Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,21.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, asistat de domnul deputat Dumitru Pardău, secretar al Camerei Deputaţilor, şi domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului.

Din prezidiu a făcut parte şi doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de plen, pentru a putea să procedăm la parcurgerea momentelor pe care le-am propus pentru această şedinţă de plen reunit.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să intrăm în dezbaterea noastră de astăzi.

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi invitaţi,

Declar deschisă prima şedinţă comună de astăzi, 7 iunie 2010, a Camerei Deputaţilor şi Senatului României.

Doresc să vă anunţ că din totalul de 471 de deputaţi şi senatori şi-au înregistrat prezenţa până în acest moment 428 -, 43 fiind absenţi.

Cvorumul legal de şedinţă este astfel îndeplinit.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului României, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru această primă şedinţă, în forma în care v-au fost distribuite.

În aceste condiţii, întreb plenul reunit dacă există eventuale comentarii în legătură cu ordinea de zi de astăzi.

Constat că nu există astfel de comentarii.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi.

Cine este pentru?

Rog şi colegii secretari să ne ajute.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 132 de voturi în favoare, şi 108 împotrivă, ordinea de zi a fost aprobată.

Doamna Aurelia Vasile:

Procedură.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, domnule preşedinte Victor Ponta, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Încă o dată facem un apel la primul-ministru şi la Guvernul României, să nu-şi angajeze răspunderea pe această lege îndreptată împotriva populaţiei României.

Dacă o veţi face, imediat, la finalul acestei şedinţe, vom depune moţiune de cenzură şi, probabil, veţi pleca din funcţie.

Vă mulţumesc. (Aplauze furtunoase. Huiduieli şi fluierături la adresa Guvernului.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Vă supun votului, dacă nu sunt alte intervenţii pe procedură, programul de lucru de astăzi.

Aşa cum ştiţi, vom avea o a doua reuniune a plenului nostru, imediat după ce vom epuiza ordinea de zi de astăzi.

Cine este pentru programul de lucru? Vă rog să votaţi.

142 voturi în favoare.

Cine este împotriva programului de lucru? 110 voturi împotrivă.

Abţineri? Fără abţineri.

Programul de lucru a fost aprobat.

Domnul senator Emilian Frâncu, pe procedură.

Vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe procedură, am mai solicitat Birourilor reunite, acum aproape trei luni de zile, şi am văzut că încă nu s-a pus în discuţie propunerea mea, de a se edita un număr de 150 de cartele de vot, tip Camera Deputaţilor, cu numele senatorilor - este atât de simplu, nu este o cheltuială mare, este o cheltuială infimă - şi se vor evita, pe viitor, situaţii neplăcute, în care, poate, cinci mâini ridicate sau nenumărate să determine, poate, destinul a mii şi mii de oameni.

Deci, vă rog foarte mult, doamna preşedinte, dacă se poate, să luaţi această măsură atât de simplă, pentru a putea să votăm cu o cartelă, aşa cum este normal în orice stat civilizat.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule senator.

Propunerea dumneavoastră, sunt convins că va fi ridicată de grupul parlamentar pe care îl reprezentaţi în Birourile permanente reunite, şi acolo, evident, împreună cu secretarii generali ai celor două Camere, vom lua decizia cea mai utilă şi cea mai practică pentru buna derulare a lucrărilor plenului reunit.

Stimaţi colegi,

La primul punct al ordinii de zi, pentru această primă şedinţă, avem ca subiect: "Angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar".

Doresc să reamintesc faptul că acest proiect de lege a fost depus la Parlament la data de 31 mai 2010.

Birourile permanente ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în şedinţa din 2 iunie 2010, în conformitate cu prevederile art.114 alin.(3) din Constituţia României, au stabilit perioada pentru depunerea amendamentelor, începând din ziua de miercuri, 2 iunie, până în ziua de vineri, 4 iunie, ora 20,00 - precum şi transmiterea acestora la Guvern, urmând ca Executivul să hotărască asupra amendamentelor pe care le va reţine, respectiv respinge, şi să prezinte Parlamentului proiectul de lege asupra căruia îşi asumă răspunderea, deci forma finală a textului cu care Guvernul vine în faţa Parlamentului, angajându-şi răspunderea.

Cu aceste precizări de natură procedurală, îl invit la tribună pe domnul Emil Boc, prim-ministru, pentru prezentarea acestui proiect de lege.

Pe procedură, domnul Frâncu.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Domnule preşedinte,

Este un moment mult prea important ca să nu respectăm Regulamentul nostru.

Vă rog să constataţi că există numai un singur secretar de şedinţă. De aceea, vă rog să luaţi măsuri urgente pentru ca domnul prim-ministru să poată să-şi prezinte asumarea răspunderii într-un mod formal corect.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Voi ruga secretarul de şedinţă din partea Senatului să-şi ocupe locul la tribuna Parlamentului, pentru a putea fi în bună rânduială.

Mulţumesc pentru intervenţie, domnule senator.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar din partea Senatului, ia loc la masa prezidiului.)

Conform Regulamentul şedinţelor comune, secretarii de şedinţă sunt, de regulă, un reprezentant din partea puterii, celălalt din partea opoziţiei. Din dorinţa de a optimiza activităţile noastre, vă propunem această variantă.

În aceste condiţii, îl invit pe domnul Emil Boc, primul-ministru al Guvernului României, să se adreseze plenului Camerelor reunite cu privire la primul proiect asupra căruia Guvernul intenţionează să-şi asume răspunderea.

Domnule prim-ministru, vă rog, aveţi cuvântul. (Aplauze. Huiduieli.)

Domnul Emil Boc (prim-ministrul României):

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Dragi colegi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor,

Suntem în faţa unor decizii extrem de grele şi impopulare, dar care trebuie să fie asumate, pentru a asigura prezentul şi viitorul acestei ţări.

Poate niciodată în România n-au fost mai actuale câteva vorbe ale lui Abraham Lincoln, care spunea în felul următor: "Cred cu tărie, în oameni! Dacă le spui adevărul, ei te pot ajuta să înfrunţi orice criză naţională. Cheia este să le prezinţi realitatea".

Adevărul este că ne aflăm în cea mai gravă criză economică, în cea mai gravă recesiune economică din ultimii 60 de ani. Adevărul este că în plan intern consumăm mai mult decât producem. Adevărul este că în anii de creştere economică, şi mă refer în special la 2007, 2008, în mod iresponsabil am crescut salarii şi pensii, fără acoperire în productivitatea muncii. Am dat cadouri otrăvite, şi mă refer aici la fosta guvernare, pe care astăzi trebuie să le plătim cu toţii.

Adevărul este că astăzi, România, în condiţiile în care consumă mai mult decât produce, trebuie să se împrumute cu miliarde de euro. Adevărul este că dacă nu avem aceşti bani pentru a ne finanţa deficitul bugetar, vom ajunge în situaţia în care să nu putem plăti salarii şi pensii în această ţară.

De aceea, cu toată greutatea şi vociferările dumneavoastră, o să prezint România aşa cum este ea, aşa cum am făcut-o noi, toţi, în ultimii 20 de ani, ca politicieni, că ne place sau nu ne place, aşa cum, din nefericire, criza economică de astăzi ne-o arată, cu toate avantajele şi, mai ales, dezavantajele ei.

