Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Depuatţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău şi Alexandru Mihai Voicu, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnilor colegi,

Sunt fericit să vă spun că m-am liniştit cu privire la formula de conducere, pe care distinsul nostru premier s-a grăbit s-o pună în "pâine" după "imensul serviciu" făcut lui şi ţării de domnul preşedinte Băsescu prin revocarea viceprim-ministrului supărător de interesat în desfăşurarea unor alegeri prezidenţiale corecte.

Ce "serviciu" i-a făcut preşedintele domnului prim-ministru?

I-a netezit cea mai sigură cale spre "ruperea gâtului". Metaforic vorbind, se aud din ce în ce mai clar voci care spun că "Boc părăseşte terenul, se pregăteşte Flutur". Şi sunt chiar convins că mult televizata căzătură a marelui, pardon, iubitului nostru prim-ministru a fost o dulce hârjoană pe lângă buşitura ce i se pregăteşte.

Revenind însă la formula de guvern aleasă de domnul pe care l-am amintit, combinaţiile ce ni s-au prezentat sunt, după umila mea părere, capabile să mulţumească şi pe cel mai cusurgiu dintre noi! Nici nu ne-am fi putut dori ceva mai bun! Să mă explic, de altfel.

Cine altul s-ar fi putut ocupa de educaţie în afară de profesorul universitar aflat în aceeaşi persoană cu premierul (mare densitate de competenţe pe metru pătrat, dacă mă pot exprima astfel)? Numai 45 de minute de la intrarea în clădirea ministerului nou adjudecat i-au fost de ajuns pentru a bombarda presa cu raţionamentele născătoare de decizii, ce ar urma să fericească învăţământul românesc (ăla, sigur, de "scoate tâmpiţi"), să fericească elevii, părinţii şi cadrele didactice, acum şi pururea şi în veacul vecilor, cum dramatic spunea Delavrancea.

Sau la sănătate! Doamne fereşte să nu fim bolnavi! Dar, dacă totuşi se va întâmpla, afirm că ne putem îmbolnăvi liniştiţi! Ia gândiţi-vă şi domniile voastre ce sigură va fi sănătatea în România bordurată frumos, cu multă marmură de varii culori, sau cu imitaţie de granit pentru a ne induce mai hotărât senzaţia de forţă.

Cum care forţă? A economiei româneşti, oameni buni!

Ce dacă s-a scăpat actualul ministru al sănătăţii la preluarea noului portofoliu şi a declarat presei că economia ţării este bolnavă! Păi, tocmai de asta a luat Ministerul Sănătăţii. Ori ne vindecă şi pe noi şi economia ţării, ori la loc comanda!

Sau la agricultură! Doamnelor şi domnilor, cine va mai avea, ca noi, o agricultură deraiată? Adică n-o să implementeze omul transporturilor disciplina feroviară, marşul triumfător al construcţiei de autostrăzi, balansul graţios al navelor - adică nu că de astea nu mai avem în lanurile patriei? Haida-de!

E cu adevărat cel mai potrivit! Mai ales că, după ce l-am văzut la televizor în rol de pilot de avion, am înţeles de ce li se spune, în studenţie, unora dintre cei de la Agronomie, că vor deveni "aviatori în brazdă".

Şi în continuare! Ce muncă mai plătită să ne dorim decât acum când, în sfârşit, graţie gândirii superioare de partid şi preşedinte, ministrul de finanţe a primit şi portofoliul muncii. Dacă nu ne-om sătura de salarii mult sporite numai să vedeţi dumneavoastră! Bani sunt cu grămada, urmare efectelor impozitului forfetar!

Lista poate continua, dar m-am decis, pour la bonne bouche, cum spune franţuzul, să închei manifestându-mi pe această cale satisfacţia că unul dintre cei mai activi miniştri ai vechiului Guvern a preluat treburile mediului, declarând cu dulce şi blond zâmbet că turismul oricum se învecinează întru preocupări cu multe alte sectoare ministeriale. În acest caz, aş avea totuşi un amendament, determinat de rememorarea unei glume mult gustate înainte de 1990, care la întrebarea "Cu cine se învecinează marele nostru vecin din răsărit" răspundea "Cu cine vrea el!"

Dar dacă doamna în discuţie găseşte că se poate învecina cu Parlamentul? La câtă putere crede preşedintele că are şi cum îşi proteguieşte apropiaţii, iaca ne-o fi dat să vedem superba fiinţă-ministru al turismului, mediului, Parlamentului, cultelor, justiţiei şi al cărui minister s-o mai afla în presupusă vecinătate!

Recunoaşteţi, aşadar, doamnelor şi domnilor colegi, că am toate motivele să fiu liniştit cu privire la noul Guvern şi la ce treabă va face.

Cum se spune pe la mine pe acasă şi cred că şi la dumneavoastră, Dumnezeu cu mila!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, domnul deputat Cristian Rizea. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi vizează aspectele negative ale crizei politice asupra ţării noastre şi asupra relaţiilor cu Uniunea Europeană.

Jocurile politice, pe care Traian Băsescu le promovează în ultimul timp în speranţa câştigării unor voturi în plus, generează o triplă problemă: politică, economică şi socială. Într-un moment precum cel de faţă, în care se apropie alegerile, bugetarii fac grevă la nivel naţional, agenţii economici şi populaţia îşi duc viaţa de pe-o zi pe alta, iniţierea unei lupte pentru guvernare este printre cele mai neinspirate mişcări ale preşedintelui. Instabilitate, îngreunarea luării deciziilor, dispute, dezinteres, acestea sunt cuvintele care caracterizează cel mai bine situaţia generată.

Am observat cum, în mai puţin de câteva ore de la demiterea ministrului de interne Dan Nica, se văd rezultateleacţiunilor lui Traian Băsescu. Leul s-a devalorizat în ciuda intervenţiilor Băncii Naţionale, bursa a scăzut, percepţiile investitorilor se degradează, de unde nu trebuie să fii analist economic pentru a vedea ca direcţia este greşită.

Într-o economie care se zbate să funcţioneze cât de cât, un asemenea eveniment poate genera un climat de neîncredere pe piaţă, atât în instituţiile statului menite să asigure funcţionarea pieţei economice şi monetare, cât şi în evoluţia viitoare a economiei în ansamblu - nimeni nu mai crede că situaţia se va redresa.

Riscul cel mai mare pentru România este neîndeplinirea obiectivelor asumate în acordul cu Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile în care se pierde din nou foarte mult timp cu luarea acelor decizii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor asumate, de exemplu privind legea salarizării unitare sau reducerea cheltuielilor bugetare.

Faptul că ministerele nu mai funcţionează în acest moment la capacitate maximă perturbă programele de absorbţie a fondurilor europene.

Situaţia de faţă, neclară şi haotică, conduce la scăderea ratingului de ţară, la probleme de imagine a ţării noastre în afară şi la o potenţială deteriorare a relaţiilor cu instituţiile financiare internaţionale.

În cazul în care situaţia se degradează şi mai mult, există posibilitatea ca acordul cu Fondul Monetar Internaţional să fie afectat, fapt care va duce la amânarea plăţilor către România. Domnul Boc a avut grijă ca o parte din aceşti bani să fie vizibili opiniei publice pentru plata pensiilor şi salariilor, suplinind astfel deficitul la bugetul asigurărilor sociale cu bani de la Fondul Monetar Internaţional.

Din cei 19,95 miliarde euro negociaţi, România riscă să nu atragă în totalitate aceşti bani de la Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană, pentru că Guvernul, în forma sa actuală, nu va reuşi să-şi respecte angajamentele asumate.

Guvernul trebuie să ia de acum măsuri serioase şi să nu meargă numai pe declaraţii de imagine, ceea ce prevăd eu că se va întâmpla până se va clarifica situaţia. Deficitul bugetar la finalul anului ar putea depăşi ţinta convenită, după ce cheltuielile cu personalul au crescut, iar veniturile publice nu s-au mărit.

Având în vedere că deja s-a ajuns la nemulţumiri din partea bugetarilor şi profesorilor pe tema celor două legi asumate pripit de Guvern, dovada fiind greva pe care au declanşat-o, climatul de neîncredere în instituţiile statului şi posibilitatea de a nu se mai putea susţine plata pensiilor şi salariilor, cred ca ne îndreptăm cu paşi repezi şi spre probleme sociale.

În condiţiile în care preşedintele statului consideră că noi, ca şi ţară, nici măcar nu ne putem propune să ieşim din criză prin eforturi proprii, bazându-ne pe o intervenţie din exterior, nu înţeleg la ce ne mai e de folos o clasă politică, un guvern, un preşedinte, dacă atunci când ne confruntăm cu o problemă, nici nu îi căutăm soluţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit pe domnul deputat Kerekes Károly. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Intervenţia mea politică se intitulează: "Problema rromilor - mustrare din partea Franţei".

Stimaţi colegi,

În calitate de membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză - Adunarea Naţională, am participat recent la o întâlnire oficială la Paris.

Fără a intra amănunţit în programul vizitei, al luărilor de cuvânt privind relansarea dialogului dintre cele două grupuri de prietenie, aş vrea să mă refer la un aspect deosebit de interesant şi, din punctul nostru de vedere, extrem de grav.

Ca un punct distinct faţă de programul oficial anunţat, am fost invitaţi la sediul Ministerului Afacerilor Externe, unde am avut o întrevedere cu domnul secretar de stat pentru afaceri europene, Pierre Lellouche.

Pe baza experienţelor personale în domeniul vizitelor oficiale, diplomatice consider acest gest ca fiind unul cu semnificaţii majore. Este vorba despre o temă cu o bibliografie şi o reflectare în realitate - din păcate - foarte vastă, şi anume problema rromilor.

În ciuda multiplelor evenimente negative provocate de prezenţa rromilor în Europa, în acest caz concret al problemelor provocate de aceştia în cartierele şi pe străzile Parisului, poziţia francezilor şi modul de abordare la adresa noastră mi s-au părut de-a dreptul ciudate. Întrebarea secretarului de stat, în sensul că: aceasta este ceea ce Franţa merită din partea României? - precum şi răspunsul dat tot de acesta, în sensul că Franţa nu aceasta a meritat din partea României, reflectă un gest, care, la nivel diplomatic, poate fi considerat unul foarte rar şi deopotrivă grav.

Eu personal, pe fundalul sentimentului de jignire provocat de întrebarea retorică a părţii franceze, am propriul meu răspuns - dacă vreţi, cu motivaţii şi explicaţii istorice - pe care desigur nu l-am putut dezvolta.

Cred însă că acest gest diplomatic grav cu funcţie de semnal de alarmă la adresa Guvernului României se suprapune ideii europene, conform căreia, după aderarea unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai poate vorbi despre imigraţie, ci despre liberă circulaţie. Or, în această ordine de idei, rromii au dreptul la liberă circulaţie, ca şi ceilalţi români.

Această idee europeană, de altfel, mi-a adus aminte de afirmaţia ministrului de externe al guvernului anterior, liberal, al domnului Cioroianu de la Paris din 2008, şi anume: "Răspunsul la problema rromilor nu este nici românesc, nici italian, ci este european".

Poziţia partenerilor noştri francezi semnalează că, în ciuda euro-optimismului nostru de atunci, problema rromilor este, din punctul lor de vedere, problema ţării de unde provin ei, şi anume a României.

Astfel, declaraţia mea politică se doreşte şi ea a fi un semnal de alarmă, pe care consider că trebuie să-l supun atenţiei Guvernului României: problema integrării rromilor este o urgenţă atât pe plan intern, cât şi european.

Imaginea României în Europa este una foarte deteriorată din cauza rromilor. Acest lucru se reflectă nu în ultimul rând şi asupra reprezentanţilor ei la nivel oficial.

Solicit Guvernului măsuri concrete, soluţii viabile pentru gestionarea acestei situaţii de-a dreptul dramatice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 - Diaspora şi având ca zonă de reprezentare şi Statele Unite ale Americii, m-am angajat să apăr interesele celor pe care-i reprezint şi care trăiesc în ţara care a constituit, încă de la înfiinţarea sa, un model de democraţie şi de respectare a drepturilor cetăţenilor săi. Ataşamentul deosebit al românilor din afara graniţelor României faţă de ţara-mamă şi valorile tradiţionale româneşti este incontestabil, indiferent dacă cetăţenii de naţionalitate română, care trăiesc peste ocean, şi-au mai păstrat sau nu cetăţenia română. Tocmai acestor români - care au ales libertatea şi curajul de a-şi reclădi viaţa de la zero în SUA ori în alte ţări occidentale, înainte de data de 22 decembrie 1989 - regimul comunist le-a ridicat cetăţenia din motive neimputabile lor, doar pentru că aceştia şi-au dorit să trăiască liberi şi demni într-o societate care putea să le ofere această posibilitate. Eu şi familia mea putem fi un exemplu în acest sens, alături de celelalte sute de mii de români.

Pe aceste considerente, precum şi ca o consecinţă a principiilor expuse în Programul de guvernare al Partidului Democrat Liberal 2008-2012, consider că redobândirea cetăţeniei de către aceşti conaţionali ai noştri este necesară şi o binevenită reparaţie morală. În acest scop, am conceput - împreună cu alţi deputaţi, care au pus pe primul plan patriotismul şi nu apartenenţa politică - o serie de amendamente la Legea cetăţeniei române, nr.21/1991, cu modificările şi completările de rigoare - care să simplifice la maximum procedura relativ complicată şi greoaie de redobândire a cetăţeniei române în aceste momente.

Cele mai importante amendamente se referă la următoarele modificări ale legii:

1. Persoanelor care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau le-a fost ridicată fără voia lor ori nu le-a fost recunoscută, precum şi descendenţilor acestora până la gradul III li se poate acorda cetăţenia română la cerere, cu posibilitatea păstrării cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acesteia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
2. Persoanele acestea pot depune cerere de recunoaştere ori acordare a cetăţeniei române la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale României, ceea ce scuteşte de cheltuieli mari românii din afara graniţelor ţării, care doresc să beneficieze de redobândirea cetăţeniei. Mai mult chiar, îmbunătăţirile Legii cetăţeniei limitează la numai 5 zile intervalul în care misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României trebuie să transmită documentele solicitantului spre Comisia pentru cetăţenie.
3. Faptul că solicitantul cetăţeniei nu a comis nicio infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român urmează să se dovedească prin completarea unei declaraţii pe proprie răspundere în acest sens şi prin solicitarea de relaţii şi informaţii de la orice autorităţi competente de către Comisia pentru cetăţenie, ceea ce este de natură a scurta timpul de derulare a analizării în cadrul instituţiilor abilitate.
4. Cele mai importante amendamente demonstrează consideraţia pe care eu şi partidul din care fac parte o acordăm acestor conaţionali, prin aceea că timpul maxim în care ministerul de resort este obligat să răspundă este de maxim şase luni, iar răspunsul se trimite aplicantului prin poştă, în timp ce, în prezent, actul normativ privind obţinerea cetăţeniei se publică doar în Monitorul Oficial.

Sperăm că eforturile reunite ale partidelor îndreptate spre satisfacerea doleanţelor românilor din diaspora vor contribui la strângerea relaţiilor cu ţara de origine a milioanelor de români din diaspora; va aduce o reparaţie imensă a greşelilor regimului comunist faţă de această categorie a cetăţenilor români şi, nu în ultimul rând, redobândirea cetăţeniei române va fi un imbold şi o motivaţie în plus de participare a acestora la viaţa politico-economică şi socială a României.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Chiar dacă pare ciudat în această învălmăşeală politică, astăzi voi vorbi despre poezie şi politică, care par incompatibile. Şi totuşi, viaţa ne arată că există oameni care ştiu să facă şi politică şi poezie.

M-am convins de acest lucru de câţiva ani, de când particip la Serile de poezie de la Deseşti, care se desfăşoară în cadrul celui mai longeviv festival de poezie din România, ajuns în acest an la ediţia a XXXVI-a. Serile de poezie de la Deseşti poartă numele marelui poet român Nichita Stănescu, ajunse şi ele la a XXXI-a ediţie.

Doamnelor şi domnilor colegi, multe s-au întâmplat de 31 de ani încoace, dar Serile de la Deseşti, dedicate lui Nichita Stănescu şi poeziei, au rămas la fel. Au devenit tradiţie şi legendă. O legendă căreia, în fiecare toamnă, i se adaugă un nou capitol. Un poem căruia, în fiecare toamnă, i se adaugă încă o strofă. Meritul este al oamenilor şi al locului extraordinar în care se desfăşoară. Cine a cunoscut oamenii acelui loc, înţelege ce spun. Cine n-a cunoscut Maramureşul, mai are timp să o facă.

De câţiva ani, la Deseşti, eu sponsorizez şi acord Marele Premiu Nichita Stănescu al Serilor de poezie de la Deseşti. Un sat la 18 kilometri de Sighetu Marmaţiei, prin care au trecut marii poeţi ai României. De la Nichita Stănescu la Marin Sorescu, de la Ioan Alexandru la Adrian Păunescu, de la Cezar Baltag la Ion Iuga, de la Gheorghe Pituţ la Virgil Mazilescu, de la Mircea Ciobanu la Radu Săplăcan sau Cristian Popescu, amintind câţiva dintre cei care au trecut pe la Deseşti în ultimii 31 de ani.

Anul acesta, Marele Premiu a fost obţinut de un alt mare poet, Nicolae Dabija de la Chişinău. Şi acum ajung şi la politică, fiindcă domnul Dabija nu este doar membru de onoare al Academiei Române, sau membru în Consiliul Director al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului din România, ci este şi fondator şi preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Moldova, organizator al manifestărilor legate de zilele de 1 decembrie, 27 martie şi 24 ianuarie din ultimii ani şi al Adunării solemne consacrate aniversării a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România.

Să nu uităm că Nicolae Dabija este autorul Cererii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, că a fost deputat în Parlamentul Moldovei, aducând contribuţii mari la democratizarea societăţii basarabene, ruperea Republicii Moldova de imperiul sovietic şi revenirea la contextul ei natural, românesc şi european, aducând o reală contribuţie la legiferarea limbii române şi revenirea ei la alfabetul latin în Basarabia.

Dar, în acelaşi timp, omul politic de peste Prut este autorul a peste 50 de volume de publicistică, eseuri, poezii, de manuale de istorie, literatură română, a sute de articole.

A fost o deconectare să stau de vorbă cu omul distins cu Ordinul "Steaua României" în grad de Comandor "pentru remarcabila sa operă poetică şi pentru implicarea sa în redeşteptarea spiritualităţii româneşti", cu alte multe premii pentru opera sa poetică şi pentru ceea ce este Nicolae Dabija ca om. A vizitat aproape toate comunităţile româneşti din jurul României, şi-a ales drept slogan "Ţara e cu noi! Să fim şi noi cu ţara." Pentru mine, Nicolae Dabija este un exemplu de acţiune şi consecvenţă, de simţire patriotică, despre care nu ne mai place să vorbim.

Închei aceste gânduri cu cuvintele lui Nicolae Dabija şi Nichita Stănescu. Primul spunea: "Eu cred că cel mai frumos poem al nostru, al tuturor, şi al celor care nu scriu versuri, ar fi apropierea de ţară, apropierea de Europa, de noi înşine, de esenţa noastră românească dintotdeauna." Iar cel de-al doilea era convins că "Poezia este singura avuţie pe care o are omul, încă nejefuită".

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "La omul sărac... nici şefii nu fac (nimic)."

Deşi se feresc să vorbească în public despre asta, este destul de răspândită, printre oamenii noştri politici, ideea că românii sunt comozi, că nu "rup hamul" la muncă, că nu fac cât ar trebui să facă, dacă fac, nu fac temeinic şi nu ştiu să păstreze ce au făcut. "Ehei, să fi fost nemţii sau japonezii în locul nostru!" se aude destul de des spunându-se în anii pe care-i trăim. De fapt, la fel se spunea şi-n ultimele două secole ale mileniului trecut. Se poate să fie aşa, pentru că teze asemănătoare au susţinut şi demonstrat specialiştii, care s-au ocupat de psihologia poporului român. Însă, legat de acest subiect sensibil, se mai poate spune şi altceva, ceva despre care - nu ştiu dacă jena este motivul - aici, în forul legislativ al ţării, discutăm prea puţin.

Este vorba despre cazurile în care, prost sfătuiţi şi conduşi de către cei pe care i-au ales, românii muncesc mult, câteodată din greu, cheltuiesc resurse şi, la sfârşit, nu se aleg cu nimic din tot efortul depus. Pentru ilustrare, voi da un exemplu care priveşte o comunitate locală, deşi ar fi şi printre cazurile individuale situaţii elocvente.

Printre cele mai înduioşătoare acţiuni realizate în ultimul timp de către comunităţile locale din ţară, la loc fruntaş, se numără acţiunile de promovare a unor produse şi valori locale tipice, cu care se speră, cu destulă naivitate, că se va cuceri lumea. Imitând acţiuni similare văzute în străinătate, avem şi noi festivaluri ale mustului, hribilor, păstrăvului, caşului, oului etc. În colegiul pe care-l reprezint, se mai ţin un festival al verzei şi unul al cartofului.

Cel din urmă a avut loc chiar alaltăieri la Frătăuţii Vechi, în apropierea Rădăuţiului, şi a fost destul de reuşit. Pe lângă ciudatul amestec de tradiţii şi modernităţi europene pe care-l oferă astfel de manifestări, dincolo de distracţiile de care se bucură localnicii, rămâne o posibilă şi obsedantă întrebare: totuşi, cum stăm cu cartoful?

Cultura agricolă vegetală cea mai importantă a Bucovinei a dat, în acest an, o recoltă bună. Cantitativ şi calitativ. Asta nu face însă mai mică îngrijorarea oamenilor de pe aici. Nu au cui să vândă o marfă pe care o oferă la un preţ echivalent de trei kilograme la preţul unui ziar. Acest produs pare că nu mai trebuie nimănui. Fabricile de alcool şi amidon din zonă, care foloseau cândva ca materie primă pentru activitatea lor de industrializare a cartoful, nu mai sunt de mult. Zootehnia gospodăriei ţărăneşti tradiţionale este pe cale de dispariţie şi se consumă puţini cartofi pentru furaje. Nici oamenii nu mai consumă acest produs ca altădată. Rămâne, în acest caz, un volum apreciabil de marfă, care ar trebui oferit pieţelor mai îndepărtate şi chiar din străinătate, dar care nu poate fi valorificat din lipsa oricărei forme de achiziţie, transport şi distribuire către piaţă ale acestui produs.

Guvernul nu pare interesat în nici un fel de situaţia în care se află aceşti producători şi îi neglijează în chip desăvârşit. Pagubele sunt destul de mari şi ele nu aparţin numai producătorilor, ci şi bugetului public costeliv al statului care a acordat, mici cum au fost, totuşi, nişte subvenţii. Ne aflăm în faţa unuia dintre multele paradoxuri ale zilelor noastre: cei care lucrează pământul ies păgubiţi din munca lor, spre deosebire de cei care, din ce în ce mai mulţi, îşi lasă pământul nelucrat. Dincolo de orice calcul economic, unii se încăpăţânează să perpetueze această cultură agricolă cu tradiţie şi-şi muncesc cu râvnă pământul.

Faţă de aceşti oameni, întreaga clasă politică din România ar trebui să se simtă vinovată, pentru că este impardonabil să vorbim foarte puţin despre ei şi să nu-i ajutăm deloc.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Urmează Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua limbii tătare"

O naţiune există, în primul rând, datorită reperelor fundamentale, între care se evidenţiază limba maternă. O naţiune există şi este respectată dacă reuşeşte să-şi păstreze valorile spirituale.

În fiecare an au loc acţiuni, când sunt celebrate evenimente istorice importante, dar şi momente culturale semnificative. Astfel, dacă ar fi să ne raportăm la comunitatea tătară din România, nu putem omite legea prin care ziua de 13 decembrie a devenit o sărbătoare a noastră, aşa cum nu putem omite nici legea prin care a fost instituit premiul "Mehmet Niyazi", pentru promovarea literaturii, artei şi culturii etniei de care şi eu aparţin.

Sunt aspecte esenţiale, iar legiferarea lor mulţumeşte o populaţie, având, în fond, acelaşi mod de viaţă, însă, cu particularităţi precum vorbirea limbii tătare şi însuşirea credinţei islamice.

Am reuşit, în ultimii ani, să dezvoltăm o politică de revigorare a învăţământului în limba maternă, astfel, încât, acum, există, în acest sens, o bază reală.

Pentru o împlinire desăvârşită este nevoie, însă, de o sărbătoare a limbii tătare, când pot fi organizate manifestări culturale, prezentări de cărţi, precum şi omagieri ale unor personalităţi din cadrul comunităţii noastre.

Iată de ce o lege care să ofere un astfel de cadru ar fi benefică, oferind, într-un mod instituţionalizat, posibilitatea ca şi reprezentanţii altor etnii să cunoască creaţiile în limba tătară.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi are titlul: "Retragerea mişelească a Partidului Social Democrat de la guvernare".

Stimaţi colegi,

PSD încearcă prin toate mijloacele să ne convingă de faptul că sarcina Guvernului Boc, rămas monocolor, este aceea de a organiza alegerile prezidenţiale, pe care desigur să le şi fraudeze, vezi Doamne, prin intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Nimic mai mult decât o justificare a neputinţei, în opinia mea.

Din senin, după fuga de responsabilitate, evident pe uşa din spate a scenei politice, liderii PSD au uitat de angajamentele asumate odată cu semnarea Parteneriatului pentru România. Astfel, social-democraţia românească, doctrina celor mulţi preferă să acuze, în loc să acţioneze. Preferă să fugă, în loc să lupte.

Oricâte provocări ar ridica pentru acest partid numirea unui nou ministru - ne amintim cu toţi penibilele episoade Oprea şi Dragnea - alternativele pentru continuarea actului de guvernare au existat: numirea unui nou ministru de interne, interimatul asigurat de un alt ministru PSD, desemnarea unui ministru independent sau din opoziţie, în condiţiile în care funcţia de vicepremier ar fi rămas în portofoliul social-democraţilor. E clar pentru noi toţi că PSD-ul nu şi-a dorit acest lucru. Mai importantă era campania electorală. Jocurile politice, dorinţa disperată de a câştiga alegerile prezidenţiale au tulburat minţile unor politicieni care consideră că interesul naţional este subjugat propriilor interese.

România este astăzi guvernată de singura formaţiune politică responsabilă care nu se gândeşte nici o clipă să trădeze interesele şi încrederea cetăţenilor, acordate prin vot.

Stimaţi colegi,

Sunt mândru că fac parte din singurul partid politic din România care îşi asumă responsabilitatea unor fapte fără echivoc; şi acum să ne gândim cât de rar se întâmplă acest lucru în politică? În aceste condiţii, cineva trebuia să asigure stabilitatea guvernamentală. PD-L şi-a asumat acest rol, pentru că a înţeles că în acest moment România trebuie guvernată cu responsabilitate, pentru a putea depăşi criza politică generată de fostul partener de coaliţie, criză ce se suprapune nefericit crizei economice globale, care afectează şi ţara noastră.

Principalul scop al Guvernului Boc este acum găsirea soluţiilor ca efectele crizei pentru popor să fie cât mai mici. În această perioadă Guvernul se luptă cu o criză economică, o criză politică şi o criză socială, din cauza neînţelegerii Legii salarizării, şi cu toate acestea sunt convins că vom trece peste toate problemele existente şi cele ce vor urma să vină. Nu neg faptul că ne este greu, dar pe fondul celor trei crize cineva trebuia totuşi să conducă ţara, iar noi, cu toate riscurile, ne asumăm gestionarea acesteia.

Cei din Partidul Social Democrat nu au înţeles că România va putea merge mai departe şi fără ei la guvernare. Guvernul are toată capacitatea de conducere şi e departe de a fi o situaţie de dificultate extremă, în care să nu îşi exercite atribuţiile.

Sigur, guvernarea este grea. Unii s-au convins că e mai uşor să conducă, chiar din băncile opoziţiei, prin înţelegeri imorale şi netransparente. Social-democraţii oricum de ceva timp evidenţiau o atitudine duplicitară, ziua erau la guvernare, seara în opoziţie. Ruperea coaliţiei era inevitabilă, mai ales că situaţia economică a României se agravează pe zi ce trece, aceştia preferând să fugă decât să îşi asume răspunderea.

Şi-a asumat PNL efecte reale ale guvernării Tăriceanu? Îşi asumă PSD-ul trădarea, în efect, a Pactului pentru România? Îşi asumă fostul nostru coleg de guvernare paternitatea unei crize politice suprapuse haosului economic global?

Îmi voi încheia declaraţia fără a da răspunsul evident întrebărilor retorice pe care le-am pus şi cu speranţa că acest gest politic de asumare a responsabilităţii conducerii va fi un exemplu pentru restul formaţiunilor politice din România, deşi mă îndoiesc că acest lucru se va întâmpla prea curând.

Vă mulţumesc

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Continuăm cu Grupul parlamentar al PSD+PC şi invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Astăzi vă voi spune câteva lucruri "Despre efectele negative ale descentralizării în sistemul sanitar".

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Scopul activităţilor de medicină şcolară îl constituie promovarea sănătăţii în unităţile de învăţământ, prevenirea îmbolnăvirilor preşcolarilor, elevilor şi studenţilor şi educaţia pentru sănătate. Astăzi medicina şcolară trebuie reconsiderată ca o parte esenţială a procesului modern de învăţământ. De mulţi ani, cabinetele de medicină şcolară constituie un factor de siguranţă în cadrul şcolilor româneşti, atât prin abordarea situaţiilor medicale de urgenţă, cât şi prin supravegherea constantă a creşterii şi dezvoltării şcolarilor.

Cu ocazia audienţelor acordate la cabinetul meu parlamentar, am primit în data de 03.10.2009 o delegaţie a medicilor de medicină şcolară din municipiul Oradea, alături de reprezentanţii medicilor dentişti. Cu toţii şi-au exprimat nemulţumirea privind trecerea cabinetelor de medicină şcolară în subordinea Primăriei Oradea, datorită numeroaselor probleme cu care se confruntă mai ales din acel moment.

Până la începutul acestui an, fondurile pentru cabinetele de medicină şcolară erau alocate spitalelor de către Ministerul Sănătăţii, prin Direcţiile de Sănătate Publică. De la 1 ianuarie medicina şcolară a fost transferată de la autorităţile sanitare la cele publice locale. Ministerul Sănătăţii a emis în data de 30.06.2009 Ordinul nr.820, care modifică şi completează Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.502 din 24.04.2009 privind aprobarea modelului de protocol între Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi autorităţile administraţiei publice locale în vederea transferului asistenţei medicale comunitare şi a asistenţei medicale desfăşurate în unităţile de învăţământ.

Potrivit noilor reglementari, primăriile urmează să suporte atât salarizarea personalului, cât şi dotarea cu aparatură, materiale sanitare şi medicamente a cabinetelor, însă, lipsa normelor de aplicare a legii, cabinetele medicale şcolare au rămas fără perspective de a primi alţi bani decât pentru cheltuieli salariale. Ce se întâmplă cu finanţarea nu se menţionează în ordonanţă.

Primăria Oradea nu a prezentat nicio strategie privind reforma în sistem, nu se prefigurează nici o soluţie pentru acreditarea unităţilor de medicină şcolară, cele 21 de cabinete şcolare şi 9 cabinete stomatologice din Oradea sunt într-o stare de degradare avansată sau nu au dotări corespunzătoare. Scaunele stomatologice au o vechime de peste 40 de ani şi nu sunt prevăzute fonduri pentru echipamente sau dotări. Personalul aduce de acasă materiale sanitare şi piese de schimb. Datorită imposibilităţii încheierii unui contract permanent cu CAS Bihor, nu sunt contracte de service şi nici medicamente de urgenţă. Sistemul informaţional este arhaic, evidenţele se fac pe hârtie, nu s-a pus problema racordării reţelei medicale şcolare la Sistemul Informaţional Unic Integrat.

În plus, personalul medical este lezat în demnitatea profesională prin repetate ameninţări că vor fi desfiinţaţi sau nu vor fi plătiţi, pentru că oricum nu e nevoie de ei. De altfel, salariile pe luna august au fost plătite cu întârziere, li se refuză pontajul pe perioada vacanţelor, deşi activitatea profilactică şi de urgenţă este asigurată conform unui grafic întocmit împreună cu DSP Bihor, cu participare la examene de bacalaureat, corigenţe, campanii de vaccinări şi alte activităţi.

Parcă în bătaie de joc, pontajele medicilor trebuie contrasemnate de directorii instituţiilor şcolare, trebuie întocmite pontaje separate la toate cele 7-8 unităţi şcolare deservite de un medic, toate semnate de conducerea şcolilor sau grădiniţelor, asistentele medicale nu se subordonează medicului, ci tot conducerii şcolilor sau conducerii ASCO Oradea, rezultând grave disfuncţionalităţi şi discontinuităţi ale activităţilor.

Medicii din reţeaua de medicină şcolară consideră că asistenţa medicală profilactică este cel puţin la fel de importantă ca şi cea curativă, mai ales când se desfăşoară în colectivităţi de copii, care vor asigura calitatea sănătăţii generaţiilor următoare. Ei cred că descentralizarea în acest domeniu s-a făcut pripit, nefiind încă pregătite condiţiile pentru a fi preluaţi în subordinea administraţiei publice locale. Medicii din reţeaua de medicină şcolară vor să li se respecte demnitatea profesională şi să lucreze eficient în activitatea pe care o desfăşoară.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL invit la microfon pe domnul deputat Cristian Buican. Nu este în sală, deşi şi-a manifestat dorinţa de a citi declaraţia politică.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Tudor Panţîru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Panţîru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea se referă la o problemă care deja a fost abordată aici, cu privire la redobândirea cetăţeniei române

Un aspect sensibil în peisajul politicii externe a României este, fără îndoială, lipsa de strategie sau, de ce să nu recunoaştem, lipsa de voinţă politică în ceea ce priveşte adoptarea unei strategii clare şi viabile cu privire la românii din afara ţării. O componentă esenţială a acestei strategii ar trebui să fie recunoaşterea cetăţeniei române pentru aceştia.

Situaţia creată în jurul basarabenilor care şi-au manifestat intenţia de redobândire a cetăţeniei române este una care necesită atenţia Guvernului şi Parlamentului României. Demersul acestora este blocat de ineficienţa mecanismului administrativ şi de prevederile legale deosebit de restrictive ale Legii cetăţeniei române. Respectiv, se atestă situaţii în care cererile de redobândire a cetăţeniei române se soluţionează într-o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani. Pe parcursul a 20 de ani au fost soluţionate puţin peste o sută de mii de astfel de cereri, în medie doar câte 5000 pe an.

Având în vedere acest fapt, este imperios necesar ca Guvernul României să întreprindă acţiuni prompte şi eficiente în vederea eliminării carenţelor menţionate.

Deşi, de-a lungul anilor au fost aduse multiple modificări Legii nr.21/1991 a cetăţeniei române, acestea au avut un caracter cosmetic şi nu au condus la îmbunătăţirea substanţială a situaţiei existente. Ultima modificare de acest gen a avut loc în luna aprilie 2009, în urma evenimentelor de după 5 aprilie de la Chişinău. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2009 din 15 aprilie, care a modificat Legea cetăţeniei, a fost prezentată ca aducând ameliorări substanţiale, care ar facilita procedura redobândirii cetăţeniei.

Potrivit acestui act al Guvernului României, categoria persoanelor care pot solicita redobândirea cetăţeniei române a fost extinsă pe linie descendentă până la gradul III. Menţionez că descendenţii de gradul II reprezintă generaţia actuală. Prin urmare, cei de gradul III sunt generaţia de mâine şi nu pot beneficia în nume propriu de dispoziţia acestei ordonanţe de urgenţă. Astfel, constatăm că această măsură are efecte juridice doar în cazuri izolate. Deşi, aparent, a fost eliminată condiţia îndeplinirii termenului de 4 ani de şedere legală în România, acest termen a fost reintrodus printr-un act legislativ ulterior (Legea nr.171/2009). Mai mult, s-a afirmat de către reprezentanţii Guvernului că etapa interviului de cunoaşterea limbii a fost eliminată pentru cei care solicită redobândirea cetăţeniei române. Este o afirmaţie eronată, întrucât, în cazul acestor persoane, etapa interviului nu a existat nici de jure şi nici de facto.

În cadrul procesului legislativ, pe lângă faptul că am venit cu propria mea iniţiativă legislativă, am propus şi un şir de amendamente la Ordonanţa de urgenţă nr. 36/2009.

Unul dintre amendamente vizează dublarea numărului membrilor Comisiei pentru cetăţenie. Am propus eliminarea prevederii legale care instituie o limită de programare de 30000 de dosare pe an pentru fiecare oficiu consular. Un alt amendament prevede posibilitatea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române la Direcţia Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti imediat după obţinerea dreptului de şedere în România, şi nu după împlinirea unui termen de 4 ani. De asemenea, am propus excluderea prevederii ce vizează publicarea ordinului ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti în Monitorul Oficial al României şi înlocuirea acesteia cu procedura comunicării prin scrisoare recomandată. Aceasta deoarece publicarea datelor cu caracter personal în Monitorul Oficial contravine legislaţiei române în vigoare, dar şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În plus, am susţinut ca ordinul ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti de redobândire a cetăţeniei române să fie emis de îndată, spre deosebire de actuala formă a legii, care prevede un termen de 30 de zile.

Modificarea asupra căreia insist în mod deosebit şi care ar fi în măsură să deblocheze şi să eficientizeze activitatea Direcţiei Cetăţenie ar fi transformarea acesteia în Direcţie Generală sau în Autoritate Naţională pentru Cetăţenie. Această instituţie ar urma să aibă în subordine puncte de lucru pe teritoriul României, respectiv în judeţele de la graniţa de est a României, precum şi în marile centre universitare.

Menţionez că transformarea Direcţiei Cetăţenie în Direcţie Generală sau Autoritate Naţională pentru Cetăţenie vine în perfectă concordanţă cu intenţia Guvernului României, oficializată prin Hotărârea Guvernului nr.652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. Potrivit acestei hotărâri, ministrul avea obligaţia de a înainta, în termen de 90 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, un memorandum cu privire la măsurile de reorganizare şi transformare a Direcţiei Cetăţenie. Constat că acest termen a expirat fără ca această obligaţie să fie respectată.

Consider că evoluţiile politice interne nu ar trebui sa afecteze obligaţia morală a României de repunere în drepturile istorice a românilor basarabeni.

Pe lângă argumentul de ordin moral, restabilirea cetăţeniei române, actualmente şi cetăţenie europeană, ar reprezenta prima etapă reală de europenizare şi modernizare a Republicii Moldova. Pe cale de consecinţă, restabilirea cetăţeniei române poate să reprezinte catalizatorul procesului de democratizare a Republicii Moldova, care a cunoscut o deteriorare constantă în perioada guvernării comuniste.

În vederea celor prezentate, solicit Guvernului României să abandoneze practica amendărilor superficiale, cu iz electoral, ale Legii cetăţeniei române în privinţa persoanelor care şi-au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor sau aceasta le-a fost retrasă fără voia lor.

Pe această cale, apelez la partidele politice din Parlamentul României să dea curs amendamentelor sus-menţionate, care ar simplifica procedura existentă de redobândire a cetăţeniei române şi ar pune capăt umilirii gratuite a celor care îşi revendică un drept istoric, ar elimina elementele criminale care profită de ineficienţa mecanismului existent şi estorchează bani de la basarabenii disperaţi, prejudiciind grav nu doar imaginea funcţionarilor, dar şi cea a statului român.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Horia.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Horia Cristian:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am o declaraţie politică adresată doamnei preşedinte a Camerei Deputaţilor, Roberta Alma Anastase, şi domnului ministru al sănătăţii şi economiei din România, domnului Adriean Videanu.

Legea împotriva fumatului este proba clară a faptului că în România legile se dau doar formal. Nicio instituţie publică nu este capabilă să gestioneze normele de aplicare a legii? Bineînţeles că este o întrebare retorică.

Aplicarea legii a devenit o formă perversă de comunicare între legiuitor şi beneficiar. Omul nu este respectat. În speranţa sa "naivă" că este protejat, omul se duce în instituţiile publice, unde clar fumatul este interzis pe culoare şi pe spaţiile de trecere, şi aici citesc din textul legii, dar, în schimb, nu găseşte nici o urmă de respect.

Domnule ministru,

Doamnă preşedinte,

Există un site împotriva fumatului din care puteţi să luaţi părerile românilor, ale oamenilor de bun-simţ, disperaţi de faptul că în România legea nu se respectă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit la microfon pe domnul deputat Antal Istvan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Antal Istvan:

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Evocarea evenimentelor de tristă amintire, Ziua Mâniei - 6 octombrie 1849."

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi, 6 octombrie, comemorăm la Arad 160 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare.

Aceste personalităţi provenind din rândul a mai multor naţiuni şi-au jertfit viaţa pentru ideile revoluţiei paşoptiste, luptând împotriva despotismului absolutist, pentru susţinerea libertăţii, egalităţii şi fraternităţii.

Revoluţia maghiară, prin programele sale, viza desfiinţarea radicală a relaţiilor feudale, democratizarea societăţii prin acordarea drepturilor şi libertăţilor civice.

Mişcările din Transilvania de la acea vreme, la început prefaţau o revoluţie paşnică atât prin Programul de la Cluj, cât şi prin manifestaţiile populaţiei de la Târgu-Mureş. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai 1848 a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât şi pentru naţiunea română, cum au fost: desfiinţarea iobăgiei, suportarea în comun de către toţi cetăţenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetăţeneşti şi religioase ale românilor şi noua lege a pensiei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curţii de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două naţiuni. Armata revoluţionaro-maghiară, în luptele care au durat un an şi jumătate a înfrânt în mai multe bătălii oştile habsburgilor, dar intervenţia trupelor ţariste a schimbat raportul de forţe pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea revoluţiei maghiare.

Cu toate acestea, lupta lor a deschis calea pentru o evoluţie burgheză în spaţiul carpato-dunărean.

Pe 6 octombrie 1849, în urma hotărârii Tribunalului militar de la Arad au fost executaţi 13 generali ai armate revoluţionare care până la izbucnirea revoluţiei au activat în cadrul armatei imperiale. Datorită acestor evenimente de tristă amintire, ziua de 6 octombrie 1849 este considerată de maghiari ca "Ziua mâniei" "Ires die".

Evenimentul în sine, martiriul generalilor a marcat adânc conştiinţa naţională, cu toate că mulţi dintre generali n-au fost maghiari. Pentru maghiarii de pretutindeni ziua de azi a devenit zi de doliu naţional.

Pentru a cinsti memoria revoluţionarilor maghiari, la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a amplasat la Arad, Statuia Libertăţii, care ar trebui să reprezinte aceeaşi semnificaţie şi pentru naţiunea română, pentru că peste 30 de mii de revoluţionari români au luptat şi în armata revoluţionară ungară sub comanda generalilor amintiţi.

Cinstirea în libertate a memoriei celor 13 generali maghiari, după schimbarea regimului din 1989 şi reamplasarea, prin grija oficialităţilor româneşti, a Statuii Libertăţii la Arad, în Parcul reconcilierii, reprezintă un pas important atât în interpretarea corectă a unor evenimente istorice, cât şi în reconcilierea româno-maghiară.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale invit la microfon pe domnul deputat Mircea Grosaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Grosaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "România şi minorităţile - după 20 de ani".

După aproape 20 de ani, România se pregăteşte din nou de alegeri prezidenţiale, iar toate regimurile democratice succedate până în prezent au promis atât prin Constituţie, cât şi în diverse ocazii, adoptarea Legii privind statutul minorităţilor naţionale din România.

Într-adevăr, cel puţin pe hârtie, problema minorităţilor naţionale din România a fost un model pentru multe alte ţări ale Uniunii Europene şi o monedă forte în aderarea la marea familie europeană, însă deşi legea se dorea a fi o lege organică, acest lucru a rămas cea mai lungă restanţă a României începând cu anul 1989.

Inexistenţa legii-cadru a creat multe disfuncţionalităţi în multe domenii, a îngreunat activitatea Secretariatului general al Guvernului, a generat interpretări ale prevederilor constituţionale în funcţie de interese politice de moment, creând astfel imaginea unei favori acordate minorităţilor naţionale din România prin reprezentarea parlamentară a organizaţiilor acestora.

Dacă privim însă prin prisma avantajelor abordării problemei minorităţilor naţionale din România ca pe o discriminare pozitivă, şi nu ca pe un privilegiu, ajungem de fapt la asigurarea respectului faţă de acest principiu constituţional.

