ministerul Agriculturii, circa 2 milioane de hectare, din care aproape 1 milion de hectare în proporţie de peste 50% şi 1 milion de hectare în proporţie de sub 50%. Cele mai afectate zone se regăsesc în Călăraşi, Constanţa, Arad, Olt, Timiş, acolo unde şi potenţialul utilizării suprafeţelor amenajate pentru irigaţii ar fi trebuit să fie maxim.

Din păcate, strategia privind creşterea suprafeţelor irigate în România, prezentată cu surle şi trâmbiţe de minister în primăvara acestui an, nu se mai potriveşte în acest moment (adică a fost valabilă, cum spunem noi în agricultură, de la culesul porumbului până la tăiatul cocenilor). Dacă în primăvară, ministerul promova o politică de creştere a suprafeţelor amenajate pentru irigaţii, în perioada 2010-2015, undeva până la 1,5 milioane hectare, în condiţiile menţinerii subvenţiilor pentru irigaţii şi a creşterii alocării sumelor de la bugetul de stat necesare repunerii în funcţiune a infrastructurii de irigaţii pe încă circa 500 mii de hectare, în toamna acestui an ministerul află cu stupoare că, începând cu anul 2010, România nu mai poate aloca de la bugetul de stat fonduri pentru irigaţii, fiind considerate de Uniunea Europeană drept ajutor de stat. Logica lucrurilor spune că Ministerul Agriculturii ar fi trebuit să ştie acest lucru dinainte de a arunca pe piaţă strategia din primăvară şi, mai mult, să vină în faţa naţiunii cu o abordare corectă, realistă privind creşterea suprafeţelor irigate sau măcar menţinerea în stare de funcţionare a acelor suprafeţe reabilitate până în momentul de faţă (vorbim aici de cele aproximativ 1 milion de hectare).

Cu părere de rău, constatăm că reacţia Ministerului Agriculturii în acest domeniu se lasă aşteptată, considerând eu fals faptul că eventualele fonduri accesate prin cele două măsuri din PNDR (Programul Naţional de Dezvoltare Rurală), respectiv: 125 (îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii) şi 122 (îmbunătăţirea valorii economice a pădurii) vor fi suficiente fermierilor români, cel puţin pentru menţinerea în stare de funcţionare a suprafeţelor amenajate pentru irigaţii până în momentul de faţă.

Şi, iată cum, după ce cu greu în ultimii zece ani am reuşit să facem funcţionale circa 400 de organizaţii ale utilizatorilor de apă şi să amenajăm pentru irigaţii aproximativ 1 milion de hectare, lipsa de reacţie şi de viziune a Ministerului Agriculturii din aceste timpuri ar putea face ca, începând cu anul 2010, aceasta muncă să fie doar "istorie".

Atrag atenţia că, dacă Guvernul României nu reacţionează prompt în acest domeniu, la anul, România va avea probleme deosebite cu asigurarea apei pentru irigaţii şi implicit cu realizarea unei producţii agricole care să-i asigure o stare de confort din punct de vedere al siguranţei alimentare.

Iată de ce solicit ca această declaraţie politică să-i fie adusă la cunoştinţă şi domnului prim-ministru Emil Boc.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, o invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici. Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Astăzi, vreau să vă spun că "România nu este pregătită pentru prevenirea inundaţiilor"

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin sărbătorirea pentru prima dată a Zilei mondiale a habitatului, în 1986, s-a marcat a zecea aniversare a primei Conferinţe Internaţionale de Habitat, desfăşurată la Vancouver, Canada. În 1985, la recomandarea Comisiei pentru Aşezări Umane, Adunarea Generală a desemnat prima zi de luni din luna octombrie ca Zi mondială a habitatului. Mai sunt câteva zile până la sărbătorirea acestui eveniment.

Datorită schimbărilor climatice, în întreaga lume au loc transformări majore ale regimului precipitaţiilor, cu alterarea circuitului apei în natură şi apariţia unor catastrofe de mediu, cum ar fi inundaţiile şi seceta. Înainte de a sărbători însă, e imperios necesar să ştim dacă suntem pregătiţi să facem faţă situaţiilor limită, cum ar fi calamităţile naturale.

La nivel global, modificările climatice au condus la variaţii majore ale debitelor apelor curgătoare şi, în general, ale apelor de la suprafaţa terestră. Un studiu întreprins de o echipă de cercetători din California a atenţionat că debitul a 64 din cele 200 mari fluvii din lume a scăzut semnificativ în ultimii 50 de ani.

Fenomenul este global, astfeldebitul fluviilor aflate la o latitudine mică, precum Amazonul sau Gangele, a scăzut, în timp ce tendinţa este inversă, pe măsură ce ne îndepărtăm de Ecuator, cum este cazul fluviilor Mississippi sau Saint-Laurent. Aceste variaţii sunt valabile şi pentru oceane; s-a constatat că aportul anual de apă dulce a scăzut cu 3% în Oceanul Indian şi a crescut cu 10% în Oceanul Arctic. Chiar dacă acest fenomen poate fi cauzat de mai mulţi factori, cea mai probabilă explicaţie a acestor perturbări este schimbarea climei, cu modificarea regimului de evaporare a apei şi cel al precipitaţiilor.

Aceste schimbări în ciclul de apă pot avea diferite efecte, în funcţie de regiune. Astfel, o scădere semnificativă a debitului poate duce la o lipsă de apă dulce în zonele aride. În schimb, fluviile alimentate de gheţari şi de precipitaţii abundente pot produce grave inundaţii. Este şi situaţia ţării noastre.

România, împreună cu alte ţări precum Afganistan, Algeria şi Congo, se numără printre ţările cu nivel de risc "foarte ridicat" în ceea ce priveşte expunerea la calamităţi naturale şi fenomene meteorologice extreme. Conform Indexului privind Riscul de Mortalitate dezbătut la Geneva, în cadrul celei de-a doua sesiuni a Platformei Globale pentru Reducerea Dezastrelor, ţara noastră se află pe lista ţărilor cu grad foarte ridicat de expunere la calamităţi naturale. De altfel, tot sudul Europei e încadrat în clasa de risc "foarte ridicat" în privinţa expunerii la calamităţi şi fenomene meteorologice extreme, fenomenul de aridizare se accentuează de la un an la altul, iar ploile torenţiale sunt tot mai dese.

Suntem la începutul toamnei. Sezonul ploilor se apropie şi suntem îngrijoraţi că gospodăriile rurale şi urbane, drumurile naţionale sau locale sunt inundate sistematic atunci când vin ploile. Viiturile au măturat localităţi întregi din România, lăsând fără adăpost, ani la rând, mii de familii. Nici în acest moment însă nu suntem pregătiţi să evităm dezastrele ce ar putea fi provocate de furia apelor, deşi Uniunea Europeană aşteaptă proiecte pentru accesarea fondurilor structurale.

La doi ani şi jumătate după aderare, ţara noastră nu a depus niciun proiect pentru protecţia împotriva inundaţiilor, deoarece strategia naţională, pe termen mediu şi lung privind riscul de inundaţii, cerută de Uniunea Europeană, nu a fost aprobată. România putea să preia de la Uniunea Europeană sute de milioane de euro, încă din 2007, pentru prevenirea inundaţiilor. Ţara noastră nu a finalizat cadrul legislativ pentru accesarea acestor bani, deoarece aprobarea strategiei naţionale cerute de UE se află în întârziere.

Prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, Axa 5, ţara noastră poate să acceseze, în perioada 2007-2013, bani europeni pentru "Protecţia împotriva inundaţiilor şi reducerea eroziunii costiere". Administraţia Naţională "Apele Române", unicul beneficiar al acestor fonduri structurale, este instituţia care elaborează strategia de prevenire a inundaţiilor şi singura care poate să depună proiecte. Pentru preîntâmpinarea inundaţiilor, România poate primi de la Uniunea Europeană 200 de milioane de euro, fonduri ce nu pot fi accesate însă, deoarece strategia elaborată de ANAR nu a fost aprobată şi nici proiectele depuse. În acest moment, strategia, postată pe site-ul Ministerului Mediului, se află în dezbatere publică, iar proiectele se află în aşteptare.

Bugetul de stat nu poate face faţă tuturor problemelor legate de prevenirea inundaţiilor. România nu este pregătită să facă faţă unor astfel de calamităţi. Avem nevoie maximă de finanţări europene. Nu putem aştepta nepregătiţi venirea inundaţiilor, am avut parte de destule tragedii, iar populaţia aşteaptă soluţii şi nu în ceasul al doisprezecelea!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Iulian Vladu, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează "Referendumul - voinţa cetăţenilor".

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, preşedintele ţării a fixat în agenda publică tema referendumului cu privire la trecerea de la Parlamentul bicameral la cel unicameral, cetăţenii fiind reprezentaţi de 300 de parlamentari, data referendumului urmând să se suprapună cu alegerile prezidenţiale. Comentată de anumiţi politicieni ca fiind o strategie politică menită să atragă cât mai mult electorat pentru alegerile prezidenţiale, mă întreb pe cine deranjează o prezenţă mare la vot? apreciată de unii care o privesc ca pe o măsură necesară în ceea ce priveşte reforma profundă a clasei politice. Este bine cunoscut faptul că, în societăţile unde instituţiile sunt neperformante, coaliţiile de distribuţie, grupurile de lobby, sindicatele se cimentează şi contribuie la binele membrilor care le constituie şi nu neapărat al cetăţenilor acelei societăţi.

Unul dintre argumentele invocate de Traian Băsescu a fost şi neperformanţa reprezentanţilor în organul legislativ suprem al cetăţenilor, adică noi, parlamentarii. Am văzut foarte mulţi colegi deranjaţi de această replică a preşedintelui. Consider că ar trebui să ne deranjeze dacă mergem în teritoriu şi observăm că nu vin cetăţenii în cabinetele parlamentare, că cetăţenii şi-au pierdut încrederea în reprezentanţii lor, când nu există lucruri pe care să le prezentăm ca fiind realizările noastre. Probabil că cei care se tem de votul popular pentru schimbarea Constituţiei sunt cei incapabili să câştige votul cetăţenilor, care-şi urmăresc doar propriul interes şi uită de promisiunile din campanie. Doar aceste persoane pot fi "deranjate" de replicile preşedintelui ţării, o propunere care nu face decât să aplice promisiunile din campanie ale lui Traian Băsescu.

Într-adevăr, presupune un proces greoi schimbarea Constituţiei, dar, dacă nu există un început, cu siguranţă schimbarea nu va avea loc.

De ce Parlamentul are o imagine proastă şi un nivel de încredere scăzut din partea populaţiei? Unul dintre avantajele bicameralismului invocat ar fi gradul de reprezentativitate mai largă a populaţiei. Tocmai calitatea slabă a unor aleşi ai poporului, lipsa de randament legislativ cu sute de proiecte adoptate tacit sau cu termenul de adoptare depăşit, blocarea marilor dosare de corupţie, invocate până şi în raportul Comisiei Europene, toate acestea au contribuit la erodarea imaginii atât a Parlamentului cât şi a noastră, ca reprezentanţi ai poporului. Bicameralismul este contestat tocmai pentru procedura de adoptare a legilor mult prea greoaie, pentru că presupune un consens mai larg, medieri între cele două Camere asupra punctelor de vedere diferite, dacă acestea apar, cu privire la un proiect de lege. Totodată, presupune şi o creştere considerabilă a costurilor. Aşadar, toate statele lumii afectate de criza economică sunt determinate să găsească modalităţi de reducere a cheltuielilor publice.

De ce sunt partizanul Parlamentului unicameral? Datorită rapidităţii, fluidităţii, cursivităţii activităţii legislative (proiectele de acte normative nu mai parcurg de două ori traseul legislativ), care presupune şi eliminarea contradicţiilor celor două Camere. La nivelul sistemului politic, existenţa unui Parlament unitar reduce numărul de actori instituţionali implicaţi în procesul de guvernare. De asemenea, va creşte eficienţa şi coerenţa dezbaterii la nivelul comisiei şi plenului prin faptul că totul se desfăşoară într-o singură Cameră, fiind implicaţi aceiaşi parlamentari.

În plus, relaţia Parlamentului cu Executivul sau chiar cu preşedintele ţării ar fi înlesnită, în paralel cu întreţinerea şi cheltuielile mai mici necesare pentru funcţionarea unui astfel de sistem legislativ. Nu împărtăşesc ideea potrivit căreia, din cauza numărului mai mic de parlamentari, voinţa poporului ar fi mai puţin reprezentată.

Prin urmare, consider că schimbarea Constituţiei va aduce Parlamentului o imagine mai bună, iar procesul legislativ va fi mai eficient.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că o serie dintre colegi au depus declaraţiile politice în scris.

Şi anume, din partea Grupului parlamentar al PD-L: Iustin-Marinel Cionca-Arghir, Ioan Holdiş, Maria Stavrositu, Ioan-Nelu Botiş, Mircia Giurgiu, Daniel Geantă, Stelică Iacob Strugaru, Dan-Radu Zătreanu, Sanda-Maria Ardeleanu, Daniel-Ionuţ Bărbulescu, Daniel Buda, Marius Rogin, Iorguş Zanfir, Constantin Chirilă, George Ionescu, Marius Dugulescu, Gabriel Gospodaru, Ioan Oltean, Gheorghe Ciobanu; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Daniela Popa, Oana Niculescu-Mizil, Mugurel Surupăceanu, Ion Dumitru, Ştefan Valeriu Zgonea, Marian Ghiveciu, Liviu-Bogdan Ciucă, Emil Radu Moldovan, Ioan Muntean, Costică Macaleţi Vasile Filip Soporan, Ion Stan, Manuela Mitrea, Adrian Mocanu, Viorel Balcan, Gheorghe Ciocan, Florin Iordache; din partea Grupului parlamentar al PNL domnii deputaţi: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Emil Bostan, Mihăiţă Calimente, Bogdan Radu Ţîmpău, Tibi Holban, Dan Morega, Neculai Rebenciuc, Viorel Palaşcă, Florin Ţurcanu, Gigel-Sorinel Ştirbu, George Scutaru, Cristian Mihai Adomniţei, Virgil Pop, Viorel Buda; din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale domnul deputat Miron Ignat.

Cu aceasta, şedinţa consacrată declaraţiilor politice se încheie.

Ceilalţi colegi parlamentari înscrişi pe liste şi care nu au anunţat că au depus în scris declaraţiile se pot înscrie la secretariat-stenograme.

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Mocanu:

"Parlamentul unicameral, temă pentru campania prezidenţială"

După cum se ştie, preşedintele României - Traian Băsescu a lansat tema Parlamentului unicameral pentru ţara noastră încă din anul 2005. A făcut acest lucru în momente de criză politică, dar abia după Referendumul naţional pentru demiterea preşedintelui României din luna mai 2007, care a eşuat, s-a dovedit a fi o armă redutabilă. Abia la acel moment această temă, reformarea puterii legislative, a căpătat potenţial politic şi electoral pentru preşedintele ţării, pentru că adversarului fără chip al preşedintelui i s-a dat o faţă: 322 parlamentari care au propus suspendarea sa. Roata se întoarce acum, în timpul precampaniei electorale, iar cel care declanşează contraatacul este şeful statului, care propune un Referendum naţional împotriva Parlamentului.

Ce ne propune azi preşedintele României? 300 parlamentari într-o singură cameră, în loc de 471 parlamentari în două camere, simplificare pe care o traduce pe limba poporului: mai puţină corupţie. Se pare a fi, la o primă analiză, o mutare de şah-mat implacabilă şi, aşa cum s-a văzut şi acum doi ani, o răfuială cu detestabilii din Parlamentul României îl face mai simpatic pe preşedinte în ochii cetăţenilor şi are scopul de a scoate alegătorul din apatie.

Dar această primă analiză pe care mizează cel ce a lansat această temă este una superficială pentru că, mergând pe raţionamentul preşedintelui: mai puţini parlamentari mai puţină corupţie, poporul ar trebui să fie consultat şi cu privire la reducerea numărului ministerelor, agenţiilor guvernamentale, consilierilor prezidenţiali, posturilor de poliţie, primarilor etc., pentru a avea şi mai puţină corupţie.

Am sperat din toată inima ca după 20 de ani de democraţie elita clasei politice să fi învăţat că pentru diminuarea esenţială a acestui fenomen trebuie să umblăm la cauze, şi nu la efecte. Am intrat în politică tocmai cu acest gând: de a contribui la reformarea intrinsecă a forului legislativ, pentru că eu cred în valoarea calităţii, şi nu în cea a cantităţii. Este o temă prea serioasă pentru a fi discutată în campania electorală.

În concluzie, preşedintele României utilizează azi un mijloc democratic - referendumul naţional - pentru a produce o manipulare electorală, deturnând astfel atenţia cetăţenilor de la insuccesele mandatului său de 5 ani.

Domnul Mircea Grosaru:

"300 de parlamentari, Constituţia şi altele la fel..."

Ideea modificării Constituţiei şi micşorării numărului de parlamentari, indiferent de forma de guvernământ, respectiv republică şi Parlament bicameral sau unicameral, reprezintă fără îndoială o măsură pe placul cetăţenilor, care se gândesc imediat la o economisire substanţială de bani şi nu numai atât.

Preşedintele României a anunţat că şi-ar dori un referendum tocmai în ziua alegerilor prezidenţiale, ceea ce a inflamat întreaga clasă politică şi nu numai.

Premierul a anunţat demiterea ministrului de interne şi urmează şi altele.

În aceste condiţii, este firesc ceea ce se va întâmpla cu alegerile prezidenţiale şi miza pusă în joc cu ocazia acestor alegeri. După cum vedem, lupta pentru cea mai înaltă funcţie din stat a început de mult, iar aceasta se manifestă în mai multe forme.

Ultimii care au fost "atinşi" de vorbele grele ale preşedintelui au fost parlamentarii, după ce, rând pe rând, profesorii, medicii, magistraţii şi alte categorii sociale au fost dezavantajate fie prin diminuarea salariilor, fie prin restrângeri de activitate.

Nu putem spune niciunul dintre noi că vechii parlamentari au fost mai buni sau mai slabi decât cei actuali, sau că cei care vor urma vor fi mai buni sau mai eficienţi decât predecesorii lor, indiferent de numărul acestora.

Alegerile uninominale nu au adus, după cum vedem, nicio îmbunătăţire în ceea ce priveşte componenţe Parlamentului şi se pare că nu a fost soluţia cea mai potrivită, întrucât au fost observate multe neajunsuri, dovadă fiind faptul că actualmente se lucrează la o nouă formă a Legii electorale în care, indiferent de forma sa, câştigătorii unui colegiu să devină automat parlamentari. Dar, nu a fost aşa, întrucât cei situaţi pe locurile 2 sau 3 au fost desemnaţi învingători, în dauna altora. Oare de ce toate aceste decizii?

Totul în România se întâmplă în ultimul moment, iar graba de a adopta decizii importante duce la rezultate nefaste şi nedorite în România.

Personal, nu cred că schimbarea formei de guvernământ sau a Constituţiei va duce la o îmbunătăţire a situaţiei politice sau economice, tocmai din cauza conjuncturii actuale a României, care este cu atenţia îndreptată doar într-un singur loc: Alegerea preşedintelui!

Domnul Mircea Grosaru:

"România şi alegerile din Moldova"

De fiecare dată când în România se apropie alegerile, fie ele de orice fel, politicienii sunt puşi la încercare. Încercările parcă sunt mereu aceleaşi, în sensul că se apelează tot timpul la acelaşi repertoriu, la aceleaşi metode prin care pe cetăţeni îi convingi să nu mai vină la vot niciodată în viaţa lor, decât să vină să voteze într-un asemenea haos electoral, în care cea mai tăioasă metodă de convingere este "mita electorală", în multitudinea formelor existente: găleţi, lopeţi sau căni din plastic de diverse culori, roşii, galbene, portocalii sau verzi, fulare, mănuşi, eşarfe, după anotimp, de aceleaşi culori, pixuri, calendare, agende şi pliante ori întâlniri populare cu "alegătorii" la care ei participă, ei aplaudă şi tot ei votează.

În aceste condiţii greu de imaginat de către cetăţeanul obişnuit - nemembru de partid -, cum să mai vii la vot când totul este regizat de la un capăt la altul şi la care se adaugă "bine plătitul" concert în forţă al decibelilor, în care fanii muzicii pop, rock sau hard sunt transformaţi pentru câteva zile în fani ai candidatului care a plătit trupa.

Cine câştigă în aceste condiţii?

Desigur că aceşti cetăţeni sunt tentaţi să voteze pe cei care fac mai multă gălăgie, mai mult circ pe bani publici sau mai multe promisiuni, iar dacă nu votezi sau nu simpatizezi cu cine trebuie... "răspândacii" te ajută puţin să o faci.

În Republica Moldova, de curând Partidul Comunist a pierdut alegerile pentru că nu au putut "cumpăra" votul sau bunăvoinţa unui singur candidat, nici cu 6 milioane de euro şi nici cu ameninţări din cele mai cumplite.

Cetăţenii curajoşi au reuşit şi au avut satisfacţia ca după ani de dominaţie comunistă să îşi vadă visul împlinit, cel de a avea libertatea de a vorbi cu voce tare, şi nu pe ascuns, pe şoptite. Pentru mulţi, modelul de libertate a fost România. Îşi mai menţin această opinie, oare? Noul Guvern instalat de curând la Chişinău deschide uşile pentru eliberarea de toate racilele dar şi pentru a primi un aer proaspăt, este speranţa aşteptată de-a lungul anilor. Va putea el să reziste tuturor presiunilor interne? Rămâne de văzut. Este deocamdată dovada că se poate, că nimic nu este imposibil şi că sacrificiile tinerilor nu au fost zadarnice. De această dată moldovenii pot fi pentru cetăţenii români un model. Şi anume acela prin care au arătat că se poate alege viitorul fără a se lăsa influenţaţi de nimic, decât de propria conştiinţă şi convingere, nemodelate de vreo intervenţie!

Domnul Mircea Grosaru:

"CSM - respinge tot"

Nu odată mi-a fost demonstrat faptul că CSM este o instituţie creată pentru a îngreuna multe din lucrurile care, în loc să meargă într-o direcţie normală, sunt deturnate de la menirea lor, iar exemple sunt foarte multe.

Dacă o comisie parlamentară cere avizul, fie el chiar consultativ, în marea lor majoritate recomandările CSM sunt de respingere, nu pentru că ar fi studiat bine "fenomenul" în legătură cu care şi-a spus părerea, însă din obişnuinţă, pentru a crea senzaţia "exigenţelor" sale, mai bine găsesc fel şi fel de motivaţii, mai mult sau mai puţin solide din punct de vedere juridic.

O instituţie de control al activităţii judecătoreşti, şi nu numai de control, care acoperă de fapt toate faptele unor judecători dovediţi corupţi sau care împiedică în multe din deciziile ei bunul mers al lucrurilor în domeniul justiţiei ca a treia putere mare în stat, îşi arată din ce în ce mai mult ineficienţa, iar soluţia este una singură: desfiinţarea ei.

În multe cazuri s-a dovedit că în loc să repare o situaţie contradictorie sau conflictuală, de multe ori CSM-ul ori nu intervine, ori soluţiile pe care le dă sunt nepotrivite.

Recent, CSM-ul, întrebat fiind asupra oportunităţii unui proiect de lege, a răspuns cu aviz negativ, cu motivaţii care se văd de la distanţă că îi depăşesc, nu cunosc fenomenul şi răspund doar pentru a trimite acel răspuns, iar de curând au respins propunerea Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti de reconfirmare în funcţie a doamnei Procuror general Laura Codruţa Kovesi.

Sunt doar două exemple dintr-o multitudine de reacţii negative ale CSM-ului, şi acum, la momentul când fac această declaraţie politică, deşi avizul CSM în acest caz este consultativ, sunt convins că Procurorul general va fi reconfirmat de preşedintele Traian Băsescu.

Şi asta va dovedi încă odată faptul că CSM-ul joacă un rol cel puţin nesemnificativ în actuala conjunctură, iar soluţia desfiinţării acestei instituţii vine de la sine.

Să aşteptăm însă confirmarea preşedintelui Traian Băsescu pe această temă.

Ar fi oportun de regândit şi sistemul, odată cu desfiinţarea CSM-ului.

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

"Criminalitatea ridicată din România ultimelor zile, efect al crizei sau şi al lipsei unui consens politic în România?"

Climatul de siguranţă şi protecţie necesare şi specifice unui stat de drept presupune o permanentă implicare a cadrelor de poliţie şi colaborare a acestora cu celelalte instituţii ale statului şi structuri cu competenţe în domeniu, în vederea asigurării respectării drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului, garantate constituţional.

Esenţa constă în apărarea valorilor sociale şi a ordinii de drept împotriva criminalităţii, legea penală având ca scop acela de a apăra împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept. Enumerarea anterioară este una limitativă, care urmăreşte să menţioneze cele mai importante valori ce pot fi periclitate prin săvârşirea unor infracţiuni.

În România, îndeosebi de la momentul aderării la Uniunea Europeană, progresele înregistrate în ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei sunt continuu evaluate. Motivaţia este aceea că la data la care a devenit stat membru al Uniunii Europene, ţara noastră încă mai avea de înregistrat progrese în ceea ce priveşte aceste domenii.

O dezvoltare a unui sistem juridic eficient este nu doar necesară, ci mai mult decât atât, va ajuta cetăţenii români să se bucure de drepturi depline, inclusiv în privinţa celor ce le sunt conferite de calitatea lor de cetăţeni europeni.

Lucru evident, mai ales în ultimele zile, când mass-media ne aduce în atenţie tot mai frecvent noi jafuri comise în bănci, pe şoselele ţării, în benzinării, în magazine sau taxiuri. Şi, deşi, poate uneori televiziunile exagerează în modul în care creionează faptele, cert e un lucru: atacurile armate au devenit ceva obişnuit în România în ultima vreme.

Să fie criza economică justificarea pentru numărul tot mai mare de jafuri din România? Este o părere avansată de unele voci, prin prisma faptului că ţinta preferată a jefuitorilor au devenit băncile, casele de schimb valutar şi cele de amanet, deci discutăm de o infracţionalitate ridicată în special împotriva patrimoniului. Totuşi, este greu de crezut că un om cinstit se transformă radical, devenind infractor, doar datorită diminuării mijloacelor sale de subzistenţă.

Indiferent care ar fi cauzele, cetăţenii României trebuie să vadă că nimeni nu este mai presus de lege şi poate un argument solid în acest sens ar consta tocmai într-o puternică autoritate a statului, materializată printr-o justiţie autentică, o poliţie eficientă şi respectată.

Adoptarea unui nou Cod civil, a unui nou Cod penal, precum şi prezentarea unor propuneri de revizuire a procedurilor judiciare reflectă clar eforturile de reformă de până în prezent. Poate fi sesizat un bilanţ pozitiv înregistrat în ceea ce priveşte problematica corupţiei. Avem o Agenţie Naţională de Integritate, în prezent operaţională, cu rezultate pozitive în procesul de supraveghere a declaraţiilor de avere, primele cazuri judiciare lansate de către această instituţie aşteptând hotărâri din partea instanţelor.

Cu toate acestea, sesizăm o jurisprudenţă contradictorie, o incertitudine juridică creată poate şi de mozaicul legislativ de ordonanţe de urgenţă şi norme de punere în aplicare. Astfel încât putem vorbi despre faptul că eforturile de reformare rămân încă fragmentate.

Tocmai de aceea, aşa cum şi ecourile venite dinspre Uniunea Europeană indică, Parlamentul ar trebui să arate angajamentul său deplin în ceea ce priveşte continuarea luptei împotriva corupţiei la nivel înalt, să facă demonstraţia sprijinului procesului de reformă şi totodată să putem discuta despre un angajament fără echivoc din partea tuturor partidelor politice.

Toate acestea în ideea ca o atitudine şi acţiuni contrare să nu aibă drept efect pierderea din vedere a obiectivului final, acela de instituire în România a unui sistem judiciar independent şi stabil.

Domnul Petru Movilă:

«Privatizări de "succes" ale PSD la Iaşi»

Mă aşteptam ca, odată sosit la Iaşi, Mircea Geoană să-şi asume responsabilitatea politică pentru privatizările eşuate din plan local, privatizări făcute în perioada 2000-2004, sub atenta supraveghere a PSD. S-a dovedit încă odată, de parcă ar mai fi fost necesar, faptul că liderul PSD se face că plouă când vine vorba despre "erori" ale partidului pe care îl călăuzeşte acum. A venit la Iaşi pentru a promite marea cu sarea, că doar a început campania electorală. A vă aminti, domnule Geoană, despre toate "succesele" privatizării PSD-iste ar însemna pierderea timpului, pentru unii chiar preţios. Dar nu pot trece cu vederea marile "succese", pentru că au lovit greu în ieşeni.

Vă spune ceva societatea Terom? Poate că aţi auzit discutându-se despre ea printre colegii de partid, chiar din gura fostului dumneavoastră şef, Ion Iliescu. Este vorba despre una dintre cele mai prestigioase firme din industria firelor şi fibrelor sintetice, privatizată, în 2002, prin metoda PSD. Adică vândută susţinătorilor doctrinei partidului. Privatizarea a fost făcută sub atenta supraveghere a avocatei Marieta Anastasescu, vecina fostului premier Adrian Năstase. Firma ieşeană a fost oferită pe tavă fraţilor Nanaa, apropiaţi ai lui Ion Iliescu. Din fructele privatizării Terom s-au înfruptat şi alţi apropiaţi ai PSD: Andrei Panaitescu, Antonie Iorgovan, Ion Solcanu. Ce au făcut fraţii Nanaa? Au supt cât au putut, după care au dat bir cu fugiţii. De abia în 2005 a fost reziliat contractul de privatizare. Rezultatul "succesului? Aproape 3000 de şomeri, active vândute pe preţ de nimic, 41 de hectare de teren pierdut de statul român.

Dar societatea Nicolina "ring a bell for you", domnule fost ambasador în SUA? Un alt "success" al privatizărilor PSD din vara anului 2002. Nici doi ani nu au trecut de la privatizare şi Nicolina a intrat în colaps. Importante erau însă terenurile deţinute de importantul producător de utilaje ieşean. Salariaţi ajunşi şomeri, terenuri vândute pe sume modice, şi nici acelea achitate, hale de producţie dărâmate şi apariţia de supermarketuri, acestea sunt rezultatele unei alte privatizări de răsunet la Iaşi ale PSD.

Poate că totuşi Fortus vă spune ceva, că doar aţi vizitat societatea? A fost privatizată sub "domnia" lui Iliescu şi Năstase, colegii dumneavoastră atât de dragi. Dată, pe de-a moaca, fostei Camere de Comerţ Exterior a României din timpul lui Ceauşescu, actuala Metalexportimport, firmă de foşti securişti, atât de îndrăgiţi de PSD. Ce au făcut apropiaţii partidului dumneavoastră? Au aplicat metoda PSD: furat cât se poate, după care abandonat totul. Şi în 2003, atunci când a fost privatizată, Fortus era mândria economiei constructoare de utilaje grele, cu terenuri atractive. Ce a mai rămas din privatizarea de "success" anunţată de PSD? O mână de oameni care se chinuiesc să depăşească momentul greu prin care trece firma.

Dar aceste aspecte nu au prioritate pe agenda dumneavoastră, nu-i aşa, domnule Geoană? Important este că aţi trecut pe aici, aţi promis marea cu sarea, restul e tăcere. Aţi avut posibilitatea unei reparaţii morale faţă de cei care au ajuns şomeri din cauza PSD, dar aţi ratat-o. Ce vă mai rămâne acum decât să aruncaţi cu promisiuni în stânga şi dreapta, poate, poate mai crede careva în ele.

Domnul Ioan Holdiş:

"Tragedii feroviare"

În ultima săptămână mai multe trenuri au deraiat. Luni, 21 septembrie a fost o zi fatidică pentru reţeaua de căi ferate din România. Trei accidente într-o singură zi dau un diagnostic mai mult decât nefavorabil stării actuale a infrastructurii feroviare al ţării.