Astăzi, dacă nu am lua niciun fel de măsură de reducere a cheltuielilor bugetare, deficitul bugetar ar ajunge la 9,1% din p.i.b. Asta ar însemna că România ar trebui să împrumute 11 miliarde de euro. Nu am ales o asemenea soluţie.

În condiţiile în care ne propunem să avem un deficit bugetar de 6,8%, România are nevoie de 8,4 miliarde de euro în anul 2010, ca o consecinţă a faptului că în acest moment se consumă mai mult decât se produce, ca o consecinţă, pe de o parte, a politicilor din ultimii 20 de ani, iar pe de altă parte, ca o consecinţă a faptului că această criză economică este necruţătoare. 8,4 miliarde de euro!

În acest moment, România este parte a unui Acord cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială. În cadrul acestui acord, dacă aplicăm programul de austeritate, de reducere a cheltuielilor bugetare, în România, până la sfârşitul anului, în cadrul acestui acord vor intra următoarele sume de bani:

• de la Fondul Monetar Internaţional - 2,5 miliarde de euro, bani care vor merge în continuare la Banca Naţională, pentru consolidarea rezervelor valutare ale ţării;
• de la Comisia Europeană - 2,3 miliarde de euro, care vor fi utilizaţi pentru finanţarea deficitului bugetar;
• de la Banca Mondială - 0,4 miliarde euro, care vor fi, de asemenea, utilizaţi pentru finanţarea deficitului bugetar;
• de la BEI, BERD - 0,7 miliarde euro, care vor fi utilizaţi de către bănci şi de către firme pentru susţinerea activităţii economice.

Chiar şi în aceste condiţii, în care aceşti bani - în urma acordurilor internaţionale ale României - vin pentru finanţarea deficitului, ei nu sunt suficienţi pentru a acoperi necesarul de finanţare a deficitului ţării.

Ce-ar însemna, atunci, din această perspectivă, renunţarea la aplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare? În primul rând, ar însemna ruperea Acordului cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar. Care ar fi consecinţele neaplicării programului de reducere a cheltuielilor bugetare şi de rupere a acordului internaţional?

Lucrurile sunt foarte simple şi directe: am fi în imposibilitatea finanţării deficitului bugetar de 6,8% - care înseamnă 8,4 miliarde euro.

Pe cei care au teoria deficitelor mari, şi spun "Faceţi deficite", îi întreb şi de la această tribună: "De unde vor veni banii cu care să ne împrumutăm pentru a finanţa deficitul?"

Nu mai suntem în anul 2008, când în condiţiile unei creşteri economice de 8%, am avut un deficit de 5,4 şi l-am finanţat din banii cu care am vândut BCR-ul. Nu mai avem BCR de vândut.

Deci, atunci, cu acei bani, în loc să se facă în ţară kilometri de autostradă, s-a finanţat un deficit al ţării, într-o perioadă de maximă creştere economică. Plătim acum iresponsabilitatea acelor vremuri.

Pe plan extern, îmi veţi spune că vom putea lua resursele financiare, dacă nu vom avea acord cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar. Realităţile s-au schimbat dramatic, dragi colegi parlamentari, în ultima vreme şi, în special, în 2010. Uitaţi-vă la ce se întâmplă în Europa! Spania a ieşit pe piaţa externă pentru o emisiune de bonduri în vederea acoperirii deficitului. Nu a reuşit să ia un euro. Portugalia a încercat să ia 5 miliarde euro şi a reuşit să ia de-abia 500 milioane euro. Grecia a încercat luni bune, în şir, să ia bani de pe piaţa europeană, nu a reuşit şi a trebuit să intre în acord cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Deci, astăzi lumea s-a schimbat: finanţatorii externi nu mai finanţează deficite; ţări care nu prezintă credibilitate în plan intern, nu au nicio şansă să mai obţină soluţii financiare pentru a-şi finanţa deficitele bugetare, adică pentru a-şi finanţa ceea ce consumă mai mult decât produc.

Îmi veţi spune "Să ne împrumutăm din plan intern!". Şi o să vă spun cum stau lucrurile şi aici: în plan intern, nivelul de expunere al băncilor se apropie de limita maximă de 20%. Ce înseamnă asta într-un limbaj popular? Că din banii disponibili pe care o bancă îi are pentru credite, maximum 20% pot să-i acorde statului pentru împrumut. Nivelul de expunere, deja, al băncilor este aproape de 20%.

Deci, soluţiile pe plan intern sunt extrem de reduse. Şi vreau să ştiţi că şi în condiţiile menţinerii Acordului cu Comisia Europeană, cu Fondul Monetar, pentru acoperirea deficitului avem nevoie de circa 3 miliarde euro de pe piaţa internă sau externă.

Dacă nu aplicăm măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, nu avem nicio şansă de a putea asigura aceste resurse financiare.

Mai mult decât atât, dincolo de situaţia deficitului bugetar, în condiţiile în care nu aplicăm măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare se pierde Acordul cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional; în România, nu vor mai putea fi efectuate refinanţări ale băncilor-mamă către băncile-fiice pentru credite pe termen scurt de aproximativ 7 miliarde euro şi de 1,3 miliarde euro pe termen mediu.

Ce înseamnă asta? Că dacă nu suntem credibili în plan extern, dacă ieşim din acordurile care ne dau credibilitate, băncile-mamă nu vor mai da banii pentru refinanţarea creditelor pe termen scurt din România, care sunt în curs, ale firmelor şi ale statului, împrumutate de la bănci.

Ce înseamnă asta? Firme care vor intra în faliment; firme care vor fi executate pentru că nu-şi vor putea refinanţa împrumutul; firme care vor fi nevoite să concedieze oameni, şomaj accentuat, criză socială.

Este o consecinţă la care vă invit, alături de noi, să meditaţi şi dumneavoastră.

De asemenea, în condiţiile în care am ieşit din acordurile internaţionale, băncile nu ar mai fi ţinute de Acordul de la Viena, pentru a nu-şi mai retrage sumele de bani din băncile din România.

Cu alte cuvinte, doamnelor şi domnilor, sunt extrem de conştient, în momentul în care am venit la această tribună să solicit Parlamentului, practic, un vot de încredere, pentru a salva prezentul şi viitorul acestei ţări, ţinând cont de situaţia actuală în care ne aflăm. Şi o spun cu maximă responsabilitate: ieşirea din Acordul cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar, ca urmare a neaplicării măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, ar conduce România la incapacitate de plată şi, implicit, la imposibilitatea plăţii pensiilor şi salariilor, începând cu sfârşitul acestui an.

Aceasta este realitatea crudă pe care o avem în faţă, şi ea rezultă din faptul că atâta vreme cât consumăm mai mult decât producem, şi avem nevoie să ne împrumutăm pentru a finanţa acest deficit pe care îl avem, iar banii nu pot fi găsiţi, ajungem la situaţia cea mai dificilă a ţării, de incapacitate de plată, inclusiv de imposibilitate a plăţii salariilor şi a pensiilor în România.

Se pune întrebarea: ce soluţii avem pentru a reduce deficitul bugetar?

