Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Deschidem şedinţa de astăzi, 12 octombrie 2010, consacrată prezentării declaraţiilor politice ale deputaţilor.

Astăzi o să începem cu opoziţia, să o coborâm de la balcon în sală, şi o să-l rog pe domnul profesor Vasile Popeangă să ia cuvântul şi pe domnul Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei intervenţii este de maximum trei minute. Vă rog să vă încadraţi pe acest timp.

Domnule profesor, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Când este nevoie coborâm şi în sală. V-aş ruga să nu fiţi îngrijorat.

Una din declaraţiile mele se intitulează «"Reforma Alma" produce "parlamentari clătită".»

Reformele portocalii sunt mai dihai decât un sac fără fund. La sacul fără fund vezi măcar sacul. La reformele portocalii dispare până şi cuvântul reformă.

Aşadar, din seria infinită a reformelor inutile, demagogice şi incompetente, cu alte cuvinte portocalii, ultima scoasă din sac este "reforma Alma." Consecinţa primară a acestei reforme este producerea "parlamentarilor clătită" care se întorc de pe o parte pe cealaltă tot la câteva minute distanţă. De fapt, asta nu-i nicio noutate. Treaba a început în 2005, de când a visat Băsescu într-o noapte şi din partid declarat a fi de stânga şi aparţinând de Internaţionala Socialistă, PD-ul a sucit-o în dreapta cârmind-o către Partidul Popular European aflat la putere prin Europa.

Portocaliul ales de această grupare este un melanj între roşu social-democrat şi galbenul liberal, arătând că grosul bazei îl reprezintă cei jumuliţi din cele două partide româneşti, alipit în mod grobian la un nucleu antiromânesc amator de genocid ca un vampir de sânge feciorelnic. Aşa că, de ce ar fi o noutate că parlamentarii portocalii se sucesc peste noapte şi pentru că a zis Băsescu, apropo cât de penibil poate fi Boc în tentativa sa de aşa-zisă opoziţie faţă de tătucu' de la Cotroceni. Dumnezeule mare!

Se va reduce vârsta de pensionare a femeilor de la 65 la 63 de ani. Până acum, atât preşedintele, cât şi gaşca portocalie, au respins propunerea opoziţiei de pensionarea femeilor la 63 de ani. De frica suspendării, înţelegem că domnul preşedinte a ajuns la concluzia că trebuie să se lege de ceva ca să poată retrimite Legea pensiilor în Parlament, chiar dacă, în înţelepciunea sa evadată, a trebuit să recunoască faptul că opoziţia avea dreptate. Însă, ne aşteptăm ca alte gureşii care s-au lipit de micile ecrane ca ciunga de asfalt, să spună că de fapt ei au propus ca vârsta de pensionare a femeilor să fie de 63 de ani, iar noi, opoziţia, din cauza căreia abia au putut strecura legea prin Parlament, noi suntem de vină că în lege s-a scris că vârsta de pensionare a femeilor să fie la fel ca la bărbaţi.

Şi uite aşa, portocaliii-clătită au reuşit să dovedească fiecare şi ce fel de umplutură are, brânză bună în burduf de câine, dulceaţă de viaţă amară etc., care depinde de cum e mai mult sau mai puţin băsescian la suflet.

Noroc că sunt destul de mulţi autodidacţi, că riscau să creadă lumea că s-ar putea să aibă şi ceva calităţi, nu doar defecte şi alea multe şi comune. Aici, doamna Udrea adevăr grăit-a. Sunt toţi urmaşii lui Traian, sunt urmaşii lui Traian Băsescu. Păcat doar de un singur lucru, că se proclamă a fi români şi uite aşa ni se strică imaginea în Europa şi în lume.

Mulţumesc pentru atenţie.

Cea de-a doua declaraţie o s-o depun la secretariatul tehnic.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule profesor.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi rog să se pregătească domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputat de Suceava.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Bună dimineaţa.

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Am constatat că, în ultimul timp, opoziţia se ghidează după zicala "Noi tropăim la centru, voi furaţi în teritoriu".

Căutând tot felul de motive pentru a legitima chiulul parlamentar, a acoperi absenţele celor doi lideri ai opoziţiei din Parlament, Ponta şi Antonescu, sau Antonescu sau Ponta, nu se mai ştie care este primul, aşa de mult se concurează, şi a distrage atenţia de la hoţiile din teritoriu ale unor reprezentanţi din administraţia publică locală a celor două partide aflate la centru în opoziţie, dar în multe localităţi la putere, reprezentanţii PSD şi Partidul Naţional Liberal fac o gălăgie teribilă în Parlament şi pe ecranul televizoarelor. Scopul este evident acela, pe de o parte, de a crea haos pe scena politică, a perturba mediul economic şi a genera o stare de panică în rândul populaţiei, iar pe de altă parte, de a distrage atenţia de la hoţiile pe care le realizează reprezentanţii PSD şi PNL, la nivelul anumitor administraţii publice locale din ţară.

Concret, la nivelul oraşului Vălenii de Munte, alianţa anti cetăţenii oraşului Vălenii de Munte PSD plus PNL, dar pro interesele personale ale celor care conduc primăria şi a acoliţilor acestora, încearcă din răsputeri să împartă toată avuţia locală clientelei politice.

Dacă în şedinţa anterioară de consiliu local, primarul oraşului Vălenii de Munte a iniţiat un proiect de hotărâre care viza concesionarea a 17 loturi de teren pentru construirea de locuinţe de către persoanele fizice, la un preţ de pornire a aşa-zisei licitaţii de 0,10 cenţi pe metru pătrat, în condiţiile în care metrul pătrat de teren în Vălenii de Munte este de minim 50 de euro, în şedinţa de astăzi a introdus un proiect de hotărâre pe ordinea de zi a consiliului local pentru a treia oară încercând să forţeze mâna consilierilor locali şi să voteze ca o întreagă listă de bunuri ce aparţin domeniului public al oraşului să treacă în domeniul privat al acestuia.

După cum rezultă din expunerea de motive a primarului, aceste bunuri vor trece din domeniul public în domeniul privat deoarece urmează să fie retrocedate sau să fie demolate. Or, din analiza listei de bunuri, se constată că deja o parte din acestea au fost retrocedate, altele fiind de mult demolate. Să nu mai vorbim de faptul că în listă se regăsesc şi terenuri care odată trecute în domeniul privat ele vor lua drumul vânzării, însoţite probabil de comisioane pe măsură.

Stau şi mă întreb de ce există atâta grabă şi atâta insistenţă în a trece aceste bunuri în domeniul privat al localităţii în condiţiile în care ele pot fi puse în valoare în folosul comunităţii locale din Vălenii de Munte şi dacă fac parte din domeniul public al localităţii.

Interesant este faptul că aceste proiecte de hotărâri au fost iniţiate de primarul PSD având sprijinul total al viceprimarului PNL şi consilierilor locali PNL şi PSD, tocmai în această perioadă de agitaţie politică. Nu cumva aceasta este strategia PSD şi PNL? "Noi ţipăm în Parlament, voi furaţi cât mai urgent!", pare să fie îndemnul PSD şi PNL, pentru că altfel nu se explică graba cu care au fost promovate proiecte de hotărâri care vizau înstrăinări de terenuri din patrimoniul comunităţii pe sume derizorii, viitorii beneficiari fiind apropiaţi ai administraţiei din Văleni, nicidecum familiile tinere din oraş care nu au fost informate despre o astfel de intenţie a administraţiei locale.

Ca să nu mai vorbim de falsul în acte publice comis de primar în calitate de iniţiator al proiectului de hotărâre care viza trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat al oraşului, care în expunerea de motive vorbeşte de retrocedări şi demolări viitoare, în condiţiile în care o parte din bunurile cuprinse în proiectul de hotărâre au fost de mult retrocedate sau demolate, precum şi de lucrările publice supraevaluate şi de proastă calitate realizate, evident, în cea mai mare parte de firme apropiate administraţiei din Văleni.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi-l rog pe domnul deputat Cătălin Cherecheş, din partea parlamentarilor fără apartenenţă politică, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Dacă aţi învăţat cumva că sistemul osos uman se sprijină pe o alcătuire ciudată care se dovedeşte a fi flexibilă sau rigidă după nevoile momentului nu ştiţi mare lucru!

Ceea ce numim în mod obişnuit "coloană vertebrală" a suferit mutaţii care-i conferă calităţi noi, în determinate condiţii istorice şi de spaţiu. Aşa se face că dacă este îmbrăcată portocaliu, ea, coloana vertebrală, demonstrează în România posibilitatea de a se răsuci şi apleca în acelaşi timp în conformitate cu anume cerinţe ale interesului politic ori la ordinul cârmaciului unic.

Este singurul mod în care se pot explica atitudini şi declaraţii diferenţiate la 180 de grade, făcute la scurte intervale de timp, pe acelaşi subiect, de către aceleaşi personaje politice.

Sigur că despre Legea pensiilor vorbesc şi nu mă mulţumesc doar cu vorba. Citez fapte şi declaraţii petrecute în plenul Camerei Deputaţilor, în Comisia pentru muncă şi protecţie socială a aceleiaşi Camere, în plenul celor două Camere ale Parlamentului, la volanul Daciei prezidenţiale şi în faţa camerelor de luat vederi, la Palatul Cotroceni.

Şi să argumentez.

Într-un interviu acordat MEDIAFAX, ministrul muncii, Ioan Botiş, s-a declarat un susţinător al vârstei diferenţiate de pensionare a femeilor faţă de bărbaţi. Într-un limbaj mieros (nu femei, ci "doamne"), domnul ministru face dezvăluirea că dumnealui încă de la discuţiile din comisia de specialitate a Camerei a optat şi votat pentru amendarea prin scădere a vârstei de pensionare a "doamnelor" la 63 de ani faţă de 65 cât prevedea proiectul de lege atât pentru "doamne" cât şi pentru bărbaţi, care nu pot fi "domni" în discursul ministrului.

Ce omite să declare domnul Botiş este că, după ce a votat pentru amendamentul cu pricina în comisie, a doua zi, în plen, a votat împotrivă de două ori!

Este că are o coloană vertebrală cu multiple posibilităţi de răsucire domnul ministru?

Oricum, nu-1 depăşeşte pe preşedintele ţării şi chiar e normal să fie aşa, că nu degeaba unul e preşedinte şi celălalt doar ministru. Mai are de muncit ministrul muncii până să atingă performanţa domnului Băsescu.

Nu e puţin lucru să vii tu, ditamai preşedintele ţării, la tribuna Parlamentului şi să susţii cu scrâşnet egalizarea vârstei de pensionare la 65 de ani ca pe o necesitate stringentă în faţa îmbătrânirii populaţiei şi a scăderii natalităţii, să declari presei că vei promulga legea dacă va fi declarată constituţională, după care, descoperind subit condiţia femeii în ţara pe care cică o păstoreşti, să trimiţi legea înapoi în Parlament spre amendare. Şi nu cu orice amendare, ci cu exact cea pe care ai respins-o în urmă cu câteva zile!

Este că-i dă clasă preşedintele ministrului?

Omul din mine se cruceşte şi se întreabă pur şi simplu care este faţa adevărată a preşedintelui ţării, când spune omul acesta adevărul, dacă îl spune vreodată?

Or, cum afirma zilele trecute un ziarist de mare anvergură, omul acesta nu are nicio convingere interioară fermă, nu are nimic sfânt, nu crede în nimic şi singurul criteriu respectat în retorica sa politică este "aduce sau nu voturi".

Încercarea de a ne inocula această nouă şmecherie marca Băsescu îmi insultă pur şi simplu inteligenţa. Cum îşi imaginează preşedintele că-1 va crede cineva copleşit dintr-o dată de grija pentru femeile României. Am o veste pentru preşedinte. Şi pe 21 septembrie, şi de când se ştiu în ţara asta, femeile au muncit şi la serviciu şi acasă. Nu au adoptat acest mod de a se strădui spre binele familiilor lor în ultimele două săptămâni, aşa că pretinsa solicitudine prezidenţială nu mai păcăleşte pe nimeni.

Adevărul pe care un om cu coloana vertebrală a domnului Băsescu n-o să-1 recunoască niciodată, este că dacă n-ar fi întors legea la Parlament, preşedintele ar fi rămas tovarăş de fraudă evidentă şi televizată cu Roberta Anastase. Sigur că preşedintele nu putea recunoaşte ca motiv modalitatea în care legea a fost votată. Asta l-ar fi obligat să mazilească soldaţi credincioşi ai partidului său, Roberta Anastase, Sever Voinescu et comp.

La fel de bine nu se putea referi la neconstituţionalitatea textului de lege câtă vreme forul de decizie îl avizase pozitiv. Aşa că, declarând că femeile nu pot munci acelaşi număr de ani ca şi bărbaţii datorită condiţiilor de muncă şi viaţă pe care le oferă România momentului, dintr-un condei, preşedintele speră să "împuşte" o grămadă de iepuri. Frauda se volatilizează, opoziţia va rămâne cu ochii în soare pentru că a încercat să-l determine pe preşedinte să se dedea la acte dictatoriale "excluse şi nedemocratice" cerându-i să arbitreze "războaie interparlamentare", iar opţiunea de vot e posibil să crească udată de lacrimile doamnelor emoţionate de grija preşedintelui pentru ele.

Ei bine, mai am nişte veşti pentru preşedinte.

Nu a crezut nimeni în ţara asta că grija de soarta femeilor i-a motivat gestul. În primul rând, femeile nu l-au crezut.

Nu se poate şterge o fraudă de dimensiunile celei făptuite de soldăţoaica cea credincioasă a partidului, pe numele ei Roberta Anastase, prin nicio şmecherie, fie ea şi prezidenţială.

Iar opoziţia mult hulită de preşedintele care n-are nimic în comun cu exerciţiul democratic nu se ofileşte la atacurile chiar veninoase ale protectorului de fraudă şi minciună. Ea, opoziţia, chiar are coloană vertebrală!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Cătălin Cherecheş să ia cuvântul şi o rog pe doamna Sulfina Barbu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de azi se intitulează "Consulat al României pentru românii de peste Tisa".

Zilele acestea am fost într-o vizită la ucrainenii de peste Tisa, de fapt, cetăţeni ucraineni de origine română. Oameni de ispravă care au dureri legate de românism şi romanitate. Am discutat cu primarii din Slatina şi Biserica Albă, cu oameni de afaceri şi cu oameni simpli. Dorinţa celor 40.000 de fraţi ai noştri romani de peste Tisa este înfiinţarea unui Consulat al României la Slatina. Existenţa unui consulat al nostru în Slatina - de exemplu - ar lega Maramureşul de cei pe care eu (şi noi) îi consider (considerăm) fraţii noştri şi care pentru a ajunge în Sighet, de exemplu, trebuie să se deplaseze la Cernăuţi, să aştepte, să facă drumuri absolut nedrepte pentru a reuşi să parcurgă vreo 200 de metri de pod şi a veni în Maramureş la rude, ori chiar la o slujbă religioasă duminica. De fapt, un consulat românesc la Slatina este o obligaţie a noastră ca români faţă de fraţii noştri din Transcarpatia. Eu voi acţiona conform atribuţiilor pe care le are un deputat şi sper ca în scurt timp să avem sprijinul Ministerului de Externe.

Cred că aşa trebuie să acţionăm pentru românii noştri din diaspora, oriunde s-ar afla ei. Nu să ne văităm doar la alegeri că ei votează cu unul sau cu altul dintre candidaţi, ca apoi să uităm că şi diaspora există şi că este România de departe, aşa cum aici avem România noastră, adică trupul acestei ţări.

Doamnelor şi domnilor,

În încheiere vreau să vă mărturisesc că am o mare emoţie în suflet doar gândindu-mă că printr-o astfel de acţiune reuşită i-am apropia de trupul ţării şi de Maramureş pe Ioan Mihaly de Apşa, sau întreaga încărcătură - imensă, de altfel - a mănăstirii Peri, aflată ca jalon creştin în istoria Maramureşului şi devenită mănăstire pravoslavnică pe teritoriul Ucrainei de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Următorul vorbitor este doamna deputat Sulfina Barbu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi-l rog pe domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească pentru a-şi susţine declaraţia politică.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Sulfina Barbu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem de mai multe zile martorii unei adevărate catastrofe ecologice petrecută în Ungaria, localitatea Kolontár. Din păcate, vecinii noştri se confruntă cu un accident ecologic care deja are un bilanţ tragic: 4 persoane au decedat, 4 persoane sunt dispărute, iar 100 de oameni au fost răniţi. Este o situaţie pe care nu putem decât să o regretăm şi în faţa căreia să ne exprimăm solidaritatea, compasiunea şi condoleanţele pentru pierderile de vieţi umane suferite.

Accidentele ecologice aduc însă întotdeauna o dublă provocare: intervenţia rapidă sau pe termen lung, pentru a limita la maxim efectele negative, cât şi acţiunea de prevenire a producerii unor incidente asemănătoare. Iar în acest caz, provocările se adresează atât guvernelor naţionale, cât şi organismelor europene de cooperare.

În ceea ce priveşte acţiunea la nivel de guvern naţional, în rândul statelor riverane Dunării există încrederea că autorităţile din Ungaria au întreprins deja toate măsurile posibile şi necesare pentru a elimina efectele imediate ale spargerii unui bazin de stocare a reziduurilor chimice provenite în urma prelucrării bauxitei.

Pe de altă parte însă, în acest moment privim cu şi mai multă atenţie şi îngrijorare către riscul ruperii digurilor altor bataluri de pe teritoriul vecinilor noştri. De aceea ne exprimăm încrederea că acest risc este privit cu maximă atenţie de către autorităţile din Ungaria şi că se iau măsuri de prevenire a producerii unor incidente asemănătoare.

Accidentele de mediu nu au fost însă niciodată o problemă strict naţională. Amploarea şi gravitatea accidentelor ecologice este dată tocmai de lipsa "graniţelor" acestor catastrofe. Din acest motiv susţin cu tărie că acum, pentru România este vital un flux rapid de date dinspre autorităţile maghiare şi sârbe pentru a ne ajuta să planificăm din timp măsurile necesare pentru evitarea unui impact negativ asupra populaţiei şi mediului înconjurător.

În ce priveşte situaţia din ţara noastră, atrag atenţia ministrului mediului că România are nevoie mai ales de un plan de măsuri pe termen lung, nu doar de planul de intervenţie rapidă.

Există două riscuri majore generate de acest accident, şi anume efectele imediate ale unui nivel ridicat al PH apei Dunării şi efectele cronice ale metalelor grele deversate în ape. Aceste metale grele se acumulează în organismele acvatice şi se eliberează treptat din sedimente, ceea ce poate conduce la o poluare pe termen lung. De aceea, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic am solicitat ministrului mediului din România să monitorizeze evoluţia concentraţiilor de poluanţi pe Dunăre pe tronsoanele din Ungaria, Serbia şi Bulgaria, în următoarele 6 luni de zile, cu aceeaşi frecvenţă zilnică ca şi acum. Doar aşa putem preveni afectarea populaţiei în următorii ani, nu doar în zilele acestea când ne confruntăm cu valul toxic din Ungaria. Efectele poluării cu metale grele persistă în timp şi ele pot afecta sănătatea populaţiei şi starea mediului înconjurător chiar şi atunci când considerăm că pericolul a trecut.

Iar în funcţie de rezultate trebuie conceput şi aplicat un plan de măsuri pe termen lung. Acest plan trebuie bazat pe cooperarea statelor riverane Dunării.

Trebuie să reamintesc că pentru protejarea calităţii apei şi asigurarea utilizării durabile şi echitabile a Dunării există un for de cooperare - Comisia Internaţională pentru Protejarea Dunării (ICPDR).

Nu putem concepe combaterea pe termen lung şi sistematică a poluării cu metale grele a bazinului inferior al Dunării, în afara cooperării puternice a statelor membre ICPDR, dar mai ales a Ungariei, Serbiei, Bulgariei şi României.

Îi recomand cu tărie ministrului mediului să ţină o legătură strânsă cu Secretariatul ICPDR şi să propună organizarea unei reuniuni de urgenţă a membrilor ICPDR, care să adopte un plan de acţiune comun, pe termen lung. Este vital, pentru siguranţa sănătăţii oamenilor, în primul rând, să apelam la sprijin, la expertiza tuturor statelor membre ICPDR, chiar dacă nu sunt direct afectate de catastrofa ecologică de la Kolontár.

Stimaţi colegi,

Să nu uităm însă că România trebuie să fie extrem de atentă şi în ce priveşte prevenirea înregistrării unor asemenea catastrofe pe teritoriul ţării noastre. În primul rând trebuie să tragem învăţămintele de rigoare din faptul că autorităţile maghiare nu au fost alertate la timp, printr-o monitorizare continuă a comportării digurilor unor bazine de reziduuri, fiind astfel surprinse de evenimentele nefericite.

România trebuie, din acest punct de vedere, să fie în alertă permanentă. Acesta este şi motivul pentru care am adresat deja o scrisoare Ministerului Mediului şi Pădurilor şi Ministerului Economiei, în care le solicit acestor două instituţii să demareze de urgenţă verificarea stării tuturor iazurilor de decantare din România şi mai ales a iazurilor închise sau în exploatare din zonele Maramureş, Alba, Hunedoara.

Este absolut necesar nu doar să eliminăm efectele accidentului de la Kolontár, ci şi să prevenim asemenea catastrofe ecologice pe teritoriul României.

Iar atunci când vorbim de problemele de mediu, cel mai sigur, cel mai eficient şi cel mai ieftin este să previi, nu să repari stricăciunile.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

La microfon este invitat domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Longher Ghervazen, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia de astăzi am intitulat-o "O centură care costă cât o autostradă".

Constructorii şoselei de centură a Iaşiului şi-au propus să bată recordul naţional la preţul per kilometru. După cum decurg lucrurile, au toate şansele ca dorinţa să li se îndeplinească chiar mai repede decât sperau. Evident, cu voia Guvernului României.

În acest moment, costurile per kilometru ale şoselei au depăşit 11,6 milioane de lei, dar e foarte posibil ca, nu peste mult timp, să ajungă la aproape 14,6 milioane de lei fără TVA, adică la 3,5 milioane de euro. Menţionăm că preţul licitat a fost de 4,4 milioane de lei per kilometru fără TVA. De circa trei ori mai mic!

Cum a fost posibilă o astfel de evoluţie senzaţională a preţului, în aceste vremuri de criză? Mai ales că şoseaua de centură a Iaşiului nu este nici autostradă şi nici măcar un autentic drum ocolitor, de vreme ce acoperă doar un sfert de cerc? Mai mult, aşa-zisa şosea de centură are doar o bandă pe sens, iar lăţimea maximă nu depăşeşte 4,5 metri?

Majorările de preţ au fost explicate de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) prin schimbarea traseului iniţial, precum şi a soluţiilor tehnice folosite. Cu toate acestea, costurile avute în vedere de şefii DRDP sunt printre cele mai mari din ţară. De exemplu, ele le depăşesc sensibil pe cele practicate de firmele care au lucrat la centurile Lugojului şi Sibiului. Iar - nota bene! - ambele drumuri, în totalitate, în primul caz, şi mai bine de jumătate, în cel de-al doilea, au fost construite în regim de autostradă. În timp ce pseudocentura Iaşiului seamănă mai degrabă cu un drum judeţean. Acolo sunt banii românilor pe care se tot face că-i caută Guvernul Boc.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Îl invit pe domnul deputat Longher Ghervazen, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, să-şi susţină declaraţia politică şi îl rog să se pregătească pe domnul Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În ziua de 9 octombrie 2010, în Poiana Micului a avut loc festivitatea atribuirii denumirii "Krystyna Bochenek" şcolii cu clasele I-VIII şi grădiniţei din localitate.

În aceeaşi zi, în urmă cu un an, a avut loc inaugurarea noii şcoli construite din fondurile Senatului Republicii Polone care, în mod tradiţional, patronează polonezii din străinătate. La festivitatea de inaugurare a luat parte o delegaţie de parlamentari polonezi condusă de Krystyna Bochenek, vicepreşedinte al Senatului Republicii Polone, a celei de a VII-a legislaturi. Personalitate marcantă a vieţii sociale, culturale şi politice din Polonia ultimilor ani, krystyna Bochenek a fost jurnalist radio şi publicist, iniţiatoarea concursului naţional de dictare, promovarea sănătăţii şi culturii limbii polone, inspiratoare a nenumărate acţiuni caritabile.

A murit în catastrofa aviatică de la Smolensk în ziua de 10 aprilie 2010 alături de preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski.

Atribuirea numelui doamnei Krystyna Bochenek şcolii din Poiana Micului nu reprezintă doar un omagiu adus memoriei ei, ci şi o dovadă de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Senatul Republicii Polone, al cărei vicepreşedinte a fost.

La festivităţile din ziua de 9 octombrie 2010 a fost prezentă o delegaţie de peste 30 de persoane formată din parlamentari polonezi condusă de domnul Bogdan Borusewicz, preşedintele Senatului Republicii Polone. Din delegaţie au făcut parte reprezentanţi ai autorităţilor Voievodatului Silezia, rude şi prieteni ai regretatei Krystyna Bochenek.

Delegaţia poloneză a fost întâmpinată la aeroport de doamna consilier Magdalena Bogdziewicz, domnul Tomasz Wisniewscki, din partea Ambasadei Republicii Polone la Bucureşti, de domnul Ghervazen Longher, preşedintele Uniunii Polonezilor din România, şi domnul Vasile Ilie, vicepreşedinte al Consiliului judeţean.

De asemenea, o parte a delegaţiei a fost primită la Consiliul judeţean de către vicepreşedintele Vasile Ilie şi prefectul judeţului Suceava, Sorin Arcadie Popescu.

Programul a cuprins şi o vizită la Casa polonă din Suceava, unde oaspeţii au fost întâmpinaţi de copii în costume populare. Preşedintele Senatului a semnat în Cartea de Onoare.

În drum spre Poiana Micului, oaspeţii s-au oprit la Mănăstirea Humorului, una din cele cinci mănăstiri pictate din Bucovina.

Festivitatea dezvelirii plăcii comemorative a început la ora 16,00. La festivitate au fost prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor locale, senatori şi deputaţi din România.

Din partea autorităţilor locale a luat cuvântul domnul Gheorghe Flutur, preşedinte al Consiliului judeţean.

De asemenea, au fost citite mesajele transmise de preşedintele României, Traian Băsescu, şi de domnul Mircea Geoană, preşedintele Senatului.

În cadrul acestei festivităţi, preşedintele voievodatului Silezia a oferit Şcolii din Poiana Micului echipamente sportive pentru sala de gimnastică.

Oaspeţii au asistat la un program artistic prezentat de elevii Şcolii din Poiana Micului şi de Ansamblul Solonczanka din Soloneţu Nou.

Întâlnirea cu comunitatea poloneză din Poiana Micului şi cu reprezentanţii altor comunităţi poloneze din Bucovina a încheiat vizita înalţilor oaspeţi din Polonia.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat, doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului de parlamentari independenţi.

Domnule coleg, microfonul vă aparţine.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Recesiune, criză, redresare şi populism".

Recent, guvernatorul Băncii Naţionale a României şi-a exprimat public câteva îngrijorări privind realităţile economice ale României.

Guvernatorul Băncii Naţionale a României, potrivit obiceiului, n-a ţintit spre o anumită parte a clasei politice, a vorbit în general despre capcana populismului, tot mai dominantă în discursul public, despre riscul de a face promisiuni peste puterile economiei şi a conchis că deseori promisiunilor fără acoperire li se potriveşte dictonul că "Şi drumul spre iad este pavat cu intenţii bune".

Repet, guvernatorul nu şi-a propus, în opinia mea, o ţintă anume şi nici nu a lăsat impresia că se referă la un partid anume. Ne-a atras însă atenţia faptul că tocmai Partidul Naţional Liberal, prin vocea preşedintelui său, a reacţionat la discursul guvernatorului.

Ce i-a deranjat pe liberali? Nu cumva afirmaţia guvernatorului că dezbaterea privind deficitul bugetar se poartă de parcă cineva ar arunca cu banii din cer?! Şi că problema este tratată cu o înspăimântătoare nonşalanţă? Şi nu cumva tocmai liberalii s-au revoltat pentru că în vremea guvernării lor banii din fondul pentru dezvoltare, în loc să meargă la investiţii, au ajuns în consum?

Săptămâna trecută, într-o dezbatere televizată, l-am auzit pe un important manager afirmând că trebuie să ne fie clar că ne apropiem de sfârşitul crizei. Cred că astfel de afirmaţii sunt periculoase, în sensul că pot genera iluzii şi delăsare. Mai mult, cred că se face o confuzie între recesiune - ca o fază avansată a crizei - şi criza în ansamblu.

Recent, Fondul Monetar Internaţional, în raportul publicat la Washington, referindu-se la România, prevede pentru acest an o contracţie de 1,9% şi abia pentru anul 2011 o creştere pe plus de 1,5%. Dar şi dincolo de acest raport, tot mai multe analize din ţară se apropie de ideea că ne va fi imposibil în acest an să ieşim din recesiune.

Aşa că devine limpede că abia în 2011 România va avea o şansă de ieşire din recesiune. Dar şi dacă vom ajunge la acest liman şi vom înregistra o creştere pe plus în 2011, este limpede că ieşirea din recesiune nu va fi totuna cu ieşirea din criză. Vom avea în continuare de luptat cu criza creditelor, cu criza locurilor de muncă, cu criza bugetară şi, mai cu seamă, cu criza restructurării.

Dacă nu vom ţine seama de ceea ce ne arată analizele economice profunde şi ne vom amăgi cu iluzii, criza se va prelungi şi nu va fi exclus să ne confruntăm cu întoarcerea la recesiune.

De altfel, dacă privim peste graniţă şi luăm în seamă vocile serioase ale economiei globale, şi nu vocile autohtone, care tot cântă că România este singura ţară care a mai rămas în recesiune, fără să se bazeze pe nimic, vom constata că îngrijorările sunt serioase şi că nu este exclus un şoc al revenirii recesiunii nici în Statele Unite, nici în Japonia şi nici în unele state din zona euro.

În aceste condiţii, îmi îngădui să cred că este cazul să nu ne îmbătăm cu apă rece.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

La microfon îl invit pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului de parlamentari independenţi.

Rog să se pregătească domnul deputat Constantin Severus Militaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De prea multe ori politicienii se ascund în spatele politicilor de partid. De prea multe ori cetăţenii au fost înşelaţi de vorbele goale, din care nu au rămas decât promisiuni neonorate.

Votul uninominal într-o singură etapă dă posibilitatea opţiunii directe pentru o anumită persoană şi tot ceea ce reprezintă ea: personalitate, capacităţi, doctrina politică aleasă, programul propus.

Când vom putea vota direct un candidat, va creşte interesul pentru procesul electoral. Totodată, va creşte transparenţa acestuia, precum şi reprezentativitatea celor aleşi.

Legitimitatea duce la creşterea rolului parlamentarului în stabilirea deciziilor ce privesc comunitatea care l-a ales. E momentul "schimbării la faţă" a clasei politice, şi atunci când votul va fi mai "puternic decât glonţul", partidele vor cerne cu mai multă chibzuinţă propunerile electorale. După un vot direct, şi răspunderea ulterioară va fi directă.

Voi depune azi la Camera Deputaţilor o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. Conform propunerii legislative, câştigător va fi desemnat cel ce va obţine cel mai mare număr de voturi într-o singură etapă în colegiu.

Alegerea uninominală într-o singură etapă va duce la progresul democraţiei şi reprezintă primul pas pentru însănătoşirea clasei politice româneşti.

Sper că va exista voinţa politică necesară pentru a realiza acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Militaru.

Se pregăteşte domnul deputat Laurenţiu Nistor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Educaţie împotriva obezităţii".

Stimaţi colegi,

Statisticile privind obezitatea sunt alarmante. În lume există mai mult de un miliard de persoane adulte supraponderale, iar la nivel european recordul este deţinut de Marea Britanie. Din nefericire, în paralel cu obezitatea adulţilor s-a dezvoltat şi obezitatea infantilă, existând în acest moment peste 14 milioane de copii supraponderali.

În România, cifrele ne arată că peste 30% din populaţie suferă de obezitate, iar persoanele cele mai afectate sunt copiii, ţara noastră ocupând locul trei în Europa în privinţa obezităţii la copii.

Obezitatea tinde să devină o adevărată tendinţă în dezvoltarea iniţială a copiilor, alimentele grase şi de tip fast-food, lipsa mişcării, statul cu orele în faţa calculatorului fiind unele din cauzele care duc la creşterea alarmantă a numărului de copii obezi.

Este fals atunci când se dă vina pe transferul genetic sau pe probleme endocrinologice, alimentaţia în exces, dar şi nechibzuinţa sunt principalele cauze care conduc la această boală.

Ce este de făcut în acest sens? O implicare directă a familiei în educaţia copilului, părinţii trebuind să fie conştienţi de gravitatea acestei boli. De asemenea, familia şi şcoala trebuie să se completeze reciproc şi să se susţină în această problemă, nu este de glumit cu această boală gravă, deoarece 75% din bolile contemporane sunt cauzate chiar de obezitate.

