Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,31.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Bine v-aţi trezit pentru a participa la şedinţa consacrată declaraţiilor politice pe care, prin bunăvoinţa dumneavoastră, o declar deschisă acum, la ora 8,32.

O să începem astăzi cu puterea, care este reprezentată aici de domnul deputat Ştefan Buciuta, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe care îl invit la microfon. Şi îl invit să se pregătească pe distinsul nostru coleg, domnul deputat Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Buciuta:

Bună dimineaţa şi mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Eu am două declaraţii. Pe una aş vrea să o prezint: "Demersurile efectuate de Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor în vederea aderării României la Spaţiul Schengen".

A avut loc întâlnirea Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaţilor cu comisia omoloagă a Adunării Parlamentare bulgare, în data de 16 februarie, la Ruse şi la Giurgiu, şi o să predau această declaraţie la secretariat.

A doua declaraţie se intitulează "Ziua internaţională a limbii materne".

În Conferinţa generală UNESCO din 17 noiembrie 1999, data de 21 februarie a fost proclamată Ziua internaţională a limbii materne.

În această zi, statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecţia şi revigorarea diversităţii culturale, prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere între diferite popoare.

La origine a fost Ziua Mişcării pentru Limbă, comemorată în Bangladesh începând din 1952, în amintirea studenţilor ucişi de către poliţie, care au militat pentru recunoaşterea limbii bengali în Pakistan. La acea dată, un grup de studenţi de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoaşterea limbii bengali ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul statului Pakistan (ce cuprindea pe atunci statul Bangladesh).

Începând din anul 2000, Ziua internaţională a limbii materne se sărbătoreşte anual pe 21 februarie.

Conform unor studii ale UNESCO, în prezent mai mult de 6,5 miliarde de persoane de pe planetă comunică în 6.528 de limbi. Tot aceleaşi studii arată faptul că la fiecare două săptămâni dispare câte o limbă, astfel că aproximativ 2.500 de limbi sunt ameninţate cu dispariţia sau sunt deja pe cale de dispariţie.

În prezent, potrivit statisticilor oficiale, mai mult de jumătate din limbile lumii sunt pe cale de dispariţie.

Limba maternă este prima limbă învăţată de copil, cea vorbită în familie. Această limbă poate fi diferită de limba oficială a ţării în care familia trăieşte.

Uniunea Ucrainenilor din România are drept scop asigurarea condiţiilor necesare exercitării dreptului la învăţătură şi instruire în limba maternă, colaborează cu instituţiile de învăţământ, ştiinţă şi cultură pentru studierea şi cercetarea istoriei, particularităţii limbii, culturii materiale şi spirituale a ucrainenilor din România, organizează simpozioane, colocvii, conferinţe, manifestări culturale, expoziţii şi lansări de carte, festivaluri şi alte activităţi dedicate limbii materne.

Astfel, cu ocazia Zilei internaţionale a limbii materne s-au desfăşurat şi se desfăşoară manifestări cultural-ştiinţifice pe diferite teme, cum ar fi:

- Masa rotundă "Şezătoarea la ucraineni în Banatul de Munte" - la Caraş-Severin;

- Concursul internaţional de limbă şi literatură ucraineană "Petro Laţuk" - la Suceava;

- "Limba maternă oglindită de scriitori ucraineni"- în cadrul Liceului Taras Şevcenko din Sighetu Maramaţiei, judeţul Maramureş;

- 140 de ani de la naşterea scriitoarei Lesea Ucrainka - la sediul Filialei UUR Bucureşti şi la secţia de limbi slave a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Dacă ne punem întrebarea: ce este limba maternă?, putem spune că limba maternă este limba pe care am dobândit-o la naştere şi care va fi părăsită la moarte.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Buciuta.

Îl invit la microfon pe distinsul nostru coleg Vasile Mocanu şi îl rog să se pregătească pe domnul profesor, deputat Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Mocanu, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Medicina primară, în mare pericol!".

Casa de Asigurări de Sănătate din Iaşi continuă să ignore apelurile la dialog lansate de medicii de familie ieşeni. Nemulţumirile cadrelor medicale sunt legate de prevederile noului contrat cu Casa de Asigurări, pe care medicii ieşeni refuză să-1 semneze.

De fapt, reprezentanţii Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate afirmă că revendicările medicilor de familie ieşeni nu au nici un fundament. Acelaşi punct de vedere este susţinut, în continuare, şi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Drept urmare, medicii de familie au decis să dea în judecată Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Potrivit acestora, suma alocată în acest an medicinei primare este sub orice critică. Efectele vor fi dezastruoase: falimentul cabinetelor medicale şi deprofesionalizarea medicilor, obligaţi să presteze mai multe servicii neconforme cu pregătirea profesională. Medicii de familie nu exclud o demisie colectivă şi nici chiar o plecare în masă la muncă în străinătate. În Cehia, un astfel de gest de frondă colectivă a provocat dereglarea întregului sistem sanitar.

Fără urmări pozitive au rămas şi apelurile lansate premierului Emil Boc, chemat să aplaneze conflictul din sănătate. De asemenea, autorităţile par în continuare neinteresate de modul în care sunt cheltuiţi banii contribuabililor de către Casa Naţională de Sănătate.

Între timp, mişcărilor de protest ale medicilor de familie ieşeni li s-au adăugat şi pacienţii, şi ei tot mai nemulţumiţi de situaţia jalnică şi lipsită de orice fel de perspective de ameliorare din sistemul sanitar.

Aşa nu se mai poate! Boala lungă e moarte sigură!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit acum pe domnul profesor Anghel Stanciu să-şi prezinte declaraţia politică şi îl rog pe domnul Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să se pregătească.

Domnule profesor, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimate domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Declaraţia noastră de astăzi este, în fapt, o scrisoare-deschisă adresată Excelenţei Sale, domnul senator Cseke Attila, ministrul sănătăţii.

Excelenţă, în anul 1886, la Paris se înfiinţează Institutul Pasteur.

În anul 1921, în ziua de 4 aprilie, la Bucureşti se năştea Institutul de Seruri şi Vaccine, numit în prezent Institutul Cantacuzino.

Certificat de naştere, Decretul Regal, semnat de Regele României, Ferdinand Întregitorul, decret prin care se promulgă Legea specială de înfiinţare a Institutului de seruri şi vaccinuri.

Părinţi, profesorul Victor Babeş, primul autor al primului Tratat de bacteriologie din lume, premiat al Academiei de Ştiinţe Medicale din Paris, personal de către Louis Pasteur, şi profesorul Ioan Cantacuzino, membru al Academiei Române, al Academiei de Ştiinţe Medicale din Franţa, comandor al Legiunii de onorare, Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bruxelles, Atena, Lion, Bordeux, Montpellier.

Institutul, căruia i s-a atribuit la vremea respectivă o suprafaţă de circa 4 hectare în zona Cotrocenilor, - O, Doamne!, astăzi ce amplasament nefericit -, a introdus ca a doua ţară din lume, vaccinul antituberculoză la copii.

Datorită acestuia, românii au scăpat, din fericire, şi au ajuns la circa 22 de milioane, prin fuga de febra tifoidă, de dizenterie, difterie, poliomielită etc. şi mai recent de comunism.

În anul 1961, în vremuri de tristă amintire, adică comuniste, Institutul de Seruri şi Vaccinuri, devenit Institutul Cantacuzino, producea 174 de produse biologie, vaccinuri şi seruri. Acesta avea şi la Iaşi o filială, care producea un original imunostimulator, Polidin, brand al institutului, prin care milioane de români, în timp, au devenit imuni la gripă, la alte afecţiuni şi, de ce nu, chiar la propaganda comunistă. Altfel, cum se explică de am scăpat de el?!

Astăzi, în februarie 2011, la aproape 90 de ani de la naşterea sa, Institutul Cantacuzino, străjuit împotriva agenţilor imobiliari strategici, împotriva agenţilor de influenţă ai multinaţionalelor farmaceutice, de către părinţii fondatori Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino, îngropaţi, la dorinţa acestora, în curtea institutului, a reuşit inegalabila performanţă, în originala democraţie românească, să nu mai producă nimic.

Excelenţă, cum putem explica un lucru care pare de neexplicat, că în 1921 părinţii fondatori din nimic au făcut un institut, iar astăzi noi, după 20 de ani de chin, am reuşit, dintr-un institut, marea performanţă să facem un mare nimic?!

Astăzi, până şi renumitele sale branduri, originale şi nesintetice, benefice pentru români, Cantastimul şi Polidinul, au dispărut. Liniile de fabricaţie s-au închis, filiala Iaşi a Institutului Cantacuzino este în moarte clinică. Piatra de mormânt a pus-o Agenţia statului, Agenţia de Medicamente, cea care a retras într-o mare voioşie şi fără nici un fel de scrupule, avizul de fabricaţie.

Excelenţă, vă spun cu sinceritate că noi nu suntem bolnavi de scenarită. Înţelegem că astăzi, este normal, integraţi în Europa, în era globalizării, să nu mai producem nici vaccinuri antigripale, nici Cantastim, nici Polidin. Înţelegem că multinaţionalele trebuie să trăiască bine şi numai ele sunt în măsură să ne producă toate serurile şi vaccinurile trebuincioase românului, cu excepţia banalului vaccin contra hoţiei şi prostiei. Înţelegem că firmele imobiliare strategice, cu acces direct la guvernanţi vremelnici, pot să eficientizeze circa 4 hectare de teren din Cotroceni, prin demolarea institutului, la 90 de ani de la înfiinţarea acestuia.

Ceea ce nu înţelegem, Excelenţă, şi poate ne explicaţi, ca să pricepem, este, în virtutea transparenţei, care este planul de demolare al Institutului Cantacuzino, vărul Institutului Pasteur, spre a afla şi noi, muritorii de rând, nevaccinaţi cu produse româneşti, ce aveţi de gând cu stăpânii cerţi ai cercetării ştiinţifice româneşti, mormintele lui Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino, din incinta institutului? Vă asigurăm, în pofida voinţei guvernanţilor şi a oricărei coaliţii, că aceste morminte nu sunt de vânzare şi nu le vom vinde, indiferent de factorii de influenţă.

Domnule senator, această scrisoare plină de amărăciune şi obidă, faţă chiar de către Cantacuzineşti, care n-au reuşit în 90 de ani să facă vaccinuri antiminciună, antifraudă, antimafie, vine să vă adreseze o rugăminte: este timpul ca dumneavoastră să clarificaţi iţele încâlcite ale demolării Institutului Cantacuzino, ale descoperirii căilor întortocheate, străbătute de inşi care nu au nici un Dumnezeu, pentru a se ajunge de la sloganul "Fabricat în România, la demolatorul" Demolat în România".

De la nimic, în 1991, la un institut de prestigiu european şi, respectiv, de la un institut, la un nimic în 2011! Căci, Excelenţă, am avut gripă aviară, nu ştiu, declarată sau efectivă, dar au rămas găinile fără cocoş, am avut gripă porcină, dar au rămas scroafele fără vieri, am avut vaccinuri comandate, dar pe care Ministerul Sănătăţii nu le-a plătit, iar Curtea de Conturi a venit şi le-a luat banii. Peste ei a venit agenţia de pompe funebre, numită generic Agenţia Medicamentului, care nu a găsit altceva decât să pună ştampila "Dumnezeu să-l ierte!".

Credem că aceste stranii coincidenţe trebuie analizate şi să le pună capăt. Vă revine, Excelenţă, onoarea şi cinstea - dacă nu o veţi da pe ruşine, ca şi cei dinaintea dumneavoastră! - să descâlciţi şi aceste iţe încurcate şi să vaccinaţi sistemul cercetării medicale româneşti, contra oamenilor deştepţi, numiţi generic în popor-hoţi şi bandiţi, dar cu gulere albe.

Cu încrederea că viruşii şi bacteriile demolatoare ale Cantastimului şi ale Polidinului nu au pătruns încă şi în cabinetul dumneavoastră de ministru, vă adresez un patetic apel: Salvaţi Cantastimul românesc! Salvaţi Polidinul ieşean! Salvaţi Institutul Cantacuzino, la cei 90 de ani de existenţă! Că nici nu veţi şti, Excelenţă, ce pierdeţi, atunci când veţi avea nevoie de vaccin.

Cu alese sentimente de consideraţie, profesor universitar doctor inginer Angel Stanciu, deputat PSD de Iaşi, vicelider al Grupului parlamentar PSD din Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru atenţie şi dumneavoastră, distinse domnule preşedinte, pentru îngăduinţă.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule profesor. Cu alese gânduri, vă anunţ şi eu, stimaţi colegi, că durata unei intervenţii este de maximum trei minute.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului PNL, şi îl rog pe domnul Ioan Ţintean, din partea aceluiaşi grup, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa! Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Un loc de luminare"

Stimaţi colegi,

De la căderea regimului comunist, la început de februarie, an de an, sute de oameni se adună la Sighetu Marmaţiei pentru a comemora personalitatea lui Iuliu Maniu şi pentru a se reculege la locul cumplitei recluziuni care a dus la distrugerea celei mai mari părţi a elitei politice interbelice a ţării.

Am participat şi eu, în impresionantul şi reuşitul muzeu amenajat de Academia Civică în sinistrul local al fostei închisori, la manifestările din acest an. Alături de alte vreo două sute de persoane, deopotrivă localnici şi veniţi din îndepărtate colţuri ale ţării, m-am bucurat de binefacerile unei lecţii morale de excepţie. O lecţie de care n-aş fi beneficiat în alte împrejurări. Din acest motiv, îndrăznesc să afirm că, chiar şi pentru câteva ore dintr-o zi, schimbarea mediului din Palatul Parlamentului cu locul supliciului unor mari oameni politici ai României anticomuniste este o experienţă care, moral şi omeneşte, ar fi folositoare oricărui parlamentar.

Mai întâi ar fi utilă pentru cei cărora puterea pare a le întuneca raţiunea. O cugetare asupra - uneori - scurtului drum de la stăpânirea absolută a pârghiilor financiare şi de represiune din societate la celula de 2/3, fără aerisire şi lumină, ar putea avea un benefic efect sanitar în combaterea năravurilor seculare care persistă în viaţa politică românească, indiferent de forma regimului politic din ţară.

Apoi ar prinde bine acelor lideri contemporani care-şi închipuie că politica s-a născut odată cu ei, că misiunea lor pe pământ este de a-i ferici pe alţii, devenindu-le - pe orice cale - conducători, şi de a se îmbogăţi folosind puterea şi influenţa funcţiilor publice la care au ajuns prin activism politic. Deşi nu sunt convins că ar fi o terapie miraculoasă, totuşi, o vizită la Cimitirul Săracilor de pe malul Tisei, printre mormintele necunoscute ale unor atotputernici de altădată, în cazul multor oameni politici de astăzi, ar putea contribui la repunerea în valoare a unor nobile trăsături sufleteşti, demult îngropate în noroiul vieţii de zi cu zi în care s-au aruncat de bunăvoie. Asta dacă le-au avut vreodată şi dacă nu şi-au risipit definitiv orice urmă de conştiinţă.

Ar mai fi binefăcătoare celor convinşi de valoarea exclusivă a pragmatismului şi de caracterul păgubos al idealismului şi al principiilor în acţiunile politice. Preţul exorbitant, câteodată de nesuportat, al excluderii moralităţii din politică se vede mai bine din nordica capitală istorică a Maramureşului decât de la Bucureşti. Dacă acolo, în închisoarea în care au murit câţiva prim-miniştri şi foarte mulţi miniştri, omul politic contemporan nu sesizează importanţa componentei morale în profilul unui model de om politic complet, şansele de a face acest lucru în alte împrejurări sunt minime. Ar contribui la culturalizarea celor care nu ştiu minimul necesar de istorie naţională, aflaţi în eroarea de a crede în unicitatea lor de creştin-democraţi şi de "oameni politici de dreapta" din România.

Cum, eufemistic spus, timpul pentru lecturi este serios amputat la cei mai mulţi dintre demnitarii români al zilelor pe care le trăim, mai ales în cazul celor aflaţi la putere, pelerinajul la Sighet ar fi salutar. Ar putea cunoaşte nemijlocit aspecte istorice, cu oameni şi partide care le-au fost precursori/precursoare, de la care au peste timp mult mai multe de învăţat decât se aşteaptă.

De pildă, ar lua act de faptul că în ţări ca în România, câteodată, oamenii politici pot fi confruntaţi cu situaţii imposibile! Să fii, ca Iuliu Maniu, omul aliaţilor din ultimul război mondial, să te dedici cinstit şi cu toate disponibilităţile cauzei lor, să-ţi respecţi cu sfinţenie cuvântul dat, ei să câştige războiul şi să te arunce în închisoare şi să te lase să mori acolo în suferinţe de neimaginat, poate fi o excelentă temă de reflecţie.

Multe alte binefaceri ar rezulta dintr-o eventuală reculegere a conducătorilor politici la mormintele necunoscute şi în celulele tristei închisori din oraşul de pe Tisa. Din acest motiv, de pe acum, propun conducerii Camerei Deputaţilor ca anul viitor, la început de faur, să organizeze o excursie la Memorialul de la Sighet. Asta, ca şi dusul la biblioteci şi biserici, i-ar lumina pe mulţi. În mult mai mare măsură decât mersul pe la televiziuni.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Ţintean, din partea Grupului parlamentar PNL, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Ţintean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Slugărnicia inspectorilor şcolari judeţeni în faţa ministrului = singurul criteriu pentru mazilirea directorilor de şcoli din ţară".

Lupta împotriva crizei economico-financiare declanşată de Guvernul Boc a atins cote inimaginabile. Spre exemplu, în învăţământ, reprezentanţii Guvernului, inspectorii şcolari judeţeni au declanşat o adevărată cruciadă împotriva directorilor de şcoli, pe care îi mazilesc, cu acordul tacit, iresponsabil şi nepăsător al ministrului Funeriu.

Într-un liceu din Bistriţa-Năsăud, într-o unitate şcolară din România care doreşte a fi stat de drept, membru al Uniunii Europene, un director de liceu a fost schimbat din funcţie pentru că a apărat interesele copiilor şi ale şcolii româneşti şi s-a opus diminuării numărului de elevi, inclusiv a normei didactice. Practic, puterea PDL-istă din teritoriu i-a cerut imperios directorului Liceului de muzică "Tudor Jarda" din Bistriţa, Şulăr Igna-Claudiu, să dea afară, nici mai mult nici mai puţin de 27 de elevi aparţinând minorităţilor conlocuitoare care studiau muzica suplimentar la acest liceu şi care studiau şi la licee cu clase în limba maternă - maghiară şi germană. Este modul în care actuala putere din teritoriu înţelege să motiveze şi să recompenseze - prin excludere - aptitudinile muzicale, studiul individual şi suplimentar al elevilor dintr-un liceu cu renume şi tradiţie în rândurile şcolii româneşti.

Nu a contat nimic din capacităţile organizatorice, experienţa şi munca depuse de domnul director pentru a contribui la prestigiul acestui liceu. Preocuparea pentru dotarea cu instrumente muzicale, organizarea de concursuri de specialitate, organizarea Olimpiadei naţionale de interpretare vocală, cele peste 90 de premii şi menţiuni obţinute de elevii liceului la olimpiadele şi concursurile naţionale şi internaţionale nu au putut învinge culoarea puterii în judeţul Bistriţa-Năsăud, oraşul Bistriţa - singurul criteriu care a contat şi a decis în acest judeţ fiind cu totul altul. Astfel de cazuri sunt numeroase în ţară, unde, drept recunoaştere şi răsplată pentru activitatea depusă în slujba învăţământului românesc, zeci de directori, dacă nu sute, sunt maziliţi de inspectorii şcolari judeţeni, slugarnici efemeri ai unei puteri politice iresponsabile şi imorale.

Ce ar mai fi de spus? Ar fi interesant de aflat care este poziţia personală a ministrului, cum justifică domnul ministru astfel de demersuri, care sunt măsurile pe care le are în vedere pentru a sancţiona abuzurile inspectorilor şcolari. Ca atare, îl invit public pe ministrul Funeriu să ia în discuţie cazul Liceului de muzică "Tudor Jarda" şi să comunice tuturor locuitorilor din Bistriţa care este finalitatea demersului guvernamental. Faptul, probabil, că nu va declanşa o anchetă, este şi el un răspuns, care demonstrează complicitatea unui sistem ticăloşit, care abordează problemele dascălilor doar în campania electorală, în funcţie de propriile interese.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi îl rog să se pregătească pe domnul Laurenţiu Nistor. Este? Pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Manifestări culturale şi religioase organizate de UDTTMR".

Manifestările organizate în ultimele două săptămâni sub egida Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România demonstrează, dacă mai era necesar, dorinţa de a ne fi promovată imaginea reală, imaginea corectă. Raportarea la istorie şi la valorile ei esenţiale înseamnă o abordare obiectivă, necesară pentru ca trecutul să nu fie uitat şi pentru ca prezentul să fie conştientizat.

Iată de ce au fost propuse şi realizate mai multe acţiuni, atât în zona culturii laice, cât şi în zona reperelor religioase islamice. Exemplele sunt concludente. Vineri, 11 februarie a.c., la Sediul Central al UDTTMR, s-a desfăşurat simpozionul dedicat ilustrului umanist Ismail Gaspirali, fiind prezentate, cu această ocazie, aspecte din opera cărturarului tătar crimeean.

După o săptămână, la data de 18 februarie a.c., în aceeaşi locaţie, a fost evidenţiat un eveniment important al lumii musulmane, Mevlid Kandili.

Sâmbătă, 19 februarie a.c., a avut loc o altă manifestare interesantă, prin care s-a propus şi, evident, se propune descoperirea unor tineri artişti de valoare.

În perioada următoare se vor desfăşura alte acţiuni semnificative. Astfel, sâmbătă, 26 februarie a.c., tot la Sediul Central al UDTTMR, în cadrul unui seminar, va fi prezentată şi comentată activitatea lui Numan Celebi Gihan, personalitate de seamă a naţiunii tătare.

Într-o altă ordine de idei, componenţii ansamblului folcloric "Karamurat Yâldâzlar", din localitatea Mihail Kogălniceanu (judeţul Constanţa), vor prezenta, sâmbătă, 26 februarie a.c., un spectacol de cântece şi dansuri tradiţionale, pentru a marca cei 10 ani de existenţă ai ansamblului.

Este felul nostru de a încerca să ne păstrăm identitatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, foarte mult, domnule deputat.

Domnul Laurenţiu Nistor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este invitat pentru a-şi susţine declaraţia politică.

În acelaşi timp, îl rog pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru să se pregătească pentru următoarea intervenţie.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Drumul crucii poporului român".

De la Iisus încoace se spune că fiecare om îşi duce crucea lui. Dar, ca un întreg popor să-şi ducă crucea pe drumul Golgotei, împuns de spini, biciuit, umilit în toate felurile, şi căruia i s-a dat oţet ca să-şi astâmpere setea, asta nu s-a mai întâmplat niciodată! Este, astfel, o premieră pe care o plătesc femeile, copiii şi bătrânii României, preţul fiind pe de-o parte în bani, pe de altă parte, în suferinţe greu de înţeles până şi pentru o Europă civilizată, ce vede în noi doar nişte contributori la bunăstarea Vestului, o forţă de muncă ieftină şi bine calificată, precum şi o piaţă de desfacere avidă, de aproape 20 de milioane de suflete.

Zic că plata umilinţei se face în bani, deoarece aceasta se întâmplă de fiecare dată când un copil îşi ia alocaţia (dacă o mai avea dreptul la ea...); când o mamă îşi încasează salariul tăiat cu până la 60-70% din ce câştiga cu doar un an în urmă; când un pensionar îşi primeşte pensia aşa-zis recalculată, recorelată, reformată - oricum, numai retezată să fie; când salariaţii îşi văd munca subapreciată brusc cu 25% doar c-aşa a vrut Guvernul, ori că sporurile şi alte drepturi salariale - normale, dar minime pentru halul de condiţii în care îşi desfăşoară activitatea, au fost diminuate sau anulate de-a dreptul. Nici cu trei săptămâni în urmă, condiţiile de muncă de la Uricani au trimis pe lumea cealaltă cinci ortaci care, pentru câteva sute de lei, trudeau de ani de zile în bezna adâncurilor pământului ca să scoată aurul negru la suprafaţă pentru a fi transformat în lumină. O umilinţă de care, aşa cum se poate vedea în Vest, nu este neapărată nevoie: un miner poate trăi şi munci şi civilizat, iar plata poate să îi fie şi îndestulătoare, nemaitrebuind să mai şi moară pentru ca toate acestea să fie realizate.

Plata în suferinţele de care pomeneam mai sus se face de data aceasta, zilnic. Se face atunci când românul merge la piaţă şi descoperă că, cu banii săi, cumpără doar 80% din marfă, ceilalţi 20% fiind destinaţi cumpărării de TVA, acelaşi TVA, indiferent că e vorba despre pâinea cea de toate zilele, medicamente sau ultimul răcnet de maşină străină. După cum plata în suferinţă se face şi când, bolnav fiind, cauţi în zadar un medic bun, pentru că ori a ieşit la pensie, ori a plecat în străinătate, tu murind astfel cu zile, încet dar sigur. Cum tot cu zile mori dacă ai nevoie de medicamente, devenite din ce în ce mai puţin accesibile pentru tot românul. Şi, în curând, din cauza unei măsuri birocratice negândite, de implementare a Codex Alimentarius în România, de la 1 aprilie încolo, medicamentele naturiste şi ceaiurile vor deveni şi ele inaccesibile sănătăţii umane...

Altă plată în suferinţă este politica nesănătoasă a guvernului de creştere haotică a preţurilor, mai ales în domeniul energetic, care duce la plecarea în sus a tuturor celorlalte preţuri, lăsând omul de rând tot mai sărac, mai înfrigurat, punându-l în blestemata ipostază ca, din aceeaşi măruntă sumă, să-şi achite dările (culmea, tot la stat majoritatea!), să-şi cumpere pâinea cea de toate zilele ori să-şi ia medicamentele care îl mai ţin viu. Amărâtă viaţă e când, preferând găleata portocalie plină cu minciuni, consecinţa directă şi imediată este că guvernul propriei tale ţări te aduce în situaţia de a opta ce să-ţi iei: un kilogram de ulei sau câteva pastile de inimă; aşadar, să nu ne mai mirăm când auzim, pe câte unul, că a preferat să-şi ia uleiul pentru familie, ca să-şi curme suferinţele proprii...

Pentru mai bine de jumătate din populaţia acestei ţări, a îţi putea cumpăra o carte este, deja, un răsfăţ. Căci pentru ca suferinţa să fie desăvârşită, hrana spiritului acestui neam trebuia suprimată. Cărţile sunt periculoase pentru acest guvern! În cărţi, omul de rând poate afla că s-au descoperit şi guvernările eficiente. Şi condiţiile de trai civilizate, decente. Şi siguranţa locurilor de muncă. Şi salariile îndestulătoare, din care chiar poţi să-ţi permiţi să mergi într-o staţiune unde să-ţi îngrijeşti sănătatea. Şi pensiile care-ţi permit o bătrâneţe liniştită. Şi casele mai mari, mai curate, mai luminoase. Şi, cel mai înfricoşător lucru dintre toate acestea, că omul de rând nu e obligat să suporte toate aceste suferinţe, umilinţe, batjocuri, şi că este suficient să vrea, pentru ca toate acestea să înceteze.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, distinse coleg.

Îl invit acum pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, pentru a-şi susţine declaraţia politică.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi deputaţi,

Remarc încă o dată aglomeraţia de la aceste declaraţii politice şi iar rămân eu cu domnul Oltean, ca să încercăm să mai punem la punct ceea ce ar mai trebui pus la punct prin România, adică foarte multe lucruri, iar eu voi vorbi astăzi despre ceea ce înseamnă sănătate în Iaşi şi în România.

Pentru că mi se pare cel puţin curios faptul că singurul spital de urgenţă din România care se desfiinţează este cel de la Iaşi. Consecinţele? În contextul în care nu vorbim, cum spune ministrul sănătăţii, de spital fără linie de gardă, spital în care nu se face nimic, spital în care se dă doar o aspirină, consecinţele au început deja să se vadă. Pe lângă cei 28.000 de pacienţi plimbaţi anul trecut între spitale din Iaşi, constatăm că, în ultima gardă, un viitor doctor, un tânăr doctor a fost plimbat aproape 8 ore până când şi-a găsit spitalul în care să poată fi rezolvat. Poate pe mulţi nu-i interesează şi ţin minte că un politician recunoscut în istorie pentru cinism spunea că moartea unui om este o tragedie, moartea a sute de mii este doar statistică.

Acest viitor doctor va merge sau nu, de fapt, nu va merge, pentru că nu a avut spitalul în care să poată fi rezolvat rapid un banal caz care în toată lumea civilizată ar fi fost rezolvat fără probleme. Există soluţii medicale şi există soluţii politice. Din păcate, constat că soluţiile politice fac în acest moment extrem de mult rău sănătăţii celor din Iaşi, iar nu ştiu cine va putea explica cum într-un singur loc cei 34 de mii de pacienţi de la urgenţă, cei 37 de mii de pacienţi de la Spitalul Spiridon şi alţi încă 18 mii vor intra pe poarta, la fel de îngustă, a unui spital pavilionar, în care nu se poate rezolva nimic. Pentru fiecare dintre aceşti morţi, pentru fiecare dintre cei care nu vor mai putea să meargă, pentru fiecare dintre cei care-şi vor pierde mâna sau viaţa, plimbaţi între spitale, cineva va trebui să răspundă.

În urma scrisorii-deschise pe care am trimis-o şi Preşedintelui României, şi Ministerului Sănătăţii şi Preşedintelui Senatului şi al Camerei Deputaţilor, constat că pentru spitalele care sunt arondate autorităţilor locale s-a găsit o posibilitate de reanalizare a acestei situaţii. Cer acest lucru şi pentru Spitalul de Urgenţă din Iaşi. Chiar dacă a trecut la Ministerul Sănătăţii, nu cred că ieşenii trebuie să sufere din acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi voie, acum, stimaţi colegi, să-mi susţin şi eu propria mea declaraţie politică. (Coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor colegi,

Daţi-mi voie să prezint declaraţia politică pregătită pentru astăzi, intitulată "Asigurarea calităţii vieţii vârstnicilor şi integrarea lor în instituţiile specializate de stat, obiectiv major al Guvernului pentru anul acesta".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu este, aşa cum se ştie, nici un secret pentru nimeni că situaţia persoanelor vârstnice reprezintă o preocupare de prim plan pentru societatea noastră. Numărul mare de pensionari, numărul relativ mare de persoane de vârsta a treia care nu beneficiază de nici o sursă de venit, al celor bolnavi, al celor singuri, aceasta este realitatea de care trebuie să ţinem seama. Astfel, se pune din ce în ce mai mult problema instituţionalizării acestei categorii de oameni.

Schimbarea mediului de viaţă a vârstnicului prin instituţionalizare, chiar dacă nu este obligatorie, este cu siguranţă posibilă. Ea se referă la încadrarea persoanei respective într-un centru de ocrotire-cămin de bătrâni, casă de îngrijire având drept consecinţă modificarea reşedinţei sale, aceasta provocând, de cele mai multe ori, o veritabilă criză de adaptare, cu multiple consecinţe psihologice.

Vârstnicul impune aproape întotdeauna o anumită conduită particulară, punând personalul de îngrijire într-o situaţie diferită faţă de cea a îngrijirii unui tânăr sau adult. Această particularitate derivă din faptul că "normalul" adultului este diferit de ceea ce considerăm a fi "normal" la vârstnic, deoarece procesul de îmbătrânire atrage după sine o serie de modificări ale parametrilor morfologici şi funcţionali ai organismului, modificări ce sunt considerate fiziologice pentru o anumită vârstă biologică.

În contextul actual de dezvoltare a societăţii zilelor noastre, vârsta a treia este tot mai frecvent considerată drept o perioadă a vieţii în care experienţa, cunoştinţele, capacitatea de creaţie, pot şi trebuie să fie folosite din plin. Un vârstnic activ nu îmbătrâneşte intelectual, fizic, social, el nu are timp să se gândească la bătrâneţe. Dar sedentarismul, renunţarea şi izolarea psihică şi fizică sunt factori de risc major în accelerarea îmbătrânirii somatice şi sociale.

Pe de altă parte, numărul vârstnicilor, aşa cum spuneam la început, nu se suprapune cu cel al pensionarilor, dar aceştia din urmă reprezintă ponderea cea mai importantă. La noi în ţară, populaţia vârstnică a fost stabilită convenţional la 60 de ani şi peste. Conform datelor ultimului recensământ, s-a observat că pentru prima oară în ultimele patru decenii, la 1 ianuarie 2000, populaţia vârstnică a întrecut numeric şi procentual populaţia tânără. La 1 ianuarie 2000, numărul persoanelor de peste 60 de ani l-a devansat cu 36,8 mii pe cel al persoanelor cu vârsta cuprinsă între 0 şi 14 ani.

Procesele demografice din ţara noastră încep să se înscrie şi ele în modelul tranziţiei, model înregistrat în ultimele decenii în ţările dezvoltate, caracterizat de specialişti prin trecerea de la niveluri înalte ale mortalităţii şi natalităţii, la niveluri scăzute. În tranziţia structurii populaţiei pe vârste, caracteristica principală este îmbătrânirea demografică.

Studiile apreciază că numărul persoanelor în vârstă se va tripla până în anul 2030 şi majorarea creşterii se va produce tocmai în ţările în curs de dezvoltare. Într-un raport al Băncii Mondiale, intitulat "Preîntâmpinarea crizei vârstei a treia", se apreciază că "nesiguranţa venitului la bătrâneţe este o problemă a întregii lumi". Îmbătrânirea demografică şi reducerea numărului locurilor de muncă produc modificări structurale, din punct de vedere socio-economic, asupra populaţiei active şi inactive, deopotrivă.

Având în vedere că atât îngrijirea vârstnicului, cât mai ales calitatea acestei îngrijiri, sunt părţi integrante ale politicii de bunăstare şi de sănătate a ţării, iată de ce profesioniştii chemaţi să se ocupe de această categorie de vârstă trebuie să aibă o dublă formaţie, atât caritabilă, cât şi umanistă. Nu trebuie să uităm că dacă empatizăm cu vârstnicul, empatizăm cu viitorul nostru individual. Privită în ansamblul său, persoana vârstnică este o persoană de cele mai multe ori multiplu dezavantajată, atât prin scăderea resurselor fizice, care însă nu înseamnă întotdeauna boală, ci şi prin scăderea resurselor financiare, sau, mai grav, prin prezenţa unui handicap mintal.

Până nu demult, preocuparea pentru interesele vârstnicului revenea în exclusivitate medicului. Astăzi, o viziune sistemică grupează o echipă pluridisciplinară care trebuie mai întâi să vină în întâmpinarea cererilor persoanelor de vârsta a treia. Asistenţa socială reprezintă o mare diversitate în practica oferirii de servicii. Asistenţa socială gerontologică trebuie să răspundă cerinţelor specifice persoanelor vârstnice, ceea ce presupune pregătirea unor persoane specializate în activitatea cu această categorie socială.

Mulţi practicieni recunosc că îmbătrânirea nu este un fenomen liniar. El începe după naştere şi continuă, practic, printr-o stare distrofică, de involuţie, care poate căpăta aspecte dramatice în timp. Iată de ce se impune o discuţie despre necesitatea existenţei unui număr cât mai mare de aşezăminte de îngrijire pentru bătrâni.

Se ştie că reorganizarea spitalelor este unul dintre cele mai importante obiective al guvernului, din anul acesta. Mai precis, din 182 de spitale care îşi vor pierde acest statut, 71 vor fi transformate în cămine pentru persoanele vârstnice. Conform planurilor guvernului, acest lucru se va întâmpla în perioada 1 aprilie 2011-31 decembrie 2013, urmând ca acestea să poată găzdui între 2.500 şi 4.800 de bătrâni.

Mulţi contestă această decizie, dar nu ştiu că în prezent se înregistrează un deficit în acest domeniu, mai precis există doar 25 de cămine de bătrâni, cu 1.570 de paturi, finanţate de la bugetul de stat şi autorităţile locale, 51 de unităţi pentru tratarea persoanelor cu afecţiuni psiholocomotorii şi încă 53 de unităţi finanţate de ONG-uri.

Dacă luăm în considerare şi datele furnizate recent de Ministerul Muncii, şi anume că peste 2.800 de persoane se află în prezent pe listele de aşteptare pentru a obţine un loc în cămine, reiese foarte clar măcar unul dintre motivele pentru care avem nevoie de aceste instituţii de ocrotire: bătrânii noştri trebuie să aibă parte de cea mai bună îngrijire, de toată atenţia şi de tot respectul nostru.

Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Îl rog acum pe domnul deputat Ioan Munteanu, din partea Grupului deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, să dea citire propriei declaraţii politice.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Ioan Munteanu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte, declaraţia mea se intitulează "De ce independent?"

Este tot mai clar că actualele formaţiuni politice din România s-au îndepărtat tot mai mult de promisiunile făcute oamenilor şi că nemulţumirile populaţiei se manifestă ori de câte ori sunt luate măsuri nepopulare din partea guvernării. Totul a devenit o simplă demagogie, fie că vorbim de partide de stânga, de dreapta, de centru, de doctrine, strategii sau ideologii liberale, democrate ori de orice altă natură.

Partidele politice, fie că s-au aflat la putere ori în opoziţie, au rămas datoare cetăţenilor. Este o mare diferenţă între promisiuni şi realitate, dovada fiind faptul că idealurile şi speranţele din decembrie 1989 au dispărut, că în locul unei vieţi decente nu-i decât sărăcie şi disperare, că puternicii zilei nu sunt preocupaţi decât de binele lor şi al celor din anturajul imediat. Nimic din ceea ce au promis nu se regăseşte în viaţa de toate zilele a românilor, politica de la noi nu-i altceva decât o nesfârşită demagogie, bazată pe minciună, hoţie şi lipsă de demnitate.

Nu-i deloc de mirare că, în aceste condiţii, interesul românilor pentru politică a dispărut, că manifestările verbale sunt tot mai vehemente şi mai neiertătoare, că niciunul dintre partidele de pe scena ţării nu mai este credibil, că repulsia şi indiferenţa sunt atitudinile care îi caracterizează pe oameni atunci când vine vorba de politicieni. Abuzurile şi deciziile aberante ale guvernanţilor au schimbat totalmente percepţia şi încrederea oamenilor. Greu se mai poate vorbi de speranţă în viitor, de stabilitate, de adevărata democraţie ori de un trai decent... Criza valorilor şi cea morală au atins un nivel alarmant, ca urmare a greşelilor şi schimbărilor de la o zi la alta.

Ce-i de făcut? Care ar fi măsurile de redresare dintr-o situaţie aparent fără ieşire?

Cred, şi sper să nu greşesc, că soluţia este una singură: candidaţi independenţi în politică! Eu, cel care am făcut parte dintr-un partid puternic, am învăţat în foarte scurt timp că a fi independent înseamnă să fii liber în luarea celor mai bune decizii, că nu trebuie să te supui unor demersuri cu care nu eşti de acord şi că nu e nevoie să votezi aşa cum îţi cere partidul. Este un sentiment de eliberare pe care nu-l vor simţi niciodată aserviţii oricărei formaţiuni politice. Acum, orice iniţiativă legislativă pe care o votez, indiferent că e a puterii sau a opoziţiei, o adaptez exact dorinţelor electoratului, fără nici cea mai mică presiune politică.

Ţinând seama de rezultatele sondajelor care arată că partidele politice nu mai beneficiază de încrederea românilor şi că instituţiile statului nu mai sunt credibile, consider - şi o spun din propria-mi experienţă - că omul are mai multă încredere într-un un candidat decât intr-o formaţiune politică. Alegătorii se simt mai apropiaţi de oamenii pe care-i cunosc şi care ştiu că vor face cunoscute nevoile comunităţii din care fac parte. Diferenţa dintre un partid care este, totuşi, o noţiune abstractă şi un candidat independent este că alegătorul ştie mai exact cui să i se adreseze şi pe cine poate trage la răspundere.

Consider că independenţii-independenţi reprezintă o categorie de politicieni care nu trebuie discreditată şi de a căror prezenţă trebuie să se ţină cont. Intrarea lor pe scena politică este o necesitate obiectivă, având în vedere eşecul partidelor politice, iar apariţia acestora, la cel mai potrivit moment, poate însemna o revigorare a modului de a face politică. Câteva exemple de reuşită a independenţilor din alte ţări sunt în măsură să întărească spusele anterioare:

• alegerile locale din Cehia, 2010 au fost câştigate de către independenţi, începând cu capitala ţării, Praga;
• Rusia are un număr considerabil de candidaţi independenţi, reprezentând cam 40% din voturi şi 23% din fotolii;
• În Australia, Estonia, Moldova, Turcia, Polonia - aproximativ 15% dintre candidaţi sunt independenţi şi iau, în medie, între 2-5% din voturi;
• În Canada, majoritatea municipalităţilor nu au tradiţia partidelor politice;
• În Irlanda, ca urmare a alegerilor din anul 2007, au fost aleşi 13 parlamentari independenţi (5 în camera inferioară şi 7 în camera superioară);
• În România chiar, alegerea primarului capitalei în persoana doctorului Oprescu este un alt exemplu că independenţii trebuie luaţi în orice calcul de perspectivă.

În concluzie, consider că un număr mai mare de independenţi ar asigura echilibrul necesar în adoptarea politicilor din legislativ, pentru că ei pot promova mai uşor legi care se referă la nevoile oamenilor şi pot negocia în folosul acestora. De aceea, îi îndemn pe toţi românii să-i aibă în vedere pe cei care vor candida ca independenţi, fără obligaţiile şi condiţionările de tot felul pe care le presupune înregimentarea într-o formaţiune politică.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu pentru efortul depus în vederea redactării şi susţinerii acestei declaraţii politice.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Gust Florentin.

Domnul Florentin Gust Băloşin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Cine răspunde în faţa legii?"

În ultimele săptămâni, întreaga opinie publică a vorbit despre corupţia din România. Aceeaşi corupţie care ne poziţionează pe un loc ruşinos 25, din 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. Aceeaşi corupţie care a fost unul dintre motivele pentru care unele state membre ale comunităţii europene s-au împotrivit aderării României la spaţiul Schengen.

Barometrul Global al Corupţiei arată că din punctul de vedere a 87% dintre români, corupţia a crescut în România în ultimii 3 ani, iar 83% dintre cei chestionaţi au răspuns ca ei consideră că Guvernul este ineficient în lupta împotriva corupţiei.

Această statistică este una cât se poate de îngrijorătoare, iar actualul Guvern al României ar trebui sa conştientizeze, măcar în cel de-al doisprezecelea ceas, că pentru a deveni un stat european în adevăratul sens al cuvântului trebuie să ne facem ordine în propria ogradă. Iar Guvernul trebuie să accepte şi faptul că propria ogradă înseamnă şi partidul de guvernământ.

Raportul de Monitorizare pe Justiţie, dat publicităţii vineri 18 februarie, de către Comisia Europeană, vine şi pune degetul pe rană. Cazurile Ridzi şi Păsat sunt evidenţiate în cadrul raportului sus menţionat, unde se precizează şi faptul că Parlamentul României a refuzat să aprobe cererile de începere a urmăririi penale şi a percheziţiei informatice în cazurile lui Dan Păsat şi al Monicăi Iacob Ridzi.

Democrat-liberalii au fost foarte reticenţi în a accepta criticile Comisiei Europene legate de cazurile de corupţie din România. Mai mult chiar, doamna Elena Udrea a îndrăznit, ca sa nu zic ca a avut tupeul, să arunce vina asupra Parlamentului României, şi chiar asupra "întregii clase politice din România". Ţin să îi reamintesc doamnei ministru că parlamentarii opoziţiei au votat pentru începerea anchetei complete în cazul Ridzi şi s-au abţinut de la vot în cazul Păsat. Prin această abţinere, partidul de guvernământ a avut ocazia să demonstreze că nu face zid în faţa unui parlamentar care este anchetat.

Am observat în ultimele zile că mass-media din România comentează arestarea lui Anghel Sandu, zis şi Bercea Mondialul. Ţin să vă aduc aminte că cetăţeanul menţionat a fost cercetat în 37 de dosare penale, primul datând din 2005. Fratele Preşedintelui României a fost naşul de botez al nepoatei lui Bercea în 2010. Credeţi că este posibil ca domnul Mircea Băsescu să nu fi ştiut cine era Anghel Sandu, cu ce se ocupa acesta şi pe ce căi ajunsese să deţină o avere atât de mare? Toate scandalurile de la Olt nu ajunseseră oare la urechea fratelui prezidenţial?

Am văzut ieri la diferite emisiuni cum tot mai multe persoane din interiorul PDL săreau să-l apere pe domnul Traian Băsescu, motivând faptul că nu este Preşedintele vinovat de comportamentul fratelui.

Dragi colegi, eu am o nelămurire însă. Cum credeţi dumneavoastră că este posibil ca Preşedintele României să nu poată să fie un arbitru în propria familie, dar să poată să fie arbitrul forţelor politice din România? Cum credeţi că este posibil ca Preşedintele României să fie un lider adevărat, atât timp cât nu poate fi un lider adevărat în propria familie?

Raportul de Monitorizare pe Justiţie reprezintă o bilă neagră pentru România. Şi aici fac o precizare foarte clară: nu este o bilă neagră pentru PD., pentru PSD sau pentru PNL; pentru România. Şi sunt întru totul în asentimentul domnului Dacian Cioloş, care afirma că "E o chestiune de demnitate naţională ca monitorizarea pe Justiţie să nu mai fie necesară".

Până la îndeplinirea acestui deziderat, aştept cu deosebit interes să văd dacă valul arestărilor din vămi va cuprinde şi Vama Constanţa şi sunt tare curios să vedem dacă acest val este doar o bulă de săpun.

Vă mulţumesc şi o zi bună!

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Se pare că am epuizat lista celor care au binevoit să ajungă la Cameră şi să-şi susţină declaraţia politică.

Îmi îngădui acum să dau citire acelor colegi care au depus în scris declaraţiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii: Silviu Prigoană, Claudia Boghicevici, Doiniţa Chircu, Valeriu Alecu, Eugen Uricec, Ioan Balan, Iacob Strugaru, Constantin Militaru, Cosmin Popescu, Daniel Geantă, Stelian Fuia, Petru Movilă, Marius Rogin, Cătălin Buhăianu, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Petru Călian, Andrei Sava, Gheorghe Ciobanu şi Corneliu Olar.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii: Ciocan Gheorghe, Ioan Stan, Mircea Drăghici, Ion Călin, Valeriu Zgonea, Cristian Rizea, Manuela Mitrea, Neculai Răţoi, Dorel Covaci, Florin Pâslaru, Ciprian-Florin Luca, Vasile Popeangă, Cornel Itu, Eugen Bejinariu, Filip Georgescu şi Ion Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Cristian Buican, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Gigel Ştirbu, Viorel Buda, Relu Fenechiu, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai Donţu, George Dumitrică, Andrei Gerea, Călin Potor, Virel Palaşcă, Titi Holban, Bogdan Ţîmpău, Lucia Varga, Mariana Câmpeanu, Gheorghe Dragomir şi Mihăiţă Calimente.

Din partea UDMR, Korodi Attila.

Din partea minorităţilor naţionale, Miron Ignat şi Grosaru Mircea.

Iar din partea independenţilor, a Grupului de parlamentari independenţi, domnul Culiţă Tărâţă.

Statistic, astăzi, nouă parlamentari şi-au susţinut declaraţiile de la microfonul Camerei, iar 60 le-au depus în scris.

Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Ne revedem la ora 10,00, atunci când va începe şedinţa consacrată dezbaterii punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Tuturor, o zi bună, să ne auzim numai cu bine!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Justiţia românească văzută prin lupa oficialilor europeni"

Raportul intermediar privind situaţia sistemului juridic din România, adoptat şi prezentat la finele săptămânii trecute de către Comisia Europeană, a fost subiectul esenţial de dezbateri, fiind tradus, adaptat şi comentat de fiecare dintre actorii politici, în funcţie de propria experienţă, implicare, viziune, dar, mai cu seamă, în funcţie de doctrina politică sau, mai bine spus, de interesul politic.

În calitate de preşedinte al Comisiei juridice, de disiciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor, am urmărit evoluţia sistemului juridic în permanenţă şi am puncte de referinţă clare a ceea ce a însemnat justiţia, chiar şi acum doi ani, şi ceea ce înseamnă astăzi. Fără doar şi poate, s-au făcut paşi semnificativi în acest domeniu, deoarece România a răspuns cu maximă responsabilitate la recomandările Comisiei Europene de la ultima evaluare.

Ca stat membru al Uniunii Europene, am înţeles urgentarea asumării reformelor atât de necesare pentru combaterea corupţiei, a actelor şi faptelor infracţionale, aspecte reflectate prin creşterea numărului sancţiunilor disuasive şi a condamnărilor. Performanţa sistemului judiciar a crescut, pe de o parte, datorită procesului amplu de modernizare instituţionlă, iar pe de altă parte, ca urmare a uniformizării legislaţiei în vigoare, prin adoptarea celor patru noi coduri (civil, penal, procedură civilă şi procedură penală), şi mai ales datorită adoptării legii micii reforme în justiţie, al cărei principal rol este accelerarea ritmului de soluţionare a proceselor.

Toate aceste progrese în materia reformei legislative au fost evidenţiate de oficialii europeni care au remarcat importanţa armonizării legislativă şi activitatea laborioasă a Parchetului, în special a Direcţiei Naţionale Anticorupţie care a fost evaluată în mod pozitiv, demonstrând, încă o dată, efortul statului român de a-şi respecta angajamentele privind lupta împotriva corupţiei. Cazul anchetei din vămile României a fost dat ca exemplu de mobilizare al organelor statului în lupta anticorupţie la graniţele României. În ceea ce priveşte activitatea Agenţiei Naţionale pentru Integritate, instituţie deosebit de importantă pentru statul român şi organismele europene, aceasta va fi susţinută în continuare pentru a-şi desfăşura verificările în condiţii de independenţă, eficienţă şi transparenţă.

Raportul, aşa cum a fost prezentat, ne-ar putea îndreptăţi să spunem că este unul pozitiv, deoarece este evident că România a înregistrat progrese în domeniul justiţiei, însă nu trebuie să fim ghidaţi de sentimentul suficienţei, ci să ne asumăm cu maximă responsabilitate şi să continuăm în acelaşi ritm susţinut modernizarea statului român, în vederea poziţionării României în rândul ţărilor cu adevărat europene. Există, în continuare, suprapuneri şi paralelisme în activitatea structurilor de aplicare a legii, ceea ce reclamă clarificarea competenţelor şi stabilirea exactă a modului de cooperare între aceste structuri, tocmai de aceea consider că este nevoie cu certitudine de un consens politic larg privind reforma din sistemul juridic, dar şi de o hotărâre neechivocă a tuturor parlamentarilor, în special al celor din opoziţie, de a face un efort de a nu mai bloca, în mod conştient şi voit, demersurile justiţiei, inclusiv prin neparticiparea la vot, eveniment reflectat de Raportul Comisiei Europene ca un punct negru pe agenda justiţiei din România.

Partidul Democrat Liberal a înţeles ce înseamnă necesitatea şi urgenţa reformelor interne, în special în domeniul justiţiei şi îşi asumă în continuare angajamentele luate în faţa structurilor europene, iar, în acest sens, parlamentarii PDL sprijină toate eforturile de modernizare şi eficientizare a justiţiei din România, militând pentru independenţa acesteia. Am convingerea că şi parlamentarii actualei opoziţii vor pricepe faptul că România, ca stat membru al Uniunii Europene, nu mai poate tolera practicile corupţiei, ineficienţei şi injustiţiei, şi vor contribui la înfăptuirea unei justiţii corecte, echitabile şi coerente.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Autorităţile locale au nevoie de sprijin!"

În ultimii 20 de ani, în dezbaterea publică şi în declaraţiile autorităţilor centrale, se reclamă cu ardoare nevoia de descentralizare şi de creştere a responsabilităţilor pe care le au consiliile judeţene şi locale în viaţa comunităţilor pe care le reprezintă. Cu toate acestea, deşi de multe ori s-a creat cadrul legislativ necesar şi s-au delegat atribuţii către autorităţile locale, acestea nu au fost dublate de o alocare de resurse sau de o susţinere financiară corespunzătoare. Acest fapt face ca de multe ori reprezentanţii locali să se vadă puşi în imposibilitatea de a-şi susţine proiectele începute.

Acesta este şi cazul gestionării activităţii şi resurselor din Fondul pentru Mediu. Realitatea ultimilor ani ne arată că, anual, sume importante de bani rămân necheltuite, în principal din cauza lipsei de capacitate instituţională a Administraţiei Fondului pentru Mediu care are un personal mult subdimensionat pentru gestionarea sumelor colectate, fapt ce conduce la demararea greoaie a finanţărilor, termene lungi pentru analiza dosarelor şi o viteză de implementare redusă. Mai mult, în acest caz, principalele autorităţi interesate sunt reprezentate şi de către administraţiile locale.

Tocmai de aceea, consider că este deosebit de importantă adoptarea propunerii legislative pe care am iniţiat-o, alături de alţi colegi deputaţi, prin care se are în vedere transferarea a 50% din sumele colectate dintr-un judeţ, consiliului judeţean din judeţul respectiv. Prin această operaţiune jumătate din banii plătiţi de poluatori se întorc chiar la locul poluării, fiind astfel create premisele unui impact pozitiv şi punctual al investiţiilor de mediu realizate din sumele colectate la Fondul pentru Mediu. În acest fel, prin implicarea structurilor administrative ale consiliilor judeţene, se rezolvă problema capacităţii instituţionale scăzute de administrare a sumelor colectate în Fondul pentru Mediu. În plus, un consiliu judeţean cunoaşte mai bine vulnerabilităţile ecologice din judeţul pe care îl administrează, acestea neconcordând în unele cazuri cu programele finanţate la nivel naţional de către Administraţia Fondului pentru Mediu. Prin urmare, investiţiile de mediu astfel finanţate vor avea un grad de oportunitate mai ridicat.

În aceeaşi situaţie este şi cazul propunerii legislative de modificare a Legii minelor care prevede ca un procent de 5% să fie transferat autorităţii locale pe al cărei teritoriu administrativ se desfăşoară exploatarea pentru care s-a achitat redevenţa. Aceste surse de venit ar putea fi o gură de oxigen pentru autorităţile locale care vor avea în acest fel resurse financiare la dispoziţie pentru a îmbunătăţii viaţa oamenilor din comunităţile pe care le reprezintă.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua de 20 februarie - ziua dezrobirii rromilor"

Declaraţia mea de astăzi priveşte ziua de 20 februarie, dată la care persoanele de etnie rromă sărbătoresc ziua dezrobirii.

La 20 februarie 1856 era eliberată ultima categorie de robi, iar proprietarii primeau despăgubiri în baza unui document numit de liderii vremii "Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti". Actul marchează momentul dezrobirii rromilor.

Chintesenţa transformărilor proiectate la 1856 este transpusă sugestiv prin vorbele marelui om politic Mihail Kogălniceanu care nota: "Deşi de la proclamarea emancipaţiunii nu sunt încă îndepliniţi 50 de ani, ţiganii ne-au dat industriaşi, artişti, ofiţeri distinşi, buni administratori, medici şi chiar oratori parlamentari".

Văzuţi prin prisma unui grup aparte, cu embleme, tradiţii şi etichete specifice, rromii sunt o categorie socială contestată în societate.

Consider că astăzi, la ceas de sărbătoare, pentru etnia rromă este imperios necesar să gândim şi să găsim soluţii pentru paşi siguri spre includerea în societatea modernă.

Particularităţile acestei etnii trebuie şlefuite în aşa fel încât să poată fi recunoscută în perimetrul românesc şi dincolo de acesta. Demersul cere timp şi eforturi susţinute, însă trebuie să conştientizăm că punctul de plecare este definitoriu. Chiar dacă par de o importanţă mai puţin însemnată, preocupările pentru această etnie trebuie să se contureze. Vorbele lui Kogălniceanu nu fac decât să ne îndemne să perseverăm, fiindcă şi astăzi exponenţii etniei rrome sunt prezenţi în diverse domenii de activitate.

În colegiul pe care îl reprezint în Camera Deputaţilor, am făcut un pas concret pentru instruirea rromilor, prin inaugurarea primei ludoteci pentru copiii rromi şi doresc ca acestui proiect concretizat să îi urmeze un altul.