Din nefericire, aceste deficite s-au accentuat în România: s-a greşit în 2008, că atunci când am avut creştere economică, în loc să punem bani deoparte pentru vremuri mai grele, i-am cheltuit şi am lăsat ţara datoare; a venit criza economică în 2009 şi ne-a arătat ce dezechilibre structurale majore avem în cadrul bugetului de stat cu privire la faptul că în această ţară am conceput, în ultimii 20 de ani, politici prin care am pus accentul mai mult pe consum, şi mai puţin pe productivitate şi pe muncă. Aceste lucruri le avem în faţa noastră acum. Putem să ne prefacem că nu le vedem, dar acest lucru ar fi fatal acestei ţări.

Pe bună dreptate, românii, cetăţenii români se întreabă: de ce estimările de la sfârşitul anului trecut erau mai optimiste? De ce nu găsim o altă soluţie, mai bună, cum ar fi majorarea t.v.a.-ului, majorarea cotei unice, alături de reducerea salariilor bugetarilor; de ce nu optăm pentru asemenea soluţie? De ce suntem nevoiţi acum să luăm măsuri aspre de austeritate?

Şi, pe bună dreptate, cetăţenii români au nevoie de răspunsuri la aceste întrebări. Primul răspuns este acela pe care deja l-am spus: "Suntem în mijlocul unei crize economice, în mijlocul unei recesiuni economice fără precedent". Nimeni nu a estimat acest nou val al crizei, care a lovit cu putere Uniunea Europeană.

De altfel, una din lecţiile de bază ale ultimilor ani, şi în special mă refer la ultimii doi, este că nimeni nu a putut prevedea crizele economice, nici durata lor, nici momentul de revenire la normalitate.

Uitaţi-vă, din nou, în jurul nostru. Ţările din Uniunea Europeană strâng cureaua şi se grăbesc să-şi reducă cheltuielile publice, pentru a-şi diminua deficitele. Şi am să vă dau câteva exemple: vorbim deja de "pachete de austeritate", de reducere a cheltuielilor bugetare cu 6,2 miliarde lire în Marea Britanie, cu 24 miliarde de euro în Italia, cu 5 miliarde euro în Franţa, cu 10 miliarde euro în Germania.

România are un pachet de măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare cu 2,5 miliarde euro.

Credeţi că Marea Britanie, Italia, Franţa, Germania ar lua aceste măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare dacă ar fi bine în Europa? Nu. Pentru că, până spre sfârşitul anului trecut, guvernele şi experţii economici erau convinşi că redresarea economică este foarte aproape. Dar nu este aşa! Cazul Greciei este extrem de elocvent. Iar pornind de la situaţia Greciei, creditorii internaţionali s-au uitat cu mult mai multă atenţie la situaţia datoriilor şi la posibilitatea de rambursare a lor. S-au uitat şi se uită cu maximum de atenţie la deficitele pe care ţările le au, şi, în aceste condiţii, s-a îngustat foarte mult şansa de a obţine bani pentru a putea să îţi finanţezi deficitul bugetar.

Iar România este o ţară care vine, după 2008, cu un deficit de 5,4, după o economie de 20 de ani în care deficitele structurale s-au accentuate, cu criza economică din 2009, cu accentele ei din 2010, şi suntem nevoiţi, pentru a putea proteja viitorul, să luăm acum aceste măsuri dure de reducere a cheltuielilor bugetare.

Pentru că se obţin mult mai greu banii pentru a finanţa deficitele, trebuie acum, prin măsuri precise, să încercăm să corectăm deficitele structurale ale României. Şi, prin urmare, am făcut mai multe analize. Care este cea mai bună soluţie? Să majorăm taxele? Asta ar însemna să creştem t.v.a.-ul la 24%, să majorăm cota unică la 20%, şi să reducem salariile bugetarilor cu 20%. Am ajuns la concluzia că o asemenea soluţie nu ne-ar ajuta să rezolvăm situaţia prezentă şi să pregătim ieşirea din criză, relansarea economică şi posibilitatea ca această ţară să aibă resursele economice necesare să meargă pe drumul bun.

Prin urmare, ne-am uitat foarte atent la cauzele cronice ale deficitelor. Avem un sistem de pensii care nu este sustenabil, şi anul acesta, în condiţiile în care aplicăm aceste măsuri de reducere a pensiilor, ne mai trebuie 1,7 miliarde de euro de la bugetul de stat la bugetul de pensii.

Salariile bugetarilor au crescut, de asemenea, în ultimii ani, în ritmuri care nu au fost susţinute de productivitatea muncii.

Avem un sistem de asistenţă socială pe care foarte multe ţări din Uniunea Europeană nu şi-l permit, în condiţiile în care avem o fiscalitate de 16%, ca şi cotă unică. Avem pensii speciale de lux, la niveluri uriaşe şi calculate într-un mod sfidător pentru pensionarul de rând, avem pensii de boală acordate cu o uşurinţă stupefiantă, ajutoare sociale pentru oameni sănătoşi şi în putere, care ar fi trebuit să îşi câştige singuri existenţa, şi nu prin ajutoare de stat.

Sunt cauze reale, pe care le avem în ultimii 20 de ani. Vedem în fiecare zi cum descoperim conducători auto cu certificate de handicapat, cum că sunt orbi - şi, recent, 130 şi ceva de cazuri au fost descoperite în Bacău. Sunt consecinţele politicii noastre, a României, ca ţară, din ultimii 20 de ani. Ce facem? Încercăm să corectăm aceste lucruri sau ne prefacem că ele nu există?

Am propus o soluţie responsabilă, de a ne asuma în manieră directă rezolvarea acestor probleme cu care ne confruntăm.

Şi atunci, am ajuns în faţa alternativei: mărirea taxelor plus reducerea cu 20% a salariilor bugetarilor sau alternativa de a nu majora taxele şi de a reduce cheltuielile bugetare cu salarii, pensii şi alte ajutoare sociale.

De ce am ales această soluţie? Care sunt avantajele soluţiei nemajorării taxelor? Dacă majoram taxele, t.v.a.-ul, cota unică, însoţite de măsura reducerii cu 20% a salariilor bugetarilor, în primul rând pentru mediul privat am fi compromis orice şansă de creştere economică şi am fi compromis orice şansă pentru mediul privat de a putea găsi resursele necesare să asigure creşterea economică a ţării.

Deficitele nu se reduc prin creşterea impozitelor, ci prin controlul cheltuielilor şi stimularea creşterii economice. Exact aceasta facem noi! Reducem cheltuielile bugetare şi lăsăm maxim de spaţiu financiar pentru mediul privat, astfel încât să poată stimula creşterea economică.

Pe de altă parte, salariaţii din sectorul privat au resimţit în 2009 deja efectele crizei economice. Dacă am fi recurs la soluţia majorării impozitelor, ar fi însemnat să mai fi lovit încă o dată în salariaţii din sectorul privat, pentru a păstra neatinse veniturile bugetarilor. Nu cred că ar fi fost corect!

Pe de altă parte, să nu uităm cu toţii că mediul de afaceri din sectorul privat este motorul redresării economice. 3,42 de milioane de oameni aduc peste 70% din produsul intern brut şi contribuie cu 66,7% din totalul veniturilor bugetului general consolidat, impozite şi taxe.