Stimaţi colegi, trebuie să se facă o campanie în grădiniţe şi şcoli pentru a informa atât copiii, cât şi părinţii despre această boală, pentru că statisticile sunt alarmante. Uniunea Europeană a marcat Ziua împotriva obezităţii, dar şi noi trebuie să ne alăturăm acestei campanii, prin mai multe acţiuni de informare, iar Ministerul Sănătăţii trebuie să conceapă şi să promoveze mai multe măsuri de prevenire şi să stabilească metode de diagnostic şi tratament.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Laurenţiu Nistor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Rog să se pregătească domnul deputat Cosmin Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Reforma demagogiei".

Când e vorba de reforme, resursele imaginaţiei "portocalii" par - dacă ar fi să-l parafrazăm pe Einstein -, mai infinite decât prostia umană.

În ultima perioadă, se observă eforturi supraomeneşti din partea băsescienilor îndreptate spre reforma demagogiei. Căci, nu-i aşa?, pe de-o parte s-au rezolvat toate problemele românilor şi aceştia mor de-atâta bine în ţara lor, iar pe de altă parte, de ce taman demagogia, biata de ea, să rămână nereformată?! Păi, n-ar fi păcat? Că doar băsescienii lucrează exhaustiv!...

Culmile demagogiei sunt scoase în evidenţă în momentul în care portocaliii aplică principiul ultrauşor "Dai în mine, dai în fabrici şi uzine, dai în doctor Petru Groza!". Ca să vezi! Ei nu pot pleca de la guvernare, ca să scape o ţară întreagă de incompetentele făpturi făcătoare de rele, pentru că ei sunt responsabili şi dacă pleacă, se prăbuşeşte ţara în hău, cade de pe harta Europei! Şi pentru că doar ei sunt singurii deţinători ai adevărului absolut şi soluţiilor de bună conducere şi redresare a economiei! Dacă vrei să-i dai jos de la putere - legal, constituţional - înseamnă că vrei să suprapui o criză politică peste o criză economică.

Nici măcar nu-şi pot închipui că, de fapt, plecarea lor ar fi exact soluţia perfectă de redresare politico-economică a ţării, că ar reprezenta exact ceea ce trebuie pentru ieşirea României din toate felurile de criză!

Şi, uite-aşa, ajungem să-i dăm dreptate lui "Miss Alma". PDL-ul se dovedeşte a fi inamicul numărul unu al ţării şi al acestui popor, iar orice colaborare cu ei ar fi o trădare! Aviz UDMR-iştilor care sunteţi complice!

Asta este: Miss Univers a scăpat porumbelul din gură şi cum păcătosul adevăr grăieşte...

Portocaliii, însă, n-au niciun fel de dubii, nici măcar nu le trece prin cap că ei ar putea greşi. Nici măcar atunci când fac remanieri - asta nu înseamnă că miniştrii daţi jos sunt incompetenţi, ci că s-au născut alţii mai buni între timp, "superminiştri". Ei sunt supermaturi şi supercompetenţi în cap, dar economia e chiar mai jos decât fundul prăpăstiei, oamenii mai au un pic şi merg pe străzi bălăngănindu-se de foame, însă ei, portocaliii, sunt competenţi şi responsabili.

Au reformat până la urmă şi cuvintele "competenţă" şi "responsabilitate", le-au deturnat sensul, de nu mai înţelege omul nimic, atunci când le foloseşte actuala putere. Pe ce pun PDL-iştii mâna, ori se strică, ori se strâmbă, ori ia foc, ori face explozie, ori se ofileşte!

Sigur, doar ea, economia, e de vină că-i merge rău! Iar poporul e singurul vinovat că-i merge rău, că e un popor de asistaţi. Doar ei, băsescienii, au ajutat poporul, au avut grijă de el, le-au dat câteva găleţi portocalii şi le-au înjumătăţit veniturile, aşa, ca nu cumva să se îngraşe şi să moară de inimă, Doamne fereşte!...

Dacă aş fi specialist în boli psihice, aş spune că paranoia s-a generalizat în PDL şi că, cu cât urci mai sus în ierarhia puterii, cu atât concentraţia maladivă e mai mare şi mai tare.

Dar, nefiind specialist, nu pot spune aceste cuvinte, însă nici nu m-aş contrazice cu un specialist care s-ar pronunţa în acest sens, cu subiect şi predicat. Nu de alta, dar poate şi-or fi propus portocaliii şi "reforma paranoiei", doar e dreptul lor constituţional de guvernanţi responsabili să o facă!!!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cosmin Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Mai rău decât criza economică!"

Nu cred că mai este cetăţean european sau cetăţean român, care să nu se gândească la inflaţie, şomaj, diminuarea veniturilor, blocaje financiare, falimente, atunci când vine vorba despre efectele crizei economice contemporane, care, din nefericire, nu a părăsit încă economiile europene.

Chiar dacă aceste fenomene sunt indezirabile, ele vor fi surmontate într-un orizont de timp destul de scurt, odată ce economiile vor da primele semne de reviriment.

Ceea ce este mult mai periculos şi mai greu de surmontat decât toate efectele negative ale crizei economice la un loc, este creşterea alarmantă a extremismului politic, a xenofobiei, a intoleranţei.

Nu este pentru prima dată în istoria umanităţii când, pe fondul efectelor negative ale crizei economice, fracţiuni politice extremiste au ajuns să influenţeze dezvoltarea economico-socială a statelor. Nici exacerbarea xenofobiei şi intoleranţei nu cred că poate fi uitată de cineva, rănile lăsate în istorie fiind în continuare extrem de adânci.

Stimaţi colegi, măsurile de austeritate extrem de nepopulare fac pe zi ce trece loc discursurilor demagogice, nefundamentate nici economic, nici politic, nici social, care sensibilizează însă şi atrag de partea lor din ce în ce mai mulţi aderenţi. Nici ţări cu mare experienţă democratică nu au scăpat manifestărilor antirasiale, vădit xenofobe, la adresa imigranţilor, în general.

Oamenii politici şi opinia publică din toate statele afectate de criză sunt preocupate primordial de relansarea economică, de măsurile de sprijin social faţă de cei afectaţi de criză şi nu se apleacă şi asupra acestor ameninţări reale la valorile democraţiei moderne.

Mai presus de toate, Europa şi europenii nu ar trebui să găsească niciun fel de scuze pentru lipsa lor de reacţie, istoria ultimului secol fiind marcată de cele mai mari tragedii determinate tocmai de extremism, xenofobie, intoleranţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Îl rog pe domnul deputat Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "O manifestare cu adevărat remarcabilă".

A respecta trecutul unei naţiuni reprezintă, indiscutabil, un gest de nobleţe. A respecta trecutul unei naţiuni înseamnă şi susţinerea unor simpozioane specifice, pentru a permite specialiştilor să ofere noi informaţii.

În perioada 6 - 9 octombrie a.c., s-a desfăşurat la Constanţa o manifestare cu adevărat remarcabilă, manifestare dedicată istoriei tătarilor.

Colaborarea dintre reprezentanţii Uniunii Democrate a Tătarilor turco-musulmani din România şi cei ai Institutului de Studii turcice din cadrul Universităţii "Babeş Bolyai" - Cluj-Napoca s-a finalizat prin organizarea respectivului seminar, la care au participat numeroase personalităţi, istorici importanţi nu numai din ţara noastră, dar şi din ţări precum Turcia, Ucraina, Crimeea, Italia, Ungaria, Rusia.

Tematica expusă a fost complexă, vizând elemente diferite şi perioade diferite din istoria tătarilor. Obiectivitatea, pentru a putea fi înţeles spiritul unui popor, trebuie să constituie principalul element de abordare a acestui domeniu, chiar dacă evenimentele sunt uneori nefavorabile acelui popor.

Principiul a fost promovat şi de această dată, lucrările prezentate accentuând atât aspectele pozitive, dar şi, firesc, pe cele negative din perspectivă ştiinţifică.

Va fi tipărit cu siguranţă şi un volum dedicat manifestării, aşa cum au fost publicate numeroase cărţi, în urma desfăşurării altor manifestări de acelaşi gen.

Este nevoie de continuitate în ceea ce priveşte elaborarea unor noi proiecte, tocmai pentru a nu ne uita trecutul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Viorel Arion să ia cuvântul.

Rog să se pregătească domnul deputat Andrei Sava.

Domnul Viorel Arion:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "La mulţi ani, Hunedoara!"

La 18 octombrie 2010, se vor împlini 600 ani de când Castelul şi Cetatea Hunedoarei au fost dăruite cneazului Voicu de către regele Sigismund.

Municipiul Hunedoara este atestat documentar din anul 1265. Vechimea acestei aşezări, ce a luat naştere la poalele dealului Sânpetru, la confluenţa râurilor Cerna şi Zlaşti, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară.

Arheologii au descoperit atât în vatra oraşului, cât şi în satele din împrejurimi, de unde îşi trage seva, urme de locuire datând din epoca pietrei.

În actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit tezaure monetare din vremea dacilor, cunoscute sub denumirea de "tip Hunedoara", precum şi monede romane de "tip republican" sau "imperial", cuprinzând o perioadă de timp îndelungată.

În anul 1409, la 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, dăruieşte şi înnobilează pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu din Cinciş, fiul lui Şerb.

Din acest moment, Cetatea Hunedoara cunoaşte o nouă etapă a dezvoltării sale. În timpul Corvineştilor, Hunedoara devine târg al fierului, metal pe care pădurenii îl valorifică pentru alte produse, având valoarea de monedă.

Avantajul economic din această epocă al domeniului şi oraşului Hunedoara se va menţine şi în secolele următoare. Oraşul va ajunge în secolul XVII la o stare prosperă, locuitorii săi fiind scutiţi de dări faţă de stat. Au beneficiat de privilegii încă din vremea regelui Matia Corvinul, care în 1480 îi scuteşte pe hunedoreni de plata oricăror dări, scutiri care se păstrează şi în secolele următoare.

După al doilea Război Mondial, conform concepţiei vremii, industria hunedoreană a cunoscut o dezvoltare fără precedent. În preajma revoluţiei din 1989, în Hunedoara se produceau peste 3 milioane tone de oţel, peste 2 milioane tone cocs metalurgic, încălţăminte, tricotaje. Populaţia oraşului a ajuns la aproape 90 de mii de locuitori.

Zilele acestea se vor împlini 600 ani de la actul de donaţie al regelui Sigismund în favoarea cneazului Voicu.

Fiul cneazului Voicu, Iancu de Hunedoara, a fost cel care i-a oprit pe turci la Belgrad, în avântul lor spre Europa, prin statele balcanice, după cucerirea Constantinopolului în 1456.

Este prea puţin cunoscut faptul că, printr-o decizie a Vaticanului, şi azi mai bat clopotele în bisericile catolice, la miez de zi, în cinstea acelei victorii. Dacă stavila pusă de Iancu de Hunedoara la Belgrad, împreună cu o mică oaste condusă de marele teolog creştin al timpului, călugărul Ioan de Capestrano, ar fi fost spartă, otomanii "ar fi dat cailor ovăz din pristolul de la Roma", cum avea să spună, mult mai târziu, Mihai Eminescu în Scrisoarea a III-a.

Strategii militari nici astăzi nu pot explica adevăratele motive pentru care o armată de cinci ori mai mare, cea a turcilor, a fost literalmente zdrobită de cele două oşti ale Iancului de Hunedoara şi ale prietenului său cel mai bun, călugărul Ioan de Capestrano.

Iancu de Hunedoara a fost tot timpul prietenul şi sprijinitorul domnitorilor din cele două ţări frăţeşti, Moldova şi Ţara Românească, voievodul Bogdan al Moldovei, tatăl lui Ştefan cel Mare, numindu-l pe Iancu de Hunedoara drept "tatăl şi sprijinitorul nostru", adevăr acoperit de fapte, Iancu susţinându-i, chiar şi financiar, pe Ştefan cel Mare şi pe Vlad Ţepeş la urcarea pe tron a acestora.

Hunedoara sărbătoreşte aşadar peste 600 de ani de la momentul în care, prin donaţia mai sus amintită, îşi începe cu adevărat dezvoltarea sa ca localitate modernă şi ca zonă.

De la câteva sute de locuitori, la acea vreme, astăzi este un oraş cu aproape 100 de mii de locuitori. Faptele înaintaşilor, ale celor care au adus glorie acestor locuri, merită a nu fi uitate şi merită aprecierea noastră.

Să nu uităm, atunci când auzim clopotele bisericilor bătând în fiecare zi, la ora 12, că întreaga creştinătate îi datorează lui Iancu de Hunedoara, fiul acestor locuri, şi oştenilor săi recunoştinţă pentru faptele sale de eroism, în luptele cu armatele otomane. Şi să nu uităm că Hunedoara a fost cea care a dat istoriei figuri atât de marcante cum au fost cei din neamul Corvineştilor.

La mulţi ani, Hunedoara! La mulţi ani, hunedoreni!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrei Sava, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat Eugen Constantin Uricec, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Vârsta de pensionare a femeilor - o problemă socială, nu politică".

Doresc să iau cuvântul în această problemă care a solicitat atât scena politică din ultima vreme, cât şi condeiul jurnaliştilor, fiind vorba deja despre faimosul articol 53 alin.(1) din actul normativ, care instituie vârsta standard de pensionare la femei şi la bărbaţi la 65 de ani.

Trimiterea de către preşedintele Traian Băsescu a Legii pensiilor înapoi în Parlament are la bază dorinţa exprimată a acestuia de reexaminare a art.53, de readucere a vârstei de pensionare pentru femei de la 65 la 63 de ani.

Dincolo de toate, prin acest gest, preşedintele transmite un mesaj clar, invitând la o considerare a statutului femeii în societatea contemporană şi problematica îndeplinirii rolurilor sale multiple: de mamă, de soţie şi de aducătoare de venit.

Aprob decizia preşedintelui de a nu promulga Legea pensiilor, datorită inechităţii pe care ar aduce-o egalizarea vârstei de pensionare la femei şi bărbaţi, şi îi atrag atenţia domnului Emil Boc că nu este suficient ca acţiunile sale, în calitate de şef al Executivului, să fie motivate şi justificate doar de actul de asumare a măsurilor prevăzute în acordul cu FMI. Responsabilitatea premierului este aceea de a identifica oportunităţi de soluţionare a problemelor economice şi financiare, dincolo de un acord monetar, pornind de la realitatea românească şi de la nevoile românilor.

Fac pe această cale un apel către domnul premier să aibă în vedere faptul că legile se fac pentru oameni, nu pentru diverse instituţii financiare.

Fundamentarea legilor promovate de Guvern trebuie să aibă în vedere mulţumirea cetăţenilor, şi nu calcule matematice abstracte. Ţara noastră traversează o perioadă dificilă, în care este nevoie de solidaritate şi unitate, de aplicarea unor măsuri adecvate, dar este o perioadă de care vom putea să ne despărţim doar prin decizii eficiente, care au la bază principii solide de echitate şi care să ţină cont în primul rând de oameni şi de soluţionarea nevoilor acestora.

Stimaţi colegi,

Poziţia mea este una fermă şi consecventă împotriva egalizării vârstei de pensionare. Mi-am susţinut acest punct de vedere încă de la începutul dezbaterilor pe această lege şi am votat împotriva acelui articol, pentru că atunci când este în joc este interesul cetăţeanului care m-a pus în funcţie, este de datoria mea să-l apăr. Este de datoria mea să adopt o poziţie de sprijin faţă de femei, recunoscându-le rolul preponderent în gospodărie şi faptul că acestea muncesc şi pentru angajator şi pentru familie. Meseria practicată în timpul zilei, la locul de muncă, se continuă acasă cu meseria de mamă şi soţie.

În final, vă invit şi pe dumneavoastră, dragi colegi, să decidem în interesul oamenilor şi să ţinem cont de toate obligaţiile pe care le are o femeie în societatea de azi, iar votul exprimat să fie unul în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Eugen Constantin Uricec, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Din nefericire, puţini oameni politici români au avut curajul, răbdarea şi măcar sinceritatea de a explica populaţiei că deficitul bugetului public, acest inamic public numărul unu al zilelor noastre, nu este unul conjunctural, determinat de efectele nocive ale restrângerii consumului şi al diminuării producţiei, ci este un deficit structural ce ţine de decizii politice şi economice greşite luate în trecut, mai ales înainte de perioadele electorale.

Sunt puţine guverne în istoria României în ultimul secol, care au mizat pe cartea reformei, a modernizării statului, chiar cu riscul politic de a-şi şubrezi considerabil propria imagine şi popularitate pe termen scurt şi mediu.

Din fericire, mai există încă soluţii ce pot face sustenabil bugetul public şi să finanţeze deficitul bugetar. În primul rând, mai sunt încă numeroase active sau participaţii ale statului în economia românească, ce produc în continuare suboptimal şi care pot deveni o sursă de finanţare pe termen scurt pentru bugetul de stat, prin vânzarea lor pe o piaţă concurenţială.

Din acest punct de vedere, reformarea ANAF şi a Gărzii Financiare din România sunt aspecte pe care şi ultimul cetăţean le reclamă de la un sistem care suferă de deficite, evaziune, spălare de bani, concurenţă neloială.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Dacă mai doreşte cineva să-şi susţină declaraţia politică? Dacă nu, atunci daţi-mi voie să îi amintesc pe colegii care astăzi şi-au depus în scris declaraţiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: domnii deputaţi Petru Călian, Dugulescu Marius, Buda Daniel, Marius Rogin, Claudia Boghicevici, Silviu Prigoană, George Ionescu şi Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, următorii deputaţi şi-au depus declaraţiile în scris: Vasile Gliga, Florin Pâslaru, Lucreţia Roşca, Eugen Bejinariu, Antonella Marinescu, Nistor Laurenţiu, Vasile Mocanu, Mircea Drăghici, Valeriu Zgonea, Georgian Pop, Mircea Duşa, Bogdan Ciucă, Neculai Răţoi, Dorel Covaci, Cristian Rizea, Manuela Mitrea, Oana Niculescu-Mizil, Victor Surdu, Ion Dumitru şi Marian Ghiveciu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal avem o singură declaraţie politică, susţinută de toţi cei 52 de membri ai grupului parlamentar. Pentru stenogramă am să-i amintesc pe toţi: Dumitrică George Ionuţ, Nicolăescu Gheorghe-Eugen, Săftoiu Ana Adriana, Scutaru Adrian George, Uioreanu Horea-Dorin, Adomniţei Cristian Mihai, Almăjanu Marin, Atanasiu Teodor, Berci Vasile, Buda Viorel-Vasile, Budurescu Daniel-Stamate, Buican Cristian, Calimente Mihăiţă, Cazan Mircea Vasile, Chiţoiu Daniel, Chiuariu Tudor-Alexandru, Cristian Horia, Dobre Ciprian Minodor, Dobre Victor Paul, Donţu Mihai-Aurel, Dragomir Gheorghe, Fenechiu Relu, Gabor Gheorghe, Gavrilescu Graţiela Leocadia, Gerea Andrei Dominic, Gorghiu Alina-Ştefania, Holban Titi, Horj Pavel, Jolţa Nicolae, Lupu Mihai, Motreanu Dan-Ştefan, Orban Ludovic, Palaşcă Viorel, Palăr Ionel, Pieptea Cornel, Plăiaşu Gabriel, Pocora Cristina-Ancuţa, Pop Virgil, Popa Octavian-Marius, Săpunaru Nini, Stroe Ionuţ-Marian, Stroe Radu, Ştirbu Gigel-Sorinel, Taloş Gheorghe-Mirel, Tuşa Adriana Diana, Ţaga Claudiu, Ţintean Ioan, Ţîmpău Radu Bogdan, Ţurcanu Florin, Varga Lucia-Ana, Voicu Mihai Alexandru şi Călin Popescu-Tăriceanu.

Din partea parlamentarilor independenţi s-a depus în scris o singură declaraţie, a domnului deputat Dan Bordeianu, iar din partea parlamentarilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, a domnului deputat Mircea Irimescu.

Pe ultimii metri a sosit declaraţia politică a domnului deputat Gheorghe Ciobanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Statistic, astăzi, 16 deputaţi şi-au prezentat declaraţiile politice de la tribuna Parlamentului şi 82 de parlamentari au depus declaraţii în scris la secretariatul Camerei Deputaţilor.

Nemaiexistând colegi pentru a-şi susţine declaraţiile politice, declar închisă şedinţa consacrată astăzi declaraţiilor politice. Ne revedem la ora 10,00, atunci când vor începe lucrările privind proiectele de lege înscrise pe ordinea de zi, dezbaterea acestora.

Până atunci, să auzim numai de bine, Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă)

Domnul Daniel Buda:

«"Mica Reformă" din justiţie - încă un pas important spre modernizarea statului»

Amplul proces de reformare a statului român a demarat la modul serios şi responsabil în toate domeniile încă de anul trecut, o dată cu instalarea ca premier a domnului Emil Boc. În fapt, fără doar şi poate, fiecare dintre noi putem afirma că reformarea României a început imediat după momentul 1989, însă, eu, personal, îmi rezerv dreptul de a nu fi de acord totalmente cu acest lucru, tocmai datorită faptul că de-a lungul celor 20 de ani, acest lucru a fost un subiect tabu pentru toţi cei care s-au perindat la guvernare, fără însă a se concretiza nimic mai mult în afara strategiilor, programelor-cadru şi a laudelor fără sens din faţa camerelor de vedere. În momentul preluării actului guvernamental de către PDL, în decembrie 2008, ne-am propus abordarea unor soluţii fundamentate economic şi social în vederea transformării României într-o ţară modernă, europeană, având la baza ei câteva principii esenţiale în virtutea cărora să funcţioneze mecanismele unui stat de drept.

În ceea ce priveşte sistemul judiciar, consider că, la acest capitol, s-au făcut paşi importanţi în vederea combaterii corupţiei şi a practicilor infracţionale, dacă facem o paralelă raportându-ne la situaţia politico-juridică din 2000-2004, când ţara noastră era situată în categoria ţărilor cu cel mai ridicat grad al corupţiei, dobândind statutul suprem de stat "corupt, dar fără corupţi".

Pe lângă revizuirea şi adoptarea celor patru coduri juridice, penal şi civil şi cele două procesuale, structurile responsabile cu aplicarea corectă a legii au trecut printr-un amplu proces de modernizare, ca urmare a recomandărilor comunităţii europene în vederea compatibilizării, armonizării şi alinierii la standardele pe care această ţară le merită. Eficientizarea şi dinamizarea actului juridic prin perfecţionarea cadrului legal, profesionalizarea personalului şi a instituţiilor responsabile, precum şi adoptarea măsurilor necesare în vederea accelerării soluţionării proceselor, sunt aspecte cu un rol esenţial în ceea ce priveşte reformarea sistemului judiciar românesc. Mai mult de atât, în funcţie de cum sunt aplicate aceste măsuri depinde monitorizarea ţării noastre de către oficialii europeni şi, evident, întocmirea rapoartelor din acest domeniu.

Ştim cu toţii că ţara noastră a început negocierile cu Uniunea Europeană cu o clauză de salvgardare pe probleme de justiţie şi afaceri interne. În limbaj concret, acest fapt a însemnat că, în lipsa reformelor din domeniul justiţiei, ţara noastră ar fi putut rata mult aşteptată şansă de a se integra în Comunitatea Europeană în ianuarie 2007. Eforturile substanţiale făcute la vremea respectivă de echipa doamnei ministru Monica Macovei au dus, totuşi, la promovarea de către România a capitolului justiţie, eforturi care, însă, trebuie reluate, susţinute şi desăvârşite. Poate tocmai de aceea avem menirea şi, în egală măsură, datoria de a depune toate eforturile necesare astfel încât ţara noastră să scape de eticheta de stat membru al Uniunii cu mari probleme în sistemul judiciar. Una dintre provocările imediate, pe termen scurt şi mediu, o reprezintă proiectul Mica Reformă în justiţie, un set de reguli clare, aparent simple, dar fundamentale pentru eficientizarea justiţiei din ţara noastră.

Adoptarea acestui proiect de lege este un angajament luat de ţara noastră în faţa Comisiei Europene. În noul context european, avem nevoie de luarea unui set de măsuri concrete pentru facilitarea accesului cetăţenilor la un act juridic transparent, echitabil, rapid şi eficient prin scurtarea termenelor de judecată, eliminarea unor căi extraordinare de atac, precum şi reducerea costurilor financiare exagerate din prezent.

Progresele făcute în ultimii doi ani în justiţie pot să transforme România într-o ţară care îşi bazează şi îşi va baza credibilitatea tocmai datorită reformelor pe care le-a făcut şi rezultatelor care s-au obţinut în acest domeniu cheie. Cu alte cuvinte, dintr-o sursă de îngrijorare, sper ca acest capitol să devină o sursă de credibilitate atât pentru români, cât şi pentru reprezentanţii Comunităţii Europene. În calitate de preşedinte al Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, am convingerea că numai printr-un efort comun susţinut al actualei clase politice, activitatea justiţiei româneşti nu va mai fi denigrată şi gradul de satisfacere a nevoilor comunităţii va creşte în mod substanţial.

Domnul Costică Macaleţi:

«"Bani de liceu" sau cum elevii merg la şcoală ca să aducă un venit»

Declaraţia mea politică de azi se referă gradul de sărăcie al botoşănenilor.

Se ştie că suntem un judeţ sărac, dar în ultima vreme locuitorii acestor meleaguri au început să apeleze la măsuri disperate pentru a supravieţui. Dovada stau miile de cereri depuse în cadrul programului guvernamental "Bani de liceu". În acest an, 5.781 de liceeni, reprezentând 34% din numărul total al celor înscrişi în învăţământul liceal, au depus dosare prin care solicită ajutor bănesc. Cei 5.781 de adolescenţi provin din familii unde venitul pe fiecare membru este mai mic de 150 de lei. Oficial, banii sunt acordaţi pentru a-i sprijini pe elevi în activitatea şcolară. În realitate, cei 180 de lei primiţi lunar reprezintă un real ajutor şi pentru familiile lor. Cu banii primiţi de copiii lor de la stat, unii botoşăneni îşi achită obligaţiile către bugetul local, datoriile înregistrate la furnizorii de utilităţi sau chiar îşi achiziţionează alimente.

Gradul de sărăcie este evidenţiat de faptul că sute de familii declară că au venit zero, singura sursă de venit fiind alocaţia copiilor şi ce reuşesc să adune din munca zilieră sau din vânzarea unor produse agricole. Spre exemplu, în anul şcolar trecut, din cei 5.388 de beneficiari ai ajutorului bănesc de la stat, 3.184 de elevi au declarat că provin din familii unde venitul este zero. Cele mai multe familii cu venit zero, respectiv 2.694, locuiesc în mediul rural. Numărul beneficiarilor a crescut de la an la an, ajungându-se de la 4.759 de elevi (an şcolar 2006-2007) sau 5.922 elevi (2007 - 2008) la 6.501 elevi (2008-2009). Anul şcolar trecut, numărul beneficiarilor a fost de 5.389.

Aşadar, suntem confruntaţi cu o situaţie delicată în care elevii sunt cei care susţin cu puterile lor bugetele de familie insuficiente ale multor case de botoşăneni. Pe de altă parte, programul "Cornul şi laptele" aduce în şcoli elevii mai mici trimişi de părinţii stimulaţi de faptul că aceştia primesc respectiva gustare şi nu fac foamea acasă. Reamintesc guvernanţilor că ambele programe sunt gândite şi deschise pe vremea guvernării PSD şi îi sfătuiesc ca, pe de o parte, să nu le vină vreo idee să reducă şi de aici şi, dacă sunt capabili, să treacă odată şi la deschiderea Programului "Mărul", pe care l-au anunţat, dar nu-l pun în practică, probabil pentru că banii sunt mai "utili" în promovare brandului de ţară.

Domnul Petru Călian:

"Extinderea măsurii de sprijinire a tinerilor"

Am solicitat premierului Emil Boc modificarea măsurii pentru sprijinirea tinerilor prin extinderea vârstei de la 35 la 63 de ani. Motivez această propunere prin faptul că piaţa muncii şi economia românească au nevoie de un suflu nou şi totodată de un sprijin din partea statului. În acest fel se vor crea locuri de muncă, se vor atrage fonduri suplimentare la bugetul de stat şi se va elimina discriminarea de pe piaţa muncii. Conform Constituţiei, toţi cetăţenii sunt egali, iar în România există întreprinzători de toate vârstele. Această măsură ar da un stimul suplimentar economiei şi ar ajuta o categorie afectata în mod deosebit de şomaj, românii între 40 si 55 de ani.

Luând în considerare vârsta critică a şomerilor, extinderea măsurii reprezintă un colac de salvare pentru societatea românească. Orice sprijin este important pentru încurajarea mediului de afaceri şi chiar dacă este o perioadă dificilă, şomerii au şansa de a porni o afacere sprijiniţi de statul român.

Potrivit ordonanţei, persoanele care nu au deţinut niciodată o firmă sau acţiuni într-o altă firmă şi care vor să debuteze în afaceri vor primi garanţii de stat pentru a obţine credite şi ajutoare nerambursabile în valoare de maximum 10.000 de euro.

Printre cele mai importante condiţii pe care aplicanţii trebuie să le îndeplinească, se numără obligaţia de a avea cel puţin doi angajaţi şi de a reinvesti anual 50% din profitul înregistrat. La acest proiect au lucrat experţi internaţionali, iar măsura nu este nouă în ţările din UE. Totuşi, nu orice tip de afacere va putea primi finanţare, ci doar cele cu activitate de producţie, care generează valoare adăugată în economie. Proiectele de afaceri vor fi cofinanţate cu sume de până la10.000 de euro, însă acest capital nu va depăşi 30% din valoarea totală a investiţiei.

Finanţare nerambursabilă şi garantarea creditelor sunt instrumentele cu care Guvernul vrea să relanseze antreprenoriatul. Resurse financiare importante trebuie îndreptate spre crearea de noi locuri de muncă şi absorbţia fondurilor europene. Susţin măsurile Guvernului de încurajare a tinerilor, dar consider că ele trebuie extinse astfel încât de acestea să beneficieze toţi românii până în 63 de ani.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Cum trebuie să profităm de vizita Angelei Merkel în România"

România a aderat în 2007 la Uniunea Europeană, dar, practic, nu s-a integrat nici acum. Ne place să spunem despre noi că avem aceleaşi drepturi ca şi un cetăţean englez, francez sau german. Realitatea este însă că lucrurile nu stau chiar aşa. Exemplul cel mai concret este ceea ce s-a întâmplat cu expulzarea romilor cetăţeni români din Franţa.

Problema cea mai mare nu este însă aceasta, ci restricţiile existente pe piaţa muncii în diverse ţări europene. Cele mai reprezentative sunt Marea Britanie şi Germania. Cetăţenii români pot să lucreze doar în anumite domenii în ţările respective, asta în condiţiile unor deficite de cadre.

Cred că vizita Angelei Merkel la Bucureşti trebuie speculată atât de preşedintele Traian Băsescu, cât şi de prim-ministrul Emil Boc, din perspectiva deschiderii pieţei de muncă germane pentru toţi cetăţenii români. Practic, la ora actuală, principalele două pieţe de muncă ne sunt blocate, iar această situaţie trebuie rezolvată. Asta nu înseamnă că-i îndemn pe români să meargă să muncească acolo, ci doar că trebuie să le oferim posibilitatea să o facă, dacă doresc.

Germania a dat dovadă de corectitudine faţă de noi în problema romilor din Franţa. Nu văd de ce vizita Cancelarului german la Bucureşti nu ar însemna punerea lucrurilor în normalitate.

Dintr-o altă perspectivă, vizita Angelei Merkel reprezintă un semnal extrem de puternic în sensul aderării României la Spaţiul Schengen. La nivelul ministerului Administraţiei şi Internelor s-au făcut eforturi foarte mari pentru ca ţinta fixată (2011) să poată fi atinsă. Ei bine, eu cred că Angela Merkel va confirma această dată în discuţiile pe care le va avea cu preşedintele Traian Băsescu.

Este poate dovada cea mai bună că politica externă românească este vie şi funcţionează eficient.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Rupt de grija poporului"

Remarc că site-ul CAS Iaşi a devenit blog. Valoroasele judecăţi emise pe 8 decembrie necesită lămuriri suplimentare. Punctual:

1. "Casa de asigurări de sănătate nu trebuie să facă discriminări în ceea ce priveşte forma de proprietate a unităţilor sanitare". Dacă nu trebuie să se facă discriminări între un spital privat şi unul de stat, atunci de ce decontarea cheltuielilor la un spital de stat din Iaşi este 1500 lei pe caz rezolvat, iar pentru cel particular de 2000-3000 de lei doar pentru intervenţia chirurgicală?

De asemenea, de ce nu toate unităţile spitaliceşti private beneficiază de aceleaşi facilităţi în ceea ce priveşte cuantumul decontărilor? Dacă este vorba de unităţi care au obţinut aprobarea de a funcţiona pe baza aceloraşi norme europene şi în care lucrează de multe ori aceiaşi doctori care au contracte de prestări servicii cu mai multe astfel de unităţi, atunci şi aceste cuantumuri trebuie să fie similare. Negocierile cu casa au dus însă la cifre cu totul diferite şi mă tem că nu pe criterii transparente. Adică nu ştiu de fapt cine face discriminările.

