Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, domnilor deputaţi!

Bună dimineaţa, doamnelor!

Daţi-mi voie să deschid şedinţa Camerei Deputaţilor de astăzi, 5 aprilie, cu privire la declaraţiile politice ale colegilor noştri deputaţi din grupurile parlamentare. Sunt aproape 70 de colegi care s-au înscris la declaraţii politice.

O să vă cer permisiunea să-i dau cuvântul prima dată domnului deputat Mircea Lubanovici, de la Grupul parlamentar al PDL. Domnia sa s-a trezit de dimineaţă şi vrea să facă o declaraţie politică.

Domnule deputat, vă rog frumos, aveţi cuvântul. Rugămintea mea este să vă încadraţi în cele trei minute, astfel încât să-i ajutăm şi pe colegi să se exprime.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc, dragi colegi.

Bună dimineaţa!

În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 - Diaspora, dar şi de cetăţean român care peste 25 de ani am locuit în Statele Unite ale Americii, care constituie încă de la înfiinţarea sa un model de democraţie participativă şi de respectare a drepturilor cetăţeneşti, doresc să-mi exprim sprijinul personal pentru proiectul de lege privind exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot de către alegătorii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate.

Consider că este un progres firesc - în sensul în care au evoluat şi legile electorale în ţările cu tradiţie democratică din Occident - să fie respectat dreptul alegătorilor români de a-şi exercita dreptul la vot prin corespondenţă, în cazul în care ei au domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Legile trebuie să se inspire din realitatea socială a zilelor noastre, aşa cum, în istoria democraţiei, s-a trecut de la votul cenzitar la votul universal pentru bărbaţi şi apoi includerea femeilor la votul universal, tot aşa, modificarea legii electorale din România, în 2008, ţine seama de faptul că milioane de români au reşedinţa sau domiciliul în străinătate.

În acest context, subscriem la declaraţia ministrului de externe, domnul Teodor Baconschi, care afirmă că miza acestui proiect legislativ privind votul prin corespondenţă constă în "reintroducerea în viaţa civică şi politică a câtorva legitime milioane de români".

Legat de interesul legitim al românilor din străinătate pentru alegerea reprezentanţilor lor în Parlamentul României, vreau să accentuez că deschiderea de noi consulate va permite statului român să organizeze viitoarele alegeri parlamentare în condiţii îmbunătăţite. În acest sens, în calitatea mea dublă de preşedinte al Subcomisiei pentru problemele românilor de pretutindeni - din cadrul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale - şi de secretar al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, am participat alături de Excelenţa Sa, domnul Teodor Baconschi, în delegaţia care s-a întâlnit cu comunitatea românească din oraşul Vancouver - British Columbia, unde împreună cu liderii comunităţii locale am avut satisfacţia să iau parte la momentul istoric pentru comunitatea română din Vancouver, inaugurarea oficială a primului Consulat general românesc din partea de Vest a Canadei.

Cu acest prilej, şeful diplomaţiei române a subliniat importanţa proiectului legii votului prin corespondenţă pentru toţi românii din diaspora, inclusiv pentru comunitatea românească din Canada.

Criticilor vehemenţi ai proiectului de lege le reamintim că, la pregătirea acestui proiect, au fost consultaţi profesori universitari, experţi în materie şi parlamentari. În plus, atestatul pentru exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot - prevăzut în proiectul de lege - este un document prevăzut cu elemente de siguranţă pentru validarea votului exprimat prin corespondenţă, care certifică faptul că alegătorul român care îl deţine este cel care a exprimat votul, ceea ce este de natură să asigure unicitatea votului prin corespondenţă, spre deosebire de votul electronic - care poate fi fraudat în condiţiile progresului informaticii de azi şi a proliferării cyber-criminalităţii. Mai mult chiar, după exprimarea dreptului de vot, buletinul de vot este introdus în plicul interior, care este închis de către alegător şi sigilat cu timbrul autocolant tip kinegramă, ceea ce împiedică şi previne orice tentativă de fraudă.

Având în vedere toate motivele expuse anterior, consider legitim interesul românilor din întreaga lume pentru acest proiect de lege al Guvernului Boc, pe care îl susţin, îl voi vota şi sunt convins că şi alţi colegi parlamentari vor vota împreună cu noi acest proiect de lege atât de aşteptat de diaspora românească.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Din păcate, cred că o să fiţi din ce în ce mai puţini care o să votaţi prin corespondenţă, pentru că votul prin corespondenţă nu poate fi discriminat de Constituţie. Trebuie aplicat şi în România. Şi cred că cyber - nu ştiu cum aţi spus dumneavoastră - la noi, la ţaţa Leana, la ţară, o să fie greu să înţeleagă cum e cu cyber-ul ăsta. Dar cred că la Vancouver, acolo sigur o să înţeleagă cum e cu cyber şi cu nu ştiu ce "gramă" la sfârşit.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Vă rog frumos, trei minute aveţi la dispoziţie să ne spuneţi gândurile dumneavoastră din această săptămână.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc frumos, domnule vicepreşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Iaşiul are nevoie de aeroport modern".

Trăim într-o Românie a paradoxului.

La Iaşi, ca peste tot în ţară, de altfel, se desfiinţează spitale, dar, în acelaşi timp, se vorbeşte tot mai mult de construirea, tot în capitala Moldovei, a unui megaspital! Iar genul acesta bizar de situaţie se tot repetă. Adică, întâi se distruge, se desfiinţează, se degradează, apoi se promite că va fi foarte bine. Pentru cine?

În urmă cu un an, într-o şedinţă ţinută chiar la Iaşi, Guvernul Partidului Democrat Liberal anunţa investiţii masive în infrastructura din zonă şi mai ales un ajutor consistent pentru modernizarea aeroportului din Iaşi.

Dar, în acest moment, aerogara Iaşiului este ultima din Moldova. Mai-marii judeţului, amici foarte buni ai actualei guvernări, nu au avansat cu niciun milimetru în proiectul de modernizare a aeroportului.

Trăim acelaşi paradox. Când vin banii, reprezentanţii puterii din teritoriu nu sunt în stare ori nu vor să-i cheltuiască, din motive numai de ei ştiute. Când nu sunt bani, dau vina pe opoziţie. Şi mai ciudat, alocările din bugetul Consiliului judeţean merg spre vidanje, dispozitive de alungat ciorile şi aproape deloc spre exproprierile terenurilor din zonă, fără de care modernizarea aeroportului devine o misiune imposibilă.

În Iaşi, conducerea Consiliului judeţean este mai mult interesată să aloce bani pentru noul sediu al instituţiei, ca şi pentru achiziţionarea celor mai scumpe produse de birotică. În Iaşi, un foto-copiator poate costa mai mult de un sfert de milion de lei. Pentru investiţii în spitale sau pentru repararea de drumuri nu mai sunt bani.

Evident, de vină este opoziţia!

Avem o mare rugăminte pentru Guvernul Boc. Transmiteţi tuturor membrilor de partid şi simpatizanţilor dumneavoastră - atâţia câţi aţi mai rămas - că pe 1 aprilie aţi decis să ieşim din criză, ca să se apuce, în sfârşit, de treabă!

Iaşiul are nevoie de un aeroport modern!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Daţi-mi voie să vă informez că, din partea Grupului parlamentar social democrat, subsemnatul, domnul Ion Călin, domnul Ion Dumitru şi domnul Gheorghe Ana au depus în scris declaraţiile politice.

O să-l rog pe colegul şi prietenul meu Cristian Apostolache să facă declaraţia politică.

Domnule deputat, dacă vreţi să... mai este un coleg în spatele nostru.

Trei minute, domnule deputat.

Mulţumesc. bună dimineaţa!

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Astăzi vin în faţa dumneavoastră pentru a vorbi despre performanţă.

Voi lăsa la o parte subiectele politice aflate la ordinea zilei sau subiectele mondene, dezvoltate şi amplificate de mass-media, şi voi încerca să vă prezint pe scurt rezultatele unor copii care activează în cadrul Clubului de karate Komura - Vălenii de Munte.

Clubul de karate Komura - Vălenii de Munte a fost înfiinţat în anul 1990, odată cu intrarea în legalitate a acestui sport în România şi cu înfiinţarea Federaţiei Române de Karate Modern.

Cel care s-a ocupat şi se ocupă în continuare de destinele clubului este antrenorul Nicolae Pătraşcu.

Copiii sportivi din cadrul Clubului Komura, Vălenii de Munte, s-au remarcat de-a lungul timpului prin numeroase rezultate, şi anume peste 300 de medalii obţinute la competiţii interne şi internaţionale. Impresionant este faptul că, numai în cursul anului 2010, copiii sportivi ai acestui club au obţinut peste 100 de medalii.

În calitate de deputat al zonei Văii Teleajenului, ţin să le mulţumesc tuturor acestor copii pentru efortul pe care-l depun pentru obţinerea performanţei, precum şi antrenorului Pătraşcu pentru dăruirea pe care o manifestă pentru acest sport.

Consider că aceşti copii merită să fie susţinuţi şi promovaţi pe toate canalele media, şi nu certurile politice, împăcările sau despărţirile din lumea mondenă.

Luaţi de valul disputelor politice, uităm şi noi, oamenii politici, că avem alături copii şi tineri capabili de performanţă, care merită toată aprecierea noastră şi toată consideraţia pentru rezultatele pe care le obţin şi pentru faptul că promovează gratuit localităţile din care provin sau, atunci când participă la competiţii internaţionale, promovează ţara.

Tocmai pentru a face un prim pas în direcţia promovării tinerelor talente, permiteţi-mi să-i prezint pe toţi cei 26 de copii sportivi din cadrul Clubului Komura, Vălenii de Munte, care au obţinut medalii de aur, argint şi bronz în anul 2010.

Ciocea Tiberiu, Homorâciu-Izvoarele - opt medalii;
Tiu Bogdan, Bătrâni - şapte medalii;
Voinea Eduard, Bătrâni - şapte medalii;
Ciocea Cosmin, Homorâciu-Izvoarele - şase medalii;
Stepan Vlad, Bătrâni - şapte medalii;
Ivan Ioana, Starchiojd - cinci medalii;
Constantin Rita, Vălenii de Munte - şase medalii;
Caliţa Mădălin, Nuşcoara-Poseşti - şase medalii;
Răducanu Mihail, Poseşti - cinci medalii;
Peneş Cornel, Vălenii de Munte - patru medalii;
Manole Mădălina, Vălenii de Munte - şase medalii;
Pipoiu Daniel, Chiojdu - cinci medalii;
Fătu Andreea, Bătrâni - şase medalii;
Popa Alexandra, Poseşti - cinci medalii;
Ciobanu Robert, Bătrâni - cinci medalii;
Gogan Călin, Măneciu - cinci medalii;
Răducea Matei, Măgurele - şase medalii;
Miu Radu, Măneciu - cinci medalii;
Dafina Emanuel, Homorâciu-Izvoarele - patru medalii;
Lazăr Vlăduţ, Bătrâni - două medalii;
Ivan Gabriel, Starchiojd - trei medalii;
Petrescu Sergiu, Vălenii de Munte - două medalii;
Teodorescu Alexandru, Vălenii de Munte - două medalii;
Caliţa Andrei, Nucşoara-Poseşti - două medalii;
Moşoiu Cătălin, Chiojdu - o medalie;
Malik Ali, Bătrâni - o medalie.

Şi pentru că în această lună aceşti copii vor participa la o nouă competiţie, doresc să le urez mult succes şi la cât mai multe medalii!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Daţi-mi voie să prezint colegii din Grupul parlamentar al PNL care şi-au depus în scris declaraţiile.

Între timp, domnul Mircea Irimescu, din partea Grupului liberal, are cuvântul.

Domnul Gheorghe Dragomir, domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul George Dumitrică, domnul Mihai Donţu, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul Călin Potor, doamna Graţiela Gavrilescu, domnul Gabriel Plăiaşu, domnul Florin Ţurcanu, doamna Lucia-Ana Varga, doamna Mariana Câmpeanu, domnul Titi Holban, domnul Radu Bogdan Ţîmpău, domnul George Scutaru, domnul Horea Uioreanu, domnul Virgil Pop, domnul Relu Fenechiu, domnul Ştefan Motreanu, domnul Gigel Ştirbu, domnul Viorel Buda şi domnul Taloş Mirel au depus în scris declaraţiile politice.

Are cuvântul domnul Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregăteşte domnul deputat Stragea.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

"Onorarea unei comemorări sau 70 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă"

Stimaţi colegi,

Cu patru zile în urmă, la 1 aprilie 2011, s-au împlinit 70 de ani de la masacrul antiromânesc de la Fântâna Albă.

Faptele, în general, sunt cunoscute. La ceva mai bine de nouă luni de la raptul nordului Bucovinei din 1940, în prima zi de prier a lui 1941, la locul împădurit numit Varniţa, din apropierea localităţii lipoveneşti Fântâna Albă, foarte aproape de noua frontieră impusă de sovietici, Armata Roşie a deschis focul asupra unei coloane de civili de circa 3000 de persoane, care sperau să se poată refugia în patria lor istorică. Numărul victimelor, înhumate în gropi comune chiar la locul tragediei, nu a fost stabilit cu precizie. Autorii care au cercetat acest ruşinos eveniment al secolului XX şi au tipărit lucrări pe această temă avansează cifre care depăşesc 2000 de morţi. Respectând datele istorice specifice, cu destul temei, s-a afirmat că ne aflăm în faţa unui Katyn românesc.

Începând cu anul 1991, la împlinirea a jumătate de veac de la sângeroasele evenimente, când realitatea politică din fosta Uniune Sovietică a făcut cât de cât posibil acest lucru, comunitatea românească din nordul Bucovinei, cu eforturi deosebite, şi-a pomenit cu demnitate victimele de la Varniţa şi a supus atenţiei lumii dovezile acestei crime de neiertat.

După identificarea - prin martori - a locului gropilor comune, în vederea pomenirii care urma să aibă loc, urmaşii celor ucişi au ridicat o cruce pe care era trecut un text comemorativ, dar noaptea crucea a dispărut.

În ziua care a urmat oamenii au ridicat o nouă cruce, care a avut acelaşi destin ca şi prima.

În noaptea zilei de joi a săptămânii în a cărei sâmbătă trebuia să se desfăşoare creştineasca pomenire, oamenii satelor de pe cursul superior al Siretului au turnat o cruce din beton, pe care au păzit-o şi care dăinuie şi astăzi. Pe cheltuiala acestor admirabili conaţionali s-au făcut praznicul şi serviciile religioase cuvenite. Nimic de la statul român, care, timorat în faţa puterii încă sovietice, a excelat prin absenţă.

De atunci încoace, an de an, de fiecare dată cam în acelaşi fel, ba un consul, ba vreun şef responsabil guvernamental de cheltuirea banilor publici destinaţi românilor din afara graniţelor, ba demnitari ai judeţului Suceava, ba primarul din Rădăuţi, cum s-a nimerit, au asigurat prezenţe oficiale insuficient de semnificative la comemorările de la Fântâna Albă.

În mai 1999, aflat într-o vizită particulară în nordul Bucovinei, în ciuda opoziţiei autorităţilor ucrainene, însuşi regele Mihai s-a recules la locul masacrului.

Încă n-a trecut anul de la accidentul aviatic de pe aeroportul din Smolensk, în care şi-au pierdut viaţa preşedintele Poloniei şi 94 de înalţi demnitari ai statului polonez care se îndreptau către locul monstruoasei crime de la Katyn şi ne amintim modul laudativ în care presa lumii a apreciat demnitatea Poloniei. O ţară care, de la cel mai înalt nivel, an de an de când acest lucru a fost posibil, şi-a comemorat cum se cuvine eroii victime ale stalinismului bestial practicat de primul stat comunist al lumii.

În plus, tot anual, vedem şi amplele manifestări comemorative ale comunităţii maghiare din România - susţinute de prezenţa consistentă a demnitarilor statului vecin -, care ne stârnesc o justificată admiraţie pentru solidaritatea lor naţională.

Comparaţiile dintre atitudinile oficiale, poloneză, faţă de cele întâmplate la Katyn, maghiară, faţă de evenimente din istoria ungurilor transilvăneni şi, respectiv, românească, faţă de tragedia bucovineană de la Fântâna Albă, nu ne onorează.

La manifestările comemorative de săptămâna trecută de la Cernăuţi şi Varniţa autorităţile statului român au recidivat, onorându-le cu o ruşinoasă absenţă. Pentru salvarea aparenţei, prezenţa doar a consulului României la Cernăuţi a fost insuficientă. Tot sătenii locului, în frunte cu preoţii lor, pe cheltuială proprie, au construit şi sfinţit o frumoasă capelă la locul masacrului şi au organizat strămoşeasca pomenire.

Contrariaţi, localnicii vorbeau că, în cursul dimineţii, incognito, o delegaţie formată din trei demnitari români de la Bucureşti, despre care Consulatul General al României de la Cernăuţi nu ştia nimic, ar fi depus jerbe de flori la monumentul comemorativ de la Varniţa.

Parcă sfidător, la aceeaşi dată şi la aceeaşi oră, la 40 de kilometri distanţă de locul tragediei, în curtea exterioară a Mănăstirii Putna, Guvernul României - prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni - a ridicat o troiţă şi a comemorat martirii de la Fântâna Albă. Las' că nici aici organizarea nu a fost cum trebuie - de exemplu, primarul comunei Putna a aflat doar cu o oră înainte de existenţa acestui eveniment! -, dar nu pot trece cu vederea atitudinea de desconsiderare a manifestării nord-bucovinenilor.

Nu era normal ca, vineri 1 aprilie, să fim cu toţii la Fântâna Albă şi sâmbătă, zi de pomenire a morţilor în Postul Mare, să fim la comemorarea de la Putna? Ce au câştigat dacă, prin concurenţa nefericită pe care le-au făcut-o, s-au purtat sfidător faţă de cei de la Cernăuţi? Nu şi-au putut jertfi o zi liberă de sfârşit de săptămână?

Ştiu că nu-mi va răspunde nimeni la aceste întrebări. Şi nici nu mă mir. Doar suntem în ţara al cărei guvern s-a declarat oficial împotriva instituirii unei zile naţionale în memoria victimelor de la Fântâna Albă şi a alocat la 1 decembrie 2010 zero lei şi zero bani pentru organizarea Zilei Naţionale a României în capitala istorică a Bucovinei, cu indicaţia "preţioasă" de a se apela la sponsorizări. Asta la Cernăuţi, locul celui mai aspru antiromânism din lume.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Daţi-mi voie, înainte de a-i da cuvântul domnului deputat, să anunţ că, din partea Grupului parlamentar al PDL, au depus în scris: domnul Marius Rogin, doamna Claudia Boghicevici, domnul Cornel Ghiţă, domnul Silviu Vasile Prigoană.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Parlamentul României, ultimul bastion românesc".

Pe 15 martie, l-am văzut cu toţii pe numitul Csibi Barna, care vindea senzaţionalul presei. Un teatru ieftin cu păpuşi, voinţă a două persoane (autorul şi cameramanul). Un "proces" medieval în care păpuşa de paie, cu chipul marelui erou Avram Iancu, era condamnată la moarte prin spânzurare. E grav. Da, e grav! De ce e grav? Pentru că autorul este şi funcţionar public în administraţia românească, adică îşi ridică de două ori pe lună salariul din buzunarele noastre şi al tuturor contribuabililor, românilor plătitori de taxe şi impozite.

De asemenea, după asemenea întâmplări, domnul Blejnar, într-un fel de "caterincă" cu lucruri serioase, decide detaşarea individului la Abrud, în mijlocul moţilor, lucru pentru care i s-a cerut demisia domnului Blejnar, demisie pe care dânsul trebuia oricum să şi-o dea din alte motive, la fel de grave.

Mai mult, preşedintele Parlamentului Ungariei, Kövér László, a declarat, la Târgu Mureş că statul ungar sprijină dorinţa de autonomie, iar ceea ce vrea Consiliul Naţional Secuiesc este "legal, corect şi modern", este "viitorul naţiei şi porunca lui Dumnezeu".

De asemenea, preşedintele Parlamentului ungar a spus că dorinţa de obţinere a autonomiei este întemeiată şi, din punct de vedere moral, "corespunde voinţei Creatorului şi voinţei oamenilor", iar maghiarii trebuie să aibă încredere în "succesul politicii naţionale".

Este evident că orice afirmaţii legate de sprijinirea autonomiei teritoriale a unei asemenea entităţi se plasează în afara Constituţiei României şi constituie o încurajare pentru acţiuni ilegitime de punere la îndoială a caracterului unitar al statului român.

La asemenea fapte, culmea, singura autoritate din România care ia atitudine este domnul vicepremier Markó Béla. Lipsa totală de reacţie a autorităţilor de la Bucureşti în legătură cu subiectul este nescuzabilă şi nepermisă. Cu toată deferenţa posibilă, oficialii români nu au cum să nu răspundă unor declaraţii ale unui înalt oficial maghiar, care dovedesc o interpretare originală şi inadecvată a realităţii şi relaţiilor dintre România şi Ungaria.

Proiectul de Declaraţie a Camerei Deputaţilor, iniţiat de deputaţi, membri ai Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD, ar fi trebuit să fie răspunsul cu care statul român să blocheze afirmaţiile cu tentă naţionalistă, deseori cu conotaţii iredentiste, ale unor lideri ai Republicii Ungare. Dar, din păcate, unitatea la ciolan a făcut ca, prin lipsa unui singur vot, acest lucru să nu fie posibil.

Încă o dată se dovedeşte că Parlamentul României este ultimul bastion în apărarea demnităţii poporului român, iar din cauza intereselor de a rămâne cu orice preţ la guvernare, partidul de guvernământ este gata să calce peste orice principii şi să tolereze tot felul de atitudini anormale.

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul nr.7 - Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi voie să vă prezint lista colegilor din partea Grupului parlamentar al PSD care au depus în scris. domnul Mocanu a citit... domnul Vasile Popeangă, domnul Laurenţiu Nistor - v-am văzut, domnule Nistor, v-am văzut, sunt un om care vede bine -, domnul Ion Mocioalcă, domnul Covaci Dorel, domnul Ghiveciu Marian, domnul Itu Cornel, domnul Florin Pâslaru, domnul Emil Radu Moldovan, domnul Angel Tîlvăr şi domnul Chiriţă Dumitru au depus şi domniile lor în scris până la acest moment.

Din partea Grupului PDL au mai depus în scris domnul Liga Dănuţ, domnul Uricec Eugen şi domnul Ioan Balan, perfect, şi domnul Albu Gheorghe.

Doamnelor şi domnilor,

Daţi-mi voie, cu această ocazie, să vă salut, să vă urez o zi frumoasă, doamnelor, la fel.

Declar închisă şedinţa de declaraţii politice de astăzi, anunţând că toţi ceilalţi colegi care s-au înscris pe listă şi care nu s-au auzit citiţi au depus în scris la distinsele mele colege declaraţiile politice.

Ne revedem la ora 10,00, când începe...

Domnule deputat, aveţi cuvântul, ultimul, pentru dumneavoastră, pentru cei de la Hunedoara, să vă asculte. Trei minute aveţi la dispoziţie, domnule deputat, la fără cinci - 2 minute 44 de secunde.

Nu pot să vă refuz, n-am cum.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru amabilitatea de care daţi dovadă.

Declaraţia politică se intitulează: "Destul!"

Flămânzi şi goi, făr-adăpost,/ Ne-aţi pus pe umeri cât aţi vrut,/ Şi ne-aţi scuipat şi ne-aţi bătut/ Şi câini cu toţi v-am fost!/ Guvern pribeag, adus de vânt,/ De ai cu iadul legământ/ Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!/ Răbdăm poveri, răbdăm nevoi/ Şi ham de cai, şi jug de boi.../ Dar până când?

Cam aşa ar putea începe astăzi poezia lui George Coşbuc, adaptată vremurilor peste care guvernul Boc îşi lăfăie un Funeriu, un Botiş, un Ialomiţianu ori un Cseke Attila. Se credea, până acum, că un Videanu ar fi fost taman bun de model pentru monumentul incompetenţei guvernamentale. Eroare! Monumentul incompetenţei guvernamentale este un grup statuar care-i reprezintă pe membrii guvernului nu aliniaţi alfabetic ori după înălţime, greutate sau alt criteriu, ci ca pe un grup claie peste grămadă, din care apare ba o şuviţă blondă, ba o caschetă, ba un pantof al lui Funeriu, ba ceasul lui Igaş... Iar vârful clăii poate fi însuşi Boc, luat de gât frăţeşte cu groparul Cseke - "Biciul lui Dumnezeu" - Attila! Căci numai aşa ar putea fi poziţia unui ministru a cărui incompetenţă doar lipsa priceperii social-politice şi administrative a lui Boc o poate întrece! Pentru că numai o minte în care ura împotriva cetăţeanului de rând atinge cote la limita patologicului poate da startul "Spitaliadei", sinistra competiţie a azvârlirii bolnavilor în stradă fix într-o zi, fără ca măcar să existe aprioric un plan eşalonat de mutare, pe zile, fără să se ştie unde vor fi transferaţi bolnavii existenţi anterior zilei de 1 aprilie ori unde să fie puse instrumentarul şi aparatura de la spitalele închise în timp record de către o minte ce aminteşte de Ip şi Treznea! Orice ardelean ştie că şi acolo a fost o grijă asemănătoare faţă de copii şi mămicile lor ori faţă de bolnavi...

Când erau în opoziţie, actualii portocalii ţipau că nu-s spitalele aproape de bolnavi şi că la ţară actul medical este precar. Acum, la putere fiind, închid spitale chiar şi din oraşele mari! Nu era suficient exodul cadrelor medicale în ţări în care sunt trataţi cu respect, cu atât mai mult personalul medical, cât şi bolnavii. în vreme ce trendul este de creştere a numărului de îmbolnăviri şi spitalizări cu diagnostice din ce în ce mai severe, domnul Cseke, cu binecuvântarea portocaliilor, scade numărul de spitale. Câte infecţii nosocomiale vor căpăta bătrânii ce se vor muta în fostele spitale? Cine va răspunde pentru aceasta? După ce s-au făcut investiţii în spitale fie din bugetul central, fie din bugetele locale şi de către fundaţii şi asociaţii naţionale şi europene, acum se-nchid: pixul domnului Cseke se răzbună pe cetăţeni că l-au adus şi l-au menţinut la putere şi-i condamnă la boală şi la moarte!

Genocidul este definit în dicţionare ca o exterminare intenţionată a unui grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune, constituind o crimă împotriva umanităţii. Ce se întâmplă acum cu bolnavii din România este genocid. Au murit oameni din cauza tăierilor de salarii, de pensii şi de ajutoare de şomaj. Acum vor muri oameni din cauza desfiinţării a aproape 70 de spitale! Sângele tuturor victimelor acestei guvernări nu va fi doar pe mâinile actualilor guvernanţi, ci şi pe mâinile celor care susţin actuala putere, fie că sunt transfugi sau musulmani, sau ucraineni, sau armeni, sau orice altă seminţie care asistă nepăsătoare la exterminarea atâtor şi atâtor oameni de pe aceste meleaguri. Căci boala nu ţine cont de faptul că eşti lipovean sau evreu, sau maghiar, şi semnificativa majoritate a acestor oameni, indiferent de etnie, nu au banii necesari să se caute de sănătate în Austria sau aiurea.

Va fi interesant când voi, susţinători ai actualei puteri, vă veţi confrunta cu situaţia ca persoane dragi sufletelor voastre - cei care încă mai aveţi aşa ceva, căci se vede că sunteţi pe cale de a vi le pierde doar de dragul de a sta la putere Cseke şi Boc, pe nişte scaune pe care nu le merită - să aflaţi că şi-au agravat boala sau chiar au răposat din cauza lipsei spitalului din apropiere, pentru că aţi ajutat la desfiinţarea lui. Rămâne de văzut câtă ruşine mai aveţi ajutând să supravieţuiască un guvern doar pentru ca să mai moară nişte români!

Se spune mereu: "Nu sunt bani!". Este o minciună! Au fost 100 milioane de euro pentru ca să-şi schimbe Flutur şi Frunzăverde opţiunea de la Blaga la Boc, s-au găsit un milion de euro doar pentru o frunzuliţă, dar pentru binele românilor contribuabili nu e niciun sfanţ!

Aşadar, fiecare zi în care acest guvern mai este susţinut înseamnă moartea a încă unor români care nu au altă vină decât că plătesc nişte impozite şi taxe pentru a vă menţine pe scaunele din care susţineţi un guvern criminal.

Avram Iancu n-a luptat doar ca să poată fi spânzurat, două secole mai târziu, de un Csibi Barna, şi nici Mihai Viteazul n-a murit ca să taie Boc pensii şi salarii, iar Cseke Attila să ucidă sănătatea românilor!

A venit vremea să spunem, toţi cei care mai avem conştiinţă şi mai simţim româneşte: aşa nu se mai poate!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aţi fost devastator. Am înţeles foarte bine. Ne-a convins pe toţi. Şi domnul Iordache a venit de la Olt, să înţeleagă şi dânsul şi să vă asculte. Aţi văzut, aveţi auditori şi de la Neamţ.

Domnul deputat Ioan Muntean a depus în scris şi-i zic şi domniei sale bună dimineaţa!

Doamna Manuela Mitrea şi domnul Bănicioiu Nicu au depus şi dumnealor în scris.

Au mai depus în scris: Cristian Rizea, Antoanella Marinescu, Eugen Bejinariu, Ciprian Nica, Neculai Răţoi, Ioan Stan şi Anghel Stanciu, de la Grupul parlamentar al PSD; Liviu Bogdan Ciucă şi Tudor Ciuhodaru de la Grupul parlamentar al PNL, precum şi domnul... celebrul Eugen Nicolăescu, de la acelaşi grup, şi domnul Gheorghe Gabor.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Amet Aledin şi domnul Mircea Grosaru au depus în scris.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum am promis, declar închisă şedinţa de declaraţii politice de astăzi şi vă urez o zi frumoasă!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Botoşaniul, fără medici pentru ambulanţe"

Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia deosebit de grea în care se află serviciul de ambulanţă din Botoşani.

Datorită politicilor iresponsabile ale actualilor guvernanţi portocalii, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani, de la 1 aprilie, va deservi o populaţie de 450.000 de pacienţi cu doar un singur medic pe tură! Asta după ce două dintre cele opt cadre medicale au decis să intre în concediu fără plată timp de un an, iar alţi doi medici sunt la Iaşi pentru şase luni pentru a urma un curs de specializare în medicina de urgenţă, absolvirea acestuia fiind obligatorie până la sfârşitul anului. Un alt medic este director medical şi nu poate fi plătit decât pentru garda de noapte. Situaţia este deosebit de gravă, având în vedere că de multe ori este neapărat necesară trimiterea unei ambulanţe cu medic pentru a însoţi câte un pacient grav la Iaşi.

În aceste condiţii, mulţi dintre pacienţii care nu sunt în stare critică vor trebui să aştepte şi zeci de minute sosirea ambulanţei, ei fiind puşi în aşteptare. Prioritate vor avea cazurile grave. Din păcate însă la mulţi bolnavi va ajunge doar un asistent, faţă de doi, câţi vin cu un echipaj cu medic. În plus, acesta are atribuţii limitate, neputând efectua o serie de manevre complicate, care în unele cazuri pot salva o viaţă. Mai grav este că şi numărul asistenţilor este în scădere. Doar anul acesta au plecat trei astfel de cadre, iar alte cinci şi-au pregătit actele pentru a munci în străinătate.

Judeţul a făcut faţă cu greu până acum urgenţelor graţie ajutorului celor două ambulanţe SMURD care au preluat şi câte 100 de pacienţi lunar, însă de multe ori numărul solicitărilor depăşeşte posibilităţile celor două sisteme de urgenţă reunite. Şi asta în condiţiile în care în aceeaşi perioadă a anului trecut Ambulanţa Botoşani era deservită de opt medici specialişti! Ce se poate face acum cu unul singur?

Colac peste pupăză, spitalul din Truşeşti va fi transformat în azil de bătrâni, iar bolnavii vor apela tot mai des la ambulanţă pentru a ajunge la Botoşani.

Aşadar, avem de a face cu o situaţie deosebit de gravă. Să ne ferească Dumnezeu de vreo catastrofă care să ne pună în situaţia de a avea mai mulţi răniţi! Ce am face atunci, domnilor guvernanţi?

Domnul Aledin Amet:

"Cu ocazia zilei limbii tătare, dorim sprijin din partea autorităţilor"

Anul trecut a fost adoptată Legea nr.256, foarte importantă pentru comunitatea pe care o reprezint, deoarece data de 5 mai a devenit, oficial, Sărbătoarea Limbii Tătare. A fost un demers finalizat în primul rând cu ajutorul colegilor parlamentari. Nedorind să folosesc în acest sens exerciţiul exagerării, nu pot să nu accentuez, însă, un aspect deosebit, şi mă refer la faptul că numai în România a fost posibilă o astfel de realizare.

Raportarea se face la data când s-a constituit primul colegiu redacţional al revistei "Renkler" ("Culori"), 5 mai 1985, publicaţie valoroasă, în paginile căreia au apărut studii de specialitate, articole de referinţă, poezii, toate scrise în limba tătară, având ca autori personalităţi reprezentative ale etniei noastre.

Consider că un astfel de eveniment trebuie marcat cum se cuvine, în condiţiile în care în lege se specifică foarte clar că, atât la nivelul primăriilor, dar şi la nivelul unităţilor şcolare în care se studiază limba tătară ca limbă maternă şi religia islamică, există posibilitatea de a fi oferit sprijinul necesar pentru organizarea unor manifestări specifice.

Colaborarea trebuie să însemne inclusiv asigurarea unor condiţii decente de desfăşurare a activităţilor. Colaborarea trebuie să însemne însă şi implicarea autorităţilor competente. Continuitatea istorică a unei naţiuni sau a unei comunităţi etnice are la bază, în primul rând, limba maternă.

De aceea, transmit acest mesaj de la Tribuna Camerei Deputaţilor.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Despre reforma pe hârtie a USL" - episodul cu numărul 2

Iată că astăzi putem număra nu mai puţin de 60 de zile de la semnarea Protocolului USL, o uniune care consideră că electoratul poate fi păcălit cu vorbe măreţe şi goale, făcând, în continuare, dovada unei lipse de substanţă. Astfel, PNL, partid istoric de dreapta, a uitat complet de ideile programatice ale dreptei, invocând deziderate sociale false ale stângii, molipsindu-se de la stânga populistă reprezentată de aliatul lor pentru obţinerea puterii, şi anume PSD.

Stimaţi colegi, USL promite că va realiza statul social prin asigurarea fundamentelor acestuia conform standardelor constituţionale şi europene, şi că va "adopta şi aplica decizii clare şi realiste de garantare a substanţei şi cuantumului drepturilor privind accesul la sistemul public de sănătate, la educaţie, pensie, ajutor de şomaj, protecţia familiei, sprijinirea tinerilor, salariul minim, concediul, puterea de cumpărare, drepturile sindicale" (Protocolul de colaborare al USL). Şi atât. Nu ni se spune cum se face asta. Nu e o noutate. Nici până la USL cele două partide sau candidaţii lor la preşedinţie nu au avut un discurs centrat pe soluţii.

Din cauza bonomiei Guvernării PNL-PSD, 2007-2008, ca să mă exprim eufemistic, în toate aceste sisteme publice s-au infiltrat beneficiari-căpuşă, de la sistemul public de pensii până la administraţia publică sau sistemul de asistenţă socială.

Actuala guvernare, condusă de Emil Boc, prin reformele realizate a reuşit să introducă un echilibru în toate aceste sisteme. Pentru că faptele sunt cele care trebuie să vorbească de la sine, vă dau un exemplu concret: reforma sistemului de pensii, care are la bază principiul contributivităţii. Astfel, pe de o parte, prin această reformă s-a instituit pensia minimă garantată, pe de altă parte s-au redus acele pensii nesimţite a căror valoare nu se justifica prin nivelul mai ridicat al contribuţiilor. Legea pensiilor a reglat acest lucru. Prin noul sistem de pensii se va asigura fiecărui român o pensie echitabilă, calculată în funcţie de veniturile pentru care fiecare asigurat a achitat contribuţii de asigurări sociale.

În ce priveşte administraţia publică, am întreprins reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, corelată cu raţionalizarea cheltuielilor bugetare, care a presupus inclusiv restructurări de posturi.

În educaţie, am întreprins reforma prin adoptarea Legii educaţiei naţionale, care are la bază Pactul Naţional pentru Educaţie, semnat de toate partidele parlamentare şi de către 22 de organizaţii ale societăţii civile, la data de 5 martie 2008. Odată cu adoptarea acestei legi, învăţământul devine centrat pe formarea şi evaluarea competenţelor emoţionale, cognitive şi sociale, detaşându-se irevocabil de vechea paradigmă în care se afla, cea de acumulare cantitativă de informaţie. Învăţământul, după acest model modern, va aduce piaţa muncii mai aproape de absolvenţii din diverse cicluri şi forme de învăţământ.

Aş putea continua, însă cred că exemplele date sunt suficiente pentru a arăta diferenţa de abordare între USL, care face reforma pe hârtie, şi actuala guvernare, care face adevărata reformă, cea de facto.

cred cu fermitate că, în aceste momente, România are nevoie de punerea în valoare a progreselor recent înregistrate în economie şi de stimularea continuă a pieţei muncii, lucru care va duce implicit şi la creşterea încasărilor din contribuţii la stat. Pentru a ieşi din criză, trebuie să punem în valoare forţa de muncă, nu să stimulăm statul acasă şi ciupeala de la stat, lucruri care au fost încurajate de regimul PNL-PSD, 2007-2008. Vorbele USL creionează, dimpotrivă, o lume în care nimeni nu face nimic şi totul cade din cer. Vreau, de aceea, să transmit actualei opoziţii un mesaj simplu şi cât se poate de direct: treziţi-vă la realitate!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Măsurile de austeritate aplicate de Guvern au înviat economia"

La 1 aprilie 2011, România a ieşit oficial din recesiune, şi nu pentru că aşa spune premierul Emil Boc sau pentru că data de 1 aprilie marchează două trimestre de creştere economică, ci pentru că statistici relevante indică asta - rata şomajului, deficitul comercial, ratele de import şi de export, ratingul de ţară - şi pentru că oficiali cu expertiză în domeniu confirmă acest lucru: şeful misiunii FMI în România, experţi ai Comisiei Europene, reprezentanţi ai BNR şi ai altor instituţii financiare internaţionale, persoane în cunoştinţă de cauză, care nu-şi permit să păcălească o naţiune întreagă de 1 aprilie.

Sigur, pe oameni nu-i interesează aceste "semnale pozitive din economie", atât timp cât ele nu se simt în buzunarele lor, dar acest lucru se va întâmpla până la jumătatea anului. Este firesc ca ajustarea percepţiei publice să aibă loc treptat, şi nu dintr-o dată.

Măsurile de austeritate aplicate de Guvern au înviat economia, iar acest lucru îl vedem astăzi în majoritatea indicatorilor economici:

• rata şomajului la 1 aprilie 2011 poziţionează România pe locul 8 în UE-27, fiind printre ţările europene cu cele mai mici rate ale şomajului, conform Eurostat;
• deficitul comercial al României s-a redus în 2010 cu 400 de milioane de euro faţă de 2009, în condiţiile în care anul trecut importurile au crescut cu 20%, iar exporturile au urcat cu 28% faţă de nivelul din 2009;
• numărul total de persoane angajate până la 31 decembrie 2010 este de 6.072, iar numărul angajatorilor beneficiari este de 3.625, ca urmare a scutirii de la plata CAS a firmelor care angajează şomeri;
• 35.617 garanţii guvernamentale, în valoare de peste 1.457,8 milioane euro, au fost acordate tinerilor pentru achiziţionarea de locuinţe noi de la începutul Programului "Prima Casă" şi până la 28 februarie 2011;
• peste 22.200 garanţii au fost acordate în ultimii doi ani IMM-urilor prin intermediul Fondului de Garantare a creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM) şi prin intermediul Fondului Român de Contragarantare, în valoare de peste 1,65 miliarde euro, susţinând credite de peste 3,1 miliarde euro.

2134 firme noi au fost înregistrate la oficiile naţionale ale Registrului Comerţului până la 14 martie 2011, ca urmare a lansării programului de sprijinire a tinerilor întreprinzători.

Aceste date nu pot fi contestate, în ciuda campaniei mediatice disperate a opoziţiei de decredibilizare a oricărei veşti bune care i-ar putea face pe români să schiţeze un zâmbet optimist. În fond, reacţia lor disperată de a contesta orice rezultat încurajator este dovada clară a faptului că rezultatele sunt reale.

Cred în prognoza Guvernului şi a FMI de creştere economică de 1,5% în anul acesta pentru România. Important este să ne vedem de treabă, să continuăm cu încredere programul de reformă şi să perseverăm cu punerea în aplicare a măsurilor de reviriment economic. Nu avem nici timp, nici energie de pierdut cu falsele probleme lansate de opoziţie şi este inutil să ne cramponăm de nevoia de a identifica data şi ora la care România "a păşit" dincolo de recesiune.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Unde eram în 2004 şi unde ne-a adus Guvernul PDL astăzi"

În 2004, PSD a lăsat economia reală, finanţele publice şi moneda naţională într-o situaţie echilibrată, cu perspective favorabile. Creşterea PIB din 2004 a atins 8,5% faţă de 2000, rata inflaţiei a coborât la 9,3% decembrie/decembrie de la 14,1% în 2003 (scădere continuă din 2000), deficitul bugetar a fost în an electoral de doar 1,5% din PIB (mai mic cu 1punct procentual faţă de 2003), deficitul de cont curent (extern) a fost de 8,4% (5,1miliarde euro), rata şomajului a fost de 6,3% (în scădere de la 7,4% în 2003), rezerva valutară oficială era de 10,8 miliarde euro (cu 69% mai mare faţă de 2003 şi de 4 ori mai mare decât în anul 2000).

Ca urmare a acestor performanţe macroeconomice foarte bune au fost posibile realizările ce au urmat. În plan intern, salariul mediu real a crescut cu aproximativ 10% faţă de anul anterior (+23% în termeni nominali) şi cu aproximativ 35% faţă de anul 2000, puterea de cumpărare era mai echilibrat distribuită între grupurile sociale, polarizarea socială era în scădere, comparabilă cu media europeană.

În plan extern, România a dobândit statutul de economie de piaţă funcţională, decembrie 2004 a marcat finalizarea negocierilor pentru aderarea la UE (guvernul PSD a încheiat negocierile pentru 28 din cele 31 de capitole).

Creşterea economică din 2004 care se baza pe exporturi, investiţii şi consumul din producţia internă a fost înlocuită cu o creştere a consumului şi a investiţiilor în servicii financiare, în sectorul imobiliar, comerţ şi administraţie publică.

