Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a douua parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Salutăm prezenţa domnului Márton Árpad din partea UDMR, după lungi reflecţii, în sfârşit, Grupul parlamentar al UDMR se ocupă şi de declaraţii politice. Salutăm şi pe domnul profesor, bine aţi venit de la Iaşi, mă bucur că aţi venit aici, în rândul nostru. Domnul Nicolăescu n-a venit încă, dar o să-i transmit acest lucru în această dimineaţă.

Doamnelor şi domnilor,

Daţi-mi voie să deschid şedinţa de astăzi, 12 aprilie 2011, pentru a prezenta declaraţiile politice ale colegilor mei din Parlamentul României. Sunt aproape 70 de înscrieri.

Domnul Anghel Stanciu:

Dar se şi văd în sală?!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

N-aş vrea să dialoghez cu sala de dimineaţă, aşa! Avem timp după aceea cu cele două proiecte de lege cu împărţirea fondurilor de vânătoare şi eutanasierea căţeilor, aşa că o să ne chinuim astăzi mult.

Grupul parlamentar al PDL, dacă există cineva din cadrul grupului. Domnul Mihai Apostolache a venit primul, aşa că o să-l rog frumos pe Mihai să ia cuvântul.

Rugămintea mea personală este să ne rezervăm cele trei minute, ca toţi colegii să poată să aibă şansa de a ţine azi un discurs în faţa Parlamentului.

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Administraţia publică locală ca subsistem al sistemului administraţiei publice din România a suferit modificări profunde după Revoluţia din decembrie 1989.

Trecerea de la sistemul centralizat de comandă la sistemul descentralizat actual s-a făcut în mai multe etape, lucru care a condus la îmbunătăţirea permanentă a legislaţiei aplicabile activităţii autorităţilor administraţiei publice locale.

Despre modificări legislative în domeniul administraţiei publice locale doresc să vorbesc şi eu astăzi.

Este cunoscută intenţia Ministerului Administraţiei şi Internelor de a aduce anumite modificări legii care guvernează administraţia publică locală, modificări care sunt necesare, dar care trebuie să menţină în continuare linia de demarcaţie dintre executivul din plan local şi cel deliberativ.

Din punctul meu de vedere se impune ca o necesitate eliminarea din cuprinsul Legii administraţiei publice locale a ideii de subordonare a viceprimarului faţă de primar. Viceprimarul este şi el ales local chiar dacă este ales prin vot indirect de către consilierii locali. Prin urmare, viceprimarul este înlocuitorul de drept al acestuia, dar nu şi subordonatul primarului.

De asemenea, este necesară stipularea expresă în lege care dintre cei doi viceprimari, în cazul municipiilor reşedinţă de judeţ, este înlocuitorul de drept al primarului.

Se impune, de asemenea, introducerea în Legea nr.215 a dreptului primarului de a propune consiliului local candidatul pentru funcţia de viceprimar din rândul consilierilor şi după consultarea grupurilor politice reprezentate în consiliul local.

Pentru a nu mai apărea probleme în practică trebuie să se interzică printr-o normă expresă a legii posibilitatea ca primarul şi consiliul local să-şi atace reciproc actele emise sau adoptate la instanţa de contencios administrativ.

Cele două autorităţi prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe trebuie să colaboreze în vederea satisfacerii intereselor cetăţenilor, şi nu să se obstrucţioneze reciproc, pentru că astfel şi-ar pierde sensul existenţei lor, şi anume, acela de soluţionare şi gestionare, în numele şi interesul colectivităţii locale pe care o reprezintă, a treburilor publice.

Relaţiile din interiorul subsistemului administraţiei publice constituie în mare măsură elementul esenţial de care depinde dezvoltarea unei societăţi democratice şi a unei activităţi eficiente în cadrul sistemului social global. Pentru a limita tendinţa administraţiei centrale de a se amesteca în problemele autorităţilor locale autonome se impune completarea Legii administraţiei publice locale, mai exact art.8 alin.(1) care instituie obligaţia consultării structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale de către autorităţile administraţiei publice centrale înainte de adoptarea oricărei decizii care priveşte problemele locale, cu specificarea faptului că fără avizul conform al acestor structuri asociative, actele emise de autorităţile centrale sunt lovite de nulitate absolută.

Apropierea de cetăţean a primarului este obligatorie pe întreaga durată a mandatului şi nu numai în perioada campaniei electorale. De aceea, se impune ca raportul pe care primarul trebuie să-l prezinte consiliului local în primul trimestru al fiecărui an să fie prezentat apoi şi cetăţenilor în cadrul unei adunări cetăţeneşti a locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

În cazul unităţilor administrativ-teritoriale mai extinse, raportul primarului ar fi bine să fie prezentat fie în cadrul unei adunări cetăţeneşti, fie prin intermediul mijloacelor de informare în masă.

Acestea ar fi câteva din propunerile care ar trebui, în opinia mea, să se regăsească alături de noile dispoziţii propuse în viitoarea formă a legii administraţiei publice locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Daţi-mi voie ca înainte de a-i da cuvântul domnului profesor Anghel Stanciu să vă anunţ colegii care au depus în scris până la această oră: domnul Daniel Geantă, domnul Stelică Iacob Strugaru şi domnul Ioan Balan, de la Grupul PDL; subsemnatul, domnul Ion Călin, domnul Filip Georgescu, domnul Mircea Drăghici, domnul Dorel Covaci şi domnul Ion Dumitru, de la Grupul Partidului Social Democrat; şi domnii Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, George Ionuţ Dumitrică, Mihai Aurel Donţu, Călin Potor, Mariana Câmpeanu, Titi Holban, Bogdan Radu Ţîmpău, Alina Gorghiu, Gigel Ştirbu, Horea-Dorin Uioreanu, Taloş Gheorghe-Mirel, Cristian Buican şi Dan-Ştefan Motreanu, de la Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor. Şi domnul Neculai Răţoi de la Grupul parlamentar social democrat depune în scris.

Domnule profesor, aveţi cuvântul. Trei minute. După cum am văzut că aţi scris acolo, vreţi să ne ţineţi o teză de doctorat. Sau e doar rezumatul ca la moţiunea de cenzură, domnule profesor?

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Îmi cer îngăduinţa, domnule preşedinte, ca timpul pe care dumneavoastră l-aţi pus la dispoziţia întregii săli şi a colegilor depunând în scris, să mi-l acordaţi cu promisiunea că la timpul respectiv am să vi-l dublez pe al dumneavoastră.

Stimaţi colegi,

Astăzi, declaraţia noastră politică constă în următoarea scrisoare deschisă adresată domnului profesor Emil Boc, prim-ministru al României:

"Excelenţă,

Recentele decizii ale instanţelor de judecată privitoare la drepturile salariale ale profesorilor au redeschis dezbaterea publică asupra "controversatelor" prevederi din Legea nr.221/2008 referitoare la aşa-zisa majorare cu 50% a acestora.

Discuţiile publice se reduc, în fapt, la tot felul de acuze, afirmaţii, etichetări de tipul: aberaţie, prostie, populism, demagogie electorală etc.

Ceea ce este grav şi impardonabil, domnule prim-ministru, nu sunt aceste etichetări aparţinând unor persoane mai mult sau mai puţin avizate sau interesate, ci afirmaţiile dumneavoastră făcute în ultimele zile, ca de exemplu: "Fără amăgiri... Aş putea la fel de bine azi să fiu populist, să fiu demagog, să pun ţara "pe butuci" şi să dăm o majorare de 50% la profesori."

Domnule profesor Emil Boc, ca principal autor şi susţinător al amendamentului la Ordonanţa Guvernului nr.15/2007, care prevedea această majorare de 50%, aprobată prin Legea nr.221 din 2008 şi care provoacă atâtea dureri de cap atât dumneavoastră, dar şi profesorilor, afirm cu toată responsabilitatea că vă aflaţi într-o totală eroare în aprecierea consecinţelor pe viitor ale acestor afirmaţii publice, dar şi decizii pe care le luaţi.

Vă aflaţi într-o gravă şi impardonabilă eroare, deoarece creşterea salariilor profesorilor cu 50% amânată de trei ani, gândită de noi în anul 2008, susţinută şi de dumneavoastră, votată în unanimitate de Parlament şi promulgată de preşedinte, reprezintă nu populism, nu demagogie şi nici într-un caz pericolul care ar pune ţara "pe butuci".

Dimpotrivă, afirm încă o dată, de la înalta tribună a Parlamentului, cu responsabilitatea publică a celui care a iniţiat această măsură, că tocmai neaplicarea de către toate guvernele, timp de aproape trei ani, a acestei importante şi cruciale decizii politice a Parlamentului şi preşedinţiei va pune într-un viitor nu prea îndepărtat România "pe butuci".

Afirmaţiilor dumneavoastră din aceste zile, ca şi a altor factori de decizie din Ministerul Finanţelor "...nu sunt bani...atât îşi poate permite ţara", îi contrapun public afirmaţia preşedintelui Barak Obama: "Să scuzi deficitul bugetar prin reducerea investiţiilor în educaţie şi cercetare este ca şi cum ai încerca să reduci greutatea unui avion aruncându-i motorul. Avionul va fi mai uşor, dar nu va dura mult până la prăbuşire."

Cred, domnule prim-ministru, cu toată fiinţa mea de cadru didactic de aproape 40 de ani, care a reuşit, acţionând cu răbdare şi perseverenţă, timp de circa 19 ani în Parlament, să creez masa critică de legiferare a 6% din PIB pentru educaţie, neaplicată astăzi prin cedările succesive ale domnului Daniel Funeriu în defavoarea şcolii, că prin Legea salarizării profesorilor propusă spre a fi aprobată prin asumarea răspunderii vom arunca "motorul" şi avionul, România, dacă nu se va prăbuşi, va staţiona mulţi ani "pe butuci".

Eforturile viitoare ale "pilotului" Emil Boc şi ale succesorilor de a face ca avionul să decoleze din nou vor deveni inutile, căci "motorul" startului ţării spre eficienţă şi modernizare a fost aruncat deja, iar "combustibilul", adică investiţia în educaţie, cercetare, inovare, împrăştiat.

Efectul previzibil pe care John Kenneth Galbraith l-a văzut este următorul: "...în lipsa educaţiei, factor esenţial al evoluţiei, fie a individului, fie a copilului pe scara socială, înfloreşte ignoranţa, ce face posibilă numai existenţa muncilor grele, muncilor incomode, plictisitoare şi, de ce nu, chiar la renunţarea la muncă."

Acesta este viitorul sumbru şi locul pe care-l rezervăm copiilor noştri în Europa unită prin respingerea Legii nr.221/2008 şi angajarea răspunderii Guvernului pe noua lege a salarizării profesorilor.

"Pregăteşte-te să devii profesor, ţara are nevoie de tine!" este crezul şi îndemnul preşedintelui Obama către tinerii americani.

"Pregăteşte-te să pleci, nu mai avem nevoie de tine!", se pare că este îndemnul implicit astăzi prin plafonarea salariilor profesorilor. "A fi profesor în România se pare că este mai curând un motiv de compătimire decât de orgoliu", afirma candidatul Băsescu în campania din 2004.

Atunci, părea un accident. Acum, devine, din păcate, o certitudine.

Vă mulţumim pentru atenţie, stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, şi, domnule preşedinte, rămân dator. Nimic nu este mai definitiv decât timpul probabil.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, datoria e onoare.

Daţi-mi voie să vă mulţumesc foarte mult.

Daţi-mi voie, înainte de a da cuvântul colegului meu de la Partidul Naţional Liberal, să vă citesc o altă echipă de colegi care au depus în scris: domnul Marius Rogin, doamna Claudia Boghicevici şi domnul Silviu Prigoană, doamna Maria Stravrositu şi domnul Gheorghe Ciobanu, precum şi domnul Petru Călian din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Palaşcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Voi susţine o declaraţie cu titlul "Guvernul Boc, acest gropar al sistemului de sănătate şi al românilor".

Se închid spitalele. Mor oameni la porţile spitalelor închise în căutare de asistenţă medicală. Cetăţeni alături de medici, asistente şi personal TESA manifestând în faţa spitalelor închise. Cetăţeni ducând mâncare bolnavilor muribunzi care sunt ameninţaţi cu evacuarea din spitalele care se reprofilează. Ministrul sănătăţii se ascunde. Prim ministrul Boc îl caută şi îi cere un raport asupra situaţiei. Acesta este tabloul sumbru al realităţii ultimelor zile prezentat în mass-media şi trăit de milioane de români.

Românii plătesc cu propria sănătate şi, în unele cazuri, cu viaţa incompetenţa acestui Guvern care nu este capabil să găsească soluţii viabile pentru rezolvarea problemelor din sănătate. Până acum am asistat la tăieri de salarii, de pensii prin introducerea plăţii contribuţiilor de sănătate de 5,5% pentru pensionari, indemnizaţia pentru mame a fost şi ea tăiată, iar o serie de ajutoare sociale au fost eliminate. Acum ei taie în carne vie, reduc vieţi prin reducerea cheltuielilor în numele unei eficientizări mult clamate a sistemului de sănătate, ignorând strigătul de disperare şi nevoile celor sacrificaţi.

Domnilor guvernanţi, domnule ministru al sănătăţii, v-aţi propus cumva să-i terminaţi pe români? Vorbeaţi despre ieşirea din sistem pe cale naturală şi cum pensionarii se încăpăţânează, v-aţi gândit să le daţi o "mână de ajutor" prin desfiinţarea spitalelor?

O dată în plus, deşi nu mai era nevoie, ne-am convins că pentru aceşti guvernanţi, românii nu sunt decât o sumă de cifre într-o statistică care trebuie ajustată, astfel încât să dea bine la raportările periodice în faţa Fondului Monetar Internaţional. Data viitoare când vă întâlniţi cu aceşti maeştri ai dezastrului, ar fi bine, domnule Boc şi domnule ministru, să le raportaţi şi pierderile de vieţi omeneşti care au însoţit aşa-zisa reformă a sistemului de sănătate, poate primiţi o bulină roşie de bună purtare, cu care să veniţi în faţa camerelor şi să vă lăudaţi ce curajoşi sunteţi şi ce măsuri benefice pentru viitorul ţării aţi luat.

Românii cred că v-au transmis zilele acestea tot ce aveau de spus pe acest subiect, iar dacă nu i-aţi auzit, noi, parlamentarii opoziţiei, suntem aici să le potenţăm mesajul şi să vă spunem că ţara aceasta nu este moşia voastră şi nu aveţi drept de viaţă şi de moarte asupra niciunui cetăţean al acestei ţări

Măsura aceasta draconică de desfiinţare a spitalelor afectează şi Spitalul orăşenesc din Strehaia, judeţul Mehedinţi, care după o activitate de 130 de ani şi deservirea unei populaţii de peste 40.000 de locuitori, şi-a închis porţile. Ca şi în alte cazuri, închiderea acestui spital nu a făcut obiectul unei analize amănunţite din partea dumneavoastră, domnilor guvernanţi. Într-o interpelare pe care am adresat-o în luna februarie a acestui an domnului ministru Cseke, îi atrăgeam atenţia asupra faptului că măsura de închidere nu este fundamentată suficient, iar Spitalul din Strehaia are tot sprijinul autorităţilor locale, iar prin închiderea lui se vor pierde banii câştigaţi pe un proiect finanţat din fonduri europene, bani pentru reabilitare şi modernizare.

În răspunsul primit de la minister mi-aţi spus o poveste frumoasă despre modul în care veţi reanaliza situaţia acestei unităţi sanitare, însă finalul nu a fost nicidecum un happy-end.

De aceea, domnule ministru, vă invit la Strehaia să vedeţi cu ochii dumneavoastră că în apropierea spitalului pe care îl desfiinţaţi şi îl doriţi transformat în cămin de bătrâni, există deja unul care nu este ocupat în totalitate. Trataţi problema uniform, domnule ministru, trăiţi într-un turn de fildeş, departe de realităţi şi ignoraţi mesajele din exterior.

Stimaţi guvernanţi, vă aflaţi, de când aţi preluat puterea, într-un război permanent cu propriul popor, încălcaţi drepturi fundamentale ale cetăţenilor consacrate în Constituţie - dreptul la un trai decent, dreptul la ocrotirea sănătăţii, iar în ceea ce priveşte respectarea principiului descentralizării, nici nu mai poate fi vorba.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult pentru intervenţia dumneavoastră.

Daţi-mi voie să mai anunţ trei colegi care au depus în scris: domnul Cristian Rizea, doamna Manuela Mitrea şi domnul Florin Iordache, de la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat Márton Árpad, aveţi cuvântul.

Cum să zic? Jo napot kivanok! Am spus bine? După atâţia ani, câteva cuvinte am reuşit să învăţ şi eu. Bună dimineaţa!

Aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ziua de 11 aprilie este ziua poeziei maghiare. Ziua când s-a născut poetul József Attila, poetul care despre originile sale transilvane scria astfel:

"Cumană era mama, iar tatăl meu secui / un pic, şi-un pic român sau pe de-a întregul poate / Din dulcea gura-a mamei luai hrană şi crescui / Şi de la gura tatei cuvânt despre dreptate"

În această zi, posturile publice de radio şi televiziune maghiare acordă spaţii generoase poeziei. Ar fi bine ca fiecare dintre noi să avem o zi a poeziei, o zi în care ne oprim pentru câteva clipe din activitatea noastră de zi cu zi şi citim măcar o poezie. Eventual să ne facem inventarul nostru sincer, aşa cum a făcut-o şi József Attila scriind:

"Am curăţat vapoare, ştiam parâmei rostul, / iar printre domnii deştepţi făceam pe prostul. / Şi-am vândut morişti şi pâine şi ziare şi cărţi şi poezie - ce se cerea mai tare. (...) Ce-o fi, o fi - mi-e inventarul gata. Basta! Trăii şi alţii au murit de boala aceasta."

Permiteţi-mi să închei, în această perioadă zbuciumată de discursuri înveninate de ura naţionalistă, parafrazându-l pe poet. "să rezolvăm în sfârşit problemele comune, asta este sarcina noastră şi nu e puţină", adică, în limba maghiară, "rendezni végre közös dolgainkat ez a mi munkánk és nem is kevés."

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumim, domnule deputat.

Daţi-mi voie să mai anunţ câţiva colegi care au depus în scris. De la Grupul Partidului Democrat Liberal: domnul Daniel Buda, domnul Cristian Dugulescu, domnul Cosmin Popescu, doamna Carmen Axenie au depus în scris; iar de la Grupul deputaţilor independenţi, domnul Culiţă Tărâţă.

Îl văd pe domnul Amet Aledin.

Domnule deputat, cum se zice? Selam aleyküm !

Aşa că vă rugăm frumos să ne spuneţi gândurile dumneavoastră pentru România de astăzi.

Domnul Aledin Amet:

Aleyküm selam!

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "În favoarea promovării învăţământului în limba turcă."

Limba turcă, în contextul general al promovării valorilor spirituale, reprezintă fără îndoială un element de referinţă, fiind folosită într-o zonă geografică impresionantă ca întindere. Limba turcă se vorbeşte, păstrându-se anumite nuanţe specifice, şi în Europa Apuseană, şi în cea Centrală şi de Est, dar şi în numeroase regiuni ale Asiei, fiind inclusă în categoria celor de circulaţie internaţională.

În România există importante comunităţi de tătari şi turci, transmiţându-se, cu anumite perioade de întrerupere, datorită conjuncturilor istorice, tradiţia şcolilor cu predare în limba maternă. După anul 1989, devenind posibil, a fost reluat procesul de refacere a întregului ansamblu, atât la nivelul instituţiilor de stat abilitate, cât şi la nivelul organizaţiilor reprezentative, referindu-mă, în primul rând, la Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România. În statutul acesteia, se specifică clar faptul că, în mod oficial, este susţinut, alături de învăţământul în limba tătară, şi învăţământul în limba turcă literară, gradul de pregătire al elevilor cunoscând o evidentă creştere calitativă.

Au fost înfiinţate clase speciale, precum cele din cadrul Şcolii nr.12 "Bogdan Petriceicu Hasdeu", din municipiul Constanţa, semnându-se, în acest sens, un protocol de colaborare între reprezentanţii unităţii de învăţământ şi cei ai UDTTMR. Sigur, pot fi oferite numeroase exemple. Concluzia este că, firesc, mă interesează, ne interesează promovarea limbii turce, promovarea tuturor valorilor spirituale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, are cuvântul domnul Eugen Uricec.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Istoria nu ezită să se repete".

Stimaţi colegi,

Încă din anii de şcoală, dascălii noştri ne tot spuneau obsesiv că istoria are tendinţa să se repete. Stimabilii noştri profesori ne explicau că şi în condiţii temporale diferite, anumite fenomene economico-sociale şi mai ales politice au tendinţa de a se repeta la anumite intervale de timp.

Dacă fenomenele economice au tendinţa de repetiţie, în primul rând din pricina ciclicităţii activităţilor economice sau a apariţiei succesive de noi provocări la nivel internaţional, tendinţa de repetiţie a fenomenelor politice ţine mai degrabă de slaba memorie colectivă a oamenilor şi mai ales de incapacitatea statelor în a asigura un nivel de trai adecvat pentru cetăţenii lor.

Preambulul declaraţiei mele politice de astăzi a avut rostul de a introduce în atenţia publică şi mai ales politică unul dintre fenomenele politice extrem de negative care însoţesc, de regulă, recesiunile sau crizele economice. Este vorba despre ascensiunea implacabilă a grupărilor politice extremiste, despre mesajul lor radical, care din nefericire răspunde frustrărilor unei părţi importante a populaţiei.

Nu putem să negăm, căci nu este posibil, că atât recesiunea economică, cât şi criza lasă urme adânci din punct de vedere economic şi mai ales social. Agenţi economici sau investitori, angajaţi sau şomeri, pensionari sau copii, cu toţii sunt afectaţi fie de fenomenul inflaţionist, de reducerea veniturilor sau de scăderea puterii de cumpărare, de incapacitatea de a mai onora creditele contractate anterior sau chiar de a mai satisface coşul minim zilnic.

Polarizarea socială şi mai ales actele de injustiţie socială găsesc cel mai cald culcuş chiar în momentele de dificultate economică, ca şi cum simpla apariţie a crizei sau a recesiunii şi a efectelor lor nu ar fi îndeajuns. Dar după dictonul "nici un rău nu vine niciodată singur", scăderea standardului de viaţă pentru cele mai numeroase pături sociale aduce şi mari provocări în sfera politică.

Ele sunt manifestate prin discursuri demagogice de tipul "noi vă dăm bani mai mulţi, deşi nu-i avem", "noi creştem nivelul de trai" sau, noi scădem preţul produselor" la discursuri extremiste "dacă venim noi, îi judecăm pe toţi" sau "noi reinstaurăm justiţia".

În faţa unor astfel de discursuri, nu pot să nu recunosc că trăiesc vii emoţii numai gândindu-mă ce s-ar putea întâmpla dacă astfel de formaţiuni politice ar putea primi votul electoratului aflat în dificultate şi ar putea participa la guvernarea ţării.

Fără excepţii, ori de câte ori formaţiunile politice extremiste au ajuns parte a puterii, s-au dovedit lipsite total de viziune, fără programe economice care să conducă la îndeplinirea promisiunilor de "lapte şi miere" pentru cetăţeni, ci s-au demonstrat foarte abile în a instaura teroarea, minciuna şi nu de puţine ori injustiţia.

Statele europene au mai testat o astfel de emoţie destul de recent. Austria se plia pe noua viziune a guvernatorului Jorg Haider, iar, în Franţa, Jean Marie Le Pen câştiga o mare parte din electorat, cu şanse reale la preşedinţia republicii.

Şi pentru că, aşa cum spuneam încă de la început, istoria se repetă, vreau să vă aduc aminte numai câteva dintre fenomenele contemporane nouă: Italia este pe cale să elimine din legea fundamentală condamnarea formaţiunilor cu caracter fascist, parcă răspunzând tocmai apetitului extremist în creştere din peninsulă, iar în Franţa actorul principal de extremă dreapta Jean Marie Le Pen este înlocuit de fiica sa Marine Le Pen, care numai după primele sondaje conduce în preferinţele electorale, devansându-l net pe Nicolas Sarkozy.

Nici noi, românii, nu facem excepţie de la regulă, dacă luăm în calcul numai un singur partid fantasmagoric, care se laudă cu milioane de membri, a cărui înfiinţare a fost însă refuzată de justiţia din România, tocmai din considerentul principiilor sale, care reprezentau o largă încălcare a legilor româneşti.

Stimaţi colegi,

În timpul Revoluţiei Române şi după aceea, m-am numărat printre cei care au luptat constant pentru câştigarea şi consolidarea pluralismului politic în România, pentru accesul neîngrădit la asociere şi exprimare a tuturor curentelor de idei care nu ar fi lezat demnitatea, drepturile şi libertăţile vreunui cetăţean.

Şi atunci m-am exprimat, dar şi acum mă pronunţ categoric împotriva oricăror manifestări care ar aduce prejudicii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, dar şi celor care prin minciună, declaraţii demagogice şi vânzări de iluzii deşarte ar putea compromite pe termen lung dezvoltarea sustenabilă a ţării şi viitorul generaţiilor care vor veni.

Câte forme de utopii politice sau economice nu a încercat umanitatea!? Mai este nevoie oare de noi experienţe tragice? Nu cred.

Şi, din nefericire, perioadele de recuperarea după aceste experienţe nefericite au fost mult prea multe şi mult prea lungi şi multe generaţii de sacrificiu au fost nevoite să îndrepte lucrurile pe calea lor firească.

Ştiu că democraţia nu-i un sistem perfect. Mai ştiu că în unele democraţii tinere fructele acestui sistem nu au fost încă suficient gustate. Dar, în acelaşi timp, mai ştiu că democraţia este cel mai fericit experiment pe care omul l-a descoperit şi care garantează tuturor respectul fiinţei umane.

Mai ştiu, de asemenea, că democraţia este în pericol din pricina dezinteresului cetăţenilor pentru viaţa politică, prin absenţa lor din ce în ce mai mare de la procesele electorale. Toate acestea se datorează lipsei de încredere pe care forţele politice democratice au acumulat-o.

Cu toate acestea, cetăţenii, tineri şi bătrâni, oamenii politici de stânga sau de dreapta, vor trebui să nu tolereze niciun moment punerea în pericol a valorilor democraţiei, care pentru România au fost obţinute cu mult prea mult sânge şi mult prea mult efort.

Nu de manifestări extremiste are acum nevoie România şi Europa!

Provocările economice şi sociale internaţionale sunt mult prea puternice pentru ca întreaga clasă politică să fie dezbinată. Obiectivele construcţiei unui sistem de prosperitate pentru copiii noştri ar trebui să fie mai presus de orice alte preocupări personale sau de grup.

Ceea ce are acum nevoie atât România, cât şi statele membre ale Uniunii Europene este maturitatea şi consensul politic asupra măsurilor de susţinere a creşterii şi dezvoltării economice. Este cea mai puternică lovitură pe care forţele democratice o pot da oricăror forme de manifestare extremistă, de discriminare sau de violenţă.

Bătrânul nostru continent, dar şi scumpa noastră ţară nu ar trebui să-şi uite istoria şi mai ales experienţele tragice, să înveţe din greşelile din trecut şi să nu le mai repete niciodată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat vă mulţumesc mult.

Paradoxul este că în toată Europa modernă, după guvernele de dreapta a apărut extrema dreaptă. Acum se pregăteşte Finlanda. Acesta este un paradox. Ce să facem? Probabil că sunt măsurile prea sociale şi de aceea.

Domnule deputat Mocanu, aveţi cuvântul. Se pregăteşte, din partea Grupului Partidului Naţional Liberal domnul deputat Ţintean.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Şi blocurile trebuie să fie portocaliii".

Nu ştiu de ce sunt atât de supăraţi actualii guvernanţi pe municipiul Iaşi, dar văd că această pasă neagră pe care o străbat de ceva vreme nu le mai trece.

După ce investiţiile guvernamentale importante au ocolit de fiecare dată Iaşiul; după ce Cabinetul Boc nu s-a implicat deloc în rezolvarea problemelor legate de CET, lăsându-i pe mulţi ieşeni în această iarnă să dârdâie de frig; după ce actuala putere a promis locuitorilor din Iaşi, chiar într-o şedinţă de guvern ţinută în Capitala Moldovei, că, dezvoltarea Regiunii de Nord-Est, una dintre cele mai sărace din Europa, rămâne o prioritate a guvernării; după toate aceste făgăduieli solemne, uitate atât de repede, Cabinetul Emil Boc a mai comis una zilele trecute!

De data aceasta, Guvernul Partidului Democrat Liberal a hotărât să nu includă Iaşiul nici în acest an pe lista localităţilor care vor primi fonduri cât de cât decente pentru reabilitarea termică a locuinţelor. Pe o listă de 94 de localităţi care vor primi finanţare de la buget, Iaşiul ocupă dezonorantul loc 90. Capitala Moldovei este întrecută de localităţi "celebre" în lume precum Ceamurlia de Jos, Ghimpaţi, Şomcuţa Mare şi Cornetu.

Am înţeles de mult că în cazul Partidului Democrat Liberal singurul criteriu care contează în distribuirea banilor contribuabilului din România este cel politic, dar o minimă decenţă obligă orice partid aflat la guvernare să mai ţină cont şi de alte aspecte. Nu poţi compara un oraş cu peste 400.000 de locuitori şi cu mii de blocuri, cum este Iaşiul - al doilea oraş al ţării, cu o localitate în care există un singur bloc, şi acela cu două etaje. De altfel, cu banii primiţi de la Guvern, în Iaşi nu poate fi reabilitat termic decât un singur bloc!

În aceste condiţii, nu îmi mai rămâne decât să adresez guvernanţilor o singură întrebare: "În România, şi blocurile trebuie să fie portocalii?"

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu aţi aflat până acum că blocurile sunt portocalii?

Din partea grupului..., dar, daţi-mi voie să prezint înainte câţiva colegi care au depus în scris: domnul Vasile Popeangă de la Partidului Social Democrat, domnul Angel Tîlvăr, domnul Florin Pâslaru, domnul Aurel Vlădoiu, domnul Marian Ghiveciu, domnul Ion Mocioalcă, domnul Dumitru Chiriţă şi domnul Gheorghe Ciocan.

Am înţeles că domnul Nistor ar vrea să o prezinte, dar la momentul oportun.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnule deputat, aveţi cuvântul. Vă rog frumos. Se pregăteşte colegul din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Ţintean:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Deputatul Ţintean mă numesc, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ştiam, dar am zis să vă prezentaţi singur, că aşa e frumos.

Domnul Ioan Ţintean:

Da. L-am ascultat cu atenţie pe antevorbitor şi mă gândeam să vă reamintesc, domnule deputat, să nu uitaţi de autostrada Iaşi-Ardeal, spre Reghin, pentru că vă susţinem, toţi ardelenii.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Împrumuturile fără măsură în numele românilor - una dintre multele bile negre ale guvernării PDL".

România a coborât o poziţie în topul ţărilor cu cel mai ridicat risc, pe locul 16, potrivit unui raport al firmei de monitorizare a pieţei financiare CMA. Chiar dacă costurile pentru asigurarea datoriilor statului român împotriva riscului de default au scăzut în primul trimestru al anului, ele rămân ridicate, aşa cum precizează acelaşi raport, prezentat opiniei publice de curând. În Europa Centrală şi de Est, doar Grecia şi Ucraina sunt considerate cele mai riscante, urmate de Ungaria (poziţia 14), Croaţia (15), România (16), Letonia (17), Lituania (18) Bulgaria (20), Turcia (25), Polonia (28), Rusia (34), Slovenia (43), Slovacia (44), Estonia (49), Cehia (51) şi Austria (52).

Altfel spus, România se situează printre ţările cu datorii riscante, fapt edificator pentru politica dezastruoasă a Guvernului PDL condus de Emil Boc şi care demonstrează incompetenţa şi managementul defectuos ale actualului Guvern. Acest clasament pune capăt şi gargarei portocalii privind ieşirea din recesiune, anunţată cu surle şi trâmbiţe de purtătorul de vorbe goale, premierul Emil Boc. Să ne amintim că nu este prima dată când primul-ministru face astfel de declaraţii fulminante, chiar iresponsabile, din păcate contrazise de realitate.

Să ne amintim că, de fiecare dată, din 2009 încoace, la fiecare proiect de buget dezbătut în Parlament, premierul Boc a prezentat partitura ieşirii din criză, având la bază, în 2009 - o creştere de 2,5%, în 2010 - de 1,3%, iar în 2011 - o creştere de 1,5%. În realitate, la sfârşitul anului 2010, contracţia economică se apropia de 2%. Putem înţelege că domnul Boc nu pricepe nimic din economie, nu putem însă înţelege perseverenţa anuală, mai nou trimestrială, de a anunţa cifre măreţe şi ieşiri din criză fără fundament economic.

Emil Boc a vorbit de fiecare dată despre scăderea ratei şomajului, despre investiţii majore, despre grija faţă de români, despre măsuri de ajustare structurală.

Faptul că suntem printre ţările considerate riscante demonstrează că bunele intenţii ale premierului au rămas doar la stadiul declarativ şi arată adevărata faţă a bilanţului guvernării PDL, din păcate dezastruos pentru România şi pentru majoritatea covârşitoare a românilor, mai puţin, bineînţeles, pentru clientela portocalie, bine hrănită din bani publici.

Şomajul a scăzut din nou anul trecut, dar mediul economic a fost distrus prin introducerea impozitului minim obligatoriu, 200.000 de firme fiind nevoite să-şi declare falimentul sau să-şi suspende activitatea. Cât despre grija faţă de români, aceasta s-a tradus prin tăierea lefurilor cu 25%, prin reducerea tuturor ajutoarelor cu 15% şi chiar a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

În iulie 2010, pensionarii au scăpat ca prin urechile acului de tăierea pensiilor cu 15%. De la 1 ianuarie 2011 însă, cei care au pensii mai mari de 740 de lei, în fapt, majoritatea pensionarilor, sunt obligaţi de Guvern să vireze 5,5% din pensii ca şi contribuţie de sănătate, deşi în timpul activităţii lor şi-au achitat toate contribuţiile către stat.

Investiţiile au fost mici şi s-au îndreptat spre clientela politică, programele Guvernului fiind folosite exclusiv în acest scop. Ultimul exemplu: Hotărârea nr.192/2011 privind repartizarea pe proiecte a sumelor din taxa pe valoarea adăugată pentru finanţarea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural: 37% din sumă pentru componenta infrastructură a fost direcţionată administraţiilor PDL.

Cât despre mult-trâmbiţata absorbţie a fondurilor europene, media atragerii acestor fonduri de către instituţiile publice conduse de PDL este de 3%, iar doamna Udrea, ministrul dezvoltării regionale, se laudă că este în vârful topului, cu un procent de 7%.

Nu este întâmplător faptul că suntem printre datornicii Europei, din moment ce datoria publică internă contractă de guvernul PDL s-a dublat între 2009-2010, şi a ajuns la 33% - 35% din PIB, iar singura performanţă a Guvernului Boc ar fi că luptă ca datoria să nu treacă pragul de 40%.

Adevărul este că Boc s-a împrumutat pentru supravieţuire, dar nu a României şi a românilor, nu pentru a face investiţii, ci pentru supravieţuirea personală şi a propriului partid.

Creşterea fără precedent a datoriei publice interne este încă o bilă neagră a guvernării PDL, care amanetează viitorul României şi care trebuie să înceteze, în caz contrar şi fără măsuri concrete de stimulare economică şi de sprijin al IMM-urilor, orice şansă de stopare a declinului economic şi de dezvoltare economică pe termen scurt şi mediu este anihilată de către actualul Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Domnul Ghervazen Longher, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul 3 minute.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Luna aprilie este gravată cu litere de sânge în inimile polonezilor. În aprilie 1940, în pădurea Katyń de lângă Smolensk, au fost împuşcaţi de către NKVD-işti, la ordinul lui Stalin, 22 de mii de ofiţeri polonezi.

După 70 de ani de la sângerosul genocid, în ziua de 10 aprilie 2010, la Smolensk s-a prăbuşit avionul prezidenţial având la bord delegaţia oficială în frunte cu preşedintele Poloniei, Lech Kaczyński, care urma să participe la comemorarea martiriului, aducând astfel un omagiu celor mai buni fii ai poporului polonez, a căror unică vină a fost că erau polonezi. În teribilul accident aviatic şi-au pierdut viaţa 96 de persoane: înalte personalităţi ale vieţii politice, ale Bisericii, ale armatei, precum şi reprezentanţi ai urmaşilor victimelor de la Katyń.

A fost nevoie de această nouă tragedie pentru ca întreaga lume să afle adevărul despre ce s-a petrecut la Katyń în anul 1940.

Nu pot fi uitate zilele acelui aprilie 2010, poate şi pentru că noi, polonezii din România, am simţit că nu suntem singuri, că în durerea noastră ne-au fost alături concetăţenii noştri. Nu vom uita mişcătoarele dovezi de solidaritate umană ce se verifică în momente de cumpănă. Am simţit atunci că toţi bucovinenii şi nu numai, indiferent de naţionalitate, au fost părtaşi la durerea noastră. Cu atât mai mare a fost această durere, cu cât printre cei ce şi-au pierdut viaţa în cumplitul accident aviatic s-au aflat persoane ce au vizitat comunităţile poloneze din Bucovina: Krystyna Bochenek - vicepreşedinte al Senatului Republicii Polone şi Maciej Płażyński - preşedintele Asociaţiei "Wspólnota Polska".

La funeraliile de la Cracovia ale preşedintelui Lech Kaczyński şi ale soţiei sale am participat şi eu. Polonezii din Bucovina au fost reprezentaţi la funeralii de o delegaţie de 30 de persoane care au dorit să aducă un ultim omagiu celui cu care s-au întâlnit cu prilejul celor două vizite oficiale efectuate în România.

Duminică, 10 aprilie, la împlinirea unui an de la catastrofa aviatică de la Smolensk, catastrofă ce a cutremurat întreaga lume, în bisericile catolice din decanatul de Bucovina s-au celebrat Sfinte Liturghii cu recviem în memoria celor plecaţi dintre noi. Acestea au fost urmate de întâlniri în Casele Polone, prilej cu care au fost evocate momentele tragediei şi s-a păstrat un moment de reculegere.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Alecu:

Valeriu Alecu, PDL.

Declaraţia politică se intitulează: "Reforma statului are ca priorităţi reforma administraţiei, reforma educaţiei şi reforma sănătăţii."

Pentru a defini reforma în sănătate este bine să ţinem cont de principiile europene de respectare a dreptului pacientului şi de asigurare a cadrului legislativ coerent pentru toţi angajaţii din sistemul de sănătate. Drepturile omului sunt drepturi fundamentale, inalienabile şi imuabile pe care fiecare persoană poate să le exercite. Un astfel de drept este şi dreptul la sănătate, pornind de la dreptul la viaţă şi continuând cu standardul de trai adecvat sau cu prohibiţia sclaviei, a pedepselor si tratamentelor crude, degradante si inumane. Deşi dreptul la sănătate este unul dintre cele mai importante, cu multiple implicaţii în ceea ce priveşte starea de bine "fizic, psihic şi social" nu există prevederi privind protecţia acestui drept, prevederi legate de rolul, responsabilitatea şi implicaţia statelor cu privire la acest lucru. Aceste drepturi sunt stipulate în "Declaraţia Universală, a Drepturilor Omului" fără a fi menţionate modalităţile de protecţie şi nici aportul statelor cu privire la acest lucru.

Este de remarcat exemplul Croaţiei, unde a fost ratificată legislaţia privind drepturile pacienţilor, conform Convenţiei Consiliului Europei, cu privire la garantarea următoarelor drepturi: dreptul de a participa la luarea deciziilor, dreptul de a fi informat, dreptul de a accepta sau refuza proceduri de diagnosticare sau terapii individuale, dreptul la protecţie în cazul trialelor clinice, dreptul de a avea acces la documentele medicale, dreptul la confidenţialitate, dreptul de a menţine contacte personale, dreptul de a părăsi voluntar instituţiile de sănătate, dreptul la intimitate, dreptul la compensaţii.

Articolul 30 al legii adoptate de Parlamentul croat stipulează obligaţia înfiinţării unei comisii pentru protejarea drepturilor pacienţilor la nivelul fiecărei autorităţi locale. Comisiile sunt formate din 5 membri: pacienţi, reprezentanţi ai ONG şi experţi din domeniul protecţiei drepturilor pacienţilor. Aceste comisii realizează următoarele activităţi: monitorizează încălcarea drepturilor pacienţilor, pe care le raportează imediat către Comisia Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

Având în vedere că, până în prezent, numeroase încălcări ale drepturilor pacienţilor au fost rezolvate numai după apariţia lor în presă, în vreme ce persoane specializate în domeniile respective şi de stat au reacţionat deseori într-o manieră inadecvată, una dintre explicaţiile posibile pentru comportamentul pacienţilor este lipsa lor de încredere în instituţiile care ar trebui să protejeze drepturile pacienţilor. Ceea ce se întâmplă în mod frecvent însă este doar o introducere la nivel declarativ a reglementărilor legale, iar implementarea acestora lasă de dorit în multe cazuri.

Paradoxal o asemenea lege nu este nici măcar în aşteptare pentru Parlamentul român, pentru noi stadiul reformelor în sănătate aflându-se la nivelul restructurărilor, comasărilor şi reorganizărilor/reprofilărilor. Astfel, un număr de 182 de unităţi sanitare fac obiectul acestei restructurări/reorganizări/reprofilări cu scopul declarat de a îmbunătăţi finanţarea actului medical şi de a corecta subfinanţarea cronică a întregului sistem de sănătate.

Un alt efect al subfinanţării cronice a sistemului naţional de sănătate este migraţia cadrelor medicale (doctori/anestezişti/asistenţi medicali/specialişti laboratoare) în alte state europene, pe criteriul unic al unei salarizări net superioare. Astfel, în anul 2010 un număr de 2.779 de medici români au solicitat Colegiilor Medicilor eliberarea certificatelor profesionale curente (good standing) în vederea obţinerii unui loc de muncă mai bine plătit în spaţiul european.

Cei mai mulţi medici care au solicitat astfel de certificate sunt specialişti în medicină generală şi medicină de familie sunt din: Bucureşti - 947, Cluj - 403, Iaşi - 253, Timiş - 202, Constanţa - 100, Bihor - 93, Braşov - 80, Dolj - 78. Este elocvent ce se întâmplă în zona resurselor umane din sistemul naţional de sănătate dacă remarcăm faptul că în judeţul Buzău, pe care îl reprezint în Parlamentul României, un judeţ mediu spre mic ca potenţial economic şi uman, un număr de 18 medici au solicitat eliberarea certificatelor profesionale.

Cum vom rezolva problemele de sănătate ale buzoienilor dacă dintr-un judeţ cu lipsă de medici la mia de locuitori avem solicitări de plecare atât de multe?

Situaţia actuală poate fi îmbunătăţită dacă se ţine cont şi de oportunitatea deschiderii punctelor secundare în medicina de familie.

Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România a adoptat la sfârşitul anului 2010 o decizie privind emiterea avizelor pentru înfiinţarea punctelor secundare de lucru în specialitatea medicină de familie. Această reglementare înseamnă că pot fi deschise puncte de lucru secundare în localităţile în care nu funcţionează un alt cabinet de medicină de familie sau numărul populaţiei pe fiecare cabinet medical de familie este mai mare de 2.500 locuitori cu domiciliu stabil în localitatea respectivă în care se află un alt cabinet. Punctele de lucru secundare trebuie să asigure un minim de 35 ore de lucru pe săptămână.

Trebuie să avem în vedere, în spirit european, necesitatea respectării dreptului la viaţă, a dreptului la un standard adecvat de viaţă. Dar cine le protejează şi mai ales cum le protejează?

Este evident că pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie continuată reforma sistemului naţional de sănătate, iar pentru a construi un stat modern, în consonanţă cu aşteptările societăţii româneşti, trebuie continuate reformele şi în domeniul administraţiei şi educaţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar Social Democrat, domnul deputat Stragea.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Bejinariu a depus în scris declaraţia politică.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Împreună cu colegul Dorel Covaci am depus o declaraţie politică intitulată: "Atac fără precedent la adresa Bisericii Ortodoxe Române".

