Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,34.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Alexandru Mihai Voicu şi Dumitru Pardău, secretari.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi!

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice astăzi, 27 octombrie, şi să vă doresc tuturor să aveţi o zi frumoasă!

Începem astăzi cu reprezentanţii opoziţiei, şi am să-l rog pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat+Partidul Conservator, să poftească la microfon şi să-şi susţină declaraţia, şi pe doamna Petö Maria, să se pregătească.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Şapte dintr-o lovitură"

La fel ca în povestea "Croitoraşul cel viteaz", domnul Croitoru a reuşit să aplice o lovitură fatală ideii guvernului de tehnocraţi. Nu mai puţin de şapte miniştri model Boc II au rămas şi în noua formulă, lipiţi ca muştele atrase de magiun din basmul fraţilor Grimm.

Anterior prezentării actualei formule guvernamentale, premierul desemnat a făcut frumoase declaraţii, despre discuţiile avute cu câteva personalităţi de marcă din domeniul economico-financiar. Totuşi, a optat pentru menţinerea echipei Videanu-Pogea, a cărei eficienţă este demonstrată de situaţia înfloritoare din România.

Mi se pare regretabil faptul că domnul Croitoru nu a dorit să ofere Ministerul Justiţiei unui alt tehnocrat şi jurist de marcă, Emil Boc, a cărui prezenţă în cadrul guvernului ar fi adus un aer de prospeţime şi ar fi garantat succesul în cadrul votului din parlament.

Nu înţeleg prin ce mecanisme nişte personalităţi de talia domnului Bogdan Aurescu s-au lăsat convinse să plombeze rămăşiţele Guvernului Boc II.

Sper ca următoarea desemnare a unui prim-ministru să ţină cont de opinia majorităţii parlamentare, pentru a nu fi nevoiţi să suportăm farsa Guvernului Boc IV.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat; scurt şi la obiect.

Doamna deputat Petö, sunteţi invitată la microfon. şi puterea s-a sculat mai târziu astăzi. O să-l rog pe domnul Cătălin Cherecheş, deputat al opoziţiei, să se pregătească, pentru a interveni.

Vă mulţumesc, doamna deputat. Aveţi cuvântul.

Doamna Petö Csilla-Maria:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Omagiu revoluţiei maghiare din 1956"

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte a fi un omagiu adus revoluţiei maghiare din 23 octombrie 1956, cu referire la un aspect despre care se vorbeşte foarte puţin sau chiar deloc: rolul femeilor în acest act de mare curaj al maghiarimii, şi nu ezit să enunţ: un adevărat seism popular.

Fără a intra în detaliile evenimentelor petrecute cu 53 de ani în urmă, trebuie să ne aducem aminte de faptul că la 23 octombrie 1956 sute de mii de cetăţeni maghiari au cerut demisia guvernului bolşevic - opresiv, iar studenţii de la Universitatea Tehnică din Budapesta au demonstrat, lor alăturându-li-se alţi protestatari, inclusiv soldaţi.

Protestul lor a căpătat caracterul unei revolte populare care a fost înăbuşită de tancurile sovietice. Chiar dacă a fost înfrântă, revoluţia a avut o importanţă deosebită pentru întregul mers al istoriei din această parte a lumii, culminând cu evenimentele din 1989 care au adus răsturnarea regimurilor comuniste din sud-estul Europei.

În acest context, îmi permit să afirm că revoluţia din 1956 este considerată "revoluţia bărbaţilor". Motivul principal este acela că atât în descrierea revoluţiei, cât şi a antirevoluţiei, istoricii au încercat mereu să răspundă unor întrebări care se axau pe "modul de a face politică" al bărbaţilor.

În istoria însuşirii revoluţiei din 1956, şi în legendele despre '56, femeile apar ca nişte personaje simbolice, "amazoane luptătoare", străine de statutul lor tradiţional, ori în ipostaza de personal îngrijitor de partea revoluţionarilor.

Nu trebuie să le uităm pe femeile care au luptat în revoluţia din 1956, care au umplut sticle şi arme, au făcut ceai, au uns felii de pâine sau i-au îngrijit pe răniţi. Lumea poate nu ştie nici astăzi câte femei-eroine au fost executate, cum au fost tinerele patriote maghiare spânzurate.

Dar cine au fost aceste fete şi femei? Foarte simplu: ele au fost cele care au luptat alături de bărbaţi, cele care au gătit, au spălat, dacă era nevoie au umplut butelii de benzină, au împărţit marfa rămasă în magazinele distruse, au arestat oameni, au eliberat soldaţi, au fost împuşcate, au fost rănite, se ascundeau, divorţau, au fost arestate, au fost bătute şi torturate, au petrecut mulţi ani în închisoare, au lucrat pe lângă maşinile de cusut, au studiat, au încheiat prietenii pe viaţă, s-au îmbolnăvit, s-au recăsătorit sau au rămas singure - dar nu au regretat nimic.

Şi asta pentru că prin jertfa lor, alături de cea a tinerilor, a copiilor anului 1956, aceste femei au contribuit decisiv la schimbarea naturii comunismului european, în renunţarea la cele mai abjecte practici ale sale. Consider că ar fi o ruşine eternă în manualul de istorie al civilizaţiei noastre, dacă am neglija rolul incontestabil al acestor femei în zdruncinarea pentru totdeauna a mitului unificării lumii prin ideologia marxist-leninistă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Cătălin Cherecheş şi-l rog să se pregătească pe domnul Iosif Veniamin Blaga.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-am intitulat declaraţia politică de azi "Ştiu românii ce fel de Parlament vor?".

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt şi eu, ca şi dumneavoastră, unul dintre parlamentarii României ales prin vot uninominal în instituţia reprezentativă supremă a poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Reprezint generaţia tânără de politicieni şi am candidat pentru Parlamentul României cu dorinţa de a participa la o legislatură care generează politici de curăţenie la toate nivelurile. Nu pot spune că am multă experienţă în viaţa parlamentară, dar sunt convins că o democraţie nu poate funcţiona fără Parlament, fie el bicameral, sau unicameral, cum doreşte preşedintele Traian Băsescu.

În loc de o analiză serioasă a avantajelor sau dezavantajelor acestui model parlamentar, care se rezumă doar la diminuarea numărului de parlamentari, s-a declanşat o adevărată luptă împotriva Parlamentului, din care cetăţeanul nu mai înţelege nimic. Sigur că românii îşi doresc un Parlament mai eficient, cu mai puţine cheltuieli de funcţionare, cu o mai bună vizibilitate şi cu o mai mare credibilitate. Numai că discursul public cu privire la aceste aspecte nu se poartă pornind de la parametrii analizei avantajelor şi dezavantajelor unei singure camere, ci pornind de la strategia electorală a unui om şi a unui partid. Ce se vede dincolo de argumentul economiei de bani, dacă vom avea 300, şi nu 471 de parlamentari. Ce alte avantaje ar aduce trecerea la o singură cameră?

Faţă de aşteptările pe care societatea civilă le are cu privire la votul uninominal, se constată că noul sistem electoral, şi el adoptat în grabă, nu a adus o schimbare radicală a clasei politice prezente în Parlament. Putem deci trage concluzia că nu sistemul electoral în sine rezolvă problema acutizată a lipsei de încredere a românilor în aleşi?

Doamnelor şi domnilor colegi,

Fiecare dintre noi ştie că un Parlament eficient e cel care ar simplifica legislaţia. Dar în loc să vorbim despre avantajele sau dezavantajele unui sistem unicameral, să facem o analiză pentru a vedea care sistem este mai bun, şeful statului cheamă lumea la referendum. Românii au nevoie de argumente care să-i convingă că o anumită formulă parlamentară e mai bună. Să audă că s-ar putea ca sistemul unicameral să fie mai bun sub aspectul unei operativităţi legislative, dar şi să audă că într-un sistem bicameral proiectele de lege sunt mai bine dezbătute şi analizate. Să audă că sistemul unicameral este mai ieftin şi are o flexibilitate mai mare în adoptarea legilor, dar să audă şi că sistemul parlamentar bicameral evită tendinţa de dictatură a majorităţilor politice şi garantează posibilitatea evitării blocajelor de natură constituţională, că se poate exercita un control mai riguros asupra Executivului şi asigura o reprezentativitate mai bună a populaţiei.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am simţit nevoia să fac această declaraţie politică întrucât cei care ne-au ales să-i reprezentăm în Parlamentul României au sperat într-o mai mare eficienţă a celei mai reprezentative instituţii democratice, într-o legătură mai strânsă între alegători şi parlamentari, fie ei deputaţi sau senatori. De aceea, ei trebuie să voteze în cunoştinţă de cauză. E păcat să fie compromisă o idee bună, iar românii merită mai mult decât gâlceava dintre instituţiile statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Blaga şi se pregăteşte domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat Blaga, aveţi cuvântul.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a susţine următoarea declaraţie politică: "Cercul vicios".

Societatea românească se împarte, din păcate, şi o spun cu regret, în tabere dezbinate, care au doar păreri ireconciliabile, care nu pot alege calea compromisului pentru interesul naţional.

Mai mult, unii ziarişti obedienţi nu fac altceva decât să servească acest lucru. Din ce motive?! Probabil din ştiinţă sau neştiinţă, probabil având cunoştinţă că unii politicieni au dat tunuri şi pot şi ei să apuce ceva, probabil din degradarea vieţii publice, şi datorită unor politicieni care le oferă posibilitatea de a se manifesta şi câştiga uşor.

Există un cerc în care ne mişcăm cu toţii, un cerc care cuprinde spaţiul public, spaţiul «infestat» de o serie de derapaje. Derapaje sunt la toate nivelurile, dar cel la nivelul politicului este greu de acceptat, cu atât mai mult cu cât are influenţă asupra tuturor domeniilor de activitate.

Capacitatea de a face compromisuri, mai ales in politică, te face nobil şi este benefică.

Nu faptul că suntem împărţiţi sau că suntem diferiţi este un rău, ci faptul că nu ne acceptăm pentru un ideal comun. Acest ideal comun nu poate răzbate din mijlocul unor politicieni care uzează de expresii vulgare, jignitoare, din mijlocul unor politicieni care folosesc mult prea mult demagogia, sau din mijlocul celor aserviţi unor grupuri de interese, altele decât cele populare, cele naţionale.

Este nevoie de mai multă luciditate şi onestitate.

Războiul dintre Traian Băsescu şi Dinu Patriciu, dintre Traian Băsescu şi Dan Voiculescu trebuie interpretat ca atare.

Miza importantă nu trebuie să fie «Băsescu pleacă sau rămâne», importantă este România, problemele acesteia, rezultate în urma dezastrului lăsat de guvernarea liberală şi adâncit de criza actuală.

Trăim într-un moment al iraţionalului, când judecarea unor lucruri se face după modelul «eşti cu noi sau împotriva noastră» sau dacă «eşti într-o tabără sau alta».

Nu este bine a exclude unele lucruri în funcţie de polarizare, în funcţie de interesele politice ale guvernanţilor, oricare ar fi ei, sau ale politicienilor, sau în funcţie de interesele meschine, de grup, ale unora sau altora.

De multe ori ne certăm şi nu ştim prea bine de ce?!

Probabil din înţelegerea greşită a libertăţii.

Prin politica dusă, subordonată de multe ori unor cercuri de interese obscure, nevăzute, nebănuite, după 20 de ani nici o instituţie nu a devenit foarte credibilă, în care să crezi cu adevărat.

S-a ajuns în această lipsă de armonie, de solidaritate, de dragoste faţă de aproapele tău, în situaţia în care însăşi biserica să fie lovită.

Faptul că ne rotim prea mult în jurul banilor, că aceştia sunt cei care scot politicienii în faţă, şi nu caracterul unui om, moralitatea lui, profesionalismul acestuia, devotamentul faţă de interesul naţional (nu clamat, ci dovedit) ne-a adus în situaţia în care suntem.

Ce român a fost cel care a privatizat gazul sau petrolul românesc ?!

Lucrurile se învârt pe conturul unui cerc nedorit - este un cerc vicios.

Politica se face cu bani. Banii se găsesc la politicieni de vârf. Pe mulţi dintre aceştia nu-i interesează soarta celor mulţi. Din ignoranţă, din păcate, mulţi dintre oamenii simpli votează tot cu cei care au bani, fiindcă banii, din păcate, sunt cei mai importanţi în politica actuală şi uite aşa, tot ei rămân la putere, cei care reprezintă interesele de grup.

Stimaţi colegi şi colege, membri ai Parlamentului, dragi români,

Există o soluţie: moralitatea, bunul simţ, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, bunătatea să devină cu adevărat valori în politica românească, şi nu doar de faţadă.

Acest lucru se poate, ţinând cont de sintagma "nimic fără Dumnezeu - nihil sine Deo", aceasta însemnând conducători cu frică de Dumnezeu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi-l rog să se pregătească domnul deputat Korodi, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pentru mai multe ore de istorie în cadrul şcolilor din România".

Învăţământul românesc a avut parte, după anul 1990, de numeroase transformări, unele benefice, altele, însă, neconcludente, lăsând loc interpretărilor. A fost regândită întreaga metodologie de predare a disciplinelor şcolare. Sigur, contextul a impus acest gest, cu atât mai mult cu cât era nevoie de o deschidere în domeniu. Sigur, se poate comenta şi se poate aplica o astfel de abordare.

Istoria înseamnă, indiscutabil, însăşi fiinţa naţională. Prin istorie se pot afirma şi celelalte repere, precum limba maternă, religia, tradiţiile.

Exista un respect deosebit, la nivelul unităţilor şcolare, pentru studiul respectivei discipline. Planul de învăţământ cuprindea un număr semnificativ de ore dedicate istoriei naţionale şi istoriei universale. Din păcate, acest fapt nu mai este de actualitate. Frecvenţa cursurilor a tot scăzut, ceea ce a condus şi la o pregătire mai puţin temeinică. Poate fi înţeleasă, până la un anumit punct, pasiunea pentru ştiinţele moderne. Progresul îşi cere drepturile şi este firesc să i se acorde. Nu trebuie, însă, neglijată cunoaşterea trecutului. O îmbinare corectă, într-o programă echilibrată, nu poate fi decât benefică elevilor. Ca elemente opţionale şi, unde este necesar, obligatorii, trebuie să se cunoască şi aspecte din trecutul istoric al comunităţilor etnice din România.

Iată de ce pledez pentru creşterea numărului de ore, în cadrul şcolilor, la această importantă disciplină.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Korodi, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Dragoş Gabriel Zisopol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule Korodi, domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei mele politice este "Condamnarea comunismului pe jumătate".

În data de 23 octombrie 2009, în mai multe localităţi din România s-a comemorat revoluţia ungară din 1956. Totuşi, clasa politică română a lipsit cu desăvârşire de la aceste comemorări, nu ca şi anul trecut, când însuşi preşedintele ţării a venit la comemorarea din Miercurea-Ciuc.

Revoluţia ungară din 1956 împotriva dictaturii bolşevice şi a ocupaţiei sovietice a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenţii de la Budapesta au început cu o demonstraţie paşnică, care s-a transformat într-o revoluţie şi s-a sfârşit printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10 - 11 noiembrie 1956.

Mai mulţi maghiari şi români din România, care au solidarizat cu acţiunile de la Budapesta, au fost arestaţi şi condamnaţi. Conform analizei din Raportul Tismăneanu a revoluţiei ungare din 1956, ecourile acesteia s-au manifestat sub cele mai variate forme şi in aproape toate regiunile ţării. Cei care au reacţionat cel mai sensibil la acele evenimente au fost studenţii de la Timişoara, Cluj, Bucureşti, Braşov şi Iaşi. Încă din primele zile au apărut la Bucureşti şi la Cluj foi volante şi inscripţii de solidaritate, apoi s-a trecut la iniţierea unor adunări şi meetinguri, dintre care cel mai mare s-a organizat la Timişoara. La Bucureşti s-a iniţiat o manifestaţie, unde apoi au fost arestaţi mai mulţi studenţi. Au avut loc arestări şi condamnări de asemenea la Braşov şi la Iaşi. La universităţile din Cluj-Napoca încă din primele zile au apărut inscripţii şi foi volante. Studenţii Universităţilor Bolyai şi Babeş au iniţiat chiar o ieşire pe stradă, dar care până la urmă nu a avut loc. S-a ţinut însă la 24 octombrie 1956 o şedinţă studenţească la Institutul de Arte Plastice. Studenţii au manifestat purtând panglici de doliu şi ieşind la Cimitirul Hazsongard de Ziua Morţilor (1 noiembrie). Un număr relativ mare de manifestări spontane s-au putut înregistra şi în mediu rural. După înăbuşirea in sânge a revoluţiei din Ungaria, Securitatea din România a trecut la acţiuni de represalii fără precedent. Potrivit unor date din rapoartele lor, doar in perioada octombrie 1956 - decembrie 1962 au fost arestate in România peste 28.000 persoane, dintre care doar între ianuarie 1957 - mai 1959 au fost pronunţate 9978 condamnări.

Conform rapoartelor, la Miercurea-Ciuc au murit zece persoane iar 30 de tineri saşi, 30 de români şi 77 de tineri maghiari au ajuns după gratii.

Desigur nu toate cazurile erau direct implicate în acţiuni de solidarizare cu revoluţia din Ungaria: regimul s-a folosit însă de acest prilej pentru a lichida pe toţi posibilii adversari.

Un astfel de caz a fost cazul Universităţii Bolyai din Cluj-Napoca. Regimul s-a folosit de conjunctura de atunci ca să desfiinţeze o instituţie maghiară, considerându-o periculoasă.

Doamnelor şi domnilor,

Este foarte important să ne aducem aminte de toamna anului 1956. Este foarte important să respectăm pe toţi maghiarii şi românii care şi-au dat viaţa atunci. Şi este foarte important să condamnăm comunismul, dictatura comunistă şi efectele acesteia, cum s-a întâmplat şi atunci când s-a publicat Raportul Tismăneanu, menţionat şi mai-sus.

Totuşi, eu cred că condamnarea comunismului nu este de ajuns la nivelul actual. Trebuie să aducem dreptate oamenilor care şi-au dat viaţa pentru libertate, şi-au dat viaţa pentru schimbare, care au fost curajoşi să zică "nu!" opresiunii comunismului. Aceşti oameni nu pot fi readuşi la viaţă. Dar instituţiile care au dispărut, fiindcă puterea s-a folosit de conjunctura creată de revoluţia ungară din 1956, trebuie să fie reabilitate. Universitatea Bolyai este un drept al comunităţii maghiare din România şi trebuie reînfiinţată, readusă la viaţă. Dacă nu facem acest lucru, înseamnă că dăm dreptate comunismului, că dăm dreptate puterii de atunci, care a închis instituţia respectivă.

Degeaba comemorăm, degeaba zicem lucruri frumoase despre revoluţie şi despre toamna anului 1956. Degeaba participăm la serbări, degeaba ţinem discursuri frumoase şi degeaba depunem coroane, dacă practic nu facem nimic pentru reabilitarea lucrurilor pe care le-am pierdut din cauza comunismului. Ne trebuiesc fapte, nu vorbe.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul Zisopol să citească declaraţia şi-l rog pe domnul Samoil Vîlcu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Domnule preşedinte de şedinţă,

declaraţia mea politică de astăzi are în centrul atenţiei Ziua naţională modernă a Greciei şi poartă titlul "28 octombrie 1940 - 31 mai 1941, epopeea poporului elen".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Există anumite elemente în textura interioară a sufletului unui popor, care îl deosebesc esenţial de celelalte. Aceste deosebiri sunt rezultatul tradiţiilor, poziţiei geografice a ţării, condiţiilor de climă, religiei, a războaielor care i-au pecetluit soarta şi a altor factori ce diferă de la un popor la altul. De la aceste reguli nu face excepţie nici Grecia - îmbinare unică între antic şi modern, vis şi realitate. Încă din antichitate grecul a învăţat să lupte între atingerea măreţiei morale şi moarte. Această luptă permanentă, dusă de-a lungul anilor, a pătruns şi în viaţa cotidiană.

În acest context se încadrează şi epopeea poporului elendin perioada conflagraţiei mondiale care a izbucnit în septembrie 1939 şi a durat şase ani.

Lupta eroică a Greciei împotriva Axei, în cursul celor şapte luni ale războaielor greco-italian şi greco-german (28 octombrie 1940 - 31 mai 1941) a fost o luptă pentru libertate şi independenţă naţională, pentru onoare şi demnitate, dar mai presus de toate pentru drepturile omului ca valori fundamentale europene.

Pentru greci, evenimentele din perioada 1940 - 1941, care au influenţat pe mai multe planuri cel de-al doilea război mondial şi au contribuit decisiv la deznodământul său, au reprezentat trecerea unui hotar istoric,demonstrând încă odată, dacă mai era nevoie, forţa pe care o deţine în sine sufletul elen.

La 28 octombrie, în fiecare an, grecii de pretutindeni comemorează unul dintre momentele majore ale istoriei sale, "marele nu" (To megalo ohi, în limba greacă) spus de poporul elen fascismului.

Ziua de 28 octombrie 1940 rămâne înscrisă cu litere de aur în cartea de istorie a lumii şi continuă şi astăzi să-şi păstreze măreţia.

În semn de omagiu pentru faptele eroice şi demne ale grecilor, Ambasada Republicii Elene la Bucureşti şi Uniunea Elenă din România, prin intermediul Comunităţilor Elene teritoriale, vor organiza, ca şi în anii precedenţi, ample manifestări comemorative.

La mulţi ani, Grecia! La mulţi ani, eleni!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Domnul deputat Vîlcu.

Dacă mai este cineva care mai doreşte să-şi susţină declaraţia politică?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Samoil Vîlcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie mea politică se referă la "Armata, instituţie importantă pentru poporul român".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş dori să profit de prilejul oferit de Sărbătoarea Armatei Române pentru a vorbi despre importanţa acestei instituţii pentru poporul nostru.

Ziua de 25 octombrie este Ziua Armatei Române, o zi de glorie şi de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-şi misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român. Cu această ocazie în întreaga ţară au avut loc manifestări menite să marcheze evenimentul.

La 25 octombrie 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Cărei, ultima brazdă de pământ românesc aflată sub ocupaţia hortistă, încununând astfel lupta şi jertfa zecilor de mii de combatanţi pentru eliberarea Ardealului, luptă începută în Carpaţii Orientali, chiar în noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat întreg teritoriul de 43.492 km², ocupat prin Dictatul criminal de la Viena, refăcându-se în partea de Vest adevăratele hotare de stat ale României. 25 octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Dacă armata îşi sărbătoreşte cu mândrie ziua este şi pentru că în ultimii ani transformările au făcut-o să devină o armată puternică, capabilă să apere interesele României nu numai în interiorul graniţelor, ci şi alături de aliaţi, în teatrele de operaţiuni, fie că vorbim de Balcanii de Vest, de Afganistan sau Irak. Se cuvine să ne gândim cu dragoste şi respect şi la militarii care îşi apără patria departe de frontierele ţării şi la militarii care au căzut în operaţiunile din Irak şi Afganistan.

La această măreaţă sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei Române se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem de peste timp gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În acest moment, opt deputaţi şi-au prezentat declaraţiile politice de la microfonul Camerei.

Între timp, au depus declaraţiile în scris la secretariat, următorii deputaţi: din partea Partidului Democrat Liberal - Cornel Ghiţă, Marius Rogin, Gheorghe Ciobanu, Daniel Buda, Constantin Chirilă, Ionescu George, Boiangiu Victor, Stelică Strugaru, Răzvan Şerban; din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Ioan Stan, Vasile Mocanu, Vasile Popeangă, Manuela Mitrea, Cristian Rizea; din partea minorităţilor naţionale, domnii deputaţi Miron Ignat şi Grosaru Mircea.

Dacă mai sunt? Domnule deputat Vasile Soporan, doriţi să vă susţineţi declaraţia? Domnul deputat Vasile Soporan, de asemenea, a depus în scris declaraţia politică de astăzi; şi domnul deputat Neculai Răţoi.

De asemenea, au depus în scris declaraţiile politice următorii parlamentari, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: domnul deputat Relu Fenechiu, Viorel Buda, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Emil Bostan, Titi Holban, Ţîmpău Radu Bogdan şi Dan Motreanu.

De asemenea, în ultimul moment a mai depus în scris domnul deputat Costică Macaleţi, de la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nemaiexistând alţi colegi interesaţi pentru a-şi susţine declaraţiile politice, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Ne reîntâlnim la ora 10,00, la şedinţa consacrată dezbaterilor pe marginea proiectelor şi iniţiativelor legislative înscrise în ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

Să avem cu toţii o zi frumoasă!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

În calitate de deputat, reprezentant al minorităţilor slovacă şi cehă din Parlamentul României, doresc să-mi exprim bucuria pe care vizita Preşedintelui Slovaciei, Excelenţa Sa, domnulIvan Gasparovic, ne-a adus-o.

La finalul săptămânii trecute, domnia sa s-a aflat într-o vizită oficială în ţara noastră, care a cuprins, pe lângă, capitala României - unde s-a întâlnit cu preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi cu Preşedintele României - şi comunitatea slovacă din localităţile Şinteu, judeţul Bihor, şi Făgetu, judeţul Sălaj.

Având în vedere faptul că timp de 400 de ani niciun reprezentant al statului slovac nu a vizitat o comunitate slovacă din România, consider că această vizită este una cu valoare de simbol, deoarece reprezintă o nouă deschidere de drum în relaţia dintre cele două ţări. Satisfacţia mea este cu atât mai mare cu cât se pun bazele unui drum comun spre modernitate şi progres al cetăţenilor din România şi Slovacia.

Experienţele istorice comune, destinul similar al popoarelor noastre, strânsele legături spirituale, culturale şi politice sunt câteva din elementele care s-au construit în timp şi care au făcut ca relaţia dintre ţările noastre să fie una de încredere şi de prietenie.

Depăşind împreună criza economică şi asigurând un parcurs mai bun pentru ţările noastre, vom fi în egală măsură membri de bază şi cu potenţial pentru dezvoltarea Uniunii Europene, din care ambele ţări fac parte.

Domnul Adrian Mocanu:

"Clasa politică şi jurnalismul politic"

Conform teoriilor enunţate în ultima jumătate de secol în zona comunicării sociale, înţeleg că "Jurnalismul politic reprezintă acel segment al comunicării în masă care se realizează - într-un proces continuu de reciprocitate - comunicarea între consumatorii de media şi mesajul politic, pe paliere naţionale şi transnaţionale direct conectate. Jurnalismul politic influenţează în mod decisiv puterea de penetrare, calitatea şi coerenţa mesajului politic".

Munca jurnalistului este pusă faţă în faţă cu nevoia politicianului de a-şi transmite mesajele către electoratul căruia i se adresează.

Mă voi referi la dependenţa mesajului politic de presă. În acest sens, jurnalistul este cel care poate influenţa, prin interpretare sau chiar trunchiere, modul în care mesajul politic ajunge la public. În acelaşi timp, modificarea abordării mass-media faţă de ştiri (reducerea mediatizării declaraţiilor politice, a dezbaterilor pe acte normative din cadrul comisiilor sau din plenul şedinţelor celor două Camere ale Parlamentului, sau a prezentării poziţiilor oficiale ale autorităţilor) au sporit dificultatea politicului de a-şi comunica mesajele către electorat.

Senzaţionalul, actualitatea şi divertismentul au devenit criterii importante potrivit cărora mass-media tratează o ştire drept relevantă. Efectul principal al schimbărilor din spaţiul media, mai ales în ultimii douăzeci de ani, îl constituie încercările politicienilor de a se adapta. Astfel, comunicarea politică a devenit o combinaţie între informaţie şi divertisment, realitate identificată deja sub conceptul cunoscut drept "info-tement"(combinaţie între information şi entertainment).

O funcţie importantă a presei este socializarea, care se realizează prin prezentarea realităţilor în termenii antitezei, fără nuanţe. Funcţia presei nu se reduce numai la selecţia informaţiei, ci şi la interpretarea ei şi fixarea acestei interpretări în conştiinţa publică. Liderii de opinie sunt cei care preiau cea mai mare parte a acestui rol.

În consecinţă, presa se constituie într-un supraveghetor al vieţii politice, concentrând atenţia publică asupra unor instituţii, personalităţi charismatice sau evenimente şi sancţionează abaterile de la norme. Presa oferă astăzi legitimitate socială mesajului politic, prin aducerea sa în atenţia publică, ceea ce obligă mediul politic să se supună regulilor de colaborare cu mass-media. De asemenea, presa interpretează mesajul sau evenimentul politic, supunând atenţiei publicului numai acele elemente pe care le consideră relevante, fapt ce poate duce la deformări intenţionate ale realităţii.

Unele din aceste consecinţe vor putea fi cuantificate când vom avea rezultatul Referendumului pentru un Parlament unicameral din 22 noiembrie a.c.

Domnul Valeriu Alecu:

"Problemele persoanelor cu handicap"

În societatea noastră există, ca în orice comunitate umană, persoane cu dizabilităţi care se confruntă cu reale probleme din cauza neaplicării legislaţiei în vigoare.

Un prim element, care conduce la situaţia dificilă actuală a persoanelor cu handicap din România, este nerecunoaşterea oficială a numărului persoanelor cu dizabilităţi. Statisticile arată un procent de 2,5% din populaţie ca reprezentând persoane cu handicap, procent mult inferior mediei europene de 12% sau celei americane de 18%. Nerecunoaşterea numărului real de persoane cu handicap conduce inevitabil la minimalizarea problemelor acestei categorii de cetăţeni şi îngreunarea deciziilor pentru aplicarea măsurilor necesare pentru a le facilita o viaţă autentică în mijlocul comunităţii din care fac parte. Din acest motiv, persoanele cu handicap din România nu sunt incluse în societate, iar strategia naţională pentru sprijinirea acestora există numai pe hârtie.

Problematica persoanelor cu handicap începe din fragedă copilărie, în sensul că mamele care nasc copii cu handicap nu beneficiază, în totalitate, de suspendarea raporturilor de muncă pentru îngrijirea copiilor până la împlinirea vârstei de 7 ani; exemplul concret este al femeilor funcţionari publici, mame pentru copii cu handicap, care nu pot întrerupe raportul de serviciu decât până când minorul împlineşte 2 ani şi nu până la împlinirea vârstei de 7 ani.

Următorul set de probleme apare odată cu perioada de şcolarizare a copiilor cu handicap, în sensul că nu există suficiente unităţi şcolare specializate pe tipuri de dizabilităţi (nevăzători, surdo-muţi, cu handicap locomotor, cu sindromul Down etc.) şi nici cadre didactice specializate pe problematica elevilor cu dizabilităţi. Nu există nici deschiderea necesară atât a factorilor de decizie din învăţământul de stat, cât şi a tuturor părinţilor, inclusiv ai copiilor fără dizabilităţi, de a permite prezenţa în clase a copiilor cu dizabilităţi uşoare în comunitatea şcolară obişnuită. Acest lucru conduce la excluderea din societate a persoanelor cu handicap încă din perioada şcolară.

