Parliamentary debates
Parliamentary debates
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 20, 2010
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.195/2010
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 20, 2010 |
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 20, 2010
|
Şedinţa a început la ora 10,55 Lucrările au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, asistat de domnul deputat Mihai Alexandru Voicu, secretar al Camerei Deputaţilor, şi domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului. Din prezidiu a făcut parte şi doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor. |
|
|||
|
|
În completarea a ceea ce v-a spus doamna preşedinte Anastase, doresc să vă precizez că Birourile permanente reunite au stabilite azi dimineaţă ca dezbaterea moţiunii care a fost prezentată astăzi să aibă loc joi, 23 decembrie, la ora 9, pentru a putea să vă calculaţi programul şi, evident, participarea la acest moment. Bună ziua, încă o dată! Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Stimate colege, stimaţi colegi, Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului României şi să constat că suntem în cvorum legal de şedinţă. Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi şi programului de lucru pentru astăzi. Aveţi distribuite aceste materiale. Doresc să întreb plenul reunit dacă există comentarii cu privire la ordinea de astăzi, dedicată dezbaterii moţiunii de cenzură? Dacă nu, vă supun votului ordinea de zi de astăzi. Cine este pentru? Abţineri? Voturi împotrivă? Nu sunt. Cu unanimitate, ordinea de zi a fost adoptată. De asemenea, programul de lucru, dacă există comentarii cu privire la aceasta? Dacă nu, vă supun votului programul de lucru pentru astăzi. Cine este pentru? Abţineri? Programul de lucru a fost adoptat. Stimaţi colegi, stimate colege, Ordinea de zi de astăzi cuprinde dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cezură iniţiată de 201 senatori şi deputaţi, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa din 14 decembrie 2010, asupra proiectului de Lege privind salarizarea în 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Vă informez că după prezentarea moţiunii de cenzură în şedinţă comună, pe 16 decembrie, nu au fost înregistrate din partea iniţiatorilor cereri de retragere a semnăturilor acestora. Întreb, conform obiceiului nostru, dacă în plenul celor două Camere există o cerere de eventuală retragere a semnăturilor iniţiatorilor acestei moţiuni de cenzură. Constat că nu există o astfel de cerere. |
||||
|
|
|
În legătură cu dezbaterea moţiunii de cenzură, Birourile reunite vă propun timpul maxim afectat pentru dezbateri care este cel pe care-l cunoaşteţi deja. Guvernul, maximum 60 de minute, la începutul şi la finalul dezbaterilor, pe grupuri parlamentare 20 de secunde per parlamentar, iar pe grupuri timpul agregat se prezintă astfel: Grupul parlamentar al PDL, 56 de minute, timp maxim; Alianţa politică PSD+PC, 54 de minute; Grupul PNL, 31 de minute; Grupul UDMR, 10 minute; minorităţile naţionale, 6 minute; Grupurile senatorilor şi deputaţilor independenţi, 9 minute şi deputaţi şi senatori independenţi fără apartenenţă la grupuri parlamentare, 3 minute. Dacă sunt obiecţii la alocarea clasică, să spunem, a timpului pentru dezbateri. Dacă nu, vă supun votului această repartizare a timpilor pentru dezbatere. Cine este pentru? Voturi împotrivă? Abţineri? Vă mulţumesc. Acesta va fi modul de dezbatere şi de alocare a timpilor pe grupurile parlamentare. Aş dori să invit liderii grupurilor să depună la noi şi la secretarii şedinţei noastre, cei care doresc să intervină de la tribuna Parlamentului României. În conformitate cu Regulamentul şedinţelor comune, art.79, dau cuvântul doamnei deputat Cristina Pocora, pentru a putea prezenta în faţa plenului reunit al Parlamentului României moţiunea de cenzură cu care suntem astăzi sesizaţi. Doamna deputat, vă rog. |
|
||
|
|
Doamna Cristina-Ancuţa Pocora: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Moţiunea de cenzură pe care o vom dezbate astăzi se numeşte «Legea privind salarizarea în anul 2011, ultima "ţeapă" trasă românilor de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc». Societatea românească este astăzi agresată şi sufocată de o grupare politico-financiară, mânată de un singur scop: perpetuarea, cu orice preţ, la putere, în scopul prăduirii banului public. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât mulţi dintre miniştrii Guvernului Băsescu-Boc sunt simple marionete ale unei clientele politice hrănite din avuţia publică. Preţul plătit de români, fie ei întreprinzători ori angajaţi din mediul privat, sau producători de valoare intelectuală din zona bugetară, pentru incompetenţa şi ticăloşia actualilor guvernanţi, creşte direct proporţional cu scăderea veniturilor, a consumului şi a investiţiilor. Sloganul de căpătâi al guvernării portocalii a devenit în aceşti doi ani sintagma: "nu avem bani!", dar nimeni din interiorul guvernului nu recunoaşte adevărul: da, nu mai sunt bani pentru profesori, medici, pensionari sau funcţionari publici, pentru că aceştia sunt direcţionaţi către firmele căpuşă care, în scopul acestui târg, îşi iau angajamente de susţinere electorală. Agresiunea actualului guvern Băsescu-Udrea-Boc împotriva societăţii româneşti îşi găseşte expresia ultimă în aşa-numita Lege privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Acest act normativ este cel mai bun indicator atât pentru lipsa de pricepere a guvernanţilor, cât şi pentru ticăloşia lor. Şirul de articole, alineate şi paragrafe din această lege constituie, în fapt, un masacru îndreptat împotriva salariilor bugetarilor şi demonstrează fără echivoc minciunile şi nedreptăţile înregistrate, afirmate sau comise de guvernul lui Traian Băsescu, al Elenei Udrea şi oarecum al lui Emil Boc împotriva salariaţilor de la stat. Inventarul "ţepelor" trase de Partidul Democrat societăţii româneşti, prezent în Legea privind salarizarea în anul 2011, reprezintă un argument în sine pentru punerea în aplicare a unui fapt dorit de majoritatea covârşitoare a românilor: plecarea acestui guvern. Acest guvern trebuie să plece pentru că a ridicat minciuna şi furtul la rang de act normativ. Iar actul normativ în cauză este chiar legea despre care discutăm astăzi, care deşi prevede că salariile vor creşte cu 15% pentru anul 2011, recuperează în fapt doar 1,4% din salariul pierdut în anul 2010, deoarece pe anul 2011 nu se mai acordă prime, prime de vacanţă sau al 13-lea salariu. Mai mult decât atât, se taie tichetele de masă sau tichetele cadou şi se elimină plata orelor suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale, încălcându-se astfel Codul muncii. De fapt, această lege demonstrează clar că scopul principal al Guvernului este să bage mâna adânc în buzunarele bugetarilor, deşi în luna mai a acestui an, când salariile au fost reduse cu 25%, se preconiza că această reducere va opera doar până la 1 ianuarie 2011. O altă minciună a actualului guvern! Curtea Constituţională a României a considerat că măsura temporară de reducere a salariilor bugetarilor este constituţională, dar este mai mult decât clar că domnii guvernanţi nu doresc decât să reducă definitiv salariile în sectorul public. Acest guvern trebuie să plece deoarece prin această lege nu face altceva decât un nou abuz legislativ, abuz prin care transformă în stare de fapt permanentă o măsură vândută ca temporară de propaganda portocalie: micşorarea veniturilor personalului bugetar. Această situaţie are două cauze: incapacitatea guvernului de