Mai mult, dificultăţile prin care trece economia au generat o situaţie aberantă. Şi anume, câştigul salarial mediu brut în sectorul privat este de 1.523 lei, în timp ce în sectorul public este mult mai mare, de 2.350 de lei. Niciunde în lume nu există o asemenea discrepanţă.

Ce ar fi însemnat majorarea impozitelor, majorarea taxelor pentru mediul privat? Ar fi însemnat compromiterea motorului redresării economice a ţării. Sau, într-un limbaj şi mai popular, dacă sectorul privat reprezintă în acest moment, practic, unicul izvor, unica resursă de creştere economică a ţării, prin majorarea taxelor nu am fi făcut decât să secăm şi acel ultim izvor care ar putea asigura motorul dezvoltării economice a ţării.

De asemenea, Comisia Naţională de Prognoză, prin simularea pe care a făcut-o, ne arată că majorarea taxelor, în condiţiile actuale, în formula pe care am anunţat-o, ar fi contribuit la faptul ca un număr de cel puţin 50.000 de agenţi economici să-şi înceteze activitatea numai în semestrul II al anului 2010. Cu alte cuvinte, în loc să salvăm agenţii economici, prin creşterea taxelor nu am fi reuşit decât să ducem la dispariţia a cel puţin 50.000 de agenţi economici din iunie până în decembrie 2010.

În al doilea rând, inflaţia, creşterea taxelor, ar fi condus foarte clar la creşterea inflaţiei şi evident la scăderea puterii de cumpărare a oamenilor. Am fi ajuns la o inflaţie de aproape 10%. Or, în condiţiile în care nu majorăm taxele şi rămânem în programul de reducere a cheltuielilor bugetare în forma propusă, inflaţia va rămâne la 3,7%.

3. Cursul euro-leu ar creşte substanţial. Mi-e şi frică să avansez aici o sumă, să avansez o cifră, ce ar însemna pentru România, din perspectiva cursului, majorarea cotei unice, majorarea t.v.a.-ului, cu alte cuvinte creşterea impozitelor şi taxelor în România, adică pe seama mediului privat, în detrimentul şansei acestuia de a asigura relansarea economică.

4. Consumul final. Sunt date pe care vi le ofer de la Comisia Naţională de Prognoză. Consumul final, adică cât consumă România. Dacă am creşte taxele, am avea o scădere de 4,4% a consumului final, spre deosebire de o scădere de 2,6%, dacă am reduce cheltuielile bugetare în forma propusă de către Guvern. Deci, consumul final ar scădea cu 4,4%.

În al cincilea rând, produsul intern brut. Dacă am creşte taxele, produsul intern brut ar avea o scădere de 2, adică minus 2 şi compromiterea oricărei şanse de creştere economică şi în 2011, când am rămâne tot cu minus 1, minus 1,5.

Dacă nu creştem taxele, în 2010 vom rămâne la zero sau uşor negativ, dar nu vom ajunge la minus 2 creştere economică şi putem spera la creştere pozitivă pe 2011. Adică aceasta înseamnă să ai resursele economice să poţi plăti sănătos salarii şi pensii în această ţară din ceea ce produce România, nu din ceea ce se împrumută această ţară, datorită politicilor despre care am vorbit.

Deci, şi din acest punct de vedere, soluţia nemajorării taxelor este cea mai bună.

6. Majorarea taxelor ar conduce iremediabil la înrăutăţirea climatului investiţional intern. Pe de o parte, ar fi stopate investiţiile private în cea mai mare parte, pe de altă parte, s-ar reduce investiţiile străine.

Tot din analizele Comisiei Naţionale de Prognoză, dacă am creşte fiscalitatea acum, în România, investiţiile străine directe ar rămâne la 2,7 miliarde de euro.

Dacă nu creştem fiscalitatea şi aplicăm acest program de reducere a cheltuielilor bugetare, vom avea investiţii străine directe de 4,5 miliarde de euro.

Ştim foarte simplu, ştim cu toţii, nu-ţi trebuie cunoştinţe mari de economie, că investiţiile aduc locuri de muncă, investiţiile aduc impozite şi taxe la bugetul de stat, impozitele şi taxele plătite aduc resurse pentru salarii şi pensii.

Deci, dacă nu suntem conştienţi de acest lucru şi din motive populiste sau de altă natură spunem că mai bine creştem fiscalitatea, atunci, din nefericire, compromitem şansa aceasta de a avea o creştere economică sănătoasă.

7. Şomajul. Dacă se majorează taxele, avem la sfârşitul anului 2010 peste 850.000 de şomeri, ca urmare a creşterii fiscalităţii, majorării cotei unice şi a t.v.a.-ului.

Dacă nu majorăm taxele şi rămânem pe programul nostru, avem 755.000 de şomeri. Fiecare loc de muncă este important în această ţară. Orice om care are un loc de muncă este un om care nu este atât de afectat de grija zilei de mâine.

De aceea, şi din perspectiva creşterii şomajului, soluţia de a nu creşte fiscalitatea este cea mai bună.

8. Creşterea muncii la negru. Ştim cu toţii, fără a avea, iarăşi, cunoştinţe extraordinare de economie, creşterea fiscalităţii conduce la creşterea muncii la negru. Ca urmare a majorării fiscalităţii, dacă am fi optat pentru o asemenea soluţie, numărul suplimentar de salariaţi faţă de cel existent în economia ascunsă ar fi de încă 90.000 de persoane. 90.000 de persoane care nu ar plăti impozite şi taxe, ar sta în economia ascunsă şi, în consecinţă, ar determina diminuarea veniturilor la bugetul de stat, inclusiv pentru investiţii, salarii şi pensii.

Iată câteva dintre argumentele pentru care Guvernul a optat, din perspectiva consecinţelor, pentru soluţia nemajorării fiscalităţii.

Şi mai sunt alte motive acum, de natură structurală, la care o să mă refer în cele ce urmează.

Şi aici avem o rădăcină, pe de o parte în modelul economic al României din ultimii 20 de ani, un model economic care, din nefericire, nu a fost fundamentat pe creştere economică bazată pe productivitate, ci de cele mai multe ori pe o creştere economică bazată pe împrumut şi consum şi pe situaţii conjuncturale de creştere economică.

Am avut intrarea în Uniunea Europeană, o situaţie extrem de favorabilă care a atras în România capitaluri străine, investiţii directe, dar nu am folosit acel avantaj imediat al intrării României în Uniunea Europeană pentru a consolida mai multe resurse financiare pentru investiţii, pentru autostrăzi, pentru locuri de muncă, ci i-am trimis pe cei mai mulţi în consum şi am lăsat ţara cu un deficit de 5,4% în 2008, deficit record al României până la acea vreme.

Deci, iată că acum plătim o asemenea consecinţă. În manieră grafică, începând cu 2007, din nou s-a rupt raportul dintre productivitate şi salarii în România. Şi îl puteţi observa: în timp ce productivitatea muncii a luat-o în jos, câştigul salarial mediu brut public a luat-o în sus, adică salarii plătite fără acoperire.

În anii 2007-2008, începând cu mijlocul lui 2007, s-au adoptat politici iresponsabile - şi spun iarăşi acest lucru, ştiind ce spun - de creştere fără acoperire a unor drepturi salariale şi de pensii.