Este adevărat, în acelaşi timp, că inexistenţa unei autorităţi în acest domeniu a îngreunat şi mai mult activitatea Secretariatului general al Guvernului, iar Departamentul pentru relaţii interetnice s-a arătat ineficient şi incapabil a asigura legătura necesară în cadrul legal existent între Consiliul pentru Minorităţile Naţionale, Guvernul României, organizaţiile neguvernamentale din domeniu, organele şi organismele internaţionale.

De curând, Comisia de la Veneţia, prin reprezentanţi de seamă ai acesteia, şi-au manifestat îngrijorarea asupra faptului că nici până în prezent, Legea privind statutul minorităţilor naţionale nu a fost adoptată, aceasta asigurând printre altele o mai bună colaborare şi ajutorare între organizaţii ale aceloraşi minorităţi care să-şi poată desfăşura activitatea în colaborare cu reprezentanţii legitimi ai acestora.

Să nu uităm însă că în România s-a creat cadrul legal de încredere între populaţia majoritară şi minoritară şi principiul trebuie sprijinit şi pe viitor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă are cineva de citit declaraţia? Nu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Cătălin Nechifor.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Am aflat în aceste zile că actualul preşedinte al României nu şi-a propus să scoată ţara din criză. Nici el, nici Guvernul şi nici BNR. Bun, dar atunci cine să ne scoată? Armata, Biserica, Sindicatele, Asociaţia Tinichigiilor? Sau, poate, cum spunea însuşi preşedintele, poate că s-ar merita să căutăm pe Google data la care România ar urma să iasă din criza financiară, din criza politică şi din cea socială.

Ne-am învăţat în aceşti cinci ani de mandat Traian Băsescu ca domnia sa să rezolve foarte multe crize. Să ne amintim de răpirea ziariştilor din Irak, atunci când preşedintele şi-a făcut chiar timp să-i întâmpine la aeroport, să ne amintim de gripa aviară şi, de ce nu, să ne amintim de criza de dinaintea instalării guvernului Boc, atunci când şeful statului aştepta împlinirea visului său: coaliţia PD-L - PSD.

Fără să vrea, Traian Băsescu ne-a spus zilele acestea un mare adevăr: jucător declarat, el nu este capabil să rezolve decât crizele pe care le produce şi ale căror mecanisme le cunoaşte, aşa cum cunoaşte şi soluţiile de ieşire. Stau şi mă gândesc cu înfrigurare cam ce ar putea face domnul preşedinte în faţa altor crize, pe care nu le înţelege. Vine iarna şi relaţia României cu furnizorul de gaze rusesc Gazprom este deja îngheţată.

Ce soluţii are preşedintele? Mă tem că nici una. Iarna trecută am evitat la mustaţă o situaţie dificilă, urmare a întreruperii furnizării de gaz natural din import. Nu a fost meritul diplomaţiei româneşti girate de Traian Băsescu, într-adevăr, atunci a contat doar faptul că ţara noastră este teritoriu de tranzit către Europa Centrală.

Mai mult, în cercurile europene şi globale se discută deja despre o criză a alimentelor, despre o criză a resurselor de apă potabilă şi nu numai, dar pentru politica de la Bucureşti, aceste lucruri par desprinse din filmele SF. Nu am auzit niciodată aceste concepte să fie în preocuparea curentă sau viitoare a domnului Traian Băsescu, mult mai aplecat asupra reformării statului ticăloşi şi mai nou a sistemului parlamentar românesc.

În aceşti cinci ani de mandat, am aflat limitele de competenţă ale comandantului de navă, care declara recent că s-ar întoarce la timonă, acolo unde ar câştiga mult mai bine în comparaţie cu şomajul politic. Obişnuit să-şi conducă biruinţa dintr-un port într-altul, fără a avea mai multe alternative, Traian Băsescu ne-a demonstrat că este incapabil să meargă pe un alt drum, fie el şi autostrada suspendată a Bucureştiului. Un drum pe care un preşedinte ar trebui să îl explice românilor şi să devină idealul spre care tindem.

Avem nevoie, mai mult ca oricând, să ne definim acest drum. Ştim unde suntem şi cu costuri am ajuns aici, dar nu avem nici o idee încotro ar trebui să ne îndreptăm.

Avem nevoie de un preşedinte care să ne arate direcţia, fără a fi nevoie de o luminiţă la capătul tunelului.

Avem nevoie de un preşedinte care să îşi propună să scoată ţara din criză, fie ea financiară, politică, sau de sistem. Altfel, s-ar putea să nu mai avem nevoie nici de preşedinte.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă au venit colegi care susţin declaraţia.

Vă rog.

Vă rog să vă şi prezentaţi. Domnul Iulian Vladu, da?

Aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea poartă denumirea de "Strategia politică a unui partid aflat pe locul doi".

Săptămâna trecută, am asistat cu toţii cum strategia unui partid (PSD) poate conduce la sfârşitul unei alianţe de guvernare, un plan bine pus la punct încă de acum câteva săptămâni de câtre lideri marcanţi ai PSD-ului, precum Liviu Dragnea, care divulga strategia de a scoate partidul de la guvernare, fără să ţină cont de problemele actuale ale cetăţenilor, de criza economică şi de crearea unei crize politice.

În momentul în care primul-ministru a cerut înlocuirea ministrului Nica, dând posibilitatea PSD-ului să nominalizeze o altă persoană la şefia ministerului, PSD-ul şi-a strâns jucăriile şi le-a mutat ca pe nişte piloni uşor controlabili în curtea partidului, pregătindu-se în mare taină de campania electorală. Se pare că pentru PSD este mai important orgoliul omului Mircea Geoană decât stabilitatea politică.

Unde este raţionalitatea acţiunilor preşedintelui PSD care, în loc să critice acţiunile şi declaraţiile ministrului Nica privind o posibilă fraudă electorală, din contră, 1-a susţinut cu tărie? Toţi liderii PSD au considerat că nu este importantă declaraţia necontrolată a lui Nica, ministrul căruia îi revenea misiunea să organizeze alegerile.

Ce încredere pot acorda cetăţenii unui lider precum Mircea Geoană, acceptând declaraţiile unui lider marcant în partid, precum e Marian Vanghelie?

Cum poate un primar de sector să aducă declaraţii grave la adresa democraţiei româneşti şi a statului de drept, invocând cunoştinţele pe care le are cu privire la arhivele DGIPI?

Această atitudine de nepăsare a lui Mircea Geoană nu denotă decât dorinţa avidă de a arăta că PSD este altceva decât un Guvern doi. Dar, însăşi declaraţia sa cu privire la ieşirea de la guvernare a fost încadrată tocmai de recunoaşterea faptului că "niciodată nu vom mai accepta într-un Guvern să fim pe locul doi". Nu acelaşi lucru a "recunoscut" Mircea Geoană după alegeri, în condiţiile în care sărbătorea victoria partidului său ca fiind câştigătorul alegerilor.

Responsabilitatea pe care PSD-ul o are este de a răspunde în faţa simpatizanţilor despre măsurile pe care le-a adoptat ca şi partid aflat la guvernare. Dacă strategia politică a PSD-ului este de a critica actualul Guvern, cum poate explica cetăţenilor că Guvernul pe care-1 critica nu este decât cel din care a făcut parte pană acum câteva zile, în care măsuri importante precum legea salarizării unice au fost susţinute şi de ei? In fapt, PSD-ul este obişnuit să se comporte ca un partid de opoziţie. Să ne amintim că s-a abţinut chiar şi de la o moţiune depusă împotriva guvernului din care făcea parte? Probabil că şi-a înţeles menirea... Este partidul care poate fi de folos doar când se află în opoziţie!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Vreau să vă anunţ, stimaţi colegi, că există o serie dintre colegii noştri care au depus în scris declaraţiile politice, şi anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L, Maria Stavrositu, Ioan Holdiş, Ioan Oltean, Corneliu Olar, Gheorghe Ciobanu, Georgică Dumitru, Lucian Riviş-Tipei, Marius Cristinel Dugulescu, Zanfir Iorguş, Constantin Chirilă, George Ionescu; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnii deputaţi Vasile Mocanu, Manuela Mitrea, Mugurel Surupăceanu, Daniela Popa, Bogdan Liviu Ciucă, Ion Burnei, Tudor Ciohodaru, Costică Macaleţi, Ion Dumitru, Marian Ghiveciu, Oana Niculescu-Mizil, Ana Gheorghe, Florin Pâslaru, Vasile Filip Soporan, Ioan Munteanu, Neculai Răţoi, Adrian Mocanu, Aura Vasile, Florin Iordache, Raul Victor Soreanu-Surdu; din partea Grupului parlamentar al PNL, deputaţii Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai Lupu, Cristian Buican, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Florin Ţurcanu, Dan Morega, Radu Bogdan Ţîmpău, Titi Holban, Gigel-Sorinel Ştirbu, Horea-Dorin Uioreanu, Dan Bordeianu, Dan Ştefan Motreanu, Relu Fenechiu, George Ionuţ Dumitrică, Virgil Pop; şi din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat.

Nemaifiind colegi care să susţină declaraţiile, închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice, cu rugămintea că dacă vreunul dintre colegii înscrişi pe listă vin până la ora 10 cu declaraţiile politice, se poate înscrie la secretariatul de şedinţă, respectiv la Serviciul stenograme.

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Aurelia Vasile şi doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică: "Agenda Guvernului Boc versus agenda cetăţenilor"

Decizia ruperii coaliţiei de guvernare de către PSD nu a îngrijorat deloc pe domnul premier. Imediat după depunerea demisiilor de către miniştrii social-democraţi, domnul prim-ministru a demis prefecţii PSD. Marea epurare a continuat cu acelaşi elan şi în şedinţa de weekend, când au fost demişi 23 de subprefecţi din 15 judeţe, fiind numiţi înlocuitori din rândurile inspectorilor guvernamentali. Apoi, am fost anunţaţi că urmează şefii deconcentratelor. Mă mir că a mai fost timp în acea şedinţă să se acorde nişte bani la Ministerul Sănătăţii.

În timp ce domnul Emil Boc "gestiona" cu abilitate şi mare avânt criza politică, pe care domnia sa o provocase, moneda naţională se deprecia puternic, ajungând la un nivel de peste 4,2 lei/euro, o adevărată dramă pentru cetăţenii acestei ţări care de la anul vor fi nevoiţi să facă faţă măririlor de accize şi scumpirilor generate tocmai de acest curs ridicat la 1 octombrie (moment de referinţă).

Tot în timp ce domnul Emil Boc "rezolva" criza politică prin atribuirea a câte 2 sau 3 ministere fiecărui ministru din Cabinetul său, sindicatele unite în Alianţa Bugetarilor pregăteau greva de luni, 5 octombrie 2009. Mai mult de jumătate dintre bugetarii din România din administraţia publică şi locală, din învăţământ şi din sănătate au fost ieri în grevă de o zi, cerând renegocierea Legii salarizării unice a bugetarilor, renunţarea la concediul forţat de 10 zile de la sfârşitul acestui an, măsură ce le-ar reduce considerabil veniturile, şi renunţarea la disponibilizările anunţate din 2010 în sectorul bugetar.

Protestul nu se opreşte aici. Alianţa Bugetarilor, formată din Federaţia Naţională a Sindicatelor "Alma Mater", Federaţia Sindicatelor din Învăţământ "Spiru Haret", Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia Sanitas din România, Alianţa Sindicatelor Sed Lex, Federaţia Sindicatelor din Administraţia Publică "Publisind", Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, Federaţia Sindicatelor din Administraţia Locală şi Centrală din România "Columna", Federaţia Naţională a Sindicatelor Libere Tehnic - Economic - Administrativ din unităţile sanitare şi balneare din România, anunţă pentru mâine ample manifestaţii de stradă şi evident că dacă nici de această dată nu vor fi ascultaţi se va ajunge la grevă pe perioadă nelimitată.

Ce putem înţelege din ceea ce s-a petrecut în ultimele zile? Că situaţia economică este din ce în ce mai dezastruoasă, nemulţumirile diverselor categorii sociale şi profesionale nu mai au nicio şansă de dezbatere serioasă cu un Guvern pentru care ambiţiile politice şi calculele electorale sunt mult mai importante. Înţelegem că prioritară nu este ieşirea din criză, pentru că oricum nu este posibilă şi nu este obiectivul guvernului, preşedintelui sau BNR-ului, aşa cum ni s-a spus. Cu alte cuvinte, înţelegem că Guvernul Boc nu are o agendă de lucru în corespondenţă cu frământările societăţii şi economiei româneşti.

Domnul Ion Burnei:

Legalizarea prostituţiei înseamnă crearea şi statuarea în societate a unei noi instituţii care, prin însăşi natura ei, se află în opoziţie sau în conflict de interese cu aceea a familiei.

Întreaga propagandă mediatică realizată în favoarea legalizării prostituţiei se sprijină pe argumente false. Motivele invocate ascund de fapt importante interese de ordin financiar sau de altă natură (trafic de influenţă, corupţie etc.) ale structurilor de tip mafiot.

Legiferarea instituţiei bordelului constituie una dintre cele mai perfide şi eficace strategii pentru a submina existenţa unui stat, a intereselor sale fundamentale pe care v-aţi angajat în faţa cetăţenilor să le apăraţi.

Din cercetările realizate în statele lumii în care prostituţia a fost legalizată rezultă următoarele realităţi zguduitoare:

1. Legalizarea prostituţiei reprezintă cea mai persuasivă şi perspicace propagandă care se poate face acestui fenomen, deoarece astfel prostituţia este adusă în sfera normalităţii, prin recunoaşterea de către stat a profesiunii de prostituată.
2. Bordelul constituie în întreaga lume un adevărat focar de infecţie pentru organismul social. În zona amplasării sale, infracţionalitatea creşte până la 1000%.
3. Legalizarea bordelurilor va conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuală (în special SIDA), şi nu la reducerea lor. O publicitate mincinoasă se face bordelului legalizat şi prin promovarea de către stat a ideii că astfel se elimină riscul contaminării cu boli sexuale, în special SIDA. O eroare ucigaşă, căci prostituatele nu pot fi depistate medical ca bolnave în timpul perioadei de incubaţie a virusului, perioada în care ea poate transmite virusul HIV.
4. Legalizarea prostituţiei nu numai că nu limitează prostituţia ilegală, ci duce la dezvoltarea fenomenului, oferindu-i acoperire legală. Bordelurile vor deveni, aşa cum s-a întâmplat deja în ţările occidentale, principalele locuri pentru traficul de droguri, pentru spălarea banilor, pentru traficul cu femei - o uriaşă afacere coordonată de lumea interlopă în corelaţie cu politicienii corupţi.
5. Legalizarea bordelurilor nu elimină violenţa, ci doar legitimează abuzul la care sunt supuse femeile.
6. Traficul de femei nu va fi stopat, ci cu siguranţă mărit. Prin faptul ca România este una dintre cele mai sărace ţări din Europa, existând aşadar un număr crescut de fete care pot ajunge să-şi vândă trupul pe sume de nimic, se va dezvolta în România un important turism sexual, ţara noastră devenind astfel o Thailandă a Europei.
7. Prostituţia nu este o meserie care să poată asigura o viaţă normală unei femei. Pentru femeile implicate în prostituţie, în general fete sărace, fără educaţie şi fără prea multe mijloace de existenţă, bordelul reprezintă o groapă comună.
8. Experimentele sexuale la care sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea psihică şi somatică, le desocializează şi, prin stigmatul societăţii, le fac incapabile de a intra într-o viaţă normală, o viaţă de familie pe care şi-o doreşte orice om.
9. Prin legiferarea prostituţiei ca profesiune se generează ideea că femeia reprezintă un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului. Se contribuie la crearea unei mentalităţi masculine dominate de ideea de posesiune, de valorizare a raporturilor cu femeia numai prin prisma sexului.
10. Legalizarea prostituţiei nu vine în sprijinul familiei, ci, dimpotrivă, este cel mai grav atentat la adresa unităţii acesteia, fapt confirmat de situaţia din ţările occidentale în care rata divorţurilor a ajuns la 70%. Însăşi instituţia bordelului se află în conflict de interese sau în opoziţie cu familia.

Votarea unei asemenea legi nu poate fi văzută decât ca mărturie a degradării morale sau ca un act de înaltă iresponsabilitate politică, de corupţie sau de trădare a intereselor unei naţiuni.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Responsabilitatea politică trebuie să fie o obligaţie, nu un drept"

Stimaţi colegi, unul dintre obiectivele mele principale, atunci când am început acest mandat de parlamentar, a fost munca pentru construirea unei legi a răspunderii ministeriale. De altfel, rând pe rând, după ce ieşeau la iveală greşeli sau fapte grave ale Guvernului Tăriceanu, am ieşit în faţă şi am vorbit. Şi după ce am aflat că Guvernul care se lăuda cu o creştere economică nemaivăzută a lăsat în spate de plătit facturi de patru miliarde euro. Şi după ce am aflat de penalul caz Sterling. Şi după ce am aflat că, pentru depăşirea ţintei de 3% ca deficit bugetar, Comisia Europeană a decis declanşarea împotriva României a procedurii de deficit bugetar excesiv.

Dar, şi este un "dar" trist şi apăsat, după toate cele ce s-au întâmplat săptămâna trecută cu dezertarea dezonorabilă a PSD, mi-am dat seama că nu ne trebuie o lege a răspunderii ministeriale, ci una a responsabilităţii politice. Ca politicieni, e de datoria noastră să fim responsabili pentru ceea ce se întâmplă cu această ţară. Responsabilitate - folosesc un cuvânt al cărui sens mă tem că nu-l cunosc destul de mulţi din rândurile social-democraţilor.

Dragi colegi din Partidul Social Democrat, domnul Ion Iliescu vorbea despre samavolnicie. Vă întreb: oare PSD nu a dat dovadă de samavolnicie în momentul în care a dezertat şi a dezechilibrat Guvernul, în momentul în care a influenţat direct (şi sunt suficiente date în acest sens) evoluţia cursului leu-euro, evoluţia bursei, dar şi creşterea tensiunilor sociale? Oare pentru un partid este mai important să le asigure un sprijin votanţilor săi sau candidatului propriu, şi aşa fără şanse?

Social-democraţii chiar nu înţeleg, nici măcar acum, că de pe urma instabilităţii create chiar votanţii proprii sunt cei mai afectaţi de această criză. Ei bine, au ieşit de la guvernare după nouă luni în care oricum au fost mai mult în opoziţie. Nu-i nicio problemă, ne-am asumat noi guvernarea. Şi ce auzim acum: să-i dăm jos pe cei care sunt acum la putere, ei sunt responsabili de criza economică. Introducem, alături de liberali, moţiune de cenzură.

Domnilor, această patimă electorală care v-a cuprins într-o hală ticsită de oameni plătiţi pe bani grei ca să fie acolo face rău ţării, dar şi dumneavoastră personal. Nu-i de ajuns că nu vă asumaţi responsabilitatea până la capăt? Acum vreţi să-i daţi jos şi pe cei care şi-o asumă? Am înţeles, evident, nu vreţi să aruncaţi ţara într-o criză politică de proporţii.

Nu-i nicio problemă, e dreptul dumneavoastră democratic, chiar dacă profund antiromânesc, veniţi cu moţiunea de cenzură. Dar vă rog, domnilor, veniţi şi la muncă. Aici la Parlament. Nu mai amânaţi la infinit legi urgente şi importante! Trebuie validată tranşa a doua a acordului cu Fondul Monetar Internaţional. Nu-l mai amânaţi la comisie. Avem nevoie de oameni în Consiliul de Administraţie al BNR, trebuie să-i audiem. Nu mai mergeţi, deci, prin teritoriu să vă ocupaţi de mici matrapazlâcuri cu autocare şi microbuze. Nu mai vorbesc despre avizul consultativ privind cererea preşedintelui de a se organiza referendum privind Parlamentul unicameral. Sunt sigur că încă vă gândiţi la asta şi nu vreţi să vă exprimaţi în vreun fel opiniile antiprezidenţiale.

În final, ceea ce mă doare cel mai tare: este octombrie. Ar cam trebui fiecare dintre partide să facă ceva în legătură cu bugetul pe anul viitor. Altfel iar ne-apucă martie. De responsabili ce sunteţi.

Era să uit: mi-am dat seama că, totuşi, unii dintre dumneavoastră vor fi foarte silitori în perioada următoare, la rugăminţile fierbinţi ale domnilor Geoană şi Vanghelie, care vor o comisie şi pentru ministrul Berceanu. Până la urmă, responsabilitatea de care daţi dovadă e o chestiune de priorităţi politice care nu vor avea vreo finalitate. Şi ştiţi de ce? Pentru că a fi responsabil înseamnă a-ţi asuma răspunderea acţiunilor proprii, a le înţelege şi a merge înainte, ceea ce mă îndoiesc că veţi face vreodată neîmpinşi din spate.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică: "Premierul Emil Boc dezinformează prin omisiune şi nu cunoaşte legislaţia europeană"

Premierul Emil Boc a emis săptămâna trecută OUG nr.103/2009 prin care modifică Legea nr.3/2000 (Legea referendumului). Nu comentez acum fondul acestui act normativ, pentru că deja mass-media, precum şi numeroşi analişti politici au criticat sever modificările aduse Legii referendumului şi, sunt convins, ultimul cuvânt îl va avea Curtea Constituţională.

Mă opresc însă asupra unor aspecte trecute cu vederea de opinia publică şi care demonstrează modul în care primul ministru al României şi colegii săi din PD-L înţeleg să facă politică.

Nimeni nu a acordat vreo atenţie expunerii de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă nr.103/2009. Cine o va analiza însă cu atenţie, va ajunge la următoarele concluzii: 1. premierul Emil Boc este de rea-credinţă pentru că încearcă să inducă în eroare Parlamentul; 2. premierul Emil Boc fie nu cunoaşte documente europene de maximă importanţă, fie dezinformează cu bună-ştiinţă.

În expunerea de motive, unul dintre argumentele emiterii OUG nr.103/2009 îl constituie faptul că modificarea Legii referendumului s-a mai făcut prin patru ordonanţe de urgenţă. Premierul Emil Boc enumeră cele patru ordonanţe, dar nu face nicio referire la motivele adoptării lor.

Ce nu ne spune primul ministru Emil Boc? Prima ordonanţă pe care o aminteşte - 92/2003 - era, ne place sau nu, justificată, pentru că se referea la referendumul pentru revizuirea Constituţiei şi în cazul respectiv chiar exista o condiţionare a factorului timp (prevederile Legii referendumului privind consultarea populară pentru revizuirea Constituţiei conţin o serie de termene care nu pot fi încălcate).

Cele două ordonanţe - 27/2007 şi 34/2007 - emise de Cabinetul Tăriceanu II au fost şi ele justificate. Ambele aveau drept obiect referendumul pentru demiterea şefului statului, în acest caz Legea 3/2000 stabilind termene şi date precise care pot genera situaţia de urgenţă. Nu în ultimă instanţă, mai trebuie menţionat că ambele ordonanţe de urgenţă din anul 2007 nu aveau nicio legătură cu fondul Legii nr.3/2000, ci se refereau 100% la o serie de aspecte de ordin tehnic, unul dintre acestea vizând măsuri de prevenire a votului multiplu.

O singură ordonanţă de urgenţă - 99/2005 - poate fi într-adevăr considerată ca fiind inoportună. OUG nr.99/2005 nu era condiţionată de factorul timp, de nicio stare de excepţie, deci nu se justifica. De ce a fost atunci emisă? Răspunsul la această întrebare este foarte simplu, dar incomod pentru premierul Emil Boc. Ordonanţa a fost emisă la solicitările repetate ale unor miniştri din PD, pentru a mări atribuţiile preşedintelui Traian Băsescu (că şeful statului a vrut atribuţii nelimitate, este altă poveste) în cazul organizării unui referendum de interes naţional. Premierul Tăriceanu şi miniştri liberali au acceptat la vremea respectivă soluţia propusă de PD deoarece nu se dorea o fracţiunea în coaliţie - premise existau deja, Traian Băsescu începuse torpilarea PNL prin reactivarea lui Theodor Stolojan - într-o perioadă dificilă pentru ţară generată de inundaţii. Oricum, în cele din urmă, ordonanţa a fost respinsă de Parlament.

Premierul Emil Boc mai invocă sprijinul emiterii ordonanţei şi prevederile unei rezoluţii ale Comisiei de la Veneţia, care ar da dreptul susţinerii referendumului în cazul în care Parlamentul nu se pronunţă într-un termen dat. Domnul Emil Boc uită însă să facă referire şi o altă prevedere fundamentală a Comisiei de la Veneţia, şi anume că "Aspectele fundamentale în materia dreptului referendar nu trebuie să poată fi modificate cel puţin un an înainte de referendum". Cu alte cuvinte, se precizează expres că regulile nu trebuie schimbate în timpul jocului. Adică exact ceea ce a făcut guvernul Boc.

Un ultim argument în favoarea emiterii OUG nr.103/2009 îl reprezintă: "interesul public" şi faptul că ar constitui "o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată". Din nou primul ministru dezinformează şi dă dovadă că nu este la curent cu prevederile legislaţiei europene. "Interesul public" la care face apel premierul Emil Boc l-ar constitui eliminarea unei Camere a Parlamentului. Dar acelaşi Emil Boc (mă rog, în calitate de executant necondiţionat al dispoziţiilor preşedintelui Traian Băsescu, dar în documente va rămâne semnătura premierului, nu a şefului statului) uită - sau nu ştie (în ambele situaţii este foarte grav pentru un prim-ministru) - că din 2013 vom fi cvasiobligaţi de Uniunea Europeană să avem parlament bicameral (prin Tratatul de la Lisabona). În ceea ce priveşte situaţia "extraordinară", ea pur şi simplu nu există. Pentru că eventuala trecere la un parlament unicameral se face prin revizuirea Constituţiei, iar aşa ceva nu cred că este posibil mai repede de anul 2011. Cel mai devreme.

Domnul Dan Ilie Morega:

Declaraţie politică: "Criza în stil românesc"

După nouă luni de la coalizarea PD-L-ului cu Alianţa PSD-PC, săptămâna trecută am asistat la declanşarea conflictului final, urmat de colapsul şi distrugerea Coaliţiei. Inabilitatea - mai precis calculele strategice politicianiste - de a găsi un modus vivendi pentru a se evita torpilarea Coaliţiei şi, implicit, o criză politică, a condus la asaltul demisiilor/demiterilor PSD şi intrarea Guvernului Boc (PDL) într-o stare de interimat.

În timp ce pe tabla de şah a politicii româneşti se făceau mutări din ce în ce mai riscante, ce anticipau iminenţa rupturii în Coaliţie, în timp ce ultimatumurile erau respectate la minut, şeful statului (autodeclarat jucător, mediator), cel care avusese "visul" unui "Guvern desemnat de o amplă majoritate parlamentară" îşi lasă proiecţia să se spulbere şi se prinde în horă, la propriu, cu prilejul deschiderii anului universitar la Universitatea Tehnică din Cluj.

Nu putem să nu constatăm că Ministerul de Interne a reprezentat călcâiul lui Ahile al Coaliţiei. Primele tensiuni şi încordări au plecat de la acest minister şi tot el a reprezentat pretextul ultimei neînţelegeri. Revocarea din funcţie a ministrului de interne PSD de către Traian Băsescu a echivalat, în fapt, cu destrămarea Protocolului PD-L-PSD. În orice caz, motivul care a stat la baza acestui conflict este unul îngrijorător - mai ales pentru o ţară membră UE -, şi ţine mai mult de preistoria statului de drept: fraudarea alegerilor. Miza alegerilor din noiembrie deschide calea oricăror acuze, mai mult sau mai puţin puerile, face oportună orice informare sau dezinformare dacă ea este închinată pe altarul alegerilor prezidenţiale.

În alte condiţii economico-sociale, aceste convulsii politice îşi găseau relativ uşor culoarul de reaşezare şi stabilitate. Dar cei de la Guvern au uitat că suntem în plină criză economică mondială. În timp ce în toate statele lumii civilizate aceasta reprezintă prioritatea numărul 1, România a luat nota 1,3, după cum arată un studiu realizat de centrul de cercetare în domeniul economiei CESifo Group pe o scară de la 1 la 9 în ceea ce priveşte măsurile anticriză, poziţionându-ne, umilitor, pe ultimele locuri din Europa şi din lume.

Această amnezie a împins România, pentru prima dată după anii '90, într-o criză totală: economică, politică, socială. Pe măsură ce numărul şomerilor creşte exponenţial iar greva bugetarilor semnifică şi o criză a instituţiilor de stat, guvernul (de avarie) 2 în 1 pd-l-ist, de acum minoritar şi monocolor, va trebui să se confrunte cu situaţii din ce în ce mai grave.

Acuzele privitoare la responsabilitate pe care cele două partide şi le aruncă reciproc, nu-i fac mai responsabili şi nici nu diluează criza.

Ceea ce contează cu adevărat acum e ca ţara să fie guvernată şi guvernabilă. Situaţiile excepţionale pretind măsuri excepţionale.

Domnul Mihai Lupu:

Declaraţie politică: "Oraşul unităţilor militare dezafectate"

Pe lângă urmele sinistre ale trecutului totalitar comunist, numeroase localităţi ale ţării păstrează astăzi, din păcate, mărturii triste ale politizării excesive a administraţiei publice: haos urbanistic, cartiere mărginaşe sărace şi insalubre, străzi a căror înfăţişare istoriseşte succesiunea şi duratele mandatelor de primar.

Municipiul Medgidia, bunăoară, întruchipează o îmbinare tristă a unor astfel de atribute: o moştenire ruşinoasă lăsată de foştii edili, un complex sportiv de dimensiuni impresionante aflat într-o stare avansată de degradare sau - lucrul despre care aş vrea să vorbesc astăzi - trei obiective dezafectate ale Ministerului Apărării Naţionale, ajunse nişte câmpuri de ruine.

Este vorba despre unităţile militare 01392, 01254, respectiv 01459. Deşi nu mai sunt de mult timp funcţionale, deşi contribuie în mod semnificativ la conturarea aspectului mohorât al oraşului, deşi există proiecte importante, elaborate pe plan local, ce vizează atragerea investiţiilor şi refolosirea suprafeţelor adiacente sau vecine lor în acord cu nevoile prezente ale urbei, acestea sunt blocate, din interese politicianiste, în proprietatea MApN.

Una dintre ele, UM 01392, situată chiar în centru, a constituit, în anul 2008, obiectul unui schimb consistent de scrisori între minister şi Primăria Medgidia în vederea transferului către municipalitate.

Demersurile au fost, însă, brusc întrerupte printr-un mesaj, comunicat în 22 decembrie 2008, în care se preciza laconic că obiectivul în discuţie nu mai poate fi cedat, redevenind necesar organismului militar. Se schimbase culoarea politică a guvernului, se modificaseră, dintr-o dată, fără prea multe explicaţii suplimentare, şi priorităţile acestuia.

Astfel, graţie unei politici în mod voit ostile, ce nu aduce beneficii nimănui, cu atât mai puţin partidului din care face parte şi domnul ministru Stănişoară, UM 01392 rămâne deocamdată, ca şi celelalte două obiective menţionate mai sus, un cimitir de fiare vechi ca o bubă ruginie în inima oraşului.

Domnul Mihai Cosmin Popescu:

Declaraţie politică: "Cât de departe este România de Uniunea Europeană?"

E greu de crezut că după atâta entuziasm şi eforturi legate de aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, sentimente şi sacrificii ce au caracterizat istoria post-comunistă a României, astăzi când ne bucurăm de calitatea de membru cu drepturi depline, dezinteresul faţă de Uniunea Europeană este în creştere. Cetăţenii români au pierdut încrederea că aderarea la cel mai avansat proiect integraţionist interstatal le va ameliora într-un fel viaţa. Este şi normal atâta vreme cât fondurile imense alocate României nu au reprezentat decât declaraţii, iluzii, nu şi realitate, pentru agricultorii români, pentru întreprinzătorii mici şi mijlocii, pentru infrastructura românească, pentru fiecare cetăţean.

Parlamentul României pare să fi fost prima instituţie a statului român, care a uitat complet de calitatea de membru al Uniunii Europene. El figurează pe ultimele locuri în rândul statelor membre ale UE la capitolul activităţilor de consultare cu instituţiile europene pe tema legislaţiei comunitare.

Pe de altă parte, cei care şi-au lansat în repetate rânduri candidatura la Preşedinţia României încă de la începutul acestui an, au transformat miza desemnării candidatului României pentru compoziţia noii Comisii Europene într-o temă măruntă de campanie electorală şi de confruntare politică internă. La aproape 50 de ani de la demararea celei mai complexe politici comunitare, România beneficiază de susţinerea Franţei, Germaniei şi Marii Britanii pentru preluarea portofoliului agriculturii. Lipsa de maturitate politică şi de consens naţional în privinţa interesului României poate periclita în cel mai serios mod locul nostru în noua structură a Comisiei Europene.

De asemenea, slaba implicare în proiectele comune europene, lipsa lobby-ului specializat care ar putea face ca vocea intereselor naţionale să se facă auzite în Europa, dezinteresul faţă de agenda publică europeană nu fac decât să ne condamne la marginalizare sau la trimitere în periferia obiectivelor Uniunii Europene.

Ca să demonstrăm că cei douăzeci de ani de maturizare politică necesari clasei politice autohtone au trecut, va fi necesar ca indiferent de contextul politic intern, marcat de proteste, de campanie electorală sau de modificări ale majorităţii politice parlamentare, să punem mai presus, cu responsabilitate, interesele naţionale, interesele cetăţenilor români.

Domnul Teodor Atanasiu:

«Preşedintele Basescu ne uluieşte încă o dată: "Nici Guvernul, nici eu şi nici BNR nu ne-am propus să scoatem ţara din criză"»

Suspansul a luat sfârşit! Dacă eram deosebit de îngrijoraţi că pe domnul preşedinte Băsescu l-a doborât criza şi nu va mai intra în cursa din campania pentru alegerile prezidenţiale pentru un nou cincinal în fruntea ţării, ne-am liniştit brusc cu ajutorul salvator al unui democrat-liberal nerăbdător şi, mai ales, convingător, din Sânnicolau Mare.

Domnul Băsescu şi-a anunţat la fapt divers, sâmbăta trecută, candidatura la încă un mandat la funcţia supremă în stat, aşa printre picături, în mulţime, la cererea unui om din "poporul" democrat-liberal, fără pretenţiile şi fastul găsite numai la PSD-işti, fiind cel mai ocupat dintre români în ultimele luni, dar nu cu găsirea unor soluţii împotriva crizelor de tot felul prin care trece România, nu cu medierea conflictelor în vreunul din domeniile aflate în blocaj, nu cu menţinerea unei stabilităţi politice măcar până după alegeri.

Abonat la festivalurile şi dansurile din fiecare colţ al ţării, preşedintele Băsescu a avut grijă ca înainte de anunţarea candidaturii sale să arunce România în aer. În ziua în care dumnealui a semnat decretul de revocare a ministrului Nica din funcţie şi PSD a ieşit, aşa cum promisese, de la guvernare, România a pierdut un miliard de euro. Şi nimeni din conducerea acestei ţări, nici preşedintele, nici guvernanţii, nu au ieşit să liniştească lumea economică în vreun fel, sensibilă şi aşa foarte tare, la orice mişcare care putea genera cea mai mică instabilitate.

Preşedintele Băsescu s-a oprit din periplul său festivist şi din dansul vesel cu petrecăreţii, numai pentru a decide: avem acum şi criză politică pe termen nelimitat. Căci până acum am avut doar o formă de criză politică, întreruptă pe alocuri de împăcările scurte din fiecare luni dimineaţa dintre membrii fostei coaliţii guvernamentale PD-L - PSD şi reluată de scandalurile puse pe stand-by pentru câteva ore şi realimentate apoi din belşug în fiecare seară, de către aceiaşi guvernanţi.

Dar aceste secvenţe lipsite de originalitate au fost mult prea plictisitoare chiar şi pentru domnul Băsescu, al cărui vis din decembrie 2008 a devenit coşmar de precampanie în toamna lui 2009. Şi pentru că telenovela PSD-istă-PD-l-istă, presărată cu prea multe lacrimi, plânsete şi divorţuri iminente, a lăsat happy-end-ul îndelung aşteptat, preşedintele Băsescu a decis să toarne brusc ultimul episod numai cu cei "buni" dintre actorii guvernanţi, PD-l-iştii, iar cei "răi", PSD-iştii, să-i trimită urgent în şomaj tehnic.

După curăţenia ministerială cu produse PD-L-iste 2 în unul, de dragul economiei politice, negociatorul şef, în speţă domnul Băsescu, ne anunţă senin: "Nici Guvernul, nici eu şi nici BNR nu ne-am propus să scoatem ţara din criză pentru că nu se poate. Este o criză globală şi România este dependentă de ceea ce se întâmplă pe alte pieţe. Nu există nicio ţară care să se extragă crizei globale"!

Nu este nimic adevărat, domnule Băsescu, România este în criză economică şi financiară profundă din cauza permanentei crize politice pe care aţi întreţinut-o!

Vă întreb, totuşi, domnule preşedinte, despre ce ţară vorbiţi când faceţi astfel de afirmaţii incredibile? Despre aceeaşi ţară în care a guvernat domnul Boc şi Coaliţia PSD-PD-L, pe care aţi susţinut-o şi, mai ales, garantat-o cu visul împlinit din decembrie 2008?

Despre aceeaşi ţară în care nu s-a luat nici măcar o măsură economică pertinentă, care să mişte lucrurile în zona economică măcar cu un milimetru şi pe care aţi îndatorat-o cu 70 de miliarde de euro în câteva luni, pentru că domnul Boc nu poate mai mult decât atât?

Este vorba de aceeaşi ţară în care aţi alimentat timp de cinci ani un permanent scandal politic şi în care aţi menţinut un blocaj instituţional fără precedent, doar pentru că vă place cuvântul "jucător"?

Sper să vorbim în curând de normalitate, domnule preşedinte şi, vă spun aici, în Parlament, deşi aţi făcut tot posibilul să aruncaţi şi această instituţie în derizoriu, că românilor nu le place nici cuvântul "criză", nici cuvântul "jucător" şi vor face tot ce este posibil să nu mai audă de ele din decembrie.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Boc - a doua ciolaniadă!"

Nici nu s-au stins bine luminile după plecarea PSD-iştilor din Palatul Victoria şi Boc, între două chefuri împreună cu colegii din guvernul incompetent Boc 2, numeşte directori la toate nivelurile de parcă se strigă darul de nuntă cu dedicaţie specială.

Economia batjocorită de Videanu e muribundă şi greva generală începe probabil de săptămâna viitoare. Nu este singurul care urmează deviza "Să trăiţi bine!" Îl copiază şi liota flămândă de posturi democrat-liberale, care abia a aşteptat părăsirea ministerelor de către demnii social-democraţi, în frunte cu sacrificatul Dan Nica, căzut pe altarul încercării de a organiza alegeri prezidenţiale libere şi corecte.

Nu interesează pe nimeni că provizoratul politic de trei luni ar putea fi fatal şi economiei şi firavei democraţii româneşti. În frunte cu primul ministru Emil Boc, PD-L s-a năpustit pe împărţirea puterii. Şeful Executivului a mai avut tupeul să arunce o nouă gogoaşă conform căreia "România va merge în continuare pe acelaşi drum al interesului public" Măi, să vezi şi să nu crezi! De aceea merg toate prost, leul scade la cursul BNR, şomajul creşte şi datoria externă a depăşit 70 de miliarde de euro.

Fără pic de ruşine, dedându-se la meschinării de om mărunt, primul ministru al celui de-al doilea Guvern Emil Boc îşi permite să spună cu cinism că "odată cu plecarea PSD-iştilor se reduc costurile, se măresc pensiile şi se bagă bani în infrastructură".

Pe Emil Boc îl deranja foarte tare că mai rămăseseră posturi ce trebuiau imediat ocupate de PD-L. I-a dat afară pe prefecţii PSD, a demis toată conducerea AVAS şi ca interimar la Ministerul Educaţiei, micul Boc fu capabil să anuleze ordinul dat de ministrul Ecaterina Andronescu privind numirea directorilor de şcoli. Cu ocuparea funcţiilor de prefect a rezolvat problema preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de comisii electorale în vederea alegerilor prezidenţiale, iar directori de şcoli vor fi puşi, fără concurs, numai portocalii.

După ce că timp de nouă luni de zile Guvernul PSD - PD-L nu a întreprins nimic concret care să ajute şi să sprijine cu adevărat sectorul privat, cel care duce povara veniturilor la bugetul statului, cele două partide care până mai ieri au compus acest Guvern - cel mai prost dintre cele pe care le-am cunoscut, dar şi inconştient - format din oameni incapabili, mulţi dintre ei, dar nu atât de mult încât chiar să lase de izbelişte o ţară întreagă, doar cu gândul la alegerile prezidenţiale şi la ce pot face pentru a aduce cât mai mulţi bani în vistieria proprie, a partidelor, iată că ruperea coaliţiei a adus numai în ziua respectivă o pierdere pe piaţa bursei de la Bucureşti de aproximativ 760 milioane euro.

Şi tot din cauza acestor evenimente politice, a instabilităţii politice şi economice, s-ar putea să ne coste de aici înainte creditele scadente în 2010, care sunt în sumă de 17 miliarde euro, cu aproape două puncte procentuale mai mult. Aceasta va fi evaluarea pe care o vor face instituţiile financiare europene şi mondiale şi asta înseamnă încă vreo 340 milioane euro pentru România, scadente într-un an de zile. Şi aşa putem calcula mai departe toate prejudiciile aduse României de un guvern şi două partide inconştiente, de dragul unei preşedinţii râvnite de toţi cei care vor să candideze, dar mai ales de cei care au condus şi au guvernat atât de prost.

De aceea, am propus măcar să scurtăm cu trei luni de zile stoparea acestui dezastru. Astfel, Partidul Naţional Liberal a venit cu varianta de a se mandata un guvern de tehnocraţi, un guvern acceptat de toate partidele şi cu susţinerea întregului Parlament. Un guvern de tehnocraţi care să vină cu măsuri concrete, care se impun la momentul acesta şi care să nu mai prelungească şi mai mult data la care se vor începe cu adevărat măsurile anticriză.

Sigur, toţi miniştrii PD-L care au preluat ministerele lăsate de PSD nu vor face mai mult decât cei care şi-au dat demisia zilele trecute. Sub nimic nu mai este altceva. Nu vor reuşi să acopere activitatea unor miniştri, secretari de stat, ale unor conduceri care îşi vedeau numai de propriul minister. Domnul Boc o să ne spună acum că va avea timp de Ministerul Învăţământului? E suficient că a trecut şi dumnealui printr-o universitate şi a predat la un moment dat sau că a stat de vorbă cu doamna Andronescu? Se joacă cu soarta copiilor care au început deja anul şcolar, cu soarta profesorilor pentru că mâine o să îi avem în grevă, cu soarta părinţilor, care din ce în ce mai mulţi îngroaşă rândurile şomerilor. De ce? Pentru că pe 22 noiembrie şi pe 06 decembrie avem alegeri prezidenţiale. La ce bun un preşedinte peste o ţară falimentară?

Domnul Marin Almăjanu:

«Guvernul Boc a ajuns la "performanţa" de a paraliza ţara»

În cei 20 de ani de democraţie postdecembristă, nimic din ceea ce s-a întâmplat prin deciziile guvernărilor mai mult sau mai puţin performante, care s-au perindat prin Palatul Victoria, nu a reuşit să strângă rândurile sindicatelor din toate domeniile socio-profesionale.

Dar Guvernul Boc, inventiv cum îl ştim, prin multitudinea de greşeli instituite în loc de măsuri contra crizei, prin lipsa dialogului coerent cu sindicatele, prin forţarea implementării unor biruri sufocante sau tăierea unor drepturi deja câştigate de multă vreme de fiecare categorie profesională în parte, prin blocajele instituţionale create cu bună-ştiinţă, prin menţinerea blocajelor financiare nesfârşite şi afişarea unei nepăsări nemaiîntâlnite vizavi de problemele din ce în ce mai acute ale angajaţilor şi pensionarilor, a adus România în pragul disperării după numai nouă luni de guvernare.

România a fost pe 5 octombrie 2009 în grevă generală, pentru că avem un premier căruia nu-i pasă că veniturile oamenilor s-au înjumătăţit în şase luni sau chiar lipsesc cu desăvârşire la cei care au rămas deja fără locuri de muncă de mai multe luni.

Nu-i pasă că oamenii sunt plini de datorii, datorii făcute în baza veniturilor pe care le-au avut în ultimii ani şi că acum au ajuns în insolvenţă, cei mai mulţi dintre ei. Nu-i pasă că reducerea drastică a veniturilor tuturor, fie că vorbim de domeniul public sau de cel privat, a redus substanţial şi consumul, acest lucru reflectându-se în falimentul sutelor de mii de firme şi în puţinul mărunţiş încasat la buget, pe cale de volatilizare totală şi acesta.