Plecând de la realitatea juridică că Televiziunea Română are statut de instituţie publică care îşi desfăşoară activitatea sub control parlamentar, în conformitate cu Legea nr.41/1994, fiind finanţată, în principal, de la bugetul de stat, cu misiunea de a prezenta, în mod obiectiv, realităţile vieţii social-politice şi economice, interne şi internaţionale, să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi să promoveze valorile limbii române, ale creaţiei autentice culturale, ştiinţifice, naţionale şi universale, ale minorităţilor naţionale, precum şi valorile democratice, civice, morale şi sportive (statutul TVR), în data de 30 martie 2011, televiziunea naţională a transmis o emisiune-dezbatere cu tema "Averea Bisericii", difuzată în cadrul emisiunii "Cu ochii-n 4" pe canalul TV România 1.

Realizatorii emisiunii, emisiune lipsită de obiectivitate şi profesionalism jurnalistic, agresivă, în dezacord cu statutul şi politica editorială a televiziunii naţionale, pe baza unor informaţii incorecte, tendenţioase şi acuzatorii la adresa relaţiei dintre stat şi cultele legal recunoscute în România, din care reieşea incapacitatea statului de a gestiona şi controla fondurile publice, au urmărit transmiterea unei percepţii negative în opinia publică, cu scopul de a discredita Biserica Ortodoxă Română, pe fondul crizei economice globale care a afectat şi ţara noastră.

Moderatorul emisiunii, alături de invitaţii din platou, cunoscuţi opiniei publice prin poziţiile lor radicale, antieclesiastice, eludând obligaţia jurnalistică şi civică de a da dovadă de deontologie profesională şi echidistanţă, a ignorat parteneriatul dintre Stat şi Biserică, poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române cu privire la proprietate, surse de venituri şi activităţi administrative, care vizează cele trei dimensiuni (pastoral-misionară, educaţională şi social-filantropică) ale Bisericii şi buna funcţionare a lăcaşurilor de cult, în mare parte aflate în patrimoniul cultural-naţional sau în patrimoniul UNESCO.

Totodată, realizatorii emisiunii nu s-au documentat când au precizat sprijinul salarial acordat în prezent de Stat personalului cultelor, care este mai mic decât impozitul plătit de aceştia către bugetul de Stat pentru salariul lor integral sau că acest salariu nu mai poate fi realizat în multe localităţi, întrucât contribuţia credincioşilor a scăzut dramatic în ultimii ani. Aceeaşi ignoranţă, aşa cum au remarcat numeroşi telespectatori, s-a constatat şi cu privire la tema restituirii proprietăţilor bisericeşti naţionalizate de către Stat, act de dreptate istorică şi soluţie durabilă pentru buna funcţionare a cultelor.

Facem precizarea că este greşită şi tendenţioasă prezentarea restituirii proprietăţilor doar către Biserica Ortodoxă Română, în condiţiile în care de prevederile legale în materie beneficiază şi celelalte culte legal recunoscute, de altfel un act reparator bine şi apreciat. Cât despre viziunea managerială a administraţiei bisericeşti şi marketingul eclesiastic, despre dezvoltarea de capacităţi de producţie specifice, despre externalizarea anumitor servicii şi reinvestirea profitului obţinut, vă sugerăm să studiaţi îndatoririle creştinului faţă de muncă, în care se cere credinţă, integritate, excelenţă, nădejde, responsabilitate şi respect sau dragoste faţă de om, ca angajat sau angajator, pe care Biserica Ic cultivă şi le urmează. De aici şi performanţa Bisericii noastre, chiar şi în vreme de criză.

În calitate de cetăţeni români, în calitate de parlamentari aleşi, şi nu în ultimul rând, de creşti ortodocşi, subscriem statutului, prestigiului şi încrederii de care se bucură aceasta din partea poporului nostru, care susţine financiar şi postul naţional de televiziune - TVR, mai ales datorită faptului că Biserica este instituţia care păstrează şi promovează identitatea spirituală a neamului românesc, în noul context unificator şi globalizator, şi în special asigură vizibilitate şi individualitate diasporei române. Ar trebui ca şi Televiziunea Română să contribuie la educarea şi progresul mediului socio-economic autohton, întregind succesul atribuit Bisericii, prin programe demne de vizionat, care să prezinte modele autentice, soluţii viabile şi reuşite demn de urmat.

Considerăm că producătorii emisiunii şi conducerea Televiziunii Române au obligaţia de a realiza obiectiv, profesional şi fără exagerări investigaţiile jurnalistice, de a respecta adevărul istoric şi social, de a nu provoca tensiuni inutile între stat şi cetăţeni şi între instituţiile statului şi de a nu aduce atingere sentimentului de respect împărtăşit de majoritatea ortodoxă faţă de Biserica lor naţională. O minimă lectură asupra Statutului de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, Legii cultelor şi parteneriatului semnat între stat şi Biserică ar fi evitat un asemenea derapaj scandalos.

Vă mulţumim.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Lubanovici, din partea Grupului parlamentar Democrat Liberal.

Domnule deputat, nu aţi plecat şi dumneavoastră în America, numai domnul Toader a plecat? Sau dumneavoastră vă duceţi mai târziu, că ştiţi locurile? Am înţeles.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Fiind conştiincios, trebuia să citesc această declaraţie.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 - Diaspora şi având ca zonă de reprezentare şi Statele Unite ale Americii - care constituie încă de la înfiinţarea sa şi rămâne un model de toleranţă şi de respectare a drepturilor omului şi a libertăţilor religioase ale cetăţenilor săi - doresc să-mi exprim poziţia în favoarea unei politici echilibrate în domeniul reglementării avorturilor, în acord cu morala creştină - pe de o parte, dar care să ţină seama în egală măsură de respectarea drepturilor femeii, pe de altă parte, ca şi de drepturile copilului ne-născut - prevăzute şi în dreptul civil.

Una dintre cauzele pentru care ţara noastră are o rată incredibil de mare a avorturilor - 576 întreruperi de sarcină la 1.000 de născuţi -, este şi aceea că România suferă din pricina lipsei de informare şi de educaţie cu privire la consecinţele avortului. De 21 de ani, România este ţara cu cel mai mare număr de avorturi din Europa, raportat la populaţie.

În plus, se constată că, din 2005, rata îmbolnăvirilor de cancer de col uterin a crescut brusc. Situaţia este îngrijorătoare la numărul persoanelor care suferă de cancer mamar, unde ocupăm un neonorant loc 3 în Europa. În cazul ambelor maladii, medicii de specialitate identifică printre cauzele generale - avortul - cu consecinţele sale.

Semnalez faptul că, în prezent, legislaţia română permite efectuarea avortului fără informarea prealabilă a femeilor asupra acestor consecinţe, ceea ce constituie o încălcare a drepturilor pacientului. Nu există nicio reglementare care să instituie obligativitatea consilierii femeilor care intenţionează să întrerupă sarcina, asupra consecinţelor medicale, fizice şi psihice, imediate sau tardive ale avortului.

De exemplu, studiile medicale au confirmat că un procent însemnat dintre femeile care au avortat, ajung, ulterior, să regrete, în mod profund, decizia de întrerupere a sarcinii, considerând-o o mare greşeală şi invocând faptul că nu au fost informate, în prealabil, cu privire la riscuri şi consecinţe.

După cum se exprimă una dintre victimele lipsei de informare, avortul îi este prezentat femeii ca un produs minune, care rezolvă imediat o criză din viaţă. După ce îl cumpără, este copleşită de defectele ascunse, dar nu mai poate returna produsul. E prea târziu!

Sunt conştient că trăim într-o ţară majoritar creştină şi, totodată, o ţară în care Biserica este separată de Stat. Cu toate acestea, mă simt obligat ca de la această înaltă tribună să amintesc că, deşi responsabilitatea morală a cetăţenilor faţă de avort este o chestiune individuală, personală, aceasta nu anulează responsabilitatea care ne revine nouă, legiuitorilor, de a limita proliferarea acestui fenomen în societate.

Intenţia mai multor deputaţi ai Partidului Democrat Liberal, printre care mă număr şi eu, de a promova o iniţiativă legislativă în sensul celor arătate mai sus, se aliniază, în fapt, cu legislaţia în domeniu din statele membre ale Uniunii Europene - cum sunt Belgia, Germania, Italia, Ungaria, Olanda, Slovacia şi Polonia - unde s-a instituit obligativitatea unei informări prealabile a gravidei, urmată de acordarea unei perioade de gândire, pentru a putea conştientiza impactul pe care îl are avortul asupra sănătăţii fizice şi psihice, precum şi pentru a se respecta dreptul la viaţă al copilului nenăscut, drept recunoscut de convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este cosemnatară.

În acest context, voi evidenţia câteva prevederi din legislaţiile ţărilor menţionate:

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog frumos să finalizaţi, pentru că vorbiţi de 5 minute.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Lubanovici:

Intenţia mai multor deputaţi ai Partidului Democrat Liberal, printre care mă număr şi eu, este de a promova o iniţiativă legislativă în sensul celor arătate mai sus. În acest sens, adresez un apel specialiştilor în domeniu, liderilor cultelor recunoscute în România, precum şi liderilor organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu să demareze un dialog şi să facă propuneri pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ în sensul conştientizării temeinice a femeilor cu privire la implicaţiile avortului şi opţiunile disponibile. Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Mai avem doi colegi înscrişi pe listă: domnul Mircea Grosaru, de la minorităţi naţionale, şi domnul Miron Ignat, care vor depune în scris.

Îl mai avem pe domnul deputat Laurenţiu Nistor, de la Partidul Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Şi, ultimul coleg, de la deputaţi independenţi, domnul Mircea Irimescu.

Apoi, domnul Blaga, cu mare plăcere.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Este prea mult, ajunge!"

Nu mi-am dorit, dar s-a dovedit că am avut "gură de aur", săptămâna trecută, când menţionam, şi citez: "Va fi interesant că voi, susţinătorii actualei puteri, vă veţi confrunta cu situaţia în care veţi afla că persoane dragi vouă, sufletelor voastre, şi-au agravat boala, ba chiar au răposat, din cauza lipsei spitalului din apropiere, pentru că aţi ajutat la desfiinţarea lui", am încheiat citatul.

Nu mă bucur, pentru că suflet era şi el, însă, taman când aţi închis Spitalul de la Bălceşti - Vâlcea, s-a întâmplat cum am intuit: preşedintele Filialei locale PDL a murit în faţa spitalului abia desfiinţat.

Dacă aş fi răutăcios, aş zice că este blestemul omului de rând, adus în sapă de lemn, necăjit şi bolnav, sau că începe să nu vă mai suporte nici pământul, domnilor de la putere.

Fiind însă un om civilizat, nu spun aşa ceva, las să tragă fiecare concluzia care se impune din această întâmplare cu aspect de semn dumnezeiesc.

Şi, pentru că veni vorba de divinitate, este interesant însă cum, printr-o ironie a sorţii, dacă uneşti pe hartă judeţele în care nu s-a desfiinţat niciun spital - Suceava, Harghita, Covasna, Dolj, Satu-Mare şi Brăila, în această ordine -, se desenează o cruce mare, cât toată ţara, ironic semn al proniei cereşti, care ne anunţă că sistemului sanitar românesc PDL-ul i-a pus cruce.

După ce că incompetenţa actualului cabinet a alungat medicii cei mai buni din spitale şi din România, după ce că medicamentele au devenit - chiar şi cele uzuale - aproape intangibile pentru foarte mulţi bolnavi, după ce că în spitale condiţiile erau din ce în ce mai proaste, acum dibaciul Cseke convins, în mai puţin de un an de zile, de către Băsescu, şterge urmele crimei, desfiinţează spitalele de parcă le-ar fi înfiinţat el. În loc ca, aşa cum a jurat ministrul sănătăţii, să-şi depună întreaga putere în slujba sănătăţii, cetăţenilor români, a căror vină este că mai plătesc, încă taxe şi impozite, ca să aibă cu ce da de-a dura chiar şi domnul Cseke, în loc să-şi dovedească priceperea în atragerea a cât mai multor fonduri europene pentru crearea şi a altor unităţi sanitare, în afara celor existente în prezent, în loc să se doteze chiar şi spitalele mai amărâte cu cele necesare unui act medical de calitate mai ridicată şi să fie încurajaţi chiar şi medicii din cel mai izolat spital să se perfecţioneze, ca să vină medicina mai aproape de bolnav, nu să se îndepărteze de tot de el, cât să devină intangibilă, domnul Cseke apropie actul medical de nivelul Evului Mediu, în care omul putea fi tratat cu ceaiuri, lipitori, luare de sânge şi mers pe la vrăjitoare, asta este, nu a mai avut zile!

Sau, cum ar zice Boc ca să justifice această mare prostie a guvernării sale: "Pardon... a avut trunchiul cerebral mai spre stânga, hemoroizii umflaţi sau probabil nu-şi tăiase unghiile, şi s-a dus să moară puţin, ca Marin Sorescu..." Sperăm că măcar domnul Boc ştie cine a fost Marin Sorescu...

Ce nu se doreşte să se spună de către actuala putere, în vârf cu domnii Boc şi Cseke, este că sunt foarte multe cazuri care nu necesită asistenţă medicală de urgenţă, dar care nu pot fi tratate la domiciliu, însă pot fi foarte bine tratate şi în afara spitalelor judeţene. Sunt balneoterapiile, de exemplu, care nu pot fi făcute prin corespondenţă, la medicul de familie sau făcând naveta 80 de kilometri zilnic. Or, există situaţii în care sunt accidente relativ grave, în care, până vine salvarea, accidentatul moare, pentru că medicul de familie este depăşit de o accidentală tăietură longitudinală pe o arteră femurală ori o carotidă deschisă.

Nu s-au găsit la Vâlcea ambulanţe libere, de ce s-ar găsi libere la Cuca Măcăii elicopterele promise de Băsescu?! Pentru acestea erau necesare spitalele din teritoriu. Să vedeţi şi dumneavoastră cu ce viteză se vor termina banii alocaţi spitalelor judeţene!

Orice spital care este la o distanţă de mai mult de 20 de kilometri de locul unui accident înseamnă o şansă în plus pentru a muri. Şi plătitori de taxe şi impozite sunt şi cei de la Sulina, ca şi cei care stau pe lângă Spitalul Universitar din Bucureşti!

După cum se observă, o sadică plăcere a actualei guvernări este să îşi reducă permanent numărul contribuabililor: ba îi lasă şomeri şi mai şi cheltuieşte cu ei, ba le lungeşte boala, şi iarăşi cheltuieşte mai mult statul cu ei, ba îi omoară de-a dreptul! Iar aşa-zisa reformă a sănătăţii cică vrea să pună accentul pe ambulatoriu. Cu alte cuvinte, în secolul al XXI-lea, în Uniunea Europeană, actuala putere îndreaptă sănătatea românilor nu spre terapii de ultimă oră, ci spre prişniţe, lansete, lipitori şi ventuze!

Iată, că venit vremea să spunem, cu toţii, cei care mai avem conştiinţă şi mai simţim româneşte, alături de cei din Bălceşti, din Bozovici, din Codlea şi din alte localităţi unde se desfiinţează spitale, care sunt din ce în ce mai numeroase: Aşa nu se mai poate! Ajunge! Cerem demisia ministrului Cseke şi a premierului Boc!

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Am înţeles că şi distinsul meu coleg doreşte să ia cuvântul.

Vă rog frumos, domnule deputat. Îmi cer scuze că v-am sărit, dar nu v-am văzut pe listă şi după aceea mi-am dat seama că vreţi să luaţi cuvântul.

Domnul Blaga e pe primul loc la dumneavoastră, la PDL. Aşa v-aţi înscris pe listă. Domnia sa mi-a dat voie să-i dau cuvântul domnului Lubanovici.

Domnul Mircea Irimescu:

Domnule preşedinte,

Eu fac parte din Grupul parlamentar al PNL.

Declaraţie politică: "Statul şi manuscrisele lui Emil Cioran".

Stimaţi colegi,

Multe şi de felurite feluri sunt greutăţile vieţii statului român şi ale cetăţenilor săi, de la condiţii generale de trai, muncă, educaţie, sănătate, apărare, siguranţă, demnitate la inutile dificultăţi create de incompetenţă, neglijenţă, lene, necinste, politicianism. Pe deasupra, din alte năravuri, cu rădăcini foarte adânci, nu totdeauna statul român se achită cum se cuvine de îndatoririle-i constituţionale care-i revin. Şi, ca un făcut, noi şi noi belele potopesc capul podidit de nevoi al guvernului acestei necăjite ţări.

Săptămâna trecută, îmbiaţi de mijloace de presă de toate felurile, peste nevoile existenţei lor terne, românii au trebuit să-şi concentreze atenţia şi asupra unor... licitaţii. Mai întâi, s-au scos la vânzare, la Bucureşti, drepturile de transmisie TV a meciurilor de fotbal din prima ligă a României. Apoi, la Paris, s-au licitat o parte dintre obiectele şi manuscrisele care au aparţinut scriitorului şi filozofului Emil Cioran.

Deşi atât de deosebite între ele, obiectele supuse vânzării au, din perspectiva unui stat care se respectă, cel puţin două semnificaţii importante. Prima ar fi legată, încă din antichitate, de dreptul natural al oamenilor simpli şi sărmani la "circ", minimum de distracţie care trebuie dat maselor pentru asigurarea unui echilibru social convenabil. A doua rezultă din justificata mândrie naţională a unei ţări, ce obligă statul să-şi repatrieze valorile care, din varii motive, dar mai cu seamă din cauza regimului comunist, i-au fost înstrăinate.

Ce au avut în comun aceste şedinţe de vânzare - în cel mai pur stil capitalist - a unor drepturi şi bunuri atât de diferite între ele? Doar faptul că la ambele licitaţii a participat, ca reprezentantă a statului care o finanţează, la concurenţă cu mai multe instituţii de cultură europene, universităţi şi vreo 30 de colecţionari, şi Televiziunea Română.

La Bucureşti, fără să dispună de fondurile necesare, cu adversari puternici şi cu mize mari, persoana publică cumpărătoare în discuţie, deşi nu a câştigat propriu-zis vreunul dintre pachetele a cărei adjudecare s-a comunicat, totuşi, potrivit organizatorilor, cel mai ieftin produs (pachet!) scos la vânzare - care costă peste 10 milioane de euro - i-ar fi fost rezervat postului public TV, ca o măsură socială de a se permite accesul la meciuri al populaţiei rurale.

Cu totul altfel au stat lucrurile în cazul licitaţiei din capitala franceză. Aici, spre cinstea lor, au fost două instituţii publice româneşti, care au făcut demersurile necesare participării la şedinţele de vânzare a bunurilor care au aparţinut gânditorului sibian: Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti şi amintitul post public de televiziune. De ce numai ele, ar fi interesant de aflat.

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional - cu muzeele pe care le are în subordine - şi Institutul Cultural Român - cea mai îndestulător stipendiată dintre toate instituţiile cu atribuţii în cultură din România - şi-au etalat un dezinteres condamnabil faţă de valorile de patrimoniu recent supuse vânzării. Poziţia ICR, exprimată prin vocea preşedintelui Patapievici, este cel puţin ciudată. În loc să facă ce este posibil pentru achiziţionarea acestor valori de importanţă pentru cultura naţională, preferă un fel de detectivistică pentru a afla dacă vânzătorii sunt deţinători legali ai colecţiilor. Pe scurt, s-a văzut limpede că nu există niciun fel de coordonare între instituţiile statului român în această întreprindere. Fiecare a făcut cum l-a tăiat capul.

În aceste condiţii, BCU şi TVR s-au înscris, au participat la licitaţia în cadrul căreia urmau să fie vândute 123 de manuscrise şi câteva obiecte personale din prima etapă de creaţie a celebrului nostru conaţional, devenit un important scriitor francez, şi au câştigat o parte dintre obiectele licitate. Însă, la final, speranţele lor de a intra în posesia fondului documentar în discuţie au fost risipite rapid: o societate comercială românească, din zona de activitate a "băieţilor deştepţi" din energie, a achitat valoarea rezultată din licitaţie a întregului lot de bunuri care i-au aparţinut lui Emil Cioran, şi, potrivit unei prevederi regulamentare în astfel de cazuri, a devenit proprietara tuturor bunurilor licitate.

Statul român a trebuit să se recunoască învins. Inexistenţa unei minime implicări din partea autorităţilor publice cu atribuţii în domeniu au permis unei persoane juridice necunoscute, din afara zonei culturii, să umilească amintitele instituţii româneşti cu care a concurat. Reprezentantul acestei societăţi a declarat că decizia de a participa la licitaţie a fost luată intempestiv şi întâmplător, cu doar 24 de ore mai devreme de ora desfăşurării acesteia, atunci când a auzit un interviu la RFI, prin care un om de cultură francez îşi exprima indignarea că statul român nu s-a arătat interesat să achiziţioneze acest material documentar. Mai trebuie adăugat că neputinţa statului român de a achiziţiona direct aceste bunuri este o ofensă la memoria unei personalităţi de vârf a culturii româneşti, de la a cărei naştere s-au împlinit chiar ieri 100 de ani.

Deşi administratorul câştigător a dat asigurări că va dona obiectele de patrimoniu achiziţionate unei instituţii culturale din România, de care se leagă activitatea autorului - Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti, Academia Română sau Biblioteca "ASTRA" din Sibiu -, rămân serioase semne de întrebare asupra viitorului acestor bunuri de patrimoniu. În ceea ce mă priveşte sunt sceptic. Să dea Dumnezeu să intre în proprietatea statului român, dar până nu văd această minune, nu cred.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog frumos să finalizaţi. Şi dumneavoastră aţi făcut 5 minute, vă rog să nu vă supăraţi.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Situaţia expusă, pe drept cuvânt criticabilă, din păcate nu reprezintă o noutate. Spre exemplu, sunt situaţii similare care privesc opere ale lui C. Brâncuşi.

Poate n-ar trebui să ne mirăm. Trăim într-o ţară, în care expoziţiile de bază ale Muzeului Naţional de Istorie sunt închise de 20 de ani, iar amenajările muzeale din teritoriu n-au mai fost modernizate de zeci de ani, în care Teatrul Naţional din Iaşi, cel mai vechi din ţară, îşi prezintă spectacolele, de ani de zile, într-un cort şi multe clădiri de patrimoniu stau să cadă la primul cutremur. Asta, în timp ce Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional este obiect de tranzacţie pentru crearea unei alianţe la guvernare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc mult de tot.

Domnule Irimescu, eu îmi cer scuze, acum v-am văzut. Sunteţi la Grupului parlamentar al PNL.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Blaga.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice este: "Bombă sanitară cu întârziere sau nu?!".

Ca membru supleant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei - Comisia pentru mediu şi probleme teritoriale -, am avut ocazia să particip la o dezbatere legată de influenţa undelor radio asupra organismelor vii.

S-a analizat în special influenţa antenelor pentru telefonie mobilă şi a telefoanelor mobile asupra sănătăţii organismelor vii şi, în special, asupra omului.

Patru studii făcute în legătură cu influenţa acestor unde, asupra animalelor au arătat că animalele născute în apropierea antenelor de telefonie au făcut cataracte, la altele a scăzut fertilitatea, şoarecii mor în proximitatea telefoanelor (fac necroze).

Aceleaşi studii au demonstrat şi influenţa nefastă a undelor electromagnetice asupra frunzelor unor plante, prin distrugerea clorofilei.

Asupra acestui aspect şi Agenţia Internaţională de Mediu a întocmit un important raport. În acest raport se precizează că influenţa câmpului electromagnetic asupra animalelor este adeseori nefastă. S-a demonstrat că, datorită modificării locale a câmpului electromagnetic terestru, păsările sunt dezorientate în zborul lor.

Berzele nu se înmulţesc pe o rază de 200-300 m de antenele pentru telefonia mobilă.

Concluzia care se desprinde clar din aceste studii este fără echivoc. Este necesar ca aceste antene să nu fie amplasate în preajma şcolilor sau a locuinţelor.

Un alt pericol îl reprezintă influenţa acestor câmpuri asupra albinelor. Un studiu realizat de o universitate din Viena relevă faptul că aripile albinelor au veritabile antene care le direcţionează, dar undele radio le distrug. În felul acesta, se decimează efectivele de albine, aceste truditoare care ne dau miere, dar şi asigură polenizarea naturală.

Fără a beneficia de rezultatele unor astfel de studii, dar convins fiind de nocivitatea acestor unde, pe vremea când eram primar al municipiului Orăştie, printr-o sentinţă judecătorească, am reuşit mutarea unei asemenea antene din vecinătatea unei şcoli generale.

Important este faptul că trebuie remarcată posibila influenţă a undelor radio (generate de telefonia mobilă, pe de o parte), asupra nivelului celular uman. Influenţa, în cea mai mare parte, ar fi asupra persoanelor electrosensibile.

Se vede faptul că de la 0,7 V/m, în sus, pot apărea efecte sanitare.

Este drept că o comparaţie se poate face cu efectul tutunului asupra organismului uman, dar această comparaţie presupune inclusiv şi faptul că efectele se acumulează în timp, având de a face cu o posibilă "bombă sanitară cu întârziere".

Din studiile făcute de-a lungul câtorva ani rezultă, pare-se, că telefonia mobilă, utilizată iraţional, poate crea afecţiuni ca: irascibilitate, depresie, pierderea apetitului, scăderea nivelului melatoninei şi histaminei, scăderea conţinutului de vitamina D din organism, pierderea memoriei, tahicardie, insomnie etc.

Persoanele cele mai afectate pot fi tinerii sub 16 ani. Pentru copii, utilizarea iraţională a telefoanelor este un real pericol, ducând la retard şcolar, tulburări de atenţie şi, în timp, la afecţiuni mult mai grave.

Din păcate, se pare că normele existente apără mai mult agenţii economici decât populaţia.

Atenţie! Se pare că nici companiile de asigurări nu asigură daunele cauzate de efectele electromagnetice pe termen lung.

Stimaţi colegi,

Cred că oamenii politici responsabili trebuie să reflecteze mai mult asupra acestui subiect. Ministerul Sănătăţii trebuie să acţioneze mai mult în direcţia educării tinerii generaţii, asupra modului de utilizare a telefoniei mobile. Trebuie luate măsuri colective, nu individuale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc mult de tot.

Acum, ultimul vorbitor.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Ne place presa tabloid?!"

Stimaţi colegi,

"Presa nu-i bună pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce împiedică să se facă", avea să constate, în urmă cu două secole, un mare politolog francez, Alexis de Tocqueville.

Nimeni şi nimic nu poate contesta rolul presei într-o societate democratică. Mai mult, şi pe bună dreptate, unii consideră presa, ca o a patra putere într-un stat, prin capacitatea sa de a asigura echilibrul şi de a proteja cetăţenii în faţa unor eventuale abuzuri ale celorlalte puteri.

Din nefericire, presa românească, în goana după vânzări şi ratinguri, afectează puternic calitatea publicistică. Nu mai putem deschide un cotidian fără să avem cel puţin o fotografie aproape pornografică sau subiecte ale unor vedete inventate peste noapte.

Astăzi, mai mult ca oricând, televiziunile româneşti au creat acel tip de cultură pe care masele să o poată digera cât mai uşor, iar "senzaţionalul" şi fabricarea de evenimente şi vedete au ca scop captarea atenţiei opiniei publice.

Stimaţi colegi,

Nu toţi românii sunt interesaţi de emisiunile de proastă calitate, în care interesul naţional ţine de Iri şi Moni sau de Oana şi Pepe.

Oare posturile de televiziune nu sunt în stare să producă şi altfel de emisiuni? Oare tineretul nostru chiar are nevoie de aceste scandaluri mediatizate excesiv, care te agasează la orice oră din zi şi din noapte?!

De ce realizatorii de emisiuni nu mai ţin cont de bunul-simţ?! Majoritatea emisiunile jignesc o mare parte a audienţei.

Totuşi, sub privirile îngăduitoare ale CNA-ului, se aduc pe post emisiuni proaste, ştiri de senzaţie, scandaluri, divorţuri, crime, iar această situaţie nu mai poate fi tolerată la infinit.

Stau şi mă întreb oare unde sunt realizatorii profesionişti din televiziunile de odinioară, care ne răsfăţau cu o calitate deosebită a programelor educative, culturale sau de divertisment?

Cred că CNA-ul trebuie să aibă reguli mult mai stricte. Trebuie să se reevalueze codul deontologic al acestei profesii, pentru că în România încă mai există profesionişti, însă glasul lor este încă mult prea firav.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Aţi avut onoarea să fiţi ultimul coleg deputat care şi-a prezentat astăzi declaraţia politică.

Înainte ca doamna Mititelu să înceapă transmisia directă din Camera Deputaţilor, închid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi.

Vă urez o zi frumoasă, şi să vă dea Dumnezeu sănătate! Şi aveţi grijă de câini şi de animalele care încă mai vieţuiesc în pădurile din România, astăzi, la şedinţa de plen.

Vă doresc o zi frumoasă!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Necesitatea unei reforme reale în sistemul de sănătate"

Sistemul sanitar din România, de-a lungul anilor, a suferit o serie de intenţii timide de reformare, de modernizare, însă majoritatea au rămas blocate pe traseu din diverse motive: de la faptul că nu este momentul potrivit pentru adoptarea unor astfel de decizii drastice, dure, dar necesare şi până la o lipsă de viziune şi strategie coerentă şi consecventă.

O dată cu preluarea puterii de către PDL, începând cu ianuarie 2009, ne-am asumat fiecare dintre noi o reformă profundă de modernizare a statului român în toate domeniile sociale. Alături de justiţie, educaţie, infrastructură şi transport, domeniul sănătăţii a fost şi este, în continuare, unul care a ridicat o serie neîntreruptă de dificultăţi, atât din punct de vedere al organizării sistemului spitalicesc din România, cât şi cu privire la lipsa personalului medical calificat sau a medicamentelor.

Toate strategiile lapidare abordate în mod incoerent şi secvenţial până în anul 2009 au avut implicaţii la nivelul întregii societăţii. Principalele mari probleme, uşor de constatat de oricare dintre noi, se raportează la: spitale care oferă servicii medicale de proastă calitate, ineficienţă în acordarea serviciilor sanitare şi lipsa de preocupare fără stimulare suplimentară, medicamente scumpe şi insuficiente până la acuzaţii de tot soiul la adresa miniştrilor şi a celor care au coordonat activitatea din acest domeniu extrem de dificil şi sensibil de gestionat.

Aceste dificultăţi, lipsuri, le-am constatat fiecare dintre noi şi le-am perceput în mod diferit - unii când ne-am tratat în spitale, alţii stând la cozile interminabile de la farmacii pentru obţinerea de medicamente compensate, alţii susţinând examenele de rezidenţiat sau, pur şi simplu, interacţionând zilnic, în special noi, parlamentarii, cu cetăţenii care ne-au adus la cunoştinţă problemele lor cu caracter medical. Fără a dori să identific anumiţi responsabili cu privire la ceea ce astăzi se întâmplă în sistemul de sănătate, pot doar să afirm faptul că, de-a lungul anilor, sistemul sanitar şi spitalicesc a fost vitregit de o reală reformă care să fie dusă până la capăt, astfel încât fiecare cetăţean să beneficieze de servicii medicale corespunzătoare contribuţiilor pe care le are la bugetul sănătăţii.

Sub acest aspect noi, cei de la PDL, ne-am propus ca şi strategie de urmat atingerea standardelor europene în privinţa infrastructurii medicale, în concordanţă cu profesionalizarea şi îmbunătăţirea permanentă a sistemului sanitar din România, în directă proporţionalitate cu creşterea gradului de preocupare faţă de starea de sănătate a populaţiei, respectând principiul echităţii în ceea ce priveşte accesul la serviciile de sănătate, fără discriminări sau privilegii. Dar acest lucru nu se poate realiza decât printr-un proces amplu de reorganizare, bazată pe un set de principii corecte şi eficiente. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au anunţat încă de la începutul acestui an, pe toate canalele de comunicare, în mod transparent şi clar că unul dintre obiectivele prioritare îl reprezintă procesul de reorganizare a sistemului spitalicesc din România şi redistribuirea personalului din unităţile sanitare care se reprofilează, proces care se va face treptat. Săptămâna trecută am asistat la o blamare în masă, a tuturor responsabililor de resuscitare a sistemului sanitar, pe toate canalele TV, direcţionate după o politică publicistică a unui grup de interese, care nu are în vedere decât creşterea punctelor procentuale la rating şi înmulţirea zerourilor în conturile bancare.

Însă, ceea ce cred că este mult mai important de menţionat este faptul că situaţia în care s-a ajuns astăzi nu se datorează în mod primordial resurselor financiare, ci vizează modul în care sunt cheltuite ele, aşa puţine câte sunt deocamdată. De asemenea, un alt aspect important este managementul sistemului sanitar care, nu o dată ne-a dovedit că reprezintă cheia succesului. Tocmai de aceea, strategia de schimbare şi eficientizare a serviciilor medicale oferite cetăţenilor, abordată de reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, a avut în vedere faptul că soluţiile problemelor economice trebuie să fie tot economice şi nu medicale. Decizia de a comasa un anumit număr de unităţi spitaliceşti a avut la baza ei profesionalizarea, perfecţionarea şi creşterea calitativă a actului medical. În fapt, este o măsură care are în centrul ei binele cetăţeanului şi un set de criterii de performanţă, în concordanţă cu realităţile economice. Aceste schimbări trebuie privite ca un set de principii atât de necesare pentru oferirea şi garantarea accesului tuturor cetăţenilor la servicii de sănătate de înaltă calitate şi nu ca o dorinţă macabră, cum menţionau reporterii unor televiziuni rupte de realitate, de a pune pacienţii în situaţii dificile.

Am convingerea că, prin aceste comasări, se va accelera ritmul de dezvoltare a unei structuri adecvate în sistemul de sănătate şi se vor asigura resursele umane necesare desfăşurării unui act medical de calitate accesibil tuturor cetăţenilor. Scopul fundamental este acela de atingere a standardelor europene în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale, mai mult în condiţiile în care, la ora actuală, sistemul sanitar naţional se confruntă, pe lângă subfinanţare, şi cu alte noi provocări legate, în special, de îmbătrânirea populaţiei şi de faptul că pacienţii devin din ce în ce mai informaţi cu privire la tehnicile medicale noi. Pentru a le face faţă, avem datoria morală faţă de cetăţenii pe care îi reprezentăm să depunem eforturi comune de modernizare şi să susţinem procesul de reformare început în sistemul medical românesc.

Domnul Costică Macaleţi:

"Din nou despre sănătate"

Declaraţia se referă din nou la situaţia deosebit de grea în care este scufundat sistemul sanitar românesc. O să mă refer numai la judeţul Botoşani, pe care-l reprezint în Parlament, deşi aş putea lesne vorbi despre o criză profundă şi generalizată la nivelul întregii ţări din pricina guvernării actuale.

Într-o nebunie a tăierilor, angajaţi ai Spitalului Comunal Truşeşti, Spitalului Orăşenesc Darabani şi Sanatoriului de Pneumoftiziologie Guranda, unităţi desfiinţate de la 1 aprilie 2011, au ajuns la Direcţia de Sănătate Publică (DSP) pentru a le fi repartizate posturi în spitalele din judeţ. Însă, chiar şi redistribuite pe posturile vacante, acestea ar putea rămâne în continuare fără un loc de muncă, decizia finală aparţinându-le managerilor de spitale. Sunt unele spitale care au comunicat că nu pot primi noi angajaţi. Asta ar însemna să depăşească plafonul salarial de 70% din bugetul unităţii, impus prin lege.

Personalul trebuie să se prezinte la unitatea sanitară la care a fost repartizat. Dacă angajaţii distribuiţi sunt refuzaţi, urmează încă două etape de redistribuire, prima pe 14-15 aprilie, pentru judeţe limitrofe, iar pe 28-29 aprilie pentru redistribuirea în ţară, asistenţi cu câţiva ani până la pensie putând fi trimişi la muncă în oricare spital din ţară. Dacă refuză locul de muncă oferit, aceste persoane nu pot cere nici măcar ajutor de şomaj.

În aceste condiţii, o parte din asistenţii medicali ce provin din spitalele desfiinţate şi care au fost redistribuiţi în alte unităţi medicale au cerut negaţii de la manageri şi vor să treacă în şomaj. Şi asta deoarece din salariul pe care îl vor obţine vor fi nevoiţi să-şi plătească naveta de la localitatea de domiciliu la noul loc de muncă. Însă, chiar dacă vor primi negaţii din partea spitalelor la care au fost redistribuiţi, asistenţiinu vor putea obţine ajutor de şomaj.

Pe de altă parte, din cauza desfiinţării spitalului de la Truşeşti şi a imposibilităţii Serviciului Judeţean de Ambulanţă (SJA) de a face faţă solicitărilor, echipajul de Prim Ajutor (EPA) Dorohoi va acoperi pe perioada zilei zona de la Truşeşti, alături de cele două echipaje ale SJA.

Potrivit cadrelor medicale, situaţia de la Truşeşti este cea mai sensibilă şi asta deoarece câteva zeci de mii de locuitori din zonă nu mai au acces la servicii medicale de specialitate decât prin intermediul ambulanţelor care să-i transporte la Botoşani.

Aşadar, nu există cuvinte să descriem ce se întâmplă în sănătatea botoşăneană. Sau am putea să-i spunem mai degrabă boala terminală a sistemului?

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Starea justiţiei în România"

Sunt de acord că există probleme în justiţie şi consider că situaţia reală nu trebuie cosmetizată. Suntem sub monitorizarea Comisiei Europene, dar acest lucru nu pare să corijeze unele dintre tarele instituţionale pe care le ştim de mult timp. Un exemplu ar fi lipsa dialogului instituţional şi disensiunile în spaţiul public. Mă refer acum la Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei. Raportul privind starea justiţiei în 2010, realizat de CSM, a creat valuri în presa ultimilor zile. Nu este o analiză uşor de acceptat şi criticile nu sunt lesne de însuşit. De aici şi graba ministrului Cătălin Predoiu de a se dezice de concluziile raportului. Ceea ce nu înţeleg este lipsa de onestitate faţă de o situaţie de fapt: domnia sa cunoaşte acest raport de mai bine de două săptămâni, după declaraţiile preşedintelui CSM, dar afirmă că nu şi-a formulat o părere. O va furniza după ce va studia documentul "voluminos", după aprecierea Ministerului Justiţiei.

Nu pot să nu întreb de ce nu şi-a format o părere până acum şi în calitate de membru CSM, conform cu statutul său? De ce pare din afara instituţiei care a făcut analiza aceasta şi manifestă în spaţiul public un soi de mirare vizavi de concluziile ei? În definitiv, este membru CSM.

Apreciez că acum Cătălin Predoiu înţelege necesitatea unor dezbateri ample şi consultarea şefilor de instanţe şi parchete şi reproşează Consiliului sărirea acestor etape, dar în proiectul de lege privind desfiinţarea unor instanţe şi parchete nu a socotit necesar dialogul.

Eu, în schimb, pledez pentru dialog, pentru că situaţia din justiţia românească trebuie înţeleasă, discutată, aprofundată. Ea trebuie să fie obiect de dezbatere şi în Parlament, for pe care domnul ministru îl ocoleşte. Şi revin la ideea de la care am plecat: nu văd soluţie viabilă pentru justiţie, atâta timp cât blocăm dialogul instituţional. Şi dacă tot vorbim despre acest lucru, poate ar trebui să reamintesc colegilor de la putere că încă suntem datori cu un vot în plen, pentru ca structura CSM să fie completă şi perfect funcţională. Este un gest de minim respect instituţional. Nu intru aici şi acum în alte detalii ale acestui subiect.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Guvernul PDL-UDMR, coşmarul sistemului de sănătate"

Se văd deja efectele desfiinţării haotice a spitalelor, efectele aşa-zisei reforme din sănătate, oameni care mor în faţa spitalelor închise. Reacţia lui Emil Boc este de-a dreptul halucinantă şi reflectă viziunea unui om care a pierdut de mult timp contactul cu realitatea. Vorbim despre premierul României care, pus în faţa efectelor devastatoare ale unei reforme prost făcute, nu poate spune altceva decât că "banii din sănătate s-au dus în fraude" şi că cere investigarea acestui aspect.

Oare nu trebuia ca aceste investigaţii să fie făcute în prealabil şi apoi decisă direcţia ce trebuie urmată în reformarea sistemului de sănătate? Oare nu trebuia pus la punct un sistem performant, eficient şi sigur de organizare a licitaţiilor pentru medicamente, oare nu trebuia mai întâi făcut un studiu de impact asupra desfiinţării sau comasării spitalelor?

Stimaţi guvernanţi, acest studiu de impact este acum inutil pentru că efectele aşa-zisei reorganizări sunt evidente. Dacă ar fi fost făcută o analiză pertinentă şi la faţa locului, astăzi, probabil, oamenii nu ar fi murit în faţa spitalelor desfiinţate.

Doresc să menţionez că am trimis o interpelare către Ministerul Sănătăţii, prin care am solicitat să fie aduse în atenţia opiniei publice rezultatele unui studiu de impact a acestei măsuri de reorganizare a sistemului sanitar, dacă el ar fi fost realizat.

Nu mică mi-a fost mirarea când am constatat cu stupoare că nu a existat un asemenea demers şi, mai mult decât atât, Ministerul Sănătăţii şi-a motivat, printre altele, decizia şi în baza unei analize asupra sistemului spitalicesc din România, analiză elaborată tocmai în 2007 de către un grup de experţi internaţionali. Citez din răspunsul primit la interpelare: "Opiniile experţilor internaţionali care au analizat situaţia reţelei spitaliceşti din România sunt concordante cu propunerile elaborate de către Ministerul Sănătăţii".

Analiza a fost redactată în 2007 şi bănuiesc că, datorită acestui fapt, a fost avută în vedere situaţia spitalelor din 2006 sau chiar 2007. Din 2007 până în 2011 când s-a luat decizia de desfiinţare a spitalelor, s-au modificat multe aspecte. Şi de aici au rezultat, în opinia mea, şi multe neconcordanţe. Unele spitale s-au modernizat, altele au fost reabilitate, iar altele au devenit chiar performante. Sistemul de sănătate a suferit modificări în patru ani. Există foarte multe spitale care au fost modernizate recent, s-au făcut investiţii în achiziţionarea de aparatură medicală de ultimă generaţie. Aceste investiţii se pierd din cauza acestei decizii. Rezultatele deciziilor luate pe genunchi şi în baza unor rapoarte vechi se vad astăzi, în stradă.

Nu susţin şi nu doresc să existe spitale goale de dragul de a exista, dar nici comunităţi întregi fără spitale şi fără un minim de asistenţă medicală. Consider că cineva trebuie să-şi asume răspunderea pentru rezultatele unei reforme prost făcute.

Nu doresc să avansez ideea conform căreia deciziile de desfiinţare a spitalelor s-au luat pe criterii politice, pentru că atunci ar însemna că aviditatea pentru putere şi pentru răzbunare ar depăşi limitele omeniei. Nu vreau să cred că puterea ar fi în stare să aplice o asemenea pedeapsă cetăţenilor care au alte preferinţe politice decât cele PDL-iste sau UDMR-iste.

Însă, la cele sesizate mai sus, doresc să punctez şi aspectul legat de legalitatea acestei măsuri. Astfel, în conformitate cu Legea nr.95, art.174 alin.(3), "Spitalele din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale se înfiinţează şi, respectiv, se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de instituţia prefectului sau consiliul judeţean, în condiţiile legii, cu avizul Ministerului Sănătăţii", de aici rezultând lipsa competenţei ministerului de a desfiinţa spitalele.

În Hotărârea de Guvern nr.346 apare articolul unic - 1 «Se aprobă desfiinţarea unităţilor sanitare publice cu paturi prevăzute în anexa ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, ca urmare a aprobării prin hotărârile autorităţilor locale a înfiinţării căminelor pentru persoane vârstnice, în condiţiile Hotărârii Guvernului nr.212/2011 pentru aprobarea Programului de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice".» După ştiinţa mea, însă, din declaraţiile edililor localităţilor în care s-au desfiinţat spitalele, rezultă că în consiliile locale nu s-a votat desfiinţarea spitalelor şi înfiinţarea căminelor de bătrâni.

În încheiere, doresc doar să subliniez faptul că Guvernul PDL a comis un nou abuz şi a încălcat din nou principiile statului de drept, practici care nu sunt demne de un stat democratic.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua internaţională a rromilor"

Declaraţia se referă la ziua internaţională a rromilor pe care o sărbătorim la începutul lunii aprilie.

Ideea de a marca un astfel de eveniment a luat naştere în anul 1971, la Londra, atunci când a avut loc primul congres internaţional al rromilor.

Această zi se celebrează în tot mai multe ţări ale lumii prin seminarii, festivaluri sau acţiuni umanitare. Ele au ca scop a atrage atenţia societăţii asupra problemelor cu care se confruntă rromii. De asemenea, cu ocazia celebrării acestei zile internaţionale a rromilor, se mai comemorează şi rromii morţi în timpul celui de-al doilea război mondial.