a creşte veniturile bugetare pentru anul 2011, prin stimularea creşterii economice şi îmbunătăţirea gradului de colectare a veniturilor şi nevoia disperată de fonduri pentru întreţinerea grupării politico-financiare care a sechestrat statul român şi banii românilor. Oricare din aceste cauze constituie un temei suficient pentru fiecare dintre noi, reprezentanţii aleşi ai românilor, să decidem astăzi plecarea acestui guvern. Să punem împreună capăt şirului de ţepe pe care Traian Băsescu, Elena Udrea şi Emil Boc le-au tras românilor! Acest guvern trebuie să plece deoarece a adus în faţa noastră un proiect important pentru români, dar asupra căruia nu s-a consultat cu nimeni. Nu este pentru prima dată când acest guvern îşi asumă răspunderea pe o lege atât de importantă pentru cetăţeni, căci nu mai târziu de anul trecut, acelaşi guvern venea în faţa noastră cu o lege a salarizării unitare ce s-a dovedit a fi inaplicabilă. Faptul că ea nu a fost discutată cu partenerii sociali sau cu partidele politice şi nu a fost dezbătută în cadrul comisiilor parlamentare a condus la un eşec în domeniul salarizării bugetarilor. Acum se încearcă acelaşi lucru, iar faptul că nu există acordul sindicatelor nu face decât să crească tensiunile sociale şi cel mai probabil să aducă din nou oameni nemulţumiţi în stradă. Guvernul Băsescu-Boc a demonstrat că a ratat nu doar lecţia competenţei, ci şi pe cea a dialogului social, alegând să se închidă în spatele porţilor de la diverse palate şi ignorând vocea bugetarilor care şi-au petrecut întreaga toamnă strigându-şi nemulţumirea în stradă. Deşi poate părea un paradox, dat fiind faptul că ne aflăm în faţa unui act normativ care se referă la salarizarea din sectorul bugetar, oamenii cei mai înşelaţi prin această lege sunt românii din mediul privat, cei mai mulţi plătitori de taxe şi impozite din această ţară. Aceşti oameni vor ca, în schimbul banilor, nu puţini, pe care-i varsă în vistieria statului, să primească servicii publice de calitate. Aceşti oameni vor ca medicul care-i tratează să fie un bun specialist, vor ca profesorii copiilor lor să se ocupe aşa cum trebuie de educaţia acestora, vor ca funcţionarul de la ghişeu să le rezolve problemele repede şi bine. Dar din moment ce categoriile mai sus menţionate nu beneficiază de salarii întregi pentru anul 2011, de stimulente şi alte drepturi pe care guvernul cu nonşalanţă le fură, nu putem concluziona decât că aceste sume vor ajunge în buzunarele incompetenţilor cu carnet portocaliu de partid, de diferite grade şi ranguri, care au ocupat instituţiile statului român, de la Palatul Cotroceni şi până la ultima autoritate deconcentrată. Proiectul de Lege a salarizării unitare pentru anul 2011, asupra căruia actualul guvern pretinde că îşi angajează răspunderea, construieşte o realitate sumbră: bugetarii vor continua exodul profesional către statele din Uniunea Europeană, iar calitatea actului medical, a celui din învăţământ, competenţa celor din administraţie sau a celor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale vor continua să scadă dramatic. Foarte probabil, România va concura, la acest capitol, cu statele subdezvoltate din lumea a treia. Din cauza incompetenţei şi ticăloşiei guvernării Băsescu-Udrea-Boc, copiii noştri vor fi mai bolnavi şi vor avea o educaţie precară. Şi asta, pe banii noştri. "Statul nu e responsabil pentru fiecare cetăţean", este declaraţia preşedintelui acestei ţări. Aceasta nu este numai o recunoaştere a politicii de stat pe care o practică acest guvern, ci este însăşi esenţa Legii privind salarizarea în anul 2011. Ce aşteptări mai putem avea de la un guvern obedient, când însuşi stăpânul spune răspicat că statul pe care l-a creat nu este interesat de niciunul dintre cei pe care ar trebui să-i aibă în grijă, chiar dacă aceştia sunt plătitori de taxe şi impozite. Această ultimă şi cinică recunoaştere a politicii de dispreţ şi sfidare a drepturilor cetăţenilor români, este cel mai important motiv pentru care acest guvern trebuie să plece. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Vă cer astăzi nu să fiţi solidari cu noi, ci să vă desolidarizaţi de Traian Băsescu şi acoliţii lui, votând în favoarea acestei moţiuni de cenzură! Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Mulţumesc, doamna deputat. După prezentarea moţiunii de cenzură îl invit la tribuna Parlamentului pe domnul Emil Boc, prim-ministru, pentru prezentarea poziţiei Guvernului faţă de această moţiune. Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnul Emil Boc (prim-ministru): Domnule preşedinte, Distinşi membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Scopul acestei moţiuni de cenzură este în esenţă acela de a bloca recuperarea de către bugetari a 15% din salariul diminuat în iulie 2010, în fapt, de a împiedica majorarea, dacă ne uităm din cealaltă parte a salariilor existente, cu 15%. În esenţă, această moţiune de cenzură acest lucru îşi propune în principal. În subsidiar, această moţiunea de cenzură îşi propune de asemenea următoarele lucruri: să împiedice adoptarea Legii bugetului de stat, pentru că fără o lege a salarizării pentru personalul bugetar nu putem avea un buget coerent pentru anul 2011. a nu adopta bugetul de stat înseamnă, în primul rând, să blocăm şansa celor 1.290.000 de bugetari de a reveni cu 15% la salarii, înseamnă să blocăm toate administraţiile locale din România de a nu-şi putea adopta bugetele de venituri şi cheltuieli, astfel încât să fie demarate lucrări noi de investiţii pentru dezvoltarea comunităţilor locale şi nu în ultimul rând, să blocăm modernizarea României în ceea ce priveşte, pe de o parte, noile lucrări de investiţii, continuarea celor existente şi absorbţia fondurilor europene. În al treilea rând, această moţiune de cenzură urmăreşte să blocheze acordarea tranşelor de împrumut de la Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Aceste resurse financiare pe care România urmează să le obţină de la Fondul Monetar pleacă la Banca Naţională pentru consolidarea rezervei valutare a ţării şi pentru menţinerea în continuare a unui curs echilibrat între euro şi leu. Resursele financiare de la Comisia Europeană merg la Guvernul României, la Ministerul Finanţelor, pentru susţinerea bugetului anului 2011, în sensul finanţării deficitului bugetar de 4,4%. Ce înseamnă în fapt această moţiune de cenzură? blocarea acestor resurse financiare pentru România. Ce înseamnă blocarea acestor resurse financiare? Înseamnă că România va trebui să caute surse alternative de finanţare pe piaţa internă sau externă la costuri ale dobânzii mult, mult mai mari şi mai ridicate. Adoptarea acestei moţiuni de cenzură înseamnă să obligăm cetăţeanul român să contribuie în plus pentru finanţarea deficitului bugetar pentru 2011, în sensul că banii pe care ar trebui să-i aducem pentru finanţarea deficitului ar fi mult mai scumpi. De aceea, această moţiune de cenzură nu trebuie să fie adoptată. În al patrulea rând, această moţiune de cenzură îşi propune să compromită credibilitatea câştigată cu greu de România în ultima vreme în planul consolidării economice şi fiscale. Am primit evaluări extrem de obiective din partea unor structuri internaţionale care au arătat faptul că România este pe drumul cel bun al consolidării economice, al unor reforme sănătoase şi că anul 2011 este anul creşterii economice şi al ieşirii din recesiune. În fapt, această moţiune de cenzură exact acest lucru blochează. Blochează şansele României de a ieşi din recesiune în anul 2011, blochează şansa României de a merge pe creştere economică în anul