Legat de această zi există un zvon conform căruia angajaţii de la CRF intenţionau să aibă un prim protest, gândit în mare taină, ca urmare a nemulţumirilor salariale.

Întrebarea ar fi una singură: cum de şirul de trei evenimente neplăcute s-a produs în aceeaşi zi cu o acţiune grevistă planificată în mare taină?

Îngrijorător este că aceste tragedii feroviare s-ar putea repeta oricând din cauza stării deplorabile a infrastructurii de transport. 78% din căile ferate din România nu au mai fost verificate de ani de zile. CFR nu stă bine nici la capitolul tunele, aproximativ 70% din acestea fiind ieşite din termenul de garanţie. De asemenea, podurile, viaductele şi podeţele sunt ieşite din termenul de exploatare în pondere de 40%. Desigur, fondurile necesare pentru modernizarea şi chiar întreţinerea sistemului "au lipsit cu desăvârşire". Am ajuns să facem numai cârpeli, să avem multe limitări de viteză, un grad mare de uzură, iar situaţia va fi din ce în ce mai dezastruoasă.

Ministerul, la momentul actual, este depăşit de situaţie pentru că sunt probleme cumulate în 20 de ani, de când investiţiile stagnează. Lesne de înţeles că nu se poate ca problemele să primească o rezolvare de azi pe mâine. Subfinanţarea sistemului de către fostele guvernări stă la baza problemelor salariale şi lipsei de investiţii.

Prea multe accidente în decurs de o săptămână par a fi destul de stranii. Eu sper că toate acestea sunt pure coincidenţe şi că nu au legătură cu situaţia actuală a clasei politice, şi mai ales cu apropierea alegerilor prezidenţiale.

Scopul declaraţiei mele politice nu este de a instaura o condiţie de insecuritate în rândul celor care o ascultă, nu intenţionez nicidecum să lansez teorii ale conspiraţiei, ce bineînţeles nu pot fi demonstrate. În schimb, vreau să trag un semnal de alarmă pentru a opri regresia sistemului. Este lesne de înţeles că situaţia nu este una roz. Partea rea este că timp de 20 de ani nu s-au făcut investiţii majore în acest domeniu. Partea bună a lucrurilor (oricât de greu ni s-ar părea să o vedem) este că o infrastructură ce necesită investiţii majore pentru a fi adusă pe linia de plutire va crea locuri de muncă, indispensabile redresării situaţiei economice din ţară.

În aceste sens, actualul ministru al transporturilor are în curs întocmirea unei statistici privind investiţiile în infrastructură în cele 27 de ţări membre ale UE. Sunt de părere că vorbim de un pas înainte spre rezolvarea problemelor extrem de complicate ale sistemului de transport, întrucât statistica cuprinde informaţii de detaliu cum ar fi: fondurile alocate pentru infrastructura feroviară, fonduri alocate pentru construirea de autostrăzi sau numărul populaţiei beneficiare acestor investiţii.

Nu vreau să creadă cineva ca Guvernul nostru va reinventa roata, investiţiile majore în infrastructură au reprezentat providenţa din negura crizei economice în multe alte situaţii. Vă reamintesc succint de Germania federală în anii ce au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, sau chiar de Japonia în timpul crizei economice din anii '90.

Domnul Ion Stan:

"Evenimentele religioase speculate politic de Traian Băsescu, aflat în campanie pentru prezidenţiale"

Ne-a bucurat, luminat şi îmbogăţit spiritual Hotărârea Sfântului Sinod pentru proclamarea solemnă a canonizării voievodului Neagoe Basarab - Domn al Ţării Româneşti.

Am fost prezenţi cu sufletul şi gândul la ceremonialul proclamării locale a canonizării voievodului Neagoe Basarab şi am urmărit cu respect şi creştinească pioşenie Sfânta Lucrare a Înaltului Sobor, săvârşită sâmbătă, 26 septembrie 2009, la Târgovişte.

Am privit manifestările de la Târgovişte legate de proclamarea locală şi am rămas nedumerit de faptul că la această ceremonie a fost invitat special şeful statului şi alţi oameni politici, care nu aveau nici o legătură cu această festivitate sfântă a Bisericii Ortodoxe Române.

Stai şi te întrebi: Ce scop au urmărit cei care l-au invitat pe Traian Băsescu la acea ceremonie? Face parte din tipicul de canonizare?

Dacă nu, atunci cu ce scop a făcut-o? Nu cumva este vorba de o campanie cu scop bine precizat? Sau cineva încearcă să ne convingă acum că anormalul a devenit normal!

Este clar că se încearcă manipularea opiniei publice, şi în parte s-a reuşit, într-o problemă pe care şi cel mai simplu om o pricepe. Este însă nedrept ca ierarhia bisericească să facă acest lucru, făcând jocul politic al unora care încearcă cu disperare să dovedească de fapt că "sunt ceea ce nu sunt"!

Nu poate fi la mijloc decât reaua-credinţă şi interesele personale ale unora sau altora care s-au prins în aceeaşi horă.

Ne-am fi aşteptat ca manifestările de proclamare locală de la Târgovişte să-i tempereze pe mulţi "zeloşi" şi să fie într-adevăr un moment strict spiritual bisericesc, şi nu unul politic, de susţinere a campaniei prezidenţiale a unui candidat colorat intens în portocaliu.

Recunoaştem că biserica este o instituţie divino-umană care ne-a plămădit fiinţa noastră naţională şi că Ea este şi astăzi reazemul moral cel mai puternic pentru popor, mai ales în mijlocul greutăţilor pe care trebuie să le depăşim, dar nu credem că este bine şi onest să se implice în manipularea maselor pentru alegerea candidatului "prezidenţial".

Domnul Traian Băsescu a confundat slujba de canonizare cu un eveniment personal, punând astfel dorinţa sa de a ajunge din nou preşedinte în centrul unui eveniment religios canonic, pe care l-a maculat, dovedind că este lipsit de voinţa şi puterea de a se manifesta ca un om de echilibru, în măsură a nu amesteca "credinţa" cu lucruri lumeşti.

Noi deplângem atitudinea omului politic aflat în fruntea statului de a nu-şi putea înfrâna pornirile lumeşti şi de a încerca să amăgească opinia publică cu o presupusă susţinere a sa din partea Bisericii, în lupta pentru recucerirea fotoliului prezidenţial de la Cotroceni.

Gestul domniei sale nu poate căpăta o altă interpretare, având în vedere faptul că precede apropiata campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale.

Sperăm că Ierarhii din Biserica Ortodoxă Română vor evita de acum încolo asemenea complicaţii bolnave, evitând transformarea sfintelor altare în podiumuri electorale.

Este cu atât mai neînţeleasă atitudinea celor care l-au invitat, întrucât Traian Băsescu este tocmai acela care s-a opus, prin toate mijloacele de care a dispus, la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, şi care se apropie de biserica noastră strămoşească şi de slujitorii ei numai atunci când aceştia prezintă interes pentru satisfacerea poftei de putere şi rămânerea în jilţul prezidenţial.

Nădăjduind că această problemă va fi înţeleasă corect de toţi ierarhii Bisericii noastre, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să aibă în pază România şi pe "credincioşii" ei, dar şi pe poporul drept-credincios.

Domnul Zanfir Iorguş:

"Ziua Internaţională a Persoanelor în Vârstă; bătrânii României, încotro?"

În sesiunea ONU din februarie 1991 s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Zi Internaţională a Persoanelor în Vârstă", iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluţia 46/91, "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi". Transpunerea în viaţa de zi cu zi a prevederilor înscrise în documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme specifice, capabile să pună în practică aceste obiective importante ale organizaţiei mondiale.

Această sărbătoare ar trebui să ne prilejuiască atât nouă, cât şi guvernanţilor, nişte reflecţii. Şi asta deoarece, în graba spre viitor, scăpăm din vedere dorinţele, cerinţele, necesităţile acelora care au ajuns la această vârstă, şi nu ne mai întoarcem privirile spre cei care au construit prezentul şi o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoaşterea trecutului, aşa cum nici viitorul nu poate fi proiectat fără explicarea prezentului. Tot aşa, generaţiile viitoare îşi găsesc probabilitatea de destin în faptele celor în vârstă de astăzi. Din păcate, prea rar ne manifestăm nevoia ca, dincolo de a ne căuta rădăcinile în generaţiile trecute, să-i omagiem pe cei care au adăugat, după puterile lor, trepte pe scara devenirii umane.

Pensionarea este un moment deosebit de important în viaţa fiecăruia dintre noi, dar, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, este un moment dificil, care, adesea, este însoţit de un neplăcut sentiment al inutilităţii pentru societate.

Individul, ca persoană, nu poate fi independent în totalitate, el depinzând în marea majoritate a cazurilor de societatea în care trăieşte. Cum în ultimii ani în societatea românească au avut loc mari schimbări în toate domeniile, bătrânii au rămas pe un prag al societăţii undeva la limita dintre existenţă şi supravieţuire.

Dincolo de constrângerile lor fiziologice şi spirituale, este onorant şi omenesc de a omagia sentimentul de solidaritate cu persoanele vârstnice, care nu trebuie să se simtă excluse social. Toate acestea trebuie traduse în fapte, în viaţă, de către guvernanţi, prin asigurarea unui trai fără privaţiuni majore vârstnicilor, prin integrarea şi valorificarea experienţelor de viaţă în proiectele prezentului şi ale viitorului.

Viaţa bătrânilor a devenit temă a discursului politic prin care se încearcă, prin cuvinte cu grijă alese, o anumită compasiune filantropică. Aceste discursuri nu ţin de cald şi nici de foame. Mai mult ca sigur că mai mult umilesc.

Concret, trebuie să se facă mai mult. Lipsesc acele cămine unde bătrânii să fie îngrijiţi şi ajutaţi să-şi ducă bătrâneţile mult mai demn. Se aşteaptă să moară cineva, pentru a se face loc altui bătrân. Rolul familiei este esenţial în viaţa bătrânilor. Grija copiilor faţă de părinţi, prezenţa nepoţilor aduc bucurii şi o stare psihologică optimistă. Prelungirea activităţii în condiţii bune induce o stare sufletească deosebită. Câţi bătrâni au parte de o bătrâneţe fericită? Ce face societatea pentru cei ajunşi la apogeul mult aşteptat? Iată întrebări la care nu se prea găsesc răspunsuri. Un rol important îl pot avea şi acele ONG-uri care se ocupa de asistenţă socială, asociaţiile de pensionari, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Se pare însă că nici acestea nu-şi pot îndeplini funcţiile statutare propuse, din motive dintre cele mai diverse, şi în mod special din lipsă de fonduri.

De aceea, este necesar să existe o preocupare continuă pentru a identifica, cât mai grabnic, soluţii pentru îmbunătăţirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă şi, desigur, al pensionarilor.

Grija societăţii şi, în special, a celor ce conduc destinele acestei ţări ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluţiilor de protecţie a pensionarilor, respectiv a vârstnicilor. Trebuie să avem grijă ca viitoarele legi să aibă în vedere garantarea fondurilor pentru pensii, astfel încât, indiferent cât de greu ne-ar fi, să putem asigura un trai decent şi fără lipsuri persoanelor vârstnice. Este de datoria noastră să căutăm modalităţile prin care viaţa bătrânilor să fie cel puţin mulţumitoare. Aceasta este o datorie morală şi, în acelaşi timp, constituţională!

Domnul Stelică Strugaru Iacob:

"Frauda electorală, cel mai mare inamic al democraţiei"

Vreau să cred că nu mai există om politic sau chiar simplu cetăţean, care să nu ştie că momentul cel mai important în măsurarea calităţii unei democraţii este reprezentat de cel al alegerilor. Indiferent de rezultatul alegerilor, indiferent de cine este câştigătorul sau perdantul lor, cel mai important lucru este ca acest rezultat să reflecte fidel, neviciat opţiunea celor care au ales. Acest lucru este în fapt esenţa democraţiei reprezentative, a capacităţii cetăţenilor români de a-şi delega puterea, de a decide pentru ei şi pentru copii lor.

În istoria politică a românilor, dreptul de a alege şi de a fi ales a fost câştigat cu mari sacrificii, iar astăzi, mai mult ca niciodată el este ameninţat de competiţia neloaială a partidelor politice. Zi de zi sunt găsite noi modalităţi, de influenţare a comportamentului alegătorului, de la sacoşa cu alimente, mita pecuniară şi până la ameninţarea cu pierderea locului de muncă a singurului susţinător al familiei. În aceste condiţii, cum mai putem vorbi de vot liber exprimat, aşa cum însăşi Constituţia ne garantează? Cum putem vorbi de stat de drept şi democraţie, în absenţa unor alegeri corecte?

În toamna anului 2004, Preşedintele Băsescu acuza creşterea fără precedent a fraudei electorale, cu ocazia alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din acel an. Nici atunci şi nici mai târziu, în anul 2008, anchetele Ministerului de Interne nu au scos la iveală vreun act ilegal. Am putea crede că totul funcţionează perfect şi că fraudarea votului nu există în România!

Chiar zilele trecute, conducătorul acestui portofoliu făcea supoziţii neprofesioniste în legătură cu posibilitatea fraudării alegerilor prezidenţiale din acest an, după ce anul trecut promisese că va pedepsi vinovaţi pe care n-a reuşit să-i găsească nici până acum.

Stimaţi colegi.

Votul multiplu poate fi cu foarte mare uşurinţă înlăturat prin informatizarea alegerilor, iar mituirea alegătorului, prin sancţiuni comparabile cu cele pentru omor calificat. Căci nimeni nu mă poate contrazice că nu e o crimă să ucidem democraţia pentru care tinerii şi-au dat viaţa în 1989.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Un nou pas în reformarea statului!"

Preşedintele Traian Băsescu şi-a anunţat intenţia de a organiza în ziua alegerilor prezidenţiale un referendum naţional prin care va consulta cetăţenii în ceea ce priveşte restructurarea puterii legislative din România, prin reducerea numărului de parlamentari la maximum 300, faţă de 471, cât sunt în prezent, şi o sigură cameră legiuitoare. Organizarea referendumului odată cu alegerea preşedintelui va conduce la un proces mult mai rapid de consultare a populaţiei în legătură cu această temă, dar şi mai eficient din punct de vedere al costurilor. În acest fel, vor veni la vot mai mulţi cetăţeni, iar alegerea preşedintelui va fi mult mai puternic legitimată. Tema modificării sistemului parlamentar românesc, de la bicameral la unicameral, a fost abordată, pentru prima dată, chiar de preşedintele Traian Băsescu în primul său an de mandat.

Tot preşedintele Traian Băsescu, în campania din 2004, a promis românilor că va întreprinde toate demersurile în sensul reformării clasei politice şi a instituţiilor politice din România, iar această reformă nu poate ocoli Parlamentul României.

Sunt convins că românii vor ieşi în umăr mare la vot în data de 22 noiembrie şi vor vota atât pentru preşedinte, cât şi în favoarea referendumului, pentru că, stimaţi colegi, referendumul este un act necesar, el oferind şansa tuturor românilor să îşi exprime punctul de vedere în privinţa organizării Parlamentului.

Un parlament unicameral va avea cu siguranţă o eficienţă crescută în procesul legislativ, va determina o scurtare a termenelor de legiferare. De asemenea, se va înregistra şi o reducere semnificativă a cheltuielilor bugetare, mai ales în situaţia actuală de criză economică.

Stimaţi colegi,

Actualul parlament al României, în forma sa bicamerală, are cea mai nefavorabilă imagine dintre instituţiile statului român şi cel mai redus nivel de încredere în rândul populaţiei, tocmai din pricina ineficienţei şi costurilor extrem de ridicate necesare pentru funcţionarea sa.

Partidul Democrat Liberal susţine de mai bine de cinci ani acest demers, iar dacă rezultatul referendumului va fi favorabil, va sprijini modificările constituţionale reclamate de mai mult timp de instituţiile statului român şi statuate în raportul comisiei prezidenţiale de anul trecut.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Turismului"

Pe data de 27 septembrie este sărbătorită pe plan internaţional "Ziua Mondială a Turismului". Scopul acestei zile este de a informa populaţia cu privire la rolul turismului în cadrul comunităţii internaţionale şi să demonstreze modul în care acesta afectează problemele sociale, culturale, politice şi valorile economice la nivel mondial.

Turismul reprezintă un sector al economiei care asigură un număr important de locuri de muncă, dar oferă şi ocazii extraordinare prin care oamenii îşi petrec timpul liber. Timpul liber este bazat pe necesitatea de refacere a sănătăţii, schimbarea mediului de viaţă şi îmbogăţirea cunoştinţelor generale.

De-a lungul anilor, turismul a avut o evoluţie ascendentă, devenind o afacere profitabilă pentru cei din acest domeniu.

Ţara noastră dispune de un bogat potenţial turistic, variat, cu obiective naturale, sociale şi culturale deosebite, însă unora dintre noi ne lipseşte ceva foarte important, şi anume conştiinţa.

Ne-am pierdut valorile, am uitat de tradiţiile şi datinile noastre şi am început să împrumutăm de la alte popoare, care au ştiut cum să le păstreze şi promoveze.

România dispune de toate condiţiile naturale pentru a deveni una dintre cele mai importante destinaţii turistice din Europa. Cu toate acestea, potenţialul turistic nu este suficient de valorificat. Prin valorificarea acestuia, ţara ar avea o importantă sursă de venit, prin dezvoltarea bazei materiale turistice şi a infrastructurii căilor de acces.

Tema aleasă pentru acest an, a fost: "Turismul: celebrând diversitatea", prin care s-a urmărit promovarea internaţională a României ca destinaţie turistică. Prin această temă sper să se revitalizeze tradiţiile, cultura şi obiceiurile care s-au pierdut de-a lungul timpului.

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

"Maşina cu doi şoferi nu va mai fi omologată de popor!"

Despre propunerea de a reforma Parlamentul în sensul renunţării la sistemul bicameral, concomitent cu reducerea numărului de parlamentari, trebuie să amintesc un lucru: Partidul Democrat Liberal s-a pronunţat de mult în favoarea acestei idei. Ba chiar a folosit-o în programul politic cu care s-a prezentat la alegerile din toamna anului trecut. Transformată metaforic, ideea a fost transmisă electoratului sub forma unei maşini condusă concomitent de doi şoferi. De ce am avea nevoie de aşa ceva? Doar pentru a complica inutil lucrurile?

Guvernul Boc a fost şi este în continuare criticat pentru că şi-a asumat răspunderea pentru un pachet de legi, mai precis că a făcut ceea ce, în mod normal, ar fi revenit Parlamentului. Dar când recurg guvernele la această formă de legiferare? Când au parlamente anchilozate, care se pierd în proceduri şi tărăgănează până peste limitele bunului-simţ adoptarea unor legi care să permită o mai bună guvernare şi funcţionare a societăţii. Eu cred că ne aflăm acum în această situaţie. O spun autocritic. Sistemul bicameral complică inutil procedura de adoptare a legilor şi diminuează răspunderea parlamentarilor atât în activitatea din comisiile permanente, cât şi în plen, în cadrul dezbaterilor. Nu îţi trebuie un stagiu prea îndelungat pe băncile Parlamentului pentru a înţelege acest lucru. Mie mi-a fost suficientă o sesiune parlamentară pentru a-mi da seama că lucrurile nu funcţionează aşa cum ar trebui. Trecerea la sistemul unicameral ar însemna eliminarea dublării traseului pe care îl parcurg proiectele de acte normative. Iar creşterea eficienţei şi a vitezei de derulare a procesului legislativ ar duce, în mod firesc, la reducerea ingerinţelor executivului în atribuţiile parlamentare. Vom diminua guvernarea prin ordonanţe de urgenţă, căci vom avea un Parlament mai eficient, în care legile nu-şi vor mai da duhul făcând curse între Senat şi Camera Deputaţilor.

În plus, criza economică ne-a dat o lecţie în privinţa chivernisirii resurselor. Or, un număr mai mic de aleşi pentru doar o singură cameră ar reduce considerabil cheltuielile - atât pe perioada campaniei, cât şi în ziua alegerilor. Apoi, aparatul administrativ necesar pentru funcţionarea unei singure camere şi a unui număr mai mic de parlamentari este net inferior celui pentru un parlament bicameral. Este evident că numărul de funcţionari şi cheltuielile administrative sunt reduse prin faptul că anumite departamente şi servicii nu mai sunt dublate, la Senat şi la Camera Deputaţilor: resurse umane, logistică, relaţii publice şi aşa mai departe. În consecinţă, diminuarea numărului de parlamentari conduce la nevoi mai reduse pentru desfăşurarea activităţii acestora - atât la nivelul resurselor materiale, cât şi al celor de personal.

În sprijinul necesităţii de a reduce numărul de parlamentari trebuie să aducem şi recordul negativ pe care îl deţine România: 471 de senatori şi deputaţi, când media în Europa este de 185, iar nicio altă ţară nu are parlamente cu mai mult de 400 de membri! Propunerea preşedintelui Traian Băsescu de a reduce numărul la 300 de parlamentari este în concordanţă cu ceea ce se întâmplă în lume, în general, şi în jurul nostru, în Europa. Cu siguranţă, reducerea numărului de parlamentari va duce la creşterea răspunderii fiecăruia dintre cei aleşi. Cu cât vom fi mai puţini, cu atât răspunderea individuală va fi mai mare, după cum şi reversul, cu cât suntem mai mulţi, cu atât răspunderea fiecăruia dintre noi este mai mică. Eficientizarea procesului legislativ va conduce, în mod firesc, la creşterea calităţii actelor normative, parlamentarii putând analiza cu mai multă atenţie proiectele de lege supuse dezbaterii unei singure camere responsabilă de elaborarea legislaţiei.

Stimaţi colegi,

În sesiunea precedentă, am propus tot de la această tribună cuplarea alegerilor europarlamentare cu cele prezidenţiale şi, în acelaşi timp, cu un referendum privind introducerea paşapoartelor biometrice. Vizam atunci creşterea mizei electorale, pentru a obţine o mai bună participare la vot. De această dată, preşedintele Băsescu a propus organizarea unui referendum pe tema sistemului parlamentar, concomitent cu alegerile prezidenţiale, iar efectul va fi creşterea prezenţei la urne a electoratului, ceea ce va duce la o mai bună legitimitate a viitorului preşedinte al României. Şi acesta este un argument prin care personal susţin concomitenţa celor două teme electorale.

Şi mai trebuie precizat că reformarea sistemului parlamentar, în sensul trecerii de la sistemul bicameral la cel unicameral, va avea un efect pozitiv şi asupra imaginii şi a percepţiei pe care populaţia le are asupra puterii legislative în ţara noastră. Acum, sondajele arată că Parlamentul se află printre instituţiile statului în care corupţia atinge cote maxime. Ştim cu toţii că lucrurile nu stau chiar aşa, dar iată cum ne vede ţara! Şi cum putem schimba această stare de fapt? Tocmai printr-o atitudine responsabilă, prin care să dovedim, ca parlamentari, că ţinem cont de voinţa celor care ne-au ales. Iată de ce Partidul Democrat Liberal susţine ideea trecerii la un sistem parlamentar unicameral, cu un număr maxim de 300 de parlamentari, idee pentru care preşedintele Traian Băsescu doreşte să cheme poporul să se pronunţe prin referendum la 20 noiembrie, concomitent cu alegerile prezidenţiale. Este un gest care denotă o profundă maturitate politică, acela de a te întoarce tot timpul către popor, în luarea deciziilor importante pentru ţară. Şi veţi vedea că maşina cu doi şoferi nu va mai fi omologată!

Domnul Mircia Giurgiu:

"Fault la echipele de fotbal mici în Cupa României"

În data de 22 septembrie 2009 a început o nouă ediţie a competiţiei de fotbal Cupa României "Timişoreana", când au intrat în joc şi cele 18 echipe din Liga I naţională. Pe parcursul a trei zile vor avea loc meciurile şaisprezecimilor de finală.

Cu toate că această competiţie se adresează tuturor echipelor de fotbal din România, începând cu acest an echipele mici sunt clar dezavantajate de noul sistem de desfăşurare. Dacă până anul trecut toate echipele mici se luptau în tururile preliminare pentru a ajunge în şaisprezecimi să poată juca cu echipele mari din Liga I, pentru a aduce în faţa propriilor suporteri echipe puternice, iată că, dintr-o dată, instituţia pe care o conduceţi a hotărât să schimbe modul de programare al meciurilor. Astfel, echipele mici, în loc să joace în faţa propriilor suporteri pe terenul lor, sunt nevoite să joace pe terenul echipelor din prima divizie. Evident că dispare egalitatea de şanse, iar suporterilor, care aşteaptă calificarea în şaisprezecimi a echipei lor favorite, li se ia posibilitatea de a urmări, pe viu, meciul acesteia cu o echipă mai puternică. În acest fel scade, din păcate, interesul suporterilor pentru competiţie. Ce şanse ar putea avea echipele din Liga a III-a, precum "Sănătatea" Cluj, FC Zlatna, Gloria Bistriţa II pe terenul unor formaţii din Liga I, cum sunt Poli Timişoara, Dinamo sau Universitatea Craiova. În aceeaşi situaţie se află şi echipele din Liga a II-a care au fost obligate să joace pe terenul echipelor din prima ligă, precum CSM Râmnicu Vâlcea, "Dunărea" Giurgiu, Sportul Studenţesc, Gaz Metan Craiova, "Farul" Constanţa, CS Otopeni şi "Dunărea" Galaţi.

Consider că este o nedreptate şi nu sunt acordate şanse egale echipelor din eşaloanele inferioare care luptă de fiecare dată pentru a ajunge să întâlnească echipe din Liga I pe propriul teren şi în faţa suporterilor.

Se pierde, astfel, interesul pentru fotbal şi nu cred că este în beneficiul acestui sport şi al suporterilor din ligile inferioare modificarea programării meciurilor. Şi în competiţiile europene se acordă şanse egale, fiind organizate meciuri tur-retur, pe teren propriu şi în deplasare, pentru a nu fi favorizate/defavorizate vreuna dintre echipe. Doar în finale se joacă pe teren neutru, într-un oraş stabilit cu un an înainte.

În aceste condiţii, propun a se avea în vedere cel puţin două modalităţi pentru a menţine interesul tuturor echipelor şi spectatorilor pentru această competiţie. Şi anume:

1. să se revină la modalitatea prin care echipele de ligi inferioare să fie gazdă în meciurile cu echipe din Liga I, cel puţin în şaisprezecimile Cupei României;
2. să se stabilească un program prin care meciurile să se joace tur-retur, pentru a asigura egalitate de şanse pentru fiecare dintre echipe şi pentru a putea fi urmărite şi de suporterii echipelor din ligile inferioare.

În speranţa că aceste observaţii vor fi luate în considerare de cei îndreptăţiţi a decide soarta competiţiei, doresc succes tuturor echipelor participante în această ediţie a Cupei României "Timişoreana" la fotbal.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

"Şanse egale pentru femei şi bărbaţi"

În ciuda legilor care garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi în concordanţă cu normele şi standardele Uniunii Europene, implementarea acestora în ţara noastră se desfăşoară foarte încet, aşa cum reiese din statistici, dar mai mult decât aceasta este realitatea pe care o simţim şi o trăim cu toţii în viaţa de zi cu zi.

Prima lege din România având reglementări explicite în acest domeniu este Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, care a fost iniţiată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Mecanismul naţional privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este reglementat prin Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse iar activităţile pe care trebuie să le întreprindă această instituţie ar trebui să fie productive, şi mai puţin decorative.

Femeile continuă să se confrunte cu dezechilibre mari în ceea ce priveşte oportunităţile de angajare, salariile şi reprezentarea politică.

Ratele de ocupare a femeilor se îmbunătăţesc uşor, însă diferenţa între salariile primite de bărbaţi şi femei rămâne foarte mare şi nu există nici un indiciu că ar exista politici care să rezolve această problemă. Într-un studiu realizat pentru anul 2007, "Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă în anul 2007", câştigul salarial mediu pe activităţi ale economiei naţionale indică faptul că femeile sunt plătite cu 10,6% mai puţin decât bărbaţii. Nu privesc mecanic aceste statistici, fiindcă sunt conştient că există domenii de activitate feminizate, însă, am constatat că există diferenţe salariale la muncă de valoare egală.

Este puţin probabil ca situaţia să se schimbe atâta timp cât femeile sunt slab reprezentate în funcţii de decizie politică şi economică, responsabilităţile familiale sunt încă inegal repartizate între femei şi bărbaţi, femeile sunt principalele victime ale violenţei în familie, femeile şi fetele sunt mai vulnerabile la traficul de fiinţe umane.

Diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi au cauze multiple şi necesită soluţii multiple. Pentru a le combate este necesară o acţiune la toate nivelurile şi un angajament din partea tuturor părţilor implicate - de la angajatori, sindicate şi autorităţi naţionale până la fiecare dintre cetăţeni. Prin Fondul Social European putem promova şi integra eficient egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

Diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi are un impact semnificativ asupra câştigurilor femeilor de-a lungul vieţii, precum şi asupra pensiilor acestora. O remunerare mai mică înseamnă o pensie mai mică şi reprezintă cauza unui risc de sărăcie mai mare pentru femeile în vârstă.

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Educaţia: după reformă, o altă formă"

De la sfârşitul anului trecut, când Legea nr.221/2008 a stârnit atâtea speranţe în rândul profesorilor, Educaţia se găseşte într-o continuă convulsie, semn de grav decalaj între ceea ce ar fi trebuit să fie şi ceea ce este în realitate.

Angajarea răspunderii Guvernului pe legile Educaţiei - nelipsind nici de această dată întorsăturile telenovelistice, semn clar al disputării supremaţiei între pachetul de legi Miclea (via Cotroceni) şi pachetul Andronescu (via PSD) -, ar fi trebuit să însemne, ipso facto, o rearanjare şi o aşezare firească a lucrurilor în matricea lor.

Spunem ar fi trebuit să însemne pentru că, în fapt, situaţia este de-a dreptul abracadabrantă, pe alocuri chiar "abramburită". Am fost surprinşi să constatăm că, la nici 48 de ore de la asumarea răspunderii Guvernului pe Codul Educaţiei, la rândul lui modificat ulterior, ministrul de resort bulversează întregul sistem de învăţământ prin buclucaşul Ordin de schimbare a directorilor de şcoli, deci printr-o modificare a legii prin ordin ministerial. Speculaţiile privind politizarea învăţământului în perspectiva scrutinului din noiembrie n-au întârziat să apară: "Sub pretextul verificării corectitudinii şi legalităţii numirilor în funcţie, ministrul Andronescu aplică, de fapt, o măsură de epurare politică prin care încearcă acoperirea funcţiilor de conducere din şcoli cu oameni de partid, şi nu cu cei performanţi. Un ordin de ministru nu poate anula în nici un caz prevederile unei legi organice" declara liderul FEN, Constantin Ciosu. Nici reacţiile ministrului nu s-au lăsat aşteptate, Ecaterina Andronescu explicând faptul că ordinul său are în vedere tocmai depolitizarea şcolilor, şi nu politizarea lor. Totuşi, pusă faţă-n faţă cu remanierea - pentru a câta oară? - ministrul revine, lacrimogen, asupra propriului Ordin, blocat oricum de PD-L -, căruia îi cade ca o mănuşă acest nou prilej de şantaj pentru "fraţii" din Coaliţie -, prin nepublicare în Monitorul Oficial şi, resemnată, declară: "Acum nici nu mai contează, pentru că va fi modificat".

Toată această tevatură politică pe Educaţie a escamotat oarecum faptul că mai multe sporuri ale personalului didactic vor fi tăiate prin Legea salarizării unitare, mult mai curând decât se preconizase. Prin urmare, nu numai că salariile nu au fost mărite cu 50%, aşa cum s-a votat la sfârşitul anului trecut, ci, culmea, ele vor fi micşorate cu aproximativ 50%. Acelaşi procent, direcţie inversă. Cu alte cuvinte, o veste rea cu aplicabilitate imediată a aglutinat, pe moment, o veste mult mai rea în perspectivă.