2. "Excluderea lor din cadrul serviciilor de sănătate ar însemna eliminarea serviciilor medicale de care beneficiază asiguraţii noştri din partea tuturor cabinetelor de medicină de familie, a farmaciilor, a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu, a furnizorilor de dispozitive medicale şi a majorităţii cabinetelor ambulatorii de specialitate (clinică, paraclinică şi de recuperare-reabilitare)."

Discuţia se poartă vizavi de spitale şi nu de alte unităţi prestatoare de servicii medicale, în sfera cărora practic nu există unităţi de stat sau ponderea acestora este foarte mică.

3. "Dacă doctorul Ciuhodaru doreşte ca banii angajaţilor din mediul privat să se ducă numai la spitalele de stat, ar trebui să înţeleagă că acest lucru este incorect. Adică, este incorect de a lua banii firmelor private şi a angajaţilor lor şi a-i folosi numai pentru finanţarea spitalelor de stat."

Domnul doctor Şerban amestecă merele cu perele într-un stil care îl caracterizează. Dacă luăm drept judecată de valoare această inepţie ar trebui de urgenţă înfiinţate şi finanţate din bani publici, poliţii particulare, unităţi de pompieri particulare, armate private şi aşa mai departe. Poate că am dori să mergem toţi la universităţi particulare, dar să le finanţeze statul, că doar am plătit impozite. Sau, privit din celălalt unghi, ce ar trebui să facem: angajaţii la stat să se trateze la stat, iar privaţii la privat?

Dacă această instituţie a Casei de asigurări de sănătate este atât de îngrijorată de unde se duce banul contribuabilului privat, atunci probabil că este momentul să se dezvolte casele private de asigurări de sănătate la care cine doreşte să îţi dirijeze contribuţiile de sănătate şi chiar în cuantumul care îl doreşte. Nu văd de ce să deţii un monopol de stat în ceea ce priveşte strângerea banului în condiţiile în care doreşti să finanţezi sistemul privat. Se spune că doar 1-2% din cheltuieli merg la spitalele private, dar a făcut cineva un calcul câte procente din activitatea spitalicească acoperă? Rezultatul s-ar putea să arate că aceşti 2% sunt prea mulţi.

Apoi referitor tot la contribuabilul privat. Marea lor majoritate sunt salariaţi ai acestui sistem, nu sunt patroni. Tot majoritatea sunt plătiţi cu lefuri care nu le permit nici măcar o zi de spitalizare la un spital privat, chiar dacă i-ar fi decontat în totalitate intervenţia chirurgicală. Aceste plăţi de la casă avantajează tot pe cei cu bani mulţi, care îşi pot permite ca pe lângă cei 2.000-3.000 de lei daţi de casă să vină tot cu atâţia bani pentru plata investigaţiilor şi spitalizării.

4. "Mai mult, iniţiativa legislativă a doctorului Tudor Ciuhodaru "condamnă" la lipsă de finanţare pe medicii care lucrează în spitalele private, medici care sunt, totuşi, colegi ai domniei sale."

Este o problemă falsă şi total demagogică. In primul rând că toţi colegii care lucrează în spitale private, când au încheiat contractele, le-au încheiat cu patronii şi nu cu casa. În aceste contracte nu există niciun articol la care să se facă vreo legătură între încasările ce trebuiesc făcute ca urmare a serviciilor medicale prestate şi decontările pe care le face casa, adică este o legătură directă între proprietarul clădirii şi prestatorul de servicii (medicul) în care casa nu are nicio intervenţie. În plus, după apariţia contractului dintre casa şi spitale private nu s-a modificat cu niciun leu cuantumul pe care l-au avut de încasat colegii de grija cărora se prăpădeşte doctorul Şerban. Aceşti bani sunt dirijaţi strict către proprietari şi nu către medici.

5. " În încheiere, rugăm pe domnul Tudor Ciuhodaru, atunci când face propuneri legislative care privesc sistemul sanitar şi sistemul asigurărilor sociale de sănătate, să gândească ca un medic şi nu ca un om politic. Poate că astfel profesionalismul medicului va determina iniţiative politice corecte."

Îmi place folosirea persoanei întâi plural: "rugăm pe domnul Tudor Ciuhodaru". este o formă nu de politeţe, ci de impunere seniorială şi traduce modul dumnealui de gândire şi de administrare după bunul plac a resurselor care în niciun caz nu îi aparţin. Posibil ca iniţiativa mea să poată fi îmbunătăţită, dar sigur a speriat prin faptul că am deschis discuţia despre cum banii noştri, inclusiv a celor din sistemul sanitar, sunt sifonaţi din sistem după criterii neştiute de nimeni, acoperite după aceea sub masca binelui general.

În concluzie, nu grija celor mulţi şi care au nevoie de servicii medicale îl copleşeşte pe preşedintele casei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Accidentele domnului Lăzărescu"

De la începutul acestui an până în septembrie la UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" au ajuns 650 de pacienţi victime ale accidentelor rutiere şi de trafic, reprezentând o medie zilnică de 2,38 accidente.

Repartiţia pe sexe arată că victimele sunt mai frecvent bărbaţi 436 ( 67,08 % ), cu uşoară preponderenţă a celor din rural 337 ( 51,69 %) în special datorate stării proaste a infrastructurii rutiere şi a accidentelor în care sunt implicate căruţele.

60% dintre aceşti pacienţi sunt tineri cu vârste cuprinse între 18-40 de ani, grupa cea mai afectată fiind cei cu vârste între 21-30 de ani 27,38 %.

Ziua cu cele mai multe accidente rutiere este cea de luni, 106 (16,31%), legat de întoarcerea din weekend şi de afluxul crescut spre centrul universitar iaşi şi deplasările din zona metropolitană, iar aproape jumătate din accidente sunt în weekend, 42,46 %, cu un maxim de sâmbătă, de 14,77 %.

Intervalele orare în care aceşti pacienţi ajung la spitalul de urgenţe sunt în ordine descrescătoare: 12.00-18.00, 220 cazuri (33,85%), 18.00-0.00, 198 cazuri (30,36%), 6.00-12.00, 123 cazuri (18,92%) şi 0.00-6.00, 89 cazuri (13,69 %). Intervalul 12.00-18.00 este explicat şi prin vârful de trafic rutier, iar peste jumătate din accidente (64,21%) la spitalul de urgenţe între orele 12.00-0.00.

Luna cu cele mai multe accidente rutiere este iulie, 100 (15,38%), iar în lunile de vară (iunie, iulie, august) sunt concentrate 39,84 % din accidente. Lunile cu cele mai puţine accidente sunt ianuarie, 5%, şi februarie, 6%, datorită scăderii traficului, dar numărul accidentelor rutiere e în creştere liniară din ianuarie până în august, după care se înregistrează o uşoară scădere în septembrie.

Pacienţii accidentaţi sunt transportaţi la spital în majoritatea cazurilor de către serviciul judeţean de ambulanţă 49,38%, urmat la doar 10 procente diferenţa de transportul prin mijloace proprii 39,85% -aparţinători, alte maşini - indicând atât dorinţa şi disponibilitatea participanţilor la trafic de a ajuta, cât şi numărul insuficient de ambulanţe. Echipajele de prima ajutor au adus 33 de cazuri de la începutul anului (5,08%), iar SMURD doar 14 cazuri (2,15%). Împreună EPA-SMURD realizează sub 10% dinasistenţa de urgenţă a accidentelor rutiere, 7,23%.

Serviciul de ambulanţă este implicat de 23 de ori mai mult decât SMURD (mai precis 22,92) în asigurarea asistenţei de urgenţă a accidentelor duse la spitalul de urgenţă şi de aproape 7 ori mai mult (mai exact de 6,82 ori ) în asistenţa accidentelor rutiere faţă de EPA-SMURD.

Un sfert din aceşti pacienţi au rămas internaţi în Clinicile de Traumatologie ale Spitalului de Urgenţă "Sfântul Ioan" (unică prin profilul de chirurgie reconstructivă, ortopedie-traumatologie de urgenţă, chirurgie de urgenţă), iar alţi 31,23% au fost rezolvaţi doar în UPU fără a necesita internare în UPU consfinţind existenţa centrului de politraumă la urgenţă.

Există în continuare un procent important de pacienţi, 30,62% - 199 de pacienţi Lăzărescu, plimbaţi între spitale în absenţa noului spital de urgenţe din Copou, adică un pacient pe zi ce a necesitat explorare sau internare în alt spital.

Conform consiliului naţional pentru securitate rutieră, anual, pe şoselele din România, mor aproximativ 2.500 de oameni, iar alţi 5.500 sunt grav răniţi.

România se situează pe locul cinci în Europa şi Asia Centrală în ceea ce priveşte costul economic provocat de accidentele rutiere, estimat la 4,1 miliarde de dolari, în funcţie de preţurile din 2008, potrivit unui raport al Băncii Mondiale (BM), citat de Mediafax.

Costul estimat pentru un deces este în România de 888.860 de dolari, mai puţin de jumătate decât sumele din Slovenia sau Cehia. Costurile directe ale accidentelor rutiere cu victime includ tratamentul de urgenţă, costurile medicale iniţiale, cheltuielile de refacere, tratamentul pe termen lung, costurile cu poliţa de asigurare, cele legale şi cele suportate de angajator. Costurile indirecte includ cheltuielile cu productivitatea la locul de muncă, cauzate de invaliditatea temporară sau permanentă şi de scăderile în productivitatea gospodăriilor, determinate de aceste dizabilităţi.

Poate şi în lumina acestor date vom reuşi deschiderea cât mai grabnică a noului Spital de Urgenţe din Copou cu Centrul Regional de Urgenţe de Traumă şi poate vor înţelege şi cei care au puterea de decizie că "protocoalele" nerespectate şi traseele medicale nu salvează vieţi, ci doar cresc riscul morţii domnului Lăzărescu accidentat între spitale.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Luna octombrie - lună declarată pentru lupta împotriva cancerului la sân"

Anual, octombrie este o lună maraton, când eforturile unor organisme de pe plan local militează pentru lupta împotriva acestui flagel decimator care este cancerul. Denumită şi luna roz, această lună de toamnă iată că vine să conjuge eforturi de speranţă la viaţă.

Aş dori să ne numărăm şi noi printre militanţii acestei acţiuni şi aş mai dori să ne depăşim acest statut prin măsuri şi acţiuni concrete de prevenire a cancerului la sân. Ultimele statistici sunt îngrijorătoare: o femeie din opt suferă de cancer la sân. Cu cancerul nu se glumeşte. Netratat, poate duce la consecinţe devastatoare: pierderea sânului sau chiar moarte. Gândiţi-vă că incidenţa cancerului nu alege grupe de vârstă. Printre victime se află mame tinere şi bunice care şi-ar mai putea îngriji nepoţii. Realitatea e dură: cancerul nu iartă, iar în cele mai multe cazuri boala apare în stadii în care nu mai poate fi tratată.

Consider că sunt suficiente motive ca această realitate crudă să fie tratată cu foarte multă responsabilitate de către noi. Ne alăturăm celor care au dat startul acestei campanii de luptă împotriva cancerului la sân pe parcursul acestei luni. Dar, dincolo de acest pas, este important să găsim soluţiile cele mai potrivite pentru implementarea unui sistem de monitorizare a sănătăţii sânilor în special la femeile cu vârsta de peste 35 de ani. Statistic, pentru a fi depistat la timp şi tratat cu eficienţă, controlul medical se impune o dată la şase luni. Cum bine cunoaştem, e mai uşor să prevenim decât să tratăm. Gândiţi-vă la soţiile, mamele, prietenele dumneavoastră. Gândiţi-vă că pentru orice femeie consecinţele cancerului nedepistat la timp sunt devastatoare.

Tocmai pornind de la aceste premise, în cadrul Ministerului Sănătăţii se pot găsi soluţii. Soluţii pentru viaţă. Soluţii pentru femeile din preajma noastră.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Actuala putere PDL a adus România într-o situaţie fără precedent în istoria sa democratică: nu numai că a instaurat jaful asupra ţării şi a prăduit milioane de români, dar legalizează furtul ca politică a instituţiilor statului.

Furtul în exercitarea actului politic este cu atât mai grav cu cât numărul persoanelor prejudiciate este de ordinul milioanelor, cu impact în timp şi de multe ori iremediabil, aşa cum este şi cazul modalităţii în care s-a adoptat Legea pensiilor. Niciodată, în nici un fel de exerciţiu matematic, 80 nu poate fi egal cu 170! Furtul cu bune intenţii nu poate exista, iar justificarea lui nu poate fi decât o minciună, iar ceea ce s-a întâmplat în Parlamentul României nu poate fi şters cu buretele prin reîntoarcerea legii pensiilor în Parlament.

În ultima vreme asistăm cu îngrijorare la legalizarea furtului şi corupţiei în Parlament, ceea ce constituie grave derapaje în ceea ce priveşte caracterul democratic al vieţii politice din România.

Parlamentul, care prin definiţie este garantul sistemului democratic al unui stat, se află într-un moment grav al existentei sale. Actuala majoritate parlamentară, prin atitudinea şi comportamentul preşedintei Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, sapă la temelia acestei instituţii, decredibilizând-o mai mult în ochii opiniei publice.

Ipocrizia cu care PDL îşi îmbracă gesturile politice, adică hoţiile fără menajamente din Parlament, clasifică acest partid drept unul de sorginte mafiotă, instituind premisele unui stat subordonat intereselor "familiei". "Familia" preferă să folosească oameni dispuşi să facă pentru stăpânii lor "treburile murdare", uzând astfel de oameni adunaţi într-un grup aşa zis independent, a cărui principală doctrină nedeclarată stă sub semnul lăcomiei.

Partidul Democrat Liberal practică în prezent cea mai josnică formă de corupţie politică, prin şantaj şi oferirea de avantaje materiale şi financiare unor grupuri de dezertori şi trădători politici cu scopul de a-şi consolida majoritatea fragilă iniţială. Ei se ghidează după principiul machiavelic "scopul scuză mijloacele".

Prin această practică am ajuns să avem un Guvern ilegitim sprijinit în Parlament de o majoritate conjuncturală, constituită prin fraudă şi corupţie politică, a cărei principală miză este conectarea la robinetul banului public, înşelând astfel voinţa electoratului exprimată clar la ultimele alegeri parlamentare din 2008. Ne aflăm în faţa unei situaţii fără precedent, în care o gaşcă unită de interese oculte a pus stăpânire pe o instituţie emblematică a statului de drept, creând majorităţi aparente şi falsificând realităţi.

Ipocrizia cu care se exprimă actuala putere este asemenea fariseilor biblici care vămuiau banii care intrau în punga destinată ajutorării săracilor, deşi propovăduiau interdicţia furtului.

Toate acestea reprezintă tot atâtea motive pentru care, în calitate de deputat în Parlamentul României şi alături de colegii mei din Partidul Naţional Liberal, protestez public faţă de legitimarea corupţiei politice şi instaurării furtului ca metodă de lucru în cadrul instituţiei Parlamentului, refuzând să fiu părtaş la dinamitarea democraţiei din România.

Această declaraţie politică este însuşită de către toţi deputaţii Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Călin Popescu-Tăriceanu, George Ionuţ Dumitrică, Adriana Săftoiu, Adrian George Scutaru, Horea-Dorin Uioreanu, Cristian Mihai Adomniţei, Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Viorel Vasile Buda, Daniel-StamateBudurescu, Cristian Buican, Mihăiţă Calimente, Mircea Vasile Cazan, Daniel Chiţoiu, Tudor Alexandru Chiuariu, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai Aurel Donţu, Gheorghe Dragomir, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina Ştefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Nicolae Jolţa, Mihai Lupu, Dan Ştefan Motreanu, Ludovic Orban, Viorel Palaşcă, Ionel Palăr, Cornel Pieptea, Gabriel Plăiaşu, Cristina Ancuţa Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Nini Săpunaru, Ionuţ Stroe, Radu Stroe, Gigel Sorinel Ştirbu, Mirel Gheorghe Taloş, Diana Adriana Tuşa, Claudiu Ţaga, Ioan Ţintean, Radu Bogdan Ţîmpău, Florin Ţurcanu, Lucia-Ana Varga, Mihai Alexandru Voicu.

Domnul Mircea Irimescu:

"Uitare şi ingratitudine"

Sondajele de opinie din ultimele luni arată că numărul celor care regretă perioada comunistă tinde spre majoritate. Alterarea climatului politic şi social al României de astăzi - nici pe departe numai din cauza crizei economice - îi face pe mulţi să-şi exprime nemulţumirea declarând că regretă vremea lui Ceauşescu. Evident, pentru o bună parte dintre aceşti cetăţeni, dacă s-ar pune problema să mai trăiască odată cele trăite atunci, şi-ar lua lumea în cap. Pe lângă cei care au devenit nostalgici ai ultimului autoritarism din motive legate de eşecuri personale, de dificultăţi economice şi de derapaje politice, se găsesc şi numeroşi cetăţeni care, declarându-şi regretul pentru perioada comunistă, cred că astfel sancţionează politicianismul deşănţat de astăzi.

Este un fapt grav că se minimalizează şi se uită atât de uşor gravele atentate la drepturile omului petrecute în cei 45 de ani de comunism. Dacă putem trece atât de uşor peste crimele, abuzurile, îngrădirile libertăţilor individuale, cultul respingător al dictatorului, minciunile, izolarea faţă de lume, educaţia tendenţioasă a tineretului înseamnă că avem probleme serioase în aprecierea realităţilor pe care le trăim.

Interesant este că atât suporterii ceauşismului, cât şi o parte importantă dintre cei pentru care comunismul nu a încetat să fie un coşmar, din motive diferite, au în comun dorinţa de a se uita cât mai rapid neagra perioadă de dictatură postbelică. Unii vor ca faptele lor să se şteargă, ceilalţi vor să scape de remuşcările care-i chinuiesc pentru prea desele şi lungile laşităţi de care au dat dovadă. Să ne amintim de modul în care a reacţionat intelectualitatea subţire a Bucureştiului atunci când laureata Premiului Nobel pentru literatură, Herta Műller, de pe scena Ateneului Român, a invocat jenanta lipsă de reacţie la comunism a celor mai mulţi dintre români.

Ar fi nedrept să nu subliniem că, deşi puţini, am avut şi noi oameni care s-au expus unor riscuri enorme şi au înfruntat dictatura. Despre cum ştim să-i preţuim acum pe unii dintre ei doresc să vă vorbesc în cele ce urmează.

Cu două săptămâni în urmă, Paul Goma, liderul autentic al dizidenţei anticomuniste româneşti, a împlinit vârsta de 75 de ani. Evenimentul a trecut realmente nebăgat în seamă. Ici-acolo, în vreo trei articole în presa culturală, câţiva şi-au amintit de neîmpăcatul oponent al bolşevismului. Mult prea puţin şi nemeritat. Paul Goma este pentru România ceea ce au fost Soljeniţin, Havel şi Michnik pentru Rusia, Cehia, Polonia. Preţuirea în ţările lor a celor din urmă este incomparabilă cu cea de care se bucură în patria lui scriitorul basarabean. Conducerea Parlamentului României, Preşedinţia, Guvernul au considerat că omul Goma nu merită un cuvânt de mulţumire la recenta sa aniversare.

Incomod pentru mulţi, nu trebuie să uităm verticalitatea cu care Paul Goma a înfruntat represiunea totalitaristă. Din cei 75 de ani de viaţă ale dizidentului, doar primii cinci s-au desfăşurat în condiţii de normalitate, în România interbelică. A urmat ocupaţia militară sovietică din Basarabia şi Bucovina, războiul, dictatura, închisoarea, supravegherea permanentă, expulzarea şi exilul care durează până în momentul de faţă. Despre toate aceste momente ale vieţii sale, importantul scriitor al limbii române Paul Goma a depus mărturii. Afirmaţia celor care susţineau că este îndreptăţit a primi cel mai important premiu literar al lumii nu trebuie privită ca o exagerare. Alte popoare au reuşit să-şi impună scriitori cu opere mai subţiri.

Singurul care a avut curajul să spună ceea ce se cuvine despre marea tragedie românească din vara anului 1940 când am pierdut părţi importante din răsăritul ţării a fost Paul Goma. Cartea sa pe tema prăbuşirii graniţelor noastre din răsărit se constituie într-un document care va spăla o parte din ruşinea cu care vom plăti în viitor gravele tăceri de astăzi. Nimeni n-a spus adevărurile României contemporane mai deschis şi mai direct ca autorul "Săptămânii roşii".

Statul comunist i-a retras cetăţenia română, iar cel actual doar "l-a invitat" să solicite în scris redarea dreptului său natural, pentru că s-a născut cu această cetăţenie. Ceea ce, cu justificat temei, scriitorul a refuzat. Într-un fel suntem cu toţii vinovaţi pentru izolarea în care-şi scrie şi trăieşte opera Paul Goma. Pentru aceasta, eu, simplu membru al Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor, îi cer scuze lui Paul Goma şi-i urez un modest "La mulţi ani!"

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Creşterea siguranţei cetăţeanului - obiectivul final al unei bune guvernări"

Tragicul eveniment de săptămâna trecută a adus din nou în atenţie problema siguranţei cetăţeanului în municipiul Craiova. Imaginea tânărului Andrei Goreci, în vârstă de 17 ani, înjunghiat mortal în plină stradă, şi a părinţilor săi prăbuşiţi de durere ne-a cutremurat pe toţi. Întreaga comunitate este marcată de tragedie şi consideră de neiertat faptul că un elev a putut fi ucis în apropierea şcolii în care învăţa.

S-au rostit multe întrebări legate de paza şcolilor, de capacitatea autorităţilor de a preveni infracţionalitatea. Implicaţiile acestei tragedii sunt deosebit de grave şi trebuie analizate într-un context mai larg.

Siguranţa cetăţeanului a devenit o problemă majoră în Craiova, mai ales în perioada 2006 - 2008, când pe străzile oraşului au avut loc răfuieli între bande, împuşcături, bătăi cu săbii şi topoare. Am semnalat în mod repetat, în perioada menţionată, lipsa unei strategii coerente de combatere şi prevenire a infracţionalităţii, precum şi lipsa colaborării dintre Poliţie, Jandarmerie, Justiţie, Poliţia Comunitară şi administraţia publică locală.

Schimbările din funcţii pe criterii politice s-au perpetuat şi în cazul serviciilor menite să asigure ordinea şi liniştea publică, iar rezultatele le vedem cu toţii. În clipa de faţă, avem o conducere provizorie la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj, după ce comisarul-şef Constantin Nicolescu a fost demis din motive cel puţin neclare, care nici nu au fost făcute publice. Nu mai este un secret pentru nimeni că schimbarea de la IPJ Dolj s-a făcut la Organizaţia PDL Dolj şi la insistenţa reprezentantului Guvernului în teritoriu.

Contextul mai larg despre care vorbeam vizează şi situaţia poliţiştilor, care au ajuns să protesteze în stradă pentru a-şi cere drepturile, din cauza măsurilor aberante luate de această guvernare iresponsabilă. Prefectul de Dolj a fost capabil să-i ameninţe pe poliţiştii craioveni cu o intervenţie în forţă. Un astfel de gest este incalificabil şi fără precedent.

Umiliţi şi ameninţaţi de către guvernanţi, poliţiştii sunt cei care trebuie să asigure ordinea publică şi să apere siguranţa cetăţeanului. Subliniez şi faptul că Poliţia Comunitară a fost decimată, urmare a măsurilor dispuse de guvernul portocaliu.

Sunt o serie de factori sociali, economici şi politici care influenţează potenţialul infracţional. Pentru a preveni infracţionalitatea, este nevoie de o viziune şi de politici guvernamentale integrate, care lipsesc cu desăvârşire în acest moment.

Siguranţa cetăţeanului nu este un concept abstract. Obiectivul final al unei bune guvernări este creşterea siguranţei cetăţeanului.

Guvernul Băsescu - Boc a degradat serviciile publice şi a spulberat încrederea cetăţenilor în instituţiile statului. Îmi exprim speranţa că nu vom mai vedea mult timp de acum înainte efectele sociale ale măsurilor aberante luate de guvernarea de dreapta.

Domnul Dorel Covaci:

"Un strigăt al disperării"

În fiecare săptămână întâlnesc în teritoriu, respectiv Colegiul nr. 9 Timiş, cetăţeni cu problemele şi grijile lor de fiecare zi, cu teama pentru ceea ce le poate rezerva viitorul trasat de guvernanţi. Contextul obişnuit de viaţă al unui român de rând seamănă cu un teatru de operaţiuni Mortal Combat - joc mortal. Lipsurile, foamea, boala şi umilinţele îi împing la gesturi necugetate, instabilitate fizică şi emoţională, teroare, acte de violenţă.

Măsurile dezastruoase ale democrat-liberalilor au afectat toate categoriile sociale, pe câteva generaţii de acum încolo. Au deschis o gaură neagră, care suge constant şi conştiincios orice brumă de resursă mai trece pe la bugetul de stat. Suntem datori vânduţi şi, cu sprijinul guvernanţilor, tot fără o leţcaie în buzunar. O întreagă societate este pe marginea prăpăstiei, gata să cadă, iar cei ce ne conduc stau cu mâinile întinse: cu una să ne jupoaie, iar cu cealaltă să ne împingă pe urmă în hău.

Întâlnim pensionari sărăciţi şi umiliţi, părinţi ai unor elevi de clase primare, care sunt trimişi forţat să facă naveta la alte şcoli decât cea din localitatea de baştină, profesori cu salarii mici, cu drepturi neacordate şi obligaţii în plus, salariaţi din instituţii publice sau societăţi comerciale, care trăiesc cu teama reducerii locurilor de muncă, şomeri dezorientaţi, care nu mai găsesc soluţii pentru reintrarea în sistem, medici scârbiţi de condiţiile de muncă, spitale nefinanţate, bolnavi maltrataţi şi fără medicamente, primării fără fonduri, pentru a asigura servicii publice corespunzătoare, gospodării şi ţărani ruinaţi prin politicile agrare actuale, cetăţeni - membri de partid de opoziţie terorizaţi, concediaţi şi fără speranţă de a mai fi angajaţi, fără o "viză politică" a organizaţiei PDL din teritoriu, biserici, preoţi şi credincioşi fără soluţii, studenţi care nu-şi pot obţine locuri de cazare în cămine, tineri absolvenţi care părăsesc ţara, neputându-şi găsi un mijloc de trai.

Răspunsul acestor strigăte de disperare nu este decât o luptă acerbă în Parlament a grupărilor parlamentare guvernante, în frunte cu PDL, care încearcă o preluare totală a puterii în stat, încălcând cu bună ştiinţă regulile democraţiei.

Printr-o declaraţie publică, preşedintele ţării s-a răzgândit din nou, în stilul cu care ne-a obişnuit. A retrimis Legea unitară a pensiilor în Parlament, pe o dezbatere punctuală, în problema egalizării vârstei de pensionare a femeilor şi bărbaţilor, pentru a-şi salva propria piele şi pentru a scoate protejata hoaţă din gura dulăilor din opoziţie, care au prins-o cu mâţa-n sac. Propunerea-pretext a fost creşterea cu doar 5 ani a vârstei de pensionare a femeilor, şi nu cu 7, aşa cum dumnealui însuşi susţinea, încă din campania electorală, până mai acum 2 săptămâni, prin declaraţii publice şi "argumente solide". A fost nevoit însă să-şi sacrifice interesul şi poziţia luată anterior, prostioarelor făcute fără perdea de domnişoara Anastase, care îi zdruncinau puternic echilibrul singurului picior care i-a mai rămas tronului pe care este postat acum la Cotroceni.

Domnul preşedinte a dorit să spargă cercul suspendării şi avea nevoie de un argument credibil pentru aceasta. În lipsa lui şi cu riscul inconsecvenţei pe care, de altfel, ne-a mai servit-o şi altădată, s-a folosit de problema femeilor, aplicând ca la carte una din tehnicile arhicunoscute ale diversiunii şi a lăsat la o parte toate celelalte prevederi ale legii, care afectează cu adevărat situaţia tuturor pensionarilor, scăzându-le cu peste 30% puterea de cumpărare.

Diversiunea forţată şi deplasată s-a făcut cu ajutorul altei diversiuni. A ţinut să puncteze cu accente răspicate oroarea şi oprobriul revărsat asupra parlamentarilor opoziţiei, care ar fi trădat pensionarii pentru bani în colegii, plecând din sală, o suspiciune nefondată, infirmată de înşişi membrii guvernului, care au recunoscut avansarea acelor sume pe proiecte de investiţii, discutate la momentul negocierii amendamentelor la buget, adică la începutul anului. Preşedintele a preferat să reia această temă, eludând efectele probate ale infracţiunii votului în Parlament al democraţilor.

Populaţia e disperată. Au ajuns să lase decenţa la o parte şi să strige în gura mare invective şi ameninţări la adresa preşedintelui şi a guvernului. Percepţia a 80% din populaţia României este că ţara noastră se află pe o direcţie greşită.

De curând, puterea a reuşit să impună în Parlament, în mod neconstituţional, crearea grupului parlamentarilor independenţi, un apendice al PDL-ului cu pretenţii la ciolan, pentru a-şi asigura majoritatea în comisii şi controlul structurilor de conducere parlamentare.

Cu voinţa sau fără voinţa noastră, Parlamentul României riscă să ajungă, din instituţie supremă în stat, o simplă "anexă" sau unealtă în mâna guvernului şi a preşedintelui, fără a mai reprezenta opţiunea de vot a alegătorilor. Aceste acţiuni periculoase trebuie oprite, până nu e prea târziu, iar strigătul disperat al celor pe care îi reprezentăm nu poate fi ignorat, nici de către noi, membrii opoziţiei, nici de către cei care se află în majoritatea de la guvernare şi care le datorează lor, cetăţenilor votanţi, poziţiile privilegiate pe care le ocupă.

Doamna Cristina Elena Dobre:

"15 octombrie, Ziua Mondială a Femeii din Mediul Rural"

După ce am ieşit din tunelul de 45 de ani al regimului comunist, un nou concept şi-a făcut loc în societatea românească: egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Şi cred că sunt în asentimentul tuturor, considerăm că am făcut paşi repezi şi consistenţi pentru implementarea acestui concept.

Dar, stimaţi colegi, haideţi să fim foarte sinceri! Care este femeia pe care o vedeţi egala bărbatului? Femeia profesor/învăţător, în primul rând, pentru că este aceea care a contribuit la educaţia noastră; femeia om de afaceri prosper, femeia manager, femeia medic, femeia inginer, femeia consultant, femeia cercetător, femeia vedetă de televiziune. Nu mai pun la socoteală şi femeia care lucrează în ateliere sau în industria uşoară, pentru că, în acest caz, regimul comunist a fost cel care a promovat în stil propagandistic egalitatea de şanse, chiar dacă, la vremea respectivă, utilizând un alt limbaj.

Sunt convinsă că acestea sunt tipurile de femei pe care le vedeţi ca fiind egalele bărbatului. Sunteţi sigur, stimaţi colegi, că nu aţi uitat o categorie - foarte largă - de "femeie" care trebuia să intre în conceptul la care mă refeream mai sus? Eu sunt convinsă că da.

Este vorba de femeia din mediul rural. Da, pe ea sunt convinsă că poate nu aţi uitat-o, dar nu aţi trecut-o în "agendă", în nomenclatorul de femei care trebuie să beneficieze de şanse egale cu bărbatul. Şi care, de cele mai multe ori, chiar nu beneficiază de conceptul la care mă refeream.

Ei bine, aş vrea să reamintesc tuturor - şi pentru cei care nu cunosc, să îi informez - pe 15 octombrie este Ziua Mondială a Femeii din Mediul Rural. Marcarea acestei zile a fost hotărâtă la a patra Conferinţă internaţională a femeilor care a avut loc la Beijing, în 1995. Spre cinstea noastră, înRomânia, s-a sărbătorit prima dată această zi după numai un an, în 1996.

Cine este femeia din mediul rural, cred că ştim cu toţii. Chiar şi acei dintre noi care nu au rădăcini în mediul rural, sau la ţară, cum se spune în limbaj popular. Femeia din mediul rural este una care este deosebită de femeia om de afaceri de succes sau de femeia manager. Femeia din mediul rural este neobosită, fie că e vorba de munca pe câmp, în grădină sau în gospodărie, îngrijindu-se de gătit, creşterea copiilor ori îngrijirea animalelor. Femeia de la ţară a rămas păstrătoare a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, a folclorului românesc autentic, străduindu-se să transmită şi generaţiilor mai tinere nestemate ale bunilor şi străbunilor, dragostea pentru locurile natale, portul popular, mărturiile rădăcinilor noastre pe aceste meleaguri deseori greu încercate. Femeia din mediul rural mai este şi învăţătoarea sau profesoara care fie s-a întors acasă după absolvirea studiilor, fie a renunţat la confortul de la oraş. Femeia din mediul rural mai este şi primarul care vrea ca satul, comuna să strălucească mai mult decât propria-i casă. Femeia din mediul rural mai este şi aceea, care, indiferent de situaţia materială, nu ezită să trimită la oraş, la fiu sau la nepot, un coş cu bunătăţi naturale fie pentru a-i sprijini pe cei cu nevoi, fie pentru a-i mai scuti de câteva ore de alergătură în plus prin furnicarul urban. Sunt convinsă că nu am reuşit să fac un portret complet al femeii de la ţară. Dar, repet, sunt convinsă că foarte mulţi dintre dumneavoastră o cunoaşteţi destul de bine.

