Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi!

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi, consacrată prezentării declaraţiilor politice.

Astăzi vom începe cu puterea. Deci am să-l rog pe domnul deputat Constantin Militaru, să prezinte declaraţia şi o să-l rog pe domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Stimuli pentru muncă."

Stimaţi colegi,

Economia României are nevoie din ce în ce mai mare de măsuri de stimulare reală a muncii şi a performanţei în muncă. De mai bine de douăzeci de ani, nivelul salariului nominal, primit de lucrători, nu a ţinut cont de un principiu sfânt în stabilirea remuneraţiei, şi anume productivitatea muncii. Nivelul venitului salarial nu a avut niciodată o legătură strânsă cu performanţa individuală a lucrătorului sau cu alte aspecte referitoare la randamente superioare ale muncii.

Mai grav este că nici măcar sectorul privat din România nu a răspuns cu foarte mare viteză acestei rigori a pieţei, fiind nevoie de şocul neplăcut al recesiunii pentru ca acesta să se aşeze pe criterii de performanţă. Stă dovadă diferenţa mare de productivitate chiar şi în sânul aceleiaşi firme străine, în România aceeaşi firmă înregistrând o productivitate mult mai mică faţă de alte ţări.

Stimaţi colegi,

Singurul element care determină o stimulare imediată a muncii este nivelul salarizării. Numai că nivelul stimulativ al salariului depinde, în mod covârşitor, de nivelul prestaţiilor sociale pe care statul le asigură.

Momentele electorale succesive şi legile votate doar cu obiective electorale şi nu cu obiective de dezvoltare sănătoasă a ţării au făcut ca nivelul ajutoarelor sociale să depăşească cu mult nivelul salariului minim pe economie. În aceste condiţii, ce individ raţional ar prefera să muncească în condiţiile în care câştigă mai puţin muncind decât profitând de statul asistenţial? Numai aşa se explică sute, poate mii de locuri de muncă vacante la nivelul agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă, în contextul în care peste şapte din o sută de persoane active nu au un loc de muncă.

România are nevoie acum, mai mult ca niciodată, de intensificarea utilizării muncii, de o creştere corespunzătoare a nivelului salariului şi de o redesenare a beneficiarilor reali ai prestaţiilor sociale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Uricec.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Boc, România ocrotesc copilăria!"

Guvernul Boc a găsit o modalitate originală de a rezolva problema numărului mic de creşe din ţară. Micşorează natalitatea, care şi aşa este printre cele mai scăzute din Europa.

Analiza de caz este simplă. Dacă o mamă va opta să se întoarcă la muncă mai devreme cu un an din concediul de maternitate, atunci părintele va trebui să apeleze, mai mult ca în anii trecuţi, la serviciile unei creşe. Dar nu prea mai sunt creşe.

În judeţul Iaşi, de exemplu, au mai rămas 11 creşe de stat din cele 30 câte erau înainte de 1989, iar acestea pun la dispoziţia copiilor între 1 şi 3 ani puţin peste 700 de locuri. Dar, în fiecare an, în judeţul Iaşi, sunt înregistrate peste 8000 de naşteri. Deşi numărul noilor născuţi este cu 10% mai scăzut decât în urmă cu doi ani, tot avem mai mult de zece copii pe loc la o creşă. E mai greu de intrat ca la o facultate.

E drept că nu toţi părinţii apelează la serviciile unei creşe, dar o dată cu adoptarea ordonanţei de urgenţă, potrivit căreia mamele fie vin mai devreme la muncă, fie primesc o indemnizaţie de creştere a copilului mai mică, solicitările pentru obţinerea unui loc la creşă vor deveni mult mai numeroase.

Din nou, Guvernul Boc demonstrează că este incapabil de a analiza cu pertinenţă efectele propriilor măsuri. Totuşi, urmările ordonanţei de urgenţă nu sunt greu de prevăzut. În afară de scăderea natalităţii, va rezulta o luptă crâncenă între părinţi pentru fiecare loc din puţinele creşe de stat. În plus, e greu de crezut că numărul creşelor va creşte în viitorul apropiat. Propunerea preşedintelui Băsescu nici nu trebuie luată în considerare. A transforma spitalele dezafectate în creşe reprezintă doar cea mai simplă metodă de a pregăti viitoarelor generaţii un viitor cât mai sumbru.

Dar deja nu ne mai miră deloc astfel de lucruri.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi pentru modul în care aţi prezentat declaraţia dumneavoastră politică.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Eugen Uricec şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Sorin Stragea.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează «Cui vând "magazinele de vise"?»

Cui vând "magazinele de vise"? Aceasta este întrebarea la care foarte puţini s-au gândit. De mai bine un an, autorităţile publice, parlamentari, miniştri sunt preocupaţi mai degrabă de închiderea magazinelor ce comercializează plante şi substanţe interzise. Altfel spus, autorităţile sunt exclusiv preocupate de cei care vând şi foarte puţin sau chiar deloc de cei care consumă.

Dacă la un moment dat, autorităţile din România vor scoate în afara legii comerţul cu substanţe halucinogene, nu înseamnă că automat vor dispărea şi consumatorii şi acest comerţ nu va continua şi chiar va fi declarat ilegal, cum se întâmplă cu drogurile de mare risc.

Stimaţi colegi,

Datele ne arată că principalii consumatori sunt tinerii, de obicei cu o situaţie materială bună, neglijaţi în comportamentul lor de părinţii prea preocupaţi de propria lor carieră. Sunt copii cu educaţie precară în ciuda apartenenţei la familii de intelectuali, victime solvabile pentru orice reţea de fabricare şi distribuţie a substanţelor interzise. Aceşti tineri sunt şi ei parte a victimelor tranziţiei româneşti, a vulnerabilităţilor prin care trece familia românească în prezent.

Autorităţile de combatere a crimei organizate vor trebui sprijinite pentru orice iniţiativă care va conduce la reducerea numărului de comercianţi şi, mai ales, de consumatori. Fără o legislaţie modernă, care să-i ajute, ofiţerii acestui corp de elită sunt legaţi de mâini şi de picioare.

Dacă până în urmă cu zece ani, vedeam aceste lucruri doar la televizor, crezând că nouă nu o să ni se întâmple, astăzi suntem puşi în faţa faptului de a da răspunsuri adecvate atât pentru combaterea traficului cu substanţe interzise, cât şi pentru recuperarea socială a celor dependenţi.

Nu trebuie să ne fie ruşine să învăţăm din experienţa altor state în combaterea acestui flagel şi nici să ezităm să cerem ajutor, pentru că vom fi sprijiniţi cu siguranţă, însă numai dacă dorim acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat doctor Tudor Ciuhodaru, independent de independenţi.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Adevăratul sens al măsurilor Guvernului - devalizarea bugetului de stat."

Hotărârea actualului guvern de a împovăra pensionarii României cu plata a 5,5% din bruma lor de pensie cu titlul de contribuţie la asigurările de sănătate dovedeşte, încă o data, dacă mai era cazul, că nu este în măsură să guverneze ţara prin programe de guvernare transparente şi că este capabil doar de măsuri luate după ureche şi vădit orientate spre satisfacerea unor interese economice private. De asemenea, Guvernul a hotărât că sunt prea mulţi bani acordaţi ca sprijin femeilor românce care nasc copii. Aceste măsuri nu au sens nici politic, nici economic, nici moral. Nici medicii, nici profesorii din mediul rural nu mai merită să fie stimulaţi, dar, în acelaşi timp, banii astfel "economisiţi" sunt dirijaţi de Guvern către proiecte megalomane de construire de săli sportive polivalente, de patinoare artificiale, în care se cheltuiesc sume enorme, de sute de milioane de euro, din bani publici, care, pe această cale, ajung la clientela politică. Aceasta este o veritabilă deturnare a banilor pensionarilor şi mamelor românce către clientela politică.

Din nou se pregăteşte devalizarea bugetului de stat, alocându-se sume enorme de bani, pur şi simplu, către localităţi şi obiective alese după bunul plac şi nu după studii fundamentate ştiinţific, economic şi social.

Continuă, deci, războiul preşedintelui cu românii, atitudinea cinică şi misogină răzbind prin ecranul televizorului către întreaga ţară, încercând să ne convingă de faptul că mamele şi bebeluşii noştri au devenit şi ei, pe lângă pensionari, o povară. După ce în 2009 s-a promis în mod mincinos românilor că vor trăi mai bine, ascunzându-se existenţa crizei economice, acum se râde în nas alegătorilor. Măsurile guvernului reflectă cu fidelitate această atitudine sfidătoare faţă de români.

După ce s-au câştigat procente serioase la ultimele alegeri, minţindu-se alegătorii vârstnici de la ţară că va veni PSD-ul la putere ca să le ia pensiile, iată că a venit momentul în care partidul de guvernământ taie cu neruşinare până şi alocaţiile de la gura copiilor, până şi pensiile din portofelul atât de subţire al pensionarilor.

Actualul regim instituit de Traian Băsescu este pus pe sărăcirea ţării.

Adâncirea României în criză nu trebuie privită ca o fatalitate, iar aceste lovituri succesive şi interminabile nu trebuie acceptate cu resemnare. Respingem genocidul social şi propunem alte măsuri echilibrate pentru evitarea catastrofei economice şi sociale.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă politică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Remarc că iar este aglomeraţie în plenul Camerei Deputaţilor. Voi vorbi astăzi pentru domnişoara de la Realitatea şi pentru dumneavoastră.

Şi eu chiar aveam o problemă importantă şi mă refeream tot la magazinele de vise. O parte dintre date nu sunt chiar cele reale, pentru că aici vorbim de o afectare socială şi nu sunt numai cei din familiile înstărite care consumă astfel de produse şi ajung în unităţile spitaliceşti.

În 2009, iniţiam acel proiect legislativ, pe care l-aţi votat şi dumneavoastră, domnule preşedinte, în care se prevedeau pedepse aspre pentru comercianţii de astfel de produse. Mai mult decât atât, acolo, tentativa de vânzare, ca şi vânzarea erau pedepsite cu închisoarea.

Cred că dacă acele măsuri ar fi fost luate la timp, nu s-ar fi ajuns astăzi, în România, să tratăm o adevărată explozie a fenomenului etnobotanic.

Dar, mă întreb astăzi, cine plăteşte? Cine plăteşte costurile medicale şi sociale ale acestei probleme? Şi, în acest context, voi iniţia un proiect legislativ în care, similar taxei pe viciu, comercianţii de astfel de produse vor fi obligaţi să plătească spitalizarea, condiţiile medicale şi sociale, transportul de către ambulanţă şi programul de reabilitare a acestor pacienţi, pentru că ei au adus coşmarurile în viaţa noastră şi mi se pare normal ca ei să plătească.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Am să vă fac şi eu o bucurie, să vă rog să-mi urmăriţi şi declaraţia mea politică, aşa cum v-am urmărit-o eu cu foarte multă atenţie. Poate, între timp, mai vin şi alţi colegi de-ai noştri.

(De la tribună.)

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cei prezenţi în sală şi cei care încă n-aţi ajuns la sediul Camerei Deputaţilor, declaraţia politică pe care eu am s-o prezint în această dimineaţă se intitulează "Implicarea cetăţenească, element esenţial al unei bune guvernări şi al dezvoltării locale."

Experienţa internaţională atestă faptul că participarea cetăţenească este un instrument eficient de impulsionare a dezvoltării locale. Avantajele ei se manifestă prin sporirea calităţii procesului decizional, consolidarea parteneriatelor, atragerea de fonduri noi şi raţionalizarea utilizării resurselor existente, crearea imaginii benefice şi creşterea autorităţii administraţiei publice.

Este bine cunoscut faptul că transparenţa autorităţilor publice şi în special fluxul continuu de informaţii către populaţie, reprezintă o precondiţie a unei participări comunitare eficiente.

O guvernare slabă are nevoie de secrete pentru a putea rezista, iar secretomania şi autoritarismul duc la proliferarea abuzurilor, corupţiei şi la ineficienţa administrării. De aceea, şi la noi accesul neîngrădit al cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea lor la luarea deciziilor sunt considerate cele mai importante premise ale unei administrări publice eficiente.

Informarea adecvată permite cetăţenilor, pe de o parte, să aprecieze în cunoştinţă de cauză acţiunile guvernanţilor, iar pe de altă parte, să participe în mod conştient la dezbaterea şi la luarea deciziilor aferente.

Participarea cetăţenească este, în fapt, un proces prin care preocupările, trebuinţele şi valorile cetăţenilor sunt încorporate în actul administrativ de luare a deciziilor. Între cetăţeni şi administraţie există două direcţii de comunicare, cu scopul general de îmbunătăţire a deciziilor administraţiei publice locale. Implicarea cetăţenilor poate suplini atributele organelor guvernamentale în ceea ce priveşte controlul şi metodele de constrângere şi astfel se economisesc atât bani, cât şi timp, resurse importante şi pentru autorităţi, ca şi pentru fiecare cetăţean. Cu cât relaţia cetăţean - administraţie publică este mai strânsă, dar nu într-o formă coercitivă, cu atât se văd mai bine efectele pozitive asupra societăţii şi mediului în care trăim.

Participarea cetăţenească sau, mai bine zis, creşterea acesteia este o condiţie necesară, dar nu suficientă în lupta cu problemele specifice ale ţării noastre. Ea este şi o metodă prin care este reconsiderat rolul şi sensul cetăţeanului, şi anume o angajare activă şi responsabilă pentru schimbarea în bine a comunităţii şi a societăţii şi ieşirea din starea de dependenţă creată de implicarea statului în furnizarea tuturor serviciilor sociale.

Conceptul de "participare publică" se bazează pe necesitatea consultării cetăţenilor şi exprimarea de către aceştia a opiniilor în legătură cu deciziile care se adoptă la diferite niveluri şi de care ei sunt afectaţi, într-un fel sau altul.

Într-o comunitate sănătoasă, dezvoltată, cetăţenii participă la procesul de luare a deciziilor de interes public, mai întâi informându-se cu privire la problemele care îi afectează, solicitând autorităţilor să adopte măsurile pe care ei le consideră de cuviinţă şi participând efectiv la punerea în practică a deciziilor luate.

Pentru a înţelege importantul rol al participării cetăţeneşti în activităţile şi deciziile administraţiei publice locale, se poate porni de la ideea de bază, şi anume aceea că participarea conferă calitate guvernării, iar o bună guvernare poate aduce investiţii, afaceri profitabile, mai multe resurse financiare şi de bunuri publice, în final exact ceea ce ne trebuie nouă: creştere economică.

Pentru Guvernul nostru, beneficiile participării sunt foarte importante, de aceea ea a şi fost tratată cu maximă seriozitate. Prin participarea publică, se pot economisi importante resurse financiare. Se ştie că parteneriatul public privat a fost şi va fi încurajat.

Dar multe programe, de altfel meritorii, nu dispun de resursele financiare necesare punerii lor în practică, însă cetăţenii, prin voluntariat, pot să faciliteze finalizarea acestora. De cealaltă parte, autorităţile pot obţine elemente preţioase de la cetăţeni în vederea proiectării şi implementării politicilor publice, în acelaşi timp reducându-se cheltuielile destinate salariilor personalului calificat. Se pot îmbunătăţi performanţele, dar şi imaginea instituţiilor democratice, reducând astfel clientelismul şi corupţia.

In acelaşi timp, administraţia publică este pregătită să împărtăşească informaţiile într-o manieră onestă, completă şi clară, încurajând cetăţenii să-şi exprime opiniile pentru a influenţa deciziile sale şi, în acelaşi timp cetăţenii înţeleg drepturile şi obligaţiile care le revin şi sunt hotărâţi să lucreze onest şi constructiv pentru a asista reprezentanţii administraţiei publice locale în rezolvarea problemelor. Participarea publică oferă şansa ca populaţia să cunoască riscurile la care este expusă comunitatea în care trăieşte. Nu este de neglijat nici dreptul şi sentimentul că oamenii au o influenţă cu efect pozitiv asupra condiţiilor de viaţă şi de muncă din regiunea lor şi ei sunt astfel mult mai deschişi la schimbări.

Toate acestea pot avea efecte pozitive şi pe plan social, îmbunătăţind atitudinea generală a cetăţenilor, societatea devenind mai deschisă şi, evident, mai transparentă.

Stimaţi colegi,

Participarea cetăţenilor este una dintre cele mai importante resurse, un instrument important în activitatea administraţiei publice de dezvoltare socio-economică locală, ea imprimă calitate şi legitimează procesul decizional prin suportul acordat de public atât în conceperea, cât şi în implementarea programelor şi strategiilor de dezvoltare locală. Se ştie că oamenii sunt mult mai înclinaţi să susţină decizii şi programe la realizarea cărora au participat sau vor să participe. Pe de o parte, ei înţeleg aceste decizii sau programe, iar pe de altă parte sunt implicaţi afectiv şi doresc succesul acestora.

Cu cât întreaga comunitate participă mai activ în procesul luării deciziilor în mod democratic, cu atât ea şi-l va însuşi mai bine, sporind totodată şi eficienţa instituţiilor democratice.

În concluzie, stimaţi colegi, vreau să vă spun că participarea cetăţenilor realizează, de fapt, consolidarea democraţiei şi, de ce nu, educaţia cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

(Revine la prezidiu.)

Stimaţi colegi,

Domnul Mircea Irimescu, vă salut, mă iertaţi, domnul deputat Mircea Irimescu este invitat să-şi susţină declaraţia politică. Vă cer scuze, domnule Irimescu, dar aveţi un ghinion şi eu o vizibilitate mai redusă până în zona dumneavoastră. Vă cer scuze.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Nu-i nimic, domnule preşedinte. E ghinionul nostru şi sala goală.

Declaraţia mea politică se intitulează "Problemele de acasă."

Stimaţi colegi,

Lipsit de complexe, impunându-şi faţă de constrângerile de protocol câtă libertate vrea, de fiecare dată când are ocazia de a participa la întruniri ale liderilor politici ai Europei, preşedintele Traian Băsescu se simte în largul său. Acum are nevoie de bunăvoinţa ţărilor mari şi active ale Europei, pe care nu le luase în seamă la lansarea sa în marea politică a lumii de acum şase ani. Nu-şi mai aduce aminte de "axa" în care băgase atunci Bucureştii, caută contacte, prim-planuri, întâlniri neprevăzute, râde zgomotos, se bate pe umăr cu omologii săi crezându-se, şi aici, un jucător.

Faptul că cei care i-au acceptat prima conversaţie, a doua oară îl evită, că Rusia-i închide toate uşile, că la Budapesta nu se poate sărbători cum se cuvine sărbătoarea naţională a României sau că primeşte un refuz precum ce-l cu care l-a tratat, nu demult, Nicolas Sarkozy, nu-l deranjează. După summit-uri, face conferinţe de presă în care plăcerea de a explica el poporului politica lumii îi joacă în ochi. Evident, cu deplin temei: după ce trece cu succes România prin criză, îl încearcă chemarea de a face rânduială şi în lumea comunităţii europene. N-a ajuns încă să creadă că poate impune o nouă "ordine internaţională", dar simte că este pe drumul cel bun.

Atitudinea preşedintelui ar fi de aplaudat dacă acasă treburile ar merge, dacă nu bine, măcar acceptabil şi cu tendinţă de stabilitate. Dar, mă tem că nu este aşa.

Dincolo de gravele probleme economice şi sociale cu care se confruntă de mai multă vreme, ţara şi-ar putea pierde caracterul constituţional unitar. Minoritatea maghiară, a cărei luptă pentru declararea unei autonomii administrative în judeţele secuieşti a trecut la faza de internaţionalizare, îşi doreşte cu ardoare acest lucru. Descentralizarea obsesivă este promovată de UDMR în toată legislaţia reformatoare din România de astăzi nu pentru principiul pozitiv pe care-l conţine, ci pentru realizarea autonomiei, mai întâi, secuieşti.

Ba, în Legea educaţiei, pe lângă descentralizare, partenerii udemerişti de guvernare ai preşedintelui (un truism!) mai urmăresc şi un proces de purificare etnică în zonele compact locuite de maghiari. Este o naivitatea să se creadă că, urmând acest drum, nu vom ajunge la un conflict major în Ardeal între maghiari şi români. De la visul măreţ de unificator al Basarabiei, preşedintele ar putea ajunge la tragica condiţie de risipitor al Transilvaniei. Iar adversarii săi în această problemă sunt tocmai aliaţii săi.

Umilită în tratativele pe care le duce cu organismele financiare care o împrumută să-şi ducă viaţa de pe o zi pe alta, suptă de o corupţie care-i paralizează instituţiile şi autoritatea, cu mai bine de jumătate din populaţie fără un rost definit potrivit normelor Uniunii din care face parte, România trăieşte o perioadă grea a existenţei sale. Puterea luptă din greu cu salariile şi pensiile, jumătate din pământul altădată cultivat este în paragină, iar în spitale se trăieşte în mizerie şi cu alocaţii de hrană de trei lei pe zi. Cei ce ne-au admis în alianţe alături de ei îşi exprimă din ce în ce mai des regretul că au făcut tovărăşie cu noi. Iată un tablou mai cenuşiu decât griul apăsător al ceţurilor toamnelor târzii. Şi, totuşi, în aceste condiţii, când se adresează poporului la diverse posturi de televiziune, preşedintele parcă întinereşte.

Adept al fermităţii excesive, acuzator nemilos al oponenţilor politici, temperamental, orgolios şi acţionând la primul impuls, preşedintele a compromis orice potenţial de unificare a forţelor politice în jurul unei platforme a interesului naţional. Capitalul de pricepere şi experienţă al celor care formează opoziţia nu-l consideră a fi un bun naţional şi nu-l interesează. Persoană cu influenţă, modelul său de a-şi trata adversarii a proliferat în principalul partid al puterii şi s-a propagat până în localităţile cele mai îndepărtate. Metastazele intoleranţei politice s-au instaurat la toate nivelurile şi stăpânesc astăzi România.

În pofida acestei realităţi, parcă caricatural, din când în când, preşedintele cheamă partidele "la consultări" şi uneori chiar le solicită instituirea de moratorii asupra disputelor politice. Lovind continuu şi fără discernământ în opoziţie, nu am îndoială că ştie de la început rezultatele nule pe care le vor avea apelurile sale la unitate şi responsabilitate. Dezbinarea naţională este o problemă majoră de siguranţă a statului, care-i cade nemijlocit în sarcină şi preşedintele nu se poate deroba de ea.

A fost ales, de fiecare dată, cu diferenţe mici de voturi, dar şi-a dorit mereu să fie un reformator al statului. Asta nu l-a împiedicat să subordoneze acţiunea de modificare a Constituţiei, pe care a demarat-o, sub forma unui referendum, intereselor sale electorale. Acum, probabil în interesul partidului pe care-l conduce pe faţă, contrar prevederilor constituţionale, nu face nimic pentru transpunerea legislativă a voinţei populare exprimate. Făcând politică de partid, sacrificând echidistanţa şi echilibrul la care-l obligă funcţia supremă în stat pe care o ocupă, preşedintele a introdus în viaţa politică a ţării neîncrederea şi arbitrariul, fapte în măsură să-i compromită intenţiile-i reformatoare.

Iată câteva dintre chestiunile cu care se confruntă ţara preşedintelui nostru, fără ca el să facă cele necesare pentru îndreptarea lor. Dacă crede că poate face politică mare la nivel internaţional, fără să-şi rezolve gravele probleme pe care le are acasă, care depind mai mult de atitudinile sale subiective decât de abuziv invocatele pretexte ale crizei economice, se înşeală amarnic. Spre nenorocul acestei ţări, se va înscrie şi el în lungul şir al conducătorilor care şi-au dorit mult şi au realizat puţin. Păcat!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat Neculai Răţoi, o depuneţi sau? Bine, mulţumesc frumos.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să prezint şi lista acelor deputaţi care şi-au depus în scris declaraţiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, următorii deputaţi: Daniel Geantă, Doiniţa Chircu, Alin Trăşculescu, Alecu Valeriu, Iacob Strugaru, Toader Stroian, Petru Călian, Daniel Buda, Silviu Prigoană, Marius Rogin şi Marius Dugulescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Dorel Covaci, Marian Ghiveciu, Valeriu Zgonea, Ion Călin, Cristian Rizea, Victor Surdu, Bogdan Ciucă, Neculai Răţoi şi doamna Sonia-Maria Drăghici.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi: Cornel Pieptea, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donţu, Călin Potor, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Gigel Ştirbu, Cristian Buican, Ionel Palăr, Graţiela Gavrilescu, Victor Paul Dobre şi Alina Gorghiu.

Din partea parlamentarilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Statistic, astăzi n-avem date foarte bune. S-au prezentat pentru a-şi prezenta de la microfonul Camerei declaraţiile politice doar şapte deputaţi, iar în scris le-au depus 36.

Cu acestea, constatând că nu mai există alţi parlamentari care au fost înscrişi pe listele grupurilor parlamentare pentru a prezenta astăzi declaraţii politice, nemaifiind în sală, daţi-mi voie să închid şedinţa, să declar şedinţa închisă.

Ne revedem la ora 10,00, în şedinţa comună a celor două Camere, atunci când Guvernul Emil Boc se va prezenta pentru a-şi angaja răspunderea pe cele două legi ale salarizării.

Doamne ajută! O zi bună, tuturor!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Îl invit pe Victor Ponta să-şi înghită cuvintele - Nu ai voie să trimiţi o ţară întreagă la Dracu' doar pentru că îţi convine ţie politic!"

Victor Ponta dovedeşte că n-a mai crescut deloc de când Ion Iliescu îl făcea "cârlan năzdrăvan". Nu s-a maturizat şi nu s-a responsabilizat ca un preşedinte de partid.

Folosirea cu orice ocazie a expresiei "Dracu'" arată că o face cu plăcere, cu voluptate, la fel ca şi copiii care învaţă să înjure la WC-ul şcolii.

Iată ce spune Victor Ponta: "Cred că trebuie să-l trimitem (pe preşedintele ţării - nota mea) la ..... Dracu, normal; să nu-l mai ascultăm orice ar spune, să-l pocnim pe unde îl prindem, să înţelegem că oricare dintre noi este oricum mai bun ca el. Şi să ne pregătim să reconstruim aici, la noi, o ţară care de 6 ani se duce sistematic, programat şi aproape conştient, direct la Dracu!".

Îi atrag atenţia domnului Ponta să înceteze a mai pomeni de Drac şi de cine crede el că e, pentru că nu este în WC-ul Parlamentului, ci în fruntea unui partid şi deputat plătit de români în Parlamentul ţării.

Cu atât mai gravă şi impardonabilă este vulgaritatea domnului Ponta cu cât ne aflăm în Postul Crăciunului şi dacă românilor le e greu să traverseze iarna, înjurăturile domnului Ponta nu le uşurează viaţa.

Nu, nu la Dracu' se duce România, domnule preşedinte de partid, ea încearcă să se salveze cotind-o de pe drumul greşit pe care a plasat-o politica neocomunistă a tătucului Iliescu.

Pe toţi ne doare sufletul că după 20 de ani vedem opera PSD: ruinele unui stat încropit după interesele de moment ale politicii şi nu o ţară modernă. Dacă ne daţi Dracu', nu ne ajutaţi.

Domnul Valeriu Alecu:

"Securitatea alimentară, încotro?"

În apropierea Sfintelor Sărbători de Crăciun, aproape întotdeauna a existat marele pericol al vânzării neautorizate şi neverificate de produse agroalimentare tradiţionale: carne de porc şi preparate din aceasta, ouă, lapte şi altele.

Creşterea preţurilor, deosebit de consistentă din ultimii ani de zile, combinată cu reducerea veniturilor unei largi categorii de persoane, îi determină pe mulţi români să aleagă să cumpere de la aşa-zişii comercianţi de la colţul străzii.

Lipsa resurselor financiare îi împinge însă la riscuri greu de imaginat şi surmontat. În cele mai multe dintre cazuri, norocul este cel care ţine cu ei, pentru că, după sacrificarea animalelor, comercianţii de ocazie nu testează medical calitatea cărnii pe care o oferă.

Nu de puţine ori avem familii întregi care petrec Sfânta noapte de Crăciun la unităţile de primiri urgenţe din pricina cărnii infestate cu boli transmisibile chiar şi prin prepararea acesteia.

Stimaţi colegi. Prin acest semnal de alarmă nu fac nicidecum apologia lanţurilor de hipermarketuri, ci atrag atenţia atât cetăţenilor, cât şi oficiilor pentru protecţia consumatorilor că trebuie să fie mult mai vigilenţi.

În nebunia câştigului imediat, comercianţii de pe trotuar nu gândesc niciun moment asupra consecinţelor lor de a vinde produse degradate, prelevate de la animale bolnave sau moarte sau, şi mai rău, infestate cu cine ştie ce trichineloză sau pesta porcină.

În Tratatul de aderare semnat la Luxemburg în data de 25 aprilie 2005 ne-am angajat ca securitatea alimentară să fie una din priorităţile oricărui guvern care se va afla la putere şi a oricărei administraţii locale responsabile care deţine pieţe de desfacere în portofoliu.

Nici pesta porcină din anul 2007, nici criza cărnii de vită irlandeze nu a determinat un management nou, capabil să elimine din timp efectele unor astfel de riscuri la adresa sănătăţii populaţiei. Nu mai adaug la acest fapt că mai bine de jumătate din bolile tratate de medici au la bază calitate slabă a hranei cumpărate de români. În acest context, îndemn autorităţile abilitate la mult mai multă acţiune şi responsabilitate.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Ziua Internaţională a Drepturilor Omului"

Din cele mai vechi timpuri, drepturile şi libertăţile omului au stat în atenţia oamenilor politici, înţelepţilor, dar şi a oamenilor simpli. Conceptul de "drepturile omului" abordează atenţia cuvenită promovării şi garantării acestor drepturi în zilele noastre.

Astfel, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat, încă din 10 decembrie 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, completată ulterior cu alte documente adoptate şi a declarat această zi de 10 decembrie ca Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, zi sărbătorită de întreaga lume.

Este o zi în care noi toţi trebuie să reflectăm asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat drepturile şi obligaţiile tuturor cetăţenilor lumii, pentru că drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie garantate oricărei fiinţe umane de pe întreg globul.

Drepturile şi libertăţile într-o societate sunt extrem de importante, de aceea a existat şi există preocupare pentru consacrarea lor în multe reglementări naţionale şi internaţionale. În ţara noastră, Constituţia din 1923 a precizat mult mai bine drepturile şi libertăţile publice stipulate încă din 1866, consacrând egalitatea deplină a libertăţilor civile şi publice, egalitatea şi libertatea individuală.

Uniunea Europeană se concentrează pe obiective importante, şi aici mă refer la consolidarea democraţiei, abolirea pedepsei cu moartea, combaterea torturii, a rasismului şi a discriminării, garantând drepturile politice şi civile.

Este o zi importantă, un moment solemn, cu o mare încărcătură istorică, o zi în care trebuie să ne amintim, dar şi să cinstim pe cei care şi-au sacrificat viaţa pentru promovarea şi apărarea drepturilor omului.

Domnul Marin Almăjanu:

«"Moşul" Boc le aduce în 2011 românilor noi taxe şi impozite, dar şi accize mai mari!»

România este demnă de intrat în Cartea Recordurilor pentru numărul mare de modificări ale Codului fiscal, care au fost operate în anul 2010 de către premierul Boc şi ale sale ultime guverne. Astfel, Codul fiscal a fost modificat nu mai puţin de 10 ori de la începutul anului până în prezent.

De curând, domnul Boc le transmitea, de pe la Sibiu, cetăţenilor cum că vede din nou partea plină a paharului în 2011. Dar, odată cu acest optimism debordant, premierul, încă în funcţie, uita să le aducă la cunoştinţă românilor şi noile biruri pregătite cu mâna sa, care-i aşteaptă cuminţi şi binevoitoare la plată, tot de la începutul lui 2011.

Astfel, potrivit ultimei variante bociene de a modifica încă o dată Codul fiscal, vom da mai mulţi bani pe ţigări la anul, cafeaua nu se va scumpi, în schimb se introduce taxa de intrare la cazinou şi se elimină impozitul pe câştigurile realizate din jocurile de noroc. Asta nu-i rău. Cine are bani de aruncat, n-are decât să plătească şi în plus. Dar măririle de taxe, impozite, accize nu se opresc aici: preţurile unor produse accizabile, precum unele produse energetice, s-ar putea majora începând de anul viitor din cauza majorării accizelor, începând cu 1 ianuarie, potrivit unui proiect de ordonanţă privind modificarea Codului fiscal pregătit în laboratoarele lui "Moş Boc" de la Palatul Victoria.

Mai mult, şi accizele pentru combustibili vor fi majorate de la 1 ianuarie 2011, ceea ce ar putea conduce la noi creşteri de preţuri pentru aceste produse. Astfel, acciza pentru benzina fără plumb va creşte de la 1 ianuarie cu 15 euro pe tonă, respectiv de la 452 de euro/1.000 litri la 467 euro/1.000 de litri. Pentru motorină, accizele vor urca cu 11 euro pe tonă, de la 347 de euro/1.000 de litri la 358 euro/1.000 de litri.

Potrivit modificărilor Codului fiscal propuse de Ministerul Finanţelor, în 2011 nu sunt deductibile cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate, care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată de 3.500 de kilograme şi care au mai mult de nouă scaune de pasageri, incluzând scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau folosinţa contribuabilului.

Este foarte clar că urmările acestor majorări se vor reflecta imediat anul viitor într-o nouă creştere a preţurilor de vânzare pentru anumite produse. Şi acest lucru în condiţiile în care inflaţia se aproprie deja de 8% sau ar putea chiar să bată spre una mai mare, cu două cifre, până la sfârşitul acestui an.

Din păcate, toate aceste măriri de taxe, impozite, accize se vor simţi, din nou, în mod direct, în subţierea substanţială a veniturilor românilor afectaţi deja drastic în 2010 de cele mai dureroase tăieri de care au avut parte în ultimii 20 de an.!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Pentru redresarea economică trebuie să dinamizăm procesul ocupării forţei de muncă"

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră oportunitatea înlocuirii unui cod al muncii învechit cu un nou cod, ce are la bază principii precum flexicuritatea - principiu care presupune găsirea unei căi de mijloc între nevoile angajatorilor şi cele ale angajatului, respectiv între flexibilitate şi securitate -, stimularea şi valorificarea performanţei, promovarea concurenţei şi dinamizarea procesului de angajare. Acestea sunt principiile care legitimează adoptarea acestui nou cod al muncii, care are în vedere flexibilizarea relaţiilor contractuale dintre angajatori şi angajaţi.

Dincolo de numirea acestor principii esenţiale şi emblematice pentru noul cod al muncii aş vrea să fac referire la câteva măsuri ce oglindesc fidel aplicarea lor. Una dintre ele este creşterea perioadei de probă de la 30 la 45 de zile pentru funcţii de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţii de conducere, fapt ce semnifică o mai mare atenţie acordată aptitudinilor persoanei în probă pentru postul respectiv şi implicit o analiză pertinentă a potenţialului de performanţă al acestei persoane pentru postul ce urmează să îl ocupe. O altă măsură menită să stimuleze concurenţa şi performanţa la locul de muncă este eliminarea limitării numărului de persoane ce pot fi angajate succesiv în perioada de probă pentru acelaşi post, vechiul cod impunând un număr limită de 3 persoane.

Proiectul supus dezbaterii de către Guvern reglementează munca temporară, interzice cumulul a mai mult de două funcţii la acelaşi angajator şi impune sancţiuni severe pentru firmele care nu înregistrează demisiile angajaţilor. Astfel, în ceea ce priveşte angajarea, contractul individual de muncă trebuie să fie obligatoriu încheiat în formă scrisă înainte de începerea activităţii, în timp ce salariatul temporar trebuie să încheie un contract de muncă temporară cu agentul de muncă temporară, fără a plăti vreo taxă, iar comisionul va fi perceput de la firma care-l solicită.

Noul Cod al muncii responsabilizează angajatorul care va trebui să stabilească de la început obiectivele şi criteriile de performanţă în funcţie de care va fi evaluat angajatul, astfel încât tot procesul să fie unul corect şi transparent. În plus, proiectul prevede că angajatorul trebuie să stabilească criterii de evaluare a activităţii şi obiectivele de performanţă individuală, menţionate încă de la angajare, în baza cărora se vor face ulterior şi concedierile colective. De cealaltă parte, angajatorul va putea să facă angajări, după ce a efectuat concedieri colective dacă compania îşi revine economic, oricând, adică şimai repede decât actualul termen de nouă luni.

Cred că sunteţi de acord cu mine când spun că, pentru redresarea economică, trebuie să facem cât mai dinamic procesul ocupării forţei de muncă. Trebuie să simplificăm procedurile greoaie care afectează economia pentru că sunt costisitoare ca timp, resurse materiale şi umane.

Pentru că am convingerea că noul cod al muncii poate reprezenta momentul de cotitură pentru creşterea ocupării forţei de muncă, doresc să-mi arăt susţinerea faţă de acest pachet coerent şi închegat de legi. Totodată, consider că, prin proiectul de faţă, ţara noastră face un pas important pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Strategia "Europa 2020", care îşi propune ca, peste un deceniu, 75% din populaţia Uniunii Europene cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani să fie angajată în muncă. De aceea, sper ca şi atenţia dumneavoastră să se îndreptate spre promovarea unor astfel de proiecte constructive, singura noastră şansă spre o economie bazată pe creştere pozitivă şi nu negativă.

Domnul Angel Tîlvăr:

La sfârşitul săptămânii trecute, cu ocazia Zilei internaţionale de luptă împotriva corupţiei, Transparency International a dat publicităţii rezultatele unui studiu care a avut loc la nivel internaţional şi care a vizat gradul şi percepţia oamenilor asupra corupţiei. Studiul ce vizează "corupţia mică" are la bază sondajele efectuate în rândul a peste 91 de mii de persoane din 86 de ţări.

Printre concluziile studiului se numără şi faptul că acest fenomen rămâne o problemă la nivel mondial, o persoană din patru în lume a dat mită în ultimul an la o instituţie publică sau serviciu de stat, preponderent în sănătate. Conform datelor oferite de Transparency International, oamenii dau cel mai adesea "bacşiş" la poliţie, 29% dintre respondenţi precizând acest aspect.

Cel mai mult se dă mită în Africa sub-sahariană: o persoana din două afirmă că a trebuit să dea bani pentru a beneficia de un serviciu public sau a rezolva o problemă ori a evita o procedură. Corupţie ridicată este şi în ţările din Orientul Mijlociu, statele ex-sovietice, unde peste o treime dintre persoanele intervievate au afirmat că au dat mită. În America de Sud şi în ţările din Balcani, nivelul e de circa 20%, iar în Turcia, 11%.

De cealaltă parte a baricadei se află Europa occidentală şi America de Nord, unde doar 5% dintre persoanele intervievate au afirmat că au dat mită.

După cum reiese din acest raport, corupţia este un fenomen mondial, el nu poate fi restrâns doar la ţările dezvoltate sau cele sărace. Fie că vorbim de ţări precum China, Japonia, SUA, Anglia sau Franţa, toate se confruntă cu această problemă. Nu numai că acest flagel nu ţine cont de gradul de dezvoltare al unei ţări, dar nu se limitează nici la un anumit sector de activitate, fie el public sau privat. Un oficial german a asemănat corupţia cu rugina, afirmând că "iniţial se manifestă pe ici pe colo, iar mai apoi se răspândeşte pretutindeni."

În multe ţări în curs de dezvoltare, cum este şi cazul României, caracterizate prin instituţii publice nedezvoltate şi neperformante, câteva elite ale clasei superioare şi diferenţe enorme între venituri, se înregistrează o manifestare exacerbată a autorităţii. Se remarcă în aceste ţări şi o obişnuinţă a populaţiei de a se confrunta cu fenomenul corupţiei care duce la distrugerea oricărui sentiment de corectitudine. Relaţiile între oameni ajung să fie determinate de predispoziţia de a corupe şi de a fi corupt, iar practicarea corupţiei prevalează intereselor comunităţii. Dezavantajaţi sunt cei săraci sau cinstiţi care, din diferite motive, nu pot sau nu vor să intre în joc. Astfel, ei vor fi tot timpul cu un pas în urmă faţă de cei care-şi permit să influenţeze deciziile în favoarea lor.

Studiul dat publicităţii de Transparency International, despre care vorbeam la începutul intervenţiei, a prezentat o serie de concluzii care merită atenţia noastră. În primul rând, partidele şi Parlamentul sunt instituţiile considerate cele mai corupte în România. Pe o scară de la 0 (cel mai puţin corupt) la 5 (cel mai corupt) acestea primesc 4,5%.

Percepţia oamenilor asupra clasei politice din România a evoluat într-o direcţie greşită. Parlamentul este văzut, pe nedrept, după părerea mea, ca una dintre cele mai corupte instituţii din ţară alături de partidele politice. Scandalurile politice dintre membrii aceluiaşi partid, sau de la partide diferite, practica aruncării cu noroi în celălalt atunci când nu ai argumente suficiente în cadrul unei dezbateri, au făcut ca încrederea şi percepţia oamenilor despre toţi cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste instituţii să se denatureze. Am reuşit să ne creăm noi înşine o imagine proastă şi ne găsim astăzi, deopotrivă, cu toţii categorisiţi la fel: corupţi.

Din păcate, auzim foarte des acest apelativ. Parlamentul şi partidele au fost etichetate astfel, de la cel mai mic la cel mai mare, indiferent de orientarea politică. Nu mă refer aici la cazurile demonstrate de corupţie, care poate nu au fost la fel de mediatizate ca cele nefondate, pentru că ele trebuie descoperite şi cei vinovaţi trebuie să plătească, ci mă refer la adoptarea prea uşoară a unui limbaj şi a unui comportament care induc senzaţia că în Parlament nu se munceşte şi că discuţiile sunt sterile. Astăzi vedem rezultatul: pe o scară de la 0 la 5, Parlamentul şi partidele primesc 4,5.

Barometrul global al corupţiei mai arată că doar 7% dintre români cred că măsurile anticorupţie ale Guvernului sunt eficiente, pe când, anul trecut, aceeaşi instituţie era judecată ca fiind ineficientă în proporţie de 59%. În timp ce în 2009, Guvernul era considerat eficient de 39% dintre cetăţeni, astăzi doar 16% mai evaluează la fel acţiunile guvernamentale.

În timp ce 83% dintre români consideră că guvernul este ineficient în lupta împotriva corupţiei, autorităţile, prin vocea şefului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, consideră că din cauza mentalităţii oamenilor, corupţia nu poate fi lichidată în România.

În octombrie 2009, înainte de alegerile prezidenţiale, într-o emisiune TV Traian Băsescu îşi acuza contracandidaţii că "le e frică de eliminarea corupţiei şi de pierderea privilegiilor", însă iată că la mai bine de un an de la acea declaraţie, România este printre premianţii Europei în ceea ce priveşte nivelul corupţiei.

Îmi amintesc că, la sfârşitul lunii octombrie, ambasadorul Norvegiei în România a dat un interviu în care spunea că în Norvegia e de neconceput ca un judecător să fie acuzat de corupţie şi că în istoria recentă şi cea a ultimilor ani nu există astfel de cazuri. Îmi doresc ca orice român, nu doar din rândul oficialilor, să poată afirma acest lucru, la un moment dat, şi despre sistemul românesc de justiţie.

Cât despre încrederea românilor în capacitatea Guvernului şi a guvernanţilor de a lupta împotriva corupţiei, doar 3% dintre români cred că Guvernul Boc are această putere.

Din această perspectivă, românii sunt europenii cu cea mai scăzută încredere în guvern, urmaţi de letoni (5%), sloveni (7%) şi germani (8%). Ceea ce atrage atenţia este că 63% dintre români nu au încredere în nimeni în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, ceea ce ne plasează ca cea mai dezamăgită naţiune europeană, la mare distanţă de celelalte.

Românii şi-au pierdut încrederea în acest guvern din toate punctele de vedere. Ocupăm un loc fruntaş în Europa în ceea ce priveşte gradul de corupţie, aderarea la spaţiul Schengen este condiţionată, conform European Voice, tocmai de eradicarea corupţiei, iar preocuparea principală a echipei Boc-Udrea-Anastase este impozitarea pensiilor şi micşorarea perioadei de acordare a indemnizaţiei pentru mămici. Doresc să precizez că această afirmaţie nu înseamnă nicidecum că România este "ţara mămicuţelor şi bebeluşilor", cum le numea ironic Traian Băsescu, ci că "mămicuţele şi bebeluşii" au drepturi în această ţară, drepturi care astăzi le sunt încălcate.

Doamna Antonella Marinescu:

"Document de poziţie"

Din considerentele: de asigurare a unor servicii publice de calitate către cetăţeni prin funcţionarea corespunzătoare a autorităţilor locale din România; pentru plata restanţelor din anul 2010 pentru însoţitorii persoanelor cu handicap, asistenţilor maternali, ajutoarelor sociale, pentru plata lucrărilor şi serviciilor efectuate de reabilitare şi întreţinere a drumurilor judeţene şi comunale; eliminării dezechilibrelor cauzate de formulele de calcul al sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, care au determinat adâncirea decalajelor între localităţi, care au generat discrepanţe între unităţile administrativ-teritoriale uneori de la 1 la 50; de a nu diminua capacitatea autorităţilor locale de absorbţie a fondurilor structurale, solicit:

1. Reducerea cheltuielilor curente, respectiv cheltuielile cu personalul şi cheltuielile cu bunurile şi serviciile, de la toate ministerele şi agenţiile guvernamentale şi majorarea sumelor defalcate din TVA alocate bugetelor locale, după cum urmează :

• cu 25% a sumelor din cadrul anexei 4 şi 5, pentru susţinerea cheltuielilor cu serviciile descentralizate, în mod special ale celor din cadrul sistemului de protecţie a copilului, persoanelor cu handicap şi a programului lapte-corn şi în vederea acoperirii sumelor necesare transportului personalului din învăţământ, burselor şcolare, ajutoarelor sociale, ajutoarele de încălzire;
• cu 50% a sumelor din cadrul anexei 6 pentru drumurile judeţene şi comunale, în conformitate cu necesităţile reale din judeţe;
• cu 50% a sumelor din cadrul anexei 7 pentru echilibrarea bugetelor locale, în conformitate cu necesităţile reale ale acestora, în vederea asigurării cu prioritate a cofinanţărilor proiectelor de dezvoltare locală.

2. Repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale şi a sumelor din cota din impozitul încasat la nivelul judeţului pentru echilibrarea bugetelor locale, să se realizeze pe baza unor criterii specifice fiecărui judeţ, aprobate prin hotărâre a Consiliului judeţean, pentru finanţarea cu prioritate a programelor de dezvoltare locală, a cofinanţării proiectelor şi pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare, deoarece criteriile de repartizare actuale au determinat adâncirea decalajelor între localităţi, consiliile judeţene neavând competenţa de a soluţiona solicitările acestora pentru acoperirea cheltuielilor curente.

3. Modificarea cotelor din impozitul pe venit ce revin bugetelor locale, de la 77% la 97%, în vederea creşterii surselor de finanţare pentru administraţia locală şi realizarea descentralizării financiare, astfel :

• pentru municipii, oraşe, comune, de la 44% la 52%;
• buget propriu judeţe, de la 12% la 20%;
• pentru echilibrarea bugetelor locale, de la 21% la 25%.

4. Din considerentul insuficienţei veniturilor autorităţilor locale, considerăm că se impune suplimentarea resurselor financiare prin reglementarea relaţiilor patrimoniale dintre unităţile administrativ-teritoriale şi operatorii reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi gazelor naturale în beneficiul comunităţilor locale. În acest sens solicităm :

• abrogarea prevederilor art.16 alin.(12), din Legea nr.13/2007 a energiei electrice, prin care titularii de autorizaţii şi licenţe în domeniul energiei electrice sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale;
• modificarea Codului fiscal prin crearea cadrului legal prin care autorităţile locale să poată taxa operatorii de utilităţi publice (gaze, energie electrică, telefonie, televiziune etc.) pentru utilizarea domeniului public.

5. Toate sumele alocate pentru programele speciale să fie repartizate pe judeţe, prin anexă la legea anuală de aprobare a bugetului de stat, deoarece în baza actelor normative existente, unele ministere gestionează programe pentru finanţarea unor obiective de investiţii de interes local, sumele fiind repartizate pe autorităţi locale prin hotărâri de guvern sau de cele mai multe ori prin ordine de miniştri, sau simple adrese, fără criterii de repartizare sau o minimă transparenţă.

6. Interzicerea diminuării sumelor de echilibrare alocate bugetelor locale prin ordonanţe sau legi de rectificare a bugetului de stat, în timpul exerciţiului financiar, pentru a se evita situaţia generată de OUG nr.18/2010 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2010, prin care s-au redus cu 25% sumele de echilibrare a bugetelor locale.

7. Respingerea de către Parlamentul României a Proiectului de Lege privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale care, prin prevederile sale, legiferează abuzul prefectului asupra autorităţii locale, în sensul preluării gestiunii financiare a unităţii administrativ-teritoriale prin declararea acesteia în criză financiară şi prin numirea Comitetului pentru situaţii de criză financiară. În condiţiile în care actul normativ impune sancţiuni şi pedepse pentru autorităţile locale, nu există nicio prevedere care să sancţioneze cauza majoră care poate conduce la declararea stării de criză financiară sau insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale, arierate generate de neachitarea sumelor de către ministere pentru derularea programelor naţionale, transferuri insuficiente de la bugetul de stat pentru finanţarea serviciilor descentralizate.

8. Asigurarea finanţării spitalelor transferate autorităţilor locale, pentru prevenirea transferului de competenţă fără asigurarea resurselor financiare ce vor genera blocaje sociale ce vor afecta starea sănătăţii populaţie, prin alocarea de urgenţă a următoarelor surse :

• transferuri către bugetul judeţului, în cotă de 30% din sumele încasate lunar în bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru susţinerea cheltuielilor de capital şi funcţionare a unităţilor medicale din subordinea autorităţilor locale;
• transferuri către bugetul judeţului, în cotă de 30% din sumele colectate conform art.361, 363 si 363¹, "taxa de viciu", la nivelul fiecărui judeţ, în vederea asigurării cheltuielilor de sănătate de pe raza judeţului.

9. Casa de Sănătate să devină instituţie autonomă, iar 75% din sumele colectate la nivelul judeţului din contribuţiile pentru asigurările de sănătate să fie la dispoziţia Caselor Judeţene de Sănătate şi 25% să fie transferate Casei Naţionale de Sănătate pentru echilibrarea bugetelor altor judeţe şi pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate. Motivăm această solicitare din cauza lipsei de transparenţă şi a metodelor discreţionare în alocarea financiară de la Casa Naţională către Casele Judeţene şi de la Casele Judeţene de Sănătate către spitale.

10. Alocarea de sume pentru achitarea datoriilor înregistrate de unităţile administrativ-teritoriale cu prioritate pentru achitarea restanţelor către furnizori pentru obiectivele de investiţii în derulare finanţate din programele naţionale gestionate de ministere.

11. Asigurarea cu celeritate a tuturor sumelor solicitate de autorităţile locale pentru refacerea infrastructurii afectate de calamităţile naturale din fondul de intervenţie al Guvernului

În condiţiile în care solicitările prezentate nu vor fi analizate şi aprobate, solicit parlamentarilor României respingerea Proiectului de Lege a bugetului de stat pe anul 2011.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Pe ce se bazează viziunile optimiste prezidenţiale şi guvernamentale privind viaţa în roz care ne aşteaptă în 2011?"

"Economia arată semne că suntem pe drumul cel bun. (...) Să nu facem paşi înapoi acum când suntem aproape de a ieşi din recesiune şi de a merge pe drumul cel bun", ne spunea premierul Boc în luna octombrie a acestui an de la tribuna Parlamentului.

Dar rezultatele economice ale trimestrului trei l-au contrazis ulterior pe domnul Boc cel Optimist: România a înregistrat, în trimestrul trei, o scădere economică de 0,7% faţă de trimestrul anterior, a anunţat, recent, Institutul Naţional de Statistică. Comparativ cu primele nouă luni ale anului trecut, PIB-ul României a scăzut, în primele trei trimestre din 2010, cu 2,3%. "Conform primelor estimări, produsul intern brut în trimestrul III 2010 a fost, în termeni reali, mai mic cu 0,7%, comparativ cu trimestrul II 2010 (date ajustate sezonier). Faţă de trimestrul corespunzător din anul 2009, produsul intern brut a înregistrat o scădere cu 2,5% pe seria brută şi cu 2,3% pe seria ajustată sezonier. În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2010, comparativ cu aceeaşi perioadă din anul 2009, produsul intern brut s-a redus cu 2,3% pe seria ajustată sezonier, şi cu 1,9% pe seria brută" se arată în raportul INS.