Tot în perioada copilăriei apar probleme de integrare în societate, deoarece nu există amenajările necesare pentru accesul acestora în clădiri, parcuri şi locuri de joacă, prin inexistenţa rampelor, a sistemelor de direcţionare şi sprijin, locuri de joacă sigure pentru aceşti copii.

Persoana cu handicap ajunsă la maturitate se confruntă cu un nou set de probleme, determinate atât de dificultăţile de acces şi mişcare, cât şi de integrare pe piaţa muncii.

Persoanele cu handicap, posesoare de autovehicule, nu beneficiază de scutirea plăţii taxei auto decât dacă sunt din categoria persoanelor cu handicap locomotor şi deţin permis auto pentru maşini modificate. Rămâne de lămurit de ce persoanele cu dizabilităţi, care deţin în proprietate un autoturism şi, din cauza handicapului, permit altei persoane cu permis auto să conducă autoturismul, în interesul persoanei cu handicap, să fie scutite de plata taxei auto.

Având în vedere aceste aspecte, este evident că este necesară îmbunătăţirea legislaţiei privitoare la persoanele cu dizabilităţi, aplicarea urgentă a măsurilor deja prevăzute în legislaţie, demararea unei campanii de informare şi sensibilizare a opiniei publice în această problemă, deschiderea necesară pentru sprijinirea persoanelor cu handicap şi integrarea lor în comunitate

Domnul Angel Tîlvăr:

"Necesitatea politicilor de prevenire"

Adesea se discută despre costurile mari pentru tratamentele bolnavilor infectaţi cu HIV, cei de tuberculoză, sau cât de mult ne costă tratarea toxicomanilor, dar rareori auzim vorbindu-se despre politicile de prevenire a acestor boli. Nu e de mirare că potrivit AFP, într-un clasament cuprinzând 29 de ţări - state din Uniunea Europeană, Norvegia şi Elveţia -, vizând respectarea normelor preventive, a accesului la îngrijirile medicale şi a drepturilor pacienţilor, România ocupă ultimul loc. Dacă la această ştire o adăugăm şi pe cea conform căreia unităţile sanitare din România au raportat, pe anul 2008, apariţia a peste 9600 de infecţii nosocomiale, atunci peisajul este complet.

Dar, nu intenţionez să discutam astăzi, doamnelor şi domnilor, despre ceea ce nu se face, ci despre ceea ce putem face pentru a schimba această situaţie, pentru ca românii să îşi recapete încrederea într-un sistem sanitar, care în prezent este în pragul colapsului, dar care, de cele mai multe ori, a avut şi rezultate excepţionale. Intervenţiile chirurgicale în premieră, situaţii limită cărora medicii români le-au făcut faţă cu brio sunt doar nişte exemple care demonstrează că sistemul sanitar românesc poate fi resuscitat, şi încă cu rezultate excepţionale.

Ceea ce încă nu ne face cinste este lipsa politicilor preventive. Aşa cum am afirmat anterior, este mult mai ieftin să previi decât să tratezi. Sunt multe probleme medicale care intră aici în discuţie, dar de această dată aş vrea sa menţionez doar prevenirea consumului de droguri. Moartea albă nu ţine cont de vârstă, de statutul social, sau de confesiunea religioasă din care facem parte. Prinde în mrejele sale deopotrivă şi săraci şi bogaţi, tineri si adulţi şi femei şi bărbaţi.

O statistică oficială privind numărul dependenţilor de droguri nu a mai fost făcută din 2004, când şeful Agenţiei Naţionale Antidrog a dat publicităţii un număr de 35.000 de consumatori. De atunci, singurii care poate au mai avut curajul să mai contabilizeze numărul consumatorilor de droguri sunt doar agenţiile neguvernamentale din domeniu, care oferă asistenţă dependenţilor de stupefiante şi care au numărat 17.000 de consumatori de heroină injectabilă doar în Capitală. Banii necesari pentru tratarea dependenţilor de droguri implică fonduri pentru tratament, pentru susţinerea centrelor de dezintoxicare, pentru prevenirea răspândirii infecţiilor cu HIV şi hepatita C, pentru formarea de specialişti în vederea conceperii şi implementării de programe care să vizeze reintegrarea socială a dependenţilor, susţinerea psihologică a familiilor acestora.

Din nefericire, stimaţi colegi, acţiunile de tip preventiv nu sunt corelate şi bine structurate de aşa manieră încât să ajungă unde trebuie. Ar trebui ca de la vârste foarte fragede să li se explice copiilor că a consuma un drogse traduce prinnişte modificări mari la nivelul organelor interne şiprinposibilitatea de a contacta boli care vor afecta sistemul nervos central, iar când sistemul nervos central - care dirijează toate organele - cedează, poţi ajunge cu uşurinţă dependent. Ideal ar fi ca în toate şcolile din ţară să existe persoane care să se ocupe şi de copiii care tind să alunece spre dependenţa de droguri. Cea mai bună modificare comportamentală s-a observat în locurile în care foşti dependenţi de droguri vin să povestească cum a fost viaţa lor până atunci şi ce au făcut să se lase de droguri, cât a fost de greu şi ce fac în prezent. Dacă dorim să reducem numărul dependenţilor de droguri trebuie să folosim toate pârghiile: de informare prin diverse modalităţi (panouri, conferinţe, expuneri, filme); focus-grupuri etc.

Potrivit Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie şcoala este considerată locul propice unde prevenirea poate fi eficientă la cote maxime. precizând că intervenţia timpurie asupra copiilor cu tulburări comportamentale necesită o cooperare strânsă între serviciile medicale, sociale şi pentru tineret. Experienţa altor ţări a demonstrat eficacitatea cooperării dintre cele 3 direcţii. Conceptul german de "tratament multi-modul" care oferă o combinaţie de consiliere pentru părinţi şi îngrijitori, sprijin concomitent medical, psihoterapeutic şi psihosocial, precum şi sprijin educaţional în grădiniţe şi şcoli, abordarea irlandeză de educaţie specifică şi consiliere psihologică şi cea a Ţărilor de Jos unde s-a pus accent pe tratarea comportamentelor perturbatoare ale tinerilor în copilăria mijlocie sunt doar câteva dintre exemplele de succes privind importanţa prevenirii încă de pe băncile şcolii.

Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie a analizat problema drogurilor în Europa şi a elaborat un răspuns care evidenţiază tendinţe, evoluţii şi aspecte calitative. Potrivit raportului, prevenirea consumului de droguri poate fi împărţită în diferite niveluri sau strategii, de la prevenirea de proximitate la prevenirea indicată. În ceea ce priveşte prevenirea universală a consumului de droguri în şcoli, obiectivele sale au suferit, o dată cu trecerea anilor, modificări. Astăzi se pune accent pe integrarea socială şi pe crearea unui mediu protector în şcoli. S-a evidenţiat necesitatea evenimentelor pentru părinţi şi strategiile exclusiv de informare (zile de informare, vizite ale experţilor sau ale agenţilor de poliţie în şcoli). Prevenirea în cadrul familiei este o altă abordare de prevenire larg utilizată. Un număr de 11 ţări au raportat o desfăşurare completă sau cuprinzătoare a reuniunilor şi serilor familiale. Similar cu prevenirea în şcoli, prevenirea în cadrul familiei pare să se concentreze, în principal, pe informare. Deşi a fost raportată doar în 7 ţări, instruirea şi formarea intensivă pentru familii s-a dovedit a fi în mod consecvent eficace.

Exceptând prevenirea universală, care poate avea efecte mai mult sau mai puţin vizibile, un rol important în procesul de prevenire îl are prevenirea selectivă. Accentul pus pe anumite grupuri, îndeosebi cele vulnerabile, sau analiza unor factori demografici şi sociali precum rata şomajului, absenteismul şcolar, familii dezrădăcinate constituie direcţii clare privind expunerea la riscul consumului de droguri. Într-un sondaj efectuat În Ţara Galilor s-a arătat că doar 1% din tinerii nonvulnerabili consumă droguri, pe când adevăraţii consumatori de droguri sunt în proporţie de 24% chiulangiii, 33% sunt cei care nu au o locuinţă şi 39% sunt cei care au mai fost arestaţi în trecut. Aşadar, politicile de prevenire, în marea lor majoritate, ar trebui îndreptate către grupurile vulnerabile de tineri, întrucât aceştia sunt mai degrabă expuşi fie la recidivă, fie la alunecarea către consumul de stupefiante. Şi nu ne referim aici doar la drogurile puternice, ci şi la substanţele psihoactive.

În concluzie, prevenirea ar trebui să aibă în centrul atenţiei tinerii, indiferent dacă fac parte din categorii vulnerabile sau nu, deoarece aflaţi într-un mediu organizat, cel al instituţiei de învăţământ, aceştia pot beneficia de supraveghere, ajutor şi consiliere iar urmărirea comportamentului elevilor este primul pas în ceea ce înseamnă prevenţia, fie că vorbim de consumul de droguri, tutun sau alcool. Aceleaşi studii au demonstrat că politicile de prevenire a consumului de alcool şi tutun pot avea efect şi asupra consumului de droguri, accentul punându-se în ambele cazuri pe conştientizarea efectelor negative pe care le au drogurile şi alcoolul asupra lor ca indivizi, asupra familiilor şi societăţii. Un asemenea proiect, cu rezultate pozitive, este implementat în Ţara Galilor în 93% dintre şcolile generale şi licee.

Conform studiilor, România nu este o ţară în care consumul de droguri este la o scară alarmantă, însă nu trebuie să aşteptăm să se ajungă aici. Conceperea şi implementarea unor politici de prevenire vor ajuta la ţinerea sub control a flagelului.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Domnule Videanu, în calitate de ministru interimar al sănătăţii, ce faceţi cu spitalele din România?"

Colapsul economic aproape instalat cu ajutorul temeinic al unui guvern în care nu a încăput niciun economist la instalare cu un an în urmă şi care a fost condus după orice alte principii, dar în niciun caz după vreunul care să aibă de-a face cu eficienţa în vreun domeniu păstorit de PD-L sau PSD, se reflectă temeinic acum, în starea financiară deplorabilă în care au fost aduse spitalele şi tot sistemul sanitar.

Spitalele din România au rămas fără bani de salarii, fără bani pentru medicamente, materiale sau utilităţi. Paradoxal, s-a ajuns în situaţia teribilă în care pacienţii stau în frig în saloanele unde sunt internaţi şi se îmbolnăvesc mai tare, exact în locurile în care ar trebui să se trateze.

Aceasta este România zilelor noastre, domnule premier interimar Boc şi domnule ministru interimar Videanu!

Aţi fost miniştri ai unui cabinet care se vroia mai mult decât providenţial, garantat 100% de preşedintele Băsescu, ca un vis devenit realitate.

Sunteţi acum miniştri interimari multiplicaţi pentru mai multe ministere. Dacă aveţi aşa o mare capacitate de gestionare a unor domenii diverse, vă întreb: unde este performanţa care ar trebui să se reflecte măcar în păstrarea a ceea ce aţi găsit în 2008, domnilor pd-l-işti?

Grozăviile pe care le-aţi promis în programul de guvernare întocmit împreună cu PSD, în decembrie 2008, nici nu mai are vreun sens să le invoc, deşi oamenilor ar trebui să li se reamintească faptul că aţi folosit permanent minciuna şi demagogia timp de un an şi acum se văd deja rezultatele.

Spitalele au datorii de ordinul milioanelor de lei la furnizori şi operaţiile la care sunt programaţi oamenii, cetăţeni ai acestei Românii, sunt amânate de la o zi la alta. Aşa arată radiografia sistemului sanitar din România. Se vede clar că este pe moarte, domnilor guvernanţi!

Printre aceste spitale aflate în criză se află şi spitalul din Zlatna, judeţul Alba, care are datorii totale la utilităţi de 240 de mii de lei. Imaginile din interior sunt deplorabile, domnilor miniştri interimari! Veniţi să vedeţi la faţa locului în ce condiţii sunt nevoiţi să ceară ajutor pentru tratament plătitorii de taxe la bugetul pe care-l gestionaţi atât de dezastruos de aproape un an. Pacienţii stau în condiţii inumane, sunt nevoiţi să vină cu medicamentele de acasă, iar spitalele încearcă să-şi suplinească penuria de materiale pentru operaţii, împrumutându-se de la alte unităţi.

Veniţi să constataţi că cele întreprinse de dumneavoastră până acum au doar efect de blocaj aflat într-un cerc vicios închis de dumneavoastră fără să vă pese.

Unde sunt soluţiile miraculoase invocate în campania din noiembrie 2008, în programul de guvernare aprobat la învestire, în bugetul plin de sume alocate investiţiilor şi susţinut cu ardoare în februarie în Parlament şi apoi în toate aceste luni de guvernare, în care aţi avut decizia în mâini, domnule Boc? Nu există niciun domeniu în România în care să puteţi spune că apare vreo urmă de redresare, ca o consecinţă a măsurilor întreprinse de dumneavoastră. Şi sistemul sanitar este un exemplu elocvent în acest sens.

Domnul Emil Bostan:

"Lăsaţi instituţiile, strângeţi voturi!"

Acesta este un îndemn de preşedinte responsabil? Un preşedinte care a cerut aleşilor PD-L să se mobilizeze exemplar şi să lase în plan secund activitatea instituţiilor pe care le conduc, prioritatea fiind campania sa electorală, nu poate fi catalogat decât drept un preşedinte care îşi urmăreşte interesul lui mărunt, electoral, sabotând buna funcţionare a instituţiilor statului.

Cum ţinta PD-L pentru primul tur al prezidenţialelor este obţinerea a 45% din voturi, astfel încât Băsescu să intre relaxat în al doilea tur de pe 6 decembrie, este lesne de înţeles de ce mesajul preşedintelui a fost de mobilizare generală a întregului aparat al PD-L, de la miniştri, parlamentari până la şefi de consilii judeţene, primari şi şefi de deconcentrate.

Astfel, în următoarea perioadă va trebui să ne aşteptăm să vedem instituţii publice lăsate de izbelişte, primării ai căror conducători vor fi preocupaţi mai degrabă să strângă un număr cât mai mare de oameni la adunările populare prilejuite de diverse bâlciuri, târguri şi "zile ale urbei" astfel încât "conducătorul mult iubit" să fie mulţumit. Sarcinile de partid înainte de toate, iar cetăţenii şi nevoile lor pe ultimul loc, cam acesta va fi "meniul" pe care îl vor servi cetăţenii acestei ţări în săptămânile următoare.

Despre servicii publice de înaltă calitate, despre absorbţia de fonduri europene, despre pregătirea de proiecte din partea autorităţilor locale în vederea accesării banilor europeni nici nu poate fi vorba când pe sediile instituţiilor va trona în următoarea perioadă un lacăt mare, la figurat bineînţeles, pentru că edilul sau directorul este pe teren, bătând din poartă în poartă să mai împartă câteva fly-ere cu candidatul la Preşedinţie.

În toate judeţele patriei domneşte deja haosul. După debarcarea de la conducerea instituţiilor a PSD-iştilor, ca urmare a ieşirii acestora de la guvernare, noii numiţi, toţi de culoare portocalie, au preluat frâele conducerii cu un singur gând, care nu are nicio legătură cu administrarea treburilor statului. În instituţiile publice deconcentrate este o lipsă de autoritate fantastică. Cei de la PSD, care au mai rămas, nu se lasă duşi, mulţi dintre ei intrând forţat în concedii medicale, iar cei de la PD-L sunt de negăsit când baţi la uşa lor. Nu are cine să semneze documentele, iar dacă suni la Bucureşti la ministerul de care aparţii, nu răspunde nimeni. Situaţia asta nu îmi amintesc să fie fost nici după 22 decembrie 1989. Semn că alegerile prezidenţiale din acest an au o miză imensă pentru actualul Preşedinte. Să fie oare şi un gest de disperare?

Seamănă a anarhie. Pe nimeni nu mai interesează ce se întâmplă în teritoriu.

Cetăţeanul este pe ultimul loc în preocupările acestor oameni. Trebuie să ai mult tupeu ca să baţi pe la porţile oamenilor să le cerşeşti votul, când tu, conducător de instituţie, nu faci nimic pentru ei, când oamenii a căror viaţă ar trebui să o influenţezi în mod pozitiv, nu simt niciun beneficiu de pe urma prezenţei tale acolo, în vârful unei instituţii responsabile cu administrarea treburilor publice.

Mă gândeam la remarca vicepreşedintelui SUA, Joe Biden, prezent recent în România într-o vizită oficială, care spunea că ne invidiază pentru faptul că la noi campania electorală durează doar 30 de zile, în Statele Unite campaniile fiind mult mai lungi, dar ceea ce probabil nu ştie domnul Biden este că la noi, atunci când avem campanie, totul se blochează, nimic nu mai funcţionează cum ar trebui, iar cetăţeanul de rând resimte din plin această scurtcircuitare a administraţiei publice locale.

Concluzia este că trăim într-o ţară neguvernată atât la centru, unde avem un Guvern nelegitim, cât şi în teritoriu., unde degringolada a pus stăpânire pe instituţiile deconcentrate.

Domnul Constantin Chirilă:

"Ţara are nevoie de o politică a faptelor nu de politică a vorbelor"

Este pe deplin justificată îngrijorarea oamenilor în perioada crizei, dar nu este justificată iniţiativa coaliţiei PSD-PNL de a bulversa situaţia economică şi politică a ţării prin politica vorbelor.

În ultima vreme "monstruoasa coaliţie PSD-PNL" a dovedit o agresivitate verbală fără precedent, putându-se spune că a depăşit-o chiar şi pe cea de pe vremea fanarioţilor.

Referitor la concepţia şi orientarea coaliţiei PSD-PNL nu pot să observ că ele sunt foarte ciudate şi în nici un caz nu sunt de stânga, respectiv liberale. Se pare că vor un fel de "mexicanizare" a României. Altfel, nu am cum să înţeleg de ce nu doresc să elimine discriminarea din sistemul de pensii şi din sistemul de salarizare.

Riscând o afirmaţie, consider că actuala coaliţie PSD-PNL susţine în dezbaterile din Parlament "fărădelegea". De asemenea, n-am cum să înţeleg de ce actuala coaliţie PSD-PNL, părtaşă la genocidul economic şi social al României, perseverează în erori, când nimeni nu a reuşit până azi, în nici o parte a lumii, să facă reformă fără producţie şi plusvaloare. Cel puţin din punct de vedere economic şi financiar, România trăieşte un coşmar în această perioadă de criză.

Consider că numai o politică realizată împreună cu societatea civilă poate opri căderea liberă a României în dezastru. Numai angajarea într-o reformă reală, abandonându-se orice formă de demagogie şi publicitate pentru acumulare de capital politic, poate determina revirimentul vital pentru noi şi, desigur, că în tot ce se va întreprinde să se pornească de la recunoaşterea potenţialului oferit de agricultură, a cărei ignorare poate fi fatală pentru redresarea economică a ţării.

Nu ştiu pentru a câta oară formulez, cu îngrijorare, avertismentul că agricultura de performanţă moare, că se stinge şi cercetarea ştiinţifică în acest domeniu, că aceeaşi soartă o are şi specialistul român.

Oamenii nu au nevoie de discursuri, ci de spaţii de producţie. Trebuie creată situaţia în care oamenii să-şi regăsească demnitatea, să nu mai fie dependenţi de politic. Sunt necesare marile proiecte de dezvoltare naţională, alternativele de reconversie şi de asigurare a unor locuri de muncă; acestea trebuiau în fapt să fie gândite şi realizate înainte de a scoate oamenii în stradă de fostele şi actualele coaliţii PSD-PNL.

Evident, pentru toate acestea, trebuie corectată optica politică actuală şi promovată o altfel de politică.

Politica faptelor, nu politica vorbelor PSD-PNL.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Sistemul public de pensii, în locul pensiilor speciale, pentru parlamentari"

Declaraţia mea de astăzi priveşte promovarea sistemului public de pensii. Încă din luna februarie a acestui an, Grupul Parlamentar al PD-L a elaborat o iniţiativă legislativă de modificare a Legii nr. 96/2006, Statutul deputaţilor şi senatorilor, în sensul eliminării pensiilor privilegiate de care se bucură parlamentarii şi acordarea unor pensii în conformitate cu sistemul public de pensii, respectând dispoziţiile Legii nr.19/2000.

Timp de nouă luni, PSD şi PNL au blocat procesul de reformă instituţională, nu au dorit să renunţe la privilegiile pe care le au şi au găsit diferite motive de a nu permite proiectului legislativ privind pensiile parlamentarilor de a fi calculate în baza Legii nr.19/2000, să treacă de Comisia parlamentară care trebuia să exprime un raport, negativ sau de adoptare. Totuşi, în data de 16.09.2009, având majoritate în cadrul comisiei parlamentare, au promovat un raport de respingere a propunerii legislative. Actualmente, în preajmă de alegeri prezidenţiale, când mass-media a vorbit din ce în ce mai mult pe acest subiect, au introdus chiar ei, sau mai bine zis 14 parlamentari din cadrul PSD+PC, PNL, UDMR, o iniţiativă de eliminare a pensiilor de serviciu ale parlamentarilor şi permiterea acordării de pensii în conformitate cu Legea nr.19/2000, deşi au promovat adoptarea unui raport de respingere a Pl-ului pe aceeaşi temă iniţiat de PD-L cu puţin timp înainte.

Mesajul meu, prin această declaraţie politică către dumneavoastră este că, deşi v-aţi trezit în acest din urmă ceas, e timpul să se facă şi pensionarilor dreptate prin renunţarea de către parlamentari la pensiile uriaşe de care beneficiază şi adoptarea în plenul comun al celor două Camere ale Parlamentului a propunerii legislative iniţiate de PD-L, care are deja raport şi care poate intra oricând pe ordinea de zi a unui plen reunit al celor două Camere.

Este timpul să ne gândim mai mult la oamenii de rând, la acei pensionari ce au pensia minimă garantată (de 350 lei) şi să renunţăm la beneficiile pe care noi le avem.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Respect pentru armata română"

Ziua de 25 octombrie este Ziua Armatei Române, o zi de glorie şi de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care oastea română, în urmă cu 65 de ani, a eliberat ultima palmă de pământ românesc de sub ocupaţia străină şi anume oraşul Carei.

Această zi este înscrisă în calendarul sărbătorilor de suflet ale românilor, imaginea Armatei române fiind strict legată de aspiraţia către independenţă şi libertate a poporului român, de dorinţa acestuia de a-şi croi un drum al demnităţii şi prosperităţii între toate statele lumii.

O zi ce trebuie sărbătorită ca atare, o zi devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, ziua în care armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce în hotarele ei patria care a zămislit-o.

Şi astăzi, armata română continuă să acţioneze cu cinste, alături de aliaţi şi parteneri, pentru menţinerea păcii şi securităţii în cele mai dificile zone ale lumii. Nu trebuie să uităm că istoria, dar şi prezentul ne-au arătat că nimic nu se realizează fără sacrificii.

Astăzi, când România este membră a UE şi partener egal în NATO, rolul armatei române a căpătat valenţe noi, care trebuie să se manifeste în pregătirea exemplară pentru apărarea intereselor poporului român în cadrul unei Europe Unite.

La această zi de sărbătoare, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertate, unitate şi integritate, să le aducem recunoştinţa noastră, a tuturor.

Dumnezeu să ocrotească Armata Română!

Domnul Cristian Rizea:

"Nu vrem să fim urmaşii lui Traian Băsescu!"

Vă supun atenţiei o reacţie a doamnei Elena Udrea din cadrul unui festival local din Cavadineşti, Galaţi, din data de 25 octombrie 2009. După ce artistul Gheorghe Turda a interpretat piesa "Noi suntem români" în faţa a aproximativ 300 de persoane, fostul ministru a declarat următoarele: "Aşa este. Noi suntem urmaşii lui Traian, ai lui Traian Băsescu".

Eu înţeleg devotamentul doamnei Udrea faţă de Traian Băsescu şi înţeleg de asemenea şi abnegaţia pe care o manifestă vizavi de acesta în virtutea susţinerii pe care i-a oferit-o preşedintele în toţi aceşti ani, însă un astfel de enunţ mă face să am dubii dacă nu cumva doamna Elena Udrea şi-a pierdut simţul realităţii şi trăieşte prin Traian Băsescu. Este o ofensă la adresa istoriei noastre şi a identităţii noastre naţionale să implici acest lucru, aşa cum a făcut-o domnia sa.

Mă simt dator să subliniez aceste aspecte având în vedere faptul că eşecurile profesionale ale doamnei Udrea ca ministru al turismului ar fi îndreptăţit-o la a nu face declaraţii mai degrabă decât să le facă, şi mai ales în acest fel. Poate ar trebui să fie întrebaţi cetăţenii de rând cu privire la activitatea Ministerului Turismului de-a lungul celor 9 luni de existenţă, dacă lor li se pare că s-a mişcat ceva în această zonă. Eu poate sunt subiectiv, dar cred că o instituţie cu un buget atât de mare ar fi putut schimba ceva în acest timp într-un domeniu aflat încă într-un stadiu incipient în România, dacă nu chiar rudimentar.

Revenind la controversata declaraţie sau glumiţă, nu ştiu cum ar califica-o doamna Udrea, vreau să menţionez faptul că eu, nu în calitatea mea de parlamentar, ci în cea de cetăţean la României, mă simt lezat de această abordare (eu nu sunt, şi nici n-aş dori vreodată să fiu urmaş al lui Traian Băsescu) şi mă duce cu gândul la regimul comunist în care liderul era ridicat la rangul de conducător suprem cu puteri absolute, singurul care putea salva ţara de inamicii poporului. Ca atare, unul dintre sloganurile campaniei de promovare a referendumului pentru un Parlament Unicameral este "De ce le e frică nu scapă." Nu pot însă să nu mă întreb dacă Traian Băsescu este într-adevăr un preşedinte care ne va scăpa de problemele cu care ne confruntăm sau putem citi printre rânduri chiar frica domniei sale de a-şi pierde următorul mandat la Cotroceni şi prin aceasta şansa de a mai avea oameni atât de devotaţi precum Elena Udrea la dispoziţia domniei sale.

Doamna Cristina Ancuţa Pocora:

"România, Titanicul portocaliu"

Ultimul an de guvernare Băsescu-Boc a adus românilor o premieră extrem de tristă şi nedorită: circa 83% din populaţie consideră că ne îndreptăm cu toţii într-o direcţie greşită. Este un procent incredibil, neatins până acum în ultimii 20 de ani, care arată perfect "eficienţa" guvernării PD-L.

Cu alte cuvinte, România seamănă tot mai mult cu Titanicul care se izbeşte şi se scufundă pe fondul unei muzici halucinant de ireale. Diferenţa stă în faptul că zi de zi România reuşeşte să se scufunde de-a binelea în sărăcie, mizerie, foame şi disperare.

În curând, vom fi cu toţii naufragiaţi în ţara noastră şi asta numai pentru că un comandant de navă confundă România cu un vapor şi se încăpăţânează să dea muzica tare în loc sa cârmească la timp corabia sau să se retragă.

Numărul şomerilor creşte cu zeci de mii pe lună, la ţărani nu mai ajung subvenţiile, la firme nu mai ajunge t.v.a.-ul plătit statului onest şi anticipat şi, în curând, la pensionari şi bugetari nu vor mai ajunge pensiile şi salariile.

Tot suntem ameninţaţi cu FMI-ul, că nu îndeplinim criteriile. Dar cei care ne ameninţă uită să spună că ei sunt cei care au apelat la FMI din cauza propriei lor incompetenţe, hoţiei şi proastei administrări a ţării.

A cui este vina că, în timp ce românii erau păcăliţi în direct la televizor de un premier care, vezi Doamne, restructura aparatul central, Cancelaria sa şi întreg sectorul bugetar, miniştrii săi făceau cheltuieli suplimentare şi angajări la stat pe bandă rulantă pentru cei cu ochi portocalii?

A cui este vina că Guvernul Boc a scăzut ajutoarele de căldură şi acum mii şi mii de români sunt la limita supravieţuirii ?

A cui este vina paralizării unei ţări care musai trebuie să facă aşa cum îi zice comandantul suprem, altfel toţi suntem acuzaţi de trădare naţională?

Răspunsul este unul cât se poate de simplu.

Vina este a unei minorităţi care se încăpăţânează până în ultimul moment să-şi impună punctul de vedere în faţa majorităţii.

Vina este a acelor oameni care se agaţă de putere până în ultimul moment ca şi Ceauşescu.

Vina este a acelor care conduc România aşa cum a fost condus Titanicul.

În faţa pericolului de a ne izbi definitiv de stâncile trecutului, eu încă mai sper că, pe 6 decembrie, românii vor lua singura decizie înţeleaptă: să-i înlocuiască în ultimul ceas pe cei care conduc România spre dezastru.

Este singura noastră şansă să nu eşuăm jalnic după 20 de ani.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

"Informare ba, defăimare da"

(Atacând Parlamentul, Traian Băsescu îi atacă pe cei care au votat în noiembrie 2008)

Lucrurile sunt clare. În paralel cu alegerile prezidenţiale vom avea pe 22 noiembrie un referendum la care cetăţenii României sunt chemaţi să aleagă între Parlamentul bicameral sau Parlamentul unicameral. Nu comentez acum raţiunea organizării în paralel a referendumului. Suntem însă în faţa unei alte probleme pe care o consider de o gravitate deosebită.

Ca şi în cazul oricărui tip de alegeri şi în cazul referendumului există o campanie electorală. O campanie în care cei sau cel care a promovat referendumul trebuie să explice în ce constau subiectele supuse votului. Concret, în cazul de faţă trebuie să existe o informare privind avantajele şi dezavantajele sistemului bicameral, precum şi avantajele sau dezavantajele sistemului unicameral.

Or, ce pot constata acum, la câteva zile după începerea campaniei pentru referendum. Informarea cetăţenilor lipseşte cu desăvârşire. În aşa-zisele dezbateri televizate - în fapt acţiuni de campanie prezidenţială pentru actualul şef al statului - şi în ieşirile în public ale promotorului referendumului, preşedintele Traian Băsescu, şi ale susţinătorilor săi, nu am auzit decât critici la adresa Parlamentului bicameral şi elemente pozitive privind Parlamentul unicameral. Nimeni nu poate crede că Parlamentul unicameral este perfect, sau că Parlamentul bicameral este 100% nociv şi perimat. Lipsa informării reprezintă un profund act nedemocratic. Şi, din motive pe care nu le dezvolt acum, există segmente mari de populaţie care nu are acces la informaţie, iar a miza pe lipsa de informare reprezintă de asemenea un act nedemocratic.

Să ne amintim un efect al lipsei de informare. La alegerile parlamentare din 2008 - alegeri uninominale pentru Senat şi Camera Deputaţilor - au apărut la televiziuni cetăţeni care susţineau că îl vor vota la preşedinţie pe Ion Iliescu. La atât se limita nivelul de informare a respectivilor cetăţeni. Pentru ei, a alege însemna a-l vota preşedinte pe Ion Iliescu. Or astfel de situaţii nu trebuie să se mai repete.