Luna octombrie se anunţă deja agitată. Profesorii ameninţă cu greva generală sau cu alte forme de protest. Una dintre acestea constă în netrecerea notelor elevilor în catalog. Curios ce notă ar da profesorii Guvernului Boc? Poate că mulţi dintre ei se gândesc la idealul de învăţământ al vestitului pedagog şi filosof atenian Platon. Excerptăm o frază edificatoare, mai actuală ca oricând, din lucrarea "Definiţia dreptăţii în Republica lui Platon" a lui Alexandru Claudian: "Platon opune acţiunii politice, un ideal de definitivă armonizare a unei societăţi învrăjbite de spiritul de partid, o acţiune sufletească: schimbarea radicală a sufletului societăţii prin Educaţie".

Domnul Dan Ilie Morega:

"Actuala putere proeuropeană de la Chişinău impune Guvernului şi Ministerului Afacerilor Externe din România măsuri imperative pentru reluarea şi dezvoltarea relaţiilor de prietenie"

Alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova au demonstrat clar voinţa românilor de peste Prut pentru democraţie, pentru altfel de instituţii ale statului, care să aibă la bază statul de drept. Scepticismul - dacă la unii încă mai persista - cu privire la unitatea partidelor democratice din Republica Moldova: PL, PDL, PD şi Alianţa Moldova Noastră, că vor deveni o entitate politică cu un program comun de scoatere a Republicii Moldova din totalitarism, a fost spulberat. Acum, acestea sunt o realitate. Implementarea instituţiilor de drept, cu o direcţie foarte clară a celor patru partide spre Europa, este neîndoielnică. De altfel, şi alianţa acestora denotă evident această direcţie, prin însăşi titulatura adoptată: Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE).

Ceea ce este extrem de important, şi doresc să salut de la tribuna Parlamentului, este respectarea primelor promisiuni şi înţelegeri ale acestor partide cu privire la nominalizarea şi alegerea în fruntea forului legislativ, a Guvernului şi a altor instituţii a unor oameni politici pragmatici, proeuropeni.

Salut, cu această ocazie, şi alegerea ca preşedinte al Parlamentului de la Chişinău a lui Mihai Ghimpu, de la PL, desemnarea şi alegerea lui Vlad Filat în funcţia de premier al Republicii Moldova, şi, nu în ultimul rând, a întregului său Cabinet.

Salut, de asemenea, măsurile concrete care au fost deja luate: ridicarea vizelor pentru români, abrogarea hotărârii fostei puteri comuniste ca limba oficială să fie limba moldovenească - ignorând faptul că de facto şi de jure românii de dincolo de Prut au avut şi au aceeaşi limbă, respectiv limba română. De remarcat este şi dorinţa actualei puteri de la Chişinău de a încheia cât mai multe acorduri cu România, menite să accelereze integrarea în UE.

Consider că este absolut necesar, aşa cum a declarat şi ministrul de externe Cristian Diaconescu, de a relua cât mai grabnic legătura cu noua putere de la Chişinău şi încheierea mai multor acorduri bilaterale care să creeze mai rapida apropiere a statului moldovean de România şi UE.

Încerc să am convingerea că printre primele probleme care cad în atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe este aceea de a fluidiza intrarea pe teritoriu a fraţilor moldoveni şi anularea taxelor consulare pentru vize, pentru a nu se mai aştepta, ca în timpul preşedintelui comunist Voronin, câte 2, 3 sau chiar mai multe luni la Consulatul român.

Doresc să cred că, în acelaşi timp, ministrul de externe va stabili, împreună cu celelalte ministere din România, misiunea diplomatică şi echipa de lucru care să conducă la dezvoltarea relaţiilor bilaterale în mod pragmatic şi efectiv, nu numai declarativ.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

"Campioanele europene la canotaj câştigă mai puţin decât un muncitor necalificat"

Echipajul de 8+1 al României a câştigat medalia de aur la Campionatele europene de canotaj din Belarus. Din nou ne-am bucurat, le-am felicitat şi le-am aplaudat. Dincolo de strălucirea medaliilor pe care fetele le-au adus în ţară se află, însă, o realitate tristă. Multe dintre aceste fete care sunt, de altfel, pilonii de susţinere ai performanţei româneşti în domeniul sportiv câştigă mai puţin decât un muncitor necalificat.

Pentru aceste fete nu se poate pune problema de facilitare de credite pentru achiziţionarea de locuinţe, planurile lor de viitor fiind limitate la o remuneraţie mizeră. Multe dintre ele câştigă 400 de lei pe lună. Cele mai norocoase câştigă puţin peste 600 de lei. Totuşi, nu părăsesc sportul de performanţă. Sunt pasionate de acest domeniu, sunt mândre de reuşitele lor şi speră, poate, la vremuri mai bune. Salut, aşadar, cu mândrie devotamentul pe care aceste fete îl manifestă făţiş pentru sportul românesc!

Propun, de asemenea, dragi colegi, să începem o campanie de susţinere şi finanţare a sportului de performanţă din România, pentru a nu avea neplăcuta surpriză ca aceia pe care astăzi îi aplaudăm pentru reuşitele lor, mâine să plece, pentru că nu-şi mai pot asigura supravieţuirea în propria ţară.

Domnul Adrian George Scutaru:

"Executivul condus de premierul Emil Boc falimentează România"

Situaţia economică extrem de dificilă cu care se confruntă România la momentul actual impune adoptarea urgentă a unor măsuri de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, care să contracareze efectele crizei. Din păcate, iniţiativele pe care instituţia menţionată le are în acest sens nu fac altceva decât să îngroape economia românească. Astfel, deşi ar trebui ca prin pârghiile fiscale pe care le are la îndemână să stimuleze iniţiativa privată şi implicit să înfiinţeze noi locuri de muncă, Ministerul Finanţelor Publice nu a luat nicio măsură, dimpotrivă, prin introducerea impozitului forfetar a determinat falimentarea mai multor microîntreprinderi şi implicit creşterea numărul de şomeri. De asemenea, în baza unei derogări primită de la FMI, o altă măsură luată de Executiv, care va conduce la falimentarea multor întreprinderi private, o reprezintă faptul că până la sfârşitul acestui an va fi returnată doar o mică parte din datoria către agenţii economici, adică 10%, ceea ce reprezintă 150 milioane de lei din totalul de 1,5 miliarde de lei.

Ca urmare a gafelor de care dă dovadă, domnul Gheorghe Pogea susţine că această măsură va stimula sistemul privat prin faptul că statul va împrumuta mai puţini bani de la bănci, iar acestora le vor rămâne mai multe fonduri pentru a sprijini sistemul privat. Oare nu ar fi fost mai eficient ca agenţii privaţi să se folosească de propriile resurse financiare, şi nu de bani împrumutaţi de la bănci, la care se adaugă şi dobânzile? În mod logic da, numai că pentru înfăptuirea acestui lucru ar fi fost necesară existenţa unei politici financiare solide, ce ar fi necesitat o pricepere mult peste cea pe care o are Guvernul Boc.

Dacă în această primăvară Ministerul Finanţelor Publice estima că economia românească va fi relansată în această toamnă, se pare că la baza acestei estimări nu a fost luată în considerare şi incompetenţa actualei guvernări, aspect care a condus la adâncirea crizei economice. Un exemplu în acest sens îl reprezintă incapacitatea de a formula o prognoză multianuală, atât de necesară pentru susţinerea unor programe cum ar fi Planul de înzestrare a Armatei pentru perioada 2010-2015. O altă dovadă a incompetenţei ministeriale este relevată de faptul că nici măcar drepturile prevăzute de lege pentru bugetari nu au fost acordate, cum ar fi spre exemplu dreptul elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu de a li se deconta transportul sau dreptul profesorilor de a primi 100 euro pentru achiziţionarea de materiale didactice. De asemenea, deşi s-au promis fonduri consistente pentru dezvoltare, în judeţe au ajuns sume infime, şi acelea pe criterii politice. De exemplu, din 5,1 milioane lei, cât s-au alocat la nivelul judeţului Buzău pentru finanţarea infrastructurii şcolare, doar 100.000 lei s-au îndreptat către o localitate condusă de un primar liberal, sau din 2,46 milioane lei, cât s-au alocat pentru echilibrarea bugetelor locale, doar 240.000 lei s-au îndreptat către comunele buzoiene liberale.

Deşi au trecut 10 luni de când a fost învestit actualul Guvern, din păcate, nu am observat nicio politică coerentă, nicio măsură anticriză. Dacă, în contextul economic actual, era de aşteptat ca susţinerea sistemului privat să reprezinte primul demers întreprins pentru salvarea locurilor de muncă, Guvernul a preferat în schimb adoptarea unor măsuri complet lipsite de logică, ce au condus România în pragul falimentului şi au trimis sute de mii de oameni în şomaj. Deşi Guvernul condus de premierul Emil Boc, prin resursele pe care le deţine, ar fi trebuit să reprezinte o soluţie la problemele cu care ne confruntăm la momentul actual, din păcate, observăm că incompetenţa de care a dat dovadă în gestionarea unui sistem economic şi aşa afectat de criza mondială, a dat naştere nu la relansare, ci la o dureroasă resemnare. În concluzie, singura soluţie salvatoare rămâne ca după alegerile prezidenţiale, actuala formulă de guvernământ să fie schimbată.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Avortul - una din cauzele principale ale scăderii demografice"

Consecinţele legislaţiei deficitare şi ale mentalităţii favorizate de aceasta se resimt în mod dramatic. Avortul a devenit unul dintre fenomenele care macină cel mai mult sănătatea femeilor, afecţiunile provocate de acesta fiind unii din factorii cei mai însemnaţi ai degradării stării de sănătate a populaţiei din România.

Printre cele mai grave efecte pe termen lung ale avortului se numără creşterea riscului de cancer de col şi mamar, creşterea riscului de naştere prematură sau de pierdere de sarcină; depresii, afecţiuni psihice, tulburări de fertilitate şi chiar infertilitate.

Conform datelor oficiale, cancerul de sân prezintă o tendinţă de creştere continuă în România. De asemenea, România are cea mai mare rată a mortalităţii cauzate de cancerul de col uterin din Europa, constituind la ora actuală principala cauză de deces prin cancer la populaţia feminină din ţara noastră.

"Sindromul postavort", a cărui existenţă este total ignorată în România, face ca numărul femeilor care suferă din punct de vedere psihic să crească alarmant.

Climatul de relaxare a moralităţii şi promovarea masivă în cultură şi mass-media a mentalităţii unei sexualităţi "sigure" şi "neinhibate" sunt principalii responsabili, atât pentru numărul foarte mare de avorturi, cât şi pentru recrudescenţa bolilor venerice. În ţara noastră situaţia este ilustrată nefast de faptul că în România incidenţa sifilisului este cea mai mare din Europa!

Din nefericire, ca reacţie la realitatea teribilă expusă mai sus, autorităţile de stat promovează, în numele dreptului la "sănătatea reproducerii", o politică în care avortul, respectiv contracepţia şi "educaţia sexuală" nu sunt decât aparent incompatibile, în realitate ambele producând acelaşi rezultat.

Începând cu 1990 suntem martorii instalării unei fertilităţi foarte scăzute, mult sub limita de înlocuire a populaţiei (1,3 faţă de 2,1 naşteri/femeie).

Deşi consider că avortul în sine este un act nefast, indiferent de conjunctură, trebuie să subliniez că "epidemia avorturilor" este una din componentele principale ale actualeiscăderi demografice care a condus România la o situaţie demografică aproape catastrofală, semnalată de cei mai reputaţi specialişti români.

Nu putem, aşadar, ignora perspectivele sumbre ale următoarelor decenii, în care populaţia României nu doar că va scădea numeric foarte mult, ci va şi îmbătrâni, lipsind societatea de forţă de muncă şi spulberând sistemele de asigurări sociale şi pensii de stat.

Ca prim exemplu, consider că în România se impune cu necesitate o lege care să dea femeii dreptul de a fi informată - dar să-i şi creeze obligaţia de a se informa - în mod real cu privire la efectele nefaste ale avortului pentru ea şi copil, dar şi asupra alternativelor pozitive la acesta. "Legea consimţământului informat", cum este ea numită popular, există în numeroase ţări ale Uniunii Europene şi în state din SUA, principiile sale fiind în perfect acord cu obligaţiile internaţionale pe care România şi le-a asumat.

De asemenea, consider de datoria Ministerului Sănătăţii să conceapă strategii pentru informarea populaţiei despre consecinţele fizice, emoţionale şi psihice ale avortului asupra femeii, şi nu să promoveze agresiv o iluzorie "educaţie sexuală" care nu face decât să încurajeze activitatea sexuală precoce, cu toate consecinţele acesteia - avortul ca urmare a eşecului contraceptivelor, bolile venerice ş.a.m.d.

Discutând despre alternative la avort, nu putem trece cu vederea numeroasele asociaţii de tip "pentru viaţă" (provita), dedicate promovării valorilor creştine tradiţionale cu privire la viaţa de familie în noul context posttotalitar. Îmbunătăţirea situaţiei copilului nenăscut şi a familiei şi societăţii în general nu poate şi nu trebuie să se oprească la modificarea cadrului legislativ, ci trebuie să ţină cont de munca şi experienţa acestor organizaţii confruntate zilnic, de 20 de ani, cu nevoile educaţionale, economice şi sociale ale tinerilor şi adulţilor implicaţi în viaţa intimă sau de familie. Ele oferă sprijin material, consiliere psihologică şi spirituală femeilor şi familiilor aflate în situaţia de a apela la avort. Cooperarea între instituţiile statului şi aceste organizaţii, culte, etc. reprezintă un imperativ.

Legislaţia actuală privind avortul, după cum se arăta chiar într-un comunicat al Colegiului Medicilor din România, este una dintre cele mai liberale din Europa şi este expresia ignoranţei generale cu privire la consecinţele grave ale avortului. Pentru această stare de fapt se fac vinovate, în primul rând, instituţiile statului, printre care, din punctul meu de vedere, cea dintâi este Parlamentul României.

Doamnelor şi domnilor parlamentari, proiectarea populaţiei României în ipoteza menţinerii fertilităţii actuale (1,3 copii la o femeie) prefigurează un inevitabil derapaj demografic instalat după anii 2025-2030, odată cu atingerea vârstelor de 20-40 de ani de generaţiile mici, născute după 1989. Raportul dintre populaţia adultă şi cea vârstnică ar urma să aibă valori dramatice. O a doua proiectare, cea a populaţiei active economic, aduce argumente suplimentare pentru dimensiunea derapajului demografic şi consecinţele sale economice.

Este imperativ ca actualul legislativ să găsească soluţii urgente pentru împiedicarea depopulării masive a ţării, prin reducerea numărului de avorturi şi încurajarea susţinută a familiei!

"Fiecare fiinţă umană are dreptul inerent la viaţă. Acest drept va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat arbitrar de viaţă." (Articolul 6.1 al Convenţiei Internaţionale asupra Drepturilor Civile şi Politice, 1966)

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

Declaraţie politică cu privire la Ziua internaţională a persoanelor vârstnice.

România anului 2009 este una profund inechitabilă, în care vârstnicii au fost abandonaţi. La aproape două decenii de la revenirea la democraţie, cvasimajoritatea pensionarilor României trăiesc în deznădejde şi suportă umilinţele aşteptărilor în faţa farmaciilor pentru medicamentele compensate. Situaţia pensionarilor este condamnabilă şi ruşinoasă şi nimic nu scuză atitudinea adoptată, pentru că domniile lor au fost actorii, şi în acelaşi timp servitorii regimului comunist. Au fost cei care au construit activele economiei «de stat» (pe care unii au ştiut să o valorifice profitabil), şi şi-au consumat tinereţea în mastodonţii industriali deveniţi fier vechi. Sudoarea muncii dumnealor se regăseşte în parte şi în marile averi făcute de unii dintre capitaliştii tranziţiei. Nu în ultimul rând, trebuie spus că toate guvernele postdecembriste s-au format şi datorită votului dumnealor.

Aproximativ o treime din populaţia României este formată de pensionari. Politicile sociale dinainte şi de după 1990 au trecut în rândul inactivilor nu doar persoane de peste şaizeci de ani, ci şi numeroşi oameni în plină putere de muncă, acest lucru şi din dorinţa de a masca şomajul şi ineficienţa politicilor de dezvoltare. Am ajuns astfel la peste şase milioane de pensionari, în condiţiile în care numărul cotizanţilor la fondul de pensii este cu câteva milioane mai mic.

Toate partidele politice le-au promis pensionarilor, în campaniile electorale, marea cu sarea. Actualul guvern i-a făcut să spere. Pensia minimă garantată este o realitate şi în cel mai scurt timp avem obligaţia să adoptăm o lege unitară a pensiilor, care să elimine inechităţile flagrante din sistem.

Pensionarii au dreptul să fie respectaţi, fiindcă până la pensionare şi-au respectat toate obligaţiile faţă de stat. Din păcate, după zeci de ani de muncă au obţinut dreptul de a îngroşa numărul săracilor.

Stimaţi colegi, fac un apel la dumneavoastră, să ne ajutaţi să mergem spre adevăr, să încercăm să găsim împreună ideile şi principiile pe care dorim să le susţinem. Avem nevoie de toţi, tineri şi vârstnici deopotrivă, avem nevoie de unire, mobilizare, dialog, gândire.

Vă mulţumesc, şi doresc din suflet tuturor vârstnicilor o bătrâneţe liniştită şi lipsită de griji!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"România lui Traian Băsescu: scandal şi haos"

Am înţeles că România nu are nevoie de autostrăzi. Turiştii sunt fericiţi să circule pe drumurile patriei noastre cu bicicleta, căruţa sau pot încerca senzaţii tari cu trenul, care are şanse mari să deraieze într-o zonă pitorească.

România nu are nevoie nici de Parlament! O mică adunare alcătuită din membri ai PD-L, aleşi cu grijă de Traian Băsescu, ar fi o soluţie eficientă.

Am înţeles, de asemenea, că Partidul Social Democrat trebuie să plece de la guvernare, pentru că parlamentarii social-democraţi au îndrăznit să le întrebe pe Elena Udrea şi pe Monica Ridzi cum au cheltuit banii publici.

Ministrul Dan Nica se face vinovat de fapte grave: a luat măsuri de sancţionare a celor care au încălcat legea la alegerile pentru Parlamentul European prin votul multiplu şi a încercat să împiedice fraudarea alegerilor prezidenţiale din această toamnă. În aceste condiţii, cine este mai potrivit în funcţia de ministru de interne? Vasile Blaga, desigur, şeful de campanie electorală a lui Traian Băsescu!

Guvernul poate fi redus la trei-patru membri (spre exemplu Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga şi Radu Berceanu), fiecare conducând simultan mai multe ministere, aşa cum doresc. Nicio comisie parlamentară de anchetă nu le va mai perturba activitatea.

Reforma statului continuă cu încă două măsuri propuse de Traian Băsescu: legalizarea prostituţiei şi a drogurilor uşoare. Astfel, românii vor trăi bine, aşa cum ne-a spus Traian Băsescu în repetate rânduri.

Ce le mai lipseşte românilor în acest moment în care traversăm o criză economică majoră? O criză politică! Aceasta este dovada iresponsabilităţii lui Traian Băsescu, pentru care plătesc scump toţi românii.

Doamnelor şi domnilor,

Traian Băsescu şi PD-L au demonstrat, încă o dată, că nu sunt capabili de dialog şi nu sunt interesaţi de adevăratele probleme ale cetăţenilor. Singura lor preocupare este să rămână la putere cu orice preţ. Cinci ani de zile, Traian Băsescu a produs scandal şi haos. Traian Băsescu şi PD-L nu pot construi nimic cu adevărat în România de azi sau de mâine pentru că nu se poate construi nimic dacă te bazezi pe minciună şi dezbinare.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

La data de 1 octombrie se sărbătoreşte Ziua internaţională a persoanelor vârstnice, a celor care ne sunt părinţi sau bunici, a celor care au muncit o viaţă ca să ne lase o ţară mai bună, mai dreaptă, mai bogată, sperând că şi ei se vor putea bucura de rezultatele muncii lor.

Am văzut cu toţii că, după 1990, viaţa lor a fost din ce în ce mai grea, pensionarii devenind oamenii cei mai umiliţi, deseori ei fiind cei care au suportat cel mai greu tranziţia, care au făcut din nou sacrificii, care au fost marginalizaţi.

Singura perioadă mai puţin apăsătoare a fost cea dintre anii 2006-2008, când guvernul liberal le-a arătat respect dublându-le pensiile, concomitent cu micşorarea ratei inflaţiei, ceea ce a însemnat creşterea reală a puterii de cumpărare a pensionarilor.

Alegerile din noiembrie 2008 au fost câştigate de PD-L şi PSD - cei care i-au minţit că le vor mări pensiile prin creşterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu pe economie, iar când au ajuns la putere au uitat promisiunile făcute, lăudându-se chiar că vor mări pensiile cu un amărât de 5% pe tot anul.

Criza economică din lume a făcut ravagii în România din cauza incompetenţei guvernanţilor, ţara intrând în recesiune, evident cu repercusiuni din cele mai grave pentru toată populaţia, dar cu suportarea masivă tot de către pensionari, cei mai nevoiaşi.

Dacă rata şomajului creşte, dacă se pierd locuri de muncă din toate sectoarele de activitate, dacă se măresc impozitele şi taxele şi se strâng bani tot mai puţini la bugetul ţării, nu vor mai fi bani pentru pensionari, în primul rând, din cauza neştiinţei actualilor guvernanţi de a trata criza.

Dar ce vină au oamenii?

Sâmbătă, la Călăraşi, am participat la aniversarea a 50 de ani de căsătorie pentru mai mult de 75 de familii, nunta de aur fiind un eveniment de mare emoţie pentru noi, cei care am fost în preajma lor.

Ce m-a impresionat cel mai mult?

Generozitatea şi înţelegerea pe care o au faţă de clasa politică, sfiala, căldura şi înţelepciunea cu care îşi cer drepturile la o viaţă normală şi puterea de a-i ierta pe toţi cei care i-au făcut să sufere.

Am înţeles, încă odată, că avem datoria să mişcăm această ţară, să o facem mai bogată pentru a avea de unde să găsim resurse pentru aceşti oameni minunaţi, care ne dau lecţii de adevărată morală.

Oare guvernanţii ştiu ce guvernează, ştiu care sunt guvernaţii, ştiu că dacă nu ai bătrâni trebuie să îi cumperi ca să devii mai înţelept şi mai omenos? Mă îndoiesc!

Ce ziceţi domnilor Băsescu, Geoană, Boc şi compania de indolenţi?

Doamna Daniela Popa: "Pactul naţional împotriva egalizării vârstei de pensionare"

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România pune în evidenţă o serie de probleme alarmante. În România, cheltuielile totale anuale pentru pensii se cifrează la peste 10 miliarde de euro, ponderea lor în p.i.b. fiind, în 2008, de aproximativ 7,3% (fără a lua în calcul pensiile agricultorilor şi cele din sistemele militare care reprezentau aproximativ 9% din p.i.b.), iar în bugetul general consolidat, de peste 26%. În anul 2007, erau aproximativ 5,7 milioane pensionari, la un număr mediu de salariaţi de 4,9 milioane. Astfel, la fiecare persoană care contribuia la sistem şi plătea impozite revenind astfel aproximativ 1,2 pensionari.

În 1990, procentul pensionarilor era de doar 15%; astăzi, el este de aproximativ 28%. Situaţia ar fi fost şi mai dramatică dacă nu ar fi existat, încă, o populaţie tânără activă, dar care după anul 2032 (când generaţiile născute după 1967 vor atinge 65 de ani) va genera un nou val de pensionari. În condiţiile păstrării vârstei de pensionare, ponderea pensionarilor va fi de aproximativ 32% din întreaga populaţie în 2025 şi de peste 45% în 2050. Anumite studii prognozează că România va ajunge în anul 2050 la un nivel al cheltuielilor publice pentru pensii de aproape 50% din cheltuielile bugetare. Perspectivele sunt extrem de periculoase, mai ales în condiţiile degradării situaţiei bugetului de stat din ultimul timp.

În viziunea Comisiei prezidenţiale, măsurile care trebuie luate pentru ameliorarea situaţiei sunt, în opinia mea, nepotrivite pentru realităţile sociale şi demografice ale României. Raportul propune reducerea numărului de pensionari şi echilibrarea fondului de pensii prin creşterea vârstei de pensionare, descurajarea pensionărilor anticipate, pensionărilor nejustificate pe motive medicale şi interzicerea cumulului pensiei publice cu salariul. De asemenea, se propune egalizarea vârstei de pensionare între bărbaţi şi femei şi între categorii ocupaţionale la 65 de ani, chiar 70 de ani prin prelungire anuală.

Având în vedere faptul că, în România, speranţa de viaţă atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este cu mult sub nivelul celor din Uniunea Europeană (75 de ani femeile şi 69,5 ani bărbaţii) şi nu numai, creşterea vârstei de pensionare este o măsură care nu are nicio legătură cu realitatea.

Partidul Conservator a lansat dezbaterea acestor probleme socio-demografice şi propune, printr-o rezoluţie, iniţierea unui Pact naţional împotriva egalizării vârstei de pensionare. Vrem ca acest pact să fie semnat de toţi partenerii sociali şi să identifice măsuri viabile de reformare a sistemului de pensii din România şi nu condamnarea la muncă pe viaţă a femeilor care, oricum, au două locuri de muncă: unul la serviciu şi unul acasă. Nu mai putem tolera ca, în continuare, femeile să fie victime ale nedreptăţii sociale.

Pactul pe care îl propunem vizează: recunoaşterea ca experienţă profesională şi remunerarea timpului alocat activităţii desfăşurate de femei în familie: creşterea copiilor, îngrijirea bătrânilor, activităţile casnice (un proiect mai vechi al Partidului Conservator, dar care nu a fost susţinut de guvernele precedente); organizarea unor parteneriate între autorităţile publice, patronate, sindicate şi societatea civilă, cu rolul de a stabili un cadru optim de evoluţie profesională pentru femei; crearea unui dialog mai consistent între instituţiile statului pentru corectarea dezechilibrelor cu impact negativ asupra femeii.

În încheiere, doresc să afirm încă o dată faptul că impunerea unei vârste de pensionare de 70 de ani şi egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi la 65 de ani nu va elimina inechităţile din sistem, ci ar însemna contrariul - o nedreptate generalizată.

Domnul Florin Ţurcanu:

"Ţara lui Papură Vodă!"

........

"La o mojicie atâta de mare
Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu' se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita."

(Boul şi Viţelul, Grigore Alexandrescu)

Încep în acest mod pentru a exemplifica mai bine ceea ce se întâmplă într-un judeţ unde totul este portocaliu. Chiar şi funcţionarii publici, gen prefect sau şeful poliţiei, nu fac altceva decât să pună în practică comenzile care vin din partea politică a baricadei portocalii.Preşedinte de consiliu judeţean, un vicepreşedinte de consiliu judeţean şi un primar de municipiu fac legea în judeţ. Nimic nu mişcă şi nu se întâmplă fără ştirea sau aprobarea acestora.

Reprezint un număr de 24 de primari şi 33 de viceprimari, ale căror comunităţi au nevoi la fel de stringente ca cele conduse de primari PD-L. Cu toate acestea, doar primarii portocalii primesc fonduri prin diferite rectificări bugetare sau alte artificii. Paradoxul constă în faptul că, deşi parteneri de guvernare, cei de la PSD sunt în aceeaşi situaţie cu cei de la PNL.

Am încercat să port diferite discuţii cu cei menţionaţi mai sus, dar încercările mele au fost deşarte. De ce? Pentru că cei în cauză m-au ascultat, au dat din cap, unii chiar au şi promis că vor da câteva fonduri şi primarilor liberali, da... nimic. Doar promisiuni! Prin urmare, fabula lui Grigore Alexandrescu mi s-a părut cea mai sugestivă în acest sens. Spun acest lucru pentru că atât preşedintele Consiliului judeţean, cât şi primarul de municipiu, portocalii acum, au fost cândva... galbeni. Am făcut parte din acelaşi partid, i-am susţinut în campania electorală din 2004, când unul a ajuns senator, iar celălalt primar.

Au părăsit partidul, "au ajuns boieri" şi acum nu fac altceva decât să lovească în cei care le-au fost alături cândva. Profită de faptul că totul e în mâna lor şi ameninţă primarii liberali că le vor "construi" dosare dacă vor continua să-şi menţină opţiunea liberală şi nu vor semna pentru susţinerea actualului preşedinte Traian Băsescu.

Uneori îmi pun diferite întrebări: Ce fel de stat e România în momentul de faţă? Stat de drept nu se mai poate numi în condiţiile în care există un grup de persoane care decid soarta lui. Care va fi viitorul acestei ţări? Ne îndreptăm spre o nouă dictatură? Situaţia actuală pare să confirme că viitorul nostru va fi unul aflat sub auspiciile unei dictaturi.

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Raportul pe agricultură 2004-2008"

Raportul pe agricultură din 2009 arată că situaţia agriculturii româneşti este gravă. Conform raportului, agricultura a avut mult de suferit în timpul mandatelor domnilor Flutur şi Motreanu, astfel încât nu a mai reuşit să atingă în ultimii cinci ani volumul producţiei din 2004. După ce domnul Ilie Sârbu a muncit să atingă aceste performanţe în 2004, întors la minister după doar 4 ani, a găsit o situaţie dezastruoasă.

În perioada 2004-2008, acest domeniu a fost neglijat. Acum, iată efectele: fragmentarea terenurilor agricole, scăderea numărului de persoane care activează în această zonă, sărăcia tot mai răspândită în mediul rural, ineficienţa comerţului intern cu produse agricole. Problemele esenţiale cu care se confruntă acum agricultura românească îşi au rădăcina în guvernarea Tăriceanu, pentru care acest domeniu nu a fost o prioritate. Treptat, situaţia s-a agravat.Iată de ce, în anul 2008, românii au ajuns să fie dependenţi de importurile de alimente. Drept urmare, vă rog să fiţi vigilenţi pe viitor, să nu mai lăsaţi un mandat dezastruos pentru agricultură ca cel din 2000-2004 să treacă nesancţionat. Anii 2004-2008 ar fi putut aduce investiţii străine şi fonduri europene pentru agricultură, existau toate condiţiile ca asta să se întâmple. În 2004, Europa ştia că agricultura românească înseamnă ceva. În 2008, agricultura din România era o sperietoare de ciori pentru toţi investitorii străini.

Nu aş vrea să ne găsim în situaţia penibilă ca, după alţi 4 ani de realizări în acest domeniu, domnul ministru Sârbu să îşi vadă eforturile zădărnicite de succesorii săi. Când vom înţelege că agricultura românească are nevoie de un sprijin constant şi durabil? Mă întristează să văd că munca domnului Sârbu a fost umbrită de patru ani de delăsare.

În concluzie, aş dori să vă atrag atenţia că raportul amintit arată clar cât de ineficient a fost mandatul 2004-2008. Mulţumită domnilor Flutur şi Motreanu, agricultura românească nu mai poate supravieţui fără investiţii străine şi fără fonduri europene. Sunt curios dacă stimaţii domni vor avea curajul să îşi asume responsabilitatea pentru 4 ani de nepăsare.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Dacă nu vrei nimic, nu poţi nimic sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România"

În mai multe rânduri, chiar de la aceasta tribună, am subliniat importanţa realizării unei dezbateri sau a unor dezbateri care să vizeze modernizarea statului român în concordanţă cu statutul pe care-l are în momentul de faţă în cadrul Uniunii Europene. Nu doresc o dezbatere formală, ci o dezbatere profesionistă cu participarea specialiştilor pentru fiecare domeniu în parte. Arhitectura statului şi funcţionarea instituţiilor nu este o tema nouă, ea a fost specifică şi perioadei interbelice, perioadei comuniste şi perioadei postdecembriste. Din păcate, construcţiile pentru definirea acestei arhitecturi s-au făcut şi se fac mai mult pentru câştigarea puterii politice şi mai puţin pentru afirmarea unui proiect major de transformare a României. În acest proces s-a pornit, de cele mai multe ori, de la instituţii şi mai puţin de la rolul pe care-l vor juca acestea în cadrul procesului de modernizare, politizându-se până şi activităţile care trebuiau să rămână neutre şi puternic profesionalizate. Mai mult, nu a existat şi nu există percepţia colectivă de adeziune la un proiect, la un program de largă susţinere în care să fie cunoscut şi recunoscut scopul, drumul, participanţii, condiţiile foii de parcurs, astfel încât prin iniţiativa pozitivă şi prin acţiuni concrete să definim clar viitorul României pentru deceniile care urmează în cadrul unui program de dezvoltare durabilă.