Deci, vineri, 15 octombrie, o sărbătorim pe această femeie, căreia îi datorăm foarte mult. Vineri, 15 octombrie, vom fi cu toţii în colegii. Cei care se vor afla în localităţi rurale, să nu uite să le zică "La mulţi ani!" femeilor pe care le vor întâlni, iar cei care veţi avea acţiuni sau conferinţe de presă la sediile judeţene, vă rog să nu uitaţi să aduceţi un omagiu public femeilor din mediul rural. De aici, de la tribuna Camerei Deputaţilor, eu le spun un călduros "La mulţi ani!" şi multă sănătate tuturor femeilor din mediul rural.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Colterm Timişoara - iresponsabilitate în vreme de criză economică"

Timişorenii sunt din nou ţinta abuzurilor administraţiei locale.

Compania locală de termoficare şi distribuţie Colterm Timişoara din subordinea Consiliului Local Timişoara a impus timişorenilor majorarea cu 34% a apei calde şi a căldurii, situându-se în mod inexplicabil, ca oraş, la cel mai ridicat nivel de plată din ţară. După lungi dispute între Prefectură şi Primăria Timişoara, conflictul s-a finalizat în favoarea municipalităţii care a obţinut majorarea preţului căldurii.

Anul trecut, preţul unei gigacalorii a fost de 162 de lei. Consiliul local a aprobat o majorare la 187, dar prefectul de Timiş, Mircea Băcală, a atacat decizia în instanţă, blocând în acest fel majorarea preţului. Dar magistraţii au dat câştig de cauză municipalităţii, care nu a menţinut preţul la 187 de lei, ci a operat o majorare de 252 de lei. Astfel că timişorenii sunt obligaţi să plătească cu 55 % mai mult decât anul trecut pentru gigacalorie.

În mod concret, o factură de anul trecut care costa 400 de lei, costă acum peste 600 de lei. Situaţia ar fi pertinentă, dacă această majorare nu ar fi consecinţa directă a datoriilor pe care Colterm Timişoara le are către furnizorul de gaz. Datorii care nu se justifică, în condiţiile în care se observă o gestionare frauduloasă a fondurilor din partea societăţii de termoficare.

O societate cu datorii de peste 70 de milioane de euro către Petrom Gaz îşi permite în plină criză financiară să susţină prin finanţare directă două hoteluri şi un teren de sport dotat la standardele cele mai înalte. Conform prefectului de Timiş, Mircea Băcală, acel teren de sport dispune de toate dotările moderne, fiind chiar şi păzit de o firmă de pază specializată. Nimic neobişnuit la prima vedere în gestionarea acestor fonduri, dar perplexitatea apare în momentul în care Colterm Timişoara anunţă că renunţă să mai finanţeze propria echipă de fotbal. Mai mult, din fondurile societăţii de termoficare, copleşită sub povara datoriilor, se susţine finanţarea a două hoteluri, iar Parcul din imediata lor proximitate a fost recent modernizat din bani publici, cu suma de peste jumătate de milion de euro.

În faţa acestor realităţi concrete, doamnelor şi domnilor deputaţi, se dovedeşte încă o dată un caz clasic de risipire şi desconsiderare a banilor publici. În mod regretabil, timişorenii sunt confruntaţi din nou cu asemenea abuzuri nejustificate din partea autorităţilor locale, care gestionează în mod iresponsabil fondurile publice. Dacă în Bucureşti, gigacaloria va rămâne la acelaşi preţ ca şi anul trecut, adică 100 de lei, iar toţi bucureştenii vor beneficia şi în această iarnă de subvenţionarea gigacaloriei, locuitorii oraşului Timişoara sunt din nou victimele unui sistem local vulnerabil şi ale unui management totalmente iresponsabil.

Soluţiile reale care se cer găsite în acest caz trebuie să vizeze managementul Companiei Colterm şi implicarea determinantă a Primăriei municipiului Timişoara în negocieri susţinute cu reprezentanţii Petrom Gaz, dar şi prin alocarea tuturor subvenţiilor către Colterm. Datoriile pe care municipalitatea le înregistrează faţă de Colterm sunt tot mai mari, ceea ce demonstrează o lipsă de interes faţă de companie, deşi se află sub directa coordonare a Consiliului Local Timişoara.

Indiferent de gradul de vinovăţie pentru această situaţie fără precedent în Timişoara, Societatea de termoficare şi Primăria municipiului Timişoara trebuie să găsească urgent soluţii viabile pentru rezolvarea crizei, pentru că este complet inechitabil ca în mod constant timişorenii să fie împovăraţi cu biruri locale, din cauza iresponsabilităţii şi a vulnerabilităţii unui sistem local care-şi desconsideră cetăţenii.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Violenţa în şcoli - un semnal de alarmă pentru instituţiile statului român"

În mod dramatic, România se plasează pe primele locuri în privinţa violenţei juvenile şi în mod special a violenţei din şcoli. Ultimele cazuri concrete care au cutremurat societatea românească, ne confruntă cu o situaţie alarmantă pentru toate instituţiile statului român. Şcoala românească, cu toate vulnerabilităţile sistemului educaţional, a devenit în mod progresiv un spaţiu incapabil să ofere deplina siguranţă şi securitate elevilor şi profesorilor. Dincolo de explicaţiile de natură sociologică sau de interpretările privind natura fiinţei umane îndreptată spre rău, violenţă şi inexplicabile manifestări comportamentale, instituţiile statului român trebuie să acţioneze prompt pentru combaterea infracţionalităţii din şcolile româneşti.

Cel mai recent studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii situează şcolile din România pe un dramatic loc doi în lume, într-un clasament ce cuprinde 37 de ţări, în ceea ce priveşte percepţia violenţei. 70% dintre elevii români susţin că le este teamă de comportamentul agresiv al colegilor, procent întrecut doar de cel înregistrat în cazul Ungariei, unde 75% dintre elevi au o asemenea percepţie. Pe locul trei se situează Filipine, în timp ce, la polul opus, cu cele mai sigure şcoli figurează Olanda, Danemarca şi Singapore.

Mai mult, conform unui sondaj de opinie realizat în cursul anului 2009 de Poliţia Municipiului Bucureşti, 54% dintre elevi consideră că violenţa în şcoli reprezintă o problemă permanentă, iar 44% consideră că este o problemă care apare sporadic. Doar 17% dintre ei au încercat să intervină în cazul unei violenţe, iar 20% susţin că au fost victimele unui act de violenţă în şcoală. Din studiile organizaţiei Salvaţi Copiii - România, rezultă că peste 70 la sută dintre elevii români au o teamă justificată faţă de comportamentul agresiv al colegilor de clasă sau de şcoală, iar Institutul Naţional de Criminologie informează că, la data când au comis infracţiunea, două treimi dintre minorii ajunşi în instanţă erau elevi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, dincolo de aceste statistici, sunt realităţi dramatice care nu pot fi cuprinse în structura tehnică a unor cifre statistice. De aceea, protecţia elevilor şi a profesorilor în şcolile româneşti trebuie să devină o prioritate majoră pentru instituţiile statului care au menirea să intervină în prevenirea, combaterea şi eliminarea oricăror forme de violenţă în şcoli sau în afara lor. Trebuie creat un cadru legislativ coerent şi bine ancorat în realităţile prezentului. De asemenea, este nevoie urgent de stabilirea unor direcţii clare de acţiune din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu impact în prevenirea şi combaterea violenţei în şcoli, astfel încât în nici un moment să nu fie periclitată viaţa, sănătatea, integritatea corporală, precum şi asigurarea în permanenţă a unor garanţii împotriva oricăror forme de abuz fizic, economic, emoţional, sexual asupra elevilor şi profesorilor.

Astfel, trebuie susţinută în mod constant dezvoltarea unor politici publice şi servicii sociale, în parteneriat cu instituţiile nonguvernamentale menite să contribuie semnificativ la reducerea şi prevenirea infracţionalităţii, precum şi la protecţia adecvată a drepturilor copiilor care au săvârşit fapte penale.

Necesitatea unei ocrotiri speciale a copilului a fost enunţată în Declaraţia de la Geneva asupra drepturilor copilului din anul 1924 şi apoi recunoscută în Declaraţia Universală a drepturilor copilului, unde se arată că "dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire specială, inclusiv de o protecţie juridică adecvată, atât înainte, cât şi după naşterea sa." Constituţia României prevede în art.49 alin.(1) dreptul fundamental al copiilor şi tinerilor de a se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

Faţă de aceste prevederi-cadru definitorii pentru protecţia minorilor, instituţiile statului român nu trebuie să ignore, să minimalizeze sau, dintr-un exces de zel, să politizeze fenomenul violenţei din şcoli, ci trebuie să acţioneze în mod determinant pentru prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă şi abuz din şcolile româneşti.

Domnul Ion Dumitru:

"Ce face poporul român?"

Deocamdată, mai mult ca alte popoare, rabdă.

Românilor le lipseşte ceva, ce n-ar trebui să le lipsească, capacitatea de a lua atitudine, capacitatea de a deveni conştienţi că ei sunt forţa reală a ţării, că ei sunt creatorii potenţiali ai bogăţiei naţionale şi spirituale.

Fireşte că da, poporul român, care a acceptat poate pentru totdeauna un sistem politic democrat, are nevoie de o iniţiativă constructivă împotriva unui Guvern Boc distructiv, corupt, laş, incapabil să guverneze, să conducă societatea.

Românii trebuie să înveţe să-şi aleagă liderii şi să nu mai accepte să fie reprezentaţi de orice neavenit plasat acolo de vreo "momâie" politică capabilă doar să primească plocoanele. Eu cred că în curând românii vor face acest lucru.

Ce vor face însă politicienii lui Boc aflaţi acum la putere? Prin distrugerea vieţii economice şi sociale a ţării, ei au creat condiţii ca românii să-şi dea foc, să se arunce de la etaje, să se arunce în faţa trenurilor şi a metrourilor, să moară pe capete. Cei care rezistă morţii şi bolii, devin imuni la actuala putere şi îi urăsc pe guvernanţi de la mic la mare.

Chiar dacă actuala putere neagă această ură extrem de vizibilă, se teme grozav de ea. Românii, când urăsc, urăsc mai tare decât moartea, mai tare decât iubirea şi, totuşi, acest Guvern Boc trebuie să fie prea naiv să nu se teamă de această ură.

Şansa României vine de la români, iar românii vor avea o Românie modernă, scăpată din ghearele crizei, numai atunci când vor înlocui politicienii Guvernului Boc cu manageri adevăraţi, a căror profesionalism a fost deja dovedit.

Actuala putere politică s-a dovedit neprofesionistă, căci şi politica este o meserie dacă este făcută profesional.

Românii trebuie să renunţe la capitalismul de pradă, construit cu "migală" de actuala putere, la cel fiscal, punându-şi cei mai buni oameni în gândire şi iniţiativă pentru refacerea economică, socială şi ieşirea din criză.

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Domnul Mircea Duşa:

"Guvernul Boc distruge sistematic sistemul de educaţie"

În data de 5 octombrie 2010, de Ziua Mondială a Educaţiei, mii de dascăli şi-au strigat în stradă nemulţumirea şi dezacordul faţă de distrugerea sistematică a sistemului de învăţământ de către Guvernul Boc. Ceea ce se întâmplă în acest domeniu nu priveşte doar pe cadrele didactice, ci şi pe elevi, părinţi şi pe fiecare dintre noi. Din punct de vedere legislativ, domeniul educaţiei este unul dintre cele mai instabile. Fiecare ministru care preia portofoliul demarează o reformă, dar niciuna nu a fost dusă la bun sfârşit, niciuna nu a fost dezbătută public suficient şi serios, niciuna nu a pornit de la condiţiile reale în care îşi desfăşoară activitatea dascălii şi elevii deopotrivă. Adevărata reformă începe de la realităţile din teren.

Iată câteva din realităţile triste ale începutului de an şcolar şi universitar: peste 1000 de şcoli au fost închise, investiţiile în sistemul de învăţământ stopate, 30% dintre şcoli nu au autorizaţie sanitară de funcţionare, lipsa standardelor de performanţă şi de calitate ale activităţii structurilor subordonate Ministerului Educaţiei, acelaşi curriculum şcolar sufocant, depăşit şi nereformat, lipsa banilor pentru retipărirea manualelor, disponibilizarea a 15.000 de cadre didactice, reducerea dramatică a salariilor acestora etc.

Fenomenul care va duce la prăbuşirea sistemului de învăţământ este, însă, părăsirea sistemului de către mii de profesori din cauza salariilor mici şi a umilinţelor publice la care au fost supuşi în ultimul timp, din partea celor care ar fi trebuit să manifeste tocmai respect şi consideraţie faţă de această profesie. Cei care rămân în sistem sunt nevoiţi să renunţe la diverse forme de perfecţionare: cărţi, cursuri etc. Nu este vorba doar de pierderea temporară a unor venituri, ci avem de-a face cu nerecunoaşterea importanţei sociale a acestei profesii, dascălii situându-se la mijlocul jumătăţii inferioare a grilei de salarizare din noua Lege a salarizării unice pe care Guvernul o pregăteşte.

Şi, pe fondul acestui dezastru, primul-ministru ameninţă Parlamentul cu trecerea noii Legi a educaţiei naţionale prin procedura angajării răspunderii Guvernului! Îi amintesc domnului prim-ministru că, în anul 2009, Guvernul pe care îl conducea la acel moment şi-a angajat răspunderea pe Legea educaţiei naţionale, care a fost declarată neconstituţională de către CCR. A urma aceeaşi procedură acum ar fi un demers cel puţin ilogic, cu atât mai mult cu cât ea a fost dezbătută şi votată în Camera Deputaţilor şi se află în dezbatere la Senat.

În finalul intervenţiei doresc să avertizez actualul Guvern că lipsa unei viziuni unitare şi coerente în educaţie va avea consecinţe negative profunde în societatea românească. Până nu este prea târziu, opriţi distrugerea sistemului de învăţământ românesc!

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul speranţelor înşelate"

În aceste zile, în România, datorită debranşării de la sistemul centralizat de încălzire, din cauza imposibilităţii efective de a suporta cheltuielile pe lunile de iarnă, mulţi români îngheaţă de frig în casele lor, în timp ce reprezentanţii partidului cotropitor PDL, prin vocea liderului său Adriean Videanu, afirmă cu un cinism dus dincolo de orice limită că nu va fi un capăt de ţară dacă se scumpesc gazele cu câţiva lei.

În mod cert nu va fi un capăt de ţară pentru Adriean Videanu, Elena Udrea, şi toţi acoliţii lor de prin ministere şi agenţii care încasează de la stat zeci de mii de lei, dar va fi încă o lovitură dură pentru pensionari, profesori, medici, pentru toţi cetăţenii acestei ţări loviţi din plin de măsurile de austeritate aberante şi nejustificate ale Guvernului Boc.

Prin aceste afirmaţii, reprezentanţii puterii ne dezvăluie adevăratele lor intenţii în ceea ce priveşte guvernarea ţării şi soarta românilor, care nu au decât să suporte cu stoicism măsurile ridicole şi nejustificate, deoarece nemulţumirile şi disperarea strigate de cetăţeni în mitingurile publice nu îi impresionează deloc şi aruncă povara crizei tot pe spatele celor mulţi care, datorită unei guvernări dezastruoase şi total iresponsabile, supravieţuiesc din ce în ce mai rău cu fiecare zi ce trece.

Astfel, Guvernul Boc, în loc să guverneze în interesul şi pentru cetăţenii acestei ţări, guvernează pentru membrii de partid şi camarila care pune stăpânire în fiecare zi pe toate resursele acestei ţări. Nimic nu se face pentru crearea de locuri de muncă, pentru reducerea fiscalităţii, stimularea investiţiilor, totul este canalizat pentru interesele obscure ale celor din conducerea Partidului Stat şi pentru rămânerea lor la putere cu orice preţ, indiferent de costurile sociale pentru populaţia româniei.

Nimeni din actuala putere nu este interesat de soarta cetăţenilor în această iarnă grea, când pensionarii sunt condamnaţi să sufere de frig în propriile case, iar medicii, profesorii, dar şi alte categorii de bugetari sunt puşi în situaţia de a nu mai putea să-şi plătească creditele la bănci şi să-şi piardă casele, iar cei mai norocoşi dintre ei sunt condamnaţi la foame în aceste zile triste de către puterea antiumană Băsescu-Boc, care le oferă cetăţenilor doar promisiuni pentru viitor, sperând să mai poată păcăli încă o dată cetăţenii acestei ţării.

Totul se face în prezent doar pentru camarilă, iar pentru cetăţeni în anii următori, când va ieşi ţara din criză, astfel încât Guvernul Boc poate fi numit fără nici un risc de a greşi Guvernul speranţelor înşelate.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Legea privind comercializarea produselor alimentare în imediată aplicare"

În anul 2007 a fost adoptată Declaraţia asupra investigării şi remedierii abuzului de putere al lanţurilor de supermarketuri care îşi desfăşoară activitatea în spaţiul Uniunii Europene. Motivul pentru care a fost necesară adoptarea unei astfel de declaraţii este acela potrivit căruia retailul este tot mai mult dominat de lanţurile de supermarketuri.

Retailerii controlează tot mai mult accesul fermierilor şi altor furnizori la consumatorii din spaţiul european. Supermarketurile pot abuza uşor de puterea lor de cumpărare pentru a forţa în jos preţurile plătite furnizorilor la niveluri nesustenabile şi le impun condiţii neloiale.

Totodată, presiunea exercitată asupra furnizorilor are efecte negative asupra calităţii locurilor de muncă şi asupra protecţiei mediului, consumatorii confruntându-se cu o potenţială pierdere a diversităţii produselor, a moştenirii culturale şi a magazinelor mici.

Prin legea privind comercializarea produselor alimentare au fost reglementate condiţiile de exercitare a activităţii contractuale de comercializare a acestor produse, act normativ care conţine, din păcate, greşeli de formă şi fond, care împiedică aplicarea acestei legi, erori corectate printr-un nou proiect legislativ.

Domnul George Ionescu:

"Ziua mondială a alimentaţiei"

La sfârşitul acestei săptămâni sunt celebrate două zile importante: "Ziua mondială a alimentaţiei" şi "Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei".

În fiecare an, la 16 octombrie, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) celebrează Ziua mondială a alimentaţiei.

În acest context, şi România se alătură statelor lumii care aniversează această sărbătoare.

Cu ocazia Zilei mondiale a alimentaţiei din 2009, Uniunea Europeană afirmă că este determinată să îmbunătăţească accesul la hrană în întreaga lume. Uniunea Europeană acordă sprijin pentru lupta împotriva agravării foametei, pentru eradicarea acesteia pe întreaga planetă. De menţionat că securitatea alimentară, agricultura şi dezvoltarea rurală sunt printre principalele elemente ale asistenţei acordate de U.E. ţărilor în curs de dezvoltare.

Peste 1 miliard de persoane din întreaga lume suferă de malnutriţie, preconizându-se că numărul acestor persoane va creşte ca urmare a scumpirii alimentelor şi a crizei financiare. Astfel, securitatea alimentară reprezintă o reală ameninţare la viaţa oamenilor.

"Ziua mondială a alimentaţiei trebuie să reamintească fiecăruia dintre noi că trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru ca peste un miliard de persoane să nu mai fie afectate de foamete", a declarat în 2009 Karel De Gucht, comisarul european pentru dezvoltare şi ajutor umanitar.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon a sugerat că o soluţie este extinderea suprafeţelor exploatabile agricol pe plan mondial: "Până în 2050 vom avea nevoie cu 70% mai multă mâncare decât în prezent. Însă fenomenele meteorologice devin din ce în ce mai extreme şi mai greu de preconizat. Criza alimentară de azi este un ceas deşteptător pentru ceea ce va urma mâine", a declarat Ban Ki-Moon.

Şefii de state şi de guverne încearcă să ajungă la un consens pentru a stopa creşterea preţurilor alimentelor de bază. Potrivit lui Alexander Muller, asistentul directorului general al Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură din cadrul ONU, guvernele din întreaga lume trebuie să aibă o strategie coordonată, simultană, în privinţa energiei, a problemelor privind alimentaţia şi a schimbărilor de mediu. "Aceste trei elemente sunt esenţiale pentru păstrarea securităţii politice şi a stabilităţii", a spus Muller.

În condiţiile în care nu se vor lua măsuri urgente pentru găsirea unor soluţii privind alimentele şi încălzirea globală, această problemă va continua să se înrăutăţească.

Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei este marcată în fiecare an, pe 17 octombrie. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a hotărât, prin rezoluţia 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea "Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei". Iniţiativa aparţine organizaţiei nonguvernamentale "Ajutor pentru toţi dezmoşteniţii sorţii - Lumea a Patra", cu sediul în Franţa, fondată de preotul Joseph Wresinski.

În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca primul deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii".

La începutul acestui mileniu, studiile au arătat că milioane de locuitori ai Terrei trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi. Cel mai sărac continent este Africa, unde aproape jumătate din populaţie se află sub pragul sărăciei extreme.

Este necesară întreprinderea tuturor acţiunilor necesare la nivel naţional, regional şi global, pentru a stopa creşterea, dar şi pentru a reduce în mod semnificativ numărul persoanelor care suferă de foame, malnutriţie şi nesiguranţă alimentară. Trebuie luate măsuri ferme pentru asigurarea accesului la hrană a tuturor locuitorilor planetei noastre.

Doamna Antonella Marinescu:

Declaraţie politică referitoare la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii în vederea descentralizării

1. Proiectul de act normativ nu respectă principiile Legii nr.195/2006 cadru a descentralizării, respectiv încalcă principiul asigurării resurselor corespunzătoare competenţelor transferate - art.3 lit. b) - şi principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii şi reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităţilor administraţiei publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară - art.3 lit. d), şi în acest sens exemplificăm :

• Nu este clarificată situaţia datoriilor spitalelor la data transferului acestora către autorităţile locale, mai mult în condiţiile în care managementul acestor spitale a aparţinut Ministerului Sănătăţii, aşa cum este propunerea de act normativ, se înţelege că acestea vor fi preluate în bugetele spitalelor, pe cale de consecinţă de către autorităţile locale. (art. 192)
• În condiţiile în care decontarea serviciilor medicale furnizate de către casele de asigurări de sănătate se face în baza contractului-cadru, pe bază de "tarif", introducerea prevederii de a deconta maxim 70% din drepturile de personal din FNUASS, diferenţa de 30% urmând a fi suportată prin bugetele autorităţilor locale, fără însă a se preciza în mod clar de unde şi cum vor fi asigurate resursele financiare pentru autorităţile locale. (art. 197 alin.(2), art.197 alin.(3))
• În condiţiile în care din practica existentă se cunoaşte că sumele decontate prin intermediul contractelor cu casele de sănătate nu sunt la nivelul sumelor real necesare, nu este clarificată sursa de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor curente şi de capital a spitalelor de către autorităţile administraţiei publice locale (art. 190⁶).

2. Proiectul de act normativ supus consultării nu respectă principiul autonomiei locale, astfel:

• În condiţiile în care în baza prevederilor art.36 şi art.91 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, consiliul local, respectiv judeţean au ca atribuţie organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de interes local, respectiv judeţean, prezentul proiect de act normativ propune înfiinţarea/ desfiinţarea spitalelor autorităţilor administraţiei publice locale prin hotărâre de guvern, iniţiată de prefect sau preşedintele consiliului judeţean (art.174 alin.(4)).
• De asemenea, rolul autorităţii locale este ignorat complet atunci când se propune modificarea structurii organizatorice, reorganizarea sau restructurarea spitalului, aceasta fiind o decizie exclusivă a conducătorului instituţiei, avizată doar de Ministerul Sănătăţii (art.174 alin.(6)).
• Ignorarea autorităţilor locale prin lipsa procedurii de consultare a structurilor asociative ale acestora, în conformitate cu art.8 din Legea nr.215/2001 cu privire la sumele alocate din:
• bugetul Ministerului Sănătăţii, respectiv cuantumul acestora, criteriile de alocare şi lista spitalelor beneficiare care se vor aproba exclusiv prin ordin al ministrului sănătăţii (art.190⁵ alin.(2)).

Menţionăm:

• forma iniţială a proiectului a fost dezbătută sub coordonarea ministrului administraţiei şi internelor în data de 19.04.2010 şi transmisă spre consultarea structurilor asociative prin adresa MAI 422.789/332/III/ 21.04.2010.
• Una din concluziile acestei dezbateri, conform minutei întâlnirii, a fost stabilirea unei dezbateri urgente, atât în Comitetul Finanţelor Publice Locale (în perioada 26 - 30 aprilie 2010), cât şi la nivelul Ministerului Sănătăţii, cu specialiştii în domeniul finanţelor publice, în vederea clarificării aspectelor legate de finanţarea spitalelor al căror management va fi transferat autorităţilor locale.
• Propunerile de amendamente ale Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, precum şi solicitarea expresă a unei dezbateri urgente a finanţării spitalelor au fost transmise în formă electronică în data de 22.04.2010 consilierului ministrului sănătăţii Levente Vass şi în format fax domnului ministru Cseke Attila, prin adresa nr.684/28.04.2010.
• Menţionăm că în perioada 19.04.2010 - 25.05.2010 nu a fost organizată nici o dezbatere pe această temă, mai mult o nouă formă a proiectului a fost transmisă spre consultarea structurilor asociative prin adresa MAI nr.422990/416/III/19.05.2010, formă care nu cuprinde nici o propunere a UNCJR, nu clarifică aspectele de finanţare a spitalelor, al căror management se va transfera autorităţilor locale şi încalcă principiile autonomiei locale şi descentralizării.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua mondială a educatorilor"

În 1994, în data de 5 octombrie, UNESCO a sărbătorit prima Zi Mondială a Educatorilor, pentru a marca semnarea, în anul 1966, a Recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. Astăzi, educatorii din peste 100 de state din întreaga lume se bucură de sărbătoarea lor.

În România această zi este cunoscută sub numele de Ziua Mondială a Educaţiei, poate, pentru că guvernanţii noştri spun că educaţia este prioritate naţională, dar nu şi educatorii. Ca şi cum educaţia poate fi făcută fără educatori şi calitatea actului educativ nu ar depinde de condiţiile de viaţă şi de muncă ale celor care fac educaţia. Aşa s-ar explica de ce s-a ajuns ca în anul 2010, în ţara noastră, această zi să nu fie sărbătorită, ci marcată printr-un miting de protest al lucrătorilor din educaţie. Guvernul Boc - Funeriu îi batjocoreşte, le-a restructurat posturile, le-a redus salariile cu 25% şi îi obligă să părăsească sistemul sau să trăiască sub pragul sărăciei.

Pe 5 octombrie, mii de cadre didactice din întreaga ţară au venit la Bucureşti, au ieşit în stradă şi au cerut Guvernului condiţii de muncă decente, şcoli igienizate, având în vedere că 10% dintre acestea nu au autorizaţie sanitară de funcţionare, transport şcolar şi manuale noi pentru toţi elevii, depolitizarea învăţământului şi reducerea vârstei de pensionare de 65 de ani propusă în legea pensiilor şi un salariu minim de 750 de lei.

Subfinanţând sistemele de sănătate, educaţie şi ordine publică şi batjocorind pe oamenii ce trudesc în slujba cetăţenilor, Guvernul Boc se comportă mai rău ca un ocupant străin, atentând la prezentul şi viitorul poporului român. Nu cadrele didactice, medicii, asistenţii şi poliţiştii trebuie să plece din sistem şi din ţară, ci acest Guvern incompetent!

Dragii noştri educatori, vă mulţumim pentru devotamentul vostru faţă de noi şi copiii noştri, ne înclinăm în faţa voastră şi vă rugăm să ne evaluaţi şi să ne daţi note după faptele noastre.

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Hoţii de oxigen"

Fiindcă iarna se cam grăbeşte de instalare anul acesta, sute de hectare de pădure din întreaga ţară au şi început să cadă sub securea hoţilor, fără ca autorităţile responsabile în acest sens să mişte un singur deget. Complet inerţi, reprezentanţii Ocolului Silvic şi ai Poliţiei neglijează acest aspect, lăsându-i pe vinovaţi să defileze în văzul tuturor cu căruţele pline de "marfă", o marfă care se regenerează în câteva zeci (uneori chiar sute) de ani şi pe care indivizi mai iresponsabili decât "comercianţii" înşişi o cumpără la un preţ adesea derizoriu, ca să o arunce fericiţi în sobe, meditând la orice altceva decât la soarta planetei. Şi asta, în timp ce Ministerul Mediului a cheltuit 1.835 de milioane de lei în 2010, urmând să primească, în decursul anilor următori, fonduri tot mai mari. La ce bun, dacă instituţiile competente vor rămâne la fel de ignorante? Din păcate, fără aplicarea hotărâtă a legii, campaniile ecologiste pe tema becurilor economice sau a curăţeniei stradale vor deveni şi ele apă de ploaie atunci când nu vom mai avea, la propriu, aer.

Domnul Ioan Munteanu:

"Sănătatea românilor este tot mai bolnavă"

România este o ţară bolnavă din cauza indiferenţei cu care guvernanţii "tratează" acest sector de maximă importanţă.

Efectele crizei economice morale şi sociale din ţara noastră sunt foarte grave şi afectează aproape întreaga populaţie. Politicile publice din sectorul sanitar, reducerea numărului de servicii şi de medicamente compensate decontate de către CAS, dotarea precară a unităţilor spitaliceşti, subfinanţarea, accentuarea stării de sărăcie, procesul de îmbătrânire, scumpirea alimentelor, scăderea puterii de cumpărare, stresul şi descurajarea, sunt principalele cauze ale îmbolnăvirilor.

Populaţia României a scăzut, prin plecarea tinerilor în străinătate; a scăzut, de asemenea, rata natalităţii (16% în 1989, 10% în 2009), dar a crescut rata mortalităţii (10,6% în 1990, 12% în 2009). Cifrele de mai sus n-au nevoie de niciun comentariu.

Exodul masiv al medicilor şi al cadrelor cu pregătire de specialitate spre alte ţări europene, cât şi reorganizarea decisă de către Guvern, reprezintă factorii care în ultimul timp au afectat cel mai mult asistenţa medicală.

În urma restructurărilor, dintr-un total de 9920 de posturi, au fost reduse 1621, personalul rămas fiind suprasolicitat şi stresat din cauza responsabilităţii profesiei, situaţie în care apar tot felul de eşecuri medicale.

Cu toate că preşedintele Băsescu le-a dat cale liberă medicilor să plece în străinătate, mulţi dintre ei îşi doresc să rămână în ţară şi să profeseze pentru cei a căror sănătate depinde de competenţa lor. De aceea, Guvernul ar trebui să ia acele măsuri care să scoată sistemul din colaps şi să oprească aceste plecări, acum când, încă, nu este prea târziu!

Domnul Ioan Munteanu:

"Pentru o politică agricolă eficientă"

Ori de câte ori am discutat despre problemele din agricultură, am insistat asupra faptului că asigurarea hranei pentru populaţia ţării reprezintă o chestiune de siguranţă naţională şi trebuie discutată cu toată seriozitatea în CSAT.

Ministerul Agriculturii, ca organ de specialitate în cadrul Guvernului, trebuie să aibă în vedere toate deficienţele, să stabilească priorităţile şi să acţioneze în modul cel mai hotărât cu putinţă.

Cum va fi anul agricol în 2011, în condiţiile în care la această oră nu s-au executat lucrările de pregătire şi fertilizare a terenurilor pentru culturile de toamnă şi nu au fost procurate seminţele necesare?

Cum este posibil ca o ţară cu un potenţial de producţie ridicat, care ar putea hrăni 80 milioane oameni, să fie obligată să importe peste 60% din necesarul de produse agricole?

Cum se explică faptul că faci cheltuieli de producţie de 100 milioane şi nu obţii decât 4 milioane?

Evaziunea fiscală majoră, cifrată la 4-5 miliarde euro, nu mai poate fi stăpânită, comerţul cu cereale fiind zona cea mai rentabilă pentru evazionişti.

De aceea, cea mai urgentă măsură pe care ar trebui s-o ia Guvernul, ar fi tocmai aceasta, a stăpânirii unui fenomen scăpat de sub control, care aduce pagube imense. În loc ca sumele obţinute din domeniul agricol să intre, aşa cum e firesc, în bugetul statului, ele sunt însuşite cu neruşinare de către o mulţime de infractori, adesea acoperiţi de persoane din instituţiile de control ale statului.

Consecinţele politicilor agricole greşite, de tip "experiment" sunt foarte uşor de constatat la vremea crizei economice, acum când măsurile de austeritate propuse de guvernanţi au devenit extrem de dure: agricultura e subfinanţată, importurile de alimente au crescut, dar au scăzut exporturile, preţurile produselor de strictă necesitate cresc în fiecare zi, veniturile producătorilor agricoli s-au diminuat dramatic, sărăcirea populaţiei, îmbătrânirea şi bolile sunt extrem de vizibile, calamităţile naturale sunt tot mai ameninţătoare.