următor, blochează credibilitatea măsurilor economice întreprinse până în momentul de faţă, măsuri care încep să-şi arate efectele. Şi nu în ultimul rând, al cincilea scop al acestei moţiuni de cenzură este unul care reiese foarte clar din textul moţiunii de cenzură: dorinţa opoziţiei ca România să nu reuşească. Se poate observa cu ochiul liber următorul fapt: cu cât se înmulţesc semnele pozitive generate de măsurile pe care le-am luat în cadrul Guvernului, cu atât PSD-ul şi PNL-ul devin partide mai disperate pentru a bloca şansa României de a reuşi. Acest lucru nu poate fi acceptat, pentru că asta înseamnă să compromitem şi efortul făcut de milioane de români în aceşti ani de a trece peste perioada dificilă în care ne aflăm. Nu veţi găsi o singură frază în textul moţiunii de cenzură referitoare la greutăţile pe care alţii le au în Europa şi în lume, greutăţi generate de această criză economică. De ce? Pentru că opoziţia nu are puterea să recunoască următorul lucru: nicăieri în lume, nicăieri în Europa, nu s-a ieşit din recesiune cu măsurile propuse de opoziţia din România. Nicăieri nu s-a reuşit cu măsuri populiste să se iasă din recesiune şi din criza economică. Acest lucru nu este recunoscut. Românii însă au observat că este greu şi în Marea Britanie, că este greu şi în Germania, că recent este greu nu numai în Grecia, dar şi în Irlanda sau în Italia, ţări cu resurse financiare mult mai consistente decât România şi aceste ţări au fost nevoite să ia măsuri extrem de dure pentru a-şi putea menţine echilibrul fiscal şi a-şi putea menţine o şansă să meargă mai departe. Guvernul pe care îl conduc a reuşit acum să fie într-un moment în care să pregătim atât ieşirea din recesiune cât şi creşterea economică. Această moţiune de cenzură trebuie respinsă pentru a nu bloca această şansă pe care o are România. Dacă anul 2010 a fost anul constrângerilor bugetare majore, şi am spus acest lucru de mai multe ori, anul 2011 şi cel puţin în materia salarizării dacă este să ne referim la obiectul acestei moţiuni, în 2011 nu se taie salarii, se recuperează din ce s-a pierdut sau, altfel spus, se majorează cu 15% ce avem. De ce vă opuneţi la o asemenea politică care, repet, ca urmare a eforturilor făcute de milioane de români, putem avea şansa să recuperăm din salariile pierdute şi să mergem pe creştere economică. De aceea, în concluzie, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, pentru siguranţa zilei de mâine a celor 1.290.000 de bugetari care vor avea o recuperare de 15% din salariul diminuat în iulie 2010, respingeţi această moţiune de cenzură. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule prim-ministru. Începem dezbaterile pe marginea moţiunii de cenzură. Din partea Grupurilor parlamentare ale PDL, îl invit pe domnul Mircea Toader, liderul grupului parlamentar din Camera Deputaţilor, să se adreseze. Se pregăteşte domnul deputat Dan-Mircea Popescu. |
||||
|
|
Domnule preşedinte al Senatului, Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor, Domnilor senatori şi deputaţi, Grupurile Partidului Democrat Liberal nu pot susţine o asemenea moţiune, motiv pentru care nu vor vota această moţiune. |
||||
|
|
După această intervenţie amplă, îl invit pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu, din partea Grupului PSD. Domnul deputat Paul Victor Dobre, se pregăteşte din partea Grupului PNL. Vă rog, domnule deputat. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi membri ai prezidiului, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Suntem la finalul anului 2010, astfel încât putem face bilanţul aşa-ziselor realizări ale puterii, fără teama de a greşi. Ne stau la îndemână şi datele statistice, dar şi ceea ce vedem şi simţim cu toţii. Astfel, în ciuda îndeplinirii mai tuturor condiţionalităţilor şi a aşa-ziselor reforme asumate în acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, caracteristicile esenţiale ale României sunt următoarele: subdezvoltarea, subocuparea, sărăcia, inegalitatea economică şi socială. La toate aceste capitole ocupăm ultimul loc în rândul statelor membre ale Uniunii Europene. Iată, în continuare, cifrele: cu o medie la venituri publice de numai 32,8% ca pondere în PIB, suntem statul cu economia cea mai puţin dezvoltată din Uniunea Europeană; cu o rată a ocupării forţei de muncă de 57%, suntem ţara cu cel mai mic număr de persoane ocupate în muncă la suta de persoane active, iar cu o rată a sărăciei relative la nivelul lui 2010, undeva în jurul a 28%, suntem de departe cei mai săraci membri ai Uniunii; în sfârşit, cu o rată a inegalităţii veniturilor de 38 coeficient Gini, respectiv indicatorul de măsurare al inegalităţii, suntem statul cu cel mai ridicat indice al inegalităţii economice. Ca o consecinţă, şi inegalitatea socială exprimată de raportul dintre cei mai bogaţi 20% din populaţie şi cei mai săraci 20%, are valoarea cea mai mare, România fiind astfel cea mai polarizată societate din Uniunea Europeană. Deşi România nu a trecut nici prin coşmarul unui război şi nici prin cel al unor catastrofe naturale de proporţii, cifrele de mai sus vorbesc în fapt despre o catastrofală gestiune a ţării de către actuala putere, dar şi despre coşmarul vieţii de zi cu zi pentru cetăţeanul obişnuit. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Pe acest fundal ni se par relevante cel puţin două fraze cheie rostite recent de preşedintele ţării, fraze pe care îmi permit să vi le reamintesc. Prima dintre ele: "Statul nu este responsabil pentru cetăţenii săi". Cea de-a doua: "Avem nevoie de o Românie performantă şi nu de o România socială". În acelaşi context, premierul a afirmat şi el: "Cu pomană şi cu întins mâna nu se poate la infinit". Deşi pare mai degrabă ameninţarea unui vătaf adresată unor slugi leneşe, tipul acesta de fraze este, din păcate, emblematic nu numai pentru nivelul conducătorilor României de astăzi, dar şi mai grav pentru ceea ce se întâmplă în ţară şi cu ţara, în fapt, cu noi toţi. Cum prin România socială puterea înţelege o Românie a ajutoarelor sociale de tot felul, o Românie a nemuncii, o României a unui număr mult prea mare de pensionari şi de persoane cu handicap, în general, o Românie a asistenţei sociale duse la extrem, reducerea drastică sau chiar eliminarea acestor drepturi sociale şi, prin urmare, a cheltuielilor sociale ale statului reprezintă, în opinia puterii, soluţia miracol pentru depăşirea crizei şi a efectelor ei. În acest fel trebuie înţelese, cred, frazele de mai sus, dar şi tot ceea ce se întâmplă de luni bune: reducerea masivă a salariilor, a pensiilor, a alocaţiilor pentru copii, a alocaţiilor familiale, a indemnizaţiilor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, a ajutoarelor de şomaj, a indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap, a sumelor pentru compensarea medicamentelor, a ajutoarelor pentru încălzire, a primelor, tichetelor de masă, a celor de vacanţă, a biletelor de odihnă, a celui de-al 13-lea salariu, a indemnizaţiilor de merit, a altor sporuri şi stimulente prevăzute în contractele colective de muncă. Lucrurile nu se opresc însă aici căci noua Lege a pensiilor, noua Lege a salarizării bugetarilor, alte acte normative recente cu privire la venitul minim garantat sau alocaţiile familiale perpetuează şi adâncesc acest proces şi pentru anii următori. Aşadar, stimaţi colegi, nu este vorba doar de măsuri temporare pentru depăşirea crizei, ci, dimpotrivă, de obiective foarte precise şi de politici publice urmărite cu bună ştiinţă. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Din punctul de vedere al Partidului Social Democrat, lucrurile stau, însă, cu totul altfel. În primul rând, prin conceptul de Românie socială noi înţelegem, dimpotrivă, o Românie a locurilor de muncă, a unui număr cât mai mare de locuri de muncă şi de o calitate mult mai bună, înţelegem o Românie a şanselor egale pentru toţi, o Românie a solidarităţii şi a dialogului social, o Românie a unei economii competitive, o Românie a unei calităţi mai bune a vieţii şi a unei protecţii sociale mai eficiente. România socială este, stimaţi colegi, în esenţă, un proiect politic al stângii, ce presupune cu necesitate o Românie performantă, având drept scop modernizarea şi adaptarea societăţii la condiţiile economice în schimbare. Crez a milioane de oameni din această ţară, România socială presupune importanţa egală a dezvoltării economice, dar şi a celei sociale. Ea vorbeşte despre interdependenţa lor şi despre faptul că ele se presupun cu necesitate. România socială îmbină creşterea economică, eficienţa şi flexibilitatea cu egalitatea de şanse, cu echitatea şi securitatea socială a populaţiei. Iată de ce ni se pare vădit contraproductivă, ca să nu spunem altfel, opunerea României performante, României sociale. În al doilea rând, trebuie spus că România nu este şi nu a fost un stat "asistenţial", în ciuda catalogării ca atare de către forţele de dreapta din ţară. Cu o pondere de numai 12% a cheltuielilor sociale în produsul intern brut al ţării, România ocupă, şi din acest punct de vedere, ultimul loc în Uniunea Europeană. Pentru comparaţie, este bine de ştiut că ponderea cheltuielilor sociale în produsul intern brut, la nivelul Uniunii Europene, este în medie de 31,9%, deci de aproape trei ori mai mare. Din cele 202 prestaţii sociale, aduse ca argument de către actuala putere, în favoarea unui stat "asistenţial", numai 34 sunt prestaţii la nivel naţional, restul de 168 fiind beneficii la nivel local, acordarea lor fiind conjuncturală, iar sumele, evident, simbolice. Din necunoaşterea realităţilor din ţară, acest număr de beneficii poate părea exagerat, dar el trebuie văzut şi ca un răspuns al comunităţilor locale la rata înaltă a sărăciei, îndeosebi a sărăciei rurale, pe de o parte, iar pe de altă parte, ca o încercare de adaptare la cele 263 de taxe şi tarife cu caracter fiscal şi nefiscal, la nivelul anului 2010. Pentru a marca importanţa cu totul deosebită a celor 34 de prestaţii sociale de la nivel naţional, ţin să menţionez, stimaţi colegi, faptul că în lipsa acestora rata sărăciei relative din România ar fi de 48%, şi nu de 28%, cât este în prezent. În concluzie, cu numai 34 de beneficii la nivel naţional şi doar 12% nivelul cheltuielilor sociale din produsul intern brut, orice afirmaţie de genul România - stat "asistenţial" - este ridicolă, ea nefăcând decât rău şi mistificând adevărul. În al treilea rând, stimaţi colegi, vreau să afirm aici că nu tot ceea ce, la un moment dat, ni se pare corect din punct de vedere economic este şi echitabil din punct de vedere social. În acest sens, chiar dacă reducerea drastică a cheltuielilor sociale poate părea forţelor de dreapta din ţară corectă din punct de vedere economic, ea nu este percepută, în niciun caz, ca echitabilă de către populaţie. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât în acest fel povara crizei este pusă exclusiv pe umerii celor mai vulnerabile categorii sociale din ţară, în timp ce evaziunea fiscală, furtul, corupţia, risipa, contrabanda, clientelismul se dezvoltă, parcă, nestingherite în România. Pe de altă parte, reducerea cheltuielilor sociale, a cheltuielilor cu forţa de muncă, în general a cheltuielilor publice, este criticabilă chiar şi din punct de vedere economic, căci aceste măsuri conduc la reducerea drastică a consumului, a cererii, deci duc la contracţia şi mai accentuată a economiei. A spune, aşadar, că măsurile acestea sunt absolut necesare, că ele nu au alternativă, că numai ele reformează şi modernizează statul român, se relevă din nou a fi contraproductiv. Dimpotrivă, stimaţi colegi, frumuseţea acestei lumi constă tocmai în diversitatea ei. Există, astfel, diferite moduri de a conduce economia; există mai multe modele bune de dezvoltare a societăţii. A afirma că numai măsurile puterii actuale din România sunt cele adevărate şi necesare, miroase de la o poştă a dogmatism, iar lucrul acesta trebuie să ne dea tuturor de gândit. În opinia Partidului Social Democrat, dimpotrivă, accentul ar trebui pus pe crearea locurilor de muncă. O creştere în câţiva ani a ratei de ocupare, de la 57, la 70% ar aduce în jur de 10% la PIB-ul ţării. Alte procente importante ar putea proveni din majorarea alocărilor pentru cercetare şi dezvoltare, de la 0,65% din PIB, acum, la aproximativ 3% în viitorii ani. În egală măsură, putem vorbi de investiţii cu rol de multiplicator în economia ţării, de măsuri pentru reluarea creditării, de măsuri menite să multiplice încrederea investitorilor străini, ca de exemplu: o bună guvernare, transparenţă, predictibilitate, stabilitate, forţă de muncă calificată, o rată înaltă a inovării, calitate a infrastructurii şi a serviciilor publice. În viziunea noastră, de exemplu, aceste măsuri sunt şi corecte din punct de vedere economic, dar şi echitabile din punct de vedere social, fiind deci mult mai potrivite României de astăzi. În al patrulea rând, aici nu este vorba doar de scăderea cheltuielilor sociale şi a veniturilor populaţiei - salarii şi pensii -, ci şi de scăderea gradului de siguranţă al vieţii cetăţenilor şi de o scădere a încrederii cetăţenilor în statul român, în valorile pe care el se întemeiază. A renunţa la România socială, înseamnă, până la urmă, stimaţi colegi, să renunţi la propria identitate. Spun acest lucru, căci există o componentă socială a noţiunii de cetăţean român, constituită din drepturi şi obligaţii sociale: dreptul la educaţie, dreptul la sănătate, dreptul la asistenţă socială, obligaţia de a căuta de lucru, obligaţia de a plăti taxe şi impozite. Prin afirmaţiile, cel puţin hazardate, ale preşedintelui ţării, tocmai această componentă socială a cetăţeniei este astăzi grav ameninţată, chiar negată. În acest fel, este subminată însăţi legătura fundamentală dintre stat şi cetăţean, prejudiciul fiind unul imens: pierderea încrederii cetăţenilor în statul român, cu tot ceea ce poate decurge de aici. În al cincilea rând, constatăm că avem viziuni cu totul diferite cu privire la rolul statului, chiar şi în perioadă de criză. Dumneavoastră doriţi, în continuare, un stat minimal, mult mai ieftin, şi care, în plus, să nu fie ţinut responsabil pentru cetăţenii săi. Noi, dimpotrivă, dorim un rol cât mai echilibrat al statului, în relaţia sa cu piaţa, aceasta însemnând că statul stabileşte regulile, dar şi controlează respectarea acestor reguli. Afirmăm, din nou, aici că statul este un producător principal de bunăstare în România, prin educaţie, prin sănătate, prin ştiinţă, prin cultură, prin securitate publică şi socială. Reducerea cheltuielilor statului înseamnă, implicit, creşterea inegalităţilor, a excluderii, a sărăciei, a subocupării, înseamnă o calitate şi mai slabă a forţei de muncă, o sănătate şi mai precară a naţiunii române, înseamnă subdezvoltare, înseamnă - în final - stimaţi colegi, tocmai lipsă de performanţă. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Legea salarizării bugetarilor pe anul 2011 se înscrie în viziunea aşa-zisă "reformatoare" a puterii, ea prevăzând reducerea cheltuielilor statului român, În acest sens, legea consacră şi perpetuează reducerea salariilor cu 25%, operată în anul 2010, şi pentru anul viitor. Legea nu stimulează munca şi calitatea muncii depuse, salarizând funcţia, şi nu performanţa profesională; legea nu prevede priorităţile societăţii româneşti în materie de salarizare, excluzând importanţa socială a muncii dintre criteriile de ierarhizare a categoriilor profesionale, astfel încât educaţia, cercetarea, sănătatea, deşi esenţiale într-o societate a cunoaşterii, rămân "Cenuşăresele" sistemului. Legea leagă salariile bugetarilor de voinţa subiectivă a puterii, lăsând la latitudinea unui ordin comun al miniştrilor muncii şi finanţelor, calcularea în fiecare an a salariilor efective, legea devenind astfel inutilă şi lipsită de transparenţă. În plus, stimaţi colegi, asumarea răspunderii guvernamentale pentru una din legile esenţiale ale unei societăţi, o lege ce stabileşte sistemul de distribuţie din societatea românească, pune - din nou - Parlamentul într-o situaţie jenantă, negându-i acestuia rolul de principal for de dezbatere democratică a proiectelor legislative ale ţării. Iată, stimaţi colegi, suficiente motive pentru fiecare dintre dumneavoastră, pentru ca, prin votul ce îl veţi exprima, să hotărâţi astăzi demiterea actualului guvern, contribuind în acest fel la relansarea democratică a ţării, la dezvoltarea sa echilibrată, atât din punct de vedere economic, cât şi social. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.) |
||||
|
|
Mulţumesc domnului deputat Dan-Mircea Popescu. Domnul deputat Victor Paul Dobre, din partea Grupului parlamentar al PNL, are cuvântul. Domnul senator Fekete Levente Szabó András, din partea Grupului parlamentar al UDMR, se pregăteşte. |
||||
|
|
Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor, Acum mai bine de un an, domnul prim-ministru venea în faţa Parlamentului şi îşi asuma Legea salarizării unice. Acum mai bine de un an, Partidul Naţional Liberal iniţia şi atunci o moţiune de cenzură, ca şi acum. Acum mai bine de un an, o parte din colegi era alături de domnul prim-ministru. Astăzi, au înţeles şi sunt alături de noi. Acum mai bine de un an, o altă parte dintre colegi era alături de noi, şi îmi doresc să fie consecvenţi, aşa cum liberalii au fost totdeauna consecvenţi. Atunci spuneam - şi am avut dreptate - că Legea salarizării unice era o perdea de fum, erau nişte promisiuni până în 2014 - 2015 ş.a.m.d., şi, în fapt, nu reprezenta decât îngheţarea salariilor într-o primă etapă, pentru anul 2010; şi asta s-a întâmplat. De asemenea, la 1 ianuarie, pentru că oamenii au fost minţiţi şi au înţeles prea puţini, şi-au dat seama că au pierdut şi sporuri, şi prime, şi ore suplimentare. Vă aduceţi aminte, domnule prim-ministru, că vreo două, trei luni Ministerul Muncii motiva că sunt doar greşeli ale contabililor. Nu, era o măsură deliberată a Guvernului pe care îl conduceaţi atunci, ca şi a celui pe care îl conduceţi acum. Legea aceea, însă, bună - rea, prevedea un lucru: că în luna mai - iunie guvernul trebuia să vină cu o nouă propunere legislativă pentru salarizarea pe 2011. Ce s-a întâmplat? În luna iunie Guvernul a venit cu - şi iarăşi v-aţi asumat răspunderea - cu tăierea salariilor cu 25%. Deşi, aduceţi-vă aminte, şi n-aş vrea să vă citez eu, din cuvântarea de la promovarea Legii salarizării unice. A urmat o perioadă foarte grea, care este şi astăzi. Acum veniţi, în ultimul moment, cu propunea legislativă pe care trebuia s-o faceţi în iunie; acum veniţi şi ne spuneţi nouă că, prin această moţiune, blocăm creşterea salariilor cu 15%. Asemenea minciună nu prea s-a rostit de la tribuna Parlamentului. Domnule prim-ministru, moţiunea noastră este ca la 1 ianuarie salariile bugetarilor să revină acolo unde dumneavoastră v-aţi angajat în luna iunie, că vor reveni la normal cu 1 ianuarie. Nu este vorba, în niciun caz, de o creştere salarială cu 15%. Oamenii recuperează doar o parte din ceea ce le-aţi amputat astă-vară. Şi măsura este a Guvernului. Domnul ministru al muncii promitea zilele trecute, aşa cum se întâmpla şi anul trecut, că în următorii patru ani salariile vor creşte cu 43%. Ştiţi cum: recuperăm alea 25% tăiate, recuperăm 8% din inflaţia pe anul acesta. De fapt, în următorii patru ani, bine, aici am convingerea că românii nu vor avea parte atât de mult timp de această guvernare, dar dacă ar rămâne, vă daţi seama unde ar duce! Domnule prim-ministru, sunteţi foarte relaxat azi - şi dumneavoastră, şi domnii miniştri. Consideraţi că aveţi o coaliţie care va funcţiona. Nu priviţi deloc cu emoţie moţiunea de cenzură, pentru că aici, în această sală, dumneavoastră sunteţi mulţi. Numai că, dincolo de pereţii acestei săli, sunt milioane de români direct afectaţi de măsurile dumneavoastră. Şi, niciodată, dar niciodată, domnule prim-ministru, atât de puţini nu au minţit atât de mult şi pe atât de mulţi. De aceea, vom vota această moţiune, cu speranţa, poate, că unii dintre colegii din majoritate, în săptămâna Crăciunului, vor da acea "Veste minunată" românilor, că Guvernul Boc a plecat acasă. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule deputat. Domnul senator Fekete Levente Szabó András, din partea Grupului parlamentar al UDMR, are cuvântul. Domnul deputat Ovidiu Ganţ se pregăteşte. |
||||
|
|
Domnul Fekete-Szabó András-Levente: Domnule preşedinte al Senatului, Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al UDMR din Senat şi Grupul parlamentar al UDMR din Camera Deputaţilor nu susţin moţiunea prezentată şi nici nu va vota. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Mulţumesc. O altă contribuţie succintă la dezbaterea noastră. Domnul deputat Ganţ, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Vă rog. |
||||
|
|
Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte al Senatului. Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale nu susţine moţiunea de cenzură. Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.) |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule deputat. Nu am înscris la cuvânt colegi din partea grupurilor... Domnule Eugen Nicolicea, vă rog, aveţi cuvântul, din partea Grupului parlamentar al senatorilor şi deputaţilor independenţi. |
||||
|
|
Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi nu susţine această moţiune. |
||||
|
|
Îl invit la cuvânt, în continuare, pe domnul deputat Adrian Solomon, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC. Domnul Ludovic Orban se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PNL. Domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnule preşedinte, Doamna preşedinte a Camerei, să nu uităm că "Roberta trebuie să cadă", Domnule prim-ministru, I-am ascultat, de altfel, pe toţi reprezentanţii Grupurilor parlamentare ale UDMR, minorităţi, independenţi, şi am aflat că ei nu susţin moţiunea, prin urmare susţin legea, susţin Legea salarizării unitare pe anul 2011, o lege care vine şi consfinţeşte reducerea cu 25% a salariilor. Spunea domnul prim-ministru, în intervenţia domniei sale, că opoziţia ţine cu tot dinadinsul ca România să nu reuşească. Să nu reuşească ce? Nu ne-a mai spus domnul prim-ministru, dar poate o să aibă ocazia, tot astăzi, să ne lămurească. Important este că legea pe care o dezbatem sau moţiunea împotriva Legii salarizării unitare propune o grilă de salarizare de la 1 la 15. Astfel, contrar celor afirmate de primul-ministru în atâtea rânduri, nu se măresc salariile mici, pentru că atunci ar fi trebuit să scadă ecartul de la 1 la 12, cum era în legea trecută, la 1 la 10. Deci, se măresc tot salariile mari, se măresc salariile celor cu funcţii, se măresc salariile celor numiţi în funcţii pe criterii politice. Se creează, astfel, sau