În municipiul Arad, în colegiul din care fac parte, am celebrat ziua internaţională a rromilor, împreună cu Organizaţia de Femei Municipală a PDL Arad, la Teatrul de marionete din Arad. Cu această ocazie, am organizat pentru elevii rromi o serie de acţiuni pentru cunoaşterea istoriei acestei zile atât de importante pentru ei, dar şi o prezentare de costume tradiţionale ţigăneşti, pentru ca locuitorii Municipiului Arad să le cunoască portul tradiţional, împreună cu cultura. De asemenea, copiii care au participat au organizat un târg de produse meşteşugăreşti cu ocazia Sfintelor sărbători pascale, iar banii câştigaţi au fost destinaţi unor activităţi şcolare ale acestora.

M-am bucurat din suflet că alături de noi au putut participa, atât simpli cetăţeni, cât şi părinţii copiilor care au ţinut să sărbătorească alături de noi această zi, purtând la rândul lor costume tradiţionale şi socializând.

Domnul Cristian Buican:

"Salvarea Oltchim"

Am venit în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta situaţia dramatică în care se regăseşte cea mai mare societate comercială de stat din judeţul Vâlcea şi piedicile ce i se pun de către Guvernul Boc în procesul de transformare în una din cele mai productive şi profitabile companii de stat pe care încă le mai deţine statul român. Am participat, împreună cu câţiva dintre dumneavoastră, la sfârşitul săptămânii trecute la o întâlnire ce a avut ca scop găsirea unor soluţii pentru redresarea activităţii Oltchim şi de înlesnire a unei tranzacţii între această companie şi OMV Petrom, deţinătorul Arpechim Piteşti, tranzacţie ce ar avea ca rezultat impulsionarea activităţii economice din judeţele Vâlcea şi Argeş.

Înainte de toate, aş dori să fac câteva consideraţii persoanele în legătură cu această întâlnire. În primul rând, am observat că soluţionarea situaţiei de la Oltchim nu reprezintă o prioritate a executivului condus de Emil Boc, la această întâlnire participând reprezentanţi ai Ministerului Economiei fără putere de decizie. În al doilea rând, lipsa de interes a Guvernului faţă de această situaţie disperată reiese şi din propunerile puerile şi lipsite de substanţă cu privire la soluţiile înaintate, precum şi din dezinteresul executivului cu privire la respectarea contractului de privatizare a Petrom. Oricum în ultimii doi ani acest Guvern a "faultat" continuu orice încercare a Oltchim de preluare a Arpechim, însă dacă nici acum autorităţile nu înţeleg că această tranzacţie trebuie să aibă loc, economiile judeţelor Argeş şi Vâlcea vor avea enorm de suferit.

În cadrul acestei întâlniri, reprezentanţii OMV Petrom au anunţat că vor da statului român un termen de şase luni pentru a face o ofertă pentru rafinăria Arpechim Piteşti. Dacă Guvernul nu va manifesta interes pentru cumpărarea acesteia, austriecii au precizat că intenţionează să vândă la fier vechi toate instalaţiile şi echipamentele, iar amplasamentul îl vor folosi pentru amenajarea unor spaţii de depozitare. Tocmai de aceea consider că trebuie ca acest sistem Oltchim-Arpechim, gândit să funcţioneze ca un tot unitar, trebuie să beneficieze de sprijinul necondiţionat al executivului.

Mai mult decât atât, personal consider că se doreşte închiderea cu orice preţ a rafinăriei, cum şi PCC-ul doreşte închiderea Oltchim-ului. De ce? Pentru că, astfel, s-ar elimina bitumul românesc de pe piaţa europeană. Bitumul românesc este cel mai bun din Europa. E, poate, un pic mai scump, dar este de cea mai bună calitate. Dacă se închide rafinăria de la Piteşti, lucrurile sunt foarte clare. Modernizarea drumurilor naţionale, europene, construcţia de autostrăzi în România nu se va mai putea face decât cu bitum din import. Şi ştiţi cine ni-l dă? Austriecii care ne anunţă că doresc să închidă rafinăria din Piteşti şi cărora statul român le-a dat Petrom-ul aşa cum l-a dat.

Salvarea Oltchim şi preluarea de către aceasta a Arpechim este singura şansă a acestei companii de a supravieţui, este singura şansă a judeţelor Argeş şi Vâlcea de a nu suferi o cădere economică dezastruoasă, este singura şansă ca mii de oameni să nu rămână fără locuri de muncă. Tocmai de aceea consider că trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă, să convingem Guvernul României să susţină planurile Oltchim de preluare a Arpechim.

Domnul Cristian Buican:

"Reforma ucigaşă"

De mai bine de doi ani de zile, de când la conducerea Guvernului se află profesorul neconstituţional Emil Boc, ni se serveşte reformă, în diferite forme şi faze. Orice lege, orice act normativ, orice trăsnaie legislativă visată noaptea de întâiul cârmaci al ţării este pusă în practică de cel mai obedient om politic din istoria României. Rezultatele sunt pe măsura eforturilor şi a celor care le pun în practică, adică dezastruoase, iar asta nu o spunem numai noi, cei din opoziţie, ci şi milioane de români care nu mai au loc de muncă, milioane de români ce au salarii şi pensii de mizerie, milioane de români ce nu mai beneficiază de îngrijire medicală şi servicii administrative decente.

Ultima astfel de nenorocire prezentată de vuvuzelele portocalii ca reformă, este cea referitoare la închiderea spitalelor. Acest genocid, căci altfel nu îl pot denumi, nu numai că a îngreunat viaţa românilor, dar a şi luat-o la propriu. Din câte probabil ştiţi, sunt deputat de Vâlcea, acolo unde zilele trecute marea reformă a lui Cseke a făcut victime omeneşti. Un om a decedat în curtea spitalului din Bălceşti, proaspăt desfiinţat. În faţa unei astfel de tragedii, nici un argument, fie el şi raţional, niciun referat, fie el şi foarte documentat, nici cele 1.000 de pagini de analize care cică ar fi stat la baza desfiinţării spitalelor nu mai stau în picioare. Un om a murit din cauza aşa numitei reforme a ministrului sănătăţii, iar acest lucru ar trebui să însemne automat o demisie sau o demitere măcar a ministrului de resort. În astfel de cazuri nu există scuze, nu există greşeli de comunicare, nu există vinovaţi intermediari, aşa cum probabil vreo anchetă a ministerului ne va arăta. Mai mult decât atât, din relatările din mass-media am înţeles că acest caz nu este singular şi că mai mulţi cetăţeni şi-au pierdut viaţa chiar din primele zile după desfiinţarea acestor spitale, tocmai din cauza lipsei acestora. Oricum am analiza această situaţie, oricum am încerca să evităm subiectul, dragi colegi din arcul guvernamental, marile reforme ale Guvernului Boc se lasă cu pierderi de vieţi omeneşti, iar dumneavoastră sunteţi părtaşi la acestea, prin susţinerea pe care o acordaţi în Parlament acestui executiv incompetent.

Aş dori de asemenea să atrag atenţia asupra a două lucruri: în primul rând, marea reformă din sistemul de sănătate, prin desfiinţarea acestor spitale, i-a afectat în principal pe cetăţenii români, niciun judeţ cu majoritate etnică maghiară nefiind lovit de această decizie criminală de desfiinţare a spitalelor. În al doilea rând, peste 70% din spitalele desfiinţate sunt din localităţi conduse de primari ai partidelor de opoziţie, ceea ce demonstrează că acest executiv a ajuns să politizeze excesiv toate domeniile de activitate, inclusiv sistemul medical. Atrag atenţia asupra faptului că prin această decizie de închidere a spitalelor se blochează accesul cetăţenilor la servicii medicale, ştiindu-se faptul că majoritatea românilor au fost sărăciţi de acest guvern incompetent şi nu îşi pot permite să se deplaseze în localităţi situate în unele cazuri la peste 100 km pentru a solicita o consultaţie medicală.

Aş putea să înşirui aici o sumedenie de argumente pentru care spitalul din Bălceşti nu ar fi trebuit desfiinţat, cum ar fi tradiţia acestuia, numărul mare de locuitori pe care îl deservea, distanţa mare faţă de o altă unitate medicală, etc., însă bănuiesc că este în zadar şi că există poate tot atâtea argumente pentru a nu închide majoritatea spitalelor care au fost mazilite, aflându-se pe lista neagră a Ministerului Sănătăţii. Noi, cei din USL, vom propune o moţiune simplă pe sănătate, moţiune ce are ca principal scop demiterea ministrului sănătăţii şi tocmai de aceea, stimaţi colegi, fac un apel la dumneavoastră, ca atunci când va fi depusă această moţiune de cenzură să vă ridicaţi din bănci şi să votaţi, în memoria celor care au murit la porţile spitalelor închise.

Doamna Carmen Axenie:

"Legitimitatea noilor realităţi"

Declaraţia este un semnal nu doar pentru acest legislativ, ci şi pentru cele care vor urma. Tema ei ar putea fi surprinsă prin întrebarea: Cum dobândesc legitimitate noile realităţi ale vieţii europene? Punând accentul pe sintagma "viaţă europeană", sugerez că ne-ar fi de folos o abordare a realităţilor româneşti, nu în mod izolat, ci în contextul socio-politic în care trăim începând din 2007. Prin expresia "noile realităţi" am în vedere, în mod special, trei dintre acestea: internetul, biometria şi genetica. După cum ştiţi, cele trei au înregistrat dezvoltări fulminante în ultimii ani şi convingerea mea este că o societate europeană matură trebuie să tragă linia şi să spună câte beneficii şi câte probleme au generat aceste noi realităţi. Mai mult, ar mai trebui un examen serios al modului în care aceste realităţi au devenit sau sunt în curs de a deveni legitime în Europa. Un scurt recurs la istorie ne va lămuri mai bine cu privire la problema pe care o ridic aici.

Conform unei înţelegeri generale, europeneitatea noastră presupune coexistenţa a trei mari tradiţii: cea greco-romană, creştinismul şi modernitatea (prelungită până în vremea noastră). De la greci am moştenit ideea de republică şi ideea de libertate. De la romani, ideea de imperiu şi ideea de drept, iar din simbioza celor două culturi ideea de libertate garantată prin lege. Creştinismul ne-a oferit adevărul despre originea şi misiunea divină a omului în lume, precum şi ideea de libertate prin credinţă. Modernitatea ne-a oferit ideea de naţiune, pasiunea pentru raţiune, precum şi ideea de libertate prin revoltă faţă de orice autoritate. Venind la vremea noastră, observăm că ideile de imperiu, republică şi naţiune sunt cvasi-perimate. Ideea de libertate garantată prin lege a devenit o idee directoare în societatea Europei unite, iar cea de libertate prin credinţă a rămas în actualitate cu numele generic de libertate a credinţei.

Cu alte cuvinte, prezentul a moştenit din zestrea vremurilor trecute în mod selectiv. Întrebarea este: cu ce consecinţe? Răspunsul este unul foarte important. De aproape 100 de ani, în lume şi în Europa, are loc un fenomen numit de sociologi "secularizarea legitimării". Legitimitatea, după cum bine ştiţi, se defineşte prin conformitate cu legea. De aici rezultă că legitimitatea noilor realităţi (internetul, biometria şi genetica) se întemeiază în mod absolut pe legislaţia care le reglementează cadrele juridice. Faptul acesta atrage o responsabilitate uriaşă asupra oricărui parlament din lume iar nouă, fiecăruia în parte, ne pune înainte o sarcină de neocolit: sarcina de a discerne până în cele mai mici detalii ce este bine şi ce este rău în legalizarea acestor noi realităţi.

Cu sinceritate, să recunoaştem că la momentul de faţă nu putem formula judecăţi tranşante şi definitive în aceste chestiuni ultraspecifice. Am risca decizii pripite şi ilegitime dacă le-am impune tuturor fără obţinerea unui consens. Spre a face un pas important înainte, ne trebuie un principiu sigur, iar acesta poate fi următorul: orice nouă realitate care afectează demnitatea umană, înţeleasă în conformitate cu europeneitatea noastră, îşi pierde instantaneu legitimitatea, chiar dacă s-ar invoca susţinerea unei legislaţii oarecare.

Fiindcă trăim într-o epocă a legiocraţiei, datoria noastră este de a întocmi legi cât mai bune, ţinând cont, în permanenţă, de respectul cuvenit fiecărei persoane umane.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Emil Boc şi legile"

Mare ştire mare, Emil Boc îşi va asuma răspunderea pe Legea dialogului social şi pe Legea salarizării profesorilor. Deşi Constituţia României prevede că această metodă este o excepţie a procedurii legislative, cel mai glorios prim-ministru al României post-decembriste a transformat această posibilitate într-o rutină, violând, dacă nu litera Constituţiei, cel puţin spiritul ei.

Este clar că domnul Boc doreşte modificarea cât mai multor legi esenţiale înainte de părăsirea Palatului Victoria. Am putea să ne întrebăm de ce atâta grabă în această procedură? Alianţa de guvernare are, încă, majoritatea în Parlament. Să îi fie frică lui Boc de proprii parlamentari? Sau este doar o metodă de a elimina Parlamentul din circuitul legislativ, un pas în plus spre o dictatură portocalie? Propun "celui mai iubit conducător" Traian Băsescu, declararea stării de urgenţă şi să guverneze prin decrete-legi.

Enumerarea legilor asupra cărora Boc şi-a asumat răspunderea ar lua prea mult timp şi nu este utilă din moment ce toate aceste proiecte au fost destul de mediatizate la timpul lor.

Dimpotrivă, ceea ce doresc să sugerez domnului Boc este o listă de proiecte de lege asupra cărora să îşi asume răspunderea, pentru ca opera legislativă a domnului Boc să nu rămână incompletă şi pentru ca despre Boc să se aducă aminte ca de un Justinian al timpurilor moderne, iniţiatorul unei noi legislaţii inovatoare.

Boc ar trebui să iniţieze un proiect de lege, asupra căruia să îşi asume răspunderea, bineînţeles, de modificare a legii lui Ohm. Ar putea, de exemplu, să declare că noua lege a lui Ohm să reflecte principiul de bază PDL-ist "eşti om cu mine, sunt om cu tine".

A doua lege în vizorul lui Emil Boc ar trebui să fie legea lui Arhimede, reformulată "a la sauce Boc" în "o ţară scufundată în lichidul recesiunii este împinsă de către lichid cu o forţă egală cu măsurile Boc luate pentru combaterea recesiunii".

Legea lui Pascal ar deveni după Boc "variaţia presiunii reformelor exercitate de guvernul Boc asupra unui punct, se transmite integral în toate punctele României".

Altă lege esenţială, care trebuie musai modificată, este legea lui Hooke, care trebuie să devină "alungirea urechilor (de foame) românilor este proporţională cu modulul măsurilor antinaţionale luate de guvernul Boc."

Legea lui Joule, fabricant de bere printre altele, va deveni prin geniala intervenţie a asistentului în drept neconstituţional Emil Boc: "energia (poporului român) disipată odată cu trecerea reformelor Boc prin corpul său, este proporţională cu rezistenţa poporului român la reforme, cu pătratul intensităţii reformelor şi cu timpul de implementare a reformelor".

Legea lui Hubble "ieşirea din criză a României se depărtează cu viteza "V" proporţională cu declaraţiile de ieşire din criză ale lui Boc".

Legea lui Proust "PDL-ul are o compoziţie constantă, indiferent de calea pe care a fost obţinută".

Legea lui Newton - principiul al treilea al mecanicii - ar deveni "când Boc acţionează asupra corupţiei cu o forţă de acţiune, corupţia utilizează o forţă de reacţiune, efectul Boc fiind nul.

Forţa cu care un corupt este atras de către PDL este egală cu rezultanta forţelor gravitaţionale exercitate de către PDL asupra coruptului."

O definiţie a puterii, după Emil Boc ar fi "lucrul mecanic neefectuat în unitatea de timp".

Dacă Emil Boc rămâne fără inspiraţie, poate trece la legile naturii, modificând teoria evoluţionistă a lui Darwin, dovedind că, de fapt, omul nu se trage din maimuţă, primul om fiind de fapt un membru PDL, teleportat de o civilizaţie superioară, Partidul Democrat Liberal Galactic, pentru a aduce pacea şi bunăstarea pe Pământ. Boc poate proba acest lucru prin dovezi arheologice, omul de Cromagnon poseda deja un carnet de membru PDL cu numărul 1839.

Legile cosmice vor fi modificate, pentru a stabili adevărul, şi anume Pământul nu se învârte în jurul Soarelui, ci în jurul Elenei Udrea, şi nu poate exista inteligenţă în afara Pământului, deoarece monopolul inteligenţei cosmice este deţinut de specia portocalie, cu habitatul exclusiv pământean.

Convins de faptul că pofta vine mâncând, Boc va găsi şi alte legi, principii, teoreme pentru a fi modificate, opera sa netrebuind să rămână neterminată.

În încheiere, ţin să urez tovarăşului Emil Boc multă putere de muncă, conştient fiind de faptul că sarcina încredinţată nu este uşoară, dar cu ajutorul membrilor strâns uniţi în jurul Partidului, va reuşi îndeplinirea reformelor, în cel mai pur stil machiavelic, respectând fidel celebrul dicton: "dacă voi nu le vreţi, eu le vreau"!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Boc minte şi atunci când vine vorba de vieţile oamenilor"

Sfârşitul săptămânii este un prilej pentru mine de a mă minuna cât de absurd, lipsit de profesionalism şi insensibil este omul care conduce actualul Guvern. La fiecare sfârşit de săptămână, eternul premier al lui Băsescu debitează inepţii după inepţii pe care le adaptează la agenda publică. În acest weekend premierul şi-a asumat şi reforma din sănătate şi ne-a ameninţat că aceasta nu s-a terminat şi că va continua prin introducerea cardului de sănătate, a sistemului informatic integrat şi prin introducerea pachetului minim de servicii pentru fiecare asigurat.

E posibil ca, în principiu, enunţul legat de continuarea reformei să fie unul pozitiv, însă aplicarea acesteia, va genera, probabil, mult mai multe probleme unor oameni care mor cu zile.

Deranjează atitudinea premierului şi mă întreb dacă nu, prin minciună, tupeu şi multă lipsă de sensibilitate, încearcă să arunce vina eşecului reformei de până acum în spatele altora decât al vinovaţilor reali?

În opinia lui Boc, oamenii care au decedat săptămâna trecută mureau oricum, deoarece spitalele de la ei din localitate erau "simple centre de triere", o minciună menită doar să justifice incompetenţa aplicării reformei în sistemul medical. Acele spitale aveau dotările necesare pentru a asigura urgenţe medicale, dotări făcute din bani publici, bani care au fost strânşi din taxele şi impozitele tuturor românilor şi care acum sunt aruncaţi pe apa sâmbetei.

Doar justificativă este şi declaraţia prin care premierul afirmă că spitalele închise au fost sacrificate pentru ca "spitalele care rămân să fie mai bine dotate şi să garanteze salvarea vieţii românilor".

Gradul maxim de tupeu în acest domeniu a fost atins de Boc atunci când acesta s-a referit la faptul că restructurarea din spitale trebuia făcută în urmă cu un deceniu, deşi toate datele statistice arată faptul că, deşi bugetul alocat sănătăţii a crescut de 4-5 ori, serviciile s-au înrăutăţit ca urmare a creşterii gradului de corupţie în sistem şi a scăderii profesionalismului managerilor care sunt nominalizaţi exclusiv pe criterii politice.

În esenţă, românii trebuie să ştie că reforma în sănătate a fost cerută de FMI, iar Guvernul PDL s-a făcut, încă o dată, preş în faţa delegaţiei conduse de Jeffrey Franks. Prin urmare, premierul Boc a hotărât ca reforma să se reducă doar la închiderea haotică şi neplanificată a unor spitale, fără a se proiecta măcar un posibil scenariu din care să reiasă riscurile unei astfel de decizii.

Acum, când realitatea bate orice posibil scenariu, Boc şi clica lui de incompetenţi refuză să o accepte, refuză să accepte că oamenii mor din cauza nechibzuinţei lor, refuză să accepte faptul că oamenii ies în stradă şi protestează împotriva unor astfel de acţiuni şi justifică decizia închiderii spitalelor absolut jenant: "nu erau suficient de bune, le-am închis pentru ca restul, cele rămase, să garanteze salvarea vieţilor românilor". Şi asta nu-i tot, pentru că Boc ameninţă cu faptul că reforma în sănătate va continua!

Singura mea speranţă este ca Boc să fie ocupat cu alegerile în PDL, unde candidează la un nou mandat, şi, poate, aşa vor scăpa cu viaţă alţi români care, altfel, ar fi, inevitabil, victimele lui Boc şi ale clicii sale reformisto-criminale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"7 aprilie - zi de doliu naţional"

Ministrul sănătăţii afirma cu mult cinism că pacientul nu putea fi salvat. Am mai auzit această teză la comunicatorii portocalii ce îngroapă economia, şcolile şi spitalele, şi care au ajuns să îngroape şi oamenii. Este o temă falsă, menită să îndepărteze responsabilităţile ce reveneau ministerului sănătăţii în organizarea sistemului sanitar.

Statul are obligaţia să ofere egalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la îngrijiri medicale, iar actualele măsuri pot fi echivalate unei crime cu premeditare.

Propunerea subsecretarului de stat, numit politic, de a se suplimenta numărul de elicoptere şi de ambulanţe este nerealistă, ineficientă şi costisitoare.

Aşteptăm ca în urma deciziilor luate din elicopter să se înfiinţeze un mare spital în centrul ţării la care elicoptere din întreaga ţară să se îndrepte în direcţia unică a soluţiei unice luate de partidul unic.

Cerem de urgenţă demisia echipei ministeriale şi reanalizarea comasării şi desfiinţării spitalelor, pentru ca astfel de situaţii să nu se mai repete.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Moţiune la sănătate"

7 aprilie a fost Ziua Mondială a Sănătăţii. Deja sinistrul domn Cseke Attila, considerat de unii ministrul sănătăţii, a simţit nevoia să celebreze acest eveniment printr-un mesaj adresat medicilor care au mai rămas în România, pe care i-a asigurat de respectul său. Din nefericire, respectul se evidenţiază doar în aceste comunicate şi în declaraţii sforăitoare, altfel personalul medical provocându-i acestui domn în cel mai bun caz dezgust.

Din acelaşi mesaj aflăm, de asemenea, despre deschiderea la dialog a ministrului, manifestată până acum doar faţă de colaboratorii săi din minister, precum domnul Arafat, şi despre importanţa pe care o acordă domnia sa încrederii oamenilor. Întrucât Guvernul din care face parte se bucură de o încredere în rândul populaţiei de aproximativ 10%, mă întreb la ce se referă domnul Cseke. Din nefericire răspunsul este bine cunoscut. Singura încredere care contează pentru acesta este cea a liderilor UDMR, care din nefericire insistă să menţină acest monument de incompetenţă la cârma Ministerului Sănătăţii.

Şi acum, pentru efectul dramatic, voi cita din această ultimă mostră de înţelepciune a lui Cseke Attila: "În această zi specială doresc să-i asigur pe cetăţenii acestei ţări că am convingerea că reforma sistemului de sănătate era necesară şi nu va întârzia să-şi arate efectele atât de aşteptate."

Aflat într-o competiţie acerbă cu domnii Funeriu şi Botiş pentru poziţia de cel mai incapabil membru al Guvernului Boc, Cseke Attila a simţit nevoia unei lovituri decisive pentru a se instala confortabil în fruntea plutonului. Astfel, la 1 aprilie, 67 de spitale au fost desfiinţate prin ordinul ministrului sănătăţii, desigur, cu binecuvântarea boemului domn Boc, considerat de unii premier. Şi iată că doar la o săptămână de la debutul reformei, aceasta începe să îşi arate efectele atât de aşteptate. În judeţul Vâlcea un bărbat a murit în faţa spitalului proaspăt desfiinţat, aşteptând sosirea uneia dintre cele două ambulanţe care erau pe traseu. Un alt bărbat, din judeţul Constanţa, a decedat în ambulanţa care îl transporta spre spitalul judeţean aflat la o distanţă de aproximativ 80 de kilometri. Locuia în Băneasa, unde până săptămâna trecută a existat un spital. Familiile lor culeg acum beneficiile mult aşteptate ale reformei sistemului sanitar.

Este cât se poate de adevărat faptul că în România existau spitale care trebuiau desfiinţate, dar modul absolut arbitrar în care a fost stabilită lista acestora şi felul în care s-a procedat efectiv la închiderea lor duce cu gândul în cel mai bun caz la incompetenţă sau la prostie suavă şi în cel mai rău caz la rea-voinţă criminală. S-a spus că în locul spitalelor desfiinţate vor rămâne centre de permanenţă ale medicilor de familie, care după cum ştiţi nu există la această oră şi nu vor exista foarte mult timp de acum înainte. Orice persoană dotată cu un minim de bun-simţ şi inteligenţă ar presupune că mai întâi ar trebui înfiinţate aceste centre de permanenţă şi abia apoi desfiinţate spitalele. Acum pare evident faptul că în Ministerul Sănătăţii nu există persoane cu bun-simţ, iar partea cu inteligenţa este extrem de discutabilă.

Preacompetentul subsecretar de stat Arafat a declarat că în zonele în care vor fi desfiinţate unităţi sanitare va fi suplimentat numărul de ambulanţe. Mă întreb câte ambulanţe a alocat cu generozitate subsecretarul staţiilor din Băneasa şi Bălceşti, pentru a se ajunge la astronomica cifră de doi. Adică două ambulanţe funcţionale per staţie. Una? Două?

Spre deosebire de unii dintre colegii mei nu am să comentez faptul că nu a fost desfiinţată nicio unitate sanitară din judeţele Harghita şi Covasna. Mă bucur sincer că măcar populaţia din aceste judeţe, indiferent de etnie, a scăpat pentru moment de reforma născută din somnul raţiunii lui Cseke Attila.

Şi ce urmează în continuare? Eutanasierea bolnavilor psihici? În fond este un model german, deci numai bun de aplicat. E drept, s-a întâmplat doar în timpul celui de-al treilea Reich, dar asemenea amănunte sunt triviale în faţa nevoii de reformă. Gândiţi-vă câte elicoptere SMURD ar putea fi cumpărate cu banii pe care îi consumă aceşti paraziţi sociali.

Nu am să închei cerându-i demisia domnului Arafat, subsecretar de stat susţinut politic, care afirma în faţa întregii Românii că oricum pacienţii nu pot fi salvaţi. Pentru un asemenea gest e nevoie de bun-simţ. Sper doar ca acesta să nu mai aibă nicio iniţiativă până la finalul nefastului său mandat.

Şi pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple şi să nu fim condamnaţi cu toţii la moarte, cer de urgenţă o moţiune simplă la sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Anchetă parlamentară"

Domnii Boc, Csecke şi Arafat se cred Sfânta Treime. Ei spun cine trebuie să trăiască şi cine să moară. Oamenii cu coasa au hotărât deja că cine nu are şanse trebuie să moară acasă. Pe acelaşi principiu, orice caz grav (oncologicii, HIV/SIDA, infarctul, accidentul vascular cerebral) trebuie lăsat acasă, pentru a nu crea probleme reformei în sănătate. Nimeni nu mai vorbeşte de egalitate de şanse sau de etică şi echitate. Voi cere înfiinţarea unei comisii de anchetă privind desfiinţarea spitalelor, pentru ca cei care ne ucid cu premeditare să răspundă.

Sărăcia înseamnă boală, iar suprapunerea crizei va duce la explozia unei patologii care ţine de condiţiile socioeconomice manifestate în modul de alimentaţie, încălzire, igienă, precum şi de asigurarea medicaţiei pentru cronici.

Ca şi cum toate problemele din sănătate ar fi rezolvate, ca şi când am avea acelaşi număr de medici şi asistente sau condiţii de tratament ca în UE, ca şi când salarizarea ar fi similară cu cea din alte ţări, ministrul sănătăţii vine să completeze "reforma" sistemului sanitar propunând un plan naţional de paturi astfel încât România să atingă în următorii 3 ani media europeană de 5,61 paturi la mia de locuitori, aceasta însemnând de fapt desfiinţarea a 12.153 de locuri în spitale.

Reducerea numărului de paturi este posibilă doar în condiţiile în care rata de spitalizare scade, dar pentru aceasta e nevoie de educaţie pentru sănătate în şcoli, programe de prevenţie, considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională, rezolvarea rapidă a cazurilor în spitale, atunci când vom avea toate mijloacele de diagnostic şi de tratament necesare, ambulatorii eficiente, unităţi de cronici şi îngrijiri paliative.

Până atunci, reducerea numărului de locuri în spitale înseamnă creşterea numărului de locuri în cimitire.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Nimeni nu a înţeles lecţia anilor ’70"

În urmă cu patru decenii, evenimentele politice internaţionale aveau să se răsfrângă asupra preţului mondial al aurului negru, al petrolului, care în numai câteva luni avea să crească şi cu mai bine de 400%, ca urmare a diminuării controlate a producţiei de către OPEC. Aceste evenimente au fost cunoscute de toţi, însă puţini au învăţat ceva din această lecţie.

În aceeaşi perioadă, savanţii Clubului de la Roma ne evidenţiau limitele fizice ale acestor resurse ale subsolului, care odată cu creşterea exponenţială a consumului, nu puteau da o predictibilitate prea mare în timp că dezvoltarea economică pe termen lung se mai poate baza pe ţiţei.

Nu pot să nu mă întreb dacă cineva a luat în calcul efortul acestor savanţi. Dacă ne uităm la strategiile de dezvoltare economică ale statelor europene răspunsul ne vine singur: nu! Nu după peste patruzeci de ani!

Toată această lipsă de reacţie din ultimele patru decenii este şi va fi amendată de evoluţia cotaţiilor internaţionale ale preţurilor petrolului. Numai în ultimele patru luni preţul Brent al petrolului a crescut cu peste 50%, de la cel mult 80 USD la peste 124 USD, iar trendul este de creştere la peste 200 USD/baril.

S-a întrebat cineva care va fi impactul unei astfel de creşteri asupra consumului final, dar şi asupra producţiei şi competitivităţii economiilor naţionale!? Vă garantez că impactul va fi unul devastator, mult mai puternic decât cel avut în anii ’70.

Dacă economiile statelor membre ale Uniunii Europene au găsit soluţii proprii, naţionale, Uniunea Europeană, în ansamblu său, nu se poate lăuda decât cu un mare insucces reprezentat de nerealizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona.

Nici nu vreau să mă gândesc ce impact negativ asupra consumului şi producţiei din România ar putea avea creşterea preţului combustibililor pe termen mediu şi lung, având în vedere că deja au depăşit un prag de suportabilitate. Competitivitatea economiei româneşti este strict una prin costuri reduse, or, odată cu creşterea acestui cost, şi competitivitatea noastră se reduce.

Oare cât timp vom mai dori să rămânem sclavii deciziilor arbitrare şi oportuniste ale OPEC? De ce nu suntem capabili să ne definim singuri strategii de independenţă energetică, care să ne facă mai puternici şi mai puţin vulnerabili faţă de contextul internaţional? Iniţiative firave, disparate şi puţin finanţate există. Aceste proiecte au fie numele de Casa Verde sau Programul Rabla pentru maşini electrice, însă nu sunt încă suficient susţinute, pentru ca într-un termen de timp rezonabil să nu ne mai doară faptul că Rusia a majorat tarifele gazului şi nici că Orientul Mijlociu diminuează producţia pentru a creşte preţul.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"De ce mielul de Paşte nu-i român?!"

Încă de la începutul mandatului meu de parlamentar am atras atenţia asupra faptului că dincolo de problemele principale pe care le au agricultorii români în a realiza propriile producţii, o şi mai mare problemă rămâne aceea de a putea face ca producţia agricolă din România să poată ajunge pe piaţă şi pe mesele românilor.

Nu ştiu câţi dintre colegii mei cunosc faptul că preţul kilogramului de cartofi a depăşit pragul de 3 lei sau, altfel spus, 1,1 dolari, în condiţiile în care fermierii din Covasna sau Moldova nu au avut cui să vândă nici pentru 0,4-0,5 lei.

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră cunosc faptul că fermierii din Lunguleţu, Dâmboviţa, au întors sub brazdă cea mai gustoasă varză din ţară pentru că nu au putut să intre pe piaţă, iar distribuitorii care ar fi cumpărat-o nu ar fi oferit mai mult de 0,2 lei pe kilogram.

Cine nu ştie că majoritatea crescătorilor de animale din Botoşani şi Suceava aruncă laptele pentru că nu au cui să-l vândă nici măcar pe 0,4 lei, în condiţiile în care hiperofertele din supermarketuri ne vând cu 4 - 5 lei litrul, pasteurizat şi degresat?!

Mai mult, în preajma Sfintelor Sărbători de Paşte, aflăm că mielul care va sta pe mesele românilor provine din importuri efectuate din Libia, Siria sau mai ştiu eu de unde, în condiţiile în care acelaşi miel a fost exportat de unii ciobani români la jumătate din preţul la care va fi comercializat.

Deşi personal am mai atras atenţia în nenumărate rânduri asupra imperfecţiunilor care marchează piaţa bunurilor agroalimentare, o să continui să sesizez aceste lucruri până când situaţia se va ameliora, iar principalii beneficiari ai agriculturii româneşti să fie producătorii, şi nu multiplii intermediari, care în majoritatea cazurilor triplează preţurile.

Lipsa concurenţei loiale pe piaţa internă descurajează apetitul pentru fermierii români de a mai cultiva şi creşte şi chiar de a mai vinde pe piaţa internă. Nu văd de ce Consiliul Concurenţei nu s-ar implica pe viitor în această problemă, care pe de o parte afectează o cotă importantă a produsului intern brut, iar pe de altă parte cea mai mare parte a bugetului familiei româneşti.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Marea reformă portocalie produce victime!"

Sistemul de sănătate din România se află pe patul de moarte de vreo doi ani încoace, de când reformiştii portocalii au venit la putere şi au tot experimentat în acest domeniu o mulţime nesfârşită de idei năstruşnice. Guvernanţii echipei de şocuri electrice, Boc-Băsescu, au început haotizarea sistemului de sănătate din România printr-o subfinanţare a acestuia fără precedent, după care au mers mai departe cu reforma, continuând cu insistenţă prin a strica definitiv absolut tot ceea ce se făcuse bine şi temeinic anterior.

Dar gravitatea situaţiei actuale constă în faptul că cei mai mari specialişti în teorie mincinoasă şi reformatori păguboşi ai tuturor timpurilor, domnii Boc şi Băsescu, girează şi implementează reforme peste reforme, care mai de care mai imposibil de aplicat în practică şi pline de greşeli flagrante, ce au doar rolul de a bulversa fără ieşire întreaga societate românească şi de a produce falimente şi eşecuri în lanţ.

Din promisiunile de viitor luminos, pe care le-au încasat românii drept cec în alb, pentru voturile lor din ultimele campanii s-a ales un praf mocirlos deja, în care se afundă din ce în ce mai rău ţara!

Cum este posibil ca într-o Românie modernă şi democratică premierul Boc să hotărască de unul singur tot - sau, mă rog, cu tranzitarii inconştienţi ai Palatului Victoria -, că trebuie să fie închise dintr-o dată peste 70 de spitale şi încă peste 100 dintre cele existente trebuie să fie reorganizate, fără ca acele comunităţi din care fac parte spitalele respective să-şi dea acordul pentru acest lucru vital pentru sănătatea oamenilor?

Toate aceste spitale publice, domnilor Boc şi Băsescu, sunt ţinute în viaţă prin contribuţiile pe care le plătesc lună de lună românii, timp de o viaţă, cu toţii cetăţeni ai acestei ţări, care atunci când se îmbolnăvesc îşi reclamă doar dreptul firesc de a fi trataţi de urgenţă acolo unde li se poate acorda imediat primul ajutor, şi nu la zeci şi sute de kilometri depărtare de casă, pentru că aşa aţi hotărât dumneavoastră!

Zilele acestea au murit doi români deoarece rudele sau vecinii lor nu ştiau încă toate detaliile macabrei reforme portocalii. Aceştia nu aflaseră încă ce le-au dăruit premierul Boc şi preşedintele Băsescu în schimbul voturilor primite: boli tratate cu sărăcie lucie şi indiferenţă până la moarte.

Da, domnilor inumani conducători ai poporului român spre pieire, pur şi simplu românii de rând, care muncesc fără încetare pentru o biată pâine - căruia dumneavoastră nu-i ştiţi nici măcar preţul corect -, n-au aflat încă ce spitale au fost închise din ordinul dumneavoastră, începând cu 1 aprilie a.c. Aceştia bat în continuare la uşile unităţilor medicale şi află cu surprindere că salvarea lor se află departe de supravieţuire, la zeci sau sute de kilometri distanţă de şansa de a mai trăi şi mâine. Pentru că dumneavoastră, domnule preşedinte-(mare!) jucător aţi pariat pe incompetenţă şi le-aţi jucat vieţile românilor la ruleta batjocurii nemărginite şi a nepăsării neclintite de vreo undă de umanitate sau moralitate...

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Stopaţi de urgenţă reforma ucigaşă! Redaţi-le românilor dreptul la sănătate!"

Minunata reformă portocalie din domeniul sănătăţii se constată a fi un mare dezastru, încă o decizie luată pe picior, fără niciun dram de luciditate sau viziune asupra consecinţelor imediate a închiderii spitalelor din localităţile mai mici.

Cine îşi asumă răspunderea pentru ceea ce aţi provocat, domnule prim-ministru Boc? Cine va plăti pentru pierderea de vieţi omeneşti, domnule ministru Cseke? Cine v-a spus dumneavoastră, domnilor, că românii din anumite localităţi nu au acelaşi drept la îngrijire medicală ca şi cei din marile oraşe şi că aceştia trebuie obligaţi, doar pentru că aşa vreţi dumneavoastră, să se plimbe pe drumuri ca să-şi vadă de sănătate sau ca să primească primul ajutor, atunci când au nevoie urgentă?

A justifica trimiterea bolnavilor acasă din zeci de spitale, pe motiv că acestea trebuie închise sau transformate în azile de bătrâni, nesolicitate de nimeni, reprezintă un afront fără precedent adus cetăţenilor acestei ţări!

Unde este respectat dreptul fundamental la egalitate al cetăţenilor români, stipulat expres în Constituţie, domnule Boc? De ce le-aţi luat românilor cele mai fundamentale drepturi şi le-aţi dat în schimb un munte imens de obligaţii, austerităţi, boli şi sărăcie?

Articolul 4 din Constituţie, la alin.(1) spune foarte clar: "Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.", iar la alin.(2), dreptul egal al cetăţenilor este şi mai bine întărit: "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială".

În acest context, aţi luat şi decizia de a închide spitalul din municipiul Codlea, din judeţul Braşov, fără să-i întrebaţi pe locuitorii de aici dacă mai au nevoie de acest spital. Sute de codleni, nemulţumiţi că spitalul lor s-a închis, în ciuda celor zece manifestări stradale pe care le-au organizat până acum, au decis să blocheze sâmbăta trecută DN1. Aceştia au avut un mod original şi trist de a vă spune ce înseamnă pentru ei reforma dumneavoastră macabră, domnilor guvernanţi anesteziaţi de putere: înarmaţi cu un sicriu, o cruce şi coroane, codlenii au înaintat pe drumul naţional care duce spre Sibiu: "Noi nu cedăm spitalul, avem mare nevoie de el. Nu cedăm până când nu reuşim să convingem autorităţile că trebuie să-l redeschidă."

Deciziile dumneavoastră sunt întotdeauna unilaterale, domnule prim-ministru Boc! I-aţi sărăcit peste noapte pe români fără să-i întrebaţi dacă vă dau voie. I-aţi împovărat de datorii pentru multe generaţii de acum înainte, fără să vi se dea în vreun fel această permisiune. Acum le închideţi spitalele şi le luaţi dreptul unor cetăţeni ai acestei ţări la sănătate, fără să vă intereseze protestele lor vehemente şi fără să vă pese că acest lucru este similar cu condamnarea la moarte a celor care nu-şi permit să se deplaseze unde vreţi dumneavoastră.

Stopaţi de urgenţă reforma ucigaşă! Redaţi-le românilor dreptul la sănătate!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Umilirea profesorilor, ocupaţia de bază a guvernelor portocalii"

Este inimaginabil ce se întâmplă în aceste zile în România! După un tsunami nesfârşit de suferinţe, crize şi sărăcie, la fel ca în vremurile în care ni se raţionaliza până şi bucata de pâine, am ajuns să trăim momente de coşmar, regizate cu toată cruzimea din dotare de către sinistra echipă guvernamentală a domnului Boc.

În loc de relansare economică şi speranţe de mai bine, domnul Boc ne-a pus în scenă în această primăvară cel mai grotesc spectacol de care am avut parte vreodată: spitalele sunt închise şi oamenii lăsaţi să moară la uşile încuiate ale acestora, iar statul de drept este anulat prin asumare guvernamentală. Adică România democratică, Legea fundamentală şi hotărârile judecătoreşti nu mai au nicio valoare atunci când vine vorba de drepturile unor cetăţeni câştigate în instanţă. De ce? Nimic mai simplu, pentru că aşa vrea domnul Boc!

Cine striga cât îl ţineau plămânii, în 2008, că legea prin care se măreau salariile profesorilor cu 50% trebuie pusă în aplicare imediat, chiar dacă premierul de atunci, domnul Tăriceanu, spunea foarte clar că nu sunt bani sub nicio formă şi a susţinut acest lucru dinainte ca aceasta să fie adoptată şi chiar i-a cerut preşedintelui Băsescu să nu promulge legea?! Dar atât dumneavoastră, domnule prim-ministru Boc, cât şi domnul Băsescu, aţi fost foarte vehemenţi atunci, cerând ca salariile profesorilor să fie plătite, indiferent de consecinţele economice: "Dacă Tăriceanu blochează legea prin ordonanţă de urgenţă, depunem plângere penală împotriva primului-ministru pentru abuz în serviciu. Legea a fost aprobată de trei dintre instituţiile statului: de Parlament, de Curtea Constituţională, de preşedintele României. Parlamentul a fost bun când a fost suspendat preşedintele, acum nu mai este bun. Ţara asta merge spre dictatură. Ori ne întoarcem la comunism, ori acceptăm legile unui stat de drept. Nu este posibil ca Tăriceanu să se şteargă pe preş de fiecare dată când are chef. Poţi să fii şi Călin Popescu-Tăriceanu, nu poţi să-ţi baţi joc de instituţiile statului."

Cum să numim acum acele declaraţii, domnilor guvernanţi portocalii şi domnule Băsescu, minciuni sfruntate, ipocrizie fără limite sau bătaie de joc la adresa profesorilor? Sau poate doar vorbe goale pe post de afrodisiace, bune de tratat votanţii în campanie electorală şi uitate subit, imediat după ce sacii electorali au fost colectaţi?

Să înţelegem că propriile dumneavoastră susţineri sunt nule de drept sau că atunci când guvernaţi dumneavoastră, domnule Boc, românii trebuie să vă lase să le încălcaţi toate drepturile, să le anulaţi şi tăiaţi veniturile, doar pentru că le aruncaţi în ochi angajări peste angajări, fără nicio răspundere reală sau vreun dram de simţ civic sau respect pentru lege şi cetăţean?!

Unde este acum statul de drept, domnule prim-ministru Boc, când deciziile justiţiei sunt nerespectate în totalitate de guvernul pe care-l conduceţi sau când sunt îngheţate legi de mai bine de doi ani şi anulate drepturi legale, doar pentru că aşa aveţi chef dumneavoastră?

De ce nu vă vedeţi greşelile flagrante, nedreptăţile, minciunile şi nu vă criticaţi cu aceeaşi severitate, domnilor portocalii? Oare spre ce merge, ţara acum, domnilor Boc şi Băsescu? Cumva spre dictatura portocalie?!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Şcoala românească scoate tâmpiţi?!"

Dacă preşedintele Traian Băsescu îşi imagina acum doi ani că şcoala scoate tâmpiţi, realitatea este acum mult mai tristă. Salariile profesorilor nu doar că nu au fost majorate cu 50%, aşa cum a susţinut şi le-a promis în campania electorală, după ce a semnat decretul de promulgare, nu doar că au fost diminuate cu 25%, ceea ce în realitate a însemnat o tăiere a veniturilor cu aproape 40%, dar acum ele au fost şi plafonate.

