Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost condus în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declar deschisă şedinţa de astăzi, consacrată prezentării declaraţiilor politice.

Începem astăzi cu reprezentanţii Puterii şi-l invit pe domnul deputat Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să ia cuvântul şi-l rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Începând de astăzi şi până pe data de 20 decembrie, Camera Deputaţilor găzduieşte o expoziţie cu imagini din zona Văii Teleajenului, zonă pe care am onoarea să o reprezint în Parlamentul României.

Organizez această acţiune împreună cu Asociaţia pentru Dezvoltare Locală Valea Teleajenului, cu scopul de a promova imaginea zonei şi de a oferi tuturor parlamentarilor şi altor persoane interesate posibilitatea de a intra în contact cu realităţile din zona Văii Teleajenului, o zonă încărcată de istorie şi de cultură care beneficiază de un cadru natural extrem de prietenos şi de oameni deosebiţi.

Tocmai de aceea, vă invit, începând de astăzi, să vizitaţi expoziţia de fotografie, situată la nivelul S.1, în holul de la intrarea de la steaguri, fiind convins că vă veţi îndrăgosti de aceste locuri şi nu veţi ezita să le vizitaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este invitat să ia cuvântul. Se pregăteşte domnul Ovidiu Ganţ, din partea minorităţilor naţionale.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Atenţie la etnobotanice".

O problemă foarte gravă de sănătate a populaţiei este pe cale să se transforme într-un circ naţional. Scandalul "magazinelor de vise" ale unităţilor comerciale care vând aşa-numitele etnobotanice capătă tuşe groteşti tot mai accentuate.

De ceva timp, toată lumea a început să-şi dea cu părerea în această privinţă. Deşi unele primării au decis fie desfiinţarea acestor magazine, fie plasarea lor la cel puţin 1000 de metri de şcoli sau biserici, situaţia este departe de a fi rezolvată.

Iaşiul este unul dintre centrele urbane importante ale ţării în care se consumă aceste substanţe halucinogene în cantităţi impresionate. In fiecare lună, zeci de tineri au nevoie de îngrijiri medicale din cauza folosirii etnobotanicelor. Cel mai grav este faptul că, cu fiecare lună care trece, consemnăm tot mai mulţi consumatori, iar vârsta acestora variază tot mai mult. Au apărut o mulţime de consumatori cu vârsta sub 14 ani, dar şi destui care trec de 50 de ani. S-ar zice că la această etate dispui de ceva mai multă înţelepciune, dar iată că nu este întotdeauna aşa.

Mulţi medici de la Iaşi sau de aiurea au atras atenţia că situaţia a scăpat deja de sub control. De îndată ce unele substanţe halucinogene intră pe lista neagră şi sunt interzise în mod oficial, magazinele de vise propun altele, căci mama-natură este extrem de generoasă şi în această privinţă. Succesul etnobotanicelor a transformat atât unele magazine naturiste, cât şi internetul în veritabile puncte de desfacere a acestor substanţe.

Ce e de făcut ?

A realizat cineva din actualul Guvern o analiză pertinentă legată de această problemă? O analiză care să vorbească, printre altele, despre efectele unei interdicţii a tuturor substanţelor psihotrope? Va fi inclusă, de exemplu, şi salvia pe lista neagră? Va creşte sau nu consumul în cazul interdicţiei totale? Apoi, cine se îmbogăţeşte cu adevărat de pe urma comercializării etnobotanicelor? Există o reţea naţională bine pusă la punct sau vorbim doar de întreprinzători izolaţi? Cine plăteşte pentru asistenţa medicală de care beneficiază consumatorii cu probleme? Dar cine ar trebui să plătească? Sau cum s-a procedat în alte ţări în problema etnobotanicelor?

Doar în deplină cunoştinţă de cauză, putem propune o lege care să rezolve definitiv situaţia. In caz contrar, nu ne-am mira ca, peste puţin timp, să fim obligaţi să plătim şi despăgubiri acestor comercianţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi-l rog să se pregătească pe domnul Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

La 1 Decembrie am sărbătorit Ziua Naţională a României, o zi în care omagiem adoptarea rezoluţiei Adunării Naţionale a Românilor de la 1decembrie 1918 de la Alba Iulia, documentul care reprezintă fundamentul juridic al statului român modern.

În acest document se afirma: "fiecare popor se va instrui, administra şi judeca, în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-i alcătuiesc ". Prin această rezoluţie se afirma, aşadar, decizia românilor din Transilvania de a se uni cu Regatul României, respectând diversitatea etnică existentă.

Ca o consecinţă directă şi luând act de conţinutul acestui document, saşii transilvăneni s-au întrunit la 8 ianuarie 1919 la Mediaş adoptând o hotărâre în care se afirmă: "poporul săsesc a adoptat Rezoluţiile Adunării Naţionale de la Alba Iulia, în timp ce Congresul de Pace va trebui să asigure în mod egal dreptatea şi libertatea atât pentru naţiunile mari, cât şi pentru cele mici, considerându-l o garanţie de durată pentru pacea popoarelor". Opţiunea saşilor a reprezentat o importantă susţinere politică pentru delegaţia României care participa la Congresul de Pace de la Paris şi o primă dovadă de loialitate faţă de statul român modern care urma sa ia fiinţă. Acest punct de vedere s-a regăsit şi-n poziţiile celorlalte minorităţi, spre exemplu evreii (18 martie 1919).

Nu s-a schimbat nimic de atunci, Constituţia României din 1991 conţine aceleaşi prevederi referitoare la minorităţi naţionale, care la rândul lor o respectă întocmai.

De aceea îmi exprim surprinderea faţă de afirmaţiile publice ale unor membri ai Parlamentului României, care au pus în discuţie sau care chiar au negat principiile rezoluţiei de la Alba Iulia şi prevederile Constituţiei, spre exemplu reprezentarea parlamentară a minorităţilor naţionale. Să înţeleg că respectivii parlamentari neagă actul constitutiv al statului român modern, contrazicându-şi marii predecesori Alexandru Vaida Voevod, Iuliu Maniu, Miron Cristea, Iuliu Hossu etc.? Aşa ceva nu este acceptabil, aşa cum nici nouă reprezentanţilor minorităţilor naţionale nu ne-ar putea trece prin cap să ne dezicem de deciziile luate la momentul Marii Uniri de către predecesorii noştri.

Închei, exprimându-mi convingerea că parlamentarii responsabili reprezentând principalele partide ale ţării se vor distanţa de astfel de poziţii politice formulate de către diletanţi sau extremişti, susţinând în continuare principiile formulate în Rezoluţia de la Alba Iulia şi în actuala Constituţie a României.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi rog să se pregătească domnul deputat Cătălin Cherecheş, din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

La fel ca şi colegul meu de dinainte, declaraţia mea politică face şi ea referire la Ziua Marii Uniri. Este vorba despre "doctor Aurel Vlad şi Unirea."

De-a lungul istoriei neamului nostru românesc, mulţi viteji s-au jertfit pentru acesta. Sufletele celor mai viteji dintre vitejii neamului nostru rătăcesc fără odihnă peste întreg cuprinsul locuit de români.

Cu ocazia zilei noastre naţionale, 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, merită să aducem flori de recunoştinţă pentru cei ce s-au luptat pentru libertatea neamului românesc.

La 1 Decembrie, lupta pentru libertate a unor personalităţi ale neamului ca Horia, Cloşca, Crişan, Inochenţie Clain, Avram Iancu, Axente Sever, Popa Balint Buteanu, Andrei Mureşanu, Simion Bărnuţiu, Gheorghe Bariţiu, Andrei Şaguna, Al. Papiu Ilarian şi a tuturor luptătorilor, până la unii mai noi, cum ar fi dr. Ioan Raţiu, Coriolan Brediceanu, au contribuit la mântuirea ţării noastre printr-o serie de acţiuni, culminând cu unirea Ardealului la patria-mumă.

Ardealul e românesc şi aşa va rămâne în veci.

Permiteţi-mi, dragi colegi şi dragi români, să amintesc şi numele unei personalităţi legate de meleagurile mele orăştiene. Este vorba de o personalitate politică marcantă în acea perioadă, doctor Aurel Vlad.

Gruparea de la Orăştie, organizată în jurul doctorului Aurel Vlad, este prezentă şi determinantă în desfăşurarea procesului politic de unire cu România, căci Alexandru Vaida Voevod era unul dintre semnatarii programului elaborat de Aurel Vlad şi publicat în "Libertatea" de la 1 ianuarie 1902.

Participând la Conferinţa de la Viena, membru în Consiliul Diligent din 1918, deputat în Parlamentul de la Budapesta, susţinător material al actului unirii, ipotecându-şi moşia de la Bobâlna, de mai multe ori ministru, doctor Aurel Vlad, mlădiţă de neam românesc, ardelean din zona Orăştiei, şi-a adus contribuţia sa la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

În 1949, după ce a fost deposedat de toate bunurile sale, este arestat împreună cu ceilalţi miniştri şi încarcerat în închisoarea de la Sighet, unde a şi murit în anul 1953.

Pentru faptul că a aparţinut meleagurilor orăştiene şi în primul rând pentru importanta sa activitate ca bun român, Consiliul Municipal Orăştie l-a declarat, post-mortem, cetăţean de onoare al municipiului.

De asemenea, Şcoala Generală nr. 1 din Orăştie, şcoală cu circa 900 de elevi, an de an a primit, prin hotărâre de Consiliu Local, denumirea de Şcoala Dr. Aurel Vlad. Acest gest de recunoştinţă a orăştienilor a fost anulat prin acordarea denumirii generice de "unitate de învăţământ structură", deci unitate cu "o fostă personalitate juridică." Spun cu "o fostă personalitate juridică", fiindcă în baza HG nr.1618/2009 şi OMECTS nr.3064/2010, deşi nu trebuia, Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara a decis, contrar voinţei exprimate de Consiliul Local Orăştie, comasarea acestei şcoli la un liceu. Vrând-nevrând, am ştirbit din importanţa titulaturii unei şcoli care se mândrea cu denumirea, dar şi cu rezultatele la învăţătură şi evoluţia în viaţă a elevilor săi.

Am speranţa că dacă nu s-a gândit atunci când s-a luat decizia de desfiinţare ca personalitate juridică asupra importantelor aspecte prezentate mai sus, cel puţin acum se va corecta eroarea făcută de către Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara.

Am speranţa că prin măsurile ce se vor lua situaţia va reveni la normal pentru ambele şcoli generale din municipiul Orăştie.

În acest fel vom recunoaşte şi în fapt, nu numai în vorbe, prin tot felul de declaraţii sforăitoare, importanţa unor oameni care au luptat pentru naţie şi popor.

Stimaţi colegi şi colege, dragi români şi dragi orăştieni,

Închei prin câteva versuri scrise pentru Adunarea de la Blaj din 1848 într-o poezie răspândită pe foi volante:

"Doamne, dintru înălţime,

Pleacă-ţi ochii-n românime,

Şi ne dă la toţi virtute

Care să ne-ajute,

Să iubim cu înfocare

Patria Română, care,

Am numit-o mare".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş, din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă. Şi rog să se pregătească domnul deputat Viorel Buda, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În preambulul dezbaterilor care vor urma pe bugetul de stat pe 2011, mi-am intitulat declaraţia politică "Maramureşul nu este doar punctul unde se agaţă harta României în cui!"

Dincolo de arta de a spune lucrurilor pe nume, în politică e vitală arta de a reprezenta comunitatea şi de a-i rezolva, prin voinţă politică, problemele. Mesajul pe care eu îl aduc aici, în Parlamentul României, din partea maramureşenilor mei este unul al deznădejdii. An de an, această parte importantă a ţării este văduvită de fonduri. Aici, în percepţia acestor comunităţi, "a trăi" s-a transformat în "a supravieţui".

Un guvern ce vrea să diminueze substanţial fondurile bugetelor locale, tăind la jumătate alocaţiile pentru lucrări de infrastructură, un guvern care vrea să reducă banii pentru salariile din învăţământ şi ajutoare sociale, care vrea să reducă la 50% volumul creditelor pentru înfiinţarea locurilor de muncă nu poate fi numit un guvern responsabil.

Maramureşenii nu se mai gândesc de mult la case, drumuri, podeţe sau şcoli. România are nevoie de constructori reali ai ţării. Să nu uităm că tot ce se întâmplă rău în această ţară aparţine, din păcate, clasei politice. Maramureşul nu este doar punctul unde se agaţă harta României în cui, ci este spaţiul în care de mii de ani trăiesc oamenii care, de la cucerirea romană a Daciei, şi-au păstrat nealterate identitatea şi mândria. Aceşti oameni au dat sute de ani ţării aur, cupru, plumb, sacrificându-şi sănătatea de-a lungul generaţiilor.

Maramureşenii şi băimărenii pretind şi au dreptul acum la şosele moderne, aeroport internaţional, sănătate, cultură şi ordine publică, dar, mai ales, au dreptul la respect şi ascultare. Nu izolaţi o regiune care însumează mai multă istorie şi demnitate decât multe din popoarele Europei. nu umiliţi şi trataţi ca pe o rudă săracă pe urmaşii dacilor liberi, dar, mai ales, nu ignoraţi imensul potenţial pe care-1 reprezintă oamenii din această parte a ţării, care ajung să slugărească pe la curţile străine.

Începând cu anul 2011, această nedreptate trebuie să înceteze. Banii s-au dus, atât în 2010 cât şi în 2009, numai în anumite judeţe ale ţării. Eu ştiu că domnul Emil Boc este premierul întregii Românii şi are obligaţia de a construi un buget pentru întreaga Românie. Este un moment greu prin care trece ţara noastră, un moment în care trebuie abandonată lupta politică sterilă de azi şi să generăm un comportament politic în favoarea comunităţilor care ne-au trimis aici, în Parlament. Obligaţia mea, ca deputat de Maramureş, este aceea de a mă asigura că băimărenii şi maramureşenii sunt respectaţi, că li se asigură fondurile de care au nevoie şi că nu mai plătesc din buzunarul propriu pentru greşelile guvernanţilor.

Însă, dacă domnul Boc uită şi de această dată de Maramureş şi de maramureşeni, atunci va avea o problemă gravă. Una mult mai gravă decât moţiunea de cenzură. Banii României, aşa puţini cum sunt, trebuie împărţiţi comunităţilor care au nevoie de ei, indiferent de culoarea politică a primarilor ori a preşedinţilor de consilii judeţene.

Dacă bugetul pentru anul 2011 nu va conţine bani care să acopere rezolvarea problemelor reale ale maramureşenilor, sau nu va ţine cont de disperarea categoriilor sociale defavorizate, ori de nevoia de investiţii reale în acest judeţ, atunci eu, ca deputat de Maramureş, nu voi vota acest buget.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Buda, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi rog să se pregătească domnul Constantin Militaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În această dimineaţă vă prezint declaraţia politică cu titlul "Guvernul Boc îşi asumă distrugerea învăţământului românesc".

Deşi în două rânduri, şi în 2009 şi acum, recent, Curtea Constituţională a decis că adoptarea Legii educaţiei naţionale prin angajarea răspunderii guvernului este neconstituţională, cabinetul condus de premierul Emil Boc înţeleg că nu intenţionează să renunţe la această formulă de adoptare. Am informaţii că se încearcă aducerea în Parlament a Legii educaţiei naţionale la pachet cu Legea salarizării unice, pentru o a treia tentativă de adoptare prin angajarea răspunderii guvernului.

Premierul Emil Boc şi cei din anturajul său se pare că nu cunosc importanţa naţională a legii educaţiei care nu face parte din categoria legilor ce produc efecte doar asupra unui segment din populaţie. Nu este o lege de genul celei care reglementează activitatea din domeniul, să zicem, al crescătorilor de albine, vizând un număr redus de persoane, nu este o lege de privatizare a unei bănci de stat, care, de asemenea, produce efecte punctuale într-o arie redusă, nu este o lege privind diverse concesionări. Legea educaţiei naţionale priveşte direct, de la momentul de referinţă 2011, populaţia României cu vârsta cuprinsă între 3 şi 25 de ani (preprimari, primari, elevi, studenţi), cât şi întreg corpul didactic din România, pornind de la educatorul de la grădiniţă şi ajungând până la rectorul universităţii, priveşte întregul personal didactic-auxiliar de la toate formele de învăţământ din România şi, nu în ultimă instanţă, priveşte, tot direct, pe părinţii tuturor celor aflaţi în băncile şcolilor sau facultăţilor.

O astfel de lege nu poate fi si nu trebuie adoptată fără o largă dezbatere la care să participe, în afară de parlamentari, reprezentanţii categoriilor mai sus enumerate. Aşa-zisa dezbatere publică invocată de ministrul de resort prin postarea pe site-ul ministerului a proiectului de lege a fost una falsă. În primul rând, pentru că nu s-a ţinut cont de obiecţiile celor cărora legea li se adresează, de amendamentele şi soluţiile propuse. Totuşi, guvernul condus de domnul Emil Boc a ales pentru adoptarea legii calea prin care se ignoră oficial toate soluţiile propuse de cei care vor intra sub incidenţa legii. Am observat acest lucru şi prin respingerea în masă a amendamentelor parlamentarilor opoziţiei aduse proiectului pentru care Executivul a vrut să-şi asume răspunderea în urmă cu două luni, amendamente care nu vizau, cum greşit s-a afirmat, doar orgoliile senatorilor şi deputaţilor opoziţiei, ci soluţiile avansate de reprezentanţi ai corpului profesoral, ai părinţilor şi ai studenţilor.

De mai bine de o lună de zile, premierul Emil Boc, precum şi parlamentarii arcului guvernamental manipulează cetăţenii României, susţinând că este necesară adoptarea legii prin angajarea răspunderii guvernului din cauza blocării proiectului în Parlament. Un proiect de lege, repet, de o importanţă majoră şi care are 365 de articole şi alte câteva sute de amendamente, nu se dezbate într-o săptămână-două. Mai mult, de 10 zile, comisia de învăţământ a Senatului a finalizat deja raportul asupra proiectului de lege, dar reprezentanţii coaliţiei aflate la guvernare fac tot posibilul ca proiectul să nu fie dezbătut în plenul Senatului, în calitate de Cameră decizională. Motivul este uşor de înţeles. Guvernul încearcă să mai ocolească încă o dată Constituţia şi să-şi angajeze răspunderea pe lege.

Personal, şi sunt convins că şi alţii gândesc aşa, nu m-aş împotrivi, în unele situaţii limită, dacă s-ar adopta legi prin angajarea răspunderii, cu o singură condiţie: legile să fie urgente si bune.

Această formă a legii, care ni se propune, are, într-adevăr, o formă nouă şi o formă bună. Problema este că partea bună este veche, iar partea nouă este proastă.

În final, afirm că dacă se va ajunge ca această formă, în varianta Guvernului, să fie adoptată prin angajarea răspunderii, vom ajunge, într-adevăr, ca şcoala românească să producă nulităţi, aşa cum se afirma recent, deocamdată, pe nedrept, în urmă cu câteva luni.

Şcoala românească, în noile condiţii, va produce nulităţi, pentru că sistemul de învăţământ va fi distrus prin asumarea Guvernului pe această cale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Militaru şi se pregăteşte domnul deputat Eugen Uricec.

Aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "strategia fiscal-bugetară are nevoie de reformă"

Stimaţi colegi,

În ajunul sărbătorilor de Crăciun este supus aprobării, aproape în fiecare an, proiectul Legii bugetului de stat al României, act normativ de o importanţă crucială în definirea politicilor economice şi sociale din anul care urmează. Deşi am moştenit o structură a gândirii bugetare rudimentară, timp de douăzeci de ani nici guvernele care au condus România şi nici membrii Parlamentului României nu au dat senzaţia că ar dori să reformeze sistemul alocărilor bugetare.

Doar la nivel declarativ s-au făcut afirmaţii asupra alocării de 6% din PIB către educaţie sau tot un procent semnificativ către politicile de sănătate, ştiindu-se că astfel de alocări sunt imposibile la nivel practic. Până astăzi, niciun partid politic aflat la guvernare nu a dorit să reformeze din temelii politica bugetară şi nici să prioritizeze, din puţinele disponibilităţi financiare, politici de dezvoltare a ţării.

Stimaţi colegi, politica fiscal-bugetară trebuie privită din două perspective. În primul rând, disciplina fiscală trebuie să devină de la un simplu principiu declarativ o realitate, obiectivul fundamental al acesteia reprezentându-l o colectare de venituri de minimum 40% din PIB. Instaurarea disciplinei fiscale garantează bugetului consolidat al statului un cuantum previzibil şi realist de venituri, necesare unei proiecţii realiste de obiective.

Pe de altă parte, concepţia alocărilor bugetare trebuie reformată, ţinând cont de o elasticitate mai mare a acestora în funcţie de veniturile colectate. Nu putem concepe o structură a cheltuielilor publice constantă sau uneori în creştere în condiţiile unor venituri incerte şi fluctuante. Apoi, ponderea cheltuielilor şi transferurilor în ansamblul bugetului de stat trebuie micşorată, pentru a putea lăsa la îndemâna guvernului un minimum de resurse cu destinaţia de investiţii. Investiţiile guvernamentale sunt cele care pot demara procesul de creştere economică, iar la stadiul actual al dezvoltării economiei româneşti, necesitatea lor se impune de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Eugen Uricec şi rog să se pregătească domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Relansaţi creditul!"

Încă din perioada de după cel de-al doilea război mondial s-a ajuns la concluzia că una dintre pârghiile cele mai rapide ale relansării economice o reprezintă instrumentul creditării. Şi aici este vorba atât despre creditul destinat consumului, cât şi despre cel pentru agenţii economici, unii dintre ei aflaţi în dificultate, alţii având apetit şi viziune pentru dezvoltarea afacerilor tocmai în perioade economice grele.

Din fericire, sistemul băncilor comerciale care s-a consolidat în ultimii ani în România este unul foarte solid, puţin expus riscurilor financiare şi cu perspective de dezvoltare foarte mari.

Din nefericire, acelaşi sistem bancar s-a obişnuit cu rate uriaşe ale profitabilităţii într-o ţară în dezvoltare, chiar şi în context de contracţie economică, astfel încât niciun credit care nu mai aduce randamente record nu mai este nici dezirabil şi nici facil acordat.

De la creditul cu buletinul s-a ajuns la absurdul refuz al creditului garantat cu proprietăţi imobiliare, sub pretextul că aceste garanţii reprezintă riscuri asumate de bănci. În contextul în care dobânzile au înregistrat scăderi semnificative pe toată piaţa europeană şi chiar ca valoare a referinţei Băncii Naţionale a României, oferta băncilor comerciale care acţionează în România rămâne neschimbată la nivelul anilor de boom economic.

Mai devreme sau mai târziu, băncile din România se vor trezi fără vreun apetit aparte din partea românilor. În fapt, consumatorii au început deja să găsească substitut pentru consum în ratele la dezvoltatori imobiliari sau la dealeri auto. Agenţii economici, în virtutea libertăţii de circulaţie a capitalurilor în Uniunea Europeană, caută înţelegere peste frontierele ţării, prin contracte de finanţare externă.

Cred cu putere că Guvernul României, cu ajutorul singurei bănci cu capital de stat, CEC Bank, poate dezmorţi piaţa creditului în România, prin programe de finanţare rapidă a planurilor de business pentru IMM-uri, prin stabilirea unor domenii strategice de dezvoltare a economiei, prin dobânzi preferenţiale sau pentru sectoarele care vor să se relanseze economic. Mai cred că românii trebuie să apeleze la bănci, dar şi acestea să-şi ajusteze planurile în funcţie de contextul economic.

De cum vom reintroduce apetitul pentru consum şi producţie, prin intermediul creditului, va depinde capacitatea economiei româneşti de a urca din nou panta dorită a creşterii economice.

Vă mulţumesc

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, deputat independent de independenţi, şi rog să se pregătească domnul deputat Clement Negruţ.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă bucur că aţi reţinut statutul meu politic în acest moment.

sunt dependent de cei care m-au votat la Iaşi, este suficient, pentru că, vorba aceea, ei spun ce este bine pentru ei şi atunci vom vorbi astăzi despre decimarea creşei.

Părinţii din Iaşi sunt îngrijoraţi de faptul că nu vor avea cu cine să-şi lase copiii. Şi au şi de ce. Politicile guvernamentale înţelepte privind reducerea concediului maternal, asociate cu sucombarea sistemului de creşe constituie o bombă cu ceas în casele a celor 7.100 de copii născuţi în acest an la Iaşi. Prea puţini îşi permit să plătească bone, cele 900 de locuri din creşe sunt insuficiente, iar responsabilii de la Direcţia Creşe au fost nevoiţi, adesea, să îndrume părinţii spre alte cartiere decât cele în care locuiesc, datorită numărului mare de solicitări. În fiecare an, câte o creşă a dispărut de pe harta oraşului, lasând în loc alte instituţii mai "rentabile", iar în acest moment mai există doar unsprezece în care poţi să-ţi laşi copiii când eşti plecat la muncă.

Estimările sunt sumbre. Sfidând promisiunile campaniei electorale, doar un copil ieşean din zece va avea loc la creşă în anul care vine. Restul se vor îngrămădi pe stadioane şi, în lumina scumpă a nocturnei, vor mulţumi din inimă partidului şi puternicilor zilei. Oriunde ar fi ei, le vor ura să plece!

Şi trebuie să ţinem cont că, fără investiţii, fără politici sociale, vom asista la faptul că suntem din ce în ce mai puţini în această ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Clement Negruţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc de două ori, domnule preşedinte.

Mă bucur că suntem împreună în această dimineaţă, pentru că mi-e destul de greu să vorbesc în faţa unei săli goale, dar n-am ce face, trebuie să mă obişnuiesc şi cu chestiunea asta.

Declaraţia mea politică: "Alba Iulia, un nume cu rezonanţă pentru cei ce simt româneşte."

1 Decembrie 1918, ziua desăvârşirii unităţii naţionale şi statale a României, a fost sărbătorită de fiecare locuitor al acestor meleaguri care trăieşte şi respiră româneşte de la Marea cea Mare până-n ţinuturile lui Bogdan, de la Danubius până-n plaiurile moldave ale lui Ştefan cel Mare.

Mare şi multă durere îneacă Prutul, dar "podul de flori" este atât de puternic ancorat încât simţirile fraţilor noştri au fost trezite spre speranţă din nou de clopotele Catedralei Reîntregirii Neamului de la Alba-Iulia, clopote care au chemat la 1 Decembrie 1918 românimea să-şi unească inimile într-o mare inimă - România.

Clopotele catedralei bat tot mai puternic, dar tot mai puţini le aud şi mă refer aici la cei care folosesc această chemare în false tresăriri de naţionalism şi de fals patriotism.

Nu întâmplător cetatea Alba Iulia a fost aleasă ca piatră de temelie a noului stat România. Uitându-ne mai adânc în istorie, vedem că Mihai Viteazul a ales să unească cele trei peceţi, ale Moldovei, ale Ţării Româneşti şi ale Ardealului, într-o singură pecete a tuturor românilor tot la Alba Iulia.

Alba Iulia a fost şi va rămâne de-a pururi simbolul de unitate a tuturor românilor, indiferent de cât de mult îşi doresc unii sau alţii să nu fie aşa. Alba Iulia nu va putea fi folosită pentru sine de niciun trăitor în ale politicii, chiar dacă se încearcă de fiecare dată, de 1 Decembrie, acest lucru.

Constat, însă, cu dezamăgire că, de cele mai multe ori, ne împăunăm cu declaraţii pompoase, care dau bine la electorat, dar nu mai cinstim cum se cuvine ziua de 1 Decembrie 1918 a Marii Uniri de la Alba Iulia.

Alba Iulia este uitată, Alba Iulia este tratată cu indiferenţă de ziua noastră, a românilor, de mai marii politicieni ai prezentului de pe tot eşichierul politic. Cei care îşi aduc aminte o fac ca pe o blasfemie, căci se "înfăşoară" în steaguri de partid, asigurându-se că au punctat la capitolul imagine şi populism.

Este trist, dar este adevărat. De aceea, cred că este momentul să ne trezim, să ascultăm îndemnul imnului naţional la deşteptare, să uităm ce ne dezbină şi să respectăm ceea ce ne uneşte, ceea ce ne uneşte pe noi, toţi românii, în ziua de astăzi este ziua noastră naţională, iar locul care este sfânt pentru noi toţi este inima României - Alba Iulia.

De aceea, de acum înainte la Alba Iulia trebuie sărbătorită Ziua naţională a României cu măreţia cuvenită unui asemenea eveniment, care a avut, ca şi consecinţă, recunoaşterea internaţională a Unirii şi a României ca stat naţional suveran, unitar şi independent.

Trebuie să ne recunoaştem şi să ne respectăm noi istoria şi apoi să avem pretenţia să o facă şi ceilalţi. Toate statele lumii au locuri şi simboluri pe care le respectă şi le slăvesc. este păcat că noi, românii, avem Alba Iulia şi o trecem din ce în ce mai mult în uitare. Sigur, Bucureştiul este capitala României, dar Ziua naţională a României trebuie sărbătorită la Alba Iulia, care ne primeşte ca o mamă iubitoare cu braţele deschise pentru toţi fiii ei adevăraţi ai neamului românesc de oriunde din lume.

La mulţi ani România!

La muţi ani români!

La mulţi ani Alba Iulia!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai este cineva care... domnul Irimescu, vă rog. Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, pentru a da citire declaraţiei politice.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se intitulează "Comportare naţională."

Stimaţi colegi,

În acest an, am trăit Ziua naţională a României cu programe speciale la cele mai importante posturi publice de radio şi televiziune din ţară şi cu manifestări specifice organizate în marile instituţii publice. Cum s-au priceput, mai inspirat ori cu jenante greşeli şi stângăcii, realizatorii emisiunilor şi organizatorii de expoziţii, simpozioane, parade şi pomeniri dedicate evenimentului s-au străduit să transmită, cât au putut mai bine, gânduri de sărbătoare menite să întărească demnitatea naţională. Deşi mulţi şi-au exprimat justificate dezamăgiri legate de prestaţiile difuzorilor din audiovizual din ziua de 1 Decembrie, majoritatea cetăţenilor României - printre care m-am numărat - au perceput ca pozitiv mesajul patriotic care le-a fost transmis.

Însă, o nemulţumire tot mă încearcă şi doresc să v-o împărtăşesc. Ea vine de la alte cauze şi nu de la programele radio-TV din ziua cu pricina.

Din ce în ce mai mult, prima zi a lui decembrie îşi reduce sensul doar la evenimentul petrecut la acea dată calendaristică la Alba Iulia în urmă cu 92 de ani: Unirea Transilvaniei cu România. Semnificaţia de zi a Marii Unirii, de revenire la patria unică a tuturor provinciilor româneşti înstrăinate, este din ce în ce mai neglijată. Este de neacceptat cât de puţin s-a vorbit în această zi despre Basarabia şi Bucovina, revenite şi ele în 1918, cu mari eforturi, la trunchiul comun al românismului. Pentru a exemplifica, vă anunţ că, în ziua de 28 noiembrie, când ar fi trebuit omagiat evenimentul unionist de la Cernăuţi, care a adus Bucovina Regatului României, la nicio instituţie publică sau din mass-media centrale din ţara noastră nu s-a pomenit niciun cuvânt despre acest eveniment.

Că un astfel de tratament este nedrept pentru memoria sutelor de mii de bucovineni (preoţi, învăţători, intelectuali de toate felurile, ţărani, meseriaşi), care au luptat zeci de ani pentru împlinirea idealului naţional şi, în acelaşi timp, nedemn pentru cei ce nu ar trebui să uite niciodată astfel de evenimente, nu mai trebuie insistat. Se impune doar întrebarea dacă noi, cei de astăzi, mai cunoaştem cum se cade eforturile pentru Unire făcute de conaţionalii noştri din Bucovina, şi nu numai, nu doar în anii primului război mondial, ci în jumătatea de secol care l-a premers. Dacă le ştim, atunci atitudinea noastră publică din ziua de 28 noiembrie este de condamnat ca o ingratitudine impardonabilă. dacă nu le ştim, trebuie să ne asumăm această realitate pentru a o putea, de urgenţă, corecta.

Suntem în situaţia în care această provincie, altădată curat românească, leagănul statului medieval Moldova, depozitara unor importante valori ale spiritualităţii noastre, este împărţită, iar partea ei nordică, inclusiv capitala Cernăuţi, se află între frontierele altui stat. Adversarii de aici ai Unirii din 1918, ca de altfel şi cei din Transilvania şi Basarabia, nu numai că nu au dispărut, dar au devenit mai activi ca niciodată în contestarea legitimităţii unităţii noastre naţionale. A nu transmite din ţară, cu ocazia zilei simbol a activismului unionist bucovinean, un sentiment de solidaritate cu greu încercata comunitate românească din nordul înstrăinat al ţării este, trebuie s-o recunoaştem, o atitudine blamabilă şi un motiv de întristare.

Dar nu numai neglijarea Bucovinei şi Basarabiei a fost neajunsul tratării cum se cuvine a Zilei naţionale. Tihna ne-a fost stingherită şi din alt motiv. Un cunoscut europarlamentar al României, care ţine cu tot dinadinsul să-l identificăm ca primul duşman al naţiunii, ne-a adus aminte că bucuria Unirii este motiv de doliu în patria lui istorică, Ungaria. Poate aşa este şi omul avea îndreptăţirea să ne comunice asta. Însă, aşa cum mi-a semnalat un prieten din anii liceului, ciudat este că, fără să ne gândim prea mult la afirmaţiile pastorului protestant, mai mult inconştient, am instituit un fel de doliu în această zi chiar aici, în România.

În marea majoritate a localităţilor, modul de a sărbători 1 Decembrie de către administraţiile locale, aproape şablon, este mai degrabă o comemorare îndoliată. Preoţii ostenesc de zor nu pentru a răspândi - ca altădată înaintaşii lor - îndemnuri de consolidare a conştiinţelor şi solidarităţii naţionale, ci pentru a oficia parastase ca-n cele mai banale zile de pomenire a morţilor. Tineretul este complet absent. cei interesaţi de bune imagini publice depun fără sentimente coroane la monumente, expunându-se dincolo de limita bunului simţ; evocăm gângăvit memoria celor al căror spirit de jertfă l-am abandonat; împărţim pomeni celor săraci. Nu este un doliu grotesc?

Sublinierea obiectivă a adevăratelor probleme şi semnificaţii ale existenţei statului nostru (după Constituţie, unitar şi naţional) se întâlneşte tot mai rar. Problema majoră a comentariilor de presă referitoare la prima zi a acestui decembrie a fost legată de controversa: Care om politic român ar fi trebuit să primească onorul armatei la parada militară de la Bucureşti? Nu-i prea puţin, domnilor?

Cât de iubită ne mai este astăzi patria se vede din felul în care vorbim şi ne comportăm zilnic. Poate unora, când, nu-i aşa, ne confruntăm cu "grava criză economică" chestiunile expuse li se par minore. Îi asigur că nu este aşa. Sub aspect naţional, criza morală care ne-a cuprins este mai gravă, cred, decât îşi pot ei imagina şi din ea pot rezulta consecinţe importante pentru destinul nostru. Evident, naţional, dacă-i mai pasă cuiva de el.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat, mulţumesc pentru declaraţia prezentată.

Stimaţi colegi,

Am epuizat lista celor care şi-au exprimat dorinţa de a susţine de la tribuna Camerei Deputaţilor declaraţia politică.

Daţi-mi voie să-i nominalizez pe cei care şi-au manifestat în scris diverse poziţii faţă de diverse teme cu caracter politic.

Din partea Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Claudia Boghicevici, Ghiţă Cornel, Silviu Prigoană, Marius Rogin, Vîlcu Samoil, Doiniţa Chircu, Daniel Geantă, Iacob Strugaru, Mitică Pardău, Gheorghe Ciobanu, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Petru Călian şi Andrei Sava.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, următorii deputaţi: Mircea Drăghici, Ioan Stan, Marian Ghiveciu, Ion Dumitru, Filip Georgescu, Georgian Pop, Mircea Duşa, Dorel Covaci, Neculai Răţoi, Manuela Mitrea, Victor Surdu şi Ciucă Bogdan.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei Gerea, Radu Stroe, Gabriel Plăiaşu, Virgil Pop, Graţiela Gavrilescu, Titi Holban, Ionel Palăr, Nini Săpunaru, Ciprian Dobre, Horea Uioreanu, Dan Motreanu, Gigel Ştirbu şi Victor Paul Dobre.

Din partea minorităţilor, Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat.

Din partea parlamentarilor independenţi, domnul deputat Culiţă Tărâţă.

Iar din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă la un grup parlamentar, deputaţii Dan Morega şi Ioan Munteanu.

Şi, pe ultimii metri, domnul deputat Ion Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, depune declaraţia politică.

Statistic, stimaţi colegi, avem o zi nu foarte bogată astăzi. 49 de parlamentari, de deputaţi au depus în scris declaraţiile politice, iar 11 deputaţi le-au prezentat de la tribuna Camerei Deputaţilor.

Cu acestea, stimaţi colegi, daţi-mi voie să declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, să vă urez tuturor o zi frumoasă.

Ne revedem la ora 10,00, atunci când va începe şedinţa consacrată dezbaterilor punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Doamne, ajută! Să auzim numai de bine!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Bugetul de stat, măsura responsabilităţii fiecărui parlamentar"

Fără doar şi poate, pentru punerea în aplicare a programului de guvernare, bugetul este principalul instrument prin care puterea executivă îşi poate duce la îndeplinire angajamentele luate atât în faţa cetăţenilor României, cât şi în faţa organismelor interne şi internaţionale.

Proiectul de buget pe anul viitor are la bază soluţii fundamentate economic şi financiar, care are ca şi principal scop accelerarea procesului de reformare a României şi transformarea într-o ţară modernă, capabilă să oferă cetăţenilor ei un standard de viaţă european. În pofida progreselor economice înregistrate, România rămâne cu mult în urma statelor europene, acest lucru deoarece în perioada de creştere economică s-au înregistrat anumite dezechilibre macroeconomice majore datorită incapacităţii guvernanţilor din perioada 2007-2008 să respecte câteva principii financiare de elementar bun-simţ, respectiv, atunci când este creştere economică nu risipeşti banii contribuabililor pe cheltuieli fără rezultate. În fapt, creşterea economică este cea care dă forţa competitivă financiară atât de necesară pentru menţinerea şi susţinerea pe termen lung a unui ritm ridicat de dezvoltare economică care să aibă la bază un set de principii sustenabile şi realiste. Au trecut vremurile când bugetul de stat era de fapt "vaca de muls" a politicienilor, era o reflecţie a voinţelor politice, realizat în funcţie de interesele de grup şi nu al cetăţenilor.

Desigur, în aceste condiţii, este lesne de înţeles atitudinea vehementă a actualei opoziţii care, deja, şi-a formulat discursurile şi poziţiile cu privire la Legea bugetului naţional. Pe de altă parte, în România s-a mai consolidat de-a lungul anilor o bună practică, şi anume aceea ca parlamentarii opoziţiei, la dezbaterea legii bugetare anuale, să vină cu amendamente prin care împart cu dărnicie miliarde în stânga şi în dreapta, pe obiective şi destinaţii care mai de care mai populiste. Însumând toate aceste amendamente, probabil bugetul ţării ar trebui să fie de câteva ori mai mare decât în realitate. Nu în ultimul rând, începând de anul trecut, opoziţia ne-a mai obişnuit cu un lucru, cu dezbaterile sterile procedurale prelungite, care să împiedice adoptarea bugetului, tocmai pentru a arăta cu degetul spre putere că nu se încadrează în calendarul fiscal.

Cu siguranţă, şi în acest an vom avea parte de acelaşi circ cu care opoziţia ne-a obişnuit, acelaşi circ consacrat, fără niciun raţionament logic, fără nicio soluţie alternativă, fără nicio fundamentare. Vom fi iarăşi martorii unor discursuri socialiste din partea unor membrii ai PSD care frizează populismul, susţinând un buget demn de un stat paternalist care bagă tuturor în buzunar - pe cât posibil în mod egal - fără a le cere să-şi depăşească ei înşişi dificultăţile economice şi sociale, sau a unor acuzaţii de fraudă din parte unor membri ai PNL.

Indiferent de toate aceste lamentări sterile, PDL a fost, este şi va rămâne un partid responsabil în faţa cetăţenilor, şi nu a politicienilor, este un partid care şi-a asumat o mare responsabilitate până în acest moment şi nu va ezita nici de acum încolo să facă sacrificii pentru şi în folosul cetăţenilor. Politica promovată de PDL este aceea a unei creşteri economice sănătoase, pe baza principului echităţii şi al justiţiei sociale şi nu vom fi de acord cu această degringoladă economico-financiară promovată de filozofii opoziţiei, de a continua politica unui stat social, al pomenilor electorale la tot poporul.

Proiectul de buget pe anul 2011 este un buget care trebuie să răspundă în mod realist nevoilor cetăţenilor acestui stat, un buget bazat pe stimulare economică ca sursă de bunăstare, pe încurajarea investiţiilor private, pe crearea de locuri de muncă şi politici salariale care să fie corelate cu productivitatea. Pe de altă parte, bugetul pe anul viitor trebuie să răspundă angajamentelor asumate în faţa organismelor internaţionale şi europene, dar şi să fie în concordanţă cu statutul de ţară europeană cu drepturi depline care ne obligă la alte priorităţi bugetare, de perspectivă.

Am certitudinea că, lăsând la o parte toate lamentările inerte ale colegilor parlamentari din celebra Opoziţie, ceea ce este esenţial şi important pentru noi, parlamentarii puterii, este să oferim cetăţenilor certitudinea că facem tot ceea ce trebuie făcut pentru asigurarea unei creşteri economice sănătoase şi reale. De aceea, le solicit colegilor din opoziţie să înceteze cu populismul şi să nu îşi mai mintă electoratul cu aberaţii financiare nici de ei pricepute.

Am convingerea că fiecare dintre parlamentarii actuali de bună credinţă are puterea şi capacitatea de a pricepe situaţia economică a ţării noastre şi nu vor extrapola şi de această dată circul din forul legislativ pe ecranele televizoarelor şi îşi vor face datoria faţă de cei care le-au acordat votul de încredere.

Domnul Costică Macaleţi:

"Botoşaniul, fără bani pentru medicamentele gratuite şi compensate"

Declaraţia mea politică de azi se referă la riscul ca botăşănenii să rămână fără medicamente chiar în preajma sărbătorilor. Situaţia în cauză a apărut după ce, la recenta rectificare, Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) nu a primit niciun leu pentru a plăti farmaciilor medicamentele eliberate pe reţete gratuite şi compensate, iar şansele ca până la sfârşitul anului să mai vină vreun ban sunt nule. Practic, în acest an, farmaciştii au primit fonduri pentru reţetele onorate doar de două ori, respectiv în aprilie şi în octombrie, ultima dată fiind achitate medicamentele eliberate în februarie. Pentru a nu ajunge în incapacitate de plată, o parte dintre unităţi aproape că au blocat în vară onorarea cererilor botoşănenilor. Acum s-a ajuns într-o situaţie asemănătoare, bolnavii găsind tot mai greu unităţi dispuse să primească reţete compensate sau gratuite.

Potrivit legii, decontarea reţetelor se face la 180 de zile de la raportare sau mai exact 210 zile, fiind acordată şi o perioadă de 30 de zile pentru procesarea documentelor. Farmaciştii spun însă că termenul a fost depăşit, unele reţete nefiind decontate de aproape 300 de zile. Reprezentanţii CAS spun că farmaciştii pot fixa plata către distribuitori la intervalele la care primesc bani de la Casă şi astfel nu ar mai apărea probleme la eliberarea de medicamente. Distribuitorii de medicamente, prin contractele pe care le au cu farmaciile, îşi recuperează banii la medicamentele date farmaciilor în aceleaşi intervale de timp, însă situaţia din teren dovedeşte contrariul. Unele farmacii chiar au afişat pe uşa de la intrare numărul de zile de când Casa nu mai virează banii datoraţi farmaciilor. De menţionat că, probabil în acest an, judeţul nostru nu va mai primi fonduri pentru medicamente compensate sau gratuite, după cum însuşi responsabilii guvernamentali afirmă.

Aşadar, nu mai avem bani pentru compensate. Într-un judeţ teribil de sărac şi în plin sezon rece în care oamenii se îmbolnăvesc mai uşor, botoşănenii nu au decât două alternative: ori plătesc preţul întreg al medicamentelor, ori se tratează cu ceai de tei! Vin sărbătorile de iarnă şi cu toţii facem eforturi să punem pe masa familiilor noastre bucatele cuvenite. Foarte mulţi nu au bani şi pentru ei sărbătorile sunt asemenea celorlalte zile din an. Dar când eşti şi bolnav, viaţa chiar are alt sens. Ştim cu toţii că este criză, dar oare pantofii cu toc impresionant ai doamnei ministru Udrea ştiu? Chiar aşa, cât costă un sirop de tuse, doamna ministru?

Domnul Aledin Amet:

"Inima unei adevărate conştiinţe a încetat să mai bată"

La data de 03 decembrie a.c., vineri, în ziua sfântă a musulmanilor, inima lui Saladin Agiacai, inimă extrem de generoasă, a încetat să mai bată. În ziua sfântă a musulmanilor s-a mai desprins, doar fizic, însă, din fiinţa naţiunii tătare, o conştiinţă. A rămas crezul, au rămas reperele de corectitudine şi moralitate. Cerul albastru i-a devenit patrie.

Era, dimineaţa, în ziua sfântă a musulmanilor, la sediul Uniunii.

Era preocupat de problemele specifice Uniunii.

Era puţin obosit, după atâţia ani de muncă, în folosul Uniunii.

Era prieten cu toţi cei ai Uniunii.

Era Uniunea.

De fiecare dată, prezentul suferă. Devenim nostalgici, iar amintirile construiesc trecutul. În viaţa noastră cenuşie, rareori zărim lumina. Puţini sunt cei hărăziţi să zărească, intens, lumina. Salai abi a zărit, intens, lumina.

Zâmbetul lui Salai abi, neliniştea lui Salai abi, ţigările lui Salai abi, Denis, nepotul, aproape de fiecare dată lângă Salai abi, distinsa doamnă Agiacai, Meri, Iasmin şi un imens urs de pluş, drept cadou, Crimeea din gândurile lui Salai abi, hotelul lui Salai abi, munca lui Salai abi, ipocrizie, multă ipocrizie la înmormântarea lui Salai abi, tragism, de faţadă, teatral, în apropiere, veselie, în grupuri, la 20 de metri, amintiri cu Salai abi pentru o zi sau pentru veşnicie, alb şi negru, nicidecum cenuşiu, lumea lui Salai abi.

Salai abi.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Proiecţia unei sărăcii anunţate"

Proiectul de buget pe anul 2011, aşa cum arată el în viziunea Guvernului condus de către Emil Boc, prefigurează un dezastru la nivel naţional, în toate domeniile importante pentru România.

Nu pot să nu mă întreb, atunci când văd că sănătatea este mai săracă cu 38%, care sunt şansele bolnavului român în anul 2011. Asta în condiţiile în care, în tot acest an, pacienţii români au fost nevoiţi să îşi cumpere medicamente, seringi şi branule sau să îşi aducă mâncare de acasă.

Nu pot să nu observ că deşi se vorbeşte de reformă în educaţie, bugetul acestui domeniu nu primeşte niciun ban în plus, ba mai mult scade cu 0,5%.

Nu pot să nu mă întreb ce şansă de dezvoltare au oamenii din mediul rural atunci când văd că sumele alocate pentru continuarea investiţiilor pe OG nr.7/2006 sunt reduse la jumătate. Şi asta în condiţiile în care, în anul 2010, au fost restanţe uriaşe în alocarea sumelor prevăzute totuşi în buget.

Nu pot să nu mă întreb până unde merge favorizarea politică portocalie atunci când se condiţionează primirea de alocări bugetare pentru investiţii noi, de finalizarea celor deja începute. Principiul este corect, asta dacă toate lucrările începute şi nefinalizate nu s-ar afla în comunităţile conduse de alţi primari decât cei ai PDL, tot din cauza faptului că aceştia nu au văzut niciun leu în actuala guvernare. În consecinţă, nu numai că aceştia nu vor termina lucrările, dar nu vor mai putea să deschidă nicio altă investiţie nouă.

Aşadar, actualul Proiect de Lege a bugetului de stat pe anul 2011 prefigurează clar adâncirea sărăciei în România, surplusul de bani fiind bine ascuns în proiecte cu dedicaţie pentru camarila PDL.

Domnul Cristian Buican:

"Legea bugetului de stat"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă împărtăşi câteva consideraţii personale legate de Legea bugetului de stat pe anul 2011, lege pe care executivul nu a catadicsit încă să o trimită spre dezbatere Parlamentului. Vă spun sincer că abordarea acestui subiect într-una din declaraţiile mele politice se datorează şi ieşirilor publice ale unor importanţi membri ai PDL care încearcă să acrediteze ideea că din cauza opoziţiei această lege nu va trece de Parlament în decursul lunii decembrie. Doresc sa va mărturisesc că această teză este din start una falsă şi că o eventuală întârziere în adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2011 este exclusiv o vină a guvernului şi a PDL. Afirm acest lucru având de partea mea prevederea legală conform căreia executivul, indiferent cum se numeşte el, trebuie să trimită spre dezbatere Parlamentului această lege în fiecare an, până pe data de 15 octombrie.

Declaraţiile publice, sau mai bine zis somaţiile publice pe care ieri domnul Flutur de la PDL le-a transmis parlamentarilor, conform cărora trebuie respectat cu stricteţe calendarul impus de la Modrogan pentru adoptarea acestei legi, nu fac altceva decât să pregătească un eventual eşec al actualei coaliţii guvernamentale în a vota această lege luna aceasta.

După cum probabil ştiţi, în această lună activitatea parlamentară este una extrem de încărcată, iar bătălia parlamentară va fi una pe măsură. Asumarea răspunderii guvernului pe Legea salarizării unitare, rediscutarea Legii pensiilor, încurcătura constituţională legată de Legea educaţiei naţionale şi Legea bugetului de stat vor genera cu siguranţă tot atâtea discuţii, neclarităţi şi dispute între putere şi opoziţie cât într-o întreagă sesiune legislativă, iar acest lucru va duce probabil la întârzierea adoptării Legii bugetului de stat.

Vă dezvălui că întârzierea cu care Guvernul va trimite Legea bugetului de stat pe anul 2011 Parlamentului spre dezbatere mi-a folosit, având destul timp să merg în teritoriu pentru a culege doleanţele administraţiilor publice locale, cetăţenilor si a altor instituţii al căror buget este stabilit prin această lege. Am strâns în acest fel materialele necesare amendamentelor pe care le voi depune la această lege şi pe care, vă anunţ de pe acum, le voi susţine necondiţionat. Am decis această modalitate de abordare deoarece din drafturile de buget pe care le-am văzut, judeţul Vâlcea, cel puţin din punct de vedere al investiţiilor stipulate în această lege, se află spre coada clasamentului. Or, ca reprezentant al acestui judeţ în Parlamentul României, este dreptul meu de a susţine interesele şi doleanţele vâlcenilor.

Un al doilea motiv pentru care cred că dezbaterile pe seama Legii bugetului de stat pe anul 2011 şi a Legii bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011 vor fi foarte aprinse şi vor dura mai mult decât preconizează fruntaşii de la PDL este modalitatea batjocoritoare în care a fost conceput acest buget. Chiar dacă încă nu am văzut varianta finală, vă pot spune că cifrele pe care este construit acest buget sunt total nerealiste, la fel cum s-a dovedit şi cu Legea bugetului de stat pe anul 2010, care a avut nevoie de mai multe rectificări negative în majoritatea domeniilor.

Dacă ar trebui să caracterizez succint acest proiect de lege, l-aş categorisi ca superficial. Mai mult decât atât, domenii precum sănătatea sau învăţământul vor suferi de subfinanţare mai rău ca în acest an. De investiţii, nici nu mai poate fi vorba.

De asemenea, ţinând cont de antecedentele celor de la PDL de a vota proiecte de legi pe care nu le-au studiat în prealabil, sper din tot sufletul că vor "greşi" la amendamentele pe care le voi depune pentru judeţul Vâlcea şi astfel o serie de investiţii de interes local sau zonal vor primi finanţare în anul 2011.