În final, subliniez importanţa rolului pe care trebuie să-l joace societatea civilă a rromilor în realizarea incluziunii sociale, atât în interiorul comunităţii, cât şi în raportul cu autorităţile statului, fiindcă fără o acţiune sinergică intenţiile noastre nu au cum să prindă contur.

Domnul Ştefan Buciuta:

"Demersurile efectuate de Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor în vederea aderării României la Spaţiul Schengen"

Acordul semnat la 14 iunie 1985, de reprezentanţii a cinci state: Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg şi Olanda, la bordul vasului Marie-Astrid, pe râul Moselle, în apropierea satului luxemburghez Schengen de lângă graniţa cu Franţa şi Germania.

Prin acest act erau desfiinţate punctele vamale de la frontierele dintre aceste state şi era armonizat controlul vamal la frontierele externe. Iniţial separat de Comunitatea Europeană, între timp a devenit de competenţă a Uniunii, fiind înlocuit de o convenţie pe baza Acordului Schengen, care instituie aşa-zisa Zona Schengen, în interiorul căreia controlul vamal este desfiinţat .

Prin Tratatul de la Amsterdam (1997), principiile Acordului Schengen devin parte a principiilor Uniunii Europene. Ca regulă generală pentru cetăţenii statelor care nu sunt semnatare a convenţiei, perioada de şedere în zona Schengen nu poate depăşi 90 de zile cumulate în 180 de zile de la prima intrare, indiferent de numărul intrărilor. (Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare în 1999).

Având în vedere că România trebuie să adere la spaţiul Schengen, în luna martie 2011, împreună cu Bulgaria, şi că "unele voci din UE au lăsat să se înţeleagă că este imposibil ca aceste ţări să adere anul acesta", Comisia de politică externă a Camerei Deputaţilor şi-a propus să aibă o întâlnire comună cu Comisia omoloagă a Adunării Naţionale a Bulgariei pentru a discuta problema aderării ţărilor noastre la Spaţiul Schengen.

În data de 16.02.2011, Comisia pentru politică externă a României, preşedinte Attila Korodi, vicepreşedinte Marius Rogin, secretar Ştefan Buciuta şi alţi membri, s-a întâlnit cu Comisia pentru politică externă din Adunarea Naţională a Bulgariei, avându-i în frunte pe Dobroslav Dilianov Dimitrov, preşedintele comisiei, şi vicepreşedinţii Angel Petrov Naydenov, Dimo Georgiev Gyaurov, Atanas Todorov Merdjanov. Întâlnirea s-a desfăşurat, în prima parte, pe teritoriul Bulgariei la Ruse, iar în a doua parte la Giurgiu, în cadrul Palatului Administrativ Judeţean, cu care ocazie s-a semnat Declaraţia Comună.

La întâlnirea celor două delegaţii, în afara membrilor comisiilor, au mai participat Valentin Radomirski, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Bulgare în România, Anton Păcureţu, ambasadorul României în Bulgaria, Oszkar Fuzes, ambasadorul Ungariei în România, Miklos Pek, ministru însărcinat cu afaceri al Ambasadei Ungariei în Bulgaria, reprezentanta Ambasadei Poloniei în România, ţară care urmează la preşedinţia UE după Ungaria, Dumitru Boianu, preşedintele Consiliului Judeţean Giurgiu, Plamen Stoilov, guvernator al Administraţiei Regionale Ruse, Robert Ioan Cristoi, Prefect al judeţului Giurgiu, Lucian Iliescu, Primarul municipiului Giurgiu şi alţi reprezentanţi ai Administraţiei Locale şi Judeţene şi ai mass-media.

Prin această întrunire s-a dorit să se dea un semnal pozitiv Uniunii Europene şi ţărilor din zona Schengen, privind susţinerea aderării ţărilor noastre la spaţiul Schengen în timpul preşedinţiei Ungare în acest an, aşa cum se menţionează şi în declaraţia elaborată cu această ocazie.

Comisia pentru politică externă din Parlamentul României şi Comisia pentru politică externă din Adunarea Naţională a Bulgariei s-au întâlnit astăzi la Ruse în Bulgaria şi Giurgiu în România. Cele două părţi îşi exprimă satisfacţia pentru nivelul excelent al cooperării bilaterale dintre România şi Bulgaria, incluzând dialogul şi cooperarea parlamentară.

Bulgaria şi România, ca parteneri în UE şi NATO, împărtăşesc valori şi provocări comune, dezvoltă un dialog politic intens la nivel înalt şi o cooperare bilaterală extinsă în mai multe domenii, cum ar fi economia şi comerţul, energia, cooperarea transfrontalieră, transporturile, infrastructura, afacerile interne, apărarea, cultura şi educaţia.

După aderarea lor comună la 1 ianuarie 2007, Bulgaria şi România au dezvoltat un parteneriat european puternic în cadrul Uniunii Europene, cu scopul promovării obiectivelor comune. Unul dintre aceste obiective comune este aderarea la spaţiul Schengen, bazată pe îndeplinirea deplină a criteriilor de aderare.

Comisiile pentru politică externă reconfirmă obiectivul celor două ţări de a obţine o decizie favorabilă cu privire la aderarea la Schengen în timpul preşedinţiei ungare a UE, cu scopul de a adera la acest spaţiu Schengen în anul 2011.

Bulgaria şi România vor continua să coopereze cu celelalte state membre UE şi cu preşedinţia ungară pentru a atinge acest obiectiv. România şi Bulgaria, împreună cu celelalte state membre, colaborează pentru a asigura securitatea graniţelor externe ale UE şi pentru a împiedeca şi a bloca migraţia ilegală. Securitatea cetăţenilor europeni reprezintă un obiectiv important pentru ambele noastre ţări.

Adoptarea Deciziei Consiliului de aderare la spaţiul Schengen trebuie să se bazeze exclusiv pe rezultatele procesului de evaluare realizat anterior şi trebuie să se menţină în coordonatele existente la nivel UE, în concordanţă cu parametrii procedurali ale aderărilor anterioare.

România şi Bulgaria nu pot fi de acord cu extinderea criteriilor de implementare a acquis-ului Schengen, dincolo de cele definite de Anexa II a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană.

Bulgaria şi România au făcut eforturi semnificative în procesul pregătirii tehnice pentru aderare şi pentru îndeplinirea criteriilor tehnice de aderare.

Nu ştim dacă această întrunire a avut efectul scontat, dar, în aceeaşi perioadă, Comisia de Afaceri Europene a Adunării Naţionale a adoptat următorul proiect de rezoluţie:

"Subliniază eforturile realizate de Republica Bulgaria şi România în procesul de pregătire pentru intrarea în spaţiul Schengen.

Estimează că data intrării lor în spaţiul Schengen, fondată pe respectarea criteriilor politice, nu trebuie precipitată pentru motive politice, ci fondată pe respectarea criteriilor prealabile de aplicare a acquis-ului Schengen, stabilite în cadrul lucrărilor Consiliului Uniunii Europene. Aceste criterii nefiind la ora actuală integral respectate, doreşte ca evaluările să continue până la termenele prevăzute.

Consideră că intrarea Republicii Bulgaria şi România în spaţiul Schengen nu este de dorit până când evaluările nu vor fi totalmente satisfăcătoare.

Doreşte ca autorităţile bulgare şi române să implementeze, cu toată rigoarea necesară, reformele indispensabile reuşitei mecanismului de cooperare şi verificare, reforme ce vor avea impact asupra securităţii ansamblului spaţiului Schengen".

Din discuţiile purtate la această întrunire, atât de către membrii Comisiilor de politică externă, cât şi de reprezentanţii Administraţiilor Locale şi a ambasadorului Ungariei în România, Oszkar Fuzes, a reieşit faptul că ţările noastre sunt pregătite să adere la Spaţiul Schengen.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Oare de ce apără PSD-ul corupţii?"

Constat cu surprindere că, în ultima perioadă de timp, agenda colegilor din opoziţie şi în special a celor de la PSD, a devenit una de apărare a corupţilor. Ieşirile publice ale liderilor PSD m-au făcut să înţeleg logica după care se face politică în rândurile PSD-iştilor; corupţii se simt ameninţaţi şi au trecut la atac. Cum altfel să înţelegem intenţia domnului Victor Ponta care se chinuieşte, ca un adevărat şoim al patriei, să transforme procesele unor indivizi certaţi cu legea în războiul românilor cu Băsescu?

Sunt prea multe declaraţiile domnilor Ponta şi Năstase prin care cer poporului PSD-ist solidarizarea cu persoane cercetate pentru corupţie şi prea cinice declaraţiile acestora prin care sar în apărarea reţelelor mafiote din vămi. Invariabil, ideea acestor declaraţii este aceeaşi: "Băsescu a comandat, iar justiţia aservită a executat".

Însă, deşi clamează ca vor o justiţie independentă, în realitate multor domni din opoziţie le este frică de o reformă din temelii a sistemului judiciar care i-ar putea mătura şi pe ei în tăvălugul avalanşei odată pornite. Domnii din PSD se simt bine atunci când se ştiu în siguranţă. Le era foarte comod un sistem patronat de senatorul Voicu care aranja procesele şi plănuia chiar desfiinţarea DNA.

După ce au constatat că socotelile le-au fost încurcate, astfel de domni simt acum un fior rece pe şira spinării, iar odată ce se simt ameninţaţi, pornesc atacul împotriva sistemului, împotriva guvernului, împotriva preşedintelui. Au identificat vinovaţii pentru problemele lor personale, iar agenda lor publică este acum discreditarea instituţiilor care le-ar putea crea probleme.

Pot înţelege supărarea celor aflaţi cu musca pe căciulă, mai ales că mecanismele justiţiei se dovedesc a fi independente şi nu mai reprezintă doar un organism cu telecomanda la PSD.

După cum spuneam, atunci când se simt ameninţaţi, PSD-iştii atacă furibund, fără logică, periculos. Dar se ştie că hienele atacă în haită pentru a-şi devora prada. De aceea, mi-e teamă că ultima construcţie politică din piaţă, Uniunea Social-Liberală, nu este altceva decât un gest disperat al partidelor de a-şi apăra corupţii unindu-se într-o haită.

Doar că ceea ce scapă logicii politice a domnilor din PSD este faptul că, acest demers de discreditare a instituţiilor care îşi fac treaba este un deraiaj nedemocratic, infiltrat pe nesimţite, în doze mici, în compartimentele societăţii româneşti şi riscă să anihileze adevăratele valori sociale. Socoteala lor e simplă: Bruxelles-ul e departe, iar presa nu mai poate constitui un câine de pază al democraţiei pentru că este controlată în cea mai mare parte.

În final o singură propoziţie: "Îmi doresc să nu am dreptate!"

Domnul Cristian Buican:

"Un subiect sensibil: suspendarea preşedintelui"

Chiar dacă subiectul pe care îl voi aborda în această declaraţie politică este unul extrem de sensibil şi trezeşte amintiri neplăcute unora dintre noi, consider că este necesar să existe o dezbatere publică pe marginea acestui subiect deoarece doar aşa ne putem întoarce la normalitate şi la un comportament constituţional al actorilor implicaţi în viaţa politică din acest stat. Pentru a clarifica încă de la început lucrurile, am ales să abordez acest subiect în urma comportamentului şi a acţiunilor preşedintelui Traian Băsescu de săptămâna trecută, atunci când nu doar că ne-a luat de proşti şi ne-a minţit, dar a acţionat ca un preşedinte de partid şi nu de ţară, aşa cum ar trebui să fie.

De şase ani de zile întâiului cârmaci al ţării testează limitele Constituţiei şi am ajuns să considerăm şi să percepem normalitatea în funcţie de anumite declaraţii sau anumite implicări ale lui Traian Băsescu în viaţa internă a unui partid sau în funcţionarea instituţiilor statului. În tot acest timp, însă, Constituţia României prevede negru pe alb care sunt atribuţiunile prezidenţiale. Este adevărat că genul preşedintelui-jucător, aşa cum îi place să se autodenumească, nu este în acord cu actuala Constituţie a României, însă acest raţionament nu ar trebui să fie un argument pentru băsiştii trepanaţi care scuză orice greşeală prezidenţială.

Comportamentul preşedintelui de săptămâna trecută, când s-a dus să prezideze o şedinţă a parlamentarilor PDL, când s-a întâlnit cu liderii de filiale ai aceluiaşi partid să stabilească de comun acord viitorul partidului portocaliu, acum în prag de alegeri interne, nu reprezintă altceva decât o gravă încălcare a Constituţiei şi consider că trebuie tratat ca atare, printr-o atenţionare cel puţin. Chiar dacă la finalul acestui lung şir de întâlniri de partid a declarat nonşalant că se gândeşte la viitorul României, că doreşte o creştere a încrederii românilor în actul de guvernare necesar relansării economice şi că a venit la PDL să găsească soluţii la aceste probleme împreună cu principalul partid de guvernământ. Înregistrările făcute de televiziunile mogulilor cei răi, care nu au fost negate sau infirmate de PDL sau de către Administraţia Prezidenţială, ne demonstrează foarte clar că actualul şef al statului este mult mai îngrijorat de soarta electorală a PDL decât de respectarea Constituţiei sau de traiul românilor. Astfel, am regăsit în anumite fragmente din acele înregistrări declaraţii ale lui Traian Băsescu în care recunoaşte că PDL este singurul partid politic care îl interesează şi că este dispus să ofere consultanţă gratuită pentru o revigorare electorală a partidului din rândurile căruia provine. Dacă asta nu mai este implicare în viaţa internă a unui partid politic, şi implicit încălcare a Constituţiei, atunci putem emigra de îndată.

Trecând peste minciunile declarate la ieşirile de la aceste întâlnire pe care ni le-a oferit ca explicaţii pentru prezenţa sa în acea sală, comportamentul lui Traian Băsescu este abuziv şi anticonstituţional. Dacă în 2007, la suspendarea sa, a pus totul pe o singură carte, iată că acum a ajuns să nu îi mai pese de acea carte şi să o considere o extindere opţională a dorinţelor sale personale care ar trebui să aibă, în varianta portocalie, rol de decret.

Aş fi curios să văd cum ar reacţiona trepanaţii portocalii dacă la Cotroceni s-ar afla un preşedinte provenit din PSD sau PNL şi s-ar întâlni, în mod repetat, cu membrii din conducerea partidului din care a făcut parte, pentru a-i consilia electoral. Eu aş sancţiona şi acel comportament deoarece, până la o eventuală schimbare de Constituţie sau până la transformarea României în feuda personală a lui Traian Băsescu şi a găştii portocalii, comportamentul şi declaraţiile întâiului cârmaci al ţării pot fi considerate fără îndoială ca fiind o încălcare a Constituţiei.

Domnul Cristian Buican:

"Asumarea plecării Guvernului Boc"

Asumarea răspunderii guvernului pe modificările aduse Codului muncii reprezintă cel mai recent exemplu prin care se poate observa şi de către cele mai neavizate persoane în probleme legate de politici publice şi practici de guvernare, dispreţul profund pe care îl manifestă gaşca portocalie şi aliaţii săi faţă de statul de drept, de regulile democratice şi ordinea constituţională. Dacă ne mai gândim şi la faptul că un astfel de pachet legislativ ca cel al Codului muncii are o importanţă însemnată şi afectează milioane de cetăţeni din România, putem creiona tabloul complet al unui comportament discreţional, demn de cele mai dictatoriale regimuri din lume. Prin procedura asumării răspunderii, folosită a nu ştiu câta oară de acest guvern incompetent, rolul Parlamentului este diminuat considerabil, iar procesul natural al adoptării unei legi de o asemenea importanţă este încălcat iremediabil.

Afirm cu tărie toate aceste lucruri deoarece consider că procedura asumării răspunderii guvernului pe o lege de o asemenea importanţă ar trebui interzisă, pentru a nu transforma această excepţie într-o practică. Ştiu că este mai uşor, mai convenabil şi mai rapid să adopţi o astfel de procedură, însă nu pot fi convins de faptul că actualii guvernanţi ar deţine adevărul absolut, că doresc bunăstarea românilor sau îmbunătăţirea anumitor prevederi legale. Din contră, orice grabă, orice încercare de a sări peste procesele naturale de dezbatere a unor politici publice mă fac să cred că există interese obscure şi nelegitime în modificările ce se doresc. Nu am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a iniţia o dezbatere pe problemele de fond ce se aduc prin aceste modificări ale Codului muncii, ci cu o problemă de principiu, aceea a inoportunităţii acestei proceduri.

Mai mult decât atât, nu pot accepta ca un guvern, care a reuşit prin prevederile propuse în acest nou Cod al muncii să nemulţumească atât sindicatele, cât şi patronatele, să vină şi să nu supună dezbaterii parlamentare şi publice acest pachet legislativ. Acest lucru arată fie rea-intenţie, fie incompetenţa şi lipsa dialogului social şi a abilităţilor de negociere. Să reuşeşti performanţa de a nemulţumi atât sindicatele, cât şi patronatele, în acelaşi timp, prin aceleaşi prevederi legislative reprezintă exemplul suprem al lipsei de viziune şi al incoerenţei legislative a propunerilor venite din partea membrilor acestui executiv.

Cred cu tărie că în Parlamentul României există deputaţi şi senatori, din toate partidele politice, care au o viziune mult mai realistă, mai fundamentată asupra unor modificări ce trebuiesc aduse Codului muncii, decât nu ştiu ce consilieri ai ilustrului necunoscut Botiş, aduşi probabil tot de la Cluj, nepoţi şi nepoate de PDL-işti de frunte ai judeţelor patriei.

Reacţiile extrem de dure şi de virulente venite din partea sindicatelor şi a patronatelor în urma anunţului făcut de premier, conform căruia noul Cod al muncii va fi trecut prin asumarea răspunderii în forma dorită de guvern, mă fac să sper că încă mai există conştiinţă civică şi că această procedură a asumării răspunderii se poate transforma în începutul sfârşitului Guvernului Boc. Răspunsul la această problemă îl vom afla în săptămânile ce urmează şi în amploarea manifestaţiilor şi protestelor ce vor avea loc.

Domnul Mihăiţă Calimente:

"Lupta împotriva corupţiei"

La finalul săptămânii trecute Comisia Europeană a dat publicităţii Raportul intermediar privind mecanismul de cooperare şi verificare (MCV).

Raportul este o dovadă în plus că lupta împotriva corupţiei a fost doar un slogan electoral al guvernării Băsescu-Udrea-Boc, în condiţiile în care trâmbiţarea acestui slogan a fost folosită de actuala putere doar pentru a-şi masca adevăratele interese, acelea de a transforma complet statul român într-un stat clientelar.

Actualul Guvern este incapabil să dea un mesaj pozitiv în ceea ce priveşte capacitatea instituţiilor statului de a garanta corectitudinea un act de justiţie corect şi eficient, iar Raportul CE arată clar cum majoritatea parlamentară portocalie a împiedicat cu bună ştiinţă bunul mers al justiţiei în două cazuri care îi aveau drept protagonişti pe clienţii PDL-işti Monica Iacob Ridzi şi Dan Păsat.

Criticile aduse României în raport demonstrează că singura preocupare a guvernării portocalii este apărarea propriei clientele politice pentru care imixtiunea în actul de justiţie este un lucru firesc.

Consider că, sub actuala guvernare, reforma justiţiei nu va fi altceva decât un discurs politicianist, fără acoperire, o altă minciună adresată electoratului care nu se mai lasă însă păcălit.

Este timpul ca justiţia televizată să înceteze, iar cercetările în cazurile de corupţie să se deruleze până la piesele cele mai importante ale caracatiţei corupţiei care a cuprins România. Numai aşa vom putea să răspundem criteriilor europene şi, mai mult decât atât, vom putea să eradicăm furtul din banii publici.

Domnul Nicolae Ciprian Nica:

"Emil Boc se face de cacao"

Zilele acestea, mai mult decât oricând, am avut senzaţia că românii trăiesc realităţi extrem de diferite. Afirm acest lucru pentru că, pe de o parte, mă întâlnesc cu oamenii din colegiul meu care îmi spun cât de greu le este şi, pe de altă parte, îl aud pe şeful Guvernului cum afirmă, gingaş, că a scos România din recesiune.

Această afirmaţie a premierului m-a mirat din cel puţin două motive: unul de ordin politic - faptul că Boc, şi nu Traian Băsescu, şi-a asumat scoaterea României din recesiune, şi al doilea de ordin realist, să spunem aşa, fiindcă este evident că premierul încearcă să îşi mai salveze ceva din imaginea şifonată, servindu-ne noi gogoşi cu topping la alegere: de vanilie, de ciocolată sau căpşuni. Indiferent de alegerea făcută, este evident că un astfel de anunţ al premierului este... de cacao, mai ales că această aşa-zisă ieşire din recesiune va fi "dovada supremă a faptului că măsurile luate de Guvern au fost bune şi că aceste măsuri se vor resimţi în bine în viaţa românilor" - citat din Emil Boc!

Ceea ce este jenant pentru Guvernul Boc este faptul că anunţata ieşire din recesiune vine după ce în 2009 şi 2010 economia a fost pe tobogan, scăzând cu 7,1% din PIB în 2009 şi cu 1,2% în 2010. În 2010, cu Boc şi PDL la cârma ţării, datoria publică a României a crescut cu 32%, ajungând la un maxim istoric de 46 miliarde euro.

Conform analiştilor economici, aceste cifre arată că actualul Guvern s-a îndatorat cu 1 miliard euro/lună. Aceiaşi analişti economici mai spun că necesarul de finanţare al Guvernului Boc pentru 2011 este de aproximativ 19 miliarde euro, bani pe care România va trebui să-i împrumute.

În aceste condiţii, cu doi ani care au însemnat un eşec al economiei şi costuri sociale uriaşe suportate de populaţie pentru nimic, Emil Boc vine şi ne desenează noi orizonturi optimiste de aşteptare. Face acest lucru în speranţa că economiile Germaniei şi Franţei, care, în 2010, au avut creşteri pozitive, vor reuşi să resusciteze şi alte economii din Uniunea Europeană. Cel mai probabil vor şi reuşi, însă, din păcate, România nu se va afla printre ţările care vor simţi suflul relansării economice din Uniunea Europeană, dintr-un motiv foarte simplu: pe noi ne conduc Băsescu, Boc şi PDL, iar aceste cuvinte sunt similare cu falimentul, nu cu relansarea economică, fiindcă nimic în lume nu te poate salva de la dezastru dacă tu însuţi nu doreşti să te salvezi, iar Guvernul Boc nu dă semne că i-ar păsa de salvarea României decât declarativ.

În rest, Băsescu, Boc şi PDL sunt preocupaţi de cu totul şi cu totul alte chestiuni.

Băsescu este preocupat să ascundă sub preş scandalul corupţiei din vămile României, fiindcă, inevitabil, acest scandal va duce la "Rege" şi atunci totul va fi compromis definitiv.

Boc este, cel mai probabil, preocupat să aibă un serviciu şi, fiindcă nimeni nu l-ar mai angaja, ţine cu dinţii de funcţia de prim-ministru, iar PDL e prea preocupat de luptele interne între Blaga, Falcă şi Udrea, încât nu dă doi bani pe oportunităţile de relansare economică a României.

Prin urmare, perspectivele acestui an sunt, din punctul meu de vedere, sumbre şi bilanţul de final va arăta că Emil Boc s-a făcut, pentru a nu ştiu câta oară de... cacao!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"8 ore prin spitale. Cum va fi după desfiinţarea spitalelor din Iaşi?"

Un student la medicină de 21 de ani, din accidentul colectiv cu 6 victime de la Cotnari, a ajuns după mai bine de 8 ore la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan". În absenţa unui centru de traumă în clădirea noului spital de urgenţe din Copou, pacientul a fost plimbat pe la alte două spitale (în ciuda protocoalelor stabilite de DSP, ce prevăd ca pacienţii cu leziuni ortopedice să ajungă direct la Spitalul de Urgenţe), mai precis la "Spiridon" şi la Spitalul de Neurochirurgie. Există riscul unor complicaţii majore din cauza timpului scurs şi a absenţei intervenţiei de urgenţă.

Ne întrebăm din nou cât vor aştepta pacienţii în urma comasării, când numărul lor se va tripla în aceleaşi spaţii, care va fi durata accesului la aceleaşi mijloace de investigaţii imagistice şi de laborator sau a accesului la sălile de operaţii, care nu se înmulţesc peste noapte? În plus, vor fi plimbaţi tot prin curtea unui spital pavilionar, pe targă şi prin frig, departe de dezideratele medicinei de urgenţă.

Soluţia arhicunoscută, realizată de echipe aprobate de Ministerul Sănătăţii şi care a fost susţinută chiar de directorul DSP în comisia de sănătate, devenind proiect legislativ spre dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor, este deschiderea noului spital de urgenţe din Copou în care în aceeaşi clădire se găsesc, chiar la parter, şi un nou UPU performant, cu săli de operaţii, computer tomograf şi RMN şi săli de operaţie în care să se poată interveni rapid în echipe complete de traumă.

Cârpeala desfiinţării şi comasării spitalelor din Iaşi trebuie reanalizată, pentru că nu rezolvă problema pacienţilor plimbaţi între spitale, ci doar creşte timpul de acces la tratament şi costurile legate de plimbarea pacienţilor prin Iaşi cu ambulanţa.

Ca reprezentant al ieşenilor în Parlamentul României, condamn malpraxisul actualei administraţii şi remarc că desfiinţarea unui spital de urgenţe în România se face doar la Iaşi, fără analiză şi fără soluţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Apel împotriva desfiinţării primului spital de urgenţă din Iaşi"

Numărul celor care au semnat azi împotriva desfiinţării Spitalului Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" se apropie de două mii. Ieşenii sunt nemulţumiţi de desfiinţarea primului spital de urgenţe din Iaşi şi consideră că noua clădire din Copou poate adăposti rapid noul spital, în care să existe într-un singur loc şi într-o singură clădire toate specialităţile necesare rezolvării traumei. În plus, sunt şi alte argumente ce ţin de particularităţile sistemului medical ieşean şi îl întrebăm pe ministrul sănătăţii de ce singurul spital de urgenţe din România care se desfiinţează este cel din Iaşi. Vom adresa memorii Ministerului Sănătăţii şi Guvernului, precum şi comisiilor de sănătate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, prin care vom cere reanalizarea acestei hotărâri.

Apreciem că schimbările preconizate prin reorganizarea Spitalului Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" şi a Spitalului Clinic de Urgenţă "Sfântul Spiridon" nu vor duce la creşterea calităţii actului medical şi optimizarea asistenţei medicale de urgenţă acordate pacienţilor, întrucât:

1. Ambele spitale funcţionează în clădiri vechi de câteva sute de ani, în sistem pavilionar, cu clinici, secţii şi mijloace de investigaţie distribuite într-un perimetru larg, fără a exista posibilitatea organizatorică a recepţiei, investigaţiei şi tratamentului într-o singură clădire a pacienţilor critici.
2. Direcţionarea într-un singur loc a tuturor urgenţelor va însemna practic dublarea activităţii medicale (peste 30.000 de pacienţi în fiecare din cele două UPU-uri în fiecare an), în contextul în care atât spaţiile de recepţie, cât şi spaţiile de explorare (laborator, imagistică) rămân aceleaşi. Aceasta va creşte timpii de aşteptare şi timpii de răspuns în faţa urgenţelor medicale, cu repercusiuni majore asupra intervenţiilor medicale, existând riscul ca mulţi pacienţi să nu poată beneficia la timp de asistenţa medicală necesară.
3. Faptul că Iaşiul are în acest moment patru unităţi de primire a urgenţelor constituie un avantaj în asigurarea asistenţei medicale prompte în diverse zone ale oraşului, iar desfiinţarea acestora în acest moment va duce doar la colmatarea asistenţei medicale de urgenţă. Să nu uităm că Iaşiul este al doilea oraş al ţării ca număr de locuitori, după Bucureşti, iar Capitala a adoptat soluţia existenţei a mai multor unităţi de primire a urgenţelor. Mai mult decât atât, nu e de conceput în secolul al XXI-lea să mai existe un spital care să nu aibă posibilitatea preluării eficiente a urgenţelor, cu medici de urgenţă capabili să sigure suportul vital atunci când este nevoie.
4. În niciuna dintre aceste unităţi spitaliceşti nu se vor putea asigura spaţiile hoteliere necesare internării pacienţilor, iar în condiţiile în care numărul de săli de operaţii rămâne acelaşi, activitatea chirurgicală va avea de suferit.
5. În aceste condiţii ne putem aştepta ca după preluarea în UPU pacienţii să fie în continuare dirijaţi cu ambulanţele spre alte unităţi sanitare în vederea rezolvării corespunzătoare şi există riscul ca în acest timp starea pacientului să se deterioreze.
6. Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Ioan" deţine în acest moment multiple specialităţi necesare rezolvării complete a pacientului critic traumatizat (Ortopedie-Traumatologie, Chirurgie Reconstructivă, Arsuri, Toxicologie, precum şi Chirurgie Vasculară, Chirurgie de urgenţă, Medicină Internă), singura specialitate cu risc vital imediat inexistentă în acest moment fiind Neurochirurgia (asigurată de o garda mobilă de la Spitalul "N. Oblu").
7. Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Ioan" s-a situat în permanenţă între primele zece spitale din ţară în ceea ce priveşte criteriile de performanţă. În acest context, nu credem că reorganizarea sistemului ar trebui să înceapă cu un spital eficient, în care se rezolvă urgenţe majore din toate judeţele Moldovei.
8. Plimbarea pacienţilor traumatizaţi s-a datorat adesea nerespectării protocoalelor de dirijare a pacienţilor stabilite de către DSP Iaşi, în ciuda subscrierii la acestea a tuturor unităţilor sanitare. Reamintim că am semnalat în numeroase rânduri DSP Iaşi încălcarea acestor protocoale, dar măsurile luate la acest nivel nu şi-au dovedit eficienţa.
9. În Iaşi există numeroase spitale ce deservesc şi alte tipuri de urgenţe: Spitalul de Neurochirurgie, Institutul de Boli Cardiovasculare, Spitalul de Pneumoftiziologie şi Chirurgie Toracică, Spitalul de Boli Infecţioase, Spitalul de Pediatrie, două spitale de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul de Psihiatrie, fără de care nu se poate concepe un nivel de competenţă foarte înalt. Reunificarea acestora pentru asigurarea tuturor tipurilor de urgenţe este imposibilă.
10. În 1992 s-a demarat, în curtea Spitalului de Urgenţă, construcţia unui nou spital de urgenţă, monobloc, în care să existe toate specialităţile necesare rezolvării pacientului critic, iar prin proiectul legislativ aflat în Camera Deputaţilor, ce prevede mutarea în noul sediu al Spitalului de Urgenţă şi a Institutului Regional de Oncologie, ce va rezolva într-un mod integrat şi eficient întreaga patologie traumatică de urgenţă.

Concluzionăm că hotărârea de guvern nu are fundament şi nu îşi va atinge obiectivele propuse, respectiv creşterea calităţii actului medical şi optimizarea asistenţei medicale de urgenţă acordată pacienţilor în Iaşi. Aceste obiective pot fi rezolvate doar prin deschiderea noului Spital de Urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ucişi la datorie"

Mă întreb iar şi iar cine sau câţi trebuie să mai moară în sistemul medical pentru a se lua în considerare iniţiativele legislative menite să ne protejeze împotriva agresiunilor?

Acum mai bine de un an spuneam, în plenul Camerei Deputaţilor, că personalul medical aflat în misiune este supus, nepermis de des, agresivităţii verbale şi fizice din partea pacienţilor şi aparţinătorilor. Atrăgeam atenţia Parlamentului României că din ce în ce mai mulţi dintre cei care încearcă să salveze vieţi sunt agresaţi, umiliţi, înjunghiaţi, bătuţi. De multe ori chiar de către cei cărora le salvează viaţa.

Întrucât nu există sisteme eficiente de protecţie sau acestea sunt iluzorii, iniţiam acum mai bine de un an un proiect legislativ ce propunea ca agresiunile împotriva personalului medical să fie considerate infracţiuni şi să fie pedepsite ca atare. Spuneam atunci că sancţionarea actelor de violenţă împotriva personalului medical ar descuraja această agresivitate, permiţând truditorilor din sănătate să poată acţiona eficient în interesul pacienţilor. De asemenea, propuneam şi ca în cazul decesului personalului medical în urma unei astfel de agresiuni familia să poată beneficia de o asigurare de viaţă implicită.

O lege trebuie în primul rând să împiedice realizarea unei fapte condamnabile şi nu pot să nu remarc faptul că această lege a avut avizul negativ al ministerului de resort. Se pare că personalul medical va mai avea de suportat abuzuri şi agresiuni, pentru că propunerea legislativă plagiată ulterior de Ministerul Sănătăţii, transformă o lege cu menirea de a combate activ agresiunea asupra personalului medical aflat în exerciţiul funcţiunii, aşa cum era propus în iniţiativa mea legislativă din martie 2010, într-o flască creştere a protecţiei prin schimbarea încadrării juridice a faptei.

Colegul meu Dan Velcelean, mort la datorie, a fost uitat rapid. Se uită prea uşor coşmarul pe care îl trăiesc colegii mei din unităţile de primire a urgenţelor şi de la ambulanţă, şi sunt convins că brancardierul înjunghiat la Deva va fi doar o ştire prea repede uitată şi ca dovadă aduc proiectul meu legislativ ce nu a ajuns nici azi în dezbaterea plenului.

Un politician recunoscut de istorie pentru cinism spunea cândva că "moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane reprezintă doar statistică".

Nu vrem să devenim statisticile actualei guvernări şi cerem de urgenţă ca viaţa să ne fie protejată. Indiferenţa ministerului ucide şi mă întreb ce limbă ar fi trebuit să ni se predea la şcoală pentru a fi astăzi înţeleşi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Decese evitabile"

Este lăudabilă grija Ministerului Sănătăţii faţă de pacienţii neoplazici, manifestată plenar prin construirea cu atât sârg de institute oncologice. Dincolo de faptul că ele nu sunt finalizate de atâţia ani şi că nu se ştie cine va lucra în ele din lipsă de specialişti, constatăm că suntem în topul deceselor evitabile prin afecţiuni maligne, precum cele în cazul cancerului de col, aspect ce reprezintă un indicator direct al inadecvării sistemului sanitar la nevoile reale ale populaţiei.

În câteva cuvinte, acestea se rezumă la prevenţie, informare şi diagnostic precoce, dar cum să se realizeze acest lucru dacă numărul de consultaţii la medicul de familie este limitat, coplata e de cinci ori mai mare ca în Franţa, iar raţionalizarea unităţilor sanitare pe tot cuprinsul ţării înseamnă desfiinţare?

În timp ce noi construim institute oncologice în care pacienţii vor ajunge în stadii avansate ale bolii, constatăm că din farmacii dispar medicamentele necesare şi uşor accesibile (dacarbazina, vinblastina), iar fondurile destinate vaccinării împotriva cancerului de col uterin se scurg pe apa sâmbetei.

În Prahova s-au achiziţionat 8000 de doze de vaccin, dar doar 500 de paciente s-au vaccinat, făcând ca valoarea celor expirate să se ridice la 400.000 de euro.

Sunt întrebări la care ministerul va trebui să răspundă. Cine a avizat cumpărarea dozelor de vaccin şi pe baza a ce documentaţii, studii şi care sunt costurile totale, cine se face răspunzător de neutilizarea lor şi de absenţa unei campanii de informare eficiente, care este situaţia la nivel naţional dacă situaţia din Prahova se prezintă în acest mod?

Este uşor să desfiinţezi medicină de familie şi spitale fără să pui nimic în loc, dar cineva trebuie să răspundă pentru malpraxisul celor ce administrează sănătatea.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

«Caz clinic "domnul Lăzărescu" - după desfiinţarea Spitalului de Urgenţe din Iaşi»

A ajuns după 8 ore de la accident.

Pacientul nu prezenta leziuni cu risc vital toracoabdominale sau craniocerebrale şi sunt convins că un medic de urgenţă poate, datorită pregătirii sale, să evalueze acest lucru încă de pe maşina SMURD, în vederea dirijării corespunzătoare (sau de aceasta se doreşte desfiinţarea spitalelor în Iaşi? Pentru că orice echipaj de prim-ajutor să nimerească poarta unui unic spital, chiar dacă nu ştie şi nu poate administra nici măcar o pastilă sau să asigure o linie venoasă? În Paris sunt dirijaţi în sistemul de urgenţă la peste 30 de spitale de urgenţă peste 10 milioane de locuitori şi nu e nicio problemă, pentru ca să câştige timp şi oamenii să nu aştepte. Dar SAMU ştie să facă şi coordonare!)

Dacă ajungea la spitalul de urgenţe direct (şi nu plimbat prin alte două spitale - SMURD - "Spiridon" şi Neurochirurgie) durata se reducea la jumătate şi putea fi operat de urgenţă.

Suntem interesaţi chiar de durata plimbării prin curtea Spitalului "Spiridon" (două ore şi jumătate?) în vederea examinării la computer tomograf. Toţi cei care vor ajunge acolo vor face obligatoriu acest drum prin curte şi prin frig. Poate pe sub pergole (stupidă denumire pentru plasticul etalat prin curtea unei clădiri vechi de 200 de ani, mult lăudate de managerul Bârliba) luate pe milioane de euro, dar tot pergole rămân, şi nu numai în drumul spre CT, dar şi în drumul spre sala de operaţii sau ATI tot prin aceeaşi curte vor merge.

Pacientul a aşteptat o oră ambulanţa care să-l ducă la Neuro. Câţi pacienţi vor aştepta ambulanţe salvatoare spre alte spitale după comasare? Din datele din 2010: peste 34.000 de la urgenţe şi încă 37.000 de la Spirdon şi alţi 18.000 de la neuro, adică 250 în fiecare zi. Şi apoi de la Neuro a fost trimis unde de fapt ar fi trebuit să ajungă - la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan".

Dacă are leziuni de tip fractură-luxaţie de şold poate rămâne fără picior pe viaţă din cauza necrozei aseptice de cap femural şi necesită proteză de şold la nici 25 de ani. Va merge oare în cârje pentru că nu a ajuns în cel mai scurt timp într-un spital care ştie şi poate face trauma şi să rezolve rapid leziunile? Un doctor vaşchiopăta toată viaţa din cauza absenţei unui centru de traumă nou şi direcţionării celor de la SMURD? Dacă ar fi fiul sau soţul dumneavoastră?

Spitalul de urgenţe oferea pentru acest pacient tot ceea ce avea nevoie: UPU cu 2 medici de urgenţă, 2 chirurgi de urgenţă, 3 ortopezi-traumatologi, 3 chirurgi plasticieni, CT şi neurochirurgie şi o intervenţie rapidă în una din cele două săli special echipate de la ortopedie. Mai era ceva de spus? A da, am uitat, clădirea nouă din Copou este proiectată pentru a fi spital de urgenţe, iar reprezentanţii unei comisii ministeriale au avizat centrul regional de traumă în acest spital.

Până atunci, domnul Lăzărescu va fi plimbat... după "protocoale SMURD".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Etnobocanica"

Domnul prim-ministru susţine că fenomenul etnobotanicelor nu poate fi eradicat. Nici nu ne mai miră astfel de afirmaţii întrucât, după măsurile luate de guvern în urmă cu an, numărul intoxicaţiilor cu astfel de substanţe a crescut nestingherit. Premierul îşi fixează ca obiectiv mulţumitor menţinerea fenomenului sub control. Am dori să ştim care este numărul de tineri care trebuie să ajungă în spital sau să moară pentru a considera că s-a realizat acest control?

Ne putem totodată întreba de ce se intervine atât de târziu şi credem că desfiinţarea Spitalului de Urgenţe din Iaşi este legată şi de faptul că am luptat în permanenţă împotriva acestor magazine de coşmaruri, arătând întregii ţări ce se întâmplă cu aceşti tineri. Noi cerem prin lege pedeapsa cu închisoarea pentru oricine comercializează astfel de produse, sub orice formă şi în orice mod. Sperăm că actuala guvernare va ţine cont de vieţile românilor, şi în loc de videoconferinţe va lua măsuri concrete, şi le reamintim că pentru vieţile deja pierdute nu există imunitate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Coliba unchiului Boc"

Mulţi dintre noi se întreabă care este viziunea de viitor a guvernului condus, măcar în teorie, de domnul Emil Boc. Personal consider că este una idilică, întinsele plantaţii de bumbac împânzind plaiurile autohtone şi transformând România într-o superputere agricolă a Europei. Întrucât achiziţionarea forţei de muncă necesare de pe continentul african ar oripila chiar şi autorităţile nord-coreene şi, mult mai important pentru domnul Boc, ar fi prohibitivă din punct de vedere financiar, descurcăreţul nostru prim-ministru şi echipa zglobie din jurul său au venit cu o soluţie ideală: va fi utilizată resursa autohtonă.

S-a spus de nenumărate ori că adoptarea Codului muncii în forma propusă de guvern îi va transforma pe angajaţii din România în sclavi ai angajatorului. Personal consider această afirmaţie deplasată, întrucât deşi angajatul poate fi forţat să lucreze 16 ore pe zi, nu va avea niciodată siguranţa locului de muncă şi va putea deveni şomer în timp record în cazul în care intră în grevă; va beneficia totuşi în continuare de dreptul la viaţă, la libertate individuală, de libertate a conştiinţei şi de exprimare. Asta cel puţin până la următoarea asumare de răspundere a eternului Guvern Boc, prin care probabil se va abroga Constituţia României, desigur, ca măsură anticriză.

Aproape că uitasem de o altă inovaţie prevăzută în proiectul noului cod: posibilitatea angajatorului de a modifica unilateral contractul de muncă, caz în care mă întreb ce sens mai are semnarea unui astfel de document?

Domnul Boc a reuşit, la mai mult de 20 de ani de la căderea regimului comunist, să facă ceea ce nimeni nu mai credea că este posibil: a reaprins lupta de clasă. Doar că de data aceasta capitaliştii şi albgardiştii premierului se află în avantaj, iar proletarii care au făcut greşeala să nu emigreze suferă consecinţele celei mai proaste guvernări de după revoluţie.

Sper numai ca domnului preşedinte Băsescu să nu i se năzărească faptul că România are nevoie de canale navigabile. Astăzi, în România teroarea nu mai este roşie, ci portocalie...

Va fi un Cod al muncii adoptat fără minime concesii faţă de partenerii de dialog social. Va fi un cod al muncii adoptat cu ignorarea încă o dată a Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării, aşa cum este definit în Constituţia României, pe care premierul susţine că o cunoaşte atât de bine.

Sper ca măcar în al doisprezecelea ceas parlamentarii coaliţiei de guvernare să îşi aducă aminte că totuşi îi reprezintă în Parlament pe cetăţenii României, şi la o eventuală moţiune de cenzură să îl trimită acasă pe domnul Boc, dându-i şansa să devină un membru util al societăţii.

Desigur ar mai exista posibilitatea ca primul-minisru să dea dovadă de decenţă şi să îşi dea demisia. Dar, după cum am mai menţionat, de mult timp nu îl mai suspectez pe domnul Boc de decenţă.

Domnul Cristian Rizea:

Încă o dată planurile pentru această ţară se arată a fi incoerente. Preşedintele ţării pregăteşte unele schimbări de mult aşteptate de către noi toţi, şi anume schimbarea primului-ministru. Problema este însă ce face acest nou guvern, care sunt planurile acestui guvern, dacă guvernul ca atare poate să reziste. Dacă se aplică două-trei schimbări neimportante unui guvern heteroclit şi nefuncţional, nu înseamnă că problemele acestei ţări vor fi soluţionate. Avem nevoie de planuri concrete, de oameni competenţi pentru a scoate ţara din blocajul în care se află.

Guvernul Boc dăunează profund sănătăţii României şi, din acest punct de vedere, consider că într-adevăr trebuie schimbat. Dar nu oricum! Un guvern trebuie să fie, în opinia mea, un guvern politic, care trebuie să-şi asume politic conducerea ţării, mai ales în perioadele de criză.

Ce ne-a arătat până acum actuala conducere? Ne-a arătat incapacitatea de care suferă în a guverna România, incapacitatea de a organiza un dialog şi de a găsi alternative viabile. Am primit în schimb o condamnare la austeritate totală.

Zilele precedente, premierul ţării vorbea din nou despre cât de bine merg lucrurile în această ţară. A menţionat o creştere a PIB în trimestrul IV de 0,1 procente, dar chiar şi atunci când face aceste afirmaţii le face cu scopul de a ne induce în eroare, pentru că el compară trimestrul IV cu trimestrul III, în loc să compare trimestrul IV din 2010 cu trimestrul IV din 2009. Atunci se va observa o scădere de 0,5 procente. Sunt lucruri foarte grave care, dincolo de ce se întâmplă cu vameşii, dincolo de ce se întâmplă cu Bercea Mondial, va trebui să le luăm în considerare pentru că ele vor afecta în mare măsură viaţa viitorului guvern. De fapt, ele stau la baza acestei separări dintre societate şi stat. Pentru că statul în momentul de faţă este puternic acaparat de către actuala putere şi societatea devine tot mai nemulţumită şi mai tensionată.

Concluzionez prin a menţiona că nu de un prim-ministru tehnocrat avem nevoie acum, aşa cum se arată prin variantele propuse, deoarece un prim-ministru tehnocrat este lipsit de feedback-ul unui partid, este lipsit de o ideologie politică, iar în momentul de faţă o strategie apolitică fără sprijinul unui partid este foarte greu să funcţioneze. Viitorul guvern trebuie să găsească formulele de a elibera această tensiune, de a aplica măsuri corecte de deblocare a ţării.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Necesitatea unui recensământ în România"

România va face un nou recensământ al populaţiei, primul în calitate de stat al Uniunii Europene, Bulgaria fiind deja prima ţară dintre noile membre unde are loc acest lucru, iar în celelalte state urmând să se realizeze în lunile următoare.

Această acţiune este de interes naţional şi european, deoarece statisticile privind populaţia nu au mai fost actualizate din anul 2002. Cu ajutorul acestui recensământ al populaţiei vom avea informaţii utile şi necesare în ceea ce priveşte numărul populaţiei, locuinţelor, forţa de muncă disponibilă, şomajul, numărul imigranţilor şi emigraţilor, situaţia reală a comunităţilor etnice şi religioase etc.

Autorităţile implicate în recensământul din luna octombrie 2011 vor fi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Institutul Naţional de Statistică. Fondurile necesare sunt deja alocate prin bugetul de stat pentru anul 2011, iar această acţiune complexă are drept scop o mai bună informare a autorităţilor române, din perspectiva politicilor publice viitoare.

Recensămintele ce vor avea loc în 2011 în Uniunea europeană respectă prevederile Regulamentului nr.736/2008 ale Parlamentului European şi al Consiliului, în care se prevăd ca acestea să se facă din 10 în 10 ani.

Uniunea Europeană doreşte să se realizeze acest lucru în toate cele 27 state membre, pentru a putea stabili clar o evaluare corectă a întregii populaţii, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

Pentru o evaluare cât mai corectă a populaţie este necesar şi suportul românilor pentru operatorii de teren care le vor bate la uşă. De asemenea, autorităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor vor trebui să urgenteze atribuirea de acte de identitate către populaţia rromă din România. Nu de puţine ori s-au contestat datele recensământului din anul 2002, din pricina subevaluării populaţiei rrome, tocmai din acest motiv, evaluându-se la câteva mii pentru fiecare judeţ numărul de rromi care nu au acte de identitate sau un domiciliu stabil.

Succesul recensământului din acest an va depinde, aşadar, atât de profesionalismul autorităţilor implicate, dar şi de deschiderea populaţiei de a ajuta acest proiect.

Domnul Stelian Fuia:

"Maidanezii continuă să facă victime!"

În ultimii 20 de ani numărul câinilor fără stăpân a crescut constant, iar autorităţile administraţiei publice s-au dovedit depăşite sau dezinteresate în soluţionarea acestei probleme.

Fonduri alocate prin bugetele locale au existat şi există, însă managementul problemei s-a transformat de fiecare dată în eşec. Pe de altă parte, unele dintre organizaţiile neguvernamentale dedicate animalelor fără stăpân au încercat soluţia sterilizării acestora, însă numărul foarte mare de animale abandonate a excedat capacităţile lor de sterilizare.

ONG-urile româneşti au respectat logica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care susţine că singura modalitate de rezolvare a acestei probleme, pe termen mediu şi lung, o reprezintă sterilizarea şi vaccinarea maidanezilor.

Din nefericire, eşecul acestei politici se vede în numărul din ce în ce mai mare de români care ajung zilnic la unităţile de primiri urgenţe muşcaţi de câini, unii chiar ucişi. În acest sens, îmi vine în memorie incidentul recent petrecut în Capitală, când o femeie a fost sfâşiată de câini pe străzile sectorului 5, aducând iarăşi România pe primele pagini ale ziarelor din întreaga lume.

Nu trebuie să ne fie teamă să spunem că problema maidanezilor costă bugetele publice locale peste 5 milioane de euro anual, fără ca, din nefericire, cheltuirea acestor sume să aibă şi efectele dorite.

Lipsa de strategii pe termen lung, precum şi piedicile unor organizaţii şi fundaţii care se împotrivesc sterilizării sau eutanasierii celor bolnavi menţine această stare de lucruri.

Trebuie să recunoaştem că nu suntem singura ţară care are probleme cu maidanezii. Există şi alte ţări europene care se confruntă cu astfel de probleme dar care au găsit soluţii pentru a scăpa oraşele de câinii comunitari. Unii i-au sterilizat sau i-au încredinţat spre adopţie, alţii i-au eutanasiat.

O gestiune responsabilă a problemei animalelor fără stăpân va arăta, cu siguranţă, că suntem capabili să implementăm politici durabile, de modernizare a oraşelor româneşti şi de creştere a siguranţei în acestea.

Domnul Valeriu Alecu:

"Tsunami de democraţie în Africa"

Cutremurul revoltei populare care s-a produs iniţial în Tunisia şi-a întins unda de şoc şi în alte state din regiune.

Primul dintre acestea a fost Egiptul, care în urma a trei săptămâni succesive de proteste în stradă, faţă de un regim vechi de peste treizeci de ani, a deschis calea către alegeri libere şi consolidarea primelor instituţii ale statului de drept: o constituţie nouă, o guvernare pusă în sprijinul populaţiei şi asigurarea principalelor drepturi şi libertăţi.

Zilele acestea seismul s-a resimţit şi în Libia, iar unda de şoc pare să nu se limiteze doar la aceste state din nordul Africii. Ştim cu toţii că centrul Africii este măcinat de ani de zile de lupte interne, de sărăcie cruntă, de trafic de resurse şi de regimuri autoritare succesorale.

În ciuda existenţei unei imagini clare a ceea ce se întâmplă de decenii pe acest continent, opinia publică internaţională s-a demonstrat destul de inertă şi dezinteresată de continentul populat în majoritate de lumea neagră.

Mai mult, fără să sprijine în vreun fel germenii democraţiei şi stabilităţii în această zonă a lumii, state importante ale lumii au alimentat chiar cu armament războaiele interne din aceste state.

Chiar Uniunea Europeană acuza, la un moment dat, migraţia clandestină uriaşă de pe continentul african, care ar fi perturbat stabilitatea pieţei muncii şi ar fi supraaglomerat prestaţiile sociale din Uniune.

Nimeni nu s-a gândit că exodul acestor populaţii provenea din viaţa mizeră, lipsa totală de drepturi şi incapacitatea de a supravieţui, ei şi familiile lor.

Acum, când tsunami-ul democraţiei a izbucnit din interiorul acestor state, consider că este de datoria comunităţii internaţionale să sprijine cu toate mijloacele drumul către libertate a continentului african.

Africa nu are nevoie decât de speranţă, de sprijin material şi de nondiscriminare pe plan internaţional.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Bucureştiul suferă din lipsa infrastructurii!"

Micul Paris, cum era denumit simbolic în secolul trecut Bucureştiul după asemănările arhitectonice şi culturale cu marea metropolă a Europei, a pierdut treptat din faima şi imaginea construită de la paşoptişti şi până în perioada interbelică.

Regimul comunist a reuşit să mutileze cea mai mare parte a zonei istorice, care îi ducea faima în întreaga Europă, lăsând în urmă munţi din beton armat, fără personalitate şi, mai grav, fără o prea mare utilitate. Mi-e şi frică să estimez durabilitatea acelor construcţii inaugurate cu fast în planurile cincinale şi a cărora proastă manoperă a fost abil mascată de tencuielile care deja au început să cadă.

În două decenii de democraţie faţa Micului Paris s-a schimbat foarte mult, însă nu putem spune cu siguranţă că în bine. De multe ori, spaţii de birouri şi-au făcut ilegal loc printre clădiri de patrimoniu, violând aspectul peisagistic şi arhitectonic al bulevardelor.

Alteori, construcţii civile de prost-gust au luat locul palatelor burgheze din secolul al XIX-lea. Sunt încă vaste zone unde, din pricina incertitudinii dreptului de proprietate, clădiri valoroase zac în paragină sau sunt ocupate abuziv de locatari rău-intenţionaţi, iar marile bulevarde sunt populate cu sute de câini ai nimănui.

Ceea ce probabil produce cea mai mare suferinţă Bucureştiului este lipsa acută de infrastructură. Penuria cea mai mare de instituţii dedicate copiilor, bătrânilor sau persoanelor aflate în suferinţă se află în Bucureşti. De asemenea, în condiţiile în care în douăzeci de ani, numărul de autovehicule a trecut de la câteva zeci de mii la peste 1,5 milioane, numărul de locuri publice de parcare a rămas aproape acelaşi. Străzile înguste, traficul paralizat, dar şi sutele de străzi încă neasfaltate ne demonstrează că, în ciuda trecerii timpului, Micul Paris nu-şi mai merită numele.

Sunt puţini cei care au înţeles câtă nevoie are Bucureştiul de investiţii. Să vă aduc aminte câtă opoziţie s-a manifestat în Consiliul General al municipiului pe tema pasajului de la Gara Basarab? Aş vrea să văd ce comentarii vor avea opozanţii atunci când, în luna martie a acestui an, acest pasaj va fluidiza traficul rutier pentru un sfert din municipiu.

Zilele acestea s-a atribuit construcţia unui nou tronson de metrou în Bucureşti, cu acelaşi scop de a face distanţele dintre bucureşteni mai scurte şi poluarea mai mică.

Pentru ca Bucureştiul să merite din nou acel apelativ, Micul Paris, investiţiile nu trebuie să se mărginească la două-trei lucrări de anvergură, ci trebuie ca ele să fie susţinute pe termen lung, cu viziune şi susţinere financiară pe măsură. Avem nevoie de o capitală modernă, de un oraş mai curat, mai sigur şi construit pentru cetăţenii lui.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Copiii au nevoie urgentă de grădiniţe!"

Reforma demarată în educaţie nu a făcut decât să arate încă o dată, şi nu cred că mai era nevoie, modul nefericit în care fostele guvernări au înţeles că trebuie făcut actul educaţional: şcoli şi grădiniţe menţinute sau desfiinţate fără o logică bine definită, supraaglomerarea grupelor de învăţare şi a programelor de studiu, salarii mizere pentru dascăli sau personal didactic insuficient.

Reaşezarea actului educaţional pe făgaşul normal înseamnă renunţarea la grupe de grădiniţă cu patruzeci de copii, în unele cazuri chiar şi mai mulţi, şi conceperea grupelor în limite de maximum douăzeci de copii.

Îmi este greu să înţeleg cum am putut să ne gândim în mod realist la educaţie în condiţiile în care aceasta a funcţionat până în prezent.

Problema care se agravează prin implementarea noilor norme de modernizare este însă deficitul mare de locuri în grădiniţe. Atenţie! Acest lucru nu este la fel peste tot.

Există administraţii publice locale conştiente de importanţa actului educaţional, care au luat de mult timp măsurile necesare şi, astfel, numărul de locuri în grădiniţe nu este o problemă. În alte localităţi însă ca şi în municipiul Bucureşti, mii de copii nu vor avea de la toamnă un loc în grădiniţă.

Este imperios necesar ca încă de pe acum inspectoratele şcolare să identifice spaţii noi pentru înfiinţarea de noi grădiniţe şi, mai ales, cadre didactice calificate corespunzător. De asemenea, o astfel de soluţie nu este decât una provizorie, urmând ca la nivel naţional şi mai ales local să se demareze un amplu proces de construire de noi spaţii cu această destinaţie.

Resurse financiare există, atât din resurse interne, cât şi europene. Important este ca administraţiile locale să se dezmorţească şi să se preocupe mult mai atent de acest aspect, care este poate cel mai important pentru comunităţile locale şi pentru România.