Au fost creşteri conjuncturale şi, în loc să se aplice conjunctural o creştere de pensie, sub forma unui ajutor, s-a preferat, din motive electorale, să se crească pensiile, să se dubleze, considerând că pentru totdeauna România va avea aceleaşi resurse economice pe care le-a avut ca urmare a intrării în Uniunea Europeană.

Viaţa ne-a arătat că dacă n-am fructificat acel moment pentru a pune bani pentru investiţii şi i-am trimis în consum, acum plătim acel preţ.

Numai în 2007 şi în 2008 au fost adoptate 20 de acte normative de creştere a salariilor şi a pensiilor.

Vreau să fiu bine înţeles: nu este un lucru rău să creşti salariile şi pensiile în România! Este un lucru bun, cu condiţia să nu fie cadouri otrăvite. Au fost cadouri otrăvite din motive electorale, date de vechea guvernare - nouă ordonanţe de Guvern în 2007, 11 în 2008. Nici o ţară din lume nu a avut o asemenea performanţă de acte normative de creştere în doi ani a salariilor şi a pensiilor.

Şi, repet, nu ar fi un lucru rău să crească salariile şi pensiile, dar cu condiţia să nu plătim mai târziu consecinţele unor cadouri otrăvite, care, aşa cum s-a demonstrat, odată cu venirea crizei economice, nu au acoperire acele creşteri în economia reală.

Voci din partea Grupului parlamentar al PNL:

Dar PD-ul le-a votat!

Domnul Emil Boc:

Şi să mergem mai departe, pentru că veţi spune că n-am acoperire în ceea ce spun. Fondul de salarii în sectorul public, cifrele nu ne înşeală. În 2004 fondul de salarii era de 17,6 miliarde de lei. Am ajuns în 2008 la 45,6 miliarde de lei. Se pune întrebarea: a crescut economia, a crescut productivitatea muncii, care să ne permită o asemenea dublare, aproape triplare a fondului de salarii în sectorul public?

În 2009 am reuşit să punem capacul pe oală, pentru că, nu uitaţi, 11 acte normative au fost adoptate în 2008, care urmau să se aplice în integralitate în 2009 şi mai departe. Am reuşit să temperăm acele creşteri şi să menţinem în anul 2009 aproximativ acelaşi nivel al cheltuielilor cu salariile. Şi amintiţi-vă că am luat chiar măsuri de a acorda concediu fără plată bugetarilor pentru a le ţine sub control. Ce ar fi însemnat dacă şi în 2009 urmam aceeaşi politică a cabinetului anterior? Ajungeam la aproape 50 de miliarde de lei cheltuieli cu fondul de salarii.

Să mergem mai departe. Punctul de pensie. În doi ani de zile, din septembrie 2006 până în octombrie 2008 s-a dublat: 339 de lei în septembrie 2006 - 697 în octombrie 2008.

Domnul Varujan Vosganian (din sală):

Dar cine vroia a 13-a pensie?!

Domnul Emil Boc:

Repet. Este bine să mărim pensiile în această ţară, dar este bine să le oferim pensionarilor pensia cu o mână şi să nu fim nevoiţi după aceea să le spunem că nu mai are acoperire, aşa cum s-a întâmplat în 2007 şi în 2008. Pentru că, din motive electorale, şi atunci Guvernul de atunci a recurs la o asemenea modalitate. Dacă avea acoperire în productivitatea muncii, era foarte bine şi cu toţii ne-am fi dorit acest lucru. Dar uitaţi cum stau lucrurile cu productivitatea, raportată la creşterea pensiilor.

Evoluţia pensiilor. Dacă astăzi avem o pensie medie actuală de 711 lei, dacă pensia ar fi fost corelată cu inflaţia şi creşterea economică, în 2009 ar fi trebuit să fie de 374 de lei. Diferenţa de la 374 la 711 este cadoul otrăvit al vechii guvernări. Aceasta este realitatea! Pentru că nu are acoperire în ceea ce înseamnă creştere economică. S-au dat pensii contra voturi de către guvernarea liberală susţinută de PSD în perioada 2007 - 2008. Aceasta este realitatea pe care românii trebuie să o cunoască! (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PDL şi huiduieli din partea opoziţiei.)

Cheltuielile de asistenţă socială: 22,4 miliarde de lei în 2004, 38 în 2007, 54 de miliarde de lei în 2008. Numai dacă ne uităm la comparaţia 2007 - 2008 s-au dublat cheltuielile cu asistenţa socială. Nu putem să avem şi asistenţă socială la standardele cele mai avansate din Europa, dar să avem şi fiscalitate scăzută.

Din nefericire, această politică şi-a arătat încă o dată nesusţinerea de către economie. Şi acum uitaţi-vă la bugetul de asigurări sociale, cum a evoluat. Şi când vorbeam de un model economic din ultimii 20 de ani. În 1990 erau 2,2 plătitori de prestaţii sociale la un beneficiar de prestaţii sociale - pensionar, şomer sau persoane cu dizabilităţi.

Voci din partea opoziţiei:

Ce ai făcut tu? Să dai banii înapoi! Te-ai plimbat cu girofarul!

Domnul Emil Boc:

Acum, în 2009, aveam 0,8 plătitori la un beneficiar. Acest sistem nu se mai poate susţine! Este un lucru de ordinul evidenţei. Şi aceasta este consecinţa unui model din ultimii 20 de ani, când foarte mulţi oameni, la vârste la care încă mai puteau munci, au fost trimişi în pensie, la o situaţie în care numărul pensiilor de boală s-a triplat - de la 300.000 la 900.000 - în câţiva ani. Datorită acestui sistem pe care noi, cu toţii, l-am tolerat, datorită faptului că am acceptat pensii de lux şi pensii speciale care să nu aibă la bază principiul contributivităţii. Aici am ajuns! Noi, cu toţii, clasa politică a generat o asemenea soluţie în ultimii 20 de ani.

Voci din partea opoziţiei:

Ruşine! Pensiile din România nu sunt pensii de lux!

Domnul Emil Boc:

Trebuie să avem curajul şi să recunoaştem că acest lucru s-a întâmplat şi că acest lucru l-am promovat în ultimii 20 de ani. Preferaţi să minţim în continuare, din acest punct de vedere al evoluţiei din ultimii 20 de ani?

Câte guverne au fost din 1990 care au dat legi ale pensiilor speciale? Foarte multe! Câte guverne au dat privilegii? Foarte multe! Câte guverne au dat pensii de lux? Foarte multe! Acest lucru nu mai poate continua! Ne place sau nu ne place, o asemenea situaţie acum, în contextul crizei economice, trebuie să fie stopată şi să facem curăţenie acolo unde în ultimii 20 de ani, practic, nimeni nu a avut curajul să facă.

Voci din partea opoziţiei:

Bărbaţilor! Curajoşilor!

Domnul Emil Boc:

Ne veţi spune: "Bun, ce se întâmplă dacă adoptăm acest program de reducere a cheltuielilor bugetare?" În primul rând, vreau să ştiţi şi cetăţenii români trebuie să ştie că lăsăm şanse maxime - atâtea câte ele pot exista - mediului privat, mediului economic pentru a putea să asigure relansarea economiei. Relansarea economiei înseamnă locuri de muncă şi mai multe impozite şi taxe plătite la bugetul de stat.