Deşi premierul le-a promis românilor, în fiecare lună din 2010, că o vor duce mai bine, deciziile pe care le-a luat în acest an i-au contrazis în mod flagrant susţinerile verbale, deoarece acestea au fost rapid transformate, fără nici cea mai mică mustrare de conştiinţă, în cele mai grele măsuri de austeritate, unele dintre cele mai drastice şi mai fără sens de care a avut parte vreo ţară din Europa, pe tot parcursul acestei dificile crize de care majoritatea au şi scăpat între timp.

De la reduceri salariale fără precedent şi creşteri fulminante de taxe şi impozite, românii au parte, mai nou, de reducerea substanţială a indemnizaţiei pentru creşterea copilului de până la doi ani, precum şi a perioadei de acordare a acesteia, de la 2 ani la un an, dar şi de impozitarea pensiilor sau alte invenţii, din ce în ce mai usturătoare pentru români, care nu au nicio legătură cu optimismul verbal al premierului Boc.

Fiecare român simte acut pe pielea lui că o duce din ce în ce mai rău, de vreo doi ani, că i-au scăzut veniturile la jumătate faţă de sfârşitul anului 2008 şi că i-au crescut grijile şi cheltuielile în mod galopant. Şi, tot în acest timp, soluţiile de ieşire din criză şi de redare a stabilităţii vieţii de zi cu zi a românilor întârzie să se întrevadă în vreun fel la orizont, deşi promisiunile portocalii în acest sens nu mai contenesc să înflorească.

În luna mai 2009, când domnul Boc ar fi trebuit deja să ia o mulţime de măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare şi guvernamentale, pentru ca în 2010 să nu se ajungă la reducerile drastice de venituri care le-a transformat românilor viaţa într-un coşmar, Preşedintele României era de părere că în România nu se pune problema unei recesiuni: "Suntem în criză, dar nu putem vorbi despre recesiune în România", afirma Traian Băsescu la acea vreme, contrar adevărului din terenul economic.

Cum ar mai putea, oare, vreun român să creadă în optimismul bocian sau în cel prezidenţial, dacă în fiecare zi are parte de încă o tăiere de venit sau de încă o cheltuială inventată în plus, decise oricând şi oricum, fără discernământ, de mărinimosul Guvern Boc al Cincilea, la îndemnul preşedintelui Băsescu?

Domnul Călin Potor:

"Când vom avea autostrada Nădlac-Bucureşti?"

Culoarul IV Paneuropean, respectiv Autostrada Nădlac-Arad-Timişoara-Piteşti-Bucureşti, ar trebui să constituie o prioritate absolută a Ministerului Transporturilor. Valorile de trafic, precum şi modul de utilizare a acestui tronson de drum european care străbate România sunt incomparabil cele mai ridicate din ţară. În acest context, mi se pare ciudat că sumele alocate prin bugetul de stat în ultimii ani pentru Coridorul IV au fost întotdeauna insuficiente pentru a demara un proiect de asemenea anvergură.

Din punct de vedere economic, dar şi practic, având în vedere indicatorii de trafic, o soluţie oportună ar fi alegerea ofertei Băncii Europene de Investiţii, care ar finanţa extrem de avantajos proiectul Culoarului IV Paneuropean.

În opinia mea, întreg spectrul politic ar trebui să se implice pentru a analiza în mod real şi cu pragmatism economic investiţiile viitoare din domeniul autostrăzilor.

Din acest punct de vedere, Bulgaria ne-a luat-o de mult înainte, cu cei peste 600 de kilometri de autostrăzi, în timp ce noi ne chinuim tot timpul să le reparăm pe cele existente. Din păcate, realizarea unor artere cu adevărat europene va dura încă foarte mulţi ani, dacă vom menţine actualul ritm de melc atât în stabilirea celei mai bune variante, cât şi din punctul de vedere al alocaţiilor bugetare.

Domnul Călin Potor:

"Drama lipsei grădiniţelor"

Mii de părinţi din România trăiesc în această perioadă un adevărat calvar, provocat de lipsa locurilor în grădiniţele de stat. Numai în Capitală, peste 10.000 de copii rămân anual în afara sistemului preşcolar, însă situaţia este generalizată la nivelul întregii ţări. Aceste cazuri, coroborate cu dispariţia aproape totală a creşelor, riscă să se transforme în drame sociale, în condiţiile în care nu mulţi părinţi îşi permit să suporte costurile trimiterii copilului la grădiniţele private.

Fără îndoială, autorităţile statului au scăpat de sub control astfel de aspecte care pun în pericol dezvoltarea armonioasă a copiilor şi dreptul lor la educaţie. Responsabilii din învăţământ trebuie să ţină cont de faptul că imposibilitatea preşcolarilor de a frecventa grădiniţele poate avea consecinţe nefaste asupra viitorului tinerei generaţii. În acest context, se impun luarea unor măsuri urgente, care să elimine disfuncţionalităţile existente în prezent, şi să permită copiilor dreptul de a se înscrie la cursurile preşcolare, fără de care nu au cum să se înscrie la şcoală. În acelaşi timp, trebuie să ţinem seama şi de stresul provocat părinţilor de aceste situaţii nedorite, ei fiind puşi în ipostaze dificile, de a pierde timp şi bani pentru a găsi alternative pentru îngrijirea copilului.

Reamintesc avertizarea Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA) asupra fenomenului îmbătrânirii populaţiei României şi a degradării structurii acesteia pe vârste. Este foarte important ca un copil să crească până la doi, sau chiar până la trei ani, în cadrul afectiv şi emoţional unic oferit de părinţi sau instituţii abilitate, care să le permită ulterior o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă.

Consider că este mai bine să facem eforturi financiare în acest moment, să implementăm o strategie coerentă pentru dezvoltarea populaţiei, decât să ne trezim că va fi tardiv atunci când fenomenul îmbătrânirii va lua amploare. Aştept, de asemenea, cu mare interes, ca Guvernul să parcurgă cât mai repede drumul de la vorbe la fapte în ceea ce priveşte construirea de creşe şi grădiniţe prevăzute pentru anul viitor, cu speranţa că nu a fost vorba doar de declaraţii sforăitoare de imagine.

Domnul Călin Potor:

"Manifest pentru cunoaşterea limbii române"

Fără îndoială, în ultima perioadă se impune tot mai mult propunerea de modificare a articolului 13 din Constituţia României, în sensul obligativităţii cunoaşterii limbii române de către toţi cetăţenii ţării. Dacă vreţi, este un act firesc, fără conotaţii politice, dar mai ales un semn de normalitate de care avem nevoie pentru viitor. Până acum, Constituţia României nu obliga cetăţenii români să cunoască limba română, motiv pentru care, cel puţin în judeţele cu populaţie majoritar maghiară, românii s-au simţit profund discriminaţi, confruntându-se cu reale probleme de comunicare.

Este adevărat că dacă unui etnic minoritar maghiar de peste 70 de ani i-ar fi dificil acum să înveţe limba română de la A la Z, pentru un copil de şapte ani este obligatoriu să o cunoască. În contextul european al circulaţiei forţei de muncă, este indiscutabil că unui tânăr de naţionalitate maghiară care nu stăpâneşte la un nivel satisfăcător limba română i-ar fi teribil de greu, dacă nu imposibil, să supravieţuiască în alte zone decât cele în care cetăţenii de etnie maghiară sunt în majoritate. În condiţiile în care acel tânăr s-ar stabili, prin forţa împrejurărilor, într-o altă zonă a României, este clar că el nu s-ar putea descurca fără să cunoască limba română. Practic, clasa politică trebuie să vină în sprijinul copiilor cu părinţi inconştienţi, care hotărăsc în numele acestora izolarea şi îngrădirea zonei în care vor să trăiască. Aşadar, nu se poate discuta nici de populism, nici de xenofobie, nici de ură politică faţă de UDMR.

Pe de altă parte, în contextul în care Comisia Europeană insistă în propunerile făcute României asupra cunoaşterii unei limbi străine încă din grădiniţă, mi se pare absolut normal ca limba ţării în care trăim cu toţii să nu fie ignorată. În ultima perioadă am început să vorbim tot mai mult despre multilingvism, însă cunoaşterea a cât mai multe limbi de circulaţie internaţională ar trebui să presupună, în primul şi în primul rând, cunoaşterea limbii statului ai cărui cetăţeni suntem. Există forte multe state membre ale Uniunii Europene care se luptă din răsputeri să-şi promoveze limba pe o scară cât mai largă din punct de vedere geografic, iar România nu trebuie să facă excepţie de la aceste demersuri. Iată doar câteva considerente pentru care demersul meu este unul fundamentat şi corect, iar urgentarea transpunerii lui în practică ar contribui decisiv în normalizarea stării societăţii româneşti, de care avem nevoie cu toţii, atât românii, cât şi minorităţile naţionale.

Domnul Călin Potor:

"Satul românesc trebuie să-şi recapete valenţele culturale"

După 1990, aşezămintele culturale din zonele rurale ale României s-au transformat în ruine capitaliste. Imobilele care nu s-au degradat în totalitate, din cauza faptului că Primăriile nu au mai avut fonduri pentru capitolul cultură, au fost transformate în baruri, depozite, săli de nunţi, sau au primit orice altă destinaţie decât cea iniţială.

Consider că este imperios necesar să punem cu toţii umărul la realizarea proiectului naţional de construcţie a aşezămintelor culturale din mediul rural, de la guvernanţi la autorităţile locale. Cultura şi tradiţiile noastre strămoşeşti sunt pe cale de dispariţie în multe localităţi din zona rurală, unul dintre motive fiind dispariţia acestor cămine culturale. Cred că trebuie să fim mult mai atenţi şi la capitolul cultură, iar zestrea obiceiurilor şi tradiţiilor satului românesc poate fi promovată cu succes în spaţiul cultural european. Satele noastre au nevoie de locaţii amenajate pentru desfăşurarea activităţilor culturale, pentru revitalizarea portului şi jocului popular, pentru menţinerea în viaţă a meşteşugurilor tradiţionale. Astfel de aşezăminte culturale nu sunt un lux, ci o necesitate, care ar putea contribui nu numai la revitalizarea socială şi culturală a localităţilor din zona rurală, ci şi a turismului românesc.

În acest context, Ministerul Culturii trebuie să construiască şi să reabiliteze zeci, dacă nu chiar sute de aşezăminte culturale în mediul rural. Este bine că ne trezim la realitate, chiar dacă mult mai târziu decât ar fi trebuit, pentru salvarea satului românesc. Unul dintre atuurile noastre în Europa poate fi revitalizarea culturii tradiţionale, iar continuarea tradiţiilor din zona rurală constituie cheia reuşitei acestui demers, pentru că, aşa cum bine spunea marele Lucian Blaga, "veşnicia s-a născut la sat"...

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Uimitoarea putere de a minţi a PDL"

Sfârşitul acestei săptămâni a reprezentat un nou prilej pentru cei care conduc România (Boc şi Anastase) să demonstreze cât sunt de neobrăzaţi şi la ce cote ale penibilului poate ajunge un om politic care a rupt contactul cu realitatea. Altfel nu-mi pot explica cum reuşeşte Boc să debiteze inepţie după inepţie fără să aibă nevoie de asistenţă medicală de specialitate şi cum poate să afirme cu nonşalanţă că "PDL şi Guvernul au salvat România de la colaps economic, au stabilizat economia, iar în prezent pregătesc creşterea economică din 2011"?

Ştiu! Pare halucinant, ca după o vizită la magazinele de etnobotanice, şi...totuşi, este una dintre declaraţiile pe care premierul României le-a făcut în acest weekend în faţa reprezentanţilor PDL la conferinţele de alegeri. Cu acest prilej, Boc a mai spus şi că "ştim de unde am plecat, unde ne aflăm şi unde mergem". O frază la fel de şocantă pentru un om de bun simţ, dar absolut normală, se pare, pentru Boc.

De ce spun că fraza de mai sus este şocantă? Pentru că ea defineşte atitudinea celor care îi conduc pe români şi care fie nu ştiu ce se întâmplă în ţară, şi atunci sunt nişte incompetenţi disperaţi de a rămâne la putere cu preţul de a ne duce cu totul în prăpastie, fie ştiu şi, tot pentru a se menţine la putere, mint cu degajare şi trec cu nepăsare peste toate realităţile şi peste toate neajunsurile oamenilor din această ţară.

Nu ştiu dacă Boc ştie exact de unde a plecat România în 2010, când Băsescu a adus PDL la putere, dar vreau să-i reamintesc eu. La acea dată, românii aveau cu 100.000 de firme mai mult, luau salarii cu 25% mai mari decât acum, iar ajutorul de şomaj era şi el mai mare cu 15%. Înainte de venirea PDL la putere, pensionarilor nu le era impozitată pensia, iar mamele puteau să-şi crească copilul timp de doi ani de zile.

Unde ne aflăm? Oare ştie Boc? Oare datele statistice pe care le primeşte premierul mult hulit al României sunt cele la care au acces şi restul oamenilor?

Datele statistice arată că avem un curs al Euro în urcare şi că benzina a ajuns la cote de neimaginat de aproximativ 5 lei/litru. Tot datele statistice arată că toate produsele sunt mai scumpe cu 5% după ce Boc a mărit şi TVA-ul de la 19% la 24%, un TVA mai mare decât în Germania sau în alte state europene, unde salariul mediu este de peste 2.000 Euro.

Tot datele statistice arată că rata anuală a inflaţiei a atins, în noiembrie, un nivel de 7,73%, iar creşterea medie a preţurilor este de 5,8%. Preţurile mărfurilor alimentare au crescut, în noiembrie 2010, cu 0,88% faţă de luna precedentă. Cel mai mult s-au scumpit cartofii (+9,98%), ouăle (+7,95%), fructele proaspete (+4,32%), făina (+3,52%) şi uleiul (+2,4 %). Preţurile mărfurilor nealimentare au înregistrat o creştere de 0,38%, cele mai mari creşteri fiind la energia termică (+6,04%) şi combustibili (+0,80%).

Într-un an de zile de măsuri economice "marca Boc", mărfurile alimentare s-au scumpit cu 6,01%, mărfurile nealimentare cu 9,75%, iar serviciile cu 6,13%. Iar pentru ca profesionalismul lui Boc să fie desăvârşit trebuie arătat că, la începutul lunii noiembrie, BNR a majorat prognoza de inflaţie pentru anul 2010 la 8,2%, cu 3,4% peste valoarea din 2009, şi cu 0,4% peste cea anunţată în luna august.

Iată aşadar unde am fost, unde suntem şi cât de legitimă e întrebarea: "Atunci când Boc declară că PDL şi Guvernul au salvat România de la colaps economic, au stabilizat economia, iar în prezent pregătesc creşterea economică din 2011, este responsabil de ceea ce spune sau tocmai a efectuat o vizită oficială la un magazin de etnobotanice"?

După ce am aflat "unde am fost", respectiv "unde suntem", am aflat, tot de la un democrat liberal, şi răspunsul la cea de-a treia întrebare "unde mergem?".

Răspunsul l-a dat celebrul Adriean Videanu, prim-vicepreşedintele PDL, care a declarat că România "se află în prima treime a ţărilor UE din punct de vedere al măsurilor anticriză". Adică, dragi cetăţeni ai acestei ţări, PDL a înscris România la concursul "Cine ia cele mai multe măsuri antipopulare" şi vrea să îl şi câştige, de dragul lui Băsescu poate.

Lăsând la o parte penibilul izbitor din declaraţiile pedeliştilor, lucrurile ar fi comice dacă Boc, Videanu şi Anastase ar face parte dintr-un experiment de laborator. Din păcate, lucrurile devin tragice căci aceşti domni conduc destinele românilor şi, prin tot ceea ce fac, mutilează ireversibil nivelul de trai al celor care i-au votat în speranţa că vor trăi mai bine. Tragedia e cu atât mai mare cu cât nivelul de trai al nostru ar putea creşte izbitor şi numai dacă am reuşi să absorbim fondurile europene destinate României.

În acest moment, România ar trebui să cheltuiască 15 milioane euro zilnic, în următorii cinci ani, inclusiv sâmbetele şi duminicile, iar dacă se adaugă şi sumele aferente cofinanţărilor, trebuie cheltuite 30-32 de milioane de euro zilnic din fonduri structurale.

Acest lucru pare utopic, având în vedere că oamenii lui Boc din ministere au reuşit performanţa să utilizeze, până în prezent, doar 3% din fondurile structurale care stau la dispoziţia României. Aceşti oameni care nu sunt în stare să absoarbă fondurile europene astfel încât România să ajungă să cheltuiască 30 milioane euro/zi monitorizează, din ordinul lui Boc, toate proiectele europene derulate de autorităţile locale PSD şi PNL (consilii judeţene şi consilii locale) şi pun piedici în implementarea lor ori de câte ori au posibilitatea.

Domnul Costică Macaleţi:

"Bani luaţi de la pensionari"

Declaraţia mea politică de azi se referă la încă una dintre măsurile aberante ale guvernului Boc, şi anume obligativitatea ca pensionarii să achite contribuţii sociale de sănătate.

Guvernul a decis ca pensionarii cu venituri pornind de la 740 de lei şi revoluţionarii, cu excepţia celor răniţi, să achite contribuţii sociale de sănătate, numărul contribuabililor incluşi astfel în baza de impozitare fiind de două milioane de persoane. Ministrul sănătăţii, Attila Cseke, a precizat că această categorie de pensionari şi revoluţionari va fi obligată ca, începând cu 1 ianuarie 2011, să achite contribuţii de 5,5% la Fondul asigurărilor de sănătate. Potrivit acestuia, statul estimează că va încasa din aceste contribuţii suplimentare 1,4 miliarde lei anual.Ministerul Sănătăţii susţine că obligaţia unei contribuţii de 5,5% la Fondul de Asigurări de Sănătate va fi aplicată pensionarilor şi revoluţionarilor, iar rudele de gradul I ale unui asigurat (soţul, soţia şi părinţii), fără venituri proprii, rămân în continuare exceptate de la plata acestora. Asta după ce în textul iniţial al ordonanţei de urgenţă se spunea că soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate nu ar mai face parte din categoria asiguraţilor fără plata contribuţiei de 5,5%. În actul normativ nu se specifica din ce anume se va reţine acel 5,5%, ci doar faptul că 937.000 de persoane nu vor mai avea, de la 1 ianuarie 2011, calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate. Aşadar, nu se mai ştie cine ce face şi confuzia este totală.

Măsura va face însă ca veniturile pensionarilor să se diminueze considerabil. Astfel, în cazul unei pensii de 1.100 de lei, în prezent, valoarea contribuţiei de sănătate este de 5,5 lei. De la 1 ianuarie, aceasta va creşte la 60,5 lei.

Pensionarii consideră că decizia Guvernului este o altă formă a conducerii de la Bucureşti de a-şi bate joc de cei care au muncit o viaţă întreagă şi şi-au plătit contribuţiile către stat.Şi consider că opinia lor este justificată. Să nu uităm că sudoarea frunţii lor a dat ţării acesteia ceea ce are (ce mai are şi nu au furat încă guvernanţii noştri). Trăim într-o ţară în care, în plină criză economică, numărul de maşini de lux achiziţionate în acest an îl depăşeşte pe cel de anul trecut. Şi suntem cu toţii convinşi că nu pensionarii le-au achiziţionat. Şi dacă vrem să ne referim numai la judeţul Botoşani, pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament, potrivit datelor Casei Judeţene de Pensii, în Botoşani sunt peste 114.000 de pensionari, dintre care 77.660 sunt asiguraţi social de stat, iar 36.608 sunt pensionari agricultori. Mai mult, pensia medie în Botoşani este de 611 lei, cu câteva sute de lei mai mică decât în alte zone din ţară. Aşadar, bătrânii noştri sunt săraci şi tocmai de la ei vrea Guvernul să stoarcă bani. Această măsură va face viaţa şi mai greu de suportat şi cu siguranţă că vom asista la alte şi alte tragedii ale oamenilor de lângă noi cărora această ţară le datorează totul şi nu le dă nimic.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Economie la buget, pe spatele mamelor"

Toată această tevatură cu concediul plătit pentru mame are toate şansele să intre, cât de curând, în manualele de politici publice.

După zile întregi de bâjbâieli, abureli şi replici jenante, care mai curând au enervat opinia publică decât să o lămurească, preşedintele Băsescu a rezolvat problema insolubilă în stil propriu, tăind nodul gordian cu sabia.

Care este intenţia şi care sunt obiectivele Guvernului Băsescu-Boc? Doreşte să facă economie la buget pe spatele sugarilor sau să aibă cetăţeni bine educaţi şi echilibraţi din punct de vedere emoţional? Pentru că această măsură va conduce la scăderea natalităţii, fenomen aflat oricum în desfăşurare, şi îi va priva pe nou născuţi de un factor esenţial în dezvoltarea lor emoţională: grija, atenţia şi căldura mamei.

Traian Băsescu îşi asumă această lovitură dată mamelor, copiilor şi natalităţii şi pare a privi cu destul de mare detaşare faptul că mamelor nu li se oferă o alternativă pentru a-şi creşte copiii. Şeful statului vorbeşte cu nonşalanţă despre închiderea a 200 de spitale şi transformarea unora dintre acestea în creşe. Oricât am vrea, copiii nu pot fi băgaţi în spitale dezafectate, renovate la repezeală, aşa cum îşi imaginează preşedintele.

Este clar că şi aceasta este doar o măsură contabilicească. De ce, dacă se doreşte reducerea cheltuielilor, nu sunt protejate mamele şi tăiate sporurile de vacanţă din ministere?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"2011 vine cu noi majorări de taxe"

Anul viitor vine cu noi majorări de taxe pentru carburanţi şi ţigări ca urmare a disperării Guvernului de a creşte veniturile la buget. Relevantă este scumpirea combustibililor care poate genera un lanţ de scumpiri la alimente şi alte produse.

Ce înseamnă acest lucru pentru buzunarul românilor? Preţul unui litru de benzină se va apropia vertiginos de pragul psihologic de şase lei, după ce a trecut în viteză, astă-primăvară, de cel de cinci lei. În prezent, cel mai scump sortiment de benzină de pe piaţă a depăşit preţul de 5,6 lei pe litru. Tarifele carburanţilor stau la baza formării preţurilor tuturor bunurilor de larg consum, iar o scumpire în lanţ este iminentă.

Anul viitor va fi şi mai greu pentru populaţie. Nivelul de trai se înrăutăţeşte continuu, iar puterea de cumpărare a românilor scade în ritm galopant. Populaţia şi în special cei cu venituri reduse sunt loviţi din toate părţile: salariile şi pensiile scad, iar preţurile cresc.

Aceste noi scumpiri sunt un pericol pentru încasările la buget deoarece ele vor conduce la scăderea consumului. Din nou toate calculele bugetare ale Guvernului vor fi date peste cap.

Aceasta nu este guvernare, ci jaf şi genocid social. Un guvern nu trebuie să-şi propună să sărăcească populaţia, aşa cum face guvernul lui Traian Băsescu. Nu aceasta este menirea unei guvernări, de a lua decizii împotriva cetăţenilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Funeriu preocupat de soarta turismului"

Săptămâna trecută, ministrul educaţiei a fost preocupat de ambuteiajele din trafic şi de soarta turismului. E firesc, e normal şi se înscrie perfect în logica Guvernului care pune azi în loc ceea ce a tăiat ieri.

Durata vacanţei şcolare a fost adusă pe agenda publică de ministrul Funeriu doar din dorinţa de a-şi crea capital politic şi de imagine. Problema actuală a şcolii româneşti nu este durata vacanţei. Prioritar este ce se va întâmpla cu Legea educaţiei, cum vor arăta noile documente de curriculum şcolar şi care va fi bugetul alocat educaţiei în anul 2011.

Oare nu sunt alte probleme mult mai importante şi mai stringente care ar merita o preocupare mai mare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului?

Cum poate un ministru care păstoreşte de aproape un an cel mai slab sistem de învăţământ din Europa să aibă tupeul iniţiativei de a modifica calendarul vacanţelor înainte să reorganizeze curriculumul, înainte să rezolve problema şcolilor infecte care funcţionează fără autorizaţie sanitară sau înainte de a oferi o contrapondere "soluţiei" enunţate de către colegul său Botiş care e pus pe tăierea concediului maternal. Sau problema creşelor şi grădiniţelor a fost preluată cu totul de doamna ministru Elena Udrea, drept recompensă pentru preocuparea ministrului educaţiei faţă de numărul de turişti?

Îi doresc domnului Daniel Funeriu să aibă aceeaşi soartă politică pe care o au discursurile şi discuţiile domniei sale cu parlamentarii în ochii profesorilor, părinţilor şi elevilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Cine va trebui să aibă grijă de copii atunci când mamele vor fi la slujbă?"

Pe moment, problema indemnizaţiei şi concediului pentru creşterea copilului a fost rezolvată. Dar ce se va întâmpla mai târziu?

Cineva trebuie să aibă grijă de copii atunci când mamele vor fi la slujbă. Să nu ne imaginăm că se vor găsi prea mulţi angajatori care să le acorde mamelor programe de lucru reduse. Ar mai rămâne, desigur, soluţia tradiţională a bunicilor. Dar vârsta de pensionare tocmai a crescut. Dar cât de realiste sunt aceste promisiuni? Ştie, oare, Guvernul care sunt necesităţile din diferite regiuni ale ţării? Ştie şi cât va costa un asemenea program?

Oricum, creşele şi grădiniţele trebuie să fie situate la parter, să beneficieze de spaţii verzi, locuri de joacă. Puţine dintre actualele locuri în care părinţii sunt nevoiţi să îşi lase copiii sunt conforme standardelor europene. Dar atunci când vorbim despre costuri, să nu ne gândim doar la construcţii. Un sistem bine pus la punct pentru îngrijirea şi educarea copiilor foarte mici are nevoie, mai ales, de personal calificat. Acesta trebuie selectat şi instruit şi apoi plătit. Oricât am vrea, copiii nu pot fi băgaţi în spitale dezafectate, renovate la repezeală, aşa cum îşi imaginează preşedintele Băsescu.

Suntem siguri că toate acestea vor costa mai puţin decât plata concediilor pentru mame, pe timp de doi ani?

În multe oraşe mari din Europa, viitoarelor mame li se recomandă să se înscrie pentru creşe încă din luna a treia... de sarcină. Se poate sta luni de zile pe listele de aşteptare.

Şi dacă după o jumătate de secol de stat social, cu subvenţii generoase, aceste ţări dezvoltate încă nu au creat un sistem care să-i mulţumească pe toţi, vom reuşi noi să construim unul cât decât satisfăcător, într-un an de zile, în plină criză?

Are România capacitatea administrativă de a pune la punct un asemenea program ambiţios pentru copiii săi? România, care nu e capabilă să facă autostrăzi şi care construieşte săli de sport şi patinoare cu de câteva ori preţul faţă de vecinii unguri...

Să ne imaginăm ce se va întâmpla în România, nu acum, nu în 2011, ci în 2012.

Domnul Cristian Buican:

"Băsescu şi Constituţia"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă aduce în atenţie comportamentul dictatorial prin care Traian Băsescu înţelege să-şi exercite mandatul de preşedinte al României. Chiar dacă în ultimii 6 ani am fost obişnuiţi cu nerespectarea Constituţiei de către vremelnicul chiriaş de la Cotroceni, cred cu tărie că este timpul să sancţionăm derapajele, chiar şi verbale, de la litera Constituţiei, actul fundamental care stă la baza funcţionării democratice a României. Declaraţia întâiului cârmaci de la Cotroceni de săptămâna trecută, conform căreia statul şi guvernul nu au responsabilităţi pentru fiecare cetăţean al României, poate fi considerată nu doar în totală contradicţie cu Legea fundamentală, ci şi dispreţuitoare la adresa cetăţenilor acestei ţări.

Prin această declaraţie, cel care în mod normal ar trebui să fie un mediator între instituţiile statului, cel care ar trebui să vegheze asupra funcţionării normale a aceloraşi instituţii nu face altceva decât să se situeze în contradicţie cu Constituţia, care prevede foarte clar că: "1.(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate" şi că "4.(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi". Or, în această situaţie, Traian Băsescu ar trebui să retracteze declaraţiile de săptămâna trecută sau să demisioneze din funcţia care oricum nu îi aduce nici cinste şi nici onoare.

Pe lângă dispreţul pe care declaraţia lui Traian Băsescu îl arată, mă întreb retoric de ce oare vreun cetăţean ar avea nevoie de stat sau de guvern, daca "statul, guvernul nu sunt responsabile de fiecare cetăţean" al acestei ţări. De ce ar mai plăti taxe şi impozite, de ce ar mai respecta legile, dacă tocmai statul nu are datoria să garanteze drepturile, să apere integritatea sau libera dezvoltare a cetăţeanului? În faţa unei astfel de contradicţii, pe care doar un căpitan de navă o poate considera logică, nu am altă solicitare decât aceea a respectării articolelor din Constituţie.

Chiar dacă declaraţia lui Traian Băsescu nu se poate încadra ca o nerespectare a legii, şi nici nu am ajuns încă la momentul în care declaraţiile unui om sa se transforme în decrete şi legi, nu pot să nu mă gândesc la concepţia pe care o are Traian Băsescu asupra statului, care, după cum se vede, nu este cea descrisă de Constituţie. Oare cu ce am greşit să avem un conducător care nu acceptă, măcar la nivelul declaraţiilor publice, prevederile constituţionale, să avem un preşedinte care înţelege să îşi exercite funcţia conform propriilor opinii şi păreri şi nu în conformitate cu legea fundamentală, să fim în situaţia în care un om care toată viaţa lui a lucrat la stat şi de care statul a avut grijă şi a fost responsabil să vină şi să ne spună că nu toţi cetăţenii trebuie să beneficieze de responsabilitatea statului?

Dacă ar fi să analizăm măsurile pe care Traian Băsescu, secondat de Emil Boc şi PDL, le-a pus în practică în ultimii doi ani, putem observa că declaraţia preşedintelui de săptămâna trecută se înscrie în acelaşi registru: de doi ani de zile, statul este responsabil doar de bunăstarea camarilei de partid, de doi ani de zile îşi pierd locul de muncă cei ce nu sunt membri ai PDL şi tot de doi ani de zile, statul şi Guvernul sunt responsabili doar de acei cetăţeni care sunt măcar simpatizanţi portocalii.

Domnul Cristian Rizea:

Am sperat ca sfârşitul de an să fie unul mai liniştit, încărcat de emoţia sărbătorilor de iarnă. Guvernul Boc a decis altceva: disperare, nesiguranţă, viitor compromis pentru români. Noi măsuri de austeritate pentru cei neajutoraţi. Guvernul taie un an din concediul de creştere a copilului şi a stabilit plata CAS pentru pensiile mai mari de 740 lei.

Motivul pentru care se doreşte aplicarea acestor măsuri este de natură pur financiară. Se calculează de câţi bani este nevoie, se trage linie şi se decide cine va avea de suferit. De data aceasta a venit rândul mamelor. Această decizie cu un major impact social nu a fost luată nicidecum în urma unor analize amănunţite, pe baza unor calcule şi prognoze, ci doar s-a ţinut cont de lipsa banilor. Fondul social al acestei ţări este grav periclitat dacă această măsură va fi într-adevăr aplicată.

Nu se ţine cont nici de disperarea mamelor care au ieşit în stradă să protesteze, nici de semnalul de alarmă pe care îl trage Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice care avertizează asupra scăderii accelerate a natalităţii. De fapt, totul este abordat dintr-un unghi superficial, iresponsabil şi extrem de distructiv. Primii ani de viaţă sunt esenţiali pentru dezvoltarea copilului şi pentru acest lucru este nevoie de mamă. Natalitatea va scădea considerabil, fapt ce va afecta pe termen lung populaţia României, care va deveni peste câteva generaţii o populaţie îmbătrânită. Exact sectorul în care ar trebui să se investească pentru siguranţa viitorului este atacat.

Mă întreb ce să mai criticăm. Incompetenţa? Prostia? Înverşunarea pe care actualul Guvern o are pentru a crea o Românie fără viitor? Nu doresc să reiterez motivele pentru care această guvernare este distructivă, ci doar sper într-un final cât mai curând al acestui sistem antidemocratic şi antisocial.

Domnul Daniel Buda:

"Lipsa de respect a opoziţiei faţă de regulile democraţiei şi ale statului de drept"

Raporturile instituţionale şi realităţile curente ale unui stat democratic, cum este România, nu de puţine ori au generat interogări cu privire la legitimitatea structurilor statului, dar, în egală măsură, şi a oamenilor care, pe fondul unor reacţii radicale referitoare la buna funcţionare a unor mecanisme consacrate de Constituţia României şi legile în vigoare, desfiinţează prin limbajul abject principiile şi valorile democratice consolidate de-a lungul celor 20 de ani. Mă refer, aici, desigur, la recentele abordări inteligente ale liderului PSD care, prin atitudinea şi comportamentul lui, se situează într-o altă sferă a lumii, alta decât cea politică.

Atitudinea sfidătoare a unor reprezentanţi din partidele din actuala opoziţie, constând în refuzul vehement şi constant de a lua parte la dezbaterile şi consultările pe probleme de interes naţional, denotă, în primul rând, ignoranţă faţă de principiile democratice ale statului de drept, iar, în subsidiar, lipsă de respect faţă de cetăţenii care le-au acordat votul de încredere pentru a-i reprezenta în forul legislativ.

Conform prevederilor constituţionale, Preşedintele României exercită şi o funcţie de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. În acest sens, invitaţia preşedintelui României de a consulta toate forţele politice implicate în viaţa parlamentară reprezintă un demers important, însă, în stilul deja cunoscut, reprezentanţii PSD, prin vocea celebrului Victor Ponta, într-un limbaj nedemn de un preşedinte de partid, şi-au anunţat iniţial absenţa la aceste consultări având ca teme de discuţie perspectivele economice şi sociale pe următorii doi ani, aderarea la spaţiul Schengen şi priorităţile legislative ale sfârşitului acestui an.

Prin acest mod de a se comporta, reprezentanţii partidelor din opoziţie dau dovadă de o iresponsabilitate crasă faţă de problemele fundamentale ale României, principala lor preocupare fiind aceea de a-şi expune gândurile politice pe bloguri sau de a dezvolta aceste subiecte în faţa camerelor de luat vederi. Inclusiv parlamentarii opoziţiei sunt aleşi să răspundă unor provocări care rezultă din caracterul reprezentativ şi din legitimitatea puterii pe care o deţin, vremelnic, datorită votului popular. Iar, în acest sens, indiferent că vorbim despre consultări la Palatul Victoria, Palatul Cotroceni sau în sălile de şedinţă, consider că este o datorie cel puţin morală de a participa la astfel de dezbateri având ca teme problemele statului. Dar, din nefericire, Parlamentul a devenit o arenă de desfăşurare a principalelor forţe politice, teatrul unor pasiuni şi al unor interese conduse după principiul "ce mai bună politică este cea făcută la televizor" şi nu ca urmare a dezbaterilor şi consultărilor în vederea identificării celor mai bune soluţii.

Dincolo de aceste gesturi şi abordări total deviante, ceea ce reiese din comportamentul acestor aşa-numiţi lideri de partid este imaginea politicianului proiectată în mintea cetăţeanului de rând, imagine care, din păcate, nu este una excepţională şi onorantă.

Din dorinţa acerbă de a se agăţa de putere cu orice preţ, PSD refuză să înveţe deontologia opoziţiei şi, de fapt, refuză să exercite o opoziţie constructivă bazată pe onoare şi respect faţă de cetăţean. Dimpotrivă, PSD, ca principal partid de opoziţie, refuză asumarea unei opoziţii constructive în favoarea uneia distructive, de sabotare cu orice preţ şi prin orice mijloace a politicilor economice şi sociale propuse. Onoarea politică şi deontologia opoziţiei ar trebui să-i conducă la un gest pe cât de firesc, pe atât de apreciat, acela de a-şi îndeplini datoria faţă de cetăţeni, însă lectura îngustă a prevederilor constituţionale şi a legilor în vigoare îi face pe reprezentanţii opoziţiei să uite care este rolul lor, de fapt, în viaţa politică.

Cu tot regretul, trebuie să afirm că viaţa politică românească este lipsită de o conlucrare constructivă din partea celor aflaţi astăzi în opoziţie, astfel încât depăşirea crizei economice şi financiare să fie mai rapidă şi rodul efortului comun al actualei clase politice. Cu toate acestea, guvernarea asumată de PDL şi partenerii săi va continua să caute şi să aplice cele mai bune soluţii pentru redresarea economică a acestei ţări pentru că noi susţinem conceptul de responsabilitate în viaţa politică românească.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Despre cobaii umani"

În practica industrială a medicamentelor, testele pe subiecţi umani a devenit deja un lucru cât se poate de obişnuit. Mai nou, cetăţeanul vulnerabil financiar din Europa de Est a devenit cobaiul uman cel mai căutat pentru studii clinice realizate de marile companii producătoare de medicamente, pentru că în Occident oamenii sunt mai greu de convins, iar în ţările sărace sunt oameni dispuşi să se supună acestor teste pentru bani, zic ei, uşor de câştigat.

România are aceleaşi reglementări ca oricare stat membru al Uniunii Europene, dar ţinta producătorilor de medicamente rămâne totuşi statele sărace, iar din datele Agenţiei Naţionale a Medicamentului reiese că în ultimii doi ani în aproximativ 23 de cazuri au apărut reacţii grave în rândul celor care le-au testat.

Au fost cazuri în care unele medicamente au fost testate pe pacienţii unui spital de psihiatrie din ţara noastră, ceea ce este foarte grav, în majoritatea cazurilor cei care acceptă aceste teste nu sunt informaţi de pericolul la care sunt supuşi.

Este foarte adevărat că un medicament trebuie să fie testat pe un subiect uman, este o etapă obligatorie pentru aprobarea unui nou medicament, dar cei care acceptă ar trebui să fie bine informaţi, bine supravegheaţi şi să cunoască toate riscurile.

Profitând de sărăcia oamenilor şi de predispoziţia acestora de a recurge practic la orice pentru a-şi câştiga existenţa, companiile producătoare de medicamente recurg la orice fel de tertipuri pentru a-şi realiza obiectivele comerciale.

În faţa unei astfel de situaţii, autorităţile române trebuie să se mobilizeze şi să intervină ori de câte ori drepturile acestor oameni sunt încălcate sau sunt supuşi din neştiinţă unui viciu de consimţământ.

Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Ce se va întâmpla cu România şi cu românii în 2011?"

După potopul de tăieri cu sânge rece, operat pe viu, fără anestezie, de către premierul Boc - la cererea expresă a chirurgului-şef, domnul Băsescu, supraveghetorul şi aprobatorul său permanent -, revărsat din belşug asupra românilor în tot anul 2010, fiecare român în parte se întreabă, pe bună dreptate, dacă în 2011 se mai poate întâmpla ceva bun în viaţa de zi cu zi sau dacă va avea din nou parte de astfel de decizii guvernamentale dureroase, care au doar nefastul rol de a-i pune viaţa la grea încercare.

Că vom avea o oarecare creştere economică sau nu, că leul va rămâne cât de cât stabil, iar exporturile vor creşte în continuare, acestea sunt prea puţine şi extrem de firave semne care ar putea să se reflecte în vreun fel şi pe masa românului - cea mai austeră din ultimii 20 de ani - acum, în prag de Sfinte Sărbători.

După ce nici măcar viitorul acestei ţări, adică bebeluşii, cei care s-au născut în ultimii doi ani sau cei care urmează să se nască de acum înainte în România, nu reprezintă vreo prioritate portocalie şi, mai ales, una băsesciană, cine ar mai putea crede în faptele bune promise din nou de la anul?

Cine ar mai putea spera în ţara asta că vreun ministru din acest guvern bocian, plin de tot felul de idei de coşmar pentru buzunarele şi siguranţa zilei de mâine a românilor, mai poate avea vreo intenţie bună pentru aceştia, începând din 2011, dacă în 2010, aceleaşi minţi luminate le-au luat cu japca tot ce se putea lua?

După ce sănătatea a fost trimisă cu tot avântul în colaps şi medicii alungaţi în masă peste graniţă, după ce educaţia nu mai are niciun viitor sau nici măcar vreun dram de prezent în această ţară, iar mamele, salariaţii şi pensionarii sunt condamnaţi pe viaţă, precum cei mai fioroşi criminali, mă întreb, domnilor guvernanţi şi domnule preşedinte Băsescu, cine vă mai crede că aţi făcut tot ce era mai bine pentru popor şi pentru economia ţării?

Aţi omorât, domnilor pdl-işti, orice speranţă de mai bine în viaţa românilor şi le-aţi justificat această crimă spunându-le că aţi făcut reformă reală. Da, e adevărat! Aţi reuşit să faceţi reformă în buzunarele şi pe pielea lor, după ce i-aţi umplut întâi de minciuni portocalii, umflate până la refuz. Şi când s-au spart toate, rând pe rând, tot românii au trebuit să plătească pentru paguba produsă. Cine ar mai putea avea vreun dram de optimism în ţara asta, cine ar mai putea crede că anul 2011 va însemna un an mai bun, după ce a trăit în 2010 guvernat de cel mai pustietor guvern de care a avut parte România în toată istoria ei?

Domnul Dumitru Chiriţă:

În decembrie 1989, am participat activ la Revoluţia română, fiind în stradă, în acele zile fierbinţi, la Comitetul Central, la Televiziune, Universitate, Piaţa Romană şi în alte locuri unde, ca şi mine, mulţi români s-au bătut pentru libertate şi democraţie, dar mai ales pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

În toată această perioadă am militat pentru ca aceste deziderate să se concretizeze în reglementări care să nu poată fi modificate şi care să garanteze existenţa drepturilor şi libertăţilor pentru o perioadă cât mai lungă de timp. De asemenea, am acţionat şi pentru consolidarea statului de drept şi a instituţiilor fundamentale - executiv, legislativ, puterea judecătorească.

Îmi amintesc, spre exemplu, de o întâlnire de la Guvernul României, când prim ministru era Radu Vasile, iar ministrul justiţiei Valeriu Stoica, unde susţineam cu tărie adoptarea Legii răspunderii ministeriale într-o formă care a mai funcţionat în România după 1879, unde se prevedea că orice membru al Guvernului, care ia decizii care încalcă legile şi drepturile fundamentale ale omului, este pasibil de închisoare şi de interzicerea drepturilor civile pe o perioadă determinată de timp.

În faţa susţinerii de atunci, Valeriu Stoica a avut o replică memorabilă: "Cine va mai accepta să fie membru al Guvernului dacă va exista un asemenea act normativ, pentru că un prim ministru sau un ministru ar putea lua decizii care să afecteze grav drepturile şi libertăţile cetăţenilor".

Din păcate, actuala Lege a răspunderii ministeriale, cu modificările şi completările ulterioare, nu sancţionează abuzurile şi încălcările legilor, în schimb dublează imunitatea miniştrilor, în măsura în care aceştia sunt şi parlamentari, în practică ei neputând fi traşi la răspundere.

Perioada care a urmat a fost una destul de agitată şi a avut ca ţinte majore integrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană. Sincer, atunci am crezut că mai putem suporta toate abuzurile autorităţilor, în speranţa că, după aderare, cele două cluburi vor fi diferite faţă de defunctele Pact de la Varşovia şi CAER şi vor impune respectarea instituţiilor statului de drept şi a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Din păcate, după aderarea la NATO şi UE, situaţia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti s-a înrăutăţit în mod spectaculos, însăşi existenţa statului de drept fiind pusă la îndoială.

Dorinţa unora de a specula toleranţa poporului român şi nevoia acestuia de a avea un "tătuc" care să le rezolve pe toate, ne-a adus în situaţia în care puterea executivă, prin instituţiile sale fundamentale, să fie compromisă şi să nu mai ofere nicio speranţă pentru rezolvarea principalelor probleme ale românilor. Astfel, structurile de apărare, ordine publică şi siguranţă sunt batjocorite în permanenţă prin scăderile salariale, prin desfiinţarea drepturilor de pensie şi prin lipsa finanţărilor pentru desfăşurarea activităţilor în condiţii optime, ieşind la iveală în aceste zile existenţa unor legături ale unor persoane cu funcţii de conducere cu lumea interlopă, vorbindu-se chiar de asasinate la comandă.

De asemenea, constatăm că "tătucul" Traian Băsescu doreşte cu insistenţă dispariţia statului de drept, acţionând şi în zona educaţiei şi a sănătăţii, prin lipsa de finanţare care conduce la existenţa unui popor din ce în ce mai puţin educat, mai uşor de manipulat şi mai puţin numeros, ca urmare a situaţiei din sistemul de sănătate care nu poate asigura serviciile esenţiale populaţiei.

În acelaşi timp, există şi preocuparea de jefuire a banului public şi a sectorului economic de către grupuri de interese apropriate de "tătucul" Traian Băsescu, astfel încât opţiunea electoratului să fie determinată doar de banii primiţi în timpul campaniei electorale.

Cea de-a doua putere în stat, puterea legislativă, nu a scăpat nici ea de agresiunea "tătucului" Traian Băsescu, fiind atacată în mod sistematic pentru a fi decredibilizată şi eventual desfiinţată, pentru ca în România "El şi Ea" să ia locul Parlamentului, aducându-ne aminte de cupluri "renumite" care au condus România în perioade de tristă amintire.

Pentru că nu era suficient să desfiinţeze executivul şi legislativul, "tătucul" Traian Băsescu a acţionat şi pentru desfiinţarea puterii judecătoreşti, inclusiv a Curţii Constituţionale.

Aşa se explică agresiunile fără precedent faţă de Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, când acestea au decis soluţii care nu au fost pe placul "tătucului" Traian Băsescu şi au respectat drepturile fundamentale şi au sancţionat abuzurile Guvernului faţă de români.

În faţa acestei situaţii, când practic statul de drept nu mai există, nu poţi să nu te întrebi cum se face că UE şi NATO, respectiv membri importanţi ai acestora, nu iau atitudine şi nu aplică sancţiuni dure unei puteri "miliţieneşti" instalată în ţara noastră sub conducerea "tătucului" Traian Băsescu. Este evident, în opinia mea, că dacă nu se intervine de urgenţă din partea NATO şi a Uniunii Europene pentru normalizarea situaţiei în România, acestea îşi pierd menirea de a fi garant al respectării drepturilor fundamentale şi ale libertăţilor cetăţeneşti în ţările membre.

În ceea ce mă priveşte, voi acţiona în continuare pentru a combate abuzurile actualei puteri, şi sper că voi fi susţinut de cât mai mulţi cetăţeni în lupta pentru refacerea statului de drept şi a puterilor executive, legislative şi judecătoreşti, ca garant al respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi a asigurării unui nivel de trai decent pentru români.

Domnul Dumitru Chiriţă:

«Filozofia lui Traian Băsescu - "După mine, potopul!"»

Regele Franţei, Ludovic al XV-lea, acuzat că prin politica lui fiscală şi prin cheltuielile extravagante ale Coroanei împinge statul francez în prăpastie, a răspuns "După mine, potopul!".

Nu am putut să nu mă gândesc la această replică celebră când privesc la modul în care Traian Băsescu şi Emil Boc "administrează" afacerile statului în România. Istoria ne-a oferit întotdeauna surse de inspiraţie, tocmai pentru a nu repeta greşelile trecutului.

Traian Băsescu, pentru că el este vioara întâi a PDL-ului, va duce România pe marginea prăpastiei prin politica sa antinaţională. Supărarea lui Băsescu pe ţară poate veni şi din faptul că nu poate deveni un preşedinte pe viaţă, cum poate şi-ar dori. Atunci, pentru a pedepsi poporul ingrat care nu ştie să "răsplătească" un geniu de talia sa, a decis să îi înlăture acestui popor orice posibilitate de a rămâne demn în faţa istoriei. Nu pot interpreta altfel deciziile din ultimul timp ale Coaliţiei decât prin aceasta dorinţă de pedepsire. Când pui în pericol viitorul unei naţiuni prin decizii asupra natalităţii, şi aşa catastrofală, prin mărirea vârstei de pensionare la 65 de ani, când speranţa de viaţă a bărbaţilor în România este de 68 de ani, prin reducerea numărului de spitale şi prin plata unor servicii de trei ori, cum e cazul sănătăţii, nu poţi interpreta aceste măsuri decât astfel.

Cabinetul Boc ne dă exemple luate din celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru a justifica politica sa criminală. Miniştrii guvernului Boc şi Traian Băsescu ştiu foarte bine că standardul de viata în România este la ani lumină distanţă faţă de exemplele luate de către dânşii.

În cazul reducerii concediului de maternitate, ni se aduce ca argument faptul că multe state din UE au durate mai mici ale concediului de maternitate. Dacă afirmaţia este adevărată, ea nu poate fi folosită ca argument din mai multe motive.

În primul rând, în acele state nu mor copiii în maternităţi pentru că nu sunt destule asistente, bolnavii nu vin cu medicamente de acasă, nu "cotizează" de trei ori la bugetul asigurărilor de sănătate.

Dacă mamele stau mai puţin acasă cu copiii lor, o fac pentru că există alternative la concediul de creştere a copilului. Guvernele respective nu au pus carul înaintea boilor, ca guvernul Boc, anunţând construirea de creşe după reducerea concediului maternal. În acele state există stimulente fiscale pentru angajarea de bone, statul suportă o parte din cheltuielile legate de creşele particulare, de exemplu, prin scutiri de impozite.

Pentru a uita repede aceste decizii criminale, ni se vinde cioara din par prin anunţuri făcute de către Traian Băsescu şi de către miniştrii săi, asigurându-ne că din 2011 totul va reintra în ordine, o să avem creştere economică, salariile vor creşte, o să avem mii de kilometri de autostradă, în spitalele româneşti nu se va mai muri cu zile, bolnavii nu vor mai cumpăra medicamentele din banii lor, etc, etc.

Parafrazându-l pe un alt mare personaj al Franţei, mareşalul Petain, aş spune "Traian Băsescu, ai memoria scurtă!". Ai uitat că de ani de zile promiţi românilor că vor "trăi bine", că nu vor mai tremura de frig în case, că nu vor mai da şpagă funcţionarilor, că vor circula pe autostrăzi şi nu pe drumuri construite de Ceauşescu. Românii, domnule preşedinte Traian Băsescu, s-au săturat de promisiuni. Au ajuns la capătul răbdării, nu vor ca în prag de sărbători să se hrănească cu promisiunea că la anul va fi mai bine. De peste 20 de ani auzim aceleaşi lucruri: "Trebuie să strângeţi cureaua, românii consumă mai mult decât produc" etc. etc. Nu vor să mai fie minţiţi, domnule preşedinte, nu vor să mai fie batjocoriţi în propria lor ţară de miniştri care, plătiţi din banii lor, să îi trateze cu dispreţ.

Românii vor autostrăzi, nu inaugurări de centuri de câţiva kilometri, imediat închise pentru reparaţii, românii vor spitale unde pot să îşi lase copiii fără grija că vor muri arşi, românii vor să fie respectaţi de către cei cărora le plătesc salariile.

Traian Băsescu face trecerea de la generaţia de sacrificiu din anii ‘90 la generaţiile de sacrificiu din anii care vin. Îndatorând România pe ani grei, pe sume imense, PDL-ul nu face altceva decât să subjuge un popor întreg organismelor financiare internaţionale. Bineînţeles că atunci când va veni nota de plată, puţini dintre PDL-işti vor mai fi prezenţi pentru a-şi asuma partea lor de vină.

Ar trebui ca măcar în al doisprezecelea ceas să realizaţi, domnule Băsescu, că românii nu pot fi minţiţi la infinit, nu confundaţi tradiţionala cumpătare românească cu ignoranţa sau, mai mult, cu o formă de aprobare tacită a politicii dumneavoastră.

Dacă Ludovic al XV-lea a rămas în memoria francezilor ca regele care aproape a sărăcit Franţa, Traian Băsescu şi PDL-ul vor rămâne sigur în memoria românilor ca preşedintele şi partidul care au sărăcit România.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Bugetul de stat - ilegal! Guvernul PDL nu respectă legea!"

Toată lumea ştie deja că Guvernul PDL a adoptat Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2011 şi l-a transmis Parlamentului spre dezbatere şi adoptare.

Toată lumea ştie, de asemenea, că legislaţia internă şi internaţională prevede că proiectul legii bugetului se construieşte pe legi care au fost publicate în Monitorul Oficial şi nu pe dorinţe, pe intenţii, pe posibile modificări ale legilor existente sau de adoptare a altora noi.

Toată lumea ştie că proiectul de buget pe anul 2011 a fost transmis Parlamentului, însă legi importante care afectează major bugetul nu sunt dezbătute, adoptate, promulgate şi publicate în Monitorul Oficial, adică ele nu există şi deci nu poate fi vorba de o formă definitivă a bugetului pe anul viitor. Mă refer la Legea salarizării unitare, la Legea educaţiei, legi cu impact major asupra vieţii oamenilor şi asupra finanţelor României, ca să nu mai vorbim de Legea pensiilor care nu a fost încă promulgată, ea fiind contestată la Curtea Constituţională.