Am propus colegilor elaborarea unui proces de construcţie inovativă, în aprilie 2009, în pregătirea viitoarei campanii electorale a alegerilor pentru Parlamentul European, subliniind necesitatea abordării problemelor de fond cu care se confruntă România şi obligativitatea, de la nivelul poziţiilor pe care le avem, de a avea iniţiativa asupra unor teme majore în cadrul viitoarelor evoluţii, conştientizând necesitatea abordării comparative a stărilor de la noi cu situaţia medie specifică la nivel european, din dorinţa de a cântări obiectiv soluţiile fiecărei formaţiuni politice pe problemele majore şi complexe pe care le avem.

Iată că timpul a trecut şi dă dreptate celor care sunt creativi în abordarea temelor majore de dezbatere, celor care nu se mulţumesc numai să gestioneze problemele, celor care sunt convinşi că lucrurile pot fi schimbate. Practic, citându-l pe unul din politicienii europeni ai momentului, "Când nu vrei nimic, nu poţi nimic".

Nu este necesar să negăm temele de dezbatere, ci să le generăm, fiind foarte important că în acest moment temele adevărate să intre în dezbaterea publică, iar în cadrul acestora instituţiile, obligatoriu şi cea a Parlamentului, să fie abordate prin intermediul funcţiilor necesare a fi îndeplinite în procesul de modernizare a României. Din această dezbatere ar trebui să rezulte obiectivele majore ale procesului de guvernare şi modalităţile în care instituţiile, în procesul de cooperare, pot să le realizeze. Reforma statului şi a instituţiilor, conlucrarea dintre acestea, descentralizarea şi raportul între puterea centrală şi puterea locală ar putea fi teme importante pe care România ar trebui să le lămurească în perioada care urmează şi prin intermediul poziţiilor şi programelor campaniei electorale. În acelaşi timp ar trebui să clarificăm cu responsabilitate următoarea problematică:

1. Cum se poate realiza dezvoltarea economică eficientă?
2. Care este noua viziune care va sta la baza deciziilor fundamentale pe care le vom lua pentru viitorul nostru european?
3. Ce legătură are în ce credem cu viitorul care depăşeşte existenţa noastră?
4. Există sau nu capacitatea de mobilizare şi de rezolvare a momentelor dificile ale crizei pe care le parcurgem la nivel economic, social şi la nivelul funcţionării instituţiilor?
5. Cum devine obiectivul recuperării decalajelor faţă de media Uniunii Europene un obiectiv strategic al tuturor guvernelor, al partidelor politice pentru următorii douăzeci de ani ai unei tranziţii profunde şi mobilizatoare pentru schimbarea în bine a României?
6. Cum devine realitate dezvoltarea locală şi regională bazată pe descentralizare şi pe dezvoltare policentrică?
7. Care sunt măsurile necesare şi calendarul acestora pe parcursul a două cicluri electorale în vederea adoptării monedei europene în 2014?
8. Care sunt programele pentru diminuarea şi chiar inversarea tendinţei de scădere a numărului populaţiei României?
9. Care sunt măsurile pentru a mări capacitatea de a planifica şi a acţiona strategic?
10. Care sunt măsurile pentru creşterea eficienţei sistemului de asistenţă medicală?
11. Care sunt acţiunile propuse pentru creşterea capacităţii de utilizare eficientă a fondurilor şi a finanţărilor europene?
12. Care sunt şansele de realizare a unui sistem agricol performant şi de transformare a mediului rural la nivelul standardelor existente în cadrul UE.?
13. Care sunt principiile construcţiei bugetului de stat în maniera multianuală pentru a face din obiectivul modernizării României o realitate?

Am formulat aceste întrebări din dorinţa sinceră de a sensibiliza colegii parlamentari asupra unor probleme importante, probleme care, alături de altele, ar trebui să se afle în centrul dezbaterilor alegerilor de la sfârşitul acestui an. Cred sincer în ideea că "dacă nu vrem nimic, nu putem nimic" sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România.

Domnul Ioan Munteanu:

"Împrumutul de la FMI nu ne scapă de griji"

Cu toate că România nu a îndeplinit în totalitate condiţiile impuse, conducerea Fondului Monetar Internaţional a aprobat acordarea celei de-a doua tranşe de împrumut în valoare de 1,865 miliarde euro.

Se ştie că ţara noastră are un acord stand-by cu FMI pe doi ani pentru 12,95 miliarde euro, iar pachetul total de finanţare de la FMI, Uniunea Europeană, Banca Mondială şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va ajunge la 19,95 miliarde euro.

Deşi prima tranşă de 5 miliarde euro a intrat în rezerva băncii centrale în luna mai, dificultăţile economice sunt atât de mari, încât se pune în discuţie însăşi plata pensiilor şi a salariilor bugetarilor. Astfel, pentru ca aceste drepturi să fie achitate la timp, Guvernul a fost nevoit să aplice soluţia referitoare la cele zece zile de concediu neplătit pe care angajaţii din instituţiile publice ar trebui să le ia în vederea reducerii cheltuielilor de personal. Puţin, dar bine.

În continuare, Guvernul încearcă să mascheze situaţia dezastruoasă în care se află bugetul de stat sacrificând investiţiile şi balanţa de plăţi externe dar, în acelaşi timp, acumulând datorii uriaşe pe care vor trebui să le suporte actuala şi viitoarele generaţii. În conjunctura generată de criza economică, veniturile bugetare au scăzut, inflaţia a crescut, puterea de cumpărare a leului s-a diminuat, iar datoriile la bugetul general consolidat au crescut cu aproape 500 de milioane de lei în primele şase luni.

Cu toate că preşedintele Băsescu şi premierul Boc vorbeau de "centura de siguranţă" pe care aceste împrumuturi trebuie să o asigure, repartiţia fondurilor pare să rămână deficitară în continuare. Şi, astfel, nu e de mirare hotărârea Guvernului ca şi o bună parte din cea de-a treia tranşă de împrumut să fie dirijată tot spre plata pensiilor şi a salariilor. Şi asta din cauză că cheltuielile publice cu salariile au reprezentat cel mai mare exces din ultimii ani, creşterea fiind de la sub 6% la 9,5% din p.i.b. De asemenea, în ultimii ani au fost angajate peste 400 000 de persoane în sistemul bugetar fără a fi absolută nevoie, ceea ce a generat cheltuieli nejustificate, aşa cum a apreciat şi reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu.

Potrivit datelor BNR, de la preluarea mandatului de către Guvernul Boc, creditul guvernamental a crescut exploziv, iar autorităţile sunt incapabile de a gestiona în mod corect bugetul. În mod normal, Guvernul ar fi trebuit să adopte unele măsuri dure, chiar nepopulare, de redresare, dar ele au fost amânate cel puţin până după alegerile prezidenţiale.

Cum şi când vor fi rambursate aceste împrumuturi colosale? Indiferent de ceea ce se va întâmpla în domeniul fiscal, creditele vor trebui returnate şi tot contribuabilii vor fi cei care le vor plăti. Dacă la dificultăţile financiare extrem de grave adăugăm instabilitatea politică şi numeroasele probleme sociale, este clar că avem în faţă cea mai sumbră imagine a României din ultimii ani, dar şi de viitor.

Domnul Ioan Oltean:

"Jocul democratic al negocierilor"

Ne întrebam adesea de ce unele societăţi moderne par a fi neguvernate sau de ce unele state se dovedesc incapabile să conducă societăţile respective?

Este necesar să facem o analiză atât a politicilor şi iniţiativelor statului, cât şi a diverselor organizaţii precum sindicate, carteluri, grupuri de lobby.

Actualul Guvern de coaliţie PD-L-PSD şi-a asumat răspunderea pe trei proiecte de lege, atât de necesare reformării statului român: proiectul legii educaţiei, proiectul salarizării unitare a personalului plătit din bani publici, precum şi proiectul de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice în scopul raţionalizării cheltuielilor publice. Proiecte foarte importante pentru o societate democratică, promovate într-o perioadă de criză economică în care este atât de necesară cheltuirea raţională a banilor publici. Cu toate acestea, partidele de opoziţie, ca să-şi justifice existenţa, au depus o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, referitoare la proiectul de lege privind salarizarea unitară.

Unul dintre principiile pe baza căruia partidele de opoziţie au argumentat moţiunea este cel al responsabilităţii şi voinţei de a face reformă, acuzând Guvernul Boc că nu a consultat partenerii sociali. Ceea ce liderii partidelor de opoziţie nu ştiu este faptul că nu există o societate care să dobândească atât eficienţă, cât şi echitate prin negocieri dure. Este normal că un grup de indivizi precum sindicatele, grupurile de lobby, interesate de obţinerea unui bun public, sunt stimulaţi să continue negocierile până la obţinerea de câştiguri globale maxime, dar nu există certitudinea că negocierile, chiar purtate în sens restrâns, să dea rezultate. În plus, nu puţine au fost cazurile când alegerea unor politici, deşi ineficiente într-o societate, sunt avantajoase pentru grupurile de lobby. Dar, aşa cum a specificat şi prim-ministrul Emil Boc, asta nu înseamnă că nu s-a consultat cu partenerii sociali, sau că nu s-a ţinut cont de opiniile lor. Sindicatele au încercat să obţină maximum posibil. Dar, statul este obligat să ţină cont atât de realităţile bugetare, sociale, economice şi, foarte important de precizat, să existe productivitatea muncii. Creşterea salariilor trebuie să crească o dată cu creşterea productivităţii muncii.

Nu există ţări care să ajungă la o organizaţie simetrică a tuturor grupurilor cu interese comune şi, prin aceasta, să obţină rezultate optime prin negocieri dure.

În plus, istoria ne demonstrează că, spre exemplu, ţări distruse din punct de vedere economic după cel de-al doilea război mondial sunt cele care mai târziu aveau să devină ţările cu cea mai rapidă creştere economică (ţări precum Germania, Japonia), şi aceasta datorită receptivităţii la schimbare. În schimb, ţări precum Marea Britanie au avut o dezvoltare lentă atribuită influenţei sau orizontului mărginit al sindicatelor, rezistenţei la schimbare, a lipsei de cooperare a muncitorilor, a rigidităţii sistemului de clase ori a politicilor economico-sociale.

Este exact ceea ce liderii partidelor de opoziţie argumentează la începutul moţiunii:în perioade de criză se fac economii, se fac restructurări, nu se fac strategii de dezvoltare. Domnilor poeţi, dacă nu există o strategie de dezvoltare a acestei ţări, după ce guvernăm? După interesul anumitor grupuri restrânse, aşa cum a realizat guvernarea Tăriceanu, prin creşterea aparatului birocratic, aceasta determinând un deficit de 5,4%. Aceasta este, concret, realizarea Guvernului Tăriceanu care v-a urmat sfatul şi a cheltuit banii publici fără o strategie durabilă de dezvoltare.

Un alt argument al moţiunii este complexitatea legii salarizării unitare, ceea ce nu impunea angajarea răspunderii. Aceasta nu poate fi decât un argument temeinic al Guvernului Boc de a justifica răspunderea în Parlament asupra acestui proiect de lege. Dezbaterea în Parlament ar fi fost foarte greoaie din cauza complexităţii birocratice. În plus, ar fi existat suficient interes pentru ca aceste proiecte de lege să fie adoptate? Principiul complexităţii birocratice şi al nevolniciei partidelor de a promova o reformă a statului este şi cel pe care preşedintele ţării, Traian Băsescu, îl reclamă ca fiind cel care stă la baza încetinirii procesului de reformă a statului român şi, din acest motiv, propune un referendum pentru un Parlament unicameral şi reducerea numărului de deputaţi.

Doar partenerul nostru la guvernare nu este de acord cu acest principiu, coaliţia PSD+PC, ei abţinându-se de la vot chiar de la o moţiune care îi viza în mod direct şi pe liderii lor din Executiv. Acest lucru demonstrează încă o dată faptul că se consideră partid care guvernează ţara doar atunci când sunt împărţite funcţiile şi banii.

Avem nevoie de un nou tip de raport între stat şi grupurile de interese, între stat şi societate, raport pe care trebuie să-l conştientizăm noi, oamenii politici, şi, în plus, să-l şi promovăm dacă suntem conştienţi că o societate instabilă şi orice nesiguranţă politică pot produce scepticism reducând investiţiile productive.

Domnul Titi Holban:

De la tribuna Parlamentului, am atras atenţia de nenumărate ori asupra modului iresponsabil al Guvernului PD-L-PSD de a guverna România. În cele 9 luni de concubinaj politic, cele două partide au oferit suficiente probe de incompetenţă, demagogie şi populism în dauna intereselor legitime al cetăţenilor. Aş aminti doar câteva dintre "isprăvile" actualei Coaliţii girate moral şi politic de preşedintele Băsescu: promisiunile din campania electorală privind creşterea pensiilor şi a salariilor profesorilor (cu 50%) au fost repede îngropate şi abandonate în detrimentul certurilor şi al scandalului politic; măsurile anticriză au fost înlocuite cu asistenţa FMI, prin îndatorarea zilnică a fiecărui român; actul de guvernare a fost substituit politicii trocului şi a şantajului dintre cele două partide. Salvarea României de la criza economică a fost argumentul ipocrit al lui Traian Băsescu la momentul facerii chinuitoare a actualei Coaliţii şi a devenit laitmotivul - la fel de ipocrit - al liderilor celor două partide.

Numai că abordarea crizei economice şi a efectelor sale negative asupra traiului românilor a lipsit de pe agenda Guvernului şi a Coaliţiei PD-L-PSD. Astăzi, românii trăiesc şi câştigă mai prost în România, salariile lor sunt în cel mai bun caz îngheţate, Parlamentul a devenit anexa puterii executive, vrajba a devenit politica preferată a Guvernului PD-L-PSD şi a lui Traian Băsescu, dialogul social a fost desfiinţat. Practic, românii şi categoriile socio-profesionale nu mai au niciun partener de discuţie şi de reprezentare în aceste timpuri de criză.

Cu toate acestea, cei care ne conduc merg mai departe. Fără nicio legătură cu criza economică, cu interesele cetăţenilor, Băsescu vrea musai să şteargă din Constituţie Parlamentul, iar Coaliţia a trecut la faza cartonaşelor roşii între membrii săi. Ultimul episod (până ieri) - remanierea ministrului de interne pentru o declaraţie - ascunde de fapt proporţiile războiului declanşat în sânul Coaliţiei PDL-PSD de Traian Băsescu, repet, pe spinarea românilor şi a României aflată în recesiune. Într-adevăr, prestaţia jalnică a ministrului de interne Dan Nica şi creşterea fenomenului infracţional îndreptăţesc remanierea acestuia, dar pentru a păstra măsura, ar fi fost la fel de legitime şi schimbarea miniştrilor educaţiei şi muncii, pentru că şi-au permis să schimbe şi să încalce Legea educaţiei naţionale. Probabil că pentru domnul Boc, jurist de profesie, batjocura legii şi a Constituţiei sunt de apreciat şi nu de sancţionat.

Cred că există o singură soluţie care poate pune capăt haosului instaurat în România de actuala Coaliţie: demisia Guvernului PD-L-PSD. Iar dacă acest gest nu va avea loc, românii au posibilitatea democratică, onorabilă, ca în 22 noiembrie să aleagă un altfel de preşedinte, care să nu mai permită şi să încurajeze jocurile politice pe seama românilor şi care să pună capăt existenţei celui mai incompetent şi mediocru Guvern pe care l-a avut România.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Ce mai face doamna ministru Plăcintă?"

Este o întrebare pe care cei mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări nu şi-o adresează aproape deloc. Dintr-un motiv foarte simplu: nici măcar nu ştiu că există! Probabil, singurii care mai au această preocupare sunt cei afectaţi de politicile sau, mai bine spus, de lipsa de politici ale ministerului în cauză - adică sportivii şi tinerii.

Ne aducem aminte că după plecarea ruşinoasă din fruntea ministerului a doamnei Ridzi, noul ministru Sorina Plăcintă a declarat că va repoziţiona instituţia astfel încât să fie în primul rând un minister al sportului şi apoi al tinerilor. De altfel, un demers logic, pentru că înţelegem să stimulăm şi să susţinem tinerii prin sport.

Dar după aceste declaraţii furtunoase... tăcere! Dacă în mandatul doamnei Ridzi aveam parte de prea multă mediatizare, de spectacole şi scene inutile, acum avem parte de... nimic. Niciun cuvânt despre susţinerea sportului, dar mai ales nici un cuvânt despre găsirea unor metode de susţinere a performanţei şi a performerilor din România.

Acest fapt este cu atât mai regretabil cu cât există nenumărate semnale de alarmă asupra campionilor României - medaliaţi în prestigioase instituţii internaţionale şi desconsideraţi de către autorităţile statului român. Ministerul Sportului ar trebui să asigure condiţiile de pregătire şi un trai decent astfel încât sportivii să fie capabili să continue performanţa.

Dar ce asigură Ministerul Tineretului şi Sportului pentru performerii români:

• o grămadă de saltele şi bureţi pentru Constantin Popovici, cel mai bun săritor în apă pe care l-a avut România! iar o ladă ţine loc de... trambulină;
• indiferenţă şi refuz pentru campioana Camelia Potec care a decis să se retragă din viaţa sportivă pentru că... nu are bani să îşi plătească antrenorul;
• o indemnizaţie între 400 şi 700 de lei pe lună plătită pentru campioanele europene la canotaj 8+1;

Iar exemplele pot continua.

Adaug la aceasta faptul că judeţul Hunedoara, prin şcoala de gimnastică de la Deva, a devenit cunoscut în toată ţara drept o pepinieră de campioni. Dar, în egală măsură, atrag atenţia doamnei ministru că numărul medaliilor - fie ele la gimnastică, atletism sau alte domenii - s-au împuţinat şi asta nu din cauza că tinerii români ar fi mai puţin talentaţi decât predecesorii lor, ci pentru că sportul a primit mai puţină susţinere ca oricând.

De aceea, stimată doamnă ministru, vă cer să reacţionaţi. Să daţi un răspuns miilor de sportivi, să ieşiţi din tăcerea care s-a aşternut asupra ministerului pe care îl conduceţi.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Fumigenele preşedintelui Băsescu şi Parlamentul Unicameral"

E România pregătită pentru un Parlament unicameral? Unii zic că nu. Pentru că este o democraţie neconsolidată şi două Camere ar avea avantajul că se corectează reciproc. Alţii, mult mai mulţi, zic că da, pentru că la noi sistemul bicameral e artificial, el nu reflectă aşezarea populaţiei sau un principiu istoric de funcţionare. Bicameralismul e folosit mai mult de statele cu structura federativă. La noi n-ar prea fi cazul cu excepţia în care s-ar proclama o regiune autonomă. În sistemul bicameral, deciziile se iau mult mai greu decât în cel unicameral. Acest lucru reprezintă şi un pericol la adresa separaţiei puterilor în stat. Altfel spus, contrar primei impresii, Parlamentul unicameral este mai puternic decât cel bicameral, cel puţin când vine vorba de Executiv.

Istoric vorbind, tradiţia organizării forului reprezentativ în istoria constituţională a poporului român fixează o Adunare unicamerală. Ideea celei de-a doua Camere a fost introdusă în secolul al XIX-lea prin Regulamentele Organice, având însă un unic rol: alegerea Domnitorului. Potrivit Regulamentelor, cele două Adunări Obşteşti din Moldova şi Ţara Românească aveau caracter unicameral.

Bicameralismul a fost preluat şi de cele trei Constituţii monarhice. În 1946, printr-un act normativ a cărui constituţionalitate a fost contestată, s-a renunţat la bicameralism în favoarea unicameralismului. Acest model de organizare a fost transpus şi în Constituţiile socialiste din 1948, 1952 si 1965.

În 1990 s-a revenit la organizarea bicamerală a Parlamentului, soluţie preluată şi de Constituţia din 1991 pe motiv că bicameralismul constituie o tradiţie în organizarea constituţională democratică din România. Revenirea la sistemul bicameral a fost, din punct de vedere psihologic, reacţia firească de respingere a modelului socialist de organizare a puterii legislative, într-un organism unicameral, iar din punct de vedere politic, rezultatul revenirii în viaţa politică a ţării a unor partide legate istoric de un Parlament bicameral.

Potrivit art. 61 alin.(2) din Constituţie, Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Această prevedere constituţională creează un dualism instituţional în cadrul Parlamentului. Camera Deputaţilor şi Senatul au o poziţie egală, ce rezultă din aceea că, potrivit art. 62 alin.(1) din Constituţie, amândouă sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, ceea ce le conferă, deci, aceeaşi legitimitate. În consecinţă, amândouă Camerele Parlamentului au aceleaşi puteri.

Din art. 62 alin.(1) din Constituţie reiese că Senatul şi Camera Deputaţilor au o poziţie egală. Această formulă a bicameralismului este rezultatul negocierii de către Adunarea Constituantă a bicameralismului sub unele aspecte diferenţiat instituit prin Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României. Acest act normativ, în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a reintrodus în România structura bicamerală a Parlamentului, încercând să dea acestei structuri substanţă şi eficienţă.

Tehnic vorbind, Parlamentul bicameral al României este singurul din Europa în care atât senatorii, cât şi deputaţii sunt aleşi prin acelaşi sistem de vot, direct de către cetăţeni, reprezintă aceeaşi populaţie şi au un mandat comun de patru ani. Este, aşadar, un bicameralism puternic cu puteri egale pentru Camera Deputaţilor şi Senat, cu două Camere similare în natura şi în compoziţia lor.

La nivelul statelor membre ale UE, 12 state au parlamente bicamerale şi 15 au parlamente unicamerale. Majoritatea statelor cu parlament unicameral sunt relativ mici ca suprafaţă şi au un număr redus de cetăţeni (Luxemburg, Malta, Grecia, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia).

Alegerea între un parlament bicameral şi unul unicameral se înscrie în opţiunea mai largă a alegerii între o democraţie majoritaristă (bazată pe concentrarea puterii) şi o democraţie consensulistă (bazată pe dispersarea puterii). România este un stat care a dezvoltat o democraţie consensualistă, cu câteva trăsături majoritariste.

Avantajele bicameralismului pentru funcţionarea şi consolidarea democraţiei sunt mai numeroase decât cele ale unicameralismului. Inventarierea lor este o operaţiune foarte dificilă şi migăloasă.

Modificările aduse modului de funcţionare a celor două Camere prin Constituţia revizuită în 2003 nu au schimbat tipul de bicameralism, ci doar au determinat o mai mare rapiditate în adoptarea legislaţiei.

În concluzie, în stadiul actual al evoluţiei democraţiei româneşti în context european, România nu are nevoie de Parlament unicameral, ci de transformarea sistemului bicameral.

Dar ce contează această discuţie pur intelectuală când de la Cotroceni se schimbă ministrul de interne! Iar aţi dat drumul la fumigene, domnule preşedinte?

Domnul Teodor Atanasiu:

"Guvernul Boc, cel mai mare contributor la declanşarea

colapsului în domeniile vitale ale României"

Până mai ieri, sănătatea şi educaţia erau unele dintre cele mai intens apărate domenii de către premierul Boc şi ai săi camarazi de guvernare. Acesta se bătea pe toate drumurile publice, dar promovate intens în prime-time, că sănătatea românilor şi educaţia copiilor noştri sunt apărate şi reformate cu preţul existenţei sale prim-ministeriale.

În ceea ce priveşte educaţia, domnul Boc ne-a demonstrat fără echivoc, că nu reforma profundă a sistemului de învăţământ avea valoare în demersurile sale grăbite, de a institui regimul de urgenţă al angajării răspunderii guvernului pentru un pachet legislativ prea stufos ca să-l citească sau ca să-l înţeleagă în vreun fel, ci marca înregistrată pentru campania electorală prezidenţială a Legii educaţiei naţionale asumate în Parlament, în grădina sa şi a comisiei prezidenţiale de resort.

Pentru domnul Boc a contat, în această bătălie sângeroasă, câştigarea luptei la baionetă cu doamna ministru Andronescu şi PSD, pentru a reuşi să puncteze în favoarea idolului său de la Cotroceni, şi nicidecum irosirea energiilor guvernamentale şi risipa timpului extrem de preţios, comportament care ne-a aruncat fără drept de apel într-o criză fără precedent, ramificată în toate domeniile şi fără nicio speranţă întrezărită la orizont, de osteneală pentru găsirea unor soluţii urgente şi, mai ales, viabile.

Şi, de parcă nu era suficient că acest guvern PSD - PD-L a încălcat Constituţia la fiecare pas făcut în cele nouă luni de guvernare, domnul Boc a dat năvală în scop electoral în Parlament, cu trei asumări în aceeaşi zi, pe legi extrem de controversate şi contestate de toate domeniile socio-profesionale, cu preţul declanşării unei greve generale, devenită acum deja o certitudine.

O nouă contribuţie la "cutia binelui" pentru români a acestui neperformant şi amator guvern are ca efect anunţarea intrării spitalelor din toată ţara în colaps financiar, în cel mai scurt timp.

Dacă nici sănătatea românilor, şi aşa năpăstuiţi de vulcanul de neoprit al neajunsurilor şi al problemelor de tot felul în care au fost târâţi, în acest an, cu bună ştiinţă de către guvernanţii PSD - PD-L, nu mai are nicio importanţă pentru premierul Boc şi al său ministru al sănătăţii, a sosit vremea să vină să le spună adevărul în faţă acestora, ca oamenii să ştie la ce să se aştepte în perioada următoare.

Este deja o realitate faptul că numeroase programe naţionale de sănătate s-au blocat din lipsa finanţării în domeniu, iar acordarea tratamentelor gratuite bolnavilor înscrişi în programele respective nu mai intră în discuţie. Ce le veţi spune numeroşilor bolnavi aflaţi în tratamente pentru diverse boli grave, incurabile, domnule ministru Bazac şi domnule prim-ministru Boc? Că-şi pot lua adio chiar de la posibilitatea de a avea parte de orice fel de îngrijiri medicale pentru că şi spitalele din toată ţara se află în prag de faliment? Spuneţi-le oamenilor adevărul, spuneţi-le ce se va întâmpla cu vieţile lor!

Cele mai multe spitale mai trăiesc doar din puţinele stocuri de medicamente pe care le mai au, dar deja nu mai primesc nici consumabile, nici alte medicamente din cauza datoriilor mari către furnizori şi managerii acestora anunţă, în aceste zile, că nici bani pentru plata salariilor personalului medical nu mai sunt pentru că n-au mai primit nimic de luni de zile de la Casa de Asigurări, iar ministerul e impasibil: tace şi nu face nimic.

Dacă acestea sunt performanţele guvernului Boc şi ale miniştrilor săi atât de lăudaţi de preşedintele Băsescu, mă întreb: când va cădea definitiv cortina campaniei electorale, după alegeri, unde va ajunge România? Va mai exista vreo şansă de redresare a tot ceea ce s-a pus pe butuci în această guvernare dezastruoasă? Va trebui să răspundeţi pentru tot, domnilor miniştri!

Domnul Marin Almăjanu:

«Minciuna Guvernului Boc are "picioare scurte"»

Guvernul Boc a venit pe 15 septembrie a.c. în Parlament pentru a-şi angaja răspunderea pentru mai multe pachete de legi, aşa-zis extrem de urgente, printre care şi Legea salarizării unitare.

Nu a avut nicio importanţă pentru acest guvern şi, mai ales, pentru premierul Boc că această lege a fost făcută la repezeală, "pe picior", că este plină de greşeli, inechităţi şi controverse, că nu are nicio legătură cu realitatea, cu transparenţa faptică.

Guvernul Boc nu a avut nici măcar decenţa de a se pune de acord cu cei direct interesaţi de prevederile legii, deşi acest lucru era absolut necesar, având în vedere că veniturile fiecărei categorii socio-profesionale se diminuează semnificativ prin efectele acesteia, aproape fără nicio excepţie, deşi domnul Boc susţine vehement cu totul altceva. Numai că dumnealui vorbeşte strict de salarii şi nu de venituri, ori buzunarul fiecărui angajat din sistemul public va fi subţiat substanţial odată cu intrarea legii în vigoare.

Şi dacă nouă, tuturor cetăţenilor neimplicaţi în actul de guvernare, ni s-a trâmbiţat că urgenţa de adoptare a acestei legi aberante a fost expres solicitată în acordul cu FMI, ca şi condiţionare a acordării împrumutului şi trebuie realizată până la sfârşitul lunii septembrie, acum oficiali ai FMI vin şi cer schimbarea legii salarizării înainte de adoptarea bugetului. Şi asta în condiţiile în care Ministerul Finanţelor a pretins că FMI a fost întru totul de acord cu varianta Legii salarizării unitare asumată în Parlament. Acum, şeful Biroului FMI pentru România şi Bulgaria, domnul Tonny Libek, susţine că legea în cauză este complicată şi netransparentă.

Noi, liberalii, am atenţionat marea coaliţie guvernamentală psd-istă - pd-l-istă că această lege nu trebuie să treacă în varianta angajată şi de aceea am depus şi susţinut o moţiune de cenzură în acest sens, semnalând mulţimea de neajunsuri, greşeli şi inadvertenţe din conţinut. Dar, iată, se dovedeşte că nu numai noi, opoziţia din Parlamentul României am avut ceva de criticat în această lege proastă.

"Am vrea o lege a salarizării simplă, care să fie uşor de implementat, dar care să poată să fie modificată, mai transparentă. Această transparenţă nu a fost realizată integral, mai există loc de îmbunătăţire", susţine oficialul FMI, domnul Tonny Libek.

Paradoxal, Ministerul Finanţelor spune că FMI a văzut şi plăcut această lege, că a fost de acord întocmai cu textul, cu alte cuvinte că minte acum cu neruşinare. "FMI a agreat legea salarizării pentru bugetari. Dacă nu ar fi agreat textul legii, acesta nu ar fi fost asumat în Parlament", declară un secretar de stat din Ministerul Finanţelor Publice. Dar FMI insistă şi trimite chiar avertismente în acest sens: "Doar dacă guvernanţii români vor răspunde pozitiv acestor revizuiri vor fi eliberate şi celelalte tranşe".

În acest caz, nu rămâne decât să-l întrebăm pe domnul Boc: dacă FMI a dorit adoptarea Legii salarizării unitare şi aceasta a fost chiar una dintre condiţiile împrumutului negociat, de ce nu avem parte acum de o lege cu adevărat bună, care să-i mulţumească atât pe oficialii Fondului Monetar Internaţional, cât şi pe sindicaliştii din toate domeniile socio-profesionale vizate şi, mai ales, pe angajaţii bugetari direct afectaţi de acest grăbit şi păgubos demers cu iz electoral, care a generat doar nemulţumire şi care are ca urmări o anunţată grevă generală, pe termen nelimitat?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Preşedintele Băsescu se ocupă cu aruncarea fumigenelor

peste gardul de la Cotroceni"

Am ajuns aproape, în linie dreaptă în ceea ce priveşte drumul sinuos al câmpului de luptă pentru câştigarea mandatului preşedinţiei ţării.

Deşi mai sunt foarte puţine zile până va începe efectiv campania prezidenţială, domnul Băsescu nu şi-a anunţat nici măcar intenţia oficială de a candida, utilizând, aşa cum ne-a obişnuit, masca prefăcătoriei. Dumnealui se arată publicului, de câte ori are ocazia, supărat şi foarte deranjat de declaraţiile în acest sens ale foştilor săi colegi de partid, care au dat ca şi certă o nouă candidatură a acestuia la funcţia supremă în stat.