De aceea, acest program are în continuarea lui măsuri care vizează susţinerea activităţii economice. Şi le răspund, pe bună dreptate, şi multor colegi de-ai mei care se întreabă: "Dar avem şi măsuri de susţinere a activităţii economice?" Evident că ele, atâtea câte pot fi în condiţiile unui deficit de 6,8, vor fi aplicate. Şi o să vă dau câteva exemple, pentru că vor fi alte situaţii în care vom veni în faţa Parlamentului pentru a vă prezenta legile, fie ale descentralizării, fie ale combaterii evaziunii fiscale, fie ale susţinerii mediului de afaceri, fie ale modificării Codului fiscal.

În primul rând, este vorba de faptul că în aceste condiţii avem posibilitatea ca pentru firme să avem un miliard de euro cu care să se achite datoriile, datorii ale firmelor care le vor permite, plătite o dată de către stat, să-şi continue activitatea şi să genereze resurse economice.

De asemenea, vom avea reprioritizarea investiţiilor publice pentru a finaliza ce se poate încheia şi pentru a cheltui cu maximă eficienţă banii pentru investiţii.

În al treilea rând, sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, prin extinderea plafonului de garanţii guvernamentale. Şi aici am în vedere faptul că, prin capitalizarea celor două fonduri, a Fondului creditului rural şi a Fondului de garantare pentru întreprinderi mici şi mijlocii, firmele vor beneficia de credite pentru susţinerea activităţii economice, bani care rezultă din economiile pe care le fac la bugetul de stat şi care vor putea fi utilizaţi prin mecanismul garanţiilor guvernamentale, spre susţinerea activităţii economice.

Evaziunea fiscală. Deja am adoptat în Guvern un act normativ extrem de complex, care vine într-o bătălie directă cu acest fenomen, pentru a aduce mai mulţi bani la bugetul de stat.

Promovarea exporturilor, impunerea standardelor de cost pentru lucrări de infrastructură. Nici un Guvern din ultimii 20 de ani nu a avut acest curaj. Să vină şi să spună cât costă un kilometru de drum judeţean, cât costă un kilometru de drum comunal, cât costă reparaţia sau clădirea unei şcoli? Deja 15 tipuri de lucrări din România au standarde de cost. 20 de ani nimeni nu a avut acest curaj! 15 tipuri de lucrări deja au standarde de cost în România, prin standarde realizate de Ministerul Dezvoltării Regionale, urmează în perioada următoare să fie adoptate şi celelalte standarde de cost, care vor aduce economii substanţiale la bugetul de stat.

Modificarea legislaţiei achiziţiilor publice, concomitent cu adoptarea Legii parteneriatului public-privat, ne vor da soluţiile necesare pentru susţinerea investiţiilor în continuare.

Transparenţa licitaţiilor, prin majorarea plafonului la 40%, unde se realizează achiziţii în sistem electronic. Acest sistem, iarăşi, aduce resurse financiare suplimentare.

Stimularea înfiinţării microîntreprinderilor de către tineri, un proiect care va fi adoptat de către Guvern va da posibilitatea celor cu idei în afaceri, prin facilităţi şi scutiri fiscale, să susţină activitatea economică.

De asemenea, Programul "Prima Casă" sau Programul "Rabla", programe care au demonstrat că sunt benefice, vor fi continuate.

Vom menţine facilităţile acordate de Guvern pentru firmele care angajează şomeri, prin preluarea plăţii contribuţiilor sociale de către stat sau prin menţinerea prevederilor referitoare la şomajul tehnic.

Nu în ultimul rând, aş menţiona faptul că acest program de reducere a cheltuielilor bugetare ne va permite să avem resursele financiare pentru cofinanţarea proiectelor europene, adică pentru a avea bani cu care să putem aduce bani europeni în România şi a realiza investiţiile necesare.

Pe de altă parte, acest program de reducere a cheltuielilor bugetare va fi dublat de măsuri sporite de austeritate la nivelul autorităţilor publice. O reducere cu 20% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii, a cheltuielilor materiale, cu alte cuvinte, de la cheltuieli cu maşini, telefoane, benzină, la alte tipuri de cheltuieli materiale, pe lângă o reducere cu 15%, care deja a fost efectuată. De asemenea, reducerea numărului de agenţii, inclusiv a structurilor deconcentrate ale acestora, care nu se justifică, la nivel judeţean sau la nivel regional, plafonarea salariilor mari pentru 2010 la unele companii de stat, în semn de solidaritate cu toţi ceilalţi care o duc greu în România, în momentul de faţă.

Asemenea măsuri vor fi continuate pentru că ele nu pot să rămână doar la nivelul salariilor şi a pensiilor. Sunt convins că la nivelul administraţiilor locale, prin legea pe care am finalizat-o, vom reduce abuzul cheltuielilor nejustificate. Pentru că, dacă pe primele luni ale anului 2010, la nivel central, ministerele au realizat o reducere a cheltuielilor cu bunuri şi servicii de 3%, ele au crescut cu 13% la nivel local. Aici va trebui, în continuare, să facem ordine.

Acum, facem ordine în sistemul bugetar. Avem Legea educaţiei naţionale, o lege extrem de importantă pentru reforma sistemului de educaţie. Reforma sistemului de pensii este în linie dreaptă. Legea care urmează să fie prezentată în faţa dumneavoastră spre asumare elimină pensiile de lux şi privilegiile, continuată cu legea care se află în dezbaterea Camerei Deputaţilor, pentru a asigura o reformă reală a sistemului de pensii.

Descentralizarea este în linie dreaptă. Săptămâna trecută, Guvernul a adoptat un pachet de acte normative pentru descentralizarea în domeniul sănătăţii şi peste 300 de spitale fără datorii pleacă spre autorităţile locale pentru a realiza o descentralizare, pentru că cei de la nivel local ştiu cel mai bine ce trebuie făcut acolo.

Deci, vreau să înţelegeţi că această reformă a sistemului bugetar este o componentă a reformei statului, reformă de care România are nevoie după 20 de ani. Din nefericire, ea a fost amânată atât de mult timp.

Vreau să ştiţi că nu este un lucru plăcut pentru un prim-ministru să vină în faţa dumneavoastră şi să vă propună un asemenea program de austeritate. Vreau, de asemenea, să ştiţi că am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să nu afectăm prestaţii sociale şi oameni care sunt într-o situaţie foarte, foarte dificilă. De aceea, prin programul pe care l-am propus, vreau să ştiţi că nu se diminuează următoarele prestaţii sociale: unu - salariul minim de 600 lei nu este afectat. Asta ce înseamnă? Că nimeni în România nu va avea un salariu sub 600 lei.

În al doilea rând, pensia socială minimă garantată nu este afectată. Nicio pensie nu va scădea sub 350 lei. Şi mulţumesc colegilor mei din coaliţia care susţine Guvernul pentru modul în care am discutat în această perioadă de timp, astfel încât să găsim soluţii ca aceste categorii ale pensionarilor, care au cele mai mici venituri, să fie ajutaţi în această perioadă dificilă.