Rezultatele acestei politici iresponsabile duse de PDL le vedem cu toţii astăzi. Din cauza guvernului PDL, România a înregistrat la sfârşitul anului 2010 o datorie publică de 193,89 miliarde de lei, reprezentând 37,9% din PIB, în condiţiile în care la sfârşitul anului 2008 datoria publică reprezenta doar 21,6% din PIB.

Procesul de îndatorare va continua. Pentru 2011, volumul de împrumuturi prin titluri de stat care trebuie refinanţat este de circa 34 miliardelei, a declarat Mihai Tănăsescu la finalul întâlnirii dintre FMI şi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, în care s-a discutat strategia de finanţare a României în anul 2011 şi anii următori.

În 2010 numărul angajaţilor din sectorul public a fost redus cu 88.000 de persoane, iar pentru 2011 se preconizează un număr de 20.000 de bugetari care vor fi disponiblizaţi. În fapt, numărul de disponibilizări din 2011 va depăşi 20.000 de persoane, deoarece în ianuarie CFR a anunţat desfiinţarea a 4 regionale, ceea ce ar însemna disponibilizarea a 1021 de salariaţi, iar în data de 7 martie guvernul a aprobat un proiect de lege prin care, în 2011, 18.000 de persoane vor fi disponibilizate din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

În 2011 este estimat că un număr de 1.500.000 de români vor fi afectaţi de sărăcie prin creşterea continuă şi excesivă a preţului la alimente, prin continuarea disponibilizărilor masive, prin introducerea coplăţii în sănătate, prin eliminarea subvenţiei la căldură.

Ca urmare a guvernării PDL, 920 de şcoli vor fi închise, unele dintre ele abia renovate cu bani de la buget sau de la Uniunea Europeană, 2500 de profesori concediaţi conform noii Legi a educaţiei, în condiţiile în care, în 2010, au fost desfiinţate în învăţământ 15.000 de posturi.

Stimaţi colegi, exemplele ar putea continua, întrucât orice sector de activitate şi orice român în parte a fost afectat de guvernarea bolnăvicioasă şi distrugătoare a PDL-ului. Cred că actualul executiv ar trebui să îşi recunoască neputinţa în faţa acestei avalanşe de nerealizări şi măcar în al 12-lea ceas ar trebui să aibă decenţa de a recunoaşte că a adus România în pragul falimentului.

Domnul Ioan Balan:

"Goana după profituri şi securitatea în muncă"

De mulţi ani de zile singura preocupare pe care au avut-o agenţii economici din România a fost reprezentată numai de maximizarea profiturilor lor, chiar şi prin mijloace care au periclitat serios atât condiţiile şi resursele naturale, dar mai ales sănătatea şi securitatea la locul de muncă al propriilor angajaţi.

Antreprenorii români şi străini au fost încurajaţi atât de legislaţia extrem de permisivă, dar şi de autorităţile române, care s-au temut ca nu cumva respectarea unor standarde minimale de securitate în muncă să nu sperie potenţialele investiţii străine. Din nefericire, în ţările occidentale investitorii străini respectă cu stricteţe condiţiile de securitate în muncă, iar în România par a se comporta de o manieră totalmente nesupusă constrângerilor legale.

A devenit practic implacabil ca, în fiecare săptămână, mass- media românească să ne prezinte tragedii ale unor muncitori de bună-credinţă care, în disperarea asigurării condiţiilor minime de trai pentru ei şi mai ales pentru copiii lor, se expun la riscuri uriaşe, în mod conştient, chiar dacă că acest lucru le poate provoca, dacă nu moartea, cel puţin accidentarea gravă sau invaliditatea.

Constructori căzuţi de pe schele, alţii îngropaţi de vii sub maluri de pământ neasigurate, arşi de vii sau mutilaţi în fabrici improvizate sunt numai câteva exemple de români ale căror drepturi fundamentale sunt încălcate de lipsa de moralitate a vânătorilor de profituri, care în rare cazuri au încheiat şi înţelegeri contractuale de muncă cu aceste victime.

În ciuda opacităţii mişcărilor sindicale româneşti în faţa unei astfel de evidenţe şi a lipsei de dialog social, ori de câte ori Guvernul României a încercat să normalizeze situaţia prin reglementarea ei, avem astăzi, la începutul anului 2011, un nou cadru legal menit să răspundă tocmai noilor provocări din piaţa muncii.

Cred cu putere că simpla reglementare a securităţii în muncă nu va fi decât un element necesar, nu şi suficient. Cred că pentru a asigura lucrătorilor români un grad mai mare de securitate în muncă trebuie dezmorţită activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă, care în ultimul timp nu s-au remarcat în vreun mod deosebit.

Nu este permis ca în activitatea acestora să consemneze doar înregistrarea accidentelor de muncă sau anchete asupra acestora.

Abordarea trebuie schimbată. Punctul forte al acesteia trebuie mutat pe activitatea de prevenţie şi, de ce nu, de sancţionare dură a agenţilor economici care batjocoresc atât legislaţia în vigoare, cât şi drepturile celor care, până la urmă, le conduc afacerile către profituri.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Lăsaţi justiţia să-şi facă treaba!"

Mi-am permis să-l citez pe preşedintele statului nu doar pentru a da titlul acestei declaraţii, ci şi pentru a trimite un mesaj premierul Emil Boc şi ministrului Daniel Funeriu. Poate că notorietatea obedienţei portocalii ar trebui să facă în sfârşit dovada caracterului său pozitiv.

În timp ce premierul Boc anunţă cu mândrie nemărginită că România a ieşit oficial din recesiune, ba chiar ne avertizează că urmează o creştere economică, ministrul educaţiei, tineretului şi cercetării, Daniel Funeriu vede, prin ochiul ager, specializat în urmărirea pixelului albastru, cea mai bună soluţie pentru sistemul de învăţământ românesc - tăierea salariilor!

Desigur, faptul că o instituţie a statului român, întâmplător cea care deţine puterea legislativă conform constituţiei în vigoare, a votat legea care prevedea mărirea salariilor dascălilor, nu reprezintă un motiv destul de solid pentru ca domnul Funeriu să aplice această lege. Domnul Funeriu cred că va putea înţelege puţin mai bine principiul separării puterilor în stat, prin simpla reflectare asupra cuvintelor legislativ şi executiv. Sunt cuvinte al căror sens poate că îl vor lămuri şi asupra rolului membrilor Guvernului, cât şi asupra celui al Parlamentului.

Totuşi, unii dascăli au ales drumul instanţei, căci după cum bine ştim, nimeni nu e mai presus de lege (articolul 16 al Constituţiei României). Astfel, în judeţele Suceava şi Botoşani profesorii au câştigat printr-o hotărâre judecătorească drepturile salariale stipulate prin lege şi refuzate de ministrul în funcţie. Dar domnul ministru nu renunţă la război doar după o bătălie câştigată, drept urmare tot nu le dă banii profesorilor!

Poate că nu e vorba de rea intenţie, de nepăsare sau de sfidare, ci de un univers paralel mincinos. Domnul Funeriu, care îi lasă pe dascăli să moară de foame cu dreptatea în mână, poate crede că toţi au venituri de peste 2.000 de euro pe lună, aşa cum are Ionel Funeriu, tatăl acestuia.

Concluzionând, România este ţara în care justiţia trebuie să-şi facă treaba, aşa cum însuşi Traian Băsescu ne spunea prin campanile electorale. Însă în România cadrelor didactice justiţia este mult prea mică pentru Guvernul Boc, care nu poate respecta o sentinţă judecătorească. Prin această decizie Guvernul Boc intră oficial în ilegalitate, pentru că nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti se pedepseşte în orice ţară europeană conform legilor în vigoare. Răspunsul guvernanţilor este unul pe cât de aberant, pe atât de cinic: "nu ne permitem plătirea salariilor, deci nu o vom face indiferent de hotărârile instanţelor judecătoreşti".

Pe acest principiu, peste 50% dintre cetăţenii României ar putea să nu-şi mai plătească impozitele şi taxele la stat fără a se teme că cineva ar putea să îi tragă la răspundere, pentru simplul motiv că nu îşi pot permite. În schimb, ANAF-ul pune sechestru pe averile unor jurnalişti, pentru a recupera un TVA pe care aceştia nici măcar nu l-au încasat vreodată din drepturile de autor.

Consider că este imorală şi ilegală atitudinea premierului Emil Boc, care, în 2008, protesta vehement alături de preşedintele Traian Băsescu, preşedinte care promulga legea privind majorarea salariilor profesorilor, acuzând guvernul Tăriceanu de rea-voinţă în neaplicarea ei.

Mai mult decât atât, îl rog pe domnul Boc să revadă casetele din campanie şi să asculte cu atenţie cuvintele domnului Băsescu, "lăsaţi justiţia să-şi facă treaba!" Sau poate că Traian Băsescu ar trebui să fie mai clar în exprimare şi să comunice membrilor guvernului că ar trebui nu doar să nu intervină în justiţie, ci şi să respecte deciziile ei, pentru că poate ei nu ştiu asta.

Domnul Daniel Buda:

"Marea păcăleală socialistă de 1 aprilie "

Ziua de 1 aprilie are o semnificaţie aparte. Încă din Antichitate, majoritatea culturilor obişnuiau să sărbătorească Anul Nou cândva în jurul echinocţiului de primăvară, respectiv în această dată. În 1562, Vaticanul a instaurat calendarul care este folosit şi în prezent, numit calendarul gregorian (după numele papei din acea perioadă), şi Anul Nou a devenit 1 ianuarie. Deşi se luase această hotărâre, o parte din populaţie nu aflase încă sau pur şi simplu o ignorau şi sărbătoreau în continuare trecerea în anul nou pe data de 1 aprilie. Aceştia erau numiţi "Nebunii din aprilie" şi erau ţinta glumelor şi păcălelilor.

Toate acestea din cauza unei comunicări deficitare, dar mai cu seamă din cauza împotrivirii oamenilor la schimbarea tradiţiilor. Aş putea spune că cel puţin noi, românii, din acest ultim punct de vedere, mai avem foarte multe de învăţat, dacă este să ne referim strict la reacţiile privind adoptarea oricărei măsuri de refomare şi modenizare a statului român.

Însă revenim la însemnătatea zilei de 1 aprilie. tocmai în această zi deosebită, judeţul Cluj, de unde vin şi eu în calitate de parlamentar, a avut ca oaspete de "onoare", la sfârşitul săptămânii trecute, pe celebrul lider al socialiştilor liberali, Victoraş Ponta. Evident, domnul Ponta nu a venit în periplul său prin România să viziteze muzeele din municipiul Cluj-Napoca, ci, din contră, a venit cu un scop clar definit, şi anume acela de a semna protocolul de colaborare la nivelul judeţului Cluj dintre PSD şi ACD (PNL - PC). Desigur, cum este şi firesc, semnatarii acestui protocol şi-au stabilit obiectivele plecând de la desemnarea candidaţilor în baza unor cercetări riguroase sociologice, câştigarea alegerilor, pacte de agresiune şi neagresiune.

Evident, părerea unanimă a tuturor celor implicaţi a fost că este un moment istoric pentru socialişti şi liberali. Este un moment istoric, fireşte, cu dublă semnificaţie, şi anume, plecând de la ceea ce menţionam anterior cu privire la ziua de 1 aprilie, după modelul deja consacrat de socialişti, vor sărbători victoria înaintea rezultatelor, iar pe de altă parte, mult dorita cucerire a "judeţului lui Emil Boc" este o mare păcăleală pentru ei.

În calitate de preşedinte al organizaţiei judeţene Cluj, nu pot decât să spun că, din fericire, electoratul judeţului Cluj este unul educat şi inteligent. Nu poate fi păcălit cu promisiuni deşarte. Sigur, marea păcăleală de 1 aprilie de la Cluj va rămâne în istorie ca un eveniment important.

Pe de altă parte, în lipsă de alte subiecte şi de dragul de a da bine în faţa camerelor de luat vederi, liderul socialiştilor a trecut la partea cu acuzaţiile către parlamentarii PDL Cluj, acuzându-i de inconsecvenţă în declaraţii şi atitudini, având ca argumente reacţiile faţă de propunerea ca Parlamentul să formuleze un răspuns faţă de declaraţiile premierului maghiar Viktor Orbán.

Eu nu pot decât să sper în maturizarea politică a acestui aşa-numit lider şi să facă diferenţa dintre realitate şi utopie, în schimb eu îl voi asigura că nu vom face niciodată abstracţie de la prevederile legale şi constituţionale din dorinţa de a face rating, nu voi apela niciodată la tot felul de tertipuri care ar putea avea un impact negativ asupra statului român.

În egală măsură, pot să îi dau şi dreptate domnului Ponta, că, într-adevăr, trebuie să existe coerenţă între acţiunea politică şi discursul politic, iar din acest punct de vedere el este un bun exemplu de clară inconsecvenţă, dar îl invităm mai des pe la Cluj să ia lecţii de politică internă şi diplomaţie.

PDL este un partid responsabil şi consecvent în decizii, ancorat în principiile democraţiei europene raţionale şi responsabile, şi nu ale unui tip de politicianism şi demagogie practicat de cei din USL.

Domnul Petru Călian:

"Reducerea CAS-ului şi a cotei unice"

Reducerea CAS-ului şi a cotei unice poate reprezenta un nou pachet de măsuri pentru relansarea economiei, măsuri importante atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru mediul de afaceri privat. În ceea ce priveşte CAS-ul, discuţiile sunt avansate, iar reducerea ar putea fi pusă în practică din partea a doua a anului, chiar dacă toate măsurile trebuie corelate cu evoluţia economică. Nu putem însă renunţa la reforma de consolidare fiscală şi la sustenabilitatea tuturor măsurilor luate, astfel încât să nu se piardă conexiunea dintre ele.

Ieri, coaliţia a decis ca CAS-ul să fie redus cu 3 procente pentru angajatori, urmând ca facilitatea fiscală să fie discutată şi de către guvernanţi. Dacă se va pune în aplicare decizia, CAS-ul pentru firme ar urma să fie redus începând cu jumătatea acestui an, iar de la începutul lui 2012 cota unică ar urma să fie redusă de la 16% la 14%. Aplicarea acestei măsuri ar putea conduce la înfiinţarea de noi locuri de muncă şi la majorarea salariilor pentru cei care au deja un loc de muncă.

Reducerea CAS va face parte dintr-un pachet mai larg de măsuri de stimulare economică, incluzând reducerea cotei unice de impozitare şi introducerea cardului de creditare destinat întreprinderilor mici şi mijlocii.

Scrisoarea suplimentară de intenţie convenită de Guvern cu Fondul Monetar Internaţional în urma misiunii de evaluare din octombrie-noiembrie relevă că cele două părţi au stabilit să ia în considerare reducerea impozitării forţei de muncă în acest an, dacă economia îşi va reveni şi va crea suficient spaţiu fiscal.

Până acum, angajatorii plăteau CAS de 20,8% pentru condiţii normale de muncă, de 25,8% pentru condiţii deosebite de muncă şi de 30,8% pentru condiţii speciale de muncă. Acestora li se adaugă contribuţii de 5,2% pentru asigurările de sănătate, de 0,5% la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi de 0,25% la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale. De asemenea, în baza Legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în funcţie de clasa de risc, angajatorii datorează şi cote de contribuţii cuprinse între 0,15% şi 0,85%, aplicate asupra sumei veniturilor brute realizate lunar. În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale este inclusă şi cota de 3% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, majorată de la 2,5% în 2010.

În prezent sunt efectuate simulări de reducere a CAS cu 1-3 puncte procentuale la angajator, astfel încât să fie stabilit exact efortul bugetar aferent. De altfel, în urmă cu două săptămâni, premierul Emil Boc a declarat că nivelul contribuţiilor de asigurări sociale va fi redus "cu siguranţă" în a doua parte a acestui an, urmând doar să fie calculat şi procentul diminuării.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Apocalipsa după Băsescu"

În data de 30 martie 2011, Televiziunea Română, plătită de poporul român, aflată însă sub influenţa evidentă a "marelui cârmaci" Traian Băsescu, a prezentat în cadrul emisiunii "Cu ochii-n patru" un reportaj despre averea Bisericii ortodoxe române. Problema nu constă în faptul că o televiziune prezintă un reportaj, libertatea presei fiind o garanţie constituţională. Însă nu pot rămâne indiferent când aceşti ziarişti plătiţi din fonduri publice încalcă orice normă deontologică.

Suntem obişnuiţi, de peste 20 de ani, cu atacurile reciproce pe care şi le aduc puterea şi opoziţia, prin intermediul "mogulilor" răi şi a "mogulilor" buni. Dacă şi aici ţinta ar fi fost un partid sau un om politic, nu cred că aş fi reacţionat, obişnuit fiind cu calomniile actualei puteri.

Însă în acest aşa-zis reportaj ţinta a fost Biserica Ortodoxă Română, ultimul bastion în calea regimului securisto-bolşevic patronat de Traian Băsescu. Ofensiva împotriva poporului român a început cu refuzul guvernului Boc de a respecta legea de majorare a salariilor profesorilor. Discreditarea şi anihilarea intelectualilor este primul pas pe care l-au făcut toate dictaturile, de la Lenin, Stalin, Hitler la Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu.

Faptul nu e întâmplător, intelectualii sunt primii care înţeleg unde duc "reformele" regimului Băsescu. Cum nu mai puteau fi trimişi în lagăre sau la Canal, le-au fost reduse salariile, cu efectele pe care le ştim, totul dublat de o politică de denigrare a intelectualităţii, după îndemnul prezidenţial adresat medicilor de a pleca din ţară dacă sunt nemulţumiţi de salarii.

După profesori a venit rândul bugetarilor, care, prin ameninţarea de concediere pe criterii politice şi prin reducerea salariilor, sunt obligaţi să nu mai reacţioneze la măsurile abuzive ale actualului regim.

Printre cei vizaţi de atacurile lui Traian Băsescu au fost şi poliţiştii, calificaţi drept "beţivi, corupţi şi incapabili". Este evident că pădure fără uscături nu există, însă să arunci oprobriul asupra unei întregi categorii profesionale este inadmisibil. Plasând aceste fapte într-un context mai larg, ne dăm seama că regimul securisto-bolşevic al lui Traian Băsescu vrea distrugerea oricărei opoziţii.

Nici armata nu a scăpat de "reformele" lui Traian Băsescu şi Emil Boc, atacul fiind "pe flancuri", prin recalcularea pensiilor militare, acesta fiind doar începutul, denigrarea armatei fiind următoarea etapă.

Mai mult, regimul securisto-bolşevic al lui Traian Băsescu şi Emil Boc nu mai ţine cont nici de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, iar majorările salariale câştigate de profesori în instanţă vor fi şterse de o lege adoptată prin procedura atât de dragă, a asumării răspunderii. Dictatura lui Băsescu se instalează încet, dar sigur, nu prin lovituri de stat armate, ci prin legi votate de clica PDL-istă.

În acest context, vine atacul asupra Bisericii Ortodoxe Române din partea regimului securisto-bolşevic al lui Traian Băsescu şi Emil Boc, încercând astfel să distrugă conştiinţa şi credinţa românilor.

La acest atac ordinar, Biserica Ortodoxă Română răspunde printr-o veritabilă palmă dată regimului "securisto-bolşevic" al lui Băsescu.

În acest caz, Patriarhia a criticat în termeni foarte duri reportajul prezentat în cadrul emisiunii "Cu ochii-n patru" din seara zilei de 30 martie 2011, arătând totodată că răul cel mare îl reprezintă înrobirea românilor ca urmare a încheierii de către regimul Băsescu a acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale.

Însă, cum am spus deja, acest atac este unul intenţionat, ca urmare a faptului că lui Traian Băsescu îi este frică de solidaritatea creştină şi că, înainte de toate, românii sunt încrezători în Dumnezeu şi în biserica Lui.

Numărul de biserici construite după 1989, numărul persoanelor care asistă în fiecare duminică la slujbele religioase arată că poporul român a rămas foarte ataşat credinţei.

Văzând atacul furibund al actualei puteri la adresa Bisericii Ortodoxe Române, nu poţi să nu te întrebi pe când Emil Boc îşi va asuma răspunderea pe o lege care va naţionaliza bunurile credincioşilor şi ale bisericii?

După ce regimul securisto-bolşevic al lui Traian Băsescu şi-a bătut joc de viaţa şi sănătatea a milioane de români, acum a trecut la distrugerea credinţei românilor.

Făcând abstracţie de epoca neagră a comunismului, pe parcursul întregii noastre istorii, domnitorii Principatelor şi mai apoi regii României au respectat biserica, în acest sens Carol I a trecut la religia ortodoxă, pe stema Casei regale era scris "Nihil sine deo" şi pe stema României de astăzi acvila are în cioc o cruce.

Fac apel la credincioşi să nu minimalizeze pericolul regimului securisto-bolşevic patronat de Traian Băsescu, care urmăreşte distrugerea unuia din pilonii poporului român, şi anume biserica.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Prima casă, un program guvernamental de succes"

Programul Prima casă a fost prima măsură guvernamentală semnificativă împotriva crizei, o măsură de al cărui dublu scop am vorbit şi atunci. Pe de o parte, stimulent economic, pentru ca sectorul imobiliar să nu se prăbuşească şi creditarea să se poată continua. Pe de altă parte, social, pentru că tinerii care nu aveau o casă a lor au reuşit să-şi cumpere una, obţinând acces la creditare şi rate mai mici pe termen lung.

Succesul poate fi măsurat din perspectiva volumului mare de credite acordate. Peste 37.000 de tineri cu familii au accesat programul în aceşti mai puţini de doi ani. Creditele au însumat aproape 1,7 miliarde de euro, ceea ce, pentru o piaţă imobiliară în cădere liberă, unde creditele bancare de orice tip sunt rare, nu e deloc puţin.

Mai mult, plafoanele oferite de Fondul de garantare diverselor bănci s-au epuizat, cel mai adesea, la câteva luni după acordare. Cererea a fost foarte mare. Spre exemplu, banii rămaşi pentru începutul lui 2011 au fost epuizaţi în mai puţin de o lună.

Dintre toate produsele bancare oferite românilor, Prima casă a adus cu sine cele mai puţine credite toxice. Doar 21 de cazuri de români care nu au putut să-şi plătească ratele sunt înregistrate, din peste 37.000 de credite acordate, ceea ce se traduce prin găsirea unui echilibru între beneficiile băncilor şi rata lunară pe care românii sunt dispuşi să o plătească.

Prima casă a stimulat şi sectorul construcţiilor. Sunt firme de construcţii care au supravieţuit adaptându-se plafonului oferit de Prima casă. Am auzit, chiar din rândurile opoziţiei - culmea!, de stânga -, voci iresponsabile care cereau insistent prăbuşirea pieţei imobiliare. O eroare de gândire cum nu se poate mai gravă, în condiţiile în care asta ar fi însemnat distrugerea pieţei construcţiilor. Ca să existe o imagine de ansamblu: construcţiile reprezintă cam tot atât de mult din economia românească precum toată industria la un loc. Căderea totală a pieţei ar fi însemnat un dezastru economic pentru România.

Programul, aşa cum a fost el gândit iniţial, se încheie la începutul acestei luni. Şi-a dus la capăt menirea. Chiar cu brio, aş spune. Locul său va fi luat de Programul Prima casă, în care garanţiile statului vor fi de 50%, iar ale băncii, de 50%. După toate premisele, băncile vor accepta această ofertă, pentru că rata de insucces este mai mică 0,001%. Practic, se împarte jumătate dintr-un risc inexistent.

Acceptarea noii propuneri a Executivului ar putea însemna dublarea numărului de credite acordate. Adică, în următorul an, încă 37.000 de tineri ar putea să-şi cumpere o casă. Mai important, cu costuri mici, pentru că nu se va modifica în niciun fel marja de dobândă maximă a băncilor.

Lărgirea programului şi pentru românii care au o locuinţă mai mică de 50 de metri pătraţi este o idee foarte bună, mai ales în cazul tinerilor ale căror venituri au crescut, îşi întemeiază o familie şi au nevoie de mai mult confort.

Trăgând linie după doi ani, Prima casă a fost unul dintre cele mai de succes programe de stimulare economică, dar şi cu încărcătură socială, derulate de actualul Executiv. Bine gândit, bine pus în aplicare, eficient din punct de vedere birocratic. A oferit o gură de oxigen construcţiilor, băncilor, dar şi o şansă tinerilor care altfel nu ar fi putut spera la propria locuinţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Noul sistem de compensare a dus la o creştere semnificativă a coplăţii suportată de pacient şi a obligat medicii să recomande tratamente în funcţie de posibilităţile materiale ale bolnavilor, şi nu în funcţie de eficienţa terapeutică. România are cea mai mică rată de compensare a medicamentelor din UE, de doar 59%, în timp ce media europeană este de 81% iar în Polonia media compensării ajunge la 67,5%, în Cehia 78,6%, iar în Spania aflată în criză ajunge la 93,4%. În schimb durează de până trei ori mai mult (1.200 de zile) pentru ca un medicament să intre pe lista de compensate (recordul din UE fiind deţinut de Belgia, cu 403 zile).

Tot mai mulţi români se plâng de faptul că medicamentele sunt scumpe şi că nu-şi pot urma tratamentul, ajungând în stare gravă la spital, iar în cazul pensionarilor majoritatea veniturilor este utilizată pentru medicamente şi alimente.

În spitale situaţia este şi mai gravă, aparţinătorii fiind trimişi să cumpere medicamentele necesare supravieţuirii pacienţilor, iar datoriile peste termenele de decontare ale Ministerului Sănătăţii şi CNAS către producători, distribuitori şi farmacii au ajuns la 935 milioane lei.

Programele naţionale (oncologie, hepatită, HIV/SIDA etc.) sunt puse în pericol de datoriile de 438 milioane de lei, iar reţete în valoare de 550 milioane de lei nu sunt acceptate pentru că nu există acoperire bugetară, ducând la lipsa medicamentelor din farmacii. Aproape că nimeni nu mai crede că în 2012 se vor respecta directivele europene ce prevăd scăderea termenelor de plată de la 210 zile la 60 zile.

Reducerea TVA-ului la medicamente la 5 % va creşte accesul la tratament al românilor într-o ţară bolnavă aflată în criză. Strategia de creştere a accesului la medicamente este una dintre bazele esenţiale pentru dezvoltarea medicinei primare şi decongestionarea spitalelor, prin tratarea eficientă a bolilor cronice în ambulator şi reducerea complicaţiilor acestora, iar pe termen lung va duce la creşterea speranţei de viaţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Marea deportare"

Luna aprilie a început cu deportarea pacienţilor din 67 de spitale. Ordinul de deportare a venit de sus, sub semnătură de ministru. Nimeni nu mai ţine cont de mult lăudata descentralizare şi de dreptul constituţional de a fi trataţi în această ţară.

Noi suntem plătitori de taxe, noi suntem cei ce finanţează acest sistem şi constatăm doar că interesele noastre sunt ignorate de fiecare dată. Se spune că resursele sunt limitate. Se poate, dar odată cu desfiinţarea de spitale nu am văzut nicio măsură în ceea ce priveşte reducerea vastului aparat al ministerului sau al direcţiilor de sănătate publică sau al consiliilor de administraţie.

Nimeni nu a analizat ce se va întâmpla după aceste decizii. Pacienţii vor ajunge mai greu şi mai târziu şi în stare mult mai gravă la un spital mult prea îndepărtat, iar costurile vor creşte proporţional cu numărul de ambulanţe şi elicoptere implicate în marea deportare. Pacienţilor li se va refuza dreptul constituţional la sănătate şi îngrijiri medicale în unităţi sanitare de stat şi vor avea doar "dreptul" de a aştepta sine die eliberarea unui pat de spital, în timp ce suferinţa persistă sau boala se agravează.

Reducerea numărului de paturi este posibilă doar în condiţiile în care rata de spitalizare scade, dar pentru aceasta e nevoie de educaţie pentru sănătate în şcoli, programe de prevenţie, considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională, rezolvarea rapidă a cazurilor în spitale atunci când vom avea toate mijloacele de diagnostic şi tratament necesare, ambulatorii eficiente, unităţi de cronici şi îngrijiri paliative.

Până atunci nu mai putem vorbi de vreun acces echitabil la sănătate iar dorinţa MS de a se asigura "un echilibru în sistem" se va realiza la cel mai scăzut nivel, afectând grav sănătatea românilor.

Desfiinţarea spitalelor şi reducerea numărului de paturi înseamnă introducerea de criterii discriminatorii şi noi plăţi suplimentare din buzunarul pacienţilor către privaţi, iar "concurenţa la contractare" este de fapt o invitaţie a proprietarilor de spitale private la masa de negociere anuală aflată în poziţie de drepţi la ordin de ministru.

Şi pentru că nu vrem să plătim cu viaţa şi nici cu banii noştri această deportare, vom cere prin lege ca acele contribuţii pentru asigurări sociale de sănătate să fie reduse corespunzător salariilor, iar fiecare dintre noi să avem dreptul să ne alegem locul unde vrem să fim trataţi, în baza unor asigurări private de sănătate.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Necesitatea modificării Legii uceniciei"

Declaraţia mea de astăzi vizează Propunerea legislativă de modificare a legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Proiectul de act normativ a fost iniţiat de Guvern, din necesitatea actualizării cadrului juridic care să răspundă exerciţiului de simplificare a legislaţiei şi reducerii sarcinilor administrative, în vederea remedierii problemelor identificate în utilizarea uceniciei ca soluţie pentru promovarea ocupării şi formării forţei de muncă.

Astfel, prin acest proiect legislativ s-a urmărit:

1. Eliminarea prevederilor referitoare la necesitatea autorizării persoanelor juridice şi persoanelor fizice care doresc să încadreze ucenici.

2. Abrogarea dispoziţiilor referitoare la maistrul de ucenicie şi stabilirea unei persoane care să coordoneze ucenicia la locul de muncă în conformitate cu standardul ocupaţional, respectiv standardul de pregătire profesională, care se va numi coordonator de ucenicie.

3. Cu privire la formarea profesională a ucenicului, s-a dorit ca angajatorul să aibă obligaţia să asigure ucenicului accesul la pregătire teoretică şi practică, precum şi toate condiţiile necesare, astfel încât coordonatorul de ucenicie să-şi îndeplinească sarcinile în ceea ce priveşte formarea ucenicului.

4. S-a urmărit eliminarea obligaţiei angajatorului de a asigura ucenicului care are domiciliul stabil în altă localitate, fără posibilităţi de navetă zilnică, condiţii de cazare şi de masă în regim de 3 mese pe zi, în unităţi de profil autorizate, întrucât angajatorul cheltuia mai mult cu formarea ucenicului decât cu un salariat obişnuit.

5. S-a dorit ca angajatorul care încheie un contract de ucenicie la locul de muncă să poată primi lunar, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe perioada derulării contractului de ucenicie, pentru acel ucenic, o sumă egală cu 60% din valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare, prevăzut de Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

6. Angajatorul are obligaţia de a organiza evaluarea pregătirii teoretice şi practice a ucenicului, printr-un centru de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, şi de a suporta costurile evaluării şi certificării formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă.

7. În cazul în care ucenicul nu a obţinut competenţele profesionale specifice programului de formare prin ucenicie, evaluarea acestuia se mai poate face o singură dată, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei Comisiei de evaluare, conform Ordinului comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 4543/468 din 2004 privind aprobarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale.

8. În situaţia în care evaluarea ucenicului se mai face încă o dată, se prevede prelungirea contractului de ucenicie cu 60 de zile, necesară atât pentru îmbunătăţirea formării profesionale a ucenicului, cât şi pentru noul proces de evaluare a competenţelor, care, potrivit legii, poate avea o durată de până la 30 de zile.

9. În situaţia în care ucenicul nu obţine nici a doua oară certificatul de competenţă, angajatorul este obligat să restituie, în totalitate, sumele încasate de la bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru fiecare ucenic, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României, în vigoare la data primirii celei de-a doua decizii a Comisiei de evaluare, cu menţiunea "încă nu competent".

Dincolo de aceste date strict tehnice, doresc subliniez că ucenicia înseamnă fie dobândirea, fie schimbarea unor competenţe. Ucenicul, este o persoană în devenire din punct de vedere profesional. Ucenicia presupune răbdare, perseverenţă, voinţa de a urca zilnic treptele meseriei prin practică şi acumulare de cunoştinţe teoretice. Să nu uităm că ucenicia reprezintă pasul către o meserie şi ştim cu toţii că meseria este o brăţară de aur. Prin această propunere legislativă de modificare a Legii nr.279/2005 stă în putinţa noastră să dăm românilor şansa de a fi posesorii acestor valoroase brăţări.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Legea ucenicului"

Declaraţia mea de astăzi vizează Propunerea legislativă de modificare a legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Proiectul de act normativ a fost iniţiat de Guvern din necesitatea actualizării cadrului juridic care să răspundă exerciţiului de simplificare a legislaţiei şi reducerii sarcinilor administrative.

Principalele obiective ale modificării legislative sunt:

- să promoveze oportunităţi de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în condiţiile în care acestea beneficiază de formare adecvată şi câştiguri rezonabile;

- să permită angajatorilor să-şi asigure forţa de muncă calificată în funcţie de cerinţele proprii;

- să permită participanţilor la formare profesională să aplice cunoştinţele acumulate în procesul muncii.

Acesta a fost dezbătut în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi a fost introdus pe ordinea de zi a plenului, plen care l-a reîntors în comisie pentru o dezbatere mai largă, împreună cu opoziţia, care la dezbaterea iniţială din cadrul comisiei nu a dorit să participe şi a părăsit sala.

Consider că modificările sunt bine-venite, mai ales că s-a dovedit din practică că legea nu are aplicabilitate în prezent, din cauza unor reglementări care, deşi s-au dorit generoase, au însemnat costuri de neacceptat pentru angajatori. Astfel, obligativitatea ce revine angajatorului de a asigura 3 mese zilnice, dar şi cazare în unităţi de profil pentru ucenic, dar şi impunerea maistrului de ucenicie, au dus la costuri pe cap de ucenic foarte mari, iar angajatorii au preferat angajarea unor muncitori calificaţi cu experienţă similară în domeniu, în detrimentul ucenicilor.

Apreciez că interesul comun al angajatorilor, dar şi al ucenicilor trebuie să ducă într-o zonă de negociere, cu finalitate în încheierea contractelor de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată şi accesul neîngrădit al tinerilor interesaţi pe piaţa muncii. Acest act normativ, corelat cu flexibilizarea noului cod al muncii, va permite creşterea numărului locurilor de muncă pentru o categorie defavorizată, aşa cum este cea a tinerilor care nu au o specializare într-un anumit domeniu.

Domnul Gheorghe Albu:

"Opoziţia partidelor fără substanţă"

Opoziţia este un organ al suveranităţii populare la fel de important ca şi guvernarea, atunci când putem vorbi despre o opoziţie constructivă, nu numai prin criticile aduse partidelor aflate la guvernare, dar şi prin măsuri concrete de relansare economică, prin iniţiative depuse cu scopul de a echilibra cheltuielile bugetare. Dar, în ţara noastră, partidele din opoziţie au un simplu scop: de a critica tot ceea ce face Guvernul, indiferent de rezultat, şi de a vota împotriva interesului naţional, pentru a fi în dezacord cu partidele aflate la guvernare. La acest lucru se rezumă acţiunea partidelor din opoziţie şi să nu omitem ploaia cu promisiuni electorale ale liderilor alianţei USL.

Bunul-simţ de care această alianţă dă dovadă este de a nega inteligenţa românilor, căci altfel cum pot susţine liderii alianţei că ar creşte salariile profesorilor în condiţiile în care guvernul Boc a luat măsuri dure, nepopulare, pentru a avea posibilitatea de a plăti salariile şi pensiile, pentru a menţine un deficit bugetar scăzut? Şi, dacă privim cu atenţie în Europa, riscul ca această criză economică să aibă un nou ciclu este de actualitate. Tot ceea ce au învăţat din perioada de opoziţieliderii PSD este de a merge să defileze cu întregul partid măcinat de cazuri de corupţie pe scările instanţelor de judecată, pentru a susţine persoanele puse sub acuzare.

Guvernul Boc a reuşit să stabilizeze economia prin măsurile economice luate, iar rezultatele pozitive au început să apară. Economia a trecut prin corecţiile necesare, ale deficitului de cont curent şi ale celui bugetar, şi este stabilizată şi pregătită pentru un nou ciclu de creştere sustenabilă. Deficitul de cont curent a scăzut considerabil, de la nivelul de 11,6% din PIB, înregistrat în 2008, până la 5,7% din PIB în anul 2010. Deficitul bugetar urmează un ritm descrescător, aşadar faţă de 7,4% din PIB în 2009 şi 6,6% din PIB în 2010, nivelul prognozat pentru anul 2011 este de 4,4%. În aceste condiţii, deficitul va fi mai scăzut decât cel din 2008, anul în care economia duduia, dar deficitul era de 4,8% din PIB.

În ceea ce priveşte exporturile, anul 2010 a fost anul în care volumul exporturilor au depăşit cu 3,5 miliarde euro chiar şi nivelul din 2008, an cu vârf de creştere economică. Ritmul de creştere al exporturilor a fost de aproximativ 28% în anul 2010, mai mare decât cel obţinut înaintea crizei şi printre cele mai mari niveluri înregistrate după anii ’90 (excepţie fac doar anii ’94 şi ’95).

Producţia industrială a avut o creştere de 5,5% în anul 2010 faţă de 2009, fiind susţinută de o creştere considerabilă a productivităţii muncii în acest sector (17% în 2010 faţă de 2009) şi a valorii comenzilor noi din industrie.

Investiţiile străine au crescut de 8 ori în ianuarie 2011 faţă de ianuarie 2010, totalizând 240 de milioane de euro în luna ianuarie, comparativ cu valoarea de 31 de milioane de euro din prima lună a anului 2010.

Totodată, producţia industrială a cunoscut o creştere de 5,5% în anul 2010 faţă de 2009, fiind susţinută de creşterea considerabilă a productivităţii muncii în acest sector (17% în 2010 faţă de 2009) şi a valorii comenzilor noi din industrie (cu 13% faţă de luna precedentă şi cu 41,1% faţă de luna ianuarie 2011), dinamica anuală a comenzilor industriale noi plasând România pe locul 4 în UE.

Acestea sunt doar câteva dintre «roadele» guvernării Boc, adică cifre şi nu vorbe. Dacă opoziţia este o garanţie a posibilităţii de opţiune pentru viitor, mă întreb care opoziţie, care viitor?! Doar un nor cenuşiu, de fum...

Domnul Octavian Bot:

"România, sat fără stăpân"

Declaraţiile nesăbuite ale unor oficiali maghiari, citite sau rostite cu prilejul zilei de 15 martie, au scos în evidenţă slăbiciunile clasei politice din România.

Pe bună dreptate, lideri ai UDMR şi-au exprimat dezacordul cu "excesele" oficialilor maghiari. S-au adus argumente pro şi contra cu privire la necesitatea unei reacţii din partea statului român.

La un moment dat, Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor, al cărei membru sunt, a elaborat şi a aprobat, prin vot, o Declaraţie politică, în termeni mai mult decât rezonabili. Din păcate, declaraţia respectivă nu a trecut la vot în plenul Camerei Deputaţilor.

În acest context, România apare, şi nu pentru prima oară, ca un "poligon de încercare" pentru retorica naţionalistă a diferiţilor oficiali maghiari bântuind prin România, aflaţi se pare în căutarea unei glorii de mult apuse.

Rămân la părerea că, în lipsa unor dezminţiri oficiale venite de la oficialii maghiari în cauză, România, dacă nu este "un sat fără stăpân", ar fi trebuit să reacţioneze, evident, în mod diplomatic şi rezervat, fără accente naţionaliste.

Cu atât mai mult, PDL, care se vrea a fi un partid de dreapta, era obligat să ia atitudine.

Un partid de dreapta nu are voie să tacă într-o asemenea situaţie.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Chiar dacă, din convingere sau doar conjunctural, vă aflaţi de cealaltă parte a baricadei, sunt sigură că, în forul dumneavoastră interior, sunteţi îngroziţi de ceea ce s-a întâmplat pe 1 aprilie în spitalele româneşti, atinse de aşa-zisa reformă a ministrului Cseke Attila!

Exact în ziua în care eram anunţaţi oficial că vom scăpa de recesiune, am avut parte, în teritoriu, dar chiar şi pe posturile de televiziune proguvernamentale, de imagini de coşmar: bolnavi aflaţi în comă, conectaţi la aparate, purtaţi pe tărgi spre ambulanţe, pentru a fi transferaţi... nu se ştie exact unde, nou-născuţi prematur evacuaţi în incubatoare, bătrâni neputincioşi, cronici, bolnavi mintal, operaţi, consultaţi sau investigaţi doar pe jumătate, indiferent de stare, internaţii patriei executau, fără excepţie, vrerea domnului ministru al... sănătăţii!

În dispreţul omeniei şi al legii, domnul Cseke şi-a dat nu doar măsura "profesionalismului" ci şi pe cea a "dragostei" pe care o poartă populaţiei majoritare a acestei ţări, ajunsă, iată, la mâna şi la mila dumnealui.

Nimeni nu contestă faptul că unele dintre centrele de sănătate propuse de către minister pentru a fi transformate în aziluri de bătrâni nu ar fi trebuit închise, dar în niciun caz cele din Prahova şi nu astfel!

În cazul judeţului meu, domnul ministru nu a ţinut cont nici de voinţa autorităţilor administraţiei publice locale, nici de solicitările cetăţenilor, nici de protestele acestora, nici de avertizările vehemente ale consiliului judeţean, nici de propunerile de compromis făcute de către acesta, nici de performanţele manageriale, nici de investiţiile făcute de către consiliile locale şi cel judeţean, nici de declaraţiile politice şi interpelările parlamentarilor prahoveni.

Singurul criteriu valabil pentru domnul Cseke a fost acela că primarii localităţilor pe raza cărora se aflau respectivele aşezăminte erau "de-ai opoziţiei" şi probabil şi acela că medicii şi pacienţii vorbesc, de la naştere şi până la moarte, limba română!

Mă întreb cât de greu şi cât de scump ar fi fost, oare, dacă domnul ministru ar fi permis ca, în spitalele care urmau să se închidă la 1 aprilie, în a doua jumătate a lunii martie să nu se mai facă nicio internare, ci doar să se găsească cele mai bune soluţii de transfer pentru pacienţii deja internaţi, iar personalului medical şi celui auxiliar să i se acorde, astfel, timpul necesar pentru a-şi rezolva problemele legate de redistribuire?!

Ce-i pasă domnului Cseke că vin sărbătorile de Paşti şi pentru aceste familii, care oricum o duc greu cu lefurile de mizerie stabilite de guvernul în care se complace?

Ce-i pasă că bolnavilor aruncaţi de colo-colo li se agravează starea de sănătate? Plăteşte, cumva, dumnealui, la propriu sau la figurat, ceva?

M-am săturat şi ne-am săturat de ceea ce ni se întâmplă în ultimul timp!

Lemondás, domnule ministru!