Toată lumea ştie că acest guvern a făcut multe prostii, că a propus multe legi neconstituţionale, că nu a respectat nicio normă legală pe principiul că are majoritate şi poate face orice, călcând în picioare orice dacă aşa vor Băsescu, Boc, Udrea, PDL şi acoliţii lor.

Toată lumea ştie că anul viitor va fi mai rău decât anul acesta şi decât anul trecut. Cu toate acestea, ne promite că vom avea creştere economică, că ni se va îmbunătăţi nivelul de trai, deşi prognozele sunt pesimiste, sunt chiar mai rele.

Toată lumea ştie deja că acest guvern nu are capacitatea, expertiza, competenţa de a face ceea ce trebuie, de aceea fiind nevoie să se blocheze adoptarea unei asemenea aberaţii de buget nerealist, mincinos, de încurajare a corupţiei şi de distribuire a fondurilor către PDL.

Toată lumea trebuie să ştie că bugetul propus de guvern este ilegal şi că Guvernul PDL, Băsescu-Boc-Udrea nu respectă legea.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Pensionarii, din nou la mâna echipei de şoc Boc-Băsescu"

De parcă creşterile impresionante de preţuri la alimente, utilităţi şi medicamente nu puseseră oricum pe butuci veniturile pensionarilor în acest an - venituri care au fost grav afectate şi din cauza recalculării multora dintre pensiile aflate în plată -, domnii Boc şi Băsescu, transformaţi peste noapte din cei mai buni şi mai mari binefăcători ai românilor în zmeii-zmeilor, au decis împreună ca pensionarii care câştigă lunar peste 740 de lei şi revoluţionarii să achite contribuţiile pentru sănătate dacă mai vor să beneficieze de asistenţă medicală gratuită. Astfel, toţi vor lua de la 1 ianuarie 2011 bani mai puţini.

Aceste măsuri sunt justificate ca necesare pentru acoperirea găurilor de miliarde din fondul naţional de asigurări. Chiar şi aşa, problema rămâne nerezolvată deoarece nu toţi cei care vor beneficia mai departe de servicii medicale gratuite vor fi impozitaţi la fel ca pensionarii. Şi aceştia sunt în număr foarte mare. Vom avea în continuare aproape 9 milioane de persoane care nu plătesc niciun leu, deşi unii sunt în putere, numai buni de muncă.

Deci statul va lua din banii a 2,2 milioane de pensionari şi revoluţionari ca să dea la sănătate. Dintre aceştia, unii nu plăteau deloc aceasta contribuţie, iar ceilalţi, doar parţial.

Avem aproximativ un 1.200.000 de vârstnici care primesc lunar între 740 şi 1000 de lei. Ei vor achita pentru prima dată contribuţia de 5,5%. Astfel, la o pensie de 741 de lei un pensionar va pierde 1 leu, la una de 750 pierde 10, iar din 781 de lei, 41 de lei. Toţi cei care câştigă între 782 de lei şi 1000 de lei vor fi taxaţi cu 5,5%. Adică dintr-o pensie de 800 de lei dispar de anul viitor 44 de lei, iar dintr-una de 950 de lei, 52 de lei.

Astfel, domnul Boc a decis să compenseze neluatul de la unii, cu împovărarea altora. Nimeni alţii decât pensionarii care l-au supărat pe preşedinte pentru că au scăpat o dată, în luna iulie a.c., de neimpozitarea pensiilor, din cauza deciziei de neconstituţionalitate dată de Curtea Constituţională.

Probabil domnilor Boc şi Băsescu li se pare că România are prea mulţi pensionari. De ce ar mai beneficia aceştia şi de asistenţă medicală? Dacă şi-o permit, bine. Dacă nu, rămâne cine poate!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Consideraţii privind bugetul de stat pentru anul 2011"

2010 şi 2009 au fost ani de contracţie economică. România a fost mai puternic lovită de criza financiară decât ne-am fi aşteptat şi ne-am fi dorit. Aceşti ani dificili au scos în evidenţă toate carenţele economiei româneşti care, deşi a crescut 8 ani consecutiv, a făcut-o în urma unor bule speculative. Le place unora sau nu să accepte, dar economia României, la sfârşitul anului 2008, era aproape în totalitate condusă de bula speculativă imobiliară şi consumul rezultat din creditele acordate prea uşor de bănci.

2010 şi 2009 au reprezentat ani în care Guvernul a trebuit să ia multe măsuri de austeritate dure. Ca politician, niciodată nu ţi-e uşor să iei astfel de decizii, gândindu-te la efectele electorale pe care le-ar putea avea. Ca om de stat însă, realizezi că măsurile de austeritate au rolul de a repune economia românească pe traseul corect: creştere economică sustenabilă, bazată pe creşterea producţiei şi a productivităţii muncii prestate. Poate şi de aceea, într-o perioadă de tumult pentru mai multe ţări din Europa, România nu se numără printre statele care ar putea fi afectate de valul al doilea al crizei.

În acest context, bugetul de stat pentru anul 2011 este cel mai important moment pentru o decizie politică din acest an. Pentru că, de felul în care va fi construit bugetul, va depinde evoluţia economiei româneşti anul viitor. Avem absolută nevoie de o creştere economică, oricât de mică. Nu atât din perspectiva efectelor economico-socială, cât pentru a căpăta încredere. Asta este ceea ce ne lipseşte în acest moment: încrederea că ne aflăm pe drumul cel bun. Odată obţinut acest deziderat, sunt sigur că vor exista mulţi ani succesivi de creştere economică sustenabilă şi consistentă.

De aceea, bugetul pentru anul 2011 trebuie orientat către investiţii. Nu avem foarte mulţi bani la dispoziţie. Trebuie să reducem deficitul bugetar la 4,4% din PIB, condiţie impusă de FMI, dar şi pas important pentru ajungerea la un nivel de 3% în 2012, condiţie impusă de Comisia Europeană, pentru a nu se declanşa procedura de infringement. În aceste condiţii, cred că mărirea nivelului investiţiilor de 33,9 miliarde la 35,1 miliarde de lei este un element hotărâtor şi decisiv. Eventualitatea contractării unui nou împrumut de la FMI, de această dată pentru a cofinanţa proiectele europene, creează premisele unei relansări economice pentru anul viitor.

Scăderea deficitului bugetar la 4,4% din PIB este absolut necesară şi din perspectiva obiectivelor asumate de România: aderarea la Zona Euro în 2014 sau 2015. Pentru asta, trebuie să îndeplinim condiţia a cel puţin trei ani de deficit bugetar mai mic de 3%. Ceea ce, ca urmare a măsurilor de austeritate şi a efectelor bugetare pe termen lung, se poate face.

Acest buget, aşa sărac cum este el, în 2011 permite, totuşi, o creştere a salariilor bugetarilor cu 15%. Nu se recuperează tăierile salariale din vara lui 2010, dar cred că suntem pe un drum foarte bun. Noua lege a salarizării unitare va putea fi aplicată din 2012 în varianta adoptată de Parlament şi creşterile salariale din următorii ani vor fi sustenabile. În medie, până în 2014, salariul unui bugetar va creşte cu 43%. E o mărire salarială reală, care poate fi susţinută de economie.

Toată lumea vorbeşte despre constrângeri bugetare şi efecte sociale ale acestor măsuri de austeritate. Trebuie însă să subliniem că, în ciuda acestor măsuri, se păstrează unele dezechilibre majore. Printre acestea, deficite uriaşe la nivelul bugetului asigurărilor sociale. Practic, 13,9 miliarde de lei (aproape 3,3 miliarde de euro) vor trebui transferate pentru plata pensiilor şi a altor prestaţii sociale. Extrem de mult. Cu aceşti bani direcţionaţi către investiţii, statul român şi-ar putea asigura o creştere economică majoră pentru anul viitor. Şi la nivelul fondului de şomaj, trebuie să alocăm 3,3 miliarde de lei pentru a acoperi gaura creată de contribuţiile mici. Adică alte aproape 770 de milioane de euro care ar fi putut merge în investiţii.

Subliniez încă o dată cât de important este ca bugetul să fie adoptat repede şi în forma propusă de Guvern. Nu numai pentru că asta ar însemna un pas important către un exerciţiu bugetar mai eficient, ci şi pentru că el este bine construit şi adaptat parametrilor economiei reale a României. Nu ne mai putem permite ca în anii trecuţi să avem buget în ianuarie sau februarie. E important să avem bugetul anul acesta, iar 2011 trebuie să înceapă sub auspiciile cele mai bune. De felul în care se va desfăşura execuţia bugetară depinde evoluţia economiei noastre.

Fac, deci, apel la toţi factorii politici importanţi să lase la o parte retorica impusă de consilierii de imagine şi să se orienteze către interesele României. Nu poţi să te declari un politician responsabil dacă scopul tău este de a pune beţe în roate puterii. În acest caz eşti doar un sabotor, nicidecum o alternativă. Aşa că, domnilor din PSD şi PNL, haideţi să facem tot ceea ce ţine de noi pentru a oferi României un buget coerent pentru anul viitor.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Incapacitatea guvernării Băsescu - Boc de a face rost de bani la buget loveşte din nou"

Guvernul s-a grăbit să adopte la sfârşit de an ordonanţa prin care pensiile sub 1.000 de lei vor fi taxate pentru asigurările de sănătate. Conform ordonanţei, pensionarii cu venituri pornind de la 740 lei şi revoluţionarii, cu excepţia celor răniţi, trebuie să achite contribuţii sociale de sănătate, numărul contribuabililor incluşi astfel în baza de impozitare fiind de 2.067.764 de persoane.

Vor plăti contribuţie şi persoanele fără venit. În primul rând este vorba despre familiile în care munceşte o singură persoană, iar restul nu au niciun fel de venit, cum ar fi casnicele. Această categorie de persoane va plăti taxa, care va fi raportată la salariul minim pe economie. De exemplu, anul viitor, salariul minim a fost stabilit la 670 de lei, aşadar o casnică va plăti o contribuţie lunară de 37 de lei.

Sunt vizaţi de noua lege şi aproximativ 14.000 de revoluţionari care primesc de la stat în fiecare lună o indemnizaţie medie de 2.200 de lei. La o asemenea sumă, contribuţia lunară se ridică la 121 de lei. Cine nu contribuie şi nu este scutit de la plata CAS-ului va plăti de la anul orice vizită la doctor. De exemplu, pentru tratarea unui caz medical considerat "normal", cu internare, analize complete şi tratament, fără intervenţii chirurgicale, factura ar putea ajunge la 1.000 de lei.

Intenţia de impozitare a pensiilor demonstrează încă o dată incapacitatea guvernării Băsescu - Boc de a face rost de bani la buget, alegând metode precum cele de reducere a pensiilor sau salariilor, sau mărind taxele şi impozitele.

Pensia este un drept câştigat în urma anilor de muncă, nu un ajutor social. De asemenea, guvernarea Băsescu - Boc demonstrează din nou că îşi bate joc de români, fie ei salariaţi, pensionari, mame, întreprinzători.

Şi pentru cine nu a înţeles până acum, Băsescu, Boc şi toţi "spiriduşii" din Guvern ne dovedesc că nu au nici cea mai mică intenţie de a pune capăt războiului declanşat împotriva românilor.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Boc face economii în contul viitorului Guvern"

În ultimii doi ani de zile, folclorul românesc s-a îmbogăţit cu o nouă expresie: "salarii şi pensii nesimţite". O expresie a cărei paternitate îi aparţine actualului premier Emil Boc. Oala nesimţiţilor era plină, aici fiind băgaţi de-a valma dascăli, preoţi, medici, femei de serviciu, directori în ministere, întreaga suflare bugetară. Premierul nu a întrebat pe nimeni care este diferenţa între salariile funcţionarilor din aparatul central şi cele ale angajaţilor din administraţia publică locală. În schimb, a dat cu coasa, în mod unitar, şi a tăiat tuturor 25%, plus o serie de sporuri prevăzute în contractele colective de muncă, sporuri care se acordau conform Statutului funcţionarilor publici. Asta după ce, dintr-o tragere de condei, anulase creşterile salariale ale dascălilor prevăzute de Legea 221/2008, lege pe care jurase să o aplice.

Reacţia sindicatelor, dincolo de mitinguri şi greve, a fost promptă: bugetarii au dat statul în judecată, iar instanţele au început să dea câştig de cauză reclamanţilor. Primii care şi-au câştigat în instanţă drepturile salariale au fost dascălii. Nota de plată pentru "economiile" făcute de Emil Boc la salariile angajaţilor din educaţie se ridică la aproape 7 miliarde de lei. Pentru jumătate din sumă există sentinţe irevocabile. Al doilea val de procese intentate statului de către bugetari ameninţă să se transforme într-un taifun distrugător pentru buget. Instanţele de judecată au început să dea câştig de cauză funcţionarilor publici care au reclamat reducerea cu 25% a veniturilor stabilită prin Legea nr.118/2010. Chiar dacă, deocamdată, nu există o statistică foarte exactă, sindicatele susţin că pe rol sunt la această dată peste 200 de mii de procese. Succesul acestor cauze pare să fie sigur, precedentul fiind creat de Tribunalul Vâlcea, prima instanţă din ţară care a admis cererea funcţionarilor. Ba, mai mult, 14 magistraţi clujeni au dat statul în judecată, contestând reducerea salariilor cu 25%.

Nici deciziile de concediere a unor persoane (care nu au culoare portocalie!) cu funcţii de conducere în diferite instituţii publice luate de actuala putere politică nu au rămas fără efecte. Foştii directori s-au adresat tribunalelor şi au obţinut în instanţă repunerea pe posturi, dar şi achitarea drepturilor salariale pentru perioada în care au fost suspendaţi. Nota de plată pentru aceştia se ridică la alte 3,77 miliarde de lei, sume pentru care există sentinţe definitive.

Un calcul sumar indică faptul că "economia" realizată de Emil Boc se ridică, în acest moment, la circa 7 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro). Şi, repet, aceasta este doar suma pe care statul trebuie să o plătească ca urmare a deciziilor definitive şi irevocabile ale instanţelor. Este de aşteptat ca aceasta să crească în perioada următoare, mare parte din procese fiind încă pe rol.

Pus în faţa acestei situaţii, premierul Emil Boc a fost nevoit să găsească o soluţie. Cea mai "potrivită" a fost aceea de a arunca povara acestor plăţi pe umerii viitorului Guvern. Aşa că a decis ca toate drepturile câştigate până la finele lui 2009 să se plătească în trei tranşe. Prima dintre acestea, de 34%, ar fi trebuit plătită în 2010, a doua, de 33%, în 2011, şi 33%, în 2012. Un tratament similar era aplicabil şi drepturilor salariale ce ar fi fost obţinute prin decizii definitive şi irevocabile în 2010, respectiv plata unei prime tranşe de 34%, în 2011, şi câte 33%, în 2012 şi 2013. În luna mai a acestui an, Finanţele au elaborat un alt act normativ prin care amânau cu doi ani primele plăţi, deja eşalonate, care se ridicau la 2,16 miliarde de lei... Cu alte cuvinte, deciziile instanţelor se pot amâna, dacă aşa vor muşchii lui Boc.

Cine va plăti toate aceste datorii? Răspunsul este unul singur: cel care va trebui să plătească şi miile de km de drumuri şi autostrăzile promise de miniştri PDL, disperaţi de perspectiva pierderii puterii, va fi viitorul Guvern. Pentru că nu ne imaginăm că domnul Boc şi acoliţii săi vor fi în stare să propună şi să implementeze măcar o măsură de sprijinire a economiei şi stimulare a investiţiilor. Domnul prim-ministru a îndatorat ţara şi lasă pe umerii viitorului executiv plata drepturilor salariale ale bugetarilor. "Economiile bugetare" ale guvernului PDL înseamnă, în fapt, amanetarea bugetului de stat pe o perioadă îndelungată. Pentru acea perioadă, când domnia sa va număra pe degete oamenii pe care-i mai are aproape.

Domnul Ion Dumitru:

"Lemn, lemn şi iar lemn"

Acum 2000 de ani, România era o ţară de păduri, în Evul Mediu, numai 40% din suprafaţă rămăsese împădurită şi astăzi s-a ajuns la circa 27%. Mă întreb: Când se va opri distrugerea peisajului forestier românesc?

România deţine astăzi un fond forestier de circa 6,4 milioane de hectare, reprezentând 27% din suprafaţa ţării. Faţă de media europeană de 32%, procentul de împădurire din România nu este grozav.

Comparativ cu ţările europene care au condiţii geografice similare, situaţia este departe de a fi roz. Cehia are 33%, Slovacia şi Croaţia peste 40%, Slovenia 54% şi Austria 46%. Vecina noastră de la sud, Bulgaria, are şi ea 34% din teritoriu acoperit cu păduri.

Într-o Românie aflată încă într-un capitalism sălbatic, viitorul pădurilor este încă nesigur. Lemnul în România se găseşte peste tot: lemn de foc, lemn pentru construcţii, lemn pentru celuloză, brazi pentru crăciun. De asemenea, se găseşte sub formă de cherestea încărcat în camioane, în trenuri, în vapoare.

Depozitele sunt doldora de lemn, gaterele funcţionează la foc continuu, producând grămezi uriaşe de rumeguş. Nu este de mirare că în multe zone de deal şi de munte pădurile se topesc.

Preţul scăzut al lemnului în România stimulează exportul şi încurajează exploatările iraţionale. Acesta este unul din factorii care periclitează viitorul pădurilor din România.

Conform informaţiilor primite de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, exportul anual de cherestea al ţării a crescut de la circa 840.000 mc în 1996, la 3 milioane mc în prezent.

Aceasta este imaginea pe care actualii guvernanţi, prin acţiuni nechibzuite, subordonate profitului imediat, o dau pădurii româneşti.

Domnul Florin Iordache:

"România - nevoia unui guvern responsabil"

În contextul crizei actuale economice, dar mai ales politice, este nevoie de un guvern responsabil pentru toţi cetăţenii săi, nu numai pentru clienţii politici ai actualei puteri, în care fiecare cetăţean să fie protejat şi sprijinit, în spiritul egalităţii de şanse şi al solidarităţii sociale.

Din păcate, decalajul între cei foarte bogaţi şi care conduc România şi restul cetăţenilor s-a mărit, există din ce în ce mai mulţi oameni izolaţi, fără şanse, fără perspective pentru ziua de mâine.

Cei puternici sunt protejaţi şi stimulaţi, cei mulţi şi neajutoraţi sunt lăsaţi în voia sorţii.

În 2010, veniturile românilor au scăzut dramatic, punctul de pensie de 45% din salariu a fost eliminat, nivelul pensiei minime garantate a fost îngheţat la 350 lei, s-au desfiinţat 1000 de unităţi de învăţământ, costurile medicamentelor au crescut cu 10%.

Avem nevoie de un guvern responsabil şi nu de unul clientelar şi corupt, un guvern care să asigure bunăstarea şi traiul decent pentru fiecare cetăţean, de un guvern al României pentru toţi românii.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Săptămâna trecută, Grupul parlamentar al PNL a organizat o dezbatere publică cu tema Cardul Naţional de Asigurat - costuri vs. eficienţă, la care au participat reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi, ai medicilor de familie, ai instituţiilor sanitare şi ai unor firme IT, furnizori de soluţii tehnice pentru acest tip de card.

Subiectul, extrem de important şi... fierbinte, în contextul în care Ministerul Sănătăţii a anunţat un proiect de ordonanţă prin care deţinerea unui astfel de card ar deveni obligatorie pentru toţi cetăţenii, începând chiar cu 1 ianuarie 2011, a suscitat numeroase comentarii şi critici, în special cu privire la lipsa unei infrastructuri adecvate.

Graba suspectă cu care Guvernul doreşte să impună această nouă obligaţie, precum şi faptul că, în pofida bugetului derizoriu alocat sănătăţii, Executivul a găsit bani pentru acest proiect costisitor şi ineficient, nu fac decât să ridice mari semne de întrebare asupra onestităţii acestui demers guvernamental sau, în cel mai fericit caz - asupra profesionalismului iniţiatorilor. Dar, probabil, despre concluziile dezbaterilor aţi aflat deja, aşa că nu o să insist.

Vă mai anunţ doar că noi, liberalii care facem parte din Comisia de sănătate, vom vota împotriva acestui nou proiect aberant şi abuziv al Guvernului Boc şi vă chem pe toţi aceia dintre dumneavoastră cărora vă pasă de ceea ce li se întâmplă celor care v-au trimis, aici, în Parlament, să ne urmaţi exemplul şi să daţi un semnal că aşa nu se mai poate.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Scrisoare deschisă adresată membrilor PSD Prahova"

Am meditat îndelung înainte de a încredinţa spaţiului public aceste gânduri, nu am făcut-o la cald, ci după o matură chibzuinţă. Am considerat că există în viaţa oricărui om capitole care se închid, care se uită, care se arhivează undeva în cotloanele minţii noastre şi peste care, încet, încet se aşterne uitarea.

De data aceasta simt că nu e posibil să mai tac, să mai ascund ceea ce gândesc cu adevărat. Decizia de vineri, 10 decembrie 2010, a Comitetului Executiv Judeţean, de ridicare a sprijinului politic unui consilier judeţean, Adrian Moroianu, şi recomandarea de excludere a acestuia din PSD nu poate trece necomentată. Nu vreau să fiu avocatul lui Adrian Moroianu, dar vreau să apăr un principiu.

Din ceea ce am aflat până astăzi, i se reproşează un adevărat "delict de opinie", o "crimă de gândire" cu alte cuvinte, pentru că şi-a permis să aibă şi alte păreri decât cele ce se acceptă de nomenclatura organizaţiei.

A devenit Adrian Moroianu un dizident politic şi nu ştiu eu? Cred că nu. De altfel, lipsesc probele care să incrimineze "abominabila" faptă de a gândi şi de a se exprima liber.

Esenţa societăţii democratice din care fac parte şi partidele politice este discutarea liberă, neinhibată, în spaţiul public a oricărei chestiuni de interes public. A semnala ca şi consilier judeţean o serie întreagă de aspecte într-o nevinovată emisiune TV a devenit un act de delicvenţă dacă acuzaţia implicită este un "delict de opinie"? Este dreptul fundamental al oricărui om de a-şi exprima liber opiniile. De ce nu a fost felicitat Adrian Moroianu când a spus ce ne place să auzim? De altfel, există o contradicţie majoră între verbul "a impune" şi substantivul "democraţie".

Sigur că disciplina de partid are importanţa şi conotaţia sa, dar, stimaţi colegi de partid, disciplina de partid şi libertatea de opinie se excludeau doar în comunism. Şi unii dintre dumneavoastră ştiţi foarte bine acest lucru. Ce şi cât de păguboasă a fost comanda unică.

În altă ordine de idei, nu ştiu să existe vreo hotărâre a vreunui for decizional din PSD care să interzică participarea la emisiuni TV a membrilor de partid sau care să impună ce să se spună la aceste emisiuni. Pentru că, dacă ar fi aşa, atunci înseamnă că cei care merg la emisiuni fără a fi sancţionaţi spun ce nu gândesc ei.

Dar pare din ce în ce mai sigur că dacă în această perioadă pe care o trăim nu te conformezi, nu te supui până la ascultarea oarbă, nu intri în viitura nămoloasă a timpului, eşti supus unei sfinte condamnări după o acuzare plină de indignare. Cu alte cuvinte... "ciocu’ mic"!

Această "lapidare politică" a lui Adrian Moroianu în lipsă îmi stârneşte pofta de a întreba "cine sunt cei care au ridicat piatra"? Cei care au lucrat cu el? Cei care se lăfăiau pe afişele electorale peste tot în judeţ pe chioşcurile firmei sale? Cei care atunci când Adrian Moroianu făcea campanie pentru PSD erau în alte partide şi acuzau pesediştii de corupţie şi legături cu fosta Securitate? Sau cei care, atunci când Adrian Moroianu alerga în campaniile electorale ale PSD, ne transmiteau gândurile lor bune din străinătate? Sau de pe la câte o terasă, spunând că sunt "pe teren" în ziua votului?

De ce oare nimeni nu vrea să vadă ce se întâmplă cu adevărat? Că au plecat consilieri judeţeni doar pentru a veni "ai noştri", că au plecat parlamentari ca niciodată, şi nu din cauza "stilului meu milităros", că nu mai sunt organizaţii de partid funcţionale în multe localităţi, că ne place să poleim totul doar, doar nu s-or vedea lacunele.

Că rezultatele din toamna lui 2009 sunt sub media naţională dacă luăm în calcul masa de alegători venită la vot în plus faţă de alegerile parlamentare din 2008?

Şi că aceşti oameni, odată ieşiţi la vot, nu au preferat candidatul PSD!

Că au reapărut multe din "temele" perioadei 2000-2004?

Şi că în această perioadă de opoziţie prelungită continuăm să pierdem pe multe fronturi. De aceea nu cred că este cazul să ne dăm noi oamenii afară.

Capitalul uman este mai important decât capitalul financiar în toate partidele de stânga. Iar dacă Adrian Moroianu a greşit, trebuia aplicat principiul gradualităţii sancţiunii. In niciun caz excluderea! Pentru că altfel principiul comunist "cine nu-i cu noi e împotriva noastră" devine tehnică de conducere. Şi atunci înseamnă că a spune adevărul în calitate de membru PSD este un act de dizidenţă.

Eu nu-mi doresc aceste lucruri, aşa cum nu-mi doresc să asist în continuare la "privatizarea deciziei politice", la întoarcerea în trecut şi la încă un mandat în opoziţie. Dar, o spun cu toată seriozitatea, nu-mi doresc să mai recitesc balada Mioriţa în oricare din variantele sale pesedisto-prahovene pentru că libertatea, stimaţi colegi, a fost bunul cel mai de preţ adus nouă de Revoluţia Română.

Domnul Marian Ghiveciu:

«"Democraţia" actualei puteri»

În ultimii doi ani, în România, din motive extrem de numeroase, nu s-a reuşit să se creeze democraţie şi nici măcar să se importe. În această perioadă s-a creat "haos generalizat" care, pe fondul unei permanente recesiuni, al scăderii economice, al economiei subterane u subminat eforturile democratice.

Guvernanţii au făcut totul pentru a fi pe placul instituţiilor internaţionale, în afară de performanţa economică şi implicit politică. Căci dacă pentru americani şi vest-europeni, munca, competiţia, iniţiativele şi efectele pozitive reprezintă criteriile de performanţă, dacă economia se bazează pe costuri mici, productivitate mare şi plusvaloare sigură, în România guvernanţilor ultimilor doi ani este promovată nonvaloarea, corupţia, birocraţia, furtul, lipsa de performanţă şi, mai ales, este distrus cultul pentru muncă, pentru iniţiativă şi management performant, prin disponibilizările aberante şi fiscalitate criminală.

Deşi Constituţia României prevede că "Legea este egală pentru toţi", ea este aplicabilă numai cetăţeanului, nu şi actualei puteri. Sensul lucrurilor sunt inversate pentru actuala putere.

În loc ca oamenii de afaceri să conducă economia şi să influenţeze pozitiv politicul în luarea deciziilor dezvoltării, conducerea economiei se face prin interpunerea politicului care obstrucţionează iniţiativa şi managementul privat, susţinând clientela politică.

Actuala putere a mers până acolo încât a emis legi specifice unor clienţi politici. S-a instaurat un algoritm politic funcţionăresc care a împărţit ţara artificial în privilegiaţi ai puterii şi restul populaţiei neinteresantă pentru putere. În absenţa unui minim de decenţă politică şi economică din partea actualei puteri, democraţia este o vorbă goală. De fapt, este un fenomen tipic numai actualei puteri.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Criza economică şi gestiunea resurselor umane"

Dacă la capriciile crizei economico-financiare am găsit în cea mai mare parte răspunsurile adecvate, mult mai gravă decât aceasta mi se pare criza resurselor umane sau, altfel spus, efectele pe care le-a avut criza economică asupra resurselor umane din România.

Când vorbesc despre criza resurselor umane mă refer la pierderile masive de oameni de valoare, care ies anual din sistem şi aleg fie alte ocupaţii, fie alte state din Europa pe considerentul remuneraţiilor mai consistente şi a unei vieţi mai decente şi un respect mai mare pentru meseriile lor.

Sunt afectate în primul rând sistemul de educaţie preuniversitar şi universitar, precum şi cel de sănătate. Anual, sute de profesori cu zeci de ani de experienţă părăsesc catedra şcolii româneşti în favoarea şcolilor sau centrelor de cercetare din străinătate.

Pregătiţi profesional excepţional, medicii români sunt curtaţi direct la ei acasă prin târguri de locuri de muncă şi salarii anuale uluitoare, pe care acasă la ei nu ar putea să le obţină nici într-o carieră întreagă. Grav este că aceste generaţii de profesionişti nu sunt substituite în aceeaşi măsură de către tineri absolvenţi, tocmai din pricina neatractivităţii condiţiilor de muncă şi a nivelului salariilor.

Legea salarizării unitare în sistemul public va atenua în mare măsură aceste probleme, însă nu va rezolva în integralitate problemele. E nevoie de continuarea reformei atât în domeniul sănătăţii, cât şi de restructurare a reţelei naţionale şcolare şi universitare.

Ceea ce nu au înţeles unii oameni politici este că şcoala românească aşteaptă de mulţi ani o lege modernă a educaţiei şi de tot atâta timp o reală reformă în domeniul sanitar. Ele nu mai pot fi blocate de capriciile nu ştiu cui om politic care doreşte să capteze demagogic atenţia românilor.

Medicul şi dascălul român trebuie de urgenţă să fie puşi pe locul pe care au stat în toată istoria românilor şi să se recâştige respectul cuvenit pentru aceste profesii.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"17 Decembrie, zi de doliu naţional. In memoriam eroii Revoluţiei Române"

Fără preţ nimic nu valorează. Libertatea a fost plătită în decembrie 1989 cu preţul sângelui eroilor Revoluţiei Române, a luptătorilor inocenţi, dar puternici pentru dreptate, libertate şi adevăr istoric. Istoria este glasul mormintelor. Sângele martirilor de la Timişoara şi din alte oraşe ale României, ne obligă a onora memoria, curajul şi demnitatea acelor români care au crezut în mod autentic în libertate, democraţie şi în existenţa lui Dumnezeu ca suveran al istoriei trecute, prezente şi viitoare.

Dacă întunecatul secret al comunismului a fost de fapt disimularea realităţii supralicitată de seducţia morbidă a răului totalitar, memoria vie a eroilor Revoluţiei Române din decembrie 1989 are menirea direct asumată de a păstra nealterată conştiinţa poporului român, în perioada de tranziţie infinită în care îşi caută reperele libertăţii câştigate. Istoria ne obligă să nu uităm ceea ce ne-a fost dat să trăim, prin condamnarea ideii că salvarea memoriei este o metaforă a cărţilor de istorie. Nu vom putea dobândi un ethos al libertăţii dacă nu vom preţui legătura dintre supravieţuire şi memoria vie.

Ziua de 17 decembrie, zi de doliu naţional, este pecetluită în istoria României cu sângele martirilor care strigă încă după o normalitate a democraţiei, o asumare directă a libertăţii concrete până în cele mai neînsemnate detalii ale vieţii civice, după anularea fantasmelor, fantasmagoriilor şi fantomelor regimului totalitar, după reconstrucţia plenară a statului de drept. Cele peste 5000 de victime ale Revoluţiei Române, ne obligă la aflarea adevărului istoric, la identificarea vinovaţilor şi, astfel, să găsim o dată pentru totdeauna calea spre reconciliere. Adevăr şi reconciliere trebuie să reprezinte cei doi piloni fundamentali ai justiţiei morale care onorează memoria miilor de martiri ai Revoluţiei Române. După mai bine de 20 de ani, România continuă să se adâncească cutremurător în coşmarul postcomunist, uitând de valori care trebuie neapărat transpuse în virtuţi concrete, legitime şi pertinente.

Ziua de 17 decembrie este zi de doliu şi pentru democraţia românească, pentru că în logica inexplicabilă a României postcomuniste, după cunoscutele controverse, amânări, negări şi tergiversări nejustificate, Legea lustraţiei a fost declarată neconstituţională, la 7 iunie 2010, de către Curtea Constituţională a României. Dar lupta trebuie să continue... cu un sentiment al datoriei faţă de cei morţi, cei vii şi cei încă nenăscuţi! Cadrul legislativ trebuie de urgenţă reconfigurat în sensul consacrării Cartei Revoluţiei Anticomuniste din decembrie 1989.

Refuzul indiferenţei faţă de istoria noastră recentă reprezintă o datorie de onoare faţă de martirii Revoluţiei Române, faţă de familiile lor, faţă de idealurile şi visurile lor înroşite de sângele care a curs pentru libertate.

Aceste zile de comemorare a Revoluţiei Române din 1989, nu sunt parte a unui program eminamente cultural, ci reprezintă literalmente fibra morală a poporului român, confruntarea cu memoria vie a demnităţii fiinţei umane în faţa răului totalitar.

Ca deputat al oraşului martir Timişoara, transmit în mod public sincere condoleanţe familiilor care au pierdut persoane apropiate în vâltoarea Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi sunt pe deplin încredinţat că preţul nespus de mare plătit pentru redescoperirea libertăţii va fi compensat cu destăinuirea adevărului care eliberează.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Politici de incluziune socială şi de eficientizare a cheltuielilor publice în timpul crizei economice"

Perioada de recesiune economică prin care trece România de astăzi, accentuează necesitatea formulării unor politici sectoriale active menite să prevină, să controleze, să reducă şi să combată sărăcia, şomajul, marginalizarea şi excluziunea socială, delicvenţa şi alte manifestări ale fenomenelor infracţionale. Strategiile de dezvoltare comunitară prin programe şi proiecte de incluziune socială, trebuie să constituie subiecte prioritare de dezbatere pentru decidenţii politici, pentru reprezentanţii comunităţii, pentru organizaţiile nonguvernamentale, în baza parteneriatului public-privat.

Astfel, măsurile de austeritate impuse de actuala guvernare, pentru eficientizarea şi reducerea cheltuielilor publice, se înscriu în linia legitimă a viziunii de stabilitate macroeconomică, pentru că au avut ca efect echilibrarea bugetului public cu 2,66% din PIB, în anul 2009, cu 7,15% în anul 2010 şi cu 7,85% în anul 2011. În absenţa acestor măsuri de reconfigurare bugetară, deficitul bugetar ar fi depăşit pragul de 10% în 2009, peste 14% în 2009 şi peste 11% în 2011.

Principiul securităţii sociale, principiul nediscriminării în raporturile de muncă, echilibrarea modificărilor impuse Codului Muncii, prin protecţia drepturilor angajatului, pe de o parte, şi prin susţinerea şi stimularea potenţialului investiţional al angajatorului, pe de altă parte, implementarea directă a programelor de asistenţă socială reprezintă piloni fundamentali pentru conturarea politicilor de incluziune socială şi de eficientizare şi reducere a cheltuielilor publice.

Realităţile economiei româneşti în plină recesiune economică demonstrează efectul măsurilor de austeritate, din perspectiva echilibrului macroeconomic. Astfel, şomajul a scăzut în mod constant începând cu luna aprilie 2010, dar în luna noiembrie s-a plasat, pentru prima dată în acest an, sub 7% (6,95%, echivalentul a 633.500 şomeri). Se cuvine a fi subliniat faptul că, în primele 10 luni ale anului 2010, producţia industrială a cunoscut o creştere de 4,8%, faţă de perioada corespunzătoare din anul 2009, iar comenzile din industrie au crescut cu 24,6% în acelaşi interval de timp. Aceste evoluţii sunt susţinute şi de o creştere considerabilă a productivităţii muncii în acest sector (18,7% în primele 9 luni 2010 faţă de primele 9 luni din 2009). Stabilitatea macroeconomică a fost susţinută şi de exporturi care, în primele 10 luni ale anului 2010 au înregistrat un avans de 26,7% faţă de primele 10 luni ale anului 2009, concomitent cu o apreciere determinantă a monedei naţionale faţă de euro (6,8% în primele 11 luni ale anului 2010 comparativ cu primele 11 luni ale anului 2009).

De asemenea, efectele reformei sectorului public s-au materializat în reducerea cu aproximativ 3 procente a consumului colectiv de la nivelul administraţiei publice, în primele trei trimestre ale anului curent, faţă de primele trei trimestre din 2009.

Toate aceste date statistice au menirea, dincolo de răceala şi rigiditatea transcrierii lor, de a sublinia importanţa implementării politicilor de incluziune socială şi de reducere, prin eficientizare a cheltuielilor publice, în sprijinul cetăţenilor români.

Într-un astfel de context al recesiunii economice actuale, se impune crearea unui cadru normativ adecvat dinamicii şi necesităţii de echilibru macroeconomic, astfel încât principiul securităţii sociale să fie operant şi uşor de cuantificat în rezultate concrete în evoluţia sistemului economic românesc.

Domnul Marius Rogin:

"Va avea sau nu Uniunea Europeană un buget pentru anul ce vine?"

O creştere de şase procente a resurselor comunitare, dar, mai ales, un cuvânt de spus în elaborarea bugetului pentru anii 2014-2020 - acestea au fost cele două condiţii pe care parlamentarii europeni le avansaseră Consiliului European, în noiembrie, stârnind furia unora dintre capitale. Principalii contributori la bugetul comunitar, în frunte cu Marea Britanie, au invocat măsurile naţionale de austeritate ca argument împotriva pretenţiilor cantitative emise de legislativ, europarlamentarii acceptând, în final, ca anul 2011 să aducă doar un plus de 2,91% sumei de care va dispune Uniunea Europeană. În schimb, deputaţii au insistat asupra prevederilor incluse în Tratatul de la Lisabona, cerându-şi dreptul de a controla şi influenţa deciziile referitoare la resursele multianuale ale Uniunii. Tot Marea Britanie a fost vioara întâi a protestelor, în acest punct, susţinută fiind de Suedia şi Olanda.

În penultima săptămână de activitate din acest an, însă, negociatorii guvernelor şi cei ai Parlamentului s-au întâlnit în mai multe rânduri şi o vor mai face şi zilele acestea, încât plenul legislativului să poată vota bugetul pentru anul viitor pe 15 decembrie, cu doar o zi înaintea Consiliului European de la Bruxelles. În absenţa unui consens, cheltuielile din 2011 se vor efectua în baza bugetului pe anul 2010, totalul urmând a fi egal împărţit la 12 luni. Aceasta poate însemna blocarea unor programe, între care noul serviciu diplomatic, sau subfinanţarea unor domenii cum ar fi dezvoltarea regională sau agricultura.

Declaraţia fostului comisar european pentru politică regională, Danuta Hübner, care deţine, în prezent, şefia comisiei de resort din Parlamentul European, este, însă, optimistă: "Cât timp mai e şi o singură şansă de a avea o înţelegere şi, implicit, un buget normal, trebuie să o exploatăm. Altfel va fi foarte dificil de lucrat politici de dezvoltare. Am încredere în înţelepciunea şi responsabilitatea instituţiilor europene. Nimeni nu trebuie să sufere, aşa că e nevoie de un compromis al politicienilor pentru a avea un buget bun pentru 2011 şi unul decent pentru perioada de după 2013, pentru viitoarea perspectivă financiară. Doar astfel va exista un suport financiar decent din partea bugetului pentru fondurile de coeziune, pentru strategia baltică sau cea a Dunării".

Frank Engel, membru al grupului popularilor din Parlamentul European, avertizează, însă, că, "unele state europene au impresia că sunt mari, la nivel internaţional. Or, la nivel internaţional nu mai există state europene mari. Germania este la fel de mare ca Vietnamul, iar în 15 ani Vietnamul va fi de două ori mai mare decât Germania şi de două ori mai puternic economic. Europa are nevoie de o distribuire clară a competenţelor între statele naţionale şi instituţiile comunitare, mai clară decât ce prevede Tratatul de la Lisabona. Există domenii în care Europei trebuie să i se acorde întâietatea. Sunt domenii în care niciunul dintre statele membre nu va mai putea face faţă pe cont propriu. Pur şi simplu nu mai putem susţine într-una că tot ce fac statele naţionale este bine, tot ce face Europa este rău"

Cel mai probabil se va ajunge în acel punct în care parlamentarii vor vota bugetul sub promisiunea consultării la elaborarea bugetului multianual, pentru intervalul 2014-2020. Capitalele rămân, însă, ferme pe poziţie; aleşii europeni nu vor avea putere decizională în procesul de eşantionare a fondurilor.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Strategie pentru zonele miniere!"

De mai bine de două decenii, problema rentabilităţii exploatărilor miniere de cărbune a reprezentat o miză mult prea mică sau o miză ignorată de guvernele care s-au succedat la conducerea României. Din nefericire, însă, această lipsă de reacţie a autorităţilor nu a făcut decât să se repercuteze asupra managementului neperformant şi acumulării din ce în ce mai mari de arierate pe această zonă, printr-un şomaj mare imposibil de resorbit sau printr-o stare generală a sănătăţii populaţiei foarte precară.

Rapoartele succesive ale Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, au atras constant atenţia asupra lipsei de reformă structurală a ramurilor industriale din România, plasate în topul energointensivităţii din Europa şi chiar din lume. În faţa unei astfel de situaţii, România va trebui să reacţioneze prompt şi ferm pentru a investi masiv în reconfigurarea structurilor energetice naţionale.

Nefericirea face ca această lipsă de viziune, perpetuată ani de-a rândul, să se răsfrângă tocmai asupra celor care lucrează în domeniul mineritului din România. Minerii sunt oameni pentru care nu s-au gândit sau găsit politici alternative, nici de ocupare, nici de formare profesională continuă şi nici de reintegrare socio-profesională.

În perspectiva anului 2020, România trebuie să găsească strategii sustenabile de restructurare energetică a exploatărilor miniere, de consolidare a politicilor de integrare pe piaţa muncii a celor care trăiesc şi muncesc în prezent în aceste zone.

Stimulentele pentru investiţii străine sau autohtone în zonele miniere,trebuie negociate cu Uniunea Europeană, în scopul realizării reale a coeziunii economice şi sociale. Altor state li s-a permis această practică, iar România nu ar trebuie să ezite să o folosească.

Locuri de muncă, servicii de educaţie, sănătate şi protecţie socială trebuie concepute de urgenţă şi pentru aceste categorii socio-profesionale care produc pentru România cea mai importantă resursă energetică.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Crima portocalie împotriva clienţilor de bănci"

Ce aduce Moşul portocaliu pentru 8 milioane de români care au credite la bănci? Neaplicarea OUG nr.50/2010 la creditele în derulare, încă un "cadou" de la stimabilul Băsescu şi o lovitură sub centură pentru cei care mai sperau într-o lege menită să restabilească ordinea în raportul consumator-bancă.

Guvernul acestei ţări lucrează din nou împotriva românilor, invocând un acord cu FMI şi o condiţie ca această ordonanţă să nu se mai aplice la stocul de credite.

O astfel de Lege ar fi neconsituţională, întrucât ordonanţa s-a aplicat deja şi stocului de credite, prin urmare un nou act normativ care să abroge acest lucru ar fi retroactivă, ceea ce în România nu se poate. De asemenea, odată cu adoptarea ei s-a abrogat toată legislaţia veche, aşa că românii sunt practic cu pieptul gol în faţa băncilor, sunt total descoperiţi şi fără ajutor.

Până când să mai lăsăm acest Guvern prost, iresponsabil şi haotic să-şi asume lucruri sau să decidă pentru ceva ce nu a fost mandatat?

PDL a transformat radical Ordonanţa nr.50/2010 care, dintr-un ajutor dat clienţilor, riscă să devină un coşmar pentru aceştia. Actul normativ ar putea să nu se aplice creditelor în derulare, comisioanele ascunse în aceste condiţii se menţin, rambursarea anticipată va fi taxată, iar dobânzile fixe se transformă în variabile.

Ordonanţa nr.50/2010 trebuia să scadă dobânzile şi să elimine comisioanele "nesimţite" ale băncilor. Forma iniţială a actului normativ respecta prevederile Uniunii Europene, în acest sens, însă lobby-ul extrem de puternic al băncilor, cu sprijinul BNR şi al lui Mugur Isărescu, a făcut ca OUG nr.50/2010 să suporte transformări radicale. Băncile, Ministerul Finanţelor şi Banca Centrală susţin ca prevederile ordonanţei să nu se aplice la creditele în derulare, adică efectele ei să fie aproape nule, deoarece creditarea populaţiei este aproape inexistentă în momentul de faţă. Doar statul face împrumuturi masive, fie pentru a-şi achita rate la credite mai vechi, fie pentru a finanţa deficitele.

Pentru a avea argumente, se invocă presiunea FMI care ar fi condiţionat adoptarea OUG nr.50/2010 în această formă, fără să fie afectate creditele în derulare, pentru a acorda următoarea tranşă. De asemenea, băncile susţin că veniturile li s-ar diminua într-un an cu 500 de milioane de euro.

PSD este împotriva modificării ordonanţei, în sensul neaplicării la contractele de credit în derulare, în timp ce portocaliii au o problemă foarte dificilă, pentru că vor trebui, într-un fel sau altul, să-şi asume politic un angajament extern al României, pe care şi l-a luat Guvernul - acela de a nu se aplica OUG nr.50/2010 la creditele aflate în derulare. Iată că, astfel, s-a făcut public faptul că aceasta este cea de-a patra condiţionalitate în legătură cu accesarea următoarei tranşe de la Fondul Monetar Internaţional!

Actuala putere va trebui să decidă dacă se mobilizează în sensul îndeplinirii acestei condiţionalităţi, respectiv accesarea tranşei FMI sau se solidarizează în jurul intereselor milioanelor de cetăţeni consumatori de credite bancare, persoane care au un interes cu totul şi cu totul contrar celui la care s-a angajat Guvernul în relaţia cu FMI şi UE.

Între timp, creditele restante ale populaţiei şi firmelor totalizau la finele lunii septembrie 6,5 miliarde lei, de peste trei ori mai mult faţă de perioada similară din 2008, iar ponderea acestora în soldul împrumuturilor a urcat de la 1,1% la 3,25%, potrivit BNR.

În ceea ce priveşte creditele în valută, restanţele însumau în septembrie 2,7 miliarde de lei, fiind de 4,5 ori mai mari decât în luna similară din 2008 şi de 2,7 ori valoare de la finele anului trecut. Restanţele la împrumuturile în valută au avansat în septembrie cu 3,34% faţă de august şi cu 20,23% în termeni trimestriali. Soldul creditelor se plasa după primele nouă luni la 200,2 miliarde de lei, în urcare cu 0,5% faţă de decembrie 2008 şi cu 0,6% comparativ cu finele primului semestru.

Reprezentanţii Guvernului şi ai BNR au ascuns în ultimele luni promisiunea făcută delegaţiei FMI.Gaşca PDL trebuie să dea seamă electoratului pentru măsurile luate, pentru modul în care îşi bate joc de 8 milioane de români aflaţi la discreţia băncilor şi la bătaia de joc a autorităţilor portocalii.

Este strigător la cer cum în ţara cea mai săracă din UE, filialele băncilor externe au ajuns să aibă cele mai mari profituri. În 2009, filialele unor bănci importante din afară au înregistrat în Romania cel mai înalt profit, iar în primele nouă luni ale anului curent, trendul este asemănător.

Solicit actualului Guvern să dea publicităţii scrisoarea sau orice document prin care FMI cere modificarea OUG nr.50/2010. Trebuie să existe o dovadă în baza căreia românii beneficiari de credite sunt executaţi fără milă. Nu cumva condiţiile FMI sunt tocmai celebrul "tainul" de care vorbea preşedintele Băsescu, atunci când se referea la corupţie? Cum este posibil să ţină cu băncile străine şi să fie împotriva cetăţenilor României? Ca să-şi păstreze funcţiile, portocaliii ne vând şi plătesc din banii noştri tribut FMI-ului.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Alimentaţia corectă ajută copiii"

În urmă cu 100 de ani, omul de ştiinţă rus şi laureat al Premiului Nobel, Ilya Ilyich Mechnikov, a început primele cercetări despre efectele benefice ale iaurtului. Astăzi, un secol mai târziu, aceste concluzii au fost recunoscute, coroborate şi amplificate de către numeroase studii medicale.

Iaurtul este singurul care, din punct de vedere nutriţional, promovează creşterea optimă. Lactoza stimulează, printr-un mecanism independent, absorbţia de calciu şi alte minerale. Acest fapt a fost demonstrat la oameni, pentru calciu. Activarea absorbţiei de calciu de către lactoză se manifestă mai ales la alimentaţiile deficitare de calciu. Această funcţie a lactozei se cunoaşte demult, însă a trecut pe un plan secund când s-au cunoscut cercetările despre vitamina D.

Probioticele sunt fermenţi care rezistă digestiei stomacului şi enzimelor digestive, ceea ce permite ca acestea să ajungă vii în intestin, unde îşi exercită efectele sale benefice.

Experimentele realizate demonstrează că fermenţii lactici vii produc o creştere a răspunsului imunitar, stimulând producţia de interferon, alte substanţe citochine, substanţe care apar în celulele din cursul unei infecţii, şi, a căror funcţie inhibă dezvoltarea agenţilor patogeni.

Ţinând cont că iaurtul are o concentraţie de calciu mai mare decât laptele, pentru că în fabricarea lui se adăugă lapte praf care măreşte calitatea sa nutriţională, un iaurt pe zi acoperă mai mult decât a treia parte din necesităţile de calciu ale unei femei adulte.

Este o bogată sursă de calciu pentru a acoperi necesităţile de creştere din timpul pubertăţii, când are loc folosirea a 45% din calciul corporal.

Nutriţioniştii recomandă o dietă variată şi echilibrată înainte de a recurge la suplimentări pentru a ne îngriji sănătatea.

Educaţia copiilor pentru a avea o alimentaţie sănătoasă începe cu părinţii.

Domnul Petre Petrescu:

"Ce ai cu noi domnule Boc?"

Din datele de care dispunem până în prezent reiese că absorbţia fondurilor UE în 2010 este mult mai slabă decât în 2009. Conform declaraţiei guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, agricultura este singurul sector care va înregistra absorbţii peste cele din anul trecut. Luând în calcul rezultatele pe primele 9 luni, constatăm că fondurile absorbite în acest an reprezintă doar 70% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009 şi este greu de crezut că până la finele anului 2010 se va recupera această diferenţă.

Ca de obicei, la sfârşitul săptămânii trecute, am fost în teren şi am discutat cu mulţi cetăţeni, primari, viceprimari şi consilieri din localităţile Colegiului nr.5 Filiaşi - Dolj, care şi-au manifestat profunda nemulţumire pentru faptul că deşi s-au depus proiecte pentru alimentări cu apă, canalizare, construcţii de drumuri etc., acestea au fost respinse sau amânate, cu toate că, la elaborarea lor au fost respectate toate criteriile. Motivul este unul singur, primarul localităţii şi deputatul din colegiu au fost aleşi pe lista PSD iar lanţul de aprobări este compus din oameni ai puterii actuale care nu agrează acest partid şi oamenii săi.

Cu toate că proiectele au fost elaborate de aceleaşi firme care au lucrat şi pentru primăriile conduse de oameni ai PDL, după aceleaşi criterii, şi s-au respectat aceleaşi norme, ele au fost respinse sub diverse pretexte, adevăratul motiv fiind că cei care le-au depus aparţin opoziţiei. În mod legitim se pune întrebarea: Ce vină au cetăţenii, consilierii, primarii şi viceprimarii din unele localităţi că au altă opţiune politică decât domnul Emil Boc? Domnul prim-ministru Emil Boc, în calitatea pe care o are, ar trebui să aplice acelaşi tratament tuturor administraţiilor locale şi tuturor cetăţenilor ţării. Nu este interesat să se depună şi să se aprobe cât mai multe proiecte pentru a accesa un volum cât mai mare din fondurile UE destinate României, să modernizăm cât mai multe localităţi, şi astfel să mai diminuăm din decalajul care ne desparte de ţările civilizate? Se pare că nu.

În aceste condiţii, când domnul Boc şi slujbaşii puterii selectează şi aprobă pe criterii politice proiectele depuse, operaţie ce conduce la pierderea de importante fonduri UE, când sute de localităţi şi zeci de mii de cetăţeni trăiesc în condiţii edilitare mizere, premierul este detestat. Nu mai are ce căuta în fruntea Guvernului. Dacă mai este cât de cât legat de realitate, dacă mai are un pic de onoare, ar trebui să-şi prezinte neîntârziat demisia.