se pun bazele, mai exact, unor raporturi feudo-vasalice între şeful - devenit senior - şi subordonatul - de orice tip - devenit vasal; se creează o piramidă salarială ce nu mai are la bază competenţa, profesionalismul, ci doar servilismul. În vârful acestei piramide s-a cocoţat, fără niciun drept, aş spune, prezidentul Traian Băsescu, nu un profesor universitar, nu un medic de renume, nu un general al armatei române. Această piramidă este însăşi oglinda statului-interlop, în fruntea căruia se află, evident, şeful statului-interlop, şi anume Traian Băsescu. Într-un astfel de stat nu mai este nevoie de poliţie - şi am văzut cine a renunţat la poliţie -, într-un astfel de stat nu mai este nevoie de educaţie, de sănătate, de administraţie, pentru că aici se va ajunge ţinând aceste domenii vitale ale unei societăţi în subfinanţare şi total neatractive pentru cei mai buni dintre noi. Într-un stat-interlop nu mai este nevoie nici măcar de dialog, de parteneriat şi, prin urmare, nu este nevoie de sindicate, pentru că, vedem, legea nu are girul sindicatelor. Şi toate acestea după 20 de ani, după 20 de ani de democraţie, când toate guvernele s-au străduit să adauge puţin câte puţin, spre asigurarea unui trai mai bun cetăţenilor ţării noastre. Dar formula, după 20 de ani, pe care o auzim de la domnul Emil Boc şi de la tovarăşii săi din PDL, zi de zi în discursurile publice, nu este nouă, şi mă gândeam, de multe ori, de unde le-a venit lor această idee să tot ne aducă aminte că, după 20 de ani, ei sunt cei chemaţi să preia destinul României şi să-l ducă acolo unde vrem cu toţii. Căutând în memorie, mi-am adus aminte de apelul către poporul german, făcut de Hitler, la 31 ianuarie 1933. Şi, spicuiesc de aici câteva date, care să ne ducă cu gândul la formula "după 20 de ani" a celor de la PDL. Şi spunea Hitler către poporul german următorul lucru: "Noi preluăm o moştenire îngrozitoare. În 14 ani, partidele din noiembrie au ruinat ţăranul german; în 14 ani, au creat o armată de milioane de şomeri. Guvernul naţional va urma planul expus, în continuare, cu voinţă de fier şi perseverenţă plină de încăpăţânare". Vi se pare cunoscut, cumva, discursul acesta? Vi se pare mai apropiat de ceea ce spune în zilele noastre, în faţa noastră şi în faţa naţiunii domnul Emil Boc? Şi ia uitaţi ce mai spunea Hitler: "Guvernul Revoluţiei naţionale doreşte să pornească la treabă, şi o va face. Nu el este cel care timp de 14 ani a provocat ruina poporului german. El, în 4 ani, va trebui să acopere datoriile contractate în 14 ani. Partidele marxiste şi cei care le susţin au avut la dispoziţie 14 ani în care să-şi dovedească priceperea." Iată de unde sfătuitorii domnului Emil Boc îşi iau informaţiile în momentul când îl consiliază pe primul-ministru. Nu este vina primului-ministru că acei consilieri nu au fost duşi la un control mai des, dar este vina domnului prim-ministru că acceptă astfel de sfaturi din partea unor nazişti coloraţi în portocaliu. Eronat îl comparam la începutul anului pe domnul Boc cu Lăcustă-Vodă. Şi spun eronat, pentru că nefericitul domn din secolul al XVI-lea nu a reuşit să bată pe nimeni, nici măcar lăcustele, care l-au învins, dându-i şi supranumele. Domnul Emil Boc, în acest an, aliat cu lăcustele portocalii i-a învins pe toţi: a învins bugetarii, cărora le-a luat 25% din venituri, din salarii, şi, raportat la salariul din august 2009, le-a luat chiar 50% din cât câştigau. I-a învins pe pensionari, cărora le ia 5,5% din pensiile amărâte pentru contribuţia la sănătate, în vreme ce banii statului, în loc să subvenţioneze sistemul de sănătate, se duc pe alte căi în buzunarele clientelei portocalii. A învins până şi armatele de mame şi bebeluşi, pentru că aşa spunea Traian Băsescu, că am ajuns o ţară de mame şi bebeluşi. Iată că, cu atâtea "victorii", la final de an Emil Boc nu mai poate fi comparat cu nefericitul domn din secolul XVI. El este cel mai minunat, el este cel mai bun, el este cel chemat să coboare naţiunea română sub nivelul de supravieţuire şi să ridice naţiunea portocalie puţină, din ce în ce mai puţină, la un standard de viaţă cum rar aţi visat. De aceea, noi votăm moţiunea nu ca să punem piedică României, ci să punem piedică acestui mare voievod al ţării noastre, care în loc să ridice poporul, îl coboară. (Aplauze.) |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Ludovic Orban. Se pregăteşte domnul senator Trifon Belacurencu. Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi parlamentari, astăzi, după atmosfera din sală am senzaţia că nu se dezbate o moţiune de cenzură, ci parcă Parlamentul României ar fi o sală de elevi corigenţi şi repetenţi care au venit să primească note de la profesorul Emil Boc şi practic nu îşi dau seama că astăzi România are ocazia de a face un cadou fiecărui român, în pragul Crăciunului, un cadou pe care şi-l doresc aproape toţi românii, şi anume, să scape ţara de Guvernul Boc. L-am auzit pe premier spunând nişte neadevăruri, spunând nişte inepţii pe care personal nu pot să le înţeleg. Spunea domnul premier că scopul acestei moţiuni de cenzură este acela de a împiedica creşterea salariilor cu 15%. Îi spun domnului premier că scopul acestei moţiuni de cenzură este acela de a împiedica perpetuarea pe anul 2011 a menţinerii unui salariu pentru angajaţii din sectorul bugetar, diminuat cu mai mult de 25% faţă de salariul anterior lunii 1 iulie. Mulţi dintre colegii mei au prezentat calculele şi au arătat că de fapt salariile nu numai că nu cresc cu 15% faţă de luna octombrie, ci salariile se reduc, ca urmare a Legii salarizării pe anul 2011. Deci, scopul acestei moţiuni de cenzură este acela de a readuce salariul în sectorul public, la nivelul anterior lunii 1 iulie. Este adevărat că scopul acestei moţiuni de cenzură este acela de a da ţării un alt Guvern, care să aibă capacitatea de a elabora un alt proiect de buget decât proiectul de buget pe care l-a prezentat Guvernul Boc şi care nu va aduce pentru anul 2011 decât ceea ce ne-a adus în ultimii doi ani: sărăcie, şomaj, scădere economică, scăderea veniturilor populaţiei. Pentru că între a nu avea un buget pe 2011 şi a avea bugetul elaborat de Guvernul Boc, mai bine nu am avea buget şi am avea un alt Guvern care să elaboreze un alt proiect de buget. Astăzi, parlamentarii care sprijină Guvernul, o majoritate sui generis, au anunţat că nu votează. În mod evident acest act arată faptul că Guvernul actual nu are încredere în parlamentarii săi, arată faptul că orice om care este nemulţumit în Parlamentul României şi care ar vrea să voteze altfel decât cum ordonă Traian Băsescu, Elena Udrea sau Emil Boc, este împiedicat să-şi exercite dreptul de vot fundamental, pe care îl are, ca urmare a votului cetăţenilor. Dar, stimaţi colegi din majoritatea parlamentară, gândiţi-vă, dacă în locul dumneavoastră, în băncile Parlamentului, ar fi un profesor căruia în urma performanţelor Guvernului Boc, nu numai că nu i s-a majorat salariul cu 50%, ci i-a scăzut salariul cu peste 30%, cum ar vota, în locul dumneavoastră, un profesor, dacă ar fi parlamentar? Cum ar vota un medic de care vă daţi toată silinţa să scăpaţi, atâta timp cât îi lăsaţi la un nivel de salarizare care este mai mic decât nivelul de salarizare al unei femei de serviciu dintr-un spital, din orice ţară civilizată din Europa? Cum ar vota în locul vostru, stimaţi colegi parlamentari din majoritate, un poliţist? Nu poliţiştii care ne fac "cinste", precum Toba şi Şoricul, ci poliţiştii care stau în stradă, poliţiştii de secţie, de care v-aţi bătut joc şi pe care i-aţi adus în situaţia de a nu-şi