Alt aspect foarte grav. Afişele şi propaganda care au legătură cu referendumul nu conţin decât elemente de o agresivitate excesivă prin care electoratul este îndemnat să voteze în sensul dorit de Traian Băsescu. Agresivitatea utilizată de promotorul referendumului nu reprezintă altceva, în ultimă instanţă, decât elemente de defăimare a Parlamentului - singura instituţie democratică stabilă în aceste vremuri de criză - şi a parlamentarilor. Texte de pe unele afişe ale lui Traian Băsescu de genul celui "De ce le e frică nu scapă" sau odioasa caricatură de pe site-ul candidatului Traian Băsescu care are drept explicaţie "Daţi-mi un vot şi scutur Parlamentul" reprezintă mesaje murdare şi îndeamnă la violenţă.

Îndemnând la violenţă împotriva Parlamentului, Traian Băsescu ignoră art.61 alin.(1) din Constituţie, care spune că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Nu în ultimă instanţă, atacând şi defăimând Parlamentul, Traian Băsescu atacă şi defăimează pe cetăţenii români care au votat în noiembrie 2008.

PS: Art.30 alin.(3) din Legea referendumului prevede: "Mijloacele folosite în campania pentru referendum nu trebuie să contravină ordinii de drept". Prin campania dusă, Traian Băsescu încalcă acest articol de lege.

Domnul Daniel Buda:

"Laşitatea, liantul care uneşte actuala opoziţie"

De câteva săptămâni bune, asistăm cu toţii la tentative de intrare prin efracţie în interesul naţional şi în credibilitatea României în relaţiile internaţionale: partidele aflate în opoziţie fac tot posibilul ca ţara noastră să fie subiect al discuţiilor peiorative la nivel intern şi internaţional. Tuturor partidelor, în mod egal, li s-a oferit posibilitatea de a contribui la ieşirea din criza economică şi politică, însă, din păcate, pentru unii politicienii, interesul personal sau al grupurilor de interese primează interesului general, bunăstării şi modernizării României.

Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile mă face să cred că unii parlamentari au intrat în politică ca pe proprie lor moşie şi, din păcate, au uitat că sunt reprezentanţii poporului, au uitat de promisiunile făcute de fiecare în faţa alegătorilor din colegiul uninominal pe care îl reprezintă, au uitat de corectitudine şi de respect faţă de cetăţean.

Lăsând la o parte gesturile gratuite făcute doar în speranţa de a atrage un număr cât de mic de voturi, reprezentanţii partidelor din opoziţie au eliminat orice variantă care ar putea conduce la stabilitate politică şi guvernamentală. Nu pot trece cu vederea modul neprofesionist de avansare a unor variante de lucru şi încrâncenarea cu care le susţin cei din opoziţie în detrimentul interesului public.

Toată mascarada începută de la refuzul nejustificat al liderilor PSD+PC de a face o altă nominalizare pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor, de a desemna reprezentanţii în noul Guvern, precum şi insistenţele de a susţine o anumită persoană pentru unele funcţii mă fac să cred că încă suntem în faza nematurizată a democraţiei. Pe lângă faptul că absolut toate solicitările au fost luate în considerare astfel încât să se creioneze un portret al primului-ministru care ar putea guverna ţara în această perioadă de criză, iar partidele au fost invitate la consultări în vederea susţinerii unei persoane cu adevărat independente politic (nu este cazul domnului Johannis, colaborator al PNL la alegerile parlamentare), opoziţia continuă să persifleze orice efort real şi constructiv de ieşire din impasul politic.

O asemenea abordare trădează o mentalitate nedemnă de un politician şi, cu atât mai grav, a a celor care îşi doresc să fie Preşedintele României, nedemnă de un lider care se vrea a fi cu vocaţie europeană.

Stânga şi dreapta, social-democraţi şi liberali, patrioţi şi autonomişti, cu toţii deopotrivă, au vorbit într-un singur glas în ceea ce priveşte menţinerea haosului politic şi guvernamental, refuzând orice colaborare şi orice variantă care ar putea conduce la redresarea ţării.

Întrebarea firească în faţa unei asemenea realităţi politice este, fără îndoială, "Ce-i conduce pe ei în luptă?". Evident, răspunsul se opreşte la un singur nume: Traian Băsescu. Am spus Traian Băsescu şi nu Preşedintele României. Pentru că ceea ce se întâmplă pe scena politică este de departe o răfuială politică, mai bine spus o răzbunare politică a unei mlaştini politice deranjată în preocupările ei de a face politică după legea sfântă a tăcerii şi nici pe departe un demers constituţional legitim. PNL şi PSD se comportă ca două muşuroaie de furnici supărate că nu-şi pot face afacerile în taină şi în dispreţul legii, inamicul lor suprem fiind omul care militează pentru legalitate şi transparenţă, Traian Băsescu.

Această complicitate politică transpartinică are un singur numitor comun: banul, vânat de toţi pe căi la fel de compromiţătoare ca şi compromisul care îi uneşte.

În fond, frica de popor şi de verdictul acestuia nu este altceva decât frica de democraţie. Nu peste mult timp, vom vedea cu toţii cine a spus adevărul şi cine au fost falşii lui moralişi ai vieţii politice. Problema fundamentală este însă cu totul alta, şi anume faptul că nota de plată a prostiei şi mârşăviei politice o vor plăti cetăţenii, dar depinde tot de aceştia să limiteze dezastrul pornit de petroliberali şi social-anarhişti.

Doamna Daniela Popa:

"Reducerea t.v.a.-ului la alimentele de bază"

Acutizarea crizei economice exprimată prin scăderea producţiei, reducerea veniturilor şi a consumului are un impact negativ asupra unui procent considerabil al populaţiei. Creşterea preţurilor la produsele alimentare şi a cheltuielilor cu utilităţile sunt realităţi faţă de care un Guvern responsabil trebuie să vină cu măsuri ferme şi urgente. Din păcate, ceea ce se anunţă pentru anul 2010 este de-a dreptul îngrijorător pentru nivelul de trai al multor categorii sociale. Se anunţă creşteri de preţuri la combustibili, iar practica a demonstrat că aceste majorări declanşează scumpiri în lanţ.

Codul fiscal al României stabileşte t.v.a.-ul de 19% pentru alimente. În conformitate cu Directiva a VI-a a Comisiei Europene pot fi utilizate 2 - 3 cote reduse de t.v.a., dar care nu pot fi mai mici de 5%. Directiva Comisiei Europene nr.112/2006 permite totuşi aplicarea unor cote reduse de t.v.a. pentru o parte din alimente, chiar şi sub 5%, cum sunt cele din Italia 4%, Irlanda 4,8%, Spania 4%, Luxemburg 3%, Cehia 5%, Lituania 5%, Polonia 3%. Unele ţări au chiar taxă zero pentru unele alimente şi băuturi nealcoolice (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie). Comisia Europeană a propus recent simplificarea sistemului de calcul al t.v.a. şi o mai mare autonomie a statelor membre în fixarea unor cote reduse pentru servicii locale. Conform acestei recomandări, ratele scăzute, între 0 şi 5%, pot fi aplicate anumitor produse şi servicii (de exemplu, alimentele) şi o cotă între 10 şi 12% pentru servicii cum sunt transporturile.

Prin această declaraţie politică doresc să reafirm susţinerea mea pentru o iniţiativă mai veche a Partidului Conservator - reducerea t.v.a. la produsele alimentare de bază (promovată în legislatura 2004 - 2008). Această măsura ar fi oportună nu doar pentru menţinerea unui nivel de trai acceptabil pentru cetăţeni, ci şi pentru combaterea evaziunii fiscale în industria alimentară. În acest sens, am semnat împreună cu mai mulţi colegi din Alianţa PSD+PC şi PNL o propunere legislativă privind modificarea părţii introductive a alin.(2¹) al art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Propunerea legislativă, înregistrată recent la Camera Deputaţilor, prevede aplicarea taxei pe valoarea adăugată de 5% la alimentele de bază. Este o măsură ce se impune prin necesitatea de a menţine preţul produselor alimentare la un nivel acceptabil pentru populaţie, în condiţiile crizei economice.

În acest context, apreciez că această măsură ar fi în avantajul atât al consumatorilor, cât şi al producătorilor de alimente, agricultorilor, mediului de afaceri şi, nu în ultimul rând, al bugetului de stat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Ce este mai important?"

De câteva zile a început campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie 2009 şi am văzut cu toţii că se discută despre referendum, despre ce fac alţii, dar nimic despre ce-i interesează pe cetăţeni.

Conform unui obicei vechi, ca deputat mă întâlnesc cu oamenii oriunde şi oricând pentru că merg mult pe jos, neavând permis de conducere şi nici autoturism personal, deşi recunosc că mi-ar fi probabil mai uşor astfel.

Din aceste întâlniri am înţeles un lucru simplu: oamenii s-au săturat de scandalurile dintre preşedinte şi clasa politică, bietul nostru Traian Băsescu nereuşind nimic din ce şi-a propus pentru că, în loc să convingă politicienii în abordarea unor anumite teme, a preferat să se certe cu ei la nesfârşit.

Să ne amintim că şi în relaţiile personale, atunci când adversarul dă dovadă de bună credinţă, indiferent cât de porniţi am fi, începem să fim ponderaţi şi să ocolim cuvintele grele, cearta fără rost şi chiar reuşim să găsim o doză de înţelegere. Un asemenea comportament ar fi trebuit să aibă şi preşedintele ţării, care a preferat să acuze pe toată lumea, să spună că toţi sunt vinovaţi, uitând că pe majoritatea el i-a propus şi sprijinit în ocuparea unor înalte funcţii publice.

Bănuiesc că nimeni nu a uitat că guvernul PD-L-PSD a fost visul împlinit al preşedintelui şi l-a susţinut cu toată tăria, deşi s-a observat că a fost cel mai slab guvern pe care l-a avut vreodată România.

Bănuiesc că nimeni nu a uitat că guvernul Tăriceanu a fost cel mai bun guvern al României din ultimii 20 de ani, cel care a dublat pensiile şi salariile, care a alocat cele mai mari fonduri pentru sănătate, educaţie, comunităţi locale, iar Traian Băsescu este cel care a făcut tot ce era posibil ca să îl demită şi să îi blocheze activitatea.

Bănuiesc că nimeni nu a uitat că acordul cu FMI este dorinţa lui Traian Băsescu, fiecare român fiind nevoit să plătească 2500 euro pe an pentru restituirea împrumutului. În acest mod a dorit preşedintele să arate că el se ocupă de economie, iar rezultatele sunt dezastruoase.

Bănuiesc că nimeni nu a uitat că în acest an vom avea circa 1 milion de şomeri, că mulţi oameni au acceptat micşorarea veniturilor numai să-şi păstreze locurile de muncă, că au apărut cozile la farmacii nemaifiind bani pentru medicamente, că în spital nu se mai oferă nimic pacienţilor decât pe banii lor şi am putea continua în acest fel.

Bănuiesc că nimeni nu uită că ni s-a promis că vom trăi bine, însă tot mai mulţi oameni nu-şi mai pot plăti datoriile la bănci, la întreţinere, la energie electrică etc., iar medicii mi-au transmis că tot mai mulţi cetăţeni se prezintă la cabinetele medicale cu atacuri de panică din cauza stresului prin care trec.

Acestea sunt problemele românilor, pe lângă multe altele create ca urmare a incompetenţei guvernului susţinut de Traian Băsescu, a scandalului permanent provocat de un preşedinte care se îndepărtează tot mai mult de popor, un preşedinte al cărui mandat este un eşec şi care nu mai trebuie votat.

În acest context, ne întrebăm de ce vrea preşedintele să ne mintă din nou, propunându-ne un referendum care nu are nicio legătura cu problemele oamenilor, în loc să ne explice de ce nu trăim bine după cinci ani de scandal şi încercări de a-i găsi vinovaţi pe cei care au avut curajul să îi spună preşedintelui că greşeşte atunci când nu lasă instituţiile să lucreze normal pentru cetăţeni?

Sper că la urnă, în ziua votului, fiecare îşi va pune întrebarea: Ce este mai important?

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Premierul interimar Boc îşi demască populismul ieftin prin ordonanţe de urgenţă pe care încearcă să le vopsească ulterior, apelând la alţii."

Domnul Boc cere acum ajutor disperat Parlamentului, pentru majorarea plafonului pentru ajutoarele de încălzire, după ce a avut grijă mai întâi să-l reducă, cu propria sa mână, prin ordonanţă de urgenţă.

Aceeaşi urgenţă i-o solicită imperativ, în aceste zile, inexplicabilul premier interimar Boc Parlamentului, după ce guvernul pe care-l conduce cu atât de multă abilitate, a decis singurel, cu doar două săptămâni în urmă, să reducă limita respectivă, de la 615 lei la 425 lei, generând prin acest demers şi o semnificativă reducere a numărului de beneficiari.

Dar cum preşedintele Băsescu tocmai şi-a înscris candidatura la Biroul Electoral Central, PD-L şi al său şef, domnul Boc, au trecut repejor la corectarea greşelilor care l-ar putea defavoriza electoral pe iubitul lor candidat.

Acum, când numărul şomerilor din România se apropie vertiginos de cifra înspăimântătoare de un milion, Guvernul Boc a lăsat baltă zeci de mii de familii aflate în dificultate maximă din punct de vedere al veniturilor, apelând la reduceri de cheltuieli drastice tot din buzunarul celui mai năpăstuit şi umflând în acelaşi timp cu avânt efervescent bugetele judeţelor colorate în culoarea obligatorie: portocaliul pd-l-ist.

Astfel, guvernul redus al domnului Boc a micşorat cu bună ştiinţă plafonul maxim de venituri pe membru de familie pentru subvenţionarea facturii la încălzire a locuinţei, la limite de venituri comparabile cu anii trecuţi, din categoria beneficiarilor fiind excluşi cei cu un venit mai mare de 425 lei.

După o justificare de doi bani, trecută la repezeală în documentele care au fost utilizate în acest demers, domnul Boc vrea să scoată acum castanele pe care le-a aruncat el însuşi în foc, cu mâna Parlamentului, pe care l-a văduvit timp de un an de principala sa prerogativă: cea legislativă.

Cum explicaţi, domnule Boc, cele susţinute: "reducerea plafoanelor este necesară, în condiţiile actuale, determinate de criza economică şi de imposibilitatea susţinerii din bugetul actual a tuturor formelor de protecţie socială"; "eficientizarea sistemului"; "restrângerea numărului de beneficiari" şi, mai ales că, toate acestea au fost clamate recent ca şi condiţie stringentă pentru reducerea subvenţiei la căldură acordată celor defavorizaţi?

Cele menţionate mai sus au fost vehiculate ca motive absolut necesare pentru economii şi apoi decise tot de dumneavoastră, cu doar două săptămâni în urmă. Posibil ca memoria să vă joace feste?

Acum ce vă determină, într-un timp atât de scurt, să veniţi cu declaraţii schimbate total peste noapte şi să bateţi la uşa Parlamentului pentru revenire asupra celor hotărâte de propria dumneavoastră ordonanţă de urgenţă?

Aţi luat întâi cu două mâini, ca să aveţi apoi unde da cu un deget şi să arătaţi astfel electoratului ce buni samariteni aţi devenit exact în campania electorală. Penibil demers, domnule Boc!

Domnul George Ionescu:

"64 de ani de la înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite"

La 24 octombrie 1945, 51 de ţări se angajau să menţină pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă. Astfel, lua fiinţă Organizaţia Naţiunilor Unite, care numără acum 192 de ţări membre.Când statele devin membre ONU, ele acceptă şi îşi asumă obligaţiile prevăzute în Carta Naţiunilor Unite, un tratat internaţional care stabileşte principiile de bază ale relaţiilor internaţionale.

Conform Cartei sale, ONU are patru obiective majore: să menţină pacea şi securitatea internaţională; să dezvolte relaţii de prietenie între naţiuni; să coopereze în rezolvarea problemelor internaţionale şi în promovarea respectului pentru drepturile omului şi să fie un centru pentru armonizarea acţiunilor tuturor statelor.

Utilizând 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, ONU oferă mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi pentru formularea de politici în chestiuni care ne afectează pe toţi. În cadrul Organizaţiei, toate statele membre - mari sau mici, bogate sau sărace, cu vederi politice şi sisteme sociale diferite - au un cuvânt de spus şi drept de vot egal.

Organizaţia Naţiunilor Unite şi diferitele agenţii ale sale joacă un rol important în implementarea şi respectarea principiilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

ONU are şase organisme distincte. Cinci dintre ele - Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă şi Secretariatul - au sediul central în New York. Cel de-al şaselea - Curtea Internaţională de Justiţie - îşi desfăşoară activitatea la Haga, în Olanda.

Toate statele membre ONU sunt reprezentate în Adunarea Generală, "un parlament al naţiunilor", care se întruneşte în sesiuni ordinare sau extraordinare pentru a discuta cele mai presante probleme mondiale. Rezoluţiile Adunării nu sunt legi, ci doar recomandări.

România devine membru ONU în 1955. Prin intermediul programelor şi fondurilor Naţiunilor Unite, România beneficiază de un volum important de asistenţă tehnică şi financiară în sectoare de interes pentru ţară: protecţia mediului, demografie, drepturile omului, sănătate, agricultură, industrie, consolidarea instituţiilor democratice.

Prima instituţie a Naţiunilor Unite care şi-a deschis un birou în România a fost Centrul de Informare al ONU (UNIC), în iunie 1970. UNIC oferă publicului materiale informative actualizate cu privire la obiectivele şi activităţile Naţiunilor Unite în diferite sectoare. Centrul reprezintă principala sursă locală de informaţii publice despre sistemul Naţiunilor Unite. UNIC a fost urmat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în 1971 şi de Centrul European UNESCO pentru Educaţie Superioară în 1972.

Biroul de legătură pentru România al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO) a fost înfiinţat în 1990, în timp ce Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) şi Fondul Monetar Internaţional sunt prezente în România din anul 1991.

Banca Mondială şi-a deschis biroul din România în 1992, în acelaşi an deschizându-se şi Biroul din Bucureşti al Corespondentului Biroului Internaţional al Muncii (BIM).

Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS) a fost înfiinţat la 1 decembrie 1995, dar activitatea a fost începută în ianuarie 1996. Principalul obiectiv al instituţiei îl reprezintă reacţia accelerată, cuprinzătoare şi coordonată în plan global la epidemia de HIV. UNAIDS şi-a deschis biroul din România în august 1997, având ca obiectiv ajutarea Guvernul României în implementarea strategiei naţionale de contracarare a răspândirii HIV/ SIDA şi de a dezvolta capacităţi locale de prevenire a infecţiei cu HIV. România ar putea deveni lider regional şi în cooperarea privind combaterea HIV/SIDA, având în vedere experienţa acumulată la nivel naţional. Potrivit subsecretarului general al ONU, Michel Sidibe, eforturile României au condus, pe de o parte, la limitarea răspândirii HIV/SIDA, iar pe de altă parte la dezvoltarea unui program cu valoare de model, recunoscut la nivel internaţional, de asistenţă integrată a persoanelor infectate cu HIV.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Referendumul domnului Băsescu nu face decât să incendieze factura de plată a buzunarelor cetăţenilor"

Ziua de 22 noiembrie îi va costa pe români mult mai mult decât s-au gândit vreodată: peste 50 de milioane de euro, şi acest lucru se întâmplă doar datorită unui capriciu băsescian.

Aflându-se în cădere liberă pe toboganul procentelor electorale, domnul preşedinte Băsescu şi-a lansat la apă, de curând, o barcă electorală aducătoare de voturi părtinitoare: reducerea numărului de parlamentari.

Este evident faptul că oamenii, sătui de orice subiect legat de politică, de unele instituţii ale statului, care sunt oricum puse permanent într-o lumină negativă, printre care şi Parlamentul, reacţionează negativ în vreme de criză. Pe acest trend, de supărare pe parlamentari, alimentat permanent cu muniţie de domnul Băsescu, vine acum salvarea prezidenţială: referendum pentru reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la unicameralism.

Dar preşedintele Băsescu nu le spune oamenilor în mod onest care sunt avantajele şi mai ales dezavantajele unicameralismului. Nu le spune oamenilor că aceasta este doar o temă falsă de campanie, menită să-l pună în avantaj în faţa adversarilor săi, care nu va avea nicio consecinţă juridică. Nu le spune oamenilor că banii pe care-i cheltuieşte dumnealui cu nemiluita pe la hramuri şi festivaluri organizate ad-hoc, cu dedicaţie pentru persoana sa, sunt tot bani publici, luaţi din portofelul fiecărui cetăţean.

Demersul preşedintelui este doar pur electoral în acest moment, având în vedere că, în perioada celor cinci ani de mandat ai săi, nu a pornit nicio acţiune în acest sens, deşi timpul a fost de partea lui.

Bicameralismul se înscrie în tradiţia democratică a României şi în recomandările Uniunii Europene care recomandă tuturor statelor membre să adopte modelul bicameral din 2013. Deci domnul Băsescu vrea parlament cu o cameră, ca în anul 2013 să ne întoarcem, vrem nu vrem, la două camere ale Parlamentului.

Ca preşedintele Băsescu să nu se mai chinuiască cu teme populiste şi exagerat de costisitoare pentru o Românie aflată aproape în colaps financiar, PNL a depus săptămâna trecută la Parlament un proiect de modificare a Legii electorale care prevede reducerea numărului de parlamentari la 316. Demonstrăm astfel, domnule preşedinte, că nu mai este necesară perpetuarea minciunii dumneavoastră în ceea ce priveşte necesitatea acestui referendum, chiar în ziua alegerilor, şi reuşim să scutim buzunarele cetăţenilor de câteva zeci de milioane de euro.

Pentru diminuarea numărului de aleşi nu este nevoie de un referendum, ci de o "simplă modificare" legislativă, domnule preşedinte Băsescu, şi noi venim în ajutorul dumneavoastră cu acest proiect, în care se stipulează mărirea normei de reprezentare a senatorilor şi deputaţilor, ceea ce va avea ca efect diminuarea numărului de parlamentari.

Astfel, conform proiectului propus de PNL, norma de reprezentare a deputaţilor va creşte de la 70.000 la 110.000 de cetăţeni, iar norma de reprezentare a senatorilor se va mări de la 160.000 la 221.000 de cetăţeni. În aceste condiţii, numărul deputaţilor va fi de 217, iar numărul senatorilor de 99, rezultând un total de 316 de parlamentari.

Această modificare va duce la creşterea calităţii dezbaterilor în comisiile de specialitate, la îmbunătăţirea prezenţei parlamentarilor la lucrări, la condiţii mai bune pentru desfăşurarea activităţii în teritoriu şi, aşa cum a tot clamat preşedintele Băsescu ca stringent, efectul acestui proiect va consta şi în reducerea cheltuielilor.

Îl întreb pe distinsul domn preşedinte, ce l-a împiedicat până în prezent să susţină un astfel de demers? Nu a avut la dispoziţie o zi, două sau un an, ci cinci ani întregi! Ce i-a lipsit PD-L-ului, partid pentru care dumnealui garantează în orice condiţii, să depună în Parlament o astfel de iniţiativă, cumva nu are suficienţi parlamentari?

Este limpede faptul că tam-tam-ul referendumului nu are ca obiect decât voturile pe care preşedintele le aşteaptă să răsară ca ciupercile după ploaie, în urma popularizării acestei demagogii ieftine.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Cât şi cum să taxăm în 2010"

Vă informez că o ştire venită dinspre Germania face furori pe fluxurile informative, în ziarele economice şi pe ecranele televizoarelor: cancelarul german Angela Merkel, reconfirmată la ultimele alegeri legislative, a promis că de la 1 ianuarie va purcede la o scădere a taxelor şi impozitelor. Cheia în care majoritatea citeşte această ştire este aceea că taxele şi impozitele ţărilor care au o viziune clară privind ieşirea din criza economică vor scădea în perioada imediat următoare.

Evident, liberalii aflaţi în campanie electorală ţipă că şi ei vor scădea taxele şi impozitele dacă preşedinte va ajunge candidatul lor. Susţinuţi de social-democraţi, într-un tangou al acuzelor politice, aceiaşi liberali tot evidenţiază că se scumpeşte benzina, se scumpesc ţigările şi alcoolul etc.

Îmi voi permite să-i contrazic. În primul rând, taxele şi impozitele reduse în Germania sunt unele conexe, ce ţin mai degrabă de moşteniri sau de administraţia locală. În al doilea rând, liberalii nu ar trebui să uite că până în primăvara acestui an România era ţara europeană cu cele mai multe taxe şi impozite. Atât de hulitul ministru Pogea a înlăturat sau comasat nu mai puţin de 271 de taxe şi impozite, România având acum mai puţine astfel de taxe decât Germania. Mai mult decât atât, în ciuda presiunilor interne şi externe, România a menţinut cota unică de impozitare la 16% şi t.v.a.-ul la 19%. Spre exemplu, Germania are o taxare progresivă, mergând de la 15% la 43%, în timp ce t.v.a.-ul este tot de 19%. Numai că t.v.a.-ul a crescut în Germania lui 2007 de la 16% la 19%.

Noi, democrat-liberalii, alături de preşedintele Băsescu, ne propunem să menţinem aceleaşi cote ale impozitelor şi atunci când bugetul consolidat o va permite chiar să scădem unele impozite. Facem asta pentru că suntem responsabili. Le cer în mod public ca şi social-democraţii, dar şi liberalii să-şi asume un acord public semnat ca în cazul, altfel improbabil, în care ar ajunge la putere să păstreze acelaşi nivel al taxării.

În ceea ce priveşte accizele la combustibili, ţigări şi alcool, creşterea se datorează creşterii cursului euro, precum şi calendarului asumat faţă de legislaţia comunitară. Vă reamintesc că anul trecut un euro era cotat la 3,7 lei, iar acum la aproape 4,3 lei. Suplimentar, PSD-iştii nu ar trebui să se mai lamenteze, pentru că dumnealor au ieşit de la guvernare cu doar o zi înainte de data în care se stabilea nivelul euro în funcţie de care se calculează accizele. Au contribuit decisiv la această creştere a euro şi sunt direct responsabili de nivelul accizelor.

În final, aş dori să-mi exprim un deziderat: construirea viitorului buget pe un nivel al taxării cel puţin la fel de liberal ca acesta. Pentru asta, este însă dezirabil ca parlamentarii PSD şi PNL să se prezinte la comisiile de specialitate şi să punem la cale bugetul pe 2010, să nu-l amânăm aşa cum vor unii dintre candidaţii la prezidenţiale pentru martie anul viitor, doar pentru că ar putea da vina pe noi şi eventual ar mai putea câştiga un procent sau două.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Eludarea realităţii"

În clipele acestea, România este un stat neguvernat, lăsat în deriva propriului destin, din cauza preşedintelui Traian Băsescu, care ignoră cu obstinaţie voinţa unei majorităţi clar formate. Din cauza acestei situaţii de eludare a realităţii, situaţie desprinsă din romanele lui Kafka, românii au fost lăsaţi de izbelişte în aceste vremuri grele pentru economie.

Deşi această încăpăţânare de a accepta realitatea este la prima vedere de neînţeles, pentru un preşedinte cu porniri dictatoriale, aşa cum este Traian Băsescu, această obstinaţie este o stare de fapt perfect normală, în care plecăciunile sunt un mod de a saluta, în care gândirea nu mai are raţiunea de a exista, în care exprimarea liberă e un moft.

Pe acest considerent, preşedintele Traian Băsescu încearcă, prin ignorarea majorităţii, să controleze procesul electoral, pentru că este perfect conştient de faptul că românii nu îl vor vota, că va pierde alegerile, că România nu îl mai doreşte drept şef de stat. Din acest motiv, Traian Băsescu a încercat, în ultimele zile, să camufleze această dorinţă prin lansarea "tehnocratului" Lucian Croitoru pe orbita funcţiei de premier. Din păcate, însă, este clar pentru toată lumea că şi Croitoru, premierul desemnat fără majoritate, este marioneta lui Băsescu, pentru că a constituit un guvern după dictarea preşedintelui şi în conformitate cu interesele PD-L.

Mai mult, este limpede că cei mai mulţi din profesioniştii cu expertiză considerabilă nu au dorit să facă parte din acest guvern "mort din faşă" şi, drept dovadă, Guvernul lui Croitoru menţine în componenţa sa echipa de strâns bani şi voturi a preşedintelui Traian Băsescu: Blaga, Videanu, Berceanu şi Pogea, oameni care, după toate aparenţele, sunt prea "grei" pentru a fi excluşi dintr-o formulă guvernamentală şi care, probabil, mai au de plătit poliţe politice.

Acest guvern minoritar, care nici măcar nu păstrează aparenţa unui cabinet de specialişti, va fi cu siguranţă respins de către Parlament, pentru că opţiunea noastră, a liberalilor, rămâne fermă: Klaus Johannis.

Astfel, dacă Băsescu şi ai lui sunt capabili să renunţe la România şi la români, şi au demonstrat până acum cu prisosinţă acest lucru, noi, liberalii, ne vom asuma scoaterea României din criză şi aplecarea spre dorinţele populaţiei, două lucruri uitate de Băsescu şi ai săi.

Domnul Ibram Iusein:

"29 octombrie, Ziua Republicii Turcia"

Desfiinţarea Imperiului Otoman şi reîmpărţirea zonelor pe care acesta le controla, a fost realizată, din punct de vedere juridic, la 10 august 1920, prin tratatul de la Sevres. Trei ani mai târziu, la 29 octombrie 1923, sultanatul era desfiinţat iar Turcia devenea republică şi se poziţiona pe un alt traseu, deschis reformelor şi colaborării internaţionale.

Convieţuirea, de-a lungul a sute de ani în acelaşi areal geografic, a condus, în mod natural, la naşterea legăturilor dintre România şi Turcia, legături ce îşi au originea în istoria comună a celor două popoare. Fondatorul Republicii Turcia şi marele conducător al naţiunii turce, Kemal Ataturk, a crezut în importanţa dezvoltării relaţiilor apropiate cu ţările balcanice. În acest cadru, în anul 1938, el a redeschis Ambasada Turciei la Bucureşti.

România şi Turcia sunt două ţări ale căror puncte de vedere coincid nu numai în plan bilateral, dar şi la nivelul acţiunilor regionale şi internaţionale. Un exemplu în acest sens este reprezentat de obiectivele comune de stabilitate şi securitate în zona Mării Negre, o zonă importantă din punct de vedere geopolitic şi geostrategic atât pentru România, cât şi pentru Turcia.

Turcia reprezintă cel mai mare partener comercial zonal al României. În ciuda crizei economice globale, volumul relaţiilor comerciale bilaterale în anul 2008 a depăşit cifra de 7,5 miliarde de dolari. Valoarea totală a investiţiilor turceşti în România, ţara cu cel mai mare interes zonal pentru investitorii turci, a depăşit cifra de 5 miliarde de dolari. Turcia este şi un important investitor în România. La data de 31 octombrie 2008, erau înregistrate în România 10.722 societăţi cu capital turcesc, cu un capital total investit (investiţii directe) de 663,85 milioane USD (locul 14 în topul investitorilor străini).

România şi Turcia colaborează şi la realizarea unor proiecte strategice în domeniul energetic, cum ar fi construcţia gazoductului Nabucco pentru aprovizionarea cu gaze din regiunea Mării Caspice, cablul electric submarin între Constanţa şi Istanbul, exploatarea resurselor de gaze din zona economică turcă a Mării Negre, Akcakoca, şi la construirea de hidrocentrale în Turcia.