Domnul Cristian Buican:

"Atentat la viitorul României"

De aproape o săptămână suntem martorii unui nou gest sinucigaş al celui mai incompetent executiv pe care l-a avut România. Intenţia guvernului de reducere a perioadei sau a cuantumului indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, adică de a lua, sub o formă sau alta, dreptul mamelor de a-şi creşte copiii, este una dintre cele mai nedrepte decizii ale politicienilor care vremelnic ne conduc ţara. Economiile care se vor realiza prin diminuarea acestui drept sunt infime şi ne arată astfel că disperarea în rândul partidului portocaliu a atins cote alarmante.

Mai mult decât atât, politica economică a executivului ne demonstrează, dacă mai era nevoie, că singura grijă a Guvernului Boc este aceea de a găsi de unde să mai taie. Am fost martori, timp de doi ani de zile, la tăieri din cele mai bizare, unele justificate, altele făcute pe picior de fugă, în pripă sau în disperare, însă demersul guvernului de a micşora perioada sau de a tăia indemnizaţiile pentru creşterea copiilor nu este altceva decât un atentat la viitorul României. Spun acest lucru conştient fiind de faptul că, independent de interesele celor care fac rapoarte cu privire la starea demografică, trebuie, prin orice mijloace şi cu orice costuri, să susţinem tinerii care se hotărăsc să aibă copii.

Dacă ne gândim la faptul că sunt un reprezentant al opoziţiei, această abordarea sinucigaşă a guvernului pe marginea unui subiect cu o încărcătură emoţională uriaşă ar trebui să reprezinte un motiv de bucurie, însă impactul social şi demografic pe care implementarea unei astfel de măsuri o poate avea mă determină să iau atitudine şi să va rog, mai ales pe reprezentanţii puterii, să nu acceptaţi sub nicio formă realizarea de reduceri bugetare pe seama copiilor din această ţară. Pe lângă apelul la latura dumneavoastră emoţională, vă rog să vă uitaţi şi la cifre şi veţi vedea că economiile rezultate prin aceste tăieri sunt atât de mici încât nu merită sacrificiul. Cu siguranţă sunt alte zone în care diminuarea cheltuielilor pot genera economii mult mai mari decât în cazul tăierii indemnizaţiilor pentru creşterea copilului.

Deşi ministrul muncii declara că trebuie să încurajăm munca, nu înţeleg ce legătură are acest fapt cu intenţia guvernului referitoare la aceste reduceri. Este adevărat că, pentru anul 2011, crearea de locuri de muncă ar trebui să fie o prioritate, însă întoarcerea în câmpul muncii a zeci de mame nu înseamnă crearea de locuri de muncă, ci, dimpotrivă, înseamnă trimiterea în şomaj a înlocuitorilor acestor mame. Or, dacă se doreşte impulsionarea mamelor de a se întoarce în câmpul muncii, se poate realiza foarte uşor acest lucru prin păstrarea actualelor prevederi legale legate de indemnizaţia pentru creşterea copilului, adăugându-se un stimulent financiar pentru cele care acceptă să se reîntoarcă în câmpul muncii. Prin acest tip de măsură se va lăsa la alegerea mamelor decizia finală.

Singura explicaţie logică pentru aplicarea unei astfel de măsuri de reducere a perioadei sau a indemnizaţiilor pe care mamele le primesc pentru creşterea copiilor, mai ales în contextul economiei infime care se realizează la buget prin aceasta, este disperarea care îi caracterizează în ultimul timp pe reprezentanţii partidului portocaliu. Astfel, văzând că vor pierde puterea, încearcă disperaţi să căpuşeze banul public şi să îl direcţioneze către firmele de partid, care în ultimii doi ani de zile au supt din banul public cât alţii în zece.

Acceptarea de către dumneavoastră, a reprezentanţilor puterii din Parlament, a unei astfel de măsuri înseamnă sinucidere politică, iar dacă argumentele emoţionale sau cele economice nu vă pot determina să nu susţineţi această nouă măsură aberantă a Guvernului Boc, poate frica de electorat vă va face să vă răzgândiţi.

Domnul Petru Călian:

"Legile esenţiale ale momentului"

Preşedintele Traian Băsescu a solicitat Parlamentului adoptarea cât mai urgentă a legilor privind salarizarea unitară, pensiile publice, bugetul de stat şi Ordonanţa nr.50/2010.

Toate reprezintă puncte sensibile ale situaţiei actuale, însă totodată reprezintă şi cheia ieşirii din criză şi continuarea Acordului cu FMI. Apelul la responsabilitate făcut de către preşedinte e doar un impuls suplimentar, deoarece ca deputaţi fiecare conştientizăm importanţa îndeplinirii condiţiilor asumate în acord.

Adoptarea acestor legi trebuie făcută cât mai repede, deoarece amânarea nu aduce decât pierdere pentru România. Timpul înseamnă bani şi se potriveşte perfect acestui caz. Ne-am angajat la acorduri cu FMI, UE şi Banca Mondială, iar acum e datoria Parlamentului de a fi responsabil faţă de factorii politici internaţionali. Deblocarea situaţiei actuale nu ţine doar de Guvern, ci şi de Parlament, astfel, în faţa deciziilor importante, suntem toţi participanţi.

Legea salarizării unitare şi, în special, legea privind sistemul unitar de pensii publice reprezintă condiţii esenţiale pentru bugetul de stat pe 2011. Guvernul intenţionează să trimită astăzi în Parlament Legea bugetului de stat pe anul 2011, buget bazat pe o creştere de 1,5%.

Potrivit Guvernului, banii pentru cofinanţarea proiectelor europene sunt prioritari, precum şi investiţiile în infrastructură. Pensia minimă garantată, acordată în prezent sub forma unei indemnizaţii sociale, va fi îngheţată la valorile actuale pe parcursul întregului an 2011, iar contribuţiile de asigurări sociale percepute angajatorului şi angajatului nu vor scădea sub nivelul actual.

Cu cât dezbaterea şi adoptarea va fi mai rapidă, cu atât credibilitatea României faţă de factorii internaţionali va creşte. Avem experienţa neplăcută cu legea educaţiei şi cu alte proiecte împotmolite sau retrimise la comisii. Am convingerea că cei care îmi sunt colegi în Camera Deputaţilor sunt conştienţi de importanţa respectării acordului cu FMI.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Consideraţii privind concediul maternal"

La nivelul opiniei publice, a apărut o dezbatere foarte intensă în jurul perioadei pe care ar trebui să o aibă concediul maternal şi al indemnizaţiei pe care să o primească proaspetele mămici. Pe de o parte, este bine că s-a deschis acest subiect pentru a fi lămurit. Pe de altă parte, este rău că dezbaterea nu se duce într-un registru mai larg al strategiei României pentru viitor. Pentru că avem nevoie şi de încurajarea natalităţii, în acest moment având spor natural negativ. Pentru că avem nevoie de tineri cu aptitudini sociale bune şi dezvoltaţi normal în interiorul familiei. Până la urmă, este o chestiune care priveşte nu numai o categorie socială, ci chiar viitorul acestei ţări.

Din punctul meu de vedere, România este obligată să păstreze ca durată perioada de doi ani de concediu maternal. Primii doi ani de viaţă sunt poate cei mai importanţi pentru un copil în dezvoltarea şi cred că este firesc să şi-i poată petrece alături de mamele lor. Dezvoltarea intelectuală şi socială a acestor copii este absolut esenţială pentru România şi cred că ar trebui să fie în centrul strategiei noastre pentru viitor.

Pentru că ne aflăm într-o perioadă de criză pronunţată, înţeleg şi ideea Guvernului de a limita costurile. Eu cred că şi acest deziderat poate fi atins destul de simplu, cu puţină flexibilitate din partea ambelor părţi. Pe de o parte, orice familie, mai ales una care creşte numeric, are nevoie de venituri constante şi însemnate numeric. Pe de altă parte, e nevoie de o rectificare a cheltuielilor şi pe această zonă.

Ca parlamentar al puterii, susţin varianta păstrării actualului nivel minim de 600 de lei al indemnizaţiei pentru mămici, dar şi limitarea plafonului maxim pe care îl pot abţine aceste femei. Nu puţine sunt cazurile în care proaspetele mămici câştigă 6-7.000 de lei, aflându-se în concediu de maternitate. Ei bine, eu cred că acest plafon maximal ar trebui limitat. Varianta cea mai corectă mi s-ar părea limitarea la nivelul salariului mediu pe economie, oricât ar fi acesta.

Evident, vor fi suficient de multe femei care vor dori mai degrabă să meargă la muncă decât să primească respectiva indemnizaţie. Tocmai de aceea, prioritatea noastră ar trebui să fie construirea unei alternative viabile pentru aceste femei. Or, eu cred că un program naţional de construire de creşe, cămine şi grădiniţe este absolut necesar. Statul trebuie să se implice mai devreme şi mai mult în viaţa celor mai tineri membri ai săi.

Tocmai de aceea, intenţionez să cer Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului lansarea unui asemenea program care să se desfăşoare în următorii ani şi care să ofere proaspetelor mame care vor să muncească posibilitatea să o facă, fără să-şi facă probleme că nu au cu cine să-şi lase copiii acasă. Statul român este obligat să ofere această alternativă. Există foarte multe femei care-şi doresc şi o familie şi o carieră, iar în acest moment, România nu le oferă posibilitatea dezvoltării pe ambele planuri.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Măsurile de austeritate încep să dea rezultate"

De-a lungul ultimilor doi ani, Guvernul Emil Boc a primit din partea opoziţiei politice şi a mass-media o mulţime de critici şi acuzaţii. Epitetele au variat de la "incompetent" la "nociv pentru ţară" de-a dreptul. Iată-ne însă la sfârşit de an 2010 şi putem privi în jurul nostru la ce se întâmplă în Europa şi să apreciem măsurile luate de Guvern.

Numai că nici media şi nici opoziţia nu vor să privească la criza economică europeană. Nu vor să vadă faptul că mai toate ţările care nu au luat măsuri de austeritate au probleme. Că Irlanda ar putea primi un împrumut chiar mai mare decât al Greciei. Că în ciuda banilor primiţi, elenii au un deficit bugetar mai mare decât cel stabilit cu Fondul Monetar Internaţional. Că Portugalia nu ştie de unde să se mai împrumute. Că Spania nu reuşeşte să reducă nivelul şomajului. Că Italia are probleme din ce în ce mai mari cu şomajul, dar şi cu deficitul bugetului asigurărilor sociale. Atât Portugalia, cât şi Grecia şi-ar dori ieşirea din zona euro. Nu vor să vadă nici măsurile de austeritate luate de ţări responsabile. Că în Franţa sunt proteste sindicale cotidiene cu sute de mii de oameni în stradă din cauza măririi vârstei de pensionare şi a renunţării la unele ajutoare sociale. Că Marea Britanie a adoptat un plan de reducere a cheltuielilor bugetare cu peste 16 miliarde de lire sterline. Că în Germania s-a redus durata acordării ajutoarelor de tip Hartz.

Foarte mulţi sunt cei care au zâmbit când preşedintele Traian Băsescu a vorbit despre criza datoriilor suverane ale statelor. Acum este momentul ca foarte multe ţări să înceapă să plătească datoriile pe care le-au făcut în ultimii ani pentru a stimula economia, ceea ce ar putea produce dezechilibre economice şi mai mari la nivelul Uniunii Europene.

În tot acest timp, cu sacrificii mari, ce-i drept, România a navigat prin apele tulburi ale măsurilor de austeritate, greu acceptabile pentru o societate care s-a obişnuit să primească. Din fericire, actualul prim-ministru a fost suficient de hotărât şi, pentru prima oară, România are situaţia cea mai stabilă din toate ţările ex-comuniste ale Uniunii Europene. Pentru anul viitor, ne propunem cel mai mic deficit bugetar dintre toate. Suntem în postura de a nu ne mai împrumuta pentru acoperirea deficitului bugetar, pentru pensii şi salarii. Acum, ne vom împrumuta doar pentru proiecte de investiţii proprii sau pentru cofinanţarea programelor cu fonduri europene.

2011 este anul când constrângerile bugetare vor înceta. 2011 este anul când vom reporni motoarele economice şi vom avea creştere economică de acum încolo sănătoasă şi sustenabilă, independentă de o bulă speculativă, aşa cum a fost cea imobiliară.

Le transmit tuturor românilor să mai aibă puţin încredere şi răbdare. De anul viitor, toate cele pe care le-au îndurat în ultimii doi ani vor începe să-şi arate efectele pozitive. Din 2011, ne revenim.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vremea în răcire a făcut ca numărul de pacienţi ajunşi la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" să ajungă într-o singură gardă la 153.

Unitatea de Primire Urgenţe a fost în permanenţă plină şi de multe ori pacienţii au ajuns să stea câte doi în pat.

44 dintre aceştia au ajuns în stare gravă, aduşi cu ambulanţa, reprezentând preponderent patologia cardiacă, respiratorie, neurologică, precum şi patologia cea traumatică, toxică şi arsuri.

Peste 50% (86 cazuri) dintre aceştia au necesitat internare în clinicile de urgenţe, iar mai bine de jumătate (52 de cazuri) sunt internaţi în regim continuu.

25% din cazuri reprezintă patologie traumatică, dar apariţia ninsorii a făcut deja primele victime în această dimineaţă.

Pacienţii sunt transportaţi prin curte pe targă cu umbrela şi se uită în continuare la noul spital nefinalizat dupădouă decenii. In tot acest timp, legea privind deschiderea noului Spital de Urgenţe şi a IOR a fost retrimisă la comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor, fiind nevoie doar de un raport favorabil şi un vot al plenului pentru ca ieşenii să aibă aceste obiective medicale realizate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

După umila mea părere de medicde urgenţă, coplata va însemna decesul UPU şi al Ambulanţei. Acestea îşi vor pierde adevărata utilitate pentru care au fost create devenind policlinică non-stop pentru cei ce se vor eschiva de la noul bir guvernamental.

Reamintesc că decizia "înţeleaptă" a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a limitat consultaţiile medicilor de familie la 20 pe zi, iar restul pacienţilor ce au nevoie de o consultaţie preferă să solicite ambulanţa şi să ajungă la UPU în valurisuccesive ce realizează o medie 3 pacienţi/oră, 24 din 24/medic.

Închipuiţi-vă ce se va-ntâmpla când vor fi obligaţi să mai şi plătească norocul de a se număra printre cei 20 ce au permisiunea de a fi consultaţi de medicul de familie.

Toţi pacienţii vor chema ambulanţa şi se vor îndrepta încolonaţi spre serviciul de urgenţe pentru a scăpa de dijma ministerială.

Orice pacient obligat să plătească fiecare consult al medicului de familie se va întreba firesc care mai este rolul contribuţiei lunare la asigurările de sănătate.

Poate ar fi mai simplu ca pacienţii de pe lista medicului de familie să plătească o sumă fixă pe lună direct medicului de familie, iar acesta să plătească impozit,ca orice societate comercială. Eventual suma lunară să fie negociată direct de pacient, în funcţie de serviciile medicale oferite, având drept clauze suplimentare dispariţia plăţii asigurărilor de sănătate şi a casei naţionale de asigurări de sănătate. Poate chiar şi a celor ce ne ocrotesc astfel sănătatea.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Jaf etnobotanic"

PP de 22 de ani din Podu Iloaie a fost transportat de urgenţă de ambulanţă la UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan " după o tentativă de "jaf" neobişnuită. Pacientul susţine că i s-ar fi dat într-un bar o ţigară etnobotanică pentru a i se fura banii. Pacientul cu agitaţie extremă, disforic, tahicardic, cu tulburări respiratorii a fost preluat rapid în UPU de medicii de urgenţă, necesitând măsuri de suport respirator şi tratament simptomatic. Pacientul a rămas internat la Toxicologie, iar prognosticul rămâne rezervat.

Multiple stupefiante pot fi utilizate într-o conduită criminală, GHB (drogul violului) fiind considerat unul dintre flagelurile secolului. Produsele sunt puse mai frecvent în băuturi, pentru a nu fi detectate,şi modifică reactiviatatea sistemului nervos central. Efectele imediate sunt cele asemănătoare unei stări de ebrietate, la care se adaugă euforia, dezinhibarea. Efectele amnezicedispar după câteva ore. Utilizarea etnobotanicelor în scop criminal este şi mai îngrijorătoare fiind multe substanţe neidentificate încă,precum şi multe altele ale căror efecte secundare sunt necunoscute medicilor de urgenţă, astfel încât nu există algoritmi de tratament.

În tot acest timp, autorităţile locale iau doar măsuri palide în ceea ce priveşte închiderea magazinelor ce vând coşmaruri.

Vă reamintesc că am iniţiat două legi ce pun dincolo de lege aceste substanţe. Prima dintre ele nu a fost promulgată încă de preşedinte, iar a doua zace la senat.

Ca medic de urgenţă cred că sănătatea trebuie să nu aibă culoare politică şi că aceste legi trebuie să fie adoptate în regim de urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul Eutanasiei"

"De ce una şi nu două... de ce două şi nu trei..."

Era un joc suficient de inocent şi de stupid al copiilor din epoca de aur. Vremurile s-au schimbat şi copiii de atunci fac bugetul de acum: de ce 10% şi nu 25% din salarii, de ce 25% la sută din salarii şi nu 15% din pensii sau 24% TVA. Şi pentru ca jocul procentelor i-a înnebunit cu totul, mai nou s-a hotărât... 38%. Adică bugetul sănătăţii va fi cu 38% mai mic decât anul trecut.

E cazul să ne aducem aminte cum a fost anul trecut pentru sănătate? Cum au crescut arieratele? Cum s-au produs nenumărate blocaje cu furnizorii şicum programele pentru cancer, SIDA, diabet, tuberculoză şi celelalte (care vor rămâne în sfera ministerului cu toată descentralizarea pompieristică practicată) au suferit de subfinanţare perpetuă? Nici o investiţie majoră nu a putut fi finalizată de minister în acest an, probabil că la anul vor fi băgate în conservare toate investiţiile. Probabil că această cifră de 38% trebuie corelată cu o alta: 10% mai puţine internări. Ambele au fost rezultatul gândirii profunde a experţilor guvernamentali, obţinute din calcule şi studii aprofundate efectuate pe genunchi (rămâne de aflat pe genunchii cui), dar nu neapărat după reţete proprii, ci după şoapte înfiripate de contabilii FMI.

Domnilor, fiţi liniştiţi! Rezultatele vor apărea mai repede decât speraţi. în urma aplicării în teren a celor două magice cifre, în mod sigur bugetul ţărişoarei va fi degrevat în foarte scurt timp. Vor fi scoşi din plată (salarii, pensii, ajutoare de şomaj, ajutoare sociale, indemnizaţii de veteran etc.) din cauza decesului, mulţi pacienţi cu cancer, diabet, tuberculoză, SIDA. Toate UPU vor primi mai puţini bani, ambulanţele nu vor mai avea benzină, şandramalele ce ne ţin loc de spitale ne vor cădea în cap, dar bineînţeles că vina va fi tot a salariaţilor sistemului care nu înţeleg perioada grea prin care trec guvernanţii: banii de la buget sunt mai puţini, dar obligaţiile faţă de sponsori şirubedenii au rămas la fel, ba chiar au mai crescut pe ici pe colo.

Pentru a nu fi considerat necooperant vin cu o sugestie în întâmpinarea guvernului: fiţi cu ochii pe SUA! Când îl eliberează din închisoare pe Kevorkian, luaţi-l repede şi faceţi-l măcar consultant, dacă nu chiar secretar de stat la sănătate.

38%... Ia cineva mai mult?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Până la deschiderea noului Spital de Urgenţe din Copou, pacienţii traumatizaţi din întreaga Moldovăsunt în stare critică. operaţi, sunt plimbaţi de la sălile de operaţii prin curte la ATI sau din UPU la CT sau ajung la noi după ce au fost plimbaţi pe la două sau trei spitale din Iaşi.

Spitalul Clinic de Urgenţe "Sf. Ioan" din Iaşi se află la graniţa de est a Uniunii Europene - punct determinat strategic - deservind o populaţie de aproximativ 5 milioane de locuitori din 7 judeţe pentru toată zona Moldovei. Principala patologie tratată sunt urgenţele traumatice, numărul foarte mare de cazuri (~34.000/an) făcând ca serviciile chirurgicale să fie supraaglomerate, spaţiile insuficiente, fiind îngreunată desfăşurarea activităţii medicale. Pentru a se evita pe viitor "plimbarea" pacienţilor între spitale, se impune finalizarea noului sediu.

Solicităm sprijinul ministrului sănătăţii, Cseke Attila, care a fost în curtea spitalului de urgenţe şi a văzut situaţia în care se zbate spitalul de urgenţe, precum şi subsecretarului de stat pe medicină de urgenţă, Arafat, să dea urgent un ordin de ministru sau o hotărâre de guvern pentru deschiderea noului spital. Suntem convinşi că cei doi demnitari nu pot fi indiferenţi la sănătatea ieşenilor şi că vor răspunde acestei solicitări. Aşteptăm, alături de pacienţii noştri, într-un spital cu risc seismic ca această problemă să fie rezolvată. Timp de aproape două decenii am auzit în fiecare an că ne vom muta în noul spital şi de aceea nu am primit nici măcar un leu pentru dotările UPU de la Ministerul Sănătăţii. Am fost nevoiţi să supravieţuim cu cei 2 % viraţi de către ieşeni şi facem în fiecare zi minuni în condiţiile date. Sperăm că şi ministrul apărării să ne ajute în acest demers şi să considere sănătatea o problemă de securitate naţională. E momentul să acţionăm urgent pentru urgenţe şi îi rugăm pe toţi cei cu putere de decizie, de la primul ministru până la DSP, să ne ajute în acest demers.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Teatrul absurdului"

Încet, dar sigur, parlamentul începe să se semene cu o piesă de Eugen Ionesco. Trăiesc clipe de teatru absurd. S-a deschis o luptă la care nu vrea să participe nimeni, non-combat pe toată linia. Pe de o parte, ministrul pleacă fără să-şi susţină legea, pe de altă parte, parlamentarii nu votează nici împotriva Legii pensiei, dar nici pentru amendamentele pe care le-au propus. Cine să mai înţeleagă ceva? Şi unii şi alţii spun că fac ceea ce fac pentru binele poporului.

Desigur, poporul nu mai are ce să înţeleagă şi nici nu mai vrea un aşa bine. Votul este singura armă pe care o are parlamentarul, pe care i-au dat-o cei mulţi ce l-au votat. Depunerea armei poate fi interpretată ca un gest de dezertare.

E momentul să se depăşească lacrimile de crocodil ce deplâng lucrurile făcute pe deasupra noastră. E timpul ca parlamentarii să-şi amintească faptul că "votul e mai puternic decât glonţul". Sau poate că-şi vor aminti de acest lucru alegătorii...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Condamnaţi la moarte"

În ultimele două săptămâni s-a generalizat lipsa medicaţiei specifice din Spitalul de Boli Infecţioase "Sf. Parascheva" din Iaşi, iar dacă până acum puteau exista sincope de 1-2 zile în acordarea tratamentului, acum aşteptarea pacienţilor cu HIV s-a prelungit serios. Centrul Regional HIV/SIDA nu are o soluţie, deşi a făcut toate demersurile necesare către Casa Judeţeană de Asigurări Sociale de Sănătate fără a putea rezolva ceva, mai mult prognozează că până la finalul anului vor lipsi medicamentele pentru Programul Naţional HIV/SIDA, ceea ce pentru pacienţii cu HIV ar însemna o întrerupere de tratament de 2 luni.

Pe de altă parte, întreruperile de tratament ARV au pentru persoana infectată efecte foarte importante, deseori generând rezistenţă la unele medicamente şi putând permite multiplicarea HIV în organismul infectat.

Situaţia este gravă şi în judeţul Brăila, unde persoanele infectate sunt sfătuite să facă o pauză de la acest tratament, ştiindu-se exact consecinţele. Sunt persoane cu imunitatea sub 200, nevoite să ajungă în ultimul grad, cu riscul de a muri, şi doar atunci se dispune către farmacii să li se administreze ARV-urile.

Situaţia este foarte gravă deoarece spitalul e singura sursă de medicamente pentru cei cu HIV, aceste tratamente fiind distribuite prin farmaciile cu circuit închis. Pacienţii aflaţi într-o stare deplorabilă nu îşi primesc tratamentul necesar, motivându-se mereu din partea farmaciilor că nu sunt fonduri. În tot acest timp, la Bucureşti, pacienţii beneficiază de tratament neîntrerupt, iar din alte judeţe doar cei înscrişi la Bucureşti nu au probleme cu tratamentul.

Deciziile privind gestionarea fondurilor din sănătate nu necesită amânare, în luarea de măsuri pentru virarea în foarte scurt timp a sumelor necesare achiziţionării terapiei ARV, astfel încât viaţa persoanelor infectate să nu fie pusă în pericol.

Fiecare zi irosită înseamnă condamnarea persoanelor seropozitive HIV la moarte.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul nu oferă fericire. Căutaţi fericirea în munca dumneavoastră." Sau poate într-un vechi proverb german ce-şi are originea în "Fenomenologia spiritului": "arbeit macht frei". Munca te face liber, iar sclavul se eliberează prin muncă, devenind stăpânul naturii şi liber de ea. Sloganul a mai fost folosit de propaganda unora prin anii `30. Plasat cu ironie neagră la intrarea lagărelor de concentrare, crea speranţe deşarte celor ce le treceau porţile.

Aproape că sună cunoscut de prin istoria întunecată "Aveţi răbdare, munciţi şi o să treacă şi perioada grea". Urmează iar "La muncă, tovarăşi!"

Cum am putea să-l credem pe acest fiu risipitor al guvernării ce "a cheltuit totul, de s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă"?

Guvernul nu oferă fericirea? Dar guvernul ăsta nu oferă nimic din ce ar trebui. Nimeni nu doreşte fericirea de la guvern. Ei nu oferă nimic, ei iau totul. Noi muncim şi ei ne iau totul. Trebuie să simtă şi ei o dată foame, umilinţă, bătaie de joc, sărăcie, frig şi tot ceea ce oferă acestui popor.

Specialiştii europeni spun că fericirea creşte direct proporţional cu salariul, sănătatea şi educaţia. Dar trebuie să ai un loc de muncă pentru a-ţi pune în valoare aptitudinile şi în acest loc de muncă să nu fii plătit cu 25% mai puţin, trebuie să ai spitale şi medici, trebuie să ai şcoli şi profesori. De aceea suntem printre cei mai nefericiţi europeni.

Remarc doar faptul că "guvernul poate trasa linii generale, dar cei interesaţi să îşi schimbe viaţa în bine trebuie să fie cetăţenii". Ei pot doar să traseze linii. Dar noi?

După ce am pus botul la "să trăim bine" urmează oare botişul "muncii fericite" până când munca ne va face liberi?

Guvernul nu oferă fericire, dar am fi fericiţi dacă ar pleca.

Domnul Virgil Pop:

"Poşta Română, devalizată sistematic"

Ieri i-am adresat o interpelare ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, domnului Valerian Vreme, referitoare la situaţia financiară dezastruoasă a companiei naţionale Poşta Română. Pe scurt, vreau să vă atrag şi dumneavoastră atenţia asupra acestui subiect extrem de important, care este neglijat cu desăvârşire de actuala guvernare, mai ales în contextul în care compania trebuie pregătită pentru liberalizarea pieţei începând cu 2013.

Deşi o companie mare, extrem de importantă pentru România şi cu un capital de dezvoltare expansiv şi ofertant, Poşta Română a fost adusă de autorităţi, în ultimii doi ani, în pragul falimentului, în ciuda tuturor investiţiilor si potenţialului comercial extins. Pierderile sunt semnificative şi, deşi s-ar putea spune că Poşta Română se autofinanţează, starea financiară precară a unei companii atât de prolifice în alte ţări este destul de greu de digerat. Pierderile acestei companii sunt imense. S-a ajuns la câteva sute de milioane de lei până în prezent. Însă şi mai grav este faptul că vorbim tot de milioane, de lei sau de euro, atunci când e vorba de contractele încredinţate de către Poşta Română unor companii dovedite ca fiind apropiate partidului de guvernământ. Există anchete care certifică acest lucru, există datele financiare care arată direcţionarea acestor bani, uneori şi prin încredinţare directă, şi există amenzile uluitoare pe care le-a primit compania de la ANRMAP pentru relele practici în materie de achiziţii publice.

În acest timp, în care compania este, efectiv, secătuită de fonduri şi înglodată în datorii, şi în ciuda tuturor investiţiilor, Poşta a rămas aceeaşi instituţie învechită şi obtuză, la fel ca acum 20 de ani, total nepregătită pentru deschiderea pieţei şi neadaptată la condiţiile actuale ale zonei financiare de profil.

Iar lăsarea în paragină a unei companii atât de relevante din punct de vedere economic şi chiar strategic este o gravă abatere de la principiile de protejare şi valorificare a bunurilor statului. Totodată, responsabilii de această situaţie, mă refer aici la miniştrii, directorii sau secretarii de stat numiţi politic, trebuie să răspundă pentru declinul companiei, mai ales în condiţiile în care statul român este dator, este chiar obligat să asigure servicii poştale eficiente pentru toţi cetăţenii săi.

În acest sens, am adresat o interpelare ministrului comunicaţiilor, care ne este dator cu o explicaţie referitoare la dezastrul economic care persistă de aproape doi ani la Poşta Română. Mai mult însă, în condiţiile în care niciun control financiar la companie, anunţat de fiecare din miniştrii comunicaţiilor, nu a fost finalizat sau făcut public, doresc să sesizez pe această cale Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, în sensul demarării unei anchete în privinţa situaţiei financiare a Poştei Române, cu câteva menţiuni clare: aflarea motivului pentru care Poşta Română a fost campioană la nereguli în achiziţiile publice în 2009 şi raţiunile scăderii constante a fondurilor companiei.

Domnul Radu Stroe:

"Buget în anul crizei"

Logica întocmirii bugetului pentru anul 2011 pare desprinsă dintr-o patologie a alienării. Fără îndoială, făcându-se un minim bilanţ al anului 2010, coaliţia de guvernare a ştiut că pragul de toleranţă al poporului român a fost de mult depăşit. În acest context, ne-am fi aşteptat la o dreaptă revizuire a priorităţilor, ne-am fi aşteptat să arunce, măcar în al treisprezecelea ceas, colacul de salvare financiar, suplimentând chiar alocarea de fonduri în domenii vitale pentru substanţa poporului român, precum sănătatea, învăţământul, armata. Paradoxal, sau nu, toate aceste trei domenii au fost decimate. Sănătăţii i s-a dat însă lovitura mortală!

Propunerea făcută de Ministerul Finanţelor Publice pentru bugetul sănătăţii este halucinantă: reducerea cu 40% din fonduri, deci cu aproape jumătate, faţă de suma alocată în 2010. Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România, declara consternat: "Oricum, bugetul alocat anul acesta pentru sănătate este de doar 40% din necesar. O reducere a bugetului pe 2011 cu 40% nu poate însemna decât colapsul sistemului sanitar din România. Vom asista la tot mai multe cazuri de decese fără explicaţii, în spitale. De asemenea, reducerea cheltuielilor pentru personal poate anunţa noi disponibilizări. Spitalele nu mai pot suporta încă o reducere de personal. Tocmai s-au permis concursuri pentru ocuparea unor posturi. Acum ce o să facă? O să disponibilizeze medicii, imediat după ce i-au angajat? Un astfel de buget nu poate fi aprobat decât de un Guvern care este inconştient sau iresponsabil".

Proiecţia aceasta bugetară pentru anul 2011 în domeniul sănătăţii va proiecta pe majoritatea românilor în plin ev mediu sanitar. Se va apela, probabil, la ceaiul de păpădie, făcându-se selecţia naturală, după caz.

În contrapondere, alte ministere se bucură de o alocare suplimentară de la buget: ministerul Mediului (510 milioane lei peste suma din acest an), Finanţele (300 milioane lei în plus), Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (10 milioane în plus faţă de anul 2010), Administraţia Prezidenţială (1 milion de lei în plus faţă de anul 2010).

Faţă de această situaţie, nu putem să nu ridicăm o întrebare legitimă: pe ce criterii s-au făcut aceste alocări discreţionare?

Ce motive absconse determină Guvernul Boc-Băsescu-Udrea să condamne poporul român la degenerare, sărăcie şi lipsă de speranţă?

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Petardele au victime sigure: copiii!"

Foarte mulţi tineri mor anual în accidente rutiere, alţii sunt victimele substanţelor etnobotanice, iar în pragul sărbătorilor de iarnă foarte mulţi tineri şi copii, care folosesc petarde şi pocnitori, îşi riscă sănătatea lor şi a altora, uneori chiar şi viaţa.

Fără a fi răutăcioşi, ne întrebăm: de ce nu ştim să sărbătorim Anul Nou decât făcând cât mai mult zgomot? De ce nu suntem conştienţi de pericolul la care ne sunt expuşi copiii?

Poliţia încearcă să prevină aceste nereguli legate de comercializarea acestor produse, dar cred că nu se implică suficient. Chiar dacă în 2006 s-a modificat Legea pirotehniei, aceste produse continuă să se comercializeaze la colţul străzii cu o lună înainte de sărbători şi o lună după acestea.

De cele mai multe ori când se folosesc ilegal aceste produse victimele sunt copiii neglijaţi de părinţi. Chiar dacă se încearcă respectarea legii, piaţa ilegală a produselor pirotehnice nu poate fi desfiinţată, existând comercianţi care ignoră toate regulile. Mai nou există şi un forum prin care acestea se vând online prin Poşta Română.

Chiar dacă aceşti comercianţi nu se înghesuie să-şi obţină autorizaţii de comercializare a produselor pirotehnice, ei sunt deja în pieţe şi vând fără nicio teamă. Ceea este foarte grav este faptul că vând copiilor produse nesigure, de contrabandă, netestate şi cu potenţial de explozie instantanee foarte ridicat.

Chiar dacă în România există una dintre cele mai restrictive legislaţii în domeniu din sud-estul Europei, tot la noi există cele mai multe victime.

Ceea ce lipseşte acestei legislaţii este aplicarea ei efectivă şi sancţionarea drastică a celor care fac un astfel de comerţ ilegal şi obţin profituri deloc de ignorat.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Stop abuzurilor asupra copiilor"

Luna trecută deputaţii din Parlamentul European au dezbătut o propunere de directivă privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor şi pornografia infantilă, abordând toate modalităţile prin care Uniunea Europeană poate să combată aceste grave infracţiuni.

Uniunea Europeană doreşte să se găsească cât mai repede metode de prevenire a infracţiunilor de acest tip, dar şi sancţiuni mai severe pentru cei vinovaţi.

Evoluţiile din domeniul tehnologiei informaţiei au acutizat aceste infracţiuni de abuz sexual asupra copiilor, dar şi de exploatare sexuală a acestora, probleme deja grave la nivel internaţional. Victimele abuzului sexual provin din orice mediu socio-cultural şi de la orice nivel social, iar orice societate este familiară cu acest fenomen.

Astăzi au apărut noi forme de abuz: ademenirea copiilor cu scopul de a fi abuzaţi sexual, vizionarea de materiale pornografice pe internet, obligarea copiilor la fotografii şi filme în faţa camerelor Web. Se cunoaşte că aproximativ 80 % dintre abuzuri au loc acasă sau la şcoală, iar în aceste cazuri combaterea abuzurilor este extrem de dificilă, de multe ori copilul abuzat fiind traumatizat pentru a mai putea să relateze cuiva ceea ce i s-a întâmplat, iar procedurile legale sunt dificile şi descurajante în majoritatea cazurilor.

La nivel european se doreşte să se identifice aceste probleme, abuzul să fie stopat, iar copilul să primească ajutorul adecvat, pentru că el are nevoie de îngrijire de specialitate şi protecţie socială.

La nivelul României problemele sunt cu atât mai cronice, cu cât numărul de copii abandonaţi încă de la fragede vârste nu a suferit ameliorări, iar sărăcia lucie îi împinge de multe ori chiar pe părinţi să încredinţeze soarta propriilor copii unor persoane cu o reputaţie dubioasă. Nu trebuie să uităm că traficul de persoane şi exploatarea sexuală sunt flageluri mai periculoase decât traficul de stupefiante.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Moldova trebuie atrasă de valorile europene!"

Alegerile desfăşurate de curând în Republica Moldova nu au avut ca rezultat constituirea unei majorităţi certe, care să ne demonstreze cu claritate direcţia de evoluţie politică a românilor de peste Prut. Acest lucru s-a produs, din nefericire, şi din pricina politicii internaţionale în privinţa Republicii Moldova concepută greşit, deoarece s-a pornit de la principiul că unele partide politice sunt bune, alte partide politice sunt rele, unii oameni politici sunt buni, alţii sunt răi.

Nimeni nu s-a străduit să determine poporul român din această ţară să conştientizeze asupra valorilor democraţiei, asupra independenţei reale a acestei ţări, asupra beneficiilor prosperităţii economice determinate de liberul schimb şi investiţiile străine.

Dualismul relaţiilor politice şi economice la care este supusă Republica Moldova necesită o cu totul altă abordare în privinţa acestei ţări, inclusiv din partea României. Nu de puţine ori conflictualitatea neafişată între pro-ruşi şi pro-europeni ne-a dus cu gândul că Războiul rece nu a făcut decât să îşi schimbe aria geografică, de pe linia Berlinului în republica românească de peste Prut.

Politica Uniunii Europene în relaţia cu Moldova trebuie să fie ghidată de valorile democraţiei moderne, pentru care vechiul continent a luptat secole de-a rândul. Conştientizarea beneficiilor democraţiei şi economiei libere trebuie să reprezinte obiectivele noii abordări politice.

Dacă cetăţenii români din Moldova vor considera mai profitabil pentru ei un alt regim politic sau sistem economic, care să rezulte din exprimarea neviciată a votului, opinia internaţională trebuie să respecte opţiunea acestor cetăţeni.

Politica Uniunii Europene şi în mod particular a României trebuie să învingă prin respectarea drepturilor şi libertăţilor, prin prosperitate, prin valorile democraţiei şi nicidecum prin alte mijloace.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Administraţiile locale au nevoie de finanţare"

Alături de angajaţii din sectorul public sau privat, beneficiarii de indemnizaţii sociale, şomerii, dar şi alte categorii sociale, printre victimele efectelor negative ale recesiunii economice se află şi administraţiile locale, mai ales cele din mediul rural. Acestea întâmpină, încă de la primele semne ale instaurării crizei în România, serioase probleme financiare, unele nefiind capabile să asigure plata propriilor angajaţi şi facturile curente ale administraţiei.

Pe de o parte, cred că administraţiile locale trebuie să înveţe din aceste efecte negative ale crizei să-şi restructureze volumul de cheltuieli, atât cu angajaţii, cât şi cu unele facturi curente, unele nejustificate pentru dimensiunea unor primării. Nu cred că administraţiile locale mai trebuie să aştepte indicaţii de la centru pentru a-şi ajusta nivelul cheltuielilor pe principiile standardului de cost.

Administraţiile locale responsabile în faţa propriilor cetăţeni vor acţiona de la sine pentru a-şi face sustenabilă propria activitate. Administraţiile locale trebuie să colecteze într-un mod mai eficient taxele locale şi sunt obligate de necesităţile crescute ale comunităţilor locale să transforme finanţarea proiectelor locale din fonduri europene într-o realitate. Nu cred că în zilele pe care le trăim mai există cumva scuza lipsei de experienţă şi expertiză în a solicita fonduri nerambursabile europene. Nu cred că mai există administraţie publică ce doreşte să aprobe un buget local fără fonduri certe şi să menţină cheltuieli nesuportabile.

Cea mai mare parte a României depinde de eficienţa şi de proiectele dezvoltate de administraţiile publice locale. Acestea sunt condamnate de criza economică la eficienţă în utilizarea banilor publici şi eficacitate în dezvoltarea comunităţilor locale, altfel nu vor rezista provocărilor actuale.

Domnul Dan Ilie Morega:

"Abuzurile, ilegalităţile şi incompetenţa prefectului de Gorj, Liviu Andrei, ce au dus la căderea dramatică a Instituţiei Prefectului"

În contextul integrării României în Uniunea Europeană un rol determinant îl are Guvernul, dar şi reprezentanţii săi în teritoriu, respectiv prefecţii.

La sfârşitul anului 2009, în funcţia de prefect interimar al judeţului Gorj a fost numit, la propunerea MAI, prin hotărârea Guvernului, domnul Liviu Andrei. Acesta a adus grave prejudicii de imagine Guvernului, partidului majoritar de guvernământ, dar şi instituţiei ca atare - care a cunoscut o cădere dramatică în ceea ce priveşte atribuţiile şi prestigiul acesteia -, cel puţin din următoarele motive:

1. Andrei Liviu Vasile nu se bucură de respectul gorjenilor, nu are pregătirea profesională necesară (este profesor de educaţie fizică şi sport), este incompetent, iresponsabil şi lipsit de capacitate managerială. Principala lui preocupare a fost şi este aceea de a constitui ori a face parte din grupuri mafiote de stors bani publici (când a fost inspector şcolar general la judeţul Gorj, în perioada 2005-2008, numit politic de Alianţa DA, s-au constituit zeci de firme noi, peste noapte, care au beneficiat de sute de miliarde de lei vechi pentru aşa-zisele modernizări sau dotări de unităţi de învăţământ din judeţul Gorj). Acelaşi gen de preocupare o are şi în calitate de prefect. El îşi exprimă "ataşamentul" faţă de mafia PSD-istă, mai precis faţă de hotărârile şi dispoziţiile preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj, a hotărârilor Consiliului Local şi a dispoziţiilor primarului municipiului Târgu-Jiu, nesupunându-le controlului pentru legalitate. Dar, ceea ce este mai grav, într-un an de zile nu a promovat nicio acţiune în contencios administrativ pentru anularea unor astfel de acte, unele fiind de-a dreptul stupide, ilegale, ocazionând cheltuieli în multe cazuri mari şi nejustificate.
2. Liviu Andrei îşi desfăşoară activitatea la Prefectură în mod sporadic, mai mult de jumătate din săptămână fiind pe drumuri (Bucureşti şi Arad - la Universitatea Aurel Vlaicu, fiind cadru didactic universitar de sport), conduce activitatea Prefecturii când mai are timp, în mod despotic, după bunul plac, terorizând funcţionarii din instituţie care, de frică, nu suflă un cuvânt.

În vederea prezentării celor afirmate mai sus vă vom reda doar câteva din faptele săvârşite de către actualul prefect Liviu Andrei, după cum urmează:

1. A înregistrat cele mai multe reclamaţii, care s-au dovedit întemeiate, cu privire la examenele de promovare şi titularizare a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, iar inspectorii de la judeţ care au fost numiţi temporar, fără să se titularizeze pe post, cu scopul de a executa întocmai diferite ordine ilegale în efectuarea controlului acestora în teritoriu.
2. În 2005, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, prin Ministerul Educaţiei, a beneficiat de programul PHARE, prin proiectul "Împreună vom reuşi", care a avut ca obiectiv ţintă persoane-copii defavorizaţi social-romi. Suma prevăzută a fost de un milion de euro dar, din lipsă de preocupare, s-a cheltuit numai jumătate, astfel scopul programului nu a fost atins, însă a fost atins scopul lui Liviu Andrei, care a primit, 3 ani de zile, importante sume pe state de plată, inclusiv în concedii medicale. La fel şi acoliţii lui, exemplificându-l numai pe administratorul Băluţoiu Sorin, care a primit salariul de şofer pe microbuz (deşi acesta nu exista, pentru că nu a fost achiziţionat, cu toate că era prevăzut în program); totodată au fost furate şi alte sume, între care şi cea pentru masa romilor, pe care aceştia n-au văzut-o şi n-au gustat-o vreodată.
3. În guvernarea Alianţei DA şi a PNL, învăţământul preuniversitar din Gorj a fost finanţat cu circa două mii miliarde lei RON pentru modernizarea şi dotarea unităţilor din învăţământul preuniversitar. Sumele s-au distribuit la propunerea lui Liviu Andrei, alocându-se pe două căi: circa 70% prin Inspectoratul Şcolar Judeţean, iar circa 30% prin Consiliile Locale, în special la primăriile care primeau şi firmele recomandate de Liviu Andrei, cam aceleaşi care câştigau şi licitaţiile de la Inspectoratul Şcolar Judeţean şi care, peste 60% din ele, s-au înfiinţat şi au răsărit precum ciupercile prin diverse combinaţii realizate de Liviu Andrei cu naşul Dorin Filip, primar la Rovinari, ceea ce se poate spune fără echivoc că, de fapt, s-a constituit un grup infracţional de crimă economico-financiară, care a sustras din banii publici pe obiectivele respective, între 30% şi 60%.
4. Prefectul Liviu Andrei, colaborator al mafiei PSD-iste de pe vremea când împărţea banii în calitate de inspector şcolar, în mare parte pentru primarii PSD, şi-a dovedit loialitatea şi ca prefect, neatacând în contencios administrativ hotărârea Consiliului Judeţean, din februarie 2010, când au fost repartizate importante sume de bani din cote defalcate din TVA pe Consiliile Locale. În acest caz, primarii PSD au primit sute de miliarde, iar primarii PDL şi PNL sume infime sau deloc. Fiind puşi în imposibilitatea cofinanţării unor proiecte din fonduri europene, primari ai PDL şi PNL au fost nevoiţi să suplinească lipsa de acţiune a prefectului, acţionând în contencios administrativ nedreapta alocare a fondurilor sub îngăduinţa reprezentantului Guvernului în teritoriu, Liviu Andrei.
5. Prin abuz în funcţie (serviciu) a încercat să forţeze în 28 mai 2010 votul Comisiei Judeţene de validare a titlului de proprietate, pe o suprafaţă de 750 hectare pădure stejar, pentru cunoscutul mafiot de păduri, Pătraşcu Liviu, administratorul firmei Foresta din Argeş-Piteşti, care a cumpărat drepturile litigioase cu un milion de euro de la moştenitorii Chifu din Târgu-Jiu. Prins în hăţişurile mafiei economice Liviu Andrei, "sensibilizat" de Pătraşcu Liviu din Argeş, a dorit să pună în aplicare o hotărâre a justiţiei de la Braşov, ambiguă şi neclară. Suprafaţa litigioasă era localizată, de drept şi de fapt, în localitatea Bumbeşti-Jiu şi nicidecum în Tismana - 500 hectare pădure stejar, de peste 100 de ani, şi similar la Crasna, 250 hectare, toate din judeţul Gorj, unde Consiliile locale nu au efectuat niciun proces-verbal de punere în posesie şi nici nu au avut cum completa anexa 42 prevăzută de lege la punerea în posesie pentru moştenitorii Chifu sau cumpărătorul drepturilor litigioase Pătraşcu Liviu. Escrocheria, pusă la cale de prefectul Liviu Andrei, de a substitui în mod ilegal Comisiile locale, s-a izbit de refuzul Comisiei judeţene de a încălca legea - cu excepţia a două voturi, (respectiv ale lui Liviu Andrei şi Cicu Dumitru, reprezentantul Inspecţiei Silvice Teritoriale Vâlcea) - respingând, majoritatea membrilor comisiei, punerea în posesie a mega-escrocheriei, prin ilegalitatea cerută comisiei de a-l împuternici pe prefectul Liviu Andrei să se substituie primarului care, de fapt, este şi preşedintele Comisiei locale şi să semneze el. Această faptă ilegală s-a întâmplat în 28 mai 2010, deşi cu privire la această escrocherie, Comisia Judeţeană de aplicare a legii fondului funciar se pronunţase printr-o hotărâre la 30.04.2010.

Drepturile litigioase pentru cele 750 de hectare de pădure au fost cumpărate de mafiotul Pătraşcu Liviu împreună cu numitul Epure Doru, care este asociat cu acest escroc şi îndeplineşte şi funcţia publică de şef al Inspecţiei Silvice Teritoriale Vâlcea (ce cuprinde şi Gorjul), şef inclusiv al lui Cicu Dumitru care a votat ca membru al organizaţiei judeţene Gorj.

Cred că este clară conturarea unei grupări de crimă economică-financiară organizată pentru devalizarea pădurilor, folosind funcţiile publice în interesul hoţiilor.

Încolţit de presa locală şi regională (vezi cotidianul "Gorjeanul", "Gorj News", "Gazeta de Sud" etc.), prefectul Liviu Andrei (culmea tupeului, dar subterfugiul escrocilor) a formulat sesizare la DNA pentru doi funcţionari din prefectură, chipurile că aceştia ar fi fost cei vinovaţi.

Domnul Dan Ilie Morega:

"Abuzurile şi ilegalităţile din domeniul mineritului şi energiei din judeţul Gorj, care pot afecta securitatea naţional-energetică şi falimenta cea mai mare companie de stat din minerit "Societatea Naţională a Lignitului, Oltenia - Târgu- Jiu"

O problemă extrem de importantă - care este şi în atenţia Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu -, o constituie siguranţa naţională, cu toate componentele sale, inclusiv sectorul energetic.

În domeniul securităţii energetice naţionale, Preşedintele Traian Băsescu a examinat deseori în CSAT şi a luat măsurile adecvate, în numele interesului naţional, ori de câte ori a fost nevoie, avându-se în vedere atât contextul european, cât şi internaţional în acest domeniu.

În privinţa securităţii energetice naţionale un rol important îl au cele două complexe energetice din Gorj: Turceni şi Rovinari, cea din Dolj, Craiova-Işalniţa, dar şi CET-urile din ţară, care utilizează ca materie primă lignitul din Oltenia şi într-o proporţie mai mică huila din Valea Jiului, judeţul Hunedoara.

Doresc să vă supun atenţiei dumneavoastră câteva probleme în legătură cu exploatarea haotică şi livrarea lignitului de la nivelul judeţului Gorj, generatoare de acte de mare corupţie, din cauza cărora, în condiţiile neluării unor măsuri radicale, pot apărea efecte negative imprevizibile, cu prejudicii asupra Sistemului Naţional Energetic:

1. În anul 2008, în baza unor măsuri şi hotărâri ale CSAT, Guvernul României a emis hotărârea cu numărul 1138/3.10.2008 cu privire la aprovizionarea cu cărbune a termocentralelor şi CET-urilor, precizându-se ca unici furnizori de cărbune cele două societăţi cu capital majoritar de stat: SNLO Târgu-Jiu pentru lignit şi CNH Petroşani pentru huilă. În condiţii cu totul excepţionale, precum imposibilitatea satisfacerii necesarului de cărbune de către cele două companii ale statului, cu aprobarea Guvernului, se putea apela la importuri de cărbune (ceea ce nu este cazul în condiţiile în care cărbunele de la SNLO Târgu-Jiu se autoaprinde pe stocuri mari, iar producţia SNLO şi livrările au scăzut dramatic).
2. Contrar hotărârilor CSAT, exploatarea şi livrarea lignitului din Gorj către beneficiarii statului (termocentrale şi CET-uri) are ca furnizori tot mai multe firme private-căpuşă, care îmbracă forma unei mafii - în complicitate cu cea a sindicatelor miniere şi a administraţiei structurilor SNLO Târgu-Jiu -, cu posibile ramificaţii şi susţineri la nivel naţional, respectiv ale Direcţiei Miniere din Minister, ori ale Agenţiilor de substanţe minerale sau de reglementare în acest domeniu.
3. Susţinerea afirmaţiilor de la punctul 2 are în vedere emiterea de către instituţiile centrale nominalizate a unor licenţe de explorare, care, în fapt, firmele beneficiare au efectuat exploatarea şi livrarea lignitului către beneficiarii statului, unde este acţionar unic (termocentrale şi CET-uri, spre exemplu: CE Turceni, CE Craiova Işalniţa, RAN Turnu-Severin şi alte zeci de termocentrale şi CET-uri).
4. Mai grav, consider faptul că, ignorând interesul statului în baza hotărârilor CSAT, în ultimii ani instituţiile centrale de profil ale statului au găsit de cuviinţă (?!) să înlocuiască licenţele de explorare pentru firmele private cu licenţe de exploatare, în ciuda faptului că dotarea acestora, ori expertiza profesională, nu a contat. Practic, s-a pregătit falimentarea companiei de stat SNLO Târgu-Jiu, ce are peste 10.000 de salariaţi şi un patrimoniu de sute de milioane de euro.
5. Atât firmele private cu licenţe de explorare, dar şi cu licenţe de exploatare, au pătruns energic pe piaţa cărbunelui şi, sprijinite de interesele mafiei, au preluat mare parte din contractele de livrare ale SNLO către beneficiarii statului, reducând producţia şi livrările de cărbune ale SNLO cu milioane de tone, sub motivaţia de "economie concurenţială", respectiv al unui preţ mai mic faţă de stat (mi se pare normal când ştim că au dispărut două milioane de tone de cărbune de la SNLO, fără urme, or, dacă avem în vedere dotarea agenţilor economici privaţi cu câteva buldo-exavatoare şi autobasculante, fără specialişti, comparativ cu SNLO, care are dotare de sute de milioane de euro: excavatoare cu rotor de mare capacitate ori maşini complexe cu haldare, majoritatea din import, cu direcţii de specialitate şi specialişti pe domenii, dar cu un management neperformant - toate conducând la un preţ superior celui din mafia cărbunelui privat, care, de fapt, se hrăneşte tot din cărbunele extras prin exploatările SNLO.
6. Şi, pentru ca securitatea naţională energetică să fie "consolidată", - nu au fost suficiente hoţiile cu indigenii privaţi - mafia cărbunelui şi cea energetică a realizat în acelaşi timp importuri de lignit din alte ţări, dintre care Serbia, cu bani "gheaţă" - a se citi acreditiv bancar deschis, chiar dacă, spre exemplu, RAN Turnu-Severin are datorii istorice către SNLO Târgu-Jiu. Şi, cum de la SNLO mafia nu putea încasa "dividendele", au recurs la mafia agenţilor economici privaţi indigeni şi importatori (vezi CE Turceni, CE Işalniţa, RAN Turnu-Severin etc.).
7. Este foarte posibil ca lanţul mafiei cărbunelui din Gorj să fi găsit structuri până la nivel guvernamental, altfel orice om de bună credinţă nu-şi poate explica de ce prin HG nr.890/2010 şi HG nr.1038/2009 cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă cu cărbune SNLO nu mai apare ca principal furnizor de cărbune, singura companie de stat şi protejată în mod justificat este CNH Petroşani. Să fie chiar întâmplător acest lucru, sau s-a dat liber mafiei mineritului şi energiei din Gorj pentru jefuirea SNLO?