În acest moment, există 7.000 de hotărâri judecătoreşti irevocabile pentru reîncadrare, potrivit Legii nr.221/2008, şi peste 50.000 de procese pe rol. Motivele invocate de Emil Boc pentru această decizie nu stau în picioare. Practicile judiciare neuniforme la care face referire premierul Boc sunt, de asemenea, rezultatul măsurilor luate de propriul Guvern: oamenii nu ar mai fi dat statul în judecată pentru a-şi obţine drepturile salariale în instanţă dacă acelaşi Executiv nu ar fi decis, în 2009, să nu acorde majorările salariale care se cuveneau profesorilor de drept. Argumentul lipsei banilor, invocat de Emil Boc de fiecare dată când deschide gura, este, în fapt, lipsea de viziune economică, lipsa măsurilor corecte şi a furtului din bani publici operat de clientela politică portocalie.

Probabil foarte puţini se vor revolta în faţa deciziei Guvernul de a plafona salariile profesorilor, iar şi mai puţini de atât vor sesiza adevărata veste proastă din proiectul pe care Boc îl pregăteşte pentru a fi adoptat. Premierul motivează, într-un mod halucinant, decizia Guvernului: "România nu îşi poate permite să plătească astăzi majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Datorită unor practici judiciare, unor profesori li s-a admis majorarea salariilor cu 50%, iar alţii nu au primit în instanţă această majorare".

De aici înţelegem că s-a făcut dreptate. Cum adică să primească unii şi alţii nu? Mai bine să sufere toată lumea! Dar cel mai periculos este precedentul de a nu respecta puterea judecătorească. Premierul desfiinţează democraţia şi creează un precedent periculos, prin căutarea intenţionată a unei formule legislative care să anuleze expres deciziile judecătorilor. Formularea "datorită unor practici judiciare" ar trebui să ne revolte pe toţi. Acesta este decretul prin care justiţia nu mai este independentă, nu mai are nicio putere, iar deciziile ei devin în ochii puterii doar "nişte practici" ca oricare altele.

În concluzie, da, preşedintele Traian Băsescu până la urmă cred că avea dreptate: uneori şcoala românească mai scoate şi tâmpiţi! Şi, întâmplător, unii ajung chiar miniştri sau, şi mai rău, chiar prim-ministru!

Domnul Marin Almăjanu:

"Răspunderea cui o mai angajaţi, domnule Boc, dacă instanţele au dat decizii irevocabile?"

Domnul Boc ne vorbea altădată de respectarea Constituţiei şi a instituţiilor statului sau despre inviolabilitatea statului de drept. Dar, din păcate, dumnealui avea astfel de discursuri doar pe vremea când nu ocupa fotoliul de premier. Imediat după instalarea sa în prima funcţie guvernamentală, a uitat cu desăvârşire tot ceea ce susţinea în trecut şi a purces voios la încălcarea principiilor sale, dar, mai ales, a tuturor drepturilor cetăţenilor acestei ţări.

Instituţiile statului nu mai există de când a început domnul Boc să guverneze, pentru că a avut grijă dumnealui să le anuleze toate prerogativele şi să le înlocuiască cu propriile decizii angajate ori de câte ori are chef să schimbe radical lucrurile în vreun domeniu.

Până în prezent, domnul Boc a bătut orice record şi şi-a angajat răspunderea de 11 ori în faţa Parlamentului, ducând în derizoriu Parlamentul, dezbaterile publice sau drepturile categoriilor sociale.

Nu a mai contat niciodată părerea cetăţenilor, a sindicatelor, a patronatelor sau a opoziţiei dacă domnii Băsescu şi Boc au vrut altceva. Unul a decis, celălalt şi-a asumat!

Dar eu vin şi vă întreb, domnilor conducători, în numele cui aţi luat toate aceste hotărâri de a sărăci poporul, de a falimenta firmele, de a lăsa pe drumuri milioane de români şi de a le pune în pericol sănătatea şi viaţa?

În numele cui anulaţi decizii judecătoreşti definitive şi vreţi acum să începeţi procedurile de angajare a răspunderii în Parlament pentru proiectul legii care limitează creşterile salariale pentru profesorii care au câştigat drepturi salariale în instanţă?

Guvernul va îngheţa până la sfârşitul acestui an salariile profesorilor care au câştigat în instanţă majorări salariale, la un nivel plafonat la remuneraţia din luna ianuarie, şi va interzice acordarea de noi drepturi salariale prin contracte colective sau individuale de muncă, sub sancţiuni penale. "Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederile legii", se arată în actul normativ. Documentul stabileşte, totodată, că personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ nu va primi sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 şi nici prime de vacanţă, tichete de masă, tichete-cadou şi indemnizaţii la ieşirea la pensie, precum şi că munca suplimentară va fi compensată numai cu timp liber.

"Mă bucur că putem fi corecţi cu cadrele didactice. Din păcate, în trecut s-au spus multe lucruri neadevărate", a declarat domnul ministru Funeriu.

Adică pentru dumneavoastră corectitudinea se traduce prin încălcarea legilor şi anularea unor drepturi câştigate pe bună dreptate, domnilor guvernanţi? Până când mai aveţi de gând să-i minţiţi, să-i batjocoriţi şi să-i umiliţi pe profesori, domnule Boc?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Ce aţi făcut din România, domnilor Băsescu şi Boc, doamnă Udrea? Cât credeţi că mai puteţi întinde coarda?"

Cred că oricărui român blând din fire, căruia i-ar mai trece pe la urechi celebrul slogan băsescian: "Să trăiţi bine!", i-ar fi greu să-şi stăpânească cuvintele care i-ar năvăli, din ce în ce mai expresive şi mai pline de "recunoştinţă", pe măsură ce guvernarea lui "Lăcustă Vodă" se apropie de scadenţă.

România trăieşte în aceste zile nişte clipe de coşmar, desprinse parcă din cele mai groteşti şi inimaginabile scenarii de groază. Aproape că anii de criză sufocantă, plini de falimente, şomaj fulminant şi austerităţi atroce, 2009 şi 2010, par de catifea, pe lângă acest început cumplit de an 2011, în care ni se promisese o primăvară economică şi o înflorire socială.

Anul 2011 a început cu un nou Cod al muncii neacceptat nici de centralele sindicale, dar nici de 4 din cele 5 asociaţii patronale importante.

Apoi, 2011 a continuat, din păcate, cu lacăte pe viaţa cetăţenilor, prin decizia de închidere bruscă a spitalelor româneşti, fără nicio licărire de luciditate care să vă facă să vedeţi consecinţele devastatoare asupra sănătăţii şi aşa din ce în ce mai precare a românilor.

Aţi adus România într-un stadiu incredibil de jalnic, cu un procent al românilor bolnavi, dintre cei cu vârste mai mari de 50 de ani, de peste 80%!

Aţi eliminat reţetele compensate şi aţi inventat un nou bir pe sănătate: coplata! Aţi făcut din pensii şi salarii nişte venituri minuscule, bune de vizionat cu lupa pentru a mai dibui ceva din ele, şi aţi instituit crunta sărăcire a populaţiei la rang de politică naţională, domnilor Băsescu şi Boc, şi, bineînţeles, ultima pe listă, doamna ministru a frunzei carpatine, Elena Udrea!

Şi, acum, în aceste zile de început de primăvară - promisă a fi o ieşire din prăpastia imensă a crizei -, aţi culminat cu producerea de victime omeneşti ale reformei dumneavoastră nesăbuite.

Mor oamenii în România la uşile spitalelor închise, iar domnul Boc vrea rapoarte ale celor întâmplate, de parcă nu era de aşteptat să se întâmple aşa! Dar domnul Goe, pardon, Boc, este liniştit, că i-au spus lui nişte băieţi de la minister cum că oricum nu avea nimeni ce să le facă acelor bolnavi, pentru că erau şi aşa în stare gravă! Chiar şi aşa să fie, oamenii aceia aveau dreptul la o minimă îngrijire medicală, oamenii aceia mai aveau o şansă, iar statul român, pe care, din păcate, dumneavoastră, bietule domn premier, îl conduceţi, trebuia să le-o ofere.

Se fac proteste vehemente şi lanţuri umane în jurul spitalelor pe care marii reformişti ai României le închid cu forţa ca să le transforme în cămine de bătrâni - pe care nu le cere şi nu le va locui nimeni -, dar guvernanţii PDL-işti le râd în nas oamenilor aduşi la disperare de toate aceste decizii demente, cu nesimţirea ordinară a îmbuibatului cocoţat prin minciună pe scaunul guvernării.

V-aş întreba de ce, de exemplu, vreţi să închideţi spitalul de la Călineşti, judeţul Argeş? V-aş întreba dacă aveţi habar că acest spital îndeplineşte toate condiţiile cerute de prietenii dumneavoastră care v-au "sfătuit" în problema reformei în sănătate. V-aş întreba dacă ştiţi că nu există absolut niciun motiv (din cele invocate de specialiştii dumneavoastră de doi lei) să lăsaţi fără îngrijire medicală un număr de peste 50000 de oameni? Dar, nu-i aşa, aceste întrebări ar avea vreun rost dacă pe dumneavoastră v-ar interesa vreun moment soarta poporului român. Dar cum nu vă interesează...

Nu rămâne decât să conchid că urâţi acest popor mai mult decât l-au urât ţaţa Leana sau nea’ Nicu! Aş putea să spun că vă aflaţi la acelaşi nivel de ură cu "colegul" dumneavoastră de administraţie, cetăţeanul (al cărei ţări, stimate?) Csibi Barna!

Aşa că, vă rog, în numele celor care nu vă mai suportă nesimţirea, minciuna, hoţia şi trădarea, duceţi-vă!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Primul pas spre normalitate - demisia Guvernului Boc!"

Guvernarea Băsescu - Boc face victime. Vă mărturisesc că aş fi vrut să fie doar o figură de stil, dar nu este. Aş fi preferat să fie o exagerare a opoziţiei sau a televiziunilor "mogulilor", dar nu este. De această dată au murit oameni, în faţa spitalelor goale, pe uşile cărora Guvernul a pus lacătul! Iar Guvernul nu îşi asumă nicio răspundere. Ministrul sănătăţii continuă aşa-zisa reformă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Reforma în sănătate s-a transformat în haos şi situaţii disperate. Reorganizarea spitalelor a fost făcută cu barda, fără un studiu de impact social, fără consultarea cetăţenilor, fără aprobarea autorităţilor locale.

Potrivit art. 34 din Constituţia României, "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice". Guvernanţii încalcă Legea fundamentală fără nicio reţinere şi au tupeul să răspundă cu cinism în faţa durerii oamenilor.

În timp ce PDL-iştii dansează cu frenezie pe la televizor, sărăcia şi disperarea românilor au atins culmile răbdării. Guvernul Băsescu-Boc se poartă de parcă ar fi de pe altă planetă!

Este momentul ca aceşti guvernanţi incompetenţi şi mincinoşi să explice românilor, cu subiect şi predicat, de ce trebuie să strângă cureaua până la os, de ce se închid spitalele şi şcolile, de ce cresc preţurile şi şomajul, în vreme ce banii publici se scurg în buzunarele clientelei politice. Guvernul actual trebuie să spună românilor de ce pregăteşte noi concedieri în masă, de ce îşi bate joc de profesori, de ce lasă fără tratament mii de oameni bolnavi de cancer, în timp ce Emil Boc spune că a scos ţara din criză! Este foarte lungă lista întrebărilor la care trebuie să răspundă gaşca portocalie aflată la guvernare.

Nu mai putem accepta cinismul, incompetenţa şi minciuna guvernanţilor, nu mai putem accepta alte victime umane pe altarul reformei. Acest guvern este vinovat de omor calificat şi trebuie să îşi dea demisia!

Indiferent cum se numeşte şi ce culoare politică are, Guvernul are o responsabilitate faţă de toţi cetăţenii acestei ţări. Cei aflaţi la guvernare nu pot lua decizii fără să ţină cont de părerea cetăţenilor şi fără să-şi asume responsabilitatea pentru măsurile adoptate şi efectele acestora. Asta nu înţelege gaşca portocalie condusă de Băsescu şi de Boc!

Guvernul este rupt de realitate şi nu respectă principiile democraţiei şi ale statului de drept. Măsuri care afectează viaţa oamenilor şi legi extrem de importante pentru societate au fost adoptate fără consultare, fără dezbatere, ignorând Parlamentul şi nesocotind dialogul social. Acum, Emil Boc vrea să-şi asume răspunderea şi pe Legea dialogului social. Este un nonsens să adopţi fără dezbatere serioasă, fără dialog cu actorii sociali un proiect de lege a cărui esenţă este tocmai dezbaterea, dialogul!

Emil Boc nu poate veni zilnic aici să-şi asume răspunderea pe sute de proiecte, pe tot ce-i poate trece prin cap, sfidând limitele democraţiei, legile ţării şi deciziile instanţelor de judecată. Guvernele anterioare au adunat împreună, în 20 de ani, acelaşi număr de asumări câte reuşeşte să bifeze Boc în doar doi ani de mandat.

Nu putem fi părtaşi la o asumare abuzivă a acestui Guvern care sfidează Parlamentul şi democraţia, care nu pune preţ pe sănătatea şi educaţia oamenilor.

Primul pas spre normalitate, în România anului 2011, este demisia Guvernului Boc.

Domnul Dorel Covaci:

"Asumarea legislativă repetată - un pericol pentru democraţie"

Toate legile importante ale ultimilor doi ani au trecut de Parlament fără dezbatere, Cabinetul Boc promovându-le prin asumarea răspunderii, în timp ce, în ultimii 20 de ani, guvernele anterioare au adunat toate la un loc acelaşi număr de asumări.

Luăm în considerare că, până la expirarea mandatului, există şanse ca actualul guvern să-şi îmbunătăţească "performanţa", dacă ţinem cont de media cu care ne-a obişnuit, de a apela la această procedură de cel puţin 2 ori pe an.

Instrumentul asumării răspunderii legislative a devenit un alt buton de control al PDL-ului, aflat încă la tastatura de comandă a ţării, cu care paralizează orice factor oponent şi cu care îşi creează scurtături importante pentru îndeplinirea sarcinilor de partid.

Guvernul PDL a dobândit periculosul obicei de a-şi asigura trecerea legilor importante, cu implicaţii majore asupra poporului, în forma dorită, prin abuz de asumare a răspunderii, eludând, sfidând şi desconsiderând total Parlamentul României, potrivit Constituţiei unica autoritate legiuitoare a ţării, precum şi principalii actori sociali.

Codul civil, Codul penal, Legea educaţiei naţionale, Legea-cadru privind salarizarea unică a personalului plătit din fonduri publice, Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, Codul muncii şi, mai nou, Proiectul de Lege privind plafonarea salariilor profesorilor şi Codul de dialog social sunt legile care au fost sau urmează să fie trecute prin asumarea răspunderii de actualul Guvern al României.

Toată această conduită a executivului, în absenţa unor cazuri extreme, de forţă majoră, este un atac în forţă la adresa democraţiei din România şi a statului de drept.

Asistăm la derapaje fără precedent, în care Preşedinţia se substituie Guvernului, iar acesta, la rândul lui, confiscă Parlamentului prerogativele constituţionale.

S-a ajuns la situaţia intolerabilă în care orice inepţie sau moft al reprezentanţilor PDL poate deveni peste noapte lege (uneori se asumă chiar o modificare a unei legi asumate de acelaşi guvern cu ceva timp în urmă), prin instrumentul-jucărie pe care îl preferă guvernanţii, acela de a eluda procedura dezbaterilor parlamentare şi consultarea partenerilor sociali.

În stilul precipitării sunt trecute legi importante, cu implicaţii majore asupra categoriilor sociale, iar mesajul este că cei de la putere râd în nas atât poporului, cât şi reprezentanţilor acestora, parlamentari şi membri ai societăţii civile, care ar trebui să le apere drepturile.

Domnul Florin Iordache:

"Spitalele s-au închis, urmează şcolile!"

Zilele trecute, premierul Emil Boc ne anunţa că "reforma" în sănătate era necesară şi că spitalele trebuiau închise. Nu preciza de ce nu a existat un studiu de impact care să indice eficienţa şi economia rezultată din acest act administrativ. Mai mult, a existat un arbitrar în modul de alegere în plan judeţean a spitalelor închise. În acelaşi timp, banii privind funcţionarea spitalelor vin de la case de sănătate, deci nu avea ce căuta Ministerul Sănătăţii în această ecuaţie.

Dar într-un guvern care a dovedit dispreţ şi desconsiderare a legii şi Constituţiei totul e posibil.

La ce să ne aşteptăm în continuare? La închiderea unor şcoli şi la disponibilizări de dascăli pentru a rămâne mai mulţi bani la dispoziţia premierului şi care să fie împărţiţi pe principii clientelare?!

În aceste zile are loc procedura de asumare a răspunderii Guvernului asupra salarizării profesorilor, în total dezacord cu hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Constituţiei. Dar nu mai contează, Emil Boc merge înainte, spre disperarea românilor, anunţând că am ieşit din criză, dar cred că în curând ieşim din Europa ca nivel de trai şi ca mod de viaţă.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Protejarea drepturilor refugiaţilor în România - doar 3,5 lei pe zi?"

După Al Doilea Război Mondial dreptul umanitar a pătruns în mod determinant în conştiinţa publică şi reprezintă cel mai semnificativ grup de norme primare apărute în sistemul dreptului internaţional. Evoluţia răspunderii internaţionale penale a reprezentat în mod irecuzabil un factor de umanizare şi consolidare a dreptului internaţional umanitar, în strânsă conexitate cu dreptul internaţional al drepturilor omului.

În întreaga lume, numărul persoanelor deplasate forţat din cauza condiţiilor de război sau încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale se ridică la 43 de milioane (15,2 milioane de refugiaţi, 27,1 milioane de persoane deplasate intern şi 983.000 de solicitanţi de azil), dintre care majoritatea sunt asistaţi de UNHCR (Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite).

România şi-a consolidat profilul internaţional în domeniul dreptului umanitar internaţional, ca promotor al respectării drepturilor omului şi demnităţii umane, atât ca stat donator şi, recent, ca stat de relocare a refugiaţilor, reiterând importanţa garantării şi protejării efective a drepturilor fundamentale ale omului.

Statisticile confirmă faptul că în România au fost depuse peste 800 de cereri de azil doar în 2010, iar din 1991, anul aderării României la Convenţia privind statutul refugiaţilor din 1951, până în prezent au fost depuse peste 17.000 de cereri de azil, dintre care mai mult de 3.000 au fost aprobate.

Mai mult, în data de 12 martie 2009 a fost inaugurat oficial, la Timişoara, primul Centru de Tranzit în Regim de Urgenţă din lume pentru persoanele aflate în nevoie de protecţie internaţională, reprezentând cel mai important proiect implementat de România în materia dreptului internaţional umanitar. Rezultat al Acordului dintre înalţi reprezentanţi ai UNHCR, ai Guvernului României şi ai Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, centrul a primit până în prezent un număr de 637 de refugiaţi de origine eritreeană, sudaneză, palestiniană, etiopiană, srilankeză, irakiană şi nigeriană, aflaţi în nevoie urgentă de evacuare din prima ţară de azil. Conform acordului, refugiaţii găzduiţi în Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă au dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe o perioadă limitata de şase luni, înainte de a fi acceptate în mod permanent de către state de relocare. Până în prezent, ţările care au decis să preia refugiaţi din Centrul de la Timişoara, sunt Statele Unite ale Americii, Canada, Marea Britanie, Suedia, Australia, Norvegia şi Olanda.

Aceste eforturi considerabile realizate de statul român pentru a contribui la consolidarea dreptului umanitar internaţional aşează România pe harta statelor care luptă strategic împotriva ameninţărilor tradiţionale la adresa păcii şi securităţii internaţionale, ca un stat partener activ şi credibil din perspectiva cooperării transfrontaliere.

Dincolo de aceste eforturi recunoscute statului român în materia protejării drepturilor refugiaţilor, trebuie formulată o nouă politică a sistemului efectiv de protecţie a acestor persoane, din perspectiva mecanismelor juridice, dar şi a remuneraţiei zilnice pe care o primesc refugiaţii pentru asigurarea hranei: doar 3,5 lei!

Protejarea efectivă a drepturilor refugiaţilor se referă şi la asigurarea unui trai decent, în condiţii normale de viaţă, respectând deplin principiul demnităţii umane, iar alocarea acestei sume infime pentru asigurarea hranei zilnice nu face decât să umbrească demersurile considerabile ale României în materia dreptului umanitar internaţional. De aceea, se impune majorarea decentă a acestei sume, astfel încât refugiaţii găzduiţi de Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă Timişoara să constate cu adevărat protejarea drepturilor şi intereselor lor legitime şi să beneficieze de condiţii decente de trai pe teritoriul statului român.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"România în criza lui Băsescu, Udrea, Boc... PDL!"

Multă vreme am crezut că şi ţara noastră, ca alte ţări, nu poate ocoli grava criză economică internaţională şi că poate unele măsuri ar fi atenuat-o într-o formă minoră, dar criza s-ar fi simţit categoric dureros pentru majoritatea populaţiei, ceea ce ar fi fost de înţeles...

Pe măsură ce au trecut lunile şi efectele crizei au devenit tot mai dure, tot mai greu de suportat, au afectat un număr tot mai mare de oameni, au făcut ca mulţi oameni să nu se poată gândi la ziua de mâine decât cu teamă, îngrijorări şi neputinţă...

Guvernanţii români - Băsescu, Udrea, Boc şi iubitul lor PDL - au acţionat rapid, dar greşit, au înăbuşit şi mai tare economia, au provocat o criză şi mai profundă, aplicând măsuri dintre cele mai stupide şi contrare regulilor economice:

- au introdus impozitul minim pe companii şi au băgat în faliment peste 200.000 de mici firme, iar multe firme mai mari au avut dificultăţi;

- au redus peste 150.000 de locuri de muncă, ceea ce a afectat bugetul ţării, nemaiîncasându-se impozite şi taxe;

- au redus contribuţiile de la buget pentru învăţământ, sănătate, protecţie socială, afectând grav prezentul şi viitorul naţiei;

- au majorat TVA şi au distrus consumul, care mai putea aduce o speranţă că activitatea economică se mai poate relua

- au dat legi proaste care au blocat creditările, au adus la cheremul băncilor pe toţi cetăţenii împrumutaţi, cărora nu li s-a respectat niciun drept;

- au alocat puţinii bani ai bugetului naţional către clientela portocalie, care a utilizat şi va utiliza bugetul ţării pentru cumpărarea de voturi.

Toate aceste prostii au fost dictate de Traian Băsescu şi Elena Udrea şi puse în aplicare de Emil Boc şi PDL.

Am constatat că alte ţări au înţeles rapid amploarea crizei care cuprindea lumea şi s-au adaptat cu măsuri adecvate, cu măsuri care să asigure o grijă mai mare faţă de viitorul destul de negru...

Toată lumea ştie azi că Franţa, Italia, Germania, chiar şi ţări mai mici, ca Bulgaria, au acţionat responsabil pentru popoarele lor şi au grăbit măsurile de relansare economică.

Guvernul Băsescu, Udrea, Boc a pus ţara pe tava FMI, care a dictat contabil care să fie viitorul României: o ţară datoare, uşor de manevrat, subdezvoltată, care să consume ce produc alţii, o ţară fără nicio speranţă!

Guvernul Băsescu, Udrea, Boc a mărit criza pentru România şi pentru asta trebuie să plece!

Domnul Filip Georgescu:

La fiecare sfârşit de săptămână străbat colegiul în care am fost ales deputat, precum şi alte zone din judeţul Argeş. Acum, în prag de primăvară, mă aşteptam să văd pe câmp mii de oameni, de agricultori care, prin activităţile specifice sezonului, să pregătească terenul pentru noua recoltă, să cureţe păşunile şi fâneţele pentru a asigura hrana necesară animalelor. Se acţionează sporadic din mai multe motive prezentate de cei care, totuşi, încearcă an de an să obţină produse vegetale şi zootehnice necesare măcar traiului lor zilnic, nemaivorbind de acumularea unor venituri pentru a investi într-un nou ciclu de producţie agricolă.

Puţini, foarte puţini agricultori argeşeni au reuşit, în ultimii ani, să-şi procure, prin forţe proprii, tractoare şi setul de maşini agricole de care au nevoie pentru efectuarea unor lucrări agricole de calitate, care să le asigure producţii la hectar la nivel european. Chiar dacă băncile comerciale, dublate de Fondul de Garantare a Creditului Rural, oferă ţăranilor facilităţi în procurarea de utilaje agricole, ţăranul nostru nu vrea să mai audă de împrumuturile bancare. Aceasta pentru că utilajele sunt, în majoritate, din import şi destul de scumpe, iar dobânzile la credite au o valoare ridicată.

La peste 10 milioane de hectare de teren arabil cât are România, din care peste 3 milioane de hectare rămân nelucrate an de an, ce mană cerească era acum producţia românească de tractoare şi maşini agricole pentru fermierii şi agricultorii din ţara noastră.

Chiar în atare condiţii, fără susţinere din partea statului, în România se obţine o producţie însemnată de cereale. Însă, chiar în condiţiile ridicării preţului la grâu şi porumb, la cereale, în general, fermierii sunt tot mai săraci, deoarece s-au îmbogăţit cei care, fără a avea vreo legătură cu agricultura, au cumpărat cu preţuri modeste silozurile de cereale. Un preţ al cerealelor este fixat la recoltare şi altul, mult mai consistent, după câteva luni în care producţia este păstrată în depozite-silozuri. Din spusele agricultorilor autentici, silozurile de cereale trebuie să se afle în administrarea fermierilor. Din păcate, pe drumul producător-consumator, preţul cerealelor se amplifică de mai bine de trei ori. Iar consumatorii suntem noi, cei mulţi, care trebuie să asigurăm pâinea zilnică familiilor noastre.

O agricultură modernă nu se poate face fără o tehnologie modernă, fără maşini şi utilaje agricole performante, fără soiuri de mare productivitate. Iar pentru ca fermierii noştri să beneficieze de toate acestea au nevoie de susţinere materială din partea statului, de strategii pe termen mediu şi lung privind producţia agricolă. Vorba unui agricultor cu state vechi în domeniu: "Dacă nu ai bani, nici deştept nu poţi să fii. Aceasta este problema agriculturii noastre".

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Raportul unui primar general - campion al neîmplinirii!"

În anul 2011, la trei ani de la alegerea unei iluzii "independente" la şefia Capitalei, privesc şi mă înfior cum arată una dintre cele 27 de capitale ale Uniunii Europene: plină de gropi şi şanţuri, de guri de canal peste sau sub nivelul şoselei sau chiar fără capace, de gunoaie, mii de câini comunitari şi pot continua lista neregulilor.

Mulţi turişti străini, care au o altfel de percepţie asupra Bucureştiului decât avem noi, de multe ori comentează fie că ne aflăm după bombardamente, fie că această aşezare urbană nu are niciun fel de administraţie locală care să aibă grijă de cetăţenii ei.

Oare gospodarul-şef nu vede ce este în jurul său?! Sau nu poate vedea decât obsesia pentru autostrada suspendată, autostrada care de fapt este mai mult subterană?

Ce ar trebui să facem, dragi bucureşteni? Ar trebui să-l înţelegem, chiar dacă noi nu avem nicio vină şi suntem cei care suferim? Edilul-şef are un vis, care vrea să devină realitate. Chiar declară că cea mai mare neîmplinire a sa în acest mandat este că nu a reuşit să demareze lucrările de construire la autostradă. Eu vă întreb: dar care au fost împlinirile?

Consolidarea clădirilor cu risc seismic este un cuvânt străin pentru domnia sa, reabilitarea termică a blocurilor a fost strict o acţiune a primăriilor de sectoare şi a Ministerului Dezvoltării, pentru care domnia sa nu ar putea să-şi aroge niciun merit, lipsa locurilor de parcare, infrastructura - o simţim pe pielea noastră în fiecare zi, proiectul de reabilitare a centrului istoric, o promisiune certă - va fi gata la vară. Care vară, domnule primar?

Domnule primar, Bucureştiul nu este al dumneavoastră! Este al nostru, al tuturor, iar activitatea dumneavoastră s-a remarcat printr-un mare nimic. Aşa că, dacă la spital promisiunile dumneavoastră deşarte încurajau pacientul şi îi dădeau speranţă de viaţă, pentru bucureşteni promisiunile fără acoperire nu-şi au rostul şi vă vor trimite foarte probabil înapoi, la locul dumneavoastră de muncă iniţial, la spital.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Guvernul acordă sprijin tinerilor întreprinzători"

În schimbul de declaraţii politice la nivelul opiniei publice româneşti nu se întrezăreşte niciodată imaginea de ansamblu. Ca oameni politici, avem tendinţa de a fi partizani, prezentând lucrurile fie în alb, fie în negru. Aşa se face că, de multe ori, am auzit dinspre opoziţie, cu precădere dinspre PNL, voci care cer programe de stimulare economică. Dacă săptămâna trecută am vorbit despre reuşita Programului Prima casă, săptămâna aceasta vreau să punctez importanţa Programului de sprijinire a debutanţilor în afaceri.

Este un proiect care a pornit greu: parţial din cauza blocajului mediatic, parţial din cauza procesului legislativ complicat. Odată pornit însă, programul oferă sprijin tuturor tinerilor care vor să-şi facă o afacere. Nu este vorba numai de stimulente, dar şi de fonduri efective. Astfel, fiecare tânăr întreprinzător poate să ceară 10.000 de euro pentru înfiinţarea unui start-up, bani nerambursabili, şi să obţină facilităţi pentru obţinerea unui împrumut de 80.000 de euro, garantat de stat prin FNGCIMM. Altă facilitate acordată tinerilor este scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariaţi angajaţi pe durată nedeterminată.

Consider că este un program extrem de important din două perspective. Pe de o parte, de stimulare economică, nefiind neglijabil impactul pe care pot să-l aibă pe piaţă aceste firme. Şi mă bucur mult că închidem capitolul reprezentat de impozitul minim. Pe de altă parte, de educare a tinerilor noştri, care pot să pornească activităţi antreprenoriale simplu şi fără riscuri proprii. Mai mult decât atât, am auzit chiar câteva cazuri de tineri plecaţi la muncă în Occident, în posturi de studii superioare, care s-au întors în România tocmai pentru a putea accesa acest program.

Până la momentul actual, conform Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, există peste 1500 de microîntreprinderi care s-au înregistrat în cadrul Programului naţional de sprijinire a debutanţilor în afaceri. Lucrurile se află încă în stadiul de aprobare de către AIPPIMM, dar potenţial s-a depăşit plafonul alocat iniţial doar pentru 1.100 de firme. Şi totul s-a făcut extrem de repede, semn că tinerii ştiu despre această oportunitate şi decid să se folosească de ea. Mai mult, planurile de afaceri cu care aceştia au venit sunt foarte bine construite, conform evaluatorilor din AIPPIMM.

Succesul de care se bucură programul ar trebui să fie suficient pentru ca el să fie continuat, completat şi extins. Este o iniţiativă a Guvernului cât se poate de sănătoasă pentru economia românească şi le dă şansa tuturor tinerilor să pornească în viaţă aşa cum vor ei. Îi încurajează să se zbată pentru dezvoltarea proprie, dar oferă şi un imbold revenirii economice. Aş putea să garantez pentru dezvoltarea multora dintre firmele pornite acum, pentru că România are suficienţi tineri cu idei şi capabili, care trebuie doar puţin susţinuţi.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Zootehnia românească are nevoie urgent de o strategie de dezvoltare"

Un segment de mare însemnătate economică şi socială, cu o structură specifică în domeniul agriculturii, o constituie zootehnia. Evoluţia oscilantă din ultimii 20 de ani a acesteia, ca urmare a decapitalizării societăţilor comerciale, a condus la scăderea drastică a efectivelor de animale şi a randamentelor obţinute.

Scăderile de efective au fost şi sunt de-a dreptul catastrofale şi greu de recuperat, mai ales la bovine, specie la care, practic, efectivul s-a redus la jumătate, ciclul de refacere fiind de 3-5 ani între generaţii, deci de lungă durată (în 1990 efectivul de bovine era de 6,5 milioane capete).

Ca urmare a politicilor iresponsabile promovate faţă de agricultură, în general, şi faţă de zootehnie, în special, prin decimarea efectivelor de animale, inclusiv a celor matcă, producţia de carne a scăzut pe total specii cu peste 30%.

După integrarea în Uniunea Europeană, la această cauză, însă, se mai adaugă, printre altele, concurenţa cărnii şi preparatelor din carne importate, care beneficiază de subvenţii "grase" în ţara lor de origine şi nu trebuie omis nici faptul că puterea de cumpărare a românului s-a diminuat drastic.

În producţia animalieră, doi parametri sunt relevanţi: efectivele de animale şi producţia acestora. Diminuarea efectivelor de animale (îndeosebi bovine şi porcine), în condiţiile în care resursele furajere concentrate şi de volum sunt suficiente, trebuie explicată prin eficienţa scăzută a activităţii de creştere a animalelor.

Reducerea efectivelor la speciile de porc a fost determinată de intrarea în procesul de restructurare (ASAL), mai corect lichidare necondiţionată, a complexelor industriale de creştere a animalelor (în perioada guvernării CDR).

Este straniu şi de neînţeles faptul că în timp ce combinatul "Comtim" a fost lichidat judiciar, în Ungaria, la nici 100 de kilometri, se construia în anul 1997 cel mai mare combinat de creştere a porcilor, care funcţionează şi astăzi.

Astfel, a continuat în perioada 1996-2000 distrugerea celor 48 de complexe de porci prin lichidare şi, în acelaşi timp, distrugerea materialului biologic.

Această poziţie eronată a fost a unor "analişti amatori" care au apreciat că activitatea complexelor de creştere a animalelor este nerentabilă.

Aproape toate complexele zootehnice din România puteau fi puse în condiţii normale (mai ales economico-financiar) de exploatare şi puteau asigura producţii performante, fără a ne chinui să readucem astăzi la viaţă zootehnia.

În prezent, agricultura, în general, şi zootehnia, în special, se găsesc în apropierea colapsului.

Anul 2011 poate deveni, în condiţiile crizei instalate, unul din cei mai "negri" ani pentru tot ce este "verde" şi aparţine agriculturii. Aceasta se va datora, în principal, şi lipsei unei strategii de dezvoltare a zootehniei.

Oricât de mult optimism ar avea actuala guvernare, trebuie să înţeleagă că acest proces nu este nici simplu, nici uşor şi nici nu se poate realiza foarte rapid.

Dacă s-ar lua măsuri excepţionale de redresare a zootehniei printr-un puternic sprijin venit din partea statului şi Uniunii Europene, roadele acestora se pot vedea doar peste 8-10 ani.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Acelaşi regim pentru toţi"

Recent, a avut loc o ultimă inaugurare a ansamblului monumental Mátyás Király, în prezenţa autorităţilor Guvernului român şi a celui de la Budapesta, care au finanţat împreună restaurarea statuii ecvestre a regelui Matei Corvin şi a celorlalte patru statui de la bază.

Problema nu rezidă în faptul că a fost restaurată o statuie a unei mari personalităţi a Ungariei, ci în aceea că monumentele conducătorilor români nu sunt prevăzute pentru a fi restaurate de către autorităţile de la Bucureşti.

Un astfel de exemplu este cel al monumentului dedicat lui Mihai Viteazul, care este amplasat în piaţa centrală a municipiului Cluj-Napoca şi care se află într-o stare avansată de degradare. Nu cred că a fost prevăzut nici de autorităţile locale, nici de cele centrale un buget pentru refacerea acestui monument.

În plus, nu cred că ar fi prea mult ca data de 27 mai să fie marcată în calendarul manifestărilor culturale ca o zi în care, pentru prima dată în istorie, au fost unificate toate cele teri provincii româneşti sub sceptrul lui Mihai Viteazul, în 1600.

Domnul Călin Potor:

"Integrare amânată a tinerilor proveniţi din casele de copii în societate"

Integrarea tinerilor proveniţi din casele de copii în societate şi în viaţa activă, precum şi folosirea optimă a potenţialului lor, reprezintă elemente esenţiale pentru reducerea excluziunii sociale şi pentru ajungerea la creştere durabilă a oricărei societăţi. Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului necesită o intervenţie imediată, constituind o prioritate pentru orice societate democratică, numai pentru Guvernul actual nu.

Consider că este nevoie de o abordare integrată, la nivel naţional, printr-o strategie naţională, care include Planul de măsuri de incluziune socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecţie acordată copiilor instituţionalizaţi.

Tinerii proveniţi din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncaţi în stradă după ce au împlinit 18 ani, nu excludem că mai sunt şi cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare şi masă, dar această practică este ilegală. Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituţiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Pentru marea majoritate a zeci de mii de copii care au devenit majori până în acest an nu există o alternativă instituţională, mulţi dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituţii practică soluţia menţinerii lor şi după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă.

Cel mai des, ei nu ştiu să practice o meserie şi, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să relaţioneze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viaţă socială normală, independentă, pentru că nu au învăţat toate acestea în instituţiile în care şi-au petrecut copilăria. Prin urmare, acest segment implică eforturi deosebite în vederea incluziunii sociale, deoarece se pune simultan problema găsirii unei locuinţe, a unui loc de muncă, a construirii unei relaţii sociale şi interpersonale, diferite, prin natura lor, de experienţa anterioară.

Responsabilitatea suportului pentru aceşti tineri aparţine autorităţilor locale. Implicarea comunităţilor locale este pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă. Se impune adoptarea de măsuri care să ducă la consolidarea capacităţii de prevenire a abandonului, prin dezvoltarea la nivel comunitar de servicii de prevenire a abandonului de copii prin planificare familială; dezvoltarea unei reţele comunitare de centre de zi; organizarea în cooperare cu unităţile sanitare a unui sistem de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide; transferul spre segmentul comunitar de protecţie socială a activităţii de consiliere şi sprijin pentru părinţi; organizarea de centre maternale în toate localităţile urbane, precum şi în comunele cu cazuri sociale mai frecvente.

De asemenea, propunem îmbunătăţirea sistemului cvasifamilial de îngrijire prin reglarea reţelei de asistenţi maternali profesionişti, în funcţie de frecvenţa cazurilor sociale/comunitare; organizarea în toate comunităţile cu copii în dificultate a caselor de tip familial; asigurarea monitorizării permanente a fiecărui caz în parte; acţiuni permanente de informare şi formare a personalului de îngrijire, prevenirea abandonului şcolar prin susţinerea familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc de abandon şcolar. Nu în ultimul rând, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ar trebui să se implice mai mult în această problemă, prin organizarea unor cursuri de alfabetizare, dar şi prin acţiuni de integrare a acestor tineri în societate.

Domnul Călin Potor:

"Umbra lui Băsescu la apus!"

Cu ani în urmă, prin 2004-2005, Traian Băsescu avea o formidabilă priză la electorat. Se ducea prin ţară şi era întâmpinat mai peste tot cu simpatie. Vorbea la televizor şi oamenii îşi lăsau treburile deoparte, înghesuindu-se în faţa micului ecran, pentru a-l vedea şi a-l asculta.

Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar lumea şi-a pierdut încrederea în "farul călăuzitor" de la Cotroceni. Locul unei armate de susţinători a fost luat de o camarilă din ce în ce mai restrânsă, care, foarte curând, după previzibilul eşec al PDL de la alegerile parlamentare de anul viitor, îl va abandona fără regrete. În materie de slugărnicie, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Alaiul de lachei nu are ruşine. Înconjurând pe marele lor Dalai Lama, eunucii eleganţi vor să ne arate că pe ei nu-i atinge nici suferinţa milioanelor lăsate pradă mizeriei, nici vaietele de durere ce ies din văi şi din munţi, nici doliul ce au întins în fundul satelor calicite şi devastate. Alaiul trece mândru pe strade, pintenii zornăiesc, coifurile sclipesc, iar uralele răguşite şi nechezatul cailor ne spun că bucuria a cuprins ceata de trântori şi de ieniceri... Trăiască regele! Şi-n mijlocul acestei mascarade comandate din vreme, în mijlocul acestei beţii voite, niciun glas nu se ridică spre a spune oamenilor de carnaval că veselia lor este o sfidare aruncată ţării reale.

Există o adâncă prăpastie între cohorta celor ce petrec astăzi şi între gloatele flămânde şi chinuite, pentru care viaţa e un lanţ de nesfârşite mizerii. Armata e încă în satele pustiite, încă nu s-a stins agonia celor răniţi, încă nu s-a uscat sângele vărsat, încă nu s-a răcit ţărâna sub care zac victimele procurorilor, şi iată că stăpânitori trufaşi apar în convoi cu fruntea sus, zâmbitori, senini ca nişte nevinovaţi. Ai zice că prăznuiesc asasinatele ce au săvârşite împotriva ţărănimii, asasinate îngrozitoare, care pun un stigmat neşters pe toate frunţile astea obraznice. Căci ce înseamnă cinismul acesta al oficialilor? Când ţăranii mor de foame, se aruncă banii pe nişte petreceri barbare şi neruşinate! Când ţăranii sunt ucişi, la Bucureşti regele vine să-şi plimbe faţa printre cetăţeni. Parcă s-ar întoarce de la un război pe care ţara l-ar fi voit. Dar pentru ce atâta mascaradă?! Nu simte oare regele că tot entuziasmul care-l înconjoară este plătit? Nu vede el că n-are în juru-i decât mercenari, că poporul cel adevărat nu vine să facă coardă acestei zbânţuieli netrebnice? Nu aude regele că uralele sunt comandate după tact? Îl mulţumeşte oare popularitatea asta plătită cu bani furaţi din bugetul ţării? Un om inteligent ar vedea toate astea şi mai bine şi-ar ascunde capul în fundul cel mai obscur al palatului decât să se arate la lumină.

Domnul Călin Potor:

"Când va ieşi România din criză?"

Criza economică mondială se estompează în fiecare zi ce trece, dar România începe tot mai mult să resimtă această recesiune economică, căreia marii economişti de la nivel mondial nu reuşesc să-i găsească antidot. Cel mai mult au resimţit criza companiile din România. Pe de o parte, cele care au avut contractate credite pentru dezvoltare sau acoperirea altor nevoi de lucru s-au trezit în faţa imposibilităţii de a restitui aceste împrumuturi, concomitent cu îngreunarea posibilităţii de plată a furnizorilor, mai ales în cazul celor care au avut de făcut plăţi în valută. Astfel, pe fondul prăbuşirii burselor mondiale, companiile nu mai pot miza pe acestea ca surse de finanţare, astfel încât orice altă variantă de acoperire a nevoilor financiare a fost total blocată.

Pe fondul crizei economice, solicitările de creditare din partea companiilor adresate băncilor au scăzut, într-un tablou complet al unei crize financiare care a aruncat în faliment extrem de multe companii din România. Întrebarea care se pune este retorică. România nu s-a dovedit a fi capabilă să găsească managerii şi resursele care să evite aceasta criză, nici măcar sau cu precădere la nivel guvernamental, unde acţiunile statului au fost haotice şi pline de neprevăzut, în sens negativ. Pe de altă parte, nici măcar aşa-numita parte bună a crizei economice, cea conform căreia scăzându-le puterea de cumpărare consumatorii europeni s-ar putea orienta spre produsele mai ieftine, cum ar fi cele româneşti, nu a stat în picioare, nefiind viabilă.

Pentru a ieşi la liman, România are nevoie urgentă de adoptarea unor politici monetare solide şi coerente, care să asigure un mic avans economic şi în următorii ani, nu de prognoze ŕ la Boc, care să ne spună că ieşim din recesiune în timp ce românii nu au ce pune pe masă...

Domnul Călin Potor:

"Clonaţi-l pe George Brăiloiu!"

Omul de afaceri George Brăiloiu, intrat recent în posesia manuscriselor valoroase care au aparţinut marelui Emil Cioran, merită, fără doar şi poate, un titlu nobiliar din partea statului român. De altfel, el va primi astăzi, în aula Academiei Române, cea mai mare distincţie a Academiei, Meritul Academic, pentru faptul de a fi recuperat aceste manuscrise şi de a le dărui statului român. Brăiloiu devine astfel, prin gestul său, dintr-un ilustru necunoscut, un mare român. Probabil un exemplu ilustrativ pentru miile de români care nu şi-au dobândit calitatea primordială de om, respectiv acei români despre care nu a auzit aproape nimeni, deşi sunt autorii unor acte de caritate absolut incredibile.

În cazul licitaţiei Cioran de la Paris, George Brăiloiu s-a substituit însuşi statului român. Un stat incapabil, ca şi Guvernul boc cu "b" mic, care-l conduce, să întreprindă ceva concret pentru istoria neamului.