V-am zis pe limba dumneavoastră maternă, în caz că aţi avea probleme de traducere cu imperativul "demisia"!

Domnul Dorel Covaci:

"Culisele reformării sistemului sanitar sunt pline de tenebre"

În pofida hotărârii de descentralizare a sistemului sanitar din România, în urma căreia managementul asistenţei medicale se transferă autorităţilor administraţiei publice locale, sub aspect logistic, financiar şi uman, a început drama desfiinţării spitalelor şi maternităţilor, dictată de la centru, a golirii şi evacuării forţate a pacienţilor şi personalului care asigură asistenţa medicală, fără a ţine cont de indicii de eficienţă favorabili, calitatea serviciilor, lipsa arieratelor sau investiţiile deja implementate.

Imaginile relocării forţate fac trimitere la un scenariu al dezastrului, care se aseamănă cu un marş sinistru al evreilor spre holocaust: cu pungi şi sacoşe alături, au fost "redistribuiţi" bolnavi de la terapie intensivă pe tărgi, bărbaţi şi femei în scaune cu rotile, gravide gata să nască, lăuze, nou-născuţi din incubatoare. O parte dintre pacienţi au fost duşi spre alte unităţi spitaliceşti, în unele cazuri aflate la zeci de kilometri distanţă, iar alţii, care nu mai au loc în celelalte spitale, deja supraaglomerate, au fost despitalizaţi şi trimişi pe la casele lor, să se descurce cum pot.

În ceea ce priveşte personalul medical, în contextul unui deficit acut major de cadre specializate şi al unor salarii de mizerie, 700 de medici şi 2.500 de asistente medicale şi auxiliari, împreună cu familiile lor, vor trăi drama relocării forţate, aceasta în cazul în care opţiunea va înclina spre acceptarea ofertei, şi nu spre alinierea la trendul exodului în ţări cu o politică de sănătate mai responsabilă şi mai raţională. Medici, asistente, auxiliari sunt forţaţi să încarce în camioane toată aparatura, dotările, documentele şi să se mute în alte spitale, aflate la zeci, poate chiar sute de kilometri, împreună cu familiile, să facă naveta sau să convieţuiască separaţi de cei apropiaţi.

Procedura se desfăşoară în trei etape şi este în curs de desfăşurare. Prima etapă presupune distribuirea personalului în cadrul judeţului respectiv, apoi se trece la judeţul limitrof şi apoi la nivel naţional. Şi acesta este scenariul cel mai fericit. În condiţiile autonomiei locale şi ale unor bugete locale tot mai sărăcite, este posibil ca unităţile medicale, care ar fi trebuit să absoarbă surplusul disponibilizaţilor să nu facă faţă noilor cheltuieli generate şi să refuze valul cererilor de încadrare în sistemul propriu de personal.

Se desfiinţează spitale, şcoli, fabrici, uzine, în urma unor decizii absurde, cu caracter flagrant antipopular şi antistatal, pe care le ia puterea politică. Se pustieşte ţara, ca în timpul marilor domnitori, care, în vremuri de restrişte, când se punea problema unui atac iminent, cereau norodului să nimicească totul în calea inamicului. Numai că acum inamicul României se află în vârf, în postura actualei puteri, care, ca un vierme gras, roade din interior, bucată cu bucată, tot ce apucă.

Ne mai întrebăm, oare de ce sunt necesare atâtea spitale desfiinţate şi reamenajate în aziluri de bătrâni? Probabil că gaşca portocalie şi-a făcut planul că bătrânii, cu pensiile nimicite, fără subvenţii la plata facturilor de întreţinere, vor fi probabil evacuaţi din locuinţe şi aruncaţi în stradă, iar aceste aşezăminte vor primi cu braţele deschise pe aceia care au venituri pentru a-şi acoperi costul cazării şi al mesei în cadru instituţionalizat.

Mulţi dintre noi privesc malformaţia înconjurătoare ca pe o victorie şi o expresie a democraţiei şi, desigur, tot pe comunişti îi înjură. Cel puţin, în vremurile apuse, de tristă amintire, aveam spitale şi puncte sanitare în fiecare localitate. Oare ce se întâmplă cu noi? Dacă aşteptăm impasibili ca actuala putere să-şi facă mendrele, în trendul desfiinţării, distrugerii, demolării valorilor şi instituţiilor şi, probabil, al reconfigurării sub egida "băieţilor deştepţi", care, cu iuţeală de mână şi nebăgare de seamă, ştiu să găsească noi valenţe imobilelor abandonate, utilajelor, aparaturilor lăsate de izbelişte şi terenurilor rezultate în urma demolărilor, cu siguranţă că vom ajunge să trăim într-o ţară pustiită, în care până nici măcar noi înşine nu ne mai aparţinem.

Domnul Dănuţ Liga:

"Stop crimei organizate!"

Este extrem de grav că una dintre principalele ameninţări la securitatea şi liniştea cetăţenilor români a devenit amplificarea, fără precedent, a actelor infracţionale la nivelul întregii ţări. Crime, jafuri, furturi din locuinţe sau informatice, tâlhării, proxenetism şi trafic ilicit de droguri, ţigarete sau chiar de armament au ajuns în ultimul an de zile la cote alarmante.

Gravitatea faptului provine, în primul rând din faptul că infractorii nu acţionează disparat, ci au început să considere mult mai profitabil şi eficient să se organizeze în grupări de tip mafiot. Multe dintre aceste grupări de crimă organizată au deja pe lângă puterea locală şi o extensie transfrontalieră a acţiunii lor. Nu de puţine ori, alături de infractorii cetăţeni români regăsim infractori italieni, albanezi, sârbi, dar şi alţii.

Dacă în trecutul relativ recent vorbeam despre baronii locali de sorginte politică care stăpâneau judeţele ţării noastre, astăzi la nivelul fiecărui judeţ au ajuns să acţioneze cel puţin una sau două grupări de crimă organizată.

Grupările mafiote au deja angajaţi periculoşi, mijloace materiale consistente care se reproduc şi mai ales puterea de a intimida de la simplul cetăţean şi până la primarul de localitate sau şeful de poliţie locală.

Stau şi mă gândesc, oare ce a stimulat o astfel de situaţie?

Nu vreau să fiu maliţios, însă un act nesancţionat corespunzător nu reprezintă decât un stimulent pentru infractori pentru a repeta acel act.

Da, de ce să fim ipocriţi şi să nu recunoaştem sau să ne fie teamă să nu deranjăm pe cineva. În primul rând justiţia românească este vinovată pentru prea marea indulgenţă în faţa unor astfel de răufăcători şi faţă de evidenţa faptelor lor. Nu vreau să vă aduc aminte despre clanuri celebre, pentru care instituţiile statului au cheltuit milioane de euro pentru monitorizarea şi prinderea lor. Astăzi, acei infractori se află în libertate şi prosperă din aceleaşi activităţi de trafic de fete, copii, droguri sau metale neferoase.

Solicit din partea autorităţilor române un alt fel de abordare în sancţionarea faptelor specifice crimei organizate, şi nu la nivel de principii, ci la nivel practic, şi nu de mâine, ci de azi!

Ar fi tragic pentru români şi România ca, pe lângă alte stigmate pe care le purtăm, să mai dobândim şi pe acela de criminali sau mafioţi sau stat mafiot.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Cum e cu criza, domnilor guvernanţi, v-aţi hotărât dacă am ieşit sau nu?"

"Da. România este pe un drum de ieşire din criză şi nu vom ajunge ca ţările pe care le vedem deja intrate în derapaj. Şi vom mai vedea şi altele. România a evitat derapajul şi îşi ia drumul spre creştere economică. Putem fi optimişti", ne spunea debordând de optimism preşedintele Băsescu, în ultima lună a anului trecut.

Dar cum perspectivele bune nu ţin la Cotroceni nici trei luni încheiate uneori, acum câteva zile, acelaşi domn Băsescu părea subit lovit de o îngrijorare terifiantă, cum că ne poate invada curând o nouă criză: "Ştiţi ce mă îngrozeşte? dacă se întoarce din nou criza? Dacă se întoarce?"

Oare de unde i se trage domnului preşedinte acest urât coşmar, dacă binele se instalase definitiv deja, cu toate bagajele, şi acest lucru fusese comunicat oficial, în luna februarie a acestui an, de către doamna ministru Udrea, care se lăuda plină de mândrie că PDL a scos ţara din criză: "PDL poate să anunţe, după ultimele date oficiale care au fost publicate, că PDL a scos România din criză. Avem creştere economică pe ultimul trimestru şi, dacă vom continua să fim serioşi, fermi, să nu fim populişti, nu e cazul să cedăm după ce doi ani am luat cele mai dure măsuri, drumul nostru e unul ascendent. E meritul preşedintelui PDL, premierul Boc".

Dar... stupoare! optimismul fluctuant al domnului preşedinte pare să-l fi virusat instantaneu şi pe premierul în funcţie, care, după o perioadă a optimismului mereu ascendent de mai bine de doi ani - perioadă în care nimeni altul decât domnul Boc ne anunţa săptămânal că suntem pe drumul cel bun şi am ieşit din criză sau vom ieşi sigur luna următoare -, acum tot dumnealui îşi dozează cu o măsură optimismul efervescent altădată şi ne vorbeşte zilnic doar despre ieşirea sigură a economiei româneşti din recesiune! Domnul Boc reuşeşte astfel să-şi contrazică flagrant colega de cabinet şi partid, pe doamna Udrea, care îi acorda lauri, cu o lună în urmă, exact pentru scoaterea ţării din criză: "Ieşirea din criză va fi o chestiune de durată. Ieşirea oficială din recesiune este primul pas, cu siguranţă nu şi singurul, pentru ieşirea din criză, care este mult mai amplă şi cu efecte mai nebănuite decât cele pe care le-am avut în vedere la începutul ei. Dar e un prim pas pe un drum destul de lung", ne-a spus în martie domnul Boc, culmea, ceva mai rezervat ca de obicei.

Se pare că portocaliilor le place la nebunie cuvântul criză sau jocul permanent de-a hocus-pocus cu criza, pe care, câteodată, o ascund bine de ochii lumii şi ai poporului, până reuşeşte FMI-ul să o găsească...

Altădată, tot dumnealor ne arată existenţa faimoasei deja crize, în toată splendoarea ei, prin mulţimea nesfârşită de măsuri de austeritate, decise intempestiv şi de-a valma, de aceiaşi portocalii.

Eu le propun şi domnului Băsescu şi guvernanţilor săi minunaţi să se întâlnească între ei mai des şi să încerce să se pună odată pentru totdeauna de acord: când şi cum vom ieşi din criză şi din recesiune sau dacă mai avem vreo şansă în următorii douăzeci de ani.

Pentru că scepticii nu se află doar în tabără noastră, a opoziţiei, ci şi în zona specialiştilor: "Nu avem şanse să ieşim din criza anul acesta, poate nu vom avea şanse să ieşim nici la anul, când va fi an electoral. Poate să mai dureze încă un an. Dumnezeu ştie cât va dura criza, pentru că aici nu se încumetă nimeni să facă prognoze. Toată lumea se încumetă să facă prognoze privind ieşirea din recesiune", a afirmat recent domnul Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR...

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Populistul numărul 1 al României, premierul Boc, ne vorbeşte despre populişti..."

Ca şi când promisiunile din toate campaniile electorale pentru care au fost votaţi sau programele de guvernare pe care au jurat la învestire în Parlament n-ar fi existat niciodată, iar românii ar fi uitat cu desăvârşire cum au fost minţiţi şi înşelaţi la fiecare pas pdl-ist, domnul Boc, un veritabil amnezic din acest punct de vedere, vine să le spună acum pensionarilor cât de serios şi preocupat este ultimul guvern pe care-l conduce să le asigure plata pensiilor: prioritatea Guvernului este securitatea pensiilor, adică plata acestora la timp, iar creşterea acestora nu se va face pe criterii populiste, ca "pomană electorală", ci numai când măririle vor fi acoperite de creşterea economică, a declarat săptămâna trecută premierul Emil Boc.

Domnul Boc le spune, de asemenea, pensionarilor că le înţelege nemulţumirile şi protestele: "ştim cât de greu o duc în această perioadă de final a recesiunii economice. Tocmai de aceea, datoria mea ca premier şi a noastră ca Guvern este să ne asigurăm că pensiile vor putea şi vor fi plătite la timp. Ar fi mult mai uşor pentru noi să anunţăm creşteri de pensii iresponsabile, pentru voturi, aşa cum au făcut cei de dinaintea noastră. Important este să le spunem pensionarilor ce trebuie spus, argumentat pe bază de date şi situaţie economică, şi mai puţin să ne uităm după politica aducătoare de voturi".

Stupefiant, domnule prim-ministru Boc! Să vă reamintesc că ar trebui să recitiţi din când în când una dintre angajările dumneavoastră de căpătâi, Programul de guvernare 2008 - 2009, în care, la capitolul 8 - Asigurări sociale, scriaţi negru pe alb: "Atingerea unei ţinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie"? şi dumneavoastră ce le spuneţi acum pensionarilor? Că le asiguraţi un drept pe care l-au muncit zeci de ani şi pe care dumneavoastră aţi avut grijă să-l ciopârţiţi bine şi apoi să susţineţi că faceţi eforturi să-l asiguraţi la plată? Aţi uitat cu desăvârşire, domnule prim-ministru, că în campania din 2008 le promiteaţi pensionarilor că "veţi găsi aici la nivelul anului 2012 creşterea pensiei medii la 405 euro faţă de 165 de euro"?

Despre care populişti vorbiţi, domnule Boc? Nu vă uitaţi niciodată în oglindă? Noi am făcut toate aceste promisiuni, pe care să le încălcăm flagrant în timpul guvernării şi apoi să venim să susţinem cu nonşalanţă că alţii mint şi înşală, iar dumneavoastră, cei buni şi cinstiţi, vă străduiţi să-i protejaţi?

Nu vă mai crede nimeni, aşa că nu mai faceţi eforturi inutile de a inventa jalnice justificări ale neputinţei şi nepăsării fără margini. Aţi demonstrat tot ce se putea...!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Ministrul Funeriu vrea să pună punct grevelor profesorilor printr-o nouă tăiere a salariilor acestora."

Nimic nu mai pare surprinzător pentru profesori atunci când vine vorba de vreo nouă idee a ministrului de resort, domnul Funeriu, care vrea să facă reformă în educaţie fără profesori, elevi şi studenţi!

Domnul Funeriu a găsit de cuviinţă să-şi angajeze răspunderea în Parlament pe o lege a educaţiei pe care şi-a dat numai dumnealui şi PDL acordul. În rest, nimeni nu a agreat câtuşi de puţin această lege, care, conform promisiunilor, trebuia să reformeze total sistemul de educaţie.

Dar, potrivit unei traduceri numai de dumnealui înţeleasă, reformă pentru domnul Funeriu înseamnă doar închiderea a mii de şcoli, interzicerea grevelor, renunţarea la programul "cornul şi laptele" şi adunarea elevilor cu probleme de venituri într-o cantină a săracilor sau neplata salariilor şi a altor drepturi ale profesorilor.

Probabil munca unui profesor este echivalentă, în opinia ciudat reformistă a domnului ministru Funeriu, cu munca voluntară veşnică sau cu umilinţa şi sărăcia, dogme de bază ale educaţiei portocalii.

Altfel cum se poate explica faptul că în unele judeţe profesorii nu sunt plătiţi de luni bune şi acest fenomen se extinde, din păcate, cu repeziciune, iar ministrul educaţiei găseşte ca soluţie a acestui blocaj, o bombă cu explozie imediată, adică pregătirea unui act normativ care prevede o reducere cu 33% a salariilor celor peste 15.000 de cadre didactice care şi-au câştigat în instanţă drepturile băneşti. Cu alte cuvinte, dacă guvernul Boc nu doreşte aplicarea sentinţelor judecătoreşti, ministrul Funeriu inventează o ordonanţă care să le abroge şi astfel să scape guvernanţii de grija plăţilor, iar profesorii să poată uita instant că au de primit.

Simplu ca bună ziua, domnilor profesori: vreţi salarii mai mari, PDL-işti vă dau prin lege cu 50% mai mult în campanii şi apoi uită să aplice legea! Câştigaţi drepturi în instanţă? Nu-i nimic, nu vă impacientaţi şi nu mai faceţi greve pentru că încălcaţi legea şi riscaţi să fiţi pedepsiţi. Există alte soluţii, cu mult mai bune! Vine reformistul exotic, domnul Funeriu, şi vă rezolvă problemele pe loc: abrogarea drepturilor, fie că vă place, fie că nu!

Aceasta este minunata şi moderna reformă portocalie, invenţie proprie, marca Funeriu: educaţie autistă, fără profesori şi cu o mare parte dintre elevi etichetaţi ca săraci şi demni de umilinţă...

Domnul Călin Potor:

"Armonizare regională în tempo european"

Integrarea într-un spaţiu geografic, oricare ar fi el, înseamnă în primul rând obligaţia fiecărui trăitor din acel spaţiu de a trece de la ritmul dictat, în care mimezi, la reînvăţarea mersului corelat cu ceilalţi, în care trebuie să fii exact şi sincer. Pentru existenţa noastră latino-mioritică, ar putea fi trecerea de la consumul telenovelistic la lumea lui Marquez, depăşind veacurile de singurătate care ne-au marcat. Îndepărtarea măştilor dictate este singura soluţie pentru depăşirea neonorantului loc 60 ocupat de România în Human Development Report, întocmit de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), şi a avertismentului dat de Bruxelles, deoarece nu am reuşit să prezentăm până acum Comisiei Europene planurile de dezvoltare regională.

Politica regională europeană consacră mai mult de o treime din bugetul Uniunii Europene pentru reducerea inegalităţilor în materie de dezvoltare între regiuni, dorindu-se ca această contribuţie să revitalizeze regiunile rămase în urmă, să restructureze zonele industriale aflate în criză, să diversifice zonele agricole supuse declinului sau să revitalizeze cartierele defavorizate din oraşe.

Aşadar, trebuie să ne corelăm paşii pierduţi în sistemul inert şi inept în care am mimat mişcarea spre nicăieri la ritmul normal şi firesc al redescoperirii necesităţii armonizării spaţiului românesc în toate cele opt regiuni ale ţării. Şi, pentru că paşii liberalilor au creat un spaţiu integrat şi durabil peste veacurile de înzidire care ne-au încremenit, ar trebui cel puţin să ne reamintim de ritmul acelor vremuri care, şi atunci, ca şi acum, ne-au racordat la universul în care locuitorii comunică privindu-se în ochi.

Este imperios necesar ca guvernul actual să întreprindă ceva şi în ceea ce priveşte dezvoltarea regională a României, în aşa fel încât să nu ne mai alegem cu alte bile negre din partea Comisiei Europene.

Domnul Călin Potor: "Chiriaşii evacuaţi din casele retrocedate nu sunt tot români?"

Vă supun atenţiei o problemă delicată cu care se confruntă foarte mulţi cetăţeni, atât din judeţul Alba, cât şi din celelalte zone ale ţării. Punctual, este vorba de imposibilitatea cetăţenilor care au fost evacuaţi din locuinţele retrocedate de a accesa credite din băncile româneşti, întrucât unităţile bancare nu acordă împrumuturi decât persoanelor care deţin cărţi sau buletine de identitate. Foştii chiriaşi cărora le-a expirat buletinul sau cartea de identitate nu au posibilitatea de a obţine un credit pentru achiziţionarea unei locuinţe deoarece nu deţin cărţi de identitate, neavând domiciliu stabil. Aceştia pot intra doar în posesia unor documente de identitate provizorii, care însă nu sunt luate în considerare de către bănci la acordarea creditelor.

În consecinţă, consider că oficialii BNR trebuie să studieze cu atenţie această problemă, pentru a identifica soluţiile optime de rezolvare a situaţiei disperate în care se află foştii chiriaşi din locuinţele retrocedate, deoarece ei nu se încadrează în prevederile legale pentru obţinerea unei locuinţe sociale.

Consecinţa acestui demers ar fi pozitivă şi din punctul de vedere al intrării în legalitate sub aspectul evidenţei populaţiei, deoarece în momentul cumpărării unei locuinţe ei ar putea avea domiciliul stabil şi, implicit, carte de identitate în regulă. Aceşti români evacuaţi din imobilele retrocedate foştilor proprietari nu au cum să cumpere şi nici să închirieze o locuinţă fără credit de la bănci, fiind astfel condamnaţi să trăiască în stradă. Având în vedere aspectele prezentate, ar fi extrem de interesant de aflat cum intenţionează BNR să rezolve această problemă, pentru a facilita într-un fel sau altul accesul foştilor chiriaşi la credite pentru achiziţionarea de locuinţe.

Domnul Călin Potor:

"Boala sistemului de sănătate este incurabilă"

Bolnavul nostru sistem sanitar se mai confruntă acum cu o problemă suplimentară şi delicată în acelaşi timp, după procesul de închidere a foarte multe unităţi spitaliceşti. Mai multe unităţi din ţară se află în ipostaze dintre cele mai nefericite în cazul izbucnirii unor epidemii. Practic, din cauza creşterii incidenţei unor epidemii de sezon, spitalele din Alba, şi nu numai, au devenit supraaglomerate, ajungându-se ca pacienţii, în marea lor majoritate copii, să fie înghesuiţi câte doi într-un pat. Spre exemplu, din cauza creşterii numărului bolnavilor cu afecţiuni respiratorii, capacitatea de paturi a Secţiei de pediatrie a Spitalul Judeţean Alba a fost cu mult depăşită, numărul mare de internări determinând nu demult conducerea secţiei să pună câte doi copii în acelaşi pat.

Consider că o astfel de situaţie trebuie rezolvată într-un fel, mai ales în perioadele de vârfuri epidemiologice. În acest sens, autorităţile abilitate trebuie să ia măsuri concrete pentru preîntâmpinarea acestui gen de evenimente nedorite, care afectează nu numai activitatea medicală, dar şi şansele de însănătoşire a pacienţilor. De asemenea, Ministerul Sănătăţii ar trebui să aibă în vedere asigurarea unor saloane speciale de rezervă, care să fie folosite în cazul supraaglomerării spitalelor în perioadele de creştere a numărului de epidemii, pentru a evita aglomeraţia şi disconfortul din spitale.

Domnul Călin Potor: "Guvernul boc îşi bate joc de susţinerea familiilor românilor"

Ordonanţa de urgenţă nr.105/24 octombrie 2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, care prevede sprijinirea financiară a familiilor cu venituri mici şi a familiilor monoparentale, a fost un act normativ inaplicabil o lungă perioadă. Ţinând cont de salariul minim pe economie şi de cuantumul alocaţiei pentru copii, nicio familie potenţial beneficiară nu s-a mai putut încadra în venitul pe cap de membru de familie prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2003. În aceste condiţii, ordonanţa nu a mai produs efectele pentru care a fost emisă, fiind practic un act normativ lovit de nulitate. Unele primării chiar au încălcat Legea privind acordarea tichetelor de masă, care stipulează că respectivele drepturi nu se iau în calcul în raport cu venitul salarial, şi adaugă acest venit la calcularea plafonului alocaţiei familiilor monoparentale. Odată cu creşterea salariului minim pe economie de la 330 la 370 RON, nicio familie nu s-a mai încadrat în suma de 168 RON prevăzută la un moment dat. Mai mult, după creşterea salariului minim pe economie la 370 RON nu s-a trecut şi la recalcularea plafonului alocaţiei acordate familiilor monoparentale, care trebuia să se majoreze procentual cu creşterea salariului minim. OUG nr.105 a fost abrogată la sfârşitul anului trecut prin Legea nr.277/2010, apărută într-un fel pe "şestache" în Monitorul Oficial al României din 30 decembrie 2010, adică într-o zi în care oamenii aveau cu totul alte preocupări.

Deşi titlul legii suna promiţător, în realitate Guvernul a diminuat drepturile familiilor cu venituri reduse şi ale celor monoparentale, drepturi reglementate prin OUG nr.105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, modificată în sensul îmbunătăţirii ei prin Legea nr.236/2008. Cu toate că a avut raport de respingere, acest proiect de lege a trecut prin adoptare tacită în Senat în data de 29 noiembrie a.c., iar Camera Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, a adoptat în forma finală legea respectivă.

Doresc să atrag atenţia asuprea acestui subiect ignorat până acum de mass-media, deoarece PDL a emis legea amintită pentru campaniile electorale din 2012, mizând pe faptul că majoritatea covârşitoare a familiilor cu venituri reduse nu cunosc reglementările în vigoare în acest moment şi nu beneficiază de drepturile lor. Sunt convins că, după adoptarea noii legi, cu siguranţă cei din PDL nu îşi vor asuma diminuarea drepturilor familiilor cu venituri reduse şi că au modificat OUG nr.105/2003 şi abrogat Legea nr.236/2008, ci vor clama sus şi tare că noul act normativ este "opera" lor. Românii trebuie să nu se lase păcăliţi de PDL şi de Guvernul boc, cu b mic, al nu ştiu câtelea, ci trebuie să cunoască faptul că Executivul nu a sprijinit la modul real familiile, ci doar le-a diminuat veniturile.

Domnul Călin Potor:

"«Performanţele» guvernului boc: suntem campioni europeni la rata sărăciei"

Rata sărăciei a crescut în România cu cinci procente în ultimii ani, sub ireparabila guvernare PDL-istă, în ciuda anilor în care a fost înregistrată creştere economică sub guvernul liberal. În mod paradoxal sau nu, România se numără printre statele care cheltuiesc cel mai mic procent din PIB cu protecţia socială, suntem pe penultimul loc din Europa la acest capitol. Peste 30% din populaţia României trăieşte în prezent în sărăcie, iar acest procent a fost majorat considerabil în ultimii doi ani, odată cu exacerbarea crizei şi cu măsurile recesioniste ale guvernului boc, cu b mic, I, II, III ş.a.m.d. Din analizele efectuate de specialişti rezultă că România este unul dintre statele membre UE care cheltuiesc cel mai mic procent din PIB (12,8%) cu protecţia socială, faţă de media UE de 25,2%, în ciuda consistentelor împrumuturi luate de la FMI în ultimii doi ani. Suntem în continuare deficitari în ceea ce priveşte furnizorii de servicii sociale acreditaţi, doar 31% din localităţile din România beneficiind de un astfel de serviciu.

Suprapunerile de responsabilităţi între structurile de la nivel local, resursele financiare insuficiente pentru susţinerea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale, administrarea ineficientă a fondurilor existente sau inconsecvenţa şi lipsa de continuitate în furnizarea resurselor pe termen lung constituie minusuri semnificative pentru sistemul de protecţie socială.

Dacă în Belgia, Cehia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Polonia, Finlanda, Suedia sau Norvegia rata sărăciei este redusă an de an cu 10-14 procente din cauza progresului asistenţei sociale şi familiale, în România politicile de asistenţă socială şi familială nu fac altceva decât să încurajeze creşterea ratei sărăciei.

Din nefericire, fraza celebră "lupta împotriva sărăciei" ar trebui reformulată în ţara noastră, în detrimentul folosirii ei abuzive din ultimii 21 de ani în toate campaniile electorale şi discursurile populiste. Efectul resimţit de români în nivelul de trai a fost invers proporţional cu cantitatea exagerată de exprimare pe această temă.

Domnul Călin Potor:

"Zi mare pentru ortodoxia română"

Biserica Ortodoxă Română a dat recent un important examen al maturităţii, odată cu întronizarea ÎPS Andrei Andreicuţ ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, ceremonia fiind oficiată de un sobor de 25 de arhierei, conduşi de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel. A fost, dacă vreţi, un scrutin asemănător cu marile dueluri pentru Preşedinţia României, cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxă reprezintă instituţia în care românii au cea mai mare încredere, depăşind cu mult politicul din acest punct de vedere. Biserica a fost dintotdeauna principalul pilon al unităţii, moralităţii şi solidarităţii românilor, mai ales în momentele de cumpănă ale istoriei.

Ziua de 25 martie 2011 are astfel o însemnătate deosebită pentru ortodoxia română, miza alegerilor adjudecate de ÎPS Andrei fiind desemnarea viitoarei linii a Bisericii din Ardeal, respectiv continuarea luptei misionare asidue duse de regretatul Bartolomeu Anania.

Am asistat la o luptă de idei fără accente în stil politicianist, iar primele cuvinte ale noului mitropolit au fost extrem de simple şi elocvente. Cred că repetatele şi concertatele acţiuni din ultima perioadă de discreditare publică a Bisericii Ortodoxe Române nu au fost deloc întâmplătoare, iar utilizarea CNSAS-ului ca instrument nu a reprezentat altceva decât un nou episod nefast al încercării de a include biserica în dansul murdar al politicii dâmboviţene.

Sunt de părere că nu are niciun sens să amestecăm jocurile politicianiste în altarul de rugăciune, Dumnezeu fiind singura autoritate care poate să-şi judece supuşii. Încercările de destabilizare a BOR, prin culpabilizarea unor înalţi ierarhi şi extinderea desecretizării dosarelor, inclusiv a ÎPS Andrei, trebuie să fie uitate.

Fără îndoială, Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului trebuie să-şi continue misiunea socială şi ecumenică derulată în ultimii ani sub îndrumarea marelui spirit Bartolomeu. Apropierea oamenilor de biserică este un proces destul de dificil în condiţiile vieţii infernale de astăzi, iar o mai mare implicare a sfinţilor părinţi pe tărâm social ar fi un prim pas spre realizarea acestui deziderat. Ne confruntăm zilnic cu destule mizerii în politică şi în societate, iar biserica, ca loc al curăţirii morale şi spirituale, trebuie să dea dovadă că merită în continuare să fie cea mai iubită de către români. Iată de ce ziua de mâine şi cele care vor veni trebuie să se transforme în lupte ale bisericii în favoarea sprijinirii tinerilor, aşa cum perfect spunea noul Mitropolit, care, precum cântarea corului de la ceremonia de întronizare, sunt sigur că va dovedi prin misiunea sa că "vrednic este".

Domnul Gheorghe Dragomir:

"În România, bolnavii caută sănătatea la... căminele de bătrâni?!"

La ora actuală, peste 50 de spitale dintre cele 67 propuse de către Ministerul Sănătăţii spre reprofilare au fost deja evacuate, iar mutarea pacienţilor din restul unităţilor urmează să se facă la începutul acestei săptămâni. Măsura afectează 670 de medici din totalul de 50.000 şi 2.043 de asistente dintr-un total de 130.000, precum şi personalul TESA aferent.

Nu acest fapt în sine ne înspăimântă, ci modalitatea aproape barbară în care au fost trataţi bolnavii. Vă readuc aminte că spitalele s-au închis la începutul acestei luni în baza Hotărârii Guvernului nr.345 din 31 martie 2011. Da, din 31 martie 2011, adică acum cinci zile.

Cum s-au închis am văzut cu toţii privind imaginile difuzate de majoritatea televiziunilor, conduse de moguli, ştiu, citind reportajele cutremurătoare din presa scrisă şi online, şi acestea publicate probabil la comanda altor moguli. Personal, am avut senzaţia unei evacuări forţate, determinată de o calamitate naturală sau de una nucleară.

Dar nu pot să nu observ, cu mirare, că niciun spital din judeţele Covasna şi Harghita nu se afla printre cele 67 de spitale. Oare culoarea politică sau etnia domnului ministru Attila au ceva de-a face cu acest lucru?

Pe de altă parte, ministrul sănătăţii, Cseke Attila, recunoaşte că în multe spitale a fost haos, dar vina, spune acesta, este doar a managerilor, care au ştiut din timp că se închid spitalele şi nu au făcut nimic. "Anumiţi manageri sau autorităţi locale nu au înţeles mesajul pe care l-am transmis de două luni, sunt alţii care au înţeles. La 1 aprilie, la ora 12,00, 35 spitale erau complet evacuate, nu aveau niciun pacient", susţinea ministrul de resort.

În ceea ce priveşte soarta personalului afectat de aceste închideri, ministrul sănătăţii, Cseke Attila, a spus că personalul medical din spitalele care vor fi transformate în cămine de bătrâni nu va fi disponibilizat, ci va fi redistribuit în alte unităţi medicale. "Nu este vorba de personal medical care să fie disponibilizat şi să nu fie preluat de alte instituţii. Aşa cum s-a stabilit, personalul medical şi personalul TESA vor fi preluate, în prima etapă, de căminele de persoane vârstnice, iar cei care nu sunt preluaţi vor fi redistribuiţi la alte unităţi sanitare cu paturi. Procedura are loc în trei etape şi este în curs de desfăşurare. Primul pas presupune distribuirea personalului în cadrul judeţului respectiv, apoi se trece la judeţul limitrof şi apoi la nivel naţional", ne informa ministrul Cseke Attila.

În aceste condiţii, nu mai este de mirare că marea majoritate a lucrătorilor din domeniul medical vrea să plece să lucreze în ţări unde serviciul medical este preţuit şi anii petrecuţi pe băncile şcolii înseamnă ceva.

Pentru că în România a te îmbolnăvi a devenit sinonim cu condamnarea la moarte!

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul Boc evacuează România!"

Vinerea trecută, pe 1 aprilie, în loc de veştile bune legate de mult promisa ieşire din recesiune a României, românii au avut parte de o zi de coşmar, aşa cum nu le-a fost dat să trăiască vreodată, nici măcar în vremurile de tristă amintire comunistă.

Domnul Boc ne-a tot trâmbiţat, timp de doi ani, că face reformă, că are un plan sau o normă de aşa-zisă modernizare a ţării, prin care au fost anunţate numeroase închideri de spitale şi şcoli. Pe 1 aprilie, una dintre aceste dezastruoase şi halucinante idei a fost pusă la propriu în practică, adică aproape 70 de spitale din toată ţara au fost închise. Pacienţii au fost evacuaţi efectiv din aceste spitale în dimineaţa zilei respective, de parcă deasupra României se anunţase iminenţa vreunui bombardament devastator şi bolnavii ar fi trebuit duşi de grabă în adăposturi sigure.

Dar, în realitate, bombardamentul nebuniei fără margini, o nouă etapă care face parte dintr-un veritabil război al haosului, ordonat de domnul Boc, a început dintr-o dată, fără ca premierul sau ministrul sănătăţii să ţină cont de faptul că acest mod de abordare este deficitar, mai mult decât inuman, şi va crea doar o debandadă nemaiîntâlnită.

Unii dintre pacienţii acelor spitale cărora li s-au pus lacătele au fost trimişi la alte unităţi, dar alţii, deşi erau internaţi doar de câteva zile, au fost pur şi simplu trimişi acasă, iar peste 2.700 de cadre medicale angajate în acele spitale au rămas de la 1 aprilie pe drumuri! Deşi minciunile necontenite ale guvernanţilor susţin, şi de această dată, că lucrurile sunt deosebit de roz şi că toţi medicii şi asistenţii vor fi redistribuiţi în totalitate în alte spitale, de fapt, aceştia nu prea mai au loc nicăieri, deoarece nu mai sunt posturi libere sau spitalele respective nu au bani în plus pentru a-şi putea permite noi salariaţi.

Şi aceste inimaginabile scene au loc în România de astăzi, în România condusă spre cel mai mare dezastru de către cele mai incompetente, incredibil de nepăsătoare şi crude guverne care au condus vreodată această ţară!

Imaginile pe care le-au văzut la tv, pe data de 1 aprilie, sunt cele mai îngrozitoare imagini de care am avut parte în această viaţă: mii de bolnavi, bătrâni, nou-născuţi, lăuze, gravide, scoşi cu forţa în stradă, doar pentru că domnul Boc şi ai săi guvernanţi aveau un plan de îndeplinit şi o bifă de pus la reforma portocalie.

Nici măcar Ceauşescu nu şi-a permis vreodată, domnilor cu minţile tulburate de prea multă putere, să-şi bată joc cu atâta vehemenţă de bolnavi, cetăţeni şi ei ai acestei chinuite ţări!

Nici cel mai crud locatar al acestei planete nu s-ar fi jucat cu viaţa atâtor oameni suferinzi şi slăbiţi de prea multe boli şi sărăcie.

Dumneavoastră trăiţi şi vă simţiţi bine în halul de ţară pe care aţi creat-o, domnule Boc? Sunteţi mândru de nelegiuirile pe care le ordonaţi, fără să vă gândiţi nicio clipă cât de mult îi faceţi pe oameni să sufere?!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"1 aprilie, ziua eroului Boc!"

"Sunt primele semne că lucrurile decise au mers în direcţia bună. A venit trimestrul IV din 2010 cu analiza, chiar dacă este o creştere de 0,1 la sută, direcţia este de creştere economică. Pe baza acestor date, este cert că avem toate şansele, în urma analizelor economice, ca la sfârşitul lunii martie România să iasă oficial din recesiune. Pentru a ieşi din recesiune este nevoie de două trimestre consecutive de creştere economică", ne povestea plin de mândrie, cu ceva timp în urmă, domnul Boc.

"PDL poate să anunţe, după ultimele date oficiale care au fost publicate, că PDL a scos România din criză", s-a repezit şi doamna Udrea să ne înştiinţeze solemn, luna trecută, pe toate scenele pdl-iste şi pe la televiziuni.

Dacă nu aţi aflat încă, domnilor guvernanţi, care aţi băgat cu bună ştiinţă ţara în cele mai multe crize în lanţ şi fără precedent în istorie, ieşirea din recesiune nu înseamnă şi ieşirea din criză economică! Şi oricum, acea creştere economică de numai 0,1%, ce s-a înregistrat în trimestrul IV al anului 2010, care v-a dat neţărmurita stare de extaz şi cu care aţi reînceput campionatul de lăudăroşenii portocalii, este atât de anemică şi nesemnificativă, încât poate fi considerată, mai degrabă, doar o cifră aflată în marja de eroare.

Dar nu asta este important, ci faptul că toate aceste impresionante gogomănii nu fac altceva decât să le dea speranţe false de mai bine atât cetăţenilor sărăciţi cumplit de atâtea austerităţi pe care le-aţi aruncat în spatele lor, dar şi întreprinzătorilor care au fost sufocaţi cu sutele de mii, de poverile inimaginabile la care i-aţi tot supus ca pe nişte sclavi umiliţi şi batjocoriţi, ori de câte ori simţeau nevoia să mai respire.

Deci ce să înţelegem, domnule Boc? Că România a ieşit din criză, exact aşa cum aţi prezis, respectând astfel termenul pe care, cu multă responsabilitate şi profesionalism, l-aţi avansat în calitate de premier a cinci guverne perfecte, demne de Cartea Recordurilor Fantastice?!

Că începând cu faimoasa dată de 1 aprilie, Ziua Păcălelilor, românii care nu au locuri de muncă le vor găsi peste tot la liber, iar celor care le au deja, li se vor mări veniturile considerabil, pentru că au fost cuminţi şi v-au crezut până la ultimul cuvânt? Că tot românul va plăti, în sfârşit, mai puţin pentru combustibili, iar gazele şi electricitatea se vor ieftini şi ele cu ajutorul dumneavoastră? Sau că vor cumpăra cartoful din piaţă, din nou la 2 lei/kg, iar pensionarii vor găsi medicamente compensate în farmacii, aşa cum a fost până în 2008, când guvernau alţii, mai neserioşi ca dumneavoastră şi mai iresponsabili?!

Şi cu siguranţă profesorilor li se vor mări veniturile, astfel încât nu vor mai avea niciun motiv să plece din ţară la cules de căpşuni sau la spălat de vase, pentru că vor putea să trăiască decent în ţara lor şi chiar să îşi cumpere măcar o carte pe săptămână sau să meargă din când în când şi la câte o piesă de teatru. Iar acele zile când profesorilor nu li se mai deconta nici transportul vor rămâne doar nişte biete vise triste...

Deci de la 1 aprilie 2011 deşi o parte dintre spitalele existente aţi decis să le desfiinţaţi, domnule Boc, aţi hotărât acest lucru doar pentru că românii ieşiţi din criză se vor îmbolnăvi mai puţin sau chiar deloc, nu-i aşa?

Şi pentru că toate cele de mai sus sunt mai presus de orice dubiu şi au început să se manifeste vizibil deja, exact din prima zi a lunii aprilie, preşedintele Traian Basescu va solicita în mod expres tuturor parlamentarilor coaliţiei guvernamentale să adopte un proiect de lege prin care ziua de 1 aprilie să fie declarată Zi de Sărbătoare Portocalie, iar premierul Emil Boc să fie desemnat Păcăliciul Naţiunii!

Numai unul slab de minte sau un impostor de înaltă clasă ar putea să se mândrească cu o "creştere" de 0,1%! Sau poate unul fără pretenţii, un individ obişnuit cu târâtul, cu pupatul poalei la Înalta Poartă, nu contează a cărui "licurici", ar mai putea avea astfel de revelaţii! Domnilor (şi doamnă...), 0,1%, două, trei, cinci trimestre la rând, (Doamne fereşte!) înseamnă doar stagnare la cel mai de jos nivel, înseamnă continuarea crizei, înseamnă că rămânem în mocirlă! nu e nici un motiv de bucurie!

Deci, vă rugăm, lăsaţi-ne!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Guvernarea Băsescu - Boc, mostră de iresponsabilitate şi dispreţ"

Guvernarea Băsescu-Boc continuă războiul cu poporul şi pregăteşte o nouă ticăloşie. Coaliţia a decis, ieri, să mandateze Guvernul să îşi angajeze răspunderea în Parlament pe un proiect de lege pentru plafonarea salariilor profesorilor. Prin această decizie, actualii guvernanţi vor să îngroape nu numai învăţământul românesc, ci şi statul de drept.

Ce vrea acum să facă Guvernul, de fapt? Să îşi angajeze răspunderea pe un proiect de lege care să modifice Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, act normativ intrat în vigoare tot prin asumarea răspunderii de către acelaşi Guvern! Gaşca portocalie vrea să blocheze definitiv posibilitatea cadrelor didactice de a beneficia de drepturile conferite printr-o lege pe care am votat-o în unanimitate, pe care preşedintele ţării a promulgat-o şi care a fost confirmată prin numeroase hotărâri judecătoreşti. Sunt convins că vă aduceţi aminte că PDL a votat cu entuziasm această majorare a salariilor profesorilor şi acuza Guvernul Tăriceanu că încalcă voinţa suverană a Parlamentului.

PDL ne oferă încă o mostră de iresponsabilitate şi demagogie, dar şi de dispreţ faţă de oameni şi faţă de lege! Guvernul Băsescu - Boc nu respectă deciziile instanţelor judecătoreşti, nu respectă principiile statului de drept şi încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Este inacceptabil faptul că Guvernul actual vrea să blocheze deciziile justiţiei. Este incredibil faptul că guvernanţii vorbesc despre echitate, dar îi tratează cu dispreţ şi îi condamnă la sărăcie pe profesori! Nu numai în Suceava şi Botoşani cadrele didactice şi-au cerut drepturile în justiţie. Sunt peste 7.000 de hotărâri judecătoreşti irevocabile pentru reîncadrare potrivit Legii nr.221/2008 şi în jur de 50.000 de procese pe rol având acelaşi obiect. Hotărârile sunt definitive şi executorii. Un drept câştigat în instanţă trebuie acordat neîntârziat. Nerespectarea unei sentinţe judecătoreşti constituie infracţiune!