Domnul Teodor Atanasiu:

"Paharul plin al premierului Boc, invizibil de fiecare dată pentru români"

Premierul Boc are, din când în când, vise frumoase, ideal colorate, pline de un optimism debordant şi, dumnealui, aşa generos cum îl ştim, nu ezită să împărtăşească aceste minunăţii virtuale şi românilor, de fiecare dată când mai visează câte ceva!

Cam o dată pe lună, domnul Boc este lovit de un optimism al datelor şi cifrelor perfecte şi, cel puţin o dată pe trimestru, acesta vede ceea ce noi nu avem cum: noi, toţi ceilalţi români nu putem vedea sub nicio formă acea "partea plină a paharului" a economiei româneşti despre care ne tot vorbeşte premierul în funcţie, cam de doi ani încoace...

Şi anul trecut, dar şi anul acesta, am avut parte, în avans, de tot felul de promisiuni înălţătoare, cum că vom ieşi din criză imediat din luna următoare, că vom avea creştere economică şi vom trăi, din nou, ca în vremurile noastre bune! Dar, aceste promisiuni fără nicio acoperire, în care mulţi dintre români şi-au pus toate speranţele, s-au dovedit foarte uşor a fi doar nişte minciuni răsuflate, la fel ca toate celelalte din campaniile portocalii, deoarece niciuna dintre ele nu s-a materializat în vreun rezultat palpabil până în prezent!

"Anul 2011 va fi un an în care tot mai mult partea plină a paharului se va vedea, având în vedere că vom merge pe creştere economică, iar de acolo drumul spre a avea mai multă prosperitate este deschis", ne-a promis din nou, zilele trecute, premierul Boc.

Dar 2010 se încheie mult mai prost decât au sperat şi prognozat chiar experţii FMI, România rămânând şi în acest an la coada Europei, cam pe aceeaşi treaptă codaşă cu Grecia, depăşită de multă vreme ca rezultate economice de celelalte ţări foste comuniste.

Acest tip de declaraţie am mai auzit-o de la domnul Boc şi la jumătatea lui 2009: "Eu văd partea plină a paharului, era de aşteptat să avem o scădere economică în primul trimestru. Ceea ce e îmbucurător este că, începând cu lunile martie şi aprilie, se întrevăd semne de redresare economică, ce îmi dau speranţa că ceea ce facem este bine, că într-un interval nu foarte lung vom depăşi criza economică".

Însă ceea ce s-a întâmplat în 2009 nu avea nici pe departe vreo legătură cu acea impresionantă doză bociană de optimism, deoarece în acel an România a avut parte de o dezastruoasă scădere a PIB-ului, de peste 7%!

Din păcate, acest tip de comportament, profund iresponsabil al premierului Boc şi al incompetentelor sale guverne, s-a dovedit, până la urmă, a fi extrem de păgubos, abia la jumătatea lui 2010 când, după lungi perioade de mascare voită a situaţiei economice reale, dezastrul a ieşit la lumină, iar românii au fost cei care au avut grav de suferit şi, bineînţeles, de plătit factura!

Este evident faptul că fiecare dintre noi, cetăţeni ai acestei ţări, ne-am fi dorit să ieşim cât mai repede din criza fără precedent, în care ne-am tot afundat de la un trimestru la altul!

Dar de la vorbele aruncate permanent în vânt, vorbe care nu se materializează niciodată, până la faptele transpuse în rezultatele de care are nevoie în realitate economia şi, mai ales, românii - cei ale căror venituri s-au micşorat substanţial, iar nivelul de trai, de asemenea -, este o distanţă nemăsurabilă în vreo unitate de măsură inventată până acum, domnule Boc! Aşa că paharul dumneavoastră, mereu plin, nu are nicio legătură cu cel gol, rămas pe masa românilor...

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Mamele, bebeluşii şi pensionarii, vizaţi de preşedintele Băsescu"

De parcă potopul de tăieri, din ce în ce mai abracadabrante, dar extrem de sângeroase pentru veniturile şi aşa destul de precare ale salariaţilor, pensionarilor şi ale mamelor cu copii de până la doi ani, nu fuseseră suficiente, afectate apoi şi de avalanşa creşterilor fulminante de preţuri datorate deciziei domnului preşedinte Băsescu şi a premierului său ascultător de a mări TVA cu un procent record, precum şi alte invenţii de taxe şi impozite, locatarul de la Cotroceni are, în aceste zile, noi idei de reducere a cheltuielilor, rezolvate şi de această dată tot pe seama românilor!

De ce ar promova doamna Udrea mai puţine frunze în România sau în afara graniţelor ei, sau de ce ar primi dumneaei, din bugetul pe anul viitor, mai puţin de trei miliarde de euro de cheltuială pentru multe proiecte portocalii, denumite hilar, investiţii pentru ţară şi popor, sau chiar domnul preşedinte, de ce ar primi un buget mai redus, pe anul următor, pentru instituţia prezidenţială, dacă există încă pensionari, mame şi bebeluşi în România?

O nouă invenţie a preşedintelui, nebrevetată încă de domnul Boc, este ca pensionarii care primesc peste 740 - 750 de lei lunar să plătească un CASS (contribuţii la asigurările sociale de sănătate) de 5,5 la sută. Dar această propunere, aşa-zis reformatoare a sistemului de asigurări sociale, nu ia în calcul şi realitatea crudă din teren: cele mai multe pensii aflate în plată în acest moment, sunt sub valoarea de 1.000 de lei! Deci, tot pensionarii cu venituri mici vor fi loviţi de această măsură, şi asta în număr foarte mare!

Dar, mai mult decât atât, preşedintele Băsescu bulversează decizia Coaliţiei guvernamentale de a menţine la doi ani concediul maternal şi declară că acest lucru nu mai este posibil: "Preşedintele a arătat că actualele constrângeri bugetare nu permit menţinerea la doi ani a perioadei de acordare a indemnizaţiei pentru copii şi a sugerat că ar trebui redusă la un an", anunţă surse guvernamentale.

Domnul Băsescu ne spune acum că regretă majorarea TVA, după ce rezultatele economice au devenit incredibil de dezastruoase, ca urmare a acestei decizii luate pe picior, fără calcularea consecinţelor! Dar unde era dumnealui, când fidelul său pupil, domnul Boc a anunţat acest lucru, nemaiauzit în altă parte în Europa? Adică, v-am omorât domnilor, dar aceasta nu a fost cea mai bună idee pe care am avut-o! Am alta, mai bună...

Corupţia din guvernele portocalii şi abuzul de cheltuieli pentru buzunarele de partid sunt oare invizibile? De ce nu le-a văzut domnul preşedinte până acum? Şi, mai nou, mamele şi bebeluşii au devenit o cheltuială prea mare şi greu de suportat?

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Noile obiective de persecuţie ale guvernului Boc - mamele şi bebeluşii lor - eşuate parţial"

În ultima perioadă, începând din luna mai a acestui an, din momentul în care FMI a ridicat cortina minciunilor portocalii referitoare la situaţia economică de fapt a României, românii au avut parte de tot felul de soluţii fantasmagorice de reducere a cheltuielilor bugetare, una mai neconstituţională decât cealaltă şi toate foarte dureroase pentru suportabilitatea oricărui buzunar normal!

Tăieri de pensii, de salarii, de alocaţii de tot felul, creşteri de TVA sau alte taxe şi impozite, creşteri fulminante de preţuri, toate acestea au fost decizii ale guvernului Boc luate în ultimele şase luni, decizii care au fost justificate ca absolut necesare pentru redresarea economiei şi, care, în realitate, nu au făcut altceva decât să o scufunde cu toată viteza!

Dar consecinţele devastatoare ale acestor penibile hotărâri nu contează sub nicio formă pentru guvernanţii pdl-işti! Premierul Boc şi mai noii săi miniştri merg înainte şi nu contenesc să vină cu alte invenţii de acest gen, pentru a strânge bob cu bob în vistierie!

Ultima găselniţă, apărută peste noapte din jobenul portocaliu, este cea a reducerii indemnizaţiei mamelor pentru creşterea copilului până la doi ani - care a mai fost redusă deja recent -, sau chiar a perioadei în care aceasta este acordată!

După ce scandalul a luat amploare şi a inflamat toate categoriile sociale, premierul Boc a renunţat pentru câteva ore la această reducere, iar mamele aflate în cauză au avut parte de o falsă victorie în ceea ce priveşte păstrarea perioadei de doi ani de acordare a indemnizaţiei de creştere a copilului, deoarece aceasta a fost înăbuşită rapid de intervenţia dură a preşedintelui Băsescu!

În cele din urmă, Coaliţia guvernamentală a decis, deşi nu toţi au fost de acord cu acest lucru, la presiunile preşedintelui, că indemnizaţia pentru creşterea copilului se va acorda, începând cu ianuarie 2011, pe o perioadă de 12 luni, cu o valoare minimă de 600 de lei şi maximă de 3.400 de lei, perioadă care poate fi urmată apoi de alte 12 luni de concediu legal fără plată.

Dacă doamna Udrea ne anunţă triumfătoare cum că dumneaei n-ar putea sta departe de muncă mai mult de câteva luni şi dacă domnul ministru Botiş ar fi redus această perioadă la numai şase luni sau un an, iar ceilalţi miniştri, în frunte cu premierul lor, domnul Boc, nu au nicio mustrare de conştiinţă când vine vorba de bebeluşi sau mamelor lor, înseamnă că nu mai are niciun rost să ne scandalizăm!

I-aş întreba, totuşi, pe toţi aceşti minunaţi miniştri, cu minte prea portocalie pentru înţelegerea noastră, a celorlalţi români, câte creşe şi câte grădiniţe au construit dumnealor până acum, în cei doi ani de guvernări falimentare? Ce salarii le mai plătesc educatoarelor, care mai rezistă pe baricadele acestor biete instituţii şi de unde cred dumnealor că ar putea aceste mame să scoată bani mulţi peste noapte pentru plata unor bone sau grădiniţe particulare, dacă cei pe care îi primesc acum sunt mai mult decât insuficienţi pentru orice buget familial decent?

Niciuna din mămicile care ia această indemnizaţie nu are vreo legătură cu posibilităţile de shopping ale doamnei Udrea, deci nici cu timpul dumneaei disponibil pentru creşterea unui copil sau cu cel imaginat de ministrul Botiş pentru viitorul micuţilor noştri!

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

În ultimul timp, dincolo de numeroasele situaţii cu implicaţii sociale şi economice la care trebuie să facă faţă ţara noastră, un alt subiect ţine atenţia opiniei publice: dacă România are sau nu capacitatea de a împlini cu succes obiectivul de aderare la spaţiul Schengen.

Ca reprezentant al minorităţii slovaco-cehe în Parlamentul României am decis să mă implic activ în eforturile necesare a fi depuse de către autorităţile române pentru atingerea acestui deziderat, deosebit de important pentru ţara noastră.

Astfel, am adresat o invitaţie reprezentanţilor poliţiei din Slovacia, regiunea Banska Bystrica, de a participa vineri, 26 noiembrie 2010, la Oradea, la o întâlnire pe tema Sistemului de Informaţii Schengen.

Întâlnirea, organizată de către reprezentanţii Poliţiei din România este cu atât mai importantă cu cât reuneşte la aceeaşi masă reprezentanţi ai autorităţilor române, ai celor din Slovacia, precum şi a celor din Ungaria. Se doreşte în acest fel să se realizeze un schimb de experienţe în acest domeniu, ţinând cont de faptul că în Europa, SIS este cea mai mare bază de date comună privind menţinerea securităţii publice, sprijinirea cooperării poliţieneşti şi judiciare şi gestionarea controlului la frontierele externe.

În acest fel, doresc ca Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor să se constituie într-o punte de legătură între state precum România şi Slovacia, aceasta din urmă îndeplinind cu succes astfel de obiective.

Acesta a fost motivul pentru care am adresat invitaţia reprezentanţilor din regiunea Banska Bystrica, această zonă primind calificative excelente în procesul de aderare la spaţiul Schengen.

Mai mult decât atât, un astfel de exemplu se poate constitui într-un etalon pentru judeţul Bihor, prin aplicarea la nivel judeţean a măsurilor administrative necesare.

Cred că fiecare dintre noi, cu atât mai mult cu cât deţinem şi calităţi oficiale în statul român, suntem datori să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru ca România să îndeplinească cu succes acest deziderat.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Nou-născuţii, noua ţintă a Guvernului Boc!"

Pentru că măsurile de austeritate îndurate de poporul român nu prea şi-au atins scopul, iată că sunt necesare măsuri din ce în ce mai dure pentru întreaga societate. După ce victime ale măsurilor de austeritate impuse de Guvern au căzut pe rând profesorii, cadrele medicale, pensionarii, pensionarii militari, de data aceasta a venit rândul copiilor nou-născuţi şi a mamelor acestora să fie ţinta premierului Emil Boc şi a "super-eroilor" săi din Guvern.

Deşi cu toţii am înţeles că suntem într-o perioadă de criză din care nu reuşim să ieşim tocmai pentru că avem un guvern care nu poate lua măsuri eficiente şi nu are capacitatea să gândească în perspectivă, nu pot să nu mă întreb, îi mai pasă cuiva de viitorul ţării? Îi mai pasă cuiva de viitorul copiilor noştri? În loc să sprijine generaţiile de mâine, guvernanţii noştri s-au gândit că e mai eficient să descurajeze natalitatea şi chiar să o sacrifice în numele resuscitării bugetului de stat.

După o întreagă saga a discuţiilor pe seama reducerii concediului maternal, liderii Coaliţiei au hotărât, duminică seara, ca durata concediului maternal să nu scadă sub 24 de luni, însă discuţiile sunt pe departe de a se finaliza. Rămâne acum de văzut ce decizie va fi luată cu privire la valoarea plafonului maximal al indemnizaţiei.

Luând în calcul lipsa acută a locurilor din unităţile preşcolare, democrat-liberalii ar fi propus, în cadrul discuţiilor privind concediul maternal, un program naţional de construire de creşe şi grădiniţe, dar au uitat faptul că familia este cea mai rentabilă şi eficientă întreprindere în societate. Aceştia nu au înţeles nici până în ziua de astăzi că, indiferent de condiţia socială a părinţilor, copiii cresc mai bine şi mai armonios în sânul familiei decât lăsaţi pe mâna unui stat corupt şi ineficient. Acesta este sensul bine-cunoscutei expresii "cei 7 ani de acasă", pe care actuala guvernare vrea să o schimbe în "cei 7 ani de creşă".

Doamna Antonella Marinescu:

"Încă o dată regimul de tristă actualitate Băsescu - Boc încalcă regulile"

Este aproape un truism ca, relativ recent, de Ziua Naţională a României, regimul Băsescu - Boc a încălcat, încă o dată, regulile.

Analişti serioşi, mass-media, personalităţi ale vieţii publice şi, nu în ultima instanţă, oamenii au judecat fapta în sine.

Părerile s-au împărţit de la "Băsescu a încălcat Constituţia" desemnându-l pe sacul de box Boc să primească onorurile Armatei (în detrimentul preşedintelui Senatului, domnul Mircea Geoană, sau pe Roberta Anastase), la "Băsescu a încălcat regulile Protocolului de Stat".

În ambele variante, verbul comun este "a încălcat"; un verb devenit definitoriu pentru ucigătoarea guvernare Băsescu - Boc, o guvernare care nu mai respectă nici o regulă, făcând din societatea românească o societate impredictibilă.

În orice ţară din lumea asta, predictibilitatea este esenţială, aproape toate activităţile umane desfăşurându-se după reguli.

Cel mai banal exemplu este şofatul; oprim la culoarea roşie a semaforului pentru că din dreapta sau din stânga celelalte maşini au prioritate, circulăm cu viteză admisă de lege pe o stradă cu prioritate, fiindcă cei care vin din dreapta sau din stânga au stop sau cedează trecerea; nu parcăm în mijlocul unei intersecţii pentru că acest lucru este interzis ş.a.m.d. În acest context banal, trebuie să afirmăm că dacă nu am respecta regulile, accidentele ar fi inevitabile. La fel se întâmplă în viaţa socială. Din acest motiv, societatea a înfiinţat reguli, inclusiv regulile de protocol.

Ceea ce se remarcă la acest incredibil tandem Băsescu - Boc este că nu respectă nicio regulă. Tăierile din salarii, tăierile din pensii sub numele de recalculare, încercarea de a reduce, temporar, indemnizaţiile şi concediile post-natale şi toate celelalte mizerii încadrate, eufemistic vorbind, în aşa-zisa strategie de gestionare a crizei, a făcut din societatea românească o societate impredictibilă, ce trăieşte de pe o zi pe alta.

De aceea concluzionez că recenta încălcare - fie a Constituţiei, fie a Protocolului de Stat - se înscrie în această aberantă conduită non-predictibilă.

Prin extensie, ne putem aştepta că la următoarea zi naţională, Băsescu să-şi desemneze şoferul să primească onorurile Armatei, sau să-şi trimită menajera să-l reprezinte în străinătate, în vizitele de stat.

Cu acest om totul este posibil.

Am zis!

Domnul Marin Almăjanu:

"1 Decembrie nu mai este sărbătorit şi de preşedintele României"

Incredibil, dar adevărat! Preşedintele Băsescu îi lasă baltă pe români şi de Ziua naţională! Acesta a găsit un loc - unde să doarmă liniştit, fără să-i tulbure nimeni gândurile şi seninătatea viselor: summit-ul OSCE -, pentru a pleca din ţară de Ziua naţională a României, ca să nu dea piept cu mulţimea supărată pe deciziile sale, din primul an al celui de-al doilea mandat prezidenţial, decizii pe care guvernanţii săi de suflet le pun imediat, cu mare bucurie, în practică, dar care sunt din ce în ce mai dezastruoase şi dureroase pentru economie şi pentru români!

Deşi domnul Băsescu şi al său fidel etern premier, domnul Boc, ne-au promis altceva de fiecare dată când au mai dat cu barda reducerilor sau al creşterilor de tot felul, aceste decizii aşa-zis reformatoare au avut, conform rezultatelor, doar nefastul rol, nu de a scoate ţara din criză şi de a o repune pe făgaşul pe care-l urmează majoritatea ţărilor europene, ci de a o împinge şi mai tare, cu toată energia, în prăpastia fără sfârşit în care a intrat, tot din cauza lor!

Şi rezultatele se pot măsura acum în cifre, în mai toate domeniile economiei, dar şi în sondaje, unde preşedintele se află la cele mai mici cotaţii de care a avut parte vreodată!

Dacă dumnealui şi-a dorit sau nu acest loc şi şi-a redus intenţionat sau nu şansele de a rămâne printre primii în palmaresul politicii româneşti, la cât au avut de suferit românii în ultima perioadă chiar nu mai contează şi acest amănunt: cum stă preşedintele Băsescu în preferinţe lor!

Dar a fugi ruşinos, atunci când românii sărbătoresc Ziua ţării, al cărei preşedinte este încă şi a mai încălca şi Constituţia în mod flagrant, cu acelaşi prilej, prin desemnarea ilegală a domnului Boc în locul său, pentru a primi onorul Armatei Române, este o sfidare pe care nimeni nu şi-a mai permis, până în prezent, în România, să o utilizeze împotriva propriilor cetăţeni.

A invoca siguranţa naţională când a fost nevoie să-i puneţi pe români să plătească nota de plată a sacrificiilor nesfârşite pentru incompetenţii care îi ţineţi la guvernare cu orice preţ, este deja un fapt aproape căzut în derizoriu, domnule Băsescu! Dar, mai nou, până şi Armata Română este pusă să încalce Constituţia, doar pentru a vă face pe plac dumneavoastră şi pentru a-i înjosi pe ceilalţi, numai pentru că vă sunt opozanţi şi nu slugi.

este prea mult, domnule Băsescu. Este peste măsură, pentru orice român, ceea ce practicaţi dumneavoastră de ziua ţării lor, ţară care ar fi trebuit să fie şi a dumneavoastră, dar pe care aţi abandonat-o.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Domnul Tőkés reprezintă România în Parlamentul European purtând doliu de Ziua Naţională"

Europarlamentarul român de origine maghiară László Tőkés a declarat că Ziua naţională a României este zi de doliu pentru maghiari, iar urmările Tratatului de pace de la Trianon, prin care Ungaria ceda României Transilvania, se fac încă simţite şi trebuie remediate: "Acum 90 de ani, România Mare a fost făurită prin fragmentarea tragică a ţării noastre maghiare strămoşeşti. Tocmai de aceea considerăm că este regretabil că România liberă, concepută în focul Revoluţiei de la Timişoara (1989), în numele naţionalismului statal tradiţional, a ales o zi pentru sărbătoarea naţională la a cărei sărbătorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alături de fraţii noştri români, majoritari".

Mă întreb ce legătură mai poate avea domnul Tőkés cu România şi cu reprezentarea românilor în Parlamentul European, dacă de Ziua naţională, 1 Decembrie, acesta este singurul român care sfidează istoria ţării, singurul care nu-şi respectă proprii săi cetăţeni, aceia care l-au votat şi trimis în cel mai important for european ca să-i reprezinte cu demnitate şi care au nevoie să fie trataţi cu respect de cei pe care-i aleg, atât în ţara lor, cât şi în afara ei.

Fiecare român, indiferent de etnie, a respectat şi sărbătorit Ziua naţională a României, aşa cum este firesc într-o ţară democratică normală, mai puţin unul, domnul László Tőkés, care a anunţat, spre perplexitatea tuturor, că poartă doliu în această solemnă zi pentru poporul român.

Cu alte cuvinte, pentru domnul Tőkés, România a murit de 1 Decembrie şi această sărbătoare naţională reprezintă o zi de doliu pentru dumnealui şi, susţine acesta, şi pentru Ungaria care ar fi avut de suferit cumplit din cauza României.

Domnul Tőkés uită cu desăvârşire că istoria nu are nicio legătură cu invenţiile proprii în acest sens şi că realitatea pe care ne-o atribuie acesta, în ceea ce priveşte trecutul nefast al Ungariei datorat românilor şi ciopârţirea teritoriul acesteia, este, de fapt, o minciună sfruntată, fără niciun fundament istoric. Dacă ne aplecăm puţin asupra istoriei putem afla cu uşurinţă că Transilvania a aparţinut dintotdeauna românilor, dar aceasta s-a aflat, din păcate, mult timp sub opresiune ungară. Printre cele mai grele momente pe care le-au avut de îndurat românii din Transilvania şi pentru care noi a trebuit să fim cu adevărat îndoliaţi sunt: Răscoala de la Bobâlna, a ţăranilor români din Transilvania înăbuşiţi în sânge de nobilimea maghiară - 1437; 28 Februarie 1785 - martiriul lui Horea şi Cloşca, traşi pe roată de nobilimea maghiară; înăbuşirea Revoluţiei române de la 1848 în Transilvania; dualismul austro-ungar - 1867; judecarea şi încarcerarea fruntaşilor memorandişti din Transilvania - 1894; Dictatul de la Viena (1940) prin care a fost realipită Ungariei, vremelnic, o parte semnificativă a Transilvaniei.

Şi acestea reprezintă numai câteva din gravele suferinţe îndurate de românii din Ardeal, timp de câteva secole. Ardealul a aparţinut de drept, dintotdeauna României şi românilor. Niciodată acesta nu a reprezentat o proprietate moştenită din strămoşi a Ungariei, ci doar una dobândită ilegal, atunci când Ardealul a fost forţat alipit imperiului austro-ungar.

Dincolo de elucubraţiile revanşarde şi revizioniste ale lui Tőkés se mai desprinde un aspect, trist şi îngrijorător:

Niciunul dintre oficialii români nu a reacţionat şi nu a condamnat această jignire adusă României. Nici preşedintele Băsescu, nici Emil Boc, cel care cu neruşinare primea onorul Armatei Române de Ziua Naţională, nici ministrul de externe, "vedeta" Teodor Baconschi, şi, din păcate, nici Markó Béla - viceprim-ministru al Guvernului României, - indivizi plătiţi din bani publici, din banii cetăţenilor români, tocmai pentru a asigura demnitatea şi bunăstarea poporului român.

Au făcut-o, însă, maghiarii, atunci când Ambasada României la Budapesta a dorit să sărbătorească, în mod legitim, Ziua naţională a României. Şi nici atunci oficialii români n-au comentat. Au tăcut mâlc, trădându-şi patria pentru că, nu-i aşa, cum ar putea ei să-şi strice relaţiile cu UDMR-ul şi să rămână fără ciolanul celei mai dezastruoase guvernări (asta numai pentru români, deoarece pentru PDL-işti a fost bine...) din istoria României.

Asta înseamnă PDL, asta înseamnă Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea ş.a.m.d. Corupţie, incompetenţă şi, acum, trădare de ţară. Să vă fie ruşine!

Doamna Oana Manolescu:

"În perimetrul celor trei zile"

Niciodată nu este târziu pentru exprimarea sentimentului de iubire, al ataşamentului pentru ţara natală sau, dacă aparţii unei alte etnii, faţă de ţara care ţi-a primit strămoşii, bunicii, ori părinţii, rudele ori pe tine.

Numai trei zile despart cele două sărbători ale zilelor naţionale: a Republicii Albania (28 noiembrie) şi a României (1 decembrie). Chiar dacă foarte multe evenimente au despărţit în lungul veacurilor cele două popoare, vremea le-a lăsat spiritul aproape, aşa cum din antichitate au fost, prin asemănarea lor sufletească, datorită înrudirii marilor triburi ale tracilor şi ilirilor.

Nu e rostul nostru, doar bunul Dumnezeu îl are cu adevărat, să lăudăm ori să criticăm calităţile, respectiv defectele unui popor. Fiecare dintre cele două popoare ale noastre şi le cunoaşte, chiar dacă nu şi le afişează, ori şi le ascunde de cunoaşterea străinilor. Nimeni nu are voie să critice dacă nu este curat. Rolul nostru aici este de a aminti sau de a informa pe cei care ne cunosc mai puţin că sudura sufletească între români şi albanezi a fost dovedită în nenumărate ocazii, şi mari şi mărunte.

Fiecare a luptat pentru independenţa, fiecare a muncit pentru prosperitatea ţării lui. Dar albanezii au venit de-a lungul timpului pe pământul acestei ţări ca spre fratele mai mare al ţinuturilor lor. În zonele submontane ale Carpaţilor meridionali sunt foarte multe nume de origine albaneză. Căsătoriile etnic mixte au fost şi sunt şi azi o realitate. Motivele populare pe ţesături sunt de cele mai multe ori foarte asemănătoare. Zeci de cuvinte din anticul fond lingvistic traco-ilir se regăsesc în ambele limbi. Apropierea albanezilor de populaţia aromână conlocuitoare le-a facilitat, la venirea în România, învăţarea limbii române. Stabilindu-se cu zecile de mii aici, albanezii au devenit cetăţeni loiali patriei de adopţie, au luptat în armata română şi au suferit în închisorile comuniste România modernă s-a ridicat şi cu braţele lor, a înflorit şi cu ajutorul gândirii lor. Au respectat legile ţării. Cei care n-au făcut-o sau nu-i cunosc nici astăzi legile, majoritari sau minoritari, nu şi-au găsit sau nu-şi găsesc niciodată cu adevărat, locul în ţara în care trăiesc.

În perimetrul celor trei zile de sărbătoare, se regăsesc şi cetăţenii români de etnie albaneză din România, sărbătorind la 1 Decembrie 92 de ani de la Marea Unire, iar albanezii din România li se alătură, adăugându-şi în sărbătoare şi cei 98 de ani de când a fost declarată independenţa Albaniei. Două foarte vechi popoare gospodărindu-se de atunci pentru un nou început. Albania avea să devină teatru de război. România Mare ieşea întregită din război, dar graniţele sale erau trasate cu sânge. Dar totdeauna vremurile rele care au trecut peste cele două ţări s-au lovit de tăria şi semeţia muntelui făcut din eroism şi tenacitate ale celor două popoare.

Le luminează astăzi soarele adevăratei libertăţi. Fie-i strălucirea binecuvântată!

Domnul Dorel Covaci:

"Ziua Naţională a României - întinată de ură şi răzbunare politică"

Marea Unire de la 1 decembrie rămâne o pagină sublimă a istoriei României. Desăvârşirea unităţii noastre naţionale nu a fost opera unui om politic, partid sau guvern, ci rămâne marea realizare istorică a întregii naţiuni române. Conştiinţa desăvârşirii unităţii neamului nostru, a realizării statului naţional, s-au aprins ca o flacără în mii şi mii de piepturi şi au generat un elan şi o forţă imensă, care au nimicit orice împotrivire. Din acel moment, inimile tuturor românilor au început să bată într-un singur trup, acela al României - patria-mamă regăsită.

Sunt pagini din trecutul nostru istoric pline de vitejie, curaj, demnitate, onoare, cu care ne mândrim şi care ne pot servi drept învăţătură nouă şi generaţiile care vor urma. Nu au trecut nici 100 de ani de atunci. Întrebarea este dacă în zilele noastre am mai putea fi capabili de astfel de gesturi măreţe, în unitate şi dragoste pentru fraţii noştri români, sau capitalismul feroce în care trăim ne-a convins să ne extirpăm orice urmă de empatie, grijă şi respect pentru semeni, ca pe nişte apendice nedorite şi deranjante, care ne agaţă şi ne stânjenesc în drumul plin de hăţişuri obscure al vieţii pe care am ales-o?

A fost 1 decembrie 2010. Pentru prima oară în istoria României Unite, conducătorul statului a avut treburi mai importante în această zi festivă, decât cele ale ţării sale. Mai mult, în virtutea ranchiunii personale pe care şeful de la Cotroceni o poartă celui care ar fi fost legal şi constituţional să îl înlocuiască, acesta deleagă pe altcineva, pe criterii de obedienţă şi osanale aduse augustei sale persoane.

În statul român funcţionează o ordine de precădere, potrivit căreia onorul militar se prezintă demnitarului cu cel mai înalt rang prezent la o manifestare şi că nu există posibilitatea delegării primirii onorului. Ziua Naţională a fost transformată într-un front de luptă şi batjocură, iar momentul de sărbătoare al tuturor românilor a devenit un alt episod de reconfirmare a puterii masculului alfa şi un prilej de anihilare şi umilire a celui care a îndrăznit să atenteze la poziţia sa dominantă. Nici măcar de Ziua Naţională, conducătorii statului nu au fost preocupaţi de păstrarea unei minime aparenţe de legalitate în acest stat de drept, care este România europeană a secolului XXI.

Şeful guvernului, Emil Boc, şi-a însuşit în mod nonlegal şi nonconstituţional onorul militar şi a încasat, în contrapondere, huiduielile mulţimii, adresate tuturor celor care fac parte din ceea ce numim clasă politică la guvernare; un vot de blam, dat de către români încă o dată unei puteri care e mută şi surdă la nevoile, sărăcia, boala şi neputinţa lor, a celor care i-au ales.

Dezbinarea, ura, abuzurile au devenit un dat al zilelor noastre. Scrupulele sunt lăsate la o parte, în tot ceea ce însemnă politică a puterii. Nu mai contează că miza sunt copiii, bătrânii, bolnavii, în general cei fără apărare, când e vorba de bani şi interese. Politicile publice ale guvernului se pliază parcă perfect pe ideologiile extremiste ale secolului trecut, de eradicare a verigilor slabe. Să nu uităm însă, că într-una se află viitorul - copiii, în alta trecutul - bătrânii, iar în ultima, în categoria celor bolnavi, ne putem regăsi oricare dintre noi şi familiile noastre, în orice moment al vieţii sub auspicii mai puţin favorabile.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"La mulţi ani, România!"

În urmă cu câteva zile am cinstit cei 20 de ani de când ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României. Dar momentul aniversării Marii Uniri este, încă din 1918, o sărbătoare de suflet a poporului român.

Ziua Naţională este un reper ce ne aduce aminte de o perioadă istorică în care dezvoltarea naţiunii şi a statului au fost condiţionate de imperiile vremii. Din această perspectivă, crearea României Mari putea să pară un miracol şi dacă aşa a fost, atunci a fost unul plătit cu sânge, pe câmpurile de luptă, în Războiul de Independenţă şi în Primul Război Mondial.

Alba Iulia, cetatea unde s-a desăvârşit Marea Unire, a fost aleasă de către Consiliul Naţional Român Central pentru a "adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc" din Transilvania, pentru două motive. Primul amintea de faptul că la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Şelimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia, în fruntea unui alai măreţ, iar cetatea a fost capitala domnitorului în timpul scurt cât reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. Cel de-al doilea motiv indica evenimentele din anul 1784, când, pe acelaşi platou al Cetăţii, Horia şi Cloşca sufereau supliciul frângerii pe roată în urma condamnării lor.

Rezoluţia Marii Adunări de la Alba Iulia reafirma valorile României moderne: votul universal, libertatea cultelor, libertatea presei, reforma agrară, dreptul muncii şi prevedea că:"Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare".Aceasta este lecţia de maturitate politică şi de generozitate pe care românii o dădeau atunci.

Regăsirea tuturor românilor într-un singur stat, alături de minorităţile naţionale cu care au împărţit teritoriul şi istoria, a fost un proiect care a cerut sacrificii pe care azi ne este dificil să ni le imaginăm. A fost un vis care a devenit realitate pentru că au existat solidaritatea, curajul şi încrederea în justeţea idealului.

Aceasta este lecţia pe care azi o primim de la trecutul nostru, o lecţie importantă pentru viitorul nostru ca naţiune. România poate deveni mai puternică şi mai prosperă făcând apel la valorile care ne-au adus unitatea: determinare, spirit de sacrificiu, încredere în noi înşine.

Astăzi, când găsim mai mult timp pentru conflict decât pentru solidaritate, îmi doresc ca fiecare dintre noi să reflecteze la faptul că tot ceea ce ne uneşte este mai important decât ceea ce ne desparte. Şi ne unesc valorile naţionale, ne uneşte dorinţa de a fi la înălţimea spaţiului de civilizaţie, de prosperitate şi de securitate al Uniunii Europene din care facem parte.

La mulţi ani, România!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Apel la responsabilitate către clasa politică"

Acum trei săptămâni, preşedintele României declara în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului că este timpul unor acţiuni ferme ale Guvernului şi Parlamentului şi că îşi doreşte ca următoarele 35-40 de zile să fie marcate de acţiuni care să dovedească responsabilitatea forţelor politice prin punerea în prim-plan a intereselor naţionale. Era o propunere de armistiţiu făcută de preşedinte în speranţa deblocării activităţii Parlamentului.

Din păcate, constat că evenimentele ulterioare ne arată că lucrurile nu se îndreaptă nicidecum în această direcţie. Decizia Curţii Constituţionale care legitimează Guvernul să continue procedura de asumare a Legii educaţiei, a fost prilej de atacuri, aceasta fiind neglijată sau chiar sfidată. Nu este nevoie decât să privim declaraţiile liderilor opoziţiei. Domnul Antonescu declara că asumarea răspunderii nu trebuie continuată, prin această afirmaţie sfidând într-un fel decizia Curţii. Pe de altă parte, Adrian Năstase susţine că partidul său nu se simte vizat de apelul la responsabilitate. Toate acestea nu fac decât să creeze tensiuni şi să boicoteze bunul mers al procesului legislativ. În cazul exemplului de faţă, aceste lucruri nu fac decât să îngreuneze procesul adoptării legii educaţiei naţionale, o lege care permite în sfârşit realizarea descentralizării din învăţământul preuniversitar şi o serie de alte reforme. Preşedintele României s-a văzut nevoit să revină asupra apelului la responsabilitate.

apelul făcut de Preşedinte este un apel către noi toţi politicienii, un apel care ne îndeamnă la acţiune până nu e prea târziu. Cred că apropierea Zilei Naţionale ar trebui să ne facă să ne gândim serios la modul în care dorim să arate această ţară pentru noi şi pentru tinerii al căror viitor aparţine acestei ţări, şi să facem un efort comun în a pune în aplicare moratoriul propus de Preşedinte.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Impactul crizei asupra sistemului sanitar"

Lipsa cadrelor medicale specializate este una dintre principalele probleme cu care se confruntă sistemul sanitar românesc la momentul de faţă, şi este simţită din ce în ce mai mult în majoritatea unităţilor medicale. Salariile tot mai mici, lipsa dotărilor şi condiţiile de muncă din spitalele româneşti sunt parte din motivele care îi determină pe doctori să-şi caute un loc de muncă în ţări din Europa Occidentală, în special. În acest sens, cele mai cunoscute agenţii de recrutare a forţei de muncă la nivel european le-au oferit, la mijlocul lunii noiembrie, medicilor români locuri de muncă în clinici din Marea Britanie, Irlanda, Franţa şi alte state europene. Drept urmare, în decurs de numai două zile, peste 2000 de medici au completat formulare pentru obţinerea unei slujbe, la Târgul Internaţional de Cadre Medicale şi Farmaceutice.

Soluţiile nu sunt uşor de găsit în condiţiile în care decizia primului-ministru nu permite deblocarea posturilor din sănătate şi angajarea de cadre sanitare bine specializate. În plus, în condiţiile actuale, puţini medici cu o specializare bine pusă la punct doresc să se angajeze în spitalele din România, preferând varianta emigrării.

Deficitul de medici din sistemul sanitar, conform unei declaraţii a preşedintelui CMR Vasile Astărăstoae, este, în medie, de aproximativ 35%, dar există şi spitale în zone izolate unde lipsa medicilor ajunge chiar şi la 70% şi în centrele universitare la 20-30%. Îngrijorarea se acutizează în momentul în care numărul permanent în creştere al medicilor români care aleg să plece în străinătate, i-a determinat pe reprezentanţii Ministerului Sănătăţii să recurgă la o măsură controversată care vizează includerea în sistemul sanitar şi a absolvenţilor de medicină respinşi la rezidenţiat.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că ţara noastră traversează o perioadă dificilă, urmare a situaţiei economice şubrede existente, inclusiv la nivel european. Consider, totuşi, că acesta nu este un motiv suficient cât să ne doboare, să ne împiedice să căutăm soluţii prin care să încercăm să contracarăm plecările medicilor români din ţară şi să contribuim la transformarea sistemului sanitar românesc.

Prin această declaraţie politică doresc să trag un semnal de alarmă şi să aduc pe agenda politică această problemă faţă de care trebuie să luăm o atitudine, negreşit. Pe această cale, invit Guvernul, prin persoana premierului Emil Boc, să vină cu soluţii şi măsuri eficiente care să revigoreze şi să reformeze sistemul sanitar din temelii şi să contribuie, prin decizii coerente, la stoparea fenomenului de migraţie a cadrelor medicale româneşti către alte state europene.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Dezvoltarea şi promovarea patrimoniului naţional"

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru relaţia cu UNESCO, doresc să supun atenţiei dumneavoastră preocuparea pe care ar trebui să o avem faţă de valorificarea patrimoniului naţional şi faţă de creşterea atractivităţii ţinuturilor noastre.

Dat fiind contextul situaţiei economice prezente, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, sunt de acord cu ideea că instabilitatea economică nu reduce din dorinţa oamenilor de a călători, dar îi ghidează către destinaţii mai apropiate de casă. În acest context, consider oportună promovarea destinaţiilor turistice şi a valorilor din România, în primă instanţă, în rândul românilor. Mai apoi, ţara noastră beneficiază de o serie de resurse importante, unice în Europa, care trebuie exploatate eficient şi care trebuie transformate în puncte de interes pentru turiştii străini.

În prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, sub conducerea doamnei Elena Udrea, urmăreşte centrarea pe o strategie de creştere şi dezvoltare bazată pe turism, căutând şi reuşind să se implice în foarte multe proiecte turistice. Prin urmare, în vederea creşterii atractivităţii litoralului românesc şi a Deltei Dunării, ca destinaţii turistice, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a iniţiat o serie de investiţii ale căror rezultate sunt convins că se vor vedea în perioada următoare. Totodată, la acestea se adaugă şi iniţiativa de combatere a evaziunii fiscale în turism prin semnarea protocolului de colaborare a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului cu Inspectoratul General al Poliţiei.

În ceea ce priveşte investiţiile din zona Deltei Dunării, au fost finalizate lucrările de amenajare de la Sulina, urmând ca plaja să fie inaugurată în anul 2011. Mai mult, în urmă cu două săptămâni, a avut loc o întâlnire între domnul Răzvan Murgeanu, secretarul de stat al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, şi reprezentantul permanent în cadrul Delegaţiei Parlamentare a României la UNESCO, Nicolae Manolescu. Subiectul discuţiilor a fost reprezentat de identificarea celor mai eficiente modalităţi de dezvoltare turistică şi înfiinţarea unui grup de lucru interinstituţional, care să stabilească măsurile concrete de creştere economică durabilă în Delta Dunării, de promovare a potenţialului turistic şi de valorificare a diversităţii culturale danubiene, motivul fiind cât se poate de simplu: Delta Dunării este cea mai mare şi mai bine conservată dintre toate deltele europene, intrată în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991.

Este adevărat faptul că, la ora actuală, economia ţării şi situaţia financiară a populaţiei nu este una prea fericită, dar acest lucru nu trebuie să stopeze acţiunile Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, de promovare a zonelor cu potenţial turistic, generatoare de venituri. De aceea, sunt de părere că obiectivele în privinţa patrimoniului românesc trebuie să fie dintre cele mai îndrăzneţe, întrucât bogăţiile şi patrimoniul naţional ne permit acest lucru.

Aşadar, strategia României trebuie să vizeze consolidarea şi completarea listei patrimoniului mondial UNESCO din România şi promovarea acestora, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, acordându-se, totodată, o atenţie sporită managementului turismului, în vederea stimulării consumului şi creşterii bunăstării regionale prin intermediul turismului.

Domnul Ion Dumitru:

"Necesitatea funcţionării Administraţiei Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor"

În urma schimbărilor climatice globale din ultimii zece ani, creşterea frecvenţei şi a efectelor distrugătoare ale fenomenelor meteorologice extreme au determinat ca şi România să adopte măsuri pasive şi active de protecţie, constând în intervenţii active în atmosferă.

Modificarea vremii prin acţiuni de intervenţie activă în atmosferă, preocupă atât ţările dezvoltate tehnologic, cât şi ţările mai puţin dezvoltate tehnologic, dar cu probleme mari de asigurare a apei sau supuse unor fenomene meteorologice.

Protecţia culturilor agricole, a aşezărilor umane şi a populaţiei trebuie să ţină pasul cu schimbările climatice şi să răspundă noilor provocări, integrând metode şi tehnologii avansate.

Intervenţia activă în atmosferă reprezintă totalitatea forţelor şi mijloacelor utilizate pentru eliminarea sau limitarea fenomenelor meteorologice periculoase.

În domeniul cercetării ştiinţifice, Organizaţia Meteorologică Mondială manifestă un interes deosebit în posibilitatea modificării benefice a vremii care să contribuie la reducerea efectelor nedorite a căderilor de ploi torenţiale, grindină, ceaţă densă şi vreme severă, recomandând prudenţă în desfăşurarea programelor operaţionale şi parcurgerea în prealabil a unor programe de experimentare-cercetare.

În toate programele internaţionale desfăşurate până în prezent se foloseşte în modificarea vremii, tehnologia clasică a "însămânţării" norilor cu substanţe higroscopice, îndeosebi cu iodură de argint, utilizându-se ca vector de transport rachetele antigrindină şi generatoarele de sol.

În România, pierderile cauzate economiei în general şi agriculturii în special, de către fenomenele meteorologice periculoase, au fost argumentul principal pentru abordarea cu precădere în ultimii ani a domeniului modificării vremii. Folosind experienţa şi capacitatea cercetării ştiinţifice din domeniul tehnicii militare s-a finanţat "Programul de Realizare a Sistemului Naţional Antigrindină şi de creştere a Precipitaţiilor".

Pentru coordonarea activităţilor sus menţionate, în România s-a înfiinţat, astfel, Administraţia Sistemului Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor.

Guvernul României, în anul 2010, a desfiinţat instituţia şi se poate expune la: riscurile cauzate de fenomenele meteorologice periculoase; imposibilitatea coordonării cu sistemele similare din ţările vecine şi participarea la proiectele respective.

Domnul Mircea Duşa:

"Reducerea perioadei de creştere a copilului poate fi un pas spre reforma României?"

În ultima perioadă, asistăm tot mai des la măsuri menite a "reforma România", fiind comparaţi cu alte ţări membre ale Uniuni Europene. Vorbim de probleme precum reducerea perioadei de creştere a copilului şi a indemnizaţiei pentru mamele aflate în concediu.

Majoritatea propunerilor pe această temă sunt unele populiste şi sunt puse în discuţie fără a fi făcute nişte calcule în prealabil. Întrebarea este dacă ne putem compara cu aceste ţări şi prin numărul de creşe sau prin condiţiile oferite de statul român pentru ca o mamă să-şi poată relua activitatea profesională la un timp relativ scurt de la naştere.

Se doreşte micşorarea perioadei de creştere a copilului de la 2 ani la 1 an, dar ne întrebăm, retoric poate, există instituţii abilitate unde să ne putem duce copiii la această vârstă?

De asemenea, ni se tot spune că orice mamă care se va întoarce în câmpul muncii după împlinirea vârstei de 7 luni a copilului, va primi lunar, timp de 1 an o sumă de 500 ron. Dar s-au întrebat guvernanţii noştri oare cât le costă pe aceste mame tratamentul şi spitalizarea în cazul îmbolnăvirii copiilor?

La toate întrebările legate de acest subiect ni s-au oferit doar explicaţii şi soluţii confuze.

Conform raportului actual de activitate al ministerului Muncii, media lunară a indemnizaţiei din primul semestru al anului 2010 este de 953,5 lei/familie, faţă de 730 lei/familie din acelaşi semestru al anului 2009. Acest calcul ne demonstrează că majoritatea mamelor aflate în concediu primesc suma minimă de 600 lei.

Pe de altă parte, dată fiind perioada de criză în care ne aflăm, este de aşteptat ca o parte dintre mamele care se întorc la serviciu să nu mai fie primite înapoi de către patroni, drept pentru care multe familii se vor confrunta cu o situaţie delicată, cu cel puţin un copil şi un şomer aflaţi în întreţinere.

Ce soluţii oferă statul pentru atragerea în creşe a copiilor care vor creşte pe la "cunoscuţi", din moment ce numărul locurilor în creşe oferă un cadru dramatic?

Având în vedere aspectele menţionate, consider că, atât micşorarea perioadei concediului de creştere copil, cât şi reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului de la forma sa actuală sunt măsuri total lipsite de coerenţă şi argumentare, ca multe alte măsuri luate în ultima perioadă de către actuala guvernare, care îşi dovedeşte prin acestea încă odată incompetenţa de a discerne între măsuri de criză şi măsuri anticriză.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Băsescu, Boc, Udrea - teroriştii poporului român"

Poporul român este un popor răbdător, obişnuit să fie generos şi indulgent cu cei care vremelnic îl conduc şi iau decizii care îi influenţează viaţa.

De aceea, în decursul istoriei vom observa că a fost nevoie de multă umilinţă, de bătaie de joc, de lipsa oricărei forme de respect, de nerespectarea brutală a drepturilor oamenilor, de înfometare, de înfrigurare, de abuzare permanentă a demnităţii umane pentru ca poporul să reacţioneze şi să pună lucrurile la punct.

Toţi cei care nu au înţeles că nu-şi pot permite la nesfârşit să ignore drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au plătit, inclusiv cu viaţa, în cazul dictatorilor regimului comunist.

Cum pot fi numiţi cei care nu au învăţat nimic din lecţiile istoriei?

Oameni fără minte, fără suflet, fără responsabilitate. Oameni interesaţi numai de viaţa lor şi a celor pe care-i sprijină să facă averi din banii publici în mod nelegal.

Câte case are Băsescu şi familia lui? Câtă avere a făcut familia Udrea - Cocoş? Câţi bani au Videanu, Berceanu, Falcă, Pinalti etc.?

Cu toate că declară, de câte ori au ocazia, că toate acţiunile lor vizează binele ţării, cu toate că pozează în marii apărători ai intereselor cetăţenilor, aceşti conducători se comportă ca nişte adevăraţi terorişti şi taie din lefuri, din pensii, din alocaţii, din concedii de maternitate.... din orice şi de la oricine... pentru că aşa vor ei!

Să impozitezi pensiile de peste 740 lei este ultimul act de terorism fiscal inventat de această tripletă otrăvitoare a României: Băsescu, Boc, Udrea!

Băsescu, Boc, Udrea sunt teroriştii poporului român!

Domnul Filip Georgescu:

În ultima perioadă, mai cu seamă după episodul cu fraudarea votului din 15 septembrie a.c., ori de câte ori un coleg deputat încearcă să atragă atenţia în plenul Camerei Deputaţilor asupra unor încălcări ale Regulamentului de către lideri ai PDL, doamna Roberta Anastase, de la înalta tribună de conducere a lucrărilor, ne trimite să susţinem asemenea afirmaţii la secţiunea "Declaraţii politice".

Iar eu, care sunt în Parlament de când domnia sa era în şcoala generală, n-am decât să mă conformez.

În declaraţia politică de astăzi am să mă refer la o colegă de partid a doamnei preşedinte, şi anume la Elena Udrea. Vreau să vă spun că nici acum nu s-au stins elogiile şi osanalele rostite în cinstea Elenei Udrea cu ocazia alegerii (era să scriu numirii) în funcţia de preşedinte al organizaţiei PDL Bucureşti. Ba chiar unii colegi din partidul aflat la putere mi-au spus că Elena Udrea nu a candidat la şefia partidului pe Capitală, ci doar a primit sarcina "să preia Capitala". Sarcină venită, după cum bine cunoaşte toată lumea, de la unicul şef al acestui partid, Traian Băsescu. Că a fost aleasă sau numită este treaba unicului conducător. Dar spectacolul portocaliu de la Casa Poporului a avut actori cu care partidul doamnei Udrea se poate mândri şi îi poate folosi şi la alte manifestări cu participarea extraordinară a domniei sale.

Nu îţi vine să crezi că parlamentari şi miniştri cu pretenţii: precum Gabriel Oprea, Teodor Baconschi, Ioan Oltean, Cristian Boureanu, Raluca Turcan, Roberta Anastase au putut să aducă asemenea elogii de neuitat, asemenea cuvinte de laudă, de mărire fără precedent. Am avut şi înainte de ’89 funcţii şi demnităţi publice, dar asemenea cuvinte de preamărire nu ştiu să fi fost adresate nici Elenei Ceauşescu.