Înglodat în datorii la FMI şi alte instituţii pentru care vom cotiza ani de zile de acum încolo, Guvernul actual de tristă amintire nu a catadicsit să scoată din fondul de rezerve banii cuveniţi memoriei lui Emil Cioran. Ministrul ungar al culturii române le-a spus clar românilor că nu avem bani pentru Cioran pentru că am alocat sume importante pentru recuperarea brăţărilor dacice. Halal să le fie şi să ne fie! Nu suntem în stare să ne conservăm istoria, să ne cinstim înaintaşii, să păstrăm vie cultura română, să dăinuim peste veacuri! Conduşi de boc, am devenit nişte laşi incurabili. Tocmai de aceea, în România există specimene care-l spânzură simbolic pe Avram Iancu şi nu păţesc nimic, un individ care nici măcar istoria ţării lui materne nu o cunoaşte, în caz contrar ar fi aflat că iubita marelui erou din Munţii Apuseni a fost o unguroaică neaoşă...

Din fericire pentru România, un român a putut achiziţiona, contra unei sume fabuloase, manuscrisele scoase la vânzare care i-au aparţinut marelui Cioran. George Brăiloiu trebuie nu numai felicitat şi distincţionat, ci şi clonat. Cine auzise până acum de acest om? Nimeni. Cu toate acestea, este un mare român şi un mare patriot. Un exemplu demn de urmat pentru acest guvern de incapabili, care nu dă doi bani pe istoria românilor şi nu îşi cinsteşte marile figuri.

Domnul Călin Potor:

"România lui Boc nu este în stare să dezvolte surse regenerabile de energie"

Comunitatea mondială se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore, cum sunt cele ale energiei, apei şi alimentaţiei, rezolvarea corectă a lor fiind esenţa preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă. O dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice şi a disponibilităţii resurselor, în condiţiile unei importante creşteri demografice şi a necesitaţii de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt private de acesta. Utilizarea surselor de energie regenerabilă - SER au avantajul perenităţii lor şi a impactului neglijabil asupra mediului înconjurător, ele neemiţând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creşterii sale, bilanţul fiind nul. În acelaşi timp, aceste tehnologii nu produc deşeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârşitul vieţii, spre deosebire de instalaţiile nucleare, este relativ simplă.

De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deşertului, în cadrul proiectului Desertec. Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia şi deşertul "la lucru" pentru a produce energie, apă potabilă şi un climat de securitate. Mai multe ţări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc şi Tunisia, au manifestat deja interesul pentru acest gen de cooperare. În acest context, reprezentantul comisarului european pentru mediu s-a pronunţat pentru nevoia de promovare a energiei regenerabile în regiunea euro-mediteraneană, în condiţiile în care ţările membre ale Uniunii Europene sunt nevoite să importe masiv petrol.

Mulţi dintre noi cunoaştem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporţie de 20% a energiei obţinute din surse regenerabile. Dar câţi dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În ţările occidentale vedem la tot pasul instalaţii eoliene de producere a energiei electrice, şi totuşi, în Occident se consideră că nu s-a făcut îndeajuns.

Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... pe hârtie. În viaţa de zi cu zi însă nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o deţină hidroenergia şi foarte puţin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în ţările vestice - biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.

Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut o cantitate extrem de redusă de energie, în comparaţie cu potenţialul real la nivel naţional.

Domnul Ioan Balan:

"O strategie de competitivitate pentru România"

Mult prea mult se vorbeşte în România, atât în mediul politic, cât şi mai ales în mediul jurnalistic, despre subiecte mondene sau probleme de moment, şi mult prea puţin se vorbeşte în ţara noastră despre probleme care ar putea influenţa viitorul nostru pe termen foarte lung.

Vă spun sincer că sunt neplăcut surprins de faptul că, măcar la nivelul elitelor politice româneşti, nu am constatat vreo preocupare deosebită faţă de cele mai importante preocupări europene în materie de creştere economică pe termen lung.

Presa românească a acordat mult mai multe spaţii divorţurilor pseudomondene şi aproape deloc nu s-a preocupat de iniţiativele istorice franco-germane, care în scurt timp se pot transforma în decizii economice concrete.

Aş fi curios câţi români, dar mai ales câţi oameni politici sunt la curent cu propunerea privind constituirea unui "pact pentru competitivitate" la nivel european. Vă garantez că sunt foarte puţini cei care bănuiesc măcar despre ce este vorba.

În faţa principalelor dezechilibre macroeconomice care au zguduit statele membre ale Uniunii Europene, cea mai mare parte a statelor cu viziune pe termen lung au identificat principala cauză a acestora în eşecul atingerii obiectivelor Agendei de la Lisabona şi ale respectării Pactului pentru Stabilitate şi Creştere.

Soluţia nu poate fi alta decât transformarea sistemică a economiilor, de la economii slab concurenţiale, la producţii competitive pe plan mondial.

Bineînţeles că aici intră ansamblul de măsuri pe care un guvern le poate lua pentru a stimula dezvoltarea competitivă a economiei: stimularea cercetării, dezvoltării, transferurilor de know-how, reducerii costurilor de fabricaţie, inclusiv a costurilor cu forţa de muncă.

Creşterea competitivităţii unei economii sau a unei ramuri a economiei nu este nici uşoară şi nici ieftină. Dificultăţile sunt legate de rezistenţa la schimbare, iar costurile de concurenţa acerbă internaţională, care nu este inertă, ci, dimpotrivă, într-o puternică dinamică. Avem şi exemple de succes în România, în rândul investitorilor străini, care au modificat produse şi tehnologiile, reuşind să depăşească astfel vicisitudinile crizei.

Chiar dacă trăim euforia creşterii fără precedent a exporturilor româneşti, cine vrea să aibă o imagine mai clară asupra acestora ar trebui să se uite şi la structura lor. Nu trebuie să fii vizionar ca să spui că vulnerabilităţile sunt extrem de mari şi că această creştere este o creştere de scurtă durată, dacă ea nu va fi susţinută şi de măsuri guvernamentale.

România are nevoie urgent de un pact naţional de competitivitate, în consonanţă cu obiectivele europene, care însă să transforme economia României într-un motor eficient de producţie şi inovaţie pentru pieţele internaţionale.

Suntem obligaţi, mai mult ca niciodată să transformăm optica economică obtuză, construită pe termene foarte scurte, în politici şi viziuni pe termen lung, într-un context internaţionale, în permanentă schimbare.

Domnul Ion Dumitru:

"Trebuie un alt mod de a gândi viticultura"

După anul 1989, suprafeţele cultivate cu viţă de vie au sporit cu 20 mii de ha în defavoarea viilor altoite şi indigene. Repartiţia pe zone geografice a suprafeţelor cultivate reflectă concentrarea acestor terenuri, în special în Moldova şi Muntenia - peste 60% din totalul de circa 290.000 ha.

Starea actuală a viticulturii româneşti este pusă în evidenţă şi de nivelul coeficienţilor de randament (media - 3500 kg/ha).

Locul României pe piaţa europeană a vinului se poate aprecia după mai multe criterii:

• după suprafaţa viticolă - pe locul 5, după Spania, Italia, Franţa şi Portugalia;
• după producţia de struguri - locul 5, după Spania, Italia, Franţa şi Portugalia;
• după producţia de vin - locul 6, după Italia, Franţa, Spania, Germania şi Portugalia;
• după volumul consumului intern de vin - pe locul 7, după Franţa, Italia, Germania, Spania, Rusia şi Anglia.

Cu toate că România, din punct de vedere al potenţialului viticol, face parte din primele cinci-şase ţări pe plan european şi din primele nouă ţări pe plan mondial, totuşi, în funcţie de cantitatea de vin exportată, România se situează pe locul 11-12 în ierarhia ţărilor europene şi pe locul 19-20 pe plan mondial.

Deşi Bulgaria, Moldova şi Ungaria, de exemplu, se situează în ierarhia ţărilor europene după România în ceea ce priveşte potenţialul viticol, totuşi aceste ţări, din punct de vedere al exportului de vin, fac parte din primele zece ţări exportatoare din Europa.

Toate aceste lucruri negative sunt consecinţa zecilor de mii de hectare devenite pârloagă.

Noii proprietari nu pot fi acuzaţi de acest dezastru. Astfel, lipsiţi de cunoştinţe şi posibilităţi materiale, toţi cei care şi-au redobândit proprietăţile asistă acum neputincioşi la distrugerea acestor bunuri, pentru a căror realizare s-a cheltuit enorm.

În acelaşi timp, participarea României la comerţul exterior prin exportul de struguri a fost aproape imperceptibilă pe pieţele europene. În schimb, în ultimii ani, pe piaţa românească au pătruns cantităţi mari de struguri din import, mai ales în perioadele de extrasezon, provenite în mare parte din Spania, Italia, Grecia şi Turcia.

Înclinarea balanţei comerciale în favoarea importurilor este consecinţa neaplicării unor politici adecvate sau a aplicării defectuoase a politicii existente, care a creat un mediu concurenţial subdezvoltat şi puternic dezechilibrat, în defavoarea producătorilor agricoli autohtoni.

În concluzie, consider oportun să supun atenţiei actualei puteri un minim pachet de măsuri care să ducă la o revigorare a sectorului viticol:

• protejarea perimetrelor de viţă de vie rămase încă în exploatare;
• stimularea pe cale legislativă a formelor asociative;
• susţinerea financiară în vederea revitalizării pepinierelor;
• constituirea unui fond special de sprijinire a viticulturii;
• urgentarea infuziei de capital în aplicarea unor tehnologii moderne, prin fondurile europene.

Doamna Manuela Mitrea:

"Exodul tinerilor"

Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i în ţara mea! Aşa spune o vorbă din bătrâni, dar proverbul nu mai este valabil şi în anul 2011, când tot mai mulţi dintre tinerii noştri iau drumul străinătăţii din cauza lipsa locurilor de muncă, a salariilor mici, a serviciilor medicale slabe şi mai ales a lipsei perspectivei de a-şi întemeia o familie şi a-şi lua o locuinţă.

Numărul studenţilor care se întorc de la studii din străinătate este tot mai mic. Dintr-un studiu realizat de Liga Studenţilor din Străinătate reiese faptul că 85% dintre tinerii care învaţă în afara ţării nu vor să se mai întoarcă în România. Cei mai mulţi motivează că nu au un viitor sigur acasă şi că statul nu acordă sprijin pentru cercetare sau studii aprofundate.

La fel gândesc medicii, cercetătorii, specialiştii agricoli, inginerii în tehnologiile avansate sau alte categorii cărora guvernanţii nu le oferă nici un fel de sprijin şi motive să rămână, ci din contră, îi îndeamnă să ia drumul pribegiei.

Măsurile de aşa-zisă "reformă" luate de actualii guvernanţi au lovit şi în generaţia tânără. Tăierea salariilor, închiderea unor şcoli, spitale sau judecătorii şi parchete, mărirea taxelor şi impozitelor, instabilitatea legislativă, toate acestea îi determină pe tineri să-şi abandoneze familiile şi să plece.

Ne pleacă tinerii valoroşi, pentru că ei s-au născut, au crescut şi au trăit în libertate şi nu pot accepta derapajele antidemocratice ale unor guvernanţi pseudodemocraţi, pentru că nu acceptă să fie minţiţi şi să fie conduşi de un "profesor" de drept constituţional care a emis cele mai multe acte normative neconstituţionale, care angajează răspunderea guvernului aproape trimestrial, care nu respectă hotărâri ale instanţelor.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Sărăcia - prognoza României pe termen mediu şi lung"

La finalul săptămânii trecute, unul dintre oamenii cu cea mai mare credibilitate din România, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a declarat că beneficiarii de asistenţă socială nu vor reveni la nivelul din 2008 până în 2015. În această categorie se încadrează şi pensionarii, şomerii, persoanele cu handicap şi mulţi alţii. Practic, pentru aceştia nu există niciun fel de speranţă că vor trăi, dacă nu mai bine, măcar la fel ca în anul 2008. În faţa acestei proiecţii negative şi dureroase ne întrebăm care vor mai putea fi argumentaţiile domnului Boc şi ale miniştrilor săi, mai ales în condiţiile în care aceste estimări au fost făcute de cineva care nu este angrenat în nici o luptă politică conjuncturală.

Mai mult decât atât, Guvernul Boc decide să îşi angajeze răspundere după răspundere în faţa unui Parlament care se vede lipsit de posibilitatea de a modifica sau contribui la actele emise de către Guvern. Mai nou, se anunţă o asumare de răspundere pe Codul de dialog social, care va modifica o mare parte din relaţiile dintre partenerii sociali, precum şi esenţa dialogului între factorii importanţi din societate. Desigur, nu putem avea vreo estimare optimistă, ci, din contră, dacă este să ne raportăm la atitudinea de până acum a Guvernului PDL, ne putem aştepta la o înrăutăţire a condiţiilor de viaţă şi de lucru, la o viciere a raporturilor fireşti dintre angajaţi şi angajatori, dintre stat şi sectorul privat din România

Aşadar, previziunile domnului Isărescu ar putea suferi chiar modificări, căci viaţa românilor s-ar putea înrăutăţi, şi nicidecum îmbunătăţi, sub conducerea domnului Boc şi a acoliţilor săi. În acest context, singura prognoză realistă pentru România este sărăcia, instaurată în ţară pe termen mediu şi lung.

Doamna Antonella Marinescu:

"Istoric Autostrada Soarelui - tronson Cernavodă - Medgidia - Constanţa"

Preambul

Anii 103 - 105 d.H

Arhitectul sirian Apolodor proiectează şi execută pentru împăratul Traian podul peste Dunăre de la Drobeta-Turnu Severin. Cu ocazia inaugurării, împăratul Traian atacă Dacia.

Anii 107 - 109 d.H

După cucerirea Daciei, armata română prelungeşte drumul pietruit care lega Dunărea (la Dierna) cu interiorul Daciei, până la Apulum (Alba-Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca) şi Porolissum (Moigrad) (aproximativ 480km).

Anul 275 d.H

După retragerea legiunilor romane din Dacia, pe fostul teritoriu ocupat rămâne o reţea de 12.000 km de drumuri pietruite construite în 169 de ani (ritm de construcţie de 71 km/an).

Dintre cei 12.000 km, pe teritoriul actualului judeţ Constanţa se aflau aproape 350 km, dintre care 100 km făceau parte din categoria drumurilor imperiale (un fel de autostradă romană).

18 iulie 2005

Consiliul Judeţean Constanţa eliberează Certificatul de Urbanism nr.58 pentru tronsonul de autostradă Cernavodă-Medgidia-Constanţa, inclusiv centura de ocolire a municipiului Constanţa.

Noiembrie 2005

Ministrul transporturilor, Gheorghe Dobre, declara că Autostrada Soarelui va fi finalizată în 2008.

2 august 2007

Consiliul Judeţean Constanţa eliberează Certificatul de Urbanism nr.122 pentru centura de ocolire a municipiului Constanţa.

27 februarie 2008

Consiliul Judeţean Constanţa eliberează Certificatul de Urbanism nr.46 pentru tronsonul de autostradă Cernavodă-Medgidia-Constanţa.

31 august 2008

Ministerul Culturii îi atrage atenţia ministrului Radu Berceanu că lucrările de cercetare şi descărcare arheologică s-au făcut cu o firmă care nu este abilitată să desfăşoare astfel de lucrări.

11 martie 2009

Ministrul Radu Berceanu anunţa că Autostrada Soarelui va fi gata în primăvara anului 2011. Sunt desemnaţi constructorii pentru cele două tronsoane: Cernavodă-Medgidia şi Medgidia-Constanţa.

16 martie 2009

Ministrul Radu Berceanu anunţa că pe Autostrada Soarelui se va circula începând din luna aprilie a anului 2011.

2 iulie 2009

Ministrul Radu Berceanu identifica primul "duşman" al construcţiei de autostrăzi în România: dacii lui Burebista care s-au apucat să construiască fortificaţii pe viitorul traseu al autostrăzii.

7 septembrie 2009

CNADNR comunica constructorului necesitatea modificării traseului pe tronsonul Cernavodă-Medgidia, ca urmare a vestigiilor descoperite de arheologi pe traseul iniţial. Pe lângă dacii lui Burebista, pe lista "duşmanilor" construcţiei de autostrăzi se alătură romanii din Legiunile a XIII-a Gemina şi a IV-a Macedonica.

29 octombrie 2009

CNADNR avizează noul traseu pentru segmentul Cernavodă-Medgidia.

24 februarie 2010

CNADNR semnează contractul de consultanţă cu o firmă de avocatură pentru efectuarea exproprierilor necesare traseului autostrăzii.

Iulie 2010

CNADNR predă către constructorul COLAS terenul aferent unui segment de doar 5 km din totalul de 20 km (segmentul Cernavodă-Medgidia).

15 august 2010

Acelaşi Radu Berceanu anunţa că pe Autostrada Soarelui se va circula din iunie 2011, cel puţin pe un singur fir.

10 noiembrie 2010

Ministrul Anca Boagiu anunţa că Autostrada Soarelui va fi finalizată la sfârşitul anului 2011.

15 februarie 2011

Reprezentantul la Constanţa al ministrului Anca Boagiu începe identificarea "vinovaţilor de serviciu" pentru întârzierea finalizării autostrăzii. După o scurtă analiză, se hotărăşte că Nicuşor-Daniel Constantinescu este ruda directă cu dacii şi romanii.

8 martie 2011

Ministrul Anca Boagiu "identifica" un nou duşman al finalizării autostrăzii, pe francezii de la COLAS (rude îndepărtate cu romanii lui Berceanu prin alianţă cu galii).

11 martie 2011

Un cutremur devastator loveşte Japonia. Printre obiectivele distruse se numără autostrada Tohoku.

24 martie 2011

După 13 zile de lucru intens, Autostrada Tohoku este redeschisă pe o lungime de 300 km.

14 martie 2011

Ministrul Anca Boagiu declara că Autostrada Soarelui va fi finalizată în 2012.

14 martie 2011

Din 760 de imobile, necesar a fi expropriate pe tronsonul Cernavodă-Medgidia, au fost rezolvate doar 4,6% din exproprieri.

31 martie 2011

Proprietarii de culturi viticole din zonă încep lucrările agricole specifice (legatul şi tăiatul viţei de vie). Până la această dată niciunul dintre aceştia nu a fost anunţat oficial despre expropriere, nu s-au făcut evaluări şi nici măsurători în teren.

Am zis!

Domnul Mircea Duşa:

"Desfiinţarea spitalelor - diagnostic fatal"

Aş dori să încep această declaraţie printr-un motto al lui Nicolae Titulescu:

"Societăţile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forţe: inteligenţa şi puterea". Din pricina descentralizării nu tocmai înţelepte, pacienţii din România nu vor mai găsi spitale, iar în lipsa acestora, vor petrece timpul mai mult în ambulanţe, în loc de secţii.

Ministerul Sănătăţii a dorit să facă reformă în sănătate. Şi, în opinia reprezentanţilor Ministerului, reforma înseamnă desfiinţarea spitalelor. Dar nu au fost desfiinţate doar spitale în paragină şi într-o avansată degradare. Acesta a desfiinţat spitale care au fost renovate recent şi în care s-a achiziţionat aparatură nouă şi performantă. Oare ce se va întâmpla cu toată această aparatură? Va rămâne uitată pe undeva prin subsolurile clădirilor, la fel ca în multe alte exemple?

Studiile internaţionale demonstrează că spitalele mici reduc cu 40 până la 60% din necesarul de îngrijiri medicale oferite de spitalele terţiare din zona respectivă, dar, cu toate aceste dovezi, Ministerul Sănătăţii a desfiinţat spitalele mici.

O altă consecinţă a desfiinţării spitalelor este că se vor pierde şi mai mulţi medici, deoarece norma medicilor se calculează în funcţie de numărul de paturi. Apoi, cheltuielile suplimentare îi vor determina şi mai mult pe medici să plece în străinătate.

Rolul Guvernului este acela de a creşte calitatea serviciului medical şi a-l aduce cât mai aproape de cetăţean, nu acela de a desfiinţa spitale.

Cu toate acestea, reforma sănătăţii merge înainte. Spitalele sunt desfiinţate, acolo unde mai funcţionează încă, nu există medicamente, medicii pleacă pe capete spre alte zări, iar oamenii mor din ce în ce mai des. Medicamentele sunt din ce în ce mai scumpe iar românii se tratează cu ceaiuri sau leacuri băbeşti, ca în Evul Mediu. Femeile nu mai nasc în maternităţi, ci în toalete. Statul român nu are nicio legătură cu aceste probleme cu care se confruntă cetăţenii săi.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Cei ce sapă groapa altora, pică ei înşişi în ea!"

România este ţara paradoxurilor.

Există români care excelează în sport şi cu bucurie felicităm recentele rezultate meritorii ale gimnaştilor noştri la Campionatele Europene de la Berlin. Există români premiaţi la Salonul de Invenţii de la Geneva. Există români care, în ciuda sărăciei crunte căreia îi supravieţuiesc, căci de trăit bine nu poate fi vorba, excelează la olimpiade, uimind prin rezultate mediile universitare internaţionale.

Există însă şi români ce nu pot fi suspectaţi de prea multă inteligenţă, dar de aservire a unor forţe oculte, dacă e să luăm în calcul neîncrederea oamenilor în deocamdată actualii la cârmă, da. Aceşti păcălici ce s-au ales păcălind, manipulând şi fluturând promisiuni niciodată onorate excelează-n prestaţii televizate bătând orice concurenţă la... dansuri lascive, împart pomeni cu iz de peşte electoral, se "bat" în titluri de moţiuni în văzul lumii, dar, aşa cum afirmă domnul Boc, se înţeleg extraordinar de bine în interiorul găştii, se calcă pe bombeuri să dea explicaţii năucitoare ca să nu justifice haosul din sănătate, sunt cei mai buni scribi când e vorba de misive către FMI, beneficiarii răspunsurilor la misive, al taxelor de timbru, de expediere, mai mult ca probabil în lumea celor drepţi, sunt românii. Şi exemplele ar putea continua căci avem de-a face, şi cu regret şi îngrijorare o spun, cu adepţii celei mai cinice lozinci "Nu suntem plătiţi să fim morali".

Niciodată în Istoria României nu s-a mai pomenit un aşa dezinteres faţă de destinul ţării, soarta românilor, viitorul copiilor. Niciodată! E o premieră. Una neagră.

Guvernul genocid, în loc să-i restructureze pe cei care au fost angajaţi, numiţi politic şi care s-au dovedit a fi nu doar degeaba-n peisaj, ci un real pericol social, pare chitit şi din ce în ce mai înverşunat să intre în Cartea Recordurilor cu "succesuri" pe plan mondial: la numărul de concedieri din sectorul bugetar, la rata alarmant de crescută a mortalităţii infantile, la abandon şcolar din cauza lipsurilor, a mijloacelor financiare şi de trai, la numărul de experimente - cobai, pe tavă, populaţia României (vaccinuri netestate, codex alimentarius, exploatările zăcămintelor aurifere prin metode ce au la bază cianuri etc.), la batjocorirea bătrânilor, la împrumuturi şi datorii externe, la tunuri şi mascarade, tocat banul public.

Ipocrizia are culoare. Portocalie. Sub masca bunelor intenţii, o adunătură de impostori pe scena politică mioritică a ridicat ipocrizia la rang de virtute. Uimirea adunăturii cu pricin(i)a vine de la absenţa aplauzelor. N-au înţeles că gustul amar şi duhoarea de nesuportat a ipocriziei nu merită aplauze, ci "canci vot". Românii s-au deşteptat şi-au înţeles să răsplătească "generozitatea" celor două Palate, altfel: acceptând pomenile electorale, şi pe undeva sunt de înţeles, dat fiindcă foametea ce bântuie ţara, dar votul va merge către USL, care a demonstrat că-i pasă, că ştie, că are soluţii, că poate!

Într-o ţară condusă de şmecheri, românii n-au avut de ales şi au deprins arta şmecheriei. Trist, dar adevărat.

Guvernanţii au comandat colivă. Rămâne de văzut cine pe-a cui o mănâncă, vorba proverbului "Cei ce sapă groapa altora, pică ei înşişi în ea"!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"PDL utilizează sportul pe post de agent electoral"

În plină criză şi exact în perioada în care se închid spitale - primele consecinţe tragice au şi apărut şi îmi este groază ce se va întâmpla iarna, când vor exista probleme mari cu transportul pacienţilor la distanţe mari - guvernanţii au găsit o nouă metodă de a momi electoratul: programul 30 de săli polivalente.

Vreau să nu fiu greşit înţeles: militez pentru dezvoltarea mişcării sportive în România şi consider că ţara noastră are nevoie de o infrastructură sportivă la standardele cerute de federaţiile internaţionale. De aici însă până la a lansa un program de construire a 30 de săli polivalente mi se pare nu doar o exagerare, ci chiar o utopie.

Privind mai atent acest program, precum şi ultimele informaţii oficiale lansate de ministrul Elena Udrea, nu pot decât să-mi pun numeroase semne de întrebare legate nu atât de utilitatea construirii a 30 de săli polivalente, cât de caracterul pur electoral al acestui program.

În primul rând, din documentele oficiale existente - nota de fundamentare prezentată de MDRT - reiese că nu există un plan concret în ceea ce priveşte cele 30 de săli de sport: se menţionează că vor fi săli de 5.000, de 10.000 şi de 15.000 de locuri. Dar nu se precizează câte se vor construi din fiecare categorie şi nici nu apare undeva preţul estimativ pentru fiecare tip de sală polivalentă. În schimb, au fost deja planificate sumele de bani care vor fi alocate: 21,5 milioane de lei în acest an, 193,5 milioane de lei în 2012, câte 430 de milioane de lei în 2013 şi 2014, şi câte 280 de milioane în 2015 şi 2016.

În primul rând, actualul guvern angajează cheltuieli şi pentru guvernul ce va rezulta după alegerile din 2012, şi care mai mult ca sigur nu va fi acesta care are drept principal partid de guvernământ PDL. Veţi spune, este vorba de un program pe termen mediu. Nu, lucrurile nu stau deloc aşa. Acest program, repet, are un scop pur electoral pentru anii 2011 - 2012 şi un scop de punere în dificultate a viitorului guvern în perioada 2013-2016. Aceasta pentru că sumele avansate prin nota de fundamentare sunt total nerealiste şi vor pune viitorul guvern fie în situaţia de a sista programul, fie de a cheltui sume mult mai mari - triple, după un calcul sumar. Ceea ce îl va pune în situaţia de a pierde la capitolul imagine. Practic, suntem în faţa unei acţiuni conjugate: în 2011 şi 2012 avem o acţiune de campanie electorală a actualei puteri, iar între 2013 şi 2016 una de contracampanie, împotriva viitorilor guvernanţi.

Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă anunţata construire a unei săli polivalente cu 20.000 de locuri (deci, deja programul iniţial a fost încălcat) în capitală. Trec peste faptul că anunţul a fost făcut abia după ce ministrul Elena Udrea (deşi nu recunoaşte acest fapt) a intrat cu toate motoarele în plin în campania (pre)electorală pentru Primăria Capitalei.

Ministrul Elena Udrea a anunţat că investiţia la această polivalentă - care ar urma să fie cea mai mare din România şi una dintre cele mai mari din Europa - se va ridica la 50 de milioane de euro, fără TVA, ceea ce înseamnă 62,5 milioane de euro în total.

Ei bine, acest preţ de cost este total fals. Am să prezint două exemple a două săli relativ similare din Germania, unde, se ştie, se construieşte cât de economic se poate şi, mai ales, nu se fură. Astfel, polivalenta O2 World din Hamburg, cu o capacitate de 16.000 de locuri, inaugurată în anul 2002 a costat 83 de milioane de euro (nu îmi dau seama dacă suma prezentată conţine sau nu TVA); polivalenta O 2 World din Berlin, tot cu o capacitate de 16.000 de locuri, dar construită între 2007 şi 2008 a costat 165 de milioane de euro. Deci avem două săli care din punctul de vedere al capacităţii au 4.000 de locuri sub cea preconizată de a fi construită la Bucureşti. În ambele situaţii însă preţul este mult mai mare decât cel anunţat pentru polivalenta de la Bucureşti.

Îmi pun şi se impune următoarea întrebare: de ce a fost anunţat un preţ total nerealist pentru polivalenta de la Bucureşti? Răspunsul este unul singur: în primul rând, doar o firmă care are strânse legături cu actuala putere va câştiga licitaţia, pentru că va veni cu preţul anunţat de minister, după care vor urma, pe parcursul construirii sălii, noi solicitări de bani, iar destinaţia unor anumite sume va fi extrem de greu de controlat (unde va ajunge).

O situaţie similară se înregistrează şi la Cluj-Napoca, unde o sală de 7.100 de locuri relativ similară uneia (dar tot cu o capacitate mai mică) care în Germania a costat 31 milioane de euro, a fost estimată la 12 milioane de euro. Deşi iniţial aici termenul de predare a lucrării a fost anunţat ca fiind de 36 de luni, s-a revenit, iar sala ar urma să fie inaugurată chiar înaintea alegerilor locale. Menţionez, construcţia încă nu a început. Şi aici, pe parcursul lucrărilor vor exista numeroase cereri de suplimentare de fonduri. Este adevărat, polivalenta de la Cluj nu este construită cu fonduri guvernamentale, dar suplimentările vor veni de la Palatul Victoria.

Concluzia este una singură: PDL utilizează sportul drept agent electoral, ceea ce este grav. Şi este şi mai grav că într-o perioadă de criză, pentru a-şi atinge scopurile electorale, apelează la bugetul ţării.

Domnul Iuliu Nosa:

"Catastrofa Boc-Cseke loveşte sistemul sanitar şi speranţa de viaţă a românilor"

În ultimele zile, am rămas uluit de felul în care Emil Boc încearcă să minimalizeze efectele desfiinţării celor 67 de spitale din România. Pentru primul-ministru, viaţa românilor nu prezintă o importanţă deosebită, chiar dacă declarativ şi-a exprimat regretul pentru pierderea vieţilor celor doi bolnavi care zilele trecute nu au putut beneficia la timp de asistenţă medicală de specialitate. De cealaltă parte, ministrul sănătăţii, Cseke Attila, nici măcar nu a considerat necesar să exprime public un punct de vedere. Până la urmă, ce ar putea să spună? Că din cauza excesului său de zel, de a face o aşa-zisă reformă în sistemul sanitar, oamenii mor cu zile? Ilustrul ministru, cu girul lui Boc şi Guvernului său, a redus numărul de paturi din unele spitale şi a închis altele, nepunând însă nimic în locul lor.

Din nefericire, în ultimii ani nu am reuşit să vedem nici un fel de strategie sau viziune cu privire la stabilizarea situaţiei în sistemul de sănătate românesc. Dimpotrivă, noi toţi, indiferent de statutul social, ne lovim de cinismul afişat de Boc care, zilele trecute, chiar ne spunea că, oricum, pacienţii decedaţi din cauza închiderii spitalelor nu ar fi avut şanse de supravieţuire şi că nu există o relaţie de cauzalitate între decesul lor şi închiderea spitalelor.

Oare să se fi specializat, între timp, Emil Boc în medicina de urgenţă? Se prea poate! Dar nouă ne-a scăpat acest lucru.

Ceea ce se întâmplă în România la ora actuală ne plasează în rândul ţărilor din lumea a treia. Haosul a cuprins toate sistemele, indiferent că este cel de sănătate, cel de învăţământ sau altele. Actuala guvernare este un fel de "Terminator" care distruge tot şi nu lasă nimic în loc.

Contextul general este de sărăcie cruntă, de subfinanţare a sistemelor în general şi de disoluţie a autorităţii statului. Iar în această situaţie, în care românii trăiesc la limita subzistenţei, să le iei speranţa de viaţă şi prin închiderea spitalelor, de care unii chiar depindeau, poate fi considerată o adevărată cruzime.

Domnul Petru Călian:

"Contractele nerespectate ale autostrăzilor"

După ce a încasat aproape un miliard de euro de la statul român, deşi sunt funcţionali doar 52 de km de autostradă dintr-un total de 415, Bechtel ameninţă cu încetarea contractului.

Compania americană refuză să continue lucrările până când statul român nu îi plăteşte toate restanţele. Mai mult, Bechtel solicită, conform contractului renegociat în 2009, penalizări pentru întârzierile la plată şi pentru blocarea derulării contractului.

Dacă Bechtel va da dovadă de înţelegere faţă de perioada de criză traversată de România, în mai sau cel târziu în iunie compania americană ar putea relua lucrările la autostradă pe tronsonul Gilău-Nădăşel.

La fel ca alţi clujeni, consider că, moral, Bechtel ar trebui să-şi continue ceea ce a început în urmă cu 7 ani şi să nu uite cum a obţinut acest contract şi cum a fost rediscutat. Cel care a negociat, în calitate de secretar de stat la Ministerul Transporturilor, contractul iniţial cu Bechtel, actualul şef al Departamentului Transporturi al PSD, acuză autorităţile, însă oare cui îi aparţine vina de fapt?

Guvernul este acuzat că nu reuşeşte să gestioneze corect proiectele pentru finalizarea autostrăzii, dar nu trebuie să uităm că acest contract a trecut prin mâna multor politicieni care au modificat fiecare câte ceva, deformând până la urmă înţelegeri importante între Bechtel şi autorităţi. E uşor de criticat şi greu de făcut ceva concret.

Continuarea lucrărilor este extrem de importantă pentru Cluj, mai ales că în septembrie se va închide Centura Apahida - Bulevardul Muncii, urmează finalizarea centurii Vâlcele - Apahida şi, cu autostrada, s-ar închide cercul în jurul oraşului. Astfel, traficul greu va fi scos din oraş.

Din punct de vedere al contractului, problematică este şi Autostrada Soarelui. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a notificat compania franceză Colas cu privire la rezilierea contractului pentru proiectarea si execuţia tronsonului de autostradă Cernavoda-Medgidia şi va organiza o altă licitaţie. Potrivit CNADNR, compania franceză nu a finalizat proiectarea autostrăzii decât pentru 6 kilometri din cei peste 20 de kilometri ai traseului şi nu a obţinut avizele şi acordurile necesare, inclusiv autorizaţia de construire, însă solicită costuri suplimentare importante şi prelungirea termenului de execuţie cu doi ani.

Autostrăzile din ţara noastră rămân un punct sensibil pentru imaginea ţării. În lipsa lor, nu ne vom putea dezvolta aşa cum ar trebui, având în vedere că facem parte din blocul comunitar care ne sprijină în acest sens.

Domnul Georgian Pop:

"Sprijinirea familiilor tinere în accesarea serviciilor medicale"

Reducerile bugetare decise de Guvern în domeniul sănătăţii îşi pun amprenta asupra calităţii serviciilor medicale şi asupra stării generale de sănătate a populaţiei. Închiderea spitalelor sau transformarea lor în azil de bătrâni sunt operaţiuni decise fără o analiză serioasă în ceea priveşte impactul lor asupra comunităţilor locale. Cel puţin aşa rezultă din cazurile mediatizate în ultimele zile: bătrâni lăsaţi fără supraveghere medicală, fără apă şi curent electric şi la mila oamenilor într-un spital închis, pacienţi care mor în curtea unităţilor spitaliceşti fără a primi prim ajutor etc.

Starea deplorabilă a sistemului de sănătate este consecinţa neglijenţei cu care Guvernul a tratat acest domeniu. Media europeană a alocărilor din PIB pentru sănătate este de 8%. România este departe de a se apropia de acest procent. Potrivit datelor statistice, în anul 2010, în România s-au înregistrat aproximativ 250.000 de decese, 60.000 dintre acestea fiind cazuri de boli care puteau fi descoperite şi tratate în timp util. Din cauza subfinanţării, practic, avem de-a face cu un sistem "muribund". În condiţii de sărăcie se înregistrează o scădere a accesibilităţii serviciilor medicale de calitate şi, de aceea, este nevoie de o intervenţie fermă a statului, mai ales în ceea ce priveşte sprijinul pentru familiile tinere.

Prin declaraţia politică de astăzi, doresc să atrag atenţia asupra necesităţii de a privi cu o deosebită seriozitate o boală genetică, sindromul Down, pentru care atât lumea medicală cât şi viitorii părinţi acordă o importanţă deosebită. Depistarea riscului de sindrom Down se face prin testul denumit amniocenteză, o investigaţie recomandată tot mai des de către medici. Factorii care pot avea influenţa în apariţia acestui sindrom sunt vârsta maternă înaintată dar şi existenţa unor precedente de boli genetice în familie. Acest test oferă medicului informaţii despre sănătatea copilului şi despre modul în care se dezvoltă bebeluşul. Se poate afla, în proporţie de 99% dacă bebeluşul are o boală genetică sau o anomalie cromozomială.

Din păcate, în România, costurile pentru efectuarea amniocentezei sunt foarte mari, ajungând la peste 2.000 RON. Având în vedere dificultăţile economice cu care se confruntă multe familii de tineri (creşterea costurilor la creditele pentru locuinţe, creşterea preţului la alimente şi utilităţi etc.), precum şi importanţa efectuării acestui test în timp util din punctul de vedere al sănătăţii copilului şi pentru evoluţia viitoarei familii considerăm că statul român trebuie să asigure un sprijin pentru ca acest test sa devină accesibil cât mai multor familii de tineri.

În acest sens, este nevoie de o analiză serioasă şi soluţii concrete, atât de ordin legislativ, cât şi de natură financiară, din partea Ministerului Sănătăţii, în ceea ce priveşte posibilităţile ca, în România, acest test să se efectueze în regim de gratuitate, măsură care a fost luată şi de alte state europene.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Reducerea fiscalizării muncii - o necesitate"

În prezent, România are una din cele mai ridicate cote pentru asigurările sociale din Uniunea Europeană. Acest lucru a fost aspru criticat, în multe rânduri, de reprezentanţii mediului de afaceri.

Fiscalitatea română a speriat şi în continuare intimidează investitorii, fie ei români sau străini. Este unul dintre motivele pentru care cetăţenii români îşi deschid firme în afara ţării.

Contribuţiile sociale în România pentru firme reprezintă aproximativ 44,5% din cuantumul unui salariu. O sumă ce devine semnificativă odată cu creşterea numărului de angajaţi.

Din aceste valori, s-au desprins metode ingenioase de evaziune fiscală. Fie salariul înscris pe cartea de muncă - implicit în urma căruia se plăteşte contribuţia - este mult mai mic decât cel plătit angajatului, fie se munceşte la negru. În ambele situaţii, toţi trei, statul, angajatorul şi angajatul, au de pierdut.

Scăderea fiscalităţii muncii poate avea efecte benefice asupra economiei dacă în faza incipientă acestei operaţiuni există o consolidare fiscală. De asemenea, reducerea cotei trebuie făcută treptat, pentru a putea remedia eventuale "găuri" ale bugetului de stat şi a împiedica un colaps al asigurătorilor.

Reducerea contribuţiilor la asigurările sociale este menţionată în scrisoarea de intenţie trimisă de Guvernul României către board-ul Fondului Monetar Internaţional, în detrimentul reducerii, de exemplu, a cotei unice de impozitare.

Reducerea fiscalităţii muncii este o problemă complexă, în care trebuie avute în vedere atât mediul de afaceri, cât şi bugetul de stat. Nu pot afirma răspicat dacă România este sau nu pregătită pentru o asemenea măsură, dar opinez că este necesar un plan de reducere a fiscalităţii pe termen mediu şi lung.

Domnul Cristian Rizea:

România este ţara unde nu îţi permiţi nici să te îmbolnăveşti. Aşa a decis Guvernul Boc! Învăţământul, agricultura, administraţia sunt câteva dintre marile domenii care au trecut deja prin trierea portocaliilor. Săptămâna trecută a venit rândul sănătăţii să urmeze acelaşi curs. Din păcate, această măsură loveşte în primul rând în categoriile cele mai vulnerabile ale populaţiei.

Premierul Boc se joacă cu vieţile românilor din nou, atacând un domeniu atât de vital şi cu o adresabilitate masivă în rândul oamenilor. Fără pic de remuşcare şi cu un tupeu nemărginit, săptămâna trecută, ministrul sănătăţii a închis 67 de spitale din toată ţara.

Urmările nu au întârziat să apară. Doi oameni au murit în faţa spitalelor care au fost închise. Evident, au urmat scuzele patetice ale celor din conducerea Ministerului Sănătăţii, care declarau cu nonşalanţă că şi în condiţiile în care cele două spitale nu ar fi fost închise, cei doi tot ar fi murit, datorită lipsei de echipament adecvat pentru bolile care au declanşat decesele. Cum rămâne cu personalul specializat care ar fi trebuit să se afle în unitate pentru a asista şi oferi primul ajutor bolnavului? Nu poate fi dezbătută şi pusă în discuţie boala unui om şi motivul pentru care a murit, într-o situaţie ca aceasta! Trebuie să dezbatem modul în care acest Guvern face reforma în România! Un spital nu poate fi închis definitiv, doar că vrea un anumit ministru! Dacă nu există aparatură necesară şi s-a decis închiderea sa, este mai mult decât logic ca o echipă de urgenţă să rămână în fiecare spital, pentru a evita astfel de situaţii.

Este inadmisibil ca în mileniul III, într-o ţară europeană, să fie desfiinţate spitale! Mă întreb ce se va întâmpla cu oamenii care rămân fără locuri de muncă, la contribuabilii care nu vor mai avea acces la servicii medicale în apropiere şi care nu îşi permit să meargă la spital la zeci sau poate sute de kilometri distanţă de casă. Se pare că aşa înţelege premierul Boc asigurarea unui "trai decent" românilor. Condamnându-i la sărăcie şi privându-i de dreptul la o viaţă sănătoasă!

Domnul Marius Rogin:

"Ungaria şi Uniunea Europeană - dispută pe marginea Legii presei"

La începutul lunii martie, Guvernul de la Budapesta a modificat controversata lege media, care, intrată în vigoare la începutul acestui an, declanşase critici puternice atât în ţară, cât şi în străinătate. Comisia Europeană a solicitat de-îndată o serie de amendamente. Executivul conservator de dreapta, în frunte cu premierul Viktor Orbán, a trebuit să cedeze presiunii Bruxelles-ului, nu fără a se folosi însă de această dispută în scopuri populiste şi naţionaliste, după cum demonstrează declaraţiile şefului Guvernului de la Budapesta: "Sub pretextul legii mass-mediei s-a pornit un atac împotriva Ungariei, prin care nu doar că a fost pusă la îndoială responsabilitatea noastră democratică, ci a fost lezată onoarea Ungariei şi ignorată stima de sine a cetăţenilor".

Administraţia Orbán a fost constrânsă să cedeze, în joc fiind prestigiul Ungariei, ţară ce deţine în prezent Preşedinţia prin rotaţie a UE. După adoptarea amendamentelor solicitate de Bruxelles, ministrul ungar pentru comunicaţii, Zoltan Kovács, a declarat:"Textul definitiv al legii a fost conceput astfel încât să elimine toate punctele contestate de Comisia Europeană în ianuarie".

Într-adevăr, comisarul de resort, Neelie Kroes, s-a declarat pe deplin de acord, iar Comisia Europeană nu a solicitat modificări suplimentare. Recentele amendamente vizează renunţarea la autorizaţiile obligatorii pentru toate organele de presă; în plus, trusturile de presă cu sediul în străinătate nu sunt pasibile de amenzile usturătoare prevăzute pentru nerespectarea legii şi nici nu trebuie să se înregistreze în registrul autorităţii naţionale mass-media de la Budapesta.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa califică, însă, recentele modificări drept corecturi minore, insuficiente pentru a garanta libertatea presei. Legea, în forma ei actuală, ar permite în continuare abuzuri în scopul cenzurării opiniilor neconforme. Cel mai controversat capitol este cel referitor la Consiliul de control al mass-mediei, instituţie cu ajutorul căreia guvernul ar putea exercita pe mai departe controlul asupra instituţiilor de presă.

Guvernul Orbán respinge categoric noi amendamente, invocând argumentele executivului european. Între timp, însă, este criticată însăşi Neelie Kroes, acuzată că s-a mulţumit cu prea puţin.

Ministrul de Externe luxemburghez Jean Asselborn a declarat că, pentru întâia oară în istoria ei, OSCE se vede constrânsă să acţioneze împotriva unui stat membru al UE. Prin urmare, în joc nu este doar prestigiul Ungariei, ci autoritatea întregii UE.