În privinţa cadrului juridic bilateral, între cele două ţări, România şi Turcia, există 12 acorduri şi memorandumuri de înţelegere şi cooperare în domenii dintre cele mai diverse.

Nu numai realităţile economice şi politice, dar şi viaţa culturală a popoarelor român şi turc, pe fondul unei istorii care ne este comună de secole, este marcată de activităţi de cooperare şi colaborare. Voi aminti în acest sens, cu titlu de exemplu, doar contribuţiile lui Dimitrie Cantemir, domnitorul român cu un aport important la dezvoltarea muzicii şi culturii turce şi care este astăzi făcut cunoscut tuturor datorită muzeului "Dimitrie Cantemir" din Istanbul, inaugurat cu doi ani în urmă, în 2007.

În final, pentru oglindirea şi sintetizarea climatului de colaborare şi bună înţelegere existent între cele două ţări, subliniez că Turcia a sprijinit aderarea României la NATO, iar România sprijină aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Sunt printre cei care consideră intrarea Turciei în UE un câştig pentru întreaga Europă.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Armatei Române"

Armata este una dintre instituţiile importante ale unui stat, intrând profund şi definitiv în alcătuirea noţiunii de patrie, prin statornica ei legătură cu pământul natal şi cu luptele strămoşilor. Întotdeauna şi pretutindeni, armata se compune din luptători - acei oameni tineri şi curajoşi, pregătiţi pentru sacrificiul suprem, acceptat de la sine, precum se spune şi în vechiul dicton latin: "Dulce et decorum est pro patria mori" (Este plăcut şi frumos să mori pentru patrie).

De-a lungul timpului, Armata Română a făurit o istorie măreaţă şi vitează, înnobilându-se cu gloria şi strălucirea celor care au zidit din temelii veşnicia ţării. Românii au fost ostaşi viteji şi drepţi, apărând libertatea şi pământul străbun, fără a năvăli vreodată cu sabie şi foc dincolo de hotarele ţării lor, iar toate izbânzile, asemenea celor de la Posada, de la Rovine, de la Podul Înalt, de la Călugăreni, de la Griviţa şi Plevna, de la Oituz, Mărăşeşti sau Carei, purtate prin acele veacuri lungi şi dramatice, se subordonează patriotismului şi jertfei supreme.

Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, data de 25 octombrie marchează Ziua Armatei Române. Este un eveniment de glorie şi de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care de-a lungul vremii oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc. Fapte prin care şi-a îndeplinit misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român.

Ziua armatei noastre este, în acelaşi timp şi un prilej de reflecţie a fiecărui militar aflat sub drapel atât asupra succeselor, cât şi a neîmplinirilor. Obiectivele şi misiunile specifice ale armatei au rămas în esenţă aceleaşi: apărarea valorilor şi intereselor fundamentale ale statului şi cetăţenilor României. La acestea se adaugă însă necesitatea unor capabilităţi sporite, reale de a răspunde noilor riscuri şi ameninţări de pe plan global şi regional.

Calitatea de membru cu drepturi depline al NATO, dobândită de România, ne-a obligat să ne asumăm şi toate responsabilităţile şi riscurile ce derivă din aceasta, contribuind, alături de ceilalţi parteneri, la apărarea valorilor comune ţărilor din Alianţă.

Armata Română este prezentă, alături de partenerii noştri, în zone fierbinţi ale Globului, unde ne reprezintă cu cinste, dar din păcate a plătit şi cu sânge.

Această zi îmi oferă plăcuta ocazie de a transmite aprecierea deosebită faţă de dăruirea cu care cei aflaţi în slujba Armatei Române îşi îndeplinesc sarcinile faţă de patrie şi poporul român.

Trăiască Armata Română!

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"De la votul cenzitar la candidatura cenzitară"

Conform definiţiei din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, ediţia 1998, sistemul electoral cenzitar reprezintă "sistemul în care recunoaşterea dreptului de vot este în funcţie de îndeplinirea de către alegători a anumitor condiţii, în primul rând în funcţie de avere".

Votul cenzitar s-a practicat pe scară largă înainte de instituirea votului universal, în România fiind introdus prin Legea electorală din anul 1864, care împărţea electoratul în două categorii:

electoratul rural - cei care plăteau o dare către stat de 48 de lei

electoratul urban - cei care plăteau o dare către stat de 110 lei.

Aveau dreptul de a fi scutiţi de censul de avere alegătorii care aveau calitatea de preoţi ai parohiilor, profesorii academiilor şi ai colegiilor, doctorii şi licenţiaţii diferitelor facultăţi.

Acest sistem de vot cenzitar s-a păstrat până în anul 1917.

Logica probabilă a acestui sistem stătea în condiţionarea de a fi instruit şi/sau a deţine proprietăţi şi implicit putere economică pentru a putea vota, considerând că în acest fel electorul nu depindea de alţii, era capabil de a-şi fundamenta votul pe raţiune şi instruire, fără ca puterea economică a altora, în speţă candidaţii, să-i influenţeze opţiunea. De aceea, excepţiile de la achitarea dărilor electorale mi se par a fi grăitoare.

Evident că acest sistem nu a fost unul perfect, pentru că istoria l-a negat, era un sistem nedrept, cel puţin din perspectiva unui elector care avea capacitatea economică de a-şi exprima votul la un sufragiu, dar la următorul, graţie legilor dure ale economiei de piaţă, şi-l pierdea, nemaiavând posibilitatea de a achita taxele respective, în esenţă o taxă pe avere, deşi avea experienţa, obiectivitatea şi priceperea de a alege.

Dar ce se întâmpla în forul ales prin votul cenzitar?

Acolo pătrundeau, se exprimau şi hotărau doar cei a căror avere le permitea să intre în competiţiile electorale. Bogăţia, practic, se regăsea atât la cei ce votau, cât şi la cei ce erau votaţi. Iar în acest cerc închis, deciziile se luau de către cei bogaţi pentru cei bogaţi.

Sigur, aceasta este o viziune simplistă, dar, cred eu, adevărată.

La graniţa dintre secolul XIX şi secolul XX, un sistem care era sortit pieirii încerca să-şi conserve privilegiile în faţa unor schimbări inevitabile după revoluţiile democratice de la 1848. Logica democraţiei a îndepărtat cerinţa ca alegătorii să aibă proprietăţi şi să voteze doar dacă achită o taxă pe avere.

Votul a devenit universal şi în egală măsură a devenit marfă pentru că acesta se vindea atât în mediul rural, cât şi în cel urban pentru te miri ce.

În esenţă, cei bogaţi îşi asigurau dreptul de a intra în forurile decizionale pe baza cumpărării, legal sau nu, a voturilor celor săraci. Tot cei bogaţi îşi puteau asigura finanţarea campaniilor electorale, propaganda şi influenţarea celor mulţi. Cu timpul, metodele de influenţare au evoluat, s-au diversificat şi perfecţionat. Esenţa a rămas aceeaşi.

Putem, oare, să nu constatăm acelaşi lucru în România de după 1990?

De la campanii în care un pix şi un pliant făceau să ne schimbăm părerile politice, am ajuns la posturi de televiziune dedicate unei singure opţiuni, la campanii legale de mii şi mii de euro, la "atenţii" aduse la poarta electorilor şi la adevărate festinuri câmpeneşti, ca să nu mai vorbim de apariţii televizate ce se măsoară tot în mii de euro, la ziare dedicate unui candidat sau altul, la manifestări electorale, unele de-a dreptul faraonice, pe lângă care bietul 23 August de dinainte de 1989 păleşte trist. Şi totul pe mulţi, pe foarte mulţi bani...

Cei care au bani mulţi îi folosesc pentru a influenţa votul universal al celorlalţi. Cei care au resurse financiare pot intra azi în atât de hulitul Parlament. Cei care au bani, dar nu mai vor să se implice în lupta directă şi murdară a politicii, îi donează unui candidat sau altuia, care, din poziţiile ocupate în administraţie sau legislativ, ar trebui să întoarcă favorul făcut. Iar titlurile ziarelor de după 1990 sunt grăitoare...

Nu vi se pare că diferenţa faţă de votul cenzitar se micşorează tot mereu? Am ajuns să legiferăm cuantumul cheltuielilor făcute în campaniile electorale fără a legifera plafonul contribuţiilor la campania unui candidat. Aşa am încurajat apariţia candidatului cenzitar.

Practic, economicul îşi impune dominaţia în faţa politicului, se diminuează rolul dezbaterii în Parlament şi al deliberării obiective, iar alegătorii nu mai au puterea reală de a alege pe cei care se pot impune prin valoarea principiilor, a ideilor, a programelor. De fapt, democraţia reprezentativă este tot mai mult bazată pe singura valoare care se impune după 20 de ani de democraţie: banul.

Raţiunea este înlocuită de bogăţie,

Bogăţia este cea care dictează.

Iar puterea politică i se supune încet, dar sigur.

De aceea, avem conducătorii pe care îi avem, de aceea procentul scepticilor este în continuă creştere, de aceea mulţi nu mai vor să se prezinte la vot, de aceea suntem cu toţii nemulţumiţi de situaţia în care ne aflăm. Dar acceptăm cu frivolitate să fim manipulaţi şi să ne vindem votul. Şi, în acest context, reducerea numărului de parlamentari, transformarea Parlamentului într-o anexă a Executivului, accederea în funcţii politice numai a celor cu bani sau a celor care se complac să fie "prizonierii" celor cu mulţi bani, votul a câtorva zeci de parlamentari pentru transformarea unui proiect în lege, reprezintă o întărire a democraţiei şi a republicii noastre sau de fapt asistăm la o teribilă luptă, nu atât pentru putere, cât pentru concentrarea puterii în mâinile celor puţini şi în detrimentul celor mulţi?

De fapt, ar trebui să înţelegem că, aşa cum în regimurile absolutiste regele era legea, în ţările democratice, legea ar trebui să fie rege, şi nu ar trebui să guvernăm după oamenii de la putere, ci după lege.

Este lecţia la care clasa politică românească a rămas corigentă!

PS Nu aş vrea să se înţeleagă că prin această declaraţie politică aş avea ceva cu cei care se îmbogăţesc prin afaceri oneste, desfăşurate în limita cadrului legal. Ce vreau să se înţeleagă este că nu mai e de dorit ca unii oameni de afaceri să dicteze politicului, iar politicul să se supună fără crâcnire. Avem nevoie în România de modele economice, dar şi politice, iar legea şi, mai ales, respectarea ei, să fie regulă pentru toţi.

Domnul Marin Almăjanu:

"Şeful Forţelor Armate din România, Traian Băsescu, ridică în slăvi cu grade în plus, trădătorii de partid"

Potrivit Constituţiei României, şeful Forţelor Armate este preşedintele ţării, Traian Băsescu. Dar onoarea Armatei Române şi a militarilor care o compun nu are nicio legătură cu ultimele decizii de debut ale campaniei electorale ale preşedintelui, de înaintare în grad a unor personaje controversate sau care s-au putut face remarcate doar prin trădări ale partidelor din care făceau parte, în favoarea susţinerii domnului Băsescu în această campanie!

Domnul Băsescu demonstrează din nou că joacă onoarea militarilor de carieră în picioare! Nu cei care într-adevăr merită a fi ridicaţi în grad sau omagiaţi cu decoraţii şi alte distincţii au avut parte zilele trecute de respect din partea preşedintelui ţării, ci fruntaşi sunt cei care au brevet de trădător de partid, pentru a deveni partizani de nădejde ai campaniei preşedintelui-jucător de grade şi medalii!

Traian Băsescu a dovedit că nu a sprijinit armata română cu resurse, atunci când bugetul ministerului de resort a fost văduvit în mod drastic în acest sens, în favoarea deturnării fondurilor bugetare necesare acestuia către alte ministere, în special către cel condus de doamna favorită a Cotroceniului, Elena Udrea!

Când în CSAT trebuia discutat şi apoi aprobat Planul de înzestrare al Forţelor Armate pe termen scurt şi mediu, pentru intervalul 2010-2015, domnul preşedinte Băsescu nu a considerat stringent acest aspect şi, în consecinţă, a tergiversat subiectul respectiv, neluând în şedinţele următoare ale CSAT, nicio decizie concretă, din contră, amânând la nesfârşit acest lucru atât de important pentru România, în ceea ce priveşte respectarea îndeplinirii angajamentelor asumate de către Armata României faţă de NATO în acest sens!

Deşi preşedinţia menţiona, cu câteva luni în urmă, că a fost adoptată Strategia de înzestrare a Armatei, care stabileşte obiectivele şi priorităţile pe termen mediu şi lung ale înzestrării şi care reprezintă, totodată, baza pentru elaborarea Planului de înzestrare a Armatei şi a programelor multianuale, acest anunţ a rămas doar la stadiul de vorbe aruncate ca praf în ochii armatei, fără niciun rezultat ulterior!

Dar ce prezintă pentru domnul Băsescu o importanţă deosebită în ceea ce priveşte priorităţile Armatei Române este un fapt evident în aceste zile: vânătoarea de voturi în compania anumitor generali, declaraţi supuşi fideli, pentru a lupta cu toate forţele în bătălia obţinerii de către actualul preşedinte a unui nou mandat la Cotroceni este o prioritate naţională pentru armată, care merită a fi omagiată, având în vedere că pe lista celor înaintaţi în grad se află nume precum Oprea sau Onţanu, trădători de PSD şi adulatori de Băsescu!

Domnul Marius Rogin:

"Relaţia dintre mass-media şi putere"

Figura principală în actuala "societate a spectacolului" este "actorul", adică cineva care se expune vederii publicului, care desfăşoară un showîn faţa spectatorilor. "Actorul" este un factor public care prin felul în care se pune în scenă menţine buna dispoziţie a publicului. El reprezintă o formă de existenţă care îşi rânduieşte viaţa astfel încât să fie permanent în văzul public. În societatea contemporană, "actorul" a devenit personajul principal şi favoritul publicului, iar această schimbare semnalizează destrămarea comunităţii şi înlocuirea ei prin aspectul public. Oamenii nu se mai strâng în comunitate, ci s-au risipit într-un public efemer şi capricios, iar datorită faptului că actorul a ajuns să fie cel care determină mersul lucrurilor, realitatea este înscenată ca o suită neîntreruptă de imagini.

Oamenii trăiesc realitatea pe ecranele televiziunii, diferenţa dintre realitate şi imaginea prezentată dispare. Exacerbarea acestei stări de lucruri are loc astăzi în viaţa politică a Italiei. A avut loc un "puci al mediilor de informare". Un partid politic, cel al lui Silvio Berlusconi, Marele Mogul al mass-media, a oferit o alternativă total nouă, care nu mai este cea dintre o dreaptă şi o stângă parlamentară, ci aceea dintre politică şi mediile de informare.

Acest mare "complex politico-informaţional" a realizat o adevărată artă a dirijării de la distanţă, un fel de cibernetică socio-politică împotriva căreia nici o rezistenţă de durată nu pare a fi posibilă. Telecomandaaparţine domeniului reflexelor condiţionate, şi nu a celui vreunei gândiri democratice.

Această tendinţă prin care televiziunea alterează politicul, a început să se manifeste şi în societatea românească: fosta putere manipula propriu-zis, adică sălbatic, rudimentar, prin TVR, aservindu-şi-o. Acum, manipularea e soft, spontană, obiectivă: televiziunea flatează atât personalul politic, cât şi publicul, devenind adevăratul cadru de desfăşurare al vieţii publice, o agora electronică.

Creatorii Constituţiei americane au considerat că o presă liberă este o componentă esenţială a unei guvernări democratice. Astfel, ei au stipulat în primul din cele zece Amendamente ale Drepturilor Omului: "Congresul nu va elabora nicio lege care să limiteze libertatea cuvântului sau a presei." Nu s-a spus însă nimic despre datoria presei de a fi "fair", obiectivă sau reprezentativă.

Ideea presei ca reprezentantă a poporului a devenit un lucru de la sine înţeles, cu care majoritatea jurnaliştilor operează şi care pătrunde în fiecare detaliu al muncii lor de zi cu zi. În 1947, Comisia pentru Libertatea Presei a declarat că presa trebuie să furnizeze o descriere reprezentativă a grupurilor componente ale societăţii.

Unii universitari au legat această ultimă formulare de conceptul reprezentativităţii din ştiinţa politică. Astfel, presa ajunge să aibă un rol asemănător aspectelor formale ale unei guvernări reprezentative, cum ar fi legislatura şi executivul. De fapt, ideea presei ca a patra putere în stat este direct legată de presupoziţia reprezentativităţii presei.

În societatea contemporană, pericolul apare atunci când saturaţia informaţională îl împiedică pe cetăţean să înţeleagă evenimentele, şi deci posibilitatea de participare politică este extrem de diminuată.

Nu mai este de ajuns cerinţa libertăţii de expresie şi afirmarea dreptului de a informa şi de a fi informat. Se impune cu stringenţă un alt program de acţiune pentru jurnalismul contemporan şi pentru o politică luminată în domeniul comunicării politice.

Presa noastră, şi mai ales televiziunea, se insinuează în viaţa publică ca protagonist, şi reuşeşte să o transforme, inevitabil, în "spectacol pur", lipsit de conţinut.

Domnul Mircea Grosaru:

"A început campania, apar dezvăluirile"

Dacă ar fi să luăm în considerare toate dezvăluirile din această campanie electorală pentru preşedinţie, am putea scrie despre fiecare candidat câte un roman de mare succes, care însă, după foarte puţin timp nu va mai avea nici o căutare, întrucât punctul culminant va fi atins în data de 6 decembrie 2009, iar apoi... nu mai contează.

Ce spun ziariştii, analiştii politici, politologii, parantologii, vizioniştii şi clarvăzătorii momentului sunt doar iluzii, pentru că poporul va fi singurul în drept să judece ceea ce i se potriveşte şi ceea ce merită.

Cât de mult contează părerile tuturor specialiştilor nu pot să ştiu, însă cu siguranţă că studiile lor sunt făcute ca urmare a unor sondaje care de multe ori s-a arătat că nu corespund sau că dau erori.

Se aud în general multe lucruri negative spuse de unii către alţii, şi nu sunt întotdeauna atacuri gratuite, iar multe dintre idei sunt şi fac parte din cele cu care merg la vot cetăţenii.

Se spune tot mai mult că România la ora actuală este condusă cu televizorul, iar ideea a fost una care s-a dovedit adevărată la alegerile pentru Parlamentul European, pentru că şi de această dată cetăţenii au votat emoţional.

Pe unii i-au compătimit şi i-au determinat să plece din ţară, iar pe alţii i-au apreciat pentru tot ceea ce ar putea fi bun în fiinţa lor, dar poate mai puţin bun pentru ţară.

Sunt convins că cetăţenii se vor prezenta la vot în număr şi mai mare decât la alegerile europene, într-o proporţie care poate depăşi chiar 50%, însă nici până în prezent nu ştiu ce vor vota, pentru că scorul este extrem de apropiat şi greu de anticipat.

Domnul Mircea Grosaru:

"Înapoi la popor"

Din anul 2005 şi până în prezent, auzim cu toţii, parcă sub formă de ameninţare, sintagma "Înapoi la popor" sau "Ne întoarcem la popor" spusă cu multă nonşalanţă de fiecare dată de aceleaşi persoane, sau mai bine spus de cei care fac parte dintr-un anumit partid politic, siguri pe ei şi de neclintit în deciziile pe care le iau, de multe ori fiind ele chiar şi proaste.

Mă întreb oare de ce se folosesc mereu asemenea cuvinte grele şi dacă ele au şi acoperire, în sensul că şi poporul gândeşte la fel ca şi respectivul partid, şi se pare că nu prea mai gândesc la fel.

Spun acest lucru gândindu-mă doar la fapte, şi nu la speculaţii politice sau politicianiste, iar faptele spun altceva.

De pildă, aceleaşi voci au promis poporului vot uninominal şi acesta s-a realizat, chiar dacă nu a fost cea mai bună variantă, iar acum aleşii uninominali sunt chiar cei care au rezultat din alegerile în colegii uninominale, aşa cum s-a dorit şi de care nu mai putem spune că nu reprezintă poporul.

Şi atunci... care-i logica alegerii unui Parlament unicameral, cu mai puţini parlamentari, când se pare că aceştia, aleşi uninominal, sunt singurii care corespund dorinţelor populaţiei, şi nu alţii, fiind foarte greu de a rezolva toate problemele ce apar în colegiul pe care îl reprezinţi.

Ştim cu toţii că în perioada următoare de criză, problemele cetăţenilor vor deveni din ce în ce mai multe şi mai mari, aşa că reducerea numărului de parlamentari ar fi cel puţin nepotrivită în acest moment.

Personal, nu cred în parlamentul unicameral, nu cred că este oportună micşorarea numărului de parlamentari, care nu va duce la nicio economie, şi în continuare pot afirma cu aceeaşi convingere că nu cred...

Domnul Mircea Grosaru:

Pe site-ul personal al Camerei Deputaţilor am primit o sesizare pe care o prezint ca declaraţie politică, ca un apel al subsemnatului pentru legalitate şi normalitate în România. Sper ca acest apel să fie recepţionat şi rezolvat până la alegerile prezidenţiale.

Uniunea Ziariştilor Profesionişti
Declarată de utilitate publică, H.G. nr.472/2008
România
Cabinet Preşedinte Executiv
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România

Comunicat

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România este consternată de atitudinea conducerii Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi a conducerii Primăriei municipiului Târgovişte, care îngrădesc, în mod sistematic, accesul legal al jurnaliştilor Trustului de presă Artpress la conferinţele de presă, încălcând în mod grav drepturile fundamentale constituţionale ale jurnaliştilor, drepturi apărate şi de Legea nr.544/2001.

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a luat la cunoştinţă de încălcările flagrante ale Legii nr.544/2001 - a liberului acces la informaţiile de interes public - ale preşedintelui Consiliului Judeţean Dâmboviţa, Florin Popescu, şi ale primarului municipiului Târgovişte, Gabriel Boriga, care refuză să răspundă adreselor oficiale ale Trustului de presă Artpress, încălcând flagrant şi repetat Legea nr.544/2001, care prevede termene imperative pentru răspunsul la solicitările formulate de mass-media - art.8 alin.(5) - şi garantează accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public - art.15 alin.(1), legiuitorul înţelegând că "activitatea desfăşurată de mijloacele de informare în masă constituie o concretizare a dreptului cetăţenilor de a avea acces la orice informaţie de interes public" - art.15 alin. (2).

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România consideră că refuzul preşedintelui Consiliului judeţean Dâmboviţa, Florin Popescu, şi al primarului municipiului Târgovişte, Gabriel Boriga, de a răspunde adreselor oficiale formulate conform Legii nr.544/2001 de conducerea Trustului de presă Artpress, ca şi refuzul acestor autorităţi de a invita sau permite accesul jurnaliştilor Artpress la conferinţele de presă organizate de acestea - încălcând flagrant art.19 alin.(1) şi(2), reprezintă un atac la dreptul de informare şi de liberă exprimare democratică, prin comportamentul abuziv şi discriminatoriu al autorităţilor, împotriva căruia apreciem că, în mod absolut legal, conducerea Trustului de presă Artpress s-a adresat instanţelor judecătoreşti.

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România protestează în solidar cu jurnaliştii Trustului de presă Artpress din Târgovişte, împotriva comportamentului abuziv şi nedemocratic al autorităţilor din Dâmboviţa, şi îşi rezervă dreptul de a informa organizaţiile internaţionale de presă.

Preşedinte executiv
Lucian Cornescu

UZP - 4200 de ziarişti profesionişti, peste 70% din presa audiovizuală şi scrisă din România

Sper să se rezolve această sesizare şi să se intre în normalitate cât mai repede posibil, pentru a nu fi pus în situaţia de a reveni la solicitare.

Domnul Mircea Grosaru:

"Guvernul Boc 3 şi Croitoru 1"

În zilele ce urmează vom asista la ceea ce Parlamentul României a hotărât, prin reprezentanţii partidelor politice încă de săptămâna trecută: respingerea Guvernului format de Lucian Croitoru, ceea ce înseamnă păstrarea Guvernului demis deja de acelaşi Parlament, adică Guvernul Boc 3.

Soluţia este mai mult decât previzibilă, mai ales că nu numai liderii politici s-au pronunţat, dar şi toţi deputaţii şi senatorii care fac parte din aceste grupuri parlamentare.

Aceştia au stabilit a se exprima în plenul reunit al Parlamentului printr-un vot politic, ceea ce înseamnă de fapt exprimarea voinţei populare prin reprezentanţii săi, aleşi uninominal.

Orice cetăţean al României înţelege că aceste tergiversări nu pot duce decât la un singur lucru, iar acesta nu este benefic pentru România: accentuarea crizei.

Ne punem întrebarea dacă există cineva care poate salva ţara din această situaţie fără precedent, iar răspunsul este unul singur: cetăţenii.

Tot acei cetăţeni care au fost duşi în eroare de o coaliţie formată tocmai din acele partide care la ora actuală sunt într-o egalitate cel puţin suspectă, de circa 30%, ceea ce ne duce la gândul că nici unul dintre ele nu poate urca mai sus de acest procent, fiind urmărit pas cu pas de ceilalţi.

Care din aceste două partide are un scor real şi care este creat artificial ?

Se pare că ambele, însă cel puţin unul din ele are o doctrină clară încă de la înfiinţare, cu toate plusurile şi minusurile înregistrate de-a lungul existenţei sale.

Se vede clar că nici unul din cele două guverne nu va rezista după ziua clarificărilor, care va fi ziua de 6 decembrie 2009.

Domnul Mircea Irimescu:

"Politica sub presiune"

De vreo trei săptămâni, lumea politică românească fierbe la foc mic. A căzut guvernul Boc în urma unei moţiuni de cenzură, s-a decretat organizarea unui referendum pentru reformarea Parlamentului, a început cea mai dură campanie electorală pentru preşedinţie din toate câte au avut loc până acum în ţara noastră. Pentru cetăţeanul român obişnuit, actualitatea politică a devenit captivantă până la obsesie, şi asta îi consumă mai tot potenţialul de judecată. Trăiesc aceste evenimente din interiorul Parlamentului României şi îndrăznesc să fac câteva comentarii despre ele.

Mai întâi, vreau să subliniez climatul de civilizaţie în care au avut loc lucrările parlamentare ale ultimelor săptămâni. Dezbătând chestiuni de importanţă vitală, nu-mi amintesc să fi auzit în aceste ultime săptămâni, în Camera Deputaţilor sau în şedinţele comune ale celor două camere legislative, vreo insultă, vreo invectivă, vreo impoliteţe peste limită adresată adversarilor politici. Nu s-au înregistrat nici dese contestări ale procedurilor de lucru, aşa cum se întâmpla adesea în activitatea de zi cu zi de până acum. După luni de zile de dezbateri legislative terne, anodine, de multe ori foarte plicticoase, în sfârşit au apărut şi dispute de la tribună, pe teme cu miză majoră. Şi discursurile deputaţilor parcă au căpătat un nebănuit "miez" după lunga perioadă de lâncezire din trecutul recent. Din acest punct de vedere, cele ce s-au petrecut la Cameră în ultimele săptămâni au făcut cinste democraţiei şi nu au fost cu nimic mai prejos decât dezbaterile din parlamentele ţărilor cu experienţă democratică de sute de ani.

Din nefericire, această stare de normalitate este spulberată în transmisiunile tv care ar trebui să o facă publică în rândurile cetăţenilor. În numeroase emisiuni ale posturilor de ştiri, un grup restrâns de parlamentari şi analişti, "traduc" pe înţelesul marelui public dezbaterile politice ale zilei. Totul pe un ton belicos, neinspirat, necivilizat, contraproductiv. Se induce astfel oamenilor simpli, telespectatori de bună-credinţă, o stare de spirit agitată, de pericol iminent, un fel de chemare la "salvarea revoluţiei", cum se făcea la sfârşitul lui decembrie 1989. Şi, poate mai grav, telespectatorilor li se inoculează ideea că fiecare ştie ce se petrece, că are soluţii, care de altfel sunt foarte simple, la îndemâna oricui, numai ticăloşii de parlamentari nu vor să le aplice... Percepţia publică despre activitatea politică parlamentară a momentului este astfel grav distorsionată, spre paguba întregii populaţii a statului nostru. Nu mai vorbesc despre "pita caldă" care se oferă pe tavă celor, nu puţini, specializaţi în pescuitul în ape tulburi.

Pe fondul general al degradării nivelului de trai al populaţiei, rolul social al elitelor în viaţa publică românească se diminuează periculos. Se resimte şi în camera inferioară a Parlamentului României impactul redus al marilor personalităţi ale vieţii cultural-ştiinţifice, civice, economice şi spirituale în viaţa politică a ţării. Discursurile de mare calitate, cu influenţă asupra dezbaterilor, lipsesc. Se "poartă" la Parlament personajele charismatice, capabile să-şi organizeze cazon subordonaţii, eficiente în pretinsa lor activitate dominată de pragmatism. Cu tot respectul pe care-l port personalităţilor care au clădit statul nostru modern, cred că astăzi Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Al. Marghiloman, Take Ionescu, N. Iorga ş.a., dacă ar trăi şi activa acum, nu ar mai putea influenţa evoluţia societăţii româneşti în măsura în care au făcut-o la vremea lor. Poate numai Brătienii (Ion şi fiul său Ionel), cu extraordinarul lor simţ practic al politicii, să poată face mult şi acum.

Obiectiv vorbind, nicio meserie din lume nu se practică în condiţii optime sub teroarea privirilor critice ale unui public de ocazie, ostil, care străpung ceafa celui care munceşte. Nici chirurgul în sala de operaţie, nici preotul în altar, nici profesorul la catedră, nici ţăranul pe ogor nu pot avea eficienţă în muncă cu cineva în spate care le strigă: "De ce ţi-e frică, de asta nu scapi!". Or, acest tratament se aplică acum parlamentarilor români de la care se aşteaptă sistemul legislativ cu care să se pună ţara pe direcţia cea bună. Denigrarea continuă a Parlamentului conduce la compromiterea forumului de bază al sistemului politic al ţării. Se ştie din istorie că orice plan de trecere spre dictatură, - a unui partid, a unei persoane -, începe cu discreditarea până la anulare a activităţii parlamentare. Să nu trecem cu uşurinţă peste acest pericol.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Agricultura românească este în derivă"

Ca un element de structură a sistemului economic naţional, agricultura României are un rol important în progresul general al societăţii româneşti.

După anul 1989, România a fost obligată să importe aproximativ 70 la sută din necesarul de produse agroalimentare. Şi asta în ciuda faptului că agricultura românească a beneficiat de finanţare pentru programe, precum fondurile de preaderare, credite şi surse financiare de la Banca Mondială, subvenţii de la bugetul de stat ori din alte surse.

Din păcate, în România nu sunt asigurate elementele de infrastructură necesare asigurării unei activităţi rentabile în agricultură, mai ales în sectorul de depozitare, prelucrare şi valorificare a produselor. Mai mult, nu sunt funcţionale sistemele de irigaţii, sistemele de depozitare şi prelucrare a producţiilor de legume, fructe, cereale şi plante tehnice, ferme care să fie competitive.