Iată ce apreciere elogioasă poate avea unul dintre intelectualii rasaţi ai partidului, nimeni altul decât Teodor Baconschi, ministrul afacerilor externe: "Eu, Elena, sunt foarte bucuros că lucrez cu tine. Trebuie să fac eforturi monumentale să nu cad sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare". Unul una, altul alta. Urmăriţi ce a spus edecul doamnei Udrea, generalul cu cele mai multe stele, ministru al apărării naţionale în zilele noastre, dezertat din PSD, domnul Gabriel Oprea: "Doamna ministru este un lider competent. O spune un om care nu o laudă nici pe maică-sa dacă nu merită". Şi credem că merită, deoarece tot domnul Oprea avea să spună: "Ascensiunea sa politică nu s-a bazat doar pe vorbe, ci şi pe fapte". Perfect de acord cu domnul ministru! Discurs laudativ a avut şi parlamentarul de Argeş, Cristian Boureanu, care a susţinut cu destule argumente pe placul celor prezenţi că doamna Udrea reprezintă în momentul de faţă "motorul unei generaţii" şi că Elena Udrea se află printre "femeile curajoase care muncesc şi care sunt chemate să dea ora exactă în politica românească". Ce motoare şi ce ceasuri vede deputatul Boureanu, numai el ştie! Elogii la adresa doamnei Elena Udrea au mai fost aduse şi de cei amintiţi la începutul declaraţiei mele politice. Totuşi, după părerea mea, elogiile au mai fost temperate, pentru că urmează a fi aduse unei alte stele apărute pe cerul portocaliu. Este vorba de doamna Sorina Plăcintă, care, în mai puţin de doi ani, a ajuns, tocmai din Vrancea, senator, ministru şi, cu voia doamnei Udrea, vicepreşedintă a organizaţiei PDL Bucureşti. Ascensiunea continuă!

Aplaudaci care să-şi exprime sentimentele de admiraţie şi de dragoste adâncă faţă de Elena Udrea vor mai fi, atâta timp cât în fruntea ţării va fi actualul preşedinte.

Ceea ce nu ştiu sau se fac că nu ştiu portocalii este faptul că nemulţumirile cetăţenilor sapă adânc la temelia partidului, cu o ură aproape de marea iubire!

Domnul Gabriel Plăiaşu:

"1 Decembrie 1918 - o lecţie de Unitate predată de înaintaşi"

Sărbătoarea naţională a României era aşteptată, până nu demult, cu optimism şi bucurie, această dată semnificând pentru orice român cu conştiinţă naţională un moment al speranţei renăscute într-un viitor mai bun, în solidaritate şi în şansele reconcilierii naţionale. Şi nu avea cum să nu fie aşa, de vreme ce actul istoric de la 1 Decembrie 1918 a fost înfăptuit graţie voinţei unui popor întreg, marcând încununarea luptei pentru reîntregire naţională.

Anul acesta, însă, ziua de 1 Decembrie a găsit poporul român mai umilit şi mai dezamăgit ca niciodată. Şi ce motiv de bucurie sau de optimism am mai putea avea, când preţul traiului zilnic a devenit insuportabil pentru majoritatea românilor, când economia este pe butuci şi nici nu sunt speranţe să-şi revină, când guvernanţii ridică minciuna la rang de politică de stat, iar furtul devine principala regulă în jocul politic fără scrupule al unei majorităţi politice croite din minciună?

De acest 1 Decembrie, parcă mai trist şi mai înnegurat ca niciodată în ultimii 20 de ani, românii au trebuit să asculte discursurile seci ale oficialităţilor care au vorbit, cu emfază, despre patriotism, interes naţional, sacrificiu, ţară şi popor. Puţini, însă, au înţeles că nu de lozinci patriotarde este nevoie acum. Puţini au realizat cât de fals sună exerciţiile oratorice ale reprezentanţilor unei puteri cinice şi mincinoase în faţa unor oameni dezamăgiţi şi speriaţi de ziua de mâine.

De acest 1 Decembrie am marcat, în mod nefericit, trecerea a încă unui an de nepăsare şi incompetenţă demonstrate în fiecare zi de reprezentanţii guvernului cocoţaţi pe piedestalul funcţiilor care le creează falsa impresie că ar fi veşnici. Am marcat trecerea unui an în care Parlamentul a fost redus la tăcere, dându-i-se forului legislativ, din voia preşedintelui-jucător şi cu măreaţa contribuţie a partidului-stat, un rol exclusiv decorativ. În acest context, probabil că parlamentarii opoziţiei ar trebui să-i fie recunoscători întâiului bărbat al ţării că nu au fost trimişi acasă până acum. Şi-aşa îi încurcă uneori socotelile şi-l pun, din când în când, în dificultate. Oricum, s-ar descurca şi fără opoziţie, mai ales că doamna Roberta Anastase, printre altele prima matematiciană a ţării, a omologat, cu succes, propria regulă de numărat în Camera Deputaţilor.

Acest 1 Decembrie a fost, cu siguranţă, mai trist pentru noi toţi, dar mai cu seamă pentru sutele de mii de oameni care şi-au pierdut, numai în ultimele luni, locul de muncă. A fost un 1 Decembrie mai apăsător pentru angajaţii care s-au trezit cu salariul ciuntit şi care au fost nevoiţi să suporte aceste tăieri, servite pe post de măsură de austeritate şi de strategie economică. Acest 1 Decembrie a fost lipsit de orizont şi de speranţă pentru foarte mulţi manageri de societăţi comerciale care, prinşi în chingile împrumuturilor împovărătoare, doborâţi de nenumăratele taxe şi impozite şi lipsiţi de minime măsuri de protecţie din partea statului, au fost obligaţi să-şi închidă afacerea care asigura locuri de muncă şi bani la buget.

Aşadar, în anul 2010, Ziua naţională a României a găsit poporul român sărăcit şi umilit şi fără speranţa că mâine ar putea să fie măcar ceva mai bine.

Să nu uităm, însă, că românii au avut, de-a lungul secolelor, puterea de a traversa vicisitudinile istoriei, inteligenţa de a-şi regăsi calea şi forţa de a-şi reclădi destinul. Poate că această zi de 1 Decembrie ne-a predat, tuturor, adevărata lecţie de istorie, şi o spun din perspectiva parlamentarului care reprezintă Partidul Naţional Liberal, partid care a înfăptuit Istoria Modernă a României: nevoia de a ne întoarce la valorile şi reperele neamului. Şi poate aşa vom înţelege sau ne vom reaminti ce înseamnă unitate, solidaritate, democraţie şi interes naţional. Ar fi un început bun să pricepem şi să respectăm regulile democraţiei, Constituţia şi legile ţării, care nu sunt facultative pentru nimeni. Şi, bineînţeles, articolul din Constituţie care spune că drapelul naţional al României are numai trei culori, nu cinci, cum au început să creadă unii...

Chiar dacă necazurile, greutăţile şi teama au fost mai apăsătoare ca oricând, de acest 1 Decembrie poate va renaşte speranţa că uniţi şi decişi vom putea trece peste toate. Cu ocazia Zilei naţionale,

La mulţi ani, români!

La mulţi ani, România!

Domnul Marian Ghiveciu:

"Democraţia în pericol"

După preluarea puterii de către Traian Băsescu, în actuala coaliţie moralitatea s-a frânt definitiv, dispărând din viaţa politică, aşa cu dispare un grăunte într-un lighean cu apă. "Marii conducători" din acest moment aruncă morala la coşul de gunoi şi, în cel mai ciudat stil posibil, se consacră noilor principii ale democraţiei precum:

• instaurarea unui algoritm politic imoral şi lupta cu orice preţ împotriva oricăror forţe politice sau apolitice care văd altfel decât ei ieşirea din criză;
• instaurarea minciunii ca politică de stat, cu "contractul pentru salvarea României de criză", şi continuată cu un program de guvernare care nu are nimic comun cu ceea ce au propus în campania electorală;
• instaurarea unei terori legislative, manifestată prin asumarea răspunderii legislative care de care mai neconstituţională, care va distruge complet sistemul economico-social al ţării;
• instaurarea terorii incompetenţei, prin numirea în funcţii de conducere a celor mai slab pregătiţi funcţionari publici din toate vremurile, aleşi pe sprânceana algoritmului politic imoral;
• instaurarea terorii fiscale şi a celei bancare, care au reuşit să decapitalizeze cu miliarde de euro societăţile româneşti, agresiunea fiscală, cu numărul cel mai mare de taxe şi impozite din Europa şi din lume, care au dus la falimentul a peste 400.000 de întreprinderi mici şi mijlocii;
• instaurarea terorii reducerii personalului bugetar este cea mai imorală politică din toate timpurile.

Dispunând de o incompetenţă în consultanţă, puterea actuală a desfiinţat fără o analiză pertinentă zeci de mii de posturi bugetare, aruncând în stradă oamenii. Elementarul drept al omului la muncă şi viaţă a fost suprimat. S-a instaurat principiul sălbatic "scapă cine poate".

Şi, uite aşa, în doi ani au murit mii de copii, bătrâni, femei şi oameni în floarea vârstei din cauza mizeriei în care au ajuns familiile românilor.

Pentru actuala guvernare, nepotismul, denumit algoritm, este în floare; orice iniţiativă, orice dezvoltare a unor forţe sau persoane cu vederi progresiste fiind interzise sau neluate în seamă.

Orice, în afară de politica naţională a ţării, sunt principalele atribute morale ale actualei puteri. S-a declanşat cu adevărat genocidul împotriva economiei şi populaţiei româneşti.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Declaraţie politică intitulată "1 decembrie 2010 a fost zi de doliu pentru România"

Chiar dacă voi contraria, acesta este adevărul: ziua de 1 decembrie 2010 a fost o zi de doliu pentru România. Afirm acest lucru pentru că nu doar subsemnatul, ci toţi românii au fost jigniţi de ziua naţională a statului lor de către un concetăţean care nu este un simplu om de pe stradă, nu este un om fără căpătâi, ci este reprezentant al României în Parlamentul European, unde ocupă şi înalta funcţie de vicepreşedinte al acestui for. Mă refer la pastorul Tokes Laszlo, care, după cum se ştie, a afirmat că 1 decembrie este "o zi de doliu pentru Ungaria, deoarece actuala Românie a fost născută prin divizarea Ungariei". Dacă - şi numai pentru că este vorba de un subiect sensibil între cele două naţiuni - prima teză aş putea să o accept, dar formulată decent şi doar într-un cadru informal, în schimb, cu cea de a doua teză nu pot fi de acord în nici un caz. Iar dacă este vorba de cine unde s-a născut, nu strămoşii românilor au venit din Asia.

Pastorul Tokes nu s-a limitat însă numai la atât, ci a mai afirmat că "este regretabil că România liberă, concepută în focul revoluţiei de la Timişoara (1989), în numele naţionalismului statal tradiţional, a ales o zi pentru sărbătoarea naţională la a cărei sărbătorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alături de fraţii noştri români, majoritari".

Cum toate aceste afirmaţii au venit din partea unui eurodeputat al României şi au fost transmise opiniei publice printr-un comunicat de presă, m-aş fi aşteptat la o reacţie - fireşte, diplomatică - din partea autorităţilor României, şi mă refer aici la preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc. Nu a existat însă nici o reacţie.

Din contră - şi acest lucru m-a convins într-adevăr că 1 decembrie 2010 a fost pentru români o zi de doliu - doi oficiali ai Administraţiei Prezidenţiale l-au cauţionat chiar pe pastorul Tokes.

De la fostul deputat UDMR Peter Eckstein Kovacs nu mă aşteptam la o poziţie decentă, domnia sa afirmând într-o emisiune TV că "Domnul Tokes spune un lucru care e de notorietate, care nu e părerea domnului Tokes. Ziua de 1 Decembrie, pentru ungurii din România, înseamnă schimbarea imperiului, dacă vreţi. Te-ai născut într-un stat în care limba oficială era limba ta maternă şi te-ai trezit a doua zi într-un alt stat, a fost un şoc". În schimb, de la consilierul preşedintelui Traian Băsescu, Peter Eckstein Kovacs, nu mă aşteptam la o astfel de formulare. Fiind consilier la Administraţia prezidenţială, Peter Eckstein Kovacs nu mai vorbeşte în calitate de membru UDMR, ci în calitate de reprezentant al preşedintelui României. Şi din partea unui alt consilier al preşedintelui Traian Băsescu - despre Sebastian Lăzăroiu este vorba - a venit o declaraţie de cvasiaprobare a afirmaţiilor pastorului Tokes. "Faceţi, pentru o opinie pe care a exprimat-o, total nefericită, îl faceţi (pe Tokes; - n.a.) inamicul României. Sunt doi inamici mult mai periculoşi, nu doar Victor Ponta, dar şi Victor Boştinaru, care a spus că în România e în pericol libertatea de expresie şi urmează să se instaureze dictatura".

După aceste două declaraţii, se impune urgent demiterea celor doi consilieri prezidenţiali. Dacă Peter Eckstein Kovacs şi Sebastian Lăzăroiu vor rămâne în continuare la Palatul Cotroceni, nu pot să înţeleg decât că poziţia adoptată de Laszlo Tokes este şi poziţia preşedintelui Traian Băsescu. Iar în acest caz, cred că nimeni nu poate contesta faptul că 1 decembrie 2010 a fost o zi de doliu pentru România.

Nu mă aştept la o reacţie din partea preşedintelui României. Să nu uităm că în luna iulie, la o şcoală politică a tinerilor maghiari din România, adresându-se lui Tokes Laszlo, Traian Băsescu a mulţumit cetăţenilor de etnie maghiară pentru "susţinerea extraordinară pe care mi-au acordat-o la alegeri, la referendum, în toată perioada cât am deţinut mandatul de preşedinte".

Să nu ne mai mirăm deci că preşedintele României este tratat cum este tratat de către omologii săi din Europa, dar mai grav este că respectivul tratament se transmite la nivelul imaginii României. O imagine călcată mereu în picioare, de oricine şi oricând.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Tema: Soluţia? Ieşirea de pe scena politică... pe uşa din dos!

Astăzi doresc să vă prezint câteva urări de Sărbători adresate membrilor Guvernului Boc de către cetăţenii din Colegiul nr.3 Prahova, din Floreşti, Scorţeni, şi Măgureni, cu care am avut întâlniri programate şi întâmplătoare la finalul săptămânii trecute.

Pentru că nu le pot reproduce ad litteram, o să încerc să le rezum doar ca fond, nu şi ca formă.

Nefericirea oamenilor nu stă numai în starea de sărăcie şi privaţiuni în care i-au aruncat guvernanţii, cât mai ales în absoluta lipsă de speranţă şi predictibilitate.

Şi-au pierdut locurile de muncă şi nu mai speră că şi le vor recăpăta vreodată, li s-au diminuat salariile - şi nu mă refer doar la bugetari, ci şi la aceia care mai lucrează în mediul privat, sufocat de criza indusă de guvernanţi - şi nu mai speră că şi le vor revedea măcar la nivelul anului 2008, ca să nu mai vorbim de creşteri salariale ori prime...

Şi-au pierdut speranţa că tinerii din familiile lor îşi vor putea găsi de lucru după încheierea şcolii şi chiar că, în nebunia generată cu asumarea răspunderii pe Legea educaţiei, copiii vor mai avea acces la şcoli ori şi le vor putea termina pe cele începute...

Nici cei aproape de vârsta de pensionare nu mai înţeleg nimic din ceea ce li se va întâmpla şi când anume...

Bolnavilor îndreptăţiţi să se pensioneze medical au început să le fie trântite uşi în nas de către medici temători să îşi mai pună parafa pe dosarele lor, după tot circul cu cele câteva cazuri de abuz înregistrate în acest domeniu, cazuri care prin metode administrative puteau fi rezolvate de mult dacă cei care ne conduc şi-ar fi propus acest lucru, şi nu doar efecte de imagine...

Nimeni nu prea mai înţelege nimic nici din povestea cu noul sistem de compensare a medicamentelor. Nici măcar farmaciştii din mediul rural, care - pe bună dreptate, se întreabă cât îi mai desparte de momentul în care îşi vor pune pe uşă afişul "Faliment"!

Dar cel mai mult, de această dată, cetăţenii din colegiul meu au dorit să ştie a cui a fost ideea introducerii coplăţii în sistemul public de sănătate, acum, când ţara este prăbuşită şi orice leuţ contează pentru fiecare...

Mi-au cerut amănunte în legătură cu prevederile legii care ar urma să producă efecte în semestrul al doilea al anului viitor şi vreau să vă informez că nici măcar faptul că vor avea acces fără plată la urgenţe sau că suma pe care o vor achita nu va depăşi 600 de lei nu i-a mai liniştit!

Am constatat, încă o dată, că românii nu sunt fraieri şi gândesc... cu bătaie lungă.

Mi-au spus, de pildă, că dacă acum, după 2 ani de strâns cureaua, spitalele de urgenţă nu fac faţă la secţiile cardiologie şi interne, ce se va întâmpla de la anul, când foamea, frigul şi stresul ne vor tara şi mai mult ca naţie?

Da, ştiau şi ei că în unele ţări europene coplata este un sistem de consolidare a serviciilor medicale din sistemul public, dar ştiau şi că acolo în niciun caz nu se pune problema să îţi aduci faşă şi algocalmin de acasă şi nici să faci, pe pervaz, depozite de borcane cu mâncare adusă de acasă, că spitalul nu mai are bani!

Da, ştiau că aceasta ar putea fi o soluţie de viitor îndepărtat şi pentru România, dar nu pentru acum, când este luată ca un soi de "încă un bir", "încă o fonciire" impuse de Guvernul priceput doar să ceară şi să taie şi absolut incapabil să pună ceva bun în loc.

Mă întreb când va înţelege şi domnul Emil Boc faptul că românii, atât de răbdători, nu mai pot răbda şi accepta ceea ce li se întâmplă şi că au dreptul la o viaţă normală, la securitate alimentară şi medicală, la siguranţă, ca orice popor european?

Şi când va înţelege domnul Boc că guvernul pe care îl conduce în cea de-a nu se mai ştie câta variantă, este nu numai incapabil să scoată ţara din criză, dar nici nu mai reprezintă de mult opţiunile electorale reale ale cetăţenilor şi că, în consecinţă, singura soluţie ar fi să părăsească, urgent, scena politică, pe uşa sa din dos?

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Tokes Laszlo poate să renunţe la calitatea de europarlamentar. Şi chiar şi la cetăţenia română...."

Ridicat la rang de vicepreşedinte al Parlamentului European de un PDL aflat în cădere liberă, Tokes Laszlo rămâne consecvent în aspiraţiile sale revanşarde. Pentru europarlamentarul maghiar, singurul care nu poate rosti nici măcar un discurs în limba oficială a ţării pe care o reprezintă, Ziua naţională a României este o zi de doliu! El afirmă că maghiarii nu pot sărbători Ziua naţională a României deoarece promisiunile de la Alba Iulia nu au fost îndeplinite timp de 90 de ani, ba, mai mult, minoritarii au avut parte de diferite represiuni. El acuză statul român că a deformat procentul dintre români şi maghiari în Transilvania, în urma asimilării artificiale, politicii de colonizare forţată şi împingerii deliberate a minorităţilor spre emigrare. "Această situaţie şi aceste împrejurări sunt cele pentru care un maghiar adevărat nu sărbătoreşte şi nu ciocneşte de 1 Decembrie", mai spune europarlamentul Tőkés.

Şi pentru că asta nu i s-a părut că ar fi suficient, domnul Tokes a pus de un nou partid al maghiarilor. Această nouă formaţiune politică ar trebui să fie purtătoarea de cuvânt a autonomiei şi continuatoarea schimbării de regim începute în 1989! Domnia sa crede că "este păcat să ne împotrivim Ungariei", ţară "care nu mai ţinteşte revizuirea graniţelor, ci unificarea transfrontalieră a naţiunii". Ironia sorţii face ca Tokes Laszlo să lovească şi în UDMR, considerând că s-a aliat cu cine a putut şi că îi discreditează pe maghiari...

Dat fiind faptul că pentru domnia sa sărbătoarea naţională a ţării în care trăieşte şi pe care o reprezintă în PE e o dureroasă zi de doliu, consider că este cazul să renunţe la calitatea de europarlamentar şi să se retragă din viaţa politică. De asemenea, consider că este momentul că PDL să facă toate demersurile necesare pentru a-l schimba din funcţia de vicepreşedinte a PE, funcţie pe care i-au făcut-o cadou lui Tokes şi UDMR de dragul ciolanului, speriaţi că altfel Uniunea va părăsi barca puterii.

Iar domnul Tokes mai are o soluţie: dacă nu-i place "regimul" din România, poate să renunţe la calitatea de cetăţean al acestei ţări, chiar şi numai pentru simplul motiv că timp de 20 de ani s-a străduit să o discrediteze!

Domnul Korodi Attila:

Cu toţii ştim că adoptarea Legii educaţiei, care a generat numeroase dezbateri în ultima perioadă chiar şi la nivelul Curţii Constituţionale, este, pentru moment, tergiversată. Pe această temă au apărut şi diferite articole, analize şi rapoarte precum este cel elaborat săptămâna trecută de Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române.

Documentul a fost realizat în urma propunerii preşedintelui Comisiei pentru egalitate de şanse din Senat, doamna Olguţa Vasilescu. Ideea principală pe care o putem desprinde din raport, preluată şi de presă, este legată de propunerea de aplicare a Legii educaţiei în varianta asumată de guvern, care ar putea avea ca efecte segregarea pe criteriu etnic şi ulterior amplificarea tensiunilor interetnice şi enclavizare în judeţele Harghita şi Covasna. În plus, prin aplicarea acestor prevederi care dau drepturi suplimentare "minorităţii etnice locale" (maghiare), există posibilitatea ca etnia considerată majoritară (română) să fie defavorizată. Cercetătorii Academiei Române afirmă că aceste concluzii aparţin nu numai profesorilor şi tinerilor români, ci şi unor reprezentanţi ai etniei maghiare. Academia Română susţine că principala problemă a proiectului este că educaţia devine factor de clivaj, şi nu de integrare, ceea ce este în contradicţie cu menirea sa. Procesul de separare se face prin socializarea elevilor aproape integral în limbi diferite, după manuale cu informaţii diferite, beneficiind de finanţare pe criterii diferite şi în medii separate. Astfel, se va încuraja procesul de slăbire a relaţionării sociale şi fragmentarea interacţiunilor interculturale dintre elevi. Cercetătorii Academiei Române spun că restrângerea exercitării dreptului de a scrie şi a vorbi în limba română în şcoală doar la materia limba şi literatura română va consacra statutul limbii române ca element marginal în educaţia minorităţilor naţionale şi îi va conferi caracter de limbă străină.

Cercetătorii Academiei critică şi articolele care permit ca în localităţile în care există cerere pentru învăţământ în limba maternă a unei minorităţi, efectivele formaţiunilor de studiu să fie mai mici decât minimul prevăzut de lege, iar elevilor care nu pot învăţa în limba maternă în localitatea de domiciliu să li se deconteze transportul la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba maternă sau să li se asigure cazare şi masă gratuite în respectivele şcoli. În opinia specialiştilor Academiei, aceasta este o formă de supradiscriminare.

în spiritul zilei naţionale sărbătorite săptămâna trecută v-aş cita primul punct din rezoluţia votată de Adunarea Naţională din Alba Iulia în data de 1 decembrie 1918.

Rezoluţia respectivă proclama: "Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său, şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc."

Menţionez că preşedintele României, Traian Băsescu a făcut o referire la acest punct din proclamaţie, referitor la Legea educaţiei, cu ocazia recepţiei oferite de domnia sa cu ocazia zilei naţionale.

Am tot analizat, în ultima vreme, prevederile Proclamaţiei din 1918, opinia preşedintelui României, precum şi raportul Academiei Române şi toate comentariile aduse de opinia publică pe marginea Legii educaţiei. Şi am constat cu dezamăgire şi cu o oarecare tristeţe că în România anului 2010, minorităţile naţionale, în special minoritatea maghiară, nu mai sunt un popor conlocuitor. Clasa politică a fabricat din această naţiune un duşman. Foarte mulţi români îşi definesc identitatea naţională raportându-se la acest duşman creat, de fapt inexistent. Trebuie să înţelegem că acest lucru nu îi face pe români mai români. Românii, ca fiecare popor, au tradiţiile şi cultura lor specifice, care îi definesc, şi nu au nevoie de comparaţii pentru a-şi demonstra identitatea naţională. Comunitatea care a acceptat proclamaţia de la Alba Iulia a fost o comunitate română în sensul propriu al cuvântului, dar o comunitate care a avut respect pentru popoarele conlocuitoare. O comunitate conştientă de valorile sale, aflată după o mare reuşită.

Vă recomand ca în spiritul zilei naţionale, în luna decembrie să reflectaţi un pic şi să redeveniţi comunitatea care a adoptat proclamaţia de la Alba Iulia. Doar aşa poate România să fie cu adevărat o comunitate europeană, dar totuşi română. Istoria noastră ne defineşte! Iar 1 decembrie 1918, proclamaţia de la Alba Iulia, este un punct extrem de important în istoria românilor, un moment de care toţi românii sunt mândri. Să nu distrugem asta prin nerespectarea minorităţilor naţionale, cu comentarii, analize şi rapoarte absurde. Legea educaţiei este o lege europeană, o lege pe care sunt sigur că Adunarea Naţională din Alba Iulia ar fi votat-o fără nicio problemă.

Doamna Manuela Mitrea:

Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor

În fiecare an, pe 25 noiembrie, de Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei asupra femeilor, lumea întreagă organizează seminare, simpozioane, talk-show-uri şi mitinguri pentru a atrage atenţia că problema violenţei asupra femeilor nu a fost rezolvată.

La nivel mondial, în ultimele decenii statutul juridic al femeii s-a îmbunătăţit în mod neîndoielnic, dar egalitatea între sexe este departe de a fi o realitate universală. România, la fel ca toate statele europene, condamnă violenţa în familie, violul marital, hărţuirea sexuală şi traficul de fiinţe umane, acestea rămân însă probleme de amploare naţională şi europeană.

Aproximativ 45% dintre femeile din ţara noastră au auzit despre acest fenomen sau au fost martore ori victime ale violenţei domestice. Cifrele nu reflectă decât în parte situaţia, deoarece foarte multe cazuri nu sunt raportate, rămânând în anonimat. Cauzele violenţei împotriva femeilor sunt plasate în zona economicului, patologiei medicale, derutei axiologice - anomiei sociale, în mod excepţional legate de inegalitate de gen ori de sfera drepturilor umane.

Fenomenul abuzurilor familiale există şi în judeţul Constanţa, peste 300 de constănţence au fost victime ale violenţei domestice în cursul acestui an. Potrivit statisticilor Agenţiei Judeţene de Protecţie Socială, în primele trei luni ale anului 2010 au fost înregistrate 113 victime ale violenţei în familie, în trimestrul al doilea au fost 128 de cazuri, iar în trimestrul al treilea 92 de cazuri, majoritatea victimelor fiind femei. Iar acestea sunt numai cele raportate.

Un caz neobişnuit ce s-a petrecut în judeţul Constanţa, la Mangalia, a fost şi mediatizat. O femeie a povestit cum uneori era ameninţată că va fi tăiată, că va fi omorâtă. Cum a pătimit mult de pe urma soţului, a avut şi coastele rupte, mâna ruptă, maxilarul rupt. Fugea şi se ascundea la o vecină, dar mereu se întorcea la el. Însă, în ultima perioadă, se comporta urât cu fiicele ei. Aşa că l-a părăsit. Această femeie este singura beneficiară din judeţul Constanţa care se află în acest moment în îngrijirea statului, din cauză că a fost abuzată. Se poate considera fericită că a fost primită în centrul de la Mangalia, iar singurul motiv pentru care a fost acceptată este că are trei copii, toţi minori. Sute de alte femei din judeţul Constanţa, victime ale violenţei domestice, nu au curajul să îşi părăsească soţul sau concubinul. Dar, dacă ar face-o, nu ar avea unde să se ducă.

Foarte puţine femei au curajul să recunoască public şi să reclame astfel de comportamente. Numai jumătate din cele care obţin certificate medico-legale continuă acţiunile judiciare împotriva agresorilor. Teama, faptul că depind financiar de agresor, lipsa posibilităţilor materiale, a sprijinului din partea rudelor sau comunităţii le determină pe femei să nu ceară ajutorul.

Comunitatea are un rol important. Vecinii, învăţătorul, profesorul, oricine observă astfel de probleme într-o familie are datoria morală de a anunţa asistenţii sociali din localitate. Lăsate singure, ele stau şi îndură calvarul unei vieţi în teroare. De cele mai multe ori alături de ele suferă şi copiii.

Stimaţi colegi, nu ca femeie, ci ca om afirm că nicio femeie şi niciun copil nu trebuie să mai sufere de pe urma violenţei în familie. Fiecare palmă dată unei femei sau unui copil este o palmă dată fiecăruia dintre noi.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Cămătăria este infracţiune!"

În mod dramatic, convulsiile sociale şi economice prin care trece societatea românească au condus la expansiunea cămătăriei; un fenomen ilegal, în fapt o formă de sclavie modernă, protejată de cutumele societăţii moderne. Indiferent de presiunea socială a recesiunii economice, astfel de practici ilicite trebuie ab initio descurajate, dezaprobate şi atent monitorizate de instituţiile statului român competente în materie. Succesiunea evenimentelor de pe scena publică românească ne obligă să tragem un semnal de alarmă asupra modului în care cămătăria se încadrează în diversitatea formelor de criminalitate organizată, cu legături în lumea interlopă şi în anumite structuri plasate în foburgul societăţii. Cămătăria a devenit astfel o formă de abuz de putere dominantă în rândul comunităţii, prin aservirea celui care poartă povara plăţii unor dobânzi incomensurabile pentru sumele împrumutate.

Dobânda excesivă încasată pentru o sumă împrumutată este infracţiune, conform art. 351 din noul Cod Penal român, reiterat prin Legea nr.286/2009, care încă aşteaptă semnalul legislativ al intrării in vigoare. Potrivit art. 351 "darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani." Pedeapsa închisorii demonstrează gradul de pericol social al acestei infracţiuni faţă de întreaga populaţie a României şi subliniază la nivelul politicii penale importanţa incriminării unei asemenea fapte cu implicaţii sociale determinante. Fiind săvârşită cu vinovăţie, cu intenţie directă sau indirectă, reprezentând un înalt grad de pericol social şi încadrându-se în prevederile legii penale, camăta reprezintă în mod irecuzabil o infracţiune, şi astfel se impune răspunderea penală a făptuitorului.

Dincolo de prevederile noului Cod Penal român, trebuie subliniată preocuparea legiuitorului faţă de incriminarea activităţii de cămătărie, concretizată în iniţiativa legislativă a colegilor deputaţi democrat-liberali, la care am aderat din convingerea fermă că activitatea de camătă trebuie pe deplin interzisă prin legea penală. Doar prin prevederea faptei în legea penală, drepturile şi libertăţile persoanei, valorile vieţii sociale vor fi ocrotite şi garantate. Propunerea legislativă se află încă în dezbaterea Senatului României, dar Camera Deputaţilor este cameră decizională, iar votul nostru, stimaţi colegi parlamentari, trebuie să fie un vot al responsabilităţii pentru împiedicarea expansiunii unui fenomen ilegal, cu implicaţii sociale negative. Pledez însă pentru limitele pedepsei închisorii între 6 luni şi 5 ani, în conformitate cu art. 351 din noul Cod Penal, iar nu pentru limitele cuprinse în Propunerea legislativă, respectiv de la 1 an la 3 ani.

Pervertirea cămătăriei în formele criminalităţii organizate trebuie să alerteze instituţiile statului competente în materie, care au obligaţia de a contracara extinderea acestui fenomen, în mod special în comunităţile mici din oraşele României, unde presiunea socială şi economică îşi dezlănţuie pe deplin forţa, iar cămătarii, deghizaţi în interlopi, îşi dispută zonele de influenţă. De la o formă legală de împrumut, drumul până la cămătărie poate fi uneori foarte scurt, iar împrumutatul devine aservit împrumutătorului.

Stimaţi colegi parlamentari, cu atât mai mult, într-o vreme de recesiune economică, drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale cetăţeanului român trebuie recunoscute, garantate şi protejate, iar cămătăria incriminată ca o infracţiune care atrage răspunderea penală a făptuitorului, prin executarea pedepsei cu închisoarea.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"1 decembrie - redescoperind românia reală - cum ar trebui să fie românia astăzi?"

Nu patriotismul instinctual ne obligă în această zi determinantă pentru România să onorăm istoria începuturilor naţiunii române, ci sentimentul demnităţii, al apartenenţei depline la o istorie naţională şi europeană comună, care asigură, dincolo de variaţiunile istoriei, statornicia României.

Pentru România ultimilor nouăzeci şi doi de ani de la Marea Unire, timpul a marcat o istorie tulburată şi tulburătoare, sub pecetea căreia românii au ales să trăiască într-o cultură a solidarităţii, urmărind instinctul binelui naţional. Chiar dacă libertatea românilor a fost mereu ipotecată convenţiilor politice, libertatea interioară nu le-a fost furată nici chiar în întunericul temniţelor comuniste. Preţul pentru libertate, pentru neatârnare şi pentru dobândirea independenţei ca naţiune nu poate fi cuantificat de relativismul lumii postmoderne, dar poate fi onorat prin memoria eroilor neamului nostru. Prin dedicarea zilei de 1 decembrie, istoria ne acordă graţia de a redescoperi România reală, cu valorile, cultura şi personalităţile care ne-au influenţat în mod hotărâtor direcţia ca naţiune.

România reală nu este ţara în care mediocritatea, spiritul gregar al realităţii subjugă pulsul cotidian, în care bunul-simţ, cultura civică şi drepturile omului sunt marginalizate sau bagatelizate sub ghilotina cinismului cronic. România reală nu se închină fariseilor vechi şi noi, nu-şi desconsideră valorile, tinerii supradotaţi şi nu îndeamnă pe nimeni să părăsească propria ţară pentru a aduce bani la bugetul de stat.

România reală nu poate fi confiscată de interlopi, parveniţi, oportunişti, demagogi versaţi, mediocri văruiţi cu diplome false, oameni de afaceri coborâţi în economia subterană sau vedete cartonate suferind de exhibiţionism.

Nu! România reală este reprezentată de cetăţeni români care au înţeles libertatea ca pe un dar de mare preţ, care încă mai cred că lucrurile trebuie realizate într-o cultură a responsabilităţii, pentru care onestitatea şi competenţa morală sunt valori de neclintit, iar etica nu e doar o noţiune decupată dintr-o realitate utopică. România reală este reprezentată de absolvenţii români ai universităţilor de prestigiu din lumea întreagă care decid să se întoarcă acasă şi să aplice în ţara lor ceea ce au învăţat. România reală este reprezentată de profesori, medici, cercetători cu studii strălucite, magistraţi drepţi, avocaţi demni, muncitori serioşi, artişti de excepţie, scriitori de anvergură, sportivi de elită. În România reală încă se mai citeşte "Jurnalul fericirii" de Nicolae Steinhardt, se merge la biserică în fiecare duminică, se umple o sală a filarmonicii sau a teatrului, se organizează "Ziua Carităţii", se vorbeşte despre modelul politic Corneliu Coposu. România reală sfidează criza economică nu prin inginerii financiare sau furt, ci prin modul în care ştie să îndure acele situaţii care pot fi convertite în oportunităţi.

România reală are valori, viziune, modele, principii şi este gata să lupte în continuare pentru vindecarea României aruncate în cotidianul pestilenţial. Lupta lor, longevitatea lor, a celor din România reală reprezintă miza salvării României de astăzi şi din viitor! Elitele morale şi intelectuale ale acestei ţări trebuie să redevină forţa vie a naţiunii noastre!, adevărata majoritate care să redea demnitatea apartenenţei la un stat de drept, în care democraţia nu este sugrumată de caracatiţa sistemului, ci instituţiile statului sunt respectate şi întărite.

De 1 decembrie, Ziua naţională a României, se cuvine să redescoperim România reală, având datoria istorică să devenim parte a României reale şi să luptăm împotriva unei Românii confiscate de ură, vanitate, cinism şi mediocritate.

România noastră e altfel!

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "Magazinele de vise - o problemă a tuturor"

În România, regimul substanţelor stupefiante şi psihotrope este reglementat de Legea nr.339/2005 şi de Legea nr.143/2000 care vizează prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, reglementând circuitul ilicit al acestor substanţe.

Întrucât de fiecare dată, în afara plantelor şi substanţelelor identificate în cele două acte normative, se descoperă mereu noi şi noi substanţe cu efect halucinogen, fenomenul consumului este în continuă creştere, iar gradul înalt de pericol pentru sănătate al acestor produse este dovedit de numărul extrem de mare de persoane care se prezintă zilnic la secţiile de urgenţă ale spitalelor.

Proporţiile fenomenului pot fi observate şi prin creşterea numărului de magazine care comercializează substanţele etnobotanice. Reducerile de preţuri, bonusurile sau livrările la domiciliu sunt ultimele tertipuri la care proprietarii de magazine etnobotanice au apelat pentru a atrage un număr cât mai mare de clienţi.

Există numeroase astfel de substanţe care apar peste noapte şi care nu sunt testate, astfel că efectul lor asupra organismului rămâne un mare semn de întrebare. În plus, multe dintre acestea reprezintă, la rândul lor, un amestec cu droguri de sinteză, în diferite concentraţii, nu puţine fiind cazurile constatate în care produsele etnobotanice conţin marijuana sau cannabis, creând astfel o dependenţă ce a dus de la consumul ocazional la consumul zilnic.

Depinde numai de noi să ne protejăm nu numai copiii, dar şi familia de problema pe care o reprezintă aceste substanţe.

Domnul Miron Ignat:

"Spiritualitatea în opera lui L.N. Tolstoi"

În perioada 23-28 noiembrie 2010, în Iaşi s-a desfăşurat acţiunea cu ocazia sărbătoririi "Zilelor Culturii Ruse - Spiritualitatea în opera lui L.N. Tolstoi". Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice - Guvernul României şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Acest proiect cultural a fost iniţiat de Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România pentru promovarea valorilor şi simbolurilor reprezentative pentru spaţiul epic rus în România, ca forme de educare a deschiderii spre cultură, artă şi socializare a operei şi personalităţii marelui scriitor L.N. Tolstoi.

În prima zi a manifestării culturale a avut loc expoziţia de pictură - picturi expuse de Liubov Alexandrovna, Natalia Demetra, laureaţii Săptămânii de artă rusă din Federaţia Rusă - lucrări care transpun inepuizabila frumuseţe şi diversitate a peisajelor din regiunea Rusiei Centrale.

A doua zi a avut loc deschiderea oficială a manifestării "Spiritualitatea în opera lui L.N. Tolstoi". De asemenea, au fost organizate târguri de carte, lansări de cărţi şi reviste, vizionări de filme artistice.

Activitatea manifestării a continuat cu expoziţia organizată de "La Gard" - Lev Tolstoi în imagini inedite de fotografii şi picturi. Galeria "La Gard" a fost deschisă non-stop în Parcul Copou din Iaşi, iar oamenii au putut admira picturile şi fotografiile din viaţa scriitorului, fotografii din România anului 1854, când s-a aflat înrolat în armata rusă şi a luat parte la războiul cu Turcia pentru independenţa Ţării Româneşti şi a Moldovei.

Printr-un concept nonconformist, care îşi propune apropierea publicului larg de artă, "La Gard" este singura galerie din România ce prezintă în aer liber, permanent, o expoziţie de artă plastică.

Au fost organizate acţiuni din diferite domenii precum: teatru, muzică, dans, expoziţii şi lansări de carte, mese rotunde, spectacol literar-artistic, spectacol cu momente de dans şi cântec. Opera lui L.N. Tolstoi a fost expusă pentru a fi cunoscută pentru toate categoriile de vârstă.

Promovarea diversităţii culturale a devenit un factor esenţial pentru etnicii ruşi lipoveni, în contextul fenomenului de asimilare tot mai puternic, iar nevoia de exprimare atât ştiinţifică, cât şi artistică este tot mai stringentă.

Sperăm ca acest proiect să ajute la dimensionarea informaţiilor de uz general referitoare la valorile tradiţionale şi spirituale, să evidenţieze bogăţia spirituală a operei scriitorului L.N. Tolstoi, familiarizând participanţii la astfel de manifestări cu elemente actuale ale multiculturalităţii.

Domnul Adrian Mocanu:

Declaraţie politică intitulată "Constituţionalitate versus oportunitate politică"

Este de necrezut faptul că UDMR şi UNPR salută decizia preşedintelui României de a retrimite în Parlament legea pensiilor, sub pretextul ca vârsta de pensionare pentru femei să fie de 63 de ani, şi nu de 65 de ani, aşa cum prevede actul normativ votat fraudulos.

Dacă aceste partide aflate în coaliţia de guvernare doreau ca vârsta de pensionare a femeilor să fie de 63 de ani, se pune în mod just întrebarea cum de au votat varianta cu 65 de ani? Chiar şi mulţi parlamentari din PDL spun că e bine cu 63 de ani. Să tragem concluzia că înainte de a vota forma actuală a legii nu şi-au dat seama de această eroare, dar a venit preşedintele Băsescu şi i-a luminat...

Deşi în urmă cu două săptămâni se declara susţinătorul egalităţii între femei şi bărbaţi, mai ales în ceea ce priveşte vârsta de pensionare, preşedintele a realizat, într-un timp record, că femeia română are o situaţie "specială", care necesită o discriminare pozitivă.

În contextul celor două declaraţii contradictorii, ar fi o naivitate imensă să credem că legea a fost retrimisă în Parlament doar pentru a fi modificată vârsta de pensionare a femeilor la 63 de ani, şi nu pentru a fi votată corect. Aşadar, o lege declarată constituţională de către Curtea Constituţională este retrimisă în Parlament pentru un motiv care ascunde, de fapt, motivul real - votul fraudulos văzut de către toţi românii pe posturile de televiziune.

Prin acest gest, preşedintele României doreşte să dea o altă lovitură de imagine prin care să recupereze, măcar în rândul electoratului feminin, deficitul de încredere aflat într-o continuă creştere în rândul românilor.

Mai mult, acest gest reprezintă, în opinia celor care l-au realizat, o manevră abilă de a mai recâştiga din încrederea pierdută, dar şi pentru a zădărnici demersul de suspendare a preşedintelui pus la cale de opoziţie.

Acum mai este necesar doar ca puterea să strângă rândurile şi să îşi adune parlamentarii pentru a vota repede această lege. Va fi interesant de văzut şi dacă vor vota 63 ani sau 65 ani, dar asta e o altă problemă.

Mai rămâne de văzut dacă preşedintele va cere o anchetă serioasă a modului în care s-a votat legea şi apoi va cere ca aşa ceva să nu se mai repete. Ar fi interesant de văzut dacă va găsi şi argumente pentru a ne convinge cum, într-un Parlament unicameral cu doar 300 de locuri, aşa ceva nu s-ar fi putut întâmpla, transferând astfel răspunderea pe umerii unui Parlament care nu satisface dorinţele preşedintelui.

Singura întrebare care ne rămâne după gestul preşedintelui României se referă la ce este mai important astăzi în România: constituţionalitatea unei legi sau oportunitatea politică a unui lider politic sau grup de politicieni?

Domnul Adrian Mocanu:

Declaraţie politică intitulată "Parlamentul maghiar sprijină autonomia ŢinutuluiSecuiesc"

Autorităţile de la Budapesta au declarat acum câteva zile că vor sprijini fără rezerve realizarea Autonomiei Ţinutului Secuiesc. Declaraţia a venit din partea preşedintelui Parlamentului Ungariei - Kover Laszlo, cu ocazia organizării unei şedinţe a Consiliului Naţional Secuiesc la sediul Parlamentului de la Budapesta. Aproximativ 300 de maghiari din Covasna, Harghita şi Mureş au participat la întâlnirea unde s-au adoptat hotărâri referitoare la soarta secuilor.

Secuii din Harghita, Mureş şi Covasna au fost primiţi de preşedintele Parlamentului ungar, după care au depus un jurământ la coroana regelui Ştefan cel Sfânt. Ei au promis că vor lupta pentru realizarea ţinutului secuiesc.La reuniunea Consiliului Naţional Secuiesc au mai fost invitaţi preşedintele şi premierul Ungariei, însă aceştia nu au participat.

Consiliul Naţional Secuiesc a solicitat în anul 2007, printr-o scrisoare-deschisă adresată Excelenţei Sale Lluis Maria de Puig, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, sprijinul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru adoptarea modelului de autonomie catalan. Printre altele, în acea scrisoare se spunea: "...Consiliul Naţional Secuiesc a iniţiat un referendum, invocând legea referendumului în vigoare, care prevede că propunerile legislative privind modificările limitelor teritoriale ale unităţilor administrative vor fi supuse consultării prealabile a cetăţenilor din unităţile respective, prin referendum. În mai multe localităţi, consiliile locale au decis organizarea referendumului, dar hotărârile au fost atacate de prefecţi la instanţele de contencios administrativ şi au fost anulate. În România, instanţele judecătoreşti nu sunt independente, în consecinţă, sentinţele corespunzătoare aşteptărilor puterii centrale au fost justificate cu motivul că înfiinţarea regiunii autonome a Ţinutului Secuiesc - împărţit azi între trei judeţe - este posibilă numai după un referendum pe scară naţională. Prin aceasta, autorităţile române au încălcat principiul subsidiarităţii şi au lipsit cetăţenii localităţilor din Ţinutul Secuiesc de posibilitatea de a-şi exprima în mod liber părerea în privinţa propriului viitor."

A mai rămas totuşi un număr important de români în cele două judeţe care, deşi sunt supuşi la o presiune asimilaţionistă, continuă să reziste, trăind cu speranţa că sunt în România şi că restul ţării va ţine cont şi de ei. Au trimis sute de memorii la toţi Preşedinţii şi prim-miniştrii României, dar şi la alţii, dintre care mulţi parlamentari şi miniştri români din Transilvania care odată ce şi-au câştigat fotoliul uită complet de cei pe care i-au lăsat acasă.

Referitor la această problemă vă aduc la cunoştinţă afirmaţiile prof. univ. dr. Radu Baltaziu: "Există o minoritate în România - minoritatea maghiară, care, în virtutea unor legiuiri succesive, a ajuns în situaţia paradoxală de a avea supradrepturi. Supradrepturile o pun într-o situaţie de separare faţă de restul societăţii, într-o situaţie care o rupe de circuitul economic şi social al României (...). Şi, din acest punct de vedere, construim un apartheid în centrul Europei, în care eşti angajat pe criterii etnice, nu pe criteriul competenţei, pe criteriul limbii, şi atunci nu ai acces la afaceri, la fonduri, la educaţie, la locuri de muncă, decât în virtutea faptului că te declari ca aparţinând unei anumite etnii".

Solicit public reacţia autorităţilor române referitoare la aceste declaraţii, la nivelul instituţiilor europene, deoarece lipsa de reacţie ne poate conduce către reeditarea episodului "Kosovo" sau poate dezvolta în zonă tensiuni sociale ce pot scăpa de sub control în această perioadă de criză profundă din societatea noastră.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

«Actualitatea "clasicilor" - sau ce critica PD în 2002, aplică perfecţionat în 2010»

"...Sunteţi primul ministru al unui guvern care ar trebui să guverneze peste întreaga ţară, acordând aceeaşi atenţie tuturor cetăţenilor săi, chiar dacă aceştia sunt sau nu simpatizanţi ori membri ai partidului dumneavoastră. (...) Migraţia politică spre partidul de guvernământ ar trebui să vă îngrijoreze, în primul rând pe dumneavoastră, deoarece metodele folosite sunt de natură să afecteze încrederea cetăţeanului în instituţiile locale politizate la cele mai înalte cote şi poate compromite orice program democratic de reformă. Partidul nostru se delimitează şi condamnă în mod ferm aceste practici extrem de păguboase pentru sistemul democraţiei pe care doriţi să-l construim şi cere tuturor forţelor politice democrate, în primul rând, cele parlamentare, să-şi unească forţele pentru a împiedica această boală a puterii de guvernământ de a se extinde la nivelul întregii ţări.

În acelaşi timp, facem apel la opinia publică, la societatea civilă care trebuie să reacţioneze şi să împiedice şi ea tendinţele de hegemonie ale partidului de guvernământ, de transformare a acestuia într-un partid-stat, într-un partid unic."

Paradoxal, aceste rânduri nu sunt adresate premierului Emil Boc. Pentru simplul motiv că nu îmi aparţin. Ele reprezintă un fragment din declaraţia politică dată pe 29 octombrie 2002 de colegul nostru Ioan Oltean şi întitulată "Tendinţa partidului de guvernământ de a pdsr-iza întreaga ţară". Dar chiar dacă nu sunt eu autorul, textul de mai sus este, integral, de o actualitate cruntă. S-a impus doar modificarea unui singur cuvânt în titlu. În rest, textul reflectă în proporţie de 200% ceea ce se întâmplă astăzi.

În primul rând, protestul - chiar disperat, după natura tonului utilizat în textul declaraţiei politice - demonstrează că PDL nu a agreat derapajele de la democraţie ale guvernanţilor de atunci. Numai că toate faptele pe care PDL-ul din 2002 (ca şi PNL de fapt) le acuza atunci, au devenit de doi ani o practică curentă pentru PDL-ul de astăzi. Mai mult, derapajele de la democraţie ale PSD-ului primilor doi ani din mandatul 2000-2004 au fost cu mult întrecute, perfecţionate, ajungându-se astăzi la veritabile atentate la democraţie. Guvernanţii de acum două mandate nu şi-au permis să schimbe regulamentul Camerei Deputaţilor din două în două săptămâni pentru a anihila cu totul opoziţia şi pentru a transforma Camera Deputaţilor în Marea Adunare Naţională. Regulamentele Camerei nu erau încălcate în fiecare săptămână, iar Constituţia, bună-rea cum era, nu era încălcată sistematic, cum se întâmplă acum.

Tot dintr-o declaraţie politică din "epocă" (27 aprilie 2004), aparţinând tot colegului nostru Ioan Oltean (să nu se înţeleagă că aş avea ceva împotriva domniei sale, dar actualitatea textelor mă obligă să apelez la ele) mai aflăm că "...reprezentanţii Partidului Democrat au insistat pentru introducerea în Constituţie a unor prevederi care să combată şi să sancţioneze traseismul politic şi migraţia politică a unor politicieni, fenomen ce a cunoscut o amploare deosebită după 2000".

Care este situaţia astăzi: reprezentanţii Partidului Democrat Liberal tocmai au legalizat migraţia politică la nivel parlamentar. Pentru că în ceea ce priveşte migraţia politică a aleşilor locali, apelez tot la memoria stenogramei: "Partidul Democrat solicită adoptarea în regim de urgenţă a proiectului de lege cu privire la statutul aleşilor locali, prin care să fie sancţionată migraţia politică a aleşilor locali.(...) În cazul migraţiei politice a primarilor, se organizează noi alegeri, cu posibilitatea participării primarului care a migrat politic, dar în cazul în care nu câştigă din nou alegerile, primarul va suporta costul alegerilor." (Emil Boc, declaraţie politică din 30 martie 2004). Dacă inventariază cineva actualii primari ai PDL, va observa că 65% dintre ei provin din pepinierele PNL, PNŢCD, PSD şi ale altor formaţiuni politice.

Se impune cu precădere o întrebare: când a fost corect PD? Atunci când cerea stoparea migraţiei politice şi propunea sancţiuni drastice pentru migratori, sau acum, când are la toate nivelele mai mulţi "stranieri" de cât a avut vreodată un partid politic din întreaga istorie a României? Când au fost liderii PD ipocriţi, în 2004, sau în toamna lui 2010, când - exemplul cel mai recent - au înregimentat peste noapte un primar PNL şi l-au aruncat în bătălia de la parţialele din colegiul nr.3 Haţeg/Hunedoara?

Şi mai este o mare deosebire faţă de anii de la începutul noului mileniu: acum România, în acte, este stat component al Uniunii Europene. De facto, în numai doi ani de zile PDL ne-a dus însă cu 15-20 de ani înapoi în timp.

Tot prin primăvara anului 2004, PD critica furibund o ordonanţă de urgenţă - autor, citez exact tot din colegul Ioan Oltean, "nu mai puţin cunoscutul filosof Marian Sârbu" - prin care se plafonau la 4,2 milioane lei (vechi) indemnizaţiile lunare pentru cei doi ani de concediu pentru creşterea copilului. Astăzi, "acelaşi gânditor" (citat din 2004) este prim aliat cu foştii săi critici şi a pus umărul la înjumătăţirea concediului pentru creşterea copilului.

Domnul Dumitru Pardău:

"Lucrare strategică - o nouă deschidere a bucovinei către ardeal"

Vineri, 19 noiembrie 2010, a avut loc la Dorna Arini, judeţul Suceava, inaugurarea unei porţiuni de drum de 22 km.