Faţă de toate problemele din acest sector de importanţă strategică, trebuie luate cele mai eficiente şi mai urgente măsuri capabile să asigure oamenilor o existenţă cât de cât decentă. Şi asta, acum, când nu e prea târziu!

Domnul Ioan Munteanu:

"Proteste fără ecou parlamentar"

Mitingul cadrelor didactice, organizat exact de Ziua Mondială a Educaţiei, a trecut neobservat de către aleşii neamului. Deşi în Parlament există un mare număr de profesori, dar şi comisii de specialitate la Camera Deputaţilor şi Senat, nu a existat nici cea mai slabă reacţie de solidaritate vizavi de colegii aflaţi în grevă.

Dacă n-ar fi ocupat fotoliul de parlamentar, oricare dintre ei ar fi putut manifesta, în ploaie şi frig, flămând şi fără bani în buzunar, cerându-şi drepturile ce li se cuvin, în mod normal.

După ce Guvernul şi Parlamentul au adoptat legea privind creşteri salariale cu 50% şi preşedintele a promulgat-o şi a susţinut-o ca fiind "absolut necesară", aceiaşi politicieni au decis reducerea salariilor cu 25%, dar şi a sporurilor ce li se cuveneau de drept.

Cei care au fost prezenţi la Bucureşti nu-şi doreau neapărat recâştigarea drepturilor băneşti, cât mai ales redobândirea prestigiului de dinainte de a fi umiliţi şi batjocoriţi de către actuala putere. Ei nu doresc să plece din ţara lor, aşa cum le-a sugerat preşedintele, ei nu-şi cer decât drepturile ce li se cuvin, adică un trai decent, şcoli bine dotate, elevi sănătoşi şi cu drag de învăţătură, nicidecum umilinţa şi desconsiderarea de acum.

Domnul Ioan Munteanu:

"Recunoaştere şi recunoştinţă"

Eu recunosc, cu deosebită consideraţie şi respect, tot ceea ce persoanele în vârstă au realizat de-a lungul vieţii lor. Au făcut-o pentru România, pentru toţi ai noştri, deci şi pentru mine. De aceea, atunci când s-a pus problema diminuării pensiei cu 15% şi a păstrării valorii punctului de pensie la doar 732,90 lei, am votat împotrivă. Nu au contat şi nu contează care au fost reacţiile şi efectele gestului meu, regret doar faptul că votul meu nu i-a putut ajuta.

Ori de câte ori voi fi în faţa unui vot care-i vizează, voi proceda la fel, indiferent de consecinţe. Cred că, împreună cu alţi parlamentari de bună-credinţă, voi reuşi să le redăm demnitatea călcată-n picioare, precum şi statutul respectabil care li se cuvine.

Aceşti părinţi şi bunici ai noştri sunt cei cărora le datorăm educaţia şi devenirea noastră în viaţă. Cu atât mai mult noi, parlamentarii, cei care votăm uneori contra voinţei noastre, mai exact spus, conform intereselor politice ale celor aflaţi, vremelnic, la putere.

Pentru tot ceea ce au făcut, ei nu-şi doresc decât liniştea unei bătrâneţi fără griji. Să încercăm să le fim alături!

Domnul Ioan Munteanu:

"Vom avea pâine în 2011?"

Strategia politică din acest an agricol este una dintre cele mai prost gândite şi aplicate în ultimii ani. La această oră, niciun producător agricol nu ştie ce sprijin financiar va primi pentru înfiinţarea culturilor de toamnă.

Până acum, producătorii agricoli nu au executat lucrările de pregătire şi de fertilizare a terenurilor, dar nici asigurarea seminţelor necesare.

Pâinea anului viitor va fi foarte scumpă, deoarece producătorii vor fi obligaţi să importe grâu la preţuri ridicate de pe piaţa mondială, ceea ce va determina creşterea preţurilor de la raft.

Trag un semnal de alarmă pentru ca Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca organ de specialitate din cadrul Guvernului României, să ceară sprijin chiar acum, cât nu este prea târziu, pentru asigurarea grâului necesar din producţie proprie. Această măsură ar duce la creşterea veniturilor bugetare, dar şi la asigurarea unui număr însemnat de locuri de muncă.

Guvernul trebuie să rezolve, cât mai urgent posibil, cazurile de evaziune fiscală, cele care acum sunt extrem de mari în cadrul comerţului cu cereale.

Este recunoscut faptul că, într-o singură vară, în perioada recoltării cerealelor păioase, această evaziune se ridică la 600 - 900 milioane de euro, dar, eu cred că cifrele sunt mult mai mari.

În loc ca aceste sume să intre, aşa cum e firesc, în bugetul consolidat al statului, ele ajung la speculanţii şi infractorii care sunt favorizaţi şi acoperiţi de către unii dintre funcţionarii din instituţiile de control ale statului.

Aşa cum rezultă din datele statistice, în România consumul mediu de pâine pe locuitor este de 27 kg, (lucru imposibil!) în comparaţie cu statele civilizate în care se consumă între 120 - 130 kg anual, deşi politica lor nutriţionistă prevede reducerea acestui aliment. În realitate, noi consumăm aproximativ 180 - 200 kg de pâine anual, diferenţa de calcul explicându-se prin nivelul exagerat de mare al evaziunii fiscale!

Iată lucrul cel mai important care trebuie să stea în atenţia guvernanţilor: eradicarea evaziunii fiscale! Orice amânare, neglijare ori întârziere în stoparea acestor practici nu înseamnă decât complicitate!

Domnul Neculai Răţoi:

"Iarnă grea"

Urmează o iarnă cruntă pentru români. În contextul tăierii salariilor, a pensiilor mici şi în general a unei economii la pământ, plata căldurii va deveni o adevărată povară pe umerii celor mai mulţi dintre cetăţeni. Majorarea TVA înseamnă creşterea facturii la întreţinere. A început deja debranşarea în masă a celor care nu au mijloacele să trăiască normal, adică să aibă parte de condiţii decente. Oamenii caută măsuri alternative de încălzire, dar unele dintre acestea sunt reale pericole pentru siguranţa celor care le folosesc, dar şi a vecinilor lor. Avem exemple clare de oraşe întregi în care toate apartamentele au încălzire cu sobe improvizate cu combustibil solid. Spre exemplu oraşele Călan şi Negreşti. În situaţia în care specialiştii anunţă cea mai grea iarnă din ultimii o mie de ani, toamna aduce scumpiri foarte mari, iar oamenii se pregătesc să tremure de frig de frica facturilor la întreţinere. Mulţi dintre beneficiarii din trecut ai subvenţiilor pentru căldură au pierdut acest drept printr-o ordonanţă de guvern.

Potrivit statisticilor, românii o duc cel mai rău din ultimii 20 de ani. Asta şi pentru că an de an trecem prin aceeaşi problemă a scumpirilor. Trăim într-o Românie în care miniştrii Udrea şi Oprea apar în topul celor mai bogaţi oameni din ţară, dar în care şomajul creşte, economia se duce de râpă, criza se adânceşte, iar măsurile reale sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Zecile de proteste, miile de oameni care ies în stradă sunt doar preludiul revoltelor sociale care vor urma dacă acest guvern de oameni înstăriţi nu se va gândi şi la milioanele de români care trăiesc la limită.

În acest context, premierul Boc visează la alegerile din 2012 şi face declaraţii care sunt cel puţin hilare. Este clar că guvernanţii se gândesc la orice, mai puţin la modul în care trăiesc românii. Aceşti domni trăiesc într-o lume paralelă, de unde trâmbiţează măsuri trăsnite, vorbesc de sacrificii şi solidaritate, în timp ce umplu buzunarele apropiaţilor lor. Astăzi există din păcate două Românii, în care oamenii trăiesc total diferit, adică unii, cei mai mulţi, în sărăcie sau la limita sărăciei, şi alţii, foarte puţini, aflaţi la putere, care se îmbogăţesc pe zi ce trece din banii românilor.

După 20 de ani de democraţie, tot mai mulţi români deplâng vremurile de dinainte de 1989. În ciuda acestor greutăţi şi a îndemnului preşedintelui Băsescu de a pleca din ţară, vom rămâne aici, pentru a le arăta acestor oameni că există români care încă îşi mai iubesc ţara şi cred în şansele ei.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie politică privind situaţia pensionarilor din România

România europeană se poate "lăuda" cu câteva performanţe care ne demonstrează că suntem tare departe de tot ce înseamnă civilizaţie şi respect pentru cetăţeni! Avem cea mai mică pensie medie din UE şi cu toate acestea, actualul Guvern face eforturi colosale să pună biruri şi să taie chiar şi din această brumă de bani cu care bătrânii noştri abia îşi duc zilele! Rezultatul? Peste 5,5 milioane de pensionari condamnaţi la sărăcie lucie şi la mizerie după o viaţă de muncă şi de contribuţii la stat, stat care acum nu numai că le întoarce spatele, ba chiar se grăbeşte să le semneze sentinţa la moarte!

Pentru pensii nu sunt bani! Pentru alte investiţii fanteziste, guvernanţii găsesc mereu parale. Pentru pensii nu sunt bani! Pentru anumiţi portocalii, vorbim de miliarde de euro risipite, furate, fraudate sau sustrase din bani publici!

Puterea se tratează în străinătate, în timp ce spitalele româneşti sunt lăsate la voia întâmplării! Medicii şi asistentele iau calea străinătăţii, iar profesorii sunt batjocoriţi permanent! Închid şcolile şi ne pun pe umeri facturi greu de imaginat! Taie tot, pensii, salarii, ajutoare sociale, medicamente! Taie dreptul la viaţă!

Se duce practic o campanie de exterminare a pensionarilor! A celor care au plătit timp de 30 de ani la fondul de pensii, cu speranţa că la bătrâneţe îşi vor primi drepturile! Statul le-a luat banii şi acum le întoarce spatele! Bugetul general de stat, cu resursele sale de 35-40 de miliarde de euro pe an, trebuie să acopere în primul rând obligaţiile faţă de pensionarii de la care s-au luat bani sub formă de contribuţii - multe decenii înainte de a ieşi la pensie.

Adoptarea aşa-zisei "legi unitare privind pensiile" loveşte cu cruzime viaţa a peste 5,5 milioane de pensionari. Roberta Anastase a fost prinsă la furat şi o ţară întreagă a văzut cum românii au ajuns bătaia de joc a portocaliilor!

Politicieni incapabili, incompetenţi şi iresponsabili decid soarta părinţilor noştri şi ne mint cu neruşinare! Milioane de cetăţeni care trăiesc din muncă cinstită sunt puşi mereu să suporte "curbele de sacrificiu" ce ascund hoţii, minciuni şi jafuri!

Banii pentru medicamente compensate au fost tăiaţi, pensia şi aşa mică este la cheremul preşedintelui Băsescu, coşul zilnic de la piaţă este tot mai sărăcăcios, iar peste tot apasă o povară grea: în România anului 2010, bătrâneţea pare mai degrabă o condamnare la moarte decât o perioadă de linişte şi respect!

Generaţiile vârstnice au ajuns într-o situaţie disperată! Nivelul de trai s-a degradat cu mult sub limita suportabilităţii: povara costurilor absurde, desconsiderarea, ignorarea, starea de umilinţă, diminuarea pensiilor, dispreţul guvernanţilor au făcut ca vârsta a treia să fie privită ca o paria a societăţii!

Nu este normal, nu este drept, nu este uman! Pensionarii trăiesc drame reale, pe care statul ar trebui să le îndrepte! Din păcate, acest stat portocaliu este primul care le face vânt în prăpastie!

Domnul Vasile Popeangă:

"Onoare sau dezonoare? sau Reforma onoarei"

Am avut, de curând, ocazia să vedem câte parale face reforma portocalie şi în ce priveşte reformarea onoarei, cu exemplul său cel mai elocvent: UNPR-ul, în frunte cu generalul de izmene Gabriel al lu' Oprea. Iar ca reforma să atingă absurdul, fostul căpitan de intendenţă a fost avansat general cu bastonu' de mareşal subtilizat din raniţa soldatului lui Napoleon. însă n-ai găsi nici dacă dai cu tunu', în nicio (auto)biografie, cum a obţinut alde Oprea, în rezervă fiind, gradele de maior, locotenent-colonel şi colonel.

Asta e: onoarea a ajuns doar un cuvânt de paradă, care dă bine în faţa purtătorilor de uniformă. Numai că l-au renegat şi militarii serioşi! E drept, deocamdată mai mult cei pensionaţi, pentru că cei activi mai au copii de crescut... Oprea nu mai este camaradul lor. Ei şi-au obţinut gradele legal, instruind mii de militari, participând la trageri şi aplicaţii, reprezentând cu cinste armata română în misiuni internaţionale. Şeful peste ţucale a ajuns general la ordin, c-aşa a vrut alde Băsescu! Asta e: unii mor de dragul epoleţilor de general, pentru care ar fi în stare să trădeze şi laptele supt pe vremea când erau în scutece. Iar Băsescu, edec bătrân, ştie cum să le gâdile interesul... Ba, gânditu-s-a ruginitul matroz că n-ar fi rău să-şi facă mai-marele obielelor şi un partid, ca să poată să aibă un cuvânt greu de spus în parlament. Şi şi-a făcut, amărâtul personagiu, un partid după chipul şi asemănarea măreţului cârmaci: portocaliu tot, pe steag cu un păsăroi cu privire cruntă, de zici că-i Boc când vede pensionari în faţa ochilor. însă dacă întorci spre stânga (c-aşa-s ei, cică de stânga, da' semnalizează spre dreapta!) ciocul păsăroiului tăiat brutal, triunghiular, de pe drapelul portocaliu al UNPR-ului, juri cu mâna pe verde că-i cioara nazistă şi-ţi vine subit să sari în picioare cu braţu-ntins înainte şi să strigi cât te ţin bojocii: "Ein Volk, Ein Reich, Ein Führer!", ori, în varianta contemporană, românească, "UNPR, Oprea, Băsescu!".

Interesul naţional, atât de drag şi etalat de-alde Oprea şi gaşca, s-a văzut cel mai bine când s-a apucat de jumulit uscături de la alte partide, căci numai generalul făcut la apelul bocancilor nu putea face o formaţiune politică de unul singur. Dar, tot răul spre bine, pentru că ne-a ajutat să ne vedem slăbiciunile: a făcut el colecţie din vulnerabilităţile noastre, aici putând să-i fim chiar un pic recunoscători: ne-a ajutat să ne facem curăţenie la capitolele lichele, fripturişti, demagogi, transfugi, şantajabili... Şi, cu astfel de oameni, ruşinea armatei române - nu zic numai eu asta, ci cam toţi ofiţerii cu simţul răspunderii şi patriotismului treaz, fie activi ori în retragere - vrea să conducă ţara lui Ştefan, Vlad, Mihai, Cuza...

Mai vorbea fostul căpitan de intendenţă despre respectarea tradiţiilor militare, gândindu-se probabil la blonda pe care a numit-o la conducerea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, de se răsucea în mormânt Regina Maria, patroana spirituală a acestui aşezământ românesc de tradiţie. Sau poate se gândea la Muzeul Aviaţiei, al cărui spaţiu a fost redus la jumătate, în ciuda protestelor unor organizaţii neguvernamentale... Proiectul dezmembrării muzeului a fost elaborat de ministrul apărării, de primarul sectorului 2, Nicolae Onţanu (alt general - al pubelelor, văr din cuscri cu Prigoană) şi de celebra absolventă a Colegiului Naţional de Apărare - sinistra de la Dezvoltare, Elena Udrea...

Dar cel mai bine s-a putut vedea interesul naţional care-i animă pe portocaliii pârâţi cu doar câteva zile în urmă, când amărâtul şef al obielelor (căci îi e ruşine românimii să-i zică şef al armatei!) răcnea spre conducerea pdl-istă - cred c-au început să priceapă şi ei cu cine stau de vorbă... - diverse chestii pline de înţelepciune şi onoare: "Grupuri parlamentare pentru UNPR în Cameră şi Senat sau demisia mea din Guvern! Miki Şpagă - membru al Comisiei de regulament a Senatului! De ce n-ar putea prelua Cristi Diaconescu Justiţia? Şi nici Câmpan nu trebuie să rămână rezervă eternă! Ce pisici? Adică ne-a însufleţit patriotismul şi interesul naţional să trecem de partea voastră, şi nu daţi şi voi, acolo, o măslină, o scobitoare, o atenţie, nişte mandate de miniştri, oarece afaceri? Păi, se poate? Ce, noi suntem mai proşti ca voi? Că, dacă tot nimic nu câştigăm, acu' votăm moţiunea de cenzură! Ce, credeţi c-a înflorit patriotismu'-n noi atât de tare încât să facem muncă voluntară?"

Acum e de înţeles de ce a fost nevoie să se inventeze UNPR-ul: ca să aibă şi pdl-iştii de cine râde, că oricum de ei râde toată lumea...

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Apocalipsa financiară"

Situaţia economică a României este cauzată de criza internaţională în proporţie de numai 20 la sută, statul român ajungând în momentul de faţă la faliment, susţine analistul economic Ilie Şerbănescu, iar eu mă declar întru totul de acord cu opinia acestuia. Având în vedere situaţia băncilor, care acum toate şi-au ascuns creditele neperformante sub preş sau le-au externalizat unor firme din grup, şi în condiţiile în care vorbim de peste 1 milion de datornici care trebuie executaţi, începem să fim victimele unui adevărat dezastru, ale unei adevărate apocalipse financiare.

România a trăit în aceşti ani din consum, care consum era alimentat de împrumuturile de la bănci. Când băncile străine vor stopa finanţările, în absenţa unei economii productive, consumul se va prăbuşi, iar cele câteva mii de IMM-uri (câte au mai supravieţuit şi care trăiesc din asta), vor intra în faliment. Statul, care şi-a construit bugetul în aceşti ani în mare parte din impozitul pe profit şi taxele pe consum, ar putea intra în incapacitate de plată, cu toată negarea guvernanţilor cum că acest lucru nu se va întâmpla. Mărirea taxelor, diminuarea veniturilor, temerile cu privire la viitoare concedieri şi creditarea restrictivă au determinat populaţia să fie mult mai reticentă în a cheltui şi să devină mult mai dornică de economisire. Ieşirea din criză stă, acum mai mult ca oricând, în mâinile autorităţilor. Pentru a da o gură de oxigen investitorilor din economie, reducerea fiscalităţii este esenţială iar statul trebuie să investească masiv şi să sprijine producţia prin orice mijloace.

Problema raporturilor dintre bănci şi consumatori, în contextul intrării în vigoare a OUG nr.50/2010, oferă nişte cifre ameţitoare: sute de consumatori dau în judecată diverse bănci, mii de procese individuale există între bănci şi clienţii lor, cu posibilitatea de a ajunge la sute de mii, şi exemplele pot continua la nesfârşit. Băncile ar putea intra în faliment sau se vor retrage din ţară, economia va intra în colaps, dacă nu e deja acolo, iar şomajul şi inflaţia vor continua să atingă cote fără precedent. După 20 de ani de capitalism, economia pluteşte în derivă ca o maşină care şi-a pierdut direcţia.

Cele mai afectate domenii sunt: agricultura, textilele, metalurgia, tranzacţiile imobiliare, activităţile recreative, culturale şi sportive, industria prelucrătoare; şi tot în aceste categorii au fost înregistrate creşteri importante al numărului de insolvenţe. Spre exemplu agricultura este un domeniu în care numărul insolvenţelor a crescut de la 372 de la 537 în prima jumătate a anului 2010. Cu toate acestea, dacă s-ar dori ar putea deveni un domeniu atractiv pentru investitorii străini, datorită preţurilor în scădere la terenurile agricole, calităţii solurilor şi întinderilor vaste insuficient exploatate până în acest moment. Accesarea fondurilor europene pentru dezvoltarea agriculturii rămâne o opţiune viabilă de revigorare a acestui domeniu, alături de stimularea producătorilor şi implementarea unui sistem eficient de comercializare a produselor autohtone.

Soluţiile anticriză sunt multe, însă trebuie voinţă politică pentru a fi puse în practică. Până acum, vremea a fost pierdută cu scandaluri interne, cu jucători în campanii electorale, fără însă să vedem că mărul frumos pe dinafară, înăuntru este plin de găuri care încep cu repeziciune să se unească.

Domnul Eugen Bejinariu:

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o «Un nou mod de adresare în Parlament: "Să vă fie ruşine!"».

Acest mod de adresare s-a folosit de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor de către lideri ai PDL atunci când au încercat să facă educaţie sau ordine în rândul parlamentarilor PSD, PNL şi PC, în realitate să ascundă o gravă fraudă petrecută în văzul lumii, la cea mai înaltă instituţie democratică din România - Camera Deputaţilor. Sintagma pe care noi nu o mai repetăm din respect faţă de instituţia Parlamentului şi faţă de parlamentari, a pronunţat-o cu toate consoanele şi vocalele doamna Roberta Anastase - preşedinta Camerei Deputaţilor.

în discuţiile purtate în comisii, la Camera Deputaţilor şi în plenul Parlamentului au fost şi momente când comunicarea a căpătat un anumit ton, o anumită gravitate şi vorbe cu un anumit grad de severitate. în momente mai tensionate am auzit şi cuvinte mai puţin reverenţioase.

Iată că în timp evoluţia comunicării a coborât şi s-a ajuns ca astăzi oameni cu ranguri politice înalte să comunice într-un limbaj necuviincios. în condiţiile nerespectării unor norme şi reguli din Camera Deputaţilor s-a trecut la acuzaţii reciproce între deputaţii formaţiunilor politice adverse, ajungându-se la exprimări de felul: "Să vă fie ruşine!" "Să le fie ruşine!" etc.

Dacă judecăţile ni le construim pe ce am auzit, înseamnă că parlamentarii se clasifică în două categorii: parlamentari buni, corecţi şi demni, şi parlamentari răi, incorecţi şi neruşinaţi. De aici şi exprimarea cu "rol educativ": "Să vă fie ruşine!" îmi provoacă o anumită stare faptul că o astfel de exprimare a făcut-o de la înalta tribună a Parlamentului doamna Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor. Să fie oare această doamnă cu o educaţie formată într-un mediu social violent sau a primit exprimarea de la alt nivel, şi domnia sa doar a rostit-o de la tribună?

Socotim aceste exprimări drept violenţă, exprimări care pot provoca reacţii violente, inclusiv în lumea ascultătorilor, când astfel de limbaj este transmis prin mass-media. Şi de ce să le fie ruşine? Deputaţilor PSD, PNL şi PC să le fie ruşine deoarece au declarat că votarea Legii pensiilor după retragerea deputaţilor din Opoziţie a fost fraudată, adică în sală erau la vot 80 de deputaţi, şi doamna Roberta Anastase a numărat 170 deputaţi. Şi legea n-a fost promulgată de către domnul Traian Băsescu, preşedintele României, din cauza unui articol privind egalizarea anilor ieşirii la pensie pentru bărbaţi şi femei. Despre furtul văzut de toată ţara la numărarea voturilor din ziua de 15 septembrie nu am auzit nicio vorbă!

Ce fel de model de cinste, corectitudine şi demnitate pot oferi lideri de marcă ai Camerei Deputaţilor, cu un astfel de comportament şi o astfel de comunicare pentru opinia publică din România?

Credem că este imperios necesară revenirea la comunicarea frumoasă, demnă, în deplin respect faţă de Parlament şi parlamentari, faţă de cei care ne văd şi ne ascultă, oferind un model în conduită, exprimare şi participare la actul legislativ.

Domnul Dan Bordeianu:

"De la 62 de ani la 65 de ani nu este decât un pas"

Domnilor de la guvernare, în doar câteva cuvinte, este de necrezut cum aţi ajuns la concluzia de a reduce cu 3 ani vârsta de pensionare la femei, implicându-vă politic şi folosind ca argument munca pe care o prestează femeile în afara serviciului. Mă îndoiesc că românii (în special femeile) ar vota PDL din dorinţa ca statul român să le finanţeze o excursie electorală de plăcere la bordul navei sau a feribotului dumneavoastră, aşa cum v-aţi obişnuit să trataţi acest popor. Când aţi luat această hotărâre trebuia să vă gândiţi că îmbătrânirea populaţiei se produce mai devreme decât aţi stabilit prin lege vârsta pragului de pensionare, iar ceea ce le oferiţi cu această reducere de 3 ani este mai mult o pomană. Prin această atitudine jigniţi milioane de femei, vă jigniţi mamele, bunicile şi fiicele. Le-ar folosi la ceva (femeilor) această reducere de 3 ani? Este nesemnificativă, domnule preşedinte, femeilor le-ar prinde bine o reducere de cel puţin 5 ani ca să le faceţi fericite pe toate.

Domnilor deputaţi de la PDL, nu înţelegeţi că starea deplorabilă a economiei şi nivelul de trai din ultimii ani au atins un nivel greu de suportat, făcându-i pe români să regrete epoca Ceauşescu? Nu înţelegeţi că pensionarii nu au din ce să îşi plătească dările către stat, nu au cu ce să îşi cumpere medicamente şi să-şi ducă traiul de la o zi la alta? Dumneavoastră vreţi să îi omorâţi mai devreme de pensionare, iar pe feţele lor se citeşte disperarea.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Reforma statului este un proces continuu şi fără îndoială apar modificări în timp. în funcţie de evoluţia societăţii româneşti unele direcţii de reformare sunt în sensul aşteptat de români, iar altele nu. Educaţia este unul dintre domeniile vitale ale oricărui stat, indiferent de forma de organizare sau de contextul temporal. Ultimii ani ai societăţii româneşti au adus educaţia pe masa discuţiei publice, de multe ori cu prea multe implicaţii politice, pentru că sistemul modern de educaţie nu ar trebui să aparţină unui guvern sau unei minorităţi, ar trebui să aparţină românilor de mâine prin ceea ce suntem, facem şi învăţăm în prezent.

În acest sens, sunt surprins de modul în care actualul Guvern încearcă să treacă educaţia la sesiunea de corigenţe de toamnă, după ce pe parcursul anului nu s-a găsit înţelegerea necesară pentru a capacita un dialog credibil cu toţi actorii implicaţi în actul educaţiei. Parcursul legislativ al noii legi a educaţiei este aproape de final, aşteptându-se raportul comisiei de specialitate din Senat, condusă, culmea, de un membru de partid al actualei puteri guvernamentale şi parlamentare. Tocmai de aceea pare incredibil ultimul demers al premierului Boc, cel de a cere pur şi simplu angajarea răspunderii Guvernului pe legea educaţiei. Ce răspundere şi ce angajare putem cere acestor guvernanţi care au produs în acest an o amputare a sistemului educaţional românesc, prin închiderea atâtor şcoli din mediul rural şi urban de pe tot teritoriul României? Au reuşit cel mult să condamne viitorul a zeci de mii de copiii care sunt forţaţi acum să se deplaseze kilometri în fiecare zi pentru a avea acces la educaţie. Au mutilat eficienţa şcolară prin simplul fapt că la catedră se află acum cadre didactice plătite sub limita decenţei şi care nu cred că mai au capacitatea de a furniza servicii de educaţie în conformitate cu standardele actuale şi cu nivelul de aşteptare al şcolarilor şi al părinţilor.

Prin reforma înţeleaptă a conducerii de partid actuale, copiii din satul Cotul Dobei, comuna Fântânele, judeţul Suceava, sunt în situaţia pe care am descris-o mai sus. Sunt practic obligaţi să se deplaseze o distanţă foarte mare pentru a avea acces la educaţie, un drept consfinţit prin Constituţie, care mai spune şi faptul că educaţia este gratuită pentru toţi copiii şi tinerii românilor. Zeci de copii vor merge zi de zi la şcoală prin ploaie, prin frig, prin viscol şi ninsoare, pentru că şi-au înrădăcinat nevoia de cunoaştere. În condiţiile în care lumea satelor este subdezvoltată, în condiţiile în care accesul la informaţie şi la cunoştinţe este limitat de precaritatea sistemelor de informare modernă, având în vedere şi situaţia punctuală de insecuritate datorată crizei financiare, cred că sistemul de educaţie ar trebui într-adevăr să devină o prioritate, nu pentru noi - generaţia de acum, ci pentru România de mâine, ai cărei cetăţenii ni-i dorim, cel puţin aşa aştept eu, să fie cetăţeni informaţi, educaţi şi care să deţină cunoştinţele necesare pentru a se putea adapta la noile provocări ce vor veni, ale lumii moderne globale.

Cer puterii vremelnice care conduce destinele românilor să înţeleagă, măcar acum, în al 12-lea ceas, că educaţia nu este un subiect de glumă, ci este un demers de grad zero ca şi importanţă pentru viitorul acestei naţiuni.

Cer guvernanţilor să oprească acest demers de asumare stahanovistă în ceea ce priveşte legea educaţiei şi să procedeze la o analiză extrem de serioasă în ceea ce priveşte riscurile, oportunităţile, avantajele şi ameninţările la adresa educaţiei, ca parte a sistemului de securitate naţional.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Mă simt mai mult decât îndreptăţită să am această intervenţie, pentru că sunt în deplină cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte comunitatea romă din ţară şi din Comunitatea Europeană. Cunosc problemele romilor şi motivaţiile lor: sunt deputat în Colegiul 20 din Bucureşti, în Cartierul Ferentari, cartierul cu cea mai mare densitate de romi din Capitală. Sunt preşedintele organizaţiei judeţene PSD Călăraşi, iarăşi un judeţ al României cu o mare densitate de romi şi cu localităţi preponderent rome. Cu un timp în urmă, la invitaţia oficialităţilor din ţările Uniunii Europene, împreună cu o delegaţie PSD, am avut ocazia să vizitez taberele de romi din Franţa şi Italia. I-am cunoscut pe romi acasă la ei, în familie, le ştiu obiceiurile, calităţile, defectele şi aspiraţiile.

În România, autorităţile de management sunt subordonate politic PDL-ului şi sunt, în general, conduse de oameni fără competenţe în domeniu, puşi în funcţie pe criterii în exclusivitate politice. Expertiza extrem de redusă în sânul agenţiilor de management duce la blocaje (în unele cazuri extreme) ale proiectelor în desfăşurare, în special ale acelor proiecte care nu sunt motivate politic. Guvernul nu are deloc expertiză pe partea de incluziune socială. Numirea secretarului de stat pentru romi este o gafă, acesta neavând nici legitimitate, nici expertiză să ocupe această poziţie.

Fondul Social European are un impact redus, din cauza lipsei de abordare integrată. Fondul de dezvoltare rurală şi fondul de dezvoltare regională trebuie să fie de asemenea folosite în procesul de altfel extrem de complex al incluziunii sociale a romilor. Mecanisme efective şi dedicate atât la nivelul comisiei, cât şi la nivelul guvernelor naţionale sunt o condiţie necesară pentru a avea succes în procesul de incluziune socială a romilor. Strategiile naţionale de incluziune trebuie croite pe fondurile structurale şi bugetate corespunzător. Focusul trebuie să fie pe stimularea cetăţeniei active, schimbarea atitudinilor negative şi pe crearea de resurse umane rome - pe termen scurt şi mediu, educaţie, angajare - pe termen mediu şi lung. ANR (Agenţia Naţională pentru Romi) e complet nefuncţională, fiind subordonată politic. Costurile ineligibile din fondurile structurale depăşesc 1.000.000 de euro. Impactul este inexistent în sânul comunităţilor de romi care se confruntă cu dificultăţi mari şi eşec total în stimularea cetăţeniei active. Concluzia este că problematică romă nu este o problemă prioritară pentru actualul guvern al României, pentru stat, şi nu pare să fie nici măcar pe agenda de lucru.

Voi face un apel către dumneavoastră şi forurile competente, apel care ar trebui să se cristalizeze pe un principiu moral şi psiho-social general-valabil: trebuie să spargem cercul vicios care împinge minoritatea romă la marginea societăţii pentru simplul fapt bine-cunoscut că "cetatea" va primi de la cetăţenii ei exact ceea ce oferă.

Romii, ca şi restul societăţii civile, vor întoarce "serviciile" primite de la stat sau guvernanţi în maniera în care aceste foruri i-au servit în decursul timpului. Să nu ne aşteptăm ca înghesuind oameni în ghetouri sau în tabere mărginaşe, ca pe animale în cuşcă, aceştia să ne mulţumească şi să participe la binele comunitar cu deschidere şi bunăvoinţă. Românii au un proverb: "dacă semeni vânt, culegi furtună". Aşa se întâmplă şi cu oamenii, aşa se întâmplă şi cu romii: cum îi tratezi, aşa te tratează, îi agresezi, te agresează, îi desconsideri, te desconsideră.

Domnul Ioan Oltean:

"Protecţia socială a tinerilor în ţara noastră, proces continuu de adaptare la regulile impuse de noul cadru al Uniunii Europene"

În ţara noastră, necesitatea şi obligativitatea existenţei reglementărilor în ceea ce priveşte protecţia tinerilor la locul de muncă reprezintă o prioritate, având în vedere condiţiile de desfăşurare a proceselor de muncă de către acest segment al populaţiei, în general. Mă refer aici la protejarea tinerilor faţă de orice muncă susceptibilă să dăuneze securităţii, sănătăţii sau dezvoltării lor fizice, psihologice, morale sau sociale, sau care le-ar putea periclita educaţia. Chiar şi în condiţiile actuale se impune continuarea adaptării întregului sistem legislativ la cerinţele reglementărilor Uniunii Europene, inclusiv a celui privind securitatea şi sănătatea în muncă a tinerilor.

Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi respectarea drepturilor celor care muncesc au rămas două dintre cele mai importante obiective ale Uniunii Europene. Acesta este un proces permanent, în plină desfăşurare şi dezvoltare. Prin aceasta, Europa urmăreşte ca extinderea pieţei unice să nu fie însoţită de scăderea standardelor de lucru şi de distorsiuni cauzatoare de dezechilibre. Priorităţile Comunităţii în domeniul legislaţiei muncii se îndreaptă spre definirea cerinţelor minime de lucru, prin intermediul legislaţiilor naţionale.

La protejarea angajaţilor în general au contribuit directivele adoptate, referitoare la: concedierile colective de personal (Directiva nr. 98/59/CEE), transferul întreprinderilor (Directiva nr. 2001/23/CEE), protecţia femeilor însărcinate (Directiva nr. 92/85/CEE), protecţia tinerilor angajaţi (Directiva nr. 94/33/CEE) etc.

Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 94/33/CEE referitoare la protecţia tinerilor în muncă, directivă care reglementează aspectele legate de definirea conceptelor de tânăr, copil, adolescent, munci uşoare, timp de lucru şi perioadă de repaus, precum şi interdicţia muncii copilului, şi derogări posibile de la această interdicţie, obligaţii generale ale angajatorilor referitor la angajarea tinerilor, în special în ceea ce priveşte normele de securitate şi sănătate în muncă, timpul de lucru, munca de noapte, repausul legal, activităţi care implică expunerea tinerilor la factori nocivi din punct de vedere chimic, biologic sau fizic.

Stimaţi colegi, ştim cu toţii că învingând toate piedicile şi depăşind toate sincopele, actuala majoritate parlamentară a adoptat legi relevante în domeniul muncii, legi foarte utile azi, prin care se realizează transpunerea unor directive europene în legislaţia naţională.

Principalele prevederi se referă la aspecte precum: definirea noţiunilor de tânăr, copil, adolescent, munci uşoare, timp de lucru şi perioadă de odihnă pentru tineri, concediu de odihnă; interdicţia muncii copilului şi excepţii de la aceasta; obligaţii generale ale angajatorilor, în special în ceea ce priveşte aspectul normelor de securitate şi sănătate în muncă, timpul de lucru, munca de noapte, repausul legal, activităţi care implică expunerea tinerilor la factori de risc generatori de boli cronice; îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi în mod deosebit a mediului de lucru, pentru a garanta un nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii tinerilor; introducerea de măsuri care să vizeze promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii tinerilor la locul de muncă; obligaţia angajatorilor de a crea locuri de muncă în măsură să permită tinerilor efectuarea sarcinilor în condiţii de securitate şi sănătate; supravegherea tinerilor la locurile de muncă de către personal competent şi calificat. Deseori, riscurile fiziologice sunt aceleaşi atât pentru adulţi, cât şi pentru tineri. Totuşi, există anumite domenii în care tinerii lucrători au nevoie de o protecţie mai mare decât adulţii, din cauza diferenţelor fiziologice, de dezvoltare fizică inerente vârstei. Conform legii, fiecare loc de muncă trebuie să aibă un sistem adecvat de management al sănătăţii şi siguranţei, oferind protecţie oricui îşi desfăşoară activitatea acolo.

Protecţia tinerilor la locul de muncă are ca scop asigurarea acestui segment al populaţiei împotriva exploatării economice a oricărui tip de muncă posibil dăunătoare securităţii, sănătăţii sau dezvoltării lor. Trebuie menţionat că prevederile legislaţiei româneşti în vigoare se aplică persoanelor în vârstă de până la 18 ani care au încheiat un contract individual de muncă. Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Copilul este definit ca orice persoană cu vârsta de până la 15 ani sau orice tânăr cu vârsta între 15 ani, cel puţin, şi 18 ani, cel mult, care face obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral, stabilit de lege.

În România, prin derogare, copiii în vârstă de cel puţin 16 ani pot încheia un contract individual de muncă în calitate de salariat pentru desfăşurarea unor munci considerate a fi uşoare. Munca uşoară este reprezentată de activităţi care, prin natura sarcinilor pe care le presupun şi a condiţiilor în care sunt efectuate, nu pot prejudicia securitatea, sănătatea sau dezvoltarea copilului şi tânărului şi nu sunt de natură să prejudicieze frecvenţa şcolară, participarea la programe de orientare sau formare profesională sau capacitatea acestora de a beneficia de instruirea primită. Dar, pe de altă parte, copilul care face obiectul şcolarizării obligatorii poate încheia un contract individual de muncă şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru desfăşurarea de activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi viitoarea pregătire profesională.

Trebuie spus şi că angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protejarea sănătăţii tinerilor, ţinând seama în special de riscurile specifice care rezultă din lipsa de experienţă, din conştientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potenţiale sau din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare. Angajatorul este obligat să informeze tinerii în scris asupra eventualelor riscuri şi asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor. De asemenea, este obligat să informeze în scris părinţii sau reprezentanţii legali ai copiilor angajaţi asupra tuturor acestor măsuri.

Iată, stimaţi colegi, că legislaţia românească transpune în totalitate prevederile Directivei europene referitoare la protecţia tinerilor în muncă, directivă de mare importanţă, care are ca scop asigurarea protecţiei tinerilor împotriva exploatării economice şi împotriva oricărei munci care ar putea să dăuneze sănătăţii sau dezvoltării lor fizice, psihice, morale, sau să compromită educaţia acestora. De aici mai departe, depinde doar de noi să aplicăm corect această legislaţie pentru protejarea actualei generaţii tinere, dar şi a generaţiilor viitoare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Lipsa fondurilor din sănătate"

Conform declaraţiilor făcute de Traian Băsescu în plenul Parlamentului, în anul 2004, erau 6 milioane de persoane asistate, iar la finalul lui 2008 numărul celor asistaţi se dublase, ajungând la 13,9 milioane de persoane.

Reluarea în permanenţă a aceluiaşi subiect - "paraziţii" şi "asistaţii" social - de către Traian Băsescu, are ca singur scop distragerea atenţiei opiniei publice de la destinaţia reală a fondurilor sociale din România, care reprezintă cel mai mic procent din buget din toată Uniunea Europeană - furtul sistematic al banilor din fondurile publice, de către Guvernul condus de Emil Boc, şi direcţionarea lor către alte zone din bugetul de stat, de unde sunt sifonaţi prin firme clientelare, prin proiecte de investiţii la preţ supraevaluat.

Banii care asigură sănătatea românilor sunt furaţi, leu cu leu, în timp ce vina pentru lipsa fondurilor este aruncată pe contribuabili, pe copii, pensionari şi alte categorii de "asistaţi", "incompetenţi" sau "leneşi". Ei uită în mod intenţionat că pensionarii şi-au câştigat dreptul la pensie cotizând la bugetul de stat o viaţă întreagă, că alte aproximativ 5 milioane de persoane sunt fie copii, fie elevi şi studenţi care nu s-au încadrat în câmpul muncii şi care nu au cum să cotizeze la sistemele de asigurări de sănătate şi de asigurări sociale, asta nefăcându-i nici "asistaţi", nici "paraziţi".

În timp ce România este obligată să trăiască într-o falsă austeritate, în panica creată de insuficienţa fondurilor pentru asigurările sociale, ministerele aruncă banii pe achiziţionarea de echipamente, maşini şi construcţia de noi sedii pentru diversele departamente, la suprapreţ, prin firmele apropiate de PDL.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Stimularea tinerilor afacerişti"

După ce a introdus impozitul minim în urma căruia 170.000 de firme şi-au suspendat activitatea, acum Guvernul Boc şi-a propus să stimuleze tinerii cu vârsta de până la 35 de ani să înceapă o afacere.

Tinerii întreprinzători pot beneficia de finanţare nerambursabilă de până la 10.000 de euro. Măsura vine după ce timp de doi ani patronatele au cerut-o insistent, iar ministerele IMM-urilor şi Economiei au prezentat câteva proiecte în dezbatere publică, după care le-au retras în mai multe rânduri.

Ca intenţie, este bună. Aşteptam însă să vedem care vor fi criteriile de alocare a fondurilor, cum va fi evaluată respectarea acestora şi de către cine. Dacă măsura se transferă într-un ajutor acordat din banii publici tinerilor democrat liberali nu am făcut nimic.

Marea problemă a acestui guvern este aceea că nu a aplicat niciodată măsurile proactive despre care a vorbit. Întotdeauna trebuia să se întâmple ceva şi nu s-a întâmplat. Oamenii aceştia vorbesc doar despre ce vor face în viitor, de parcă ar fi în opoziţie. Problema lor este că ceea ce au făcut până acum - tăieri de salarii, impozite aberante ş.a.m.d. - putea face oricine.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Pierderea proceselor la CEDO"

Cuantumul despăgubirilor impuse României de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea de către autorităţile noastre a drepturilor legale ale cetăţenilor, în principal în domeniul proprietăţii, dar şi al încălcării dreptului de acces la instanţă, este în creştere de la an la an. România este campioană la încălcat drepturile cetăţenilor.

În primul semestru al acestui an, Guvernul a plătit despăgubiri impuse statului prin hotărâri pronunţate de CEDO în valoare de peste 10,2 milioane de euro, mai mult decât în întreg anul 2009 şi decât suma totală achitată în intervalul 1998-2007.

Potrivit legii, termenul în care trebuie plătite despăgubirile acordate de către CEDO este de trei luni de la data la care hotărârea instanţei europene rămâne definitivă, iar dacă nu plătim, riscăm sancţiuni din partea Consiliului Europei, poate chiar excluderea din acesta. Suma impusă la plată statului de către CEDO a crescut constant de la 24.213 lei în anul 2000 la 7,6 milioane lei în 2003 şi la 47,1 milioane lei în 2008.

România se află într-o situaţie foarte dificilă şi din acest punct de vedere. Guvernul trebuie să trateze cu seriozitate cauzele care determină pierderea în procent de peste 80% a proceselor la CEDO - legislaţia deficitară în domeniul proprietăţii, încălcarea dreptului de acces la instanţă, cât şi pentru arestările preventive şi starea de detenţie.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Terapia de grup a liderilor PDL"

Întrunirea Consiliului de Coordonare Judeţean al PDL Suceava pe 3 octombrie este un exemplu elocvent că PDL alunecă, din punct de vedere al strategiei şi metodelor de lucru, pregătind noi atentate la adresa populaţiei României.

În plan politic, PDL nu se mai luptă cu partidele din opoziţie, ci a declanşat o ofensivă de exterminare a poporului român.

Această întrunire a fost o terapie de grup a liderilor PDL, menită să convingă fără succes suflarea PDL-istă, că partidul nu este pierdut. Lamentaţiile premierului Boc, care după aproape 2 ani de guvernare invocă "greaua moştenire", sunt dovada situaţiei dramatice în care se află acest partid aflat în derivă. Cea mai mare parte a populaţie nu se simte reprezentată de actuala putere.

Liderii partidului vorbesc în continuare la viitor şi lansează promisiuni, deşi nimeni nu-i mai crede, de câştigare a alegerilor din 2012 şi 2014, deşi ştiu foarte bine ca au 10-12% în sondaje.

Ar trebui să accepte organizarea imediată de alegeri anticipate, pentru a vedea ce cred românii despre acest partid şi politicile sale.

Mesajele transmise de liderii PDL sunt clare: guvernarea va merge înainte pe acelaşi drum presărat cu concedieri, cu şomaj, cu tăieri de salarii, cu majorări de taxe şi impozite, cu falimentarea sistemului de sănătate publică şi a educaţiei.

PDL trebuie împiedicat să mai facă rău populaţiei.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"5 octombrie - Ziua Educatorului"

În data de 5 octombrie, pe întreg mapamondul se sărbătoreşte Ziua Educatorului. Şi în România, unde, de ziua lor, mii de cadre didactice au protestat în capitală.

Aleşii noştri le-au făcut numeroase cadouri pentru că educatorii sunt respectaţi în România, unde învăţământul e prioritate naţională. Primul cadou e fluturaşul cu remuneraţia pe timp de criză: minus 15% indemnizaţie de merit, minus 25% la salariul brut, minus 2% gratificaţie şi ca bonus, o altă reţinere din salariu pentru că s-a dat în plus din greşeală, la concediu. Un profesor cu gradul I şi peste 25 de ani vechime la catedră, fără rate sau alte reţineri, ia pentru o lună cu puţin peste 1.000 de lei. Iar cei mai tineri profesori stau şi acum cu mâna întinsă la părinţi.

Revendicările cadrelor didactice privesc condiţiile în care învăţământul românesc ar fi trebuit să se desfăşoare, şi nu să fie cerşite în Piaţa Victoriei - salarii decente pentru personal, stoparea reducerilor de personal din învăţământ, respectarea condiţiilor igienico-sanitare în toate şcolile, transport şcolar şi manuale pentru toţi elevii, reducerea vârstei de pensionare de 65 de ani, propusă în Legea unică a pensiilor.

În aceste condiţii, ce alternativă au profesorii? Unii vor pleca unde văd cu ochii căutând un trai decent, iar cei care rămân vor fi nevoiţi să renunţe în primul rând la toate formele de perfecţionare, de la cărţi la congrese şi cursuri de specialitate, prea costisitoare pentru buzunarul lor. Astfel ajungem la cea mai mare boală a învăţământului românesc, calitatea foarte slabă, certificată de toate studiile internaţionale.

Domnul Georgian Pop:

Declaraţie politică: "Investiţiile în infrastructură - o şansă pentru relansarea economică"

În anul 2009, contracţia economiei româneşti a fost de 7,2%, o scădere fără precedent, care, din păcate, va continua şi în anul 2010, prognozele estimând un procent de 1,9%. Fenomenul creşterii şomajului, performanţele modeste din agricultură, competitivitatea redusă a produselor industriale româneşti pe pieţele externe nu sunt semne deloc încurajatoare nici pentru anul viitor. Economia românească se află în situaţia unui risc major - acela al derapajului pe termen lung. Aşa cum am afirmat în diverse ocazii, singura şansă a României este accesarea fondurilor europene şi susţinerea sectorului de investiţii, indiferent că vorbim de investiţiile străine directe, fie că vorbim despre investiţiile guvernamentale.

Ţara noastră are nevoie de un proiect de dezvoltare pe termen lung, iar în cadrul acestui proiect investiţiile în infrastructura de transport pot fi soluţia salvatoare. Investiţiile în domeniul autostrăzilor şi în reţeaua de drumuri naţionale şi locale sunt necesare pentru reducerea decalajului mare pe care România îl are faţă de statele membre ale Uniunii Europene.

Statele care au făcut faţă crizei economice mondiale sunt cele în care guvernele au investit masiv în proiecte de infrastructură. Investiţiile străine directe şi investiţiile interguvernamentale se află într-o strânsă interdependenţă: marii investitori preferă să stabilească afacerile în ţări cu infrastructură dezvoltată.

Experţii au calculat pentru România o densitate a drumurilor de patru ori mai mică faţă de alte state din Europa Centrală şi de Est şi de 14 ori mai mică faţă de densitatea din ţările dezvoltate. Având în vedere această realitate, am avea o atractivitate ridicată pentru investiţiile în infrastructura rutieră, în condiţiile unei forţe de muncă mai ieftine decât în alte state europene. Un sistem de autostrăzi şi drumuri naţionale ar avea efecte pozitive asupra economiei: reducerea şomajului, creşterea potenţialului economic al mediului rural, dezvoltarea agriculturii, creşterea competitivităţii mărfurilor româneşti pe piaţa internă şi externă, îmbunătăţirea performanţelor în domeniul turismului etc.

Consider că existenţa unei politici care să încurajeze şi să pună accentul pe investiţiile guvernamentale în proiecte importante de infrastructură, mai ales în domeniul transporturilor, ar fi o şansă pentru relansarea economică. Este regretabil că, din cele 4,7 miliarde de euro pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziţia statului român, nu au fost atrase decât sume derizorii. Sunt ferm convins că, dacă se va rezolva problema incapacităţii de a atrage fonduri şi de a executa proiecte, economia românească va reveni pe creştere.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Reforma societăţii înseamnă o nouă Constituţie"

consider că nu există un fenomen care să fi făcut mai mult rău României în istoria ultimilor 20 de ani decât ceea ce numim îndeobşte "reformă". Acesta a reprezentat alibiul perfect pentru fiecare nouă putere politică instaurată de a schimba formele şi obiceiurile precedentei. Am avut tot atâtea reforme ale sănătăţii, ale educaţiei, ale agriculturii, ale justiţiei şi ale tuturor domeniilor ministeriale câţi miniştri s-au succedat în posturile respective.

Desigur, putem spune că aceste schimbări au fost rezultatul alternanţei la guvernare şi rezultatul aplicării ideologiilor fiecărui partid căruia poporul i-a încredinţat puterea politică. O asemenea motivaţie nu poate fi decât aproximativă şi lacunară. Adevărul este că toate reuşitele clasei politice au venit doar când s-a realizat un consens, iar luptele politice s-au limitat la mijloace şi nu au afectat obiectivele.

Avem nevoie de un nou model social, pentru că, aşa cum stau lucrurile în acest moment, statul se prăbuşeşte în el din cauza numărului relativ mic de oameni activi în câmpul muncii. Avem nevoie de un nou model economic, neputând să funcţionăm la infinit după un model parţial centralist, în care guvernul să joace un rol determinant în zona investiţiilor, iar impozitarea iniţiativei private să fie mare.

În cele din urmă, trebuie să decidem asupra principiilor care să guverneze acest stat, asupra interacţiunii dintre puterile statului şi asupra felului în care înţelegem să susţinem societatea civilă.

Adevărul este, şi am căzut cu toţii de acord asupra acestui lucru, că actuala Constituţie are multe lacune ce trebuie să-şi găsească rezolvare. Ne aflăm într-unul dintre acele momente în care noi toţi, putere şi opoziţie, trebuie să decidem asupra felului în care va arăta România următorilor ani.

Reforma constituţională este, într-adevăr, un subiect mai delicat, ce poate naşte însă dezbateri aprinse. Consider votul din 22 noiembrie 2009 o dorinţă a electoratului ca structurile de decizie ale statului să devină mai suple şi mai flexibile. Nu numai reducerea numărului de parlamentari, ci şi mai puţini miniştri, mai puţini secretari de stat, mai puţine agenţii guvernamentale.

Cetăţenii ne-au transmis că doresc o ierarhizare clară a palierelor de putere, o delimitare a atribuţiilor şi competenţelor pentru evitarea tuturor blocajelor instituţionale care s-au succedat în ultimii ani. Noi trebuie să punem aceste idei în practică.

Domnul Cristian Rizea:

"Fără scrupule!"

Guvernul Boc a pornit o campanie de scumpiri care îngrozesc cetăţenii, dar care lasă nepăsători oamenii politici, oameni politici ca domnul Adriean Videanu care, până nu demult, se aflau în fruntea unui minister cu o importanţă covârşitoare.

Adriean Videanu, fostul ministru al economiei, comerţului şi mediului de afaceri declară senin că nu este nimic grav în scumpirea gazelor. Nu este nimic grav în diminuarea salariilor, în disponibilizarea a mii de oameni, în pierderea locurilor de muncă, în scumpirea alimentelor de bază, a gazelor, a agentului termic, a medicamentelor, a vieţii! Nu este nimic grav, pentru că domnia sa nu are un salariu de 600 de lei lunar, salariu din care mai mult de jumătate să reprezinte factura de întreţinere.

Pe domnul Videanu îl macină lucruri mult mai importante cum ar fi cele 22 milioane de euro pe care companiile domniei sale le datorează băncilor, probabil că aceasta problemă l-a preocupat şi când s-a aflat în fruntea Ministerului Economiei.

Ceea ce uită domnul Videanu să menţioneze este că această scumpire nu survine unei creşteri la nivel mondial a preţului gazului, nici măcar a mult prea blamatei crize economice, ci mai degrabă în urma unui management defectuos şi preferenţial, pe care autorităţile statului l-au avut atunci când au atribuit subvenţii de ordinul sutelor de milioane de euro, dar şi preţuri preferenţiale pe care diferiţi producători de îngrăşăminte chimice le-au obţinut în urma unor aşa-zise negocieri cu statul.

În acest caz, doresc să îi reîmprospătez memoria domnului Videanu. În urmă cu foarte puţin timp, domnul Ioan Niculae, care deţine şase combinate de îngrăşăminte chimice, mari consumatoare de gaze, şantaja statul român şi ameninţa cu intrarea în faliment a firmelor sale dacă guvernul nu îi acorda mult doritele facilităţi.

Ioan Niculae, deşi este unul dintre cei mai bogaţi români, beneficiază în acest an de o subvenţie mascată de 100 de milioane de dolari pentru că utilizează, prin lege, la combinatele sale chimice doar gaz intern, mult mai ieftin decât cel importat din Rusia. În plus, el cumpără gazul de la Romgaz cu un discount de 30 dolari/1.000 mc, ceea ce înseamnă că, practic, el plăteşte puţin peste 100 dolari/1.000 mc comparativ cu 2009, când dădea 197 dolari/1.000 mc.

Chiar dacă este un lucru normal ca statul să susţină şi să încurajeze dezvoltarea firmelor româneşti în această perioadă, iar decizia filantropică a guvernului Boc, în cazul domnului Niculae, pare uşor nefirească, nu pot să nu constat că aceste decizii luate în urmă cu doar câteva luni de acelaşi guvern Boc influenţează acum în pragul uneia dintre cele mai grele ierni, viaţa câtorva milioane de oameni. În schimb, diferenţa dintre aceşti oameni şi oamenii domnului Videanu, precum domnul Niculae, este aceea că ei nu vor îndrăzni niciodată să şantajeze statul român dacă nu vor avea bani de întreţinere, iar ca hobby nu au susţinerea unei echipe de fotbal, ci mai degrabă supravieţuirea de pe o zi pe alta.

Domnul Marius Rogin:

Întâlnirea anuală a Adunării Generale a ONU a oferit o bună ocazie preşedintelui american de a face un nou apel către comunitatea internaţională, căreia îi cere să sprijine procesul de pace în Orientul Mijlociu.

La adunarea de la New Yorka participat şi liderul iranian Mahmud Ahmadinejad. Spre stupoarea oficialilor prezenţi în sală, preşedintele statului islamic a susţinut că atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 ar fi fost instrumentate de Statele Unite ale Americii.

"Până la anul, când ne vom aduna din nou în acest loc, este posibil să existe un acord de pe urma căruia Naţiunile Unite să se aleagă cu un nou membru, Palestina, un stat independent care îşi duce existenţa în pace alături de Israel".

Cuvintele preşedintelui american, aplaudate la scenă deschisă de oficialii prezenţi la Adunarea Generală a ONU de la New York, oferă un important imbold negocierilor de pace dintre Israel şi partea palestiniană. Însă drumul către o pace durabilă în Orientul Mijlociu este lung şi anevoios, lucru pe care liderul de la Casa Albă îl ştie de altfel foarte bine. Tocmai de aceea, Barack Obama a cerut israelienilor să prelungească acordul de încetare a construirii de colonii evreieşti în Cisiordania, subliniind că "stoparea acestor construcţii a schimbat situaţia în regiune şi a îmbunătăţit atmosfera în care se desfăşoară negocierile de pace".

Pentru palestinieni, mesajul preşedintelui american a fost clar. Israelul este un stat suveran şi, din punct de vedere istoric, patria poporului evreu. "Nici o încercare de a ameninţa sau a ucide israelieni nu aduce avantaje palestinienilor. Uciderea unor oameni nevinovaţi nu înseamnă rezistenţă, ci injustiţie", a mai declarat Barack Obama.

Un alt subiect spinos, respectiv diferendul atomic cu Iranul, a fost de asemenea abordat de preşedintele SUA în cadrul discursului său. Uşa diplomaţiei este permanent deschisă în cazul în care Iranul vrea să se folosească de ea. Teheranul trebuie însă să arate lumii întregi că programul său atomic serveşte scopuri paşnice, a punctat Obama.

La rândul său, Mahmud Ahmadinejad a declarat că programul atomic al ţării sale face posibilă obţinerea de energie "curată şi sigură". El a respins acuzaţiile conform cărora ţara sa ar fi încălcat regulile internaţionale privind armele nucleare şi a avertizat că un atac asupra facilităţilor nucleare din Iran ar declanşa un "război fără limite".

La fel de dure au fost declaraţiile liderului iranian şi când acesta a susţinut răspicat faptul că în spatele atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 s-ar afla Statele Unite. De asemenea, Ahmadinejad a pus la îndoială din nou Holocaustul, pe care l-a descris, textual, ca fiind un "eveniment istoric menit să creeze un pretext pentru război".

"Întrebarea este, de ce nu permitem ca acest subiect să fie examinat în continuare. Este incorect să impunem un singur punct de vedere. Trebuie întrebat unde a avut loc acest eveniment şi de ce trebuie ca poporul palestinian să sufere în continuare din acest motiv. Eu nu sunt un antisemit. Sunt antisionist", a spus Ahmadinejad.

Oficialii SUA, ai Germaniei şi ai altor ţări au părăsit demonstrativ sala în reacţie la spusele lui Ahmadinejad.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Oare după ce lege sau ordonanţe mai sunt calculate salariile de mizerie ale bugetarilor români?"

O solicitare adresată la cabinetul de deputat din teritoriu ne aducea la cunoştinţă că într-o instituţie bugetară din Galaţi, un angajat cu studii superioare a ajuns la un salariu "eroic" de 500 lei în iulie 2010 şi un angajat cu studii medii (cu tură de noapte) a ajuns la un salariu de 550 lei în iulie 2010. Şi atunci am tot încercat să calculez după Legea unică a salariilor din sistemul public şi să înţeleg cum s-a ajuns aici.

Legea unică a salarizării, publicată în Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009, intra în vigoare cu luna ianuarie 2010 şi prevedea că suma de 705 lei era baza pentru anul în vigoare, la care se adăugau coeficienţi în funcţie de nivelul de studii, experienţă, răspundere în muncă şi nivelul de complexitate al activităţii. În suma bază erau incluse sporurile de vechime, de merit, de confidenţialitate şi altele.

Dacă legea ar fi fost aplicată şi respectată, la această dată, angajaţii bugetari ar fi trebuit să aibă un salariu egal cu 705 lei x coeficientul din anexe corespunzător fiecărei funcţii din organigrama fiecărei instituţii. De exemplu, un asistent medical cu studii medii sau SSD ar fi trebuit să aibă 705 lei x 2,70 = 1903 lei salariu lunar.

Disponibilizările, reducerile de personal, scăderea salariilor cu 25% din ce rămăsese după scăderea sporurilor sunt ordonanţe de Guvern care s-au dat după data de aplicare a Legii unice a salarizării, adică ordonanţe ce au încălcat legea. În plus, legea impune ca din ianuarie 2011, valoarea bază la care se aplică coeficienţii să fie de 765 lei.

La dispoziţii generale, legea prevedea aplicarea de coeficienţi diferiţi după nivel studii, experienţă, răspundere în muncă şi nivelul de complexitate al activităţii. Din exemplele pe care le dau rezultă că este o lege părtinitoare: secretar primărie municipiu - coeficient 6,20; secretar primărie comunală (SS) coeficient 4,90; asistent medical (SSD) coeficient 2,70; farmacist (SSD) coeficient 2,70; medic rezident (SS) coeficient 1,80; profesor grad I (SSD) coeficient 2,20.

Deşi inechitabilă şi părtinitoare, atacată la vremea respectivă, cu multiple amendamente pe care le-a făcut opoziţia, totuşi este sigur că ea, legea, nu este aplicată de guvernul care a susţinut-o şi că, din păcate, nu este singura lege nerespectată din România.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

"Carpaţii României în pericol!"

Un motiv special de conştiinţă şi responsabilitate mă aduce astăzi în faţa dumneavoastră, atât ca deputat de Neamţ, ales într-un judeţ care include şi zone de munte, cât şi ca factor ce am contribuit direct la crearea, în 1990, a unei noi instituţii - Comisia Zonei Montane din România, ce a fost transformată în 1991 în Agenţia Naţională a Zonei Montane, ca direcţie generală în cadrul ministerului agriculturii.

Prin Declaraţia-Apel a Forumului Montan din România, publicată în presă, aflăm cu surprindere că după 20 de ani de activitate benefică, prin Ordonanţa nr. 70 şi H.G. nr. 725 din 4 august 2010, Agenţia Naţională a Zonei Montane a fost desfiinţată.

Şi mai grav, a fost desfiinţat şi Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi - CEFIDEC Vatra Dornei, o instituţie de elită, unicat a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu peste 6.000 de absolvenţi, tineri agricultori montani şi specialişti ai agriculturii montane, care şi-a câştigat, după 15 ani de activitate, un prestigiu deosebit atât în ţară, cât şi în străinătate.

Prin aceste două instituţii publice pioniere, singurele specializate pentru specificul agriculturii şi economiei ruralului montan, o cucerire a Revoluţiei din 1989, la a căror creare şi menţinere au contribuit câteva sute de parlamentari din întreg spectrul politic şi specialişti consacraţi, România s-a conectat la sistemul montan european şi mondial, beneficiind de asistenţă tehnică şi de programe finanţate, de câteva zeci de milioane de euro, venite ca forme de sprijin nerambursabile din partea Germaniei, Franţei, Elveţiei, Austriei, prin Comisia Europeană şi Banca Mondială, care au fost transformate în obiective-pilot de dezvoltare montană.

Prin activitatea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane s-a contribuit şi la aderarea României la Uniunea Europeană şi la elaborarea unor importante concepte şi lucrări, proiecte şi acte normative cum sunt: Delimitarea zonei montane, Strategia dezvoltării durabile a zonei montane (HG) şi Legea muntelui, care au fost aprobate de Parlament.

Instituţia CEFIDEC - Vatra Dornei a fost creată în 1994, dintr-o necesitatea stringentă, reprezentând prima şcoală a muntelui din istoria României cu vocaţie internaţională, menită să joace un rol însemnat şi în cadrul "Convenţiei Carpatice".

CEFIDEC - Vatra Dornei a devenit membru al prestigioasei şi influentei organizaţii a munţilor Europei de la Bruxelles - "Euromontana", reprezentând oficial ministerul agriculturii şi deţinând, de peste un deceniu, vicepreşedinţia acesteia.

Profesorul Radu Rey - personalitate care şi-a consacrat viaţa scopului protejării şi dezvoltării valorilor zonelor de munte, ne atrage atenţia asupra periculozităţii desfiinţării singurelor instituţii specializate şi reprezentative pentru munţii României, tocmai în momentul în care la nivelul Uniunii Europene şi mondial se depun mari eforturi pentru conservarea şi dezvoltarea resurselor economice, sociale şi culturale din zonele montane.

Voi menţiona şi faptul deosebit de regretabil al ignorării şi abrogării Legii nr. 181 din 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, lege iniţiată de la nivelul Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi industrie alimentară a Camerei Deputaţilor, la care au participat deputaţi din 5 partide, ce au colaborat exemplar pentru deservirea unui interes naţional peren.

Devine îngrijorător faptul că un motiv de substrat al desfiinţării CEFIDEC Vatra Dornei l-ar reprezenta interesul mărunt al câtorva factori locali veroşi şi inconştienţi de a pune mâna mai ales pe un teren - de doar un hectar - cu o excepţională grădină didactică (o colecţie unicat de plante montane de utilitate socială, realizată cu bani publici şi cu multă dăruire din partea angajaţilor CEFIDEC), în scopul construirii de vile personale.

Pentru un astfel de scop derizoriu s-a putut găsi calea pentru anularea unei legi şi desfiinţarea a două instituţii publice, cu largul concurs al unor funcţionari din ministerul agriculturii, pe care ar trebui să-i cunoaştem.

Pe fond, suntem nevoiţi să constatăm cu regret şi îngrijorare că la ministerul agriculturii şi dezvoltării rurale, pentru birocraţia internă a devenit o practică curentă marginalizarea deliberată a zonei montane, a agriculturii montane, în primul rând. O gravă manifestare de incompetenţă şi iresponsabilitate, care durează de prea mult timp şi face deja prea mult rău.

Cum să ne explicăm faptul că Agenţia Naţională a Zonei Montane şi CEFIDEC au suportat în ultimii 20 de ani un număr incredibil de 19 desfiinţări, reînfiinţări şi restructurări, probabil un record mondial.

Iar consecinţele se regăsesc în degradarea gravă şi continuă a economiei agro-zootehnice montane, într-un lung şir de neglijenţe şi abuzuri, în descurajarea celor peste 2 milioane de agricultori montani şi abandonarea masivă a creşterii animalelor - cu consecinţa degradării celor 2,5 milioane hectare de pajişti naturale, a accentuării stării de sărăcie şi, cel mai grav, manifestarea unui exod masiv al tineretului din ruralul montan spre oraşe şi străinătate, cu abandonarea definitivă a agriculturii şi perspectiva depopulării ireversibile a zonelor de munte şi pierderii unei mari economii în mod insidios.