putea exercita, practic, funcţiile, atribuţiile şi de a nu putea asigura ordinea publică, paza vieţii şi bunurilor cetăţenilor. Bineînţeles că nu vă interesează lucrul acesta, bineînţeles că pentru voi, parlamentari ai puterii, vă interesează probabil să continuaţi să beneficiaţi din plin de fructele otrăvite ale guvernării, să vă înmulţiţi numărul de contracte pe care le aveţi cu bugetul, să vă mai puneţi noi rude, prieteni sau clienţi politici în fruntea instituţiilor statului, a companiilor şi a regiilor statului, vă interesează să profitaţi în continuare de toate avantajele de a fi la putere, avantaje care nu sunt ale românilor, ci sunt numai ale dumneavoastră personale, ale rudelor voastre şi ale clientelei pe care aţi dezvoltat-o. Ce face un om atunci când îl doare măseaua? Ce face un om atunci când are un furuncul pe faţă? Ce face un om atunci când are hemoroizi? (Râsete.) Ce ar trebui să facă un corp social cum este naţiunea română, atunci când în loc de Guvern are şi furuncul, şi o măsea stricată, are şi hemoroizi? Ar trebui să facă un singur lucru, ceea ce face un om normal: îşi scoate măseaua, îşi operează furunculul şi îşi taie hemoroizii. Ca atare, stimaţi colegi, dacă vă place în continuare să trăiţi cu o durere permanentă în corp, dacă vă place în continuare să nu puteţi să mâncaţi, să nu puteţi să vă bucuraţi de sărbătorile de iarnă, ţineţi-vă în corpul social furunculul, măseaua stricată, hemoroizii şi aşa mai departe, care astăzi nu sunt altceva decât o suferinţă nenecesară, o suferinţă gratuită pe care o provocaţi fiecărui român. Mulţumesc. |
||||
|
|
Mulţumesc. Domnul senator Trifon Belacurencu, din partea Grupului PSD+PC. Şi ultimul înscris pe lista mea de vorbitori, domnul senator Varujan Vosganian. |
||||
|
|
Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Stimaţi senatori şi deputaţi, Moţiunea de cenzură, denumită «Legea privind salarizarea în anul 2011, ultima "ţeapă" trasă românilor de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc», dacă va fi votată de dumneavoastră, va fi cel mai bun cadou pe care îl putem face românilor de Crăciun. Această lege prevede, în realitate, o creştere de doar 1,4%, de fapt este o foarte mică recuperare din cei 25% luaţi de Guvernul Boc anul trecut. Dacă această lege nu va trece, bugetarii vor reveni la salariile anterioare tăierilor abuzive. Guvernul a tăiat respectivele salarii în baza art. 53 din Constituţie, iar Curtea Constituţională a decis că o astfel de măsură poate fi aplicată doar până la sfârşitul anului. Nu există niciun motiv pentru care acest atentat asupra românilor să continue şi anul viitor! Nu există niciun motiv pentru care acest Guvern să mai rămână la guvernare! Nu voi reitera faptul că această lege încalcă Codul muncii, că taie tichetele cadou, de vacanţă şi al 13-lea salariu, doar pentru a-şi menţine mulţumită clientela politică portocalie. Această lege ne duce, practic, înainte de 1989. Ea creează o divizare nouă a societăţii, un conflict între profesii. Această lege încalcă în mod manifest art.1 alin.(3) din Constituţie, care statuează că România este un stat de drept, democratic şi social. Domnule prim-ministru, ce fel de stat social va mai fi România dacă profesorii, medicii şi funcţionarii publici vor avea salarii care nu le vor permite să aibă un trai decent? Ce fel de educaţie vor primi copiii noştri de la profesorii umiliţi de acest Guvern incompetent şi care abia au bani de pe o zi pe alta? Pentru ce trebuie să plătim noi cu toţii? Acest Guvern trebuie să plece, pentru că fură banii şi viitorul României! Acest Guvern nu mai are niciun fel de respect faţă de legile ţării, faţă de cetăţenii ei şi faţă de deciziile Curţii Constituţionale. Această propunere legislativă, dacă va fi adoptată, nu va face altceva decât să perpetueze sărăcia, mizeria şi exodul persoanelor calificate. Iată de ce eu, alături de ceilalţi colegi din PSD, PC şi PNL voi vota în favoarea moţiunii de cenzură. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule senator. Cu aceasta, partea dedicară dezbaterii moţiunii de cenzură se încheie. Domnul prim-ministru, dacă doreşte...? Dacă domnul prim-ministru doreşte să aibă o intervenţie de final? Vă rog. |
||||
|
|
Domnul Emil Boc: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Pentru următoarele şase luni România devine ţara cu cele mai bune perspective economice din Europa Centrală şi de Est. (Rumoare în partea opoziţiei.) Această afirmaţie nu aparţine premierului, nu aparţine cuiva din partea arcului guvernamental. Această afirmaţie este rezultatul unei analize, efectuate de către 85 de experţi financiari din Europa, realizat de Institutul ZeW. Deci, sunt convins, distinşi colegi din opoziţie, că aţi zâmbit şi că doreaţi ca acest lucru să nu se întâmple. Aceasta este realitatea pe care o realizează oameni ce fac analize obiective, cu privire la evoluţia României, iar 85 de experţi financiari din Europa, analizând reformele promovate, măsurile luate de Guvern, o spun foarte clar şi răspicat că în următoarele şase luni România devine ţara cu cele mai bune perspective economice din Europa Centrală şi de Est. Cu o singură condiţie: să nu facem niciun pas înapoi pe linia consolidării reformelor structurale începute. De aceea, moţiunea de astăzi trebuie să fie respinsă, pentru a putea avea drumul consolidării economice pregătit. De asemenea, aţi văzut şi observaţiile Fondului Monetar Internaţional potrivit cărora România nu mai este un elev mediocru, ci, dimpotrivă, România merge pe performanţă economică, ca o consecinţă a măsurilor corecte, deşi dureroase luate de către Guvernul pe care-l reprezint. De asemenea, România are una dintre cele mai scăzute datorii publice, ca procent, în produsul intern brut din Uniunea Europeană. Doar trei ţări din cele 27 au o datorie mai mică decât România. Altele, majoritatea lor covârşitoare, au o datorie publică, ca procent din PIB, mult, mult mai mare. Haideţi să nu compromitem aceste avantaje pe care România le are. Şi care ar fi aceste avantaje, foarte pe scurt? În primul rând, pentru 1.290.000 de bugetari să le oferim posibilitatea de a recupera 15% din salariul diminuat. Deci, repet, e vorba nu de diminuare, ci de câştigare a 15% din ce s-a pierdut. În al doilea rând, haideţi să consolidăm măsurile economice care pregătesc ieşirea din recesiune şi trecerea pe creştere economică, astfel încât anul 2011 să fie anul în care, după ce am finalizat constrângerile bugetare majore, să fie anul consolidării economice a ţării. Dragi colegi, Doamnelor şi domnilor, În faţa dumneavoastră sunt două opţiuni: varianta şi opţiunea de siguranţă oferită de Guvern, care asigură o recuperare cu 15% a salariilor diminuate în 2010, în luna iulie, o variantă certă sănătoasă, sigură, predictibilă şi cu acoperire în buget sau aveţi de ales varianta şi opţiunea opoziţiei, o opţiune populistă, fără acoperire, care vinde iluzii şi fără perspective. Exact aşa cum a fost viziunea opoziţiei de acum în anul 2008, când a făcut promisiune fără acoperire, a confiscat viitorul ţării şi a oferit românilor cadouri otrăvite. Guvernul vă recomandă varianta de siguranţă. Varianta de a oferi bugetarilor o recuperare, aşa cum am spus, cu 15% a salariilor diminuate şi care să ne asigure premisele unei creşteri economice în anul următor. Vă mulţumesc şi vă urez succes. (Aplauze.) |
||||
|
|