Dar, pe de altă parte, ca să fie sigur că punctele sale, aflate de multe luni în scădere alertă, îşi reiau ascendenţa pierdută pe drumul lung al celor cinci ani de mandat, domnul Băsescu şi-a găsit o nouă preocupare: aruncarea fumigenelor, din două în două zile, peste gardul de la Cotroceni, doar, doar fumul gros şi înecăcios al acestora va mai acoperi din evidenţa pagubelor produse de toţi cei care-l înconjoară: de la membri ai familiei, la ceilalţi membri, ai "famigliei" de data asta, miniştrii PD-L care, în lupta cu corupţia, se dau din ce în ce mai bătuţi (motivat, e adevărat, că doar se apropie campania electorală).

Aşa cum singur a intuit domnul preşedinte, la începutul acestui an, cuvântul "criză" i-a devenit, pe parcursul celor nouă luni de guvernare bociană, cel mai mare duşman, aducător de fatalitate în sondaje. Probabil, acum, domnul Băsescu, emotiv cum îl ştim, îşi plânge prin ungherele palatului Cotroceni proasta inspiraţie de a numi, la momentul primilor paşi ai crizei, în decembrie 2008, un premier fără nicio capacitate reală de a guverna ţara. Domnul Boc i-a demonstrat exact ceea ce nu avea preşedintele nevoie în anul 2009, anul în care mandatul său la Cotroceni se dorea reînnoit cu încă un cincinal: că, deşi i-a fost încredinţată cu mare tam-tam calitatea de premier, acesta nu este capabil decât de o guvernare extrem de plină de amatorism şi abrambureli, demne de o carte a recordurilor în sensul celor mai proaste decizii şi nerealizări care au existat vreodată în istoria guvernelor României.

Astfel, preşedintele Băsescu, disperat că ora eşecului său se apropie cu paşi vertiginoşi, se vede nevoit acum să apeleze la tolba de instrumente de diversiune, mai mult decât bulversante şi de un populism ieşit din comun. Prima fumigenă a săptămânii trecute, aruncată recent de "inteligenta" sa comisie prezidenţială, liberalizarea drogurilor şi a prostituţiei, a incendiat atmosfera de campanie. Au reacţionat imediat şi de o vehemenţă substanţială, la unison, toată media, societatea civilă, biserica, mediul politic, sindical etc. Numai partidul portocaliu s-a chinuit din răsputeri să-i panseze rănile şi să-i găsească domnului Băsescu cele mai abracadabrante argumente de susţinere a acestor idei, care i-au cam explodat în mână acestuia.

În timp ce milioane de români se luptă cu sărăcia extremă, cu şomajul fulminant, cu volatilizarea zilnică a veniturilor lor, iar firmele din România intră cu sutele de mii în faliment şi anunţă în fiecare lună zeci de mii de disponibilizări, premierul Boc a adus întreaga Românie în pragul insolvenţei şi al disperării, fără nicio întrezărire a vreunei şanse de găsire a unei ieşiri de urgenţă din toate crizele instalate pe toate planurile cu tot ajutorul acestui guvern neprofesionist, iar consilierii prezidenţiali ai domnului Băsescu inventează teme de propagandă electorală scandaloase pentru o ţară creştin-ortodoxă sau de un demagogism ieftin pe post de praf în ochii sărăcimii: prostituţie instituţionalizată, "peşti" plătitori de taxe şi automate cu seringi la liber în cartierele rău famate sau Parlament unicameral peste noapte.

Probabil că, în opinia sa, ori au fost rezolvate toate problemele ţării şi ne-au mai rămas doar acestea ori motivele pentru care în ţară e criză, iar guvernul Boc nu mai este capabil să asigure măcar plata salariilor, sunt date de lipsa drogurilor în venele parlamentarilor PD-L - PSD care alcătuiesc o largă majoritate în cele două Camere ale Parlamentului şi care, datorită acestei instituţii "duşmănoase" (bicameralismul, va să zică) create încă de pe vremea lui Cuza, nu-şi pot vedea de treaba pentru care au fost aleşi.

În încheiere, îl întreb pe domnul preşedinte: dacă aceste teme deosebit de sensibile sunt atât de importante pentru dumnealui, de ce nu a avut timp, în cei cinci ani ai săi de mandat prezidenţial, să le dezbată serios cu toată societatea românească şi a găsit în schimb de cuviinţă să le arunce în mod neserios în campania electorală, doar pentru a acoperi "gunoiul" prezidenţial al numeroaselor scandaluri şi al inexistentelor sale realizări sub preşul ţesut acum ad-hoc, al impactului populist al acestui demers intempestiv?

Domnul Viorel Vasile Buda:

"Traian Băsescu versus Traian Băsescu"

Pe 24 septembrie, în cadrul unei declaraţii de presă susţinute la Palatul Cotroceni, preşedintele Traian Băsescu a făcut următoarele afirmaţii: "Aş începe prin a saluta măsurile pe care Guvernul le-a adoptat în ultima perioadă cu privire la reducerea cheltuielilor bugetare, la modernizarea structurală a României, dacă ne referim la Legea educaţiei sau la noua Lege a salarizării, lege care restabileşte echitatea..."

Prin această declaraţie, şeful statului român - printre atribuţiile preşedintelui numărându-se şi cea de garant al respectării principiilor şi prevederilor Constituţiei - aprobă modul prin care Guvernul Boc a decis ca trei legi foarte importante pentru România să fie adoptate nu prin votul Parlamentului, ci prin angajarea răspunderii Executivului. Practic, Traian Băsescu a girat public ocolirea legislativă de către Guvern a Parlamentului, a girat public încălcarea principiului constituţional privind separarea puterilor în stat.

La prima vedere, girul dat de şeful statului acţiunii Guvernului Boc nu ar trebui să reprezinte o surpriză. Traian Băsescu de mult nu mai ţine cont de opiniile opoziţiei, de vocea reprezentanţilor ONG-urilor, a sindicatelor şi salariaţilor, de opinia publică în general. Ceea ce este grav.

Dar şi mai grav este faptul că Traian Băsescu nu mai ţine cont nici de propunerile pe care chiar domnia sa le-a făcut - sub sloganul generos al reformării societăţii, clasei politice etc. - cu foarte puţine luni în urmă.

O dovadă în acest sens o constituie şi Raportul Comisiei prezidenţiale de analiză a regimului politic şi constituţional din România document elaborat la solicitarea şefului statului şi asumat 100% de Traian Băsescu. Citez din raport: "În multe cazuri, chiar dacă Guvernul şi-a angajat răspunderea doar asupra unui proiect de lege, acel proiect a reprezentat de fapt un pachet de legi al căror obiect de reglementare era extrem de divers. Bilanţul aplicării acestui mecanism constituţional arată că, prin intermediul lui, Guvernul a încălcat rolul de legislator al Parlamentului, obligat să adopte proiecte de legi care, dacă ar fi urmat procedura obişnuită, ar fi fost amendate în Parlament sau chiar respinse". Din acest pasaj care, repet, nu-mi aparţine, nu aparţine vreunui alt membru al PNL sau niciunui alt parlamentar din opoziţie, reiese clar că Traian Băsescu a "aplaudat" o încălcare a rolului de legislator al Parlamentului de către Guvern.

Documentul prezidenţial vine şi cu o recomandare pe care o propune să se regăsească în viitoarea Constituţie: "Există două opţiuni pe care Comisia le are în vedere: fie renunţarea totală la mecanismul angajării răspunderii Guvernului pe un proiect de lege, fie impunerea unei limitări, în aşa fel încât Guvernul să-şi poată asuma răspunderea doar în ceea ce priveşte proiectele de legi ale bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale."

Lucrurile sunt foarte clare. Comisia propusă şi asumată de Traian Băsescu vine cu o soluţie mai mult decât salutară, prin care blochează o posibilitate de abuz din partea Executivului. Traian Băsescu iniţial se bate, pozând în salvatorul naţiunii, pe toate canalele media pentru a impune documentul, dar atunci când interesul electoral propriu este mai mare, renunţă la principiile promovate şi face o piruetă de 180 de grade. Acesta este Traian Băsescu. În funcţie de interesul personal, nu mai ţine cont nici de foarte puţinele propuneri utile pe care le-a promovat. Nu cred că acesta este omul de care poporul român are nevoie.

Domnul Virgil Pop:

"În 22 noiembrie se trage cortina"

Stabilitatea unui stat democratic stă, în primul rând, în integritatea instituţiilor ce conlucrează la bunul mers al lucrurilor. Da, ştiu că este o viziune idealistă pentru România, dar este ceea ce mi se pare normal şi ceea ce aştept să se întâmple într-un stat de drept, membru al Uniunii Europene. România a devenit, prin largul concurs al actualului guvern, o ţară aflată în colaps financiar, instituţional şi social. România este ţara în care două partide mari, ambele aflate la guvernare, se joacă de-a remanierea, fără a ţine cont de consecinţele acestor acţiuni atât în plan extern, cât şi în plan intern.

În ţările democratice ale Uniunii Europene are loc, în această perioadă, o amplă dezbatere referitoare la viitorii comisari europeni, persoanele care vor coordona domenii mai mult sau mai puţin importante ale spaţiului european în care România este îndreptăţită să devină lider de zonă. Este o dezbatere asupra unui subiect ce ne va afecta cu siguranţă în următorii cinci ani. În timp ce guvernul român pare blocat într-un singur nume, celelalte ţări europene duc un lobby intens pentru a ocupa poziţii cât mai importante în viitorul guvern european. Ţara noastră riscă, după cum apreciază observatorii străini, să se ocupe în continuare de domeniul nu foarte atractiv al multilingvismului sau, mai rău, de unul nou propus - al situaţiilor de urgenţă -, urmând să devină un fel de pompier de serviciu al Uniunii Europene.

În perioada 2005-2008, guvernul liberal român a obţinut performanţă din poziţia de guvern minoritar. Dezbaterea parlamentară a ţinut loc de cearta de zi cu zi din această perioadă, negocierea a fost cuvântul de ordine în general pentru majoritatea proiectelor importante. Guvernarea liberală s-a redus la câteva atribute: echilibru, performanţă economică, dialog, atribute care au decurs chiar din acea poziţie de guvernarea minoritară.

Avem în 2009 un guvern care face ca Parlamentul să devină un accesoriu pentru oamenii puterii. Avem un aşa-zis "Pact pentru România" prin care PSD şi PD-L par a se scuza de această alăturare. De fapt, avem doar oameni avizi după funcţii, după putere, după bani. Aceste persoane au uitat că este cazul să guverneze o ţară, să menţină o imagine a României în exterior, cu alte cuvinte, să îi reprezinte pe români şi să reprezinte România. Acestora le amintesc câteva "amănunte": instituţiile româneşti trebuie să îşi reia activitatea, sectorul privat este efectiv sufocat de cota unică şi ţara noastră se află într-o criză economică fără precedent, care cere măsuri urgente şi o mobilizare exemplară a factorilor de decizie.

O Românie altfel, care va îndeplini aceste proiecte, va fi o Românie fără Traian Băsescu. De fapt, aceasta este problema la care se reduce toată discuţia. Traian Băsescu şi-a atins obiectivele acestui mandat de cinci ani: obedienţa ridicată la rang de lege, scandalul continuu şi mediocritatea. Din fericire pentru România, din 22 noiembrie se trage cortina la această tragedie de prost gust regizată de eternul preşedinte al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Demagogia liberală şi joaca de-a moţiunea"

Moţiunea de cenzură iniţiată de Partidul Naţional Liberal este încă o dovadă de ipocrizie şi superficialitate. Este dreptul opoziţiei să facă astfel de demersuri în Parlamentul României, însă lipsa unor argumente solide transformă acest act într-o pură joacă de-a moţiunea. Este uşor să aduci acuze Executivului de pe banca de rezerve şi să le înşiri pe o foaie pe care nici măcar toţi semnatarii nu au citit-o, după ce patru ani de zile ai ocolit problemele spinoase şi ai adus România aproape de marginea prăpastiei economice.

Liberalii susţin că adoptarea unei grile unice de salarizare în sistemul public ar trebui adoptată într-o perioadă de creştere economică. Ei fac apel şi la principiul solidarităţii sociale, însă uită să le spună românilor că pe timpul guvernării Tăriceanu, când se lăudau cu mari realizări economice, nu au avut curajul să iniţieze un astfel de pachet legislativ. Sau poate ştiau că, de fapt, România nu înregistra acea creştere mult trâmbiţată, drept dovadă şi moştenirea lăsată, un deficit bugetar de 5%.

Moţiunea de cenzură a evidenţiat demagogia şi populismul care caracterizează acţiunea politică a PNL. Pentru că se apropie alegerile prezidenţiale, liberalii au vrut să revină în atenţia opiniei publice. După ce au ratat patru ani şansa să pună în aplicare proiecte concrete, acum au dorit să se remarce prin declaraţii politicianiste, încercând să ademenească electoratul cu vorbe goale şi erijându-se în marii salvatori ai sistemului bugetar.

Partidul Social Democrat nu a fost cel mai mare susţinător al angajării răspunderii Guvernului pe acest pachet de legi. Rămânem la părerea că asumarea acestor legi reprezintă un gest forţat al premierului Emil Boc şi al şefului său de partid, Traian Băsescu, dar nu ne puteam nici permite să aruncăm România într-o criză politică. Dacă PSD nu se comporta responsabil, eram acum în pragul haosului. Instabilitatea politică şi guvernamentală, suprapusă peste criza economică, putea pune în pericol acordul cu FMI şi implicit determina incapacitatea de plată a salariilor şi a pensiilor.

Un partid serios se gândeşte să modifice legile în Parlament, nu să arunce România în criză. PSD va continua discuţiile raţionale şi lucide cu partenerii sociali şi vom amenda toate problemele sesizate de sindicalişti. Pentru că legea salarizării va putea fi modificată în următoarele luni, consider că moţiunea de cenzură a fost inutilă şi a bifat doar o acţiune electorală neserioasă.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Băsescu, drogurile, prostituţia şi corupţia"

Stimaţi colegi, săptămâna trecută preşedintele Băsescu ne-a uimit din nou prin propunerea acestuia privind legalizarea consumului de droguri şi a prostituţiei, încercând parcă să distragă atenţia de la chestiunile stringente din acest moment: criza economică şi lipsa măsurilor din partea Guvernului, faptul că Guvernul nu o să mai aibă bani pentru plata salariilor şi pensiilor, grevele şi tulburările sociale care ameninţă România, spectrul şomajului, scandalul grav de la Ministerul Transporturilor şi incidentele care au legătură cu infrastructura feroviară etc.

Domnul preşedinte propune alte teme de discuţie, acoperind propria lipsă de consistenţă, faptul că timp de cinci ani nu a rezolvat niciuna dintre problemele pe care le ridică şi a eşuat în toate proiectele sale.

Din poziţia preşedintelui, înţelegem că "aducerea la suprafaţă" a prostituţiei şi a consumului de droguri reprezintă soluţiile sale la criza economică. O impozitare sănătoasă a proxeneţilor, dar şi susţinerea producătorilor de marijuana ar aduce fonduri consistente la stat.

Propunerea privind legalizarea consumului de droguri este total neadecvată în condiţiile în care statele europene caută soluţii disperate de prevenţie, de construcţie a programelor educaţionale atractive, care să determine tinerii să nu părăsească şcoala pentru droguri, flagelul cel mai răspândit şi ridicat în rândul populaţiei tinere.

Băsescu uită că unul din patru copii trăieşte în condiţii de sărăcie cruntă, fără posibilitatea de a se educa şi de a se informa, vulnerabil în faţa consumului şi traficului de droguri şi a prostituţiei. Mai grav este că un om care a devenit dependent de droguri uşoare o să dorească mereu mai mult şi droguri mai grele. La tineri, riscul este imens. Este incredibil ca un stat bazat pe valori morale şi pe lege să ajute la consumul de droguri şi nu la prevenţia şi ajutorarea celor care consumă.

E foarte grav că preşedintele unui stat îşi asumă un asemenea demers, ignorând suferinţa, sărăcia şi vulnerabilitatea persoanelor care consumă droguri şi a familiilor acestora, dar şi a celor care recurg la prostituţie ca un act de disperare.

Băsescu a eşuat în toate proiectele sale, dar acuză practic toate categoriile sociale de corupţie. Preşedintele îşi acuză întreg poporul pe care îl reprezintă că e corupt - medici, profesori, muncitori, jurnalişti, magistraţi etc. În realitate, el patronează un sistem corupt, după ce ani de zile a încercat să pozeze în campion al luptei anticorupţie.

Este impardonabil pentru un preşedinte de stat să îşi acuze propriul popor, să distrugă statul pe care îl reprezintă, să fie cel mai prost ambasador al acestuia, defăimându-l în faţa celorlalte state.

Este impardonabil, cu atât mai mult cu cât el însuşi, preşedintele statului, este suspectat de corupţie - v. flota română, relaţiile dubioase cu afacerişti oneroşi, îmbogăţirea suspectă a familiei sale şi afacerile dubioase ale familiei sale cu statul.

În concluzie, stimaţi colegi, România are nevoie de alţi lideri de lideri, care să lucreze în folosul cetăţenilor, mai ales în această perioadă dificilă. România falimentară şi coruptă este opera lui Traian Băsescu după cinci ani de mandat.

Domnul Viorel Palaşcă:

«Guvernul Boc a găsit soluţia pentru rezolvarea crizei economice din România: "disponibilizări în masă şi încurajarea şomajului"»

Eşecul actualei coaliţii de guvernare de a rezolva problemele declanşate de criza economică generează o presiune tot mai puternică asupra fiecăruia dintre cetăţenii României.

Incapacitatea şi incoerenţa guvernului PD-L-PSD duce la amplificarea situaţiei tot mai dificile în care se află tot mai mulţi dintre cetăţenii şi agenţii economici din România. Oamenii simpli, obişnuiţi, românii din România reală, sunt cei mai afectaţi de criza economică, rămaşi fără slujbe, fără posibilitatea de a-şi susţine financiar familiile.

În ultimele luni, criza economică a dovedit că nu iartă pe nimeni şi că în lipsa intervenţiei Guvernului, cetăţenii nu pot să se apere de problemele cauzate de o situaţie economică extrem de dificilă.

Măsurile anticriză "luate cu succes" de Guvernul Boc au demonstrat că sunt total ineficiente, rata şomajului crescând în luna august a anului în curs la 6,6 % de la 6,3 % în luna anterioară.

Ca de fiecare dată, Guvernul consideră că nu e nimic în neregulă, susţinând şi chiar lăudându-se că rata şomajului din România este sub cea europeană, dar ştim cu toţi că acesta nu este un argument.

Domnul prim-ministru Emil Boc şi miniştrii, membri ai cabinetul său, nu găsesc alte măsuri anticriză decât disponibilizări frecvente şi încurajarea şomajului prin acordarea plăţilor compensatorii şi prelungirea perioadei de acordare a ajutorului de şomaj.

Eu reprezint în Parlament judeţul Mehedinţi unde şomajul, în luna august 200, a ajuns la procentul de 12,14 %. În acest judeţ, actualul Guvern nu a luat nicio măsură pentru a diminua rata şomajului, ci dimpotrivă încurajează disponibilizările chiar la societăţile şi regiile de stat.

Ca exemplu, chiar acum câteva zile, la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN) au fost disponibilizaţi peste 300 de angajaţi, consider eu, în mod arbitrar, dar ce este mai grav este faptul că prin politica dusă de actualul Guvernul aceşti oameni nu au practic nicio şansă de a-şi găsi un loc de muncă conform pregătirii lor în viitorul apropiat.

Aş dori să ştiu dacă există o strategie a Guvernului Boc pentru reducerea numărului de şomeri în judeţele puternic afectate, aşa cum este judeţul Mehedinţi.

În aceste condiţii ale agravării situaţiei actuale doresc să aflu care sunt măsurile pe care Guvernul intenţionează să le ia în vederea prevenirii creşterii alarmante a numărului de şomeri şi care vor fi demersurile pentru reintegrarea acestora pe piaţa muncii. Care este numărul cetăţenilor apţi de muncă, dar care au ieşit din orice statistică prin disponibilizările pe care le-aţi făcut.

În acelaşi timp întreb Guvernul Boc care sunt ramurile economice cele mai ameninţate de şomaj. Toate, în mod egal, construcţiile, IT-ul, producţia de textile, agricultura. Care sunt proporţiile?

În lipsă de alte soluţii şi sub presiunea Fondului Monetar Internaţional, Guvernul disponibilizează la întâmplare, fără o cercetare şi o analiză în prealabil, asupra impactului produs în economia naţională. Poate pentru că din punct de vedere financiar pentru Guvern e acelaşi lucru, dar pentru economia reală, nu.

În această situaţie susţin cu tărie că o discuţie amplă pe tema crizei economice este cât se poate de utilă în scopul identificării unor soluţii şi păreri pertinente direct de la cei care resimt cel mai grav efectele crizei şi totodată erorile guvernanţilor.

Doamna Maria Stavrositu:

"Traficul de femei şi copii - un flagel al vremurilor moderne"

Preocuparea noastră constantă, nedisimulată şi pe deplin motivată pentru realităţile politice şi economice cotidiene ne determină, nu de puţine ori, să acordăm mai puţină atenţie altor categorii de probleme, cum ar fi cele de ordin social, cele cu care se confruntă zi de zi cetăţenii fiecărei comunităţi din mediul urban sau rural.

Săptămâna trecută, mai precis în data de 23 septembrie, a fost Ziua Internaţională pentru combaterea exploatării sexuale şi a traficului de femei şi copii. O zi ca oricare alta pentru mulţi dintre noi, dar o dată cu semnificaţie specială pentru familiile ai căror copii au căzut victime ale reţelelor internaţionale de traficanţi, fiind exploataţi sexual, pentru cerşetorie sau muncă silnică.

Lipsa unor politici coerente şi insuficienta implicare a autorităţilor, pe durata ultimelor două decenii, a cauzat o exacerbare a acestui fenomen de la an la an. România a devenit, astfel, o placă turnantă în traficul cu minori şi ocupă un ruşinos loc fruntaş în statisticile europene privind această categorie de infracţiuni.

Pornind de la aceste informaţii mai mult decât îngrijorătoare, am organizat în data de 23 septembrie, la Constanţa o dezbatere publică pe tema combaterii exploatării sexuale şi a traficului de femei şi copii. La discuţii au fost prezenţi reprezentanţii Crucii Roşii, Poliţiei, Primăriei Constanţa, AJOFM, DGASPC şi ONG-urilor din domeniu.

Dincolo de faptul că am apreciat promptitudinea cu care s-a răspuns invitaţiei, în urma întrunirii s-au desprins mai multe concluzii care ar trebui luate în considerare în eforturile comune de luptă împotriva traficanţilor de femei şi copii. Italia, Spania, Germania, Marea Britanie şi Franţa sunt principalele ţări gazdă pentru românii care ajung în mâinile traficanţilor de persoane, arată datele recente ale unor rapoarte EUROPOL.

Cei prezenţi la dezbaterea de la Constanţa au reliefat, astfel, ideea existenţei unor carenţe legislative de care au profitat deseori infractorii implicaţi în traficul de persoane. Copiii care le-au căzut victime acestor traficanţi au înlocuit jocurile şi şcoala cu orele petrecute la cerşit sau specializându-se în alte infracţiuni. În ultimii ani, peste 1000 de minori români au avut această soartă, lucru care ar fi trebuit să producă îngrijorări serioase la nivelul autorităţilor abilitate de la Bucureşti.

O altă propunere făcută în cadrul discuţiilor menţionate a avut în vedere introducerea în curricula şcolară a unor cursuri speciale în cadrul cărora copiii şi adolescenţii să ştie cum să evite situaţiile în care ar putea cădea victime ale reţelelor de traficanţi.

În plus, este nevoie de mai multe acţiuni de conştientizare, în special în mediile predilecte din care sunt racolaţi minorii, respectiv comunităţile rurale sau cele cu acces redus la informaţie. Sunt activităţi pe care le putem iniţia fiecare dintre noi şi de aceea afirm cu tărie că întreaga clasă politică trebuie să manifeste mult mai multă implicare în identificarea unor noi soluţii de combatere a exploatării sexuale şi traficului de femei şi copii.

Aşa cum spuneam chiar în titlul declaraţiei politice, traficul de persoane tinde să se transforme într-un adevărat flagel al vremurilor moderne, fiind un fenomen la scară mondială, ce provoacă zilnic milioane de drame umane.

Dezbaterea organizată la Constanţa, pe această temă, este doar un prim pas în colaborarea pe care doresc să o am, pe plan local, cu instituţiile abilitate în combaterea acestor genuri de infracţiuni. Cu fiecare ocazie, voi face publice, de la tribuna Parlamentului, concluziile acestor întruniri, în speranţa că asemenea semnale de alarmă vor sprijini, într-o anumită măsură, lupta împotriva traficului de minori.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Problema romilor în dialogul româno-francez"

În perioada 22 - 25 septembrie 2009, a avut loc vizita în Franţa a unei delegaţii a Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză - Adunarea Naţională din Camera Deputaţilor. Am participat la această vizită în calitate de membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză - Adunarea Naţională.

Vizita a avut loc la invitaţia domnului deputat Lionnel Luca, preşedintele Grupului de prietenie Franţa - România din Adunarea Naţională franceză şi a avut ca scop relansarea dialogului dintre cele două grupuri de prietenie, o componentă deosebită a relaţiilor de excepţie existente între România şi Franţa.

Primele două zile ale vizitei au prilejuit convorbiri cu domnul deputat Lionnel Luca, preşedintele Grupului de prietenie Franţa - România din Adunarea Naţională franceză şi cu membrii grupului de prietenie, cu domnul deputat Pierre Lequiller, preşedintele Comisiei pentru afaceri europene din Adunarea Naţională, cu domnul Pierre Lellouche, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe francez, precum şi cu doamna Hélène Carrère d'Encausse, secretar perpetuu al Academiei Franceze.

Au fost remarcate legăturile umane de excepţie, precum şi colaborarea de la nivel local, fiind amintit demersul unic iniţiat de partea franceză, de sprijinire a comunităţilor rurale din România, cunoscut sub numele de "Villages Roumains", precum şi legăturile speciale la nivelul Francofoniei. În acelaşi timp, au fost date asigurări că autorităţile române au întreaga disponibilitate de a colabora pentru rezolvarea unor aspecte legate de problemele create în Franţa şi, mai ales la Paris, de cetăţenii de etnie romă.

Am fost somaţi de domnul Pierre Lellouche, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe francez, pentru rezolvarea urgentă a problemelor provocate de romii ajunşi în cartierele luxoase ale Parisului. Ni s-a solicitat sprijinul în ceea ce priveşte interzicerea întoarcerii romilor care au fost conduşi la frontieră de către autorităţile franceze.

Problema integrării romilor în societate rămâne actuală pentru întreaga Europă, iar rezolvarea ei trebuie urgentată şi la nivelul României.

Comisia Europeană a făcut apel la statele comunitare, încă de anul trecut, în cadrul unei conferinţe organizate la Bruxelles, să ofere şanse reale de integrare a membrilor minorităţii rome, a căror situaţie este dramatică şi să combată fenomenul discriminării.

La un an după semnalul tras de Comisia Europeană, România primeşte din Franţa semnale stringente privind problemele create de comunităţile de romi.

Şocul crizei economico-financiare afectează profund şi procesul de integrare a romilor în societatea românească. Criza economică, trauma împărţită cu toate celelalte state UE, plasează romii la marginea societăţii. Situaţia este dramatică, însă gestionarea ei prin găsirea de soluţii puţin costisitoare şi viabile nu este imposibilă.

Problemele ridicate în străinătate de comunităţile de romi din România par să nu mai suporte amânare şi trebuie să reprezinte o prioritate a agendei politice nu numai pentru România, ci şi pentru întreaga Europă.

Să nu lăsăm incluziunea romilor să devină un plan reuşit doar pe hârtie! Pentru a putea fi în continuare un partener viabil şi serios de dialog al statelor europene trebuie să răspundem acestei solicitări prin acţiuni concrete într-un timp foarte scurt.

În încheiere, propun includerea acestei problematici în tematica de dezbatere a comisiilor permanente din cadrul Camerei Deputaţilor (Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru politică externă, precum şi Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României).

Domnul Marius Rogin:

"Procesul de integrare sud-american"

Pe fondul unei mişcări "revoluţionare" foarte diferite celei din secolul al XIX-lea, dar având în prim-plan personaje oarecum asemănătoare (cel puţin din punct de vedere al charismei) şi idei similare, America de Sud pleacă pe drumul autonomiei pe harta geopolitică a lumii.

Recent, sub coordonarea Braziliei, cei doisprezece preşedinţi ai statelor sud-americane au pus bazele unei colaborări instituţionale pe o gamă largă de domenii. Această colaborare a căpătat ulterior denumirea de integrare, iar organizarea este comparată cu cea a Uniunii Europene.

Pe perioada Războiului Rece, America de Sud era considerată backyardul Statelor Unite şi orice personaj politic ce urmărea să obţină cea mai înaltă funcţie în stat într-o ţară sud-americană avea nevoie de binecuvântarea Washingtonului. Alternativele nu erau deloc atrăgătoare. Ca urmare a acestei politici, la finalul Războiului Rece existau încă un număr mare de dictaturi în America de Sud. După prăbuşirea acestora, a urmat o perioadă caracterizată de probleme.

Totuşi, pe măsură ce lumea se îndrepta din ce în ce mai hotărât spre multipolarism, în America de Sud un val de victorii socialiste obţinute de "lideri bolivarieni" cum ar fi Nestor Kirchner în 2003 (Argentina), Luis "Lula" da Silva în 2003 (Brazilia) sau Evo Morales în 2006 (Bolivia) au pus bazele unei colaborări mai strânse ce avea ca ţel atingerea unor obiective comune.

În centrul acestor eforturi s-a aflat Brazilia, statul ce aspiră la statusul de putere regională şi chiar la poziţia de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Eforturile diplomaţilor brazilieni au avut ca rezultat semnarea, în cadrul celui de-al treilea Summit Prezidenţial Sud-American (desfăşurat la Cuzco - Peru în 2004), a "Declaraţiei de la Cuzco" ce conţinea decizia statelor din America de Sud de a crea o "comunitate de naţiuni" (doar atât deocamdată) caracterizată de "o integrare a popoarelor". Declaraţia face referire la obiectivele comune printre care cele mai importante sunt convergenţa organizaţiilor deja existente şi a statelor nemembre, dar semnatare ale declaraţiei, coordonarea eforturilor diplomatice pentru a întări poziţia Americii de Sud ca actor distinct în relaţiile internaţionale şi armonizarea politicilor agricole şi rurale.

Au fost obţinute progrese şi pe plan extern prin două declaraţii ce puneau bazele colaborării cu Uniunea Africană şi Ţările Arabe. La 23 iulie 2008, în timpul preşedinţiei braziliene, a fost semnat la Brasil Tratatul Constitutiv al Uniunii Naţiunilor Sud-Americane.

Conform tratatului constitutiv, UNASUR are personalitate juridică şi îşi va desfăşura activitatea prin intermediul consiliului şefilor de stat şi de guvern ce se întâlneşte anual, al consiliului miniştrilor de externe ce se întâlnesc bianual, al consiliului reprezentanţilor ce se întâlnesc o dată la două luni sau de câte ori este necesar şi al secretariatului permanent. Consiliul şefilor de stat şi de guvern stabileşte liniile generale ale politicilor uniunii şi priorităţile. Există o preşedinţie rotativă care propune agenda pentru anul în curs, prezidează şedinţele şi reprezintă pe plan extern uniunea. Toate deciziile UNASUR se iau prin consens, orice stat-membru se poate abţine de la a participa la o politică adoptată pe o perioadă de timp determinată sau nedeterminată. Tratatul fondator menţionează şi crearea unui parlament al cărui rol urmează a fi stabilit la următoarea întâlnire a şefilor de stat şi guvern.

Tratatul constituţional al UNASUR ar trebui să intre în vigoare după ce este ratificat de 9 dintre cele 12 state-membre, dar până acum, în ciuda speranţelor de ratificare până în aprilie anul curent, nu a fost ratificat decât de trei state: Bolivia, Venezuela şi Ecuador (statul depozitar, unde ar fi localizat secretariatul). Ratificarea ar putea dura cel puţin încă un an.