Prin desfiinţarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane şi a CEFIDEC Vatra Dornei, guvernul nu mai are nimic specializat pentru zona montană, ca şi cum România, oficial, nu ar mai avea munţi - adică 32% din teritoriul naţional.

Se riscă astfel şi deconectarea de la un sistem internaţional montan aflat în plină evoluţie, la care am reuşit să ne conectăm cu mari eforturi şi unde ne-am câştigat recunoaştere şi apreciere, luând chiar un avans instituţional şi legislativ.

În acest caz, o justificare prin realizarea de economii financiare la buget este insignifiantă, întrucât în cauză nu sunt câteva mii sau sute de funcţionari publici, ci doar un foarte mic număr de angajaţi, 33 în total (!), din care 20 sunt experţi - formatori, unii deja cu doctorate în economie montană, creaţi cu greu, în mult timp şi în realitate singurii pe care-i mai avem specializaţi pentru vastul domeniu al economiei agriculturii montane.

Ne dăm seama cât de minoră este economia făcută de ministerul agriculturii, dar şi cât de grave sunt consecinţele. Mult prea grave!

Un prim semnal negativ de la nivel internaţional s-a şi înregistrat la 16 septembrie, la Congresul zonelor de munte din Europa, la Lillehammer, Norvegia, unde peste 400 de reprezentanţi din 21 de ţări europene cu munţi şi ai unor instituţii europene precum Comisia şi Parlamentul European, miniştri şi conducători de instituţii naţionale şi internaţionale, inclusiv din SUA, au luat act cu indignare de eroarea impardonabilă ce s-a produs în România faţă de zona montană, solidarizându-se oficial în favoarea corectării urgente a acesteia, inclusiv prin semnarea unei petiţii, o scrisoare oficială urmând a fi adresată guvernului României, respectiv noului ministru al agriculturii.

Stimaţi colegi deputaţi,

Trecând peste orice interpretare de natură politică, mă adresez dumneavoastră cu o invitaţie la solidarizare pentru îndreptarea cu maximă urgenţă a unei erori prea grave, care a apărut odată cu desfiinţarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane.

Să ne aliniem şi noi atitudinii responsabile a colegilor din Senatul României şi să corectăm, cu maximum de urgenţă, eroarea ce s-a produs, să reconsiderăm prevederile Legii nr. 181 din 2007 şi să se revină asupra deciziei de desfiinţare a Agenţiei Naţionale a Zonei Montane şi Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi - CEFIDEC Vatra Dornei, redându-li-se personalitatea juridică şi asigurându-se şi dezvoltarea acestor instituţii specializate, cu ajutorul cărora urmează să depunem eforturi de stopare a declinului şi de aducere pe un făgaş al dezvoltării durabile a importantei economii agro-zootehnice din zona montană.

Ne aşteptăm ca prim-ministrul României, ca fiu de agricultor de munte, sesizat asupra situaţiei, să devină sensibil şi creativ în această importantă problemă ce a apărut şi menţinem convingerea că noul ministru al agriculturii, care cunoaşte bine problemele cu care se confruntă agricultura şi ruralul montan, va lua măsurile ce se impun, nu numai pentru readucerea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane şi CEFIDEC în poziţia lor firească, ci şi pentru o radicală schimbare de atitudine şi de responsabilizare a ministerului agriculturii, a funcţionarilor din acest minister, faţă de zona montană.

Experienţa ultimilor 20 de ani ne-a demonstrat faptul că Parlamentul reprezintă instituţia cu un rol deosebit de important pentru protejarea intereselor populaţiei şi economiei montane şi asigurarea unei dezvoltări durabile în acest mare şi important segment specific al României.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Satul maramureşean în declin"

Maramureşul stăruie încă în conştiinţa colectivă ca un rezervor spiritual şi cultural aparent nealterat.

Arhitectura satului din Maramureş s-a făcut cunoscută încă din secolul al XIV-lea. Mărturie stau şi astăzi bisericile de lemn de la Ieud şi cea din Bogdan Vodă, reşedinţa voievodală de altădată. În perioada interbelică, satul maramureşean cade în vizorul cercetărilor etnografice şi sociologice în lucrările lui Take Papahagi şi Dimitrie Gusti. Tot în această perioadă sunt culese şi înregistrate numeroase piese muzicale de către Tiberiu Brediceanu şi compozitorul maghiar Bela Bartok. Cu toate acestea, în primul album turistic al României editat în anul 1938, Maramureşul nu este prezent nici măcar cu o imagine. Când s-a constituit Muzeul Satului din Bucureşti în anul 1936 şi s-au adus case din zonele etnografice cele mai reprezentative ale României, din Maramureş s-a strămutat biserica de lemn din Dragomireşti pentru ca satul-muzeu să fie complet.

În plină perioadă comunistă, la trecerea în nefiinţă a poetului Nichita Stănescu, maramureşenii au adus o cruce, tipică cimitirului vesel de la Săpânţa, şi au plantat-o la capul poetului, ca semn de recunoştinţă pentru cel care i-a iubit atât de mult.

După revoluţia din '89, Maramureşul încă mai avea să ofere imaginea idilică a unui sat autentic. Civilizaţia lemnului era încă destul de bine conservată. Satele din Maramureş erau adevărate muzee vii, încât cercetătorul japonez Miya Kosei a fost îndreptăţit să afirme, cu ocazia unei expoziţii de fotografii la Muzeul Omului din Paris, că: "Ţara Maramureşului este centrul lumii".

O perioadă de timp am crezut şi noi asta, noi, cei născuţi în Maramureş. Numai că, de la an la an, arhitectura satului din Maramureş s-a degradat. Fiecare a construit după bunul lui plac. Aşa au apărut peste noapte case uriaşe din fier şi ciment. Arta kitsch-ului a invadat localităţile. Puţinele case de lemn se vând pe aproape nimic. în curând vom mai admira arhitectura caselor de lemn în muzeele în aer liber din Sighet şi Baia Mare. Nimeni nu este absurd şi nu putem să le impunem locuitorilor de aici să trăiască precum în evul mediu. Şi ei trebuie să profite de binefacerile civilizaţiei: canalizare, aducţiuni de apă, televiziune prin cablu etc. Dar trebuie să li se impună să păstreze o linie arhitectonică a satului de altădată.

Străinii nostalgici vin în Maramureş să guste din farmecul unei vieţi tihnite şi sănătoase pe care ei au pierdut-o. Dar, din păcate, nici noi nu le mai putem oferi mare lucru. Mult trâmbiţatele programe de agroturism şi pensiunile turistice din zonă nu mai au niciun efect pozitiv, câtă vreme noi nu le mai putem arăta o ţară a lemnului, o ţară a porţilor de lemn, unică în lume.

De aceea cer insistent Ministerului Culturii şi Ministerului Dezvoltării, în numele locuitorilor din Maramureş, să întreprindeţi un program comun de reabilitare a satului maramureşean. Să impuneţi măsuri în ceea ce priveşte politica de urbanism, iar casele nou construite să fie moderne prin utilităţi, dar în acelaşi timp să preia elementele arhitecturii pe care satul din Maramureş le-a păstrat de secole.

Am convingerea că printr-un interes mai mare asupra problemelor pe care le-am ridicat aici, satul maramureşean încă mai poate fi salvat. În echipa de experţi care se ocupă de reabilitarea bisericilor şi a monumentelor istorice, trebuie să se afle şi specialişti care să salveze imaginea satului din Maramureş, a satului românesc în cele din urmă. Arhitectura satului din Maramureş, felul oamenilor de a petrece, portul şi viaţa spirituală oferă certitudinea unor valori pe care poporul român nu le-a pierdut. Să le salvăm, domnilor, acum, în ultimul ceas!

Maramureşul încă oferă forţa renaşterii unei naţiuni, a unei categorii sociale, ţărănimea, despre care scriitorul Liviu Rebreanu, în discursul intrării în Academie, a spus: "Ţăranul este născut din acest pământ ca o plantă fermecată, care nu se poate stârpi în vecii vecilor... Destinul nostru ca neam atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul ţăranului" şi de gospodăria sa înfloritoare, aş spune eu.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Violenţa în unităţile de învăţământ"

România se află pe primul loc între 37 ţări din lume privind numărul de profesori care au raportat acte de violenţă ale elevilor în timpul orelor.

În România, 70% dintre tineri se tem să se ducă la ore din cauza actelor de huliganism, care, conform statisticilor, se petrec cel puţin o dată pe săptămână. O soluţie pentru diminuarea cazurilor ar fi ca fiecare şcoală să aibă un psiholog şcolar sau măcar un medic şcolar. Psihiatrii spun că principala problemă este lipsa comunicării. Conform unui studiu internaţional efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 37 de ţări, România este nominalizată pe primele locuri la violenţa în şcoli. Peste jumătate din profesorii români raportează acte de huliganism la orele lor sau au nevoie de protecţie pentru securitatea lor sau a altor elevi.

În România, în prezent, fenomenul violenţei în şcoli a căpătat proporţii cotidiene, în condiţiile în care opt şcoli din zece se confruntă cu o anumită formă de violenţă: violenţa între elevi, violenţa elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Această violenţă deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă deseori în violenţă fizică.

Într-un alt studiu al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei se arată că liceele şi şcolile de arte şi meserii sunt mai violente decât şcolile generale, şcolile situate la periferie decât cele din centru, precum şi faptul că elevii din mediu urban sunt mai predispuşi la violenţă decât cei din mediul rural. Stabilind o clasificare conform studiului realizat de către ISE, se poate observa că pe primul loc se afla violenţa între elevi, urmată de violenţa elevilor faţă de profesori, pe ultimul loc aflându-se violenţa profesorilor îndreptată împotriva elevilor. Astfel, fenomenul violenţei îl întâlnim în 73,3% din şcolile generale şi 80,6% din şcolile postgimnaziale.

Pentru rezolvarea acestei probleme se impune înfiinţarea în fiecare scoală, în funcţie de necesităţile unităţii respective, a unui post de jandarmi care să prevină şi să intervină pentru aplanarea eventualelor conflicte. Necesitatea instituirii unor asemenea măsuri reiese din lipsa de autoritate şi gestionarea precară a cazurilor de violenţă a persoanelor însărcinate cu păstrarea ordinii şi siguranţei în şcoli. Înfiinţarea unor posturi ale jandarmeriei în unităţile de învăţământ, în funcţie de nevoile unităţii respective, va elimina fenomenul violenţei şcolare şi va aduce un plus de siguranţă părinţilor.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Reducerea sărăciei"

Aşa cum se precizează şi în Constituţie, statul român are obligaţia să intervină cu măsuri de protecţie socială.

Este nevoie să se modifice art. 48 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în sensul implementării unui program prin care să se asigure gratuitatea medicamentelor pentru pensionari. Această măsură este necesară pentru îmbunătăţirea stării de sănătate şi creşterea speranţei de viaţă, având în vedere creşterea vertiginoasă, în ultimul deceniu, a mortalităţii, precum şi asigurarea continuităţii şi a calităţii serviciilor medicale acordate pensionarilor. Pentru implementarea unui astfel de program se pot utiliza sume de la trezoreria statului, din sumele acumulate din procesul de privatizare.

În Constituţia României, la art. 47 se menţionează că:

"(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."

În virtutea acestor prevederi din legea fundamentală a statului român, autorităţile sunt obligate să asigure condiţiile unui trai decent pentru toate categoriile de populaţie, în special a celor defavorizate, categorie în care se încadrează şi pensionarii. Creşterea constantă a preţurilor la alimente, creşterea costurilor la utilităţi (energie electrică, gaze, energia termică etc.) sunt probleme la care pensionarii cu greu mai fac faţă, un procent important al acestora trăind la limita sărăciei. Drama lor este cu atât mai mare cu cât la această vârstă, o bună parte din banii de pensie se duce pe medicamente. Este evident că pentru traiul de zi cu zi nu le mai rămân suficienţi bani.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Vârsta de pensionare"

În urmă cu câteva zile, preşedintele României a trimis spre reexaminare Parlamentului Legea privind sistemul unitar de pensii, motivul reexaminării fiind vârsta de pensionare. Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale prevede atingerea vârstei standard de pensionare de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi în anul 2013. Considerăm că aceste vârste standard de pensionare trebuie păstrate cel puţin până în anul 2050.

Ne exprimăm dezacordul faţă de pericolul egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi, întrucât egalitatea nu începe cu finalul, adică cu egalizarea vârstei de pensionare. Mai întâi trebuie să avem drepturi egale din toate celelalte puncte de vedere şi abia apoi, în timp, să ajungem să avem o vârstă egală pentru pensionare.

În favoarea ideii privind neegalizarea vârstei de pensionare vă prezint câteva argumente: a) femeia, în continuare, este singura care se ocupă de gospodărie, educaţia copiilor şi îngrijirea bătrânilor, conform statisticilor, doar în 5 la sută din familiile din România există un parteneriat soţ-soţie în ceea ce priveşte gestionarea activităţilor din gospodărie; b) discrepanţa dintre condiţiile de muncă de acasă din România şi cele din statele occidentale şi, mai mult, diferenţa majoră dintre mediul rural şi cel urban (lipsa apei curente şi a canalizării din satele şi comunele noastre); c) absenţa alternativelor pentru creşterea copiilor (creşe, grădiniţe, bone scumpe şi nepregătite). De asemenea, prelungirea vârstei de pensionare ar duce la diminuarea numărului bunicilor implicaţi în susţinerea familiilor, absenţa alternativelor pentru îngrijirea bătrânilor, iar numărul femeilor care suferă de boli cronice din România este de trei ori mai mare decât cel al bărbaţilor.

Consider că prelungirea vârstei de pensionare, aşa cum executivul o prezintă în proiectul privind Legea pensiilor, ar avea drept consecinţă imediată creşterea numărului pensionărilor pe caz de boală; absenţa locurilor de muncă şi riscul creşterii şomajului, iar consecinţa egalizării vârstelor de pensionare între femei şi bărbaţi s-ar transpune în riscul ca de la 60 de ani femeile să rămână şi fără loc de muncă şi fără pensie, efectul imediat fiind acordarea de ajutoare sociale suplimentare de către stat şi în niciun caz reformarea sistemului public de pensii.

Fără a ne opune dorinţei femeilor care doresc şi pot să-şi continue activitatea şi după 60 de ani, considerăm că egalizarea vârstei de pensionare în toate domeniile de activitate în România este imposibilă. Nici măcar în Austria nu s-a luat această măsură, ba dimpotrivă, această ţară a prelungit termenul egalizării vârstei de pensionare din 2025 în 2030, iar speranţa de viaţă a româncelor este cu cel puţin zece ani mai mică decât a femeilor din majoritatea statelor Uniunii Europene.

(În continuare, lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 177, sunt absenţi 156, din care 13 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm ordinea de zi cu punctul 10, Propunerea legislativă privind modificarea Legii numărul...

Scuze. Domnule Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Doamna deputat Roberta Anastase, încă preşedinte al Camerei Deputaţilor, doresc să vă spun următoarele lucruri: ieri am auzit un cuvânt jignitor la adresa grupului nostru şi la adresa democraţiei, din partea domnului Mircea Toader. Eu n-am crezut că tupeul poate să meargă atât de departe şi lipsa de respect pentru norme democratice elementare. Noi nu am crezut vreodată, din 1990 încoace, că Parlamentul va putea funcţiona în absenţa opoziţiei. Puterea actuală aceasta doreşte. Dacă aceasta doreşte, să fie o putere totalitară, îi acordăm acest privilegiu, dar trebuie să se ducă în faţa poporului şi să spună de ce face aceasta: ca să fure în continuare din banii publici, ca să fure voturi în Parlament! Pentru aceasta vrea să fie singură în sală. Nici o problemă! Dacă pentru aceasta a primit voturile electoratului, aceasta să aibă, dar eu nu cred că acesta este adevărul.

Vă aduc aminte, doamnă Roberta Anastase, că există o decizie a Grupului parlamentar al PNL, că atâta timp cât dumneavoastră nu recunoaşteţi că aţi furat la votul la Legea pensiilor, că atâta vreme cât dumneavoastră, furând voturi în Parlament, conduceţi lucrările Camerei Deputaţilor, grupul nostru parlamentar nu va participa la asemenea dezbateri dezastruoase.

Eu înţeleg că unii se supără când le spunem adevărul. Nu este nici o problemă nici aceasta, dar nu înţeleg de ce unii sunt atât de violenţi când află adevărul.

Doamnă deputat Roberta Anastase, dumneavoastră şi cu domnul secretar Sever Voinescu-Cotoi nu aveţi dreptul moral să conduceţi lucrările Camerei Deputaţilor până când nu se va afla adevărul la votul privind Legea pensiilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule deputat Nicolăescu.

Şi am o precizare de făcut, pentru că eu cred că deja aţi depăşit o limită maximă suportabilă. Vă anunţ că aţi avut un membru al... (Vociferări.) Colegul nostru Mihai Voicu este membru al Partidului Naţional Liberal şi a fost permanent prezent în sală şi la tribună, da? Vă mulţumesc. Era o simplă precizare tehnică.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (fără microfon):

Eu vroiam o singură propoziţie...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi corectă, din punct de vedere regulamentar.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Şi eu vroiam să mai adaug o singură propoziţie. Indiferent cât sunteţi dumneavoastră de agresivă în ton în acest moment, nu ne intimidaţi, şi noi ne vom duce mai departe activitatea noastră parlamentară, în sensul în care noi nu chiulim ci noi muncim în Parlament şi pe dumneavoastră vă lăsam să furaţi. (Membrii Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal părăsesc sala de şedinţă.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult, domnule Eugen Nicolăescu.

Intrăm în dezbaterea Propunerii legislative privind modificarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Propunerea comisiei de respingere a iniţiativei legislative nu a întrunit numărul necesar de voturi şi, ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, potrivit art.104 alin.(3) din Regulament.

Neavând amendamente, intră la votul final.

Punctul 11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.504 din 11 iunie 2002, a audiovizualului.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul? Nu. Din partea comisiei sesizate, vă rog.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 504 din 11 iunie 2002, a audiovizualului, a fost transmisă Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, cu adresa Pl-x nr. 406 din 20 septembrie 2010. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu această propunere legislativă.

Propunerea legislativă a fost dezbătută în şedinţa comisiei din data de 5 octombrie 2010. Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul instituirii Consiliului Naţional al Audiovizualului drept autoritate competentă şi în domeniul presei scrise, precum şi al presei on-line.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 14 deputaţi din totalul de 19 membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votului.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.504 din 11 iunie 2002, a audiovizualului, întrucât reglementarea propusă contravine art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, precum şi a altor reglementări internaţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Doamna preşedinte Raluca Turcan.

Dacă există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă spun sincer, eu înţeleg mâhnirea şi intenţiile care au dus iniţiatorul la o încercare de reglementare a acestui domeniu. Eu însumi, cum probabil mulţi dintre dumneavoastră, am fost supus unor tiruri incorecte din partea unora, de la anumite organe de presă, am fost supus acelor tratamente în care nici dreptul la replică în presa scrisă nu am avut cum să îl exercit, pentru că pur şi simplu nu a fost publicat. Dar, cu toate acestea, de la aceste mâhniri până la a face o lege care necesită o reglementare complexă, prin care să încercăm să controlăm presa scrisă în modul în care ne-a propus acest proiect de lege, este o cale lungă, care mi se pare că este inacceptabilă.

Permiteţi-mi prima dată, că am intervenit şi ieri, vorbind despre complexitatea acestei legi, să spun doar câteva vorbe despre problemele mari de tehnică legislativă, pe care ni le-ar impune aplicarea acestui proiect.

Acest proiect de lege ne propune o definire a presei on-line, la art.10, alineatul (2²). Or, definiţiile în acest proiect de lege se fac la art. 1, pentru că avem un astfel de articol. Include în acest proiect de lege necesitatea a două capitole separate: unul pentru presa scrisă, unul pentru presa on-line, pentru că aşa ne cere tehnica legislativă. Mai mult, necesită schimbarea înseşi a titlului legii, pentru că titlul legii se referă la altceva.

Dar din punct de vedere ideatic problema este mult mai gravă. În raportul comisiei noastre s-a vorbit despre tratatele internaţionale la care România este parte.

Permiteţi-mi să vorbesc de legislaţia din ţara noastră. Articolul 30 - "Libertatea de exprimare" alin.(3) ne spune clar: "Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii". Aceasta ce vrea să însemne? Aceasta vrea să însemne că această libertate nu poate fi supusă unei autorizări.

Alineatul (4): "Nicio publicaţie nu poate fi suprimată". O să-mi ziceţi: da, dar Legea audiovizualului prevede o modalitate de licenţiere pentru domeniul audiovizual. Este corect. Dar de ce? Pentru că avem un spectru restrâns. Nu este ca la ziare: oricine, dacă are bani, poate să scoată ziarul, să-l tipărească, dacă găseşte o tipografie, să o plătească şi să o difuzeze cum doreşte. Pentru că bogăţia de frecvenţă, fiind un patrimoniu public, restrâns pentru România, conform anumitor convenţii internaţionale, trebuie să fie cumva împărţită între doritori, că nu este nelimitată. Şi după digitalizare vom avea aceeaşi situaţie.

Dar pentru cei care eventual nu înţeleg corect înţelesul acestei prevederi constituţionale, permiteţi-mi să citez tot două alineate din Constituţia României din 1923, art.25 alin.(4): "Nu este nevoie de autorizaţiunea prealabilă a nici unei autorităţi pentru apariţiunea oricărei publicaţiuni".

Alineatul (6): "Presa nu va fi supusă niciodată sub regimul avertismentelor, nici un ziar sau publicaţiune nu va putea fi suspendat sau suprimat". Deci, nici suspendat.

Permiteţi-mi să vă pun o întrebare, poate retorică: dorim ca presa din România să fie mai puţin liberă decât cea din perioada interbelică? Dacă dorim, să votăm pentru această lege sau să o lăsăm să treacă tacit. Dar dacă dorim să menţinem libertatea presei din România aşa cum este azi, aşa cum ne-am dorit-o în 1989, când am ieşit în stradă, atunci eu vă rog să votaţi împotriva acestei legi, deci pentru adoptarea punctului de vedere al comisiei, de respingere a legii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnule Duşa. Pe procedură, dar sper că procedura vizează ordinea de zi.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte, noi am aşteptat să veniţi în sală, să vedem dacă onoraţi ceea ce am cerut ieri, şi anume, să delegaţi un vicepreşedinte să conducă lucrările plenului. Noi avem o hotărâre foarte clară: atât cât dumneavoastră veţi conduce plenul Camerei Deputaţilor, noi nu mai participăm la şedinţe. Şi dumneavoastră nu puteţi să ne băgaţi pumnul în gură, folosind brutal majoritatea parlamentară şi nerespectând principiile parlamentare, să ne spuneţi că nu avem voie să intervenim pe procedură, numai atunci când se discută de ordinea de zi. Aceasta este procedura şi este o procedură foarte serioasă.

Dumneavoastră, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, sunteţi chemată să asiguraţi armonizarea tuturor grupurilor parlamentare şi să faceţi ca Parlamentul să funcţioneze conform Constituţiei şi Regulamentului.

Faptul că noi plecăm din sală şi colegii de la liberali, nu trebuie să vă bucure, că rămâneţi singuri şi puteţi să votaţi ce doriţi dumneavoastră. Aceasta este chiar o chestiune foarte serioasă, este o chestiune naţională şi dumneavoastră, dacă aveţi responsabilitate, şi dumneavoastră, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, dacă aveţi acel interes naţional de care se vorbeşte, ar trebui să încercaţi să deblocaţi această situaţie care este în Cameră. Este urât şi jignitor să veniţi, nu dumneavoastră, liderul dumneavoastră de grup, la această tribună, să ameninţaţi parlamentarii din opoziţie că le tăiaţi ziua. Dar ce credeţi, că suntem la grădiniţă? Tăiaţi-o, că sunteţi meseriaşi la a tăia. Aceasta aţi învăţat dumneavoastră în doi ani de guvernare sau în şase. Să tăiaţi! Tăiaţi şi indemnizaţiile parlamentarilor! Nu este nici o problemă! Numai că noi nu suntem aici salariaţi la instituţia dumneavoastră. Aceasta este cea mai înaltă instituţie a statului, activitatea parlamentarilor se referă şi la activitatea în plen, şi la activitatea în comisii, şi la activitatea în teritoriu, şi noi suntem prezenţi la lucrările Parlamentului, dar avem şi dreptul şi procedurile parlamentare de a ne exprima şi de a folosi metode împotriva celor care abuzează de majoritate. Şi una dintre metode este şi părăsirea sălii de plen.

Sigur că această situaţie nu poate să dureze în Camera Deputaţilor. Dumneavoastră, care trebuie să fiţi un moderator, trebuie să găsiţi soluţia şi să faceţi în aşa fel încât grupurile parlamentare ale opoziţiei să revină la Cameră.

Noi ne menţinem aceeaşi hotărâre de a părăsi plenul, atâta timp cât dumneavoastră conduceţi şedinţele Camerei Deputaţilor, şi dacă aveţi probleme - şi ştiu că aveţi - şi nu puteţi să ieşiţi din anumite situaţii complicate şi doriţi ca specialiştii noştri să contribuie la activitatea Camerei Deputaţilor şi la bunul mers al activităţii Camerei Deputaţilor, ne găsiţi la grupul parlamentar, vă primim la noi la grup să ne consultaţi asupra unor probleme legate de legislaţia de pe ordinea de zi.

Dar să nu mai faceţi asemenea afirmaţii, pentru că ele sunt nereale, şi dumneavoastră, ca moderator şi ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, aveţi datoria să luaţi măsurile de rigoare ca lucrările în plenul Camerei Deputaţilor să se desfăşoare conform Regulamentului.

Până când dumneavoastră nu veţi face acest lucru, noi nu vom participa la lucrările plenului. Şi îi invit pe colegii noştri şi pe colegii mei de la Partidul Social Democrat să ne deplasăm la grupul parlamentar, să lucrăm pentru amendamentele pe legile care sunt în dezbatere în comisii.

De asemenea, vă amintesc că nici o comisie din Camera Deputaţilor nu poate funcţiona fără PSD+PC şi PNL, pentru că nu aveţi cvorumul. Să nu mai acuzaţi parlamentarii opoziţiei că chiulesc. Nu chiulesc! Îşi manifestă o formă de protest pentru felul în care dumneavoastră conduceţi abuziv lucrările Camerei Deputaţilor, pentru felul în care dumneavoastră folosiţi abuziv majoritatea, fără a respecta principiile şi regulile parlamentare. (Membrii Grupului parlamentar al PSD+PC părăsesc sala de şedinţă.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. Discutam Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 504 din 11 iunie 2002, a audiovizualului.

Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu mai sunt. Propunerea este de respingere, din raportul comisiei. Prin urmare, votul final va fi cel care va decide.

12. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte să ia cineva cuvântul? Dacă nu, raportul comisiei sesizate în fond.

Domnule preşedinte Canacheu?

Domnul Costică Canacheu:

Punctul 12. Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată pentru dezbatere în fond, în procedură obişnuită, cu propunerea legislativă mai sus menţionată. Obiectul de reglementare se referă la statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, în vederea alinierii la noile standarde din domeniul aviaţiei şi armonizării cu legislaţia europeană şi internaţională în acest domeniu.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.118 alin.(2) din Constituţia României.

Comisia a luat în dezbatere propunerea legislativă în şedinţa din 5 octombrie 2010. Au fost prezenţi 24 de deputaţi din totalul de 25.

Potrivit prevederilor art. 75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 alin.(8) pct.1 lit. j) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, cu majoritate de voturi, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestei propuneri legislative, cu amendamentele admise. Vreau să fac o precizare: pe lângă amendamentele admise, în raport apare o eroare materială, am să vă menţionez imediat articolul. Avem la punctul din raport, doamna preşedinte, 21. Este vorba de art.23.

La amendamentul comisiei, ultimul paragraf din articol: "Fac excepţie paraşutiştii, pentru care documentele de atestare a calificării şi specializării se eliberează, validează, echivalează, prelungesc..." în raport este scris "prelungeşte", dacă aţi observat. Este vorba de o eroare materială, Direcţia legislativă va corecta acest lucru.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. S-a reţinut în stenogramă ceea ce aţi precizat.

Domnul Costică Canacheu:

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea pe articole.

Legea nr.35/1990 privind Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 9? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 10? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 11? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 12? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 13? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 14? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 15? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 16? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 17? de asemenea, nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 18? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Dacă la punctele 19, 20 şi 21 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 22, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 23, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 24, 25, 26, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 27? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 28? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul de Lege privind rambursarea ratelor de capital pentru o cotă-parte din creditul acordat de Guvernul SUA în baza programului CCC - Legea publică nr.480/1992, precum şi a altor costuri externe aferente acestei cote-părţi.

Aici solicitarea domnului ministru Iliescu este să amânăm câteva minute punctul, pentru că este la Senat şi va veni în plen.

Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Domnul secretar, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

În conformitate cu dispoziţiile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.

Conform prevederilor art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

Guvernul, prin punctul de vedere transmis, nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au avizat negativ propunerea legislativă.

Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a avizat favorabil propunerea legislativă.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei nr.2/2000 a Guvernului în sensul eliminării prevederilor care nu asigură o protecţie reală experţilor judiciari.

În unanimitate de voturi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative cu amendamentele admise prezentate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

În afara raportului, doamna preşedinte, vreau să supun atenţiei dumneavoastră existenţa unei erori materiale. La punctul marginal 22 din tabel, pe coloana a treia, în sensul în care cuvântul "nemodificat" trebuie înlocuit cu sintagma "se elimină", deoarece textul face referire la un alt text ce a fost eliminat. Textul la care face referire se regăseşte la punctul marginal 23 din acelaşi tabel.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă doreşte să ia cuvântul cineva în cadrul dezbaterilor generale? Nu. Intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul legii: Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 9, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 11? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 12? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 13? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 14? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 15? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 16? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 17? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 18? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 19? De asemenea, nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 20? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 21? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 22? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 23? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 24? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 25? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 26? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 27? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 28? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Rămâne la votul final.

15. Proiectul de Lege privind transmiterea către Consiliul local al municipiului Roman a dreptului de administrare asupra unui bun aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", în vederea realizării obiectivului de investiţii "Microhidrocentrală pe râul Moldova, în municipiul Roman, judeţul Neamţ".

Dacă din partea iniţiatorilor, vă rog, domnule deputat.

Domnul Marius Neculai:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Consiliul local al municipiului Roman doreşte realizarea unei microhidrocentrale pe râul Moldova, prin implementarea unui proiect european în cadrul programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice axa prioritară nr.4, creşterea eficienţei energetice şi dezvoltarea durabilă a sistemului energetic naţional".

Terenul propus pentru realizarea acestui obiect de investiţii în suprafaţă de 3700 de mp se află în extravilanul municipiului Roman, în domeniul public al statului, şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Face parte din bazinul hidrografic al râului Siret.

Se regăseşte în Anexa nr.12 al Hotărârii de Guvern nr.1705/2006 la poz.101394.

Aşadar, pentru realizarea obiectivului de investiţii Microhidrocentrală pe râul Moldova, este necesară transmiterea în administrarea Consiliului local al municipiului Roman a terenului de 3700 de mp aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Având în vedere cele menţionate, vă rugăm să sprijiniţi acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei. Doamna preşedinte Sulfina Barbu, vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În plenul Camerei Deputaţilor din ziua de 22 iunie, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei, s-a hotărât retrimiterea Proiectului de Lege privind transmiterea către Consiliul local al municipiului Roman a dreptului de administrare asupra unui bun aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", în vederea realizării obiectivului de investiţii microhidrocentrală pe râul Moldova, în municipiul Roman, judeţul Neamţ, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, punctul de vedere nefavorabil al Guvernului.

Aşa cum a fost prezentat, proiectul de lege are ca obiect de reglementare transmiterea acestui teren pentru realizarea unui proiect european.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 32 de deputaţi din totalul de 33 de membri ai comisiei.

În urma examinării intervenţiei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege cu amendamente admise, prezentate în anexa la prezentul raport.

Potrivit dispoziţiilor art.75 din Constituţia României şi potrivit Regulamentului Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

La punctul 1 din dezbaterea pe marginea amendamentelor avem titlul: Lege privind darea în administrare a Consiliului local al municipiului Roman a unui bun aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" prin administraţia bazinală de apă Siret în vederea realizării obiectivului de investiţii "Microhidrocentrală pe râul Moldova, în municipiul Roman - judeţul Neamţ".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4? Nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 5? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 6? De asemenea, nu sunt observaţii. Adoptat.

Rămâne pentru votul final.

16. Propunerea legislativă privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de reţele de transport şi distribuţie energie electrică.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Raportul comisiei, vă rog, domnul deputat Leşe.

Domnul Doru Braşoan Leşe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

În şedinţa din 28 iunie 2010, Camera Deputaţilor a hotărât retrimiterea la comisie în vederea unei reexaminări a propunerii legislative, deşi avea raport de adoptare.