Niciun copil nu trebuie să mai stea acasă! Educaţia timpurie, făcută într-un cadru instituţionalizat, lasă amprente favorabile asupra dezvoltării viitoare a copilului, ajută la integrarea sa socială şi lasă libertatea părinţilor de a se integra mult mai repede în muncă. Deşi această problemă va apărea abia de la toamnă, cred că administraţiile publice locale responsabile vor trebui să găsească soluţii încă de pe acum.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Investiţiile străine directe trebuie stimulate"

La douăzeci de ani de la Revoluţia Română, capitalul autohton românesc nu a căpătat încă anvergura pe care ne-am dorit-o cu toţi. Cu mici excepţii, firme româneşti au reuşit să capete o dimensiune regională şi să se dezvolte pe baze sănătoase.

Mai mult, criza economică mondială, care a afectat într-o măsură consistentă şi economia românească, a vulnerabilizat sau chiar a condus către lichidare mai multe firme româneşti.

Dacă ne uităm numai la anul 2010 vom observa că, în ciuda recesiunii economice, exporturile româneşti au înregistrat un volum şi o creştere fără precedent în istoria economiei româneşti. Cea mai mare parte a acestor exporturi a fost susţinută de serviciile şi produsele unor capitaluri străine, transnaţionale, de renume. Nu este de mirare că în condiţiile recesiunii aceste firme au sporit volumul producţiei, nu au disponibilizat lucrători, ci chiar şi-au permis şi creşteri salariale substanţiale.

Situaţia macroeconomică vulnerabilă şi mai ales contracţia cererii agregate s-a resimţit într-un volum din ce în ce mai mic de investiţii străine care au ales România.

În plus, câştigurile uriaşe furnizate de piaţa românească pe anumite segmente de piaţă nu mai sunt garantate astăzi. În acest caz mă refer la investiţiile străine care vânau randamente uriaşe în zona imobiliarelor sau la acele investiţii care se dezvoltau în zona comerţului en detail.

Dependentă de capitalurile străine, România nu a avut aproape niciodată o strategie de stimulare diferenţiată a investiţiilor străine directe. Investiţiile dedicate producţiei, cercetării, dezvoltării şi inovării au fost tratate la fel cu cele imobiliare sau pentru dezvoltarea consumului.

Sper că astăzi, când lecţia anului 2008 a fost învăţată, să putem discerne mai bine între investiţii care vulnerabilizează economia şi cele care o consolidează.

România are nevoie de investiţii străine directe pe termen lung, dar acest lucru nu se poate realiza în lipsa macrostabilizării şi furnizării semnalelor de încredere către pieţele externe.

România este în continuare atractivă pentru multe domenii investiţionale, atât din perspectiva factorilor de producţie, cât şi din punctul de vedere geografic, al poziţionării ţării noastre faţă de pieţele orientale.

Fructificarea unui astfel de avantaj competitiv depinde numai de coerenţa politicilor noastre.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Sănătatea are nevoie de tratament!"

Cea mai virulentă opoziţie şi cele mai multe critici s-au îndreptat anul acesta către reformele demarate în domeniul sănătăţii.

Toţi ne plângem că sistemul de sănătate e un dezastru, însă nimeni până acum nu s-a încumetat să schimbe ceva.

Un prim pas a fost făcut prin analiza oportunităţilor de comasare şi reprofilare a unor unităţi spitaliceşti, care fie nu mai corespundeau condiţiilor septice, fie nu mai erau sustenabile din punct de vedere financiar sau al numărului de pacienţi.

O altă etapă majoră va fi realizată anul acesta prin implementarea sistemelor informatice pentru urmărirea patologiei pacientului, prin introducerea cardului de sănătate.

Va fi un instrument care va salva cu siguranţă mii de vieţi, numai prin faptul că medicul curant va putea cunoaşte istoricul fiecărui pacient, de la naştere şi până la momentul intervenţiei, bolile avute în trecut, posibile alergii sau intoleranţe la medicamente, grupa sangvină etc.

De asemenea, prin cunoaşterea permanentă a stării de sănătate a tuturor românilor, bugetul asigurărilor de sănătate va fi dimensionat corespunzător, evitându-se lipsa fondurilor pe sfârşit de an sau chiar şi bine cunoscuta fraudă din domeniul medicamentelor.

Nu spun că aceste măsuri ar rezolva definitiv problemele din sănătate, însă s-ar face paşi uriaşi către eficientizarea cheltuirii banilor publici.

Rămân în continuare de rezolvat probleme extrem de dificile, care privesc managementul financiar şi logistic al unităţilor sanitare şi mai ales managementul resurselor umane.

Prea mulţi slujitori ai sistemului de sănătate au ales să migreze în ţările Uniunii. Dacă majoritatea am fi înclinaţi să credem că ei nu se vor mai întoarce vreodată, vă garantez că, atunci când condiţiile de exercitare a profesiei medicale şi nivelul de salarizare se vor ameliora, ei vor reveni acasă.

Ce doresc să vă mai spun este că politica de sănătate trebuie să-şi schimbe accentul de pe aspectul preponderent curativ, către cel preventiv.

Astfel, instituirea obligativităţii asiguraţilor de a efectua periodic, la trei sau şase luni, analize preventive, ar minimiza costurile viitoarelor intervenţii şi ar preveni accentuarea efectelor unor boli potenţiale. Or, cum o lege fără de sancţiune nu are putere, cei care nu efectuează analizele obligatorii ar putea fi constrânşi să plătească costul tuturor intervenţiilor din anul respectiv.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Care Constituţie o respectaţi, domnule preşedinte Băsescu?"

Zilele trecute, preşedintele Băsescu le-a demonstrat încă o dată românilor - dacă mai era nevoie de o reeditare de excepţie a stilului său profund ilegal, pentru a-i convinge că nu respectă niciodată nimic -, că tot domnia sa se crede preşedintele de facto al PDL şi, în consecinţă, intervine în bucătăria internă a acestuia, ori de câte ori i se năzare!

Iar dacă ideile sale de incendiere a PDL sau a Guvernului apar în toiul unei nopţi, dimineaţa, la prima oră, acesta trebuie musai să toarne gazul necesar pentru a şi le pune în practică, deşi Constituţia îi interzice destul de limpede acest lucru: la Capitolul II, în partea referitoare la "Incompatibilităţi şi imunităţi", la art.84 alin.(1) se precizează foarte clar: "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată"! Dar acest mic amănunt nu-l împiedică pe preşedintele Băsescu să arunce la coş Constituţia, Guvernul şi coaliţia ce-l compune şi să-şi demonstreze furtunos calităţile de cel mai curajos piroman al României...

Deci, ce face domnul Băsescu atunci când nu-i mai place brusc vreun personaj din partidul său de buzunar sau când vrea, dintr-o dată, să schimbe premierul Guvernului, deşi Parlamentul i-a oferit această ocazie de nenumărate ori în ultimii doi ani, în mod constituţional, prin moţiune de cenzură? Pur şi simplu preşedintele foloseşte instituţia prezidenţială ca pe propria sa moşie, pentru convocarea unor întâlniri de partid, sau vilele de protocol ale statului pentru a se conversa cu preşedinţii de filiale ai PDL! Şi toate acestea au un singur scop: de a pune ţara la cale în partidul în care, oficial, de vreo şase ani, domnul Băsescu nu mai este preşedinte!

Şi, mai mult decât atât, deşi încalcă din nou, în mod flagrant, Constituţia, preşedintele Băsescu vrea să schimbe premierul când şi cu cine doreşte dumnealui, fără să ţină nicio clipă cont de faptul că legea fundamentală prevede cu totul altceva la art.107 alin.(2): "Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru".

Dar ce contează o lege de căpătâi a unei ţări democratice, dacă şi legea respectivă, şi ţara se află, de ceva timp, pe tarlaua deţinută în proprietate de domnul Băsescu?!

Doar România şi Constituţia sunt nişte biete ustensile uzate, bune de scos de la naftalină, din când în când, eventual în momentul apropierii vreunei campanii sau al justificării unor decizii privind tăierile de venituri şi cheltuieli! În rest, totul se controlează şi dictează de unicul stăpân al unei Românii şterse de acesta de pe harta democraţiilor. Dar toate aceste ilegalităţi nu vor mai dura mult. România le va aparţine, în curând, din nou românilor!

Domnul Călin Potor:

"Pensionarii români, vinovaţi şi condamnaţi fără vină"

Deşi estompate de ultimele evenimente publice produse de guvernarea populisto-portocalie, invazia vămilor, de exemplu, problemele pensionarilor români rămân în actualitate. Ţinerea acestei categorii de oameni sub pragul sărăciei nu face altceva decât să destabilizeze credibilitatea şi respectul pe care statul român îl are faţă de cetăţenii săi. Consider că trebuie găsită neapărat o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecţie socială menite să ducă la majorarea pensiilor ori prin subvenţionarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze şi la întreţinere.

Toate deciziile de recalculare şi recorelare a pensiilor luate de guvernele de după 1989, indiferent de partidele care le-au alcătuit, nu au reuşit să aducă echitatea dorită între pensionari. Guvernele de până acum nu au reuşit să clarifice această problemă într-o manieră clară, de-a lungul timpului luându-se numeroase măsuri, legislaţia fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur şi simplu funcţionarii de la casele de pensii.

Toate guvernele perindate până acum la conducerea ţării şi-au făcut un titlu de glorie din promisiunile conform cărora vor îmbunătăţi nivelul de trai al celor şase milioane de vârstnici, dar majoritatea acţiunilor au rămas la stadiul de vorbe goale, de campanie electorală. Nici ultima lege a pensiilor nu este în măsură să mulţumească persoanele în vârstă. Faptul că Guvernul Boc a tăiat din nou pensiile reprezintă un nou afront la adresa oamenilor datorită cărora noi ne aflăm astăzi aici, în viaţă şi pe scena politică.

"Faptul că noi nu mai suntem folositori o ştim de 20 ani de zile. Nenorocirea este însă că asupra noastră s-a declanşat un adevărat genocid, ceea ce este regretabil şi un lucru foarte urât...". Astfel se confesează unul din milioanele de pensionari oropsiţi ai României, care s-a trezit în ingrata şi delicata situaţie ca, în urma recalculării, să-i fie diminuate pensia, respectiv să primească cu 40% mai puţini bani. În această ipostază se regăsesc majoritatea pensionarilor români, care trăiesc de pe o zi pe alta, cu pensii de mizerie, uitaţi şi ignoraţi, ba chiar batjocoriţi continuu de autorităţi, prin vechile metode birocratice.

Este cutremurător să asistăm pasivi şi fără reacţie la umilirea supremă a acestei categorii a populaţiei, supusă la privaţiuni tocmai de cei care beneficiază din plin de munca de 30-40 de ani a pensionarilor. Este trist să vezi cum după o viaţă de muncă pe brânci, cu sudoare şi mari sacrificii, care ne permit acum să visăm la un trai decent într-o Europă Unită, pensionarii să ajungă să-şi blesteme ultimele zile din viaţă, şi pe noi, clasa politică, pentru că nu am fost în stare să le rezolvăm problemele.

Partidul Naţional Liberal a demonstrat în repetate rânduri că este decis să contribuie la îmbunătăţirea vieţii pensionarilor, în primul rând prin elaborarea unor legi care să asigure cel puţin o minimă decenţă în procurarea coşului zilnic. PNL îşi propune să redea demnitatea vârstnicilor români, dar şi încrederea în ei înşişi şi într-un final de viaţă decent. În toate statele europene aceşti oameni au un statut aparte, există preocupări apropiate pentru problemele lor, sunt îngrijiţi cu atenţie, li se asigură un trai decent, au facilităţi şi se bucură de o viaţă normală. Multe ţări au un adevărat cult pentru bătrâni, considerându-i stâlpii dezvoltării societăţii. Nu numai că nu sunt marginalizaţi, ci sunt consultaţi în luarea deciziilor importante, se foloseşte ingenios experienţa lor de-o viaţă.

Este timpul ca statul român să înţeleagă că pensionarii mai pot fi utili şi că nu trebuie să mai fie puşi la zid sau consideraţi paraziţii societăţii, numai pentru că îşi cer drepturi normale într-o ţară normală.

Vinovaţi şi condamnaţi fără vină, vârstnicii României vor simţi într-adevăr că nu mai sunt singuri, trişti şi amărâţi atunci când PNL va prelua guvernarea.

Domnul Călin Potor:

"Creşterea animalelor şi cerbicia autorităţilor"

În încercările noastre disperate de a face pe plac Uniunii Europene, prin armonizarea legislaţiei fără a ţine cont de realităţile româneşti, am reuşit să ajungem în situaţia de a batjocori fără drept de apel ţăranul român. Mă refer la oamenii din satele şi comunele României care nu au altă sursă de venit decât creşterea şi ulterior comercializarea animalului crescut cu trudă în propria gospodărie. Sunt zone din ţară unde oamenii nu pot cultiva pământul, pentru că nu se face nimic, nu pot merge la muncă în oraşe, pentru că nu-i mai angajează nimeni. Nu pot decât să-şi crească un animal, să-l îngrijească ca pe ochii din cap, şi apoi să-l vândă, să-i cumpere copilului un penar şi-un ghiozdan să meargă la şcoală, să înveţe, să nu rămână muritor de foame în sat. Aceşti oameni nu sunt puţini. Dimpotrivă. Însă aceşti oameni sunt condamnaţi la umilinţă şi duşi la disperare de către statul român.

Din dorinţa de a fi mai catolice decât Papa, autorităţile aplică ad litteram amenzile prevăzute de actele normative în vigoare, fără a lua în considerare aspectele de natură socio-umană ale acestor acţiuni şi fără a se ocupa de autorizarea pieţelor.

La modul concret, am constatat un fenomen îngrijorător cu care se confruntă crescătorii de animale, legat de cuantumul exagerat al amenzilor pentru sancţionarea contravenţiilor la normele sanitar-veterinare. Practic, oamenii se află în imposibilitatea de a achita aceste amenzi, chiar dacă în termen de 48 de ore au posibilitatea de a plăti jumătate din sumele respective. Am întâlnit foarte mulţi ţărani disperaţi din cauza faptul că nu pot să-şi valorifice animalele pe care le cresc cu mare greutate în gospodăriile proprii, deoarece pieţele de animale sunt închise. Cei care încearcă totuşi să le vândă sunt pasibili de amenzi cuprinse între 600 şi 1200 RON, însă mulţi dintre ei rămân şi cu amenda plătită, şi cu animalul nevândut, la care se mai adaugă banii cheltuiţi degeaba pe drumul de acasă la piaţă.

Consider că Guvernul trebuie să se implice în diminuarea cuantumului acestor amenzi. Nu încurajez nerespectarea normelor sanitar-veterinare, însă trebuie să facem diferenţa între micul producător care încearcă să-şi vândă un tăuraş, de exemplu, într-un târg, şi care se află la prima abatere, cu cei care îşi fac un obicei în a nu respecta legislaţia în domeniu. Nu se poate să aplicăm orbeşte legea în astfel de cazuri. În caz contrar, o mulţime de copii nu vor mai merge la şcoală, pentru că părinţii lor nu au avut banii necesari creionului, penarului şi ghiozdanului, indispensabile oricărui elev...

Domnul Călin Potor:

"Guvernarea democratică la nivel local, imposibilă fără descentralizare"

Unul dintre subiectele de interes ale societăţii româneşti rămâne cel al descentralizării. Acest procesul trebuie pus în practică şi, mai mult decât atât, el trebuie să producă efecte reale în cel mai scurt timp posibil. Descentralizarea este un proces complex şi extrem de important pentru România, fiindcă vizează transferul puterii (politice, financiare şi administrative) dinspre autoritatea publică centrală spre cea locală. Astfel, pe de o parte, autorităţile publice locale ajung să capete nu numai o mai mare autoritate politică, ci şi mai multe responsabilităţi administrative, iar, pe de altă parte, descentralizarea creează cadrul pentru participarea mai eficientă a cetăţenilor la treburile publice.

Însă descentralizarea nu garantează nimic, ea doar se referă la ceva probabil. Din acest motiv, trebuie să privim, cât mai realist posibil, situaţia în care se află, în acest moment, procesul de descentralizare în România: câtă voinţă politică există, la nivel local, în acest sens; care este situaţia actuală a descentralizării la nivelul judeţelor, comunelor şi oraşelor; există finanţările necesare pentru trecerea unor sectoare majore - precum învăţământul, sănătatea, ordinea publică, transporturile, cultura, sau asistenţa socială - în gestiunea comunităţilor locale? Care este capacitatea actuală a autorităţilor publice locale de a furniza servicii publice de calitate? Ce se face pentru creşterea eficacităţii politice a cetăţenilor în condiţiile existenţei unui nivel ridicat de neîncredere în autorităţile publice centrale şi a unui şir de nemulţumiri faţă de autorităţile publice locale?... Numirea, de către primar, a conducătorilor sectoarelor mai sus menţionate s-a dovedit a fi, în condiţiile absenţei implicării reale a cetăţenilor în treburile publice, tot consecinţa unei decizii politice, a unor negocieri politice, dar nu la nivel central, ci, de data aceasta, la nivel local...

Sunt întrebări care relevă faptul că, în ceea ce priveşte procesul de descentralizare din România, avem un trecut şi un prezent care pot influenţa, cel puţin pe termen scurt, direcţiile acestui proces. Este nevoie de multă voinţă şi responsabilitate din partea autorităţilor publice locale, dar şi din cea a cetăţenilor, pentru a depăşi aceste piedici. Mai mult decât atât, este nevoie de toate acestea fiindcă, în politicile sectoriale, autorităţile publice locale (primar, consiliu local sau consiliu judeţean) sunt cele care trebuie să aibă prioritate, ele cunoscând cel mai bine nevoile comunităţii respective. Experienţa democraţiilor occidentale ne-a arătat că descentralizarea duce la construirea încrederii între autorităţile publice şi cetăţeni; la îmbunătăţirea procesului de luare a deciziei; la construirea consensului cu privire la probleme critice pentru comunitate; la reducerea corupţiei sau la promovarea parteneriatelor între autorităţile publice locale, organizaţiile societăţii civile, patronate şi alte grupuri. În consecinţă, această experienţă ne-a demonstrat că descentralizarea este un proces care evoluează în paralel cu cel al construirii unei guvernări democratice la nivel local.

Când vorbim despre guvernare democratică la nivel local ne referim la acea guvernare în care atât autorităţile publice locale, cât şi comunităţile pe care le guvernează ajung să câştige autoritate, resurse şi abilităţi de a face alegeri care răspund nevoilor lor reale. Este acea guvernare - expresie a voinţei şi capacităţii tuturor celor vizaţi de acest proces de descentralizare de a-şi asuma responsabilitatea pentru comunitatea lor, de a participa la formularea agendei, de a participa la implementarea deciziilor şi de a monitoriza eficienţa acestora. O guvernare locală cu adevărat democratică trebuie să devină şi obiectivul procesului de descentralizare în România.

Domnul Călin Potor:

"Modernizarea localităţilor României, un deziderat încă greu de atins"

Modernizarea localităţilor, atragerea unor investiţii cu mare potenţial care să ridice nivelul de trai sunt obiective strategice. Ne place să vorbim despre ele, mai ales în localităţile mai mici, care ne dorim să se dezvolte exploziv în următorii ani. Şi, totuşi, se fac atât de puţine lucruri pentru a crea premisele dezvoltării acestor localităţi!

Planurile Urbanistice Generale (PUG-urile) sunt - sau mai bine spus ar trebui să fie! - hărţile de dezvoltare ale acestor localităţi. Sunt planurile prin care autorităţile publice, comunitatea, la urma urmei, demonstrează că dezvoltarea unei comune, a unui oraş, nu sunt lăsate la voia întâmplării. Că există o logică urbanistică şi edilitară în devenirea comunităţilor locale.

Din păcate, realitatea din teritoriu nu justifică o viziune optimistă. Din diferite motive, foarte multe localităţi nu au aprobat Planurile Urbanistice Generale. Fie că, aşa cum este cazul unor localităţi din judeţul Alba, anumite firme de proiectare nu îşi onorează la timp comenzile, fie pur şi simplu din neglijenţă sau lipsă de viziune, sunt administraţii locale care nu au reuşit să adopte un PUG.

Consider că Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca şi conducerile consiliilor judeţene şi ale prefecturilor, ar trebui să se implice temeinic în rezolvarea acestor probleme. Administraţiile locale trebuie sprijinite - prin aportul de informaţii şi/sau financiar, dacă este cazul, pentru a reuşi să adopte PUG-urile.

Aşteptăm ca administraţiile locale să fie mai prezente în procesul de accesare a fondurilor puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, pentru investiţii în infrastructură.

Aşteptăm să se atragă mai multe investiţii, care să ridice nivelul de trai din ţară.

Pentru aceste deziderate, este însă important ca primăriile, consiliile locale să fie pregătite. Fondurile europene vor putea fi atrase în mod eficient doar în condiţiile în care comunităţile locale vor demonstra că au o concepţie, o viziune despre dezvoltare. De aceea, e nevoie de un efort concentrat pentru ca administraţiile locale să adopte Planurile Urbanistice Generale, care le creionează concepţia de dezvoltare.

Domnul Călin Potor:

"SOS, zona montană!"

La destui ani de la integrarea în Uniunea Europeană, agricultura românească nu a făcut prea mari progrese în ceea ce priveşte pregătirea, informarea şi instruirea agricultorilor, precum şi sprijinirea acestora cu fonduri europene, pentru a face astfel faţă concurenţei acerbe din Europa, în special din prisma calităţii produselor. În zonele montane ale României, care au o pondere de peste 35% din suprafaţă, problemele specifice nu sunt tratate cu atenţie şi seriozitate. Este inadmisibil faptul că în unele zone montane nu s-au organizat până acum cursurile de formare a fermierilor, iar nemulţumirea crescătorilor de animale, care se plâng că nu sunt băgaţi în seamă şi că nu există o preocupare serioasă în acest domeniu, este cât se poate de firească.

Agroturismul este o altă preocupare căreia trebuie să-i acordăm întreaga atenţie pentru dezvoltarea zonei montane din Alba, pentru că şi în acest domeniu lucrurile se mişcă destul de greoi. Fondurile pentru realizarea investiţiilor în turism şi agroturism care ar fi trebuit implementate prin Programul SAPARD sunt total insuficiente, iar locuitorii din zonă sunt lipsiţi de informaţie şi debusolaţi de ideea unei perspective sumbre.

Pe cale de consecinţă, ministrul agriculturii trebuie întrebat ce fac reprezentanţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi ai Oficiului de Consultanţă Agricolă pentru producătorii agricoli şi investitorii în turism din această zonă bătută de soartă şi de nepăsarea autorităţilor?

În domeniul sanitar-veterinar avem, de asemenea, mari neîmpliniri în problema producătorilor de lapte şi carne, care, deşi se bucură de sprijinul financiar pentru achiziţionarea de cositori, instalaţii de muls şi alte utilaje performante strict necesare, acestea sunt departe de a fi suficiente. Ministerul Agriculturii trebuia să ţină cont în mod special de dezvoltarea zonei montane, unde singurele şanse de revitalizare sunt turismul şi zootehnia. De asemenea, centrele de tăiere a animalelor au fost desfiinţate, foarte mulţi deţinători de animale fiind nevoiţi să le sacrifice în condiţii improprii, punând astfel în pericol sănătatea oamenilor. În schimb, aruncăm cu banii în stânga şi în dreapta, pentru a mediatiza acest gen de acţiuni, însă nu conştientizăm că ele nu îşi ating scopul, din cauza inexistenţei unei politici coerente şi organizate pentru zona montană.

Este cât se poate de evident faptul că nu se cunosc problemele specifice zonei montane, cu atât mai mult cu cât MADR nici nu mai are o direcţie de specialitate pentru acest sector, ci doar un birou uitat de lume, în care angajaţii nici măcar nu îşi cunosc atribuţiile.

Consider că trebuie să avem în vedere pericolul iminent al depopulării masive a zonelor montane ale României, confruntată în ultimii 20 ani cu lipsa cronică a perspectivelor economice şi sociale, şi, nu în ultimul rând, condiţiile extrem de grele şi de dure în care trăiesc locuitorii acestora.

Domnul Călin Potor:

"Turismul e pe Facebook. Drumurile unde sunt?"

În ultimii ani, şi îndeosebi în timpul "fructuoasei" guvernări portocalii, România a ratat oportunitate după oportunitate pentru a-şi promova valorile şi resursele în context european. Una dintre şansele pe care ar fi trebuit să le valorificăm la maximum în UE este turismul. Nu mai este nevoie să enumerăm numeroasele zone pitoreşti, care pot oricând să atragă sute de mii de turişti din străinătate, şi să contribuie astfel decisiv la revitalizarea economică a unor zone care nu par să aibă alte perspective de dezvoltare şi, implicit, de creştere a nivelului de trai al locuitorilor.

Trebuie însă să avem în vedere faptul că standardele pentru certificarea staţiunilor turistice au crescut. Sunt condiţii modificate fundamental pentru ca o localitate să primească statutul de staţiune turistică, care ţin de dezvoltarea infrastructurii, de drumuri, de dezvoltarea reţelelor de apă şi canalizare etc. Întregii clase politice, administraţiei centrale şi locale, îi revine sarcina de a promova şi de a sprijini proiecte care să menţină staţiunile turistice în circuitul turistic european, pentru a le pregăti pentru mediul competititv european.

Doar prin implicarea administraţiei locale, a primăriilor şi consiliilor judeţene, staţiunile noastre vor reuşi să acceseze importante proiecte de finanţare, care vor conduce în final la modernizarea lor conform normelor occidentale în vigoare.

Din nefericire, ministrul de resort anunţă cu seninătate că turismul românesc a ieşit din criză, fapt contrazis de reprezentanţii ANAT, care susţin că o importantă parte dintre agenţiile de turism au dat faliment. Doamna ministru ar trebui să ştie că nu se poate face turism pe Facebook, mai ales dacă oamenii nu au drumuri de acces în zonele pitoreşti.

Consider că este nevoie de o evaluare concretă a situaţiei din turismul românesc. Pornind de la adevăratele realităţi din teren, cred că se impune acordarea unui sprijin consistent acelor staţiuni care nu au reuşit să atragă singure finanţările necesare modernizării. Turismul este una dintre resursele pe care România le are la îndemână pentru a prospera, şi ar fi păcat să lăsăm această oportunitate să treacă pe lângă noi. Iar doamna ministru ar trebui să folosească resursele uriaşe de care dispune ministerul în aşa fel încât presupusa creştere a turismului să fie palpabilă, nu doar în vorbe de clacă!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Minciuna repetată la nesfârşit, principala îndeletnicire a guvernelor portocalii!"

Providenţialul domn Boc vine cel puţin o dată pe lună să ne anunţe cum că România a depăşit momentul critic şi a ieşit din criză, mulţumită performanţelor sale prim-ministeriale şi ale magnificelor echipe guvernamentale, aflate sub înţeleapta sa conducere, de mai bine de doi ani...

Premierul Boc ne dă de ştire că are, mai nou, la activ foarte multe misiuni îndeplinite, după părerea sa şi a datelor minunate pe care ni le prezintă din ce în ce mai fericit: avem deja creştere economică pe ultimul trimestru al anului trecut şi sigur vom mai avea şi în următoarele! Deci vom ieşi din recesiune cât ai bate din palme, în ciuda anemicei creşteri de doar 0,1% calculată de unii...

Iar vestea că au crescut salariile cu 15% şi grupele I şi II de pensii au fost, de asemenea, mărite, nu mai conteneşte să fie trâmbiţată de fiecare PDL-ist în parte!

Câtă miere mai curge în valuri de la robinetul deschis la Palatul Victoria de vreo două săptămâni încoace şi noi, ceilalţi români, nu reuşim să preţuim bunăstarea care ne-a lovit brusc!

Dar niciunul dintre cei cu carnet de partid portocaliu nu ne vorbeşte de faptul că multe dintre salarii au scăzut în realitate, odată cu aşa-zisa mărire de 15%, şi că Guvernul domnului Boc era oricum obligat, prin lege, să revină după 1 ianuarie a.c. la cuantumul salariilor din iulie anul trecut, ce fuseseră reduse cu un procent de 25%. Şi Guvernul nu a făcut acest lucru!

Deci despre ce creştere de salarii vorbim, domnule Boc? Poate despre un drept al salariaţilor, care nu le-a fost redat în întregime şi care suferă eventual alte ciopârţiri aberante, pe care nu reuşiţi nici măcar să le justificaţi în vreun fel?!

Cui îi vorbiţi de majorări ale pensiilor din grupele I şi II de muncă, domnule Boc, dacă era în vigoare încă din 2008 o astfel de lege, pe care aţi şi votat-o, dar pe care dumneavoastră aţi încălcat-o voit ulterior, după ce v-aţi instalat la guvernare, neaplicând-o până în prezent?

Prestaţia în ceea ce priveşte performanţa dumneavoastră economică şi a celor cinci guverne pe care le-aţi condus nu are decât o singură caracteristică reală: este dezastruoasă şi plină de invenţii mincinoase!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Cele două voci ale preşedintelui Băsescu: una oficială, pentru publicul neştiutor, alta tunătoare, pentru partidul său neascultător..."

Când minţiţi, domnule preşedinte Băsescu? Atunci când daţi interviuri mass-mediei şi utilizaţi vocea dumneavoastră oficială, cea pentru public, care spune verzi şi uscate despre opoziţie, ca de exemplu cele referitoare la faptul că aceasta nu ar avea nicio şansă să guverneze până în 2016: "Să zică bogdaproste dacă nu pierd drastic alegerile!"

Sau atunci când vă convocaţi marele partid - pierdut de sub control şi găsit în ograda domnului Blaga - şi vă folosiţi cealaltă voce, cea de om de stat, supărat pe viaţă, partid şi popor şi susţineţi altceva: "Eu în principal îmi menţin mandatul pe acest partid, nu pe altul. N-am altul decât acest partid... Ultimul sondaj arată încredere de 11%. Marja este de +/- 3%. Ca orice comandant de navă, merg pe soluţia critică. Şi dacă e de minus 3%? Deci 8%. Cum ajung la peste 30%? Eu am de gând să stau la Cotroceni până în 2014. Voi până când aveţi de gând să staţi? Dacă ne întâlnim cumva aici după o eventuală cădere a Guvernului şi, dragii mei, aţi picat în 2009, nu voi face decât să vă spun ce rău îmi pare."

Când spuneţi, domnule Băsescu, adevărul şi numai adevărul, aşa cum aţi jurat pe Constituţie la învestirea în funcţia de preşedinte? Atunci când susţineţi că opoziţia nu are niciun program, nicio strategie şi nu ar avea ce să mai caute vreodată la guvernare, pentru că domnul Boc şi echipele sale falimentare au făcut tot ceea ce trebuie şi au programe strategice până la adânci bătrâneţi valabile: "Sunt prost conduşi, vor puterea, dar nu au soluţii şi program în afară de «Jos Băsescu!». Ei vor puterea, nu vor să rezolve probleme."

Sau când mergeţi şi le spuneţi portocaliilor neascultători, tunând şi fulgerând în momentul alinierii acestora la raport şi transmiţându-le nemulţumirea dumneavoastră profundă: "Nu aveţi din păcate capacitatea să staţi la un loc, să găsiţi, să discutaţi şi să luaţi o decizie. Domnule preşedinte, ăsta este punctul nostru de vedere. Menţinem guvernul, schimbăm guvernul, vrem tehnocrat, vrem politician. Cred că trebuie să începeţi să priviţi la realitatea anului 2012, care se apropie cu alegeri locale, alegeri legislative. Şi să priviţi la posibile formule de a continua guvernarea."

Sau poate nu spuneţi niciodată adevărul despre ceea ce ştiţi, gândiţi sau aveţi în intenţie de a întreprinde în calitate de preşedinte al ţării. Invocaţi, de fiecare dată când veniţi în faţa românilor cu idei revoluţionare, binele pe care vreţi să-l faceţi poporului şi ţării sau economiei acesteia. Dar în culise, domnule Băsescu, demonstraţi constant cu totul altceva: că nu faceţi altceva decât să minţiţi românii, mass-media, partidul dumneavoastră şi chiar pe dumneavoastră înşivă!

Faptul că daţi de pământ cu guverne, partide, Parlament, Justiţie, CSM, Curte Constituţională sau chiar Constituţie - şi o recunoaşteţi doar când vă destăinuiţi PDL-iştilor dumneavoastră: "Mai adaug, şi n-ar trebui să mă bag în asta, constituţional, dar adaug faptul că intraţi într-un proces de alegeri interne, într-un moment în care trebuie relansată şi guvernarea..." -, nu are nicio legătură cu binele românilor şi cu adevărul şi binele de care au nevoie aceştia, pentru a trăi din nou într-o ţară democratică şi prosperă.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"La vremuri noi, tot noi!"

În ultima perioadă auzim tot felul de zvonuri referitoare la schimbarea prim-ministrului Boc. Că trebuie schimbat asta este clar, dar nu numai domnul Boc, ci toată guvernarea PDL. Soluţia este demisia întregului guvern, incompetent şi incapabil de a lua măsuri economice corecte şi coerente, care a agravat situaţia economică a României şi nivelul de trai al românilor.

Voinţa domnului preşedinte Băsescu, şi anume înlocuirea lui Emil Boc din funcţia de prim-ministru, înseamnă recunoaşterea publică a eşecului guvernării PDL conduse de Emil Boc.

"În timp ce noi de-abia articulăm câteva cuvinte, domnul Boc este capabil să editeze câteva fraze întregi". Asta spunea cu ceva timp în urmă Elena Băsescu despre idolul politic al Domniei Sale de la acea vreme. Faptul că fiica preşedintelui este în mod evident certată cu şcoala, în general, şi cu limba română, în particular, nu reprezintă un handicap, ci dimpotrivă, o cale bătută spre multiple "succesuri" europarlamentare.

Într-adevăr, domnul Boc poate să editeze excelent orice frază, orice replică, orice răspuns, dar după ordine date: "Da, domnule Preşedinte", sau "Am înţeles, domnule Preşedinte", sau chiar "Cum ordonaţi, domnule Preşedinte".

Premierul a încercat în ultima perioadă să mimeze o detaşare de deciziile dictate de la Cotroceni. Emil Boc a schiţat în mai multe rânduri o declaraţie de independenţă faţă de preşedinte. "Eu repet, avem o relaţie... în niciun caz, nu a fost vorba niciodată de comandă. Acest lucru pot să-l spun foarte clar şi răspicat", şi a încheiat categoric: "Nu sunt un om care să dea bir cu fugiţii şi fac ceea ce trebuie (...) Ce pot să vă spun este că nu mi-am dat niciodată demisia sau nu mi-am scris niciodată demisia". Şi dacă vă cere sau vă comandă preşedintele? Să fie Boc buturuga mică din PDL care răstoarnă guvernarea?

Dacă totuşi pleacă Emil Boc în favoarea unui tehnocrat asta nu indică decât faptul că, prin desemnarea unui premier independent, PDL nu are oameni capabili să asigure guvernarea.

Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul jocurilor de putere dirijate de Traian Băsescu în PDL. Strategii de culise noi, cu oameni vechi (cu aceiaşi oameni expiraţi şi incompetenţi)!

Un alt lider înseamnă implicit şi un alt partid nou-nouţ şi curat, asta pentru că PDL începe să miroasă a dispariţie.

Domnul Viorel Palaşcă:

"În judeţul Mehedinţi - Guvernul PDL vrea să desfiinţeze tot"

Începând cu anul 2009 criza economică, dar mai ales criza competenţei în a guverna a lovit puternic România. Din cauza incapacităţii manageriale a guvernării PDL, în România s-au pierdut sute de mii de locuri de muncă, s-au desfiinţat zeci de mii de IMM-uri, nivelul de trai s-a prăbuşit, iar măsurile de relansare economică au rămas tot timpul la stadiul de promisiuni.

În judeţul Mehedinţi, pe care îl reprezint în Parlament, guvernarea domnului Boc şi-a demonstrat, poate mai mult decât în alte părţi, incapacitatea, dar şi reaua-voinţă în a rezolva problemele economice şi sociale ale cetăţenilor. S-au pierdut mii de locuri de muncă în economia reală: energie, minerit, industrie, şi-au încetat activitatea sute de IMM-uri, iar cele care mai rezistă încă au un viitor incert.

În ultima perioadă Guvernul Boc propune mehedinţenilor măsuri şi mai aberante sub masca unei aşa-zise reforme. Cetăţenii din zona Strehaia şi Vânju Mare sunt în pericol de a li se desfiinţa spitale. Măsura este nedreaptă şi cu un impact social grav, deoarece oamenii bătrâni şi bolnavi din acele zone au de parcurs zeci de kilometri în plus pentru a-şi căuta sănătatea. Medicii şi angajaţii celor două spitale au un viitor profesional incert şi, una peste alta, această măsură va spori numărul şomerilor din Mehedinţi şi greutăţile cetăţenilor din Strehaia şi Vânju Mare, oameni pentru care guvernarea portocalie oricum nu a făcut nimic bun.

Învinşi în lupta cu propria corupţie din partid şi din statul patronat de ei, PDL-iştii au găsit de cuviinţă să "reformeze" justiţia desfiinţând judecătorii. Astfel, cetăţenii din zona Baia de Aramă se văd puşi în situaţia de a-şi căuta dreptate în alte părţi, parcurgând drumuri mai lungi şi pierzând zile întregi pentru proces, pentru că acest guvern propune desfiinţarea Judecătoriei din Baia de Aramă.

Cred că acest Guvern PDL şi-a pierdut orice sprijin din partea mehedinţenilor, dar sper ca în timpul în care i-a mai rămas de guvernat să nu desfiinţeze de tot judeţul Mehedinţi.

Domnul Marin Almăjanu:

"Performanţa supremă a celor cinci guverne bociene: datorie publică dublă"

Corul de lăudători portocalii nu mai pridideşte să-şi cânte noul repertoriu de măreţe performanţe constatate numai de ei.

Sărăcia, şomajul, blocajele şi falimentele au fost şterse definitiv cu buretele de partid şi binefacerile au început să curgă, cu duiumul, din sacii PDL-işti!

Cât de bine ne va merge în continuare aflăm aproape în fiecare minut de la minunaţii actori comici ai PDL, ce-şi interpretează perfect rolul de fantezişti redutabili!

"PDL a scos România din criză, salariile şi pensiile au crescut", ne transmite victorioasă doamna Udrea, de pe una din scenele alegerilor interne portocalii.

Dar nici dumneaei, nici premierul Boc sau alţi membri ai prestigiosului cor de lăudători ai performanţelor lor invizibile nu le vorbesc românilor despre ceea ce-i aşteaptă în realitate: cât vor avea de plată în următorii ani - cel puţin opt -, ca urmare a împrumuturilor excesive hotărâte de echipa Băsescu-Boc.

Împrumuturile de la FMI, Comisia Europeană şi de la băncile de pe piaţa locală, în mare parte pe termen scurt, ne-au dublat datoria publică în ultimii doi ani, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor Publice.

Astfel, guvernele bociene, în lipsa unor efecte pozitive ale măsurilor de reducere a cheltuielilor, măsuri întreprinse în mod haotic, n-au găsit altă cale de supravieţuire, decât aceea de a se împrumuta câte 1,3 miliarde euro pe lună, pentru a-şi acoperi cheltuielile curente.

Astfel, de la o datorie publică de 109,1 miliarde lei, echivalent cu 21,6% din PIB, la sfârşitul anului 2008, România a ajuns să înregistreze o datorie de 193,89 miliarde lei (37,9% din PIB) la 31 decembrie 2010. La finele anului 2009, datoria Guvernului şi a autorităţilor locale era de 147,3 miliarde lei, echivalent cu 29,99% din PIB.

După doi ani de scăderi fără precedent ale PIB-ului, care au dus la punerea economiei şi a mediului privat pe butuci, guvernele domnului Boc s-au îndatorat tot mai mult pe parcursul anilor trecuţi, iar notele de plată au devenit uriaşe şi acestea vor trebui achitate, începând cu 2012, în cuantumuri din ce în ce mai sufocante.

Şi, din păcate, creditorii aleşi cu mărinimie de guvernele domnului Boc sunt în cea mai mare parte şi cei mai scumpi, adică băncile, iar termenele alese pentru împrumuturile respective sunt fixate cum nu se putea mai rău, adică pe termen scurt. La finele anului trecut, împrumuturile luate de stat de la băncile private se cifrau la 129,48 miliarde lei, adică 66,7% din totalul datoriei.

În ce constau mult-lăudatele performanţe ale premierului Boc şi ale miniştrilor săi perfecţi? Nimic mai simplu de apreciat: datoria publică a României s-a dublat în doi ani de guvernări PDL-iste ultraperformante...

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Cum iese şi intră turismul românesc în criză de la o oră la alta..."

În ultimii doi ani, românii au avut parte de cinci guverne portocalii, unul mai haotic şi mai aducător de degringoladă şi falimente decât celălalt.

Dar, oricât de penibile şi dezastruoase ar fi fost faptele acestora, domnul Boc nu se dă încă plecat de la Palat, iar miniştrii săi, veniţi direct de pe podiumul concursurilor de amatorism perfect, insistă să arunce în ochii românilor praful reformei lor fără sfârşit şi ploaia lor de intenţii aberante, fără formă şi fond, intenţii care nu au fost niciodată transpuse în rezultate pozitive, ci numai în eşecuri pe bandă rulantă.

În aceste zile, atât rezistentul la intemperii băsesciene, premierul Boc, cât şi vedeta celor cinci guverne ale sale, doamna ministru Udrea, ne-au anunţat, pe rând, că am ieşit din criză.

Domnul Boc a văzut, în sfârşit, luminiţa de la capătul tunelului portocaliu şi ne-a prevestit, din nou, ieşirea României din recesiune, odată cu venirea primăverii, iar doamna Udrea, datorită frunzelor învestite prin ministerul său în domeniu, a reuşit să scoată turismul din criză...

Doamna Elena Udrea ne-a anunţat triumfătoare, săptămâna trecută, că, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, atât hotelurile, cât şi agenţiile de turism au înregistrat creşteri ale contribuţiei în PIB în fiecare din cele patru trimestre ale anului 2010. Astfel, potrivit doamnei Udrea, "turismul românesc a reuşit să iasă din criză"! (...)" În ultimele raportări ale INS la capitolul servicii, contribuţia în PIB pentru 2010 la categoria turoperatori a avut o creştere de 14,9% în trimestrul I, 8,2% în trimestrul al II-lea, 24,1% în trimestrul al III-lea şi 37,2% în ultimul trimestru".

Probabil doamna Udrea este ministru într-o altă ţară, neştiută de noi şi inventată de dumneaei, deoarece este contrazisă chiar de Preşedintele ANAT, doamna Corina Martin, care a declarat în aceeaşi zi, într-o conferinţă de presă, că vânzările agenţiilor de turism din România au scăzut, anul trecut, în medie cu 15% faţă de 2009, întrucât mulţi români fie au renunţat la vacanţe, fie au cumpărat pachete turistice mai ieftine, care au inclus mai puţine zile de cazare.

Doamna Corina Martin a dat ca principal exemplu scăderile de vânzări înregistrate pe litoralul românesc, care concentrează aproximativ 46% din capacitatea de cazare a României. Astfel, în anul 2010, pe litoralul românesc s-au înregistrat scăderi ale vânzărilor cu 18% faţă de anul 2009, în condiţiile în care şi în anul 2009 se înregistraseră scăderi de 15% faţă de anul anterior.

Deci despre ce ieşire din criză ne vorbeşte doamna ministru Udrea, care are de gând să mai investească până în 2015 vreo două sute de milioane de euro, eventual în alte frunze, dar şi în nişte îngeri, care să aducă cât mai mulţi turişti în raiul sărăciei lucii, creat în România cu ajutorul substanţial al doamnei în cauză şi al colegilor săi binefăcători doar când vine vorba de propriile buzunare de partid.

Domnul Korodi Attila:

"O zi comemorativă pentru victimele comunismului"

Parlamentul de la Budapesta a adoptat, în 2000, o hotărâre conform căreia data de 25 februarie este zi de comemorare a victimelor comunismului. Gândindu-mă la acest lucru şi la istoria comună a celor două ţări - România şi Ungaria - legată de era comunistă, am ajuns la concluzia că şi ţara noastră ar trebui să adopte o măsură similară.

Când vorbesc despre istoria comună, nu mă refer doar la faptul că ambele ţări au fost mai mulţi ani sub dictatura comunistă. Mă gândesc mai mult la acţiunile comune iniţiate împotriva acestei ere. Un exemplu în acest sens este Revoluţia maghiară din 23 octombrie 1956 împotriva dictaturii bolşevice şi a ocupaţiei sovietice. Nemulţumiţi de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenţii de la Budapesta au început cu o demonstraţie paşnică, care s-a transformat ulterior într-o revoluţie. Protestele s-au încheiat cu masacrul comis de trupele sovietice în 10 - 11 noiembrie 1956. Mulţi români şi etnici maghiari din România au solidarizat cu acţiunile de la Budapesta şi din această cauză au fost arestaţi şi condamnaţi.

Conform analizei Revoluţiei maghiare din 1956 din Raportul Tismăneanu, ecourile acesteia s-au manifestat sub cele mai variate forme şi în aproape toate regiunile României. S-au înregistrat reacţii la aceste evenimente în rândul studenţilor din Timişoara, Cluj, Bucureşti, Braşov şi Iaşi. Încă din primele zile, în Bucureşti şi în Cluj au apărut foi volante şi inscripţii de solidaritate, urmate de organizarea unor adunări şi mitinguri, cea mai mare mişcare de protest având loc la Timişoara. La Bucureşti s-a iniţiat o manifestare, unde au fost arestaţi mai mulţi studenţi. Au avut loc arestări şi condamnări în Braşov şi în Iaşi. La universităţile din Cluj-Napoca, încă din primele zile, au apărut inscripţii şi foi volante. Studenţii Universităţilor Bolyai şi Babeş au iniţiat un marş de protest, care nu a mai avut loc. S-a ţinut însă, la 24 octombrie 1956, o şedinţă studenţească la Institutul de Arte Plastice. Studenţii, purtând panglici de doliu, au manifestat la Cimitirul Hazsongard de Ziua Morţilor (1 noiembrie). Un număr relativ mare de manifestări spontane au avut loc şi în mediu rural. După înăbuşirea în sânge a revoluţiei din Ungaria, Securitatea din România a trecut la acţiuni de represalii fără precedent. Potrivit unor date din rapoartele acestora, numai în perioada octombrie 1956 - decembrie 1962 au fost arestate peste 28.000 persoane în România. În perioada ianuarie 1957 - mai 1959 au fost pronunţate 9.978 condamnări. Conform rapoartelor, la Miercurea Ciuc au murit 10 persoane, iar 30 de tineri saşi, 30 de români şi 77 de tineri maghiari au ajuns după gratii.

Un caz similar a fost procesul Szoboszlai. În 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Nord Cluj a dat o sentinţă care a fost menţinută de Tribunalul Suprem al Republicii Populare din România, prin care au fost condamnate 57 de persoane din România, maghiari, români şi germani, participanţi la revoluţia maghiară. Din rândul revoluţionarilor marcanţi putem menţiona deopotrivă numele preotului Szoboszlai Aladár, după care a fost intitulat procesul, dar şi al avocatului Alexandru Fântânaru. Prin sentinţă, după cum am precizat, au fost condamnate 57 de persoane, din care zece la moarte, iar restul pentru 5 ani de închisoare şi muncă silnică pe viaţă. Curtea de Apel Cluj, în urma eforturilor comune depuse de către România şi Ungaria, a anulat sentinţa pe 18 octombrie 2010.

Este foarte important să ne aducem aminte de toamna anului 1956 şi de toate faptele drepte şi nedrepte din era comunistă. Este foarte important să-i respectăm pe toţi maghiarii şi românii care şi-au dat viaţa în lupta împotriva regimului comunist şi, totodată, să-i respectăm şi pe cei care, deşi nu şi-au pierdut viaţa, au făcut multe sacrificii, fiind condamnaţi la închisoare sau la muncă silită.

Este foarte important să condamnăm comunismul, dictatura comunistă şi efectele acesteia. Dar eu cred că simpla condamnare a comunismului nu este suficientă. Trebuie să facem dreptate oamenilor care şi-au dat viaţa pentru libertate, care şi-au dat viaţa pentru schimbare, care au fost atât de curajoşi încât au spus nu opresiunii comunismului.

Totodată, dacă ne uităm la numărul comemorărilor istorice din calendar, cred că victimele comunismului merită o zi a lor. Astfel, propun data de 24 iulie, data condamnării persoanelor judecate în procesul Szoboszlai, să fie ziua victimelor comunismului din România. În acest sens, în 2011 o să depun un proiect de lege şi îmi voi invita colegii să fie coiniţiatori, în semn de solidaritate.

Domnul Dorel Covaci:

"La răstimpuri, Guvernul PDL mai aruncă câte o ulcică cu smoală clocotită în cazanul în care ne fierbe pe toţi"

Gândindu-mă la situaţia în care de bunăvoie s-au poziţionat guvernanţii, îmi vine în minte scenariul în care un pribeag în deşert, rămas fără apă, despică cocoaşa cămilei, care l-a purtat cu credinţă peste nisipurile pustii, în căutarea fluidului vital. Cu mintea rătăcită şi fără o urmă de strategie, nu realizează că, de fapt, în cocoaşă nu se află altceva decât grăsime, iar prin acest gest îşi reduce la aproape zero şansele de a mai ajunge vreodată viu la oaza salvatoare. Trimiterea parabolei spre propriul nostru spaţiu geofizic şi context politic este evidentă.

Cu punga golită, cu datorii peste măsură, într-adevăr opţiunile nu par a fi numeroase, iar impactul este copleşitor, chiar şi la scară mică, la nivelul unui om de rând, fără prea multe responsabilităţi care îl trag de mânecă; cu atât mai mult, aceste spaime ar trebui să apese asupra celor care au luat în propriile mâini destinele unei ţări şi au eşuat lamentabil.

Dacă ar fi să îi suspectăm a fi intraţi într-un con de panică, care le tulbură dreapta judecată şi îi constrânge să comită în lanţ fapte reprobabile, să îşi asume măsuri şi decizii primitive, ilogice, care distrug vieţi, destine şi ne aruncă înapoi, într-un alt secol al civilizaţiei, poate ar mai avea circumstanţe atenuante. Mi-e totuşi greu să le găsesc scuze unor indivizi care au dovedit nepăsare, egoism şi cruzime faţă de cei care i-au aşezat în poziţiile de putere de care abuzează încă din momentul în care au luat pâinea şi cuţitul în mână.

Totuşi, acceptând scuza blocajului psihic, care i-a surprins cu degetul apăsat pe butonul mitralierei îndreptate înspre România, putem, poate, explica gestul Guvernului, care pune un semn de egalitate între reformarea statului şi sugrumarea unor categorii sociale şi profesionale sau amputarea instituţiilor publice, care au făcut posibilă dezvoltarea istorică a numeroase aşezări şi comunităţi?

Spitalele, judecătoriile, şcolile, pe care puterea doreşte să le suprime, într-un aşa-zis gest de economisire, sunt interconectate cu celelalte instituţii ale statului, în reţele locale, judeţene, regionale, naţionale şi chiar internaţionale, care generează un standard de viaţă decent al cetăţeanului secolului al XXI-lea, iar inexistenţa lor ne-ar arunca cu zeci şi zeci de ani în urmă pe scara progresului. În plus, există multiple cazuri de familii în care impactul restructurării este dublu, soţii fiind angajaţi ai unor instituţii vizate, diferite însă, şi având obligaţia de a-şi urma calea profesională, fiecare în altă direcţie, iscându-se în aceste cazuri adevărate drame familiale.

Fără un studiu de impact şi un cost de oportunitate, toate aceste "idei" ale guvernării portocalii se vor însuma şirului de dezastre de care s-au făcut responsabili încă de la propăşirea în fruntea ţării.

Direcţia care se asumă la nivel de Guvern ar trebui să fie îngrijorătoare pentru orice cetăţean al acestei ţări. Orbeşte, cu o supunere obedientă faţă de creditorii externi, trec cu uşurinţă viaţa, sănătatea, nivelul de trai, educaţia la categoria cheltuielilor nejustificate pentru modernizare.

În timpul regimului comunist, bisericile erau piedici pentru realizarea planurilor măreţe ale dictatorului şi au fost rase cu buldozerul de pe faţa pământului. În viziunea PDL-istă, şcolile, spitalele şi judecătoriile sunt cele care trag România în jos, în prăpastia recesiunii şi a crizei economice. Suntem forţaţi să mergem înapoi, cu faţa înainte spre lumea civilizată, împăienjeniţi în ceea ce înseamnă criză socială, culturală, morală, politică, riscând să ne frângem gâtul.

Garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, la educaţie, la justiţie, egalitate de şanse sunt prevederi ale Constituţiei, care pot fi retrase doar prin referendum. Toate aceste drepturi nu mai au nicio valoare acum, prin vrerea unei puteri nesăbuite, care dictează şi acţionează în dezavantajul întregului popor român. Nu pot să nu mă întreb dacă lozinca lor din campanie nu trebuia citită, printre rânduri, "Noi să trăim bine, dar fără voi, care aţi fost deja sacrificaţi, ca nişte ofrande cornute, pe altarul interesului nostru de grup".

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Procesele colective - consolidarea liberului acces la justiţie"

Procesele colective reprezintă acţiuni în justiţie care supralicitează principiul liberului acces la justiţie al justiţiabililor care manifestă un interes legitim şi dovedesc faptul că au calitate şi capacitate procesuală în cauza dedusă judecăţii.

Drepturile procedurale constituie singura categorie de drepturi al căror conţinut nu face referire la o libertate materială, ci la garanţiile de care dispune justiţiabilul într-un stat de drept pentru a-şi valorifica drepturile şi libertăţile fundamentale. Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO) reprezintă un principiu axis mundi în consolidarea liberului acces la justiţie, deoarece imparţialitatea şi independenţa justiţiei devin noţiuni concrete în înfăptuirea actului de justiţie.

Cea mai cunoscută asociere de acest gen a avut loc în urma implementării dispoziţiilor Ordonanţei nr.50/2010 privind creditele populaţiei. Implementarea ordonanţei de urgenţă a reflectat clauzele abuzive care apăreau în contractele consumatorilor, astfel că procesele colective s-au impus ca un mod legitim şi eficient de realizare a drepturilor cetăţeneşti. Primul grup care a iniţiat un proces colectiv a fost constituit din clienţii Volksbank, care, în demersul lor, au fost călăuziţi şi animaţi de perspectiva oferită de prevederile OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Ulterior s-au constituit şi alte grupuri de iniţiativă a intentării acţiunii în justiţie sub forma proceselor colective. Astăzi, pe rolul instanţelor judecătoreşti se află mai multe tipuri de procese colective care vizează: problema medicilor de familie, cea a taxelor de poluare şi de primă înmatriculare, a ridicării ilegale de vehicule, litigiile cu băncile şi, nu în ultimul rând, litigiile în care au calitate procesuală activă pensionarii militari.

Se cuvine a fi subliniat, din perspectiva proceselor colective în sistemul juridic românesc, faptul că la nivelul Uniunii Europene a fost formulat un proiect de Directivă comunitară care va reglementa situaţia juridică a proceselor colective în materia protecţiei consumatorilor, inclusiv cu referiri la contractele de credit. Implementarea acesteia se va face cel mai probabil în cursul anului 2012.

Procesele colective, deşi nereglementate expressis verbis în prevederile Codului de procedură civilă român, se pot sprijini pe instituţiile deja existente, respectiv conexarea, coparticiparea procesuală activă şi astfel înfăptuirea actului de justiţie se va exercita în mod legitim, cu celeritate şi în mod eficient.

În acest sens, trebuie reconfigurat cadrul legislativ procedural (pentru a clarifica autonomia juridică a proceselor colective) din perspectiva liberului acces la justiţie al justiţiabililor care nu derogă de la principiul statuat în art. 6 CEDO cu privire la dreptul la un proces echitabil, susţinut de garanţiile procedurale reflectate în principiul disponibilităţii şi contradictorialităţii părţilor.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Boala Hunter există şi în România! - mesaj de ziua internaţională a bolilor rare"

La Timişoara, Organizaţia "Salvaţi Copiii", filiala Timiş, în parteneriat cu Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş", Alianţa Naţională pentru Boli Rare - România, Societatea Română de Genetică Medicală, Spitalul de Urgenţă pentru Copii "Louis Ţurcanu", Primăria Timişoara au declarat, în perioada 21-28 februarie, "Săptămâna bolilor rare", campanie care precede Ziua internaţională a bolilor rare (28 februarie).