Domnul Petru Călian:

"Unde-s doi puterea nu creşte"

În plină criză economică şi socială, principalul partid din opoziţie, în frunte cu preşedintele său, Victor Ponta, are chef de orice altceva, numai de muncă nu. De la Bruxelles şi până în România, liderii PSD fac lobby împotriva Guvernului, fără însă a veni cu soluţii concrete şi mature pentru situaţia actuală a ţării. Astfel, domnul Ponta are preocupări infantile: militează pentru blocarea intrării României în Schengen sau îl acuză pe şeful statului, pe blogul personal, că se amestecă în viaţa Guvernului, a partidelor şi a opoziţiei, numindu-l pe Traian Băsescu "Scaraoţchi" sau "Dracu´", pe Sulfina Barbu şi Raluca Turcan - "pechineze", iar pe Elena Udrea - "Drăcuşoara preferată". Un limbaj lipsit de graţie chiar şi pentru un tânăr.

Suntem într-o situaţie în care atât opoziţia, cât şi puterea trebuie să conlucreze pentru a scoate România din criză. Reproşuri şi citate din basme oricine poate să facă. Aştept de la PSD mai multă implicare şi maturitate. Ponta face un defavor partidului prin fraze adresate parcă copiilor: "zăhărel de la stăpân", "Mihail, câine de circ" sau "fiorosul buldog Blaga s-a dus cuminte la Cotroceni". În textul de pe blog face o obsesie pentru diavol, într-o perioadă religioasă importantă pentru creştini.

Pentru Ponta toate probleme României sunt de natură politică. Uită de angajamentele pe care şi le-a luat odată cu funcţia de deputat şi caută cu îndârjire orice nereuşită a guvernului. Aruncă acuze asupra PDL, apoi mai atacă puţin şi PNL. Cu această atitudine, Ponta nu face altceva decât să îşi izoleze partidul pe care îl reprezintă. Nu ştiu dacă alţi reprezentanţi ai PSD sunt de acord cu opinia domnului Ponta, însă mă îngrijorează preocupările unui tânăr politician care a ajuns în fruntea principalului partid de opoziţie. Aştept de la PSD, ca şi de la celelalte partide, o atitudine matură şi responsabilitate privind adoptarea legilor de importanţă majoră pentru România.

Din păcate, Victor Ponta mizează pe o altă variantă a proverbului românesc, astfel, pentru el, nu se aplică înţelepta zicală "unde-s doi puterea creşte", ci "unde-s doi, în curând trebuie să rămână numai unul".

Domnul Petru Movilă:

"Revoluţia ieşeană!"

În urmă cu câţiva ani, mi-am susţinut un punct de vedere într-o declaraţie politică intitulată "Revoluţia a început la Iaşi", punct de vedere care, din câte am înţeles, i-a cam supărat pe revoluţionarii timişoreni. Cu riscul de a primi perdaful aşteptat, reiterez ideea conform căreia revoluţia din 1989 a început la Iaşi. A început pe 14 decembrie, în oraşul moldav, acolo unde în acea dimineaţă trebuiau să se întâlnească ieşenii care nu mai suportau regimul comunist. Mişcarea de revoltă a fost pusă la punct de o mână de oameni curajoşi care, de altfel, au fost arestaţi de Securitate în chiar ajunul anunţatului eveniment.

În dimineaţa zilei de 14 decembrie 1989, ieşenii au observat în Piaţa Unirii şi pe străzile care duceau spre piaţă o concentrare neobişnuită de uniforme militare, de maşini de pompieri şi miliţie, de indivizi care se mişcau permanent pe distanţe mici şi care trăgeau cu urechea, atenţi la tot ce se petrecea în jur. Oamenii au înţeles rapid despre ce este vorba, întrucât în zilele anterioare Iaşiul a fost împânzit de fluturaşi care chemau populaţia la o mare manifestare în Piaţa Unirii, împotriva condiţiilor de viaţă devenite insuportabile şi a regimului politic.

Iniţiatorii acestei acţiuni intuiseră foarte bine că o asemenea manifestaţie se putea transforma uşor într-o largă mişcare de contestaţie a regimului şi chiar un început al răsturnării acestuia. Acelaşi lucru l-au înţeles şi autorităţile, care au luat măsuri drastice: cu o zi înainte au fost arestaţi toţi liderii mişcării: Cassian Maria Spiridon, Ştefan Pruteanu, Vasile Vicol, Aurel Ştefanachi, Ionel Săcăleanu, Valentin Odobescu, Titi Iacob. Securiştii i-au bătut şi înfometat până pe 22 decembrie.

Manifestaţia a fost înăbuşită din faşă, dar semnalul fusese tras. Peste câteva zile, la Timişoara a izbucnit revoluţia care s-a extins rapid în Bucureşti apoi în toată ţara. Rolul celor două oraşe-martir nu poate fi contestat de nimeni. Dar să nu uităm că revoluţia a fost pregătită şi la Iaşi. Ar fi putut izbucni în oraşul moldovean. De fapt, revoluţia a început la Iaşi, chiar dacă nu de anvergură.

A uita curajul nebun al celor care au pregătit manifestarea de la Iaşi, a uita jertfa lor, a-i uita meritele lor, ai uita pe ei înşişi poate fi considerat o crimă. Au fost, sunt şi vor fi eroii Revoluţiei.

Ca deputat de Iaşi doresc ca, de la această tribună a Parlamentului României, să le prezint omagiile mele revoluţionarilor ieşeni şi tuturor celor care, pe 14 decembrie 1989, au avut curajul să înfrunte regimul ceauşeştilor.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"ONU - România, o relaţie de 55 de ani"

Astăzi, 14 decembrie, se împlinesc 55 de ani de când România a fost primită în marea familie planetară, Organizaţia Naţiunilor Unite.

Înfiinţată la 24 octombrie 1945, când un număr de 51 de state se angajau să menţină pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă, ONU reuneşte astăzi aproape toate naţiunile lumii: 192 de ţări.

Când statele devin membre ONU, ele acceptă şi îşi asumă obligaţiile prevăzute în Carta Naţiunilor Unite, un tratat internaţional ce stabileşte principiile de bază ale relaţiilor internaţionale.

Conform Cartei, Organizaţia are patru obiective majore:

să menţină pacea şi securitatea internaţională;

să dezvolte relaţii de prietenie între naţiuni;

să coopereze în rezolvarea problemelor internaţionale şi în promovarea respectului pentru drepturile omului;

să fie un centru pentru armonizarea acţiunilor tuturor statelor.

ONU nu este un guvern şi nu emite legi. Oferă totuşi mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi pentru formularea de politici în chestiuni care ne afectează pe toţi. În cadrul Organizaţiei, toate statele membre - mari sau mici, bogate sau sărace, cu vederi politice şi sisteme sociale diferite - au un cuvânt de spus şi drept de vot egal.

Vocaţia de organizaţie de securitate a permis ca în prezent trupe aflate sub egida ONU să contribuie la menţinerea şi consolidarea păcii pe toate cele cinci continente.

ONU este reprezentată în România de 11 fonduri, programe şi agenţii specializate, fiecare cu propriile responsabilităţi, dar toate colaborând pentru a rezolva o mare varietate de probleme. Prin intermediul programelor şi fondurilor Naţiunilor Unite, România beneficiază de un volum important de asistenţă tehnică şi financiară în sectoare de interes pentru ţară: protecţia mediului, demografie, drepturile omului, sănătate, agricultură, industrie, consolidarea instituţiilor democratice etc.

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) constituie componenta principală a Declaraţiei Mileniului, adoptată în septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului de 191 ţări, printre care şi România. Declaraţia reprezintă unica agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia există un acord la cel mai nalt nivel între majoritatea statelor lumii.

Prin adoptarea de către fiecare ţară a unor ţinte corelate ODM, specifice contextului naţional, s-a constituit un mecanism de monitorizare a progresului la scară naţională, regională şi globală. La nivelul ţării noastre, monitorizarea va fi făcută de către Guvern, cu sprijinul agenţiilor ONU din România şi a unor organizaţii neguvernamentale.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Sustenabilitatea bugetului de stat"

Proiectul de buget prezentat zilele acestea comisiilor parlamentare reprezintă o proiecţie cu nişte ţinte de venituri şi cheltuieli dezirabile, cu un deficit minimal, util pentru macrostabilizarea economiei româneşti.

Cunoaştem cu toţii că între proiecţie şi execuţie există o mare diferenţă, cel mai important element în acest context reprezentându-l colectarea riguroasă a veniturilor bugetare.

În fiecare an, o mare problemă pentru sustenabilitatea bugetară a reprezentat-o tocmai incapacitatea autorităţilor fiscale de a colecta în aceeaşi proporţie cu previzionarea taxele şi impozitele datorate statului român.

Nu cred că mai trebuie să ne ascundem în spatele unei realităţi evidente, şi anume aceea că asupra autorităţilor fiscale din România planează extrem de multe suspiciuni de corupţie.

În acest sens, Direcţia Naţională Anticorupţie ar trebui să îşi intensifice în mod vădit activitatea de cercetare a faptelor de corupţie şi să acţioneze şi din proprie iniţiativă, nu numai la sesizarea unor cetăţeni care refuză să plătească mită autorităţilor fiscale.

Sper ca şi în România să putem ajunge la rigoarea pe care o practică organele fiscale din alte state cu tradiţie, în care niciun fel de excepţie nu este permisă, toţi şi toate fiind supuse în mod nediscriminat impunerii.

O disciplină fiscală reală ne va conduce la încasări bugetare suficiente pentru acoperirea cheltuielilor bugetare supradimensionate, fără a mai fi nevoie ca statul să recurgă la împrumuturi de pe pieţele externe sau de pe piaţa internă.

Să nu ne mirăm că dacă vom tolera în continuare indisciplina fiscală vom ajunge la venituri bugetare în PIB nu de 30%, cât sunt în prezent, ci de 25% sau chiar 20%, iar sustenabilitatea bugetului se va afla în dificultate.

Domnul Toader Stroian:

"Stop corupţiei!"

Organizaţia Internaţională a Muncii a stabilit ca zi simbolică de lupta împotriva corupţiei data de 9 decembrie a fiecărui an.

Ştim cu toţii că acest flagel ameninţă într-un mod sau altul, cu o intensitate mai mare sau mai mică majoritatea statelor lumii. Corupţia se conturează ca cel mai important duşman al statului de drept, al egalităţii de şanse, al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, al unei economii funcţionale, al prosperităţii tuturor cetăţenilor.

De asemenea, corupţia este cea care afectează în mod iremediabil imaginea unor instituţii de la care cetăţenii înşişi aşteaptă dreptatea, justiţia şi respectul vieţii umane.

Din nefericire, aceasta boală grea îşi găseşte culcuşul tocmai în societăţile în tranziţie, acolo unde cadrul legal şi instituţional nu s-a consolidat suficient. Corupţia se mai instalează cu uşurinţă în societăţile în care sărăcia, lipsa educaţiei şi inegalităţile afectează o mare parte a populaţiei.

Nu întâmplător acest fenomen afectează într-o pondere foarte mare şi societatea românească, o societate a cărei tranziţie va mai dura pe parcursul schimbului generaţional.

În România, percepţia publică plasează oamenii politici, poliţia şi justiţia în topul neîncrederii din perspectiva corupţiei, a lipsei de încredere şi loialitate.

În ciuda acestei situaţii evidente, am convingerea că tocmai în mâna şi voinţa acestor categorii - oameni politici, poliţişti şi magistraţi - stă succesul luptei împotriva corupţiei. Consolidarea cadrului legislativ, dar şi aplicarea nediscriminată a spiritului legii stau în mâna lor.

Cred ca douăzeci de ani de pasivitate în faţa acestei ameninţări serioase la adresa dezvoltării sănătoase a României trebuie să ia sfârşit.

Mai cred că noi, oamenii politici, trebuie să fim primii care să dăm un exemplu în acest sens, printr-o rigoare mai mare în adoptarea actelor normative şi înlăturarea oricăror tipuri de imunităţi în faţa încălcării legii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Hipotermii medicale"

SM de 59 de ani a fost adus de ambulanţă în stare critică la UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" după ce a stat mai multe ore în stradă. Pacientul comatos şi hipotermic a fost resuscitat respirator şi volemic timp de mai multe ore, necesitând simultan măsuri de încălzire activă şi pasivă. Pacientul a fost transportat de medicii de urgenţă prin curte şi prin frig la ATI. Examenele toxicologice indică o valoare a alcoolemiei de peste 400 mg%. Prognosticul este extrem de rezervat, datorită severităţii clinice şi patologiei asociate. Este al doilea pacient internat în doar două zile la ATI datorită hipotermiei favorizate şi de excesul etanolic. Cei de la UPU constată că sunt nevoiţi să transporte pacienţii resuscitaţi prin curte la -9, -10 grade, în timp ce noua clădire stă nefolosită. Până când imobilul în care vor funcţiona spitalul de urgenţe şi IOR nu va fi deschis, ieşenii vor suporta consecinţele termice ale unui spital pavilionar vechi de peste 130 de ani.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Tratamente etnobotanice"

În doar câteva ore, patru pacienţi au fost trataţi în UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" în urma intoxicaţiilor exogene. AP de 40 de ani şi MC de 27 de ani au fost transportaţi de urgenţă de ambulanţa medicalizată însoţită de poliţie, după ce au consumat produse etnobotanice. ZF de 25 de ani, din Târgu Frumos, a necesitat chiar intervenţia jandarmilor după ce ar fi lovit mai multe persoane. Tot datorită consumului de produse etnobotanice, o studentă de 20 a fost preluată din cămin în comă după ce colegii au chemat ambulanţa. Pacienta în comă toxică exogenă a necesitat măsuri de suport volemic şi respirator şi antidotism şi a rămas internată în Toxicologie, iar prognosticul este rezervat, datorită severităţii formei clinice. Pacientul de 40 de ani cu un comportament hetero şi autoagresiv va necesita suport psihologic CIRTITA şi internarea la drogodependenţi. Este un număr record de intoxicaţii cu produse etnobotanice ce au presupus intervenţia poliţiei pentru asigurarea securităţii celor din jur. Dacă legile pe care le-am iniţiat ar fi fost puse în aplicare, cei care vând coşmaruri ar fi fost azi în spatele gratiilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De la leagăn până la mormânt"

Aceasta a fost expresia utilizată de cabinetul laburist al lui Clement Attlee pentru a populariza noile măsuri de protecţie socială introduse în Marea Britanie după cel de-al doilea război mondial.

Guvernul Boc pare să fi preluat acest slogan, dar nu în scopul în care a fost folosit iniţial, ci pentru a descrie categoriile sociale care au obligaţii financiare faţă de statul român.

Nou-născuţi, pensionari, veterani, aveţi grijă: nu există scăpare în faţa mâinii lungi a fiscului! Nimeni nu va scăpa de plata contribuţiilor către statul român! Desigur, cu excepţia evazioniştilor şi a celor care muncesc la negru, pe care oricum nu îi deranjează nimeni de ani de zile. În fond, domnii miniştri Ialomiţianu şi Botiş sunt mult prea ocupaţi să mimeze lupta cu criza economică pentru a mai avea timp şi pentru aşa ceva.

Noile măsuri pe care Guvernul Boc doreşte să le introducă vor permite proaspeţilor părinţi să aleagă fie diminuarea cu un an a perioadei de concediu maternal, fie diminuarea drastică a indemnizaţiei primite.

Aparent, diminuarea este singura măsura pe care actualul cabinet este în stare să o pună în practică, fie că este vorba despre salarii, indemnizaţii sau drepturi cetăţeneşti.

Privirea vulturească a premierului nu i-a ocolit nici pe îmbuibaţii cu pensii de peste 740 de lei, care vor fi nevoiţi să plătească din ianuarie contribuţii la bugetul CNAS. Nu este foarte clar de ce servicii vor beneficia aceşti asiguraţi, întrucât ministrul Cseke vorbeşte doar despre diminuarea bugetului sănătăţii cu 38 de procente şi despre coplată. Probabil vor fi plimbaţi cu elicopterele armatei între cele trei sau patru spitale din ţară netransformate în creşe sau azile de bătrâni, conform gândirii luminate a întâiului strateg sanitar al ţării.

După ce prin propunerile incluse în proiectul noului Cod al muncii premierul pare să dorească revenirea la valorile de bază ale poporului român şi reintroducerea iobăgiei, aştept cu interes apariţia altor două instituţii tradiţionale: închisoarea datornicilor şi munca forţată la autostrăzile patriei, dacă tot nu se mai vorbeşte de canale. Măcar aşa, domnii şi doamnele miniştri vor mai avea câte o panglică de tăiat.

În încheiere, doresc să îi semnalez un fapt extrem de grav domnului prim-ministru: ştiaţi că în România există un venit pentru care nu se plăteşte impozit şi nici contribuţii sociale? Da, aţi ghicit. Este vorba de alocaţia pentru copii.

Succes!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"10.000"

Datele Direcţiei Judeţene de Statistică indică faptul că în Iaşi mai sunt doar 146.405 de persoane angajate cu contract de muncă. Faţă de anul trecut,10.000 de persoane au rămas fără loc de muncă, din care 1.000 de persoane doar în ultima lună. Salariul mediu net a fost de 1.238 de lei, cu 7,6% mai mic decât media pe ţară.

Mă întreb de ce Iaşiul este lăsat să sufere şi de ce autorităţile centrale şi locale nu intervin corespunzător pentru binele cetăţenilor. Oare de asta i-am votat?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Agricultura la pământ"

2010 a însemnat pentru agricultura românească un an critic. S-a tăiat tot ceea ce se putea tăia: subvenţiile, despăgubirile pentru culturile calamitate iar în locul sistemelor de irigaţii promisiunile au curs şuvoi. Centrul antigrindină ar trebui să-şi fi lansat rachetele din 2005 dar din investiţia de 20 de milioane necesară pentru centrul de la Cotnari s-au finalizat sediul, punctele de lansare, sistemul de comunicaţii şi s-au montat antenele, aşa că şi în 2011 fermierii ieşeni vor fi la mila cerului.

Sistemele de irigaţii se colmatează de rugină. Agricultorii nu sunt sprijiniţi financiar, creditele pentru agricultură sunt dificil de obţinut iar investiţiile personale sunt prea mari pentru o singură persoană. Varianta asocierii e exclusă, datorită criteriilor limitative. Seceta poate afecta oricând producţia agricolă din 2011.

Am devenit din "grânarul Europei" o ţară importatoare de alimente, iar securitatea alimentară a românilor e pusă în pericol.

Susţinem azi în plen reluarea subvenţiilor pentru agricultură, fără de care agricultura românească ajunge la pământ.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Legile lui Murphy"

Numărul salariaţilor din România a scăzut din 2009 cu 645.000. Trei sferturi dintre aceştia au fost concediaţi din sistemul privat în 2009, iar concedierile din sistemul public au fost preponderente în 2010. În trimestrul al treilea, numărul de persoane angajate a înregistrat un declin accelerat, realizând o dublare faţă de precedentele trei luni şi înregistrând un record nedorit de 4,3%. În spaţiul comunitar suntem urmaţi doar de Lituania şi de Bulgaria, şi mă întreb unde ne îndreptăm în 2011.

Fără locuri de muncă nu vom realiza niciodată redresarea economică, iar fără măsuri eficiente de investiţii România va ajunge într-o furtună necontrolabilă a disponibilizărilor.

Vă reamintesc că am iniţiat un proiect legislativ ce prevede ca pentru produsele fabricate în România TVA-ul să fie de 5%.

E nevoie să adoptăm rapid măsuri legislative menite scoaterii României din criză. Altfel, criza de azi va fi şi criza de mâine şi vom ajunge să respectăm doar legile lui Murphy "Zâmbeşte, mâine va fi mai rău".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Kiltul în lumina de partid"

Un german de origine americană, infectat cu HIV şi diagnosticat cu leucemie este primul caz de vindecare a unui bolnav de SIDA, o descoperire întâmplătoare, care deschide calea pentru tratarea acestei maladii.

În tot acest timp, în România programele naţionale ce asigură medicaţia pentru aceste categorii de pacienţi au mari greutăţi în derulare.

Mi-aş dori ca şi în această ţară să facem minuni şi în acest domeniu. Pentru că minuni facem în fiecare zi atunci când, cu un număr insuficient de medici şi asistenţi, în spitale de mizerie, fără medicamente reuşim să salvăm viaţa a milioane de români.

E reconfortant ca ministru să aprinzi lumânarea lângă kilt, dar nu e suficient. În locul investiţiilor ineficiente sau aberante, ar fi normal ca puţinele resurse să fie direcţionate acolo unde e necesar.

Dacă nu realizăm aceste lucruri imediat vom aprinde lumânarea la capul celor celor fără vină. Străinii cu cercei nu pot dicta decesul acestor pacienţi în lumina care vine de la partid.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Glutenul care ne ucide"

Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor a adoptat cu unanimitate de voturi Propunerea legislativă privind etichetarea produselor ce conţin gluten sau lactoză. Urmează ca prin adoptarea în plen să fie salvată viaţa a sute mii de români ce au zilnic existenţa pusă în pericol de aceste produse.

Este momentul să treceţi peste politica de partid şi să votaţi pentru viaţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O ţară părăsită"

Sondajele indică faptul că aproape o treime dintre români ar emigra definitiv dacă ar avea această posibilitate, ei fiind devansaţi în cadrul Uniunii Europene doar de britanici.

Nici nu mă miră faptul că regimul Boc, ce a dus la slăbirea constantă a acestei naţii, devine motivaţia părăsirii acestei ţări de către cetăţeni.

La final de an mă întreb doar câţi li se vor adăuga după adoptarea Legii pensiilor şi Legii salarizării unitare? Pentru că doar în următorul an 11% din români intenţionează să părăsească ţara. Până când...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Declaraţie mai puţin politică"

La încheierea declaraţiilor politice din acest an mai vreau să spun un lucru. El nu ţine de politică, ci de oameni. Vreau să mulţumesc celor ce în fiecare zi de marţi sunt alături de mine în sala goală pentru a înregistra mesajele aleşilor.

De multe ori suntem doar câţiva. Dar aceste doamne minunate asigură funcţionarea acestui sistem.

Aceasta este o declaraţie ce nu ţine de politica, ci de oameni. Şi vreau să ştie întreg Parlamentul că vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Despre reformă şi responsabilitate: Statul clientelar şi abandonarea cetăţeanului"

Reforma statului, promisă de Traian Băsescu, a devenit un coşmar pentru cetăţenii României. Reforma se traduce prin haos administrativ, harababură generală, desfiinţându-se instituţii care nu produc bani pentru clientela politică. Reforma statului, în viziunea PDL, înseamnă sacrificarea educaţiei şi a sănătăţii, discreditarea instituţiilor fundamentale ale democraţiei şi, nu în ultimul rând, abandonarea cetăţeanului.

După şase ani de când se află în cea mai înaltă funcţie publică din România, Traian Băsescu spune răspicat că "statul nu e responsabil pentru fiecare cetăţean". Dar pentru cine e responsabil statul?! Care ar fi, atunci, rolul statului? Concepţia lui Traian Băsescu despre stat este halucinantă. Statul are grijă de clientela portocalie, nu de pensionari, mămici şi bebeluşi. Pentru căpuşele portocalii statul are responsabilitate, are şi bani. Pentru ceilalţi nu are decât veşti proaste. Statul taie veniturile, creşte impozitele şi taxele, dar nu oferă nimic în schimb. Nici măcar speranţă.

Potrivit Constituţiei, "România este stat de drept, democratic şi social". Şi mai scrie în Legea fundamentală a ţării că "Nimeni nu este mai presus de lege", "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garanta", iar "Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor". Articolul 47 din Constituţia României prevede următoarele: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". Însă preşedintele ţării ne spune că statul e altfel decât cel definit în Constituţie. Statul nu are obligaţii şi nu este capabil să-i ocrotească pe cetăţeni, iar cui nu-i convine, poate să plece să-şi caute norocul în altă parte. "România nu îşi permite acum să îşi plătească medicii şi profesorii" - este un alt mesaj transmis de Traian Băsescu. Statul a devenit puşculiţa clientelei politice. Cetăţenii trebuie să se descurce singuri. În aceste condiţii, contractul social nu mai este respectat. Este un mod indirect de a spune că statul a intrat în faliment!

Acest stat, corupt şi falimentar, este condus şi reprezentat de preşedintele Băsescu. Acest stat clientelar este produsul regimului Băsescu.

Avem cea mai mică rată a cheltuielilor sociale din Uniunea Europeană. Polarizarea socială a depăşit cele mai triste previziuni. Singurul bilanţ consistent este cel al neajunsurilor. Parlamentul nu mai este un spaţiu de dialog şi de negociere. Actualii guvernanţi nu se mai sinchisesc de legi ori proceduri, iar guvernarea înseamnă şmecherie, incompetenţă şi iresponsabilitate.

Un exemplu în acest sens este şi asumarea răspunderii Guvernului pe cele două proiecte de lege din domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice. Practic, Guvernul Boc îşi recunoaşte eşecul şi îşi reneagă propria angajare a răspunderii din noiembrie 2009, pe o lege cu acelaşi obiect de reglementare (Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice).

Prin noile legi, salariile de bază rămân reduse definitiv cu 25%. PSD a decis să depună o moţiune de cenzură, iar dacă moţiunea nu va trece de votul plenului Parlamentului, vom ataca la Curtea Constituţională Legea salarizării unitare, pentru că scăderea definitivă a salariilor bugetarilor cu 25% este o măsură neconstituţională.

Majorarea salarială de 15% anunţată de Executiv constituie, de fapt, o indexare care va acoperi doar rata inflaţiei (estimată la 8% în 2011) şi pierderea celui de-al 13-lea salariu.

Aplicarea noului cadru legislativ va conduce - pentru a doua oară într-un an - la reîncadrarea personalului din sectorul public în noile grile de salarizare, în raport cu funcţia şi vechimea, şi nu în concordanţă cu competenţele profesionale ale salariaţilor. Promovarea şi salarizarea în funcţie de pregătire şi eficienţă, de valoare şi competenţă rămân doar cuvinte frumoase, rostite în discursurile publice.

Cum putem vorbi despre reforma statului, în condiţiile în care cele două legi pentru care Guvernul Boc îşi angajează răspunderea nu stimulează munca, pentru că plătesc prezenţa la programul de muncă, nu stimulează performanţa, pentru că plătesc vechimea în muncă, nu stimulează eficienţa muncii, pentru că plătesc nivelul ierarhic al funcţiei?

Guvernul nu este preocupat de o mai bună şi mai corectă administrare a banului public. Sistemul de salarizare propus presupune reducerea în continuare a personalului din sectorul public. Este vorba despre cel puţin 70.000 de angajaţi care vor rămâne pe drumuri în anul 2011! Reducerea personalului se va realiza, în continuare, fără o analiză obiectivă, fără criterii clare şi care să ţină cont de competenţă şi profesionalism, ceea ce va conduce la scăderea capacităţii administrative şi a calităţii serviciilor publice.

Suma destinată cheltuielilor cu salariile în 2011 poate fi majorată dacă se închide robinetul de bani publici către clientela politică şi dacă se renunţă la politizarea administraţiei publice.

Pe de altă parte, Legea pensiilor promovată de actualul Guvern reprezintă un atentat la adresa securităţii sociale a pensionarilor, motiv pentru care PSD a atacat acest act normativ la Curtea Constituţională.

Dintr-un condei, se renunţă la valoarea punctului de pensie de 45% din salariul mediu brut pe economie şi se elimină sistemul de pensii pentru agricultori, sistem pentru care ne-am bătut mai mulţi ani de zile! Cresc penalizările în cazul pensionării anticipate şi pentru pensiile de invaliditate. Creşte deficitul bugetului asigurărilor sociale de pensii, prin introducerea pensiilor ocupaţionale în sistemul public de pensii.

PSD respinge introducerea plăţii asigurărilor de sănătate pentru pensionarii cu venituri peste 740 ron. Considerăm că această măsură este încă o lovitură grea aplicată de actualii guvernanţi celor care au muncit o viaţă şi care merită mai multă grijă şi mai mult respect din partea noastră.

Domnul Victor Paul Dobre:

Aşa cum am mai declarat şi eu şi colegii mei, Partidul Naţional Liberal doreşte să îşi asume cu adevărat modernizarea şi reformarea României.

Opţiunea noastră este fără echivoc: statul liberal, statul de drept. Analizând însă felul în care România a evoluat în ultimii doi ani constatăm că ne-am îndepărtat de statul de drept. Ce înseamnă statul liberal? Înseamnă în primul rând stat de drept. Înseamnă respect faţă de principiul echilibrului şi controlului reciproc al puterilor în stat, al apărării libertăţilor individuale şi al încurajării dezvoltării capitalului sub toate formele sale. Or, România se află în cel mai grav dezechilibru al puterilor statului din ultimii 20 de ani. Mecanismele democratice ale statului nu mai funcţionează propriu-zis, ci mimează funcţionarea, de fiecare dată la limita legii. Ocolirea constantă a Parlamentului de către Guvern, prin abuzul de ordonanţe de urgenţă şi prin utilizarea ostentativă a procedurii asumării răspunderii Guvernului, conduce la vicierea mecanismului democratic de adoptare a legilor.

Statul liberal mai înseamnă, stimaţi colegi, şi respect pentru cetăţean şi mai ales implicarea cetăţeanului în luarea deciziilor. Or, Guvernul face tot ceea ce poate pentru a evita dezbaterea publică directă ori dezbaterea parlamentară, mai ales când este vorba despre teme importante, care privesc direct milioane şi milioane de români. Legi importante, cum sunt Legea salarizării unitare ori Legea educaţiei naţionale sunt adoptate de Guvern prin procedura asumării răspunderii, reducând cetăţenii şi pe reprezentanţii acestora în Parlament la stadiul de simpli spectatori.

Pe de altă parte, de ce ar dori domnul prim-ministru Boc o implicare reală a cetăţenilor în luarea deciziilor? De ce ar vrea să le spună pensionarilor în faţă că îi dispreţuieşte şi că le fură pensiile? De ce ar vrea să le spună mamelor ca o să le ia de lângă copiii lor după doar un an de zile, asta după ce le-a redus indemnizaţiile cu 15%. E mai comod să economisească bani cu mamele, pensionarii, medicii, dascălii şi să îi deturneze apoi către clientela portocalie, prin cele câteva ministere favorizate.

Cât despre economie, ce să mai vorbim. Politicile economice ale României sunt dictate de către FMI şi Banca Mondială, instituţii care au redus România şi pe români, cu complicitatea şi acordul actualei puteri, la simple cifre.

Este, de altfel, evidentă lipsa unor soluţii reale de guvernare, a unor direcţii strategice de dezvoltare, măcar pe termen scurt şi mediu, şi tocmai din cauza acestei incapacităţi de a genera soluţii politice şi economice a actualei guvernări, românii sunt condamnaţi să trăiască în şablonul sărăciei impus de organismele financiare internaţionale.

În acest context, statul pare a trăi de azi pe mâine, fără viziune, fără o ţintă, fără predictibilitatea de care o societate democratică are nevoie pentru a se dezvolta, iar reformarea statului şi a clasei politice apar ca noţiuni abstracte şi populiste ale actualei puteri, evident, incapabile să guverneze un stat dincolo de guvernarea propriilor interese financiare de partid.

Din fericire, soluţii există şi încă nu este prea târziu pentru a încerca să le implementăm. Noi liberalii considerăm că este fundamentală redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi diminuarea ponderii sale decizionale, precum şi întărirea rolului său de garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor.

În final, stimaţi colegi, îmi exprim speranţa că, dacă vom analiza împreună greşelile ultimilor ani, vom putea să repunem România pe traseul pe care îl merită, spre statul liberal.

Domnul Virgil Pop:

"Bilanţ negru: România, doi ani sub guvernarea Boc"

Zilele acestea se împlinesc doi ani de când România a intrat sub guvernarea Boc ca într-o zodie nefastă. În 2009, deşi în întreaga lume criza făcea deja ravagii, guvernanţii şi preşedintele Băsescu se jucau încă cu acest termen, fiind probabil prea ocupaţi cu politizarea administraţiei publice, afirmând cu o naivitate uimitoare că România va fi ocolită de flagelul economic mondial. În consecinţă, în linie cu această "paradigmă economică", statul român a fost campion la cheltuirea iresponsabilă a banului public în anul 2009. Nu cred că trebuie să vă reamintesc de celebrele scandaluri cu scene de zeci de mii de euro, de concertele de milioane de euro sau de programele turistice extrem de costisitoare, dar complet inutile, pentru promovarea României.

Odată cheltuite aceste fonduri, premierul României şi preşedintele ţării şi-au dat brusc seama că România e în "re-ce-siu-ne" şi că nu îşi mai permite să îşi plătească doctorii sau profesorii, care au fost invitaţi politicos să părăsească ţara, dacă nu se complac în politica fiscală a guvernului Boc. Astfel, anul 2010 a devenit "anul de sacrificiu", menit să scoată România din ghearele unei crize care i-a luat prin surprindere pe guvernanţi. În acest an, românii au fost loviţi cu cele mai dure măsuri de austeritate din ultimii douăzeci de ani. TVA-ul a fost mărit, salariile au fost micşorate cu un sfert, pensiile au fost tăiate, indemnizaţiile au fost diminuate şi zeci de mii de bugetari au rămas fără un loc de muncă. În ciuda acestor măsuri, economia a rămas pe minus şi în 2010 şi perspectivele nu arată bine pentru 2011, deşi premierul încearcă din răsputeri, în fiecare an, să ne spună că ne va fi mai bine... la anul.

Paradoxal, nu faptele, nu cifrele sunt cele mai îngrijorătoare lucruri. Grave sunt efectele pe care acest genocid fiscal le are asupra cetăţenilor, care alunecă încet pe panta periculoasă a dezumanizării. Pe străzi, în case, în magazine, disperarea şi umilinţa se văd la fiecare pas. Oamenii stau la cozi nopţi întregi pentru o promoţie la mezeluri, pentru pensionari căldura a devenit un lux, iar gravidele îşi grăbesc naşterea pentru a evita legea pripită a maternităţii, ce va intra în vigoare la începutul anului viitor.

Iar Boc se felicită pe sine însuşi. Ne transmite, la împlinirea a doi ani de la începutul mandatului său, că, la capătul drumului, românii îi vor aprecia pe cei care au dus ţara unde trebuie. Iată că de această dată sunt oarecum de acord cu premierul. Pentru România, cu PDL la putere, sfârşitul este aproape şi pe acest drum ne conduc, cu paşi repezi, toţi cei care, din scaunul puterii, ne spun că vor binele României; aceşti oameni grăbesc sfârşitul economic al ţării, aceşti oameni au aruncat ţara în mizerie, corupţie şi sărăcie. Şi acesta este, stimaţi colegi, bilanţul negru al celor doi ani de guvernare portocalie.

Domnul Aledin Amet:

"13 decembrie, ziua tătarilor din România"

În anul 2006, în Parlamentul României a fost adoptată propunerea legislativă ca, la data de 13 decembrie, să fie sărbătorită comunitatea tătară. În anul 1917, Parlamentul tătarilor crimeeni a adoptat Constituţia Republicii Crimeea, entitate statală independentă, în funcţia de preşedinte fiind numit Numan Celebi Gihan. De asemenea, au fost aleşi cei 76 de deputaţi şi a fost aprobată Constituţia.

Din păcate, existenţa acestei republici a fost una efemeră. Armata bolşevică a pătruns în Crimeea şi i-a arestat pe principalii lideri tătari. La data de 23 februarie 1918, Numan Celebi Gihan a fost omorât, trupul lui fiind aruncat în apele Mării Negre.

Data de 13 decembrie înseamnă, însă, o dată a sărbătorii. În fiecare an, datorită obţinerii cadrului legislativ, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România marchează evenimentul prin organizarea unor manifestări specifice.

Sâmbătă, 11 decembrie a.c., şi duminică, 12 decembrie a.c., asemenea manifestări au avut loc în mai multe localităţi din judeţele Constanţa şi Tulcea.

Luni, 13 decembrie a.c., la Cimitirul Musulman din Constanţa, a fost dezvelit primul monument dedicat eroilor tătari şi turci care s-au jertfit pentru România în cele două războaie mondiale. Era nevoie de un astfel de gest. Datoria noastră este să nu uităm faptele înaintaşilor şi să-i omagiem cum se cuvine. Prezenţa la eveniment a unui semnificativ număr de conaţionali accentuează, încă o dată, dacă mai era cazul, respectul pe care îl purtăm personalităţilor noastre.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Doresc să vă reţin atenţia, în limita timpului acordat unei declaraţii politice, cu problema subvenţionării marilor exploataţii agricole, aflată, de curând, pe agenda comisarului european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloş.

"România nu va pierde banii rezultaţi din plafonarea subvenţiilor acordate marilor exploataţii agricole dacă această propunere va fi susţinută în noua Politica Agricolă Comună (PAC)", a declarat recent comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Propunerea actuală a comisarului este ca plafonarea să ţină totuşi cont de locurile de muncă generate de marile exploataţii, deoarece trebuie să facem diferenţa între o exploataţie care creează şi menţine locuri de muncă şi exploataţiile care au drept obiectiv rentabilitatea capitalului, care este un lucru normal şi justificabil, dar nu cu sprijin public.

Cioloş a recunoscut însă că va fi foarte dificilă menţinerea bugetului PAC la nivelul actual şi va depinde de ambiţiile statelor membre privind contribuţiile lor la bugetul UE. El a mai spus că Parlamentul European şi Consiliul merg pe ideea de a aloca atribuţiilor din alte politici banii necesari. Un semnal pozitiv este însă faptul că în comunicarea Comisiei Europene privind revizuirea bugetului UE se precizează că PAC trebuie să rămână o politică a UE, comunitara şi consistentă.

Personal, nu sunt de acord cu această propunere, iar opinia mea nu este singulară. Argumentele cu care propunerea comisarului Dacian Cioloş poate fi respinsă sunt oferite chiar de miniştrii agriculturii din mai multe ţări ale UE.

România, Cehia şi Slovacia resping ideea plafonării ajutoarelor acordate marilor exploatări agricole, aşa cum a propus comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Astfel, într-o primă dezbatere asupra marilor orientări ale reformei politicii agricole comune propuse de Bruxelles, mai mulţi miniştri europeni ai agriculturii s-au opus plafonării ajutoarelor pentru marile exploatări.

Reprezentanţii României, dar şi ai Republicii Cehe şi Slovaciei au respins clar ideea de a plafona ajutoarele primite de marile exploatări, propusă la mijlocul lunii noiembrie de comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Reprezentantul ceh Juraj Chmiel a explicat că această propunere este inacceptabilă şi se opune libertăţii de alegere a agricultorilor, în timp ce omologul său slovac, Zsolt Simon, a estimat că ea ar limita competitivitatea exploatărilor.

Germania, unul dintre principalii beneficiari, este, de asemenea, sceptică, deşi ea nu a evocat acest punct în public în timpul dezbaterii.

Pornind de la un anumit nivel, plăţile directe nu vor mai fi credibile ca sprijin pentru venitul agricultorilor, a replicat Dacian Cioloş. El s-a declarat totuşi gata să discute despre condiţiile acestei plafonări pentru marile exploatări şi mai ales să ia în considerare impactul lor asupra locurilor de muncă.

În cursul dezbaterii, majoritatea miniştrilor au considerat că ideile expuse de Cioloş constituie o bună bază de discuţie, a rezumat în numele preşedinţiei belgiene a UE ministrul Sabine Laruelle.

Cu toate acestea, Marea Britanie a pledat în favoarea unei diminuări a bugetului şi, în cele din urmă, a unei eliminări a subvenţiilor agricole.

Printre altele, numeroase ţări au cerut, de asemenea, o definire mai clară a noţiunii de agricultor activ, întrucât Bruxellesul intenţionează să limiteze acestora din urmă acordarea de subvenţii europene, pentru a-i exclude pe marii proprietari de terenuri.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Ziua de 7 decembrie ar trebui să devină zi de doliu naţional, după votul de la Legea pensiilor"

Românii au fost nevoiţi să asiste în 7 decembrie la un moment tragic pentru democraţia românească şi pentru viaţa publică din această ţară. Lupta guvernanţilor împotriva propriilor cetăţeni nu doar continuă, ci ia amploare. Lipsiţi de orice fel de scrupule şi într-un cinism total, majoritatea deputaţilor a decis să condamne la sărăcie şi la o viaţă de chin milioane de români, prin votul acordat la Legea pensiilor.

Vreau să-mi exprim regretul şi dezacordul faţă de modificările aduse Legii pensiilor. Cred că deputaţii României s-au făcut de ruşine şi aş vrea să-mi îndemn colegii parlamentari să aibă curaj în zilele următoare şi să se ducă în colegiile lor, să se uite în ochii alegătorilor şi să le explice acestora votul la Legea pensiilor. Consider că reprezentanţii Puterii trebuie să-şi ceară scuze public românilor pentru votul dat în 7 decembrie.

Votul colegilor mei deputaţi nu se referă doar la vârsta de pensionare, ci demonstrează adevărata atitudine pe care aleşii au ajuns să o aibă faţă de cei care le-au acordat votul şi încrederea. În viziunea majorităţii din Camera Deputaţilor, românii trebuie să muncească tot mai mult pentru tot mai puţini bani şi nu au dreptul să se bucure, în condiţii decente, de o bătrâneţe liniştită. Doresc să condamn cu toată fermitatea această viziune şi acest mod de a face politică.

Pentru că ştiu că reprezentanţii puterii nu au curajul, doresc să cer eu iertare maramureşenilor şi băimărenilor pe care îi reprezint în Parlamentul României. Este mare păcat că o comunitate muncitoare, sufletistă, sinceră şi demnă, precum cea a maramureşenilor este condamnată la un trai greu tocmai de cei pe care i-a votat în urmă cu doi ani de zile. Doresc, în cele din urmă, să-i asigur pe maramureşeni şi pe băimăreni că voi face tot ce îmi stă în putere pentru a repara greşelile şi nedreptăţile acestei legi criminale.

Faptul că sunt un om şi un politician tânăr cred că mă obligă în primul rând faţă de bătrânii acestei ţări. Îmi pare rău că nu am reuşit să-i conving de acest lucru şi pe deputaţii mai tineri din arcul guvernamental. Încă o dată s-a dovedit faptul că ordinul de partid bate conştiinţa. Voi continua să mă opun acestei mentalităţi tot timpul cât voi fi implicat în viaţa politică.

Domnul Ioan Munteanu:

"Să fie doar destinul de vină?"

Nici vorbă de destin, ci de incompetenţa unui guvern aflat în slujba grupurilor de interese şi condus de un premier-marionetă.

Aproape în fiecare zi Guvernul emite un act normativ care mai reduce din puţinele drepturi ale românilor. Acte care devin lege trec prin formulări contradictorii pentru ca, în final, să fie impuse fără drept de apel. Cu "profesionişti" precum cei de la Ministerul Muncii şi de la Finanţe nu poţi să te aştepţi la decizii realiste. Când s-a hotărât reducerea indemnizaţiilor pentru mame s-a vorbit, într-o primă etapă, de economii de 1,4 miliarde lei, pentru ca la doar câteva ore să se anunţe economii de doar 100 milioane lei. Ce bază de calcul s-a folosit, dacă diferenţa dintre sumele avansate este atât de mare? Cred că, la fel ca şi în cazul celorlalte tăieri abuzive ale drepturilor, este vorba despre un sacrificiu inutil al populaţiei. Pentru toate aceste hotărâri contradictorii, ministrul muncii ar fi trebuit să îşi dea demisia fără nicio ezitare! N-a făcut-o, în consecinţă, trebuia demis! În locul său a fost înlocuit un slujbaş oarecare, fără putere de decizie, iar asta pentru a închide gura celor nemulţumiţi.

Actuala politică de guvernare, care a condus la sărăcirea a peste 80% dintre români, este una amatoristă, lipsită de orice perspectivă şi de orice raţiune. Nu poţi guverna la întâmplare, fără a şti ce-ţi aduce ziua de mâine!

În aceste condiţii, doar preşedintele Traian Băsescu mai poate să aducă ţara pe calea normalităţii. Dar asta presupune demiterea urgentă a acestui guvern, acum, când nu e prea târziu. Actualii "specialişti" trebuie neapărat să fie înlocuiţi cu profesionişti adevăraţi, capabili să îndrepte răul care a fost făcut. Este singura alternativă valabilă pentru ieşirea din starea în care se află România!

Domnul Ion Călin:

"Emil Boc: furnică şi greier"

Consiliera primului-ministru Emil Boc crede că acest guvern "trebuie să strângă fiecare bob de grâu pentru că greierii din guvernele anterioare au avut liniştea şi răgazul să irosească resursele".

Oare de unde trebuie să strângă resurse acest guvern? De la vlădică la opincă nu a rămas nimeni de la care să nu strângă. Mai există în ţară vreo categorie socială de la care acest guvern să nu strângă resurse? A strâns de la popor şi a dat clientelei politice.

A redus sporurile, salariile, până şi indemnizaţiile eroilor-martiri si luptătorilor care au contribuit la Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, dar şi pe cele ale persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei anticomuniste din 1987, de la Braşov. De la copii până la pensionari, de la studenţi la funcţionari, nimeni din această ţară nu a scăpat de reducerile şi tăierile acestui guvern.

Temându-se că nu mai are de unde să "strângă", membrii guvernului au început să trimită populaţia la muncă.

Nu ne spun însă unde să muncim. În sistemul bugetar, unde se fac reduceri de personal? În micile întreprinderi care s-au închis datorită taxelor prea mari impuse de executiv? Sau în societăţile şi agenţiile naţionale? Dar acolo te angajezi numai dacă eşti membru PDL, în caz contrar, nu sunt posturi.

Dacă în campania electorală ne promiteau numai lapte şi miere acum, premierul ne spune: "Cu pomană şi cu întins mâna nu se poate la infinit; muncind, şi nu cheltuind bani aiurea pe tot felul de pomeni, pe de-o parte, şi pe tot felul de lucruri care nu încurajează munca".

Cine oare o fi învăţat acest popor la pomeni? Acest premier ar fi putut lua măsuri începând cu primul său mandat. Dar a preferat să menţină populaţia în zona dependenţei de ajutoare sociale: un kilogram de ulei, zahăr şi făină care să le garanteze votul la alegeri. Deci, noi suntem singurii vinovaţi de situaţia în care a ajuns ţara!

Dacă la cinci luni de la instalarea în funcţii, actuala putere impune măsuri de austeritate unice, care au tăiat şi ultima fărâmă de optimism, uitând tocmai promisiunile electorale, se cheamă că politica oficială a statului este tupeul, falsitatea, minciuna şi jaful.

Cum or fi crezând aceştia că s-a construit România, chiar şi averea pe care puterea de azi o împarte? După ce a câştigat puterea, PDL ne comunică că "Guvernul nu oferă fericire, ea trebuie căutată în muncă". Şi cum să nu fie fericiţi în muncă cei din conducerile ministerelor sau instituţiilor de milioane sau cei care fac afaceri cu bani publici? Ei sunt fericiţi, noi, alegătorii, nu mai avem educaţie, sănătate, poliţie şi justiţie.

După ce au tăiat cam tot ce se poate tăia, miniştrii guvernului au început să anunţe prin conferinţe de presă ce măreţe investiţii urmează să înceapă anul viitor. Oare aceste investiţii finanţate de guvernul lui Boc-furnicuţa se vor îndrepta către clientelismul politic, adică la Boc-greierele, că, vorba lui Cristian Preda "Clienţii noştri sunt mai buni decât clienţii lor".

Aceasta este durerea cea mare a oamenilor care pierd bani în numele austerităţii: faptul ca aceşti bani sunt luaţi cu japca pentru a fi dirijaţi apoi în interese electorale.

Stimaţi guvernanţi, eu ştiu că există doar 4,2 milioane de angajaţi în România şi aproximativ 6 milioane de pensionari, că este criză, dar vă rog ca toate tăierile, reducerile pe care le veţi mai face, impozitele şi taxele pe care doriţi să le introduceţi, dacă mai aveţi pe ce, să vi le asumaţi dumneavoastră. Să nu mai daţi vina pe cei de la FMI sau pe celelalte guverne, şi nici să nu ne mai spuneţi cât de bine ne va fi în viitor. Şi să mai ştiţi că populaţia ţării doreşte să trăiască bine şi azi şi mâine.

Sper că odată luminaţi de Elena Udrea, membrii Guvernului Boc să inverseze strângerea banilor, să strângă de la clientela politică şi să dea populaţiei, adică celor care au într-adevăr nevoie şi care i-au şi votat.

Domnul Neculai Răţoi:

"O Românie fără viitor"

Aşa cum ne-a obişnuit, Guvernul Boc continuă seria deciziilor proaste. Modul de a acţiona al acestui guvern rămâne unul în care nu sunt luate în calcul consecinţele pe termen scurt sau pe termen lung, lipsit de viziune. Guvernul Boc este măcelarul care nu ştie decât să taie, care tranşează fără să se gândească la crimă şi care nu se gândeşte decât la profitul propriu. După ce a tăiat salariile bugetarilor şi a nimicit pensiile, Guvernul Boc se întoarce asupra viitoarelor mame din România. Făcând o incursiune în trecut, acest partid, aşa-numit de dreapta, îşi asumă atitudinea comunistă cu privire la naştere: munca, pretind ei, este pe primul loc, şi mamele trebuie să revină cât mai repede la muncă, în detrimentul educaţiei copilului.

După tăierea indemnizaţiei pentru mame, cu doar câteva luni în urmă, executivul revine cu alte măsuri aberante, părând a fi decis să reducă natalitatea şi să mai chinuiască o categorie de români. Aceste propuneri, la fel ca şi celelalte - negândite şi fără perspectivă, au indignat o mare parte dintre români şi, în special, pe femeile care urmează să devină mame. Acestea se grăbesc să nască înainte ca legea să fie pusă în aplicare, punând în pericol atât sănătatea proprie, cât şi pe cea a copiilor lor. Este o situaţie care reflectă disperarea românilor, afectaţi din ce în ce mai mult de deciziile proaste ale actualilor guvernanţi.

În acest context, omul numărul unu în stat, preşedintele Traian Băsescu, cu dezinvoltură anunţă că România a devenit "o ţară de mămicuţe şi bebeluşi". Băsescu vorbeşte despre şansa reintegrării în muncă a femeilor, despre combaterea deprofesionalizării, uitând că executivul nu a făcut nimic pentru crearea de locuri de muncă, uitând că nu există creşe şi că o bonă pentru copil costă mult mai mult decât majoritatea familiilor din România îşi poate permite. Iar ca de obicei, aceiaşi guvernanţi pun căruţa în faţa calului, asigurând viitoarele mame că vor face creşele necesare, după adoptarea legii.

Oamenii care conduc ţara ne arată cât de uşor este să iei decizii atunci când nu te interesează soarta celor pe care îi guvernezi. Dar dacă s-ar uita în propria ogradă, ar vedea că lucrurile stau altfel decât le prezintă ei. Băsescu ne dă exemplul soţiei sale care s-a întors imediat la muncă. Din păcate, doamna Maria Băsescu îl contrazice, spunând că a renunţat la muncă pentru a-şi creşte copiii. Preşedintele României minte din nou, cu aceeaşi uşurinţă cu care o face de ani buni.

În România de azi, familia a ajuns să fie pusă pe altarul sacrificiului. Natalitatea este descurajată, în pofida faptului că o ţară cu o natalitatea crescută înseamnă o ţară cu o situaţie economică bună şi cu viitor. Din păcate, viitorul este ultimul lucru care îi interesează pe guvernanţi, iar prezentul este menit să distrugă traiul şi speranţa românilor de rând şi să-i îmbogăţească pe cei care pretind că ştiu să guverneze.

Domnul Marian Neacşu:

"Prădători marca Băsescu: banii de la mamele şi pensionarii români ajung la firmele PDL prin pixul Elenei Udrea"

Actualul guvern a hotărât să oprească 5,5% din pensiile românilor cu titlul de contribuţie la asigurările de sănătate. Actualul guvern a hotărât că sunt prea mulţi banii acordaţi ca sprijin femeilor din România care nasc copii. Actualul guvern s-a gândit că medicii din mediul rural nu mai trebuie să fie stimulaţi. În acelaşi timp, banii astfel "economisiţi" sunt dirijaţi de Guvernul Boc-Udrea-Băsescu către proiecte gigantice de construire de săli de sport polivalente, în care se cheltuiesc sume enorme, de sute de milioane de euro, din banii publici, care trebuie să ajungă în buzunarele firmelor PDL.

Aceasta este o veritabilă deturnare a banilor pensionarilor şi mamelor românce către clientela politică PDL-istă.

După ce i-a acuzat de fraudă pe toţi pensionarii români, acum, Guvernul Boc-Udrea-Băsescu a decis că o pensie care depăşeşte 160 de euro este prea mare pentru românii care au muncit o viaţă întreagă şi a hotărât să le ia 5,5% chiar şi din aceasta.