Sunt fapte neperformante ale acestui guvern Boc, incapabil de a face ceva coerent, serios şi, mai ales, benefic pentru români. Este doar efectul lanţului slăbiciunilor creat prin încălcarea oricărei logici economice de către un premier şi nişte miniştri rupţi de realitate şi lipsiţi de profesionalism. Toate acestea au dus la amplificarea nemulţumirilor tuturor categoriilor de angajaţi şi la instituirea unei situaţii din ce în ce mai explozive în toate domeniile.

Acest premier şi ai lui miniştri amatori şi aducători doar de datorii uriaşe în buzunarele românilor au reuşit să-i coaguleze pe toţi sindicaliştii împotriva lor. Astfel, serviciile publice din toată ţara au îngheţat pentru 24 de ore.

Peste 850.000 de bugetari din aproape toate domeniile de activitate au intrat pe 5 octombrie a.c. în grevă pentru a protesta faţă de Legea unică a salarizării, a disponibilizărilor şi a zilelor de concediu fără plată impuse de Guvernul Boc. Dacă nu vor fi luaţi în serios prin acest demers de către guvernanţi, sindicaliştii vor declanşa în curând greva generală pe termen nelimitat.

Noi, liberalii, v-am avertizat printr-o moţiune de cenzură şi prin sesizări la Curtea Constituţională că pachetele de legi aberante pe care v-aţi angajat răspunderea în Parlament au nevoie de dezbateri publice şi parlamentare serioase şi de modificări substanţiale. Dar nu ne-aţi luat nici pe noi în serios.

Domnule Boc, stimaţi guvernanţi, aţi reuşit unica performanţă de a paraliza ţara pentru 24 de ore. Care este următorul dumneavoastră plan, în perioada imediat următoare, plecaţi acasă şi-i lăsaţi pe alţii să readucă România la viaţă sau rămânem cu toţii, pe termen nelimitat, în haosul pe care l-aţi generat în mod deliberat?

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Moţiunea de cenzură - momentul adevărului"

Actualul aşa-zis guvern depăşeşte orice limită constituţională şi a bunului-simţ, permiţându-şi ca, prin ordonanţă de urgenţă, să ne impună ca, în termen de 20 de zile, să ne pronunţăm în legătură cu solicitarea preşedintelui Băsescu de organizare a alegerilor "2 în 1", pe 22 noiembrie.

Cu aceeaşi "celeritate", acelaşi premier, prin asumarea răspunderii Legii salarizării unice alături de PSD, a reuşit să arunce ţara în aer din punct de vedere social, să bulverseze domenii vitale, cum sunt învăţământul sau sănătatea.

Acelaşi, prin negocieri confidenţiale, a reuşit, în câteva luni, să îndatoreze ţara pentru trei generaţii, fără niciun alt rezultat concret decât alocarea discreţionară de sume clientelei politice şi peticirea găurilor bugetare la capitolul pensii şi salarii pentru bugetari.

Politizarea funcţiilor, mergând până la nivelurile cele mai neaşteptate, cum ar fi, de exemplu, cel de rector universitar, a atins maximul posibil, ultima dovadă fiind recentele demiteri provocate de ieşirea (tardivă!) a PSD de la guvernare.

Dumneavoastră ce vă spune declaraţia ministrului Blaga: "Prefecţii sunt reprezentanţii Guvernului în teritoriu, Guvernul are o altă componenţă politică şi au fost eliberaţi din funcţie o serie de prefecţi şi numiţi alţii. Guvernul trebuie să aibă proprii lui reprezentanţi în teritoriu"?

Mie îmi spune că acest guvern care, repet, depăşind orice limită constituţională şi a bunului-simţ, şi-a permis, ca, prin ordonanţă de urgenţă, să impună termene Parlamentului, trebuie să plece!

Chiar dacă predarea ştafetei între miniştrii demisionari şi interimarii lor s-a făcut cu elogii reciproce şi pupături, nu pot să cred că iubirea între foştii parteneri ai fostului guvern este într-atât de mare încât să le creeze colegilor din PSD vreo problemă în a vota, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, moţiunea de cenzură pe care PNL o va depune.

De fapt, votul privind moţiunea va fi momentul adevărului. Atunci vom afla nu numai dacă ne pasă de prevederile constituţionale, ci şi dacă divorţul cuplului năşit de preşedintele Băsescu este unul real sau doar o ceartă între îndrăgostiţi, care face împăcarea mai frumoasă.

Domnul Florin Ţurcanu:

"România, încotro?"

Este întrebarea care stă pe buzele tuturor românilor în această perioadă. Instabilitate politică, criza financiară, greva bugetarilor sunt doar câteva dintre realităţile care marchează viaţa de zi cu zi a românilor.

Noi vrem respect! Spune un manifest iniţiat de un post de televiziune susţinut prin mesaje de românii de pretutindeni. Dar cine să ne dea acest respect? De unde să primim acest respect? "Respectă-te pe tine însuţi!" spunea un vechi proverb românesc care astăzi ar trebui reînviat. Poţi respecta pe alţii doar în momentul în care te respecţi pe tine. Dacă respectul de sine este inexistent, slabe speranţe că vei putea respecta pe cei din jurul tău, oameni simpli mai mult sau mai puţin implicaţi în viaţa politică.

Acei oameni politici care nu reuşesc să se bată cap în cap pentru putere, pentru supremaţia în guvern, pentru modul în care să conducă fiecare câte două ministere, personaje în stare să încalce toate legile pentru propriile interese, sunt incapabili de a manifesta respect faţă de cei din jurul lor.

Oameni fără scrupule, măcinaţi de propriile interese care nu se gândesc că în jurul lor sunt alte milioane de suflete care rabdă, care încearcă să supravieţuiască, care se sufocă de grija zilei de mâine, apar cu nonşalanţă pe posturile de televiziune şi se întreabă cu o naivitate de invidiat: "De ce sunt nemulţumiţi bugetarii?!", "Cu ce şi pe cine deranjează cele 10 zile de concediu fără plată, care vor aduce o asemenea economie la buget?!" Sunt oare aceşti oameni capabili să-şi respecte cel puţin membrii familiilor lor şi apoi pe ceilalţi?

Vă spun eu, dragi colegi, pe cine deranjează această închipuită creştere a bugetului în urma celor 10 zile de concediu fără plată: pe oamenii de rând care vor afla că din banii lor se va duce o campanie a unui preşedinte lansat "undeva, în mulţime", că din banii lor sunt cumpăraţi, de către cei din PDL, acele mizerii de oameni care au ajuns în Parlament din voia sorţii şi mulţumită partidului care i-a dus în spate.

Pe aceşti oameni îi deranjează asemenea invenţii, pe acei oameni care nu vă cer decât să-i respectaţi şi să le asiguraţi un trai decent, pe acei oameni care nu vor altceva decât să muncească pentru a-şi duce existenţa, pe acei oameni care nu merită să suporte mizeriile unei clase politice perimate.

Închei cu speranţa că acest circ politic va lua sfârşit cât mai curând, iar viaţa tuturor românilor va reintra pe făgaşul normal.

Domnul Florin Iordache:

"Referendum cu orice preţ"

Legea nr.3/2000, dar şi decizia Curţii Constituţionale nr.392/2007 prevăd condiţiile în care se poate organiza un referendum. În art.115 alin.(4) din Constituţia României se prevede foarte clar situaţia extraordinară pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă.

Cu toate acestea, Guvernul a adoptat OUG nr.103/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. În alin.(6) al art.115 se menţionează că ordonanţele "nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale".

O altă încălcare a normelor constituţionale o reprezintă obligaţia Parlamentului de a se exprima printr-o hotărâre "în termen de cel mult 20 de zile calendaristice".

Şi atunci de ce trebuie organizat referendum cu dispreţ total al legilor, dar şi al Constituţiei? Răspunsul e unul singur. Trebuie o temă de campanie pentru domnul preşedinte Traian Băsescu, iar Emil Boc s-a conformat şi a emis o ordonanţă neconstituţională în dispreţ total al practicii europene, dar şi al constituţiei.

Domnul Cristinel Marius Dugulescu:

" PSD a dezertat de la guvernare"

Partidul Democrat Liberal a luat act de decizia Partidului Social Democrat, prezentată public de domnul preşedinte Mircea Geoană, de rupere a Parteneriatului pentru România. Astfel, Partidul Social Democrat sacrifică o ţară pentru un om, sacrifică stabilitatea ţării, sacrifică Parteneriatul pentru România, sacrifică interesele românilor. Şi spun asta pentru că PSD a avut următoarele alternative pentru a putea continua actul de guvernare: să vină cu o nouă propunere pentru ministrul de interne, din partea Partidului Social Democrat, să aibă un interimar din partea Partidului Social Democrat, un alt ministru din cabinet. Aveau opţiunea desemnării unui ministru independent sau al unui ministru din opoziţie, în condiţiile în care, vă rog să reţineţi, funcţia de viceprim-ministru, funcţie politică, ar fi rămas a Partidului Social Democrat.

Şeful statului a făcut toate eforturile pentru a menţine coaliţia de guvernare, însă PSD nu a lăsat nici o varianta de ieşire din criză.

Partidul Social Democrat demonstrează că are o altă agendă decât cea a României de astăzi, decât cea a populaţiei. Singura agendă a PSD-ului, în momentul de faţă, o reprezintă alegerile prezidenţiale. Probabil, îngrijoraţi de faptul că domnul Geoană pierde şi şansa locului doi, Partidul Social Democrat a luat decizia de a încerca să-si maximizeze şansele în campania electorală, sacrificând interesele românilor.

Partidul Democrat Liberal îşi asumă, în continuare, actul de guvernare. Partidul Social Democrat a ales să iasă de la guvernare şi să intre în campania electorală sărbătorind alături de domnul Marian Vanghelie.

De la începutul guvernării, trebuie să recunoaştem, Partidul Social Democrat a preferat o atitudine permanent duplicitară, una, în mare parte corectă, în Guvern, o alta, total incorectă şi profund imorală, în Parlament, în teritoriu şi în orice dezbatere publică, unde Partidul Social Democrat s-a prezentat ca un partid de opoziţie.

Actualul guvern are capacitatea de a aplica în toate ministerele programul de guvernare, pe perioada interimatului. In fiecare minister este vorba despre o munca de echipa, în care alături de miniştri muncesc şi experţi în domeniul respectiv şi secretari de stat cu experienţă.

Partidul Democrat Liberal va rezolva problema interimatului până la expirarea termenului constituţional de 45 de zileşi se va prezenta în faţa Parlamentului cu un guvern restructurat care sa reducă costurile cu aparatul guvernului si care sa impună oameni de specialitate la fiecare minister.

Guvernul continuă reforma statului aşa cum era stabilit: se va continua cu legea unică a pensiilor, cu legea responsabilităţii fiscale, legea descentralizării şi a standardelor de cost, reducerea cheltuielilor bugetare.

Concluzia este una singură. Partidul Social Democrat este responsabil pentru situaţia creată. Partidul Democrat Liberal merge mai departe şi va asigura stabilitatea guvernamentală şi realizarea programului de guvernare. Aş putea spune că ţara nu trebuie să stea pe loc doar pentru că PSD face campanie electorală pentru domnul Mircea Geoană.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"PD-L - responsabil pentru viaţa tot mai grea a românilor"

De o săptămână, România este condusă numai de reprezentanţi ai PD-L, care şi-au văzut, împreună cu Traian Băsescu, visul de a face ce vor, de a fura tot, de a-şi umple buzunarele din banii publici, aşa cum au făcut deja Monica Ridzi şi Elena Udrea, dar sunt suspiciuni şi asupra domnilor Radu Berceanu, Adriean Videanu, Vasile Blaga.

Se observă că, în fiecare zi, românii o duc tot mai greu, viaţa este mai plină de neprevăzut, traiul familiilor este mai nesigur, iar sute de mii de concetăţeni au făcut cea mai mare grevă din istoria postdecembristă a ţării noastre.

Oamenii nu mai pot suporta bătaia de joc, minciuna, umilirea şi modul făţarnic de lucru al miniştrilor PD-L care una spun şi alta fac.

Nu trebuie să ne spună nimeni nimic pentru că trăim în această ţară şi simţim pe proprie piele binefacerile guvernării Băsescu-PD-L.

Oare nu suntem uimiţi să aflăm că preşedintele şi Guvernul nu au nici o responsabilitate pe linia diminuării responsabilităţii în privinţa luptei împotriva crizei economice?

Oare de ce plătim un guvern şi un preşedinte dacă ei nu sunt pregătiţi, dar nici nu şi-au propus să ne apere de criza economică?

Oare ce caută aceşti oameni în fruntea ţării dacă ei nu pot, nu vor, nu ştiu să apere populaţia şi o ţară de efectele crizei economice?

Oare ce caută asemenea persoane în conducerea ţării?

Oare nimeni nu vede ce ageamii au pus mâna pe putere şi o exercită numai în folosul propriu?

Cred că este momentul să fie demis un asemenea Guvern nelegitim, iresponsabil şi antinaţional!

Cred că a venit vremea să scăpăm de un preşedinte nechibzuit, imprudent, scandalagiu, vinovat pentru introducerea în viaţa publică a arbitrarului, a intereselor personale...

Cred că oamenii sunt din ce în ce mai pregătiţi să facă o mare schimbare importantă în România.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Al cui preşedinte este Traian Băsescu?"

Am văzut ieri, la ştirile unui post tv, o imagine care nu aş fi crezut vreodată că ar fi posibilă în România. Cu zâmbetul pe buze - a lipsit hăhăiala devenită deja clasică - preşedintele României, domnul Traian Băsescu enunţa senin: "Se pare că în ultimele zile leul nu se simte foarte bine datorită întăririi euro, dar sperăm să ne putem menţine în limita prestabilită".

Da. Traian Băsescu avea dreptate. Moneda noastră naţională nu s-a simţit deloc bine în ultimele zile. Dar care au fost cauzele deprecierii leului, preşedintele României nu s-a întrebat. Dacă s-ar fi întrebat, răspunsul ar fi fost mai mult decât simplu şi nu ar fi trebuit căutat prea departe. Pentru că principala cauză a deprecierii leului este chiar Traian Băsescu. Nu persoana domniei sale, ci criza politică declanşată în urma demersurilor oculte ale domniei sale. Pentru că nu cred că mai există vreun român cu capul pe umeri care să nu fie convins că ruptura de la Palatul Victoria a fost de fapt regizată în laboratoarele Palatului Cotroceni. Şi economiştii cunosc foarte bine acest lucru. Atunci când se declanşează o criză politică, moneda naţională se depreciază. Numai preşedintele nostru se face că nu ştie acest lucru şi constată cu seninătate - şi, repet, cu zâmbetul pe buze - că "incendiul" pe care l-a provocat are consecinţe nefaste.

Declaraţia şefului statului privind starea monedei naţionale a fost făcută la Forumul Economic Român. Tot cu această ocazie, preşedintele Traian Băsescu a mai lansat o "perlă", referindu-se la legea salarizării unice: "Vedeţi că legea nemulţumeşte pe toată lumea, dar dacă toată lumea e egal nemulţumită înseamnă că este o lege care a pus capăt la ceva, abuzurilor, pentru că nu există nicio categorie mulţumită de cum arată noua lege a salarizării". Nu comentez topica şi construcţia gramaticală a frazei, pentru că în acest caz aş putea să ajung la concluzia unor ziarişti şi analişti politici care au avut unele aprecieri privind starea fizică a preşedintelui Băsescu în ziua de 15 septembrie când a ţinut un discurs în Parlament. Nu comentez nici logica afirmaţiei şefului statului, pentru că ea este mai mult decât bizară. Adică, faptul că există ceva care nemulţumeşte pe toată lumea constituie un element pozitiv? Dar să faci o asemenea remarcă privind Legea salarizării unice exact în ziua în care 750.000 de bugetari se află în grevă tocmai din cauza acestei legi, mi se pare de-a dreptul cinic. Şi stau atunci şi mă întreb, al cui preşedinte este Traian Băsescu? Îmi este din ce în ce mai greu să cred că domnul Traian Băsescu este preşedintele românilor. Şi nu sunt singurul care am ajuns la această concluzie.

PS: Aflat în turneu electoral, duminică, prin declaraţiile pe care le-a făcut, preşedintele Băsescu ne-a dat o informaţie pe care o cunoşteam bine, dar dacă PNL ar fi făcut-o publică, am fi fost acuzaţi de rea-credinţă şi politicianism. "Nici Guvernul, nici Preşedinţia nu pot să scoată ţara din criză", a afirmat şeful statului. De această dată sunt de acord cu domnia sa.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Mondială a Poştei"

Pe data de 9 octombrie, întreaga lume sărbătoreşte Ziua Poştei.

La această dată, în 1874, a luat fiinţă Uniunea Generală Poştală prin semnarea Tratatului de la Berna de către cei 22 de membri fondatori, printre care şi reprezentantul Principatelor Române, George Lahovari, Director General al Poştelor şi Telegrafului.

În 1878, Uniunea GeneralăPoştală devine Uniunea Poştală Universală (UPU), iar în 1969, în timpul Congresului UPU desfăşurat la Tokyo, 9 octombrie a fost declarată Ziua Mondială a Poştei. În prezent, Uniunea Poştală Universală este un organism aparţinând Organizaţiei Naţiunilor Unite la care sunt afiliate administraţii poştale din 190 de ţări.

Ziua Mondială a Poştei este sărbătorită de administraţiile poştale din toată lumea. Sunt lansate emisiuni filatelice dedicate acestei date sau noi servicii poştale, sunt organizate festivităţi şi evenimente speciale, au loc conferinţe şi seminarii cu specific poştal şi filatelic.

De asemenea, anual, Uniunea Poştală şi UNESCO acordă în această zi premiile la un concurs internaţional de text epistolar.

Poşta Română este operatorul naţional în domeniul serviciilor poştale şi entitatea responsabilă de îndeplinirea obligaţiilor rezultate din aderarea României la Uniunea Poştală Universală, iar în această calitate trebuie să asigure condiţiile necesare integrării serviciilor poştale naţionale în sistemul internaţional, aliniindu-se la tehnologia de ultimă oră în domeniu.

De la curierii care asigurau distribuirea materialelor folosind trăsuri de poştă, până în zilele noastre, Poşta Română a evoluat, pentru a deveni o organizaţie modernă, informatizată, care încearcă să beneficieze de toate oportunităţile oferite de domeniul tehnologiei informaţiei.

Domnul Mircea Grosaru:

"Politică, doctrină, tendinţe"

În drumul său către democraţie, România a traversat asemenea multor state perioade în care cetăţenii au fost tentaţi să susţină mai mult tendinţe sau curente de conjunctură politică decât proiecte, programe sau doctrine, poate necunoscute sau neconcludente în anumite perioade ale evoluţiei sale.

Aşa se explică de altfel că, după anul 1990, o serie de partide, mai mici sau mai mari, sau o serie de curente formate din astfel de partide, au reuşit să convingă mai mult prin politicienii lor decât prin proiectul prezentat, întrucât politicienii erau mereu aceiaşi, trecuţi de la un partid la altul sau de la o alianţă la alta.

Vremea "traseiştilor politici" a cam trecut, iar, în prezent, cel care a fost cândva ţărănist, devenind liberal, apoi liberal-democrat şi ulterior democrat liberal, a cam trecut, întrucât această doctrină proprie unei persoane, dar nicidecum unui curent doctrinar, a cam trecut şi parcă, dacă ne gândim bine, nici persoana în cauză nu mai are la ce partid să meargă, deoarece ar trebui să o ia de la capăt pe acelaşi traseu.

A fost doar un exemplu, absolut la întâmplare, în care de altfel se regăsesc foarte mulţi politicieni, aflaţi şi astăzi la putere, în partidul de guvernământ, cu mulţi politicieni care au avut trasee asemănătoare.

Se vede însă că asemenea partide au început să nu se simtă prea bine nici ele şi nici cei care le-au inventat pe scena politică actuală din România, nici ele şi nici conducătorii lor.

În cei aproape 20 de ani de la revoluţie, România a învăţat, puţin câte puţin, că cetăţenii ei merită mai mult, chiar mult mai mult decât a primit în această perioadă, pentru că tinerii, cei care vor urma la conducerea ţării, nu peste multă vreme au studiat noile tendinţe ale ţărilor din Uniunea Europeană, chiar înainte de intrarea României în această familie.

Am văzut cu toţii că nu se poate guverna cu procente, ci doar cu soluţii pentru ţară, iar vremea alianţelor de conjunctură au cam trecut şi nu poţi rezista în asemenea situaţii decât dacă faptele sunt convingătoare.

Sunt convins de schimbări majore în viziunea cetăţenilor din România, care se vor şi materializa în foarte scurtă vreme prin vot.

Domnul Mircea Grosaru:

"Minorităţile şi cooperarea internaţională"

De curând, o delegaţie a Parlamentului României şi a Curţii Constituţionale a participat la Conferinţa internaţională "Cooperarea dintre Curţile Constituţionale şi Parlamente pentru garantarea supremaţiei Constituţiei" care a avut loc în Armenia, la Erevan.

Delegaţia română a fost prezentă în totalitatea ei la lucrările care s-au desfăşurat pe o perioadă de 3 zile, timp în care şi-au expus puncte de vedere legate de subiect atât prin reprezentanţii Curţii Constituţionale, dar şi prin cei ai Parlamentului României, deputaţi şi senatori.

Existenţa unei minorităţi armene în România, dar şi a unui deputat în Parlamentul ţării, în prezent lider al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, a fost primită cu mare bucurie din partea reprezentanţilor din Adunarea Naţională a Republicii Armenia, cu care delegaţia română s-a întâlnit în data de 2 octombrie 2009, la invitaţia acestora.

De altfel, fiecare delegaţie română prezentă în conferinţe internaţionale sau întâlniri de acest gen a punctat prin minoritatea existentă în România şi, într-un mod mai mult decât prietenesc, a reuşit să puncteze pentru România în relaţiile sale internaţionale.

Rolul minorităţilor naţionale în Parlamentul României a fost stabilit prin Constituţia ţării, iar de peste 16 ani acest lucru a adus beneficii importante României pe plan intern, dar şi extern.

Minorităţile naţionale din România joacă rolul lor, destul de important în consolidarea democraţiei ţării, este un lucru câştigat şi un exemplu pentru multe ţări, fie ele chiar vecine, care însă dacă nu au reuşit să organizeze la timp şi să rezolve efectiv problema minorităţilor etnice, au pierdut multe şi greu mai pot recupera anumiţi paşi în acest sens.

Democraţie înseamnă şi recunoaşterea drepturilor minorităţilor, reglementarea învăţământului, păstrarea limbilor, culturii şi tradiţiilor acestora, în egală măsură cu dezvoltarea economică şi socială.

România a fost prima ţară care a recunoscut autonomia Armeniei, pentru că prin recunoaşterea minorităţii armene din România, ţara noastră a cunoscut şi realităţile acesteia.

Domnul Mircea Grosaru:

"Criza economică, criza politică şi cetăţenii"

Actualul Guvern al României se află într-o vădită criză politică şi economică, iar de curând au reuşit performanţa de a accentua ambele, având în vedere că fosta majoritate parlamentară nu era în fapt una reală, ci doar un simplu calcul aritmetic, adică 35% + 35% = 70%.

În politică însă, nu este real!

De multe ori, nici în economie nu se potriveşte.

Viaţa politică din România a ajuns la cotele cele mai alarmante, având în vedere că jumătate din miniştri au demisionat, economia este în recesiune, numărul de şomeri este în creştere continuă şi ţara nu mai poate fi guvernată pentru că nu există nicio majoritate parlamentară şi nici perspectiva imediată de a se contura, ci mai degrabă se aşteaptă să se aleagă noul preşedinte şi apoi eventual să se echilibreze totul.

Nu avem multe alternative, ci doar una singură: rezultatul la prezidenţiale. Apoi, cred că totul va reveni la normal, mai ales dacă şi alegerea va convinge că nu au trecut fără folos cei 20 de ani de la revoluţie.

Să nu aşteptăm însă prea multe de la preşedinte, pentru că nu are prerogative foarte multe, ci mai degrabă semnalul către cetăţeni va trebui să fie cel puţin unul din care să rezulte că am învăţat multe în această perioadă.

Ieşirea din situaţia politică şi economică actuală depinde de un singur lucru: încredere.

Cetăţenii din România s-au săturat de promisiuni.

Cetăţenii din România nu mai pot fi manipulaţi şi cumpăraţi.

Cetăţenii din România ştiu ce vor şi ce pot obţine prin vot.

Cetăţenii din România vor să nu mai fie dezamăgiţi.

Am dat mereu dovadă de înţelepciune şi viziune privind viitorul, deşi am trecut prin situaţii limită, însă ceea ce a rezultat în urma votului a fost progres rapid, bunăstare şi un nou stil de viaţă.

Am evoluat mult în cei 20 de ani şi va trebui să evoluăm şi mai rapid în continuare, aşa că va trebui să alegem preşedintele care ne poate garanta cel mai mult că este capabil să susţină voinţa noastră.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Guvernul lu' Caragiale"

Dacă ilustrul Caragiale ar mai fi trăit, ar fi avut un izvor nesecat de inspiraţie, născut din întâmplările de zi cu zi din politica noastră. România trăieşte, de zece luni, într-o tragedie marcată din loc în loc cu pasaje de umor negru, inspirat de personajele (personalităţi nu pot fi numite) care populează scena politică românească.

Dacă maestrul Caragiale ar fi trăit, ar fi descris, probabil, într-una din schiţele sale, o şedinţă de guvern 2 în 1, în care prim-ministrul Boc întreabă şi ministrul educaţiei răspunde. Sau ar fi luat peste picior cearta pe fonduri dintre ministrul mediului, Elena Udrea, şi ministrul turismului, Elena Udrea. Sau ne-ar delecta cu umorul său specific, povestindu-ne cum ministrul sănătăţii, Adriean Videanu, lansează primul său proiect major pentru spitalele româneşti: refaţadizarea unităţilor spitaliceşti cu marmură.

Dincolo de tragicomicul situaţiei în care ne-au aruncat Emil Boc, Mircea Geoană şi Traian Băsescu, Guvernul Boc II, format din 11 membri, este oglindirea perfectă a iresponsabilităţii politice cu care PSD şi PD-L au înţeles să conducă România. Din cauza acestei incompetenţe generalizate la nivelul fostei coaliţii, avem astăzi un guvern nelegitim, care funcţionează pe baza unei formule interimare, în această perioadă marcată de criză economică şi de alegerile prezidenţiale. Această formulă nu va putea niciodată face faţă acestor provocări, cu atât mai puţin acum, când peste un milion de oameni protestează în stradă împotriva legilor asumate de aceiaşi guvernanţi iresponsabili.

Totodată, avem un guvern care va organiza, în mai puţin de două luni, alegerile prezidenţiale, însă lipsa legitimităţii politice va isca numeroase semne de întrebare cu privire la corectitudinea acestui proces electoral. Şi mai avem, desigur, un ministru interimar de interne care, până acum câteva zile, se intitula şeful de campanie al actualului preşedinte, Traian Băsescu.

Din aceste motive, guvernul Boc II trebuie să plece urgent de la Palatul Victoria. Pentru ca scrutinul din 22 noiembrie să fie lipsit de orice suspiciune de fraudare şi pentru ca România să iasă urgent din gaura neagră a crizei economice, acest Executiv trebuie să dispară, pentru că avem nevoie de un guvern tehnocrat, format din specialişti în domeniu, care să ia cele mai corecte şi oportune măsuri pentru ca ţara noastră să iasă din criză. Şi mai avem nevoie de un premier independent care să nu fie sluga nimănui, care să răspundă doar în faţa poporului.

Cu aceste argumente în gând, noi, parlamentarii Partidului Naţional Liberal, vom iniţia o moţiune de cenzură la adresa guvernului Boc II, pentru că românii nu trebuie să trăiască într-un climat de confuzie politică, generat de un guvern instabil şi incoerent; iar rezultatele acestui gest politic vor separa bobul de neghină şi le vor arăta românilor care partid se apleacă, cu adevărat, asupra nevoilor lor.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Educaţiei"

Anual, în data de 5 octombrie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Educaţiei. Începând cu anul 1994, această zi se sărbătoreşte în peste 100 de ţări din întreaga lume.

Ziua Mondială a Educaţiei este un prilej pentru a ne exprima respectul şi preţuirea faţă de competenţa dascălilor, pentru implicarea de care dau dovadă şi pentru responsabilitatea cu care au ales să practice această profesie nobilă.

Fiecare etapă a vieţii reprezintă deprinderea elementelor principale ale educaţiei. De la vârste fragede suntem învăţaţi de către părinţi cum să ne educăm, cum să ne comportăm, cum să deosebim binele de rău, cum să interacţionăm cu cei din jurul nostru. Dascălul, prin meseria lui, are o influenţă asupra elevilor, educându-i în spiritul societăţii în care trăim.

Sistemul educaţional vine în întâmpinare tuturor persoanelor şi tinde spre pregătirea fiecăruia dintre noi. Fiecare dascăl, prin harul şi vocaţia sa, trebuie să tindă spre formarea personalităţii elevului, pentru a stimula activitatea şi a spori randamentul acestuia.

Educaţia este un proces care are scopul de a îmbunătăţi cunoştinţele, deprinderile şi valorile fiecărui copil. De aceea, fiecare dascăl trebuie să-şi predea materia cu deosebit interes, pentru a stimula randamentul fiecăruia.

De aceea trebuie să-i sărbătorim pe cei care, prin dăruirea şi pasiunea lor, ne-au îndrumat primii paşi în viaţă, ne -au dezvoltat procesele intelectuale, ne-au învăţat să înţelegem şi să înfruntăm schimbările de zi cu zi.

Dacă, în urmă cu o săptămână clopoţelul a răsunat din curţile şcolilor, ieri era linişte în mai toate unităţile de învăţământ.

Din păcate, Ziua Mondială a Educaţiei din data de 5 octombrie 2009 a fost sărbătorită altfel în mai toate unităţile de învăţământ. În această zi deosebită, dascălii au participat la o amplă acţiune de protest: greva generală în sistemul bugetar.

Domnul Ioan Holdiş:

"Greva din rândul bugetarilor"

Prima săptămână a lunii octombrie a început cu situaţii fără precedent, de la vămi şi case de pensii închise, la spitale care au asigurat doar urgenţele, şcoli în care s-a asigurat doar supravegherea copiilor şi administraţii care au încasat doar amenzile urgente. Pe când unii strigau grevă generală totală pe perioadă nedeterminată, alţii, precum poliţiştii, protestau prin grevă japoneză.

750 de mii de bugetari au încercat imobilizarea ţării pentru o zi. Cele 12 federaţii sindicale din sănătate, învăţământ, administraţie şi poliţie, s-au reunit ieri, cerând negocieri pe Legea salarizării unitare, pe concediile forţate fără plată şi pe disponibilizări.

Cu toate că, încă de săptămâna trecută, se poartă discuţii pe aceste teme la Ministerul Muncii, liderii sindicali ameninţă cu încă un miting chiar de "Zilele Mondiale ale Muncii Decente" şi, de ce nu, cu instaurarea unei greve generale pe termen nelimitat.

Bugetarii sunt în grevă pentru revendicări parţial nejustificate după părerea mea. Aceştia se tot leagă de Legea salarizării unitare care încă de la început a fost greşit înţeleasă. Această nemulţumire este întreţinută în mod artificial, datorită neînţelegerii fenomenului. Prin intrarea Legii salarizării unitare în vigoare de la 1 ianuarie 2010, nimeni nu pierde niciun ban. Salariile mari vor avea o stagnare sau o creştere lentă, pe când cele mici vor creşte într-un ritm mai alert în vederea ajungerii la un nivel egal cu cele mari.

Cinstit ar fi să recunoaştem că aceştia plâng de fapt după haosul de până acum care permitea sporuri fără număr şi orice abuz, aşa cum au fost învăţaţi de pe vremea Guvernului Tăriceanu. Fostul guvern, prin cheltuirea banilor fără responsabilitate, fiind direct învinuit de criza actuală mult mai dură în România decât în multe alte ţări.

Guvernul, după cum ne asigură şi prim-ministrul Emil Boc, asigură plata salariilor şi a pensiilor pe anul 2009 şi pe 2010 pană ne vom mai redresa cât de cât, în ciuda deficitului bugetar actual de -5%.

Protestatarii nu conştientizează faptul că prin acţiunile lor pot pune în pericol plata salariilor şi a pensiilor în toată ţara, şi în eventualitatea instaurării unei greve generale pe o perioadă mai mare de timp, statul român poate intra în faliment. În acest moment nu pot avea nici o finalizare 100% în favoare lor pentru simplul fapt că nu sunt bani, acesta fiind şi motivul pentru care Guvernul propune dialogul şi găsirea soluţiilor pentru problemele actuale împreună.

Pe de altă parte, acest protest poate fi numit, de ce nu, unul electoral, bugetarii susţinând boicotarea alegerilor prezidenţiale cu grevă generală chiar în acea perioadă. Însuşi Mircea
Geoană, în dorinţa de a-i întărâta pentru ca aceştia să ceară demiterea Guvernului Boc II, a susţinut ieri într-un interviu că, în spatele Legii salarizării unitare, există un plan de concediere a 20% din bugetari. Întrebarea mea ar fi, presupunând prin absurd că are dreptatea: nu şi PSD-ul şi-a asumat răspunderea pe această lege până acum câteva zile când s-a retras de la guvernare?

Domnul Ioan Munteanu:

"Guvernul ne duce în prăpastie!"

Ceea ce s-a întâmplat luni, 5 octombrie, este o situaţie fără precedent în România. Vorbim despre cea mai mare grevă cu care ţara s-a confruntat vreodată. "Criză", doamnelor şi domnilor, acesta este cuvântul care defineşte situaţia din ţară. Criză economică, criză politică, criză socială.

Timp de aproape un an de zile, Partidul Social Democrat a insistat asupra asumării de către guvern a unui plan anticriză adecvat problemelor cu care România s-a confruntat şi continuă să se confrunte. Foştii parteneri de guvernare de la PD-L, cei care deţineau portofoliile economiei şi finanţelor, nu au dorit însă să-şi însuşească planul propus de PSD, din motive de orgoliu pe care doar dânşii le înţeleg. Ca urmare, punerea în aplicare a unui astfel de plan a tot fost amânată. Din nefericire, astăzi suntem martori ai consecinţelor pe care aceste amânări le-au antrenat.

Tensiunile au izbucnit pe toate palierele societăţii. Sunt probleme majore atât în sistemul de educaţie, cât şi în sănătate sau administraţia publică. Angajaţi concediaţi, oameni neplătiţi, salarii tăiate, concedii forţate - sunt toate rezultate ale unei proaste gestionări a crizei.

Partidul Social Democrat a fost forţat să iasă de la guvernare fiindcă nu a dorit să ia parte la acest mod sistematic al guvernului de a-şi bate joc de cetăţeni. PSD are o responsabilitate faţă de cei care ne-au ales şi nu vom participa la o guvernare în detrimentul oamenilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, pe lângă faptul că situaţia actuală afectează angajaţii din toate domeniile, greva are un impact financiar semnificativ asupra statului. Aşa cum ştiţi, în timpul grevei, nu se încasează bani la buget. Răspunsul actualului guvern la ceea ce se întâmplă în ţară trebuie să împiedice o grevă prelungită, care să paralizeze România. Dacă PD-L a refuzat să aplice planul anticriză propus de către social-democraţi, să ia acum deciziile singur şi să restabilească ordinea în ţară. Deşi nu ştiu cum vor reuşi miniştrii cu câte două ministere în subordine să administreze problemele care au scos angajaţii în stradă.

Preşedintele Băsescu a afirmat zilele trecute că Guvernul nu poate scoate România din criza economică şi că nici nu şi-a propus acest lucru. În schimb, potrivit preşedintelui, după un an de criză, Guvernul şi-a propus să redacteze politici de diminuare a efectelor crizei. Aceste afirmaţii sunt scandaloase şi demonstrează doar nepăsare şi incompetenţă.

Traian Băsescu a spus acum ceva vreme că va candida la preşedinţie dacă situaţia din ţară se va redresa. Aş dori să-i transmit un mesaj preşedintelui: Domnule Băsescu, deschideţi ochii şi priviţi în jurul dumneavoastră. România este în criză!

Domnul Ioan Oltean:

Declaraţie politică cu tema "Statul de drept şi incompetenţa PSD".

Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două componente, în sensul domniei legii, adică a supremaţiei ei absolute în scopul prezervării drepturilor şi libertăţilor individuale. Este un principiu constituţional pe care l-a respectat şi prim-ministrul Emil Boc cu privire la revocarea lui Dan Nica.

Cum poate cineva să considere că face parte dintr-un stat de drept în condiţiile în care e-vanghelistul Marian propovăduieşte că "arhiva de la Doi şi-un sfert este pe mâini bune"? Este de datoria primului-ministru de a gira pentru siguranţa cetăţenilor acestei ţări şi de a solicita lămuriri cu privire la activitatea pe care o desfăşoară un ministru din Cabinetul său.

Geoană a dovedit încă o dată că este un politician de conjunctură, susţinând un ministru care s-a preocupat mai mult de activitatea serviciilor secrete, un ministru care nu a reacţionat eficient pentru prinderea infractorilor sau care face declaraţii incalificabile cu privire la fraudarea alegerilor.

Totodată, putem spune că această revocare a limpezit apele din politică atât din punct de vedere moral, cât şi doctrinar. Odată cu dezertarea PSD-ului, democraţia a câştigat, pentru că avem o opoziţie puternică. Aşadar, domnul Geoană a considerat că este mai bine să-şi scoată toţi miniştrii de la guvernare, în condiţiile în care ne confruntăm cu o criză economică, decât să-şi asume eşecurile sau buna guvernare alături de miniştri PD-L. Domnului Geoană i-au fost oferite toate soluţiile pentru a rămâne la guvernare. Dar, interesul personal si visul de a ajunge preşedinte au fost mai puternice decât decizia raţională de a rămâne alături de parteneri la guvernare. De ce decizie raţională? Simplu: oamenii politici trebuie să reprezinte interesele cetăţenilor, respectiv interesul public.

Noi, politicienii, avem un rol esenţial în construirea acestei realităţi, realitate din care domnul Mircea Geoană riscă să nu facă parte. In plus, avem datoria atât faţă de noi, cât şi faţa de cetăţeni, de generaţiile viitoare, de a acţiona în favoarea unui sistem politic pentru care am luptat cu toţii. Bineînţeles că politica este deseori definită prin prisma conflictelor politice, reflectate ca nişte veritabile războaie în care politicienii, împărţiţi în tabere adverse, se luptă pe scena politică precum adevăraţii războinici pe câmpul de luptă: îşi declară război, se atacă şi contraatacă, caută strategii sau fac manevre pentru a-şi doborî adversarul politic. La fel ca în război, unii sunt învingători, alţii capitulează. PSD-ul a capitulat, atât prin declaraţiile preşedintelui partidului, care recunoaşte că se află în planul secund al guvernării, cât şi prin ieşirea de la guvernare.

Partidul Democrat Liberal are datoria de a guverna în continuare în condiţiile bunei guvernări, cu răspunderea şi cu riscurile uriaşe pe care le aduce presiunea economică.

Domnul Ioan Oltean:

"Bicameralism unicameral?!"

Nu constituie un puseu de populism reforma constituţională, necesară pentru trecerea la Parlament unicameral, prin comasarea celor două Camere parlamentare, deoarece discuţiile sunt vechi, ci reprezintă o necesitate pentru adaptarea componenţei organului legislativ cu populaţia României. Cu alte cuvinte, trebuie respectată norma corectă de reprezentare. Regula practică în acest sens ar fi rădăcina cubică din numărul populaţiei (conform Principles of Constitutional Design - Donald S. Lutz), ceea ce înseamnă 280 de parlamentari, dar România are în prezent 471.

Trebuie înlăturată această anomalie a legii privind norma de reprezentare, pentru că da, în România, cifra relevantă este dată de Legea electorală (nu de Constituţie) şi este de un deputat la 70.000 de locuitori.

O observaţie suplimentară din domeniul politicii comparate, dacă îmi permiteţi, cu referire la ţările cele mai apropiate de România, ca număr de locuitori, din Uniunea Europeană ar fi Olanda care are un raport de 1 la 105.000, cazul Poloniei de 1 la 83.000, sau cazul Germaniei de 1 la 135.000. Dintre cele 27 de state ale Uniunii, 14 au Legislativ unicameral, 13 bicameral.

Aşadar, nu vreau să aduc în discuţie nici faptul că ar fi vorba de un model dominant sau nu, nici de tradiţie, care nu ne demonstrează ca bicameralismul implică automat şi democraţia (exemplu: in 1938 pe timpul dictaturii regale, este păstrat Senatul), ci necesitatea unicameralismului din raţiuni de ordin fiscal, de similaritate a atribuţiilor celor două Camere şi de celeritatea procesului legislativ. Practic, prin renunţarea la o cameră s-ar elimina birocraţia excesivă şi vom răspunde nevoii de reformă şi modernizare a societăţii româneşti.

Aspectele amintite trebuie să răspundă cerinţelor societăţii în procesul de globalizare, impunându-se adoptarea rapidă a legilor şi instituirea într-un timp cât mai scurt a normelor menite să aducă soluţii problemelor care nu suportă amânare. Dacă avem în vedere, de exemplu, criza financiară şi economia actuală, considerăm că soluţiile ce se impun în materie legislativă trebuie adoptate fără niciun fel de întârziere.

Absenţa unor diferenţe efective de atribuţii între Camere face ca efectul de ponderare dorit de legiuitorul constituant sa fie redus şi aproape inexistent, separarea organică a Parlamentului fiind, din acest punct de vedere, artificială. Din această perspectivă, Parlamentul României are doar formal o structură bicamerală, dar în esenţă funcţionează la fel ca un parlament cu o singură cameră. Teoretic, în prezent, prin structura bicamerală, se înţelege că e de preferat "o complicaţie folositoare unei simplităţi dăunătoare".

Aceste prerogative, aşa-zis distincte, conduc la unele concesii greu de admis. Spre exemplu, mecanismul funcţional îndrituieşte Camera sesizată în prima lectură să se pronunţe într-un termen general de 45 de zile; în caz de depăşire a acestui termen, se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost adoptată în Camera respectivă, urmând să fie trimisă în cea de-a doua Cameră pentru o decizie definitivă. În acest caz, voinţa uneia dintre camere rămâne paradoxal neexprimată, Parlamentul funcţionând ca unicameral. Un alt oximoron al bicameralismului rămâne acordarea unei protecţii egale atât deputaţilor, cât şi senatorilor, în materie de incompatibilităţi şi imunităţi parlamentare.

Nu trebuie trecut cu vederea faptul că state precum Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Portugalia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Grecia, Ucraina, Islanda, Serbia, Peru, Venezuela, Noua Zeelandă sau China au optat pentru sistemul unicameral. Argumentele favorabile acestui sistem sunt indivizibilitatea suveranităţii şi preponderenţa organului legislativ asupra executivului - în speţă, revocarea posibilităţii Executivului de a se baza pe una dintre camerele legislative pentru a contracara rezistenţa întâmpinată de cealaltă cameră.

Nu în ultimul rând, România nu se confruntă cu o populaţie masiv eterogenă, problemă care revendică bicameralismul în state precum Belgia sau Elveţia. În mod evident, ambele sisteme prezintă avantaje şi dezavantaje şi rămâne la latitudinea fiecărui stat să opteze pentru propriul bine. Ca adepţi ai tradiţiei sistemului bicameral, suntem o excepţie în sud-estul Europei, din păcate una mirobolantă din punct de vedere teoretic, dar fără fond.

PD-L a introdus încă din anul 2008 în programul său politic reforma constituţională, reducerea numărului de Camere ale Legislativului şi a numărului de parlamentari. Prin urmare, susţinem organizarea referendumului pe această temă de interes naţional cu menţiunea că atât votul uninominal, cât şi trecerea la un parlament unicameral nu reprezintă o soluţie miracol, ci aşezarea "infrastructurii administrative" pe principii sănătoase şi viabile.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Funeralii demne"

Declaraţia mea politica de azi se referă la dificultăţile pe care rudele botoşănenilor care trec la cele veşnice le întâmpină pentru a-i îngropa creştineşte pe cei dragi şi a le face cele de trebuinţă după datina ortodoxă.