Iniţierea acestei campanii are ca unic scop sensibilizarea opiniei publice şi a autorităţilor centrale şi locale faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în cazul pacienţilor care suferă de boli rare, afecţiuni cronice, progresive şi degenerative.

Susţin în mod necondiţionat iniţiativa unor astfel de campanii, pentru că astfel spiritul civic este consolidat, mesajul apărării drepturilor omului este în mod implicit reiterat şi articulat, iar comunitatea locală este confruntată în mod direct cu "strigătul de ajutor" al semenilor aflaţi în suferinţă.

În lume sunt cunoscute aproximativ 8000 de boli rare, 75% dintre acestea afectând copiii, iar în Europa trăiesc peste 25.000.000 de pacienţi cu boli rare. Conform statisticilor, mai mult de 1.300.000 de români suferă de o boală rară pe parcursul vieţii lor. De aceea, garantarea efectivă a drepturilor fundamentale ale omului în cazul pacienţilor cu boli rare trebuie să se reflecte în politici publice de sănătate privind asigurarea cadrului instituţional adecvat pentru dezvoltarea serviciilor de prevenire, diagnosticare, tratament şi reabilitare a pacienţilor cu boli rare, precum şi dezvoltarea unor Centre de referinţă regionale.

Conform Recomandării Consiliului Europei din 8 iunie 2009 privind o acţiune în domeniul bolilor rare, statele membre ar trebui să implice pacienţi şi reprezentanţi ai pacienţilor în procesul de elaborare de politici şi să caute să promoveze activităţile grupurilor reprezentative ale pacienţilor. Din această perspectivă, în deplin acord şi cu direcţiile de acţiune ale Comisiei Europene, Planul naţional de boli rare din România trebuie reconfigurat şi inclus în Strategia naţională de Sănătate Publică. Asigurarea accesului la medicamente, alimente - medicament, dispozitive de asistare şi compensarea costurilor, dar şi dezvoltarea de servicii continue, intersectoriale, de diagnostic, tratament, reabilitare pentru pacienţii cu boli rare, reprezintă principalele obiective ale includerii Planului naţional de boli rare în Strategia naţională de sănătate publică.

În mod regretabil, boala Hunter, de care suferă 7 copii în România, nu a fost inclusă în Planul naţional de boli rare, ca şi cum nu ar exista?, în condiţiile în care tratamentul costă prohibitiv de mult, între 250.000 şi 500.000 de dolari pe an. De aceea, majoritatea statelor europene susţin în mod efectiv drepturile acestor pacienţi, incluzând bolnavii cu Hunter în programe speciale de tratament, finanţate de la bugetul de stat. Astfel, în Franţa şi Germania, statul plăteşte tratamentul a 90 de bolnavi cu Hunter. În această boală, din cauza unei anomalii genetice, în celulele bolnavilor se depun mucopolizaharide care bulversează total activitatea celulară. Apar deformări ale scheletului, piticismul, ficatul şi splina se umflă nepermis de mult, faţa se deformează, ochii nu mai văd, corpul se deplasează din ce în ce mai greu. Totodată se instalează retardul mental, progresiv şi ireversibil, însoţit uneori de manifestări agresive.

Susţin în mod legitim faptul că familiile celor şapte copii care suferă de boala Hunter au dreptul la decontarea tratamentului din partea statului român, de la bugetul de stat, în baza respectării principiului nondiscriminării şi a obligaţiei statului de a proteja şi garanta drepturile şi libertăţile fundamentale (dreptul la viaţă, la sănătate, la dezvoltare personală, la asistenţă socială) ale resortisanţilor săi.

Birocraţia excesivă, ignoranţa sau complicitatea unei tăceri de neînţeles pot costa vieţi şi destine, de aceea includerea cu celeritate a sindromului Hunter şi a altor boli rare în Planul naţional de boli rare, dar şi configurarea unui cadru legislativ solid şi coerent în materie, reprezintă priorităţi majore pentru dezvoltarea sistemului medical românesc.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Guvernul PDL, creditele bancare şi bătaia de joc faţă de cetăţeni!"

Românii o duc tot mai greu, iar viaţa lor devine tot mai nesigură.

La sfârşitul anului 2008, după 4 ani de îmbunătăţire a veniturilor, populaţia căpătase deja multă încredere în economia românească, în propriul viitor şi a avut curaj să se împrumute la bănci, să-şi construiască locuinţe, să-şi cumpere aparatură electrocasnică, să facă excursii şi să-şi permită vacanţe.

Toate speranţele într-o viaţă mai bună s-au spulberat din 2009, ca urmare a măreţei reforme începute de Băsescu - Boc - Udrea!

Reforma lor, la remorca FMI, a avut un singur scop: să se îmbogăţească ei şi clientela lor, să sărăcească populaţia şi să poată cumpăra voturi pe nimic, aşa cum s-a întâmplat în mai multe alegeri locale parţiale!

Tot mai mulţi cetăţeni au fost afectaţi şi veniturile lor au scăzut catastrofal, ţinând cont că veniturile nu erau prea mari, nu prisoseau, ci ajungeau pentru un trai decent, însă cu acestea oamenii îşi puteau achita ratele la împrumuturile de la bănci.

Băncile au fost primele care au profitat de pe urma crizei şi a bramburelii din capul obezului PDL şi au început să execute clienţii şi să-i abuzeze cu clauze ciudate, deşi oamenii au încercat să negocieze contractele potrivit noilor venituri reduse.

La presiunea Uniunii Europene, care nu stătea indiferentă la ceea ce făceau băncile cu cetăţenii europeni, statul român a fost nevoit să aprobe o legislaţie adecvată care asigura un tratament normal pentru cetăţenii împrumutaţi şi-i proteja faţă de dictatura sistemului bancar.

Numai că bucuria a durat puţin, la forţarea FMI, Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a cedat şi a schimbat protecţia oamenilor în favoarea băncilor, care reuşiseră să pună guvernanţii în genunchi, iar cetăţenii au ajuns iarăşi la cheremul bancherilor.

Am contestat noua lege la Curtea Constituţională care, fără niciun discernământ, a aprobat poziţia Guvernului, deşi în motivare scrie că nu mai pot fi modificate contractele care au fost schimbate pe legislaţia favorabilă de până la ultima modificare.

Problema este că după această decizie a Curţii Constituţionale băncile fac din nou ce vor, iar Guvernul PDL asistă indiferent, deşi are Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului care a vrut ceva pozitiv, dar care este amorţită în neexercitarea propriilor responsabilităţi, deoarece Băsescu - Boc - Udrea i-au interzis să se mai ocupe de apărarea drepturilor cetăţenilor.

Ca lucrurile să fie simple, cine are curiozitatea să citească Acordul cu FMI va descoperi modul în care acesta a obligat Guvernul PDL să nu mai protejeze drepturile cetăţenilor, iar Băsescu - Boc - Udrea asta au făcut, împotriva drepturilor românilor.

Ce este de făcut în aceste condiţii?

Voi încerca să activez asociaţiile cetăţenilor nemulţumiţi pentru a stopa abuzurile sistemului bancar, prin acordarea de asistenţă juridică calificată, şi voi iniţia un proiect de lege, bazându-mă pe confuziile create de decizia Curţii Constituţionale, în vederea clarificării legislaţiei şi blocării atitudinii abuzive a sistemului bancar.

Domnul Filip Georgescu:

După cum fiecare dintre noi poate constata, în această perioadă se consemnează o situaţie destul de agitată în politica românească. Partidul aflat la putere, susţinut de câţiva sateliţi mici de tot care abia mai pâlpâie în ochii electoratului, ne oferă o serie de spectacole de sunet şi lumină cu scopul vădit de a atrage atenţia populaţiei de la realele şi gravele probleme cu care se confruntă Traian Băsescu, preşedintele care a pierdut alegerile pe teritoriul României. Acesta, înconjurat de consilieri bine pregătiţi în arta diversiunii, aruncă pe piaţa mass-media tot felul de teme şi subiecte care au drept scop apărarea funcţiei de preşedinte al României şi, cel mai important, a actualului ocupant.

Aşa se face că, acum câteva zile, mai mulţi deputaţi PDL, instruiţi bine de consilierii cotrocenişti şi sub directa îndrumare a conducerii portocalii, au elaborat un proiect de lege prin care să modifice actuala Lege a referendumului. Această lege în vigoare arată negru pe alb că şeful statului îşi poate pierde funcţia dacă majoritatea cetăţenilor care vin la referendum votează pentru schimbare.

Strâns uniţi în jurul partidului portocaliu, al preşedintelui său, Traian Băsescu (Emil Boc este preşedintele PDL de faţadă), PDL-iştii au sărit, cu mic cu mare, în apărarea iubitului lor conducător. Având pârghiile necesare - majoritatea voturilor atât în Parlament, cât şi la Curtea Constituţională -, au trecut la atac, adică la schimbarea legislaţiei pentru a crea o şi mai mare siguranţă scaunului ocupat vremelnic de Traian Băsescu. Şi, astfel, noul proiect de lege prevede că preşedintele României poate fi demis doar dacă majoritatea alegătorilor votează favorabil, adică peste nouă milioane de alegători, nu cu jumătate plus unu din cei care vin la referendum, cum este prevăzut în legea actuală. Acest proiect de lege care, după cum aminteam, va trece de Parlament, are menirea de a consolida zidul de apărare al cetăţeanului Traian Băsescu, ajuns vremelnic preşedintele României.

Adică puterea actuală critică parlamentarii opoziţiei că nu participă activ la elaborarea unor legi care să ducă la reforma şi modernizarea statului de drept, în timp ce această putere se gândeşte numai la metodele prin care să-şi sporească controlul asupra funcţiilor şi demnităţilor înalte, precum şi asupra banului public.

Metoda folosită de politicienii actualei puteri este aceea de înşelare a cetăţenilor prin promisiuni mincinoase pentru a-şi face popularitate, ceea ce înseamnă, după orice tratat de specialitate, demagogie curată!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"2010 în cifre. Perspective pentru 2011"

Institutul Naţional de Statistică a făcut publice datele privind evoluţia PIB-ului României în anul 2010. Tentaţia este destul de mare de a interpreta cifrele în cheie politică. Ar trebui însă să facem o analiză mai aprofundată, în termeni economici reali.

Contracţia economică de 1,2% este sensibil mai mică decât estimările din vară (1,9%) ale Fondului Monetar Internaţional. Asta înseamnă că a doua jumătate a anului a reprezentat un moment de echilibru relativ. Dacă la calculul nostru adăugăm şi pierderea estimată de 0,6% din PIB în urma inundaţiilor din această vară, am ajunge la o contracţie de doar 0,6%. Adică aproape stagnare. Şi asta în condiţiile unei scăderi semnificative a consumului, ale unei creşteri la fel de semnificative a inflaţiei, ca urmare a măririi TVA, şi a blocajului încă existent pe piaţa creditării firmelor mici şi mijlocii.

Echilibrul a venit din creşterea producţiei industriale, a exporturilor şi a productivităţii muncii. Pentru că, deşi s-a vorbit mai puţin, există elemente concrete care arată că economia privată, impulsionată de avansul economic al ţărilor din vestul Europei (mai ales al Germaniei), începe să-şi revină. Şi asta fără foarte multe impulsuri din partea statului.

Pentru administraţia politică a ţării, 2010 a fost un an dificil. Pe de o parte, din perspectiva măsurilor de austeritate. Pe de altă parte, din perspectiva resurselor financiare limitate destinate investiţiilor în infrastructură. Există semnale că dividendele economice vor fi încasate în 2011. De bine, de rău, România nu are probleme în ceea ce priveşte datoria suverană a statului. Ne aflăm printre primele ţări din Uniunea Europeană când vine vorba de datorie publică, fie ea de stat sau privată. În ceea ce priveşte investiţiile în infrastructură, anul 2010 a fost marcat de semnarea multor contracte de finanţare cu fonduri europene. 2011 trebuie să fie marcat de accesarea efectivă a fondurilor.

Începutul acestui an ne găseşte într-o stare de echilibru. Trebuie să decidem în ce direcţie să mergem. Fie continuăm şirul reformelor care ne pot scoate la liman, fie revenim la politica de dinainte de 2008, care s-a dovedit falimentară. În primul caz, costurile sociale nu vor mai fi la fel de mari ca anul trecut. Am spus-o de mai multe ori: prima jumătate a anului 2011 trebuie să reprezinte sfârşitul măsurilor de austeritate, pentru a da sentiment de încredere şi stabilitate societăţii şi economiei. În al doilea caz, riscul economic este uriaş. Nu putem să majorăm pensii şi salarii, prognozând câştiguri viitoare. Cel mai bine pentru noi este să mărim pensii şi salarii în momentul în care chiar avem cu ce.

2011 va fi un an de creştere economică. Poate chiar mai mult de 1,5%, cât am estimat noi în buget. Cu toate acestea, efectele asupra vieţii sociale nu vor fi semnificative. La sfârşitul anului, românii nu vor spune în mod neapărat "e mai bine". Vor spune însă "avem încredere". Acesta este procesul de care are nevoie economia românească acum: recăpătarea încrederii în forţele proprii. Mai mult optimism, mai multă iniţiativă, repornirea creditării, investiţii străine mai mari, poate o creştere mică a consumului, un an bun pentru agricultură şi turism - aceasta este reţeta pentru ca, la sfârşitul lui 2012, după un ciclu greu de patru ani, România să se întoarcă la nivelul lui 2008. Şi asta fără să se bazeze pe vreun boom economic, aşa cum au fost imobiliarele în perioada Guvernului Tăriceanu.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Agricultura, locomotiva de relansare economică a României"

Din punct de vedere al potenţialului, ţara noastră se situează în Uniunea Europeană pe locul 2 la suprafaţa amenajată pentru irigat (locul 10 în lume).

Agricultura României este greu să-şi găsească locul în Europa sau în lume, dacă ne raportăm la suprafeţele efectiv irigate şi la starea sistemelor de irigaţie.

La disponibilităţi alimentare ne situăm în Europa:

• pe locul 10 la calorii şi proteine;
• 6-12 la consumul de cartofi, legume, fructe proaspete şi carne.

La indicatorii de performanţă exprimaţi prin randamente la hectar, România se situează pe ultimele locuri:

• 12-13 la porumb;
• 15-16 la sfecla de zahăr;
• 16 la grâu;
• 20 la cartof.

La principalele opt culturi comparate, productivitatea agriculturii României se află astăzi cu 65-70% sub cea a primelor ţări din punct de vedere al performanţei. Randamentele exploataţiilor agricole din România este de circa 2,8 t/ha, raportat la 9,3 milioane hectare de teren arabil, faţă de 8 t/ha în ţările vestice.

După părerea specialiştilor în economie, se apreciază că România are un potenţial productiv ridicat şi că zona noastră ar putea deveni una dintre cele mai mari exportatoare din Europa (şi nu numai), dar materializarea acestei posibilităţi poate necesita zeci de ani, şi mai afirmă că realizarea potenţialului productiv nu este numai o problemă tehnică, cum cred agronomii, nu este numai rezultatul optimizării inputurilor, cum susţin economiştii, ci este şi urmarea unui proces social lung şi complex, în care relaţiile dintre agricultură, proprietari şi comasarea terenurilor au un rol de seamă în creşterea producţiei şi productivităţii agricole.

O politică agricolă judicioasă ar permite să se atingă o producţie anuală de 28-29 milioane tone de cereale, cu alte cuvinte, România ar putea dispune anual de circa 20 milioane tone cereale pentru export, ceea ce, la preţurile de la Chicago, ar reprezenta peste 3000 milioane de dolari. Ar trebui adăugat aici potenţialul (mult diminuat) de export la fructe, vinuri, carne etc.

Acestea sunt doar calcule prospective (foarte aproape de realitate), menite a da actualilor guvernanţi o idee asupra potenţialului şi ponderii agriculturii, în elaborarea modelului economic al României. Am pierdut şi pierdem ani, pentru a înţelege, în actuala criză economică şi financiară, că locomotiva relansării economice a României poate fi agricultura, aşezată pe locul ce i se cuvine.

În agricultură contează randamentul, nu ideologia, aceasta dovedindu-se, cu prisosinţă, un foarte prost sfătuitor în acest domeniu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:"

O pată pentru imaginea României: relaţia Băsescu - Bercea Mondial"

O Românie întreagă - poate mai puţin suporterii fanatici ai lui Traian Băsescu a asistat siderată, în toamna anului 2009, la reportajele televiziunilor de ştiri, care prezentau participarea familiei prezidenţiale la o petrecere organizată de un cunoscut interlop, Bercea Mondial, ocazie cu care amfitrionul a făcut şi o serie de daruri familiei prezidenţiale. Bercea Mondial, un nume deloc necunoscut pentru o anumită protipendadă a scenei politice: Theodor Stolojan şi Mircea Băsescu, care au fost pe post de naşi ai respectivului.

Pentru Traian Băsescu afişarea cu Bercea Mondial a adus câteva mii de voturi la alegerile din 2009. Iată că acum a venit vremea scadenţei. Şi cealaltă parte îşi cere drepturile. Exact în momentele în care Traian Băsescu juca la Palatul Cotroceni rolul de justiţiar, una dintre principalele ştiri ale zilei a readus în atenţia relaţia - nu vreau să se înţeleagă că prin termenul de relaţie mă refer la cine ştie ce avantaje materiale obţinute de familia prezidenţială - dintre interlopul oltean şi preşedintele României. Jurnaliştii au aflat că, în faţa magistratului, numitul Bercea Mondial a invocat relaţiile sus-puse pe care le are şi, drept consecinţă, a cerut să nu fie arestat preventiv. Este extrem de grav că s-a ajuns până aici. Un interlop se foloseşte de numele preşedintelui României, al familiei sale, pentru a intimida un magistrat. Sunt convins că preşedintele României nu va interveni în vreun fel pentru a influenţa actul de justiţie în dosarul Bercea Mondial. În acelaşi timp însă Traian Băsescu a cules ceea ce a semănat. Numai că, din păcate, nu preşedintele României va trage ponoasele pentru invocarea numelui său de către un interlop aflat în vizorul justiţiei, ci imaginea României va avea de suferit. Pentru că niciunde, în democraţiile consolidate, un preşedinte al unui stat nu stă la masă cu un interlop notoriu.

M-aş fi aşteptat ca Traian Băsescu să nu privească detaşat acest scandal. A-l minimaliza, susţinând că fratele Domniei Sale nu este persoană publică - complet eronat, membrii familiei unui preşedinte, chiar dacă nu deţin funcţii publice, nu pot fi catalogaţi ca fiind "simpli cetăţeni", sau că "nu i-a folosit la nimic lui Bercea Mondial că fratele meu i-a botezat un copil, pentru că este arestat"-, nu repară cu nimic prejudiciul de imagine al ţării. M-aş fi aşteptat ca, în calitate de preşedinte, Traian Băsescu să dezavueze măcar situaţia fără precedent întâlnită în România, şi anume asumarea (evident, nu din proprie iniţiativă) tentativei de omor de către unul dintre fiii făptuitorului.

Mai există un aspect extrem de grav legat de scandalul din jurul interlopului oltean. La ieşirea din tribunal, a proferat o ameninţare în faţa camerelor de luat vederi: "subvenţiile pentru lumea bună de la Bucureşti vor fi oprite". Oare ce să însemne aceste subvenţii? Şi oare cine este această "lume bună"? Cred că nu este vorba decât de un singur răspuns: subvenţiile reprezintă fonduri date în campania electorală, iar lumea bună este reprezentată de actualii guvernanţi şi, mai mult ca sigur, locatarul de la Cotroceni.

Cu puţini ani în urmă, când ministrul liberal de externe, Adrian Cioroianu, a dat mâna în Italia cu numitul Costică Argint - nefiind însă informat că este un interlop dat în urmărire internaţională - a fost linşat mediatic şi pus la stâlpul infamiei de către întreaga suflare PDL-istă. Acum, nimeni din PDL nu a reacţionat când un interlop cunoscut, dovedit, a apelat la relaţiile sale cu Traian Băsescu şi familia sa. Şi, să nu uităm, spre deosebire de ministrul liberal, Traian Băsescu ştia la petrecerea cui participă şi de la cine a primit cadouri. Pentru că a fost mai mult decât o strângere de mână!

Domnul Mircea Grosaru:

"Apel către toţi pensionarii României"

Pe adresa de e-mail a subsemnatului am primit următorul mesaj, care merită citit de toţi cei afectaţi de tăierea pensiilor, nu numai pentru a face comparaţie cu alţii, ci şi din alte considerente actuale:

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate - apel către toţi pensionarii României şi către sclavii cu salarii de mizerie

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate grupează militari disponibilizaţi fără drept de pensie, cu pensie parţial anticipată şi militari trecuţi în rezervă la vârsta de 55 de ani, cu toate drepturile, militari în retragere şi veterani din toate structurile sistemului naţional de apărare.

Ca şi dumneavoastră, medicii şi juriştii ("şpăgarii"), profesorii, învăţătorii ("care fraudează statul cu meditaţii"), funcţionarii publici ("care primesc mită"), poliţiştii ("nenorociţi şi beţivi"), agricultorii, muncitorii ("pulime") etc., şi noi am fost jigniţi ("nesimţiţi", "cu mâna întinsă ca la pomana" etc.) de către reprezentanţii unei puteri care declara ca statul nu are nicio obligaţie faţă de cetăţeni, că, dacă vrem să muncim, să ne luăm traista în băţ şi să plecăm aiurea (Traian Băsescu) iar, dacă suntem pensionari să facem bine să "părăsim pe cale naturală sistemul" în maxim şase ani (Emil Boc).

Şi noi, ca şi dumneavoastră, asistăm cu groază la desfiinţarea spitalelor, şcolilor, Institutului Cantacuzino, după ce întreaga industrie, inclusiv cea de armament, ne-a fost distrusă. Şi noi, ca şi dumneavoastră, am constatat că avem criză financiară şi facem împrumuturi chiar dacă nicio bancă nu mai e românească, iar sistemul energetic, minele şi pământul nu ne mai aparţin, că se aruncă miliarde marilor asasini economici, pe autostrăzi-fantomă. Şi noi, ca şi dumneavoastră, simţim pe pielea noastră că nu se mai poate trăi în România, dar mai mult decât dumneavoastră noi murim pe capete pentru că noua ni se fură ceva în plus.

Şi nouă, ca şi dumneavoastră, ni s-a limitat dreptul la muncă prin Legea nr.329/2009, deşi reconversia noastră a fost o condiţie a integrării în NATO. Şi nouă, ca şi dumneavoastră, ni s-a călcat cu totul în picioare dreptul la muncă, prin Legea nr.263/2010, până la vârsta de 65 de ani, când se presupune că vom fi avut deja bunul-simţ să părăsim pe cale naturală sistemul. Deci şi nouă ni s-a naţionalizat proprietatea prin legi cu caracter retroactiv, prin încălcarea art. 1, 6 şi 14 din Protocolul 1 la Convenţia pentru drepturile omului, potrivit căreia pensia în plată este "drept patrimonial", "drept câştigat", orice "diminuare" (prin "recalculare" sau "revizuire") constituind un caz clar de discriminare.

Citam din avertismentul dat de AIJD de la Bruxelles, la 4 iunie 2010, Guvernului României să nu îndrăznească să reducă salariile cu 25% şi pensiile cu 15%: "orice recalculare a unor pensii acordate legal şi aflate în plată, inclusiv a celor de serviciu ale magistraţilor, înseamnă o încălcare de către stat a propriei legislaţii, ceea ce ar avea repercusiuni grave asupra stabilităţii juridice şi asupra caracterului de stat de drept. Modificarea retroactivă a unor drepturi civile deja câştigate (în cazul de faţă pensiile), nu este posibila decât prin încălcarea principiilor fundamentale de drept."

Nouă ne-au fost încălcate drepturile, în pofida art.15 alin.(2) din Constituţia României şi a legislaţiei comunitare europene, Pilonul II, Directiva nr.86/378/CEE şi Directiva nr.96/97/CEE, care ne confirmă dreptul la legi ocupaţionale distincte. Legile noastre (164/2001 şi 179/2004) care au garantat integrarea României în NATO şi UE au fost desfiinţate, abuziv şi retroactiv, ca şi legile piloţilor, diplomaţilor, funcţionarilor publici din Parlament, Curtea de Conturi şi Justiţie sau deputaţilor şi senatorilor prin Legea nr.119/2010, cu aplicare retroactivă, iar noi am fost supuşi insultelor publice şi unui război de imagine declanşat de Guvern şi Preşedinte şi menit să vă inoculeze dumneavoastră ura împotriva militarilor României. Motivul? În 2012, salariile militarilor activi se vor alinia la salariile omologilor lor din NATO. Iată de ce se destructurează din nou armata, iată de ce vor fi date afara 18.000 de cadre (pentru că sunt militari activi) de la jandarmi şi pompieri. Ca să se plătească la cât mai puţini noile salarii. Iată de ce nouă ni s-au furat sau "naţionalizat" două proprietăţi: pensia militară de stat şi gradul de militari în rezervă. Conform legilor genocidului nr.119 şi nr.263/2010 noi am fost consideraţi "asistaţi", iar, mai nou, prin Ordonanţa nr.1/2011 suntem consideraţi nu militari, ci civili dintotdeauna şi "beneficiari proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională".

Gestionăm la ora actuală peste 15.000 de procese împotriva Guvernului României. Am sprijinit sindicatele şi asociaţiile dumneavoastră la toate manifestările din 2010, am organizat pe cont propriu manifestaţii în toată ţara în 25 octombrie 2010 şi 24 ianuarie 2011, am obţinut victorii la Curţile de Apel si la ICCJ, pe care Guvernul şi Preşedintele le încalcă în continuare. În mod abuziv am fost asociaţi defunctei Legi nr.19/2000, situaţie în care vă atragem atenţia în interesul dumneavoastră că aceasta prevedea la art. 76 alin. (1) şi (2), creşterea tuturor pensiilor civile în cuantumul necesar extragerii CAS-ului. Prevederea a fost întărită de Ordonanţa nr.147/2002, care stabilea operaţiunea pentru 2005. Dar legea a fost abrogată la 1 ianuarie 2011 şi CAS-ul vi se ia şi dumneavoastră, şi nouă, nu din creştere, ci din existent, pe întreaga sumă. De asemenea, vă atragem atenţia că inexistentul plafon de 740 lei este o diversiune identică cu aceea a plafonului de 3.000 lei la pensiile militare. Totodată trebuie să ştiţi că cei transformaţi în PFA (persoană fizică autorizată), cum ar fi taximetriştii şi tinerii care se angajează pe bază de convenţie, sunt executaţi retroactiv în privinţa CAS-ului, pe ultimii 5 ani, iar pe viitor nu vor beneficia de niciun drept, nici chiar de ajutorul de şomaj: fiind consideraţi firmă, lucrează, nu lucrează, nu vor primi nimic de la stat, în schimb vor aduce bani de acasă pentru a plăti dările către stat, în condiţii de inactivitate.

Vă mai atragem atenţia că România constituie un experiment nu numai în ceea ce priveşte distrugerea sistemului de apărare, ci şi distrugerea sindicatelor. Angajaţi pe criterii portocalii, vameşii fură nu ca să întreţină PDL-ul, ci liderii sindicali!... Or mai fi şi proşti care să înghită ofensiva împotriva sindicatelor, pregătitoare a legii de destructurare. Veţi fi prostiţi să nu mai daţi bani la sindicate, fiindcă se înfiinţează instituţia lui nea Gică, purtătorul de cuvânt al salariaţilor, care este prieten cu nea Gogu, patronul, şi le rezolvă pe toate.

Dumneavoastră faceţi ce vreţi, dar noi ieşim pe 1 martie în marş împotriva Guvernului, pe care îl vom picheta între orele 14,00 - 17,00. Îi vom soma pe reprezentanţii puterii să proroge (să prelungească durata de funcţionare) legile noastre ocupaţionale nr.164/2001 şi nr.179/2004 până la sfârşitul anului, fără de care orice îndreptare ne-au făcut în februarie, la somaţia noastră în privinţa cuantumului pensiilor, nu rezistă. Vom cere în interesul tuturor însă şi prorogarea Legii nr.19/2000, care va lăsa pensiile şi salariile PFA neatinse de CAS. Vom cere în interesul tuturor cetăţenilor României abrogarea Legilor nr.329/2009 (Legea cumulului pensiei cu salariul) nr.119 (de desfiinţare retroactivă a legilor ocupaţionale), nr.263 (a sistemului unitar de pensii), ambele din 2010, şi, pentru că avem mii de rezervişti în învăţământul românesc de toate gradele, vom solicita şi abrogarea legii ungureşti a învăţământului românesc, cunoscută drept Legea nr.1/2011.

Dacă mai aveţi un dram de creier, un strop de virtute română, şi dacă vă mai interesează soarta copiilor voştri, a României, ca stat, şi a naţiunii române, vă aşteptăm alături de noi, marţi, 1 martie, la ora 14,00, când vom ajunge în marş la Piaţa Victoriei. Atunci vom transmite noul ultimatum (somaţie) Guvernului.

Dumneavoastră faceţi ce doriţi, noi ne facem datoria de apărători ai democraţiei constituţionale în baza art.118 alin.(1) din Constituţia României, fiind din ce în ce mai convinşi că este de preferat "un sfârşit cu groază, unei groaze fără de sfârşit".

Trăiască România! Trăiască democraţia constituţională!

Jos tirania hoţiei, lăcomiei, demenţei şi imposturii!

Honor et patria! Vae victis!

Preşedintele SCMD,

Col. (r) dr. Mircea Dogaru

Aceste mesaje sunt transmise către deputaţii şi senatorii din Parlamentul României din ce în ce mai des şi din mai multe sectoare ale vieţii publice, fie că sunt militari, medici, profesori sau alte categorii profesionale şi reprezintă strigăte de disperare către clasa politică pentru îmbunătăţirea vieţii lor.

Acest lucru va fi posibil doar în momentul în care viaţa economică a României se va dezvolta, afacerile vor merge mai bine, iar investiţiile vor creşte. Este ceea ce ne dorim cu toţii de la intrarea în Uniunea Europeană şi personal cred că spre acest lucru ne îndreptăm. Răbdarea pentru unele persoane în vârstă a ajuns la limita suportabilităţii şi atunci când şi-au calculat ritmul vieţii lor decente nu au crezut niciodată că se poate întâmpla şi aşa.

Domnul Mircea Grosaru:

"Liberalizarea autorizaţiilor taxi"

Pornesc declaraţia politică de la o scrisoare transmisă pe adresa de e-mai a subsemnatului, cu următorul conţinut:

Domnule deputat,

"Aş dori să va aduc la cunoştinţă necesitatea liberalizării autorizaţiilor taxi în orice localitate din ţară, care în acest moment sunt un motiv de speculă şi evaziune fiscală prin vânzarea lor cu zeci de mii de euro.

În fapt, despre ce este vorba: Conform Legii nr.265/2007 care completează Legea nr.38/2003, după cum bine ştiţi s-a reglementat ca numărul de taxiuri să fie de 4 la mia de locuitori. Această lege a taximetriei promovată de mafia PSD în anul 2003 încalcă Constituţia României şi dreptul la muncă şi la alegerea unei meserii.

Datorită acestor autorizaţii de taxi limitate, un tânăr nu poate să desfăşoare o activitate pe care şi-o doreşte deoarece nu poate decât să cumpere o autorizaţie de la o persoană care o deţine. Dacă veţi accesa google scriind "vând autorizaţie taxi" veţi constata că deja există o mafie a autorizaţiilor taxi care se comercializează începând cu sume de 3.000 de euro ajungând până la 10.000 de euro. Oare un tânăr, care vrea să desfăşoare o activitate privată în domeniul taximetriei, de unde va lua circa 20.000 euro pentru a desfăşura activitatea de taximetrie?

Dacă achiziţionăm o autorizaţie taxi conform Legii nr.168/2010, unde se spune că de fapt se cedează autorizaţia taxi, fapt total ireal, toate aceste autorizaţii cedate sunt vândute, făcându-se evaziune fiscală de zeci de mii de euro, deoarece aceste vânzări de autorizaţii nu sunt impozitate, bani care lipsesc din bugetul statului, bani cu care s-ar putea plăti pensii, salarii etc. Consider că dacă autorizaţiile taxi ar fi liberalizate ar exista multe persoane, care în acest moment de criza economică nu au locuri de muncă, ar putea sa se îndrepte către această activitate, având un venit sigur, plătind taxe şi impozite la bugetul de stat. În fiecare mare oraş există la primărie o listă de aşteptare, de cel puţin 50 de persoane, care dacă ar avea autorizaţii taxi şi ar putea lucra ar plăti şi taxe la stat. Exemplu: 50 de persoane x 300 lei impozit/lună x 100 de oraşe = 1.500.000 lei / lună, iar dacă înmulţim la 12 luni cât are anul, ar fi 180.000.000 lei pe an.

Oare, stimaţi parlamentari ai puterii şi stimaţi guvernanţi, decât să acceptaţi această lege promovată în parlament de deputatul mafiot PSD-ist Bivolaru, nu ar fi mai bine o libraralizare care să aducă bani la buget decât să protejaţi structurile mafiote din acest domeniu prin această lege neconstituţională şi aberantă ?

Pe lângă cele descrise mai sus se va crea o concurenţă reală în acest domeniu, deoarece în acest moment sunt persoane care practică această activitate încălcând legile, şi în special mă refer la tarifele taxi care aproximativ sunt aceleaşi în toată ţara, creându-se efectiv carteluri care stabilesc preţuri nereale pe piaţă şi încearcă să elimine persoanele sau firmele care nu se aliniază la hotărârile lor, prin aceste fapte pierzând cetăţeanul de rând şi statul. Cele de mai sus au fost consemnate şi de Consiliul Concurenţei.

În nenumărate rapoarte, sperând că veţi face o analiză a celor sesizate de către mine, vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi sper că veţi îndrepta această lege strâmbă".

Cu stimă,

Dumitrescu Cristian.

Cred că este necesară o analiză şi o propunere de îmbunătăţire a acestei legi.

Domnul Mircea Grosaru:

"Codul muncii şi o nouă asumare"

Motivele adoptării unui nou Cod al muncii ar fi, conform spuselor Guvernului, precum că vechiul cod este cel adoptat în anul 2003, înaintea intrării României în Uniunea Europeană, acesta fiind vechi şi neadaptat vieţii economice şi noii conjuncturi privind piaţa muncii, dar şi necesitatea adoptării unui cod modern, adaptat crizei economice.

Acest cod va extinde contractele pe perioadă determinată de la 12 luni la 36 de luni, va mări perioada de probă de la 30 de zile la 90 de zile şi va introduce în cazul evaluării angajatului un criteriu foarte important, cel al competitivităţii şi eficienţei muncii depuse de acesta, dar şi alte prevederi legate de sporul de noapte, concedierile colective sau delegarea angajaţilor.

În ceea ce priveşte contractul colectiv de muncă, se va adopta separat o lege specială care va reglementa mai bine acest lucru.

La prima vedere nu ar fi probleme pentru adoptarea Codului muncii, în sensul parcurgerii traseului parlamentar, însă Guvernul doreşte o adoptare cât mai rapidă şi acest lucru va conduce implicit la introducerea unei noi moţiuni de cenzură de către actuala opoziţie.

Dacă până acum opoziţia avea păreri contrare sau cel puţin abordări diferite asupra moţiunii, cu toate că o semnau, ceea ce s-a schimbat este doar "abordarea la pachet" a acesteia.

În rest, aritmetica votului a rămas neschimbată, iar coaliţia la guvernare îşi păstrează diferenţa de voturi pentru menţinerea Guvernului.

Se anunţă noi mişcări sociale şi sindicale, greve generale şi astfel presiunile asupra legii vor creşte şi mai mult.

Toate măsurile prevăzute în noul Cod al muncii au şi un alt scop: combaterea muncii la negru. Astfel, va fi adoptată amenda penală şi sancţiunea penală pentru angajatorii care folosesc persoane angajate "la negru", pentru descurajarea a astfel de practici.

Este doar începutul unei lupte în Parlament în această sesiune şi nu se ştie cât va dura. Se anunţă o sesiune grea, poate cu multe moţiuni, sau cel puţin de atâtea ori cât va fi posibil.

Domnul Mircea Grosaru:

"Specialişti din mediul academic românesc înfiinţează Grupul independent pentru monitorizarea patrimoniului cultural din Roşia Montană"

Pe adresa de e-mail a subsemnatului am primit astăzi următorul mesaj:

Bucureşti, 15 februarie 2011 - Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roşia Montană (GIMPRM) îşi anunţă înfiinţarea, având următorii membri fondatori: acad. Alexandru Vulpe, preşedintele Secţiei de Arheologie şi Ştiinţe Istorice a Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, membru al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (UNESCO), acad. Ioan Aurel Pop, membru al Secţiei de Arheologie şi ştiinţe Istorice a Academiei Române, prof. univ. dr. doc. Nicolae Gudea, Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca; conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea "1 Decembrie" din Alba Iulia, prof. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea "Valahia" din Târgovişte, conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca şi conf. univ. dr. Florin Anghel, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii "Ovidius" din Constanţa.

Componenţa acestui grup independent care oferă consultanţă de specialitate este flexibilă, grupului urmând să i se alăture, pe parcursul activităţii, specialişti şi oameni de ştiinţă cu experienţă şi competenţe recunoscute, implicaţi în salvarea, conservarea şi punerea în valoare a vestigiilor de patrimoniu cultural.

"Membrii grupului pun în centrul preocupărilor lor situaţia patrimoniului cultural, privită pentru prima oară ca scop în sine. Grupul pe care l-am înfiinţat urmăreşte în egală măsură să ofere o platformă de reală şi onestă dezbatere a problemelor legate de patrimoniul cultural, care animă opinii ferm exprimate, dar a căror argumentare ştiinţifică lipseşte adesea. În egală măsură, dorim să contribuim şi la rezolvarea problemelor actuale de patrimoniu cultural de la Roşia Montană, aflat în grav pericol de degradare, în absenţa unor urgente politici şi strategii coerente şi aplicabile. De aceea, intenţionăm să monitorizăm starea vestigiilor culturale de la Roşia Montană şi să identificăm, împreună cu autorităţile statului şi cu alţi specialişti, cele mai bune soluţii de conservare, restaurare şi punere în circulaţie ştiinţifică şi turistică a patrimoniului cultural", declară acad. Răzvan Theodorescu.

Demersul de constituire a acestui organism a avut la bază preocupările şi îngrijorările exprimate de asociaţiile profesionale, de Academia Română, de asociaţiile neguvernamentale şi de reprezentanţi ai societăţii civile în legătură cu situaţia actuală şi viitorul patrimoniului cultural de la Roşia Montană.

Potrivit convingerilor grupului independent, patrimoniul cultural este o resursă inepuizabilă care poate să asigure dezvoltarea durabilă a zonei, dar acest lucru nu se poate face decât în condiţiile în care vestigiile istorice sunt cercetate, conservate, restaurate şi puse în valoare la standarde contemporane, iar comunitatea locală conştientizează valoarea lor şi se raportează la ele în consecinţă.

Primul rezultat al activităţii GIMPRM va fi o analiză obiectivă şi profesionistă a situaţiei patrimoniului cultural, arheologic, istoric şi etnologic din zonă. Prin documentele pe care le va redacta, Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roşia Montană urmează să emită recomandări către compania minieră, către autorităţile statului sau către orice altă entitate ale cărei activităţi vor afecta starea patrimoniului cultural din zonă.

În acest sens, grupul îşi exprimă disponibilitatea de a colabora şi de a asculta opiniile tuturor specialiştilor în domeniu cu adevărat interesaţi de soarta patrimoniului cultural din Roşia Montană.

Formarea Grupului independent de monitorizare este rodul unei iniţiative private a membrilor săi. Grupul reprezintă opiniile exclusiv ştiinţifice ale membrilor săi şi nu angajează instituţiile din care provin. În spiritul unei depline transparenţe, GIMPRM anunţă că va fi sprijinit logistic de către Roşia Montană Gold Corporation, având garanţia fermă a unei activităţi de sine stătătoare, independente şi obiective.

Pentru informaţii, purtătorul de cuvânt al grupului este dr. Cosmin Popa, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie, "Nicolae Iorga" al Academiei Române. Tel 0745.767.359, email grupmonitorizare@gmail.com.

Scurte prezentări ale membrilor-fondatori:

Acad. Alexandru Vulpe, şeful Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, reputat arheolog, specialist în preistorie. Începând din 1991 este directorul Institutului de Arheologie din Bucureşti. Din 1973 până în prezent este membru în Colegiul de redacţie al revistei, "The Journal of Indo-European Studies", McLean, Virginia USA, din 1976 este membru corespondent al Institutului Arheologic German, membru al Comitetului executiv al Uniunii Internaţionale de ştiinţe Pre - şi Protoistorice. A susţinut prelegeri şi cursuri la universităţile din Bucureşti, Heidelberg, Berlin, Bonn, Frankfurt am Main, Marburg, Münster, Giessen, Saarbrücken.

Autor al unui număr considerabil de monografii ştiinţifice, dintre care unele apărute şi în străinătate, precum şi a peste 500 de articole şi studii de specialitate publicate în reviste academice din ţară şi din străinătate. Decorat cu Ordinul "Steaua României" în grad de Comandor.4 voci în : Encyklopädisches Handbuch zur Vor- und Frühgeschichte, sub redacţia lui Jan Filip, Praga, 1966.

112 voci în : Dicţionar de istorie veche a României, sub redacţia lui D.M. Pippidi, Bucureşti, 1976.

44 voci în : Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, sub redacţia lui C. Preda, Bucureşti (I, 1994, II, 1996).

Acad. Ioan Aurel Pop, membru al Secţiei de ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, istoric al perioadei medievale, reputat specialist în istoria Transilvaniei.

Din 1996 până în prezent, profesor universitar la Catedra de Istorie Medievală a UBB, din 1993 până în prezent, directorul Centrului de Studii Transilvane Cluj, aflat sub autoritatea Filialei din Cluj a Academiei Române. Între 1994 şi 1995 a îndeplinit funcţia de director al Centrului Cultural Român din New York, iar între 2003 şi 2007 a fost directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia. Din 2003 până în prezent este profesor asociat al Universităţii "Ca' Foscari" din Veneţia.

Autor, coautor şi coordonator a circa 30 de cărţi şi a circa 200 de studii şi articole, publicate în ţară şi în SUA, Italia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Moldova, Anglia, Germania, Argentina etc.

Premiul "George Bariţiu" al Academiei Române (1991), pentru lucrarea "Instituţii medievale româneşti", Cluj, Editura Dacia, 1991; premiul Fundaţiei "Magazin istoric" pentru lucrarea, "Românii şi România. O scurtă istorie", Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998 etc.

Membru în Comisia de Istoria Relaţiilor Internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice. Membru corespondent al Academiei Europene de Litere, Arte şi Ştiinţe din Paris (din 1999). Vicepreşedinte al Comitetului Naţional al Istoricilor din România (din 2007).

Răzvan Theodorescu, membru al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, reputat specialist al civilizaţiei şi istoriei medievale româneşti şi universale. Între 1972 şi 1977 a fost director adjunct ştiinţific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Începând din 1990 până în prezent este profesor universitar al Universităţii de Arte din Bucureşti. Din 1994 este secretarul general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene - AIESEE, organism aflat sub autoritatea UNESCO. Începând din 1997 este şeful Catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte.

În ultimii ani ai regimului Ceauşescu, Răzvan Theodorescu a criticat public politica de sistematizare urbană şi rurală, cerând autorităţilor să înceteze demolarea bisericilor şi clădirilor parte a patrimoniului naţional.

Autor al unui număr impresionant de lucrări, având ca temă arta şi civilizaţia medievală românească, bizantină şi universală. Autorul a peste 600 de articole şi studii ştiinţifice de specialitate, publicate în reviste academice din ţară şi din străinătate.

Membru corespondent al Societăţii Arheologice din Atena, Cavaler şi Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze, membru al Academiei de Ştiinţe din New York, Doctor Honoris Causa al unor universităţi prestigioase din ţară şi străinătate.

Premiul "Bernier" al Institutului Franţei, Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române, Premiul "Herder" al Universităţii din Viena, Premiul "Nicolae Iorga" al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual.

Prof. univ. Nicolae Gudea, reputat arheolog, specializat în arheologie romană provincială, profesor universitar al Facultăţii de Istorie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Autor al unui număr impresionant de lucrări de autor (42), dintre care 11 apărute în străinătate, precum şi al unui număr de 420 de studii şi articole de specialitate, apărute în România şi în străinătate.

Laureat al Premiului Academiei Române, al Premiului NATO, laureat al Premiilor de Excelenţă pentru Cercetări de Referinţă ale Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Membru corespondent al Institutului Arheologic German, membru al Societăţii pentru Studiul Romanizării (Italia), membru al Comisiei Internaţionale a Limesului.

Conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia. A fost director ştiinţific al Muzeului de Istorie din Alba Iulia şi şeful secţiei de arheologie-cercetare a Muzeului Naţional al Unirii până în anul 2010. Este unul dintre cei mai mari specialişti români în perioada romană a ocupării Daciei. A descoperit, la Alba Iulia, castrul Legiunii a XIII - a Gemina.

Prof. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea Valahia din Târgovişte. Doctor în istorie, profesor universitar şi cercetător ştiinţific principal gr. I la Muzeul Naţional de Istorie a României, cu o activitate de 40 de ani în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional. A fost implicat activ în administraţia culturală centrală a României (director al muzeelor, director general pentru patrimoniu cultural naţional şi secretar de stat în Ministerul Culturii după 1990), în dezvoltarea legislaţiei în domeniu şi în organizarea de noi instituţii muzeale (fondator al Muzeului Naţional Cotroceni). Autor a peste 25 de volume şi 270 de articole de specialitate.

Conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Este doctor în istorie, specializarea istorie antică. De 18 ani este conferenţiar titular la Catedra de istorie antică şi Arheologie a Universităţii Babeş-Bolyai. A publicat 51 de lucrări ştiinţifice.

Conf. univ. dr. Florin Anghel este şeful Catedrei de Istorie modernă, contemporană şi ştiinţe politice, Universitatea "Ovidius" din Constanţa. Din 2002 este doctor în istorie (Facultatea de Istorie, Universitatea "Ovidius" Constanţa). În 2005 obţine Premiul "Mihail Kogalniceanu" pentru istorie al Academiei Române.

Cred ca se impune o foarte mare atenţie în decizia politică pe care va trebui să o luăm în legătură cu fenomenul Roşia Montana şi sunt sigur de necesitatea unei dezbateri pe măsura importanţei acesteia.

Domnul Adrian Gurzău:

"Ne trebuie o nouă abordare a pieţei energiei în România"

Se impune să avem libertatea de a negestiona după propriul nostru interes resursele energetice naţionale.

Cu resursele energetice de care dispune, România are capacitatea de a compensa efectele sociale dureroase datorate unei economii încă slab dezvoltate, dar puternic afectate de criză. Veniturile medii ale populaţiei nu pot acoperi factura energetică liberalizată, adică adusă la nivelul pieţei Uniunii Europene, aşa cum ni se cere astăzi de către FMI.

Aşadar, eu consider că până la intrarea în criză trebuia să fi făcut o opţiune politică cu consecinţe economice şi sociale. Ori liberalizam complet piaţa utilităţilor publice, ori păstram controlul statului asupra ei, în beneficiul populaţiei. Acum a venit momentul deciziei, din păcate ignorată de interesele politice ale guvernelor anterioare.

Dacă opţiunea este totuşi ca sistemul de servicii de utilităţi publice să se liberalizeze, atuncisuntem puşi în faţa unei situaţii pe care nu o putem ignora şi trebuie să luăm atitudine.

Astfel, va trebui să realizămrefacerea întregii legislaţii privitoare la utilităţi, pentru a veni în sprijinul populaţiei. Eu afirm căse impune să avem libertatea de a negestiona după propriul nostru interes resursele energetice naţionale. De pildă, va trebui să avem libertatea de a putea folosi resursele de gaze naturale pentru a acoperi întreaga nevoie de consum a populaţiei.

Dacă UE vrea liberalizarea pieţei la gaz, atunci este evident că vom solicita şi o factură calculată ca în UE. La noi, în acest moment, factura este o înşelăciune, ea este umflată cu cel puţin 25% de o formulă de calcul abuzivă.

De ce credeţi că francezii şi nemţii de la distribuţie s-au bătut să-şi împartă piaţa de gaz din România, aia neliberalizată? Pentru că în toţi aceşti ani ne-au furat la factură şi au făcut profit din hoţie, iar asta în complicitate cu agenţiile de reglementare de profil româneşti.

Au venit aici când piaţa nu era liberalizată pentru că ştiau că pot da şpagă la stat şi pot prosti populaţia cu facturi trucate. Cum prin factură se fură cel puţin 25 % din totalul încasărilor, refacerea acesteia conform exigenţelor din UE ne va aduce în situaţia de a nu plăti mai mulţi bani pentru gaz.

Iată de ce consider că este absolut necesar să avem garanţia că, până va trece criza,populaţia României va avea acces la resursele interne de energie la preţuri suportabileşi că ea va fi ferită de interesele exclusiv mercantile ale furnizorilor de utilităţi.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"DNA TV"

Speriaţi de amânarea sine die a aderării la spaţiul Schengen, guvernanţii noştri au demarat acţiunea DNA TV. Pentru a convinge, însă, ei trebuie să meargă până la capăt şi să vedem, tot în direct, pronunţarea unor sentinţe.

Pentru neavizaţi, ultimele săptămâni au lăsat impresia unei Românii în luptă cu corupţia. Pe ecranele televizoarelor curgeau poveşti despre vameşi şi poliţişti de frontieră reţinuţi şi transportaţi la Bucureşti cu elicopterul, pioni şi regine pe tabla de şah a unui mare maestru, poveşti despre bani şi sex. Pentru a creşte suspansul, telenovela a primit un personaj în plus: un extrem de vocal lider sindical. Iar şeful vameşilor, păcătos foarte, a fost demis, vinovat fiind de luare de mită.

Între timp, fariseii portocalii au început să se roage, mulţumind cerului că nu sunt în locul vameşilor... Se jurau pe ce au mai sfânt că ei nici mită n-au luat şi nici vila nu le este casă, iar maşina e a bunicii din partea mamei. Conturile sunt ale bunicului, prosper om de afaceri.

Din păcate pentru noi, ca ţară membră a UE, nici raportul Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe justiţie nu a fost extrem de măgulitor. Dacă acţiunea DNA TV a primit o bilă albă, scutul viu făcut de PDL în jurul Monicăi Iacob Ridzi şi al lui Dan Păsat a fost vizibil şi pentru Comisia Europeană. Deşi actuala putere a încercat să arunce anatema pe întregul Parlament, pentru împiedicarea bunului mers al justiţiei, CE a remarcat faptul că singura preocupare a puterii portocalii este apărarea clientelei politice pentru care imixtiunea în actul de justiţie este un lucru firesc.

Iar pentru a demonstra că această percepţie e una greşită şi că PD-L nu transformă statul român într-unul clientelar, operaţiunea DNA TV trebuie să aibă şi o finalitate. Pe lângă angajaţii de rând din vamă şi din poliţia de frontieră, este obligatoriu să răspundă şi cei sub oblăduirea cărora s-au petrecut faptele de corupţie din vămile României. Pentru că adevăraţii responsabili de toate acestea sunt, în final, şefii numiţi pe criterii politice, lipsiţi de expertiză, dornici să umple puşculiţa de partid.

Este motivul pentru care solicit actualei puteri să demonstreze că lupta anticorupţie nu poate fi stopată de carnetul de partid. Aşteptăm să vedem transmisiuni în direct referitoare la condamnarea adevăraţilor corupţi, liderii politici care au permis existenţa fenomenului din vămi.

Domnul Ioan Balan:

"Recredibilizarea societăţii civile"

Unul dintre cele mai importante bunuri câştigate în decembrie 1989 a fost libertatea asociativă a românilor, fie că a fost vorba de înfiinţarea sau reînfiinţarea partidelor politice, fie că a fost vorba despre asociaţii profesionale, fundaţii sau organizaţii sindicale. Pluralismul este piatra de temelie a oricărui regim democratic modern, iar România a avut nevoie de acesta mai mult decât orice stat din regiune.

Dacă partidele politice s-au consolidat, chiar şi cu dificultate, asociaţiile, fundaţiile şi mai ales sindicatele au trecut şi trec în continuare prin nenumărate momente nefavorabile de dezvoltare şi consolidare.

Asociaţiile şi fundaţiile se confruntă în continuare atât cu dificultatea finanţării proiectelor publice, dar şi mai grav, se confruntă cu lipsa de dorinţă a românilor de a se implica activ în problemele comunităţii. Chiar dacă acest fenomen este o problemă la nivelul întregului continent european şi chiar mondială, el se manifestă cu şi mai multă putere în România, o ţară a cărei tradiţie asociativă a fost brutal întreruptă în anii de după cel de-al doilea război mondial.

Ca om politic, dar şi ca român, nu pot să nu trec cu vederea conul de umbră şi mai ales neîncrederea care s-a instalat asupra mişcării sindicale din România, în primul rând din pricina neîncrederii pe care oamenii o mai au în liderii care gerează aceste formaţiuni.

Numeroasele acuze de corupţie, de sacrificare a intereselor oamenilor pe care îi reprezintă, în favoarea propriei prosperităţi au determinat şi o lipsă de legitimitate a activităţii sindicatelor. Nu mai adaug faptul că, potrivit informaţiilor publicate în ultimele zile de presă, veniturile de care se bucură liderii sindicali fac puţin probabilă empatia lor cu problemele oamenilor pe care îi reprezintă.

În acest context, nu pot să nu acuz virulent colegii din opoziţia parlamentară care au propus modificarea Legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor publice, pronunţându-se pentru abrogarea obligativităţii liderilor federaţiilor şi confederaţiilor sindicale de a completa declaraţii de avere şi interese.

Sindicatele trebuie recredibilizate! Nu cred că putem vorbi de o normalizare a relaţiilor dintre Guvern şi angajaţi, dintre Parlament şi angajaţi, în lipsa unor sindicate curate, puternice, loiale intereselor tuturor celor pe care îi reprezintă.

În optica mea, sindicatele trebuie să fie principalul aliat şi partener de discuţii în toate domeniile care vor fi supuse reformării în viitorul apropiat. Recredibilizarea sindicatelor din România nu este însă nici prerogativa Guvernului, nici a Parlamentului şi nici a altei autorităţi publice româneşti, ci este sarcina sindicatelor înseşi.

Domnul Ioan Oltean:

"Produsele farmaceutice contrafăcute, o realitate îngrijorătoare a zilelor noastre"

Numărul cazurilor de produse farmaceutice contrafăcute este într-o continuă şi îngrijorătoare creştere. Statisticile arată că produsele farmaceutice existente pe piaţă sunt contrafăcute în proporţie de 5-7%. Astfel, dacă aţi cumpărat pastile de pe internet sau având o cu totul altă provenienţă decât farmaciile, există foarte mari şanse ca acestea să fie contrafăcute.

În capul listei medicamentelor achiziţionate de pe piaţa neagră a internetului stau pastilele împotriva impotenţei, urmate îndeaproape de hormonii de creştere, pilulele de slăbit, antibioticele, analgezicele, tratamentele pentru hipertensiune, diabet şi somniferele.

În temeiul principiului bunei credinţe, consumatorii achiziţionează aceste produse având convingerea fermă că ele sunt autentice, veritabile, provenind direct din fabricile companiilor producătoare. În realitate însă, potrivit indicaţiilor medicilor, efectele acestor pastile sunt deosebit de periculoase, uneori punând în pericol sănătatea şi chiar viaţa persoanelor consumatoare.

Potrivit statisticilor, unul din zece medicamente comercializate în întreaga lume este contrafăcut, avertizează Comisia Internaţională pentru controlul stupefiantelor, în cadrul raportului său anual făcut public. Acelaşi raport subliniază faptul că acest comerţ cu produse farmaceutice contrafăcute este ilegal, înregistrând o creştere absolut îngrijorătoare, respectiv un procent de 90% în raport cu anul 2005.

Specialiştii susţin că, în urma analizelor de laborator efectuate, aproape jumătate dintre medicamentele comercializate online, fie nu conţin substanţa activă, fie aceasta există în procent mult mai redus decât cel declarat şi necesar. Cu toate acestea, ambele versiuni de medicamente contrafăcute au un impact deosebit de grav asupra sănătăţii consumatorilor, de la simplul disconfort până la moarte, întrucât în urma analizelor, au fost descoperite cantităţi deloc neglijabile de metale grele, arsenic, vopseluri, acid boric şi alte asemenea substanţe toxice de natură a pune în pericol viaţa acestora.