Este de-a dreptul revoltător acest mod amator de a guverna o ţară, nu prin programe de guvernare transparente, ci prin măsuri luate după ureche şi vădit orientate spre satisfacerea unor interese economice private. Este revoltător faptul că ministrul Elena Udrea, susţinută de preşedintele Băsescu, plănuieşte pe ascuns devalizarea bugetului de stat, alocând o sumă enormă de bani pur şi simplu după voinţa proprie, către localităţi şi obiective alese după bunul plac al unei persoane, şi nu după studii fundamentate ştiinţific şi economic. Adică orice primar poate să îşi dorească o sală de sport în localitatea sa, dar numai cei agreaţi de ministrul Udrea vor primi fondurile publice pentru asta.

În condiţiile în care serviciile medicale şi educaţia şcolară au devenit în ultimii ani din ce în ce mai scumpe, iar din anul viitor preţul acestora va fi prohibitiv pentru marea masă a populaţiei, dubioşii analişti economici ai regimului Băsescu reclamă pe la posturile tv că "statul român nu mai trebuie să finanţeze înmulţirea familiilor sărace, care trebuie descurajate să procreeze".

Iar preşedintele ţării - Traian Băsescu - fără să îi pese cât de puţin de nivelul de trai al cetăţenilor, tratează cu aroganţă şi ironie mamele românce, spunând că s-a umplut ţara de ele.

Atitudinea cinică şi misogină a acestuia iese la suprafaţă din ce în ce mai pregnant în ultimul timp, iar măsurile guvernului impus de Traian Băsescu reflectă cu fidelitate această atitudine sfidătoare faţă de români. După ce în 2009 a promis în mod mincinos românilor că vor trăi mai bine, ascunzând existenţa crizei economice mondiale, ca să mai înhaţe încă un mandat în fruntea ţării, acum preşedintele Traian Băsescu le râde în nas alegătorilor.

Astăzi, guvernarea Adrian Năstase a devenit o nostalgie pentru toţi românii, chiar şi pentru aceia care, prin votul acordat lui Traian Băsescu, vot pe care degeaba îl mai regretă acum, au deraiat ţara noastră de pe traseul european al prosperităţii şi democraţiei. Guvernarea PSD de acum 6 ani a devenit pentru noi amintirea unei ţări în care miniştrii dădeau socoteală pentru faptele lor, iar deciziile se luau cu votul majorităţilor.

Acest regim obraznico-faraonic instituit de Traian Băsescu este pus pe spolierea ţării şi este imun la împotrivirea şi protestele românilor, el fiind, se pare, un regim imposibil de oprit prin mijloacele civice, democratice şi constituţionale existente.

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Guvernul încurajează segregarea etnică"

Situat în apropierea graniţei româno-maghiare, municipiul Salonta a fost un adevărat etalon de bună convieţuire între cetăţenii români şi maghiari, ponderea celor două etnii fiind aproximativ egală. Pe lângă români şi maghiari, aici au trăit de secole romi, evrei, slovaci, constituind un adevărat mozaic etnic ce-şi ducea existenţa fără probleme, fără disensiuni, fără ură. Din păcate, politica dusă de Guvernul Boc creează un climat tensionat în această urbe. Mai concret, decizia de separare a Colegiului Naţional Arany Janos din Salonta.

Începând de anul viitor, elevii salontani vor învăţa în şcoli separate, pe criterii etnice. Ministrul educaţiei, Daniel Funeriu, a dat curs propunerii înaintate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor de înfiinţare a unei Şcoli cu clasele l-XII cu predare exclusivă în limba maghiară. Instituţia va funcţiona din septembrie 2011, prin includerea tuturor claselor secţiilor maghiare existente în şcolile din localitate.

Municipiul Salonta face parte din colegiul pe care-1 reprezint, şi în urma discuţiilor purtate cu cetăţenii oraşului, atât români, cât şi maghiari, mi-am dat seama că această decizie este una ce aduce prejudicii grave vieţii sociale a urbei. Nu am înţeles de ce ministrul Funeriu a luat o asemenea decizie. Probabil este un nou troc politic, însă este o maşinaţie ce nu ţine cont de nevoile şi dorinţele cetăţenilor.

Vreau să vă aduc în atenţie opinia unui profesor maghiar, domnul Illyes Laszlo: "E o manipulare grosolană. Oamenii au semnat pentru înfiinţarea unei şcoli în limba maghiară, cum scrie pe capul de tabel, nu pentru separarea copiilor maghiari de cei români. Fetiţa mea, care este clasa a VII-a, mi-a spus că dacă şcoala se rupe va trece la secţia română".

Am tot respectul pentru colegii mei parlamentari din UDMR, însă am impresia că aceştia sunt rupţi de realitate şi au ajuns să facă bine cu forţa; ce dacă bătrânica nu vroia să treacă strada, noi am ajutat-o!

Am ajuns într-un punct în care Guvernul Boc ne învrăjbeşte din dorinţa de a trece cu vederea dezastrul la care ne-au adus. Sper că noi toţi vom ţine cont de dorinţele oamenilor ce ne-au ales să-i reprezentăm şi vom extirpa acest cancer ce ne duce spre pieire.

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Când fundul de ministru nu mai simte gropile"

Vineri, pe când băteam colegiul pentru a lua la cunoştinţă problemele oamenilor pe care-i reprezint, în localitatea Leş m-am intersectat în timp ce mă întorceam de la Oradea cu o coloană oficială din care făcea parte, am aflat mai târziu, domnul ministru Igaş. Ca un cetăţean ce respectă o coloană oficială, am tras dreapta, lăsând loc coloanei să se deplaseze fără probleme. Neşansa mea a fost că am lovit o groapă ce mi-a îndoit janta şi am rămas în drum cu maşina în pană.

Nu am înjurat nici coloana, nici pe cel transportat cu antemergători şi zgomot de sirenă, ci mi-am văzut de treabă, încercând să repar stricăciunea. Am avut noroc să fiu ajutat de un cetăţean ce m-a recunoscut şi se mira cum un deputat poate să se apuce să schimbe o roată. Omul părea mirat de neîndemânarea mea de a evita groapa din carosabil, mai ales că este o zonă plină de cratere ce dăinuie, fără a fi reparate, de o bună bucată de timp. I-am spus că situaţia a fost generată de faptul că am oprit pentru a face loc unei coloane oficiale, iar el mi-a spus: "Aşa e când fundul de ministru nu mai simte gropile. Pe noi, ăştia de rând, nu ne întreabă nimeni dacă putem circula, dacă nu ne rupem maşinile în gropi, pentru că miniştrii nu ştiu că drumurile sunt pline de gropi. Ei vin sau cu elicopterul, sau cu maşini de poliţie, de trebuie să te tragi din calea lor, să nu te lovească". Mi-a spus că şi el îşi nenorocise maşina prin gropile respective pentru că din faţă venea o coloană de TIR-uri. I-am promis că voi face tot ce-mi stă în putere pentru ca drumul Oradea-Arad să ajungă la un standard decent. A zâmbit şi a concis: "Eu nu mai sper nimic, mă gândesc doar să mai am ce pune pe masă. Ăştia ne omoară încet, nu-i interesează de noi".

A fost o temă de meditaţie pentru mine, şi mi-am dat seama de disperarea omului de rând, care se simte nu abandonat, ci mai mult, dispreţuit de toţi miniştrii Guvernului Boc.

Fac un apel către miniştri: coborâţi în lumea reală, să vedeţi cum trăiesc românii! Domnilor, sunteţi rupţi de realitate, pentru că în limuzinele cu antemergători nu simţiţi nici gropile, nici frigul din case şi nici foamea ce macină acest popor.

Domnul Eugen Bejinariu:

Parlamentul bicameral român, cu o imagine istorică interbelică statornică şi cu alta, de după 1990, cu profil democratic şi credibil, a pornit de la o vreme coborârea în menirea sa, dar şi în imaginea publică. Momentul de la care rolul şi activitatea parlamentului au fost aşezate pe tobogan îl vor stabili sociologii. În declaraţia mea de astăzi, pe care o intitulez "Imperioasa nevoie de reabilitare a rolului şi activităţii Parlamentului României" se cuvine să subliniez trei idei, şi anume: raportul între Parlament şi Guvern; aşezarea politicului deasupra tuturor realităţilor ţării; comunicarea şi defectele ei de azi.

Separarea puterii legislative de puterea executivă şi de cea judecătorească, adică Parlament, Guvern şi Magistratură, este un atribut fundamental şi distinct al democraţiei autentice şi al statului cu democraţie consolidată. Dar ce să spunem noi astăzi, după urcarea domnului Traian Băsescu în scaunul prezidenţial şi instalarea guvernării portocalii, când Guvernul spune ce să facă Parlamentul, promovează lege după lege, adică ordonanţă după ordonanţă, instrucţiuni şi metodologii de aplicare a acestora, impune prin liderii din Senat şi Camera Deputaţilor conduite, principii, orientări etc. Încetul cu încetul, Parlamentul trece în subordinea Guvernului, guvern caracterizat prin multe incompetenţe, corupţie, interese private şi lipsa viziunii pe termen mediu şi lung. Nu întâmplător 80% din populaţie, ne spun sondajele, consideră că România este orientată pe o cale greşită. Mai adăugăm la toate acestea starea de teamă, de frică şi de neimplicare a cetăţeanului român în problemele de interes public.

Fac astfel de evaluări şi pe baza a ceea ce am cunoscut şi am făcut în calitate de ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernul condus de Adrian Năstase. Acest raport răsturnat faţă de Constituţia României, faţă de tradiţie şi faţă de experienţa în adoptarea şi aplicarea legilor de-a lungul vremii, reprezintă cauza celor mai multe rezultate "răsturnate", modeste şi chiar îngrijorătoare, în dauna interesului naţional, atât de clamat de oamenii puterii. Stă în puterea şi obligaţiile coaliţiei de la guvernare să restabilească normalitatea şi eficienţa acestui raport, având în vedere şi lideri cu valoare aflaţi astăzi în conducerea ţării.

Într-un proces atât de complex cum este guvernarea României sau a judeţelor, ca unităţi teritorial-administrative deosebit de importante, primele valori puse în funcţie trebuie să fie profesionalismul, competenţa şi pasiunea. Nu toţi "devotaţii" din campaniile electorale, de la cei care lipesc afişe la organizatorii de adunări populare electorale, sunt buni de directori la deconcentrate, consilieri, directori generali sau secretari de stat în Guvern. În loc să revenim la valorile autentice pentru funcţiile manageriale, aflăm că specialiştii PSD şi PNL sunt aduşi din nou în prim-plan pentru a fi înlocuiţi acum, în perioada pregătirii alegerilor locale deja declanşate în PDL.

Comunicarea pe orizontală şi verticală şi în special comunicarea între putere şi populaţie, între putere şi opoziţie este fracturată, incompletă şi mereu tălmăcită în fel şi chip. Cum să socotim drept comunicare corectă numărarea a 170 de voturi pentru legea pensionarilor, când, în sală, în şedinţa din 15 septembrie, erau doar 80 de deputaţi şi apoi să nu recunoască nimeni dintre parlamentarii puterii această gravă realitate în forul cel mai înalt al ţării. Exemple de comunicare fracturată, intenţionat greşită sau răstălmăcită avem nenumărate. Sunt convins că numai o comunicare completă, corectă şi sinceră va promova iniţiative, demersuri şi eforturi conjugate în folosul ţării.

Coaliţia de la guvernare are toate pârghiile, toate posibilităţile, dar şi toate obligaţiile pentru a aşeza rolul şi activitatea Parlamentului pe făgaşul democratic, normal şi prospectiv în folosul României.

Domnul Vasile Popeangă:

"Nu mai plângeţi, mame, Emil nu-i cu voi!"

Foarte multă lume a urât din rărunchi regimul Ceauşescu. Şi asta în condiţiile în care a industrializat o ţară, a construit locuinţe pentru o populaţie care, în câteva zeci de ani, se dublase, toată lumea avea serviciu şi îşi permitea un concediu anual, planificat, la munte sau la mare, prin sindicat, unde erau reduceri importante pentru toată lumea ş.a.m.d. Cu toate astea, lumea l-a urât atât de tare, încât, într-o explozie "de mămăligă", cum a fost caracterizată peste hotare, l-a ucis cu nevastă cu tot, iar dintre copii doar Valentin ce se mai simte un pic mai bine... Însă, cât a fost de dictator, n-a îndrăznit să se atingă niciodată de cei fără apărare: mamele şi copiii lor erau respectate mai mult decât în prezent, erau chiar încurajate să facă mai mulţi copii - să nu uităm că se acorda şi titlul de "Mamă-eroină", se dădeau apartamente mari, vaci cu lapte... -, iar pensiile reprezentau peste 85% din valoarea salariului avut! Copiii orfani şi handicapaţi ce erau mai uitaţi de lume, mai izolaţi în orfelinate, însă acum aceştia nu numai că n-o duc cu mult mai bine, dar, prin "grija" îndepărtării cadrelor medicale de către actuala putere şi retezării fondurilor, au fost mutaţi în canale - probabil ca să se specializeze în prizat aurolac şi furat, activităţi, se pare, favorite şi printre membrii partidelor portocalii...

Comunistul Ceauşescu n-a avut curajul ca să taie otova de la pampersul celui cu ţâţa-n gură până la antiparkinsonienele celui cu barbă sură! A trebuit să vină cică democratul plin de liberalism Boc, cu vestita-i coasă - ştiţi care: cea pe care până şi coana Moarte o mai împrumută din când în când de la premier, în rest, i-o lasă, că face şi singur treabă bună-n locul ei... -, ca să promoveze egalitarismul omniprezent, de la 9 luni la 99 ani, cine-i mai prinde! Toţi la fel, aduşi în pragul "ieşirii din sistem", după cum cinic se exprima un creier - cum altfel decât portocaliu? -: ăi mici din cauza lipsurilor (lipsa mamei de lângă el taman când are mai multă nevoie de prezenţa ei fiind una dintre cauze), cei în vârstă tot din cauza lipsurilor: lipsa hranei, lipsa medicamentelor, lipsa hainelor, lipsa banilor de întreţinere şi lista poate continua mult timp... Lipsurile au devenit factorul comun al unei bucăţi importante din populaţia acestei ţări - bucata zdravăn majoritară, însă tăcută, de parcă ar dori să lase neapărat impresia că-i place ce i se întâmplă!

Iar găselniţa stupidă cu ruptul mamei de lângă copilul său se vede foarte uşor, cu ochiul liber, că este, de fapt, menită altui scop, întrucât nici măcar un IQ sub 20, cum pare a avea gânditorul metodei, nu poate fi convins că va aduce vreun strop de economie la buget: pe de-o parte, e drept, nu se mai plătesc alocaţiile la mame, dar, pe de altă parte, dispar din locurile de muncă ale mamelor revenite la serviciu un număr echivalent de femei, care vor deveni astfel şomere! Dacă aduni banii pe care-i dai compensaţie mamelor care vin mai repede la serviciu cu banii pe care îi dă statul pentru ajutorul de şomaj al femeilor disponibilizate prin revenirea mamelor şi la care mai aduni şi celelalte ajutoare pe care le va plăti statul pentru că s-au înmulţit brusc persoanele care au nevoie de ajutoare sociale (ajutor pentru căldură, ca să dau numai un exemplu din actualitate!), stai şi te întrebi dacă, de fapt, găselniţa nu produce o gaură şi mai mare, în loc să astupe o presupusă gaură! În plus, se mai pot adăuga la pierderi toate sumele rezultate din procesele şi despăgubirile pe care guvernul acesta iresponsabil le va pierde pe bandă rulantă, aşa cum a început să le piardă pe cele referitoare la tăierea inconştientă a salariilor! Ori, ca un guvern care fuge de răspundere (reforma portocalie a atins până şi cuvintele limbii române, inversându-le sensul şi înţelesurile!), deci, în creierii actualei puteri, e o formă de responsabilitate să îţi asumi doar mierea puterii, iar fierea ei să o pasezi urmaşilor, şi urmaşilor-urmaşilor, în veacul-vecilor? Până atunci, nu mai plângeţi, mame, Emil nu-i cu voi! Lozinca "Ei cu ei şi noi cu voi" se referea, de fapt, la oamenii puterii, nu la poporul de rând: "ei", oamenii de rând, rămân cu "ei", adică opoziţia, outsiderii, iar "noi", portocaliii, suntem cu "voi", adică d-ai noştri, cei care ne menţineţi la putere!

Indiferent cine va veni după băsişti la putere, va avea într-adevăr o grea moştenire: împrumuturile înrobitoare de returnat, economia de reconstruit mai dihai decât după un război, sănătatea de însănătoşit, educaţia de reeducat, pacea socială de împăcat... Poate că ar trebui să modificăm legea răspunderii ministeriale, în care limita minimă a pedepsei să înceapă pe undeva pe la 15-20 de ani, limita maximă fiind detenţia pe viaţă...

Domnul Vasile Popeangă:

"Români, nu e un fleac! În 2010 aţi fost ciuruiţi!"

La ceas de bilanţ, orice om, după ce trage linie, trage şi nişte concluzii. La fine de 2010, când românul de rând creionează linia, rezultatul nu-i dă numai cu minus în faţă, ci şi cu multe zecimale după virgulă... Căci, uitându-se-n jur, prin casă, vede numai găuri şi găuriţi care abia îşi mai trag sufletul...

Uitându-se-n oglindă, se vede găurit rău: o gaură mare, reprezentând 25% din salariul jumulit, sporurile, cu care mai putea spune că are un venit decent, i-au fost arestate, cămaşa, nădragii, pantofii îi sunt cu 5% mai găuriţi (evident, cu diferenţa de TVA, de la 24 la 19%), încă vreo câteva găuri cauzate de inflaţie şi de lăcomia comercianţilor...

Se uită la nevastă: aceleaşi găuri, plus una mai mare, care-i acoperă o bună bucată din pieptul rămas subit fără lapte.

Se uită la copii: în afară de găurile din haine şi încălţări, unu' are-o gaură în plin ghiozdan, celălalt are o gaură-n pampers.

Se uită la părinţi - au devenit adevărate site ambulante! La găurile vechi, din haine, s-au adăugat alte găuri în batista în care ţin, legaţi cu o sută de noduri, amărâţii de bănişori pe care statul, în generozitatea sa proverbială doar cu regii asfaltului, mai binevoieşte să îi înapoieze din cotizaţia jefuită, din truda lor, timp de zeci de ani.

Se uită la cămară, la frigider - găuri atât de mari, încât se întreabă dacă respectivele mai au vreun rost în casa lui. Îşi reaminteşte cu nostalgie de vremuri în care, chiar dacă stătea la coadă, antepomenitele nu erau doar ornamentale, iar în cămară nu stăteau doar borcanele altădată pline cu murături şi anvelopele de la amărâta de maşină comunistă, schimbată recent pe o bucată de hârtie cu care nu-şi poate lua decât, în cel mai bun caz, un televizor mediocru...

Se scarpină-n fundul buzunarului, de unde pescuieşte câteva monede amărâte, cu care abia-şi poate lua 3-4 suluri de hârtie igienică, şi se duce să le cumpere repede: dacă, în 2010, Băsescu s-a ţinut de cuvânt şi a fost un fleac ca să ciuruie un popor, urmează 2011, şi se întrevăd sosind vremuri de... mare interes, în care antepomenitele produse celulozice vor prind tare bine!

Parcă a-nceput să-1 doară inima... Nu, nu acum, că nu-s medici, nu-s medicamente, lenjeria-i ciuruită şi ea de atâţia ani de serviciu...

Nu-i momentul nici să mori, că, după ce că n-ai bani să trăieşti, te mai apuci, săptămâni la rând, şi de pomeni? Eh, nu era mai bine să plece, fără să se mai uite-n urmă, când a avut ocazia, mai prin tinereţe? A zis că să mai pună cineva o lumânare şi la căpătâiul bunicilor, să le mai jumulească buruienile de pe mormânt, să pună umărul la propăşirea ţării pentru care strămoşii săi au fost ciuruiţi în atâtea şi atâtea războaie...Rezultatul? S-a adăugat singur pe lunga listă a ciuruiţilor. Însă are măcar o satisfacţie: acum se recunoaşte oficial ciuruirea! A mai fost un ministru sincer, Ciumara, mai demult, pe vremea alianţei cederiste, când a recunoscut cinstit că a chinuit degeaba un popor un an de zile. Acum, chinuirea poporului nu mai este o simplă constatare, ci a devenit punct distinct şi de onoare în programul guvernamental portocaliu!

Vai de cei ce vor veni la guvernare după băsişti: vor avea de reconstruit o ţară ciuruită mai rău decât de un război mondial! Tot ce mai poate spera acest popor e ca acest lucru să înceapă cât mai repede, prin zburarea de la putere a clanurilor portocalii, şi să se mai audă de ei tot ca şi cât despre ţărănişti...

Domnul Vasile Popeangă:

"Trăienel îşi ia tainul"

În pline văicăreli prezidenţialo-premiereşti că e criza-n toi şi că trebuie să mai strângem cureaua-n jurul gâtului, Boc nu uită să fie recunoscător ocrotitorului său de la Cotroceni, cel care l-a pus găină-n vârful grămezii de boabe şi-l ţine acolo ca nu cumva să o ducă şi poporul bine! Şi cum poate sărmanul Boc să fie mai bine recunoscător decât din banii noştri, ai tuturor? Căci, nu-i aşa? n-avem bani de salarii, n-avem bani de pensii, n-avem bani de medicamente, n-avem bani de căldură, n-avem bani de mâncare, n-avem bani pentru şcoli, n-avem bani pentru şomaj, n-avem bani pentru nimic din ce ar fi în interesul celor care contribuie, jefuiţi de către actuala putere, la lăfăiala portocaliilor din guvern sau preşedinţie!

Căci pentru preşedintele mult iubit, pentru dragul conducător, pentru Regele-Soare al pedeleilor, pentru cel căruia însuşi astrul zilei îi dă onorul şi se reflectă fericit în locul de unde a dispărut o vestită şuviţă, pentru Trăienel - flotă-dispărută, pentru Trăienică - ne-luptătorul cu criza, pentru Zeus de la Cotroceni, criza nu există! Ba, din contră: în ultimii trei ani, suma alocată pentru ca sforarul de la Cotroceni să trăiască bine s-a dublat! Parcă aşa a zis, nu? "Să trăiesc bine!"... Numai anul acesta, pentru 2011, Boc azvârle în milion în plus peste gardul Cotrocenilor - trăiască naşul, că doar e darnic din banii altora!

Contribuabilii? Nu-i bai, nu i-am uitat nici pe ei: le vom mări taxele, impozitele, haraciurile, tributurile, ne vom trimite amploaiaţii şi portăreii pe capul lor, le mai luăm două-trei rânduri de piele şi ne vom face o viaţă nouă. Am zis "nouă", nu "vouă"!... Voi - marş la muncă, de preferat peste hotare, că sunteţi mai bine plătiţi acolo şi trimiteţi mai mulţi bani în ţară, să avem şi noi de unde să-i dăm lui Zeus tainul! Cum să-l uităm taman pe protectorul nostru? Păi, se poate?

Din păcate, puterea portocalie arată că nu se poate! Ce-i mai trist e că şi UDMR-ul arată că nu se poate. Deşi ei n-au nici în clin, nici în mânecă cu cotrocenistul-şef, acceptă fără crâcnire suplimentarea huzurului preşedinţiei. Caz în care se naşte o întrebare legitimă: dacă udemeriştii acceptă bonusul acordat preşedinţiei, lor ce le iese? Că ne-a cam obişnuit, de fiecare dată când e ceva important de prăduit de către puterea portocalie sau de către Cotroceni, şi udemeriştii să aibă compensaţiile lor, vorba aia, populară - dacă tot i-o tragem poporului cu perverse de pe Târgu Ocna, ori suntem golani, ori nu mai suntem!

Oricum, pe zi ce trece se dovedeşte ce a vrut să spună Băsescu după alegeri cu expresia: "Un fleac! I-am ciuruit!". Ce nu spune însă mentorul portocaliilor este că inclusiv el şi toţi cotroceniştii sunt asistaţi social! Drept e că această constatare îi cam fleoşteşte creasta, dar dacă pensionarii sunt asistaţi social pe banii lor, atunci cum se numeşte ACEL asistat social pe banii noştri? Parazit? Căpuşă? Lipitoare? Păduche? Sugativă? Ventuză? Lista poate continua mult, dar îi lăsăm plăcerea oricui doreşte să o suplimenteze...

Oricum: concluziile propunerii de buget pe 2011 sunt doar două: nimic pentru popor, totul pentru puterea portocalie şi Trăienele, hai să-ţi iei tainul, că parcă s-aude cum tremură papionul lui Patapievici, engleza lui Iulian Fota, vocea lui Lăzăroiu, tăcerea lui Turcan...

Apropo: dacă tot a zis Traian Băsescu că, pentru a trăi bine, trebuie să munceşti bine, având în vedere că în mandatul său am ajuns aproape în fundul prăpastiei cu trăitul, asta înseamnă că a muncit prost şi atunci de ce mai este salarizat cu vreun leu de către bugetul de stat şi mai primeşte şi încă un milion bonus? Sau, după cum ne-a obişnuit puterea portocalie cu înlocuirea valorilor cu nonvaloarea, milionul în plus este prima de insucces?

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Despre obsesia puterii, despre mame şi justiţie"

Parlamentul a găzduit în ultima perioadă cele mai grozave reprezentaţii din sfera nonvalorii. Includ aici frauda, minciuna, bătaia de joc, demagogia şi abuzul de putere. Toate acestea au făcut, pentru o bună perioadă de timp, casă bună cu aceia dintre noi care au ales să-şi bată joc de votul celor care ne-au trimis aici. Partidul Naţional Liberal a ales să părăsească această sală de plen care s-a transformat, sub actuala conducere, în scena pe care s-a evidenţiat obsesia puterii. Paradoxal, cei care deţin în prezent puterea, se folosesc de ea împotriva propriilor alegători. Aşa am ajuns să privim planul anticriză format exclusiv din măsura tăierii... fără diferenţe şi fără discernământ, în definitiv. Nu pot numi altfel reducerile salariale de la un capăt la altul, care au ajuns să-i afecteze drastic tot pe aceia care trăiau la limita salariului minim. Sau reducerea sumelor acordate copiilor şi familiilor lor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap...

Am fost de acord, de la bun început, cu reforma sistemului de acordare a ajutoarelor sociale, de revizuire a modului în care se plătesc sumele de bani de la bugetul de stat către toate categoriile sociale, dar ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani a fost departe de ideea de reformă. Au fost tăieri disperate, haotice şi fără ţintă, determinate de nevoile stringente de lichidităţi. M-am întrebat şi i-am întrebat pe membrii guvernului ce se întâmplă în perioada aceasta în care suportăm reducerea veniturilor? Lucrează cineva la redresarea economică? Altfel ce ne facem când nu vom mai avea din ce salarii şi pensii să tăiem? Ce ne facem când vom constata că multe firme s-au mutat în alte ţări, cu guverne mai inspirate, că altele s-au desfiinţat sau că, pur şi simplu, au capitulat în faţa statului inert la nevoile lor, dar sufocant prin taxe şi biruri care s-au tot suplimentat?

În aceeaşi categorie de măsuri ilogice se află şi tăierea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, plus stresul cauzat de lipsa de înţelegere în coaliţie, presiunea unora la adresa altora determinând două moduri de acordare a acestei indemnizaţii.

Şi ca tabloul să fie complet, aici, în Parlament, la Comisia juridică, s-a dat un punct de vedere în favoarea fostului ministru al tineretului, pentru care se ceruse aviz de urmărire penală şi percheziţie informatică. Acest episod face parte din aceeaşi strategie deja consacrată de actuala putere, a negării evidenţei. Din fericire, nu toţi trecem aşa uşor peste dovezile de fraudă şi minciună, cum spuneam la început.

Ca atare, cer grupurilor politice să nu mai obstrucţioneze justiţia, şi aşa aflată în vizorul Comisiei Europene pentru grave lipsuri şi abateri. Să încercăm să nu-i punem o nouă piatră de gât prin tergiversarea dosarelor de corupţie prin Parlament.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Bugetul pe anul 2011 - mai sărac ca niciodată!"

Proiectul de buget pe anul 2011, aşa cum arată el în viziunea Guvernului condus de către Emil Boc, prefigurează un dezastru la nivel naţional, în toate domeniile importante pentru România.

Văzând sumele alocate în judeţul pe care îl reprezint în Parlamentul României - judeţul Olt, realizez că şansele de dezvoltare pentru oamenii din zonă sunt reduse la jumătate, căci sumele alocate pentru continuarea investiţiilor aproape că lipsesc cu desăvârşire. Ce să mai vorbim de obiective noi de investiţii, când, în anul 2010, au fost restanţe uriaşe în alocarea sumelor prevăzute totuşi în buget!

În aceste condiţii, nu pot să nu mă întreb până unde merge favorizarea politică portocalie, atunci când se condiţionează primirea de alocări bugetare pentru investiţii noi de finalizarea celor deja începute. Principiul este corect, asta dacă toate lucrările începute şi nefinalizate nu s-ar afla în comunităţile conduse de alţi primari decât cei PDL, tot din cauza faptului că aceştia nu au văzut niciun leu în actuala guvernare. În consecinţă, nu numai că aceştia nu vor termina lucrările, dar nu vor mai putea să deschidă nici o altă investiţie nouă.

Aşadar, actualul Proiect de Lege a bugetului de stat pe anul 2011 prefigurează clar adâncirea sărăciei în România, surplusul de bani fiind bine ascuns în proiecte cu dedicaţie pentru camarila PDL.

În calitate de parlamentar, am depus o serie de amendamente care să corecteze situaţia prevăzută în proiectul de buget pentru anul 2011. Sper doar ca parlamentarii puterii, reprezentanţi ai judeţului Olt, să realizeze că susţinerea acestora înseamnă, de fapt, o viaţă mai bună pentru cei care ne-au ales şi să le voteze.

Domnul Ionel Palăr:

De ceva timp, noi, cei din PNL, încercăm să aducem în atenţia opiniei publice o serie de aspecte legate de modul în care se face politica în România. Am vorbit despre epurări politice din instituţiile publice, am vorbit despre ameninţări, am vorbit despre atitudini şi acţiuni mafiote din partea celor aflaţi la putere. Aceştia au negat vehement şi au pozat în "Albă ca Zăpada" a politicii româneşti. Ba mai mult, au afirmat că nu este posibil să se întâmple aşa ceva, poate doar la alte partide, dar nu la ei.

După o campanie electorală extrem de dură, dusă într-un colegiu din Hunedoara, în care PD a încercat tot ce a fost posibil să câştige, iată că la urechile mass-mediei a ajuns o discuţie între câţiva fruntaşi locali ai partidului de guvernământ.

Discuţia exprimă foarte clar cam tot ceea ce am acuzat noi în aceşti ani. Ba chiar mai rău. În cele câteva minute ale înregistrării, se devoalează în faţa opiniei publice româneşti adevărata faţă a PD-ului. Oamenii vorbesc cu o uşurinţă demnă de o cauză mai bună despre bani negri daţi în campanie la partid, despre oameni care deşi sunt angajaţi în instituţii publice, nu au încă carnet portocaliu, ca şi cum o astfel de "infracţiune" ar fi mai presus de trădarea idealurilor naţionale, despre sume enorme plătite de stat pe diferite contracte neperformante.

Pe scurt, vorbim despre un sistem mafiot organizat pe principii care nu au nimic în comun cu principiile statului de drept.

Asistăm aşadar la deconspirarea unui mod de a face politică, într-o ţară membră a Uniunii Europene, din partea unui partid politic care niciodată nu a avut o doctrină adevărată şi care a minţit permanent electoratul şi întreaga Europă.

Vă chem să condamnăm cu tărie un astfel de mod de a face politică. Vă chem să ne delimităm de acest tip de stat mafiot pe care unii încearcă să îl impună în România.

Domnul Cornel Pieptea:

"Gripa aviară. Modalităţi de transmitere: şinele de tren. Tratament: angajezi o firmă de apartament. Efecte: creşterea, în euro, a conturilor bancare ale unor apropiaţi ai PDL"

Criza economică modelează comportamentul tuturor indivizilor din societatea românească: pensionarul se întreabă dacă nu cumva va fi chiar el cel de al şaptelea care iese din sistem, bugetarul se gândeşte că banii de salariu din luna decembrie îi ajunge fix pentru întreţinere şi câteva portocale la copii, sindicaliştii se zbat între interesele proprii şi lipsa lor de credibilitate şi autoritate, politicienii de opoziţie atacă la baionetă un guvern iresponsabil şi incompetent, iar politicienii puterii se gândesc la...combinaţii de milioane de euro pe final de mandat, dar şi de destin istoric.

Iată în câteva cuvinte tabloul sumbru al sfârşitului de an 2010 era noastră. Apropo de combinaţii, zilele acestea o veche afacere marca PDL a ieşit la lumină. Tunul de 6 milioane de euro, tras din bani publici în 2006 de către angajaţii credulului ministru al transporturilor de la acea vreme, domnul Gheorghe Dobre, a fost dat în vileag de către DNA.

Se pare că domnia sa a girat prin lipsa de vigilenţă managerială semnarea unor ordine de plată de miliarde de lei pentru o firmă de apartament ca măsură de combatere a efectelor gripei aviare. Se vede treaba că virusului criminal îi cam plăcea să se plimbe pe şinele de tren, însă substanţa invizibilă împrăştiată doar din birouri pe roţile garniturilor de tren i-a cam venit de hac.

Mai amuzant decât mijlocul prin care virusul a ales să se propage, este doar raportul DNA pe această chestiune: din toată afacerea asta penală se pare că domnul ministru Dobre a fost găsit... victimă, nu a virusului aviar, ci a unui alt tip de virus: virusul afacerilor cu bani publici, transmisibil prin prea-înalţii funcţionari de stat numiţi politic de către PDL.

Chiar dacă personal privesc cu îndoială concluziile DNA-ului referitoare la manipularea grosolană la care a fost supus ministrul Barbu din partea propriilor angajaţi, să admitem că sunt adevărate. În acest caz, domnule ministru, vă rog să îmi permiteţi să vă remarc deosebita incompetenţă managerială.

Se pare că ştiţi foarte bine să gestionaţi treburile în Ministerul Transporturilor din moment ce doamna ministru Boagiu v-a numit secretar general într-unul din ministerele cu cel mai mare buget.

În locul dumneavoastră, domnule Dobre Gheorghe, mi-aş da demisia de onoare şi m-aş pune la dispoziţia organelor de cercetare. Desigur, acest lucru presupune să aveţi un dram de demnitate, lucru care sunt convins că nu vă lipseşte.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Ordonanţa de urgenţă pentru o mai bună funcţionare a sistemului de sănătate, care introduce plata contribuţiei de 5,5% pentru Fondul naţional unic de asigurări de sănătate la pensiile mai mari de 740 de lei"

Deschid această declaraţie prin afirmaţia că împărtăşesc principiul enunţat de Guvern, potrivit căruia fiecare venit trebuie impozitat şi că pentru fiecare persoană care obţine un venit trebuie să se plătească o contribuţie pentru asigurările de sănătate.

Problema se pune însă cine plăteşte aceste contribuţii şi în ce măsură putem pretinde unui pensionar cu venituri sub pragul vieţii decente să plătească astfel de venituri. Da, sunt de acord să se plătească aceste contribuţii pentru toate pensiile, însă statul trebuie să se implice şi să preia această sarcină măcar pentru pensiile mai mici de 1.000 de lei.

Amintesc faptul că în Uniunea Europeană, inclusiv în România, sănătatea reprezintă un drept al omului. Ea nu este un bun, pe care îl plăteşti şi îl cumperi, cum e socotită în Statele Unite ale Americii, unde sistemul de asigurări de sănătate e construit pe cu totul alte baze economice şi sociale.

Aşadar, în Europa, dar şi în România, sănătatea este un drept şi de aici apare şi noţiunea de solidaritate care se află la baza sistemului de asigurări de sănătate din România.

Dincolo de preocuparea de a impozita pe toată lumea, de a lua taxe de la toţi, de a tăia de la toţi, statul trebuie să fie preocupat şi de această noţiune de solidaritate, care să asigure tuturor cetăţenilor acestei ţări dreptul la sănătate.

Aş vrea să atrag atenţia Guvernului României că mulţi dintre pensionarii cu pensii cuprinse între 740 de lei şi 1.000 de lei au fost angajaţi activi preponderent în perioada de dinainte de 1999, când a fost introdus sistemul de asigurări de sănătate din România. Aceşti pensionari nu pot fi deci judecaţi după sistemul contributivităţii şi nici nu pot fi aruncaţi la grămadă într-un sistem de asigurări care funcţionează de doar 11 ani. România nu se poate compara cu alte state europene, unde contribuţiile pentru sistemul de asigurări de sănătate se colectează de generaţii întregi. Iată de ce nu avem dreptul să ignorăm nuanţele specifice sistemului social din România, iar orice judecată privind sistemul fiscal şi de contribuţii pentru pensii şi asigurări sociale trebuie să plece de la nivelul veniturilor care sunt mult mai scăzute decât în marea majoritate a statelor Uniunii Europene.

Mai mult, nu trebuie să uităm introducerea sistemului de coplată care, pentru un pensionar cu venituri mici, va constitui o cheltuială extrem de greu de suportat. La aceasta se adaugă rata inflaţiei estimată la peste 8% în acest an, care iarăşi pune o presiune uriaşă asupra pensiilor mici, pe lângă o creştere a costurilor energiei şi a preţurilor la produsele alimentare. De asemenea, accesul la medicamente compensate şi gratuite este din ce în ce mai limitat, ceea ce presupune, iarăşi, costuri suplimentare mai ales pentru pensionari, unde cheltuielile pentru sănătate deţin cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor lunare.

Iar toate acestea, cumulate, reprezintă o scădere dramatică a puterii reale de cumpărare şi o deteriorare severă a vieţii pentru pensionarii cu pensii mici.

De aceea, stimaţi colegi, vă rog să ţineţi cont de aceste aspecte în momentul în care vom analiza în Parlament această ordonanţă de urgenţă. Repet, sunt de acord ca pentru fiecare venit să se plătească aceeaşi contribuţie pentru sănătate, însă acolo unde veniturile sunt extrem de mici, statul trebuie să intervină şi să preia această sarcină atât către Fondul asigurărilor sociale de sănătate, cât şi pentru Fondul de pensii.

Domnul Dorel Covaci:

"Cea mai longevivă corală din România a împlinit 200 de ani de existenţă neîntreruptă"

În această vară, Corul „Ion Vidu" din Lugoj, urmaşul vechii Reuniuni Române de Cântări şi Muzică, corală atestată documentar încă din anul 1810, născută sub oblăduirea bisericii ortodoxe lugojene, a sărbătorit 200 de ani de existenţă neîntreruptă. Cel mai vechi cor românesc, simbol al spiritualităţii naţionale şi al luptei fără de tăgadă, cu armele muzicii, pentru înfăptuirea idealului Marii Uniri, a avut în fruntea sa, de-a lungul timpului, personalităţi providenţiale: Ion Vidu, „doinitorul Banatului”, cum a fost denumit cu profundă admiraţie şi respect de Nicolae Iorga, Filaret Barbu, autorul nemuritoarei operete Ana Lugojana, Dimitrie Stan şi Remus Taşcău, actualul dirijor, care a transformat bicentenara reuniune într-un etalon al artei interpretative româneşti, un adevărat ambasador al culturii româneşti peste hotare.

Premiile obţinute la cele mai renumite concursuri internaţionale din Elveţia, Marea Britanie, Grecia, Austria, Italia, Franţa, Ungaria, Germania, fosta Iugoslavie, concertele susţinute pe cele mai prestigioase scene naţionale şi internaţionale (Bazilica „Santa Maria in Trastevere” din Vatican, Ateneul Român şi Sala de concerte „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române din Bucureşti ş.a.), colaborările cu importante instituţii de cultură, confirmă valoarea unei formaţii-simbol, care a fost invitată, în premieră, în 2011, în Capitală, la selectul Festival Internaţional „George Enescu”.

Recunoaşterea importanţei istorice şi culturale a Corului „Ion Vidu” din Lugoj, fosta capitală culturală a românilor bănăţeni, din partea Parlamentului României şi a Ministerului Culturii, ar reprezenta o expresie onorantă a respectului şi preţuirii pentru valorile care au fundamentat devenirea spiritualităţii româneşti în acest colţ de ţară.

Domnul Dorel Covaci:

“În goana nebună după tăieri, concedieri, distrugeri şi exterminări sunt eutanasiate şi instituţii importante ale statului în teritoriu”

Într-o goană nebună după tăieri, concedieri, distrugeri şi exterminări, Guvernul României a decis desfiinţarea Judecătoriei şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria oraşului Făget, pe considerentul-simulacru al volumului relativ mic de activitate - număr redus de dosare, şi cu aşa-zise raţionamente de ordin economic - cheltuieli mari de logistică.

Argumentele care demonstrează justeţea dezacordului nostru ferm, precum şi inconsistenţa şi inoportunitatea acestui demers al instituţiilor administrative centrale, sunt:

Criteriul volumului de activitate al Judecătoriei Făget, exprimat în număr relativ mic de dosare, nu trebuie absolutizat şi nu se poate considera, de unul singur, sugestiv şi decisiv pentru luarea unei măsuri radicale, cum ar fi aceea de desfiinţare a instanţei. Oricât de obiectivă şi edificatoare ar părea la un moment dat analiza cifrelor şi a procentelor, ea nu surprinde întotdeauna esenţa lucrurilor sau cauza reală a fenomenului. Din acest punct de vedere, trebuie să ţinem cont de faptul că populaţia acestei zone este preponderent rurală, cu posibilităţi materiale reduse, astfel încât accesul la justiţie este, de multe ori, considerat un lux. Taxele de timbru, într-un trend de creştere continuă, determină adâncirea decalajului între zonele rurale şi urbane, sub aspectul accesului la justiţie. Costurile enorme cu taxele, expertizele şi reprezentarea în instanţă explică cu uşurinţă reticenţa justiţiabililor de a se adresa organelor competente pentru soluţionarea cauzelor, fapt ce influenţează neîndoielnic numărul de dosare ce se află pe rolul instanţei de judecată. Odată ce s-a considerat oportun şi s-a procedat la sporirea taxelor judiciare de timbru, trebuie să se asume şi consecinţa directă şi previzibilă a acestui demers, anume diminuarea numărului de cauze. Ar fi nedrept ca justiţiabilii din zonă să fie supuşi unei duble constrângeri: una de natură pecuniară şi una de natura limitării accesului la aceste servicii de interes public.

Criteriul costurilor ridicate de funcţionare a Judecătoriei Făget, raportate la volumul de activitate, este cel puţin discutabil, întrucât s-au identificat măsuri uşor aplicabile pentru eficientizarea instituţiei: reduceri sau ajustări ale schemei de personal; diminuarea costurilor cu factorul termic, prin optarea pentru combustibilul lemnos, ieftin şi uşor de procurat în zonă, în defavoarea celui lichid, care se foloseşte în prezent; alte măsuri ce vor fi identificate, în urma unei analize de detaliu cost-beneficiu.

Desfiinţarea Judecătoriei Făget ar crea cetăţenilor numeroase dificultăţi de transport, cheltuieli suplimentare adiacente, pierdere inutilă de timp, amânarea rezolvării problemelor, neîncredere în autorităţi, tensiuni şi alte neajunsuri. În prezent, competenţa Judecătoriei Făget şi a Parchetului de pe lângă această instanţă cuprinde oraşul Făget şi 10 comune învecinate, împreună cu satele aparţinătoare, pe o rază teritorială de 1.447 km pătraţi şi o populaţie de aproximativ 60.000 de locuitori. Distanţa dintre aceste localităţi şi Judecătoria Lugoj este exagerat de mare, iar inclusiv legăturile de transport între municipiul Lugoj şi satele aparţinătoare sunt departe de a fi simplu de manageriat (distanţa între Lugoj şi Tomeşti este de 61 km, Lugoj-Luncani 67 km, Lugoj-Coşeviţa 55 km, Lugoj-Fârdea 59 km, Lugoj-Ohaba Română 71 km etc). Pe de altă parte, măsura preconizată ridică serioase probleme şi personalului care deserveşte aceste instituţii, o parte din acesta urmând a fi relocat, sub aspectul locului de muncă, la Timişoara, respectiv la Judecătoria Timişoara şi Parchetul de pe lângă această instituţie, cu consecinţe negative inevitabile în plan familial.

Pentru menţinerea instituţiei pledează inclusiv tradiţia şi argumentele de ordin istoric. Astfel, Judecătoria de Ocol Făget a fost înfiinţată prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 9.225/1871. În anul următor, Făgetul a preluat de la Judecătoria Lugoj şi Cartea Funciară. În 1952, Judecătoria s-a transformat în Tribunalul raional Făget, iar în 1969, ca urmare a reorganizării administrativ-teritoriale (trecerea la judeţe), s-a desfiinţat, fiind reînfiinţată prin Legea nr. 92/1992.

Judecătoria şi Parchetul de pe lângă Judecătoria oraşului Făget, Cartea Funciară şi Unitatea de Jandarmi funcţionează în imobilul aflat în proprietatea Ministerului Justiţiei, negenerându-se astfel cheltuieli suplimentare cu spaţiile închiriate.

În sfârşit, considerăm că cea mai simplă, oportună şi eficientă soluţie de rezolvare a problemei, implicit de înlăturare a neajunsurilor mai sus menţionate, fie singură, fie corelată cu alte măsuri adiacente, pe care le-am menţionat deja, constă în modificarea ariei de competenţă a instanţelor judecătoreşti (Făget, Lugoj, poate Timişoara), măsură care ar duce la o mai bună împărţire a cauzelor pe judecătorii.

Orice soluţie de rezolvare este preferabilă aceleia a desfiinţării Judecătoriei. Din acest punct de vedere, vă rugăm să luaţi în considerare, în ultimă instanţă, chiar posibilitatea înfiinţării unui sediu secundar cu activitate permanentă, conform art. 42 din Legea 304/2004, măsură ce s-ar plia perfect situaţiei date!

Domnul Dorel Covaci:

“Tactici de presiune pentru satisfacerea clientelei politice”

Doresc să vă supun atenţiei o strategie de ultimă oră, din portofoliul de strângeri cu uşa al democrat-liberalilor, care s-a întâmplat chiar sub ochii mei, în Colegiul nr. 9 Timiş, pe care îl reprezint.

În localitatea cu pricina, Consiliul Local este compus din 7 consilieri PSD, 6 PDL şi 2 PNL. Între cei 6 consilieri PDL şi 2 PNL funcţionează o alianţă informală dintotdeauna, pentru susţinerea proiectelor de interes. Primarul are coloratură portocalie, iar în baza alianţei, viceprimarul a fost ales din rândurile PNL. Lucrurile merg de minune; alianţa funcţionează ca unsă, mai ales că şi secretarul Primăriei are grad de rudenie apropiat cu viceprimarul PNL. Chiar dacă la nivel central viziunile democrat-liberale şi naţional-liberale sunt divergente, la nivel local doctrinele converg, interesele se pot plia perfect.

De curând, în discuţia Consiliului a fost ridicată, ca din întâmplare, problema spaţiului în care funcţionează de mult timp Controlul Alimentelor, cu un asistent angajat la Primărie şi un medic al Direcţiei Sanitar-Veterinare din Timişoara. De data aceasta, o rudă a primarului PDL a tânjit la imobilul Primăriei, în discuţie, pentru înfiinţarea unei farmacii veterinare private, smulgându-i promisiunea naşului portocaliu să îl rezolve. Şi cum niciun PDL-ist nu poate rămâne pe dinafară, naşul s-a conformat şi a scos la bătaie arsenalul. Oportunitatea acestui demers este falsă: în localitate mai funcţionează deja 2 farmacii veterinare, una dintre ele în maxima proximitate a sediului disputat (la mai puţin de 10 m), iar filiala locală pentru Controlul Alimentelor ar fi desfiinţată prin această iniţiativă, lăsând piaţa de alimente şi consumatorii locali fără posibilitatea unui control de calitate al produselor.

Din păcate, cele 8 voturi în Consiliu (6 PDL şi 2 PNL) nu le asigură majoritatea de 2/3 necesară pentru rezolvarea finului. Aşa s-au scurs 3 şedinţe de Consiliu, fără sorţi de izbândă şi cu nervii zdruncinaţi. Cu răbdarea la capăt, primarul-naş s-a gândit că oricum este atotstăpânitor şi atotputernic, cu spatele beton la judeţ şi la centru, aşa că poate face uz de şantaj, pe faţă, în plenul şedinţei de Consiliu. Aşa că îşi scoate asul din mânecă: persoana care se ocupă de Fond Funciar în Primărie, funcţionar public, deci apolitică, în cadrul Compartimentului de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, avea şi atribuţii de secretariat la cabinetul fostului primar PSD. Acum s-a ales cu responsabilităţile integrale legate de Fondul Funciar, după modelul ,,un om=un compartiment”, izolată de noua conducere într-o clădire neamenajată şi cu salariul tăiat, într-o măsură punitivă bine-cunoscută. Ce alt obiect de şantaj mai bun?

Dacă consilierii PSD nu se conformează să voteze după placul PDL-ului, fosta secretară a fostului primar zboară din Primărie. Şi aceasta e spusă direct de către primar, fără menajamente, în plenul Consiliului şi chiar în faţa persoanei vizate, căreia îi recomandă să facă lobby pe lângă reprezentanţii PSD, pentru rezolvarea problemei şi salvarea astfel a propriului post.

Mă întreb până unde mai poate merge aroganţa, neruşinarea, impertinenţa şi nesimţirea vârfurilor PDL, încurajate de la centru? Cât mai poate tolera ţara aceasta să fie condusă de astfel de oameni de joasă speţă, fără scrupule?

Lucrările şedinţei au fost reluate la ora 16,15.

Şedinţa a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în sală pentru a continua lucrările de astăzi ale Camerei şi anunţ că, potrivit listelor de semnături, din totalul celor 333 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrările de astăzi un număr de 321. Sunt absenţi 12, din care 2 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi, daţi-mi voie să-i dau cuvântul pentru un anunţ personal domnului deputat Amet Aledin.

Vă rog.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru mine şi pentru toţi tătarii din România, religia reprezintă un element esenţial al existenţei mele, al existenţei noastre.

Ofensele aduse, chiar şi sub formă de glumă, dincolo de caracterul jignitor, nu fac decât să înăsprească colaborarea. Gluma domnului Mircea Grosaru, pe care eu o consider cel puţin neghioabă, trebuie sancţionată.

Sigur, şi-a cerut scuze la Constanţa, în faţa reprezentanţilor presei şi în faţa unor reprezentanţi ai comunităţii tătare. Răul făcut, însă, nu mai poate fi îndreptat. Nu pot să vă ascund faptul că sunt dezamăgit de felul de a se comporta al unor colegi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intrăm în ordinea de zi.

Domnul Mircea Toader. Şi dacă sunt şi alte observaţii la ordinea de zi?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Am primit proiectul ordinii de zi. Ceea ce am solicitat, cred că singura problemă, nu ştiu dacă aici a fost introdus, dacă în stenogramă era vorba şi despre Legea privind alocaţia pentru susţinerea familiei - cred că este, eu văd că apare -, după care este Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe şi am rugămintea să mai introducem două; unul se referă la un Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2010 privind ratificarea Protocolului semnat la Chişinău privind amendarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova - este o lege ordinară şi am rugămintea să o introduceţi imediat după aceasta, la poziţia 11.

Iar la poziţia 12, la fel, una foarte importantă, referitoare la azilul din România. Este o lege care ne impune pentru Schengen. Deci, vă rog să fie introdus PL-x 642/2010.

Stimaţi colegi, ştiu că e mai dificil, toţi suntem în aceeaşi situaţie, dar avem şi priorităţi.

Deci, doamna preşedinte, aceasta este rugămintea mea, să introduceţi, având, practic, 12 proiecte de lege în dezbatere.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

De altfel, ştiu că pe priorităţile legate de Schengen, aici este un acord al grupurilor de a le susţine şi declaraţii publice făcute în sensul acesta.

Vă rog, domnule vicelider. Şi aş vrea să vă mai informez că sunt şi cele două rapoarte de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în ceea ce priveşte cererile trimise de doamna procuror general în cazul deputatei Monica Iacob Ridzi.

Vă rog, domnule vicelider. Vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Am câteva consideraţii de făcut. Prima dintre ele se referă la faptul că Grupul parlamentar al PSD+PC se află în sala de plen şi va participa la această şedinţă, astfel încât, până la punctul 10 se discută probleme de maxim interes pentru români şi suntem interesaţi de aceste probleme şi vom participa la dezbateri.

A doua problemă. Până cu 5 minute în urmă, deci la ora 16,25, la caseta parlamentarului erau depuse numai două rapoarte asupra proiectelor de lege până la punctul 10, pe care am convenit ieri să le discutăm astăzi. Este vorba de raportul asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34 - este introdus, asta şi spun - şi raportul asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specifici în cadrul fiscal-bugetar.