Este vorba de realizarea primului tronson dintr-un drum judeţean care va face legătura între judeţele Suceava şi Harghita, scurtând distanţa între Vatra Dornei şi Braşov sau Bucureşti cu 110 km. Acesta este motivul pentru care investiţia poate fi considerată strategică. O zonă cu un potenţial turistic extraordinar a fost scoasă din izolare. Pe acest drum se ajunge la Parcul Naţional Călimani şi, foarte important este că noul drum va creşte schimburile economice, culturale şi pe plan sportiv cu Ardealul.

Investiţia inaugurată în data de 19.11. 2010 a fost realizată cu fonduri europene, prin Programul Operaţional Regional, de către consorţiul format din Societăţile Conbucovina, Cominco şi Eurostrade, şi a costat 38,7 milioane de lei fără TVA. De-a lungul drumului au fost construite 47 de poduri şi podeţe, 200 de metri liniari de drenuri, 7.500 de metri de şanţuri dalate şi 100 de metri de ziduri de apărare.

Pentru a face legătura cu judeţul Harghita prin Bilbor, în 2011 se va construi al doilea tronson al acestui drum. În prima şedinţă a Consiliului Judeţean, urmează să se aprobe modernizarea segmentului Panaci-Bilbor, în lungime de 12 km.

Segmentul deja construit trece prin şi deserveşte trei localităţi din judeţul Suceava (Dorna Arini, Saru Dornei şi Panaci).

Nu a fost uşor să ajungem aici. Lupta pentru realizarea acestui proiect a început în urmă cu cinci ani. În 2005 a fost nevoie de o lege (Legea nr.391/2005 - al cărei iniţiator am fost), prin care am reuşit să obţinem trecerea terenului pe care urma să se construiască drumul din domeniul silvic (fondul forestier) în domeniul public al localităţii Panaci, fără plata taxelor. Suma care ar fi trebuit plătită pentru trecerea terenului în domeniul public al localităţii Panaci reprezintă de două ori bugetul anual al primăriei de acolo.

Până în 2008, autorităţile judeţene aparţinând PSD nu ne-au oferit nici un fel de sprijin în găsirea unei soluţii pentru finanţarea acestui proiect, deşi localitatea care beneficiază cel mai mult de pe urma acestui drum este comuna Panaci, o comună cu primari PSD. O dată cu schimbarea conducerii autorităţilor judeţene şi a Consiliului Judeţean, proiectului i s-a acordat importanţa cuvenită. Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur s-a implicat activ în găsirea sursei de finanţare pentru drumul care, deşi câţiva ani a rămas pe raftul cu proiecte, acum este dat circulaţiei.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Guvernul ignoră hotărârile judecătoreşti

Reducerea salariilor fără a se obţine acordul salariatului este ilegală şi încalcă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Protocolul adiţional la aceasta.

Angajatorul nu este stăpân pe "plantaţia cu angajaţi", asta spun legislaţia europeană şi jurisprudenţa CEDO. Responsabilii guvernamentali ignoră deocamdată hotărârile judecătoreşti cu privire la reducerile salariale şi mai au doar puţin până să declare că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului este populistă, psd-istă şi inamică a reformării statului român.

Cel mai invocat argument în favoarea reducerii salariilor este acela al crizei, ca stare de necesitate. Legea română şi legea europeană recunosc principiul utilităţii publice ca bază a limitării dreptului de proprietate, dar numai în condiţiile unei juste şi prealabile despăgubiri. Cum ar fi putut arăta o asemenea justă şi prealabilă despăgubire a salariaţilor cărora li s-a redus salariul fără acordul lor explicit?

Criza globală este un bun prilej pentru a crea condiţii de maximizare a profiturilor viitoare pe seama salarizării mizerabile şi a distrugerii statului social.

Guvernul ar trebui să reevalueze onest costul crizei suportat de diferitele categorii de cetăţeni. Pentru asta ar trebui ca Guvernul să fie, el însuşi, onest cu cetăţenii. Restricţiile salariale guvernamentale nu mai par atât de etice când analizăm realitatea, iar instanţele nu îşi propun să-l contrazică pe domnul Boc, ci doar să facă ordine pe "plantaţia" guvernamentală.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Lipsa autostrăzilor

România pierde anual zeci de milioane de euro din cauza lipsei autostrăzilor. Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol şi, cu toate astea, nicio autoritate nu înghite cu noduri din cauza poziţiei ruşinoase pe care ne clasăm. Ba, mai mult, premierul Emil Boc este foarte mândru că în acest an vor fi terminaţi nici mai mult, nici mai puţin de 46 de kilometri de autostradă.

Instituţia condusă de ministrul Boagiu se va apleca, în următoarea perioadă, asupra coridorului IV (Constanţa-Nădlac). Dar ce se întâmplă cu Autostrada Transilvania? Că lucrările au început de şase ani şi sunt gata puţin peste 50 de kilometri. E criză şi bani nu prea sunt pentru continuarea proiectului. Nu era oare mai eficient să se găsească soluţii, dacă tot a fost început acest proiect, şi să se termine odată lucrările? Priorităţile sunt schimbate după interesele unuia şi altuia, dar nimeni nu răspunde pentru acest lucru.

Termenele de execuţie nu sunt respectate şi nimeni nu este sancţionat. Calitatea lucrărilor lasă întotdeauna de dorit şi nimeni nu plăteşte pentru asta. Oare când se va înţelege că autostrăzile reprezintă un factor crucial pentru România?

Filosofia românească "merge şi aşa" nu mai ţine. Mii de turişti refuză să vină în România din cauza zecilor de ore pe care trebuie să le petreacă străbătând două-trei sute de kilometri.

Companiile pierd anual milioane de euro din cauza timpului pierdut în trafic. Am scăpat printre degete o investiţie uriaşă de câteva sute de milioane de euro pe care cei de la Mercedes au preferat să o facă în Ungaria, deoarece vecinii noştri au drumuri ca lumea.

O ţară, membră a Uniunii Europene, are puţin peste 300 de kilometri de autostradă, dintre care jumătate făcuţi înainte de 1989? Până când ne vor amăgi cu planuri şi termene mincinoase? Decât să iasă şi să anunţe proiecte fanteziste, cei de la Ministerul Transporturilor ar face mai bine să găsească surse viabile de finanţare, să negocieze bine contractele şi să urmărească la sânge respectarea termenelor de execuţie. La tăiat de panglici şi la inaugurări cu surle şi trâmbiţe să se gândească când vom avea măcar vreo 1.000 de kilometri de autostradă pe care să se poate circula în condiţii normale. Altfel, peste zeci de ani vom continua să privim, de la distanţă de-o autostradă, cum ne ocolesc investiţiile.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Proiectul de buget pe anul 2011

Conform proiectului de buget pe anul 2011, Guvernul Boc va continua aceeaşi politică de hărţuire practicată ca şi până acum pentru a strânge bani la bugetul ţării fără a renunţa însă la favoritismele pentru clientela politică. Vor miza pe un buget alcătuit din amenzi date puţinelor firme care reuşesc cu greu să îşi mai desfăşoare activitatea sugrumate de taxe şi impozite, vor încasa în continuare acelaşi TVA mărit ca şi până acum, aplicat nediferenţiat la toate produsele de bază, menţinând aceleaşi preţuri ridicate la alimente, şi vor confisca în continuare tot ceea ce se poate confisca.

Acest guvern are o viziune contabilă îngustă asupra bugetului. Este un buget de criză. În momentul de faţă acest buget conduce la prelungirea crizei, nu la ieşirea din criză.

Bugetul pe 2011 nu este un buget pe politici publice, ci pe ministere, continuându-se ineficienţa în cheltuirea banului public.

Accentuează decalajele economice şi sociale faţă de ţările din UE27. Prin închiderile de şcoli şi spitale din mediul rural/urban, discrepanţa dintre oraş şi sat creşte, contrar principiilor europene.

Pensionarii, profesorii, agricultorii şi salariaţii din sistemul sanitar au fost primii sacrificaţi în numele crizei. În acest timp, risipa banului public şi evaziunea sunt în creştere.

Bugetul a satisfăcut clientela politică a puterii, fără a ţine cont de necesităţile reale ale României.

Anul acesta nu mai sunt bani pentru pensii, salarii, programe sociale şi investiţii, deoarece doamna Udrea are de dus o campanie în partid. Acest lucru îi va costa pe români 4 miliarde de euro. Românii trebuie să ştie că toţi trebuie să plătim din buzunar aceşti bani.

Singurul criteriu în baza căruia se va decide care drumuri se asfaltează şi care nu este cel politic şi este legat exclusiv de interese politice.

Acest guvern a transformat ţara în propriul teren de joacă, iar pe cetăţeni în pionii lui. Această încălcare flagrantă a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, practicată de actualul Guvern, trebuie să înceteze.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Reforma statului în varianta băsesciană

În anul 2004, Traian Băsescu a părut multor cetăţeni a fi o soluţie credibilă în vederea obţinerii unui nivel de trai mai bun. Românii chiar au crezut că vor trăi "bine" dacă domnul Băsescu va fi preşedinte.

În 2009, acelaşi domn Băsescu promitea reformarea statului, în beneficiul românilor. Reforma statului părea a fi leacul potrivit pentru multele beteşuguri de care suferă societatea românească.

Dar câţi alegători îşi puteau închipui că reformarea statului se va desfăşura atât de haotic şi mincinos?

De aproape doi ani auzim că bugetul public al pensiilor este golit de pensiile de invaliditate şi că, dacă s-ar face ordine în această privinţă, pensiile celelalte ar fi îndestulătoare.

Comisiile teritoriale de specialitate au verificat 170.966 de persoane care păreau a fi eronat încadrate în grad de invaliditate. După o asemenea activitate costisitoare au fost depensionaţi mai puţin de 0,3% din totalul pensionarilor de invaliditate. Este probabil ca acţiunea să fi costat mai mult decât economia realizată prin depensionarea celor 2.197 persoane.

De ani întregi, domnul Băsescu ne tot spune că sunt prea mulţi "asistaţi", trimiterile sale cele mai dure fiind către cei care primesc ajutor social şi nu ar fi, de fapt, săraci.

După o campanie de control a Ministerului Muncii, principalele motive ale suspendării ajutorului social sunt de ordin administrativ: asistaţii cu afecţiuni cronice invalidante nu au prezentat certificate medicale emise numai de către experţii asigurărilor sociale, orele de muncă nu au fost bine calculate de autorităţile locale, primarii nu au dispus anchete sociale la fiecare 6 luni - asistenţii social or fi fost "reformaţi"! - sau nu au transmis date statistice la judeţ.

Au greşit autorităţile şi se suspendă ajutorul amărâţilor!

Văzând cât de lejer îşi joacă preşedintele ţării propria credibilitate - făcută praf de rezultatele controalelor poruncite chiar de el - ne întrebăm de ce ar trebui să mai credem orice altceva ne mai spune. De ce să credem că trebuie să transformăm Codul muncii în "codul profitului"? De ce să credem că reducerea salariilor se face în interes naţional? De ce să credem că interesul naţional, în varianta prezidenţială, este altceva decât interesul unui grup precis definit politic şi economic?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Guvernanţii reformează cu parul

Guvernanţii noştri reformează cu parul pensiile, educaţia, administraţia, sistemul de sănătate, apărarea şi siguranţa publică, fiscalitatea, relaţiile de muncă. Reformismul lor convulsiv este neînfrânat, şi, după ce adoptă o lege, se grăbesc să o modifice de cel puţin cinci ori într-un an, de preferinţă fără cvorum în Parlament.

Unde vor să ajungă, ce strategie urmează, ce resurse angajează în reformă?

Aceşti guvernanţi produc hârtii şi haos. Dacă hârtiile pot fi doar ridicole, haosul este periculos. Prostiile impuse de guvernanţi în domeniile esenţiale ale vieţii economice şi sociale vor fi cu mare dificultate eliminate.

Una dintre problemele mari ale României o constituie sustenabilitatea sistemului public de pensii. Îmbătrânirea populaţiei, numărul mic al salariaţilor declaraţi de angajatori şi asiguraţi în consecinţă, ponderea semnificativă a românilor care se pensionează anticipat sau din cauza diferitelor invalidităţi sunt tot atâtea surse de îngrijorare pentru toate guvernele europene. Toţi intenţionează să crească vârsta legală de pensionare sau au făcut-o deja. Dar nu fără judecată. Mai înainte de a modifica legile, guvernele europene responsabile au adoptat legi care să crească finanţarea sistemelor publice de pensii printr-un mix de surse fiscale şi parafiscale. Pensiile publice sunt plătite nu doar din contribuţii sociale, ci şi din taxe şi impozite special dedicate. Dacă vârsta legală de pensionare creşte, guvernele responsabile acţionează şi asupra cauzelor care-i determină pe cetăţenii cu vârste mai mari de 50 de ani să se gândească la pensionarea timpurie.

Pentru a încuraja menţinerea lor în activitate, guvernele cu cap ameliorează accesul la îngrijiri medicale speciale, stimulează angajatorii pentru a-i menţine în activitate, legiferează avantaje serioase pentru o pensionare întârziată, diversifică formele în care salariaţii în prag de pensionare pot să-şi continue munca în regim part-time şi să primească parţial beneficiile pensionării. Doar guvernul nostru facilitează concedierea acestor oameni, reduce resursele sistemului sanitar, măreşte costurile îngrijirilor medicale suportate direct de pacient, limitează accesul la pensionarea anticipată sau la cea de invaliditate, taie beneficiile de asistenţă socială. Ce le rămâne acestor oameni de făcut?

Avem o guvernare fără cap.

Domnul Petre Petrescu:

"Agricultura, o bogăţie neexploatată a României"

Factorul care mă determină să vorbesc astăzi în faţa dumneavoastră este situaţia foarte grea în care se află agricultorii români, situaţie care nu pare să se îmbunătăţească nici în viitorul apropiat.

România este o ţară cu mari posibilităţi în domeniul agriculturii, atât din punct de vedere al suprafeţei arabile pe locuitor, dar şi al calităţii solurilor, o ţară care ar putea hrăni cu uşurinţă până la 80 de milioane oameni. Deşi dispunem de 14,7 milioane hectare de teren agricol (ce reprezintă peste 66% din suprafaţa ţării), situându-ne pe locul 5 în rândul statelor membre UE, România importă peste 60% din necesarul de produse agricole. România a devenit dependentă de importul de produse alimentare, întrucât agricultura noastră este astăzi una de subzistenţă.

Statul nu-i sprijină în nici un fel pe agricultorii români, astfel încât soarta ţăranilor pare a fi pecetluită, fapt ce va avea consecinţe grave asupra întregii societăţi. Bugetul alocat agriculturii pentru anul 2010 este cel mai mic din ultimii 20 de ani.

Guvernul are datoria să acorde o atenţie sporită agriculturii, s-o stimuleze cu prioritate faţă de alte departamente care toacă bani fără folos. Politicile agricole ale Guvernului Boc sunt deficitare şi iresponsabile, iar consecinţele acestor politici sunt foarte uşor de constatat: agricultura este subfinanţată, importurile de alimente au crescut, exporturile au scăzut, preţurile produselor de strictă necesitate au crescut, veniturile producătorilor agricoli s-au diminuat foarte mult.

Guvernul, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a determinat, prin măsurile luate, prin nivelul scăzut al subvenţiilor, întârzierea nejustificată sau neplata lor, dezinteresul tot mai mare al fermierilor, astfel încât mulţi dintre ei s-au reorientat către activităţi mai profitabile. În bugetul agriculturii pentru 2010, Guvernul nu a acordat nicio sumă pentru subvenţionarea irigaţiilor, iar subvenţiile care încă se mai acordă ajung la producători de multe ori prea târziu.

Modul în care este sprijinit agricultorul român pentru a concura cu fermierii europeni lasă mult loc de "mai bine". În schimb, agricultorilor li se cere să lucreze după normele europene, cu toate că mai puţin de un sfert dispun de mijloace materiale să producă la standarde europene. Fondurile comunitare pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziţia statelor membre pentru dezvoltarea agriculturii sunt acordate pe baza unor proiecte pe care agricultorii români ori nu ştiu, ori nu au resurse să le întocmească corect. Astfel, din cele 1,7 miliarde de euro contractaţi, România nu a încasat decât o sută de milioane de euro.

Având în vedere că nu mai dispunem de o industrie puternică, pe baza căreia să calculăm un program anticriză care să scoată economia din impas, o agricultură bine dezvoltată şi productivă ar constitui o oportunitate de a spori exporturile şi veniturile la buget, dar şi un mod de a atrage investitori străini. Politica agricolă trebuie făcută cu seriozitate şi competenţă şi pusă în sprijinul producătorului agricol.

În condiţiile în care celelalte sectoare ale economiei sunt la pământ, nu ne rămâne decât şansa redresării agriculturii şi transformării ei într-un principal stâlp al economiei. Prin dezvoltarea prioritară şi puternică a agriculturii câştigă nu numai producătorii agricoli, ci şi statul şi întreaga noastră societate.

Domnul Georgian Pop:

Declaraţie politică intitulată "Politica antidemografică a Guvernului Boc"

Conform Eurostat, populaţia României a scăzut în perioada 1997 - 2007 cu 4,5%. Dacă în 2007 populaţia României era de 22.582.000 de locuitori, la începutul anului 2010 se înregistrau 21.462.000 de locuitori. Prognozele Eurostat sunt alarmante: până în anul 2035, populaţia României va ajunge la 19.619.000 locuitori, iar în anul 2060 la 16.921.000 locuitori. Aceste date statistice sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât analizele arată că această scădere nu se remarcă şi la nivelul Uniunii Europene în ansamblu, unde se va înregistra o creştere a populaţiei până în 2030 cu cel puţin 4%, adică de la 500 milioane la 520 milioane locuitori.

Scăderea populaţiei este un fenomen ce trebuie tratat cu maximă responsabilitate, indiferent de orientarea politică a guvernanţilor. Nu mai este vorba de o viziune asupra unei probleme care ţine de circumstanţele economice şi politice sau de interesele electorale ale uneia sau alteia dintre formaţiunile politice. Este vorba de viitorul unei naţiuni. Scăderea demografică va avea efecte considerabile asupra echilibrului social şi economic al României. Îmbătrânirea populaţiei, ca şi consecinţă a scăderii natalităţii, este premisa creării unei disproporţii între populaţia activă şi cea pasivă, iar în aceste condiţii nu am fi decât la un singur pas de colapsul sistemului de pensii. Luând în considerare trendul demografic actual al României, peste 50 de ani pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populaţia ţării şi va scădea numărul adulţilor şi copiilor.

Având în vedere aceste riscuri, putem afirma, fără să exagerăm, că România traversează o perioadă de-a dreptul dramatică. Guvernul actual demonstrează în mod constant o gravă lipsă de responsabilitate faţă de viitorul acestei ţări. Lăsând la o parte absenţa politicilor anticriză din anul 2009, ceea ce s-a întâmplat în anul 2010 în politica Executivului este de-a dreptul revoltător. Îngheţarea pensiilor, reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a unor forme de asistenţă socială cu 15%, creşterea TVA-ului au fost măsuri care au aruncat categorii largi ale populaţiei la limita sărăciei.

Perioada de doi ani a concediului de maternitate este, în opinia specialiştilor, cea mai potrivită pentru viaţa de familie. Este dovedit ştiinţific că în primii ani de viaţă copilul are nevoie de prezenţa părinţilor pentru a se dezvolta armonios psihic şi fizic. Unui copil trebuie să îi fie asigurat un cadru afectiv care să îi permită o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă, iar acest lucru nu se poate îndeplini decât în cadrul emoţional unic oferit de părinţi. Politica demografică a coaliţiei de guvernare nu are nicio legătură cu interesele de dezvoltare socială pe termen lung ale României. Reducerea indemnizaţiei de creştere a copilului este o măsură ce va afecta grav posibilitatea părinţilor de a asigura copiilor un trai decent.

Punerea în discuţie a perioadei de acordare a concediului de îngrijire a copilului, sub aspectul diminuării ei, precum şi reducerea cuantumului indemnizaţiei arată că actuala guvernare s-a îndepărtat nepermis de mult de realităţile sociale şi economice ale populaţiei şi pune în pericol viitorul nostru şi al copiilor noştri. Măsurile anunţate de Guvern vor avea un impact demografic profund, vor genera scăderea natalităţii şi, pe cale de consecinţă, îmbătrânirea populaţiei, iar de aici vor decurge dezechilibrele enunţate mai sus.

Avem nevoie de politici de protecţie socială activă în direcţia sprijinirii familiei din punct de vedere material, dar şi din punct de vedere al creşterii, îngrijirii şi educaţiei acordată copilului.

Domnul Marius Rogin:

"Summitul OSCE din Kazahstan"

Pe 1 august 1975 s-au pus bazele CSCE. 35 de şefi de stat din est şi vest au convenit atunci să-şi intensifice colaborarea în domenii cum ar fi drepturile omului, economia, cercetarea, ştiinţa şi tehnica.

Noul organism, înfiinţat în baza celebruluidocument final al Conferinţei de la Helsinki, era menit aşadar să stimuleze convieţuirea paşnică pe continent. De la 1 ianuarie 1995, titulatura sa s-a schimbat oficial în Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. În noiembrie 1999 şefii de stat şi de guvern ai ţărilor OSCE s-au întâlnit la Istanbul, în cadrul celui de-al doilea summit al organizaţiei. Reuniunea era umbrită de războiul din Cecenia. Oraşul Groznîi era o ruină iar civilii aveau de suferit de pe urma intenselor lupte. Cancelarul german din epocă, Gerhard Schroeder, adresa următorul apel preşedintelui Rusiei, Boris Elţîn: "Rezolvaţi acest conflict cu mijloace politice. Respectaţi regulile şi principiile OSCE, acceptate de noi toţi. Nu subminaţi credibilitatea acestor principii pentru că subminaţi credibilitatea întregii organizaţii."

Cecenia este doar un exemplu care ilustrează ideea că şi după încheierea războiului rece există oameni care-şi pierd viaţa în Europa ca urmare a conflictelor armate sau a terorismului. Conflictele etnice şi lupta pentru independenţă au înlocuit confruntarea celor două superputeri de odinioară.

OSCE are între timp 56 de state membre. Organizaţia este singurul instrument pentru politica de securitate în care sunt reprezentate toate statele europene, toate statele succesoare ale Uniunii Sovietice, alături de SUA şi Canada. Aceasta este marea diferenţă faţă de alianţa NATO, în care au fost admise între timp şi numeroase ţări foste membre ale Pactului de la Varşovia.

OSCE şi-a propus să asigure securitatea pe continent şi să stimuleze democraţia. Cel mai recent exemplu este Kîrgîstan. Acolo, în iunie anul acesta au fost ucişi până la 2.000 de oameni, în cursul ciocnirilor dintre kîrgîzii majoritari şi uzbecii minoritari. Sute de mii de oameni au fost alungaţi de la casele lor.

Ministrul german de externe, Guido Westerwelle, a evidenţiat cu câteva luni în urmă: "Purtăm consfătuiri intense cu partenerii noştri din ONU, OSCE şi UE, pentru a vedea ce putem întreprinde în vederea ameliorării situaţiei refugiaţilor." Între timp, situaţia s-a calmat în Kîrgîstan. OSCE a decis să trimită în această ţară o misiune de poliţie. Poliţiştii care o alcătuiesc, neînarmaţi, au sarcina de a-i face pe minoritarii uzbeci să aibă din nou încredere în forţele de ordine kîrgîze.

OSCE are sediul central la Viena. Secretariatul general cuprinde 175 de funcţionari internaţionali, iar bugetul instituţiei pentru acest an se cifrează la aproximativ 160 de milioane de euro. În prezent, preşedinţia Organizaţiei este deţinută de Kazahstan. Este pentru prima dată că o fostă republică sovietică se află la cârma instituţiei.

La summitul OSCE din Kazahstan, România a fost reprezentată de Preşedintele Traian Băsescu, care într-una din intervenţiile sale a afirmat: "Pentru a aborda cu succes problematica conflictelor trebuie, în primul rând, să obţinem rezultate tangibile în reglementarea situaţiilor din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah, care grevează asupra climatului de securitate în întregul areal al OSCE. Tolerarea unor soluţii impuse prin utilizarea forţei nu este acceptabilă. Soluţionarea conflictului din Transnistria reprezintă o prioritate politică pentru România. Sprijinim realizarea fără precondiţii a discuţiilor formale în cadrul de negociere consacrat, 5+2, în vederea identificării unei soluţii durabile, cu respectarea deplină a normelor internaţionale şi a integrităţii teritoriale, suveranităţii Republicii Moldova"

În context, el a subliniat că "singura metodă rămâne dialogul deschis, fără posibilitatea recursului la forţă". Preşedintele a salutat deciziile anterioare ale OSCE privind controlul forţelor convenţionale din Europa, însă s-a declarat îngrijorat de erodarea respectării regimului acestora. "Rămânem preocupaţi de erodarea regimului forţelor convenţionale din Europa. Evoluţiile din acest domeniu trebuie să se bazeze pe angajamentele noastre politice şi juridice existente, cum este cel al acordului statului-gazdă pentru staţionarea trupelor străine". De asemenea, şeful statului român şi-a exprimat dezamăgirea faţă de faptul că prin conflictul ruso-georgian din 2008 au fost relevate neîmplinirile OSCE.

Prin intermediul OSCE, Rusia vrea să negocieze un nou tratat de securitate pentru Europa, în dauna alianţei NATO, care se va vedea astfel alungată din poziţia de centru al dezbaterilor de securitate pe continent.

Poziţiile divergente exprimate în cadrul acestei reuniuni ridică problema în ce măsură summitul OSCE, primul după 11 ani, ar putea relansa organizaţia în care deciziile se iau prin consens, în condiţiile în care acest consens lipseşte în chestiunile nevralgice.

La finalul reuniunii, ţările membre ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa au adoptat "Declaraţia de la Astana", dar conţinutul său nu a fost încă difuzat, a anunţat preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, cu o întârziere de aproape 11 ore.

Domnul Titi Holban:

"Guvernul Boc faţă cu pensionarii"

Proiectul de buget pentru anul 2011 prevede că pensiile vor rămâne îngheţate la nivelul actual.

În termeni reali însă lucrurile stau cu totul altfel. Pentru al doilea an consecutiv pensiile au fost reduse cu coeficientul de inflaţie: 4,5% în 2009 şi 8% în 2010. La această diminuare de aproximativ 12,5% mai adăugăm inflaţia prognozată pentru 2011 şi vom ajunge la o diminuare cu aproximativ 18-19% a nivelului pensiilor. Desigur, nu ar trebui omisă nici influenţa asupra preţurilor produsă de majorarea cu 5% a cotei TVA.

Concluzia este îngrijorătoare: perfidul guvern Băsescu-Boc a redus pensiile în termeni reali cu 23-25%, după ce o decizie a Curţii Constituţionale a împiedicat diminuarea cu 15% a nivelului pensiilor aflate în plată.

Cum altfel poate fi considerată politica guvernului decât o politică a furtului. Guvernarea Băsescu-Boc a produs, cel puţin în ceea ce priveşte pensiile, un furt din buzunarul a aproximativ 4,5 milioane de oameni care au muncit şi au cotizat la bugetul acestei ţări. Ceea ce se întâmplă acum în ţară este rezultatul lipsei de responsabilitate şi incompetenţei Guvernării Băsescu- Boc.

Doresc să le reamintesc guvernanţilor care critică azi iniţiativele de reducere a taxelor şi impozitelor că doar prin relaxare fiscală mediul privat poate fi stimulat şi doar un mediu privat puternic poate genera prosperitate şi la nivel bugetar.

Guvernarea PNL a reuşit să crească pensiile, redând demnitatea a milioane de pensionari, tocmai pentru că a promovat măsuri de încurajare a mediului privat, care au generat o economie prosperă.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Noi suntem români!"

Am sărbătorit săptămâna trecută Ziua naţională a României. S-au împlinit anul acesta 92 de ani de la Marea Unire. De atunci şi până astăzi, România a cunoscut diverse forme de guvernare şi din decembrie 1989 ne bucuram de democraţie. Luna decembrie este pentru noi, românii, plină de încărcătură istorică.

Dar nu despre Revoluţia din 1989 doresc să vorbesc astăzi, ci despre Ziua naţională a României, şi, mai exact, despre felul în care, la aproape un secol de la Marea Unire, românii se bucură, majoritatea ajutaţi de lecţiile de istorie, de ceea ce a reprezentat pentru noi 1 Decembrie 1918.

Nu doresc să vorbesc despre oficialităţi, despre discursuri laborioase, despre marile absenţe politice de la această manifestare, despre faptul că această zi a devenit un veritabil prilej pentru campanii electorale, ci despre românii simpli care, dincolo de respectarea sau nu a protocolului, de parada militară cu sau fără MIG-uri, trăiesc această zi într-un mod "aparte".

Ideea despre acest subiect mi-a venit urmărind mai multe interviuri la diferitele posturi de televiziune, dar şi în urma unui articol pe care l-am citit pe un blog al unei persoane din Alba Iulia. Doresc să vă redau câteva rânduri din articolul respectiv, pe care le consider un răspuns la întrebarea: cum trăiesc românii ziua de 1 Decembrie?

"Trei culori puteai vedea pe străzile din oraşul Unirii - Alba Iulia: albastru, galben şi roşu. Steagul României era prezent peste tot, iar oamenii obişnuiţi îl aşezau cu mândrie la ferestrele lor. O mulţime de oameni aştepta cu nerăbdare începerea festivităţilor şi între timp agitau neîncetat drapelul naţional. De undeva, de departe imnul României se auzea parcă venind dintr-o altă vreme. Poezii patriotice, muzică populară, bou la proţap, istorie şi fericire, aşa îmi aduc eu aminte un 1 Decembrie de demult."

Aceeaşi persoană îşi încheie articolul astfel: "În prezent, un 1 decembrie autentic nu mai are nimic de-a face cu istoria sau cu patriotismul, acum totul se rezumă la cine dă mai mult şi unde este concertul formaţiei preferate. Aglomeraţia, kitsch-urile şi vizitele în mall-uri au ajuns să definească o sărbătoare naţională care era iubită şi aşteptată cu mult entuziasm de toţi românii."

Din păcate, stimaţi colegi, nu este doar o părere rătăcită într-un colţ de ţară, aceasta este părerea majorităţii românilor. Aceşti români care nu pot uita nici măcar pentru o zi de problemele lor financiare, de ratele la bănci, de faptul că trebuie să îşi trimită şi mâine copiii la şcoală, de faptul că nu le ajung banii şi pentru medicamente şi pentru încălzire, şi într-o zi de 1 Decembrie se îmbrâncesc pentru a obţine "fasolea cu cârnaţi şi sărmăluţele date pe gratis de primării".

Am mai auzit români spunând că "Atunci (n.r. 1918) străinii ne-au răpit teritorii, acum ne răpesc concetăţenii, fără tratate parafate pe hârtie, ci doar cu buletinul" sau "practic noi serbăm astăzi, din puncte de vedere istoric, nostalgia unei istorii, dar trăim în suflete cu istoria unei nostalgii" sau, pentru mulţi, 1 decembrie este doar "o zi în care stăm acasă de obicei cu familia, nimic mai mult."

Astăzi, din ce în ce mai mulţi români se ruşinează cu originea lor şi acest lucru este parcă mai vizibil pe zi ce trece. Dincolo de acest aspect, anul 2010 este un an în care mulţi români au ales să plece din ţară, dezamăgiţi de situaţia în care sunt acum, copleşiţi de faptul că nu mai au un loc de muncă, că nu reuşesc să îşi crească copiii aşa cum îşi doresc, că nu mai au posibilitatea să îşi practice meseria aşa cum o făceau odată.

Românii au ajuns să le fie ruşine că sunt români, iar festivităţile din ultimii ani par să le alimenteze această atitudine pentru că nu mai oferă spectacole care să sublinieze tradiţiile şi istoria României, ci evidenţiază doar "manelizarea" şi comercializare ei.

Doresc să închei, doamnelor şi domnilor, cu un fragment dintr-o declaraţie pe care a dat-o Vasile Şeicaru cu ocazia prezenţei dumnealui la Alba-Iulia de Ziua naţională. Cântăreţul afirma că: "A dispărut şi va dispărea în curând în totalitate tot ceea ce ţine de noţiunea de patriotism, nimeni nu mai are interes să ţină flacăra românească aprinsă. Lumea moare de foame şi nu mai ţine cont de nimic altceva".

Domnul Angel Tîlvăr:

"Adoptarea unor măsuri viabile pentru ieşirea din criză"

Criza economico-financiară internaţională a găsit România cu mari vulnerabilităţi economice. În perioada 2005-2009 s-au promovat politici prociclice fiscal-bugetare şi salariale care au cauzat două mari dezechilibre.

În primul rând a cauzat un dezechilibru intern caracterizat printr-un deficit bugetar de 7,4 în 2009, în comparaţie cu 1,5%, cât era în 2004, cât şi printr-o inflaţie ridicată. Al doilea dezechilibru este cel intern, manifestat printr-un deficit de cont curent de 11,6% din PIB în 2008.

În acest context, conform analizei făcută de Grupul de Investigaţii politice şi Institutul pentru Libera Iniţiativă rezultă că: numărul salariaţilor s-a diminuat cu 515.300 de persoane din decembrie 2008 până în august 2010. Interesant este faptul că singura lună în care numărul de salariaţi a crescut, datorită angajărilor în sectorul public, a fost luna ianuarie 2009, prima lună a guvernării Boc.

Aceeaşi analiză mai relevă faptul că rata şomajului a crescut de la 4,4% la 7,4% în perioada decembrie 2008-august 2010, iar salariul mediu real a scăzut cu 7,2% din august 2008 până în august 2010. Cele mai mari scăderi ale puterii de cumpărare s-au înregistrat în învăţământ (-32%), în administraţie publică şi apărare (-28,5%) şi în sănătate şi asistenţă socială (-24,9%).

Toate acestea au dus la o pondere crescută a creditelor restante în lei de la 2,2% în decembrie 2008 la 9,4% în septembrie 2010, iar ponderea creditelor restante în valută a crescut de la 0,9% la 6,4%.

Nu e de mirare nici rata mare a şomajului, dacă ţinem cont şi de faptul că producţia de bunuri de folosinţă îndelungată a scăzut cu 16,4% în aceeaşi perioadă, producţia bunurilor de uz curent a scăzut cu 10,9%, iar cea a bunurilor intermediare cu 6,6%. În concluzie, cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 11,6% în doar 20 de luni de guvernare Boc.

Deficitul bugetar a ajuns la 7,4% din PIB în 2009, faţă de 4,8%, cât era în 2008, investiţiile publice au scăzut cu 28% în perioada ianuarie-septembrie 2010, faţă de perioada similară a anului 2009, iar achiziţiile publice nu au fost reduse, aşa cum a promis Guvernul Boc, ci au crescut cu 1,3%.

Practic, în numai 18 luni, de la jumătatea anului 2008, numărul şomerilor a crescut cu mai mult de 100%, ajungând la 741 mii de persoane.

Un raport al Comisie Europene din 2009 indica o serie de bune practici pe care statele membre le pot aplica pentru a susţine activitatea economică. S-a pus un accent deosebit pe menţinerea numărului de angajaţi, pe când în România, după cum am arătat mai sus, numărul şomerilor a crescut cu 100%.

Politicile propuse urmăresc susţinerea activităţilor economice care sunt viabile, dar care au dificultăţi în accesarea de fonduri, prin facilitarea accesului la capital. Accentul s-a pus pe industrii care au fost puternic afectate de criză, cum ar fi sectorul construcţiilor de maşini, în care multe guverne au operat o schemă de subvenţionare a achiziţionării de noi autovehicule.

Alte măsuri au vizat accelerarea gradului de amortizare a capitalului investit (Cehia) sau eliberarea de fonduri de la stat către angajatori, pentru ca aceştia din urmă să poată acoperi o fracţiune din costurile cu personalul. Au fost aplicate, de asemenea, şi programe de recalificare profesională şi training.

În Franţa, de exemplu, accentul s-a pus pe reconversia profesională, în timp ce în Lituania companiile au fost încurajate să-şi păstreze angajaţii. S-a pus accent şi pe măsuri destinate să reducă cheltuielile companiilor înainte de disponibilizarea efectivă a angajaţilor acestora. Printre acestea se evidenţiază şomajul tehnic sau reduceri la plata asigurărilor la contribuţiile sociale, extinderea perioadei ajutorului de şomaj şi încurajarea activităţilor de muncă cu jumătate de normă (part-time).

Austria, de exemplu, a mărit perioada pentru munca part-time de la un an la doi, iar Germania a acordat bonificaţii în cazul reducerii numărului orelor de muncă.

În România s-a încercat susţinerea sectorului construcţiilor, prin programul "Prima Casă", deşi acest sector era oricum extins prea mult. Între 2006 şi 2008, ponderea sectorului construcţiilor în PIB a crescut de la 7,4% din PIB la 10,5%, ocupând (oficial) 8,5% din totalul forţei de muncă.

În contrast, în UE, aportul în PIB al construcţiilor se situează undeva la 5-6%.

În cadrul Programului "Prima Casă", costul garanţiilor guvernamentale poate trece uşor de 3% din PIB, iar costul unui împrumut este oricum ridicat, având în vedere nivelul scăzut al ratelor dobânzii. Mai mult, măsura nu a sprijinit direct crearea de locuri de muncă, programul aplicându-se şi locuinţelor deja construite.

Cât despre programele de formare profesională, realitatea a demonstrat că ele nu sunt eficiente. Conform ANOFM, doar 10% dintre beneficiarii acestor programe s-au încadrat în câmpul muncii.

Este adevărat, doamnelor şi domnilor, că dacă aceste programe au un real succes în alte ţări europene nu înseamnă că automat trebuie să fie un succes şi în România. Lipsa unui echilibru între cerere şi ofertă a făcut acest program inoperabil, ca multe alte tentative ale Guvernului Boc de a scoate ţara din criză.

Am arătat că în alte ţări europene, afectate şi ele la rândul lor de criza economico-financiară, aplicarea cu operabilitate a unor măsuri pertinente a făcut trecerea, prin această perioadă dificilă, suportabilă pentru toţi cetăţenii.

Se pare că taxarea categoriilor de cetăţeni care şi aşa aveau salarii mici, prin măsurile luate de Guvernul Boc de reducere a salariilor, de reducere a şomajului şi de creştere a TVA la 25% şi alte măsuri ce derivă din acestea sau adăugate ulterior prin ordonanţe de urgenţă, nu va scoate România din criză, ci va duce în final la adâncirea crizei şi la creşterea gradului de sărăcie.

Domnul Samoil Vîlcu:

" Putem creşte economic, investind în ştiinţă şi inovare"

Competitivitatea economică a României poate creşte prin investiţii în ştiinţă şi inovare, de fapt întreaga activitate de cercetare şi dezvoltare trebuie privită prin prisma impactului economic pe care îl generează în societate. Creşterea investiţiilor în cercetare-dezvoltare în condiţiile crizei economice este cea mai bună strategie pentru a ieşi mai rapid din criză. Ţara noastră s-a angajat să îşi întocmească un plan propriu de inovare care să răspundă priorităţilor naţionale.

Una dintre cele mai prestigioase instituţii româneşti, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice - ICSI Râmnicu Vâlcea, este un institut ştiinţific recunoscut nu doar în România, ci în întreaga lume, iar recunoaşterea eforturilor depuse de cercetătorii de aici nu se lasă aşteptate. ICSI Râmnicu Vâlcea a contribuit substanţial de-a lungul anilor la crearea unei bune imagini a ţarii noastre în afara graniţelor. Această instituţie şi-a dovedit dinamismul, dezvoltând proiecte de cercetare din domenii importante, tehnologii fizice şi izotopice, procese şi echipamente la temperaturi joase, analize de izotopi, gaze pure, amestecuri de gaze şi elemente în soluţii apoase; separarea izotopilor hidrogenului; echipamente şi tehnologii criogenice.

Încă din 1987, Institutul de Criogenie şi Separări Izotopice din Râmnicu Vâlcea are brevet de invenţie pentru apa sărăcită în deuteriu, fiind, de altfel, singurul producător. Conform specialiştilor acestui institut, această apă întăreşte imunitatea. Nu pot să nu subliniez faptul că apa sărăcită în deuteriu, fabricată la Râmnicu Vâlcea şi comercializată acum în toată lumea, a primit medalia de aur la Salonul de Inventică de la Bruxelles. Şi nu este singura recunoaştere oficială a eforturilor cercetătorilor de aici. Aş dori să amintesc doar de ultima distincţie obţinută la cel de-al 55-lea Salon Mondial al Inovării, Cercetării şi Noilor Tehnologii EUREKA de la Bruxelles, în Belgia, desfăşurat în luna noiembrie acestui an, unde institutul vâlcean a luat o nouă medalie de aur.

Numeroase alte medalii şi diplome obţinute de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice - ICSI Râmnicu Vâlcea la concursurile naţionale şi internaţionale, dedicate inventicii, demonstrează faptul că avem numeroase talente ştiinţifice cu o mare creativitate şi o mare capacitate de inovare, capabile de rezultate deosebite.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Unul dintre marile câştiguri ale societăţii în care trăim, obţinut după 1990, este libertatea de exprimare, faptul că ne putem exprima liber într-o societate deschisă, că ne spunem opinia, chiar dacă este contrară părerilor altora. După Revoluţie, principiul libertăţii de exprimare şi-a găsit acoperire şi în media, atât prin multitudinea de canale de informare din presa scrisă şi audio-vizuală, prin diversitatea tipurilor de emisiuni, cât mai ales prin pluralitatea opiniilor.

În tot acest peisaj, media postdecembrist, Televiziunea naţională a jucat şi încă mai joacă un rol aparte, aducându-ne aminte, nu de puţine ori, de cele 2 ore zilnice de emisie din epoca Ceauşescu şi de propaganda făcută unui regim comunist, ticălos, îndreptat împotriva românilor. Şi dacă tot vorbim de aduceri-aminte dureroase, care au afectat libertatea de exprimare din TVR şi imparţialitatea unei televiziuni publice, trebuie să menţionăm perioada 2001-2004, când osanalele ridicate în buletinele de ştiri conducătorilor PSD-işti ai ţării au egalat şi chiar au depăşit laudele din epoca de aur. A fost perioada în care, în cadrul structurii Guvernului, a existat un minister de informaţii publice, în realitate o structură de manipulare şi dezinformare crasă, pe bani publici, aşa cum funcţiona atunci şi TVR.

Nu e de mirare că regimul PSD din acea vreme era mai tot timpul criticat în rapoartele de monitorizare ale Uniunii Europene, dar şi în cele ale Departamentului de Stat al SUA, atât pentru limitarea libertăţii de exprimare, pentru obstacolele ridicate în calea libertăţii acesteia, pentru tratamentul pe care trebuiau să-l suporte ziariştii, cât şi pentru controlul din teritoriu şi acapararea media ajunsă în mâna baronilor locali.

Nu ştiu dacă astăzi, anul 2010, se mai fac acele rapoarte de monitorizare a libertăţii de exprimare a mass-media, probabil că n-ar fi rău să mai aflăm cum stăm cu manipularea publică, nu ştiu dacă mai suntem criticaţi, ştiu însă care este situaţia din TVR.

Astăzi, anul 2010, TVR, televiziune publică, plătită din banii noştri, ai tuturor, ne aduce aminte de timpurile epocii Ceauşescu, de regimul Iliescu-Năstase, devenind o unealtă de propagandă făţişă a regimului Băsescu-Boc şi de manipulare publică a românilor. Buletinele de ştiri ale TVR, indiferent de titulatură - 1, 2, 3, Internaţional etc. - sunt adevărate epopei şi ode închinate lui Boc, Elenei Udrea&comp., ca să nu mai vorbim de Băsescu. Iar opoziţia, atunci când este chemată, este făcută praf şi acuzată de toate relele republicii, iar liderii din opoziţie, consideraţi adevăraţi duşmani ai poporului.

Servilismul faţă de putere a devenit din nou principala caracteristică în activitatea TVR, o instituţie peste care criza nu a trecut din moment ce hrăneşte din bani publici o structură hiperdimensionată, preocupată de binele guvernaţilor şi nu de interesul media al publicului larg.

Este motivul pentru care solicit CNA să analizeze "echidistanţa" manifestată de TVR în cadrul buletinelor de ştiri şi al emisiunilor politice, să prezinte public această analiză, însoţită de măsuri şi decizii corecte. Cer, de asemenea, Comisiei de cultură a Camerei Deputaţilor să se sesizeze în acest caz şi să cheme la audieri conducerea TVR pentru nerespectarea mandatului primit în Parlament şi pentru încălcarea flagrantă a dreptului la liberă şi corectă informare a cetăţeanului.

Domnul Nini Săpunaru:

"Who's next pe lista lui Băsescu?"

Am sperat că proiectul de buget pe anul 2011 va reflecta măcar într-o mică măsură declaraţiile triumfaliste ale actualilor guvernanţi din PDL privind "grija" faţă de români şi modul "serios" în care abordează problemele României. Aflând însă ce le pregăteşte Guvernul Boc românilor în 2011, mi-am dat seama că m-am înşelat din nou.

Că vorbim de cel mai incompetent, incapabil şi corupt Guvern de după 1990 - despre asta mi-am dat seama a nu ştiu câta oară în 2 ani şi o ştiu toţi românii, din toate colţurile ţării. Că vorbim despre cel mai imoral şi populist Executiv din istoria României, iarăşi este un lucru de necontestat, dovedit de atâtea ori în cele aproape 24 de luni de guvernare toxică portocalie. Însă nu putem să nu vorbim despre marile plăgi ale acestei guvernări.

Este vorba despre un partid, PDL, un Guvern Boc-Udrea, tot PDL, şi un preşedinte, Băsescu, fost şi actualmente PDL, care au ajuns să-i urască pe români. Este vorba despre o guvernare portocalie care îi învrăjbeşte pe bugetari, îi pedepseşte pe cei care ies în stradă să-şi revendice drepturile, taie stimulentele şi ajutoarele celor aflaţi la limita supravieţuirii, taie fără milă din dreptul natural al mamelor de a-şi creşte copiii, fură din profitul firmelor prin taxe şi impozite mai mari pentru a-l distribui apoi clientelei politice, amanetează viitorul copiilor, în urma unor împrumuturi usturătoare.

Ura actualilor guvernanţi faţă de români este deja de notorietate şi fără margini. Cifrele din proiectul de buget din două domenii importante, vitale pentru funcţionarea normală a oricărei societăţi, sănătatea şi educaţia, demonstrează fără echivoc dispreţul actualei guvernări faţă de ele şi faţă de cei care lucrează în sistemul sanitar şi şcolar.

Bugetele alocate în 2011 celor două domenii sunt mai mici decât au beneficiat în anul în curs, în sănătate scăderea fiind până la 40%! În schimb, Administraţia prezidenţială primeşte faţă de 2010 un procent de 3%.

Mai grav este faptul că actualul Guvern îi pedepseşte drastic tocmai pe cei cărora, în 2008, le promitea marea cu sarea, de la salarii cu 50% mai mari până la locuri de muncă în condiţii normale şi civilizate. Astăzi, cadrele didactice sunt la limita supravieţuirii, nevoite să suporte batjocura portocalie, iar doctorii aleg calea exilului pentru a-şi putea exercita o meserie pe cale de dispariţie în România, aşa cum au ajuns şi spitalele.

Practic, nu există categorie socio-profesională din România care să fi scăpat de dispreţul liderilor PDL. Poate doar clientela politică portocalie, acel procent de 10% care trăieşte bine în România şi care consideră că lucrurile merg în direcţia bună.

Întrebarea care se pune este unde vom ajunge sau mai exact Who's next pe lista PDL? Poate România în întregime.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Legea privind sistemul unitar de pensii, o lege nenecesară pentru sistemul actual de pensii"

Declaraţia mea de astăzi se referă la unul din cele mai importante acte normative pe care Parlamentul României trebuie să le adopte în această sesiune parlamentară. Mă refer la legea privind sistemul unitar de pensii publice, care, deşi a fost declarată constituţională de către Curtea Constituţională, a fost retrimisă în Parlament de către preşedintele ţării pentru reexaminare.

Motivul principal pentru care preşedintele a trimis acest proiect legislativ înapoi se datorează vârstei standard de pensionare stabilită în proiect ca fiind de 65 ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Totuşi, ţinând seama de realităţile socio-profesionale şi de activitatea zilnică a femeilor, preşedintele a considerat că vârsta standard de pensionare trebuie să fie diferenţiată, în sensul stabilirii vârstei standard de pensionare pentru femei la 63 de ani în loc de 65 ani.

Consider că dacă în actuala variantă a legii pensiilor s-a găsit înţelegere pentru anumite categorii sociale, şi mă refer aici la balerine sau la minerii din zona Baia Mare, atunci această derogare a vârstei de pensionare pentru femei este justificată ţinând cont că în societatea noastră egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi a rămas la stadiul de deziderat. Există categorii sociale care ar putea protesta la o aşa zisă "discriminare pozitivă" şi aici mă refer la femeile medici, judecători sau alte categorii profesionale la care perioada de pregătire şi afirmare profesională este îndelungată, dar în aceste cazuri contractul de muncă poate continua "cu acordul părţilor". În mod sigur că perioada de pensionare se va uniformiza, dar numai după ce societatea românească va atinge un nivel care să garanteze statutul femeii moderne.

Elaborarea şi aplicarea acestei legi este necesară. Aveam nevoie de un sistem sustenabil pentru viitorii pensionari, iar pentru a proteja femeia în societatea românească consider că vârsta standard de pensionare a acesteia trebuie să fie mai mică decât cea pentru bărbaţi. Din nefericire, gestul preşedintelui României de a proteja femeia-angajat a fost folosit de opoziţie (PSD+PNL) în scop politicianist. Totuşi, în cadrul discuţiilor purtate în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială s-a reuşit elaborarea raportul înlocuitor final cu respectarea condiţiei de constituţionalitate şi a cererii de reexaminare trimisă de Preşedinte. Sper ca astăzi, în cadrul plenului Camerei Deputaţilor, atât parlamentarii din arcul guvernamental, cât şi cei din opoziţie să voteze pentru adoptarea acestui proiect legislativ.

Doamna Claudia Boghicevici:

"3 decembrie - Ziua internaţională a persoanelor cu handicap"

Pe data de 3 decembrie s-a sărbătorit pe plan internaţional Ziua internaţională a persoanelor cu handicap. Cu prilejul acestei zile, pe plan naţional au avut loc diverse acţiuni dedicate persoanelor cu handicap, cu scopul de a conştientiza şi sensibiliza opinia publică în privinţa nevoilor persoanelor cu handicap, dar şi a prezentării posibilităţii de integrare a acestui segment social.

În Colegiul nr.2 Arad, care m-a susţinut să ajung în Parlament, am marcat aceasta zi alături de membrii Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România, filiala Arad.

Am ales să fiu alături de aceste persoane, fără a uita de alte categorii cu handicap, întrucât am dorit să promovez înţelegerea aspectelor ce ţin de handicap şi susţinerea demnităţii şi drepturilor acestor persoane. Consider că exponenţii acestui segment social trebuie integraţi în aspecte ale vieţii, precum cel politic, social, cultural. Handicapul nu înseamnă marginalizare, ci includere.

În noul Cod de asistenţă socială, una dintre categoriile sociale beneficiare o reprezintă persoanele cu handicap. Beneficiarii de servicii sociale vor avea mai multe facilităţi, şi anume: să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare în funcţie de, rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanţă personală ori socială; să fie informaţi asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale; să li se comunice, în termeni accesibili, informaţiile privind drepturile fundamentale şi măsurile legale de protecţie, precum şi cele privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a le obţine; să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale; să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi primite; să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se menţin condiţiile care au generat situaţia de dificultate; să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie, chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau într-o instituţie; să li se garanteze demnitatea şi intimitatea; să li se respecte viaţa intimă; să participe la luarea deciziilor privind intervenţia socială care li se aplică, putând alege variante de intervenţii, dacă acestea există; să participe la evaluarea serviciilor sociale primite; să participe în organismele de reprezentare ale furnizorilor de servicii sociale; să fie respectate toate drepturile speciale care privesc minorii sau persoanele cu handicap.

Prin noul Cod de asistenţă socială sper ca toate drepturile speciale cu privire la persoanele cu handicap, implicit ale persoanelor ce au probleme cu auzul, să fie respectate şi să li se ofere posibilitatea de a fi incluşi în societate. În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor am întreaga disponibilitate pentru asigurarea unui cadru legal coerent şi adaptat statutului persoanelor cu dizabilităţi.