Cea mai mare parte a consumatorilor de medicamente contrafăcute susţin că au achiziţionat aceste produse farmaceutice de pe internet, din aşa numitele "farmacii virtuale", prin intermediul prietenilor sau prin complicitatea farmacistului.

Creşterea îngrijorătoare a acestui tip de comerţ cu produse farmaceutice contrafăcute se traduce printr-un apetit mărit al consumatorilor în ceea ce priveşte automedicaţia şi autotratarea diferitelor afecţiuni, prin avantajul indus de lipsa obligaţiei de a prezenta prescripţia medicală de rutină întocmită de doctor cu ocazia controlului medical, întrucât într-o proporţie semnificativă, acestea pot fi achiziţionate fără reţetă medicală. Astfel, pierderea în greutate, îmbunătăţirea performanţelor sexuale, renunţarea la fumat, lupta împotriva depresiei, toate acestea sunt afecţiuni care pot fi "tratate" cu produse farmaceutice cumpărate online, fără a se solicita în acest sens vreo reţetă medicală.

Acest prim impuls al consumatorilor în ceea ce priveşte achiziţionarea medicamentelor de pe internet este asociat şi stării de comoditate, precum şi, aparent, preţului considerabil mai mic în raport cu cele practicate de farmaciile autentice.

În ceea ce priveşte criteriile de diferenţiere a produselor periculoase de cele autentice, specialiştii susţin că există modalităţi limitate de identificare. Majoritatea produselor farmaceutice contrafăcute sunt aproape nedetectabile cu ochiul liber. În schimb, culoarea ciudată, precum şi mirosul înţepător pot fi două dintre indiciile care ar trebui să ne dea de gândit înainte de a consuma un anumit medicament. Din păcate, un astfel de experiment ar putea fi analizat mai degrabă de o persoană care consumă în mod uzual un anumit medicament, obişnuită fiind cu gustul şi consistenţa respectivului medicament.

Cu toate că tendinţa iniţială a fost ca preţul de vânzare pe internet al medicamentelor să fie unul mai mic decât cel practicat de farmaciile autentice, tocmai pentru a atrage clientela în acest tip de comerţ, actualmente tendinţa este ca preţurile să fie comparabile, tocmai pentru a nu stârni suspiciuni. Cu toate acestea, consumatorul care achiziţionează medicamente via online poate beneficia de reduceri substanţiale, pentru o cantitate mai mare reducerea putând ajunge şi la 70%.

Un alt indiciu al produselor farmaceutice contrafăcute poate fi ambalajul acestora. Astfel, cutiile acestora pot fi uşor diferite, le poate lipsi cu desăvârşire luciul, numele produsului poate fi inscripţionat cu caractere uşor diferite în raport cu detaliile autentice. De asemenea, un alt semn care ne poate indica confruntarea cu un fals este lipsa efectului terapeutic al medicamentului, efect ce se lasă, de altfel, aşteptat. În acest sens, trebuie subliniat încă o dată, că pastilele contrafăcute au o compoziţie diferită, în sensul că, fie substanţa activă este prezentă în cantităţi foarte mici, acest fapt ducând la un efect nul, fie ne confruntăm cu un exces de substanţă activă.

Chestiunea falsificării produselor farmaceutice este un aspect din ce în ce mai puţin controlabil, mai ales din cauza lipsei de cooperare de care dau dovadă anumite state.

În vederea stopării acestui tip de comerţ este nevoie de o legislaţie competentă în acest sens şi mai ales de dispoziţii legale care să reglementeze situaţia actuală a farmaciilor virtuale.

Domnul Ion Dumitru:

"SOS, pădurea!"

Analizând situaţia din sectorul silvic constat cu mâhnire că instituţiile statului nu sunt preocupate pentru aplicarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, şi inclusiv în realizarea unei conştiinţe forestiere.

"Cine va avea pădure va avea aur". Astfel de texte cucernice se pot citi pe panourile aflate în lungul şoselelor. Aur, într-adevăr!

Beneficiile de pe urma pădurilor sunt inestimabile.

Pădurea este o resursă economică importantă, un esenţial regulator hidrologic şi de temperatură, un atenuator al şocurilor climatice: iarna frânează viscolele, vara absoarbe surplusul de apă, pe care îl restituie apoi treptat în natură, diminuează efectul vânturilor, stabilizează solul, e generatoare de oxigen şi filtru de noxe.

Dacă pădurile noastre ar dispărea, odată cu ele ar pieri aproximativ 70% dintre speciile de plante şi animale sălbatice.

Sărăcirea în continuare a ecosistemului forestier va induce dezechilibre ecologice grave, ca pătrunderea explozivă a unor specii invazive, degradarea terenurilor, toate cu efecte directe asupra productivităţii agricole.

Fără păduri şi fără vieţuitoarele lor va dispărea o resursă capitală pentru turism, căci peisajul rural, cel al staţiunilor, cel montan va suferi mutilări irecuperabile.

O Românie despădurită va fi o ţară cu mult mai urâtă şi mai vulnerabilă.

Ca toate acestea să nu se întâmple, nu trebuie neapărat să ne gândim la un miracol, ci pornind de la faptul că pădurea reprezintă o comunitate de viaţă complexă şi care contribuie, în mod esenţial, la regenerarea aerului, a solului şi a apelor.

În momentul în care Partidul Social Democrat va guverna, va implementa cel puţin 20 de soluţii din Programul de guvernare.

Domnul Ion Dumitru:

"Vom rezolva problemele fondului forestier naţional"

Într-o Românie aflată încă într-un capitalism sălbatic, cu un viitor nesigur al pădurilor, când actuala putere nu acţionează pentru revigorarea sectorului forestier, Partidul Social Democrat, în momentul când va ajunge la guvernare, va avea următoarele obiective în domeniu:

1. Conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor şi a vegetaţiei forestiere, indiferent de regimul de proprietate;
2. Eficientizarea acţiunilor de apărare a integrităţii fondului forestier naţional, prin perfectarea pachetului legislativ pentru reducerea tăierilor ilegale de masă lemnoasă;
3. Stoparea declinului suprafeţelor împădurite şi extinderea suprafeţei ocupate de păduri la 30% din suprafaţa României, prin: împădurirea de terenuri degradate, inapte pentru agricultură; înfiinţarea de perdele de protecţie a câmpurilor, a căilor de comunicaţie şi a aşezărilor umane;
4. Sprijinirea sub raport tehnic şi cu material săditor de plantare pentru înfiinţarea de păduri în zonele deficitare în vegetaţie forestieră;
5. Asigurarea stării de sănătate a pădurilor, prin aplicarea unor măsuri complexe de combatere biologică şi integrată a dăunătorilor;
6. Asigurarea bazei materiale pentru desfăşurarea în condiţii optime a lucrărilor de investiţii şi întreţinere a obiectivelor silvice;
7. Alocarea de fonduri bugetare destinate pentru ameliorarea terenurilor degradate, corectarea torenţilor, drumuri forestiere şi cercetare, respectând legislaţia din Uniunea Europeană;
8. Amenajarea bazinelor hidrografice, în scopul diminuării efectelor inundaţiilor;
9. Gestionarea durabilă a fondului cinegetic naţional şi al celui piscicol din apele de munte;
10. Susţinerea de la bugetul de stat a cheltuielilor de administrare a pădurilor private cu suprafeţe sub 30 de ha, inclusiv cheltuielile pentru efectuarea cadastrului forestier;
11. Dezvoltarea unui sistem eficient de prevenire a producerii incendiilor de păduri şi de protejare a aşezărilor umane împotriva acestor dezastre;
12. Îmbunătăţirea sistemului de pregătire şi valorificare a masei lemnoase care se recoltează din păduri de către operatori economici sau în regie proprie de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva;
13. Perfecţionarea sistemului informatic la nivelul structurilor organizatorice care gestionează păduri publice sau private;
14. Promovarea susţinută a educaţiei silvice şi a formării conştiinţei forestiere a populaţiei.

Prin rezolvarea acestor obiective vom putea lăsa generaţiilor viitoare păduri trainice şi nu lozinci scrise cu turme de oi pe versanţi, în cea mai joasă formă a slugărniciei, aşa cum procedează actualii guvernanţi.

Domnul Iulian Vladu:

"Amalgamul politic al USL, tămâia liderilor PNL"

Democraţia fără consultare din PNL se pare că a adus numai neînţelegeri între liderii partidului. Alianţa USL, văzută de către Antonescu ca o reuşită personală, pare a se prăbuşi înainte de închegare. Pentru că nu s-au purtat prea multe negocieri între membrii filialelor PNL înainte de căsătoria cu PC şi PSD, acum mulţi lideri sau membri simpli ai PNL-ului se înrolează în alte partide. Sunt persoane pentru care identitatea politică şi doctrinară nu trebuie pierdută sau membri care au luptat ani la rândul împotriva baronilor locali ai PSD «În viaţa mea nu am votat şi nu voi vota PSD, indiferent de consecinţe», declarau anumiţi lideri PNL... Dacă despre PSD putem spune că a scăpat de povara PC-ului, nu acelaşi lucru putem spune despre PNL, care deşi ar fi putut beneficia «integral» de procentele obţinute la alegeri, acum trebuie să ofere şi PC-ului 20 de locuri. Dar, depinde câte procente va obţine PNL-ul acum, fiind în căruţă cu PSD-ul.

Mai nou, PSD-ul caută sprijin şi printre rândurile PRM-ului, intraţi într-o negură a politicii. Astfel, Vadim va apărea în prim-plan alături de Bombonel şi de tânărul în ale politicii, Victor Ponta, în stânga, alături de Crin Antonescu în dreapta. "Nici nu vreau să mă gândesc că PRM s-ar putea alia cu USL", declara Haşotti. Astfel, părerile sunt împărţite: Vadim doreşte alianţă cu PSD, dar fără USL, pe care o consideră o "alianţă ridicolă, care nu are nicio valoare". PNL-ul nu acceptă alianţa PSD-ului cu PRM-ul şi consider că dacă PSD-ul încheie astfel de protocoale înseamnă că nu există un parteneriat solid al PNL cu PSD.

Drept urmare, trădare să fie, dar să ştim şi noi, declară liderii PNL Alianţa USL....ŕ la Caragiale, nu este decât o alianţă sortită eşecului. In primul rând, o alianţă care are drept scop dărâmarea Guvernului Boc şi a lui Băsescu, fără ca ea însăşi să prezinte o alternativă, nu este o alianţă capabilă să atragă încredere. De aceea, e posibil ca această alianţă să câştige ceea ce a câştigat Geoană când a candidat împotriva lui Băsescu, deşi avea de partea sa toate forţele, atât cele media cât şi partidele politice. Liderii Alianţei USL discută despre încredere şi profesionalism, când ei înşişi nu dau dovadă de încredere în propriul proiect. În fapt, aşa conducere, aşa alianţă!

Doamna Manuela Mitrea:

"Desfiinţarea Sanatoriului Balnear şi de Recuperare Mangalia"

După ce a intervenit descentralizarea unităţilor sanitare, acestea intrând în subordinea autorităţilor judeţene şi locale, Ministerul Sănătăţii a ajuns la concluzia că, de fapt, numărul de spitale este prea mare şi trebuie redus.

Astfel, într-un proiect afişat pe site-ul Ministerului Sănătăţii este prezentată lista cu spitalele care trebuie să fie desfiinţate sau care trebuie să devină secţii ale spitalelor judeţene. În judeţul Constanţa şapte din cele treisprezece unităţi spitaliceşti vor fi reprofilate sau comasate în perioada imediat următoare, printre acestea regăsindu-se şi Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Mangalia care ar trebui să treacă în subordinea Sanatoriului Balnear şi de Recuperare Techirghiol.

Sanatoriul Balnear de Recuperare Mangalia este o unitate modernă, de referinţă pentru turismul balnear, declarat "de interes naţional" de către Ministerul Sănătăţii şi care funcţionează de 50 de ani, fără întrerupere, ca unitate sanitară cu personalitate juridică, renumită atât în toată ţara, cât şi peste hotare, atrăgând de-a lungul timpului numeroşi turişti din întreaga lume.

Această unitate sanitară dispune de două baze de tratament cu o capacitate de 275 de locuri, fiind dotată cu aparatură modernă, tratând anual peste 10.000 de pacienţi. Sanatoriul este deservit de 234 de salariaţi bine pregătiţi, care prin rezultatele excelente obţinute în activitatea medicală şi managerială au făcut ca Sanatoriul Balnear de Recuperare Mangalia să se situeze printre primele unităţi similare din ţară, în condiţiile în care nu a primit niciun leu din alocaţii bugetare.

Sanatoriul Mangalia este unic în Europa în privinţa factorilor curativi naturali, respectiv: izvoarele sulfuroase, asociate cu nămolul sapropelic, apa de mare şi micro-climatul marin.

Guvernanţii de azi desfiinţează spitale şi sanatorii, pentru că ei se tratează în străinătate, desfiinţează judecătorii şi parchete pentru că ei sunt deasupra legii, taie salarii şi pensii pentru că ei nu trăiesc din astfel de venituri.

Oare cât timp noi, poporul român, vom mai lăsa acest guvern incompetent să-şi facă de cap? Dacă vom rămâne pasivi, nimic din ţara noastră nu va scăpa de "coasa" Guvernului Boc!

Ar fi mai bine să "desfiinţăm" noi Guvernul Boc, decât să-l lăsăm să desfiinţeze spitalele şi sanatoriile.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"România bolnavă"

În ultimii doi ani de zile România a devenit unul dintre cele mai bolnave state ale Europei. Şi nu vorbesc aici doar de sănătatea fizică a cetăţenilor săi care, pe fiecare zi ce trece, se văd condamnaţi la lipsă de speranţă şi la imposibilitatea de a accesa servicii esenţiale ale statului, cum ar fi serviciile de protecţie socială, protecţie medicală sau un tratament corect în faţa legii şi a instituţiilor statului. Vreau să vorbesc despre boala profundă a României. Iar aceasta nu este o boală a societăţii româneşti, aşa cum spun mulţi dintre noi, ci mai curând o boală a statului român, a instituţiilor fundamentale şi mai ales a raporturilor de putere şi de control dintre acestea.

Preşedintele Traian Băsescu, cel care în urmă cu doar şapte ani "juca totul pe o singură carte", cea a Constituţiei României, a devenit principalul purtător şi desiminator al microbului ce atacă acum statul român: abuzul de putere. Prin comportamentul său discreţionar, reprezentantul celei mai importante funcţii în stat agresează în fiecare zi sistemul democratic românesc. El este cel care reuşeşte să transforme excepţia în regulă, cutuma în lege şi ineditul în banal.

Astfel, nu are nici un fel de jenă sau limită morală şi constituţională când se hotărăşte să se implice activ în viaţa politică internă a PDL, dând directive despre cine şi cum ar trebui să fie ales preşedinte al acestui partid. În acest fel, preşedintele Traian Băsescu încalcă de facto, chiar dacă nu şi de de iure articolul 84 alin.(1) din Constituţia României, care spune că: "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid (...)" şi, prin urmare, nici nu poate să se implice în viaţa politică internă a acestuia.

Mai mult decât atât, abuzul de putere al acestui om este evident atunci când încearcă prin orice mijloace şi prin controlul excesiv al unor instituţii ale statului să suprime orice formă de protest, indiferent din partea cui ar veni aceasta. Iar exemplele cotidiene sunt suficiente: atunci când liderii opoziţiei acuză sistemul ticăloşit pe care îl conduce, în mod obligatoriu aceştia sunt înfieraţi public ca oameni ai mogulilor. Când Parlamentul se opune, preşedintele încearcă prin orice mijloace să-l desfiinţeze. Atunci când liderii sindicali organizează mişcări de protest, aşa cum este normal pentru o populaţie din ce în ce mai sărăcită, se declanşează o acţiune de demonizare a acestora din partea unor instituţii ce au un grad de credibilitate din ce în ce mai redus. Atunci când vocea de protest se ridică chiar din mijlocul partidului de guvernământ, se găsesc rapid mijloace de intimidare şi înăbuşire a oricărei direcţii diferite de cea arătată de Palatul Cotroceni.

Suntem o ţară care plânge după un sistem judiciar corect, după un sistem medical sigur şi confortabil pentru cetăţenii săi, după un sistem de educaţie şi protecţie socială care să dea o şansă firească pentru copiii şi bătrânii noştri. Dar mai ales devenim din ce în ce mai mult o ţară în care democraţia este agresată şi mutilată în fiecare zi de către voinţa discreţionară a unui singur om.

Doamna Antonella Marinescu:

"O operaţiune de comando la adresa României - desfiinţarea sau comasarea spitalelor"

Deciziile Guvernului Boc de desfiinţare şi comasare sunt o măsură care aruncă definitiv în haos sistemul sanitar. Oare guvernanţii sunt contaminaţi cu sindromul "imunitate"?

Distrugerea sistemului a început odată cu umilirea medicilor şi alungarea lor din ţară. 182 de spitale din cele 435 existente în România vor fi comasate sau reprofilate, potrivit unei propuneri a Ministerului Sănătăţii. Unităţile comasate vor deveni secţii exterioare ale altor spitale. Dintre cele 182 de spitale, 111 sunt propuse pentru comasare cu alte spitale, iar 71 de spitale vor fi reprofilate în cămine de bătrâni sau centre de urgenta.

În ceea ce priveşte modificarea spitalelor în cămine de bătrâni, explicaţia este următoarea: "Intenţia Ministerului Sănătăţii este să facă din cele 71 de spitale centre medico-sociale pentru vârstnicii cu afecţiuni cronice, iar în aceste condiţii centrele vor funcţiona ca orice spital". Crearea unui număr aşa de mare de aziluri de bătrâni nu cred ca este necesar la ora actuala. Tradiţia la romani a fost şi va rămâne ca bătrânii să trăiască în sânul familiei. E păcat ce se întâmplă şi vom plăti mai mult decât cred că vom câştiga. Oare ţara aceasta se va transforma într-un mare azil de bătrâni?

Daca în 2009 România se situa pe locul 11 într-un clasament al ţărilor europene, făcut pe baza numărului de paturi de spital, cu 658 de paturi disponibile la suta de mii de locuitori, acum ţara va avea numai 549 de paturi la suta de mii de locuitori şi va coborî pe locul 16 în clasament.

Retrocedările fără noimă şi fără discernământ sunt o nebunie, care numai la noi se putea întâmpla. Ţări precum Cehia, Polonia, Ungaria nu au retrocedat în natură, ci doar au dat despăgubiri băneşti într-un anumit cuantum.

Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila a declarat ca măsurile de comasare a spitalelor sunt necesare, deoarece în prezent structura sistemului sanitar "păcăleşte pacientul".

"Nu există medici, linie de gardă, iar şansele de a primi tratament corespunzător sunt reduse, drept pentru care în multe situaţii pacientul este transferat la spitalul judeţean de urgenţe".

În acest caz îmi vin în minte două întrebări: Ce poţi face dacă nu o să mai fie destule spitale care să primească toţi pacienţii? Te duci la Viena pentru ca ai bani? Greşit! Chiar dacă ai avea toţi banii din lume, Viena este departe şi în medicină timpul este foarte preţios. Dar ceilalţi care nu au bani ştiu că în spitalele din România chiar poţi să te faci bine şi cu bani puţini. Factorii naturali de aici sunt unici şi gratis pentru că oamenii care lucrează în aceste spitale din România sunt adevăraţi profesionişti şi au altceva de nepreţuit... suflet... ceea ce la Viena nu vom găsi niciodată.

Un exemplu bun este Sanatoriul Balnear de la Mangalia, care este renumit şi peste graniţele ţării. Această unitate sanitară care a mers pe profit în ultimii ani reprezintă pentru Municipiul Mangalia o valoare a patrimoniului local care atrage mii de turişti străini în sudul litoralului românesc. Are o vechime de peste 50 de ani şi tratează cazuri şi boli diferite de cele tratate la sanatoriul Techirghiol, a cărui anexă se doreşte a fi. Prin desfiinţarea Sanatoriului din Mangalia va fi afectată dezvoltarea turistică a zonei, vor scădea veniturile de la bugetul local, va fi afectată direct calitatea vieţii cetăţenilor din Municipiul Mangalia. Iar în cazul acestui sanatoriu mai sunt şi altele în ţară. Oare desfiinţarea este o pedeapsă pentru că are în derulare proiecte pe bani europeni şi că în ciuda faptului că Ministerul Sănătăţii nu a alocat niciun ban de ani buni, sanatoriul a făcut investiţii din venituri proprii?

Spitalele închise aduc bani în vistieria PDL. Probabil ca cei din PDL sunt disperaţi din cauza alegerilor, care vor fi catastrofale, dacă nu se vor băga foarte mulţi bani. Iar banii aceştia sunt strânşi de ici, de colo, iar din această aşa-zisă reformă se strâng bani buni pentru campaniile următoare.

Nimeni nu ar trebui să se joace cu viaţa şi sănătatea oamenilor. Incapabilitatea este litera de lege a Guvernului Boc şi este un alt motiv pentru care au loc toate aceste absurdităţi.

Eu şi alţi oameni din această ţară avem o întrebare: "oare serviciile de pompe funebre vor înlocui salvarea?"

Am zis!

Domnul Mircia Giurgiu:

"Profesorul nevăzător - indispensabil sistemului de învăţământ special"

Profesorii nevăzători din cadrul Liceului pentru Deficienţi de Vedere Cluj-Napoca, studiind Legea Educaţiei Naţionale din 2011, au constatat cu surprindere că în art.247 lit. f) care face referire la funcţiile didactice din învăţământul special (mai ales în şcolile pentru deficienţi de vedere), a fost omis postul de profesor preparator nevăzător. Propunem completarea acestui articol, prin includerea postului de profesor preparator nevăzător în şcolile speciale pentru deficienţi de vedere la clasele cu deficienţi de vedere.

De menţionat faptul că postul de profesor preparator nevăzător există încă din anul 1966 şi se regăseşte şi în Hotărârea de Guvern nr.1251 din 3 noiembrie 2005 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii de învăţare, instruire, compensare, recuperare şi protecţie specială a copiilor, elevilor tineri cu cerinţe educative speciale din cadrul sistemului de învăţământ special şi integrat.

Precizăm că omiterea postului de profesor preparator nevăzător se regăsea şi în Proiectul Legii educaţiei naţionale, supus dezbaterii publice, motiv pentru care atât instituţia noastră, cât şi Asociaţia Nevăzătorilor din România au propus corectarea acestei omisiuni, prin includerea acestei funcţii. Amendamentul a fost înaintat şi multor parlamentari, dar legea fiind aprobată prin asumarea răspunderii Guvernului, punctul nostru de vedere a fost omis.

În urma neprevederii funcţiei de profesor preparator nevăzător în şcolile pentru deficienţi de vedere din România, există riscul ca aproximativ 40 de cadre didactice nevăzătoare să îşi piardă locul de muncă.

Postul de profesor preparator nevăzător se justifică în şcolile pentru deficienţi de vedere, deoarece are un rol foarte important în educaţia elevilor prin activităţile compensatorii pe care le desfăşoară, deoarece cunoaşte foarte bine necesităţile elevului cu deficienţe de vedere, utilizând acelaşi alfabet specific (Braille), aceeaşi tehnologie de acces în obţinerea informaţiilor (computer, dispozitive adaptate etc.). Profesorul nevăzător desfăşoară activităţi compensatorii şi de recuperare în procesul de învăţare şi dobândire a abilităţilor practice şi are un rol important în recuperarea şi integrarea elevilor, care din diferite motive au venit mai târziu în şcolile pentru deficienţi de vedere. În scopul recuperării acestora, profesorul preparator nevăzător desfăşoară activităţi, precum: alfabetizare (scris/citit braille), utilizarea calculatorului asistat de tehnologia de acces (cititor de ecran cu sinteză vocală) etc.

În plus, în cazul elevilor cu dificultăţi de învăţare în ritmul predării materiei la clasă, profesorul preparator încearcă să adapteze noile conţinuturi de asimilat, la nivelul acestora de înţelegere în cadrul orelor de preparare special prevăzute pentru acest grup ţintă şi prin similitudinea deficienţei senzoriale, profesorul preparator nevăzător constituie un model pentru elevii şcolilor pentru deficienţi de vedere.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua internaţională a limbii materne"

Ziua internaţională a limbii materne este sărbătorită în fiecare an la data de 21 februarie şi promovează identificarea şi folosirea limbilor materne în lume, în mod special pe cele ale grupurilor minoritare.

La origine a fost "Ziua Mişcării pentru Limbă", comemorată în Bangladesh, începând cu anul 1952, în amintirea studenţilor ucişi, care au militat pentru recunoaşterea limbii bengali în Pakistan.

La data de 21 februarie 1952, un grup de studenţi de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoaşterea limbii bengali, ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul statului Pakistan. Guvernatorul Pakistanului decretase în anul 1948 ca limba urdu să fie singura limbă oficială, atât în estul, cât şi în vestul Pakistanului. Însă, populaţia din Est vorbea limba bengali şi astfel s-a iniţiat o mişcare de protest care a culminat în 21 februarie 1952 cu manifestarea studenţilor de la Universitatea din Dacca.

"Ziua internaţională a limbii materne" a fost proclamată în conferinţa generală UNESCO din anul 1999. Statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecţia şi restabilirea bogăţiei diversităţii culturale, prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere în diferitele popoare.

În acest an, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, în colaborare cu Uniunea Elenă din România, a organizat "Ziua internaţională a limbii materne" la sediul Uniunii Elene din Bucureşti, unde au participat tinerii şi reprezentanţii minorităţilor naţionale din Bucureşti.

Evenimentul a cuprins: alocuţiuni despre importanţa zilei de 21 februarie, prezentarea formelor de salut în toate limbile, recitarea primei strofe a poeziei "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" de Mihai Eminescu, în limba maternă a tuturor minorităţilor participante şi un concurs de recunoaştere a melodiilor minorităţilor participante.

Prin intermediul acestui eveniment, am încercat să susţinem promovarea limbii, a culturii, a tradiţiilor şi obiceiurilor, să încurajăm tinerele generaţii să descopere şi să simtă afecţiune faţă de cultură, obiceiuri şi tradiţii.

Doamna Oana Niculescu-Ştefănescu Mizil Tohme:

"Indiferenţa ucide!"

Domnule ministru al sănătăţii, vă rog, nu rămâneţi indiferent la strigătele celor din Budeşti!

Puţine subiecte vor fi fost mai demne de un cuvânt de la această înaltă tribună decât cele ce fac vorbire despre sănătatea românească. Puţine adevăruri vor fi fost mai demne să fie rostite decât cele legate de sănătatea românească. Un astfel de adevăr este acesta: indiferenţa ucide! Un altul este acesta: indiferenţa guvernanţilor îi ucide încet pe guvernaţi, iar indiferenţa intenţionată accelerează acest proces.

Domnule ministru al sănătăţii, vă rog, nu rămâneţi indiferent faţă de soarta locuitorilor din Budeşti! Nu ştiu dacă aţi avut vreodată şansa să treceţi prin zona Budeşti şi să-i cunoaşteţi pe călărăşenii de acolo. Sunt oameni sărmani, care trăiesc de pe o zi pe alta, dar încearcă, domnule ministru, să trăiască demn.

Cred că este datoria noastră, ca oameni politici, ca oameni de stat, să nu le răpim această demnitate. Dar cum poţi rămâne demn, domnule ministru, când trebuie să te deplasezi 30-40 de kilometri pentru tratament, în condiţiile în care eşti şi bolnav şi sărac? Cum poţi rămâne demn, când vezi cum copiii suferă şi nu ai cum să-i ajuţi, iar chiar dacă îţi permiţi să-i pui pe drumuri, tot le faci rău? Cum poţi rămâne demn, când disperarea te forţează în stradă, unde îţi urli nevoile şi durerile şi nimeni nu te ascultă?!

Ştiţi, domnule ministru al sănătăţii, că spitalul din Budeşti a fost preluat, printr-o decizie unanimă, de Consiliul local în vara anului 2010 fără datorii la bugetul de stat şi deserveşte aproximativ 40.000 de locuitori?

Aţi fost informat de faptul că unitatea spitalicească a intrat într-un amplu proces de modernizare, care nu numai că nu s-a oprit, dar este şi în grafic şi mai bine de trei sferturi din lucrări sunt finalizate, inclusiv camera de gardă?

Ştiţi că toate lucrările de renovare au adus spitalul din Budeşti la norme europene?

Ştiţi că dacă spitalul din Budeşti va fi desfiinţat locuitorii din Plătăreşti, Fundeni, Gălbinaşi, Sohatu, Vasilaţi, Frumuşani şi Şoldanu vor trebui să se deplaseze zeci de kilometri, până la spitalul din Olteniţa sau şi mai mult până, la spitalele din Bucureşti?

Ştiţi că în acest moment spitalul din Budeşti acţionează ca un filtru pentru spitalele din capitală, în aşa fel încât tratamentul să se desfăşoare cât mai aproape de cetăţean şi spitalele din Bucureşti să nu devină sufocate?

Aţi auzit sau aţi fost informat măcar de protestele disperate ale locuitorilor din oraş, care nu mai ştiu ce să facă şi cum să facă şi ce să spună ca să nu li se închidă spitalul?

Sau poate aţi auzit cumva de propunerile de reprofilare pe care le-a elaborat managementul spitalului, care sugerează ca din cele patru secţii câte are acum unitatea să rămână doar două: una de tratament intern, prin comasarea secţiei de tratament intern cronic şi una de pediatrie, urmând ca secţia de TBC să fie transformată în secţie de îngrijire paleativă?

Nu ştiu dacă ştiţi toate aceste lucruri, nu ştiu dacă v-aţi uitat vreodată, măcar şi la televizor, cu atenţie la feţele oamenilor care strigau şi scandau să nu le închideţi spitalul, aşa cum nu ştiu dacă vreodată situaţia din Budeşti a fost mai mult decât o statistică. A trebuit închis încă un spital, ca să mai reducem nişte costuri, s-a pus degetul pe o hartă şi gata, spitalul din Budeşti se desfiinţează. Sabia a căzut! Grea misiune trebuie să fi avut cel care a întocmit lista cu unităţi medicale care se vor desfiinţa.

În ceea ce mă priveşte, vreau să vă asigur că, aşa cum mă cunoaşteţi, voi fi alături de ei la fiecare pas pe care îl vor face. Voi scrie şi voi duce cauza celor din Budeşti şi premierului şi comisarului european pentru sănătate şi voi anexa semnăturile celor care nu doresc transformarea spitalului în cămin de bătrâni. Şi vor fi câteva zeci de kilograme de foi de hârtie cu semnături! Dacă locuitorii din Budeşti nu renunţă, nu voi renunţa nici eu!

Domnule ministru, locuitorii din Budeşti sunt oameni demni şi cu frica lui Dumnezeu, ei se roagă acum de noi, de dumneavoastră, să nu închideţi spitalul. Vă rog, aveţi măcar curajul să veniţi în localitate, să îi ascultaţi faţă în faţă, şi apoi să luaţi o decizie! Nu de puţine ori, cuvintele guvernaţilor au schimbat decizia guvernanţilor, am încredere că cei din Budeşti vor reuşi să vă convingă de puterea adevărului lor, dacă veţi veni să-i ascultaţi!

Mă rog să vă dea Dumnezeu gândul cel bun!

Domnul Corneliu Olar:

"Moţii cer închiderea totală a magazinelor de vise în România"

Etnobotanicele au ajuns, cum-necum, şi în inima ţării Moţilor, în oraşul Câmpeni. Astfel, sâmbătă, 19 februarie a.c., la cabinetul parlamentar pe care l-am deschis în acest oraş am fost pur şi simplu asaltat de cca. 40 de părinţi care mi-au cerut insistent să semnalez Parlamentului României şi celorlalte instituţii ale statului faptul că, la nivelul oraşului, substanţele şi plantele etnobotanice au ajuns un real pericol, acestea fiind găsite cu uşurinţă în baruri, discoteci şi chiar în unităţile de învăţământ.

Deşi Camera Deputaţilor a adoptat recent (marţi, 9 februarie 2011) un proiect de lege care prevede că "vânzarea, punerea în vânzare, comercializarea, distribuirea, livrarea produselor etnobotanice din plante, extracte sau combinaţii din plante cu efect halucinogen sau euforic este interzisă" încălcarea acestei interdicţii urmând a fi sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar tentativa de asemenea se pedepseşte, problema nu cred că este rezolvată în totalitate. S-a modificat Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri, dar numai în ceea ce priveşte comercializarea, distribuirea şi livrarea produselor etnobotanice. Părinţii susţin însă că atâta timp cât vor exista "magazinele de vise" nu va dispărea nici acest "negoţ" cu etnobotanicele, de aceea cer insistent adoptarea unei legi care să interzică în totalitate funcţionarea acestor magazine în toată ţara.

Problema consumului în rândul tinerilor a acestor substanţe halucinogene a devenit deja foarte periculoasă la nivel de ţară. Până în prezent, potrivit statisticilor prezentate de Ministerul Sănătăţii, au fost internaţi în vederea dezintoxicării peste 2600 de tineri numai în anul 2010 (creştere de 150% faţă de anul 2009). Şi la nivelul judeţului Alba anul trecut au avut loc 86 de internări .

Problema şi mai mare este că, aşa după cum susţin medicii specialişti, costul de substanţe etnobotanice are efecte chiar mai grave decât consumul de heroină sau cocaină. Aşa după cum subliniază medicul Lucian Vasiliu de la Centrul de Dezintoxicare a Spitalului de Psihiatrie "Alexandru Obregia" din Bucureşti - "nu este vorba de nişte plante simple, ci de plante stropite cu substanţe de sinteză - amfetamine sau metamfetamine, care au efect grav asupra organismului şi psihicului, dând crize asemănătoare schizofreniei de scurtă durată, şi care, în funcţie de halucinaţii, consumatorii devin agresivi cu cei din jur sau cu propria persoană, ceea ce îi face să se arunce de la etaj, să se înjunghie, etc.

Aşa după cum subliniază domnia sa, problema este că "nu este suficient să consume un pliculeţ, după o jumătate de oră consumatorii simt nevoia altui pliculeţ şi din ce în ce mai mult. Chiar şi după detoxifiere timp de două săptămâni în spital, asemeni "câinelui lui Pavlov" când văd un magazin cu etnobotanice se duc şi cumpără din nou, deci dependenţa produsă este foarte mare. Tot după cum susţin medicii specialişti, etnobotanicele sunt substanţe extrem de toxice pentru substanţa nervoasă, mai ales pentru tineri, deoarece persoana este foarte tânără, scoarţa cerebrală este imatură şi vine aceasta cu toxicitate foarte mare şi dă stări psihice particulare, ajungând să semene cu o boală psihică, care se remite prin internare, dar dau ulterior dependenţă psihică.

Chiar dacă am adoptat proiectul de lege amintit şi chiar dacă Guvernul, prin premierul Emil Boc, a dispus controale mixte în toate judeţele şi oraşele ţării şi a promis că Executivul pregăteşte în scurt timp "o lege după modelul Poloniei" care este cea mai dură din UE, solicit adoptarea unui nou amendament la Legea nr.143/2000, prin care să se stipuleze clar "interzicerea funcţionării în totalitate a magazinelor de vise" în România. Doar aşa cred că putem stopa acest fenomen extrem de îngrijorător apărut în ultimii ani în rândul tinerilor noştri .

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernarea Boc fără măsuri de relansare a economiei"

Starea economiei a fost anticipată de toţi analiştii economici de bun-simţ care au avertizat că tăierile abrupte ale veniturilor secondate de majorări ale TVA vor omorî economia. Din păcate, cei care trebuiau să asculte şi, eventual să îl convingă pe întâiul economist al ţării că ceea ce vrea FMI este greşit nu au facut-o.

Ţara se află la mâna FMI, faţă de care şi preşedintele şi premierul manifesta un servilism fără margini. România este condusă în acest moment de oameni pentru care respectul de sine şi responsabilitatea faţă de populaţie sunt zero.

Guvernul Băsescu-Boc face însă experimente pe români şi mimează lupta împotriva corupţiei. Pierderile la bugetul de stat din tot ceea ce înseamnă trafic de frontieră (tutunul este doar o mică parte) sunt estimate la un miliard de euro.

La nivelul UE, impactul financiar al traficului de tutun, considerând doar taxele vamale şi neluând în calcul accizele, este foarte mare. Prin urmare, România produce mare parte din această gaură existentă la nivel european.

România continuă să trăiască pe datorie.

Actualul Guvern se împrumută şi creşte factura pe care generaţiile viitoare o au de plătit.

Deşi România nu va mai trage ultima tranşă de la FMI, Guvernul va continua să se împrumute de pe piaţa bancară.

Guvernul Băsescu-Boc nu ia măsuri pentru stimularea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă şi nici nu se luptă în mod real pentru a aduce mai mulţi bani la buget. Tot ce face este să se împrumute.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul să-şi asume corupţia din vămi"

Din senin Guvernul şi instituţiile sale şi-au dat seama că se dă şpagă la vamă. Timp de mai bine de 6 ani, actualul regim s-a hârjonit prin vămi şi frontiere cu băieţii buni, generatori de sume imense, în euro, la sacoşă. S-au bucurat, au încasat, şi-au reevaluat averea din "vânzări anterioare", acum a venit vremea sacrificării.

În campania de reţineri şi arestări sunt însă două probleme uriaşe: de ce au fost lăsate aceste filiere să funcţioneze atât timp şi în beneficiul cui?

Niciodată corupţia din România nu a fost mai mare decât acum. Niciodată statul român nu s-a aflat sub controlul unor mafii private, aşa cum se află acum.

Băsescu spune că acum se luptă cu corupţia din vămi, când anul acesta au fost anulate ordinele care cereau controlarea tirurilor, urmând ca acestea să fie scanate prin sondaj. Această operaţiune a început acum pentru că cei din PDL sunt în război şi se distrug unii pe alţii.

Problemele care au existat în trecut erau gestionate mai bine. În perioada preaderării României la UE (2001-2004) s-au luat o serie de măsuri legislative şi organizatorice, menite să aducă la îndeplinirea criteriilor de aderare şi să încheie capitolul 25 Uniunea Vamală la termen. Capitolul Vama a fost printre primele capitole încheiate cu succes de România pentru aderarea UE. S-a solicitat sprijin de specialitate Marii Britanii.

În perioada 2001-2004 s-a diminuat considerabil fenomenul de fraudă în sistemul vamal românesc: au crescut an de an încasările la bugetul de stat din taxele vamale, ajungând ca în anii 2003 şi 2004 contribuţia vămii la bugetul de stat să reprezinte aproape 1/3 din buget.

După 2005 au fost schimbate sau date afară din sistemul vamal toate cadrele de conducere şi în locul lor au fost instalaţi oamenii noii puteri, cei mai mulţi aduşi din afara sistemului, necalificaţi, fără nicio pregătire, dar cu dorinţa de îmbogăţire.

Dacă se menţinea ritmul încasărilor din 2003-2004, bugetul ar fi avut bani şi nu ar mai fi fost nevoie nici de tăierea pensiilor şi a salariilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România continuă să trăiască pe datorie"

Noul acord semnat cu instituţiile financiare internaţionale va fi pe doi ani. Aceasta nu implică finanţare, este unul de tip preventiv, prin care FMI şi Banca Mondială ţin la dispoziţia României circa 5 miliarde de euro.

România nu avea de ce să mai tragă ultimele 3 tranşe de la FMI. Ultimele tranşe s-au dus în rezervele BNR, care au ajuns la 36 miliarde de euro. BNR nu mai are nevoie de aceşti bani. Aceşti bani nu ajung în economia reală, deci nu au niciun efect asupra creşterii economice, şomajului etc. Iar BNR nu relaxează creditarea pentru a stimula afacerile, locurile de muncă etc.

Şeful statului a anunţat că "suntem în afara riscurilor de derapaj economic". Dacă economia s-a stabilizat, de ce mai avem nevoie de umbrela de protecţie a FMI? Domnul Boc a uitat să ne spună că, pentru acest acord, deşi nu împrumutăm nimic, plătim Fondului 30 de milioane de euro pentru această perioada de graţie de doi ani.

Se vede că România nu mai este condusă de Traian Băsescu, Emil Boc şi de cei de la PDL, ci de cei de la FMI. Este inacceptabil ca o ţară a Uniunii Europene să se comporte în acest fel faţă de organismele internaţionale şi mai ales faţă de popor. De ce are totuşi nevoie România să nu compromită relaţia cu FMI?

România a intrat în cercul vicios al îndatorării. Guvernarea portocalie a trecut de la creşterea pe consum şi importuri în perioada 2005-2008 la creşterea pe datorie. Datoria publică s-a triplat ca pondere în PIB în ultimii 3 ani. În 2011, plătim 6 milioane de euro pe zi numai dobânzi la datorie. Din 2012 până în 2015 BNR va plăti 10 miliarde de euro către FMI, iar Guvernul va plăti 2 miliarde către FMI, 5 miliarde către UE şi 3 miliarde către BEI, BERD, BM, etc. Astfel, dezvoltarea este ameninţată.

Măsurile de austeritate aprobate de FMI au dus la sufocarea mediului de afaceri şi sărăcirea puternică a românilor. S-a ajuns ca 50% dintre familiile din România să nu îşi mai poată plăti la timp facturile la utilităţi.

Premierul Boc, la fel ca şi preşedintele Băsescu, au tot insinuat Fondul în viaţa noastră de zi cu zi, până am ajuns, fără să vrem, un fel de neamuri mai de departe, e drept sărace, cu el. Ne determină să ne potrivim pasul şi buzunarul după concedierile dictate de el, după Legea pensiilor, a salarizării unice, după Codul muncii aşa cum şi-l imaginează tot el.

Nimic nu este gratis şi răsplata cerută de specialiştii americani pentru ajutorul promis va fi resimţită adânc în buzunarele noastre.

Guvernul nu a fost în stare în cei doi ani care au trecut cu acordul actual să conducă şi să stabilizeze economia. Ţările care nu au aplicat măsurile FMI şi au adoptat politici expansioniste de ieşire din criză au avut rezultate mult mai bune decât cele care au ascultat reţetele FMI. Măsurile FMI au afectat direct populaţia României.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Tot PDL-ul trebuie să plece de la guvernare"

România se află într-o situaţie excepţională şi are nevoie în acest moment de o soluţie excepţională, de o schimbare radicală şi nu de un premier independent.

Nu este suficientă schimbarea unui om, a lui Emil Boc. Trebuie schimbat întregul sistem corupt şi incompetent promovat de PDL. Nu poate exista premier independent atâta timp cât el este impus de Traian Băsescu. Băsescu nu face altceva decât să schimbe instrumentul prin care îşi exercită dominaţia asupra Guvernului.

PDL a rămas fără credibilitate din cauza propriei incompetenţe şi ticăloşii. Nimeni nu mai crede în soluţiile propuse de ei. Cetăţenii au devenit alergici la politica PDL, iar neîncrederea cronică s-a transmis şi instituţiilor statului, ceea ce e chiar mai grav.

Căci un premier independent nu poate avea un mandat de succes decât dacă are mână liberă să facă exact ceea ce trebuie, adică reforma, performanţa şi închiderea robinetului către clientelă. Însă, aceste obiective vin în contradicţie flagrantă cu scopurile pentru care se face politica PDL în România.

În aceste zile Traian Băsescu a făcut terapie de grup cu PDL. S-a discutat despre soluţii de relansare a partidului. Oare aceasta este agenda normală a unui preşedinte de ţară?

Traian Băsescu a uitat să discute problemele importante, cum ar fi: închiderea a 71 de spitale şi 20 de instanţe, 2000 de profesori sunt daţi afară din învăţământul universitar, 10.000 de locuri de muncă se pierd la CFR, minerit şi în energie, reţelele de corupţie din vămi.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Corupţia"

Nu există ţară pe lume care să nu aibă probleme legate de corupţie. Diferenţa este că unele reuşesc să controleze fenomenul, altele nu. Cele din a doua categorie ajung, mai devreme sau mai târziu, state eşuate. Sistemele corupte generează inevitabil sărăcie, polarizare socială, îndatorare publică, prăbuşire economică şi aduc la putere regimuri autoritare sau dictaturi în toată regula.

În România corupţia niciodată nu a fost mai mare decât este în momentul de faţă. Eforturile de a schimba faţa justiţiei din România sunt complet anulate de ilegalitatea evenimentelor recente cu privire la anchetele din vămi.

Arestările unor loturi întregi de corupţi din vămi nu rezolvă problemele de sistem. Înlocuitorii lor vor ajunge să ia aceleaşi şpăgi, dacă nimic nu se schimbă pe fond. Banii negri se vor scurge ierarhic, la şefi, la sindicate, la partid. Din păcate, arestările vameşilor rezultă a fi de fapt o bătălie în interiorul partidului de guvernare.

În trecut problemele erau gestionate mult mai bine. În 2001 aveam asistenţă din Marea Britanie pe zona vămilor, sector care aducea la vremea respectivă o treime din PIB, pentru că se încerca verificarea fenomenului traficului ilegal din vămi.

Ceea ce a făcut până acum România a fost să inventeze instituţii de control care se calcă una pe cealaltă pe bombeuri. Multe dintre ele au devenit surse de corupţie, la rândul lor.

Când se va lua o singură măsură care să anuleze din start mita şi şpaga, atunci se va vedea că lupta anticorupţie a început.

Domnul Petru Călian:

"Codul Muncii - între vechi şi nou"

Actualul Cod al Muncii, atât de "atacat" de anumite figuri politice, nu mai corespunde cerinţelor pieţei muncii. România a evoluat, facem parte din UE şi trebuie să ne adaptăm cerinţelor comunitare. Modificările propuse pot fi adoptate fie prin Parlament, fie prin angajarea răspunderii Guvernului, însă dacă se optează pentru angajarea răspunderii, demersul trebuie să aibă loc doar după încheierea tuturor negocierilor cu partenerii sociali, cu sindicatele şi patronatele, pentru a nu crea convulsii sociale. Pentru angajarea răspunderii este nevoie de un consens în coaliţie, va trebui găsită o cale de mijloc între Guvern şi aceşti parteneri sociali. Prin modificarea Codului Muncii avem o flexibilizare a relaţiilor de muncă şi armonizare cu cerinţele UE.

În România, de exemplu, contractele de muncă pe durată determinată sunt de 1,8%, iar în Polonia de 23%. Trebuie să ne uităm şi la vecinii noştri, la condiţiile de pe piaţa muncii comunitare şi să luăm exemplu de la ţările care au implementat cu succes diferite norme privind codul muncii.

Prin modificările aduse, căutăm să găsim persoane dornice să se angajeze şi pe perioade determinate, care vor lucra cât va fi nevoie pentru a finaliza un proiect, o lucrare şi vom reduce sau elimina munca la negru. În ţara noastră, din cele aproximativ 10 milioane de persoane apte de muncă, doar şase milioane lucrează cu acte "în regulă", astfel că schimbările din cod vin ca o consecinţă a crizei economice şi financiare. Flexibilizarea relaţiilor de muncă şi dinamica pieţei muncii sunt scopul schimbărilor aduse în noul cod şi modificările vor aduce avantaje atât pentru angajator, cât şi pentru angajat. Totodată, ridicarea gradului de ocupare a forţei de muncă reprezintă principala ţintă a modificărilor, iar propunerile de modificare sunt echilibrate şi, prin ele, nu se va ajunge la "sclavagism", aşa cum s-a tot spus, pentru că în noua formă a Codului se pot negocia prime, zile de concediu şi alte drepturi.

Principalele modificări aduse presupun aspecte precum muncă la negru: cei care lucrează vor avea posibilitatea să aibă un contract de muncă şi să fie protejaţi şi din punctul de vedere al pensiilor, al şomajului, al sănătăţii şi, evident, mai multe taxe plătite la bugetul de stat. În paralel, vor fi drastic înăsprite sancţiunile pentru angajatorii care utilizează munca la negru. O altă modificare ce va fi inclusă în codul muncii vizează creşterea sporului pentru munca de noapte de la 15 la 25%. De asemenea, potrivit noului Cod al muncii accentul va fi pus asupra performanţei, astfel încât concedierea angajaţilor va avea drept criteriu principal cel al performanţei şi nu cel social, ca până acum.

Dacă e să facem o comparaţie între vechiul şi noul cod, ajungem la concluzia că legislaţia avea nevoie de o revigorare şi armonizare cu cerinţele de pe piaţa muncii anilor 2010 - 2011 şi totodată adaptate angajatului şi angajatorului european în condiţiile societăţii actuale.

Domnul Petru Movilă:

"Comasaţii sunt anticomasare!"

Acesta este poate rolul opoziţiei: să critice orice măsură pe care doreşte să o aplice Guvernul. Ca de obicei, nici în cazul comasării spitalelor, opoziţia nu s-a dezminţit. Au atacat şi atacă în continuare iniţiativa Guvernului, susţinând că cei care vor avea de suferit sunt pacienţii.

Ultimul exemplu de intoxicare l-a oferit un deputat fost PSD, fost UNPR, actualmente ajuns în barca PC, adică a uniunii rezultate prin "comasarea" mai multor partide. "Un pacient, victimă a unui accident rutier, a fost plimbat 8 ore între 3 spitale", a aruncat bomba în presă deputatul în cauză. "Oare ce se va întâmpla atunci când vor fi comasate spitalele şi numărul pacienţilor internaţi de urgenţă va creşte?", se întreba deputatul "comasării" partidelor.

Toate aceste afirmaţii fiind făcute cu scopul precis de a dezinforma opinia publică şi de a ataca acţiunea de comasare a spitalelor. Pentru că acel pacient nu a fost plimbat timp de 8 ore între spitale, ci a fost tratat de urgenţă la UPU a spitalului, iar după stabilizare, a fost transportat la alt spital pentru investigaţii, ulterior fiind tratat şi din punct de vedere ortopedic. Asta înseamnă profesionalism din partea medicilor de la spitalul de urgenţă, acel spital care a preluat serviciile de urgenţă ale altui spital, pacientul nemaifiind nevoit să fie plimbat la diferitele secţii ale diferitelor spitale.

Comasarea unităţilor spitaliceşti are mai multe aspecte pozitive, dar opoziţia ţine morţiş să arate cu degetul spre Executiv, susţinând că nu este în interesul pacientului această măsură. Două partide şi un partiduleţ s-au comasat pentru a oferi o alternativă de guvernare populaţiei, deşi fiecare în parte, la momentul lor, au demonstrat că nu sunt în stare de nimic. În cazul comasării spitalelor, măsură anunţată de Ministerul Sănătăţii şi pusă în practică de autorităţile administrative locale are un efect benefic direct asupra pacientului, îmbunătăţind într-adevăr actul medical.

Faptul că vor dispărea unele funcţii de conducere este de natură a supăra anumite persoane, chiar şi în rândul parlamentarilor. Faptul că bugetele a două sau mai multe spitale vor fi gestionate de o singură persoană este de natură a supăra anumite persoane, chiar şi din rândul parlamentarilor. Dar legile nu sunt date pentru a fi pe placul parlamentarilor sau a anumitor persoane, ele sunt date pentru a sluji populaţia. Comasarea unităţilor spitaliceşti este o măsură în folosul populaţiei.

În atare condiţii, opoziţia "comasată" ar trebuie să fie constructivă, nu distructivă.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Munca şi asistenţa socială"

Raportul dintre numărul "cetăţenilor români productivi, care contribuie la bugetul public şi la fondurile sociale" şi cel al beneficiarilor acestor fonduri scade continuu, odată cu scăderea numărului de intrări pe piaţa muncii şi creşterea numărului pensionarilor.

Această tendinţă este catalizată şi de migraţia externă ridicată în rândul adulţilor de vârstă productivă. În acelaşi timp, creşterea speranţei de viaţă face ca numărul pensionarilor să fie din ce în ce mai ridicat. Astfel, dacă în prezent avem trei adulţi asiguraţi social la patru pensionari, acest raport va fi mult mai mare peste 30-35 de ani, ceea ce duce la un colaps al sistemului de pensii.

De asemenea, o problemă reală o constituie pensionarii pe caz de boală. Bugetul persoanelor asistate social a scăzut simţitor. Totodată, există multe persoane care beneficiază de asistenţă socială sau pensie, neavănd dreptul acesta.

Potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, din aproape 300.000 de dosare de handicap verificate începând de anul trecut, aproximativ 90.000 s-au dovedit suspecte. În acelaşi timp, aproape 11.000 de dosare de pensionare pe caz de boală au fost suspendate pentru că posesorii s-au dovedit a fi buni de muncă.

Având în vedere situaţia actuală, nu cred că România îşi permite să plătească forţa de muncă să stea acasă.

Luând în considerare aceste elemente, consider că este necesară o analiză atentă şi amănunţită a tuturor factorilor ce pot influenţa forţa de muncă, atât cantitativ, cât şi calitativ, pentru a elabora o strategie care să permită sustenabilitatea economiei româneşti, precum şi viabilitatea sistemelor de pensii şi a celor de asigurări de sănătate.

Domnul Relu Fenechiu:

"Emil Boc şi dictatura guvernului"

"Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democraţiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii". Stimaţi colegi, prin cele afirmate de mine acum, pot fi acuzat de plagiat. Şi cine mă v-a acuza, nu va fi în eroare. Pentru că formularea critică referitoare la promovarea Codului muncii prin angajarea răspunderii guvernului nu-mi aparţine. Am copiat-o din declaraţia politică a unui alt deputat. Este vorba de un extras din declaraţia politică întitulată "Subminarea rolului Parlamentului şi derapajul spre dictatura Executivului", pe care a susţinut-o în plenul Camerei, în ziua de 4 martie 2003, deputatul Emil Boc.

Exact la împlinirea a 26 de ani de la sinistrul cutremur din 1977, deputatul Partidului Democrat, Emil Boc, acuza guvernul în funcţie de subminarea rolului Parlamentului şi, criticând ocolirea Legislativului prin emiterea de ordonanţe de urgenţă şi adoptarea de legi foarte importante prin angajarea răspunderii Executivului, punea şi o ştampilă: ne îndreptam spre dictatura guvernului.

Iată că numai după 8 ani (se împlinesc peste câteva zile), acelaşi Emil Boc vine şi ne anunţă că s-a decis în cadrul conducerii PDL şi ulterior în cadrul conducerii coaliţiei aflate la guvernare să se promoveze prin angajarea răspunderii guvernului... Codul muncii.

Când a avut dreptate Emil Boc? În martie 2003 sau în februarie 2011? Cine a fost corect intenţionat: deputatul Emil Boc, în martie 2003, sau primul-ministru Emil Boc, în 2011? Sunt două întrebări la care ştiu că nu îmi va răspunde nici Emil Boc şi nici vreun alt coleg de-al său din PDL.

Drept urmare, voi încerca eu să schiţez răspunsurile. Deputatul Emil Boc a avut dreptate pe 4 martie 2003, când a susţinut că o lege de maximă importanţă a democraţiei capitaliste din România o reprezintă Codul muncii. Deputatul Emil Boc a fost corect în martie 2003 când a susţinut că procedura aleasă de guvern nu permite dezbaterea şi amendarea legii.

La prima vedere, s-ar putea spune că în cazul lui Emil Boc este vorba de o piruetă de 180 de grade în ceea ce priveşte crezul politic. Este puţin spus, iar Emil Boc are numeroase antecedente. Se poate spune că Emil Boc a preluat erorile guvernării din perioada 2001-2004. Nu este acesta un argument forte pentru a judeca schimbarea radicală de viziune a lui Emil Boc. Nu din aceste unghiuri trebuie privit modul actual de gândire a premierului Emil Boc. Mai precizez că în respectiva declaraţie politică, deputatul Emil Boc ataca violent guvernul în funcţie şi pentru faptul că emite pe bandă rulantă ordonanţe de urgenţă. Şi această practică a fost preluată de premierul Emil Boc.

Toate guvernările din România postdecembristă au comis erori. Mai mari sau mai mici. Multe dintre ele au fost recunoscute şi, mai mult sau mai puţin, regretate. Pentru că în orice domeniu se învaţă din greşelile trecutului. Aşa se explică evoluţia societăţii. Numai că în cazul premierului Emil Boc, este vorba de involuţie.

Există însă şi un element pozitiv în "varianta" Boc 2011. Prin ceea ce face, recunoaşte că la ora actuală ne aflăm în plină dictatură a guvernului. Că nu el conduce de facto guvernul, este altceva. Important este să ştim cum stăm. De aceea, îl rog pe premierul Emil Boc, pe colegii săi din guvern, pe colegii săi de partid, ca atunci când opoziţia critică puterea şi o acuză de dictatură, să nu mai vină cu replici la adresa reprezentanţilor opoziţiei. Pentru că opoziţia merge pe linia adoptată de deputatul Emil Boc.