Mai mult decât atât, în perioada imediat anterioară luării mele de cuvânt, s-a mai distribuit în sală şi raportul asupra Proiectului de Lege privind alocaţia pentru susţinerea familiei. Lucrurile acestea mai mult pentru stenogramă le-am spus, doamna preşedinte.

Şi mai avem o problemă legată şi de solicitarea domnului Mircea Toader. În programul de lucru al Camerei Deputaţilor, pe care-l am în faţă şi care ne-a fost distribuit azi-dimineaţă, se specifică faptul că dezbaterea de astăzi va avea loc până la încheierea punctului 10 de pe ordinea de zi. Punctul 10 de pe ordinea de zi vă este foarte bine cunoscut - se referă la Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Deci, ori punem de acord solicitarea domnului Toader cu programul de lucru, ori nu luăm în calcul solicitarea domniei sale.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru aceste precizări absolut necesare. Domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da, are dreptate domnul deputat. Este o necorelare, am spus-o la finalul şedinţei comune, fiindcă dorim să prelungim ziua de astăzi cu dezbaterile în plenul Camerei Deputaţilor. Aveţi dreptate, vom prelungi programul şi cu aceste trei iniţiative, ajungem până la poziţiile 11 şi 12 şi, în aşa fel încât, după finalizarea lor, să intrăm şi în sesiunea de vot final.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult pentru aceste precizări.

Supun la vot propunerile făcute de domnul deputat Mircea Toader, luând în considerare şi precizarea pe care a făcut-o viceliderul Grupului parlamentar al PSD, ca să modificăm programul, astfel încât să discutăm aceste proiecte prioritar, inclusiv Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

160 de voturi pentru, 8 împotrivă şi două abţineri.

Nu e niciun fel de problemă. Înainte de a începe votul final, vom face acel vot-test, astfel încât fiecare lider de grup să poată să verifice dacă merg cartelele tuturor membrilor plenului.

Intrăm în dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar.

Este procedură de urgenţă.

Îi dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului. Domnul secretar de stat Gherghina. Vă rog.

Domnul Gheorghe Gherghina (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am venit în faţa dumneavoastră cu Proiectul de Lege privind aprobarea unor indicatori specifici din cadrul fiscal-bugetar.

Potrivit Legii responsabilităţii fiscale, Guvernul a elaborat strategia fiscal-bugetară, iar înainte de aprobarea Legii bugetului, urmează să se aprobe câţiva indicatori specifici pentru cadrul fiscal-bugetar, după cum urmează: deficitul se aprobă pe doi ani - şi noi propunem deficitul, deci, ca pondere în PIB se aprobă pe doi ani, şi noi propunem ca acesta să fie 4,4% din produsul intern brut în 2011 şi 3% în 2012, ponderea cheltuielilor de personal, de asemenea, se aprobă pe doi ani şi noi propunem să fie 7,5% în 2011 din PIB, cheltuielile de personal şi 7,1 în anul 2012.

De asemenea, se prevede, prin Legea responsabilităţii fiscale, că trebuie să aprobăm plafoanele de îndatorare şi de tragere ale autorităţilor publice locale şi o serie de indicatori legaţi de cheltuielile totale în termeni nominali şi cheltuielile de personal în termeni nominali pe total buget general consolidat şi pe principalele componente.

De asemenea, în Anexa nr.2 la proiectul de lege se prevede tot în Legea responsabilităţii fiscale că trebuie să venim în faţa dumneavoastră cu sumele nominale ale deficitului bugetului general consolidat pentru anul 2011 şi în cadrul bugetului general consolidat pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi alte bugete.

Deci, acestea sunt elementele pe care le propunem spre aprobarea dumneavoastră şi vă rugăm să ne sprijiniţi pentru a fi votate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Am o singură precizare cu caracter tehnic, pentru că mi-au adresat - nu referitor la acest proiect - mi-au adresat colegii întrebarea când discutăm rapoartele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi solicitările procurorului general, înainte de votul final.

Raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul vicepreşedinte Niţu. Vă rog.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art.97 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Consiliului Economic şi Social.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar în conformitate cu prevederile art.18 alin. (2) şi (4) şi art.20 alin.(1) din Legea nr.69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare, urmărindu-se alocarea cu eficienţă a fondurilor publice şi o mai mare responsabilizare a ordonatorilor principali de credite în cheltuirea banilor publici.

Prin obiectul său de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La dezbaterile comisiei a participat, ca invitat din partea Ministerului Finanţelor Publice, domnul Gheorghe Gherghina, secretar de stat.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Acest proiect de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 17 noiembrie 2010.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, potrivit prevederilor art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar, în şedinţa din data de 7 decembrie 2010, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a unui raport favorabil al proiectului de lege, cu amendamentele admise din anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

În cadrul dezbaterilor generale, dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Domnul deputat Eugen Nicolăescu. Vă rog. După aceea, domnul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase, preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Observaţi că în primul rând grupul nostru parlamentar este în sală la dezbaterea unor legi importante, chiar dacă lucrările sunt conduse de doamna deputat Roberta Anastase, a cărei demisie o solicităm în continuare, pentru modul abuziv în care conduce lucrările Camerei Deputaţilor, ale celor două Camere ale Parlamentului şi furtul de la Legea pensiilor.

Dar, să ne întoarcem la oile noastre.

Acest proiect de lege, din punctul nostru de vedere, este un proiect de lege...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, iertaţi-mă două secunde.

Dragi colegi şi domnule deputat, în timpul desfăşurării plenului, nu se participă la emisiuni. Şi am să rog colegii de la televiziune să oprească în momentul ăsta înregistrarea.

Vă rog. Vă mulţumesc. Scuze, domnule deputat, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Vă primesc scuzele, doamna preşedinte de şedinţă.

Voiam să vă spun că la acest proiect de lege Grupul parlamentar al PNL va vota împotrivă.

Considerentele sunt clare. Este un proiect de lege impus de Fondul Monetar Internaţional. Nu este un proiect de lege care să aibă de-a face cu realităţile României.

Este clar că se doreşte cu orice preţ să se umilească acest Guvern în faţa FMI. Ar fi problema lui, dacă nu ar fi problema României. Aş mai spune, de asemenea, că acest proiect de lege ar fi trebuit să vină în Parlament cu mai multe luni în urmă, pentru că el, astăzi, este degeaba. Pentru că bugetul pe anul 2011 a fost transmis Parlamentului, dar el ar fi trebuit, înainte să fie transmis Parlamentului, să aibă la bază un asemenea proiect de lege.

Vedeţi cum se lucrează la actuala guvernare! Se vine întâi cu un proiect de lege, după care se vine cu cel pe care se fundamenta acel proiect de lege. Haos legislativ de nedescris! Cred că este suficient ceea ce v-am spus, ca să vă argumentez, să vă justific de ce vom vota împotriva acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Viorel Ştefan, şi preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, în numele Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnul Viorel Ştefan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

În numele Grupului parlamentar al PSD, voi face abstracţie de faptul că această şedinţă are o conducere. Deci, nu recunosc autoritatea preşedintelui de şedinţă şi de aceea mă voi adresa dumneavoastră, pentru că mă simt obligat să vă informez în legătură cu ceea ce se întâmplă în abordarea politicilor fiscal-bugetare de către actuala guvernare.

Aş vrea să vă reamintesc că, atunci când discutam Legea responsabilităţii fiscal-bugetare în această aulă, atrăgeam atenţia asupra faptului că este un act normativ cu foarte multe deficienţe. Un act normativ care va ridica multe probleme în aplicare. Răspunsul Guvernului la acel moment a fost ceva în genul: să nu ne facem noi probleme, că ei guvernează şi ştiu foarte bine ce au de făcut.

Iată rezultatul: ne aflăm astăzi în faţa unei dezbateri pe marginea un proiect de lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori macro-economici, în condiţiile în care Legea responsabilităţii fiscale impunea obligativitatea dezbaterii înainte de toate a strategiei fiscal-bugetare şi reţinerea din interiorul acestei strategii, din Capitolul cadru fiscal-bugetar, a principalilor indicatori macro-economici care să fie aprobaţi printr-o lege specială, pe baza căreia să se proiecteze bugetul pe anul următor.

Aţi văzut dumneavoastră strategia fiscal-bugetară? A prezentat reprezentantul Ministerului Finanţelor strategia fiscal-bugetară astăzi, în faţa dumneavoastră? La comisie am pus această întrebare. Unde este strategia fiscal-bugetară? Răspunsul a fost unul simplu: s-a pierdut pe drum.

De la Guvern au plecat împreună strategia cu proiectul de lege. La Parlament a ajuns doar proiectul de lege. Şi ce proiect de lege vă imaginaţi că a ajuns la Parlament? Un proiect de lege care vorbeşte despre un exerciţiu bugetar pe 2011, cu un excedent de 4,4 şi pentru 2012 cu un excedent de 3.

V-aş ruga să observaţi că noi ne-am făcut treaba şi am amendat acest proiect de lege şi am introdus prin raportul comisiei noastre un amendament, prin care facem corectura de rigoare. Este un proiect care ne propune un deficit de 4,4, un deficit de 3,3. A trebuit să se intervină în cadrul comisiei noastre, fără să avem şi strategia fiscal-bugetară, să ne uităm care e realitatea. Aşa am apreciat noi, pe bun-simţ, că în niciun caz 2011-2012 nu pot fi ani cu excedent bugetar. Ar fi fost o aberaţie.

Acest proiect a trecut de Ministerul Finanţelor, acest proiect a trecut de primul-ministru al României şi a ajuns în plenul Parlamentului, stimaţi colegi.

Aşa se aplică Legea responsabilităţii fiscale, care a fost una dintre marile realizări în derularea Acordului cu Fondul Monetar Internaţional.

Şi să vă mai spun ceva. Legea responsabilităţii fiscale spune că aceste plafoane se aprobă din următoarea raţiune: în proiecţia bugetului pe anul următor, nimeni nu are voie să le depăşească. În cadrul dezbaterilor pe marginea proiectului de buget, în Parlament nimeni nu are voie să aprobe amendamente care să aducă dezechilibre în legătură cu aceşti indicatori maximali.

Ce credeţi că a făcut Guvernul? A făcut un cadru fiscal bugetar pe 2011, unde a stabilit un nivel de venituri, un anume nivel de venituri şi cheltuieli, au fost preluate aceste niveluri ca fiind plafoane maximale prin acest proiect de lege, când a ajuns în Parlament, dar, între timp, a aprobat proiectul de buget cu un nivel de venituri mai mare, cu un nivel de cheltuieli mai mare.

Şi ce credeţi că s-a solicitat la comisia de specialitate? Să adaptăm strategia fiscal-bugetară la proiectul de buget. Deci, contrar solicitării şi raţiunii de a exista o strategie fiscal-bugetară. Şi vă rog să observaţi cum majoritatea pe care Puterea şi-a asigurat-o la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, s-a aprobat şi această aberaţie. Deci, nu ne încadrăm cu bugetul în strategia fiscal-bugetară, ci ajustăm strategia fiscal bugetară la prevederile bugetare.

Deci, într-o astfel de manieră de abordare, într-un astfel de tipar de gândire, nu cred că noi ar trebui astăzi să fim de acord cu ceea ce se întâmplă şi de aceea vă informez că Grupul parlamentar al PSD+PC va vota împotriva acestui proiect. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii din partea celorlalte grupuri parlamentare? Nu sunt.

Intrăm în dezbaterea amendamentelor din raport.

La art.1. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2. Dacă sunt observaţii care se referă la art.2? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Este procedură de urgenţă.

Reprezentantul Guvernului?

Doamna Cristina Trăilă. Vă rog.

Doamna Cristina Trăilă (preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice):

Doamna preşedinte,

Stimaţi deputaţi,

Mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră pentru a promova un proiect de lege extrem de important pentru sistemul achiziţiilor publice.

Este extrem de important, pentru că Ordonanţa nr.76/2010 aprobată de Guvern a venit în contextul extrem de important pentru noi al accesării fondurilor europene. Iar această ordonanţă a Guvernului a fost pas cu pas negociată cu Comisia Europeană şi, mai mult decât atât, au fost adoptate prevederi solicitate în mod expres de către Parlamentul European şi Comisia Europeană. Şi aici am să fac simpla menţiune a reglementării conflictului de interese, o noţiune extrem de importantă în contextul cheltuirii eficiente a banului public.

Dar nu doar atât priveşte această ordonanţă, respectiv proiectul de lege de adoptare a ordonanţei, ci şi măsuri de accelerare a procedurii de achiziţie publică - şi aici mă refer la contestaţiile care se soluţionează pe parcursul procedurii, motiv pentru care modificările aduse la Ordonanţa nr.34/2006 privesc încheierea, posibilitatea încheierii contractului de achiziţie publică imediat după soluţionarea contestaţiei de către prima instanţă.

De asemenea, reţinerea unei garanţii de participare, unui cuantum din garanţia de participare în ipoteza în care se respinge această contestaţie pe fond.

Şi, nu în ultim rând, o modificare pe care foarte mulţi parlamentari au susţinut-o, şi anume micşorarea pragului de 50% pentru lucrări suplimentare, atunci când vorbim de semnarea unor acte adiţionale pe negocierea fără publicare, de la 50 la 20%.

Sunt modificări extrem de importante pentru fluidizarea sistemului de achiziţii publice şi credem că cu această adoptare, cu bunăvoinţa dumneavoastră, adoptarea acestei legi, vom crea un sistem, o legislaţie, un cadru legislativ în sistemul achiziţiilor publice mult mai bun.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei. Domnul preşedinte Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Avem pe ordinea de zi un proiect de lege extrem de important şi vă solicit un pic de atenţie.

Aş vrea să vă spun că acest proiect a fost înaintat pentru dezbatere în fond Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, precum şi Comisiei pentru industrii şi servicii.

De asemenea, aş vrea să vă subliniez că Senatul a adoptat proiectul de lege, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, precum şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor au avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.337/2006.

Aş vrea să vă spun că au fost dezbateri extrem de aprinse, atât la comisiile care au avut sarcina avizării, cât şi la comisiile sesizate în fond.

În urma acestor dezbateri, grupurile Partidului Social Democrat, Partidului Naţional Liberal au votat împotrivă şi, prin urmare, prin majoritate de voturi, cele două comisii vă propun adoptarea proiectului de lege cu amendamente admise cuprinse în Anexa nr.1, precum şi amendamente respinse cuprinse în Anexa nr.2.

Şi, fiind aici, doamna preşedinte, aş vrea să vă propun ca timp de dezbateri generale 5 minute, cu două minute dezbatere pe articole.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Acum am să supun la vot propunerile făcute de domnul preşedinte cu privire la timpul alocat dezbaterilor.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

Pe procedură, domnule Dobre, sau dezbateri generale? Pe dezbateri, bun.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, după aceea Grupul parlamentar al PNL.

Domnul deputat Lup Silvestru.

Domnul Silvestru Mircea Lup:

În primul rând, doamnă preşedinte, că e puţin timpul alocat de 5 minute, este puţin vizavi de importanţa şi dimensiunea acestei importante legi.

Grupul parlamentar al PSD+PC participă la lucrările şi la aceste dezbateri, chiar dacă, aşa cum au spus şi colegii noştri, conducerea lucrărilor este asigurată de doamna Anastase. (Vociferări.)

Stimaţi colegi,

Sunt sigur că sunteţi conştienţi de importanţa Ordonanţei Guvernului nr.34. Este una dintre cele mai importante legi într-o societate. De ea depinde corectitudinea mediului de afaceri, lupta împotriva corupţiei şi nu în ultimul rând, modul e cheltuit banul public. Banul public, care e ochiul dracului, ştim foarte bine, e ţinta tuturor, nu numai în România, ci pretutindeni. Am avut Ordonanţa Guvernului nr.34, o ordonanţă care a reprezentat la momentul adoptării ei un pas înainte. Aplicând-o concret, am descoperit care sunt punctele slabe ale acestei ordonanţe. Am modificat-o, inclusiv în 2010 prin Ordonanţa Guvernului nr.76, introducând şi câteva directive ale Comisiei Europene. Dar şi aşa, ordonanţa are puncte slabe, şi punctul cel mai slab al ordonanţei îl constituie chiar existenţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Aceasta este veriga slabă şi tot ce a însemnat mai apoi contestaţii, termene lungi, prelungirea procedurilor pleacă din existenţa acestei jurisdicţii administrative. Şi noi ce facem, de fapt, prin modificările de astăzi? Nu venim decât să dăm o putere în plus Consiliului Naţional de Soluţionare, dând puterea de obligativitate, de caracter definitiv al deciziilor sale, înainte ca o instanţă judecătorească să se pronunţe.

Atrag atenţia că aşa s-a întâmplat şi cu Legea privind organizarea şi funcţionarea ANI. Această jurisdicţie administrativă a fost cauza pentru care Curtea Constituţională, prin Decizia nr.415 a declarat dispoziţiile acestei legi în totalitate aproape neconstituţionale. Şi atunci, ce vrea Partidul Social Democrat? Dorim să eliminăm această procedură administrativă. Dorim să mergem doar în instanţă şi să prevedem o procedură specială de contencios administrativ, prevăzută de lege, dar specială pentru a scurta termenele de soluţionare a contestaţiilor.

De asemenea, ţinând cont de importanţa acestei legi, în forma în care este supusă spre aprobare, vom ataca această lege la Curtea Constituţională, elemente având suficiente, de la încălcarea art.21 alin.(4), privind caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative, unde era liberul acces la justiţie, prevăzut de art.1 alin.(4) din Constituţie şi apoi încălcarea art.124 şi 126, avem toate elementele ca această lege, aşa cum a fost modificată, să fie neconstituţională.

Mai vin cu o remarcă. Vechile prevederi ale Ordonanţei Guvernului nr.76 au eliminat competenţele Consiliului naţional pentru lucrările de infrastructură, de mare infrastructură, tocmai pentru că nu avea încredere în consiliul în a soluţiona astfel de decizii ale autorităţilor contractante. Şi, ne trimitea direct în instanţă pentru acele contestaţii, or, noi şi acea prevedere bună, prevăzută în 256 alin.(1)-(3), am eliminat-o.

Pentru aceste considerente, Partidul Social Democrat va ataca legea la Curtea Constituţională şi va veni în viitor cu amendamente care să scoată procedura jurisdicţională din cadrul de soluţionare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Ciprian Dobre, vă rog, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Evident, sunteţi pentru a treia oară pus în situaţia, şi aici vreau să-i atrag atenţia, în primul rând, preşedintelui Comisiei pentru industrii şi servicii, şi anume, domnului Iancu. Faptul că din nou, pe această lege ce prevede achiziţiile publice, în România prezintă raport Comisia pentru industrii şi servicii. Probabil peste vreo lună, două sau trei, de asemenea, pe Codul rutier al României va prezenta raport în Parlamentul României tot Comisia pentru industrii şi servicii.

Cred că acest lucru trebuie să ne dea foarte mult de gândit.

Şi discutam atât cu cei de la PD, din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, evident, dar şi cu cei de la PSD+PC. Această modificare la Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34 prevede, de fapt, un lucru pe care la un moment dat va trebui să-l tranşăm. În materie de achiziţii publice, dăm controlul puterii judecătoreşti asupra acestei chestiuni a legalităţii, şi nu a oportunităţii achiziţiilor publice? Sau nu?

În opinia noastră, chestiunea este la îndemâna noastră şi va trebui ca în sesiunea următoare să pregătim, poate cele 3 partide mari din România, un proiect de lege prin care să dăm controlul asupra legalităţii achiziţiilor publice puterii judecătoreşti, magistratului de carieră, şi înlocuirea actualului Consiliu Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor cu un corp de judecători, într-o instanţă unică la nivelul capitalei României.

Acest lucru va elimina ceea ce chiar domnul Lup critica, pe bună dreptate, prin prisma art.21 din Constituţie, şi anume caracterul facultativ al urmării căii jurisdicţionale. Deci, cred că pentru a reuşi, în primul rând, una dintre coordonatele pe care le-am propus - absorbţia fondurilor europene, dar şi legalitatea licitaţiilor publice, să oferim cenzura puterii judecătoreşti pentru banii Guvernului. Care este situaţia astăzi? Avem o autoritate naţională, aflată în subordinea Guvernului, autoritate care are în subordine acest consiliu, consiliu care cenzurează cheltuirea banilor publici de la propriul buget de stat.

Partidul Naţional Liberal va vota împotriva acestor modificări şi cred că se impune de urgenţă să iniţiem un proiect de lege pe care să-l convenim toate partidele politice parlamentare, pentru a da controlul licitaţiilor publice puterii judecătoreşti, altminteri, pasăm chestiunea responsabilităţii şi cadrul facultativ al posibilităţii acestui consiliu de a fi sau a nu fi, de a interveni sau a nu interveni în materie de licitaţii publice. Cred că în această privinţă atât PNL-ul, cât şi PSD+PC-ul, cât şi PDL-ul pot avea o opţiune în a externaliza către puterea judecătorească controlul banului public. Pentru că, în fond şi la urma urmei, despre asta este vorba.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mircea Toader, în numele Grupului parlamentar al PDL. Numai o secundă. Domnule Toader, pe procedură de urgenţă există câte o singură intervenţie din partea grupurilor parlamentare.

Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da. Mulţumesc.

Voiam să spun că Grupul parlamentar al PDL susţine nu numai Ordonanţa Guvernului nr.76 şi modificările aduse atât în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, cât şi în Comisia pentru industrii şi servicii, şi ce au spus antevorbitorii mei că este o lege care nu e transparentă. Ea este o copie fidelă a modului în care se fac achiziţii publice în Europa.

Mai mult decât atât, toţi avem experienţă - că venim din practica de zi cu zi - şi ştim foarte bine câte blocaje sunt şi au fost la aceste achiziţii publice, de firme de apartament care dau în judecată, care fac contestaţii şi pe urmă obţin un beneficiu pe sub masă, substanţial, ca să-şi retragă plângerea mai departe.

Iar ce spunea domnul Dobre, cu instanţa, sigur, eu aş fi de acord să fie o instanţă, dar ştiţi foarte bine că în România la acelaşi tribunal, în două complete, sunt două soluţii diferite. Suntem siguri că instanţa este cea care poate să rezolve? Şi am să vă dau un caz concret. Digul de sud din Constanţa, aproape 130 de milioane de euro, nu poate fi demarată acţiunea, sau nu poate fi demarată execuţia lui fiindcă trei instanţe au dat trei soluţii diferite. Toate instanţele începând cu Curtea Supremă, Curtea de Apel, Curtea de Apel Bucureşti; trei pe aceeaşi speţă.

Şi atunci, soluţia care s-a propus în acest proiect de ordonanţă şi de modificare legislativă - să fie o singură instanţă că este acest consiliu naţional, să ştiţi că acest consiliu naţional are şi obligaţii şi responsabilităţi, iar dacă poate să înceapă o lucrare, o dată ce se încheie contractul, şi cel nedreptăţit, care se consideră nedreptăţit, dă în judecată, şi o instanţă hotărăşte că are dreptate, despăgubirile sunt plătite solidar - şi de cei care într-o formă sau alta au încălcat anumite legi sau anumite principii tehnice. Deci, ca să restructurez tot discursul meu, susţinem, este un pas înainte şi cred că ce spune domnul Dobre poate ştiţi că în Franţa este o lege specială de verificare a tuturor achiziţiilor publice şi tare aş fi curios să facem şi noi o astfel de instanţă, o astfel de comisie tehnică şi să măsoare prin carote toate drumurile judeţene, să vedeţi ce dimensiuni au.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Lakatos.

Domnul Lakatos Petru:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt sigur că dacă o să vină juriştii la acest microfon, atunci o să ceară ceea ce distinsul coleg Dobre a cerut, şi dacă vin economiştii şi inginerii o să zică invers, pentru că ordonanţa, aşa cum este, este bună şi corespunde nevoilor. Dacă vă uitaţi pe raport, în foarte multe locuri modificările care s-au făcut în cele două comisii au următoarea motivaţie: precizare necesară pentru clarificarea textului. Deci, în foarte multe situaţii pentru fondul problemei nu au fost modificări solicitate în cadrul comisiilor.

Acum, în ceea ce priveşte problema unde să se soluţioneze, în justiţie sau nu, noi suntem de părere că să meargă contractele, să poată fi absorbiţi banii de la Uniunea Europeană şi, în general, să se realizeze obiectivele, iar dacă sunt probleme de natură penală, juridică, cei care sunt răspunzători, ulterior, foarte frumos, aşa cum este şi practica europeană, să fie traşi la răspundere şi să suporte consecinţele, deci nu avem nimic împotriva acestui fapt. Însă experienţa a demonstrat că sunt firme specializate pe contestaţii, că aceste contestaţii de multe ori depăşesc un an, adică soluţionarea acestora, şi sunt probleme şi în ceea ce priveşte asigurarea fondurilor de către consiliile locale care au posibilităţi limitate pe un an bugetar.

Acum, concret, o singură problemă, mă uitam la amendamentele respinse, unde figurez şi eu cu câteva amendamente respinse, dar, spre bucuria mea, în textul admis, ceea ce am propus a se elimina nu se regăseşte. Deci, practic, s-a ţinut cont de propunere, dar totuşi apare la amendamente respinse. Rezultatul este important - că nu figurează la amendamente admise.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul deputat independent Zoicaş.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Eu am citit şi expunerea de motive formulată de către Guvern şi aş vrea s-o contrazic pe doamna directoare sau secretar de stat, nu ştiu exact funcţia... secretar de stat atunci, da, şi la schimbările preconizate, aş vrea să-i citesc un punct la punctul 3, spune aşa: "Ajustarea procentului aferent contractelor...", domnule Duşa, vă rog frumos! "Ajustarea procentului aferent contractelor, actelor adiţionale care vor fi încheiate prin aplicarea procedurii de negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, atunci când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare adiţionale care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care, datorită unor circumstanţe imprevizibile, au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, de la 50%, cât era în prezent reglementat, la 20%, cu posibilitatea majorării procentului până la limita de 50% din valoarea contractului iniţial, în cazuri temeinic motivate, cu aprobarea ordonatorului principal de credit." Bineînţeles, că toate vor fi temeinic motivate. Deci, eu cred că acest proiect de lege a fost lucrat superficial, aş prefera să se dezbată foarte serios, iar după dezbatere să fie retrimis la comisie şi să vină sub altă formă, pentru că apare aceeaşi Mărie cu altă pălărie, numai din expunerea de motive pe care o văd aici.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Iordache, domnul deputat Daniel Oajdea şi domnul deputat Ciprian Dobre.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Poziţia oficială a Grupului parlamentar al PSD+PC a fost prezentată de colegul meu, dar eu am venit astăzi pentru că mi se pare anormal semnalul pe care l-a dat domnul Mircea Toader. Eu ştiam că dumnealui este specialist în nave şi diguri, dar a spune că Justiţia nu este bună şi începând de astăzi trebuie să înlocuim o sentinţă judecătorească sau să nu avem încredere într-o sentinţă judecătorească şi să avem încredere într-o decizie pe care o ia un consiliu numit arbitrar, e total aiurea. Semnalul nostru este, ne place sau nu ne place, trebuie să avem încredere în instanţă. Dacă noi aici, în Parlamentul României spunem că nu trebuie să avem încredere în instanţe, pentru că dau soluţii care nu ne convin, şi să avem încredere într-o soluţie pe care o dă un consiliu format arbitrar, pentru că, stimaţi colegi, amendamentele pe care noi le-am formulat au fost acelea că, într-adevăr, dorim o accelerare a procedurilor de atribuire a contractelor, dar această atribuire trebuie făcută transparent şi normal şi transpartinic, şi nu printr-un consiliu numit arbitrar de către unul sau altul, pentru că, ne place sau nu ne place, instanţele sunt cele care trebuie să asigure stabilitatea şi normalitatea în România.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Drept la replică, dar vă rog să nu mai folosiţi nume, că acum am pe listă oameni care-mi cer drept la replică.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu folosesc niciun nume mi s-a folosit numele şi am vrut să spun că nu contestăm vreo instanţă, ci oricare firmă sau cetăţean are dreptul să meargă până la oricare instanţă. Singur o problemă care se pune este că încep lucrările, în rest, hotărârea finală este a instanţei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Oajdea, două minute maxim.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnilor colegi,

După părerea mea această ordonanţă nu e bună. Şi vă spun de ce. Unu. În aparenţă, accelerează posibilitatea de atribuire a contractelor de achiziţie publică. Dar ea are o mare scăpare, nu prevede eliminarea firmelor care au experienţă şi au executat contracte de achiziţie publică de servicii de proastă calitate. Astfel, înseamnă că noi îi ajutăm pe cei care drenează banul public, care fură din banii publici să ia contracte de execuţie mult mai uşor.

După părerea mea, dacă în această ordonanţă era un articol în care să se prevadă interzicerea de a participa la aceste licitaţie a persoanelor juridice care nu şi-au executat cu bună-credinţă contractele de achiziţie publică, atunci era OK, că acceleram procedura, dar aşa ce facem? Îi ajutăm să ia contracte mai repede. Uitaţi-vă câte drumuri sunt, practic sunt distruse şi abia sunt asfaltate. Aceştia sunt oameni, acestea sunt firme care şi-au bătut joc de banul public. (Vociferări.)

Ştim cu toţii că ele au prioritate, că au experienţă. Deci când iei un contract de achiziţie publică, dacă ai experienţă, ai prioritate, îl iei eliminându-l pe altul, dar dacă ai o experienţă în a fura, de ce să mai ai prioritate? (Vociferări.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Antal.

Domnul Antal Istvan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte, pentru posibilitatea de a vorbi. Poate încerc, dacă sunteţi amabili să mă ascultaţi, pentru că la aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 34, de pe vremuri, deja atunci am avut unele intervenţii care nu au fost atunci ascultate. Şi am pierdut vreo 3 ani de zile, în loc să revenim la normalitate sau să acceptăm directiva şi să acceptăm uzanţa din Uniunea Europeană, noi până acum am utilizat Legea achiziţiilor publice într-un stil absolut original. Pentru că nicăieri în Uniune, a doua instanţă nu mai intervenea înainte de încheierea contractului, şi asta este problema pentru care susţinem şi noi, exact cum a încercat să vi se explice de către domnul Toader. Posibilitatea încheierii contractului după decizia primei instanţe ne va da o şansă ca, într-adevăr, banii şi proiectele câştigate de autorităţile publice să deruleze normalitate, pentru că dacă vă uitaţi dumneavoastră, de anul trecut, din septembrie şi până în lunile august-septembrie, peste un miliard de euro, bani câştigaţi care ar fi putut să fie utilizaţi au stat acolo în aşteptare, pentru că 6-8 luni de zile, profesioniştii, care au devenit profesionişti şi persoane fizice, nu numai firme, în a face fel şi fel de contestări au blocat utilizarea banilor şi aţi văzut şi dumneavoastră că în noiembrie - octombrie-noiembrie au început abia să lucreze, chiar la proiecte de infrastructură. Asta a fost cauza, acum va creşte responsabilitatea şi a consiliului şi a autorităţilor publice centrale şi locale, cei care fac parte din comisie, care aprobă sau....

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, o să vă rog să încheiaţi...

Domnul Antal Istvan:

Sunt în măsură să ia o decizie, şi ăsta este un merit deosebit. Pentru mine a rămas doar un singur lucru de spus de la acest microfon, că îmi pare rău că de anul trecut din noiembrie, de când de la Bruxelles s-au primit semnale foarte clare ca să modificăm în aşa fel Legea achiziţiilor publice încât să demarăm aceste lucrări şi să nu mai stăm în expectativă şi să aşteptăm decizia instanţei a doua, n-am făcut-o. Exact în perioada cea mai grea pentru ţară am fi câştigat foarte mult. Noi susţinem acest proiect de lege, aşa cum a fost aprobat de cele două comisii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Drept la replică, domnul Ciprian Dobre şi, după aceea, o precizare de la domnul preşedinte Iancu. După aceea, domnul Vainer.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Mă folosesc de dreptul la replică şi vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnule Toader, dumneavoastră trebuie să aveţi în vedere discuţia pe care am avut-o la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi anume faptul că prin existenţa Consiliului nu desfiinţaţi calea de atac la Puterea judecătorească. Deci, nu intervine o celeritate a procesului de soluţionare a încheierii contractului.

Ceea ce eu vă propun, domnule Toader şi dragi colegi, în general, este redactarea unui proiect de lege care să înlocuiască acest consiliu, să pronunţe o decizie irevocabilă, un aşa numit tribunal al achiziţiilor publice, în care să slujească judecători de carieră, şi nu oameni numiţi de guvern, într-o formă sau alta. În actuala reglementare este pus lupul paznic la oi, Guvernul şi oamenii Guvernului dau soluţie pe propriile caiete de sarcini, ceea ce nu este OK. Iar printr-un astfel de tribunal al achiziţiilor publice se pronunţă o singură hotărâre, la fel ca şi în cadrul contravenţiilor la regimul siguranţei rutiere, şi aceasta este şi irevocabilă. Aceasta este chestiunea pe care eu am discutat-o foarte clar cu dumneavoastră

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Iancu şi după aceea domnul deputat Adomniţei, vă rog. Şi, după aceea, domnul Vainer. Era domnul Adomniţei primul.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Este deja o dispută aprinsă. Sunt câteva legi care cred că ar trebui să stârnească unanimitate printre noi. Una dintre aceste legi este aceasta, pentru că este şi adresată, dacă vreţi, deblocării procesului investiţional în România.

Vreau să vă spun că nu este în regulă că plecăm la drum cu o asemenea tip de dispută, exact pe subiectul de sensibilitate maximă. Ce mi-a scăpat în prezentare a fost punctul de vedere al Guvernului, stimaţi colegi. Şi am să vă rog să-mi permiteţi să vi-l citesc.

Textul propus, deci atenţie, vorbim de Guvernul României, textul propus preconizează eliminarea alternativei de a formula cerere pe cale administrativ-jurisdicţională sau în justiţie, ceea ce duce la eliminarea posibilităţii justiţiabililor de a se adresa direct instanţei de judecată în situaţia în care se consideră vătămaţi într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante sau prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice. Semnalăm, spune Guvernul, că eliminarea din text a alternativei "sau în justiţie" poate crea premisele unor vicii neconstituţionale, în raport cu art.21 alin.(1) şi (4) din Constituţia României, în care se precizează: "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", respectiv "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite". Astfel, spune Guvernul, "În măsura în care efortul eliminării sintagmei "sau în justiţie" este că justiţiabilii nu se mai pot adresa direct instanţei, ci numai obligatoriu jurisdicţiei speciale administrative a Consiliului Naţional pentru soluţionarea contestaţiilor, având la dispoziţie să exercite în faţa instanţelor de judecată numai calea de atac împotriva deciziei consiliului, considerăm...", zice Guvernul, "...că pot fi înlăturate chiar premisele constituţionale ale activităţii esenţiale a instanţei de judecată".

Stimaţi colegi,

Am vrut să vă sugerez că la acest tip de dezbatere, acest tip de legi, mai avem încă 9 puncte de acest gen la fel de importante şi care se adresează încălcării Constituţiei României.

Deci, eu cred că o astfel de dezbatere n-ar trebui pripită, n-ar trebui grăbită, pentru că, în mod cert, în februarie, o luăm de la capăt, şi venim cu alte amendamente şi cu altă legislaţie, exact în perioada în care economia naţională are nevoie de un act clar, uşor de înţeles şi uşor de aplicat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Adomniţei.

Da, am depăşit timpul de dezbatere. Este o intervenţie scurtă pe care o aveţi.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Doamna preşedinte,

Va fi scurtă. Cred că este evident că este nevoie de timp mai mult de dezbatere pentru o ordonanţă atât de importantă. Eu vă reamintesc dumneavoastră, cât şi colegilor care au făcut parte din mandatul trecut, că Ordonanţa nr.34 a fost dată de Guvernul Tăriceanu, din care şi dumneavoastră făceaţi parte, tocmai ca să grăbească într-un fel procesul de atribuire a lucrărilor şi a serviciilor acolo unde era cazul, şi îmbunătăţeam lucrurile pe drum.

Vreau să vă spun că forma Ordonanţei nr.76 făcută de Guvern e bună, din punctul meu de vedere. Modificările care au apărut pe drum la Senat, în schimb, şi care ne sunt nouă supuse astăzi votului, sunt cele care creează probleme. Deci, eu, repet, susţin Ordonanţa nr.76, chiar dacă a fost făcută de Guvernul Boc, dar modificarea pe care ea a primit-o în Senat şi pe care ne-o supuneţi nouă astăzi este cea care strică tot. Şi dau un singur exemplu, pentru că celelalte două încă nu sunt convins că a fost greşeala Secretariatului General al Camerei.

Art.124 care spune, şi aici Senatul, unde dumneavoastră, partidul de guvernare, sunteţi majoritar, spune la lit.c) că "autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de ofertă", deci de a nu face licitaţie, lit.c), pentru contractul de lucrări de construcţie. Varianta iniţiala a Ordonanţei nr.76 era un milion de euro, Senatul a propus scăderea pragului la 750 de mii de euro şi aţi venit dumneavoastră cu propunerea de 4.845.000.

Eu înţeleg că dumneavoastră vreţi... bine, ceea ce înţeleg de aici, stimaţi colegi de la PD, este că prin această ordonanţă, de la un milion de euro, pragul sub care se putea face cerere de ofertă şi nu licitaţie, vă pregătiţi să lucraţi doar cu cerere de ofertă pentru lucrările până la 4.800.000 de euro...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

...adică, majoritatea contractelor cu finanţare europeană din România.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Era domnul Vainer şi după aceea domnul Duşa. Şi după aceea, pe procedură, domnul Boureanu.

Domnul Aurel Vainer:

Doamna preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi deputaţi,

Legea are o importanţă cu totul specială. Vorbim de mai multă vreme de lipsa măsurilor active în economie. Totul e cu deficitul, cu bugetul şi aşa mai departe. Iată că Guvernul şi Parlamentul vin cu o propunere de lege care fluidizează procesul de contractare a sumelor care vin din banii publici. Este un lucru extraordinar de important.

Pot fi multe cusururi care se găsesc la orice, dar cred că pentru noi este important să avem această lege. Şi aş dori să vă informez că în Comisia de politică economică a fost dezbătută, a fost avizată favorabil, am introdus şi unele amendamente.

Aş dori să vă asigur că din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale este un vot favorabil pentru legea aşa cum este cu amendamentele admise.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Duşa, aveaţi o intervenţie pe procedură sau...

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte şi stimaţi colegi,

Această Ordonanţă nr.76 care vine să modifice Ordonanţa nr.34 nu face altceva decât rezolvă probleme minore ale Ordonanţei nr. 34. Doamna Trăilă, care este aici, în sală, şi care se consultă cu parlamentarii, nu prea are ce căuta, să stea pe aici pe la masa de la prezidiu, acum un an de zile... nu aveţi dreptul s-o chemaţi, domnule... acum un an de zile am discutat o vară întreagă cu dânsa că trebuie să modificăm Ordonanţa nr.34 în sensul de a scurta procedurile acestea de contestare a licitaţiilor astfel încât autorităţile contractante să poată să încheie contractele şi să demareze programele la obiectivele de investiţii pe care le au.

Dar doamna Trăilă, din discuţia aceea lungă a noastră, s-a rezumat doar să modifice procedurile de atribuire a contractelor, fără a elimina paralelismele din Ordonanţa nr.34, autorităţile de control, autorităţile de verificare, ba, mai mult, a transformat Consiliul de Soluţionare a Contestaţiilor într-o instanţă. Nu uitaţi şi reţineţi din Ordonanţa nr.76 că, practic, contestarea în instanţă la Curtea de Apel este o contestare de genul unui recurs, fiind ultima fază de soluţionare a contestaţiilor la o licitaţie sau la atribuirea unui contract de achiziţie.

Sigur, pot să vorbesc mult despre acest subiect şi pot să şi interpretez politic, de fapt n-aveţi decât intenţia de a scurta termenul şi a încheia foarte repede contractele după aprobarea bugetului pe anumite obiective de investiţii şi a vă servi clientela politică, dar n-am să fac acest lucru. Mă opresc aici, solicitându-vă, având în vedere divergenţele şi discuţiile multiple care au apărut pe acest proiect de lege, şi nu este chiar foarte urgent, putem să rezolvăm problema asta şi mai târziu, solicitându-vă să retrimitem la comisie acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Supun la vot propunerea făcută de domnul Mircea Duşa de a întoarce la comisie raportul în discuţie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

84 voturi pentru, 136 voturi împotrivă şi 4 abţineri.

Intrăm în dezbaterea amendamentelor.

La punctul 1, titlul legii: "Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii".

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 3 la punctul 6, dacă sunt observaţii, sunt nemodificate de comisie. Nu sunt. Adoptate.

Punctul 7. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 8 la punctul 0, nemodificate de comisie, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Punctul 11. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 13. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 14. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 15 la punctul 17, dacă sunt observaţii, puncte nemodificate de comisie. Nu sunt. Adoptate.

Punctul 18. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 19. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 20 şi 21, nemodificate de comisie. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 22. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 23. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 24. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la 25 la 30, nemodificate de comisie. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Punctul 31. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 32. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 33 şi 34, nemodificate de comisie. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 35. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 36 la punctul 38, observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 39. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctele 40 şi 41.

La 39? O să-i rog pe domnii secretari să fie atenţi la plen.

Vă rog.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Pentru a ilustra, doamna preşedinte, ce am spus mai devreme, vă rog uitaţi-vă la punctul 39 în care forma Senatului spunea că pentru contractul de lucrări limita era de 750 de mii de la un milion de euro, cât propunea Guvernul, forma pe care a propus-o comisia în care majoritari sunteţi dumneavoastră şi colegii dumneavoastră, este de 4.845.000 de euro. Oricum voi interveni şi la amendamentele respinse, pentru că noi am făcut amendamente ca să rezolvăm această situaţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să susţineţi dacă aveţi la acest punct amendamentul respins, domnul Adomniţei.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Este un amendament respins la amendamente respinse.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, susţineţi-l!

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Nu am ajuns încă la anexa cu amendamente respinse.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. În regulă.

Domnule Boureanu, vă rog.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Stimaţi colegi,

Ca să lămurim nişte lucruri, să nu încercăm să politizăm orice chestiune pe care o discutăm. Limitele de care vorbeşte domnul Adomniţei le găseşte în două directive europene din 2004 şi în Regulamentul nr.1177 din 2009, unde se definesc foarte clar şi se aplică, inclusiv în Franţa, pe sistemul cererii de ofertă exact acelaşi tip de achiziţii. Cererea de ofertă este cea care ajunge până la 4 milioane 800 şi ceva, este cifra aplicată în toate statele membre din Uniunea Europeană şi acest lucru permite deblocarea unor investiţii şi, atenţie, să facem foarte clar diferenţa între cererea de ofertă şi licitaţie. Licitaţie presupune termen de 52 de zile, în timp ce cererea de ofertă presupune un termen de 10 zile. În rest, regulamentul legal şi deci toate prevederile legale sunt aceleaşi.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

La punctul 42...

Drept la replică.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Domnule Boureanu, îmi pare foarte rău că aţi amintit un act din 2004, care sigur a fost luat în vedere când s-a făcut Ordonanţa 34 din 2006. Al doilea e cel din 2009, pe care l-aţi menţionat, dar menţionaţi-l şi pe cel din 2004 când, repet, acel act a fost luat în considerare când s-a făcut ordonanţa din 2006.

De asemenea, ceea ce n-aţi spus, apreciez faptul că prin cerere de ofertă este mai rapidă procedura de adjudecare, numai că cererea de ofertă poate fi făcută numai firmelor prietene cu dumneavoastră, nu a dumneavoastră, personal, cât a partidului dumneavoastră.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Observaţii la punctul 42? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 43 la punctul 50, nemodificate de comisie. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Punctul 51. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 52. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 53 şi 54, nemodificate. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 55. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 56 şi 57. Nu sunt observaţii? Adoptate.

Punctul 58. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 59. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 60. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 61. Observaţii? Vă rog.

Domnul Silvestru Mircea Lup:

În spiritul celor susţinute la dezbaterile generale, noi n-am mai aşteptat să facem un proiect de lege, stimate coleg Ciprian Dobre, noi am venit cu amendamente care rezolvă situaţia. Astfel, prin amendamentul pe care-l regăsim la punctele 13 şi 14 la "amendamente respinse", am rezolvat critica pe care o aducem consiliului şi cea mai bună critică o reprezintă cererea de desfiinţare a lui. Ce am făcut? Am introdus contestarea în faţa unei instanţe de contencios administrativ pe o procedură mult simplificată faţă de procedura prevăzută de Legea nr. 554, cu termene precise, cu caracterul definitiv şi executoriu al sentinţei primei instanţe şi la punctul 14 din amendament cu propunerea de eliminare a tuturor dispoziţiilor care prevăd organizarea şi funcţionarea consiliului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg că le susţineţi.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Am să vă supun la vot amendamentul respins care se află la punctul 13 şi susţinut de domnul Silvestru.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

73 voturi pentru, 137 voturi împotrivă şi 3 abţineri.

Amendamentul a fost respins.

Şi supun la vot acum amendamentul de la punctul 14, de asemenea susţinut de domnul deputat Lup Silvestru.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

76 voturi pentru, 134 voturi împotrivă şi 5 abţineri.

Vă mulţumesc.

Dacă sunt observaţii la punctul 61. Nu sunt. Adoptat.

Punctul 62. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 63 şi 64, nemodificate de comisie. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 65. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 66. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 67. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 68 la 71, nemodificate de comisie. Aşa îmi apar mie.

Domnul secretar Andronache, din partea Comisiei juridice.

Domnul Gabriel Andronache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Iau cuvântul în numele Comisiei juridice şi doresc să vă aduc la cunoştinţă o scăpare, probabil din redactare, la punctul 69. În Comisia juridică a fost admis un amendament notat cu art.260 alin.(3) care are următorul cuprins: "Preşedintele Consiliului trebuie să fie licenţiat în drept." De altfel, este o transpunere a unei prevederi din directiva europeană. El nu apare în raport. Vă rugăm să luaţi act de această situaţie. Colegii din Comisia juridică pot confirma faptul că acest amendament s-a dezbătut şi s-a adoptat în unanimitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Trebuie să înţelegem că este doar o scăpare din raport de natură tehnică.

Bun. Dacă nu sunt alte observaţii pe această intervenţie atunci vă supun la vot...

Domnul Iancu. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Iulian Iancu:

Sunt obligat să fac o informare corectă a plenului. Comisia pentru industrii şi servicii nu a avut acest amendament în discuţie. Noi suntem pe raport comun. Înţeleg că colegii de la justiţie au pus în discuţie, dar în materialul final înaintat nouă nu s-a mai regăsit, printr-o eroare, şi suntem într-o situaţie din afara regulamentului. Practic, comisia de specialitate aflată, în fond, are această propunere, cealaltă comisie nu a avut în dezbatere, nu a cunoscut amendamentul şi nu avem decât o singură soluţie, să retrimitem celor două comisii să cadă de acord, fiind şi în baza unei directive bănuiesc că nu este o problemă specială, dar nu este altă prevedere regulamentară.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Eugen Nicolăescu. Şi după aceea domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase,

În situaţia în care ne aflăm n-avem decât o singură soluţie, şi anume: să constatăm că se mai doreşte un amendament care să fie însuşit de ambele comisii sesizate în fond, drept pentru care singura soluţie regulamentară este retrimiterea raportului la comisie, acolo unde comisiile pot să accepte sau nu un asemenea amendament. Dacă ar fi fost o eroare materială, asta însemna că a fost adoptat amendamentul respectiv de cele două comisii şi s-a omis la scrierea raportului. Dar cum preşedintele comisiei de industrii ne confirmă că nu s-a adoptat un asemenea amendament în cadrul comisiilor reunite, atunci este clar că suntem în situaţia în care, dacă se doreşte adoptarea acestui amendament, să fie retrimis raportul la comisie. Dacă nu, se poate vota fără acest amendament.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Márton Árpád era înaintea dumneavoastră, domnule Toader.

Vă rog, domnule Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Regulamentul nostru vorbeşte clar despre apariţia amendamentelor de fond în dezbaterea în plen. Şi nu vorbeşte despre amendamentele admise sau respinse care au fost luate în discuţia comisiilor. Indiferent dacă amendamentele discutate în comisie au fost admise sau respinse, evident într-o ordine logică supusă atenţiei plenului, ele se supun votului. Având în vedere că nimeni nu a contestat că a existat în dezbaterea Comisiei juridice acest amendament, acest amendament nu este unul nou la ceea ce se referă regulamentul nostru. Foarte uşor, mai ales dacă indiferent de culoarea politică, colegii noştri din Comisia juridică susţin acest element că a existat, supuneţi votului plenului şi plenul e decident. Plenul dacă votează pentru, amendamentul a fost admis, dacă va vota împotrivă, atunci amendamentul a fost respins şi textul rămâne aşa cum îl găsiţi în raport.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot acest amendament.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

143 de voturi pentru, 71 voturi împotrivă şi o abţinere.

Pe procedură, domnul Nicolăescu. Vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase,

Am cerut cuvântul pe procedură pentru că dumneavoastră aţi supus la vot un text în mod neregulamentar şi, în consecinţă, nu fac decât să vă atenţionez că dumneavoastră în continuare nu respectaţi Regulamentul şi probabil ne veţi obliga să sesizăm la Curtea Constituţională şi acest proiect de lege pe nerespectarea procedurilor parlamentare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Eugen Nicolăescu, tocmai vi s-a explicat. Aş fi fost fericită să vă explice chiar colegul dumneavoastră, domnul Dobre, faptul că s-a discutat în Comisia juridică. Prin urmare este un amendament. Era firesc să-l supun la vot, aşa cum am supus la vot şi celelalte amendamente respinse sau admise de comisii. Dar, mă rog, nu e prima oară când vă spuneţi doar poezia şi atât.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Nu vreau să intru în fericirea dumneavoastră. Dar vreau să vă anunţ că dumneavoastră chiar nu cunoaşteţi regulamentul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Spre deosebire de dumneavoastră, eu l-am citit.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din bancă):

Cititul nu înseamnă şi învăţat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

La poziţiile 70 şi 71 dacă sunt observaţii.

Domnul Dobre, intervenţie pe procedură.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Doamna preşedinte,

Evident că această chestiune legată de un amendament dacă s-a discutat sau nu în Comisia juridică, discutam şi cu domnul deputat Lup, eu nu mi-aduc aminte personal, nici dumnealui, am discutat şi cu domnul Andronache care susţine că s-a discutat, şi, încă o dată, eu nu vreau să-l contrazic pe domnul Andronache, însă problema care se pune este uşor ridicolă. Cum poate cuvântul meu sau cuvântul domnului Andronache sau al oricărui membru al Comisiei să contrabalanseze prevederea regulamentară, doamna preşedinte?

Aceasta era critica mea de fond în legătură cu ceea ce se întâmplă în Parlamentul României, domnilor colegi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Dobre, Comisia juridică, la fel ca şi Comisia pentru industrii, a fost învestită în fond cu raport de fond, nu cu aviz şi nu cu nimic altceva, în fond, pentru a discuta acest proiect. Înţeleg că s-a discutat inclusiv cu amendament trecut, era firesc să-l supun la vot.

Domnule preşedinte Buda, vă rog să clarificaţi acest lucru. Preşedintele Comisiei juridice.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din bancă):

Votaţi fără să ştiţi ce votaţi!

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu numai că acest amendament este votat, dar el se regăseşte în materialul trimis la Departamentul Legislativ şi dintr-o eroare a calculatorului nu a mai apărut în raportul trimis la plen.

Prin urmare, există... (Rumoare.)

Domnilor colegi, aveţi puţină răbdare, să ascultaţi până la capăt explicaţia.

Există acest amendament discutat atât în comisie, repet, inclusiv în materialul trimis la Departamentul Legislativ. Cei care aveţi rezerve asupra acestei chestiuni, v-aş ruga foarte mult să luaţi stenograma şedinţei de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Suntem o comisie mult prea serioasă pentru a ne permite să venim în faţa dumneavoastră cu chestiuni care ţin de altă natură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Cred că a clarificat domnul preşedinte Buda acest lucru.

Domnule Iancu, vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Doamna preşedinte,

Cred că putem să ieşim din această situaţie, care riscă să fie în afara regulamentului, şi nu e bine să rămână în stenogramă o astfel de decizie, pentru că ceea ce ne spuneau colegii mai înainte se referea strict la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi putem accepta că a fost o eroare în cadrul acestei comisii şi nu a mai apărut în raportul final amendamentul.