Deşi pe plan intern profită de această dispută pentru a se afişa drept apărător al intereselor şi al mândriei naţionale, premierul Orbán întâmpină rezistenţă chiar şi în rândurile propriului parlament. Preşedintele legislativului de la Budapesta, Laszlo Köver, s-a declarat de acord cu operarea unor noi amendamente, în caz că aplicarea legii va demonstra că libertatea presei nu este apărată suficient. Prin urmare, controversata Lege a presei ar putea ajunge din nou în faţa Tribunalului constituţional, împotriva voinţei premierului Orbán.

Doamna Maria Stavrositu:

"Centrul de Sănătate Băneasa"

Centrul de Sănătate Băneasa a fost înfiinţat de Regele Carol I în anul 1894. A funcţionat de atunci până la data de 31 martie 2011. Până în anul 1974, Spitalul a avut secţiile: interne, pediatrie, ginecologie, pneumologie şi chirurgie. După 1974, activitatea s-a restrâns la secţiile: interne, pediatrie, ginecologie şi psihiatrie şi s-a numit Spitalul Comunal Băneasa. În 1993 i s-a schimbat denumirea în Centrul de Sănătate Băneasa şi a funcţionat până la 31 martie 2011.

Înainte de desfiinţare, unitatea sanitară a avut 95 de paturi, pe următoarea structură:

Psihiatrie - 65 paturi

Interne -10 paturi

Pediatrie - 10 paturi

Obstetrică-ginecologie - 10 paturi

Camera de gardă, cu funcţionare continuă - 6 paturi. Unitatea are aparatură medicală în camera de Gardă pentru primiri urgenţe, laborator de analize medicale şi radiologie.

Centrul de Sănătate Băneasa deservea o populaţie de 32.000 locuitori din 8 localităţi: Ostrov, Lipniţa, Oltina, Băneasa, Ion Corvin, Dobromir, Adamclisi şi Deleni.

Sistemul medical trebuie reformat, dar resursele trebuie alocate cu responsabilitate, pentru a nu se dispersa ineficient. Compartimentul de Gardă de la Băneasa poate prelua urgenţele, cazurile uşoare, poate acorda primul ajutor, iar cazurile grave pot fi trimise la Spitalul din Constanţa (aflat la 100 de km) sau la Medgidia (60 de km). Astfel, cazurile uşoare n-ar mai împovăra inutil aceste unităţi spitaliceşti.

Am discutat cu viceprimarul oraşului Băneasa, cu consilieri locali, atât de la PDL, cât şi de la alte formaţiuni politice. Ei propun găsirea unei soluţii tehnice pentru a putea fi păstrat Compartimentul de Gardă (care are 2 medici, 6 asistente şi 2 infirmiere). Aşa cum am menţionat mai sus, unitatea are aparatura medicală necesară unei camere de gardă pentru primiri urgenţe. Oamenii din zonă au înţeles raţiunea desfiinţării spitalului, dar vor să se păstreze măcar o unitate de primire a urgenţelor. De aceea, cele 8 Consilii Locale din zona deservită de Centrul de Sănătate Băneasa sunt de acord să aloce fonduri pentru susţinerea financiară a acestui Compartiment de Gardă, iar administraţia locală din oraşul Băneasa susţine acest demers în totalitate.

Pentru restul clădirii, Consiliul Local solicită găsirea unei utilităţi, fiind de acord şi cu înfiinţarea unui cămin de bătrâni.

Am făcut demersurile necesare la Ministerul Sănătăţii pentru a ajuta oamenii din zona Băneasa. Sper că răspunsul pe care o să-l primesc va fi în favoarea păstrării Compartimentului de Gardă, pentru că aşa cum locuitorii din cele 8 localităţi au înţeles demersul desfiinţării unităţii spitaliceşti, aşa trebuie să înţelegem şi noi nevoia lor de a avea asistenţă medicală la o distanţă mai mică de 150 de km!

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

"Domnul Emil Boc conduce România din stratosferă"

În privinţa angajării răspunderii decise de Guvernul Boc pentru plafonarea salariilor profesorilor şi pentru Codul de dialog social consider că Guvernul se află cu această a douăsprezecea asumare dincolo de orice limită acceptabilă într-un stat democratic, că se îndepărtează complet de realitate, intrând într-un registru deja ridicol. În momentul în care după ce a adoptat Codul muncii, după ce a adoptat Legea salarizării unice, după ce a adoptat Legea pensiilor, după ce a adoptat Legea educaţiei, acum vine şi îşi asumă răspunderea fără nici un fel de dialog pe un Cod al dialogului social, înseamnă că domnul Boc conduce România din stratosferă şi a pierdut orice contact cu realitatea.

Politica Guvernului PDL-UDMR nu ar merita atenţia noastră dacă n-ar fi vorba de soarta noastră, a cetăţenilor României supuşi acestor legi şi supuşi acţiunii demente a acestui Guvern. Domnul Boc este un prim-ministru care este ţinut în funcţie de un preşedinte care nu mai are nici măcar o urmă de simulare privitoare la interesul public,şi de altfel aceste lucruri se văd din faptul că de o bună bucată de vreme domnii PDL-işti, în frunte cu Emil Boc, nu au altă preocupare decât propriul lor congres, decât propria lor soartă la viitoarele alegeri, nicidecum ceea ce au drept obligaţie principală, şi anume să guverneze România. Principalul obiectiv al moţiunii depuse la PDL de domnul Boc este menţinerea PDL la putere. Faţă deci de această asumare, Partidul Naţional Liberal a decis că nu va participa în niciun fel la demersurile ce ţin de ea, întrucât o considerăm ilegală şi întrutotul inoportună. PNL nu va participa nici la lucrările Biroului permanent, nici la citirea, dezbaterea, prezentarea şi adoptarea acestor legi.

Imediat ce USL va veni la putere, aceste legi vor fi abrogate şi vor fi înlocuite cu legi care vor fi în mod natural, în mod democratic discutate pe baza dialogului social cu cei care sunt afectaţi de ele. Deci, domnul Boc va putea să îşi mai asume răspunderea pe încă 50 de legi, o va face cât va fi la putere şi trebuie să ştie că toate aceste legi vor fi abrogate în momentul în care un alt guvern - un guvern al Uniunii Social Liberale, şi o majoritate parlamentară a acestei alianţe politice va exista.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

PDL şi liderul său Traian Băsescu au pozat întotdeauna în luptători anticorupţie, oameni nepătaţi, integri şi oneşti. Participarea la guvernare în ultimii doi ani a dovedit din plin fariseismul acestui partid care a dus în ultimii doi ani corupţia din România la cote nemaiatinse după 1989. De la nivelul guvernului până la ultima comună condusă de primari PDL, banul public este la discreţia acestora. Toate lucrările din bani publici sunt aranjate în aşa fel încât firmele controlate de acest partid să fie favorizate şi să câştige licitaţiile. Banii se scurg astfel spre oamenii lor, iar lucrările publice sunt făcute de cele mai multe ori de mântuială.

Să dăm doar câteva exemple de cazuri grave de corupţie care implică PDL:

- cazul doamnei Graţiela Iordache, secretar de stat în Ministerul Finanţelor în 2009, trimisă în judecată de procurorii DNA sub acuzaţia de complicitate la evaziune fiscală într-un dosar legat de fosta Societate Naţională "Tutunul Românesc";

- cazul fostului ministru al administraţiei şi internelor, Vasile Blaga, al cărui ginere, de profesie stomatolog, a înfiinţat o firmă de pază cu care în 2009 a încheiat contracte de pază cu Ministerul Transporturilor în valoare de 10 milioane de euro;

- cazul primarului PDL al sectorului 6 din Bucureşti, Cristian Poteraş, trimis în judecată de DNA pentru abuz in serviciu. Potrivit rechizitoriului, în cursul anului 2006, Cristian Poteraş şi alţi şase funcţionari publici ai Primăriei Sectorului 6 "Nu şi-au respectat atribuţiile de serviciu referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce a condus la eliberarea, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a şase titluri de proprietate". Suprafaţa totală a acestor terenuri era de 119.647,64 mp teren intravilan situat în municipiul Bucureşti, cu o valoare de piaţă, la nivelul anului 2006, de 58.230.034 euro;

- cazul fostului ministru Monica Iacob-Ridzi, care este acuzată de abuz în serviciu împotriva intereselor publice, fals intelectual, uz de fals şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual. Ridzi este suspectată că distribuia ilegal contracte de achiziţii prin email;

- cazul senatorului PDL Mircea Andrei, care câştigă sute de mii de euro de la instituţiile statului pentru a le reprezenta în instanţă şi pentru consultanţă juridică. Cabinetul "Mircea Andrei şi Asociaţii" a obţinut contracte de la stat prin selecţie de oferte, fără licitaţie;

- cazul senatorului PDL Viorel Arion, a căror firme au încheiat 170 de contracte cu instituţii de stat în ultimii ani, majoritatea prin negociere directă;

- cazul primarului din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, ale cărui firme se ocupă cu asfaltări şi alte lucrări pe bani publici în primăriile controlate de PDL-işti din tot judeţul Neamţ. Iar aceste firme sunt deţinute în mod oficial de copiii săi.

Iată câteva exemple de fapte de corupţie care arată adevărata faţă a PDL, un partid care parazitează România, care promovează incompetenţa şi care, prin politica economică şi îndatorarea externă, duce România spre dezastru.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

În primele trei luni ale anului 2011, statul român a făcut împrumuturi la băncile din ţară de15 miliarde de lei. La această îndatorare se adaugă şi banii primiţi de la Fondul Monetar Internaţional, anume 900 de milioane de euro în ianuarie 2011 şi încă un miliard de euro în martie 2011.

Din acest punct de vedere, Guvernul PDL-UDMR a reuşit performanţa de a face cea mai mare îndatorare a României realizată vreodată.

România plăteşte lunar peste un miliard de euro dobânzi la creditele contractate de Guvernul Boc. În iulie 2011, Ministerul Finanţelor Publice va trebui să plătească 2,5 miliarde de euro din datoria acumulată până în prezent de statul român.

Perspectivele pentru 2011 sunt foarte sumbre. Diminuarea constantă a veniturilor la bugetul de stat va obliga Guvernul să continue să se împrumute pentru a asigura funcţionarea curentă a statului. Un asemenea ritm de creştere a datoriei publice, pe fondul absenţei oricăror politici economice de ieşire din criză, reprezintă o formă de sabotare a viitorului ţării.

Cetăţenii români sunt condamnaţi de propriul Guvern să muncească exclusiv pentru a achita dobânzile la creditele acumulate.

În acest moment,creşterea îndatorării României se face aproape numai pentru a plăti datorii vechi. În acest fel, Guvernul PDL-UDMR nu poate aloca niciun ban din aceste împrumuturi pentru economie.

De fapt, singurul lucru pe care Guvernul PDL-UDMR îl obţine făcând aceste împrumuturi este să se menţină cu orice preţ la guvernare, în detrimentul intereselor României şi ale românilor.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Mai bine de două milioane de români - victime ale politicilor domnului Boc"

Conform spuselor oficialilor guvernamentali şi declaraţiilor premierului acestei ţări, domnul Emil Boc, de nu mai puţin de patru zile, România a ieşit din recesiune. Cu toate acestea, nimic notabil nu s-a întâmplat în vieţile românilor, ba mai mult, jucătorii în piaţa economică şi financiară nu au notificat o îmbunătăţire a condiţiilor de afaceri.

Este remarcabil că oficialii guvernamentali nu ţin cont şi nici nu sunt alarmaţi de statisticile oferite chiar de către instituţiile statului cu autoritate în domeniu, adică chiar Ministerul Muncii. Astfel, conform datelor publicate de către instituţia amintită, numărul de salariaţi din România ajunge în momentul de faţă la 4.095 milioane, adică cel mai mic din ultimii 50 de ani. De exemplu, în anul 1990 erau angajaţi cu forme legale 8,1 milioane de români. Pe de altă parte, aceeaşi statistică ne arată că numărul şomerilor este în scădere.

Comparând cele două informaţii - număr din ce în ce mai mic de şomeri versus număr din ce în ce mai mic de angajaţi - este imposibil să nu te întrebi ce se întâmplă cu cetăţenii acestei ţări care nu se regăsesc în niciuna dintre cele două categorii. Răspunsul este unul singur: ori aceştia au ieşit din perioada de şomaj şi nu mai beneficiază nici de loc de muncă şi nici de vreun ajutor din partea statului, ori aceştia muncesc fără forme legale.

Această concluzie ar trebui să îngrijoreze autorităţile de la Palatul Victoria, pentru că o creştere a numărului de persoane neangajate şi a celor care lucrează la negru arată un eşec răsunător al politicilor guvernamentale. De fapt, pentru aceşti oameni criza economică nu a luat sfârşit, ba chiar s-a accentuat, în condiţiile în care pentru aceşti oameni nu există niciun fel de suport din partea statului, nici în găsirea unui loc de muncă legal, nici în a beneficia de sistemele de asigurări sociale sau de sănătate.

Iar numărul acestora nu este deloc mic, aşa cum arată şi următorul calcul: din 9 milioane populaţie activă, îi scădem pe cei 4 milioane care lucrează cu forme legale şi pe cei aproximativ 2 milioane de români plecaţi în străinătate, iar la aceştia putem să îi enumerăm şi pe cei aproximativ 600.000 de şomeri.

Concluzia: mai bine de 2,4 milioane de români se află în afara oricărui sistem legal şi de protecţie socială. Este îngrijorător faptul că aceştia nu se regăsesc nici în politicile de susţinere pe care ar trebui să le promoveze Guvernul domnului Boc şi nici măcar în statisticile oficiale cu care acesta operează.

Domnul Titi Holban:

"Fariseismul domnului Boc"

La începutul săptămânii trecute, premierul acestei ţări - domnul Emil Boc, declara fără nicio strângere de inimă şi privind drept în camerele de luat vederi că pentru impunerea unui pact al stabilităţii funcţiei publice doreşte ca numirile politice să fie decise "doar" la nivelul secretarilor de stat şi şefilor de agenţii, restul posturilor urmând să fie ocupate de profesionişti.

Această declaraţie a fost făcută după mai bine de doi ani de mandat, timp în care guvernul pe care îl conduce s-a făcut remarcat prin două mari şi nefericite performanţe negative: sărăcirea ţării şi epurările politice. Este de notorietate că instituţii publice importante au funcţionat timp îndelungat cu un vid decizional, în condiţiile în care guvernul portocaliu a numit manageri aserviţi politic, în timp ce vechii manageri câştigau în instanţă dreptul de a rămâne în funcţie. Ştim, de asemenea, cum ospătari sau striperi (dar în acelaşi timp PDL-işti) au ajuns să conducă instituţii importante, ale căror decizii au impact asupra vieţii oamenilor de zi cu zi.

De asemenea, întreaga opinie publică a aflat direct sau prin intermediul presei cum au fost concediaţi funcţionari şi responsabili publici care nu aveau altă vină decât că nu deţineau carnetul portocaliu de partid. În fiecare oraş şi în fiecare sat al ţării schimbările politice au mers până la cel mai jos nivel, astfel încât şi un muncitor sau femeie de serviciu trebuia să fie rudă sau prieten cu cineva din PDL pentru a-şi păstra serviciul.

În aceste condiţii, ne întrebăm de unde are domnul Boc atâta îndrăzneală, ca să nu spun chiar tupeu, pentru a formula astfel de proiecţii utopice. Aceasta cu atât mai mult cu cât, aflându-se de doi ani la guvernare, ar fi putut pune în practică orice plan de stabilitate a funcţiei publice până acum. Dar, aşa cum s-a văzut până acum, singura preocupare a guvernanţilor de la Palatul Victoria a fost aservirea fiecărei instituţii a statului prin numirea unor politruci portocalii, astfel încât să fie mult mai uşor accesul la banul public. Căci nu contează dacă ţara sărăceşte, atât timp cât camarila politică se îmbogăţeşte.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Daţi-l pe Emil Boc jos de la volan..."

În vara anului 2006, domnul Emil Boc, pe atunci primar al municipiului Cluj-Napoca, inaugura lucrările de construire a primei centuri de ocolire a oraşului, cea pe relaţia de N-E, Bulevardul Muncii - Apahida. Popular şi populist, mai marele urbei s-a urcat voios pe unul din utilajele prezente pe şantier, şi a promis că în maximum doi ani, acea centură va fi funcţională.

Sâmbătă, 9 aprilie 2011, acelaşi Emil Boc, acum prim-ministru al Guvernului României, a dorit să-şi arate priceperea în ale condusului la inaugurarea lucrărilor pentru o altă centură ocolitoare, Deva-Orăştie.

Nu voi pune în discuţie calificarea domnului Emil Boc în a conduce utilaje de construcţie (în fond, se presupune că domnia sa conduce un Guvern!). Mă voi rezuma la a mă întreba dacă centura Devei va avea aceeaşi soartă ca şi cea a Clujului?

Mai concret, termenul de finalizare a primei centuri ocolitoare a municipiului Cluj-Napoca era de 24 de luni. Mai apoi, termenul a fost prelungit, lucrările fiind pasate între primăria Cluj-Napoca şi Compania Naţională a Autostrăzilor şi Drumurilor Naţionale. Firesc, odată cu termenele de finalizare au crescut şi costurile de execuţie... La această dată, nici costurile finale şi nici termenul de finalizare a acestei centuri, ca de altfel şi a celei Vâlcele-Apahida, nu pot fi precizate. Asta cu toate că premierul i-a promis lui Moş Crăciun şi în 2009 şi în 2010 că va putea să se plimbe cu sania sa pe aceste centuri...

În aceste condiţii, recomand tuturor constructorilor din România să aibă grijă pe mâna cui îşi dau utilajele. Pentru că e deja demonstrat faptul că acolo unde Emil Boc pune mâna şi conduce un utilaj, lucrările se întind sine die... Dacă lucrările de construire ale centurii Bulevardul Muncii - Apahida sunt departe de a fi finalizate după cinci ani de la momentul în care Emil Boc a condus buldozerul, cred că nici alte lucrări de infrastructură demarate de acelaşi personaj nu au şanse de reuşită... Ca să nu mai spunem şi de lucrările la Autostrada Transilvania, lăsate de acelaşi Emil Boc fără finanţare şi cu un constructor decis să renunţe la contract...

Domnul Ion Stan:

Emil Boc: "Aici, la Camera Deputaţilor, deocamdată lucrurile sunt sub control"!

Primul-ministru recunoaşte atentatul Guvernului împotriva statului de drept.

Vocaţia lui Emil Boc de trădător perpetuu al valorilor democratice şi de obsedat violator al Constituţiei României s-a confirmat azi cu vârf şi îndesat. Cel mai de seamă fiu al satului Răchiţele, impetuos ca apele cascadei Vălul Miresei, ne-a dat ieri - luni, 11 aprilie A.D. 2011 - o veste pe care am primit-o ca pe un trăsnet. El, poreclit în pruncie "Emil Gâscarul", actualmente, prin bunăvoinţa şi ungerea celui de sus din Dealul Cotrocenilor, prim-ministru, controlează Parlamentul României.

Întrebat în legătură cu faptul că au fost probleme cu mobilizarea parlamentarilor PDL la adoptarea legilor, premierul a spus că "deocamdată, la Camera Deputaţilor, lucrurile sunt sub control".

Seninătatea şi inocenţa cu care preşedintelepartidului de guvernământ a declarat cele de mai sus, răspunzând la o întrebare involuntar capcană a unei "fătuci din presă", care poate încă nu s-a dezmeticit pentru a înţelege ce lovitură mare, demnă de un mare premiu internaţional de presă a dat, ne-a lăsat pur şi simplu perplecşi. Adică, la auzul veştii victoriei repurtate de premier împotriva Parlamentului, am rămas fără respiraţie, de parcă ne-ar fi dat Doroftei o directă în plex.

Ca să-mi verific cunoştinţele elementare de educaţie cetăţenească şi constituţională, pun mâna pe cartea cărţilor legii, Constituţia României, şi caut să mă dumiresc: "Ce este şi ce trebuie să facă Parlamentul?" Ce este şi ce trebuie să facă Guvernul?" Citesc, recitesc şi constat că, în raport cu declaraţia primului-ministru, exemplarul Constituţiei pe care l-am consultat ori este "un fals, o minciună, o dezinformare a opoziţiei, a televiziunilor de atac" sau primul-ministru atentează împotriva Constituţiei României pe faţă, brutal, cu o indecenţă şi perversitate ce ar fi trebuit ascunse de lumina zilei. Dar, în definitiv, de ce să se ascundă? Cele învăţate de el în efectuarea stagiului militar în Trupele Securităţii Statului l-au format drept, cinstit şi curajos în faţa partidului, devotat cauzei Comandantului Suprem, dar şi deprins cu înşelăciunea, diversiunea şi subversiunea, când aceste mijloace şi metode specifice trebuie folosite pentru înlăturarea opoziţiei parlamentare de la exercitarea rolului ei de cenzor al puterii.

Cartea fundamentală a României, locomotiva sistemului juridic naţional, cum mă învăţa răposatul meu profesor de drept constituţional, Nestor Prisca, scrie negru pe alb: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Se aude şi acolo în antifonatul Palat Victoria, cetăţene Boc, că Parlamentul este şi "suprem" şi "unic", deci nu i te poţi substitui, aşa cum multora puterea le substitue materia cenuşie cu fibra musculară a dictaturii, împănată cu osânza nesimţirii şi a urii pentru opiniile altora?

Iar Guvernul, ce spune Constituţia că trebuie să facă Guvernul? Spune că "potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice", fiind supus controlului parlamentar.

Primul-ministru spune şi face cu totul altceva. Guvernul îşi asumă răspunderea pentru a "n" oară, eludând rolul Parlamentului de "unică autoritate legiuitoare a ţării", iar la ultimele două asumări, pentru a înlătura posibilitatea opoziţiei propriilor parlamentari, acestora li s-a interzis exercitarea obligaţiei de a vota. Înaintea fiecărei asumări, primul-ministru - preşedinte al partidului de guvernământ vine la Parlament să transmită cuvântul de ordine, pentru a fi sigur că "deocamdată, la Camera Deputaţilor, lucrurile sunt sub control".

Premierul, încă în funcţie, a făcut stupefianta declaraţie chiar în incinta Parlamentului, cu seninătatea unui interzis pus sub tutelă. Un interzis trebuie scos în afara legii şi din viaţa politică românească, fiindcă cine nu recunoaşte pluripartidismul drept fundament al democraţiei este, potrivit Constituţiei, un extremist.

De ce violează Boc Constituţia? Din "basic instinct". Instinctele primare sunt suprema şi unica sa cultură. Cine spune că politica este altceva decât instinct? Nu-i Băsescu cel mai viril animal politic? Nu-i el animalul pe urmele căruia amuşină, până când o să-l muşte, Emil Boc? Tot din instinct, că aşa-i în zoologia politică.

În rest, primul-ministru e bine, mersi. Puţin cam ostenit, oleacă stresat. Bun de reciclat. Funcţia de prim-ministru l-a făcut să se policalifice, devenind, rând pe rând: "primul cosaş al ţării", "primul dulgher al ţării", "maestru emerit al dansului şi cântului popular", "capelmaistru de fanfare", "buldozerist de onoare al autostrăzilor care nu duc nicăieri" şi, bineînţeles, neîntrecut şi multirecidivist în atentate împotriva Constituţiei României. Ne ajunge, mai lasă-ne, domnule şi dute'n plata Celui de Sus, acolo unde, obosită de bicicletă, a 'ncălecat Elena Udrea armăsarul. Şi suflă-i în frunză! Că pânzele i le-a umflat primul marinar al ţării. Dumneata, cetăţene prim-ministru, pregăteşte-te să fluieri a pagubă în bugetul ţării.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Asumata mâine-i gata!"

Guvernarea prin asumarea răspunderii de către guvern a legilor seamănă cu asumarea răspunderii fotografului, care colinda litoralul antedecembrist, că până a doua zi "colorata", adică fotografia, e gata. Aşa şi guvernarea. Trebuie să rezolve o problemă socială şi are nevoie de o lege? Nicio problemă: Asumata mâine-i gata! - numai aşa ştie şi poate să guverneze, să conducă, să-şi treacă legile.

Acum are o problemă legată de salariile cadrelor didactice, care şi-au câştigat în instanţă drepturile salariale prevăzute de lege şi nerespectate până acum. Guvernul are rezolvarea: Plafonata mâine-i gata! Guvernul îşi asumă răspunderea pe o lege prin care salariile cadrelor didactice sunt plafonate, legiferând astfel nerespectarea deciziilor judecătoreşti care au dat deja câştig de cauză cadrelor didactice.

La fel ca fotograful care-şi repeta sloganul având mereu aceeaşi promisiune şi rezolvare pentru toată lumea - Colorata mâine-i gata! - şi guvernarea portocalie are un singur răspuns, monoton, la toate problemele cu care se confruntă: asumarea răspunderii.

Desigur, guvernul poate uza de actul asumării răspunderii, el fiind un instrument legitim prevăzut de Constituţie. Dar nu cumva guvernul abuzează deja de acest drept pe care îl are? Pentru că asumarea răspunderii guvernului a devenit deja o obişnuinţă, modalitatea curentă de legiferare. Aceasta pe lângă faptul că executivul mai ocoleşte o dată legislativul, atunci când emite ordonanţe de urgenţe. Ce spune şi atunci dacă nu Ordonata mâine-i gata!?

Aşa se face că stilul guvernării actuale debalansează vizibil sistemul puterilor statului, făcând din puterea legislativă, din Parlament, o simplă anexă a puterii executive, un simplu spectator al manifestărilor de forţă ale guvernului. De fapt, guvernarea îi umileşte de două ori pe aleşii poporului: o dată, atunci când îi privează de atribuţiile lor de dezbatere şi legiferare şi altă dată, atunci când îi privează de exprimarea liberă a votului lor la moţiunea de cenzură.

Dar autoritarismul guvernului se manifestă şi faţă de puterea judecătorească, având în vedere că iniţiativele sale legislative au scopul de a contracara hotărârile instanţelor judecătoreşti.

S-ar părea că nu era de-ajuns umilirea parlamentarilor. Mai trebuiau umiliţi şi judecătorii. Căci cetăţenii de rând erau umiliţi demult...

Domnul Eugen Bejinariu:

Evoluţia vieţii politice m-a determinat să intitulez declaraţia mea politică de astăzi "Ieşirea din criză şi intrarea în campania electorală".

Guvernarea PDL-UDMR împreună cu aliaţii de tranziţie, guvernare subordonată, inconsecventă şi incompetentă, a condus România la o situaţie grea şi foarte grea nu numai pentru noi, ci şi pentru copiii şi copiii copiilor noştri. Oare în câţi ani şi cu ce eforturi va plăti România datoria de zeci de miliarde de euro faţă de FMI?

Autorităţile de la guvernare ne spun că am ieşit din recesiune şi urmează vremuri mai bune, dar în zilele acestea se află în plină desfăşurare desfiinţarea spitalelor, care înseamnă reducerea a 9.200 paturi de spitalizare, cu urmări greu de evaluat la această dată. Argumente potrivit cărora avem o capacitate excedentară de internare în spitale, că 40% dintre pacienţi pot fi trataţi ambulatoriu şi că în spitalele respective lipsesc dotările tehnice, sunt motivaţii superficiale, exprimate ad-hoc şi fără să convingă pe cineva anume. Fie că este vorba de spitalele din Solea, Siret, Bozovici ori Tulcea, urmările pentru cetăţenii români sunt deosebit de grave.

La cea mai simplă analiză a evoluţiei vieţii politice viitoare de la noi, putem lesne deduce succesiunea demersurilor politice.

Acum cele mai mari eforturi le fac liderii PDL pentru a convinge populaţia că Guvernul Emil Boc a luat măsurile care trebuiau luate, că România a fost aşezată pe drumul cel bun şi deja se văd rezultatele cu creşterea economică de 0,1%, "reducerea" şomajului, "creşterea" salariilor, descoperirea potenţialului agricol al ţării, construirea de săli de sport, pârtii şi gondole etc.

Cunoaştem că pentru campania electorală a PDL s-au adunat sume mari de bani, iar intrarea în campania electorală s-a făcut deja şi prin pomenile electorale practicate sub diverse forme, inclusiv în biserici din Bucureşti. La sfârşitul anului 2011 şi cu deosebire în 2012, se vor lansa "îmbunătăţiri" pentru viaţa cetăţenilor, viitorii alegători.

Vor veni măsurile privind revenirea la salariile de dinainte de tăierea cu 25%, creşterea pensiilor, investiţii la infrastructura din comune şi sate, alocaţii pentru copii şi persoanele cu handicap etc.

În pregătirea campaniei electorale se vor schimba şi reglementările alegerilor locale şi parlamentare, între care votul prin corespondenţă, susţinerea financiară de către stat a formaţiunilor politice în campania electorală, eventual coborârea pragului electoral şi alte astfel de măsuri "democratice".

Urmare a celor petrecute în satele şi oraşele noastre, o parte din cetăţeni îşi vor spune: "Nu vreau să-i mai văd şi nici să-i mai aud"! şi nu vor merge la vot; o altă parte vor răsplăti cu ştampila pusă într-un anumit pătrăţel, pachetele aduse de viitorii potenţiali demnitari PDL; vor fi organizate multe manifestări turistice gratuite pe baza experienţei din campania anterioară etc.

Dialogul cu cetăţenii, buna comunicare a social-democraţilor, liberalilor şi a conservatorilor în toate comunităţile locale, explicarea realităţilor politice de la nivel central - PDL, UDMR şi UNPR - sunt îndatoriri morale şi civice pentru toţi oamenii de bună-credinţă şi de buni români.

Cetăţenii trebuie să cunoască posibilele manipulări, mulţimea falsurilor şi mai cu seamă modul în care se pot număra voturile, iar Uniunea Social Liberală, prin reprezentanţii săi, să promoveze măsuri de apărare a adevărului şi a corectitudinii din campania electorală de la alegerile locale şi parlamentare.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie privind salvarea Arpechim.

Problema salvării Arpechim trebuie să fie o prioritate, deoarece judeţele Argeş şi Vâlcea trebuie să redevină centre puternice de producţie, nu pieţe de desfacere! Specialiştii în chimie, petrochimie din ambele judeţe cu tradiţie de peste 45 ani in acest domeniu, trebuie să aibă locuri de muncă acasă la ei, nu să devină o marfă de vândut. Continuarea activităţii Oltchim SA, prin repornirea acestui agent economic şi a sistemului de la Arpechim Piteşti la întreaga capacitate, în sistem integrat, sunt elemente de o importanţă deosebită pentru judeţele pe care le reprezentăm, dar şi la nivel naţional

Închiderea Arpechim reprezintă o veritabilă sinucidere economică! Dezafectarea tuturor capacităţilor de producţie va face imposibilă reluarea activităţilor, statul român la Arpechim va pierde investiţiile masive făcute în perioada 2002-2007, inclusiv prin folosirea de credite externe şi peste toate, se va distruge cel mai important vector al industriei româneşti de profil. Instalaţiile Arpechim au fost modernizate pentru producerea de combustibili conform ultimului standard european în materie - EUR05. Dacă Arpechim va dispărea şi Oltchim va urma un drum similar, pentru că cele două platforme sunt proiectate să lucreze integrat.

Impactul social va fi teribil, deoarece se vor pierde peste 15.000 de locuri de muncă, iar din punct de vedere economic se va distruge cel mai important producător de bitum autohton. Bitumul produs la Arpechim este de calitate superioară şi ar putea constitui o materie primă de bază pentru proiectele de infrastructură rutieră. Practic, statul român va susţine, prin importuri de bitum, economia altor ţări, dacă Arpechim se închide.

Arpechim trebuie să-şi continue activitatea cu orice preţ şi să nu devină un alt morman de fier vechi! Soluţii există, dar ne trebuie şi voinţă. Statul român poate ataca decizia Petrom de închidere a Rafinăriei Arpechim şi poate solicita conservarea tuturor instalaţiilor, pe durata derulării procedurilor în instanţă. Mai mult, în acest timp, pot fi identificate cele mai bune soluţii de privatizare a rafinăriei şi se poate opta eventual pentru privatizarea la pachet a Arpechim şi Oltchim. Tot statul ar putea renunţa la decizia de a vinde pachetul de participaţiuni la Petrom, astfel încât să se poată acţiona de către stat în baza prevederilor din contractul de privatizare al Petrom, referitoare la protejarea pieţei de petrol şi gaze din România. Niciun efort şi nicio soluţie nu ar trebui excluse, atâta timp cât putem salva locurile de muncă ale oamenilor şi o parte însemnată din industria naţională.

Actualul Guvern ar fi trebuit să includă Arpechim pe lista obiectivelor strategice, ceea ce ar fi obligat Petrom să menţină în funcţiune cel puţin pentru încă 5 ani toate instalaţiile şi aparatura din rafinărie.

Domnul Aurel Vlădoiu:

«Puterea portocalie se joacă în continuare cu viaţa oamenilor, aplicând în sănătate o "reformă" criminală»

Aşa-zisa strategie a Guvernului PDL în domeniul sănătăţii s-a dovedit a fi un fiasco. Din păcate, pentru a se convinge inclusiv actuala putere de acest lucru, a trebuit să moară nişte oameni nevinovaţi. Prima victimă a măsurilor luate de Cabinetul Boc a fost chiar un vâlcean din comuna Laloşu, în vârstă de doar 41 de ani, susţinătorul unei familii numeroase, rămasă acum fără niciun fel de sprijin.

Cu toate că, în nenumărate rânduri, autorităţile locale şi judeţene au avertizat că decizia Ministerului Sănătăţii de a închide Spitalul din Bălceşti ar lăsa descoperite serviciile medicale şi ar pune într-un mare pericol viata locuitorilor din comunităţile din zona de sud-vest a judeţului Vâlcea, care înseamnă aproximativ 50 de mii de suflete, de la 1 aprilie, acestei unităţi sanitare i s-a pus lacătul. Nu s-a făcut nicio analiză, nu s-a gândit nimeni din Guvern la eventualele consecinţe ale acestei măsuri, lucru foarte grav. Din nefericire, prefectul de Vâlcea şi conducerea DSP Vâlcea au susţinut orbeşte această reformă criminală, fie pentru a da bine în faţa şefilor de la Bucureşti, fie pentru că nu cunosc absolut deloc situaţia din judeţ.

Decizia a fost luată strict pe criterii politice, avându-se probabil în vedere faptul că primarul din Bălceşti este membru PSD, că preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea este lider PSD, iar în condiţiile în care spitalul n-ar mai funcţiona, toată nemulţumirea populaţiei s-ar răsfrânge cumva negativ asupra aleşilor social-democraţi.

Rezultatul a fost unul dramatic. În primele zile de după închiderea spitalului, un copil şi mai multe persoane adulte nu au putut beneficia de asistenţă medicală în timp util şi au fost transportate la unităţile sanitare din Horezu sau Drăgăşani. În acest moment, se zbat între viaţă şi moarte. La finele săptămânii trecute, chiar de Ziua Internaţională a Sănătăţii, devenită "graţie" Ministerului Sănătăţi, Ziua Neagră a Sănătăţii, un pacient ajuns în stare gravă la Spitalul din Bălccşti a decedat din cauză că această unitate a fost închisă.

Un alt rezultat al aşa-zisei reforme a sistemului gestionat de puterea portocalie vedem cu groază la Spitalul Judeţean de Urgenţă - Vâlcea. Aici, s-au descoperit bacterii periculoase, se nasc copii în wc-uri, bolnavii trebuie să vină de acasă cu medicamente şi cu mâncare, altfel îşi asumă riscuri foarte mari. În schimb, la SJU - Vâlcea, democrat-liberalii fac afaceri profitabile şi se îmbogăţesc nemăsurat de la o zi la alta. Din banii negri făcuţi astfel vor fi finanţate viitoarele campanii electorale ale PDL. Cu aceşti bani negri se pregăteşte fraudarea alegerilor din 2012. Pentru că doar asta îi preocupă pe beneficiarii regimului Boc. Pe ei nu-i interesează că Guvernul PDL, prin Ministerul Sănătăţii, încalcă dreptul fundamental la asistenţă medicală, că decizia de desfiinţare a spitalelor este neîntemeiată şi abuzivă din mai multe motive.

1. Conform articolului 34 din Constituţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

2. Administrarea spitalelor a fost preluată de către autorităţile locale, deci Guvernul încalcă flagrant subsidiaritatea locală.

3. Salariaţii români plătesc aceleaşi cote de impozite CAS, deci restricţionarea sau îngreunarea accesului egal la servicii este o discriminare. Cetăţenii care locuiesc în centrul Bucureştiului, în Bălceşti, Horezu, Brezoi, Râmnicu Vâlcea sau în Măldăreşti au drepturi egale.

4. Desfiinţarea spitalelor de stat reprezintă un pas spre distrugerea sistemului public de sănătate, în favoarea celui privat.

În plus, cine s-ar grăbi să înfiinţeze un spital chiar şi privat într-o zonă defavorizată, nedezvoltată? Nimeni. Iată încă un motiv pentru care nu putem accepta restrângerea sistemului public de sănătate într-o ţară ai cărei cetăţeni sunt prea săraci ca să-şi permită să plătească servicii private de sănătate şi nici nu ar fi normal să plătească, din moment ce cotizează oricum, prin taxe şi impozite, la sistemul de stat.

Domnul Ion Călin:

"Tragic-comic"

La fiecare sfârşit de săptămână, populaţia ţării noastre află de la premierul României şi preşedintele partidului de guvernământ câte sacrificii au făcut şi cât de buni sunt dumnealor şi cât de răi sunt cei din opoziţie, iar cei care îi conduc formează un "cuplu tragic-comic". Oare dacă acesta este un cuplu tragic, imaginile prezentate cu copiii şi bătrânii "uitaţi" în spitalele desfiinţate cum pot fi interpretate? Poate comice pentru cei din PDL; dar, sigur, cuplul Boc-Cseke Attila este tragic pentru români. Să desfiinţezi spitalele, să laşi bolnavii în spitale fără hrană, curent electric, apă, să-i transporţi pe unii pe targă cu perfuzii, aceste lucruri cum pot fi numite?

Să te îmbărbătezi în faţa propriilor membri de partid şi să-i îmbărbătezi şi pe aceştia în speranţa că veţi rămâne la putere, vorbindu-le mereu despre creşteri economice, despre plătirea de salarii şi pensii decente şi să le dai speranţe că viitorul partidului este să fie numai la putere, iar actuala opoziţie va rămâne veşnic acolo, aceasta chiar este comic.

Să fii premierul unei ţării şi să îţi faci datoria numai ca preşedinte de partid ţinând discursuri în faţa propriilor membri de partid e prea comic. Când o ţară întreagă aşteaptă să vadă ce se întâmplă cu preţurile, cu taxele, cu politicile de redresare economică, premierul le povesteşte tinerilor PDL-işti despre fuste scurte, iPad şi câştigarea alegerilor. Aceasta se numeşte inconştienţă şi iresponsabilitate.

Să apari mereu în faţa camerei de luat vederi susţinând lucruri aberante, dar să eviţi mereu discuţiile faţă în faţă cu populaţia ţării, asta chiar este tragic.

Să susţii că bugetul a crescut în trimestrul I al anului 2011 cu 9,7% faţă de trimestrul I al anului 2010, să susţii smerit că ai greşit când ai susţinut majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, chiar este comic, iar faptul că ai obţinut voturi şi că guvernezi această ţară în urma acestei greşeli, este tragic.

Să insişti mereu că România va avea o creştere între 1,5 şi 2% în 2011 şi 4-4,5% în 2012 şi mai ales că anul viitor românii vor resimţi şi în nivelul de trai lucruri mai bune, în raport cu evoluţia economiei, dar să vezi mereu cozi şi bătăi la promoţiile oferite de magazine, să vezi cozi la casele de ajutor reciproc ale pensionarilor sau oriunde se dă ceva gratis, este tragic pentru români şi probabil comic pentru guvernanţi.

Uneori când vezi cum trăiesc românii, deşi numai trai nu se poate numi, începi să crezi că aceşti oameni conduc altă ţară decât cea despre care vorbesc în discursuri.

Să ai imnul "Omul bun şi pomul copt", să îl fredonezi mereu la întâlnirile de partid şi să vezi români înfometaţi, morţi din cauza organizării sistemului sanitar, este tragic pentru noi şi probabil comic pentru PDL-işti.

Să votezi fără reţineri majorarea salariilor, să îndemni chiar alte categorii de bugetari să aibă revendicări similare doar pentru că era campanie electorală, iar acum să susţii că nu ştiai că vine criza, să fii contrazis de cablogramele WikiLeaks, asta este chiar o mostră de ipocrizie şi demagogie tragică.

Să fii convins că în anul electoral 2012 sectorul bugetar îşi va recupera integral pierderea salarială şi din asta să faci un titlu de glorie, chiar este comic.

Ce este însă cu adevărat grav este că Guvernul Boc se pregăteşte să comită o gravă încălcare a puterii judecătoreşti. Căci nu este nici constituţional, nici moral ca nişte hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile să fie blocate printr-o lege şi să îţi asumi răspunderea într-o jumătate de mandat cât toţi ceilalţi premieri în 20 de ani de guvernare, este o tragedie pentru democraţie şi comic pentru actuala putere.

Să declari că "după vremea rea, vine şi vremea bună", arătând astfel că dacă reformele vor fi continuate, "România va avea prosperitate în cadrul Uniunii Europene", iar vremea bună să înceapă cu creşteri de preţuri la alimente, benzină, gaze, utilităţi, este o tragedie pentru populaţie şi comic pentru Emil Boc.

Întreaga populaţie a ţării trăieşte o adevărată tragedie datorită proastei guvernări, iar guvernanţii se comportă ca nişte actori comici. Păcat însă că poporul român nu mai are resurse nici să zâmbească şi nici să se distreze la replicile comedianţilor recitate seară de seară pe micul ecran şi la fiecare sfârşit de săptămână.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Programele televiziunilor sunt pline de relatări despre furturi mai mari sau mai mici, interne şi externe, care ar lăsa să se înţeleagă că românii au în gena lor această îndeletnicire deloc onorantă. Dar adevărul pare a fi altul.

Până nu demult, acest gen comportamental, care este furtul, a fost ţinut în frâu, fiind puternic condamnat moral în societate, pe principii creştine, motiv pentru care nesăbuitul gest era oprit din faşă, de cele mai multe ori. Încă de când eram copil, printre primele lucruri învăţate de la părinţi au fost cele referitoare la cinste, mai preţioasă decât un sac de bani. Lecţia aceea simplă de morală şi bun-simţ, care a format de-a lungul vremii atâtea caractere integre, pare a fi dispărut, atât la părinţi, cât şi la şcoală, la nivelul întregii societăţi. Justiţia şi opinia publică aproape nu mai reacţionează la hoţie, aceasta a devenit o formă aproape firească, acceptată şi chiar tolerată în societatea românească. Doar unii puritani, cu capul în nori, care încă mai cred în precepte de mult apuse, mai fac ceva vâlvă, dar şi aceştia se sting repede, prinşi de tăvălugul societăţii.

După Revoluţie, lucrurile au luat o întorsătură şi mai urâtă. Micile ciupeli s-au înmulţit şi au ajuns la forma explozivă a marilor jafuri. Şi cum nu s-a întâmplat nimic, obişnuinţa a devenit a doua natură, metodele de a fura au devenit din ce în ce mai sofisticate, ori mai pe faţă. Unii fură cu legea în mână, iar alţii, pe lângă ea, din avutul ţării, din cel al comunităţilor sau din cel particular.

Dar când comportamentul acesta deviant afectează întreg spaţiul european şi chiar mai mult, lucrurile se schimbă radical. Zbaterile neputincioase ale justiţiei noastre de a suprima fără succes caracatiţa corupţiei nu au rămas fără ecou în rândul ţărilor Uniunii Europene sau al celor de peste ocean. Se vede de la o poştă că din tot acest tam-tam lipseşte voinţa politică pentru eradicarea gravei maladii.

În plus, prin "mesagerii" noştri trimişi peste graniţe, fie că este vorba de cerşetori, de mâncători de lebede, de hoţi de buzunare, de spărgători de coduri ori pur şi simplu de infractori la nivel foarte înalt, ne-am făcut de minune în toată lumea, iar anatema ce planează asupra noastră, de "ţară de hoţi", nu le-o putem imputa lor. Ca român, m-am simţit întotdeauna umilit şi ofensat, ori de câte ori un străin făcea aluzie la unele fapte neortodoxe ale conaţionalilor noştri pe pământ străin, iar lucrul acesta nu mi s-a întâmplat o singură dată. O dovadă că fenomenul îi preocupă şi s-a întipărit adânc în mentalul acestora. Ca şi în alte domenii, clasa politică postdecembristă a gestionat foarte prost această problemă de imagine extrem de importantă.