Domnul Ionel Palăr:

Guvernul Boc continuă seria deciziilor îndreptate împotriva românilor, luând în vizor, de data aceasta, mamele şi copiii nou-născuţi. După funcţionari, medici, profesori, militari, poliţişti, oameni de afaceri, rămăseseră copiii nou-născuţi şi mamele acestora. Se pare că nu au scăpat nici aceştia, pentru că Guvernul încearcă de câteva să găsească modalităţi de a lovi şi în aceştia.

Oamenii aceştia nu înţeleg sau se fac că nu ştiu faptul că concediul maternal nu e o pomană acordată de guverne vremelnic aflate la conducerea ţării, nu e o formă de protecţie socială, este o investiţie în viitor. România are nevoie de resurse pentru viitor, iar protejarea valorilor familiei asigură viitorul societăţii.

Personal consider că familia este cea mai rentabilă şi eficientă întreprindere în societate. Copiii cresc mai bine în sânul familiei decât lăsaţi pe mâna unui stat corupt şi ineficient, aşa cum din păcate a devenit în ultimii doi ani statul român. Vorbim pe stradă, la televiziune şi în multe alte locuri despre "cei 7 ani de-acasă", dar încercăm să lovim exact în esenţa acestei experienţe iniţiale a unui copil. Probabil că în micimea sa, Guvernul actual vrea să inventeze o nouă expresie: "Cei 7 ani de creşă".

Măsura reducerii concediului maternal face parte din arsenalul pe care actuala putere îl foloseşte în războiul pe care l-a declarat deja românilor.

Pretextul folosit este jalnic şi nu pot să nu remarc faptul că de fapt, guvernarea are nevoie de bani la buget pentru anul viitor doar pentru a-i putea băga în buzunarele propriilor clienţi politici.

În calitate de cetăţean, dar şi de parlamentar, solicit Guvernului să renunţe la această măsură aberantă a reducerii concediului maternal, mai ales că decizia de a se aplica această măsură de la 1 ianuarie 2011 pentru toate mamele care se află în concediu maternal la acea dată este ilegală, pentru că încalcă un principiu de drept, cel al retroactivităţii.

Domnul Victor Paul Dobre:

Aşa cum ne-a obişnuit, Guvernul Boc aruncă în dezbaterea publică teme importante fără a avea niciun fel de studiu de impact, economic ori social, fără a supune în prealabil unei dezbateri politice aceste teme şi chiar fără a le discuta cu partenerii sociali.

Zilele acestea, tema care reţine atenţia tuturor este diminuarea perioadei pentru care se acordă concediu pentru creşterea copilului, dar şi plafonarea indemnizaţiei acordate mamelor. De aceasta dată, aşa cum am văzut în cursul zilei de ieri, Guvernul nu a discutat în prealabil nici măcar cu grupurile parlamentare care îi asigură guvernarea.

Rezultatul îl ştim cu toţii. Lipsa de transparenţă a făcut, din nou, să vedem la televizor variante de lucru, membri ai Guvernului încercând să găsească în Parlament susţinerea politică de care au nevoie pentru implementarea acestei măsuri şi mame speriate de faptul că vor fi luate de lângă copiii lor ori că li se vor diminua drastic veniturile.

Noi, liberalii, considerăm că o măsură atât de importantă nu poate fi luată pe genunchi, fără o prealabilă şi serioasă dezbatere publică şi fără a cunoaşte exact care este impactul economic şi mai ales social al unei astfel de măsuri pe termen mediu şi mai ales lung. Înţelegem că Guvernul Boc este incapabil să aibă propria politică economică pentru România şi de aceea este nevoit să accepte, chiar în detrimentul mamelor din România, politicile economice impuse de FMI si Banca Mondială. Nu putem însă înţelege de ce este necesar ca mamele şi copiii să fie cei sacrificaţi de această dată.

Guvernul nu pare să fi luat în calcul care este impactul acestei măsuri asupra natalităţii din România, natalitate care şi aşa scade în fiecare an.

Guvernul nu pare să fi luat în calcul nici impactul imediat şi negativ pe care această măsură îl are asupra bugetului familiilor tinere prin creşterea cheltuielilor legate de întreţinerea copilului, plata serviciilor la creşă, în cazul fericit în care părinţii pot beneficia de serviciile unei creşe, cheltuieli de transport, cheltuieli cu bone.

Noi considerăm că, mai ales în perioada de criză pe care o traversează România, statul ar trebui să sprijine familiile tinere, să contribuie la consolidarea acestora şi să susţină financiar o dezvoltare normală a nou-născuţilor, nu să ia măsuri care, prin diminuarea bugetelor părinţilor, se vor reflecta negativ asupra copiilor, ei fiind cei care, în final, vor avea de suferit.

În plus, considerăm că măsura nu va avea în mod necesar un impact bugetar pozitiv asupra bugetului de stat consolidat deoarece asupra bugetelor locale legea va crea presiune prin necesitatea construirii unor noi creşe, închirierea unor spaţii în acest scop ori prin necesitatea angajării de personal suplimentar de specialitate.

Şi toate acestea, pentru că, în încercarea de a face pe plac organismelor financiare internaţionale, Guvernul Boc a ajuns să considere indemnizaţia pentru creşterea copilului un ajutor social, nu o investiţie în viitorul nostru.

Partidul Naţional Liberal nu susţine reducerea concediului pentru creşterea copilului şi nici reducerea plafonului minim ori maxim al indemnizaţiei mamelor, considerând că susţinerea mamelor şi protecţia nou-născuţilor este vitală pentru orice stat şi vă invit stimaţi colegi să vă alăturaţi susţinerii acestei idei în interesul României.

Domnul Ion Stan:

"6 decembrie 2010 - zi de doliu politic naţional"

Se împlineşte un an de la "sinuciderea politică a României", când în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 2009, poporul şi-a ales preşedintele, acelaşi preşedinte, deşi era ştiut ce năravuri proaste are şi cât de uşor este de caracter.

Este un nemărginit doliu în sufletele noastre. Purtăm doliu pentru cei care l-au votat pe Băsescu, nu din convingere, ci ispitiţi de pomenile electorale portocalii şi fără să anticipeze că, în acest mandat, preşedintele se va purta răzbunător, odios de răzbunător, afişându-şi apetenţa sa permanentă pentru intrigă, complot şi trădare.

Aşa l-au perceput pe Băsescu şi foştii săi ofiţeri de legătură pentru misiunile secrete ce i-au fost încredinţate, înainte de 1990, în serviciul securităţii statului. Acum ei regretă că nu l-au uitat în lada de gunoaie a istoriei securităţii, de unde l-au reciclat ca politician, printre alţii făcuţi "la normă" imediat după 1989.

Azi purtăm doliu pentru viitorul nostru într-o ţară condusă de gaşca portocalie a celui pe care media internaţională l-a prezentat ca fiind "pungaşul preşedinte Traian Basesco". Un pungaş care şi-a schimbat urarea din "Să trăiţi bine!" în nedumerirea: "Mai trăiţi?!"

Sub dictatura acestui debusolat, România a devenit o ţară bolnavă, în care se trăieşte mai rău ca niciodată, cu locuitori înfometaţi, umiliţi, batjocoriţi, acuzaţi de toate eşecurile unei guvernări antinaţionale, dezumanizaţi zi de zi şi traumatizaţi de comportamentul politic al unui preşedinte aparent iraţional.

Aflăm în permanenţă, direct de la tovarăşul preşedinte, că toţi românii sunt vinovaţi de dezastrul ţării, deşi cetăţenii nu au contribuit decât printr-un simplu vot sau prin neparticipare la alegeri.

Un drum până la urne şi un vot responsabil nu ne-ar fi adus în această situaţie. Dacă majoritatea ar fi mers la vot cu capul pe umeri şi nu "în găleata electorală portocalie", astăzi România ar avea parte de o altă soartă şi mai mult respect în lume.

A meritat, compatrioţi, ca România să aibă un preşedinte cu voturi cumpărate pe 50 de euro/alegator, în bani şi alimente?

Ce am obţinut din complicitatea la mita electorală prezidenţială? Hăhăitul şi glumele proaste ale preşedintelui nu ţin de foame şi nici nu ne conduc spre prosperitate. Dimpotrivă.

Ziua de 6 decembrie este o zi dominată de negru, o zi sub zodia lui Traian Băsescu, "cancerul" României.

Compatrioţi, să ne recunoaştem vina de a fi ales strâmb. Vina de a nu lua atitudine şi trimite pe Băsescu acolo unde îi este locul: între pungaşi şi trădători.

Compatrioţi, vom fi şi mai vinovaţi dacă îl mai lăsăm pe Băsescu şi clonele sale portocalii să ne calce în picioare.

Domnul Neculai Răţoi:

"România lui Boc"

Potrivit premierului Emil Boc, România este o ţară care trăieşte din pomană, iar românii nu fac nimic decât să stea cu mâna întinsă. Declaraţiile de acest tip ale unor reprezentanţi ai puterii nu fac însă decât să demonstreze incapacitatea acestor oameni şi modul batjocoritor în care îi privesc atât pe cei care i-au ales, cât şi pe cei care, "datorită" alegerii democratice a puterii portocalii, prin votul majorităţii, sunt obligaţi să îi accepte la cârma ţării. Potrivit acestor oameni, românii sunt un popor de asistaţi social. Pensionarii, şomerii, oameni care au contribuit la sistemele de pensii şi şomaj, şi care au dreptul incontestabil de a beneficia de pensie şi şomaj, sunt, în viziunea limitată a guvernanţilor, asistaţi social, oameni susţinuţi care nu merită niciun ajutor.

Potrivit premierului, pomana nu duce la performanţă. A dus însă la performanţă atunci când în campaniile electorale din 2008 şi 2009, PDL a umblat din uşă în uşă cu sacoşe sau chiar plicuri, încercând să determine în orice mod oamenii să îi aleagă. Şi i-au "convins"! Dar nimeni nu îşi aduce aminte de acea pomană. În acelaşi context, ministrul muncii din România anunţă că "Guvernul nu oferă fericire" şi că oamenii trebuie să muncească. Domnul ministru ar trebui să afle că bugetul acestei ţări este format în baza muncii cetăţenilor, bugetari şi angajaţi de la privat sau oameni de afaceri. Să ne arate dumnealui care este contribuţia pe care Guvernul o aduce la buget prin investiţiile pe care pretinde că le face.

Domnule ministru al muncii, românii nu au nevoie de fericire de la dumneavoastră, au nevoie de un guvern care să le ofere perspective şi performanţă. Şi pentru că dumneavoastră vă permiteţi să daţi astfel de sfaturi, permiteţi-mi şi mie să vă dau un sfat: lăsaţi un profesionist la conducerea ministerului pe care vă prefaceţi că îl administraţi competent. Aţi crescut în PSD numai până la o vârstă, vă mai trebuiau câţiva ani!

Guvernul trebuie să ştie, înainte de a ieşi public şi a da tot felul de sfaturi ipocrite şi ruşinoase, că românii nu cerşesc, românii vor să muncească, dar cei care îi conduc au tot felul de preocupări, mai puţin crearea de locuri de muncă. Tinerii nu au unde să se angajeze, oamenii mai în vârstă sunt discriminaţi la angajare, mulţi sunt forţaţi să îşi ia un al doilea loc de muncă. Este uşor să ieşi să spui că oamenii trebuie să muncească, să îi faci asistaţi şi cerşetori, să batjocoreşti fără să iei în calcul lipsurile şi greşelile pe care le faci în guvernare. Dacă preşedintele Băsescu are indecenţa de a spune românilor că trebuie să muncească bine pentru a trăi bine, este evident că bunul simţ al guvernanţilor nu există. Şi este la fel de evident că cei care ne conduc şi care şi-au demonstrat incompetenţa, aducând ţara la sapă de lemn, ar trebui să dea bani din buzunar pentru modul în care muncesc şi în niciun caz să ia salariu din banii cetăţenilor.

În concluzie, România este un haos patronat de Băsescu şi Boc.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie politică privind pericolul reprezentat de FMI"

S-a tot vorbit în ultima vreme de recesiune, criză, dezastre financiare, falimente şi chiar asasini economici. Unora le-au părut probleme îndepărtate sau scene din filmele americane, lucruri care nu vot ajunge niciodată în România. Ei bine, aceste întâmplări nu au rămas doar în ţările din America latină sau în fostele state sovietice, ci au devenit realităţi chiar pe meleagurile noastre.

Istoria contemporană a României nu mai poate fi scrisă fără a lua în calcul FMI şi numele lui Jeffrey Franks. Dezvăluiri mediatice recente demonstrează că Jeffrey Franks este un terminator economic, sinonim cu nenorocirea şi prăpădul. Personajul nostru a contribuit la criza majoră din Argentina, din 2001, apoi la prăbuşirile economice din Ecuador, iar recent la anihilarea economiei din Ucraina, după 2004, odată cu venirea "portocaliilor" la putere.

De la finele lui 2008, Jeffrey Franks s-a mutat la alţi "portocalii", odată cu noile alegeri, şi şi-a pus amprenta pe criza economică din România, începând cu 2009. Situaţia în care se află ţara, îndatorarea faţă de FMI, faptul că Franks este adevăratul conducător al României, se vede cu ochiul liber. Suntem cu un picior în groapă, iar groparii sunt Franks şi gaşca de portocalii. În urmă cu doar câteva zile, Argentina a denunţat faptul că FMI aplică Greciei aceleaşi reţete de austeritate pe care le-a aplicat acestui stat latino-american, fără a reuşi să îi împiedice acutizarea crizei, în 2001.

Reţeta FMI pentru Grecia este aceeaşi ca pentru Argentina înaintea prăbuşirii din 2001: scăderea salariilor şi creşterea impozitelor, a afirmat Jorge Remes Lenicov, fost ministru argentinian al economiei în 2002, în timpul celei mai grave crize economice din istoria acestei ţări. Şi, după cum se observă, nu este numai reţeta pentru Grecia, ci şi pentru România. Un alt fost ministru al economiei, Roberto Lavagna (2003-2005), artizanul redresării ţării sale, a susţinut că FMI nu a tras nicio morală din criza argentiniană, nu a învăţat nimic şi emite pentru Grecia aceleaşi recomandări ca pentru Argentina în 2002, cele pe care acest stat le-a respins abia în 2003, iar după ce nu le-a mai aplicat şi a căutat soluţii bune, altele decât cele impuse de FMI, a urmat redresarea.

Este un exemplu foarte puternic că respingerea cerinţelor FMI - aşa cum doreşte şi Ungaria acum, după noile alegeri - nu a dus la secătuirea ţării, ci la redresarea ei economică. E adevărat, însă, România este deja datoare până peste cap la FMI, cu bani ce n-au ajuns în buzunarele românilor, ci în "băncile mamă" din Occident sau în conturile clientelei politice a actualei puteri.

O dovadă că Franks n-are, de fapt, nicio soluţie economică reală pentru România, ci în fapt doreşte adâncirea crizei în favoarea FMI, este şi ciorna pe care a folosit-o la începutul lui 2010, după o întâlnire cu Mugur Isărescu. Pe hârtie, marele economist a schiţat şovăielnic o linie de redresare încă de la începutul lui 2010. O redresare care n-a avut loc, iar acum ni se spune că va fi în 2011, când, probabil, se va repeta figura pentru 2012. Aşa că predicţiile lui Franks în materie de economie sunt ca şi nule, exact cum a făcut peste tot pe unde a umblat. Prăbuşirea economică a Argentinei a antrenat la finele anului 2001 o gravă criză socială şi proteste de stradă soldate cu 30 de morţi. A urmat o criză instituţională, între 20 decembrie 2001 şi 6 ianuarie 2002, succedându-se cinci preşedinţi. argentina a revenit spre creştere economică cu mari sacrificii, după o devalorizare de 65% a monedei sale, antrenând sfârşitul parităţii peso-dolar. Şi asta după ce s-au respins indicaţiile FMI!

Iată că liderii de acum ai României au destule dovezi că ne trimit accelerat în prăpastie. Este strigător la cer că actuala putere a devenit executantul FMI, sluga prea umilă, îndatorând o naţiune şi vânzând-o doar pentru a-şi păstra funcţiile şi pentru a jecmăni viitorul românilor.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie politică privind dezvoltarea rurală din România mutilată de interese şi corupţie"

Ancheta realizată în cadrul proiectului Transparenţa fondurilor europene în România 2010, derulat de ActiveWatch -Agenţia de Monitorizare a Presei şi finanţat de Uniunea Europeană prin programul Facilitatea de Tranziţie 2007/19343.01.11 - Consolidarea sprijinului societăţii civile în lupta împotriva corupţiei aduce în prim-plan o realitate cutremurătoare: dezvoltarea rurală din România este mutilată de APDRP. Potrivit acestui document, banii destinaţi satului românesc de către Comunitatea Europeană au fost împărţiţi româneşte de Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP). Aproape 60% dintre participanţii de la ultima sesiune de depunere a proiectelor pe măsura 322, Axa III, destinată dezvoltării satelor, s-au considerat nedreptăţiţi şi au contestat rezultatul evaluării.

750 de milioane de euro de la Uniunea Europeană sunt expuse unei detonaţii din cauza APDRP, organism al statului însărcinat să distribuie banii către satul românesc, în mod echitabil şi corect, prin intermediul măsurii 322 - Axa III. Ultima sesiune de depunere a proiectelor pe această măsură a avut loc în perioada 15 iunie - 31 iulie 2009, după care 970 din cei 1.699 de participanţi au depus contestaţii. Rezultatele contestaţiilor au fost centralizate abia în vară, însă mulţi dintre cei care nu au primit un răspuns favorabil se gândesc acum să dea Agenţia în judecată. Şi asta deoarece au apărut condiţii ciudate de departajare a dosarelor în ultimul moment, chiar şi după închiderea sesiunii de depunere a proiectelor. Regulile jocului au fost modificate în timpul jocului. Probabil că noutăţile au fost cunoscute din timp, doar de apropiaţii celor care au făcut regulile şi au beneficiat din plin de aceste avantaje.

În acest moment există riscul ca sute de nemulţumiţi să se adreseze instanţelor de judecată, solicitând daune de interese de la APDRP pentru cheltuielile ocazionate de pregătirea proiectelor. Un alt risc vine din partea unui eventual control al Departamentului de Luptă Antifraudă (DLAF), instituţie desemnată să colaboreze cu Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF), organism din cadrul Comisiei Europene care, în caz de nereguli, poate dispune inclusiv returnarea fondurilor către Comunitatea Europeană.

Dar să pornim de la începuturi. Problemele pe măsura 322 au debutat odată cu elaborarea ghidului solicitantului, adică acele instrucţiuni în baza cărora trebuiau completate, depuse, evaluate şi aprobate cererile de finanţare. Ghidul a căpătat caracter oficial cu numai patru zile înainte de începerea sesiunii de depunere a proiectelor, pe 11.06.2009, când a fost aprobat prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) nr.379. În lipsa noului ghid şi presaţi de volumul mare de muncă necesar la întocmirea unui proiect, majoritatea amatorilor de fonduri europene s-au orientat după ghidul din anul 2008.

Când au apărut noile reglementări, aceştia s-au trezit că mare parte din munca lor a fost în zadar şi că au nevoie de documente care, în unele cazuri, erau imposibil de obţinut în timpul rămas până la închiderea sesiunii de depunere a proiectelor. De exemplu, ghidul din anul 2008 prevedea acordarea a 10 puncte proiectelor de investiţii în infrastructura socială sau pentru conservarea specificului local, indiferent de natura solicitanţilor. Ghidul din 2009 a prevăzut 10 puncte doar pentru proiectele realizate de către ONG-uri şi unităţile de cult, 7 puncte pentru cele realizate de comunele care aveau un protocol de colaborare cu ONG-uri sau unităţi de cult şi numai cinci puncte pentru proiectele realizate de comunele fără parteneriat. Concurenţa fiind feroce, şansele ca ultima categorie a solicitanţilor să primească finanţare au existat mai mult teoretic decât practic.

O parte a comunelor care, în ultimul moment, au dorit să încheie parteneriate cu ONG-uri s-au lovit de un alt obstacol: obligativitatea ca parteneriatele să fie aprobate în Consiliul Local. Cum ghidul a apărut vara, când aleşii locali au intrat în vacanţă, întrunirea consiliilor locale a fost extrem de dificilă.

Alertaţi de semnalele din teritoriu, mai mulţi colegi din Parlament, inclusiv de la putere, au adresat interpelări premierului Emil Boc şi fostului ministru al agriculturii, Mihail Dumitru, cerând demiterea lui Mihai Vădan, omul propulsat de PDL în fruntea APDRP, pe motiv că a modificat ghidul solicitantului după începerea sesiunii de depunere a proiectelor pe măsura 322.

Botezând-o "erată" în loc de "modificare", APDRP a adus ghidului o clarificare care a scos din joc toate comunele care doreau să obţină fonduri europene pentru construirea unor grădiniţe şi au ţinut o evidenţă corectă a listei de inventar. Textul iniţial prevedea că se pot construi grădiniţe în "localitatea (satul)" în care astfel de obiective nu există şi definea "localitatea rurală" drept "comuna cu toate satele componente". Clarificarea făcută înlocuieşte "localitatea (satul)" cu "localitatea (comuna)", pe motiv că noua modificare ar fi în conformitate cu definiţia "localitate rurală". Atunci când într-un act se defineşte o expresie, ea trebuie luată ca atare, iar condiţia iniţială privind grădiniţele se referea strict la "localitatea (satul)" şi nu la "localitatea rurală". Cum în România nu există comune fără măcar o grădiniţă, eligibile au fost doar proiectele acelor comune care, printr-o divină inspiraţie, au omis să-şi treacă asemenea obiective pe lista de inventar.

O notă internă semnată de Mihai Vădan arată cum regulile au fost modificate încă o dată în timpul jocului. În mod abuziv, nota solicita inspectorilor din teritoriu să acorde punctajul aferent criteriilor de selecţie 9 şi 10 din Ghidul solicitantului, numai dacă proiectele îndeplineau cumulativ patru condiţii, între care una inexistentă în ghid: "În cazul proiectelor care prevăd asocierea comunei cu un ONG/unitate de cult în vederea funcţionării investiţiei sociale, criteriul se consideră îndeplinit dacă următoarele condiţii sunt realizate simultan: ...corelarea datelor prezentate în SF, referitoare la descrierea implementării şi funcţionării investiţiei în colaborare cu un partener, cu cele din documentul 28. exemplu: activitatea vizată de parteneriat, numele asociaţilor, obligaţiile şi responsabilităţile partenerilor, durata asocierii etc." Cum criteriul 9 din ghid nu face nicio referire la obligativitatea ca în studiul de fezabilitate să fie menţionate parteneriatele, prin acest document intern inspectorii sunt instigaţi la abuz în serviciu. În plus, conţinutul unui studiu de fezabilitate este reglementat clar de HG nr.28/2008 şi nu prevede asemenea cerinţe. Orice parteneriat trebuia înscris oricum în Anexa 17, care face parte din nomenclatorul de documente obligatorii a cererii de finanţare. Astfel, toţi cei care au avut inspiraţia de a nu respecta HG nr.28/2008 şi de a completa suplimentar date care nu erau stipulate în ghid au fost avantajaţi.

În mod ciudat, Ordinul MADR nr.379 din 11.06.2009 care a aprobat Ghidul solicitantului aferent sesiunii din anul 2009 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, deşi alte ordine, cu impact mult mai mic, au fost publicate. Actul nu se găseşte nici pe site-urile MADR şi APDRP. Potrivit legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională, MADR şi APDRP aveau obligaţia să organizeze dezbateri publice asupra proiectului de ghid cu minimum 30 de zile înainte de a-1 aproba, să înştiinţeze entităţile interesate şi să arhiveze minutele şedinţelor în care s-a dezbătut proiectul.

Mihai Vădan, directorul APDRP, a demonstrat adevărate competenţe manageriale în privat. Acesta a fost patronul firmei de consultanta in atragerea fondurilor europene SC Mob Vad SRL din Dâmboviţa la care a renunţat, contra sumei de 500 de lei, când a fost numit director la APDRP. Părţile sociale au fost preluate de Florina Matei, angajata la o alta firma a familiei Vădan. Potrivit site-ului Ministerului de Finanţe, în ultimul an în care s-a aflat oficial în portofoliul lui Vădan, SC Mob Vad SRL a înregistrat un profit de 424.634 lei. Dintr-un document de pe site-ul APDRP, intitulat "Tabelul cu modificările operate în cadrul Ghidului solicitantului pentru Măsura 322", se poate deduce că a existat un proiect de ghid în dezbatere dar care, înainte de aprobare, a fost modificat. Clienţii firmei Mob Vad se numără printre solicitanţii vizionari, care au intuit ce va conţine forma finală a ghidului şi au ştiut pe ce componentă financiară dominantă să-şi centreze proiectul.

Text iniţial. Proiectele de investiţii în infrastructura de drumuri care asigură legătura cu principalele căi rutiere (drumurile judeţene, naţionale) sau alte căi principale de transport (feroviare şi fluviale) - 10 puncte

Text modificat. Proiectele de investiţii în infrastructura de drumuri care asigură legătura cu principalele căi rutiere (drumurile judeţene, naţionale) sau alte căi principale de transport (feroviare şi fluviale) - 25 puncte

De exemplu, comuna Vârfuri, client al Mob Vad SRL, a obţinut pentru un proiect 66 de puncte. Din raportul de selecţie publicat pe site-ul APDRP, poziţia 68, rezultă că proiectul a primit 66 de puncte. Cum componenta dominantă a documentaţiei este un drum, rezultă că, fără modificările aduse proiectului de ghid, ar fi adunat 66 - 15 = 51 de puncte, sub baremul de 64 de puncte, cât a avut ultimul proiect eligibil. Modificările de ultimă oră aduse criteriilor 9 si 10 din proiectul de ghid, înainte de sesiunea de depunere, modificarea pe care APDRP a botezat-o "erată" toamna trecută, după ce s-a închis sesiunea de depunere a proiectelor şi nota internă care instigă inspectorii la abuz în serviciu, au venit ca o mănuşă comunei Vârfuri. Pe lângă componenta de drum, proiectul la care a oferit consultanţă fosta firmă a şefului APDRP prevede şi înfiinţarea unui after school, pentru care a adunat câte 7 puncte la criteriile 9 şi 10. Acelaşi raţionament se poate aplica la indigo şi pentru comuna Vişineşti care, la fel ca Primăria Vârfuri, a confirmat în scris că este client SC Mob Vad SRL şi că va plaţi 130.000 de lei onorariu pentru consultanţă. Coincidenţă sau dovezi clare că fondurile europene în loc să ajute la dezvoltarea satului românesc devin adevărate tezaure de bani pentru puterea portocalie. Mai grav este că asemenea comportamente pun o pată urâtă pe obrazul României şi aşa murdărit de numeroase acuzaţii de corupţie în gestionarea banilor de la UE.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, Ioan Botiş, trebuie să-şi dea demisia de onoare"

O mamă trebuie să stabilească împreună cu familia ei dacă se întoarce la lucru sau nu. Ea nu trebuie obligată de Guvernul României. Eu cred că ministrul muncii, domnul Ioan Botiş, ar trebui să fie mai atent la România reală, la problemele sociale şi la situaţia economică a familiilor din România.

Soluţia ministrului democrat-liberal a fost aspru criticată atât de opoziţie, cât şi de partidele din actualul arc guvernamental. Cea mai vehementă poziţie au avut-o chiar colegele de partid ale ministrului Ioan Botiş. Eu cred că este o decizie iresponsabilă şi antisocială a acestui ministru al muncii, fapt pentru care îi cer public demisia de onoare.

Nu prin reducerea perioadei concediului pentru creşterea copilului ajungem la performanţe economice. Copiii au nevoie de un părinte lângă ei în primii ani din viaţă. Reducerile acestea gândite strict pe considerente finanţiste vor influenţa îndelung creşterea şi dezvoltarea copilului, iar cei ce vor avea de suferit vor fi generaţiile următoare. Nu putem permite nimănui, nici măcar unui ministru, să se joace cu viitorul acestei ţări.

Cei mai mulţi specialişti cred că o asemenea soluţie va afecta negativ rata natalităţii din România, şi aşa una extrem de scăzută. Faptul că mai mulţi reprezentanţi ai Guvernului au dat deja declaraţii prin care susţin demersul ministrului muncii, fără ca acesta să prezinte un studiu de impact al măsurilor propuse, vine să arate încă o dată iresponsabilitatea de care dă dovadă acest Guvern în raport cu propriii cetăţeni. Atâta timp cât nu sunt suficiente creşe în oraşe, iar bonele sunt un lux pe care puţine mămici şi-l permit, este inacceptabil să ieşi, ca ministru al muncii, cu astfel de propuneri.

Spre exemplu, în municipiul Baia Mare sunt doar patru creşe la o populaţie de 150.000 de locuitori. Unde îşi vor duce mămicile copiii după un an? Reducerea perioadei de acordare a indemnizaţiei va determina părinţii să înscrie copiii la creşă mai repede, dar nu va avea cine să se ocupe de copii. Această măsură va determina tot mai mulţi tineri să renunţe la a întemeia o familie. Vor pleca în străinătate. Statul trebuie să susţină natalitatea şi nu exodul tinerelor familii.

Aş mai menţiona şi faptul că în Uniunea Europeană nu există tendinţa de scădere a perioadei concediului de îngrijire a copilului, dimpotrivă, aceste state dau o mare importanţă copilului nou-născut şi mamei lui. Mai mult, în România nu avem nici măcar o legislaţie pusă la punct în ceea ce priveşte bonele şi serviciile de baby-sitting.

Domnul Ioan Stan:

Sunt la al treilea mandat de deputat în aceeaşi culoare politică, nu cum se poartă mai nou, adică cel puţin două pe mandat.

Afirm, deci, cu toată răspunderea, că exerciţiul democratic, departe de a-mi fi străin, îmi este cunoscut în litera şi spiritul său, aşa cum adevăraţii teoreticieni ai domeniului ni l-au implementat, de la alfabet la discurs, dacă termenii nu vi se par pretenţioşi.

Sunt în acelaşi timp obligat să constat că aproape tot ceea ce ştiu despre funcţionarea Parlamentului, în general, şi despre funcţionarea Camerei Deputaţilor, în special, referindu-mă desigur la regulament şi neuitând ceea ce înseamnă, în toate democraţiile Pământului, rolul opoziţiei, nu se mai regăseşte în ceea ce se întâmplă în Parlamentul României.

Opoziţia, în exercitarea democratică a drepturilor şi îndatoririlor sale, s-a pronunţat împotriva adoptării legilor cu al cărui efect asupra celor ce ne-au învestit prin vot nu a putut fi de acord.

Opoziţia a făcut tot ceea ce a depins de ea pentru a convinge parlamentarii coaliţiei aflate la guvernare că între cifrele 80 şi 170, chiar dacă ele reprezintă, pardon, numărare de deputaţi, nu se poate pune nicicum semnul egalităţii.

Constatând că întreaga opinie publică vede la fel ca ea, opoziţia, asigurată şi pe această cale că face ceea ce trebuie să facă, a cerut demisia sau demiterea vinovatului de numărare intenţionat favorizantă.

Văzând că favorizarea puterii prin încălcare flagrantă a elementarului de conduită nu numai că nu este pedepsită, dar este chiar apreciată ca devotament neştirbit, opoziţia n-a mai vrut să fie spectator indignat la manevre de acest gen şi a ales să părăsească şedinţele Camerei.

Şi această formă de protest a opoziţiei a fost tratată cu acelaşi dispreţ pentru exerciţiul democratic manifestat curent de puterea zilei, dispreţ materializat în schimbarea Regulamentului de funcţionare a Camerei Deputaţilor. Asta a făcut PDL hotărând să transfere atribuţiile Biroului permanent plenului forului legislativ în care deţine majoritatea.

Considerând, pesemne, că pretenţiile deja satisfăcute nu sunt îndeajuns de gogonate s-a pus şi cireaşă pe tort legiferând ca valabil traseismul politic şi asigurând astfel şi în plen majoritatea trebuincioasă adoptării fanteziilor păguboase botezate "legi".

Ce-mi rămâne mie de făcut pentru a-mi onora mandatul şi pe cei ce mi l-au încredinţat? Am ales o cale pe care puterea nu mă poate împiedica să merg, iar dacă va găsi totuşi vreo metodă m-ar bucura nespus ca faptele să mă contrazică. Ar fi spre binele celor ce m-au trimis aici şi ar însemna că am răspuns încrederii lor.

Vă voi face deci cunoscut cum trăiesc oamenii în judeţul Suceava, judeţ aflat sub dominaţie portocalie de la ultimele alegeri, pe baza datelor oficiale date publicităţii de Direcţia Judeţeană de Statistică.

Într-un an (iulie 2009-iulie 2010), numărul salariaţilor din judeţ a scăzut cu 8.248 de persoane, adică vorbim despre o scădere procentuală de 7,9%.

Câştigul salarial mediu net în luna iunie 2010 în judeţul Suceava a fost cu 23,8%, sub nivelul câştigului salarial mediu net la nivel naţional.

Salariile sucevenilor sunt cu 30% mai mici faţă de media naţională.

La sfârşitul lunii iunie 2010, numărul şomerilor înregistraţi a fost de 18.749 de persoane, în creştere cu 4.640 de persoane faţă de luna iunie 2009.

Jumătate din şomerii lunii iulie sunt absolvenţi de liceu şi facultate. De fapt, într-o lună, numărul absolvenţilor de învăţământ preuniversitar şi universitar care au devenit şomeri s-a dublat.

Unul din zece suceveni cu împrumut la bancă nu îşi poate plăti rata.

Într-un an, ponderea restanţelor sucevenilor în total credite angajate s-a dublat.

Anul acesta, 40 de asistenţi medicali, 15 doctori şi un farmacist au părăsit sistemul sanitar sucevean luând drumul străinătăţii. Personalul sanitar rămas la post va fi retribuit în noiembrie şi decembrie dacă se vor face rectificări de buget pentru aceasta.

Mai pot continua. Vă las totuşi răgazul de a analiza aceste informaţii statistice, cu siguranţă asemănătoare cu cele ce caracterizează colegiile pe care le reprezentaţi.

Ideal ar fi fost să trezească interesul şi colegilor parlamentari care au votat normele legislative ce vor permite puterii să facă absolut tot ce va dori în această ţară, împotriva ei şi a celor ce o locuiesc. Dar probabil că sunetul arginţilor este mult mai puternic şi face glasul meu de neauzit.

Vă asigur însă că voi reveni cu repere ale "binefacerilor" implementate de puterea portocalie în viaţa concetăţenilor mei.

Pentru a împiedica acest lucru nu s-a luat încă nicio iniţiativă legislativă. Dar, cine ştie, poate urmează o spectaculoasă asumare de răspundere pe tema gestionării luărilor de cuvânt ale opoziţiei de către putere. Cu ducerea la îndeplinire făcându-se responsabil parlamentarul cu cel mai "bogat" traseu politic, actualmente autodeclarat independent.

Domnul Ioan Munteanu:

"Pentru unii sunt bani, pentru alţii, ba!"

De aproape un an de zile atât preşedintele Băsescu, cât şi premierul Boc ne tot cer "să strângem cureaua cât mai tare" pentru a ieşi din criză. O dată cu sacrificiile impuse populaţiei (diminuarea salariilor bugetarilor cu 25%, disponibilizări şi concedieri, majorarea TVA, anularea tichetelor de masă şi a primelor, scumpirea utilităţilor şi a bunurilor de primă necesitate), viaţa oamenilor de rând se deteriorează pe zi ce trece. Directorul FMI, Dominique Strauss Kahn, vorbeşte despre iminenta încetare a plăţilor către România (dar şi pentru Grecia, Irlanda, Letonia sau Ungaria) şi despre faptul că ţara noastră a ajuns pe marginea prăpastiei.

În acest context de austeritate, la Palatul Victoria nici vorbă de criză! Premierul s-a dovedit foarte generos cu propriii angajaţi care au primit cel de al 13-lea salariu, prime de vacanţă şi alte bonusuri în valoare de 500 000 de euro. Situaţia aceasta nu este privită ca o discriminare deoarece "cadrul legal a permis acordarea acestor prime", conform declaraţiei Secretarului general al guvernului. dar e vorba despre un cadru legal care se aplică discreţionar, atâta vreme cât unora le dai, iar altora le tai drepturile.

Alte exemple din lumea paralelă în care trăiesc Boc şi ai lui: în primele nouă luni, în condiţiile în care doar un singur premier, Angela Merkel, a fost primit la Palatul Victoria, cheltuielile de protocol s-au ridicat la 760.000 de euro, iar banii pentru florile şi cadourile oferite delegaţiilor oficiale se ridică la 20.000 de euro. Cheltuieli inutile, fără rezultate, ţinând cont de faptul că politica externă este la pământ, iar credibilitatea preşedintelui a atins nivelul cel mai scăzut din ultimii 20 de ani, lucru uşor de observat la mai toate întâlnirile oficiale.

Guvernul României tace şi face lucruri care întrec puterea de înţelegere şi bunul simţ al oamenilor de rând. Nici vorbă de un guvern controlat de Parlament, deschis comunicării şi dialogului pentru binele oamenilor. Nu-i de mirare, deci, că 87% dintre români consideră că ţara noastră este neguvernată şi că direcţia în care se îndreaptă este una greşită.

"Să trăiţi bine!" este urarea care, din păcate, s-a împlinit doar în cazul celor din anturajul puterii, nicidecum pentru cei mulţi şi oropsiţi.

Domnul Ioan Munteanu:

"Eu nu sunt iresponsabil!"

Degeaba spune domnul Preşedinte că oamenii politici sunt iresponsabili, eu nu mă simt deloc vizat.

Prezent la aniversarea Bursei de Valori Bucureşti, preşedintele Băsescu n-a iertat pe nimeni dintre cei pe care dânsul îi consideră vinovaţi de starea economiei, de faptul că nu sunt bani destui pentru bugetul anului 2011 ori pentru faptul că credibilitatea sa a atins cota cea mai scăzută din toţi cei 6 ani de când este în fruntea ţării. "Fac un ultim apel la politicieni. Fiţi responsabili!" Parlamentul are ocazia să "se dea din nou în stambă, să se arate iresponsabil!"

Îngrijorat de ceea ce se va întâmpla în ţară şi mânie pe clasa politică, preşedintele i-a atacat nu doar pe parlamentari, ci şi pe ziarişti, pe "fetele rujate, cu ochii cât cepele" care îi dezinformează pe telespectatori, pe preşedintele Iliescu, pe oamenii de rând care se lasă minţiţi de televiziunile "mogulilor", dar şi pe aleşii PDL care au votat, din greşeală, legile privind reducerea TVA şi a cotei unice.

Mesajul preşedintelui (ca să nu vorbim despre expresiile nepotrivite pentru un discurs prezidenţial) vine la scurt timp după avertismentul şefului FMI care atrăgea atenţia asupra faptului că România riscă să intre în incapacitate de plată ca urmare a împrumuturilor repetate. In consecinţă, preşedintele ne cere un armistiţiu pentru ca Guvernul "să-şi încheie obligaţiile în raport cu Fondul" şi o implicare mai responsabilă în luarea deciziilor.

În ceea ce mă priveşte, consider că nu trebuie să fac niciun armistiţiu, nu sunt în război cu nimeni şi nu e nevoie să-mi spună cineva ceea ce am de făcut. Mă simt responsabil de tot ceea ce hotărăsc ca deputat, nu votez niciodată la întâmplare ori la comandă, citesc proiectele de lege, sunt prezent la program în toate zilele, deci ştiu întotdeauna ce votez.

Dacă domnul Preşedinte caută vinovaţii, atunci ar face bine să lase de o parte şi opoziţia, şi mass-media, şi mogulii, pentru că "mincinoşii" şi "iresponsabilii" despre care vorbeşte sunt în imediata sa apropiere, mai precis în Guvernul pe care el însuşi îl conduce, şi în PDL, partidul pe care, de asemenea, îl conduce.

Eu ştiu din propria mea experienţă că puterea are o majoritate care o susţine, deci că orice lege poate fi adoptată dacă parlamentarii puterii sunt prezenţi la vot. De ce să fie găsită vinovată opoziţia pentru "insuccesurile" celor aflaţi la guvernare? Se pare, însă, că aceştia au ceva probleme cu disciplina de partid şi că există destui "iresponsabili" nemulţumiţi de faptul că nu se mai înfruptă la masa cu bunătăţi a guvernului. Despre ce democraţie mai poate fi vorba atunci când toate instituţiile importante ale statului sunt aservite preşedintelui, iar puterea legislativă nu mai aparţine Parlamentului, ci doar Guvernului? Când face asemenea "aprecieri", ar fi bine dacă domnul Preşedinte ar vorbi punctual şi nu ar culpabiliza întreaga clasă politică, fără excepţie. Repet: eu nu sunt un iresponsabil!

Domnul Eugen Nicolicea:

Ť"Unealta Valer" îşi face de lucru în interiorul Senatuluiť

Cu un aplomb exersat din plin în tinereţea sa de procuror ceauşist, Valer Marian lansează, într-o recentă declaraţie politică, o serie halucinantă de minciuni. Avalanşa de inepţii care sfidează atât logica elementară, cât şi informaţiile publice accesibile publicului larg, porneşte deopotrivă din raţiunea vizibil deficitară a senatorului PSD şi din portofelul său, degrabă primitor de bani murdari pentru vorbe negre.

De dragul portofelului, Valer Marian a acţionat ca un docil servitor al crimei organizate şi i-a luat apărarea inculpatului Cătălin Voicu de la tribuna Senatului. Şi tot de dragul banilor, senatorul PSD se face portavocea celor care vor să atace Armata, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii fundamentale ale statului. Valer Marian şi-a schimbat funcţia, dar nu şi năravurile. A rămas acelaşi servitor obscur, fără principii şi fără coloană vertebrală, care scrie la comandă, care îşi vinde conştiinţa şi stiloul pe mărunţiş şi care, de dragul banilor, este capabil să facă din alb negru şi din negru alb.

Bolnav de mania persecuţiei, caracterizat de o ignoranţă gălăgioasă şi lipsit de orice urmă de cunoaştere a legii, aspiraţiile şi convingerile lui Valer Marian nu depăşesc sfera ciorbelor, a pastramei şi a păstrăvului pe care le invocă obsesiv în propria declaraţie politică. Anvergura sa este cea a unui fost procuror ceauşist care, pentru obedienţa proverbială, a fost cooptat de FSN în operaţiunea de albire a vinovaţilor de la Revoluţie. Şi din FSN a fost dat afară, acuzat de colegi că a colaborat cu securitatea. Întrucât zelul în a se supune ordinelor şi a face treburile murdare ale altora a fost singurul său atu ca procuror, cariera de magistrat a lui Valer Marian a luat sfârşit o dată cu căderea regimului. Rămas fără stăpân, actualul senator PSD şi-a continuat existenţa ca slugă plătită când de unii, când de alţii pentru a-şi pune semnătura sub delaţiuni mincinoase şi sub atacuri la comandă. Valer Marian nu-şi va depăşi niciodată condiţia de unealtă ieftină în mâna altora. însă, ceea ce este cu adevărat îngrijorător este că "unealta Valer" îşi face de lucru chiar în interiorul Senatului României. Şi nu la coşul de gunoi, acolo unde îi este locul, ci tocmai de la tribună!

Domnul Culiţă Tărâţă:

S-au împlinit în acest an, la 1 Decembrie, 92 de ani de la Marea Unire, evenimentul care a desăvârşit procesul făuririi statului naţional unitar român.

Nu doresc să trec în revistă evenimentele de atunci, întrucât ele sunt foarte bine cunoscute. Vreau doar să subliniez că 1 Decembrie 1918 a fost punctul culminant al marii opere de reîntregire a ţării începută la 27 martie 1918, când Sfatul ţării de la Chişinău a votat unirea Basarabiei cu România. exemplul Basarabiei avea să fie urmat, la 28 noiembrie, de către Bucovina, iar la final, de către Transilvania şi Banat care, la 1 Decembrie 1918, prin Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, au hotărât Unirea cu vechiul Regat.

Acum, la 92 de ani de la Marea Unire, rememorăm cu emoţie şi plăcere entuziasmul popular cu care a fost întâmpinat marele eveniment din inima Ardealului, unde, pe lângă delegaţii oficiale, s-au mai deplasat în acea memorabilă zi sute de mii de români pentru a sărbători momentul unei maxime împliniri naţionale.

Putem afirma cu tărie că ceea ce s-a întâmplat acum 92 de ani la Alba Iulia reprezintă marea realizare a poporului român din secolul şi mileniul încheiate în urmă cu zece ani.

Anul 1918 a fost anul miraculos, unul din ceasurile astrale ale istoriei românilor.

Învăţămintele majore desprinse din momentul Alba Iulia ne îndeamnă la meditaţie şi, mai ales, la fapte. Pentru că 1 Decembrie 1918 oferă modele umane, ne vorbeşte despre fermitatea, înţelepciunea, cinstea şi modestia factorilor decizionali în istorie, despre patriotismul profund, despre civismul fără compromisuri degradante, despre temeinica pregătire intelectuală a oamenilor politici, despre credinţa în Dumnezeu şi în virtuţile poporului român, despre dăruirea firească până la sacrificiu, despre marea modestie a făuritorilor de istorie. Dar, mai presus de orice, 1 Decembrie 1918 ne învaţă ce înseamnă coeziunea sufletească a naţiunii, ce rol uriaş are unitatea de fapt a conducătorilor, ce înseamnă să te pui în slujba intereselor majore ale ţării în perioadele de mare cumpănă ale istoriei.

La începutul secolului trecut s-a produs marea cotitură, absorbţia principiului autodeterminării, despărţirea de Imperiul Austro-Ungar şi Unirea cu România independentă.

Dragostea de neam şi sentimentul naţional, forţe redutabile care au ţinut laolaltă poporul de-a lungul istoriei sale pline de ameninţări şi pericole, ne-au ajutat să rezistăm anihilării pregătite de cei mari şi puternici, imperiile lacome şi agresive din imediata noastră vecinătate.

Marea majoritate a ardelenilor erau convinşi că libertatea şi securitatea lor naţională nu puteau fi asigurate decât de statul român unitar. Iată că, 92 de ani mai târziu, România este stat membru NATO şi al Uniunii Europene. Am convingerea că ţara, prin coeziune şi forţă morală, va depăşi perioada de criză pe care o traversăm, iar decalajul faţă de democraţiile apusene se va estompa încetul cu încetul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Energia din surse regenerabile"

România beneficiază de un potenţial bun de resurse regenerabile, acumulându-se până în prezent prin activităţile de până acum de cercetare - dezvoltare în domeniu, cel puţin experienţa necesară în viitor. Între acestea, energia solară ar putea constitui la finele acestui secol principala sursă de electricitate la nivel global, în prezent rolul acestei resurse fiind totuşi într-o oarecare măsură neglijat din cauza costurilor de producţie destul de ridicate.

Dintre toate resursele de energie care intră în categoria celor ecologice şi regenerabile, energia solară presupune instalaţii relativ simple, care funcţionează la valori reduse ale temperaturii, temperatura apei în producerea energiei solare termice fiind cu numai 40 de grade mai mare decât temperatura mediului. De aceea devine deosebit de interesantă utilizarea energiei solare, preponderent la încălzirea apei menajere şi a clădirilor.

România este o zonă propice utilizării panourilor solare şi de aceea investiţiile în producerea energiei solare vor avea profit garantat. Aflându-se în sudul Europei - zona B, gradul de insolaţie este ridicat, ceea ce înseamnă că panourile solare ca soluţie de încălzire în primul rând, se impun detaşat. În sectorul energiei regenerabile nu au fost atrase fondurile europene, în ciuda faptului ca există investitori interesaţi, blocajele în accesarea fondurilor nerambursabile sunt cauzate de lipsa unui ghid simplificat al solicitantului şi de absenţa unor norme metodologice.

Cât priveşte energia eoliană, potrivit statisticilor, România are cel mai mare potenţial de energie din Europa de sud-est. Conform celui mai recent studiu în domeniu, acesta poziţionează ţara noastră şi în special zonele Dobrogea, Constanţa şi Tulcea pe locul doi la nivel european în ceea ce priveşte locaţia ideală pentru construcţia unui parc eolian. În prezent, România dispune de 14 MW capacitate de energie eoliană instalată, dar, conform unui raport publicat recent de Asociaţia Europeană de Energie Eoliană AEEE, aceasta va creşte până la 3.500 MW, energie eoliană onshore.

Din punct de vedere legislativ, exista Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, numai că acest act normativ nu poate fi pus în aplicare, deoarece nu există norme metodologice de aplicare a acesteia. Acestea ar fi trebuit iniţiate de către Ministerul Economiei şi Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Familiile trebuiesc susţinute în vederea creşterii copiilor"

Noile măsuri anunţate de către Guvern referitoare la diminuarea cuantumului şi a perioadei de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului m-au determinat să iniţiez, împreună cu colegii din PC, o propunere legislativă ce are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148 din 3 noiembrie 2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, prin acordarea posibilităţii bunicilor de a beneficia de indemnizaţia de creştere a copilului în situaţia în care părinţii se întorc la locul de muncă.

Măsura vine în sprijinul creşterii natalităţii, în sensul încurajării tinerelor familii de a avea copii, în condiţiile în care Fondul ONU pentru Populaţie avertizează România asupra fenomenului îmbătrânirii populaţiei şi al degradării structurii acesteia pe vârste. Dacă fenomenul va continua, în scurt timp va trebui să reconsiderăm toate segmentele societăţii româneşti în situaţia în care o persoană activă va fi nevoită să asigure sursele financiare pentru plata pensiilor unui număr din ce în ce mai mare de pensionari.

Un argument în plus în favoarea prezentei propuneri legislative este faptul că România nu beneficiază de un număr corespunzător de alternative pentru îngrijirea copilului până la 2 sau chiar 3 ani. Totodată, sistemul de creşe nu reuşeşte să răspundă tuturor solicitărilor de preluare şi îngrijire a copiilor, alternativa creşelor private sau a serviciilor oferite de bone reprezentând un efort financiar prea mare pentru majoritatea familiilor.

Potrivit specialiştilor, asigurarea unui cadru afectiv şi emoţional unic oferit de familie, este important în dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copilului.

Propunerea legislativă vine şi în sprijinul tinerilor părinţi care au locuri de muncă la care nu doresc să renunţe pentru o anumită perioadă de timp, asigurându-le în acelaşi timp copiilor cadrul afectiv necesar dezvoltării armonioase.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Interzicerea magazinelor de vise în localităţi"

Magazinele de vise, care până la intrarea în vigoare a OUG nr.6/2010 comercializau produse ce aveau în componenţă plante şi substanţe cu proprietăţi psihoactive şi psihotrope, dovedite ca fiind extrem de periculoase pentru sănătatea umană, s-au reorientat către alte produse la fel de periculoase pentru sănătatea populaţiei şi în special a tinerilor.

Întrucât plantele şi substanţele conţinute de aceste produse nu se regăsesc în tabelele din anexele celor două legi menţionate, fapt ce favorizează un acces facil al consumatorilor la aceste produse, este necesară reglementarea interzicerii comerţului electronic cu produse obţinute din plante vegetale, precum şi a substanţelor altele decât cele aflate sub control naţional, a căror utilizare, indiferent de procedeul de administrare, are efecte similare utilizării substanţelor stupefiante şi psihotrope.

Gradul înalt de pericol pentru sănătate a acestor produse este dat de numărul mare de persoane, în special tineri care se prezintă la spital, în urma consumului de plante etnobotanice cumpărate de la magazinele aflate de cele mai multe ori, la câţiva metri de unităţile de învăţământ.

În acest sens am iniţiat o propunere legislativă care vine să rezolve această problemă prin interzicerea vânzării acestor produse la mai puţin de 5 km de orice localitate

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Tinerii absolvenţi nu au şanse de angajare pe piaţa muncii"

Una dintre categoriile afectate de criza economică o reprezintă tinerii absolvenţi, ieşiţi de pe băncile facultăţii doar cu o pregătire teoretică şi fără experienţă profesională. Numărul foarte mare de disponibilizări datorat situaţiei economice actuale a determinat şi o scădere dramatică a ofertei pieţei de muncă. Criza economică a determinat, din punct de vedere al angajatorului, o schimbare a criteriilor de selectare a candidaţilor.