Însă, noi vorbim de un raport comun, aparţinând celor două comisii sesizate pentru dezbaterea în fond. Comisia pentru industrii şi servicii nu a avut cunoştinţă de acest amendament şi, ca atare, nu este valabil ceea ce spunea, puţin mai înainte, colegul nostru de la UDMR.

Prin urmare, vă citez ceea ce este prevăzut în ordonanţa Guvernului şi vă propun să rămână aşa pentru că rezolvă situaţia şi nu mai trebuie să retrimitem la comisie sau să rămânem în situaţia existentă propusă, votată, dar în afara Regulamentului.

Iată ce spune ordonanţa pe fond: "Cel puţin jumătate din numărul membrilor Consiliului trebuie să fie licenţiaţi în drept", prin urmare, inclusiv preşedintele. Iar la numirea preşedintelui, se va ţine seama dacă jumătate din membrii Consiliului trebuie să fie licenţiaţi în drept, implicit preşedintele, care coordonează, ar trebui să fie licenţiat în drept.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule preşedinte,

Ca să se lămurească plenul, de unde "implicit", în ceea ce aţi afirmat dumneavoastră, că jumătate? Poate e din jumătatea cealaltă.

Domnul Iulian Iancu:

Bun. În aceste condiţii, trebuie să retrimitem la comisie, dacă nu se înţelege şi nu se doreşte menţinerea ordonanţei, pentru că, ceea ce dumneavoastră susţineaţi anterior, şi ceea ce spunea colegul nostru de la UDMR, domnia sa făcea referire la Regulament, la un amendament supus discuţiei în comisie şi care, dintr-o eroare, nu a mai apărut în raportul final. Prin urmare, decident este plenul.

În cazul nostru, comisia pe fond, Comisia pentru industrii şi servicii, nu a avut cunoştinţă de amendament. Cu alte cuvinte, care amendament îl supunem aprobării plenului, dacă una din comisii nu l-a cunoscut şi suntem în afara regulamentului?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Eu o să vă rog: 3 minute de consultări, pentru că eu am sentimentul că în spatele chestiunii acesteia este ceva mult mai omenesc şi pământesc, da?

Haideţi, 3 minute de consultări cu liderii de grup.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit secretarii la prezidiu.

Propunerea în acord a liderilor de grup este să sesizăm cele două comisii - Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - pentru un raport suplimentar, în care să clarifice acest amendament.

Termenul: un sfert de oră, agreat de liderii de grup, timp în care discutăm celelalte proiecte care sunt pe ordinea de zi.

Domnule Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase,

Sigur că ne-am înţeles în acest mod, dar măcar acum faceţi procedura corectă din Regulament.

Unu, spuneţi: "Am indus în eroare Camera Deputaţilor că am supus la vot un amendament care nu exista".

Doi: în acest moment retrimitem raportul la comisiile reunite, cu vot al plenului, cu un sfert de oră, cum spuneţi dumneavoastră, şi se reîntoarce raportul suplimentar, care se supune dezbaterii plenului, şi după aceea votăm.

Vă rog eu, frumos, respectaţi tipicul regulamentar.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nici măcar nu aţi avut răbdare să termin, da?!

Deci, o să vă rog să fiţi mai calm şi să mă lăsaţi să-mi termin ideea.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Votul este deschis.

Supun la vot propunerea făcută: termen de retrimitere la comisie. termenul este de 15 minute.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 193 voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

Până atunci, până se întorc colegii noştri din cele două comisii, vă invit să discutăm proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, şi Propunerea legislativă pentru abrogarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.

Este procedură de urgenţă.

Domnule ministru, punctul de vedere?

Scuze! Pe procedură, domnule vicelider, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să vă atrag atenţia că acest raport, în programul pe care-l aveam, şi-l avem fiecare dintre noi, urma să fie supus dezbaterii de plen în măsura în care vom primi raportul.

Vreau să vă anunţ că eu şi colegii mei din Grupul parlamentar al PSD+PC, nu avem sau nu suntem în posesia raportului comisiei de specialitate la acest punct.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Eu ştiu că a fost distribuit acest raport. A fost distribuit, înţeleg, în sală, şi că s-a aflat pe masa fiecăruia dintre dumneavoastră.

O să rog personalul de la Secretariatul tehnic să vorbească cu Grupul parlamentar al PSD+PC, să vedem ce se întâmplă aici.

Până atunci, daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului ministru Botiş.

Uitaţi, colegii găsesc aceste rapoarte pe masă.

Domnul Ioan-Nelu Botiş (ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale):

Doamna preşedinte,

Domnilor vicepreşedinţi,

Domnilor secretari,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Modificările propuse la Legea nr.416 reprezintă un pas spre ceea ce vrem să modernizăm în administraţia locală, spre ceea ce intenţionăm să vă propunem ca modalitate de abordare a acordării venitului minim garantat printr-o altă formulă, astfel încât să ne adresăm direct acelor comunităţi care au, într-adevăr, nevoie de banii Guvernului.

Este vorba, şi vreau să specific aici, acest lucru, de venitul minim garantat. Este vorba de acele persoane care se află în situaţie de excluziune socială şi, prin propunerile pe care le facem, urmărim, în primul rând, să găsim o cale, din punct de vedere tehnic, de a acorda în mod just aceşti bani celor care au, într-adevăr, nevoie.

În primul rând, aş remarca faptul că decizia rămâne la nivel local, rămâne ca parte de întocmire a dosarului la Primărie, această decizie, şi rămâne, practic, în competenţa administraţiei locale ideea de a verifica, de a constata şi de a întocmi dosarele necesare, astfel încât aceste dosare să fie eligibile pentru ajutorul social.

Un lucru extrem de important, şi aş vrea să-l remarc aici, este legat de faptul că, prin această modificare a legii, într-un fel sau altul, urmărim în ce mod aceste persoane participă în mod direct la dezvoltarea lucrărilor în folosul comunităţii.

Practic, până la această dată, aceste lucrări erau necontrolate şi nu ştia, sau nu se ştia, într-o anumită măsură, unde se efectuează cele 72 de ore şi care sunt rezultatele acestei munci.

Prin modificările pe care le-am propus, Consiliul Local aprobă în fiecare an un plan de măsuri pentru anul următor, astfel încât, pe baza unei situaţii lunare, Agenţia de prestaţii poate verifica în ce măsură cei care sunt îndreptăţiţi să primească ajutor lunar prestează activităţi în folosul comunităţii.

Prin această prevedere avem, practic, un control asupra lucrărilor efectuate de aceste persoane şi, mai ales, avem un angajament clar al Consiliului Local în a efectua lucrări în dezvoltarea comunităţii.

Ideea nu este originală, este preluată din Legea nr.76, art.78. Acolo existau aşa-numitele lucrări publice şi am translatat această idee din Legea nr.76 în noile propuneri privind Legea nr.416.

De asemenea, pentru a stimula participarea pe piaţa forţei de muncă, am cerut, prin prevederile noii legi, ca fiecare persoană, aflată în acest tip de ajutor, să participe lunar la activităţile desfăşurate de agenţiile de ocupare a forţei de muncă, astfel încât ele să fie beneficiare ale unor măsuri active de ocupare.

Dacă, până acum, Legea nr.416 prevedea ca la fiecare 3 luni să obţii acea viză, în aceste noi prevederi cerinţa este ca în fiecare lună să fii beneficiarul unor măsuri active desfăşurate de agenţiile de ocupare a forţei de muncă din fiecare judeţ.

Sunt câteva prevederi importante şi aceste prevederi constituie doar un pas spre ceea ce va însemna, în final, un sistem integrat informatic al Ministerul Muncii, astfel încât fiecare primărie să poată introduce electronic toate datele, să le transmită pe suport electronic agenţiilor de ocupare, să facă o evaluare independentă, prin soft, a acestor dosare, şi plata, tot în sistem electronic, să fie transmisă prin poştă către aceste persoane.

Este doar o componentă din ceea ce înseamnă o reformă instituţională în Ministerul Muncii, o reformă care presupune o abordare integrală a familiei, o reformă care presupune o abordare informatică a plăţilor, astfel încât să eliminăm zonele de subiectivism din administraţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Claudia Boghicevici, raportul comisiei.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vă rog să-mi permiteţi să susţin raportul.

În conformitate cu prevederile art.95 şi art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea în fond a acestor proiecte de lege. Pentru evitarea paralelismelor în reglementare şi adoptarea unor soluţii legislative echitabile a fost necesară conectarea acestor trei iniţiative.

Obiectul de reglementare se referă la pentru modificarea şi completarea cadrului legal existent. De asemenea, se referă la acordarea de ajutoare de urgenţă, din partea statului român, familiilor şi persoanelor care se află în stare de necesitate, dar şi se propune, printr-un proiect, abrogarea Legii nr.416.

De menţionat că acestea fac parte din categoria legilor organice.

Au fost respinse de Senat.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia propune adoptarea, cu modificări, a PL-x 681/2010.

Vreau să fac doar scurte precizări de natură tehnică legislativă. La întocmirea raportului este necesar să se facă nişte ajustări, şi anume: la art.20 lit. b) trebuie modificat astfel: "În cazul în care dreptul la ajutor social, respectiv plata acestuia, au fost suspendate...", deci este necesară efectuarea acestei modificări; la art.18 să se completeze alin. (2) "În termen de 15 zile de la emitere"; la art.28¹ lit. c) să se introducă şi paragraful (7); să se introducă, de asemenea, şi alin. (2); este necesară, de asemenea, tot din motive legislative, să se realizeze la art.28¹ alin. (5) introducerea alin. (3); la alin. (8) introducerea şi a alin. (4); la art.30 este necesară efectuarea următoarei corecţii: "Dispoziţia primarului privind acordarea/neacordarea, modificarea/suspendarea/încetarea dreptului prevăzute de prezenta lege".

Cam acestea ar trebui să fie efectuate, pentru ca raportul să fie corect întocmit.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul preşedinte Dobre, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Victor Paul Dobre:

Stimată doamnă,

Stimaţi colegi,

Este o lege cu modificări extrem de importante, iarăşi, pentru milioane de români.

Din tot ce a spus aici domnul ministru, un singur lucru este adevărat: din ce în ce mai mulţi români au nevoie de banii Guvernului.

Din păcate, nu au la cine se adresa. Este un guvern incapabil de a asigura resursele necesare bunei funcţionări a ţării, darămite să-i ajute pe români să trăiască mai bine.

În legătură cu proiectul de lege, vă pot spune, de la bun început, că Partidul Naţional Liberal nu îl va vota. Acest proiect de lege este şi împotriva programului asumat de guvern. Domnul prim-ministru ne-a vorbit de descentralizare, şi vorbeşte de dimineaţa până seara. Descentralizarea, în viziunea domniei sale, şi a domnului ministru al muncii, este ca şi creşterea economică: totdeauna la început de an; sfârşitul de an este trist.

La fel şi aici, vorbim de descentralizare şi, în fapt, ce se întâmplă? Acel ajutor social, care îl primesc categoriile defavorizate, se acordă, în momentul de faţă, pe baza unor anchete sociale, pe baza hotărârilor Consiliului Local, a prevederilor legale, şi se acordă de către Primărie. Bineînţeles, cu condiţia să aibă resurse Guvernul, să aloce banii necesari.

Ce face acest proiect de lege pe care ni-l prezintă Guvernul? Centralizează. Primarii vor face numai anchetele sociale; primarii vor răspunde contravenţional, dar şi penal, de anchetele sociale, ei, Consiliul Local, salariaţii Primăriei, în schimb, plata o va decide Direcţia judeţeană, Agenţia judeţeană de prestări sociale. De ce? Datorită necesităţii ca plata către comune să se facă din considerente politice, pentru că directorul Agenţiei este unul din acei celebri oameni numiţi conform Ordonanţei de Guvern nr.37. Nu contează câtă carte ştii, important este să fii membru de partid. Asta este esenţa modificării.

Bineînţeles, în acelaşi timp, se complică procedurile: lunar, fiecare om care beneficiază (familie ş.a.m.d.), trebuie să explice că în timpul lunii respective nu a câştigat la loto, ce de o slujbă în condiţiile zilei de azi este greu să presupui că se va întâmpla, să-şi găsească o slujbă să câştige altfel minimii bani necesari existenţei.

De asemenea, toate procedurile complică birocraţia. Esenţa este: vom face mai multe hârtii, vom face mai multe controale, vom controla politic plata ajutoarelor sociale, în special în mediul rural, şi pentru nereguli vom responsabiliza primarii, probabil că şi acolo, cu o anumită înţelegere pentru unii şi cu mai puţină înţelegere pentru ceilalţi.

Din aceste considerente, o lege care recentralizează, care este o lovitură, în continuare, dată autonomiei locale, care politizează inclusiv distribuirea ajutoarelor sociale, venitului minim garantat, nu o putem accepta, nu o putem vota.

Vă mulţumesc.

În continuare, şedinţa este condusă de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul lider al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Să ştiţi că mă simt foarte bine când vă am pe dumneavoastră în spate, că ştiu că militaţi pentru respectarea Regulamentului şi a principiilor parlamentare.

Domnul Ioan Oltean:

Treceţi la obiect.

Domnul Mircea Duşa:

Stimaţi colegi,

Legea nr.416, aşa cum bine ştiţi, reglementează modul de acordare a ajutorului social. Legea nr.416 a fost adoptată acum vreo 10 ani de zile, şi sigur că este nevoie ca ea să fie corectată, pentru că societatea a evoluat, mai ales în această perioadă, în rău, şi oamenii au nevoie de sume mai mari la ajutorul social.

Privind această lege şi schimbând ceva, ca să nu se schimbe nimic, de fapt se urmăreşte reducerea ajutorului social. Dar nu numai că se urmăreşte reducerea ajutorului social, ceea ce doriţi dumneavoastră să modificaţi la lege nu este esenţial. Trebuiau, zic eu, nişte criterii mult mai exacte şi mai echitabile, astfel ca, într-adevăr, oamenii care sunt nevoiaşi, oamenii care nu au posibilitatea să-şi asigure traiul de zi cu zi să primească acest ajutor social. Asta, dintr-un punct de vedere.

Spunea şi colegul Dobre, aici, că prin această lege, dumneavoastră, care din 2006 încoace v-aţi declarat "campioni ai descentralizării", "campioni ai creşterii autonomiei locale a autorităţilor administraţiei publice locale", nu faceţi altceva decât prin fiecare proiect de lege care vizează administraţia locală şi atribuţiile administraţiei locale, să recentralizaţi. De fapt, luaţi acest atribut al administraţiei locale, al primarilor, cel de acordare a ajutorului social.

Credeţi dumneavoastră că o direcţie de muncă sau Ministerul Muncii, la nivel judeţean, ştie mai bine ce ajutor social trebuie să primească Nea Ion din Cucuieţii din Vale? Nu! Nu, pentru că, până la urmă, ajutorul social va fi acordat de către minister, pe nişte documente, pe nişte documente întocmite de către primării. Dumneavoastră vreţi să transformaţi primarii şi administraţia locală, care sunt baza administraţiei în România, dar recunoaşteţi aceasta numai la simpozioane şi la dezbateri pe problemele administraţiei publice locale. Le luaţi aceste atribuţii şi vreţi să-i transformaţi în funcţionari ai direcţiei de muncă sau agenţiei de plăţi sociale.

Oare primarii aceştia chiar au ajuns să întocmească documente pe care să le supervizeze un director de direcţie?! Nu uitaţi că primarul este o persoană aleasă, este un demnitar al administraţiei locale. Vreţi să-l transformaţi în funcţionar public al Direcţiei judeţene de muncă? Oare Direcţia judeţeană de muncă ştie care şanţ din localitate trebuie curăţat, atunci când oamenii care au capacitate de muncă şi beneficiază de ajutorul social trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii? Nu.

Şi atunci, ce vreţi să faceţi cu această lege? Vă ascundeţi în dosul a ceva, ca să reduceţi la nivel naţional şi, sigur, la nivel judeţean, să reduceţi, de fapt, cuantumul total al ajutorului social, chiar dacă unele categorii de persoane vor beneficia de sume în plus la ajutorul social.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat,

Este procedură de urgenţă şi o să vă rog să scurtaţi.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Acum, vă lăudam! Suntem la dezbateri generale.

Domnul Ioan Oltean:

Suntem în procedură de urgenţă, domnule deputat.

Domnul Mircea Duşa:

Nu a luat niciun coleg cuvântul şi vă rog să nu mă întrerupeţi, pentru că dumneavoastră sunteţi un campion al respectării Regulamentului.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul intervenţiei.

Domnul Mircea Duşa:

Pe aceste motive, uitaţi, că eu vă respect pe dumneavoastră, şi nu vă întrerup, pe aceste motive, Grupul parlamentar al PSD + PC nu va vota proiectul de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Vă cer scuze, dar suntem în procedură de urgenţă, domnule deputat, şi timpul este limitat.

Domnul Mircea Toader, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Noi susţinem acest proiect legislativ şi ştim cu toţii, dacă suntem corecţi cu noi, ce se întâmplă cu acest "celebru" 416 în campanie şi în precampania electorală: este atributul de vot al primarilor, de la toate partidele. Nu, că noi suntem mai frumoşi decât ceilalţi sau mai puţin frumoşi ca ăilalţi. Deci, practic, ăsta este elementul substanţial.

Din acest motiv, foarte mulţi primari, de comune în primul rând, încearcă să folosească această lege, "celebra" 416, ca un mijloc electoral. Acele dosare care se fac - şi banii, ştiţi foarte bine, se plătesc cu 2 - 3 zile înainte de vot, buletinele se strâng la primari, la toţi, şi la unii, şi la alţii. Asta am vrut să facem noi: să fie odată pentru totdeauna un lucru corect: cei care trebuie să beneficieze de ajutorul social să fie cu adevărat cei care au nevoie de ajutorul social, iar primarii să nu o folosească ca monedă de schimb.

Tot primarul face, bineînţeles, dosarul, tot la el este, dar nu de dosar este problema, ci de modul în care se achită - şi ştiţi foarte bine, mergeţi în oricare comună şi întrebaţi: cine vă dă 416? Guvernul? Nu, primarul. Ăsta este motivul pentru care, în primul rând, susţinem acest proiect legislativ şi normele care trebuie să spună foarte clar cine beneficiază şi în ce condiţii şi care este modul de verificare.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Vă rog, din partea UNPR, doamna colegă.

Doamna Luminiţa Iordache:

Foarte pe scurt: părerea mea este că această lege nu a fost dată bine pentru că a încurajat nemunca.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Oajdea, pe procedură, vă rog.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Da, foarte pe scurt, 20 de secunde.

Deci, ce scăpări are această lege? Ea acordă ajutor social persoanelor şi familiilor cu doi soţi ...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Oajdea, am spus pe procedură.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Pe procedură, dar lăsaţi-mă să ajung acolo. Deci, familiilor cu doi soţi care au capacitatea de muncă.

Deci, eu sunt de acord să dai ajutor social celor care nu pot munci, dar dacă este vorba de persoane care pot munci şi le dăm ajutor social, puneţi-i, domnule, la o anumită formă de muncă în comunitate, este normal. Ai doi soţi apţi de muncă, le dai ajutor social, şi nu ceri nimănui să presteze o muncă, este inadmisibil.

Domnul Ioan Oltean:

Da, la sfârşit aţi atins procedura necesară, domnule deputat.

Înţeleg că nu mai sunt intervenţii.

Domnul Duşa, tot pe procedură.

Domnul Mircea Duşa:

Deci, dezbaterea generală nu trebuie dusă în derizoriu. Primarii au culori politice diferite, directorii de la direcţiile de muncă au o singură culoare: portocalie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumim pentru informaţie.

Stimaţi colegi,

Intrăm în dezbaterea pe amendamente.

Vă rog să urmăriţi raportul comisiei sesizate în fond.

Dacă la poziţia 1 există vreo intervenţie?

La poziţiile 2, 3?

Rog secretarii să nu poarte dialog cu parlamentarii, ci să urmărească reacţia sălii.

Poziţiile 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, nu avem intervenţii.

La poziţia 25, domnul deputat Mate, vă rog, iertaţi-mă! Vă rog mai multă vigilenţă din partea secretarilor opoziţiei.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu am o singură întrebare, mai ales colegilor de la comisie: la punctul 25 se introduce, ca şi sancţiune, neîndeplinirea de către consiliile locale a obligaţiilor prevăzute la art.8 alin.(6).

Eu vreau să ştiu, un organ deliberativ cum va fi sancţionat, mai ales pentru că şi în consiliile locale sunt care votează pro şi care votează contra, sau prin lege obligăm, deja, consiliul local - care este totuşi un organ deliberativ - să adopte o anumită hotărâre. Cum se va aplica şi cine va fi sancţionat? Cel care votează pentru, sau cel care votează contra? Şi cum se aplică?

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg,

Să înţeleg că propuneţi eliminarea acestui punct, dar vă rog, este art.8 sau ...

Domnul Mate Andras-Levente:

Domnule preşedinte,

Este lit. c), ca şi sancţiune. Nu am avut amendament, pentru că nu fac parte din comisie, dar vreau să întreb: cum se va aplica această dispoziţie?

Domnul Ioan Oltean:

Da, domnul deputat Kerekes, vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

În afară de motivaţia adusă de domnul coleg Máté, mai aduc o altă motivaţie: această obligaţie, de care se vorbeşte, şi dacă se sancţionează contravenţional, care în realitate nu se poate niciun consiliu să fie sancţionat contravenţional, deci la acel alin.(6), despre care este vorba, în legea iniţială sună în felul următor: "Consiliile locale, în funcţie de condiţiile specifice, pot aproba...", deci, repet "pot aproba şi alte criterii proprii de evaluare a veniturilor potenţiale".

Deci, aici este vorba de o dispoziţie..., nu este vorba de o dispoziţie imperativă, este lăsată la aprecierea Consiliului să facă sau să nu facă acest demers.

Deci, de aceea nu are loc această propunere din partea comisiei. Şi cum a propus domnul deputat Máté, acest amendament nu trebuie acceptat.

Dincolo de acest lucru, ne-am consultat cu Direcţia legislativă, acel punct c) al articolului respectiv se regăseşte şi într-un alt articol, art.20 alin.(1) lit.b). Deci, am avea de-a face cu un paralelism legislativ şi, atunci, lit.c) trebuie eliminată, abrogată complet.

Domnul Ioan Oltean:

Comisia este de acord cu eliminarea.

Supun votului dumneavoastră această propunere de eliminare a lit.c).

Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. Lui Mircea Toader nu-i vedem degetul.

Cu 97 de voturi pentru, 76 împotrivă şi 5 abţineri, propunerea de eliminare a lit.c) a fost aprobată.

Urmează poziţia 26.

Domnul Paul Victor Dobre.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Pe procedură, vreau să menţionez că este unul dintre cele mai interesante materiale pe care le-am primit. De exemplu, şi domnul preşedinte al şedinţei ştiu că este un foarte bun jurist, scrie undeva: adaptarea textului de lege la normele de aplicare. Este o capodoperă juridică. De regulă, normele de aplicare se fac pentru a aplica legea.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu mai avem alte observaţii.

Poziţia 26.

Poziţia 27? Nu sunt observaţii.

Poziţia 28.

Poziţia 29.

Din partea comisiei? Vă rog, doamna vicepreşedinte.

Doamna Claudia Boghicevici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

La poziţia 29, aş avea o observaţie. Alin.(3) trebuie să rămână nemodificat, la fel cum este prezentat în proiectul de modificare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Alin.(3). (Consultări.)

Aţi auzit propunerea doamnei vicepreşedinte. Este vorba de o eroare materială. A fost reţinută în stenogramă. Veţi opera modificarea, atunci când se va redacta textul.

Poziţia 30.

Poziţia 31.

Poziţiile 32, 33, 34, 35, 36.

Nu mai avem amendamente nici admise, nici respinse, nesupuse atenţiei dumneavoastră.

În consecinţă, proiectul de lege rămâne pentru votul final din seara aceasta.

Urmează, stimaţi colegi, Proiectul de Lege privind alocaţia pentru susţinerea familiei.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dacă iniţiatorul este prezent şi doreşte să spună câteva cuvinte. Foarte pe scurt, domnule ministru Ioan-Nelu Botiş. Foarte pe scurt.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Practic, venim cu o propunere de a unifica două tipuri de alocaţii, avem, de fapt, de a face cu o singură alocaţie de tip familial şi prin această modificare vor fi peste 700 de mii de beneficiari ai acestor tipuri de alocaţii de tip familial.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Raportul comisiei sesizate în fond, în aceeaşi termeni concişi, doamna vicepreşedinte.

Doamna Claudia Boghicevici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vă rog să-mi permiteţi să susţin acest raport.

Comisia a fost sesizată cu dezbaterea acestui proiect nr.836, în procedură de urgenţă, privind alocaţia pentru susţinerea familiei.

Obiectul de reglementare îl constituie instituirea alocaţiei pentru susţinerea familiei şi crearea cadrului juridic necesar pentru acordarea acestor alocaţii care au ca scop creşterea şi îngrijirea copiilor în vârstă până la 18 ani şi al căror venit mediu lunar pe membru de familie este de maximum 370 lei pe persoană.

Proiectul prevede acordarea diferenţiată a alocaţiilor familiale în funcţie de veniturile familiilor şi de numărul de copii.

Comisia propune adoptarea proiectului de lege cu amendamente.

Proiectul face parte din categoria legilor organice.

Camera este Cameră decizională şi propunem admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna vicepreşedinte, suntem în procedură de urgenţă.

Vă rog să propuneţi şi timpii pentru dezbaterea generală şi dezbaterea pe articole şi vă rog să-i respectăm, domnilor.

Doamna Claudia Boghicevici:

Două minute; două minute.

Domnul Ioan Oltean:

Două minute pentru dezbaterea generală şi două - pentru dezbaterea pe articole.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Propunerea a fost aprobată cu 122 de voturi pentru, 66 împotrivă şi 5 abţineri.

Dezbateri generale.

Încep cu Partidul Naţional Liberal, cu distinsa noastră colegă Cristina Pocora.

O voce din sală:

Este firesc!

Domnul Ioan Oltean:

Mi se pare firesc, domnule deputat. Vă rog să o urmăriţi cu maximă atenţie.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Domnule deputat, dacă dumneavoastră aţi înţeles de ce, poate ne explicaţi şi nouă. Mi-a dat cuvântul pentru că am ridicat mâna.

Stimaţi colegi,

Dezbatem astăzi, pe repede înainte, cu termene extrem de scurte de dezbatere, de două minute, legi foarte importante şi de impact. Aşa, pe sfârşit de an, reglementăm ceea ce înseamnă indemnizaţia pentru creşterea copilului, reglementăm alocaţia familială, reglementăm 416, reglementăm persoanele cu handicap; aşa, repede, în procedură de urgenţă sau ca ordonanţe de urgenţă.

Domnul ministru, aici prezent, precum şi ministrul Şeitan, ne-au tot trombonit de la începutul anului, aici, în dezbaterile parlamentare că, de fiecare dată când am dorit să adoptăm o lege privind familia, privind copiii, privind persoanele cu handicap, ne-au rugat frumos să mai aşteptăm puţin că vine Guvernul cu Codul social.

Ei, astăzi, prin aceste dezbateri pe care le avem - şi la Legea nr.416 şi la alocaţia familială -, vă anunţ, stimaţi colegi, că domnul ministru a făcut praf ideea de Cod social. Pentru că, dacă în proiectul iniţial, care a circulat la un moment dat în dezbatere, în proiectul iniţial de Cod social, erau capitole care vizau indemnizaţia pentru creşterea copilului, Guvernul a scos-o de acolo, a făcut-o ordonanţă de urgenţă; venitul minim garantat - Guvernul a scos-o de acolo, a făcut-o lege pe care am aprobat-o în procedură de urgenţă; alocaţia familială - a scos-o de acolo, iată, astăzi, dezbatem o lege în două minute; şi la comisie, ieri, a fost la fel; persoanele cu handicap, au făcut-o ordonanţă de urgenţă.

În momentul de faţă, Codul social nu mai este un proiect, proiect al Guvernului Boc şi nici un proiect al domnului Botiş, aşa cum şi-a asumat la începutul mandatului.

Îmi aduc aminte cum în comisie a venit şi a spus că, până la sfârşitul lunii octombrie - vă citez, domnule ministru - vine în Parlament cu Codul social.

Este o ţeapă pe care domnul Botiş ne-a dat-o. Şi asta ce înseamnă? Dumnealui vine cu aceste legi pe repede înainte ca să prindă în bugetul pe 2011 tăieri fix pentru categoriile vulnerabile. Domnul Botiş face economii la bugetul statului fix luând de la amărâţi: de la mame, de la copii, de la persoane cu handicap. Vă felicit, domnule Botiş!

De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal nu va vota această lege care vine să taie din ceea ce înseamnă în vechea lege alocaţia complementară şi alocaţia monoparentală.

Această lege va lovi şi mai tare în familie, aşa cum face Ministerul Muncii şi Guvernul Boc, prin toate legile sale.

Şi, de asemenea, îi cer public domnului Botiş să-şi dea demisia, pentru că şi-a încălcat cuvântul. A spus că va veni cu o nouă filozofie în ceea ce priveşte asistenţa socială. Şi astăzi, prin legile pe care le susţine, şi-a încălcat cuvântul.

Şi dumneavoastră, domnule preşedinte, vă rog, şi pe dumneavoastră vă rog să cereţi acelaşi lucru - demisia. Pentru că pe dumneavoastră chiar s-ar putea să vă asculte.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Ţin să vă anunţ că reprezentantul PNL-ului a epuizat timpul afectat dezbaterilor generale şi-l rog pe domnul ministru, ţinând cont de rugămintea doamnei Pocora, să nu mai trombonească femeile deputat. (Râsete.)

Trecem la dezbaterea pe articole, stimaţi colegi.

Timpul, vă acord un bonus de 30 de secunde, vă rog frumos. Vă rog să vă încadraţi în timpii aprobaţi. Nu am altă soluţie.

Vă rog, domnule coleg. Cu drag, 30 de secunde pentru dumneavoastră.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Primele 15 secunde mi le-aţi alocat ca să ajung din bancă până aici. Vă mulţumesc.

Foarte scurt, pentru că nu pot să fiu altcumva, în condiţiile date.

Grupul parlamentar al PSD+PC va vota împotriva acestei măsuri arbitrare şi ţin neapărat să constat că, de fapt, pe Moş Nicolae îl cheamă Moş Nelu, că nu pot să spun Moş Botiş, că Nea Nelu este deja acordată, ca licenţă.

De la Sfântul Nicolae încoace, doar tăiaţi. Politica, vreau să-i spun colegei mele, că filozofia bugetară a actualului ministru al muncii este cât se poate de evidentă - totul se taie.

Un singur exemplu mai vreau să dau în cele 10 secunde care mi-au mai rămas: familia monoparentală care primea înainte o alocaţie de 470 lei, acum primeşte o alocaţie de 200. Şi vă rog frumos, atunci când votaţi pentru acest proiect de lege, să vă gândiţi în primul rând la acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc pentru operativitate.

Stimaţi colegi, intrăm în dezbaterea pe articole.

Domnule ministru, un minut e prea mult pentru dumneavoastră; 30 de secunde.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doamna deputat Cristina Pocora, aşa cum am promis, Codul social este în dezbatere. Dacă aveţi amendamente, dacă aveţi propuneri, aştept aceste propuneri la Ministerul Muncii.

Acest Cod social, aşa cum am promis, va fi prezentat până la sfârşitul anului în Guvern şi va fi transmis Parlamentului. Dumneavoastră puteţi să transmiteţi propunerile Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Drept la replică, doamna deputat.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Domnule ministru, aţi promis că va fi gata până în luna octombrie.

Dacă chiar doreaţi să faceţi acest cod, nu veneaţi cu aceste patru legi aprobate în procedură de urgenţă acum, pe final de an, pentru a le putea prinde în buget, în aşa fel încât pe 2011, toate aceste indemnizaţii să fie tăiate.

Mai întâi trebuia să vă gândiţi la servicii, pentru a acoperi nevoile acestor categorii şi după aceea să le luaţi banii de mâncare şi de alimente.

Să vă fie ruşine! (Rumoare, vociferări.)

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să vă cer eu scuze în numele colegei noastre pentru ultima afirmaţie care cred că a făcut-o fără să-şi dea seama că nu se înscrie în Codul de conduită atât al domniei sale, cât şi al parlamentarilor. (Rumoare, vociferări.)

Da, asta este în afara regulamentului.

Raportul pe amendamente admise, stimaţi colegi.

Titlul legii - poziţia 1. Dacă sunt observaţii? Poziţia 2. Poziţia 3. Poziţia 4. Poziţia 5. Poziţiile 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31.

La 31.

Vă rog, stimate coleg, la 31. Aveţi la dispoziţie 20 de secunde.

Domnul Gheorghe Hogea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să-mi retrag amendamentul de la art.28 alin.(2) şi, pentru corelare legislativă, propun ca peste tot, în cuprinsul legii, în loc de sintagma "absenţe nejustificate", să se introducă sintagma "absenţe nemotivate".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Din partea comisiei? Poziţia faţă de amendamentul propus.

Doamna Claudia Boghicevici:

Este corectă formularea colegului meu; o susţinem.

Domnul Ioan Oltean:

În cazul acesta, supun votului dumneavoastră această modificare.

Vă rog să vă pregătiţi de vot.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

163 de voturi pentru, 31 împotrivă, 4 abţineri.

Propunerea a fost acceptată.

Poziţia 32.

Dacă sunt observaţii?

Comisia; vă rog să fiţi extrem de scurtă în propunere.

Doamna Claudia Boghicevici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tot o observaţie de natură legislativă. Alin. c) va trebui să fie reformulat: "pe perioada de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate pentru titularul alocaţiei.", pentru corelare cu poziţia 3.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Continuăm dezbaterea.

Poziţia 33.

Poziţiile 34, 35, 36, fără amendamente, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44.

Dacă sunt observaţii? Nu avem observaţii.

Poziţiile 45, 46, 47, 48.

Stimaţi colegi, am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Îl rog pe reprezentantul Guvernului, domnul ministru Iliescu, să ia cuvântul.

Vă rog, domnule ministru; scurt, vă rog.

Domnul Valentin Adrian Iliescu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună seara, doamnelor şi domnilor deputaţi!

În temeiul art.115 din Constituţie, Guvernul are capacitatea să vă prezinte un proiect de lege pe baza căruia şi pe baza domeniilor abilitate de dumneavoastră, Guvernul, pe perioada vacanţei parlamentare, să poată emite ordonanţe simple, care nu sunt incluse în categoria legilor organice.

Vă mulţumesc. Nu o să prezint aici domeniile de abilitare.

Mulţumesc comisiei pentru amendamentele foarte corecte şi foarte bune pe care le-a adus. Şi colegilor secretari de stat care au venit aici, în faţa dumneavoastră, să răspundă la eventualele întrebări.

Şi vă rog, din toată inima, să aprobaţi Proiectul de Lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe simple.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte, viitor preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnul Andronache.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a dezbătut şi adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege stabileşte următoarele domenii de reglementare, pentru care se solicită abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare - decembrie-ianuarie -, şi anume: 1. finanţe şi economie; 2. sănătate; 3. cercetare; 4. mediu; 5. urbanism şi autorizarea construcţiilor; 6. protecţia consumatorului; 7. prorogarea sau modificarea unor termene prevăzute în acte normative cu putere de lege.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor raportul de adoptare a Proiectului de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, cu amendamentele admise redate în Anexa nr.1 şi cu amendamentele respinse redate în Anexa nr.2 la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule secretar.

Vă rog să rămâneţi la microfon.

Suntem în procedură de urgenţă. Vă rog să propuneţi timpii pentru dezbateri generale şi pentru dezbaterea pe articole.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cinci minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru dezbaterea pe articole.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. 142 de voturi pentru, 48 împotrivă, 3 abţineri.

Propunerile de timpi de dezbateri au fost aprobate.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem doritori.

În situaţia aceasta, trecem la dezbaterea raportului.

Vă rog, stimaţi colegi, să urmăriţi raportul comisiei sesizate în fond.

Nu avem amendamente la poziţiile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Da. Vă rog, domnule coleg.

Domnule Lup Silvestru, vă rog să precizaţi.

Domnul Silvestru Mircea Lup:

Deşi la începutul fiecărei vacanţe facem acest demers, de a adopta Legea privind abilitarea Guvernului, nu trebuie să o privim cu mare superficialitate, pentru că o competenţă a noastră de unică autoritate legiuitoare în ţară o delegăm Guvernului. Şi, atunci, trebuie să fim atenţi ce delegăm.

Şi amendamentele propuse de mine, cuprinse la poziţiile 1 şi 2 la amendamente respinse, corespunzătoare poziţiile 6 şi 7 din proiect, se referă tocmai la eliminarea punctelor 6 şi 7, în ideea că am delegat competenţe de legiferare pentru domenii care fac parte din domeniul legilor organice, respectiv reglementări în domeniul proprietăţii, în aşa fel încât Ordonanţa nr.88 din 1997 privind privatizarea şi Legea nr.137 privind unele măsuri nu ar trebui să fie modificate prin ordonanţă a Guvernului dată prin această lege de abilitare.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, supun votului dumneavoastră eliminarea poziţia 6 din raportul cu amendamente admise.

Vă rog să votaţi pentru propunerea de eliminare. Vă rog, votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

138 de voturi împotriva propunerii, şapte abţineri, şi 44 pentru.

deci propunerea nu a fost însuşită.

Şi acum supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a poziţiei 7 din textul legii.

Vă rog să votaţi.

Cu 135 de voturi împotrivă, şase abţineri şi 57 de voturi pentru, propunerea de eliminare a fost respinsă.

Continuăm dezbaterea pe marginea raportului.

La poziţia 8 nu avem amendamente admise şi nici respinse.

La poziţiile 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23 nu avem amendamente.

Poziţiile 24, 25 nu avem amendamente.

Poziţia 26 nu avem amendamente.

Poziţia 27, dacă avem intervenţii? Nu avem.

Poziţia 28 şi 29 fără amendamente.

Stimaţi colegi,

Am epuizat, cu ajutorul dumneavoastră şi al armatei de secretari de stat prezenţi aici, în susţinerea proiectelor de lege, dezbaterea pe articole. Rămâne pentru votul final din seara aceasta.

Mulţumesc, domnilor miniştri.

O seară bună, să auzim numai de bine! Sărbători fericite!

Continuăm dezbaterea.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2010 pentru ratificarea Protocolului, semnat la Chişinău la 5 noiembrie 2010, pentru amendarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la principiile colaborării în domeniul transportului feroviar, încheiat la Chişinău la 21 februarie 1995.

Suntem în procedură de urgenţă.

Domnule ministru, aveţi cuvântul. Scurt şi la obiect, vă rog foarte mult.

Domnul Eusebiu Manea Pistru Popa (secretar de stat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La data de 21 februarie 1995 a fost încheiat la Chişinău Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la principiile colaborării în domeniul transportului feroviar.

Prin Legea nr.92/1995 a fost ratificat acest acord încheiat pentru o perioadă de 15 ani, data ieşirii din vigoare fiind 22 noiembrie 2010.

Situaţia actuală impune prelungirea în regim de urgenţă a cadrului juridic actual în domeniul transportului feroviar cu Republica Moldova, întrucât acesta asigură desfăşurarea în bune condiţii a transporturilor feroviare de călători şi mărfuri între cele două state.

Acest document prelungeşte valabilitatea Acordului bilateral în domeniul feroviar cu o perioadă de încă 15 ani.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

Dacă la dezbateri generale... raportul comisiei sesizate în fond, domnule preşedinte, cu tot respectul, am să vă rog să fiţi extrem de concis.

Domnul Iulian Iancu:

Foarte scurt, comisia a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu acest proiect.

Proiectul a fost avizat de Consiliul Legislativ şi avizat favorabil de Comisia pentru politică externă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte, ca întotdeauna, la obiect. Mulţumesc foarte mult.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni.

Avem îndeplinite prevederile art.106 din Regulament.

În consecinţă, proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Următorul proiect de lege este cel care vizează modificarea şi completarea Legii nr.122/2006 privind azilul în România.

Poate că ne interesează pe mulţi această lege.

Domnul secretar de stat cu rang de ministru, Valentin Iliescu, vă rog să prezentaţi pe scurt.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege aflat în dezbaterea Camerei este un element de condiţionalitate în perspectiva aderării României la spaţiul schengen.

În principiu, sunt câteva elemente esenţiale. Ne bucurăm şi le mulţumim colegilor din comisia de specialitate pentru contribuţia importantă la întocmirea unui raport cu multe elemente în plus faţă de forma iniţiatorului.

În fapt, sunt câteva elemente de bază ale acestui document, respectiv instituirea unei proceduri în cazul furtului, pierderii, deteriorării ori distrugerii permiselor de şedere sau, după caz, a documentelor de călătorie eliberate de statul român beneficiarilor unei forme de protecţie în România, întrucât această situaţie nu era consacrată la nivel legislativ.

În al doilea rând, extinderea perioadei de valabilitate a documentelor de călătorie de la un an, cât este în prezent, la doi ani.

De asemenea, precizarea în mod expres în textul legii a faptului că nu se percepe vreo taxă pentru eliberarea sau prelungirea valabilităţii documentului temporar de identitate, eliberat solicitanţilor de azil. Repet, având în vedere şi contribuţia comisiei de specialitate, foarte bună şi la obiect pe textul de lege, vă solicit aprobarea proiectului de lege aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond? Domnul secretar Andronache, vă rog, foarte pe scurt.

Domnul Gabriel Andronache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost sesizate în procedură de urgenţă cu proiectul de lege expus de domnul secretar de stat.

Comisiile au avizat, Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat.

Raportul comisiilor a fost adoptat în unanimitate.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule secretar, vă rog şi timpii pentru dezbaterea legii.

Domnul Gabriel Andronache:

Cinci minute pentru dezbatere generală şi un minut pentru dezbaterea pe articole.

Domnul Ioan Oltean:

Apreciez constanţa dumneavoastră.

Supun votului dumneavoastră timpii propuşi. Vă rog să votaţi.

144 de voturi pentru, 49 împotrivă, două abţineri. Mulţumesc foarte mult.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni.

Trecem la dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege.

Vă rog să urmăriţi cu atenţie raportul comisiei şi să interveniţi acolo unde veţi aprecia că aveţi motive s-o faceţi.

Poziţia 1, poziţia 2, poziţia 3 din raport, poziţia 4, poziţia 5, poziţia 6, poziţia 7, poziţia 8, poziţia 9, poziţiile 10, 11 şi poziţia 12.

Raportul a fost trecut cu maximă atenţie prin votul dumneavoastră.

Domnul Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Profitând şi de o mică întârziere pentru comisiile reunite - juridică şi pentru industrii şi servicii - vă rog să acceptaţi să suplimentăm cu încă un proiect legislativ: se referă la proiectul de Lege pentru abrogarea unor reglementări în domeniul ajutorului de stat în agricultură, absolut necesar pentru dezbaterea pe buget. Totodată, vă rog să introduceţi în dezbatere cele două rapoarte ale Comisiei juridice privind cererea procurorului general de continuare a cercetării penale a lui Monica Ridzi şi încuviinţarea unei percheziţii informatice.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Mai căutaţi-vă acolo, mai aveţi ceva? Că tot timpul, dacă nu vă dau alţii de lucru, vă găsiţi dumneavoastră.

Supun votului dumneavoastră completarea ordinii de zi cu propunerile făcute de domnul Mircea Toader, deputat de Galaţi, vă rog, stimaţi colegi.

Domnul Buda, vă rog să votaţi.

180 de voturi pentru, 16 împotrivă, cinci abţineri.

Propunerile au fost acceptate.

Revenim la Ordonanţa nr.34. (Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (PL-x 606/2010). )

Rog membrii comisiei sesizate în fond să îşi ocupe locul.

Înţeleg că raportul a fost redactat, daţi-ne voie să oferim posibilitatea domnului preşedinte Daniel Buda să ne prezinte toate datele privind...

Domnul Daniel Buda:

Viitor vicepreşedinte în locul dumneavoastră, că tot m-aţi deturnat de la Comisia juridică.

Domnul Ioan Oltean:

Da, accept provocarea.

Domnul Daniel Buda:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Raportul suplimentar al celor două comisii, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii. Cele două comisii s-au întrunit în cvorum pentru a discuta aspectele pentru care am fost sesizaţi de către plenului Camerei Deputaţilor.

Prin urmare, în urma votului exprimat de către cele două comisii, s-a convenit introducerea, la art.260 alin.(3) a prevederilor potrivit cărora preşedintele consiliului este obligatoriu jurist.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnilor colegi.

Supun votului dumneavoastră această propunere a comisiei.

Vă rog să votaţi.

140 de voturi pentru, 56 împotrivă, cinci abţineri.

Pregătirea juridică a fost însuşită de către plenul Camerei Deputaţilor.

Mergem mai departe, la poziţia 60, poziţia 70 din raport, înţeleg; nu avem amendamente.

71, de asemenea.

La poziţia 72 dacă sunt observaţii? Nu avem.

Poziţia 73? 74? 75? 76? Nu avem amendamente.

77? 78? 79? Nu avem amendamente.

Poziţia 80, dacă sunt observaţii? Nu avem.

Poziţiile 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87 nu avem amendamente.

La 88, dacă sunt observaţii?

Poziţiile 89, 90, 91 nu avem amendamente.

92? La 94 avem intervenţii, deci la 92 nu avem intervenţii, la 93 nu avem, la poziţia 94 domnul Silvestru Lup. domnule deputat, vă rog să interveniţi cu toată încrederea.

Domnul Silvestru Mircea Lup:

O chestiune foarte importantă aş ridica-o.

Dorim să accelerăm judecarea contestaţiilor or, prin cuprinderea în acest articol a competenţei materiale a tribunalului respectiv, a secţiei comerciale, nu venim decât să complicăm şi mai mult. Zăpăcim justiţiabilul, respectiv autoritatea contractantă - operatorii, instanţa, chiar şi avocaţii şi nu facem decât să ridicăm excepţii de necompetenţă şi după aceea să intrăm pe conflicte de competenţă şi pe regulatori de competenţă.

Şi atunci, propunerea mea este să lăsăm aşa cum spune legea contenciosului, competenţa instanţelor de contencios administrativ, respectiv tribunalul sau curţile de apel. Faceţi-o, altfel, câteva luni, plimbăm cauza pe la diferite instanţe.

Iar prima teză a articolului vine să dea o formulare juridică, ceea ce nu s-a întâmplat în forma Senatului.

Domnul Ioan Oltean:

Da, domnul deputat Dobre, vă rog.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Domnule preşedinte,

În legătură cu amendamentul propus de domnul Lup, este o chestiune în legătură cu care îi solicitam atenţia şi preşedintelui Comisiei juridice şi probabil chiar şi domnul Toader se poate arăta interesat de acest lucru, pentru că dumnealui discuta despre celeritatea cu care trebuie să se soluţioneze litigiile cu privire la licitaţiile publice.

Ce se întâmplă prin această modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76? Introduce o nouă competenţă, şi împotriva deciziilor pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, poţi ataca la Tribunal, respectiv Curte de Apel, la Secţia comercială. Iar ceea ce noi am stabilit ca regim juridic pentru actul prin care se finalizează procedura de achiziţie publică, şi anume decizia de atribuire, l-am calificat - şi nu noi, ci doctrina şi, până la urmă, întreaga literatură de specialitate şi nici în Comisia juridică nu s-a exprimat vreun punct de vedere contrar - ca act administrativ.

Până la încheierea contractului este competenţa acestui consiliu. Până la semnarea contractului avem de-a face cu un act de putere, cu un act administrativ de putere. După încheierea contractului, competenţa - într-adevăr - aparţine Secţiei comerciale, atât de la Tribunal, cât şi de la Curtea de Apel. O astfel de modificare atrage după sine - şi a se vedea practica în materie - două, trei declinări de competenţă şi regulatori de competenţă din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce duce la dilatarea, în timp, a soluţionării conflictului juridic existent şi întârzierea absorbţiei fondurilor alocate achiziţiei publice respective.

Drept pentru care, vă solicit, pentru celeritatea acestei chestiuni, să renunţaţi la această prevedere şi să admiteţi acest amendament formulat în această situaţie.

Şi cer şi eu poziţia Comisiei juridice, fie a preşedintelui, fie a vicepreşedintelui, pentru că acest lucru a fost discutat în Comisia juridică şi am căzut de acord că, până la semnare, competentă este Secţia de Contencios Administrativ. După semnare, este competentă Secţia comercială. Firesc şi normal. Dacă vreţi să întârziem, facem aşa cum este prevăzut în proiect, dacă nu, vă rog să votaţi pentru acest amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Lup.

Comisia juridică, dacă aveţi vreo observaţie? Vă menţineţi poziţia? Am înţeles că domnul preşedinte menţine poziţia exprimată în raport.

O voce din sală:

S-o exprime la microfon!

Domnul Ioan Oltean:

Amendamentul domnului deputat Silvestru Lup se poziţionează la punctul 35 din amendamente respinse.

Votul dumneavoastră, domnilor colegi. Vă rog să votaţi. Vă rog să votaţi, domnilor colegi.

121 de voturi împotrivă, şapte abţineri, 64 pentru. Amendamentul a căzut.

Poziţia 95, dacă nu avem amendamente.

96, nu avem, de asemenea.

La poziţia 97, poziţia 98, 99, nu avem amendamente admise sau respinse.

La 100, dacă sunt intervenţii?

101? 102? 103?

Poziţiile 104, 105, 106?

Poziţiile 107-117? Nu avem amendamente.

Poziţia 118, dacă sunt intervenţii?

Poziţiile 119, dacă sunt observaţii?

120, 121, 122, 123, 124, 125 şi 126 nu avem amendamente.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta am epuizat timpul şi rapoartele şi raportul comisiei sesizate în fond.

Proiectul de lege, în forma în care dumneavoastră aţi agreat-o, va ajunge la votul final în această seară.

Vă mulţumesc pentru efortul pe care l-aţi depus în vederea dezbaterii acestui proiect de lege.

Da, domnule deputat, domnule coleg, amendamentele admise au fost epuizate, iar amendamentele respinse... vă rog, aveţi vreo intervenţie? Dacă există vreo intervenţie referitoare la amendamentele respinse. Vă rog, domnule deputat, să precizaţi poziţia din raport.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Domnule preşedinte,

Cu mare drag.

Bănuiesc că nu aveţi anexa cu amendamente respinse în faţă?

Domnul Ioan Oltean:

O am, domnule deputat, dumneavoastră precizaţi care poziţie, pentru că...

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Poziţia 7.

Domnul Ioan Oltean:

Poziţia 7.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Vă rog, o aveţi?

Domnul Ioan Oltean:

Da, domnule deputat, vă rog să expuneţi poziţia dumneavoastră.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

La poziţia 7, revin, e vorba de art.124 şi este vorba despre pragul la care o autoritate publică contractantă este nevoită să facă licitaţie pentru contractele de lucrări şi nu cerere de ofertă.

Dragi colegi,

Procedura cererii de ofertă nu este una publicată. Este doar afişată la avizierul instituţiei contractante şi presupune că acest conducător al instituţiei trimite trei faxuri, cel puţin, la trei firme şi primeşte răspuns şi atribuie contractul.

Procedura licitaţiei este procedura publică prin care toată lumea află că are loc această licitaţie.

Din păcate, motivarea anterioară a colegului nostru, domnul Boureanu, referitoare la Regulamentul 1177 al Comisiei Europene din 2009, poate fi validă, nu contest, numai că nu cred că e şi relevantă, pentru că, dacă ar fi fost, Guvernul ar fi ţinut seama de ea atunci când a înfăptuit Ordonanţa nr.76, un an mai târziu, în 2010.

În Ordonanţa nr.76, este trecut, la lit.c) pentru contractul de lucrări 1 milion de euro. Încă o dată revin şi arăt că pentru un partid cu evidente accente morale, cum este PDL-ul, mă aştept să nu votaţi în sensul pe care l-am menţionat anterior, respectiv, vă pregătiţi să strângeţi bani prin clientela dumneavoastră politică, prin creşterea pragului de la 1 milion la 4,8 milioane.

Stimaţi colegi,

Eu îmi închei aici pledoaria, mizând pe ceea ce încă o dată dumneavoastră şi preşedintele dumneavoastră onorific aţi promis - corectitudine. Dumneavoastră sunteţi primii care vă pregătiţi pentru campaniile electorale din 2012 cu colectarea de fonduri într-un mod foarte corect din punctul dumneavoastră de vedere, respectiv modificaţi legislaţia pentru a putea favoriza clientela. Aici este dovada.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat

Şi stimaţi colegi,

Amendamentele respinse se susţin în paralel cu amendamentele admise. Vă rog să observaţi că, la poziţia 39 din raport, la art.124 la care dumneavoastră aveaţi un amendament respins, avem un amendament admis. Atunci trebuia dumneavoastră să vă susţineţi amendamentul, şi nu acum, când noi am adoptat raportul în integralitatea lui.