Deşi se ştie bine că această îndeletnicire, dezavuată, totuşi, este opera unui grup relativ restrâns de persoane, clasa politică a lăsat în mod deliberat ca vina să planeze asupra întregii naţiuni, lucru extrem de greu de scos din mintea neamţului, francezului sau englezului de rând, care a ajuns să creadă că furtul a devenit modul existenţial al tuturor românilor.

Redresarea imaginii noastre şi însănătoşirea dinăuntru a societăţii româneşti ar fi posibilă dacă justiţia nu s-ar mulţumi doar cu zăngănitul cătuşelor pe la urechea infractorilor, ci i-ar şi condamna, dacă societatea civilă, prin activiştii ei, ar fi mai critici faţă de aceste fenomene antisociale. România poate fi o ţară de hoţi doar în măsura în care justiţia nu-şi face treaba, iar statul tratează educaţia ca pe un copil vitreg.

Renaşterea morală nu poate lipsi de pe masa de lucru a unui guvern care şi-a propus reformarea din temelie a societăţii româneşti, căreia trebuie să i se acorde cel puţin aceeaşi importanţă ca şi celei economice. Doar în acest mod România va putea făuri o lume a civilizaţiei autentice.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Oare când va răsări Autostrada Soarelui?"

Modernizarea infrastructurii de transport din România prin construcţia de autostrăzi reprezintă o necesitate îndelung recunoscută de autorităţi despre care s-a vorbit foarte mult şi atât. Pentru că autostrăzile, multe dorite, nu au depăşit stadiul de proiect, la fel precum reprezentanţii instituţiilor responsabile cu acest sector au rămas blocaţi în logica declaraţiilor hiperoptimiste, lipsite însă de urmări.

Nu mai departe de luna trecută, ministrul transporturilor, Anca Boagiu, anunţa cu fast investiţii de miliarde de euro în sute de kilometri de drumuri. Conform declaraţiilor doamnei Boagiu, până în 2013 ar trebui să avem încă 220 de kilometri de autostradă, pe lângă cei 243 de kilometri la care se lucrează în prezent, în urma unor investiţii de 5,6 miliarde de euro.

Această declaraţie a fost însă contrazisă de textul unei informări adresate recent Parlamentului prin care acelaşi ministru a adus la cunoştinţa deputaţilor că în 2011 nu există fonduri nici măcar pentru unele lucrări de iluminare a părţii carosabile a autostrăzii A1. Drept consecinţă, şoferii care folosesc acest segment de autostradă vor trebui să înfrunte în continuare pe întuneric numeroasele gropi din asfalt, care pot deveni de-a dreptul periculoase dacă nu sunt reperate la timp.

Şi lista contradicţiilor nu se opreşte aici. Deşi recent acelaşi ministru Boagiu anunţa că autostrada Bucureşti - Constanţa va fi dată în exploatare în cursul anului 2011, zilele trecute şi acest proiect a fost aruncat în aer, după ce reprezentanţii grupului Bouygues au decis să se retragă din România, exasperaţi fiind de întârzierile de circa un an din partea autorităţilor române în a elibera avizele necesare şi a finaliza procesul de expropriere.

Neplăcut este faptul că în tot acest scandal nimeni nu-şi asumă responsabilitatea situaţiei de blocaj la care s-a ajuns. Vina se pasează de la Ministerul Transporturilor la CNADR şi apoi la Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa. Nimeni nu-şi asumă responsabilitatea neeliberării actelor necesare prin contract, pentru ca francezii să se apuce de construit. Şi, foarte probabil, exact acesta va fi şi motivul pentru care grupul Bouygues va câştiga ulterior zeci de milioane de euro în instanţă, drept prejudiciu. Altfel spus, vor câştiga bani pe o autostradă nemuncită.

Consecinţele negative nu sunt limitate doar la penalizările pe care statul român va fi obligat să le plătească. Nu putem ignora faptul că, prin retragerea grupului Bouygues vor fi concediaţi toţi angajaţii români care activează în prezent pe şantierele operate de acest constructor, iar Autostrada Soarelui va intra din nou în procedură de atribuire a lucrărilor de construcţie, fapt care va determina o nouă întârziere a finalizării acestui proiect.

Până la urmă, cei care au de pierdut cu adevărat suntem noi, românii. Căci nici în 2012 autostrada nu va fi gata. Iar după cum merg lucrurile, nici în 2015.

În faţa acestei realităţi, nu putem să nu ne întrebăm unde sunt cei peste 800 de kilometri de autostradă promişi la începutul guvernării PDL pentru intervalul de timp 2009-2012, din moment ce ne aflăm la sfârşitul primului trimestru din 2011 şi majoritatea proiectelor mari de infrastructură au stagnat sau sunt complet blocate?

Domnul Vasile Popeangă:

"Domnilor guvernanţi, opriţi umilirea cadrelor didactice!"

Un proverb românesc spune că "banii nu aduc învăţătura, dar învăţătura aduce bani". Cel puţin teoretic, aşa ar trebui să se întâmple într-o societate normală: cine are carte, să aibă şi parte! Din nefericire, însă, sub "atenta" dumneavoastră guvernare, nimic din ceea ce ar fi normal nu se mai întâmplă, inclusiv în ceea ce priveşte educaţia. Mai ales că, de când aţi preluat frâiele acestei ţări, nu aţi făcut decât să portocalizaţi, de la directori la femeile de serviciu, toate instituţiile care ar trebui să funcţioneze în interesul cetăţenilor şi nici pe departe al dumneavoastră personal.

Dascălii, care odată reprezentau fruntea comunităţilor, au ajuns una dintre cele mai sărace şi batjocorite pături sociale, prin "grija deosebită" de care aţi dat dovadă în ceea ce-i priveşte. Cadrele didactice, altădată beneficiind de respectul care li se cuvine, au ajuns umilite şi batjocorite, atât din punct de vedere uman, cât şi financiar. În loc să rămână, aşa cum au fost, elita societăţii, dascălii au ajuns să-şi cerşească respectul, dar şi drepturile de care, în mod legal, ar trebui să beneficieze.

Nu uitaţi, domnilor, că şi dumneavoastră aţi fost odată pe băncile şcolii, iar profesorii de care acum vă bateţi joc v-au învăţat să scrieţi, să citiţi şi să socotiţi. Unde vă este respectul pentru cei care v-au îndrumat primii paşi în viaţă? Dacă n-ar fi fost dascălii care să vă înveţe să ţineţi peniţa şi să-şi bată capul cu voi să vă înveţe cât fac doi plus doi, poate că mulţi dintre domniile voastre aţi fi păzit azi cirezile de vite şi nu v-aţi fi putut instala în fotoliile comode de miniştri. Fotolii din care, cu pixul în mână şi foaia de hârtie pe genunchi, nu faceţi altceva decât să tăiaţi, să reduceţi, să concepeţi hibrizi de legi fără niciun fel de aplicabilitate şi utilitate practică.

Lăsând la o parte noua Lege a educaţiei, o lege aberantă din multe puncte de vedere, mai nou, aţi hotărât că trebuie să condamnaţi dascălii la sărăcie, refuzându-le drepturile hotărâte prin lege. Constituţia României precizează foarte clar că "nimeni nu este mai presus de lege". Atunci, domnilor guvernanţi, cum vă permiteţi dumneavoastră să încălcaţi legea? Cum vă permiteţi să călcaţi în picioare hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, cu valoare de lege?

Cum vă permiteţi să condamnaţi dascălii să trăiască la limita supravieţuirii? Nu uitaţi că aceşti dascăli, pe care dumneavoastră îi condamnaţi la foame şi la boală, v-au învăţat pe dumneavoastră să fiţi oameni - ceea ce, fie vorba, nu prea aţi reuşit să învăţaţi - iar acum se străduiesc să vă înveţe copiii şi nepoţii să devină oameni. Domnilor guvernanţi, nu sunteţi mai presus de lege!

Un alt proverb spune că "după cum un ogor oricât de fertil nu poate da roadă dacă nu e cultivat, tot astfel şi sufletul fără învăţătură".

Gândiţi-vă, domnilor, la viitorul acestei ţări. Gândiţi-vă că acesta va rămâne pe mâinile celor care acum sunt tineri, adolescenţi sau copii pe băncile şcolilor. Dacă vă bateţi joc de ei şi de dascălii care îi formează încă de pe acum, ce se va alege de România de mâine? Dacă într-adevăr v-ar păsa de viitor, aşa cum susţineţi mereu, n-aţi aduce învăţământul românesc în derizoriu şi l-aţi trata cu respect. Probabil că aţi lipsit de la cursurile care vă învăţau ce e respectul şi cuvântul dat.

Încetaţi, domnilor, să mai umiliţi cadrele didactice! Încetaţi să vă bateţi joc de cei care formează, de pe băncile şcolilor, viitorul acestei ţări!

Nu uitaţi, domnilor guvernanţi, că, după cum spune un alt proverb, "buna creştere a tineretului este garanţia cea mai sigură a fericirii unui stat".

Domnul Vasile Popeangă:

"Guvernul a devenit nedemocratic!"

Asistăm neputincioşi cum, pe zi ce trece, democraţia în România se duce de râpă! S-au instaurat autoritarismul şi furtul ca metode de conducere a României, au fost ridicate la rang de politică de stat gangsterismul, ura şi răzbunarea contra propriului popor! Asistăm neputincioşi la înlocuirea forţei dreptului cu dreptul forţei, sub conducerea (aşa circulă zvonul...) unui cadru universitar specializat în drept şi, mai rău, în drept constituţional!

Este un atac abject la establishmentul politic actual — Parlamentul nu mai există! A început să se creeze un mecanism care dă de înţeles tuturor că Parlamentul e doar o anexă care nu mai contează, că e ineficient, că e plin de moguli, de mineri şi de comunişti, de cei 322..., în final, executivul devenind legislativ, regula devenind asumarea răspunderii dublată de ordonanţele de urgenţă, legatul de bănci al parlamentarilor definitivând procesul. Parcă se întrevede un final ca acela al Republicii de la Weimar! Peste 80% din proiectele de lege au avut drept iniţiator guvernul!

Nu mai sunt instituţii ale statului care să-l atenţioneze şi chiar sancţioneze pe premierul Boc, toate instituţiile cu astfel de atribuţiuni fiind în subordinea băsiştilor, aceştia ba mituind, ba şantajând parlamentari (pe fondul unei lipse cronice de caracter şi conştiinţă!) pentru a obţine majoritatea de care aveau nevoie pentru a pune mâna pe puterea întreagă, pe care azi o menţin şantajându-şi proprii parlamentari ca să stea lipiţi de bănci, în ciuda prevederilor constituţionale care interzic votul imperativ şi în detrimentul electoratului înşelat cu ajutorul gargarei nesimţite făcute la votarea alegerilor uninominale!

S-a instituit un autism şi o mancurtizare absolută, orice băsist care se respectă fiind total opac, impenetrabil la orice fel de comunicare care nu vine din zona portocaliu-băsistă! Se refuză efectiv orice discuţie democratică şi parlamentară, ciudăţenia fiind nu numai că opoziţia a devenit ceva ornamental, dar şi proprii parlamentari dovedindu-se de mucava şi cu picioare de lut! Cel mai rău lucru e că parlamentarii puterii chiar sunt mândri de faptul că stau în banca lor, nereprezentându-şi electoratul, neajutându-i, ca supremă dovadă de mulţumire şi de bun-simţ, pe cetăţenii care i-au trimis să se lăfăiesc în fotoliile Parlamentului nici cât negru sub unghie!

Şi groaznic e faptul că băsiştii (adevăraţi precursori ai totalitarismului postcomunist sub ochii unei Europe parcă anesteziate şi indolente!) au senzaţia că doar ei şi numai ei sunt oamenii cei mai inteligenţi şi pricepuţi de pe mapamond, că sunt dibacii naţiei, că sunt nişte dumnezei nemuritori şi atotputernici pe pământ şi că deţin supremul adevăr, că nimic nu poate exista în afara propriilor lor gândiri şi acţiuni portocalii! De exemplu: dacă un băsist cu neuronul ultraportocaliu spune că nu-s bani pentru treaba X (unde X poate însemna şi doar să se cumpere o cutie de cretă pentru o şcoală), aceşti bani chiar nu sunt (disponibili!), deoarece ei există, însă sunt prost administraţi ori nu sunt suficienţi din cauza incapacităţii băsiştilor de a-i colecta!

Suntem pe drumul prezidenţializării României, lucru pe care jucătorul Băsescu nu numai că nu se jenează de a-1 recunoaşte, ci chiar se mândreşte cu el, călcând, ca de obicei, pe Constituţie cu un tupeu fenomenal! Acest derapaj de la democraţie se întâmplă cu larga complicitate a parlamentarilor achiziţionaţi de către băsişti, care au dat cinstea pe ruşine, care au rămas cu impresia că vor fi eterni la putere, cedând impulsului banului sau şantajului.

Căci nimic altceva, nici măcar nesimţirea, nu poate ţine lipiţi de scaune nişte oameni aşa cum îi îngheaţă frica! O frică animalică, subumană, de a nu-şi pierde privilegiile, chiar dacă propria mamă, propriul tată sunt umiliţi prin tăierea pensiilor, cu riscul ca propriul copil, care trece neglijent strada, să moară la poarta unui spital taman desfiinţat cu consimţământul tatălui parlamentar, chiar dacă propriul frate te drăcuie că i-ai închis fabrica la care lucra şi i-ai micşorat ajutorul de şomaj, indiferent că propria soră te înjură că ai lăsat-o fără laptele praf de la gura copilului!

Blestemele se aud tot mai des şi tot mai tare la adresa actualei puteri, de la copilul de ţâţă până la unchiaşul sau mătuşa de peste 80 de ani! Revoltele în ţară încă sunt locale, ba mici răbufniri sindicale, ba răscoale locale, cauzate de închiderile de spitale. Recapitulăm, pentru fixarea evenimentelor: cronologic, la început, au fost înjurăturile cetăţeneşti, în urma cărora au sughiţat bietele mame (femei onorabile, de altfel) ale băsiştilor. Etapa următoare au fost blestemele — şi uite că, încet-încet, în faţa blestemului de om necăjit, nici flacăra violet nu are putere! - care încep să se prindă. Deja s-a trecut la revolte locale, de grupuri din ce în ce mai mari de oameni. În maximum următorii doi paşi, cetăţenii îl vor face pe Boc să-şi cheme elicopterul cu aceeaşi viteză cu care 1-a chemat şi Ceauşescu, pentru că aşa nu se mai poate!

Căci Boc se joacă tot timpul de-a necalificaţii, ba cu coasa, ba cu barda, ba cu sapa şi lopata, ba cu excavatorul, dar refuză cu obstinaţie să joace măcar un singur rol de intelectual - o singură dată a încercat să se joace de-a profesorul universitar de drept constituţional, dar nu i-a reuşit, că 1-a convins Băsescu că-i taman pe dos decât preda el la studenţi! Iar acum, la plecarea lui Boc cu elicopterul, va contribui până şi însuşi Băsescu, căci Boc ar cam fi singurul lacheu pe care 1-a avut şi nu 1-a hăcuit când n-a mai avut nevoie de el, şi aşa ceva încă nu se poate!

Din păcate, la plecarea Guvernului Băsescu, după tragerea - liniei, se va constata doar deşertificarea României - atât de valori, cât şi efectiv de cetăţeni. "După mine potopul", lozinca atât de dragă băsiştilor, va lăsa o ţară mai dărâmată decât după un bombardament zdravăn. Abia după dispariţia găştilor portocalii, următorul guvern va putea spune că are de rezolvat problema cu greaua moştenire! Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Europei prietene, după căderea de la putere a băsiştilor, vom reconstrui o Românie modernă, pe baza unor reforme autentice, nu ca surogatele actuale promovate pentru unicul lor rol justificativ pentru prostiile unei guvernări incompetente şi puse pe jaf!

Până atunci, însă, ne revine sarcina de a prezerva democraţia şi valorile ei în faţa hoardelor portocalii invadatoare care au cotropit România! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul dispreţuieşte sănătatea românilor"

Guvernul dispreţuieşte sănătatea românilor prin modul cinic, iresponsabil şi incoerent în care alocă fonduri tot mai puţine de la buget, când tot mai mulţi cetăţeni rămân fără medicamente, când tot mai multe farmacii dau faliment, când tot mai mulţi medici şi asistenţi medicali părăsesc România ca să lucreze în străinătate.

În urma spitalelor desfiinţate de azi pe mâine au rămas muribunzi, copii de a căror soartă nu prea mai are cine să se îngrijească, cadre medicale derutate, care nu prea ştiu încotro să o apuce, cel mai sigur drum ar fi către un târg de joburi în străinătate.

Ministrul sănătăţii închide institute unice în ţară, cum ar fi Institutul Inimii, unde se practică operaţii pe cord la nou-născuţi, unde costurile sunt de circa 10 ori maimicidecât înalteţări.

Un singur judeţ e la adăpost de aşa ceva, Harghita, unde nu s-a găsit niciun spital de restructurat. În Covasna, două spitale comasate, niciunul închis, prin comparaţie cu alte judeţe din ţară. Domnul Cseke Attila ştie să mulţumească UDMR şi electoratul maghiar. Nu e o chestiune naţionalistă, ci pur electorală.

Toată această demenţă este păstorită de acelaşi ministru, în mandatul căruia a avut loc şi teribilul incendiu de la spitalul Giuleşti, provocat de deficienţe manageriale. Asistenta de gardă este cercetată penal. În schimb, Cseke Attila nu a simţit nici măcar o trepidaţie sub scaunul ministerial. Probabil că nu va simţi nici acum. De demitere îl apără algoritmul politic, iar la demisia de onoare este imunizat de o imensă neruşinare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sprijin pentru tinerii absolvenţi de studii superioare"

Numărul şomerilor cu studii superioare şi doctorate s-a triplat în ultimii trei ani. Şi-au sacrificat ani din viaţă pentru a se specializa într-un domeniu şi odată terminate studiile, dacă există locuri de muncă la care se cere specializarea absolvită, nu au experienţă, fiindcă majoritatea angajatorilor cere aşa. În rarele cazuri în care cineva doreşte să angajeze absolvenţi, pentru a beneficia astfel şi de facilităţile oferite prin lege, postul e deja ocupat dinainte de a apărea pe undeva anunţul de angajare.

Locurile de muncă pentru absolvenţii de studii superioare sau doctorale sunt extrem de puţine şi, în plus, nu se oferă sprijin pentru cei care aleg să rămână în România. De aceea, nu este de mirare că numărul celor care aleg să plece în alte ţări pentru un salariu mai bun este din ce în ce mai mare. Dureros este faptul că în România se specializează şi de mintea lor "profită" alţii. În spitale, universităţi sau în orice altă instituţie avem din ce în ce mai puţin specialişti.

Modificarea Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este necesară, astfel încât personalul care posedă titlul ştiinţific de "doctor" să beneficieze de un spor în cuantum de 15% din salariul de bază dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, spor care să fie inclus în procentul de 30% prevăzut de lege.

Acest Guvern nu oferă nicio şansa tinerilor absolvenţi. Până acum nu a fost luată nicio măsură de stimulare a economiei, de atragere a investiţiilor şi de creare de noi locuri de muncă. Tot ceea ce a făcut Guvernul Boc a fost să trimită bugetari în şomaj, să taie salariile, să majoreze taxele şi impozitele şi să-i ameninţe.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Politicile sociale din România sunt ineficiente"

Protecţia socială este concepută pentru asigurarea unui standard de viaţă la nivelul minimei decenţe pentru toţi oamenii, indiferent de mijloacele de care aceştia dispun.

Societatea, la rândul ei, prin politica pe care o duce, ar trebui să creeze şanse egale fiecăruia, dându-le posibilitatea de a trăi şi a-şi conduce propriul destin prin intersecţii de legi şi norme sociale care să producă acel efect de bunăstare întregii populaţii. Statul este obligat să elaboreze şi să aplice o politică naţională de dezvoltare, care ar da posibilitatea creşterii constante a bunăstării întregii populaţii, a tuturor indivizilor fără nicio discriminare.

Un recent sondaj constată că printre cele mai mari îngrijorări ale populaţiei se numără teama de a nu pierde locul de muncă. Cu toate acestea, PDL nu a venit în faţa românilor cu nicio propunere pentru a contracara pericolele sociale. Mereu dă vina pe mame, pe pensionari, pe veterani, pe copiii din centrele de plasament, niciodată nu se uită în oglindă să vadă adevărul!

Politicile sociale din România sunt incoerente, ineficiente, sunt reactive şi oferă soluţii ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategică, nu se bazează pe evidenţe, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizarea şi evaluarea programelor curente şi anterioare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Nepăsarea guvernanţilor"

Guvernanţii nu au nici cea mai mică apăsare atunci când vine vorba de gestionarea eficientă a banului public. Toate instituţiile statului nu ţin şi nu au ţinut cont de nevoia contribuabilului. Este greu de înţeles de ce trebuie să se construiască săli de sport în localităţi unde predomină populaţia în vârstă, şi să nu facă sisteme de alimentare cu apă sau să asfalteze drumurile de la sate. De ce trebuie să investească zeci de milioane de euro în gondole şi patinoare, în loc să aloce acei bani pentru autostrăzi, pasarele şi sisteme de canalizare.

Interesele clientelei politice sunt mai importante decât cele ale cetăţeanului de rând. În România, batjocura autorităţilor faţă de populaţie a ajuns la rând de politică de stat

Este inadmisibil ca cei mai înalţi oficiali ai ţării să ştie încă de la începutul anului 2009 că România va fi lovită puternic de criză şi cu toate astea să continue să arunce banii pe pomeni electorale şi pe investiţii fără rost. Iar după aceea să taie haotic în stânga şi-n dreapta fără să ia în paralel nicio măsură pentru redresarea economiei.

Evident, scuzele pentru incapacitatea şi lipsa lor de bun-simţ a fost recesiune globală şi greaua moştenire. Nu am văzut nicio demisie de onoare din partea guvernanţilor pentru minciunile sfruntate pe care le-au turnat. Oare până când o să mai ceară cetăţenilor să strângă cureaua şi să înţeleagă situaţia grea prin care trece ţara?

Corupţia, incompetenţa, nesimţirea, aroganţa, josnicia, clientelismul au devenit elemente definitorii ale autorităţilor din România. Cei care conduc în acest moment România nu au conştiinţa faptului că îi reprezintă pe cetăţeni şi că trebuie să guverneze în favoarea populaţiei, nu împotriva ei.

Liderii PDL ar trebui să se preocupe de guvernarea acestei ţări, cât încă se află în această postură, şi să nu mai sfideze milioane de cetăţeni români care privesc disperaţi la ei şi aşteaptă ca ceva să se schimbe în bine.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Drama suferinzilor"

Cu cât numărul bolnavilor creşte îngrijorător, cu atât interesul guvernanţilor faţă de oamenii suferinzi o ia razna. Aşa-zisa reformă a sănătăţii, constând în reprofilarea spitalelor în aziluri de bătrâni, suferă de o boală gravă. Reflectă mai degrabă căderea în penibil a reprezentanţilor sănătăţii care se şi văd artizanii selecţiei artificiale a românilor, prin aruncarea bolnavilor la groapa de gunoi.

Drama este că mor oameni care ar mai putea fi salvaţi... fie şi pentru a deveni locatarii viitoarelor triste aziluri. Reorganizarea spitalelor a fost făcută cu barda, fără un studiu de impact social. Consecinţele măsurii sunt evidente pentru toată lumea. Ministrul Cseke Attila trebuie să recunoască faptul că nu a pregătit bine terenul.

Bolnavii bat la porţile unor clădiri în care credeau că găsesc medici, însă descoperă că salvarea lor e la kilometri distanţă. Unii nu sunt suficient de "norocoşi" să şi ajungă la destinaţie.

Un om a crezut că poate fi salvat şi s-a dus la spital, dar a descoperit că acesta s-a desfiinţat. Alt om a pornit spre dispensar cu o criză de inimă. Dispensarul era de asemenea închis, l-a luat ambulanţa, dar inima a cedat.

Ceea ce ucide acum bolnavi în România nu este reforma, ci incompetenţa crasă a echipei conduse de Cseke Attila, un ministru care are tot atât în comun cu domeniul pe care îl conduce. Domnia sa nu ştie pe ce criterii au fost desfiinţate sau comasate spitale, unele modernizate sau având în derulare finanţări din fonduri europene.

Ceea ce face domnul ministru nu este reformă, ci o cruntă bulibăşeală, încropită pe genunchi şi plină de ştersături şi adăugiri din mers.

După pauză

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Astăzi vom continua lucrările Camerei Deputaţilor cu ordinea de zi aprobată în şedinţa Biroului permanent de ieri.

Vă anunţ că, din totalul celor 332 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 169, fiind absenţi 163 de deputaţi, din care 39 participă la acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, daţi-mi voie să ofer, pentru 3 minute, cuvântul, domnului deputat Miron Ignat, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pentru o scurtă declaraţie.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Miron Ignat:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi, 12 aprilie 2011, se împlinesc 50 de ani de când a fost înfăptuit un act eroic şi, în acelaşi timp, un act istoric pentru întreaga omenire. Pe data de 12 aprilie 1961, la ora 9 şi 7 minute, ora Moscovei, ora 8 şi 7 minute, ora României, a luat startul de pe Cosmodromul Baiconur o navă cosmică, Vostok, înălţând o fiinţă umană în imensul spaţiu cosmic. Acest erou al omenirii a fost Iuri Alexeevici Gagarin, care la vârsta de 27 de ani a devenit primul om care a zburat în imensul spaţiu cosmic. Zborul maiorului Gagarin a intrat în istorie, lăsând în urmă o imensă poartă deschisă spre cosmos.

Tot în luna aprilie a acestui an se împlinesc 30 de ani de când primul cosmonaut român, Dumitru Prunariu, tot de pe Cosmodromul Baiconur a zburat în cosmos.

Iuri Alexeevici Gagarin s-a născut la 9 martie 1934, în regiunea Smolensk, dintr-o familie de muncitori, compusă din părinţi, trei fraţi şi o soră.

După terminarea studiilor a devenit pilot de încercare a noilor modele de aeronave, de unde a fost selectat pentru a efectua primul zbor în cosmos.

Întregul zbor al primului cosmonaut a durat 108 minute, la o viteză cosmică de 28.260 km/oră şi a parcurs 40.868 km. La ora 9,52, ora Moscovei, când nava pilotată de Iuri Gagarin s-a aflat deasupra Americii de Sud, s-a transmis spre pământ următorul mesaj: "Zborul se desfăşoară normal. Mă simt bine", iar la ora 10,15, când nava cosmică Vostok se afla deasupra Africii, Iuri Gagarin a transmis: "Zborul decurge normal. Condiţiile de imponderabilitate le suport bine". Când nava cosmică a atins apogeul de 327 km înălţime, ceea ce constituie un record şi astăzi, cosmonautul Gagarin a fost întrebat: "Cum se vede pământul din cosmos?". Gagarin a răspuns: "Pământul este albastru, iar corpurile cereşti sunt cu mult mai proeminente". La ora 10,25 a început coborârea. Pentru a încetini aterizarea a fost utilizată o paraşută de culoarea portocalie. (Râsete.) La ora 10,55 capsula cosmică a aterizat lângă satul Smelovka, regiunea Saratov.

Soţia pădurarului şi nepoata sa, văzând o fiinţă mişcătoare, îmbrăcată într-un costum ciudat, s-au speriat. La scurt timp au sosit oamenii din sat, care aflaseră din comunicatele prin radio despre aterizarea capsulei cosmice. Zborul s-a desfăşurat cu succes şi acest prim zbor a fost deschis şi a deschis drumul spre cosmos.

Pentru curajul şi eroismul său, Iuri Alexeevici Gagarin a devenit erou nu numai al Uniunii Sovietice, ci şi al Bulgariei şi al Vietnamului.

Iuri Alexeevici Gagarin a devenit membru de onoare al Academiei Internaţionale de Astronautică şi a fost decorat cu medalii de aur de guvernele Austriei, Italiei, Suediei, Marii Britanii şi al Franţei.

Azi, când se împlinesc cinci decenii de la primul zbor al cosmonautului Iuri Gagarin în cosmos, să-i aducem un omagiu şi să-i păstrăm în suflet o veşnică amintire.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat, pentru prezentarea făcută în memoria celui ce a fost primul cosmonaut.

Domnul Eugen Nicolicea, liderul Grupului parlamentar al UNPR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule preşedinte, propun introducerea pe ordinea de zi, la punctul 8, a Proiectului de Hotărâre privind acordul între liderii grupurilor parlamentare. Menţionez că acest acord este semnat de către toţi liderii.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Dacă un pic erai mai iute, când era doamna Aura Vasile aici, îl votam deja.

Doamna Aura Vasile, vicelider...

Doamna Aurelia Vasile:

Aici eram...

Domnul Ioan Oltean:

Aţi întârziat un picuţ şi trebuia să profităm. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, mă jigniţi!

Domnul Ioan Oltean:

Niciodată nu mi-aş permite...

Doamna Aurelia Vasile:

Sunt în Cameră de foarte multe ore. Dacă nu eram şi în bancă, asta nu înseamnă... că şi dumneavoastră aţi venit mai târziu la pupitrul Camerei Deputaţilor pentru a deschide şedinţa Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Înaintea dumneavoastră!

Doamna Aurelia Vasile:

Deci e pace, da?

Domnul Ioan Oltean:

Şi linişte!

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, din câte îmi aduc aminte, ieri am aprobat ordinea de zi pentru această săptămână. Ieri vă rugasem şi insistasem ca dumneavoastră să respectaţi Regulamentul şi v-am şi mulţumit, pentru că aţi optat şi aţi aplicat exact ceea ce scrie în regulament.

În condiţiile în care în fiecare moment, fiecare, cum are interesul politic sau înţelegerea pe care o are cu partidul de guvernământ, vine să solicite de la acest microfon, ştiu eu, în speţa aceasta, trecerea pe ordinea de zi a unui proiect de hotărâre care în urmă să aducă beneficii grupului respectiv, cred că nu este corect.

Deci, domnule preşedinte, respectând regulamentul, vă rog să nu supuneţi la vot, pentru a nu da curs acelui lucru care a devenit un motto în locul Regulamentului Camerei Deputaţilor şi în locul intervenţiilor deputaţilor: plenul este suveran.

Domnul Ioan Oltean:

Tocmai pentru că plenul este suveran, doamnă deputat, şi pentru că suntem în posesia unui document semnat de către absolut toţi liderii politici ai grupurilor parlamentare, am să supun votului dumneavoastră această propunere.

Vă rog, doamnă deputat, pe procedură.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, vă rog să-mi arătaţi şi mie unde în regulament, cap, coadă, cu toate modificările, cu toate modificările care au fost obţinute prin Curtea Constituţională, unde spune că pe ordinea de zi poate fi trecut un proiect de hotărâre a Camerei Deputaţilor pentru că l-au semnat liderii? Vă rog să-mi spuneţi articolul şi alineatul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnul Eugen Nicolăescu, viceliderul Grupului parlamentar al PNL. Am avut impresia că vreţi să interveniţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă, aţi avut o impresie bună şi mă bucur că începeţi să vă uitaţi şi la opoziţie, după ce n-aţi avut ochi deloc pentru noi şi eventual de la opoziţie numai pentru doamna Aura Vasile, dar nu intrăm în asemenea amănunte.

Eu cred că în acest moment colega mea are dreptate şi solicitarea dumneaei este corectă. Adică, care este articolul din regulament pe baza căruia se poate lua o hotărâre de către plen în acest sens? Şi dacă dumneavoastră reuşiţi să ne convingeţi cu regulamentul, atunci sigur nu mai este nici o problemă. Dar în acest moment consider că nu avem nicio prevedere regulamentară.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi, cei care vor decide dacă este sau nu demnă de a fi aprobată propunerea sunteţi dumneavoastră, cei din plenul Camerei Deputaţilor. Eu nu fac decât să dau curs unei solicitări a unui lider care mi-a prezentat un document semnat de către toţi liderii grupurilor parlamentare. Nu puteţi decât să votaţi împotrivă sau să susţineţi această propunere.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Unde este proiectul ăsta, ca să vedem şi noi?!

Domnul Ioan Oltean:

Domnul Mircea Duşa. V-a incitat doamna Aura Vasile...

Domnul Mircea Duşa:

Nu, pe mine nu mă incită doamna Aura Vasile, mă incitaţi dumneavoastră, că nu respectaţi regulamentul.

Domnul Ioan Oltean:

Asta-i foarte grav, dacă sunteţi aşa...

Domnul Mircea Duşa:

Doamna Aura Vasile este un vicelider al Grupului PSD foarte activ şi ştiu că vă deranjează, că nu aveţi o personalitate de talia dânsei, atunci când vă lipseşte liderul de grup.

Domnule preşedinte, sigur că ne-aţi învăţat cu această poezie de vreun an şi jumătate, că plenul este suveran şi noi nu vă contrazicem. Numai că, totuşi, trebuie respectate procedurile parlamentare. Există un acord al liderilor referitor la modificarea regulamentului pe Comisia de afaceri europene, pe faptul că la unele comisii să fie mai mulţi vicepreşedinţi decât sunt în momentul de faţă, pe reducerea termenelor de depunere a rapoartelor şi sigur că nu contestăm acest lucru.

Dar, deşi există acordul liderilor, trebuie totuşi să respectăm procedurile parlamentare. Nu există un proiect de hotărâre pentru ziua de astăzi, de modificare a unor prevederi din regulament, un proiect de hotărâre care să fie adus la cunoştinţa deputaţilor, să fie în cunoştinţă de cauză, să ştie ce votează şi, sigur, şi celelalte prevederi regulamentare, vizavi de întocmirea raportului pentru modificarea regulamentului şi aşa mai departe.

Dumneavoastră ştiţi foarte bine acest lucru şi v-aş ruga, aşa, prin felul dumneavoastră în care dumneavoastră aţi condus şedinţele până acum şi aţi respectat regulamentul, să nu forţaţi acest lucru.

Există acordul liderilor, se va întocmi acest raport, se va întocmi acest proiect de hotărâre, dar în aşa fel încât să fie adus la cunoştinţa tuturor deputaţilor şi chiar vă rog să nu puneţi la vot o asemenea propunere.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Domnul deputat Calimente a renunţat.

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Nicolicea. Vă rog să votaţi.

Cu 66 de voturi pentru, 43 împotrivă şi două abţineri, propunerea a fost aprobată. Se înscrie pe poziţia 9 a ordinii de zi.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă, vă supun spre aprobare un proiect de hotărâre, este adevărat, anticipând modificarea de regulament, prin care la nivelul regulamentului va apărea acea Comisie pentru afaceri europene, iar noi vrem să supunem la vot şi componenţa, deci vă prezint propunerea de componenţă care practic ea este foarte apropiată de componenţa iniţială, dar atâta timp cât ea este o nouă comisie vă supun spre aprobare această componenţă şi vă rog să luaţi act că ea este depusă către plenul Camerei Deputaţilor şi să fiţi de acord să votăm această componenţă, sub rezerva că va trece regulamentul. Nu avem comisie şi la un moment dat vom fi în situaţia în care să supunem din nou spre aprobare componenţa comisiei.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Mircea Toader, iertaţi-mă că vă deranjez, regulamentul a fost modificat în sensul aprobării acestei comisii?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Există o propunere de regulament care va fi supusă spre aprobare.

Domnul Ioan Oltean:

Atunci am rugămintea să veniţi şi cu comisia când veniţi cu regulamentul. Vă rog foarte mult.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

E în regulă. Şi al doilea lucru pe care aici nu vă mai puteţi opune, acea modificare pe care am solicitat-o eu, de completare la Comisia de sănătate a locului disponibil la Partidul Democrat Liberal, în persoana domnului Albu.

Domnul Ioan Oltean:

Este un proiect de hotărâre?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Este proiectul de hotărâre...

Domnul Ioan Oltean:

Aş vrea să văd şi eu... domnule director, proiectul de hotărâre. Vreau să mi-l daţi şi mie. Domnule director? Aveţi puţină răbdare, să vedem...

Înainte de a continua, supun votului dumneavoastră propunerea domnului Mircea Toader de a se completa ordinea de zi la poziţia 10 cu Proiectul de Hotărâre pentru aprobarea componenţei nominale...

Domnule Mircea Toader, mi-aţi dat o altă hotărâre... (Râsete.)

Domnule Mircea Duşa, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte, vă rog să ne acordaţi o pauză de consultări de o oră pentru că văd că visaţi noaptea, elaboraţi proiecte de hotărâri şi veniţi să ni le impuneţi. Aici noi habar nu avem ce doriţi dumneavoastră. Măcar să ştim ce doriţi, că oricum votaţi ce vreţi dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

Bine ar fi să putem visa, domnule Mircea Duşa, dar nu visăm nici măcar cu voi, cu opoziţia.

Pauză de consultări cinci minute.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, stimaţi colegi, s-au epuizat cele cinci minute. Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Rog şi liderii grupurilor parlamentare să ocupe locul în sala de şedinţă. Rog secretarii de şedinţă să-şi ocupe locul la prezidiu.

Domnilor colegi, haideţi, că şi aşa am pierdut foarte mult timp astăzi.

Îl rog pe domnul Mircea Toader ca această propunere pe care a făcut-o să o prezinte astăzi în Biroul permanent, pentru a fi inclusă în ordinea de zi pentru săptămâna viitoare, iar noi intrăm în ordinea de zi propriu-zisă.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte, eu v-am solicitat completarea cu un Proiect de Hotărâre privind modificarea şi completarea la Comisia pentru sănătate. Eu o menţin în continuare, nu are legătură una cu alta, noi o aveam pregătită de mai mult timp, singura problemă pe care am avut-o este că n-am depus-o la Biroul permanent, dar nu este o obligaţie regulamentară, putem să venim în plen cu modificarea, este locul nostru, avem omul, nu este nicăieri Albu, în nicio comisie şi cred că nu facem nimic rău...

Domnul Ioan Oltean:

V-aş ruga ca această propunere să treacă prin Biroul permanent.

Domnilor colegi, ieri am aprobat modificarea ordinii de zi în sensul ca Propunerea legislativă privind instituirea Zilei naţionale în memoria românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie să ajungă pe poziţia 4.

Suntem la poziţia 4. Vă rog să fiţi de acord să intrăm în dezbaterea acestei propuneri legislative.

Dacă din partea iniţiatorilor e cineva care să ia cuvântul? Nu avem.

Din partea Guvernului? Îl avem pe domnul preşedinte Ioan Stanomir, preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.

Domnule preşedinte, vă ascultăm.

Domnul Ioan Stanomir (preşedinte executiv, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere deliberările şi modificările care s-au operat în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, modificări care au fost prinse în acest raport suplimentar supus atenţiei dumneavoastră, susţinem adoptarea acestei propuneri legislative în formula propusă de Comisia juridică şi sperăm că această zi comemorativă va contribui la o mai bună memorializare a suferinţelor populaţiei româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Numai puţin, doamnă deputat. Rog secretarii de şedinţă, pe unde sunteţi, vă rog să veniţi în sala de şedinţă. Domnul Georgian Pop şi Dumitru Pardău au dat bir cu fugiţii. Rog liderii grupurilor parlamentare să-i dea în urmărire generală pe cei doi secretari.

Raportul Comisiei juridice.

Stimată colegă, vă rog să prezentaţi raportul Comisiei juridice.

Doamna Carmen Axenie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport suplimentar asupra Propunerii legislative pentru instituirea Zilei Naţionale în memoria românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 24 noiembrie 2010.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a hotărât cu unanimitate de voturi avizarea negativă.

De asemenea, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil cu un amendament, cu unanimitate de voturi.

În urma dezbaterilor membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise în Anexa nr.1 şi cu amendamentul respins în Anexa nr.2.

Plenul Camerei Deputaţilor a hotărât în şedinţa din 1 martie 2011 retrimiterea propunerii legislative comisiei sesizate în fond pentru un nou raport.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre adoptare şi aprobare raportul suplimentar de adoptare, cu amendamentele admise prezentate în Anexa nr.1 la raportul suplimentar şi amendamentul respins prezentat în Anexa nr.2.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat Carmen Axenie.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Petru Călian din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Chiar dacă această iniţiativă legislativă a avut un parcurs destul de greu, este totuşi o iniţiativă legislativă bună. Vine din partea unui parlamentar sau a mai multor parlamentari PSD, însă Guvernul a înţeles că, atunci când iniţiativele sunt bune şi când este vorba despre românii noştri, trebuie să fim foarte receptivi şi să acceptăm asemenea demersuri, care sunt agreate şi aşteptate de poporul român.

În consecinţă, Grupul parlamentar al PDL susţine această iniţiativă legislativă şi va vota pentru adoptarea ei, astfel încât să devină act normativ.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Mircea Irimescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Suntem la discutarea unui proiect legislativ cu o semnificaţie cu totul deosebită.

Pentru o mai bună înţelegere aş face o paralelă cu cazul polonezilor, care şi în această săptămână a ţinut presa europeană pe toate primele pagini ale importantelor gazete.

Deci, pe scurt, este cazul unui masacru petrecut în 1941 în nordul Bucovinei, care are foarte multe puncte de asemănare cu ceea ce s-a întâmplat la Katyn. Noi avem o atitudine ciudată faţă de acest eveniment. Deşi s-au scris lucrări, s-au publicat cărţi pe această temă, evenimentele în mare parte sunt cunoscute şi statul vecin ucrainean pe raza căruia s-au desfăşurat aceste evenimente admite şi se desfăşoară anual manifestări comemorative, s-au construit acolo şi două monumente, statul român nu face absolut nimic sau aproape nimic pentru a comemora acest eveniment.

Ba, dimpotrivă, în acest an, în condiţiile în care comunitatea românească din nordul Bucovinei a comemorat 70 de ani de la împlinirea acestui eveniment, Departamentul românilor de pretutindeni a găsit de cuviinţă să organizeze o manifestare similară la Mânăstirea Putna. Aceste manifestări în paralel au avut darul să afecteze foarte serios sensibilitatea unei populaţii despre care noi, toţi, trebuie să ştim că luptă pentru supravieţuirea ei naţională din 1775 până astăzi, cu excepţia a 25 de ani din perioada interbelică.

Vreau să vă asigur că este o chestiune cu totul serioasă şi că adoptarea acestui proiect de lege ar avea darul să îndrepte puţin din nepăsarea, din vina pe care statul român o are faţă de această comunitate, în general, şi faţă de aceste evenimente, în special.

Vă rog să votaţi acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Marian Neacşu, vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vreau şi eu să-mi exprim satisfacţia pentru faptul că mintea românului de pe urmă s-a manifestat în această dimineaţă, referitor la acest proiect normativ, asupra faptului că şi Guvernul, de această dată, are un punct de vedere obiectiv, pertinent şi realist referitor la această problemă, la această iniţiativă valoroasă a colegului nostru, domnul deputat Panţîru.

Mai mult decât atât, îmi exprim insatisfacţia pentru faptul că acest lucru de importanţă pentru români, mai ales pentru românii bucovineni, nu s-a bucurat de atenţia Comisiei pentru cultură şi vreau să le mulţumesc colegilor din Comisia juridică, care şi la primul raport şi la al doilea, în majoritate, au susţinut această iniţiativă.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota această iniţiativă şi vă mulţumesc tuturor celor care vă veţi alătura demersului nostru.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, microfonul vă aparţine.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, este de la sine înţeles că Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale susţine acest demers. Este de datoria noastră, dincolo de solidaritatea normală cu românii, să atragem o dată în plus atenţia asupra ororilor generate de cel de-al Doilea Război Mondial, orori care au avut la bază regimul nazist din Germania, dublate de regimul sovietic, care după 1944 şi-a întins umbra şi asupra României, nu numai asupra Basarabiei şi Bucovinei pe care le-a ocupat, ci şi asupra României, impunând, de exemplu, în ianuarie 1945 deportarea a 80.000 de civili de etnie germană, care nu au avut nicio legătură cu conflagraţia mondială, în Uniunea Sovietică, context în care 20.000 au murit.

Este, aşa cum spuneam, o datorie din partea noastră să reamintim aceste lucruri, astfel încât ele să nu mai fie posibile niciodată. Condamnând cu vehemenţă aceste crime oribile ale celor două regimuri, nazist şi sovietic, vom vota, evident, în favoarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu mai sunt alte intervenţii. Daţi-mi voie să trecem la dezbaterea Raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Vă rog să urmăriţi raportul, cu amendamente admise, Anexa nr.1.

Dacă sunt intervenţii la titlul legii? Nu avem intervenţii.