Emil Boc dă vina pe practica judecătorească neunitară din cauza căreia unii dascăli au câştigat în instanţă majorările salariale, iar alţii nu. Dar nu e treaba lui Emil Boc să unifice practica judecătorească. Procurorul General al României a promovat un recurs în interesul legii după ce s-a constatat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar privind aplicarea Legii nr.221/2008, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să se pronunţe. Procurorul General a arătat, în document, că apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii opinia majoritară, în sensul că pretenţiile cadrelor didactice sunt întemeiate.

Emil Boc crede că poate sfida Constituţia şi legile ţării, crede că se poate juca de-a asumarea răspunderii pe proiecte de lege care îi afectează pe cetăţenii României şi care încalcă drepturi fundamentale. Singurele lucruri pe care ar putea să-şi asume răspunderea Guvernul Băsescu - Boc sunt ipocrizia şi incompetenţa!

Nu vom accepta sub nicio formă un act normativ care să împiedice punerea în aplicare a unor hotărâri judecătoreşti. Nu vom participa în Parlament la niciun fel de procedură care implică un act ce nu poate fi adoptat sub nicio formă în Parlamentul României!

Dacă Guvernul îşi va asuma răspunderea pe proiectul legii care limitează creşterile salariale pentru profesori, USL va sesiza Curtea Constituţională şi Consiliul Superior al Magistraturii. Dacă legea va fi adoptată şi promulgată, USL va depune plângere penală împotriva lui Emil Boc şi împotriva lui Traian Băsescu.

Vom apăra statul de drept şi îi vom apăra pe profesorii din România, care nu trebuie să mai îndure astfel de umilinţe. Avem obligaţia să reaşezăm educaţia la locul cuvenit, iar Uniunea Social- Liberală îşi asumă acest lucru, pentru că investiţia în educaţie este o investiţie în viitorul ţării.

Domnul Virgil Pop:

"Marea debarasare"

"Marea debarasare" - aşa se numea programul guvernamental prin care autorităţile române şi-au propus să scape de vechiturile electrice şi electrocasnice din casele românilor, însă, de ceva vreme, guvernul pare să aplice acest program unei arii mai extinse, şi anume întreg poporului român.

Este clar ca bună ziua că cetăţenii României, la fel ca multe alte lucruri, cum ar fi Constituţia, justiţia, democraţia etc., au început să îi incomodeze pe guvernanţi, ori la pungă, ori în planurile de controlare a bunurilor publice. Este lesne de înţeles de ce. Cetăţenii, fie ei bugetari sau nu, sunt într-o oarecare măsură dependenţi de banii statului. Or, aici, cetăţenii au intrat în competiţie directă cu cei de la putere, pentru care puşculiţa României a devenit bun comun. Dar guvernanţii nu stau cu mâinile în sân şi, în spiritul programului de care vă spuneam, au făcut tot ceea ce le-a stat în puteri pentru a-i subjuga pe români: le-au tăiat drepturile, veniturile şi demnitatea, indiferent dacă aceşti oameni sunt medici, profesori, funcţionari. Nici mamele nu au scăpat din acest program şi nici şomerii, nici persoanele cu dizabilităţi, nici militarii, nici pensionarii. Nimeni nu a fost cruţat. Toţi cetăţenii, până la ultimul om, au trebuit să plătească pentru neobrăzarea de a spera la banii publici ce li se cuveneau în calitatea lor de contribuitori clasici şi constanţi la bugetul de stat.

Nici apelul la justiţie pentru recuperarea veniturilor cuvenite nu s-a dovedit un gest câştigător, pentru că în România anului 2011 Guvernul este mai presus de lege, de Constituţie, şi emite hotărâri de anulare a sentinţelor judecătoreşti, o încălcare halucinantă a tuturor regulilor constituţionale, morale şi de drept din orice joc democratic existent pe planetă!

Dacă românii au mai sperat că vor mai avea, totuşi, acces la sănătate, educaţie sau că vor mai putea vreodată să îşi închege vreo afacere, ei bine, zilele acestea guvernul a dat semne că nici aceste deziderate nu intră în planul guvernamental. Am rămas pur şi simplu înmărmurit când am văzut cum sute de pacienţi, copii, lăuze, medici şi lucrători au fost efectiv evacuaţi din spitale, în grabă, fără nici un plan coerent de relocare şi stabilizare a acestor oameni. Am urmărit uluit felul în care guvernul a decis să plafoneze salariile profesorilor şi văd zi de zi cum societatea românească se degradează din cauza acestui guvern.

Premierul Emil Boc turuie de ceva săptămâni încoace că ieşim din recesiune, că planul guvernamental are succes şi se îndreaptă într-o direcţie bună. Abia acum înţeleg, de fapt, intenţiile acestor oameni. Da, ei, cei ce se înfruptă din banii publici, ies din criză, ies din recesiune, pentru că au reuşit să îi despoaie pe români de toţi banii cuveniţi. Da, planul guvernamental are succes, pentru că românii sunt din ce în ce mai sărăciţi, subjugaţi şi supuşi unor bătăi de joc inimaginabile, pentru a fi, astfel, controlaţi şi manipulaţi mai uşor. Şi da, dacă nu vom da totul pentru a împiedica acest lucru, şi nu mă refer aici doar la noi, cei din opoziţie, ci la întreg poporul român, lucrurile vor duce inevitabil în direcţia dorită de cei de la putere: adică înspre un stat lipsit de orice fărâmă de reguli democratice.

Domnul Gabriel Plăiaşu:

"Politica Guvernului Boc - dispreţfaţă lege, dispreţfaţă de oameni"

Ne-am obişnuit ca, din păcate pentru reprezentanţii actualei guvernări, respectarea legii, dar şi a deciziilor emise de instanţele judecătoreşti să ţină mai degrabă de dispoziţie, de toane, mai pe româneşte, de chef. "Litera şi spiritul legii" a devenit o simplă sintagmă golită de conţinut, dar folosită de aceiaşi ocupanţi ai înaltelor fotolii din sfera puterii ori de câte ori aceştia vor să pozeze în apărători de neclintit ai legii. Şi vor. Mai ales în perioade de campanie electorală.

Ni-l amintim, fără-ndoială, pe actualul ministru al educaţiei, când, nu cu foarte mult timp în urmă, tot la vreme de alegeri, se arăta ager scrutător al monitoarelor în care depista şi analiza, cu ochi de profesionist, aşa-zise editări de imagine tendenţioase şi pixeli coloraţi. Se pare însă că, odată cu trecerea perioadei de campanie şi cu numirea sa la conducerea unui minister foarte important, domnului Funeriu i s-au estompat, până la dispariţie, spiritul de observaţie şi pornirile de justiţiar. Altfel nu ne explicăm cum se poate ca domnul ministru Daniel Funeriu să accepte ca, în judeţul Dâmboviţa, un profesor care şi-a câştigat dreptatea în Justiţie să aştepte încă punerea în aplicare a unei decizii irevocabile, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Este vorba despre un inspector şcolar general adjunct, din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Dâmboviţa, revocat din funcţie în anul 2009. Profesorul respectiv s-a adresat instanţei şi, după un proces care a durat aproape doi ani, avea să-şi câştige funcţia şi drepturile băneşti aferente perioadei scurse de la înlocuirea sa până în prezent. Au fost trimise, în timp util, la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului toate documentele ce ţin de acest caz. Numai că domnul ministru, care nu mai măsoară pixeli albaştri, face, probabil, analiză pe celebrul text al domnului preşedinte care, într-un moment memorabil, concluziona uşor filozofic: "Afară plouă!". Este chiar greu de înţeles cum cineva care calcula cu precizie matematică viteza mâinii prezidenţiale într-un anumit context, nu reuşeşte să calculeze corect viteza cu care ar trebui să ia în considerare şi să pună în aplicare decizia definitivă şi irevocabilă a unei instanţe de judecată.

Cert este că, deşi a trecut aproape o lună de când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Decizia definitivă şi irevocabilă prin care este anulată revocarea din funcţie a inspectorului şcolar general adjunct al ISJ Dâmboviţa, ministerul Educaţiei întârzie, în mod inexplicabil şi, mai grav, nelegal, repunerea acestuia în drepturi. Refuz să cred că vinovată de această întârziere ar putea fi calitatea de membru al PNL pe care o are cel care aşteaptă de săptămâni bune să i se facă dreptate, deşi, repet, şi-a câştigat dreptatea în Justiţie.

Probabil că sunt şi alţi dascăli care aşteaptă ca printr-un suveran semn de mărinimie al celor care se află la cârma ministerului să-şi reintre în drepturile câştigate prin tribunale. În tot atâtea cazuri, cineva, persoane importante, desigur, întârzie luarea unor decizii.

Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne resemnăm şi să oftăm a neputinţă! Asta nu înseamnă că decizia definitivă a unei instanţe are caracter opţional şi că cineva, oricât de important ar fi prin funcţiile acestea trecătoare, poate hotărî dacă şi când o astfel de decizie va fi pusă în aplicare! Asta nu înseamnă că trebuie să tolerăm la nesfârşit inerţia şi nepăsarea unor oameni care şi-au uitat rostul şi chiar au ajuns să creadă că ei sunt legea!

Domnul Florin Ţurcanu:

«Guvernul "îngheaţă şi taie tot"!»

Nu ştiu ce părere aveţi domniile voastre dar mie mi se pare că ne întoarcem, încet dar sigur, spre vremuri pe care le credeam de mult apuse. Regimul neocomunist care e pe cale să se instaureze, se aseamănă din ce în ce mai mult cu acel regim de care am scăpat în mod sângeros în 1989. Spun că există similitudini între cele două regimuri pentru că, dacă cel de mult apus impusese raţionalizarea tuturor alimentelor de bază, a luminii, a apei, a gazului şi ne interzisese exercitarea cultului religios, acest nou tip de regim face cam aceleaşi lucruri, doar că ne doreşte transformaţi într-o ţară de "lumea a - III-a" după cum bine zicea un fiu de vază a acestei ţări!

În această ţară nimic nu mai contează, poate doar interesele unor anumite categorii socio-politice! Nu mai contează omul simplu, omul care munceşte, care plăteşte taxe şi impozite pentru propăşirea acoliţilor unui sistem bolnav! Pentru omul simplu nu mai există speranţe pentru că "guvernul îngheaţă şi taie tot", a anulat dreptul acestui om la speranţă!

În popor, adică acolo unde trăiesc oamenii simpli, există o vorbă care spune că "speranţa moare ultima"! Ei bine, această vorbă nu mai poate fi aplicată acolo unde acest pseudoguvern a hotărât că trăiesc doar oameni care trebuie să muncească pentru propăşirea unei anumite clientele şi care nu trebuie să mai spere că va veni şi ziua când viaţa lor se va schimba!

Poate acest sistem a fost instituit pentru a transforma omul simplu într-o veritabilă masă de manevră, incapabilă să-şi hotărască singură soarta! Cel puţin aşa reiese din ultimele "măsuri anticriză" ale acestui mic şi incompetent guvern!

Asumarea răspunderii a devenit "lait-motivul" acestui guvern. Asumare pe orice! Într-o zi vom constata că guvernul îşi va asuma şi răspunderea în vederea aprobării consumului de hârtie igienică pe cap de locuitor! Şi atunci să vezi ieşire din criză!

Miniştri incapabili, conduşi de un prim-ministru uşor de manipulat, habar nu au de realitate! Un ministru al educaţiei care cere "îngheţarea salariilor profesorilor" şi care nu ştie salariul unui profesor debutant! Domnule ministru, vă aducem la cunoştinţă că un profesor debutant care are studii de lungă durată, adică 4 ani de facultate terminaţi după absolvirea unui liceu, nu se compară cu dumneavoastră care, cu părere de rău vă reamintim că în conformitate cu legile statului român, nu aveţi decât unsprezece clase!!!! Domnule ministru, vă rog insistent, în numele a peste 5.000 de cadre didactice botoşănene, să renunţaţi la funcţia pe care o deţineţi şi să lăsaţi locul unei echipe competente!

Un alt ministru, cel al sănătăţii, reprezentant al jumătăţii maghiare a guvernului, probabil din lipsa minimelor cunoştinţe de limba română, a înţeles că reforma în domeniul sanitar se face prin desfiinţarea spitalelor din zonele defavorizate, din acele zone unde salvarea ajunge după o oră de la apelul 112, unde oamenii sunt prea săraci pentru a merge zeci de km ca să ajungă la unicul spital rămas în viaţă: cel din municipiu sau municipiu reşedinţă de judeţ!

Prin urmare, vă rugăm, domnule ministru, noi asiguraţii din judeţul Botoşani, să ne lăsaţi şi să plecaţi acolo unde pricepeţi limba şi poate înţelegeţi că reformă nu înseamnă distrugere!

Poate că mult nu va mai dura această situaţie, dar cât încă suntem conduşi de "guvernul taie şi îngheaţă tot", trebuie să fim tari şi să ne luptăm pentru a nu deveni masa de manevră a actualei clase politice!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Mesajul lacrimilor din partea femeilor abuzate"

Principiul respectării demnităţii umane nu este un concept abstract, departe de realităţile concrete ale societăţii contemporane, ci un scut moral, etic, juridic pentru toate formele de încălcare a drepturilor fundamentale ale fiinţei umane. Violenţa verbală, fizică, sexuală la adresa femeilor reprezintă o încălcare gravă a principiului demnităţii umane şi a drepturilor recunoscute şi garantate fiinţei umane.

În România, până în noiembrie 2000 nu a existat în cadrul legislativ nicio referire la acest fenomen al violenţei domestice, fiind prevăzute numai articole prin care se pedepseau în general actele de violenţă domestică, dar era nevoie de o referire in concreto. Ţara noastră se numără printre statele care condamnă violenţa în familie, violul marital, hărţuirea sexuală şi traficul de fiinţe umane şi face progrese importante în fiecare an în aplicarea acestor legi. Violenţa în familie rămâne, însă, o problemă de amploare naţională: conform Studiului Sănătăţii Reproducerii din anul 2004, o femeie din trei a fost victima violenţei verbale sau fizice a partenerului de viaţă şi 151 de persoane au decedat ca urmare a actelor de violenţă în familie, în anul 2006.

Studiile privind violenţa în familie realizate în România arată ca 45% dintre femei au fost agresate verbal, 30% au fost abuzate fizic şi 7% au fost abuzate sexual pe durata vieţii. Aproape două treimi dintre femei au fost supuse cu forţa la relaţii sexuale de către partenerii actuali sau anteriori; 15% au fost violate de un prieten sau fost prieten, 12% au fost violate de o cunoştinţă sau o persoană apropiată. În pofida severităţii actelor de violenţă intrafamilială, femeile sunt refractare la a se adresa unei unităţi medicale sau unei autorităţi de stat. Deşi între două treimi şi o jumătate dintre femeile care au fost abuzate în ultimul an au discutat despre aceasta cu o rudă apropiată sau cu un prieten, doar 16% au reclamat incidentul de violenţă domestică la poliţie şi 15% au discutat cu un cadru medical autorizat. Numai 9% dintre femei au solicitat consultanţă juridică pentru abuzul domestic recent. Statisticile sunt alarmante pentru că numai din cazurile cunoscute de autorităţi, adică raportate de persoanele abuzate, peste 2.300 de femei au căzut victime ale violenţei domestice doar în primele luni ale acestui an în România.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, dincolo de aceste statistici sunt realităţi dramatice care nu pot fi cuprinse în structura tehnică a unor cifre statistice. De aceea, protecţia femeilor afectate de violenţa domestică trebuie să devină o prioritate majoră pentru instituţiile statului care au menirea să intervină în prevenirea, combaterea şi eliminarea oricăror forme de violenţă în familie sau în afara ei. Trebuie creat un cadru legislativ coerent şi bine ancorat în realităţile prezentului.

De asemenea, este nevoie urgentă de stabilirea unor direcţii clare de acţiune conjugate din partea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu impact în prevenirea şi combaterea violenţei intrafamiliale, astfel încât în niciun moment să nu fie periclitată viaţa, sănătatea, integritatea corporală, precum şi asigurarea în permanenţă a unor garanţii împotriva oricăror forme de abuz, fizic, economic, emoţional, sexual asupra femeilor.

Astfel, trebuie susţinută, în mod constant, dezvoltarea unor politici publice şi servicii sociale, în parteneriat cu instituţiile non-guvernamentale, înfiinţarea unor centre de consiliere şi protecţie socială menite să contribuie semnificativ la reducerea şi prevenirea infracţionalităţii, asigurându-se protecţia drepturilor femeilor abuzate.

Un aspect deosebit de important îl reprezintă consilierea şi asistenţa socială a femeilor care doresc să avorteze, astfel că susţin cu deplină convingere legitimitatea proiectului de lege pe care l-am iniţiat în privinţa consilierii acestei categorii de femei care se confruntă cu decizii capitale.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, mesajul lacrimilor reprezintă un mesaj real în România de astăzi, de aceea, nu trebuie să rămânem insensibili la realităţi dramatice care pot fi schimbate printr-o viziune proactivă din partea legiuitorului român, care are puterea şi autoritatea de a consolida cadrul legislativ în materie şi astfel, principiul demnităţii umane, garanţia protejării drepturilor efective să fie relevante în viaţa femeilor pentru care lacrimile reprezintă singurul strigăt...

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Finanţarea bibliotecilor publice româneşti"

Într-o vreme a supralicitării accesului la internet şi la diversele tehnologii alternative, este o dovadă de ignoranţă şi mentalitate unidirecţională să afirmi că statutul bibliotecii publice este pe deplin relativizat. Dimpotrivă, cel mai eficient instrument pentru infuzia necesară de inteligenţă, maturitate intelectuală şi excelenţă, rămâne totuşi raftul marilor cărţi ale lumii.

În acest nou context socio-economic, biblioteca publică românească trebuie să fie reînvestită cu valenţe noi în comunitate, prin reiterarea dreptului la libera informare, la educaţie, la cultură şi la cunoaşterea ştiinţifică.

Rolul comunitar determinant al bibliotecii publice este irecuzabil, astfel că finanţarea bibliotecilor publice româneşti trebuie să reprezinte o prioritate majoră pentru Ministerul Culturii şi Cultelor, dar şi pentru alte instituţii ale statului român direct implicate în implementarea proiectelor culturale în viaţa comunităţii locale.

Se impune în mod legitim o reconfigurare a principiilor de funcţionare a bibliotecilor din mediul urban, dar mai ales din mediul rural, o mai bună adecvare a structurii de organizare şi omai mare implicare la nivel guvernamental. Astfel, biblioteca viitorului va fi, înainte de toate, un centru nodal de acces online şi de e-guvernare, cu implicaţii favorabile la nivelul societăţii.

Revoluţia informaţională a bibliotecilor româneşti reprezintă un pas deosebit de important pentru consolidarea sistemului naţional de biblioteci publice, astfel că trebuie susţinut cu deplină încredere protocolul semnat între Ministerul Culturii şi Cultelor, pe de o parte, şi Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR) şi Fundaţia IREX (International Research & Exchanges Board), pe de altă parte, prin care s-au angajat să sprijine transformarea bibliotecilor publice în adevărate instituţii cu vocaţie comunitară, capabile să mobilizeze energiile umane ale comunităţilor pe care le deservesc.

Menirea Programului Naţional Biblionet este de a promova, împreună cu partenerii guvernamentali, importanţa bibliotecilor în societatea românească şi relevanţa lor pentru comunităţile locale, prin elaborarea de politici publice care să sprijine dezvoltarea unui sistem modern de biblioteci în România. Programul Biblionet îşi propune să asigure accesul la informaţie prin introducerea tehnologiei moderne în bibliotecile publice, pornind de la faptul că 64% dintre români nu au folosit niciodată Internetul.

Trebuie subliniat faptul că în anul 2009, bibliotecile incluse în prima rundă a programului Biblionet au primit 1.126 de calculatoare, iar 375 de bibliotecari au beneficiat de cursuri de formare în tehnologia informaţiei şi administrarea bibliotecilor. În anul 2010, aproximativ 800 de biblioteci au fost echipate cu 3.700 calculatoare şi 851 de bibliotecari au fost instruiţi. Implementarea rundei a doua a programului Biblionet se va încheia la sfârşitul lunii mai 2011, când 120 de biblioteci noi se vor alătura programului, astfel încât Biblionet va include peste 920 de biblioteci locale, dotate cu 4.400 de calculatoare şi echipamente aferente, iar 1.200 de bibliotecari vor fi parcurs cursurile de formare.

Asemenea programe instituţionale trebuie incluse în lista priorităţilor de finanţare de la bugetul de stat, dar şi aliniate în rândul finanţărilor de tipul parteneriatului public-privat, prin implicarea directă a administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a mediului de afaceri. Având ca bază beneficiile directe, pe termen mediu şi lung, ale acestor programe, trebuie fundamentate politici publice coerente privind finanţarea clădirilor şi a achiziţiei fondului de carte, a formării profesionale continue a bibliotecarilor şi a consolidării întregului sistem.

Domnul Ion Dumitru:

"Cercetarea agricolă românească este în cea mai neagră perioadă a existenţei sale"

În cercetarea agricolă este totuşi necesară o intervenţie înţeleaptă. Atenţie! O intervenţie din partea forurilor care dirijează cercetarea, şi nu o imixtiune neprofesională şi antiacademică.

Nu este admisă, însă, o reformă de dragul reformei. Nu este posibil ca, în epoca economiei de piaţă, să se despartă gândirea ştiinţifică de cea economică şi de realitatea practică.

Sistemul unităţilor de cercetare agricolă a evoluat diferit în diferite etape, ajungându-se la sistemul actual, însă păstrându-se aproape neschimbate principiile de bază

Realitatea practică impune următoarele principii:

• este necesară o cercetare agricolă proprie, naţională, întrucât agricultura este specifică fiecărui loc şi nu se poate transporta şi impune mecanic;
• fiecare zonă şi microzonă naturală impune un tip propriu de agricultură, determinată de condiţiile ecologice distincte;
• cercetarea agricolă trebuie să fie strâns legată de instruirea agricultorilor de la toate nivelurile, de la lucrători simpli, la corpul ingineresc;
• cercetarea trebuie să se îngrijească de demonstrarea practică a noutăţilor dobândite.

Revigorarea ştiinţei agricole româneşti impune menţinerea şi dezvoltarea reţelei actuale de institute şi staţiuni de cercetări, în aşa fel încât să poată să acopere toate agrosistemele din ţară, inclusiv zona montană, cu toate problemele ei complexe şi extrem de greu de rezolvat.

Faţă de importanţa deosebită pe care o are agricultura, în această perioadă grea de criză, în realizarea securităţii alimentare, aceea de a fi aşezată în poziţia de prioritate economică a ţării, cercetarea ştiinţifică din acest domeniu trebuie să-şi stabilească în viitor strategia de cercetare pe baza unui program care să aibă ca obiectiv principal asigurarea unui echilibru între cele două mari sectoare - producţia agricolă, pe de o parte, şi industria prelucrătoare, pe de altă parte.

Subordonată acestui obiectiv fundamental, activitatea de cercetare ar trebui să fie orientată pe următoarele direcţii majore:

• evaluarea foarte exactă a unităţilor de cercetare şi stabilire, în funcţie de rezultatele anterioare, a potenţialului material şi uman existent, a direcţiilor pentru etapa imediat următoare şi de perspectivă;
• realizarea unui echilibru între cercetarea cu caracter fundamental (dezvoltarea acesteia) şi cercetarea aplicativă (extinderea acesteia şi adoptarea la noile realităţi din agricultura românească);
• susţinerea procesului de furnizare de informaţii de specialitate şi realizarea unor creaţii şi tehnologii noi;
• organizarea în cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" a unor acţiuni de consultanţă şi transfer tehnologic;
• racordarea la schimbul internaţional de valori;
• definitivarea procesului de reformă din cercetarea agricolă şi industria alimentară.
• finalizarea dotării cercetării şi a învăţământului cu aparatură modernă, corespunzător standardelor internaţionale, apropiată celei din ţările dezvoltate.

O inventariere urgentă a sectorului de cercetare românesc este absolut necesară, să se reţină ceea ce este mai bun şi să se elimine ceea ce nu este bun, putând, astfel, în condiţiile de criză, să revigorăm acest sector important.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Arestaţi Guvernul Băsescu-Boc-Udrea!"

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea vrea desfiinţarea justiţiei!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea se comportă ca orice guvern dictatorial: toată lumea trebuie să asculte şi să execute orbeşte "marile decizii" luate în clipe de gândire pentru binele neamului, chiar dacă acestea încalcă drepturile omului, dacă sunt neconforme cu prevederile constituţionale!

Conducătorii noştri au dreptate şi când greşesc!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a constatat un lucru simplu: chiar dacă au tăiat lefurile profesorilor, unii au avut curajul să se adreseze justiţiei, iar justiţia a avut curajul să fie independentă şi să dea câştig de cauză profesorilor!

Conducătorii noştri nu pot accepta că şi alţii au dreptate!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a devenit atât de nervos încât a hotărât repede să dea o lecţie justiţiei neascultătoare: va da o lege prin care nu se va recunoaşte decizia instanţei!

Conducătorii noştri sunt fermi cu nesupuşii!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea poate să facă ce vrea fiindcă se sprijină pe parlamentarii care şi-au trădat electoratul, care nu-şi respectă promisiunile în urma cărora şi-au obţinut mandatele, care sunt ori manipulaţi, ori se bucură de beneficiile puterii, ori sunt şantajaţi sau şantajabili, ori sunt inconştienţi...

Conducătorii noştri ştiu că aceşti parlamentari au un preţ mic!

Evident că cetăţenii au cea mai mică încredere în Parlament, instituţia care ar trebui să le reprezinte şi să le apere interesele!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea vrea să ne facă binele lui cu forţa: reduce salariile, plafonează pensiile, reduce ajutoarele sociale, măreşte şomajul, blochează accesul la sănătate considerând oamenii bolnavi închipuiţi, creşte impozitele şi taxele, încurajează corupţia pentru a-şi ţine politrucii aproape...

Conducătorii noştri îşi apară bine interesele!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a decis: dacă justiţia dă sentinţe favorabile cetăţenilor, respectiv profesorilor, atunci o desfiinţează, adică dă o lege prin care sentinţele instanţelor nu se respectă!

Conducătorii noştri desfiinţează justiţia dacă este nesupusă!

România are o Constituţie care prevede că puterile sunt separate:

- legislativă - Parlamentul

- executivă - Guvernul

- judecătorească - instanţele de judecată.

Când una din puteri nu le mai respectă pe celelalte avem derapaje de la democraţie şi de la Constituţie!

Când Guvernul nu respectă justiţia, atunci este o singură soluţie: să plece!

Dacă nu se poate ajunge la îndepărtarea democratică, prin sancţionarea de către Parlament, din păcate dominat de parlamentari care nu mai slujesc poporul, mai este o cale: arestaţi Guvernul Băsescu-Boc-Udrea pentru violarea Constituţiei şi a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor!

Domnul Florin Iordache:

"Dispreţul faţă de învăţământul românesc"

Recentul demers al Guvernului Emil Boc, de a veni în faţa Parlamentului României cu o lege care să modifice sistemul de salarizare a învăţământului, este un exemplu de dispreţ la adresa dascălilor. Spun asta deoarece, dacă se dorea modificarea legii, se putea face printr-o dezbatere normală, şi nu prin asumarea răspunderii, mai ales când pentru o parte dintre dascăli există hotărâri definitive.

Adevăratul motiv nu-l reprezintă lipsa resurselor, ci proasta gestiune a acestora. Când există bani şi sunt risipiţi aiurea, nu e normal ca viitorul României să fie lăsat la voia întâmplării pentru că domnul ministru Funeriu nu a ştiut când s-a aprobat bugetul şi când s-a modificat Legea educaţiei, să îşi bată joc de educaţia naţională.

Nu este numai un demers neconstituţional, dar este un atentat la viitorul generaţiilor din România.

Domnul Gheorghe Gabor:

Declaraţie politică intitulată "Drepturile financiare ale persoanelor cu handicap grav şi ale celor care îi îngrijesc."

În aceste vremuri când în alte ţări vecine criza pare să se îndepărteze, România cunoaşte un contra-sens: mai rău se adânceşte.

Cu toate sforţările guvernanţilor de a ne arăta că albul e negru şi negrul este alb, nu putem să nu constatăm că nu numai din punct de vedere financiar, dar şi pe planul asistenţei sociale - şi aici mă refer la persoanele cu handicap grav şi la asistenţii lor personali - românii resimt din ce în ce mai acut greul crizei.

În toamna anului trecut, atrăgeam atenţia autorităţilor centrale asupra faptului că la nivel local, mai exact la Făgăraş, pe lângă efectele dezastruoase ale Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - mă refer aici la tăierile cu 25% din salariu - s-au mai adăugat şi prevederile Legii nr.118/2010 care reglementeză, printre altele, şi cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare, sporuri si alte drepturi salariale. În acest context vă pot spune că am aflat faptul că pe adresa Direcţiei Generale pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap au fost înregistrate mai multe sesizări, atât din partea administraţiilor publice locale, cât şi a persoanelor cu handicap, cu privire la întârzierea şi chiar la neplata salariilor asistenţilor personali.

Ca deputat al Făgăraşului am considerat atunci, dar consider şi acum, că este necesar ca atât drepturile persoanelor cu handicap grav, precum şi ale asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav să fie urgent alocate către autorităţile locale, pentru a nu mai exista niciun fel de disfuncţionalitate.

Imaginile ultimelor zile, în care bolnavi în diferite stadii, mame cu copii nou-născuţi, bătrâni care abia se deplasează au fost obligaţi să părăsească spitalele mai rău ca în vreme de război - imagini de neînchipuit într-o Românie europeană -, m-au pus, şi cred că ne-au pus pe toţi, pe gânduri. Ce se va întâmpla oare cu pruncii mutaţi, în condiţii de necomentat, dintr-un spital într-altul, precum o marfă? Probabil se vor îmbolnăvi. Ce se va întâmpla cu bolnavii care erau sub tratament? Probabil vor avea nevoie de noi tratamente, mai complicate. Ce se va întâmpla oare cu persoanele care au "dobândit" un handicap grav şi care, de bine de rău, erau sub strictă observaţie medicală? Vă spun eu, stimaţi colegi: aceste persoane cu handicap sau cu handicap grav vor îngroşa rândurile asistaţilor sociali. Astfel, după ce au pătimit şi pătimesc în continuare în tăcere aceştia cunosc alte greutăţi: cele financiare. Aşadar, e nevoie de sprijinul autorităţilor locale, de sprijinul Guvernului şi nu în cele din urmă de sprijinul nostru, al parlamentarilor, indiferent de partid sau crez politic.

Convins fiind că fiecare dintre noi cunoaşte, la nivelul colegiului său electoral, astfel de cazuri nefericite, vă îndemn să le facem publice pentru a se crea o presiune asupra decidenţilor locali, dar şi centrali pentru a rezolva situaţia drepturilor persoanelor cu handicap grav şi ale asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav.

Soluţii se pot găsi şi în vreme de criză, doar bunăvoinţă să fie!

Domnul Marian Ghiveciu:

"Incertitudini şi speranţe în viticultura românească"

În România se înregistrează un consum mediu de struguri pe cap de locuitor de 7 kg, fiind apreciat foarte mic, situându-se din acest punct de vedere printre ultimele ţări din Europa, el localizându-se calendaristic în perioada 15 august - 15 noiembrie.

Viticultura românească, prin atuurile sale (potenţial, tradiţie, capacităţi de prelucrare şi stocare), poate deveni un vector cheie nu numai pentru creşterea consumului pe cap de locuitor, ci şi pentru impulsionarea exportului românesc de produse agroalimentare de larg consum.

În această perspectivă, ea are un efect multiplicator deoarece:

- reprezintă o sursă importantă de devize pentru echilibrarea balanţei de plăţi externe, România fiind tradiţional o ţară net exportatoare de vin, struguri de masă şi material săditor viticol, deoarece dispune de condiţii naturale favorabile;

- valorifică eficient terenurile în pantă, precum şi terenurile nisipoase;

- asigură locuri de muncă şi resurse pentru existenţa a circa 300 mii de familii etc.

Suprafaţa cu vii şi pepiniere viticole a evoluat după anii 1990 de la 277 mii ha la 303,9 mii ha în 1993, înregistrând apoi o tendinţă de scădere, ceea ce reprezintă 2% din suprafaţa agricolă a ţării.

Structura suprafeţei viilor pe rod pe cele două categorii de viţă de vie "vii altoite şi indigene" şi "vii hibride" a evoluat astfel:

- în perioada 1980-1989 a crescut suprafaţa cultivată cu vii altoite şi indigene de la 64% la 79% din totalul viilor pe rod;

- după 1989, s-a redus timp de 20 de ani ponderea suprafeţei cultivate cu vii altoite şi indigene de la 72% în anul 1990, la sub 55% în momentul de faţă.

Doar măsura europeană privind "reconversia" ne mai poate salva în aceste momente.

Mutaţiile negative ce au avut loc în evoluţia structurii suprafeţelor viilor pe rod au condus la reducerea cantităţilor de struguri din care se poate realiza vinul de calitate, recunoscut pe piaţa mondială din anul 1977.

Starea actuală a viticulturii româneşti este agravată de unii factori negativi apăruţi în mod obiectiv în această etapă de tranziţie, şi anume:

- fărâmiţarea suprafeţelor cultivate în loturi mici, individuale, plantate cu precădere cu soiuri de viţe hibride, care nu necesită lucrări şi tratamente speciale, dar nici nu permit obţinerea vinurilor de calitate;

- patrimoniul viticol se poate vedea, de la nord la sud şi de la est la vest, că este într-o stare de îmbătrânire şi se degradează în continuare, fiind necesare mari eforturi investiţionale, având în vedere ciclul biologic al culturii, cuprins între 10-15 ani.

Atenţie, domnilor guvernanţi! Comparativ cu alte ţări, România se află într-o situaţie critică, cu o pondere a viilor tinere de sub 2% din totalul suprafeţei cultivate cu viţă de vie (24% Ungaria, 14% Australia, peste 6% Grecia, peste 4% Africa de Sud, peste 3% Portugalia, Franţa şi Italia).

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Sănătatea românilor este tratată electoral de ministrul sănătăţii"

Ministrul sănătăţii, Cseke Attila - al cărui nume, alături de cel al premierului Emil Boc şi al preşedintelui Traian Băsescu, va rămâne în istorie ca autor al tragediei care are loc în aceste zile în domeniul sănătăţii - a emis un ordin (nr.153/2011) prin care a alocat o serie de fonduri pentru executarea de reparaţii capitale pentru unele spitale. Din start trebuie să afirm că acest ordin s-a vrut a fi unul secret. El nu apare nici pe site-ul Camerei Deputaţilor la "repertoriul legislativ" şi nici în Monitorul Oficial. De ce atâta secretomanie? Pentru simplul motiv că aceşti bani au fost alocaţi pe criterii politice, beneficiare fiind cu precădere unităţile sanitare din judeţele portocalii sau controlate de UDMR: Alba, Arad, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Covasna, Dâmboviţa, Mureş, Sălaj, Satu-Mare, Suceava, Timiş, Harghita, Mehedinţi.

Din cei 45.156.000 lei alocaţi în total, au beneficiat în principal spitale din localităţi cu primari PDL şi UDMR, iar în localităţile în care s-au alocat fonduri şi pentru primari de alte culori politice - mă refer la municipiile Oradea, Deva, Hunedoara, conduse de primari PNL, a contat în primul rând numărul mare de etnici maghiari. Dacă nu ar fi existat această "condiţie", cu siguranţă unităţile medicale din aceste municipii ar fi fost omise sau ar fi primit sume mai mici.

Mă număr printre politicienii care aplaudă orice alocare de fonduri către spitale. Domeniul sănătăţii este unul care trebuie să constituie o prioritate pentru guvernanţi. Dar, în acelaşi timp, constat cu regret că până şi sănătatea cetăţeanului depinde în mare măsură şi de culoarea politică a administraţiei. Şi, glumind - deşi subiectul este unul grav - mi se pare tare ciudat, cinci judeţe munteano-olteneşti (Olt, Dolj, Argeş, Vâlcea şi Teleorman) să beneficieze de o structură spitalicească mult mai solidă decât unele judeţe din Ardeal, şi să nu necesite alocarea de fonduri pentru reparaţii. Este adevărat, patru din cele cinci spitale judeţene sunt conduse de directori social-democraţi, toate cinci au preşedinţi de consilii judeţene social-democraţi, deci, probabil din această cauză nu au intrat în discuţie. totuşi se impune o întrebare: să fie oare mai important un spital din mica localitate Jimbolia (foarte apropiată de marele şi reputatul centru medical Timişoara) - 11.600 locuitori conform recensământului din 2002, dar care are primar UDMR, decât Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina, care deserveşte un municipiu de 80.000 de locuitori şi un judeţ de 490.000 de locuitori?

Ca deputat de Olt, îmi exprim indignarea că nici unei unităţi sanitare din judeţ nu i-a fost alocat nici măcar un leu. Îl întreb, pe domnul ministru Cseke Attila, a semnat ca primarul lista spitalelor pentru care au fost alocate fonduri? Nu s-a implicat într-o analiză serioasă, pentru a afla care sunt cerinţele reale din teren. Nu susţin că trebuia să taie dintr-o parte pentru a da într-alta. Dar a ştiut, ştie oare domnul ministru care este situaţia reală a spitalelor din ţară, care sunt cele care necesită reparaţii urgente? Are oare domnul ministru informaţii privind situaţia existentă la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina?

Din păcate, în ceea ce priveşte judeţul Olt, vina nu aparţine doar ministrului sau ministerului. O mare parte din vină o regăsim aici, la noi acasă. Nu înţeleg de ce directorul spitalului, care este membru al principalului partid de guvernământ, PDL, nu s-a zbătut deloc şi nu a solicitat ministrului sănătăţii fonduri, în special pentru blocul operator, care necesită urgent lucrări de reparaţii şi investiţii. Înţeleg, preşedintele Consiliului judeţean are o altă culoare politică decât cea agreată la Palatul Victoria, dar când un director de spital care are culoarea politică agreată nu depune niciun efort pentru atragerea de fonduri, atunci lucrurile sunt la fel de grave ca şi în cazul celui (celor) care au decis cum şi cui să fie alocate fondurile.

În plan local, voi solicita demisia directorului spitalului judeţean de urgenţă pentru management defectuos, iar la nivel central, îi solicit ministrului Cseke Attila să ţină cont că sănătatea românilor nu trebuie tratată electoral şi-i voi solicita să se aplece şi asupra problemelor de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina.

Domnul Titi Holban:

"O nouă amputare a salariilor profesorilor - un atentat PDL la adresa statului şi cetăţenilor români!"

După ce s-a păcălit singur de 1 aprilie şi a încercat să-i păcălească şi pe români cu ieşirea din recesiune, după ce şi-a dovedit din nou "capacitatea limitată de a înţelege economia", făcând dintr-o creştere economică de 0,1% (nedovedită de altfel) finalul crizei economice în România, iată, domnul Boc, căci despre el este vorba, face din nou valuri mediatice cu o altă idee trăsnită. Pentru a arăta totuşi că poate strânge bani la buget, domnul Boc inovează din nou, la fel de nefundamentat, şi propune, nici mai mult nici mai puţin decât plafonarea salariilor profesorilor în anul 2011, îngropând astfel plata restanţelor financiare câştigate în instanţă de către aceştia.

După ce s-a pârlit cu profeţiile sale economice, domnul Boc revine într-un alt registru al declaraţii halucinante, care pun în lumină, destul de nefericit, singura sa viziune economică, pe care o cunoaşte şi o aplică neîncetat de 2 ani încoace: cea a tăierilor de salarii, pensii, subvenţii, ajutoare etc. Iar atunci când, din diferite motive, nu poate tăia, plafonează.

Plafonarea salariilor profesorilor în anul 2011 face parte din aceeaşi partitură tragică a domnului Boc. Nu contează aspectul moral al subiectului, pentru că acelaşi personaj ţipa din toate încheieturile în toamna anului 2008, ameninţând Guvernul de atunci că trebuie să plece pentru că nu aplică legea de creştere a salariilor cu 50%, votată de propriul partid. Nu contează faptul că acelaşi personaj nu a putut aplica această lege de la înălţimea funcţiei de prim-ministru, mai grav fiind faptul că a redus salariile profesorilor cu 50% - 60%, media pe doi ani de zile. În loc să respecte şi să aplice hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile care obligau şi obligă statul român să achite drepturile salariale ale personalului didactic amputate nedemocratic şi neconstituţional de către actuala putere, domnul Boc a emis ordonanţă peste ordonanţă şi a amânat plata acestor restanţe financiare, programându-le la plată iniţial în 2010, apoi în 2011, mai nou, printr-o altă ordonanţă de urgenţă, în 2012.

Nu contează că există o lege de salarizare unitară în România pe anul 2011, promovată, practica casei, tot prin asumarea răspunderii de către acelaşi domn Boc, care reglementează încadrările întregului personal bugetar din România. Nu contează, este adevărat, în regimul acesta ticălos de conducere, promovat cu sârg de Băsescu, de Boc, de PDL, principiile statului de drept, legea, ordinea constituţională, justiţia. Nu contează faptul că titlurile executorii sunt obligatorii, şi atunci când sunt îndreptate împotriva contribuabililor (pe care statul domnului Boc îi execută cu sânge rece sau îi scapă, pe criterii politice şi clientelare), dar mai ales atunci când sunt îndreptate împotriva statului, în ambele cazuri cu penalităţile de rigoare.

Nu contează nimic, oameni, drepturi, respect. Contează voinţa domnului Boc, pusă în practică printr-o procedură parşivă - asumarea răspunderii - în spatele căreia se ascund parlamentarii acestei majorităţi toxice. Contează o altă amputare, o altă formă de atentat la adresa democraţiei româneşti, prin care domnul Boc şi PDL încearcă să îngroape definitiv salarii şi restanţe financiare neachitate, dar, mai grav, statul de drept şi România în ansamblu.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Am crezut pentru o secundă că Guvernul a luat în sfârşit o hotărâre de apreciat pentru ceea ce înseamnă locul societăţii civile în societatea românească, hotărând să se retragă din Consiliul Economic şi Social şi să lase cele 15 locuri ce-i aparţin reprezentanţilor unor corpuri profesionale, asociaţilor de consumatori sau de pensionari.

În ideea în care oricum executivul nu reuşeşte să construiască nicio politică socială care să nu afecteze negativ populaţia româniei, atunci măcar să lase societatea civilă să ia decizii constructive şi care să aducă ceva bun pentru toate categoriile sociale.