Marile puteri nu au avut încă o reacţie clară la procesul de integrare. UE şi SUA au rămas neutre, iar interesele (limitate încă) ale Federaţiei Ruse şi ale Chinei nu sunt afectate de noua uniune. Totuşi este aproape imposibil să nu existe fricţiuni mai ales cu SUA. Un exemplu - extinderea ce ar oferi o alternativă pentru Cuba.

Procesul de integrare a început şi evoluează rapid, dar numai la nivel conceptual. Anual apar noi domenii de cooperare, dar evoluţiile în cele deja existente sunt lente, chiar dacă compromisurile necesare pentru adoptarea Tratatului constituţional al UNASUR sunt considerabile, şi rezultatele sunt pe măsură. La momentul ratificării ar deveni cel mai mare producător şi exportator de hrană din lume şi ar deţine resurse energetice considerabile, două atuuri ce oferă UNASUR potenţialul de a deveni un actor strategic pe glob.

Domnul Daniel Buda:

"Parlamentul unicameral, primul pas spre o reală reformă politică"

Realităţile româneşti ale zilelor noastre mă fac să pledez pentru o redefinire a statului şi a funcţiilor sale ca sumă a iniţiativelor şi a impulsurilor venite din partea corpului social. În plus, cu toţii suntem de acord cu faptul că statul are nevoie de o reabilitare în faţa resortisanţilor săi datorită unor evoluţii negative marcate de statul comunist-totalitar - caracterizat prin funcţia sa represivă - şi de statul birocratic şi ineficient - caracterizat prin ineficienţă şi consumul excesiv al resurselor bugetare.

România de astăzi are nevoie de modernizare şi o reală reformare a statului care să asigure un proces legislativ coerent, eficient şi rapid, siguranţă şi protecţie socială, echitate şi transparenţă în luarea deciziilor, un sistem educaţional la nivelul ţărilor europene, o justiţie fără cusur, un mediu curat precum şi un nivel de viaţă european, aşa cum fiecare dintre noi le-am promis cetăţenilor în momentul în care le-am solicitat votul de încredere pentru a-i reprezenta în Parlamentul României. Este momentul să ne asumăm ceea ce am promis prin fapte şi mai puţin prin vorbe.

Statul trebuie să fie un sistem instituţional eficient, descentralizat şi debirocratizat. România mai are de îndeplinit un obiectiv în sensul realizării depline a statului de drept menit a asigura dreptatea socială şi libertatea individuală a cetăţenilor săi. Statul trebuie redat cetăţenilor, adică celor pe care îi guvernează.

Din această perspectivă, instituirea Parlamentului unicameral poate constitui o soluţie, având în vedere experienţele procesului legislativ de până acum. Am să mă opresc numai asupra câtorva argumente care ar putea clarifica nevoia statului de a avea un Parlament unicameral. În primul rând, în această perioadă critică s-a solicitat tuturor categoriilor de cetăţeni să facă anumite sacrificii pentru ca ţara noastră să depăşească efectele crizei economico-financiare care au repercusiuni deloc de neglijat asupra întregului sistem. Este momentul ca prin reducerea numărului de parlamentari, actuala clasă politică să dea un semnal de solidaritate că este dispusă şi ea să facă sacrificii.

Desigur, reducerea costurilor bugetare prin diminuarea numărului de parlamentari şi a cheltuielilor administrative cu aparatul tehnic ar constitui un semn de responsabilizare a clasei politice actuale faţă de nevoile prezente ale societăţii româneşti. Un alt argument ar fi nevoia de fluidizare a procesului legislativ, deoarece din lipsa unei diferenţieri nete a atribuţiilor celor două Camere, nu se justifică menţinerea structurii bicamerale a Parlamentului. În condiţiile în care cele două Camere sunt alese simultan, pentru aceeaşi durată, prin acelaşi tip de scrutin şi îndeplinesc aproape aceleaşi atribuţii, nu se justifică dublarea procedurii legislative în cele două Camere.

Un Parlament unicameral ar asigura dinamizarea şi fluidizarea procesului legislativ şi ar putea exercita un control mai eficient şi mult mai riguros al proiectelor legislative. În acelaşi timp, un Parlament unicameral ar simplifica, cu certitudine, relaţiile dintre Parlament şi Guvern, prin faptul că Guvernul nu se mai raportează la doi interlocutori în plan parlamentar, ci la unul singur. Nu în ultimul rând, marea majoritate a statelor unitare, aşa cum este şi România, au Parlamente unicamerale, nu bicamererale. Desigur, acestea sunt doar câteva dintre argumentele primordiale care mă fac să susţin un Parlament unicameral.

Prin instituirea unui Parlament unicameral calitatea actului legislativ ar fi, fără îndoială, superioară, dar, totodată, s-ar întări spiritul de responsabilitate al clasei politice.

Am convingerea că un Parlament unicameral ar răspunde nevoilor României actuale şi ar avea avantaje multiple pentru ţară, marcând un nou început pentru sistemul nostru parlamentar.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Falimentul sănătăţii"

De la începutul anului asistăm la o criză din ce în ce mai acută în sistemul de sănătate românesc, la o criză născută din minciuna şi demagogia cu care ministrul sănătăţii înţelege să trateze medicii şi sistemul sanitar din România. Din păcate, amatorismul care caracterizează activitatea întregului Guvern se regăseşte pe deplin şi în ograda Ministerului Sănătăţii, cu consecinţe directe şi extrem de negative asupra întregii populaţii a României.

Cele nouă luni de guvernare PD-L-PSD au marcat de fapt începutul blocajului în sănătate în ceea ce priveşte continuarea reformelor din sistem începute de guvernul liberal. După nouă luni de mandat al actualului ministru Ion Bazac se poate spune că s-a ajuns la falimentul sistemului sanitar românesc.

Primul semnal negativ raportat la dezinteresul cu care ministrul Ion Bazac înţelege să trateze domeniul sănătăţii l-am avut o dată cu aprobarea Legii bugetului de stat pe anul 2009, în care bugetul alocat sănătăţii era mult diminuat faţă de anii precedenţi. A urmat apoi rectificarea bugetară, prin care sănătatea a pierdut din nou sume considerabile, aspect care a adâncit şi mai mult criza din sistem.

Ne aflăm azi în faţa unei situaţii de neacceptat. Sistemul sanitar este aproape de un colaps general, din lipsa surselor de finanţare. Nenumărate spitale din toată ţara anunţă că au intrat în incapacitate de plată şi singura reacţie pe care o primesc din partea ministerului este decizia de închidere.

Un exemplu în acest sens îl constituie spitalul din localitatea Drăgăneşti-Olt. Aproximativ 15.000 de suflete trăiesc aici. Dar de fostul spital, transformat de câţiva ani în "centru de sănătate", depind vreo 56.000 de persoane, fiindu-i arondate şi 13 comune.

Activitatea în cadrul spitalului din Drăgăneşti-Olt suferă de pe urma lipsei de finanţare. Spitalul necesită lucrări urgente de reabilitare. Acestea au fost demarate în anii anteriori, însă finalizarea lor necesită fonduri importante, care nu au mai venit de la începutul anului. Între timp când plouă afară, plouă şi în spital, pentru că acoperişul clădirii stă să cadă.

O altă decizie nefastă luată de actualul Guvern a fost aceea de a bloca posturile din sistemul public, indiferent de domeniul de activitate. Suspendarea concursurilor pentru posturile libere a însemnat pentru spital eliminarea unor servicii de asistenţă medicală esenţiale. În prezent, în spital, nu există cardiolog, ginecolog, chirurg sau pediatru.

În tot acest timp oamenii din oraşul Drăgăneşti-Olt şi din comunele arondate continuă să aibă nevoie de servicii medicale şi umplu saloanele spitalului în speranţa că totuşi cineva îi va putea consulta şi recomanda un diagnostic care să îi scape de suferinţă.

Or, în aceste condiţii, vă întreb, domnule ministru: veţi reuşi să eliminaţi şi bolile la fel de repede pe cât închideţi azi spitalele?Pentru că un lucru este sigur: sănătatea nu ţine cont de condiţiile economice şi nu poate depinde de evoluţia acestora. Cetăţenii acestei ţări au nevoie de asistenţă medicală, mai mult decât de concerte sau alte evenimente de divertisment care înghit sume semnificative de la bugetul public, în detrimentul sistemului sanitar.

Domnul Constantin Chirilă:

"Siguranţa alimentară în pericol"

În urmă cu circa trei luni, Preşedintele României Traian Băsescu anunţa intrarea ţării şi în criza alimentară, declarând că deja în România peste 1,5 milioane de oameni suferă de foame. Domnul preşedinte a fost blând, din informaţiile mele numărul celor care suferă de foame în grade diferite este de 3 ori mai mare.

Eu nu înţeleg cum Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale poate trata cu atâta lipsă de răspundere o problemă atât de gravă, cum este asigurarea securităţii alimentare a populaţiei şi a hranei şeptelului de animale al ţării. Cum pot fi nepăsători, când ştiu că peste 70% din hrana populaţiei României este asigurată din import şi plătită din credite externe.

Cum îşi permit unele instituţii publice să risipească banii publici, pe neruşinate "chiolhane", în dispreţul public, plata de importuri neesenţiale de consum şi nu de producţie. România are o datorie externă de peste 70 miliarde euro, la care dacă se adaugă cele 20 miliarde angajate de Guvern cu FMI şi Uniunea Europeană şi a dobânzilor aferente, face ca datoria externă a ţării să treacă cu mult peste 100 miliarde euro.

Încălzirea globală şi alţi factori naturali ostili speţei umane face ca producţia agricolă pe glob să fie deficitară, peste două miliarde de oameni suferă de foame şi datorită neacoperirii în proporţii periculoase a cererii de alimente, preţurile pe piaţă pe unitatea de produs la produsele agricole vor creşte în cote alarmante.

Trebuie să se ştie că cea mai importantă activitate umană este agricultura, pentru că în principal materia primă din care se creează hrana sunt pământul, apa, aerul şi soarele, primite gratis de la natură/Dumnezeu, dar pentru care oamenii trebuie să se organizeze, în momentele cele mai optime, pentru a combina factorii naturali sus menţionaţi, neintervenţia fiind o pierdere ireversibilă.

Orice ţară, înainte de a se industrializa, a avut o agricultură eficientă, industria cât şi celelalte activităţi economice s-au dezvoltat pe seama şi cu sprijinul agricol.

Dacă reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu manifestă interes şi preocupare pentru asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, vor răspunde pentru nepăsare.

Reforma agriculturii româneşti continuă să fie înţeleasă şi aplicată numai în forma ei distructivă. Reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale trebuie să citească în dicţionar explicaţiile la noţiunea de reformă.

Le repet: Reforma înseamnă progres, dezvoltare şi nu distrugere.

Domnul George Ionescu:

M-am gândit mult despre ce subiect să vă vorbesc astăzi în cadrul declaraţiei politice, dar multitudinea aniversărilor de săptămâna asta mă împiedică să vă vorbesc despre unul singur.

Astfel, o să spun câteva cuvinte despre aniversările zilei de 1 octombrie. La această dată sunt aniversate Ziua Internaţională a Medicului, Ziua Internaţională a Muzicii şi Ziua Internaţională a Persoanelor în Vârstă.

Muzica de bună calitate ne înfrumuseţează viaţa, asta o ştim cu toţii. Ziua Internaţională a Muzicii se sărbătoreşte anual, din 1975, la propunerea renumitului violonist, dirijor şi muzicolog Yehudi Menuhin, fost preşedinte al Consiliului Muzical Internaţional al UNESCO şi fost elev al maestrului George Enescu. Prima zi internaţională a muzicii organizată de către Consiliul Internaţional al Muzicii a avut loc pe 1 octombrie 1975, în conformitate cu rezoluţia luată la a 15-a Adunare Generală de la Lausanne, în 1973.

Tot pe 1 octombrie se sărbătoreşte şi Ziua Internaţională a Medicului. Meseria de doctor este una umanitară şi este o profesie esenţială în interiorul comunităţii. Medicul se adresează tuturor vârstelor, ambelor sexe, fiecărui organ sau sistem şi fiecărei boli. Cu toţii considerăm că meseria de medic este cea mai importantă.

Şi când spunem medic, de multe ori ne gândim la părinţii şi bunicii noştri, mulţi dintre ei ajunşi la vârsta pensionării.

Hotărâtă prin Rezoluţia 45/106 a Adunării Generale a ONU din 1991, "Ziua Internaţională a Persoanelor de Vârsta a Treia" este marcată în toate statele membre ale forului mondial, ca o dovadă a preţuirii şi respectului pentru aceste persoane. Tot în 1991, pe 16 decembrie, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluţia 46/91, "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi".

Ieşirea la pensie este un eveniment important în existenţa fiecăruia dintre noi, dar, în egală măsură, este un moment dificil, care adesea este însoţit de un neplăcut sentiment al inutilităţii pentru societate.

Cu toţii ne iubim părinţii, bunicii. E momentul ca, de ziua lor, să le transmitem grija şi iubirea noastră. Este de datoria noastră să fim solidari cu generaţiile care ne-au crescut şi care au muncit pentru noi şi România.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Doamnelor şi domnilor parlamentari, săptămâna trecută a fost una foarte importantă pentru Guvernul Boc, în urma căreia pot spune că s-au primit două voturi de încredere.

Primul şi cel mai evident este legat de respingerea moţiunii de cenzură a parlamentarilor liberali şi a celor din UDMR. Nu numai că demersul domniilor lor s-a dovedit unul politicianist şi neîntemeiat pe argumente solide, dar au reuşit să arate încă o dată ceea ce va urma în perioada următoare: o serie de acţiuni politice al căror scop este acela de a-l scoate în faţă pe domnul Crin Antonescu. Sigur că acest lucru nu ar fi atât de blamabil, dacă, spre exemplu, toţi liberalii ar accepta că măsurile pe care dumnealor le atacă acum se impuneau a fi luate de ceva timp, atunci când "economia duduia". Sigur, ar fi îmbucurător să aflăm în ce formă dumnealor şi-au schimbat opiniile faţă de partenerii sociali, mai ales faţă de cei din Învăţământ. Sau să ne spună cum un partid progresist în doctrină, aşa cum este bunăoară PNL, se opune reformelor sociale.

Din păcate, întruchipări palide ale ideii de liberalism au luat de multe ori loc la prezidiul recent al Partidului Naţional Liberal şi l-au transformat în partidul cel mai rural din România. Mergeţi şi verificaţi rezultatele de la parlamentarele din toamna trecută şi veţi vedea de unde reticenţa la schimbare şi la progres. Din păcate, şi aici închei criticile la adresa colegilor liberali, acum domneşte haosul într-un partid care se scufundă prin lipsa de substanţă şi de viziune.

Al doilea element extrem de important al săptămânii trecute, peste care s-a trecut prea uşor, este deblocarea celei de-a doua tranşe din acordul cu Fondul Monetar Internaţional. Se arată din nou că deficitul bugetar de anul acesta este sustenabil şi că toate plăţile la care Guvernul este obligat, de la salarii şi pensii, până la diferitele investiţii în infrastructură se vor face conform celor decise în Legea bugetului. Le atrag atenţia celor care vin şi ţipă în microfoane că România va intra în incapacitate de plată, că sunt pe de o parte inconştienţi, sporind artificial tensiunile sociale, pe de altă parte, antiromâni, grevând peste şi aşa profunda criză economică, o stare de incertitudine care ar putea să ne afecteze şi în anul viitor.

Tot a doua tranşă a împrumutului cu FMI înseamnă că acest Guvern a întreprins, lucru care se arată explicit în motivaţia Fondului, măsurile necesare pentru reducerea cheltuielilor. Într-o anumită măsură, este o reuşită destul de mare să se evite risipirea unor bani, să se asigure plata salariilor şi pensiilor, dar să se şi producă legi care să reformeze sistemul bugetar din România. Sigur, suntem încă la început, şi rămân la părerea că principala noastră încercare este armonizarea, până vara viitoare, a legii salarizării unice. În momentul în care alocările bugetare pentru salarii vor fi corecte, transparente şi mai ales previzibile pe o perioadă mai lungă de timp, atunci vom putea spune că am trecut un prim pas al crizei.

Cred sincer că stabilirea unei legi a salarizării unice, dublată de o proiecţie multianuală a bugetului poate aduce din nou România pe panta creşterii economice sustenabile. Pe de o parte, pentru că asta ar însemna ca ţara noastră să fie mai atractivă pentru investitori. Pe de altă parte, pentru că astfel am şti care este rolul pe care trebuie să şi-l asume statul în ceea ce priveşte investiţiile directe.

A doua tranşă a acordului cu FMI mai înseamnă un lucru: România nu este pusă în postura de a creşte în vreo formă taxarea. Nici când vine vorba de t.v.a., nici când vine vorba de cota unică de impozitare. Aşa se face că vom face previziunile bugetare pentru anul viitor tot la un impozit unic de 16% şi la un t.v.a. de 19%. România a evitat cazurile ţărilor baltice sau al Ungariei, ţări nevoite să crească t.v.a.-ul. Ungaria chiar cu 3%, de la 20 la 23%. În condiţiile puternicei contracţii economice, păstrarea TVA la 19% chiar este o reuşită.

Nu toţi banii celei de-a doua tranşe intră, însă, în vistieria Ministerului de Finanţe. Jumătate din bani merg în continuare la BNR. Se vor evita, deci, orice speculaţii despre o explozie a cursului euro la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor. De altfel, leul a dat semne de apreciere deja în raport cu euro. Vă reamintesc că anul trecut am început cu o aproximaţie a euro la 4 lei, iar la rectificarea din aprilie am trecut la 4,3 lei. De aceea, speranţa mea este că bugetul din 2010 va fi mult mai echilibrat.

În final, subsumând toate cele pe care le-am spus până acum, a doua tranşă din acordul cu FMI înseamnă un vot de încredere suplimentar dat acestui Guvern de către un organism financiar extern.

Domnul Florin Iordache:

"România, încotro?"

Asistăm în ultima perioadă din partea tuturor actorilor politici, de la putere sau din opoziţie, la o serie de gesturi, mişcări, declaraţii de neînţeles. Singura explicaţie e dată de apropierea de ziua de 22 noiembrie, când vor fi alegerile prezidenţiale.

Toată lumea uită, în schimb, de situaţia economică deosebit de gravă în care ne aflăm, iar din dorinţa de a mai obţine voturi sau popularitate se poate face orice.

Coaliţia de guvernare a fost creată acum nouă luni din două partide deosebite din punct de vedere doctrinar şi ideologic, pentru ca România să depăşească mai uşor această perioadă.

De aceea, ultimul gest al premierului Emil Boc de a-l remania pe domnul ministru Dan Nica care doreşte numai ca alegerile să se desfăşoare într-un climat de normalitate e de înţeles.

Ultimul cuvânt îl va avea domnul preşedinte Traian Băsescu care cred eu nu va accepta propunerea domnului Boc.

Astfel lucrurile pot scăpa de sub control şi climatul politic şi economic se va deteriora foarte mult.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Energia din surse regenerabile"

Omenirea se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore cum sunt cele ale energiei, apei şi alimentaţiei, rezolvarea corectă a lor fiind esenţa preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă.

O dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice şi disponibilităţii resurselor, în condiţiile unei importante creşteri demografice şi necesităţii de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt private de acesta. Utilizarea surselor de energie regenerabile SER au avantajul perenităţii lor şi al impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele neemiţând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creşterii sale, bilanţul fiind nul. În acelaşi timp, aceste tehnologii nu produc deşeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârşitul vieţii, spre deosebire de instalaţiile nucleare, este relativ simplă.

De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deşertului, în cadrul proiectului Desertec. Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia şi deşertul "la lucru" pentru a produce energie, apă potabilă şi un climat de securitate. Mai multe ţări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc şi Tunisia au manifestat deja interesul pentru acest gen de cooperare. Mulţi dintre noi cunoaştem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporţie de 20% a energiei obţinute din surse regenerabile. Dar câţi dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În ţările occidentale vedem la tot pasul instalaţii eoliene de producere a energiei electrice şi totuşi, în Occident, de consideră că nu s-a făcut îndeajuns.

Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... doar pe hârtie. În viaţa de zi cu zi, însă, nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o deţină hidroenergia şi foarte puţin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în ţările vestice - biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.

Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut peste 46.000 de MWh de energie, dublu faţă de 2006. Din aceasta 83% a reprezentat-o energia din surse hidrologice şi 16,3% din cele eoliene. Chiar şi în urma acestor creşteri ale producţiei de energie curată, cantitatea este mică în comparaţie cu potenţialul real la nivel naţional.

Domnul Emil Bostan:

"Halucinogene prezidenţiale"

Preşedintele Traian Băsescu a făcut din nou senzaţie... Senzaţii tari, aş putea spune, însă, în sens negativ. Raportul Comisiei Prezidenţiale Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice lansat de curând, propune printre altele legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri. Citind acest raport am aflat lucruri care pe mine unul mă scandalizează. Astfel, din paginile acestui document aflăm că dezincriminarea consumului de droguri ar aduce la suprafaţă consumatorii, aflăm de asemenea că incriminarea consumului de până acum a produs efecte secundare grave precum refolosirea seringilor şi de aceea ar fi mai bine să organizăm servicii care să asigure consumatorilor seringi de unică folosinţă în schimbul celor deja folosite. Semnatarii acestui raport au venit şi cu soluţii, propunând introducerea "în cartierele cu mulţi dependenţi de droguri injectabile a unor automate cu fise şi cu seturi sterile de injectare, la fel ca în unele ţări europene pentru a preveni refolosirea seringilor".

Este de-a dreptul halucinant ce ni se propune în acest raport, un raport asumat şi prezentat de către instituţia prezidenţială, instituţie în care cei mai mulţi dintre români îşi pun speranţele. Nu înţeleg ce sens are acum o ieşire pe acest subiect. Domnul preşedinte mai deunăzi se lupta cu criza, în iunie mergea la Guvern de unde ne anunţa că ţara este în recesiune, dar să stăm liniştiţi că domnia sa are soluţii pentru ieşirea din criză.

Prin acest raport să fi primit oare răspunsul mult aşteptat la ieşirea din criză? Liber la prostituţie şi droguri!

Inconştienţa acestor domni, în frunte cu preşedintele ţării, mă sperie. În ţara asta oamenii rabdă de foame, analfabetismul este în creştere, abuzurile şi violenţa sunt pe toate canalele media, sărăcia este din ce în ce mai cruntă, iar cu infracţionalitatea ne întâlnim la fiecare colţ de stradă.

Aceasta este fotografia societăţii româneşti, nu ceea ce ne propuneţi printr-un raport care sfidează toate legile bunului simţ şi ale moralei creştine.

Într-o ţară în care predomină conservatorismul, iar ataşamentul pentru credinţa creştin-ortodoxă este atât de mare, este neavenit să vorbeşti despre legalizarea prostituţiei sau legalizarea drogurilor. Este o lipsă de respect pentru valorile creştin-tradiţionale: familie, credinţă etc.

Domnule preşedinte, nu avem nevoie de astfel de experimente. Aţi ascultat vreodată mărturia vreunui dependent de droguri, aţi asistat la disperarea părinţilor ai căror copii au căzut în patima consumului de droguri? Coborâţi printre oameni, printre dramele lor personale, nu mergeţi doar la nunţi, botezuri şi paranghelii.

Coincidenţă sau nu, tema legalizării drogurilor uşoare a fost abordată chiar de fiica preşedintelui, care în campania pentru europarlamentare a declarat că ar vota o asemenea propunere în Parlamentul European. Să fie acest raport o încurajare a demersului în acest sens a mezinei preşedintelui?

Tot coincidenţă sau nu, fiica preşedintelui a vizitat comuna Alexandru cel Bun, unde primar este domnul Ioan Rotaru, pentru a-i mulţumi acestuia pentru scorul bun obţinut la europarlamentare. Este de notorietate faptul că domnul primar este un "fan, dar nu numai al Elenei Băsescu, ci şi al legalizării prostituţiei. Oare astfel se închide un cerc şi Guvernul se va prezenta în Parlament cu asumarea răspunderii pe cele două legi?

Sincer, toată această discuţie mă revoltă. Ca parlamentar, ca om crescut cu respectul pentru credinţă, provenit dintr-o familie care mi-a insuflat principii sănătoase de viaţă şi în spiritul cărora vreau să-mi cresc copiii, nu pot fi de acord cu ideile promovate prin acest raport.

Domnule preşedinte, aţi deschis cutia Pandorei. De la propunere până la materializarea ei nu este decât un pas. Dar să ştiţi că orice act normativ are menirea să apere demnitatea persoanei, instituţia familiei şi valorile vieţii sociale şi nu să ignore demnitatea persoanei, instituţia sacră a familiei şi moralitatea publică. Sper ca politicienii fideli dumneavoastră, armata portocalie, să cântărească bine înainte să execute vreo comandă politică în acest sens.

Sunt împotriva acestor măsuri care nu fac bine unei societăţi oricum dezorientate, iar modernizare nu înseamnă neapărat libertinaj şi călcarea în picioare a moralităţii creştine.

"Nihil sine Deo" domnule preşedinte, vă spune ceva această expresie?

Domnul Mihăiţă Calimente:

Declaraţie politică

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

M-am săturat de Băsescu şi de gaşca lui!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Balcan:

Astăzi vă supun atenţiei un nou proiect, un proiect pentru noi toţi, dorit să ne aducă la realităţile sociale cotidiene, pe cât de idealist, pe atât de utopic, pseudonumit Proiect de societate.

Art.1. Societatea să se bazeze pe încredere în organele statului, în Parlament, în justiţie şi preşedinţie şi între cetăţenii ei.

Încrederea, chiar dacă nu este specificată şi definită tehnic în constituţia niciuneia dintre ţări, se bazează pe acea prezumţie de nevinovăţie care lasă orice relaţie să evolueze către ceva bun, viabil, durabil sau către polul opus, către slăbiciune, tentaţie sau corupţie.

Art.2. Societatea să beneficieze numai de valorile înscrise în Constituţie, Codul civil, Codul de onoare, Codul bunelor maniere şi practici, cel al deontologiei profesionale pentru ca mai apoi fiecare dintre cetăţenii acestei societăţi să capete un statut de onorabilitate.

Art.3.Societatea să fie întotdeauna atentă la semnele şi stările de slăbiciune ale conducătorilor ei, ştiut fiind faptul că slăbiciunea este ultimul lucru pe care-1 mărturisim, dar este primul pe care-1 avem şi are mai multe semne de recunoaştere de la dorinţa avidă de putere până la plânsul cu suspine ca din senin; de la o vajnică privire de vultur până la purtarea în permanenţă a ochelarilor de cal; de la o nesecată sete de reformă până la o abilă pasare a răspunderii şi responsabilităţilor.

Art.4.Societatea să fie guvernată de bunul simţ, tăria de caracter şi mai ales de convingeri. Se vor semnala în continuare orice "ridzi-peală"şi "udrea-lă"pornite de la vlădică sau opincă, din dorinţa de a se constata cum fiecare membru al acestei societăţi îşi face cât mai bine datoria.

Notă: orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!

A se respecta totuşi prevederile acestui proiect până când această societate nu falimentează definitiv şi irevocabil din cauza implementării neadecvate a răspunderii civile şi înscrierea voită a administratorilor ei în programul nerambursabil "Corupţie şi mitocănie".

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Mai mult respect faţă de Biserica Ortodoxă"

Raportul prezentat marţi, 22 septembrie 2009, de Comisia Prezidenţială de Analiză a Riscurilor Sociale şi Demografice a creat consternare şi indignare în rândul clericilor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române (BOR), prin cele două propuneri referitoare la legalizarea prostituţiei şi dezincriminarea consumului de droguri. Biserica Ortodoxă a reacţionat de altfel imediat prin purtătorul de cuvânt, care a condamnat ferm. Indignarea Bisericii Ortodoxe a fost sporită de un pasaj din introducerea raportului prin care şi preoţii sunt consideraţi o categorie privilegiată de cetăţeni: "Până şi preoţii, de asemenea, o categorie socială cu influenţă mare în comunitate şi la nivel politic central, au obţinut privilegii (salarii din bani publici, subvenţionarea masivă a construcţiei şi reparaţiilor bisericilor, obligativitatea predării religiei în şcoală, care asigură venituri absolvenţilor de teologie)".

Asemenea etichetare este nefondată, în condiţiile în care preoţi ortodocşi, deşi reprezintă biserica majoritară din România, primesc doar jumătate din salariu de la stat, iar pentru majoritatea dintre aceştia retribuţia bugetară se cifrează în jurul salariului minim pe economie. Cealaltă jumătate de salariu trebuie asigurată de credincioşii din parohie, în condiţiile în care, cel puţin în Transilvania, numeroase parohii ortodoxe nu depăşesc 100 de familii, din care multe sunt îmbătrânite şi nu dispun de resursele financiare necesare.

Pentru a le asigura un statut demn şi un trai decent, ar trebui ca preoţii să fie salarizaţi integral de stat. O asemenea măsură se impune cu atât mai mult în Transilvania, unde celelalte biserici şi culte sunt sprijinite substanţial sub aspect financiar din străinătate. Bisericile tradiţionale maghiare (romano - catolică, reformată, unitară şi evanghelică) sunt ajutate din Ungaria şi de emigraţia maghiară din Occident. Cultele protestante (penticostal, baptist, adventist ş.a.,) sunt ajutate din Occident. Biserica Română Greco-Catolică ca şi Biserica Romano-Catolică sunt ajutate de Vatican. În schimb, sprijinul statului român faţă de Biserica Ortodoxă a început să se diminueze şi pot să dau exemplu în acest sens faptul că în cursul acestui an, începând din luna iunie, în judeţul Satu Mare a fost suspendată salarizarea a 300 de angajaţi auxiliari (clopotarii) din parohii ortodoxe, care primeau salariul minim pe economie.

Cu tot respectul pentru aceste culte şi faţă de valorile ecumenice, în mod paradoxal, o anumită ploconire în faţa Occidentului şi o preluare exhaustivă a principiului discriminării pozitive au generat o discriminare tot mai vizibilă a Bisericii Ortodoxe Române majoritare, care a început să se simtă neglijată şi marginalizată, deşi de aproape două decenii Biserica se situează pe primul loc în încrederea populaţiei.

Clasa politică românească a refuzat să-i acorde Bisericii Ortodoxe Române statutul de biserică naţională, deşi aproape 87% din locuitorii României s-au declarat ortodocşi la ultimul recensământ al populaţiei. Iar coaliţia politică PD-L - PNL - UDMR a afectat profund Biserica Ortodoxă Română prin iniţierea şi adoptarea Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, statuând principiul restitutio in integrum, ce este favorabil Bisericii Române Greco-Catolice, care revendică biserici şi alte bunuri imobiliare aferente (case parohiale, capele, cimitire, terenuri, păduri) în Transilvania.

În reglementarea acestei probleme trebuia ţinut cont de mersul cronologic şi logic al lucrurilor. Până la începutul secolului al XVIII-lea, când Transilvania a fost anexată de Imperiul Habsburgic, care a împuns religia catolică în rândul unei părţi a populaţiei româneşti, prin înfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco- Catolică), românii ardeleni au fost ortodocşi, iar bisericile lor au aparţinut Bisericii Ortodoxe. Imperiul Habsburgic a adus şi a impus, pe lângă cultul greco-catolic, şi sistemul cărţilor funciare, în care bisericile româneşti au fost înscrise ca fiind proprietatea Bisericii Greco-Catolice. Recunoaştem meritele Bisericii Greco-Catolice în ce priveşte trezirea conştiinţei naţionale şi în realizarea unităţii naţionale, dar Biserica Ortodoxă Română nu are nicio vină pentru desfiinţarea acestui cult de către regimul comunist în anul 1948, când lăcaşurile acesteia au fost preluate sau repreluate de Biserica Ortodoxă Română, împreună cu credincioşii.