Domnule Doru Frunzulică, doriţi să interveniţi? Domnule deputat, aveţi amendament propus şi respins? Atunci, dacă nu aveţi, domnule deputat, vă rog să ocupaţi locul în sala de şedinţe. Am să vă citesc titlul, ca să-l aveţi şi dumneavoastră. Deci, întotdeauna, când vreţi să interveniţi, vă rog să vedeţi dacă aveţi sau nu motive. Nu mâncaţi din timpul afectat dezbaterilor.

Deci, titlul propus de către comisie şi adoptat de către comisie, domnule deputat, pentru dumneavoastră, cu dedicaţie specială: "Lege pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrului de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie".

Oricum, reţineţi că în această fază nu se mai pot face amendamente, dacă nu sunt cuprinse în raport.

La poziţia 2 din raport, dacă sunt intervenţii?

Poziţia 3, poziţia 4? Nu avem.

Raportul comisiei este dezbătut în integralitatea lui şi propunerea legislativă rămâne pentru votul final de astăzi, de la ora 12,30.

Avem, acum, pe ordinea de zi, punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, referitor la încadrarea Propunerii legislative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de la 0-3 ani, în categoria legilor organice care reglementează protecţia socială şi, ca urmare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională, Senatul, fiind prima Cameră sesizată în fond.

Doamna deputat Carmen Axenie, vă rog să prezentaţi poziţia Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Doamna Carmen Axenie:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu adresa nr.320, Biroul permanent din 4 aprilie 2011, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi scrisoarea doamnei deputat Roberta Alma Anastase, referitoare la Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0-3 ani, în vederea formulării unui punct de vedere.

Membrii comisiei au examinat iniţiativa legislativă în şedinţa din 30 martie 2011, avizând-o favorabil.

Iniţiativa legislativă se încadrează în prevederile art.73 alin. (3) lit.p) din Constituţia României, republicată, respectiv se supun spre dezbatere şi aprobare Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, proiectele legilor organice ce reglementează protecţia socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Dacă nu sunt intervenţii, acest punct de vedere rămâne pentru votul final de la ora 12,30.

Continuăm dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Avem Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Dacă, din partea iniţiatorilor doreşte cineva să intervină?

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

La ce punct este pe ordinea de zi?

Domnul Ioan Oltean:

Deci, punctul 6 de pe ordinea de zi, doamna deputat.

După consultări fructuoase, îl rog pe domnul preşedinte al comisiei sesizate în fond să prezinte raportul acestei comisii.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În data de 11 aprilie 2011, Comisia pentru regulament s-a întrunit pentru a discuta un Proiect de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, iniţiat de subsemnatul şi domnul Mircea Grosaru, deputat în Grupul minorităţilor naţionale, cu care comisia a fost sesizată de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, cu adresa nr.350 din data de 6 aprilie 2011, pentru întocmirea raportului aferent.

La lucrările comisiei au participat 4 dintre cei 6 reprezentanţi din Comisia pentru regulament. Au lipsit: domnul deputat Ciprian Dobre - Grupul parlamentar al PNL - şi domnul deputat Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz - Grupul parlamentar al PSD.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru regulament propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a raportului aferent.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Domnul lider Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Dacă-mi permiteţi acum să vin, atât timp cât s-a discutat modificarea regulamentului şi înfiinţarea Comisiei pentru afaceri europene, să fiţi de acord să introducem şi componenţa acesteia, ca să putem să funcţionăm şi cu această comisie, odată cu înfiinţarea ei.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule Mircea Toader.

Domnul deputat Calimente. Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am început să nu mai înţeleg ce se întâmplă în Camera Deputaţilor, pentru că la art.89 din regulament se vorbeşte de proiectul ordinii de zi şi se spune cum se aprobă. Şi la art.91, prevederile se aplică în mod corespunzător şi în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi. Şi rezultă clar că acea poveste cu plenul suveran este o poveste inventată, pentru că tot plenul suveran a făcut acest regulament. Şi, atunci, plenul suveran, când vrea, contrazice o idee şi un regulament făcut tot de plenul suveran. Şi, ca să întărească ceea ce spun, avem o Comisie pentru regulament, care vine şi modifică acum şi ne prezintă modificări de regulament. Păi, dacă plenul este suveran, aşa, după cum susţineţi dumneavoastră, şi poate să facă de câte ori vrea ce vrea cu regulamentul, de ce mai avem nevoie de Comisie pentru regulament şi de ce mai introducem aceste modificări ale regulamentului? Pentru că, în ideea că plenul este suveran, de fiecare dată, fiecărui grup, dacă-i vine o idee, vine şi o supune la vot, şi votul este suveran. Suntem consecvenţi, respectăm acest regulament şi plenul este suveran atunci când a votat acest regulament, sau când fiecăruia îi vine o idee şi invocă plenul suveran? Vă rog frumos să vă hotărâţi şi să lămuriţi această problemă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii?

Dacă nu, vă rog să intrăm în dezbaterea raportului comisiei de statut, privind hotărârea respectivă.

Dacă la titlu, poziţia 1 din raport, dacă sunt observaţii?

Poziţia 2?

Poziţia 3?

Poziţia 4?

Poziţia 5?

Poziţia 6?

Nu mai avem alte intervenţii.

Raportul a fost adoptat.

Proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12,30.

Domnule Zgonea, o să vă rog să urmăriţi dezbaterile.

Poziţia 7.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am o rugăminte, domnule preşedinte, vă rog frumos, sunt lucruri importante.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule vicepreşedinte!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, îmi cer scuze. Eu v-am spus. Vorbeam cu liderii de grup, pentru că sunt două amendamente. Este penibil să încălcăm Tratatul Uniunii Europene.

Deci, este penibil, pentru noi, să trecem o modificare de regulament încălcând Tratatul Uniunii Europene. Atunci, nu mai ştie nimeni ce facem. Sunt două chestiuni de bun-simţ, pe care le-am trimis comisiei. Am discutat şi cu liderii de grup.

Comisia de integrare europeană, când a fost înfiinţată, şi după aceea Comisia pentru afaceri europene, în toată Europa, membrii Guvernului au aceleaşi restricţii ca şi când ar fi în Biroul permanent al Camerei, în birourile comisiilor şi în delegaţiile permanente. Nu poţi să chemi un ministru la audieri la Comisia pentru afaceri europene, să-i daţi un mandat european şi el să voteze şi în cadrul Comisiei Europene. Deci, este un amendament de bun-simţ, pe care eu l-am făcut, pentru că măcar în zona asta mă pricep. Şi este rugămintea mea personală. Am discutat şi cu liderii de grup. Nu afectează cu nimic structura şi logica.

Şi a doua chestiune, pe care am cerut-o la modificarea la 196, am vorbit şi cu domnul preşedinte al Comisiei pentru regulament.

Domnule preşedinte, dumneavoastră sunteţi vechi membru al Biroului permanent. Deci, un membru al Biroului permanent poate să fie, la cererea domniei sale, într-o comisie permanentă şi dumneavoastră ştiţi acest lucru. Păi, dacă noi am inventat de câţiva ani de zile nişte comisii cu un anumit statut, care permit colegilor parlamentari să fie în două comisii permanente, aşa cum am stabilit - Comisia pentru regulament, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor - şi am introdus astăzi şi Comisia pentru afaceri europene, care nu produce legislaţie, ci analizează o legislaţie care va veni în România peste un an, peste doi, peste trei, ex ante. Este normal ca să putem să permitem colegilor care sunt în comisiile sectoriale, comisiile permanente ale Parlamentului României să fie şi în Comisia pentru afaceri europene, pentru că Comisia pentru afaceri europene va veni în faţa plenului cu un raport în care vine punctul de vedere al comisiei, ca profesionist în comisia în care este fiecare coleg. Şi mi se pare absolut normal ca acel coleg care este în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, sau în Comisia pentru sănătate şi familie, să fie şi în Comisia pentru afaceri europene, dacă grupul parlamentar îi stabileşte acest lucru.

Deci, sunt două amendamente care nu afectează structura şi logica pe care colegii de la guvernare au stabilit-o.

Dar, din punctul meu de vedere, sunt două amendamente pe care eu le-am spus la întâlnirea liderilor de grup şi le-am atras atenţia că aceste lucruri trebuie modificate. Poate că s-au scăpat, poate că în grabă nu au fost făcute. Deci, unul dintre ele este ca membrul Biroului permanent, membrul Comisiei Europene şi membrul din comisiile permanente, din birourile comisiilor permanente să nu fie membru al Guvernului, astfel încât mandatul pe care-l ia din partea Parlamentului României sau Comisiei pentru afaceri europene, să fie un mandat în care să nu aibă dublu vot. Să fie audiat ca ministru şi, pe de altă parte, să voteze din partea comisiei care este mandatul pe care i-l dă Parlamentul.

Deci, vă rog frumos ca cele două amendamente să le supuneţi la vot.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule vicepreşedinte, am să vă rog altă dată să urmăriţi cu atenţie dezbaterile şi să interveniţi la momentul potrivit.

Acum am să vă fac această plăcere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Ioan Oltean:

Rog preşedintele comisiei sesizate în fond să-şi ocupe aici locul potrivit.

Am să citesc primul amendament al domnului vicepreşedinte Zgonea şi pe urmă am să-l supun votului dumneavoastră.

Deci, primul amendament se referă la art.40 alin.(4), care ar avea următoarea formulare: "un deputat face parte în mod obligatoriu dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţia membrilor Comisiei pentru regulament, Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, Comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi ai Comisiei pentru afaceri europene, care pot face parte şi din alte comisie permanentă. Pe dura mandatului, membrii Biroului permanent pot opta pentru una dintre comisiile permanente şi pentru una dintre comisiile stabilite ca excepţii în prezentul alineat."

Supun votului dumneavoastră această modificare propusă de către domnul deputat Valeriu Zgonea.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

113 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere.

Acest amendament a fost admis.

Şi un amendament la art.196 alin.(2), care va avea următorul cuprins: "deputaţii membri ai Guvernului nu pot deţine funcţii în Biroul permanent, în birourile comisiilor, în Comisia pentru afaceri europene, nu pot fi membri în delegaţiile parlamentare şi nu pot fi lideri ai grupurilor parlamentare."

Acelaşi autor - vicepreşedinte Valeriu Zgonea.

Supun votului dumneavoastră şi acest amendament.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

113 voturi pentru şi două abţineri.

Şi acest amendament a fost admis.

Deci, cu cele două amendamente proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de astăzi, de la ora 12,00.

Urmează Proiectul de Hotărâre privind înfiinţarea unei comisii de anchetă având drept scop verificarea respectării prevederilor contractului de privatizare al Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" SA de grupul austriac OMV.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte, nu s-a votat componenţa Comisiei pentru afaceri europene!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Mircea Toader, v-am spus-o la începutul şedinţei: să treabă prin Biroul permanent; şi-mi menţin poziţia.

Iniţiatorul? Da. Doamna Aura Vasile, procedură.

Rog iniţiatorii să se pregătească şi să intervină pentru a prezenta hotărârea.

Doamna Aurelia Vasile:

Deci, vorbim despre "Petrom?"

Domnul Ioan Oltean:

Hotărârea privind înfiinţarea unei comisii de anchetă a "Petrom"-ului.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Liderul Grupului parlamentar al PSD şi liderul Grupului parlamentar al PDL au aşezat unul lângă altul cele două materiale care au fost prezentate domniilor lor aşa cum a hotărât plenul şi au constatat că, faţă de ce au hotărât domniile lor, ceea ce în acest moment este prezentat spre plen nu respectă înţelegerea între lideri. Motiv pentru care vă rog să amânăm dezbaterea acestui proiect de hotărâre, pentru a se armoniza punctele de vedere ale liderilor de grup.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc. domnul Mircea Toader. Vă rog, domnule lider.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da. Şi noi susţinem amânrea. Şi colegii noştri, împreună cu ceilalţi deputaţi care fac parte din comisie, să găsească o modalitate comună de a stabili care sunt obiectivele şi până la urmă modul de finalizare a acestei anchete, fără să prejudicieze într-o formă sau alta acţiunile de azi ale Guvernului privind "Petrom"-ul.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc. Ar fi foarte bine dacă v-aţi înţelege înainte de a ajunge aceste materiale pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor.

Da. Domnul Mircea Toader, pe procedură. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte, eu înţeleg că sunteţi glumeţ, dar, până la urmă, este atributul nostru să hotărâm, şi putem să hotărâm, şi dumneavoastră să supuneţi la vot, fără să mai faceţi remarci.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Dar ele sunt absolut obligatorii, domnule Mircea Toader, pentru bunul mers al activităţii în Cameră.

Supun votului plenului Camerei propunerea de amânare a punctului înscris pe poziţia 7 din ordinea de zi.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 113 voturi pentru, două împotrivă, solicitarea de amânare a fost adoptată. Termen de armonizare a punctelor de vedere între liderii grupurilor parlamentare - două săptămâni.

Stimaţi colegi,

Pe poziţia 8 avem solicitarea privind retrimiterea la comisie a Proiectului de Lege pentru aprobarea majorării capitalului deţinut de România la Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre.

Acest proiect de lege a fost dezbătut. Se află în faza votului final. Există o solicitare privind retrimiterea acestui proiect de lege la comisie, pentru că, între timp, au intervenit câteva elemente de natură fundamentală, care presupun în mod obligatoriu o rediscutare a acestuia.

Da. Doamna Aura Vasile. Vă rog. Pe procedură, doamna deputat vicelider Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, vicelider al Camerei Deputaţilor.

Domnule preşedinte, îmi aduc aminte că, atunci când au fost dezbateri generale pe acest proiect de lege, colegul meu, domnul deputat Surupăceanu, a pus câteva întrebări reprezentantului Guvernului.

Am ieşit la microfon, bineînţeles că dumneavoastră, cu amabilitate mi-aţi dat cuvântul, şi atunci am spus, într-o formă mai neacademică, am folosit cuvântul prietenului meu şi colegului meu Marian, când am spus că Guvernul ne "mermeleşte".

Constat, domnule preşedinte, că noi am avut dreptate şi că, în faţa Camerei Deputaţilor, a fost adus un raport incomplet, un raport care..., ministrul finanţelor, prin solicitarea pe care a făcut-o, nu a făcut decât să întărească încă o dată că foarte multe lucruri se fac superficial, în condiţiile în care ne va costa pe noi toţi, pe termen lung.

Domnul Ioan Oltean:

Îi mulţumesc doamnei deputat pentru constatările făcute.

Dacă mai sunt şi alte observaţii?

Dacă nu, supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisia sesizată în fond, a acestui proiect de lege.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

118 voturi pentru, două împotrivă şi o abţinere.

Solicitarea a fost adoptată.

Termen pentru comisie, pentru analiză şi întocmirea unui raport - două săptămâni.

Da. Sunt sfintele sărbători. Spune domnul preşedinte că este un termen prea mic. Atunci, să fie trei săptămâni, ca să nu avem niciun fel de problemă în dezbaterea lui cu maximă atenţie.

Am aprobat, pe poziţia 9, astăzi un proiect de Hotărâre privind aprobarea acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componenţa conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor ca urmare a deciziei nr.1490 a Curţii Constituţionale.

Dacă sunt observaţii faţă de acest proiect de hotărâre? Dacă nu sunt, proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12,30.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2010 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.

Suntem în procedură de urgenţă, potrivit art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. în consecinţă, intrăm în dezbatere.

Stimaţi colegi,

Luăm o pauză de 5 minute.

Rog liderii grupurilor parlamentare să se pună de acord în legătură cu hotărârea care a fost în dezbaterea Camerei acum 5 minute.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Sper că liderii grupurilor parlamentare au ajuns la un consens.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Noi am dezbătut. Cred că sunt în consens şi cu colegii liberali că, aşa cum este prevăzut, şi proiectul de hotărâre prin care să se aprobe în plen un acord făcut de lideri, care este un acord parţial, practic - că anumiţi lideri n-au fost de acord -, dar este o prevedere clar regulamentară privind majoritatea prevăzută în Cameră, se supune la vot şi acest acord în care se stabileşte că preşedinţia unei comisii revine unui grup parlamentar, iar suplimentarea vicepreşedinţilor este făcută conform acordului.

Şi vă rog să supuneţi la vot exact această hotărâre de Cameră.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna Aura Vasile.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Hotărârea care prevede foarte clar componenţa conducerilor comisiilor permanente ale Camerei se modifică urmare a deciziei, conform acordului între liderii grupului, referitoare la componenţa conducerii comisiilor permanente, acest acord fiind anexă la prezenta hotărâre şi este acolo depus.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

V-am spus de mai multe ori că am un respect deosebit faţă de dumneavoastră, în condiţiile în care sunteţi unul din puţinii care încearcă să respecte atât Regulamentul Camerelor, cât şi alte legi.

Este adevărat că o lege, având şi norme, nu înseamnă a te mişca pe un spaţiu cât un fir de păr, ci pe o plajă, acolo unde îţi dau libertatea normele.

Dar ceea ce se întâmplă, domnule preşedinte, în acest moment, depăşeşte gradul meu de înţelegere. Depăşeşte gradul meu de înţelegere ca inginer, un om care mă mişc după un regulament, după stasuri. Pentru mine există unghiuri, linii drepte, curbe sau cercuri. Or, în momentul acesta, totul se răstoarnă. Linia dreaptă nu mai e linia dreaptă, cercul nu mai este cerc, unghiul nu mai este unghi.

Trebuie să stabiliţi dumneavoastră, printr-o înţelegere politică a partidelor de guvernare, că albul este negru şi negrul este alb? Trebuie cineva să mă convingă, liderii grupurilor din alianţa cenuşie de la guvernare că eu văd că este o culoare şi dumneavoastră trebuie să-mi spuneţi că e portocaliu?

Domnule preşedinte,

Ştiţi foarte bine şi vă rog să nu supuneţi la vot sau să între în dezbatere acest lucru. Procedura este clară. Trebuie făcută o iniţiativă care să între în Biroul permanent, unde Biroul permanent repartizează la comisia de specialitate, care realizează un proiect de hotărâre care se supune plenului, domnule preşedinte.

În acest moment, dumneavoastră spuneţi aşa, sau colegii de la guvernare: un coleg de-al nostru a scris repede un articol, un proiect de hotărâre şi dumneavoastră ni-l supuneţi nouă. Nici măcar înţelegerea de dreptul meu de a face amendamente pe el nu mi-o daţi, domnule preşedinte de şedinţă!

Domnule preşedinte,

O să fiu puţin mai dură. Dacă este atât de importantă susţinerea a 14 parlamentari pentru această coaliţie şi preţurile sunt aşa de mari, chiar dacă poate nu le vreţi, mă gândesc cumva la prostituţie? Mă gândesc cumva că oameni integri, oameni politici, oameni care sunt importanţi pe zona de desfăşurare a activităţii lor politice, colegii, judeţe, în conducerea partidelor, să coboare atât de jos încât să fie şantajaţi?

Domnule preşedinte,

Vă rog, vă rog din tot sufletul, respectaţi vă rog regulamentul, scoateţi de pe ordinea de zi şi trimiteţi către Biroul permanent acest lucru, să se respecte procedurile şi să îmi daţi şi mie dreptul şi colegilor mei să fac amendamente, iar faptul că mă trimiteţi permanent sau sunt trimisă permanent la hotărârea Curţii Constituţionale a României, domnule preşedinte, întreb încă o dată, care articol din regulament sau din altă lege care ne guvernează pe noi stabileşte acest lucru?

Domnule preşedinte,

În legătura Curte-Cameră, există numai acel lucru care este spus şi în Constituţie, de respectare a termenului de 45 de zile de punere de acord. Dar, acest lucru, vă aduc aminte, că se face tot printr-un raport al comisiei de fond, şi nicidecum a scrie repede şi pe genunchi.

Dumneavoastră ne supuneţi nouă, în acest moment, să aprobăm o hotărâre a Camerei Deputaţilor, al cărei text noi nu-l cunoaştem? N-am înţeles. Se întâlnesc patru sau şase lideri şi ei trebuie să hotărască pentru mine?

Vă spuneam şi ieri: în partidul meu nu este dictatură, ca la dumneavoastră. Dacă la dumneavoastră, colegii mei parlamentari din Partidul Democrat, UDMR, minorităţi şi UNPR sunt obligaţi să stea în bănci, legaţi cu lanţuri, să nu iasă să-şi exprime votul. De ce? De frică că ar putea să gândească ca şi mine? Asta nu este democraţie de partid, domnule preşedinte, asta este cu totul şi cu totul altceva.

Iar în partidul meu, nu dau voie liderului meu să-mi impună un lucru sau să-mi ia un drept. Eu am dreptul să fac amendamente pe acest proiect de hotărâre şi vă rog, domnule preşedinte, să-mi respectaţi dreptul meu şi al tuturor colegilor.

Domnul Ioan Oltean:

Da, doamna deputat, am să vă respect dreptul şi am să supun votului plenului Camerei propunerea de restituire a proiectului de hotărâre către liderii grupurilor parlamentare pentru a veni cu altă propunere.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot, stimaţi colegi. Deci propun... Numai puţin, vă rog să opriţi instalaţia de vot, pentru că n-aţi înţeles, o parte din dumneavoastră.

Doamna vicelider Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, a propus ca acest proiect de hotărâre să fie restituit către liderii grupurilor parlamentare, pentru a se pune de acord asupra conţinutului acestuia. Acest lucru supun votului.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot. (Rumoare.)

Deci propunerea nu este adoptată. Se adoptă cu jumătate plus unu din numărul parlamentarilor prezenţi.

146 şi 74, în consecinţă, propunerea a fost respinsă.

Explicarea votului de către doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

N-o să sune frumos din gura unei femei, mai ales de la acest microfon, dar îmi asum riscul de a spune că ceea ce colegii din arcul guvernamental au făcut astăzi se numeşte prostituţie, iar atunci când prostituţia este plătită se numeşte curvă. (Rumoare.)

Domnul Ioan Oltean:

Daţi-mi voie să mă delimitez şi să condamn un asemenea vocabular din partea unei doamne, unei distinse doamne, de la microfonul celui mai înalt for legislativ, Camera Deputaţilor.

Mă delimitez şi mi-e ruşine că sunt aici, pentru un asemenea limbaj.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte, dumneavoastră întotdeauna sunteţi un domn şi atunci când vorbiţi despre doamne, vorbiţi frumos şi apreciez acest gest, dar eu vreau să revin, totuşi, la procedură şi la problemele noastre, ale Parlamentului şi aş vrea să-l întreb pe domnul deputat, uitaţi, din ultima bancă, dacă cunoaşte textul proiectului de hotărâre pe care dumneavoastră l-aţi supus dezbaterii generale şi vreţi să-l aduceţi pe votul final.

Stimaţi colegi,

Chiar am ajuns în situaţia de a ne bate joc de Parlamentul ăsta? Încă o dată, repet, am mai spus ceva acum câteva minute: visează cineva noaptea ceva şi veniţi să votăm în plen? Nu respectăm procedurile şi regulamentele? Orice proiect de hotărâre, proiect de lege trebuie adus la cunoştinţa deputaţilor.

Colegii noştri, cei 340 de deputaţi nu sunt masă de manevră, să voteze cum le arată Mircea Toader sau Mircea Duşa. Trebuie să voteze în cunoştinţă de cauză.

Domnule preşedinte,

Chiar aţi dus în derizoriu Parlamentul ăsta. O faceţi zi de zi şi ceas de ceas.

Cum puteţi să supuneţi votului un proiect de hotărâre, un proiect de hotărâre care n-a fost adus la cunoştinţa deputaţilor? Uitaţi, eu am colegi şi prieteni foarte buni la PD, oameni cu responsabilitate, oameni care vor să voteze, dar în cunoştinţă de cauză. Cum vreţi să-i puneţi să voteze iar ce le arată liderul de grup cu degetul? Mai şi greşeşte din când în când, dar asta-i viaţa, suntem oameni, mai şi greşim.

Domnule preşedinte,

Încă o dată, indiferent de votul pe care îl tot faceţi, noi n-am votat nimic acum, că nu ştiu ce aţi supus la vot, că nu există un proiect de hotărâre pe care să-l cunoască deputaţii şi să fie adus la cunoştinţa deputaţilor în Cameră şi am votat ceva abstract. Dar se întâmplă, în lumea asta a noastră virtuală votăm şi lucruri abstracte.

Domnule preşedinte,

Încă o dată vă rog, distribuiţi acel proiect de hotărâre deputaţilor, aşa cum prevede regulamentul, distribuiţi deputaţilor acel proiect de hotărâre pentru a lua la cunoştinţă ce votează, să vedem ce aberaţii votăm în această Cameră. Aşa, în necunoştinţă de cauză, domnilor, votăm aberaţii.

Eu vă spun, cu tot respectul - şi eu nu sunt o persoană care să jignesc sau să ridic tonul, dar mă aduceţi în această situaţie, c-aţi încercat, modificând permanent regulamentul, să duceţi în derizoriu activitatea parlamentară, să duceţi votul în derizoriu, să nu ştie 340 de oameni, care sunt reprezentanţii românilor şi ai poporului, ce votează. Visaţi dumneavoastră noaptea şi dimineaţa îi puneţi să voteze. Cum vă permiteţi asemenea lucruri? Mai încălcaţi mult regulamentul? L-a încălcat altcineva, acuma şi dumneavoastră, domnule Oltean, pentru care am avut respectul şi îl mai am încă, că sper că nu mă dezamăgiţi, că sunteţi un om care respectaţi prevederile regulamentului, s-o faceţi şi nu puneţi la vot final şi în dezbatere în Cameră lucruri care nu există, lucruri pe care le visează un coleg lider noaptea.

Veniţi aici, că este un acord al liderilor. Domnule, lideri în Parlamentul ăsta şi în Cameră sunt mai mulţi. Vedeţi că eu şi domnul Tăriceanu am semnat cu observaţii acest protocol. Aţi inventat un proiect de hotărâre care va rămâne în istoria Camerei Deputaţilor. N-am auzit, în 20 de ani, să aprobaţi în Cameră, prin hotărâre, un acord al liderilor. Da, nişte principii stabilite de lideri, materializat într-un proiect de hotărâre şi o hotărâre a Camerei este altceva, dar nu să aprobaţi un acord al liderilor, care, până la urmă, nici nu a fost semnat de către mine şi de către domnul Tăriceanu - a fost semnat, dar cu obiecţiuni şi nu suntem de acord, în obiecţiunile pe care le-am făcut, tocmai cu ceea ce dumneavoastră vreţi să faceţi, să furaţi o comisie prin forţa plenului, a plenului Camerei, care este suveran, aşa cum spuneţi dumneavoastră şi recunoaştem şi noi şi majoritatea îşi impune cuvântul. Dar, întotdeauna când şi-a impus majoritatea cuvântul prin forţa plenului, a respectat nişte proceduri parlamentare.

Deci, încă o dată repet, domnule preşedinte de şedinţă, nu vă jucaţi cu plenul Camerei şi nu puneţi pe deputaţi să voteze în necunoştinţă de cauză, pentru că sunt convins că, în afară de mine, de Aura Vasile, de Mircea Toader, de Nicolicea şi de Maté, niciun coleg nu cunoaşte proiectul de hotărâre, în afară de o frază care a fost prezentată aici de domnul Mircea Toader.

Nu vă jucaţi cu Parlamentul. Trimiteţi la Comisia pentru regulament să rezolve acest proiect de hotărâre, colegii deputaţi să poată face amendamente. Poate unii nu sunt de acord, că nu vor comisia aceea pe care o vrea cineva de la PSD şi probabil o vor pe alta. Şi parcurgeţi procedurile parlamentare. Nu ne mai băgaţi pumnul în gură, ne-am săturat! Meciul ăsta l-am învăţat. Dar o să rămâneţi în analele istoriei cu acest proiect de hotărâre.

Încă o dată, verificaţi dumneavoastră, că sunteţi parlamentar de la începutul începuturilor, când s-au pus bazele şi echilibrul acestui Parlament, dacă există o hotărâre în analele Parlamentului şi ale Camerei Deputaţilor prin care să aprobaţi prin hotărâre un protocol semnat de lideri. Este bătaie de joc şi chiar discredităm Parlamentul ăsta. Şi cei care suntem oameni serioşi, nu vrem ca acest Parlament să fie discreditat zi de zi, la insistenţa cuiva.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider.

Aş vrea doar pentru stenogramă să se consemneze că acordul este semnat de către toţi liderii grupurilor parlamentare. Mircea Duşa cu obiecţiuni la acest acord, domnul Călin Popescu-Tăriceanu cu o observaţie doar la un singur punct al acestui acord.

În consecinţă, majoritatea liderilor grupurilor parlamentare au subscris la conţinutul acestui acord.

În consecinţă, proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de astăzi, de la ora 12,30.

Continuăm dezbaterea... procedură, domnul vicepreşedinte Valeriu Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu nu intervin mult, pentru că mai avem o jumătate de oră şi după aceea intrăm în votul final.

Rugămintea mea este să citiţi proiectul de hotărâre pe care-l aveţi dumneavoastră, ca să ştie lumea articol cu articol, cum scrie regulamentul. Îl citiţi acum şi spuneţi acesta este proiectul de hotărâre şi după aceea treceţi mai departe.

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

S-a terminat programul.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Vă rog să observaţi, este ora 12,01. Timpul acordat pentru dezbaterea proiectelor pe ordinea de zi de astăzi s-a epuizat.

Facem o pauză până la ora 12,30, când ne întâlnim la şedinţa consacrată votului final.

Vă mulţumesc.

*

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe.

Rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii în sala de şedinţe.

Vă rog, stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe. Rog liderii grupurilor parlamentare, dacă mai sunt colegi în afara sălii, să-i invite să participe la şedinţa de vot.

Rog tehnicienii să pregătească instalaţia pentru o bună funcţionare.

Înainte de a intra în şedinţa de vot, daţi-mi voie să îl felicit pe domnul deputat Cristian Rizea, a cărui zi de naştere o sărbătoreşte astăzi, să-i dorim sănătate, bucurie şi multe împliniri. (Aplauze.)

Domnul Daniel Oajdea, pe procedură, vă rog.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnilor colegi,

Am ieşit la tribună să protestez pe procedură că înfiinţarea Comisiei de anchetă privind verificarea respectării contractului de privatizare la Petrom şi a stopării creşterii preţurilor la carburanţi se amână în mod nejustificat, cu complicitatea mai multor lideri politici. Să-şi asume răspunderea, să o supună la vot, să votăm nominal, să vedem cine este de partea populaţiei şi cine este de partea grupurilor de interese.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule Oajdea.

Era foarte bine dacă eraţi prezent atunci când s-a dezbătut să faceţi aceste observaţii.

Stimaţi colegi,

Vă rog să facem prezenţa ca să vedem dacă suntem în cvorumul necesar. Instalaţia e pregătită.

Vă rog să apăsaţi pe tasta cu numărul unu.

Vă rog să votaţi. Unu şi patru.

Da, suntem în cvorum. 286 de deputaţi prezenţi. Rog liderii grupurilor parlamentare să verifice dacă este corectă evidenţierea fiecărui deputat în listingul pus la dispoziţie.

Rog colegii să nu mai părăsească sala de şedinţe.

Liderii grupurilor parlamentare, totul este în regulă? Domnul Mircea Toader? Marian Neacşu? E în regulă? Horea Uioreanu? Vă rog să vă grăbiţi.

Mai avem probleme cu verificarea datelor? UDMR-ul şi PNL-ul? E-n regulă. Minorităţile naţionale raportează că totul e în regulă. Afirmă domnul lider. Domnul Horică Uioreanu, totul e-n regulă.

Stimaţi colegi,

Toţi liderii confirmă că instalaţia de vot funcţionează corect. Vă rog să urmăriţi proiectele pe care vi le supun cu multă atenţie dezbaterii şi votului dumneavoastră.

Pe poziţia 1, Punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi referitor la încadrarea Propunerii legislative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0-3 ani în categoria legilor organice care reglementează protecţia socială şi, ca urmare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională, prima Cameră sesizată fiind Senatul.

Vă rog să votaţi.

292 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere.

Propunerea va fi trimisă Senatului, ca primă Cameră sesizată.

2. Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Vă rog să votaţi.

288 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, trei abţineri.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

3. Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

287 de voturi pentru, două abţineri şi un vot împotrivă.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat cu votul majorităţii deputaţilor.

4. Proiectul de Hotărâre privind aprobarea acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componenţa conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor ca urmare a Deciziei nr.1490 a Curţii Constituţionale.

Pe procedură, domnul Mircea Duşa, lider incontestabil al Partidului Social Democrat.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Eu apreciez întotdeauna ceea ce spuneţi dumneavoastră la adresa mea şi sper c-o spuneţi cu convingere, nu aşa, ca să îl necăjiţi pe domnul Mircea Toader, că îl necăjiţi altfel destul.

Domnule preşedinte,

Am făcut o pledoarie de o jumătate de oră aici, în plenul Camerei, pe un subiect pe care dumneavoastră l-aţi pus pe ordinea de zi, un subiect care nu există.

Ne propuneţi să adoptăm, să aprobăm un proiect de hotărâre a Camerei, care n-a ajuns niciodată în Cameră. Sper că măcar la dumneavoastră a ajuns acum în pauza dinaintea şedinţei de vot.

Stimaţi colegi,

Am făcut apel, în primul rând, la colegii de la PD, pentru că îi cunosc oameni oneşti şi oameni care vor să-şi dea votul aşa cum consideră dânşii că trebuie să voteze: Aţi ajuns cumva în posesia acestui proiect de hotărâre? Nu, aşa cum nu au ajuns nici colegii de la PSD, nici colegii de la PNL, nici colegii de la UDMR şi vă întreb ce vreţi să votaţi atunci. Ce doriţi să votaţi? Un proiect de hotărâre la ce a visat cineva astă noapte. Un vis frumos, probabil, pe care dumneavoastră vreţi să-l transformaţi acum în vot.

Stimaţi colegi,

Încă o dată fac apel la toată această sală de 340 de deputaţi, haideţi, măcar în al doisprezecelea ceas, să respectăm prevederile regulamentului. Un proiect de hotărâre, un proiect de lege trebuie să parcurgă acele proceduri prevăzute în regulament, să ajungă la comisii, să facă deputaţii amendamente, să-şi spună punctul de vedere, nu să voteze aşa, repet, cum vă arată Mircea Toader sau Mircea Duşa, pentru că dumneavoastră nu sunteţi roboţi, sunteţi oameni cu conştiinţă şi trebuie să votaţi în cunoştinţă de cauză.

Încă o dată insist la dumneavoastră, domnule preşedinte de şedinţă, nu încălcaţi regulamentul. Dumneavoastră, care sunteţi un om de regulament, nu vă încălcaţi atribuţiile de serviciu şi nu încălcaţi regulamentul şi nu săvârşiţi abuzuri în serviciu, pentru că, încă o dată, şi dumneavoastră puteţi fi pasibil şi responsabil pentru felul în care conduceţi şedinţa. Sunteţi în exerciţiul funcţiunii şi nu vă puteţi juca cu votul. Nu supuneţi la vot un proiect de lege care nu există, domnule preşedinte.

Am făcut această pledoarie o jumătate de oră în Cameră. Nu-i puneţi în situaţia pe colegii deputaţi să voteze ce nu există, domnule, nu votăm lucruri abstracte în Cameră, votăm realităţi, votăm proiecte de lege şi hotărâri, nu gânduri şi idei pe care le visează unii noaptea.

Domnule preşedinte,

Vă cer încă o dată, ca lider al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să nu puneţi la vot ceea ce nu există. Ce doriţi să votaţi? Poate doriţi să votaţi că e cineva în balconul acela pentru oficialităţi şi nu e nimeni.

Mă bucur că sunt aici colegii care susţin animalele şi sunt foarte mulţi tineri şi să vedeţi cum se lucrează în Camera Deputaţilor. Se votează lucruri abstracte, lucruri care nu există. Asta e, stimaţi colegi! (Aplauze.)

Domnule preşedinte,

Vă repet, legat de acel protocol semnat de lideri, care de mine şi de domnul Tăriceanu e semnat cu obiecţiuni, nu figurează ceea ce dumneavoastră vreţi să faceţi, să aprobaţi în Camera Deputaţilor un protocol al liderilor. În istoria de 20 de ani a Camerei nu s-a adoptat prin hotărârea Camerei un protocol al liderilor.

Înţelegerile dintre lideri sunt înţelegeri politice, care urmează să se transpună în hotărâri faptice şi normative, nu în a aproba un protocol al liderilor. Chiar găsiţi lucruri năstruşnice. Cred că cei de la presă o să aibă ce să scrie mâine şi poimâine, legat de o hotărâre a Camerei, care este unicat în analele Camerei Deputaţilor.

Şi, domnule preşedinte de şedinţă, vă atrag atenţia că preşedinţia unei comisii, aşa cum şi preşedinţia Camerei, nu poate fi retrasă decât de grupul parlamentar care a propus acel preşedinte, iar dacă veţi face acest lucru, veţi adopta o hotărâre care nu există.

Probabil că dumneavoastră aţi intrat în posesia hotărârii, dar n-aţi avut nici măcar bunul-simţ, cei care aţi iniţiat proiectul acela de hotărâre, măcar în pauza dintre vot... dintre dezbaterile în Cameră şi votul final, să distribuiţi acel proiect de hotărâre la deputaţi. Nu ne consideraţi roboţi. Suntem deputaţi, deputaţi aleşi în circumscripţiile electorale, în colegii uninominale şi trebuie să votăm cu conştiinţa noastră şi cu mandatul pe care ni l-a dat electoratul, nu ceea ce ne spune cineva, o persoană din această Cameră care vrea să-şi satisfacă, ştiu eu, trădările politice, trecând de la un partid la altul, şi dumneavoastră le staţi la dispoziţie. Staţi drepţi în faţa acestor oameni.

Haideţi să revenim la normal, trimiteţi la comisie, trimiteţi la Comisia de Regulament acest proiect de hotărâre, să parcurgă drumul care este necesar, conform regulamentului, şi să intrăm în normalitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule lider, v-aţi făcut plinul.

Vreau să fac două afirmaţii. Întotdeauna când fac o apreciere la adresa dumneavoastră o fac în deplină cunoştinţă de cauză. Şi, în al doilea rând, cei care luaţi cuvântul de la această tribună vă adresaţi colegilor din Cameră, şi nu invitaţilor.

V-aş ruga foarte mult să aveţi în vedere acest lucru. (Vociferări.)

Stimaţi colegi,

Acestea fiind spuse, domnule profesor, supun votului dumneavoastră proiectul de hotărâre. Vă rog să votaţi.

148 de voturi pentru, două abţineri şi 4 voturi împotrivă.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Domnul preşedinte Victor Ponta.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă adresez parlamentarilor, dar îi salut şi pe cei care sunt prezenţi aici şi care speră totuşi că la un moment dat acest Parlament îşi va face şi datoria faţă de ei, nu faţă doar de cei prezenţi în sală. (Aplauze.)

Vreau să explic de ce grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat şi ale Partidului Naţional Liberal nu au participat la acest vot, pentru că vă priveşte pe cei de aici, din dreapta, hotărârea adoptată astăzi.

Vreau să explic că în 21 de ani, preşedinţiile comisiilor parlamentare au fost stabilite conform Constituţiei şi conform votului popular, al ponderii politice.

Este pentru prima dată când în 21 de ani schimbaţi această regulă constituţională şi îmi păstrez în continuare respectul pentru fostul meu coleg, domnul Marian Sârbu, şi cred că ar fi putut fi preşedintele unei comisii parlamentare fiind la PSD, nu trecând de partea puterii şi luând în modul acesta, samavolnic, o comisie.

Vreau doar să vă explic, şi cred că este corect aşa, celor din dreapta că dacă această hotărâre o consideraţi adoptată, din acest moment mă consider eliberat de orice fel de constrângere şi cred că atunci când va exista o altă majoritate în Camera Deputaţilor toate comisiile vor trebui să aparţină noii majorităţi.

V-am prevenit, ştiţi la ce vă aşteptaţi, cred că aţi greşit foarte tare astăzi şi poate încă mai aveţi timp să vă răzgândiţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Continuăm votul nostru. Supun atenţiei dumneavoastră Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea...

Domnul Mircea Duşa:

Ca urmare a numărării voturilor, vă rog să vă mai uitaţi încă o dată la votul pe care l-aţi anunţat.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat Duşa...

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte, vă rog să vă uitaţi încă o dată ce aţi anunţat la vot.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Duşa, vă rog să mă ascultaţi, domnule deputat.

Eu chiar că vă respect şi vă rog să mă respectaţi şi dumneavoastră pe mine. Vă rog.

Domnule Duşa, mă auziţi? Domnule deputat Duşa? Vă rog să nu mă puneţi într-o situaţie delicată. Deci vă rog foarte mult să nu mă puneţi într-o situaţie delicată. Vă rog foarte mult. V-am acordat cuvântul.

Vă rog să poftiţi în sală, domnule Duşa.

Domnule Duşa, vă rog să poftiţi în sală, să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă.

Vă rog să mă ascultaţi, domnule deputat Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Eu v-am rugat să anunţaţi votul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă rog să nu exageraţi, vă rog eu foarte mult. Vă rog să ocupaţi loc în sala de şedinţe, domnule deputat. (Vociferări.)

Suntem în procedură şi vă rog să respectaţi acest lucru. V-am dat cuvântul, vi s-a explicat votul, vă rog să nu abuzaţi de bunăvoinţa mea şi de Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Deci, 5, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare.

Lege cu caracter organic. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea propunerii legislative, iar Guvernul nu susţine această propunere legislativă.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

154 voturi pentru, 121 împotrivă şi două abţineri.

Propunerea comisiei, de respingere, nu a fost admisă. Proiectul de lege rămâne pentru dezbatere pe articole, într-o altă şedinţă.

6. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.508 din 17 noiembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a infracţiunilor de criminalitate, organizată şi terorism. Lege cu caracter organic.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine această propunere legislativă.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

158 de voturi pentru, 130 împotrivă, o abţinere.

Nici acest proiect de lege nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptat în forma propusă de către comisia sesizată în fond.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.9 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Lege cu caracter organic. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propun împreună respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine această propunere.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

157 de voturi pentru, 134 împotrivă şi o abţinere.

Nici această propunere a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Legi cu caracter ordinar.

8. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

284 de voturi pentru, 6 împotrivă, 3 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Domnule Ponta, dacă aveţi ceva de comentat, vă ofer microfonul Camerei. Toate la momentul potrivit, domnule preşedinte, staţi liniştit.

9. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.55/2006 privind siguranţa feroviară. Lege cu caracter ordinar. Comisia pentru industrie şi servicii propune adoptarea proiectului de lege, iar Guvernul este iniţiator.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog să vă exprimaţi prin vot.

285 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 3 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

10. Proiectul de Lege privind ratificarea scrisorii de intenţie, semnată de autorităţile române la Bucureşti, la 9 septembrie 2010, aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 24 septembrie 2010 şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi FMI, convenit prin scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al FMI din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia consiliului Director al FMI din 21 septembrie 2009. Lege cu caracter ordinar.

Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator.

Vă rog să vă exprimaţi poziţia prin vot.

153 de voturi pentru, 130 împotrivă, 6 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

11. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.128/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale. Lege cu caracter ordinar.

Comisiile pentru politică externă şi juridică propun adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator.

Votul dumneavoastră?

Cu 283 de voturi pentru, 4 abţineri şi 4 voturi împotrivă, şi acest proiect de lege a fost adoptat.

12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/2010 privind executarea serviciilor de aerofotogrammetrie şi de realizare a ortofotoplanurilor pe teritoriul României pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Lege cu caracter ordinar.

Comisiile pentru apărare şi pentru agricultură propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernul este favorabil, Guvernul fiind iniţiator.

Vă rog să votaţi.

159 de voturi pentru, 128 împotrivă şi 5 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu. Lege cu caracter ordinar.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea proiectului de lege, Guvernul fiind iniţiator.

Vă rog, stimaţi colegi, să vă exprimaţi poziţia prin vot.

Cu 159 de voturi pentru, 133 împotrivă şi două abţineri, şi acest proiect de lege a fost adoptat.

14. Propunerea legislativă pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune adoptarea acestei propuneri legislative. Guvernul Boc susţine această propunere.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Domnilor şi doamnelor,

282 de voturi pentru, două împotrivă şi 4 abţineri.

Propunerea a fost adoptată.

Stimaţi colegi, daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru aportul dumneavoastră incontestabil la bunul mers al şedinţei de astăzi, să vă doresc o zi bună şi o săptămână bună în continuare tuturor, şi celor din opoziţie, şi celor de la putere. Doamne ajută!

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,12.