Vă rog foarte mult, altădată să fiţi mai atent când facem dezbaterile pe articole. N-am să supun votului, pentru că este un amendament care trebuia susţinut la vremea respectivă.

Vă rog, domnule deputat, dacă aveţi vreo nelămurire, vă rog să v-o exprimaţi de la tribună.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Eu nu am nelămuriri, domnule preşedinte, altele decât cele legate de modul în care conduceţi şedinţa.

Mai spun o dată, dumneavoastră cred că vreţi să acoperiţi urmele acestei nelegiuiri, până la urmă, şi nu vreţi să vă puneţi colegii în ipostaza de a arăta prin vot adevărul, pentru că de aceea avem două anexe, domnule preşedinte. Prima anexă, cu amendamente respinse, pe care aţi epuizat-o, şi am intrat în anexa nr.2, conform regulamentului şi conform raportului pe care deputaţii l-au primit la căsuţă, în care, cu poziţii distincte, separate, sunt cuprinse amendamentele respinse, care amendamente, tot conform regulamentului, pot fi susţinute în plen de către iniţiatorii lor, ceea ce şi fac, domnule preşedinte, găsind că nu exced în niciun fel limitele regulamentului. Dumneavoastră, în schimb, da, o faceţi.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, imediat, domnule Márton. Domnul Márton, expertul în regulament, în proceduri, vă rog să interveniţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Art.110 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor: "Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte."

Din moment ce s-a adoptat amendamentul respectiv, viu disputat aici, exclude amendamentul dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat, pentru precizarea care este absolut regulamentară. Sper că a înţeles şi domnul ministru care sunt procedurile corecte de lucru şi, data viitoare, nu vom mai face o asemenea greşeală, care este, în ultimă instanţă, pardonabilă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Am finalizat raportul, rămâne pentru votul final.

Mai am un ultim raport cu care a fost completată ordinea de zi: proiectul de Lege pentru abrogarea unor reglementări din domeniul ajutorului de stat în agricultură.

O să-l rog pe domnul secretar de stat cu rang de ministru, aşa-i place să i se spună şi-i fac plăcerea, să intervină şi să exprime punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor are ca obiect de reglementare abrogarea unor acte normative din domeniul ajutorului de stat în agricultură, pentru a se asigura sistematizarea legislaţiei neconforme cu legislaţia Uniunii Europene şi pentru evitarea paralelismelor în reglementările naţionale care privesc ajutorul de stat.

Proiectul de lege s-a bucurat de susţinerea comisiilor reunite - juridică şi pentru agricultură - motiv pentru care, vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să susţineţi proiectul de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Dacă raportul comisiei sesizate în fond? Domnule secretar, spre bucuria şi satisfacţia domnului preşedinte, vă rog să prezentaţi concis raportul.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate în fond spre dezbatere cu proiectul de Lege pentru abrogarea unor reglementări din domeniul ajutorului de stat în agricultură.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins iniţiativa legislativă. Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă. de asemenea, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat favorabil această iniţiativă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare abrogarea unor acte normative din domeniul ajutorului de stat în agricultură.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi să întocmească raportul comun de adoptare a proiectului de lege cu amendamentele admise care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Fac, de asemenea, menţiunea, pentru stenogramă, că eventualele erori materiale sau de tehnică legislativă vor fi corectate de Departamentul legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule secretar.

Dacă din partea Grupurilor parlamentare? Nu, nu avem doritori.

Intrăm la dezbaterea pe articole.

Vă rog să urmăriţi raportul comisiei sesizate în fond.

La poziţia 1? Dacă sunt observaţii la poziţia 1? Poziţia 2? Poziţia 3? Poziţia 4? Poziţia 5? Poziţia 6? 7? 8? 9? 10? 11? 12? 13? 14?

Raportul a fost adoptat, rămâne pentru votul final.

Îmi cer scuze, aveam nevoie de o scurtă documentare legată de ceea ce urmează pe ordinea de zi. Aşa cum a fost aprobată ordinea de zi şi programul de lucru, urmează să dezbatem solicitările procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de extindere a urmării penale împotriva doamnei deputat Monica Iacob Ridzi, fost ministru al tineretului şi sportului, în Dosarul penal nr.147/2009, şi a solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie înaintate de Ministerul Justiţiei de încuviinţare a unei percheziţii informatice în Dosarul nr.147/2009.

În legătură cu dezbaterea şi votul asupra acestor solicitări, propunem următoarea procedură şi o să vă rog să mă urmăriţi pentru a fi în deplină cunoştinţă de cauză. Rog, în acelaşi timp, colegii să ocupe locurile în sala de şedinţe, pentru a putea urmări cu atenţie ceea ce urmează să se întâmple.

Şi pe domnul Boureanu... o să vă rog să ocupaţi locul în sala de şedinţe. Şi, vă rog şi în spate, vă rog, domnilor colegi, procedura propusă este următoarea: mai întâi se va da citire solicitărilor din partea Parchetului General.

Va urma prezentarea rapoartelor Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, apoi intervenţia doamnei deputat Monica Iacob Ridzi, fost ministru. Să vedem dacă este prezentă. Este prezentă doamna deputat. după care vor avea loc intervenţii din partea grupurilor parlamentare iar, în final, votul dumneavoastră exprimat prin votul secret, exprimat cu bile asupra celor două solicitări.

Dacă, faţă de procedura propusă, există vreo observaţie, vreun comentariu din partea dumneavoastră? dacă nu există niciun fel de comentariu, atunci supun votului dumneavoastră această procedură.

O să vă rog să votaţi.

Potrivit procedurii, deja aprobate, daţi-mi voie să dau citire celor două solicitări. (Coboară la tribună.)

Da. Trebuie să recunosc că nu-mi face deloc plăcere.

"Către Parlamentul României, Camera Deputaţilor.

În conformitate cu prevederile art.109 alin.(2) din Constituţia României, art.12 şi 19 din Legea nr.115/1999 şi ale Deciziei nr.270 din 10.03.2008 a Curţii Constituţionale,

în vederea formulării cererii de începere a urmăririi penale împotriva deputatului Iacob Ridzi Monica Maria, fost ministru al tineretului şi sportului, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, prevăzut de art.13² din Legea nr.78/2000 cu referire la art.248 Cod penal, fals intelectual, în legătură cu fapte de corupţie, prevăzute de art.289 Cod penal, cu aplicarea art.17 alin.(1) lit.c) din Legea nr.78/2000 şi a art.41 alin.(2) Cod penal, uz de fals în legătură cu fapte de corupţie prevăzute de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.17 alin.(1) lit.c) din Legea nr.78/2000 şi a art.41 alin.(2) Cod penal, şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii, prevăzută de art.31 alin.(2) Cod penal, raportată la art.43 din Legea nr.82/1991 cu referire la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.17 alin.(1) lit.c) din Legea nr.78/2000 şi a art.41 alin.(2) Cod penal, infracţiuni săvârşite în concurs real prevăzut de art.31 lit.a) Cod penal.

Sper că aţi reţinut cu toţii tot ce v-am citit.

Vă înaintez alăturat Referatul nr.147/P/2009, întocmit de Direcţia Naţională Anticorpuţie şi copii certificate ale înscrisurilor din dosarul penal cu numărul menţionat, conţine 7 volume - în total, 1984 de file.

Faptele cu care a fost sesizată Direcţia Naţională Anticorupţie constau în aceea că în intervalul aprilie-iunie 2009, Iacob Ridzi Monica Maria a dispus, prin încălcarea atribuţiilor care-i reveneau în calitate de ministru, achiziţionarea de către Ministerul Tineretului şi Sportului a unor produse electronice de la SC Carpatik Impex SRL Găeşti şi SC Călin SRL Curtea de Argeş, în condiţiile în care aceste categorii de bunuri erau excluse de la achiziţionare prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2009. nu au existat estimări bazate pe raportul de necesitate-preţ şi note de fundamentare întocmite de compartimentul de specialitate, care să conţină particularităţi tehnice ale bunurilor, iar preţurile de achiziţie au fost supraevaluate.

Prin fapta descrisă, a fost prejudiciat patrimoniul Ministerului Tineretului şi Sportului cu o sumă de aproximativ 100 de mii de roni, reprezentând diferenţa dintre preţul de achiziţie al bunurilor şi preţul la care fuseseră obţinute de către societăţile menţionate, şi a fost creat un avantaj patrimonial în acelaşi cuantum celor două societăţi comerciale.

În aceleaşi condiţii, Iacob Ridzi Monica Maria a determinat ca un funcţionar al ministerului să modifice programul anual de achiziţii pentru a permite ca bunurile să fie cumpărate prin achiziţie directă.

Pentru a atesta împrejurarea nereală, că procedura de achiziţie fusese demarată anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2009, Iacob Ridzi Monica Maria a întocmit şi a dispus întocmirea de către alte persoane a unei note de fundamentare, două cereri de ofertă, două comenzi, două oferte de preţ şi două facturi fiscale, în care au fost menţionate date fictive cu privire la momentul la care au fost întocmite.

Totodată, Iacob Ridzi Monica Maria a determinat un alt funcţionar să întocmească 3 note de intrare-recepţie prin care a atestat, în mod nereal, primirea bunurilor achiziţionate de către SC Carpatik Impex SRL Găeşti şi SC Călin SRL Curtea de Argeş în gestiunea Ministerului Tineretului şi Sportului.

Înscrisurile menţionate au fost ulterior înregistrate în contabilitatea Ministerului Tineretului şi Sportului, iar pe baza acestora au fost achitate sumele de 167.975 roni către SC Carpatik impex SRL Găeşti care achiziţionase aceleaşi bunuri cu suma de 96.048 roni şi 23.790 roni către SC Călin SRL Curtea de Argeş care achiziţionase aceleaşi bunuri cu suma de 15.667 roni.

Sesizarea adresată organelor de urmărire penală şi actele premergătoare efectuate conţin indicii care impun începerea urmăririi penale în cauză pentru ca organele judiciare să poată administra probele necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt.

În conformitate cu prevederile art.65 alin.(1) Cod procedură penală, probele pot fi administrate doar în cadrul procesului penal, respectiv după începerea urmării penale în cauză, care nu poate fi dispuse decât la cererea Parlamentului României, în speţă Camera Deputaţilor, potrivit Dispoziţiilor art.109 alin.(2) din Constituţia României şi ale art.12 din Legea nr.115/1999, precum şi ale Deciziei nr.270 din 10 martie 2008 a Curţii Constituţionale.

Cu deosebită consideraţie, Procurorul general Laura Codruţa Kovesi".

Aceasta este prima solicitare din partea Parchetului General.

A doua solicitare, din partea ministrului justiţiei, prin care se solicită deci încuviinţarea percheziţiei informatice în Dosarul nr.147/P/2009 privind pe învinuita Iacob Ridzi Monica Maria.

"Stimată doamnă preşedinte,

Vă transmitem alăturat, în temeiul art.72 din Constituţia României, republicată, al art.13 alin.(3) şi al art.19 din Legea nr.105/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi al art.193 alin.(1) şi (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie de încuviinţare a unei percheziţii informatice în Dosarul nr.147/P/2009 privind pe învinuita Iacob Ridzi Monica Maria, fost ministru, în prezent deputat în Parlamentul României.

Ataşăm prezentei adrese documentaţia pusă la dispoziţie de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, respectiv un volum ce conţine 71 de file".

Semnează ministrul justiţiei, Cătălin Marian Predoiu.

Acestea sunt cele două cereri care fac astăzi obiectul dezbaterii noastre.

Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.)

În continuare, conform procedurii aprobate, rog un reprezentant al comisiei sesizate în fond, în speţă de data aceasta, din nou, domnul secretar Andronache, să prezinte rapoartele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi da citire celor două rapoarte în ordinea în care aţi prezentat şi dumneavoastră cele două sesizări.

Primul raport, raport în vederea formulării cererii de începere a urmăririi penale împotriva deputatului Iacob Ridzi Monica Maria pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată cu cererea de începere a urmăririi penale împotriva deputatului Iacob Ridzi Monica Maria, fost ministru al tineretului şi sporturilor, pentru infracţiunea la care s-a făcut referire în cererea ce v-a fost prezentată de domnul preşedinte Oltean.

Scrisoarea Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înaintată Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi conţine următoarele: Scrisoarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nr.204/C/2010; referatul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din 9 februarie 2010, 2 colete sigilate cu ştampila - secretar general, conţinând Anexa 1 şi Anexa 2 care însoţesc scrisoarea la care am făcut referire mai înainte.

În cadrul scrisorii sunt detaliate aspectele pe care domnul preşedinte Oltean vi le-a prezentat mai devreme.

În cadrul raportului se regăsesc, de asemenea, şi concluziile doamnei deputat Monica Maria Iacob Ridzi referitoare la Referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de aviz pentru începerea urmării penale şi de încuviinţare a începerii urmării penale.

În şedinţa din 7 decembrie 2010, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât discutarea adresei Biroului permanent nr.167 din 16.02.2010 cu cererea de începere a urmării penale cerută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva doamnei deputat Monica Iacob Ridzi.

Şedinţa, care s-a desfăşurat la data menţionată, a avut un caracter secret. Au luat cuvântul membrii tuturor grupurilor parlamentare, iar în urma discuţiilor, domnul preşedinte Daniel Buda a supus la vot cererea de extindere a urmării penale împotriva doamnei deputat Monica Iacob Ridzi.

În urma votului exprimat, s-a hotărât cu majoritate de voturi, 9 voturi pentru extinderea urmăririi penale, 11 voturi împotrivă şi un vot nul, respingerea cererii de extindere a urmăririi penale împotriva doamnei ministru Monica Iacob Ridzi, ceea ce vă supunem şi dumneavoastră spre vot astăzi.

Cu privire la cea de-a doua scrisoare care v-a fost prezentată de domnul preşedinte, Raport privind Scrisoarea domnului Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei, referitoare la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie de încuviinţare a unei percheziţii informatice în Dosarul nr.147/P/2009 privind-o pe doamna deputat Monica Maria Iacob Ridzi, fost ministru.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată cu Scrisoarea domnului Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei, referitoare la solicitarea Driecţiei Naţionale Anticorupţie de încuviinţare a unei percheziţii informatice în Dosarul nr.147/P/2009 privind-o pe doamna deputat Monica Iacob Ridzi, în calitate de fost ministru al tineretului şi sportului.

Scrisoarea a fost înaintată Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, împreună cu documentaţia pusă la dispoziţie de către Direcţia Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, şi anume: scrisoarea domnului Daniel Morar, procuror şef - Direcţia Naţională Anticorupţie, referatul procurorului de caz, documentaţia pusă la dispoziţie de către Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, un volum ce conţine 71 de file.

În raport sunt redate concluziile doamnei deputat Monica Iacob Ridzi referitoare la referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar conţinutul scrisorii ministrului justiţiei v-a fost prezentat de domnul preşedinte Ioan Oltean.

Şi în cazul acestui raport au luat cuvântul toţi reprezentanţii grupurilor parlamentare din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi această chestiune a fost dezbătut în şedinţă secretă, iar în urma discuţiilor, domnul preşedinte Daniel Buda a supus la vot cererea Parchetului în Dosarul nr.147/P/2009.

În urma votului exprimat s-a hotărât, cu majoritate de voturi, respingerea solicitării depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule secretar al Comisiei juridice.

Conform procedurii aprobate, o rog pe doamna deputat Monica Ridzi.

doamna deputat, aveţi cuvântul pentru a vă exprima poziţia dumneavoastră în raport cu cererea, cu cele două cereri şi cu conţinutul celor două rapoarte.

Monica dragă, ai cuvântul, te rog, sărut mâna!

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Bună seara tuturor!

Stimaţi colegi,

Sunt pentru a doua oară în faţa dumneavoastră, pe fondul unor solicitări ale procurorilor DNA, şi, vă recunosc, rolul meu astăzi este cu mult mai dificil decât prima dată.

Dacă în iulie 2009, eu însămi v-am cerut să-mi încuviinţaţi începerea urmăririi penale faţă de mine în controversatul dosar legat de evenimentele de la 2 mai, de această dată, pe fondul unor derapaje evidente ale activităţii de urmărire penală, vă solicit să ţineţi cont de votul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi de respingere a cererilor Ministerului Public.

Aşa cum spuneam şi în punctul de vedere exprimat Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, imunitatea ministerială este o garanţie şi nu o soluţie de evitare a anchetelor. Cu alte cuvinte, răspunderea politică nu se încadrează în modelul general al răspunderii juridice, ci are o natură specială, manifestată prin existenţa unei prezumări a faptei incriminate. Iată de ce, pentru acest motiv, reputaţi profesori de drept constituţional au precizat că responsabilitatea politică vine în contradicţie cu principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Am spus în faţa Comisiei juridice, dar şi cu ocazia declaraţiilor publice pe care le-am făcut în această perioadă, că votul asupra avizelor DNA trebuie să se bazeze exclusiv pe actele dosarului, pe necesitatea şi oportunitatea desfăşurării unei anchete corecte, nonşicanatorii la adresa unui fost ministru şi că ceea ce ar trebui să primeze ar fi exclusiv raţiunile de ordin juridic.

O abordare diferită a acestei teme ar conduce la un dublu risc: pe de o parte, Parlamentul, ca supremă autoritate legiuitoare, dar şi cu atribuţii de control în cadrul controlului reciproc şi general al puterilor în stat şi-ar însuşi ori ar asimila abuzuri, încălcări ale legii ori neconcordanţe metodologice ale puterii judecătoreşti.

Pe de altă parte, un precedent astfel creat ar genera pentru viitor decizii similare inacceptabile şi cu eventuale consecinţe mult mai grave probabil.

Aşa cum spuneam şi în punctul de vedere adresat Comisiei juridice, astăzi sunteţi chemaţi a gira sau nu o serie de inadvertenţe evidente ale activităţii procurorilor. Mă refer aici la lipsa de temeinicie a unei cereri de percheziţie solicitată după şase luni de la începerea urmăririi penale, în condiţiile în care eu însămi nu m-am opus la a preda organelor de urmărire penală toate datele personale din poşta electronică. Desigur, mă veţi întreba: dacă lucrurile stau astfel şi eu însămi am pus la dispoziţia procurorilor datele din sistemul informatic, de ce astăzi militez pentru un vot negativ la solicitarea acestora. Răspunsul stă în respectarea principiilor de drept, a echilibrului şi legalităţii desfăşurării urmăririi penale, precum şi în interpretarea modului evident în care procurorii anticorupţie încearcă să forţeze Parlamentul ca printr-un vot public să acopere absenţa unor elemente de oportunitate şi temeinicie a solicitării lor.

Cred că e inacceptabil ca în condiţiile unei anchete din care să nu fi rezultat date ori indicii că m-aş fi opus la punerea la dispoziţia procurorilor a unor acte, înscrisuri ori date, dintre cele pe care aceştia le vizează prin efectuarea percheziţiei, să li se acorde acestora libertatea determinării îngrădirii unui drept fundamental. În plus, vă rog să mai observaţi o împrejurare esenţială legată de obiectul solicitării DNA. Procurorii solicită încuviinţarea unei percheziţii informatice în calculatorul proprietatea Ministerului Tineretului şi Sportului, despre care susţin că ar fi fost utilizat doar de către mine, uitând să arate că acest calculator a fost folosit şi de către alţi angajaţi ai instituţiei, inclusiv după demisia mea din funcţia de ministru şi de către următorul ministru numit.

Profund inacceptabile mi se par şi susţinerile procurorilor privind necesitatea unui aviz de începerea urmăririi penale în cazul achiziţionării de bunuri de către MTS înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei nr.34/2009.

Ceea ce este mult mai grav, dincolo de aspectele ce ţin de detaliile speţei, este că procurorii au prezentat Parlamentului situaţii de fapt profund nereale, au afirmat că aş fi încălcat ordonanţa Guvernului ce nu intrase în vigoare la momentul procedurii de achiziţie, au nesocotit declaraţiile unor martori de bună-credinţă, au interpretat într-un mod inacceptabil noţiunile de adaos comercial, angajament bugetar şi au nesocotit regulile generale referitoare la programul anual al achiziţiilor publice. Ceea ce a contat a fost doar indicarea mea pentru a doua oară în faţa opiniei publice drept coruptul de serviciu al PDL. S-au pus în mişcare strategii comunicaţionale în ceea ce mă priveşte, de natură a mă discredita şi pe care, este adevărat, din cauza unor probleme de sănătate, le-am încurajat tacit prin absenţa unor reacţii pe măsură.

Spuneam la începutul discursului meu că unul dintre riscurile unui vot pentru aprobarea celor două avize l-ar constitui şi crearea unui precedent periculos pentru perspectivă. Oricând se pot găsi interpretări conform cărora un adaos comercial este supraevaluare de preţ, oricând se pot găsi interpretări că un program de achiziţii nu poate fi modificat, deşi hotărârea nr.925 din 19 iulie 2006 arată, la art.4 alin.(8), cu totul altceva. oricând se pot găsi prejudiciile în condiţiile în care, pe de o parte, nu s-au depăşit limitele creditelor bugetare, sau pe de altă parte, ordonanţările nu au fost însuşite de ministru, aşa cum s-a întâmplat în cazul meu.

Astfel, pe un astfel de raţionament, vulnerabilitatea oricăruia dintre diriguitorii pârghiilor executive se poate activa pe fondul unei anchete abuzive a procurorilor, desfăşurată într-un tipar similar. Or, tocmai pentru a preveni acest risc, tocmai pentru a evita, acum şi în perspectivă, un abuz fundamentat pe o greşită interpretare a specificităţii funcţiei de ministru, este nevoie de votul dumneavoastră pozitiv asupra rapoartelor Comisiei juridice.

Stimaţi colegi,

Nu mă voi referi astăzi la problemele mele medicale şi nici nu mă voi prevala vreodată de ele. De altfel, sunt convinsă că deputaţii din Comisia juridică au analizat actele dosarului penal şi nicidecum cele câteva hârtii care ţin de internările mele din ultima perioadă. Sunt sigură că şi dumneavoastră veţi analiza de două ori înainte de a lua o decizie politică şi că veţi da întâietate considerentelor de natură juridică. Aşa cum cred că nu vă veţi lăsa influenţaţi de impulsul de a face din Monica Iacob Ridzi exemplul necesar demonstrării voinţei de luptă împotriva marii corupţii, punând într-un plan secundar sau trecând chiar cu vederea abuzurile procurorilor.

Vă mulţumesc mult şi vă urez tuturor sărbători fericite!

Domnul Ioan Oltean:

Aţi ascultat cu atenţie punctul de vedere ale doamnei deputat Monica Ridzi. Urmează dezbaterea privind participarea grupurilor parlamentare.

Domnul deputat Marton Arpad, pe procedură. Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am intervenit, am ridicat mâna şi atunci când aţi acceptat procedura. Mersul lucrurilor a fost adoptat corect, cu o singură explicitare: noi nu dăm două voturi pe încuviinţare, ci una este o solicitare de percheziţie, unde votăm încuviinţarea, deci votăm asupra încuviinţării, iar prima solicitare este către noi, de a cere noi extinderea urmăririi penale.

Deci, noi nu încuviinţăm o cerere de extindere a urmăririi penale, ci trebuie să votăm asupra unei cereri de extindere, adică a noastră, aşa cum prevede art.109 din Constituţia României. Deci, este o diferenţă. Acuma nu vorbesc despre faptul că onor Comisia juridică ar fi trebuit să facă un proiect de cerere, asta o lăsăm la o parte. Dar, în orice caz, atunci când votăm nu votăm rapoartele comisiei, ci o încuviinţare şi o cerere din partea Camerei de extindere a urmăririi.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină.

Doamna deputat Alina Gorghiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea o să fie foarte scurtă şi vă mărturisesc încă de la început că sunt surprinsă de solicitarea doamnei fost ministru Iacob Ridzi. Suntem la mai bine de un an şi jumătate de la presupusele acte de corupţie săvârşite de Monica Iacob Ridzi în 2 mai 2009, un an şi jumătate în care, prin mijloace care nu ţin de etica sau de moralitatea politică, Partidul Democrat Liberal a găsit mijloace procedurale, mai puţin procedurale de amânare a solicitărilor Parchetului în Camera Deputaţilor.

E regretabil că doamna ministru are o stare de sănătate precară, şi-mi pare rău că se află în această situaţie, dar, în acelaşi timp, ca parlamentar şi ca avocat, vă mărturisesc că în mod ferm cred că toţi suntem egali în faţa legii.

Şi mai cred un lucru, că doamna Ridzi nu este mai presus de lege şi că aşa cum şi alţii au fost în asemenea situaţii, domnia sa trebuie să-şi dovedească nevinovăţia în faţa instanţelor de judecată, nu trebuie să stea ascunsă sub fusta PDL-ului.

Vă mai spun un lucru care cred că este foarte de bun-simţ, şi-mi pare rău că trebuie să fac această remarcă. Doamna Ridzi, a-i ameninţa pe colegii noştri parlamentari că pot fi şi ei într-o asemenea situaţie în care sunteţi dumneavoastră şi pentru acest lucru să vă dea votul astăzi în sensul în care dumneavoastră doriţi, este imoral. Îmi pare rău că aţi făcut apel la lucrul ăsta. Mi-aş dori foarte mult să lăsăm orice problemă care ţine de resortul nostru interior şi tot ce ţine de persoana noastră ca oameni acasă, aici discutăm cu textul de lege. să ţinem cont de faptul că sunt nişte solicitări ale Parchetului pe care nu avem cum să... cărora nu avem cum să nu le dăm curs. Şi mai avem un raport pe justiţie despre care chiar domnul preşedinte povestea ieri, arătând drept unic vinovat CSM-ul. Dacă astăzi nu vom lăsa justiţia să-şi facă treaba, vom fi culpabili de un raport care şi aşa va fi unul defavorabil României pe parte de justiţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Sunt puţin surprins de ce a spus doamna deputat. Sub fusta noastră nu stă nimeni şi nu acoperim pe nimeni, ne păstrăm aceeaşi poziţie. Avem aceeaşi poziţie. Parlamentul nu trebuie să fie sub nici o formă o instanţă. Nu noi trebuie să apreciem dacă cineva este vinovat sau nevinovat. Cu atât mai mult mă surprinde ce a spus doamna deputat, fiindcă nici Comisia juridică, practic, nu trebuia să facă o analiză juridică.

Parlamentul României este prin lege abilitat să încuviinţeze un lucru pe care trebuie să-l facă justiţia. Eu cred că justiţia trebuie să-şi facă datoria, şi dacă şi-o face greşit să şi răspundă, cei care sunt în situaţia în care fac un abuz. Dar cred că a menţine într-o formă sau alta o decizie politică de a opri instanţele de judecată să ia un verdict este o greşeală. Noi, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, am susţinut întotdeauna că actul de justiţie trebuie să se finalizeze aşa cum consideră justiţia, iar dacă cineva este vinovat sau nevinovat, niciodată noi, Parlamentul, nu trebuie să decidem. Singurele care pot să fie abilitate sunt instanţele de judecată, prin treptele pe care le au şi prin procedurile lor.

Deci, ca atare, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal va susţine solicitările făcute de procurorul general pe un singur motiv foarte clar: nu de vinovăţie sau de nevinovăţie, fiindcă Parlamentul nu trebuie să fie o barieră în calea pe care trebuie s-o aibă justiţia de a dovedi în situaţia respectivă dacă un om este vinovat sau nevinovat. Eu, personal, cred în nevinovăţia doamnei Ridzi, dar nu Parlamentul trebuie să fie cel care decide asupra unui asemenea caz.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt alte intervenţii.

Domnul Florin Iordache, vicepreşedinte al Comisiei juridice.

Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum ştiţi, în Parlament este clar că nu există imunitate. Grupul PSD nu s-a opus şi nici nu se va opune unei justiţii eficiente, dar nu unei telejustiţii. Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

De aceea, stimaţi colegi, indiferent de persoana despre care discutăm, atât în comisie, cât şi în plen, punctul nostru de vedere a fost acela consecvent, să avem o justiţie eficientă. Cine are ceva de spus să-şi probeze nevinovăţia în faţa instanţelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul. Nu mai doreşte nimeni.

Stimaţi colegi, aţi ascultat punctul de vedere al comisiei sesizate în fond. Aţi constatat că prin raport se propune respingerea celor două solicitări, aţi ascultat punctul de vedere al doamnei deputat Monica Ridzi, aţi ascultat, de asemenea, şi punctele de vedere exprimate de către grupurile parlamentare prin reprezentanţii desemnaţi în acest sens.

Pentru cazul în care se constată că în urma dezbaterilor şi exprimării votului secret cu bile, Camera Deputaţilor încuviinţează extinderea urmăririi penale şi efectuarea unei percheziţii informatice au fost întocmite în acest sens două proiecte de hotărâre cărora, cu permisiunea dumneavoastră, am să le dau citire. (coboară la tribună.)

"Hotărâre privind cererea de extindere a urmăririi penale a doamnei deputat Iacob Ridzi Monica Maria, fost ministru.

Având în vedere solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind extinderea urmăririi penale a doamnei deputat Iacob Ridzi Monica Maria, fost ministru, transmisă Camerei Deputaţilor cu adresa nr.204/C/2010 din 15 februarie 2010,

în temeiul prevederilor art.109 alin.(2) din Constituţia României, republicată, şi ale art.155 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, republicat, cu modificările ulterioare,

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. Camera Deputaţilor cere extinderea urmăririi penale a doamnei deputat Iacob Ridzi Monica Maria, fost ministru, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, prevăzut de art.13² din Legea nr.78/2000 cu referire la art.248 Cod penal, fals intelectual în legătură cu fapte de corupţie, prevăzut de art.289 Cod penal, cu aplicarea art.17 alin.(1) lit.c) din Legea nr.78/2000 şi a art.41 alin.(2) Cod penal, uz de fals în legătură cu fapte de corupţie, prevăzut de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.17 alin.(1) lit.c) din Legea nr.78/2000 şi a art.41 alin.(2) Cod penal, şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii, prevăzută de art.31 alin.(2) Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu referire la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.17 alin.(1) lit.c) din Legea nr.78/2000 şi a art.41 alin.(2) Cod penal, infracţiuni săvârşite în concurs real, prevăzut de art.33 lit.a) Cod penal, fapte care fac obiectul Dosarului nr.147/P/2009 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

A doua hotărâre este ca o consecinţă a solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin intervenţia ministrului de justiţie.

"Hotărâre privind încuviinţarea efectuării unei percheziţii informatice în Dosarul nr.147/P/2009 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind pe doamna deputat Iacob Ridzi Monica Maria, fost ministru.

Având în vedere solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de încuviinţare a efectuării unei percheziţii informatice în Dosarul nr.147/P/2009 privind pe doamna deputat Iacob Ridzi monica Maria, fost ministru, transmisă Camerei Deputaţilor de ministrul justiţiei cu adresa nr.13480/10.02.2010, în temeiul prevederilor art.109 alin.(2) din Constituţia României, republicată, şi ale art.155 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, republicat, cu modificările ulterioare,

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. Camera Deputaţilor încuviinţează efectuarea unei percheziţii informatice în Dosarul nr.147/P/2009 privind pe doamna deputat Iacob Ridzi Monica Maria, fost ministru." (îşi reia locul la prezidiu.)

Domnilor colegi,

Am să fac următoarele precizări şi v-aş ruga să mă urmăriţi cu atenţie. suntem în prezenţa... şi rog membrii Comisiei juridice să mă urmărească cu atenţie şi dacă eu am greşit undeva să fiu corectat.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu (din sală):

Mai de mult aţi greşit.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Ştiu că în ce priveşte pe liberali aveţi o părere totalmente greşită.

În ce priveşte solicitarea asupra cererii de începere a urmăririi penale, vom aplica art.155 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, modificat prin Hotărârea nr.7 din 3 martie 2009, în urma declarării neconstituţionale a acestui articol de către Curtea Constituţională.

Şi atunci am să vă citesc noua reformulare. "Cererea se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi."

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Corect!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat, pentru...

În ce priveşte cererea de încuviinţare, de începere, de extindere...

În ce priveşte cererea de încuviinţare a unei percheziţii informatice, aici va trebui să aplicăm prevederea din statutul deputaţilor şi senatorilor, art.24 alin.(4). Art.24 se referă la procedura în caz de reţinere, arestare sau percheziţie.

Alin.(4) al acestui articol precizează: "Camera Deputaţilor hotărăşte asupra cererii, cu votul secret al majorităţii membrilor săi." Deci, avem două unităţi de măsură distincte în ce priveşte cele două cereri, aşa că vă rog să aveţi în vedere acest lucru.

Neexistând contestaţii din sală, înţeleg că toată lumea apreciază că aceasta este procedura corectă.

Dezbaterile fiind epuizate, urmează să ne exprimăm votul secret cu bile. Pentru a avea garanţia unei numărători corecte, supun atenţiei dumneavoastră necesitatea constituirii unei comisii de numărare şi validare a votului, alcătuită din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

Rog liderii grupurilor parlamentare ca foarte rapid să desemneze un reprezentant care să facă parte din această comisie.

Grupul PDL, domnul Mircea Toader. Domnule Mircea Toader. Sunteţi îndrăgostit, domnule Mircea Toader că nu mă auziţi.

Un reprezentant pentru comisia de numărare a voturilor.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

De la noi, domnul Marius Rogin.

Domnul Ioan Oltean:

Marius Rogin.

PSD. Domnule Mircea Duşa, un reprezentant pentru comisia de numărare a voturilor.

Nu ştiu ce au liderii astăzi dar se mişcă foarte încet. Până se hotărăşte PSD-ul... PNL-ul, domnule ministru, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

De la PNL, domnul Dumitrică George.

Domnul Ioan Oltean:

N-am înţeles.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Deputatul Dumitrică George.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Dumitrică George. Rog secretarii să noteze.

PSD.

Domnul Marian Neacşu:

De la PSD, Mircea Drăghici.

Domnul Ioan Oltean:

Mircea Drăghici, PSD.

UDMR?

Domnul Olosz Gergely:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Din partea UDMR, domnul Beres Istvan.

Domnul Ioan Oltean:

Minorităţi.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Iusein Ibram.

Domnul Ioan Oltean:

Grupul deputaţilor independenţi? Domnul Eugen Nicolicea.

Domnilor colegi, supun...

Domnule Mircea Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

O rectificare. Domnul Petru Călian va fi membru în comisie.

Domnul Ioan Oltean:

Petru Călian.

Domnilor colegi,

Supun votului dumneavoastră componenţa nominală a comisiei de care aţi luat cunoştinţă.

Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. Cu 207 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi zero abţineri, comisia propusă pentru validarea şi numărarea voturilor a fost aprobată.

Stimaţi colegi,

Urmează asupra celor două hotărâri să ne exprimăm prin vot secret prin bile.

Şi v-aş propune să fiţi de acord ca acest vot să-l dăm după ce am epuizat lista cu acte normative supuse votului final.

Nu există observaţii în această privinţă.

Deci, v-aş ruga atunci să vă pregătiţi pentru a...

Avem 7 minute pauză, pentru a atenţiona prezenţa.

Rugăm liderii grupurilor parlamentare să-şi introducă în sală parlamentarii, pentru a putea trece la şedinţa de vot final. (Rumoare.)

Domnilor, două, trei minute ca să vină şi cei care nu sunt în sală, vă rog.

Chestorii de şedinţă sunt Dan Motreanu şi Gheorghe Albu.

după pauză

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor, vă rog să aveţi puţintică răbdare, să se aşeze toţi colegii în sala de şedinţe.

Vă rog, stimaţi colegi, să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe.

Vă rog, domnule deputat Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

V-aş face o propunere de inversare: să facem întâi votul pentru Monica Ridzi, deci cu încuviinţarea şi după aceea să facem votul final.

Deci, aceasta este propunerea noastră, fiindcă durează mai mult, şi după aceea facem votul. (Rumoare.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră această propunere de a ne exprima întâi votul legat de cele două hotărâri.

Vă rog să votaţi, stimaţi colegi.

Votul s-a încheiat: cu 108 voturi pentru, 61 împotrivă şi 8 abţineri s-a aprobat propunerea domnului Mircea Toader.

În seara asta aţi avut numai succes, domnule Toader.

Rog pe cei doi chestori de şedinţă să se aşeze la masa unde se distribuie bilele. Urnele, vă rog, să se aşeze la locul potrivit.

Vă rog, domnilor colegi, rog stafful tehnic să pregătească logistica necesară exprimării votului.

Domnilor colegi, o să vă rog să mă urmăriţi cu atenţie. Am să vă explic procedura de vot. Pentru economie de timp, se va citi catalogul o singură dată.

Domnii chestori - şi-l rog pe domnul secretar să-şi ocupe locul în sala de şedinţă - vor înmâna fiecărui deputat patru bile: două bile albe şi două bile negre.

Vă rog să observaţi că avem, în acelaşi timp, două urne albe, două urne negre, poziţionate diferit în sala de şedinţă.

Procedura de vot: în primele urne, cei care introduc bila albă în urna albă şi bila neagră în urna neagră, au exprimat vot favorabil vot pentru extinderea procedurii penale.

Cei care introduc bila albă în urna neagră şi bila neagră în urna albă, au exprimat vot împotrivă.

Introducerea bilelor în aceeaşi urnă înseamnă vot nul.

O să vă rog să fiţi foarte atenţi, pentru ca votul pe care noi o să-l dăm astăzi să fie unul corect.

Rog secretarul de şedinţă, pe domnul Pop Georgian, să dea citire catalogului.

Domnilor, vă rog să urmăriţi cu atenţie, să nu pierdeţi, să nu rătăciţi bilele, după ce chestorii vi le înmânează.

Doamne ajută! Succes!

Domnule deputat Dobre, să nu pierdeţi bilele.

Domnul Georgian Pop:

Avem o solicitare din partea unui ministru, domnul Kelemen Hunor are o problemă importantă, şi, cu acordul dumneavoastră, doreşte să voteze primul.

- Adomniţei Cristian Mihai - absent
- Albu Gheorghe - prezent
- Alecu Valeriu - prezent
- Almăjanu Marin - absent
- Amet Aledin - prezent
- Ana Gheorghe - absent
- Anastase Roberta Alma - prezentă
- Andon Sergiu - absent
- Andronache Gabriel - prezent
- Anghel Florin Serghei - prezent
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă
- Arion Viorel - prezent
- Atanasiu Teodor - absent
- Avram Marian - prezent
- Axenie Carmen - prezentă
- Bălan Ioan - prezent
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - prezent
- Barbu Sulfina - prezentă
- Barna Maria Eugenia - prezentă
- Bădălan Eugen - prezent
- Bădulescu Adrian - prezent
- Bănicioiu Nicolae - absent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent
- Bejinariu Eugen - absent
- Berci Vasile - absent
- Béres Ştefan Vasile - prezent
- Blaga Iosif Veniamin - prezent
- Bleotu Vasile - absent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Bobeş Marin - absent
- Bode Lucian Nicolae - prezent
- Boghicevici Claudia - prezentă
- Boiangiu Victor - prezent
- Boldea Mihail - absent
- Borbély László - prezent
- Bordeianu Dan - prezent
- Bostan Emil - prezent
- Bot Octavian - absent
- Botiş Ioan-Nelu - prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent
- Brătianu Matei Radu - prezent
- Brînză William Gabriel - prezent
- Buciuta Ştefan - prezent
- Bud Nicolae - prezent
- Buda Daniel - prezent
- Buda Viorel-Vasile - absent
- Budurescu Daniel-Stamate - prezent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
- Buican Cristian - prezent
- Burcău Doina - prezentă
- Burlacu Cristian-Ion - prezent
- Burnei Ion - absent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent
- Calimente Mihăiţă - absent
- Canacheu Costică - prezent
- Cantaragiu Bogdan - prezent
- Cazan Mircea-Vasile - prezent
- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - absent
- Cărare Viorel - prezent
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
- Chirilă Constantin - prezent
- Chiriţă Dumitru - absent
- Chisăliţă Ioan Narcis - absent
- Chiţoiu Daniel - absent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciobanu Gheorghe - prezent
- Ciocan Gheorghe - prezent
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
- Ciucă Liviu-Bogdan - absent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu - absent
- Coroamă Gheorghe - prezent
- Covaci Dorel - prezent
- Cristea Victor - absent
- Cristian Horia - prezent
- Croitoru Cătălin - absent
- Damian Ioan - absent
- Dascălu Constantin - prezent
- Derzsi Ákos - prezent
- Dobre Ciprian Minodor - prezent
- Dobre Cristina Elena - prezentă
- Dobre Victor Paul - absent
- Dolineaschi Andrei - prezent
- Donţu Mihai-Aurel - absent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
- Drăghici Sonia-Maria - prezentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent
- Dugulescu Marius Cristinel - prezent
- Dumitrache Ileana Cristina - absentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
- Dumitrescu Liana - prezentă
- Dumitrică George Ionuţ - prezent
- Dumitru Georgică - prezent
- Dumitru Ion - absent
- Duşa Mircea - prezent
- Edler András György - prezent
- Erdei Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - absent
- Farkas Anna-Lili - prezentă
- Fenechiu Relu - absent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - absent
- Florescu Adrian - prezent
- Frunzulică Doru-Claudian - prezent
- Fuia Stelian - prezent
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - prezent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
- Geantă Florian Daniel - prezent
- Georgescu Filip - absent
- Gerea Andrei Dominic - absent
- Gheorghe Tinel - prezent
- Gherasim Vasile - prezent
- Ghiţă Cornel - prezent
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
- Ghiveciu Marian - prezent
- Giurgiu Mircia - absent
- Gliga Vasile Ghiorghe - absent
- Göndör Marius-Sorin - prezent
- Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
- Grama Horia - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gurzău Adrian - prezent
- Gust Băloşin Florentin - prezent
- Hogea Gheorghe - prezent
- Holban Titi - prezent
- Holdiş Ioan - absent
- Horj Pavel - absent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob Ridzi Monica Maria - prezentă
- Iacob Strugaru Stelică - prezent
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent
- Iancu Iulian - absent
- Ibram Iusein - prezent
- Iftime Dragoş-Adrian - prezent
- Ignat Miron - absent
- Ionescu George - prezent
- Iordache Florin - prezent
- Iordache Luminiţa - prezentă
- Iorguş Zanfir - prezent
- Irimescu Mircea - prezent
- Itu Cornel - absent
- Jipa Florina Ruxandra - absentă
- Jolţa Nicolae - absent
- Kelemen Atilla-Béla-Laszlo - prezent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Korodi Attila - prezent
- Kötö Iosif - prezent
- Lakatos Petru - prezent
- Leşe Doru Braşoan - prezent
- Liga Dănuţ - prezent
- Longher Ghervazen - prezent
- Lubanovici Mircea - prezent
- Luca Ciprian-Florin - prezent
- Lup Mircea Silvestru - prezent
- Lupu Mihai - absent
- Macaleţi Costică - absent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marian Dan Mihai - prezent
- Marin Mircea - prezent
- Marinescu Antonella - absentă
- Martin Eduard-Stelian - absent
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Militaru Constantin Severus - prezent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mocanu Adrian - absent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Moldovan Emil Radu - absent
- Morega Dan Ilie - prezent
- Motreanu Dan-Ştefan - prezent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan - prezent
- Nassar Rodica - absentă
- Năstase Adrian - absent
- Neacşu Marian - prezent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Neculai Marius - prezent
- Negoiţă Robert Sorin - absent
- Negruţ Clement - prezent
- Nica Dan - absent
- Nica Nicolae-Ciprian - absent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă
- Nistor Laurenţiu - prezent
- Niţă Constantin - absent
- Niţu Adrian Henorel - prezent
- Nosa Iuliu - prezent
- Novac Cornelia Brînduşa - prezentă
- Oajdea Vasile Daniel - prezent
- Olar Corneliu - prezent
- Olosz Gergely - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Oprea Gabriel - absent
- Oprişcan Mihai Doru - prezent
- Orban Ludovic - absent
- Pál Árpád - prezent
- Palaşcă Viorel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Paleologu Theodor - absent
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pandele Sorin Andi - prezent
- Panţîru Tudor - prezent

Domnul Ioan Oltean:

Domnule secretar, numai puţin.

Îl atenţionez pe domnul Mircea Toader că interviurile în sala de şedinţe sunt interzise. Vă rog să respectaţi şi dumneavoastră Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnule lider, vă rog foarte mult să respectaţi Regulamentul Camerei Deputaţilor. (Aplauze.)

Voci din sală:

Este şeful dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

O fi şeful meu, dar aici eu conduc acum, vă rog.

Şi rog şi televiziunile să nu mai încerce să încalce Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul Georgian Pop:

Putem continua?

Domnul Ioan Oltean:

Numai puţin.

Domnule Mircea Toader, vă rog să fiţi un exemplu pentru colegii din Cameră. Vă mulţumesc.

Vă rog să continuaţi, domnule secretar.

Domnul Georgian Pop:

Mulţumesc.

- Pardău Dumitru - prezent
- Păduraru Nicuşor - prezent
- Păsat Dan - prezent
- Păun Nicolae - prezent
- Pâslaru Florin-Costin - prezent
- Petö Csilla-Mária - prezentă
- Petrescu Cristian - prezent
- Petrescu Petre - prezent
- Pieptea Cornel - prezent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
- Plăiaşu Gabriel - absent
- Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Pop Georgian - prezent
- Pop Virgil - prezent
- Popa Florian - absent
- Popa Octavian-Marius - absent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - absent
- Popescu Cosmin Mihai - prezent
- Popescu Dan-Mircea - absent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - absent
- Postolachi Florin - prezent
- Potor Călin - absent
- Preda Cezar-Florin - absent
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent
- Radan Mihai - prezent
- Răţoi Neculai - prezent
- Rebenciuc Neculai - prezent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
- Riviş-Tipei Lucian - prezent
- Rizea Cristian - absent
- Rogin Marius - absent
- Roman Gheorghe - prezent
- Roman Ioan Sorin - prezent
- Roşca Lucreţia - prezentă
- Rusu Valentin - prezent
- Sava Andrei-Valentin - prezent
- Săftoiu Ana Adriana - prezentă
- Săniuţă Marian-Florian - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - absent
- Scutaru Adrian George - absent
- Seremi Ştefan - prezent
- Seres Denes - prezent
- Socaciu Victor - prezent
- Solomon Adrian - absent
- Soporan Vasile Filip - absent
- Spînu Teodor-Marius - prezent
- Stan Ioan - absent
- Stan Ion - absent
- Stan Nicolae - absent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stavrositu Maria - prezentă
- Steriu Valeriu-Andrei - absent
- Stoica Mihaela - prezentă
- Stragea Sorin Constantin - prezent
- Stroe Ionuţ-Marian - absent
- Stroe Mihai - prezent
- Stroe Radu - absent
- Stroian Toader - prezent
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent
- Surpăţeanu Mihai - prezent
- Surupăceanu Mugurel - absent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă
- Ştefan Viorel - prezent
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Ştirbu Gigel-Sorinel - absent
- Tabără Valeriu - prezent
- Tabugan Ion - absent
- Taloş-Gheorghe-Mirel - absent
- Tărâţă Culiţă - absent
- Teodorescu Horia - absent
- Tiţa -Nicolescu Gabriel - absent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toader Mircea-Nicu - prezent
- Trandafir Teodora - prezentă
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent
- Tudose Mihai - absent
- Turcan Raluca - prezentă
- Tuşa Adriana Diana - absentă
- Ţaga Claudiu - prezent
- Ţintean Ioan - prezent
- Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
- Ţurcanu Florin - absent
- Ţurea Răzvan - absent
- Udrea Elena Gabriela - prezentă
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent
- Uricec Eugen Constantin - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Varga Lucia-Ana - absentă
- Vasile Aurelia - absentă
- Vasilică Radu Costin - absent
- Vişan Gelu - prezent
- Vîlcu Samoil - prezent
- Vladu Iulian - prezent
- Vlase Petru Gabriel - absent
- Vlădoiu Aurel - absent
- Voicu Mădălin-Ştefan - absent
- Voicu Mihai Alexandru - absent
- Voinescu-Cotoi Sever - prezent
- Vreme Valerian - prezent
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
- Zătreanu Dan-Radu - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - absent

Deci, domnul Vainer; domnul Gabor - prezent; domnul Kerekes Karoly - prezent; şi domnul Mazilu Constantin - prezent; şi domnul Vainer este prezent.

Domnul Ioan Oltean:

Este vreun coleg care nu şi-a exprimat votul? Rog şi chestorii de serviciu să voteze. Rog pe urmă să sigileze pungile, ştampilele rămase nedistribuite.

Rog membrii comisiei de numărare a voturilor.

Domnul Georgian Pop:

O secundă, vă rog, domnule preşedinte, a mai venit Florentin Gust. Numai puţin, să votez şi eu. Gust Florentin - prezent.

Domnul Ioan Oltean:

Rog membrii comisiei, plus cei doi secretari de şedinţă, plus chestorii să preia urnele, să meargă în sala de şedinţe a Biroului permanent să numere cu maximă atenţie.

Domnul deputat Săniuţă, pe procedură. Vă rog, domnule coleg. Aveţi cuvântul.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă tot am stat de azi-dimineaţă, de la ora 10,00, până acum, daţi-mi voie să remarc modul în care s-a votat secret în Parlamentul României şi să-mi exprim satisfacţia că se poate vota şi aşa.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Se pot face multe în Camera Deputaţilor. Totul depinde de noi. Totul depinde numai şi numai de noi. Aşteptăm numărarea voturilor.

Până atunci, mai puteţi consuma un pahar de suc sau de cafea. Vă rog să vă simţiţi bine. După vot, urmează partea care vizează votul cu bile. Vă rog să vă simţiţi bine până atunci.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sala de şedinţă.

Vă rog. Să vină de pe unde sunt fiecare. Domnule Mircea Duşa, vă rog să vă invitaţi colegii în sala de şedinţă.

Prezidiul este complet. Prezenţa la dezbateri este obligatorie pentru orice deputat, domnule chestor.

Rog preşedintele Comisiei de numărare a voturilor să prezinte procesele-verbale de constatare a rezultatului votului.

Vă rog, domnule deputat Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de deputaţi asupra solicitării procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de extindere a urmăririi penale împotriva doamnei deputat Monica Iacob Ridzi, fost ministru, în dosarul nr.147/P/2009.

Procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de deputaţi, prin vot secret cu bile, asupra solicitării procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de extindere a urmăririi penale în dosarul nr.147/P/2009 împotriva doamnei deputat Monica Iacob Ridzi, fost ministru, Comisia de numărare şi validare a voturilor a constatat următoarele: numărul total al deputaţilor - 333; numărul deputaţilor prezenţi - 222; numărul total de voturi exprimate - 222; numărul de voturi anulate - 14; numărul de voturi valabil exprimate - 208, din care: voturi pentru - 99; voturi contra - 109.

Potrivit art.76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art.155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cererea de urmărire penală se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Având în vedere că din totalul de 333 de deputaţi au fost prezenţi 222, din care şi-au exprimat votul 222, iar 99 au votat pentru, se constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută de Constituţie şi de regulament pentru extinderea urmăririi penale în dosarul nr.147/P/2009 privind pe doamna deputat Monica Iacob Ridzi, fost ministru.

Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de deputaţi asupra solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie înaintată de ministrul justiţiei de încuviinţare a unei percheziţii informatice în dosarul nr.147/P/2009 privind pe doamna deputat Monica Iacob Ridzi.

Procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de deputaţi prin vot secret cu bile asupra solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie înaintată de ministrul justiţiei, de încuviinţare a unei percheziţii informatice în dosarul nr.147/P/2009 privind pe doamna deputat Monica Iacob Ridzi, fost ministru, Comisia de numărare şi validare a voturilor a constatat următoarele: numărul total al deputaţilor - 333; numărul deputaţilor prezenţi - 222; numărul total de voturi exprimate - 222; numărul de voturi anulate - 3; numărul de voturi valabil exprimate - 219, din care: voturi pentru - 109; voturi contra - 110.

Potrivit art.24 alin. (4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, efectuarea unei percheziţii informatice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor.

Având în vedere că din totalul de 333 de deputaţi au fost prezenţi 222, din care şi-au exprimat votul 222, iar 109 au votat pentru, se constată că nu a fost întrunită majoritatea de voturi cerută de lege pentru efectuarea unei percheziţii informatice în dosarul nr.147/P/2009 privind pe doamna deputat Monica Iacob Ridzi, fost ministru.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, dacă ne uităm în sală, constatăm cu ochiul liber că nu avem cvorumul.

Şedinţa de vot final programată pentru seara aceasta se amână pentru o dată care va fi stabilită de către Biroul permanent în şedinţa de mâine.

Cu acestea, suspend şedinţa din seara aceasta.

Seară bună, tuturor! Ne vedem cu bine zilele următoare.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 21,20.