Raport comun suplimentar referitor la Propunerea legislativă privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de reţele de transport şi distribuţie a energiei electrice.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, împreună cu Comisia pentru industrii şi servicii, a reluat dezbaterile asupra acestei iniţiative legislative în şedinţa din 28 septembrie, respectiv 29 septembrie.

În urma reexaminării iniţiativei legislative, cele două comisii au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea raportului suplimentar asupra propunerii legislative în cauză, cu amendamentele admise prevăzute în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Doamna preşedinte,

Aş avea de corectat o eroare materială, strecurată la punctul marginal 20, art.4 alin.(3) pentru corelare cu art.4 alin.(1) şi (6) art.1 trebuie eliminată sintagma "respectiv autorităţii publice locale competente". Printr-o eroare materială s-a strecurat la redactare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

O intervenţie pe procedură a domnului deputat Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Art.100 alin.(1): "Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea - subliniez - de către iniţiator a motivelor care au condus la acest lucru."

Rugămintea mea, doamna preşedinte, acolo unde iniţiatorul nu este prezent în sală - nu-i vorba de acest proiect de lege, staţi liniştit şi mai înainte am avut unul - să le amânaţi, aşa cum procedaţi şi altă dată, până ce iniţiatorul... Cum aţi spus şi de domnul secretar de stat Valentin Iliescu că va fi prezent aici. Nu, nu de dumneavoastră este vorba...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Munteanu, aveţi dreptate. De obicei fac lucrul acesta când iniţiatorul e Guvernul. Dar, când este un coleg de-al nostru, dacă nu e prezent...

Domnul Ioan Munteanu (din sală):

Tot în articolul acesta. Cu atât mai grav.

Doamna Roberta Alma Anastase:

E corect şi acest lucru, că e cu atât mai grav pentru colegul nostru şi el lipseşte. E adevărat.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor.

La punctul 1: Lege privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de reţele de transport şi distribuţie a energiei electrice.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3? Nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 4? Nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 5? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 6? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 7? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 8? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 9? Nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctele 10, 11, 12 şi 13, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la punctul 14 la punctul 18, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 19, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 20? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 21? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 22? Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 23 la punctul 27, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Dragi colegi,

Aşa cum ştiţi, nu se transmit în direct emisiuni din plenul Parlamentului.

O să îi rog pe chestori sau secretari să sesizeze acest lucru. Până atunci o să luăm o pauză de un minut. Nu se pot transmite emisiuni în direct din plenul Camerei, cu invitaţi în timpul desfăşurării lucrărilor. Deci nu se pot desfăşura emisiuni în plenul Parlamentului. Poate înţelegem cu toţii şi ne respectăm unii pe ceilalţi, cu invitaţi în timpul desfăşurării, cred că cunoaştem cu toţii Regulamentul, dragi colegi.

- după pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Cred că putem să reluăm.

La punctul 28, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 29 la 33, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 34, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 35? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 36? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 37? Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 38 la punctul 41, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 42? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 43? Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 44 la punctul 48, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 49, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 50? Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 51 la punctul 56, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la punctul 57 la punctul 62, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 63, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 64? Nu sunt observaţii. Adoptat.

17. Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.273/2009 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.273/2009 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul, vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cum puteţi observa la punctul 17 de pe ordinea de zi, figurează două iniţiative legislative, Pl-x 88 şi Pl-x 89 şi una dintre ele, Pl-x 88 a fost propusă pentru admitere de către Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi, bineînţeles, ca iniţiator al acestei iniţiative, o susţin.

Deci Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.273/2009 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii are ca obiect introducerea unui articol care ar rezolva o problemă pentru care nu putea să fie operantă trecerea la pensia pentru limită de vârstă din pensia anticipată. Noi, atunci când am iniţiat această iniţiativă legislativă, care a devenit lege, Legea 273/2009, cu aplicare de la 1 ianuarie 2011, am propus ca această trecere, de care am vorbit, să se facă din oficiu şi nu la cerere. Însă, după adoptarea acestei legi, am observat că s-a comis o eroare de natură tehnico-legislativă. Trebuia să introducem o dispoziţie tranzitorie, pentru că, aşa cum a fost formulară legea, a devenit inoperantă această trecere, pentru că s-a prevăzut un text de lege care s-ar fi aplicat numai de la 1 ianuarie 2011 şi până atunci Casele de pensii au făcut excepţie şi au aplicat această trecere.

Deci reparăm această greşeală şi vă propun să fiţi de acord cu această corectare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Tot din partea comisiei, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Kerekes Károly:

În calitate de secretar.

Propunerile legislative au ca obiect de reglementare completarea Legii nr.273/2009 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale în scopul asigurării alicării prevederilor privind recalcularea pensiilor anticipate şi a pensiilor anticipate parţial şi în perioade până la data de 1 ianuarie 2011, dată la care se pot aplica efectiv prevederile din Legea nr.273.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative Pl-x 88/2010 în forma iniţiatorului şi respingerea propunerii legislative Pl-x 89/2010, prevederile acesteia din urmă fiind identice cu ale propunerii legislative pentru care comisia propune adoptarea.

În şedinţa din 28 iunie 2010, comisia a adoptat Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.273/2009 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Pl-x 88.

Din păcate, propunerile legislative au fost respinse de Senat în şedinţa din 8 martie 2010, dar această greşeală a fost reparată de Camera Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează să între la votul final. Sesiunea de vot final, aşa cum ştiţi, este stabilită pentru săptămâna viitoare.

18. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2010 privind modificarea termenului pentru înfiinţarea secţiilor de insolvenţă.

Caracterul este ordinar.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cuvântul cineva? Înţeleg că raportul este de respingere. Vă rog, din partea comisiei.

Domnul Sorin Andi Pandele:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

O să dau citire raportului suplimentar asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2010 privind modificarea termenului pentru înfiinţarea secţiilor de insolvenţă.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2010 privind modificarea termenului pentru înfiinţarea secţiilor de insolvenţă, trimis cu adresa nr. PL-x 52 din 3 mai 2010, înregistrat cu nr.31401/5 mai 2010.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare, potrivit art.115 alin.(5) din Constituţia României, republicată, în şedinţa din 26 aprilie 2010.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(1) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a transmis un aviz favorabil cu Adresa nr.21/149 din 26 mai 2010.

Consiliul Legislativ a transmis avizul favorabil cu adresa nr.35/15 ianuarie 2010.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare înfiinţarea, în termen de un an de la intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.1/2010, a secţiilor de insolvenţă prevăzute la art.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

În urma reexaminării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se menţină raportul iniţial şi să se propună plenului Camerei Deputaţilor Legea de respingere a Ordonanţei Guvernului nr.1/2010 privind modificarea termenului pentru înfiinţarea secţiilor de insolvenţă.

Din numărul total de 28 de membri Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au participat la dezbateri 16.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Nefiind amendamente, dacă nu sunt solicitări pentru intervenţii, şi nu sunt, în cadrul dezbaterilor generale, atunci urmează votul final.

19. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.571 privind Codul fiscal.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am depus acest proiect de lege la începutul anului trecut, când încă nu credeam că o să fie o criză atât de mare şi am sperat că va fi un proiect de lege bun. Din păcate, iată că în ziua de astăzi situaţia s-a schimbat şi avem destule probleme.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Raportul comisiei?

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Raport asupra Propunerii legislative de modificare şi completare a Legii nr.571 privind Codul fiscal.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, în sensul creşterii plafonului lunar privind venitul neimpozabil de pensii de la 1000 la 2000 de lei.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 28 de deputaţi din totalul de 35 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din data de 17 mai 2010.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Propuneri legislative de modificare şi completare a Legii nr.571 privind Codul fiscal, în şedinţa din 30 iunie 2010, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.571 privind Codul fiscal, în forma prezentată de iniţiator.

În proiectul de lege există şi o eroare materială, doamna preşedinte, la articolul unic trebuie avută în vedere înlocuirea art.73 din Legea nr.571 cu art. 69. Este o eroare materială.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă referiţi la numerotare, da?

Domnul Adrian Henorel Niţu:

La numerotare, da, în loc de art.73 trebuie trecut art.69.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. S-a reţinut în stenogramă, se va face corectura necesară.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Domnule Petru Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, vreau să spun că absenţa Opoziţiei din plenul acestei şedinţe este regretabilă, deoarece Opoziţia a făcut doar jumătate de pas în comisii, atunci când mobilizându-se au dat raport de adoptare asupra acestei iniţiative legislative.

Însă, din păcate, nu au venit în plen să ne spună cum ar acoperi deficitul bugetar care ar fi creat, deficit care însumează nu mai puţin de 288 mii lei noi, roni. Aşadar, înţelegem prin această atitudine faptul că Opoziţia nu are soluţii, pentru că dacă ar avea ar fi în sală şi ni le-ar oferi, astfel încât să ne determine să susţinem şi noi această iniţiativă legislativă care este bună, în contextul în care s-ar găsi şi soluţiile financiare pentru a acoperi acest deficit.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Urmează votul final, nefiind nici amendamente.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea părţii introductive a alin.(2¹) al art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte să a cuvântul iniţiatorul.

Raportul comisiei?

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Deci, raport asupra Propunerii legislative privind modificarea părţii introductive a alin.(2¹) al art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele favorabile transmise de Consiliul Legislativ, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare introducerea cotei TVA redusă de 5% pentru livrările de pâine, carne, lapte, ulei vegetal şi zahăr, precum şi pentru livrarea locuinţelor, ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.

În raport de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 28 de deputaţi din totalul de 35 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu 18 voturi pentru şi 6 împotrivă.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, în şedinţa din data de 26 aprilie 2010.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. În urma dezbaterii Propunerii legislative privind modificarea părţii introductive alin.(2¹) al art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în şedinţa din data de 30 iunie 2010, comisia propune supunerea spre dezbatere şi adoptare a plenului Camerei a proiectului de lege menţionat, cu amendamentele prezentate în anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat Niţu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Domnule deputat Petru Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Fac precizarea că această iniţiativă legislativă a fost, să spun aşa, lansată pentru prima dată în Parlament în perioada 2007-2008. În acea perioadă am susţinut un asemenea demers, deoarece aveam o creştere economică de peste 7%. Chiar în acel context în care existau bani suficienţi, atunci partidele care astăzi iniţiază acelaşi demers nu au susţinut iniţiativa legislativă.

Fac precizarea că pe fondul scăderii veniturilor, pe fondul unui deficit bugetar foarte mare, comparativ cu cel de circa 2,8% care era atunci, nu este posibil, din păcate, să susţinem un asemenea demers, deoarece ar crea un deficit bugetar de minus 1.953 de milioane de lei. Din nou, cei 53 de parlamentari din PSD+PC, respectiv PNL, care au iniţiat această iniţiativă legislativă nu sunt prezenţi în sală să-şi susţină proiectul, să meargă până la capăt şi să ne ofere soluţia financiară astfel încât să fim de acord şi să susţinem această iniţiativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

La punctul 1 avem articolul unic. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

21. Proiectul de Lege pentru modificarea anexelor nr.2 şi 3 la Legea nr.200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul? Nu.

Din partea comisiei, raportul comisiei? Doamna deputat Boghicevici.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc doamna preşedinte.

Prezint un raport comun al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisiei pentru muncă şi protecţie socială asupra Proiectului de Lege pentru modificarea Anexelor nr.2 şi 3 la Legea nr.200/2004 pentru recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

În baza prevederilor art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu Adresa 559 din noiembrie 2009, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială au fost sesizate cu dezbaterea pe fond a Proiectului de Lege pentru modificarea Anexelor nr.2 şi 3 la Legea nr.200/2004 pentru recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Pentru întocmirea raportului comisiile au analizat avizele trimise de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Are avizul Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Anexei nr.2, pct. a) şi b) şi Anexei nr.3, pct. a) şi b) la Legea nr.200/2004 pentru recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Şi, în urma finalizării dezbaterilor, comisiile propun adoptarea cu modificări a proiectului de lege, având amendamente.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Dacă nu, intrăm în dezbaterea raportului.

La punctul 1, titlul legii. Lege pentru modificarea Anexelor nr.2 şi 3 la Legea nr.200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 6. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne la votul final.

22. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară şi Propunerea legislativă pentru modificarea Anexei la Legea nr.111/2005 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară.

Dacă sunt observaţii din partea iniţiatorului?

Domnul Mircia Giurgiu:

Domnul Giurgiu.

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am iniţiat acest proiect de lege deoarece au rămas foarte multe bunuri imobiliare în care îşi desfăşoară activitatea medicii veterinari, în aşa fel încât prin adrese la Agenţia Domeniilor Statului şi la Agenţia Naţională Sanitară Veterinară am încercat să le cuprindem pe toate, din fiecare judeţ, cele care n-au fost trecute în ordonanţă.

Aşadar, sperăm că e un proiect de lege care va rezolva această problemă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei? Vă rog.

Domnul Stelian Fuia:

Raport înlocuitor asupra Proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară şi asupra Propunerii legislative pentru modificarea Anexei la Legea nr.111/2005 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară, transmis cu Adresa nr. PL-x 624 din 15 decembrie 2009 şi înregistrată cu nr.24 din 16.12.2009, şi cu Propunerea legislativă pentru modificarea Anexei la Legea nr.111/2005 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară, transmisă cu Adresa nr. Pl-x 671 din 9 noiembrie 2006 şi înregistrată cu nr.24/632 din 13.11.2006.

La întocmirea raportului înlocuitor, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi punctul de vedere pozitiv al Guvernului, precum şi punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice privind corelarea numerelor de inventar ale imobilelor.

Proiectul de lege şi propunerea legislativă au ca obiect modificarea Anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr.111/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Proiectul de lege şi propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară fac parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

Având în vedere că proiectul de lege şi propunerea legislativă sus-menţionate au obiecte de reglementare conexe, membrii comisiei au hotărât întocmirea unui singur raport, conform prevederilor art.67 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.

Întrucât prevederile din Propunerea legislativă pentru modificarea Anexei la Legea nr.111/2005 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară, respectiv Pl-x 671/2006, au fost preluate în raportul privind PL-x 624/2009, membrii comisiei propun respingerea Pl-x 671/2006.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 26 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei.

Raportul înlocuitor al comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 3 septembrie 2010. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 24 noiembrie 2009.

Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări şi completări a proiectului de lege, cu amendamentele prevăzute în anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog, domnule deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ieri l-am ascultat pe domnul vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, domnul deputat Kelemen, pe un punct de vedere cu liberalizarea preţurilor şi tarifelor la medicii veterinari şi n-am vrut să intervin ieri pentru că mă gândeam că astăzi voi avea posibilitatea să iau cuvântul în plenul Camerei Deputaţilor la acest proiect de lege.

Finalizăm astăzi o acţiune începută în 2004, acum 6 ani de zile, printr-o iniţiativă a unui coleg de-al nostru - Partidul Democrat Liberal, şi credem că pentru o categorie socială cum e cea a medicilor veterinari, în momentul de faţă, această finalizare a acţiunii este de bun augur. Ieri am auzit un punct de vedere că am scos pe bandă rulantă o grămadă de medici veterinari care sunt şomeri, astăzi venim şi le spunem că au posibilitatea să intre în posesia bunurilor imobile, şi mă refer aici şi la clădiri, dar şi la terenuri, şi vă spun, pentru cei care nu cunoaşteţi în detaliu actul normativ, dacă intraţi în anexă veţi vedea că propunerea legislativă este mai mult decât onorantă, bunurile imobile cuprind suprafeţe de teren, în unele cazuri şi de 1000-2000-3000 de metri pătraţi.

Am avut discuţii cu Agenţia Domeniului Statului până când Agenţia Domeniilor Statului a înţeles că trebuie să ne pună la dispoziţie tot inventarul şi cred că, în momentul de faţă, medicii veterinari pot spune că din acest moment statul şi legiuitorul au făcut mare parte din ceea ce au promis şi în campania electorală.

Partidul Democrat Liberal susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Intrăm în dezbaterea amendamentelor.

Titlul: Lege pentru modificarea şi completarea Anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar-veterinară.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

23. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii comercializării seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul? Nu sunt solicitări de intervenţii.

Domnule deputat Stelian Fuia, vă rog.

Domnul Stelian Fuia:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializării seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii comercializării seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante, transmis cu adresa PL-x 255 din 3 mai 2010 şi înregistrată cu adresa 24/325 din 05.05.2010.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.266 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii seminţelor, în scopul armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia europeană.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.266 face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 26 de deputaţi din cei 27 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 16 septembrie 2010. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 26 aprilie 2010.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, şi în urma dezbaterii din comisii, comisia propune admiterea cu modificări şi completări a proiectului de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul: Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializării seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 9. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 10. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 11. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.12. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 13. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 14. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 15. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 16. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 17. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 18. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 19. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 20. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 21. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 22. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 23. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 24. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 25. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 26 la punctul 33. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 34. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 35 la punctul 40. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 41. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 42 la punctul 50. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.51 la pct.57. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 58. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 59 la punctul 66. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 67. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 68. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctele 69, 70 şi 71. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 72. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 73. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 74. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Raportul rămâne pentru sesiunea de vot final.

24. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2009 privind pescuitul şi acvacultura, Proiectul de lege pentru modificarea art.64 lit.c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.67 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura şi Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.317/2009 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Iniţiatorii doresc să ia cuvântul? Nu.

Raportul comisiei, vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate cu dezbaterea pe fond a Proiectului de Lege privind modificarea art.64 lit.c) din Ordonanţa nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura - PL-x 226, Propunerii legislative pentru modificarea alin.(1) al art.67 din Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 - Pl-x 335, Propunerii legislative de modificare şi completare a Legii nr.317/2009 - Pl-x 343 şi Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.317 - Pl-x 264.

La întocmirea prezentului raport comun, comisiile au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, avizele favorabile ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, punctele de vedere favorabile ale Guvernului şi avizul favorabil al Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO.

Proiectul de Lege pentru modificarea art.64 din Ordonanţa nr.23 PL-x 226 a fost adoptat de Senat în şedinţa din 26 aprilie 2010.

Pl-x 335 şi Pl-x 343 au fost respinse de Senat în şedinţa din 17 mai 2010, iar Pl-x 264 a fost respins de Senat în şedinţa din 26 aprilie 2010.

Iniţiativele legislative au ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.317/2009.

În conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică a examinat iniţiativele legislative în şedinţa din 28.VI.2010, iar Comisia pentru agricultură, în şedinţa din 30.VI.2010.

În urma examinării iniţiativelor legislative, s-a hotărât cu majoritate de voturi pentru de către Comisia pentru administraţie publică şi cu unanimitate de voturi pentru de către membrii Comisiei pentru agricultură, adoptarea cu amendamente admise prezentate în anexă a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2009 privind pescuitul şi acvacultura Pl-x 264/2010 şi respingerea celorlalte proiecte de lege, PL-x 226, Pl-x 335 şi Pl-x 343.

Potrivit art.75 din Constituţia României şi Regulamentului Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar în raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, iniţiativele legislative fac parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, domnul deputat Tinel Gheorghe. Vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Modificarea Legii nr.317/2009 a pescuitului şi acvaculturii are două puncte nodale, două puncte fierbinţi. În primul rând, am scos din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării posibilitatea pescuitului cu setci şi ave. Era o scăpare la lege pe care am rectificat-o. Şi în al doilea rând că am interzis pescuitul în scop comercial la sturion, dat fiind evoluţia negativă a populaţiei din această specie.

Acum aş vrea să vă spun şi ar trebui să atragem atenţia Guvernului în acest sens, cred că cele două comisii de specialitate, cea de agricultură şi cea de administraţie publică, vor trebui să avertizeze atât Ministerul Mediului cât şi Ministerul Agriculturii că sturionul nu are tricolorul pe el. Noi interzicem recoltatul în scop comercial pe teritoriul României, dar peştele nu merge sau nu circulă pe Dunăre numai pe teritoriul României. Şi în timp ce noi interzicem pescuitul comercial, bulgarii, ucrainenii, sârbii pescuiesc în continuare.

Spun acest lucru pentru a vedea în clar eficienţa măsurilor de populare şi repopulare pe care le finanţăm cu bani grei de la bugetul de stat la această specie. De vreo cinci ani de zile ştiu că sunt discuţii cu bulgarii, dar şi cu ucrainenii să punem în practică acea convenţie privind sistarea pescuitului la sturion pentru o anumită perioadă. Dacă n-o vom face, măsurile pe care le luăm de populare şi repopulare, prin proiectele pe acvacultură, nu vor avea niciun efect. Şi cred că din acest punct de vedere, atât Ministerul Mediului, cât şi Ministerul Agriculturii au o mare responsabilitate.

Partidul Democrat Liberal susţine în forma propusă proiectul de lege, dar solicită celor două ministere să vină cu măsuri concrete în acest sens, cu un memorandum, cu cele trei state riverane cursului Dunării şi Deltei Dunării pentru a pune în practică interzicerea pescuitului în scop comercial la sturion.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Alte intervenţii?

Domnule Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vorbesc în calitate de iniţiator a două din cele patru proiecte şi de membru al Comisiei pentru agricultură, aşa cum a spus şi doamna preşedinte Sulfina Barbu şi colegul meu Tinel, am încercat să găsim cele mai bune soluţii. Într-adevăr, în ce priveşte partea română sunt rezolvate, dar aşa cum s-a spus aici, este nevoie de o colaborare între toate ţările riverane Dunării pentru a rezolva problema, fiindcă chiar dacă noi am rezolvat această situaţie, celelalte state deocamdată profită, mai ales braconierii de acolo şi nu există nicio prevedere legală.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul legii: Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2009 privind pescuitul şi acvacultura.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 5. Nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 6. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru sesiunea de vot final.

Dezbatem acum Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond, raportul.

Comisia de politică economică, reformă şi privatizare.

Domnule Aurel Vainer, vă rog.

Domnul Aurel Vainer:

Bună ziua!

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Stimate colege deputate câte sunteţi în sală,

Voi prezenta raportul Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare privind modificarea şi completarea Legii organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România, nr.226/2009.

Daţi-mi voie să spun ce conţine în esenţă acest proiect de lege, în sensul că reglementează modificarea şi completarea acestei legi prin includerea în componenţa Consiliului Statistic Naţional a doi reprezentanţi ai Senatului şi a doi reprezentanţi ai Camerei Deputaţilor, în scopul asigurării transparenţei decizionale a consiliului şi al verificării corectitudinii datelor care se prelucrează în cadrul sistemului statistic naţional.

De asemenea, proiectul are în vedere reducerea pentru perioada 2010-2012 a indemnizaţiei de participare la şedinţă a membrilor consiliului. În plus, proiectul de lege prevede şi posibilitatea acordată Institutului Naţional de Statistică de a primi, fără a fi necesară o cerere de propuneri, subvenţii de la Uniunea Europeană sub formă de granturi, respectiv fonduri externe nerambursabile de postaderare.

Vreau să vă informez că, în conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, şedinţa a avut loc la 30 iunie 2010. Am primit avize favorabile de la toţi cei care intră în sfera lor de competenţă, respectiv Consiliul Legislativ, Comisia juridică, Comisia pentru administraţia publică, Comisia pentru buget, finanţe.

Prezenţi la şedinţă au fost 22 de membri ai comisiei şi au luat parte la dezbateri deputaţii respectivi, votând în unanimitate supunerea spre aprobare a acestui proiect de lege cu amendamente. În anexa la raportul nostru se află amendamentele admise şi pe de altă parte, amendamente care nu s-au admis.

Vă rog, în consecinţă, să vă daţi votul în spiritul raportului pe care l-a prezentat comisia. În plus, din partea mea şi a grupului nostru, susţinem acest proiect şi-l vom vota în mod favorabil.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat Vainer.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Nu sunt.

Atunci, intrăm în dezbaterea pe articole.

La punctul 1: "Lege privind modificarea şi completarea Legii organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România".

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 5, dacă sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 6, nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 7, nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 8, nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 9, nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 10, nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 11, nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 12, dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Doreşte cineva să susţină amendamentele respinse care apar în raport? Nu.

Atunci, urmează votul final.

Pe procedură, domnul Mircea Toader. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere că am epuizat ordinea de zi pe iniţiativele legislative cu rapoarte de adoptare sau chiar de respingere, am o propunere de modificare a programului, să fiţi de acord să continuăm dezbaterile pentru iniţiativele care au raport de respingere şi la finalizare să încheiem sesiunea de plen, urmând ca la ora 14,00 să intrăm în programul normal de comisii şi mâine la fel.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Deci, propunerea formulată de domnul Toader este să nu mai luăm acea pauză de o oră, după care să revenim pe sesiunea de vot final, ci practic să intrăm... nu pe sesiunea de vot final, pe respingeri, pe dezbaterea respingerilor, ci să facem respingerile acum.

Vă rog să pregătiţi cartelele. Vă supun la vot propunerea făcută de domnul Toader. Acum.

Votul este deschis. Vă rog, votaţi.

Cu 103 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, intrăm în dezbaterea proiectelor de lege care au raport de respingere.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Raportul este de respingere.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină. Nu sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează să intre la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată şi completată.

Raportul este de respingere.

Iniţiatorii nu doresc să intervină. Comisia.

Nu sunt nici solicitări de intervenţii pentru dezbateri generale.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind Programul naţional de realizare a cadastrului general în mediul rural.

Raport de respingere.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Comisia.

Nici în cadrul dezbaterilor generale nu sunt solicitări.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind instituirea unui cadru unic cu privire la declaraţiile privind evidenţa nominală a salariaţilor şi a sumelor datorate către Bugetul General Consolidat.

Nu sunt solicitări de intervenţii nici din partea iniţiatorilor, nici din partea celorlalte grupuri parlamentare.

Comisia propune respingerea.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.209/2008 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr.155/2009.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Grupurile parlamentare, de asemenea.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Nu sunt alte solicitări de intervenţie.

Prin urmare, merge la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea OUG nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Raportul este de respingere.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea iniţiatorilor, nici a grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea art.10 din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind "Programul naţional pentru construirea caselor noi în locul caselor cu risc crescut de prăbuşire în cazul unor inundaţii".

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină, de asemenea, nici grupurile parlamentare în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul doreşte să intervină. Domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Propun retrimiterea la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tot în calitate de iniţiator, propun şi eu retrimiterea la comisie a acestei iniţiative legislative deoarece este o iniţiativă bună, însă ea trebuie corelată cu prevederile legale în vigoare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot această propunere de retrimitere la comisie cu termen de două săptămâni? În regulă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

96 de voturi pentru, 4 împotrivă şi nicio abţinere.

A fost retrimisă la comisie. Termen, două săptămâni.

Proiectul de lege privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Suceava, în domeniul public al municipiului Suceava şi în administrarea Consiliului Local al municipiului Suceava, judeţul Suceava.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări pentru intervenţii nici din partea grupurilor, nici din partea iniţiatorilor.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Solicitări de intervenţii nu sunt nici din partea iniţiatorilor, nici din partea grupurilor.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea iniţiatorilor, nici din partea grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

O altă iniţiativă legislativă care are raport de respingere.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea grupurilor parlamentare şi nici din partea iniţiatorilor.

Urmează sesiunea de vot final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie.

Comisia propune respingerea.

De asemenea, nu sunt solicitări de intervenţii din partea grupurilor parlamentare sau a iniţiatorilor.

Propunerea legislativă privind sistemul unitar de pensii publice.

Iniţiatorii nu doresc să intervină. Grupurile, de asemenea.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind încadrarea în condiţii speciale a unor locuri de muncă din carierele de extracţie a lignitului prin lucrări miniere la zi.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină, nici grupurile.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării activităţii confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină. Nici grupurile.

Prin urmare, merge la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.340/2004 privind instituţia prefectului, republicată.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul, domnul Mircia Giurgiu. Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am iniţiat acest proiect de lege la rugămintea prefecţilor, numai că în Parlament avem şi colegi primari care au spus că mai bine să nu modificăm, astfel că, de data asta, au prioritate colegii parlamentari.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi noi vă mulţumim.

Alte intervenţii pe marginea acestui proiect nu sunt.

Raportul este de respingere. Merge la votul final.

Propunerea legislativă pentru abrogarea Legii nr.9/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.205/2004 privind protecţia animalelor, publicată în Monitorul Oficial nr.29/15 ianuarie 2008, precum şi pentru modificarea OUG nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.794 din 13 decembrie 2001), aprobată cu modificări de Legea nr.227/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, şi modificată Legea nr.391/2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial nr.892 din 02 noiembrie 2006.

Dacă sunt solicitări de intervenţii din partea iniţiatorilor. Nu sunt.

În cadrul dezbaterilor generale nu se solicită intervenţia.

Raportul comisiei este de respingere.

Prin urmare, merge la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, Titlul VI.

Nu sunt solicitări de intervenţie din partea iniţiatorilor, nici din partea grupurilor parlamentare.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea art.22¹ din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, cu modificările ulterioare.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii nu doresc să intervină. De asemenea, nici grupurile parlamentare.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege privind modificarea art.16 lit.e) din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, şi pentru completarea art.284 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări ale iniţiatorilor pentru a interveni şi nici ale grupurilor parlamentare.

Prin urmare, urmează votul final.

Proiectul de Lege privind reproducerea umană asistată medical.

Raportul este de respingere.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină. Grupurile de asemenea.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă nr.19 din 17/03/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului.

Comisia propune respingerea.

Grupurile de asemenea nu doresc să intervină şi nici iniţiatorii.

Rămâne la votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.16/2007 privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez.

Raport de respingere.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină, grupurile de asemenea nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr.16/2007 privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez.

De asemenea, raport negativ.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină, grupurile nu solicită intervenţia.

Prin urmare, merge la votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Grupurile parlamentare de asemenea nu solicită intervenţia.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii zootehniei nr.72/2002.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii nici din partea grupurilor, nici din partea iniţiatorilor.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru prelungirea termenului prevăzut la art.7 din Legea nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris, la 10 februarie 1947.

Comisia propune respingerea.

Nu există solicitări din partea grupurilor pentru intervenţii.

Iniţiatorii, de asemenea, nu au solicitat intervenţia.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Articolului 79 alin.(2) din Legea nr.76/16.01.2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, modificată şi completată prin: Ordonanţa de urgenţă nr.124 din 2 octombrie 2002; Ordonanţa de urgenţă nr.147 din 31 octombrie 2002; Legea nr.4 din 09 ianuarie 2003; Legea nr.232 din 31 mai 2003; Legea nr.519 din 03 decembrie 2003; Legea nr.107 din 07 aprilie 2004; Legea nr.512 din 22 noiembrie 2004; Legea nr.580 din 14 decembrie 2004; Ordonanţa de urgenţă nr.144 din 18 octombrie 2005 şi Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.79 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea iniţiatorilor sau grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea art.48¹, 66 şi 66¹ din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii nici din partea grupurilor, nici din partea iniţiatorilor.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea grupurilor parlamentare sau a iniţiatorilor.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru combaterea întârzierii la plată a sumelor datorate de instituţiile publice în baza unor înţelegeri de altă natură decât cea comercială şi a sumelor reprezentând creanţe fiscale ale contribuabililor.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorii, de asemenea, nu doresc să intervină.

La fel, nu sunt solicitări de intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege privind modificarea unor acte normative.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea grupurilor parlamentare şi nici a iniţiatorilor.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.252/2003 privind registrul unic de control.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea iniţiatorilor, nici din partea grupurilor politice.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 8 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006.

Comisia propune respingerea.

De asemenea, nu sunt solicitări din partea grupurilor parlamentare şi nici din partea iniţiatorilor pentru intervenţii.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35...

Nu sunt solicitări de intervenţii.

Comisia propune...

Ba da. Domnul deputat Lucian Bode. Vă rog.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă rog să fiţi de acord să retrimitem la comisie acest proiect.

(Se referă la Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali (PL-x 428/2010.).

Sunt foarte multe argumente pe care sper să am ocazia să le dau în faţa Comisiei juridice şi în faţa Comisiei pentru administraţie şi să îmbunătăţesc această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles.

Vă supun la vot propunerea de retrimitere.

Domnul deputat Bode, două săptămâni? Da. Bun.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

100 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 3 abţineri.

Două săptămâni. Se retrimite la comisie.

Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.35/2008... (Se referă la Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.35 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii 393/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr.196 din 13 martie 2008 (Pl-x 437/2010.)

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea iniţiatorilor sau grupurilor parlamentare.

Prin urmare, merge la votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea grupurilor parlamentare, nici iniţiatorii nu doresc să intervină.

Urmează votul final.

Propunere legislativă pentru susţinerea creşterii natalităţii.

Raportul este negativ.

Comisia s-a pronunţat pentru respingerea proiectului.

Nu sunt intervenţii din partea iniţiatorilor şi nici din partea grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii.

Urmează votul final.

Propunere legislativă privind programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse.

Comisia propune respingerea.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Nu sunt solicitări din partea grupurilor parlamentare pentru intervenţii.

Urmează votul final.

Dragi colegi,

Cu aceasta, am epuizat ordinea de zi pentru astăzi.

Ne revedem luni, începând cu ora 16,00, iar sesiunea de vot final, conform votului dumneavoastră, s-a amânat pentru săptămâna viitoare.

Vă mulţumesc şi vă doresc o săptămână bună în continuare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,15.