Mai exact, botoşănenii de rând sunt nevoiţi să-şi îngroape rudele decedate în extinderea Cimitirului "Pacea" pe un teren accidentat care oricând o poate lua la vale, sau la marginea Cimitirului "Eternitatea", din cauză că nu mai sunt de concesionat locuri în zonele centrale.

Referitor în special la extindere, ţin să subliniez că numeroşi cetăţeni şi-au manifestat îngrijorarea şi consternarea că această lucrare poate fi afectată de alunecări de teren. Întreaga zonă oferă o imagine dezolantă. Cei care au îngropate rude acolo trăiesc pe lângă durerea cauzată de pierderea unor fiinţe dragi şi umilinţa de a le vedea înmormântate într-o zonă accidentată, care oricând o poate lua la vale. Unii trebuie să facă echilibristică pentru a aprinde o lumânare la căpătâiul unei rude trecute la cele veşnice şi există mărturii care relatează că, pe vreme ploioasă, credincioşii care participă la înmormântări se ţin efectiv unii de alţii pentru a nu risca să alunece pe pantele alunecoase. Vorbim, uneori, de persoane în vârstă şi de copii care nu pot participa la slujba cuvenită, din cauza acestor condiţii. De parcă durerea despărţirii de cel drag nu era de ajuns pentru a posomorî rudele celor trecuţi la cele veşnice. Mai era nevoie şi de umilinţă.

În plus, deşi extinderea trebuia împrejmuită cu un gard, fondurile s-au cheltuit pe reabilitarea Cimitirului Eroilor, aşa că lucrarea a fost amânată pentru anul următor.

O altă problemă a cimitirelor botoşănene este aceea că nu au asigurată paza pe timpul nopţii. De aceea sunt frecvente cazurile în care persoane certate cu legea şi lipsite de respect pentru cei decedaţi distrug monumente funerare, aranjamentele florale şi copacii.

De mici copii am fost crescuţi în litera şi spiritul Sfintei Biserici Ortodoxe care spune că cimitirul este un loc sfânt, în care odihnesc moşii şi strămoşii noştri. Nu putem să stăm impasibili şi să privim la umilinţa cu care sunt trataţi atât cei morţi, dar şi cei vii, care vin la morminte pentru a se reculege, a aprinde o lumânare şi a le aduce un omagiu celor plecaţi la Domnul. Iată de ce mă alătur celor care cer soluţii decente pentru cimitirele oraşului Botoşani, astfel încât să ne putem reculege cum este firesc la mormintele celor care au dreptul de la Dumnezeu să se odihnească în pace.

Doamna Manuela Mitrea:

"Educaţia copiilor este o investiţie în viitorul României!"

Începând cu anul 1994, pe 5 octombrie este sărbătorită Ziua Mondială a Educaţiei. Anul acesta, pe 5 octombrie, în România nu a fost nici o sărbătoare, ci o grevă de amploare la care au participat şi dascălii.

Nu este nici prima şi, din păcate, nu va fi nici ultima, pentru că, după douăzeci de ani în care fiecare ministru al educaţiei şi-a iniţiat propria reformă, învăţământul din România este într-o situaţie cel puţin dificilă.

Dar educaţia este mai mult decât sistemul de învăţământ instituţionalizat, înseamnă şi educaţia religioasă, dar mai ales educaţia pe care copiii o primesc în familie şi comunitate.

Familia nu poate fi ruptă de educaţie, dar, ca şi sistemul de învăţământ, nu a fost deloc sprijinită de statul român în ultimii 20 de ani.

Fără o educaţie sănătoasă oferită copiilor în familie şi în şcoli, riscăm să compromitem viitorul ţării noastre, iar educaţia necesită bani.

Stimaţi colegi, avem obligaţia să privim dincolo de interesele noastre personale sau de partid, de alegerile prezidenţiale, la viitorul României, şi trebuie să investim în educaţia copiilor noştri, în sistemul de învăţământ, în şcoli şi în familiile copiilor.

Orice leu investit în educaţia copiilor este un leu investit în viitorul ţării. Să ne gândim la asta când votăm legi, dar mai ales când votăm bugetul ţării.

Domnul Adrian Mocanu:

"România, între criza economică şi criza de leadership"

În al treilea an de la aderarea la Uniunea Europeană, România este afectată, alături de celelalte state membre, de criza economică globală.

Încă din luna ianuarie 2009 încep să se simtă efectele crizei economice în România la nivelul populaţiei, mai ales la nivelul populaţiei active. Aceste efecte s-au concretizat în principal în pierderea unor locuri de muncă, scăderi ale veniturilor din muncă şi prin deprecierea cursului leu - euro, dublată de o creştere a dobânzilor, care a dus la blocarea creditării şi la scăderea veniturilor disponibile ale populaţiei active - principalul consumator.

Cum au abordat alte ţări chestiunea atenuării efectelor crizei? Putem vorbi de două mari categorii de state, în funcţie de măsurile anticriză aplicate: state care s-au axat pe reducerea fiscalităţii, în general, şi a costurilor cu forţa de muncă, în special, şi state care au mers pe stimularea unor domenii economice sau a anumitor industrii, în particular. Indiferent despre care categorie vorbim, atunci când s-a pus problema majorării unor impozite, s-a mers pe ideea taxării suplimentare a consumului, şi nu a veniturilor populaţiei - cu excepţia Ungariei şi Lituaniei -.

La noi se măreşte fiscalitatea, generând o presiune suplimentară asupra mediului de afaceri, şi se stimulează creditarea prin garantarea de către stat a împrumuturilor persoanelor care vor să-şi cumpere prima locuinţă, în valoare de 60.000 de euro.

Nu trebuie ignorat faptul că securitatea energetică a devenit o componentă esenţială în politica strategică a tuturor guvernelor. Instabilitatea politică în unele dintre ţările furnizoare rezultă şi în creşterea preţurilor în sectorul energetic. Acesta este încă un motiv de îngrijorare pentru economiile aflate în criză.

Ceea ce este şi mai îngrijorător pentru situaţia economică actuală este şi faptul că noua Lege a salarizării unitare a bugetarilor a creat nemulţumiri ale sindicatelor personalului bugetar, care ameninţă cu ample forme de protest în perioada imediat următoare, pentru a determina executivul să renegocieze această lege cu partenerii sociali.

Creşterea investiţiilor publice, diminuarea deficitului bugetar şi raţionalizarea cheltuielilor publice sunt măsuri necesare, pe care Guvernul ar trebui să le aplice urgent, pentru a limita efectele recesiunii asupra economiei româneşti.

În acest context economico-politic în care se află România mai este oare posibil să ieşim din criza economică odată cu celelalte state din Uniunea Europeană? Aceasta este întrebarea care trebuie să preocupe atât actualul guvern, cât şi pe cel ce se va forma, probabil, după alegerile prezidenţiale, pentru că aprecierile la nivelul leadership-ului politic din partea cetăţenilor sunt determinate de performanţele economice ale acestuia.

Domnul Neculai Răţoi:

Declaraţie politică intitulată "Primarul Pavelă"

Această declaraţie se vrea a fi un semnal de alarmă la adresa administraţiei publice locale. Suntem cu toţii conştienţi că România se află într-o perioadă de criză economică, o perioadă dificilă, pe care acţiunile celor de la Partidul Democrat Liberal au reuşit să o adâncească. Românii de rând sunt cei mai afectaţi în această perioadă, pierzându-şi locurile de muncă şi trăind din ce în ce mai greu.

Ne aflăm în luna octombrie şi se apropie iarna. La Paşcani, atât elevii, cât şi locuitorii, stau sub ameninţarea unei ierni fără căldură. Datoriile furnizorului de energie termică pun în pericol asigurarea căldurii în şcoli şi locuinţe.

Incapacitatea administraţiei locale de a oferi soluţii la această problemă este principalul obstacol. Actuala administraţie a investit miliarde de euro în proiecte cu un impact mai mult sau mai puţin important în viaţa locuitorilor din Paşcani, iar acum a ajuns la fundul sacului.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, timp de mai bine de 20 de ani am administrat, în calitate de primar, oraşul Paşcani. Niciodată păşcănenii nu s-au confruntat cu o asemenea lipsă de competenţă şi de sprijin. Pentru actualul primar este mai important să se îngrijească de afaceri cu pavele decât de aspectele importante ale vieţii cetăţenilor.

În ultima vreme, s-au înteţit discuţiile despre descentralizare. Sunt de acord că este în beneficiul comunităţilor locale ca deciziile importante să se ia la nivel regional. Cu toate acestea, nu putem lăsa procesul decizional la mâna unor oameni nepregătiţi, incompetenţi, care să urmărească doar propriile interese. Reforma trebuie să răspundă cerinţelor cetăţenilor, nu să fie una mimată.

Personal, cât voi fi ales, mă voi bate ca oamenii din Paşcani să o ducă mai bine decât vrea actualul primar.

Domnul Corneliu Olar:

Declaraţie politică: "PSD-iştii şi PNL-iştii caută găina de ou !"

Au determinat de circa trei ani emiterea unui ordin ministerial prin care sancţionau cu amendă de 1000 lei persoanele fizice proprietare de păduri care nu încheie contract de pază cu ocoalele silvice. Deconspirarea intereselor PSD-iste din guvernul PNL de atunci poate fi explicată prin faptul că au emis de circa 60 de zile un ordin ministerial prin care obligă ocoalele silvice să factureze aceste servicii de pază. Îmbârligat ordin! Plata acestor servicii de pază efectuate de ocoale s-ar face de la bugetul de stat... cândva. Până la efectuarea plăţii, ordinul ministerial pomenit impune ca t.v.a. şi impozitul pe profit aferente facturilor emise de ocoale să fie plătite din lichidităţi.

Dacă nu s-ar şti că PSD-ul a controlat pe vremea PNL electoratul din zona montană, unde se află cei mai mulţi proprietari de păduri, - mai c-ai crede că şi pe vremea PD-L i-a cuprins pe aceşti PSD-işti grija creşterii intrărilor la bugetul de stat. Ce se întâmplă de fapt? PSd-iştii şi-au creat prin metode PSD-iste cadrul legal de a ameninţa prin intermediul altora proprietarii de păduri din zona montană. Înspăimântaţi, proprietarii solicită ocoalelor să le efectueze paza, iar ocoalele trebuie să emită facturi pe bandă rulantă. Efectuarea plăţilor de la buget se face după controlul prealabil al Curţii de Conturi, care şi-a făcut loc să intre şi acolo unde nu avea până acum niciun motiv: în ograda ocoalelor silvice private, puse şi ele să asigure paza pădurilor persoanelor fizice, deşi aceste ocoale au fost dimensionate de proprietari numai cu personalul necesar administrării suprafeţei proprietăţii lor. Bineînţeles că din interes electoral, astfel de hărţuieli PSD-iste nu se finalizează cu cine ştie ce amenzi aplicate persoanelor fizice proprietare şi bineînţeles că ocoalele sunt hărţuite numai pentru a fi înfricate şi deci subordonate în demersul electoral şi bineînţeles că PSD-iştii nu au intenţia de a creşte intrările la buget. Impunând paza pădurilor proprietatea persoanelor fizice, PSD-iştii lucrează după principiul: cere-i omului să facă ceea ce omeneşte este imposibil pentru a-l determina să facă ceea ce intenţionezi: politica PSD sau tăcerea.

PSD-iştii şi liberalii fac să fie ilegal ce-i corect şi corect ce-i ilegal!!

Văzând controlul PSD-ist intermediat cum am spus şi lansat pe lipsa de alternativă în care se află muntenii atunci când li se interzice accesul în păduri - pe fondul preocupării mele pentru prevenirea depopulării munţilor prin îmbunătăţirea vieţii muntenilor - am luat iniţiativa emiterii unor acte legislative, parlamentare, care să blocheze hărţuielile făcute de PSD-işti prin ordine şi indicaţii ministeriale. Pentru aceasta, am iniţiat un proiect legislativ care să permită familiilor muntenilor să exploateze, să prelucreze şi să comercializeze cu forţe proprii până la 15 mc de lemn pe picior din pădurile situate în raza comunelor lor, în funcţie de posibilitatea pădurilor. Proiectul a trecut de comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, a trecut de plenul Senatului şi a obţinut în 29.09.2009 un procent de 52,9%, ceea ce înseamnă că din cei 234 deputaţi prezenţi, 125 au votat pentru. Cu toate acestea, proiectul meu nu a fost aprobat, deoarece era nevoie de votul majorităţii tuturor deputaţilor (334), şi nu numai de majoritatea celor prezenţi (234)! Pentru a înţelege mai bine de ce a căzut proiectul meu de lege menţionez că acest proiect se aseamănă foarte mult cu legile emise anterior de PSD în vederea păstrării meşteşugurilor lemnarilor din Munţii Apuseni. Aceste legi nu sunt abrogate, dar între timp s-a modificat Codul Silvic şi prin aceea că exploatarea populaţiei cu forţe proprii a fost redusă la cantitatea de 20 m.c. anual, dar şi aceasta numai pentru persoanele fizice proprietare de păduri. Codul Silvic este o lege organică şi de aceea modificarea prevederilor poate fi făcută numai dacă demersul parlamentar întruneşte condiţia menţionată. Am avut nevoie de 167 de voturi. Cine a votat împotrivă? 59 de PSD-işti, 39 de PNL-işti şi un deputat minoritar.

Unii PSD-işti mi-au reproşat că vânzarea pe picior nu asigură protecţie a muncii. Le-am explicat că ocoalele care practică această vânzare, ca urmare a dispoziţiei consiliilor locale şi a composesoratelor de a da populaţiei tot lemnul exploatat, fac instructaje de protecţia muncii cu fiecare cetăţean şi că ocoalele RNP nu pot face acest instructaj de protecţie a muncii. De ce? Din cauza volumului prea mare de lemn atacat de dăunători care trebuie exploatat şi deci a lipsei de operatori economici, ocoalele RNP trec exploatarea prin procedura de achiziţie cu operatori economici care nici măcar nu au văzut acele parchete. Ocoalele RNP sunt constrânse să practice exploatarea cu o populaţie interesată de lemn, pe care, neavând-o în actele de exploatare, nu o poate instrui pe linie de protecţie a muncii. Substituindu-se şi apelând la ordine şi indicaţii ministeriale, PSD-iştii îi expun pe toţi la rigorile legii, făcând ca ceea ce este corect să fie ilegal, iar ceea ce-i legal să fie incorect.

Degeaba am explicat că persoanele fizice exploatează numai arborii inventariaţi, în limita posibilităţii pădurilor, din care adeseori li se pot atribui numai 3 - 5 mc pe an, că persoanele fizice exploatează numai arborii pe care i-ar exploata şi operatorii economici, dacă ar avea capacitatea de exploatare, că persoanele fizice posedă animalele necesare unei exploatări ecologice, că persoanele fizice sunt mai interesate decât orice angajat al unei societăţi să nu declaseze lemnul, că deţin utilajele necesare prelucrării în cherestea, că plătesc lemnul ca operatorii economici şi că de aceea sunt mai interesate decât angajaţii societăţilor să sorteze lemnul apt pentru rezonanţă şi furnire dacă obţin preţuri rezonabile, că fac mai multe intrări la bugetul de stat deoarece, spre deosebire de operatorii economici, persoanele fizice plătesc t.v.a. Mai fac şi precizarea că muntenii au schimbat produsele de lemn cu cerealele celor de la oraş şi pe vremea comunistă (vezi HCM nr.570/1965).

Proiectul meu de lege s-a vrut a fi o extindere a legilor de favorizare a moţilor şi ar fi beneficiat de ea muntenii din 27 de judeţe. De aceea, vreau să ştie aceşti munteni, pe care cad pădurile, cine şi de ce încearcă să îi trimită la câmpie după cereale, fără lemn şi în plină criză.

Ştiţi că europenii încearcă să îndrepte populaţia spre zonele de munte? Deoarece în România ponderea muntenilor este cea mai mare din Europa, noi ar trebui să facem numai efortul de a-i menţine în munte. Eu sunt convins că zona de munte va fi depopulată dacă populaţia nu are acces la pădure şi de aceea am făcut şi acest demers legislativ. Încă de când am fost primar am văzut în omul din munte un capital splendid, arhaic şi aducător de valoare adăugată şi deci de t.v.a.

Din păcate, PSD-iştii şi PNL-iştii văd în munţi numai păduri pe care nu le pot exploata din cauza populaţiei. Fiindcă şi din cele de mai sus reiese interesul PSD-iştilor în menţinerea monopolului exploatării lemnului în interesul unor firme, fie-mi permis să arăt că odată cu deconspirarea hărţuirii muntenilor de către PSD-işti pentru a-şi realiza interesul electoral, am deconspirat şi hărţuiala la care m-au supus permanent sub acuzaţia că aş avea interesul unor firme de exploatare. Cine strigă hoţul? PSD-iştii cred că şi eu aş face şi aş gândi ca ei; niciodată nu am încercat să monopolizez nimic şi niciodată nu am încercat să blochez concurenţa sau progresul tehnologic. Incapabili de a gândi cu capul lor şi dependenţi de reflexele comuniste în aplicarea legilor, PSD-iştii au suprapus peste interesele firmelor, interesele statului, lăsând interesele şi durerile persoanelor fizice nerezolvabile, ca şi statul comunist, din care îşi trag rădăcinile.

De cine nu vedem pădurea?

Am să iniţiez de atâtea ori modificarea şi completarea Codului Silvic până când pe cei de la PSD şi PNL îi prinde ruşinea şi vor da un vot pozitiv pentru populaţia din zona de munte!

Domnul Relu Fenechiu:

Declaraţie politică: "Băsescu vs. Băsescu"

Preşedintele României propune românilor un parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Vreau să precizez de la început că atât partidul din care fac parte, cât şi personal, nu resping ideea reducerii numărului de parlamentari. Dar, în acelaşi timp, nu sunt de acord cu trecerea la sistemul unicameral. Nu am să prezint argumente proprii privind faptul că nu sunt de acord cu sistemul unicameral, ci mă voi limita să menţionez că sistemul bicameral va deveni o necesitate după 2013, mai ales în lumina Tratatului de la Lisabona.

Constat cu surprindere însă că demersul actual al preşedintelui Traian Băsescu este în totală contradicţie cu documente oficiale pe care chiar domnia sa şi le-a asumat în proporţie de 100%. Şi mă refer aici la Raportul Comisiei prezidenţiale de analiză a regimului politic şi constituţional din România,elaborat nu mai departe decât la începutul acestui an.

Domnul preşedinte Traian Băsescu a susţinut pe 24 septembrie 2009, când a făcut publică decizia de a propune un referendum pentru trecerea la sistemul unicameral că "unul din comandamentele" care impun acest lucru îl reprezintă, faptul că "cheltuielile de funcţionare a statului s-ar reduce în mod rezonabil". Ei bine, ce se afirmă în raportul comisiei mai sus-amintite. Nici mai mult, nici mai puţin decât că "ceea ce trebuie să domine, în cazul unei opţiuni unicamerale, nu este calculul de natură economică - reducerea alocaţiei bugetare". Deci, din start se poate spune că Traian Băsescu din septembrie 2009 îl contrazice pe Traian Băsescu din ianuarie 2009. De ce şeful statului a prezentat acest argument, este uşor de presupus: el reprezintă un element din campania demagogică pe care preşedintele României şi PD-L o duc în speranţa păcălirii românilor.

Tot în raportul respectiv, argumentele pro-unicameralism sunt doar de ordin general. În schimb, argumente împotriva sistemului unicameral sunt mult mai concrete şi... de natură să provoace frisoane.

• monocameralismul poate fi punctul de plecare al unei tendinţe de tiranie a majorităţilor politice;
• o singură cameră poate fi inadecvată în cazul în care intenţia este de a reprezenta, nuanţat, minorităţi politice sau grupuri regionale;
• unicameralismul nu garantează posibilitatea evitării blocajelor de natură constituţională; o a doua lectură în camera superioară poate fi salutară, după cum departajarea atribuţiilor între cele două camere poate fi utilă.

Cred că, văzând aceste contraargumente ale Comisiei "Băsescu", orice comentariu este de prisos. Un singur lucru este de spus: Traian Băsescu vrea o Mare Adunare Naţională, dar România a depăşit cu 20 de ani această formă de legislativ.

PS. Nu este pentru prima oară când preşedintele României Traian Băsescu propune teme pe care preşedintele PD Traian Băsescu nu le agrea. Amintesc doar problemele legate de votul uninominal. În 2003, şi chiar în 2004, preşedintele PD, Traian Băsescu, se pronunţa împotriva acestui mod de alegere a Parlamentului. În 2007, preşedintele României, Traian Băsescu îşi aroga paternitatea uninominalului, deşi PNL propunea acest sistem, prin iniţiative legislative înregistrate la Cameră, încă din anul 1997.

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

Declaraţie politică: "Pledoarie pentru sănătatea mea"

Demersul meu are la bază un motiv foarte simplu: o nevoie. Mai precis, este vorba despre nevoia de act medical primar de calitate. Latinii aveau dreptate când spuneau că "O minte sănătoasă se păstrează într-un corp sănătos". Dar acesta nu poate fi sănătos doar prin eforturile igienico-sanitare ale individului, ci şi printr-o susţinere pe măsură a actului medical profesional, în special prin activitatea medicului de familie.

Reprezentanţii Societăţii Naţionale de Medicina Familiei/Medicină Generală (SNMF) şi Patronatului Naţional al Medicilor de Familie din România (PNMF) au susţinut că proiectul de buget pentru 2009 prevede doar 5,4% pentru asistenţa medicală primară, care în opinia lor "înseamnă colapsul bazei piramidei sistemului de sănătate. Mai mult, prevederile pentru 2010, 2011 nu dau şanse nici măcar norocoşilor care vor supravieţui în 2009", se arăta în memoriul semnat de reprezentanţii medicilor de familie. Ei subliniază importanţa acestui segment din medicină, arătând că în cabinetele medicilor de familie se acordă minim 50.000.000 de consultaţii pe an, pentru pacienţi de toate vârstele. Medicii de familie arată că toate cabinetele de medicină de familie sunt unităţi sanitare private şi că venitul cabinetului nu este similar salariului medicilor din sistemul bugetar, medicului titular revenindu-i doar o treime din veniturile cabinetului. Din datele prezentate de medicii de familie rezultă că "Un cabinet de medicină de familie cu o structură echilibrată de pacienţi şi care are înscrişi pe liste 1.500 de asiguraţi (media pe ţară) are un venit mediu, în 2008, de 6.000 lei din plata per capital şi un venit mediu de 1.000 lei din încasările per serviciu, la valorile punctelor corespunzătoare foii de buget din 2008. Pentru buna funcţionare a cabinetului sunt necesare cheltuieli în medie de 5.000 lei. Rezultă un venit brut de 2.000 lei, din care trebuie plătite cheltuielile de asigurări sociale, contribuţia la Fondul Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate şi impozitul pe venit. Rămâne un venit net lunar de 1.200 lei pentru anul 2008".

Mai mult, medicina de familie este un segment de bază pentru sănătatea populaţiei şi în întreaga lume s-a dovedit singura soluţie viabilă şi eficientă pentru protecţia persoanelor şi asigurarea serviciilor medicale de bază. Medicul de familie este şi trebuie să fie alături de pacientul său în toate aspectele vieţii acestuia, de la naştere până la moarte, atribuţiile acestuia acoperind o variată gamă de aspecte: vaccinările, urmărirea riscului de boală, urmărirea gravidei, a sugarului, supravegherea dezvoltării copilului, urgenţe minore, supraveghere epidemiologică (hepatită, TBC, gripă etc.), profilaxie, distribuire de lapte praf, tratamente şi monitorizare.

Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii publice arăta că "Sistemul de sănătate din România prezintă disfuncţii majore, cu repercusiuni directe asupra stării de sănătate a populaţiei. Astfel, starea de sănătate plasează România pe unul dintre ultimele locuri la nivelul Uniunii Europene, chiar şi în condiţiile în care unii indicatori au cunoscut îmbunătăţiri în ultimii ani." De altfel, aşa cum se precizează în acelaşi raport, asistenţa primară trebuie să devină elementul central al sistemului de sănătate şi reprezintă cadrul corespunzător pentru a satisface 70%-80% din nevoile legate de serviciile de sănătate. Serviciile integrate de asistenţă primară pot avea rezultate mai bune şi se pot dovedi mai eficiente din punct de vedere al costurilor.

Deşi mai toate administraţiile de după 1990 au declarat asistenţa primară o prioritate, în conformitate şi cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sau ale Băncii Mondiale, organizaţii care au sprijinit cu resurse umane şi financiare importante acest sector, totuşi resursele alocate zonei de asistenţă primară au fost în permanenţă mult sub media UE, nedepăşind niciodată 10% din bugetul alocat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cel mai frecvent situându-se în jurul a 5% din totalul cheltuielilor. În acelaşi timp, asistenţa primară se confruntă cu un deficit de personal şi în special de medici, prognozele fiind şi mai îngrijorătoare dacă actualele tendinţe se menţin. Deşi medicul de familie este în multe cazuri singura instituţie medicală accesibilă la nivelul comunităţilor rurale, totuşi, şi în acest domeniu există numeroase disparităţi, existând aproape 100 de localităţi fără medic. La nivel naţional, numărul de locuitori care revin la un medic în zona rurală este de peste 6 ori mai mare decât în urban. Iar aceste date ascund încă importante dezechilibre regionale. Prin urmare, este necesar să ne aplecăm asupra acestui sector şi să înţelegem că doar utilizând metodele şi proiectele potrivite vom reuşi.

Ştim cu toţii că este mai puţin costisitor să previi decât să tratezi.

De aceea, pentru a avea un sistem al asistenţei primare integrat cu succes este nevoie de noi modalităţi de lucru pentru toţi cei implicaţi în furnizarea serviciilor de asistenţă primară la nivelul comunităţii. Sunt necesare investiţii în infrastructura fizică pentru a putea dezvolta un mediu prietenos atât pentru cei care lucrează în el, cât şi pentru pacienţi, în echipamente pentru fiecare nivel (asistenţă primară şi reţeaua de asistenţă), în tehnologii informatice şi de comunicare adecvate, care însă trebuie coroborate cu capacitatea şi complianţa personalului de a utiliza aceste facilităţi, cu sprijin direct de la Ministerul Sănătăţii Publice şi comunitatea locală pentru servicii specifice - de la evidenţa populaţiei, până la dezvoltarea unor metode de informare şi educare la nivelul comunităţii sau programe de promovare a sănătăţii şi prevenire a îmbolnăvirilor -. Acest model are şi implicaţii majore legate de forţa de muncă necesară.

Toate acestea necesită sprijin bugetar. Implică efort financiar comun, coroborat cu un proiect viabil pe măsură.

În contextul în care reprezentanţii Ministerului Sănătăţii şi cei ai Biroului Executiv al Colegiului Medicilor din România au hotărât în 13 februarie 2009 "realizarea unui parteneriat pentru îmbunătăţirea actului medical în interesul pacienţilor şi în spiritul păstrării respectului şi demnităţii corpului medical", îmi exprim convingerea că lucrurile se vor îndrepta spre făgaşul normal.

De aceea, stimaţi colegi, vă rog să participăm împreună la pregătirea unei strategii prin care, în această perioadă dificilă, medicina de familie şi asistenţa medicală primară vor beneficia de sprijin pentru menţinerea nivelului actual al actului medical primar sau chiar creşterea sa, ştiindu-se că sănătatea este ca banii, niciodată nu vom avea o adevărată idee a valorii ei până când nu o vom pierde.

În vremuri de criză, mai mult ca oricând, orice cetăţean are nevoie să ştie că este protejat şi asistat de stat în problemele sale de sănătate, că primeşte ceva în schimbul contribuţiei sale băneşti la bunul mers al societăţii. Apoi, orice cetăţean are nevoie să ştie că este valoros. Acum, când în străinătate imigranţii români sunt priviţi ca nişte persoane de rangul doi, în ţara lor, ei trebuie să ştie că au demnitate şi sunt trataţi cu respect şi consideraţie de propriul guvern. În ultimul rând, într-o ţară creştină, cum este a noastră, care păstrează cu grijă valorile tradiţionale, oamenii au nevoie să vadă că sănătatea şi calitatea vieţii lor sunt prioritare.

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

Declaraţie politică:"De ce nu mai votează românii?"

Iată că alegerile pentru Parlamentul european au trecut. După prezenţa la vot, ne-am situat undeva în zona de mijloc a clasamentului. Prezenţa la vot, pe ţară, 27,65%, este însă mică, orice s-ar spune. De la primele alegeri libere din 1990, interesul şi încrederea românilor în puterea de a schimba lucrurile prin vot s-au degradat constant: în 1990 participarea la vot la alegerile generale era de 86%, în 1992 şi 1996 a scăzut la 76%, în 2000 a ajuns la 65%, în 2004 la 58%, în 2007, la primele alegeri europarlamentare, prezenţa a fost de 29%, iar în 2008, puţin peste o treime dintre români mai mergeau la vot. La nivelul Uniunii Europene se înregistrează o scădere constantă a participării la vot. În 1979, la primele alegeri pentru PE, s-a înregistrat o prezenţă de 63%, în timp ce la următoarele interesul s-a diminuat:

• 1984 - 61%
• 1989 - 58,5%
• 1994 - 56,8%
• 1999 - 49,8%
• 2004 - 45,6%

Dincolo de faptul că miza politică a acestui scrutin este mică, dincolo de faptul că impactul politicii noastre la Bruxelles este minor, rămâne deschisă întrebarea pe care a lansat-o şi Institutul de Politici Publice: "Vor renunţa toţi românii la dreptul de vot în semn de protest faţă de clasa politică?"

Institutul de Politici Publice susţine că "Aceste cifre indică un deficit grav de democraţie reprezentativă, atât din partea candidaţilor şi a partidelor care îi susţin - prin incapacitatea de a convinge alegătorii să voteze, cât şi din partea cetăţenilor, care au renunţat să se mai implice în treburile publice, dar le susţin invariabil prin plata de taxe şi impozite". Institutul condamnă eşecul partidelor de a promova o campanie electorală competitivă, cu mesaje care să informeze corect electoratul despre importanţa votului pentru Parlamentul European.

Şi totuşi, dincolo de ce spun unele organizaţii sau instituţii, românii care au fost chestionaţi pe tema neprezenţei la vot au declarat că nu mai sunt interesaţi de acest aspect, întrucât "Nu mai au încredere în clasa politică din România şi în dorinţa ei de a schimba ceva" (potrivit News In).

Nu ştiu dacă prezenţa obligatorie la vot, aşa cum se întâmplă de exemplu în Cipru, ar rezolva problema legitimităţii şi reprezentativităţii la nivelul puterii, sau dacă obligativitatea ar fi un atac la unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, şi anume libertatea de a-ţi folosi drepturile, dar sunt convins că absenteismul de la vot este un efect, şi nu o cauză. Votul prin omisiune este totuşi o formă de vot.

Nu ştiu dacă Andrei Pleşu avea dreptate când spunea că "E preferabil să consolidăm, prin lege, anemicul simţ civic autohton, decât să fim campionii absenteismului european şi să ne lăsăm conduşi de opţiunile (aproximative) ale unei minorităţi active sau manipulate. Cred că nervii sunt mai buni decât lehamitea, că îndeplinirea unei obligaţii antipatice e mai utilă decât satisfacţia unei libertăţi fără reguli", însă cred că un lucru este sigur: prezenţa la vot are legătură fundamentală cu responsabilitatea clasei politice.

Cred că este acum momentul potrivit să ne întrebăm: "Cui vrem să slujim?" Fără o schimbare de mentalitate şi atitudine la nivel politic, nici obligativitatea votării nu va schimba lucrurile. Sau poate că nu dorim cu adevărat schimbarea, întrucât este mai bine aşa.

Şi, în acest context, întrebarea cetăţeanului turmentat tot nu îşi va găsi un răspuns pertinent: "Eu cu cine votez?"

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

Declaraţie politică:"De ne n-am prevăzut gripa porcină?"

După cum ştim cu toţii, România este în criză. Şi pentru că nu era suficient acest rău, acum ne mai ameninţă unul. Vorbim despre fenomenul care îndeobşte a ajuns să fie cunoscut ca gripa porcină. Cazuri de gripă porcină au fost confirmate în ultimele zile în tot mai multe ţări, pe mai toate continentele. Virusul gripal răspunzător este de tip A(H1N1), fiind un nou subtip de virus gripal care se transmite la om şi care conţine gene de la viruşii gripei porcine, aviare şi umane, într-o combinaţie care nu a fost observată până în prezent nicăieri în lume. În plus, există dovezi că acest virus se transmite de la om la om, iar boala cauzată este letală.

Am înţeles că simptomele noii gripe A (H1N1) la om sunt, în general, asemănătoare cu simptomele gripei sezoniere umane: febră, simptome respiratorii, cum ar fi tuse şi secreţii nazale, dureri în gât. Pot aparea şi dureri generalizate (în special dureri musculare), cefalee, frisoane, oboseală, vomă sau diaree. În anumite cazuri, este posibilă apariţia unor complicaţii grave chiar şi la persoane sănătoase infectate cu noul virus.

Virusul gripal A (H1N1) se transmite la persoane în acelaşi mod ca şi virusul gripei sezoniere, şi trezeşte amintiri extrem de neplăcute, pentru că este exact tipul care a cauzat cea mai mare epidemie de gripă cunoscută: cea din 1918 - care a ucis 50 de milioane de oameni, mai mult decât Primul Război Mondial. În acel caz era însă vorba despre gripa umană.

Nu vreau să fiu alarmist. Eu aştept reacţia autorităţilor şi implementarea măsurilor specifice, anunţate pentru aceste zile. Am înţeles că ministrul sănătăţii a participat în 30.04.2009 la reuniunea miniştrilor de resort din ţările comunitare, la care au fost prezenţi: comisarul european Andronella Vassiliou, directorul general al Biroului Regional OMS-Europa -Marc Danzon, şiZsuzsanna Jakab, directorul ECDC, iar cei din sală au subliniat că în această perioadă sunt esenţiale întărirea supravegherii epidemiologice, managementul cazurilor suspecte şi a contactelor acestora, asigurarea de antivirale şi dezvoltarea vaccinului pandemic, prin colaborarea statelor membre şi prin schimbul de informaţii.

Am mai înţeles că la nivelul Ministerului Sănătăţii funcţionează Comitetul de coordonare, care a elaborat formularele de declarare a stării de sănătate care vor fi completate de cei care călătoresc dinspre zonele afectate; acestea au fost deja preluate de Poliţia de frontieră care a demarat acţiunea de distribuire. De asemenea,a fost elaborată procedura pentru distribuirea chestionarelor destinate monitorizării stării de sănătate a călătorilor care va fi transmisă spre Ministerul Transporturilor şi MAI. În acelaşi timp, am mai înţeles că s-au activat Comitetele regionale şi judeţene de coordonare şi implementare a măsurilor transmise de Comitetul de coordonare central.

În atare condiţii, ce ne rămâne de făcut până la apariţia măsurilor anunţate de autorităţile competente şi a mijloacelor de implementare şi informare a populaţiei?

Ştim cu toţii că este mai puţin costisitor să previi decât să tratezi.

De aceea, cred că următoarele măsuri de bun-simţ se impun de la sine: igiena personală, în special spălatul mâinilor, dar nu în varianta Pilat, şi purtatul măştilor, astfel ca în cazul în care lucrurile vor scăpa de sub control să nu îi mai putem identifica pe responsabilii pentru noua situaţie, care e posibil să ne ia din nou prin surprindere.

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

Declaraţie politică: "De ce rămân democrat!"

PSD-ul a ieşit de la guvernare.

Iată pentru unii un bun prilej de a spune: Quod erat demonstrandum! Într-adevăr, ar jubila aceştia, ce era previzibil s-a întâmplat, pentru că Parteneriatul pentru România PD-L - PSD era din start o imposibilitate, fiind o alianţă, aşa cum sugerau ei, împotriva firii. Aceasta şi dincolo de faptul că animozitatea făţişă dintre cele două partide era bine-cunoscută.

Alţii, la fel de sceptici, au spus atunci că prin crearea parteneriatului se urmăreşte refacerea FSN-ului.

În concluzie, indiferent cum priveai ecuaţia, tot nu îţi ieşea bine. Dar să nu uităm că acest parteneriat a fost, într-un fel, expresia voinţei populare, cel puţin a voinţei populaţiei care a ieşit la vot în noiembrie 2008 şi care a votat cu cele două partide în proporţii aproximativ egale. Criza care se instalat în România nu a făcut altceva decât să împingă clasa politică şi mai mult spre această soluţie. Poate una de conjunctură, poate una de compromis, dar necesară în contextul dat.

În politică se foloseşte mai nou un dicton, e adevărat, şi el preluat, care zice: "Niciodată să nu spui niciodată". Iar el funcţionează tocmai pentru că democraţia, fie ea şi românească, este expresia manifestării comunităţii aflate în mişcare în formele ei elective.

Aşa că, lunile care au trecut de la crearea parteneriatului şi de la instalarea guvernului format din cele două partide aflate în zone ideologice diferite, dar nu antagonice, au semănat de multe ori cu o ceartă a contrariilor.

Nu ştiu acum dacă totul a fost numai rău, sau dacă a fost mai mult bine, dar ştiu sigur un lucru: am reuşit să ne manifestăm de multe ori aşa cum suntem. Şi să nu uităm că până la urmă cel mai important lucru după decembrie 1989 a fost libertatea de a ne exprima.

Bine, rău, mai puţin savant sau retoric, demagogic sau doct, e important că ne-am putut exprima. Iar ceea ce s-a întâmplat acum este tot o manifestare a libertăţii de expresie.

Iată, am învăţat să facem alianţe, apoi să le desfacem, şi aceasta fără să ne dăm cu parul în cap unii altora. Şi aşa cum spunea Ion Raţiu, "Esenţa democraţiei este să lupţi până la capăt pentru dreptul celuilalt de a-şi exprima părerea".

De aceea eu rămân democrat!

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Declaraţie politică: «"De la asaltul asupra raţiunii" la asaltul asupra naţiunii»

Editura RAO a publicat în anul 2008 lucrarea "Asaltul asupra raţiunii" de Al Gore, cel care a fost, începând cu anul 1993, pentru opt ani, al patruzeci şi cincilea vicepreşedinte american, ales în Camera Reprezentanţilor în 1976 şi în Senatul SUA în 1984 şi 1990.

Lucrarea sa a fost apreciată de critici drept "O analiză vizionară a modului în care politica fricii, a secretomaniei şi a încrederii oarbe s-a combinat cu degradarea sferei publice pentru a crea un mediu periculos de ostil raţiunii".

În cele ce urmează nu-mi propun să fac o recenzie a acestei cărţi. Nu acesta este rolul unei declaraţii politice. Doresc doar să prezint câteva pasaje extrem de ilustrative despre concepţia de democraţie şi pericolele ce o pândesc şi să marchez o paralelă cu ce se întâmplă în ultima perioadă şi în cadrul democraţiei româneşti.

"După cum spunea Thomas Paine", aşa cum în regimurile absolutiste, "regele este legea, în ţările libere legea ar trebui să fie rege şi nu ar trebui să existe alt suveran" (pagina 11).

"...Secta de dreapta a propus să distrugem demnitatea şi independenţa Senatului însuşi, să-i reducem puterea şi să accelerăm declinul statutului acestuia, deja foarte avansat.

Zelul lor este atât de periculos pentru ţara noastră deoarece sunt dispuşi să aducă mari prejudicii democraţiei americane, pentru a-şi satisface dorinţa ca toate cele trei puteri ale statului să fie dominate de un singur partid şi să transforme dogma în politică de stat.

Nu-şi doresc decât puterea absolută. Scopul lor cel mai important este un executiv atotputernic, care să folosească un legislativ slăbit pentru a crea un sistem judecătoresc maleabil, după chipul şi asemănarea sa. Se străduiesc să distrugă separaţia puterilor în stat. Şi în locul sistemului actual, încearcă să instaureze un sistem în care puterea este unificată şi serveşte o ideologie mărginită, aflată în serviciul unui ansamblu de interese restrâns."(pagina 81).

"...De peste 200 de ani, libertăţile au fost protejate în America împotriva acumulării periculoase de prea multă putere în mâinile unei singure persoane prin hotărârea... de a împărţi puterea statului federal în trei ramuri egale, fiecare dintre ele controlându-le pe celelalte două".(pagina 243)

"Supravieţuirea libertăţii depinde de statul de drept. Statul de drept depinde, la rândul său, de respectul fiecărei generaţii de americani pentru integritatea cu care sunt scrise, interpretate şi aplicate legile noastre". (pagina 249)

"Odată încălcat, statul de drept este în pericol. Dacă nu este oprită, nerespectarea legii se agravează. Cu cât executivul are mai multă putere, cu atât le este mai greu celorlalte puteri ale statului să-şi îndeplinească rolurile constituţionale. Când executivul îşi depăşeşte rolul stabilit în Constituţie şi poate controla accesul la informaţiile privitoare la acţiunile sale, devine tot mai greu pentru celelalte puteri să-l controleze.

Odată pierdută această capacitate, democraţia însăşi este ameninţată şi devenim o ţară guvernată de oameni, nu de legi." (pagina 249)

"După cum spunea James Madison" acumularea tuturor puterilor, legislativă, executivă şi judecătorească, în aceleaşi mâini, fie că este vorba de o singură persoană, de câteva sau de mai multe şi indiferent dacă este ereditară, autoproclamată sau electivă, poate fi considerată însăşi definiţia tiraniei ".(pagina 249)

"Această încercare de a transforma sistemul constituţional atent echilibrat al Statelor Unite într-o structură dezechilibrată, dominată de un executiv atotputernic, căruia îi sunt subordonate Congresul şi Justiţia, este extrem de periculoasă pentru supravieţuirea libertăţii." (pagina 250)

"Preşedintele nu este membru al legislativului şi, deci, nu are dreptul să analizeze toate prevederile fiecărei legi şi să hotărască singur pe care le va accepta şi pe care le va respinge." (pagina 251)

"Era deosebit de important ca independenţa justiţiei să fie protejată atât de influenţa unei majorităţi temporare din legislativ, cât şi de tendinţa inevitabilă a executivului de a-şi consolida puterea." Montesquieu (...) scria: "Nu există libertate dacă puterea judecătorească nu este separată de puterea legislativă şi de cea executivă."(pagina 256)

"După cum scria John Adams în 1970, ţara noastră este guvernată de legi, nu de oameni". (pagina 305)

Sunt doar câteva din gândurile şi experienţele omului politic Al Gore... Sunt semnale de alarmă trase într-o democraţie consolidată.

Dar ce se întâmplă în democraţia noastră tânără?

Deşi actuala Constituţie prevede clar la articolul 1 că "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale". Asistăm de cinci ani la un asalt permanent al puterii executive (Guvern plus Preşedinte) la adresa independenţei şi separaţiei celorlalte două, în fapt o luptă pentru mai multă putere, care să fie folosită pentru a înfrânge cuvântul "libertate", care a fost pe buzele revoluţionarilor şi ale tuturor românilor în 1989.

Unde a dus această cursă de acaparare a cât mai multă putere? La blamarea Parlamentului, unica autoritate legiuitoare şi organul reprezentativ suprem al poporului român, la siluirea actului de justiţie prin mimarea asigurării independenţei judecătorilor.

Am ajuns la un derapaj constituţional nemaiîntâlnit: Parlamentul anchetează şi face încadrări ale unor fapte, conform Codului Penal, executivul legiferează după bunul plac, prin asumarea răspunderii pe legi importante, evitând dezbaterea democratică din Parlamentul ales prin vot uninominal, iar Justiţia îşi judecă singură drepturile salariale. Şi toate acestea pentru că în mod inacceptabil în ultimii ani a lipsit respectul pentru autoritatea instituţiilor statului român, a republicii noastre, a ordinii constituţionale. Se doreşte în termen foarte scurt modificarea actualei Constituţii, foarte tânără de altfel, prin schimbarea structurii Parlamentului. De ce? Simplu! Pentru a conferi mai multă putere unui executiv temporar, trecător, în defavoarea unei conlucrări egale şi bazate pe norme democratice şi pe supremaţia legii, Dacă vom accepta la referendumul ce se va iniţia la sfârşitul acestui an să acordăm mai multă putere, într-o democraţie şi într-un stat ca România, unui singur om, fie el şi preşedintele ţării, şi Guvernului dorit de acesta, atunci va trebui să abdicăm de la principiul echilibrului şi separaţiei puterilor în stat. Va trebui să acceptăm că suntem guvernaţi de oameni sau de legi?

Răspunsul la această provocare îl dă tot Al Gore în cartea sa: "Vom continua să trăim într-un stat de drept aşa cum este el descris în Constituţie? Sau vom dezamăgi generaţiile viitoare, lăsându-le o Constituţie mult mai slabă decât... cea pe care ne-au lăsat-o moştenire înaintaşii noştri? Alegerea este clară!"