Cu toate că ţara noastră beneficiază, în special după aderarea la Uniunea Europeană, de finanţări din partea acestei structuri, agricultura românească se deteriorează treptat. Prin nefuncţionalitatea ei, agricultura este o sursă de inflaţie, creează dezechilibre majore şi instabilitate socială.

România, după integrarea în structurile Uniunii Europene, este obligată să recupereze un decalaj foarte mare în domeniile agricol, economic şi social, faţă de restul ţărilor din comunitatea europeană.

Rezultatul politicilor bune duse de celelalte ţări membre ale Uniunii Europene este reprezentat de modernizarea exploataţiilor agricole, randamente mari, costuri mici de producţie, calitate foarte bună a produselor agroalimentare şi competitivitate pe piaţă.

Prin urmare, legislaţia din România trebuie amendată pentru a putea reglementa mai bine, cel puţin în domeniul agricol, susţinerea financiară, modul de aprobare şi monitorizare a proiectelor finanţate, precum şi formele de folosire şi rambursare a creditelor provenite din Fondul de Dezvoltare şi Modernizare a Agriculturii.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Armatei Române"

În fiecare an, ziua de 25 octombrie este un prilej de cinstire solemnă a militarilor români şi de rememorare a celor care, de-a lungul istoriei, au luptat pentru apărarea uniunii naţionale şi integrităţii teritoriale a statului român.

A devenit o tradiţie ca în fiecare an, la această dată, armata să aibă o sărbătoare a sa, recunoscută şi respectată de toţi cetăţenii ţării în slujba căreia se află. Această zi, încă de la instituirea ei ne aminteşte de un moment de împlinire naţională.

La 25 octombrie 1944, armata română a eliberat ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei, şi totodată, s-a eliberat întreg teritoriul românesc ocupat prin Dictatul de la Viena.

Prin lupte grele şi fapte de eroism, armata română a reîntregit Transilvania străbună, leagănul naţiunii şi civilizaţiei româneşti. Bilanţul luptelor purtate de armata română pentru eliberarea Transilvaniei este ilustrativ pentru efortul major de război al naţiunilor române în apărarea idealurilor sale de libertate şi unitate.

Misiunile cărora armata trebuie să le facă faţă sunt dificile, iar militarii sunt datori să răspundă cu promptitudine şi pricepere sarcinilor ce le revin, şi pot să apreciez că aceştia îşi demonstrează profesionalismul şi patriotismul în operaţiunile pentru spijinul păcii, alături de militarii altor ţări. Cadrele militare şi ostaşii români aflaţi acum în Irak, Afganistan, Bosnia şi Kosovo trebuie să ştie că au sprijinul şi recunoştinţa naţiunii române.

Această zi a devenit o sărbătoare tradiţională, cinstită de întreaga naţiune, şi reprezintă un simbol încărcat de istorie şi valori naţionale, care trebuie rememorat cu tot respectul pentru cei care s-au jertfit pentru îndeplinirea idealurilor la care poporul român a aspirat.

Doresc să transmit salutul meu călduros şi aprecierea pentru eroismul de care au dat dovadă militarii noştri, prin profesionalism, flexibilitate şi capacitate de adaptare.

La mulţi ani, militarilor români!

Domnul Mugurel Surupăceanu:

«"Băsescu şi jocul "De-a guvernarea"»

Noua formulă a Guvernului ne indică un singur lucru: Băsescu este disperat că va pierde alegerile. Şi pe bună dreptate crede asta. Iată cum, în ciuda prevederilor Constituţiei, Băsescu refuză să ofere României un Guvern. De ce spun că refuză? Întrucât Băsescu ştie prea bine că această formulă a Executivului nu va trece de Parlament din două motive: în primul rând, fiindcă majoritatea parlamentară de 65% a propus deja un premier, şi nu îşi va schimba opinia, indiferent câte propuneri vrea să mai scormonească Băsescu. În al doilea rând, echipa lui Croitoru cuprinde principalii miniştri ai Cabinetului Boc, ceea ce este inadmisibil. În acest fel, Băsescu sfidează din nou Parlamentul şi îi sfidează pe români. De câte ori trebuie să respingă Parlamentul miniştrii Guvernului Boc pentru ca aceştia să fie cu adevărat înlocuiţi?

Dar pe Băsescu nu îl interesează cine va ajunge ministru sau cât va mai sta România fără Guvern. Îl interesează doar să se vadă cu sacii de voturi în căruţa de la Cotroceni. Din acest motiv, el trage de timp şi tot inventează formule de guvernare care ştie că nu vor trece de Parlament. Strategia lui Băsescu nu este doar odioasă, ci şi extrem de transparentă: să se asigure că alegerile vor fi pregătite sub conducerea guvernului său credincios şi a întregii sale camarile. Este pentru prima oară când un preşedinte al României sacrifică făţiş stabilitatea politică a ţării pentru a putea fura liniştit voturi la alegeri. Băsescu va plăti scump pentru acest odios joc "De-a guvernarea" şi sunt convins că românii îl vor taxa vot cu vot, până-i va ieşi guvernarea pe nas.

Domnul Răzvan Şerban-Mustea:

"Fiscalitatea în condiţii de criză"

De mai bine de patru ani, de când a fost implementată cota unică de impozitare ca parte integrantă a programului nostru de guvernare, numărul susţinătorilor acesteia a crescut, chiar şi în rândul celor mai sceptici analişti economici. Asta nu înseamnă că întreaga clasă politică este coalizată în jurul menţinerii ei şi este convinsă de beneficiile aduse de aceasta. Încă din primul an de la aplicare, volumul investiţiilor străine a crescut considerabil, iar cele autohtone au fost puternic stimulate.

Cota unică a consolidat afacerile de pe piaţa românească şi a permis statului să controleze mult mai uşor sumele colectate la bugetul de stat. Mai mult, datorită reducerii valorii acestui impozit, veniturile la bugetul de stat au crescut, în primul rând prin stimularea oamenilor de afaceri de a nu mai încerca să-şi ascundă afacerile.

În ciuda tuturor aspectelor favorabile create de implementarea acestei măsuri fiscale, încă mai există oameni politici contestatari ai acesteia, care-i doresc sfârşitul, fără să prezinte argumente fundamentate economic, ci care speră că discursul asupra impozitului progresiv le va mai aduce ceva voturi.

În actualul context economic, schimbarea politicii fiscale ar bulversa mediul economic românesc, iar rezultatele actualei politici fiscale nu justifică sub nici o formă renunţarea la o politică ce şi-a demonstrat rezultatele pozitive.

Nici criza economică şi nici falsa ipoteză conform căreia problemele economiei se rezolvă luând de la cei bogaţi şi dând celor săraci nu impun astăzi creşteri ale fiscalităţii în România. Problemele pe care le are bugetul de stat, din perspectiva colectării, reflectate într-o pondere de aproximativ 29% din p.i.b., faţă de 40-41% în ţările Uniunii Europene, se află cu siguranţă în abilitatea şi buna-credinţă a administraţiilor fiscale şi a organelor de control financiar-contabil ale Ministerului de Finanţe.

Faptul că anumiţi agenţi economici găsesc subterfugii pentru eludarea plăţii datoriilor la bugetul de stat creează şi probleme consistente pentru climatul concurenţial din România, afectându-i direct pe bun-platinici sau trimiţându-i şi pe aceştia către economia neoficială.

Aşadar, doamnelor şi domnilor, pentru că mediul economic răspunde pozitiv mai degrabă prin aplicarea stimulilor fiscali decât prin măsuri coercitive, vă rog să analizăm cu rigurozitate ce măsuri fiscale eficiente se pot implementa în orizontul următor de timp. România trebuie să analizeze serios cum poate fi utilizată politica fiscală împotriva cauzelor şi efectelor crizei economice, în condiţiile în care, de la 1 ianuarie 2010, Germania va face reduceri însemnate ale fiscalităţii, iar Franţa are în dezbatere noi măsuri de relansare economică cu ajutorul stimulentelor fiscale.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Lipsa investiţiilor în infrastructură provoacă accidente!"

Este o realitate faptul că în ultimii douăzeci de ani investiţiile guvernamentale au fost foarte puţin consistente. Dacă la momentul 1989 calitatea infrastructurii de transport românesc era destul de scăzută, astăzi putem spune că ea este chiar mai proastă, mai periculoasă şi mult mai puţin atractivă pentru mediul investiţional străin.

Transformarea diametral opusă, atât a economiei româneşti, către economia de piaţă, cât şi a ansamblului instituţional, au determinat costuri sociale enorme, ce au impietat asupra bugetului investiţional guvernamental. Altfel spus, guvernele postdecembriste au alocat cea mai mare parte a resurselor bugetare către plata de drepturi sociale pentru un număr din ce mai mare de pensionari, şomeri, persoane din zone defavorizate etc.

În aceste condiţii, nu au fost construiţi în România decât 150 de km de autostradă în două decenii, iar drumurile de interes naţional şi judeţean nu au fost reabilitate decât într-un procent destul de redus. Nici infrastructura feroviară nu a beneficiat de fonduri care să asigure măcar mentenanţa structurilor existente. Vitezele de transport pe calea ferată au înregistrat reduceri consistente, iar condiţiile şi întârzierile la transportul pentru persoane s-au înrăutăţit fără precedent.

În plus, atât pe cale rutieră, cât şi feroviară numărul accidentelor a crescut, România conducând în topul numărului pierderilor de vieţi rezultate din accidentele rutiere.

În 2009, în pofida crizei economice care a ameninţat nediscriminat toate statele Uniunii, inclusiv România, Guvernul condus de Emil Boc a pus, alături de realizarea proiectelor sale sociale, care urmează să instituie definitiv echitatea şi justiţia socială în societatea românească, prioritatea realizării de investiţii în infrastructură.

Chiar dacă Guvernului Emil Boc i-a fost retrasă încrederea, în Parlament, proiectele demarate şi principiile sustenabile care au stat la baza lor nu trebuie abandonate de orice cabinet va urma să guverneze.

Investiţiile în infrastructură sunt cel mai ilustrativ mod de efect multiplicator investiţional pe care acestea îl pot declanşa. În absenţa unui plan de reabilitare şi construcţii de căi de transport moderne şi capabile să facă faţă unui trafic rapid şi intens, nu putem spera la investiţii străine consistente şi la sporuri de competitivitate pentru afacerile din România.

Aşadar, investiţiile în infrastructură sunt şi trebuie să reprezinte o prioritate naţională.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

«Minciuna ridicată la rang de politică de stat - singura "realizare" a Guvernului Boc»

În ultimele două săptămâni, premierul încă în funcţie a ales, din nou, o cale greşită, în încercarea sa de a ieşi din situaţia critică în care se află: aruncarea unor fumigene şi comunicare prin promovarea minciunii. În loc să răspundă pentru neîndeplinirea angajamentelor asumate în faţa miilor de pensionari, Emil Boc a ales să iniţieze un nou act normativ, prin care se încercă un furt din buzunarele pensionarilor.

Dar ciuntirea intereselor pensionarilor, a tinerilor şi a copiilor a fost evidentă pe parcursul celor nouă luni de mandat. Iată câteva exemple.

Mutilarea punctului de pensie: Guvernul Tăriceanu a stabilit începând cu 1 ianuarie 2009 valoarea punctului de pensie la 763,7 lei. Guvernul Boc a abrogat această decizie, stabilind punctul de pensie la 697,5 lei. Astfel, promisiunea din Programul de Guvernare al PD-L, şi anume, "atingerea unei ţinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie", este redusă doar la 43,2% din salariul mediu brut, şi acesta cu aplicare în mai multe trepte. În concluzie, pensionarilor li s-a furat, prin decizia lui Emil Boc, suma de 30.9 lei la fiecare punct de pensie. Probabil că a fost din nou o aşa-zisă măsură anticriză a specialiştilor lui Traian Băsescu, care au găsit sursa economisirii la bugetul de stat: reducerea pensiilor.

Îngrădirea dreptului la muncă al pensionarilor: Iată ce promitea PD-L în campania electorală: "Stimularea rămânerii pe piaţa muncii a persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare, precum şi atragerea în activitate a persoanelor pensionate apte de muncă." (Programul de guvernare al Alianţei PD-L - PSD+PC). Să ne aducem aminte că prima decizie a lui Emil Boc a fost de a încălca această promisiune, prin emiterea unei ordonanţe care interzicea pensionarilor cumulul pensiei cu salariul. Însă constituţionalistul Boc a fost readus cu picioarele pe pământ de către Curtea Constituţională. Perseverent fiind din fire probabil, Boc reia ofensiva asupra pensionarilor, prin angajarea răspunderii pe cele trei legi, unde strecoară un capitol referitor la cumulul salariului cu pensia.

Un copil=10 euro: un principal obiectiv al Programului de guvernare propus de PD-L era majorarea alocaţiei pentru copii, în contextul "creşterii calităţii vieţii copilului" şi prevedea ca suma alocată să ajungă la minimul 200 lei. În paralel cu acest obiectiv, Theodor Stolojan promitea tot în acea perioadă, adică în 2008, majorarea alocaţiei la suma de 100 lei (Dublarea alocaţiilor pentru copii începând cu 1 iulie 2009 - Conform Programului de Guvernare pe perioada 2009 - 2012), adică jumătate din cuantumul promis în Programul de guvernare. În concluzie, după 9 luni de Guvernare PD-L - PSD, suma reală pe care o primeşte un copil este de 42 de lei, adică mai puţin de jumătate din suma promisă de domnul Stolojan şi aproximativ o cincime din suma promisa în Programul de guvernare.

Nimic din exemplele amintite mai sus nu a fost realizat. Doar minciuna şi înşelătoria sunt singurele care rămân în memoria oamenilor după această guvernare. Până la urmă, şi pateticele încercări de reglementare ale domnului Boc au fost blocate de către Curtea Constituţională sau sunt în curs de soluţionare.

Domnul Tinel Gheorghe:

"Delaţiunile unui prezidenţiabil"

În ultima perioadă, Hitler e folosit în diferite ipostaze şi momente, de la prezentare de modă, ca mod de comportare, ca model în campania electorală şi în multe alte întruniri între politicieni.

Intuind, ca şi Geoană, că în partid li se apropie sfârşitul, pentru că amândoi au procente mai mici în sondaje decât partidele din care provin, Antonescu se agaţă, vorba românului, ca înecatul de un pai, demonstrând încă o dată că nu este capabil decât de delaţiuni ordinare.

A-l asocia pe Traian Băsescu cu Hitler mi se pare o comparaţie cel puţin deplasată, chiar şi în campania electorală, mai ales că Antonescu se consideră a fi profesor de istorie.

Să compare pe cineva care are pe conştiinţă zeci de milioane de victime, nimicirea aproape integrală a poporului evreu, cu Băsescu o consider o delaţiune, o pură delaţiune, domnule Antonescu. Că nu ştiţi nici măcar istorie, deşi este profesia de bază a domniei voastre, nu este treaba mea, ci a electoratului care vă va taxa corespunzător pe 22 noiembrie, dar să nu aveţi habar de ce înseamnă bunul-simţ şi să folosiţi acest cuvânt în numele aşa-zisei coaliţii parlamentare, create ad-hoc, este de neiertat. Ca de altfel şi utilizarea Bibliei în scopuri politice, uitând, în cazul în care aţi ştiut cândva, că derapajul legionarilor s-a datorat tocmai acestui motiv religios.

Poate că nu întâmplător cel ce vă contrazice este tocmai vicepreşedintele SUA, Biden, aflat săptămâna trecută la Bucureşti şi care afirmă că: "Nu SUA sunt un model de democraţie, aşa cum sunt privite, ci un adevărat model sunt statele foste comuniste, care nu numai că au îndepărtat dictaturi, ci au construit democraţii consolidate". O astfel de democraţie v-a permis dumneavoastră domnule Antonescu, să faceţi delaţiunile cu privire la asocierea lui Băsescu cu Hitler. Nu pot încheia fără să reamintesc că prin Decizia nr.601/14.11.2005, Curtea Constituţională s-a pronunţat deja cu privire la constituirea unei majorităţi parlamentare. "Instituirea unui asemenea criteriu, al majorităţii cantitative, care exclude configuraţia politică a Parlamentului, stabilită prin voinţa cetăţenilor cu ocazia alegerilor pentru organul reprezentativ suprem şi îi substituie o majoritate conjuncturală, rezultată din dinamica compunerii şi recompunerii forţelor politice în Parlament în funcţie de factori neavuţi în vedere de electorat, încalcă litera şi spiritual Constituţiei şi deschide calea instabilităţii activităţii parlamentare".

Domnul Titi Holban:

Aşa cum ne aşteptam, lista anunţată de domnul Lucian Croitoru - premierul fără majoritate desemnat de preşedinte - dovedeşte, de fapt, că el nu este un tehnocrat, ci a constituit un guvern după dictarea lui Traian Băsescu şi interesele PD-L. Lista arată clar "abilităţile" de marionetă ale "tehnocratului" Lucian Croitoru şi faptul că şi acesta este teleghidat de preşedintele Băsescu.

Prestaţia lui Croitoru este chiar mai ridicolă decât cea a lui Emil Boc, care măcar avea argumentul că este preşedinte de partid şi putea să-şi asume politic guvernarea.

Este limpede că niciun om cu expertiză consistentă, niciun specialist de prestigiu - cu excepţia lui Bogdan Aurescu, forţat probabil de propria sa istorie profesională să accepte - nu a dorit să facă parte din "guvernul marionetă" al lui Traian Băsescu şi al PD-L.

Este limpede, de asemenea, că Guvernul propus menţine în componenţa sa echipa de strâns bani şi voturi a preşedintelui Traian Băsescu - ne referim aici la domnii Blaga, Videanu, Berceanu, Pogea. Probabil că promisiunile şi contractele antamate de ei, inclusiv comisioanele aferente pentru campania lui Traian Băsescu, erau mult prea mari pentru a-i elimina din structura executivului.

Fiind vorba despre un guvern minoritar PD-L, care nici măcar nu păstrează aparenţa unui cabinet de specialişti, el va fi cu siguranţă respins de către Parlament.

Aşa cum am susţinut încă de la început, PNL va vota împotriva acestui "guvern-marionetă" al lui Traian Băsescu şi al PD-L, care nu prezintă nicio garanţie că ar putea gestiona ieşirea din criză.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Ediţia 2009 a festivalului minciunilor marca Traian Băsescu"

A început ediţia 2009, revizuită şi adăugită, a festivalului minciunilor şi manipulărilor marca Traian Băsescu, preşedintele-jucător al României. Prin sintagma "preşedinte-jucător" se înţelege faptul că Traian Băsescu s-a jucat cu soarta ţării, iar acum încearcă să dea vina pe altcineva pentru toate neîmplinirile mandatului 2004 - 2009. Şi lista neîmplinirilor este foarte lungă!

Traian Băsescu nu a făcut nimic nici când a fost primarul Capitalei. Atunci a dat vina pe Consiliul General, care nu era pe placul său. A fost şi ministru al transporturilor, de mai multe ori, şi ne spunea cu seninătate să ne scoatem din cap "cucul cu autostrăzile". A ajuns şi preşedinte, după lacrimi şi suspine, după acuzaţii de fraudă, când cerea să fie traşi în ţeapă contracandidatul său, Adrian Năstase, împreună cu întreg Biroul Electoral Central şi... softul folosit la alegeri.

Cu ce s-ar putea lăuda actualul preşedinte, care a promis românilor că vor trăi bine? Traian Băsescu nu are soluţii pentru ieşirea din criză şi a demonstrat că nici nu este interesat de acest lucru. Corupţia şi sistemul ticăloşit, despre care vorbea în 2004, s-au ţesut şi au înflorit în jurul său, aşadar subiectul nu mai este mobilizator în campania electorală.

În cinci ani de mandat la Cotroceni, singurele realizări ale lui Traian Băsescu sunt dezbinarea pe plan intern şi izolarea pe plan extern.

Pentru acest bilanţ searbăd nu este de vină actualul preşedinte, ci Parlamentul! Trebuie să-l menţionez şi pe "vinovatul de serviciu", preşedintele Ion Iliescu, pe care Traian Băsescu visează că îl învinge în alegeri, după cum a declarat zilele trecute în Capitala Olteniei, unde PD-L-ul a transformat Zilele Municipiului Craiova într-un bâlci electoral înzorzonat cu steaguri portocalii.

Aşadar, Traian Băsescu a identificat "inamicul public nr.1": Parlamentul, care este "Organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării"!

Actualul preşedinte vrea un Parlament mic şi obedient, format din PD-L-işti fruntaşi, care să nu mai piardă vremea cu comisii de anchetă şi să aprobe în unanimitate şi ovaţii un Guvern mic şi obedient, pe măsura lui Emil Boc, care vrea să ne biciuiască în piaţa publică. Iar referendumul de care se agaţă Traian Băsescu reprezintă doar o manevră electorală, un prilej de a-şi face campanie electorală pe banii statului şi de a-i înşela pe români!

De asemenea, anunţarea acestui Guvern Croitoru, clădit pe scheletul Cabinetului Boc, face parte din strategia electorală a lui Traian Băsescu, al cărui unic scop este prelungirea scandalului politic pe care l-a declanşat pentru a-şi ţine apropiaţii la butoanele guvernării, pentru a fura din banul public şi pentru a frauda alegerile!

Disperat că nu va intra în turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale, Traian Băsescu fuge de răspundere şi speră să-i mai păcălească pe români, deturnând atenţia de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm. Însă românii s-au săturat de scandal şi minciună, de dezbinare, şmecherii şi oportunism. Oamenii vor soluţii, vor locuri de muncă şi încredere!

Singurul lider care a venit la guvernare cu un proiect solid de ieşire din criză şi care a adus în Parlament propuneri viabile pentru combaterea efectelor crizei economice este preşedintele PSD, Mircea Geoană. Singurul candidat care îl poate învinge pe Traian Băsescu este Mircea Geoană!

A venit momentul să schimbăm lucrurile în bine. A venit momentul să construim împreună o singură Românie. O Românie a normalităţii, a responsabilităţii, o ţară în care fiecare cetăţean să-şi poată împlini visurile.

Doamna Oana Tohme Ştefănescu Mizil-Niculescu:

"Roberta Anastase face pe purtătorul de cuvânt al preşedintelui Traian Băsescu"

Micile replici tăiose de campanie, obişnuite, de altfel, în astfel de perioade, au stârnit zilele acestea controverse extraordinare. Candidatul Mircea Geoană a făcut o aluzie la ideea preşedintelui Traian Băsescu de a legaliza drogurile uşoare. Ca urmare a acestei replici s-a sesizat nici mai mult nici mai puţin decât Roberta Anastase. Aceasta a ieşit cu acuzaţii grave la adresa liderilor social-democraţi din filiala PSD Prahova. Aşa cum reiese din declaraţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, aceştia ar fi persoane extrem de periculoase pentru societate, ar consuma si ar trafica droguri şi, mai mult decât atât, ar fi protejaţi de Poliţia Prahova. Bineînţeles, aceste acuzaţii nu au fundament bazat pe dovezi. Ele sunt, însă, foarte grave, prin prisma faptului că aduc acuze grave nu numai unor persoane fizice, ci şi prin faptul că denigrează public instituţia Poliţiei.

Teoriile fanteziste şi conspiraţioniste ale Robertei Anastase sunt clar încercări disperate de a distrage electoratul de la problemele grave pe care le pune în discuţie Traian Băsescu, un preşedinte care, în loc să promoveze valorile morale, doreşte legalizarea drogurilor uşoare în România.

În ceea ce mă priveşte, nu mă aşteptam ca al treilea om în stat, om pe care ar trebui în acest moment să îl preocupe situaţiile reale şi mult mai serioase ale ţării, să se hazardeze în declaraţii publice care aruncă cu noroi, fără absolut nicio bază reală, în persoane şi instituţii ale statului. Este greu, de asemenea, să o înţeleg pe doamna deputat şi din postura de tânăr politician. Consider că noi, tinerii politicieni, ar trebui să promovăm alt fel de valori şi modele în societate, şi nu să ne transformăm peste noapte în purtători de mesaj pentru oameni a căror moralitate lasă de dorit.

Doresc, pe această cale, să trag un semnal de alarmă asupra faptului că, într-o societate democratică, o campanie electorală ar trebui să fie o luptă de idei şi de proiecte, nu un noian de acuzaţii nefondate şi inutile!

Domnul Petru Movilă:

«"Pentru "uitucii" PSD-ului!"»

În fiecare campanie electorală, PSD îşi arogă meritele unor acţiuni ale partidelor contracandidate. Nimic nou sub soare nici în această campanie în ceea ce priveşte partidul amintit. La Iaşi, vicepreşedintele PSD, edilul vremelnic al municipiului, l-a invitat pe şeful său de partid într-o vizită electorală la două unităţi de prestigiu: "Antibiotice" şi "Fortus". La fiecare din aceste societăţi, Mircea Geoană şi Gheorghe Nichita au afirmat cu tărie că datorită PSD problemele apărute au fost rezolvate prompt.

Printre epitetele cu care a fost caracterizat Mircea Geoană de către Ion Iliescu a fost omis unul: "uitucule". Valabil şi pentru Nichita. "Uitucilor", pentru cele două societăţi nu aţi mişcat nici măcar un deget, ba chiar puteţi fi consideraţi răspunzători morali pentru situaţia dificilă de la "Fortus". Societatea a fost privatizată în perioada cît aţi fost la guvernare, iar rezultatul acestei mascarade de vânzare de acţiuni se poate vedea cu ochiul liber. Corupţii PSD din AVAS, mână în mână cu "prietenii", au reuşit să distrugă o societate, altădată mândria Iaşiului. A fost nevoie de intervenţia parlamentarilor PD-L pentru a stopa ravagiile făcute aici.

Despre "Antibiotice" se poate spune acelaşi lucru. Când a fost vorba de privatizarea firmei, PSD a votat precum o maşinărie bine unsă, deşi parlamentarii PD-L au demonstrat că se doreşte doar sacrificarea societăţii, în favoarea unor baroni PNL. Tot parlamentarii PD-L au trebuit să intervină pentru a opri jaful.

Societatea "Nicolina" a fost abandonată de PSD imediat după privatizare, dar s-au găsit acum voci care susţin că PSD îi va ajuta. Vă amintesc, domnilor Geoană şi Nichita, că la nivelul Camerei Deputaţilor s-a format o comisie specială de verificare a modului în care a fost privatizată firma şi activitatea de după privatizare, la propunerea parlamentarilor PD-L, nu PSD.

Nu aţi făcut nimic pentru ieşeni şi nici nu veţi face, pentru că nu vă interesează acest oraş al României decât prin prisma obţinerii de voturi. Altădată poate că aţi fi avut succes, dar ieşenii s-au săturat de promisiuni neonorate. Aşa că, "uitucilor", încercaţi în altă parte metodele învechite de a câştiga simpatia electoratului. La Iaşi nu aveţi şanse!

Domnul Relu Fenechiu:

"Traian Băsescu îşi bate joc de tradiţiile militare"

În ultimele zile am asistat la avansări în grad pe bandă rulantă a unor ofiţeri în rezervă sau în retragere. Concret, foarte mulţi generali au mai primit prin decret prezidenţial încă o stea. De regulă, avansările pentru militari activi şi pentru cei în retragere sau în rezervă se fac după reguli bine stabilite. Pentru preşedintele Traian Băsescu însă, aceste reguli nu există.

Nu contest şi nu obiectez nimic în privinţa avansării în grad a veteranilor, foşti combatanţi în cel de-al doilea război mondial. Sunt oameni aflaţi la vârsta senectuţii şi care în tinereţe şi-au riscat viaţa luptând pentru România, pentru demnitatea poporului român. Nu este deloc rău ca aceşti oameni să primească gradul de general de brigadă sau cel superior, de general-maior, dacă îl aveau pe primul. Chiar dacă aceste foarte înalte grade militare sunt mai mult simbolice pentru ei, dreptul de a purta la anumite manifestări aniversare o uniformă cu vipuşcă reprezintă o recunoaştere a meritelor pe care le-au avut atunci când au luptat cu arma în mână. Nu exclud şi posibilitatea ca unii dintre cei avansaţi - mă refer la cei care au făcut parte din Armata Regală a României - să fi cunoscut şi rigorile închisorilor comuniste.

Nu pot fi însă de acord şi resping vehement avansările făcute pe criterii efectiv necunoscute. Presa a vuit în ceea ce priveşte avansările deputatului Gabriel Oprea, a senatorului Anghel Iordănescu şi a primarului sectorului 2 din Bucureşti, Neculai Onţanu. În ceea ce-l priveşte pe colegul nostru Gabriel Oprea, suntem chiar în faţa unui studiu de caz - precizez că nu am nici o problemă cu domnia sa. Pe timp de pace, în opt ani de zile a fost avansat de patru ori. În 2001 a devenit general de brigadă, iar în urmă cu câteva zile a primit cel mai înalt grad de general. Anghel Iordănescu a primit grade militare pentru că a fost fotbalist la Steaua, a fost avansat general de brigadă după campionatele mondiale din 1994, unde naţionala condusă de dumnealui a obţinut un onorant loc 5, dar de atunci nu şi-a mai trecut în cont vreo performanţă. Şi totuşi, a devenit general-maior în urmă cu câteva zile. Despre domnul Onţanu, ce să mai zic. A fost făcut general de brigadă pe 1 decembrie 2008 şi la nici un an distanţă a mai primit o stea, devenind general-maior. Ce merite a avut civilul primar de sector, nu ştie nimeni.

Presa a arătat că aceste trei avansări sunt consecinţa faptului declarării sprijinului faţă de Traian Băsescu a celor trei. Dacă lucrurile stau aşa, atunci suntem în faţa unui abuz făcut de şeful statului. Dar, ce este şi mai grav, pentru Traian Băsescu, uniforma militară, gradele înalte ale armatei române nu mai reprezintă un simbol al unei instituţii respectate dintotdeauna de către români, ci reprezintă simple obiecte destinate recompensării unor servicii personale pe care le-a primit.

Domnul preşedinte Traian Băsescu nu trebuie să uite că avem militari care îşi riscă viaţa în Afganistan pentru ca România să îşi îndeplinească îndatoririle de stat NATO, dar aceştia nu vor avea şansa să ajungă la gradul de general-maior sau general-locotenent. Pentru că în Afganistan ei nu joacă fotbal şi nici nu-şi declară public adeziunea pentru un nou mandat pentru Traian Băsescu.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Să investim în infrastructură"

Investiţiile în infrastructura de transport sunt considerate, pe bună dreptate, una dintre măsurile eficiente de combatere a crizei economice, iar viziunea europeană asupra politicii referitoare la dezvoltarea reţelelor de transport şi a infrastructurii aferente este îndreptată în scopul creării unei interoperabilităţii la nivel comunitar.

La nivelul statelor membre UE există o preocupare constantă vizând îmbunătăţirea sectorului transporturilor şi a infrastructurii aferente, fapt relevat prin politicile de încurajare a investiţiilor şi Programul Operaţional Sectorial de Transport (POS-T), în cadrul cooperării transfrontaliere.