În ultimele două decenii, Bisericii Greco-Catolice i-au fost retrocedate o serie de biserici şi catedrale din localităţi urbane din Transilvania, printre care şi catedrala "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" din municipiul Satu Mare. Retrocedarea acestei catedrale a avut loc în anul 2006, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, fiind justificată de faptul că sute de credincioşi greco-catolici au participat după 1989 la slujbe religioase sub cerul liber, în parcul central din municipiul Satu Mare, iar în imediata apropiere a acesteia, la circa 100 de metri, se află o catedrală ortodoxă (Adormirea Maicii Domnului).

În ultimii ani, încurajaţi de prevederile Legii 247/2005, reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice au declanşat procese de retrocedare în 31 de parohii din localităţi rurale din judeţul Satu Mare, pretinzând, în baza înscrierilor din Cartea Funciară, restituirea în natură a bisericilor ortodoxe cu bunurile imobiliare aferente (case parohiale, cimitire, terenuri, păduri).

În majoritatea parohiilor în litigiu sunt înregistraţi doar de la 1 până la 10 ori câteva zeci de credincioşi greco-catolici, aceştia reprezentând o minoritate infimă.

În majoritatea parohiilor în litigiu nu există preoţi greco-catolici ori consilii curatoriale constituite. Cu toate acestea, Biserica Greco-Catolică a iniţiat acţiuni de retrocedare în justiţie prin preoţi greco-catolici din alte parohii din judeţul Satu Mare sau chiar din judeţe învecinate (Sălaj, Bihor).

Într-un asemenea context, se impune intervenţia legiuitorului pentru reglementarea unor astfel de situaţii litigioase, în care lăcaşurile de cult şi bunurile imobiliare aferente au rămas înscrise în Cartea Funciară ca fiind proprietatea Bisericii Greco-Catolice, iar credincioşii din parohia respectivă sunt ortodocşi aproape în totalitate (90 - 99%). Pentru reglementarea unor astfel de situaţii, în cursul anului 2008 au fost iniţiate două proiecte de lege de către parlamentari din Transilvania, unul de către un grup de deputaţi PSD, iar celălalt de către un grup de deputaţi PD-L. Cele două proiecte de lege prevăd, în esenţă, ca, în cazul unor astfel de litigii, lăcaşul de cult şi bunurile imobiliare aferente să revină cultului majoritar din parohia în cauză, urmând ca celălalt cult să primească despăgubiri de la stat. Ambele proiecte de lege au fost îngropate însă de fosta guvernare PNL-UDMR, la ora actuală zăcând în sertarele Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor.

Pentru sensibilizarea Parlamentului în acest sens, astăzi se va prezenta la Senat şi la Camera Deputaţilor o delegaţie de 50 de preoţi ortodocşi reprezentând parohii din judeţele Satu Mare şi Maramureş care au fost acţionate în judecată de Biserica Greco-Catolică pentru retrocedarea proprietăţilor bisericeşti.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Bani pentru medicii de familie"

Declaraţia mea politică de azi se referă la plata serviciilor pe care medicii de familie le prestează către şcolari, mai ales în mediu rural unde nu există reţea de medici şcolari.

Problema rezidă în faptul că nu există medici specializaţi în medicina şcolară în comunele botoşănene, iar medicii de familie fac gratuit şi treaba care intră în sarcina medicilor şcolari. Deşi există lege în acest sens încă din anul trecut care prevede plata separată a medicilor de familie, în localităţile rurale unde nu există medici şcolari, ea nu a putut fi pusă în aplicare din lipsa normelor de aplicare care au fost adoptate de curând. La ce ne referim când vorbim despre aceste servicii medicale? Vorbim despre triaj epidemiologic, vaccinare elevi şi examene medicale periodice, lucruri fundamentale pentru sănătatea copiilor noştri.

De curând, Asociaţia Medicilor de Familie face demersuri susţinute pentru ca primăriile din judeţul nostru să prevadă în bugetul pe 2010 fonduri şi pentru plata acestor servicii medicale efectuate şcolarilor. S-a cerut să se prevadă fonduri pentru aceste servicii pentru că nu sunt prevăzute în contractul cu casa de asigurări. Aceste servicii sunt obligatorii şi în contextul măsurilor recente de prevenire a unor boli printre care se numără şi gripa nouă, medicilor de familie din sate li se cere să activeze inclusiv în locul medicilor specializaţi în medicina şcolară.

Este firesc ca medicii de familie să fie plătiţi pentru serviciile medicale acordate în sistemul şcolar. Nu este vina lor că la sate nu poate funcţiona medicina şcolară şi mai ales este responsabilitatea lor ca micii şcolari să fie îngrijiţi ca şi ceilalţi pacienţi în colectivităţile din care fac parte, mai ales că şcoala este un loc public de importanţă deosebită şi că în cadrul şcolii se pot observa apariţia sau intensificarea unor maladii de a căror combatere şi eradicare trebuie să se ţină seama mai ales că vorbim despre copii.

Iată de ce susţin demersul medicilor de familie botoşăneni şi solicit autorităţilor locale să prevadă în buget sumele necesare plăţii acestor servicii medicale.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Cercetarea din pomicultură în derivă"

Potrivit prevederilor art.28 alin.(8) din Legea nr.45/2009, reorganizarea unităţilor de cercetare trebuia să se facă în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi (02.04.2009), prin hotărâre a Guvernului iniţiată pentru unele unităţi de cercetare-dezvoltare din pomicultură (Bistriţa, Fălticeni, Iaşi, Constanţa) de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar pentru altele (Cluj, Vâlcea, Voineşti, Târgu Jiu, Oradea, Geoagiu) de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

După şapte tentative eşuate de apariţie a hotărârilor de Guvern de organizare şi funcţionare a unităţilor de cercetare-dezvoltare în timpul Guvernului Tăriceanu, am crezut şi m-am bucurat în acest an, că, o dată cu apariţia Legii nr.45/2009 de organizare şi funcţionare a sistemului de cercetare din domeniul agriculturii, vor apărarea şi hotărârile de Guvern pentru unităţile de cercetare din pomicultură.

Cu Adresa nr.35/29.04.2008, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a depus la Secretariatul general al Guvernului proiectele de hotărâre ale Guvernului de reorganizare a unităţilor de cercetare-dezvoltare din pomicultură. Din păcate, hotărârile de Guvern nu au apărut. Ba mai mult, o dată cu efectele crizei economice globale, situaţia economico-financiară a unităţilor s-a înrăutăţit, executându-se asupra lor presiuni ale organelor locale fiscale prin sechestrarea bunurilor mobile, tractoare şi alte maşini indispensabile activităţii curente.

Cercetarea agricolă în ţările membre ale Uniunii Europene este finanţată din trei direcţii, desigur după posibilităţile pe care le are fiecare ţară, şi anume:

• din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
• din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării;
• din valorificarea fructelor recoltate din parcelele experimentale.

În prezent, la noi, finanţarea este asigurată doar din valorificarea fructelor şi parţial din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării (fondurile pentru acest an au fost reduse cu 70% pentru proiectele în derulare).

În această situaţie critică, este imposibil de rezistat şi foarte greu de menţinut colectivul restrâns de salariaţi, de întreţinut parcelele experimentale, clădirile, care toate sunt domeniul public al statului. Nu înţeleg de ce, dacă nu există posibilitatea să fie ajutaţi, organele fiscale ale statului execută unităţile de elită, proprietate publică a statului.

Menţionez că staţiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul pomiculturii păstrează fondul genetic naţional al speciilor pomicole, un tezaur de soiuri şi portaltoi, adaptat condiţiilor pedoclimatice ale României, creat de-a lungul a peste 50 de ani de activitate.

Nepromovarea hotărârilor de Guvern prevăzute de Legea nr.45/2009 adânceşte criza în care se află cercetarea românească în domeniul horticulturii, ajungând în colaps.

Domnul Ion Dumitru:

"Criza actuală şi perspectivele depăşirii ei în evidenţa amenajistică şi cadastrală a fondului forestier"

Încep declaraţia politică atrăgând atenţia că în prezent, la noi, cele două sisteme de evidenţă amintite în titlu sunt în suferinţă şi se găsesc într-o situaţie precară.

Efectiv ne lipseşte de mult o situaţie clară a acestora, deşi gospodărirea raţională şi durabilă a pădurilor şi, în general, un regim democratic cu o economie de piaţă nu pot fi concepute fără evidenţe imobiliare, cadastrale şi amenajistice.

Cadastrul general, în sensul actual al noţiunii, a fost în trecut şi este în prezent inexistent. Paradoxal, înainte de 1989 s-au executat planuri corespunzătoare pe întreg teritoriul ţării, prin tehnologii riguroase. Evidenţa realizată atunci a fost incompletă şi fără valoare juridică. Interesul scăzut pentru introducerea cadastrului sub regimul comunist a fost justificat atâta vreme cât pământul era considerat "bun al întregului popor", iar pădurile erau deja trecute în proprietatea statului.

Amenajamentele silvice, în schimb, s-au constituit ca evidenţe de o valoare deosebită, fiind întocmite în mod unitar, însă, restituirea pădurilor vechilor proprietari a accentuat dezordinea în evidenţa fondului forestier.

După schimbările din 1989, cadastrul a beneficiat de o structură organizatorică solidă, reprezentată de Agenţia Naţională (ANCPI), oficiile teritoriale judeţene şi de legi şi acte normative pentru introducerea cadastrului în România. Din păcate, de aproape două decenii, atenţia s-a îndreptat cu precădere spre documentaţiile de restituire a proprietăţilor. Problemele de cadastru propriu-zis au trenat şi trenează în lipsa reţelei geodezice moderne.

Evidenţa amenajistică, la rândul ei, este incompletă şi depăşită întrucât, timp de câteva decenii, activitatea s-a redus doar la întocmirea unor studii sumare, fără o bază ştiinţifică şi cu date incorecte. Repercusiunile au fost nefaste atât în administrare şi gospodărire, cât şi în menţinerea integrităţii fondului forestier, atacat pe căile obscure ale tranziţiei.

În concluzie, ambele evidenţe funciare ale fondului forestier se găsesc la răscruce, sunt inexistente sau ineficiente prin calitatea lor mai mult decât îndoielnică. Remedierea situaţiei devine astfel imperativă atât pentru sectorul silvic, cât şi pentru cadastrul general, din raţiunii naţionale, dar şi ca obligaţii comunitare.

Perspectivele depăşirii crizei sunt, în prezent, încurajatoare, având în vedere prevederile legale iniţiate de ani buni.

Momentul nu trebuie ratat, aşa cum s-a întâmplat în trecutul apropiat.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Au îmbătrânit copiii noştri"

Pe cât de bizară pe atât de reală este această afirmaţie, iar parcă începerea noului an şcolar ne dă ocazia să ne gândim mai profund la copiii noştri şi în primul rând la problemele lor. Au mobilier nou în clasă sau parchetul este acelaşi de anul trecut sunt doar nişte idei care astăzi nu mai reprezintă o prioritate.

Astăzi, altele sunt întrebările care ne macină. Este copilul meu în siguranţă la şcoală, are şcoala aviz de funcţionare, este un medic la şcoală pe durata programului, copilul meu mănâncă sănătos la şcoală? Acestea sunt problemele reale, probleme specifice perioadei în care trăiam.

Stimaţi colegi, asistăm zilnic la o pleiadă de ştiri negative despre situaţia învăţământului românesc, însă ceea ce ar trebui să ne preocupe în mod deosebit este gradul de siguranţă în care se află copiii când sunt la şcoală şi starea de sănătate a elevilor.

Studiile efectuate la nivelul Uniunii Europene ne arată că adolescenţii sunt segmentul cel mai afectat în ceea ce priveşte consumul de droguri şi violenţele de orice tip. Odată întorşi în grupurile formate atât în şcoală cât şi în afara şcolii, adolescenţii, ale căror caractere sunt în plină formare, devin vulnerabili în faţa elevilor mai mari sau cu un alt statut social. Nevoia de adaptare şi de acceptare în cadrul grupului devine un factor de manipulare. Tinerii din anumite grupuri se confruntă cu riscul excluderii sociale, iar aceasta poate fi asociată cu o probabilitate crescută de consum de droguri şi de apariţie a unor probleme legate de consumul de droguri. Consumul de droguri în cadrul grupurilor vulnerabile sunt preocupări recente ale Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie care indică şcoala ca fiind mediul propice în care prevenirea consumului de droguri poate avea efect.

Doamnelor şi domnilor, o statistică a Direcţiei de Sănătate Publică Vrancea a scos la iveală probleme serioase de sănătate cu care se confruntă elevii. Peste 2000 de elevi din judeţul Vrancea suferă de afecţiuni cronice. Potrivit medicilor de la Direcţia de Sănătate Publică, cei care au întocmit raportul privind dispensarizarea elevilor, afecţiunile cronice în rândul copiilor sunt în creştere. Pe primele trei locuri se află bolile senzoriale, adică probleme cu vederea sau cu auzul, bolile metabolice şi de nutriţie, dar şi bolile neuropsihice. Astfel, statistica arată că în unităţile de învăţământ din Vrancea, 776 de copii suferă de boli senzoriale, 406 de boli de nutriţie şi 341 de afecţiuni neuropsihice. Medicii spun că principalele cauze pentru apariţia acestor afecţiuni în rândul copiilor sunt alimentaţia nesănătoasă, lipsa orelor de mişcare şi lipsa de interes din partea părinţilor care nu discută cu copiii lor, fie pentru că nu au timp, fie pentru că nu îi interesează.

Iată că alimentaţia nesănătoasă, de tip fast-food, bogată în grăsimi, începe să-şi facă simţită prezenţa cu preponderenţă şi la noi în ţară. Din lipsă de timp, copiii nu pot fi supravegheaţi acasă, iar la şcoală nu există încă un sistem organizat de alimentaţie. Medicii spun că tot din lipsa atenţiei, copiii suferă şi de boli neuropsihice.

Dar, cel mai trist, doamnelor şi domnilor, este că ne-au îmbătrânit copiii. Acelaşi Raport întocmit de către DSP arată că dintre bolile de care suferă tot mai mulţi copii nu lipsesc cele ale aparatului locomotor, astmul bronşic, malformaţiile congenitale de cord, hipertensiunea arterială, hepatite cronice, ulcere gastroduodenale, litiaza renală, boli ale aparatului genital, guşa eutiroidiană, leucemii, TBC, dar şi cazuri de neoplazii. Alarmant este şi numărul copiilor care suferă de diferite tipuri de cancere, în total şapte dintre ei, la ora actuală.

Din păcate, situaţia din Vrancea nu este una izolată. O statistică la nivel naţional ne demonstrează că 60% dintre tinerii cu vârste între 14 şi 30 de ani apelează cel puţin o dată pe lună la cabinetele de recuperare. Cei mai mulţi fac reflexo şi kinetoterapie din pricina problemelor la coloana vertebrală, discopatiilor sau hidratării insuficiente. Unu din zece tineri are dureri de spate şi articulaţii. Statul la birou sau în bancă, orele prea multe petrecute în faţa calculatorului şi lipsa efortului fizic au dus, în ultimii cinci ani, la dublarea numărului de tineri care acuză dureri nepotrivite vârstei. O statistică arată că unu din cinci elevi nu mai vine la orele de educaţie fizică, şi aşa destul de puţine în programa şcolară.

Tinerii sunt de zece ori mai afectaţi de dureri de spate, umeri şi genunchi decât erau părinţii lor la aceeaşi vârstă. Două ore de educaţie fizică pe săptămână sunt prea puţine pentru o condiţie fizică bună, iar numărul scutirilor medicale s-a dublat faţă de anul şcolar precedent. De aici şi până la cabinetul medical nu mai este decât un pas. Mii de tineri cu dureri de spate şi genunchi fac terapii de recuperare. O parte ajung să fie operaţi.

Aceasta este, din nefericire, realitatea. Trebuie să acordăm importanţă deosebită problemelor de fond specifice unui sistem care are în prim plan elevul şi nevoile lui.

Domnul Gabriel-Dan Gospodaru:

"În lipsaalocării fondurilor, taberele din judeţul Suceava se degradează cu fiecare zi care trece"

Bucşoaia şi Năvodari sunt cele două tabere şcolare ale României pe care majoritatea românilor le cunosc sau de care măcar au auzit, acest lucru fiind subliniat şi de către doamna Sorina Plăcintă, ministrul tineretului şi sportului, prezentă în luna august în judeţul Suceava.

În timp ce Complexul Turistic Năvodari a avut porţile deschise pentru copii şi şcolari în sezonul estival 2009, Tabăra Bucşoaia se află "în paragină" din anul 2007, fiind închisă după ce n-a mai primit autorizaţie sanitară de funcţionare pentru neîndeplinirea condiţiilor minimale.

Complexul de agrement Bucşoaia, cea mai mare tabără din ţară, întinsă pe o suprafaţă de 13 ha, cu o capacitate de cazare de minim 420 locuri/serie, se află în prezent într-o stare jalnică, necesitând lucrări urgente de reparaţii capitale sau reabilitare, atât în ceea ce priveşte spaţiile de cazare, bucătăria şi sala de mese, sala de sport, teatrul de vară, terenurile de sport în aer liber etc., cât şi pentru amenajarea şi securizarea parcului aferent.

Estimativ, pentru ca Tabăra Bucşoaia să fie repusă în circuitul turistic este necesară o investiţie de aproximativ 2.000.000 lei, care, în mod evident, nu se poate aloca decât în mai multe etape, având în vedere actualele constrângeri bugetare.

Deşi suma necesară poate părea ridicată la prima vedere, reabilitarea Taberei Bucşoaia va avea un impact socio-economic pozitiv în zonă, ducând atât la crearea câtorva zeci de locuri de muncă, dar şi la dinamizarea activităţilor comerciale ale unor agenţi economici; de asemenea, deschiderea taberei va aduce beneficii turismului, având în vederea poziţionarea sa în "Inima Bucovinei" şi va susţine proiectele de promovare turistică iniţiate de către consiliul judeţean.

O altă tabără care a constituit în trecut un loc de relaxare şi un punct de atracţie pentru tineri este Centrul de Agrement Balada, situat în parcul dendrologic al oraşului Gura Humorului, în lunca râului Moldova.

Situaţia acestei tabere, nefuncţională din anul 2003, este una şi mai complicată, deoarece terenurile complexului sunt în proprietatea unui operator privat de turism din zonă, iar clădirile în proprietatea statului român, urmând a fi finalizate procedurile juridice pentru intabularea acestora.

Este cunoscută preocuparea doamnei ministru Sorina Plăcintă faţă de aceste centre de agrement ale judeţului, Balada şi Bucşoaia, Ministerul Tineretului şi Sportului analizând în această perioadă varianta transferului administrării celor două tabere către autorităţile judeţene sau locale, în baza actelor normative privind descentralizarea în domeniu.

Până la clarificarea acestei probleme este însă necesară alocarea urgentă de fonduri pentru ca o parte din lucrările de reabilitare, măcar în cazul Taberei Bucşoaia, să poată începe în toamna acestui an, având în vedere durata procedurilor de achiziţie publică a lucrărilor şi apropierea sezonului rece, deoarece fiecare iarnă care trece amplifică starea de degradare a unor bunuri care încă mai pot fi "salvate".

În prezent, situaţia privind taberele şi turismul şcolar nu cred că mai impune alte comentarii: în judeţul Suceava, realitatea demonstrează că taberele nu sunt nici măcar în stare de "conservare", ci într-o degradare permanentă...

Reabilitarea şi modernizarea acestor centre de agrement din judeţ, adevărate locuri de relaxare şi de odihnă activă, dar şi a celor din alte judeţe poate şi trebuie să devină parte a unei strategii guvernamentale complementare celor de reformă în domeniile educaţiei şi sănătăţii.

Doamna Manuela Mitrea:

"Pensionarii nu sunt asistaţi social!"

Pe 1 octombrie este Ziua Internaţională a persoanelor în vârstă, o zi dedicată părinţilor şi bunicilor noştri. Este puţin pentru cei care ne-au crescut. Fiecare zi ar trebui să fie o bucurie că îi avem lângă noi şi să-i cinstim.

Dar cum îi tratăm noi, astăzi, pe cei care ne-au educat şi au muncit zeci de ani pentru România? Îi numim, prin vocea unor politicieni, asistaţi social.

Cum s-or fi simţit părinţii noştri? Ce vom spune noi, peste câţiva ani, când şi copiii noştri ne vor numi asistaţi social?

Nu, pensionarii nu sunt asistaţi social, ei au achitat timp de câteva zeci de ani contribuţii, acum este momentul să primească pensii din sumele plătite. Pensia nu este un favor, ci un drept.

De la ideea ca oamenii să iasă la pensie la 70 de ani, în condiţiile în care media duratei de viaţă la bărbaţi este de 69 de ani, şi până la aceea că statul român nu mai plăteşte pensii deloc, nu mai este decât un pas şi aşa s-ar ajunge ca persoanele în vârstă să nu mai fie asistate.

Bătrânii noştri aşteaptă de la noi şi ne cer să fim responsabili, să scoatem ţara din criză, să-i ajutăm să treacă mai uşor peste această situaţie dificilă, să le oferim siguranţa că-şi vor primi pensiile, că vor avea bani de medicamente, că îşi vor duce în continuare viaţa cu demnitate. Ne cer aceste lucruri cu demnitate, n-o fac zgomotos, nu fac presiuni şi ne privesc cu înţelegere atunci când greşim, dar oare cât vor mai putea să reziste?

Stimaţi colegi, vă cer să trecem peste orgolii, peste lupta asta dusă până la absurd pentru alegerile prezidenţiale şi să facem lucrurile aşa cum aşteaptă şi ne cer părinţii noştri, cu responsabilitate.

- după pauză -

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună ziua, stimaţi colegi.

Declar deschisă şedinţa de astăzi şi anunţ că din totalul celor 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 172, sunt absenţi 162, din care 18 participă la alte acţiuni parlamentare.

Intrăm în ordinea de zi, luând în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

De ieri am rămas la punctul 13, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale.

Iniţiatorul a luat cuvântul. Din câte ştiu şi comisia a luat cuvântul. Timpii nu au fost propuşi, fiind procedură de urgenţă, potrivit prevederilor art.115 din Regulament.

Vă rog să propuneţi şi timpii de dezbatere.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Propunem zece minute.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpii propuşi de către comisie şi aş vrea să votaţi prin vot deschis, să fie şi mai rapidă procedura.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Timpii sunt aprobaţi.

Din partea grupurilor parlamentare, înscrieri la cuvânt? Din partea Grupului parlamentar al PD-L domnul deputat Petru Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Avem zece minute, timp suficient ca să ne exprimăm de la tribuna Parlamentului.

Asupra a două aspecte vreau să intervin pe marginea acestei ordonanţe, care, practic, cuprinde un conglomerat de măsuri bune şi foarte bune.

Însă, în primul rând vreau să mă refer la problema creditării, să spun aşa, de către stat, a persoanelor juridice, care, datorită crizei economice şi financiare, n-au reuşit să-şi achite la timp diverse taxe şi impozite. Este o măsură bună. Însă, cred eu că Guvernul ar trebui să vină cu o corecţie, astfel încât agenţii economici în cauză să nu fie nevoiţi să-şi constituie depozite de garanţii bancare pentru suma cu care este amânat la plată agentul respectiv, deoarece aceşti bani, dacă acel agent economic îi are, preferă şi trebuie să-i plătească mai bine statului, în cuantumul datoriilor, decât să-i constituie într-un depozit şi să plătească, în continuare, la stat, dobânzi pe sumele restante.

Cred eu că această măsură trebuie corectată, găsită o altă variantă, spre exemplu se pot constitui alte garanţii materiale, astfel încât lichidităţile, banii din bănci, să nu fie afectaţi de această măsură, pentru că, în opinia mea, în varianta actuală, această măsură a reeşalonării datoriilor agenţilor economici către stat nu este una practică şi este foarte greu de pus în aplicare.

În rest, a doua chestiune la care vreau să mă refer este legată de instituţiile statului în zona de control, în zona fiscalităţii.

Cred că, la ora actuală, avem mult prea multe organe de control şi ele nu fac altceva decât să complice şi să încurajeze evaziunea şi o spun cu toată responsabilitatea aici. Dau exemplul Gărzii Financiare - cred eu că, la ora actuală, Garda Financiară din România, fie că nu-şi face aşa cum trebuie munca, fie că nu-şi mai justifică existenţa. Putem să dăm exemplul recent, care s-a derulat în urmă cu o săptămână, din judeţul Argeş şi ştiţi foarte bine unii dintre dumneavoastră la ce mă refer.

În consecinţă, vreau că această ordonanţă necesită anumite corecturi şi sper că Guvernul va face demersurile necesare, astfel încât să facă mai aplicabile prevederile acestei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Lakatos Petru, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Lakatos Petru:

Doamna preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În principiu, noi suntem împotriva multor ordonanţe de urgenţă, considerăm că nu ocolirea Parlamentului este metoda cea mai bună. Dar, în cazul de faţă, am acceptat sau acceptăm ordonanţa de urgenţă pentru că se spune şi motivaţia este criza şi se prezintă ca o măsură de îmbunătăţire a poziţiei firmelor, care, din cauza crizei, nu reuşesc să achite datoriile către stat.

În acelaşi timp, trebuie să constatăm un lucru: ordonanţa de urgenţă este în vigoare de aproape de o jumătate de an. Din totalul agenţilor economici, să mă refer exact, 0,25% au reuşit să se folosească de prevederile prezentei ordonanţe şi antevorbitorul coleg a sesizat sau şi-a dat seama că urmează o critică pe această linie şi de aceea am spus că este nevoie de o nouă intervenţie din partea Guvernului pentru a face ca aceste facilităţi, într-adevăr să poată fi folosite. Fără doar şi poate, dacă 0,25% s-au folosit, totuşi e ceva; nu este mult, dar mai mult decât zero. Şi suntem în situaţia în care măsurile anticriză luate de Guvernul României în perioada ianuarie-septembrie, au fost notate de un institut de specialitate din Germania, pe o scară de la 1 la 10 cu nota 1,3 şi suntem penultimii în Uniunea Europeană din acest punct de vedere.

Bineînţeles, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a încercat să mai îmbunătăţească ceva din conţinutul ordonanţei şi acesta este motivul pentru care voi vota şi colegii mei sper să voteze această ordonanţă. Pentru că, prin introducerea a două noi articole, încearcă să rezolve şi următoarea situaţie: în cazul în care organele ANAF şi celelalte, persoanele cu funcţii de conducere din aceste organe nu-şi desfăşoară activitatea cum trebuie sau dau dovadă de o anumită părtinire, să zic aşa, şi acest lucru se dovedeşte în Justiţie, atunci să poată suporta consecinţele.

Acestea sunt modificările şi plus termenele care au fost puse de acord, ţinând cont de faptul că e o lege de aprobare a ordonanţei şi termenele iniţiale din ordonanţă au trebuit să fie prelungite, deci acestea sunt motivele pentru care vă propun să fiţi de acord cu varianta propusă de comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt din partea celorlalte grupuri parlamentare? Nu.

Începem să discutăm pe raportul comisiei.

Poz.1 din raport, referitor la titlul legii. Nemodificat. Adoptat.

Pct.2, referitor la Articolul unic. Dacă sunt propuneri, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Poz.3 din raport. Nemodificat. Adoptat.

Poz.4 referitor la Capitolul I. Nemodificat. Adoptat.

Poz.5 din raport, art.I. Nemodificat. Adoptat.

Poz.6 din raport. Observaţii? Propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Poz.7 din raport. Nemodificat. Adoptat.

Poz.9 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Poz.10 şi văd că se repetă poz.10 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Poz.11. Text nemodificat. Adoptat.

Poz.12. Text nemodificat. Adoptat.

Poz.13. Text nemodificat. Adoptat.

Poz.14 şi 15 şi 16. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.17 din raport. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.18 şi 19. Text nemodificat. Adoptat.

20. Text nemodificat. Adoptat.

21, dacă sunt observaţii, propuneri? Nu sunt. Adoptat.

22, referitor la Capitolul III. Text nemodificat. Adoptat.

23. Text nemodificat. Adoptat.

24. Text nemodificat. Adoptat.

25. Text nemodificat. Adoptat.

26, 27 şi 28. Text nemodificat. Adoptat.

29. Text nemodificat. Adoptat.

30 şi 31. Text nemodificat. Adoptat.

32. Text nemodificat. Adoptat.

33, 34, 35. Text nemodificat. Adoptat.

36. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.37. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.38. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.39. Referitor la art.VIII, nemodificat. Adoptat.

Pct.40. Observaţii? Propuneri. Nu sunt. Adoptat.

Pct.41. Observaţii? Propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.42. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Urmează votul final la orele 12,30.

Punctul 14, Propunerea legislativă pentru reînfiinţarea comunei Cintei, judeţul Arad, prin reorganizarea comunei Zărand.

Legea este organică.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă, aşa cum am anunţat şi în şedinţa trecută, se consideră adoptată în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.

Vă rog, pe procedură.

Domnule Mihăiţă Calimente, aveţi cuvântul.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamna preşedinte,

Aşa cum rezultă din ordinea de zi, termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată. Eu consider că această propunere legislativă nu ar fi trebuit nici măcar să intre în discuţia comisiei, pentru că dintr-un document pe care eu îl am rezultă că la comisie s-au prezentat alte documente şi că una din condiţiile de bază, şi anume ca satul să poată deveni comună trebuie să aibă minimum 1500 de locuitori, nu a fost îndeplinită. Se pare că documentele care au fost prezentate comisiei au fost prezentate cu largul concurs al Consiliului judeţean Arad, al domnului Ioţcu Petru de la PD-L, care avea interes să manipuleze aceste documente. eu am aici un document de la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor, primăria oraşului Chişinău Criş, din care rezultă că satul Cintei are numai 1299 de locuitori. De altfel, nici celălalt sat, Zărand, nu are 1500, are 1387 de locuitori.

Aş vrea să transmit acest document comisiei ca să-l transmită cu documentele mai departe comisiei de la Senat, Senatul fiind Cameră decizională în această materie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Aveţi dreptate, aceleaşi date au venit şi la mine la Cabinet, referitor la numărul de locuitori al comunei şi al satului de care făceaţi vorbire şi este bine ca ceste documente să parvină comisiei de specialitate din Senat, la Cameră trecând prin aprobare tacită.

Vă mulţumesc. La secretariat, depuneţi.

Punctul 15, proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Legea este organică.

Termenul pentru dezbatere şi vot final este depăşit. Proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art.115 alinl.(5) din Constituţie şi art.105 alin.(3) şi art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Punctul 16, propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Româneşti, prin reorganizarea comunei Potlogi, judeţul Dâmboviţa.

Legea este organică.

Iniţiatorul, vă rog să ia cuvântul.

Vă rog.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Satul Româneşti propus pentru a fi comună a fost până în 1968 comună de sine stătătoare. prin reforma administrativă de atunci s-a alipit comunei Potlogi. are o populaţie de 3700 de locuitori, majoritară etnia romă, oameni întreprinzători, înstăriţi. Sunt peste 120 de firme înregistrate în acest sat şi sunt poate cei mai buni fierari betonişti din toată zona. A fost un referendum aprobat, şi în comuna Potlogi şi în acest sat cu peste 99%.

Comuna Potlogi rămâne cu cu 6000 mii de locuitori, deci o comună bogată, satul româneşti devine comună, dacă dumneavoastră sunteţi de acord, cu o populaţie de 3700 de locuitori. Documentaţia depusă la Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic s-a compeltat şi în acet raport suplimentar a fost, să zic, varianta - propunerea mea, sunt şi planuri cadastrale şi toate documentaţiile de la finanţe.

De aceea, vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să aprobaţi această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic?

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, punctul de vedere negativ al Guvernului. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea comunei Româneşti, prin reorganizarea comune Potlogi, judeţul Dâmboviţa.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise, astfel cum sunt redate în anexa la prezentul raport.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Raportul suplimentar al comisiei a fost adoptată cu 24 de voturi pentru şi un vot împotrivă.