Cerinţele angajatorilor privind candidaţii cu specializări în mai multe domenii, cu experienţă profesională bogată şi dispuşi să muncească în această perioadă pe salarii net inferioare pregătirii lor, duce la imposibilitatea absolvenţilor de a-şi găsi un loc de muncă. De asemenea, acest lucru determină şi un efort bugetar din partea statului, având în vedere că aceşti tineri vor creşte rândurile şomerilor.

În aceste condiţii, consider că o soluţie pentru aceşti tineri ar putea fi o implicare reală a Guvernului, concretizată în elaborarea unor politici pentru stimularea angajatorilor de a coopta tineri absolvenţi. Desigur că facilităţile fiscale pe anumite perioade de timp determinate, pe care statul le oferă de obicei angajatorilor la recrutarea tinerilor absolvenţi, ar trebui să aibă implicaţii mult mai puternice, care să determine şi menţinerea locurilor de muncă ale acestora şi după terminarea perioadelor respective.

Consider că este important ca, în situaţia actuală, absolvenţii să nu se simtă abandonaţi de autorităţi şi să se identifice politicile necesare pentru a susţine aceşti tineri, aflaţi la începutul carierei lor profesionale.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Asigurarea calităţii formării profesionale"

Internaţionalizarea comerţului, contextul global al tehnologiei şi, deasupra tuturor, societatea informaţională, au mărit posibilităţile de acces la informaţii şi cunoştinţe. În acelaşi timp acestea au avut drept consecinţă modificări în organizarea muncii şi a competenţelor solicitate. Această tendinţă a mărit incertitudinea pentru multe persoane, iar pentru unii a condus chiar la o situaţie intolerabilă, de excludere.

Opţiunea pentru o societate bazată pe cunoaştere necesită investiţii în dezvoltarea resurselor umane pentru a încuraja angajaţii să dobândească noi competenţe şi să accepte mobilitatea ocupaţională. În acelaşi timp, este important să se promoveze calitatea atunci când se fac angajări şi să se dezvolte strategii de învăţare şi de formare profesională pe tot parcursul vieţii, în beneficiul cât mai multor oameni.

Strategiile pentru îmbunătăţirea accesului efectiv la învăţare şi la formare profesională pe tot parcursul vieţii, în scopul de a elimina deficitele de competenţă, trebuie să asigure coordonarea responsabilităţilor partajate ale autorităţilor publice, ale partenerilor sociali şi ale indivizilor, cu contribuţia corespunzătoare din partea societăţii civile. Partenerii sociali sunt solicitaţi să negocieze măsuri de îmbunătăţire a educaţiei şi formării profesionale continue, precum şi de mărire a capacităţii de adaptare a acestora. Noile oportunităţi apărute solicită din partea fiecărei persoane un efort de adaptare, şi în special de construire a propriilor calificări pe baza "blocurilor" de cunoştinţe dobândite în momente de timp şi situaţii diferite.

Învăţământul şi formarea profesională, indiferent dacă se desfăşoară în cadrul unui sistem formal de învăţământ, la locul de muncă sau în mod informal, reprezintă pentru fiecare cheia necesară controlului viitoarei cariere şi a dezvoltării personale. Investirea în dezvoltarea resurselor umane şi valorificarea superioară a acestora contribuie la asigurarea competitivităţii, la ridicarea calităţii locurilor de muncă şi la evitarea pierderii locurilor de muncă. Într-o societate, locul fiecărui individ va fi determinat de capacitatea sa de a învăţa şi de a stăpâni cunoştinţele fundamentale. "Relaţiile de învăţare" vor deveni dominante în structura viitoarei societăţi.

Propunerea unui model universal valabil ar putea fi sortită eşecului, datorită diversităţii situaţiilor naţionale, rolului esenţial al individului în construcţia societăţii învăţării, diversităţii sociale şi culturale şi, în general, inadecvării soluţiilor globale. La nivelul Uniunii Europene politica este centrată pe identificarea opţiunilor disponibile pentru învăţământ şi formare profesională, oferind sugestii, propunând linii directoare şi formulând obiective menite să susţină şi să suplimenteze politicile naţionale destinate învăţământului şi formării profesionale. Responsabilitatea pentru toate acestea revine în primul rând autorităţilor naţionale, regionale şi locale. Obiectivul nu este de a impune reguli comune, ci mai degrabă, pe baza unor largi dezbateri, de a identifica puncte de convergenţă şi acţiuni capabile să facă faţă provocărilor curente.

În contextul european, obiectivul esenţial al învăţământului şi formării profesionale este perceput ca asigurare a dezvoltării personale şi integrării cetăţenilor europeni în societate prin împărtăşirea de valori comune, valorificarea moştenirii culturale şi promovarea autoîncrederii.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Necesitatea unor programe privind combatere a şomajului"

Actuala criză economică şi financiară, cea mai gravă din ultimele decenii, a afectat puternic Europa, a cărei economie s-a diminuat foarte mult.

Criza financiară şi economică a avut consecinţe importante asupra finanţelor publice, a întreprinderilor, a locurilor de muncă şi a familiilor. La toate nivelurile, va trebui ca factorii de decizie în materie de politici publice să găsească mijloacele de declanşare a dinamismului economic, în condiţiile în care marja de manevră în ceea ce priveşte bugetul este limitată.

La elaborarea programului privind ocuparea forţei de muncă pentru anul 2011, care evidenţiază măsurile pe care România îşi propune să le implementeze în vederea creşterii ocupării forţei de muncă şi reducerii şomajului, sprijinirii învăţării pe tot parcursul vieţii, eficientizării şi flexibilizării pieţei muncii pentru a răspunde rapid schimbărilor economice, evitării discriminării şi excluderii sociale, în vederea reducerii decalajului existent în acest domeniu faţă de Uniunea Europeană, trebuie avute în vedere următoarele coordonate:

• evoluţia şomajului, care a înregistrat o creştere constantă pe toată perioada anului 2010;
• prognoza şomajului înregistrat pentru anul 2010 efectuată de Comisia Naţională de Prognoză ("Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2009-2014" şi "Prognoza de toamnă 2010", variantă finală);
• situaţia intrărilor în şomaj din anii anteriori şi în mod special în anul 2010;
• structura şomajului pe forme de indemnizare, pe medii rezidenţiale, pe sexe, pe vârste, nivel de pregătire profesională, repartizarea teritorială a şomajului etc.;
• numărul de personal care lucrează în agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă;
• scăderea numărului de locuri de muncă vacante declarate de către angajatori, în anul 2010;
• numărul agenţilor economici care depun declaraţii la agenţiile teritoriale.

Consider că programul de ocupare va trebui sa fie proiectat astfel încât măsurile ce vor fi implementate să fíe orientate către reprezentarea echilibrată a tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, punându-se accent pe măsurile de mediere, de informare şi consiliere/orientare profesională, furnizarea de pachete personalizate de măsuri active de ocupare, consolidarea relaţiilor cu partenerii sociali.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Protecţia şi promovarea drepturilor copilului"

Potrivit prevederilor Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului "îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap; îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situaţiei copilului şi părinţilor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este încredinţat copilul şi se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor".

Nevoile copilului cu dizabilităţi solicită servicii din partea diferiţilor profesionişti, instituţii sau organizaţii din domenii variate: medical, educaţional, psiho-social etc. Planificarea serviciilor şi intervenţiilor trebuie să servească şi să ducă la realizarea potenţialului de recuperare a copilului cu dizabilităţi. Toate soluţiile proiectate în beneficiul copilului trebuie să aibă în vedere participarea familiei, capacitatea familiei de a răspunde nevoilor copilului, resursele de care dispun familia şi comunitatea pentru a pune în practică planul de recuperare.

Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de recuperare şi reabilitare pentru copilul cu handicap, inclusiv a serviciilor mobile de recuperare şi reabilitare la domiciliu, reprezintă una dintre priorităţile Obiectivului operaţional 3.2 "Creşterea accesului copiilor cu handicap la servicii de recuperare şi reabilitare" prevăzut în cuprinsul Hotărârii nr. 860/2008.

În acest domeniu consider necesară elaborarea si implementarea unor proiecte şi programe de sprijinire a procesului de descentralizare a serviciilor de protecţie a copilului în România, care să transfere anumite funcţiuni de protecţie de la nivel judeţean la nivel de municipii, oraşe şi comune.

Consider că proiectele ar trebui să permită identificarea, finanţarea şi crearea de servicii descentralizate, cum ar fi: centre de îngrijire de zi, centre de consiliere şi de sprijin pentru copii şi familiile acestora, centre de recuperare şi reabilitare.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Reînfiinţarea specialităţii de ortopedie pediatrică"

În cadrul ţărilor membre ale Uniunii Europene, cât şi la nivel internaţional, se recunoaşte ortopedia-traumatologie pediatrică ca făcând parte din disciplina ortopedie-traumatologie.

Procesul de pregătire în disciplina ortopedie-traumatologie presupune o curriculă care cuprinde toată ortopedia şi traumatologia de vârstă mică şi până la vârsta adultă. Această curriculă este aprobată la nivel european şi recunoscută inclusiv în ţara noastră în acest moment. Curricula de învăţământ şi pregătire a specialităţilor în ortopedie - traumatologie, conform modelului european, există şi în ţara noastră - un an de stagiu de pregătire în ortopedie pediatrică. Principiile diagnosticului, investigaţiilor şi tratamentului în patologia osteoarticulară traumatică sau ortopedică sunt aceleaşi indiferent de vârstă. Începând cu anul 1939, sunt tratate toate afecţiunile ortopedice şi traumatice de la naştere la bătrâneţe. Desfiinţarea specialităţii de ortopedie pediatrică ca specialitate de sine stătătoare a adus România la nivel european şi mondial. De fapt, până în urmă cu câţiva ani, specialitatea ortopedie pediatrică a fost tributară chirurgiei pediatrice.

La nivel european, prin precizările la nivel de Union Europeenne de Medicins Specialistes - European Union of Medical Specialists (UEMS), cât şi a UEMS Specialists Section of Orthopaedics and Traumatology, European Board of Orthopaedics and Traumatology EBOT la care România este membră cu drepturi depline, se recunoaşte specializarea de ortopedie traumatologie pediatrică ca şi artroscopia (chirurgia endoscopică articulară), chirurgia spinală (coloana vertebrală), endoprotezarea articulară genunchi, endoprotezarea şold etc., existând tot atâtea societăţi naţionale (la nivelul majorităţii statelor europene) şi europene de profil, toate în cadrul disciplinei de ortopedie şi traumatologie.

De remarcat faptul că în nomenclatorul secţiunii bordului de pediatrie există: divizie alergologie pediatrică, divizie diabet şi endocrinologie pediatrică, divizie hematologie şi oncologie pediatrică, boli infecţioase pediatrice, divizie neonatologie, divizie nefrologie pediatrică, medicină respiratorie pediatrică, reumatologie pediatrică. Trebuie făcută distincţia dintre actul de îngrijire medicală efectivă cu caracter organizatoric instituţionalizat (unităţi de asistenţă medicală) şi cadrele din cadrul facultăţilor/universităţilor din sistemul de învăţământ.

În acest sens, susţin punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii precum că reînfiinţarea specialităţii ortopedie pediatrică ca specialitate de sine stătătoare aduce prejudicii atât pacienţilor printr-o specializare incompletă a medicului, dar şi medicilor care nu vor putea exercita în statele membre ale UE în baza certificatului de conformitate această specializare, deoarece la nivelul UE nu este recunoscută ca specialitate de sine stătătoare.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Finanţare sistemului sanitar"

Potrivit competenţelor sale, Ministerul Sănătăţii ar fi trebuit să propună măsuri de finanţare suplimentară a sistemului sanitar cât şi de reducere a costurilor în unităţile sanitare publice prin: finalizarea elaborării de ghiduri şi protocoale terapeutice; definirea pachetului de servicii de bază, concomitent cu stimularea dezvoltării asigurării private; descentralizarea şi creşterea autonomiei manageriale a spitalelor - management corporatist; scăderea numărului de funcţii de conducere la nivelul tuturor spitalelor din România; realizarea planului naţional de dezvoltare a spitalelor care, în funcţie de necesităţile pentru asistenţă medicală pe regiuni va permite reducerea numărului de spitale şi transformarea celor mai puţin eficiente în centre de îngrijiri; externalizarea unor servicii medicale şi auxiliare-laboratoare de analize medicale, imagistică medicală, pază, spălătorie, curăţenie, bucătărie etc.; punerea în aplicare a unui Program naţional de investiţii care să permită dezvoltarea infrastructurii sanitare în maximum 8 ani, prin atragerea de fonduri europene, crearea cadrului legislativ pentru dezvoltarea parteneriatelor public-private.

Consider că se impune necesitatea reorganizării unităţilor sanitare cu paturi, elaborarea şi aprobarea unor structuri organizatorice pe tipuri de spitale, stabilirea şi aprobarea valorilor optime pentru indicatorii de performanţă ai managementului spitalicesc, îmbunătăţirea şi eficientizarea activităţii spitalelor prin actualizarea şi adecvarea cadrului legislativ existent.

Până în acest moment, singurul aspect pozitiv semnalat a fost că Ministerul Sănătăţii a propus şi Guvernul a aprobat prin OUG nr.48/2010 stingerea obligaţiilor spitalelor publice către furnizorii de bunuri şi servicii, înregistrate peste termenul de scadenţă la data de 31 martie 2010, în sumă de 673,9 milioane lei. Plata acestora urmează să se efectueze din sumele aprobate Ministerului Sănătăţii de la bugetul de stat, alocate prin transfer în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Acordarea ajutoarelor de stat pentru agricultori"

Începând cu anul 2010, acordarea ajutoarelor de stat este reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr.14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010, aprobată prin Legea nr. 74/2010. Astfel, în temeiul acestei ordonanţe, ar fi trebuit elaborată şi emisă hotărârea Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a ajutorului de stat pentru plata primelor de asigurare, numai că acest lucru nu s-a întâmplat nici până acum. Actul normativ trebuie să aibă ca scop stimularea asigurării producţiei agricole şi va trebui să fie în conformitate cu prevederile art.12 din Regulamentul Comisiei Europene (CE) nr.1857/2006 de aplicare a art. 87 şi 88 din Tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii din domeniul producţiei de produse agricole şi de modificare a Regulamentului (CE) nr.70/2001.

Această hotărâre de Guvern trebuie să prevadă: ajutorul de stat pentru plata primelor de asigurare se acordă sub formă de rambursare către beneficiari şi care reprezintă o cotă procentuală din costul primelor de asigurare, după cum urmează:

1. 70 % din costul primelor de asigurare dacă poliţa de asigurare prevede acoperirea pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale, respectiv: îngheţul, grindina, poleiul, ploaia sau seceta;
2. 50 % din costul primelor de asigurare dacă poliţa de asigurare prevede acoperirea pierderilor prevăzute la litera a), precum şi a altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile şi/sau a pierderilor cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestări parazitare.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Economia socială"

Prin Strategia de la Lisabona a fost fixat ca obiectiv strategic al Uniunii Europene acela de a deveni până în anul 2010 "cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată pe cunoaştere, capabilă de o creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o coeziune socială mai mare". Conform acestei strategii noile linii directoare integrate în domeniul politicilor de ocupare (2008 - 2010) subliniază ideea promovării incluziunii active pe piaţa muncii a grupurilor dezavantajate, incluzând lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare, prin extinderea serviciilor sociale şi a economiei sociale.

Strategia 2020 îşi propune o ţintă clară privind promovarea incluziunii sociale prin creşterea oportunităţilor grupurilor vulnerabile de a se integra în societate. Pentru asigurarea unei implementări coordonate a acestei strategii, Comisia Europeană a propus o serie de linii directoare, iar în domeniul incluziunii linia directoare nr.l0 recomandă: "Statele membre ar trebui de asemenea să promoveze în mod activ economia socială şi inovaţia socială în sprijinul celor mai vulnerabile grupuri".

Economia socială include întreprinderile sociale şi deţine actual o pondere de 8% din economiile naţionale ale statelor membre, implicând 10% din totalul forţei de muncă. Economia socială oferă un model alternativ de afaceri, bazat pe principiile echităţii, responsabilităţii sociale şi transparenţei, prin care se încurajează participarea tuturor actorilor relevanţi (grupuri vulnerabile, persoane apte de muncă şi care beneficiază de prestaţii de asistenţă socială, persoane aflate în şomaj, autorităţi locale, organizaţii neguvemamentale etc.) în procesul de luare a deciziilor.

Acest model economic implică o bună coordonare a activităţilor de producţie cu cererea clienţilor sau utilizatorilor, prin promovarea unei abordări democratice bazate pe cooperare şi nu pe competiţie, pe promovarea drepturilor angajaţilor şi utilizatorilor, pe utilizarea programelor de politici publice în vederea promovării şi integrării grupurilor dezavantajate.

Proiectul "Şanse egale pe piaţa muncii", îşi propune crearea unui mecanism naţional care să favorizeze o mai bună evaluare vocaţională a persoanelor cu handicap, astfel încât acestea să poată fi mai uşor integrate pe piaţa muncii.

Iniţierea acestui proiect a pornit de la ideea că ocuparea unui loc de muncă reprezintă una dintre principalele căi către incluziunea socială, integrarea şi participarea în societate, deoarece oferă persoanelor cu handicap un statut social adecvat, mijloace financiare pentru a fi independente. Mai mult, ocuparea unui loc de muncă de către persoanele cu handicap a devenit o prioritate în toate statele membre ale Uniunii Europene datorită Strategiei UE de la Lisabona care promovează un sistem de ajutor social "activ", prin care să existe un număr mai mare de persoane pe piaţa muncii şi mai puţine care să beneficieze de prestaţii sociale. În cadrul acestui proiect se are în vedere:

• dezvoltarea sistemului de evaluare profesională a persoanei, prin care se evaluează competenţele, abilităţile şi interesele persoanei cu handicap şi se analizează cerinţele pentru locul (locurile) de muncă destinate;
• crearea de ateliere de lucru asistate în vederea realizării ajustărilor necesare pentru procesele de muncă cu scopul de a oferi acces tuturor persoanelor, indiferent de nivelul curent de productivitate;
• locuri de muncă asigurate, prin care se oferă sprijin persoanelor cu handicap în asigurarea şi menţinerea unui loc de muncă plătit pe piaţa deschisă a muncii. Acest serviciu include pregătirea pentru locul de muncă, găsirea unui loc de muncă, angajare şi sprijin la locul de muncă.

Consider că ministerul de resort trebuie să dezvolte sectorul economiei sociale şi în România, ca soluţie pentru incluziunea socială a grupurilor defavorizate şi de creştere a oportunităţilor de ocupare pentru persoanele cele mai afectate de riscul de excluziune socială.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Reducerea abandonului şcolar"

Legea educaţiei naţionale, adoptată de Camera Deputaţilor şi aflată în dezbatere parlamentară la Senat, îşi propune, cel puţin din punct de vedere ipotetic, să creeze condiţiile necesare pentru realizarea modernizării şi restructurării coerente a sistemului de educaţie din România, în vederea creşterii calităţii învăţământului românesc.

Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu are multiple avantaje, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, asigurând încheierea învăţământului obligatoriu de către mai mulţi copii, deoarece în prezent se înregistrează o rată sporită de abandon şcolar după clasa a VI-a. Acest fenomen va fi cu atât mai vizibil pentru copiii proveniţi din familii defavorizate economic şi social, ale căror familii nu au posibilitatea de a plăti costurile pentru internat sau cantină în vederea şcolarizării în altă localitate. Şcoala va fi ţinută aproape de elev încă un an de zile. Se ating astfel două obiective majore: dezvoltarea copilului până la 16 ani în mediul familial şi reducerea abandonului şcolar. Părăsirea şcolii înainte de împlinirea vârstei de 16 ani îşi are rădăcinile în schimbarea bruscă a mediului social de către copil. Procesul de adaptare de la sat la oraş se realizează greu la o vârstă prea fragedă, iar acest lucru se reflectă negativ în rezultatele şcolare.

Ministerul de resort trebuie să iniţieze şi să deruleze programe educaţionale destinate reducerii abandonului şcolar şi susţinerii participării şcolare a elevilor din întreg sistemul de învăţământ preuniversitar. Reducerea abandonului şcolar, precum şi reintegrarea în sistemul educaţional a copiilor care au abandonat şcoala trebuie să reprezinte preocupări permanente ale MECTS.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Incluziunea socială"

Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap acordă o atenţie deosebită formării profesionale, ocupării şi angajării în muncă a persoanelor cu handicap.

Incluziunea socială este un proces complex şi are în vedere urmărirea asigurării măsurilor care să conducă la realizarea principalelor drepturi sociale din domeniile: ocupare, sănătate, locuire, educaţie, asigurări sociale, asistenţă socială. Orice persoană cu handicap care doreşte să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare şi orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul şi gradul de handicap. Poate beneficia de orientare profesională, după caz, persoana cu handicap care este şcolarizată şi are vârsta corespunzătoare în vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experienţa profesională sau cea care, deşi încadrată în muncă, doreşte reconversie profesională.

Conform Hotărârii Guvernului nr.1217/2006 privind crearea mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România, a fost înfiinţată Comisia naţională privind incluziunea socială, cu atribuţii în stabilirea priorităţilor naţionale în domeniul incluziunii sociale şi în monitorizarea implementării acestor priorităţi şi s-a reglementat constituirea în fiecare instituţie centrală responsabilă în domeniu a unei unităţi de incluziune socială care ar trebui să colecteze şi să analizeze indicatorii sociali sectoriali, creând astfel premisele elaborării unor raportări periodice ale progresului realizat.

Numai că, în realitate, aceste unităţi de incluziune socială sunt ineficiente, din cauza faptului că, la nivel judeţean, fondurile destinate programelor de incluziune sunt epuizate, iar personalul este insuficient, raportat la numărul de cazuri speciale existente în acest moment. Trebuie identificate de urgenţă resursele financiare şi cuprinderea lor în bugetul de stat pe anul 2010, sume necesare desfăşurării unui proces amplu de incluziune socială la nivel judeţean şi naţional.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Interzicerea comerţului electronic cu plante etnobotanice"

După intrarea în vigoare a OUG nr.6/2010 pentru modificarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, magazinele în care până atunci se comercializau produse ce aveau în componenţă plante şi substanţe cu proprietăţi psihoactive şi psihotrope, dovedite ca fiind extrem de periculoase pentru sănătatea umană, s-au reorientat către alte produse la fel de periculoase pentru sănătatea populaţiei şi în special a tinerilor.

Întrucât plantele şi substanţele conţinute de aceste produse nu se regăsesc în tabelele din anexele celor două legi menţionate, fapt ce favorizează un acces facil al consumatorilor la aceste produse, este necesară reglementarea interzicerii comerţului electronic cu produse obţinute din plante vegetale precum şi a substanţelor altele decât cele aflate sub control naţional a căror utilizare, indiferent de procedeul de administrare, are efecte similare utilizării substanţelor stupefiante şi psihotrope.

Gradul înalt de pericol pentru sănătate al acestor produse este dat de numărul mare de persoane, în special tineri care se prezintă la camerele de gardă ale spitalelor, în urma consumului de plante etnobotanice procurate de cele mai multe ori prin intermediul site-urilor specializate în comerţul electronic cu astfel de plante şi substanţe.

În acest sens am iniţiat o propunere legislativă care vine să rezolve această problemă prin interzicerea vânzării pe internet a plantelor şi substanţelor cu efect psihoactiv şi psihotrop.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declaraţie politică: "Programe privind combaterea sărăciei"

Iniţiativele şi acţiunile europene şi naţionale care au marcat anul 2010 - Anul european pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale trebuiau să contribuie la creşterea gradului de implicare a tuturor actorilor din sistem, inclusiv a cetăţenilor, ceea ce ar conduce la găsirea de noi soluţii pentru iniţierea şi dezvoltarea de măsuri concrete pentru combaterea sărăciei, numai că, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

Utilizând indicatorul de măsurare a sărăciei relative, au fost identificate următoarele grupuri ca fiind expuse unui risc de sărăcie ridicat în anul 2010:

• copiii (între 0-15 ani) cu 24,7%;
• populaţia din zonele rurale (29,9%);
• lucrătorii pe cont propriu (inclusiv agricultorii) cu 39,9% şi şomerii, cu 37,9%;
• gospodăriile cu doi adulţi şi trei sau mai mulţi copii (40%).

În acest sens, consider că ministerul de resort trebuie să aibă în vedere o serie de proiecte ce pot fi susţinute financiar din Fondul Social European pentru a răspunde obiectivelor strategice prevăzute în Raportul naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială în scopul dezvoltării sectorului de economie socială, ca soluţie pentru integrarea pe piaţa muncii a persoanelor defavorizate precum si proiectarea şi implementarea unui program complex de formare/ calificare/recalificare pentru creşterea competenţelor antreprenoriale pentru şomerii şi tinerii din mediul rural.

Un alt obiectiv major al României în domeniul prevenirii şi combaterii excluziunii sociale se referă la reducerea sărăciei în rândul copiilor. Pentru a putea eficientiza puţinele acţiuni realizate în acest sens, este necesar să se investească atât în familie, dar mai ales în valorificarea potenţialului intelectual şi social al copiilor. Astfel, se vor crea premisele ca aceşti copii să devină adulţi cu competenţe profesionale sporite cu ajutorul cărora să depăşească situaţia de sărăcie cu care se confruntă familiile lor.

(A doua parte a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să luaţi loc.

Am avut o solicitare din partea Grupului parlamentar al UDMR dacă se poate să amânăm puţin începerea lucrărilor pentru că au o şedinţă de grup şi nu puteau să participe.

Vă propun, totuşi, să reluăm lucrările şi, pe parcurs ce le desfăşurăm, probabil că-şi vor termina şedinţa şi vor coborî la plen.

Vă anunţ că, din totalul celor 333 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 195 deputaţi. sunt absenţi 138, din care 11 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în lucrări propriu-zis, am să-l rog pe domnul deputat Victor Surdu să aibă o intervenţie.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Zilele acestea se împlinesc 100 de ani de la înfiinţarea, prin decret-regal, a Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare - SNIF. Pentru noi, un secol de existenţă a uneia dintre cele mai importante profesii din domeniul construcţiilor cu aplicare directă în agricultură, are cel puţin două semnificaţii.

Prima: Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare poartă numele marelui Anghel Saligny, întemeietorul ingineriei româneşti, inginer constructor, pedagog, ministru, academician, chiar preşedintele Academiei Române, unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu construcţie metalică, respectiv beton armat.

A doua este legată de faptul că, până în 1990, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare a purtat diferite nume de-a lungul timpului, dar a cumulat cea mai mare investiţie pe cap de locuitor în România, şi anume specialişti bine pregătiţi în domeniul îmbunătăţirilor funciare, proiectarea antierozională, irigaţii, desecări, desalinizări, îndiguiri, pe aproape întreaga suprafaţă a României, la care se adaugă, bineînţeles, lucrările importante executate de la cumpăna apelor, din vârful munţilor şi până la Marea Neagră.

Nu vreau să evoc astăzi figura luminoasă a marelui Saligny, dar vreau să deplâng situaţia deosebit de grea în care se află SNIF după 100 de ani de existentă, SNIF, care cândva reprezenta mândria românilor în domeniul cercetării, inovaţiei şi construcţiilor.

Îmi exprim regretul că, după munca desfăşurată în cadrul Comisiei de cercetare, aprobată de această Cameră în cursul anului trecut, situaţia existentă în domeniul îmbunătăţirilor funciare nu s-a schimbat cu nimic, ba, mai mult, s-a înrăutăţit. Doar un mic exemplu. Deşi anul trecut, timp de 45 de zile, a fost nevoie de irigaţii pe întreaga suprafaţă amenajată, în 2010 s-au irigat numai 50 de mii de hectare.

Am încă speranţa, stimaţi colegi, că Parlamentul României, Guvernul României îşi vor găsi timpul necesar să adopte o lege şi hotărâri de Guvern care să clarifice patrimoniul SNIF-ului, relaţia cu Ministerul Finanţelor Publice şi, mai ales, locul şi rolul SNIF-ului în asigurarea apei pentru irigat, a protecţiei solului împotriva eroziunii, a îndiguirilor cu efecte importante atât pentru terenurile agricole, cât şi mai ales pentru localităţi.

Îmi exprim speranţa că măcar şi din respect pentru marele Saligny şi pentru zecile de mii de români, care încă mai lucrează în acest domeniu, vom face ceea ce trebuie pentru a salva SNIF-ul de la faliment în acest an, când împlineşte un secol.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Máté András.

Domnul Máté András-Levente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul UDMR solicită o pauză de consultare de 20 de minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Ne revedem în 20 de minute.

*

- după pauză -

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să luaţi loc în sală.

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Iar suntem în întârziere, dar v-aş propune, pauza de consultări s-a finalizat, chiar dată colegii de la UDMR n-au venit, şi cu rugămintea să acceptaţi introducerea pe ordinea de zi a raportului privind modificarea Regulamentului al cărui articol să crească într-o comisie de la 21 la 41 de membri, sigur, ca suport având şi propunerea noastră, Comisia de buget având în vedere importanţa Legii bugetului şi cele care sunt cu acordul Fondului Monetar, să putem să avem o distribuţie echitabilă în comisie, motiv pentru care v-aş propune să existe şi proiectul de hotărâre de modificare a Comisiei pentru buget, finanţe la cota de 41 de membri, repartizarea fiind făcută conform algoritmului din Cameră şi în funcţie de aprobarea care va fi dată prin votul final, v-aş propune şi cei care trebuie să facă parte din comisie.

Dar vă rog să introduceţi la ordinea de zi şi am să spun...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader, este pe ordinea de zi. Este pe ordinea de zi, am verificat acum, de ieri, de la Biroul permanent, ordine de zi care a fost aprobată.

Bun. Intrăm în dezbaterea Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată.

Este procedură de urgenţă.

Îi dau cuvânt reprezentantului iniţiatorului. Pe procedură, scuze. Domnul vicelider Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte, pentru amabilitate .

Doamnă preşedinte,

Nu întâmplător, ieri, am citit de la acest microfon scrisoarea adresată de preşedintele Traian Băsescu Parlamentului României prin intermediul preşedintelui Senatului şi a preşedintelui Camerei Deputaţilor. O scrisoare care reitera mesajul pe care acesta l-a adresat Parlamentului, în care mesaj se făcea vorbire, se făcea trimitere la un moratoriu, la înţelegere, la colaborare parlamentară.

Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament a dovedit că noi am achiesat la această solicitare, am venit în sală, am rămas în sală, am urmărit ordinea de zi, dezbaterile, ne-am bătut pentru Legea pensiilor, am făcut ceea ce trebuie să facă - aşa cum un distins coleg încerca ieri să ne explice - ceea ce ar trebui să facă o opoziţie responsabilă.

Din nefericire, şi ieri şi până ieri, lucrările, dezbaterile au fost unele în care puterea nu s-a dovedit la fel de apropiată în a-şi manifesta toleranţa, gratitudinea, până la urmă, respectul faţă de opoziţie.

Acestea fiind spuse, dincolo de faptul că şi astăzi lipsa de respect, până la urmă, pentru fiecare dintre parlamentarii aflaţi în sală, a făcut ca, pe lângă geografie şi istorie se pare că trebuie să învăţăm în limba maghiară şi democraţia parlamentară, toate aceste elemente mă conduc la aceeaşi idee pe care o exprimăm de pe data de 15 septembrie încoace, încă o probă de lipsă de colaborare şi de interes, încă o probă de dispreţ, până la urmă, din partea puterii către opoziţie, care ne-a fost oferită şi ieri, ne face să ne continuăm demersul nostru început, aşa cum am spus, pe data de 15 septembrie, atunci când, în această sală a fost fraudat votul pe Legea pensiilor, motiv pentru care vom participa la activităţile parlamentare atâta vreme cât nu dumneavoastră veţi conduce lucrările Camerei. este primul punct.

Al doilea, vom participa chiar şi în condiţiile în care dumneavoastră vă veţi afla pe acel podium, la actele normative care au în opinia noastră importanţă majoră pentru cetăţeni. Şi nu vom participa la acele acte normative, cum în mare măsură sunt şi cele de astăzi, care se referă la cu totul altceva, la reglementarea generală a unor probleme care într-un fel sau altul reprezintă interesele grupurilor pe care cei care se află la Putere în momentul ăsta le reprezintă în Parlament.

În aceste condiţii, Grupul parlamentar al PSD va pleca de la şedinţa de plen şi va veni pentru votul final asupra Legii pensiilor şi vom veni în continuare în Parlament şi la dezbatere şi la vot final pe toate legile care sunt de interes pentru români.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase,

Stimaţi colegi,

Două lucruri doresc să spun de la acest microfon. Unu: ne menţinem în continuare poziţia politică prin care nu vom participa la lucrările de plen care sunt conduse de doamna Roberta Anastase pentru că dumneaei se face, în concepţia şi în aprecierea noastră, vinovată de furtul la Legea pensiilor, furtul voturilor, nu vă gândiţi la altceva, şi e suficient.

În acelaşi timp, lucrul al doilea pe care vreau să vi-l spun: ieri am afirmat şi astăzi reafirm că Grupul parlamentar al PNL va participa la lucrările de plen atunci când se discută legi importante pentru populaţia României, cum am făcut ieri la Legea pensiilor, cum vom face astăzi şi vom fi prezenţi la votul final la Legea pensiilor, dar, în rest, forma noastră de protest se va menţine, pentru că trebuie să atenţionăm opinia publică că nu trebuie să fim de acord în această ţară cu nimeni care nu respectă legea.

În consecinţă, Grupul parlamentar al PNL va părăsi lucrările plenului.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Revenim la un proiect deloc important pentru cetăţeni, nu-i aşa, privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Repet, procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Doamna Lidia Barac (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege în discuţie urmăreşte punerea în acord a reglementărilor propuse iniţial prin Ordonanţa de urgenţă nr.159/2008 cu exigenţele impuse de Constituţia României, aşa cum sunt acestea subliniate în Decizia Curţii Constituţionale nr.109 din 9 februarie 2010.

Cât priveşte conţinutul acestui proiect de lege, precizăm că el detaliază cazurile şi condiţiile de acordare a asistenţei judiciare, organizarea acestei forme de acces la justiţie a cetăţenilor în spaţiul românesc. Prin această lege se înfiinţează Departamentul pentru coordonarea asistenţei judiciare în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

În acelaşi timp, legea reglementează unele aspecte care ţin propriu-zis de organizarea şi exercitarea profesiei de avocat în România, în principal cu privire la formele de exercitare a acestei profesii, accesul în profesie într-un mod instituţionalizat, numai prin examen sau concurs, pregătirea profesională a avocaţilor într-o formă instituţionalizată organizată la nivel naţional. Toate acestea fac ca acest proiect să corespundă reglementărilor internaţionale orientate spre consolidarea profesiei de avocat, în dublu scop: eficientizarea actului de justiţie şi respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor implicaţi în procedurile judiciare.

În acelaşi timp, această lege va permite avocatului român să-şi desfăşoare activitatea în spaţiul european în condiţii de egalitate şi respect reciproc.

De aceea, votul dumneavoastră va contribui deopotrivă la consolidarea statului de drept în România, în măsura în care veţi agrea varianta aşa cum rezultă ea din raportul comisiei.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei. Domnule secretar, vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Obiectul de reglementare al acestui proiect de lege v-a fost prezentat de doamna secretar de stat.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise, care sunt redate în Anexa nr.1 la prezentul raport. Amendamentele respinse sunt redate în Anexa nr.2 la prezentul raport.

În raport cu obiectul său, ce vizează modificarea unei legi organice, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Fiind procedură de urgenţă, doamna preşedinte, vă propun cinci minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru dezbaterea pe articole.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dezbateri generale.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Silvestru Mircea Lup:

Stimaţi colegi,

Prin decizia Curţii Constituţionale, profesia de avocat a rămas fără un cadru bun de reglementare. În această situaţie, Parlamentul, împreună cu organizaţiile profesionale, cu celelalte instituţii, mă refer aici la Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie, au purces la modificarea acestei legi.

Eu, personal, şi Grupul parlamentar al PSD+PC îşi exprimă satisfacţia faţă de forma în care această lege a ieşit. Este o lege corectă, vine şi pune pe baze realiste şi corecte profesia şi vreau să mulţumesc pe această cale tuturor colegilor din Comisia juridică, unde n-au mai existat bariere politice şi toţi ne-am dat mâna pentru a scoate un act normativ bun.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Nu sunt.

Atunci, intrăm în dezbaterea pe articole.

La punctul 1, "Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat."

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 5 dacă aveţi observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La punctul 6, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

Domnule Mate, urmăriţi şi dumneavoastră, da? Bun.

Punctul 9. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 11.

Domnule Nicolicea, la pct.11 aveţi? Vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, am avut un amendament care este trecut la "amendamente respinse", după art.16, şi a ajuns la "amendamente respinse" din faptul că, datorită unor erori de redactare care cred că-mi aparţin, nu am precizat că pentru a exercita profesia de avocat, excepţia de rigoare, trebuia să ai şi meseria de jurist. Şi atunci acesta sună aşa: "2¹. La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de avocat a exercitat timp de patru ani un mandat de parlamentar, dacă respectivul are studii juridice."

Vă rog să votaţi pentru că întotdeauna... la chestiunea aceasta vreau să vă spun că mandatul de parlamentar este obligatoriu, iar studiile juridice sunt prevăzute chiar la art.11: "Condiţii de a exercita meseria: să fii cetăţean român, să exerciţi drepturile civile şi politice, să fii licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege."

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna deputat întâi şi după aceea dumneavoastră.

Vă rog.

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Stimaţi colegi,

Îmi pare foarte rău că trebuie să-l contrazic pe colegul meu Nicolicea, pentru că am manifestat suficient de multă largheţe pentru primirea în această nobilă profesie a tuturor. Din '90 încoace, numai cine n-a dorit să fie avocat n-a putut să intre în avocatură. Or, mi se pare un lucru total nelalocul său ca în acest moment oricine a dobândit nişte studii juridice peste noapte, pentru că acum să vorbim la modul concret, ştiţi şi dumneavoastră câte universităţi particulare există la ora aceasta şi de ce să nu spunem lucrurilor pe nume, cât de uşor se poate obţine o diplomă în drept în aceste condiţii. Mi se pare total nedrept pentru această castă şi pentru această profesie nobilă ca să introducem în mijlocul avocaţilor pe oricine. Probabil că unii cred că acolo curge numai lapte şi miere. Este departe de a fi aşa ceva. Ştiinţa de carte şi competenţa sunt cele care asigură într-adevăr acestei meserii, invidiate văd de unii dintre noi, ceea ce trebuie să-i asigure, nicidecum nu văd de ce un mandat de parlamentar poate să-i ofere posibilitatea de a intra în avocatură.

Vă spun acest lucru pentru că, întâmplător sau nu, sunt una dintre persoanele care n-am intrat pe uşa din spate în această meserie, am practicat-o cu cinste 15 ani, aşa cum am practicat-o şi pe cea de magistrat, dar am dat concurs pe ţară, cu subiecte unice, cum se doreşte şi acum să se facă. A veni aici şi a cere un asemenea drept, mi se pare deja mult prea mult.

În aceste condiţii, doamna preşedinte, onoraţi colegi, vă cer să respingeţi acest amendament, să rămână respins, pentru că ar fi o inechitate şi, vă spun, o inechitate pentru... sunt cadru universitar, sunt conferenţiar. Vreau să vă spun că ar fi o inechitate pentru tinerii care astăzi termină o facultate de drept şi care chiar depun nişte eforturi s-o termine, poate şi materiale şi de alt ordin, şi în momentul în care noi aducem tot felul de oameni în această profesie, ce le mai oferim acestor tineri?

Vă mulţumesc. Şi sper că m-am făcut înţeleasă şi că nu veţi merge până acolo încât să dăm acest drept oricui vine să-l ceară, fără a avea nimic pe care să se bazeze decât faptul că a avut un mandat de deputat. Mandatul de deputat şi-l poate manifesta perfect aici, în faţa dumneavoastră, poate să depună ce eforturi doreşte fiecare, dar asta nu înseamnă că trebuie să le facem cadou şi profesia de avocat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Silvestru Mircea Lup:

Am spus înainte că am reuşit să scoatem o lege bună tocmai pentru că am reuşit să eliminăm toate amendamentele care creau un privilegiu. N-am dorit să dăm nici măcar magistraţilor cu vechime de 10 ani, procurorilor şi judecătorilor, ocazia de a accede în profesie fără examen.

Domnul Tinel Gheorghe (din bancă):

A fost!

Domnul Silvestru Mircea Lup:

A fost. Deci, din acest moment, gândirea noastră a fost fără privilegii. Şi eu şi cei mai mulţi am dat examenul de intrare, ne-am făcut stagiatura, am dat definitivatul. Ce vor spune oamenii când creăm acest privilegiu tocmai pentru nişte deputaţi? Gândiţi-vă ce rău va cădea la electorat acest lucru. Pe judecători n-am vrut, pe procurori nu, jurişti nu, alte categorii şi profesii juridice... să ne îndreptăm spre parlamentari?

Rugămintea mea: nu votaţi un astfel de amendament pentru că face rău profesiei, face rău sistemului judiciar şi face rău imaginii noastre de parlamentari.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Era domnul deputat, după care domnul Firczak. Nu, domnul Ovidiu Ganţ, în locul domnului Firczak.

Dumneavoastră eraţi înscris, domnule Gabor. Anunţam doar cine vine după aceea.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa după cum se ştie, în orice profesie, şi în profesia de avocat, se poate intra numai după ce se dă un examen de admitere ca avocat stagiar. După doi ani de stagiatură se poate da examenul de avocat definitiv.

Este de neînţeles cum un om de valoarea domnului deputat Nicolicea poate să ceară adoptarea unui asemenea amendament. Pentru că dacă vom adopta amendamentul vom încălca orice reguli. Şi, în afară de asta, dăm posibilitatea ca pe uşa din spate a profesiei să intre oameni fără pregătire, oameni care nu vor putea să facă cinste profesiei de avocat. Gândiţi-vă că asemenea oameni vor duce profesia în jos, şi nu vor contribui la onoarea ei. Aceştia vor fi oamenii care vor face trafic de influenţă, aceştia vor fi oamenii care vor ajunge în faţa instanţei nu ca avocaţi, ci ca inculpaţi.

De aceea, eu consider că trebuie să fim maturi, să votăm împotriva adoptării unui asemenea amendament.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ. După aceea, domnul Firczak.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va vota categoric împotriva acestei propuneri. Este absolut aberant. Fac apel şi la Grupul PDL să voteze împotrivă. Mâine, poimâine, o să găsim astfel de portiţe pentru medici, pentru astronauţi, profesori şi aşa mai departe. Să găsim tot felul de metode alternative de a se pătrunde într-o anumită profesiune. E împotriva legii. Creăm un precedent extrem de periculos. Vă rog foarte mult, votaţi alături de Grupul minorităţilor naţionale împotriva acestui amendament.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Firczak.

Domnul Gheorghe Firczak:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu sunt perfect de acord cu ceea ce a spus doamna Jipa înaintea mea şi a distinsului coleg Ovidiu Ganţ, dar eu stau şi-mi pun întrebarea şi e, să zicem, o întrebare semiretorică: oare cine a propus înfiinţarea atâtor facultăţi de drept? Că circula o butadă pe vremuri - că te duci la Herculane turist şi te întorci jurist.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii. Nu mai sunt.

Punctul de vedere al Guvernului.

Doamna Lidia Barac:

Doamnelor şi domnilor,

Vă rog să aveţi în vedere că în Comisia juridică s-au purtat ample discuţii în legătură cu acest amendament care a fost analizat în raport cu concepţia acestei legi. Spuneam în cuvântul meu că prin această lege urmărim să consolidăm profesia de avocat, să avem o reglementare compatibilă cu reglementările internaţionale, mai ales că acum avocatul român poate pleda oriunde în spaţiul european. Condiţia de reciprocitate, respectul nu se va cerşi în acest spaţiu, ci trebuie câştigat. Cum îl câştigăm, decât dacă arătăm că avem un sistem de acces în avocatură centralizat şi instituţionalizat, pe bază de criterii obiective, fără privilegii.

Este şi motivul pentru care magistraţii au înţeles să nu forţeze intervenţiile în legătură cu acest proiect de lege, necerând scutire de examen pentru a intra în profesie chiar şi pentru o vechime de zece ani.

Vă rog să aveţi în vedere, pentru că votul dumneavoastră are puterea de a consolida această profesie direct interesată de actul de justiţie. Tăria actului de justiţie depinde de calitatea şi felul în care avocatul se manifestă în procedura judiciară în faţa instanţelor.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Cezar Preda.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu nu ştiu cum a putut să ajungă aşa ceva în asemenea condiţii, în asemenea vremuri, să dezbatem şi să votăm. Nu puteam să-mi imaginez că noi, în decembrie 2010, presaţi de tot ce avem noi de făcut în această situaţie grea, ne creăm nişte privilegii. Nu sunt de acord cu nici un privilegiu pentru niciun parlamentar care trebuie să-şi facă treaba de parlamentar. Nu creăm după încheierea mandatului privilegii pentru unii sau pentru alţii. Nu sunt de acord pentru niciun deputat şi niciun senator să capete un privilegiu care se obţine prin concurs şi printr-o atitudine care se naşte din dorinţa de a fi, nu dintr-un lucru pe care l-a făcut înainte.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Supun la vot acest amendament după ce aţi ascultat toate punctele de vedere, amendament respins care este susţinut de domnul Nicolicea în plen.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

19 voturi pentru, 12 abţineri şi 65 de voturi împotrivă.

Amendamentul rămâne respins.

La poziţia 12 dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

13. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

14. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

15. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

16. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

17. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

18. Observaţii?

La 18, domnul Máté András.

Domnul Máté András-Levente:

Domnişoara preşedinte,

Stimaţi colegi,

La poziţia 18 am un amendament respins care se referă la introducerea unui nou articol 22¹: "Avocatul definitiv este obligat să frecventeze formele de pregătire profesională continuă organizate de barou, Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor sau de formele de exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat."

Fiecare profesie liberală îşi organizează aceste cursuri pentru pregătirea avocatului. Cred că în asemenea condiţii avocatul va putea depune o muncă benefică în justiţie, în sensul de a fi mai bine pregătit şi de a reprezenta mai bine interesele clienţilor.

Eu vă rog foarte frumos să susţineţi acest amendament respins.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte puncte de vedere.

Domnul Ovidiu Ganţ. Şi după aceea punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Am să-mi exprim un punct de vedere personal. Profesia de avocat este o profesie liberală, este reglată, în esenţă, de piaţă. Un avocat este bun sau prost în funcţie de clienţii pe care-i are.

În consecinţă, el este interesat sau nu să se perfecţioneze sau nu. Să introduci în lege o obligativitate supusă sancţiunilor codului disciplinar al avocatului pentru faptul că nu mă duc la nişte cursuri de perfecţionare, este absolut incredibil!

Mai mult decât atât, se încearcă aici ca pe anumite structuri, mai mult sau mai puţin profesionale, să se câştige bani, doamna preşedinte. Până la urmă, daţi-mi voie să am mari dubii că mulţi dintre acei lectori de la institutul care perfecţionează avocaţi sunt la nivelul unora dintre cei mai buni membri ai barourilor din ţară. Nu văd niciun motiv spre deosebire... de exemplu... sau spre exemplu, ca tatăl meu, care e avocat de 30 de ani, şi a fost magistrat 20, are nevoie să meargă să fie perfecţionat de cineva care de doi ani de zile de-abia a intrat în avocatură şi aparţine nu ştiu cărui institut de perfecţionare.

Este absolut aberant şi o încercare de a obliga avocaţii să cotizeze din doi în doi ani la nişte cursuri de o calitate absolut discutabilă. Opţiunea de perfecţionare trebuie să existe, fiecare poate să decidă dacă vrea să se perfecţioneze la Bucureşti, la Berlin sau la Paris, suntem membri ai Uniunii Europene, pot să mă perfecţionez oriunde în lumea asta, dar nu mă poate obliga nimeni ca avocat să mă duc să mă perfecţionez undeva.

Vă rog foarte mult să nu susţineţi acest punct de vedere. Este o rugăminte cu titlu personal, şi nu din partea grupului parlamentar.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Máté András vrea să clarifice.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Máté András-Levente:

Stimaţi colegi,

Atunci când am dezbătut acest proiect de lege a venit reprezentantul profesiei de avocat, domnul preşedinte Florea, şi a spus foarte clar: este o decizie a Congresului în acest sens, este o dorinţă a avocaţilor în acest sens şi, mai mult, nu este o practică doar la noi, ci este o practică în Uniunea Europeană, unde se ţin aceste cursuri. Iar dacă distinsul meu coleg ar fi citit în întregime amendamentul, scrie doar atât, să se prezinte, nu este nici o sancţiune. Mai mult. S-a eliminat din amendamentul meu acea sancţiune prevăzută de statutul profesiei. Într-adevăr, este o profesie liberală, dar nu numai concurenţa trebuie să-şi spună cuvântul, ci şi pregătirea. Deci aşa cum este amendamentul, se opreşte doar acolo: avocaţii vor merge la asemenea cursuri, dar nu este nicio sancţiune.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Ovidiu Ganţ şi după aceea poziţia Guvernului, vă rog.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dat fiind faptul că domnul deputat Máté e de părere că nu am citit amendamentul, o să-mi permit să vi-l citesc, ca să vedem cine nu l-a citit. Citez: "Neîndeplinirea fără justificare a obligaţiei de perfecţionare a pregătirii profesionale constituie, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei, abatere disciplinară." Este raportul la lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică.

Domnul Máté András-Levente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, citesc din nou amendamentul. Ce a citit colegul este amendamentul din partea Senatului. Amendamentul meu este altul. Domnul coleg a citit greşit, al meu nu conţine această ultimă frază, stimate coleg, deci v-aş ruga să citiţi amendamentul meu. Al meu nu conţine ultimul alineat: "Neîndeplinirea fără justificare a obligaţiilor ..." deci dumneavoastră lucraţi pe varianta Senatului. Mai vedeţi, în partea cealaltă este încă o rubrică unde apar amendamentele respinse.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. Deci e clar din punctul acesta de vedere.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă spun că întâmplător sau nu, am beneficiat de asemenea cursuri de perfecţionare pe vremea când eram stagiar şi asta era înainte de ´89. Deci nu este nimic nou prin amendamentul făcut de colegul Máté şi însuşit de Comisia juridică.

Deci, a existat întotdeauna un curs de perfecţionare.

Eu nu văd ce poate să strice unui stagiar un curs de perfecţionare, mai ales că astea nu se ţin în fiecare zi. Neţinându-se în fiecare zi, eu zic că este absolut necesar să mai meargă şi să se perfecţioneze, pentru că nimeni nu vine de pe băncile facultăţii atoateştiutor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Poziţia Guvernului, înainte de a supune la vot.

Doamna Lidia Barac:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Guvernul susţine acest amendament. El a avut o oarecare formă şi în textul iniţial al legii. Consideraţiunile pentru care susţinem amendamentul rezultă la fel din concepţia legii, am dorit să consolidăm această profesie care este, foarte adevărat, este una liberală, dar prin rolul avocatului, interesul public este asociat direct acestei profesii şi vorbeam de rolul acestei profesii pentru desăvârşirea şi consolidarea actului de justiţie şi tocmai de aceea, schimbul de informaţie care are legătură cu consolidarea profesională a fiecărui avocat, inclusiv în spaţiul european este absolut necesar. De aceea susţinem acest amendament.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Votul este deschis.

Vă rog să votaţi. Spunem la vot amendamentul susţinut de domnul Máté András-Levente. 75 de voturi pentru, 19 împotrivă şi 11 abţineri, amendamentul este susţinut.

La poz.19, dacă sunt observaţii?

Domnul deputat, da, aveţi intervenţii la 19?

Vă rog.

Domnul Niculae Mircovici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Nu e vorba de 19, e explicarea votului de la votul anterior, pentru că am ridicat mâna şi am vrut să vorbesc înainte de exprimarea punctului de vedere al Guvernului, probabil că domnii secretari nu v-au sesizat că am vrut să iau cuvântul şi să spun că poziţia pe care a avut-o colegul Ganţ aici nu este o poziţie singulară. Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale nu poate fi de acord cu astfel de atitudine, cu atât mai mult cu cât este vorba de spre o profesie liberală în care obligativitatea studiului nu are absolut niciun fel de relevanţă.