Emoţia mi-a trecut rapid atunci când am constatat că scopul este de fapt acela de a intra în Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social, alături de reprezentanţi ai BNR şi ai sectorului financiar. Acest consiliu ar urma să fie înfiinţat ulterior şi să aibă un rol consultativ, să fie coordonat de primul-ministru şi să colaboreze cu CES.

Stimaţi colegi, este evident că nu-mi rămâne decât să mă întreb care mai este atunci rolul CES-ului. Conform Constituţiei, doar CES-ul este "organul consultativ al Parlamentului şi al Guvernului", deci acesta trebuie să rămână singura autoritate în domeniu.

Este evident că încercarea domnului Botiş de a pune bazele unui nou consiliu nu este altceva decât o altă încălcare a Constituţiei României. Dar, oare, Constituţia României reprezintă ceva pentru Boc-Udrea-Botiş?

Aşa cum acest executiv a hotărât desfiinţarea unui număr considerabil de agenţii şi autorităţi - deşi unele dintre acestea erau înfiinţate la solicitarea Uniunii Europene - pentru a le reînfiinţa ulterior, aşa vine acum cu decizia de a constitui acest consiliu, instituind astfel un paralelism instituţional care nu are cum să fie benefic României.

Doamna Antonella Marinescu:

"Ordinul lui Blejnar"

În baza prevederilor art.32 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se alocă lunar o cotă de 44% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe al căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozite, o cotă de 12% la bugetul local al judeţului şi o cotă de 21% într-un cont distinct, deschis pe seama direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene la trezoreria municipiului reşedinţă de judeţ, pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi al judeţului.

Conform art.32 pct.7, orice persoană juridică sau fizică plătitoare de impozit pe venit care are sedii secundare sau puncte de lucru în alte localităţi decât sediul principal, are obligaţia de a declara şi de a vira impozitul pe venit la unitatea administrativ-teritorială pe teritoriul căreia se află aceste sedii secundare.

Urmare a aplicării prevederilor art.1 din Ordinul MFP-ANAF nr. 232 din 1 februarie 2011, unităţile teritoriale de trezorerie ale MFP şi toţi plătitorii de impozit pe venit, începând cu virarea sumelor din cotele din impozitul pe venit aferente lunii februarie, sume care s-au virat în primele 5 zile ale lunii martie, nu au mai virat sumele conform art.32, pct.7 din Legea nr.273/2006, respectiv la unităţi administrativ-teritoriale unde au punctele de lucru sau sediile secundare, ci au virat toate sumele din impozitul pe venit la unităţile administrativ-teritoriale unde au sediul principal, ceea ce a determinat reducerea sumelor încasate din această sursă la unele unităţi administrativ-teritoriale cu 30-40%.

Consider că prin Ordinul MFP-ANAF nr.232 din 1 februarie 2011, se modifică dispoziţii ale unei legi organice, ceea ce este contrar oricăror principii juridice, sau prevederile Ordinului nr.232/2011 au fost înţelese şi aplicate eronat de către serviciile deconcentrate ale Ministerului Finanţelor Publice.

Precizez că autorităţile locale au aprobat bugetele, au efectuat angajamente bugetare aferente anului 2011, au contracte în derulare, au lansat comenzi şi note de lucru în conformitate cu bugetul deja aprobat, iar lipsa sumelor despre care am făcut anterior vorbire va conduce la plata de penalităţi, fără a se putea reţine o culpă a noastră.

Nu în ultimul rând, atrag atenţia că prin reducerea drastică a acestor venituri ale bugetelor locale sunt periclitate proiectele finanţate din fonduri europene, existând riscul iminent al pierderii acestor fonduri atât pentru proiectele aflate în implementare, cât şi pentru cele aflate în diverse faze de evaluare a eligibilităţii, datorită insuficienţei sumelor pentru susţinerea cofinanţării şi TVA-ului aferent acestor proiecte.

La toate acestea, ANAF ne-a dat următoarele explicaţii:

• "scăderea procentului de la 22% (în ianuarie) la 21% (februarie);
• numărul redus de zile din luna februarie în care s-au colectat sumele;
• posibila contracţie, în luna februarie, a activităţii economice relativ crescută în perioada adiacentă sfârşitului de an;
• omiterea în declaraţia 112, depusă de societatea-mamă, a punctelor de lucru;
• declararea eronată/incompletă de către societatea-mamă a punctelor de lucru;
• datorii restante către bugetul de stat ale societăţii-mamă, stinse cu prioritate, în defavoarea cotelor.

Chiar şi luând în calcul un efect cumulat al tuturor factorilor de mai sus, scăderea la aproximativ 60% a volumului cotelor rămâne, deocamdată, greu de explicat prin analiza la nivel local.

În eventualitatea în care sesizaţi inadvertenţe, vă rog să le sesizaţi la nivelul trezoreriei operative, care le va corecta sau ni le va aduce la cunoştinţă".

Consider că prin Ordinul MFP-ANAF nr.232 din 1 februarie 2011 se modifică dispoziţii ale unei legi organice, ceea ce este contrar oricăror principii juridice, sau prevederile Ordinului nr.232/2011 au fost înţelese şi aplicate eronat de către serviciile deconcentrate ale Ministerului Finanţelor Publice.

Din punctul meu de vedere, răspunsul ANAF dat judeţului Constanţa este pueril şi cred că niciun învăţător nu l-ar da unui copil de clasa I.

Ca şi parlamentar realizez că dacă printr-un ordin al preşedintelui ANAF se modifică o lege organică, rolul Parlamentului care mai este?

Am zis!

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "mama şi copilul - o problemă majoră"

Ordonanţa de urgenţă nr.111 din 8 decembrie 2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, care deja îşi face efectul începând cu 1 ianuarie, afectează profund intenţia femeilor cu venituri medii şi mari de a aduce pe lume un copil, adică exact acele românce care au dorinţa şi potenţialul de a investi cel mai mult în creşterea şi educaţia copiilor, viitori cetăţeni de valoare şi contribuabili de nădejde. Considerăm că acest fenomen va avea efecte extrem de negative pe termen lung pentru viitorul socio-economic al României.

În forma actuală, OUG nr.111/2010 are un caracter grav discriminatoriu, fiind în defavoarea copiilor concepuţi în 2010 şi născuţi în 2011, faţă de copiii concepuţi şi născuţi în 2010, aşa cum a semnalat şi Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării în 17 decembrie 2010.

De asemenea, OUG nr.111/2010 are un caracter profund imoral deoarece afectează grav viaţa româncelor care şi-au planificat naşterea unui copil în condiţiile legale create de Legea nr.257/2008, cunoscută ca "Legea mamelor", iar acum se găsesc în situaţia de a naşte şi a îngriji copilul în primii ani de viaţă în condiţii mult mai aspre şi limitative, anume cele prevăzute de OUG nr.111/2010.

Consider că amânarea datei de aplicare a OUG nr.111/2010 este un gest de minimă reparaţie morală pentru viitoarele şi proaspetele mame ale acestei ţări, femei care au fost supuse unei presiuni psihoemoţionale nepermise în cea mai vulnerabilă stare în care se poate găsi o femeie.

Din aceste considerente, susţin că modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 111 din 8 decembrie 2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor este mai mult decât necesară.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua mondială a sănătăţii"

Marele endocrinolog N. Pende a descoperit patru armonii în organismul sănătos: "Sănătatea este armonia funcţiunilor, aşa cum frumuseţea este armonia formelor corpului, aşa cum adevărata bunătate este armonia sentimentelor etice şi adevărata înţelepciune este armonia intelectului".

În 1948, prima Adunare Mondială a Sănătăţii a propus instituirea unei zile mondiale a sănătăţii pentru a marca fondarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Începând cu anul 1950, Ziua mondială a sănătăţii a fost celebrată pe 7 aprilie a fiecărui an, scopul acestei zile fiind acela de a creşte nivelul de cunoştinţe la nivel global pe o anumită temă de sănătate şi de a atrage atenţia asupra unei zone prioritare de care să se ocupe OMS.

Sănătatea reprezintă un concept superior, cu câteva aspecte ce cuprind dimensiunea emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală. Sănătatea înseamnă mai mult decât absenţa bolii, ea este un proces ce contribuie la bunăstare şi echilibru. Din aceste motive, protejarea şi menţinerea sănătăţii este în primul rând responsabilitatea noastră.

Tema propusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru Ziua mondială a sănătăţii din 2011 este combaterea rezistenţei antimicrobiene, sub motto-ul "Dacă nu luăm măsuri azi, nu vom mai putea trata mâine!".

Rezistenţa antimicrobiană apare atunci când medicamentele nu sunt folosite corespunzător. Calitatea proastă a sistemului medical, reţetele scrise greşit, cât şi prevenirea slabă a îmbolnăvirilor pot favoriza răspândirea rezistenţei antimicrobiene. Daca un medic a recomandat un tratament de şapte zile iar pacientul îl întrerupe cu două zile înainte de termen, este posibil ca data viitoare bacteria care a provocat afecţiunea să nu mai poată fi distrusă cu acel antibiotic.

Ziua mondială a sănătăţii găseşte România cu spitale mai puţine, după închiderea unora începând cu prima zi a acestei luni, cu personal mai puţin, cu mii de medici şi asistente care au plecat în străinătate şi cu cei rămaşi care au salarii de mizerie.

Stimaţi colegi, ar trebui să ne alăturăm demersului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind conştientizarea rezistenţei antimicrobiene, fără însă a uita că sistemul nostru de sănătate are probleme majore de subfinanţare, are medici puţini şi prost plătiţi şi, nu în ultimul rând, să nu uităm că spitalele sunt sub standardele europene.

Stă în puterea noastră să schimbăm această stare de fapt, când încă nu e prea târziu!

Domnul Ion Mocioalcă:

"USL este cheia ce deschide uşa spre viitor!"

România, fruntaşă în toate topurile. Topurile sărăciei, ruşinii, umilinţei, corupţiei, abuzurilor.

România este singura ţară din Uniunea Europeană care are continuitate în... prăbuşirea economică.

Unde va fi următoarea Revoluţie a Foamei? România este în top, ocupând un loc fruntaş în lume în topul vulnerabilităţii alimentare, în timp ce banca centrală (BNR) a blocat creditarea economiei naţionale, prin practicarea celei mai mari dobânzi din Uniunea Europeană, iar populaţia plăteşte cele mai mari dobânzi şi comisioane din Uniunea Europeană la creditele luate de la băncile străine.

România, ţara în care se desfiinţează spitale, se închid şcoli, se lichidează IMM-uri, se trimite cu seninătate orice nemulţumit să ia drumul bejeniei.

Toate ticăloşiile actualilor guvernanţi au desigur acoperire "legală", prin actele normative inventate şi impuse de guvernul giardia.

Păcălicii care s-au ales la conducerea României fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare ale comunităţilor. Reglajul fin este constant şi permanent ţinut sub atent control alimentat la sursa de energie malefică de către cei care direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de dependenţă.

România a ajuns cobaiul Europei, experimentul FMI. Despre România se vorbeşte tot mai rar pomenindu-se ca ţară şi tot mai des se pronunţă expresia "experimentul România", de care şi copiii ce au deprinderea utilizării Internetului au auzit.

Cinismul celor ce au decis să aştearnă destinele milioanelor de români preş la uşa marilor bancheri ai lumii a atins apogeul!

Locatarii celor două Palate ne servesc aceleaşi lozinci: profesorii scot tâmpiţi pe bandă rulantă, medicii sunt proşti şi-n plus în peisaj, magistraţii sunt meschini, pensionarii sunt veşnicii nemulţumiţi, mamele se rujează, jurnaliştii sunt parte "derbedeii dracului", parte "ţigănci împuţite", bugetarii sunt leneşi şi hămesiţi, copiii obraznici, deci merită câte-un dos de palmă, fie ea şi prezidenţială... Mai mare mila câte suportă actuala conducere! Noroc cu blazonul Palatelor, Evita, floricica bălaie la reverul "destoinicilor" ce ne-au adus în topul topurilor lumii şi continuă să ne menţină, căci tragedia poporului român continuă.

Şi totuşi, păcălicii seduşi de parfumul floricelei bălaie omit un lucru esenţial: acela că românii se ridică greu, dar şi când o fac... Nu vor mai reuşi să cumpere voturi nici cu ulei, nici cu zahăr. Au impus prea mulţi ani la rând ciorba de cucută şi au toate şansele să le fie primit darul, dar să li se servească ceea ce merită. Dispreţul. Au sfidat dreptul la viaţă al românilor care au priceput că singura soluţie e să ofere vot pozitiv celor ce au soluţii: USL!

Ce nu au înţeles păcălicii, actualii nu pentru încă mult timp, e că România nu e proprietatea privată a găştii incompetente, impostoare, că România e vie, nu a murit, şi are dreptul la o viaţă nouă, una fără de scame Evita ori pălămidă semănată-n grânarul Europei de un preşedinte care s-a dorit grădinar, dar s-a dovedit nepriceput şi se miră că e izgonit şi pe bună dreptate hulit.

Desigur că nu noi stăpânim adevărul, ci adevărul e stăpânul nostru şi cerul deasupra noastră, a tuturor! Spunem numai ceea ce au constatat pe propria piele zi de zi, în fiecare zi, milioanele de români păcăliţi de ei, păcălicii: există alternativă, există soluţii, putem redeveni grânarul Europei cernând neghina!

Suntem în stare să ne redresăm, căci deşi acum populaţia este în foamete, foamea de bani publici şi sifonarea sunt cele care trebuie stârpite, pentru a astâmpăra focul setei de Libertate a românilor sătui de dictatura iubitorilor de evite, idoli şi parvenitism.

USL este cheia ce deschide uşa spre viitor!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Bani de la buget pentru a afla cine a fost Tamara Dobrin !"

În aceste zile, o informaţie şi-a făcut loc cu mare greutate în presă: arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului (CICM - un ONG fondat de fostul conducător al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, schimbat din funcţie de premierul Emil Boc pentru că nu avea carnet de partid portocaliu - n.a.) a descoperit locul unde sunt îngropate rămăşiţele pământeşti ale marelui filosof Mircea Vulcănescu. Pentru a finaliza cercetările, acest ONG are nevoie de 1.500 de euro, acesta fiind costul săpăturilor din zona Râpa Robilor de lângă Penitenciarul Aiud, locul unde a fost exterminată o parte a elitei României interbelice. Am mai aflat că zeci de persoane şi-au oferit sprijinul financiar pentru această acţiune, ceea ce mi se pare în egală măsură normal, fiind vorba de un ONG, şi moral, fiind vorba de un demers practic în activitatea de investigare a crimelor comunismului.

Dacă pot considera această acţiune drept normală şi morală, la polul opus pot cataloga activitatea IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), organism care funcţionează sub egida Guvernului României şi care este finanţat cu bani de la bugetul de stat.

În primul rând, se impun mai multe întrebări. De ce o entitate specializată plătită din bani publici nu a efectuat aceste cercetări? Cum de este posibil ca unul dintre directorii IICCMER, mă refer la domnul Mihai Neamţu, să declare (recent) la un post de televiziune că "nu mai există urme la Aiud", referindu-se la cercetările întreprinse de ONG-ul mai sus-amintit? De ce nici măcar după ce s-a aflat de rezultatul cercetărilor respectivului ONG, IICCMER nu a intervenit să sprijine un demers care de fapt ar fi intrat în fişa postului acestui organism plătit de la bugetul de stat?

Până să obţin un răspuns oficial la aceste întrebări, am dedus un răspuns studiind site-ul IICCMER. Iată pe ce se cheltuiesc banii de la buget de către conducătorii acestei instituţii - care în fapt au primit o sinecură pentru acţiunea propagandistică a Palatului Cotroceni, şi anume aşa-zisa condamnare a Comunismului.

Iată care sunt priorităţile IICCMER: organizarea unui simpozion pe tema "Istoria comunismului în educaţia românească", organizarea unei caravane cinematografice reprezintă "un complement al manualului de «Istorie a comunismului din România» şi urmăreşte edificarea spiritului civic, a reflexului etic şi evaluarea şi chestionarea cu instrumente moderne şi pe baza dialogului a unei părţi din istoria Europei şi a României, ca parte integrantă a spaţiului de cultură şi civilizaţie european". Stimaţi domni plătiţi din bani de la buget, astfel de acţiuni sunt de resortul ministerului educaţiei, nu de resortul unui institut de investigare a Crimelor Comunismului.

Iar cireaşa de pe tort pe care o găsim pe site-ul IICCMER o reprezintă un eseu intitulat "Cine a fost Tamara Dobrin?" şi semnarea unui acord între institut şi postul Radio Europa Liberă pentru achiziţionarea unor înregistrări din toamna anului 1956 referitoare la revoluţia din Ungaria. Crede oare domnul Tismăneanu că românii sunt chiar aşa de interesaţi să afle amănunte despre un personaj secund din nomenclatura PCR? Cred oare domnii Tismăneanu, Neamţu şi Stanomir - cei trei conducători ai instituţiei - că mai important este să cheltuiască banul de la buget pentru ca românii să asculte - unde? - câteva zeci de minute de înregistrări din timpul evenimentelor din Ungaria din 1956, decât pentru descoperirea rămăşiţelor pământeşti ale unor reprezentanţi ai elitei româneşti?

Răspunsul este nu. Şi, din păcate, tot un "nu" trebuie să pun şi în dreptul activităţii de investigare a crimelor comunismului a IICCMER. Pentru că nimeni din acest institute nu este interesat de aşa ceva în acest moment. Interesul este acela de a continua acţiunea propagandistică întitulată "Condamnarea comunismului", care se dovedeşte a fi o formă fără fond.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Gura lui Boc despre fraudarea alegerilor vorbeşte"

De aproximativ doi ani de zile suntem cu toţii martori ai unor manevre politice care vorbesc de la sine despre intenţia PDL de a instala o dictatură în România. Fie că vorbim despre ocolirea procedurilor parlamentare pentru a promova diverse legi, fie că vorbim de furt şi fals atunci când declarăm adoptate legi trecute fără cvorumul necesar, fie că vorbim de instituţii ale statului - DNA, ANI şi SRI - care ascultă telefoanele şi acţionează la comandă politică, avem un spectru larg de semnale care ne avertizează că, într-adevăr, în România se instalează dictatura.

Grav este faptul că liderii PDL nici nu mai încearcă să-şi ţină ascunse acestea intenţii, sub aparenţa unor gesturi democratice mimate public. Nu! PDL nu mai are nicio problemă în a-şi anunţa pe faţă planurile care s-au înfiripat în mintea lui Băsescu şi care sunt puse în operă de Boc.

Fascinat de iluzia că puterea este veşnică, Boc a declarat sâmbătă, la o întâlnire a tinerilor din partid, că PDL va trimite "definitiv în istorie stânga populistă a alianţei socialiste, precum şi pe preşedinţii PSD şi PNL Victor Ponta şi Crin Antonescu". Fără a face referiri la limbajul limitat al premierului sau la aspectele comico-tragice ale unui astfel de enunţ, doresc să fac referire doar la viziunea PDL care transpare din aceste cuvinte rostite de Boc.

Este de remarcat faptul că Uniunea Social-Liberală realizată prin asocierea PSD cu PNL şi PC reprezintă o opţiune de vot pentru mai bine de 65% dintre români, în timp ce PDL, partidul care conduce România în cârdăşie cu trădătorii de la UNPR, are 12% în sondajele de opinie. În aceste condiţii, este evident că USL reprezintă, la data la care vorbim, principal forţă politică din România. Problema pe care mi-o pun este următoarea: cum va reuşi Emil Boc, preşedintele unui partid de 12%, să trimită în istorie o alianţă care întruneşte 65% din opţiunile de vot ale românilor?

Această întrebare m-a frământat zilele acestea şi am găsit doar două explicaţii. Prima explicaţie, care poate părea la prima vedere singura plauzibilă, este aceea că premierul României pluteşte pe nouraşii catifelaţi ai puterii, iar declaraţiile sale pot fi puse pe seama faptului că nu şi-a luat de dimineaţă medicamentele, fiind prea preocupat să se joace pe IPad.

A doua explicaţie este cea raţională, cea care m-a determinat să abordez acest subiect în plenul Camerei Deputaţilor. La începutul acestei declaraţii politice dădeam câteva exemple legate de cum înţelege PDL să îşi satisfacă interesele - trecând peste legi, folosind forţa, tupeul, nesimţirea şi punându-şi în dos prevederile Constituţionale şi principiile democraţiei. De aceea cred că intenţia PDL de a rămâne la putere "no matter what" l-a determinat pe Emil Boc să scape porumbelul cu trimiterea în istorie a USL. Asta este ceea ce vor cu adevărat cei de la PDL: să construiască o "alternativă" legislativă care să le asigure menţinerea la putere şi după 2012, în ciuda lipsei de legitimitate. Mai pe româneşte, au gândit metodele de a fura alegerile generale, aşa cum le-au furat şi comuniştii în urmă cu 50 ani, iar acum pregătesc doar celulele de la puşcăria Jilava unde să-i trimită pe Ponta şi Antonescu pentru "tupeul" de a fi realizat o Alianţă care este pe placul a 65% dintre români.

Stimaţi colegi, România trece printr-o criză de sistem fără precedent şi am convingerea că Traian Băsescu este responsabil pentru această stare de lucruri. Să nu uităm, totuşi, că pe data de 6 decembrie 2009 Traian Băsescu nu a fost votat preşedinte de românii din România. În România, Băsescu a pierdut alegerile! Voturile obţinute la Paris şi în Republica Moldova, prin mijloace contestabile, l-au adus în postura de preşedinte.

Iată, aşadar, că trăim deja într-o poveste politică de genul Dosarele X - avem un preşedinte pe care nu l-am votat - şi care s-a ales preşedinte prin intermediul unor "proceduri" discutabile. Ceea ce s-a întâmplat în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009 este, în opinia mea, doar începutul unui regim politic lipsit de legitimitate şi care, ulterior, şi-a consolidat puterea prin procedee similare.

De aceea, cred că declaraţia preşedintelui PDL Emil Boc legată de trimiterea în istorie a USL şi a liderilor Ponta şi Antonescu este cât se poate de serioasă şi cinică. După ce Emil Boc a fost caricaturizat şi decredibilizat în toate modurile cu putinţă, acum nimeni nu-l mai ia în serios şi toată lumea crede că ne vinde gogoşi. Eu fac un apel la toţi parlamentarii care sunt preocupaţi de soarta acestei ţări, de democraţie, să facă un efort şi să îl ia în serios pe Emil Boc, fiindcă este evident că PDL vrea să ne trimită pe toţi în istorie construind, pas cu pas, "marea furăciune" din 2012. Spun acest lucru deoarece PDL doreşte ca prin modificări legislative să fraudeze alegerile generale de la anul.

Cum o vor face? Vor încerca să introducă votul prin corespondenţă, în paralel cu accelerarea procedurilor de acordare a cetăţeniei românilor din Republica Moldova şi cu pregătirea introducerii votului electronic. Am certitudinea că aceste măsuri legislative au ca scop pregătirea eludării voinţei cetăţenilor din România, prin virusarea sa cu voturi discutabile, venite de peste hotare. În aceste condiţii, cred că nu are sens să vorbim de ieşire din criză, de bătaia pe ulei sau de cum umflă PDL preţul la energie electrică, ci cred că preocuparea noastră, a tuturor, ar trebui să fie cea legată de oprirea planului Băsescu-Boc de a fura viitoarele alegeri.

Dacă ne vom irosi energiile în dispute cotidiene, nu vom face altceva decât să acordăm PDL timpul şi liniştea de care Băsescu şi Boc au nevoie pentru a ne fura, din nou, votul. Pentru a nu le permite acest lucru trebuie să punem presiune exact pe aceste subiecte, să spunem public cum vor să fure şi să sesizăm toate organismele internaţionale existente, pentru a stopa aceste proceduri abuzive.

Dacă nu vom face aceste lucruri, vom asista la împlinirea visului lui Boc - o alianţă care întruneşte 65% din voinţa electoratului din România va fi trimisă în istoria prin click-uri multiple venite din birourile serviciilor secrete aservite lui Băsescu şi din scrisorile cu voturi primite de la consulatele României în Franţa, Spania, Italia şi Republica Moldova.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Organisme Modificate Genetic"

Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea şi selecţionarea acelor specii vegetale sau animale pe care le-a socotit a răspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenţă. Dar numai în ultimele trei decenii, odată cu formidabilul avânt al geneticii, el a reuşit să obţină, prin manipulări specifice, mai întâi în laborator, apoi şi pe terenurile de cultură, organisme cu alte caracteristici decât cele "naturale". Acestea sunt denumite organisme modificate genetic (OMG).

Cetăţenii ar trebui să fie cei care decid, în cunoştinţă de cauză, dacă sunt dispuşi să cumpere alimente modificate genetic. Pentru a putea face acest lucru este obligatoriu să fie informaţi prin etichetarea corectă a produsului, dar şi prin programe de conştientizare. Deşi există reglementări în acest sens, controalele sunt puţine, iar informările privind rezultatele acestora inexistente.

În condiţiile în care există o oarecare dezbatere pe această temă, aceasta se poartă doar între grupuri restrânse de persoane, cetăţeanul nefiind informat suficient de autorităţi. Lipsesc studiile asupra efectelor OMG,laboratoarele de testare şi reglementările specifice.

În lumea contemporană există o polemică înfocată între Europa şi SUA privind nocivitatea OMG. Uniunea Europeană promovează o politică moderată, de protejare a mediului şi consumatorilor, în timp ce lobby-ul american al marilor fermieri depune eforturi susţinute pentru a accelera acceptarea fără rezerve a OMG.

Creşterea populaţiei planetei poate justifica modificarea caracteristicilor naturale ale unor organisme - plante şi animale - în sensul sporirii producţiilor şi productivităţii, însă nu ar fi rău ca acest lucru să se realizeze ponderat, analizând şi studiind efectele pe termen mediu şi lung asupra mediului şi omului. Un bun început ar putea fi popularizarea Ghidului de bune practici pentru separarea culturilor modificate genetic de cele naturale (http://ecob.jrc.ec.europa.eu /documents/Maize.pdf), precum şi sporirea acţiunilor de control în ceea ce priveşte corecta etichetare a produselor.

Domnul Relu Fenechiu:

"De ce a fost nevoie ca ministrul Teodor Baconschi să se deplaseze în Canada?"

În ultima decadă a lunii martie, ministrul de externe Teodor Baconschi a efectuat un turneu de patru zile în Canada. Principalele obiective vizate de şeful diplomaţiei române - aşa cum a rezultat din comunicatele MAE şi din presă - au fost inaugurarea unui consulat la Vancouver şi explicarea necesităţii introducerii votului prin corespondenţă pentru românii din diaspora.

Ţinând cont de aceste obiective, deplasare ministrului Teodor Baconschi în Canada într-o perioadă de recesiune economică nu s-a justificat. Nu cred că era necesară prezenţa expresă a ministrului de externe la deschiderea unui consulat, din moment ce România are un ambasador în Canada. În plus, dacă era ceva de explicat în ceea ce priveşte iniţiativa legislativă a ministrului Baconschi, orice diplomat aflat în funcţie în Canada ar fi putut face acest lucru.

Din păcate, statul român, prin MAE (cel puţin) a decis să arunce nişte bani de la buget pentru un turneu care pare că a fost mai mult de natură electorală, dar care s-a încercat a fi mascat prin intermediul informaţiilor care au fost date presei române direct - prin comunicate MAE, sau pe canale oculte.

Într-unul din comunicatele MAE s-a arătat că la Montreal, "demnitarul român a avut o întrevedere cu membrii comunităţii de români din această regiune". O astfel de exprimare induce ideea că ministrul de externe s-a întâlnit cu un număr record de români din Montreal. În realitate, lucrurile nu au stat chiar aşa. Un ziar de limba română din Canada a demontat informaţia din comunicatul MAE (şi din păcate şi din unele medii de informare din ţară), arătând că "ministrul a vorbit doar câtorva membri ai comunităţii române din Montreal".

Tot în media au mai apărut informaţii din care rezulta că asociaţiile românilor din Canada şi presa de limbă română de acolo agreează proiectul referitor la votul prin corespondenţă. Iată ce afirmă publicaţia "Impact de Montreal": Menţionăm că publicaţia noastră, din contră, şi-a exprimat reticenţa referitor la votul prin corespondenţă, precum şi alte ziare de limbă română din Montreal, unele dintre ele neexprimându-şi chiar niciun punct de vedere, pro sau contra acestui proiect,

Am mai aflat - de această dată din comunicatele MAE - că "ministrul Baconschi a cerut sprijinul comunităţii româneşti în promovarea bunelor relaţii româno-canadiene şi a făcut apel la o activă implicare civică a acestora în procesul de modernizare a vieţii publice din România, inclusiv prin exercitarea dreptului de vot (...) Ministrul a subliniat, totodată, faptul că are permanent în preocupare respectarea în activitatea MAE a concepţiei sale, respectiv: «fiecare cetăţean român contează» - concepţie care a stat la baza redefinirii legii electorale".

Toate aceste afirmaţii nu pot duce decât la o singură concluzie: ministrul Teodor Baconschi a fost în Canada în turneu electoral pentru partidul din care face parte. Totul pe bani publici.

Este discutabilă şi numirea de către Teodor Baconschi în funcţia de consul la Vancouver a fostului său director de cabinet.

Domnul Cristian Rizea:

Guvernul Boc este incapabil şi ineficient în tot ceea ce priveşte activitatea sa, însă este totuşi bun la ceva: la angajarea răspunderii. De câteva luni încoace, Boc îşi angajează răspundere peste răspundere peste deciziile definitive şi irevocabile ale Curţii Constituţionale, dorind parcă să schimbe total faţa României. Evident, în rău!

Aceste măsuri folosite excesiv au avut ca scuză mai mult sau mai puţin reformarea României, care evident nu s-a întâmplat, ci dimpotrivă, ne trimite direct înapoi spre era comunistă. În momentul de faţă, actualul cabinet îşi va angaja răspunderea pentru a plafona salariile profesorilor, lucru complet incalificabil, care nu duce nici pe departe la evoluţie şi reformă. Dacă acest lucru se va finaliza, putem spune că avem de-a face cu o mare doză de nesimţire şi ipocrizie din partea conducerii faţă de profesorii acestei ţări, şi nu numai, aspect care pe mine nu mă mai surprinde cu nimic.

Când spun ipocrizie, mă refer la modul în care în 2008 PDL a votat fără regrete şi reţineri majorarea salariilor cu 50%, pe care acum dascălii o solicită în instanţă. Preşedintele ţării a promulgat legea, mândru de acţiunea sa, îndemnând chiar şi alte categorii de bugetari, de exemplu pe cei de la Sănătate, să lanseze astfel de revendicări. Era campanie electorală şi se subînţeleg astfel de iniţiative. Lansăm idei bune şi aplicăm exact contrariul! Cam aşa suna crezul PDL.

Emil Boc afirmă patetic şi infantil acum că nu ştia că urmează criza. Îl contrazic însă cablogramele WikiLeaks. Şi chiar să nu fi avut aceste cablograme, guvernatorul BNR a atenţionat în repetate rânduri şi a tras semnale de alarmă cu mult timp înainte să înceapă criza. Numai cine n-a vrut nu le-a auzit. Parlamentul a devenit o anexă a Guvernului, forţa lui de decizie în stat fiind complet suprimată. Mai mult, actualul cabinet anulează deciziile instanţelor judecătoreşti şi legislative, călcând ireverenţios peste demnitatea lor, aşa cum s-a întâmplat la Suceava şi Botoşani.

Aşadar, domnul Boc nu are nicio scuză, doar vina situaţiei în care ne aflam noi toţi românii de câţiva ani încoace.

Domnul Marius Rogin:

"Stabilitate şi solidaritate europeană - noul mecanism de criză"

Şefii de guverne din UE se vor consulta cu privire la modalităţile de stabilizare a monedei euro. Cancelarul german Angela Merkel a prezentat în Bundestag noutăţile pe care le aduce noul fond european de criză.

Începând din 2007, criza economică şi financiară a dominat toate dezbaterile din interiorul Uniunii Europene. Multe state din grupul euro au început să se clatine sub greutatea deficitului, punând astfel automat în dificultate moneda europeană. Guvernele europene sunt hotărâte să schimbe situaţia în bine, motiv pentru care în zilele care urmează va avea loc un summit special în acest sens.

"Pachetul destinat consolidării uniunii economice şi monetare are în vedere trei lucruri. În primul rând, mai multă stabilitate şi solidaritate. În al doilea rând, susţinerea competitivităţii şi crearea unui raport echilibrat între responsabilitatea fiecărui stat în parte şi solidaritate", a declarat Angela Merkel.

Şefii de guverne ai UE au decis modul în care statele din grupul euro ameninţate de faliment vor putea beneficia de ajutor financiar începând din 2013. La fondul european de stabilitate, care va fi extins la suma de 440 de miliarde de euro, Germania participă cu circa 22 de miliarde. UE doreşte însă ca statele euro să reacţioneze din timp, astfel încât să preîntâmpine apariţia derapajelor financiare.

"Ţările din grupul euro riscă să fie sancţionate pe viitor dacă nu iau măsuri de echilibrare bugetară. Statele care încalcă limita de trei procente din PIB în privinţa deficitului, vor putea fi mai repede şi mai devreme sancţionate.", a mai declarat şefa guvernului german.

Sancţiuni concrete sunt prevăzute inclusiv pentru statele cu un nivel al datoriei publice care depăşeşte 60 la sută din propriul buget.

"Prin crearea acestui pachet complet de măsuri ne asumăm lecţiile pe care le-am învăţat în urma crizei datoriilor. Punem bazele unui mecanism care să ne ajute să nu mai repetăm greşeli făcute în trecut", a relevat Angela Merkel.

Şefa cabinetului german a vorbit despre responsabilitatea întregii Uniuni Europene şi a cotat anul în curs drept un an al încrederii reciproce. Social-democraţii germani au declarat că agreează "pachetul" de stabilitate, dar se tem că acesta nu va fi acceptat foarte uşor de cetăţeni, care vor trebui să scoată bani din buzunar pentru susţinerea altor state membre: "cetăţenii nu s-au săturat de Europa, ci de modul ei de organizare".

Parlamentele naţionale ale ţărilor din grupul euro vor dezbate în lunile care urmează propunerile de stabilizare a monedei unice. Se aşteaptă ca până la vară, fiecare ţară să fi încheiat consultările parlamentare în acest sens.

Domnul Adrian George Scutaru:

"Am ieşit din criză! Păcăleală de 1 aprilie!"

Deşi Emil Boc susţine că am ieşit din criză, situaţia economică a României rămâne la fel de gravă, acest lucru fiind resimţit de toate categoriile sociale.

Incapacitatea Guvernului de a elabora un program eficient anticriză a condus la un sentiment acut de nemulţumire în rândul populaţiei, nemulţumire care, în plus, a crescut de la o zi la alta datorită măsurilor antisociale pe care Guvernul României le-a luat.

Poporul român este minţit si manipulat zilnic de către actuala putere, nimic neschimbându-se în România, iar incompetenţa Executivului este plătită aspru de către pensionari, de către bugetari, de către profesori, de foştii militari şi de către toţi românii care sunt neputincioşi în faţa celor care conduc în prezent ţara şi care, în loc să lupte pentru interesul general, nu se gândesc decât la propriile interese.

Nimic nu s-a schimbat şi nu se va schimba de la 1 aprilie, dată în care se susţine că România a ieşit din criză.

Agricultura şi industria au rămas la pământ, nu există fonduri pentru a le pune pe picioare, cum nu există nici pentru celelalte domenii importante: învăţământ, sănătate, asistenţă socială, armată.

Situaţia în care România a ajuns nu este una roz, aşa cum încearcă să ne mintă Guvernul Boc. Românii au ajuns, de foame şi sărăcie, să se îngrămădească, să se calce în picioare la promoţii în hipermarketuri pentru un litru de ulei. Disperarea oamenilor a ajuns la fel de mare precum nesimţirea guvernanţilor.

Acestea au fost efectele măsurilor luate de actuala putere, iar singura soluţie a României şi a românilor de a ieşi din acest impas în care se află este plecarea cât mai rapidă a cabinetului Boc.

Domnul Ioan Stan:

La fel ca şi domniile voastre am aflat, din sursa cea mai autorizată, că trăim bine, într-o ţară liberă, din care putem pleca oricând dorim şi unde vedem cu ochii. Mai ales în situaţia în care nu suntem în stare să înţelegem că, fie şi împotriva dorinţelor noastre, cei ce cu asupra de măsură ne poartă de grijă ne vor sili să accedem la un viitor luminos şi ferice!

Aşa că, doamnelor şi domnilor, era firesc să fie băgat în seamă glasul celui ce mărturisea că deşi nu s-a omorât cu şcoala, a ajuns atât de sus pe scara socială încât nu mai vede de mult de unde a plecat şi, mai ales, unde au rămas ceilalţi. Drept pentru care, încurajaţi de înţelepciunea acestor spuse, cadrele sanitare din România s-au pornit pe plecat către alte meleaguri, într-un adevărat exod al albelor halate pe care, în nemernicia noastră, a oamenilor de rând, le-am fi dorit de veghe la suferinţele personale.

Ca unul care mă ploconesc de ani de zile pentru fonduri ce ar ridica de la promisiuni la realitate spitalul municipal Fălticeni, mă şi văd arătat cu degetul de concetăţenii mei care vor întreba, extaziaţi în faţa unui spital nou şi gol, pe bună dreptate, unde sunt medicii, asistentele, infirmierele, cei care alină, vindecă, salvează! Iar dacă cineva crede că spaimele mele în legătură cu un spital fără medici şi alte cadre de specialitate sunt manifestări ale sindromului drobului de sare, mă grăbesc să argumentez!

Conform informaţiilor de pe site-ul Ministerului Sănătăţii, la 31 ianuarie 2011,aproape 4.000 de cadre medicale şi-au depus actele pentru a li se recunoaşte studiile în statele membre UE, în vederea emigrării. Asta după ce în anul 2010 emigraseră pentru a munci în alte ţări decât a lor un număr de 2779 de medici, cifră egală cu dublul celei înregistrate în 2009.

Să precizăm că în România sunt 1,95 medici şi 3,72 asistenţi la o mie de locuitori, faţă de 3,18 şi respectiv 7 la mia de locuitori în UE. Din acest total, mai mult decât insuficient, circa 60% din medici vor să emigreze. Şi mai simplu decât atât, în anul 2009, peste 8.000 de medici români lucrau în străinătate, adică unul din şapte. Iar ca imaginea să fie completă, vorbim de circa 12.400 de medici, farmacişti şi stomatologi care au solicitat Ministerului Sănătăţii obţinerea certificatelor de conformitate, necesare pentru a lucra în altă ţară.

Datele provin de la organizaţii profesionale de specialitate.

Să mai adăugăm că 57 % din medicii români au peste 50 de ani,27% au vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, iar 16% au până în 40 de ani, iar din totalul medicilor care au pus în practică îndemnurile prezidenţiale 80% au vârste de până la 40 de ani.

În cazul în care îi poate trece cuiva prin cap să-i considere pe aceşti oameni lipsiţi de sentimentul patriotic, refractari la glasul gliei, surzi la chemarea străbunilor, am să le spun că, în condiţiile în care în ţara lor li se recomandă să plece şi nimeni nu se îngrijorează din acest motiv, ţările europene sunt fericite şi interesate să-şi completeze în acest mod deficitul de cadre medicale. Şi înţeleg să facă asta motivându-i cu salarii de 2.000 de lire sterline pe săptămână, program flexibil, cazare şi masă. Puneţi o astfel de ofertă faţă în faţă cu nivelul actual de salarizare al medicilor în România, cu dotarea cu mijloace de intervenţie în caz de urgenţă, cu gradul de asigurare a necesarului de medicamente, cu numărul de paturi din unităţile sanitare din România şi cu numărul de personal angajat să le deservească, în sfârşit, încununaţi acest cumul de splendide condiţii cu dotarea tehnică şi starea fizică şi igienică a clădirilor aflate în serviciul public în acest domeniu şi vă garantez că nu veţi mai avea nici un fel de acuze la adresa autoexilaţilor în halat alb.

Ce ne facem însă având în vedere deja incontestabila subdimensionare a corpului medical românesc, din moment ce funcţionează doar cu 34% din media personalului necesar acordării asistenţei medicale. Ce se va întâmpla în atare condiţii peste şapte-opt ani? Vă spun eu!

Urmând aceleaşi înalte exemple de care am mai vorbit, vom merge după medicii români în Franţa, Germania, Anglia, Belgia. Asta pentru că vom fi ieşit de mult din orice criză, vom trăi foarte bine, ne vom recăpăta salariile, pensiile, alocaţiile şi vom fi plini de bani, iar costul tratamentului suferinţelor noastre în străinătate va fi nimica toată, comparativ cu resursele ce vom fi depozitat în conturile personale!

Încurajator, nu-i aşa?

Şi pentru că veni vorba de criză, aceasta din care tocmai am ieşit, vreau să vă mai spun ce s-a întâmplat în ţările vecine nouă, comparativ cu situaţia medicilor din România, în perioada 2009-1010.

În timp ce în Ungaria salariile au crescut cu 5,9%, în Polonia cu 6,2%, în Bulgaria cu 5%, în România, salariile doctorilor au scăzut cu 3,7%.

Aşa se explică de altfel şi faptul că în aceeaşi perioadă de timp numărul medicilor angajaţi a crescut cu 12,7% în Ungaria, cu 2,6% în Polonia, cu 5,4% în Bulgaria şi a scăzut cu 3,1% în România.

Aşadar, doamnelor şi domnilor colegi, cred că îmi înţelegeţi îngrijorarea indusă de spectrul unui spital edificat după mai bine de 12 ani de la demararea construcţiei în Fălticeni şi inaugurat fără personal de deservire.

Dar, fiindcă tot am vorbit de sindromul drobului de sare, mai bine am să aştept să văd cu ochii mei spitalul pus la cheie, pentru că promisiuni am mai primit şi până acum, şi spital tot n-am avut!

Domnul Anghel Stanciu:

Declaraţia noastră de astăzi are ca obiect: "Actuala politică a Guvernului în privinţa posibilei reconfigurări, pe teritoriul României, a 16 regiuni şi respectiv 5 macroregiuni de dezvoltare".

Împărţirea administrativă a României a constituit, de-a lungul istoriei, un obiectiv prioritar al conducătorilor, respectiv al Guvernului României.

Aceasta a făcut ca încă de la Alexandru Ioan Cuza, teritoriul Principatelor Unite, Moldova şi Ţara Românească, să fie "împărţită în fascicule de putere" - ţinuturi conduse de un jude, căpitan de judeţ, ispravnic sau pârcălab.

În epoca modernă - România, în anii 1918, 1940, 1944, 1950, 1956, 1960, 1968, 1981, 1995, a suportat succesive "discretizări" administrative ale teritoriului său, cu o dinamică a cheltuielilor aferente mereu în ascensiune, în pofida altor domenii prioritare, ca învăţământul sau sănătatea.