Domnul Marius Rogin:

"Europa - o fortăreaţă?"

Cei 4.000 de refugiaţi tunisieni din Lampedusa sunt, oricât de cinic ar suna, doar o picătura în oceanul de imigranţi şi azilanţi care bat an de an la porţile Uniunii Europene. Care sunt şansele acestora de a începe o nouă viaţă pe bătrânul continent?

Aproximativ 260.000 de persoane au solicitat, potrivit statisticilor Uniunii Europene din 2009, azil pe teritoriul comunitar. Motivele sunt diverse: de la cele de natură politică, la îngrădirile religioase. Dimensiunile reale ale migraţiei sunt însă greu de stabilit în mod oficial.

Experţii Comisiei Europene apreciază că numărul celor care ajung legal şi ilegal în ţările Uniunii Europene s-ar situa undeva între 500.000 şi 1 milion de persoane.

Italia nu recunoaşte aproape niciodată motivele care ar permite acordarea dreptului de azil şi îi retrimite pe azilanţi în ţara din care au plecat sau, în cel mai bun caz, îi lasă în voia sorţii.

Pare exagerat ca autorităţile italiene să declare stare de necesitate şi să ceară 100 de milioane de euro din fondurile europene pentru migraţie, atunci când se confruntă cu 4.000 de imigranţi - circa 25.000 de euro, atât ar reveni pentru fiecare persoană primită pe teritoriul european. În plus, cele trei fonduri destinate imigranţilor nu însumează nici pe departe 100 de milioane de euro.

Imaginile bărcilor supra-încărcate cu femei şi copii plecaţi în căutarea unei vieţi mai bune sunt impresionante, dar ele alterează adevărul. Cei mai mulţi imigranţi pătrund pe teritoriul comunitar pe căi terestre, prin Grecia şi Balcani, sau pe calea aerului. Cu avionul sosesc cei care deţin o viză legală, dar care refuză să se întoarcă în ţara de origine şi rămân ilegal în spaţiul Uniunii Europene

Pentru refugiaţi, cea mai periculoasă rămâne imigraţia pe calea apelor. Din 1998, potrivit organizaţilor de caritate, circa 15.000 de oameni au plătit cu viaţa în încercarea de a-şi găsi o viaţă mai bună.

Dreptul comunitar prevede că responsabilitatea faţă de refugiaţi şi rezolvarea cererilor de azil revin statului membru în care ajung imigranţii, în primă instanţă.

Pe baza solidarităţii europene, Comisia Europeană pune la dispoziţie ajutor financiar de urgenţă. Nu există însă un criteriu de alocare a fondurilor pentru fiecare membru în parte. În spaţiul comunitar, emigranţii pot fi însă retrimişi în statul prin care au pătruns pe teritoriul unional.

Germania şi restul statelor nord-europene nu reprezintă destinaţia principală a emigranţilor. În termeni statistici, Marea Britanie exercită cea mai mare atracţie pentru străinii de dincolo de spaţiul comunitar.

Nici Grecia nu se poate lăuda cu o legislaţie favorabilă celor aflaţi în căutarea unei vieţi mai bune.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, organism al Consiliului Europei, a decis în luna ianuarie a acestui an că emigranţii din alte state comunitare nu pot fi retrimişi în Grecia, pentru că legislaţia în domeniu în vigoare pe teritoriul statului elen contravine drepturilor omului.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Raportul Intermediar al Comisiei Europene pe tema justiţiei din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, un raport onest şi obiectiv"

Săptămâna trecută a fost făcut public Raportul intermediar al Comisiei Europene pe tema justiţiei din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Este vorba de un raport ce conţine o evaluare onestă şi obiectivă a stării actuale a lucrurilor în domeniul justiţiei, şi prin care Comisia Europeană recunoaşte că România a răspuns în mod pozitiv la recomandările făcute la ultima evaluare. Iar când spun acest lucru, o fac bazându-mă pe afirmaţia făcută de oficialii europeni prin intermediul raportului, şi anume că dinamismul reformei a fost revigorat şi că este nevoie de o consolidare a acestuia.

Dragi colegi, cred ca acest raport merită toată atenţia noastră din două motive. Primul motiv ar fi acela de a semnala faptul că ţara noastră a repurtat o primă victorie în domeniul recunoaşterii internaţionale a tuturor eforturilor făcute până acum în lupta anticorupţie. Al doilea motiv are în vedere reconfirmarea şi îndrumarea spre acele aspecte care trebuie continuate şi întărite.

Unul dintre aspecte se referă la punerea în aplicare a noilor coduri adoptate de către Guvernul condus de Emil Boc. Astfel, raportul remarcă faptul că s-au înregistrat progrese faţă de accelerarea punerii în aplicare a acestor coduri, prin înaintarea către Parlament a celor 5 proiecte de punere în aplicare a Codurilor civil şi penal şi prin faptul că legile pentru procedurile de aplicare se află în lucru. În acelaşi timp, Comisia apreciază faptul că România a demarat o analiză de impact a noilor coduri, în vederea evaluării implicaţiilor în ceea ce priveşte personalul şi ajustările legislative şi structurale necesare. Mai mult decât atât, Comisia ne garantează tot sprijinul ulterior finalizării acestei analize, în elaborarea unui plan cuprinzător de punere în aplicare şi pentru realizarea cursurilor de formare necesare pentru asigurarea aplicării codurilor în condiţii bune şi eficace. Alte aspecte pe care Comisia le încurajează sunt: asigurarea continuării funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii până la organizarea unor noi alegeri, continuarea eforturilor de a îmbogăţi portalul online de jurisprudenţă, Jurindex, cu întreaga jurisprudenţă a instanţelor, nu numai cu Hotărârile Curţilor de Apel, sau asigurarea resurselor umane în vămile în care au avut loc arestările în masă. Totodată, nu pot să nu remarc aprecierea Comisiei pentru adoptarea legii revizuite privind Agenţia Naţională de Integritate (ANI).

Însă, în acelaşi timp, stimaţi colegi, instituţia cea mai criticată prin acest raport, este tocmai Parlamentul României, blam ce se datorează în primul rând voturilor în cazurile Ridzi şi Păsat. Nu pot să nu fiu decepţionat de acest lucru, şi de aceea fac un apel la colegii din PDL să nu mai repete greşelile din aceste două cazuri, şi, în acelaşi timp, fac apel la reprezentanţii opoziţiei, să renunţe la politicianismul primitiv la care au făcut apel în cazul Păsat, când au refuzat să voteze cu orice preţ, chiar şi cu acela al periclitării interesului României, unicul lor scop fiind acelea de a pune PDL în dificultate. Aşadar, fac un apel la demnitate şi responsabilitate, astfel încât să putem aduce în prim plan o imagine pozitivă a instituţiei pe care o reprezentăm.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"România nu îşi permite ratarea oportunităţilor de finanţare externă în domeniul infrastructurii de transport"

Patru ani şi 8,6% din 30 de miliarde de euro. Acesta este bilanţul României în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, conform Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerului Finanţelor. De la aderarea sa la UE, România a absorbit doar 600 de milioane de euro din cele 5,6 miliarde de euro disponibile. Cifrele demonstrează faptul că rata de absorbţie este mai mică decât în multe dintre ţările europene, în condiţiile în care banii europeni ar trebui să reprezinte o alternativă mult mai sănătoasă pentru ţara noastră decât cea dată de împrumuturile externe.

Proiectele de infrastructură reprezintă principalul beneficiar al fondurilor de coeziune ale UE. Cu toate acestea, atunci când vorbim de infrastructura de transport de la noi, nu este suficient să facem referire doar la fonduri europene. Necesităţile de dezvoltare a infrastructurii în România sunt evident mult mai mari decât resursele financiare, iar ţara noastră are de recuperat un decalaj foarte mare în acest domeniu, faţă de restul ţărilor membre UE.

Pentru că accesarea fondurilor europene necesită şi dezvoltarea unui cadru favorabil de implementare a proiectelor, permiteţi-mi să îmi manifest deschis susţinerea şi încrederea că seria de măsuri luate de curând în cadrul MTI reprezintă un prim pas spre dezvoltarea sănătoasă a infrastructurii de transport naţionale.

Dumneavoastră sunteţi martorii faptului că nu am ezitat niciodată să critic membrii Guvernului atunci când am gândit că acţiunile acestora sunt greoaie şi pe alocuri lipsite de coerenţă, dar consider că, atunci când se întreprind demersuri care au ca finalitate măsuri concrete şi planuri eficiente de investiţii, trebuie să salut realizările dânşilor şi să îi susţin în activitatea lor. De aceea, am dorit să supun atenţiei dumneavoastră noua lege a exproprierilor, standardele de cost şi normele de soluţionare a contestaţiilor, ca măsuri întreprinse de Ministerul Transporturilor care au drept scop realizarea de economii în cadrul licitaţiilor publice, constituind totodată iniţiative care vizează accelerarea absorbţiei fondurilor europene. Iar faptul că în doar 3 luni de zile rata de absorbţie a fondurilor europene în domeniul transporturilor s-a dublat, chiar dacă rămânând la o cotă extrem de mică în raport cu potenţialul, ne arată că direcţia noii conduceri a MTI este cea corectă.

În acest sens, protocolul semnat de MTI cu reprezentanţii prefecturilor şi comunelor din România reprezintă un demers necesar în vederea colaborării pentru facilitarea începerii lucrărilor de construcţie de autostrăzi, de drumuri de interes naţional şi drumuri vicinale adiacente acestora, precum şi a lucrărilor de modernizare a infrastructurii feroviare. Astfel, demersurile Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi ale companiilor din subordinea sau de sub autoritatea acestuia vor găsi susţinerea administraţiei locale, în vederea accelerării procedurilor de transfer şi expropriere pentru cauză de utilitate publică. De cealaltă parte, odată cu adoptarea standardelor de cost ca documente de referinţă, cu rol de ghidare în promovarea obiectivelor de investiţii finanţate din fonduri publice, nu vor mai exista costuri nejustificate în execuţia multdiscutaţilor kilometri de autostradă. În ceea ce priveşte legislaţia pe achiziţii publice, modificările aduse urmăresc eliminarea cazurilor care trenează ani de zile în instanţă, astfel ca prima instanţă să fie Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. În acest sens, dacă CNSC nu constată neregularităţi, poate da drumul la semnarea contractului.

În final, consider că iniţiativele din cadrul MTI trebuie să constituie un exemplu dar, în acelaşi timp, e nevoie ca aceste acţiuni să fie continuate, pentru a conduce în cele din urmă către rezultate palpabile, concrete. Conducerea ministerului trebuie să aibă în vedere, pe mai departe, împiedicarea apariţiei întârzierilor la proiectele de transport, evitarea managementului defectuos al acestora şi a întârzierilor generate de exproprieri, care din acest punct nu vor mai avea justificare, să facă dovada priceperii lor în medierea şi întreţinerea relaţiilor cu constructorii, să demonstreze o atentă gestiune a bugetelor, precum şi să promoveze şi să recurgă la parteneriate de tip public-privat de o manieră cât mai transparentă.

Nu în ultimul rând, aş mai menţiona că actuala conducere a Ministerului Transporturilor a găsit calea cea mai potrivită pentru promovarea proiectelor de real interes pentru România, prioritizând proiectele care au finanţare europeană nerambursabilă şi amânând proiectele apărute doar din interese sau orgolii locale. Iată că este posibil ca într-un Guvern al României un sector atât de important al guvernării, cum este infrastructura, să fie manageriat profesionist, fără partizanate şi pe o linie coerentă. Se poate spune că orice ministru va conduce domeniul transporturilor în anii următori este dator să continue această linie, indiferent de culoarea politică.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Noul Cod al muncii: şansa atingerii unui echilibru între flexibilitate şi securitate socială pe piaţa muncii din România"

Contrar avalanşei de critici care au fost aduse propunerii de reformă a Codului muncii, potrivit cărora această reformă ar fi dictată de interesele reprezentanţilor mediului de afaceri şi ale marilor angajatori, doresc să readuc în discuţie această iniţiativă guvernamentală care trebuie văzută drept un efort de ajustare a legislaţiei muncii la realităţile curente din economie şi de pe piaţa muncii.

Situaţia de pe piaţa muncii din România s-a schimbat în ultimii ani, iar Codul muncii adoptat în 2003 nu poate face faţă provocărilor generate de aceste schimbări şi de criza economică care ne-a lovit între timp. Noul Cod al muncii îşi propune redefinirea relaţiilor de muncă potrivit unor principii a căror transpunere în legislaţia actuală va avea rezultate pozitive vizibile: creşterea numărului de locuri de muncă sau dinamizarea economiei şi a concurenţei pe piaţă.

Dacă privim la situaţia de pe piaţa muncii din Uniunea Europeană - pentru că acum, spre deosebire de anul 2003, trebuie să analizăm lucrurile în calitate de membru al UE - vom vedea că piaţa muncii din România este, la ora actuală, mult mai rigidă decât în alte state membre. Polonia, de exemplu, are în proporţie de 27,1% contracte de muncă pe perioadă determinată, în timp ce în România procentul contractelor de muncă pe perioadă determinată este de 1,1%. Deci, de ce să ne încăpăţânăm să privim acest tip de contract ca pe un lucru negativ - o relaţie contractuală care este echivalată cu instabilitate la locul de muncă, o ameninţare pentru angajat, o formă de exploatare a angajatului de către angajator etc. - când el este, la urma urmei, un substitut pentru munca la negru şi este o necesitate în actualul context economic? Polonia este considerată statul membru UE care a trecut cel mai bine peste perioada de criză, iar acest lucru se datorează şi faptului că are o piaţă a muncii flexibilă, o piaţă care s-a adaptat foarte repede. România, în schimb, deşi cu o populaţie la jumătate faţă de cea a Poloniei, traversează foarte greu această criză, inclusiv din cauza cadrului legislativ în domeniul muncii, rigid, profund ancorat în componenta socială, care descurajează competiţia şi îndeamnă la plafonarea angajatului.

Un alt indicator esenţial: gradul de ocupare al forţei de muncă, care în România ultimilor zece ani s-a situat în jurul procentelor de 57%-60%, în timp ce în alte ţări ale UE gradul de ocupare merge până la 64%-68%. Cu alte cuvinte, din peste 10 milioane de persoane active în România, doar 6 milioane sunt active în sensul în care au un loc de muncă, cu contract de muncă. Aceste statistici arată, aşa cum sublinia şi ministrul muncii, că relaţiile pe piaţa muncii din România sunt blocate de un cadru legislativ limitat, nu există flexibilitate, iar în timp, acest lucru împiedică creşterea gradului de ocupare în rândul forţei de muncă disponibile. Noul Cod al muncii va permite depăşirea acestor limite în ceea ce priveşte gradul de ocupare, va ajuta angajatul şi angajatorul şi, totodată, statul, prin reducerea factorului "muncii la negru".

Deşi la prima vedere schimbările aduse Codului muncii par a fi predominant în beneficiul angajatorilor, în realitate, şi aici îl citez din nou pe ministrul muncii, din cele 44 de puncte care sunt vizate spre a fi modificate, jumătate sunt în avantajul angajatorilor şi jumătate în avantajul angajaţilor, al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum şi al statului.

Salariaţii vor fi motivaţi să atingă performanţe cât mai bune pentru a-şi păstra locul de muncă şi pentru a avansa din punct de vedere profesional, va creşte astfel competitivitatea forţei de muncă, pregătirea acesteia etc. În acelaşi timp, o activitate mai performantă a salariaţilor înseamnă creşterea economică a angajatorului, aceasta va determina crearea de noi locuri de muncă şi, pe cale de consecinţă, reducerea cheltuielilor statului cu prestaţiile sociale acordate persoanelor fără loc de muncă.

Doresc, pe această cale, să fac un nou apel, de această dată către partenerii sociali, la cooperare cu Ministerul Muncii, pentru finalizarea grabnică a noului Cod al muncii. În ceea ce priveşte procedura de urmat pentru adoptarea actului normativ de modificare a Codului muncii, susţin utilizarea procedurilor parlamentare obişnuite. Desigur, există riscul ca actul normativ să rămână blocat în Parlament, de aceea, colegi şi membri ai opoziţiei, vă invit la o colaborare eficientă, fără tertipuri care să pună piedică acestei iniţiative. Altfel, se va recurge încă o dată la alternativa asumării răspunderii Guvernului, deoarece timpul şi realitatea pe piaţa muncii nu ne mai permit tergiversarea unei situaţii care abundă în critici destructive şi negocieri neconcludente.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Necesitatea reglementării formării profesionale la nivel universitar, în condiţiile economiei de piaţă"

Mi-a fost dat să trăiesc momentul în care s-a afirmat că nu există o recunoaştere a faptului că învăţământul superior poate asigura formarea continuă a adulţilor, singura formă de recunoaştere fiind dată de Ordonanţa Guvernului nr.129/2000, în care pregătirea este asigurată de cele mai multe ori de firme tip SRL, abilitate în acest sens. Practic, am dus o bătălie importantă, în care am încercat să explic că sunt forme de pregătire continuă, care, prin complexitatea lor, se pot desfăşura numai în mediul universitar, un mediu universitar aflat într-o legătură adevărată cu viaţa reală şi cu mediul de afaceri.

Având în vedere această experienţă neplăcută, am apreciat noua lege a învăţământului (Legea nr.1/2011) cu privire la modul în care precizează, pentru prima dată la nivelul unei legi, problema pregătirii profesionale, prin obiectivul "Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini necesare pentru ocuparea, printre altele, a unui loc de muncă, şi "participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile, iar "Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică, socială şi/sau ocupaţională." În cadrul acesteia se face referire la masteratul profesional şi la programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă. Legea nu reglementează în totalitate aceste forme de pregătire, în mod sigur ele vor fi precizate în cadrul legislaţiei secundare.

Consider că specificarea la nivelul legii a masteratului şi a programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă poate să deschidă o nouă abordare formării universitare, prin prisma realizării unei legături importante între piaţă, mediul de afaceri şi oferta educaţională realizată de instituţiile de învăţământ superior. Acest lucru ar putea să însemne şi o liberalizare a pieţei ofertei educaţionale, în condiţiile în care aceste forme ar rezulta ca o reglementare a unui parteneriat benefic participanţilor, adică instituţiilor de învăţământ superior, reprezentanţilor patronatului şi, nu în ultimul rând, resursei umane care se formează în condiţiile specifice pieţei de muncă.

Gândindu-mă la modul de reglementare a acestei forme prin legislaţia secundară, vă propun spre analiză câteva aspecte: reglementarea, autorizarea şi finanţarea masteratului profesional, prin intermediul unui parteneriat în care părţile să fie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Camera de Comerţ şi Industrie a României, patronatele pe diverse domenii de activitate, autorităţile locale şi asociaţiile profesionale cu rol în desfăşurarea diverselor profesii; introducerea unor mecanisme de stimulare financiară care să creeze cadrul de realizare a formării profesionale a angajaţilor societăţilor comerciale în care aceştia au posibilitatea de a alege prestatorul de programe de formare profesională, într-un mecanism în care statul autorizează instituţiile care au posibilitatea de a colecta taxa de pregătire profesională aflată la dispoziţia directă a societăţilor şi angajaţilor şi de a desfăşura diferite forme de pregătire profesională.

O asemenea manieră de abordare a formării profesionale ar face mai dinamice instituţiile de învăţământ superior, spre a genera programe cerute de piaţa forţei de muncă, spre a organiza programe de atragere a cursanţilor, spre a avea o relaţie mai bună cu agenţii economici şi spre a acţiona în sensul profesionalizării forţei de muncă la nivelul cerinţelor creşterii competitivităţii acesteia pe domeniile clare, stabilite la nivelul cerinţelor economiei de piaţă.

Domnul Angel Tilvăr:

"De-a alba-neagra cu sistemul de sănătate"

Astăzi nu doresc să vorbesc despre vreun joc şmecheresc de la colţul străzii în care oamenii sunt puşi să urmărească cu privirea mişcările pline de eleganţa mişelească a celor ce practică jocul de-a alba-neagra, ci doresc să îl aduc în atenţia dumneavoastră datorită asemănării cu ceea ce face astăzi Guvernul cu sistemul de sănătate.

Ministerul Sănătăţii, întregul executiv, cât şi patronul lui, Traian Băsescu, joacă alba-neagra cu sistemul de sănătate. Comasăm, desfiinţăm, reorganizăm. Aceasta este acţiunea! Consecinţele acestor decizii sunt: dezorganizare, haos, nemulţumire, proteste. Pe termen lung, un sistem de sănătate sărăcit din punct de vedere al personalului şi neperformant datorită proastei dotări. Însă, după ce a creat haos, după ce s-a jucat cu minţile cadrelor medicale, ale autorităţilor locale şi ale pacienţilor, Ministerul Sănătăţii s-a răzgândit. Nu vorbim aici doar de neprofesionalismul celor ce iau decizii la nivel înalt, ci şi despre un comportament ce a încălcat de mult normele elementare de bun-simţ şi omenie.

Sistemul sanitar din România a fost întotdeauna ţinta multor atacuri venite chiar de la cel mai înalt nivel. Acuzaţii continue de fraude, de clanuri de interese, de mafie a medicamentelor, concluzionând cu declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, care a declarat că "în spitalele mici, fără dotare, omul nu are nici o şansă".

Conform angajamentelor asumate faţă de FMI, Executivul a anunţat reorganizarea spitalelor şi reducerea numărului de paturi, iar ministrul sănătăţii a cerut, cum era firesc, evaluarea tuturor spitalelor, însă despre rezultatul acestei evaluări ministrul sănătăţii nu a vorbit niciodată, ci doar a dispus, după criterii doar de el cunoscute, comasarea a 111 spitale şi reprofilarea în cămine pentru persoane vârstnice sau în centre de permanenţă pentru alte 71 de unităţi. În total, 182 de unităţi sanitare îşi vor pierde personalitatea juridică.

Acest proiect are şi susţinerea preşedintelui Traian Băsescu care a declarat în şedinţa de Guvern de pe 5 ianuarie că "în domeniul sănătăţii, care nu se poate opri la simpla descentralizare, va trebui să optimizăm costurile, prin închiderea spitalelor inutile, prin comasarea altora, prin câteva proiecte-pilot în care medicii să fie în contract cu spitalul, şi nu slujbaşi ai statului. Şi iată, aici venim cu o contribuţie importantă: reducerea numărului de salariaţi ai statului, prin privatizarea asistenţei la nivel de medici în spitale pe bază de contract, aşa cum vor avea şi profesorii în şcoli, rămânând ca personalul mediu să fie personal al spitalului; dar medicii vin, au prestaţie, au ore, sunt plătiţi ca atare. Cred că trebuie să introducem acest proiect-pilot încă de anul acesta şi să ni-l asumăm în acordul cu Fondul".

Un proiect care s-a făcut probabil în birou, pe picior, de către oameni care nu au mai păstrat contactul cu realitatea şi, mai mult decât atât, oameni obedienţi şefului suprem şi FMI-ului.

Ceea ce am afirmat s-a dovedit a fi conform cu realitatea. Anomaliile din sistemul de sănătate, rezultate ca urmare a anunţării comasării sau transformării unor spitale în case de bătrâni, confirmă că acest proiect a fost făcut fără a se realiza în prealabil un studiu de impact sau fără ca deciziile să fie luate în conformitate cu realitatea şi cu nevoile fiecărei instituţii medicale în parte.

Astfel de situaţii s-au înregistrat şi în Vrancea, unde spitalele din oraşele Mărăşeşti şi Odobeşti, cât şi cele din Dumbrăveni şi Vidra au intrat în vizorul Guvernului.

S-a adus argumentul că aceste comasări sunt în sprijinul bolnavilor. În realitate însă, aceste comasări vor aduce economii la bugetul de stat, fiind desfiinţate funcţiile administrative ale instituţiilor ce vor fi comasate.

După nenumărate proteste, vineri, ministrul sănătăţii a anunţat că va reanaliza lista spitalelor propuse spre comasare şi reprofilare. "O asemenea reorganizare este necesară, dar în mod cert vom face o reanalizare", a declarat ministrul sănătăţii, acelaşi ministru care în urmă cu mai bine de o lună afirma că acest proiect de comasare sau desfiinţare a spitalelor este unul necesar pentru a restructura sistemul de sănătate.

Decizia de vineri este una cât se poate de înţeleaptă. Minuta semnată cu Asociaţia Oraşelor din România, (AOR) potrivit căreia spitalele nu vor fi desfiinţate de Ministerul Sănătăţii şi nici printr-o altă măsura luată prin sistemul de sănătate, este o decizie pertinentă, întrucât decizia de desfiinţare a spitalelor publice trebuie să aparţină celor care deţin în prezent aceste spitale, adică autorităţilor publice locale. Însă nu pot să nu mă întreb de ce era nevoie de zeci de atenţionări, de zeci de proteste din partea cadrelor medicale pentru ca ministerul să se trezească la realitate.

Domnilor guvernanţi, deciziile bune se iau după o atentă analiză, în mod individual, a fiecărei situaţii în parte. Solicit să se renunţe la practica guvernanţilor de a arunca în spaţiul public tot felul de hotărâri, doar pentru a vedea impactul pe care acestea îl au asupra societăţii, pentru ca apoi să se revină asupra lor. Renunţaţi să mai jucaţi alba-neagra cu sănătatea, cu educaţia, cu domeniile sensibile asupra cărora trebuie să se facă o reformă pe termen lung şi bine gândită.

Nu mai putem accepta să se ajungă la desfiinţări de spitale sau de şcoli care tocmai ce au fost construite sau reabilitate, nu mai putem permite să lăsăm copiii să facă naveta zeci de kilometri doar pentru că un funcţionar din minister a decis din birou, din pix, închiderea şcolilor, la fel cum nu mai putem permite să lăsăm localităţi de zeci de mii de locuitori fără spital, sau să închidem spitale care au fost la rândul lor dotate cu aparatură medicală performantă sau au fost recent reabilitate!

Domnul Angel Tilvăr:

"Apelul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate"

Am primit zilele acestea o informare de la Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate privind abuzurile la care consideră domniile lor că au fost supuşi de către actuala guvernare. Scrisoarea pe care probabil şi dumneavoastră aţi primit-o, se numeşte "Apel către toţi pensionarii României şi către sclavii cu salarii de mizerie" şi motivează nemulţumirile celor afiliaţi acestui sindicat.

Am sesizat de nenumărate ori abuzurile pe care acest Guvern le aplică militarilor în rezervă, veteranilor de război, militarilor în retragere.

Însă o dată cu primirea acestei scrisori, lucrurile au fost şi mai clare. Nimeni nu îşi poate striga mai bine şi mai clar nemulţumirea decât cei care au fost nedreptăţiţi.

Aşadar, voi reda pasaje din această scrisoare, cu menţiunea că cei ce trebuie să audă aceste doleanţe, să le asculte cu atenţie şi să ia măsuri. Personal, ori de câte ori voi avea ocazia, le voi aminti la nesfârşit, chiar cu riscul de a mă repeta.

Guvernul Boc va trebui ca la un moment dat să îşi facă timp şi să asculte adevăratele probleme, probleme cu care se confruntă oamenii de rând, oameni care se simt asupriţi în diferite moduri de actualul Guvern, un guvern surd şi orb.

Scrisoarea Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate menţionează că «Şi nouă, ca şi dumneavoastră, ni s-a limitat dreptul la muncă prin Legea nr.329/2009, deşi reconversia noastră a fost o condiţie a integrării în NATO. Şi nouă, ca şi dumneavoastră, ni s-a călcat cu totul în picioare dreptul la muncă, prin Legea nr.263/2010, până la vârsta de 65 de ani, când se presupune că vom fi avut deja bunul-simţ să părăsim pe cale naturală sistemul. Deci şi nouă ni s-a naţionalizat proprietatea prin legi cu caracter retroactiv, prin încălcarea art. 1, 6 şi 14 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, potrivit cărora pensia în plată este "drept patrimonial", "drept câştigat", orice "diminuare" (prin "recalculare" sau "revizuire") "constituind un caz clar de discriminare."»

În continuare se precizează un citat din avertismentul dat la Bruxelles, la 4 iunie 2010, Guvernului României "Orice recalculare a unor pensii acordate legal şi aflate în plată, inclusiv a celor de serviciu ale magistraţilor, înseamnă o încălcare de către stat a propriei legislaţii, ceea ce ar avea repercusiuni grave asupra stabilităţii juridice şi asupra caracterului de stat de drept. Modificarea retroactivă a unor drepturi civile deja câştigate (în cazul de faţă pensiile), nu este posibilă decât prin încălcarea principiilor fundamentale de drept."

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate menţionează că motivul pentru care le-a fost micşorat salariul, dar şi pensia militară este că: «În 2012, salariile militarilor activi se vor alinia la salariile omologilor lor din NATO. Iată de ce se destructurează din nou armata, iată de ce vor fi date afară 18.000 de cadre (pentru că sunt militari activi), de la jandarmi şi pompieri. Ca să se plătească la cât mai puţini noile salarii. Iată de ce nouă ni s-au furat sau "naţionalizat" două proprietăţi: pensia militară de stat şi gradul de militari în rezervă. Conform legilor genocidului nr.119 şi nr.263/2010 noi am fost consideraţi "asistaţi", iar, mai nou, prin Ordonanţa nr.1/2011 suntem consideraţi nu militari, ci civili din totdeauna şi "beneficiari proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională"».

Aceeaşi scrisoare precizează că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate va organiza pe 1 martie un marş împotriva Guvernului, care va fi pichetat între orele 14.00 - 17.00. "Îi vom soma pe reprezentanţii puterii să proroge (să prelungească durata de funcţionare) legile noastre ocupaţionale nr.164/2001 şi nr.179/2004 - până la sfârşitul anului, fără de care orice îndreptare ne-au făcut în februarie, la somaţia noastră în privinţa cuantumului pensiilor, nu rezistă. Vom cere, în interesul tuturor însă, şi prorogarea Legii nr.19/2000, care va lăsa pensiile şi salariile PFA neatinse de CAS. Vom cere, în interesul tuturor cetăţenilor României, abrogarea Legii nr.329/2009 (Legea cumulului pensiei cu salariul), a Legii nr.119 (de desfiinţare retroactivă a legilor ocupaţionale) şi Legii nr.263 (a sistemului unitar de pensii), ambele din 2010 şi, pentru că avem mii de rezervişti în învăţământul românesc de toate gradele, vom solicita şi abrogarea legii ungureşti a învăţământului românesc, cunoscută drept Legea nr.1/2011."

Acestea sunt câteva dintre efectele măsurilor luate "pe picior" de către guvernarea Băsescu-Udrea-Boc, măsuri care nu respectă legislaţia în vigoare, şi cu atât mai puţin pe cetăţeni!

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"PDL la capătul drumului"

Un sondaj IMAS publicat la finalul săptămânii trecute arată negru pe alb ceea ce întreaga Românie ştia deja: încrederea populaţiei în partidul de guvernământ este în picaj liber, adică doar 11% dintre cetăţeni mai cred că PDL poate face bine României. De fapt, cercul celor care mai susţin PDL se restrânge din ce în ce mai tare, rămânând practic doar nucleul dur al militanţilor PDL sau cei care sunt beneficiari direcţi ai unor favoruri guvernamentale.

Mă întreb dacă demnitarii PDL sunt conştienţi de faptul că această situaţie este cauzată de lipsa de profesionalism pe care au arătat-o în cei doi ani de când guvernează România. Practic, nici un domeniu important nu a rămas nemutilat de politicile aberante ale guvernului Boc - PDL: dezvoltare economică, protecţie socială, sistem sanitar sau educaţional. Mai grav decât atât poate fi doar autismul de care dau dovadă reprezentanţii Guvernului, refuzând să asculte nu numai vocea opoziţiei, dar şi pe cea a partenerilor sociali sau a simplilor cetăţeni.

Reprezentanţii PDL refuză în mod sistematic orice dialog, şi mă refer aici la faptul că din ce în ce mai rar vedem un ministru prezent în plenul Parlamentului sau la dezbaterile din comisiile de specialitate. Singura preocupare a acestora este să asigure prin orice mijloace funcţionarea maşinăriei de vot, fără a mai ţine cont de amendamente, sugestii sau corecturi ce pot fi făcute asupra propunerilor lor, promovarea proiectelor importante prin asumarea răspunderii ajungând o practică curentă. La fel se întâmplă, de altfel, şi cu dezbaterile din sfera publică sau mass-media. Singurii care mai comunică în presa românească sunt doar Preşedintele Traian Băsescu - atunci când vrea să transmită public ordinele sale - şi PDL-işti de mâna a cincea care, prin lipsa de argumente şi, uneori, de inteligenţă aruncă în ridicol orice dezbatere.

Toate acestea sunt semnale clare şi indicatori fermi pentru faptul că PDL şi conducătorii săi supremi se află la capătul drumului. Aş putea forţa o comparaţie cu destinul PNŢCD, pecetluit în anul 2000, dar ar fi totuşi o lipsă de respect pentru un partid istoric. Un lucru este însă sigur: dacă acest guvern şi acest partid vor continua felul în care au hotărât să conducă România, este mai mult ca sigur că nu vor atinge pragul electoral de 3%.

Domnul Titi Holban:

"România nu a ieşit din criză"

Am aflat săptămâna trecută că ţara noastră a ieşit din criza economică. Mai mulţi lideri PDL, laolaltă cu preşedintele statului au început să sărbătorească ieşirea din criză, proclamând începutul unei perioade de creştere economică.

Citind aceste ştiri m-am întrebat dacă respectivele declaraţii au fost făcute recent, sau dacă, din greşeală, intrasem în vreo arhivă de ştiri de anul trecut. Desigur, confuzia se putea face uşor din moment ce începutul anului 2010 a stat sub semnul unor declaraţii similare. Trecutul apropiat ne arată însă că, după astfel de declaraţii triumfaliste, au urmat măsuri de restrângere a cheltuielilor bugetare, care au produs reale suferinţe în rândul cetăţenilor români.

Dar verificând mai atent, am văzut că declaraţiile respective au fost făcute cu doar câteva zile în urmă. Nu ştim, desigur, pe ce se bazează. Nu au fost însoţite de cifre şi date concrete care să susţină mesajul public şi să ne convingă că de data aceasta lucrurile chiar aşa stau şi nu ne confruntăm cu o nouă minciună a partidului aflat la guvernare sau a şefului său direct, preşedintele Traian Băsescu.

Nu m-am putut bucura aşadar de perspectiva optimistă a ieşirii din criză. Pentru că, realist vorbind, aceste declaraţii sunt cu totul lipsite de fundament.

Până când veniturile românilor nu vor începe din nou să crească, ajungând cel puţin la nivelul din 2008, până când alocaţia bugetară pentru domenii cheie în dezvoltarea unui stat, precum educaţia şi sănătatea, nu va corespunde nevoilor reale din aceste sectoare, încât să putem vorbi de servicii moderne, până când statul român nu-şi va achita datoriile către companii, astfel încât să reducă povara crizei economice de pe umerii sectorului privat, până când toate aceste condiţii nu vor fi îndeplinite, nimic din declaraţiile triumfaliste ale liderilor PDL nu-şi au rostul.

Ieşirile în public ale doamnei Udrea sau ale preşedintelui Băsescu anunţând terminarea crizei seamănă cu povestea lupului la stâna cu oi. Le-am auzit de atâtea ori, încât nu mai credem deloc.

Pentru a vorbi despre relansarea economică, guvernul trebuie să se asigure că efectele acestui proces se resimt în buzunarele tuturor românilor, nu doar ale simpatizanţilor PD. Până atunci însă, ar fi mai bine ca reprezentanţii PDL să evite declaraţii de acest tip, pentru a nu produce şi mai multă dezamăgire în rândul românilor.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Băncile din România trebuie să recâştige încrederea clienţilor"

Foarte rar se întâmplă ca economiştii să ajungă la un consens asupra unei problematici anume. Nu este însă şi cazul importanţei încrederii pentru sistemul financiar bancar, unde, aproape fără excepţie, toţi sunt de acord că ea joacă rolul crucial pentru stabilitatea acestuia.

Mai mult, încrederea este şi aspectul cel mai vulnerabil în faţa provocărilor şi şocurilor economice spontane, dacă luăm în considerare că ea se câştigă prin eforturi uriaşe, în ani de zile, şi se poate pierde în cinci minute.

După anul 2000, ne-am bucurat cu toţii de apetitul băncilor străine pentru mediul economico-financiar din România. Acest lucru survenea după o perioadă de timp destul de mare în care pentru români, termenul bancă echivala cu faliment, bancrută, delapidare sau agenţi economici şi persoane fizice rămase fără resurse financiare.

Băncile străine care au venit în România au înlăturat aproape în totalitate probabilitatea ca astfel de fapte să se mai repete, fiind ghidate de un management modern şi de practici prudenţiale pentru managementul riscurilor extrem de bine puse la punct.

Nu putem să nu recunoaştem că sistemul bancar din România, sprijinit corespunzător şi de Banca Naţională, nu este unul solid, cu performanţe apreciabile în prezent.

Se pune însă problema cât va mai dura această stare de lucruri, pentru că treptat, treptat băncile, în goana lor furibundă pentru maximizarea profiturilor, au uitat că profitabilitatea depinde în primul rând de încrederea pe care clienţii o au în ele şi de puterea acestora de a onora angajamentele contractuale.

Comisioane mari, multe dintre ele ascunse, modificări spontane de rată a dobânzii sau modificări unilaterale ale clauzelor contractuale nu au lăsat decât un gust amar celor care şi-au arvunit viitorul pentru credite extinse pe 20 sau chiar 30 de ani.

Nu este de mirare că mare parte a băncilor din România şi-au înfiinţat departamente specializate de recuperare a creanţelor, de fructificare prin licitaţie a bunurilor oferite drept garanţie.

Îmi este greu să cred că un român care a trecut prin astfel de situaţii va mai avea vreodată în viaţa lui curajul de a apela la vreo instituţie bancară sau financiară nonbancară în scopul realizării propriilor proiecte, fie că e vorba de achiziţia unei case, a unei maşini sau de acoperirea unor nevoi personale imediate.

Este drept că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului de anul trecut (nr.50/2010) a dorit să preîntâmpine astfel de comportamente, însă băncile au dovedit încă o dată că "Lupus pilum mutat, non mentem".

Ţin să remarc că nu numai cei care au contractat disponibilităţi financiare au avut neşansa să se confrunte cu astfel de practici, ci şi cei care şi-au depus disponibilităţile în bănci, în scopul asigurării acestora şi obţinerii eventual unui câştig minim din dobânzi. De multe ori soldul principal nu numai că nu a fost majorat prin dobânzile cuvenite, ci chiar a scăzut.

Ceea ce au uitat băncile din România este faptul că randamentele uriaşe obţinute până în anul 2008 nu vor mai fi posibile în viitor. De asemenea, circulaţia liberă a capitalurilor în spaţiul Uniunii Europene va face posibil ca românii să poată alege pe viitor relaţii bancare cu unităţi aflate în afara frontierelor ţării, acolo unde condiţiile sunt mult mai bune.

Nu trebuie să mai repet că apetitul exagerat şi supraexpunerea acestor bănci le-au vulnerabilizat foarte mult. La ultimul test de stres efectuat asupra băncilor europene de mare anvergură 7 din 91 de bănci analizate se dovedeau extrem de vulnerabile din perspectiva lichidităţilor şi capacităţii lor de a răspunde unor eventuale şocuri economice.

Mi-aş permite să recomand băncilor din România că singurul lucru care le poate face mai solide este recâştigarea încrederii clienţilor şi regândirea expunerii pe termen lung. Însă recâştigarea încrederii este un proces lung şi implică modificarea radicală a relaţiei şi comportamentului băncilor cu foştii, actualii şi viitorii clienţi.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Politizarea învăţământului, adevăratul scop al emiterii Ordinului ministrului nr.3.573/2011"

În nenumărate rânduri, ministrul educaţiei a proclamat solemn că este adeptul depolitizării învăţământului. L-am aplaudat pe domnul ministru atunci când a făcut astfel de declaraţii. Numai că de la vorbe la fapte, nu se poate spune că este o cale lungă, ci, mai rău, nu există nici măcar o punte de legătură. Pentru că, altfel nu se poate explica raţiunea emiterii Ordinului ministrului nr.3.573/2011, publicat în Monitorul Oficial nr.104 din 9 februarie a.c. care, conform art.9 al Anexei nr.1 (parte componentă a OM) precizează că: "Până la formarea corpului naţional de experţi, ocuparea funcţiilor de conducere, îndrumare şi control se poate realiza prin detaşare în interesul învăţământului, cu respectarea dispoziţiilor aflate în vigoare la începutul şi pe parcursul anului şcolar 2010-2011."

Ei bine, tocmai acest articol consfinţeşte politizarea învăţământului. Domnul ministru spune în acest ordin că directorii vor ocupa posturile "prin detaşare". Dar de cine este aprobată această detaşare? Nu de către inspectorii generali, numiţi politic de domnul ministru Funeriu. Nu de către inspectorii generali care îi sunt şi datori ministrului pentru că i-a pus în funcţie. Şi atunci despre ce depolitizare mai poate fi vorba.

Există voci din sistemul de educaţie care susţin că va dura în jur de doi ani până la formarea Corpului naţional de experţi care urmează să numească directorii şi directorii adjuncţi din învăţământ. Crede oare cineva că peste doi ani, când va fi format acest corp de experţi, vom putea vorbi despre depolitizare? În niciun caz. Şi aici nu mai este vorba de Ordinul ministrului nr. 3.573 din 9 februarie 2011, ci de ce prevede Legea educaţiei naţionale nr.1/2011.

Legea spune că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţează Corpul naţional de experţi în management educaţional, constituit în urma selecţiei, prin concurs, a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul managementului educaţional, cu minim 60 de credite transferabile. Am aici unele rezerve, pentru că bănuiesc cine vor fi campionii creditelor transferabile. Dar ceea ce urmează se cheamă curat depolitizare: "Procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului." Ei bine, regula jocului o face tot ministrul. Care, nu-i aşa, reprezintă un partid politic. Deci, din nou nu se poate vorbi de depolitizare, atâta timp cât pâinea şi cuţitul se află în mâna unui factor politic. Deşi, sunt convins, componenţa Corpul naţional de experţi nu ne va furniza cine ştie ce surprize. Pentru că va fi alcătuit în proporţie de cel puţin 80% din directorii deja "detaşaţi" prin decizii date de inspectorii generali politici.

În ordinul pe care recent l-a emis domnul ministru Funeriu există o prevedere prin care directorii care deţin funcţii de conducere pe linie politică să opteze: funcţia de conducere sau funcţia politică. Cred că niciun copil din primii ani de şcoală nu poate crede că (şi) această prevedere va da o lovitură de moarte politizării învăţământului. Un director de şcoală poate conduce liniştit o filială a unui partid politic şi dacă în registrele acestuia nu mai figurează în calitatea de preşedinte. Avem chiar un exemplu la nivelul cel mai înalt posibil. Preşedintele ţării nu are dreptul, din punctul de vedere al Constituţiei, să fie membru al vreunui partid politic. Dar toată lumea ştie, iar zilele trecute orice acţiune cu perdea a fost înlăturată, Traian Băsescu, este cel care conduce de facto PDL.

Dar tot ceea ce am arătat în această declaraţie politică nu reprezintă nimic, s-ar putea să devină caduc. Pentru simplul fapt că domnul ministru Funeriu, probabil încă neacomodat cu sistemul legislativ-juridic al României - trebuie să fim totuşi îngăduitori, pentru că domnia sa şi-a făcut studiile în străinătate - a emis Ordinul nr.3.573/2011, dar acesta ar putea să aibă o viaţă foarte scurtă. În mod normal, ar putea fi anulat la prima sesizare a unei instanţe de judecată. De ce? Pentru simplul motiv că a adus o serie de modificări legii educaţiei, nr.1/2011. Concret, în OM nr.3.573 apare formularea: "cu respectarea dispoziţiilor aflate in vigoare la începutul si pe parcursul anului şcolar 2010-2011" la mai multe articole, ceea ce înseamnă că tocmai a modificat art.361 alin.(2) din Legea nr.1/2011, cel care abroga legea aflată în vigoare până mai zilele trecute. Şi cum o lege organică nu poate fi modificată decât printr-un act normativ de rang egal, deci tot printr-o lege organică, iar ordinul de ministru este un act normativ inferior legii organice, acest fapt atrage automat nulitatea lui. Există semnale că sunt cazuri în care ordinul nici măcar nu este luat în seamă. Din motivele mai sus explicate.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

«Între laude pentru fraudă şi "duşmanii poporului"»

Avem şansa istorică de a trăi clipe cu adevărat memorabile. Pe lângă faptul că Guvernul Băsescu - Boc scoate România din criză pentru a şaptea oară în ultimii doi ani, în ţara lui Băsescu şi a lui Boc se întâmplă lucruri uimitoare: furtul pe faţă a devenit un act de curaj! Să treci în galeria succeselor frauda săvârşită în seara de 15 septembrie 2010, la votul privind Legea pensiilor, este un gest absolut penibil, prin care sfidezi Parlamentul şi o ţară întreagă!

În afara acestui laudatio ruşinos, pe care un premier şi un profesor de drept îl aduce unui om care a susţinut fraudarea unui vot pentru o lege care a afectat 6,5 milioane de români, pe de altă parte, ce avem? O Românie care o duce din ce în ce mai greu, în care românii sunt din ce în ce mai săraci. În 2011, celor 5 milioane de români care trăiesc sub pragul de sărăcie li se vor adăuga 1,5 milioane de oameni, prin eliminarea subvenţiei la căldură şi apă caldă, prin creşterea puternică a preţurilor alimentelor, prin concedieri masive şi introducerea coplăţii în sistemul medical. Aceasta este realitatea, trista realitate. Sunt date evidenţiate în estimările Institutului Naţional de Statistică şi în raportul Băncii Mondiale.

Actuala guvernare, supărată pe aşa-zisele "diversiuni lansate de posturile de televiziune", are însă alte viziuni şi preocupări: a descoperit un nou "duşman" al poporului şi şi-a propus distrugerea mişcării sindicale din România. Asistăm zilele acestea la un atac fără precedent împotriva liderilor de sindicat, împotriva sindicatelor în ansamblu.

Nu putem să nu observăm sincronizarea "perfectă" dintre acţiunea celor de la Agenţia Naţională de Integritate, de verificare a averilor liderilor sindicali, şi dezbaterile pe marginea noului Cod al muncii.

Guvernul Boc urmăreşte să elimine contractul colectiv de muncă şi să permită concedierile colective, anulând astfel rolul sindicatelor în protejarea salariaţilor. Sindicatele nu vor mai fi informate şi cu atât mai puţin consultate, cu privire la strategiile referitoare la concedierile colective. Prin modificările pe care încearcă să le impună actuala putere, se aduc grave prejudicii echilibrului care trebuie să existe pe piaţa muncii între drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi salariaţilor.

Guvernul actual a lansat în dezbatere publică un aşa-numit Proiect de Lege privind Codul dialogului social. Proiectul nu reprezintă altceva decât punerea la un singur loc a mai multor legi, cu sau fără nicio legătură între ele, precum cea a sindicatelor, a patronatelor, a contractelor colective de muncă, a conflictelor colective de muncă, a dialogului social, astfel încât guvernul să aibă atât ocazia, câtşi pretextul de a modifica legile actuale exact în punctele în care regimul actual are interesul: împotriva organizaţiilor sindicale şi a celor care le reprezintă.

Potrivit legislaţiei avute în vedere de guvern, sindicatele independente îşi vor pierde dreptul la sedii gratuite, iar liderii de sindicat vor putea fi concediaţi din motive "neimputabile", fără să se mai bucure de niciun fel de protecţie. Ceea ce va însemna că orice lider ales care lucrează în unitate ca salariat ar putea fi concediat din motive "neimputabile", fără a se mai bucura de niciun fel de protecţie. Scopul ascuns al acestei legi este să lovească dur actualele organizaţii sindicale. PSD se alătură mişcării sindicale şi condamnă încercările repetate ale actualului Guvern de a anula drepturile salariaţilor.

Iar acestea nu sunt singurele exemple de atacuri la adresa mişcării sindicale. Vă aduc aminte de declaraţiile recente ale lui Traian Băsescu, care dădea indicaţii şi spunea că "regina" şpăgii din vămi este din interiorul mişcării sindicale.

Ne aflăm în faţa unei acţiuni deliberate de intimidare şi discreditare a mişcării sindicale. Este acelaşi scenariu pe care l-am văzut şi cu mogulii din presă. Toţi cei care nu sunt de acord cu Traian Băsescu, toţi cei care i se opun lui Traian Băsescu intră pe un fel de axă a răului, sunt atacaţi, demonizaţi, li se pun în cârcă toate relele din această ţară. Cunoaştem filmul, îl vedem de fiecare dată când se apropie alegerile.

România a fost împinsă pe marginea prăpăstiei de această guvernare incompetentă şi iresponsabilă, iar Traian Băsescu şi oamenii din jurul lui au început deja pregătirile pentru alegerile de anul viitor. Ei încearcă acum să reducă la tăcere orice formă de opoziţie, fie că este vorba despre controlarea averilor liderilor sindicali sau despre arestarea unor membri importanţi ai partidelor din opoziţie.

Ceea ce nu poate să facă însă Traian Băsescu este să le dea românilor înapoi banii luaţi de Guvernul Boc şi Udrea. Românii trăiesc astăzi prost din cauza lui Băsescu, iar acest lucru nu se va schimba, chiar dacă Băsescu se apucă să ne facă dosare tuturor.

Băsescu şi PDL se războiesc acum cu toată lumea, dar ei au pierdut încrederea populaţiei. Oamenii cer acum o schimbare, iar această schimbare este de fapt înlăturarea lui Băsescu şi a găştii lui şi înlocuirea lor cu o guvernare responsabilă, capabilă să scoată ţara din dezastrul în care ei ne-au aruncat.

România s-a împărţit în două: ei şi noi! Ei, care sunt toţi la fel, fiindcă fac cu toţii aceleaşi lucruri: mint şi fură! Şi noi, ceilalţi, care ne-am unit pentru a scăpa ţara de ei!

Am constituit Uniunea Social-Liberală şi suntem oricând pregătiţi să preluăm guvernarea. Vrem să reparăm toate greşelile Guvernului Băsescu - Boc - Udrea şi vrem să construim un proiect pentru viitor, pentru toţi românii!

Domnul Virgil Pop:

"Despre priorităţile României"

Ca de fiecare dată, perdelele de fum aruncate cu grijă ori de preşedintele Traian Băsescu, ori de partidul aflat la guvernare, că or fi ele acţiuni spectaculoase cu elicoptere, diverse cumetrii sau consultări ambigue vreme de trei zile şi trei nopţi, ascund temele care sunt cu adevărat importante şi decisive pentru români.

În aceste zile, spre exemplu, ar trebui să vorbim despre cum partidul de guvernământ intenţionează din nou să se folosească de asumarea răspunderii pentru a adopta o lege extrem de importantă pentru statul român, cum este Codul muncii. Este foarte clar că actuala putere se foloseşte de acest act normativ pentru a crea din nou un conflict între segmentele societăţii civile. Noul Cod va pune piedici şi în discuţiile dintre guvern şi partenerii de dialog, pentru că va fi adoptat fără dezbateri constructive sau consultări serioase, şi, astfel, nu va reflecta interesele celor implicaţi. România are nevoie de un cod al muncii care să susţină competiţia, care să le permită angajatorilor să se ralieze mai uşor la schimbările rapide ale economiei, care să stimuleze mediul privat ce va asigura, astfel, noi locuri de muncă. Nu e de mirare că sindicaliştii pregătesc trei săptămâni de proteste, din cauza modului de adoptare a Codului muncii. Nicio prevedere a actului legislativ nu a fost discutată cu cei direct interesaţi.

Putem vorbi de asemenea despre controversata măsură a Ministerului Sănătăţii de a comasa aproape două sute de spitale din întreaga ţară. Sute de oameni au protestat împotriva acestei măsuri care se va lăsa cu liste lungi de şomeri şi cu blocarea sau îngreunarea accesului la îngrijire medicală pentru zeci de mii de pacienţi. Şi în acest caz, guvernul a adoptat aceeaşi tactică "aruncă bomba şi fugi", astfel că nu se ştie încă nimic concret despre procedurile prin care această măsură va fi implementată. La nivel local, la nivelul spitalului din Câmpia Turzii, spre exemplu, lucrurile sunt încă extrem de neclare. Nimeni nu le-a explicat doctorilor, pacienţilor sau personalului administrativ ce se va întâmpla, de fapt, şi cum se va realiza efectiv această mutare. Sute de oameni stau în expectativă, cu gândul la costurile pe care noile condiţii de îngrijire medicală le vor implica sau la locurile lor de muncă ce vor fi desfiinţate odată cu aplicarea acestei măsuri.

Nici la alte capitole nu stăm bine. Putem vorbi despre profesorii care cer deja modificări la Legea educaţiei, despre dojenile pe care România le primeşte cu ocazia publicării fiecărui raport european sau despre eforturile autorităţilor române pentru a perfecta, măcar până la finele acestui an, intrarea în Schengen. De asemenea, trebuie să ne uităm cu mare atenţie în curtea puterii, pentru că sunt absolut convins că acum, cu un an înainte de alegerile locale, cei de la guvernare vor încerca prin diverse căi să modifice, în favoarea lor, diverse acte normative şi prevederi ce ţin de procesul electoral. Votul prin corespondenţă se înscrie în această categorie.

Putem discuta iar despre creşterea constantă a preţurilor alimentelor, a costurilor pentru serviciile de bază, care duc la o depreciere continuă a puterii de cumpărare a românilor şi, inevitabil, la o scădere a nivelului de trai. De prea multă vreme, agenda publică a devenit un bun propriu, la îndemâna celor care o modelează zilnic după bunul plac şi după propriile interese. Avem multe chestiuni importante de discutat şi avem tot atâtea probleme de rezolvat şi contracarat. După părerea mea, prea multe şi prea grave pentru a pierde vremea cu toate diversiunile puse la cale de cei de la putere.

Domnul Vasile Popeangă:

"Pleacă Boc, rămâne Boc"

E bine! Naşterea Uniunii Social-Liberale a băgat spaima-n PDL-işti încât aceştia, presupunând cu multă bunăvoinţă că ar fi făcut-o vreodată, acum au început să gândească haotic, degringolada cuprinzându-i de la bază, din teritoriu, până la vârf. Astfel, au început să conştientizeze şi ei că a-l menţine pe Boc la şefia guvernului are toate şansele să se transforme în cântecul de lebădă al partidului, sondajele mai având doar câteva procente ca să-i scoată şi pe PDL-işti în afara parlamentului, după UNPR şi UDMR. În paranteză fie spus, astfel se explică şi mai bine motivaţia pentru care actuala putere vrea să coboare pragul electoral la 3%, ca măcar 2 din 3 partide din actuala coaliţie de guvernământ să ajungă-n Parlament...

Şi, pentru ca dezastrul electoral măcar să se mai domolească un pic, Băsescu a ajuns la concluzia că ar cam trebui să rămână Boc în fruntea partidului, iar la cârma guvernului ar fi grozav dacă ar păcăli pe vreun independent, mai slugoi de felul său, să bată mătănii cu faţa spre Cotroceni, dar-doar o rămâne PDL-ul măcar la 10 procente! Cu acest gând, de a-1 vedea pe Boc plecat la partid, s-a adresat Băsescu PDL-iştilor, ca un adevărat tată de portocalii "care este". N-a fost prea convingător, pentru că "scotoceala" de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iar baronii locali au zis: "Mda, dar nu, adică dacă tot pleacă Boc, îl vrem plecat de tot, adică rămâi tu cu premierul tău independent, adică dependent doar de tine, se ştie, dar la partid vine Blaga şef!".

Lui Băsescu i s-au cam tăiat genunchii! Cum adică, să vină Blaga şef la partid? Că mă haleşte buldogu' cu fulgi cu tot, şi mi se duc de râpă toate planurile mele de viitor politic! Mai ajung eu premier, ca Putin, la Paştele cailor! În 2014, toate-s gata: alegerile de primar sunt făcute, cele de parlamentari - la fel, şi eu ce fac: rămân fără "coledzi"? Oi fi eu specialist în umblat cu fundu-n două luntri, dar asta am făcut-o ca să pot sări mai uşor dintr-una-n alta, din stânga-n dreapta, nu ca să rămân între ele! Flota am mătrăşit-o, aşa că nu mai pot pleca nici pe valuri, mare căpitan, decât pe-o cameră de tractor! Aşa că, mai bine rămâne Boc, după cum a zis Olteanu: mai poate încasa - e el mic, da' e voinic, c-a dat la coasă când era şi mai mic, şi i-a mai dat şi ta-su cu ou-n cap şi nu s-a spart niciunul, din păcate!