Venitul minim garantat nu este afectat, dar el este extrem de bine ţintit pentru persoane care au cu adevărat nevoie de venitul minim garantat, pentru că, din nefericire, iarăşi, în ultimii 20 de ani, s-a utilizat acest instrument al venitului minim garantat pentru a da ajutoare şi celor care aveau Mercedesuri în curte şi vile acasă şi acelora care trăiau de pe o zi pe alta. Acest venit minim garantat trebuie restrâns şi deja Ministerul Muncii desfăşoară controale în teritoriu, astfel încât cei care nu merită, să nu beneficieze de venitul minim garantat, iar cei cu adevărată nevoie să abă sprijinul statului într-o asemenea situaţie.

Nu sunt afectate bursele pentru studenţi, pentru doctoranzi, pentru elevii de liceu, auditorii de justiţie, renta viageră acordată sportivilor de performanţă nu este afectată.

În privinţa venitului minim garantat, vreau să înţelegeţi că, de exemplu, o persoană singură în România are asigurat de către stat un nivel al venitului minim garantat de 125 lei. Cu alte cuvinte, statul pune diferenţa de la veniturile lui până la 125 lei, sau până la 225 lei, dacă este vorba de o familie cu două persoane, până la 313, dacă este vorba de o familie cu trei persoane, până la 390, dacă este vorba de o familie cu patru persoane, până la 462, dacă este vorba de o familie cu cinci persoane.

Acest venit minim garantat nu este afactat, dar el, repet, este ţintit doar la acele persoane care se află într-o asemenea situaţie. De asemenea, alocaţia de stat pentru copii nu este afectată, nici alocaţia de 42 lei, care se acordă copiilor care au împlinit vârsta de doi ani, nici alocaţia de două milioane de lei vechi, care se acordă copiilor până la împlinirea vârstei de doi ani. De asemenea, alocaţia de stat pentru copiii cu handicap şi toate indemnizaţiile de creştere a copiilor cu handicap nu sunt afectate.

Alocaţia complementară nu este afectată, alocaţia monoparentală nu este afectată, alocaţia de plasament nu este afectată.

În privinţa indemnizaţiei pentru mămici...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule prim-ministru, dacă doriţi să încercaţi să mergeţi către concluzia intervenţiei dumneavoastră. Am depăşit cu mult timpul alocat. (Aplauze.)

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Eu ştiu că am 60 de minute la dispoziţie, dacă am înţeles bine. Am început la 16,30-35, după ştiinţa mea.

Deci, domnule preşedinte al Senatului...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Evident. Nu, evident că veţi avea tot timpul să prezentaţi şi în partea a doua, pentru că este o angajare, începând cu ora 17,00, un alt plen reunit, tot pe o chestiune complementară. Rugămintea, doar să încercaţi să optimizaţi această intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Boc:

Deci, în privinţa prestaţiilor sociale care nu sunt afectate, indemnizaţiile, aşa cum am spus, ale persoanelor cu handicap, indemnizaţiile veteranilor de război, persoanelor persecutate politic, indemnizaţiile persoanelor pentru detaşamente de muncă, indemnizaţiile pensionarilor din uniuni de creatori, aceste indemnizaţii nu sunt afectate.

Cu alte cuvinte, am încercat ca toţi cei care nu au posibilitate să muncească, nu au posibilitate de un venit complementar, pe de altă parte, să nu fie afectaţi şi să reducem şi să minimalizăm, să minimizăm, cu alte cuvinte, costurile sociale ale acestui program de reducere a cheltuielilor bugetare.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În ultimii 20 de ani, de la acest microfon, au venit foarte mulţi prim-miniştri care, din motive electorale, v-au propus măriri de salarii, măriri de pensii, fără să aibă acoperire în creşterea economică a ţării şi în situaţia ţării.

Aş fi dorit să fi fost şi eu într-o situaţie în care, având la bază o creştere economică sănătoasă, să dăm românilor atât cât se putea, în materia creşterii drepturilor salariale şi a drepturilor de pensii.

Astăzi, gândul meu merge în primul rând spre românii obişnuiţi, salariaţi bugetari şi pensionari, care ştiu că o duc greu cu veniturile pe care le au şi pe care le vor avea diminuate. Dar, la fel de sincer vreau să le spun şi să mă uit în ochii lor şi să-i asigur că, în momentul când am venit cu această soluţie, a fost o soluţie pe care am analizat-o cu toţi cei care sunt abilitaţi în această ţară să ia decizii economice şi decizii politice în arcul guvernamental - de la Banca Naţională şi Preşedinţia României la Ministerul Finanţelor, ceilalţi experţi în micro şi macroeconomie.

Soluţia pe care v-o propunem în acest moment este cea mai bună, chiar dacă foarte dureroasă, pentru a ne asigura că vom putea plăti la sfârşitul anului şi în anul viitor salarii şi pensii în această ţară, chiar dacă ele sunt diminuate în acest moment.

Şi de ce am curaj să mă uit în ochii românilor? Pentru că sunt un om care vine de jos, vine din mediul rural. Am fost parlamentar, am fost primar şi ştiu viaţa de zi cu zi a românilor. Cunosc foarte bine prin ce trec pensionarii şi oamenii de rând şi, de aceea, am ales soluţia responsabilităţii şi să vin în faţa loc şi să le spun: am ales răul cel mai mic, adică prefer ca România să poată asigura plata salariilor şi a pensiilor, chiar diminuate, decât să fie pusă în situaţia, la sfârşitul anului, de a nu le plăti deloc şi de a ajunge la incapacitate de plată cu ţara şi de a compromite orice şansă a mediului privat de a asigura repornirea motoarelor economiei.

E dureros pe termen scurt, dar va fi sănătos pe termen mediu şi lung. Aceste măsuri, aşa cum le vedeţi, sunt cu caracter temporar - până la 31 decembrie 2010, iar începând cu 2011, dacă acest program se aplică, vom începe să avem o creştere sănătoasă cu acoperire reală a salariilor şi a pensiilor în România şi le vom putea plăti, acest lucru este cel mai important, şi ţara nu va fi în incapacitate de plată şi mediul economic va reuşi să menţină şi să creeze noi locuri de muncă. Aceasta este miza momentului. Sunt mulţi care nu o înţeleg. Este foarte simplu să strigi "Jos Guvernul", dar vă asigur că nu vin banii pentru finanţarea deficitului cu asemenea măsură. Nu m-am agăţat niciodată de funcţia de prim-ministru. Şi nu o voi face niciodată. Dar ştiu că am şi o responsabilitate în spatele acestei funcţii. Iar a fi populist şi a lăsa ţara să meargă în direcţia în care a mers în ultimii 20 de ani, cu lucrurile grave petrecute în 2007 şi în 2008, ar însemna să conduc ţara în pragul falimentului şi să ajungem la acea situaţie nedorită cu toţii, în care nu se se pună situaţia de a avea pensii şi salarii diminuate, ci de a nu le putea plăti luni în şir, în această ţară, deloc.

În aceste condiţii, doamnelor şi domnilor, Guvernul, în temeiul art.114 din Constituţia României, îşi angajează răspunderea asupra Proiectului de Lege privind unele măsuri neceare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PDL.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului prim-ministru.