Nu trebuie uitat faptul că infrastructura de transport din România rămâne o problemă extrem de dificilă şi o prioritate în procesul de integrare în structurile de transport europene. Este foarte important de reţinut că dezvoltarea infrastructurii nu este doar o măsură anticriză, ci rămâne cea mai importantă politică - vitală chiar - pentru creşterea economică a României.

De asemenea, demararea şi susţinerea unor investiţii în acest sector reprezintă condiţii fundamentale pentru dezvoltarea generală a societăţii româneşti.

Pe cale de consecinţă, se impune o mai mare responsabilitate legată de problematica transporturilor şi de infrastructură, nu doar la nivel declarativ, ci în mod concret, prin realizarea proiectelor şi punerea în practică a măsurilor adoptate la nivel European şi naţional.

România se confruntă cu o capacitate de implementare redusă a proiectelor investiţionale mari, abilităţi de planificare reduse, infrastructura actuală de slabă calitate, cauzată de lucrări de mentenanţă întârziate sau deficitare. Politicile de transporturi în noile state membre, printre care şi România, au nevoie de reforme îndrăzneţe, care să reanalizeze principiile financiare pentru infrastructură.

Rezolvarea problemelor noilor state membre (în special ale României, ale cărei sectoare de infrastructură auto şi feroviară sunt deficitare în prezent) ar putea deschide însă oportunităţi pentru întreaga Uniune. În faţa problemelor legate de întreţinere şi a blocajelor în derularea lucrărilor, doar o abordare inovatoare poate reprezenta soluţia.

Dată fiind situaţia actuală, generată de criza economică globală, România are nevoie de schimbarea politicilor în domeniu, prin includerea costurilor externe de mediu şi infrastructură în plata serviciilor de transport, şi nu în bugetul de stat, ca în prezent.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"România între mecanismele democratice mai vechi şi mai noi"

Ne găsim la momentul în care campania electorală ar trebui să aducă clarificări majore problemelor cu care ne confruntăm la nivelul situaţiei politice, economice şi la modul în care reuşim să rezolvăm durabil problematica socială, toate acestea desfăşurându-se sub impulsul pozitiv al integrării noastre, la nivel global şi particular, în structurile Uniunii Europene.

Ce constatăm în momentul de faţă? Mai multe mesaje ale unor situaţii de care ar trebui să se ţină seama sunt legate de faptul că numărul locurilor de muncă este într-o scădere pronunţată, cu precădere în domeniul privat, că economia este într-un regres continuu greu de oprit, că leul devine din ce în ce mai slab, criza politică scumpind finanţarea externă, că industria materialelor de construcţii se va găsi într-o situaţie dificilă, chiar dramatică, în următoarele şase luni, că bugetul general consolidat a înregistrat în primele nouă luni ale anului un deficit de 25,56 miliarde de lei, că devalorizarea leului anulează scăderea preţului locuinţelor, iar în ultima perioadă băncile străine şi-au redus expunerea pe România cu 2 miliarde de euro şi multe alte evenimente care afectează direct şi indirect viaţa de zi cu zi a cetăţenilor.

În momentul de faţă apare din ce în ce mai puternic o poziţie exprimată de către reprezentanţii patronatului şi a societăţii civile, potrivit căreia "Este tot mai clar că politicienii nu mai pot conduce singuri ţara. Legislaţia este realizată fără sprijinul unui pol serios al patronatelor care sunt implicate în mod direct în economie şi cunosc adevăratele probleme. Patronatele trebuie să se asocieze pe ramuri economice, pentru a avea un cuvânt greu de spus în crearea politicilor pe termen mediu şi a exerciţiilor bugetare multianuale" (Nicolae Duşu, Preşedintele Asociaţiei Pro BCA - Ziarul Financiar, 26.10.2009).

Consider că această problemă este deosebit de actuală în momentul în care se pune în discuţie o problemă constituţională importantă, aceea a modului în care va arăta legislativul şi modul în care acesta răspunde unei reforme de substanţă a statului şi a funcţiunilor de îndeplinit în procesul de modernizarea a României. Seriozitatea tratării acestei probleme vine de la faptul că în permanenţă a existat în istoria ţării noastre o dezbatere importantă asupra locului pe care-l au în sistemul constituţional şeful statului, şeful executivului şi puterea legislativă. Aşezarea puterii într-un sistem democratic se face greu la nivelul României. În istoria tranziţiei permanente, începute în 1859, guvernele şi parlamentele au dispărut şi s-au format la dorinţa conducătorului, iar clasa politică, lăsând cu uşurinţă exprimarea opoziţiei democratice deoparte, a încercat de cele mai multe ori să justifice poziţia şefului suprem.

Aceasta fiind tradiţia noastră, consider că, pe lângă discuţia asupra sistemului cameral, unicameral sau bicameral, şi asupra numărului de parlamentari, cerută prin referendum, ar trebui pusă în dezbatere şi reprezentativitatea acestora. Ţinând cont de analiza patronatelor, doresc să pun în discuţie propunerea ca alegerea celor trei sute de parlamentari să se facă după următoarea formulă: două sute de parlamentari să fie aleşi prin vot direct universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale în sistem uninominal cu două tururi de scrutin, iar diferenţa să fie desemnată de preşedintele României la propunerea Academiei Române, Academiilor de Ştiinţe, Consiliului Naţional al Rectorilor, Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Asociaţiei Autorităţilor Locale (primarii municipiilor, primarii oraşelor, primarii comunelor şi preşedinţii consiliilor judeţene), patronatelor din industrie şi agricultură, a cultelor, sindicatelor, asociaţiilor diverselor categorii sociale şi profesionale (asociaţiile oamenilor de ştiinţă, asociaţiile economiştilor, asociaţiile inginerilor, asociaţiile medicilor şi farmaciştilor, asociaţiile pensionarilor, asociaţiile studenţilor, asociaţiile cadrelor militare în rezervă, asociaţiile scriitorilor, asociaţiile artiştilor plastici şi altele). Propunerile acestor instituţii ar trebui să fie în număr de trei pentru fiecare poziţie, iar în cadrul algoritmului de desemnare a mandatelor se stabileşte cel puţin un mandat pentru judeţele de categoria a doua şi cel puţin două mandate pentru judeţele de prima categorie, iar pentru municipiul Bucureşti cel puţin 6 mandate.

Această construcţie permite o desemnare a parlamentarilor şi pe criterii profesionale şi de implicare în viaţa comunităţilor şi ar neutraliza, în parte, tendinţa de alegere la nivelul colegiilor uninominale a reprezentanţilor susţinuţi pe criterii economice de anumite grupuri de interese, atunci când numărul de mandate scade sub o anumită valoare critică. În paranteză fie spus, dacă sistemul uninominal ar fi funcţionat la un număr redus de mandate de la începutul anilor '90, probabil că pierderile ar fi fost mult mai mari în lipsa unei opoziţii reprezentative, prin intrarea în Parlament cu prioritate a reprezentanţilor puterii economice de atunci, reprezentativitatea şi puterea partidelor politice fiind mult redusă şi neuniformă în perioada respectivă. Noua formulă propusă de guvernanţi să însemne o consolidare a noii puteri economice apărute după 1990? Nu cred.

Sistemul nou propus ar responsabiliza preşedintele în poziţia de mediator între clasa politică şi societatea civilă şi ar determina o formulă guvernamentală care ar evita disputele sterile care nu duc nicăieri şi ar impune o conlucrare la nivel profesional şi politic, capabilă de a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confruntă România în procesul de democratizare reală şi de modernizare a funcţionării statului.

Afirm acest lucru, deoarece România nu are o tradiţie în funcţionarea mecanismelor democratice stabilite prin Constituţie. În perioada interbelică s-a menţinut vechea practică, instituită de Carol I, ca regele să numească guvernul, după care urma dizolvarea corpurilor legislative şi organizarea de noi alegeri parlamentare. Conform aprecierilor reputatului profesor Ioan Scurtu: "se inversau raporturile dintre puterea executivă şi cea legislativă, astfel că nu guvernul era expresia parlamentului, ci invers, executivul era cel care făcea legislativul". Un calcul simplu arată că în cei 22 de ani ai perioadei interbelice s-au succedat la conducerea României nu mai puţin de 33 de guverne, ceea ce înseamnă o medie de opt luni. Schimbările de guverne au fost urmate de dizolvarea Parlamentului, atunci când noul cabinet nu aparţinea aceluiaşi partid. Deşi parlamentarii erau aleşi, conform Constituţiei, pe termen de 4 ani, în realitate, durata mandatului a fost în medie de un an şi opt luni, astfel încât pe durata a 19 ani de regim democratic au avut loc 10 alegeri parlamentare. "O caracteristică a perioadei interbelice o constituie creşterea puterii executive pe seama celei legislative, fapt care a avut consecinţe negative asupra evoluţiei regimului democratic. Această situaţie s-a reflectat în primul deceniu interbelic prin supravegherea activităţii deputaţilor şi senatorilor de către guvern. Spre exemplu, C. Argentoianu, ministru de interne în 1921, avea să scrie: "În cele două-trei zile care au precedat votul am lucrat grupurile şi în ziua scrutinului am pus oamenii să ceară votul pe faţă cu apel nominal. M-am aşezat în momentul scrutinului pe treptele biroului, în faţa băncilor, şi la chemarea fiecărui nume din partidul nostru mă uitam în ochii chematului şi sub uitătura mea n-a îndrăznit nici unul să zică contra."

Sunt şi alte exemple ale istoriei, am prezentat doar unul reprezentativ în acest cadru deoarece am avut şi eu ocazia să trăiesc asemenea momente în calitatea mea de parlamentar din partea altor actori politici, mai noi, mai tineri şi netrecuţi, în mod precis, prin studierea aprofundată a acestor mecanisme, transmise parcă genetic la nivelul formulelor mecanismelor democratice utilizate la noi de-a lungul timpului mai îndepărtat sau mai apropiat.

Iată motivul pentru care doresc ca algoritmul propus de desemnare a parlamentarilor să fie luat în serios şi în viitoarea dezbatere de modificare a Constituţiei, iar acesta să constituie unul din punctele luate în analiză în procesul de modernizare a funcţionării statului şi a reglementării modului în care este asigurată conlucrarea dintre instituţii în procesul de luare a deciziilor şi de punere a acestora în aplicare pentru binele României.

Domnul Victor Boiangiu:

"La campanie"

Doresc să afirm răspicat, în faţa dumneavoastră, că sunt mulţumit. Este desigur un început puţin ortodox în ceea ce priveşte declaraţiile politice rostite fără risipă de patos de la această tribună.

Sigur că vă veţi întreba de ce eu, colegul dumneavoastră, îmi exprim astăzi, în mijlocul unor vremuri tulburi, mulţumirea în faţa Parlamentului. Ei bine, nu îmi rămâne decât să vă explic.

Sunt mulţumit pentru că România are şansa să aleagă din nou. Ne aflăm, după cum bine ştiţi, în plină campanie electorală. A pornit astfel cursa nebună pentru ocuparea unui loc clar şi limpede în mintea alegătorului. Îmi aduc aminte scrutinul electoral la care am participat activ, împreună cu dumneavoastră, în toamna anului 2008. Acum un an pe vremea aceasta răsuna un slogan pe buzele a cel puţin 35% din alegători. "Ei cu Ei şi Noi cu Voi".

Iată, dragi colegi, că lucrurile după un an au rămas exact la fel. Iată şi motivul pentru care eu sunt astăzi mulţumit. Acţiunile PSD şi PNL demonstrează că PD-L are şi astăzi un singur aliat, cetăţeanul.

Dacă Partidul Democrat Liberal împreună cu preşedintele ţării nu şi-ar fi ţinut promisiunile, dacă viziunea noastră despre România ar fi fost câtuşi de puţin deviată sau alterată, sloganul electoral mai sus amintit şi-ar fi pierdut sensul.

Vă mai spun un singur cuvânt care astăzi mă mulţumeşte: Grivco. Da, Alianţa de la Grivco confirmă aşteptările românilor faţă de sistemul ticăloşit. Este evident că orice sistem, în momentul în care este atacat, ripostează prin eliminarea elementelor distructive. Doamnelor şi domnilor deputaţi PNL, PSD şi UDMR, aţi reuşit să demonstraţi pentru a nu ştiu câta oară cum sistemul creat şi perpetuat de dumneavoastră reacţionează când este atacat sau măcar pus la îndoială. Oportunitatea de a învesti un guvern plenipotent este în continuare în mod deliberat întârziată, ignorată şi polemizată pentru interese mici şi efemere.

Sunt astfel mulţumit că partidul din care eu am şansa să fac parte nu întregeşte în niciun fel emblema malefică pe care dumneavoastră o purtaţi pe drapelul Grivco. Sunt deosebit de încântat că există o entitate bine conturată, în ochii chiar şi ai celor mai nevăzători alegători, o entitate al cărui singur scop este dăinuirea prin manipulare şi alte acţiuni lipsite de orice fel de scrupule.

Devine clar şi imposibil de ascuns interesul dumneavoastră care dictează în locul bunului simţ domnilor liberali şi pentru o victorie mică şi meschină domnilor social-democraţi.

Acum poate nu vă mai este greu să realizaţi sursele mulţumirii mele. Astăzi pot merge în colegiul meu, la oamenii ale căror interese le reprezint în Parlament şi să le explic fără efort de persuasiune, cum un guvern plenipotent este blocat săptămâni la rândul de dumneavoastră.

Sunt mulţumit că dumneavoastră nu rataţi nicio şansă să arătaţi electoratului ce este important pentru dumneavoastră. Bunul plac în loc de bunul simţ, domnilor liberali, şi victoria împotriva României mai presus de orice, domnilor social-democraţi.

Candidaţii dumneavoastră, al căror nume va rămâne nerostit de către mine astăzi, întruchipează idealurile nefireşti instituite de o alianţă împotriva României. Grivco.

Şi atunci vă întreb: cum pot eu să nu fiu mulţumit când prevăd cum electoratul vă va pedepsi cu voturi negative în 22 noiembrie şi în 6 decembrie? Cum aş putea să nu fiu măcar încrezător într-o nouă victorie a actualului preşedinte al României când dumneavoastră nu faceţi decât să confirmaţi temerile românilor?

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Traian Băsescu l-a bătut deja pe Ion Iliescu"

Zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu a declarat, citez din memorie, că nu se bate în campania pentru prezidenţiale cu Mircea Geoană, Crin Antonescu sau Sorin Oprescu, ci se bate cu Ion Iliescu. Şi, a mai adăugat şeful statului, îl va bate pe Ion Iliescu.

Simpatizanţilor lui Traian Băsescu le dau o veste bună. Traian Băsescu deja l-a bătut pe Ion Iliescu.

Pentru cine nu este de acord cu această afirmaţie, am să prezint doar câteva exemple. Cel mai recent îl reprezintă avansarea în grad a unor generali. Ei bine, Traian Băsescu l-a bătut rău de tot la acest capitol pe Ion Iliescu. Fostul preşedinte a semnat în perioada 2001-2004 un număr de 171 de decrete de avansări în grad pentru un număr de 250 de colonei şi generali cu una sau două stele. În primii patru ani de mandat, Traian Băsescu a semnat 322 - oribile dictus - de decrete pentru circa 340 avansări în grad. Deci pe o unitate de timp identică, de patru ani (de mandat), Traian Băsescu i-a fost net superior lui Ion Iliescu. Dacă mai trecem şi cele 58 de decrete semnate în 2009 şi să nu uităm că mai urmează şi decretele pe care le va semna pe 1 decembrie a.c., avem tabloul complet al avansărilor din mandatul lui Traian Băsescu. Tot la capitolul "generali", Traian Băsescu a mai înregistrat o performanţă. Ion Iliescu deţinea un record. L-a avansat pe Gabriel Oprea în 2001 la gradul de general de brigadă şi după numai doi ani, în 2003, la gradul de general maior. Recordul a căzut însă. Ion Iliescu a fost bătut măr de Traian Băsescu. Pe acelaşi Gabriel Oprea, actualul şef al statului l-a făcut general-locotenent pe 1 decembrie 2008, iar săptămâna trecută, deci la nici un an diferenţă, i-a mai pus pe umăr şi ultima stea de general posibilă. Şi pentru a sfida orice concurenţă, tot în acelaşi interval, l-a avansat de două ori şi pe civilul Neculai Onţanu.

Pe vremea când era preşedintele României, Ion Iliescu a dat dovadă că este un globe-trotter înnăscut. A făcut foarte multe vizite de lucru (de regulă prin fabrici şi în mediul rural) şi băi de mulţime. Presa a consemnat toate traseele bătute de Ion Iliescu. Dar şi la acest capitol a fost întrecut de Traian Băsescu, care nu a ratat nicio sâmbră a oilor, nici celebrul festival al "caşcavelei" iar în weekend-ul trecut, a inaugurat două parcuri aflate la câteva sute de kilometri distanţă. Performanţă pe care Ion Iliescu nu a atins-o niciodată.

Un al treilea exemplu. În legislatura 2000-2004, deci când Ion Iliescu era şeful statului, partidul său de suflet, PSD, a reuşit să racoleze 19 deputaţi de la partidele rivale, PD şi PRM. Între 2004 şi 2008, partidul care a dat preşedintele, PD (până să devină PD-L) - de altfel, o formaţiune politică adversară declarată migraţiei politice - a reuşit să-şi completeze efectivul cu 34 de deputaţi de la "duşmanii" din PRM, PNL şi PSD, deci şi la acest capitol, chiar dacă indirect, a punctat Traian Băsescu.

Trei exemple, toate trei net în favoarea actualului preşedinte. Concluzia: Traian Băsescu l-a bătut pe Ion Iliescu cu 3-0. Scor de neprezentare.

Domnul Virgil Pop:

"Guvernul Croitoru: azi îl vedem şi nu e"

În zilele următoare vom asista la o nouă mascaradă generată de domnul Traian Băsescu: este vorba de audierea în comisiile de specialitate şi de votarea membrilor Guvernului Croitoru. Nu contează că această echipă guvernamentală nu întruneşte din start sprijinul politic parlamentar pentru a fi validată, nu contează că s-a promis un guvern de tehnocraţi şi că ne-am trezit cu un "Guvern Boc reloaded" eminamente politic, nu mai contează pentru şeful statului că majoritatea forţelor politice din România şi-au exprimat opţiunea pentru un premier independent în persoana domnului Klaus Johannis şi pentru o echipă de tehnocraţi independenţi dar susţinuţi de cei mai mulţi membri ai Parlamentului. Este adevărat, nici pentru Nicolae Ceauşescu nu a contat niciodată ce a dorit majoritatea, dar Nicolae Ceauşescu avea Marea Adunare Naţională. Domnul Băsescu trebuie să fie invidios la această comparaţie...

Vom parcurge în această săptămână încă o încercare de sfidare a Constituţiei României, o nouă încercare de discreditare a instituţiei-garant pentru democraţie, Parlamentul. Cei ce vor înţelege despre ce e vorba, vor mai simţi încă o dată că sunt luaţi de proşti; cei care nu vor înţelege sau cei pe care nu îi mai interesează, vor ridica din nou din umeri, întrebându-se cu ce rost am mai făcut marea schimbare în 1989.

Suntem primul Parlament ales prin vot uninominal. Suntem instituţia care reprezintă cel mai fidel opţiunile politice, culturale, economice ale celor 22 de milioane de români. Nu suntem nici mai creştini, nici mai corecţi, nici mai răi decât toţi românii în ansamblul lor.

În primul mandat, domnul Băsescu desconsidera Parlamentul României pe motiv că este o adunătură de listaci. Domnul Boc făcea de fiecare dată apologia votului uninominal pentru alegerea parlamentarilor şi vorbea despre supremaţia unui parlament ales prin sufragiu uninominal. Aşadar, inclusiv după spusele "marilor oameni de stat" Băsescu şi Boc, în acest moment, suntem o instituţie alcătuită din persoane cel puţin la fel de legitime ca şi preşedintele României, ales la rândul său prin vot uninominal. Avem drepturi scrise clar în Constituţie, precum este cel de a constitui o majoritate parlamentară în vederea desemnării premierului României.

Prin alcătuirea şi impunerea unei echipe guvernamentale care sfidează voinţa majorităţii parlamentare, Traian Băsescu se situează (a câta oară?) în afara Constituţiei şi a oricărei voinţe de normalizare a crizei politice din România. Prin promovarea unui guvern fără susţinere parlamentară, Traian Băsescu ne consideră pe noi, parlamentarii, dar şi pe cei enumeraţi în echipa guvernamentală propusă, drept măscărici. Cum poate trece de votul de învestitură un guvern minoritar? Cum îşi va susţine legile importante necesare ieşirii din criză a României un guvern-experiment, lipsit de susţinere în Parlament?

Klaus Johannis este manager al unei comunităţi importante, manager care a găsit reţeta, prin scăderea impozitelor şi printr-un management performant, pentru a face faţă crizei economice. Klaus Johannis a reuşit să elimine şomajul în Sibiu şi să crească investiţiile cu 40 de procente, comparativ cu Guvernul Boc care a "reuşit" să atragă investiţii de doar 3 la sută. Ce a făcut domnul Croitoru pentru vreo comunitate, mai mică sau mai mare? Nimeni nu ştie. Ce am înţeles cu toţii este că domnul Băsescu îşi mai satisface în aceste zile un moft pe seama noastră, a tuturor. Moftul de a-şi crea un nou guvern-marionetă cu scopul satisfacerii intereselor sale electorale şi financiare. Pentru că haideţi să fim serioşi: cine mai vorbeşte de români în această perioadă?

Domnul Gheorghe Ana:

"Pădurarii au fost transformaţi în agenţi electorali PD-L"

Pe zi ce trece, constatăm că, într-adevăr, trăim în ţara tuturor posibilităţilor. Intenţiile noastre de a impune în circuitul social morala şi principiile unei vieţi normale sunt parcă fără succes. Rămân simple idei. Teorie de care nu vrea să se folosească nimeni! Şi asta, fiindcă unii politicieni, repetabil, confundă instituţiile statului cu propria moşie. Personală sau de partid. Am văzut cu stupoare acum, în plină campanie electorală, cum pădurarii, sub privirile şi indicaţiile precise ale şefilor de ocoale, ale directorilor de prin direcţiile silvice, s-au transformat în agenţi electorali. Practic, aceşti oameni pe care-i consideram serioşi, apărători ai aurului verde, ocrotitori ai pădurilor străbune au abandonat preocupările de zi de zi şi au purces la lipit afişe prin satele României.

Este un fenomen deosebit de grav, care arată clar că instituţiile statului sunt subordonate politicului, unor grupuri de interese. Prin aceste procedee, lipsite de fairplay faţă de ceilalţi competitori, democraţia este băgată sub preş, iar peste instituţiile statului este aruncată o lumină nefavorabilă. Cine îi plăteşte pe silvicultorii care şi-au abandonat activităţile, destul de multe în această perioadă, şi au intrat în staffurile de campanie electorală? Sau poate ăsta a fost rostul celor 10 zile de concediu fără plată forţat!

Toate acestea se întâmplă sub privirile îngăduitoare ale reprezentanţilor PD-L. Ei au ajuns la concluzia că pădurarii trebuie să lase de-o parte treburile pădurii şi să promoveze politica partidului care-1 susţine pe Băsescu. Este de-a dreptul penibil, jenant să-i vezi pe aceşti funcţionari umblând pe uliţele satelor cu teancul de afişe sub braţ şi cu găleata cu aracet în mână sau bătând din poartă-n poartă. Este grav faptul că lucrările specifice sezonului au fost date uitării. Acesta să fie oare interesul pentru ţară al reprezentanţilor PD-L? Mobilizarea unor lucrători, voită sau forţată, pentru a-şi satisface nevoile electorale? Parcă ieri domnul Boc şi ceata sa de miniştri băteau darabana, susţinând că ţara are nevoie de disciplină, de eforturi, de seriozitate, că suntem obligaţi cu toţii, acolo unde ne desfăşurăm activitatea, să dăm dovadă de profesionalism şi câte alte vorbe rupte din tratatele demagogiei. Şefii PD-L, de frică să nu piardă alegerile, au scos silvicultorii din păduri, că, deh, zic ei, că omul de la ţară se loveşte toată ziua de pădurar şi nu poate să-1 refuze. Mai este un pic şi o să vedem până şi poliţiştii intrând deschis în lupta electorală. Şi poate, chiar folosindu-se de bastoanele de cauciuc. Nu este bine ceea ce se întâmplă. O dovadă clară că democraţia pe care am încercat să o susţinem şi o tot modelăm de 20 de ani nu este respectată.

Domnul Viorel Balcan:

"O politică de basm"

Specie epică de mare întindere, naraţiune cu întâmplări reale şi nu fantastice, a căror îmbinare compune principalul mijloc artistic - fabulosul în politica noastră de... basm.

Personajele scenei noastre politice tind din ce în ce mai mult să devină fiinţe imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele sau răul, răsăritul şi apusul, din a căror confruntare trebuie să iasă învingător numai votul şi nu un cetăţean, numit în subsidiar Spânu'!

Cadrul de desfăşurare a acţiunii este, la rândul său, din ce în ce mai fantastic, alcătuit din lumea reală şi "tărâmul celălalt" - un loc misterios din "susul" dealului, un loc fantasmagoric, al minciunii şi ipocriziei, spaţiul mitologic fiind ilustrat sugestiv de disperarea şi angoasa Spânului.

Discuţiile noastre de basm sunt presărate cu zicători, proverbe şi fraze rimate, personajul Spânului vorbind mitomaneasca autentică, presărată cu regionalisme şi cuvinte (expresii) populare: "să-1 văd când mi-oi vedea ceafa" sau "sa respectăm Constituţia".

Desfăşurarea acţiunii începe o dată cu descălecarea la palat a Spânului, care-şi trimite pajul să aibă grijă de...scaunul lui, că altfel va fi "vai de pielea ta", dându-i cu cursul de drept constituţional în cap şi o palmă - "ca să ţii minte ce ţi-am spus"-, că altfel "prinde parlamentul glas şi mămăliga coajă".

Într-o altă zi, având la masă "nişte salăţi foarte minunate", care se căpătau cu multă greutate, spânul hotărăşte să-şi trimită servanta să-i aducă acele bunătăţi din grădina urşilor şi ".servanta-i trântită la parchet.

Mai apoi îşi trimite jupâneasa în excursie, să-i aducă "pielea cerbului cu cap cu tot, aşa bătută cu pietre scumpe, cum se găseşte" "..şi jupâneasa se pierde aşijderea celei de mai înainte.

"Parcă dracul vrăjeşte, de n-apuc bine a scăpa din una şi dau peste alta", gândeşte Spânul clipind uimit din ochi şi ca să fie sigur de trăinicia lucrului făcut cu propria-i mână, porneşte într-o bătălie cu morile de vânt alături de nişte oameni ciudaţi; "la unul fără suflet", cum era Spânul, era nevoie de "unul făr-de lege", sperând că "din cinci nespălaţi" câţi erau, i-o veni "vreunul de hac" harapilor albi coalizaţi, conform proverbului: "Lumea asta e pe dos, / Toate merg cu capu-n jos / Puţini suie, mulţi coboară, / Unul trage ca să moară. "

Turbat de disperare că este mereu dat în vileag, Spânul se repede să ascundă nelegiuirile făcute, că "pe unde treceau, toate se-n-registrau şi pârjol făceau".

Deznodământul basmului constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative: victoria adevărului şi căderea Spânului.

Şi aşa va fi şi în politica noastră de basm, pentru că am convingerea, dragi colegi parlamentari oranj, verzi, roşii sau albi că veţi înţelege faptul că Omul Spân este prin naştere un om rău, "viţă de boz tot răgoz", viclean peste măsură, nu se dă în lături să păcălească un "bo-boc" (nepriceput, lipsit de experienţă) cum era consilierul vistiernicului şi-1 atrage în capcana din fântână prin minciuni şi tentaţii ce dovedesc o bună cunoaştere de oameni, aşa cum şi noi vă înţelegem spaima, temerea de a afla adevărul care se află în spatele oricărei minciuni.

Din punct de vedere evolutiv, se spun minciuni mai ales pentru a-ţi salva viaţa. Studiile efectuate arată că "minciunile altruiste" se spun mai ales partenerilor, rudelor şi prietenilor, în timp ce minciunile "egoiste", care fac rău aproapelui, sunt spuse străinilor, demonstrat fiind că cel ce minte astăzi pentru tine, mâine va minţi contra ta. Şi, ca să citez un tehnocrat în viaţă, "... nu dau nume pentru ca e politica mea de a nu spune!"

Mulţumesc pe această cale poporului român care ni 1-a dat pe Ion Creanga cu spiritul lui critic, vizionar şi moralist. Trăiască poporul român!

Orice asemănare cu personaje politice reale nu numai că nu este deloc întâmplătoare, ele pot fi uşor recunoscute de oricine, fapt ce mă scuteşte pe mine de a vă plictisi cu aceleaşi nume mult prea des reclamate.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Spitalul Judeţean Botoşani - datorii restante de un an, dublu de pacienţi"

Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia dificilă în care se găseşte Spitalul Judeţean "Mavromati" din Botoşani. Datoria la medicamente a Spitalului Judeţean se ridică la peste 56 miliarde lei, din care în 2009 trebuiau făcute plăţi de 39 miliarde lei. Situaţia economică deosebit de grea a spitalului face ca în prezent, numai la trei distribuitori care au parcurs în justiţie toate etapele ce duc la executarea silită, unitatea să datoreze peste 7 miliarde de lei vechi. În acelaşi timp spitalul se judecă cu alţi zeci de furnizori pentru datoria istorică pe care o are la medicamente. La momentul acestei declaraţii, spitalul se luptă să achite ce a mai rămas din facturile pe luna septembrie a anului trecut. În plus, de parcă nu era suficient, numărul serviciilor medicale realizate de unitate va atinge până la sfârşitul anului 50 de mii de cazuri rezolvate şi asta în condiţiile în care contractul cu Casa Judeţeană de Sănătate Botoşani este de 23 de mii de cazuri. Spitalul are o multitudine de pacienţi şi a depăşit cu mult numărul de pacienţi contractaţi cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate. Se estimează că la sfârşitul anului se va atinge cifra de 50 mii de bolnavi externaţi. Numărul de bolnavi externaţi, practic rezolvaţi la spital, în ultimii ani, a fost între 42-47 de mii.

De regulă, începând din noiembrie şi până în martie, numărul de bolnavi creşte. Cronicii se acutizează în această perioadă. În consecinţă, se impune negocierea unui act adiţional la contractul semnat. De asemenea, este nevoie de bani pentru medicamente pentru că executarea silită a spitalului va adânci şi mai mult starea de degringoladă în care se găseşte instituţia.

Ce face în acest timp conducerea de la Bucureşti? Se face că lucrează! Se preface că instalează un guvern Croitoru, peste capul majorităţii parlamentare, peste Constituţie, peste orice reguli ale bunului simţ. Preşedintele României organizează un referendum şi dispune cheltuirea unor mari sume de bani pentru reducerea numărului de parlamentari, în timp ce soluţia este dată deja printr-un proiect de lege, semnat inclusiv de către parlamentari PSD, prin care numărul de parlamentari se reduce la circa 300. De ce trebuie să cheltuim atâţia bani pentru ceva ce putem face gratis? Pentru orgoliul lui Băsescu? Banii aceştia nu era mai bine să ajungă, de exemplu, pentru plata facturilor restante ale spitalului din Botoşani?