Dar şi-a mormăit în barbă vajnicul lup de mare... pagubă: OK, cum vreţi voi, şefii ăi mici, aşa să nu fie! Şi i-a luat la fezandat pe baronii locali până au fost relativ de acord cu propunerea prezidenţială dar, ca de obicei, Băsescu şi-a sucit gândul: unde mai găseşte el aşa lingău de calitate ca Boc? Cu un independent în fruntea guvernului, s-ar putea să i se înfunde unele conducte cu bani, şi, până se reaşează lucrurile, apar complicaţii. Aşa că, mai bine rămâne tot Boc. Al enşpelea, dar tot Boc! Trăiască premierul Boc, de-ar fi să piară lumea! Însă, ca să-i sperie pe rebelii din partid, Băsescu îşi continuă mascarada cu căutarea premierului independent...

"Partidul e ca zidul!", se zicea înainte de 1989, slogan rămas la fel de valabil şi astăzi. Dar, din câte se observă, nici să te vadă bine ochiul tătucului nu-i rău! Numai că, în lupta portocaliilor pro şi contra lui Boc, de fapt, pro interese personale, pro maximizarea profiturilor "bisericuţelor" din partid, au uitat taman de popor, rămas simplu spectator neputincios la un spectacol de prost-gust în care toţi actorii se dau în stambă...

Domnul Vasile Popeangă:

"Uite mita, nu-i regina!"

"Mita noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi...". Cu această rugăciune fierbinte se pare că-şi începeau ziua mulţi dintre bugetarii ce-şi făceau de lucru prin vămile României sau şefii lor, până la nivelul Reginei, deoarece Regele mai are şi alte surse de venit, că de-aia-i rege... sau împărat... sau Zeus... sau cum i s-o mai zice..., astfel că-şi permite, măcar temporar, să renunţe la unele venituri, dacă ţinerea osului cu dinţii încleştaţi pe pradă ar duce la depistarea sa. Metoda vulpii ce-şi roade propriul picior ca să scape din capcană pentru a nu-şi pierde capul e cunoscută până şi de puradeii de la şcoala generală, aşa că nu ne miră jocul de-a "Uite mita, nu-i Regina" al puterii, care, ca să nu sacrifice o piesă mai valoroasă, l-a dat subit afară pe şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor, Radu Traian Mărginean, şi a strâmbat coada vulpii spre liderii de sindicat antiportocalii mai vocali. Băsescu însuşi a pus, ca de obicei, în cunoscutu-i stil diversionist, o ţintă în spatele lui Vasile Marica, găsindu-se chiar şi un Marius Ungureanu care să susţină sus şi tare ce bălmăjise Zeus încă cu câteva luni în urmă! Şi s-a diluat astfel atenţia opiniei publice de la adevărata regină...

Nu s-a răspuns însă la o întrebare esenţială: dacă ar fi aşa cum zice Băsescu şi gaşca lui din fruntea puterii de stat, iar şuvoiul de milioane de euro al şpăgii care vine din zona vămilor nu merge la PDL, atunci, unde-s banii?

S-a arătat, de către organele abilitate ale statului, cum doar pe la un singur punct vamal, doar de la traficul de ţigări cu portbagajul şi ici-colo câte un camion, se încasau cam 50.000 de lei noi şpagă zilnic. Cam 20% s-a zis că rămânea la vameşi, restul plecau pe filieră-n sus. Dacă reţeaua ar fi avut doar 3-4 niveluri, aşa cum susţin băsiştii, înseamnă că, în cel mai rău caz, II capo rămâne cu minim vreo 30-40 chiar 50% din "pradă", dacă-i mai lacom.

Acum, dacă luăm în calcul toate punctele vamale din ţară, şi mai luăm în calcul şi celelalte produse de contrabandă: droguri, alcool, produse petroliere, legume-fructe etc., plus şpăgile pentru contrabanda în cantităţi vagonabile din porturi, la care să mai adăugăm şi şpăgile pentru punerea pe posturi grase a diverse personalităţi cu punga plină cu sute de mii de euro, putem ajunge lesne la câteva milioane de euro zilnic intraţi în teşchereaua... Reginei. Dacă Regina ar fi fost aşa cum şi-ar dori băsiştii, înseamnă că Vasile Marica, după 2-3 ani de stat pe post de cap naţional al şpăgii, se putea retrage liniştit "la pensie": cu miliardele lui de euro, îşi cumpăra o insuliţă într-o zonă în care nu s-a auzit de frigul iernii, de taifunuri, cutremure, cicloane, şi unde-i tot timpul vară, şi era regele unui teritoriu care putea deveni oricând un prosper loc protector al off shore-urilor şi al băncilor internaţionale reprezentate doar printr-o baracă şi câteva servere, de unde iarăşi îi putea veni, anual, măcar un miliard de euro... Ca să nu mai zicem că n-ar fi avut omul doar câteva capre şi datorii, ci măcar un căsoi cât al lui Videanu şi un Humvee acolo, ca la o regină amărâtă!

În consecinţă, unde-s banii? Doar o reţea aşa cum se lasă a se întrevedea a fi la nivel naţional nu e suficientă pentru a cheltui un Ceahlău de bani! Singura explicaţie e ca adevărul să fie cel pe care l-au zis unii vameşi, simultan cu unii procurori şi întărit de unii judecători ce au cercetat fenomenul şi care au emis nişte documente din care rezultă mai mult decât clar că beneficiarul final este PDL-ul! Lucru logic, având în vedere şi rabele de bani mobilizaţi în câştigarea alegerilor locale parţiale prin Hunedoara şi Caraş Severin, şi luând în considerare şi viteza cu care s-a tăiat puntea "Mărginean", şi spaima cu care Băsescu a zis rapid că nu PDL-ul e Regina (nici măcar n-a avut curajul să recunoască regele, s-a mulţumit doar să arate o regină-fantomă!), şi a arătat spre sindicatele guralive, încercând astfel să împuşte doi iepuri dintr-o dată: distragerea atenţiei de la el şi de la PDL şi amuţirea liderilor sindicali incomozi.

După cum se vede şi că nu există curaj în sânul puterii nici să se apropie de alte locuri în care mişună contrabanda, aşa cum e portul Constanţa, ori cu câtă amabilitate sunt lăsaţi în pace contrabandiştii din sectorul legume-fructe. Ca să nu mai amintim zvonul tot mai des că PDL-ul nu e străin nici de afacerea etnobotanicelor, după refuzul Guvernului de a stârpi "magazinele de vise", sub scuza de om prost că produsele îşi schimbă numele şi nu pot să le interzică, deoarece apar imediat sub altă denumire! Orice medic ştie că e suficient să se interzică la comercializare, prin lege, plantele, produsele şi derivatele lor care au efecte psihotrope şi gata! Dar ce, Boc mai are medici prin ţară, care să-1 sfătuiască? Că doar i-a fugărit pe toţi!

Miza asta, permanentă, a puterii portocalii pe prostia românilor şi prostirea celor care încă nu-s proşti e riscantă - i-a adus deja pe PDL-işti la maxim 11% din încrederea românilor, iar pe ceilalţi camarazi ai lor sub pragul intrării în Parlament. Ţineţi-o tot aşa, că-i bine: abia aşteaptă să aibă şi ţărăniştii de cine râde! Şi poate vă scot colegii şi din PPE...

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Puterea portocalie nominalizează pentru fiecare vamă câte un Gheorghe - care ulterior devine rege al lanţului şpăgii"

Începutul fiecărei săptămâni în Guvernarea Băsescu-Boc constituie pentru noi un moment de comunicare publică a iniţiativelor portocalii privind:

- reducerea salariilor şi a pensiilor;

- de desfiinţarea spitalelor;

- desfiinţarea competenţei universitare şi denigrarea reputaţilor profesori universitari creatori de valori în societatea românească "nemodernizată şi ineficientă" în opinia "scamelor PDL-iste", prezenţe indispensabile ale grilelor de programe tv, în special ale mogulilor buni;

- reformarea statului în sens larg.

Subiectul proaspătului şi mereu actualului Guvern Boc ce "se bucură de circa 8% grad de încredere din partea românilor" vizează desfiinţarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

Dacă premierul va aproba această propunere, direcţiile sanitare veterinare vor dispărea, iar personalul de specialitate va trece în subordinea direcţiilor agricole şi a celor pentru sănătate publică.

Dacă se doreşte eficientizarea serviciilor publice din subordinea ANSVSA poate nu ar fi lipsit de raţionament ca Guvernul Boc, atât cât mai există, să apeleze la expertiza fostului ministru Flutur, care a reuşit în mandatul de ministru încredinţat de Băsescu să cheltuiască peste 40 milioane de euro în campania iniţiată, de combatere a gripei aviare şi de lichidare a celor peste 1,4 milioane de păsări din gospodăriile rurale ale ţăranilor români.

Dacă din motive de securizare a frontierei estice a României şi de asigurare a circuitului optim al fluxurilor financiare şi al reţelelor organizate la Vama Siret "ministrul aviar" Flutur nu poate fi disponibil, atunci apreciem necesară prezenţa multor PDL-işti în procesul de explicitare a nevoii reaşezării serviciilor publice, inclusiv a celor privind vămuirea la graniţele de vest ale României.

Operaţiunea "Vămile", care face înconjurul ţării, a atins şi două judeţe legate de doi dintre greii PDL, ambii Gheorghe, respectiv Suceava şi Arad, fiind astfel:

- ultima verigă în lanţul colectării de bani în reţeaua vămilor, ei fiind cei care semnau şi pentru numirea unui simplu şef de tură de Ia o regională din teritoriu.

Totodată, erau solicitate unele sume atât de mari, de 130.000 de euro, respectiv 300.000 de euro, în numele şi pentru un partid politic şi un şef de instituţie, după cum spun chiar magistraţii, şpăgile imense din vămi ajungeau la un partid politic de culoarea portocalie, ce nu poate fi decât un partid la putere.

Iată deci că fiecare regim politic îşi are un Gheorghe al său pentru colectarea şpăgii din vămi, iar dacă în trecutul politic mai îndepărtat partidele puterii s-au rezumat la nominalizarea unui Gheorghe la vamă, puterea portocalie nominalizează pentru fiecare vamă câte un Gheorghe, astfel, a devenit regele vămii vestice Gheorghe de Arad şi rege al vămii estice Gheorghe de Suceava.

Într-o prezentare schematică a membrilor reţelei de trafic şi contrabandă la vamă, făcută publică de unul dintre liderii de sindicat, în vârful schemei stă regina Traian Băsescu.

Domnul Cornel Itu:

Declaraţia mea politică de astăzi este de fapt o scrisoare-deschisă adresată cetăţeanului român de origine maghiară.

"Sper că n-o să te superi că te numesc fratele meu. Pot să-ţi spun Attila, şi Béla, şi Miklós, chiar şi Kornél, ca să fii chiar tizul meu. În fond, e o convenţie. N-o să folosesc cuvinte mari. Îţi scriu pentru că trăim pe acelaşi loc geografic, că România este sau ar trebui să fie o mare familie. Încerc să fiu doar firesc, familiar şi sincer.

Amândoi avem o problemă, una imensă, care nu suferă amânare: nenorocirile de fiecare zi, preţurile crescute haotic, grija zilei de mâine, neajunsurile economice pe care numai naivii le pot pune doar pe seama crizei mondiale, ori tu, şi nici eu, nu suntem naivi. Ce mă doare pe mine, te doare şi pe tine, numai că există o deosebire: dacă eu reprezint un partid de opoziţie, tu, prin cei pe care i-ai votat, Attila, fără să vrei, şi probabil fără să te mai întrebe nimeni, cauţionezi un guvern care distruge ţara. Îţi place ce se întâmplă în spitale, ce se întâmplă cu pensionarii, toată mizeria care ne înconjoară, că învăţământul este la pământ? Dar oare ce nu mai este la pământ în afara instituţiilor de forţă, represive, ca să ne dea în cap dacă ne strigăm păsurile, la o adică?

Attila, când ai votat cu UDMR, ai sperat că o să fie mai bine pentru tine şi pentru ai tăi. Şi este mai bine? Am ajuns slugile FMI, iar guvernul PDL a ajuns să fure din banii luaţi pe datorie, datorie pe care va trebui s-o plătim toţi, şi eu, că sunt în opoziţie, şi tu, fiindcă UDMR este la putere. Ce-o să le zici copiilor tăi, peste ani, când o să te întrebe de ce tot trebuie să plătim datorii? Că UDMR a fost la guvernare ca să fure clica lui Băsescu şi Boc? N-o să poţi să-i explici că ai urmărit nu ştiu ce drept al maghiarimii, acum, când maghiarimea are şi universitate. N-o să te creadă, şi pe drept cuvânt. Ba, s-ar putea ca peste ani să nu mai fie niciun UDMR, deoarece este real riscul ca să nu mai intre în Parlament dacă îşi menţine asocierea cu o gaşcă de hoţi şi incompetenţi.

Attila, dacă nu iei atitudine urgent, copiii tăi o să te considere vinovat. Este un moment decisiv. Convinge-i pe parlamentarii din UDMR să nu mai susţină PDL-ul la guvernare, să se alăture celor care iubesc această ţară, cărora le pasă ce se întâmplă cu ea. Ca ardelean, am crescut cu convingerea că maghiarii sunt oameni dintr-o bucată, că iubesc legalitatea şi echilibrul. România are nevoie de legalitate şi echilibru. Sper ca în aceste momente de răscruce să judeci corect şi să acţionezi.

Domnul Eugen Bejinariu:

Viaţa politică a României anului 2011 mi-a impus titlul de astăzi al declaraţiei mele politice şi anume: "Succesiunea provocată de evenimente politice fără valoare în nivelul de viaţă al românilor". După tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, reducerea alocaţiilor pentru mame şi copii, recalcularea pensiilor militarilor, "impozitarea" pensiilor, sub forma cotei de 5,5% pentru asigurările de sănătate ş.a., anunţate public de către domnul preşedinte Traian Băsescu în circumstanţe şi în postura de prim-ministru, a urmat o succesiune de evenimente, evident dirijată.

Ceea ce declar astăzi în Camera Deputaţilor este o fidelă reproducere a opiniilor, convingerilor şi vorbelor celor mai mulţi alegători din Colegiul nr.8 Suceava.

Multe, foarte multe exprimări şi manifestări a provocat tăierea pensiilor ofiţerilor în retragere şi rezervă, numită de autorităţi recalcularea pensiilor. Voi evita aici comentariile, deoarece aş putea fi bănuit de subiectivitate.

O efemeră îngrijorare şi preocupare faţă de intrarea României în spaţiul Schengen, după care a pornit spectacolul în vămi, începând cu vama de la graniţa cu Ucraina, graniţă care împarte în două pământul românesc al Bucovinei. Tăierea salariilor cu 25%, tăierea alocaţiilor pentru asistenţa socială, tăierea pensiilor ofiţerilor, tăierea altor ajutoare n-au mai făcut obiectul supărărilor, comunicării şi revoltei, fiind înlocuită în comunicarea curentă şi în mass-media cu acest amplu spectacol mediatic cu vameşi şi poliţişti de frontieră.

La noi la Siret acest spectacol are exprimare nemijlocită în vamă, în oraşul Siret, în familii, în instituţii, pe străzi, în comunele şi satele vecine, deci cu o reală putere de înlocuire a tuturor felurilor de tăieri. Provocarea şi conducerea evenimentelor a fost făcută cu grijă spre a ajunge la "ţinta" propusă - vinovaţi sunt 15 lideri sindicali "neascultători".

Vine şi aici uitarea, fiind adusă în prim plan înlocuirea actualului prim-ministru. Dar cu unul independent, birocrat şi cu deplinul acord al Grupurilor parlamentare ale PDL.

Liderii PDL vorbesc mereu despre Uniunea Social-Liberală sub denumirea de "Uniunea Socialistă", din care uşor deducem teama pentru pierderea puterii. Ca urmare, creşte "preocuparea" PDL de a nu permite coeziunea şi buna funcţionare a USL şi mai ales încercarea de a provoca disensiuni între conducerile PSD şi PNL. Este interesantă "grija" liderilor PDL faţă de păstrarea identităţii doctrinare a PNL şi teama ca acest partid să nu fie "înghiţit" de PSD!

Oare ce va urma? Sigur vom avea alte regii, alte spectacole politice, alte diversiuni şi perdele de fum, dar mai ales ignorarea realităţilor.

Fizionomia societăţii româneşti, relaţiile între autorităţi, demersurile politice şi sociale curente, dar mai cu seamă raportul Guvern - Parlament - justiţie - presă - populaţie ne conduce la constatarea că în România nu este nici democraţie, nici dictatură, nici perioadă de tranziţie ci este un stat autoritar "original", pe model democrat - liberal. Mereu ni se distrage atenţia de la realităţile grave create de actuala guvernare: risipitoare, arogantă, fără demnitate, competenţă şi prospecţie, preocupată doar de un singur lucru, socotit fundamental - menţinerea puterii şi câştigarea din nou a puterii în România.

Dar adevărul, dreptatea, interesele celor mulţi şi deschiderea spre viitor întotdeauna au învins!

Domnul Neculai Răţoi:

"Fără spitale = fără sănătate!"

De-a lungul celor doi ani de când am fost ales să reprezint oamenii în Parlament, am încercat, în mod repetat, să atrag atenţia asupra problemelor grave din sistemul de sănătate. Este inutil să mai afirm faptul că dezvoltarea unei ţări se bazează pe educaţie şi sănătate, noţiuni fundamentale în procesul de evoluţie.

Astăzi, în ciuda unui evident colaps al sistemului, asistăm la o serie de decizii care aduc din nou presiune asupra celor angajaţi, dar şi necazuri oamenilor de rând. Mă refer, desigur, la numeroasele hotărâri care vizează fie comasarea, fie chiar desfiinţarea unor unităţi spitaliceşti. Guvernul a luat în vizor 182 de spitale şi a decis comasarea a 111 dintre acestea, iar pentru restul de 71, transformarea în centre de permanenţă sau cămine pentru vârstnici. Aceste decizii au scos în stradă oameni şi personal medical şi au blocat prestarea serviciilor de sănătate. Oamenii se tem pentru sănătatea lor, se tem de cheltuielile pe care vor trebui să le facă plătind transportul pentru a ajunge în marile centre urbane pentru a se putea trata. Un drum lung nu înseamnă doar bani cheltuiţi în plus, bani pe care unii români nu îi au, dar şi punerea în pericol a pacienţilor aflaţi în stare gravă.

Pentru medicii şi asistenţii medicali, dintre care peste 3.000 sunt angajaţi ai spitalelor ce urmează să se reprofileze, decizia Ministerului Sănătăţii înseamnă disponibilizări. Afirmaţiile ministrului Cseke potrivit cărora personalul medical nu va suferi disponibilizări sunt contrazise de realităţile sistemului de sănătate pe care domnul ministru îl conduce, mai exact de normele de personal aflate în vigoare, dar şi de plafoanele de salarizare existente. Aceste decizii vor duce la un nou exod al personalului medical. Mulţi se vor alătura miilor de doctori şi asistente care au ales deja drumul străinătăţii, iar noi, românii vom rămâne să ne tratăm singuri, eventual vom reinstitui local funcţia de vraci.

Opţiunile de sănătate pe care le au cetăţenii de rând se reduc din ce în ce mai mult, pentru că doamnelor şi domnilor, cum am mai spus şi altădată, nu oricine îşi permite să se trateze în Austria sau în Germania. Avem deja multiple probleme, una dintre cele mai evidente fiind lipsa de capacitate a spitalelor, în unele dintre ele fiind deja normală internarea într-un singur pat a doi pacienţi. Cum va rezolva decizia guvernului această problemă cu care ne confruntăm încă de mult timp? Vă spun eu, nu o va rezolva, ci o va adânci. Protestele care au avut loc în toată ţara ar trebui să îi facă pe guvernanţi să gândească de două ori înainte de a merge mai departe cu aceste decizii. În încercarea lor făţişă de a restructura acest sistem, politicienii puterii fac ce ştiu mai bine: uită de oameni şi de impactul pe care hotărârile lor îl au asupra acestora.

Transferul de responsabilitate asupra autorităţilor locale este doar o mimare, întrucât opţiunea de a nu se supune deciziei ministerului echivalează cu tăierea fondurilor pentru unităţile spitaliceşti şi, prin urmare, duce mai devreme sau mai târziu, tot la desfiinţare. Acest lucru este evident dacă luăm în calcul puterea financiară a autorităţilor locale din România, cu bugetele reduse sau chiar neaprobate pentru anul 2011. Transformarea în cămine de bătrâni este o decizie la fel de discutabilă. Avem mare nevoie de locaţii pentru vârstnici, dar nu îi putem închide în spaţii care vor păstra mult timp mirosul de boală şi pericolul de infecţii. Şi bătrânii români au dreptul la o atmosferă curată şi plăcută, iar hotărârea de a crea spaţii pentru aceştia, fără a lua în considerare decât factorul de necesitate, este sortită eşecului.

Domnilor guvernanţi, decizia dumneavoastră nu înseamnă altceva decât pericol pentru sănătate. Chibzuiţi mai mult înainte de a vă face treaba şi luaţi în considerare realităţile româneşti şi nevoile românilor. Nu uitaţi că nu toţi au avantajul funcţiei atunci când au nevoie de tratament!

Domnul Ion Călin:

"Rezultatele guvernului şi prevederile Constituţiei"

După întâlnirea cu delegaţia FMI, preşedintele României a apărut duminică seara pentru a informa cetăţenii ţării despre noul acord cu FMI, despre faptul că nu mai suntem nevoiţi să împrumutăm bani de la aceste instituţii, datorită rezultatelor bune pe care le-a obţinut guvernul.

În schimb, scrisoarea de intenţie convenită de guvern cu FMI, preşedintele Traian Băsescu nu a mai apărut cu declaraţie de presă de la Palatul Cotroceni pentru a o prezenta. Aşa că populaţia nu a mai aflat de la preşedinte conţinutul acesteia, ci din mass-media. Şi nu mică i-a fost mirarea când i-a aflat conţinutul. În locul rezultatelor "miraculoase", românii au aflat adevărul despre activitatea guvernului.

Dacă pentru preşedinte acordul cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială s-a încheiat cu "succes", scrisoarea de intenţie prevede măsuri fără precedent în economia românească de după 1989.

Astfel, regiile de transport Metrorex şi RATB pot să majoreze tarifele cu mai mult decât rata inflaţiei, pentru ca aceste companii să îşi poată acoperi cheltuielile curente din venituri, iar CFR va închide 30% din reţeaua feroviară; politica de restrângere a cheltuielilor cu protecţia socială va continua, inclusiv cu salarii şi prime, pentru un deficit de 3%. De asemenea, sistemul alocaţiilor de încălzire va fi schimbat, urmând să fie acordate doar persoanelor cu venituri reduse, iar numărul de paturi din spitale va fi redus drastic.

Adevăratele rezultate ale politicii dezastruoase a Guvernului Emil Boc reies şi din datele Institutului Naţional de Statistică. Inflaţia anuală a coborât de la 7,96% în decembrie la 6,99% în ianuarie, iar preţurile mărfurilor alimentare au crescut în luna ianuarie, faţă de decembrie, cu 1,14%, cele ale mărfurilor nealimentare cu 0,83%. Economia României a scăzut cu 1,2 % în 2010, comparativ cu anul precedent.

Chiar şi preşedintele Traian Băsescu aprecia că "Românii vor trăi la fel ca în perioada 2007-2008 în jurul anilor 2014-2015". Ce păcat că românii vor trăi la fel abia după 2014, când se termină mandatul preşedintelui!

Deci guvernul cu doi premieri, unul numit de preşedinte şi celălalt al FMI, Jeffrey Franks, a avut aceste rezultate. Oare de câţi premieri ar avea nevoie acest guvern pentru a ajunge la o creştere economică durabilă?

După declaraţiile optimiste în care guvernul era lăudat pentru măsurile luate, dintr-o dată preşedintele doreşte să schimbe premierul politic cu un tehnocrat. Ce l-a făcut pe preşedinte să se răzgândească, renunţând la convingerile sale; "Nu ai ce caută în Guvern cu tehnocraţi în perioada de criză". Oare chiar am ieşit din criză? De ce oare doreşte acum preşedintele acest lucru? De ce încalcă prevederile Constituţiei, angajându-se în discuţii chiar şi cu preşedinţii de organizaţii PDL, încercând să-i convingă să accepte un premier tehnocrat? Poate că masurile dure luate până acum de guvern au fost în interesul ţării, dar au dus la o scădere a popularităţii partidului de la putere. Astfel că preşedintele trebuie să recupereze procentele pierdute, pentru ca PDL-ul să rămână la putere şi după 2012.

Cum credeţi că ar fi putut premierul Emil Boc să se prezinte în faţa electoratului după măsurile luate şi cu rezultatele obţinute? Pentru că realizările actualului guvern ar cuprinde numai tăieri şi reduceri, de aceea preşedintele doreşte un premier tehnocrat, care să relanseze economia. Cel puţin aşa susţine dumnealui. De fapt, pe preşedinte îl interesează numai partidul, partidul de suflet, care trebuie să recâştige încrederea alegătorilor şi mai ales să rămână sub patronajul dumnealui. Ce contează cetăţenii ţării, nevoile acestora? Ce contează că atribuţiile preşedintelui nu sunt să se amestece în treburile interne ale partidelor politice? Pentru Traian Băsescu nu contează prevederile Constituţiei, atribuţiile de preşedinte pe care le are, ce cred ceilalţi, ce doresc cu adevărat cetăţenii ţării şi membrii PDL, contează numai ca ce doreşte persoana dumnealui să se înfăptuiască.

În anul 2003, Emil Boc susţinea, în cadrul unei declaraţii, următoarele: "Un partid politic este un partid malefic pentru că interesele cetăţenilor sunt sistematic subordonate acelor politicieni aflaţi la putere şi ciocoilor din jurul lor, prea puţin preocupaţi de dezastrul din sănătate sau de sărăcia din jurul lor".

Ce credeţi, toate acestea nu se potrivesc mai mult ca oricând PDL-ului de azi, aflat la putere?

Unul dintre dumneavoastră îi comunica preşedintelui Băsescu că "La umbra dumnealui nu creşte nici iarba". Cred că se înşela într-o privinţă: la umbra dumnealui aţi crescut dumneavoastră. Sunteţi mulţi şi astfel cu ajutorul dumnealui aţi ajuns la putere. Păcat, însă, că la umbra dumnealui au crescut astfel de caractere care pun în practică maxima lui Lincon: "Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere". Iar românii chiar s-au convins acum de caracterul dumneavoastră.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Efectele Guvernării Băsescu-Boc-FMI"

În aceasta săptămână, bilanţul guvernării portocalii este sumbru:

- 71 de spitale au fost rase;

- 20 de instanţe judecătoreşti s-au închis;

- 2.600 de profesori au fost daţi afară din învăţământul universitar;

- Guvernul a minţit că va da înapoi 15% din banii tăiaţi în iunie 2010, a dat numai 10-11%;

- 10.000 de locuri de muncă se pierd la CFR, minerit şi în energie;

- reţele de corupţie din vămi sunt puşculiţe pentru PDL.

Ce face preşedintele Traian Băsescu în această situaţie gravă?

- peticeşte imaginea PDL în şedinţe interminabile;

- anunţă casting pentru funcţia de premier; în fapt o pistă falsă pe agenda publică, pentru a abate atenţia de la caracatiţa PDL-istă din vămi;

- duce corupţia din vămi în zona sindicală.

Deşi în ţară se întâmplă lucruri grave, Traian Băsescu se comportă ca un şef de partid, nu ca un preşedinte! La întâlnirea cu stelele portocalii, nimeni n-a scos o vorbă despre relansarea economică, despre explozia preţurilor sau despre facturile din această iarnă! Toţi sunt mânaţi în luptă doar de interese de putere şi de afaceri! Nimeni nu se aştepta ca PDL să fie un partid extraordinar, dar nici atât de ordinar încât să acţioneze permanent împotriva românilor! Regimul Băsescu - Boc - PDL, tutelat de FMI, a înregistrat cele mai multe recorduri postdecembriste împotriva poporului român:

- cea mai mare prăbuşire economică;

- cel mai amplu program de distrugere a economiei naţionale;

- cea mai mare corupţie, contrabandă şi evaziune fiscală;

- cea mai mare sărăcie;

- cel mai mare atac la sănătatea populaţiei

- cea mai rapidă scădere a speranţei de viaţă;

- cel mai mare număr de locuri de muncă desfiinţate (peste 500.000);

- cea mai mare suprafaţă agricolă necultivată (peste 4 milioane ha);

- cele mai mari jafuri imobiliare;

- cea mai mare creştere a datoriei externe;

- cea mai mare inflaţie din UE;

- cea mai mare creştere de preţuri;

- cea mai mare dobândă de referinţă a băncii centrale (BNR), de 6,25%;

- cea mai mare distrugere a sistemului bancar autohton;

- cea mai mare creştere a TVA;

- cea mai mare distrugere a mediului rural;

- cel mai mare abandon şcolar;

- cel mai mare analfabetism;

- cele mai multe şcoli închise;

- cea mai mare rată a mortalităţii infantile;

- cele mai multe boli ale sărăciei;

- cele mai mari disponibilizări de cadre didactice şi medici;

- cele mai multe şi mai mari impozite şi taxe;

- cele mai multe IMM-uri lichidate;

- cea mai mare inegalitate a veniturilor;

- cea mai mare creştere a ratei sărăciei;

- cea mai mare cifră a angajaţilor care trăiesc sub pragul sărăciei;

- cel mai mare procent (de peste 50%) al familiilor care nu îşi pot acoperi cheltuielile curente;

- cea mai mare scădere a puterii de cumpărare a pensionarilor într-un an (de cca. 20%);

- cea mai mare tăiere din drepturile băneşti ale bugetarilor (de 25 - 50%);

- cea mai mare migraţie a populaţiei, în special a tinerilor;

- cea mai învechită reţea feroviară;

- cel mai mare genocid împotriva pensionarilor;

- cea mai mare vrajbă între toate categoriile sociale;

- cea mai mare incapacitate politică a celor care s-au aflat şi se află la guvernare;

- cel mai mare număr al conducătorilor portocalii de la nivel central şi local, rupţi de realitate; respectiv nu mai văd, nu mai aud şi nu mai simt;

- cele mai mici salarii şi cele mai mici pensii;

- cele mai mici alocaţii pentru copii;

- cele mai mici ajutoare sociale;

- cea mai mică speranţă de viaţă;

- cele mai puţine locuinţe sociale;

- cele mai mici fonduri alocate pentru investiţii în infrastructură;

- cele mai mici randamente în sectorul vegetal şi zootehnic;

- cele mai mici alocări bugetare pentru învăţământ, sănătate, cercetare şi armată;

- cele mai puţine autostrăzi şi drumuri modernizate;

- cele mai mici încasări din turism;

- cele mai puţine fonduri atrase de la Uniunea Europeană.

Guvernarea portocalie se caracterizează prin "clientela politică", "sistem corupt" şi "efecte dezastruoase pe plan intern şi extern", dar cel mai grav este că toate aceste probleme apasă exclusiv pe umărul cetăţenilor, care au nevoie de un preşedinte, nu de un simplu jucător politic!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Efectele comasării spitalelor în judeţul Argeş"

Guvernarea Băsescu-Boc-FMI continuă epopeea tăierilor, diminuărilor şi a bătăii de joc, de data aceasta victimă fiind sănătatea românilor! Coasa lui Boc vrea să radă 182 de spitale, pe baza unei evaluări făcută pe genunchi, totul în numele puterii portocalii!

În judeţul Argeş vor dispărea peste 170 de paturi de la Spitalele din Domneşti, Mozăceni şi Călineşti, iar 150 de angajaţi ai acestor unităţi medicale vor trebui să-şi caute locuri de muncă!

Este un factor de presiune care poate să genereze plecări în continuare din sistemul de sănătate, pentru că oamenii aceştia s-ar putea să nu aibă cu ce să se deplaseze, din punct de vedere al mijloacelor de transport sau din punct de vedere al mijloacelor financiare, la noile locuri de muncă propuse.

În aceste condiţii, peste 90.000 de argeşeni vor trebui să meargă zeci de kilometri pentru a primi îngrijiri medicale! Acestea sunt condiţiile europene pe care le oferă "Să trăiţi bine!". Potopul lui Boc n-a iertat nici alte spitale argeşene. În subordinea Spitalului de Urgenţă Piteşti vor intra: Spitalul de Pediatrie Piteşti; Spitalul de Pneumoftiziologie Leordeni; Spitalul de Pneumoftiziologie Câmpulung, Spitalul de Psihiatrie de la Vedea, Spitalul de Geriatrie şi Boli Cronice Ştefăneşti, Spitalul de Boli Cronice Rucăr şi Spitalul de Pneumoftiziologie din Piteşti.

Actuala putere uită un lucru: românii au nevoie de servicii şi de accesul la servicii de sănătate, pentru că noi nu ne permitem operaţii la clinici din Viena! Pura desfiinţare administrativă a unor unităţi medicale interzice practic accesul la sănătate pentru persoanele în vârstă din mediul rural sau din zonele defavorizate.

Gândiţi-vă că în partea de sud a judeţului Argeş nu există niciun fel de unitate spitalicească! În acea zonă, toţi oamenii aflaţi în situaţie de urgenţă majoră sunt condamnaţi la moarte de Boc şi camarila lui. Nu ar fi mai bine să transformăm aceste unităţi spitaliceşti în centre de diagnostic multifuncţionale cu staţionare, unde oamenii pot să se ducă, pot să fie investigaţi şi trataţi? Este foarte greu, de exemplu, să vii din sudul judeţului Argeş până la Piteşti, sunt aproape 100 de kilometri - este o distanţă care poate să pună în pericol viaţa unui pacient! După ce, o lungă perioada de timp, Traian Băsescu a stat cu tunurile pe Educaţie, acum a pus ochii pe Sănătate, pe care a îmbolnăvit-o şi a trimis-o la moarte! În plin proces de aşa-zisă reformă, afecţiunea se extinde de la un compartiment la altul, infestând Sănătatea din toate punctele de vedere, începând de la aspectul dotării spitalelor, la asigurarea personalului medical, la tratamentul administrat pacienţilor şi până la distrugerea efectivă a unor unităţi cu tradiţie şi performanţe!

Radiografia sistemului sanitar românesc: spitale cu stocurile de medicamente epuizate, cu medici care funcţionează în regim de avarie, din cauza numărului insuficient, cu viruşi care asigură pacientului spitalizat externarea cu mai multe afecţiuni decât cele de care a suferit la internare, desfiinţarea unor unităţi sanitare, care presupune punerea pe drumuri a mii de vârstnici bolnavi nevoiţi să străbată chiar şi câte o sută de kilometri până la cel mai apropiat spital, medici de familie obligaţi să lucreze după norme absurde!

Aşadar, România are cele mai mici cheltuieli cu sistemul de sănătate din UE, lipsa de finanţare cronică şi emigrarea personalului medical fiind suportate în totalitate de bolnavi! Nu contează argumentele logice, legale, constituţionale, de bun-simţ până la urmă, sistemul medical trebuie ucis, pentru că aşa doreşte PDL!

Domnul Ioan Stan:

Este în firea lucrurilor ca la fiecare început de an să priveşti peste anul lăsat în urmă cu gândul de a aduna învăţăminte asupra celor bine făcute, dar şi asupra celor ce n-ar mai trebui repetate, fiindcă n-au adus nici un folos. Cel puţin aşa se face la mine acasă, în Onicenii Sucevei, vatră de oameni gospodari şi mândri care şi-au moştenit înţelepciunea de la generaţii întregi de înaintaşi, descendenţi ai răzeşilor lui Ştefan.

Doar că de o bucată prea lungă de vreme se plâng neamurile mele, la care adun şi prietenii, şi cunoştinţele şi mulţi întâmplător întâlniţi şi cei mai mulţi dintre români, că una văd în viaţa lor şi alta li se spune, fără nici o sfială, de către cei ce controlează vremelnic instituţii ale statului. Şi au dreptate să se plângă, pentru că sunt unii care cred că au de a face cu un popor de reduşi mintal, căruia dacă-i spui pe un ton convingător să trăiască bine el, şi murind de foame, asta crede!

Numai că şi eu şi dumneavoastră avem datoria să le spunem celor aflaţi între zbuciumul vieţii de zi cu zi şi dispreţuitoarele declaraţii ale unor guvernanţi, menite a-i îneca în minciună, adevărul!

Ei bine, iată cum arată adevărul.

Într-un sondaj realizat în ianuarie 2010, cei mai mulţi români, respectiv 44,9%, apreciau performanţa Guvernului egală cu cea a guvernului anterior, în timp ce 34% spuneau că este mai rea, iar 11,2% afirmau că este mai bună.

În ianuarie 2011, reluând chestionarea pe un eşantion similar de persoane, cu aceeaşi marjă de eroare ca în anul anterior şi respectând chiar acelaşi interval de timp calendaristic, rezultatele sună astfel: 67,3% dintre români spun că prestaţia Executivului este "mai rea" decât cea a guvernului anterior, 22,7 % spun "la fel" şi doar 4,9% spun că este mai bună. Şi, ca un corolar, dacă în 2010, 73,4 % dintre respondenţi afirmau că direcţia în care se îndreaptă România este greşită, anul acesta numărul celor ce cred că rătăcim spre dezastru este de 87%.

Se vor găsi, cu siguranţă, unii care să conteste rezultatul sondajului cu pricina, să-l considere politizat ori chiar neprofesionist. Mai ales disperarea dă accese de curaj prost înţeles!

Şi, ca să nu mi se reproşeze că uzez de cifre ce nu se regăsesc în realitate, iată, cu voia dumneavoastră, şi realitatea, în exemple!

Ni s-a anunţat de curând, prin glasul cel mai avizat al domeniului, că turismul românesc a ieşit din criză. Că ministerul de resort, alimentat cu un buget de 118,4 milioane euro veniţi din fonduri europene, va dubla numărul turiştilor străini în 2015, faţă de 2010. Că promovarea intensă on-line va fi instrumentul principal cu care se va realiza atare reuşită, întrucât până acum aşa metode moderne n-au fost băgate în seamă. Toate acestea pe cel mai convingător ton cu putinţă, menit ca şi pe Toma Necredinciosul să-1 includă în programul "20 de atracţii de top", menţionat de doamna ministru ca noutate tactică în domeniu.

Grozav ar fi să fie şi adevărat!

Nu că s-ar contrazice cele spuse de şefa celui mai bogat minister cu cele declarate de Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism, de unde aflăm că vânzările agenţiilor de turism din România au scăzut, în medie, cu 15% în 2010 faţă de 2009, iar zeci de agenţii de profil au fost închise din cauza crizei economice.

Nu că mi-ar trece prin cap să repet spusele dintr-un cotidian care consideră că doamna ministru a descoperit apa caldă cu metoda promovării pe internet.

Dar nu pot să nu vă spun, şi poate aud şi alţii, că în judeţul Suceava, un program mult mediatizat, "Crăciun în Bucovina" a avut ca efect un indice de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică de 20,1%, faţă de 21,7% în luna noiembrie a aceluiaşi an, iar din totalul sosirilor în structurile de primire turistică 95,6% reprezintă sosiri ale turiştilor români şi doar 4,4% sosiri turişti străini.

Pe unde o fi adevărul despre reuşita de care vorbea fericită doamna ministru, că cert rămâne deocamdată doar bugetul ministerului?

Încă un exemplu.

Am aflat că trăim într-o ţară în care şcoala califică tâmpiţi, şi când mai are de a face cu câte un elev mai răsărit îl face doctor, în loc să-1 facă ospătar. Asta după ce aflasem că nu şcoală multă ne trebuie pentru a accede la înalte funcţii, şi un pic mai devreme de a afla că ţara noastră are graniţele deschise pentru cei ce nu-şi găsesc locul în România şi care pot astfel pleca unde văd cu ochii.

Aceste mostre declarative au fost considerate jaloane direcţionale de către cei care şi-au asumat răspunderea pentru aşa-numita Lege a educaţiei, normativ ce vine să creeze toate condiţiile pentru punerea în operă a dezideratelor mai sus menţionate.

Aşa se face că, pe de o parte, odată cu intrarea în vigoare a presupusei legi vor fi trimişi la pensie profesionişti de excepţie, cu expertize personale copleşitoare, somităţi în materia profesională şi nu numai. Dacă ar fi să considerăm pentru această afirmaţie numai exemplul celor 60 de medici de renume european, toţi profesori universitari, doctori în medicină, mulţi şefi de clinici sau de spitale, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie şi tot ar fi destul.

Dar dacă mai alăturăm acestui efect al legii în discuţie şi faptul că la 31 ianuarie anul curent, aproape 4.000 de cadre medicale ceruseră deja să li se elibereze documente de recunoaştere a studiilor în statele membre UE, pentru a putea emigra şi munci în afara ţării, situaţia capătă alte dimensiuni.

Probabil au decis că nu ne trebuie nici şcoală şi nici oameni şcoliţi cu adevărat!

În felul acesta suntem mai uşor de stăpânit! Dacă mai putem accepta acest lucru!

Domnul Gheorghe Ciocan:

"O nouă vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale: icterul"

Institutul Naţional de Statistică a dat recent publicităţii ultimele date referitoare la evoluţia preţurilor în prima lună a acestui an. Rezultatele vădesc succesul actualei guvernări în lupta împotriva crizei şi în relansarea economică: s-a scumpit totul.

S-au scumpit toate, dar toate produsele: şi cele alimentare şi cele nealimentare. De pildă, alimentele s-au scumpit, faţă de luna decembrie, cu 1,1%. Creşteri semnificative ale preţurilor au fost la carne, legume, fructe, faină, zahăr, mălai, cartofi, ulei, unt. Apoi, pentru produsele nealimentare, INS mai consemnează creşterea preţurilor la produsele cultural - sportive, ziare şi cărţi, la ţigări, îmbrăcăminte etc. Nu în ultimul rând, s-au scumpit combustibilii şi energia termică.

Aşadar, s-a scumpit, cum spuneam, totul. Cu o singură excepţie - ouăle: ouăle s-au ieftinit. Măsurile anticriză adoptate de guvern, acordul cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană au dat, carevasăzică, rezultate: preţul ouălor a scăzut. S-ar părea că acesta a fost singurul efect notabil al tăierii salariilor şi al disponibilizărilor din aparatul bugetar: ieftinirea ouălor. Românii o duc prost, din ce în ce mai prost, dar iată că de ouă nu vor duce lipsă. Obsedată de o celebră recomandare a unui distins coleg, guvernarea portocalie ar vrea şi ea să-i numărăm ouăle. În consecinţă, le-a ieftinit. E maxima performanţă economică la care au putut să ajungă şi cu care ar vrea să se laude: penibilă replică!

Dacă scăderea preţului ouălor e măsura competenţei actualei guvernări, s-ar putea ca această remarcabilă realizare să i se întoarcă împotrivă la propriu şi să se pomenească cu ouăle în cap, aşa cum anticipa tatăl primului-ministru, Emil Boc. Numai că de data aceasta, gestul românilor nu va fi făcut cu drag, ba dimpotrivă, din păcate, având în vedere manifestările de "simpatie" de care a avut parte anul trecut.

Având în vedere toate aceste scumpiri, dar mai ales ieftinirea - singura - cu care românii au început anul, poate n-ar fi rău ca strategia de securitate naţională să fie completată cu o nouă vulnerabilitate: icterul. Pentru că dacă e posibil ca România să scape din criză, e foarte probabil ca de la atâtea ouă - cu care va fi ieşit din criză - să dea în icter.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Recent, doi onorabili colegi ai mei, domnii Mircia Giurgiu şi Horea Uioreanu, au depus la Camera Deputaţilor un proiect de lege prin care marile magazine, supermarketurile, să fie obligate să ofere spaţii de expunere, în vederea vânzării, produselor alimentare şi nealimentare tradiţionale româneşti.

Legea în sine, prin prevederile ei, vine, fără îndoială, în sprijinul economiei naţionale şi, din acest punct de vedere, actul normativ ce ni se propune este benefic.

În esenţă, legea spune că fiecare supermarket va trebui să expună spre comercializare produse tradiţionale, pe cel puţin 10 la sută din suprafaţa totală rezervată prezentării mărfurilor. Iniţiatorii proiectului sunt de părere că producătorii autohtoni sunt dezavantajaţi, în sensul că nu reuşesc să pătrundă cu marfa, datorită blocajului la care recurg marile magazine de retail în ceea ce priveşte produsele expuse. În spaţiile destinate produselor tradiţionale ar urma să fie prezentate produse specifice fiecărui judeţ. Dacă proiectul va fi adoptat, nerespectarea prevederilor privind spaţiile de expunere va atrage sancţiuni cu valori cuprinse între 5.000 şi 10.000 lei.

Producătorii nu ştiu însă dacă implementarea proiectului le va aduce vreun câştig. Ei spun că aşteaptă, deocamdată, să vadă mai multe detalii despre noul proiect. Este foarte clar, după părerea mea, că se impune o dezbatere amplă a noului act normativ, care să reţină propunerile beneficiarilor, adică ale producătorilor, dar şi părerea Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România, din partea căreia ne putem aştepta la reacţii vehemente şi care, absolut cert, îşi va formula contestaţiile pornind de la caracterul anticoncurenţial al legii.

Preşedinţi ai Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale din mai multe judeţe au afirmat deja că legea ar putea fi benefică doar în situaţia în care standul cu produse tradiţionale perisabile ar avea un reprezentant la raft, care să prezinte potenţialilor cumpărători produsele. În caz contrar, ar putea rămâne cu marfa nevândută, pentru că mulţi dintre concetăţenii noştri, mai conservatori din fire, preferă produsele deja încercate, în dauna altora mai noi, despre care nu ştiu mai nimic.

În plus nu sunt sigur dacă iniţiatorii proiectului s-au gândit că supermarketurile le-ar putea cere producătorilor autohtoni o sumedenie de taxe: de intrare în magazin, de raft sau chiar de publicitate. Or, acestora impunerea de taxe nu le va conveni şi se vor vedea nevoiţi să-şi vândă produsele în altă parte, pentru că nu vor putea face faţă pretenţiilor exagerate.

E adevărat că ne-am săturat de roşii din Africa de Sud, usturoi din China, ardei din Turcia, mere din Italia, că am vrea să găsim produsele noastre tradiţionale, cu gustul lor natural, dar trebuie să privim totuşi cu circumspecţie amestecul statului în afacerile private. Este bine să avem produse tradiţionale româneşti la supermarketuri? La ce cost le vom avea? Sistemul de achiziţie şi desfacere este compatibil cu aşteptările producătorilor ? Cu ce cost vor fi achiziţionate produsele tradiţionale ? Pentru că - nu-i aşa? - e fără sens să le ai în magazine, dacă ele ajung la clienţi la preţuri foarte mari.

După pauză

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Niculae Mircovici şi Georgian Pop, secretari.

*

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor şi doamnelor colege,

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sala de şedinţe.

Vă rog, domnilor colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Bine ne revedem!

Declar deschisă şedinţa de astăzi, consacrată dezbaterilor punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Vă anunţ că, din totalul celor 333 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa, până la această oră, exact atâţia câţi ne trebuie: 167; 166 absenţi şi 31 dintre aceştia sunt participanţi la diverse acţiuni parlamentare.

Aşa cum cunoaşteţi, primul punct pe ordinea de zi astăzi este cel referitor la reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii Camerelor de comerţ din România nr.335/2007 şi a Legii nr.26/1990 privind Registrul comerţului, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1636 /2009.

Raportul comisiei sesizate în fond a fost depus.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

A dospit foarte mult această propunere legislativă, dar cred că nu suficient. Mai sunt câteva inadvertenţe în text şi vă rog să fiţi de acord să-o retrimitem pentru maximum o săptămână şi să putem s-o rediscutăm săptămâna viitoare.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Două.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Una. O săptămână, vă rog.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă pregătiţi cartelele, să aveţi fiecare doar câte o cartelă la dumneavoastră.

Vă rog să le scoateţi, le arătaţi la public, le reintroduceţi, apăsaţi-le să între până la... şi verificăm dacă instalaţia funcţionează.

Apăsaţi pe "da" şi pe "prezent", pe 1 şi pe numărul 4, 1 şi "da". Să verificăm prezenţa. Rog tehnicienii de serviciu să urmărească funcţionarea corectă a instalaţiei de vot. Pe 1 şi pe 4.

Da, instalaţia se pare că funcţionează.

Domnilor colegi,

Supun la vot propunerea domnului deputat Mircea Toader de retrimitere a proiectului de lege de pe poziţia 1 ordinii de zi de astăzi către comisia sesizată în fond pentru o reexaminare.

Vă rog să votaţi.

72 de voturi pentru, două împotrivă şi nicio abţinere. propunerea a fost admisă.

Termen, două săptămâni pentru întocmirea raportului.

Poziţia 2, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

În numerotarea veche poziţia 4, la Capitolul procedură de urgenţă.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ne aflăm în procedură de urgenţă. În consecinţă, o să invităm reprezentanţii iniţiatorului pentru a exprima punctul de vedere.

Domnul secretar de stat Ghizdeanu, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al iniţiatorului.

Domnul Ion Ghizdeanu (preşedinte, Comisia Naţională de Prognoză):

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 în domeniul impozitului pe profit. Modificările se referă la abrogarea impozitului minim şi stabilirea unor reguli tranzitorii referitoare la determinarea impozitului pe profit pentru anul 2010.

Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine în numele Guvernului adoptarea acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnule coleg, vă rog să prezentaţi raportul comisie.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă solicit respectuos îngăduinţa de a prezenta raportul comisiei de specialitate, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, asupra proiectului de lege la care a făcut trimitere domnul preşedinte de şedinţă.

Cu adresa nr.Pl-x 709/24 noiembrie 2010, Biroul permanent, conform art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat în procedură de urgenţă pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare abrogarea prevederilor referitoare la impozitul minim şi implementarea unor prevederi fiscale pentru crearea unei proceduri de împărţire a anului fiscal 2010 în două perioade fiscale, cu reguli fiscale diferite pentru determinarea impozitului pe profit.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 17 noiembrie 2010.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 37 de deputaţi din totalul de 39 de membri ai comisiei.

La dezbaterea proiectului de lege au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul Ghizdeanu Ion, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, şi doamna Toma Gheorghiţa, director în cadrul aceluiaşi minister.

În urma dezbaterilor proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, în şedinţa din 8 februarie 2011, comisia, cu unanimitate de voturi, propune supunerea spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? da, domnul Eugen Nicolăescu, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Un singur lucru trebuie spus la acest proiect de lege, că i-a venit Guvernului mintea de pe urmă.

După ce noi am tot spus, în cursul anului 2009, că este o prostie introducerea impozitului minim - toată lumea ştie câte firme s-au închis, toată lumea ştie câte locuri de muncă s-au pierdut din cauza acestui impozit aberant - în sfârşit, în 2010, Guvernul (aşa cum spuneam, cu mintea de pe urmă) a înţeles că trebuie să renunţe la această aberaţie fiscală.

Şi acum, sigur, trebuia căutată soluţia legală, prin care să se facă regularizarea modalităţii de aplicare a două tipuri de impozite într-un an fiscal.

În consecinţă, pentru că se renunţă la acest impozit, Grupul parlamentar al PNL va vota pentru proiectul de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul vicelider Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte domnul deputat Lakatos.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Subscriu şi eu la punct de vedere al antevorbitorului meu. Într-adevăr, trebuie să apreciem atunci când Guvernul face şi lucruri bune. Din nefericire, nu le face până la capăt.

Este indiscutabil un lucru bun faptul că a fost eliminat impozitul minim, care a dus la falimentul câtorva zeci de mii de agenţi economici, şi că, mai devreme sau mai târziu - de data asta mai târziu -, Guvernul a apreciat că este bine să le întindă o mână şi să le ofere un balon de oxigen acestor agenţi economici.

Dar şi lucrurile negative trebuie amintite aici.

Primul dintre ele este acela că, deşi ordonanţa are efecte benefice, până în acest moment nu au fost elaborate normele metodologice pentru aplicarea ei, motiv pentru care agenţii economici nu ştiu încă cum să calculeze impozitul pe profit aferent perioadei de la sfârşitul anului, de la 31 octombrie până la sfârşitul anului şi cum să calculeze impozitul pe venit în perioada anterioară. Deci în primul rând nu sunt norme.

Al doilea lucru, parcurgând documentaţia care însoţeşte proiectul de lege, am avut surprinderea să constat că la Secţiunea a IV-a, care priveşte impactul financiar asupra bugetului general consolidat, eliminarea acestui impozit, în opinia guvernanţilor, ar aduce un gol de resurse la bugetul de stat de 1000 de mii de lei, adică de 1 milion de lei.

Să înţeleg eu că a fost necesar ca doi ani de zile să avem această... aplicabilă această aberantă prevedere legală care a dus la falimentul a zeci de mii de agenţi economici pentru un impact financiar de 1 milion de lei, adică de 250 de mii de euro anual? Este un mare semn de întrebare.

Cu toate acestea, Grupul parlamentar al PSD va vota acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Petru Lakatos, din partea Grupului parlamentar al UDMR-ului.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ascultând antevorbitorii nu mi se creează impresia că nimeni n-a votat această lege, cu toate că, aşa cu spunea colegul şi prietenul Nicolăescu, şi trebuie să confirm cele spuse de dumnealui, împreună ne-am manifestat împotriva introducerii impozitului minim.

Dar să fim buni creştini şi să spunem "greşeala recunoscută e pe jumătate iertată". Acum nu ştiu firmele care au intrat în faliment dacă ne mai pot ierta sau nu, dar bine că s-a luat această măsură.

Eu nu sunt de acord cu antevorbitorul, pentru că, prin ordonanţa aceasta, se stabilesc clar modalităţile de calcul al impozitului şi asta este rostul ordonanţei. De aceea s-a adoptat în unanimitate în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi s-a şi aplicat deja, deci nu văd de ce norme metodologice în plus ar mai fi nevoie, dar, acolo unde s-au cerut lămuriri, bănuiesc că administraţiile financiare au dat acele explicaţii.

Încă o dată se dovedeşte, dacă calculul care se face la început, când se introduce o nouă formă de impozit, nu ia în considerare şi alte efecte colaterale, atunci calculul dă rezultate neconforme cu realitatea, care, în schimb, se va constata abia după o jumătate de an sau un an de la aplicare.

Acest lucru s-a întâmplat. Din greşeala aceasta trebuie să învăţăm toţi, indiferent că suntem la guvernare sau în opoziţie, că de multe ori roata se întârte şi cine e azi în opoziţie poate să ajungă mâine la guvernare şi să ţină minte să nu se facă aceste greşeli şi altă dată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Încheiem aici dezbaterile generale.

Vă rog să observaţi că raportul comisiei sesizate în fond nu cuprinde amendamente admise şi respinse.

În consecinţă, sunt îndeplinite prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care ne spune că se trece la dezbaterea pe articole numai în situaţia în care raportul comisiei cuprinde asemenea amendamente.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12,30.

Mai departe, poziţia 5 în ordinea de zi: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2010 pentru modificarea art.7 alin.(1) pct.2 subpct.2.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru modificarea art.III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale.

Ne aflăm, stimaţi colegi, în procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul să prezinte punctul de vedere, domnul secretar de stat Ion Ghizdeanu.

Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de lege introduce clarificări în ceea ce priveşte activitatea dependentă. Ele au rezultat din practica, din aplicarea ordonanţei de urgenţă. Se defineşte clar noţiunea de venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, care sunt supuse, precum drepturile de autor şi drepturi conexe, pentru plata de asigurări sociale şi pentru şomaj.

De asemenea, se delimitează activităţile cu caracter regulat şi ocazional, pentru aceste activităţi.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice susţine promovarea actului normativ în forma propusă de Guvern şi aprobată de către Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

Rog pe distinşii mei colegi să nu tulbure reprezentanţii Guvernului, să-i lase să poată să urmărească lucrurile, pentru a putea interveni.

Domnul deputat Buda. Domnul preşedinte Daniel Buda este rugat să poftească în sala de şedinţe şi să lase reprezentanţii Guvernului să urmărească lucrările.

Domnul Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule Ioan Oltean, deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Mă bucur că faceţi ordine la Grupul PDL, cu indisciplinaţi care nu stau în banca lor şi nu sunt atenţi la lucrările Parlamentului. Şi pentru asta vă felicit, ceea ce mi se întâmplă rar să fac.

În al doilea rând, revenind la proiectul de lege...