Aş adăuga că pe buzele românilor în timpul Revoluţiei din 1989 au stat cuvintele "Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!" şi nu este cazul, acum, la doar douăzeci de ani de atunci, să ne pierdem bunul cel mai de preţ, la care au tânjit generaţii de-a rândul. Ar fi păcat să ne păcălim aşa uşor.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Ţara arde, Băsescu şi Boc dansează"

La instalarea acestui guvern la Palatul Victoria premierul Emil Boc a promis un plan anticriză în 10 puncte, din care ulterior s-au adoptat 28 de măsuri. Odată cu încheierea primului semestru asistam la un discurs triumfalist din partea aceluiaşi Emil Boc, care anunţa implementarea cu succes a întregului pachet de măsuri anticriză, cu excepţia a patru dintre ele, şi scotea din buzunar încă 32 de soluţii menite să scoată ţara din cea mai profundă criză economică.

Toate bune şi frumoase, numai că aceste fabuloase pachete de măsuri anticriză nu au avut până acum niciun rezultat pozitiv şi nici nu vor produce prea curând efecte.

Degeaba se laudă premierul Boc cu o rată a şomajului încă redusă, din moment ce lună de lună aflăm cum o nouă companie fie îşi închide porţile, fie îşi restrânge activitatea. Or, astfel de măsuri se traduc în disponibilizări de personal. Ba, mai mult decât atât, chiar şi companiile de stat au anunţat în următoarea perioadă disponibilizări masive, unele dintre ele vizând până la o treime din personalul actual.

Şi atunci, ne întrebăm ce statistici foloseşte premierul Boc? Pentru că în mod evident nu le citeşte pe cele furnizate de economia reală.

Până unde merg minciuna şi fariseismul acestui guvern, preocupat doar de dorinţa de a pune stăpânire pe întregul aparat de stat, prin orice tip de mijloace, care nu vor exclude cu siguranţă nici frauda, în scopul de a asigura un nou mandat la Cotroceni şefului suprem, domnului Traian Băsescu.

Pentru că toate acţiunile recente ne-au dovedit un singur lucru: Traian Băsescu şi guvernul acestuia nu sunt interesaţi de lupta împotriva crizei economice, aşa cum recent a şi declarat şeful statului. În tot acest timp în care liderii PD-L îşi împart funcţii şi demnităţi, ţara se afundă tot mai adânc în recesiune, iar românii se confruntă tot mai serios cu lipsa resurselor materiale pentru asigurarea traiului de zi cu zi.

Tot mai mulţi români intră în şomaj, fără speranţa de a-şi găsi un loc de muncă prea curând, pentru că guvernanţii blochează în continuare demararea unor proiecte de investiţii publice ample, menite să atragă forţa de muncă disponibilizată şi să deblocheze astfel economia ţării.

Domnule Boc, ne vorbiţi de luni de zile de rata şomajului. Ne-am săturat de vorbe goale şi de declaraţii triumfaliste fără conţinut. Economia unei ţări nu se guvernează prin vorbe, ci prin cifre.

Veniţi în faţa naţiunii şi spuneţi un singur lucru: câte locuri de muncă au fost create de la începutul mandatului dumneavoastră?

Domnul Mugurel Surupăceanu:

Declaraţie politică: "Băsescu - anticonstituţionalul"

Traian Băsescu a dovedit o dată în plus că nu poate fi un preşedinte corect şi imparţial, că va apăra mereu interesele PD-L, în defavoarea legii şi a interesului naţional. Este grăitor faptul că, la nici nouă ore după revocarea ministrului Dan Nica, toate ministerele PSD au fost preluate de către PD-L. În acest fel, preşedintele nu a făcut decât să croiască drum unui executiv ilegal, care să-i asigure protecţie şi sprijin la alegerile prezidenţiale. Prin numirea unui ministru interimar la Interne şi, implicit, pentru funcţia de vicepremier, Băsescu a încălcat alineatele (3) şi (4) ale articolului 107 din Constituţie, articol ce prevede numirea interimarului în "situaţiile prevăzute în articolul 106, cu excepţia revocării". În concluzie, numirea unui ministru interimar după revocare trebuia să aibă aprobarea Parlamentului, conform articolului 85, alineatele (2) şi (3), lucru care nu s-a întâmplat. Iată cu câtă uşurinţă preşedintele Traian Băsescu încalcă Constituţia României şi principiile democratice ale statului de drept. Drept urmare, în opinia mea, ar fi bine ca PSD să întrerupă orice relaţie instituţională cu preşedintele Traian Băsescu până când acesta va lua decizia să citească, să respecte şi să-şi însuşească spiritul şi litera legii fundamentale a statului de drept, Constituţia României.

Domnul Bogdan Radu Ţîmpău:

Declaraţie politică: "România guvernată ilegal"

Dacă domnul Băsescu va căuta, cândva în viitor, pe Google definiţia Guvernului Boc, cu siguranţă va găsi câteva rezultate previzibile: incompetenţă şi ilegalitate. Dacă despre incompetenţa şi diletantismul demnitarilor din Guvernul Boc - oricare ar fi aceştia - s-a vorbit din plin în cele aproape zece luni de când au preluat puterea, încălcările flagrante ale legii devin abia acum presante.

Este paradoxal că în 20 de ani de democraţie, cel mai agresiv atac la Constituţia României este susţinut şi comandat de către doi oameni care îşi făceau, până nu demult, un titlu de glorie din respectarea ei: domnul Boc - profesor de drept constituţional, şi preşedintele Băsescu, care a candidat în 2004 cu legea fundamentală în mână. Cei cinci ani de mandat care au trecut au dovedit că a fost doar o formulă inspirată de marketing politic.

În momentul de faţă, în care domnul Băsescu îşi anunţă spontan candidatura, legile ţării sunt doar o piedică în calea domniei sale către al doilea mandat. Nimic nu este prea mult, prea serios pentru a nu putea fi încălcat. Revocă un ministru încălcând Constituţia, organizează un referendum terfelind Legea fundamentală - aruncă în aer un sistem democratic. Nu ne-ar mira dacă, în cazul nefericit al realegerii domnului Băsescu, acesta ar hotărî - unilateral şi susţinut de partidul - stat - că are dreptul să mai candideze pentru încă trei mandate!

Avocatul Poporului a fost deja sesizat cu privire la ultimele încălcări ale Constituţiei. Suntem convinşi că şi Curtea Constituţională va decide asupra ilegalităţilor guvernului Boc. O singură întrebare: cine va plăti şi cum va plăti pentru această perioadă de timp în care se va dovedi că România a fost guvernată ilegal, iar toate actele guvernului se vor dovedi nule?

O astfel de situaţie nu poate decât să accentueze starea - fără precedent - de haos generalizat în care guvernul Boc a aruncat România: greve generale, drepturi încălcate, scandaluri politice permanente, care au condus la accentuarea crizei economice.

Credem că pentru domnul Băsescu şi ai lui decontul va fi făcut pe 22 noiembrie!

Domnul Titi Holban:

"Pensionarii = prioritatea lipsă a Guvernului Băsescu - Boc"

Noua lege a pensiilor, aşa cum a fost redactată şi pusă în discuţia guvernului, nu este decât un exemplu suplimentar al felului în care acest guvern înţelege să îşi îndeplinească mandatul. Adică prin minciună şi păcălind o ţară întreagă.

După ce milioane de bugetari şi-au văzut veniturile diminuate brusc prin politicile salariale abuzive adoptate de acest guvern neinteresat de soarta atâtor români al căror nivel de trai este astfel afectat, a venit rândul pensionarilor să simtă consecinţele guvernării Băsescu-Boc.

Acest guvern de coşmar parcă şi-a propus să lovească în toţi cei care l-au susţinut şi l-au ajutat, prin votul lor, să ajungă pe funcţiile actuale.

Proiectul de modificare a Legii pensiilor prevede că pensia nu se va mai corela cu salariul mediu pe economie. Altfel spus, veniturile a milioane de pensionari din această ţară vor rămâne neschimbate, an de an, în ciuda creşterilor constante a preţurilor la utilităţi, medicamente şi produse alimentare.

După ce, în ultimii ani, sub guvernarea Tăriceanu, milioane de pensionari au simţit că îşi recăpătă demnitatea, odată cu indexarea pensiilor şi aducerea acestora la un nivel just, capabil să le asigure un trai decent, Guvernul Băsescu-Boc se pregăteşte să îi arunce înapoi în sărăcie.

Faptul că pensia nu va mai fi corelată cu salariul mediu pe economie, înseamnă în realitate că nu va putea asigura pe viitor nivelul cheltuielilor de zi cu zi.

Ruşine să vă fie, domnule Băsescu!

Ruşine să vă fie, domnule Boc!

În loc să vă concentraţi pe soluţii concrete, menite să deblocheze economia acestei ţări, tăiaţi din veniturile unor oameni care au muncit o viaţă întreagă şi care, poate, au crezut în promisiunile mincinoase pe care le-aţi făcut în campania electorală.

Nu pensionarii sunt cauza recesiunii cu care ne confruntăm azi. Şi măcar din acest motiv consider că nu pensionarii trebuie să plătească costul acestei crize economice şi mai ales costul incompetenţei de care daţi dovadă la conducerea ţării.

În loc să veniţi cu soluţii adecvate nevoilor economiei de azi, pedepsiţi milioane de oameni care au contribuit, ani de zile, prin munca lor, la progresul economic al acestei ţări. În schimb, aţi găsit de cuviinţă să alocaţi sume uriaşe de bani pentru firmele de apartament care fac parte din clientela PD-L-istă, sub acoperirea unor evenimente de divertisment.

Vă asigur, domnule Boc, că pensionarii din România au nevoie în primul rând de bani pentru medicamente şi alimentele de bază, nicidecum de concerte şi promovări costisitoare ale ţării în lume. Ei ştiu cât de frumoasă era România înainte să încapă pe mâinile satrapilor PD-L-işti.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul suplinitorilor"

În învăţământ, atunci când un cadru didactic este forţat să îşi întrerupă activitatea, orele sale sunt preluate de un suplinitor. Acelaşi lucru s-a întâmplat săptămâna trecută şi în Guvernul României. Dar, spre deosebire de procesul de învăţământ, în care cadrul didactic suplinitor cunoaşte foarte bine domeniul de activitate, în cazul supleanţilor lui Boc, majoritari sunt cei fără tangenţe cu ministerele pe care le vor conduce ca interimari. Este inadmisibil ca o vorbă de duh a bunicii să ţină locul competenţelor atât de necesare interimatului la Ministerul Sănătăţii. Şi totul se întâmpla în vremurile în care întreaga Românie este zguduită de efectele crizei financiare şi de marcante convulsii sociale.

Consider necesar ca primul-ministru Boc să nu petreacă aceste zile tulburi de supleanţă în tentativa racolării parlamentarilor opoziţiei, ci să îi fie permis să-şi demonstreze bărbăţia, venind în faţa Parlamentului pentru a cere un vot de încredere cu mult înainte de expirarea termenului legal de 45 de zile de interimat al miniştrilor săi.

Îl aşteptăm cu nerăbdare în Parlament.

Domnul Virgil Pop:

Declaraţie politică: "Nevoia unui vot raţional"

În aceste zile, s-a derulat sfârşitul unui episod cu final aşteptat din filmul prost al mandatului lui Traian Băsescu: acesta a anunţat, ca şi cum nimeni nu s-ar fi aşteptat, că va candida pentru încă un mandat în fruntea statului. Dacă aş fi Traian Băsescu, mi-ar fi ruşine să emit asemenea pretenţii. Ca o scurtă recapitulare, aş vrea să reamintesc câteva din "împlinirile măreţe ale măreţului conducător Traian Băsescu":

1. Traian Băsescu a "reuşit" să transforme justiţia din România într-o vânătoare de vrăjitoare, cu condiţia ca respectivele vrăjitoare să nu facă parte din PD-L. Astfel, încălcarea procedurilor juridice şi a drepturilor fundamentale ale omului au devenit practici curente, într-o ţară ce se consideră a fi stat de drept.
2. Traian Băsescu s-a "luptat" cu corupţia, dar a protejat afacerile din bani publici ale clientelei sale politice, făcând trecerea de la ciocoii vechi la ciocoii noi.
3. Traian Băsescu a făcut de râs România în plan extern, a ridiculizat mandatul prezidenţial şi a izolat ţara noastră internaţional. Perpetua campanie de imagine, declaraţiile obraznice la adresa unor şefi de stat au demonstrat că preşedintele român este un om al formelor fără fond.
4. Reforma educaţiei s-a transformat în bătaia de joc a mandatului prezidenţial, profesorii fiind minţiţi, batjocoriţi, iar sistemul de învăţământ - bulversat din temelii.

Iar lista bilelor negre ar putea continua...

Am crezut şi eu, în urmă cu cinci ani, în Traian Băsescu. Am crezut în ideea de reformă a statului, a sistemului politic şi administrativ. Ce avem acum? O ţară neguvernată, cu ratinguri în scădere, cu o bursă instabilă, cu o datorie externă care creşte în fiecare zi, cu un curs leu-euro ce loveşte în nivelul de trai al tuturor.

Unii ar spune că avem nevoie de o mână forte în acest moment, pentru a conduce România. Eu cred că o persoană hotărâtă nu este singura calitate pe care românii vor trebui să o urmărească la alegerile prezidenţiale din acest an. Am avut în istorie prea mulţi conducători care au crezut că le ştiu pe toate, şi rezultatul este de-a dreptul catastrofal. România are nevoie de un şef de stat în primul rând. Apoi, are nevoie ca această persoană să fie una raţională, care să cunoască arta compromisului, a dezbaterii, o persoană care să unească, şi nu care să dezbine.

Pentru a cita un clasic în viaţă, aş spune că în ultimii cinci ani românii au trăit dezbinaţi. Românii au uitat să râdă, să se bucure de valorile lor şi să creadă în idealuri. Proptiţi în faţa televizorului, România s-a transformat într-un meci permanent, într-un război al celor care cred ce zice X şi al celor care cred ce zice Y. Am uitat să avem propriile păreri, am uitat să construim, am uitat să privim în jur, ca nişte autişti blocaţi în discuţii sterile.

Dincolo de ultimele anunţuri privind candidaturile unor personaje politice, cred sincer că PNL propune singurul om politic capabil să redea valoare funcţiei prezidenţiale. Nu are viclenia lui Traian Băsescu, nu are tupeul lui Sorin Oprescu sau oportunismul lui Mircea Geoană. Nu promite mai mult decât poate duce şi, cel mai important, nu a încetat niciodată să creadă.

Fac apel, prin această declaraţie politică, către cei care mai consideră că votul lor contează. Transformaţi acest drept într-un vot raţional, decideţi pentru viitor, şi nu vă blocaţi în trecut! România poate deveni şi altceva decât un tărâm al circului politic, ea poate fi schimbată într-un singur fel: prin schimbarea conducătorilor proşti pe care îi are în acest moment.

Domnul Zanfir Iorguş:

Declaraţie politică: "Protecţia socială în România între eficienţă şi reformă"

Într-un stat democratic, protecţia socială reprezintă un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea sa în aplicare se realizează prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate drept "riscuri sociale" asupra nivelului de trai al populaţiei. Obiectivul principal al protecţiei sociale îl constituie diminuarea sau chiar înlăturarea consecinţelor unor riscuri asupra mediului şi nivelului de trai ale unor segmente ale populaţiei.

Numai că, în România, în aceste momente, performanţa globală a actualului sistem de protecţie socială a scăzut simţitor, beneficiile acordate celor care au cu adevărat nevoie, devenind practic insuficiente. În timp ce alocaţiile pentru copii, drepturile persoanelor cu handicap, copiii instituţionalizaţi şi tinerii care părăsesc serviciile de protecţie socială, persoanele fără locuinţă, familiile sărace cu mulţi copii sau monoparentale, persoanele seropozitive, victimele violenţei şi traficului şi alte segmente sociale aflate în situaţii de risc sunt ignorate complet sau protejate superficial, prin programe ce se dovedesc, cel mai adesea, ineficiente şi/sau nesustenabile, există şi situaţii în care multe persoane beneficiază de o formă de ajutor social fără a avea acest drept. De asemenea, sunt cazuri în care cei îndreptăţiţi să fie sprijiniţi nu au acces la informaţie şi nu ştiu că pot fi ajutaţi.

În ultimii ani, paleta prestaţiilor sociale acordate populaţiei aflate în nevoie s-a diversificat, numărul mediu de beneficiari crescând de la 3,6 milioane (anul 2004) la 10,1 milioane (anul 2008), în condiţiile în care nu ne putem raporta decât la 4,7 milioane salariaţi cotizanţi la buget.

Motivul pentru care avem atât de mulţi "asistaţi" ţine şi de haosul care domneşte în sistem. Structura actualului sistem de protecţie socială este complicată de existenţa unor scheme diferite ce răspund aceluiaşi risc social, a unor modalităţi de finanţare şi organizare amestecate, uneori improprii, a unor atribuţii şi responsabilităţi instituţionale suprapuse şi neclare. Cei 10,1 milioane de români care primesc o formă de ajutor de la stat nu sunt un etalon prin care să putem arăta gradul de sărăcie din România. Mulţi dintre ei nu fac altceva decât să profite de anumite carenţe legislative, care le permit să-şi mai rotunjească veniturile.

Cea mai răspândită formă de ajutor este venitul minim garantat. Numărul celor care beneficiază de un astfel de sprijin este foarte mare. Şi ajutoarele pentru încălzire sunt foarte multe, cam 60% din populaţia ţării beneficiind de ele.

De aceea, astfel fiind situaţia de fapt, asistenţa socială românească trebuie reformata şi regândită pe alte principii. În prezent, ţara noastră înregistrează un mare deficit de eficienţă în administrarea prestaţiilor sociale.

Nevoia de reformă în domeniul asistenţei sociale apare şi din necesitatea aplicării în practică a următoarelor aspecte: corelarea politicii legislative cu obiectivele şi resursele existente, stabilirea mecanismelor de evaluare a pragului de sărăcie, în vederea raportării cu exactitate a politicilor sociale la persoanele care au într-adevăr nevoie, focalizarea cu prioritate a asistenţei sociale pe anumite categorii cu riscuri sociale.

Totodată, mai este nevoie şi de un plan de măsuri raţional pentru atenuarea impactului negativ al crizei economice, cu o alocare mai echilibrată a transferurilor de la bugetul de stat şi stabilirea unor priorităţi de finanţare.

Deşi banii primiţi de fiecare asistat social în parte nu sunt mulţi, ei contribuie din plin la accentuarea găurilor din bugetul central.

Având în vedere toate aceste aspecte, nu aş vrea să închei fără să insist asupra faptului că este absolut necesară urgentarea reformei sistemului de asistenţă socială, astfel încât să minimizăm pe cât se poate impactul consecinţelor unor riscuri sociale iminente asupra segmentelor de populaţie care beneficiază de aceasta.

Domnul Constantin Chirilă:

"Degradarea patrimoniului natural în România"

Degradarea patrimoniului natural a condus la imposibilitatea controlului unor factori naturali. Principiul conform căruia "natura agresată se răzbună" este bine ilustrat în România ultimilor ani.

S-au înregistrat în ultimii 10 ani, în ritm de 2-3 ori pe an, inundaţii, în condiţii în care volumul pluviometric n-ar fi justificat acest lucru. Inundaţiile sunt însoţite de puternice alunecări de teren. În zonele în care defrişările au fost masive şi necontrolate, avem de-a face cu o mişcare a dealurilor către râuri, o învălmăşeală de pământ, case şi cadavre, care transformă peisajul multor zone din România într-unul apocaliptic.

Revin cu afirmaţia făcută şi în alte declaraţii politice, cum că, dacă nu vom interveni urgent în reglarea dezechilibrelor create de propria noastră mentalitate şi proasta gospodărire a ţării, în mai puţin de 50 de ani, deci într-o generaţie, vom avea circa 1,5 milioane ha deşert în România.

La pierderea patrimoniului natural se adaugă pierderea sau distrugerea patrimoniului ştiinţific.

Pot afirma că în momentul de faţă peste 25% din suprafaţa agricolă a ţării, împărţită în 4,4 milioane de parcele, nu acceptă inteligenţa umană şi deci tehnologiile.

Productivitatea devine pe zi ce trece un factor aleatoriu incontrolabil, care conduce la risipirea puţinelor resurse convenţionale de care dispunem, precum şi la degradarea semnificativă a capitalului şi resurselor umane. Întoarcerea la sălbăticie ne paşte ca o fatalitate.

Există, fireşte, soluţii, există încă specialişti de mare profunzime, care ar putea alcătui proiecte necesare stopării degradării şi refacerii echilibrelor naturale. Este foarte mult de lucru şi ar trebui o voinţă politică puternică, naţională, să dea semnale că se doreşte ca România să devină o ţară frumoasă şi prosperă. Este nevoie de la început de un semnal pozitiv, apoi de mobilizarea inteligenţei ţării în acest scop.

Sunt destule exemple în istorie care vorbesc clar de dispariţia unor popoare din cauza abandonării iresponsabile a sistemelor agricole şi naturale.

Mai este nevoie pentru aceasta şi de patriotism, de oameni care să-şi dorească o ţară frumoasă ca Elveţia şi Austria. Este nevoie de o mentalitate nouă a societăţii româneşti, ca să dorească să trăiască bine într-o ţară frumoasă, bine înzestrată de bunul Dumnezeu.

Domnul Georgică Dumitru:

Declaraţie politică: "Despre maladiile sistemului de sănătate"

Încep această declaraţie politică prin a nota că de prea multe ori s-a afirmat că sănătatea este prioritate naţională şi că, din păcate, de prea puţine ori s-a realizat ceva concret în acest sens. Pentru întreaga clasă politică de după 1989 sănătatea a fost un element de decor, ataşat la reverul campaniilor electorale şi uitat imediat după. Lipsesc reformele autentice, lipsesc măsurile efective luate pentru salvarea unei ţări tot mai bolnave şi mai îmbătrânite. Lipsesc programele şi proiectele de lungă durată, menite a oferi românului o speranţă de viaţă mai mare, o asistenţă medicală comparativă cu cea a statelor Uniunii Europene şi credinţa că drumul către spital nu este şi ultimul.

Tristeţea acestui fapt este cu atât mai mare cu cât nu există vinovaţi. Vinovat este "sistemul", şi, într-un anume fel, noi toţi. Şi poate de aceea a venit momentul să vorbim la modul serios şi responsabil despre sănătatea noastră a tuturor, şi implicit despre sistemul de sănătate.

PD-L recunoaşte importanţa extraordinară a profesiei de medic şi face toate eforturile pentru ca aceasta să capete şi în România demnitatea cuvenită. Guvernul a făcut deja primii paşi în această direcţie, prin Legea salarizării unitare a bugetarilor, pentru care şi-a asumat răspunderea în urmă cu două săptămâni. Un singur exemplu e relevant: în timp ce la majoritatea categoriilor bugetare coeficienţii de salarizare au fost menţinuţi sau reduşi, în cazul cadrelor medicale aceştia au crescut. După aplicarea noii legi, salariul unui medic rezident se va dubla faţă de cel actual.

Mai mult, cu începere din 1 octombrie, producătorii de medicamente care desfac produse pe piaţa românească vor contribui la finanţarea sistemului public de sănătate cu 5%, până la 11% din veniturile realizate în urma vânzării produselor. Această măsură poate aduce anul viitor circa 570 milioane de lei în sistemul de sănătate. Este un mecanism experimentat în ţările UE şi va permite realizarea unui flux de lichidităţi necesar plăţii facturilor, de care vor beneficia inclusiv producătorii.

De asemenea, Executivul a abilitat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări de sănătate să contracteze suplimentar în anul 2009 servicii medicale în limitele sumei de 2800 milioane de lei, astfel încât, până la sfârşitul anului să fie asigurate toate resursele financiare pentru serviciile medicale şi pentru medicamente. Şi este doar un prim pas în efortul de terapie al sistemului de sănătate. PD-L va avea grijă ca această descentralizare administrativă să se facă odată cu cea financiară, astfel încât autorităţile locale să aibă nu numai puterea de decizie, ci şi fondurile necesare continuării activităţii spitalelor.

Doamnelor şi domnilor, aş putea enumera aici doar câteva dintre problemele majore ale sistemului de sănătate din ţara noastră: indicatori de sănătate dezastruoşi, speranţă de viaţă cu şapte ani mai scăzută decât în ţările din UE, de 10-15 ori mai mulţi bolnavi de TBC, de 20 de ori mai mulţi bolnavi de hepatita A şi de 3 ori mai mulţi de hepatita B. Consumul de medicamente este pe penultimul loc în Europa, după Bulgaria (100 euro, faţă de 430 euro în UE) iar apariţia noilor medicamente are o întârziere cu minimum 2,5 ani faţă de UE, în primul rând din cauza criteriilor de acces pe lista de compensare, dar şi din cauza alocării ineficiente între medicamente şi alte servicii medicale, determinând existenţa în România a unor adevărate clase sociale defavorizate: oamenii din mediul rural şi săracii.

Din păcate, România cheltuieşte prea mult pe spitale (45% din resurse, fata de 40% în ţările OECD) şi prea puţin pe medicina primară. România cheltuieşte relativ mult pe medicamente. Deşi coplata din partea pacienţilor este mare (50-55%), 8% dintre bolnavi consumă 70% din resurse. Şi asta în condiţiile în care s-au cheltuit mulţi bani pe programe neterminate, aşa cum este cel privind evaluarea stării generale de sănătate, ale cărui rezultate nu au fost centralizate nici până în acest moment.

Din păcate, s-au încercat doar măsuri administrative brutale, inconsecvente, pentru a reduce cheltuielile cu medicamentele (preţ minim în UE, curs valutar subevaluat, îngheţarea preţurilor, reglementări administrative privind preţurile originalelor etc.). Măsurile au avut adesea efecte contrare. Au existat cazuri de fraude, estimate acum 2-3 ani la cca. 10% din bugetul CNAS şi care ar fi putut fi controlate mai bine.

Doamnelor şi domnilor, vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă asupra sănătăţii acestui popor. Nu putem gândi soluţii pentru un sistem lăsat baltă de toate guvernările, dar putem avea voinţa politică pentru a scoate din pragul colapsului o ţară aflată la terapie intensivă.

Domnul Marius Rogin:

Fiul fondatorului PASOK, Andreas Papandreou, şi preşedinte al Internaţionalei Socialiste, Georgios Papandreou a făcut eforturi să redea suflul formaţiunii socialiste, dezorientate de pierderea puterii în 2004, după 20 de ani, şi prinsă între tendinţele populiste şi susţinătorii unei refaceri socio-liberale. Dar în faţa actualului premier Karamanlis, conservator care a adoptat un stil de guvernare de centru, fără să facă prea multe valuri, lui Georgios Papandreou i-a fost greu să-şi facă loc şi a rămas multă vreme în urmă în sondaje.

Intrat în politică sub îndrumarea tatălui său, care a fost primul şef al unui guvern socialist în Grecia, Georgios Papandreou, de profesie sociolog, se poate lăuda cu o experienţă deplină la putere, deoarece a condus o serie de ministere din anii '80. Din ultimul său post, acela de ministru de externe, el a devenit în 1999 artizanul normalizării relaţiilor cu Turcia, câştigând stima cancelariilor europene.

Născut în iunie 1952 la Saint-Paul, în Minnesota, din mamă americană, cu studii efectuate în Statele Unite, Suedia şi Marea Britanie, Georgios Papandreou a vegheat, de asemenea, la menţinerea bunelor relaţii transatlantice, în pofida unui antiamericanism vehement al opiniei publice.

Celor care i-au reproşat că a "moştenit" partidul, el le-a răspuns că şi-a pus în joc mandatul după cea de-a doua înfrângere electorală, în 2007, pentru a fi reconfirmat în fruntea partidului la un congres extins.

După câştigarea alegerilor, el a devenit cel de-al treilea Papandreou care va conduce Grecia, după tatăl şi bunicul său al cărui nume îl poartă - centristul Georgios Papandreou, care s-a aflat în fruntea ţării în 1944, după ocupaţia germană.

Liderul socialist s-a inspirat în timpul campaniei sale din stilul lui Barack Obama şi a formulat un program pentru primele 100 de zile ale guvernului său, care include "măsuri imediate pentru tonificarea economiei, injectarea de lichidităţi pe piaţă şi susţinerea veniturilor muncitorilor".

Detaliindu-şi programul, el a spus că vrea să guverneze într-o "direcţie dublă": "impunerea ordinii" în ţara afectată de clientelism şi corupţie şi relansarea economiei. Potrivit analiştilor, care nu îi prezic nicio "lună de miere", el a beneficiat în special de respingerea dreptei, după cinci ani de gestionare slabă a problemelor şi după numeroase scandaluri.

Formaţiunea a obţinut 43,9% din voturi, în timp ce partidul rival, Noua Democraţie (ND) a primit 34% din sufragii şi 93 de mandate, cel mai slab rezultat de la înfiinţarea sa, în 1974, arată rezultatele aproape definitive.

"Suntem uniţi în faţa marii responsabilităţi pe care mi-o asum şi cerem grecilor să-şi unească forţele. Ştim că vom reuşi", a declarat Georgios Papandreou, liderul PASOK, în faţa mulţimii de simpatizanţi care îşi exprimau bucuria în faţa sediului partidului, situat în centrul Atenei.

Viitorul premier, Georgios Papandreou, preşedintele Internaţionalei Socialiste, a făcut campanie promiţând susţinerea celor cu venituri mici, relansarea economiei şi lupta împotriva corupţiei.

Actualul şef al Guvernului, Costas Karamanlis, în vârstă de 53 de ani, a suferit consecinţele înfrângerii sale. "Singura cale onestă şi responsabilă", din punctul său de vedere, este de a-şi asuma responsabilitatea acestei înfrângeri şi de a demara procedura de convocare a unui congres extraordinar al partidului în decurs de o lună. "Este evident că nu voi mai fi candidat" la conducerea Noii Democraţii, a adăugat el. Karamanlis a recunoscut victoria socialiştilor într-un apel telefonic dat rivalului său Georgios Papandreou.

Karamanlis a adus dreapta la putere după 20 de ani de dominaţie socialistă şi a menţinut-o la guvernare timp de cinci ani. Ales la conducerea partidului în 1997, Karamanlis a făcut un pariu politic, convocând, ca şi în 2007, alegeri legislative anticipate la jumătatea mandatului, întrucât avea nevoie de o reconfirmare înainte de a adopta măsuri de austeritate.

"Am luat decizii dificile şi necesare, cetăţenii nu au aprobat planul meu pentru a scoate ţara din impas, le respect părerea, ei sunt cei care au ultimul cuvânt", a subliniat Karamanlis.

Potrivit analiştilor, dreapta a pierdut cel puţin o cincime dintre alegătorii din 2007, când învinsese PASOK. Extrema-dreaptă (Laos) a crescut faţă de 2007, când a primit 3,8% din voturi, Astfel, la aceste alegeri a fost votată de 5,6% din electoratul care s-a prezentat la urne şi dispune de 15 mandate în noul Parlament. Formaţiunea intră în Parlament pentru prima dată de la reintroducerea democraţiei în Grecia, în 1974.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"De 90 de ani, din când în când, la pas cu Occidentul"

Am participat săptămâna trecută cu mare plăcere, satisfacţie şi mândrie la acţiunile care au marcat împlinirea a 80 de ani de la începuturile Institutului Oncologic "Ion Chiricuţă" din Cluj-Napoca. Cu această ocazie, trecând în revistă istoria unor evenimente, am constatat că anul 2009 ne-a adus sau ne va aduce alte aniversări sau comemorări importante pentru România şi pentru comunitatea clujeană. Astfel, 2009 a însemnat aniversarea a 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, 2009 a însemnat 160 de ani de la desfăşurarea dramatică a Revoluţiei din Transilvania, 2009 a însemnat 90 de la aşezarea administraţiei româneşti în Cluj şi în Transilvania, 2009 a însemnat 50 de ani de la despărţirea de marele medic şi profesor Iuliu Haieganu, cel care a ţinut primul curs de medicină în limba română la Universitatea din Cluj, 2009 înseamnă 90 de ani de la memorabilul curs inaugural al marelui istoric Vasile Pârvan "Datoria vieţii noastre" la inaugurarea Universităţii Daciei Superioare, 2009 înseamnă 90 de la înfiinţarea clubului sportiv Universitatea Cluj, 2009 înseamnă 90 de ani de când un clujean, Alexandru Vaida-Voevod, a preluat într-un moment dificil pentru România preşedinţia Consiliului de Miniştri, 2009 înseamnă 20 de ani de la căderea regimului comunist, acest act însemnând foarte mult pentru generaţia mea sub multiplele aspecte pe care le-a generat.

Încărcat de realizările formidabile ale transformării Clujului interbelic, în aceste zile, am parcurs cu mare interes o lucrare a dr. Octavian Buzea, Clujul 1919-1939, lucrare "bilanţieră a progreselor realizate la Cluj în cei 20 de ani de la Unire încoace", în care, conform prefeţei profesorului Iuliu Haţieganu, "se face dovada afirmării puterii noastre de creaţie şi a spiritului civilizat, pe care stăpânirea românească, de două decenii, a ştiut să-l instaureze în această parte a ţării". Primarul de atunci, Dr. Sebastian Bornemisa, în cuvântul de introducere "De ce iubim Clujul", afirmă că "La marea dragoste către el contribuie şi un misticism specific, care-i înfăşoară cu simpatie întreaga fiinţă şi-l face oraşul cel mai scump tuturor inimilor româneşti de pe plaiurile Transilvaniei. Datorită acestui misticism, moştenit din moşi-strămoşi şi trecut ca o comoară sfântă din tată în fiu, Clujul a devenit, în cursul zbuciumatei sale istorii, obiectivul cel mai de preţ al tuturor aspiraţiilor noastre naţionale".

Conform aprecierilor Prof. Dr. Coriolan Tătaru, rezidentul regal al Ţinutului Someş, lucrarea Dr. Octavian Buzea primeşte "semnificaţia unei chemări la realitate, impunându-se o adaptare la încredere în propriile noastre înfăptuiri", iar Clujul de atunci oferă "suficiente elemente de confirmare a tezei că stăpânirea românească a favorizat şi favorizează dezvoltarea oraşelor româneşti".

De ce am făcut această prezentare? Ce rost mai are evocarea trecutului din moment ce atenţia este îndreptată spre viitor? Are relevanţă trecutul nostru? Ce se poate învăţa din el? Care este ţinta noastră şi ce trebuie să facem pentru ea? La aceste întrebări aş răspunde cu una din afirmaţiile memorabile ale marelui istoric Nicolae Iorga, care rămâne de mare actualitate în zilele noastre, urmărind evoluţia ultimelor evenimente şi preocuparea de soluţionare a celor care împart responsabilităţile exercitării puterii în interesul poporului român: "Orice, numai să nu fim ceea ce am fost şi să pornim la muncă, nu cu sufletul de azi, ci cu el prefăcut printr-o revoluţie interioară".

Oare am făcut propria noastră revoluţie de schimbare interioară? Am început munca? Ce păstrăm şi ce nu păstrăm din ceea ce am fost? Fără a răspunde direct acestor întrebări - practic ar fi foarte greu, pentru realităţile acestor zile - am convingerea că se poate învăţa foarte mult, în primul rând, din modul de gândire al înaintaşilor într-un moment de răscruce, din patriotismul acestora legat de dezvoltare, din dorinţa şi din capacitatea lor de a deveni mai buni, mai creatori şi mai eficienţi decât predecesorii lor.

Nu ştiu dacă astăzi suntem în stare să spunem despre transformările noastre ce spuneau înaintaşii noştri despre construcţia lor realizată în două decenii (1919-1939): "Clujul nu este încă aşa cum îl dorim, aşa cum l-am visat. Dar în mai puţin de douăzeci de ani i-am dublat aproape numărul populaţiei şi i-am dublat întinderea. Cele mai frumoase cartiere, podoabele cele mai de preţ şi cele mai reprezentative clădiri noi i le-am dat. Vilele româneşti din cartierele Grigorescu şi Andrei Mureşanu, cu minunea verde a grădinilor lor, au înnoit şi au luminat icoana sumbră a cetăţii. Catedrala ortodoxă a vrăjit un nou centru al oraşului. E Clujul de muncă, de clădire, de ridicare, de organizare şi de creaţie românească."

Nu pot să afirm că schimbările anului 1989 au adus numai bine la nivelul Clujului, nu ştiu dacă Clujul de astăzi este de muncă, de clădire, de ridicare, de organizare şi de creaţie românească, ci, dimpotrivă, au fost acţiuni ale căror rezultantă nu a fost benefică construcţiei specifice perioadei interbelice, menţionată anterior. Totuşi, printre exemplele pozitive, care aduc mândrie şi continuitate Clujului, aş menţiona realizările de la Institutul Oncologic "Ioan Chiricuţă" din Cluj-Napoca, sărbătorit săptămâna trecută la împlinirea a 80 de ani de activitate puşi în slujba clujenilor şi a României. I-am mulţumit directorului acestei instituţii, colegul şi prietenul meu, prof. univ. dr. Alexandru Irimie, pentru faptul că a reuşit să aducă unitatea pe care o conduce la standardele europene. I-am spus că este continuator şi prin faptul că, dacă astăzi suntem în "pas cu Europa", înaintaşii domniei sale doreau să fie "la pas cu Occidentul", lucru afirmat în bilanţul Clujului la cei douăzeci de ani de administraţie românească: "O instituţie cu care puţine ţări din Occident se pot mândri este Institutul pentru profilaxia cancerului. Numărul mare de canceroşi găzduiţi în serviciile medicale fără a putea fi curaţi, a îndemnat un mănunchi de binevoitori să contribuie la ridicarea acestei case de cură, la început (1929) cu mijloace modeste. Acum dispune de o instalaţiune perfectă de Roentgen şi Radiu în cantitate suficientă (250 miligrame) pentru cura bolnavilor care ocupă aproape în permanenţă cele 60 de paturi ale Institutului pentru profilaxia cancerului. Rezultatele frumoase în domeniul curativ al cancerului sunt o adevărată binefacere pentru bolnavii veniţi la tratament din toate colţurile ţării. Ele răsfrâng asupra Clujului sanitar o binemeritată şi aleasă consideraţiune".

Revin cu optimism, pornind de la această realizare cu adevărat europeană a profesorului Alexandru Irimie şi a colegilor dânsului, considerând că avem potenţialul, profesioniştii capabili să genereze în mod real o transformare în procesul de modernizare a României prin acţiuni cotidiene încărcate de libertate, muncă, răsplată, recunoaştere şi speranţă.

Dragi colegi, naţiunea română nu-şi poate permite încă o generaţie de căutare a procesului de modernizare a României şi a unei tranziţii permanente, ci are nevoie de o generaţie făuritoare a unei modernizări generoase către cetăţenii ei, făuritori şi beneficiari ai acestui proces.

Doamna Maria Stavrositu:

"Politicile de gen din România promovate la Conferinţa Uniunii Interparlamentare de la Geneva"

În perioada 28-29 septembrie 2009 a avut loc la Geneva Conferinţa UIP cu tema "Este Parlamentul deschis pentru femei?" - o evaluare la care a luat parte şi delegaţia Parlamentului României, formată din domnul senator Gheorghe Pop şi subsemnata.

La lucrările Conferinţei au luat parte membri ai parlamentelor din peste 40 de state, de pe 5 continente, o pondere mare având-o în special statele africane.

Lucrările Conferinţei au fost deschise de Secretarul General al UIP, cu un cuvânt de "Bun venit" şi un scurt istoric al UIP, amintindu-se de prima Conferinţă UIP din Mexic din 1975 şi de Convenţia Discriminării între bărbaţi şi femei din 1979, în acelaşi timp punându-se în lumină faptul că în UIP s-a reuşit echilibrarea parităţii de gen. După aceasta, au început discuţiile pe teme concrete, structurate în 7 sesiuni de lucru: 3 în prima zi şi 4 în cea de-a doua zi.

Fiecare sesiune de lucru a avut în principiu aceeaşi structură. Prima parte a constat în prezentări ale parlamentarilor din "panel list", iar cea de-a doua parte în luări de cuvânt libere ale parlamentarilor în măsura în care moderatorul le-a oferit posibilitatea să ia cuvântul.

În prima parte a Conferinţei am prezentat date statistice, făcând o analiză privind evoluţia politicilor de gen în România la nivel guvernamental şi legislativ. Am făcut referire la reprezentarea femeilor în cele mai înalte şi importante instituţii ale statului. De asemenea, am prezentat progresul pe care l-a înregistrat România în ceea ce priveşte cadrul legislativ privind această problematică.

În cadrul aceleiaşi sesiuni, s-au prezentat expunerile lui Kareen Jabre - membru al Secretariatului Organizaţiei şi, totodată, coordonator al programului de parteneriat între femei şi bărbaţi, Linah Kilimo - membru al Parlamentului din Kenya şi Kay Hull - MP din Australia. Doamna Kareen Jabre a făcut o prezentare a programului "Femei în politică - 15 ani după Beijing. Direcţii, statistici, mecanisme". A fost făcută o radiografiere a datelor statistice din acest domeniu. Astfel, 25 ţări au adoptat quota, 16% din ţări au femei care ocupă funcţia de ministru în guvern, 3 ţări au guverne în care femeile sunt majoritare, 2 ţări au peste 30% femei în guvern, iar 13 ţări nu au nicio femeie ministru.

În ceea ce priveşte componenţa Parlamentului, sunt 15% ţări în lume în care ponderea femeilor a depăşit 30%, 25% din ţări au sub 10% femei şi există 9 ţări în parlamentele cărora nu există femei.

Prima sesiune a adus în atenţie obstacolele pe care trebuie să le depăşească femeile care intră în parlament, cum ar fi obstacolele de ordin socio-cultural, de exemplu prejudecăţile, dubla încărcare în sarcini (menajul casnic şi activitatea profesională) şi obstacole structurale care pot fi partidele politice şi sistemele electorale.

În următoarele sesiuni au fost atât expuneri ştiinţifice ale experţilor, cât şi abordări globale ale reprezentanţilor Parlamentelor, privitoare la efectele quota-ei electorale ca măsură politică implementată în ultimii 15 ani în creşterea numărului de parlamentari femei.

De asemenea, s-a lansat provocarea căutării de noi strategii care să îmbunătăţească accesul femeilor în parlament. Aici, experţi ca Dr. Marcela Tovar, Director al Latin American Studies Program în City University din New York, doamna Colleen Lowe Morna, Director executiv, Gender Links, South Africa and doamna Alyson Kozma, Program Manager at National Democratic Institute au analizat rolul pe care banii, training-urile, campaniile de sprijin sau mass-media îl joaca în politică.

De asemenea, s-a făcut o informare despre "I know Politics" - International Network of Woman in Politics.

În ziua a doua a Conferinţei, au fost examinate situaţiile cu care se confruntă o femeie odată ajunsă în parlament, într-o lume a bărbaţilor, după reguli impuse de cei care sunt majoritari. S-a pus în lumină importanţa structurilor instituţionale şi a strategiilor cadru (de exemplu, comisii, comitete şi grupuri ale aleşilor) pentru creşterea conştiinţei publice şi a gradului de sensibilizare a instituţiilor legislative asupra acestei problematici.

În încheiere au fost prezentate viziunea privind rolul monitorizării impactului şi al învăţămintelor trase din fiecare experienţă. Un subiect adus în încheiere a fost acela al identificării modalităţii de schimbare a legislaţiei din domeniu, precum şi identificarea reformelor ce urmează a fi realizate prin adoptarea unui plan de acţiune global în ceea ce priveşte politicile de gen şi ce indicatori de referinţă se pot găsi pentru a evalua progresul parlamentelor pentru politica de gen.

România trebuie să adopte măsuri concrete şi specifice şi să le întărească pe cele existente, pentru a garanta participarea deplină a femeilor în procesul de luare a deciziei în domeniul economic, social şi politic prin identificarea şi eliminarea obstacolelor care există la nivel naţional privind acest aspect.

Domnul Dan Bordeianu:

Imediat după ce şi-a anunţat candidatura pentru obţinerea unui nou mandat în fruntea ţării, Traian Băsescu pare să fi început să spună adevărul.

După ce am afirmat de nenumărate ori că Guvernul condus de Emil Boc nu face nimic pentru scoaterea României din criză, iată că domnul preşedinte vine şi recunoaşte acest fapt: "Nici eu, nici Guvernul şi nici Banca Naţională a României nu ne-am propus să scoatem ţara din criză." Foarte interesant. Atunci cu ce s-au ocupat vreme de nouă luni aceste instituţii? Traian Băsescu îşi continuă puseul de sinceritate şi ne spune că de fapt toată vara a pierdut-o în încercarea de a-şi reînnoi brevetul de comandant de navă.