În mod evident, această poziţie, chiar dacă am tot respectul faţă de colegul Máté, care doreşte o astfel de reglementare şi prin vot s-a observat că, mă rog, colegii au fost de acord în majoritate cu astfel de reglementare, ea are un substrat ascuns care trebuie cel puţin să-l exprimăm, dacă nu putem altfel în democraţie, prin atitudine, în mod evident, atâta timp cât devine obligatoriu o şcoală, este exact ca şi cum ai trimite cioara să facă conservatorul. Noi ştim că şi cioara şi privighetoarea au făcut conservatorul, numai că cioara l-a făcut la fără frecvenţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Între timp, înţeleg că s-a clarificat, nu există această obligativitate în amendamentul pe care noi l-am susţinut.

La pct.19, deci dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.20. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.21. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.22. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.23. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.24. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.25. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.26. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.27. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.28. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.29. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.30. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.31. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la 32 la 37. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.38. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.39. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.40. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.41. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.42 la 48. Dacă sunt observaţii? Adoptate.

Pct.49. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.50. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.51. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.52. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la pct.53 la 58. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.59. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.60. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.61. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.62. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.63. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.64. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.65. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.66. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.67, 68. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.69. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Rămâne pentru votul final.

Intrăm în dezbaterea Proiectului de Hotărâre privind modificarea alin.(3) al art.40 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Dau cuvântul preşedintelui comisiei, domnul Cionca.

Vă rog.

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În data de 7 decembrie 2010, Comisia pentru Regulament s-a întrunit pentru a discuta un proiect de hotărâre privind modificarea alin.(3) al art.40 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, iniţiat de domnul Mircea Toader, deputat PDL, cu care comisia a fost sesizată de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, cu adresa nr.50 din data de 6 decembrie 2010.

La lucrările comisiei au participat: domnul deputat Varga Attila, Grupul parlamentar al UDMR, domnul Eugen Nicolicea, Grupul deputaţilor independenţi, doamna deputat Liana Dumitrescu, Grupul minorităţilor naţionale şi subsemnatul, Cionca-Arghir, Grupul parlamentar al PDL.

De la lucrările comisiei au absentat domnul deputat Ciprian Dobre, Grupul parlamentar al PNL şi domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz, Grupul parlamentar al PSD.

În urma dezbaterilor, raportul a fost aprobat cu unanimitate de voturi. Ca urmare a acestui fapt, Comisia pentru Regulament supune plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare proiectul de Hotărâre privind modificarea alin.(3) al art.40 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi raportul aferent.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dezbateri generale? Intervenţii nu sunt.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Art.1. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Urmează modificări în componenţa nominală a unor comisii permanente, proiect de hotărâre propus de Grupul parlamentar al PDL.

Domnule Mircea Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

În afară de a modifica componenţa, am depus şi v-am explicat, se introduce în ordinea de zi un proiect de hotărâre prin care modificăm numărul membrilor din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în conformitate cu proiectul de hotărâre trecut şi discutat anterior la numărul de 41, motivaţia fiind clară: având în perspectivă discutarea bugetului şi necesitatea unei dezbateri foarte largi, am considerat că e nevoie să existe un număr suficient de mare şi cu reprezentativitatea corectă din plenul Camerei Deputaţilor şi vă rog să luaţi act că avem, pe de o parte, această modificare de la 21 - 41 la Comisia pentru buget.

Totodată, în cadrul modificărilor din această comisie, PDL-ul propune pe domnul Stroe Mihai din Comisia pentru drepturile omului să vină la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, domnul deputat Burlacu din Comisia pentru industrii şi servicii să vină la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi doamna Şandru Mihaela din Comisia pentru politică economică, de asemenea, la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, urmând ca şi celelalte partide să-şi nominalizeze, fiindcă fiecare partid va avea unul, doi sau trei membri în plus.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnule Toader, mai e o precizare de făcut. Acest proiect se supune la vot numai dacă trece proiectul de modificare. Şi mai este nominalizat şi domnul deputat Valeriu-Andrei Steriu, din partea Grupului parlamentar al independenţilor.

Vă mulţumesc.

Intrăm în Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

Nu mai avem foarte mult timp la dispoziţie, o să vă rog, domnule preşedinte, să fiţi concis.

Domnul Stelian Fuia:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

O să încerc să fiu cât mai scurt se poate.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice împreună cu Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport au fost sesizate în fond cu propunerea pentru modificarea şi completarea Legii nr.45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. În urma dezbaterii, comisiile, propun admiterea cu modificări şi completări a propunerii legislative.

În acelaşi timp, am o notă cu nişte erori materiale identificate de Departamentul Legislativ, care aş vrea să fie consemnate în stenogramă. Conţinutul art.55 alin.(1) de la poz.40 din raport se transferă la art.V şi devine alin.(2); Anexa nr.3, la pag.77, subanexa 3.18, la comuna Poian, suprafaţa de 1,76 ha este, de fapt, 1,79, fără a se modifica totalul general; la pag.232 sub Anexa 3.33, numărul corect de înregistrare al suprafeţei la Ministerul Finanţelor Publice este de 117 025; La subanexa 3.47, la pag. 291 la total arabil comuna Perieni s-a omis trecerea suprafeţei totale de 358,54, deci 2 ha, fără a se modifica totalul general; la pag. 313, comuna Perieni la nr. parcelei 1482/1/6/1, în timpul procesului de imprimare pe suport, au fost omise cifrele de identificare a parcelelor 1, 3, 5 şi 7. Şi la pag.340 la nr. parcelei, în timpul procesului de imprimare pe suport de hârtie a fost omisă cifra de identificare a parcelei 1482/1/6/1. Şi astea au fost observaţiile.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, domnul Kelemen, vă rog, domnule deputat. Şi, după aceea, domnul Victor Surdu, cu rugămintea să fie scurte intervenţiile, astfel încât să ne putem încadra în timp. Şi domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Kelemen Atilla Béla-Laszlo:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Foarte pe scurt, domnilor colegi.

Cunoscând importanţa cercetării autohtone şi importanţa mediului rural din România, UDMR-ul va vota această lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Victor Surdu, după aceea domnul Mircia Giurgiu şi domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca iniţiator, această lege este deosebit de importantă, pentru că va proteja după adoptarea ei de plenul distinsei noastre Camere, suprafeţele pe care sunt organizate experienţele multianuale, suprafeţele pe care sunt plantate bazele genetice pentru vie, pomi, arbuşti fructiferi. De asemenea, reglementează statutul cercetărilor care lucrează în domeniul cercetării fundamentale, stimulează cercetarea aplicată ş.a.m.d. Grupul parlamentar al PSD+PC susţine această lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu mulţumesc.

Domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sunt şi eu unul dintre iniţiatori şi prin această lege, chiar dacă a durat foarte mult dezbaterea, sper să reuşim să punem la punct cercetarea şi dezvoltarea în agricultură.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Tinel. Concis, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Eu aş vrea să vă spun că nu e prima dată când Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice a fost sprijinită în demersurile de a reintra pe circuitul normal al fluxului de cercetare şi cercetare aplicată. Eu cred însă că facem astăzi un lucru bun, ştergând şi datoriile acumulate între timp.

Spun că nu este prima dată, dar anticipez că dacă Academia nu ia măsuri de a eficientiza activitatea, e posibil ca în perioada următoare să venim iarăşi cu un proiect de lege şi iarăşi să procedăm la ştergerea anumitor părţi din datorii. Acum e vorba de vreo 200.000 mii de lei, ceea ce cred nu-i o sumă de aici, de colea, dar să sperăm că cei care ne ascultă acum şi ne urmăresc vor interpreta mesajul nostru corespunzător.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Intrăm în dezbaterea pe articole a legii.

Amendamente admise.

Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare -dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi a industriei alimentare.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.3 la pct.10. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.11. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.12 la pct.20. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.21. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.22. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.23. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.24 la 34. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.35 la 42. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.43, 44 şi 45, se vede că s-a lucrat mult pe acest material că nu sunt observaţii.

De la poz.45 la 56. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Anexa 1. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Anexa 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Anexa 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Anexa 4. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Anexa 5. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Anexa 6. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Anexa 7. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Anexa 8. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Anexa 9. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Urmează votul final.

Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Da. Vreau să vă mulţumesc pentru că a fost adoptat acest proiect de lege.

Vreau să fac două mici precizări pe care noi le-am făcut şi în raport. Acelea potrivit cărora, acesta fiind un raport comun al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, de partea extrem de complicată şi extrem de importantă, cea care ţine de anexe, pentru că acolo se stabileşte statu quo-ul situaţiei efective, cu terenurile care revin, care, de fapt, sunt de cele mai multe ori în discuţie, legat de activitatea acestei academii, au fost elaborate de către şi controlate şi susţinute şi parafate de către Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, a făcut un efort extraordinar. Noi ca şi Comisie de învăţământ vă daţi seama că nu puteam să ne referim la aceste aspecte şi cu atât mai puţin să le acoperim.

Deci, cu această precizare, vă mulţumesc şi vă rog foarte mult această lege să meargă cât mai repede la promulgare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului preşedinte pentru aceste precizări. Sunt de felicitat şi trebuie să mulţumim ambelor comisii, membrilor ambelor comisii, au făcut o treabă extraordinară şi se vede că a fost un proiect muncit cu multă seriozitate.

Vă mulţumesc.

Ne revedem la ora 13,00 pentru sesiunea de vot final.

Acum intrăm în pregătirile pentru sesiunea de vot final.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în sală, pentru a putea începe sesiunea de vot final.

Vă rog să luaţi loc în sală.

Domnule Bobeş, vă rog luaţi loc în sală.

Domnule Toader, e tot grupul?

Vă rog să luaţi loc, domnule Leşe!

Bun, vă propun să începem sesiunea de vot final.

Bun, vă propun să începem... Pe procedură, domnule Cristian Dumitrescu, vă rog. Şi domnul Pambuccian, imediat.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna preşedinte,

Am o rugăminte către dumneavoastră: să începem la ora 13,00, dacă avem cvorum, bineînţeles, şi aveam cvorum, pentru că vreau să vă spun că, din cauza acestor prelungiri, noi a trebuit să mutăm comisiile de la ora 14,00 la ora 15,00, şi să vă spun şi de ce. Nu că am avea noi vreun moft, dar nu poţi să chemi invitaţi, miniştri sau reprezentanţi ai altor instituţii, să-i chemi la o anumită oră şi să întârzii o oră.

Deci, vă rog foarte mult, da?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Doamna preşedinte,

Mă raliez şi eu propunerii pe care a făcut-o domnul deputat Dumitrescu. Este bine să începem atunci când este anunţată sesiunea de vot şi avem comisii după aceea, tocmai din acest motiv.

Propunerea pe care vreau să v-o mai fac, pe procedură, pentru că am discutat chestiunea aceasta cu colegii din grup, şi noi am dori să procedăm aşa, să avem vot nominal pe Legea pensiilor. Deci, grupul nostru parlamentar vă propune vot nominal pe Legea pensiilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Eugen Nicolăescu.

Vă rog să pregătiţi cartelele, să scoateţi cartelele şi să le reintroduceţi, vă rog.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase,

Având în vedere că şi situaţia dumneavoastră, în continuare, este incertă pe votul la Legea pensiilor din 15 septembrie, ca s-o facem certă, în sensul că nu se mai fură la acest vot, Grupul parlamentar al PNL vă propune ca la Legea pensiilor să facem vot prin apel nominal.

Astfel încât lucrurile să fie clare şi nimeni să nu aibă nimic de comentat şi, în acelaşi timp, să se şi cunoască cum s-a votat pe această lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Cred că lucrurile sunt foarte clare: grupurile parlamentare ale PDL, UDMR, UNPR şi minorităţile naţionale, care au propus, şi grupul parlamentarilor independenţi, îmi cer eu scuze!

Domnul Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum am afirmat şi ieri, Legea pensiilor este mult prea importantă pentru pensionarii României şi, de aceea, rămânem în sală la votul final pe Legea pensiilor.

Sigur că dumneavoastră încercaţi astăzi să conduceţi şedinţa plenului, deşi eu v-am rugat, ieri, la Legea pensiilor, chiar pentru a nu mai avea nicio problemă şi a nu ne mai aduce în situaţia să vorbim zilnic de votul care s-a dat acum două luni de zile, să lăsaţi un vicepreşedinte să conducă lucrările plenului.

Şi insist să faceţi acest lucru, insistând, de asemenea, ca votul să fie nominal, ca să vadă românii cine doreşte să le taie pensiile şi cine nu doreşte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul secretar Pardău, pentru a începe votul prin apel nominal.

Voci din opoziţie (din sală):

Votul!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mă scuzaţi.

Supun, întâi, la vot această propunere de vot nominal.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Vot prin apel nominal, deci.

Votul s-a încheiat: 269 voturi pentru, 2 împotrivă şi 4 abţineri.

Domnule secretar Pardău, vă rog.

Pe procedură, întâi, domnul Mihai Voicu.

Apoi, doamna Aura Vasile, tot pe procedură.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc.

Este o problemă de procedură care sper că este de înţeles pentru toată lumea: votul prin apel nominal se face de către deputaţi, şi nu de către secretarul de şedinţă.

Deci, sper că votul prin apel nominal se va desfăşura la modul la care fiecare deputat se ridică sau nu se ridică, asta este mai puţin important, dar spune cu vocea proprie, dacă votează "pentru" sau "împotrivă" şi nu presupune secretarul că votează într-un fel sau altul. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Mihai Voicu, lucrul acesta este evident.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Spuneam aseară că, în conformitate cu Hotărârea nr.14/2010 a Curţii Constituţionale, care a făcut modificări la articolele din Regulament privind reexaminarea, în această situaţie se votează raportul de reexaminare. Ieri, pe ordinea de zi, în dreptul explicativ al proiectului de lege, era trecut şi reexaminarea raportului şi adoptarea legii.

Ieri v-am citit din Regulament, aşa cum a fost el modificat, şi nicăieri, nici în alin. (2), nici în celelalte nu se vorbea de adoptarea legii.

Astăzi, văd pe acest formular, care spune "Vot final", la poziţia 1, trebuie să adoptăm Legea cu modificări: adoptarea, cu modificări, a legii.

Spuneam aseară ca nu cumva să se încerce acoperirea unei fraude cu votul nostru din această zi.

Deci, trebuie să corectăm, şi să scriem aşa cum spune Regulamentul Camerei, este adoptarea raportului de reexaminare a proiectului de lege şi nu adoptarea, cu modificări, a legii.

Prima problemă pe procedură, doamna preşedinte, şi doresc să respectăm Regulamentul, pentru a nu da loc la interpretare, pentru că, prima care veţi fi avizată, veţi fi dumneavoastră.

A doua problemă pe procedură: mi s-ar părea corect ca apelul pentru votul fiecărui deputat să nu fie făcut de reprezentantul puterii - secretarul puterii - ci de secretarul opoziţiei. Mi s-ar părea un lucru care ar putea să demonstreze, încă o dată, dorinţa dumneavoastră de a fi corecţi cu cetăţenii României şi cu cei din opoziţie.

Deci, solicit ca domnul Voicu să strige catalogul, iar dumneavoastră, în momentul în care supuneţi la vot, să spuneţi "Raport de adoptare a reexaminării proiectului de lege" şi nu adoptarea legii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea cu modificări a legii.

Domnul Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase,

Stimaţi colegi,

Chiar sunt surprins plăcut de faptul că arcul guvernamental doreşte vot prin apel nominal la acest proiect de lege. Dar mă întreb de ce.

Dacă faceţi o numărătoare şi vă uitaţi, acum, în sală, la arcul guvernamental, nu sunt decât 150 de deputaţi ai puterii în sală. (Vociferări.)

Staţi o clipă, nu vă grăbiţi, nu vă grăbiţi! Comportaţi-vă frumos, nu ca pe stadion. Şi o rog pe doamna Anastase să vă pună la punct.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Nicolăescu, eu o să vă rog pe dumneavoastră, în primul rând, să vă adresaţi respectuos plenului.

În al doilea rând, în momentul în care avem vot, prin apel nominal, vom vedea exact. Nu faceţi dumneavoastră estimări.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Eu mă adresez dumneavoastră, doamnă, astăzi preşedinte de şedinţă, să faceţi dumneavoastră ordine în sală, când deputaţii nu se comportă cum trebuie. Dar se pare că lipseşte această calitate a preşedintelui de şedinţă.

Deci, eu cred că dumneavoastră doriţi să fraudaţi votul şi de data aceasta, asta cred eu.

Drept consecinţă... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Eu vă rog să vă corectaţi această atitudine în raport cu plenul, domnule Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Eu, în locul dumneavoastră, nu aş deschide gura, doamnă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru această intervenţie.

Vă rog să vă adresaţi respectuos plenului, da?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Deci, propunerea era, în sprijinul celor de la PSD, ca apelul nominal să fie citit de secretarul opoziţiei, pentru a ne asigura că există obiectivitate, şi, doi: deputatul care îşi exprimă votul se ridică în picioare şi spune tare cum votează, pentru că dorim să fie înregistrat pe camera de luat vederi.

În felul acesta nu veţi mai fura.

Vă mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dragi colegi,

Eu cred că lucrurile trebuie să fie aşa cum scrie şi în Regulamentul nostru, şi aşa cum este şi firesc să se întâmple, să se întâmple prin apel nominal. Evident, parlamentarii se vor ridica, îşi vor spune opţiunea pentru sau contra.

În ceea ce priveşte secretarul, domnul Pardău, în 15 septembrie nu a stat la prezidiu. O să vă rog ca secretarul asupra căruia nu planează niciun fel de întrebare să citească prezenţa.

Domnul secretar Pardău, vă rog. (Vociferări.)

Deci, Raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială referitor la Legea privind sistemul unitar de pensii publice - adoptarea cu modificări a legii. Semnificaţia voturilor este aşa: pentru, adoptarea legii, contra, sunteţi împotriva adoptării legii.

De aceea am făcut aceste precizări, iar domnul secretar mi-a atras atenţia, pentru a fi clar acest aspect.

Domnule secretar, vă rog să începeţi.

Domnul Dumitru Pardău:

- Adomniţei Cristian Mihai - prezent, contra
- Albu Gheorghe - prezent, pentru
- Alecu Valeriu - prezent, pentru
- Almăjanu Marin - prezent, contra
- Amet Aledin - prezent, pentru
- Ana Gheorghe - prezent, contra
- Anastase Roberta Alma - prezentă, pentru
- Andon Sergiu - absent
- Andronache Gabriel - prezent, pentru
- Anghel Florin Serghei - prezent, pentru
- Antal István - prezent, pentru
- Antochi Gheorghe - prezent, contra
- Apostolache Mihai Cristian - prezent, pentru
- Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă, pentru
- Arion Viorel - prezent, pentru
- Atanasiu Teodor - prezent, contra
- Avram Marian - prezent, pentru
- Axenie Carmen - prezentă, pentru
- Bălan Ioan - prezent, pentru
- Balcan Viorel - prezent, pentru
- Banu Mihai - prezent, pentru
- Barbu Sulfina - prezentă, pentru
- Barna Maria Eugenia - prezentă, pentru
- Bădălan Eugen - prezent, pentru
- Bădulescu Adrian - prezent, pentru
- Bănicioiu Nicolae - prezent, contra
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent, pentru
- Bejinariu Eugen - prezent, împotrivă
- Berci Vasile - prezent, împotrivă
- Béres Ştefan Vasile - prezent, pentru
- Blaga Iosif Veniamin - prezent, pentru
- Bleotu Vasile - absent
- Boabeş Dumitru - prezent, contra
- Bobeş Marin - prezent, pentru
- Bode Lucian Nicolae - prezent, pentru
- Boghicevici Claudia - prezentă, pentru
- Boiangiu Victor - prezent, pentru
- Boldea Mihail - prezent, pentru
- Borbély László - absent
- Bordeianu Dan - absent
- Bostan Emil - prezent, pentru
- Bot Octavian - prezent, pentru
- Botiş Ioan-Nelu - prezent, pentru
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent, pentru
- Brătianu Matei Radu - prezent, contra
- Brînză William Gabriel - prezent, pentru
- Buciuta Ştefan - prezent, pentru
- Bud Nicolae - prezent, pentru
- Buda Daniel - prezent, pentru
- Buda Viorel-Vasile - prezent, contra
- Budurescu Daniel-Stamate - absent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent, pentru
- Buican Cristian - prezent, contra
- Burcău Doina - prezentă, împotrivă
- Burlacu Cristian-Ion - prezent, pentru
- Burnei Ion - prezent, contra
- Buta Sorin Gheorghe - prezent, pentru
- Calimente Mihăiţă - prezent, contra
- Canacheu Costică - prezent, pentru
- Cantaragiu Bogdan - prezent, pentru
- Cazan Mircea Vasile - prezent, contra
- Călian Petru - prezent, pentru
- Călin Ion - prezent, împotrivă
- Cărare Viorel - prezent, pentru
- Cherecheş Cătălin - prezent, contra
- Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă, pentru
- Chirilă Constantin - prezent, pentru
- Chiriţă Dumitru - prezent, împotrivă
- Chisăliţă Ioan Narcis - absent
- Chiţoiu Daniel - prezent, împotrivă
- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Cindrea Ioan - prezent, împotrivă
- Ciobanu Gheorghe - prezent, pentru
- Ciocan Gheorghe - prezent, împotrivă
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent, pentru
- Ciucă Liviu-Bogdan - prezent, împotrivă
- Ciuhodaru Tudor - prezent, contra
- Coclici Radu Eugeniu - prezent, împotrivă
- Coroamă Gheorghe - prezent, pentru
- Covaci Dorel - prezent, împotrivă
- Cristea Victor - prezent, contra
- Cristian Horia - prezent, împotrivă
- Croitoru Cătălin - prezent, pentru
- Damian Ioan - prezent, contra
- Dascălu Constantin - prezent, pentru
- Derzsi Ákos - prezent, pentru
- Dobre Ciprian Minodor - prezent, contra
- Dobre Cristina Elena - prezentă, pentru
- Dobre Victor Paul - prezent, împotrivă
- Dolineaschi Andrei - prezent, contra
- Donţu Mihai-Aurel - prezent, contra
- Dragomir Gheorghe - prezent, contra
- Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent, împotrivă
- Drăghici Sonia-Maria - prezentă, împotrivă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - absent
- Dugulescu Marius Cristian - prezent, pentru
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă, contra
- Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent, împotrivă
- Dumitrescu Liana - prezentă, pentru
- Dumitrică George Ionuţ - absent
- Dumitru Georgică - prezent, pentru
- Dumitru Ion - prezent, împotrivă
- Duşa Mircea - prezent, împotrivă
- Edler András György - prezent, abţinere
- Erdei Dolóczki István - prezent, pentru
- Farago Petru - absent
- Farkas Anna-Lili - prezentă, pentru

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să rog să părăsească sala, imediat, cei care nu sunt membri ai Camerei.

Domnule deputat Movilă, o să vă rog să rămâneţi în sală.

Domnul Dumitru Pardău:

- Fenechiu Relu - prezent, împotrivă
- Firczak Gheorghe - prezent, pentru
- Florea Damian - prezent, împotrivă
- Florescu Adrian - prezent, pentru
- Frunzulică Doru-Claudian - prezent, contra
- Fuia Stelian - prezent, pentru
- Gabor Gheorghe - prezent, împotrivă
- Ganţ Ovidiu Victor - prezent, pentru
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă, împotrivă
- Geantă Florian Daniel - prezent, pentru
- Georgescu Filip - prezent, împotrivă
- Gerea Andrei Dominic - prezent, împotrivă
- Gheorghe Tinel - prezent, pentru
- Gherasim Vasile - prezent, pentru
- Ghiţă Cornel - prezent, pentru
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent, pentru
- Ghiveciu Marian - prezent, împotrivă
- Giurgiu Mircia - prezent, pentru
- Gliga Vasile Ghiorghe - prezent, împotrivă
- Göndör Marius-Sorin - prezent, pentru
- Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă, împotrivă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent, pentru
- Grama Horia - prezent, împotrivă
- Grosaru Mircea - prezent, pentru
- Gurzău Adrian - prezent, pentru
- Gust Băloşin Florentin - prezent, împotrivă
- Hogea Gheorghe - prezent, pentru
- Holban Titi - prezent, contra
- Holdiş Ioan - absent
- Horj Pavel - prezent, împotrivă
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob Ridzi Monica Maria - absentă
- Iacob Strugaru Stelică - prezent, pentru
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent, pentru
- Iancu Iulian - absent
- Ibram Iusein - prezent, pentru
- Iftime Dragoş-Adrian - prezent, pentru
- Ignat Miron - prezent, pentru
- Ionescu George - prezent, pentru
- Iordache Florin - prezent, împotrivă
- Iordache Luminiţa - prezentă, pentru
- Iorguş Zanfir - prezent, pentru
- Irimescu Mircea - prezent, împotrivă
- Itu Cornel - prezent, împotrivă
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă, împotrivă
- Jolţa Nicolae - prezent, contra
- Kelemen Atilla-Béla-Laszlo - prezent, pentru
- Kelemen Hunor - prezent, pentru
- Kerekes Károly - prezent, pentru
- Korodi Attila - prezent, pentru
- Kötö Iosif - prezent, pentru
- Lakatos Petru - prezent, pentru
- Leşe Doru Braşoan - prezent, pentru
- Liga Dănuţ - prezent, pentru
- Longher Ghervazen - prezent, pentru
- Lubanovici Mircea - prezent, pentru
- Luca Ciprian-Florin - prezent, contra
- Lup Mircea Silvestru - prezent, contra
- Lupu Mihai - prezent, contra
- Macaleţi Costică - prezent, împotrivă
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - prezentă, pentru
- Marian Dan Mihai - prezent, pentru
- Marin Mircea - prezent, pentru
- Marinescu Antonella - prezentă, împotrivă
- Martin Eduard-Stelian - prezent, contra
- Márton Árpád-Francisc - prezent, pentru
- Máté András-Levente - prezent, pentru
- Mazilu Constantin - prezent, pentru
- Merka Adrian-Miroslav - prezent, pentru
- Militaru Constantin Severus - prezent, pentru
- Mircovici Niculae - absent
- Mitrea Manuela - prezentă, împotrivă
- Mocanu Adrian - absent
- Mocanu Vasile - prezent, împotrivă
- Mocioalcă Ion - prezent, contra
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Moldovan Emil Radu - prezent, împotrivă
- Morega Dan Ilie - prezent, pentru
- Motreanu Dan-Ştefan - prezent, împotrivă
- Movilă Petru - prezent, pentru
- Munteanu Ioan - prezent, împotrivă
- Mustea-Şerban Răzvan - prezent, pentru
- Nassar Rodica - prezent, împotrivă
- Năstase Adrian - prezent, împotrivă
- Neacşu Marian - absent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Neculai Marius - prezent, pentru
- Negoiţă Robert Sorin - prezent, împotrivă
- Negruţ Clement - prezent, pentru
- Nica Dan - prezent, contra
- Nica Nicolae-Ciprian - prezent, contra
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent, contra
- Nicolicea Eugen - prezent, pentru
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă
- Nistor Laurenţiu - prezent, contra
- Niţă Constantin - prezent, contra
- Niţu Adrian Henorel - prezent, pentru
- Nosa Iuliu - prezent, contra
- Novac Cornelia Brînduşa - prezent, pentru
- Oajdea Vasile Daniel - prezent, pentru
- Olar Corneliu - prezent, pentru
- Olosz Gergely - prezent, pentru
- Oltean Ioan - prezent, pentru
- Oprea Gabriel - prezent, pentru
- Oprişcan Mihai Doru - prezent, pentru
- Orban Ludovic - absent
- Pál Árpád - prezent, pentru
- Palaşcă Viorel - prezent, contra
- Palăr Ionel - prezent, contra
- Paleologu Theodor - prezent, pentru
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent, pentru
- Pambuccian Varujan - prezent, pentru
- Pandele Sorin Andi - prezent, pentru
- Panţîru Tudor - prezent, contra
- Pardău Dumitru - prezent - pentru
- Păduraru Nicuşor - prezent - pentru
- Păsat Dan - prezent - pentru
- Păun Nicolae - absent
- Pâslaru Florin-Costin - prezent - contra
- Petö Csilla-Mária - prezentă - pentru
- Petrescu Cristian - prezent - pentru
- Petrescu Petre - prezent - contra
- Pieptea Cornel - prezent - împotrivă
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent - pentru
- Plăiaşu Gabriel - prezent - contra
- Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă - contra
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Pop Georgian - prezent - contra
- Pop Virgil - absent
- Popa Florian - prezent - contra
- Popa Octavian-Marius - prezent - contra
- Popeangă Vasile - prezent - contra
- Popescu Adrian - prezent - pentru
- Popescu Cosmin-Mihai - prezent - pentru
- Popescu Dan-Mircea - prezent - contra
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent - contra
- Popov Duşan - prezent - pentru
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent - pentru
- Postolachi Florin - prezent - pentru
- Potor Călin - prezent - contra
- Preda Cezar-Florin - prezent - pentru
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent - pentru
- Radan Mihai - prezent - pentru
- Răţoi Neculai - prezent - contra
- Rebenciuc Neculai - prezent - pentru
- Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent - contra
- Riviş-Tipei Lucian - prezent - pentru
- Rizea Cristian - absent
- Rogin Marius - prezent - pentru
- Roman Gheorghe - prezent - pentru
- Roman Ioan-Sorin - prezent - contra
- Roşca Lucreţia - prezentă - contra
- Rusu Valentin - prezent - pentru
- Sava Andrei-Valentin - prezent - pentru
- Săftoiu Ana-Adriana - prezentă - contra
- Săniuţă Marian-Florian - prezent - contra
- Săpunaru Nini - prezent - contra
- Sârbu Marian - prezent - pentru
- Scutaru Adrian George - prezent - contra
- Seremi Ştefan - prezent - pentru
- Seres Dénes - prezent - pentru
- Socaciu Victor - prezent - contra
- Solomon Adrian - prezent - contra
- Soporan Vasile Filip - prezent - pentru
- Spînu Teodor-Marius - prezent - pentru
- Stan Ioan - prezent - contra
- Stan Ion - prezent - contra
- Stan Nicolae - prezent - pentru
- Stanciu Anghel - prezent - contra
- Stavrositu Maria - prezentă - pentru
- Steriu Valeriu-Andrei - prezent - pentru
- Stoica Mihaela - prezentă - pentru
- Stragea Sorin Constantin - prezent - contra
- Stroe Ionuţ-Marian - prezent - contra
- Stroe Mihai - prezent - pentru
- Stroe Radu - prezent - contra
- Stroian Toader - prezent - pentru
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - prezent - contra
- Surpăţeanu Mihai - prezent - pentru
- Surupăceanu Mugurel - prezent - contra
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă - pentru
- Ştefan Viorel - prezent - contra
- Ştirbeţ Cornel - prezent - pentru
- Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent - contra
- Tabără Valeriu - prezent - pentru
- Tabugan Ion - prezent - pentru
- Taloş Gheorghe-Mirel - prezent - contra
- Tărâţă Culiţă - prezent - pentru
- Teodorescu Horia - prezent - contra
- Tiţa -Nicolescu Gabriel - prezent - pentru
- Tîlvăr Angel - prezent - contra
- Toader Mircea-Nicu - prezent - pentru
- Trandafir Teodora Virginia - prezentă - pentru
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent - pentru
- Tudose Mihai - prezent - contra
- Turcan Raluca - prezentă - pentru
- Tuşa Adriana Diana - prezentă - contra
- Ţaga Claudiu - prezent - abţinere
- Ţintean Ioan - prezent - contra
- Ţîmpău Radu Bogdan - absent
- Ţurcanu Florin - absent
- Ţurea Răzvan - prezent - pentru
- Udrea Elena-Gabriela - prezentă - pentru
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent - contra
- Uricec Eugen Constantin - prezent - pentru
- Vainer Aurel - prezent - pentru
- Varga Attila - prezent - pentru
- Varga Lucia-Ana - absentă
- Vasile Aurelia - prezentă - contra
- Vasilică Radu Costin - prezent - contra
- Vişan Gelu - prezent - pentru
- Vîlcu Samoil - prezent - pentru
- Vladu Iulian - prezent - pentru
- Vlase Petru Gabriel - absent
- Vlădoiu Aurel - prezent - contra
- Voicu Mădălin-Ştefan - absent
- Voicu Mihai Alexandru - prezent - contra
- Voinescu -Cotoi Sever - prezent - pentru
- Vreme Valerian - prezent - pentru
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent - pentru
- Zătreanu Dan-Radu - prezent - pentru
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent - pentru
- Zoicaş Gheorghe - prezent - pentru
- Andon Sergiu - prezent - contra

Doamna preşedinte, au votat "prezent - pentru" 172 de colegi. (Aplauze.)

Nu l-am pus pe Drăgulescu. Drăgulescu - absent. Nu este în totalul de 172.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Legea pensiilor a fost adoptată. Vă mulţumesc pentru acest vot. (Aplauze.) Votul a fost prin apel nominal şi acum lucrurile cred că sunt clare.

Pentru explicarea votului, da?

Mă scuzaţi, domnule deputat, o să dau drumul şi la clopoţel, pentru a reveni în sală colegii care mai sunt încă pe hol.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Ne uităm cu îngrijorare la bucuria colegilor din arcul guvernamental. Mai rămâne un lucru: să declaraţi ziua de 7 decembrie Ziua de luptă împotriva pensionarilor. (Aplauze, rumoare.) Cred că astăzi v-aţi desăvârşit opera, prin efectele dezastruoase asupra pensionarilor, asupra punctului de pensie, care va scădea accelerat sub 30%, conducând la scăderea puterii de cumpărare a celor 5,7 milioane de pensionari din România, prin scăderea cuantumului pensiilor anticipate cu 50%, prin scăderea cuantumului pensiilor de boală cu 10% şi mai cu seamă prin creşterea vârstelor de pensionare, exagerat faţă de realităţile României de astăzi. Pentru femei creşte vârsta de pensionare cu 4 ani, de la 59 la 63 ani, iar la bărbaţi creşte la 65 de ani. Cred că aţi desăvârşit ceea ce v-aţi dorit: distrugerea statului de drept, statului social şi a sistemului de asigurări sociale de pensii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat cele două minute.

Domnul Ioan Cindrea:

Cred că o putem declara ziua de 7 decembrie Ziua de luptă împotriva pensionarilor, cea mai neagră zi pentru pensionarii din România.

Să fiţi sănătoşi, să ferească Dumnezeu să ajungeţi să beneficiaţi de această lege. Noi, cei de la PSD, promitem un lucru: dacă vom veni la putere, vom repara aceste grave erori pe care le face regimul Băsescu şi Guvernul Boc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bine. Domnule deputat, am putea să şi sărbătorim revenirea dumneavoastră la vot după o absenţă de trei luni de zile, în care nu v-aţi făcut treaba de parlamentar.

Domnule ministru Botiş.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Doamna preşedinte,

Domnilor vicepreşedinţi,

Domnilor secretari,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi, în primul rând să vă mulţumesc pentru votul de astăzi, celor care aţi susţinut astăzi un vot al responsabilităţii. Ziua aceasta va rămâne, cu siguranţă, în istorie, ca un vot dat pentru cei care sunt responsabili pentru viitorul României.

Dincolo de demagogie, dincolo de ceea ce prezentaţi şi ştiţi că nu aveţi susţinere, trebuie să vă spun că astăzi s-a dat un vot pentru a responsabiliza ceea ce se întâmplă azi, mâine şi poimâine în România. Nu - şi vă spun încă o dată foarte clar - nu va scădea pensia, pentru că valoarea punctului de pensie pentru 2011 este la 732,8 lei. Formula de calcul prezentată în această lege este una corectă şi una care oferă sustenabilitate acestui sistem. O să mulţumiţi mulţi de aici, atunci când veţi ajunge să primiţi o pensie, pentru faptul că alţi colegi au fost responsabili pentru ceea ce aveţi dumneavoastră dreptul să primiţi ca pensie. (Gălăgie în partea stângă a sălii.)

O să ajungeţi ziua în care o să mulţumiţi celor care au votat astăzi în acest fel! (Huiduieli în partea stângă a sălii. Domnii deputaţi din PNL bat cu palmele în bănci.)

Şi dacă doriţi să vă mai spun un mic secret, astăzi aţi votat exact împotriva ideii ca femeile să iasă la 63 de ani la pensie! Aţi votat pentru o vârstă de 65 de ani! Acesta este votul dumneavoastră astăzi! Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc. Cred că putem să trecem la vot.

Domnul Dobre. Era domnul Nicolicea înaintea dumneavoastră. Da, aceasta vroiam să vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Conform art.135 alin.(4) din Regulament, în situaţia în care nu se întruneşte numărul necesar de voturi adoptării raportului, cu privire la acceptarea în totalitate sau în parte a cererii de reexaminare, legea se retrimite preşedintelui pentru promulgare în forma adoptată iniţial de către Parlamentul României.

Deci, cei care au votat contra, dacă li se îndeplinea dorinţa, legea era trimisă la promulgare în forma iniţială, adică femeile să iasă la pensie cu 65 de ani. (Fluierături în partea stângă a sălii.)

În ceea ce... (Gălăgie în sală.)

Doamna preşedinte, vă rog să...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog. Fiecare parlamentar are o intervenţie de două minute. Aşa cum fiecare grup îşi ascultă reprezentantul, vă rog să o faceţi şi dumneavoastră într-un mod civilizat. Sunt opinii, vă rog să le respectaţi.

Domnule deputat, vă rog să vă apropiaţi de final.

Domnul Eugen Nicolicea:

În ceea ce ne priveşte, Grupul deputaţilor independenţi a votat acest raport, pentru că el conţine reducerea vârstei de pensionare pentru femei la 63 de ani, amendament ai cărui autori sunt domnul Marian Sârbu, doamna Barna Eugenia şi domnul Steriu Valeriu. Cei care vociferează nu fac decât să-şi arate ignoranţa.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Era şi ultimul intervenient, domnul preşedinte Dobre, preşedintele Comisiei pentru muncă.

Domnul Victor Paul Dobre:

În primul rând nu vorbesc în numele comisiei, ci al Grupului Partidului Naţional Liberal.

Vreau să vă spun, dincolo de jonglerii avocăţeşti şi chestiuni de genul acesta. Astăzi am dat o lege de reformă a sistemului public de pensii. În principiu, Partidul Naţional Liberal doreşte o reformă. Numai că această lege nu s-a făcut decât sub presiunea Fondului Monetar Internaţional. Această lege nu s-a făcut decât la indicaţiile domnului Franks. Această lege nu are decât un singur rol: îngheţarea punctului de pensie, fixarea pensiilor, nu mai vorbesc de recalcularea unei mari părţi de pensii ale celor care au lucrat în sistemul de ordine publică, siguranţă naţională, apărare.

Această lege este aşteptată ca să scadă cheltuielile. Care cheltuieli? Cu dreptul unor oameni care au muncit o viaţă! Le tăiem acest drept! Le tăiem şansa! Aseară Guvernul a mai realizat ceva: impozitarea, începând de la 740 de lei. Asta aţi votat, domnilor! Despre asta discutăm! Nu am reformat nimic! Am afectat 5 milioane de oameni. Gândiţi-vă fiecare atunci când mergeţi acasă, pe stradă, la cabinetul parlamentar, să vă uitaţi în ochii lor şi să le explicaţi ce aţi votat, cu aplauze. Este inadmisibil!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. Domnule Dobre, o să vă rog să finalizaţi.

Domnul Victor Paul Dobre:

Ca să întâmpinaţi cu aplauze, ca pe vremuri pe care le-am uitat, o lege care afectează veniturile a 5 milioane de oameni.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Dobre, vă mulţumesc.

Domnul Victor Paul Dobre:

O lege pentru care, mă rog, v-aţi îndeplinit sarcina faţă de FMI. Asta am făcut azi!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Şi ultimul intervenient, domnul Oajdea.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnilor colegi, eu aş vrea să precizez următoarele lucruri. Astăzi am avut de ales între două opţiuni: păstrarea legii în forma iniţială, care toată lumea a spus că a fost adoptată prin fraudă şi modificarea ei, în sensul scăderii vârstei de pensionare.

Am votat pentru scăderea vârstei de pensionare la femei, de la 65 la 63 de ani, pentru că altminteri rămânea legea veche, despre care toată lumea spunea că a fost adoptată prin fraudă. Vă reamintesc, doamna Aura Vasile, că puţin mai devreme, acum zece minute aţi spus acelaşi lucru de la acest microfon. Şi menţionez, în acelaşi timp, că voi susţine orice iniţiativă a legii, de modificare a punctului de pensie, în sensul creşterii acestuia.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Dragi colegi, vă propun să revenim la vot.

O să vă rog să luaţi loc în sală, să pregătiţi cartelele de vot. Vă rog să le scoateţi şi să reintroduceţi cartelele de vot şi în acelaşi timp vă propun să dăm şi un vot test, astfel încât să vedem că aceste cartele funcţionează.

Bun. Votul este deschis. Votaţi "da". Este doar un vot test.

Repet faptul că nici o comisie, conform Regulamentului, nu are dreptul să lucreze în paralel cu sesiunea de vot final. Aceasta ca să nu existe nici un fel de dubiu. Invit liderii de grup la secretariat, pentru a lua listele de vot, astfel încât să verifice cartelele că funcţionează, să nu mai avem...

Domnule Nicolicea? Domnule Pambuccian? Lista de vot. Domnule deputat, începem sesiunea de vot. Vă rog, rămâneţi în sală.

Domnul Octavian-Marius Popa (din sală):

Procedură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog. Domnule deputat, pe procedură, până verifică liderii. Vă rog.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vreau să vă spun doar un singur lucru: că s-a aprobat un program în care plenul durează până la ora 14,00, de la ora 14,00 urmează comisii. Noi, de exemplu, îl avem invitat în Comisia pentru cercetarea abuzurilor pe domnul ministru al sănătăţii, care să ne explice cum a fost pus pe butuci Institutul Cantacuzino, o emblemă a medicinei româneşti şi de aceea eu nu cred că-l putem face pe domnul ministru să ne aştepte.

În plus, vreau să vă spun că am putut vedea astăzi o specie nouă de oameni: cei care au votat Legea pensiilor, oameni fără părinţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, domnul ministru va înţelege. Şedinţa de vot final se desfăşoară fără a avea în paralel desfăşurarea nici unei alte comisii.

Vă rog să verificaţi, domnule Toader. Liderii de grup înţeleg că au verificat.

O să vă rog să luaţi loc. Domnule Olosz, aţi verificat, este în regulă? Domnule Toader? Domnul Duşa, aţi verificat? Sunteţi în regulă, da? Domnul Pambuccian e în regulă. Domnul Nicolicea? E în regulă. Bun.

Trecem la vot.

Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

226 voturi pentru, 17 împotrivă şi 9 abţineri.

A fost adoptat.

Pe procedură, doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Stimaţi colegi,

Aşa cum am anunţat, Grupul PSD a rămas în sală pentru a ne expune punctul de vedere legat de reexaminarea proiectului de lege privind pensiile unitare.

Până când ne-am făcut şi noi prezenţele şi evenimentele, a trecut şi punctul 2, dar nu este nici un fel de problemă.

În acest moment, anunţăm plenul Camerei Deputaţilor că la poziţia 1, privind raportul de reexaminare, votul a fost neregulamentar, deoarece s-a cerut adoptarea cu modificări a legii, explicându-se că aşa a cerut comisia, ca şi cum comisia poate să fie mai mare decât Regulamentul Camerei Deputaţilor, motiv pentru care vă anunţăm că vom contesta la Curtea Constituţională acest lucru, pentru că dacă data trecută s-a furat, de data aceasta s-a solicitat un vot neregulamentar.

În continuare, stimaţi colegi ai arcului guvernamental, de la acest microfon, în frunte cu ministrul muncii, nu aţi spus decât minciuni poporului, acuzându-ne pe noi că am vota în detrimentul cetăţenilor.

Stimaţilor, nenorociţi în continuare! Aţi plecat de la noţiunea de pensii mincinoase şi îi nenorociţi pe cei mai săraci oameni din ţară.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Aţi epuizat cele două minute! Vă mulţumesc.

Doamna Aurelia Vasile:

Grupul PSD părăseşte sala!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. Bine.

Trecem la vot.

Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Mă scuzaţi, doamna Aura Vasile avea ceva să-mi spună.

Domnul Negruţ Clement, înainte de votul final. O intervenţie scurtă.

Am să-i rog pe ceilalţi colegi să pregătească cartelele de vot.

Domnule deputat, concis.

Domnul Clement Negruţ:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Explicarea votului pe proiectul anterior. M-am abţinut la acel vot.

Sigur, au fost o serie de luări de poziţie de la acest microfon la discuţii generale prin care, sigur, s-a făcut laudatio asupra profesiei de avocat, pe care o stimez şi eu din tot sufletul, însă nu pot fi de acord cu anumite lucruri legate de faptul că nu orice absolvent al unei instituţii de drept poate să ajungă şi avocat. Este o afirmaţie făcută de una din colegele noastre. Pentru că avem instituţii acreditate, instituţii ale statului român şi cred că oricine poate să ajungă în această profesie.

Mai mult decât atât, nu vreau să cred că vă protejaţi pe dumneavoastră, să nu spun, formând o castă închisă a acestei profesii şi aş putea să aduc argumente în acest sens.

Mai mult decât atât, vreau să faceţi şi o radiografie, să vedeţi cum în această profesie se perpetuează un fel de transmitere. Nu că ar fi rău, dar vedem în fiecare judeţ cum se transmite din generaţie în generaţie, iar unii dintre copiii familiilor de avocaţi sunt favorizaţi în acest sens. Nu vreau să spun mai multe.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Clement Negruţ:

Este sau nu...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Scuze!

Domnul Clement Negruţ:

O singură frază. Dacă este o profesie liberală, atunci, sigur, trebuie acceptată şi concurenţa. Mai mult decât atât, un avocat, în opinia mea, nu este catalogat un avocat bun, în funcţie de clienţii pe care-i reprezintă, ci de procesele pe care le câştigă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc. Domnule deputat Gurzău, vă rog să luaţi loc. Şi domnul Negruţ.

Trecem la următorul vot.

Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

166 de voturi pentru, 7 împotrivă şi 2 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.

Proiectul de Hotărâre privind completarea art.40 alin.(4) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, 5 împotrivă şi nicio abţinere.

A trecut.

Proiectul de Hotărâre privind Bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2011.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

165 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 7 abţineri.

A trecut.

Proiectul de Hotărâre privind modificarea articolului 123 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Votul este deschis, vă rog să votaţi. Comisia pentru regulament propune respingerea proiectului de hotărâre, da? Votul este pentru respingere.

158 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 3 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.

Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Comisia pentru regulament iarăşi propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 5 abţineri. A fost respins.

Da, domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doresc să mai faceţi o verificare, totuşi, a colegilor, fiindcă sunt nişte lucruri pe care nu le înţeleg. Cu o lege înainte, un număr de voturi pentru... Vă rog să mai încercăm o dată pe cartele, fiindcă este foarte important acest proiect de hotărâre care modifică numărul de membri în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi vreau să fim foarte atenţi.

Domnul deputat Oajdea. Ce se întâmplă? Am înţeles.

O să vă rog să scoateţi din nou cartelele şi să le introduceţi.

Vreţi să mai facem un vot test?

Bun. Vot test. Apăsaţi "prezent" şi "da".

O să vă rog să luaţi listingul şi să verificaţi.

Da, este în regulă, domnule Toader? Bun.

Deci, reluăm de la pct.8, următorul vot pe care trebuia să-l dăm.

Domnule Oajdea, vă aşezaţi în bancă, totuşi, să votaţi?

Deci, o să vă dea acum foaia de vot final. Domnule Toader, daţi-i foaia de vot final.

Domnule Toader, vă rog să luaţi loc!

Proiectul de Hotărâre privind modificarea art.40 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Propune adoptarea - se referă la numărul de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

176 de voturi pentru - a trecut -, 4 voturi împotrivă şi nicio abţinere.

Şi, acum, Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor privind aprobarea componenţei nominale a Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, astfel încât să ne adaptăm la modificarea acestui regulament.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

169 de voturi pentru, 4 împotrivă şi două abţineri.

A fost adoptat.

Legi organice.

Primul: Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

176 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere.

Domnul Săniuţă. Vă rog. Dar o să vă rog să fiţi concis.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc. Voi fi foarte concis, doamna preşedinte.

Este explicarea acestui vot. Rămân consecvent angajamentelor pe care le-am luat în 2004, în numele României, la Bruxelles, cu ocazia închiderii Capitolului 24.

De aceea, am rămas şi voi rămâne în sală, atunci când interesul României o va cere.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. Îi mulţumesc domnului Săniuţă şi poate este un exemplu şi pentru liderul de partid al PSD, care nu a fost prezent nici de această dată, nici la votul pe pensii, nici la această lege importantă.

O să-i transmiteţi. Vă mulţumesc.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.67/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.126/1995 privind regimul materiilor explozive.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propune adoptarea. Este lege organică. Suntem Cameră decizională. Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

176 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

Trecem la Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

Este lege organică.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propun adoptarea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

173 de voturi pentru, trei împotrivă şi cinci abţineri.

Legi ordinare.

Înainte de aceasta, domnul ministru Tabără, pentru explicarea votului. Şi după aceea domnul Victor Surdu.

Domnul Valeriu Tabără:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimaţi colegi de la PSD, care aţi rămas în sală la această lege, eu vă mulţumesc pentru faptul că s-a dat vot pentru o lege deosebit de importantă la această dată şi care are o odisee lungă, începând cu 45, cu legea de modificare.

Aş vrea să vă fac precizarea şi, dacă aţi fost foarte atenţi, în programul pentru noua politică agricolă comună 2014-2020, cercetarea agricolă revine ca element fundamental, ca şi contribuţii, la ceea ce va însemna promovarea unor programe de politică agricolă.

Din păcate, de-a lungul anilor, acest sector în România a suferit enorm.

Prin legea pe care am dat-o astăzi, vom putea să ajutăm, şi mai ales să putem să ne asigurăm că şi România poate dispune şi poate pune la dispoziţia fermierilor români, şi nu numai, rezultate care să ajute la creşterea producţiei agricole în România.

Încă o dată vă mulţumesc pentru votul pe care l-aţi dat. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc. Domnul Surdu.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Votul de astăzi reprezintă un pas mic, cum ştim noi, românii, să-l facem, dar apăsat şi sigur, ca să ne încadrăm şi noi în ce ne îndemna domnul Barroso, acum vreo câteva luni de zile, când visa la România 2020 şi insista pe faptul că în perioada acestui deceniu, care urmează, nu?, trebuie să ne bazăm mai mult pe creştere inteligentă, pe inovare, deci, pe cercetare.

Să dea Dumnezeu ca şi cercetătorii să înţeleagă că efortul care s-a făcut pentru ei în tot anul ăsta, şi mai ales acum, cam târziu, e adevărat, se vorbea aici - şi cu asta închei - la sesiunea de dezbatere pe articole a legii că ei au primit, de fapt, un cadou, ştergându-li-se datoriile. Nu. Târziu de tot li se întâmplă acest lucru, pentru că aproximativ 80% din sumele care de fapt reprezintă o regularizare benefică şi Guvernului, sunt majorări, penalizări. Baza este mică şi este dintr-o perioadă în care, aşa cum ştiu şi unii dintre dumneavoastră, care aveţi firme în alt profil, există, totuşi, o presiune a acestei pieţe unice europene asupra producătorului român care porneşte din start doar cu 80 de euro pe hectar, faţă de alţii, care au 350-400.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă propun să trecem la legi ordinare; adoptări.

Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil.

Este procedură de urgenţă. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea.

Punct de vedere al Guvernului, este iniţiator.

Suntem primă Cameră sesizată.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

164 de voturi pentru, trei abţineri şi un vot împotrivă.

A fost adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2010 pentru finanţarea, în anul 2010, a Programului "Renaşterea satului românesc".

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun adoptarea.

Punct de vedere al Guvernului, este iniţiator. Prin urmare, susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

166 de voturi pentru, un vot împotrivă şi trei abţineri.

A fost adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.42/2010 pentru reglementarea unor măsuri financiar-bugetare referitoare la executarea bugetului Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului este că-l susţine; este şi iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri.

Şi ultimul proiect - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2007 privind regimul veniturilor încasate de autorităţile contractante pe parcursul licitării şi implementării contractelor din cadrul proiectelor ex - ISPA şi PHARE finanţate de Uniunea Europeană.

Este lege ordinară.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propune adoptarea.

Iniţiator este Guvernul, deci susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

172 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

Vă mulţumesc.

Vă doresc o zi bună.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 14,35.