Mulţumesc. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Urmează momentul votului. Cunoaşteţi deja modalitatea de exprimare a votului plenului reunit, conform Constituţiei, minimum 236 de voturi pentru. Votul este secret, se exprimă prin bile. Evident, fiecare parlamentar îşi va exprima votul: bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră în urna neagră înseamnă vot pentru moţiunea de cenzură şi bila albă introdusă în urna neagră şi bila neagră introdusă în urna albă înseamnă un vot contra moţiunii dezbătute astăzi. Am rugămintea către domnii chestori... Începem cu Senatul. Păstrăm regula noastră, alternăm lectura. Înţeleg că şi Camera are şi un plen după aceea. Domnul chestor Dumitru Constantin, din partea Senatului, este deja în dispozitiv. Am rugămintea şi de la Cameră un coleg chestor, pentru a putea să... Şi domnul Chelaru este prezent din partea Senatului, chestorul Senatului. Domnule Albu? Domnule deputat, domnule chestor, vă rog. Să ştiţi că sugestia nu a fost a mea, domnule Albu, nu este nimic personal, să ştiţi. Domnii chestori au verificat deja primirea bilelor, pentru a putea să fim siguri că nu există niciun fel de îndoială cu privire la maniera de vot. E în regulă, da? Lista senatorilor. Domnule senator Gheorghe David, secretar al Senatului, vă rog să procedaţi la lectura alfabetică a senatorilor. |
||||
|
|
- Albert Amos- prezent, nu votează Au răspuns prezent 110. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule senator. Secretarul Camerei, domnul deputat Mihai Voicu va proceda la lectura listei alfabetice a deputaţilor. Rog chestorii Camerei Deputaţilor să îşi ocupe locurile. |
||||
|
|
Domnul Niţă Constantin şi domnul Gabor Gheorghe, cu ceva probleme, să voteze înainte; sunt prezenţi şi votează amândoi. - Adomniţei Cristian Mihai - absent |
||||
|
|
O secundă; să menţionaţi dacă îşi exprimă votul sau nu colegii care sunt, da? |
||||
|
|
N-am de unde să ştiu eu. E dreptul lor dacă se duc se duc să voteze sau nu. Eu n-am de unde să ştiu, că mie nu-mi spun dacă votează sau. Îmi fac doar semn că sunt prezenţi. |
||||
|
Da. Bine. |
|||||
|
|
O să comunic câţi sunt prezenţi şi trebuie să fie bile cel mult cât cei prezenţi. |
||||
|
|
OK! |
||||
|
|
- Bădulescu Adrian - absent O să mai strig absenţii, că am multe cereri. - Adomniţei Cristian Mihai - prezent |
||||
|
|
Am şi eu o rugăminte, un chestor de la Senat să poată... să vină către masa de distribuire a bilelor de vot. Pentru că avem 4 colegi senatori care sunt prezenţi în plen şi nu au putut să voteze în momentul lecturării listei senatorilor; un chestor de la Senat, vă rog. Trebuie să se închidă procesul-verbal de la fiecare dintre cele două liste. Votează şi domnul deputat Voicu. Domnii senatori: Vosganian, Şova, Cordoş şi Moga, sunt patru colegi senatori cărora aş dori să reuşim să le permitem să voteze. Domnule Albu, când aveţi o listă a celor care au luat bile şi au votat, ca să putem să avem o cheie de verificare în finalul votului. Mulţumim foarte mult. Domnul senator Gheorghe David? Reluăm votul pentru cei patru colegi senatori care sunt prezenţi în plen. |
||||
|
|
Da, este vorba de domnul senator Şova Dan-Coman, Moga Nicolae, Cordoş Alexandru, Vosganian Varujan, toţi patru votează şi încă doi colegi care nu votează dar au venit între timp. Ovidiu Marian şi Verestoy Attila. Au votat 61 de colegi din cei 118 prezenţi. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Mulţumesc. Şi la Cameră, aveţi o cifră, domnule Albu? Domnule chestor? Nu, la Cameră. Domnule Voicu, vă rog să verificaţi şi cu domnul chestor, ca să putem să avem o cifră agregată. |
||||
|
|
Au răspuns prezent 293 de deputaţi din totalul de 333, restul sunt absenţi. Câţi au votat... |
||||
|
|
Mulţumesc, foarte mult. Daţi-mi voie să semnalez şi faptul că 3 dintre colegii noştri sărbătoresc astăzi ziua de naştere, să le spunem La mulţi ani! Domnul senator Alexandru Pereş, domnul deputat Claudiu Manda şi domnul deputat Jolţa Nicolae, La mulţi ani din partea mea şi din partea noastră! Sărbători fericite şi să fiţi sănătoşi şi să aveţi putere de muncă! (Aplauze.) |
||||
|
|
|
Am, de asemenea, o rugăminte, prin vot deschis, să fiţi de acord cu devansarea orei pentru plenul reunit dedicat bugetului de la ora 17 la ora 16, pentru că moţiunea a consumat mai puţin timp decât am anticipat şi cred că nu sunt dificultăţi din partea tuturor colegilor să începem la ora 16, în loc de ora 17, dezbaterea pe buget. Rog un vot deschis pentru modificarea orei. Cine este pentru ora 16? Abţineri? Vot împotrivă? Mulţumesc. Ne revedem, în acest format, la ora 16. Domnule chestor Albu, dacă aveţi o prezenţă pe care doriţi s-o anunţaţi, domnul Voicu a anunţat-o, şi bilele care au rămas neutilizate. Nu, la microfon, dacă doriţi. |
|
||
|
|
La Cameră vreau să vă anunţ că au rămas 201 bile albe. |
||||
|
|
Mulţumesc. Invit membrii Birourilor permanente... şi Senatul? Da. Domnul chestor Dumitru Constantin. Vă rog. |
||||
|
|
Din 137 de bile negre şi albe au fost utilizate 63, neutilizate - 76. |
||||
|
|
Mulţumesc foarte mult. Invit membrii Birourilor permanente şi colegii care vor asigura transportul urnelor de vot către sala Biroului permanent a Camerei Deputaţilor, pentru a opera... pentru a putea să efectuăm numărarea voturilor, procesul-verbal şi anunţul rezultatului votului asupra moţiunii de cenzură. Ne revedem imediat după ce numărarea va avea loc. Puteţi prelua urnele, vă însoţim către sala Biroului permanent a Camerei Deputaţilor. |
||||
|
După pauză |
|||||
|
|
Procedura de numărare a luat sfârşit. Domnul senator Gheorghe David, secretarul Senatului, ne va anunţa rezultatul votului. Vă rog. |
||||
|
|
Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori asupra moţiunii de cenzură iniţiată de 201 deputaţi şi senatori, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în temeiul art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori prin vot secret cu bile asupra moţiunii de cenzură iniţiată de 201 deputaţi şi senatori ca urmare a angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, au constatat următoarele: Numărul total al deputaţilor şi senatorilor - 470. Numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi - 411. Numărul total de voturi exprimate - 193. Numărul de voturi anulate - 2. Numărul total de voturi valabil exprimate, 191, din care, voturi pentru adoptarea moţiunii de cenzură - 190. Voturi contra moţiunii de cenzură - 1. Potrivit prevederilor art.113 alin.(1) din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 236 de voturi pentru. Ca urmare a faptului că din totalul de 470 de parlamentari au fost prezenţi 411, din care 190 au votat pentru moţiunea de cenzură, se constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută de Constituţie. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Vă mulţumesc şi eu, domnule senator. |
||||
|
|
|
În condiţiile respingerii moţiunii de cenzură, potrivit art.114 alin.(3) din Constituţie, Proiectul Legii privind salarizarea în 2011 a personalului plătit din fonduri publice se consideră adoptat şi daţi-mi voie să vă aduc la cunoştinţă următoarea notă. În conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.46/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a acestei Curţi, din acest moment, din momentul acestui anunţ public curge intervalul legal pentru o eventuală depunere de contestaţie la Curtea Constituţională a acestui text care a fost aprobat astăzi prin respingerea moţiunii de cenzură, în urma angajării răspunderii Guvernului. Vă reamintesc faptul că plenul nostru pentru debutul dezbaterii pe Legea bugetului începe la ora 16. Cu aceasta declar închisă şedinţa plenului reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului României. Vă mulţumesc. |
|
||
|
|
Şedinţa s-a încheiat la ora 13,24. |
||||
 |