Cât despre Guvernul Boc, vedem bine ce a făcut în această perioadă. A crescut numărul şomerilor, a scăzut drastic nivelul de trai, a scăzut salariile, a minţit profesorii, poliţiştii, personalul din sănătate, funcţionarii publici, pe toată lumea. Mai mult, s-a ocupat în permanenţă de controlul asupra Parlamentului şi a luat toate măsurile necesare pentru a netezi cât mai mult drumul domnului Băsescu spre un nou mandat.

Cu toată sinceritatea domnului Băsescu, pe care o putem remarca, totuşi nu putem să nu spunem faptul că nu pentru asta i-am plătit noi în perioada asta pe aceşti oameni.

Mai mult, nu pot să nu mă abţin şi să nu remarc că domnul Băsescu a minţit, totuşi, chiar şi prin omisiune, atunci când a venit în Parlament şi în cadrul mesajului său în care şi-a prezentat raportul de activitate, nu ne-a spus nimic despre pierderea timpului şi nici despre faptul că nu şi-a propus scoaterea ţării din criză. Asta ca să nu mai spunem că locatarul de la Cotroceni, în urmă cu cinci ani, tocmai asta a promis românilor. Şi anume că o să trăiască bine. Cred că a venit momentul ca domnul Băsescu să îşi aducă aminte de cuvintele pe care le-a pronunţat atunci: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

Ori Dumnezeu nu l-a ajutat deloc, ori dumnealui a uitat complet ce a jurat. Cred, totuşi, că varianta a doua este mai sigură...

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţie politică: "Pe Traian Băsescu nu-linteresează criza, ci fraudarea alegerilor"

Traian Băsescu este, fără doar şi poate, principalul vinovat pentru situaţia dezastruoasă în care se află România. O jumătate de deceniu nu a ştiut decât să se dea în spectacol, să mimeze lupta împotriva corupţiei, să mintă o întreagă naţiune, să facăjocurile unor grupuri de interese, să conducă ţara din cârciumi şi să ne strice imaginea peste hotare.

Traian Băsescu s-a luptat din răsputeri să ajungă să guverneze de unul singur, iar acum a şi reuşit. Având toată puterea, el vine acum şi spune că nu are cum să scape România de criză. Şi-a recunoscut, fără niciun fel de reţinere, incapacitatea de a construi şi de a ajuta această ţară să iasă din impas. Spunea, la Luduş, că nici Guvernul, nici el nu şi-au propus să scoată ţara din criză, pentru că nu se poate, pentru că este o criză globală, iar România este dependentă de ce se întâmplă la nivel global şi pe piaţa europeană. Cu alte cuvinte, autorităţile din România pot să stea cu mâinile în sân şi să nu facă nimic pentru că oricum soluţia este undeva afară.

Traian Băsescu a aruncat România într-o criză politică majoră, pe care o suprapune cu inconştienţă peste criza economică actuală.

Primăriile nu mai au bani nici pentru salariile angajaţilor, agricultura este la pământ, în sistemul sanitar s-a ajuns, de asemenea, la fundul sacului, de învăţământ s-a ales praful, iar fondurile pentru investiţii reprezintă doar un vis frumos pentru această ţară pentru că Traian Băsescu şi PD-L se află permanent într-un război cu toată lumea, pentru că lor le arde de afaceri şi de chefuri chiar şi în aceste momente tragice pentru români. Pentru că preocupările lor au fost legate de cum să pună în scenă vânătoarea împotriva miniştrilor şi directorilor PSD. Acum, sunt singuri la guvernare. Şi iată ce soluţii au: să aşteptăm ca lucrurile să se rezolve cumva singure. Este nu numai penibil, ci şi tragic!

Traian Băsescu a arătat că este disperat şi că e dispus să recurgă la orice mijloace pentru a câştiga alegerile. După ce Emil Boc a pus pe masa Guvernului Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, proiect întocmit pe furiş, pe un colţ de birou la Cotroceni, urmează o altă manevră - achiziţionarea unui nou soft pentru centralizarea rezultatelor referendumului. Deşi e criză şi sute de mii de români au intrat de luni în grevă, nu putem folosi vechiul soft. În lista lor de priorităţi e să cumpere altul. La fel cum a fost şi schimbarea urgentă a prefecţilor care au fost susţinuţi de PSD, măsură necesară pentru că, în curând, vor avea loc delimitarea şi numerotarea secţiilor de votare şi, mai ales, întocmirea listelor pentru tragerea la sorţi a preşedinţilor şi locţiitorilor preşedinţilor secţiilor de votare, atribuţie ce cade în sarcina prefecţilor.

Nu am nici cea mai mică îndoială că pe aceste liste îşi vor găsi loc membri marcanţi ai PD-L, cu toate că, potrivit prevederilor legale, persoanele respective nu trebuie să fie înregimentate politic. Şi mai grav este că manevrele băsesciene nu se opresc aici. Emil Boc pregăteşte o hotărâre de guvern care nu va mai cuprinde obligativitatea instalării de camere web în cele 3.500 de secţii de vot speciale.

Cu alte cuvinte, Băsescu este conştient că românii s-au săturat de el şi de PD-L, este conştient că nu va mai strânge decât un pumn de voturi, aşa că şi-a propus să fraudeze masiv alegerile din noiembrie. Acesta este şi motivul înlăturării ministrului Dan Nica de la Interne, la o zi după ce propusese confiscarea autobuzelor folosite pentru turism electoral. Ministrul Dan Nica le încurca planurile. Ministrul Dan Nica începuse deja pregătirea instalării acestor camere web la intrarea în toate secţiile speciale, rezervate persoanelor care nu se află în localitatea de domiciliu în ziua votului. Este evident faptul că adevăratul motiv pentru remanierea lui Dan Nica şi pentru scoaterea PSD de la guvernare a fost fraudarea alegerilor de către preşedintele Traian Băsescu.

Actualul preşedinte şi-a început mandatul în scandal şi îl încheie printr-o criză majoră. Traian Băsescu este maestrul dezbinării şi crede că îi mai poate păcăli pe români. A destrămat al treilea Guvern şi a doua Coaliţie într-un singur mandat, a blocat instituţiile statului, a izolat România pe plan internaţional şi a aruncat ţara în haos. Un astfel de om nu mai are ce căuta în fruntea ţării!

Domnul Marian Ghiveciu:

"Agricultura de subzistenţă şi tracţiunea animală mai sunt de actualitate?"

Agricultura românească din zonele de câmpie, practicată de cei care aveau suprafeţe mai mari de pământ şi se ocupau exclusiv cu agricultura, folosea boii de muncă şi caii. În Banat se utilizau pentru tracţiune juncanii între 2 şi 4 ani, care apoi erau puşi la îngrăşat şi se exportau pentru carne. În aceste cazuri, nu mai era însă agricultura de subzistenţă propriu-zisă.

Acest tip de agricultură, în mare măsură independentă de societate, nu a avut de suferit în timpul crizei economice de la începutul deceniului trei al secolului trecut. Odată cu cooperativizarea, şi ca argument al cooperativizării, tracţiunea animală a fost discreditată, fiind prezentată ca simbol al agriculturii primitive. După cooperativizare, animalele de muncă au fost trimise la abatoare.

După 1990, când gospodăriile colective s-au desfiinţat, foştii cooperatori au primit numai pământul, nu însă şi inventarul cu care să lucreze acest pământ. Pentru lucrările solului au trebuit să plătească celor care şi-au putut procura tractoare, totul fiind scump.

Consecinţele se văd în fiecare an, când suprafeţe enorme rămân necultivate, iar noi suntem obligaţi să importăm alimente pe care înainte le exportam. Tot din acest motiv, terenurile agricole se vând la preţuri mult sub valoarea lor.

În anii anteriori acestei crize economice, am cunoscut pensionari cu venituri suficiente care se retrăseseră la ţară şi practicau agricultura din plăcerea de a munci liber şi a-şi produce singuri alimente de a căror calitate sunt siguri. În prezent, însă, salariaţii din mediul rural cultivă suprafeţe de teren agricol pe are le deţin, iar mulţi pensionari s-au întors în satele în care au moştenit câte un petic de pământ şi caută să-şi suplinească insuficienţa veniturilor prin agricultură. Numărul şomerilor este în creştere şi probabil mulţi vor trebui să procedeze - sau deja procedează - la fel ca pensionarii. În aceste condiţii, agricultura de subzistenţă revine în actualitate. Pentru cât timp? Nu ştiu.

Tracţiunea animală este indispensabilă în asemenea situaţii. Tracţiunea animală are avantajul că animalul de muncă poate fi "fabricat" de agricultor, fără să necesite împrumuturi împovărătoare, iar după "uzura fizică" poate fi folosit în alimentaţia omului.

Tracţiunea animală este de actualitate mai ales pentru agricultura ecologică. Un profesor polonez este de părere că pentru micii fermieri din toată Europa calul de muncă revine în centrul de interes.

Cred că merită să medităm asupra acestui subiect şi să nu fim atât de categorici şi să dispreţuim acest mod de a practica agricultură.

Domnul Vasile Mocanu:

"Guvernul Boc a făcut poc!"

Guvernul Boc a făcut poc! Dar nu din vina PSD. Dragostea cu de-a sila nu se poate. Planificată în laboratoarele Cotroceniului, "despărţirea" (remarcaţi ghilimelele!) trebuia neapărat să se producă în această toamnă, adică nici prea devreme, dar nici prea târziu, pentru ca Traian Băsescu să poată profita la maximum de această situaţie la alegerile prezidenţiale.

O ştim cu toţii. La mai bine de un an de la declanşarea crizei financiare, iar mai apoi a crizei economice, România rămâne una dintre ţările Europei cele mai afectate. În Iaşi, de la începutul crizei şi până în prezent, numărul şomerilor a trecut de 22.000. Şi creşte în continuare. Mai bine de 10.000 de şomeri au fost concediaţi doar în ultimele şase luni. De asemenea, la începutul lunii septembrie, potrivit informaţiilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, numărul societăţilor a căror activitate a fost suspendată a ajuns la 3.800 agenţi economici. În plus, numărul firmelor dizolvate a ajuns la 411 faţă de 34% anul trecut, iar alte 928 firme au fost radiate, cu 30% mai mult decât anul trecut.

În aceste condiţii, criza politică declanşată de PD-L şi de preşedintele Traian Băsescu nu face decât să agraveze situaţia. Actualul şef al statului a preferat să sacrifice stabilitatea României pentru un nou mandat de preşedinte. Reputaţia de demolator de guverne a lui Traian Băsescu a fost încă o dată confirmată. Pe pielea românilor!

România se află într-un moment de cotitură, foarte asemănător cu cel din anul 2000, la care contribuise într-o măsură decisivă şi Traian Băsescu. Atunci, revenirea PSD la guvernare a salvat, in extremis situaţia. Suntem obligaţi să o facem din nou!

Români, ne întâlnim în decembrie la Cotroceni!

Domnul Ion Dumitru:

"Reabilitarea reţelei de drumuri forestiere o necesitate"

În România, spre deosebire de ţările dezvoltate din zona central europeană, reţeaua de drumuri forestiere este slab dezvoltată. Densitatea căilor de transport în pădure este în prezent de 6,2 m/ha, din care drumurile forestiere asigură 5,3 m/ha, în comparaţie cu 18-35 m/ha în ţările cu economie forestieră dezvoltată.

Având în vedere suprafaţa fondului forestier de 6.390.536 ha, putem considera că, în prezent, este accesibilă la limita eficienţei tehnice şi economice doar 65% din suprafaţa fondului forestier, ceea ce reprezintă doar 4,2 milioane de ha. Restul de 2.283.000 ha, adică 35%, este suprafaţa greu accesibilă.

În aceste ultime zone, lucrările se execută cu dificultate sau nu se pot efectua şi, în plus, prezintă un mare potenţial de risc prin faptul că nu se poate interveni eficient la incendii, doborâturi de vânt, atac de dăunători etc.

Pornind de la situaţia şi consecinţele nefavorabile ale actualei accesibilităţi a pădurilor, care se agravează cu timpul, strategia de dezvoltare a drumurilor forestiere va trebui să ia în considerare o serie de etape şi obiective de realizat. Aceste etape trebuie în mod nemijlocit corelate cu programul lucrărilor silvice de îngrijire şi regenerare a arboretelor prevăzute în amenajamentele silvice, singurele în măsură să asigure redresarea etapizată a structurii, stabilităţii şi calităţii pădurilor.

Datorită situaţiei existente, una din componentele importante ale strategiei în silvicultură o reprezintă şi programul cadru de dezvoltare a accesibilităţii masivelor păduroase. Acesta este şi motivul pentru care în Codul silvic s-a prevăzut un capitol referitor la accesibilitate, fără însă a se preciza şi sursele de finanţare. Aceste bazine forestiere inaccesibile constituie zone de resurse apreciabile care nu pot fi valorificate în cadrul circuitului economic.

O primă etapă ce se impune în cadrul strategiei de accesibilizare a fondului forestier, trebuie să se refere strict la cele aproximativ 2,2 milioane de ha de pădure care, este necesar să fie aduse în starea de accesibilitate existentă în restul fondului forestier. În a doua etapă, obiectivul principal trebuie să fie realizarea unui indice de desime a drumurilor de 13,0 m/ha.

Realizarea acestei strategii de dotare a fondului forestier cu drumuri forestiere, necesită un important şi susţinut efort instituţional. Deci în final ajungem tot la voinţa politică.

Domnul Gheorghe Ana:

Declaraţie politică: "Camarila PD-L a pus stăpânire pe România"

Ne aflăm în vâltoarea unei crize politice fără precedent, cum nu a mai existat din 1990 încoace. Un adevărat atentat la adresa democraţiei. Traian Băsescu, secondat de amicul Boc, a reuşit să pună ţara pe butuci, să ducă în derizoriu problemele naţiunii. Forţările preşedintelui Băsescu de a compromite clasa politică din România continuă cu şi mai multă acerbitate. Toate demersurile şefului statului arată clar că ne îndreptăm spre o dictatură tip America Latină. Este timpul ca Opoziţia şi societatea civilă să facă front comun pentru a lupta împotriva abuzului instituţionalizat, împotriva camarilei care a pus mâna pe putere în România.

Legea nu mai are nicio valoare în faţa clicii PD-L. Interesul este mai presus de orice. Mesajul transmis de portocalii, cum că ar fi interesaţi de ţară, de popor, cum că se zbat pentru neam, reprezintă o gogoriţă. În realitate, PD-L-iştii, în frunte cu conducătorul lor iubit, Traian Băsescu, vor să subjuge totul. Demiterea ministrului de interne Dan Nica seamănă, din punctul meu de vedere, cu prologul unei lovituri de stat. S-a aşteptat cel mai prielnic moment pentru ca Nica să fie aruncat peste bord. Se intuia de la bun început reacţia Partidului Social Democrat de a face front comun în jurul ministrului său. PD-L şi-a dorit Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru a putea controla procesul electoral, pentru a-şi submina adversarul, pentru a-1 tracasa, pentru a-1 ameninţa.

Cine altcineva poate să facă mai bine acest lucru decât Vasile Blaga, sfătuitorul de taină al preşedintelui ţării, omul care s-a ocupat de campania electorală a lui Traian Băsescu? Nu este posibil ca, în plină criză economică, când altele ar trebui să fie priorităţile Guvernului, ale clasei politice, portocaliii să târască ţara într-un scandal. Nu este posibil ca ministerele să fie porţionate şi împărţite ca şi cum nu ar avea nicio importanţă. Să-l numeşti pe Berceanu la agricultură, pe Elena Udrea, care mai este şi cercetată pentru o serie de abuzuri, la mediu, este ca şi cum ţi-ai bate joc de ţară, ca şi cum nu te-ar interesa soarta cetăţenilor.

Dorinţa de putere, de atotstăpânire a PD-L-iştilor s-a revărsat şi în teritoriu. Parcă trăim cu groază epoca lui Stalin. Peste noapte, prefecţii PSD au fost schimbaţi. Au urmat, rapid, subprefecţii. Se pregăteşte acum debarcarea şefilor peste instituţiile deconcentrate. Lipseşte doar arestarea la ivitul zorilor. Tot ce înseamnă PSD este eliminat din instituţiile de stat. Nu se ţine cont de competenţă, de profesionalism. Acest Guvern provizoriu, de conjunctură, instalat meschin de Traian Băsescu, are un comportament bizar, de parcă ar rămâne pe poziţii veşnic. Este clar că, pentru PD-L şi preşedintele Traian Băsescu, ţara contează prea puţin. Important este să fie satisfăcută clientela politică şi economică.

Tot acest scenariu diabolic culminează la Sânnicolaul Mare, unde preşedintele Băsescu, cică la sugestia unor cetăţeni, care până la urmă s-au dovedit a fi membri PD-L, îşi anunţă candidatura la preşedinţia României. Să fie o întâmplare? Nu, stimaţi colegi. Traian Băsescu a aşteptat eliminarea PSD de la guvernare, acapararea tuturor poziţiilor centrale şi locale, după care, în siguranţă, şi-a anunţat candidatura. Democraţia în România se află într-un real pericol. Criza economică a întărâtat lupii. Sunt flămânzi, capabili de orice. Opinia publică mondială este cu ochii pe noi. Cercurile politice şi economice occidentale au rămas stupefiate văzând cum se lucrează la noi, în cel mai pur stil dictatorial.

România va avea de pierdut dacă Traian Băsescu va mai rămâne încă 5 ani în fruntea ţării. Democraţia se va anemia, îşi va pierde consistenţa, rostul. Speranţa se va dilua în deznădejde. Poporul îi va privi pe politicieni cu dezgust.

Acum este momentul să ne unim, să facem front comun pentru a învinge camarila de partid, pentru a dovedi că suntem un stat democratic, că ne preţuim valorile, că luptăm pentru bunăstare, pentru o viaţă mai bună, nu pentru a satisface interesul unei găşti care pune mai presus de orice orgoliul.

Domnul Cristian Buican:

Declaraţie politică: "Incompetenţa Guvernului duce la falimentul autorităţilor publice locale dinRomânia"

Dragi colegi, mă aflu astăzi aici în faţa dumneavoastră pentru că situaţia actuală nu mai poate continua. Gravitatea ei a ajuns la cote alarmante şi pentru prima dată vom asista probabil la închiderea la propriu a unor primării. Acest lucru nu are decât un singur nume, incompetenţa Guvernului care se află astăzi la conducerea României.

Ne aflăm în faţa unei situaţii disperate, în care, cel puţin în judeţul Vâlcea, mai multe primării conduse de edili din tot spectrul politic au ajuns în situaţia în care probabil vor trebui să pună lacăt pe uşile instituţiilor pe care le conduc. Banii de salarii, banii pentru plata utilităţilor, a ajutoarelor sociale, pentru igienizarea şcolilor, aprovizionarea cu combustibil sau pentru plata asistenţilor sociali lipsesc astăzi cu desăvârşire şi nu cred că putem acuza primarii de această situaţie. Ar fi şi nedrept şi neadevărat să spunem că edilii acestor localităţi nu au ştiut să-şi gestioneze resursele, deoarece se cunoaşte faptul că o primărie de comună nu poate supravieţui din fonduri proprii. Mai mult, ceea ce mă face să acuz guvernul de incompetenţă este faptul că în situaţia critică de a nu avea bani pentru salarii sau utilităţi se află şi localităţi conduse de primari PD-L şi PSD, ceea ce demonstrează faptul că acest guvern nu a putut rezolva nici măcar problemele propriilor primari.

Aş dori să vă prezint pe scurt situaţia unei localităţi din colegiul uninominal pe care îl reprezint în Parlamentul României şi care se află într-o situaţie critică. Astfel, în localitatea Runcu, lipsa banilor pentru plata utilităţilor a dus la sistarea energiei electrice, iar în urma unor somaţii repetate se va ajunge probabil la blocarea conturilor primăriei pentru că facturile sunt în continuare neplătite. Consider acest comportament al instituţiilor statului care nu au luat nici un fel de măsură pentru a remedia această situaţie ca fiind una nocivă pentru funcţionarea statului de drept şi nu pot să accept ca o ţară a Uniunii Europene să nu poată oferi servicii publice de calitate din cauza incompetenţei politicienilor care guvernează acum această ţară.

Vă anunţ pe această cale că în decursul săptămânii trecute am depus şi o interpelare adresată primului-ministru prin care i-am adus la cunoştinţă această stare de fapt şi prin care solicit un răspuns rapid atât asupra poziţiei guvernului în faţa acestei situaţii, precum şi planul de măsuri prin care domnul Boc consideră că trebuie rezolvată această problemă.

În discuţiile pe care le-am avut cu edilii primăriilor care se află în această situaţie mi-am putut da seama de gravitatea problemei, simţind în glasul lor disperarea şi neputinţa care îi macină. Consider de asemenea că judeţul Vâlcea nu este singurul care se află într-un asemenea blocaj la nivelul administraţiilor publice locale şi tocmai de acea vă cer să luăm atitudine. Nu este posibil ca astfel de blocaje să apară, indiferent dacă ne aflăm într-o perioadă de criză sau nu. Chiar dacă sunt de acord cu reformarea administraţiei publice locale şi cu un control sporit asupra modului în care acestea cheltuiesc banul public, consider inacceptabilă o astfel de situaţie, cea în care se află o bună parte a administraţiilor publice locale din judeţul Vâlcea şi din ţară. Trebuie să rezolvăm acest blocaj care ne presează şi apoi să dezbatem şi reformarea acestor instituţii, astfel încât rezultatul să se vadă în creşterea calităţii serviciilor oferite de către autorităţile publice din România.

Vă solicit pe această cale o poziţie comună a Parlamentului României prin care să solicităm primului-ministru o atenţie sporită şi o rezolvare rapidă a acestui blocaj. Consider că indiferent de coloratura politică a fiecăruia dintre dumneavoastră, trebuie să luăm atitudine rapid, altfel situaţia poate degenera.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Pledoarie în favoarea tinerei generaţii"

Tânăra generaţie, împreună cu vasta şi complexa gamă a problemelor cu care se confruntă, constituie o preocupare permanentă la nivel comunitar. În ciuda situaţiilor foarte diferite, tinerii împărtăşesc valori, ambiţii, dar şi dificultăţi asemănătoare.

Tinerii europeni au multe lucruri interesante de spus, ei fiind primii afectaţi de ulterioarele evoluţii din domeniul economic, social şi politic. Dezechilibrele demografice, mondializarea, diversitatea culturilor reprezintă doar câteva probleme care îi implică direct. Ei sunt cei chemaţi să stabilească noi forme ale relaţiilor sociale, noi maniere de exprimare a solidarităţii, să experimenteze diferenţele şi să iasă îmbogăţiţi spiritual din aceste experienţe.

Tinerii fac dovada unei accentuate capacităţi de adaptare la un context economic, social şi politic foarte complex. Responsabilii politici naţionali şi europeni sunt chemaţi să faciliteze această adaptare, transformându-i pe tineri în actori direct implicaţi în societate, folosind la maximum potenţialul lor. Dezbaterea privind viitorul Europei este în curs. Extinderea preconizată va deschide noi perspective, dar vor apărea şi noi probleme de rezolvat.

Viaţa politică europeană a scos în evidenţă importanţa construcţiei europene împreună cu şi pentru europeni. Consultările angajate, reflecţiile privind guvernarea europeană trebuie să-i implice pe toţi actorii scenei politice. Proiectul privind construcţia europeană are nevoie şi de entuziasmul şi de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care se fondează. Tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcţia Europei, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi priveşte direct.

Tineretul trebuie privit ca o forţă în construcţia europeană şi nu ca o problemă în plus de gestionat. Pentru aceasta trebuie să i se faciliteze exprimarea ideilor şi posibilitatea confruntării cu cele ale altor factori implicaţi. Într-un Raport al Comisiei Europene, prezentat în martie 2009 şi intitulat "Tineretul, o datorie de viitor", se subliniază întrepătrunderea tot mai accentuată a diferitelor status-uri sociale. Cu cât societatea oferă mai puţine garanţii - de siguranţă a locului de muncă, asigurări sociale etc. - cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Pentru tineri, Europa este un spaţiu în care obiectivul este promovarea respectului valorilor fundamentale, spaţiul în care ei trăiesc, studiază şi lucrează. Instituţiile care gestionează acest spaţiu li se par, în anumite cazuri, departe de realitatea cotidiană. Continuarea proiectului comunitar, perspectiva extinderii UE depind, în mod neechivoc, de adeziunea şi implicarea tinerilor.

Tinerii europeni trăiesc în societăţi deschise influenţelor culturale şi economice exterioare. Ei contestă anumite consecinţe ale mondializării şi îşi exprimă îndoielile cu privire la anumite instituţii internaţionale. Aceste raporturi, mai mult sau mai puţin tensionate, sunt dovada unei stări de spirit ce nu trebuie ignorată.

Tinerii doresc aplicarea unor politici adecvate necesităţilor şi aşteptărilor lor. Opinia lor este că, uneori, acţiunile întreprinse la nivel local, regional, naţional sau european nu sunt suficient de adaptate necesităţilor, manifestându-se şi unele decalaje faţă de preocupările lor cotidiene. În scopul remedierii acestei situaţii, ei militează pentru o reînnoire a practicilor şi solicită o atenţie sporită în procesul de elaborare a politicilor, de orice natură ar fi acestea. Formarea unei tinere generaţii şi a unui om nou însufleţit de idealurile nobile ale contemporaneităţii cu un orizont cultural sunt şi trebuie să rămână una din sarcinile principale ale României de azi.

România de azi este într-un moment în care idealul formării unei generaţii de tineri normale şi viabile se pare că a fost abandonat, valorile şi priorităţile ţării fiind altele, iar întrebarea pe care ne-o formulăm astăzi este dacă România va "supravieţui" propriei sale libertăţi pe care a dobândit-o cu atâtea eforturi şi sacrificii.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică: "Tinerii, vitezomanii, radarele şi accidentele"

Peste 2,6 milioane de tineri mor anual în primele două decenii ale vieţii, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Cele mai frecvente cauze ale deceselor sunt accidentele de trafic, sinuciderile şi actele de violenţă. Au fost studiate cauzele care duc la moartea a milioane de tineri în fiecare an, grup care reprezintă 30 % din populaţia globului - 1,8 miliarde. România a fost inclusă în studiu, prezentând o combinaţie între cauzele ce duc la moartea tinerilor din Occident cu cele care conduc la moartea celor din Orient. O parte semnificativă din acestea se înregistrează în timpul copilăriei, din cauza bolilor transmise de la părinţi sau maladiilor incurabile ori a tuberculozei.

Numărul accidentelor rutiere din România este mult peste media din Uniunea Europeană. În vederea reducerii numărului de accidente rutiere, s-a decis implementarea programului de radare fixe în trafic, lucru care a stârnit reacţii pro şi contra. Un lucru însă a fost cert: numărul accidentelor grave a scăzut simţitor pe traseele unde astfel de radare fixe au fost instalate. Problema a fost modalitatea prin care firma le-a gestionat, dar şi legislaţia deficitară din acest domeniu din România. În urma unor presiuni, radarele fixe au fost desfiinţate. Ca atare, numărul accidentelor grave a crescut.

Conform Ministerului de Interne, din data de 24 aprilie 2009, dată la care radarele au fost desfiinţate, pe sectorul de drum Cluj-Napoca - Poieni s-au produs 21 de accidente rutiere. În aceste evenimente, 16 persoane au fost rănite grav, 20 au suferit răni uşoare, iar patru au decedat. În comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, au avut loc cu nouă evenimente rutiere grave mai multe, numărul de persoane cu răni grave a fost cu opt mai mare, iar a deceselor cu patru. Practic, în anul 2008 când existau camerele video, nu s-au înregistrat decese pe această porţiune, iar după desfiinţarea lor au fost semnalate din nou pierderi de vieţi omeneşti.

Aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi pe tronsonul Cluj-Napoca-Turda, unde, de la desfiinţarea radarelor fixe numărul morţilor a crescut cu cinci, cel al răniţilor grav cu patru, iar al răniţilor uşor cu nouă.

Problema care a apărut vizează lipsa de reacţie a Ministerului de Interne, care nu a luat niciun fel de măsuri în vederea reducerii numărului de accidente rutiere grave.

Este în puterea noastră să implementăm o legislaţie corectă în domeniul rutier, dar mai ales ţine de toţi participanţii la trafic, şoferi şi pietoni, să respecte regulile de circulaţie pentru a evita adevărate tragedii.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Declaraţie politică: "România - ţara condusă de o jumătate de Guvern şchiop"

Sistemul bugetar este în colaps. O demonstrează greva generală de ieri când, pentru 24 de ore, românii nu au avut spitale, poştă, instituţii funcţionale sau şcoli. Peste 800.000 de funcţionari publici din toată ţara au participat, fiecare în felul lui, la greva generală de ieri când statul pur şi simplu nu a existat.

În această situaţie de o asemenea amploare, după repetatele încercări de a rămâne singuri la guvernare, democrat-liberalii au reuşit. Ce vor face însă mai departe? Cum va reuşi o jumătate de Guvern să gestioneze o situaţie care se agravează pe zi ce trece? Cum vor reuşi miniştrii democrat-liberali cu două portofolii fiecare să pregătească măsuri pentru ieşirea din criză? Ce poate face, de exemplu, ministrul Videanu care habar nu are care sunt problemele de la sănătate, când 120.000 de cadre sanitare din ţară se pregătesc pentru o grevă generală pe termen nelimitat?

Miniştrii social-democraţi au plecat. Au luat cu ei, forţat, şi propunerile pe care, este clar, democrat-liberalii nu ar fi avut de gând să le implementeze în noua situaţie. Au luat cu ei şi competenţa care îi recomanda pentru aceste funcţii. A rămas în urmă un Guvern şchiop, dezorientat şi plin de oameni care nu au simţul realităţii.

Societatea trage semnale de alarmă privind situaţia gravă în care se află ţara. Îi invit şi pe nou-numiţii miniştri să-şi îndrepte privirile spre realitatea concretă şi spre situaţia fragilă în care ne aflăm şi să renunţe la a propune măsuri doar de dragul de a vorbi. Este nevoie urgentă de măsuri raportate la realitatea concretă şi nu de fantezii portocalii care să pregătească terenul unei campanii electorale.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Revolta bugetarilor"

Profesorii, medicii şi funcţionarii publici anunţă cea mai mare grevă generală din istorie. Mii de salariaţi din administraţia publică, sănătate, dar şi din învăţământ îşi vor înceta astăzi activitatea, în semn de protest faţă de prevederile Legii salarizării unice. Elevii nu vor face cursuri, spitalele nu vor face internări, ci vor asigura doar urgenţele, iar vămile, ghişeele caselor de pensii ori ale primăriilor vor fi închise.

Greva de astăzi va fi urmată de ample acţiuni de protest în stradă, cele de miercuri, care vor avea loc în capitală. Câteva mii de bugetari se vor deplasa pe data de 7 octombrie în Bucureşti. Profesorii au anunţat deja reluarea conflictului de muncă, încheiat în luna mai a acestui an, în urma protocolului cu Guvernul.

Solidari cu ceilalţi bugetari din administraţie şi sănătate, au hotărât să-şi serbeze ziua printr-o grevă japoneză. Sindicaliştii sunt nemulţumiţi de scăderea veniturilor angajaţilor din sistemul bugetar o dată cu intrarea în vigoare a Legii unitare de salarizare, de trimiterea în concediu neplătit timp de 10 zile a salariaţilor din domeniul public în perioada octombrie-decembrie 2009 şi de concedierea unui număr mare de salariaţi, anunţată pentru anul 2010. Situaţia se va agrava dacă nu se vor găsi soluţii, soluţii care în momentul de faţă, când e criză economică dublată de criza politică, se vor găsi cu mare greutate. Dacă se vor găsi... Dacă nu, e foarte posibil ca greva să devină din avertisment de o zi, o grevă pe termen nelimitat. Şi atunci chiar ne vom confrunta cu o problemă foarte greu de rezolvat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiectul :" Fondurile mutuale, trecut şi prezent"

Fondul Naţional de Investiţii a luat fiinţă la 17 august 1995, fiind administrat de firma SOV Invest. În mai 2000, fondul a intrat în colaps, fapt care a afectat aproape 300.000 de investitori, generând un scandal cu efecte sociale, economice şi politice în a cărui soluţionare au fost implicate, la diferite momente, Justiţia, Poliţia, Parchetul, instituţiile financiare şi comisiile de abuzuri din Parlament.

În mai 2000, păgubiţii de la FNI au făcut o plângere penală împotriva persoanelor vinovate de falimentarea Fondului, cerând recuperarea sumelor investite. Cu toate acestea, mii de români şi-au pierdut banii în speranţa unor câştiguri care aveau girul statului.

Sărăcia existentă a făcut ca românii să-şi depună chiar şi ultimele economii în acest fond, amăgiţi fiind de creşterile ireale, dar mai ales de campaniile publicitare pe care FNI le-a promovat. Campaniile de imagine care au înşelat atâţia oameni, au făcut referiri la folosirea siglei CEC în materialele publicitare, asigurarea investiţiilor în unităţi de fond FNI de către CEC prin contractul de garantare.

Multe sesizări au fost făcute vizavi de neregulile care se pot întâmpla în cazul FNI însă nici o măsură nu a fost luată de către conducerea de pe atunci a CNVM (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) care a fost şi sancţionată ulterior de justiţie. Nu era posibil ca un fond de investiţii să funcţioneze în ultimele sale luni fără a avea depozitar. El trebuia imediat suspendat de către autoritatea în drept, care s-a mulţumit să trimită doar câteva adrese la FNI, adrese cărora nici nu li s-a dat curs.

Foştii investitori ai FNI şi FNA au început să revină la investiţiile în fondurile mutuale, chiar dacă astfel de plasamente le-au adus pierderi consistente în trecut, ca urmare a creşterii credibilităţii acestor instrumente de investiţii, a scăderii dobânzilor la bănci, dar şi a intrării băncilor pe piaţă.

Intrările de capital şi creşterea spectaculoasă a numărului de investitori în fondurile monetare din prima jumătate a anului este fără precedent de la dezastrul FNI, care vindea însă doar mirajul îmbogăţirii peste noapte. Dincolo de cifre, dinamica semnalează mutaţii excepţionale pentru viitorul acestei industrii, printr-o capacitate nebănuită de a convinge publicul. Iar acest lucru dă speranţe administratorilor de fonduri că au forţa de a-şi depăşi condiţia de Cenuşăreasă a pieţei financiare din România, cu care păreau resemnaţi pentru veşnicie.

Criza a motivat băncile să vândă fonduri mutuale.

O explicaţie pentru creşterea spectaculoasă a intrărilor de capital în fondurile monetare a constat în "pilulele" educative administrate sistematic prin toate canalele media în vederea schimbării comportamentului populaţiei dinspre consum spre economisire. Dobânzile tot mai mari oferite de bănci în lupta lor de a atrage resurse de pe piaţa internă au constituit fără îndoială argumente importante în deturnarea banilor dinspre consum spre economisire.

Convingând clienţii să-şi plaseze banii în fonduri administrate de societăţi specializate proprii, de fapt băncile "lucrează" tot în interesul propriu, deoarece capitalurile atrase sunt plasate în cea mai mare parte tot în depozite la băncile respective.

Cu alte cuvinte, indirect, banii de la populaţie şi de la companii ajung în depozite tot la bănci, iar cu băncile în spate în calitate de distribuitori fideli, administratorii de fonduri se vor simţi tot mai bine.

Una peste alta, marele câştig al marşului "fondurilor" monetare din primul semestru îl reprezintă atragerea în fonduri a circa 40.000 de persoane, care în mare parte sunt probabil la prima investiţie de acest tip. Şi este doar o chestiune de timp până când oamenii vor fi tentaţi să "guste" şi din fondurile diversificate sau cele de acţiuni.

Consiliul UE a adoptat noi reglementări în domeniul fondurilor mutuale, care vizează investiţiile colective pe active transferabile, aşa-numitele UCITS (Undertakings for Collective Investments în Transferable Securities), pentru a proteja interesele investitorilor pe piaţa internă a UE şi a consolida mediul concurenţial din acest sector.

Directiva actualizează cadrul legislativ pentru fondurile europene de investiţii, vizând angajamentele în investiţii colective pe active transferabile, care reprezintă o piaţă de circa 5.000 miliarde de euro. Scopul noilor reglementări este de a extinde gama de produse financiare de acest tip disponibile investitorilor, cu reducerea simultană a costurilor prin consolidarea pieţei interne, şi de a proteja interesele investitorilor expuşi pe astfel de instrumente prin îmbunătăţirea calităţii informaţiilor şi transparenţei.

Totodată, noua legislaţie vizează creşterea eficienţei activităţilor de supraveghere, toate detaliile trebuind a fi prezentate fără a se face vreo referire la un alt document, într-un limbaj simplu şi fără termeni tehnici. În plus, toate fondurile trebuie să respecte un format unic pentru această fişă, astfel încât clienţii să le poată compara mai uşor.

Această abordare are rolul de a face produsele mai uşor de înţeles, deoarece s-a considerat că prospectele de emisiune sunt adesea prea stufoase, ceea ce face ca aspectele importante să treacă neobservate la o primă citire a documentului.

Pentru protecţia investiţiilor româneşti şi cu scopul de a încuraja formarea unei pieţe unice pentru aceste servicii, Guvernul României, în calitate de membru UE, este obligat să transpună directiva în legislaţia naţională până pe 30 iunie 2011.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Sănătatea" românilor în pericol

Sănătatea românilor va fi în pericol.

Sistemul medical din România a avut foarte mult de suferit în ultimii ani datorită acţiunilor diferiţilor miniştri care s-au perindat la conducere fără o viziune clară şi fără un program ferm. În acest moment, datorită încercărilor repetate, haotice ne confruntăm cu un haos al sistemului sanitar, atât la nivel organizatoric, cât şi al finanţării, cu un impact îngrijorător asupra populaţiei.

Resursele financiare alocate în decursul timpului sistemului sanitar au fost puţine şi prost gestionate. Banii s-au pierdut în investiţii pe care nimeni nu le resimte, neconducând nici la îmbunătăţirea actului medical, nici a condiţiilor din unităţile sanitare

Situaţia sistemului medical românesc rămâne în continuare problematică. La fiecare două zile, un medic alege să muncească în străinătate. Pentru tot restul vieţii. Majoritatea au contracte pentru Italia, Franţa şi Marea Britanie. La nivel naţional, anul trecut, peste 1.200 de medici au plecat din România.

În ultimul timp, ne confruntăm cu un exod al cadrelor medicale de la toate nivelurile, medici, asistente, personal necalificat. Salarizarea precară, condiţiile insalubre, lipsa dotărilor şi nu în ultimul rând, lipsa satisfacţiei actului medical, dar şi presiunile din partea opiniei publice au determinat cadrele medicale să muncească în străinătate. Chiar dacă au existat câteva cazuri în care profesionalismul anumitor cadre medicale a putut fi pus la îndoială, să nu uităm că vorbim de cazuri particulare. Mă tem foarte tare că recenta campanie de denigrare la adresa medicilor nu face decât să agraveze această situaţie.

În realitate, sistemul în care lucrează medicii este plin de deficienţe şi, ori de câte ori aceste deficienţe ies la iveală, se încearcă transferul de responsabilitate către doctori şi culpabilizarea imediată a acestora.

Uităm prea repede că, deseori, medicii lucrează în condiţii inumane şi că sunt prost plătiţi. Vorbim prea rar de adevăratele minuni pe care le fac aceşti doctori, salvând de la moarte oameni care păreau să nu aibă nicio şansă. Există un jurământ pe care medicii îl respectă aproape întotdeauna în pofida marilor probleme din sistemul medical.

În decursul timpului, datorită organizării, medicii, indiferent dacă îşi desfăşoară activitatea în spitale, medici de familie, îşi petrec aproape jumătate din timpul de lucru scriind sute de formulare pe zi în loc să se ocupe de bolnavi. S-au deprofesionalizat.

Asistenţa medicală primară este pe cale de dispariţie, constatându-se un deficit de cadre medicale, în special în mediul rural. Pentru atragerea medicilor în aceste zone, este necesară o mai mare implicare a factorului local. Comunităţile locale să-şi cointereseze cadrele medicale dacă doresc să le aibă, să le creeze condiţii şi să le pună la dispoziţie dotări.

Ultimii patru ani nu au propus nici un fel de soluţii la criza cu care se confruntă sistemul medical românesc. E nevoie în continuare de foarte mulţi bani, dar şi de o viziune de ansamblu pentru sănătatea din România. În lipsa acestei strategii, fondurile se consumă fără să-şi producă efectele benefice. Medicii, cei care vor totuşi să muncească în ţara lor, aşteaptă încă un proiect clar din partea factorilor de decizie.

Din păcate, soluţiile la aceste probleme întârzie să apară. În primul rând, Ordonanţa nr.34/2009 interzice noi angajări. Pe de altă parte, şi acest aspect mi se pare cel mai îngrijorător, situaţia financiară a spitalelor nu permite noi angajări, chiar dacă acestea ar fi posibile.

Mai mult, ca situaţia să devină de-a dreptul dramatică, actul normativ privind salarizarea unică este departe de a fi agreat de salariaţii din sistemul medical. Pentru foarte mulţi, este doar expresia unui dispreţ profund faţă de cei care îşi petrec mare parte din viaţă salvând vieţile semenilor lor. Aşadar, cred că autorităţile competente ar trebui să intervină urgent, altfel sănătatea românilor va fi în pericol.

Acum mai mult ca niciodată, cred că este nevoie să oferim un cadrul legislativ nou. Trebuie să se intervină în forţă, să nu se mai facă corectări a ceea ce credem că s-a făcut rău până acum, ci să se producă o schimbare de fond pe baza unei strategii foarte clar definite. Trebuie să se intervină atât la nivel organizatoric, dar mai ales la nivelul conceptului de finanţare a sistemului.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Necesitatea implementării unui pachet de măsuri antişomaj"

În ultimele luni, evoluţia ratei şomajului este în trend ascendent - astfel a crescut în luna iunie până la 7,8% comparativ cu nivelul de 6,9% înregistrat în perioada similară a anului trecut, ritmul de creştere fiind cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Datele Eurostat se referă la locuitorii cu vârste cuprinse între 15 ani şi 74 de ani, fără loc de muncă. În rândul bărbaţilor, rata şomajului a fost de 9%, în urcare faţă de nivelul de 7,4%, în timp ce pentru femei rata şomajului a crescut de la 6,2% la 6,5%.

Această creştere este o consecinţă a evoluţiei economice din ultima perioadă în România, dar şi contribuţia substanţială a numărului de persoane care s-au întors în România ca efect a înrăutăţirii situaţiei economice în spaţiul vest-european.

În 2010, şomajul ar urma să se accentueze şi mai mult în România estimează FMI, care prevede o rată medie a şomajului de 9,7%, care ar corespunde unui număr mediu de şomeri de circa 880.000. Pentru 2011, an în care economia românească ar urma să revină în creştere, rata medie a şomajului se va reduce la 7,7%, potrivit proiecţiilor Fondului.

Comisia Europeană anticipează că rata şomajului din România va creşte semnificativ în acest an, până la 8%, de la 5,8% în 2008, şi o reducere uşoară în 2010, până la 7,7%, potrivit prognozei de primăvară.

În martie, numărul de şomeri a crescut cu 35.761 faţă de luna precedentă, ajungând la 513.621, nivel maxim al ultimilor trei ani. Totuşi, se estimează că numărul de şomeri va ajunge la doar 600.000 la finalul anului.

În toată ţara, numărul şomerilor cu studii superioare a crescut cu 163 % în luna iunie faţă de perioada similară din 2008. Dacă anul trecut se înregistra un număr de 9.500 de şomeri cu studii superioare, în luna iunie anul acesta existau peste 25.000 de şomeri cu diplomă de licenţă.

Principala cauză a creşterii numărului şomerilor absolvenţi este, desigur, declinul economiei româneşti, în contextul crizei economice internaţionale. Pe piaţă există un număr redus de joburi disponibile, consecinţă a majorităţii angajatorilor care au îngheţat procesele de recrutare sau au procedat la reduceri de personal.

Regretabil este faptul că, aşa cum evidenţiază studiile realizate la nivel european, România se numără printre ţările cu cele mai ridicate rate ale şomajului în rândul tinerilor, ocupând locul 13 în Uniunea Europeană.