Doresc, stimaţi colegi, să vă reamintesc faptul că, urmare a angajării formale pe acest prim proiect de lege a angajării răspunderii Guvernului, o moţiune de cenzură poate să fie depusă în termen de 3 zile de la prezentare, în conformitate cu art.114 alin.(2) din Constituţia României. Evident, în condiţiile în care acest lucru se va produce, Birourile permanente reunite se vor întruni neîntârziat pentru stabilirea calendarului prezentării şi respectiv dezbaterii acestei moţiuni de cenzură în plenul reunit al Parlamentului României.

Cu acestea, stimaţi colegi şi stimate colege, trecem la pct.2 de pe ordinea de zi.

Doamna Aura Vasile, pe procedură.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu este procedură.

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Cred că ceea ce domnul prim-ministru Boc a prezentat în faţa Camerelor reunite ar fi trebuit să-şi asume răspunderea în faţa celor care, în acest moment, sunt în Parcul Izvor şi în jurul Camerei Deputaţilor. Vreau să vă anunţ că, în conformitate cu art.113 din Constituţia României şi art.78 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, înaintăm moţiunea de cenzură intitulată "Opriţi genocidul social!", iniţiată de 120 de deputaţi şi senatori aparţinând Grupurilor parlamentare ale Alianţei Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator din Camera Deputaţilor şi Senat.

Am înregistrat-o atât la preşedintele Camerei Deputaţilor, cât şi la preşedintele Senatului.

Stimaţi colegi,

Spuneam, nu demult, într-o şedinţă a Biroului permanent, acum vreo două luni de zile, că foarte mulţi români au început să-şi împrumute câte un cartof, o cană de mălai şi o cană de făină. Cred că, în curând, stimaţi colegi, nici aceste lucruri n-au să mai existe la foarte multe familii. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim, doamna deputat.

Evident, atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat, vom verifica condiţiile de depunere ale acestei moţiuni de cenzură, în condiţiile în care acestea vor fi fost îndeplinite, împreună cu doamna preşedinte Anastase, am stabilit ca mâine să avem un Birou permanent reunit, pentru a putea stabili paşii procedurali cuveniţi după un astfel de demers şi exerciţiu constituţional.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Aş dori să trecem foarte rapid la punctul 2 de pe ordinea de zi a primei şedinţe, invitându-l şi pe domnul preşedinte Canacheu, preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor, să vină pentru a putea să prezinte raportul. Este vorba de Proiectul de Hotărâre privind constituirea şi găzduirea pe teritoriul statului român a modulului NATO al sistemului de comunicaţii şi informatic dislocabil DCM "E" NATO al Batalionului II din cadrul Agenţiei pentru servicii ale sistemelor de comunicaţii şi informatice.

Domnule preşedinte Canacheu, vă rog să prezentaţi Raportul comun al celor două comisii din Camera Deputaţilor şi Senatul României.

Vă rog.

Domnul Costică Canacheu:

Vă mulţumesc.

Mi-aţi uşurat misiunea, citând titlul acestei solicitări.

Am să trec la conţinutul raportului nostru.

Din analiza scrisorii şi argumentelor favorabile prezentate de către Ministerul Apărării Naţionale, comisiile reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au reţinut în sinteză următoarele: găzduirea pe teritoriul naţional al acestei subunităţi este în concordanţă cu orientările politice recente ale Consiliului Nord-Atlantic, care cuprind şi referiri la cerinţele de comandă şi control pentru forţa de răspuns NATO, precum şi pentru forţele şi capabilităţile dislocate şi a fost avizată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Hotărârea nr.S.93 din 10 septembrie 2009.

Acest modul "E" de comunicaţii face parte din structura Batalionului II Transmisiuni, al cărui comandament este dispus în Italia. Va fi încadrat în cea mai mare parte cu personal român şi va avea ca misiune extinderea serviciilor de comunicaţii şi informatice în sprijinul comandamentelor NATO şi ale forţelor întrunite, folosind mijloace de legătură prin satelit.

Costurile participării la operaţii şi exerciţii ale achiziţionării echipamentului necesar îndeplinirii misiunilor, precum şi cele de operare şi mentenanţă, se suportă din fondurile comune ale alianţei prevăzute în bugetul militar NATO şi în programul NATO de investiţii în securitate.

Personalul care va lucra în această subunitate va fi format din aproximativ 56 de ofiţeri, subofiţeri, soldaţi şi gradaţi voluntari care se încadrează în plafonul de funcţii autorizate în statul de organizare la pace, nefiind necesară o suplimentare de personal.

Costurile de personal, inclusiv diurnele pentru perioadele în care se execută misiuni în afara teritoriului naţional vor fi asigurate de România şi suportate din bugetele anuale aprobate pentru Ministerul Apărării Naţionale.

Subunitatea va fi introdusă anual în solicitările Ministerului Apărării Naţionale ce vor fi adresate Consiliului Suprem de Apărare în temeiul art.4 din Legea nr.42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român.

În şedinţa comună din 4 mai 2010, comisiile au constatat temeinicia invocării prevederilor art.3 din Legea nr.291/2007 şi, cu unanimitate de voturi, au hotărât să supună spre dezbaterea şi adoptarea plenului Parlamentului proiectul de hotărâre anexat.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Proiectul de hotărâre, foarte pe scurt, să-l prezentaţi, domnule preşedinte, pentru ca după aceea să trecem deja la votarea acestui proiect, dacă nu vor fi alte dificultăţi.

Vă rog.

Domnul Costică Canacheu:

Proiect de Hotărâre a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind constituirea şi găzduirea pe teritoriul Statului Român a modulului NATO al sistemului de comunicaţii şi informatic dislocabil DCM "E" NATO al Batalionului II din cadrul Agenţiei pentru servicii ale sistemelor de comunicaţii şi informatice.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ceilalţi colegi au textul proiectului în mapele care v-au fost distribuite înainte de şedinţă.

În condiţiile în care solicitarea Guvernului şi aprobarea CSAT, ca şi raportul comun prezentat de domnul preşedinte Canacheu a clarificat, sunt convins, elementele legate de această obligaţie pe linie NATO din partea României, doresc să întreb plenul reunit dacă există intervenţii pe marginea acestui proiect de hotărâre.

Constat că nu sunt astfel de solicitări.

Aş dori să vă supun atenţiei dezbaterea pe articole a acestui proiect de hotărâre.

La titlu, dacă sunt obiecţiuni? Nu.

Vă supun votului titlul acestei hotărâri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.1, există obiecţiuni?

Vă rog să votăm.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Voturi împotrivă?

Art.2.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Art.3.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă supun votului proiectul de hotărâre, în ansamblul său.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri??

În unanimitate de voturi, hotărârea a fost adoptată.

Ordinea de zi a primei şedinţe de plen reunit a fost epuizată.

Declar închisă prima şedinţă comună de astăzi, invitând-o, fără pauză, pentru a putea să optimizăm activităţile noastre şi să folosim prezenţa primului-ministru şi a reprezentanţilor Cabinetului, pentru partea a doua către doamna preşedinte Anastase, conform cutumei.

Aş dori, de asemenea, să folosesc acest moment, pentru a vă informa cu privire la exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale pe Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.12/2010 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România şi respectiv Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/2010 cu privire la măsuri de eficientizare a activităţii pe culoarul de frontieră, fâşiei de protecţie şi a semnelor de frontieră.

Declar închisă această şedinţă, invitând-o pe doamna preşedinte Anastase pentru demararea celei de a doua şedinţe.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 17,40.