Astfel, între anii 1950-1952, România avea 28 de regiuni, inclusiv Regiunea Stalin. După doi ani, în anul 1952, teritoriul ţării a fost reîmpărţit în 18 regiuni, apărând pentru prima dată Regiunea Autonomă Maghiară (cu zonele Mureş-Harghita-Covasna), ca ulterior să dispară două regiuni (Arad-1956 şi Bârlad-1956), rămânând, până în anul 1960, 16 regiuni. Menţionăm, între acele 16 regiuni, alături de Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, Regiunea Cluj, Regiunea Oradea şi respectiv Regiunea Baia Mare. În 1968 se revine la 35 de judeţe, urmate apoi de existenţa a 39 de judeţe şi, în final, din 1995, 41 de judeţe.

Iată, stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, odiseea împărţirii administrative a României.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, pe considerente statistice, în baza nomenclatorului NUTS 1 şi respectiv NUTS 2 şi a Regulamentului CE nr.176/2008/CE, publicat în JOL 61/2008, s-au constituit, urmare a aderării României la UE, 4 Macroregiuni de dezvoltare de nivel NUTS 1 (Nomenclatorul Uniunii Teritoriale pentru Statistică) şi anume:

• Macroregiunea 1 (include euroregiunile Nord-Vest şi Centru);
• Macroregiunea 2 (include euroregiunile Nord-Este şi Sud-Est);
• Macroregiunea 3 (include euroregiunile Sud-Muntenia şi Bucureşti-Ilfov);
• Macroregiunea 4 (include euroregiunile Sud-Vest Oltenia şi Vest).

Totodată, s-au constituit, conform Nomenclatorului Uniunii Teritoriale pentru Statistică (NUTS II), 8 regiuni (euroregiuni) de dezvoltare, existente în prezent, şi anume:

EUROREGIUNI constituite în baza Legii nr.315/2004

Faţă de această "divizare" statistică, existentă în prezent, a teritoriului României, constând în 4 Macroregiuni şi 8 Euroregiuni de dezvoltare, Grupurile UDMR din Senat şi Camera Deputaţilor au iniţiat un proiect de lege, aprobat de Senatul României, prin care se propune o nouă "divizare" statistică, constând în 5 Macroregiuni de tip NUTS 1 (Anexa 1) şi respectiv 16 Regiuni de dezvoltare, în loc de cele 8 existente în prezent (Anexa 2).

Privind propunerea Grupului UDMR se constată o surprinzătoare identitate între Macroregiunea V (Anexa 2) cu împărţirea administrativ teritorială din anii 1952-1960, prin existenţa a 16 regiuni de dezvoltare şi o macroregiune (nr.V) care reuneşte practic Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, Regiunea Cluj, Regiunea Oradea şi Regiunea Baia-Mare.

Această Macroregiune V, care reuneşte practic regiunile în care se regăseşte populaţia de etnie maghiară, este astfel concepută încât să se asigure accesul direct din Ungaria spre fosta Regiune Mureş-Autonomă Maghiară propusă, sub o anumită formă, a se "declara" autonomă.

Rezultă, la o privire atentă, că UDMR, prin această împărţire, nu numai că contravine prevederilor Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională a României, conforme cu normele europene NUTS 1 şi 2, respectiv Regulamentul CE nr.176/2008/CE, dar îşi constituie "culoarul" pentru autonomia teritorială a aşa-zis-ului "Ţinut Secuiesc".

Ca urmare, stimaţi deputaţi, inclusiv cei din PDL-UDMR, aprobarea tacită a propunerii legislative a UDMR de către Senatul României şi ţinerea acesteia la "sertar" până la atingerea unui moment favorabil, constituie o ameninţare clară la conţinutul articolului 1 din Constituţia României: "Art.1 România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil" şi, în consecinţă, PSD respinge aprioric orice înţelegere a actualei coaliţii PDL-UDMR-UNPR de a se juca cu foarfeca pe harta ţării.

Vom sprijini şi vom vota pentru ceea ce s-a negociat cu Uniunea Europeană, 4 Macroregiuni şi 8 Regiuni de dezvoltare, respingând orice tendinţă de autonomie teritorială sau separaţie etnică.

PSD-ul, de dragul puterii, nu va plăti preţul "trădării" - sfârtecarea ţării, ca UDMR-ul să se alăture USL-ului, în vederea creării unei noi majorităţi parlamentare.

Sunt lucruri pe care colegii de la UDMR, parteneri de guvernare cu partidele româneşti din 1996 până în prezent, trebuie să le accepte într-o Europă unită şi indivizibilă.

România va rămâne "stat naţional, unitar şi indivizibil" în pofida "şantajului" asupra PD-L.

Stimaţi colegi deputaţi,

Urmare a celor prezentate mai sus, considerăm că Guvernul are obligaţia constituţională să răspundă românilor, dar chiar şi nouă, public, la următoarele:

• care este politica actuală a Guvernului PDL-UDMR-UNPR faţă de modificările propuse prin prisma impactului economico-social asupra României?
• dacă, asemenea înţelegerii privind promovarea Legii minorităţilor naţionale, respinsă de PDL în legislatura trecută, există un acord al coaliţiei PDL-UDMR-UNPR de susţinere şi promovare a modificărilor propuse de UDMR şi prezentate mai sus?
• dacă reconstituirea fostei Regiuni Mureş-Autonomă Maghiară în varianta Macroregiunii V (asemănare flagrantă cu raptul din august 1940) şi "spargerea" unor provincii istorice va contribui la dezvoltarea armonioasă a judeţelor României, conform obiectivelor precizate în Legea nr.315/2004, în conformitate cu Nomenclatorul Uniunii Teritoriale pentru Statistică (NUTS 1 şi 2)?
• adoptarea de către Senatul României, cu majoritate PDL-UDMR-UNPR, a iniţiativei legislative L 432/2009 de reconfigurare a unităţilor teritoriale, asemănătoare împărţirii administrative din anii ’50, chiar tacit, poate fi o modalitate de a accepta un ultim pas important în consfinţirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, ca obiectiv final al politicii UDMR, reiterat la recentul congres?

Anexa 1. Clasificarea NUTS 1 - Macroregiuni

Varianta propusă de UDMR şi aprobată de Senat

Anexa 2. Clasificarea NUTS 2 - Regiuni de dezvoltare

Varianta propusă de UDMR şi aprobată de Senat

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Guvernul Boc este foarte preocupat de situaţia minorităţilor naţionale din România, în special de cea maghiară, din raţiuni politice lesne de înţeles, ţinând seama că toţi parlamentarii minoritari susţin Guvernul. Pe acest fond, însă, s-a pierdut din vedere faptul că este în creştere disproporţia deja uriaşă între drepturile minorităţilor din România şi drepturile românilor din ţările vecine şi Balcani.

Conform recensământului ungar din anul 2001, 8.482 persoane au declarat limba română ca fiind limbă maternă şi 7.995 de persoane s-au declarat de etnie română (o scădere cu 25% faţă de 1990, când erau 10.740 români după naţionalitate şi 8.730 români după limba maternă). Astfel, românii sunt singura comunitate etnică minoritară din Ungaria care a scăzut numeric, cu 25%, în intervalul dintre cele două recensăminte pe care le-am menţionat.

Comunitatea românească din Ungaria nu beneficiază de reprezentare parlamentară. În decursul ultimilor zece ani, de nenumărate ori, autorităţile ungare au promis că vor lua măsurile legislative necesare pentru a asigura reprezentarea parlamentară a minorităţilor naţionale, lucru care nu s-a produs. Vă informez că în România minorităţile naţionale care nu au organizaţii care să acceadă în Parlament prin atingerea pragului electoral în alegeri beneficiază de un loc în Camera Deputaţilor automat, conform art.62 al Constituţiei. Minoritatea românilor din Ungaria este însă văduvită de platforma publică importantă pentru vizibilitate, afirmare şi promovare a intereselor, pe care o reprezintă parlamentul naţional.

Minusurile legislaţiei maghiare în domeniul minorităţilor naţionale fac posibile nenumărate situaţii în care se declară etnici români persoane care nu au această calitate şi nici măcar nu cunosc limba română, urmărind doar interese financiare, fenomen cunoscut în ţara dumneavoastră ca etnobusiness. Prin această "fraudare" a identităţii etnice, minoritatea românească îşi vede slăbite considerabil instrumentele de acţiune publică, în special în cadrul autoguvernărilor locale. Există situaţii concrete în care autoguvernările locale ale minorităţii româneşti sunt conduse de persoane care nu sunt etnici români sau chiar nu cunosc limba română. Atât românii din Ungaria, cât şi autorităţile române au solicitat de nenumărate ori corectarea legislaţiei maghiare pentru evitarea acestor abuzuri, lucru ce nu s-a realizat.

Am fost surprins, domnule prim-ministru, atunci când am văzut un specimen de buletin de vot folosit în ianuarie 2011 la alegerea Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, acele organisme consultative ale minorităţilor prevăzute în legislaţia dumneavoastră. Din cele 70 de nume care apar pe buletinul de vot, doar trei nume sunt româneşti. Dacă ceilalţi 67 sunt etnici maghiari ce se pretind români, lucrurile trebuie corectate, pentru că ei nu pot reprezenta populaţia românească. Dacă ceilalţi 67 sunt români, dar numele lor sunt maghiarizate în actele oficiale, acest lucru este grav şi poate denota o politică deliberată de deznaţionalizare.

Învăţământul românesc în Ungaria este foarte deficitar, fiind şi cea mai importanta cauză a pierderii identităţii naţionale a românilor din ţara dumneavoastră. În Ungaria nu există nicio şcoală cu predare numai în limba română. Din cele 23 de localităţi din Ungaria unde trăiesc etnici români, doar în 11 funcţionează şcoli generale în care se predă limba şi literatura română. Minoritatea românească nu are nicio şcoală cu predare în limba maternă, doar 7 şcoli bilingve (în localităţile Bătania, Chitighaz, Jula, Micherechi, Aletea, Sacaz şi Bedeu) şi 5 şcoli în care limba română se predă ca obiect de studiu - limbă străină (în localităţile Apateu, Poceu, Furta, Leucushaz şi Cenad). Aşadar, în jumătate din localităţile în care locuiesc români, limba romană nu se predă sub nicio formă la şcoală. Românii sunt singura minoritate naţională din Ungaria care nu are o instituţie de învăţământ în capitala ţării, cu toate că la ultimul recensământ, 1.205 de locuitori ai capitalei s-au declarat români. Cu toate că, în mod normal, în şcolile bilingve, 50% dintre materii ar trebui predate în limba română, majoritatea materiilor se predau în limba maghiară.

Absenţa limbii române în şcoli este un fenomen care accentuează deznaţionalizarea românilor, multe din aceste şcoli fiind în pericol de a fi închise, conform legislaţiei din domeniul învăţământului în privinţa numărului minim de elevi necesar pentru funcţionarea unei şcoli. Este imperativă deci o discriminare pozitivă în cazul şcolilor cu copii români, ameninţate cu dispariţia.

O mare parte din cele 19 biserici sau capele româneşti, din care 13 sunt considerate monumente, au nevoie de finanţare urgentă pentru reparaţii.

În ceea ce priveşte programele pentru comunitatea românească oferite de instituţiile publice de media, vă informez că emisiunile de 26 de minute în limba română se difuzează săptămânal, miercuri, pe programul naţional MTV, la o oră care nu permite o audienţă importantă (13.35) şi în reluare vineri, de la ora 10.35, pe postul naţional M2, precum şi sâmbăta de la ora 05.15. O problemă care a creat nemulţumirea românilor din Ungaria este şi scoaterea din grila de programe transmise pe cablu a singurului program în limba română, TVR1, începând cu luna martie a acestui an, de către firma T- Kábel.

Important mi se pare şi faptul că singura publicaţie a românilor din Ungaria, "Foaia Românească", are mari probleme financiare, fiind pusă de mai multe ori în situaţia de a fi închisă din lipsă de fonduri.

Acestea sunt, domnule prim-ministru, o parte din problemele "micii" minorităţi româneşti din ţara dumneavoastră. Românii din Ungaria sunt puţini în termeni numerici, dar sunt cu atât mai preţioşi pentru România, la fel cum sunt preţioşi pentru dumneavoastră maghiarii din România. Dar tocmai pentru că sunt puţini, ei pot beneficia din partea Guvernului de atenţia necesară păstrării identităţii lor naţionale.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Ca membru al Parlamentului României protestez vehement faţă de declaraţiile iredentiste şi revizioniste făcute de oficiali ai statului maghiar pe teritoriul României, cu prilejul Zilei maghiarilor de pretutindeni.

Declaraţia făcută de prim-ministrul Ungariei, potrivit căreia "Ardealul a fost luat de la noi de ţările şi puterile care au avut un scop foarte bine definit, de a aţâţa naţiunile şi de a desena nişte graniţe la care ei să fie în continuare puternici şi dirijori" este de cea mai pură factură revizionistă şi este inacceptabilă într-un moment istoric în care cele două ţări şi comunităţi au stabilit un parteneriat de încredere în cadrul Uniunii Europene.

De asemenea, declaraţia preşedintelui Parlamentului Ungariei, făcută la Târgu-Mureş, potrivit căreia "cererea autonomiei din punct de vedere moral mi se pare corectă şi modernă. Nu doar oamenii din ziua de astăzi cer autonomia, ci este viitorul naţiei şi voinţa Divinităţii" este în aceeaşi notă iredentistă şi constituie un amestec inacceptabil în politica naţională a României.

Condamn cu fermitate lipsa oricărei reacţii la aceste declaraţii din partea autorităţilor române cu atribuţii în domeniul politicii externe: preşedintele României, primul-ministru, ministrul afacerilor externe.

Lipsa reacţiei din partea principalilor agenţi de politică externă ai României, alături de refuzul majorităţii PDL-UDMR-UNPR-Minorităţi naţionale de a adopta, la propunerea PNL, o declaraţie politică de protest faţă deaceste declaraţii dovedesc subordonarea interesului naţional şi a demnităţii naţionale române, terfelită simbolic, în inima României, prin profanarea memoriei eroului naţional Avram Iancu, în faţa intereselor politice imediate ale unei puteri care duce România spre faliment.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Salut decizia Ministerului Administraţiei şi Internelor de a amâna concedierea a 10.000 de angajaţi ai acestui minister, dar protestez în continuare faţă de planul de concediere a acestora pe parcursul anului.

De asemenea, protestez faţă de unele declaraţii ofensatoare la adresa poliţiştilor români făcute în ultimul timp de oficiali ai ministerului, declaraţii cu caracter generalizator pe care le consider periculoase şi de natură să afecteze imaginea şi încrederea de care se bucură Poliţia Română.

Astfel, şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române, chestorul Liviu Popa, a declarat într-o conferinţă de presă că vor trebui făcute disponibilizări în instituţia pe care o conduce, din cauza faptului că există mulţi oameni cu probleme de comportament:

"Eu aş vrea să se facă disponibilizări. În Poliţia Română e un moment deosebit de prielnic pentru asanarea mediului poliţienesc. Avem destui beţivi nenorociţi, care nu au fost daţi afară, ci doar sancţionaţi pentru diverse abateri".

De asemenea, ministrul administraţiei şi internelor a declarat personal în Parlament că "În principal, vreau să văd poliţistul mult mai mult prezent în stradă, pentru că cetăţeanul de acest lucru are nevoie - să simtă că este protejat, iar poliţistul să nu se mai ascundă prin birouri, aşa cum se întâmplă în momentul de faţă". Apreciez şi această afirmaţie a Domniei Sale drept superficială, ştiut fiind că instituţia Poliţiei are nevoie şi de activităţi care se desfăşoară în interiorul instituţiei, nu numai pe stradă.

Apreciez ca nepermise aceste declaraţii din partea conducerii ministerului şi cred că sunt genul de declaraţii care afectează încrederea cetăţenilor în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Emil Boc, profesorul de drept neconstituţional, recidivează"

Prioritate zero a profesorului de drept neconstituţional Emil Boc, educaţia se pregăteşte de o nouă lovitură.

Adoptată prin ocolirea procedurilor parlamentare, prin angajarea răspunderii guvernului, legea salarizării unitare a bugetarilor, deci şi a profesorilor, se dovedeşte a fi departe de perfecţiunea invocată de iniţiatorii săi. Ca urmare, acelaşi guvern se pregăteşte să o modifice, prin aceeaşi procedură, a angajării răspunderii. Mai pe scurt, modificăm modificarea legii salarizării cadrelor didactice eludând iarăşi legislativul.

Am impresia că premierul-profesor de drept neconstituţional vrea să intre în istorie drept omul care a desfiinţat cu de la sine voinţă deciziile unor instanţe judecătoreşti. Or, asta contravine flagrant principiului separaţiei puterilor în stat, domnia sa fiind, de această dată, reprezentantul puterii executive. Adică acea putere din stat care trebuie să aplice legile adoptate de legislativ şi să asigure respectul deciziilor date de justiţie.

Proiectul, botezat de PDL "de reglementare a salarizării în sistemul de învăţământ" nu face altceva decât să împiedice dascălii să execute statul pentru a-şi primi drepturile consfinţite de instanţele de judecată. Pe de altă parte, el creează un precedent periculos în condiţiile în care guvernul vine cu o lege care să desfiinţeze deciziile instanţelor, atunci când acestea îi sunt defavorabile. Săptămâna viitoare, acelaşi guvern poate veni cu o propunere de "reglementare a sistemului de pensii" pentru a plăti diferenţele de bani câştigate la tribunal de diferite categorii de pensionari, în special cei militari.

În acest ritm al angajării răspunderii şi de modificare a legilor... de modificare a pachetelor de legi, domnul Boc va putea să afirme că a făcut economii serioase la bugetul de stat. Aceasta în condiţiile în care două dintre puterile constituţionale ale statului, legislativul şi justiţia, se vor autodesfiinţa. Parlamentul se va dovedi inutil, deoarece executivul legiferează, iar justiţia nu va mai emite sentinţe, pentru ca acelaşi executiv va face tot ce îi trece prin cap pentru a nu le aplica. Domnul Boc şi-a luat puterea de a ridica guvernul pe cele mai înalte culmi de putere, fiind, cum se spune în fotbal, în situaţia "de a centra şi de a da cu capul". Din păcate, acestui guvern îi cam lipseşte capul. Şi mintea!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Creşterea economică şi percepţia publică"

Este mai mult decât hilar că întreaga opinie publică, oamenii politici aflaţi în opoziţie sau pseudoanalişti economici şi-au tot dat cu presupusul asupra a ceea ce se va întâmpla pe 31 martie 2011 din perspectiva indicatorilor macroeconomici.

Aşa cum la ultima eclipsă de soare sau, mai recent, în anul 2010, se aştepta la o anumită dată şi oră sfârşitul omenirii, tot de aceeaşi manieră s-a creat falsa impresie că pe 31 martie 2011 la orele 24.00 se va întâmpla ceva deosebit din punct de vedere economic.

Cei care au generat astfel de aşteptări legate de o dată sunt fie ignoranţi, fie, şi mai rău, rău-intenţionaţi. Mulţi dintre domniile lor nu sunt cu siguranţă ignoranţi. Oricine a frecventat, măcar şi la fără frecvenţă, un curs introductiv de economie ar fi ştiut că activităţile economice sunt caracterizate de ciclicitate.

De asemenea, ar fi aflat că întreaga dezbatere legată de data de 31 martie 2011 este una tehnică şi că aceasta se referă la faptul că fie intrarea în recesiune, fie reluarea creşterii economice se judecă după indicatorii macroeconomici înregistraţi într-un interval de minimum două semestre consecutive. Atenţie! Două semestre consecutive!

Istoria economiei a demonstrat şi situaţii în care recesiunea economică nu a fost de tipul V, ci, în cazuri dificile, de tipul VV, de aceea, cine are un minim de competenţă ar trebui să fie mult mai rezervat în aprecieri. Eu personal voi spune cu certitudine că România, numai în condiţiile absenţei unor şocuri externe, va fi ieşită din recesiune abia din acest trimestru.

Puţine persoane responsabile au ţinut să comunice într-un mod clar care este diferenţa dintre aspectele tehnice ale interpretării ciclicităţii economice de către specialişti şi percepţia publică asupra modificărilor nivelului de trai al populaţiei.

Puţini s-au încumetat să afirme cu tărie că atât în cazul recesiunii economice, cât şi în cazul creşterii există un real decalaj între modificarea indicatorilor macroeconomici şi sporul nivelului de trai al oamenilor.

Vreau să vă întreb când a început pentru România creşterea economică din ultimii douăzeci de ani? Vă spun eu, dacă nu vă mai aduceţi aminte, începând cu anul 2001. Când au început românii să resimtă într-un mod consistent creşterea nivelului de trai? Abia începând din anul 2004.

Nici recesiunea nu s-a resimţit în România în scăderea nivelul de trai al populaţiei chiar din trimestrul al patrulea din anul 2008, ci abia către sfârşitul anului 2009.

Ceea ce am vrut să subliniez, în primul rând, este că între detaliile tehnice ale ciclului economic şi modificările standardului de viaţă al populaţiei există un decalaj natural, pe care îl puteţi găsi în orice democraţie consolidată din lume şi în orice economie care se axează pe piaţă. Meritul Guvernului Boc, deşi puţini îl recunosc, este acela de a fi creat premisele de a scurta acest decalaj.

Strategia fiscal-bugetară, gândită pe termen scurt şi mediu, legea pensiilor bazată pe proporţionalitate faţă de salariul mediu brut înregistrat în economia reală, salarizarea unitară bazată pe o anvelopă salarială flexibilă şi proporţionată la produsul intern brut, dar şi alte măsuri luate în ultimul an de zile mă îndreptăţesc să afirm cu putere că Emil Boc şi coaliţia de guvernare au făcut posibilă o scurtare a termenelor între ciclicitatea economică şi sustenabilitatea nivelului de trai al populaţiei. Sustenabilitate înseamnă să poţi susţine, în primul rând financiar, politicile economice, iar acest lucru este realizat de Emil Boc în cea mai mare parte.

Vor creşte salarii! Vor creşte pensii! Vor creşte alocările pentru politicile sociale, de educaţie sau de sănătate! Vor creşte dacă şi economia creşte! Cum poate creşte ceva care nu are resurse!? Să-mi explice contrariul cei care au crezut în această utopie şi care au condus România pe marginea prăpastiei!

Ceea ce a realizat Emil Boc şi coaliţia de guvernare nu trebuie să se oprească însă aici, pentru că exemplele concrete ale Greciei, Irlandei sau Portugaliei ne-au demonstrat că acţiunea guvernamentală trebuie să fie călăuzită în permanenţă de prudenţă maximă.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Autostrăzile în România: bune, necesare, dar inexistente"

Construcţia autostrăzilor în România reprezintă o necesitate îndelung recunoscută de autorităţi pentru care s-au consumat litri de cerneală şi munţi de hârtie fără ca pe teren kilometrii de autostradă să prindă un contur bine determinat. Şi deşi nevoia de a beneficia de o infrastructură modernă creşte odată cu evoluţia economică, autorităţile competente nu reuşesc să depăşească nivelul discursurilor hiper-optimiste şi să treacă la fapte.

Bunăoară, ministrul Anca Boagiu a anunţat în urmă cu câteva zile că, până în 2013, Ministerul Transporturilor va începe lucrările de construire a două importante proiecte de infrastructură rutieră, anume tronsonul de autostradă Piteşti-Sibiu şi cel de pe Valea Prahovei, care leagă localităţile Comarnic şi Braşov.

Dacă în cazul autostrăzii Sibiu-Piteşti nu s-a făcut niciun pas concret în afara studiului de fezabilitate, tronsonul Comarnic-Braşov a parcurs deja un drum lung. Din păcate, numai pe hârtie. În 23 februarie 2009, ministrul transporturilor şi infrastructurii de atunci, Radu Berceanu, anunţa deschiderea ofertelor finale pentru atribuirea contractului de concesiune de lucrări publice şi servicii pentru construirea şi întreţinerea autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Comarnic - Braşov. La prima vedere, am fi putut trage speranţa că în sfârşit vom avea o autostradă în zona poate cea mai aglomerată şi cu un potenţial turistic mare din centrul şi sudul României.

Bucuria tuturor şoferilor care tranzitează această zonă a fost însă de scurtă durată, pentru că, un an mai târziu, procedura a fost reluată. Ceva mai realistă acum, doamna ministru Boagiu anunţă începerea lucrărilor la acelaşi tronson din autostrada Transilvania abia în anul 2013, un orizont de timp care depăşeşte durata mandatului său.

În faţa acestei realităţi, nu putem să nu ne întrebăm unde sunt cei peste 800 de kilometri de autostradă promişi la începutul guvernării PDL pentru intervalul de timp 2009-2012, din moment ce ne aflăm la sfârşitul primului trimestru din 2011 şi majoritatea proiectelor mari de infrastructură au stagnat?

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Un atentat la sistemul de educaţie"

România este pe cale să intre în Guiness Book - cel puţin la nivelul Uniunii Europene - în ceea ce priveşte metodele de guvernare. Decizia de a "corecta" printr-o lege câteva mii de decizii din justiţie reprezintă o premieră la nivelul Uniunii Europene. Trec peste faptul că se încalcă principiul constituţional al separării puterilor în stat, pentru că pentru actualii guvernanţi şi pentru cel ce-i girează, preşedintele Traian Băsescu, Constituţia nu mai este de mult decât un moft.

Prin faptul că guvernul a decis să-şi angajeze răspunderea - pentru a 12-a oară în doar doi ani, aici suntem în faţa unui alt record - pe Legea salarizării profesorilor, nu loveşte doar în cadrele didactice. Loveşte, în primul rând, în actul de educaţie. Pentru că, văduviţi în mod arbitrar de unele drepturi salariale pe care le aveau sau la care se aşteptau, nu exclud ca profesorii să răspundă cu proteste. Nu exclud ca entuziasmul la catedră al profesorilor să se estompeze. Şi, nu în ultimul rând, nu exclud un exod masiv al profesorilor fie spre alte meserii, fie spre alte orizonturi. Şi în toate aceste situaţii, actul de educaţie este cel care are de pierdut. Şi nu trebuie uitat, educaţia şi sănătatea sunt două elemente esenţiale ale dezvoltării unei naţiuni. Ceea ce se întâmplă acum în aceste două domenii reprezintă un atentat la siguranţa naţională.

Intenţia guvernului de a plafona salariile profesorilor îi va obliga pe aceştia să se adreseze ultimei instanţe posibile, CEDO. Rezultatul: profesorii vor avea câştig de cauză, iar statul va fi obligat la cheltuieli suplimentare.

Nimeni însă din guvern nu s-a gândit la aşa ceva. La urmările generate de ambiţia guvernanţilor de a câştiga un război - declanşat de ei împotriva profesorilor. Da, este un război. Şi nu este primul pe care guvernul Boc îl declară românilor.

Din toată această vâltoare, un singur om priveşte evenimentele impasibil. Este vorba de ministrul educaţiei, Daniel Funeriu, cel care în mod normal ar trebui să fie prima persoană interesată ca lucrurile din sistemul de educaţie să meargă bine.

Ceea ce este foarte grav este faptul că guvernul şi, implicit, ministrul educaţiei au decis o măsură, fără să facă în prealabil o analiză a situaţiei. Avem şi o dovadă palpabilă. Participând ieri la un interviu colectiv cu cititorii unei agenţii de ştiri online, domnului Funeriu i s-a pus următoarea întrebare: "Puteţi să prezentaţi o analiză de impact clară şi precisă (nu vorbe cum că efortul bugetar ar fi de aproximativ 500 milioane euro) din care să rezulte efortul bugetar în cazul creşterii salariilor personalului didactic conform legii?"

Iată care a fost răspunsul: "Această lege stabileşte, pentru fiecare funcţie didactică nivelul de salarizare unitar la nivelul ţării. Altfel spus, două cadre didactice vor avea, pentru muncă egală, exact acelaşi salariu indiferent de judeţul în care se află."

O întrebare clară, la obiect, un răspuns fără nicio legătură cu subiectul.

Domnul Daniel Funeriu mai afirmă că legea salarizării profesorilor va fi strict valabilă doar pentru anul 2011. Nimeni nu mai poate crede în cuvântul vreunui membru al cabinetului Boc.

Domnul Gheorghe Ana:

"Viaţa românilor înainte şi după recesiune"

"România are toate şansele ca la sfârşitul trimestrului să iasă din recesiune. Institutul Naţional de Statistică va spune dacă da sau nu". Este declaraţia premierului României, domnul Emil Boc. Sigur, răspunsul INS va fi "da", pentru că altfel va avea o mare problemă, nu-i aşa, cu "marele şef". Lăsând ironia la o parte să vedem de ce au avut parte românii în timpul recesiunii şi ce viaţă vor avea românii după recesiune.

În timpul recesiunii am reuşit să acumulăm circa 25 miliarde de euro datorie publică; am pierdut un milion de locuri de muncă; a avut loc tăierea salariilor tuturor bugetarilor cu 25% (în realitate, procentul este de peste 40%); s-a eliminat punctul de pensie de 45% din salariul mediu pe economie; pensionarii cu pensii de peste 740 lei sunt obligaţi să contribuie cu 5,5% la asigurările sociale de sănătate; nivelul pensiei minime garantate a fost îngheţat la nivelul de 350 lei, fără ca aceasta să mai fie indexată cu rata inflaţiei; peste 98% din numărul total al pensionarilor primesc mai puţin de 1.500 de lei lunar; s-au desfiinţat peste 1.000 de unităţi şcolare în toată ţara; s-au desfiinţat peste 30.000 de posturi didactice din învăţământul preuniversitar şi câteva mii de posturi didactice auxiliare; s-au blocat investiţiile din învăţământ prin reducerea alocaţiilor bugetare cu peste 60%; peste 3.700 de elevi au rămas fără bursa "Banii de liceu" după ce guvernul a coborât plafonul maxim de venit pentru acordarea burselor cu un ban, de la 150 la 149,99 lei; sănătatea publică a primit 3,8% din PIB, cel mai mic buget din ultimii 10 ani; în România mor în fiecare zi 6 bebeluşi adică 10 la fiecare 1.000 născuţi vii; costul medicamentelor achiziţionate de către populaţie din farmacii a crescut cu 10%; trusoul pentru nou-născuţi în valoare de 150 de lei şi ajutorul pentru tinerii căsătoriţi care valora 200 de euro nu se mai acordă.

Lista poate continua şi reflectă costurile sociale imense la care sunt supuşi milioane de români, fără ca acest sacrificiu imens să ducă la un rezultat în relansarea economiei.

Viaţa românilor în aceşti ani de recesiune este un calvar de care, după afirmaţiile domnului prim-ministru Emil Boc, vom scăpa încet, dar sigur odată cu ieşirea României din recesiune, adică începând cu 01.04.2011. De ce viaţă vor avea parte românii după recesiune? Efectul recesiunii este dramatic pentru câteva generaţii de români. Ponderea românilor care câştigă mai puţin decât pragul sărăciei va creşte de la 18,5% în 2009 la peste 25% în 2011, conform statisticilor oficiale. România a devenit ţara cu cea mai mare rată a sărăciei în rândul copiilor. Peste 30% din copiii României se situează sub pragul sărăciei.

Coaliţia guvernamentală a decis, în şedinţa de urgenţă de la Palatul Victoria din 31.03.2011, ca executivul să-şi asume în zece zile un proiect de lege privind salarizarea profesorilor. Astfel, Guvernul vrea să aducă salariile profesorilor la acelaşi nivel, să impună anumite plafoane, astfel încât să nu se acorde acele majorări salariale câştigate de către cadrele didactice în instanţă.

După toate aceste nenorociri din timpul recesiunii (tăieri de salarii, desfiinţarea spitalelor, lipsa medicamentelor, scumpirea alimentelor), marea decizie pe care guvernul Boc o pune ilegal în spatele românilor este creşterea preţului pe kilowatt cu 4,5% pentru modernizarea companiilor care îşi desfăşoară activitatea în sistemul energetic.

Creşterea preţului la gaze, creşterile aberante la carburanţi care atrag după sine majorări în lanţ la produsele de bază, fac ca viaţa românilor după recesiunea economică să devină şi mai greu de suportat decât în timpul recesiunii.

În aceste condiţii, cred că afirmaţiile domnului prim-ministru Emil Boc nu au acoperire în fapte previzibile pentru nivelul de trai al românilor. De aceea eu cred că viaţa românilor după aşa-zisa oprire a recesiunii economice va fi mult mai grea decât în timpul recesiunii, iar explicaţia vine de la acumulările realizate de români, care i-au ajutat (pe unii) să suporte cât de cât în această perioadă necazurile şi greutăţile. De aici încolo românii nu au decât o singură variantă, aceea a unei schimbări majore de politică managerială în toate sferele economice şi sociale. Actualul executiv şi-a dovedit incapacitatea şi lipsa de profesionalism în modul cum gestionează treburile ţării şi, implicit, viaţa românilor.

Viaţa românilor şi înainte şi după recesiune va fi la fel greu de suportat şi foarte greu de schimbat în bine!

Domnul Ion Călin:

"Cablogramele WikiLeaks - varianta PDL"

De o săptămână şi mai bine, toată atenţia populaţiei este îndreptată către punerea în practică a declaraţiilor premierului de ieşire din recesiune şi dezvăluirile din cablogramele WikiLeaks. Toate aceste dezvăluiri se derulează în mai multe episoade, ca un adevărat serial transmis la ore de maximă audienţă ocupând astfel tot spaţiul intern media precum şi preocupările populaţiei. Ce reiese din aceste cablograme? Românii rămân uimiţi atunci când află ce gândesc cu adevărat personalităţile politice publice şi ce ascund în faţa camerelor de luat vederi.

Cum să nu rămâi uimit când afli că în anul 2005 preşedintele Traian Băsescu le-a comunicat diplomaţilor americani că România a acceptat să renunţe la 80% din datoria istorică de 2,6 miliarde de dolari pe care trebuia să o primească de la Irak ? Atunci proamericanul Băsescu renunţa la bani, acum România plăteşte lunar peste un miliard de euro dobânzi la creditele contractate de Guvernul Boc, iar până la sfârşitul anului acesta, guvernul se va împrumuta cu minimum 24 de miliarde de euro, adică 20% din PIB.

Ce pot să înţeleagă cetăţenii români, atunci când chiar oficialii americani se arătau îngrijoraţi de situaţia economică a ţării, numai preşedintele ne declara că nu vom fi afectaţi de criză, sau cum să se simtă când află că guvernul ţării tale "arată ca o raţă şchioapă" şi nu poate duce la bun sfârşit reformele legislative majore promise în 2009.

Au fost dezamăgiţi de actualul guvern care promitea pensii în valoare de sute de euro, iar acum s-au trezit cu ele diminuate, dar să afle că se ştia ce va urma şi că aceste promisiuni nu pot fi puse în practică, parcă e prea de tot!

Afli în fiecare zi de la guvernaţi că perspectivele economice sunt bune, că am ieşit din recesiune, că oficial ne merge bine, iar tu, cetăţean român, în realitate, abia îţi duci traiul de pe o zi pe alta.

Din punct de vedere calendaristic, a venit primăvara, dar să susţii că vine şi pentru România o primăvară cu mari speranţe, parcă îi desconsideri prea mult pe români.

Să susţii la fiecare sfârşit de săptămână în faţa propriilor membri de partid cât de bine merge totul, cât de bine ne va fi, că în acest an creşterea economică va fi între 1,5 şi 2 la sută, "cu prognoză bună de creştere în 2012", adică 4-4,5 la sută, şi că la anul o să "fim" iar la guvernare, iar pentru reducerea TVA la produsele alimentare să susţii că nu este acoperire bugetară, să închizi spitale şi să-i trimiţi acasă pe bolnavi, să priveşti cum alegătorii tăi se bat pentru orice produs care se găseşte la ofertă.

Or fi cablogramele WikiLeaks - seria România, nişte bârfe, dar scot în evidenţă caracterul conducătorilor noştri. Să-i vezi la televizor ce patrioţi sunt, ce eroi sunt şi ce "râme" devin în faţa marelui licurici.

Apariţia acestora au făcut ca adevăratele probleme să treacă în planul secund. Astfel, Curtea de Conturi a României a stabilit în urma unor controale că, în perioada 2008-2010, s-au cheltuit ilegal de la bugetul statului vreo 10 miliarde de euro, sumă ce reprezintă jumătate din împrumutul contractat de la FMI, UE şi Banca Mondială. Acestea au fost întărite şi de declaraţiile lui Jeffrey Franks, conform cărora "cheltuielile publice din România sunt dominate de incompetenţă", deci Guvernul are bani pentru anumite cheltuieli, dar să plătească majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, nu.

Ieşirea din recesiune ne-a adus o creştere la plata facturii cu 1,8 lei pe 100 kWh mai mult, pentru sprijinirea producţiei de energie în unităţi de cogenerare de înaltă eficienţă şi o posibilă creştere a preţului la gaze.

Nu ştiu ce vom mai afla din aceste cablogramele, dar cert este că cetăţenii românii au început să fie interesaţi mai mult de celebrele divorţuri dâmboviţene decât de politica actualei puteri. Alegătorii români aşteaptă puţină umilire în faţa lor din partea acestei puteri şi puţină decenţă şi speră ca legile să nu se mai voteze prin asumarea răspunderii sau prin mită mascată.

Domnul Ion Burnei:

Ziua Mondială a Sănătăţii se celebrează pe 7 aprilie, dată ale cărei semnificaţii sunt legate de iniţiativa înfiinţării Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. OMS este una dintre cele 15 agenţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi coordonează programele destinate să rezolve problemele de sănătate şi să permită tuturor să ajungă la un nivel de sănătate cât mai ridicat posibil.

În România, Ziua Mondială a Sănătăţii se celebrează din 1995, fiecare an având o temă reprezentativă din punct de vedere al sănătăţii publice la nivel mondial - prima celebrare mondială a avut loc la 7 aprilie 1950.

Pentru anul 2011, spre a marca Ziua Mondială a Sănătăţii, în ideea sensibilizării riscului legat de utilizarea abuzivă a antibioticelor, OMS promovează activităţi şi susţine evenimente la Moscova, Strasbourg, Copenhaga, Roma şi Londra.

Legat de o parte din dezideratele OMS - "programele destinate să rezolve problemele de sănătate" şi "ajungerea la un nivel de sănătate cât mai ridicat posibil", România se prezintă în anul de graţie 2011 cu o serie de situaţii printre care: procentul din PIB mai mic de 5%, în condiţiile în care în alte ţări din UE procentul din PIB este între 8-11%; exodul cadrelor medicale din România; neplata medicamentelor compensate şi gratuite, conform contractelor încheiate de Casa de Asigurări de Sănătate cu furnizorii de medicamente (depozite şi farmacii); neacceptarea de către Casele Judeţene de Sănătate raportării reţetelor eliberate pentru programele de diabet şi oncologie; desfiinţarea a o serie de spitale prin reducerea de 11.500 de paturi din sectorul sanitar în intervalul 2011-2013; lipsa acută de medicamente şi tehnologie medicală, capacitate managerială scăzută etc. reprezintă elemente ce nu pot duce la atingerea dezideratelor cerute de OMS în spiritul creşterii stării de sănătate.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Prăduirea României"

"Corupţia este arma mediocrităţii ce prisoseşte şi ascuţişul i-l vei simţi pretutindeni", spunea Honoré de Balzac analizând moravurile societăţii franceze din secolul XIX.

Nimic mai adevărat şi real dacă privim cu atenţie guvernarea Băsescu-Boc, care pare ancorată în realităţile din secolul 19, nicidecum în realitatea cotidiană din România şi Europa.

Incompetenţa este generalizată în Guvernul României, iar corupţia a devenit politică de stat printre politicienii PDL, care, în afară de minciună, nepricepere crasă şi aroganţă nu le oferă nimic cetăţenilor români de doi ani încoace.

Şi cum toate acestea nu erau de ajuns pentru armata de ocupaţie PDL-istă, ei s-au pus pe pedepsit românii închizând spitale, plafonând salarii, majorând taxe, scumpind energia electrică şi termică.

Deoarece banii existenţi în bugetul de stat nu mai erau suficienţi pentru camarila portocalie, ei au decis să devasteze bugetele românilor şi să redirecţioneze economiile astfel făcute spre firmele de partid şi spre buzunarele şi aşa pline ale greilor PDL.

Nimic nu mai contează, doar foamea lor de bani cât mai mulţi, indiferent de unde şi cu ce costuri. Nu contează că viaţa românilor este efectiv pusă în pericol prin închiderea unor spitale unde românii se tratau şi acum, din cauza stării de sărăcie în care i-a adus guvernarea de acum de tristă amintire Băsescu-Boc, nu au posibilitatea să meargă la alte spitale, care, în cele mai multe situaţii, se găsesc la zeci de kilometri.

În aceste condiţii, guvernarea portocalie le restricţionează românilor dreptul la sănătate, deşi cu puţin timp în urmă a extins plata contribuţiei şi la alte categorii sociale care astfel au doar obligaţia să plătească taxe şi impozite, nu şi dreptul să beneficieze de servicii medicale.

Astfel, hoarda de barbari PDL-istă taie cu coasa lor nemiloasă tot ce întâlnesc în cale, dar, mai dureros, taie chiar şi orice urmă de speranţă.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Atentat la viaţa românilor"

Închiderea forţată a celor aproximativ 70 de spitale din toată ţara se face, în aceste zile, într-un mod barbar, total haotic şi fără pic de respect pentru zecile de mii de pacienţi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii ar trebui să se autosesizeze şi să declanşeze o anchetă asupra deciziei Ministerului Sănătăţii de a evacua bolnavii din spitale. Imaginile cu nou-născuţi, mame şi bătrâni scoşi cu forţa din spital sunt halucinante! Este o atrocitate să muţi nou-născuţi din maternitatea Caritas spre unităţi medicale care nu sunt pregătite să îi primească. Felul cum sunt evacuaţi bolnavii din spitalele, care devin printr-o decizie total inumană a guvernării portocalii aziluri de bătrâni, este un atentat la viaţă, regimul politic patronat de Trăiau Băsescu arătând că dictatura nu ţine cont de nimic!

Populaţia României, mai ales românii din zonele rurale, nu ştiu nici acum care sunt motivele reale care stau la baza acestei măsuri haotice. Ministrul Cseke Attila a procedat total eronat luând decizia descentralizării cu orice preţ înaintea închiderii spitalelor mici, împlinind dorinţa administraţiei din zonele preponderent maghiare de a lua definitiv în posesie şi administrare aceste unităţi sanitare. Nu s-a avut deloc în vedere autonomia locală de care regimul Băsescu a tot vorbit, fiind total ilegal faptul că nu s-a dat posibilitatea autorităţilor locale să încerce să asigure viabilitatea spitalelor prin atragerea personalului minim necesar pentru acreditare şi plata suplimentară a acestuia din fondurile locale.