În această situaţie, Guvernul trebuie să implementeze un pachet de măsuri antişomaj mult mai articulat, un pachet de măsuri radicale şi reale.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Problematica sinuciderii"

Problematica sinuciderii este una destul de complexă şi imposibil de isprăvit printr-un scurt cuvânt. Se pare că la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad într-o extremă a vieţii, în ghearele deznădejdii. În umbra morţii se ajunge şi din pricina lipsurilor de tot felul, a greutăţilor vieţii şi, mai ales la tineri, din cauza unei comunicări deficitare cu cei din jur şi a lipsei de iubire.

Realitatea sinuciderii devine un spectru din ce în ce mai apropiat şi mai ameninţător. Organizaţia Mondială a Sănătăţii vorbeşte de un val sau o epidemie de suicid acum când, la nivel mondial, o persoană se sinucide la fiecare trei secunde, iar pentru fiecare din acestea există alte 20 ce au încercat să-şi ia viaţa. Mortalitatea prin această cauză a fost mai mare decât cel al victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere.

Dincolo de explicaţii pertinente, o tăcere şi o tristeţe aparte se aştern în inimile noastre când prin mass-media auzim, din ce în ce mai des, de sinucideri. Încă o persoană care nu şi-a găsit rostul, încă un om care a încetat să lupte, încă un înfrânt pe drumul vieţii...

Am auzit spunându-se că există la unele persoane o dispoziţie înnăscută spre negativism, spre înstrăinare, spre suicid chiar. În plus, cu toţii am aflat încă de pe băncile liceului că optimismul şi pesimismul ţin de firea noastră şi că n-ai ce face dacă te-ai născut cu o astfel de trăsătură temperamentală. Într-o astfel de ecuaţie, e periculos de uşor să afirmi că Dumnezeu este de vină pentru slăbiciunea firii celor ce-şi iau singuri viaţa.

E imperios necesar să tăiem pesimismul exagerat (deznădejdea), să încurajăm buna-dispoziţie, să încurajăm optimismul. Trebuie depistate din timp persoanele cu disponibilitate mărită spre suicid şi ajutate să depăşească starea nefericită în care se zbat.

Când cineva ajunge să se sinucidă, întreaga comunitate ar trebui să se întrebe în ce măsură a împlinit cuvintele Mântuitorului privitoare la aproapele, fiecare ar trebui să vadă când l-a abandonat pe fratele căzut între tâlharii diavoli cuibăriţi în mintea lui.

Orice zdruncinare a echilibrului favorizează sinuciderea, iar oamenii îşi iau viaţa cu mai multă uşurinţă atunci când structura socială suferă modificări importante. Orice fel de anomie: economică, familială, intrapersonală favorizează creşterea ratei sinuciderilor. Crizele industriale sau financiare, şomajul, schimbările şi conflictele profesionale, absenţa statutului profesional sau nesiguranţa acestuia, izolarea socială, angoasa marilor oraşe, alcoolismul, destrămarea familiei, afecţiunile cronice şi pierderea credinţei sunt tot atâtea coordonate ce pot conduce la o conduită suicidară.

Unii încearcă să se sinucidă, alţii pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, cât de mare este disperarea lor.

Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenţia lor, într-o formă sau alta, din timp. Problema e că nu a fost nimeni care să-i asculte. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că majoritatea cazurilor de suicid care se întâmplă anual ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost adoptate soluţii adecvate de comunicare de către autorităţile sanitare naţionale.

Numărul mare de sinucideri înregistrat în ultimii ani i-a determinat pe medicii din cadru Spitalului de Urgenţă "Sfântul Ioan" să propună înfiinţarea unui Centru de suicidologie. Înfiinţarea unei astfel de unităţi medicale ar reprezenta o premieră în România. Centrul este necesar, deoarece numărul pacienţilor care încearcă să îşi ia viaţa este în creştere de la an la an.

O lege simplă care să prevadă că prin numărul unic de urgenţă 112, orice pacient să poată beneficia de asistenţă psihologică gratuită zi şi noapte. Atunci când gândurile negre îi dau târcoale, atunci când disperarea îl cuprinde, să poată apela la un psiholog.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Criză peste criză"

Tensiunile politice din ultimele zile au creat tensiuni majore în rândul oamenilor de afaceri. Situaţia actuală a României se va agrava şi mai mult, în condiţiile în care aceste tensiuni politice vin peste o criză economică.

Destrămarea coaliţiei de guvernământ a avut efecte imediate pe pieţele financiare, cursul de referinţă anunţat de BNR urcând cu peste 5 bani, iar Bursa înregistrând o corecţie de peste 2 %.

În condiţiile de criză economică accentuată, orice perturbaţii politice au efect negativ, şi anume în adâncirea crizei şi prelungirea ei. Situaţia la care s-a ajuns acum e una deosebit de gravă.

Dacă situaţia României nu era roz până acum, de acum înainte va fi şi mai rău. Vor exista mari probleme cu absorbţia fondurilor europene, cu măsurile anticriză, încetinirea investiţiilor străine directe şi indirecte, dar şi credibilitatea internaţională va scădea considerabil.

Tensiunile din rândul parlamentarilor vor afecta situaţia economică a ţării, mai ales că ele vin pe fondul unei crize care încă nu a luat sfârşit.

Într-un moment de criză, o schimbare de Guvern nu face altceva decât să ducă la o bulversare generală, iar efectele acestei schimbări le vom vedea cu siguranţă în perioada următoare.

Indiferent de situaţia economiei, efectele vor fi destul de mari. Orice ministru care va veni la guvernare, e greu să ia aceleaşi măsuri. Nimeni nu poate continua măsurile începute de miniştrii PSD. Aceste "probleme" vin înainte de alegerile prezidenţiale, fapt ce va duce la o încetinire pentru o serie de proiecte deja începute.

O altă situaţie care ar putea să apară este aceea că angajaţii ministerelor vizate sunt în pericol de a-şi pierde locurile de muncă. Cei din subordinea Guvernului nu vor răspunde cu aceeaşi monedă miniştrilor interimari, iar de aici se vor porni alte probleme care nu fac altceva decât să ne afecteze pe noi toţi.

Dacă situaţia politică va conduce la eşecul Guvernului de a adera la programul de consolidare fiscală şi economică, producând o înrăutăţire a finanţelor publice sau continua deteriorare din sectorul bancar va duce la o dislocare în sistemul financiar, există riscul unei retrogradări a ratingului de ţară.

Instabilitatea politică ar putea limita capacitatea Guvernului de a întări controlul asupra finanţelor publice, pentru reducerea deficitului bugetar, ceea ce ar putea periclita acordul extern încheiat de România cu FMI şi Comisia Europeană.

- după pauză -

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările Camerei Deputaţilor de astăzi şi anunţ că din totalul celor 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 173, sunt absenţi 161, din care 24 participă la alte acţiuni parlamentare.

Punctul 9 din ordinea de zi. Intrăm în dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cuvântul cineva.

Domnule Iliescu, vă rog.

Domnul Valentin Adrian Iliescu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi,

O să vă rog să-mi permiteţi ca, din partea Guvernului, pentru cei care nu mă cunosc, mă numesc Valentin Adrian Iliescu, sunt secretar de stat la Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, să fac o scurtă prezentare a punctelor de vedere ale Guvernului, care au determinat susţinerea acestui proiect de lege.

Obiectul de reglementare se referă la modificarea şi completarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane în scopul dezvoltării cadrului instituţional pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Principalele reglementări prevăzute în acest act normativ aflat astăzi în dezbaterea Camerei Deputaţilor sunt: în primul rând, implicarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane în realizarea unor activităţi de prevenire a traficului de persoane, de asistenţă şi protecţia victimelor acestuia.

Printr-o ordonanţă din 2009, ordonanţa nr.20, Agenţia Naţională Antidrog şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane s-au reorganizat şi au intrat în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Chiar vreau să mulţumesc comisiei de specialitate pentru că a făcut, în baza acestei ordonanţe, o serie de modificări importante în raportul comisiei.

În al doilea rând, s-a introdus o noţiune de "victimă a traficului de persoane" care reglementează şi oferă posibilitatea celor care aplică legea să acţioneze foarte corect.

În al treilea rând, reţinerea ca infracţiune de trafic de persoane şi a faptelor de recrutare, transport, transferare, cazare sau primirea unei persoane în scopul prelevării de ţesuturi sau celule de origine umană.

De asemenea, un lucru foarte important este crearea locuinţei protejate pentru a asigura victimelor traficului de persoane găzduire de tip familial în sistem protejat şi asistenţă în vederea reintegrării sociale a acestora.

Foarte important este că înfiinţarea în cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului a unor structuri care să ofere servicii de asistenţă şi victimelor adulte ale traficului de persoane.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mulţumind încă o dată comisiei de specialitate pentru modul profesionist în care a îmbunătăţit proiectul de lege al Guvernului, vă adresez rugămintea să votaţi acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Invit comisia.

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Conform art.75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Comisiile pentru drepturile omului, pentru muncă şi protecţie socială, pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avizat favorabil acest proiect de lege.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de domnul Iliescu, reprezentantul Guvernului.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii Comisiei juridice, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 678/2001, cu amendamentele admise care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă există intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator va vota acest proiect de lege, pentru că suntem de acord că trebuie introdusă o definiţie mai clară privind victima traficului de persoane. Niciodată nu o să fim de acord cu cei care încearcă în scopuri de fraudă, în scopuri de îmbogăţire prelevarea de ţesuturi sau celule de origine umană şi suntem de acord cu un regim de sancţionare mai sever a celor care atacă sau cel puţin aduc cetăţenii în situaţii deosebite.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Vă rog, domnule Gabor.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În Comisia juridică am lucrat eficient, spun eu, la adoptarea acestei legi, pentru că traficul de persoane este cea mai abjectă profesie pe care cineva o poate adopta. Este cel mai urât lucru să profiţi de inocenţa sau de imposibilitatea unei persoane de a-şi manifesta voinţa şi de a o folosi în scopuri de a te îmbogăţi personal.

De aceea, legea, aşa cum a fost adoptată de către Comisia juridică, cu raport favorabil de adoptare, aţi reţinut că a fost votată în unanimitate, cred eu că trebuie adoptată şi de plen în aceleaşi condiţii.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Şi grupul nostru susţine iniţiativa legislativă, acest proiect de lege. Într-adevăr, traficul de persoane trebuie combătut şi până la urmă măsurile coercitive trebuie să fie adecvate pentru a opri acest flagel care cuprinde încet, încet, o parte din populaţia săracă şi vom vota pentru această lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Stimaţi colegi,

Sunt doctor Sonia Drăghici, Grupul PSD.

În România există o nevoie stringentă de organe şi celule de origine umană şi cu toţii am avut rude, cunoştinţe sau oameni care au nevoie de aceste organe. Aceasta nu înseamnă că nevoia aceasta stringentă trebuie să fie acoperită prin mijloace ilicite, meschine, prin vânzare de organe şi de aceea încurajarea unei astfel de practici trebuie să fie distrusă pentru că există posibilitatea legală de a se face transferul de organe de la un donator la un primitor. Oradea se remarcă printre centrele medicale care prelevează organe de la persoane aflate în moarte clinică, fiind situată pe primul loc pe ţară.

De aceea, partidul nostru descurajează orice acţiune de trafic ilicit de organe şi de aceea partidul nostru va fi de acord cu votarea acestei legi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Nu mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Prin urmare, trecem la dezbaterea pe articole.

La pct.1 titlul, "Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.668/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane."

Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

La pct.2 dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

Dacă de la pct.3 la pct.10 sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

De la pct.10 la pct.20 dacă sunt observaţii la aceste puncte. Nu sunt. Adoptate.

De la pct.20 la pct.30 dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

De la pct.30 la pct.39 dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Punctul 10. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul.

Din partea Guvernului. Vă rog.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Guvernul nu susţine, din păcate, iniţiativa colegilor de la UDMR. Este şi soluţia pe care a adoptat-o Senatul România ca primă Cameră sesizată.

Prin iniţiativa legislativă propusă de colegii dumneavoastră se propun următoarele: în primul rând, acordarea diferenţiată a indemnizaţiei pentru creşterea copiilor în cadrul naşterilor survenite în urma unor sarcini multiple; în al doilea rând, în cazul decesului persoanei beneficiare, dreptul la concediu şi indemnizaţie să se transfere celuilalt părinte dacă acesta nu îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru această formă de protecţie.

Vreau să spun că în favoarea punctului de vedere al Guvernului există mai multe argumente: în primul rând, problema acordării unei indemnizaţii în situaţia naşterii de gemeni, tripleţi, multipleţi, este deja reglementată prin Legea nr.239/2009, conform căreia pentru fiecare copil, începând cu cel de-al doilea născut, se acordă suma de 600 de lei.

În ceea ce priveşte transferul drepturilor de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului, acesta nu este posibil din următoarele considerente: în primul rând, ar fi o încălcare a unei directive europene, Directiva nr.96/34 a Comisiei Europene, prin care se spune că dreptul la concediu pentru creşterea copilului este un drept acordat doar lucrătorilor bărbaţi sau femei, în principiu pe bază netransferabilă. În al doilea rând, conform legislaţiei, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului sunt drepturi individuale, indivizibile şi au ca bază activitatea profesională a persoanei.

Scopul concediului este acela de a permite părintelui care lucrează să stea acasă cu copilul sau pentru a-i oferi condiţiile optime de îngrijire şi dezvoltare. Indemnizaţia este practic un venit de înlocuire care compensează veniturile ce le-ar fi putut obţine din activitatea profesională.

Fac precizarea că această indemnizaţie se obţine în baza unui stagiu de cotizare de un an şi, evident, că şi acest argument este extrem de important.

În sfârşit, dacă este să ne referim la decesul părintelui care beneficiază de concediu şi indemnizaţie, Guvernul consideră că ar trebui găsită o altă soluţie, o nouă prestaţie şi nu transferul ca atare al dreptului respectiv.

Există reglementată în legislaţia actuală, respectiv în Ordonanţa Guvernului nr.105/2003, acordarea alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală.

Din acest motiv vă rog şi insist, stimaţi colegi deputaţi, să respingeţi raportul comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei. Vă rog.

Domnul Ioan Nelu Botiş:

Bună dimineaţa!

Sunt vicepreşedintele comisiei, Ioan Nelu Botiş.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am să prezint raportul de înlocuire asupra Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa nr.342 din 29 iunie 2009 cu dezbaterea pe fond în procedură obişnuită a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi şi punctul de vedere negativ al Guvernului din 13.04.2009.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul acordării indemnizaţiei lunare pentru fiecare copil în parte, în cazul gemenilor sau tripleţilor, precum şi acordarea concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, respectiv până la trei ani, şi a indemnizaţiei lunare aferente părintelui supravieţuitor în cazul în care părintele beneficiar al acestor drepturi decedează.

Comisia propune Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative în vederea reglementării situaţiei în care părintele care îndeplinea condiţiile pentru obţinerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap, decedează, iar părintele supravieţuitor nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă nr.148/2005.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice conform prevederile art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 23 septembrie 2009 au participat, în calitate de invitaţi, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor: doamna Mioara Bogdan, secretar general al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Dreptului Copilului, doamna Mihaela Grecu, director în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 18 deputaţi din totalul de 19 membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, înregistrându-se o abţinere.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în data de 24 iunie 2009.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea cu modificări.

Vă mulţumesc.

Propun 10 minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul politic pe care-l reprezint, Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator, va susţine această iniţiativă legislativă şi suntem de acord că fiecare copil născut, chiar dacă sunt născuţi din gemeni, are aceleaşi drepturi ca şi copilul născut singur.

De asemenea, suntem de acord ca, în condiţiile în care pe proiectele sociale pe care partidul meu le dezvoltă să putem să dăm dreptul părinţilor să poată să îşi crească copiii în condiţiile în care să ajungă la vârsta şcolară sau la vârsta de a începe grădiniţa, în condiţiile în care să putem să spunem că proverbul românesc "Cei şapte ani de acasă" se poate aplica.

Suntem de acord, de asemenea, ca, în cazul decesului unuia din părinţi, părintele supravieţuitor să poată să beneficieze de drepturile celui care a decedat.

Suntem de acord cu această iniţiativă legislativă pentru că şi copiii nou-născuţi în România şi părinţii lor au aceleaşi drepturi de a folosi bani din bugetul de stat ca şi alţi cetăţeni sau alte instituţii care folosesc aceşti bani.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur că, la prima vedere, această iniţiativă legislativă pare să fie foarte bună, nu comentăm nimic din acest punct de vedere, însă este la fel de uşor să speculezi politic un asemenea demers care parţial a fost deja rezolvat, însă anumite prevederi ale acestei iniţiative legislative nu pot fi aplicate deoarece nu trebuie să uităm faptul că suntem ţară membră a Uniunii Europene, iar normele europene trebuie să le respectăm şi noi pentru că este, până la urmă, o obligaţie.

Cred eu că această lege extrem de importantă trebuie reanalizată în ansamblul ei astfel încât într-adevăr să se găsească soluţiile optime, soluţii care să fie în concordanţă cu normele Uniunii Europene, astfel încât să dovedim faptul că ne respectăm obligaţiile ca ţară membră a Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Sigur că pe fond toţi dorim acelaşi lucru, dar pentru a elimina orice suspiciune şi neconcordanţă cu legislaţia europeană, v-aş propune pentru clarificare, unii spun că este recomandare, alţii că ar fi şi o decizie, să o retrimitem la comisie cu un termen de o săptămână şi, în funcţie de poziţia de acolo, să o rediscutăm în Parlament.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea UDMR. Şi după aceea, doamna Aura Vasile.

Domnul Derzsi Ákos:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu cred că nu este cazul să retrimitem la comisie având în vedere că problema s-a dezbătut în comisie şi această ordonanţă se referă la susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, deci nu aminteşte de mamă, de tată, discută de familie.

Iar prevederile Uniunii Europene în acest caz sunt permisive. Deci, se spune, de preferinţă, să nu se transfere, dar în cazuri excepţionale, se poate face acest transfer. Eu cred că nu este un obstacol. Iar în cazul în care într-adevăr discutăm de o situaţie de genul o familie tânără în care mama decedează iar tatăl nu are contribuţia de 12 luni, am pus într-o situaţie imposibilă această familie de a creşte copilul.

Deci, eu cred că este corect şi normal ca să votăm această modificare legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Aura Vasile.

O să vă rog să pregătiţi cartelele de vot, pentru că există o propunere pentru retrimitere la comisie, pe care am s-o supun la vot imediat.

Doamna Aurelia Vasile:

Noi nu o să susţinem retrimiterea la comisie, şi pot să şi argumentez: s-a vorbit de la acest microfon de respectarea directivelor, de respectarea normelor Comisiei Europene.

Aş vrea să înţelegem, înainte de a se spune că trebuie să respectăm această legislaţie, că trebuie să respectăm şi Constituţia României şi legile României, în condiţiile în care, în ultimul timp, ne-am învăţat să facem economii, luând de la cei săraci şi dând la cei bogaţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot propunerea făcută de Grupul parlamentar al PD-L, pentru a se întoarce la comisie, pentru un raport suplimentar.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

45 de voturi împotrivă, 39 pentru, şi o abţinere.

Propunerea a fost respinsă.

Intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

Titlul legii: "Lege pentru completarea art.5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Dacă există observaţii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.2 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 11, Propunerea legislativă privind protecţia infrastructurilor critice şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Infrastructurilor Critice.

Este raport de respingere.

Doreşte cineva să susţină?

Există intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 12, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

De asemenea, raportul este de respingere.

Dacă există intervenţii din partea Grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 13, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, a Legii nr.247/2005 privind pensiile magistraţilor, a Legii nr.96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, a Legii nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

De asemenea, raportul este de respingere.

Dacă iniţiatorii doresc să susţină acest proiect? Nu.

Grupurile parlamentare? Nu sunt solicitări de intervenţii.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 14, Propunerea legislativă pentru modificarea lit.b) a art.13 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Raportul, de asemenea, este de respingere.

Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul. Grupurile parlamentare, de asemenea.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 15, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.7 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.

Dacă iniţiatorii doresc să ia cuvântul? Nu.

Grupurile, de asemenea, nu solicită intervenţia.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

Punctul 16, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Raportul este de respingere.

Nu există solicitări din partea iniţiatorilor, nici din partea grupurilor parlamentare pentru a lua cuvântul.

Rămâne pentru votul final.

Cu aceasta am epuizat ordinea de zi.

O să vă invit la ora 11,00 pentru a desfăşura şedinţa specială, aşa cum am votat, privind raportul Comisiei parlamentare de anchetă în cazul Ministerului Turismului.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă propun să intrăm în punctul 4 al ordinii de zi, în dezbaterea punctului 4, unde avem raportul Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Turismului, pentru acţiuni de promovare a turismului şi a imaginii României, şi Proiectul de Hotărâre privind acest raport.

Cu privire la dezbaterile şi votul asupra acestui raport, vă propun următoarea succesiune a lucrărilor:

• prezentarea raportului comisiei care a efectuat ancheta - timp afectat 20 de minute;
• intervenţia doamnei deputat Elena Udrea, ministrul turismului - timp afectat 10 minute;
• dezbateri asupra raportului, cu timpul afectat, maximum 10 minute fiecărui grup parlamentar;
• dezbaterea Proiectului de Hotărâre a Camerei Deputaţilor privind raportul de anchetă;
• votul deschis asupra proiectului de hotărâre în ansamblul său.

Dacă sunt observaţii?

Dacă nu sunt, vă supun la vot această desfăşurare.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Cu unanimitate de voturi propunerile au fost aprobate.

Pentru prezentarea raportului Comisiei de anchetă, îi dau cuvântul domnului Ludovic Orban, preşedintele Comisiei de anchetă, dacă este prezent în sală?

Vă rog, domnule Orban, aveţi cuvântul.

Domnul Ludovic Orban:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

Vă mărturisesc că mă aflu pus în faţa unei reale dificultăţi, şi anume aceea de a prezenta spicuiri, o sinteză dintr-un raport care are 169 de pagini în corpul principal, şi are 22 de anexe, care reprezintă vreo trei cărucioare de documente.

Cu toate astea, îmi voi da toată silinţa pentru a încerca să prezint ceea ce consider că este important şi esenţial.

Raportul este structurat pe 18 capitole în corpul principal şi are 22 de anexe.

Primul capitol - "Preambulul": obiectivele comisiei au fost definite în Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.36/27 iulie 2009, astfel:

• A - verificarea modului de cheltuire a banilor publici destinaţi campaniei de promovare "Romania Land of Choice", eveniment organizat la Paris, la data de 5 iunie;
• la punctul B - verificarea modului în care s-au respectat sau nu procedurile legale privind organizarea, finanţarea evenimentului, precum şi modul de atribuire a contractelor pentru realizarea unei campanii de publicitate pe piaţa internaţională, prin intermediul unor posturi de televiziune cu acoperire internaţională;
• C - verificarea modului în care Ministerul Turismului a încheiat contractele de publicitate cu posturile naţionale private de televiziune pentru promovarea programului "Turism în România";
• D - verificarea obiectivităţii şi legalităţii finanţării de către Ministerul Turismului a unor proiecte de investiţii în infrastructura turistică, a căror beneficiare sunt localităţile conduse de primari PD-L.
• E - verificarea legalităţii şi corectitudinii cheltuirii sumelor alocate programului "Paşte în Bucovina";
• F - verificarea modului în care a fost atribuit contractul pentru organizarea evenimentului "Lumină la malul mării", precum şi a modului în care au fost cheltuiţi banii pentru desfăşurarea concertului susţinut de Goran Bregovici şi The Wedding and Funeral Orchestra în staţiunea Mamaia;
• G - verificarea oportunităţii şi legalităţii achiziţiilor publice făcute de Ministerul Turismului în cadrul planului de achiziţii pe anul 2009;
• H - verificarea legalităţii cheltuirii banilor publici alocaţi pentru deplasarea, cazarea şi diurna jurnaliştilor acreditaţi la Ministerul Turismului cu ocazia participării ministrului Elena Udrea la evenimente interne şi externe;
• I - verificarea corectitudinii modului în care Ministerul Turismului a încheiat parteneriatul cu BRD Société Générale pentru realizarea şi difuzarea clipurilor publicitare ale concertului "Romania Land of Choice", în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă, doamna Elena Udrea a beneficiat de o reeşalonare sau refinanţare a creditului pe care îl avea angajat la această bancă.

Acestea au fost obiectivele stabilite de plenului Camerei Deputaţilor pentru activitatea comisiei.

Membrii Comisiei de anchetă au fost următorii: subsemnatul, domnul deputat Nicolae Bănicioiu, vicepreşedinte, din partea PSD+PC; domnul deputat Vasile Bleotu, vicepreşedinte, din partea PSD+PC; domnul deputat Claudiu Ţaga, secretar, din partea PNL; domnul deputat Petru Lakatos, din partea UDMR; domnul deputat Dumitru Chiriţă, din partea PSD+PC; domnul deputat Robert Sorin Negoiţă, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC; doamna deputat Adriana Săftoiu, din partea Grupului parlamentar al PNL; şi doamna deputat Aurelia Vasile, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Menţionăm că Grupul parlamentar al PD-L a refuzat să-şi desemneze reprezentanţi în comisia de anchetă.

Nu voi da citire celorlalte elemente de la punctul 1 pentru a intra pe constatările de fond ale Comisiei de anchetă.

La Capitolul II al raportului am prezentat constatări legate de organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului.

Ministerul Turismului nu a respectat obligaţii care sunt prevăzute în Hotărârea de Guvern nr.1719/30.12.2008, obligaţii elementare stabilite prin actul constitutiv de înfiinţare, cum ar fi acelea de a prelua printr-un proces-verbal personalul şi posturile de la Ministerul pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Profesii Liberale, întocmirea noilor contracte de muncă, scoaterea la concurs a posturilor care nu au fost ocupate prin personalul preluat.

Comisia nu a primit, deşi a solicitat, ordinele de delegare de competenţă ale ministrului către alte persoane din minister, în condiţiile în care o foarte mare parte dintre documentele oficiale intrate în posesia comisiei sunt semnate, în numele ministrului, de persoane care, în absenţa acestor ordine de delegare, nu aveau competenţa legală de a angaja Ministerul Turismului.

Comisia a constatat aprobarea cu o întârziere de peste 6 luni a ştatului de funcţii, care a fost înaintat către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în data de 9 iulie, fiind avizat de această instituţie în aceeaşi dată, deci la aproape 7 luni de la înfiinţarea ministerului.

Marea majoritate a fişelor de post ale angajaţilor au fost semnate după începerea Comisiei de anchetă, şi după ce Comisia de anchetă a solicitat, în data de 5 august, aceste documente.

Menţionăm, de asemenea, că Ministerul Turismului nu a beneficiat de apărare juridică, deoarece nu a avut încadraţi consilieri juridici, lucru care a fost evidenţiat din analiza fişelor de post şi din analiza documentaţiei de licitaţie privind contractarea serviciilor de consultanţă juridică.

Practic, până la data de 16 iunie, ministerul nu a avut angajat niciun consilier juridic cu deplină capacitate de exercitare a profesiei de consilier juridic.

De asemenea, comisia a constatat că aproape toate documentele oficiale care au fost semnate în numele ministrului de alte persoane - secretari de stat, secretar general - au fost semnate, dar pe documentele respective nu apar numerele de înregistrare şi datele la care persoanele respective au semnat respectivele documente, motiv pentru care nu se poate stabili cu precizie data la care au fost semnate şi dacă au fost semnate în conformitate cu prevederile legii.

Practic, prin constatările pe care le-am făcut în privinţa organizării şi funcţionării ministerului, am evidenţiat încălcări serioase ale Legii nr.90/26.03.2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului, a Hotărârii de Guvern şi a Legii nr.90/2006, art.107 din Legea nr.188 art.62, de asemenea, din Legea nr.188, încălcarea art.10 din Hotărârea Guvernului nr.611/4.06.2008, încălcarea Hotărârii de Guvern care a stat la baza organizării şi funcţionării Ministerului Turismului.

La Capitolul III am efectuat o analiză asupra execuţiei bugetare. Din analiza execuţiei bugetare, comisia a constatat faptul că bugetul Ministerului Turismului este supraevaluat şi nerealist.

Defalcarea pe trimestre a acestui buget s-a făcut în mod eronat şi fără a se ţine cont de prevederile legale. Nu s-a respectat principiul repartizării echilibrate pe trimestre a cheltuielilor publice, în funcţie de termenele la care urmează să se realizeze diferitele cheltuieli.

Din analiza modului în care au fost trecute cheltuielile, sumele prevăzute pentru cheltuieli, am constatat faptul că, la Capitolul "Reclamă şi publicitate", art.203001, din subdiviziunea 8701, reclamă şi publicitate, au fost prevăzuţi zero lei; sumele de bani care ar fi trebuit prevăzute ca şi cheltuieli pentru reclamă şi publicitate fiind prevăzute la o altă subdiviziune a clasificaţiei bugetare, cu codul 203030 - "Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii".

Includerea acestor acţiuni la o altă încadrare bugetară a condus la posibilitatea efectuării de achiziţii publice netransparente, date fiind criteriile de eligibilitate diferite stabilite pentru autoritatea contractantă de legislaţia în vigoare.

Efectuarea acestor cheltuieli, pentru care nu există sume alocate în bugetul aprobat, respectiv cheltuieli de publicitate şi reclamă reprezintă o încălcare a prevederilor art.12, 14, 29 şi 47 din Legea nr.500/11 iulie 2002 privind finanţele publice.

În ceea ce priveşte exercitarea controlului financiar preventiv, controlul financiar preventiv propriu este incorect exercitat de către persoanele desemnate din cadrul Ministerului Turismului, existând viza, pe unele contracte de achiziţie publică, aplicată după data semnării şi înregistrării contractului în cauză.

De asemenea, din analiza raportului de analiză, pe baza bilanţului, la data de 30.06., am constatat că gradul de execuţie al bugetului este sub 10% din suma prevăzută, motiv pentru care am tras o concluzie extrem de serioasă care, practic, reprezintă şi un semnal de avertisment prin aceea că, în mod clar, respectivele cheltuieli pe anul 2009 nu vor mai putea fi efectuate, anul 2009 fiind un an ratat din punct de vedere al investiţiilor în infrastructura turistică.

La Capitolul IV - "Consideraţii generale asupra procedurilor de achiziţie", am tras câteva concluzii extrem de clare.

Au fost constatate nereguli la toate achiziţiile publice derulate, aceste nereguli constituind contravenţii, aşa cum reiese din expertiza efectuată de expertul pe achiziţii publice, prezentată în Anexa 1 din raport, iar unele dintre ele au reprezentat chiar fapte de natură penală.

Caietele de sarcini aferente contractelor de publicitate media nu respectă prevederile legale.

Conform constatărilor comisiei, unitatea centrală pentru verificarea achiziţiilor publice din cadrul Ministerului Finanţelor, care este organismul îndreptăţit de lege să efectueze verificarea ex ante pe toate procedurile de achiziţie, în cursul derulărilor procedurilor de achiziţie, nu a fost invitată să participe la marea majoritate a procedurilor, cu o singură excepţie: achiziţia de automobile.

Voi trece în continuare la Capitolul V «Constatări privitoare la campania de promovare "Romania Land of Choice"». Este vorba despre evenimentul de la Paris, din data de 5 iunie, şi voi da citire pe scurt constatărilor noastre.

Caietul de sarcini a fost întocmit, de fapt, pe baza unei propuneri creative şi a unui buget estimativ înaintat de firma SC Eventures Concept SRL, deţinută de doamna Amalia Năstase.

Firma câştigătoare în licitaţie nu ar fi trebuit să fie firma SC Eventures Concept SRL ci firma Venus Conseils, a cărei ofertă era mai mică cu o valoare de 4.000 de euro.

Contractul nr.83, care s-a încheiat cu firma Eventures este nelegal încheiat, deoarece ordinul de mandatare pentru semnarea contractului de către reprezentantul Oficiului de Promovare şi Informare Turistică de la Paris - Mariana Miheţ - a fost emis în data de 26.06., iar contractul a fost semnat în data de 4.06.

De asemenea, am mai aflat, referitor la contractul aferent cu o firmă franţuzească, JCDecaux o absurditate, şi anume aceea că există o firmă care ar avea exclusivitate pe publicitate - autor, în toată Franţa, şi acesta a fost motivul încredinţării directe a contractului de publicitate aferent evenimentului de la Paris către firma JCDecaux.

De asemenea, toate neregulile procedurale referitoare la această achiziţie sunt prevăzute în raportul de achiziţie.

La Capitolul VI prezentăm constatările legate de contractele de publicitate internaţională. Comisia a remarcat faptul că firma care este acţionarul principal al BRD Société Générale este acţionar prin Société Générale Asset Management al grupului TF1, grup din care face parte şi canalul Eurosport News, aşa cum rezultă din analiza COFISEN în data de 28.07, Eurosport fiind postul de televiziune pe care s-a făcut achiziţia publicităţii de 1 milion de euro.

De asemenea, ca şi în cazul altor achiziţii publice, Ministerul Turismului evită în mod ilegal organizarea unei licitaţii deschise, deşi valoarea contractelor depăşeşte 1.400.000 de euro.

Din analiza Notei justificative de accelerare a procedurii, ne-a atras atenţia următorul motiv invocat de ministru pentru a accelera procedura de achiziţie. "Campania urmăreşte promovarea sezonului estival şi a programelor speciale de final de sezon".

Sezonul estival începe, practic, în data de 1 iunie; contractul a fost semnat în data de 6 august, iar primele clipuri au fost difuzate după data de 15 august.

Rezultă clar că 1.400.000 de euro au fost azvârliţi pe apa Sâmbetei, pentru o promovare care nu şi-a mai atins scopul, respectiv promovarea sezonului estival al anului 2009.

În privinţa campaniei "Turist în România", comisia remarcă faptul că această procedură de achiziţie, fără a avea la bază o notă de fundamentare, a alocat o sumă de un milion de euro unei campanii de publicitate internă, pentru a-i convinge pe români să-şi petreacă concediul în România, acest obiectiv fiind neoportun şi contrar dispoziţiilor legale.

La Capitolul VIII, referitor la transferul fondurilor către autorităţile locale, menţionăm două concluzii extrem de importante: trecerea sumelor de bani respective în hotărârile de guvern prin care s-au alocat cuantumurile respective a încălcat Legea finanţelor publice şi Legea finanţelor publice locale, deoarece includerea obiectivelor de investiţii în buget, în Anexa specială la buget, nu se poate face decât după aprobarea indicatorilor tehnico-economici.

De asemenea, reţinem faptul că, alocarea sumelor de bani către autorităţile locale a fost discriminatorie, o parte de aproximativ 70% din sumele transferate fiind alocată către autorităţi locale conduse de reprezentanţi ai Partidului Democrat.

La Capitolul IX - «Verificarea legalităţii şi corectitudinea cheltuirii sumelor alocate Programului "Paşte în Bucovina"», este clar că Ministerul Turismului nu a avut bază legală pentru a efectua cheltuieli publice pentru a face publicitate pentru un eveniment organizat de consiliul judeţean şi pentru a face publicitate pentru un eveniment care, practic, este discutabil, atât din punct de vedere al oportunităţii, cât şi din punct de vedere al legalităţii.

La Capitolul X - «Verificarea modului în care a fost atribuit contractul "Lumină la malul mării"», am constatat câteva lucruri extrem de grave: firma care a beneficiat de contractul cu Goran Bregovici ar fi organizat oricum concertul cu Goran Bregovici, fără ca statul român să cheltuiască un leu de la buget.

Cu toate astea, Ministerul Turismului a decis să aloce 64.000 de euro pentru a contracta serviciile respective, în condiţiile în care, stimaţi colegi, firma beneficiară a contractului nu avea în obiectul de activitate, obiectul de activitate care este prevăzut în contractul încheiat cu firma respectivă.

De asemenea, este de remarcat faptul că SC Eurofirm Art SRL, practic este o firmă care face parte din consorţiul Media Pro, iar licitaţia "Lumină la malul mării" a fost câştigată, de asemenea, de o firmă din cadrul consorţiului Media Pro.

La Capitolul XI, în constatările legate de analiza asupra planului de achiziţie al Ministerului Turismului, putem să vă spunem că planul de achiziţii adoptat în 10 iunie denotă neglijenţa crasă şi imposibilitatea acestuia de a fi pus în practică. Planul de achiziţii este modificat în iunie, dar el păstrează ca dată estimativă de începere a procedurii luna aprilie, deşi marea majoritate a achiziţiilor care trebuiau să înceapă în luna aprilie nu fuseseră începută în iunie, la data la care s-a aprobat planul de achiziţii.

Sunt prevăzute cheltuieli de achiziţii care reprezintă o sfidare la adresa românilor, în condiţiile unui buget de austeritate şi în condiţiile unei ţări care se află într-o criză economică: cartuşe toner de 60.000 euro, servicii de transport aerian de 149.000 euro, instalări de indicatoare rutiere de 500.000 euro, pixuri, brichete de 121.000 euro ş.a.m.d.

La Capitolul XII - "Verificarea legalităţii cheltuirii sumelor de bani cu ziariştii". Singurul lucru pe care comisia l-a reţinut este acela că Ministerul Turismului este singura instituţie guvernamentală care beneficiază de această prevedere legală, şi anume aceea de a deconta cheltuieli de cazare, transport şi diurnă către jurnalişti, pentru evenimentele organizate de Ministerul Turismului.

La Capitolul XIII - referitor la protocolul dintre Ministerul Turismului şi BRD, trebuie să arătăm adevărul în privinţa acestui protocol, şi să dăm la o parte toate minciunile spuse, legate de acest protocol. Practic, prin acest protocol, la pct.2.2. şi la pct.2.3., Ministerul Turismului s-a angajat să aducă la cunoştinţa publică şi să promoveze numele, sigla, marca şi imaginea BRD.

De asemenea, ministerul şi-a asumat, la pct.2.3., finanţarea cumpărării spaţiului publicitar pentru expunerea campaniei mass-media în România şi în străinătate.

Analizând prevederile acestui protocol, este evident faptul că Ministerul Turismului a încălcat legea, angajându-se să promoveze imaginea unei bănci din cele aproximativ 40 de bănci comerciale care există în România, şi în mod evident, din analiza declaraţiilor de avere, rezultă faptul că rescadenţarea creditului de care a beneficiat ministrul turismului s-a produs între data de 10 ianuarie, potrivit declaraţiei de avere postată de ministrul turismului în 10 ianuarie, şi 10 iunie, potrivit declaraţiei de avere postată de ministru în 10 iunie. Deci, în perioada respectivă, ministrul turismului a beneficiat de o rescadenţare a creditului respectiv.

De asemenea, am analizat şi celelalte dosare de achiziţii puse la dispoziţia Ministerului Turismului şi, practic, dacă am respecta ceea ce spune Ministerul Turismului, orice instituţie publică din ţara aceasta poate să aloce orice sumă de bani pentru efectuarea de coproducţii la televiziuni. Vă daţi seama că toate televiziunile din România, dacă ar fi să respectăm punctul de vedere al Ministerului Turismului, pot să beneficieze de banii publici pentru a se realiza coproducţia. În realitate, legea nu permite realizarea de coproducţii. Realitatea All Inclusive a beneficiat de 200.000 de euro, fără o bază legală, cu un contract care nu avea absolut niciun fel de temei.

De asemenea, contractul de consultanţă juridică este încheiat în nişte condiţii extrem de ciudate, oferta firmei cu care s-a încheiat contractul nici măcar nu este înregistrată la Ministerul Turismului, iar oportunitatea efectuării acestei cheltuieli este nulă şi fără nicio bază legală.

În ceea ce priveşte participarea la târgul de la Berlin, la dispoziţia comisiei nu a fost pus nici măcar contractul participării la Târgul de la Berlin şi am aflat cu stupoare că s-a cheltuit suma de 353.945 de euro pentru amenajarea unui stand turistic.

De asemenea, am aflat cu stupoare că prioritatea la standul de la Berlin, conform declaraţiilor reprezentantului oficiului de promovare şi informare turistică de la Berlin a reprezentat-o distribuirea materialelor de promovare a sărbătorilor de Paşti. Sincer mă îndoiesc că Germania, care este o ţară de catolici şi de reformaţi ar putea să vină şi să-şi petreacă Paştele în România.

La pct. 15 - Analiza site-ului asupra Ministerului Turismului - am constatat că datele de postare ale documentelor de achiziţii publice nu corespund cu datele reale de descărcare.

Ministerul Turismului nu a îndeplinit obligaţiile legale rezultate din legislaţia în domeniul achiziţiilor publice în ceea ce priveşte postarea pe site a anunţurilor de participare şi a tuturor celorlalte categorii de documente. Nici măcar după începerea activităţii comisiei, Ministerul Turismului nu postează toate documentele legale pe site şi dezinformează în continuare opinia publică prin prezentarea de date false, de postare a tuturor documentelor de pe site-ul Ministerului Turismului.

La pct. 17 - Atitudinea ministrului turismului şi a angajaţilor Ministerului Turismului faţă de Comisia de anchetă şi faţă de Parlament, în ansamblu.

Nu voi reaminti ceea ce s-a întâmplat. Aţi văzut toţi cum un reprezentant al Executivului practic a sfidat Parlamentul României, i-a sfidat pe cetăţenii care au trimis parlamentarii în Parlament să-i reprezinte, a refuzat să pună informaţii şi documente la dispoziţia comisiei, a refuzat atât ministrul, cât şi angajaţii din minister să fie audiaţi.

Închei prin a da citire Capitolului 18, de concluzii şi propuneri finale. La Capitolul 18 pct. 1 sunt concluzii şi propuneri finale ale comisiei, rezultate în urma anchetei.

La pct.18 1.1: "Comisia solicită Camerei Deputaţilor să aprobe sesizarea Curţii de Conturi pentru verificarea modului în care a fost realizată execuţia bugetară la Ministerul Turismului, verificarea oportunităţii şi legalităţii cheltuirii banilor publici cu ocazia campaniei de promovare "Romania - Land of Choice", eveniment organizat la Paris în data de 5 iunie 2009; verificarea oportunităţii şi legalităţii cheltuirii banilor publici în cadrul contractelor de publicitate internaţională cu Eurosport şi CNN; verificarea oportunităţii şi legalităţii cheltuirii banilor publici cu ocazia programului "Paşte în Bucovina"; verificarea oportunităţii şi legalităţii cheltuirii banilor publici în cadrul contractului pentru organizarea evenimentului "Lumină la Malul Mării", precum şi a modului cum au fost cheltuiţi banii publici pentru desfăşurarea concertului susţinut de Goran Bregovici şi Wedding and Funeral Orchestra; verificarea oportunităţii şi legalităţii cheltuirii banilor publici în cadrul tuturor celorlalte contracte care fac obiectul cercetării din prezentul raport, şi, de asemenea, cercetarea oportunităţii şi legalităţii deciziei de efectuare a cheltuielilor pentru cofinanţarea unor investiţii în infrastructura turistică.

La pct. 18.1.2 Comisia de anchetă solicită Camerei Deputaţilor să aprobe sesizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru luarea măsurilor legale ce se impun şi sancţionarea celor vinovaţi în derularea contractului încheiat între Ministerul Turismului şi SC Eurofilm Art SRL.

La pct. 18.1.3, comisia solicită Camerei Deputaţilor să aprobe sesizarea Băncii Naţionale în vederea cercetării legalităţii acordării rescadenţării şi a stabilirii datei la care s-a luat decizia de rescadenţare a creditului de la BRD - Société Générale, al ministrului turismului, doamna Elena Gabriela Udrea.

La pct. 18.1.4, comisia solicită Camerei Deputaţilor să aprobe cererea de revocare din funcţia de ministru al turismului a doamnei Elena Gabriela Udrea, cerere de revocare care evident va trebui transmisă premierului şi preşedintelui.

La pct. 17.1.5, comisia solicită Camerei Deputaţilor să aprobe cererea de revocare din funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a doamnei Cristina Trăilă, de asemenea cerere care să fie transmisă premierului.

La pct. 18.1.6, comisia solicită Camerei Deputaţilor să aprobe sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, în vederea efectuării unei anchete referitoare la:

1. săvârşirea de către persoanele care au semnat în numele ministrului turismului a infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale prevăzută de art. 240 din Codul Penal;
2. cercetarea infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută în art. 302¹ din Codul Penal, săvârşită de către angajaţi din minister, cu atribuţii în domeniu, cu ocazia realizării execuţiei bugetare;
3. cercetarea faptelor care pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii de deturnare de fonduri şi ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu ocazia derulării procedurilor de achiziţie în cadrul programului "Paşte în Bucovina".