Timp de dezbatere, cinci minute.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Nu este procedură de urgenţă. Vreau să vă atrag atenţia, stimaţi colegi, că propunerea comisiei, iniţial, a fost o propunere de respingere. Aceasta nu a întrunit numărul de voturi necesar în şedinţa din 16.09. Plenul a retimis-o comisiei, potrivit art.104 din Regulament, iar de data aceasta comisia propune adoptarea propunerii legislative. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog. Din partea Grupului parlamentar al PD-L, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă are marele avantaj că pentru comuna Româneşti, populaţia de romi, în sfârşit, are posibilitatea să-şi autogestioneze singură resursele financiare şi să-şi rezolve singură problemele sociale.

Eu am la mine în colegiu o localitate similară, Bărbuleşti, cred că aţi auzit de ea la televizor, cu 6000 de romi. transformarea ei, acum 6 ani de zile, în localitate de sine stătătoare, în comună, a rezolvat în proporţie de 90% problemele sociale cu care se confrunta localitatea veche, Armăşeşti.

Cred că este foarte bine venită propunerea colegului nostru şi cred că ar trebui urmată pentru comunităţile de romi la nivel naţional, pentru că primul pas pentru rezolvarea problemelor sociale este să le dăm lor responsabilitatea să-şi ducă frâele, să-şi apuce frâele în mână în rândurile comunităţii lor.

Grupul parlamentar al PD-L susţine propunerea legislativă făcută astăzi în Parlament.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc. Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt din partea celorlalte grupuri parlamentare? Nu sunt.

La amendamentele admise, poziţia 1 din raport, referitor la titlul legii? Observaţii? Propuneri? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2 din raport. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3 din raport. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4 din raport. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.5 din raport. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6 din raport. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7 din raport. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8 din raport. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9 din raport. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Propunerea legislativă trece la vot final.

Punctul 17, Reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Legii privind trecerea unor terenuri din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Şişeşti" - Institutul de cercetare-dezvoltare pentru montanologie Cristian - Sibiu în domeniul public al oraşului Cisnădie şi în administrarea Consiliului local al oraşului Cisnădie, judeţul Sibiu.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Nu este cazul.

Din partea comisiei sesizate în fond, de fapt a comisiilor sesizate în fond, este vorba de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii publice.

Domnule deputat Mocanu, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate spre dezbatere şi avizare în fond cu cererea de reexaminare a Legii privind trecerea unor terenuri din domeniu public al statului şi din administrarea Academiei de Studii Agricole şi silvice "Gheorghe Ionecu Şişeşti" - Institutul de cercetare-dezvoltare pentru montanologie Cristian - Sibiu în domeniul public al oraşului Cisnădie, judeţul Sibiu.

Legea are ca obiect de reglementare trecerea unor terenuri în domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Studii Agricole şi Sivlice "Gheorghe Ionescu Şiseşti" - Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie Cristian - Sibiu în domeniul public al oraşului Cisnădie, judeţul Sibiu, în scopul soluţionării unor probleme sociale care vizează tinerii sub 35 de ani răniţi în revoluţie, veterani de război.

În urma dezbaterii, în şedinţele din 16 şi 23 septembrie, analizând motivele care au determinat transmiterea spre reexaminare a legii, comisiile au hotărât, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, admiterea cererii de reexaminare formulată de preşedintele României şi, în consecinţă, respingerea legii mai sus menţionate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Noi, în comisie, iniţial, am dat un vot de aprobare pentru legea respectivă, considerând că argumentele celor de la Cisnădie sunt justificate. Am avut un semn de întrebare vizavi de suprafaţa pentru care autorităţile locale solicitau acele case pentru tinerii sub 35 de ani.

există o întrebare, pun o mare întrebare: acolo, pe tabel, ca şi justificare apăreau şi cetăţeni care erau îndreptăţiţi să primească o suprafaţă de teren pentru care Consiliul local de la Cisnădie nu avea unde să le retrocedeze. din acest punct de vedere, cred că va trebui să reanalizăm în comisia de specialitate, să solicităm din nou prezenţa autorităţilor locale şi a reprezentanţilor Academiei de Ştiinţe din zonă şi să reanalizăm din noua ceste solicitări, pentru că eu cred că dacă, într-adevăr, nu se justifică sau nu erau foarte bine justificate argumentele pentru care se solicita construirea unor locuinţe pentru tineri pe acele suprafeţe, pentru cei care solicitau repunerea în drept conform legilor fondului funciar, cred că erau argumente destul de puternice şi, din acest considerent, PD-L susţine respingerea legii şi reîntoarcea la comisie pentru o nouă analiză.

Dacă îi dăm un vot de respingere, părerea mea e vă vom crea în zonă o mare problemă vizavi de retrocedarea pe fondul funciar. Atunci eu cred că ar fi mai corect să solicităm retrimiterea la comisie a legii pentru reanalizare. Eu cred că aşa e mai corect.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt? Domnul deputat Eugen Nicolăescu, Grupul parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

cred că solicitarea de a fi retrimis raportul la comisie este un moment important şi în aceleaşi timp o dovadă de înţelepciune. Eu cred că ar trebui să facem acest lucru şi propun, în numele grupurilor parlamentare care doresc acest lucru şi, în special, PNL să lăsăm un termen în care o serie de dificultăţi să poată fi clarificate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cunoscând situaţia din Cisnădie, pot să vă informez că există o sumedenie de soliciări absolut justificate, o serie de cetăţeni cărora ar fi trebuit să li se reconstituie dreptul de proprietate. Acest lucru nu s-a realizat din lipsă de teren. Pot să înţeleg argumentele comisiei de agricultură şi de învăţământ pentru raţiuni de cercetare cu observaţia că activitatea de cercetare nu se mai desfăşoară de ani de zile pe suprafeţele respective. Vreau să reamintesc că aceste terenuri au fost puse la dispoziţia acestor institute după ce proprietari de drept au fost jefuiţi de regimul comunist de aceste terenuri şi, în consecinţă, singurul aspect care poate fi pus în discuţie este, eventual, suprafaţa, nu şi ideea trecerii acestui teren către consiliul local Cisnădie.

În consecinţă, susţin ideea reîntoarcerii la comisie cu rugămintea de a reexamina documentaţia, de a invita autorităţile locale din Cisnădie de a nu decide neapărat pe fond ci, eventual, pe discuţia legată de suprafeţe. Dar ideea de a pune teren la dispoziţia autorităţilor din oraş pentru a da cetăţenilor îndreptăţiţi nu poate fi pusă în discuţie. Este o idee pe care o susţin, cred, toate partidele parlamentare atunci când este vorba de reconstituirea dreptului de proprietate.

Grupul nostru parlamentar va vota în favoarea reîntoarcerii la comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă supun, în acest caz, atenţiei şi votului dumneavoastră retrimiterea la comisie şi vă rog, stimaţi colegi, să vă pregătiţi cartelele de vot.

Da, putem începe procedura de vot. Deci, vă supun votului dumneavoastră întoarcerea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Da, reexaminarea se întoarce la comisie. Termenul pe care îl propuneţi? 2 săptămâni.

trecem la Capitolul IV - Alte iniţiative cu propunere de adoptare.

Punctul 18, Proiectul de lege pentru modificarea lit.b) a art.29 din Legea pomiculturii nr. 348/2003.

Suntem Cameră decizională.

Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnul Munteanu, Grupul parlamentar al PSD.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este vorba de Legea pomiculturii nr.348 din anul 2003. Iniţiatorii au observat că legea sus menţionată creează dificultăţi în ceea ce priveşte punerea ei în practică datorită neclarităţii şi neexactităţii textului de la art.29 lit.b) care nu au fost sesizate de câtre legiuitor.

Având în vedere că există situaţii în care foarte multe loturi de legume, fructe circulă şi pe baza avizelor de expediţie, considerăm că este necesar să existe obligativitatea înscrierii în aceste documente a clasei de calitate conform standardelor de comercializare, înlăturând astfel o posibilitate sau o modalitate de evaziune fiscală.

Precizez că Guvernul susţine acest proiect de lege, iar Parlamentul l-a adoptat în şedinţa sa.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei? Tot ca iniţiator? Din partea comisiei pentru agricultură?

Domnule Mocanu, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.29 lit.b) din Legea pomiculturii nr.348/2003, republicată, în sensul sancţionării contravenţionale a nerespectării prevederilor art.20 privind obligativitatea consemnării în documentele fiscale şi/sau avizele de expediţie emise de producători sau comerciant a calităţii şi conformităţii cu standardele de comercializare pentru fructele proaspete destinate consumului uman, precum şi a celor destinate prelucrării industriale.

Acest proiect de lege face parte din legile ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat, în unanimitate, în şedinţa din 22 septembrie 2009.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare, înscrieri la cuvânt? Grupul parlamentar al PD-L?

Domnule deputat Mircia Giurgiu, aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Şi în comisie am susţinut acest proiect. Grupul parlamentar îl susţine, mai ales că vine în sprijinul celor care comercializează şi încercăm să facem ordine, să se evite evaziunea fiscală, şi pe deasupra vin şi cu alte precizări clare, în aşa fel încât să ştim ce consumăm şi cum se comercializează acele produse.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea altor grupuri parlamentare?

Grupul parlamentar al PSD+PC?

Domnule deputat Mocanu, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi Grupul PSD din Camera Deputaţilor susţine această propunere legislativă, dat fiind faptul că această propunere vine şi reglementează anumite date privind completarea actelor, avizelor de expediţie a produselor din pomicultură.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc. dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare mai sunt înscrieri la cuvânt? Nu mai sunt.

Trecem la raportul comisiei.

Pct.1 din raport, referitor la titlul legii. Text nemodificat. Adoptat.

Pct.2 din raport, referitor la articolul unic.

Dacă sunt observaţii sau propuneri? Nu sunt. Adoptat.

În acest caz, proiectul de lege merge la votul final.

Punctul 19, Proiectul de Lege pentru completarea art.62 din Legea nr.46/2008 privind codul silvic.

Proiect de lege adoptat la Senat. Suntem Cameră decizională. Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog. Iniţiator, da?

Domnul deputat Mircia Girugiu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Suntem mai mulţi colegi iniţiatori, din toate grupurile parlamentare. Vreau să precizez că acest proiect de lege nu prevede mărirea cantităţii de lemn care să fie exploatată de locuitorii din zona montană, ci doar stabileşte nişte drepturi, în sensul că acei locuitori nu mai trebuie să apeleze la firme specializate. Eliminăm intermediarii care se ocupau până acum, chiar dacă ei, de obicei, doar eliberau actele, fără să facă absolut nimic. Tot locuitorii de acolo îşi exploatau lemnul.

Deci, noi nu mărim suprafaţa şi cantitatea, ci doar eliminăm intermediarii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei raportoare, respectiv Comisia pentru agricultură, domnul deputat Mocanu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare completarea art.62 din Legea nr.46/2008, Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, acordarea unor cantităţi de material lemnos pe picior familiilor domiciliate în judeţele cu zonă montană la preţul stabilit prin actul de punere în valoare, urmând ca acestea să exploateze lemnul în regie proprie.

Proiectul face parte din categoria legilor organice. Comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt? Nu sunt.

Ba da, din partea Grupului parlamentar al PD-L, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

La proiectul acesta de lege, în comisia de specialitate au fost unele discuţii. Şi discuţiile au fost generate de prevederile art.3¹ din textul propus de comisie, ultimul alineat, care precizează că prevederile acestei legi se extind şi pentru locuitorii din celelalte zone montane, altele decât cele cuprinse prin Legea nr.33/1996, adică cele cinci judeţe din Munţii Apuseni.

Cred că ar trebui să revenim la textul art.3¹ de la Senat, care este mai corect şi mai acoperitor din punct de vedere legal, dacă ne referim şi la prevederile Legii nr.33/1996 şi să adoptăm aici art.3¹ aşa cum a fost el prevăzut şi cum a fost propus de către Senat. Extinderea şi pentru locuitorii din celelalte zone montane propuse în textul comisiei, nu are acoperire legală în momentul de faţă şi, din acest punct de vedere, vă solicit să adoptăm la art.3¹ textul propus de Senat.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Îmi pare rău, cred că nu puteţi decât să retrimiteţi la comisie, în plen nu putem face niciun fel de amendamente. Nu, nu văd amendament aici.

Domnul Tinel Gheorghe:

A fost un amendament făcut, dar cred că la comisie s-a omis trecerea lui, pentru că în comisia de specialitate a fost făcut amendamentul respectiv.

Doamna Daniela Popa:

Se poate, dar nu este în raport...

Domnul Tinel Gheorghe:

Cer retrimiterea la comisie pentru o săptămână, doamna preşedinte.

Doamna Daniela Popa:

Aşa da.

Am înţeles că şi Guvernul are un punct de vedere.

Vă rog.

Domnul Gică Duţă (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem în situaţia de a adopta o lege care, practic, nu are posibilitatea aplicării în practică. Dacă extindem prevederile privind atribuirea gratuită a unui volum de până la 15 metri cubi pe gospodărie, pe familie, în zona montană, aşa cum e prevăzută ea în anexa la Legea nr.181, nu poate fi aplicată pentru că din informaţiile pe care le deţinem sunt peste un milion de familii, un milion de gospodării, înmulţit cu 15 metri cubi, ar fi 15 milioane de metri cubi. Or, posibilităţile pădurilor din România sunt de 21 de milioane de metri cubi, din care, anual, se pot exploata din zone accesibile doar 16-17 milioane.

În această situaţie, întreaga industrie din România ar rămâne fără acest material lemnos, pădurile din zona montană sunt retrocedate, multe sunt în arii protejate, în parcuri naţionale, şi nu considerăm că poate fi aplicată această lege.

În concluzie, ministerul respinge această iniţiativă în forma în care a fost prezentată.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mocanu, din partea comisiei? Da. Vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

Şi eu susţin propunerea colegului de la PD-L să trimitem această lege la comisie pentru a sta mai mult asupra ei şi a corecta greşelile făcute până acum.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

n-aş fi intervenit dacă în susţinerea colegului nostru din partea PDL-ului n-aş fi auzit o formulă, cel puţin pentru mine, foarte interesantă: "N-avem bază legală de a adopta o lege".

Păi, vă spun eu, baza legală este Constituţia României care spune că singura autoritate legislativă este Parlamentul. Deci, orice lege poate fi modificată, ăsta e rolul nostru şi va exista baza legală.

Această propunere, cu această susţinere, devine derizorie. Ca atare, noi suntem împotriva retrimiterii.

Să nu mai vorbim de faptul că dacă am lua în considerare doar o singură zonă montană, când există şi alte zone din ţară unde se trăieşte la fel de greu, asta ar fi un act discriminatoriu.

Deci eu cred că extinderea pentru toate zonele montane se justifică. Dacă se crede că este o problemă cu această extindere pentru că s-a dat prea mult şi atunci ar trebui restrânsă pentru că nu se poate,... pentru că vă pun următoarea întrebare reprezentanţilor de la Guvern: dacă problema este că dacă s-ar da şi pentru alte zone, ar fi un impediment pentru că atunci din toate zonele ţării nu va exista pentru industrie lemn? Dacă se aplică pentru o singură zonă, exact aceeaşi prevedere, din zona respectivă ar fi de ajuns lemn pentru industrie? Sau există o zonă în care nu se poate extrage lemnul pentru industrie?

Deci, ori există o problemă, pentru că s-a dat mult, şi atunci trebuie să reducem la toţi, ori nu există această problemă şi atunci e corect să se aplice tuturor zonelor montane.

Ca atare, noi nu suntem pentru retrimiterea la comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt.

Din partea iniţiatorului? Poftiţi!

Domnul Corneliu Olar:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnilor parlamentari,

Vreau un pic să explic de ce s-a recurs la modificarea acestei legi, la Codul silvic. Şi să fac o referire la domnul subsecretar de stat că noi nu ne-am referit exact, explicit în modificarea legii la facilităţile pe care le acordă Legea nr.33, respectiv Legea moţilor. Ne referim în modificarea acestei legi doar la exploatare. Dacă un locuitor din Ţara Moţilor - şi sunt de acord şi cu domnul de la UDMR - toţi locuitorii de la zona montană beneficiază de un drept al lor, nu este normal ca exploatarea s-o facă tot ei? Dacă le dăm 10 metri cubi sau 4 metri cubi de familie, este strigător la cer? Le dăm 4 metri cubi de familie şi Codul silvic le interzice dreptul de a-i exploata. Cum vedeţi dumneavoastră, o dată ce el beneficiază de un drept, să vină o restricţie ca exploatarea s-o facă o firmă atestată. Adică, să vină de la oraş o firmă de exploatare să-mi demonstreze mie, celui care locuieşte şi care prin tradiţie a făcut din vechi timpuri această meserie profesională, exploatarea lemnului, să vină o firmă atestată de la oraş să le arate de la cei de la munte că ştiu exploata mai bine. Ce interese sunt aici?

Vă rog să analizaţi toţi parlamentarii şi să dăm dreptul acestor locuitori din toată zona montană din România, nu cer numai pentru cei din Ţara Moţilor, deşi eu vin din colegiul Ţării Moţilor, la toată zona montană. Nu avem nimic de pierdut că este vorba doar de exploatarea masei lemnoase.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră...întâi, dacă mai sunt înscrieri la cuvânt. Nu mai sunt.

Cartelele sunt pregătite, bănuiesc, pentru retrimiterea la comisie. Propunere făcută de către comisia sesizată în fond şi de către Grupul parlamentar al PD-L.

Vă rog să votaţi.

Domnul Tinel Gheorghe (din bancă):

Ce să votăm?

Doamna Daniela Popa:

Retrimiterea la comisie.

Da. Pentru că nu s-a înţeles, vă rog să repetăm votul.

Vă rog să votaţi retrimiterea la comisie.

Da. nu se retrimite la comisie. Chiar Grupul parlamentar al PD-L care a propus retrimiterea la comisie nu a votat retrimiterea la comisie.

Intrăm pe raportul comisiei sesizate în fond.

Poz.1 din raport, referitoare la titlul legii. Este text nemodificat. Adoptat.

Poz.2 din raport, referitoare la articolul unic. Dacă sunt observaţii şi propuneri. Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de lege rămâne la vot final.

Urmează punctul 20, Proiectul de Lege pentru instituirea Zilei tatălui şi a Zilei mamei.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul. Vă rog.

Domnul Petru Movilă:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această lege vine să aşeze simbolic două zile în an prin care noi să aniversăm cei doi părinţi într-un echilibru social, zile în care să scoatem în evidenţă importanţa ambilor părinţi, tată şi mamă.

Această lege nu implică nici un consum financiar pentru nici o instituţie a statului, însă în zilele respective se poate ca instituţiile statului, ONG-uri, eu ştiu, sindicate, organizaţii profesionale, să facă acţiuni în acest sens. Cred că este un proiect de lege bun, simbolic şi trebuie votat.

Ca iniţiator, vă rog să votăm acest lucru. Sigur, aşa este, îi mulţumesc colegului meu că mi-a reamintit, în ţările din Europa, aceste zile se aniversează tocmai pentru a releva importanţa socială a ambilor părinţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Tot din partea iniţiatorului.

Domnule deputat Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pot să mai spun în plus că acest proiect de lege este rodul colaborării între societatea civilă din România şi parlamentari, Asociaţia "Tata" şi este susţinut de personalităţi marcante ale societăţii româneşti, printre care pot să amintesc aici: Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Mircea Lucescu, Elisabeta Lipă, Leonard Doroftei, Iolanda Balaş, Octavian Belu, Gabriela Szabo, Mihai Covaliu, Cătălina Ponor, Marius Urzică, Ivan Paţachin, Marius Lăcătuş, Emeric Jenei şi mulţi alţii.

Aşadar, este un proiect care să pună familia în prim plan. În luna mai vom avea şi sărbătorirea Zilei familiei, în 15 mai, şi de asemenea, la 1 iunie este Ziua copilului. Aşadar, vom avea o lună dedicată familiei şi acest proiect de lege nu solicită nici un leu de la bugetul de stat, nici o zi liberă în plus. Aşadar, este mai mult un proiect simbolic.

Mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei raportoare, respectiv Comisia pentru sănătate.

Vă rog, doamna preşedinte Rodica Nassar, aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată cu dezbaterea Proiectului de Lege pentru instituirea Zilei tatălui şi a Zilei mamei, adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, în conformitate cu prevederile art.73 din Constituţia României, republicată.

Prin proiectul de lege menţionat se doreşte instituirea Zilei tatălui în prima duminică a lunii mai şi instituirea Zilei mamei în a doua duminică a lunii mai.

Iniţiatorii motivează propunerea prin dorinţa de a se asigura un echilibru social şi evidenţierea importanţei ambilor părinţi în viaţa de familie şi în societatea românească.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru instituirea Zilei tatălui şi a Zilei mamei, cu amendamentele din anexă.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt.

Grupul parlamentar al PD-L. Vă rog.

Domnul Iosif Ştefan Drăgulescu:

Doamna preşedinte,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PD-L susţine această lege fiindcă este un lucru foarte bine stabilit că echilibrul psihic şi social depinde de speranţa generaţiei care vine. Creşterea generaţiei care vine are câţiva stâlpi importanţi în ceea ce priveşte educaţia, atât familia, cât şi şcoala.

Familia reprezintă un element important şi echilibrul între cei doi părinţi, mamă şi tată, reprezintă crearea unui copil echilibrat din toate punctele de vedere.

În acest sens, oficializarea Zilei mamei şi a Zilei tatălui reprezintă o recunoaştere a rolului familiei şi a rolului celor doi părinţi în viitorul unei naţiuni.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Dacă din partea celorlalte grupuri.

Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Eugen Nicolăescu. Vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

S-au spus destule despre oportunitatea adoptării unui asemenea proiect de lege. Cred că într-adevăr este corectă poziţia de a avea o asemenea reglementare.

Dar pentru mine nedumerirea este alta. Dacă observaţi la proiectul de lege se ataşează şi punctul de vedere al Guvernului. Şi punctul de vedere al Guvernului este negativ. Şi asta nu înţeleg. De ce Guvernul, în ciuda susţinerii parlamentare din partea PD-L a acestui proiect de lege, consideră că nu este oportună iniţierea şi adoptarea unui asemenea act normativ şi că el ar trebui, acest domeniu, să rămână reglementat numai la stadiul dintre partenerii sociali.

Cred că Guvernul greşeşte, cred că Guvernul nu tratează serios această problemă şi-i rog pe parlamentarii PD-L să atenţioneze membrii Guvernului din partea PD-L că au făcut o prostie când au dat acest aviz negativ.

Grupul parlamentar al PNL va vota pentru acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt.

Grupul parlamentar al UDMR. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat Márton Árpád-Francisc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul parlamentar al UDMR este pentru a se adopta o astfel de lege. Mai ales că există în tradiţia noastră bisericească sărbătorirea Zilei mamei. Eu personal nu ştiu dacă e bine şi elegant faţă de mame ca şi noi taţii să apărem în această lege. Dar, în orice caz, suntem pentru susţinerea legii ca idee. Unii, însă, dintre noi avem o problemă: colega noastră a propus inversarea celor două zile. Pentru că bisericile noastre sărbătoresc Ziua mamei în prima duminică a lunii. Inversarea ar duce într-o situaţie în care biserica sărbătoreşte într-o zi, iar din punct de vedere oficial este peste o săptămână. Şi probabil parte din membrii grupului nostru parlamentar se vor abţine la acest vot dacă nu se acceptă amendamentul propus de noi.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt din partea grupurilor parlamentare. Nu.

Pe raportul comisiei. Pct.1 din raport referitor la titlul legii, cu modificarea comisiei. Dacă sunt observaţii, propuneri. Nu sunt. Adoptat.

Pct.2 din raport. Avem şi un amendament respins. L-a susţinut domnul deputat Márton Árpád şi vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră primul amendament respins, adică prima duminică a lunii mai se instituie Ziua mamei.

Stimaţi colegi, vă rog să votaţi.

Mulţumesc. Amendamentul a fost adoptat.

Pct.3 din raport trebuie corelat cu amendamentul respins de la poziţia 2 şi vă rog să votaţi.

Cine este pentru?

Da. Este adoptat şi amendamentul de la pct.2 de la amendamente respinse.

Poz.4 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de lege rămâne la votul final.

Punctul 21, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.36 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Acest proiect de lege a fost adoptat de Senat.

Suntem Cameră decizională.

Din partea iniţiatorului dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond, respectiv Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Domnule deputat Apostolache, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, punctul de vedere negativ al Guvernului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.36 alin.(2) din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, astfel încât ocuparea funcţiei de arhitect şef din cadrul structurilor administraţiei publice să se facă numai de către un funcţionar public absolvent al învăţământului superior de lungă durată cu specialitatea în arhitectură şi urbanism.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise, astfel cum sunt redate în anexa la prezentul raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare dacă sunt înscrieri la cuvânt.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, Grupul parlamentar al PNL. Vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte,

după ce am analizat proiectul de lege şi mai ales raportul comisiei, am constatat că sunt o serie de neclarităţi şi mai ales unele amendamente, aşa cum au fost adoptate de comisie, ar putea să producă efecte negative în aplicarea acestui proiect de lege.

Cred că este nevoie de o dezbatere mai serioasă şi mai amplă şi în acelaşi timp să se identifice absolut toate efectele pe care le poate produce un asemenea act normativ.

În consecinţă, Grupul parlamentar al PNL propune retrimiterea la comisie cu un termen de două săptămâni.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Alte înscrieri la cuvânt. Nu sunt.

Propunerea de retrimitere la comisie fiind făcută de un lider de grup parlamentar, sunt obligată s-o iau în considerare.

Vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră acest lucru. Deci, retrimiterea la comisie a proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 85 de voturi pentru, proiectul de lege s-a retrimis la comisie. Termen, două săptămâni.

Am ajuns la Capitolul V din ordinea de zi, alte iniţiative cu propunere de respingere.

Punctul 22, Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor judeţene publice de pază şi ordine.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia raportoare. Vă rog. Mai e nevoie, fiind raport de respingere?

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Comisia îşi menţine raportul de respingere.

Doamna Daniela Popa:

Da. Vă mulţumesc.

Luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Rămâne la vot final.

Punctul 23, Propunerea legislativă privind protecţia infrastructurilor critice şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru protecţia infrastructurilor critice.

Iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia pentru administraţie publică, comisia sesizată în fond, propune respingerea acestei propuneri legislative.

Dacă sunt înscrieri la cuvânt din partea grupurilor parlamentare. Nu sunt.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Urmează punctul 24, Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei comunitare.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond, respectiv Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea propunerii legislative.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt. Nu sunt.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Punctul 25, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond, respectiv Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea proiectului de lege.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt. Nu sunt.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Punctul 26, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, a Legii nr.247/2005 privind pensiile magistraţilor, a Legii nr.96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, a Legii nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

Iniţiatorul. Domnule deputat Mircia Giurgiu, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Chiar dacă toată lumea spunea că nu e în regulă cu acele legi, iată că până la urmă problema s-a rezolvat prin asumarea răspunderii Guvernului şi tot se va rezolva în sensul pozitiv, fiindcă toţi ar trebui să fim egali şi în funcţie de contribuţii să beneficiem şi de drepturile de pensie.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru muncă şi protecţie socială care propune respingerea propunerii legislative.

Din partea grupurilor parlamentare dacă sunt înscrieri la cuvânt. Nu sunt.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Urmează punctul 27, Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(7) al art.120 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond, respectiv, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Punctul 28, Propunerea legislativă pentru modificarea art.3 din anexa la OuG nr.51 din 2006 publicată în Monitorul Oficial nr.566 din 30.06.2006 pentru aprobarea programului naţional privind sprijinirea construirii de locuinţe proprietate personală.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Raportul este de respingere.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare. Nu.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Punctul 29, Propunerea legislativă pentru completarea art.50 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Raportul este de respingere a propunerii legislative.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt. Nu.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Punctul 30, Propunerea legislativă pentru modificarea lit.b) a art.13 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Propune respingerea propunerii legislative.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Punctul 31, Propunerea legislativă pentru acordarea unor drepturi salariale specifice personalului nedidactic din învăţământ.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare. Nu sunt înscrieri la cuvânt.

Propunerea legislativă rămâne la vot final.

Cu aceasta, stimaţi colegi, toate iniţiativele legislative, fie cele de adoptare sau respingere, au fost epuizate.

A rămas un singur punct de pe ordinea de zi. Este vorba de raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care a fost trecut în Biroul permanent, cu acordul liderilor grupurilor parlamentare, pe poziţia 3 de pe ordinea de zi. Din păcate, raportul Comisiei juridice nu a venit să pot să vă distribui acest raport al comisiei, nici proiectul de hotărâre nu este gata.

Dacă nu există alte chestiuni pe procedură, cu acordul dumneavoastră, amân acest punct de pe ordinea de zi.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Cu aceasta, ordinea de zi este epuizată.

Rog liderii de grupuri parlamentare să convoace toţi colegii noştri în sală la ora 12,30 pentru votul final.

- după pauză -

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi colegi,

Fiind ora 12,30, începem sesiunea de vot final.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în bănci.

Vă rog să vă pregătiţi şi cartelele, să verificăm şi cvorumul. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa.

Şi colegii care au intrat acum în sală, să-şi înregistreze prezenţa, vă rog.

Vă mulţumesc.

Deci, începem sesiunea de vot final.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 209 voturi pentru, proiectul de hotărâre a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 212 voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finanţelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 217 voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

4. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Atenţie, comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 163 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat. Respingerea a fost adoptată, mă scuzaţi.

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2009 pentru modificarea art.39 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 220 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2009 pentru modificarea Legii învăţământului nr.84/1995.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 222 voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

7. Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru organizarea şi funcţionarea aparatului de lucru al Guvernului, precum şi a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 168 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

8. Proiectul de Lege pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 168 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuităţii activităţii unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Nu s-a întrunit numărul de voturi necesare.

Vreau să vă anunţ că astăzi se împlineşte termenul constituţional de dezbatere şi de vot final.

10. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 225 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

11. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Româneşti, prin reorganizarea comunei Potlogi, judeţului Dâmboviţa.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 176 pentru, propunerea legislativă a fost adoptată.

12. Proiectul de Lege pentru modificarea lit.b) a art.29 din Legea pomiculturii nr.348/2003.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 233 voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

13. Proiectul de Lege pentru completarea art.62 din Legea nr.46/2008 privind Codul silvic.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

125 voturi pentru.

Legea nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru adoptare.

14. Proiectul de Lege pentru instituirea Zilei mamei şi a Zilei tatălui.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 197 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

15. Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor judeţene publice de pază şi ordine.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Atenţie, comisiile propun respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 217 voturi pentru respingere, propunerea legislativă a fost respinsă.

16. Propunerea legislativă privind protecţia infrastructurilor critice şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Infrastructurilor Critice.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

160 voturi pentru.

Nu s-a întrunit numărul de voturi necesare pentru respingere. Va fi dezbătută, ulterior, pe articole, într-o viitoare şedinţă.

17. Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea poliţiei comunitare.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Propunerea de respingere a fost admisă cu 225 de voturi pentru.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

127 voturi pentru.

Nu s-a întrunit numărul necesar de voturi pentru respingere.

Se va dezbate pe articole într-o şedinţă următoare.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, a Legii nr.247/2005 privind pensiile magistraţilor, a Legii nr.96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, a Legii nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

120 voturi pentru.

Nu s-a întrunit numărul de voturi necesare pentru respingere.

Se va dezbate pe articole într-o şedinţă viitoare.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(7) al art.120 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 229 voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

21. Propunerea legislativă pentru modificarea art.3 din Anexa la O.U.G. nr.51/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.566 din 30/06/2006 pentru aprobarea Programului naţional privind sprijinirea construirii de locuinţe proprietate personală.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 218 voturi pentru, propunerea de respingere a fost adoptată.

22. Propunerea legislativă pentru completarea art.50 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Cu 179 voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

23. Propunerea legislativă pentru modificarea lit.b) a art.13 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

Numai 99 de voturi pentru respingere. Nu s-a întrunit numărul de voturi necesare pentru lege organică. Se va dezbate pe articole într-o şedinţă viitoare.

24. Propunerea legislativă privind acordarea unor drepturi salariale specifice personalului nedidactic din învăţământ.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Mulţumesc.

Cu 159 voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

Cu aceasta, şi sesiunea de vot final s-a încheiat.

Vă mulţumesc tuturor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,47.