Domnul Ioan Oltean:

Dacă sunteţi pe procedură, domnule deputat, pentru că urmează reprezentantul comisiei şi pe urmă dezbaterile generale.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Dar pe procedură eram, că aţi făcut disciplină şi mă bucur foarte mult că, în sfârşit, dumneavoastră aţi înţeles că trebuie să faceţi ordine şi la Grupul PDL.

Domnul Ioan Oltean:

Fiţi convins că am să fac peste tot unde e nevoie când eu conduc şedinţa.

Reprezentantul comisiei, domnul preşedinte Ştefan. Vă rog, întâi şi întâi comisia sesizată în fond. Domnul deputat Buda, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al comisiei sesizate în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă solicit respectuos îngăduinţa de a prezenta raportul comisiei de specialitate, adică Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2010 pentru modificarea art.7 alin.(1) pct.2 subpct.2.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru modificarea art.III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale.

Cu adresa nr.Pl-x 661/17 noiembrie 2010, Biroul permanent, conform art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat în procedură de urgenţă pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2010 pentru modificarea art.7 alin.(1) pct.2 subpct.2.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru modificarea art.III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare, pe de o parte, modificarea prevederilor art.7 din Codul fiscal, definindu-se criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o activitate pentru a fi reconsiderată ca activitate dependentă, iar pe de pe altă parte se modifică prevederile art.III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2010.

Astfel, modificările aduse acestui articol se referă la următoarele aspecte: definirea clară a noţiunii de venituri de natură profesională altele decât cele salariale, precizându-se faptul că, în înţelesul acestui act normativ, aceste venituri sunt venituri realizate din drepturi de autor şi drepturi conexe şi/sau veniturile rezultate din activităţi desfăşurate în baza contractelor, convenţiilor, încheiate potrivit Codului civil.

Actul normativ stabileşte obligativitatea plăţii contribuţiei individuale de asigurări sociale şi pentru şomaj a persoanelor fizice, în funcţie de modul de desfăşurare a activităţii, respectiv în mod regulat sau ocazional.

Actul normativ conţine şi prevederi referitoare la baza de calcul, la care se datorează contribuţiile de asigurări sociale şi pentru şomaj.

Este reglementat, de asemenea, termenul, modul de depunere şi instituţiile la care trebuie depuse de către plătitorul de venit a declaraţiilor privind evidenţa nominală a persoanelor care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în forma iniţială, în condiţiile art.115 alin.(5) Teza a III-a din Constituţia României, republicată.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 37 de deputaţi din totalul de 39 de membri ai comisiei.

La dezbaterea proiectului de lege au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul Ion Ghizdeanu, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, şi doamna Gheorghiţa Toma, director în cadrul aceluiaşi minister.

În urma dezbaterilor, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2010 pentru modificarea art.7 alin.(1) pct.2 subpct.2.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru modificarea art.III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, în şedinţa din data de 8 februarie 2011, cu majoritate de voturi, propune supunerea spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că ne aflăm în procedură de urgenţă. V-aş ruga să aveţi în vedere acest lucru în intervenţiile pe care dumneavoastră le aveţi.

La dezbateri generale, domnul deputat Ştefan Viorel, din partea Grupului parlamentar al PSD:

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Pentru că e procedură de urgenţă şi trebuie să mă exprim foarte pe scurt, voi spune că ne aflăm în faţa unei ordonanţe care se poate încadra în ciclul "impozitul pe fumărit". Şi o facem în procedură de urgenţă, pentru că trebuie să impozităm şi drepturile de autor, trebuie să impozităm şi veniturile ocazionale sau neocazionale, tot felul de venituri trebuie să impozităm.

Este o decizie politică şi nu ne putem opune, sigur, doar vom vota împotriva acestei propuneri a dumneavoastră, dar majoritatea va vota şi va suporta consecinţele - ştiu eu, până la momentul votului, va tot suporta consecinţele acestui vot. N-avem noi o problemă cu acest lucru!

Însă avem o mare problemă cu faptul că, o dată în plus, nu se respectă prevederile Constituţiei României.

Păi ştiţi dumneavoastră care-i motivul pentru care s-a reglementat în regim de urgenţă..., prin ordonanţă de urgenţă această problemă? Pentru că s-a greşit în precedenta ordonanţă de urgenţă în care s-a încercat reglementarea acestui subiect - Ordonanţa nr.58 din iunie - şi, la mai puţin de trei luni de zile de la apariţia acestei ordonanţe, Guvernul zice că se află ţara într-o stare excepţională şi intervine prin ordonanţă de urgenţă să-şi corecteze propria greşeală.

Numai că, ştiţi cum e, nu mi-e frică de prima greşeală, ci de următoarele pe care le voi face încercând s-o corectez pe prima! A intrat într-o sarabandă a modificărilor incredibilă, pentru că ce este incorect înainte de toate la această ordonanţă e titlul. Pentru că în titlu spune că se modifică un articol din Codul fiscal.

Nu-i aşa, dragi colegi!

Se modifică cinci legi! Deci se modifică Codul fiscal, se modifică Ordonanţa nr.58, se modifică Codul de procedură fiscală, se modifică - cred că-s şase, staţi aşa, acum le număr mai bine -, se modifică Legea pensiilor, se modifică Legea şomajului şi cred că se modifică şi Legea de reformă a sistemului de sănătate.

Deci, dacă s-ar fi scris toate aceste chestiuni în titlul ordonanţei, îi trebuiau două pagini numai pentru titlu.

Deci acesta este obiectul acestei modificări.

Şi atunci, vă întreb eu cum poate fi încadrată această modificare în Codul fiscal? Nu se poate încadra în Codul fiscal.

Aceasta este dacă vrem "impozit pe fumărit", dacă vrem să plătească ajutor de şomaj şi cei care, în toată activitatea lor, nu vor beneficia de ajutor de şomaj, pentru că şi cei care realizează venituri ocazionale sunt obligaţi la plata ajutorului de şomaj. Păi ăştia n-au cum să fie şomeri în viaţa lor, cum să-i pui să plătească o taxă pentru un serviciu de care nu vor beneficia niciodată nici măcar teoretic?!

Aşa o varză, vă spun cinstit, rar găseşti în legislaţia românească!

De aceea, noi vom vota împotriva acestei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Cred că, aşa cum spunea domnul Viorel Ştefan, preşedintele Comisiei pentru buget, suntem în faţa unui act normativ care n-are nicio legătură cu o realitate normală. Are legătură cu o realitate inventată şi închipuită de Guvern.

Şi am să dau câteva exemple din lege, astfel încât lucrurile să fie clare şi să înţelegeţi de ce vom avea o concluzie atunci când vom defini poziţia noastră politică de vot.

Orice act normativ, când se prezintă Parlamentului, se prezintă şi cu influenţele pe care le va determina ca urmare a aplicării.

În mod normal, când vii şi măreşti, şi aplici cote de contribuţii care până la data actului normativ respectiv nu se aplicau, ar trebui să ai influenţe pe buget. Noi vorbim de impozitarea..., de fapt, de aplicarea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate pentru profesiile liberale, deci desfăşurate în mod independent, dar când ne ducem la Secţiunea a IV-a, acolo unde se găseşte impactul financiar al unei asemenea măsuri, vedem că nici măcar nu apare fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, nicicum nu găsim niciun leu sau doi lei în plus, ca urmare a aplicării acestui proiect de lege.

Atunci, întrebarea este simplă. De ce se mai face acest proiect de lege? De ce se aplică contribuţii de natură a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, dacă ele nu produc niciun efect?

Asta înseamnă că nu trebuie să fie emis un asemenea act normativ. Iar dacă trebuie emis, Guvernul n-a fost capabil să estimeze, să evalueze impactul unei asemenea măsuri. Poate că Ministerul Finanţelor Publice, împreună cu Ministerul Sănătăţii ar trebui să ne răspundă, dar, pentru că nu cred că pot s-o facă pe loc, cea mai bună soluţie ar fi să retrimitem acest proiect de lege la comisie, să fie rediscutat profesionist de data aceasta, nu politic, iar atitudinea colegilor noştri din majoritatea parlamentară să fie o atitudine responsabilă, prin care să solicite Guvernului de ce este necesar un asemenea act normativ şi, mai ales, ce efecte produce.

În al doilea rând, mă refer aici, în mod deosebit, la impozitarea drepturilor de autor. Şi veţi vedea cu câtă răutate acest guvern încearcă pe cei care depun activitate de creaţie, să fie neapărat sancţionaţi prin a le lua cote de contribuţii la toată valoarea creaţiei, şi nu aşa cum se întâmplă, de exemplu, vorbesc pentru sănătate, aşa cum se întâmplă la asigurările sociale de stat, deci pentru pensii sau pentru şomaj, unde se plafonează la 5 salarii.

Ce diferenţă este între un tip de contribuţie şi altul, astfel încât să tratezi diferit o contribuţie pentru sănătate şi alta pentru pensie la aceleaşi venit? Inconsecvenţă şi incoerenţă, cred eu, că se regăseşte în acest act normativ.

În consecinţă, domnule preşedinte de şedinţă, în acest moment, Grupul parlamentar al PNL vă propune întoarcerea, retrimiterea actului normativ la comisie, pentru ca el să fie îmbunătăţit şi tratat cu responsabilitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Aţi auzit propunerea făcută de către domnul nostru..., distinsul nostru coleg. Daţi-mi voie să suspend şedinţa Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi să rog membrii să ocupe locurile în sala de şedinţă pentru a participa la vot.

Vă rog, domnilor colegi. trebuie să plecaţi, mă rog.

Deci supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere către comisia sesizată în fond a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi, stimaţi colegi.

Da. 65 de voturi pentru, 29 împotrivă, 4 abţineri. Proiectul de lege se reîntoarce la comisia sesizată în fond. Termen pentru raport suplimentar, 2 săptămâni.

Poziţia 6 din ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2010 privind aprobarea scoaterii de rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru unii operatori economici, precum şi prorogarea termenului prevăzut la art.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2010, pentru aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil, pentru unii operatori economici. Ne aflăm în procedură de urgenţă.

Îl rog pe domnul preşedinte al Agenţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, domnul secretar de stat, să prezinte punctul de vedere al iniţiatorului.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Claudiu Constantin Stafie (secretar de stat, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru unii operatori economici, precum şi prorogarea termenului prevăzut la art.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2010.

Astfel, prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aprobă scoaterea din rezerva de stat, cu titlu de împrumut, până la data de 31 octombrie 2011, a cantităţilor de cărbune energetic şi păcură, prevăzute în anexa la ordonanţă şi care vor fi acordate unor operatori economici, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri sau în administrarea consiliilor judeţene sau locale.

Pentru cantităţile de combustibil împrumutate şi nerestituite de unii operatori economici, prevăzuţi în anexa la ordonanţă, termenul prevăzut la art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2010 se prorogă până la data de 31 mai 2011. termenul iniţial prevăzut era 31 octombrie 2010.

Având în vedere cele prezentate mai sus, propunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Iulian Iancu.

Domnule coleg, microfonul vă aparţine.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem o ordonanţă de urgenţă cu care ne întâlnim în fiecare an. Este vorba despre un proiect de lege care reglementează scoaterea din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil.

De asemenea, apare şi prorogarea unui termen pentru returnarea acestor cantităţi. Vreau să vă informez că Senatul a adoptat proiectul de lege, de asemenea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât să propună cu unanimitate de voturi adoptarea proiectului de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Scurt şi la obiect, ca întotdeauna, de altfel.

Dacă din partea grupurilor parlamentare... da, domnul Marian Neacşu, vicelider din principalul partid de opoziţie, PSD.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, principal preşedinte de şedinţă la Camera Deputaţilor.

O singură observaţie am de făcut, stimaţi colegi. Parcurgând textul ordonanţei, am remarcat o chestie extrem de interesantă. Atunci când este vorba să-şi facă nişte facilităţi sieşi, statul este extrem de generos, la art.2, şi vă citez, există următorul text: "administraţia naţională a rezervelor de stat şi probleme speciale va emite facturi pentru valoarea produselor calculate la preţurile pieţei, exigibilitatea tva-ului luând naştere prin derogare de la prevederile articolului 134² din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, la încasarea parţială sau totală a facturii."

Pentru arieratele de circa 6 miliarde de euro din economie, din momentul acesta, pentru o mulţime de agenţi economici care au ajuns în faliment pentru că au lucrat cu statul sau cu autorităţile publice care sunt subfinanţate n-a existat o astfel de derogare.

În această situaţie, se pare că statul pentru sine are soluţii, pentru agenţii economici nu are.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu, vă rog să observaţi că sunt îndeplinite prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi, de la ora 12,30.

Poziţia 7, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice.

Potrivit art.105 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ne aflăm în procedură de urgenţă.

Rog reprezentantul iniţiatorului, în speţă, domnul ministru Valentin Iliescu, să prezinte punctul de vedere.

Domnul Valentin Adrian Iliescu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi.

Proiectul pe care vin să-l susţin în faţa dumneavoastră este un proiect de lege tehnic, care asigură transpunerea Directivei 2008/ 114 a Consiliului privind identificarea şi desemnarea infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora.

Practic, sunt 6 elemente importante ale acestui proiect de lege, respectiv determinarea sectoarelor şi subsectoarelor infrastructurilor critice naţionale şi europene, respectiv a autorităţilor responsabile cu acestea.

În al doilea rând, crearea mecanismelor de conducere a activităţilor în domeniul infrastructurilor critice.

În al treilea rând, reglementarea procesului de identificare şi desemnarea infrastructurilor critice naţionale şi europene.

În al patrulea rând, stabilirea atribuţiilor ce revin autorităţilor publice responsabile.

În al cincilea rând, desemnarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca instituţie responsabilă pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor necesare implementării măsurilor de protecţiei a infrastructurilor critice.

Nu în ultimul rând, stabilirea etapelor ce trebuie parcurse şi a termenelor de realizarea a activităţilor.

A fost nevoie de ordonanţă de urgenţă, pentru că în cadrul acestei directive se stabilea ca termen final 12 ianuarie 2011, desemnarea infrastructurilor critice europene, termen final, stabilit de această ordonanţă.

Fac precizarea că în dezbaterea comisiei de specialitate, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, colegii noştri deputaţi au venit cu o serie de amendamente, oportune şi bine argumentate, pe care Guvernul şi le însuşeşte.

În consecinţă, doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog să fiţi de acord cu raportul comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru, vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul deputat, domnul general Bălan.

Vă rog.

Domnul Eugen Bădălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată pentru dezbatere, în fond, în procedură de urgenţă.

Vă aduc la cunoştinţă că, în domeniu, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În dezbaterea comisiei, am plecat de la faptul că Senatul în şedinţa din 15 decembrie a adoptat acest act normativ.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare, aşa cum spunea şi reprezentantul Guvernului, instituirea de reguli privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice.

Comisia s-a întrunit în data de 8 februarie 2011. La lucrări au fost prezenţi 22 de deputaţi, din totalul de 24 de membri ai comisiei, şi au participat la dezbateri, în calitate de invitaţi, reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi un consilier al primului-ministru.

În urma dezbaterilor, luând act şi de poziţia exprimată de invitaţi, prin care se susţinea adoptarea proiectului de lege, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi, 20 din 22, doar două voturi împotrivă, să propună plenului adoptarea proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98 din 2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice, cu amendamentele formulate în şedinţa comisiei, cuprinse în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, o să vă rog să rămâneţi la microfon. conform art.120 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă rog să propuneţi timpul afectat dezbaterii pe articole a acestui proiect de lege. Ne află în procedură de urgenţă.

Domnul Eugen Bădălan:

Două minute.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră această propunere, două minute pentru dezbaterea pe articole.

Vă rog să votaţi. Vă rog să ţineţi degetele spre tavanul sălii noastre.

Da, cu 58 de voturi pentru, 25 împotrivă şi două abţineri, timpul propus este adoptat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Nu avem doritori.

În situaţia aceasta, trecem la dezbaterea proiectului de lege pe articole.

Vă rog să vă deschideţi toţi rapoartele comisiei sesizate în fond, să urmăriţi cu maximă atenţie amendamentele comisiei şi, acolo unde simţiţi nevoia lăuntrică de a veni şi a cere modificarea, să o faceţi.

Dacă la poziţia 1 din raport există intervenţii?

Poziţia 2?

Poziţia 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 şi 21?

Anexa nr.1. Dacă sunt intervenţii? Nu avem.

Anexa nr.2. Dacă sunt intervenţii? Nu avem.

Anexa nr.3? Dacă sunt intervenţii? Nu avem.

La poziţia 23 dacă mai sunt intervenţii? Nu sunt.

Stimaţi colegi,

Am epuizat dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi pentru sprijinul acordat în dezbaterea acestui proiect de lege.

Poziţia 8, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule.

Ne aflăm, stimaţi colegi, în aceeaşi procedură de urgenţă reglementată de art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

O să rog iniţiatorul, domnul secretar de stat Marin Anton, din partea Ministerului Mediului, să prezinte în faţa dumneavoastră punctul de vedere al iniţiatorului.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Marin Anton (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Obiectul de reglementare, exceptarea de la plata taxei de poluare, potrivit art.3 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.218 din 2008, privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, deci exceptarea de la plata taxei a autovehiculelor M-1 cu norma de poluare Euro-4, a căror dacă capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 de cm3, precum şi pentru autovehiculele N-1 cu norma de poluare Euro-4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene, în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009, care se înmatriculează în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Comisia pentru industrie şi servicii şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, distinsul nostru coleg Iulian Iancu, preşedintele comisiei.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, cele două comisii au fost sesizate pentru dezbaterea proiectului de lege menţionat.

Vreau să vă subliniez că Senatul a adoptat proiectul de lege, de asemenea, Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au avizat favorabil. În fond, vorbim de o acţiune care şi-a produs efectele în perioada 2008-2009, respectiv s-a acordat un termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului în care autovehiculele M-1 cu normă de poluare Euro-4, cu o capacitate cilindrică ce nu depăşeşte 2000 de cm³, precum şi toate autovehiculele N-1 cu normă de poluare Euro-4 înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 să fie exceptate de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule.

În urma dezbaterilor în cele două comisii, membrii comisiilor au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte, vă mulţumim pentru modul corect de prezentare a raportului.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Stimaţi colegi,

Sunt din nou îndeplinite prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 12,30.

Acum mergem mai departe la poziţia 20, care ieri a rămas în afara dezbaterii, întrucât reprezentantul iniţiatorului a lipsit. Este vorba de proiectul de lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

Avem iniţiatorul, domnul secretar de stat Cristian Apostol, din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Apostol (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest proiect de lege a fost aprobat de Parlamentul României în iunie anul trecut. Noi am optat atunci şi pentru varianta depunerii, în regim de urgenţă, prin Grupul parlamentar al PD-L a acestui proiect de act normativ.

Vă informez că la acea dată eram în vid legislativ privind sancţionarea contravenţiilor silvice şi, ca urmare, actualul proiect de lege, care este identic cu cel pe care l-am aprobat, nu-şi mai are rostul, de aceea am solicitat respingerea lui.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea comisiei sesizate în fond... domnule vicepreşedinte, sunteţi de serviciu, vă rog să prezentaţi poziţia celor două comisii care au fost sesizate în fond.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru înaintarea în grad. sunt secretarul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Ioan Oltean:

Am anticipat o posibilă avansare, domnule deputat.

Domnul Gabriel Andronache:

Am să fiu foarte scurt. În consonanţă cu ceea ce propune reprezentantul Guvernului, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea acestui proiect de lege. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor parlamentare este vreun coleg care doreşte să intervină? Nu avem.

În atare situaţie, urmează să procedăm în conformitate cu prevederile art.104 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, potrivit cărora, dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterilor proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Poziţia 24 din ordinea de zi, acolo unde s-au oprit ieri dezbaterile.

Avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.16/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial nr.300 din 7 mai 2009, Propunerea legislativă pentru modificarea alin.1 al art.3 din Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii şi Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial nr.300 din 7 mai 2009.

Comisia sesizată în fond, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, doamna deputat Claudia Boghicevici, vicepreşedinte al acestei comisii, prezintă raportul.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra propunerii legislative pentru modificarea alin.1 al art.3 din Legea nr.61 din 1993 privind alocaţia de stat pentru copii - Pl-x 667 din 2009, a Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.63 din 1993 - Pl-x 670 şi PL-x - 192.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea în fond în procedură obişnuită a Propunerii legislative pentru modificarea alin.1 al art.3 din Legea nr.61 din 1993 privind alocaţia de stat pentru copii.

Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, evitarea paralelismelor în reglementare şi adoptarea unor soluţii legislative echitabile, membrii comisiei au hotărât conexarea celor 3 iniţiative legislative.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere, avize favorabile de la Consiliul Legislativ, aviz negativ de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, avize negative ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avize favorabile ale Comisiei pentru egalitate de şanse şi punct de vedere negativ al Guvernului.

Propunerile legislative au ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.61 din 1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, în sensul stabilirii unui nou cuantum al alocaţiei de stat pentru copii.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative cu nr.192 din 2010, în vederea asigurării mijloacelor financiare necesare susţinerii copiilor care provin din familiile cu venituri mici şi respingerea iniţiativelor legislative cu nr.667 din 2009 şi 670 din 2009, întrucât propunerile nu sunt sustenabile din punct de vedere financiar, iar majorarea cuantumului alocaţiei de stat pentru copii este posibilă în condiţiile acordării acesteia în funcţie de venitul lunar al familiei.

Propunerile legislative fac parte din categoria legilor organice. Toate cele 3 propuneri au fost respinse de Senat.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională şi, în urma dezbaterilor, comisia propune adoptarea propunerii legislative cu nr.192, cu amendamente.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Din partea iniţiatorului?

Domnul secretar de stat Mocanu.

Din partea Guvernului... sunt propuneri legislative, vă cer scuze, deci din partea Guvernului, să auzim punctul de vedere al acestuia.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Valentin Mocanu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă mulţumesc foarte mult.

Această propunere legislativă vine să modifice reglementările cu privire la alocaţia de stat pentru copii şi introduce o alocaţie diferenţiată pentru copiii din România, în funcţie de veniturile familiei, ceea ce în urma dezbaterilor care au avut loc în ultima perioadă s-a concluzionat că ar fi o discriminare.

De altfel, acest lucru este subliniat şi printr-o decizie a Curţii Constituţionale din anul 2006, care precizează că alocaţia de stat acordată pentru copiii din România nu trebuie să depindă de nicio condiţie şi nu trebuie să fie discriminatorie.

De asemenea, vreau să doar să mai subliniez că introducerea unui asemenea sistem ar însemna pentru anul 2011 un efort suplimentar al bugetului de aproximativ 4 miliarde de lei, conform estimărilor şi proiectul legislativ nu precizează sursa acestor fonduri.

De aceea, Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru, vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină?

Domnul deputat Adrian Solomon, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de toate, i-aş ruga pe toţi colegii noştri să fie de acord cu această propunere legislativă, mai mult decât atât, ea vine să răspundă unor nevoi din societatea românească, nicidecum să încalce vreun drept. Şi, mai mult decât atât, nu-şi propune să facă vreo discriminare.

Domnul secretar de stat Mocanu aducea în discuţie o dezbatere, cum că un cuantum diferenţiat ar fi o adevărată discriminare pentru copiii din România.

Eu cred că nu se poate pune problema astfel, pentru că atât în declaraţia universală a drepturilor copilului, cât şi în legislaţia română dreptul la alocaţie este sfânt şi este respectat. Ceea ce propunem noi, propunem un cuantum diferenţiat, care poate ar trebui să fie valabil doar pe perioada crizei, şi nicidecum transformat într-o, ştiu eu, regulă.

De aceea, pentru că în România există familii în care copiii au nevoie de acest sprijin substanţial din partea statului şi pentru că în programul de guvernare al Guvernului Boc se prevede creşterea cuantumului alocaţiei până în 2012 la 200 de lei noi, de aceea noi am venit în sprijinul Guvernului Boc propunând o soluţie de avarie, pentru a asigura această creştere a alocaţiei măcar pentru copiii din familiile cu venituri mici.

Şi de aceea noi propunem pentru copiii care provin din familiile cu un venit mediu pe membru de familie mai mic decât salariul minim brut pe ţară, garantat în plată, în vigoare, cuantumul alocaţiei de stat pentru copii să fie egal cu 10% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Asta era, la nivelul depunerii iniţiativei, undeva la 169 de lei, acum ar fi undeva la 180 de lei. De aceea pentru copiii din aceste familii ar fi un adevărat ajutor.

Pentru copiii care provin din familiile cu un venit mediu pe membru de familie cuprins între salariul minim brut pe ţară garantat, în plată, în vigoare, şi salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, cuantumul alocaţiei de stat pentru copii este egal cu 3% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Şi, în fine, pentru copiii care provin din familiile cu un venit mediu pe membru de familie mai mare decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, cuantumul alocaţiei de stat pentru copii este egal cu 1% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Vedem că ar fi o creştere substanţială atât la prima categorie, cât şi la a doua categorie, şi o uşoară scădere a cuantumului alocaţiei pentru copiii dumneavoastră, cei care aveţi venituri peste medie în această ţară.

De aceea, eu propun Guvernului, ştiu eu, să mediteze mai bine la această soluţie, pentru că creşterea nu ar fi foarte mare sau presiunea pe buget nu ar fi foarte mare, iar dumneavoastră, ca reprezentanţi ai puterii, în primul rând, veţi reuşi să ajutaţi copiii din România, din România reală, cea care trăieşte cu foarte puţini bani în comparaţie cu cei puţini din această ţară.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Atunci intrăm în...

La pct.2 din raport. Vă rog, doamna vicepreşedinte Boghicevici.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

La pct.5, art.II, propunem, pentru evitarea retroactivităţii legii, să fie formulat astfel: "Prevederile prezentei legi se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă nu mai sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, reţinând precizarea făcută de comisie privind neretroactivitatea prevederilor acestei legi, intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul legii: "Lege pentru modificarea şi completarea art.3 din Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii."

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5, observaţii, cu tot cu observaţia comisiei? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne la votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(2) al art.29 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Din partea iniţiatorilor dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne,

stimaţi domni deputaţi,

Propunerea legislativă supusă atenţiei dumneavoastră are drept obiect de reglementare modificarea alin.2 al art.29 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul stipulării dispoziţiei potrivit căreia certificatul de urbanism este obligatoriu pentru adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice, precum şi pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale, respectiv de dezmembrare a bunurilor imobile în cel puţin trei parcele, atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţiri sau comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.

Aceeaşi prevedere se regăseşte în cuprinsul Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, unde se stipulează faptul că certificatul de urbanism se emite pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări în parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.

Dat fiind faptul că Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede faptul că pentru evitarea paralelismelor în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori din două sau mai multe acte normative, Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă supusă atenţiei dumneavoastră.

Prin urmare, vă rugăm să o respingeţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei.

Domnul Ion Călin:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În şedinţa plenului Camerei Deputaţilor din 9 noiembrie 2010, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, s-a hotărât retrimiterea Proiectului de Lege pentru modificarea alin.2 al art.29 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, comisie sesizată în fond în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

La întocmirea raportului suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi punctul de vedere negativ al Guvernului. Dar, din câte aţi observat astăzi, el s-a schimbat, pentru că proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.29 alin.2 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul stipulării dispoziţiei potrivit căreia certificatul de urbanism este obligatoriu pentru adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice, precum şi pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale de comasare, respectiv de dezmembrare a terenului în cel puţin trei parcele, atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli sau comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor menţinerea raportului de adoptare a proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Menţionez că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 23 iunie 2010, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 26, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog.

Domnul Valentin Mocanu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să prezint eu punctul de vedere al iniţiatorului.

Prin prezentul act normativ se stabileşte un termen de transfer al unităţilor sanitare cu paturi către autorităţile administraţiei publice locale şi Primăriei Municipiului Bucureşti până la data de 1.VII.2010, întrucât termenul de 1.I.2010 prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.162/2008 pentru finalizarea fazelor-pilot a fost depăşit.

Potrivit dispoziţiilor actuale ale art.17 alin.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.162/2008, derularea fazelor pilot începe în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului privind aprobarea listei unităţilor sanitare publice cu paturi, pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti, precum şi a criteriilor care stau la baza acestui transfer, şi anume Hotărârea Guvernului nr.1567 din 2008, şi se finalizează în termen de 12 luni.

Astfel, până la data intrării în vigoare a hotărârii de guvern de aprobare a transferului managementului asistenţei medicale acordată în unităţile sanitare cu paturi, este necesar a se prevedea ca unităţile sanitare care au făcut obiectul fazei-pilot să rămână în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale şi a Primăriei Municipiului Bucureşti.

Lista unităţilor sanitare publice cu paturi, precum şi criteriile prin care se transferă managementul asistenţei medicale acordate în unităţile sanitare cu paturi se aprobă prin hotărâre de guvern, la propunerea Ministerului Sănătăţii, nu mai târziu de 1.07.2010.

Având în vedere cele sus-menţionate, vă adresez rugămintea de a adopta acest proiect de lege în baza raportului de admitere al comisiei.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei. Doamnă preşedinte, vă rog.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru sănătate şi familie au fost sesizate cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.9 pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale, cu completările ulterioare, în sensul stabilirii unor măsuri în domeniul descentralizării sistemului sanitar.

Prin prezentul act normativ se stabileşte un termen de transfer al unităţilor sanitare cu paturi către autorităţile administraţiei publice locale şi Primăria Municipiului Bucureşti până la data de 1 iulie 2010, întrucât termenul de 1 ianuarie 2010 prevăzut în Ordonanţa de urgenţă nr.162/2008 pentru finalizarea fazelor pilot a fost depăşit.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru sănătate şi familie au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, de asemenea, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Vă rog, domnule Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor,

Referitor la acest proiect de lege trebuie spuse două lucruri: unu, luna ianuarie a rămas o lună descoperită şi ordonanţa de urgenţă a venit prea târziu, dar, având în vedere că era un proces în derulare, putem să acceptăm că Guvernul a uitat că avea o obligaţie pe care şi-a îndeplinit-o cu întârziere; doi, şi poate acesta este cel mai important lucru, aşteptam ca prin această ordonanţă de urgenţă să se recunoască că nu s-a făcut evaluarea fazelor-pilot, nu s-au tras învăţămintele aplicării ordonanţei de descentralizare pentru fazele-pilot şi ca atare ar fi trebuit să prelungească termenul de derulare a fazelor-pilot până când se făcea evaluarea.

Din păcate, nici până astăzi n-am primit o evaluare oficială a modului în care s-au desfăşurat fazele-pilot şi, mai departe, evaluare care să stea la bază următorului act al Guvernului, şi anume transferul aproape total către unităţile administraţiei publice locale a majorităţii spitalelor din România. Ce înţelegem astăzi? Că a fost un lucru făcut necugetat pentru că după ce s-au transferat spitalele la administraţiile publice locale constatăm de fapt că astăzi tot ministerul vrea să le închidă şi să le comaseze, să le desfiinţeze, şi nu lasă administraţiile publice locale să-şi îndeplinească rolul pe care li-l dă Constituţia şi legea. Este clar că Guvernul încă nu ştie ce trebuie să facă.

Sigur că vom vota pentru această ordonanţă de urgenţă ca ea să pună în ordine un vid legislativ pe care tot singur Guvernul şi l-a creat, dar modul în care s-au desfăşurat mai departe toate activităţile guvernamentale este de neacceptat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnul deputat Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Nu ştim nici astăzi care sunt criteriile pe care au fost propuse aceste măsuri legislative. Constatăm că după desfiinţare şi descentralizare şi comasare rămânem fără spitale în România.

Din punctul meu de vedere, ca un om care lucrează în acest sistem medical, atât timp cât nu ni se dau criteriile exacte în ceea ce priveşte clasificările de spitale, criteriile pe care se iau aceste măsuri, această lege nu vine decât, de fapt, să reducă şi mai mult accesul la sănătate. Mă pot întreba şi astăzi, în plenul Parlamentului României, de ce singurul spital de urgenţă desfiinţat din România este la Iaşi. Şi dacă vom proceda la fel, fără criterii clare, vom constata din ce în ce mai mult că nu mai avem niciun fel de spital în România.

Seamănă puţin această măsură legislativă cu ceea ce s-a întâmplat atunci când s-a privatizat industria românească. S-a descentralizat, s-a privatizat şi a dispărut. Eu sper că nu vom face la fel cu sănătatea românilor, pentru că, din păcate, nu putem toţi să ne tratăm în străinătate.

Eu voi vota împotriva acestui proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare pe această temă? Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Propunere legislativă pentru modificarea alin.2 al art.135...

Pe procedură, domnul Călian. Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Chiar dacă mai prelungim puţin programul de lucru cu un sfert de oră, vă rog să aveţi amabilitatea să aduceţi pe punctul curent Pl-x 506/2010, la mine figurează pe poziţia 32. Iniţiator este un coleg deputat PSD. Să-l supuneţi discuţiei şi adoptării acum, la acest punct la care sunteţi. Deci, Pl-x 506/2010. Cu condiţia prelungirii programului cu un sfert de oră, nu este nicio problemă. Sper să înţeleagă colegii.

Mulţumesc.

Deci, Pl-x 506. Poziţia 32.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Supun la vot propunerea domnului deputat de prelungire a programului până la ora 12 şi 15 minute.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

111 voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi o abţinere.

Trecem la Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Din partea iniţiatorului, domnul Mircia Giurgiu şi apoi domnul Georgian Pop.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Suntem mai mulţi iniţiatori.

Obiectul de reglementare îl reprezintă eliminarea prevederilor prin care se diminuează cuantumul sumei totale cuvenite pentru pensia privată cu penalităţile de transfer şi comisioanele legale, precum şi introducerea unui nou text care să prevadă că suma totală cuvenită pentru pensia privată să nu poată fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite, actualizată cu rata inflaţiei în perioada cuprinsă între data plăţii şi data ieşirii la pensie a participantului.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Georgian Pop.

Domnul Georgian Pop:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că această propunere legislativă este una extrem de importantă, datorită impactului şi rolului social pozitiv pe care îl avea.

Despre ce este vorba: prin Legea 411 din anul 2004 s-a instituit pilonul doi de pensii. Ce înseamnă acest lucru? Raţiunea a fost una pozitivă. s-a constatat că pensiile plătite din sistemul public la un moment dat sunt destul de mici comparativ cu nevoile vieţii şi cu necesitatea şi cu puterea de cumpărare a oamenilor. Şi atunci, suplimentar, s-a venit cu această idee a pilonului doi, adică pensii private, care să vină şi să suplinească pensia de la stat. Ideea a fost bună, legea este în vigoare. Doar că legea din 2004, Legea nr.411, are, din punctul nostru de vedere, al iniţiatorilor, o mare lacună, şi anume nu oferă garanţii contribuabililor, şi aici vorbim de milioane de oameni, că în momentul ieşirii la pensie banii pe care-i primesc, suma minimă, este o dată calculul a tot ceea ce au depus, plus rata inflaţiilor. Pentru că ce se întâmplă? Dacă ne uităm şi acum, în situaţii de criză, vom constata că la nivel mondial fondurile private de pensii au avut probleme suficient de mari, multe au intrat chiar în faliment; pe de altă parte, fenomenul inflaţionist, dacă în anul 2004 părea oarecum ţinut sub control, odată cu criza economică am constatat că fenomenul inflaţionist a explodat şi roade din puterea de cumpărare a oamenilor.

Practic, noi ce propunem prin această iniţiativă legislativă? Ca cei care plătesc la pilonul doi de pensii, şi anume la pensiile private, în momentul ieşirii la pensie, după 28 de ani de contribuţie sau 40 de ani, ceea ce se va întâmpla pentru tinerii care intră acum în câmpul muncii, să le asigurăm o limită minimă, adică toţi banii pe care i-au depus, actualizaţi cu rata inflaţiei. La cum arată legea în momentul de faţă, rata inflaţiei nu este prevăzută, ceea ce înseamnă că sub aspectul puterii de cumpărare, după 20 de ani, după 40 de ani, chiar dacă îţi primeşti banii pe care i-ai depus, s-ar putea ca valoarea lor de întrebuinţare să fie la jumătate sau chiar mai mică. Cred că este o mare responsabilitate pe care o avem pentru toţi tinerii din ţara asta şi ca efect social va fi un mare pas înainte.

Vă mulţumesc şi cred că toţi colegii vor susţine această iniţiativă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Kerekes.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

La această iniţiativă legislativă au aderat reprezentanţii tuturor partidelor. Deci şi UDMR sprijină această iniţiativă legislativă, pentru că aşa considerăm, că va fi nevoie de o garanţie pentru a menţine valoarea acestor pensii, ştiind faptul că, cu timpul, din cauza inflaţiei, valoarea acestor pensii scade în continuare şi considerăm, pe bună dreptate, că este nevoie de această iniţiativă legislativă.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cornel Ghiţă:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să spun că acest subiect a fost un subiect extrem de important în Comisiei de muncă şi protecţie socială şi deşi această soluţie favorabilă tinerilor a ieşit destul de greu, ea a îndeplinit consensul tuturor colegilor din toate grupurile parlamentare.

Sunt două aspecte pe care aş vrea să le pun în discuţie. În primul rând, faptul că indexarea sumei depuse se va face cu inflaţia este garantat de randamentul fondului. În cazul în care un fond de pensii administrat privat nu ar putea să garanteze acest randament, automat, acţionarii, asiguraţii din acest fond ar fi redistribuiţi la alte fonduri care ar avea un randament cel puţin minim, adică cel puţin indexat cu inflaţia.

O a doua problemă care s-a pus în discuţie a fost referitoare la taxele de transfer de la un fond la altul. În urma discuţiilor pe care le-am avut în cadrul comisiei, am înţeles faptul că aceasta este o opţiune personală a fiecărui asigurat şi dacă această opţiune personală persistă ea trebuie... sau respectivul asigurat trebuie să plătească aceste taxe de gestionare care, pe lângă faptul că sunt nişte taxe necesare în sistem, vor duce şi la stabilizarea sistemului, în sensul că asiguraţii nu se vor muta la modul cel mai rapid de la un fond la altul, în funcţie de interesele pe care ei le bănuiesc că ar putea să fie.

Garantarea acestui randament minim, deci ceea ce spuneam, cu inflaţia, al sumei depuse face ca fondurile să asigure pentru toţi participanţii, pentru toţi asiguraţii acest randament minim.

Deci opţiunea personală, în cazul în care există tendinţa de mutare de la un fond la altul, trebuie să fie acceptată această taxă de gestionare a sistemului.

Vă mulţumesc şi cred că toţi colegii şi întreg Parlamentul va susţine această iniţiativă, care aduce şi siguranţă, şi stabilitate, şi un viitor mai bun pentru tinerii noştri.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu mai sunt.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Valentin Mocanu:

Doamna preşedinte, vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi fi foarte succint. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine prezenta propunere legislativă, în forma prezentată în raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei, vă rog.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Raport asupra Propunerii legislative pentru modificarea alin. (2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a Propunerii legislative pentru modificarea alin. (2), al art.135 din Legea nr.411/2004.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ; negativ al Comisiei pentru buget-finanţe; favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi; negativ al Guvernului; punctul de vedere favorabil al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(2) al art.135 din Legea nr.411/2004, în sensul eliminării prevederilor prin care se diminuează cuantumul sumei totale cuvenite pentru pensia privată, cu penalităţile de transfer şi comisioanele legale, precum şi introducerea unui nou text, care să prevadă că suma totală cuvenită pentru pensia privată să nu poată fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite, actualizată cu rata inflaţiei, în perioada cuprinsă dintre data plăţii şi data ieşirii la pensie a participantului.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative.

Propunerea face parte din categoria legilor organice.

A fost respinsă de Senat.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisia vă propune adoptarea cu amendamente a propunerii legislative.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Cred că s-au epuizat la capitolul iniţiatori.

Da, intrăm atunci în dezbaterea amendamentelor.

Amendamente admise. Titlul legii: "Lege pentru modificarea alin.(2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic - punctul 2 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Între timp, a venit raportul înlocuitor comun al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei pentru industrii şi servicii asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii trimis astăzi pentru un raport înlocuitor.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Astăzi au fost luate în discuţie două amendamente pentru intrarea în efectivitate a Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii, amendamente cu care Guvernul este de acord şi pe care le susţine.

Drept urmare, vă solicităm, din nou, să vă daţi acordul asupra acestui program.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei.

Domnul Ion Călin:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În şedinţa de ieri, în plenul Camerei Deputaţilor, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, s-a hotărât retrimiterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii comisiilor pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei pentru industrii şi servicii sesizate în fond, în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

Pentru acest proiect de lege s-a întocmit raportul de către cele trei comisii în cursul acestei zile.

Vă informez că, în conformitate cu dispoziţiile art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9), pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege; Senatul a adoptat proiectul de lege în 13 decembrie 2010; Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil acest proiect de lege.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii, în sensul modernizării infrastructurii la standarde europene, prin finanţarea unor proiecte de investiţii din sume alocate anual cu această destinaţie şi aprobate de Guvern prin hotărâri, la cererea ordonatorului principal de credite, prin derogare de la prevederile Legii nr.500/2002 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art.61 şi 63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru industrii şi servicii au reexaminat proiectul de lege sus-menţionat şi au aprobat raportul în şedinţă comună, în data de 22 februarie.

În urma opiniilor exprimate de către membrii celor trei comisii s-a hotărât, cu majoritate de voturi, întocmirea unui raport înlocuitor de adoptare a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii, cu amendamentele admise prezentate în prezentul raport înlocuitor.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Domnule preşedinte Viorel Ştefan, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Săptămâna trecută, când am dezbătut Ordonanţa nr.105, atrăgeam atenţia asupra faptului că se încearcă, la limita legii, să se promoveze o formulă prin care să putem astăzi să angajăm lucrări de infrastructură, să putem astăzi să repartizăm clientelei politice contracte de construcţii, iar plata să o facă alte guvernări, ce vor să vină, eventual, generaţiile următoare.

Iată că, la nici o săptămână de la această discuţie, promotorii acestui proiect, acestei ordonanţe, au constatat că nu au suficiente prevederi în ordonanţă cu care să forţeze legea şi voinţa celor care vor aproba bugetele în exerciţiile viitoare - 2014, 2015, 2016. Şi, astăzi, într-o procedură care nu-şi găseşte locul în Regulamentul Camerei Deputaţilor, s-a forţat o şedinţă comună a celor trei comisii sesizate pe fond, pentru a aduce nişte modificări care, vă spun cinstit, sunt superflue; cum nu ajută, aşa nu încurcă.

Deci, să nu vă faceţi iluzii cumva, că, introducând astfel de prevederi, majoritatea parlamentară din 2015 va fi obligată să aprobe un buget cum vreţi dumneavoastră astăzi. Aşa ceva nu se poate! Sunt iluzii pe care vi le faceţi.

De aceea, noi reiterăm ceea ce am spus şi săptămâna trecută: vom vota împotriva acestei ordonanţe. Vom vota împotrivă şi vom solicita, în continuare, să se respecte Constituţia României, să se respecte toată legislaţia care impune rigoare şi disciplină financiară. Şi, insistent, vă rugăm să renunţaţi la aceste proceduri.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Şmecherii.

Domnul Viorel Ştefan:

Colega spune "şmecherii".

Eu am spus săptămâna trecută şmecherii, şi n-am vrut să mă repet, dar, oricum, sunt proceduri la limitele constituţionale şi legale, pe care noi nu putem să le votăm.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Daţi-mi voie să salut delegaţia Parlamentului Francez la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, condusă de domnul Jean-Claude Mignon, preşedinte. (Aplauze.)

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Dacă nu sunt, intrăm în dezbaterea pe articole a raportului înlocuitor.

"Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6 - nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 7 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 8, 9 şi 10 - nemodificate de comisie - dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.11 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.12 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.13 - care este anexa - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne la votul final.

Domnule Călian, dacă-mi permiteţi, mai avem cinci minute până când expiră programul, dumneavoastră aţi invocat punctul 33, doriţi în mod expres să-l luăm în discuţie? Da.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat această iniţiativă legislativă.

Camera Deputaţilor, în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, este Cameră decizională în această materie.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Guvernul, prin punctul de vedere transmis, susţine adoptarea iniţiativei legislative.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.24/2000, în sensul menţionării în textul legii a obligativităţii raportării actelor normative interne la prevederile şi principiile Convenţiei şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul său proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Doamna Lidia Barac (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, doamna preşedintek.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul susţine această iniţiativă legislativă, având în vedere importanţa consemnării conformităţii între legislaţia română şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar mai ales jurisprudenţa Curţii Europene, având în vedere starea jurisprudenţei naţionale din acest moment.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor.

La punctul 1 - "Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru eliberarea actelor normative".

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4 - nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 5 - nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 6 - nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 7 - nu sunt observaţii. Adoptat.

Am încheiat şi dezbaterea pe marginea acestui proiect de lege.

Este ora 12,15.

Ne revedem în plen la ora 12,30 - poate cu 5 minute mai târziu - astfel încât cei de la Secretariatul tehnic să aibă posibilitatea să pregătească ordinea de zi.

Vot final, deci, în principiu 12,35.

Vă mulţumesc.

după pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Începem sesiunea de vot final.

O să vă rog să scoateţi şi să reintroduceţi cartelele de vot. Repet, scoateţi şi reintroduceţi cartelele de vot.

Iar acum o să dăm un vot-test, drept pentru care prezenţa şi votaţi "da".

Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Prezent: "da", deci 1 - 4.

Şi, după care, îi invit pe liderii de grup să meargă şi să ia listele de vot, astfel încât să verifice că le funcţionează toate cartelele.

S-a oprit votul, şi am avut trei parlamentari care nu au votat. Dar, mă rog, o să-i identificăm acum.

Aţi verificat? Domnule Nicolicea? În regulă.

Domnule Pambuccian, aţi rezolvat, că aveaţi absent un vot.

Domnule Eugen Nicolăescu?

Da, imediat, mi-a făcut semn că trebuie să-şi verifice.

Aţi identificat ce nu mergea? Am înţeles. Bun.

Trecem la sesiunea de vot final.

Domnule Toader, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Sigur că iar o să fie aceeaşi dispută cu cartele "votat, nevotat"!

Totuşi, fiind şi importanţa legilor, vă rog să fiţi de acord să supunem la vot să începem cu legile ordinare şi apoi să mergem cu organicele.

Mulţumesc. (Vociferări.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

În regulă.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot. deci este doar o problemă, înţeleg, de ordinea începerii votului.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

169 voturi pentru, 106 împotrivă şi o abţinere.

1. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2010 pentru aprobarea unor măsuri privind rambursarea datoriei publice guvernamentale.

Este procedură de urgenţă.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea.

Guvernul este iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

163 voturi pentru, 120 împotrivă, nicio abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2010 pentru completarea unor acte normative din domeniul finanţelor publice.

Guvernul este iniţiator.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

164 voturi pentru, 115 împotrivă şi o abţinere.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2010 privind unele măsuri în domeniul asigurării unor categorii de persoane în sistemul public de pensii.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului este favorabil, acesta fiind şi iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

268 voturi pentru, 7 împotrivă şi 2 abţineri.

4. Propunerea legislativă privind comemorarea dezrobirii romilor din România.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propun adoptarea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

259 voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 10 abţineri.

Pe procedură, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Am rugămintea la colegi să nu mai voteze la două cartele. Stimate coleg, v-am văzut când aţi votat la două cartele. Vă rog să ne respectaţi şi să respectaţi votul pentru care poporul v-a trimis aici în Parlament.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să scoateţi cartela, dacă aveaţi cartelă să o scoateţi.

5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2010 pentru completarea art.8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: este iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

162 voturi pentru, 115 împotrivă şi nicio abţinere.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.55/2010 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice.

Comisiile pentru buget şi pentru administraţie publică propun adoptarea.

Iniţiator este Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

160 de voturi pentru, 115 împotrivă şi o abţinere.

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii.

Comisia pentru administraţie publică, Comisia pentru buget şi Comisia pentru industrii propun adoptarea proiectului de lege.

Iniţiator: Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

166 voturi pentru, 110 împotrivă şi 3 abţineri.

Pe procedură doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Liderul Grupului PSD, domnul deputat Duşa a sesizat că în sală se votează la mai multe cartele decât sunteţi prezenţi. M-aţi văzut că am făcut oficiul de a număra marea majoritate a arcului guvernamental - PD, UDMR, minorităţi şi independenţii generalului Cuc.

Deci, doamna preşedinte, vă informez că în acest moment nu aveţi majoritate pentru a aproba legile ordinare. În sală, numărându-vă şi pe dumneavoastră, sunteţi 161 de persoane... 162, că a mai venit un coleg.

Doamna Roberta Alma Anastase:

8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată.

Este tot lege ordinară.

Comisia pentru buget propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: este iniţiator.

Vă rog să votaţi.

162 de voturi pentru, 116 împotrivă.

Proiectul a fost adoptat.

9. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.

Este lege ordinară.

Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege.

Iniţiator este Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

162 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere.

Pe procedură, domnule Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase, şi acum o să folosesc expresia dragă dumneavoastră - încă preşedinte al Camerei Deputaţilor - vreau să vă anunţ, după cum aţi văzut şi dumneavoastră, ca urmare a procedurii corecte pe care am aplicat-o, că dumneavoastră sunteţi prezenţi în sală 162.

Cu alte cuvinte, pe verificarea celor prezenţi în sală pe vot, dumneavoastră nu mai aveţi în această clipă cvorum de şedinţă.

Ori vă luaţi măsuri şi vă aduceţi oamenii în sală, ca să aveţi 168 de deputaţi, ori, dacă nu...

Doamna Roberta Alma Anastase:

167!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Ori, dacă nu, doamnă preşedinte de şedinţă, în această situaţie nu se mai votează la altă cartelă de către un deputat decât la propria cartelă. Hotărâţi-vă cum vreţi să procedaţi! Ne furaţi în continuare sau nu mai furaţi şi suntem corecţi toţi?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Conform Regulamentului, vă rog să verificaţi, pentru legile ordinare este nevoie de majoritatea deputaţilor prezenţi, nu cei care şi-au anunţat prezenţa, ci cei care sunt în sală. (Aplauze.)

Ca atare, acest vot este valid. 162 de voturi sunt majoritatea voturilor pentru. Cei prezenţi conform... se pot număra persoanele care sunt prezente în sală, chiar dacă nu şi-au exprimat votul. Ca atare, este un vot valid. în continuare, până când sunteţi în sală, sunteţi prezenţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Nu vă supăraţi, arătaţi-mi articolul care spune de votul electronic, că numai cei care şi-au anunţat prezenţa sunt prezenţi în sală. Dacă îmi arătaţi articolul acesta... Eu vă citez articolul care spune de deputaţii prezenţi. Cel care este în sală, e prezent.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Aşa e şi corect regulamentar. Ştim lucrul acesta. De altfel, domnule Nicolăescu, nu aţi contestat validitatea, ci doar a anunţat că consideră că majoritatea nu are majoritate calificată. Asta spuneţi dumneavoastră în momentul acesta!

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Am spus pentru organice!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Pentru organice. Nu, aţi spus ordinare şi v-am corectat "organice". Aţi avut o... Da, e corect, nu e nici un fel de problemă, putem să trecem la punctul următor.

Domnule Duşa, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule lider de grup, eu recunosc abilităţile dumneavoastră în a cunoaşte regulamentul, sunteţi as la regulament, dar nu şi la electronică. Vedeţi că pe aparatul acela de votat aveţi un număr 1, prin care vă marcaţi prezenţa şi cvorumul de şedinţă, şi după aceea vă exprimaţi votul. Nu veniţi dumneavoastră cu invenţii în Cameră. Eu apreciez încă o dată cunoştinţele dumneavoastră în domeniul regulamentului, n-am contestat faptul că pentru un vot la o lege ordinară trebuie să existe majoritatea celor prezenţi, dar dumneavoastră sunteţi prezenţi în momentul de faţă 162, nu sunteţi în cvorum.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Art.129 alin.(6): "...Deputaţii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţe, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului". (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Nu la vot final!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Trecem la punctul următor.

10. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului - Suntem în procedură de vot! - nr.9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii - Imediat după vot, domnule Dumitrescu, suntem în procedură, de aceea spuneam - pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind majorarea capitalului social al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A.-I.F.N.

Comisia pentru buget propune adoptarea.

Punct de vedere al Guvernului: iniţiator.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

265 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 3 abţineri.

11. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.248/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/1998 privind acordarea unor facilităţi la plata preţului acţiunilor şi la plata unor obligaţii bugetare, în scopul privatizării Societăţii Comerciale "Petromidia" - SA Constanţa.

Comisia pentru politică economică propune adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: este iniţiator şi se referă la Guvernul în funcţie în anul 2000.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

261 de voturi pentru, 2 împotrivă şi 9 abţineri.

12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.100/2010 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - ISC.

Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea proiectului de lege.

Iniţiator este Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

164 de voturi pentru, 114 împotrivă şi o abţinere.

13. Proiectul de Lege pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr.42/1995 privind producţia de produse alimentare destinate comercializării.

Comisia pentru agricultură propune adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine. Este şi iniţiator.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

271 de voturi pentru, 5 împotrivă şi o abţinere.

14. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 28 septembrie 2010.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Iniţiator este Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

273 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 2 abţineri.

15. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Nigeria privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Abuja la 26 iulie 2010 şi la Bucureşti la 27 august 2010.

Comisia pentru apărare propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine, este şi iniţiator.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

275 de voturi pentru, 4 împotrivă şi nicio abţinere.

16. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.3/2011 pentru modificarea art.3 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.52/2005 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 28 ianuarie 2005, pentru finanţarea Proiectului de restructurare a transporturilor.

Comisia pentru buget propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine, este şi iniţiator.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

270 de voturi pentru, 4 împotrivă şi nicio abţinere.

17. Proiectul de Lege privind ratificarea Actelor Finale ale Conferinţei Mondiale pentru Radiocomunicaţii (WRC-07) din cadrul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT), semnate la Geneva la 16 noiembrie 2007.

Comisia pentru tehnologia informaţiei propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine, este şi iniţiator.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

279 de voturi pentru, nicio abţinere şi niciun vot împotrivă.

18. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului între România şi Bosnia şi Herţegovina, semnat la Sarajevo la 18 iunie 2010, privind amendamentele la Acordul între România şi Bosnia şi Herţegovina privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Sarajevo la 20 februarie 2001.

Comisia pentru politică economică propune adoptarea.

Iniţiator Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

278 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

19. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului Adiţional, semnat la Bucureşti la 27 septembrie 2010, la Acordul privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor între Guvernul României şi Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului, semnat la Montevideo la 23 noiembrie 1990.

Punct de vedere de al Guvernului: susţine.

Comisia pentru politică economică propune adoptarea.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

276 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

20. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.139/2000 privind activitatea de meteorologie.

Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea.

Punct de vedere al Guvernului: susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

164 de voturi pentru, 108 împotrivă şi 2 abţineri.

21. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.16/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice.

Comisia pentru muncă propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

274 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere.

22. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Comisia pentru buget propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, 110 împotrivă şi o abţinere.

23. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.93/2010 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut a unor cantităţi de combustibili pentru unii operatori economici, precum şi prorogarea termenului prevăzut la art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.3/2010 pentru aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub forma de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru unii operatori economici.

Comisia pentru industrii propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

161 de voturi pentru, 112 împotrivă şi 3 abţineri.

24. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

165 de voturi pentru, 108 împotrivă şi o abţinere.

25. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule.

Este lege ordinară. De asemenea, punctul de vedere al Guvernului este acela că susţine, este şi iniţiator.

Comisia pentru industrii şi cea pentru buget propun adoptarea proiectului de lege.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

164 de voturi pentru, 109 împotrivă şi 3 abţineri.

26. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(2) al art.29 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

270 de voturi, 2 împotrivă şi 5 abţineri.

27. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia pentru sănătate propun adoptarea.

Iniţiator: Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

271 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri.

28. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Comisia juridică propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine, cu amendamente.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

270 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

Avem o solicitare din partea iniţiatorilor privind retragerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

161 de voturi pentru, 109 împotrivă şi 2 abţineri.

Acum intrăm în legile organice.

Domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte, vă rog, cinci minute pauză, să ne aducem doi colegi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Cinci minute pauză.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Au trecut cinci minute. Putem să constatăm în momentul acesta lipsa de cvorum şi suspendăm şedinţa pentru data viitoare. Am vorbit cu liderul dumneavoastră de grup, consultaţi-l înainte!

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,35.