Ceea ce se întâmplă în unităţile spitaliceşti din toată ţara este ilegal! Aduc în sprijinul acestei afirmaţii o prevedere a Legii 95 privind domeniul sănătăţii, prin care se arată clar că "spitalele publice se înfiinţează şi se desfiinţează prin hotărâre de Guvern iniţiată de Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul consiliului local, respectiv judeţean, după caz". Dacă un CL sau CJ nu doreşte închiderea unui spital, nu se întâmplă lucrul acesta.

În Bucureşti, spre exemplu, au fost închise patru spitale în ultimii cinci ani: Spitalul Clinic de Boli Dermato-Venerice, secţia externă a Spitalului "Sfântul Ştefan" din Şoseaua Alexandriei, Policlinica Batiştei şi o parte din Spitalul Caritas, care urmează să devină azil de bătrâni. Transformarea unora dintre unităţile medicale în aziluri de bătrâni este aproape imposibilă, deoarece ar fi trebuit deja ca Ministerul Muncii să aibă alocate resursele financiare, în condiţiile în care cele aproape 100 de unităţi care apar în acest sistem ar conduce la dublarea numărului de persoane asistate.

Fie că locuiesc la Oţelu Roşu, Anina sau Bocşa, la Drăgăneşti-Olt sau Bălceşti-Vâlcea, la Turda, Babadag sau Bicaz, sute de mii de români din zonele mai puţin urbanizate au nevoie de asistenţă medicală de calitate.

Desfiinţarea acestor spitalele mici este o măsură ipocrită a Ministerului Sănătăţii, deoarece se face în condiţiile în care procesul de acreditare a unităţilor sanitare, impus prin lege, este îngreunat în mod deliberat de către Guvern.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Marginalizarea medicilor de familie"

Conform clauzelor din contractul-cadru pe care autorităţile vor să-l impună spre semnare medicilor de familie, pe o perioadă de doi ani, pacienţii trebuie să se îmbolnăvească programat, nu au acces la reţete compensate decât o dată la trei luni, iar consultaţiile normate trebuie să fie în număr de 20 zilnic. În această situaţie, se va produce o supraaglomerare a spitalelor, îndeosebi a serviciilor de urgenţă, pentru afecţiuni minore sau cazuri care ar putea fi prevenite sau chiar tratate la nivelul medicilor de familie.

Accesul tuturor cetăţenilor la servicii medicale de calitate este un drept constituţional, dar şi un indice de civilizaţie, care se poate realiza efectiv în primul rând în comunitate, acolo unde medicul de familie este cel care ştie starea de sănătate a locuitorilor, care consultă, care recomandă măsuri de prevenire, care prescrie medicaţia necesară ori recomandă investigaţiile suplimentare care se impun. Medicul de familie este cel care preia în observaţie nou-născuţii, îi controlează medical, îi vaccinează şi le supraveghează creşterea. Pentru toate aceste activităţi, este plătit cu 55 lei pe an pentru fiecare nou-născut!

Complexitatea atribuţiilor pe care medicul de familie le are într-o comunitate se cere susţinută tocmai spre a echilibra solicitările de servicii medicale către nivelurile următoare, adică policlinici şi spitale.

Marginalizarea de către autorităţi a activităţii medicilor de familie este dovedită şi de faptul că acestei activităţi de mare importanţă socială i se alocă doar 6% din bugetul alocat sănătăţii. Este vorba de circa 250 de milioane de euro pentru aproape 12 mii de cabinete de medicină de familie, care deservesc 20 de milioane de cetăţeni. Altfel spus, fiecărui cetăţean din România i se alocă un euro pe lună pentru toate cheltuielile presupuse de asistenţă medicală de familie.

Acest contract nesocoteşte principiul consolidării bazei pentru a întări întregul sistem de sănătate, decapitează liberalismul profesiei medicale, afectează drepturile pacienţilor şi încearcă subjugarea birocratică a medicilor din asistenţa primară, promovând falsa dezbinare şi deprofesionalizarea.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ministrul transporturilor a aruncat bomba"

România are circa 330 de kilometri de drumuri ce poartă denumirea de autostrăzi şi este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol.

Actualul ministru al transporturilor, Anca Boagiu, a aruncat bomba: în 2013, vom avea în plus faţă de zestrea actuală, peste 400 de kilometri de autostrăzi în exploatare. Mai mult decât atât, ministrul promite că va creşte, până la sfârşitul acestui an, rata de absorbţie a fondurilor europene pentru finanţarea lucrărilor la 20%. În prezent, aceasta se ridică la 4%, ceea ce înseamnă echivalentul a circa 113 milioane de euro.

Îmi vine foarte greu să cred că, până în 2013, se vor mai construi încă patru sute şi ceva de kilometri de autostradă. Cu toţii ştim cât de "bine" merg lucrurile în acest domeniu; cât de mult durează licitaţiile, cât de mare este birocraţia, cât de "repede" se decontează facturile şi cât de încet se mişcă muncitorii pe şantiere. Practic, aproape nicio lucrare majoră de infrastructură nu a fost gata la timp. Şi atunci mă întreb cum să crezi poveştile înşirate de ministrul transporturilor?

Doamna Boagiu trebuie să-şi promoveze activitatea, dar parcă este prea de tot să ieşi public şi să spui că autostrăzile vor creşte aşa, dintr-o dată. Dacă am fi avut măcar un cap de pod sau un drumeag finalizat la termenul promis, atunci parcă am fi putut crede măcar 10% din ceea ce declară ministrul. Dar aşa, nicio şansă. De asemenea, şi încercarea doamnei ministru de a creşte de cinci ori, în nouă luni, rata de absorbţie a fondurilor europene pare desprinsă din filmele SF.

Cred că ar fi mult mai decent să facem mai întâi autostrăzile şi apoi să vorbim despre ele. Rezultatul competenţei şi performanţei se vede cu ochiul liber.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"În România, care este ţara pâinii, aceasta a început să devină un lux"

Preşedintele Băsescu a declarat că România poate să asigure hrana a 80 de milioane de locuitori, iar acum asistăm cu toţii, din păcate, la faptul că în România începe să devină tot mai presantă criza alimentară, oamenii nu îşi mai pot permite nici măcar o pâine pe zi.

De ce s-a ajuns aici? Din cauza incompetenţei celor care astăzi conduc România, a celor care conduc destinele agriculturii româneşti. Motorina pentru agricultură s-a scumpit acum cu aproape 50%. Acciza sau mai bine-zis subvenţia pe care Guvernul s-a angajat să o acorde la motorina pentru agricultură în toamna trecută fie nu a venit, fie a întârziat foarte mult. Consecinţa sau consecinţele? Tot ce s-a semănat în toamna anului trecut - mă refer aici la cultura de rapiţă, la cultura de grâu, orz, orzoaică - vreau să vă spun că în acest moment mare parte din acele culturi şi în special rapiţa, orzul şi orzoaica, sunt în mare parte compromise. Lucrările au fost făcute destul de târziu. De ce? Pentru că fermierii nu au avut banii necesari, iar consecinţele le vom vedea peste câteva luni, când vom recolta.

În România, ariditatea începe să se manifeste cu tendinţe crescătoare de la an la an, în special în sudul României. Nimeni dintre cei care sunt îndreptăţiţi să se ocupe de acest segment - şi aici mă refer la Ministerul Agriculturii - nu mişcă un deget pentru a face ceva.

Ştiţi ce se întâmplă în momentul ăsta cu staţiile de irigat? Nimeni nu le mai păzeşte, ele sunt devastate, fierul vechi este furat, este valorificat de persoane certate cu legea, iar salariaţii care lucrează, puţinii salariaţi care au mai rămas acolo, nu sunt plătiţi de trei-patru luni de zile.

Iată situaţia dramatică cu care se confruntă agricultura şi agricultorii. Nimeni nu vrea să spună - şi în special guvernanţii - de ce preţul îngrăşămintelor chimice s-a dublat faţă de anul trecut. Toată lumea arată cu degetul către agricultori şi spune că pâinea s-a scumpit şi că s-a scumpit din cauza faptului că s-a scumpit grâul. Nu este adevărat! Nimeni nu vrea să meargă mai jos - agricultorul foloseşte îngrăşământ chimic, foloseşte motorină mai scumpă cu 40%. De ce nu vrea Guvernul să facă nimic? Este o întrebare pe care trebuie să ne-o punem cu toţii.

Aceşti oameni care conduc atât ţara, cât şi Ministerul Agriculturii, este bine să ne lase!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Reforma în sănătate"

În 2009, 45.000 de oameni au murit în spitalele din România. în 2010, numărul acestora a crescut la 65.000 şi vreau să vă spun că cifrele nu sunt tocmai cele exacte, iar numărul deceselor în spital va creşte extraordinar de mult în 2011. Deci, este o creştere de 20.000 de morţi numai într-un an. În condiţiile în care noi reducem numărul de spitale, în condiţiile în care această reducere va însemna şi o pierdere a unui număr important de medici din sistem, o îngreunare a accesului omului de rând, practic, la sistemul de urgenţă, câţi morţi vor mai fi în continuare?

Comasarea spitalelor înseamnă practic desfiinţarea unui număr de 111 spitale. Există şi spitale noi, deci investiţiile sunt noi, aparatura la fel, nici nu au ieşit din garanţie, iar investiţiile au costat statul român multe milioane de euro.

Nici măcar unul din criteriile pe care ei l-au spus în realizarea comasării nu s-a luat în calcul, nici indicatorii de performanţă şi absolut nimic, deci pur şi simplu o decizie arbitrară pe care a luat-o cineva la o masă şi atât!

Ce se va întâmpla cu toţi acei oameni care nu vor mai avea posibilitatea de a merge la un spital în zona în care locuiesc şi vor fi redirecţionaţi către spitalele care mai rămân, ceea ce va duce la o suprasolicitare a sistemului greu de imaginat în momentul de faţă. Serviciile medicale vor fi din ce în ce greoaie, din ce în ce mai proaste calitativ, iar medicii care rămân nu vor mai putea face faţă pacienţilor respectivi. Foarte mulţi dintre aceşti pacienţi vor alege să nu mai meargă la spital, deci nu vor mai beneficia de îngrijire medicală adecvată.

71 dintre spitale au destinaţia de a fi cămine de bătrâni. În Ordinul pe care Ministerul Sănătăţii îl include în programul de interes naţional, se propune: "dezvoltarea reţelei de cămine pentru persoanele vârstnice, cu un buget de 55 de milioane de euro anual". Practic, banii aceştia pe care îi economiseşte statul, Ministerul Sănătăţii, din cele 71 de spitale pe care vor să le transforme în cămine de bătrâni, se duc în buzunarele unor privaţi. Şi atunci unde este economia? Iau de la spitale şi dau la nişte firme!

Nu vor exista aceste cămine de bătrâni - în primul rând, nu au personalul respectiv; recalificarea sau aducerea unui personal calificat acolo necesită un anumit timp, timp în care locaşurile respective vor trece la dezafectare. ce se va întâmpla cu aparatura care în multe cazuri este nouă? Nu au stabilit încă normele, dacă ea va trece la spitalele comasate sau, în cazul în care se desfiinţează, va trece în altă parte. Nu - vor ajunge tot la nişte firme sau la nişte cabinete particulare ale unor apropiaţi de şeful PDL din zona respectivă.

Statul român pierde în jur de 100 de milioane de euro prin aparatura care rămâne, practic, în momentul desfiinţării şi comasării unor spitale, iar peste 20% din români nu vor mai avea acces către sistemul sanitar de urgenţă.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Servicii ca în Vest cu reguli ca la noi"

Domnul ministru Cseke vrea servicii ca în Vest cu reguli ca la noi. Regulile pe care se chinuie să le impună n-au nicio legătură cu Vestul şi n-au nicio legătură cu Uniunea Europeană.

Pornesc de la o realitate crudă: în 2010, în România sunt mai puţin de doi medici la o mie de locuitori. Media în Uniunea Europeană este undeva între patru şi cinci medici pe mia de locuitori. Deficitul în momentul de faţă, după plecările masive din sistem, este de 8500 de medici pe întreaga ţară. Deci, România, ca să asigure un sistem sanitar de urgenţă şi un sistem sanitar competent, ar mai avea nevoie în totalitate de aproape 30000 de medici. Domnul ministru s-a gândit că rezolvă această problemă trimiţându-i afară şi pe cei care mai sunt în sistem.

Din 2007 până în prezent au părăsit deja România în jur de 9000 de medici, un număr record. Sunt 70 de milioane de euro pe care România i-a pierdut pur şi simplu numai pe şcolarizarea celor plecaţi.

în anul de graţie 2010, anul reformelor domnului Cseke şi ale Guvernului Boc, între 3000 şi 4000 de medici şi-au depus deja actele pentru a lucra în spitale din străinătate.

La fel, iarăşi sunt câteva zeci de mii de euro cheltuiţi pentru şcolarizare. Cu toate acestea, estimăm că în 2011 numărul medicilor care vor alege să plece în străinătate va fi mai mult decât dublul celui din 2010, adică undeva peste 6000 de medici care pleacă afară.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"În ultimii doi ani totul se distruge"

A intrat în obişnuinţă ca fără ruşine mai marii ţării să plimbe legile între Parlament şi Preşedinţie şi să le modifice ani la rând, în timp ce, pe fondul vidului legislativ, creat cu bună ştiinţă, anumite sectoare mor încet, dar sigur.

În spatele acestei debandade create în mod din ce în ce mai bine organizat sunt oameni care suferă, care se zbat să mai ţină în viaţă ceva ce a intrat demult în moarte clinică.

O astfel de situaţie se întâmplă de ceva vreme la Societatea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) din Târgu Bujor din judeţul Galaţi, dar şi în toate staţiunile de cercetare în agricultură din ţară. În momentul în care acestea au trecut de sub oblăduirea Ministerului Agriculturii în curtea Academiei Agricole, au fost nevoite să se autofinanţeze. Cele mai multe au ajuns în pragul colapsului.

În 2009, este propusă în Parlament Legea nr.45 cu privire la finanţarea societăţilor de cercetare în agricultură, prin care acestea urmau să primească alocaţii bugetare de la stat. Legea a fost "întoarsă" în repetate rânduri, ultima oară la sfârşitul anului trecut şi nici în momentul de faţă nu este gata. Printre motivele pentru care preşedintele nu a semnat legea este şi faptul că aceasta prevedea ca societăţile să fie scutite de plata datoriilor restante către stat. Preşedintele motiva că, în contextul economic actual, ar putea avea consecinţe nefaste asupra veniturilor bugetare ale statului. Te şi umflă râsul cu aşa explicaţii!

Scopul legii este însă altul decât acela să asigure o finanţare pe sponci. Legea nr.45 pe 2009 prevede şi reorganizarea, fuzionarea, desfiinţarea sau transformarea în societăţi comerciale a acestor staţiuni de cercetare agricolă.

În 2008, SCDVV Bujorul a câştigat la Bruxelles medalia de aur pentru "Prinţesa Covurluiului" - un vin produs în urma cercetărilor unui om inimos cum e Aurel Ciubucă, fără fondurile care s-ar fi cheltuit în alte ţări pe aşa ceva şi care n-ar fi ajuns probabil la o asemenea performanţă.

A mai rămas ceva bun, trebuie distrus. Chiar nu face nimeni nimic?

Domnul Cornel Itu:

"Despre închiderea spitalelor şi uciderea copiilor"

Accesul la sistemul sanitar a devenit un lux în România, ceea ce nu se întâmplă în ţările civilizate. Guvernul Boc ne-a pus în situaţia să putem spune că suntem doar cu numele în Uniunea Europeană.

Unde altundeva se închid spitale după criterii absolut arbitrare, fără o cercetare temeinică a impactului asupra populaţiei din zonele respective, la repezeală, după criterii aşa-zis contabiliceşti, care în realitate n-au însă nimic de-a face cu buna guvernare, ci doar cu incompetenţa? Incompetenţă care atentează la viaţa cetăţenilor. Unde altundeva în UE s-a ajuns să se transporte bebeluşii din incubatoare la zeci de kilometri, fiindcă de-a doua zi se închide spitalul, ca şi bolnavii cu perfuziile înfipte în braţe? Numai la noi.

Recent au fost închise 67 de spitale, iar unii pacienţi au fost transportaţi la unităţile spitaliceşti care rămân în stare de funcţionare cu maşini SMURD. Este interesant că numai în Harghita şi Covasna nu se închid spitale. Asta deoarece ministrul sănătăţii este de la UDMR? Nici nu vreau să-i pronunţ numele. Ciudată coincidenţă. Am văzut imagini cu transportarea bebeluşilor în incubatoare şi m-am înfiorat. Parcă erau cadre dintr-un film de război, unde se evacua un spital la repezeală, fiindcă armatele duşmanilor se apropiau primejdios. însă nu suntem în faţa unui film, suntem în realitatea anului 2011, iar duşmanul populaţiei este tocmai guvernul ţării.

Pe lângă închiderea spitalelor, în sistemul sanitar se petrec adevărate crime. Crime în masă. De neiertat. Unde numai oamenii cu inimă de câine pot să vină cu scuze şi cu argumente. Cu povestea de zăpăcit naivii a lipsei banilor, în condiţiile în care Guvernul îşi îmbogăţeşte clientela politică şi pe vreme de criză. Este vorba de cazul copiilor bolnavi de cancer.

Aproape 90% din copiii bolnavi de cancer din România sunt nevoiţi să meargă la investigaţii contra cost în afara spitalelor şi să-şi procure singuri o parte din tratament, în condiţiile în care circa 80% dintre ei provin din familii cu venituri sub 500 de lei, potrivit Asociaţiei PAVEL. "Un procent de 65 -70 la sută din copiii bolnavi de cancer sunt internaţi în Bucureşti la unităţile medicale de specialitate, Fundeni sau Marie Curie. Din păcate, aceşti copii sunt nevoiţi să îşi facă analize de tip RMN sau computer tomograf pe banii părinţilor la o clinică privată şi, mai mult decât atât, o parte din medicaţia prescrisă de medicul specialist trebuie procurată din străinătate", a precizat recent pentru Newsin Olga-Rodica Cridland, preşedintele Asociaţiei PAVEL.

Asociaţia PAVEL (Primind Ajutor, Viaţa Este Luminoasă) este asociaţia părinţilor cu copii bolnavi de cancer, leucemii şi anemii grave. Potrivit preşedintelui Asociaţiei PAVEL, în anumite situaţii, costurile pentru investigaţii şi tratament pot depăşi 2.000 de lei, bani nedecontaţi de Casa de Asigurări de Sănătate, motiv pentru care o parte dintre copii sunt nevoiţi să renunţe la tratament sau să îl facă cu întârziere.

La ora actuală, în România sunt 5.000 de copii bolnavi de cancer şi anual se mai înregistrează alte noi 500 de cazuri. Câţi dintre ei au banii necesari să-şi asigure tratamentul? Puţini, desigur. Iar neasigurarea medicamentelor şi procedurilor are un singur rezultat. Şi acesta este cert - moartea copiilor bolnavi. De aceea, acuzaţia pe care am formulat-o, de crime în masă, nu este nici cu un micron deplasată. Aceasta este România reală. Ca un coşmar.

Domnul Neculai Răţoi:

"Guvernul Boc şi asumarea unei mari ipocrizii"

Actualul Cabinet a anunţat că îşi va asuma răspunderea pentru plafonarea salariilor dascălilor. Un act care departe de a fi reformist - aşa cum clamează demagogic guvernanţii - ascunde nu numai o mare ipocrizie, ci şi un gest profund antidemocratic, în totală contradicţie cu principiile constituţionale şi cu valorile democratice europene.

Proiectul de lege privind salarizarea profesorilor în 2011, sub masca necesităţii "reformării prin austeritate" a învăţământului românesc, ascunde nu numai o crasă lipsă de formă şi de fond, ci şi o incalificabilă abandonare a sistemului nostru educaţional pe mâna arbitrarului, a incompetenţei şi a lipsei oricărei viziuni constructive. Şi nu o spunem numai noi, parlamentarii opoziţiei, ci chiar şi unii politicieni din sfera actualei puteri.

În condiţiile în care un mare număr de cadre didactice (aproximativ 13.000) şi-au câştigat în instanţă drepturile salariale legale, guvernul Boc, sub pretextul necesităţii reglementării unui sistem de salarizare unitar, doreşte să blocheze o lege (votată în Parlament) infirmând în acelaşi timp şi un număr de hotărâri judecătoreşti, în dispreţul suveran al principiului separaţiei puterilor în stat. Acest lucru însemnând, în viziunea catastrofalului Guvern Boc, reformism!

În niciun stat de drept şi cu atât mai puţin într-un stat membru al Uniunii Europene, sub nicio formă, nu poate fi acceptată adoptarea unei măsuri care să împiedice aplicarea unei hotărâri judecătoreşti. Adică exact ceea ce Guvernul vrea să facă, prin asumarea răspunderii, în dispreţul total faţă de puterea judecătorească şi faţă de cea legislativă.

Domnul Vasile Popeangă:

"Meseriaşi de trei parale"

Dacă face cineva, cumva, marea greşeală să tragă cu urechea măcar vreo zece secunde la ce scoate pe gură acela ce încălzeşte inutil fotoliul unui premier competent, este imposibil să nu audă cum guvernul Boc al enşpelea este cel mai competent şi ăl mai responsabil posibil din România, din Europa, din lume, din sistemul solar şi din Calea Lactee, dacă nu cumva din întregul Univers. Tot cu ocazia asta se mai poate afla cum că România atâta poate — orice, oricum, oricând şi pentru oricine e portocaliu sau străin, numai pentru românul de rând nu.

Hei, şi cum se lăuda Boc că are ăl mai competent şi responsabil guvern şi cum vom ieşi noi din recesiunea economică, dintr-o dată epigonul-premier o dă la-ntors (după metoda tătucului său de la Cotroceni care se temea să nu revină criza) şi nu mai e atât de sigur că ieşim din recesiune - el săracu' doar a mers pe mâna "experţilor FMI"... Aceiaşi "experţi FMI" care au zis şi anul trecut că o să avem creştere economică în 2010, dar care au uitat un lucru foarte important: la cârma României e Băsescu şi gaşca lui, în frunte cu specialistul anticonstituţionalist Boc, aşadar n-avea cum să se întâmple vreo creştere economică, pentru că n-are cine face aşa ceva în ţara guvernării portocalii!

De ce? Pentru că, deşi toţi specialiştii în macroeconomie spun ce potenţial uriaş are ţara noastră, Boc şi gaşca se dau peste cap să demonstreze că, în mandatul portocaliu - care va rămâne în istorie mai devastator decât cutremurul, tsunami-ul şi dezastrul nuclear de la japonezi luate la un loc -, România atâta poate: să nu iasă din marasmul economico-politico-social, pentru că nu se vrea! Se pescuieşte mult mai uşor în ape tulburi decât într-o stare de normalitate! Haosul este mai bun pentru afaceri necurate şi incompetenţă decât ordinea! Numai într-o stare de anomie un Băsescu şi un Boc pot sta în fruntea ţării mai mult de zece secunde! Căci apele tulburate au obiceiul să scoată la suprafaţă toată murdăria de pe fundul unei albii liniştite, în care totul s-a decantat în timp, aşa cum trebuie, iar incompetenţii stau la coada coasei ori la frecat puntea, nu în palate precum Cotroceni ori Victoria, în vreme ce oamenii competenţi sunt alungaţi din ţară sub pretextul crizei, că nu li se mai pot plăti salariile, cea mai ordinară minciună a ultimilor 20 de ani, creată special pentru camuflarea incompetenţei!

Şi zis-a Boc, candidatul ideal pentru cel mai nesemnificativ, panglicar şi incompetent premier din lume din Neanderthal şi până în prezent, cum că FMI-ul l-a dezinformat! Uită însă amărâtul personaj să spună cum s-a luptat el şi consilierii săi economici cu marele şi răul FMI, cum a venit gaşca portocalie în faţa lui Franks cu şapte tone de argumente că România nu va ieşi din recesiune, cum a trimis-o el pe însăşi doamna Vass-Paul ca să-i convingă că greşesc, dar Franks 1-a apucat de nasul său cel mare pe Boc şi 1-a bătut la fund cu cureaua de la ceas ca să îl oblige să spună naţiei române că vom ieşi din recesiune taman de ziua internaţională a păcălelilor. Şi Boc, săracu', ce era să facă? A acceptat, după atâta constrângere, ba chiar a-nceput să-i placă...

Revenind în registru serios, ar cam trebui să auzim de demisii şi demiteri prin zona tuturor celor care au susţinut că ieşim din recesiune! Pentru că meseriaşii de trei parale n-au ce căuta în vârful piramidei societăţii româneşti! Pentru că locul lor e la coada vacii - şi aici dacă îi suportă blândul animal în preajma sa! Ar trebui ca toţi consilierii economici de la Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni să dispară ca fumul de pe statele de plată cu bani publici, pentru incompetenţă, pentru că, pe de-o parte, n-au fost capabili să prevadă criza şi intrarea în recesiune, iar pe de altă parte n-au capacitatea de a prevedea nici măcar ieşirea din recesiune!

Cum preţurile sunt lăsate de capul lor, împrumuturile şi cheltuielile sunt lăsate tot de capul lor şi toate cele care ţin de economie sunt vraişte şi scăpate de sub orice control, ar cam fi cazul ca toţi cei care au tangenţă cu aceste domenii să ne cam lase, că s-au cam săturat cetăţenii să-i plătească degeaba, deoarece rezultatele muncii lor sunt mai invizibile decât ştiinţa constituţională a premierului! Ar cam trebui să se gândească şi incompetentul domn Boc, şi ministrul de finanţe, şi controversatul şef al ANAF-ului, şi toată liota de consilieri pe probleme economico-financiare să plece din funcţiile pe care le deţin şi să mai auzim despre ei tot ca despre dinozauri: rar da' puţin către deloc! Pentru că nu se poate să te autodeclari mare dibaci şi tare responsabil ca apoi să recunoşti că te-ai lăsat pe mâna FMI-ului şi nici măcar aşa n-ai fost în stare, chiar şi teleghidat, să aduni 1+1 şi să-ţi dea 2.

Şi "ca să ieşim ca lumea din recesiune", portocaliii ne mai anunţă cu glas triumfalist că preţul gazelor va mai creşte cu 9%, că preţul kilowattului va anexa o contribuţie nouă scoasă tot din buzunarul cetăţeanului în loc să fie luată de la firmele producătoare şi transportatoare de energie, că bolnavii sunt evacuaţi din spitale ca să se ducă să moară puţin pe-acasă pe la ei, şi atâtea multe alte nenorociri, încât nu poţi să-ţi spui decât că acest guvern îşi urăşte poporul de parcă ar fi ţara lui, adusă de-acasă, iar poporul trebuie să dispară din România PDL-izată, pentru că o să poată vota şi de la distanţă - cu cât mai mare distanţa, cu atât mai bine!

Ce-ar fi însă dacă "specialiştii în reforma statului" ar face reformă şi în propriile rânduri? Adică să dispară scurt, rapid şi definitiv, ca un vis urât, din viaţa publică! Să poată reveni la normal şi societatea românească, normalitate în care se pot respecta şi nişte hotărâri judecătoreşti, în care contribuabilul poate să fie şi respectat, să poată munci şi să trăiască decent din munca lui, să poată să-şi ducă liniştit copilul la o şcoală civilizată din apropierea casei sale, să îşi poată recăpăta sănătatea în spitalul din apropierea domiciliului său, să se bucure de drepturile sale cetăţeneşti, demne de secolul XXI, iar reminiscenţe ale Evului Mediu, cum sunt cele portocalii, propagate prin tot felul de meseriaşi de trei parale, să ajungă, odată pentru totdeauna, la lada de gunoi a istoriei...

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Măsuri încurajatoare pentru mediul de afaceri"

M-am bucurat să aflu că, deşi nu a trecut decât o lună de la lansarea sa, Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, lansat de către Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii (AIPPIMM) poate fi considerat un succes, până la 22 martie a.c. fiind depuse la oficiile Registrului Comerţului peste 2500 solicitări, 1195 firme fiind deja înmatriculate.

Aşa cum ştiţi, acest program se adresează tinerilor întreprinzători - debutanţi care doresc să desfăşoare pentru prima dată activităţi economice şi se referă la sprijin concret privind: acordarea de către AIPPIMM a unei alocaţii financiare nerambursabile de până la 10.000 de euro pentru punerea în operă a planului de afaceri propriu; accesul la garanţii acordate de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN, în numele şi în contul statului, până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80.000 de euro sau echivalentul în lei; scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult 4 salariaţi, angajaţi pe durată nedeterminată, în condiţiile în care această perioadă constituie şi stagiu de cotizare în sistemul public de pensii; scutirea de la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la oficiile registrului comerţului, cu ocazia constituirii microîntreprinderii; consiliere, instruire şi sprijin din partea Oficiului Teritorial pentru IMM şi Cooperaţie (OTIMMC) al Agenţiei pentru implementarea Proiectelor şi Programelor pentru IMM (AIPPIMM) în a cărui rază de competenţă îşi are sediul.

Consider că acest program dedicat debutanţilor, precum şi posibilitatea eşalonării pe termen lung a datoriilor înregistrate la buget acordate firmelor mai vechi, care s-au confruntat cu dificultăţile generate de criza economico-financiară, dar care au potenţial, sunt două măsuri active de stimulare a mediului de afaceri cu efecte măsurabile în înfiinţarea, şi respectiv, menţinerea unor locuri de muncă, sporirea puterii de cumpărare şi toate celelalte efecte benefice, pe orizontală, care nu vor întârzia să apară.

Iată de ce insist, nu doar ca membru al PDL, ci şi ca om de dreapta, care provine din mediul de afaceri, ca aceste măsuri să fie menţinute şi susţinute - inclusiv financiar, pe termen lung, de către Guvern şi, pe cât posibil, să fie însoţite şi de altele, cu efecte similare, prin care să reuşim să contrabalansăm efectele crizei pe care am traversat-o cu atâtea sacrificii.

Domnul Ioan Munteanu:

"România anului 2011"

Guvernele de după anul 1989 au adus România într-o situaţie dezastruoasă, dacă ţinem seama doar de faptul că cele mai importante domenii de activitate se află în mare dificultate. Vorbim aici despre sănătate, educaţie, agricultură, adică despre acele sectoare de bază ale unei ţări care nu au fost vreodată atât de neglijate ca în aceste ultime două decenii.

Este foarte greu să accepţi că nu se întrevede nicio perspectivă şi că oamenii şi-au pierdut orice speranţă. Nu mai ştiu să zâmbească, să comunice la modul deschis, sunt tot mai distanţi şi mai absenţi la tot ceea ce li se întâmplă. Au acceptat cu prea multă uşurinţă disponibilizările, pierderea locurilor de muncă, lipsa de siguranţă a zilei de mâine, condiţia de şomer sau de asistat social. În România nu se mai munceşte, oamenii îşi îneacă necazul în băutură şi îşi pierd vremea prin cârciumi. Munca nu mai este o activitate utilă, aducătoare de satisfacţii şi indispensabilă pentru asigurarea unui trai decent, aşa cum ar fi normal şi aşa cum este ea considerată în ţările civilizate. Dimpotrivă, a devenit o ruşine pentru mulţi cetăţeni, aflaţi în plină putere fizică şi cu o pregătire profesională corespunzătoare.

Ce şanse mai are România în condiţiile în care numărul angajaţilor a scăzut la doar 4,2 milioane, iar cel al pensionarilor este de 5,5 milioane, la care se adaugă mai bine de un milion de persoane care primesc diverse ajutoare sociale? Cu o astfel de structură socială şi de vârstă nu se poate vorbi de un nivel decent de trai, nici de o hrană suficientă şi diversificată, nici de medicamente ori de căldură. Marea majoritate a pensionarilor şi a familiilor nevoiaşe şi-a petrecut iarna în frig, obligaţi fiind să se debranşeze de la termoficare pentru a-şi putea cumpăra o pâine.

Nivelul de trai extrem de scăzut şi-a pus amprenta şi asupra structurii demografice a populaţiei. Nu se mai nasc copii, tinerii au plecat să muncească pe alte meleaguri, mulţi dintre ei au decis să-şi trăiască viaţa în alte ţări, fără gând de întoarcere. Populaţia ţării a îmbătrânit, încet-încet cei vârstnici pleacă dintre noi, astfel că, în scurtă vreme, românii vor ajunge în situaţia paradoxală de a fi minoritari în propria lor ţară... Când oamenilor li s-a spus să plece să muncească în alte locuri, dacă nu le convine aici, nimeni nu a putut să-şi imagineze adevăratele proporţii ale exodului care urma să se producă, lăsându-ne fără specialişti şi fără persoane tinere...

La această situaţie dramatică a unei naţiuni întregi s-a ajuns pentru simplul motiv că cei desemnaţi pentru funcţiile cele mai importante din stat sunt numiţi pe criterii politice, meritul lor nefiind legat de competenţă, ci de carnetul de partid pe care îl deţin. începând cu primul-ministru, continuând cu miniştrii şi miniştrii secretari de stat, terminând cu şefii instituţiilor descentralizate, toţi aceştia au în comun "devotamentul" faţă de partidele aflate la putere. Aşa-zisa reformă din România şi modernizarea statului, despre care se tot vorbeşte, nu înseamnă decât falimentarea economiei, îndatorarea ţării pe termen foarte lung, vinderea bogăţiilor naturale către toţi veneticii, sacrificarea fără cel mai mic regret a unei naţii întregi, îmbogăţirea nemeritată a celor aflaţi în graţiile potentaţilor vremii.

"Aproape că nu am evoluat ca popor"- spunea Eminescu într-un articol de o actualitate zdrobitoare, publicat acum 130 de ani.

"Dacă în timpul în care ni se prorocea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple, desigur că ar fi fost declarat proroc mincinos. Să fi zis cumva că funcţiile publice sunt, adesea, în mâna unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti..., că oameni care au comis crime grave se plimbă pe stradă şi ocupă funcţii înalte, în loc să-şi petreacă viaţa în puşcărie,... că pentru mită, capetele cele mai de sus ale ţării sunt în stare să vândă sângele şi averile mai multor generaţii,... că justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune,... că au apărut milionari care au făcut avere fără muncă şi fără capital,... că o bună seamă de judecători şi de administratori sunt tovarăşi de câştig ca bandiţii din codru", ei, bine, am putea continua noi acum, la mai bine de un secol, acelaşi gen de"mişei" fac legea şi în 2011 !

Dacă mai credem, totuşi, că România îşi poate reveni la statutul de stat cu o identitate respectabilă, apreciat pe plan extern, atunci nu există decât o singura soluţie, şi anume izgonirea acestor impostori care ne-au făcut atât de mult rău. Niciodată, de-a lungul istoriei, n-am fost atât de izolaţi, de blamaţi, de dispreţuiţi, niciodată nu ne-au fost închise uşile ca în aceste momente.

Eu cred în viitorul ţării mele, cred că ne putem recâştiga nu doar demnitatea pierdută, ci şi nişte condiţii de viaţă ceva mai omeneşti, dar numai şi numai prin schimbări radicale. Sunt dispus să-mi aduc şi în continuare contribuţia mea de om aflat în serviciul cetăţenilor care au avut încredere în mine. Rămân optimist pentru aceşti oameni, dar şi pentru generaţiile de după noi.

După pauză

În continuare, şedinţa a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de astăzi, e adevărat, fără liderii de grup, care sunt în momentul ăsta într-o şedinţă.

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 188. Sunt absenţi 145, din care 31 participă la alte acţiuni parlamentare.

Intrăm în ordinea de zi şi începem cu Propunerea legislativă privind terminologia oficială utilizată pentru etnia ţiganilor.

Dacă, dintre iniţiatori, doreşte să ia cineva cuvântul?

Din partea comisiei, raportul este de respingere.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Domnule Păun, doriţi să prezentaţi raportul?

Domnul deputat Mircovici, în cadrul dezbaterilor generale.

Domnul Niculae Mircovici:

Doamnelor şi domnilor,

Ca membru al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, am rămas siderat în momentul în care am luat act despre o astfel de iniţiativă legislativă, indiferent din partea cui ar fi venit ea.

În mod categoric, problemele etnice şi problemele religioase le ştim de-a lungul istoriei, sunt dintre cele mai sensibile şi multe dintre ele au generat fie nopţi ale cuţitelor lungi, fie chiar războaie, la un moment dat.

Sigur că, dacă nu ar fost vorba de caracterul peiorativ pe care-l folosim în limbajul obişnuit, în general, atunci când ne referim la ţigani, problema ar fi avut mai puţină relevanţă. Dar, din acest punct de vedere, tocmai datorită acestui caracter peiorativ folosit, iniţiativa respectivă, din punctul meu de vedere şi cred şi al multora dintre colegii mei, este o iniţiativă jignitoare.

Referitor la confuzia dintre români şi rromi, dat fiind denumirea oficială în Uniunea Europeană a acestei etnii, denumire prin care această etnie se defineşte, ea nu are nicio relevanţă, pentru că sunt o serie de alte cuvinte, o serie de alte lucruri, nu aş vrea decât să dau exemplul Romei, dacă vreţi, ca oraş, şi multe altele, care s-ar putea pune, din acest punct de vedere.

Eu personal consider că această iniţiativă ar trebui trecută la acel "copiii spun lucruri trăsnite", dacă nu ar fi fost vorba de un adult, totuşi, care să fi făcut această iniţiativă.

Sunt categoric şi exprim şi punctul de vedere al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, de respingere a acestei iniţiative legislative.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Mădălin Voicu. Domnule deputat, vă rog.

Domnul Mădălin-Ştefan Voicu:

Dragi colegi,

De multe ori, dorinţa mea de a exprima un punct de vedere în politică o realizez prin intermediul media şi, de cele mai multe ori, refuz sau evit să iau cuvântul în plen. Mulţi dintre dumneavoastră ştiu cam care este opinia mea, şi politică, şi din punct de vedere cultural. Dar astăzi este un subiect care mie mi se pare mai curând un moft. Un moft, care a devenit proiect de lege, un moft care a devenit, să zicem, un subiect care cred eu că nu ne onorează.

Eu nu vorbesc din punct de vedere al rromului sau al majoritarului. Vorbesc din punctul de vedere al unui om care, din cauza educaţiei şi a culturii pe care le-a dobândit în timp, încearcă să înţeleagă erorile şi malformaţiile unor persoane care cred că, dacă schimbăm denumirea din rrom în ţigan, se şi rezolvă vreo problemă sau că, vezi Doamne, scăpăm de o plagă sau de un anumit stigmat care ar domina pe majoritari, din cauză că se confundă denumirea de rrom cu cea de român, ca şi cum toţi am fi englezi, franţuzi sau ştiu eu ce formă extraordinară de cultură, educaţie şi principii. Nu asta e problema.

Avem obiceiul să existe tentaţia de a da vina unul pe celălalt în societatea românească. Recunosc că există carenţe în comportamentul civic, dacă vreţi, al unor etnici rromi, pe care domnul deputat Nicolae Păun, eu şi alţi lideri îi păstorim. Există însă şi erori şi greşeli majore pe care le fac majoritarii. Una dintre aceste greşeli este tocmai că încearcă să se detaşeze sau să se debaraseze de denumirea acestei etnii care ancestral se cheamă aşa, de la secolul X încoace, dar concluzia este alta, şi nu vreau să vă reţin.

Repet, cred că este mai mult un gen de emoţie primară, primitivă dorinţa asta de a schimba denumirea şi cred că ar trebui să ne preocupe lucrurile care ne leagă, nu cele care ne despart din varii motive, ca să demonstrăm că suntem o ţară cu o naţiune echilibrată, luminată şi dornică de progres. Altfel, vom rămâne cantonaţi în neputinţă, aşa cum ni se întâmplă de cele mai multe ori şi în politică, nu numai în părţile semantice ale societăţii.

Vă mulţumesc.

Şi eu sunt împotrivă de principiu, nu pentru că există un motiv tehnic. Nu cred că asta ne trebuie acum, în afara faptului că Uniunea Europeană este foarte iritată, cel puţin până acum, de când a auzit că există acest proiect de lege. Este iritată că nu înţelege de ce ne cramponăm, ne agăţăm sau scoatem în evidenţă lucruri secundare şi terţiare, când ar trebui să ne ocupăm de societatea românească în întregul ei, sub o formă mai dinamică şi mai luminată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, îi dau cuvântul domnului deputat Calimente Mihăiţă. Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Stimaţi colegi,

Doamnă preşedinte,

Sigur, ne aflăm în faţa unui proiect de lege pe care nu vreau să-l comentez. Fiecare minoritate, fiecare naţiune are dreptul să poarte numele pe care consideră că-l merită, însă aici avem de-a face cu o situaţie destul de interesantă şi aş comenta-o numai din punctul de vedere al denumirii de rrom, pentru că cineva, dacă nu acceptă denumirea de ţigan, sigur, poate să accepte orice altă denumire şi, din umilele mele cercetări pe care le-am făcut, pentru că am fost interesat să văd acest subiect, spunea un coleg de-al nostru că este o denumire ancestrală din secolul al X-lea, şi aş vrea să-i spun că, din ceea ce am citit eu, nu reiese că este chiar aşa. Pentru că, atunci când au părăsit teritoriul Indiei, triburile nomade ale ţiganilor au ajuns prima dată în Persia, ei au reuşit să acumuleze foarte multe cuvinte de pe teritoriile unde s-au aşezat, prima dată, în Persia, după aia în Imperiul Bizantin. O mare parte dintre ei au locuit, secole de-a rândul, în Imperiul Bizantin şi, după ce au pătruns în Europa Occidentală, nu mulţi, marea majoritate au rămas în ceea ce a însemnat partea europeană a teritoriului bizantin, şi anume Turcia europeană. Această denumire de rrom apare la anumite grupări care vin exact din această zonă a Imperiului Bizantin şi chiar de pe teritoriul României. Ei au şi o influenţă foarte mare grecească în dialectele pe care le folosesc. De altfel, de-a lungul Europei, au fost denumiţi în mai multe feluri sau şi-au asumat ei unele identităţi, pentru a câştiga bunăvoinţa populaţiei unde se aşezau. De aici, denumirea de sinti, de egipteni, pretinzând că vin din Egipt, că sunt persecutaţi de către conducătorii Egiptului, că au lăsat creştinismul, că s-au întors la creştinism... Sunt fel de fel de poveşti. Cert este că se pare că această denumire de rrom o poartă cei care au locuit în Imperiul Bizantin, cei care au locuit în teritoriile stăpânite de turci după aia ale Imperiului Bizantin, ştiind foarte bine că aceste teritorii purtau denumirea de Romania sau de Rumenia, în Turcia, şi că locuitorii se numeau rromi sau romei. Pentru că grecii nu s-au numit eleni decât în perioada lor păgână. În toată perioada lor creştină au purtat denumirea de romei.

Se pare că aceasta este influenţa pe care au primit-o şi adaptarea pe care au făcut-o în limbă, să arate că vin din teritoriile bizantine. Sigur că asemănarea dintre rrom, român, undeva poate că deranjează şi nu e chiar atât de simplu, aşa cum spunea cineva, că mai există cuvinte Roma, sau ... sigur că există, dar, de foarte multe ori, occidentalii fac precizări foarte precise, spunând că rromii nu vin din România, şi asta tocmai pentru a nu crea această confuzie.