În fine, dragi colegi, la pct. 18.1.7 comisia solicită Camerei Deputaţilor să ceară urmărirea penală a doamnei Elena Gabriela Udrea, ministrul turismului şi deputat, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, de asemenea, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

În fine, ultimul punct din capitolul de concluzii şi propuneri finale sunt concluziile şi propunerile comisiei, ca urmare a comportamentului şi a atitudinii ministrului turismului în raport cu Comisia de anchetă.

Comisia de anchetă solicită Camerei Deputaţilor să ceară urmărirea penală a doamnei Elena Gabriela Udrea, ministrul turismului şi deputat, pentru săvârşirea faptelor prevăzute la art. 8 alin.(1) lit. b) şi la art. 8 alin.(2) lit. a) din Legea nr. 115/28 iunie 1999, republicată, privind responsabilitatea ministerială.

Acesta este, pe scurt, raportul Comisiei de anchetă şi concluziile şi propunerile finale ale Comisiei de anchetă.

Raportul a fost adoptat în unanimitate de cei nouă membri ai Comisiei de anchetă.

le mulţumesc celor nouă membri ai Comisiei de anchetă, care şi-au petrecut o bună parte a verii lucrând la această anchetă pentru care au fost mandataţi de plenul Camerei Deputaţilor. De asemenea, le mulţumesc experţilor şi reprezentanţilor unor instituţii şi autorităţi publice şi firmelor care ne-au ajutat să aflăm adevărul în derularea activităţii la Ministerul Turismului.

Dar nu pot să închei fără a preciza că nu mă miră că ministrul turismului a sfidat Parlamentul, că ministru turismului a refuzat să fie audiat, a refuzat să pună la dispoziţia Comisiei de anchetă informaţiile despre activitatea Ministerului Turismului, atâta timp cât Comisia de anchetă s-a adresat în două rânduri primului-ministru al României, solicitându-i intrarea în legalitate a două instituţii publice aflate în subordinea domniei sale, iar atitudinea primului-ministru a fost de sfidare completă a Parlamentului, primul-ministru nici măcar nedându-ne un răspuns, nemaivorbind de faptul că a refuzat categoric, prin comportament ulterior, să asigure reîntronarea legalităţii în cadrul ministerelor şi instituţiilor pe care le conduce.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, şi vă solicit să votaţi acest raport de anchetă, pentru a arăta cu adevărat că în România nu este valabilă lovitura de stat pe care o visează Traian Băsescu, în care Parlamentul să se transforme într-o unealtă inutilă a Executivului, că în România există Parlament învestit de cetăţeni cu o autoritate şi cu încredere şi că Parlamentul controlează Guvernul şi are capacitatea, atunci când descoperă ilegalităţi, să ia măsurile constituţionale şi legale care se impun.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O invit la microfon pe doamna Elena Udrea, ministrul turismului.

Doamna Elena Gabriela Udrea (ministrul turismului):

Bună ziua, doamnelor şi domnilor parlamentari.

De la tribuna Parlamentului afirm astăzi încă o dată că mi-am îndeplinit cu responsabilitate mandatul de ministru al turismului în deplin respect faţă de Constituţia României şi legile acestei ţări.

De data aceasta, PSD şi PNL stau în aceeaşi bancă, a opoziţiei faţă de Guvern, şi nu mai încape nicio îndoială că înfiinţarea comisiei, întreaga ei activitate şi acest raport sunt doar o parte a luptei electorale dusă însă în dispreţ faţă de lege. Majoritatea PSD şi PNL, care a funcţionat şi cât timp PSD era partenerul nostru în Guvern, a încălcat Constituţia, Codul Penal şi Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Prin voturile lor în Parlament adunate au ajuns să decidă ce este legal şi ce este ilegal, ce este corect şi ce este incorect, punând în pericol existenţa statului de drept.

Înainte de a demonta punct cu punct acuzaţiile formulate de "Comisia Vanghelie", condusă de Ludovic Orban, aş dori, dragi colegi, să vă spun câteva lucruri care ar trebui să vă facă mândri că sunteţi români, să vă facă fericiţi că aţi votat în Parlament înfiinţarea Ministerului Turismului şi că mi-aţi dat mandat să conduc acest minister.

După mulţi ani de absenţă păguboasă pentru cetăţenii acestei ţări în rândul destinaţiilor vândute de giganţii mondiali ai turismului, săptămâna trecută am semnat un protocol cu cel mai mare tour-operator din lume, Grupul german Tui, grup care se întoarce din 2010 în România. Va edita un catalog special de promovare dedicat exclusiv ţării noastre, catalog distribuit în circa 10.000 de agenţii revânzătoare din întreaga lume.

Pentru a-i convinge pe cei de la Tui să revină în ţara noastră a fost nevoie, printre altele, să probăm funcţionalitatea litoralului într-un sezon bine definit, care să înceapă cel mai târziu pe data de 15 mai şi să se încheie cel mai devreme pe 15 septembrie, dar şi să-i convingem că avem preţuri, respectiv servicii competitive.

Tui renunţase din 2006 să mai aducă turişti în România şi tot din acel an scosese ţara noastră din cataloagele de promovare. Probabil că ar trebui să mă cercetaţi şi pentru faptul că am readus Tui în România.

Vreau să vă spun şi faptul că România a devenit de vineri, 2 octombrie 2009, membru al Consiliului executiv al Organizaţiei Mondiale a Turismului, participând astfel la deciziile celei mai importante organizaţii internaţionale în domeniu, în ceea ce priveşte promovarea şi dezvoltarea acestei industrii, stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă, protecţia mediului înconjurător şi a patrimoniului cultural.

România şi-a depus candidatura pentru un loc în Executivul OMT în timpul mandatului meu de ministru, mai precis în luna martie a acestui an.

Pentru cele patru locuri vacante din Consiliul executiv au candidat nouă ţări, ţara noastră devansând în această competiţie, care se desfăşoară aceste zile la Astana, Ungaria, Serbia, Slovenia, Croaţia, Muntenegru şi Azerbaidjan. România revine astfel într-o poziţie pe care a pierdut-o în 1999, câştigând acest loc alături de Germania şi Bulgaria, aşa cum vă spuneam, pe 2 octombrie, săptămâna trecută.

Nu credeţi că ar trebui o comisie de anchetă şi pentru că România a obţinut acest loc în Consiliul executiv al OMT?

Tot în toamna acestui an România a primit un număr de trei trofee "Mărul de Aur" de la federaţia internaţională a jurnaliştilor şi scriitorilor de turism, cea mai importantă organizaţie de acest fel din lume, pentru zona ecoturistică Mărginimea Sibiului, Rezervaţia biosferei Deltei Dunării şi pentru o companie de transport aeriană românească. Acest premiu pentru excelenţă este atribuit anual de Fijet şi reprezintă o recunoaştere a eforturilor deosebite la promovarea turismului şi creşterea nivelului acestei industrii.

Pentru prima oară în istoria decernării echivalentului Oscarului în turism, jurnaliştii şi scriitorii specializaţi în turism acordă trei "Mere de aur" unei singure ţări. Ţara noastră a mai primit o asemenea distincţie în urmă cu 34 de ani, aceasta revenind atunci mânăstirilor din Bucovina, înscrise în patrimoniul UNESCO.

Pentru că România a primit trei premii "Golden Apple" presupun că ar trebui chiar să fiu urmărită penal.

Tot în timpul mandatului meu, standul României, despre care vorbea domnul Ludovic Orban, de la Berlin, bursa internaţională de turism din 2009 a fost premiat cu locul al doilea, categoria Best Exibitor Award, bursa internaţională de turism de la Berlin fiind cel mai mare târg de profil din lume, având în acest an peste 11.000 de expozanţi. Criteriile care au stat la baza evaluării se referă la design-ul, atractivitatea şi reprezentativitatea standului ţării noastre.

După ce din 1989 încoace, guvernanţii au arătat interes pentru turism numai atunci când au fost făcute privatizări pentru privilegiaţii momentului, în dispreţ faţă de infrastructura turistică ce s-a degradat de la un an la altul, în sfârşit, actualul Guvern a alocat sume consistente pentru proiectele de investiţii ale administraţiilor publice locale.

Proiectele de investiţii finanţate de minister în 2009, despre care aţi spus că ar fi alese pe criterii politice, au fost de fapt aprobate de către Guvernul precedent, prin Hotărârea de Guvern nr. 1762/2006. Cu toate acestea, le-am susţinut şi le susţin categoric. Este vorba de peste 50 de proiecte derulate de consilii judeţene şi locale, care fac parte din cele patru subprograme naţionale, respectiv Schi în România, dezvoltarea turismului balnear, dezvoltarea turismului în Delta Dunării şi pe Litoral şi dezvoltarea infrastructurii în zona montană înaltă.

Bani pentru Radu Mazăre, pentru peşteri electorale sau pentru pârtii portocalii. "Curat murdar şi electoral" ar spune comisia. Niciun ban pentru infrastructura turistică de acum înainte, decretează domnul Ludovic Orban.

Spuneţi-le, vă rog, primarilor judeţeni din colegiile dumneavoastră că aţi votat să li se ia aceşti bani.

Vreau să vă spun, pentru că dumneavoastră poate că nu ştiţi, că Asociaţia Naţională a Staţiunilor Turistice din România a emis un comunicat legat de raportul acestei comisii în care spune că au constatat cu stupoare că iniţiativa Ministerului Turismului de a cofinanţa unele investiţii ale autorităţilor locale în infrastructura turistică, în loc să fie apreciată, întrucât banii alocaţi contribuie la dezvoltarea economică şi socială a staţiunilor turistice care au primit sprijin, este privită cu rea-credinţă de către membrii acestei comisii.

Considerăm că propunerea adresată grupurilor parlamentare ca la rectificarea bugetară sumele alocate de Ministerul Turismului să fie redistribuite către ale ministere este absurdă şi ilogică, având în vedere problemele cu care turismul românesc se confruntă în prezent, probleme generate în mare măsură de infrastructura jalnică a staţiunilor turistice.

De asemenea, autorităţile publice locale din Harghita şi Covasna au trimis o scrisoare deschisă, dragi colegi parlamentari, în care spun că au luat cunoştinţă de raportul Comisiei parlamentare de anchetă şi a propunerii de redistribuire la alte ministere a sumelor alocate proiectelor administraţiilor publice locale pentru a investi în infrastructură şi apreciem că o asemenea propunere este ilogică şi nu are nici o legătură cu agenda populaţiei din comunităţile pe care le reprezentăm.

O astfel de scrisoare a trimis şi consiliul judeţean Tulcea şi alte consilii judeţene care primesc finanţare de la bugetul Ministerului Turismului pentru investiţiile pe care le derulează în turism.

În continuare vreau să vă spun că, în acest an, pentru încurajarea consumului de turism intern, Ministerul Turismului a avut două campanii de promovare a Litoralului şi Bucovinei ca destinaţii pentru petrecerea vacanţelor de Paşte şi de 1 Mai, campanii în urma cărora s-a înregistrat un număr de aproximativ 25.000 de turişti şi o valoare de circa 8 milioane de euro a încasărilor în perioada sărbătorilor pascale în cele două destinaţii, conform datelor furnizate de ANAT şi respectiv un număr de aproximativ 100.000 de turişti de 1 mai, conform datelor furnizate de Poliţie.

În vară am avut sub sloganul "Turist în România" o campanie de promovare a destinaţiilor turistice autohtone, campanie de panotaj stradal, pentru care nu am cheltuit niciun leu, s-a făcut cu sponsorizare din partea companiilor care derulează activităţi de promovare prin outdoor.

Pe plan extern am lansat, cu ocazia turneului de la Roland Garros, campania de promovare internaţională a României, "Romania - Land of Choice", cu un eveniment organizat la Paris în timpul turneului de la Roland Garros, şi prin outdoor pe Champs-Ēlysées. Ca o parantezć, firma care a făcut panotajul pe Champs-Ēlysées, JC Decaux, nu are, aşa cum spunea domnul Ludovic Orban şi nici nu am declarat că ar avea, exclusivitate pe teritoriul Franţei, ci doar pe Champs-Ēlysées, acolo unde eram interesaţi să afişăm România.

Pe durata desfăşurării Turneului de la Roland Garros, Eurosport a difuzat gratuit 309 billboard-uri de promovare a României ca destinaţie turistică şi sunt convinsă că mulţi dintre dumneavoastră aţi văzut această promovare total gratuită pe care au făcut-o României în timpul celui mai mare turneu de tenis.

În acelaşi timp am încheiat un parteneriat cu BRD Groupe Société Générale, singura instituţie privată care s-a oferit să sponsorizeze promovarea turismului românesc, prin care ni se asigură gratuit creaţia şi producţia de produse publicitare pentru promovarea externă, produse în care apar cei mai mari trei sportivi ai României: Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gheorghe Hagi.

Ministerul Turismului a mai contractat servicii de difuzare a spoturilor de promovare pe canalul paneuropean de sport cu cea mai mare audienţă. Acesta este criteriul pentru care a fost selectat Eurosport. Şi, de asemenea, pe canalul de ştiri internaţional cu cea mai mare audienţă, CNN. Adăugaţi acestor eforturi prezenţa României la 50 de târguri internaţionale de turism, la bugete mai mici sau comparabile cu cele din anii trecuţi. Şi aş vrea aici să spun colegilor din Partidul Naţional Liberal că, spre exemplu, doar în guvernarea Tăriceanu, dragi colegi, campania "Români în Europa", desfăşurată exact în anul electoral 2008, a costat 10 milioane de euro, prin evenimentele organizate în Spania şi Italia, iar prezenţa României la Târgul de la Saragosa a costat 4,8 milioane de euro. Aşa că nu înţeleg mirarea domnului Ludovic Orban, care era membru în acest Guvern, că prezenţa României la cel mai mare târg de turism din lume, de la Berlin, unde am luat şi locul doi, a costat 300 şi ceva de mii de euro.

Nu în ultimul rând, ne găsim în a doua etapă a procedurii de achiziţie a serviciilor de creare a brandului turistic naţional, după ce au fost respinse toate contestaţiile care au fost depuse de firmele participante, servicii care sunt finanţate de Uniunea Europeană cu două milioane de euro.

"Comisia Vanghelie", al cărei raport îl dezbatem astăzi, a încercat să scufunde în propriul noroi imaginea ţării noastre. Dacă vă vine să credeţi, au trimis scrisori către Eurosport şi CNN, cerând celor două posturi de televiziune cu sute de milioane de telespectatori din toată lumea să dea socoteală, să afle tot mapamondul, că au îndrăznit să vândă ieftin publicitate României, ba chiar să dea şi ceva gratis ministerului din România, condus de Elena Udrea. Mai apoi au strigat: de ce să cheltuim noi pe promovarea turistică a României, în 2009, 8 milioane de euro pe tot anul, dragi colegi, când Ungaria cheltuie 22 de milioane, Turcia - 80 de milioane, Grecia - 150 de milioane şi aşa mai departe. Mai bine să rămânem ultimii, să nu vină vreun turist străin în România cât timp Elena Udrea este ministru, chiar dacă avem cu toţii de pierdut.

În fine, au tăvălit în Parlament toate companiile care au lucrat legal cu ministerul, dar mai ales pe cele care au promovat turismul românesc fără bani. Desigur că mulţi dintre dumneavoastră sunteţi de acord cu toate acestea, motiv pentru care evident că veţi vota raportul comisiei, mânate de patriotism.

Revin acum la comisie pentru a vă reaminti, înainte de a discuta raportul aflat pe ordinea de zi, că această comisie are o serie de probleme de ordin regulamentar, legal şi constituţional.

Care este natura acestei comisii? Este ea de anchetă sau este de cercetare? Este o comisie judiciară sau parlamentară? Este o comisie administrativă sau politică? Desigur că ştim că este o comisie politică ce şi-a desfăşurat activitatea în afara normelor legale în vigoare. Comisia este ilegală deoarece obiectivele acesteia, stabilite prin Hotărârea nr. 36 din 27 iulie 2009, depăşesc limitele impuse de art. 73 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, din care rezultă limitele unei comisii de anchetă. Astfel, o comisie de anchetă poate doar cerceta, investiga anumite aspecte, neputându-se pronunţa asupra respectării, nerespectării legii, apanaj exclusiv al puterii judecătoreşti.

Comisia a funcţionat fără regulament, acesta fiind aprobat doar la finalul lucrărilor şi după sesizarea pe care eu am formulat-o. Nu a fost compusă regulamentar, a funcţionat în condiţii de vacantare a unor posturi de membru în cadrul comisiei, unii dintre membrii săi au fost incompatibili, a avut un comportament abuziv şi a fost alcătuită din persoane care nu au cunoştinţe de specialitate, nici măcar juridice, apelând la "specialişti" într-un domeniu, a căror obiectivitate şi competenţă nu ne este cunoscută.

Singurul lucru pe care îl ştim este acela că aşa-zisul expert în achiziţii este fostul preşedinte ANRMAP numit de domnul Tăriceanu, deci calitatea recunoscută a acestuia este apartenenţa la P.N.L.

Acestor încălcări ale actelor normative în vigoare li se adaugă şi altele, pe care le-am expus public, le-am sesizat chiar comisiei, Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor şi în parte chiar Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Funcţionând ilegal, Comisia de anchetă nu poate emite un act cu valoare juridică.

În legătură cu raportul fără valoare juridică, elaborat de o instanţă care funcţionează ilegal se poate spune: "Comisia Vanghelie" condusă de Ludovic Orban şi-a îndeplinit misiunea iniţială, pentru care a fost înfiinţată de PSD şi PNL, şi anume: fabricarea cu orice preţ a unor acuzaţii penale la adresa mea.

Menţionez că am urmat cu aceiaşi funcţionari publici care lucrau în vechiul Guvern, la autoritatea naţională de turism, exact aceleaşi proceduri contabile şi de achiziţii din vremea guvernării PSD - PNL, proceduri evaluate ca fiind legale de autorităţile de control din acea vreme, conduse de membrii actualei opoziţii.

Doar fiindcă acum compromiterea mea este înscrisă în agenda campaniei electorale a candidaţilor PSD şi PNL pentru preşedinţie, aceste proceduri au devenit brusc ilegale, ba chiar penale pe alocuri.

Acuzaţiile formulate în raport denotă rea-credinţă, necunoaşterea legii, comportament abuziv şi ilegal pe care membrii comisiei l-au avut, de altfel, pe toată durata desfăşurării activităţii acesteia.

Pe fond, referitor la acuzaţiile legate de organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului se spune că toate actele semnate în numele ministrului de secretarii de stat sau de secretarul general sunt lovite de nulitate şi că în absenţa unui ordin de delegare persoanele care au semnat în numele ministrului se fac vinovate de uzurpare de calităţi oficiale, iar eu mă fac vinovată de neglijenţă în serviciu.

În realitate, persoanele care au semnat în numele ministrului, respectiv secretarii de stat, secretarul general, au ordine de delegare de competenţă. Acestea nu au fost solicitate de către Comisia de anchetă în cele cinci adrese trimise Ministerului Turismului, aşa cum se susţine în raportul comisiei.

Ordinele de delegare de competenţă sunt: Ordinul nr. 223 din 4.III.2009, delegare ordonator principal de credite fără limită valorică; Ordinul nr. 227 din 5.III.2009; Ordinul nr. 228 din 5.III.2009; Ordinul nr. 229 din 5.III.2009; Ordinul nr. 230 din 5.III.2009; Ordinul nr. 285 din 18.III.2009; Ordinul nr. 264 din 9.III.2009; Ordinul nr. 460 din 18.V.2009; Ordinul nr. 771 din 29.VII.2009 şi Ordinul nr. 819 din 28.VIII.2009.

S-a spus că orice angajare prin concurs nu s-a desfăşurat în conformitate cu legea, până la aprobarea statului de funcţii, 9.VII.2009, şi până la aprobarea fişei de post.

Activităţile desfăşurate în cadrul Ministerului Turismului de persoanele angajate pe funcţii publice se spune că nu au avut bază legală până la 9.VII.2009. În realitate, tot personalul din Ministerul Turismului are întocmite fişe de post de la momentul preluării, angajării sau transferării acestora.

Primul stat de funcţii al ministerului a fost şi primul stat de funcţii al vreunui minister, aprobat de Agenţia Funcţionarilor Publici, prin Ordinul nr. 14 din 26 ianuarie 2009 şi a primit aviz favorabil de la ANFP în data de 29.I.2009 cu nr. 1.880.217.

Prin Hotărârea Guvernului nr.755 din 24.06.2009, Ministerul Turismului a fost reorganizat şi, pentru noua reorganizare, a primit un nou aviz favorabil de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu nr.1.899.293 din 9.07.2009. Acesta este actul pe care comisia îl consideră tardiv. În realitate, el este cel de al doilea aviz primit ca urmare a reorganizării ministerului. De asemenea, pentru personalul de la direcţiile reorganizate au fost întocmite, în mod firesc şi legal, noi fişe de post, aferente noii organizări.

Se spune că Ministerul Turismului nu a avut încadraţi consilieri juridici care, potrivit legii, au obligaţia de a acorda vize de legalitate pentru toate documentele ministerului, inclusiv pentru contractele încheiate până la data de 16.06.2009. În realitate, toate contractele încheiate de Ministerul Turismului, în respectiva perioadă, au avut avizul juridic, fiind semnate de directorul Direcţiei juridice, resurse umane şi achiziţii, care este şi consilier juridic, doar că doamna se căsătorise între timp şi poartă alt nume.

În consecinţă, acuzaţiile comisiei de uzurpare de calităţi oficiale formulate la adresa celor care au semnat în numele ministrului sau de neglijenţă în serviciu pentru subsemnata, nu se susţin.

Referitor la analiza execuţiei bugetare, comisia apreciază că ministrul turismului a efectuat cheltuieli de publicitate şi reclamă în condiţiile în care, prin Legea bugetului de stat pe anul 2009, nu ar fi avut prevăzute sume cu această destinaţie, încălcând prevederile Legii nr.500 din anul 2002 privind finanţele publice. După cum probabil că ştiţi, chiar Ministerul Finanţelor a dat un comunicat, în care a explicat că toate cheltuielile de la Ministerul Turismului sunt făcute în concordanţă cu legile care se aplică acestor cheltuieli şi organizării bugetului.

Componentele de publicitate ale programului de marketing şi promovare atât în constituirea bugetară, cât şi în angajarea fondurilor, nu au fost tratate separat, ci ca program, programul fiind încadrat legal la art.20.30 - alte bunuri şi servicii, alin.20.30.30 - alte cheltuieli cu bunuri şi servicii, reprezentând cheltuiala legală autorizată de Hotărârea Guvernului nr.314/2009.

Interpretarea conform căreia publicitatea ar fi trebuit tratată separat de programe este greşită şi nu a fost aplicată de niciun minister şi nici de ministerul acesta, sau Agenţia de Turism, înainte de mandatul meu, dar nici de alte instituţii publice.

De exemplu, vă aduceţi aminte, desigur, domnule Orban, dacă mai sunteţi în sală, de faptul că Ministerul Transporturilor a finanţat în anul 2008 servicii de publicitate în cadrul articolului "asistenţă tehnică". De altfel, aşa cum spuneam, există punctul de vedere al Ministerului Finanţelor.

Referitor la consideraţii generale asupra procedurilor de achiziţie publică, se spune că normele procedurale interne nu prevăd reguli clare adecvate referitoare la publicitatea anterioară demarării procedurilor de atribuire ... Nu o să citesc toată acuzaţia, aşa cum este formulată. În realitate, Ministerul Turismului a desfăşurat proceduri de achiziţie publică conform legilor în vigoare, pe baza unor norme interne aprobate prin ordin de ministru, nu numai în cazuri expres specificate la art.13 şi art.16 din OUG 34/2006. Mai mult decât atât, acest ordin de ministru vine din guvernarea trecută. Eu nu am făcut decât să-l prelungesc. Ordonanţa nr.34 referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică şi în cadrul contractelor de concesioune, de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care prevăd excepţii de la aplicarea actului normativ mai sus menţionat.

Referitor la "Romania Land of choice", eveniment organizat la Paris, în data de 5 iunie 2009, pe scurt, pentru că acuzaţiile vizează încălcarea procedurilor prevăzute de Ordonanţa nr.34, acuzaţie total neîntemeiată, dar care şi dacă ar fi întemeiată, nu ţin de Codul penal, ci ţin de aplicarea acestei ordonanţe, cel mult sancţiunile putând fi administrative, vă pot spune că, pe fond, sunt acuzată de abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru că am organizat evenimentul de la Paris, din data de 5 iunie, în condiţiile în care trebuie să ştiţi, dragi colegi, că acest eveniment la care România s-a prezentat în faţa Primăriei Parisului, la care a participat primarul Parisului, pe care mă mir că domnul Orban nu l-a chemat la audieri la comisie, România a fost prezentă cu Ilie Năstase şi Nadia Comăneci, care a venit special din Statele Unite pentru acest eveniment, în timp ce, în paralel, se desfăşura turneul de tenis de la Roland Garros, şi a costat 46.000 de euro, inclusiv tva.

Dragi colegi,

Mă acuzaţi că din 46.000 de euro, inclusiv tva, de la un eveniment la care au participat Nadia Comăneci şi Ilie Năstase, m-am gândit să iau vreo şpagă? Eventual de la Nadia Comăneci sau de la Ilie Năstase, presupun, dacă nu, chiar de la primarul Parisului.

De asemenea, mă bucur că comisia a avut bunul-simţ să nu cheme la audieri pe cei doi mari sportivi, pentru că altfel ne-am fi făcut de râs în faţa întregii lumi.

Aşa cum am spus, firma JC Decaux care a afişat afişele cu România pe Champs Elysées avea drept exclusiv de folosire a acelor panouri, singurele care ne interesau.

Legat de constatări, faţă de contractele de publicitate internaţională cu Eurosport şi CNN, sunt acuzată de abuz în serviciu, pentru că România se promovează nu de la 15 august, ci de la 1 august 2009, pe cele două canale internaţionale, pan european de sport şi internaţional de ştiri, cu un clip superb, pe care sunt sigură că l-aţi văzut, care deja aduce imense beneficii de imagine României, în care apar cei trei mari sportivi. Din păcate, nu m-am gândit să iau dintre dumneavoastră, dragi colegi parlamentari, pentru a vă folosi ca imagine în acest clip. Cu siguranţă, vă gândiţi că aveaţi mai mult succes.

În acest clip apar Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gică Hagi, iar acuzaţiilor legate de alegerea acestui post le răspund simplu: sunt posturile cu cea mai mare audienţă. Dacă aş fi ales să promovez România pe un post românesc care se difuzează în jurul Bucureştiului, înţelegeam să fiu acuzată. Dar, în condiţiile în care România se află pe Eurosport şi CNN, nu cred că putem să luăm în serios ceea ce spune comisia.

O altă acuzaţie este aceea că nu s-ar fi promovat sezonul estival. România nu are doar litoral, dragi colegi. Din fericire pentru ţara noastră, România este o destinaţie cu multiple atractivităţi pentru turişti. Avem şi turişti de iarnă, avem şi Delta Dunării, avem şi turism cultural, şi turism istoric şi turism religios. Iar masterplanul pentru turism făcut de Organizaţia Mondială a Turismului pentru România spune clar că România are nevoie în această perioadă de o publicitate generală, care să o repoziţioneze pe piaţa internaţională a destinaţiilor turistice ca o destinaţie turistică distinctă şi atractivă.

Deci, acest clip, care a prins, totuşi, şi parte din sezonul estival şi finalul acestui sezon, are în vedere imaginea României în ansamblu şi nu doar turismul de litoral. Dar astea sunt lucruri pe care numai cineva interesat cu adevărat de ce se întâmplă cu ţara noastră poate să le înţeleagă.

Referitor la publicitatea cu posturile naţionale private de televiziune pentru promovarea programului "turist în România". ca să vedeţi absurdul acţiunilor acestei comisii, trebuie să ştiţi că suntem acuzaţi de încălcarea procedurilor de achiziţii şi de încheierea unui contract cu vicii, în condiţiile în care nu există niciun contract, nu este semnat niciun contract care să se refere la publicitatea internă pentru programul "turist în România".

Referitor la decizia ministerului şi a Guvernului de alocare de fonduri prin transfer de la bugetul turismului către autorităţile publice locale, v-am spus mai devreme şi v-am şi citit din poziţiile autorităţilor publice locale care este realitatea. Şi încă o dată afirm că, deşi această listă a celor care pot primi bani de la Ministerul Turismului nu este întocmită de mine, o susţin şi mi-o asum.

Referitor la programul "Paşte în Bucovina", ni se reproşează lipsa de oportunitate a promovării sărbătorilor pascale în Bucovina - ce poate fi mai absurd?! - şi faptul că am făcut publicitate pentru un eveniment al Consiliului judeţean Suceava.

Succesul acestei promovări s-a văzut de fapt în numărul de turişti şi în încasările pe care le-au adus aceştia în perioada sărbătorilor pascale, iar acţiunea ministerului a vizat zona Bucovinei şi nu acţiunea unui consiliu judeţean sau altuia, deşi, prin atribuţiile ministerului, sau printre atribuţiile ministerului se numără şi aceea de a sprijini autorităţile publice locale în activităţile de promovare turistică. În concluzie, referitor la programul "Paşte în Bucovina", acuzaţiile comisiei de deturnare de fonduri sau de abuz în serviciu contra intereselor publice nu se susţin.

Referitor la organizarea evenimentului "Lumină la malul mării" şi desfăşurarea concertului susţinut de Goran Bregovici şi Wedding and Funeral Orchestra în staţiunea Mamaia şi sunt sigură că mulţi dintre dumneavoastră, dacă nu aţi participat, aţi văzut la televizor că a fost de un real succes. A fost pentru prima dată când sărbătorle pascale s-au organizat pe litoralul românesc, iar participarea, numărul turiştilor celor care au fost acolo şi participarea inclusiv a constănţenilor sau a celor din preajma oraşului Constanţa la evenimentele organizate de Ministerul Turismului, arată că este nevoie să organizăm astfel de evenimente. Turismul românesc nu înseamnă doar cazare şi masă. Înseamnă şi divertisment, agrement pentru cei care aleg să-şi petreacă, totuşi, vacanţele în România. Şi cu o astfel de atitudine, ca a dumneavoastră, cei din comisie, cu siguranţă că vor fi din ce în ce mai puţini.

Nu o să mai reiau aici răspunsurile la diversele acuzaţii legate de depunerea şi retragerea contestaţiei, referitoare la faptul că o firmă care a participat la licitaţie şi care a pierdut a afirmat în cadrul comisiei că i se pare firesc să fi pierdut licitaţia, în condiţiile în care nu a respectat caietul de sarcini.

Referitor la faptul că Goran Bregovici a fost adus în România în seara Paştelui, cu întreaga orchestră cu care cântă, pentru numai 42 de mii de euro, inclusiv tva, am spus de atâtea ori, este cel mai mic preţ care s-a obţinut în aceste condiţii vreodată pentru un eveniment cu Goran Bregovici organizat în România şi a fost un preţ special pentru Ministerul Turismului.

Am aici răspunsurile la fiecare dintre acuzaţiile aduse de comisie. acuzaţiile sunt nefondate şi trecem la analiza asupra planului de achiziţii al Ministerului Turismului.

Se spune că a fost modificat acest plan pentru a majora sumele la publicitate. Toţi cei care aţi condus vreodată vreo instituţie publică ştiţi că planul de achiziţii poate fi modificat ori de câte ori doreşte ordonatorul de credite, ori de câte ori doreşte să realoce, în cadrul aceloraşi capitole bugetare, sumele în funcţie de activităţile pe care doreşte să le susţină. Deci, nu este nimic ilegal prin faptul că acest plan de achiziţii a fost modificat în luna iunie.

Faţă de acuzaţiile că aş fi achiziţionat perdele în valoare de 75 de mii de euro, este deja celebru răspunsul. Nu-s perdele, îs jaluzele. Nu sunt 75 de mii, sunt 7.500 şi a fost firească achiziţionarea lor, în condiţiile în care Ministerul Turismului, ca instituţie nouă, a căpătat un sediu undeva la mijlocul primului semestru şi a fost nevoie ca acest sediu, aşa cum este el mic, să fie totuşi dotat cu strictul necesar, inclusiv jaluzele la birourile angajaţilor.

Referitor la faptul că am fi achiziţionat pixuri în valoare de 120 de mii de euro, vă pot spune că nu s-a achiziţionat nici măcar un singur pix. În plus, suma nu era alocată pentru pixuri, ci pentru materiale promoţionale. Când România se prezintă la o expoziţie sau un eveniment internaţional, aşa cum fac toate ţările din lumea asta, care au activităţi legate de promovare, trebuie să aibă materiale promoţionale, care pot fi pixuri, dar pot fi o mulţime de alte tipuri de materiale, calendare cu imagini din România, postere, o mulţime de astfel de materiale, pe care în momentul acesta nu vi le mai înşir.

Referitor la faptul că planul de achiziţii publice arată un buget mult prea mare şi cheltuieli neoportune, vă pot spune că toate cheltuielile Ministerului Turismului sunt în conformitate cu legile pe care dumneavoastră le-aţi aprobat, iar bugetul, aşa cum este el, mic pentru nevoile turismului, de asemenea, este aprobat de dumneavoastră. Motiv pentru care vă mulţumesc, în numele ministerului şi în numele autorităţilor publice locale care primesc 76% din acest buget. 76% din cel mai mic buget al vreunui minister din Guvern merg către autorităţile publice locale pentru investiţii în infrastructura de turism.

Faptul că până la data elaborării raportului comisiei, se cheltuise doar aproape 10% din bugetul ministerului, se datorează situaţiei în care s-au găsit autorităţile publice locale, luate prin surprindere că statul român, Guvernul, s-a mai gândit să le dea bani pentru investiţii în infrastructura turistică, lucru care nu s-a întâmplat timp de 20 de ani. Astfel că, primarii şi preşedinţii de consilii judeţene nu erau pregătiţi să intre în licitaţii la momentul la care s-a aprobat bugetul, şi anume începutul lunii aprilie.

Ştiţi şi dumneavoastră că desfăşurarea procedurilor conform legii pentru achiziţionarea de lucrări pentru construcţii durează luni de zile, mai ales dacă apar contestaţii.

Aşa se face că abia în acest moment Ministerul Turismului transferă sume către autorităţile publice locale. Dar sunt convinsă că veţi şti, dragi colegi parlamentari, să explicaţi acasă primarilor dumneavoastră şi celor care v-au votat de ce nu trebuie să dăm bani, investind în infrastructura turistică.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna ministru, dacă-mi permiteţi, o să vă rog să vă apropiaţi de final, cu atât mai mult cu cât expiră şi timpul afectat ...

Doamna Elena Gabriela Udrea:

vă mulţumesc, doamna preşedinte, o să închei foarte repede...

dintre acuzaţiile pe care le-am auzit de nenumărate ori şi în presă şi la comisie, am să mă opresc doar la acea legată de o posibilă incompatibilitate între funcţia de ministru al turismului şi faptul că Ministerul Turismului, sub conducerea mea, a primit gratuit de la BRD Société Générale un clip de promovare a României.

Dragi colegi, eu am mai spus-o o dată, dar e un lucru care nu a părut de interes pentru nimeni. Există un proces-verbal întocmit în urma unei cercetări pe care ANI - Agenţia Naţională de Integritate - a făcut-o asupra averii mele, ca urmare a unei autosesizări, este procesul-verbal întocmit în septembrie 2009 şi în care, la pagina 16 din 18, se spune că: în urma ... după ce se povesteşte că este atributul băncii creditoare de a stabili, de comun acord, natura garanţiilor creditelor, ipotecilor şi aşa mai departe, se spune că, în urma analizării documentaţiei ce a stat la baza acordării creditului iniţial nu rezultă elemente referitoare la dobândirea averii pe perioada executării mandatului sau eventuale încălcări ale regimului juridic al incompatibilităţilor sau conflictului de interese. Nu rezultă probe, sau indicii privind săvârşirea unor fapte penale.

Mai mult decât atât, eu am tot spus şi repet, nu s-a făcut nicio rescadenţare a creditului pe care-l am din anul 2007 şi nu are legătură cu calitatea mea de ministru. la BRD s-a amânat doar plata dobânzii în ianuarie 2009, în timp ce protocolul a fost semnat la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai 2009. Şi vă reamintesc că prin acest protocol s-a acordat o sponsorizare către Ministerul Turismului pentru promovarea turistică a României.

Am să închei, stimaţi colegi, afirmând că raportul comisiei este evident de rea-credinţă, demonstrază reaua-credinţă a membrilor ei, reaua-credinţă a PSD şi PNL, care au înfiinţat special această comisie pentru a avea astăzi acest rezultat, rezultat care este categoric abuziv, ilegal, aşa cum a fost activitatea întreagă a acestei comisii.

După luni întregi de circ pe toate ecranele televizoarelor, am ajuns în punctul în care trebuie să vă pronunţaţi în privinţa unui raport întocmit, aşa cum am demonstrat, de o comisie care a funcţionat ilegal şi a depăşit mandatul încredinţat de dumneavoastră şi care se substituie puterii judecătoreşti.

Trebuie să vă pronunţaţi în privinţa unui raport profund mincinos şi dăunător unui fragil stat de drept.

Dacă mă vizaţi, dragi colegi, doar pe mine, dacă mă preferaţi ţintă politică în perspectiva alegerilor care urmează să se desfăşoare în mai puţin de două luni, nu am nicio problemă, aşa cum nu am avut-o în ultimii 4 ani.

Vă cer, însă, să votaţi faţă de acest raport, cu respect faţă de statul de drept şi în concordanţă cu interesele cetăţenilor pe care-i reprezentaţi în Parlament, în concordanţă cu interesele României.

Vă mulţumesc. (Aplauze, Grupul parlamentar al PD-L.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Ar fi urmat dezbateri din partea grupurilor parlamentare şi desfăşurarea, aşa cum am votat-o la începutul şedinţei.

Timpul alocat acestei şedinţe speciale a expirat acum.

Prin urmare ... domnule Orban, am să vă dau eu cuvântul. (Domnul deputat Ludovic Orban s-a deplasat la tribună.)

Deocamdată, liderii de grup, la propunerea Biroului permanent, aşa cum spune procedura, va trebui să se reunească şi să programeze continuarea acestei şedinţe la o dată ulterioară.

Înţeleg că există intervenţia domnului Orban pe procedură.

Domnul Ludovic Orban:

Vreau să vă dau numai un exemplu asupra veridicităţii spuselor doamnei ministru.

E drept la replică, mi-a fost pronunţat numele, am dreptul.

Deci, doamna ministru a spus în plenul Camerei Deputaţilor, adresându-se dumneavoastră, că difuzarea clipurilor pe Eurosport şi CNN a început la data de 1 august.

Stimaţi colegi,

Contractul cu Eurosport şi CNN a fost semnat pe data de 6 august. Ca atare, vă puteţi da seama ...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Orban, s-a epuizat timpul acestei şedinţe speciale.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot pentru a începe votul final.

Vă rog, pe procedură.

Dar sper că nu mai daţi replici! pe procedură.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Vă rog frumos să nu fiţi în niciun fel agitată, că nu dăm replici.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să respectăm programul de lucru aprobat de dumneavoastră.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Voiam să vă propun, pentru că dumneavoastră aţi condus prost această şedinţă, pentru că nu aţi respectat ce s-a hotărât ca program ... (Rumoare; aplauze)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Aplauzele acestea le primiţi pentru lipsa de eleganţă pe care o aveţi în exprimare, domnule Nicolăescu!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Nu! Pentru modul defectuos în care dumneavoastră conduceţi şedinţa. Pentru că dumneavoastră aveaţi un program pe care nu l-aţi respectat. Fiecare ştia exact cât trebuie să vorbească şi ne încadram în program. Dumneavoastră nu l-aţi respectat şi trebuie că vă asumaţi această responsabilitate.

În consecinţă, acest lucru extraordinar de important, care este un raport al unei comisii de anchetă, trebuie să continue acum. Şi eu, în numele Grupului parlamentar al PNL, vă solicit să supuneţi plenului modificarea programului de lucru. În continuare, să se termine dezbaterea pe acest raport şi, după aceea, trecem pe vot final.

Este o propunere simplă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Şi vă invit să lecturaţi regulamentul, după care să veniţi cu nişte propuneri în conformitate cu regulamentul Camerei Deputaţilor.

Pe procedură, domnul Bănicioiu. Vă rog.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Doamna preşedinte,

Şi eu vreau să vă spun că aveţi o atitudine abuzivă de a conduce şedinţa Camerei Deputaţilor. Nu ne respectaţi dreptul la opinie şi vă rugăm să luaţi în considerare propunerea domnului Nicolăescu, pe care o susţine şi Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Bănicioiu.

Dragi colegi,

O să vă rog să respectăm programul aprobat şi vă invit să citiţi Regulamentul Camerei şi să-mi cereţi să supun la vot ceea ce este regulamentar.

Vă mulţumesc.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot. Intrăm în votul final.

(Rumoare, vociferări)

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte, noi nu am înţeles ce supuneţi la vot!

Deci, vă rog să vă exprimaţi ...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Eu nu supun la vot nimic, doamna ...

Doamna Aurelia Vasile:

... ce supuneţi la vot, după care vedem dacă ne însuşim sau nu ne însuşim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile, supun la vot ceea ce am dezbătut. Intrăm în sesiunea de vot final. Este 12,30 ...

(Rumoare, vociferări)

Ce am dezbătut ieri şi astăzi în plenul Camerei Deputaţilor, aşa cum e firesc. Este sesiunea de vot final. (Rumoare, vociferări)

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Noi am hotărât ieri că, o dată cu proiectele de legi care au fost trecute pentru votul final, vom vota şi acest raport al Comisiei de anchetă privind Ministerul Turismului şi raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi privind pe doamna deputat Ridzi.

Vă rog să supuneţi votului raportul comisiei de anchetă făcut pentru Ministerul Turismului şi pe urmă proiectele de legi. Deci, în ordinea care a fost stabilită de Biroul permanent şi adoptată de plenul Camerei.

S-a prezentat raportul, s-a prezentat şi punctul de vedere al doamnei ministru. În consecinţă, vă rugăm să supuneţi votului raportul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, doamna Aura Vasile.

Avem o problemă. La începutul şedinţei speciale, aţi aprobat desfăşurarea, în unanimitate, punctul ultim viza votul asupra proiectului de hotărâre în şedinţă specială. Îmi pare rău.

Procedură, domnule Nicolăescu. Vă ascult.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Pentru că, într-adevăr, sunteţi inflexibilă şi-i păcat ...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Numai pe regulament ...

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

... vă solicit, în numele Grupului parlamentar al PNL - şi nu puteţi să refuzaţi - o pauză de consultări de 10 minute cu şefii grupurilor parlamentare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sigur. Vă mulţumesc.

Pauză de consultări.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în sală şi să începem procedura de vot final.

Înainte de asta, doamna Aura Vasile are o intervenţie pe procedură.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Pentru a putea să respectăm regulamentul, pe care dumneavoastră nu l-aţi respectat, privind desfăşurarea acestei sesiuni speciale, patru membri ai Biroului permanent m-au împuternicit să fac următorul anunţ: domnul Adrian Năstase, domnul Bănicioiu, domnul Bogdan Olteanu, domnul Motreanu solicită convocarea Biroului permanent, împreună cu liderii, pentru a putea să stabilim programul de lucru al Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Corect. Vă mulţumesc foarte mult.

Acum avem sesiunea de vot final.

După această sesiune, sigur, Biroul permanent se poate desfăşura.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Ultima procedură, doamna preşedinte!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Din păcate, suntem obligaţi să vă anunţăm că, în acestă situaţie, părăsim sala de şedinţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

OK!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Şi, în acelaşi timp, după ce părăsim sala şi vor mai părăsi şi alţii, să verificaţi cvorumul, evident.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sigur. Vă mulţumesc mult.

Vă rog. Domnul Mihai Voicu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

De asemenea, doresc să vă informez că părăsesc şi secretariatul. Nu aveam, oricum, nicio obligaţie să stau acolo. Nu era programarea mea. Vă rog să găsiţi soluţie pentru a desfăşura şedinţa cu doi secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mihai Voicu are dreptate. Domnul Valeriu Zgonea, membru al PSD-ului, ar fi trebuit să fie la secretariat. Nu şi-a motivat absenţa şi, într-adevăr, vreau să-i mulţumesc domnului Mihai Voicu pentru prezenţa dumnealui până în acest moment la prezidiu.

În acest moment, nu am decât să suspend lucrările noastre şi să le reluăm.

Doamna Aurelia Vasile:

Vreau şi eu să anunţ că Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi al Partidului Conservator nu participă la vot şi să informez pe colegii noştri că Valeriu Zgonea este plecat în misiune aprobată de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, o misiune imposibilă!

Vă mulţumesc mult.

Vă doresc o zi bună!

Ne revedem săptămâna viitoare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.