Doresc să le spun botoşănenilor că noi, PSD, vom face, ca partid social democrat, după ce preşedintele României va deveni domnul Mircea Geoană, ordinea şi justiţia socială de care ţara noastră are nevoie. Fără referendumuri, fără imagine, fără politicianism!

Domnul Neculai Răţoi:

Declaraţie politică: "Băsescu şi Boc: minciuni portocalii"

De aproape 5 ani de zile Traian Băsescu creează scandal şi minciuni. Dezinformare şi intrigi. Aflat în plină campanie electorală, preşedintele Băsescu recurge la vechile sale tertipuri pentru a câştiga votul românilor. Traian Băsescu a semnat joia trecută decretul care prevede organizarea unui referendum prin care cetăţenilor li se cere să se pronunţe asupra parlamentului unicameral şi asupra reducerii numărului de parlamentari la cel mult 300. Nu mai departe de noiembrie 2007, Traian Băsescu organiza referendum pentru parlamentul uninominal, o dată cu alegerile europarlamentare.

Ştim cu toţii că percepţia românilor asupra legislativului românesc este una dintre cele mai proaste, iar preşedintele Băsescu nu a făcut decât să adâncească sentimentul de frustrare la nivelul populaţiei prin atacarea violentă a Parlamentului în ultimii cinci ani. Alegerea zilei de 22 noiembrie ca zi pentru desfăşurarea referendumului arată clar care sunt intenţiile preşedintelui. Traian Băsescu face un joc cu caracter pur electoral. Acest lucru este demonstrat de iniţiativele trecute ale preşedintelui, dar şi de poziţia pe care Băsescu şi-o asumă, poziţie care vine în contradicţie cu prevederile Uniunii Europene privind regionalizarea. Aceasta din urmă presupune, în cazul unei ţări de mărimea şi cu populaţia României, parlament bicameral. Iar lipsa de aderare la principiul regionalizării înseamnă fonduri europene pierdute. Dar guvernarea democrat-liberală este expertă la pierderea fondurilor europene.

Ca întotdeauna, Băsescu face din parlament inamicul său numărul unu. Căci, aşa cum am văzut cu toţii în ultimii ani, preşedintele nu poate acţiona fără scandal. Ameninţă cu dizolvarea actualului legislativ, fără a lua în calcul posibilitatea de a pierde la aceste alegeri. Dar sunt convins că cetăţenii acestei ţări îl vor sancţiona pe Băsescu mai dur ca niciodată. Pentru că s-au săturat de ceartă, de scandal, de minciuni, de golăneli, s-au săturat să audă cât de bine o duc cei apropiaţi preşedintelui, când ei trăiesc din ce în ce mai prost, iar în plus, au văzut ce a realizat Traian Băsescu în calitate de ministru al transporturilor, primar sau preşedinte: nimic. Nu se poate ca un astfel de om să conducă România în continuare, prin jocuri murdare de culise şi manipulare.

Aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că, în orice ţară democratică, înaintea lansării unui referendum se face o campanie de informare a populaţiei. Însă preşedintele în exerciţiu consideră că va explica în perioada campaniei electorale de ce românii trebuie să spună "da" la întrebările pe care le-a lansat. În campania electorală, pe banii românilor, preşedintele se va folosi de acest pretext pentru a-şi proteja resursele financiare proprii. Ţara e împânzită deja cu panouri prin care Băsescu, zâmbitor, invită populaţia să sancţioneze parlamentarii. Emil Boc, fidelul executant al lui Băsescu spunea că economiseşte peste 30 milioane euro organizând referendumul în acelaşi timp cu prezidenţialele. Banii de pe referendum sunt banii românilor, ai ţării, care vor fi aruncaţi degeaba, pentru un moft şi un joc de imagine al preşedintelui în exerciţiu. Acelaşi Boc afirma că poporul îşi exprimă vocea prin parlament şi prin referendum.

Stimaţi colegi, ca parlamentar ales prin vot uninominal, am reprezentat vocea poporului, a celor care m-au ales, opunându-mă organizării acestui referendum. Acesta este lucrul pe care preşedintele Băsescu şi Emil Boc, premierul demis al României, nu îl înţeleg. Ei sunt cei care, sub pretextul interesului naţional, calcă în picioare voinţa românilor care s-a făcut deja auzită în Parlamentul României.

În faţa dictaturii Băsescu, legislativul şi oamenii nu mai contează. Suntem pe un drum periculos, din care ne putem întoarce doar eliminând această molimă care s-a abătut asupra ţării şi al cărei nume este Traian Băsescu.

Domnul Vasile Mocanu:

"De ce se schimbă regulile jocului?"

Se întâmplă lucruri ciudate în zona fondurilor europene. În plină sesiune de primire a proiectelor pentru finanţare europeană, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) anunţă noi modificări.

Deşi startul în ceea ce priveşte depunerea proiectelor pentru Măsura 312 referitoare la crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi s-a dat încă de pe 12 octombrie, APDPR a schimbat recent regulile jocului. Iar orice modificare, fie ea cât de mică, făcută în timpul jocului, ridică o mulţime de semne de întrebare referitoare la corectitudinea jocului. Menţionez că sprijinul financiar pentru Măsura 312 este de maximum 200.000 de euro pentru un proiect, suma reprezentând până la 70% din valoarea cheltuielilor eligibile corespunzătoare investiţiei. Termenul limită pentru depunerea proiectelor este 6 noiembrie, ora 12.

Completarea din Ghidul solicitantului sună în felul următor: 'Depunerea cererii de finanţare se poate face de către orice altă persoană decât reprezentantul legal, cu procură notarială de la persoana desemnată să reprezinte solicitantul, conform legislaţiei în vigoare. Este necesar ca beneficiarul să nu aibă fapte înscrise în cazierul fiscal, să nu aibă înscrieri care privesc sancţiuni economico-financiare în cazierul juridic şi să respecte graficul de rambursare a datoriilor, dacă are datorii la bănci.

De ce a apărut această modificare tocmai acum? Pe cine trebuie să avantajeze? Pe cine trebuie să dezavantajeze?

Iată doar trei întrebări pe care şi le pun atât ieşenii cât şi - sunt convins - românii care au afaceri în agricultură.

Domnul Ioan Stan:

O prietenă, primăriţă într-o localitate din nordul judeţului meu, îmi spunea zilele trecute cu amărăciune că o singură lege mai acţionează în România, legea gravitaţiei! Economia cade, sănătatea cade, învăţământul cade, leul cade!

Pe moment, m-am arătat amuzat de metaforica afirmaţie. Dar dorinţa de a induce prietenei mele o mai optimistă stare decât cea în care se afla nu m-a putut ajuta să o contrazic. Avea cu adevărat dreptate.

Producţia industrială a scăzut în luna august cu 15,8% faţă de iulie datorită, în principal, diminuării producţiei în industria prelucrătoare. Cumulat pe opt luni, producţia industrială a scăzut cu 9,1% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

Comenzile în industrie, atât pentru piaţa internă cât şi externă au scăzut în august faţă de iulie 2009 cu 13,75 şi faţă de luna similară din 2008 cu 20,8%. Cifra de afaceri în industrie, atât pentru piaţa internă cât şi pentru cea externă, a scăzut în august faţă de luna precedentă a acestui an, cu 10,5% şi faţă de august 2008 cu 17%.

Resursele de energie primară au scăzut în august cu 18,5%, iar cele de energie electrică cu 12,4% faţă de august 2008. Consumul final de energie electrică a fost cu 9,1% mai mic decât în luna similară din anul trecut, iar exportul s-a diminuat cu 36,7%.

Tranzacţiile imobiliare pe primele opt luni au scăzut cu 32,92% faţă de perioada similară a anului trecut, iar în august 2009 scăderea a fost de 25,41% comparativ cu august 2008.

Salariul mediu net în luna august a scăzut cu 3% faţă de luna anterioară datorită, în principal, restrângerii de activitate, ajungând la 1348 lei. Evoluţia negativă a veniturilor se răsfrânge şi asupra cifrei de afaceri din comerţul cu amănuntul, aceasta scăzând pe primele opt luni ale anului, comparativ cu perioada similară a anului trecut, cu 10,5%. Scăderea în august 2009 faţă de august 2008 a fost de 12,2 %.

Şi mă opresc, încercând să stăvilesc această avalanşă de exemple în măsură să argumenteze originala funcţionare a legii gravitaţiei în România şi afirmând cu toată certitudinea că sunt şi factori importanţi aflaţi în creştere. Spre convingerea acelora dintre dumneavoastră eventual tentaţi să nu mă creadă, argumentez.

Anul acesta, deficitul bugetar pe opt luni a fost mai mare cu un punct procentual decât cel înregistrat pe şapte luni, adică 4,5% faţă de 3,5% din p.i.b.

Deteriorarea cadrului macroeconomic face tot mai credibilă adoptarea, în avans faţă de angajamentele cu FMI, a creşterii unor taxe şi impozite, cel mai probabil a t.v.a. Este posibilă şi majorarea impozitului pe salarii, pe fondul scăderii nivelului veniturilor publice din p.i.b.

Să nu uităm să băgăm în seamă creşterea record a cursului lei/euro ajunsă binişor la 4,28 lei /euro şi oscilând în continuare în jurul acestei valori.

Ca să nu mai vorbim de ceea ce "bucură" cu adevărat mase mari de oameni, creşterea şomajului. Deja sunt şase judeţe care au rata şomajului de peste 10%, iar alte şapte au trecut pragul de 9%. Pe total, rata şomajului a crescut cu 0,3% în septembrie faţă de luna precedentă, ajungând la 6,9%.

Poate ar fi trebuit să fac acea pauză binecunoscută vorbitorilor de meserie lăsând loc aplauzelor dumneavoastră, menite să salute atare realizări.

Nenumărându-mă printre aceştia, ci printre cei ce cu obidă încearcă să spună lucrurilor pe nume, vă invit să meditaţi şi Domniile voastre la cele spuse de mine şi, dacă veţi reuşi să desprindeţi din toate acestea şi multe altele la fel ceva în stare să-mi încurajez prietenii, cu plecăciune vă rog să mă luminaţi şi pe mine.

Pentru că, în ceea ce mă priveşte, altă rezolvare decât înlăturarea de la scaunul puterii a celor vinovaţi de toate acestea, nu văd.

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma statului, de la Burebista la Ionel Manţog"

În istoria acestor meleaguri, o serie de conducători, de la şefi de trib la şefi de stat, s-au simţit datori să reformeze câte ceva în viaţa societăţii pe care o păstoreau. Triburile dacice sunt primele despre care există mărturii de organizare şi reformă statală. Burebista a creat un stat dac puternic, iar Manţog, PD-L şi Băsescu şi-au propus să îngenuncheze democraţia şi statul de drept după bunul plac.

Căci a pune alături, pe aceeaşi treaptă a istoriei, un Ştefan cel Mare cu un Emil Boc, ori un Burebista cu un Ionel Manţog din Gorj, nu este numai o glumă de prost gust, ci o jignire a unui întreg judeţ, a unui întreg popor, a unui neam care nu a precupeţit să-şi verse sângele în vremuri de restrişte, ca urmaşii lor şi urmaşii urmaşilor lor să trăiască vremuri mai demne, mai decente, să le fie copiii cu o treaptă mai domni. Din păcate, atât Burebista, cât şi Decebal, cât şi Vlad Ţepeş, cât şi Mihai Viteazul, ca să dăm doar câteva exemple, şi-au vărsat sângele ca să apară, mai ceva decât păduchele în frunte, un conducător ca Băsescu, ca Boc, ca Manţog, ori un partid de tip dictatorial.

Un stat de drept şi o stare de normalitate ar trebui, în mod obişnuit, să genereze valoare. Manţog nu şi-a dorit să creeze valoare sau vreo stare de normalitate, el şi-a dorit, întocmai ca şi stăpânul său de la Cotroceni, doar putere şi să controleze prin toate mijloacele economia judeţului, în interesului grupului său şi a acoliţilor săi. Nici pe Manţog şi nici pe preşedintele Băsescu nu-i interesează promovarea şi apărarea valorilor statului de drept şi cu atât mai puţin bunăstarea, prosperitatea şi binele naţiunii române - în cazul lui Manţog, a electoratului gorjean. Noţiuni ca onoare, respectarea cuvântului dat, respect pentru semeni au ieşit de mult din vocabularul lui Manţog. Vorbe frumos meşteşugite, în spatele cărora se ascunde dispreţul pentru gorjeni şi pentru valorile democraţiei şi nu în ultimul rând interesele de partid şi de gaşcă promovate de Manţog şi de partidul lui. Cu alte cuvinte, tot ceea ce au reuşit să construiască bun şi de valoare înaintaşii noştri, distrug acum Băsescu şi PD-L lui, prin mâna şefilor politici din teritoriu, gen Manţog.

"Văd o Românie modernă şi asta îmi dă forţa să fiu optimist şi să rămân un luptător", zice Băsescu. Nu, viitorule candidat trântit de electorat, tu vezi doar o Românie în care totul să fie sub papucul tău, iar acest coşmar dictatorial îţi dă forţa de a rămâne optimist şi luptător, chiar dacă lupta o duci cu propriul tău popor!

Manţog vede un judeţ puternic, format din oameni activi şi creativi, o societate, un judeţ care funcţionează în slujba cetăţeanului. Dar, ce a făcut el în acest sens, mai ales în ultima perioadă? Şi-a subjugat serviciile deconcentrate, administraţia, cizma manţogiană simţind-o orice gât de gorjean.

"Văd un judeţ încrezător în propriile forţe, o administraţie construită pe dialog şi valori comune", se face că speră dărâmătorul democraţiei din Gorj, iar dialogul şi valorile comune s-au dovedit a fi doar într-un singur sens: al celui mai convenabil lui, farul călăuzitor al PD-L-ului gorjean! Despre ce dialog şi valori comune vorbeşte Manţogul lui Băsescu, când nu o dată s-a dovedit că verbul "a consulta" îi lipseşte din dicţionar, iar valorile lui sunt doar cele consultate cu un Izvoranu sau Vâlceanu?

"Văd un judeţ unde cei mulţi sunt cei puternici, în care clasa de mijloc câştigă mai bine şi îşi face vocea auzită", mai lălăie Manţog. Sau este vorba despre România "reformatorului" Manţog, care a adus energia Gorjului pe butuci, dar care a umplut o tablă întreagă de "reforme" până le-a pierdut cu plasă cu tot? Să îşi dorească românii atât de mulţi Manţogi?

"Văd o Românie cu o economie stabilă şi puternică, în care predomină competitivitatea şi spiritul întreprinzător", zice candidatul Băsescu. Păi, cu Videni, Pogi şi alţi Manţogi, cum poate vorbi, pentru Dumnezeu, despre o economie stabilă şi puternică, dacă meseriaşii antepomeniţi nici măcar n-au fost în stare să facă legal, trecându-1 prin parlament, împrumutul de 20 de miliarde, de a cărui rambursare vor trage urmaşii noştri şi urmaşii urmaşilor noştri, în veacul vecilor?

"Văd o Românie cu o agricultură europeană şi sate în care locuitorii din mediul rural să aibă parte de aceleaşi şanse ca la oraş", mormăia Băsescu, zilele trecute, la Craiova. Probabil că vorbeşte despre agricultura în care orice pd-l-ist poate scrie cu oi pe dealuri, sau despre mieii botezaţi personal, cu nume de Trăienică, dar nu flotă puţintică, ci subvenţie mititică, lăsându-i să piară de foame!

În primul rând, Băsescu şi slugile lui de tip Manţog văd o Românie în care dreptul elementar al unei reprezentări a cetăţenilor în parlament, drept câştigat prin sângele a sute de generaţii de români, să fie anulat. Căci ce altceva înseamnă adoptarea unui parlament unicameral, decât că acesta poate fi mai uşor ocupat de cei care au bani? Asta este democraţia partidului autodenumit "democrat"? De când şi în ce temei legal se cere românilor să renunţe la dreptul lor la o reprezentare normală în forumul legislativ? S-a dorit vot uninominal. Acum, parlamentarii sunt rezultatul acestui tip de vot. Nici aşa nu-i bine pentru candidatul Băsescu? S-a pus problema comparaţiei cu tipurile de organizare a parlamentului altor state. Dar a uitat să se spună că fiecare stat al SUA, fiecare land al Germaniei are miniparlamentul său. Au altă organizare administrativă. Pe Băsescu nu-1 mai încape nici măcar Constituţia, pe care ar dori-o după chipul şi asemănarea sa. Doamne fereşte!

Revenind la statul de drept de la Burebista la Manţog, putem spune că el a involuat, şi asta din cauza inconştienţei celor aflaţi la putere, inconştienţă demonstrată zilnic de către aceştia. Căci inconştienţă este să vrei să faci un stat, un parlament, o Constituţie şi toate legile doar după chipul şi asemănarea ta şi a vasalilor tăi. Căci inconştienţă este să faci ceva nu că trebuie neapărat, ci doar ca să demonstrezi că poţi, chiar dacă asta înseamnă cheltuieli enorme şi suferinţe pe măsură, nota de plată fiind achitată de către toţi românii. însă istoricii vor consemna ca atare lucrurile ce se întâmplă acum; din păcate, văzându-te cu sacii în căruţă, nu-ţi mai pasă şi de restul lumii. Cum zicea şi Riga Soare: "După mine, potopul!". Iar Nero a demonstrat oricui că, dacă se poate da foc Romei, metoda asta se poate aplica şi la scară naţională. Păcat de tine, dulce Românie!

Îşi mai doreşte poporul român Manţogi în fruntea sa? Vom vedea! Pentru că, aşa cum zice o vorbă veche, ochii au văzut, ochii au sărit! Şi nu uitaţi: veţi trăi cum veţi vota!

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Bursele de studii pentru tinerii proveniţi din centrele de plasament"

Integrarea tinerilor proveniţi din casele de copii în societate şi în viaţa activă, precum şi folosirea optimă a potenţialului lor reprezintă elemente esenţiale pentru reducerea excluziunii sociale şi pentru ajungerea la creştere durabilă a oricărei societăţi.

Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului necesită o intervenţie imediată, constituind o prioritate pentru noi. Astfel, este nevoie de o abordare integrată, la nivel naţional, printr-o strategie naţională, care include Planul de măsuri de incluziune socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecţie acordată copiilor instituţionalizaţi. Tinerii proveniţi din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncaţi în stradă după ce au împlinit 18 ani, nu excludem că mai sunt şi cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare şi masă, dar această practică este ilegală.

Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituţiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Conform Raportului GIASAI, până în 2010 vor împlini 18 ani 32.543 copii aflaţi în instituţii de ocrotire. Pentru marea lor majoritate nu există o alternativă instituţională, mulţi dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituţii practică soluţia menţinerii lor şi după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă. Adesea, ei nu ştiu să practice o meserie şi, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să se relaţioneze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viaţă socială normală, independentă, pentru că nu au învăţat toate acestea în instituţiile în care şi-au petrecut copilăria.

Între ei există şi excepţii, unii dintre tineri aleg să-şi continue studiile universitare de licenţă în ţară sau în străinătate. Este şi cazul unui tânăr deosebit din Centrul de plasament Negru Vodă, din judeţul Galaţi, admis anul acesta la Universitatea Worcester, Marea Britanie, la specializarea Creative Digital Media. Problema tânărului student provine din imposibilitatea de a se susţine financiar având în vedere că statul român oferă pentru tinerii din centrele de plasament care îşi continuă studiile, suma de 844 lei pe an pentru diferite cheltuieli, 28 lei pe lună pentru nevoi personale şi alocaţia de hrană în cuantum de 8,3 lei pe zi. Astfel, suma cu care tânărul student trebuie să se descurce în fiecare zi este foarte mică chiar şi pentru un student din România. Responsabilitatea suportului pentru aceşti tineri aparţine autorităţilor locale. Implicarea comunităţilor locale este de cele mai multe ori pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă, trebuie găsite soluţii pentru a ajuta aceşti tineri, proveniţi din casele de copii, pentru că legiuitorul nu a avut în vedere în momentul elaborării legislaţiei în domeniu, ca şi un tânăr dintr-un centru de plasament poate să-şi continue studiile universitare în străinătate.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Criza a cuprins şi sportul"

În România postdecembristă, sportul şi-a pierdut orice speranţă. De unde aveam sportivi pe bandă rulantă, de mare performanţă şi de nivel internaţional, astăzi nu se găsesc bani pentru a susţine nici măcar fostele glorii ale sportului.

Un astfel de exemplu este echipa de hochei CSM Dunărea Galaţi, care se zbate să supravieţuiască. Asociaţia Susţinătorilor Hocheiului din Galaţi a anunţat prima acţiune în sprijinul echipei de hochei pe gheaţă de la CSM Dunărea Galaţi. Va fi organizată o excursie la sfârşitul acestei săptămâni, la Bucureşti, la partidele pe care Dunărea le va susţine în compania celor de la Sportul Studenţesc.

O parte din fondurile pentru această excursie vor ajunge la jucători, pentru că se doreşte să li se ofere măcar apă la antrenamente. Este trist şi ruşinos că trebuie să se facă chetă pentru a merge sportivii în cantonamente sau să susţină meciuri. Oricât de mult ar iubi sportul, nu suporterii trebuie să achite cheltuielile echipei, fie ea şi favorită, ci statul trebuie să găsească bani pentru a încuraja mişcarea sportivă.

Ce să înţeleagă tinerele generaţii care ne vor urma? Că sportul nu mai este ambasadorul de care tot vorbim că ne face, alături de artă, cunoscuţi în lume? Că nu mişcarea sportivă ne poartă în lume, ne deschide orizonturi, ne aduce în rândul celor mai civilizate state ale planetei? E ruşinos ce se întâmplă, pentru că acei tineri care şi-au dat viaţa la revoluţie au sperat că lucrurile se vor schimba în ţara noastră în bine, nu în rău.

Şi ce e mai grav e că în toţi aceşti ani se pare că nu am înţeles nimic, nu am înţeles care ne este drumul pentru a fi cu adevărat cetăţeni europeni.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Obsesia lui Băsescu"

În primul weekend al campaniei prezidenţiale, Traian Băsescu a plecat la cules de voturi pe plaiurile mioritice, demonstrându-ne că pentru un candidat la Preşedinţia României, demnitatea este un lux la care se renunţă uşor la bătălia pentru fotoliul Cotrocenilor.

În judeţul Dâmboviţa, Traian Băsescu s-a dezbrăcat de demnitate şi a acceptat să se scrie pe bannerele de campanie că îl susţin nişte "no name", nişte persoane importante doar pe plan local.

Din dorinţa de a arăta că nu are rival printre contracandidaţi, preşedintele Băsescu l-a identificat drept principal adversar pe Ion Iliescu: "Va fi prima dată când o să-l bat şi pe Ion Iliescu, nu numai pe Mircea Geoană" a ţintit şeful statului, aflat în turneu prin ţară. Pentru că doar preşedintele de onoare al PSD nu era de ajuns, Băsescu a mai strâns câţiva adversari cu care să se bată. "Nu am negociat interesul naţional nici cu domnul Vântu, nici cu Voiculescu, nici cu domnul Iliescu, nici cu domnul Patriciu, cu nimeni", a plusat războinicul preşedinte. Pentru a arăta că are nevoie şi de mai mulţi adversari, Traian Băsescu a mai lansat un atac, spunând că sufletul său ar dori 220 de parlamentari şi nu 300.

Prin astfel de declaraţii fără un suport real, Băsescu face tot posibilul să mute discuţia şi analiza celor 5 ani de haos, ură, războaie personale duse contra tuturor pe alte coordonate. Băsescu a uitat să spună că a spart deja 8 milioane de euro pentru bannere în trei judeţe şi 25 de milioane de euro la nivelul întregii ţări.

Minciunile, criza, accentele golăneşti, ministresele penale pe care le-a protejat în văzul întregii ţări vor fi evitate, pe cât posibil, la fel cum se va încerca evitarea explicaţiilor în cazul Hayssam sau Mircea Băsescu.

Dacă cineva îşi imaginează că având un Parlament de păpuşi, cu o singură Cameră şi un preşedinte ca domnul Băsescu, cu puteri sporite, democraţia, viaţa socială şi economică, libertatea presei sau independenţa justiţiei vor putea să se menţină măcar la cotele de zi, se înşeală amarnic!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Adio bani pentru performanţe"

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns că, de un an de zile, sunt ameninţaţi cu scăderea lefurilor şi frustraţi de drepturi prevăzute prin lege (majorări salariale, acordarea sutei de euro pentru materiale didactice, decontarea cheltuielilor de transport etc.), profesorii din învăţământul preuniversitar mai primesc un ghiont instituţional: distincţiile pentru performanţe profesionale deosebite nu se mai acordă.
Cadrele didactice care ar fi trebuit să primească anul acesta Diploma "Gheorghe Lazăr" sau Diploma de Excelenţă se vor alege doar cu nominalizarea. Deşi până acum liderii sindicali şi cadrele didactice sperau că se vor acorda sumele de bani cuvenite pentru aceste distincţii, reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI) au spulberat orice speranţă în acest sens dând vina pe Andronescu sau pe primării.

Pentru că acordarea diplomelor este urmată de acordarea unor stimulente deloc de neglijat: 20 la sută din suma salariilor de bază pe ultimele 12 luni (în cazul diplomei "Gheorghe Lazăr" clasa I şi a Diplomei de Excelenţă), 15 la sută din aceeaşi sumă (clasa a II-a), respectiv 10 la sută din totalul ultimelor 12 salarii de bază (clasa a III-a), profesorii gălăţeni care au obţinut asemenea distincţii vor fi "arşi" destul de serios la buzunare. Un profesor cu gradul I şi cu peste 25 de ani vechime are un salariu de bază de aproximativ 24 de milioane de lei vechi. Dacă ar fi primit Diploma "Gh. Lazăr" clasa I, i s-ar fi cuvenit aproximativ 19 milioane de lei vechi.

Multe dintre cadrele didactice îndreptăţite să primească aceşti bani susţin că toată povestea este de fapt o găselniţă a Guvernului de a face economie lovind iar în oamenii care au obţinut performanţe. E un abuz. Aşa cum a fost şi acela când nu li s-a mai dat profesorilor suta de euro pentru cărţi şi altele.

Ca să mai îndulcească amarul profesorilor, Ministerul Educaţiei le promite că la anul vor avea prioritate la acordarea aceloraşi distincţii. Vom vedea dacă se vor ţine de cuvânt.

*

Şedinţa s-a reluat la ora 10,05.

Lucrările au fost conduse în continuare de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Deschidem şedinţa noastră şi primul punct din ordinea noastră de zi este Proiectul de Hotărâre pentru alegerea unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor; Articolul unic: "Domnul Ludovic Orban, aparţinând Grupului parlamentar al PNL, se alege în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor în locul devenit vacant ca urmare a demisiei din această funcţie a domnului deputat Bogdan Olteanu".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Votul final va avea loc la ora 12,30.

Înainte, domnul Nicolicea are un anunţ de făcut. Vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Subsemnatul Eugen Nicolicea, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.27 din judeţul Mehedinţi, Colegiul nr.4, vă aduc la cunoştinţă că, pe data de 17 octombrie, am fost exclus din Partidul Social Democrat.

Pe cale de consecinţă, am devenit deputat independent, prin excludere, în conformitate cu art.13 alin.(1) şi, în continuare, voi exercita mandatul ca deputat independent.

Momentul, mă adresez colegilor, nu l-am ales eu. L-au ales nişte "prostănaci" care şi-au pus nişte "guzgani" să dea afară cel mai vechi parlamentar PSD.

Normal că am făcut o contestaţie, dar nu mă aştept la o rezolvare, câtă vreme în spatele acestui lucru este un fals comis de Geoană. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog.

Domnul Neculai Rebenciuc:

Doamna preşedinte, mă numesc Rebenciuc Neculai; sunt deputat din Colegiul nr.1 Botoşani.

Vă aduc la cunoştinţă că, pe data de 13 octombrie, mi-am prezentat demisia din PNL.

Aşadar, am devenit deputat independent.

Mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Probabil că, dacă colegul nostru, domnul deputat Nicolicea, nu ar fi ieşit la microfon, nu aş fi avut de făcut nicio declaraţie în această dimineaţă.

Apreciem pe colegul nostru Nicolicea, eu în mod special. Este colegul nostru, este un luptător, este un social-democrat.

Cred că este numai un accident, o dezinformare. Sunt convinsă că persoana pe care a nominalizat-o nu are cunoştinţă sau nu ştie exact ce s-a întâmplat. Ştiţi cum este, câteodată "Nu ştie bărbatul ce ştie satul".

Am să te rog, Eugen, să avem un pic de răbdare, n-o să mai facem declaraţie, ci, teoretic, o să rezolvăm, în condiţiile în care sunt convinsă că îţi vei desfăşura activitatea şi ca independent până vor fi rezolvate problemele în cadrul grupului nostru.

Încă o dată, toate aprecierile şi îmi pare rău că un coleg ca Nicolicea trebuie să treacă prin aceste situaţii. Se mai întâmplă, atunci când ai diverşi colegi care, după ce-i creşti, încearcă să-ţi ia locul.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică, domnul Nicolicea.

(Doamna deputat Aurelia Vasile încearcă să-l convingă pe domnul deputat Eugen Nicolicea să se abţină de la dreptul la replică.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, este adevărat: "Nu ştie tot satul ceea ce ştie bărbatul." Numai că bărbatul politic a comis un fals în care mi-au atacat rudele, m-a dat afară - cică Decizia Biroului permanent, din care faci parte, doamna Aura, şi ştii că este un fals - numai şi numai ca să mă destituie din şef de organizaţie.

Am stat de vorbă cu respectivul, care fugea de mine, şi i-am spus să stea să mă privească în ochi când spune acest lucru, iar falsul respectiv nu şi l-a retras pentru că nu ştiu cine nu vrea. Probabil că va da socoteală şi pentru acest lucru.

În ceea ce priveşte faptul că "Nu ştie bărbatul ce ştie tot satul", la aşa-zisa excludere a participat secretarul general Dragnea şi vicepreşedintele Toma şi, dacă asta este opţiunea voastră, a alege între un deputat cu cinci mandate - cel mai vechi - şi un individ de soiul celui care a instrumentat treaba asta, este opţiunea dumneavoastră.

Nu este momentul pe care l-am ales eu acum, ci, aşa cum spun, nişte "guzgani" care m-au atacat pe la spate. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu mai sunt alte intervenţii, drept care vă rog să-mi permiteţi să intrăm în dezbaterea propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi astăzi.

Punctul 14. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să... vă rog, doresc să intervină, domnul Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba de o formulă nefericită, încă din anul 2000, când a fost adoptată Legea pensiilor, care a intrat în vigoare în 2001. De atunci, în textul legii au fost trecute "unităţi miniere" în loc de "meseria de miner". De atunci a început o luptă care s-a dus pe parcursul mai multor ani şi-i priveşte pe salariaţii care lucrează ca mineri la Hidroconstrucţia. Din păcate, nici până acum nu s-a găsit soluţia cea mai bună.