Până la urmă, sigur, cred că acest proiect de lege nu rezolvă această problemă. Cred că o cercetare foarte serioasă şi aplecată va putea identifica până la urmă şi rezolva această problemă şi cred, aşa, ca o propunere, că aşa cum nativii şi populaţia de culoare din Statele Unite poartă denumirea de afro-americani, şi această populaţie ar putea purta denumirea, pentru toată europa, de indo-europeni.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind, raportul fiind de respingere, atunci rămâne pentru vot final.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea şi organizarea Consiliului Naţional pentru Siguranţă Rutieră.

Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte să ia cineva cuvântul? Suntem în aceeaşi situaţie, raportul este de respingere.

Sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci, urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.319 din 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.

Raportul este de respingere. iniţiatorii nu doresc să intervină.

De asemenea, nici în cadrul dezbaterilor generale nu sunt solicitări de intervenţii.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului biochimiştilor, biologilor şi chimiştilor în sistemul sanitar din România.

Raportul este de respingere. Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială.

Sunt intervenţii din partea iniţiatorului? Nu sunt.

Raportul este de respingere.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.51 al Legii nr.422 din 18.VII.2001, cu modificările şi completările ulterioare, privind protejarea monumentelor istorice.

Este, de asemenea, o lege care are raport de respingere.

Dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră, în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege privind exercitarea profesiei de expert criminalist privat, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului experţilor criminalişti din România.

Raportul este de respingere.

Nu sunt solicitări de intervenţii în plen.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(4) al art.23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195 din 2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Raportul este de respingere. Nu sunt solicitări de intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 - este vorba de aceeaşi ordonanţă - privind circulaţia pe drumurile publice.

Dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră?

Vă rog, domnule deputat Ciuhodaru. Ca iniţiator sau în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Sunt iniţiatorul acestui proiect legislativ ce priveşte sancţionarea aspră a şoferilor sau a vatmanilor care produc accidente sub influenţa alcoolului.

România este printre primele locuri în Europa în ceea ce priveşte incidenţa accidentelor grave, iar anual mii de români îşi pierd viaţa în astfel de accidente.

Acest proiect legislativ prevede înăsprirea pedepselor celor care produc accidente rutiere în contextul consumului etanolic şi sper că măcar astăzi ne vom gândi la mama, copilul, fiul sau fiica ce au dispărut pe trecere de pietoni sau pe trotuare, din cauza unui şofer băut.

Recentul accident de tramvai de la Iaşi poate fi un semnal de alarmă faţă de ceea ce se întâmplă atunci când un vatman poate consuma băuturi alcoolice.

Eu cred că nu trebuie să dăm nicio libertate celor care se urcă, în inconştienţă deplină, la volan şi curmă vieţile românilor. Şi, de aceea, o să vă rog, în plen, să votaţi acest proiect legislativ ce are drept scop protejarea sănătăţii românilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, pe marginea acestui proiect?

Doamna deputat Aura Vasile. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă preşedinte,

Eu aş propune ca acest proiect de lege să-l retrimitem la comisie şi pe ce argumentez? Este cunoscut şi toată lumea a luat notă că în ultima jumătate de an, mai ales în ultima jumătate de an au fost foarte multe accidente în care au fost implicate maşini de salvare, indiferent dacă erau Salvarea sau Smurd-ul, au fost victime, au fost situaţii deosebite, au fost oameni care... măcar pe imaginea televizorului, situaţiile ne-au impresionat.

De aceea cred că poate acest proiect de lege, cu câteva amendamente la care să participe şi ministerul de resort, ar putea să stabilească, odată pentru totdeauna, priorităţile pentru aceste mijloace de transport care sunt deosebite, pentru că ele nu cară nici butoaie, nu cară nici pachete sau saci de ciment, ci, teoretic, cară cea mai importantă valoare - omul, în condiţiile în care acea persoană este şi în suferinţă.

Este adevărat că prin Legea circulaţiei sunt stabilite criterii de prioritate, dar, aşa cum ştim, ele nu se respectă niciodată.

Cred că poate, punând împreună Ministerul de Interne cu Ministerul Transporturilor şi Ministerul Sănătăţii, putem să rezolvăm această problemă, pentru că nu trece o săptămână, fără ca un mijloc de transport care se numeşte Salvare să nu fie implicat într-un accident.

În condiţiile date, în acest moment, prin desfiinţarea spitalelor, pe tot ce se întâmplă la nivelul tuturor judeţelor din România, cred că se va pune bază pe aceste mijloace de transport care să poată duce în siguranţă câte 100, 100 şi ceva de kilometri cazuri grave, cazuri de infarct, cazuri poate de dializă şi altele.

Cred că este momentul să ne aplecăm cu multă atenţie asupra acestui lucru care într-un timp imediat şi foarte scurt va face diferenţa între viaţă şi moarte.

De aceea, doamnă preşedinte, vă propun să retrimitem la comisie acest proiect de lege, să rugăm comisia de fond să invite ministerele de resort şi să vedem dacă putem să rezolvăm această problemă, nu ştiu în acest moment cum, dar cred că suntem destul de responsabili, noi toţi, din această sală, ca să putem să rezolvăm această problemă, care, în acest moment, este mai acută decât acum câteva luni.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

O să vă rog să pregătiţi cartelele. Înţeleg că aţi făcut o propunere de a reveni acest proiect la comisie, pentru un termen de două săptămâni, doamnă deputat.

În regulă. Putem începe votul. Votul este deschis.

Vă rog să votaţi.

Are termen două săptămâni pentru a reveni în plen această propunere legislativă.

Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195 din 2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Raportul este de respingere.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Observaţii? Intervenţii? Raportul este de respingere. Nu sunt.

La poziţia 76, din nou avem aceeaşi ordonanţă de urgenţă şi un proiect de modificare a Ordonanţei nr.195/2002.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Observaţii? Nu sunt.

Raport de respingere.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Domnul Mircia Giurgiu. Vă rog. Ca iniţiator, aveţi această intervenţie. Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Suntem mai mulţi colegi care am iniţiat acest proiect de lege. Noi atunci am propus ca în momentul în care se produce accidentul să fie prezentată copia poliţei de asigurare, însă s-a constatat că sunt deocamdată suficiente date, cu toate că noi credem în continuare că ar fi bine ca fiecare participant care a avut un accident să prezinte pe loc copia, pentru a putea să meargă mai uşor procedura în continuare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii? Domnul deputat Călian. Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În calitate de iniţiator, dar şi în numele Grupului parlamentar al PDL, solicităm retrimiterea la comisie şi a acestei iniţiative legislative, care va fi bine-venită, în cazul în care va fi schimbat raportul într-un raport de adoptare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Ţinând cont că se referă la aceeaşi ordonanţă, poate exista şi un raport comun.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

Retrimiterea la comisie, termen tot două săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

99 de voturi pentru, două împotrivă şi două abţineri.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.49/2006 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă sunt intervenţii ale iniţiatorilor?

Raportul este de respingere.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Pe procedură. Vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Probleme de procedură. Doamnă preşedinte, cred că proiectul pe care l-am retrimis la comisie, proiectul anterior, nu este cel la care sunt iniţiatori domnul Călian şi domnul Giurgiu, ci acesta, şi cred că am făcut o confuzie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. Bun. rămâne ca intervenţia dumneavoastră... a fost o pură, să zic, pentru stenogramă, clarificare, da? Deci, ne referim la poziţia 78. Corect? Deci 78 (Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.49/2006 privind circulaţia pe drumurile publice cu modificările şi completările ulterioare (Pl-x 563/2010.) se retrimite la comisie, cu termen două săptămâni. Şi 77 rămâne la vot final.

Poziţia 79, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.125 din 2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115 din 2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare din sectorul sanitar.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba de personalul care lucrează în ambulanţă şi UPU, adică este vorba de acei oameni care nu au zi şi nu au noapte liberă, tot timpul, sâmbăta, duminica lucrează şi pentru aceasta am propus un sport suplimentar. Numai că, din păcate, în acest moment, nu găsim fonduri.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Ciuhodaru. Vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

O completare. La ora actuală, personalul medical este situat undeva în treimea inferioară a grilei unitare a salarizării.

În aceste condiţii, ne întrebăm cine mai susţine sănătatea din România? Suntem pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de medici - 1,9 la mia de locuitori, iar mâine, poimâine, cu reducerile salariale, cu aceste condiţii de muncă şi cu desfiinţarea de spitale, nu va mai avea cine să ne îngrijească.

Eu cred că cei care lucrează în serviciile de urgenţă şi cei care ne asigură sănătatea zi şi noapte merită un pic de atenţie din partea dumneavoastră, a parlamentarilor, pentru că nu se ştie când veţi ajunge, într-o noapte, la urgenţă.

Nu vorbim de bani, vorbim de sănătate publică, de asigurarea dreptului la viaţă şi, în aceste condiţii, cred că puteţi vota acest proiect legislativ, chiar în condiţii de criză, cu atât mai mult cu cât, într-o Românie bolnavă, fără medicamente, cu preţuri mai mari la alimente şi la întreţinere, oamenii vor ajunge tot mai frecvent la spital.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnă preşedinte, propun retrimiterea la comisie a acestei iniţiative legislative. Este adevărat că şi Constituţia prin art.115 şi Legea nr. 500 a finanţelor publice, cu toate modificările ei, stabilesc că un astfel de proiect trebuie să indice şi sursa bugetară.

În acest moment, prin economiile care se fac în urma închiderii spitalelor şi a altor locaţii spitaliceşti, cred că ministerul de resort poate să reaşeze un spor pentru cei care lucrează în tură de noapte, un spor pentru cei care, vă spuneam că, în acest moment, vor trebui să facă faţă mult mai intens pentru a putea să salveze vieţi.

Azi de dimineaţă ascultam despre ce se întâmplă la Sulina şi cum acei oameni, toată lumea ştie unde este Sulina, desfiinţându-se de acolo acel spital, rămânând un punct de urgenţă cu doi medici, care trebuie să fie la dispoziţie 24 de ore din 24. Vă rog să vă gândiţi când va îngheţa Dunărea! Vă rog să vă gândiţi că sunt perioade când nu se poate face legătura pe apă cu reşedinţa de judeţ Tulcea!

De aceea, cred eu că pentru a putea să stabilizăm medicii aşa cât îi mai avem, puţintei, cadrele medii, asistenţi medicali în aceste locuri izolate, cred că trebuie să ne aplecăm cu atenţie asupra acestei iniţiative legislative şi de aceea propun să se reîntoarcă la comisie şi cred eu că ministerul de resort, Ministerul Sănătăţii, pentru cetăţenii României va găsi o soluţie prin redistribuire între, poate şi între ministere, pentru că ştim că Legea bugetului permite acest lucru, pentru a putea să dăm un spor acestor oameni, pentru a putea să legăm de aceste cabinete medicale şi centre de urgenţă personalul medical pentru mulţii cetăţeni care au rămas fără asistenţă medicală în acest moment, chiar dacă ei sunt plătitori ai taxelor privind asigurarea medicală.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să pregătiţi cartelele.

Propunerea doamnei deputat Aura Vasile este de a se reîntoarce această propunere legislativă la comisie, pentru un termen de 2 săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

44 de voturi pentru, 61 împotrivă. Propunerea a fost respinsă.

Rămâne la votul final.

Propunerea legislativă privind acordarea tichetelor pentru carte.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină?

Vă rog, domnule deputat Socaciu.

Domnul Victor Socaciu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Consider că orice iniţiativă care poate încuraja populaţia să citească, să se apropie de universul cărţii prezintă avantaje pentru educaţia şi nivelul de cultură al fiecărui cetăţean, atrăgând după sine un avantaj direct şi pentru finanţele publice, sub forma unor valori adăugate din amplificarea circuitului editorial, de exemplu.

Considerând că tichetele pentru carte pot contribui la realizarea multora dintre obiectivele de mai sus, prezenta iniţiativă legislativă are în vedere posibilitatea ca orice angajator să acorde salariaţilor tichete pentru carte. Tichete pentru carte care pot fi utilizate pe o perioadă de un an începând de la data emiterii pentru finanţarea costurilor de achiziţie a cărţilor, indiferent de domeniu, profil ori tematică.

Pe de altă parte, să aibă acelaşi statut fiscal ca şi tichetele de masă şi, în acelaşi timp, care să aibă valoare anuală egală cu echivalentul a 100 de euro pentru un salariat, deci cum am spus mai devreme, pe an, 100 de euro pe an.

Prin introducerea tichetelor pentru carte, statul român intervine printr-o măsură legislativă perfect compatibilă cu practici identice din alte state membre în Uniunea Europeană, atât în favoarea angajatului, căruia îi cresc veniturile reale, cât şi în favoarea angajatorului, care are posibilitatea şi este stimulat să acorde angajaţilor, alături de salariu, facilitatea unui acces liber la cultura scrisă, în particular, la producţia de carte.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnă preşedinte, este cunoscută în acest moment situaţia profesorilor din România prin aplicarea legii ministrului Funeriu. Este cunoscut ce s-a întâmplat cu veniturile acestor cadre didactice, ale studenţilor şi chiar ale elevilor bursieri, în condiţiile în care au fost tăiate sporuri, au fost tăiate acele drepturi care au fost câştigate de-a lungul anilor, în condiţiile în care profesorii aveau dreptul la o sumă pe an, pentru a putea să-şi procure cărţi care să-i ajute în actul pedagogic.

Cred că iniţiativa legislativă este foarte bună în condiţiile în care aceşti profesori, cei pentru care proiectul de lege intervine pentru a putea să primească această sumă, au veniturile diminuate, au toate sporurile tăiate şi de aceea cred că şi actul pedagogic, actul prin care ei se adresează copiilor noştri care sunt elevi, care sunt în acest moment în perioada de studiu, suferă pentru că şi cadrele didactice neavând venituri, nu au cum să-şi îmbunătăţească cunoştinţele, nu au cum să fie în rând cu toate noutăţile şi cu tot ce se întâmplă pe plan naţional şi internaţional.

De asemenea, cunoaştem şi dumneavoastră cunoaşteţi că şcolile neavând resurse, nu pot să îmbunătăţească situaţia bibliotecilor proprii, multe din ele au fost desfiinţate prin desfiinţarea postului de bibliotecar şcolar.

De asemenea, este cunoscut că la nivelul comunităţilor locale, al consiliilor locale sau al caselor de cultură, de asemenea, din lipsa fondurilor, nu s-a îmbunătăţit fondul de carte din proprietatea lor, de foarte multe ori şi în foarte multe locuri pot să vă spun că peste 80 la sută din totalul bibliotecilor publice din România au fost închise pentru că s-au desfiinţat posturile. Multe din aceste cărţi, în loc să fie redirecţionate către şcoli, către grădiniţe, acolo unde era cazul, au fost făcute cadou aiurea, nici nu se ştie în acest moment dacă a beneficiat cineva de pe urma lor.

De aceea, cred eu că poate împreună, toţi avem copii şcolari, toţi am absolvit şcoli, toţi astăzi ştim ce înseamnă informarea şi punerea la curent cu ceea ce este nou, nu toţi au calculatorul şi posibilitatea informării pe net, de aceea, cred, doamna preşedinte, că poate că dacă am retrimite la comisie acest proiect de lege, în condiţiile în care să rog colegii parlamentari din arcul guvernamental să se gândească puţin în acest moment la toate nenorocirile care se întâmplă şi în sistemul de învăţământ, cred că ar da dovadă de maturitate şi poate prin alte amendamente, de asemenea, cu consultarea Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să putem să dăm o mână de ajutor celor care au nevoie astăzi de puţină informare, să poată să predea copiilor noştri, în condiţiile în care ei să poată fi competitivi pe piaţa muncii mai târziu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Supun la vot propunerea de reîntoarcere la comisie a proiectului de lege.

Votul este deschis.

Termenul este de 2 săptămâni.

Vă rog să votaţi.

47 de voturi pentru, 55 împotrivă şi 4 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu sunt.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Domnule Giurgiu, sunteţi iniţiator, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

În momentul în care am iniţiat acest proiect de lege, exista Legea nr.330/2009, acum este o altă lege, dar şi aceea cred că ar trebui modificată, dar, evident, va trebui un alt proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Nu sunt.

Raport este de respingere.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind acordarea tichetelor pentru cultură şi sport.

Dacă sunt intervenţii? Domnul deputat Socaciu, vă rog.

Domnul Victor Socaciu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Îmi pare rău că solicitarea de mai devreme nu a trecut la câteva voturi. Era o vorbă înainte că dacă ai carte, ai parte. Se pare că lucrurile s-au mai modificat în timp, dar poate că era bine să ne gândim că putem îndrepta într-un fel, prin votul nostru, un deziderat. Capitalismul, într-adevăr, a produs şi această răsturnare.

Acum însă e vorba de o altă iniţiativă legislativă care, de asemenea, într-un fel, încearcă să aducă principiile unei Europe civilizate şi în România. În cadrul acţiunilor subsumate Anului european al educaţiei prin sport, Parlamentul şi Consiliul European au subliniat că participarea tot mai largă a cetăţenilor la manifestările educative şi sportive întăreşte obiectivele şi iniţiativele Uniunii Europene în materie de educaţie şi, într-un cadru mai larg, în materie de politici sociale.

Participarea la activităţile sportive a populaţiei din ţara noastră este redusă în comparaţie cu ceea ce se întâmplă în alte state europene, depinzând foarte mult de infrastructura culturală şi sportivă a judeţelor.

Considerând că tichetele pentru cultură şi sport valabile pentru ofertă culturală foarte variată pot, fără îndoială, contribui la realizarea tuturor acestor obiective, prezenta iniţiativă legislativă are în vedere posibilitatea ca orice angajator să acorde salariaţilor tichete pentru cultură şi sport.

Pot fi utilizate pe o perioadă de un an, începând de la data emiterii, pentru finanţarea costurilor parţiale ale accesului la manifestări culturale şi sportive. Să aibă, în acelaşi timp, şi acelaşi statut fiscal ca tichetele de masă.

Adoptarea acestei iniţiative va avea ca efect, între altele, recuperarea capacităţii de muncă, creşterea productivităţii muncii salariatului şi motivarea acestuia pentru a-şi menţine calitatea de salariat, ceea ce va genera stabilitate şi eficienţă mărită la nivelul sectorului privat şi în special în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii, în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu sunt.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt. Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea pct.7 al alin.(2) al art.263 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Domnule Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba de autoturismele ARO pentru care dacă proprietarii ar trebui să plătească impozitul prevăzut în actuala legislaţie, ar valora mai mult decât autoturismele respective.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor?

Domnul Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Da. Mulţumesc, doamna preşedinte.

Şi la acest proiect de lege suntem mai mulţi iniţiatori şi e vorba de o altă modalitate de înstrăinare a acţiunilor. Până la urmă în comisie s-a hotărât că sunt suficiente cele de acum, dar există totuşi unele semne de întrebare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final, raportul fiind de respingere.

Propunerea legislativă pentru recuperarea arieratelor bugetare. Raportul este de respingere. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Normelor metodologice de punere în aplicare a prevederilor art.III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale.

Domnul Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Propunerea noastră viza abrogarea acestui articol, numai că, din păcate, nu s-a reuşit, în comisie s-a constatat că, adică colegii din comisie au hotărât că este bine să rămână în forma actuală.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă nu sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, raportul fiind de respingere, urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Dacă sunt intervenţii.

Domnule Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba despre acele produse obţinute în gospodărie şi care sunt destinate autoconsumului propriu şi care credem noi că ar fi bine să fie scutite de plata accizelor.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Aseară citeam un raport al Academiei Române privind starea cetăţenilor şi în general situaţia poporului român. De asemenea, aseară se prezenta un alt raport care era făcut pe mai multe ţări membre ale Uniunii Europene. De acolo reieşea următorul lucru. Că România a devenit ţară importatoare pentru produse alimentare, că România nu-şi mai foloseşte resursele naturale, resursele materiile prime care sunt în subsol şi deasupra subsolului, ci ele sunt exportate ulterior făcând acel import cu costuri suplimentare.

În acest moment este ştiut care este situaţia cetăţenilor, ultimele sondaje de opinie indică o situaţie cumplită, o situaţie grea la fiecare familie de români.

Cred, stimaţi colegi, că prin întoarcerea cestei iniţiative legislative la comisia de fond şi prin solicitarea care trebuie făcută ministrului agriculturii pentru a face intervenţie scrisă la Comisia Europeană să facem modificările, pentru că ştim, au fost multe proiecte de lege care încercau să scutească gospodăria ţăranului, cel care are şi el un cazan de ţuică şi-şi realizează o cantitate acolo, dar de fiecare dată s-a spus că este interzis, fructe, cereale, aşa cum este trecut în acordul cu Uniunea Europeană.

Dar cred şi am solicitat şi altă dată ca ministrul agriculturii, împreună cu premierul României să facă intervenţie şi să solicite modificarea câtorva criterii care sunt în acordul de aderare şi cred eu că, în condiţiile în care pe lângă casa fiecărui cetăţean care este gospodar şi care poate să-şi producă o mie de litri de vin şi 250 de litri de ţuică, aşa cum este cuprins în această iniţiativă legislativă, ar putea să aibă folos propriu pentru ei şi, bineînţeles, copiii lor sau prietenii lor, în condiţiile în care asta ar fi ca o mână de ajutor, deci o mână de ajutor, în condiţiile în care ar putea să-şi îndulcească puţin viaţa cu aceste lucruri.

De asemenea, putem, prin retrimitere la comisie, putem să spunem mai aspru că această cantitate de ţuică şi de vin, care să nu fie accizată, din gospodăria proprie, nu poate fi comercializată, în condiţiile în care putem găsi soluţii pentru a face acest lucru.

Ţinând cont că suntem în apropierea sărbătorilor Sfintelor Paşti zi în care tot românul trebuie să aibă pe masă măcar un pahar de vin în cinstea celui care se naşte, cred şi vă solicit ca astăzi să fiţi de acord cu întoarcerea acestui proiect de lege la comisie, pentru a putea, dacă vreţi, nu la Paştele acesta, dar la Paştele viitor, cred că nu al cailor să poată fiecare cetăţean să aibă posibilitatea să nu plătească accize la alcoolul şi vinul pe care şi-l produce în interes propriu în cantitatea, bineînţeles, poate mai limitată decât este în iniţiativa legislativă.

Deci solicit retrimiterea la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Supun la vot propunerea doamnei Aura Vasile de a se reîntoarce acest proiect la comisie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

41 de voturi pentru, 64 împotrivă şi 2 abţineri.

A fost respinsă această propunere susţinută atât de serios de doamna Aura Vasile.

Propunerea legislativă privind scutirea de la plata ratelor împrumutului la bancă pentru persoanele sinistrate de pe urma inundaţiilor din anul 2010.

Domnule Mircia Giurgiu, iniţiator, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am propus această iniţiativă pentru a veni în ajutorul celor care au suferit de pe urma inundaţiilor de anul trecut şi aveau credite la bănci. Chiar dacă situaţia este clară şi s-a văzut că şi-au pierdut foarte multe persoane tot ce au avut, tot ce au agonisit o viaţă, băncile nu au vrut nicicum să accepte, măcar pe o perioadă limitată de timp, scutirea de la plată a ratelor acestor persoane, care oricum n-au de unde să plătească.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt alte intervenţii?

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Stimaţi colegi,

Că din cauza băncilor a început criza la foarte multe zeci de kilometri de România, deja ştim. Că în România cei care nu au dat nicio mânuţă de ajutor pentru ieşirea din criză, cunoaştem, tot bănci. Că sunt protejate de adevăratul prim-ministru al României, reprezentantul Fondului Monetar, dacă nu ştiţi, vă spun eu.

Pentru că ieri a fost în dezbatere acordul pentru încheierea unei noi scrisori de intenţie care a fost semnată în septembrie 2009 şi unde un coleg de-al nostru de la PNL v-a indicat câteva lucruri pe care prim-ministrul, reprezentantul Fondului, le impunea colaboratorilor sau executanţilor aşa-zisului Guvern din România.

Am să vă spun că printre altele, acest material, acest acord spune cam aşa, scuzaţi-mă, spune: menţinerea cadrului existent ce permite băncilor să se bazeze pe experienţa internă în colectarea creanţelor lor, încurajarea băncilor să îşi continue eforturile de restructurare, modificarea iniţiativelor legislative care au afectat negativ independenţa băncii centrale.

Eu vă spun că nu independenţa băncii centrale a fost afectată, nicidecum, ci, dacă vreţi, beneficiile extraordinare pe care în perioadă de mare criză le-au realizat toate băncile din România, care nu sunt bănci cu capital integral românesc, care nu dă nicio mânuţă de ajutor Guvernului României pentru a putea să pună în practică acele puţine măsuri pe care le au pentru a crea locuri de muncă.

De aceea, cred eu că este un act neuman ca oameni care au suferit, nu din cauza lor, ci din cauza efectelor naturale, ştiu eu, necazul a făcut să fie în calea apelor, să nu fim de acord să obligăm băncile din marele profit pe care l-au realizat să facă o rescadenţare. Deci o rescadenţare a datoriilor şi nicidecum anularea datoriilor. Se spune mereu că noi suntem în criză datorită împrumuturilor, sau s-a spus, cu buletinul sau ştiu eu ce.

Stimaţi colegi,

N-am auzit şi n-am citit în niciun acord că din banii luaţi de la FMI s-ar fi dat unui cetăţean al României să-şi plătească televizorul sau frigiderul sau, ştiu eu, ce alt obiect casnic sau bani pe care i-a luat ca să-şi renoveze casa, să şi-o zugrăvească sau să-şi ţină copilul la şcoală. N-am auzit ca din banii luaţi de la FMI să fi fost acoperite astfel de găuri. Dar, în schimb, ştiţi şi dumneavoastră, ştiu şi eu, că deficitul bugetar care nu este realizat numai de firme româneşti sau de cei care şi-au luat televizoare cu buletinul este în acest moment acoperit prin munca noastră, a tuturor.

Doamnă preşedinte, cred că este uman să ne aplecăm cu atenţie asupra acestui lucru, chiar dacă, ştiu eu, FMI-ul spune că trebuie să aibă prioritate beneficiile Băncii Naţionale şi să retrimitem la comisie această iniţiativă legislativă, pentru că iniţiativa legislativă nu cere decât o rescadenţare şi nu anulare, aşa cum mari companii cu capital de stat sau fără capital de stat au avut ştergeri de datorii, cel puţin în ultimul an. Şi ştim toată lumea că s-a întâmplat acest lucru anul trecut cu CFR-ul, ştim că s-a întâmplat şi la alte companii care au fost pregătite pentru privatizare şi se va întâmpla mai târziu.

Oare numai o mică masă a bancherilor trebuie să fie protejată în România sau noi, Parlamentul şi cu Guvernul României, trebuie să avem grijă de cetăţeni? De unde să plătească aceşti oameni care au fost necăjiţi şi nu din vina lor, ci pentru că stihiile naturii s-au abătut asupra lor.

Solicit retrimiterea la comisie, doamna preşedinte. Şi cu toate că acest Acord al FMI-ului impune să ne călcăm în picioare cetăţenii pentru a se îmbogăţi bancherii, vă rog să întoarceţi puţin situaţia şi să votaţi retrimiterea legii pentru a putea să obligăm băncile să rescadenţeze creditele pentru acele amărâte de televizoare şi, ştiu eu, frigidere, pe care aceşti oameni le-au cumpărat într-o bucăţică de timp şi care nu sunt plătite de FMI.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Propunerea e de retrimitere la comisie cu termen două săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

45 de voturi pentru, 57 voturi împotrivă şi 8 abţineri.

Propunerea a fost respinsă. Merge către votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor.

Domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Era vorba de produsele achiziţionate în leasing, numai că între timp a apărut legea de aprobare a Ordonanţei nr.50 şi în mare parte problema a fost rezolvată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt.

Raportul este de respingere. Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiatorii. Domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba despre asigurarea de răspundere civilă în domeniul medical tocmai pentru a rezolva şi clarifica unele probleme care apar în momentul în care există şi unele greşeli în actul medical.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul este de respingere.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Stimaţi colegi,

Am auzit, şi fiecare din noi poate unii mai mult, alţii mai puţin, de foarte multe greşeli care se fac în cabinele medicale. Dar nu mi-aduc aminte, în afară de cazul celebru Ciomu, dacă mi-aduc aminte cum îl cheamă, să fi fost rezolvată vreo situaţie şi în avantajul pacientului. A pacientului care, teoretic, asigură banii pentru actul medical în România, care, ştiu eu, încă nu am cunoaştere eu şi cred că nici dumneavoastră, cum sunt cheltuiţi şi unde ajung.

De aceea, iniţiativa legislativă care propune ca teză generală înţelegeri... deci în situaţiile de malpraxis să fie înţelegeri punctuale între corpul medical şi pacient, în condiţiile în care nu mă gândesc în acest moment la despăgubiri materiale, deci cash, ci pur şi simplu mă gândesc numai la actul medical, la asistenţa medicală care de foarte multe ori este mai costisitoare şi mai îndelungată în momentul unei greşeli medicale.

De aceea, doamna preşedinte, solicit retrimiterea la comisie şi cred eu că cu două amendamente care pot fi depuse la acest proiect de lege am putea să rezolvăm această problemă care, stimaţi colegi, în acest moment este ca un monopol al asociaţiei medicilor sau cum se numesc ei, acele asociaţii profesionale, care numai ei la un moment dat pot să dea verdictul.

Un cetăţean care este în suferinţă poate să conteste situaţia doar în justiţie care, vă rog să mă credeţi, că nu este deloc ieftină, nu este economică, iar rezultatul unei astfel de situaţii, deci rezultatul unui act judiciar poate să dureze foarte mult.

De aceea, cred eu că cu retrimiterea la comisie şi aplecarea asupra acestui proiect de lege, cu două amendamente care să stabilească nu despăgubiri materiale, ci teoretic acoperirea prin acte medicale acolo unde s-a greşit şi unde teoretic perioada de refacere este mult mai îndelungată decât boala însăşi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule deputat Horia Cristian.

Domnul Horia Cristian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege aşa cum a fost el formulat încearcă să rezolve o problemă pe care doamna deputat Aura Vasile a ridicat-o şi dânsa, respectiv aceea că pacienţii au o dificultate maximă mergând până la imposibilitatea de a ajunge la bani în cazul unor culpe medicale. Această imposibilitate se datorează procedurilor extrem de greoaie şi dificile şi practic ele sunt, hai să spunem drept, sunt încurajate de către companiile de asigurări care încasează între 2,5 şi 3 milioane de euro pe an prime de asigurare şi care în ultimii doi ani n-au plătit nici măcar un leu despăgubiri pentru pacienţii care au fost afectaţi de culpele medicale.

Proiectul de lege reprezintă un exemplu tipic de suprareglementare, pentru că el prevede ceea ce deja există ca posibilitate în lege şi, din păcate, noi nu am punctat foarte bine atunci când am discutat Legea privind medierea judiciară. Există instituţia mediatorului care poate să rezolve aceste dispute judiciare în afara instanţei şi această instituţie a mediatorului poate să rezolve simplu şi eficient aceste lucruri.

De aceea, în opinia mea, acest proiect de lege trebuie respins pentru că el încearcă să reglementeze, parţial eronat, ceea ce deja există.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna deputat Aura Vasile îşi retrage propunerea de a reveni la comisie, pornind de la intervenţia domnului deputat Cristian.

Atunci urmează votul final pe această propunere.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală a României din 12 noiembrie 1968, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportul este de respingere. Nu a întrunit numărul de voturi necesare.

Dezbaterea pe articole.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Nu sunt nici amendamente. Atunci, urmează votul final.

La poziţia 94 avem Propunerea legislativă pentru modificarea art.296¹ al Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi a art.220 şi art.223 ale Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Propunerea comisiei este de respingere a iniţiativei.

Nu sunt solicitări de intervenţii.

Nu există nici amendamente pentru că nu a întrunit numărul necesar de voturi la votul final.

Dacă sunt alte intervenţii. Nu sunt.

Urmează votul final.

La poziţia 95 avem Proiectul de Lege pentru completarea art.60 alin.(1) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, Propunerea legislativă pentru completarea art.132 al aceleiaşi legi, vorbim de Codul muncii.

Propunerea comisiei, de respingere a iniţiativei legislative, nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Propunerea a fost de respingere.

Dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră. Observaţii? Completări? Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Poziţiei 11 din Anexa nr.1- Lista instituţiilor şi autorităţilor publice înfiinţate prin lege, ordonanţă de urgenţă a Guvernului şi ordonanţă a Guvernului, supuse reorganizării, la Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

97. Proiectul de Lege privind declararea zilei de 24 ianuarie zi de sărbătoare naţională legală.

Dacă iniţiatorii doresc să intervină. Nu.

Dacă sunt...

Vă rog, domnule deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamna preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Iată că vin în faţa dumneavoastră cu o rugăminte. Cu o rugăminte care sunt convins că va găsi nu numai deschiderea, dar va îndeplini şi adeziunea dumneavoastră. Avem aici un pachet de trei legi. Trei legi care sub diferite forme sprijină, ca să spun aşa, o idee care stă la baza de fapt a României moderne. Este vorba de o iniţiativă a domnului Zătreanu, de la PDL, de o iniţiativă a domnişoarei Tuşa, de la PNL, şi respectiv dublată de o iniţiativă a 103 deputaţi şi senatori de la PDL, PSD, UNPR, independenţi şi, dacă nu mă înşel, avem şi colegi de la UDMR.

Am fost la dezbaterea acestor trei proiecte de lege la comisie. Din motive, aş putea spune relative, independente de voinţa lor, nu au fost din partea multora dintre noi prezenţi iniţiatorii. Am fost numai eu, de la PDL nu a fost nimeni, de la PNL dintre senatori nu a fost nimeni.

Având în vedere importanţa deosebită a actului de unire a Principatelor Române, având în vedere disponibilitatea dumneavoastră de a consfinţi în timp prinosul nostru de recunoştinţă faţă de acest act care, repet, stă la baza României moderne, vă solicit, doamna preşedinte, ca întregul pachet de trei legi să vină din nou la comisie, mai ales că legea care este rodul iniţiativei şi gândirii, şi voinţei politice a tuturor forţelor politice, a 103 parlamentari, nu a fost retrimisă niciodată la comisie. Dacă adaug, doamna preşedinte, la acest argument şi argumentul logic, raţional şi de necombătut că se referă textele celor trei la un articol de lege, respectiv din Codul muncii, Codul muncii care atunci când s-au dezbătut nu era aprobat, acuma este aprobat şi este clar că textele celor trei trebuie armonizate între ele şi puse de acord cu noul Cod al muncii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Anghel Stanciu:

Spre a nu mă mai lungi, doamna preşedinte, vă cer îngăduinţa de a susţine şi dumneavoastră, prin zâmbetul caracteristic, această iniţiativă care a făcut posibilă în timp apariţia României şi chiar a României Mari.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Călian. Şi ultima intervenţie, pentru a putea supune la vot... ieşim în afara programului de lucru aprobat.

Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Solicitarea Grupului parlamentar al PSD este una corectă şi o susţinem pentru că au mai fost şi alte iniţiative legislative de acest gen care au fost retrimise la comisie şi atunci, rămânând consecvenţi, cu siguranţă că vom vota pentru retrimiterea acestui pachet de iniţiative legislative la comisiile de specialitate.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Termen, două săptămâni.

103 voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri.

Propunerea a fost aprobată.

Ne revedem în 30 de minute pentru sesiunea de vot final.

Vă mulţumesc.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O să vă rog să luaţi loc. Să introduceţi cartelele pentru a putea face şi un vot-test.

Vă rog să luaţi loc în sală. Domnule Oajdea, luaţi loc în sală. Domnule Dascălu, vă rog. Mulţumesc mult.

Luaţi loc în sală ca să putem să începem votul-test.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi 1-4. Este votul prin care testăm dacă funcţionează cartelele.

Am să invit liderii de grup să verifice listele.

Liderii de grup au verificat listele.

Vă propun să începem sesiunea de vot final.

Vă rog luaţi loc, domnule ministru Ialomiţianu.

Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a decis ca astăzi, în afară de două solicitări care sunt cu caracter tehnic, în rest, sesiunea de vot final să fie formată din legi organice şi legi ordinare al căror raport este de respingere.

Începem cu cele două solicitări despre care vorbeam, cu caracter tehnic.

Prima. Solicitările Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport cu privire la încadrarea în categoria legilor de complexitate deosebită şi, în consecinţă, prelungirea termenului constituţional de dezbatere şi vot final de la 45 la 60 de zile a următoarelor iniţiative legislative: Propunerea legislativă privind regimul manualelor şcolare în învăţământul preuniversitar; Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educaţia naţională; Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Rectorilor din România şi Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educaţia naţională.

Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

275 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nici o abţinere.

Şi cea de-a doua solicitare a Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic cu privire la încadrarea în categoria legilor de complexitate deosebită şi, în consecinţă, prelungirea termenului constituţional de dezbatere şi vot final de la 45 la 60 de zile a Propunerii legislative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0-3 ani, precum şi prelungirea cu 15 zile a termenului de depunere a raportului.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

274 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Legi organice.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.

Aşa cum spuneam, este lege organică.

Comisia pentru sănătate şi Comisia pentru muncă propun respingerea propunerii legislative.

În cadrul dezbaterii reamintesc faptul că punctul de vedere al Guvernului a fost că nu susţine această iniţiativă legislativă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

151 voturi pentru raport, 122 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

Număr insuficient de voturi. Va urma dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România.

Comisia pentru sănătate şi Comisia pentru muncă propun respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

147 voturi pentru, 128 voturi împotrivă şi o abţinere.

De asemenea, suntem în situaţia de a nu avea numărul necesar de voturi pentru adoptarea raportului de respingere.

Proiectul de lege va fi dezbătut pe articole într-o şedinţă ulterioară.

5. Proiectul de Lege privind exercitarea profesiei de expert criminalist privat, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Experţilor Criminalişti din România.

Comisia juridică propune respingerea proiectului de lege.

Supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

152 voturi pentru, 123 voturi împotrivă şi 3 abţineri.

Urmează dezbaterea într-o şedinţă ulterioară.

6. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Este lege organică.

Comisia pentru muncă propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Supunem la vot raportul de respingere.

151 voturi pentru, 122 voturi împotrivă şi o abţinere.

Votul este deschis.

Nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Se va dezbate într-o şedinţă ulterioară pe articole.

La poziţia 7 avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Comisia pentru agricultură propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

150 voturi pentru, 126 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

Ne aflăm în aceeaşi situaţie de a urma o dezbatere pe articole.

8. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Este lege organică.

Comisia pentru buget propune respingerea propunerii legislative.

Supun la vot raportul care prevede respingerea acestei iniţiative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

146 voturi pentru, 126 voturi împotrivă şi o abţinere.

Următorul capitol vizează legi ordinare. Din nou respingeri.

9. Propunerea legislativă privind terminologia oficială utilizată pentru etnia ţiganilor.

Este lege ordinară.

Comisia pentru drepturile omului propune respingerea propunerii legislative.

Supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Domnule ministru Botiş, vă rog, luaţi loc.

229 voturi pentru, 31 voturi împotrivă şi 16 abţineri.

Raportul a fost adoptat.

Prin urmare, propunerea legislativă a fost respinsă.

10. Propunerea legislativă privind înfiinţarea şi organizarea Consiliului Naţional pentru Siguranţă Rutieră.

Legea are caracter ordinar.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea propunerii legislative.

Supunem la vot raportul comun care vizează respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

153 voturi pentru, 121 împotrivă şi două abţineri.

Raportul a trecut. Propunerea legislativă a fost respinsă.

11. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii legislative.

Supun la vot acum raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

150 voturi pentru, 127 împotrivă.

Raportul a fost adoptat. Propunerea legislativă a fost respinsă de către plen.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.51 al Legii nr.422 din 18.07.2001, cu modificările şi completările ulterioare, privind protejarea monumentelor istorice.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului.

Votul s-a încheiat.

Raportul a fost trecut. Propunerea legislativă a fost respinsă.

13.Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(4) al art.23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Legea are caracter ordinar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului de respingere.

148 voturi pentru, 130 împotrivă, nicio abţinere.

Raportul a trecut. Proiectul de lege a fost respins.

14. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Din nou se referă la aceeaşi ordonanţă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului.

152 voturi pentru, 125 împotrivă, nicio abţinere.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

15. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

155 voturi pentru, 120 împotrivă şi 3 abţineri.

Proiectul de lege a fost respins.

16. Proiectul de Lege pentru modificarea - la poziţia 16 - a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

De asemenea, aceleaşi două comisii - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii - propun respingerea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

154 voturi pentru, 124 împotrivă şi o abţinere.

17. Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

153 voturi pentru, 123 împotrivă, două abţineri.

Proiectul de lege a fost respins.

18. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.125/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propun respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

151 voturi pentru, 124 împotrivă, o abţinere.

Raportul a trecut. Propunerea legislativă a fost respinsă.

19. Propunerea legislativă privind acordarea tichetelor pentru carte.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

144 voturi pentru, 133 împotrivă şi două abţineri.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului.

149 voturi pentru, 118 împotrivă şi 3 abţineri.

Raportul a fost admis. Propunerea legislativă a fost respinsă.

21. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

152 voturi pentru, 126 împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

22. Propunerea legislativă privind acordarea tichetelor pentru cultură şi sport.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

145 voturi pentru, 132 împotrivă şi două abţineri.

Raportul a fost admis. Propunerea legislativă a fost respinsă.

23. Propunerea legislativă pentru modificarea pct.7 alin.(2) al art.263 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

151 voturi pentru, 123 împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

24. Propunerea legislativă pentru recuperarea arieratelor bugetare.

Legea are caracter ordinar.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

150 în favoarea raportului, 126 împotrivă, două abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

25. Propunerea legislativă pentru modificarea Normelor metodologice de punere în aplicare a prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Supunem acum la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

151 voturi pentru, 128 împotrivă şi două abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

26. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

154 voturi pentru, 125 împotrivă, două abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

27. Propunerea legislativă privind scutirea de la plata ratelor împrumutului la bancă pentru persoanele sinistrate de pe urma inundaţiilor din anul 2010.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

148 voturi pentru, 126 împotrivă şi 4 abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

28. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

153 voturi pentru, 125 împotrivă şi o abţinere.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

29. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

152 voturi pentru, 125 împotrivă, două abţineri.

Proiectul de lege a fost respins.

30. Propunerea legislativă pentru modificarea poziţiei 11 din anexa nr.1 - Lista instituţiilor şi autorităţilor publice înfiinţate prin lege, ordonanţă de urgenţă a Guvernului şi ordonanţă a Guvernului supuse reorganizării, la Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

154 de voturi în favoarea raportului, 123 împotrivă, două abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

Vă mulţumesc.

Vă doresc o zi bună!

Am încheiat sesiunea de vot final.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,08.