Am pregătit un nou proiect de lege cu mai multe clauze, în care să arătăm de ce s-a ajuns în această situaţie.

Deocamdată acceptăm respingerea, fiindcă ne-am axat pe celălalt proiect.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea grupurilor parlamentare nu există solicitări de intervenţie.

Propunerea legislativă rămâne pentru votul final.

Punctul 15. Propunerea legislativă privind constituirea Rezervaţiei Arheologice Cetăţile dacice din munţii Orăştiei.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul.

Din partea grupurilor parlamentare nu sunt solicitări, intervenţie.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 16. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Capitolului II "Revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987" la Legea recunoştinţei faţă de eroii - martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Grupurile parlamentare, de asemenea, nu doresc să intervină.

Propunerea rămâne pentru votul final.

Punctul 17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul.

Grupurile parlamentare nu solicită intervenţii.

Prin urmare, rămâne la votul final.

Punctul 18. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.161 din 19/04/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Grupurile, de asemenea, nu solicită intervenţii.

Rămâne la votul final.

Punctul 19. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată.

Comisia, de asemenea, a făcut raport de respingere.

Iniţiatorii nu doresc să susţină.

Grupurile nu doresc să intervină.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 20. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.21/1991 privind cetăţenia română, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportul este de respingere.

Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul.

Grupurile parlamentare, de asemenea.

Rămâne la votul final.

Şi ultima propunere de pe ordinea de zi de astăzi are, de asemenea, raport de respingere.

Punctul 21. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.21/1991 privind cetăţenia română, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia propune respingerea, aşa cum vă spuneam.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Grupurile, de asemenea, nu solicită intervenţii.

Prin urmare, rămâne la votul final.

Aşa cum ştiţi, Biroul permanent a programat votul final la ora 12,30. Ordinea de zi pentru astăzi fiind epuizată, vă propun să ne vedem la ora 12,30.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi colegi,

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Rog liderii de grup să fie un exemplu pentru colegii din grupurile pe care le reprezintă. Vă rog, stimaţi colegi.

Primul punct pe ordinea de zi este alegerea unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

După cum cunoaşteţi, prin demisia din funcţia de deputat a domnului Bogdan Olteanu, domnia sa a deţinut şi funcţia de vicepreşedinte al Biroului permanent din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, această funcţie a rămas vacantă.

Biroul permanent a aprobat ca astăzi să procedăm la alegerea unui alt vicepreşedinte, propus de către Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, în conformitate cu prevederile art.23 şi art.28 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Aceste funcţii sunt ocupate conform configuraţiei politice iniţiale şi a negocierilor grupurilor parlamentare.

O să rog pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu, liderul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor, pentru a prezenta propunerea acestui grup, căruia, aşa cum am spus, îi revine această funcţie pentru a trece pe urmă la votul necesar în această privinţă.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Propunerea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal pentru ocuparea funcţiei vacante de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor este domnul Ludovic Orban. Şi, pentru că tot sunt la microfon, îmi permit să vă sugerez să adoptăm, ca modalitate de vot, votul cu bile.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ludovic Orban este propus, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal pentru această funcţie. Conform art.23 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, votul pentru alegerea vicepreşedinţilor Camerei Deputaţilor se exprimă secret, prin bile.

Urmează, deci, să procedăm la votul secret cu bile pentru alegerea domnului Ludovic Orban.

Înainte de a începe votarea, potrivit art.123 alin.(6) din Regulamentul nostru, este necesară constituirea unei comisii de numărare şi validare a voturilor, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

Rog liderii grupurilor parlamentare să facă aceste propuneri.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal vă rog, domnule Petru Călian, să faceţi propunerea.

Domnul Petru Călian:

Propunerea noastră este domnul deputat Marius Rogin.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Deci, domnul deputat Marius Rogin.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat. Doamna Aura Vasile, propunerea, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Din partea Grupului PSD+PC, Doina Burcău.

Domnul Ioan Oltean:

Deci, Doina Burcău.

Domnul lider al PNL, domnul Tăriceanu, vă rog.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Din partea Grupului PNL, domnul deputat Gigel Ştirbu.

Domnul Ioan Oltean:

Gigel Ştirbu?

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Da.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

UDMR? Domnul Márton Árpád, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Grupul nostru parlamentar îl propune pe domnul Béres István.

Cineva şi-a uitat Constituţia aici.

Domnul Ioan Oltean:

Şi minorităţile naţionale?

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Mircea Grosaru.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri. Vă rog să pregătiţi cartelele, să se pregătească instalaţia de vot.

Cine este pentru cele cinci propuneri făcute? Vă rog să votaţi.

Mulţumesc. Cu o majoritate covârşitoare, un singur vot împotrivă, propunerea a fost aprobată.

Reamintesc, stimaţi colegi, că, în conformitate cu prevederile art.126 din Regulament, votul cu bile se desfăşoară astfel: fiecare deputat va primi de la secretari câte două bile, una altă şi una neagră, care vor fi introduse în cele două urne pe care le avem în faţă; bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru domnul Ludovic Orban, iar bila neagră introdusă în urna albă şi bila albă introdusă în urna neagră înseamnă vot împotriva candidatului, adică împotriva domnului Orban; ambele bile introduse în aceeaşi urnă înseamnă vot nul.

Îi rog pe domnii secretari să ocupe locurile pentru distribuirea bilelor. Urnele să fie depuse la locul lor.

Deci, un secretar va citi catalogul şi domnii Zgonea şi Pardău vor fi distribuitori de bile.

Vă rog, domnilor colegi, poate nu greşiţi, aveţi experienţă cu bilele, aveţi grijă unde le introduceţi.

Domnule secretar, vă rog.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Domnul Ovidiu Ganţ are o delegaţie din străinătate şi ne-a rugat să-i permitem să voteze primul; cred că nu-i o problemă. Prezent.

- Adomniţei Cristian Mihai - prezent
- Albu Gheorghe - absent
- Alecu Valeriu - prezent
- Almăjanu Marin - prezent
- Amet Aledin - prezent
- Ana Gheorghe - prezent
- Anastase Roberta Alma - absentă
- Andon Sergiu - prezent
- Andronache Gabriel - prezent
- Anghel Florin-Serghei - prezent
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - absent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardeleanu Sanda-Maria - absentă
- Arion Viorel - prezent
- Atanasiu Teodor - prezent
- Avram Marian - prezent
- Axenie Carmen - absentă
- Bălan Ioan - absent
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - prezent
- Barbu Sulfina - prezentă
- Barna Maria Eugenia - prezentă
- Bădălan Eugen - prezent
- Bădulescu Adrian - prezent
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - absent
- Bejinariu Eugen - prezent
- Berci Vasile - prezent
- Béres Ştefan Vasile - prezent
- Blaga Iosif Veniamin - prezent
- Bleotu Vasile - absent
- Boabeş Dumitru - absent
- Bobeş Marin - absent
- Bode Lucian Nicolae - prezent
- Boghicevici Claudia - prezentă
- Boiangiu Victor - prezent
- Boldea Mihail - absent
- Borbély László - prezent
- Bordeianu Dan - absent
- Bostan Emil - prezent
- Bot Octavian - absent
- Botiş Ioan-Nelu - prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - absent
- Brătianu Matei Radu - prezent
- Brînză William Gabriel - prezent
- Buciuta Ştefan - prezent
- Bud Nicolae - prezent
- Buda Daniel - absent
- Buda Viorel-Vasile - prezent
- Budurescu Daniel-Stamate - prezent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - absent
- Buican Cristian - prezent
- Burcău Doina - prezentă
- Burlacu Cristian-Ion - prezent
- Burnei Ion - absent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent
- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - absent
- Cantaragiu Bogdan - absent
- Cazan Mircea-Vasile - absent
- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - absent
- Cărare Viorel - prezent
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
- Chirilă Constantin - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
- Chiţoiu Daniel - prezent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - prezent
- Cindrea Ioan - absent
- Ciobanu Gheorghe - prezent
- Ciocan Gheorghe - prezent
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
- Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu - prezent
- Coroamă Gheorghe - prezent
- Covaci Dorel - prezent
- Cristea Victor - prezent
- Cristian Horia - prezent
- Croitoru Cătălin - absent
- Damian Ioan - prezent
- Dascălu Constantin - prezent
- Derzsi Ákos - prezent
- Dobre Ciprian Minodor - prezent
- Dobre Cristina-Elena - prezentă
- Dobre Victor-Paul - prezent
- Dolineaschi Andrei - absent
- Donţu Mihai-Aurel - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - absent
- Drăghici Sonia-Maria - prezentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent
- Dugulescu Marius Cristinel - prezent
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitrică George Ionuţ - prezent
- Dumitru Georgică - prezent
- Dumitru Ion - absent
- Duşa Mircea - prezent
- Edler András-György - absent
- Erdei Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - absent
- Farkas Anna-Lili - prezentă
- Fenechiu Relu - absent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - prezent
- Florescu Adrian - prezent
- Frunzulică Doru-Claudian - prezent
- Fuia Stelian - prezent
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - prezent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
- Geantă Florian-Daniel - prezent
- Georgescu Filip - absent
- Gerea Andrei Dominic - absent
- Gheorghe Tinel - prezent
- Gherasim Vasile - prezent
- Ghiţă Cornel - prezent
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
- Ghiveciu Marian - prezent
- Giurgiu Mircia - prezent
- Gliga Vasile Ghiorghe - prezent
- Göndör Marius-Sorin - prezent
- Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
- Grama Horia - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gurzău Adrian - prezent
- Gust-Băloşin Florentin - prezent
- Hogea Gheorghe - prezent
- Holban Titi - prezent
- Holdiş Ioan - absent
- Horj Pavel - prezent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob-Ridzi Monica-Maria - absentă
- Iacob-Strugaru Stelică - absent
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent
- Iancu Iulian - absent
- Ibram Iusein - prezent
- Iftime Dragoş-Adrian - absent
- Ignat Miron - prezent
- Ionescu George - prezent
- Iordache Florin - prezent
- Iordache Luminiţa - prezentă
- Iorguş Zanfir - prezent
- Irimescu Mircea - prezent
- Itu Cornel - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Jolţa Nicolae - prezent
- Kelemen Atilla Béla-Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - absent
- Kerekes Károly - prezent
- Korodi Attila - prezent
- Kötö Iosif - prezent
- Lakatos Petru - prezent
- Leşe Doru Braşoan - prezent
- Liga Dănuţ - absent
- Longher Ghervazen - absent
- Lubanovici Mircea - absent
- Luca Ciprian-Florin - prezent
- Lup Mircea Silvestru - prezent
- Lupu Mihai - absent
- Macaleţi Costică - absent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marian Dan Mihai - absent
- Marin Mircea - prezent
- Marinescu Antonella - prezentă
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Militaru Constantin Severus - prezent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mocanu Adrian - prezent
- Mocanu Vasile - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Moldovan Emil Radu - absent
- Morega Dan Ilie - prezent
- Motreanu Dan-Ştefan - prezent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - absent
- Neacşu Marian - prezent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Neculai Marius - prezent
- Negoiţă Robert Sorin - absent
- Negruţ Clement - prezent
- Nica Dan - prezent
- Nica Nicolae-Ciprian - absent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - absent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă
- Nistor Laurenţiu - prezent
- Niţă Constantin - absent
- Niţu Adrian Henorel - prezent
- Nosa Iuliu - prezent
- Novac Cornelia Brînduşa - prezentă
- Oajdea Vasile Daniel - prezent
- Olar Corneliu - prezent
- Olosz Gergely - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Oprea Gabriel - prezent
- Oprişcan Mihai Doru - prezent
- Orban Ludovic - prezent
- Pál Árpád - absent
- Palaşcă Viorel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Paleologu Theodor - absent
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pandele Sorin Andi - prezent
- Panţîru Tudor - prezent
- Pardău Dumitru - prezent
- Păduraru Nicuşor - prezent
- Păsat Dan - absent
- Păun Nicolae - prezent
- Pâslaru Florin-Costin - prezent
- Petö Csilla-Mária - absentă
- Petrescu Cristian - prezent
- Petrescu Petre - absent
- Pieptea Cornel - prezent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
- Plăiaşu Gabriel - prezent
- Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Pop Georgian - prezent
- Pop Virgil - prezent
- Popa Daniela - absentă
- Popa Florian - absent
- Popa Octavian-Marius - prezent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - prezent
- Popescu Cosmin Mihai - prezent
- Popescu Dan-Mircea - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent
- Postolachi Florin - prezent
- Potor Călin - absent
- Preda Cezar-Florin - absent
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent
- Radan Mihai - absent
- Răţoi Neculai - absent
- Rebenciuc Neculai - prezent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - absent
- Riviş-Tipei Lucian - prezent
- Rizea Cristian - absent
- Rogin Marius - prezent
- Roman Gheorghe - prezent
- Roman Ioan Sorin - prezent
- Roşca Lucreţia - prezentă
- Rusu Valentin - prezent
- Sava Andrei-Valentin - absent
- Săftoiu Ana Adriana - prezentă
- Săniuţă Marian-Florian - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - absent
- Scutaru Adrian George - prezent
- Seremi Ştefan - prezent
- Seres Denes - prezent
- Socaciu Victor - absent
- Solomon Adrian - prezent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Spînu Teodor-Marius - prezent
- Stan Ioan - absent
- Stan Ion - absent
- Stan Nicolae - absent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stavrositu Maria - prezentă
- Steriu Valeriu-Andrei - absent
- Stoica Mihaela - absentă
- Stragea Sorin Constantin - prezent
- Stroe Ionuţ-Marian - prezent
- Stroe Mihai - prezent
- Stroian Toader - prezent
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent
- Surpăţeanu Mihai - prezent
- Surupăceanu Mugurel - prezent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă
- Ştefan Viorel - prezent
- Ştirbeţ Cornel - absent
- Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent
- Tabără Valeriu - prezent
- Tabugan Ion - prezent
- Taloş Gheorghe-Mirel - prezent
- Tărâţă Culiţă - prezent
- Teodorescu Horia - prezent
- Timiş Ioan - absent
- Tiţa-Nicolescu Gabriel - absent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toader Mircea-Nicu - prezent
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezentă
- Tuşa Adriana Diana - prezentă
- Ţaga Claudiu - prezent
- Ţintean Ioan - prezent
- Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
- Ţurcanu Florin - absent
- Ţurea Răzvan - prezent
- Udrea Elena Gabriela - absentă
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent
- Uricec Eugen Constantin - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Varga Lucia-Ana - prezentă
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilică Radu Costin - prezent
- Vişan Gelu - prezent
- Vîlcu Samoil - prezent
- Vladu Iulian - prezent
- Vlase Petru Gabriel - absent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Mădălin-Ştefan - prezent
- Voicu Mihai Alexandru - prezent
- Voinescu-Cotoi Sever - absent
- Vreme Valerian - prezent
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
- Zătreanu Dan-Radu - absent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - prezent

Reiau rapid pe cei care au fost absenţi.

- Albu Gheorghe - absent
- Anastase Roberta Alma - absentă
- Antochi Gheorghe - absent
- Ardeleanu Sanda-Maria - absentă
- Axenie Carmen - absentă
- Bălan Ioan - absent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - absent
- Bleotu Vasile - absent
- Boabeş Dumitru - absent
- Bobeş Marin - absent
- Boldea Mihail - absent
- Bordeianu Dan - absent
- Bot Octavian - absent
- Boureanu Cristian Alexandru - absent
- Buda Daniel - absent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - absent
- Burnei Ion - absent
- Canacheu Costică - absent
- Cantaragiu Bogdan - absent
- Cazan Mircea Vasile - absent
- Călin Ion - absent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
- Cindrea Ioan - Absent
- Croitoru Cătălin - absent
- Dolineaschi Andrei - absent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - absent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitru Ion - absent
- Edler András-György - absent
- Farago Petru - absent
- Fenechiu Relu - prezent
- Georgescu Filip - absent
- Gerea Andrei Dominic - absent
- Holdiş Ioan - absent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob-Ridzi Monica Maria - prezentă
- Iacob-Strugaru Stelică - absent
- Iancu Iulian - absent
- Iftime Dragoş-Adrian - absent
- Kelemen Hunor - absent
- Liga Dănuţ - absent
- Longher Ghervazen - absent
- Lubanovici Mircea - absent
- Lupu Mihai - absent
- Macaleţi Costică - absent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Marian Dan Mihai - absent
- Mocanu Vasile - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Moldovan Emil Radu - absent
- Năstase Adrian - absent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Negoiţă Robert Sorin - absent
- Nica Nicolae-Ciprian - prezent
- Nicolicea Eugen - absent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă
- Niţă Constantin - absent
- Pál Árpád - absent
- Păsat Dan - absent
- Petö Csilla-Mária - absentă
- Petrescu Petre - absent
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Popa Daniela - absentă
- Popa Florian - absent
- Potor Călin - absent
- Preda Cezar-Florin - absent
- Radan Mihai - absent
- Răţoi Neculai - absent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - absent
- Rizea Cristian - absent
- Sava Andrei-Valentin - absent
- Sârbu Marian - absent
- Socaciu Victor - absent
- Stan Ioan - absent
- Stan Ion - absent
- Stan Nicolae - absent
- Stanciu Anghel - prezent
- Steriu Valeriu-Andrei - absent
- Stoica Mihaela - absentă
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent
- Ştirbeţ Cornel - absent
- Timiş Ioan - absent
- Tiţa -Nicolescu Gabriel - absent
- Ţurcanu Florin - absent
- Udrea Elena Gabriela - absentă
- Vlase Petru Gabriel - absent
- Voinescu-Cotoi Sever - absent
- Zătreanu Dan-Radu - absent

Asta-i tot. Mulţumim.

Domnul Ioan Oltean:

Rog secretarii de şedinţă, împreună cu membrii comisiei de numărare a voturilor să se deplaseze în sala de şedinţe a Biroului permanent pentru a stabili rezultatul votului.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală pentru că urmează partea a doua a şedinţei, votul final la un anumit număr de acte normative.

- după pauză -

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Avem rezultatele votului. Îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei de validare şi de numărare a voturilor, domnul deputat Marius Rogin, să dea citire procesului-verbal.

Domnul Marius Rogin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proces-verbal pentru alegerea unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi, prin vot secret cu bile, potrivit art.23 alineatul ultim din Regulament, asupra candidatului propus, în vederea alegerii unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Comisia pentru numărarea voturilor şi validare a constatat următoarele:

• numărul total al deputaţilor - 333;
• numărul deputaţilor prezenţi - 246;
• numărul total de voturi exprimate - 246;
• numărul total de voturi anulate - 0;
• numărul total de voturi valabil exprimate - 246.
  Din care,
  • 165 de voturi pentru şi
  • 81 de voturi contra.

Ca urmare a faptului că din totalul de 333 deputaţi, 165 au votat pentru, se constată că a fost întrunită majoritatea voturilor cerută de Regulament pentru alegerea domnului deputat Ludovic Orban în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule Ludovic Orban, sunteţi dator vândut. Vă asigur. Vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Ludovic Orban:

Voiam să le mulţumesc, pentru că aşa consider normal şi politicos şi de bun-simţ, colegilor mei deputaţi care au votat pentru şi în acelaşi timp să constat cu tristeţe că de multe ori patima politică depăşeşte nişte reguli fireşte care ar trebui să fie între noi, nişte cutume în care să nu transformăm fiecare vot care are mai mult un caracter formal într-un vot politic, aşa că îmi pare sincer rău că mulţi dintre parlamentarii PD-L au votat împotriva mea.

În rest, încă o dată le mulţumesc colegilor şi îi asigur că voi fi la dispoziţia deputaţilor şi îmi voi îndeplini atribuţiile cu responsabilitate şi corectitudine.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. (Aplauze). Vă asigur că ar fi trebuit să-mi mulţumiţi mie întâi.

Domnilor colegi,

Trecem la punctul 2 de pe ordinea de zi, votul final la un număr de 19 acte normative.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Cu un total de 197 de voturi pentru, nicio abţinere şi niciun vot nul, proiectul de hotărâre a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2009 pentru modificarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.

Lege cu caracter organic.

Domnul Eugen Nicolăescu, pe procedură.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Ieri, la acest proiect de lege, în cursul dezbaterilor, am solicitat Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să ne prezinte situaţia fondurilor care s-au acumulat din sponsorizări pentru a putea fi plătit venitul minim garantat. Dacă nu avem o asemenea situaţie, aprobăm o lege astăzi ca să ne aflăm în treabă, pentru că s-ar putea ca acei bani să nu fi ajuns în buget şi, ca atare, nu putem să alocăm aceste sume. Reprezentantul ministerului a spus că da, o să ne trimită o asemenea informare. Nu a trimis-o.

În consecinţă, cred că cea mai înţeleaptă măsură în acest moment, ca să nu-i minţim pe oameni, este să retrimitem la comisie acest proiect de lege, să aşteptăm punctul de vedere al Guvernului prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi după aceea să ne putem exprima în condiţie de cauză.

În consecinţă, vă propun retrimiterea la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Botiş, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Propunerea ar fi onorabilă, dacă prin retrimitere s-ar rezolva acele sume de la societăţile de gaz.

Nu cred că o retrimitere la comisie ar aduce mai mulţi sau mai puţini bani în fondurile bugetului de stat. În consecinţă, consider că este oportună prezentarea proiectului spre a fi votat şi sper eu, aşa cum am precizat şi în şedinţa de ieri, în plen, că veţi fi de acord ca banii, pe care tot dumneavoastră îi plătiţi prin factura de gaz, o parte din aceşti bani, să ajungă la persoanele cu handicap şi mai ales la familiile care cresc copii cu handicap.

Vă rog să fiţi foarte atenţi, pentru că în lege veţi găsi punctual aceste lucruri. Se alocă bani pentru familiile care cresc copii până în 7 ani şi până în 18 ani pentru familiile care cresc copii care au handicap grav accentuat sau mediu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă sunt alte observaţii?

Domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi să salut prezenţa în mijlocul nostru a domnului Norbert Kartmann, preşedintele Parlamentului landului german Hessa şi delegaţia Subcomisiei pentru izgoniţi, strămutaţi şi emigranţi din landul Hessa. (Aplauze. Domnii deputaţi din sala de şedinţă aplaudă şi se ridică în picioare.)

Mulţumim distinşilor noştri oaspeţi, le dorim să se simtă bine în mijlocul nostru şi în România.

Acum o să supun votului dumneavoastră propunerea domnului Eugen Nicolăescu de restituire a proiectului de lege comisiei de specialitate, pentru o analiză suplimentară. O retrimitere la comisia de specialitate.

Vă rog să votaţi.

Cu 123 de voturi pentru, 3 abţineri şi 81 împotrivă, proiectul de lege se retrimite comisiei sesizate în fond.

Termen 2 săptămâni pentru prezentarea raportului suplimentar.

3. Proiectul de Lege pentru reglementarea sistemului de cumul al pensiilor cu veniturile salariale.

Lege organică.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi. Cu 126 de voturi pentru, 78 împotrivă şi 6 abţineri, legea, este lege organică, legea a căzut.

4. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr.21/1991.

Lege organică.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 209 voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 211 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi o abţinere. Proiectul de lege a fost adoptat.

6. Proiectul de Lege pentru acceptarea Acordului dintre Republica Albania, Republica Austria, Republica Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Republica Croaţia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Macedonia, Muntenegru, Republica Polonă, România, Republica Serbia, Republica Slovacă şi Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învăţământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), revizuit de Comitetul Mixt al Miniştrilor, în 16 martie 2007, la Zagreb, Republica Croaţia.

Lege ordinară.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, doamnelor şi domnilor.

211 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

7. Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentului la Statutul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare propus prin Rezoluţia nr.596 din 30 ianuarie 2009, aprobată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Lege ordinară. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră.

218 voturi pentru, un vot împotrivă. Proiectul de lege a fost adoptat.

8. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.55 din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală.

Lege organică.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Votul, stimaţi colegi.

Cu 216 voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri, propunerea a fost adoptată.

9. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.36 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Lege ordinară.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

155 de voturi pentru, 46 împotrivă şi 19 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.

10. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.334/2002 a bibliotecilor.

Lege ordinară.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul, stimaţi colegi.

Cu 213 voturi pentru, un vot împotrivă, propunerea legislativă a fost adoptată.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.

Lege ordinară.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Doamnelor şi domnilor, aveţi grijă cum ţineţi degetele.

Vă rog, votul dumneavoastră.

Cu 105 voturi pentru, 101 voturi împotrivă şi 10 abţineri, propunerea comisiei a fost respinsă.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

Cu 210 voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 4 abţineri, propunerea comisiei de respingere a propunerii legislative a fost adoptată.

13. Propunerea legislativă privind constituirea Rezervaţiei Arheologice Cetăţile dacice din munţii Orăştiei.

Lege cu caracter ordinar.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia sesizată în fond propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră, domnilor.

189 de voturi pentru, 22 împotrivă şi 8 abţineri, propunerea comisiei a fost adoptată.

Da. Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vin în faţa dumneavoastră în dubla mea calitate, aceea de istoric şi de deputat. Din păcate, din nou, patrimoniul cultural naţional de astă dată prin cetăţile dacice din munţii Orăştiei nu este în atenţia noastră. Încă un proiect de lege este respins şi aceste monumente nu sunt protejate.

În această situaţie, în judeţul Hunedoara, mai este şi Ulpia Traiana Sarmisegetuza şi Complexul roman de la Micia. Eu nu pot decât să le mulţumesc colegilor din grupul minorităţilor naţionale care m-au sprijinit în demersul meu şi să demonstrăm întreg grupul încă o dată că problemele generale ale societăţii româneşti sunt şi problemele noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Continuăm votul nostru final.

14. Următoarea propunere legislativă este cea pentru modificarea şi completarea Capitolului II "Revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987" la Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

Lege ordinară.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia sesizată în fond propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră, domnilor.

Cu 193 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi 9 abţineri, propunerea comisiei de respingere a fost adoptată.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Lege cu caracter organic.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Domnilor şi doamnelor, votul dumneavoastră.

Cu 210 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 4 abţineri, propunerea de respingere a fost adoptată.

Pe procedură? Vă rog. Domnul deputat Oajdea.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Stimaţi colegi,

Am o rugăminte: la pct.18, să retrimitem la comisie acest proiect de lege, pentru că...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, până la pct.18 mai este. O să vă rog să reveniţi când ajungem la pct.18. Deocamdată, suntem la pct.16.

La 16 sau la 18, să înţeleg?!

Şi la Iaşi, după 15 urmează 16.

Poziţia 16? Atunci, vă rog. Aţi spus poziţia 18. Să vedem.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Vroiam să vă rog să retrimitem la comisie acest proiect de lege pentru că respingerea lui nu face decât să păstreze actuala incompatibilitate morală dintre directorii de deconcentrate şi consilierii locali sau judeţeni, mai exact inspectorul general votează acordarea bugetului către şcoli în primărie, lucru care nu facem decât să...cu alte cuvinte, să-i mituim prin banii publici acordaţi şi cred că trebuie revizuit în comisie şi retrimis la comisie. Facem o greşeală dacă îl votăm şi îl respingem.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Daţi-mi voie să vă spun despre ce propunere legislativă este vorba: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.161 din 19.04.2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Este o lege cu caracter organic.

Distinsul nostru coleg propune retrimiterea acesteia la comisia de specialitate.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

Ce asociere, doamna deputat Aura Vasile, vă rog să nu influenţaţi Grupul liberal!

Cu 113 voturi împotrivă, 6 abţineri şi 83 voturi pentru, propunerea distinsului nostru coleg a fost respinsă.

Doamna colegă, nu vă pot refuza această dorinţă. Microfonul vă aparţine.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Constituţia stabileşte foarte clar care dintre cetăţenii României nu au voie să fie membri de partid sau să facă politică. Deja sunt alte legi elaborate de fostul Guvern Boc care în acest moment sunt la Curtea Constituţională pentru că încalcă Constituţia. Deci, am votat pentru a respecta articolele şi tezele din Constituţia României.

Domnul Ioan Oltean:

Da. O explicaţie interesantă.

Domnule deputat Oajdea, vă rog.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Vreau să explic şi eu votul dacă se poate. De ce cred că acest proiect de lege trebuie adoptat. Ce se întâmplă astăzi în consiliile locale şi consiliile judeţene? Avem consilieri locali şi judeţeni care sunt directori de spitale, avem consilieri locali care sunt inspectori generali, ei acolo ce fac? Votează bugetul în instituţiile lor. Ştim că o parte din spitale sunt finanţate de consiliile locale, de consiliile judeţene, la fel şi şcolile. Nu poţi şi nu e moral să fii şi membru în Executiv şi în Legislativ în acelaşi timp. Deci, ei votează bugetul care urmează să-l primească.

Conform Legii nr.215, când eşti consilier local sau consilier judeţean, trebuie să acţionezi în interesul cetăţenilor. şi nu în interesul instituţiei pe care o conduci de pe cealaltă poziţie. Nici timpul nu-ţi permite fizic să acorzi şi audienţe, în calitate de consilier local, sau judeţean, şi nici în calitate de conducător al unei unităţi deconcentrate.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule coleg.

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă, deci retrimiterea a fost respinsă.

Votul dumneavoastră pentru propunerea comisiei de respingere a propunerii legislative.

Repet: este o lege organică şi Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră.

Cu 128 de voturi pentru, 80 voturi împotrivă şi 7 abţineri, proiectul de lege rămâne într-o altă şedinţă pentru dezbaterea pe articole.

17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată.

Lege cu caracter organic.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră, doamnelor şi domnilor colegi.

Cu 106 voturi pentru, 97 împotrivă şi 5 abţineri, propunerea comisiei nu a trecut. Aceeaşi soartă ca şi propunerea precedentă.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.21/1991 privind cetăţenia română, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Este lege organică.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia sesizată în fond ne propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră, domnilor şi doamnelor.

206 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Propunerea comisiei de respingere a propunerii a fost adoptată.

Şi ultimul act normativ supus atenţiei dumneavoastră de la poziţia 19: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.21/1991 privind cetăţenia română, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Lege cu caracter organic.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia sesizată în fond propune respingerea propunerii legislative.

Votul, stimaţi colegi.

Cu 204 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, propunerea de respingere a fost adoptată.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnule Călian, motivarea votului sau procedură?

Domnul deputat Petru Călian, procedură.

Vă rog să mai aveţi puţintică răbdare.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Vă rog să sesizaţi faptul că la pct.3 de la votul final, proiectul de lege nu a întrunit numărul de voturi astfel încât să fie respins, aşa cum aţi specificat dumneavoastră.

În consecinţă...

Domnul Ioan Oltean:

Rămâne pe ordinea de zi.

Domnul Petru Călian:

Corect. Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Bun. Precizarea era clară pentru procesul-verbal.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Constatăm că am epuizat ordinea de zi.

Mâine, poimâine, audierea noului Cabinet. Să vă dea Dumnezeu înţelepciunea necesară să votaţi pentru Cabinetul nou constituit. Vă mulţumesc.

Toate cele bune!

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,55.